Licitația De Iarnă, Inclusiv O Selecție Din Colecția Dr. Ioan Dumitrescu-Popovici Marți, 18 Decembrie 2018, 19.30 JW Marriott Bucharest Grand Hotel

90. Nicolae Dărăscu, Peisaj la Saint Tropez (detaliu)

Licitația de Iarnă, inclusiv o selecție din colecția Dr. Ioan Dumitrescu-Popovici marți, 18 decembrie 2018, 19.30 JW Marriott Bucharest Grand Hotel

22 23 O selecție din colecția dr. Ioan Dumitrescu-Popovici Portretul colecționarului

Ioan Dimitrescu-Popovici pictat în 1938 de către Constantin Isachie Popescu, pictor pe care îl va colecționa Viitorul medic internist Ioan Dumitrescu-Popovici se și cu care medicul va lega o năștea în aprilie 1900. Calea medicinei o urma imediat strânsă prietenie. după finalizarea liceului, studiind atât în capitală, în cadrul Universității din București, cât și la Paris. S-a specializat la Vichy, unde a fost asistent în cadrul Stabilimentelor Termale, pentru ca la întoarcerea în țară să profeseze la Slănic Moldova, București și Timișoara. Celebritatea în epocă o câștiga în a doua jumătate a anilor '30, când publica "Carte de regimuri", una dintre primele cărți de specialitate ce aborda subiectul curelor și dietelor medicale. Celebritatea îi oferea și confortul financiar de a-și începe colecția, care, la apogeul ei cunoștea 374 de tablouri. Atras de numele cele mai semnificative ale modernității românești, Dumitrescu-Popovici avea să colecționeze numele cele mai însemnate, Nicolae Grigorescu, Theodor Aman, Ștefan Luchian, Ioan Andreescu sau Gheorghe Petrașcu fiind vârfurile colecției românești. Consiliat de Rudolf Schweitzer-Cumpăna (pe care îl colecționează extensiv), dar și de Constantin Isachie Popescu, medicul avea să își înfrumusețeze reședința din strada Nicolae Iorga de-a lungul perioadei interbelice. Istoria colecției avea să fie marcată de destinul doctorului, care, în cursul anului 1964 era condamnat și întemnițat de către regimul comunist. Colecția avea să fie confiscată și să rămână în patrimoniul Muzeului Național timp de 50 ani, pentru ca, din 2004 să revină moștenitorilor familiei Dumitrescu-Popovici.

24 25 1T | Jean Alexandru Steriadi 1880, Bucureşti - 1956, Bucureşti Interior în casa artistului | 1928 ulei pe pânză, 65,5 × 85 cm, semnat și datat dreapta jos, cu negru, „Jean Al Steriadi, (19)28” € 9.000 - 16.000

Proveniență: până în 1964, colecția dr. Ioan Dumitrescu-Popovici; În timpul perioadei interbelice se remarca o predispoziție universală a artiștilor 1964-2004, patrimoniul Muzeului Național de Artă al către peisaj, nud, natură statică și interior, înregistrându-se o decadență României; semnificativă a interesului pentru compoziția cu caracter social sau pentru arta din 2004, colecția moștenitorilor familiei Dumitrescu- portretistică. Printre ei se va afla și Jean Alexandru Steriadi, pictor și desenator Popovici. realist al unei societăți aflate la acel moment într-o perioadă de restriște, care va păstra și dezvolta într-un cadru mai restrâns, aspectele verosimile ale artei noastre Opera este clasată în categoria Tezaur a Patrimoniului românești. Confirmarea sa ca pictor se realiza chiar înainte de finalizarea studiilor Naţional Cultural Mobil, prin ordinul ministrului culturii, urmate la München și Paris, figurând încă din anul 1903 la Salonul de Toamnă din nr. 2349, din 02.08.2004. Paris. În țară expunea în același an, în cadrul Tinerimii artistice, aflată la a doua expoziție, eveniment la care de această dată era invitat un număr restrâns de artiști, pe lângă membrii fondatori, printre care figurau Jean Alexandru Steriadi, Apcar Baltazar și Alexandru Satmari. Artist viguros și original în expresia sa, artistul va fi apreciat de publicul prezent la expozițiile sale dar și de critica vremii, care îi vor recunoaște noutatea coloritului și expansivitatea picturii sale. A doua sa expoziție personală, susținută în sala Exarcu a Ateneului Român, în anul 1910 va consemna succesul picturii sale temerare. Cu toate că perioada interbelică îngrădea destul de mult atmosfera artistică, Steriadi nu se va opri din a crea. Chiar dacă picturile sale vor fi mai rare, fără continuitatea roditoare cu care obișnuia, va continua să fie prezent la expozițiile Tinerimii artistice și în cadrul expozițiilor de grup. Oriunde se afla, la cafea, la un prieten, într-o piață, în mijlocul naturii sau în porturi, Steriadi va observa cu un deosebit spirit de cercetare gesturile spontane, atitudinile sincere, unghiurile de interioare, redându-le apoi în nuanțele unei palete vii de culori, manifestând o înțelegere realistă chiar și pentru obiectele izolate, pe care le muncește cu o mână grijulie și cu un ochi atent. (G.M.)

Bibliografie: Deac, Mircea, Jean Al. Steriadi, Ed. Meridiane, București, 1962 Dan, Călin, Jean Al. Steriadi, Ed. Meridiane, București, 1988

26 27 2T | Rudolf Schweitzer-Cumpăna 1886, Piteşti - 1975, Bucureşti Pregătiri pentru un prânz în familie | 1926 ulei pe carton, 70 × 100 cm, semnat și datat dreapta jos, cu roșu, „Schweitzer-Cumpăna, 1926” € 9.000 - 15.000

Proveniență: până în 1964, colecția dr. Ioan Dumitrescu-Popovici; 1964-2004, patrimoniul Muzeului Național de Artă al României; din 2004, colecția moștenitorilor familiei Dumitrescu- Popovici. Opera a participat la Expoziția Retrospectivă Rudolf Schweitzer-Cumpăna, Muzeul de Artă al R.S.R, 1957. Opera este clasată în categoria Tezaur a Patrimoniului Naţional Cultural Mobil, prin ordinul ministrului culturii, nr. 2778, din 03.12.2004.

Fără a fi adeptul unei maniere, Schweitzer-Cumpăna își va crea un stil propriu, păstrând mereu aproape legătura sa cu natura, izvorul emoțiilor sale, reușind să realizeze o artă profund realistă, unitară, sinceră, reflectând atitudinile echilibrate ale unei exprimări plastice bine stăpânite. Cromatica sa, redată prin ingenioase concentrări tonale și efecte luminoase de culoare întregesc în pensulații personificate și reliefări dinamice specifitatea unei picturi vibrante, creând o lume transfigurată, mai precisă decât realitatea însăși. Neluând în seamă limitele plate ale subiectelor sale, alege să le ofere monumentalitate, evidențiată prin acorduri vii, simfonice, sonore, aspect înfățișat și în compoziția statică Pregătiri pentru un prânz în familie, prezentă la Expoziția Retrospectivă a artistului, în anul 1957. (G.M.)

Bibliografie: Expoziția Retrospectivă Schweitzer-Cumpăna, Muzeul de Artă al R.P.R., 1957

28 29 3 | Aurel Băeşu 1896, Fălticeni, Suceava - 1928, Piatra Neamţ Moș Grigore | prima jumătate a anilor ‘20 ulei pe carton, 50,5 × 70 cm, semnat și notat dreapta jos, cu brun, „Aurel Băeșu, V II” € 2.500 - 3.500

Proveniență: până în 1964, colecția dr. Ioan Dumitrescu-Popovici; 1964-2004, patrimoniul Muzeului Național de Artă al României; din 2004, colecția moștenitorilor familiei Dumitrescu- Popovici. Opera este reprodusă în monografia “Aurel Băeșu”, Valentin Ciucă, ed. Meridiane, București, 1987 la cat. 62.

6 | Adam Bălţatu 4 | Rudolf Schweitzer-Cumpăna 1899, Huşi, Vaslui - 1982, Bucureşti 1886, Piteşti - 1975, Bucureşti 5 | Rudolf Schweitzer-Cumpăna 1886, Piteşti - 1975, Bucureşti Casa părintească Pregătiri de masă ulei pe carton, 27 × 19 cm, semnat stânga jos, cu negru, ulei pe carton, 39 × 47 cm, semnat stânga jos, cu brun, Țărăncuță cu basma albă „Bălțatu” „Schweitzer-Cumpăna” ulei pe carton, 46 × 35,5 cm, semnat central jos, cu negru, „Schweitzer-Cumpăna” € 600 - 900 € 1.800 - 2.500 € 1.800 - 2.500

Proveniență: Proveniență: Proveniență: până în 1964, colecția dr. Ioan Dumitrescu-Popovici; până în 1964, colecția dr. Ioan Dumitrescu-Popovici; până în 1964, colecția dr. Ioan Dumitrescu-Popovici; 1964-2004, patrimoniul Muzeului Național de Artă al 1964-2004, patrimoniul Muzeului Național de Artă al 1964-2004, patrimoniul Muzeului Național de Artă al României; României; României; din 2004, colecția moștenitorilor familiei Dumitrescu- din 2004, colecția moștenitorilor familiei Dumitrescu- din 2004, colecția moștenitorilor familiei Dumitrescu- Popovici. Popovici. Popovici.

30 31 7T | Nicolae Grigorescu 1838, Pitaru, Dâmboviţa - 1907, Câmpina Bretonă lucrând la fereastră | 1881-1883 ulei pe lemn, 28,5 × 22 cm, semnat și dedicat dreapta jos, cu roșu, „Grigorescu, Măriorei” € 30.000 - 50.000

Proveniență: anii '20, colecția istorică Nicolae Lucasievicz (1885 - În vasta antologie româno-franceză care este opera lui 1952), diplomat de carieră, atașat pe lângă Ministerul Nicolae Grigorescu, întâlnim aceleași teme aparținând Afacerilor Străine aproximativ 35 de ani între 1909-1943. ambelor lumi, cea românească și cea franceză.Temele până în 1964, colecția dr. Ioan Dumitrescu-Popovici; îmbracă însă, de fiecare dată, specificitatea sursei de 1964-2004, patrimoniul Muzeului Național de Artă al inspirație și poate că opera lui Grigorescu ar merita României; prezentată (inclusiv într-o expoziție), pe teme și motive din 2004, colecția moștenitorilor familiei Dumitrescu- înfățișând comparativ ambele universuri în care a Popovici. evoluat artistul. În cazul de față imaginea reprezintă o scenă din viața Opera este reprodusă în “Grigorescu”, Virgil Cioflec, Ed. simplă, bretonă, pictată la Vitré, probabil în sejurul Cultura Națională, 1925 sub titlul “La fereastră”. din 1881. În acest sens rămâne prețioasă mărturia lui Vlahuță: ’’la o expoziție din sala Ateneului, erau Opera a participat la expoziția retrospectivă Nicolae grupate pe un singur carton mare vreo zece bucăți Grigorescu, Muzeul de Artă al R.P.R., București, 1957 și din a doua călătorie pe care a făcut-o în Bretania pe este menționată în catalogul de expoziție la cat. nr. 187, la 1881.(Alexandru Vlahuță, Pictorul N. I. Grigorescu, pag. 75, sub titlul “Bretonă lucrând”. Ed.Tineretului,1969, p. 36), s.n. Studiul acesta al cărui titlu a fost stabilit de Remus Opera a participat la expoziția Nicolae Grigorescu, Muzeul Niculescu în 1957 (v. Bibliografie), pregătește pe de artă al R.S.R, București, 1984-1985 și este reprodusă de o parte suita de compoziții cu bretone cosând în catalogul expoziției la cat. 174, pag. 199. (ex: Bretonă lucrând – col. Constantin Basiliade, 1957; Interior la Vitre, MNAR inv.69635/7575 ș.a.) Opera este clasată în categoria Tezaur a Patrimoniului dar și reversul românesc al aceluiași motiv în care Naţional Cultural Mobil, prin ordinul ministrului culturii, protagonistă va fi Maria Danciu în casa lui Grigorescu la nr. 2778, din 03.12.2004. Câmpina, ori alte modele (ex.: Cu acul, MABrașov, inv. 11 ș.a.). Prezentul studiu pe suport de lemn, redând vizualul fugitiv și emoția artistului în fața motivului, face parte din ciclul micilor tablouri pictate la Vitré, fermecătoare localitate a Bretaniei medievale unde Grigorescu a a avut, începând de prin 1876, revelația motivelor preferate ale operei sale. După cum i s-a confesat lui Vlahuță (în cadrul evocării expoziției citate mai sus), avea o afecțiune specială pentru acest grup de picturi: ’’În catalog erau puse la un loc: Vitré ..lei 14.000 […] – Probabil te întrebi de ce le-am pus așa de scumpe ?.. Nu le vând. Îmi amintesc zile nespus de frumoase lucrișoarele astea. Și ce oameni de treabă erau acolo !...’’(Vlahuță, 1969, p. 36). Pe Grigorescu îl interesează în tabloul nostru, nu doar farmecul motivului față de care, evident, este sensibil (tema acestor interioare țărănești exista în pictura franceză a perioadei, vezi opera lui Léon Lhermitte), ci mai ales subiectul pictural al scenei: contrastul

Nicolae Grigorescu, Interior la Vitré (detaliu) Muzeul Național de Artă al României

32 33 puternic, de tip Rembrandt modern, între întunericul încăperii și lumina puternică, diurnă ce năvălește pe ferestra deschisă, printre flori. Plecând de la realitatea pe care o are în față, artistul desfășoară o întreagă regie de ecleraj, repartizată savant în compoziție, așterne materia picturală rapid, în tușe vii, doritoare concomitent de a capta miracolul luministic și de a construi forma. Șortul modest, tradițional al țărăncii franceze, al acestei Marie - Grigorescu o numește ca acasă, Marioara, în însemnarea de sub semnătură -, tânăra așezată în plină revărsare solară, devine o simfonie de griuri palpitând în lumină. La fel, ca o bijuterie scânteietoare de alburi, ne apare fragmentul pictural excepțional al lucrului de mână, din care nu lipsește schițarea măiastră a mâinilor în mișcarea lor specifică.

Lucrarea din colecția doctor Ion Dumitrescu- Popovici, readusă în scenă de Remus Niculescu în cadrul expoziției din 1957, figurând ulterior în expoziția retrospectivă din 1984 (MARSR), rămâne o piesă de marcă a ciclului Vitré. Din păcate este extrem de dificil de identificat lucrarea de față în cataloagele personalelor deschise de Grigorescu, cataloage care nu indică niciodată datele tehnice ale lucrărilor. Menționăm totuși un titlu, Fată făcând la ciorap (Vitré), 800 lei, poziționată în catalogul expozitiei Grigorescu, deschisă la 17 aprilie 1895 în Palatul Atheneului Român, la numărul 35. (I.B.)

Bibliografie: [Ioana Beldiman-Gheorghe Cosma], Nicolae Grigorescu pictură-grafică, Muzeul de artă al RSR, 1984, cat. 174,il. Remus Niculescu, Catalogul expoziției Nicolae Grigorescu, MARPR, 1957, cat. 187 G.Oprescu [-R.Niculescu], N.Grigorescu, vol.2, București, Ed.Meridiane, 1962 Francisc Șirato, Grigoresco, S.A. Bruxelles, Editions de la Connaissance, [f.a.] Vasile Varga, Nicolae Grigorescu, Bucuresti, Ed. Meridiane, 1973 A.Vlahuță, Pictorul N.I.Grigorescu. Vieața și opera lui, București, Ediția Casei Școalelor, 1910

34 35 8 | Rudolf Schweitzer-Cumpăna 1886, Piteşti - 1975, Bucureşti Portul Pireu | 1929-1933 ulei pe carton, 36 × 49,5 cm, semnat și localizat dreapta jos, cu roșu, „Schweitzer-Cumpăna, Pireu” € 2.000 - 3.000

Proveniență: până în 1964, colecția dr. Ioan Dumitrescu-Popovici; 1964-2004, patrimoniul Muzeului Național de Artă al României; din 2004, colecția moștenitorilor familiei Dumitrescu- Popovici. Opera este reprodusă în monografia “Rudolf Schweitzer- Cumpăna”, Radu Ionescu, Fundația Rudolf Schweitzer- Cumpăna, București, 2003 la cat. 37, pag. 93. Pe verso, dedicație: "Iubitei mele soții ca amintire, 2 August 1933. Din Portul Pireu"

9 | Rudolf Schweitzer-Cumpăna 1886, Piteşti - 1975, Bucureşti 10 | Rudolf Schweitzer-Cumpăna 11 | Ipolit Strâmbu 1886, Piteşti - 1975, Bucureşti 1871, Mărășești, Gorj - 1934, Bucureşti Parisul seara | 1931 ulei pe pânză lipită pe carton, 34 × 46,5 cm, semnat, Bal mascat La lumina lămpii datat și localizat dreapta jos, cu negru, „Schweitzer- ulei pe pânză, 55 × 46 cm, semnat stânga jos, cu brun, ulei pe carton, 41,5 × 32,5 cm, semnat stânga sus, Cumpăna, Paris, 1931” „Schweitzer-Cumpăna” cu negru, „Strâmbu” € 2.000 - 3.000 € 2.500 - 3.500 € 1.500 - 2.500

36 37 12 | Nicolae Grigorescu 1838, Pitaru, Dâmboviţa - 1907, Câmpina Casă țărănească la Agapia | cca. 1875 ulei pe lemn, 21,5 × 35 cm, semnat stânga jos, cu roșu, „Grigorescu” € 18.000 - 25.000

Proveniență: până în 1964, colecția dr. Ioan Dumitrescu-Popovici; Una din însușirile ce îl afirmă pe Grigorescu drept 1964-2004, patrimoniul Muzeului Național de Artă al artist al poporului este revenirea și apropierea sa României; de viața oamenilor de la țară, trăind alături de ei, în din 2004, colecția moștenitorilor familiei Dumitrescu- plină natură, culegând în itinerariile sale peisajele și Popovici. portretele românilor de odinioară. Subiectele, surprinse din viața de zi cu zi a locuitorilor pornesc de la peisajul înconjurător, de la oamenii ce trăiesc în interiorul Opera este reprodusă în “Nicolae Grigorescu”, George ruralului, de la ocupațiile zilnice ale acestora și din Sorin Movileanu, Ed. Meridiane, București, 1978 la cat. legătura pe care o au cu spațiul de care aparțin. Pornind 92, sub titlul “Casă țărănească”. pe drumuri de vară, va întâlni în peregrinările sale țărani binevoitori care îl vor primi în curțile lor și îl vor lăsa să Opera a participat la expoziția retrospectivă Nicolae îi surprindă în reala lor existență. Îi descoperă atunci Grigorescu, Muzeul de Artă al R.S.R., București 1984- când își muncesc pământul, când își cară roadele de 1985 și este reprodusă în catalogul expoziției la cat. 88, pe câmp, când își păzesc turmele de oi sau duminica, pag. 191. la hore. Pe țărăncuțe le va surprinde când țes sau în interioarele caselor, alăptându-și copiii lângă căldura Opera este reprodusă în “Grigorescu”, Alexandru Cebuc, vetrei ori când trebăluiesc pe lângă casă, hrănindu-și Monitorul Oficial, București, 2007 la pag. 120. animalele ce umplu curtea de viață. Evocarea lumii de la țară arată totodată și devotamentul său față de poporul român, înfățișând viața ce izvorăște în acest spațiu, surprinsă în realități oneste și simple. Vieții tăranului îi va dedica ultima perioadă de creație, surprinzându-l pe plaiurile muscene sau pe cele prahovene și reținând pe pânzele sale chipuri ale localnicilor în diferite momente ale vieții lor, alături de frumusețea peisajului de deal sau de munte. Cu acest interes deschis asupra spațiului pitoresc, Grigorescu va îmbrăca în realități plastice frânturi de plai în care ne va înfățișa pictograme picturale ale vechilor bordeie țărănești, monumentale și încântătoare. Încadrate într-un spațiu întins, locuințele sunt cuprinzătoare, în interiorul lor trăind familii numeroase, binecuvântate. Construite din pământ și susținute de stâlpi de lemn, după specificul locului, casele țărănești păstrează prin aspectul lor solemnitatea spațiului pitoresc. (G.M.)

Bibliografie: Vlahuță, Alexandru, Pictorul Nicolae Grigorescu. Vieața și opera lui, Ed. Casa Școalelor, București, 1910. Ciucă, Valentin, Pe urmele lui Nicolae Grigorescu, Ed. Sport-Turism, București, 1987

Nicolae Grigorescu, Țărăncuță cu fuior Licitația de Mărțișor, Artmark, 2017, adjudecat pentru 45.000 €

38 39 13 | Jean Niţescu 15 | Rudolf Schweitzer-Cumpăna 1897, Craiova - 1957, Bucureşti 1886, Piteşti - 1975, Bucureşti Zi de târg Stradă în Atena ulei pe carton, 29 × 40 cm, semnat dreapta jos, ulei pe carton, 19 × 23 cm, semnat pe verso, cu roșu, cu negru, „J, Nițescu” „Schweitzer-Cumpăna” € 400 - 600 € 700 - 1.000

Proveniență: Proveniență: până în 1964, colecția dr. Ioan Dumitrescu-Popovici; până în 1964, colecția dr. Ioan Dumitrescu-Popovici; 1964-2004, patrimoniul Muzeului Național de Artă al 1964-2004, patrimoniul Muzeului Național de Artă al României; României; din 2004, colecția moștenitorilor familiei Dumitrescu- din 2004, colecția moștenitorilor familiei Dumitrescu- Popovici. Popovici.

14 | Rudolf Schweitzer-Cumpăna 16 | Rudolf Schweitzer-Cumpăna 1886, Piteşti - 1975, Bucureşti 1886, Piteşti - 1975, Bucureşti Căruță cu coviltir Curte țărănească ulei pe carton, 31,5 × 39,5 cm, semnat dreapta jos, ulei pe carton, 49 × 63,5 cm, semnat dreapta jos, cu roșu, „Schweitzer-Cumpăna” cu negru, „Schweitzer-Cumpăna” € 1.200 - 1.800 € 2.000 - 3.000

40 41 17 | Gheorghe Petraşcu Proveniență: 18 | Alexandru Satmary 1872, Tecuci, Galați - 1949, Bucureşti până în 1964, colecția dr. Ioan Dumitrescu-Popovici; 1871, Bucureşti - 1933, Bucureşti 1964-2004, patrimoniul Muzeului Național de Artă al Culă oltenească României; Apus la Comana | 1913-1914 ulei pe lemn, 19 × 23 cm, semnat stânga jos, cu roșu, din 2004, colecția moștenitorilor familiei Dumitrescu- ulei pe pânză, 45,5 × 60 cm, semnat dreapta jos, „G. Petrașcu” Popovici. cu negru, „Satmary” € 2.800 - 3.500 € 2.000 - 3.000

În cadrul expoziției Societății Tinerimea Artistică din martie 1914, Alexandru Satmary expunea la cat. 258 opera “În spre Comana”, cel mai probabil fiind vorba despre opera de față.

19 | Arthur Verona 1868, Brăila - 1946, Bucureşti Convoi de ostași ulei pe pânză lipită pe carton, 41 × 53,5 cm, semnat și datat stânga jos, cu negru, „Verona, (19)16” € 1.500 - 2.500

42 43 20 | Gheorghe Petraşcu 1872, Tecuci, Galați - 1949, Bucureşti Biserica Popa Tatu | 1897 ulei pe pânză, 56,5 × 41,5 cm, semnat și datat dreapta jos, cu negru, „George Petrașcu, (18)97” € 7.000 - 10.000

Proveniență: Pictura lui Nicolae Grigorescu a reprezentat o atracție până în 1964, colecția dr. Ioan Dumitrescu-Popovici; pentru întreaga masă a tinerilor artiști români ce se 1964-2004, patrimoniul Muzeului Național de Artă al formau în jurul anului 1900. Gheorghe Petrașcu, unul României; dintre cei mai privilegiați dintre aceia ce regăseau în din 2004, colecția moștenitorilor familiei Dumitrescu- pictura grigoresciană cea mai înaltă dovadă a culturii Popovici. românești, a avut posibilitatea de a picta și de a crește în preajma maestrului. Alături de Ipolit Strâmbu, Opera a participat la prima expoziție personală Petrașcu s-a apropiat de atelierul lui Grigorescu, unde, Gheorghe Petrașcu, decembrie 1900. în paralel cu Școala de Belle Arte, prefera să ia sfaturi în fața celor primite de la G.D. Mirea, figura centrală a Opera este comentată și reprodusă în "Literatura și Arta instituției oficiale amintite. Desigur că apropierea de Română", vol V, 1900-1901 în cadrul articolului dedicat principalul pictor național putea fi intermediată și de expoziției Gheorghe Petrașcu de către Ion Mincu. fratele mai mare al lui Petrașcu, Nicolae, figură centrală a vieții culturale românești, director de periodic, critic și monografist. Până la plecarea în Franța, în 1898, și aceasta intermediată de recomandarea lui Grigorescu pe lângă Spiru Haret, Petrașcu a alternat cursurile de la școală cu scurtele vizite în preajma maestrului sus numit, pentru care uneori chiar pregătea pânzele sau vernisa unele lucrări. O dată cu câștigarea bursei pentru străinătate, instituită imediat după absolvirea cursurilor de la Belle Arte, Petrașcu va ajunge la Paris, unde se înscria la vestita Academie Julian. Cei trei ani petrecuți în Paris, pe lângă însemnătatea studiului și a copiilor după maeștrii pe care sigur le-a făcut în ambianța de la Louvru, au reprezentat și perioada în care pictorul descoperă călătoria de studii. Călătoria în Bretania apare drept inițiere în itinerarul grigorescian, iar Vitre- ul sau Montreuil-ul devin un omagiu adus maestrului de la Câmpina. Întors în țară în 1900, Petrașcu deschidea prima expoziție personală, încununând anii de studii în Franța, ocazie cu care expunea 60 de opere (58 de uleiuri și 2 desene), intrând rapid în vizorul criticilor de artă și desigur al colecționarilor. Tabloul de față se regăsea în selecția tânărului Petrașcu și chiar era remarcată, fiind comentată și apreciată de însuși Ion Mincu, atras evident de subiectul arhitectural abordat de pictor.

