Catalogul Expoziției La Cat

28 51. Demeter H. Chipăruș, Ultima luptă

Licitația de Toamnă - Top 100 Mari Maeștri ai Artei Românești miercuri, 31 octombrie 2018, 19.30 Athénée Palace Hilton București

29 Nicolae Vermont La Școala de Belle Arte din București i-a avut colegi pe (1866, Bacău - 1932, București) Ștefan Luchian, Constantin Aricescu și Fritz Storck, ală- turi de care a participat la manifestările secesioniste ale Independenților sau ale Tinerimii Artistic. Sub îndru- marea lui Theodor Aman și-a desăvârșit desenul și a 49 învățat tehnica gravurii, devenind unul dintre cei mai reputați graficieni ai generației sale. Nicolae Vermont a fost unul dintre cei mai importanți membri ai societății Tinerimea Artistică, arta sa aflându-se la granița dintre un academism de factură Müncheneză și un impresionism suscitat sub influența lui Nicolae Grigorescu.

Închinarea păstorilor, cu motivele satului românesc Licitația de Iarnă, Artmark, decembrie 2011, București 42.000 €

1 | Pe verandă | 1905 ulei pe lemn, 24 × 14,5 cm, semnat și datat dreapta jos, cu brun, „N. Vermont, 1905” € 1.200 - 1.800

2 | Grădinile Tuileries | 1927 ulei pe carton, 25 × 20,5 cm, semnat si datat dreapta jos, cu brun, „Nicolae Vermont, 1927” € 1.000 - 1.800

30 3 | Pe gânduri | 1924 ulei pe carton, 35 × 23 cm, semnat și datat dreapta jos, cu negru, „Nicolae Vermont, 1924” € 1.200 - 1.800

31 4 | Chivuţă cu lampă ulei pe carton, 67 × 45 cm, semnat dreapta jos, cu brun, „Nicolae Vermont” € 7.000 - 12.000

32 Arthur Verona În 1902, când debuta cu o primă expoziție persona- (1868, Brăila - 1946, București) lă, Arthur Verona era deja un artist realizat, matur, fiind ofițer de dragoni în armata austriacă, cursant al Academiei de Artă din München, prezent în primul val de artiști ce pictează la Baia Mare, alături de Simon 72 Hollósy, student la Academia Julian din Paris, dar și membru fondator al Tinerimii Artistice. Cariera acestuia va cunoaște succesul până în preajma Primului Război Mondial, însă va fi prezent și la marile expoziții internaționale organizate în anii '20 și '30. A fost apropiat al Casei Regale și al protipendadei bucureștene, realizând proiecte decorative atât în reședințele regale, cât și în marile palate ale capitalei. 5 | Nuntă în Deltă Petrecere câmpenească ulei pe carton, 50 × 68,5 cm, semnat dreapta jos, Licitația Galeria Numismatica, septembrie 2008 cu brun, „Verona” 29.707 € € 2.000 - 3.500

33 Sabin Bălaşa Pasiunea pentru mitul românesc, pentru basm și pen- (1932, Dobriceni, Olt - 2008, București) tru imaginarul mistic l-a condus pe Sabin Bălașa spre o operă învolburată și misterioasă. Tradusă privitoru- lui prin paleta mai mereu coordonată de acel albastru tipic, creația lui Bălașa ne poartă într-o lume a fantas- 96 melor picturale. Celebru și prin pictura monumentală - Sala Pașilor Pierduți sau Biblioteca ASE, Bălașa rămâne finalmente un făuritor de basm și magie.

Flori de măr Licitația "Top 100 Mari Maeștri ai Artei Românești", Artmark, octombrie 2015, București 18.000 €

6 | Nimfă | 1999 acrilic și ceracolor pe carton, 60 × 70 cm, semnat şi datat stânga jos, cu brun, „Sabin Bălaşa, (19)99” € 2.000 - 3.000

7 | Muză | 1994 ulei pe pânză, 50 × 65 cm, semnat şi datat dreapta jos, cu albastru, „Sabin Bălaşa, (19)94” € 4.000 - 6.000

34 8 | Spre necunoscut | 1993 ulei pe pânză, 70 × 90 cm, semnat și datat dreapta jos, cu violet, „Sabin Bălașa, (19)93” € 7.000 - 12.000

Pe verso, semnat, datat și localizat: “Sabin Bălașa, Firenze, (19)93”

35 9 | Om de lut | 1982 ulei pe pânză, 50,5 × 85 cm, semnat și datat stânga jos, cu ocru, „Sabin Bălașa (19)82” € 3.500 - 5.500

36 10 | Primăvara | 1967 Proveniență: ulei pe carton, 50,5 × 62 cm, semnat și datat dreapta colecția Livia și Mircea Deac. jos, cu verde, „SB, (19)67” € 4.000 - 6.000

37 Georgeta Năpăruș Cu pasiune pentru frumos, dublată de melancolie tan- Ion Irimescu (1930, Comarnic, Prahova - 1997, București) dră, Georgeta Năpăruş a rămas în istoria artei româneşti (1903, Preuțești, Suceava - 2005, Fălticeni) un reper în ceea ce priveşte interpretarea şi transpunerea artistică a filonului tradiţional pur românesc. Compoziţiile sale sunt un univers de sine stătător, un exerciţiu ludic, un imaginar rural, o civilizaţie atempo- rală care are propriile mecanisme de existenţă şi perpe- 103 tuare. Chiar dacă succesiunea registrelor pe verticală şi 118 ritmica elementelor pe orizontală par a constitui supor- tul unei lecturi narative, pictura Georgetei Năpăruş este îndepărtată de un epic pur, fiind un lirism al propriilor trăiri interioare.

Prapor (Insight) Clepsidra Postwar & Contemporary Sale, ianuarie 2014, București Licitația de Primăvară, Artmark 12.000 € martie 2011, Bucureşti 17.000 € Format de maestrul Dimitrie Paciurea, Ion Irimescu şi-a continuat studiile la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti, devenind apoi bursier la Şcoala română de la Fontenay-aux-Roses. În Paris, în clasa lui Joseph Bernard, își desăvârşește talentul în arta modelaju- lui. Creația sa va fi celebrată în cele mai importante expoziții de peste hotare. Expune la Bienala de la Veneția din 1956, este prezent la Muzeul Rodin din Paris, dar și în manifestări în marile muzee și galerii din capi- talele europene.

12 | Moise bronz, 28 × 10 × 10 cm, semnat în spate, „Irimescu” € 1.000 - 1.800

11 | Costum roșu de copil | 1983 Proveniență: ulei pe pânză, 77 × 77 cm, semnat și datat dreapta jos, colecția Marina Dimitropoulos. cu negru, „Năpăruș, 1983” Pe verso, semnat, datat și intitulat, cu negru: “Georgeta Năpăruș, Costum roșu de copil, 1983” € 4.500 - 6.500

38 Ion Grigorescu Constantin Piliuță Artistul s-a făcut remarcat încă din anii debutului, când (n. 1945, București) (1929, Botoșani - 2003, București) emana un stil personal, dar încă tributar lecțiilor luate în preajma lui Ciucurencu. Natura statică și peisajul ancestral românesc au devenit în zecile de ani de cari- eră principalele genuri abordate de Constantin Piliuță. Modelând într-un stil mai mult decât recognoscibil o 112 108 operă definitorie pentru postmodernismul românesc și urmând un pronunțat fir liric, pânzele lui Piliuță evolu- ează către o pictură a cultului naturii.

Măști Licitația de Avangardă și Artă Postbelică, Artmark, 2015 București Balerine 15.000 € Licitaţia de Vară, Artmark, 2011, București 15.500 € Expoziții personale (selecție): 2017 Opera Pictată: 1963 – 2017, Muzeul Național de Artă al României, București, România 2011 Performing History, a 54-a ediție a Bienalei de la Veneția, Pavilionul României, Veneția, Italia Diplomatic Tent, Muzeul Național de Artă Contemporană, București, România 2009 Ion Grigorescu: In the Body of the Victim 1969– 2008, Muzeul de Artă Modernă, Varșovia, Polonia; Ludlow 38, European Kunsthalle Köln (cu Lili Dujourie), Institutul Goethe, New York, SUA

13 | Răstignirea | 1996 14 | Păpădii | 1996 acuarelă pe hârtie, 92 × 65 cm, semnat, datat și intitulat ulei pe pfl, 66 × 66 cm, semnat și datat dreapta jos, în pe verso, în creion, „Grigorescu Ion, Răstignirea, 1996” creion, „C.Piliuță (19)96” € 1.200 - 1.800 € 2.000 - 3.000

39 15 | Violete | 1989 ulei pe pânză, 65,5 × 65,5 cm, semnat și datat dreapta jos, cu negru, „C. Piliuță, (19)89” € 3.000 - 5.000

16 | Natură statică cu struguri ulei pe pânză, 50,5 × 72,5 cm, semnat dreapta jos, cu negru, „C. Piliuță” € 2.500 - 3.500

40 17 | Cal și răsad | 2001 ulei pe placaj, 75 × 94,5 cm, semnat şi datat dreapta jos, în creion, „C. Piliuţă, 2001” € 2.500 - 3.500

18 | Măgăruș | 1989 ulei pe pânză, 46 × 55 cm, semnat și datat dreapta jos, cu negru, „C. Piliuță, (19)89” € 2.500 - 3.500

41 Ștefan Câlția (n. 1942, Brașov)

105

Întâlnirea Licitația de Iarnă, Artmark, 2011, București 16.000 €

Elev al lui Corneliu Baba și coleg de generație cu Ilfoveanu și Sorin Dumitrescu, Ștefan Câlția va concepe un univers imaginar unic în spațiul autohton. Magicul, misticul, teatrul îl vor conduce pe pictor către o lume imaginată ce cochetează cu sacralitatea tocmai prin înțelesurile profunde inspirate din cotidian.

19 | Cârciumărese ulei pe pânză lipită pe carton, 33 × 41 cm, semnat stân- ga jos, cu roșu, „Câlția” € 1.500 - 2.500

20 | Zbor ulei pe pânză, 50 × 65,5 cm € 4.000 - 6.000

42 21 | Păsărar | 1994 ulei pe pânză, 85 × 85 cm, semnat și datat dreapta jos, cu roșu, „Câlția, (19)94”; intitulat și datat pe verso, cu negru, „Păsărar, 1994” € 9.000 - 16.000

43 Corneliu Baba 22 | Arlechin (1906, Craiova - 1997, București) ceracolor și guașă pe hârtie, 23 × 15 cm € 800 - 1.200 45

Copilul arlechinului Licitația Corneliu Baba și Discipolii, Artmark, septembrie 2014, Bucureşti 50.000 €

Pasionat de muzică și fermecat de George Enescu, cu studii în litere și filosofie, Corneliu Baba avea să fie unul dintre cei mai apreciați elevi ai lui Nicolae Tonitza. Va purta tradiția maestrului său și atunci când va ajun- ge el însuși profesor la Institutul de Arte Frumoase, influențând generații întregi prin dedicarea și pasiunea pentru pictură. Chiar dacă pornește de la realism, fiind un foarte bun portretist, cele mai importante cicluri picturale ale lui Baba se vor deschide după evenimen- tele din martie 1977, când omul va deveni subiectul unor explorări expresioniste.

23 | Studii de expresie ceracolor și guașă pe hârtie, 27 × 23 cm € 700 - 1.200

44 24 | Nud | 1956 ceracolor și cărbune pe carton subţire, 26 × 34 cm, 25 | Spaima | 1977 semnat, datat și dedicat dreapta jos, în cărbune, „Baba, ulei pe pânză lipită pe carton, 53,5 × 36,5 cm, semnat și Lui Petrică, (1)956” datat dreapta jos, cu brun, „Baba (19)77” € 1.000 - 1.800 € 8.000 - 12.000

45 26 | Veneția (Canal Grande) | 1980 ulei pe pânză lipită pe carton, 52 × 66,5 cm, semnat și datat dreapta jos, cu negru, „Baba (19)80” € 12.000 - 18.000

46 Alexandru Istrati Născut la Dorohoi, Istrati, pasionat şi cochetând cu pic- (1915, Dorohoi - 2001, Paris) tura încă de la vârsta de 9 ani, urmează în paralel cursurile de la Facultatea de Drept şi Academia de Arte Frumoase. În 1947, primeşte o bursă de studii din par- tea statului francez. La Paris, îşi aprofundează studiile 64 la academia André Lhote şi Academia Naţională de Arte Frumoase. Stilul lui Alexandru Istrati evoluează rapid spre un abstracţionism liric liber, marcat de un verde profund, roşu violent şi galben intens.

Solitude Important Contemporary Art, Loudmer, august 1989, 27 | Bărăgan Paris ulei pe pânză, 70 × 99,5 cm, semnat dreapta jos, 33.539 € cu brun, „A. Istrati” € 1.500 - 2.500

47 28 | Tondo | 1991 ulei pe pânză, 100 × 100 cm, semnat, datat și intitulat pe verso, cu negru, „ISTRATI Alexandre, Tondo, 1991” € 1.500 - 2.500

29 | Iris | 1973 ulei pe pânză, 29,5 × 26 cm, semnat și datat pe verso, Paul Neagu Paul Neagu este astăzi una dintre cele mai aprecia- cu negru, „E.L, 1973, P. NEAGU” (1938, București - 2004, Londra) te figuri ale artelor plastice din ultimii 40 de ani. Artist plastic, pictor, desenator, grafician, sculptor, poet și € 2.000 - 3.000 profesor de artă, Neagu descrie mișcările survenite în arta postmodernă românească și internațională, fiind apreciat în aceeași măsură pentru sculptură, pic- 43 tură, instalație sau experiment. Chiar dacă absolvea Institutul de Arte Plastice în 1965, Neagu avea să pără- sească spațiul românesc relativ rapid, stabilindu-se după 1969 în Anglia.

Edgerunner Licitația Licitația de Postmodernism și Artă Contemporană, 2016, București 50.000 €

48 Natalia Dumitrescu (1915, București - 1997, Paris)

Compoziție Contemporary Art 2, Artcurial, 2010, Paris 34.000 €

Născută în același an ca soțul ei, Alexandru Istrati, Natalia Dumitrescu va avea un traseu asemănă- tor acestuia. De la studiile urmate în clasa lui Francisc Șirato din cadrul Academiei de Arte Frumoase, Dumitrescu își va schimba radical direcțiile artistice de îndată ce se stabilește în Franța (1947). Atrasă de arta abstractă, de concept, dar și de moștenirea lui Kandinsky, va colabora în cadrul Salonului Réalités Nouvelles. Va expune totodată și în cele mai celebre galerii pariziene precum Galeria Denise René.

30 | Autoportret | 1973 ulei pe pânză, 92,5 × 72,5 cm, semnat și datat stân- ga jos, cu negru, „N.Dumitresco, 1973”; semnat, datat și intitulat pe verso, cu negru, „Natalie Dumitresco, Autoportrait, 1973” € 2.000 - 3.000

Opera a participat la expoziția „Portretul în pictura ro- mânească din colecțiile particulare”, Muzeul Național Cotroceni, București, 2014 și este reprodusă în catalogul expoziției la pag. 48.

49 Constantin Brâncuși (1876, Hobița - 1957, Paris)

La jeunne fille sophistiquee(Portrait du Nancy Cunard) Christie’s, 2018, New York, 52.905.681 €

Artist ce a schimbat paradigma sculpturii moderne, Constantin Brâncuși devenea un etalon pentru creația artistică românească acum mai bine de un secol. Asumat de avangardiști, cochetat de moderniști și invi- diat de tradiționaliști, sculptorul avea să activeze pe întreaga durată a carierei în Paris, devenind, fără dubiu, un pol de atracție culturală pentru generații întregi de pictori, sculptori și fotografi de pe întreg globul.

31 | La Colonne sans fin/La muse endormie | 1924 A. tuș pe carton subțire; B. tuș pe hârtie, A. 20.5 x 13 cm; B. 20.5 x 13 cm, A. semnat dreapta jos, în peniță, „C.B.”; B. semnat dreapta jos, în peniță, „C. Brâncuși”; dedicat, datat și localizat central sus, în peniță, „à etienne de Beaumont, Paris, 11 Juillet 1924” € 10.000 - 15.000 Doamna Doina Lemny, doctor în istoria artei, muzeo- graf-cercetător la Muzeul Naţional de Artă Modernă, Centrul Pompidou din Paris, a avut amabilitatea de a confirma autenticitatea acestei operei.

Imaginea iconică a Coloanei apare pe coperta acestui inedit suvenir lăsat în urmă de Constantin Brâncuși. Mai mult, pe lânga schița rapidă a Coloanei, Brâncuși înco- ronează parcă coperta ghidului Montparnasse cu un simbol regăsit în Coloana Sărutului, una dintre cele mai sintetizate și abstractizate elemente ale viitoarei Porți a Sărutului. Dacă nu eram convinși deja doar din privirea coperții acestei broșuri publicate în 1924, răsfoind-o, pe a doua pagină, descoperim un desen extraordinar, localizat, datat și semnat de Brâncuși. Schița Muzei adormite este făcută în tuș, dar poate și mai interesantă este marca datei exacte (11 iulie 1925) și aparenta localizare - „la Etienne de Beaumont”.

50 B

51 Geta Brătescu Geta Brătescu a reprezentat România în cadrul Bienalei Horia Damian (1926, Ploiești - 2018, București) de la Veneţia în 1960, iar în 2017 și-a încununat carierea (1922, București - 2012, Paris) cu o nouă apariție în cadrul Bienalei. Lucrări ale artis- tei au fost incluse în expoziţii de grup la Mumok, Viena; Museu D’Art contemporani Barcelona, Barcelona; Tate 102 Modern, Londra; MoMa, New York; Kunsthalle, Hamburg 56 etc.

Vestigiu Licitaţia Colecției de artă românească a doctorului Leopold B, Artmark, mai 2016, București 17.000 € Jucătorii de rugby Félix Marcilhac Collection Privée, Sotheby's, decembrie 2014, Paris 38.000 € 32 | Papiers de cahier | 1984 33 | Ipoteză pentru Turnul Babel | 1985 colaj, 32,5 × 24 cm, semnat și datat dreapta jos, în cre- tempera, acuarelă și tuș pe hârtie, 32 × 23,5 cm, sem- Gândirea analitică, educată în anii de studii arhitectura- ion, „Geta Brătescu, 1984” nat, datat, intitulat și dedicat central jos, cu negru, le, este cea care a coordonat multe dintre experimen- „Damian, 1985, Ipoteza pentru turnul Babel, Pentru tele artistice pe care Horia Damian le-a realizat în lun- € 1.500 - 2.500 Mihaela, Cu toată dragostea, D.” ga-i carieră. De la pictura pe care o realiza la începutul anilor '40, ce îl recomanda printre numele de referință € 700 - 1.200 ale acelei generații românești, realizările lui Damian de după plecarea în Franța evocă discursul unui adevărat experimentalist de valoare internațională. 33

52 Daniel Spoerri Artist plastic şi scriitor elveţian, Daniel Saul Steinberg (n. 1930, Galați) Spoerri s-a născut în Galaţi, România. În 1942 emigrea- (1914, Râmnicu Sărat - 1999, New York) ză împreună cu familia în Elveţia, studiind treptat baletul clasic, dansul şi mima. Experienţa cu teatrul devine baza de la care pornesc experimentele artistice odată 27 cu stabilirea sa la Paris, în 1959. Spoerri este considerat azi unul din fondatorii Noului Realism, curent avangardist pentru perioada anilor ’60. Tendinţele sale nova- 16 toare în creaţia artistică l-au adus şi în relaţii strânse cu Mişcarea Fluxus.

