Cărţi Din Biblioteca Lui Paul Gore În Patrimoniul Muzeului Municipiului Bucureşti
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
Cărţi din Biblioteca lui Paul Gore în patrimoniul Muzeului Municipiului Bucureşti Daniela LUPU Keywords: Paul Gore; library; Bessarabia; Bucharest Municipality Museum Library; ex libris Pentru înfăptuirea României Mari s-au dus mai multe feluri de lupte, în plan politic, militar, diplomatic. Dar au fost şi alte bătălii, mai puțin spectaculoase, purtate pe frontul ideilor, având ca mijloace de luptă cuvântul scris, argumentul istoric, pledoaria pentru limba, literatura și istoria română în toate provinciile care în 1918 s-au unit cu Ţara. Un combatant multă vreme uitat al acestei cruciade culturale a fost Paul (Pavel) Gore (27 iulie 1875 – 8 decembrie 1927), personalitate de excepție din galeria fizionomiilor Unirii din Basarabia. Descris de contemporani drept: „cărturar înțelept și modest”, „nobil fără trufie” (Zotta 1928: XXVIII) sau „un visător, un om de cabinet și de biblioteci” (Halippa 1938: 457), Paul Gore a fost un aristocratic și erudit propagator al culturii românești în teritoriul dintre Prut și Nistru. Din multiplele ipostaze ale activității sale, de istoric, heraldist, scriitor, om politic, membru de onoare al Academiei Române (1919), ne vom opri asupra celei de bibliofil și de posesor al unei biblioteci unice prin specificul său atât în Basarabia, cât și, după 1918, în România Mare. Biblioteca lui Paul Gore a fost una din cele mai importante biblioteci boierești din Basarabia. Ea a fost remarcată și elogiată de contemporani pentru colecția de carte veche și rară, dar mai ales pentru fondul impresionant de publicații referitoare la Basarabia. Mărturiile celor care au cunoscut-o direct sunt relevante în acest sens. În 1919, Dimitrie Onciul o considera: „cea mai bogată și prețioasă bibliotecă românească privitoare la români, ce se află până acum în România de peste Prut” (apud Zotta 1928: XXIV–XXV). Profesorul Ștefan Ciobanu scria, la scurtă vreme după dispariția lui Gore: „N-a fost carte cu privire la Basarabia care să nu se găsească în biblioteca lui Paul Gore” (Ciobanu 1928: 6). După moartea lui Paul Gore, aceasta a avut soarta multor altor vechi biblioteci de familie destrămate de-a lungul timpului1. Majoritatea cărților adunate în decursul unui secol de trei generații ale neamului Gore au fost vândute de fiul lui Paul, Valer, Fundației „Regele Ferdinand I” din Iași. Cu vremea, amintirea lui Paul Gore s-a estompat, contribuția sa la înfăptuirea Unirii a fost bagatelizată iar Muzeul Municipiului București, România. 1 Dintre bibliotecile boierești dispărute ale Basarabiei, menționăm doar pe cele ale lui Constantin Tufescu (1794–1846) și Alexandru Cotruță (1828–1910). 471 biblioteca lui a fost uitată. La începutul anilor ’90 ai secolului trecut, reconstituirea conținutului acestei biblioteci părea o misiune imposibilă. După 1990 s-a declanșat o intensă acțiune de identificare și valorificare a surselor documentare referitoare la viața și activitatea lui Paul Gore2, în măsură să contribuie la reabilitarea omului și a operei (Gore 2003). În același timp, s-au adus importante contribuții cu privire la istoricul și conținutul bibliotecii sale, în condițiile în care cărțile au fost dispersate în diferite colecții de stat sau particulare (Valuță 1992: 32–34, Malanețchi 2003a: 40–45, Danilov 2013: 221–234). Cercetările sistematice întreprinse de regretata Maria Danilov asupra fondurilor personale Paul (Pavel) Gore de la Arhivele Naționale Istorice Centrale București și Direcția Județeană Iași a Arhivelor Naționale au pus în circulație informații inedite cu privire la inventarul și catalogul bibliotecii. Prin coroborarea datelor oferite de aceste surse primare s-a stabilit că biblioteca lui Paul Gore cuprindea 5014 titluri, respectiv 6456 volume (Danilov 2013: 224–225). Circa 4000 de cărți vândute prin licitație publică Fundației „Regele Ferdinand I”3 au fost integrate după 1945, în mare parte, fondului Bibliotecii Central Universitare „Mihai Eminescu” din Iași. Dintre acestea au fost identificate cu certitudine 31 de titluri, carte veche românească și străină (Danilov 2018: 315–321). De un real ajutor în depistarea lor au fost ex libris-urile pe care figurează blazonul familiei, concepute special de Paul Gore pentru a-și marca volumele (Malanețchi 2003b: 58–59; Papuc 2015–2016: 14). Un mic fragment din vasta bibliotecă a rămas la Chișinău, respectiv 11 titluri descoperite de Maria Danilov în fondul Bibliotecii Științifice Centrale a Academiei de Științe a Moldovei (Danilov 2018: 322–324). Celelalte cărți se prezuma că ar fi fost vândute unor biblioteci sau colecționari particulari (Danilov 2018: 236). Dar unde ajunseseră ele, era o întrebare la care urmau să răspundă investigațiile viitoare. În timpul documentării pentru realizarea unei