Bibliografie: CONSTANTINESCU, Paula şi SCHOBEL, Doina, „Gheorghe Petraşcu” Muzeul de Artă al Republicii Socialiste România, Bucureşti 1972 FLOREA, Vasile, „Gheorghe Petraşcu”, Editura Meridiane, Bucureşti 1989

44 45 21C | Nicolae Grigorescu Proveniență: 1838, Pitaru, Dâmboviţa - 1907, Câmpina până în 1964, colecția dr. Ioan Dumitrescu-Popovici; 1964-2004, patrimoniul Muzeului Național de Artă al Țărăncuță cu fuior României; creion pe hârtie, 14 × 10 cm, dreapta jos, ștampilă de din 2004, colecția moștenitorilor familiei Dumitrescu- atelier, „ATELIERUL PICTORULUI N.GRIGORESCU” Popovici. € 700 - 1.200 Opera este reprodusă în "Repertoriul graficei românești din secolul al XIX-lea", Muzeul de Artă al R.S.R., Cabinetul de Stampe la pag. 129.

Proveniență: până în 1964, colecția dr. Ioan Dumitrescu-Popovici; 1964-2004, patrimoniul Muzeului Național de Artă al României; 22C | Nicolae Grigorescu 23 | Ştefan Luchian Proveniență: din 2004, colecția moștenitorilor familiei Dumitrescu- 1838, Pitaru, Dâmboviţa - 1907, Câmpina 1868, Ştefăneşti - 1916, Bucureşti până în 1964, colecția dr. Ioan Dumitrescu-Popovici; Popovici. 1964-2004, patrimoniul Muzeului Național de Artă al Cântecul ciobănașului Toamnă la Brebu României; Opera este reprodusă în "Repertoriul graficei românești creion pe hârtie, 20 × 16 cm, dreapta jos, ștampilă de pastel pe hârtie lipită pe carton, 36 × 46,5 cm, semnat din 2004, colecția moștenitorilor familiei Dumitrescu- din secolul al XIX-lea", Muzeul de Artă al R.S.R., atelier, „ATELIERUL PICTORULUI N.GRIGORESCU” dreapta jos, cu brun, „Luchian” Popovici. Cabinetul de Stampe la pag. 129. € 700 - 1.200 € 6.000 - 10.000

46 47 26T | Theodor Aman 1831, Câmpulung Muscel, Argeş - 1891, Bucureşti Turc tânăr tuș pe hârtie lipită pe carton, 16,5 × 11 cm € 1.000 - 1.800 Proveniență: până în 1964, colecția dr. Ioan Dumitrescu-Popovici; 1964-2004, patrimoniul Muzeului Național de Artă al României; din 2004, colecția moștenitorilor familiei Dumitrescu- Popovici. Opera este clasată în categoria Tezaur a Patrimoniului Naţional Cultural Mobil, prin ordinul ministrului culturii, nr. 2778, din 03.12.2004.

24 25

24 | Nicolae Tonitza 1886, Bârlad - 1940, Bucureşti Nud pe divan tuș pe hârtie, 12,5 × 25 cm, semnat dreapta sus, în peniță, „Tonitza” € 600 - 1.000 Proveniență: până în 1964, colecția dr. Ioan Dumitrescu-Popovici; 1964-2004, patrimoniul Muzeului Național de Artă al României; din 2004, colecția moștenitorilor familiei Dumitrescu- Popovici.

27C | Rudolf Schweitzer-Cumpăna 25 | Nicolae Tonitza 1886, Piteşti - 1975, Bucureşti 1886, Bârlad - 1940, Bucureşti Stradă în Argenteuil | 1931 Nud cu spatele tuș și acuarelă pe hârtie, 39,5 × 27 cm, semnat, datat și creion conté brun pe hârtie cu filigran, 27 × 22 cm, localizat dreapta jos, în peniță, „Schweitzer-Cumpăna, semnat lateral dreapta, în peniță, „Tonitza” Argenteuil, 1931” € 600 - 1.000 € 600 - 1.000

48 49 28T | Ştefan Luchian 1868, Ştefăneşti - 1916, Bucureşti Car cu boi | cca. 1898 ulei pe pânză, 54,5 × 80,5 cm, semnat stânga jos, cu brun, „Lukian” € 40.000 - 60.000

Proveniență: Rememorarea unei teme celebre precum cea a carului cu boi va produce în rândul până în 1964, colecția dr. Ioan Dumitrescu-Popovici; observatorilor artei lui Luchian negreșite comparări cu privire la creația maestrului 1964-2004, patrimoniul Muzeului Național de Artă al Grigorescu. Cu toate acestea, interesul pentru tema expusă își are izvorul într- României; un fundament comun și anume - iubirea pentru viața de la sat și pentru oamenii din 2004, colecția moștenitorilor familiei Dumitrescu- săi înconjurați de natură și de prezența blândelor animale de care și Grigorescu Popovici. rămăsese fascinat. Lecția de descoperire a frumosului în lucrurile simple, a omului și a peisajului pe care Grigorescu o oferea în mod natural firesc tuturor celor care străbăteau itinerariul artei, va determina împrospătări de conștiințe, oferind picturii Foarte probabil opera a participat la expoziția Societății onorurile care i se cuveneau. Cu o trăsătură analoagă maestrului premergător, “Ileana”, februarie 1898, la cat. 90. În cronica din “L’ artistul Luchian nu se va opri doar la suprafața lucrurilor, ci va pătrunde mai mult Independance roumaine” referitoare la operele lui în esențele realului, descoperind și învățând un limbaj nou, reușind să facă din arta Luchian, Leo Bachelin spunea: “Voici un Char à boeufs sa un mijloc de comunicare unde spațiul natural va comunica cu cel uman. Această sur la grand route, dans le bon mouvement celui-là, înclinare spre contemplare și dorință de a înfățișa sensibilitatea vor fi trăsăturile mais Grigoresco a fait mieux”. operei sale și cele care vor oglindi conștiința sa artistică. Contemporaneitatea lui Luchian este confirmată de înțelegegerea sa asupra aspectelor artei românești, Opera este inventariată și reprodusă în “Ștefan Luchian. remarcându-se printr-o notă nervoasă, calitate rară, vibrată a culorii și mânuire Pictură, pastel, acuarelă, desen”, catalog critic de a arcușului cu o mână febrilă, calități remarcate de istoricul de artă francez, Henri Theodor Enescu, prefață de Andrei Pleșu, Editura Focillon atunci când îi cunoaște arta, considerându-l un adevărat revelator al Institutul Cultural Român, București, 2007 la cat. PI 67, sufletului românesc. Astfel, artistul revelator va valorifica tema carelor cu boi pag. 87. în cele patru tehnici executate cu excelență. În ulei, pastel, acuarelă sau creion, reprezentările carelor cu boi vor cunoaște noile tușe ale tânărului artist, pe care Opera este clasată în categoria Tezaur a Patrimoniului însuși Grigorescu îl va recunoaște în anul 1904 la Expoziția de la Ateneu drept Naţional Cultural Mobil, prin ordinul ministrului culturii, continuatorul artei sale și cel care avea să devină întemeietorul picturii noastre nr. 2778, din 03.12.2004. moderne. Tema va dăinui în opera lui Luchian începând cu anii 1881 până spre 1901, când încheia o primă etapă de creație fructuoasă. Vom întâlni carele sale cu boi în sălile de expoziții sub titlurile: Convoi la Plevna, Efect de lună, Car cu boi pe drum, Toamna, Un transport în timpul campaniei din 1877, Care cu boi iarna, Car cu șase boi pe câmp, Car cu boi pe drum de țară sau Țărani la arat. Cu o cromatică nouă, anunțată, Luchian expunea în anul 1898 în cadrul Societății Ileana un car cu boi, remarcat în cronicile a doi critici ai vremii, B. Brănișteanu, pseudonimul literar al lui Bercu Braunstein și Léo Bachelin a revistelor Adevărul și L’Independance roumaine, unde făceau aprecieri comparative între creația artistului și cea a maestrului Grigorescu. Luchian venea totuși cu ceva nou, o nouă mișcare, mai meditativă, surprinzându-și compoziția cu tușe tulburi de ulei. Orizontul, realizat în mare parte din brunuri și griuri, cu accente de verde și roz violaceu pe alocuri, cerul albastru cu nuanțe de albastru și alburiu încadrează figura țăranului întârziată, alături de care se înfățișează siluetele alb-albăstrii ale boilor și a carului plin. Evenimentul expunerii îi puneau astfel în lumină nuanțele noi pe care le aducea, semne ale modernității sale. În luna aprilie 1898 artistul se va găsi menționat printre proaspeții

50 51 frecventatori ai salonului literar susținut de Alexandru Macedonski, supranumit și poetul rondelurilor totodată și primul reprezentant al simbolismului. Această predispoziție a lui Luchian spre literatură se releva încă din anul 1890, de pe vremea în care artistul se afla la studii în Germania, la Akademie der Bildenden Künste din München, unde îl regăsim versuind cu poezia Sub cămăși de borangic, în cadrul Revistei Generația viitoare. Activitatea sa de exponant continuă, în aprilie 1899 figurând la Ateneu alături de Nicolae Vermont. În noiembrie, același an îl întâlnim la deschiderea Expoziției artiștilor în viață, unde avea să expună cinci pasteluri și două picturi, dintre care două pasteluri vor fi alese pentru a participa la Expoziția Universală din 1900, de la Paris. Anul 1900 anunța totodată și apariția unei noi reviste literare și artistice, Faunul la care Luchian avea să contribuie cu partea artistică, partea literară revenindu-i redactorului Ștefan Petrică. Din păcate, proiectul va cădea, însă va fi înlocuit de un alt periodic, Revista Ileana, lansată în iunie, a cărei copertă va fi realizată de Luchian, într-o manieră de Art Nouveau. În al doilea număr al revistei, publicat în luna septembrie Alexandru Bogdan- Pitești publică un articol despre Luchian, în care încercă să îi definească concepția artistică. În același an îl vom regăsi pe artist la Expozition decenale des Beaux-Arts din cadrul Expoziției Universale de la Paris, organizată în iulie 1900 unde figura cu două pasteluri. În cea de-a doua etapă de creație atenția artistului asupra temei carului cu boi se va îndrepta asupra studiul animalelor, surprinse și studiate în clipe de repaus, când fac un popas sau când trec în cirezi, pe ulița satului. Din operele acestei etape se vor remarca Peisaj de țară cu doi boi dejugați, Cireadă de vite pe drumul satului, Popas, Car cu boi pe drum de țară sau Țărani la arat, oglindite în cele patru tehnici, atent mânuite de către artist. Luchian rămâne astfel un fermecat de frumusețea fără seamăn a satului și a ținutului românesc, mărturisindu-și adesea în corespondențe trăirile simțite în minunatele locuri în care poposea. Colindă multe ținuturi, și de deal, și de munte, și de câmp, fiecare nou drum semnificând momentul unei noi creații. În ultima perioadă de creație însă, tema carelor cu boi se va risipi ușor, artistul începând să se dedice unor noi contemplări, surprinse la Brebu și Moinești- unele din locurile sale îndrăgite unde va crea peisaje lirice și crepusculare, dedicându-se în același timp portretelor și mult îndrăgitelor sale flori. (G.M.)

Bibliografie: Enescu, Theodor, Luchian, Ed. Institutului Cultural Român, București, 2007 Ciucă, Valentin, Pe urmele lui Ștefan Luchian, Ed. PIM, Iași, 2016

52 53 29T | Constantin Daniel Rosenthal 1820, Budapesta - 1851, Budapesta Portretul serdarului Teodor Arion ulei pe pânză, 70,5 × 58,5 cm, semnat dreapta jos, cu brun, „C. Rosenthal” € 5.000 - 8.000

Proveniență: Constatin Daniel Rosenthal este unul dintre acele personaje ale istoriei și artei până în 1964, colecția dr. Ioan Dumitrescu-Popovici; românești care în timp a câștigat o imagine eroică, o aură mitică chiar. Alăturat 1964-2004, patrimoniul Muzeului Național de Artă al mișcării pașoptiste, adept al principiilor democratice care răscoleau Europa României; mijlocului de secol XIX, Rosenthal ajungea în Țara Românească în cursul anului 1842, din 2004, colecția moștenitorilor familiei Dumitrescu- la 22 de ani, probabil datorită lui Negulici, unul dintre cei mai buni amici ai lui și el, Popovici. ca și Rosenthal, student atât la Viena cât și la Pesta. Membru al francmasoneriei (în 1844 este consemnat drept membru de onoare), Rosenthal se afiliază imediat la grupările politice din București, împrietenindu-se nu doar cu artiști ca Negulici și Opera este clasată în categoria Tezaur a Patrimoniului Iscovescu, cu Melinescu, Cretzeanu ci mai ales cu C.A.Rosetti. Mijlocul deceniului 5 Naţional Cultural Mobil, prin ordinul ministrului culturii, îl va petrece în mare parte înafara spațiului românesc, la Paris și în Anglia (Londra și nr. 2778, din 03.12.2004. Liverpool). În 1847 se convertește la creștinism (era născut într-o familie de evrei) și își ia numele de Constantin. Anul 1848 îl găsește la București, iar activitatea sa în cadrul mișcării revoluționare este neîndoielnică, motivul acordării cetățeniei valahe, în august 1848, fiind tocmai implicarea în Revoluție (vezi Decretul 394 publicat în "Monitorul Oficial " din 9 august 1848) În ceea ce privește latura artistică, știm că Rosenthal era deja format ca pictor în 1842, cunoscându-se portrete realizate de el în primii doi ani petrecuți în Țara Românească ("Doamna Filipescu", fost la Muzeul Kalinderu, "Portret de bărbat", Muzeul de Artă Iași, inv. 1209). În 1844 Rosenthal călătorește pentru studii la Paris, tot aici găsindu-se și C.A.Rosetti. Este foarte probabil ca artistul să fi vizitat atelierul lui Michel Martin Drolling, pe care sigur îl cunoștea, conform unei scrisori adresată lui Rosetti în februarie 1847. Unul dintre cele mai importante momente ale carierei sale se consemna la începutul anului 1848, când era acceptat în cadrul Salonului Oficial francez cu opera "Portrait de M. Alfred Daniel B." Era pentru prima dată când un artist din spațiul românesc (avea să devină român câteva luni mai târziu) figura pe listele salonului parizian. În ceea ce privește pictura de portret, Rosenthal lucrează în mare parte în maniera occidentală - influențat și de anii petrecuți în Anglia - abordând tematica prin prisma curentului epocii - Biedermeier. Portretul lui Teodor Arion se alătură unui ciclu omogen de chipuri pe care Rosenthal le pictează la București: Anica Manu, Elena Negri, soții Constatin și Maria Rosetti sau chiar cele ale părinților.

Bibliografie: FRUNZETTI, Ion, "Pictorul revoluționar C.D. Rosenthal", E.S.P.L.A., București OPRESCU, George, "Pictura românească în secolul al XIX-lea", Fundația pentru Literatură și Artă "Regele Carol I", București, 1937 CONSTANTINESCU-IAȘI, P., "Trei pictori români în Revoluția de la 1848", Editura de Stat, București, 1948

C. D. Rosenthal, Portretul Anicăi Manu Licitația Colecției familiei boierești Manu, Artmark, 2016, adjudecat pentru 16.000 €

54 55 32 33 30C | Theodor Aman 1831, Câmpulung Muscel, Argeş - 1891, Bucureşti Țărăncuță 32T | Theodor Aman acvaforte, 16 × 12 cm, semnat stânga jos, gravat, 1831, Câmpulung Muscel, Argeş - 1891, Bucureşti „Aman” Bust de femeie (cadână cu fes) € 500 - 800 acvaforte, 12 × 8,5 cm, semnat stânga jos, gravat, „Th. Aman” € 500 - 800 Proveniență: până în 1964, colecția dr. Ioan Dumitrescu-Popovici; 1964-2004, patrimoniul Muzeului Național de Artă al României; din 2004, colecția moștenitorilor familiei Dumitrescu- Popovici.

Opera este clasată în categoria Tezaur a Patrimoniului Naţional Cultural Mobil, prin ordinul ministrului culturii, nr. 2778, din 03.12.2004. Ofertare în curs, în cadrul unei proceduri de preempțiune, conform adresei Nr. 4609 din 20 noiembrie 2018, aferent prezentei vânzări prin licitație. 33C | Theodor Aman 1831, Câmpulung Muscel, Argeş - 1891, Bucureşti Mihai Viteazul acvaforte, 9 × 5,5 cm, semnat stânga jos, gravat, „Aman”; intitulat, gravat, central jos, sub cadru, „MIHAI VITEAZUL” € 500 - 800

34C | Theodor Aman 1831, Câmpulung Muscel, Argeş - 1891, Bucureşti Frumoasă țărancă acvaforte, 16 × 13 cm, semnat și datat stânga sus, 31C | Theodor Aman gravat, „Aman, 1876”; intitulat, gravat, central jos, sub 1831, Câmpulung Muscel, Argeş - 1891, Bucureşti cadru, „FRUMOASA TERANCA”; notat, gravat, dreapta jos, sub cadru, „Imprimeria autorului” Moș Neagu acvaforte şi gravură cu acul, 20,5 × 15 cm, semnat și € 500 - 800 notat central jos, sub cadru, „Th. Aman, del et sculpsit”; intitulat central jos, sub cadru, „MOSU NEAGU” Proveniență: Proveniență: până în 1964, colecția dr. Ioan Dumitrescu-Popovici; până în 1964, colecția dr. Ioan Dumitrescu-Popovici; € 500 - 800 1964-2004, patrimoniul Muzeului Național de Artă al 1964-2004, patrimoniul Muzeului Național de Artă al României; României; din 2004, colecția moștenitorilor familiei Dumitrescu- din 2004, colecția moștenitorilor familiei Dumitrescu- Proveniență: Popovici. Popovici. până în 1964, colecția dr. Ioan Dumitrescu-Popovici; 1964-2004, patrimoniul Muzeului Național de Artă al României; din 2004, colecția moștenitorilor familiei Dumitrescu- Popovici. 34

56 57 35 | Rudolf Schweitzer-Cumpăna 37 | Sabin Popp 1886, Piteşti - 1975, Bucureşti 1895, Bucureşti - 1928, Viena Autoportret Someșul la Cluj ulei pe carton, 42 × 36,5 cm, semnat și notat dreapta ulei pe carton, 40 × 52 cm, semnat stânga jos, jos, cu roșu, „Schweitzer-Cumpăna, Autoportret” cu negru, „Sabin Popp” € 1.500 - 2.500 € 600 - 900

38 | Dimitrie Mihăilescu Proveniență: 36 | Rudolf Schweitzer-Cumpăna 1872, Bucureşti - 1922, Bucureşti până în 1964, colecția dr. Ioan Dumitrescu-Popovici; 1886, Piteşti - 1975, Bucureşti 1964-2004, patrimoniul Muzeului Național de Artă al La cetate României; Masa de seară ulei pe carton, 36 × 53,5 cm, semnat stânga jos, din 2004, colecția moștenitorilor familiei Dumitrescu- ulei pe carton, 38 × 33 cm, semnat lateral dreapta, cu negru, „D. Mihailescu” Popovici. cu negru, „Schweitzer-Cumpăna” € 600 - 900 € 1.500 - 2.500 Proveniență: Proveniență: până în 1964, colecția dr. Ioan Dumitrescu-Popovici; până în 1964, colecția dr. Ioan Dumitrescu-Popovici; 1964-2004, patrimoniul Muzeului Național de Artă al 1964-2004, patrimoniul Muzeului Național de Artă al României; României; din 2004, colecția moștenitorilor familiei Dumitrescu- din 2004, colecția moștenitorilor familiei Dumitrescu- Popovici. Popovici.

58 59 40 | Gheorghe Petraşcu 1872, Tecuci, Galați - 1949, Bucureşti Proveniență: Zi de vară | 1904 până în 1964, colecția dr. Ioan Dumitrescu-Popovici; ulei pe pânză, 38 × 55 cm, semnat și datat stânga jos, 1964-2004, patrimoniul Muzeului Național de Artă al cu roșu, „George Petrașcu, (1)904” României; din 2004, colecția moștenitorilor familiei Dumitrescu- € 5.000 - 8.000 Popovici.

Plein-air-ismul abordat de Gheorghe Petrașcu are în discursul pictural o gamă 39 | Gheorghe Petraşcu Proveniență: inedită de tehnici de reinterpretare formală, atât în cadrul cromatic, dar mai 1872, Tecuci, Galați - 1949, Bucureşti până în 1964, colecția dr. Ioan Dumitrescu-Popovici; ales în accesarea dimensiunii materiale a pastei. Această atât de binecunoscută 1964-2004, patrimoniul Muzeului Național de Artă al caracteristică a uleiurilor lui Petrașcu a evoluat sub auspicii plastice originale, Dimineață la Nicorești | 1905 României; într-un proces temperat, de acumulări succesive. Chiar dacă artistul abordează ulei pe lemn, 27 × 38,5 cm, semnat și datat dreapta jos, din 2004, colecția moștenitorilor familiei Dumitrescu- pictura după cadrele ei clasice, lucrând aproape toate genurile picturale, peisajul cu roșu, „G. Petrașcu, (1)905” Popovici. s-a detașat ca cel ce a ajutat cel mai mult la transformarea și evoluția stilului. Aici găsim cu adevărat sursele de influență cele mai pertinente, acele subiecte € 4.000 - 6.000 preferate de Petrașcu în rândul unei manifestări plasice extinse.

60 61 41C | Rudolf Schweitzer-Cumpăna 43C | Bob (Gheorghe) Bulgaru 45C | Gruia Păunescu 1886, Piteşti - 1975, Bucureşti 1907, Mălăieşti, Vaslui - 1939, Bucureşti 1887 - 1976 45 Pod peste Sena Fetiță blondă George Enescu | 1957 acuarelă și creion pe carton subțire, 27 × 36 cm, ulei pe hârtie de calc lipită pe carton, 27 × 24 cm, tuș, acuarelă și creion pe hârtie, 48,5 × 33 cm, semnat semnat, datat și localizat dreapta jos, cu brun, semnat și datat dreapta jos, cu brun, „Bob B, (19)36” și datat central jos, cu roșu, „GruiA, (1)957”; intitulat „Schweitzer-Cumpăna, Paris, 1931”; semnat stânga jos, central jos, în creion, „GEORGE ENESCU” în peniță, „RS” € 500 - 800 € 250 - 350 € 700 - 1.000 Proveniență: până în 1964, colecția dr. Ioan Dumitrescu-Popovici; 1964-2004, patrimoniul Muzeului Național de Artă al Proveniență: Proveniență: României; până în 1964, colecția dr. Ioan Dumitrescu-Popovici; până în 1964, colecția dr. Ioan Dumitrescu-Popovici; din 2004, colecția moștenitorilor familiei Dumitrescu- 1964-2004, patrimoniul Muzeului Național de Artă al 1964-2004, patrimoniul Muzeului Național de Artă al Popovici. României; României; din 2004, colecția moștenitorilor familiei Dumitrescu- din 2004, colecția moștenitorilor familiei Dumitrescu- 44C | Aurel Jiquidi Popovici. Popovici. 1896, Bucureşti - 1962, Bucureşti Omul zilei cărbune, creioane cerate, acuarelă și accente de tempera pe hârtie, 30 × 23 cm, semnat dreapta jos, în creion, „’aurel jiquidi”; intitulat stânga jos, în creion, „omul zilei” € 300 - 500 Proveniență: până în 1964, colecția dr. Ioan Dumitrescu-Popovici; 1964-2004, patrimoniul Muzeului Național de Artă al României; din 2004, colecția moștenitorilor familiei Dumitrescu- Popovici.

43 44

42T | Carol Popp de Szathmari 1812, Cluj Napoca - 1887, Bucureşti Întoarcerea în portul Brăila | 1870 acuarelă și creion pe hârtie, 28 × 38 cm, semnat stânga jos, în creion, „C.P de Szathmary”; datat și localizat dreapta jos, în peniță, „Brăila, 9 Iuly 1870” € 600 - 900

Opera este clasată în categoria Tezaur a Patrimoniului Naţional Cultural Mobil, prin ordinul ministrului culturii, nr. 2778, din 03.12.2004.

62 63 46 | Constantin Isachie Popescu 48 | Constantin Isachie Popescu 1888, Paşcani - 1967, Bucureşti 1888, Paşcani - 1967, Bucureşti Flori de primăvară Proveniență: Capul Caliacra ulei pe carton, 72 × 52 cm, semnat stânga jos, cu negru, până în 1964, colecția dr. Ioan Dumitrescu-Popovici; ulei pe carton, 36 × 50 cm, semnat stânga jos, „C. Isachie” 1964-2004, patrimoniul Muzeului Național de Artă al cu negru, „C. Isachie” României; € 800 - 1.500 din 2004, colecția moștenitorilor familiei Dumitrescu- € 600 - 900 Popovici. Proveniență: până în 1964, colecția dr. Ioan Dumitrescu-Popovici; 1964-2004, patrimoniul Muzeului Național de Artă al României; din 2004, colecția moștenitorilor familiei Dumitrescu- Popovici.