Mâncat de Marcel Duchamp, Contemporary Art: Jean Albou Collection, Artcurial, ianuarie 2008, Paris 110.000 €

34 | Anecdote despre topografia coincidenței Vedere asupra lumii de pe Ninth Avenue, Art Box format din servețele de masă, față de masă și Christie’s, 1993, New York carte, în cutia originală, 4 × 39 × 29,5 cm, 1. ștampilate, 179.890 € „4/10”, respectiv „06/10”; 2. semnat şi numerotat dreapta jos, cu negru, „Daniel Spoerri, 143/250”; În 1942, revista The New Yorker i-a sponsorizat intra- 3. ștampilat, „Attention, Daniel Spoerri, Qeuvre d`art, rea în Statele Unite, astfel începând legătura fructuoa- 143/300”; 4. ștampilat, „Attention, Daniel Spoerri, să dintre Steinberg și această publicație. Pentru restul Qeuvre d`art, 143” vieții sale, Steinberg va contribui cu aproape 90 desene de copertă și peste 1200 de alte desene pentru New € 1.000 - 1.600 Yorker. În perioada celui de al doilea război mondial, Steinberg a lucrat pentru serviciile de informații mili- tare, fiind staționat în China, Africa de Nord și Italia. În 1946, împreună cu artiști ca Arshile Gorky, Isamu Noguchi și Robert Motherwell, a participat la expoziția “Fourteen Americans” de la Museum of Modern Art din New York.

34 35 | Derriere le miroir | 1966 cromolitografie, 28 × 38 cm, semnat și datat lateral dreapta, în placă, „St, (19)66” € 200 - 300

53 Jules Perahim Cu o carieră împărțită în 3 componente biografice dis- (1914, București - 2008, Paris) tincte, Jules Perahim este una dintre cele mai interesante personalități ale picturii și culturii românești. Dacă în anii '30 - '40 se evidenția în rândul avangardei românești, colaborând cu principalele nuclee artistice 80 și literare (UNU, ALGE), în perioada comunistă va fi integrat în posturi de conducere, renunțând pe alocuri la pictură. Ultima perioadă, cea mai îndelungată, ne oferă un artist eliberat ce revine la pasiunea pentru suprarealism.

36 | Călătorie | 1971 Portretul lui Gherasim Luca guașă, accente de ulei și creion pe hârtie lipită pe car- Livres XX siecle, Binoche et Giquello, iunie 2012, Paris ton, 50 × 71 cm, semnat și datat dreapta jos, în creion, 22.000 € „Perahim, (19)71” € 4.000 - 6.000

54 Paul Ackerman (1908, Iași - 1981, Paris)

Personaje cubiste Signature Fine Art Auction, Heritage Galleries & Auctioneer, noiembrie 2008, Dallas, 20.193 € Familia Ackerman - de origini evreiești - alegea să emi- greze în 1912 în Franța, date fiind mișcările antisemi- te ale vremurilor. Paul Ackerman nu se dedică picturii din tinerețe, fiind interesat de o diplomă și carieră, dar, chiar dacă urmează Facultatea de litere și drept, în 1939 intră în atelierul lui Fernand Léger, luând un contact serios cu creația unuia dintre cei mai celebri avangardiști francezi. Cariera îi este influențată inițial de cubismul personal al lui Jacques Villon, cu care a fost bun prieten.

37 | Le chat roi | 1979 acrilic și creioane colorate pe hârtie lipită pe carton, 46 × 60,5 cm, semnat și datat dreapta jos, în creion, „Ackerman, 1979” € 400 - 600 Opera este reprodusă în albumul “Paul Ackerman”, Andre Parinaud, Ed. Mayer, p. 263.

38 | Compoziție guașă și ulei pe hârtie, 31 × 42 cm, semnat stânga sus, în creion, „Ackerman” € 250 - 350

55 Corneliu Michăilescu Corneliu Michailescu a fost unul dintre numele cele (1887, București - 1965, București) mai însemnate ce au activat în domeniul avangardei românești, fiind, timp de mai bine de 15 ani, un pro- motor al cubismului și constructivismului. Școlit în București, în contact cu școala italiană modernă, dar și 100 cu cea franțuzească, pictorul a creat un univers nemăr- ginit în care linia, geometricul, dar și viziunea suprare- alistă au coordonat opere unice, atât în pictură, cât și în grafică și sculptură. În a doua parte a vieții s-a izolat de mediile artistice românești, revenirea la pictură fiind totuși îngrădită de restricțiile comunismului.

Compoziţie cu motive româneşti 39 | Călușari Licitaţia Internațională de Artă, ulei pe pânză, 81 × 99,5 cm, semnat dreapta jos, România - Moldova, Artmark, 2012, București cu negru, „CM” 17.500 € € 9.000 - 15.000

56 Max Herman Maxy (1895, Brăila - 1971, Bucureşti)

Construcție umană Licitația de Expresionism și Avangardă, Artmark, 2012 44.000 €

Chiar dacă studiile le face în cadrul oficial și academic al Școlii de Belle Arte, cu profesori ca Frederic Storck și Camil Ressu, M.H.Maxy va fi atras imediat de valul avangardist, și, imediat după finalizarea primei conflagrații mondiale, descoperea creația unui Arthur Segal, Paul Klee sau Hans Arp. Alături de excepționala carieră în pictură, Maxy rămâne până astăzi un creator: de revista, de curent cultural - Integralismul, sau de Academie de arte decorative. În perioada comunistă s-a ocupat și de profesorat, însă principala activitate s-a învârtit în jurul Muzeului Național de Artă, al cărui director a fost începând cu 1949.

40 | Ţărănci din Vlaici | 1921 ulei pe pânză, 75 × 60 cm, semnat, datat şi localizat dreapta jos, cu negru, „maxy, (19)21, Vlaici-Olt” € 7.000 - 12.000

Opera a participat la a doua expoziție personală Maxy, Sala “Mozart”, București, 1921. Opera a participat la expoziția retrospectivă M.H. Maxy, Sala Dalles, București, octombrie-noiembrie 1965 și este menționată și reprodusă în catalogul expoziției la cat. 5. Opera a fost pictată în vara anului 1921 la Vlaici, în perioada în care M.H. Maxy răspundea invitației lui Alexandru Bogdan-Pitești de a sta și de a lucra la colonia de la Vlaici. Maxy lucra circa 6 luni la cona- cul colecționarului, pictând alături de Nicolae Vermont, opera de față făcând parte din acel ciclu de opere expuse ulterior la cea de-a doua expoziție personală de la sala „Mozart”.

57 Iosif Iser Cu o creație ce răzbate dincolo de stiluri sau încadrări 41 | Odaliscă cu teorbă (1881, București - 1958, București) ermetice, opera lui Iosif Iser apropie indiscutabil arta pastel pe hârtie lipită pe carton, 59 × 43,5 cm, semnat românească interbelică de cea franceză. Alături de filo- dreapta jos, cu negru, „ISER” nul tematic împrumutat, Iser ni se relevă astăzi drept un pasionat modernist, temele sale fiind mai mult decât € 2.500 - 3.500 59 relevante în epoca în care cunoștea succesul la Paris. Rămâne fără îndoială cel mai renumit creator al operelor de influență orientală, odalisca iseriană fiind o 42 | Odaliscă în interior | 1944 instituție în sine în istoria artelor românești. pastel pe carton subţire, 61 × 46,5 cm, semnat şi datat dreapta jos, cu negru, „ISER, (19)44” € 2.500 - 3.500

Nud »43 | Tătăroaică Licitația nr. 42, Goldart, martie 2010, București pastel pe hârtie lipită pe carton, 71 × 57 cm, semnat 35.454 € dreapta jos, cu roz, „ISER” € 4.000 - 6.000

41 42

58 43

59 44 | Odaliscă | 1921-1922 ulei pe carton, 48,5 × 41 cm, semnat stânga jos, cu negru, „ISER” € 7.000 - 9.000

60 45 | Piață din Constanța Veche (spre Giamia Hunkiar) ulei pe pânză, 80 × 60 cm, semnat dreapta jos, cu negru, „ISER” € 7.000 - 12.000

61 46 | Pod peste Sena ulei pe carton, 50,5 × 61 cm, semnat dreapta jos, cu negru, „ISER” € 4.000 - 6.000

62 Lucian Grigorescu Atras de pictura lui Nicolae Grigorescu, ucenicit în (1894, Medgidia - 1965, București) preajma mentorului și prietenului Jean Al. Steriadi, influențat de cerebralitatea lui Cezanne, dar și de logi- ca construcției lui Derain, Lucian Grigorescu este văzut astăzi drept unul dintre reprezentanții de seamă al unui 70 postimpresionism de factură autohtonă. Povestitor al Balcicului, el însuși personaj insolit al locurilor, Grigorescu a fost atras de peisaj, în special de cel urban, în care nu uită să integreze întotdeauna factorul uman.

Uliță dobrogeană Licitaţia de Orientalism, Artmark, iulie 2010, Constanța 30.000 €

47 | Natură statică cu fructe ulei pe pânză, 33,5 × 55,5 cm, semnat dreapta jos, cu verde, „L. Grigorescu” € 3.000 - 5.000

63 Max Arnold Coleg de generație cu Bălțatu, Băeșu sau Nutzi Acontz, (1897, Iași - 1946, București) artiști la fel de reprezentativi pentru modernitatea interbelică, Arnold se va diferenția de corpul plastic prin distanța pe care o impune între el și mediul artistic autohton. Între 1920, odată cu prima plecare în Grecia, 162 Italia și Franța, și până în 1939, ultimul an de pelegrinări în Bretania, Arnold va străbate întreaga zonă meditera- neană, din Spania până în Orientul apropiat, și din Italia și Franța sudică până în Siria, Egipt sau Maroc. Devenea unul dintre cei mai pasionați călători, iar paleta expresi- onistă și dibăcia acuarelei îl vor plasa cu ușurință între maeștrii moderniști ai picturii interbelice românești. Cap de tătăroaică Licitaţia de Orientalism Artmark, 2011 8.500 €

64 49 | Natură statică cu carte și ulcior cu flori «48 | Natură statică cu ulcior sirian | a doua ulei pe pânză, 33,5 × 41 cm, semnat stânga jos, jumătate a anilor ‘30 în creion, „m.w. arnold” ulei pe carton, 54 × 65 cm, semnat dreapta jos, în cre- € 2.000 - 3.500 ion, ‚’m.w. Arnold” € 4.000 - 6.000 Proveniență: achiziționat direct de la artist; colecția istorică dr. Sebastian Pineles. Opera a participat la expoziția „M.W Arnold”, Muzeul de Artă al R.S.R, București, 1970 și este reprodusă și menționată la cat. 45, respectiv pag. LXVII, sub titlul „Natură moartă cu obiecte siriene”. Opera a participat la expoziția „Colecții și colecționari”, Muzeului Colecțiilor de Artă, București, 1992. Opera a participat la expoziția „Natura statică”, Muzeului Colecțiilor de Artă, București, 1994. Opera a participat la expoziția „Capodopere ale picturii românești interbelice in colecții particulare”, Muzeului Național Cotroceni,, aprilie-mai 1997. Opera a participat la expoziția „M.W. Arnold în colecțiile bucureștene”, Muzeul de Artă al României, București, 2002-2003 și este reprodusă în catalogul expoziției la cat. 47.

65 Emil Volkers Născut în familia lui Anton Volkers în ianuarie 1831, Emil (1831, Birkenfeld, Germania - 1905, Düsseldorf) avea să copilărească în Birkenfeld până la vârsta de 19 ani, când, cu ajutorul Marelui Duce de Oldenburg, va începe să studieze la Academia de Arte din Dresda, la clasa profesorilor E. Rietschel and J. Schnorr v. 99 Carolsfeld. Studiile și le-a aprofundat ulterior la München (1852), unde, în preajma pictorilor Albrecht și Franz Adam, se va apropia de pictura de cai, cea care ulterior îi va oferi celebritatea în întreaga Europă.

Wilhelm I împreună cu fiul său, la bătălia de la 50 | Nomazi | 1882 Königsgrätz ulei pe pânză, 60 × 112 cm, semnat şi datat dreapta jos, Christie’s Londra, 1986 cu negru, „E. Volkers, 1882” 17.608 € € 5.000 - 8.000

66 Demeter H. Chipăruș Cu o activitate ce acoperă o perioadă destul de extin- (1886, Dorohoi - 1947, Paris) să, Chipăruș crea cele mai importante opere ale sale între 1920 și 1940, etapă de profundă maturitate a sti- lului și execuției. Maestru indiscutabil al Art-Deco-ului, Chipăruș a creat un imaginar sculptural și decorativ 51 | Ultima luptă | 1907 inspirat din cele mai relevante surse ale epocii. Teatrul ulei pe pânză, 80 × 104 cm, semnat, localizat şi datat 6 francez sau baletul rusesc, dar și influența artei egipte- dreapta jos, cu negru, „D. H. Chipăruş, Iaşi, 1907” ne și orientale (noile descoperiri arheologice aducea la lumină arta faraonilor) au definit sursele principalelor € 10.000 - 18.000 motive modelate de artist, corelate de fiecare date cu folosirea criselefantinei. Probabil una dintre cele mai inedite produse artistice ale lui Chipăruș este uleiul de față, pictură realizată Les Girls de tânărul artist în vremea studiilor. Este unul dintre Licitația Chiparus & the Ballets Russes: Twelve puținele documente care ne parvin din perioada de Masterworks from an Important Private Collection, studii la Belle Arte din Iași, perioadă în care Chipăruș Sotheby’s, 2007, New York lucra atât în ulei cât și sculptură, până către 1909, 590.240 € când primea bursa de studii în Florența, unde se va dedica în întregime carierei ce avea să îl facă faimos.

67 George Demetrescu Mirea (1852, Câmpulung Muscel - 1934, București)

Micuţa japoneză Licitaţia Vechi maeștri ai picturii românești, Artmark, 2012 40.000 €

Adevăratul urmaș al lui Theodor Aman, G.D.Mirea nu numai că a fost ucenic al celui ce a creat Școala româ- nească de Arte, dar a fost și cel de al doilea director al instituției amintite, urmându-i maestrului. Mirea a devenit un nume celebru în epocă de îndată ce intra în rândurile reduse ale pictorilor documentariști din timpul Războiului de Independență - alături de Grigorescu, Sava Henșia și Carol Popp de Szathmari. A fost considerat cel mai expresiv portretist de până la apariția lui Eustațiu Stoenescu, și chiar dacă în cariera didactică a fost un reprezentant de seamă a învechitului stil academist, pictura sa a depășit de multe ori hibele peda- gogice.

52 | Mihai Viteazul (Studiu pentru Mihai Viteazul în fața capului lui Bathory) | cca. 1882 ulei pe pânză, 65 × 50 cm, semnat stânga sus, cu negru, „G.D. Mirea” € 2.500 - 3.500

Opera a fost creată cel mai probabil ca studiu de portret pentru chipul lui Mihai Viteazu în perioada în care, urmând și indicațiile lui Alexandru Odobescu, Mirea picta marea compoziție “Mihai Viteazul în fața capului lui Bathory” ce avea să ajungă în colecția Muzeului Militar.

68 53 | Prințesa Aristizza Ghyka | 1918-1919 ulei pe pânză, 57,5 × 35 cm, semnat și datat dreapta jos, cu ocru, „Mirea, (19)19- 18” € 1.800 - 2.500

54 | Micul Gavroche | 1882 ulei pe pânză, 60 × 35 cm, semnat stânga jos, cu brun, „G. Dem. Mirea” € 1.800 - 2.500

Proveniență: colecția istorică Radu Tr. Djuvara, avocat și diplo- mat român, ministru plenipotențiar în diverse guverne interbelice. Opera este reprodusă în monografia Nicolae Petrașcu, “G.D. Mirea”, Casa Școalelor, București, 1943, la pag. 91. Opera a participat la expoziția “Portretul românesc din colecții particulare”, Muzeul Național Cotroceni, București, 2014 și este reprodusă în catalogul expoziției la pag. 74.

69 Nicolae Grigorescu Părăsind cursurile Şcolii de Beaux-Arts din Paris pen- (1838, Pitaru, Dâmbovița - 1907, Câmpina) tru a se alătura coloniei artistice de lângă pădurea Fontainebleau, Grigorescu s-a format în jurul unor artişti precum Camille Corot, Gustave Courbet sau Jean-François Millet. Grigorescu a asimilat şi a filtrat 8 experienţele acestora, opera sa din perioada de înce- put invocând liric măreţia naturii - aceeaşi care răzbate şi din pictura lui Corot - realismul lui Courbet şi figura ţăranului, aşa cum descinde din arta lui Millet. Perioada de la Barbizon a constituit una dintre premisele esenţi- ale ale formării viziunii sale profund originale, marcată de opţiunea pentru realism şi limbaj spontan.

Ţărăncuţe (De la fântână) Licitaţia Iarnă, Artmark, decembrie 2016, Bucureşti 320.000 €

55C | Țărăncuţă cu basma albă ulei pe pânză, 43,5 × 29 cm, semnat stânga jos, cu roșu, „Grigorescu” Lucrarea se înscrie într-una dintre seriile de capete de țigănci tinere care i-au pozat lui Grigorescu, portretist pasionat de caracteristicile psihologice și somatice € 50.000 - 90.000 specifice acestor modele: trăsături fizionomice feminine, osatura/forma craniului, culoarea pielii. Asemenea caracteristici au constituit pentru artist de-a lungul întregii sale cariere, un incitant, inepuizabil material de studiu. În plus se înscrie în Proveniență: seria capetelor drapate în alb, leit motiv pictural al creației pictorului român. colecția magistratului Lazăr Munteanu (1869-1951) - Nicolae Grigorescu a găsit această temă încununată de aura originalității, în litera- nepot (de mamă) al colecționarului Iancu Kalinderu, tura și în plastica franceză a secolului al XIX lea. Dintre marii săi contemporani, cel magistratul Lazăr Munteanu a fost unul dintre cei mai puțin Edouard Manet (cu precădere), ca și Van Gogh au punctat tema în opera lor, însemnați colecționari ai perioadei dintre cele două prin aspectele ei citadine ori rurale. Constituind o referință specific romantică ce a războaie mondiale, regăsindu-se în suita reprezen- străbătut lumea artistică cu prestigiu de nonconformism, figura țiganului a consti- tativă a colecționismului românesc interbelic, ală- tuit un simbol al ideii de libertate (viața nomadă) percepută în conexiune cu tema turi de Krikor Zambaccian sau dr. Iosif Dona. A fost dragostei (a pasiunii) și a creației. Grigorescu va fi văzut la Viena în 1873 la Expoziția președinte al tribunalului Constanța, secretar gene- Universală, portretul simbolic Art et Liberté (1849) reprezentând un tânăr violo- ral al Departamentului Justiției și judecător la Curtea de nist în zdrențe, pictat de belgianul Louis Gallait (Musées Royaux des Beaux-Arts de Casație, poziții care i-au oferit și confortul financiar să Belgique, Bruxelles) . În literatură, nuvela Carmen (1845 ) de Prosper Mérimée a hră- devină unul dintre cei mai avizați cunoscători ai artei nit imaginația și spiritul creator ale lui Georges Bizet prin intermediul căruia tema a românești moderne. trecut în câmpul universal al muzicii de operă (1875). Poemul Bohémiens en voyage (Les Fleurs du mal, 1857) de Baudelaire a devenit una dintre emblemele poe- Opera este reprodusă în monografia “Grigorescu”, ziei acestui fundamental spirit al modernității. George Oprescu, Remus Niculescu, Ed. Meridiane, În opera lui Grigorescu elaborată în România, defilează o multitudine de chipuri de București, 1962 la cat. 192, sub titlul de “Cap de țigănci dar și de bărbați ai acestora, parte din imaginea socială a țării (citadină și țigancă”. rurală), în noua lor calitate de proaspeți dezlegați de robie. În pictura de față, modelul este văzut frontal și adus în planul întâi, la fel cum pro- cedase pictorul și în alte efigii feminine de la țară. Capul învelit în năframă albă este reluat de Grigorescu în special în ultima secvență a operei, constituind o problemă de picturalitate și luminozitate a imaginii (v.în acest sens și Țărăncuță cu broboadă albă, 28,5 x 19, 5, vândut la Artmark, febr. 2014; sau Cap de fată, 26,5 x 21, 5, Muzeul de artă Craiova, inv. 738 ). Artistul scoate în relief aspectele specifice ale chipului: forma rotundă, feminină a craniului și implicit a feței, trăsăturile regulate și „drăgălășenia” chipului cu buzele

70 71 adunate, groase, cu nasul ușor ridicat și mai ales intensitatea privirii prin punctul de lumină din pupila arzătoare a ochilor de tăciune, acea „prunelle ardente” obser- vată cu acuitate de Baudelaire în menționatul sonet. Culoarea pigmentată a pielii lucioase și fine, pusă în contrast cu albul năframei și respectiv al cămășii, apare drept o caracteristică a modelului, așa cum mai putem observa de exemplu și în Țiganca de la Boldu (Muzeul de artă Iași). Se mai adaugă o trăsătură specifică vâr- stei personajului (probabil către 14 ani), frăgezimea tenului acestei copile, sugerată cu atenție și sensibilitate de Grigorescu, maestru al portretului. Paleta lucrării este construită din neutre, prin sobrul contrast dintre brunul închis/ sepia și alburi, totul profilat pe fundal de griuri. Foarte discrete accente de culoare se întâlnesc la colierul de mărgean de la gât, la bobițele de fructe prinse în năframă; se adaugă semnătura artistului. Strălucirea albului năframei, dominantă plastico- cromatică a picturii reprezintă unul dintre virtuoasele studii de lumină tipic grigo- resciene. (I.B.)