expoziții dedicată ex librisuri- lor, am descoperit șase cărți marcate cu impresionantele etichete heraldice ale lui Paul Gore în Biblioteca Muzeului Municipiului București. Cele șase titluri (opt volume) au intrat în posesia muzeului încă din anii 1948 (cinci) și 1957 (unul), dar existența lor a rămas până în prezent necunoscută literaturii de specialitate. Cea mai veche dintre ele constituie un izvor important pentru domniile fanariote, respectiv lucrarea francezului Jean Louis Carra, Histoire de la Moldavie et de la Valachie (Carra 1777), care poate fi încadrată în categoria carte veche românească (Cândea 1955: 243–246). Avem apoi, în ordine cronologică, patru cărți în limba rusă referitoare la istoria Basarabiei, publicate în secolul al XIX-lea la Moscova, Odessa, Chișinău și Sankt-Petersburg și un manual de geografie a teritoriilor locuite de români, apărut la București în 1912. 2 Amintim aici volumul colectiv editat de Muzeul Național de Istorie a Moldovei sub coordonarea lui Nicolae Răileanu, în colecția Personalități eminente a Bibliotecii Tyragetia (Gore 2003). 3 Nu se cunoaște cu exactitate anul în care Fundația „Regele Ferdinand I” a cumpărat cea mai mare parte a bibliotecii lui Gore. Se știe doar că, la cererea familiei, Ioan Pelivan a făcut selecția și evaluarea cărților rare și prețioase, în vederea punerii lor în vânzare. Rezultatele au fost prezentate într-un referat „asupra conținutului bibliotecii răposatului Paul Gore din Chișinău după catalogul ce s-au dat subsemnatului [Ioan Pelivan] de către familia răposatului Gore” datat martie 1932 (Danilov 2018: 236– 237). 472 În cele ce urmează vom prezenta cărțile cu blazon ale lui Paul Gore ajunse de la Chișinău la București în cei 92 de ani trecuți de la moartea sa. Ne propunem să aflăm dacă aceste cărți figurează în catalogul întocmit de Paul Gore și cât de relevante sunt ele pentru specificul bibliotecii în ansamblu. Vom acorda o atenție specială însemnelor de proprietate întâlnite pe filele cărților, pentru că ele pot servi la stabilirea etapelor de constituire a bibliotecii. Rezultatele cercetării volumelor au fost sintetizate la finalul articolului. Scurtă incursiune biografică În evaluarea unei biblioteci private nu este suficientă inventarierea volumelor, ci trebuie căutată semnificația acestora în raport cu posesorul. În cea mai mare parte, prezența lor se datorează unei alegeri cu pronunțat caracter subiectiv, definitorie pentru personalitatea colecționarului. De aceea, o scurtă incursiune în biografia acestuia este necesară. Descendent al unei vechi familii boierești din Basarabia, Paul Gore a primit o educație tipică unui boier moldovean de la marginea Imperiului rus, în spiritul credinței ortodoxe și a dragostei față de neamul său. A absolvit liceul la Nikolaev, regiunea Herson (1895), apoi Facultatea de Drept a Universității din Sankt-Petersburg (1901). În modelarea caracterului lui Paul, un rol hotărâtor trebuie să-l fi avut tatăl său, Gheorghe. Gheorghe Gore (1839–1909), notar public la Chișinău, a avut și o intensă activitate publicistică, fiind redactor la „Bessarabskie Gubernskie Vedomosti” („Buletinul Gubernial al Basarabiei”). În paginile acestui ziar oficial de limbă rusă, Gheorghe Gore a publicat cu îndrăzneală materiale despre originea românească a basarabenilor și despre cultura românească. De la tatăl său a preluat Paul Gore stindardul luptei pentru promovarea literaturii și istoriei naționale, precum și dorința de a scrie o istorie adevărată și științifică a Basarabiei. De la el a moștenit și biblioteca, ale cărei începuturi se datorează bunicului său, Spiridon (1808–1871)4. Paul Gore a primit prin testament și biblioteca unchiului Vasile, fratele lui Gheorghe Gore, consilier al zemstvei Soroca în anii 1870-1873 și 1893– 1900 (Malanețchi 2003a: 43). Așadar, când vorbim despre biblioteca lui Gore trebuie să nu uităm că ea este mărturia dragostei de carte a trei generații de boieri basarabeni. La sfârșitul vieții lui Paul Gore, biblioteca ajunsese la 6456 volume, inventariate și catalogate, cuprinzând manuscrise, cărți vechi și rare și o colecție completă de publicații referitoare la istoria Basarabiei, scrise în limbile română, rusă, franceză și germană (Danilov 2018:16). Reputația de bibliofil și de bun cunoscător al izvoarelor istorice referitoare la Basarabia l-a făcut pe Ioan Bianu să apeleze la Gore pentru a completa colecția Bibliotecii Academiei Române. La 28 decembrie 1912, Ioan Bianu îi scrie lui Gore: „V-am fi foarte recunoscători dacă ne- ați arăta mijlocul de a ni procura toate cărțile care privesc pe Români și se tipăresc în Basarabia sau oriunde în Rusia” (Scrisori 1938–1939: 409). Scrisorile lui Ioan Bianu către Paul Gore din anii 1912–1915 și 1919–1921 au fost publicate de Nicolae Iorga în revista „Cuget clar”. Transpare de aici o prietenie intelectuală, un intens schimb 4 Acestea