49T | Gabriel Ştefănescu Arephy 1903, Bucureşti - 1975, Bucureşti Stradă în Paris ulei pe carton, 35 × 41,5 cm, semnat stânga jos, cu negru, „G.S. Arephy” € 600 - 900 Proveniență: până în 1964, colecția dr. Ioan Dumitrescu-Popovici; Proveniență: 47 | Constantin Isachie Popescu 1964-2004, patrimoniul Muzeului Național de Artă al până în 1964, colecția dr. Ioan Dumitrescu-Popovici; 1888, Paşcani - 1967, Bucureşti României; 1964-2004, patrimoniul Muzeului Național de Artă al din 2004, colecția moștenitorilor familiei Dumitrescu- României; Crizanteme Popovici. din 2004, colecția moștenitorilor familiei Dumitrescu- ulei pe carton, 72 × 51 cm, semnat dreapta jos, Popovici. cu galben, „C. Isachie” Opera este clasată în categoria Tezaur a Patrimoniului Naţional Cultural Mobil, prin ordinul ministrului culturii, € 800 - 1.500 nr. 2778, din 03.12.2004.

64 65 50 | Costin Petrescu 52 | Constantin Isachie Popescu 1872, Piteşti - 1954, Bucureşti 1888, Paşcani - 1967, Bucureşti Margine de sat Micul dejun ulei pe lemn, 21,5 × 27,5 cm, semnat stânga jos, ulei pe carton, 49,5 × 70 cm, semnat lateral dreapta, cu negru, „Costin Petrescu” cu brun, „C. Isachie” € 400 - 600 € 900 - 1.500 Proveniență: până în 1964, colecția dr. Ioan Dumitrescu-Popovici; Proveniență: 1964-2004, patrimoniul Muzeului Național de Artă al până în 1964, colecția dr. Ioan Dumitrescu-Popovici; României; 1964-2004, patrimoniul Muzeului Național de Artă al din 2004, colecția moștenitorilor familiei Dumitrescu- României; Popovici. din 2004, colecția moștenitorilor familiei Dumitrescu- Popovici.

51 | Constantin Isachie Popescu 1888, Paşcani - 1967, Bucureşti 53 | Ion Mândru 1897, Smueşti, Covurlui - 1980, Basarabia Peisaj de toamnă ulei pe carton, 50 × 70 cm, semnat stânga jos, cu gri, Natură statică cu fructe și statuetă orientală | „C. Isachie” 1940 ulei pe carton, 35 × 50 cm, semnat și datat stânga jos, € 1.200 - 1.800 cu negru, „I. Mândru, 1940” € 500 - 800 Proveniență: Proveniență: până în 1964, colecția dr. Ioan Dumitrescu-Popovici; până în 1964, colecția dr. Ioan Dumitrescu-Popovici; 1964-2004, patrimoniul Muzeului Național de Artă al 1964-2004, patrimoniul Muzeului Național de Artă al României; României; din 2004, colecția moștenitorilor familiei Dumitrescu- din 2004, colecția moștenitorilor familiei Dumitrescu- Popovici. Popovici.

66 67 54 | Alexandru Ciucurencu 1903, Ciucurova, Tulcea - 1977, Bucureşti Natură statică de atelier | 1959 ulei pe carton, 60 × 49,5 cm, semnat şi datat stânga jos, cu negru, „AC, (19)59” € 12.000 - 18.000

Opera a participat la expoziția “Natură statică (pictură, Privită în totalitatea ei, creaţia lui Ciucurencu, pe lângă grafică)”, Muzeul Colecțiilor de Artă, București, 1994. complexitatea şi diferitele etape caracteristice picturii sale, apare presărată de câteva elemente definitorii pentru arta acestuia: culoarea şi lumina, vibrânde de emoţie, fidelitatea faţă de preceptele curentului realismului, claritatea compoziţiei, sinceritatea faţă de linia desenului, precum şi pătrunderea în caracterul personajelor sale. În desfăşurarea ei, creaţia lui Ciucurencu este marcată, în perioada anilor 1940-60, de câteva opere reprezentative ce merită a fi observate cu atenţia cuvenită. Pasiunea cu care artistul s-a oprit asupra portretisticii se traduce mai ales în opera dedicată portretului doctorului Dona, căruia Ciucurencu reuşeşte să-i imortalizeze în culori distincţia şi blândeţea personalităţii. Aceeaşi înaltă artă o regăsim şi în peisajele perioadei - unele de la Brăneşti, unde artistul se retrăsese împreună cu familia de teama bombardamentelor – pentru care Ciucurencu recurge la soluţii inovatoare, de apropiere a unor tonuri vii de albastru şi verde. Aceleaşi culori tonice le vom regăsi si în naturile statice din această etapă a creaţiei. Naturile statice rămân însă o constantă în creația lui Ciucurencu, și vor trece prin diversele etape de stilizare și esențializare rămânând cu adevărat o notă distinctă în întreaga sa creație.

Bibliografie: IONESCU, Radu, ”Ciucurencu”, Ed. Semne, București, 1994 JIANU, Ionel, ”A. Ciucurencu”, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1958

Alexandru Ciucurencu, Natură statică de atelier Licitația de Crăciun, Artmark. 2012, adjudecat pentru 21.000 €

68 69 55 | Ştefan Popescu 1872, Finţeşti, Buzău - 1948, Bucureşti Parfum de hortensii | 1901 ulei pe pânză, 55 × 44 cm, semnat, datat şi localizat stânga jos, cu negru, „St. Popesco, Paris, 1901” € 12.000 - 18.000

La Paris, Ștefan Popescu regăsește atmosfera și stilul sub care avea să evolueze către o pictură modernă, chiar dacă anii petrecuți la Munchen nu vor rămâne fără însemnătate. George Oprescu menționează întâlnirea lui Poescu cu Lucien Simon, Charles Cottet și, indirect, cu Whistler, prin lucrările expuse, catalogându-i pe aceștia ca artiști ce avuseseră o reacție ”contra impresionismului victorios și uneori excesiv în analiza și diviziunea tonurilor, mergând până la o dizolvare a formei.” Alături de acești prieteni și profesori totodată își clarifică Ștefan Popescu concepția asupra actului artistic și dobândește în fața naturii ”un calm afectuos și receptiv”. La Paris sau în multiplele călătorii în Bretania, grupările franțuzești l-au introdus pe pictor naturii sălbatice și modului de contemplare impresionist, marcat de dihotomia obiectiv-subiectiv. Peisajul breton, dar și localnicii au reprezentat un subiect bogat, mai ales la sugestia aceluiași Simon, dar și datorită naturii melancolice a lui Popescu. Influențat evident de curentele de la 1900, pictorul va lucra câteva pânze și sub directa influență a simbolismului sau a preceptelor Art Nouveau. De altfel, drept membru fondator al Tinerimii Artistice (1901-1902), Ștefan Popescu expunea la început de secol XX opere ce denotau o atracție față de romantic și liric - fie studiile pentru proiectul frescei de la Ateneu, fie portrete cu tentă simbolistă ca cel de față sau ca "Portretul în roșu" din colecția Muzeului Dinu și Sevasta Vintilă din Topalu.

Bibliografie: „Ştefan Popescu”, Catalog, Ed. Standard Graphica, 1947 OPRESCU, George, ”Ștefan Popescu”, Ed. de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1958

70 71 56 | Eustaţiu Stoenescu 1885, Craiova - 1957, New York Impresie de apus de soare la Veneţia ulei pe carton, 51,5 × 69,5 cm, semnat stânga jos, cu negru, „Stoenescu” € 7.000 - 10.000

Proveniență: Pentru Eustațiu Stoenescu, Veneţia a reprezentat mai colecţia istorică dr. Eugen şi Elisabeta Banu. mult decât simplul motiv pictat. El revine neîncetat în laguna italiană, pe care o pictează cu fervoare Opera a participat la Expoziția Retrospectivă Eustațiu ori de câte ori are ocazia. Pictând aceleaşi colţuri, Stoenescu, Muzeul de Artă Craiova, 1998. elementele încep să îşi piardă din concreteţea imediată, devenind parte integrantă a unei picturalităţi de sine Opera a participat la Expoziția “Peisajul în pictura stătătoare. Astfel, pictura ne prezintă peisaje urbane românească”, Muzeul Național Cotroceni, București, împroprietărite, nu peisaje urbane ale Veneţiei. 2002. Într-o serie extinsă de peisaje veneţiene, realizate în Opera a participat la Expoziția “Marina în pictura diverse etape ale carierei sale, Stoenescu reuşeşte să românească din colecții particulare”, Muzeul Național contureze o monografie a oraşului, ce se transformă Cotroceni, București, 2006. prin ochii pictorului. La Stoenescu efectul de lumină este oferit de maniera prin care materia pictată pare Opera a participat la Expoziția “Italia văzută de pictori inundată de vapori de apă, ce transportă soarele în români”, Muzeul Național Cotroceni, București, 2007. mici particule de căldură şi lumină. Acesta este şi cazul lucrării de faţă, în care momentul zilei este diluat, iar atmosfera este atent luminată prin efecte cromatice. Într-o pictare proaspătă, amintind un pictor îndrăgostit de vedutele marine ale lui Monet, artistul ne prezintă o porţiune din laguna Venețiană. Obiectul picturii nu este acela de a reprezenta întocmai realul, tocmai de aceea atenţia pentru detaliu este limitată doar la ceea ce atrage atenţia. Astfel, fundal este doar schiţate, fiind necesare doar în construcţia perspectivei şi, desigur, a liniei orizontului. Pe apele liniștite ale orașului italian, Stoenescu observă în prim-plan o mică velă ce traversează câmpul vizual central al pânzei, având aspectul unei apariții, fiind fantomatic transpusă prin păcla fina a pensulației.

Bibliografie: REZEANU, Paul, “Eustaţiu Stoenescu (1884-1957)”, Bucureşti, 1998 OPRESCU, George, “Stoenescu”, Ed. Casei Şcoalelor, Bucureşti, 1946

Claude Monet, Apus peste Sena (detaliu) colecția Petit Palais, Paris

72 73 57 | Nicolae Dărăscu 1883, Giurgiu - 1959, Bucureşti Piață în Veneția ulei pe pânză, 61 × 51 cm, semnat dreapta jos, cu negru, „N. Dărăscu” € 15.000 - 25.000 Explorator consecvent al Veneţiei, Nicolae Dărăscu străbate canalurile şi cheiurile, podurile şi fâşiile de pământ pe care se îmbulzesc oamenii, acolo unde pânzele corăbiilor sunt mai colorate, mai apropiate de noi, pentru a le transpune în pete masive, violente, de culoare. Evită înserările, zidurile mucegăite, întoarce urechea de la clipocitul apei ce izbeşte în pontoane. Din popasurile făcute la Veneţia şi în împrejurimi, o lucrare în care Dărăscu pare a fi descoperit farmecul fascinant al canalelor, dar şi pe el însuşi, este “Piața în Veneția”. Într-o realizare ce se distanțează încă de la prima vedere de seama celorlalte Veneții, Dărăscu pare să fi renunțat la a-și impune propria viziune asupra motivului, lăsându-se condus de pitorescul lacustru. Chiar dacă imaginea se concretizează prin alte elemente decât cele cu care ne obișnuise, lipsind total factorul acvativ, sursa principală de valoare este extrasă din aceeași materie creatoare. Primordialitatea luminii este mai mult decât evidentă, iar Dărăscu simte că poate stăpâni o atmosferă cu mult mai încărcată decât cele în care el controla apariția sau efectul luminescent. Ce este remarcabil la această realizare din urmă, ce ne parvine nouă, constă în subtilitatea prin care pictorul alternează planurile compoziționale într-o succesiune ce nu dăunează niciunuia. Forfota citadină, formele distincte și învălmășeala generală reproduce întocmai atmosfera pe care o putem întâlni chiar și astăzi pe străduțele Veneției. Chiar dacă sursa cromatică nu este apa, Dărăscu punctează în aceeași manieră - pensulația bogată și paleta de culori - exact trăsăturile ce integrează negreșit această operă în ciclul cel mai însemnat de Veneții, realizat între 1926 și 1933.

Bibliografie: Catalogul Expoziţiei Retrospective “Nicolae Dărăscu”, Muzeul de Artă al Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1966 DRĂGUŢ, Vasile, “Nicolae Dărăscu”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1966

Nicolae Dărăscu, Piață la Veneția (detaliu) Muzeul Municipiului București

74 75 58 | Theodor Aman 1831, Câmpulung Muscel, Argeş - 1891, Bucureşti În grădină | 1879 ulei pe lemn, 10 × 16,5 cm, semnat și datat stânga jos, cu brun, „Aman, 1879” € 8.000 - 12.000

Pictura artistului Aman din ultima perioadă de creație ne înfățișează o pleiadă de confesiuni intime în care creează natural, într-un mediu familiar, ascultând numai de înzestrările sale, departe de orice rigoare academică. Virtuozitatea liniei și a cromaticii sale ne relevă noi zone lirice în registrul său interior al cărui grai plastic se va exprima prin șoptiri tainice, melodioase. Metamorfoza este identificată între anii 1870-1875, când Aman începea să compună teme profunde în interiorul atelierul său, manifestând apoi un interes deschis și pentru pictura realizată în plein-air. Studiul după natură va deveni unul din exercițiile sale cele mai adâncite, care va aduce noi valențe și în desen, devenind mult mai liber în exprimare. Problemele care îl vor preocupa în noua temă vor fi redarea luminii și marcarea atmosferei prin utilizarea nuanțelor de ecleraj, ceea ce îi va oferi o mai mare libertare de exprimare. Noua abordare, acompaniată de un realism pictural, va grăi în limbaje profunde ce vor impresiona. Rezultatele vor fi valoroase, paleta sa va fi mult mai luminoasă și mai vie, respirând un aer mai modern. În peisajele surprinse în natură, artistul, contemplator virtuos al figurii umane, va include și compoziția de gen. Cel mai des reprezentate vor fi personajele feminine, surprinse în parc sau în grădina propriei case, înconjurate de flori, într-o atmosferă calmă și intimă, de familie. În toate reprezentările în peisaj, personajul nu își va schimba alura și nici delicatețea, acordându-se întotdeauna la mediul în care este contemplat. În crinoline elegante, potrivit vremii, personajele, încadrate într-un peisaj romantic vor evoca un aer încântător. (G.M.)

Bibliografie: Florea, Vasile, Th. Aman, Ed. Meridiane, 1972

Theodor Aman, Grădina artistului Licitația de Vară, Artmark, 2017, adjudecat pentru 18.000 €

76 77 61 | Ludovic Bassarab 1868, Galaţi - 1933, Bucureşti Car cu boi ulei pe carton, 24 × 35 cm, semnat stânga jos, cu brun, „Bassarab” € 600 - 900

62 | Ludovic Bassarab 1868, Galaţi - 1933, Bucureşti 59 | Ludovic Bassarab Gospodărie țărănească 1868, Galaţi - 1933, Bucureşti ulei pe carton, 21 × 34,5 cm, semnat stânga jos, în creion, „Bassarab” Piața de flori ulei pe pânză, 30 × 55 cm, semnat stânga jos, € 600 - 900 cu brun, „Bassarab” € 1.500 - 2.500

60 | Henri Trenk 1818, Zug, Elveţia - 1892, Bucureşti Ruine pe Valea Oltului | 1866 ulei pe lemn, 24,5 × 31 cm, semnat și datat dreapta jos, cu brun, „Henri Trenk, 1866” € 800 - 1.400

78 79 63 | Ion Panteli Stanciu 1901, Brăila - 1981, Bucureşti Țărăncuță | 1946 ulei pe carton, 72 × 53 cm, semnat și datat stânga jos, cu roșu, „I. Panteli Stanciu, 1946” € 500 - 800

64 | Sava Henţia 65 | Octav Băncilă 66 | Pan Ioanid 1848, Sebeşel - 1904, Bucureşti 1872, Corni, Botoșani - 1944, Bucureşti 1878, Bucureşti - 1956, Bucureşti Frații | 1882 De la râu Violonistul | 1905 ulei pe pânză, 64,5 × 27 cm, semnat și datat dreapta ulei pe pânză, 50,5 × 30,5 cm, semnat stânga jos, ulei pe pânză, 106,5 × 66 cm, semnat şi datat stânga jos, cu brun, „S. Henția, 1882” cu brun, „Octav Băncilă” jos, cu negru, „Pan Ioanid, 1905” € 2.500 - 3.500 € 3.000 - 5.000 € 1.500 - 2.500

80 81 69 | Elena Muller-Stăncescu Ulcior cu bujori ulei pe carton, 98,5 × 69,5 cm, semnat dreapta jos, cu negru, „Stăncescu” € 800 - 1.400

70 | Pierre Auguste Bellet 67 | Elena Muller-Stăncescu 68 | Elena Muller-Stăncescu 1865, Galaţi - 1924, Galați Vas cu trandafiri Bujori și gladiole Vas cu crizanteme ulei pe carton, 68 × 48 cm, semnat dreapta jos, ulei pe carton, 69 × 49,5 cm, semnat dreapta jos, ulei pe pânză, 101 × 73 cm, semnat stânga jos, cu negru, cu negru, „M. Stăncescu” cu negru, „M. Stăncescu” „Pierre Bellet” € 600 - 900 € 600 - 900 € 1.800 - 2.500

82 83 71 | Ipolit Strâmbu 72 | Pierre Auguste Bellet 1871, Mărășești, Gorj - 1934, Bucureşti 1865, Galaţi - 1924, Galați Cusătorese | 1917 Amiază în Provence | 1890 ulei pe carton, 49 × 68,5 cm, semnat și datat stânga ulei pe pânză, 82 × 102,5 cm, semnat şi datat dreapta jos, cu brun, „Strâmbu, 1917” jos, cu negru, „P. Bellet, (18)90” € 3.500 - 5.500 € 2.000 - 3.000

84 85 73 | Iosif Iser 1881, București - 1958, Bucureşti Tătăroaică | 1942 ulei pe pânză, 64 × 53,5 cm, semnat și datat dreapta jos, cu negru, „ISER, 1942” € 9.000 - 16.000

Proveniență: Odată cu întoarcerea definitivă în ţară, fapt ce s-a Colecția Roy Melbourne, diplomat American detașat în consumat în cursul anului 1934, opera lui Iosif Iser România în perioada celui de al doilea război mondial. deschide un nou capitol estetic reprezentativ. Cel puţin în privinţa compoziţiilor cu personaje, în portrete sau interioare, pictorul începe să aprofundeze din ce în ce mai mult instanţele umane prezentate. Formele apar mai individualizate şi, fie că este vorba despre odalisce, arlechini sau ţărani, motivul se epurează, personajul devenind element central, unic. În această declaraţie de personificare a compoziţiei, figurile sunt aduse în prim-plan, până la a umple întreg cadrul pictural. Dacă supunem unei scrutări atente întregul tablou uman pe care Iser îl realizează în cursul deceniilor, putem observa o trăsătură universală a personajelor prezentate. Fie că e vorba de familiile tătărăşti din Dobrogea, fie că e vorba de artişti din circ, de balerine, ţărani sau arlechini, indiferent de tehnica folosită, personajele îşi poartă chipul lor apatic, de o tristeţe stăpânită, sau mai degrabă o resemnare asumată, mai mereu contemplativă. Desigur că această trăsătură descriptivă ne indică un artist conectat sentimental la motivul prezentat sau chiar o declaraţie a propriului eu spiritual. Investigaţia la care Iser recurge este maniera prin care încearcă să înţeleagă sufletul omenesc şi tocmai calităţile care ne sunt relevate transmit privitorului o invitaţie la meditaţie asupra condiţiei umane. Odalisca va reproduce întocmai principiile menţionate mai sus, Iser oferind prin acest subiect un colţ al îndrăgitului orientalism la care recurge în nenumărate rânduri.

Bibliografie: COMANESCU, Petru, „Iosif Iser”, Bucureşti, 1965 CRĂCIUN, Eugen, „Iser”, Ed. Căminul Artei, Bucureşti, 1945 JIANU, Ionel, „Iosif Iser”, Bucureşti, 1957

Iosif Iser, Șalul roșu Licitația de Orientalism, Artmark, 2011, adjudecat pentru 18.500 €

86 87 74 | Ludovic Bassarab 75 | Mişu Teişanu 76 | Pierre Auguste Bellet 77 | Dimitrie Serafim 1868, Galaţi - 1933, Bucureşti 1884, Brăila - 1944, Bucureşti 1865, Galaţi - 1924, Galați 1862, Bucureşti - 1931, Bucureşti După baie Modelul artistului Nud în interior oriental Nud | 1905 ulei pe carton, 23,5 × 16,5 cm, semnat dreapta jos, ulei pe carton, 95 × 56 cm, semnat dreapta jos, ulei pe pânză, 59 × 39 cm, semnat dreapta jos, cu brun, ulei pe pânză, 60,5 × 45,5 cm, semnat şi datat stânga în creion, „Bassarab” cu negru, „M. Teişanu” „P. Bellet” sus, cu brun, „Dim. Serafim, 1906” € 600 - 900 € 2.500 - 3.500 € 1.200 - 1.800 € 1.200 - 1.800

88 89 78C | Ștefan Luchian 1868, Ștefănești - 1916, Bucureşti Ulcior cu garoafe | 1909-1910 ulei pe pânză, 47 × 40 cm, semnat stânga jos, cu negru, "Luchian" € 80.000 - 150.000

Proveniență: Impresionantă prin varietatea mijloacelor de expresie, arta modernă a pictorului colecția G-ral. Petre Dumitrescu (1882-1950); Luchian avea să fie tradusă în compoziții, peisaje și flori, artistul având calitatea colecția Onik Zambaccian; de a pătrunde datele oferite de natură în corespondență cu sensibilitatea sa. Liric colecția istorică dr. Gheorghe Bănescu. prin desăvârșire și înzestrat cu însușiri romantice, Luchian va sintetiza natura în raporturi liniare și cromatice, cu intensități cromatice intense și strălucitoare, Opera a participat la a XII-a expoziție a Societății trăsături care îi vor întări atributul de colorist netradiționalist. Desăvârșirea sa se Tinerimea Artistică, martie-aprilie 1913 și este va reliefa cel mai pronunțat în etapa închinată florilor, una din etapele cele mai menționată în catalogul expoziției la cat. 80, sub titlul prolifice și mai importante ale creației sale, în care artistul va oferi temei florilor "Garoafe". statutul de gen pictural, recunoscut ulterior și de ambianța picturii românești. Repertoriul florilor, întins pe durata tuturor sezoanelor anuale, începând cu Opera este reprodusă în Calendarul Minervei, 1914, la primaveralele violete, anemonele, macii de vară, albăstrele, crizantemele, sau pag. 81, sub titlul "Flori". tomnaticele tufănele, rezistente chiar și în sezonul de iarnă, însuflețește cu emoții și culoare universul artistului receptic la roadele naturii mult îndrăgite. Pentru Opera a participat la expoziția "Florile în opera artist, floarea devine un mesaj al său către natura căreia din pricina unei sănătăți pictorului Ștefan Luchian", expoziție comemorativă fragile nu mai reușește să o contemple în toată întregimea ei. În aranjamentele organizată cu prilejul împlinirii a 50 de ani de la moartea sale de flori, Luchian își transpune dorința fierbinte după plaiurile verzi, după ape, artistului, Muzeul de Artă al R.S.R., București, 1966 și după ceruri senine și păduri, pe unde obișnuia să peregrineze de atâtea ori. Astfel, este menționată și reprodusă în catalogul expoziției la florile contemplate în interioarele atelierului său îi vor alina acest dor după natură, pag. 66-67, cat. 52, sub titlul "Garoafe albe și roșii". ținând în viață legătura dintre cei doi, legătură înfrumusețată de prospețimea și de plinătatea bogăției cromatice palpabile. În compozițiile cu flori, linia va fi unul din elementele deteminante ale picturii sale, utilizarea acesteia având rol nu doar constructiv, ci și muzical pentru elementele distribuite pe pânza artistului căutător de o stare creativă propice. Spațiul picturii sale, adâncit mai mult din perspectivă cromatică decât liniară, are rolul de a accentua suprafețele, organizând masele de culoare după însemnătăți tonale, în detrimentul clasicului modeleu de clar- obscru. Predilecția sa pentru flori, transmițătoare de mesaje emoționale, vor fi totodată și simboluri ale artistului utilizate de Luchian în creația sa. Evocate adesea singure și așezate în ulcioare pictate, florile lui Luchian aduc în vizual semne ale tradiționalului, valorat de către artistul inovator. Florile nu vor fi niciodată la fel în interpretarea artistului, înfățișându-se mereu diferit, în străluciri create de emoția și pasiunea artistului. Viziunea sa cromatică, rezultată din adânca observare a naturii, este transferată în profunzimea intensității prin îmbinarea culorilor și a luminii. Intensitățile cromatice iau naștere din luminozități apte să purifice amestecurile de culori lăsate în grația strălucirii. Coloritul său primește totodată intensități emoționale active, întrucât artistul privește cu ochiul dar pictează cu sufletul, afirmându-și astfel crezul său modern față de tradiționala manieră de interpretare a naturii. Pictate cu sufletul, florile lui Luchian primesc sensuri umanizate, fiind create în generozitatea simțirii sale. Muzicalitatea acestora rezultă din organizarea culorilor, a umbrelor și a luminilor, cărora artistul le oferă o armonie cu ritmuri unduioase. Intensitățile sale picturale vor cunoaște un drum parcurs treptat, începând cu o proliferare cromatică , pe care o va sintetiza mai

Opera reprodusă în Calendarul Minervei, 1914.