Bibliografie: [ Ioana Beldiman-Gheorghe Cosma], Nicolae Grigorescu, pictură-grafică, Muzeul de artă al RSR, 1984. G.Oprescu [-R.Niculescu], N.Grigorescu, vol.2, București, Ed.Meridiane, 1962, p. [1888-1889], il. p. [191]; p.282-cat.192. Remus Niculescu, Noi cercetări asupra activității lui Grigorescu în Franța, în Studii și Cercetări de Istoria Artei, nr.2/1958, p.158-183. Vasile Varga, Nicolae Grigorescu, Bucuresti, Ed. Meridiane, 1973. A.Vlahuță, Pictorul N.I.Grigorescu. Vieața și opera lui, București, Ediția Casei Școalelor, 1910.

„Țărăncuță cu basma albă” în „Grigorescu”, George Oprescu, Remus Niculescu, Ed. Meridiane, București, 1962, reprodusă la cat. 192.

72 73 56 | Ciobănaș cu turmă de oi | 1902 ulei pe pânză, 27,5 × 76,5 cm, semnat și datat stânga jos, cu brun, „Grigorescu, (1)902” € 40.000 - 60.000

Reîntors pe plaiurile românești, Grigorescu pregătea publicului său trei expoziții succesive, în anii 1900, 1901 și 1902, susținute la Ateneu, unde își expunea ca și mai înainte, încântătoarele sale motive pitorești. În urma expoziției din 1900, unde participa cu un număr de 180 de opere, Biroul Ateneului va propune guvernului să cumpere toate tablourile expuse și să se realizeze în onoarea maestrului, Galeria Grigorescu. Atenția criticilor de artă de asemenea va fi captivată de creația grigo- resciană, William Ritter fiind unul din cei care va face cunoscută opera sa și dincolo de hotarele românești. În vara anului 1901 intenționa să facă o călătorie alături de acesta prin locurile sale cele mai dragi, pornind de la Fălticeni, spre Bucovina, Vatra Dornei, spre Agapia mult îndrăgită, Buzău, oprindu-se la Câmpina, locul unde își va petrece și ultimii ani. În anul 1902, Grigorescu va fi și mai prolific în crearea sa, expunând de data aceasta 319 de opere, surprinse de pe culmile Văii Siretului, Văii Buzăului, Văii Moșneagului, ori în preajma Ruinelor de la Văratec, motiv pentru care publicul său va rămâne frapat de vigoarea de care dădea dovadă. Îndrăgostit de frumusețile țării, Grigorescu se va duce peste tot pe unde inima sa îl va conduce, prin comune și prin văi, prin zone de munte de unde va surprinde frăgezimea tine- relor țărăncuțe și a ciobănașilor însoțiți de turmele de mioare, de verdele plaiurilor și de seninul cerului. Mult îndrăgita Agapia, cu care artistul rezona într-un mod deosebit, era locul în care își zugrăvea primele ființe, sfinții care îmbracă și astăzi mănăstirea satului și de la care va păstra duioșimea personajelor sale. La Agapia va lega o frumoa- să prietenie cu poetul Vlahuță, care îi va purta o prețuire adâncă întrucât amân- doi împărășeau aceeași iubire pentru țăranul român și pentru tihna plaiurilor românești, prețuire confesată adesea în articolele sale și în corespondența perso- nală. Palatul Funcționarilor, unde Vlahuță își avea și locuința, era înfrumusețat cu unul din ciobănașii lui Grigorescu, de priveliști precum Stradă la Vitré sau de portretul tatălui său, Părintele Nectarie Vlahuță. Dintre toate, ciobănașul îl încânta cel mai tare, confesându-i lui Grigorescu într-una din scrisori sentimentele trăite în momentele în care i se afla în preajmă: „Ce dulce și gânditor mă privește în momentul acesta ciobănașul d-tale. A, scumpe maestre, eu îți datoresc cea mai curată și cea mai statornică fericire a vieții mele. De câte ori, în ceasurile mele de singu- rătate, mă las gândurilor, cu ochii duși pe divina d-tale operă, fermecat ca de-o frumoasă aducere aminte din copilărie, ș-atunci simt că se petrece ca un mira- col în adâncul sufletului meu, simt că se redeșteaptă în mine, sub binefăcătoa- rea putere a operei d-tale senine și nepieritoare, toată poezia tinereții mele, toată vechea dragoste de muncă, de viață, de eterna și infinita frumuseță a naturii” . În iulie 1902, aflat la Agapia, Grigorescu îi scria lui poetului că urma să plece la Buzău pentru o scurtă perioadă, după care aveau să se reunească în același loc. În această

Nicolae Grigorescu, Ciobănaș pe Valea Doftanei Licitația de Impresionism, Artmark, 2011, adjudecat pentru 250.000 €

74 75 timp va realiza și proiectul de copertă al revistei Sămănătorul, periodic conceput de Vlahuță și Coșbuc cu un an înainte. Tot în acest an, realizează și Portretul Părintelui Nectarie Vlahuță, tatăl poetului, al cărui chip centenar „încadrat de o barbă mare, albă, exprimă o deplină împăcare cu rosturile lumii” . Prietenia dintre Vlahuță și Grigorescu va fi una foarte apropiată, de proporții sincere, drept urmare, în anul 1910, în semn de admirație, poetul îi va elabora o monografie prin care facea cunoscută arta unuia dintre cei mai îndrăgiți români, care și-a apropiat opera de frumusețea plaiului și a neamului românesc. Voioșia ciobănașilor sau a păstorițelor însoțiți de mioare și de cântecul vesel al fluierelor înfrumusețează opera grigores- ciană într-un fel neasemuit. Întocmai o face și Ciobănașul de față, surprins într-o clipă de armonie dintre cer și pământul pe care stă întins, privind spre zarea locului căruia îi aparține. Umbra pe care o lasă pe câmpul pictat în nuanțe luminoase de verde atestă mărturia reală a existenței sale pământene dar și a celei atem- porale pe care o străbate. O versiune feminină a Ciobănașului nostru este opera Păstorița, surprinsă într-o manieră de perspectivă similară, pe câmpuri verzi, cu ochii îndreptați spre aceeași zare familiară. (G.M.)

Bibliografie: Valentin Ciucă, Pe urmele lui Nicolae Grigorescu, Ed. Sport-Turism, București, 1987 Alexandru Cebuc, Grigorescu, Ed. Monitorul Oficial, București, 2007 Vasile Varga, Nicolae Grigorescu, Bucuresti, Ed. Meridiane, 1973. A.Vlahuță, Pictorul N.I.Grigorescu. Vieața și opera lui, București, Ediția Casei Școalelor, 1910.

Nicolae Grigorescu, Ciobănaș cu câine și oi (detaliu) Galeria Națională

Nicolae Grigorescu, Țărăncuță cu turmă de oi Licitația de Iarnă, Artmark, 2011, adjudecat pentru 90.000 €

76 77 57 | Primăvară la Posada | 1895-1900 ulei pe lemn, 24 × 45,5 cm, semnat stânga jos, cu roșu, „Grigorescu” € 20.000 - 35.000

Prin capacitatea de sugerare a atmosferei ce învăluie în lumină aurie peisajul, prin stăpânirea măiastră a întregii orchestraţii, lucrarea se înscrie în faza de maturitate a operei lui Grigorescu, probabil către 1880-1890. Punerea în pagină a lucrării este un decupaj pe care artistul, vrăjit de spectacolul Naturii, îl operează: alege dominanta „pământităţii” şi a vegetalului şi rezervă aproape o treime din suprafaţa suportului, bolţii cereşti, rotunjite la întâlnirea cu solul. Cerul devine protagonist al ansamblului, prin densitatea materiei picturale, prin contrastul culorilor reci cu ocrurile telurice, prin lumina pe care o generează. Ştiind să sugereze astfel momentul de anotimp şi de zi, Grigorescu se declară şi de aces- tă dată înrudit cu impresioniştii cărora le fusese coleg la Paris, în atelierele perioadei de formaţie (deceniul 7). Realizat cu mijlocele de expresie specifice picturii de plein air, peisajul acesta de sfârşit de vară pulsează de nervul gestual prezent în aşternerea materiei picturale în tuşe de pensulă şi în cuţit de paletă. Lucrarea de faţa aparţine unei serii de peisaje -variaţii pe aceeeaşi temă, imagini ale zonei subcarpatice din preajma Câmpinei şi a Posadei - executate cu ştiinţa şi libertatea de expresie a maturităţii creatoare şi cu aceeaşi proaspătă sensibilitate pe care Grigorescu o încearcă în faţa Naturii. (I.B.)

Bibliografie: [ Ioana Beldiman-Gheorghe Cosma], Nicolae Grigorescu, pictură-grafică, Muzeul de artă al RSR, 1984. G.Oprescu [-R.Niculescu], N.Grigorescu, vol.2, București, Ed.Meridiane, 1962, p. [1888-1889], il. p. [191]; p.282-cat.192. Vasile Varga, Nicolae Grigorescu, Bucuresti, Ed. Meridiane, 1973. A.Vlahuță, Pictorul N.I.Grigorescu. Vieața și opera lui, București, Ediția Casei Școalelor, 1910.

Nicolae Grigorescu, Peisaj (detaliu) Galeria Națională

78 79 Nicolae Enea Artist cu pregătire polivalentă, Enea a asimilat precep- (1897, Lucăcești, Bacău - 1960, Bacău) tele neoclasicismului de la profesorul său, G.D. Mirea, pe care le-a confruntat ulterior cu cele însușite de la Jean Al. Steriadi, G. Petraşcu şi A. Verona, la Academia Liberă de Pictură. Atras de teme tradiționale, pictorul și-a pus 120 paleta atât în slujba unor creații relevante spiritului românesc - familia, viața și munca țăranului - cât și în modelarea unor opere inspiraționale.

Tătăroaice la cișmea Licitația de Toamnă - Mari Maeștri ai Artei Românești, 58 | Strânsul fânului Artmark, octombrie 2012, București, ulei pe carton, 68,5 × 99 cm, semnat dreapta jos, 13.000 € cu negru, „Enea” € 1.500 - 2.500

80 59 | Bujori ulei pe carton, 43 × 35 cm, semnat stânga jos, cu negru, „N. Enea” € 900 - 1.500

Opera a participat la expoziţia, “Nicolae Enea”, Muzeul de Artă Piatra Neamţ, 2017.

60 | Dimineața pe lac ulei pe carton, 49 × 68,5 cm, semnat dreapta jos, cu negru, „Enea” € 1.000 - 1.600

81 Ştefan Popescu Reprezentant de seamă al impresionismului autohton, (1872, Fințești, Buzău - 1948, București) Ștefan Popescu a fost unul dintre animatorii vieții artistice românești din Parisul anului 1900. Școlit la marile academii europene din München și Paris, Popescu și-a 92 însușit de tânăr spiritul călător, oferindu-ne un univers imaginar ce acoperă - printre alte țări - Franța, Turcia, Italia, Grecia, Iugoslavia, Maroc, Alger, Tunisia sau Germania.

Marrakech 61 | Luminiş Licitația de Artă Românească Importantă, Artmark, ulei pe carton, 50 × 65 cm, semnat dreapta jos, ianuarie 2013, București cu negru, „Şt. Popescu” 19.000 € € 3.000 - 5.000

82 62 | Șoseaua Piteștilor | 1915 ulei pe carton, 50,5 × 65 cm, semnat și datat stânga jos, cu roșu, „Șt. Popescu, 1915” € 3.500 - 5.500

83 63 | Toamnă în Provence | 1924 ulei pe carton, 65 × 49,5 cm, semnat şi datat stânga jos, cu negru, „Şt. Popescu, (19)24” € 4.000 - 6.000

Proveniență: colecția Tiberiu Puica.

84 Leon Viorescu Absolvent al Școlii de Belle Arte din Iași, coleg de (1886, Botoșani - 1936, București) generație cu Tonitza și Ștefan Dimitrescu, de altfel și prieteni foarte buni, Viorescu s-a prezentat pe întrea- ga durată a vieții drept un personaj tihnit, dar mai ales muncitor. În ceea ce privește sursa imaginarului, 113 Viorescu a ales traseul specificul național, însă peisajul și pitorescul acestuia - în special la Balcic - l-au atras constant pe parcursul carierei.

Lectură 64 | Peisaj de toamnă Licitația de Impresionism și Postimpresionism ulei pe carton, 50 × 62 cm, semnat dreapta jos, Românesc Artmark, 2011 în creion, „L. Viorescu” 15.000 € € 600 - 900

85 Tache Papatriandafil Artist al generației interbelice, activ în cercurile moder- (1901, Unirea, Călărași - 1951, București) niste românești, coleg de generație cu un Iorgulescu Yor, Ionescu Sin, Constantin Baraschi, Sabin Popp, Tache Soroceanu sau Alexandru Phoebus, Papatriandafil a avut, curios, o carieră foarte scurtă. Nu a absol- 97 vit Şcoala de Belle Arte, ci doar a frecventat cursurile acesteia, ca de altfel şi pe cele ale Academiilor Libere din Bucureşti, fiind elevul lui Arthur Verona sau Petraşcu. În epocă este cunoscut drept unul dintre elevii cei mai iscusiţi ai lui Tonitza, care nu îl uită în desele cronici artistice.

Tătăroaice la Balcic Licitaţia dePrimăvară, Artmark, 2017, București 65 | Pont Neuf | 1929 18.000 € ulei pe pânză, 46 × 55,5 cm, semnat și datat stânga jos, cu brun, „T. Papatriandafil, 1929” € 2.000 - 3.500

86 Henri H. Catargi Născut aidoma lui Pallady, într-o veche familie boie- (1894, București - 1976, București) rească, dar la o distanţă de 23 de ani, numai bună pentru a-i deveni emul, Catargi învaţă de mic copil în capitala Franţei unde, după primul război mondial, va continua Dreptul în paralel cu studiile de pictu- 165 ră la Academia Julian şi apoi Ranson (unde-l cunoaşte pe Pallady), având privilegiul să fie elevul lui Bonnard, Maurice Denis, Sérusier, Bissiére, Vallotton, dar mai ales al lui André Lhote şi Gromaire. Deşi anii de după 1947 l-au constrâns să realizeze şi compoziţii inspirate de şantierele patriei, cu muncitori şi ţărani, pasiunea sa constantă şi de căpetenie se îndreaptă către peisaj şi natură statică. Natură statică cu chitară și fructe 66 | Balcic | 1922 Licitația de Postmodernism şi Contemporană, Artmark, ulei pe pânză, 53 × 63 cm, semnat și datat stânga jos, 2012, București cu roșu, „H.H. Catargi, 1922” 8.500 € € 2.500 - 3.500

87 Alexandru Ciucurencu Ciucurencu a studiat la Şcoala de Belle Arte din (1903, Ciucurova, Tulcea - 1977, București) București cu G.D. Mirea și Camil Ressu, cel care l-a îndrumat spre studii la Academia Julian din Franța. În mediul artistic parizian, sub influența lui André Lhote, ia 67 | Natură statică cu carte și vas cu trandafiri | contact cu arta lui Cézanne, a fauviștilor și a cubiștilor. 1952 38 Ciucurencu a fost fascinat de personalitatea artisti- că a lui Lhote, precum și de discursul său teoretic, care ulei pe carton, 52 × 71,5 cm, semnat și datat dreapta postula rigoarea pentru desen pe care i-o insuflase jos, cu albastru, „AC, (1)952” Camil Ressu. Filtrul ascetizant și esențializarea au condus mai târziu la cicluri picturale excepționale, culoa- € 8.000 - 14.000 rea fiind cea responsabilă pentru modelarea regimului compozițional. Proveniență: colecția doctorului Mattes, doctorul personal al lui Jucătoarea de şah Alexandru Ciucurencu. Licitaţia Internaționala de Artă, România - Moldova, Artmark, iunie 2012, Duplex București-Chișinău Opera este reprodusă în albumul “Ciucurencu”, Vasile 60.000 € Florea, Ed. ARC 2000, București, 1995, sub titlul “Natură moartă”.

88 68 | Case la Căciulaţi | 1941 ulei pe carton lipit pe placaj, 23,5 × 34,5 cm, semnat şi datat dreapta jos, cu roşu, „AC, (1)941” € 4.000 - 7.500

89 69 | Peisaj | prima jumătate a anilor ‘40 ulei pe carton, 49,5 × 58 cm, semnat dreapta jos, cu negru, în monogramă, „AC” € 4.000 - 6.000

Proveniență: colecția istorică ing. prof. Nicolae Bărăscu.

90 70 | Natură statică cu ceapă | 1952 ulei pe carton, 35,5 × 50 cm, semnat, datat şi dedicat, dreapta jos, cu galben şi brun, „AC (19)52, lui Petruţ” € 3.000 - 5.000

Proveniență: colecția istorică Tiberiu Petruț.

91 Samuel Mützner Samuel Mützner este fără îndoială unul dintre cei (1884, București - 1959, București) mai avizi călători pe care i-a cunoscut istoria artelor românești. Căutările, studiul și experimentul cromatic l-au purtat în numeroase locuri exotice. A fost în Antile, Margarita, San Juan și Curaçao, Maracaibo și 18 Caracas, dar și pe coasta de nord a Africii, coasta de est a Statelor Unite, China, Japonia, coasta Mediteranei și multe alte locuri din Europa. A modelat un impresionism foarte personal și, de la lecțiile luate în preajma lui Monet până la peregrinările prin Marea Asiei de Est, Mützner a rămas îndrăgostit de culoare și vibrația ei prin pensulație.

Curtezane din Shimabara Licitația de Vară, Armark, iunie2017 160.000 €

71 | Pe malul apei | prima jumătate a anilor ‘30 ulei pe carton, 58 × 70,5 cm, semnat stânga jos, cu negru, „S. MUTZNER” După 1923, Mützner se apleacă asupra tematicii ţărăneşti, probabil sub influenţa € 6.000 - 9.000 soţiei sale, pictoriţa Rodica Maniu, preocupată în mod special de problematica vieţii în satul românesc. Cei doi au lucrat împreună la Şopârliţa, sat din Oltenia, unde se afla reşedinţa familiei Maniu şi care a furnizat numeroase motive peisagistice pentru cuplul de artişti. Uneori, acelaşi subiect este tratat de amândoi, cu numeroase similitudini, cei doi obişnuind să iasă împreună să picteze în natură. La Şopârliţa a fost realizată cel mai probabil şi pictura înfăţişând Casa ţărănească, un exemplu tipic de arhitectură tradiţională din zona Olteniei, pictat în paleta specific mützneri- ană, dominată de nuanţe calde şi strălucitoare. Motivul rural este interpretat de Mützner cu seninătate, în mod aproape idilic, viziunea sa pozitivă caracterizând de altfel cea mai mare parte a creaţiei sale şi înscri- indu-se într-o direcţie mai amplă a picturii peisagistice româneşti interbelice, de inspiraţie rural-folclorică. Tematica satului pare a fi la el una circumstamţială, mai degrabă decât o preocupare constantă, anterior momentului Sopârliţa, Mützner manifestând interes pentru aşezările rurale cu aspecte exotice, precum cele din nordul Africii sau Balcicul. În lucrările sale realizate în Oltenia, Mützner recurge la motivele picturii impresioniste, aplecându-se asupra peisajelor cu natură pură, vederi îndepărtate ale satului sau asupra compoziţiilor cu oameni integraţi pictural în natură. Apar şi imagini mai realiste, compoziţii ilustrând viaţa ţăranilor, care pot fi puse pe seama influenţei sămănătoriste şi dezbaterilor privind specificul naţional românesc în societatea vremii, dar şi a viziunii unor artişti precum Camil Ressu sau Ion Theodorescu-Sion.

Bibliografie: MARIAN, Rodica, “Samuel Mützner 1884 – 1959”, Ed. Antet, Bucureşti, 2005

92 93 72 | Odihnă la câmp Opera este reprodusă în volumul Samuel Mützner, ulei pe carton, 50 × 61 cm, semnat dreapta jos, Rodica Marian, Antet, 2005, pag. 124. cu negru, „S. MUTZNER” € 6.000 - 9.000

94 73 | Dimineaţă la râu | 1942 ulei pe placaj, 50,5 × 65,5 cm, semnat şi datat stânga jos, cu negru, „S. Mützner, 1942” € 5.000 - 8.000

95 74 | Dansatorii de flamenco | 1920 ulei pe lemn, 24 × 17 cm, semnat, datat şi localizat 75 | Scenă de iarmaroc dreapta sus, cu negru, „S. MUTZNER, (19)20, SEVILLA” ulei pe carton, 39,5 × 49,5 cm, semnat dreapta jos, cu brun, „S. Mützner” € 1.000 - 1.600 € 2.000 - 3.000

96 76 | Golf la Balcic | anii ‘30 ulei pe carton, 39,5 × 49,5 cm € 4.000 - 6.000

97 Petre Iorgulescu Yor Juristul și politicianul Iorgulescu Yor avea marea (1890, Râmnicu Sărat - 1939, Cluj) revelație a picturii în cursul anului 1919, când ajun- ge în Paris și se înscrie la cursurile Academiei Julian. Constructivist, fauve sau atras de creația marilor moderniști francezi (Matisse, Derain), pictura lui 121 Iorgulescu Yor este una dintre cele mai individualizate creații ale interbelicului românesc. A excelat ca peisagist, fiind atras cu precădere de farmecul și atmosfera Balcicului, dar și de materialitatea zidurilor din micile burguri transilvănene.

Natură statică tradițională Licitația de Crăciun - Gala Iubitorilor de Artă. 77 | Peisaj din Provence Ediție aniversară - 4 ani de Artmark, 2012, București ulei pe carton, 40 × 48 cm, semnat dreapta jos, 13.000 € cu alb, „YOR” € 2.500 - 3.500

98 Marius Bunescu Marius Bunescu impresionează prin anii trăiţi în lumea (1881, Caracal - 1971, București) artei, atât ca pictor şi grafician dar şi ca director sau administrator al muzeelor şi galeriilor româneşti, pentru care a fost un întemeietor şi reformator. Primele lec- ţii de pictură şi desen le primeşte la Constanţa (1904- 134 1906) de la Dimitrie Hârlescu, cel care îl îndreaptă spre o plecare la studii în Germania (1906), unde se va înscrie la cursurile Academiei Regale din München. Debutează expoziţional în 1911 la Salon Oficial în Bucureşti, cu primele 5 lucrări pe care le şi vinde, iar prima expoziţie personală o are în 1919 la librăria Minerva. 78 | Iarna pe uliţă Veneția ulei pe carton, 43 × 54 cm, semnat dreapta jos, Licitația numărul 424, Alis, septembrie 2007, București cu albastru, „Bunescu” 10.588 € € 1.800 - 2.500

99 Oszcar Nagy (1883, Pecica, Arad - 1965, Baia Mare)

Dealul Crucii în Baia Mare Licitația 222 Belvedere Szalon, 2009, Budapesta 35.340 €

Născut în zona Aradului, Oszkar Nagy își va face uce- nicia asemeni multor generații de artiști ardeleni, în preajma marii Colonii artistice de la Baia Mare. Chiar dacă educația artistică începe să o primeas- că încă dinainte de Primul Război Mondial, influența cea mai puternică o va resimți în urma contactului cu Bela Ivanyi Grunwald si a sa colonie artistică de la Kecskemet.

79 | Mineri din Baia Mare ulei pe pânză lipită pe carton, 100 × 75 cm, semnat dreapta jos, cu galben, „Nagy Oszkar” € 2.000 - 3.500

100 Octav Băncilă (1872, Corni, Botoșani - 1944, București)

O afacere bună Licitaţia de Orientalism, Artmark, iulie 2011, Constanța 52.500 € Școlit în două medii predominant academiste - Școala de Belle Arte de la Iași, sub profesorii Panaiteanu Bardasare și Stahi, dar și Academia Regală din München, Octav Băncilă se va sustrage în bună măsură artei tri- butare acestor tipare. Atras de categoriile sociale mar- ginalizate, va crea cicluri remarcabile care iau omul drept subiect principal - țigani, evrei și țărani sunt surprinși în ipostaze grăitoare. Între cele două războaie mondiale a activat și ca profesor la Școala de Belle Arte din Iași.

80 | Portret de evreu ulei pe pânză, 52 × 41 cm, semnat stânga sus, cu brun, „Octav Băncilă” € 3.500 - 5.500

101 81 | La ghicitoare ulei pe pânză, 58 × 49 cm, semnat dreapta sus, cu ocru, „Octav Băncilă” € 3.500 - 5.500

102 82 | Fumătoarea de pipă ulei pe placaj, 70 × 50 cm, semnat dreapta jos, cu negru, „Octav Băncilă” € 3.000 - 5.000

103 83 | De povești ulei pe pânză, 56 × 55,5 cm, semnat dreapta jos, cu brun, „Octav Băncilă” € 3.000 - 4.000

104 84 | Ţigăncușă cu salbă și pipă ulei pe pânză, 63,5 × 56,5 cm, semnat dreapta sus, cu brun, „Octav Băncilă” € 4.000 - 6.000

105 85 | Tufănele ulei pe pânză, 58 × 40,5 cm, semnat stânga sus, cu brun, „Octav Băncilă” € 2.000 - 3.500

86 | Crini imperiali ulei pe pânză, 69,5 × 62 cm, semnat dreapta sus, cu brun, „Octav Băncilă” € 3.500 - 5.500

106 Jean Cheller Creația lui Jean Cheller, dar și percepția asupra ei, a fost (1911, București - 1952, București) influențată nu doar de scurta sa viață, ci și de climatul politic potrivnic artei sale. Dacă în perioada interbeli- că și în special după 1930 cariera lui Cheller a funcționat 87 | Ulcică cu garoafe în parametri normali, după 1947 numele acestuia a ulei pe carton, 47,5 × 37,5 cm, semnat stânga jos, 82 fost marginalizat treptat, rămânând ani de-a rândul în cu brun, „Jean Cheller” obscuritate. "Indexarea" comunistă nu poate elimi- na însă calitatea și expresia creației lui Cheller, peisajul € 1.500 - 2.500 fiind subiectul cel mai reprezentativ în această discuție.

88 | Garofiţe Iarnă în mahala ulei pe carton, 49,5 × 38 cm, semnat stânga jos, Licitația Galeria Numismatica, mai 2008, București cu negru, „J.A. Cheller” 21.016 € € 1.500 - 2.500

107 89 | Iarnă în mahalaua Bucureştiului | 1944 ulei pe carton, 40 × 50 cm, semnat și datat drepta jos, cu brun, „Jean Cheller” € 2.000 - 3.000

Opera este reprodusă în volumul Jean Cheller, Tudor Octavian, Pro Editura, 2005, pag. 81.

90 | Căpițe ulei pe carton, 39 × 48,5 cm, semnat dreapta jos, cu brun, „Jean Cheller” € 2.000 - 3.000

Opera este reprodusă în volumul Jean Cheller, Tudor Octavian, Pro Editura, 2005, pag. 81.

108 Apcar Baltazar Cu o carieră scurtată brusc la doar 29 de ani, Baltazar Sava Henția (1880, București - 1909, București) rămâne totuși un nume important pentru artele plas- (1848, Sebeșel - 1904, București) tice din spațiul românesc din jurul anului 1900. Pictor, critic de artă, teoretician și ilustrator de carte, artistul a absolvit cursurile Școlii de Belle Arte din capita- lă în 1901, fiind unul dintre cei mai importanți elevi ai lui G.D. Mirea. Debutul său a fost contemporan cu apariția 124 societății Tinerimea Artistică, iar în cei 7 ani efectiv de carieră avea să realizeze o serie importantă de autoportrete, portrete, peisaje sau compoziții simboliste.

Izvorul Vecinele Licitaţia Colecţiei Nicolae şi Hrisanti Petresco, Artmark, Licitaţia de Vară, Artmark, 2017, București 2011, București 3.500 € 12.500 € Născut în anul revoluțiilor europene, Henția s-a regăsit în rândul primelor generații școlite în cadrul organizat de Theodor Aman în proaspăta Școală de Belle Arte din București. Fire timidă, Sava nu s-a impus niciodată printr-o activitate “agresivă” de promovare, ci a rămas modest și onest cu arta sa. A fost alături de Grigorescu și Szathmari pe cîmpurile de luptă ale Războiului de Independență, a documentat specificul național, a picta peisaj și s-a simțit mereu atras de mediul intim, copiii și animalele regăsindu-se des în imaginarul său.

91 | Două prietene | 1902-1907 92 | Vânător | 1900 ulei pe carton, 46 × 37,5 cm, semnat stânga jos, cu ulei pe pânză, , semnat și datat dreapta jos, brun, „Baltazar” cu brun, „S. Henția, 1900”, 48,5 × 31 cm € 2.000 - 3.500 € 2.000 - 3.000 Opera a participat la expoziția retrospectivă Apcar Proveniență: Baltazar, Pinacoteca Municipiului București, 1936. colecția Tempea. Colecția Livia şi Mircea Deac.

109 Theodor Aman Influențat de școala pariziană, dar și de structurile neo- (1831, Câmpulung Muscel - 1891, București) clasicismului autohton, Aman își va împărți cariera între pictură și pedagogie, fiind un respectat didact și organi- zator al vieții artistice până către finalul vieții. Dincolo de renumele de făuritor de Școală de Arte, Aman a fost un artist polivalent, casa-muzeu lăsată moștenire patrimoniului național fiind mai mult decât grăitoare în acest sens. Decorat cu pictură murală și sculptură pro- 19 prie, atelierul lui Aman ne dă măsura valorii celui ce a fost primul profesor al școlii moderne românești de pictură.

Natură statică cu căpșuni Licitația "Aman și elevii lui", Artmark, 2015, București 160.000 €

93 | Rochia de bal | 1874 gravură cu acul, 10 × 6 cm, semnat şi datat, gravat, dreapta sus, „Aman fecit, 1874” € 350 - 550

O variantă a gravurii este catalogată în “Repertoriul graficei românești din secolul al XIX-lea”, Vol. I, pag. 39, cat.160. O variantă a gravurii este catalogată în “Theodor Aman Gravor”, Mariana Vida, București, 1993 la cat. 33, sub titlul “Serată”, pag. 41.

94 | La oglindă acvaforte şi gravură cu acul, 10 × 7 cm, semnat, gravat, dreapta jos, „Aman del et sculpsit” € 400 - 600 O variantă a gravurii este catalogată în “Repertoriul graficei românești din secolul al XIX-lea”, Vol. I, pag. 53, cat. 224. O variantă a gravurii este catalogată în “Theodor Aman Gravor”, Mariana Vida, București, 1993 la cat. 99, sub titlul “Toaleta”, pag. 80.

110 95 | Mehadia acvaforte și gravură cu acul, 16 × 12 cm, semnat, gravat, stânga jos, sub cadru, „Th. Aman fec.”; inscripţie gra- vată central jos, sub cadru, „MEHADIA”; semnat, gravat stânga sus, în cadru, „Th. Aman sculpsit” € 400 - 600

O variantă a gravurii este catalogată în “Repertoriul graficei românești din secolul al XIX-lea”, Vol. I, pag. 43, cat.177. O variantă a gravurii este catalogată în “Theodor Aman Gravor”, Mariana Vida, București, 1993 la cat. 71, sub titlul “Mehadia”, pag. 64.

96 | Buffles de la Roumanie acvaforte și gravură cu acul, 12 × 16 cm, semnat stân- ga jos, gravat, „Th. Aman, del. et. sc.”; intitulat central jos, gravat, „Buffles de la Roumanie”; notat dreapta jos, gravat, „Cadart, Edit. Imp. 56, B-ard Haussman, Paris”; numerotat dreapta sus, în placă, „287” € 600 - 900 O variantă a gravurii este catalogată în “Theodor Aman Gravor”, Mariana Vida, București, 1993, la cat. 60, sub titlul “Buffles de la Roumanie”, pag. 57.

111 97C | Natură statică cu liliac și cutie cu bijuterii | 1885 ulei pe pânză, 94,5 × 62 cm, semnat și datat stânga jos, cu brun, „Th. Aman, 1885” € 100.000 - 180.000

Înfățișată de cele mai multe ori în arta picturală, natura statică își alegea ca spațiu de înflorire ambianța olandeză al secolului al XVII-lea, moment în care părea să domine scena artei. Artiștii propuneau însă o schimbare peculi- ară, de inserare a unor motive simbolice, unele sustrase din iconografia religioasă prin care doreau să-și expună idei, percepții asupra lumii înconjurătoare. Crinul, scrisoarea, craniul, parafa, ceasul sau semnătura chiar vor fi simboluri pe care artiștii de natură statică le vor lăsa adesea în picturile lor. Iubitor de natură statică va fi și Theodor Aman care va excela și în această artă pe lângă pictura istorică, pictura de portret, peisajul sau scena de gen cu care s-a identificat. Alături de peisaj, natura sa statică va predomina ultima decadă a activității sale de artist. Primele încercări vor fi temele florale cu ecouri caravaggiste, unde preocupările erau materialitatea și realismul temei. Caravaggio îi va servi drept profesor pentru studiul atent al naturii, ceea ce dădea viață unui naturalism leal, cu redări în detaliu a amănuntelor efe- mere ale obiectelor înfățișate. În a doua etapă de creație, artistul va descoperi simbolismul de tip baroc, flamand, unde pe lângă o execuție virtuoasă a realului, noile detalii simbolice vor construi o poveste între privitor și operă. Aceste detalii simbolice le va transpune și picturilor sale. Alți piloni în crearea acestor opere cu mesaj vor fi studiile după marii maeștri din muzeele pariziene și educația academică. Maeștrii care îl vor impresiona vor fi Rubens, Velázquez, Caravaggio sau Watteau, alături de profesorii academici Constantin Lecca, Carol Wallenstein de Vella și neoclasicii Michel Martin Drolling și François-Édouard Picot. Formarea sa artistică s-a desfășurat în perioade de mari transformări, drept urmare, plecarea sa la Paris se întâmpla în timpul revoluției din 1848, manifestată în jurul procesului de afirmare a poporului român și a conștiinței naționale, când neoclasicismul se transforma în academism iar romantismul era condamnat de realism. La Paris va fi camarad cu pictorul Barbu Iscovescu, aflat și el la studii, având aceiași profesori. Îl va reîntâlni în 1854, pentru ultima oară când va călători la Constantinopol. Numeroasele călătorii în marile orașe europene îl vor ajuta pe Aman să își adâncească cunoștințele de înțelegere a artei. Paris, Constantinopol, Crimeea, Italia, Roma, Veneția sau Milano sunt locurile unde va merge deseori pentru a aprofunda studiul academic. La Crimeea va realiza o

Theodor Aman, Liliacul (detaliu) Muzeul Aman

112 113 impresionantă compoziție, de mari dimensiuni ce avea ca subiect Bătălia de la Alma, unde realul pictural al evenimentului va fi foarte apreciat de public. Mai târziu, în timpul luptelor pentru Unirea Principatelor Române se va întoarce în țară. Prin pictura sa va contribui la reînvierea valorilor morale ale trecutului istoric printr- un mesaj pictural admirabil, redat cu un retoric acurat. Primele expoziții pe care le va susține vor fi în Franța, la Salonul din Paris, în anul 1853 când va debuta cu un autoportret care va fi foarte bine apreciat de critica pari- ziană. Tot la Paris va susține și cea de-a doua exhibiție, în anul 1855, în cadrul Expoziției Universale când va expune tabloul Batălia de la Alma, realizat în Crimeea. 1965 va fi anul în care va lua inițiativa de a deschide la București Expoziția artiștilor în viață, la care participa cu 24 de opere. La cea de-a patra ediție a a evenimentului va prezenta o lucrare impresionantă- Izgonirea turcilor la Călugăreni pentru care va primi Medalia clasa I. Va mai fi prezent și la Expoziția Industrială de la Craiova din 1869, la Expoziția internațională de la Viena din anul 1873, expunând 16 lucrări. Tot în același an, va participa la debutul Expoziției amicilor bele- lor arte, unde se prezenta o pleiadă de artiști printre care Grigorescu, Andreescu, Szathmari, Tattarescu și mulți alții. În 1876 va deschide o expoziție cu vânzare în propriul atelier, urmată de două expoziții retrospec- tive, în 1883 și una în 1889, în ultima expunând o serie de naturi statice cu fructe, flori, peisaje și portrete. În Theodor Aman, Buchet de liliac (detaliu) natura sa statică întâlnim deseori tema vanitas, temă Muzeul Aman simbolică întâlnită în scrierile biblice sub cuvintele re- gelui Solomon, Vanitas vanitatum, et omnia vanitas, ce exprimă ideea efemeră a vieții și a lumii înconjurătoa- re. Desenul său va fi unul precis, creând o compoziție ce urmărește lealul realității și armonia cromatică, cu luminozități și umbre echilibrate, preferând detaliile miniaturale chiar și atunci când pictează la dimensiuni mari. Penelul subțire pe care îl mânuiește cu o atentă măiestrie îi dezvăluie aspecte din perioada academică, tehnică prin care pictura sa se va înnobila cu monu- mentalitate. Materialitatea suprafețelelor pe care o redă operelor sale este impecabil realizată, realul obiectelor putând fi ușor perceput de către privitor. Pe lângă materialitate, întâlnim de foarte multe ori obiecte simbol pe care artistul le plasează în compozițiile sale. Fie că

Theodor Aman, Liliac în vas (detaliu) Muzeul Aman

114 115 este o scrisoare, fie o carte deschisă, o fotografie, un inel, o lupă cercetătoare, un ceas sau un ziar, fiecare din aceste elemente reprezintă mesaje ale artistului către privitorul artei sale. După materialitate și simbolism, Aman va fi fascinat de luminozitate și reflexii, începând să își alcătuiască compozițiile pe suprafețe lucioase. Cele mai multe naturi statice au ca tematici motive florale sau fructe, însoțite de o recuzită decorativă în care regăsim de multe ori elemente reluate. Scrisoarea semnată de artist, ziarul, lupa, cărțile suprapuse, cutiile de bijuterii sau vasele de flori în care așeza frumoa- sele buchete vor fi obiectele cele mai des înfățișate. În naturile statice cu flori remarcăm deseori liliacul, în nuanțe de alb și mov, strâns într-un încântător buchet ce uneori se revarsă peste obiectele ce alcătuiesc decorul. Aceasta se întâmplă doar când artistul dorește să accentueze adânc efemeritatea; în alte împrejurări, precum se întâmplă în opera Natură statică cu liliac și cutie cu bijuterii, florile sunt proaspete, abia culese, ar- monizate într-o cromatică de mov, alb și pe alocuri cu albastru, așezate într-un vas frumos decorat. În jurul florilor se regăsesc obiectele unei scene echilibrate, reprezentate realistic, în care notăm câteva semne sub- tile ale vremelniciei- lupa, zarurile aruncate și timpul păstrat într-un mic cufăr ce ascund taine nedezvălui- te. Efectul de oglindire este prezent și de această dată, așa cum obișnuiește să procedeze în ultima perioadă de creație artistică, realizând jocuri cromatice prin care reflectă palpabilul. (G.M.)