90 91 târziu la esențial. În perioada 1903-1907, materialitatea cromatică a artistului va cunoaște noi valențe, iar pasta, suprapusă în straturi succesive va crea noi texturi și reflexe. Va urma o etapă intensivă de străluciri, de cromatici și subordonări tonale. Spre anii 1910, dar și după această perioadă, opera lui Luchian va tinde spre o nouă cale, a sintezelor și a simplității. Conturul accentuat al florilor, reliefat cu lac negru, încadrează compozițiile într-un cloisonné peste care artistul revine cu accente energice de culoare, creând noi reliefuri dar păstrând în continuare caracterul decorativ pictural. Prin autenticul operei sale, Luchian aduce un nou aport de sensibilitate, de sinteză a naturii atent observate și de îndemn la culoarea care însuflețește chiar și staticul. Naturile sale cu flori, strânse laolaltă în expoziția jubileu, "Florile în opera pictorului Ștefan Luchian", din 1966, susținută la Muzeul de Artă al României, vor reprezenta o evocare omagială a unei creații pline de reverie, redată în sinteze poetice de culoare. La această expoziție participa și opera Ulcior cu garoafe, realizată de artist în perioada anilor 1909-1910, când tehnica sa picturală cunoșteau noi aspecte. Într-un cadru armonizat de ocru și brun se înfățișează luminos un buchet de garoafe albe și roșii din care artistul lasă să pice una din flori. Așezate într-un ulcior de pământ, frumos ornamentat cu motive tradiționale, florile ne vorbesc despre artistul acestei lumi fragede și colorate, o lume pentru câteva clipe nemuritoare. (G.M.)

Bibliografie: Peleanu, Georgeta, Oprea, Petre, Schobel, Doina, Expoziția Florile în opera pictorului Ștefan Luchian, Garoafe albe și roșii (detaliu) Ștefan Luchian, Muzeul de artă al R.S.R., București, 1966 Muzeul Național de Artă al României

Opera reprodusă în "Florile în opera pictorului Ștefan Luchian", Muzeul de Artă al R.S.R., București, 1966.

92 93 79 | Emilian Lăzărescu 81 | Celine Emilian 1878, Bucureşti - 1934, Bucureşti 1898, Paris - 1980, Bucureşti Petrecerea de revelion | 1910 Lectură | 1926 ulei pe pânză, 33 × 41 cm, semnat, datat și localizat bronz, 67 × 14 × 18,5 cm, semnat şi datat, dreapta jos, la stânga jos, cu negru „Emilien Lăzăresco, Paris, 1910” bază, „C Emilian, 1926” € 1.200 - 1.800 € 1.200 - 1.800

80 | Kimon Loghi 82 | Alexandru Călinescu 1873, Serres, Macedonia - 1952, Bucureşti 1889, Râmnicu Vâlcea - 1978, Bucureşti Eleganță Tilly | 1922 ulei pe pânză, 56 × 68 cm, semnat stânga sus, cu brun, bronz, 49 × 23 × 13 cm, semnat și datatdreapta jos, la „KIMON LOGHI” bază, ”Al. Călinescu, 1922”; intitulat central jos, ”Tilly” € 2.000 - 3.000 € 1.000 - 1.600

94 95 84 | Lucia Dem(etriade) Bălăcescu 1895, Bucureşti - 1979, Bucureşti Domnii | 1926 acuarelă şi creion pe hârtie, 30,5 × 28 cm, semnat şi datat dreapta jos, cu brun, „L. Demetriade Bălăcescu, (1)926” € 700 - 1.200

83 | Gina Hagiu 85 | Lucia Dem(etriade) Bălăcescu n. 1924, Bujor, Galați 1895, Bucureşti - 1979, Bucureşti La fereastră (Șin-Mei-Gin) | 1960- 1962 Doamnele | 1926 ulei pe pânză, 81 × 89 cm, semnat lateral stânga, cu acuarelă şi creion pe hârtie, 30,5 × 27,5 cm, semnat şi violet, „G. Hagiu”; intitulat dreapta jos, cu verde, „Șîn datat stânga jos, cu negru, „L. Demetriade Bălăcescu, Mei Gîn” (1)926” € 2.000 - 3.000 € 700 - 1.200

96 97 86 | George Catargi 88 | Adina Paula Moscu 1894, Reni, Basarabia - 1963, Gherla 1908, Buzău - 1979, Bucureşti Înserare la Sorrento | 1937 Flori de câmp | 1938 ulei pe carton, 31,5 × 34,5 cm, semnat, datat și localizat ulei pe carton, 50 × 35 cm, semnat și datat dreapta jos, dreapta jos, cu negru, „G. Catargi, 1937, Sorento” cu negru, „Moscu Melinte (Adina Paula), 1938” € 700 - 1.000 € 500 - 800

89 | George Catargi 87 | Ion Theodorescu-Sion 1894, Reni, Basarabia - 1963, Gherla 1882, Ianca, Brăila - 1939, Bucureşti Apus pe mare Flori de primăvară ulei pe carton, 40 × 30 cm, semnat stânga jos, ulei pe carton, 33 × 40,5 cm cu negru, „G. Catargi” € 1.500 - 2.500 € 500 - 800

98 99 90 | Nicolae Dărăscu 1883, Giurgiu - 1959, Bucureşti Peisaj la Saint Tropez | 1911-1912 ulei pe pânză, 54 × 73 cm, semnat și localizat dreapta jos, cu brun, „N. Dărăscu, St. Tropez” € 9.000 - 16.000

Luminată și viu colorată, opera picturală a artistului Nicolae Dărăscu va lua naștere din optimismul și splendorile vieții prezente întotdeauna în peisajele și în marinele sale, pe care le scaldă în raze galbene de soare. Peisajele și marinele vor fi temele pe care le va trata mereu cu entuziasm, prezența umană nefiind întotdeauna necesară întrucât plein-air-ul pe care i-l oferea natura va fi adesea suficient. Ajuns într-o atmosferă încordată de academism și teme mitologice clar-obscure promovate de Saloanele oficiale de la Paris ale anilor 1906, artistul își va căuta propriile direcții. Ceea ce îl va marca în timpul studiilor va fi Claude Monet și limbajul său impresionist. Pe lângă impresionism, în curând aveau să își facă apariția alte noi curente în vizorul artistului- neoimpresionismul, fauvismul sau pointilismul. Interesat de noile exprimări, Dărăscu își propune să cerceteze el însuși drumurile noii picturi ce își avea rezonanțele în experimente științifice asupra opticii și a rapoartelor dintre culori, cercetând scrierile și studiile lui Paul Signac, ale chimistului Michel Eugène Chevreul, ale fizicianului Hermann von Helmholtz sau ale lui Henri Matisse. Pe Paul Signac îl întâlnește personal, pe când se afla în Franța, în anul 1908. În același an va descoperi și unul din locurile unde va picta nenumărate marine și peisaje, pitorescul golf Saint-Tropez din apropierea orașului Toulon. Aici, peisajul scăldat în bucuria solară a sudului va urmări toate ambianțele micului port sudic, surprinzându-i casele, grădinile cu flori, copacii sau dealurile verzi și desigur celebrul port, redate de artist în tușe nuanțate de acuarelă sau ulei. (G.M.)

Bibliografie: Drăguț, Vasile, Nicolae Dărăscu, Ed. Meridiane, București, 1966

Nicolae Dărăscu, Peisaj la St. Tropez Licitaţia de Impresionism şi Postimpresionism Românesc, Artmark, 2012, adjudecat pentru 23.000 €

100 101 91 | Rudolf Negely 93 | Constion (Constantin Ionescu) 1883, Sopron, Ungaria - 1950 Veneția Porto Re | 1919 ulei pe carton, 50 × 70 cm, semnat dreapta jos, ulei pe pânză, 60 × 79,5 cm, semnat, datat şi localizat, cu negru, „Constion” stânga jos, cu negru, „Negely, 1919, Porto Re” € 1.000 - 1.800 € 1.000 - 1.800

92 | Rudolf Negely 1883, Sopron, Ungaria - 1950 94 | Constion (Constantin Ionescu) Terasă la Sorrento | 1939 În port ulei pe pânză, 60 × 80 cm, semnat și datat dreapta jos, ulei pe carton, 49,5 × 70 cm, semnat dreapta jos, cu negru, „R. Negely, (1)939” cu negru,”Constion” € 1.000 - 1.800 € 900 - 1.500

102 103 95 | Nicolae Dărăscu 1883, Giurgiu - 1959, Bucureşti Vedere asupra Balcicului | 1933 ulei pe carton, 51 × 61 cm, semnat și datat dreapta jos, în creion, „N. Dărăscu, 1933” € 9.000 - 15.000

Nicolae Dărăscu este fără îndoială unul dintre cei mai reprezentativi pictori ai plein-air-ului pe care arta românească modernă a avut norocul să o cunoască. În cei mai bine de 30 de ani de carieră, pictorul a reușit să însumeze numeroase cicluri valoroase ce încă pot oferi contemporaneității baza unui studiu amănunțit a peisajului românesc, de la sursă și până la calitatea plastică. Una dintre cele mai importante etape pe care le-a cunoscut pictura lui Dărăscu ne este oferită de primul popas cu adevărat însemnat pe meleagurile dobrogene. Recunoscut pentru seriozitatea și dorința de cunoaștere, artistul nu a ezitat în a parcurge întregul teritoriu dintre Dunăre și mare, fiind printre puținii care au reușit să acopere pictural această suprafață. De la porțile Deltei și până la porturile de la mare, Dărăscu a pictat omul, dar mai ales locul, probabil unul dintre cele mai specifice pe care peisajul românesc le poate oferi. Principalele spații din care au pornit interogațiile plastice au fost cele două borne geografice ale Dobrogei, Tulcea, drept intrare în Deltă, și Balcicul, acea colonie magică de pe malul Mării Negre. Atracția lui Dărăscu pentru Balcic este lesne de identificat la o privire asupra biografiei, 1919 fiind anul în care începe să picteze în orașul selenar, pentru ca la mai bine de 20 de ani mai târziu să surprindă încă mahalalele tătărăști. Unul dintre cele mai interesante elemente ce definește pictura artistului rămâne însă modalitatea excepțională prin care reușește să identifice în atmosfera acestui oraș tocmai caracteristicile necesare unei anumite etape stilistice. Perioada dintre cele două războaie mondiale găseşte în peisagistica lui Dărăscu un extraordinar interpret al pitorescului şi splendorilor specifice zonei Dobrogei. Cafenele turceşti, cartierele tătărăşti, geamiile, cimitirele orientale sunt observate în momente diferite ale anului şi ale zilei, de fiecare dată sub efectele unei lumini diverse. Natura apare acum liniştită, luminoasă, cu un sentiment de resemnare şi pace meditativă ce se împrăştie în întreaga sa operă.

Bibliografie: DRĂGUŢ, Vasile, “Nicolae Dărăscu”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1966 Catalogul Expoziţiei Retrospective “Nicolae Dărăscu”, Muzeul de Artă al Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1966

Nicolae Dărăscu, Balcic Licitația de Iarnă, Artmark, 2016, adjudecat pentru 28. 000 €

104 105 96 | Theodor Pallady 1871, Iaşi - 1956, Bucureşti Vedere către Place Dauphine ulei pe pânză lipită pe carton, 65 × 53,5 cm, semnat lateral dreapta, în pastă, „T.Pallady” € 25.000 - 35.000 Universul palladyan, mereu decorat, ne va înfățișa întotdeauna nuanțele unui artist ce folosește corespondețele pentru a evoca particularități ori atitudini proprii în fața vieții. Cu un repertoriu tematic relativ restrâns, de nuduri, naturi statice sau interioare familiare, subiectele sale se vor înălța mereu la statutul de simbol. Tablourile lui Pallady sunt mai mult decât pictură. Sunt gândiri, sentimente exprimate prin linii, forme și culori individualizate, precizate într-un raport categoric cu realitatea. Realitatea pe care o reînnoiește primește valețe noi, simbolice, alături de o cromatică emoțională. Va picta și reînnoi doar acele motive care îi vor angaja interesul, sinceritatea absolută și emoția. Tehnica sa preferată, uleiul, convertit în tușe consistente, va crea opere picturale desăvârșite, confirmate în tonuri temperate și mate. Prin năzuința sa la o cromatică desăvârșită, artistul va realiza că principiul culorilor este însuși aspirația umană către absolut. Astfel, un univers palladyan va fi conceput întotdeauna sub influența propriilor concepte, susținute de elemente specifice, precum echilibrul volumelor, al liniilor și al nuanțelor. În ceea ce privește condiția desenului și a cromaticii în propria artă, va considera superioară autoritatea desenului, care va fi baza picturii sale iar tabloul, un rod al gândirii, reluând astfel o veche teorie clasică. Naturile sale statice vor fi replicile propriilor cercetări și teorii, aducând deopotrivă în lumină și reacțiile sale asupra socialului și tinderea spre plinătate artistică. Obiectele, niciodată accidentale, se vor afla mereu în comuniune cu scena întreagă, sugerând o atmosferă propice, liniștită în care artistul putea să creeze în voie subiectele preferate. Fructele, vaza cu flori, casetele de bijuterii, cărțile sale, ochelarii sau o creație recentă vor fi cele mai dese motive ale naturilor statice. Variantă apropiată a operei "La fereastră-Place Dauphine", compoziția de față, "Vedere către Place Dauphine" surprinde o priveliște îndrăgită de Pallady din perioada șederii sale la Paris unde își avea atelierul, foarte aproape de mult iubita Senă. Cele două lămâi, pictate în galben-citron, așezate pe tava frumos ornamentată, accentuează entuziasmul cromaticii sale interioare, plasată într-o zi cenușie. Contrastul, vizibil nuanțat anunță dezacordul dintre lumea exterioară, socială și lumea lăuntrică, ce aparține artiștilor și care adesea poate depăși realitatea. (G.M.)

Bibliografie: Șorban, Raoul, Theodor Pallady, Ed. Meridiane, București, 1975 Cebuc, Alexandru, Pallady, Ed. Monitorul Oficial R.A., București, 2008

Theodor Pallady, Vedere spre Place Dauphine Licitația de Toamnă, Artmark, 2014, adjudecat pentru 42.500 €

106 107 97 | Sabin Bălaşa 1932, Dobriceni, Olt - 2008, Bucureşti Insula | 1992 ulei pe pânză, 54 × 80 cm, semnat și datat dreapta jos, cu albastru, „Sabin Bălașa, (19)92” € 8.000 - 12.000

Lucrarea “Insula” propune simbioza, metamorfoza între două fiinţe recurente în creaţia lui Sabin Bălaşa, idealul feminin şi vietatea timpului viitor, procesul fiind ridicat la nivel filosofic şi surprins în atemporalitate. Există un nivel moral şi spiritual sugerat de joncţiunea celor două corpuri palpabile: unul din ele, definit ca formă şi identitate, corpul feminin, iar celalalt greu de definit prin termenii cunoaşterii prezente, însă uşor de imaginat ca o entitate a viitorului, cu gândire şi simţire proprii. “Nu este un animal, ci este evoluat din animal. Este o vietate purtătoare de noroc, ce însoţeşte femeia şi o protejează.” Nu întâmplător, acestea sunt personajele recurente inclusiv în creaţia picturală a artistului. Mai mult, “de atitudinea spirituală a Femeii Viitorului va depinde dezvoltarea sau, în caz contrar, degradarea speciei umane”, mărturiseşte artistul. În scuptură, ca şi în pictură, femeia nu ştie niciodată că este „privită”, altfel şi-ar pierde din farmecul intrinsec spiritului. “Ea este mereu ascunsă în abisul propriu. Ceea ce descoperă artistul este acel farmec ascuns, pe care nimeni, nici chiar ea nu-l ştie.” Acest proces de contopire, de naştere a unei fiinţe unice, supreme echivalează, din punct de vedere filosific, cu ideea că toţi “suntem unul, cel care străbate nemărginitul Spaţiu-Timp, la chemarea indescifrabilă a necunoscutului.”

Bibliografie: BĂLAŞA, Tudor, “Sabin Bălaşa”, Ed. Monitorul Oficial, Bucureşti, 2013

108 109 98 | Lascăr Vorel 1879, Iași - 1918, Munich Consiliu de familie | 1916 guașă pe hârtie lipită pe carton, 30,5 × 25 cm, semnat și datat stânga sus, cu negru, ”Lascar Vorel, (19)16” 99 | Corneliu Baba Unul dintre puținii artiști români atrași de expresionism și contemporan cu 1906, Craiova - 1997, Bucureşti € 600 - 900 mișcarea, cu o formație artistică legată intrinsec de școala muncheneză de la 1900, așadar influențat de Secesiunea artistică , Vorel este una dintre marile revelații ale Familie | 1962 artei românești de început de secol XX. Seria guașelor cenușii (grisaille) realizată ulei pe hârtie, 36,5 × 23,5 cm, semnat şi datat dreapta în anii 1915-1916 oferă o viziune unitară și unică în pictura românească modernă, jos, în creion, „Baba, (19)62” Pe verso, semnat și intitulat, cu brun: "Un consiliu de marcând trecerea definitivă a lui Vorel prin expresivitate și caricatural către tărâmul familie de pictorul Lascăr L. Vorel" unui expresionism activ. € 2.000 - 3.000

110 111 100 | Adrian Ghenie n. 1977, Baia Mare Înger | 2001 ulei pe hârtie, 37,5 × 17,5 cm, semnat și datat stânga jos, în creion, „Ghenie, 2001” € 5.000 - 10.000

Expoziţii personale (selecţie): 2017 Adrian Ghenie: Recent Paintings, Pace Gallery, 510 West 25th Street, New York, 19 Ianuarie - 18 Februarie 2017. 2015 Adrian Ghenie: New Paintings, Galerie Thaddaeus Ropac, Paris, 22 Octombrie- 21 Noiembrie 2015. Adrian Ghenie’s Darwin Room, Bienala de la Veneţia, A 56-a Ediţie, Pavilionul României, Veneţia, May 9– November 22, 2015. I will go there, take me home, The MAC, Belfast, 8 Mai- 26 Iulie 2015. Adrian Ghenie, Mihai Nicodim Gallery, Los Angeles, 18 Aprilie- 2 Iunie 2015. 2014 Adrian Ghenie, CAC Málaga, Centro de Arte Contemporáneo de Málago, 12 Decembrie 2014– 8 martie 2015. Adrian Ghenie: Golems, Pace Londra, 6 Burlington Gardens, 12 Iunie– 26 Iulie 2014. Adrian Ghenie: Berlin Noir, Galerie Judin, Berlin, 1 Mai– 28 Iunie 2014. Adrian Ghenie, Tim Van Laere Gallery, Antwerp, Belgia, 27 Martie – 10 Mai 2014.

112 113 101 | Horia Damian 1922, Bucureşti - 2012, Paris La Cité | 1984 bronz patinat, 16 × 60 × 55 cm, semnat, datat și notat dreapta jos, "Damian, 1984, 1/8, BLANCHET FONDEUR" € 5.000 - 8.000

Proveniență: Stilul lui Horia Damian este puternic caracterizat de colecția istoricului de artă Radu Varia. o multidimensionalitate aparte prin care reușește sa edifice orice fragment sau ruină, orice urmă de demolare. Tot ce construiește artistul este învăluit într-un mister, asemenea unui ritual magic de transfigurație, în care actul artistic este discret ascuns în utopia cosmogonică a universului lui Damian. Artistul este într-o permanentă cercetare a timpului prin intermediul spațiului și reușește să definească un moment atemporal printr-un cadru palpabil. Artistul vedea viața ca fiind caracterizată atât prin gândirea obișnuită, profund afectată de singurătate și frica de moarte, cât și prin dimensiunea ascunsă a acesteia, o parte scufundată care susține că există o formă de nemurire la care fiecare suflet va lua parte. Pentru Damian, arta este cea care alină și eclipsează efemeritatea vieții, care întreține speranța în cel mai adânc loc al subconștientului nostru. Motivul construcției fortificate este prezent sub mai multe forme și reinterpretari de-a lungul perioadei de creație a lui Horia Damian. De la piramide, orașe și coline, la situri sau ruine industriale, toate ajung să reprezinte același lucru, infinitul. Acesta este generat de elementele multiplicate prezente în toate construcțiie artistului, edificând astfel întinderea fără limite a timpului. Că este un oraș, o piramidă sau o oază de solitutidine, toate fac trimitere în mod cert la singurul loc locuibil de care putem fi siguri, mormântul. Elementele arhitecturale se organizează în ritmuri decalate de o mișcare ascensională sau laterală, complexă și continuă. Orașul fortificat al lui Horia Damian este nelocuibil, impenetrabil, cu toate că reprezintă eterna speranță a unui loc mai bun, asemenea vieții de după moarte. Însă acesta se contruiește fără menirea de a fi locuit, fiind doar o întruchipare a eternității într-o lume palpabilă, dar totuși extraterestră. Bibliografie: Oroveanu, Mihai, "Horia Damian", București, 2009

114 115 102 | Sabin Bălaşa 1932, Dobriceni, Olt - 2008, Bucureşti Consiliul ursitoarelor | 1993 ulei pe pânză, 70 × 90 cm, semnat și datat stânga jos, cu violet, „Sabin Bălașa, (19)93” € 8.000 - 12.000

Pe verso, semnat, datat și localizat: "Sabin Bălașa, Firenze, (19)93"

Lucrarea "Consiliul ursitoarelor" poate fi considerată o chintesență a concepției artistului asupra artei figurative. În primul rând, culoarea dominantă este albastrul, cu o nuanță de ultramarin, uniform, așternut omogen și clar. Albastrul nu este o culoare oarecare pentru artist. Ea are profunde semnificații legate de spațiul românesc, fiind lumina celestă îndepărtată. "Albastrul meu e din Miorița și din Eminescu, adică din matricea noastră spirituală". (Sabin Bălașa, "Scânteia", 10 aprilie 1968) În al doilea rând, figura umană este esențială în creația artistului, respectiv în lucrarea curentă. Dintre figurile umane, autorul a preferat tinerețea. "Frumoase și pure, de o sănătate transfigurată, chipurile de tinere au o viață aparte, așteptând pure și puternice pătimiri, într-o lumină ca o ceață albastră". Personajele feminine sunt redate nud, bucurându-se de ceea ce natura a putut oferi mai atrăgător și perfect. În afară de frumusețea clasică, pe autor îl interesează puritatea gestului, linia riguroasă a corpului, figura misterioasă și enigmatică. Pictura lui Sabin Bălașa este concepută pentru a trezi din somnolență spiritele, pentru a pune întrebări și pentru a da răspunsuri marilor teme ale existenței.

Bibliografie: DEAC, Mircea, "Sabin Bălașa", Ed. Meridiane, București, 1984

116 117 103 | Ion Irimescu 1903, Preuţeşti, Suceava - 2005, Fălticeni Furtuna bronz, 14 × 50 × 18 cm € 1.200 - 1.800

104 | Salvador Dali 1904, Figueres, Spania - 1989, Figueres, Spania Nud urcând o scară (Mujer desnuda subiendo escalera) bronz, 20 × 13 × 12 cm, semnat și numerotat lateral dreapta, „Dali, 190/300” 105 | Sabin Bălaşa Opera este reprodusă pe coperta romanului “Democraţie 1932, Dobriceni, Olt - 2008, Bucureşti în oglinzi”, de Sabin Bălaşa, apărut la Editura XXI, Iaşi, € 1.500 - 2.500 2006. Democraţie în oglinzi | 2001 ulei pe pânză, 60 × 72 cm, semnat şi datat stânga jos, Pe verso, semnat și notat: "Marele premiu "Sabin Bălaşa" Opera este însoțită de certificat de autenticitate cu negru, „Sabin Bălaşa, 2001” pentru Literatură la începutul Mileniului 3, acordat eliberat de Galeria Exmundart. lui Tudor Octavian, Lucrarea "Spre Mileniul 4", Sabin € 6.000 - 9.000 Bălaşa."

118 119 107 | Viorel Mărginean n. 1933, Cenade, Alba Păunul | 2007 ulei pe pânză, 196 × 80 cm, semnat și datat stânga jos, cu negru, „Mărginean V., 2007”; semnat central jos, cu negru, în monogramă, „MV”; semnat și datat pe verso, cu negru, „Viorel Mărginean, 2007” € 4.000 - 6.500

108 | Ion Irimescu 1903, Preuţeşti, Suceava - 2005, Fălticeni Muză bronz, 29 × 18,5 × 13 cm, semnat la bază, „Ion Irimescu” € 1.000 - 1.800

106 | Constantin Piliuță 1929, Botoșani - 2003, București Muzică | 2001 ulei pe placaj, 81 × 79 cm, semnat și datat dreapta jos, cu negru, "C. Piliuță, 2001" € 4.000 - 6.000

120 121 109 | Theodor Aman 1831, Câmpulung Muscel, Argeş - 1891, Bucureşti Car cu boi | cca. 1875 ulei pe lemn, 11 × 16 cm, semnat dreapta jos, cu brun, „Aman” € 10.000 - 18.000 Cunoscut drept artistul român cel mai reprezentativ al picturii noastre clasice, Theodor Aman şi opera creativă a acestuia stau mai ales sub semnul epocii în care pictorul a trăit şi al schimbărilor produse, atât în câmp politic, cât şi cultural, de ideile revoluţiei de la 1848 sau de crearea statului modern. Influenţa gândirii paşoptiste şi-a spus cuvântul asupra artiştilor ca Rosenthal, Negulici, Iscovescu, Lecca (ce şi-au exprimat dragostea faţă de popor prin picturi de portrete ale fruntaşilor revoluţionari sau picturi de scene istorice) al căror respectuos continuator a fost nimeni altul decât Theodor Aman, ce s-a alăturat acestora prin intermediul tematicii istorice sau inspirată din viața țăranului român. Unul dintre capitolele semnificative ale artei lui Theodor Aman este reprezentat de operele aparţinând scenelor de gen, care, împreună cu o întreagă serie de portrete, au contribuit la oglindirea societăţii în care a trăit. Vorbim astfel despre un număr important de lucrări cu teme din viaţa satului, a țăranului, a burgheziei din epocă, mici bijuterii ale artei de gen, pictate de artist în perioada de maturitate. Paradoxul face că Aman a ales să se folosească de scene de gen și în reprezentarea lumii satului, și, chiar dacă nu este în sensul strict parte componentă a studiilor de gen, viața țăranului apare într-o paletă eclectică de abordări: hora, carul cu boi sau portretul de țărancă.