Bibliografie: Greta Șuteu, Aman-Pictorul. Repertoriul de pictură al Muzeului „Theodor Aman”, Ed. Muzeului Municipiului București, București, 2017 Centenar Theodor Aman, Ed. Venus, București, 1991 Theodor Aman, Colecția de artă EDIMPEX, București, ianuarie 1995 Vasile Florea, Theodor Aman, Ed. Meridiane, București, 1972

Theodor Aman, Liliac în vas (detaliu) Muzeul de Artă Cluj Singura operă în care regăsim același vas decorat ca în „Natură statică cu liliac și cutie cu bijuterii”.

116 117 98 | Coșul cu merinde | 1876 acuarelă pe hârtie, 21 × 12 cm, semnat și datat stânga jos, cu negru, „Th. Aman, 1876” € 2.500 - 3.500

118 Carol Popp de Szathmari (1812, Cluj-Napoca - 1887, București)

Tipologii și costume populare din România, PHOTOGRAPHY: THE COLLECTION OF MARIE-THÉRÈSE AND ANDRÉ JAMMES, Sotheby's, octombrie 1999, Londra 624.699 €

Originar din Sătmar (Satu Mare) – aşa cum indică şi numele artistului – Carol Popp de Szathmari îşi va croi propriul drum pe urmele strămoşilor distinşi de către împărat la rangul de nobili pentru activitatea lor de “intelectuali, oameni de carte, în legătură cu biserica, specializaţi în chestiunile teologice”. Pictor și grafician, primul fotograf documentarist și de artă din țară, pictor și fotograf al Curții Domnești și Regale, Szathmari este indiscutabil unul dintre cei mai importanți oameni de cultură ai sec. al XIX-lea.

99 | Ţărăncuţă acuarelă pe hârtie lipită pe carton, 25,5 × 20,5 cm, stânga jos, ştampilă de atelier, „acuarelă de C. Popp. Szathmary” € 700 - 1.200

119 Aurel Băeșu Aurel Băeșu a trăit doar 32 de ani, perioada relevantă (1896, Fălticeni - 1928, Piatra Neamț) discursului plastic fiind evident limitată la anii de după absolvirea școlii de artă, până la dispariție. Chiar dacă a pictat în jur de 12 ani, artistul este văzut astăzi drept o bornă a artelor moldovenești, și nu numai, fiind apreciat 130 încă din epocă cu ocazia apariției artei sale pe simeze. De la pictura tributară esteticii lui Nicolae Grigorescu, Băeșu ajungea la sfârșitul deceniului 3 un vârf al impresionismului, diferențiindu-se și prin aura romantică, dar relevantă.

100 | Nud pe divan Interior de țară ulei pe carton, 29,5 × 47,5 cm, semnat dreapta jos, Licitația Alis, aprilie 2008, București cu brun, „a. Băeșu” 11.111 € € 1.000 - 1.800

120 Alexandru Moser Padina Născut în localitatea Padina, judeţul Buzău, a prelu- Samson Flexor (1904, Padina, Buzău - 1994, Zürich) at mai târziu, drept pseudonim, numele satului natal. (1907, Soroca, Basarabia - 1971, Sao Paulo, Brazilia) Din puţinele date biografice care ne parvin, aflăm că a studiat la Bucureşti, la Academia de Belle Arte, frec- ventând probabil şi Academia liberă de pictură, unde 114 profesori erau J.Al. Steriadi, G. Petraşcu şi A. Verona. În 1949 părăseşte definitiv România pentru a se stabili în 58 Elveţia, ţara de origine a tatălui său. A pictat în manie- ră postimpresionistă, iar atracția pentru materialitate și volumetrie i-au adus comparații relevante cu maestrul Gh. Petrașcu.

Rue St. Severin Licitația Alis, octombrie 2008 Fără titlu 14.706 € Licitația Companhia das Artes, 2003, Sao Paulo 36.384 € Născut în Basarabia, astăzi Flexor este mai degrabă văzut drept brazilian și francez decât din spațiul româ- 101 | Trandafiri 102 | Flori | 1929 nesc. Cu toate acestea, primele studii de artă le face ulei pe carton, 48 × 49 cm, semnat dreapta jos, ulei pe carton, 65 × 49 cm, semnat și datat la Odessa și București, pentru ca după Primul Război cu negru, „Padina” dreapta jos, cu negru, „S. Flexor, 1929” Mondial să se îndrepte spre vest. A studiat Academia Regală din Bruxelles, la Școala de Belle Arte din Paris, € 1.500 - 2.500 € 600 - 900 la Sorbona și în cadrul academiei Ranson. Traseul către abstract avea să treacă printr-o perioadă marcată de expresionism, însă, după mutarea definitivă în Brazilia (1948) va renunța și la realism.

102

121 Kimon Loghi (1873, Serres, Macedonia - 1952, București) 103 117

Floarea din păr Licitația Primul Meu Tablou Artmark, 2011 13.500 €

Pictura lui Kimon Loghi este strâns legată, în sfera artei româneşti, de răspândirea gustului simbolist de nuan- ţă müncheneză. Format la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti, unde i-a avut ca profesori pe Theodor Aman şi George Demetrescu Mirea, Kimon Loghi îşi continuă studiile la München, unde este admis în atelierul lui Franz von Stück, pictor reprezentativ pentru Jugendstilul bavarez. Făcând parte din generaţia de artişti care au creat în epoca romantică, lucrările lui Kimon Loghi sunt inspirate din lumea feerică a basmu- lui românesc.

104 103 | Plajă la Beg Meil ulei pe carton, 37,5 × 55 cm, semnat și localizat dreapta jos, cu violet, „KIMON LOGHI, BEG-MEIL” € 1.000 - 1.600

104 | Promenadă la Biarritz ulei pe pânză, 50 × 60,5 cm, semnat şi localizat dreapta jos, cu gri, „KIMON LOGHI, BIARRITZ” € 1.200 - 1.800

»105 | La operă | 1946 ulei pe carton, 71,5 × 50 cm, semnat şi datat dreapta jos, cu negru, „E. Stoenescu, 1946” € 6.000 - 9.000

122 EustaŢiu Stoenescu Poate cel mai însemnat portretist din pictura româ- Ștefan Dimitrescu (1885, Craiova - 1957, New York) nească, cu o rezonanță importantă și în străinăta- (1886, Huși - 1933, Iași) te, Eustațiu Stoenescu ocupă un loc înalt în arta primei jumătăți de secol XX. Tributar creației lui Grigorescu, dar școlit cu adevărat în academiile pariziene, Stoenescu a 57 preluat de la maestrul Laurens pasiunea pentru vechii 65 maeștri - îi recunoaște pe Velasquez și Whistler drept mentori spirituali. Chiar dacă portretul îl recomandă lesne, Stoenescu a fost și un pasionat peisagist, călă- toriile sale în Italia și Franța fiind cele mai relevante în modelarea unui imaginar eclectic, dar totodată grăitor prin estetica și eleganța lor picturală.

Fetița cu păpușă Portret Licitaţia de Vară, Artmark, 2017, București Licitaţia nr. 413, Alis, iunie 2007, București 32.500 € 37.500 € Ștefan Dimitrescu este fără îndoială unul dintre pilonii picturii românești moderne. Școlit în atmosfera rigi- dă a Școlii de Belle Arte din Iași, pictorul a reușit către sfârșitul vieții, mai întâi ca profesor și mai apoi ca rec- tor, să reconfigureze instituția ce îl dezamăgise în anii 105 de studiu. Cu o carieră excepțională, legată deseori de relația cu bunul prieten Nicolae Tonitza, Dimitrescu rămâne unul dintre marii creatori ai perioadei interbelice.

106 | Pod peste Sena | 1913 ulei pe carton, 40 × 28 cm, semnat, localizat și datat dreapta jos, cu brun, „St. Dimitrescu, Paris, 1913” € 1.500 - 2.500

123 Ion Theodorescu-Sion Onu Soare Teodor pe numele său adevărat, brăilea- (1882, Ianca, Brăila - 1939, București) nul Theodorescu-Sion s-a școlit pe băncile Școlii de Belle Arte din București, avându-i ca profesori pe Ipolit Strâmbu și G.D. Mirea. Tânăr cu viziuni socialiste, sol- 55 dat în legiunea străină și student în academiile pariziene, Sion a rămas toată viața un personaj aparte. A fost printre primii care călătorește și pictează la Balcic, a stat la baza organizării Artei Române - cea mai impor- tantă asociație artistică de după primul Război Mondial, iar în interbelic s-a preocupat de organizarea vieții artistice, fiind inspector al artelor și autor al regula- mentului Salonului Oficial.

Compoziție cu motive românești Licitația de Iarnă, Artmark, decembrie 2010, Duplex București-Sibiu 38.000 €

107T | Lux in Tenebris Lucet (“Lumina care se Opera a participat la Expoziția Tinerimii Artistice, naște din întuneric”) | 1909-1910 București, aprilie 1910, expusă în Sala VIII și este menționată și reprodusă în catalogul expoziției la cat. ulei pe carton, 69 × 49 cm, semnat dreapta jos, cu al- 222. bastru, „Theodorescu Sion” Opera este menționată și comentată în “Cronica artis- € 20.000 - 40.000 tică. Expoziția Tinerimii artistice - IV”, Leo Bachelin în ziarul “Seara”, anul I, nr. 113, 6 mai 1910, copertă. Opera este clasată în categoria Tezaur a Patrimoniului Opera este menționată în “Tinerimea artistică”, Barbu Naţional Cultural Mobil, prin ordinul ministrului culturii, Brănișteanu în cotidianul “Adevărul”, anul XXIII, nr. nr. 1498, din 16.04.2013. 7402, 16 aprilie 1910, copertă. Ofertare în curs, în cadrul unei noi proceduri de Opera este reprodusă în “Noua Revistă Română”, vol. 8, preempțiune, conform adresei 3914/3 Octombrie 2018, nr. 2-3, 18-15 aprilie 1910, la pag. 20. aferent prezentei vânzări prin licitație. Opera este reprodusă în “Luceafărul”, anul IX, nr. 11-12, 1 - 16 iunie 1910, Sibiu la pag. 280. Opera este menționată în “Câteva date despre pictorul Ion Theodorescu - Sion”, Amelia Pavel în S.C.I.A., 1957, anul IV, nr. 3-4 la pag.327. Opera este menționată în monografia “Ion Theodorescu-Sion”, Amelia Pavel, Ed. Meridiane, București, 1967, la pag. 18 și 22. Opera este menționată în catalogul “Ion Theodorescu- Sion”, Hariton Clonaru, Doina Schobel, Muzeul de Artă al R.S.R., București, 1971, la paginile 12 și 28. Opera este menționată și reprodusă în articolul “La Société TINERIMEA ARTISTICĂ de Bucarest et le Symbolisme tardif entre 1902-1910”, Mariana Vida în “Revue Roumaine D’Histoire de L’Art”, serie Beaux- Arts, Tome XLIV, 2007, Academia Română, Institutul de Istoria Artei “George Oprescu”, la pag. 64. Opera este menționată și reprodusă în „Arta viitoru- lui în România la începutul secolului XX”, Ioana Vlasiu în “Studii și Cercetări de Istoria Artei”, Seria Artă Plastică, număr special, Ed. Academiei Române, 2010 cu ocazia Colocviului “Viitorismul azi. 100 de ani de la lansa- rea Manifestului futurist”, la pag. 10. Opera este clasa- tă în categoria Tezaur a Patrimoniului Naţional Cultural Mobil, prin ordinul ministrului culturii, nr. 1498, din 16.04.2013.

124 125 Una dintre cele mai importante influențe pe care le-a resimțit estetica și gândirea artistică a lui Theodorescu-Sion (în diverse etape de creație) s-a conturat în jurul pasiunii acestuia față de simbolism (în special cel literar). Dacă această înțelegere a menirii produsului artistic venea dinspre acest fond afectiv, maniera de creație se mula și ea pe caracteristicile simbolismului, drept urmare, pentru începutul carierei, Art-Nouveau-ul devenea un stil preferat. În discuția despre prima perioa- dă a maturității artistice, în speță 1909-1911, trebuie luat în considerare bagajul pictural, estetic și imaginar față de care Sion se raporta și pe care încerca să și-l împroprietărească. Influența marilor maeștrii europeni era un factor decisiv nu numai pentru pictorul nostru, aura unui Paul Gauguin, Vincent van Gogh, Toulouse- Lautrec, Maurice Denis, Derain și mai ales Cezanne fiind importantă și pentru restul generației lui Theodorescu – Sion – Cecilia Cuțescu-Storck, Iser, Dărăscu, Ressu – generație ce se manifesta ca înnoitoare și racordată la spiritul modernist începând cu 1910. Pentru Sion, maniera cezanniană – simbolismul și constructivismul tipic – se va împleti cu propriile căutări în toate perioadele relevante pictorului, în măsura în care aceste două caracteristici puteau răspunde unor interogații afective. Afinitățile resimțite față de simbolismul literar, intermediate de pasiunea pentru versurile lui Baudelaire, Macedonski sau Bacovia, dar și de prietenia cu teore- ticienii români ai simbolismului (Ion Pillat sau Ion Minulescu), alături de aspirația pentru “stilul nou” (Jugendstil) vor genera în creația lui Theodorescu-Sion o eta- pă concretizată în operele perioadei amintite mai sus, printre care se regăsește și „Lux in tenebris lucet”. Cu un titlu mai mult decât declarativ pentru filonul simbolist, opera ne prezintă nu numai interesul lui Sion pentru spiritul curentului artistic și literar, ci și căutările în plan plastic ale pictorului nostru. Experimentul pointillist al neoimpresionismului îl atrage fără întârziere (cam în aceeași perioadă în care Opera reprodusă în “Noua Revistă Română”, vol. 8, nr. Mutzner, Ressu sau Dărăscu descopereau și ei teoriile divizioniste), iar rezultatul se 2-3, 18-15 aprilie 1910, la pag. 20. vedea în operele create în jurul lui 1910 – alături de opera de față, “Nevermore”, “La arat”, “Iarna”, “Hamali turci”, “Portret de lipoveancă” (vezi Doina Schobel, catalog expoziție Ion Theodorescu-Sion, Muzeul de Artă al R.S.R., București, 1971). În majoritatea operelor regăsim un interes ridicat pentru decorativ, efectul “ornamental” fiind și cel ce îl apropie de caracterul alegoric al Jugendstilului, evident interpreta- tă într-o manieră personală, a se vedea multitudinea influențelor ce se contopesc în “Lux in tenebris lucet” – paleta cezanniană (tonurile de albastru), tehnica pointillis- tă sub influența lui Signac și un anume decorativism ce amintește de compozițiile lui Klimt. (I.P.)

Bibliografie: PAVEL, Amelia, ”Theodorescu-Sion”, Ed. Meridiane, București, 1967 SCHOBEL, Doina, CLONARU, Hariton, ”Ion Theodorescu-Sion”, Ed. Meridiane, București, 1971

Opera reprodusă în “Luceafărul”, anul IX, nr. 11-12, 1 - 16 iunie 1910, Sibiu la pag. 280.

126 127 108 | Bărci la Balcic | 1924 ulei pe carton, 45 × 54,5 cm, semnat şi datat stânga jos, cu negru, „Ion Theodorescu Sion, 1924” € 8.000 - 14.000

128 Vasile Popescu A fost autodidact pentru o bună parte a începutului de (1894, București - 1944, București) carieră, stilul fiindu-i mult influențat de o primă călăto- rie la Balcic, în cursul anului 1923. Aici se reîntâlnește cu Lucian Grigorescu, intrând amândoi sub aripa lui Al. 111 Steriadi, care îi scoate la peisaj pe coas-tele dobrogene. A fost prieten foarte bun cu pictorul Petre Iorgulescu- Yor, alături de care a realizat și câteva călătorii prin țară, în căutarea unor surse pertinente de imaginar (Transilvania, Faraonari, Mangalia, Balcic).

Pod peste Sabar 109 | Case la Balcic Licitatia de Toamnă, Artmark ulei pe carton, 41 × 53 cm, semnat dreapta jos, octombrie 2011 cu negru, „Vasile Popescu” 15.000 € € 7.000 - 12.000

129 Jean Alexandru Steriadi Chiar dacă a fost educat la Belle Arte în București, con- (1880, București - 1956, București) solidarea artistică a lui Steriadi avea să survină în urma itinerariilor sale europene, anii petrecuți în Germania, dar mai ales în Franța fiind decisivi în acest sens. 77 Considerat atât în epocă, cât şi în critica contempora- nă un “impresionist de rasă”, Steriadi ocupă un loc special în tabloul artistic românesc. Alături de Dărăscu şi Lucian Grigorescu, pictorul este unul dintre artiştii care şi-au construit universul plastic în două spaţii germina- 110 | Mahoane la mal tive pictural, sudul Franţei şi coastele Balcicului. ulei pe placaj, 50 × 60 cm, semnat dreapta jos cu brun, „Steriadi” Cartierul tătărăsc la amiază € 8.000 - 14.000 Licitația de Impresionism și Postimpresionism, Artmark, septembrie 2010, București, 24.000 € Opera a participat la Expoziția Jean Alexandru Steriadi, Muzeul Național de Artă al României, București, 1999.

130 111 | Capul Caliacra | 1924 ulei pe carton, 33 × 40,5 cm, semnat dreapta jos, cu brun, „Jean Al. Steriadi” € 3.000 - 5.000

Pe verso, semnat, datat și localizat, în creion, “Jean Al. Steriadi, Kaliacra, (1)924”.

131 Ștefan Luchian Ştefan Luchian este, alături de Nicolae Grigorescu şi Ion (1868, Ștefănești - 1916, București) Andreescu, unul dintre întemeietorii şcolii româneşti de pictură. La graniţa dintre secolele XIX şi XX, Ştefan Luchian, receptiv la înnoirile artei europene, a fost cel mai semnificativ dintre artiştii care s-au opus acade- 10 mismului şi artei de salon, îmbogăţind arta româneas- că cu o pictură întemeiată pe tradiţiile şcolii româneşti. Colorist prin excelenţă, Ștefan Luchian acorda o grijă deosebită desenului, construind cu rigoare compoziţii- le. Din lecţia impresionismului a preluat tehnica armo- niei culorii pure, dar a respins ideea de a reda momentul, definit prin jocul luminii, căutând să singularizeze în arta sa ceea ce este permanent în lumea reală.

Două fete Licitația nr. 206, Goldart, aprilie 2013, București 300.000 €

112T | Bătrân pe strada Povernei | 1904-1905 Ştefan Luchian este, alături de Nicolae Grigorescu şi Ion Andreescu, unul dintre în- ulei pe pânză, 36 × 20,5 cm, semnat stânga jos, temeietorii şcolii româneşti de pictură. La graniţa dintre secolele XIX şi XX, Ştefan cu negru, „Luchian” Luchian, receptiv la înnoirile artei europene, a fost unul dintre artiştii care s-au opus academismului şi artei de salon, îmbogăţind arta românească cu o pictură € 35.000 - 55.000 întemeiată pe tradiţiile şcolii româneşti, inspirată din viaţa şi arta ţăranului român. Susţinător al libertăţii şi independenţei artei, respingând sterilitatea artei oficiale, se înscria în direcţia unei arte realiste şi progresiste. Era considerat, încă din timpul vieţii, reprezentatul spiritului modern în artă şi cel a cărui operă deschidea o nouă Proveniență: perioadă în pictura românească. colecția I. Racoviceanu, București. Întâlnirea cu Nicolae Grigorescu a constituit primul moment hotărâtor în forma- Opera a fost pictată în perioada în care Ștefan Luchian ţia artistică a lui Luchian, care spunea: „Tot ce ştiu am învăţat de la Grigorescu!”. locuia în strada Povernei nr. 8, casă în care a locuit între Opera sa reprezenta un nou început în pictura românească, prin ruperea de tradi- 1904 și 1906. ţia academică şi căutarea unei forme de expresie pentru propriile impresii vizuale, eliberate de orice constrângere. Luchian a găsit în opera înnoitoare a lui Grigorescu Opera a participat la expoziția societățiii Tinerimea revelaţia adevăratei picturi, prin care a putut să îşi întărească propria vocaţie, ca- Artistică, București, 1906 și este menționată și repro- racterizată de înclinaţia către libertate şi spontaneitatea expresiei. Ducând mai de- dusă în catalogul expoziției la cat. 35, sub titlul “Un parte lecţia înaintaşului său, a căutat să redea asecte grave ale realităţii româneşti, cerșetor”. într-un stil caracterizat de forme simple şi culori strălucitoare, inspirat de arta populară. Opera este reprodusă în articolul “Expozițiunea Tinerimii artistice”, A.Costin din “Literatura și arta Mai mult decât a asimila procedeele tehnice ale vremii, Luchian era preocupat să română”, anul 1906, pag. 79. le folosească pentru a adânci adevărurile umane şi a desprinde înţelesurile sociale ale evenimentelor. Credea în arta „cu suflet şi conştiinţă”, iar pentru el, aceasta nu Opera este reprodusă în “Ștefan Luchian. Pictură, pas- putea exista în absenţa dragostei pentru om şi pentru realitatea cuprinzătoare. L-au tel, acuarelă, desen”, catalog critic de Theodor Enescu, inspirat scenele din viaţa celor mulţi, care redau mişcările sufleteşti şi drama uma- prefață de Andrei Pleșu, Editura Institutul Cultural nă, din picturile lui Corot, Renoir, Daumier, Degas sau Toulouse-Lautrec. Conform Român, București, 2007, pag. 248. principiilor sale artistice, artistul era dator nu doar să vadă şi să reproducă ceea ce vede, ci să descopere şi să cerceteze în profunzime adevărul sufletesc al celor pe Opera este menționată în “Luchian”, Ionel Jianu, Petre care îi înfăţişa pictura, prin oglinda trăsăturilor lor. Comarnescu, E.S.P.L.A., București, 1956, la pag. 66. „Umanismul lui Luchian constă în convingerea că arta trebuie să mărturisească în Opera este clasată în categoria Tezaur a Patrimoniului orice clipă sufletul omului, sentimentul lui. Umanismul său, însă, nu înseamnă nu- Naţional Cultural Mobil, prin ordinul ministrului culturii, mai dragoste pentru om, ci şi înţelegere cât mai adâncă şi mai vie a suferinţelor şi a nr. 5181, din 24.11.2015. năzuinţelor umane, luptă pentru sprijinirea şi afirmarea dreptului la viaţă, a dreptului pe care îl are omul de a se bucura de valorile adevărate ale vieţii. Umanismul său, Ofertare în curs, în cadrul unei noi proceduri de ca adevăratul umanism filosofic, implică aşadar dragostea întemeiată pe cunoaş- preempțiune, conform adresei 3913/3 Octombrie 2018, tere, întregirea reciprocă a cunoaşterii şi a dragostei. Poziţia sa este un reflex vădit aferent prezentei vânzări prin licitație. al concepţiei umaniste pentru că el aduce omul în centrul artei sale, creând cele

132 133 mai adânci portrete şi autoportrete din pictura noastră, cele mai pline de sensuri şi dătătoare de cunoaştere a omului şi conferind până şi priveliştilor şi florilor tâlcuri adânc umane...” (Ionel Jianu, Petru Comarnescu, „Ştefan Luchian”, Ed. de stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1956, p. 109) Preocupat să redea traiul celor umili, Luchian se opreşte asupra unor aspecte din viaţa mahalalei şi a cartierelor din periferia Bucureștiului, pentru a mărturisi con- diţia de viaţă a oamenilor, afirmându-se ca pictor al peisajului urban. La începutul secolului, în pictura românească predomina interesul pentru peisajul rural, tema- tică instaurată de Grigorescu prin modelul său apreciat şi adoptat aproape în una- nimitate. Asupra vieţii citadine se aplecaseră înainte şi alţii, precum Theodor Aman, Grigorescu în unele lucrări, Sava Henţia sau Szathmari, dar la Luchian, reprezentarea oraşului constituie o preocupare majoră. Viziunea sa asupra mediului urban a devenit un model pentru pictori mai tineri, care aveau să continue în aceeaşi direc- ţie de observaţie a socialului: Steriadi, Tonitza, Bunescu şi alţii. Portretele de oameni nevoiaşi – florărese, spălătorese, vagabonzi şi muzicanţi, cerşetori, tăietori de lemne, lăcătuşi şi numeroşi copii – realizate în circa 10 ani, au valoarea de a reprezenta, fiecare, o categorie socială, alcătuind o galerie de tipuri umane pe care le cunoştea îndeaproape, alături de care a trăit şi ale căror suferinţe şi speranţe le-a ascultat mereu. Luchian pornea în reprezentare de la un sentiment dominant pe care îl dorea expri- mat prin portret, de la care decurgeau mijloacele de expresie folosite. Iar aceas- tă stare sufletească ce reprezintă de fapt nucleul lucrării, este o combinaţie între trăirile personajului şi fina lor receptare de către artist, prin care Luchian nu doar descrie starea de fapt a unui segment social, ci sugerează o atitudine faţă de acesta. El căuta să integreze personalitatea personajului, apropiindu-se înainte pentru a i-o descifra şi creând apoi formele plastice adaptate tonului ales. „Bătrânul din strada Povernei” descrie întocmai această manieră și, alături de opere ca „Tăietorul de lemne”, „Moș Nicolae cobzarul”, „După muncă spre casă” sau „Spălătoreasa”, ne oferă cu adevărat o viziune unitară asupra unui ciclu realizat în primii 5 ani de după 1900.

Bibliografie: CIOFLEC, Virgil, “Luchian”, Ed. Cultura Naţională, Bucureşti, 1924 COMARNESCU, Petru, „Luchian”, Ed. de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1955 COMARNESCU, Petru, „Luchian”, Ed. Tineretului, Bucureşti, 1965 DRĂGUŢ , Vasile, „Luchian”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1968 ENESCU, Theodor, “Ştefan Luchian şi spiritualul modern în pictura românească”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 2000 ENESCU, Theodor, “Ştefan Luchian: Pictură. Pastel. Acuarelă. Desen”, Institutul Cultural Român, Bucureşti, 2007 JIANU, Ionel, „Luchian”, Ed. Căminul Artei, Bucureşti, 1947

Opera este reprodusă în articolul “Expozițiunea Tinerimii artistice”, A.Costin din “Literatura și arta română”, anul 1906, pag. 79.

134 135 113 | Peisaj din Valea Prahovei pastel pe hârtie lipită pe carton, 43 × 29 cm, semnat dreapta jos, cu negru, „Luchian” € 15.000 - 25.000

Opera a participat la expoziția „Luchian și Independenții”, ArtSafari 2017, și este reprodusă în catalogul expoziției la pag. 109. Peisajele au reprezentat pentru Ștefan Luchian ocazia unor interpretari inedite și foarte personale a unui subiect atât de mul practicat încă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea în arta românească. Dus la cele- britate de către impresioniști, peisajul avea să intre în obișnuița picturală a lui Luchian mai târziu în carieră, cunoscând un apogeu în primul deceniu al secolului XX, și cu precădere în perioada 1908-1909. Atunci, la Brebu și la Moinești, pictorul, încă sănătos și atras de priveliști cât mai pustii și dezumanizate, lucrează două serii excepționale, atât în ulei, cât mai ales în pastel. Fluiditatea contururilor, delicateţea catifelată a naturii le-a evocat cel mai bine prin intermediul pastelu- lui. Motivul copacilor situaţi pe suprafaţa uşor înclinată a colinelor a fost abordat de multe ori de artist, atras de valorile sale decorative. Reinterpretat de mai multe ori în peisajul unduitor al Brebului, motivul copacilor emană o anumită simplitate, vizibilă mai ales în întrebuinţarea mijloacelor. Într-una din scrisorile către colecţionarul, criticul de artă şi prietenul Victor Cioflec, artistul spunea: „Subiect modest, redat cu atâta sim- plicitate, de te miri cum acele câteva tonuri pot să reverse atâta farmec. Poate pentru că e linişte, umbră, pace.” Dimensiunea peisagistică a operei sale - reflec- tată în lucrările realizate în lunile de vară în care a pictat la Brebu şi la Moineşti - ilustrează în mod desăvâr- şit sentimentul frumuseţii absolute şi al eternităţii pe care Luchian l-a simţit în faţa naturii. Şederea la Brebu i-a fost benefică lui Luchian, ajutându-l să-şi recapete puterile şi aducându-i împliniri în planul creaţiei.

Bibliografie: CIOFLEC, Virgil, „Luchian”, Ed. Cultura Naţională, Bucureşti, 1924 COMARNESCU, Petru, „Luchian”, Ed. de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1955 ENESCU, Theodor, „Ştefan Luchian: Pictură. Pastel. Acuarelă. Desen”, Institutul Cultural Român, Bucureşti, 2007

136 137 114 | Răsărit de soare pe mare | 1904 ulei pe pânză, 56,5 × 36,5 cm, semnat stânga jos, cu negru, „Șt. Luchian” € 25.000 - 35.000

Cel mai probabil opera a participat la expoziția per- Primului deceniu al secolului XX marca apogeul creației sonală Ștefan Luchian, decembrie 1904. În catalogul lui Ștefan Luchian pe toate planurile de exprimare artis- expoziției, la cat. 40-41 sunt menționate două opere tică. Peisajele și florile, alături de portret, au fost abor- intitulate „Răsărit de soare pe mare”, opera de față fiind date nu doar cantitativ, ci mai ales calitativ, lăsând foarte probabil una dintre cele două picturi. în urmă un deceniu de realizări artistice desăvârșite. Dorinţa de a se afla în natură a marcat una dintre Opera este reprodusă în catalogul „Peisajul Impresionist schimbările majore în viaţa sa, până atunci Luchian în pictura din România, la pag 57 și pe coperta acestuia, fiind obişnuit cu ritmul oraşului, simţindu-se conforta- Mircea Deac, Monitorul Oficial, 2009. bil în lumea cafenelelor bucureştene. În încercarea de a găsi adevărul propriei existenţe, s-a îndreptat instinc- Opera a participat la expoziția „Luchian și tiv către natură, care l-a ajutat să-şi recapete direcţia, Independenții”, ArtSafari 2017 și este reprodusă în cata- căutând să se afle tot mai des în mijlocul ei. Primele sale logul expoziției la pag. 44. ieşiri din Bucureşti au fost la Govora şi la Filipeştii-de- Pădure, în Prahova, în vara anului 1903, unde dorinţa sa Pe verso, autentificare olografă Jean Alexandru Steriadi. de a lucra era sporită de atmosfera simplă şi primitoa- re din casa verişoarei care îl găzduia şi de frumuseţea peisajului. În anii următori, Luchian va pleca verile să picteze în câte un loc liniştit din ţară, la întoarcere des- chizând câte o expoziţie cu operele realizate sub impe- riul bucuriei de a trăi în natură. Constanța și Techirghiol apăreau logic în itinerariile lui Luchian, problemele de sănătate aducându-l cu siguranță pentru curele bar- neare din Dobrogea. Cea mai însemnată călătorie la mare, care lasă și urme în plastica lui Luchian se consu- ma în vara anului 1904, când pictorul crea câteva pânze cu subiect marin. Câteva rânduri despre aceste lucrări cunoștem din relatarea pe care o făcea în primăvara lui 1905 însuși Virgil Cioflec, prieten, colecționar și prim monograf al lui Luchian. În rândurile din Luceafărul, Cioflec rememora discuția cu Luchian: „- De data asta, ai câteva marine... - O inundație întreagă, frate. Am adus aici toată Marea- Neagră! O sa înnec Bucureștii!.. Se dă puțin în spate, pleacă capul într-o parte, se uită lung. - Ce zici de verdele ăla, delicat, așa-i că-i fain? Mă, la mare să-l vezi ce cald și transparent e: parcă-i piper- ment! Și uite așa se mișcă, valuri! valuri!...”. Pasiunea pictorului, împărtășită amicului Cioflec, ne oferă informații despre una dintre cele mai rar întâl- nite subiecte în întreaga operă a lui Luchian - peisajul marin. Cele câteva opere realizate în 1904 rămân un ciclu unic, amintind de moștenirea impresonistă pe care pictorul lua contact în sejurul Parizian.

138 139 Rudolf Schweitzer-Cumpăna Artistul de origine germană a fost unul dintre cei mai (1886, Pitești - 1975, București) iluștri pictori ai satului românesc și ai lumii țăranului român, omagiul suprem adus lor observându-se în adăugarea numelui satului argeșean ce îi oferise primele surse de inspirație, "Cumpăna", la propriul său nume. Chiar dacă s-a educat în mediul nemțesc, urmând 50 cursurile Academiei Regale din Berlin, pictorul va fi 115 | Haiduc influențat în mod particular de specificitatea culturii ulei pe carton, 48 × 57 cm, semnat stânga jos, cu ocru, tradiționale românești, traduse printr-un limbaj pictu- „Schweitzer- Cumpăna” ral tipic, tributar impresionismului german. € 3.000 - 4.000 În vizită Licitația de Impresionism și Postimpresionism Românesc, Artmark, septembrie 2011, București, Opera a participat la expoziția retrospectivă Rudolf 40.000 € Schweitzer-Cumpăna, Muzeul de artă al R.P.R., București, 1957.

140 116 | Doi prieteni ulei pe carton, 76,5 × 80 cm, semnat stânga jos, cu brun, „Schweitzer-Cumpăna” € 3.500 - 5.500 Opera a participat la expoziția „Rudolf Schweitzer- Cumpăna-125 de ani de la naștere”, Muzeul Național Cotroceni, București 2011.

141 117 | Stradă din Atena | 1929 ulei pe pânză lipită pe carton, 50,5 × 65 cm, semnat şi localizat dreapta jos, cu roşu, „Schweitzer-Cumpăna, ATENA” Sejurul balcanic din cursul anului 1929 avea să fie tulburător pentru creația lui Schweitzer-Cumpăna, în special în câmpul limbajului pictural, reacție relevată de € 3.000 - 4.500 la primele peisaje lucrate sub influența noului figurativ. Fascinația luminii este cea care a cauzat o mutație valorică reprezentativă pentru compozițiile create de pictor începând cu acel an, de unde până atunci interesul său pentru țăranul român Opera a participat la expoziția restrospectivă Rudolf și viața acestuia îi coordonau aproape integral creația. Insulele grecești aveau să Schweitzer-Cumpăna, Muzeul de Artă al R.P.R, îi ofere fondul imaginar necesar unei reorganizări atât a paletei (tonurile irizante, București, 1957. puternice, folosirea uneori excesivă a albului), cât și a planurilor picturale.

142 118 | Zi de târg în piaţa din Sibiu | 1942 ulei pe carton, 35 × 43 cm, semnat dreapta sus, cu albastru, „Schweitzer-Cumpăna” € 2.000 - 3.000

119 | Studiu pentru Artemis | prima jumătate a anilor ‘30 ulei pe carton, 52 × 45 cm, semnat lateral dreapta, cu verde, „R. Schweitzer-Cumpăna” € 2.000 - 3.500 Schweitzer-Cumpăna va lucra în prima jumătate a anilor 30’ două panouri mari, cu subiect alegoric și tradițional pentru decorarea Palatului Regal. Uleiul de față este un studiu pentru unul dintre cele două panouri, și anume cel ce prezintă într-o viziune alegorică bogăția pământului. Vânătoarea și fertilitatea sunt prezentate în continuarea legendei lui Artemis, zeiță ale cărei însemne iconografice sunt arcul și săgeata, dar și Panourile realizate de Rudolf Schweitzer-Cumpăna, câinele de vânătoare. Palatul Regal.

143 120 | Român cu plugul | 1923 ulei pe pânză, 80 × 127,5 cm, semnat și datat dreapta jos, cu brun, „Schweitzer-Cumpăna, 1923” € 6.000 - 9.000

Opera a participat la expoziția “Schweitzer-Cumpăna - 125 de ani de la naștere”, Muzeul Național Cotroceni, București, 23 Iunie-31 August 2011 și este reprodusă în catalogul expoziției la pagina 52. Opera este reprodu- să în albumul “Peisajul impresionist în pictura română”, Mircea Deac, Editura Monitorul Oficial, 2009, la pagina 124. Opera este reprodusă în albumul “Salonul oficial interbelic”, martie-mai 2006, la pagina 128.

144 121 | Întoarcerea de la câmp | a doua jumătate a anilor ‘30 ulei pe carton, 70 × 100 cm, semnat stânga jos, cu brun, „Schweitzer-Cumpăna” € 7.000 - 10.000 Opera este reprodusă în revista “Arta și tehnica grafi- că”, caietul 4-5, iunie-septembrie 1938, la pag. 142, sub titlul “La drum”. Opera a participat la expoziția „Rudolf Schweitzer- Cumpăna-125 de ani de la naștere”, Muzeul Național Cotroceni, București, 2011.

145 Camil Ressu (1880, Galați - 1962, București)

Aișe Licitația de Vară, Artmark, iunie 2009, București 160.000 €

Studiile în preajma lui G.D. Mirea, în cadrul Școlii de Belle Arte din București, nu vor fi decât prima etapă evoluti- vă în cariera unui artist ce avea să influențeze nu doar pictura românească interbelică, ci și generații întregi de viitori artiști. Cu popasuri la München, dar mai ales la Paris, Ressu se va maturiza rapid, devenind încă îna- inte de Primul Război Mondial un nume de referință. A fost timp de aproape trei decenii profesor la Belle Arte, a condus Sindicatul artelor, iar după 1950 a devenit președinte de onoare al Uniunii Artiștilor Plastici.

122 | Ţărani din Vlaici ulei pe pânză, 60,5 × 51 cm, semnat dreapta jos, cu negru, „C. Ressu” € 4.000 - 6.000

Opera face parte din ciclul de picturi realizate de Camil Ressu pentru pregătirea compoziției „O înmormânta- re”, una dintre primele capodopere monumentale ale lui Camil Ressu. Opera de față reprezintă studii de țărani realizate în anul 1912, la Vlaici.