Bibliografie: BOGDAN, Radu, Theodor Aman, Ed. De Stat pentru Literatură şi Artă, 1955 CISEK, Oscar Walter, Aman, Ed. Ramuri, Craiova, 1931

122 123 110 | Octav Băncilă 1872, Corni, Botoșani - 1944, Bucureşti Ţărăncuţă cu fuior ulei pe pânză, 100 × 120 cm, semnat dreapta jos, cu negru, „Octav Bănicilă” € 9.000 - 15.000

Octav Băncilă a fost unul dintre puținii pictori ai începutului de secol XX care a încercat o scrutare cât mai obiectivă a omului, a ocupației și spațiului ce-l definește în comunitate. Atras în special de aparițiile pitorești, de minoritari chiar, pictorul a realizat mari cicluri în care portretizează fie comunitățile evreiești, fie cele țigănești, realizând un fel de studiu etnografic. Pe lângă aceste două mari serii picturale, Băncilă este recunoscut și pentru interesul arătat pentru țăranul român, subiect ce dezvoltă întâietate în iconografia artistului în special după momentul 1907, anul marilor răscoale. Chiar dacă inițial pictează într-o manieră critică, axându-se pe suferințele țăranului sau pe puterea spirituală a acestuia, treptat Băncilă întrerupe compozițiile cu spirit combatant pentru a crea un ciclu tipic, în care omul nu mai primește mari încărcături morale. Astfel trebuie înțeleasă și opera de față, care se integrează unui pictural al cotidianului rural - scene în peisaj, cu țărăncuțe, realizând diverse munci. ”Țărăncuța cu fuior” respectă datele clasice ale compozițiilor realizate de Băncilă după evenimentele sociale (1907) ce schimbau statutul țăranilor. Cadrul strâns în jurul femeii ce pozează frontal impune privitorului o statură impozantă, translatând munca țărăncii către o activitate cu atât mai importantă. Atitudinea monumentală, specifică portretelor de țărani, este subliniată de privirea orientată către privitor, într-o manifestare de onestitate crudă. Modalitatea prin care Băncilă “remediază” statutul țăranilor este exemplificată prin faptul că tânara femeie nu mai este reprezentată în atitudine dramatică, ci în una de mândrie. În aceeași tehnică a pastei abundente pictorul ”sculptează” volumele și prin accente de alb marchează volumele și jocuri subtile de umbre.

Bibliografie: DREPTU, Ruxandra, “Octav Băncilă”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1997

124 125 111 | George Catargi 113 | Nicolae Vermont 1894, Reni, Basarabia - 1963, Gherla 1866, Bacău - 1932, Bucureşti Iarnă pe ulița bunicilor Pe malul râului ulei pe pânză, 39,5 × 50,5 cm ulei pe pânză, 24,5 × 35 cm, semnat, datat și localizat dreapta jos, cu brun, „Nicolae Vermont, (18)95, € 600 - 900 Fundeni-Gheraki” € 1.500 - 2.500

114 | Nicolae Vermont 112 | Ary Murnu 1866, Bacău - 1932, Bucureşti 1881, Veria, Macedonia - 1971, Bucureşti Peisaj de iarnă | 1921 Munții Făgăraș ulei pe lemn, 18,5 × 29,5 cm, semnat, datat și localizat ulei pe carton, 35 × 49 cm, semnat dreapta jos, cu de două ori dreapta jos, cu negru și în pastă, „Nicolae negru, „MURNU” Vermont, Grabenstatt Olb, 1921” € 500 - 800 € 1.200 - 1.800

126 127 115C | Nicolae Tonitza 1886, Bârlad - 1940, Bucureşti Tătăroaică privind marea | cca. 1934 ulei pe carton, 102,5 × 71 cm, semnat dreapta sus, cu negru, „Tonitza” € 150.000 - 250.000

Opera, ce poartă și numele "De pe prispa pescarului", este legată de comanda onorată de Nicolae Tonitza Balcicul oriental avea să îi ofere artistului Tonitza în anii 1934-1935 pentru decorarea Palatul Regal. subiecte nesfârșite de inspirație. Frumusețea intimă Tătăroaica din tabloul de față se regăsește pictată pe și pitorească pe care o descoperă aici îi vor servi unul dintre cele două panouri din interiorul Palatului, drept piloni la armonizarea desăvârșită a coloritului, fiind totodată subiectul central al operei de față. a formelor, a liniilor și a mișcărilor, făurind compoziții de gen și peisaje în deosebite acorduri luminoase. În cadrul expoziției Grupul Han-Șirato-Tonitza de la Colorist fără seamăn și abil mânuitor al liniei, artistul Sala Dalles din mai 1934, Tonitza expunea la cat. 46 își începe întodeauna lucrul la revărsatul zorilor, când opera intitulată "Cerdacul albastru", onomastică ce ne lumina se află în starea ei perfectă de strălucire și îndreptățește să o considerăm a fi chiar opera de față. când totul i se înfățișează limpede și feciorelnic. Graiul Acest lucru nu este întărit doar de subiectul tabloului de viu al liniei, al formelor și al paletei creează o pictură față, cât și de faptul că întreaga expoziție era concepută proaspătă, realizată din valori plastice de expresie și în jurul universului oriental de la Balcic și Mangalia, de un nou inepuizabil. Divers prin concept și abordare toate cele 44 de opere fiind dedicate lui. picturală, artistul nu crează niciodată în sensul academic, cu toate acestea, creația sa va păstra mereu o construcție echilibrată. Alături de echilibru, artistul va considera studiul atent asupra naturii înconjurătoare ca fiind cea mai sigură inițiere a actului de creație iar culoarea- oglinda acurată a sentimentului de bază al oricărei acțiuni picturale. Paleta sa, realizată doar din câteva culori fundamentale, este înviată de artistul care lucrează în sensul naturii. Particularitățile sale cromatice vor deveni trăsăturile unei arte exclusive, observate și în expozițiile sale din cadrul Grupului celor patru, când surprindea de fiecare dată printr-o notă personală calități și clarități tonale simple. În peisajul perioadei de la Balcic coloritul paletei sale va deveni unul mai luminos, expresia sa artistică primind noi nuanțe, surprinzând locul în luminile calde ale dimineților nesfârșite de vară. În acest loc, artistul se va simți în largul său, ilustrându-l autentic, cu stânci calcaroase, de nuanța ocrului, alături de azurul senin al cerului. La Balcic artistul va realiza adevărate capodopere de referință pentru arta sa, utilizând o paletă redusă de culori, precum: Liniștea eternă, Cafeneaua Balcic, Balcicul în zori, Poarta lui Osman, Baia turcească, Ceașca de cafea, Scara hanului Caramiti, Cafeneaua lui Mamut, Bordee sub muntele alb. Aici își va întâlni mult îndrăgitele tătăroaice pe care le recunoaștem în picturile sale după numele trecut pe pânze. Le găsește pe faleza înaltă ori în mahalaua tătărească, purtând nume de: Abibé, Cadié, Demirnà, Rachiş Ali sau Hamidé. Artistul le pictează adesea, fiind fascinat de chipurile lor, surprinse uneori în profil, alteori în semi-profil, acoperite de turbane, basmale și veșminte specifice. Pe lângă chipurile orientalelor,

Panourile din interiorul Palatului Regal (astăzi Muzeul Național de Artă al României) realizate de Tonitza în anii 1934-1935

128 129 artistul va fi impresionat de torsurile modelelor sale, pe care le studiază cu mult interes. Uneori le surprinde în peisaj, încadrându-le în spații idilice de pitoresc. Faleza, interioarele, cerdacul, banca ori colțuri de grădină, vor fi locurile unde le vom găsi cel mai des înfățișate. Astfel de reprezentări vor întregi opera tonitziană cu noi peisaje compoziționale, în structura cărora silueta umană își va găsi rolul de motiv plastic. Uneori o va interpreta de aproape, surprinzându-i trăsăturile și esențele, alteori însă, silueta umană va fi văzută de la depărtare, sumar, firav sugerată. Silueta feminină, desenată sau pictată, va beneficia mereu de eleganța și statornicia liniei, de strălucirea culorii, de căldura naturii oferită de ambianța profund orientală. Surprinse în cerdac, ori pe scaun, șezând turcește, cu privirea gânditoare, orientalele lui Tonitza vor înfățișa adevărate ideale de frumusețe picturală. Balcicul va însemna pentru artist o lume pe care o va contempla atât în pictura, în gândurile dar și în scriitura sa deopotrivă. Fără lumina caldă de la Balcic, Tonitza se va simți pustiit, de aceea va reveni aici ori de câte ori va simți nevoia să îl îmbrățișeze. Femeii orientale îi va dedica atât poeme picturale cât și scrise, precum se arată poemul-proză dedicat lui Darimé în timpul prizoniatului său, reflexie a interesul său asupra subiectului care avea să devină esențial în creația sa de mai târziu. Când ajunge să cunoască Balcicul, în 1933, va rămâne impresionat de sărăcia și simplitatea trăită de oamenii locului, găsindu-și armonia printre ei. Astfel, lua naștere o mare temă ce avea să înfățișeze latura umană a orientalilor de la Balcic. Ali Memet, Fegep, Osman Ismail, Abibé, Cadié, Demirnà, Rachiş Ali, Hamidé sau Esma Iese vor fi printre modelele sale pe care le va observa îndeaproape pentru a le descoperi trăsăturile și particularitățile care îi făceau atât de deosebiți. Interesul exprimat de artist în operele de la Balcic este acela al înfățișării unice și particulare a locului. Coloritul, de nuanța ocrului devine emblematic nu doar pentru spațiul dobrogean și pentru opera artistului. Compozițiile în care își fac prezența ființele umane vor

130 131 anunța o nouă temă propusă de artistul înnamorat de Balcic. Atmosfera locului, lumina, nuanțele, veșmintele, podoabele, interioarele, toate vor participa la descrierea minunatei așezări pitorești. Reprezentările tătăroaicelor cu ochi migdalați, nostalgici și retrași, în haine ample și basmale creează înfățișarea unui univers transparent, sincer al Balcicului. Un exemplu evocator al atmosferei de demult este și compoziția Tătăroaică privind marea, în care artistul ne prezintă o tânără tătăroaică, frumos înveșmântată, în nuanțe armonice de verde crud și roz stins, ce privește melancolică spre întinderea mării din cerdacul său, cu stâlpi vopsiți într-un albastru unduios. Cromatica, muzical aleasă ne reamintește de spiritul voios și optimist al creației tonitziene inspirată de un Balcic luminos. (G.M.) Bibliografie: Păuleanu, Doina, Nicolae Tonitza, Ed. Monitorul Oficial R.A., București, 2014 Tonitza, Nicolae, Scrieri despre artă, Ed. Meridiane, București, 1964 Șorban, Raoul, Tonitza, Ed. Meridiane, 1973

Nicoale Tonitza, În iatac Licitația de Iarnă, Artmark, 2011, adjudecat pentru 290.000 €

132 133 116 | Leon Biju 118 | Constantin Isachie Popescu 1880, Bucureşti - 1970, Bucureşti 1888, Paşcani - 1967, Bucureşti Egipteancă Tătăroaice la cișmea ulei pe carton, 40,5 × 35 cm, semnat dreapta sus, ulei pe carton, 49 × 69 cm, semnat stânga jos, cu negru, „L.A. Biju” cu negru, „Isachie” € 800 - 1.200 € 1.000 - 1.800

117 | Leon Biju 119 | Dan Ialomiţeanu 1880, Bucureşti - 1970, Bucureşti 1899, Bucureşti - 1979, Bucureşti Egipt Balcic | 1927 ulei pe carton, 70 × 49 cm, semnat și localizat dreapta ulei pe carton, 49,5 × 60 cm, semnat și datat dreapta jos, cu brun, „L.A.Biju, Egipt” jos, cu negru, „I. Dan, (1)927” € 1.000 - 1.800 € 1.500 - 2.500

134 135 120 | Francisc Şirato 1877, Craiova - 1953, Bucureşti Femeie în interior ulei pe carton, 54 × 64,5 cm, semnat dreapta jos, cu violet, „Şirato” € 12.000 - 18.000 Descoperirea Dobrogei, aprofundarea paletei de culori, dar mai ales transformarea planului pictural dinspre formă spre culoare aveau să devină principalele unelte folosite de Francisc Șirato, care își câștiga, cu fiecare pânză, un loc cât mai de preț atât în rândurile cronicilor, dar mai ales pe pereții colecționarilor. O dată cu apariția Grupului celor Patru, alături de Tonitza, Dimitrescu și Han, Șirato va echivala expozițiile personale cu cele ale Grupului- va expune cu intermitențe și micșorare a componenței între 1926 și 1938 – fiind totuși destul de rare. În fapt, în perioada cea mai prolifică a artistului, acesta nu a avut decât două expoziții personale (1921 și 1947), fapt ce se contrazice cu notorietatea pe care acesta o avea către finalul perioadei interbelice, atât în cariera didactică, dar mai ales în rândul celor mai importanți colecționari. În 1933, Șirato devenea profesor titular la Catedra de Desen și Pictură a Academiei de Arte Frumoase din București și era în același timp membru al juriilor celor două Saloane Oficiale (cel de pictură și cel de desen și gravură), iar doi ani mai târziu pictorul era medaliat cu aur la Expoziția de Artă Românească de la Bruxelles. Din lista colecționarilor care îi achiziționau constant opere din expoziții, putem aminti nume ca Iosif Dona, Pamfil Șeicaru, Zambaccienii (Krikor, Onic și Grigore), Henri Trembiski, Dimitrie Gusti sau Adolphe Ruleta. Așadar, în anii ’30, Francisc Șirato era în apogeul carierei, opera critică și picturală îi era apreciată, dar și cea de profesionist în domeniul picturii (conservator la Muzeul de Artă Națională, monografist al lui Nicolae Grigorescu – 1939). Subiecte celebre după 1930, interioarele cu modele feminine, surprinse în diverse stări și posturi, deveneau principala abordare tematică în afara peisajelor realizate la Balcic. Opera de față, inedită prin imaginarul abrupt - vezi personajul masculin tăiat din partea dreaptă, probabil chiar Șirato, ne introduce în binecunoscutul intimism al lui Șirato, mereu îmbrăcat în candoarea unei palete de culori saturate și în ambiența languroasă.

Bibliografie: ISPIR, Mihai, “Șirato”, Ed. Meridiane, București, 1979 OPREA, Petre, “Pictorul Francisc Șirato și colecționarii săi” în “Unele aspect ale comerțului de artă bucureștean în secolul XX”, Ed. Maiko, București, 2005

Francisc Șirato, Lila în roz Licitația Internațională de artă România Moldova, Artmark, 2012, adjudecat pentru 29.000 €

136 137 121 | Nicolae Tonitza 1886, Bârlad - 1940, Bucureşti Nud cu spatele ulei pe carton, 50 × 40 cm, semnat dreapta sus, cu brun, „Tonitza” € 25.000 - 35.000

Unul din filoanele cele mai bogate ale măiestriei sale va fi negreșit cromatica sa, întrucât pentru artistul Tonitza pictura va însemna culoare și mijlocul prin care își va oglindi emoțiile, fundament pe care se va clădi întreaga sa operă picturală. Culorile sale sunt apte să cânte, să plângă, să se orchestreze reciproc, legând cu pictorul o strânsă armonie, formată din spiritul iși materialul artei sale. Paleta sa devine astfel imaginea sensibilă a unei idei, raportată la atitudini, gânduri, emoții, creând nuanțe artistice unice, care îl vor ajuta în evocarea a ceea ce iubea mai mult: copiii, femeia, intimitatea căminului, figurile de oameni muncitori, peisajul patriei și florile ei. Reținând femeia din enumerarea creației sale, vom remarca fascinația artistului pentru cromatica pe care o acordă contemplării acesteia în reprezentarea nudului, cromatică ce va primi tente ascetice, orânduite pe suprafețele pânzelor sale într-un număr redus, dar armonic de culori. Concentrarea asupra temei începe să fie remarcată începând cu primăvara anului 1926, când artistul inaugura seria nudurilor În iatac, prezente la prima expoziție a Grupului celor Patru, când va figura cu 14 lucrări, Tonitza fiind cel mai activ dintre camarazii săi. Tema nudului o vom regăsi deopotrivă și în cadrul viitoarelor expoziții personale. Printre modele se vor regăsi soția și fiicele sale iar începând cu anii 1930 atenția artistului se întreaptă către mediul oriental, unde le va întâlni pe încântătoarele orientale, Afizé, Gürli sau Abibe, cărora le va zugrăvi siluetele în ocruri nebănuite de Balcic. În multe din scrierile sale, artistul va reitera fascinația plastică pe care i-o aducea studiul nudului și importanța pe care această tematică o avea în creația sa, precizând prismele și interesele picturale care îl preocupau- grația și culoarea. Cu o iscusință deprinsă în timpul claselor de accademie de la Iași, artistul va ști să construiască, să proporționeze, să observe forme și volume, să surprindă atitudini și să unduiască linii de contur, redate în armonii luminoase. În reprezentarea nudului, oglindită mai târziu, artistul va alege uneori să-și înfățișeze modelele în profil torsionat, postură ce amintește de alura anticelor modele de frumusețe grecești. Interpretate în frumusețea unei feminități pure, nudurile artistului poartă sfiiciunea unei arte sensibile, ce se impune prin atribute picturale deosebite și printr-o căldură ce se revarsă neîntrerupt către privirile contemplatoare. Printre ele se va număra și studiul Nud din spate, surprins într-o cromatică luminoasă, cu tente diafane și tușe de contur, ce încadrează subiectul într-un decor modest, de început, când artistul era fascinat de punerea în lumină a subiectului, mai mult decât orice alt detaliu. (G.M.)

Bibliografie: Șorban, Raoul, Nicolae Tonitza, Ed. Meridiane, 1965 Șorban, Raoul, Nicolae Tonitza, Ed. Meridiane, 1973

Nicolae Tonitza, Nud cu spatele Licitația de Artă Importantă, Artmark, 2014, adjudecat pentru 45.000 €

138 139 122 | Pierre Auguste Bellet 1865, Galaţi - 1924, Galați Portocale ulei pe pânză, 31 × 45,5 cm, semnat stânga jos, cu brun, „P. Bellet” € 500 - 800

123 | Pericle Capidan 124 | Octav Băncilă 1869, Prilep, Macedonia - 1966, Cluj 1872, Corni, Botoșani - 1944, Bucureşti Trandafiri Flori de primăvară ulei pe carton, 40,5 × 40 cm, semnat dreapta sus, ulei pe pânză, 46,5 × 39 cm, semnat dreapta lateral, cu galben, „P. Capidan” cu ocru, „Octav Băncilă” € 700 - 1.000 € 2.000 - 3.000

140 141 125 | Theodor Pallady 1871, Iaşi - 1956, Bucureşti Natură statică cu crizanteme, carte şi ochelari ulei pe pânză lipită pe carton, 72,5 × 54 cm, semnat lateral stânga, în creion, „T. Pallady” € 25.000 - 35.000

Opera a participat la expoziția “Natură statică (pictură, grafică)”, Muzeul Colecțiilor de Artă, București, 1994. Întregul univers palladyan stă sub semnul formelor armonice, pure, simple, spirituale și totodată pline de eleganţă. Artist cu o cultură vastă, cu un limbaj subtil şi deplin, trecut prin filtrul rafinamentului modernismului, Pallady oferă prin arta sa un conţinut ce-şi trage seva dintr-o anumită ambianţă caracteristică vieţii de la oraş, aducând pentru prima dată expresii noi în artă, în direct contrast cu idilismul rural al lui Grigorescu şi cu nostalgiile populare ale lui Luchian. Interpretului prin excelenţă a universului satului românesc, Grigorescu, i se opune creatorul de mare prestigiu al esteticii de inspiraţie citadină, în care recunoaştem semnificaţia şi sensibilitatea lumii urbane, neimaginate pictural până la Pallady. Cu această nouă poetică, arta lui Pallady a exercitat o influenţă majoră în dezvoltarea artei româneşti. Natura statică este una dintre cele mai importante componente ale universului imaginar modelat de Pallady în anii de maximă maturitate. Dincolo de efectul atins de modelarea unei scenografii, fiind cunoscută apetența artistului pentru aranjamentul “scenic”, operele lui Pallady ce abordează acest subiect ne introduc în lumea intimă a artistului. Declarativ sau nu, “pictorul interioarelor” avea să gândească aceste opere nu doar din punctul de vedere al operei, ci și prin valența ei simbolică. De la micile însemnări, până la folosirea unei anumite recuzite sau plasarea ei într-un regim pictural mai mult sau mai puțin plastic, Pallady ni se relevă drept un artist hiper-rațional, mânat continuu de fluxul cognitiv. De altfel, efectul acestei maniere de concepere a operei de artă este asceza cromatică ce definește pictarea efectivă. Recuzita - ochelarii, ziarul, cartea și vasul cu flori, proiectată pe un celebru tapet cu rol scenografic, nu caută să trezească emoțiile unei reproduceri fidele, ci punctează tocmai esența fiecărui obiect în parte și rezonanța acestuia în întregul interior.

Bibliografie: ŞORBAN, Raoul, "Theodor Pallady”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1975 CEBUC, Alexandru, "Theodor Pallady”, Monitorul Oficial, Bucureşti, 2008

142 143 126C | Ştefan Luchian 1868, Ştefăneşti - 1916, Bucureşti Portretul Anettei | 1903-1904 pastel pe pânză, 60,5 × 45 cm, semnat stânga sus, în creion, „Luchian” € 50.000 - 80.000

Proveniență: colecția istorică S. Anastasiu. La 1901, Ștefan Luchian reprezenta garda “veche” Opera a participat la a treia Expoziției de studiu a și liderul grupării revoluționare Luchian-Vermont Fundației Culturale “Principele Carol. Andreescu și -Artachino, grup ce își unea forțele cu artiștii întorși Luchian”, București, 1923, cat. 61. de la studii din München și Paris: Ștefan Popescu, Gheorghe Petrașcu, Kimon Loghi, Frederic Storck sau Opera este menționată în inventarul operelor lui Ștefan Ipolit Strâmbu. Chiar dacă numele sunt importante Luchian din “Luchian”, Jianu, Comarnescu, ESPLA, 1955 și vor domina expozițiile de până la Primul Război la categoria operelor pictate între 1903 și 1914, pag. 191, Mondial, acțiunile grupării Luchian din ultimul deceniu sub titlul “Portretul D-rei Ana P.I.”. al secolului al XIX-lea reprezentau fundația Tinerimii Artistice, astfel locul lui Luchian, dar și al lui Vermont Opera este reprodusă în “Ștefan Luchian. Pictură, pastel, sau al lui Artachino va fi de onoare. Luchian revine an acuarelă, desen”, catalog critic de Theodor Enescu, de an la expoziția Tinerimii și expune constant cel puțin prefață de Andrei Pleșu, Editura Institutul Cultural 10 lucrări per eveniment, între 1902 și 1910. Succesul Român, București, 2007, pag. 294 sub titlul “Portret de expozițiilor era consfințit atât de prezența celor mai fată”. importante nume ale modernismului românesc (de la Grigorescu la Brâncuși), dar și de patronajul Principesei Maria. Primii ani ai secolului XX marcau însă și primele probleme de sănătate ce aveau să marcheze ultimii 15 ani de viață ai artistului. Între 1901 și 1902 suferă primele manifestări ale bolii ce avea să îl răpună, însă puncta și o anumită trezire la realitate a unui suflet romantic. Curele și sejururile balneare aveau să devină un necesar în viața de zi cu zi a lui Luchian, aceste tabieturi ducând finalmente și la influențarea carierei picturale. Dacă știm că sejururile picturale de la Constanța (1904), Brebu (1908) și Moinești (1909) erau totuși motivate de călătorii de odihnă, putem înțelege starea de spirit a pictorului și influența acesteia asupra picturii. Spre exemplu, în cazul operei de față, avem de a face cu un portret realizat unui apropiat din familie, o verișoară. Portretul era realizat într-una din popasurile lui Luchian la Poiana, acolo unde avea neamuri din partea mamei - familia Chiriacescu, popasuri ce apar abia după prima criză de paralizie din cursul anului 1901. Luchian începea să trăiască din ce în ce mai mult în preajma familiei - Cocea, Rădoiu sau Poenaru.

Din “Ștefan Luchian. Pictură, pastel, acuarelă, desen”, catalog critic de Theodor Enescu,ICR, 2007

144 145 Portretistica lui Luchian se află cuprinsă între două forme pe care le capătă umanismul său, una plină de compasiune şi duioşie, iar cealaltă critică. Pictura de față este sugestivă pentru portretele artistului din care reies bândeţea şi bunătatea cu care se apropia de oameni, sentimente care conferă un sens liric, de meditaţie asupra naturii trecătoare a existenţei umane şi a apropierii dintre toate fiinţele. Chiar dacă ne aflăm în fața unui portret ce urmărește cu fidelitate redarea realistă, regăsim în maniera lui Luchian mai multe note subtile. Probabil cea mai importantă caracteristică este oferită de faptul că avem de a face un portret al unui om apropiat și nu o comandă. Intimitatea și familiaritatea dintre model și artist vibrează în întreaga compoziție, privirea modelului fiind atent țintuită spre privitor-creator. Altă remarcă ce punctează de astă dată artistul Luchian este măiestria tehnicii, pastelul dând cu adevărat măsura unui artist desăvârșit, cu atât mai mult în portret. În plus, portretul de față este realizat cu 4-5 ani înainte de celebrul ciclu de opere create la Brebu și Moinești despre care se spune că ar fi apogeul măiestriei în pastel. Drept o ultimă remarcă, nu putem să nu intuim și filonul modernismului francez, opera amintind parcă de creația lui Manet, cel care îl influența atât de mult pe tânărul Luchian cu mai bine de 10 ani înaintea creării acestei opere.