146 123 | Ţărăncuţă din Ardeal ulei pe carton, 64,5 × 49 cm, semnat stânga jos, în creion, „C. Ressu” € 6.000 - 9.000

147 124 | Odihnă la câmp ulei pe carton, 50,5 × 65,5 cm, semnat stânga jos, în creion, „C. Ressu” € 8.000 - 14.000

Opera a participat la expoziția “Interbelicii și continu- Deprins cu lucrul în plein air, Ressu își alegea cele mai interesante tipuri pe care nu atorii”, Muzeul Național Cotroceni, București, 2008 și doar le studia, ci le adâncea până când izbutea să pătrundă ceea ce era caracte- este reprodusă în catalogul expoziției la pag. 96. ristic și esential în fizionomia, în atitudinea și în gesturile lor. Își dorea să cunoască Opera este reprodusă în albumul de artă „Peisajul oamenii, urmărindu-le îndeaproape existența, obișnuințele, bucuriile sau tristețile. Impresionist în pictura din România”, Mircea Deac, Muncitorul câmpului va fi unul din personajele pe care le va îndrăgi și pe care îl va Monitorul Oficial, 2009, pag. 131. înfățișa deseori în apropierea pământului său dar și în preajma familiei. Simpatia sa pentru om, pentru realitate, pentru construcție îi vor servi artistului drept piloni pentru crearea unui stil artistic monumental. Forța expresivă a operei sale ia ființă din linia ce construiește formele, din tonurile calme de culoare și a contururilor ce oferă consistență materiei. În ambianța vieții de la sat, Ressu va realiza opere adân- ci, de pătrundere psihologică, dând viață unei înalte forme de artă, unde țăranul va fi surprins în adevărata sa realitate, muncind cu trudă glia, o trudă ce îi înnobi- lează existența. Prin monumentalitatea pe care o creează, artistul va realiza multe compoziții ce vor atesta această însușire. Una din ele este și opera Odihnă la câmp, o variantă a unei compoziții mai complexe, intitulată La câmp, al cărei studiu apare în monografia lui Theodor Enescu, fiind datat cu anul 1930 și făcând parte din colecția personală a artistului. La rândul ei, opera este o replică a temei Cosași odihnindu-se, realizată de Ressu în anul 1923, în satul Ilovăț, din Mehedinți, repro- dusă de asemenea în mai multe variante și studii. Subiectul temelor prezentate este reluat și de această dată. Activitățile și atitudinile personajelor sunt similare ca și în alte reproduceri, scena maternității, a cosașului, alături de personaje de toate vâr- stele ce iau parte la munca câmpului, activitate ce îi strânge pe toți ca pe o familie. (G.M.)

Bibliografie: Doina Schobel, Expoziția retrospectivă Camil Ressu. Pictură și grafică, București, 1981-1982 T. Enescu, Camil Ressu, Ed. Academiei Republicii Populare Române, București, 1958

Camil Ressu, Studiu „Odihna la câmp” (detaliu) Cabinetul de Stampe al Bibliotecii Academiei Române

148 149 125 | Peisaj din Vlaici ulei pe carton, 37 × 45,5 cm, semnat stânga jos, cu creionul, în pastă, „C.Ressu” € 5.000 - 7.000

150 126F | Dimineaţă la Vlaici Proveniență: ulei pe carton, 42,5 × 61,5 cm, semnat stânga jos, în colecția istorică Gen. Constantin Doncea (1904- creion, „C. Ressu” 1973). Constantin Doncea a fost membru supleant al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român € 4.000 - 6.000 (1948-1958), a deținut funcții de adjunct (ajutor de primar general al Capitalei din noiembrie 1947 până în februarie 1948, ministru adjunct la Construcții între 1948 și 1950), iar între 1956 și 1957 a fost ministrul Colectărilor în guvernul condus de Chivu Stoica. Opera este clasată în categoria Fond a Patrimoniului Național Cultural Mobil, prin ordinul ministrului culturii nr. 2680 din 24.11.2010.

151 Dumitru Ghiaţă (1888, Colibași, Mehedinți - 1972, București)

Târg la Mehedinţi Licitația “25 de Capodopere din colecții importante”, Artmark, aprilie 2012, București 18.500 €

Primele surse de influență demne de menționat în cariera și educația lui Dumitru Ghiață se regăsesc în per- soana lui Ion Cantacuzino și în cea a lui Arthur Verona, primul său profesor de pictură. Studiile la Paris, iar mai apoi colaborarea cu Jean Al. Steriadi îi vor oferi pictorului uneltele necesare pentru maturizarea și evoluția sti- lului ce îl vor propulsa în rândul celor mai valoroși creatori de frumos din spațiul autohton.

127 | Ulcior cu panseluţe ulei pe carton, 34,5 × 29 cm, semnat stânga jos, cu brun, „Ghiaţă D.” € 2.000 - 3.000

152 128 | Tufănele | 1930 ulei pe carton, 40,5 × 33 cm, semnat dreapta jos, cu albastru, „Ghiaţă D.” € 2.500 - 3.500

153 129 | Duminică în grădina Copou | 1951 ulei pe carton, 33 × 41 cm, semnat stânga jos, în creion, „Ghiață D.” € 1.800 - 2.500

Pe verso, semnat, datat și intitulat, “Teiul lui Eminescu, Copou, Iași, 1951, Ghiață D.”

130 | Natură statică cu mere şi ulcior ulei pe pânză, 38 × 50,5 cm, semnat dreapta jos, cu ocru, „Ghiaţă D.” € 1.500 - 2.500

154 131 | Peisaj din Baia de Aramă | 1943 ulei pe pânză lipită pe carton, 50 × 61 cm, semnat dreapta jos, cu negru, „Ghiaţă D.” € 2.800 - 3.500

Pe verso, semnat, intitulat şi datat, cu negru, “Ghiaţă D., Baia de Aramă, 1943”

155 Nicolae Tonitza Pictor, grafician, literat, critic de artă şi profe- (1886, Bârlad - 1940, București) sor, Nicolae N. Tonitza este una dintre personalitățile emblematice ale artei româneşti moderne. Cunoscut drept ”pictorul copiilor”, datorită portretelor de copil pe care le-a reprezentat prin prisma amintirilor pro- 11 priei copilării triste, marcate de neajunsuri şi violență în familie, Tonitza s-a conturat plastic drept unul dinte cei mai autentici reprezentanți ai expresionismului în arta românească modernă. Primul contact al lui Nicolae Tonitza cu arta a avut loc în Bârlad, oraşul său natal, 132 | Tătăroaică | 1938 unde în 1895 are o profundă revelație artistică văzând acuarelă şi creion pe hârtie, 28 × 16,5 cm, semnat și un desen de-al lui Nicolae Vermont expus în vitrina unei datat dreapta jos, în creion, „Tonitza, 1938” librării. € 1.000 - 1.800

133 | Pe gânduri Nud în iatac tuş şi laviu pe hârtie, 25,5 × 21 cm, semnat dreapta Licitația de Iarnă, Artmark, decembrie 2011, București sus, în peniţă, „Tonitza” 290.000 € € 1.200 - 1.800

132 133

156 134 | Nud cu spatele | 1938 135 | Tătăroaică | 1938 creion și accente de acuarelă pe hârtie, 34,5 × 26,5 cm, creion pe hârtie lipită pe carton, 30,5 × 17,5 cm, semnat semnat și datat dreapta jos, în creion, „Tonitza, 1938” și datat lateral stânga, în creion, „Tonitza, 1938” € 800 - 1.200 € 1.000 - 1.600

157 136 | Cuminţica | prima jumătate a anilor ‘20 peniță, grafit şi creioane colorate pe hârtie lipită pe carton, 20 × 16,5 cm, semnat dreapta sus, în peniță, „Tonitza” € 1.200 - 1.800

158 137 | Peisaj la Vălenii de Munte | 1922-1923 Tonitza ajungea în primăvara lui 1921 în Văleni, unde își ulei pe carton, 19,5 × 25,5 cm, semnat stânga jos, instala atelierul și casa, pe Strada Berevoiești, la nu- cu negru, „Tonitza” mărul 39. Pornind de la curtea casei din Văleni, Tonitza înfiripă printre celebrele portrete realizate în acești ani € 4.000 - 6.000 și câteva peisaje individualizate. Și priveliștile deluroa- se vor face obiectul câtorva pânze, unele pictate chiar la fața locului, altele de la fereastră sau din pridvorul locuinței.

159 138C | Afizé | 1938 ulei pe carton, 60 × 41 cm, semnat stânga sus, cu brun, „Tonitza” € 50.000 - 80.000

Timp de cinci veri și o iarnă, Tonitza va reveni la Balcic pentru a-i distinge și înțelege luminile, culorile, reliefurile și oamenii cu care se va împrieteni numaidecât. Micile comunități de tătari și turci ofereau nuanță locului și vor fi personajele care îl vor impresiona și care vor deveni în acești ultimi ani modele îndrăgite. Balcicul lui Tonitza va fi scăldat în tonuri luminoase de ocru, a cărui atmosferă o va surprinde în peregrinările sale de-a lungul falezelor fiebinți, a potecilor umbrite, ori a stradele- lor unde își întâlnea și modele. Într-o scrisoare adresată colecționarului Lehrman, expediată de la cafeneaua Ismail, unde obișnuia să își scrie corespondența, își con- fează bucuria de a-și fi format o echipă de 5-6 turcalețe mici, care veneau să îi pozeze regulat. Locuințele sale de la Balcic vor fi Casa Hagi Skendel, Cafeneaua Ismail, casa din strada I.C. Brătianu, nr 2, cea de la Căpitănia Portului sau casa lui Ismail Ebuleis Feyzula, a cărui fiică, Luftie o vom regăsi în multe din compoziții sau studii de portret. Alte modele pe care le va surprinde în insolitul oraș vor fi oamenii locului precum, Ali Mehmet, Rachiș Ali, plăcintarul Asim Selim, sau tinerele Demirná, Hamidé, Esbá, Gürli, Cadié sau Afizé ce vor domina vizualul tonitzian în ultimii ani de creație. Legătura dintre model și atmosfera locului este una esențială pentru Tonitza, acesta reuşind să sugereze prin simplitatea liniei profunzimea caracterului uman. După cum însuși artistul îndeamnă privitorul spre opera altor artiști, întoc- mai și opera sa trebuie privită cu aceeași sfiiciune pe care trebuie să o îmbraci pentru a pătrunde tainele celui care a creat, „îți trebuie însușirea de a te despersonifi- ca, spre a putea face să intre în tine altă lume sufletească superioară. Trebuie să te apropii cucernic și să asculți concentrat simfonia celui ce a săvârșit opera, în tăce- re mare și în singurătate. Nu vei întârzia să te simți furat de o înaltă și pură armonie, în care vei prinde rostul pauzelorși disonanțelor cromatice, vei sesiza candoa- rea unei forme care ți se părea defectă și vei dibui tâlcul ritmurilor literare, care cu o clipă mai înainte îți violentaseră retina” . Studiile acordate nudului implicau o conștiinciozitate deosebită în profesia artistilor întrucât publicul interbelic manifesta încă o pudoare palpabilă cu privire la acest mod de reprezentare transparen- tă a ființei umane. Un element caracteristic în reprezentarea nudurilor realizate la Balcic este prezența fundalului decorativ, unde artistul nu se reține în a adău- ga ocrul local, pe care îl umbrește, așternându-l în tușe mari și repezi, armoni- zând prin nuațele alese legătura dintre model și mediul ambient. Iubitor al luminii, Tonitza îi prețuiește prezența pe care o observă pretutindeni, dezmierdând

Nicolae Tonitza, Afize Licitația de Orientalism, Artmark, 2011, adjudecat pentru 160.000 €

160 161 formele și punând în valoare culorile în neșfârșite acorduri și niciodată aceleași. Modelul Afizé înfățișează încă o dată feminitatea orientală, scăldată în lumina sola- ră a Balcicului, fiind surprins într-un moment în care își întoarce privirea către con- templatorul său, care îi așterne pe pânză trăsăturile laguroase într-o spledoare de ocru cu urme de oranj. Ornamentarea veșmântului și a șalului ce o acoperă sumar, sunt reprezentate subtil, armonizând perfect cu tonurile calde utilizate la nuanțarea trupului, a cărui coloristică se aseamănă luminii lumânarilor de ceară cu refle- xe ce se prefac în semitonuri de nuanța mierii. Tonitza era atras de culorile nudului, destăinuind calitățile acestuia și elevilor săi, fiind de părere că „un nud strânge într-însul toată lumea din jur și apoi o împrăștie ca un mic soare” , dând naștere unor cromatici fără seamăn. Nudurile sale sunt învăluite într-o angelitate speci- fică, dovedind o conștiinciozitate trează unde primează voluptatea de a picta în detrimentul celei trupești, oglindind astfel undele unei feminități pure. Problemele care îl preocupau în studiul nudului erau grația și culoarea, definindu-le pe rând, ca una fiind „melodia ritmurilor liniare” iar cealaltă, „învăluirea simfonică în care va șerpui acea melodie” . Pe lângă graţie şi culoare, modele artistului sunt învăluite într-o franchețe a chipului şi a fiinţei întregi, lucru pe care Tonitza îl urmărea atunci când își alegea modele. Pe cele mai dragi, le amintea pe pânzele sale, însemnân- du-le numele în nuanțe de brun sau în tuș- Gürli, Rakiş Ali, Nazibé, Fatma, Cadrié sau Afizé. În Expoziția din 1938, de la Sala Dalles, alături de Șirato, Tonitza expunea 27 de lucrări printre care se aflau și 7 nuduri de turcoaice, 4 studii de spate și 3 tor- suri, realizate în ulei, de unde tindem să credem că printre ele se afla și încântătoa- rea Afizé. (G.M.)

Nicolae Tonitza, Afize Muzeul de Artă Constanța Bibliografie: BREZIANU, Barbu, ”N.N.Tonitza”, Ed. Academiei, București, 1967 BREZIANU, Barbu, “N.N.Tonitza”, Ed. Meridiane, București, 1986 CIUCĂ, Valentin, “Pe urmele lui Tonitza”, Ed. Sport-Turism, București, 1984 COMARNESCU, Petru, “N.N.Tonitza”, Ed. Tineretului, București, 1962 JIANU, Ionel, “Tonitza”, Ed. Căminul Artei, București, 1945

Nicolae Tonitza, Nud Muzeul de Artă Constanța

162 163 139 | Catrina supărată | cca. 1925 ulei pe carton, 69 × 45 cm, semnat stânga jos, cu brun, „Tonitza” € 35.000 - 55.000

Îi privește la joacă, la masă, când dorm și visează, în grădină, râde cu ei, le ascultă strigătele și chemările și se înduioșează când plâng. Fie că sunt fii ai unor țărani făgărășeni, din Ținutul Năsăudului, din Sâmbăta de Sus, din Dobrogea ori proprii lui fii, tema copilului va reprezenta o temă de studiu de adâncă profunzime pe care artistul Tonitza a vrut să o pătrundă, cercetând-o de aproape. Tema copilului îl va impresiona de foarte tim- puriu, începând cu anii 1912 când va surprinde primele inocențe în opere precum Joc de copii, Cap de fetiță, Ticuleana sau Bébé. Tema va fi măiestrită putin mai târ- ziu, în anul 1921, când se va muta cu familia la Vălenii de Munte pentru o perioadă de trei ani, timp ce îi va oferi prilejul unei atente incursiuni în lumea celor mici, atât a copiilor săi cât și a celor din preajma acestora pe care îi îndrăgi la fel de mult. Și-a surprins copiii încă din leagăn, de la primii pași, observându-le purtările și atitudinile, privirile sincere, reușind să redea pe pân- ză emoțiile simțite de un tată. Afecțiunea era aceeași și pentru ceilalți copii care îl îndrăgeau pentru micile daruri pe care le primeau, pentru jocurile la care participa adesea ori pentru zmeele înălțate. Îi scriau deseori, vârându-i pe fereastră între orele 6 și 8 ale dimineții și seara între orele 10 și 11 scrisori scurte, izbugnitoa- re, de un inedit cuceritor, prin care i se adresau ca unui prieten. Cei patru copii pe care îi avea aproape, Catrina, Petru, Irina și nepoțica Nineta îi vor inspira picturile, fiind cele mai îndrăgite modele ale sale de la care nu-și poate îndepărta ochii. În spatele casei de la Văleni se afla o livadă pe un mic deal, cu iarbă moale unde copiii obișnuiau să se joace, încurajați de tatăl care îi îndeam- nă să se plimbe desculți prin roua dimineții pentru a se înzdrăveni. La Văleni pictura artistului va cunoaște noi profunzimi, tematica se va îmbogăți iar paleta se va îmbrăca în noi străluciri și ecouri mișcătoare, pe care

164 165 le va păstra și le va reda și următoarelor opere. Nu doar în opera picturală își va exprima această înduioșare față de copii, ci și în cea scrisă, publicând la scurt timp după perioada Văleni două articole cu care îi îmbrățișa și pe celilalți copii mai puțin fericiți, aflați în suferințe nealinate, neputând rămâne indiferent. Îi zărește uneori în zdrențe, ori flâmânzi, trăind o mâhnire nedreap- tă. Îi observase și mai înainte, în 1916 când le dedica un album intitulat Din lumea celor umili, prezent la Expoziția de la Sala C. Pasajul Majestic, când expunea alături de Ștefan Dimitrescu. Pe chipurile micilor ființe sunt observate variate stări sufletești, de bucurie, de visare, de curiozitate și uneori- de suferință, de amă- răciune. Tema suferinței se relevă și în opera noas- tră, unde micuța Catrina este surprinsă în genunchi, desculță, în iarba moale presărată cu flori mici albăstrii, acoperindu-și ochii de mărgăritar cu o batistuță albă, pură ca sufletul ei. Coloritul și ambientul înconjurător ne prezintă noi valențe de culori și concentrări asupra purității și frăgezimii sufletului de copil, accentuând încă o dată tema tonitziană. (G.M.)

Bibliografie: Petru Comarnescu, N. N. Tonitza, Ed. Tineretului, București, 1962 Raoul Șorban, Tonitza, Ed. Meridiane, București, 1973 Expoziția N. N. Tonitza, Muzeul de Artă al R.P.R. București, 1964

166 167 Arthur Segal (1875, Iași - 1944, Londra)

Der Sundenfall Christie's 2009 228.595 € Arthur Segal este astăzi văzut drept un produs al culturii europene, barierele teritoriale fiind depășite de însuși artistul ce a activat cu succes în România, Germania, Elveția și Anglia. A fost atras de cele mai pertinente curente care i-au fost contemporane. A pictat influențat de impresionism și postimpresionism, s-a raliat secesionismului german, a fost expresionist, cohetând însă și cu teoriile dadaiste. În paralel cu cre- aţia artistică și-a exercitat şi talentul de teoretician al picturii, fiind un profesor de mare succes.

140 | Interior | 1911 ulei pe pânză, 28 × 20,5 cm, semnat și datat stânga jos, cu negru, „A. Segal, 1911” € 5.000 - 8.000

Opera a fost autentificată de către Dr. Pavel Liska.

168 141 | Flori de salcie | 1909 ulei pe pânză, 101 × 80,5 cm, semnat şi datat dreapta sus, cu albastru, „A. Segal, 1909” € 15.000 - 25.000

Proveniență: colecția istorică Hjalmar Gabrielson (1876-1949), Goteborg. Gabrielson, om de afaceri, mecena și colecționar de artă suedez, a fost un apropiat al grupă- rii Der Sturm și al mișcărilor avangardiste și constructiviste interbelice (germane și rusești), iar prietenia cu Arthur Segal avea să se concretizeze în prima jumăta- te a anilor ‘20, atunci când pictorul îi oferea consiliere în achiziționare unor opere de artă. Colecția Gabrielson avea să primească și un catalog și o expoziție în Berlin în cursul anului 1923, perioadă în care colecția cuprin- dea deja opere de Renoir, Cézanne, Chagall, Willumsen, Viking Eggeling, Kandinsky, Kurt Schwitters, El Lissitzky, Lászlo Mohology-Nagy, Oskar Fischer, Johannes Itten, Alexej von Jawlensky alături de circa 10 opere ale lui Arthur Segal. Pe verso, dedicație olografă în germană: “Herrn Hjalmar Gabrielson/ Göteborg/ mit freundlichen Grusse/ Arthur Segal”

169 Marcel Iancu A fost pictor, grafician și arhitect și a influențat în cei (1895, București - 1984, Tel-Aviv, Israel) mai bine de 60 de ani de carieră culturile a două nații. A colaborat cu gruparea Dadaistă, a coordonat principalele publicații românești interbelice ce s-au ocupat de avangardă și, alături de fratele său, a proiectat zeci de 24 clădiri în București. După 1941 a emigrat, devenind pro- motor al artelor și creator de școală, punând pe picioare atât colonia artistică de la Ein Hod, cât și viitorul muzeu Dada.