Bibliografie: CEBUC, Alexandru, Luchian, Monitorul Oficial, Bucureşti, 2007 CIOFLEC, Virgil, Luchian, Ed. Cultura Naţională, Bucureşti, 1924 COMARNESCU, Petru, Luchian, Ed. de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1955 COMARNESCU, Petru, Luchian, Ed. Tineretului, Bucureşti, 1965

146 147 127 | Eugenia Filotti Atanasiu 129 | Eugenia Filotti Atanasiu 1880 - 1968, Bucureşti 1880 - 1968, Bucureşti Albăstrele | 1930 Crăițe ulei pe carton, 33,5 × 35,5 cm, semnat și datat dreapta ulei pe carton, 51 × 74 cm, semnat dreapta jos, în pastă, jos, în pastă, „Eugenia Filotti Atanasiu, 1930” „Eugenia Filotti-Atanasiu” € 350 - 550 € 600 - 900

128 | Eugenia Filotti Atanasiu 1880 - 1968, Bucureşti Flori de cireș | 1927 ulei pe carton, 35 × 62 cm, semnat și datat stânga jos, în pastă, „Eugenia Filotti-Atanasiu, 1927” € 600 - 900

130 | Eugenia Filotti Atanasiu 1880 - 1968, Bucureşti Muşcate ulei pe carton, 35,5 × 50,5 cm, semnat stânga jos, în pastă, „Eugenia Filotti-Atanasiu” € 500 - 800

148 149 131 | Ignat Bednarik 1882, Orşova, Turnu Severin - 1963, Bucureşti Cu caprele acuarelă pe hârtie lipită pe carton, 46,5 × 61 cm, semnat stânga jos, cu brun, „I. BEDNARIK” € 500 - 800

132 | Ignat Bednarik 133 | Octav Băncilă 1882, Orşova, Turnu Severin - 1963, Bucureşti 1872, Corni, Botoșani - 1944, Bucureşti Rugăciunea de seară Ciobănaș | 1934 acuarelă şi creion pe hârtie lipită pe carton, 30,5 × 47,5 ulei pe pânză, 106 × 79 cm, semnat și datat dreapta sus, cm, semnat dreapta jos, cu brun, „I. BEDNARIK” cu brun, „Octav Băncilă, 1934” € 400 - 600 € 6.000 - 9.000

150 151 134 | Nicolae Grigorescu 1838, Pitaru, Dâmboviţa - 1907, Câmpina Car cu boi ulei pe lemn, 27 × 44,5 cm, semnat dreapta jos, cu roșu, ”Grigorescu” € 30.000 - 45.000

În fața unei arte mânuite cu o precisă desăvârșire, pictorul Grigorescu va invoca toate genurile: de la portrete, la scene de interior, naturi moarte, nuduri, scene de natură, subiecte inspirate din campania de independență sau scene din viața activă a românului de la sat. Ultimei îi acordă o încântătoare atenție, încadrându- și personajele dragi într-o legătură profundă cu spațiul pitoresc, spațiu de unde țăranii, țărăncuțele, ciobănașii și păstorițele se trag și unde își mențin rădăcinile. Această legătură îmbracă în liric și armonie, înnobilând întreaga creație grigoresciană. Din reprezentările de la sat, remarcăm prezența adesea rememorată a carelor cu boi, însoțite de stăpânii săi, surprinși adesea în familie, întorcându-se de la munca câmpului. Aceste animale își însoțesc stăpânii la drumuri grele, trecând un vad sau coborând o vale, la căratul lemnelor sau a fânului, la arătura de toamnă sau la cea de primăvară, pe furtună sau pe vreme bună sau când se coborau de la târg. Preocuparea pentru alegerea temei apare odată cu pregrinările anuale ale artistului, de pe Valea Doftanei, pe Valea Siretului sau spre Telega. Surprinse în lumina unei amiezi sau în amurg de seară, carele cu boi învelesc în nemărginire dealurile și mușcelele grigoresciene. Un plai întins, prevăzut cu un cer fără sfârșit, un orizont marcat de munți întrezăriți în depărtare și un drum liber oferă spațiului grigorescian o reală infinitate. Pe lângă acestea, maniera de contre-jour, des întâlnită la reprezentarea carelor cu boi descrie însușirile deosebite de lumină și culoare pe care le aduce artistul în pictura sa în aer liber. Carele, însoțite adesea de stăpân sau de întreaga familie- atunci când se unesc pentru a-și lucra pământul- înfățișează însăși realitatea și suflul vieții de la sat unde predomină simplitatea și armonia. Oamenii sunt harnici, robotind din zori și până în seară pentru cele necesare vieții, suprinși de artist în ritmurile lor zilnice. Valorile la care românii țin sunt anunțate de portul lor tradițional, valori ce le definea natura crezului lor autentic. Interesul pentru viața la sat a artistului vine din țarina din care el însuși s-a ridicat și pentru a-și picta semenii, trebuia să fie în preajma lor, să îi asculte, să îi însoțească, pentru a putea mai apoi să le eternizeze chipurile și munca cea de toate zilele care nu făcea altceva decât să îi înnobileze. Prin seninul paletei de culoare și luminozități specifice, tema carului tras de boi propune privitorului una dintre cele mai clare formulări ale picturii în aer liber, realizate într-un echilibru de valori și lumini, unde oamenii harnici de la sat sunt însoțiti de siluetele blânde ale animalelor sale. Încadrați într-un spațiu întins, artistul aruncă uneori în iarba aproape trecută tușe ușoare de verde crud, act ce anunță însuși temerarul românesc și nemărginirea orizontului la care ne invită mereu maestrul Grigorescu. (G.M.)

Bibliografie: Varga, Vasile, Nicolae Grigorescu, Ed. Meridiane, București, 1973 Ciucă, Valentin, Pe urmele lui Nicolae Grigorescu, Ed. Sport-Turism, București, 1987 Oprescu, George, Nicolae Grigorescu, Ed. Meridiane, București, 1963

Nicolae Grigorescu, Care cu boi la amiază Licitația de Iarnă, Artmark, 2016, adjudecat pentru 60.000 €

152 153 137 | Octav Băncilă 1872, Corni, Botoșani - 1944, Bucureşti Vas popular cu forsiţia ulei pe carton, 66 × 48,5 cm, semnat stânga sus, cu ocru, „Octav Băncilă” € 2.000 - 3.500

135 | Octav Băncilă 1872, Corni, Botoșani - 1944, Bucureşti Flori de liliac ulei pe placaj, 45 × 80,5 cm, semnat stânga sus, cu oranj, „Octav Băncilă” € 3.500 - 4.500

136 | Eugenia Filotti Atanasiu 1880 - 1968, Bucureşti Toamna în pădure ulei pe carton, 33 × 44,5 cm, semnat stânga jos, cu roșu, „Eugenia Filotti-Atanasiu” € 500 - 800

138 | Sava Henţia 1848, Sebeşel - 1904, Bucureşti La fântână | 1902 ulei pe carton, 50,5 × 34 cm, semnat și datat dreapta jos, cu negru, „S. Henția, 1902” € 1.200 - 1.800

154 155 140 | Margareta Sterian 1897, Buzău - 1992, București Personaje de poveste ulei pe PFL, 16,5 × 22,5 cm, semnat stânga jos, cu roşu, „Sterian” € 600 - 900

139 | Magdalena Rădulescu 141 | Margareta Sterian 1902, Râmnicu Vâlcea - 1983, Paris 1897, Buzău - 1992, București Veliere Crizanteme ulei pe pânză, 65 × 81 cm, semnat dreapta jos, cu brun, ulei pe pfl, 38,5 × 35,5 cm, semnat dreapta jos, „Magdalena Radulesco” cu albastru, „Sterian” € 2.000 - 3.000 € 700 - 1.000

156 157 142 | Gheorghe Petraşcu 1872, Tecuci, Galați - 1949, Bucureşti Casă la Târgovişte | 1927 ulei pe lemn, 46 × 51,5 cm, semnat şi datat stânga sus, cu negru, „G. Petraşcu, (1)927” € 15.000 - 25.000

Una dintre cele mai interesante caracteristici pe care ni le oferă creația lui Gheorghe Petrașcu este călătoria în spațiul românesc și reproducerea acestuia în pânze atât de expresive. Componenta specifică nu stă totuși în această sete de vizual, ci faptul că, deși se dezice încă de timpuriu de impresionism, tot restul carierei pare să folosească tocmai limbajul vizual al acestui curent. Vedutele și priveliștile autohtone abundă în creația lui Petrașcu pe tot parcursul carierei și, pornind de la itinerariile maestrului Grigorescu – căruia îi purta un respect inestimabil – Petrașcu va picta cele mai însemnate locuri din țară. Fiind inițial un itinerar coordonat de necesitățile instituite de curentul plein- air-ist, campaniile de studiu menționează locuri ca Agapia, Constanța, Nicorești (conacul familiei) încă din jurul anului 1900, pentru ca în următoarele patru decenii lista să se mărească considerabil. După 1922, an în care își construiește o casă-atelier în Târgoviște, Petrașcu va reveni constant în vechea localitate muntenească. Propria casă, dar mai ales complexul mânăstiresc și cel al curții domnești cu ale sale ruine vor reprezenta motive des abordate de un pictor în căutare constantă a unui figurativ impozant. În același ciclu avea să fie incorporată și casa parohială din Târgoviște, casa preotului Augustin. Pictată în ulei sau lucrată în gravură, surprinsă din mai toate colțurile, construcția pare să fi răspuns tutoror cerințelor ce țineau de arhitectură și materialitate, lucruri atât de importante pentru vederile acestea pline de monumentalitate pe care le crea Petrașcu pornind de la structuri arhitectonice.

Bibliografie: COSTESCU, Eleonora, “Gheorghe Petrașcu”, Editura Meridiane, București, 1975 FLOREA, Vasile, “Petrașcu”, Editura Meridiane, București, 1989

158 159 144 | Ion Pacea 1924, Horopani, Macedonia - 1999, Bucureşti Natură statică cu lămâi ulei pe pfl, 45,5 × 48 cm, semnat stânga jos, cu negru, „pacea” € 1.000 - 1.600

143 | Ion Pacea 145 | Ion Pacea 1924, Horopani, Macedonia - 1999, Bucureşti 1924, Horopani, Macedonia - 1999, Bucureşti Natură statică cu vioară Vas cu flori ulei pe pânză, 65,5 × 81,5 cm, semnat stânga jos, ulei pe pfl, 50 × 44 cm, semnat stânga jos, cu negru, cu negru, „pacea” „pacea” € 1.500 - 2.500 € 1.000 - 1.600

160 161 146 | Nicolae Tonitza 1886, Bârlad - 1940, Bucureşti Negustorul de covoare | 1927 ulei pe carton, 50 × 40 cm, semnat stânga jos, cu negru, „Tonitza” € 20.000 - 40.000

Opera a participat la expoziția personală Nicolae Tonitza, Contactul lui Nicolae Tonitza cu populațiile turce și Căminul Artei, Calea Victoriei 83, februarie 1928. tătare din Dobrogea avea să dezvolte în imaginarul artistului o categorie distinctă, poate nu atât atras Opera este reprodusă în “Adevărul literar și artistic”, 5 de farmecul oriental, al "celuilalt", cât mai degrabă februarie 1928, pag. 3, sub titlul “Turc”. recunoscând în viața acestora ceva ce rezona cu propriai ființă. Primul contact cu această lume îl luase în timpul prizonieratului său, când fusese inspirat să scrie, în revista lagărului, poveşti orientale. La întoarcerea sa în Dobrogea, deşi emoţionat de sărăcia oamenilor, găseşte printre ei refugiu, departe de agitaţia şi problemele din oraş. Mai târziu, începând cu 1924, călătorește an de an la mare, la Mangalia, Constanța și după 1933, mai ales la Balcic. Scrieri din epocă relatează obiceiurile lui din vremea în care se afla în Dobrogea şi apropierea sa de oamenii locului: „Tonitza era aşteptat de prieteni, de admiratori, dar nimeni nu-l aştepta cu atâta dor, atâta nerăbdare, ca sărăcimea oraşului.”, scria Paul Miracovici, în 1940. Unii dintre oamenii întâlniţi în mahalalele tătăreşti îi deveneau modele, Tonitza fiind fascinat de chipurile lor exotice şi veşmintele ample, în culori rafinate. A luat naştere acolo o nouă tipologie, în portretele de copii cu ochii migdalaţi şi de tinere fete, pe care le intitula după numele lor: Ali Memet, Fegep, Osman Ismail, Abibé, Cadié, Demirnà, Rachiş Ali, Hamidé sau Esma Iese. Interesat de studierea trăsăturilor specifice ale acestei populaţii, de înţelegerea lor prin observarea activităţilor şi relaţiilor dintre membrii comunităţii, a realizat numeroase desene şi schiţe, asupra cărora a revenit în pictura în ulei. Despre modul în care lucra, Tonitza mărturisea: „Îmi place un motiv; atunci îl schiţez de îndată, în creion. Pe urmă fac mai multe schiţe, în diferite variante. Apoi, găsesc cea mai specifică exprimare, care cred eu că ar cuprinde miezul acelui subiect. Lucrez pe urmă, în atelier, până cred c-am ajuns la rezultatul definitiv... Am câte patruzeci de lucrări începute, în acelaşi timp. Lucrez la acel care îmi face semn cu degetul în acea zi; adică după dispoziţia sufletească, fără de care nu cred eu că poate reuşi nici o pictură.”. "Turcul", așa cum era intitulată în epocă opera, astăzi "Negustorul de covoare" punctează întocmai această atracție pe care Tonitza o resimțea în preajma unor personaje din alte timpuri parcă. Chiar dacă personajele masculine sunt mai rare - Tefik, Iusup Memet și Ali Memet, chipurile lor sunt parcă mai severe, mai aspre și uneori meditative, așa cum ni se relavă și personajul de față.

Bibliografie: ‘Nicolae Tonitza’’, catalog de expoziţie, text de Georgeta Peleanu, Bucureşti, 1964 BREZIANU, Barbu, ‘‘N. N. Tonitza’’, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1986 COMARNESCU, Petru, ‘‘N. N. Tonitza’’, Ed. Tineretului, Bucureşti, 1962 ŞORBAN, Raul, ‘‘Nicolae Tonitza’’, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1965 “Adevărul literar și artistic”, 5 februarie 1928.

162 163 147 | Ion Musceleanu 148 | Ion Musceleanu 149 | Ion Musceleanu 150 | Vasile Grigore 1903, Caracal - 1997, Bucureşti 1903, Caracal - 1997, Bucureşti 1903, Caracal - 1997, Bucureşti 1935, Bucureşti - 2012, Bucureşti Nud în fotoliu | 1988 Odaliscă | 1989 Anemone | 1990 Garoafe ulei pe pânză lipită pe carton, 61,5 × 49,5 cm, semnat şi ulei pe pânză lipită pe carton, 61 × 46 cm, semnat şi ulei pe carton, 45 × 38 cm, semnat şi datat dreapta jos, ulei pe pânză lipită pe carton, 40 × 34 cm, semnat datat stânga jos, cu negru, „I.Musceleanu, (1)988” datat dreapta jos, cu brun, „I. Musceleanu, (1)989” cu verde, „I. Musceleanu, (1)990” lateral dreapta, cu negru, „V. Grigore” € 1.500 - 2.500 € 1.000 - 1.600 € 800 - 1.200 € 700 - 1.000

164 165 151 | Theodor Pallady 1871, Iaşi - 1956, Bucureşti Natură statică cu cârciumărese şi călimară | 1940 ulei pe carton, 62 × 49 cm, semnat lateral stânga, cu negru, „TP”; semnat lateral dreapta, în creion, „TP” € 20.000 - 30.000

Proveniență: Opera lui Pallady se află sub semnul formei pure, colecția istorică prof. dr. Octavian Fodor. spirituale, al frumuseţii şi simplităţii, dezideratele ei având originea în cultura sa elevată. Preocuparea sa era Opera a participat la Expoziția centenarului “Theodor aceea de a evoca un climat spiritual, principalul obiect al Pallady”, București, 1971-1972, și este menționată și cercetărilor artistului, şi nu mediul rural ca Grigorescu, reprodusă în catalogul expoziției la cat. 227, pag. 244- natura intimă ca Luchian sau omul cu suferinţele sale ca 245, sub titlul “Vas cu margarete”. Tonitza. Odată cu Pallady apare în pictura românească interesul pentru o artă intelectualizată, fără accente de retorism sau dramatism. Naturile statice vorbesc despre felul în care Pallady abordează obiectele în pictura sa, lucrurile pe care nu le ilustrează pentru ceea ce reprezintă ele în lumea materială, pentru caracteristicile lor intrinseci, ci pentru raporturile care se stabilesc între forme şi culori, din care compune armonii subtile, echilibru cromatic şi ordine, coordonatele unei lumi noi, pure şi absolute, pe care o credea realizabilă prin artă. Nu se arată interesat de a caracteriza un obiect sau amănuntul care îl defineşte, ci de legile fundamentale care guvernează raporturile dintre lucruri. „O tigaie, o bufniţă, o farfurie, o ţigare, o carte, o ceaşcă sau o lămâie sunt obiecte prozaice. Ele pot deveni elemente ale unei opere de artă, pot căpăta o funcţie estetică, dacă integrate într-un ansamblu, transpuse într- un tablou, exprimă un echilibru, o lege fundamentală a firei. Şi ele pot înfăţişa armonia lumii şi a creaţiei atunci când pictorul le ridică pe planul artei, folosindu-le ca instrumente ale acordurilor sale.

Bibliografie: MÂNDRESCU, Anatol, „Theodor Pallady”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1971 NANU, Adina, „Theodor Pallady”, Ed. Meridiane, 1963 ŞORBAN, Raoul, „Theodor Pallady”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1975

Din Expoziția centenarului “Theodor Pallady”, București, 1971-1972.

166 167 152 | Ghelman Lazăr 154 | Constantin Isachie Popescu 1887, Galați - 1976 1888, Paşcani - 1967, Bucureşti Natură statică cu vioară | 1946 Pod peste Sena ulei pe carton, 65 × 50 cm, semnat și datat stânga jos, ulei pe carton, 50 × 70 cm, semnat și localizat dreapta cu negru, „G. Lazăr, 1946” jos, cu negru, „C. Isachie, Paris” € 600 - 900 € 1.200 - 1.800

153 | Kimon Loghi 155 | Marin H. Georgescu 1873, Serres, Macedonia - 1952, Bucureşti 1886, Bucureşti - 1932, Bucureşti Vas cu crizanteme Pe gânduri ulei pe carton, 70 × 49 cm, semnat dreapta jos, cu brun, ulei pe carton, 31,5 × 38 cm, semnat stânga jos, „KIMON LOGHI” cu negru, „M.H. Georgescu” € 1.200 - 1.800 € 600 - 900

168 169 156 | Dimitrie Berea 158 | Marius Bunescu 1908, Bacău - 1975, Paris 1881, Caracal - 1971, Bucureşti Trandafiri | 1957 Pescari la cherhanaua veche ulei pe pânză, 46 × 38 cm, semnat stânga sus, cu roşu, ulei pe pânză, 42 × 54 cm, semnat dreapta jos, „Berea” cu negru, „Bunescu” € 800 - 1.200 € 1.000 - 1.800 Pe verso, semnat, datat, localizat și intitulat, cu roșu: "Berea, Les Roses, 1957, Paris"

157 | Paul Scorţescu 159 | Paul Scorţescu 1895, Iași - 1976, Paris 1895, Iași - 1976, Paris Peisaj pe malul râului Garoafe ulei pe pânză, 65 × 50 cm, semnat dreapta jos, ulei pe carton, 60 × 71,5 cm, semnat dreapta jos, cu negru, „Scorțesco” cu negru, „Scorţesco” € 800 - 1.500 € 1.000 - 1.800

170 171 160 | Nicolae Grigorescu 1838, Pitaru, Dâmboviţa - 1907, Câmpina Țărăncuță la fântână | cca. 1900 ulei pe lemn, 24,5 × 19 cm, semnat stânga jos, cu roșu, „Grigorescu” € 20.000 - 30.000 În istoria picturii româneşti, Grigorescu a avut acest mare privilegiu, şi anume acela de a zdrobi bariera impresionismului primar. În ultima perioadă a activităţii sale, Grigorescu operează o detaşare faţă de semnele distinctive ale formelor, ce individualizează fiecare obiect, integrându-le în marea orchestraţie a culorilor ce generează formele şi aspectul general. Decantarea paletei cromatice, ce se reduce la tonalităţi de lumină, determină o anumită esenţializare a formelor. Acum tuşele sunt largi, onctuoase, înfăţişând parcă firea pasională a artistului în redarea motivului simplu, dar cu un extraordinar impact vizual. Este vorba de aşa zisă „periodă albă” a lui Grigorescu, aşa cum a fost numită de către criticii de specialitate. Arta grigoresciană a ultimilor zece ani de viaţă, înfăţişează acel rafinament, rezultat al folosirii nuanţelor luminoase ce par a transforma fenomenele din natură. Problematica luminii a fost îndelung studiată de către Grigorescu, sub toate aspectele sale, iar arta acestuia nu are nicio tendinţă pentru abstractizare. Fără vreo apartenenţă la domeniul raţionalului, creaţia lui Grigorescu este rezultatul propriilor observaţii făcute în mijlocul naturii. Lumina poate fi o feerie pentru spectator, însă în realitate aceasta este la fel de concretă ca şi forma care dealtfel există, pentru pictor, în funcţie de lumină. Cu aceste tendinţe, adăugate la marile sale relizări, ultimii ani ai creaţiei grigoresciene au marcat apogeul artei sale. Realitatea, în cazul acestuia, nu prezintă doar un aspect unic, acela al formei, iar fenomenele din natură au aspecte diferite, aspecte pe care Grigorescu insistă în operele sale: volum, spaţiu, culoare, atmosferă, lumină. Lumina pe care pictorul o reprezintă, captează nuanţele culorilor. O importantă caracteristică a peisajului grigorescian este legătura acestuia cu omul, ţăranul român, pe care îl zugrăveşte în mediul său natural. Ca şi în cazul peisajelor, Grigorescu îşi supune personajele aceloraşi legi ale luminii, un fapt ce are ca rezultat imediat o decantare a formelor. Scenele simple - un car cu boi pe drumul de întoarcere către casă, un ţăran îşi ară pamântul, câteva tinere torc în faţa casei, un ciobănaş păzeşte o turmă de oi – sunt pentru Grigorescu tematici predilecte ce formează o adevărată monografie a satului românesc.

Bibliografii: BREZIANU, Barbu, ”Nicolae Grigorescu”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1987. ENACHE, Monica (şi alţii), ”Călătorie în Bretania. Artişti evrei şi români descoperind cultura bretonă (catalog)”, MNAR, 2009 ENACHE, Monica (şi alţii), ”Grigorescu – pictor al naturii, (catalog)”, MNAR, 2008 VLAHUŢĂ, Alexandru, ”Pictorul Nicolae Grigorescu. Viaţa şi opera lui”, Ed. Casa Şcoalelor, Bucureşti, 1910

172 173 161 | Ioan Andreescu 1850, Bucureşti - 1882, Bucureşti Margine de pădure | 1879-1881 ulei pe pânză, 41 × 61 cm, semnat dreapta jos, cu brun, „I. Andreescu” € 50.000 - 100.000

Ajuns la Barbizon în anul 1879, Andreescu va adăuga Pe verso, autentificare olografă de Ion Țuculescu. pânzelor sale cromatici, umbre și lumini proprii. Maniera sa picturală se impune prin adăugarea tușelor crescânde, nepotrivit disciplinei metodice de academie pe care o părăsea în detrimentul școlii barbizoniene, sugerând materialități armonice de lumini și umbre. Această materialitate a pânzelor sale, atinsă nu doar printr-o excelentă perspectivă, ci și prin sugerarea volumelor, oferă peisajelor sale însușiri ale unei realități atent observate. Subiectele picturii sale de la Barbizon vor fi interioare sau margini de pădure, peisaje în apropierea bălților și a stâncilor sau priveliști modeste ale micului oraș, roduri ale unei observații studiate. Perioada de început a șederii sale la Paris ne indică retragerea sa către analiză și confesiune, după o trecere fugară a sa prin Academia Julian pe care o părăsește în favoarea unei libertăți autentice în pădurea de la Fontainebleau, alături de inițiatorii școlii libere de la Barbizon. Lăsând în urmă un limbaj academic, va răspunde cu temeritate noilor provocări, creând o artă neasistată, păstrându-și intuițiile pentru realizarea unei arte pure, înlăturată de orice influență externă. Aici, cea mai deasă exprimare a sa va fi peisajul după natura mult îndragită, pe care o contempla chiar și înainte, în ținuturile natale. Când întâlnește pădurea, dealurile și crângurile, construcția sa interioară i se va destăinui deodată, natura devenind astfel modelul cel mai des oglindit. Va lucra în ritmurile ei, atribuindu-i revelația creației și nu doar emoția diversității ei, cu un interes exprimat pentru rodul acesteia mai mult decât pentru actul în sine. Vom observa adesea în creații sale în aer liber lipsa spectacolului din natură prin statornicii înghețate ale copacilor ori încremeniri ale pământului. În cercetarea naturii va reparcurge infinitele stagii ale lumii ce se construiește domol, taciturn, prin schimbări nedefinite ale materiei. În apropierea pădurii va descoperi și alte subiecte demne

Ioan Andreescu, Colț de pădure (detaliu) Muzeul Național de Artă al României

174 175 de contemplare: Drumul mare, Pădure desfrunzită, Iarna în pădure, Iarna la marginea Barbizonului sau Case la marginea Barbizonului realizate în cromatici modeste, repetate adesea, precum ocru, galben stins, brun ars, amintite frecvent în scrisorile sale de corespondență. Se va îndrepta către o cromatică profundă, afectivă, utilizând drpt tehnici uleiul, tempera sau acuarela, care adunate laolată vor crea atmosfere meditative, reflexive. Reflexiile sale asupra naturii le vom regăsi în creația sa chiar și înainte de plecarea în Franța, când încerca și regăsea ritmurile acesteia. Una din atributele intime ale picturii sale ce contribuie la farmecul pe care arta lui o răspândește este opticul obiectului reprezentat și realismul cu care arta sa este redată din prisma interesului față de motiv. Integritatea sa picturală provine din calitatea sa de asimilare a aspectelor înconjurătoare, unde culoarea îndeplinește rolul principal în percepția spațială. Apariția imaginii în opera artistului conține limite proprii în exprimarea experiențelor îndeplinite, diferențiindu-se deslușit față de toți ceilalți artiști de la Barbizon. Andreescu a trăit pentru arta sa, lucrând mereu în sensul ei cel mai sincer și curat, dezvâluindu-și astfel propriul său rol de creator modest, autentic. Neavând în spate nici o tradiție formală care să îi altereze arta, artistul devine un geniu al locului în care se afla, al naturii care era partea vie și indispensabilă existenței sale. Alături de pădure, în peisajele sale uneori apare și prezența umană, în tușe sugerate. Copacii înalți, cu trunchiuri puternice ne face cunoscută încă o dată însemnătatea naturii în opera artistului. Motivul copacului va fi cel mai des reluat de către Andreescu în opere precum: Pădure de mesteceni, Drum de ţară, Margine de sat, Pădure de fagi, Fagi în pădure, Peisaj cu arbori, Sălciile, Pomi înfloriți, Colț de pădure, Stejarul, ca simbol reprezentativ. Orizontul, deopotrivă prezent, se arată nesfârșit prin ruptura creată de drumul arhaic pe care pășește sfios ființa umană. (G.M.)

Bibliografie: Mereuță, Iulian, Andreescu, Ed. Meridiane, București, 1972 Varga, Vasile, Costescu, Eleonora, Andreescu, Ed. Meridiane, București, 1978

176 177 163 | Jean Cheller 1911, Bucureşti - 1952, Bucureşti Câciumărese ulei pe lemn, 50 × 36,5 cm, semnat stânga jos, cu brun, „Cheller” € 1.500 - 2.500

162 | Alexandru Satmary 164 | Leon Biju 1871, Bucureşti - 1933, Bucureşti 1880, Bucureşti - 1970, Bucureşti Hanul vechi din Balcic Crizanteme | 1955 ulei pe pânză, 60,5 × 80,5 cm, semnat dreapta jos, ulei pe carton, 45,5 × 36,5 cm, semnat și datat stânga cu negru, „Al. Satmary” sus, cu negru, „L. A. Biju, 1955” € 5.000 - 7.000 € 600 - 900

178 179 165 | Teodor Harşia 167 | Juan Alpar (Alexandru Paraschivescu) 1914, Filipaşu Mare, Mureş - 1987, Cluj Napoca 1855, Bucureşti - 1901, Bucureşti Țărăncuță Casa părintească ulei pe carton, 25 × 35 cm, semnat dreapta jos, ulei pe pânză, 44 × 59,5 cm, semnat stânga jos, cu verde, „Harșia” cu roșu, „Juan Alpar” € 600 - 900 € 700 - 1.200

166 | Gheorghe Ionescu Doru 168 | Nicolae Enea 1889, Craiova - 1988, 1897, Lucăceşti, Bacău - 1960, Bacău Țărăncuță cu fuior Vas cu trandafiri galbeni ulei pe carton, 48 × 57,5 cm, semnat stânga jos, ulei pe carton, 55,5 × 45,5 cm, semnat dreapta jos, cu brun, „Ionescu Doru” cu roşu, „N. Enea” € 700 - 1.000 € 1.000 - 1.800

180 181 169 | Ştefan Luchian 1868, Ştefăneşti - 1916, Bucureşti Peisaj la Brebu | 1908-1910 ulei pe pânză, 29 × 42 cm, semnat stânga jos, cu negru, „Luchian” € 20.000 - 30.000

Varianta în pastel a operei se regăsește în colecția Muzeului Național Brukenthal. Clasele după natură din timpul studiilor de belle arte au amplificat entuziasmul lui Luchian de a crea mai târziu pastelate peisaje și uleiuri. Brebu va fi locul unde va descoperi splendoarea naturii ce înconjura acest loc atât de apreciat pentru calitățile terapeutice ale aerului proaspăt și ale izvorului cu apă sărată. Ajunge aici în anul 1908, împreună cu familia Cocea și va fi găzduit la mănăstirea din sat. În acest loc pitoresc, înconjurat de dealuri și munți, Luchian va trăi o experiență deosebit de rodnică și va realiza în perioada de câteva săptămâni, peste douăzeci de peisaje în pastel, pe care ulterior le relua și în ulei. Preponderența sa spre peisaj o demonstra și mai înainte, când realiza Colț din Strada Povernei, Poteca cimitirului, Sălciile din Chiajna sau Ghereta din Filantropia, unde își dezvăluia calitățile de bun peisagist. Aflat în plinătatea maturității artistice, Luchian va crea opere profunde, remarcate printr-un conținut emoțional și printr-o măiestrie neasemuită a execuției. Peisajele sale pline de emoție, vor învălui formele prin culori vibrante sau unele mai pământii, crângul din Brebu, sălciile, drumurile de țară, fântâna cu cumpănă, casa lui Moș Gheorghe, Curtea Domnească, turnul, sau bucătăria călugărească a mănăstirii. Este uimit de întinderile câmpului și de freamătul pădurii, echilibrând într-o formulă clasică colțuri intime prin care invită privitorul la un moment de poezie interioară. Motivul arborilor presărați pe colinele din Brebu va fi unul adesea repetat în repertoriul operei lui Luchian, emanând liniște, umbră și pace, unde culoarea va cuprinde lumina- ecou nou adus de Luchian în pictura românească. Peisaj la Brebu evocă un colț de natură frust, suprins în firescul ei obișnuit, unde arborii se înalță liber, adunați într-o armonie pământească. Coroana le este de un verde-cenușiu, contopindu-se parcă cu verdele colinei, umbrită pe alocuri. Un cer întins, fumuriu, se înalță în spatele acestui crâmpei descoperit de artist într-una din peregrinările sale zilnice. Reîntors la București, va prezenta publicului o expoziție de 84 de opere la Sala Esacru a Ateneului Român, unde obișnuia să expună, susținută în luna octombrie 1908. Printre operele expuse va prezenta și pastelurile realizate la Brebu, alături de 4 nuduri, 3 portrete realizate pe aceeași pânză, reprezentând familia Cocea alături de pictor, un tabloul cu cireși, unul cu trandafiri și portretul doctorului Costinescu dar și operele Flori, Garoafe, Profil de fată, Flori de tufănică, amintite în cronicile vremii. (G.M.)

Bibliografie: Ciucă, Valentin, Pe urmele lui Ștefan Luchian, Ed. Pim, Iași, 2016 Drăguț, Vasile, Luchian, Ed. Meridiane, București, 1968

182 183 170 | Sever Frenţiu 1931, Săcueni, Bihor - 1997, Arad Dimineața | 1957 pastel și cărbune pe hârtie, 39,5 × 30 cm, semnat și datat dreapta jos, în creion, „S.Frențiu, 1957” € 1.000 - 1.600

171 | George Catargi 172 | Corneliu Baba 1894, Reni, Basarabia - 1963, Gherla 1906, Craiova - 1997, Bucureşti Spaniolă | 1942 Boules de neige | 1932-1935 ulei pe carton, 44,5 × 34,5 cm, semnat și datat dreapta ulei pe pânză, 47 × 55 cm, semnat dreapta jos, cu brun, jos, cu negru, „G. Catargi, 1941” „C. Baba” € 1.000 - 1.600 € 5.000 - 7.000

184 185 173 | Boris Caragea 175 | Constantin Piliuţă 1906, Balcic, Bulgaria - 1982, Bucureşti 1929, Botoşani - 2003, Bucureşti Tors Nud adormit | 1993 bronz, 57 × 21 × 17 cm, semnat la bază, „B. Caragea” ulei pe PFL, 78 × 105,5 cm, semnat şi datat dreapta jos, cu negru, „C. Piliuţă, (19)93” € 1.800 - 2.500 € 3.000 - 5.000

176 | Sabin Bălaşa 1932, Dobriceni, Olt - 2008, Bucureşti Nimfe dansând | 1973 ulei pe pânză, 50 × 70 cm, semnat și datat dreapta jos, cu gri, „Sabin Bălașa, 1973” € 5.000 - 8.000

174 | Aurel Cojan 1914, Beceni, Buzău - 2005, Paris Mouvement | 1989 ulei pe pânză, 100,5 × 73 cm, semnat și datat dreapta jos, cu negru și brun, „Cojan, (19)89” € 1.200 - 1.800

Pe verso, semnat, datat și intitulat, cu albastru: "A.Cojan, 1989, Mouvement"

186 187 179 | Harry Guttman 1933, Bucureşti - 2015, București Citadină ulei pe pânză, 40 × 47 cm, semnt dreapta jos, în creion, „H. Guttman” € 800 - 1.500

177 | Ion Mirea 178 | Ion Mirea 180 | Ştefan Râmniceanu 1912, Răsucenii de Jos, Giurgiu - 1987, Paris 1912, Răsucenii de Jos, Giurgiu - 1987, Paris n. 1954, Ploiești Seara | 1947 Dimineața | 1947 Urme | 1996 ulei pe carton, 30 × 19 cm, semnat și datat stânga jos, ulei pe carton, 30 × 19 cm, semnat și datat dreapta jos, ulei pe pânză, 120 × 110 cm, semnat și datat pe verso, cu negru, „mirea, (19)47” cu negru, „mirea, (19)47” „Ștefan Râmniceanu, 1996” € 900 - 1.500 € 900 - 1.500 € 1.500 - 2.500

188 189 181 | Ion Mândrescu n. 1954, Suceava Roata timpului | 2005 bronz, 88 × 55 × 88 cm, semnat şi datat pe roată, „I. Mândrescu, 2005” € 9.000 - 15.000 Ion Mândrescu începe să modeleze seria ”Omul, Timpul, Spaţiul” în 1985. Acestă operă consemnează nu numai una dintre cele mai importante lucrări ale artistului, dar şi revenirea la sculptura figurativă. O revenire cu succes, ce fixează momentul nu numai pentru artist, dar şi pentru sculptura românească contemporană. În următorii ani continuă să aprofundeze înţelesurile acestei declaraţii despre existenţa omului, coordonând masa sculptată după aceleaşi principii perspectivale. În 1990 primeşte premiul revistei Flacăra pentru lucrarea ”Omul, Timpul, Spaţiul” şi tot în acelaşi an opera urma să fie transformată într-un monument de mari dimensiuni şi amplasată în Piaţa Universităţii din Bucureşti. Proiectul este respins de autorităţi sub motivaţia că lucrarea nu putea fi susţinută de rezistenţa pasajului. Traseul acestei creații însă nu se opreşte aici. Un an mai târziu, Mândrescu participă cu opera la Expoziţia Universală de la Sevilla şi tot în acelaşi an este prezentă la o expoziţie de grup la Viena, organizată de Ministerul Culturii. Pe acelaşi traseu, cu sprijinul Ministerului, lucrarea ajunge să fie prezentată publicului german şi celui chinez. Câţiva ani mai târziu impresionanta lucrare va fi prezentă la Salonul Internaţional de Artă de la Strasbourg, probabil una dintre cele mai însemnate momente pe care le trăieşte unul dintre bronzurile lui Mândrescu. În ceea ce priveşte realizarea, lucrarea este construită pe mai multe planuri. Cel care coordonează opera, atât ca masă, cât mai ales ca principal element vizual este personajul. Mândrescu apelează la simbol pentru a oferi cu iscusinţă o încărcătură filosofică accentuată. Bărbatul pare îmbătrânit, chipul fiind cel care îl încarcă de valenţe multiple. Părul şi barba ne duc cu gândul la un înţelept nebun, dar şi la trecerea timpului transpusă pe chipul omului. Poziţia contorsionată este influenţată de jugul pe care îl poartă în jurul brâului, roata timpului, care îl fixează pe om în natura ce îl înconjoară. De asemenea, roata poate reprezenta ciclicitatea universului, alternanţa în care omul se naşte şi moare. Personajul este prezentat drept ax al roţii, fiind direct influenţat de mişcarea continuă şi constantă pe care o poate imprima forţa de rotaţie. Impresia generală este aceea de subminare a forţei pe care omul o are, fiind adus la o reprezentare monumentală a unui titan în lanţuri, prins sub presiunea propriului mediu existenţial.

Bibliografie: CEUŞESCU, Dana, MANDA, Sorin, “Mândrescu”, Ed. Gutenberg, Bucureşti, 2004

190 191 182 | Alexandru Istrati 1915, Dorohoi - 2001, Paris Compoziție tempera și nisip pe hârtie, 48 × 62 cm, semnat dreapta jos, cu negru, „A. Istrati” € 1.800 - 2.500

183 | Gheorghe I. Anghel n. 1938, Cluj Napoca La Belle Melusine | 2012 184 | Alexandru Ciucurencu tempera, acrilic și fotografie analog pe hârtie 1903, Ciucurova, Tulcea - 1977, Bucureşti milimetrică lipită pe carton, 50 × 70 cm, semnat stânga jos, cu alb, „a.”; intitulat central jos, cu alb, „La Belle Natură statică cu garoafe | 1940 Melusine”; datat dreapta jos, cu albastru, „Janvier, ulei pe carton, 25 × 34,5 cm, semnat lateral dreapta, 2012” cu negru, în monogramă, „AC, (19)40” € 1.500 - 2.500 € 4.000 - 6.000

192 193 185 | Rudolf Schweitzer-Cumpăna 186 | Iosif Iser 1886, Piteşti - 1975, Bucureşti 1881, București - 1958, Bucureşti În așteptarea lui Moș Crăciun Târg la marginea Iașiului | 1936 ulei pe carton, 50 × 33 cm, semnat stânga jos, cu roșu, guașă vernisată pe hârtie, 59,5 × 48 cm, semnat și datat „Schweitzer-Cumpăna” dreapta jos, cu negru, „ISER, (19)36” € 2.000 - 3.500 € 3.500 - 4.500

194 195 187 | Francisc Şirato 1877, Craiova - 1953, Bucureşti Lectură | 1933 ulei pe carton, 55 × 46 cm, semnat și datat stânga jos, cu negru, „Șirato, (1)933” € 9.000 - 15.000

În cadrul expoziției Grupul celor Patru, martie 1933, Sala Dalles, București, Francisc Șirato prezenta printre cele Începând cu anii 1930, Șirato își va trata creațiile distinct, aducând o nouă 42 de opere, la cat. 80, opera "Citind", foarte probabil reconsiderare asupra luminilor și formelor, precum și expresivității coloristice. opera de față. Experimentând construcția formelor prin lumină, obiectele compozițiilor sale își vor pierde contururile în estompe iar culorile se vor lumina, căpătând fluiditate. Preocuparea artistului asupra expresiei maxime obținută din studiul obiectelor este întărită prin concluziile proprii asupra intensităților de lumină care au capacitatea de a modifica nuanțele de culori, preocupări născute din dorința sa spre un absolut artistic. În tematica noilor opere vom regăsi adesea subiecte de gen, pe care le va relua în vederea afinajului tehnic și a expresivității plastice. Modelele sale vor fi surprinse când citesc sau când răsfoiesc un album, când lucrează sau când contemplă o amintire sau un gând. Spațiul ce le înconjoară va fi unul familiar, care îi vor oferi ipostazele unui fundal în care va mai putea reveni asupra aceluiași subiect și acelorlași emoții, sub cromatici variate. În această etapă de studiu Șirato va ajunge la esența mult dorită dintre lumină și culoare, unde lumina clădește, învăluind cadrul în materialități diafane. O exemplificare a acestor repezentări va fi și compoziția Lectură, realizată în anul 1933, ce relevă într-un cadru familiar una din desele sale descrieri de gen. Înconjurată de obiecte familiare, în nuanțe aproape neutre și contururi estompate, subiectul feminin este surprins într-un moment de lectură, ușor meditativă. Anul 1933 va fi și anul unei importante expoziții, susținute de Șirato în cadrul Grupului celor patru din care făcea parte, eveniment apreciat de criticul Petru Comarnescu ca fiind cel mai important eveniment al anului plastic, datorat nivelului artistic desăvârșit pe care îl atinsese, armonizând temperamentul cu tehnica iar viziunea interioară cu expresia obiectivă. (G.M.)

Bibliografie: Oprea, Petre, Francisc Șirato, Muzeul de Artă al R.P.R., București, 1965 Ispir, Mihai, Șirato, Ed. Meridiane, Sibiu, 1979

196 197 188 | Elena Muller-Stăncescu 190 | Elena Muller-Stăncescu Muşcate Sânziene și narcise ulei pe carton, 70 × 50 cm, semnat dreapta jos, ulei pe carton, 48 × 68 cm, semnat dreapta jos, cu negru, „E. Muller-Stăncescu” cu brun, „Stăncescu” € 700 - 1.000 € 600 - 900

191 | Constantin D. Stahi 1844, Dobreni, Neamţ - 1920, Iaşi Natură statică cu pască | 1914 ulei pe pânză, 19,5 × 40,5 cm, semnat și datat stânga jos, cu roșu, „C.D. Stahi, 1914” € 800 - 1.500

189 | Kimon Loghi 1873, Serres, Macedonia - 1952, Bucureşti Garoafe roșii ulei pe carton, 54 × 45 cm, semnat dreapta jos, cu brun, „KIMON LOGHI” € 800 - 1.200

198 199 192 | Theodor Aman 1831, Câmpulung Muscel, Argeş - 1891, Bucureşti Natură statică cu struguri, cărți și pahar de coniac | 1880 ulei pe pânză, 45 × 74 cm, semnat și datat dreapta sus, cu brun, „Th. Aman, 1880” € 60.000 - 90.000

Viața, cariera și activitățile organizatorice ale lui Theodor Aman au reprezentat un interes continuu pentru istorici, cronicari, monografiști și istorici ai artei încă din primii ani de la dispariția artistului. Trecută prin epoci și generații multiple, imaginea lui Aman tinde să devină una mitologică, viața acestuia devenind astăzi una cu creația și casa-muzeu ce îi poartă numele. Probabil una dintre cele mai interesante componente ale imaginii postume a lui Aman este rezumată de Mihaela Rădulescu în articolul dedicat lui Aman cu ocazia centenarului. În "Politica și exegeza operei lui Theodor Aman" descoperim construirea și evoluția "personajului" Aman, din contemporaneitatea artistului, cea a secolului al XIX-lea, până în perioada comunistă, când politica de stat deforma întregi istorii. Elogiat și criticat deopotrivă încă din timpul vieții, deseori comparat cu Grigorescu, imaginea lui Aman avea să fie reconstruită după 1900 în diverse monografii dedicate acestuia. În 1904 apare prima compilație de texte dedicate acestuia, realizată de dr. Constantin I.Istrati, pentru ca, în următori ani Nicolae Iorga, dar mai ales Alexandru Busuioceanu și O.W.Cisek să se ocupe de creația lui Aman. Clasic, romantic, neoclasic, pre-modern, dar mereu întemeietor de școală; acestea sunt principalele descrieri ce apar în perioada interbelică, Francisc Șirato și George Oprescu departajându-se prin calitatea și expresia viziunii asupra artei românești. În perioada comunistă lucrurile o iau razna cu adevărat, Aman devenind un erou, un patriot, un critic al societății burgheze, anti-monarhist și multe altele. Componenta regală din biografia lui dispare, fiind menționate doar revoluțiile sau reforma agrară din perioada lui Cuza. Aceste texte apăreau deja la 60 de ani de la dispariția lui Aman. Ana Aman murea și ea în 1926, iar urmași care ar fi popularizat imaginea predecesorului nu au existat. În acest context popularizarea creației lui Aman a rămas în bună măsură în seama picturilor, care, indiferent de epocă, transmit mesajele nescindate sau manipulat.

Theodor Aman, Natură statică cu căpșuni Licitația "Aman și elevii", Artmark, 2015, adjudecat pentru 160.000 €

200 201 Natura statică devine după 1880 un subiect principal în creația lui Aman, aplecarea către o componentă atât de importantă a picturii clasice fiind și ea o măsură a relației artistului cu creația sa și cu înțelegerea timpurilor. Variante academiste, flamanda, moderne sau chiar în clar-obscur ascund o sete a lui Theodor Aman de a crea un ciclu zdravăn, chiar excepțional, răspunzând practic rolului și locului pe care îl ocupa în societatea artistică a celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea. Putem admite că aceste lucrări veneau ca un apendice la seria impresionantă de scene de gen sau interioare ce reproduceau propriul atelier, fiind lesne de recunoscut amprenta artistului asupra vizualului. Recuzita, atât de importantă, este și în cazul naturii statice de față cea care ne individualizează registrul: cartea, jurnalul, creionul, cutia lăcuită, și chiar vesela ne introduc în intimitatea lui Aman. Mici note de simbolism sau referiri la teme celebre (memento mori) sunt introduse, amiontind de tradiția picturii flamanda. Bogăția fructelor, perisabilitatea vieții - strugurii ciuguliți de pe farfuria din prim-plan, chiar strugurii pârguiți, întregesc, alături de extraordinara punctare a viciilor - cafea, paharul de coniac si țigarea lăsată să se stingă, un tablou clar înrădăcinat în tradiția vestică a naturii statice de sec. XVII-XVIII.

Bibliografie: BOGDAN, Radu, Theodor Aman, Ed. De Stat pentru Literatură şi Artă, 1955 CISEK, Oscar Walter, Aman, Ed. Ramuri, Craiova, 1931 IONESCU, Adrian-Silvan[coordonator], "Centenar Theodor Aman", București, 1991

Theodor Aman, Natură statică (detaliu) Muzeul Theodor Aman

202 203 193 | Sava Savargin 195 | Octav Băncilă 1890 - 1954 1872, Corni, Botoșani - 1944, Bucureşti Cumințica Santinela | 1907 marmură, 34 × 38 × 25 cm, semnat la bază, „Savargin” ulei pe pânză, 31,5 × 17 cm, semnat și datat stânga jos, cu negru, „Octav Băncilă, 1907” € 1.000 - 1.800 € 2.000 - 3.000

196 | Raffaelo Romanelli 194 | Raffaelo Romanelli 1856, Florenţa, Italia - 1928, Florenţa, Italia 1856, Florenţa, Italia - 1928, Florenţa, Italia “A trăit așa cum a voit” Bust de general bronz, 24 × 23 × 16 cm, semnat lateral stânga, la bază, marmură, 45 × 40 × 20 cm, semnat și localizat în spate, „Romanelli Raffaello”; intitulat lateral dreapta, „A TRĂIT „Prof. R. Romanelli, Firenze” AŞA CUM A VOIT” € 1.500 - 2.500 € 800 - 1.200

204 205 197 | Camil Ressu 1880, Galaţi - 1962, Bucureşti Ștrengarul ulei pe carton, 63,5 × 53 cm, semnat stânga jos, în creion, "C. Ressu" € 7.000 - 10.000

Portretul de copil apare în imaginarul lui Camil Ressu atât datorită faptului că a practicat portretul încă de la începutul carierei – “Valentin Măciucescu”(Muzeul Național de Artă al României, inv. 4597), pictat prin 1914-1915 – cât și din dorința de a crea opere mai ludice, ce s-a materializat fie în maternități, fie în diverse tablouri ce reprezintă personaje haioase , la vârsta inocenței. Fiul său a încurajat mult această practică, printre primele apariții ale acestuia fiind demnă de menționat “Fiul Artistului. Ionel”, din colecția Muzeului Zambaccian inv. 167, realizat în 1920, pe când viitorul architect Ion C. Ressu avea doar 4 ani. Prin intermediul acestei tematici a copilăriei, Ressu se “joacă” cu această sursă de inspirație, modelul – cel mai probabil tot fiul său – fiind interpretat atât prin prisma vârstei, cât și prin scenografia pe care o imaginează. La mare, în “La îmbăiat” (vezi Licitația Artmak “Cel mai iubit dintre pământeni”, mai 2013, lot 115 ), în diverse ipostaze în peisaj sau în curtea unei case, Ressu reușește să imprime cu ajutorul micuțului băiat o atmosferă ludică, iar prin tehnică și cromatică atinge note subtile ce amintesc și ele de vârsta copilăriei (culori calde sau tușa racordată la temă).

Bibliografie: COSMA, Gheorghe, "Camil Ressu", Ed. Meridiane, Bucureşti 1967 ENESCU, Theodor, "C. Ressu", Ed. Meridiane, Bucureşti 1984

206 207 198 | Nicolae Enea 200 | Ecaterina Cristescu Delighioz 1897, Lucăceşti, Bacău - 1960, Bacău 1901, Tulcea - 1973, Bucureşti Zi de vară | 1928 Mahoane în Deltă ulei pe pânză, 50 × 70 cm, semnat și datat stânga jos, ulei pe pânză lipită pe carton, 55 × 45 cm, semnat şi cu albastru, „N. Enea, 1928” datat dreapta jos, cu brun, „E. Cristescu-Delighioz, 1934” € 1.000 - 1.800 € 600 - 900

199 | Nicolae Enea 201 | Traian Cornescu 1897, Lucăceşti, Bacău - 1960, Bacău 1885, Botoșani - 1965, București Gospodărie | 1929 Colţ de dumbravă ulei pe carton, 51 × 70,5 cm, semnat şi datat dreapta ulei pe carton, 61 × 48,5 cm, semnat dreapta jos, în jos, cu negru, „N. Enea, 1929” creion, „Cornescu” € 800 - 1.400 € 700 - 1.200

208 209 202 | Nicolae Tonitza 1886, Bârlad - 1940, Bucureşti Trandafiri albi | 1934-1935 ulei pe carton, 39,5 × 27 cm, semnat dreapta sus, cu brun, „Tonitza” € 15.000 - 25.000

Pentru Tonitza realizarea unui plan floral decorativ nu era o practică străină, având în vedere faptul că această uzanță poate fi regăsită și în opere anterioare. Fixarea unui fundal vegetal în realizarea unui portret rămâne una dintre metodele cele mai des întâlnite, oferindu-ne premisa unei investigări a vizualului puternic oferit de o astfel de abordare. Pictarea micului panou decorativ ne relevă un maestru al culorii. Tonitza reușește să atingă materialitatea atât de necesară unei apariții ornamentale, în special în cazul pictării unor flori. Cu ajutorul unei palete de culori restrânse, tonurile ies în evidență, în timp ce nuanțarea cu care pictorul înnobilează suprafața pictată denotă o realizare desăvârșită. În ceea ce privește perioadizarea acestei porțiuni a creației lui Tonitza, analiza monografilor (Brezianu, Comarnescu) a ajuns la concluzia că atât formatul suportului, interesul pentru temă și specificitatea estetică amintesc de mijlocul anilor ’30. Toate aceste componente ne introduc în creația “decorativă” (dacă o putem denumi astfel) a lui Tonitza, în opere în care reapar diverse tendințe ca efectul japonizant, focalizarea excesivă a subiectului și analizarea lui în regim cromatic, în detrimentul formei (recognoscibile). (I.P.)

Bibliografie: BREZIANU, Barbu, ”N.N. Tonitza”, Ed. Meridiane, București, 1967 COMARNESCU, Petre, “N.N. Tonitza”, Ed. Tineretului, București, 1962

Nicolae Tonitza, Crini Licitația de Art Nouveau și Romantism, Artmark, 2011, adjudecat pentru 30.000 €

210 211 203 | Camil Ressu 204 | Nicolae Tonitza 1880, Galaţi - 1962, Bucureşti 1886, Bârlad - 1940, Bucureşti Portret de fată Portretul Ecaterinei (soția pictorului) ulei pe carton, 63 × 48,5 cm, semnat central jos, în ulei pe carton, 34,5 × 30 cm, semnat stânga jos, pastă, „C.Ressu” cu brun, „Tonitza” € 8.000 - 12.000 € 6.000 - 9.000

212 213 205 | George Catargi 207 | Nicolae Grant 1894, Reni, Basarabia - 1963, Gherla 1868, Bucureşti - 1950, Câmpulung Muscel Grădină în Oslo | 1947 Clopotnița de la Golești ulei pe carton, 32 × 40 cm, semnat, datat și localizat acuarelă și creion pe hârtie lipită pe carton, 64,5 × 48 dreapta jos, cu negru, „G. Catargi, (1)947, Oslo” cm, semnat dreapta jos, greu libzibil, „n. grant” € 600 - 1.000 € 700 - 1.000

206 | Marin H. Georgescu 208 | Nicolae I. Angelescu (Ange) 1886, Bucureşti - 1932, Bucureşti 1869, București - 1916 Arcadă Bujori ulei pe pânză, 46 × 38,5 cm, semnat și datat dreapta ulei pe pânză, 45 × 35,5 cm, semnat dreapta jos, jos, cu roșu, „M.H Georgescu, (1)914” cu verde, „Ange” € 500 - 800 € 500 - 800

214 215 209 | Iosif Iser 1881, București - 1958, Bucureşti Nud în interior | 1935 ulei pe pânză, 61 × 50 cm, semnat și datat stânga jos, cu negru, „ISER, (19)35” € 10.000 - 18.000 În 1935, numele lui Iosif Iser rezona în toate păturile culturale românești, chiar pariziene, dat fiind faptul că își petrecuse aproape două decenii din viață în capitala franceză. În a doua jumătate a anului 1934, pictorul revenise definitiv în țară, iar prezența sa era omagiată în principalele ziare ale vremii,„Adevărul” sau „Cuvântul liber”. Chiar dacă era trecut de 50 de ani, Iser se afla în plin apogeu al carierei, celebritatea fiindu-i garantată și de relația strânsă cu cei mai importanți colecționari ai interbelicului. Laserson, Zambaccian sau Dona îi cumpărau constant lucrări, în special dintre cele realizate după întoarcerea artistului în țară. Renumele îi este confirmat și de contractarea pentru decorarea interiorului Palatului Regal, tot în același an, 1935, fiindu-i prezentate și 5 opere în cadrul pavilionului românesc de la Expoziția Internațională din Bruxelles. Scenele de intimitate prezentate de Iser au un statut important, atât prin raportarea la întreaga operă a acestuia, cât şi ca lucrări de sine stătătoare. Întinse pe sofa sau pe fotolii, odihnindu-se sau exersând, personajele lui Iser, balerine, dansatoare sau simple modele, ne apar ca reprezentante ale unui univers îndepărtat de lumea de zi cu zi. Ca și în cazul scenelor orientale, pentru aceste opere Iser a descoperit ”reţeta” atmosferei specifice. Dacă pentru desenarea odaliscelor ne sunt prezentate acele personaje inconfundabile, în interioare reprezentative, în cazul acestui tip de compoziție, atmosfera este alcătuită exclusiv în jurul personajului. Recuzita este sumară, însă modelul este titularul întregului univers şi îl formulează exemplar după principiile scontate de artist. Îmbrăcate sumar sau în costumaţia specifică (în cazul balerinelor), modelele sunt surprinse mai mereu în posturi dacă nu intime, atunci cât mai apropiate de confortul zilnic. Modelul pozează relaxat, în posturi îngândurate, iar de cele mai multe ori chipul transcrie atât sentimentele personajului, cât și pe cele ale pictorului. Modelele lui Iser au apariţii mult mai naturale decât odaliscele acestuia, fiind totodată mult mai scenografic prezentate. Acest aspect este evidenţiat şi de modalitatea de comunicare între artist şi model, relevat de privirea frontală a personajelor, în comparaţie cu privirea ascunsă sau timidă a turcoaicelor. Putem alătura categoria de față arlechinilor, dansatoarelor sau baletistelor ce au definit această porţiune a operei lui Iser care, influenţată exclusiv de expresionismul tipic parizian, va deveni totuși reprezentativă pentru arta interbelică românească. (I.P.)

Bibliografie: BUSUIOCEANU, Alexandru, ”Iser”, Ed. Ramuri, Craiova, 1930 COMARNESCU, Petru, ”Iosif Iser”, Bucureşti, 1965 CRĂCIUN, Eugen, „Iser”, Ed. Căminul Artei, Bucureşti, 1945 JIANU, Ionel, „Iosif Iser”, Bucureşti, 1957 MIHALACHE, Marin, „Iosif Iser”, Meridiane, Bucureşti, 1968

216 217 211 | C. Constantin (Ali-Baba) Constantinescu 1897 - 1967 Dealul Alb din Balcic ulei pe pânză, 34 × 51,5 cm, semnat stânga jos, cu negru, „C.C. Constantinescu” € 700 - 1.200

210 | Samuel Mützner 212 | Henri H. Catargi 1884, București - 1959, București 1894, Bucureşti - 1976, Bucureşti Grădina în zori Peisaj dobrogean | 1927 ulei pe carton, 26 × 34,5 cm, semnat stânga jos, ulei pe pânză lipită pe carton, 23 × 32 cm, semnat și cu negru, "S. Mützner" datat stânga jos, în creion, „H. Catargi, 1927” € 1.500 - 2.500 € 1.000 - 1.600

218 219 213 | Nicolae Tonitza 1886, Bârlad - 1940, Bucureşti Baia Suzanei | 1929-1930 ulei pe carton, 69 × 49,5 cm, semnat dreapta jos, cu negru, Tonitza € 40.000 - 60.000 Desenator virtuoz încă din timpul Şcolii de Belle Arte de la Iaşi, când practică în atelier studiul nudului - o lecţie pe care italienii o numesc „accademia” - Nicolae Proveniență: Tonitza a ştiut să identifice justa construcţie a corpului uman, proporţiile, dinamica colecția istorică a regizorului Sică Alexandrescu. volumelor şi a formelor, plasticitatea atitudinii, unduirea voluptoasă a liniilor de contur, acea armonie pe care o regăsim de fiecare dată în operele sale de gen, în Opera este reprodusă în catalogul expoziției faţa cărora simţurile noastre se opresc într-o liniştită contemplare. Văzut de artist retrospective "N.N.Tonitza", Muzeul de Artă al R.P.R., ca o "subtilă înfrăţire între culoare şi lumină”, nudul reprezintă pentru Tonitza o București, 1964 la pagina 134, cat. 19, sub titlul "Nud de problemă de graţie şi de culoare - explicând că "graţia va fi melodia ritmurilor fetiță". liniare, iar culoarea, învăluirea simfonică în care va şerpui acea melodie” – pe care o rezolvă mai ales începând cu anul 1926, când această temă a devenit mai frecventă în creaţia artistului. Însă convingerile artistice nu țin musai de o localizare în timp și spațiu, nici măcar de manifestarea propriu-zisă în pictură, ci mai ales de gândurile proprii, duse la grad de excelență prin exercițiu, informare și decantare al tuturor elementelor ce pot alcătui atât un întreg registru pictural sau doar o temă. De altfel, textele lăsate în urmă de penița lui Tonitza menționează acest interes continuu pentru studierea modelului – a nudului în cazul de față, interes cuantificabil mai târziu prin pânze ce grăiesc de la sine. Pictorul era conștient de contextul social cu care arta sa avea să rezoneze (sau nu), tema nudului fiind una întreținută de polemică. De la pudibonderia mai mult sau mai puțin excesivă, până la discuții asupra esteticii (frumosului), nudul era supus unei scrutinări excesive chiar și în anii în care modernismul și apoi avangardele reușiseră să lărgească considerabil noțiunile atât de volatile ca frumos, relevant, pertinent și îndreptățit în tot ceea ce pot acestea să exemplifice în materie plastică. Orice discuție iscată în jurul nudului pictat de Tonitza în perioada cea mai prolifică (1925-1938) trebuie să pornească chiar de la motivațiile și gândurile artistului. În scrierile sale despre artă, pictorul deslușește instinctiv cea mai grea încercare la care poate fi supus cel ce pornește spre a picta un nud: conștiinciozitatea profesională. Încercările la care este supus acesta nu țin doar de regimul pictural, ci poate și mai mult de nevoia avidă de a exprima sentimente, iar nudul poate fi problematic prin însăși calitatea pregnantă de a acapara întregul discurs vizual. Nuditatea în sine are o atracție vibrantă, celelalte elemente fiind supuse unor presiuni ce țin de planul pictural, estetic, chiar moral. Îndreptându-ne spre perioada care vizează “Baia Suzanei”, întâlnim în rândul operelor create în anii 1928-1930 o aplecare mult mai fundamentată a lui Tonitza față de decorativ și efectele plastice direct implicate. Chiar dacă nudurile nu sunt neaparat cele mai evidente opere în care apar aceste efecte picturale, ele transpar în această categorie prin laturile compoziționale. Desenul este cel care coordonează universul pictural conceput de Tonitza în cei 30 de ani de carieră “căci, mai presus de toate, el va rămâne un desenator, culoarea fiind aplicată înăuntrul contururilor precis trasate, ca o materie care umple spațiul dintre hotarele liniilor și nicidecum ca un element de sine stătător, care construiește formele” (Ionel Jianu). Aceste lucruri sunt evidente mai ales în pictarea trupului (feminin) datorită specificității

Nicolae Tonitza, Nud cu cămașă roz (detaliu) Muzeul de Artă Constanța

220 221 necesare în modelarea anatomiei. Mai mult, sumedenia de studii în peniță și creion pe care Tonitza le realizează în această perioadă grăiesc de la sine pentru interesul afișat pentru formă până la acaparea ei de către culoare. Acele noțiuni decorative și de efect pictural sunt posibile doar după stăpânirea în amănunt a ductului, a tușei de valoare și a marcajelor de construcției a motivului, elemente ușor recognoscibile pe întreaga extensie a carierei lui Tonitza. În cazul unui nud, Tonitza nu exagerează cu punctarea unui cadru decorativ excesiv, însă compensează prin crearea unei scenografii specifice. Intimismul nu este punctat doar de goliciunea modelului, ci, deseori, prin modelarea unui regii scenice. Draperiile, patul sau canapeaua, spătarul unui scaun, o măsuță sau diverse elemente de recuzită apar în cadrul pictural și întregesc “nudul” pictat de Tonitza. Aceste trăsături sunt punctate întâia oară în “Nudul în iatac” realizat în 1926, punct de cotitură în pictarea acestei teme.

“Baia Suzanei” – motiv ce se regăsește printre căutările artistului de la sfârșitul deceniului trei al secolului trecut- este prilejul unei întâlniri cu o operă modelată după specificațiile enumerate mai sus. Construirea unei “scene” în care nudul să fie plasat pornește tot de la intimitate sau familiaritate, budoarul fiind deseori punctat în creația lui Tonitza. Opera se înrudește cu o serie de opere create în jurul anului 1930 (vezi “Catrina”, Artmark, Licitația de Toamnă 2012, lot 135 sau “Nudul cu cămașă roz” din colecția Muzeului de Artă Constanța, inv. 4052) atât prin cadrul pictural, cât mai ales prin registrul cromatic uzitat de artist. Tonitza alege aici să picteze modelul din față, iar calitățile anatomice, netezimea, plasticitatea și transparența carnației sunt marcate afectiv de Tonitza. Dacă în nudul de față nu surprinde diversitatea paletei, în care regăsim acea parcimonie cromatică, limitarea la acel ocre jaune clair în diverse nuanțări este cea care aprofundează pictarea carnației. (I.P.)

Bibliografie: BREZIANU, Barbu, ”N.N.Tonitza”, Ed. Academiei, București, 1967 BREZIANU, Barbu, “N.N.Tonitza”, Ed. Meridiane, București, 1986 CIUCĂ, Valentin, “Pe urmele lui Tonitza”, Ed. Sport-Turism, București, 1984 COMARNESCU, Petru, “N.N.Tonitza”, Ed. Tineretului, București, 1962 JIANU, Ionel, “Tonitza”, Ed. Căminul Artei, București, 1945 PELEANU, Georgeta, “Expoziția N.N.Tonitza”[catalog], Muzeul de Artă al R.P.R., București, 1964 ȘORBAN, Raoul, “Tonitza”, Ed. Meridiane, București, 1973

Nicolae Tonitza, Catrina Licitația de Toamnă, Artmark, 2012, adjudecat pentru 142.000 €

222 223 214 | Octavian Angheluță 1904, Brăila - 1979, Bucureşti Piaţa Tomis | 1975 ulei pe pânză, 50,5 × 74,5 cm, semnat şi datat dreapta jos, cu violet, „O. Angheluţă, (1)975” € 1.500 - 2.500

216 | Octav Băncilă 215 | Dem Iordache 1872, Corni, Botoșani - 1944, Bucureşti 1905, Drăguşeni, Galați - 1982, Bucureşti Autoportret Citadină ulei pe pânză, 63 × 58 cm, semnat dreapta jos, cu brun, ulei pe pânză lipită pe carton, 48 × 60 cm, semnat „Octav Bancilă” dreapta jos, cu violet, „Iordache” € 3.500 - 5.500 € 700 - 1.000

224 225 217 | Jean Alexandru Steriadi 1880, Bucureşti - 1956, Bucureşti Curtea vechiului han | 1914 ulei pe pânză, 61 × 81 cm, semnat şi datat dreapta jos, cu albastru, „Jean Al. Steriadi, Steriadi, 1914” € 12.000 - 18.000

Opera a participat la expoziția societății "Tinerimea Locul lui Jean Alexandru Steriadi în pictura românească era definit, justificat și Artistică", anul XIV, martie 1914 și este menționată și valorificat încă din primii ani de practică – 1900-1910, atunci când acesta intra rapid reprodusă în catalogul expoziției la cat. 308, sub titlul într-o selecție elitistă a creatorilor de frumos din spațiul autohton. Începând cu a "Case vechi iarna". doua decadă a secolului al XX-lea, Steriadi devine și un moderator al vieții artistice bucureștene, devenind atât director al Muzeului Aman (1909), cât și cel al Muzeului Opera este reprodusă în revista pentru literatură și Kalinderu (din 1915), statutul său fiind împământenit și de rolul pe care îl avea în artă "Luceafărul", anul XIII, nr. 10, la pag. 299, sub titlul cadrul societății Tinerimea Artistică. Totodată, interesul său pentru conservarea "Case vechi". și valorificarea patrimoniului – expoziția Ioan Andreescu – avea să îl propulseze în rândurile factorilor de decizie în artelele românești. În ceea ce privește componenta picturală, Steriadi începea să contureze o manieră proprie, depășind într-un fel eticheta pe care influența lui Lucien Simon i-o punctase în epocă. Încearcă să epureze instanţele umane ce îi dominau vizualul, în special cele orăşeneşti, iar componente sociale tipice trec în plan secund, făcând loc unui peisaj necontrolat de om. Ca răspuns la acestă refocalizare tematică se produc şi modificări stilistice, ca rezultat direct al unui mediu nou descoperit, inundat de nuanţe în stare pură. Sub spectrul unui nou mod de percepere a jocului cromatic putem traduce această mutaţie, şi, ca un efect de bulgăre, accentul acestor compoziţii cade acum pe lumină şi incidenţele produse de aceasta. Desigur, tehnica suferă şi ea reverberaţiile unui întreg proces de modelare, iar rezultatul se observă în urma analizării pensulaţiei. Aceste caracteristici tipic impresioniste sunt rezultatul unor acumulări succesive, factorii decisivi fiind reprezentaţi în special de călătoriile de studii în Franţa. Începând cu vizitarea Bretaniei ani la rând, arta lui Steriadi se transformă treptat, spre o picturalitate pertinentă, a unui artist continuu asaltat de inflexiuni stilistice diverse. El acceptă maniera impresionistă pentru că este singura care reuşeşte să îl ajute în a traduce modalitatea personală de percepere şi exprimare în faţa motivului. Atras de picturalitatea oferită de colțurile uitate ale Bucureștiului, Steriadi va aduce în plus la această temă destul de des întâlnită în cazul peisagiștilor români, pictura pe perioada iernii. Folosindu-se de specificitatea momentului, de mediul inundat de lumină, Steriadi reușește să puncteze în câteva opere grăitoare – realizate în perioa-da 1912-1915 – interesul pentru tonurile reci și neutre, contopit unui întreg complex luminos atât de inedit. Factorul pictural, alăturat celui pitoresc – case vechi, hanuri, colțuri anonime de București – marchează pictura în peisaj a lui Steriadi din prima parte a deceniului doi, atunci când artistul încă era considerat un creator de tipologii, un portretist. (I.P.)

Bibliografie: DAN, Calin, ”Jean Al Steriadi”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1988 DEAC, Mircea, ”Jean Al Steriadi”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1962

Din "Luceafărul", anul XIII, nr. 10.

226 227 218 | Teodor Harşia 1914, Filipaşu Mare, Mureş - 1987, Cluj Napoca Toamna la sat ulei pe carton, 33 × 50 cm, semnat dreapta jos, cu brun, „T. Harșia” € 1.000 - 1.800

220 | Francisc Gall 1912, Cluj - 1987, Paris Bretonă | 1944 219 | Ferenc Acs ulei pe carton lipit pe placaj, 45,5 × 38,5 cm, semnat și 221 | Iosif Rosenblut 1876, Cluj - 1949, Cluj localizat stânga jos, cu alb, „F. Gall, Paris” 1894, Bucureşti - 1975, Bucureşti Zi de târg € 1.000 - 1.800 Cabana vânătorului ulei pe pânză, 38,5 × 58 cm, semnat stânga jos, ulei pe placaj, 125 × 91 cm, semnat şi datat dreapta jos, cu negru, „Acs F.” cu albastru, „R. Iosif, (1)950” Pe verso, semnat, datat și localizat ,cu alb: "F. Gall, € 700 - 1.200 1944, Paris" € 3.000 - 5.000

228 229 222 | Camil Ressu 1880, Galaţi - 1962, Bucureşti După baie ulei pe carton, 68 × 49 cm, semnat stânga jos, în creion, „C. Ressu” € 15.000 - 25.000

Studiile în preajma lui G.D. Mirea, în cadrul Școlii de Belle Arte din București, nu vor fi decât prima etapă evolutivă în cariera unui artist ce va avea să influențeze nu doar pictura românească interbelică, ci și generații întregi de viitori artiști. Cu popasuri la Munchen, dar mai ales la Paris, Ressu se va maturiza rapid, devenind încă înainte de Primul Război Mondial un nume de referință. A fost timp de aproape trei decenii profesor la Belle Arte, a condus Sindicatul artelor, iar după 1950 a devenit președinte de onoare al Uniunii artiștilor plastici. Atât în portrete, cât şi în compoziţiile lui Camil Ressu sunt înfățișate nuduri care arată idealul de frumuseţe adoptat de artist, ce fuzionează totodată cu valori estetice proprii creaţiei artistice în sine. Ressu pictează personaje feminine "sănătoase", robuste atât prin trăsături, cât şi prin atitudine. Volumele ample şi contururile sobre, precise preferate de Ressu contribuie la individualizarea personajelor sale. Chiar dacă sunt transpuse în peisaj uneori, acesta mai degrabă complementează şi nu sfidează prezenţa dominantă a subiecţilor, conferind armonie creaţiilor sale (Nud în peisaj- Zi de vara, 1920, Muzeul de artă al României). În conceperea nudurilor, artistul rămâne întotdeauna fidel unei anume arhitecturi a corpului uman redat atât conform realităţii, cât şi canoanelor clasice de inspiraţie renascentistă. Din configurarea nudurilor sale reiese simţul măsurii şi al proporţiilor, idealul de frumuseţe transpus exprimând vivacitate simplă, naturală şi naturaleţea cărnalităţii dezavuate, totuşi, de senzualitate.

Bibliografie: ENESCU, Theodor – Camil Ressu, Editura Meridiane, Bucureşti, 1984. ENESCU, Theodor – Camil Ressu, Editura Academiei Republicii Populare Romîne – Institutul de Istoria Artei, Bucureşti, 1958.

230 231 224 | Iosif Rosenblut 1894, Bucureşti - 1975, Bucureşti Lotcă în Deltă | 1965 guaşă, acuarelă şi accente de ulei pe PFL, 70 × 49,5 cm, semnat şi datat stânga jos, în creion, „R. Iosif, (19)65” € 900 - 1.500

223 | Octav Băncilă 225 | Ion Stoica Dumitrescu 1872, Corni, Botoșani - 1944, Bucureşti 1886, Zănoaga, Dolj - 1956, Bucureşti Întoarcerea de la câmp, pe asfințit Bejenia haiducilor ulei pe pânză, 64,5 × 79,5 cm, semnat dreapta jos, tempera pe hârtie lipită pe carton, 85 × 64 cm, semnat cu negru, „Octav Băncilă” dreapta jos, cu brun, „Stoica D.” € 4.000 - 6.000 € 600 - 1.000

232 233 226 | Gheorghe Petraşcu 1872, Tecuci, Galați - 1949, Bucureşti Intrarea Mănăstirii Viforâta | sfârșitul anilor '20 ulei pe carton, 25,5 × 36 cm, semnat dreapta jos, cu negru, „G. Petraşcu” € 7.000 - 12.000

Către finalul deceniului trei al secolului trecut, Gheorghe Petrașcu era unul din principalele puncte de referință ale picturii românești. Succesul și renumele erau împământenite încă din primul deceniu de la debutul pe simezele bucureștene, iar anii ce urmau aveau să îl fixeze în panoplia marilor creatori, a marilor maeștri. Pictor călător, în continuă căutare de înțeles și relevant, Petrașcu aducea în fața publicului imagini pertinente, îmbrăcate în stilul inconfundabil – plin de materialitate, culoare și robustețe. Itinerarul românesc îi transformă opera într-una cu tangențe etnografice, punctând cu inteligență locurile cele mai reprezentative ale acelei continuități și persistențe istorice. Ruinele de la Târgoviște - vechea reședință domnească, ansamblul monastic de la Agapia, Curtea de Argeș, dar și zonele învecinate, muscele, păstrătoare a tradițiilor și spiritului românesc. În acest ciclu relevant este introdusă și Viforâta, mănăstirea de lângă Târgoviște intrând în vizorul lui Petrașcu încă de la începutul secolului XX, când, în 1901, călătorea și picta locurile. Chiar dacă acele prime vizite amintesc de puternica influență estetică pe care o avea Nicolae Grigorescu asupra tânărului Petrașcu, creația artistului nostru avea să se racordeze la spiritualitatea românească tocmai prin pictarea și reproducerea unor spații ancestrale. Petrașcu nu pictează interioare de biserică sau imagini profund religioase, ci doar amintește și punctează sacralitatea prin acea paletă încărcată și profund autohtonă. În operele de mai târziu, din cursul deceniului trei, perioadă relevantă și pentru uleiul de față, datat 1929, pictorul încarcă cu înțeles fiecare tușă, marcând lesne importanța și pertinența unei instanțe vizuale. În cazul de față, Clopotnița devine un stindard al ciclului dedicat complexului monastic de la Viforâta, interpretările lui Petrașcu fiind ocazionate de diverse încercări plastice Bibliografie: CONSTANTINESCU, Paula, SCHOBEL, Doina, “Expoziție de pictură Gheorghe Petrașcu”, Muzeul de Artă al R.S.R, București, 1972 COSTESCU, Eleonora, „Gheorghe Petraşcu”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1975

234 235 228 | Arthur Segal 227 | Arthur Segal 1875, Iaşi - 1944, Londra 1875, Iaşi - 1944, Londra Autoportret | 1928 Floarea-soarelui | 1940 ulei pe pânză lipită pe placaj, 44,5 × 35,5 cm, semnat ulei pe carton, 62 × 81,5 cm, semnat dreapta jos, cu dreapta jos cu gri, „A. SEGAL”; datat stânga jos cu negru, „A. Segal”; datat stânga jos, cu negru, „1940” negru, „1928” € 6.000 - 9.000 € 4.500 - 5.500

236 237