142 | Natură statică | 1960 Le petit bal à Zürich ulei pe pânză lipită pe carton, 35 × 50 cm, semnat Loudmer, noiembrie 2009, Paris dreapta jos, cu negru, „Ianco” 137.204 € € 2.500 - 3.500

170 Jacques Hérold Atras de mirajul suprarealismului, Herold se va dezice (1910, Piatra Neamț - 1987, Paris) destul de repede de preceptele instituite de Școala de Belle Arte din București, pe care o va abandona după doar 2 ani de cursuri. Contactul cu avangarda româ- 21 nească, prin colaborarea cu revista UNU, îl va conduce ulterior către Paris, unde se și stabilește. A lucrat cu Brâncuși, ajungând chiar asistent al său, a colaborat cu Brauner, Claude Sernet sau Benjamin Fondane și a fost integrat chiar și în gruparea suprarealistă din jurul lui 143 | Nu există niciun motiv | 1969 Andre Breton. ulei pe pânză, 54,5 × 65 cm, semnat dreapta jos, cu negru, „J. Herold” Iubitorii de cristal, Million&Associes, 2007 € 2.000 - 3.500 160.000 € Pe verso, semnat, datat și intitulat: “Herold, 1969, Il n’y a pas de raison”.

171 144 | Traces (mapă cu 8 gravuri) litografie, 65 x 50 cm (fiecare), semnat dreapta jos, în creion, „J. Herold”; numerotat stânga jos, în creion, 100/100 € 800 - 1.200

172 Victor Brauner (1903, Piatra Neamț - 1966, Paris)

Cazul straniu al domnului K, Calmels-Cohen, 2003, Paris 700.000 €

Victor Brauner a fost un artist al ideilor, inspirat de științele oculte, politică, psihologie și preocupat de hasidism, evenimențialitate, misticism și mai ales supra-realitate. Artistul a fost înțeles târziu, de către puțini oameni rafinați. Eugen Ionesco scria după moar- tea sa: ”Era inteligența însăși, umorul însuși, blândețea însăși; și avea aceeași dificultate de a trăi ca mine.” Profund marcat de prigoana din timpul războiului dar și de sărăcia în care trăiește, până în 1953, Brauner lucrează seria ”Retractaților”, lucrări marcate de un suprarealism existențial, în care introspecția joacă un rol purificator.

145 | Codex d’un visage | 1962 acvaforte, 48 × 36 cm, semnat și datata dreapta jos, în creion, „VICTOR BRAUNER”, 1962; numerotat stânga jos, în creion, „27/60” € 1.200 - 1.800

173 146 | Portret pentru mai târziu (Poetul Ion Minulescu) | 1928 ulei pe pânză, 73,5 × 60 cm, semnat dreapta jos, cu negru, „VICTOR BRAUNER” € 50.000 - 100.000

Proveniență: Fenomen de ruptură faţă de formele de artă consacrate colecția istorică Margit Brauner-Kosch; pană la momentul respectiv, avangarda internaţională colecția istorică Gogu Rădulescu; interbelică naşte odată cu primele schimbări survenite în timpul celui dintâi război mondial, când lumea cultu- Opera a participat la a doua Expoziție a grupului de Artă rală căuta răspunsuri noi, reevaluându-şi întreg siste- Nouă, București, 1929, sub titlul “I.M. Portret pentru mai mul de certitudini. Într-un moment de negare violentă târziu“, cat. 4. a trecutului şi de proclamare a noului, un rol deosebit de important în constituirea avangardei internaţiona- Domnul Samy Kinge a avut amabilitatea de a confirma le, l-au avut artiştii români, înainte de reîntoarcerea autenticitatea acestei opere. acestora în România şi de a pune bazele avangardei româneşti. Nume sonore atât în străinătate cât şi în România, precum Tristan Tzara, Marcel Iancu, Hans Mattis-Teutsch, M.H. Maxy etc. au contribuit la ceea ce vom numi fenomenul avangardist românesc şi al său debut „oficial” peste hotare. Noile idei şi noua artă a acestora au fost sprijinite şi lansate în cultura românească de un alt nume important, legat de publicaţiile „Simbol” şi „Contimporanul”: Ion Vinea, el însuşi avangardist în sfera poeziei. Alături de Ion Vinea şi alţii precum Geo Bogza, Paul Păun, Gherasim Luca, Gellu Naum, Ștefan Roll, un fervent susţinător al artiştilor avangardişti români a fost şi poetul Ion Minulescu. Spirit tânăr şi inovator, colecţio- nar de artă, acesta nu a fost doar un simplu prieten al mişcării de avangardă românească ci şi un mare critic de artă prin scrieri pertinente dedicate lui Pallady, Iser, Petraşcu, Brâncuşi etc. Pe perioada 1922-1940, când a ocupat funcţia de director general al artelor la Ministerul Cultelor şi Artelor, Ion Minulescu s-a dedicat sprijinirii mişcării de avangardă precum şi tuturor ideilor novatoare din România. Una dintre cele mai importante decizii ale sale a fost redeschiderea în 1924 a Salonului Oficial facilitând participarea artiştilor avangardişti. Ideile sale novatoare şi liberale şi le exprimă deschis prin publicarea, în acelaşi an, a unui manifest, în „Revista Celorlalţi”: ”Libertate şi individualitate în artă, părăsirea formulelor învăţate de la cei bătrâni, tendinţa spre ce este mai nou, ciudat, bizar chiar, a nu extrage

Victor Brauner, Portretul lui Ion Minulescu (detaliu) Casa Memorială „Ion Minulescu și Claudia Millian”

174 175 din viaţă decât părţile caracteristice, a da la o parte ce este comun şi banal (…), iată câteva din principalele ja- loane cu care cei câţiva au curajul să-şi însemne calea lor”. Însă cea mai interesantă mărturie a strânsei legături pe care Ion Minulescu a avut-o cu arta de avangardă este reprezentată de portretele poetului, creaţiile celor mai importanţi artişti avangardişti români. Realizate în manieră avangardistă, acestea poartă semnăturile lui Corneliu Michăilescu, Victor Brauner sau alţii. Personalitate mistică, cunoscut pentru adeziunea sa la fenomenul avangardist numit „suprarealism”, artistul român, cu origini evreieşti, Victor Brauner a contribuit la mişcarea sus amintită printr-o creaţie „autobiografi- că”, evidenţiindu-se atât prin libertate de expresie, cât şi prin marea bogăţie a subiectelor tratate. Traversând mai multe perioade de creaţie – constructivism, dada- ism, abstracţionism, suprarealism, universul lui Brauner marchează, de la o etapă la alta, propriile revoluţii interioare, ce-l incitau să caute de fiecare dată noi mijloace de expresie în transpunerea stărilor personale. De-a Victor Brauner, Personaje (1926) lungul tuturor perioadelor artei sale, Victor Brauner a colecție particulară arătat celor ce l-au admirat capacitatea de a depăşi propriile angoase, găsind o compensare în sfera imaginarului. Etapei iniţiale brauneriene, îi aparţine o viziune dominată de principii expresioniste şi de Art-Nouveau, împletite în mod armonios, căreia îi corespund mai multe lucrări, cu precădere portrete „făcute de Victor Brauner prietenilor săi, poeţi şi scriitori”, pe care, în perioada colaborării cu revista de avangardă „Unu” (1928-1931), le publică alături de alte desene şi tablouri ale sale. Înrudit din punct de vedere tematic cu tabloul intitulat „Poetul Geo Bogza arată capului său peisajul cu sonde” (nedatat [1929]), opera ce face obiectul acestei prezen- tări („Portretul poetului Ion Minulescu”), îşi află un co- respondent în lucrarea sus menţionată şi din punct de vedere stilistic. Pensulaţia generoasă de fundal, liberă,

Victor Brauner, Claude Sernet colecție particulară

176 177 caracteristică tabloului dedicat poetului Geo Bogza, se regăseşte şi în factura tabloului ce-l are ca protagonist pe poetul Ion Minulescu. Celor două opere le co- respunde acelaşi expresionism ca „punct de plecare”, căruia i se adaugă elemente iconografice pro-dadaiste. Atât tema decapitării (v. „Poetul Geo Bogza arată capului său peisajul cu sonde”) cât şi apariţia anumitor elemente-simbol (ex.: barca, v. „Portretul poetului Ion Minulescu”) – ce reprezintă o vădită aluzie la universul poeziei lui Minulescu - se înscriu în aceeaşi tendinţă a lui Brauner către o artă nouă, liberă, un pas decisiv pentru adoptarea suprarealismului de mai târziu. Efectul, ce dăinuie în fiecare linie-contur trasată de Brauner, caută să se contureze în maniera intuitivă de a portretiza, regândită în total alți termeni, dacă ne gân- dim la portretul realizat lui Minulescu în 1924. Pictura liberă, descătușată de tiparul “clasic” de construcție a proporțiilor, se relevă prin noua tipologie a portretului, introdus într-o înlănțuire simbolică, devenind astfel o manieră ce precede “introviziunea”. În 1926 Brauner anunța această trecere în pași repezi către o pictură de sinteză (dar și simbol) prin crearea unor compoziții (vezi “Personnage”) în care figurativul răspundea impulsu- rilor primare, astfel forma ca atare nu trebuia să mai respecte valența primordială de acuratețe. Portretul lui Ion Minulescu devine astfel ocazia unei reinterpretări pertinente, în special în discursul potretisticii brauneriene, făcând trecerea spre uleiurile anilor ’30, când majoritatea prietenilor pictați sunt introduși în noul dialog plastic.

Bibliografie: „Victor Brauner dans les collections du Musée National d’Art Moderne”, Centre Georges Pompidou, Paris, 1999 „Le Dessins Magiques de Victor Brauner”, Ed. Denoël, Paris, 1965 „Victor Brauner, écrits et correspondances, 1938- 1948”, Centre Pompidou, Paris, 2005 PANĂ, Saşa, „Sadismul adevărului”, Ed. Dacia, Cluj- Napoca, 2009 PAVEL, Amelia, „Victor Brauner”, Ed. Arc2000, Bucureşti, 1999 SARANE, Alexandrian, „Le centenaire de Victor Brauner”, Ed. ICARE, Bucureşti, 2006 SARANE, Alexandrian, „Victor Brauner”, Ed. Junimea, Iaşi, 2005 VELESCU, Cristian-Robert, „Victor Brauner d’après Duchamp”, Institutul Cultural Român, Bucureşti, 2007

178 Şi ce nebune vânturi spre mine te purtară, Ce barcă rătăcită te-aduse pân-aci?... „Acelei care va veni”, Ion Minulescu

179 147 | Triumful metafizicii | 1923-1935 ulei pe placaj, pictat în două etape, 1923 (peisajul postimpresionist) respectiv 1935 (personajul meta- fizic, ciotul, văgăuna), 32 × 41 cm, semnat, intitulat şi datat central dreapta, cu brun, „LE TRIUMPHE DE LA METAPHISIQUE, VB, 1935” € 15.000 - 25.000 Deseori în critica de specialitate s-a vorbit despre creaţia artistică a lui Victor Brauner ca despre o transpunere în propria artă a autobiografiei acestuia, cu evi- Opera este însoțită de certificat de autenticitate elibe- dente calităţi dialectice, mitologice, taumaturgice şi ontologice. Primul autor rat de Galeria Samy Kinge în data de 18 februarie 2011. care s-a ocupat de aceste aspecte a fost Alexandrian Sarane (Sarane Alexandrian, „Victor Brauner”, Ed. Junimea, Iaşi, 2005), filosof, eseist, critic de artă francez şi, nu în ultimul rând, prieten apropiat al artistului. Pictura lui Brauner este în primul rând o autobiografie, deoarece aceasta înfăţişează necontenit fiinţa, gesturile, faptele lui Brauner, cu ajutorul cărora acesta compune autobiografii imaginare. Aspectul dialectic al artei practicate de Brauner constă în permanenta contrapunere a două adevăruri: „esenţa unui lucru îşi are antie- senţa sa, nu ca un contrariu, ci ca fundament”, spunea Sarane. La baza majorităţii operelor sale stă mitologia. Actul creaţiei lui Brauner pleacă de la convingerea că în viaţa obişnuită există ceva sacru ce ar trebui conservat. Această idee este vizibilă prin prezenţa în opere a zeilor, eroilor şi a oamenilor care săvârşesc anumite fapte semnificative. Arta lui Brauner este terapeutică deoarece, în esenţă, aceasta repre- zintă proiecţia în imagini a unor angoase, conflicte interioare cu scopul de a stabili o soluţie de răspuns în temperarea nefericirii conştiinţei. În fine, universul braunerian prezintă aspecte legate de ontologia omului, deoarece reprezintă încercarea de a răspuntd unei chestiuni mai vechi şi anume „ce înseamnă a fi?”. Un capitol aparte în acest univers dominat de sfera subconştientului uman şi ro- lul jucat de acesta în geneza imaginii lui Brauner – un artist despre care s-a vorbit frecvent prin prisma apartenenţei la curentul francez al suprarealismului – îl repre- zintă etapa evident constructivistă, cu accente Art Deco, ce întregeşte trăsăturile unei personalităţi artistice mult mai complexe şi doar pentru o perioadă limitată, încadrabilă mişcării suprarealiste franceze. Constructivismul lui Victor Brauner trebuie observat în lumina unei viziuni artistice mult mai ample, la vremea respectivă, ce domina mişcarea românească de avangardă din anii 1924-1928. Acestei perioade îi aparţin lucrări, care prin maniera artistică, se apropie mai mult de arta lui Maxy, Marcel Iancu şi prea puţin de ideile avangardiste de la Paris. Deşi iniţial trage învăţăminte din arta lui Cézanne, constructivismul lui Brauner este mai mult legat de revista „Contimporanul” şi de ex- poziţia cu acelaşi nume, organizată în 1924, prin intermediul căreia a luat contact cu operele constructiviste ale lui Mattis Teutsch, Maxy, Arthur Segal. “Triumful metafizicii”, titulatura sub care Brauner a văzut finalitatea uleiului de față, prinde contur în discursul filosofic pe care pictorul l-a imaginat în căutările avangardiste. Valențele figurativului, ce e abordat ca liant către o sferă picturală supra- realistă, sunt decontextualizate prin înnoirea compoziției cu ajutorul unor simboluri tipic brauneriene, ce aveau să intre în bagajul stilistic după 1930. Angajarea mani- erei suprarealiste se relevă și în opera de față, unde Brauner semnalează “ideea”, sub masca introviziunii, amintind elemente-simbol: ciotul și văgăuna din prim-plan amintesc de cunoașterea operei lui Salvador Dali și totodată de reconfigurarea sim- bolului terestru; personajul substituie nevoia umanului, prezență obligatorie în operele de maturitate ale artistului, însă amintește și de micul ciclu al “Petit morpholo- gie” (conceput după 1934), în care meditația transcende forma. Bibliografie: „Victor Brauner dans les collections du Musée National d’Art Moderne”, Centre Georges Pompidou, Paris, 1999 PANĂ, Saşa, „Sadismul adevărului”, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2009 PAVEL, Amelia, „Victor Brauner”, Ed. Arc2000, Bucureşti, 1999 SARANE, Alexandrian, „Le centenaire de Victor Brauner”, Ed. ICARE, Bucureşti, 2006 VELESCU, Cristian-Robert, „Victor Brauner d’après Duchamp”, Institutul Cultural Român, Bucureşti, 2007

180 181 Ipolit Strâmbu (1871, Mărășești, Gorj - 1934, București) Student la București și München, expozant la Paris, Ipolit Strâmbu a revenit în țară în jurul lui 1900, când și-a început lunga carieră de profesor. În paralel, a 87 fost un fervent inovator, participând la înființarea Tinerimii Artistice și la revitalizarea coloniei artistice de la Baia Mare, după 1919. A organizat cursuri sera- le de pictură și a pus bazele unei școli de artă deco- rativă, numărându-se printre primii organizatori ai Muzeului Național de Artă Populară.

În grădină Licitația de Impresionism și Postimpresionism Românesc, Artmark, septembrie 2011, București 20.000 €

149

148 | La lumina lămpii | 1927 ulei pe carton, 33 × 32,5 cm, semnat şi datat dreapta jos, cu negru, „Strâmbu, 1927” € 1.500 - 2.500

149 | În grădină | 1918 ulei pe carton, 50,5 × 36,5 cm, semnat și datat stânga jos, cu brun, „Strâmbu, 1918” € 2.500 - 3.500

182 Mihail Simonidy (1870, București - 1933, Paris)

Peisaj romantic Licitația de Marine și marinărit, Artmark, 2014, Constanţa 20.000 € Formarea artistică a lui Simonidy ne îndreptățește să îl plasăm printre fruntașii simbolismului, cu o carieră ce surprinde trei decenii de activitate profundă în Franța și cu o prezență importantă în majoritatea evenimentelor artistice din Paris. Chiar dacă studiile le începe în țară, în preajma atelierului lui Theodor Aman, Mihail Simonidy avea să se îndrepte rapid către studiul în străinăta- te, câștigând bursa pentru Paris la doar 3 ani distanță, în toamna lui 1891. Pregătirea în atelierele Academiei Julian în preajma lui Gabriel Ferrier aveau să îi aducă admiterea la Școala de Belle Arte din Paris (1893), dar și elementele necesare unei cariere de succes.

150 | Nud ulei pe pânză, 65 × 82 cm, semnat stânga jos, cu negru, „Simonidy” € 4.000 - 6.000

183 Theodor Pallady Parisul a reprezentat un adevărat magnet pentru (1871, Iaşi - 1956, Bucureşti) Theodor Pallady, care până în 1939 își va petrece zeci de ani în capitala Franței. Modernist pur, în relație continuă cu colegul și tovarășul Matisse, Pallady a creat un univers pictural realist, coordonat totuși de introspecție, 34 tipic unui artist hipercelebral. Atras de personajul feminin, ce devine motiv universal, cât și de compoziția de interior - natura statica, propriul atelier. Pallady transpune subiectele preferate într-un regim estetic asceti- zat, cu o paletă și o tehnică simplificate.

Nud cu eșarfă galbenă Licitația nr. 406, Alis, martie 2007, București 75.758 €

151 | Pe gânduri Laitmotivurile de interior ale lui Pallady transpuse într-un climat de fiecare dată ulei pe carton, 67,5 × 52 cm, semnat dreapta jos, intim, vor fi adesea reluate de artist și înnobilate de fiecare dată cu noi taine. În cu brun, „T. Pallady” această categorie intră și scenele sale de gen, unde modelele sunt surprinse de multe ori introspectiv, sugerând trăiri interioare. Reluarea acestor laitmotivuri îl € 30.000 - 40.000 vor descrie pe Pallady ca pe un desăvârșit pictor de interior. Atmosfera intimă îl va atrage mai mult decât un plein-air luminat, atmosferă în care își va construi gândit și ordonat decorul încăperii sale. Cu un spirit constructiv își va așeza atent fiecare detaliu al operelor sale, canapeaua sau fotoliul, măsuța decorată de vaze cu flori pe care va sta, aproape mereu, o carte de Baudelaire sau Mallarmé, inspiratorii reverii- lor sale. Ca și la naturile statice, își rezervă timp pentru a-și ordona obiectele, măr- turisind că de multe ori îi trebuiau câteva zile chiar pentru a-și compune un tablou, pe care îl picta apoi în doar câteva ceasuri. Încă din primele sale expoziții, Pallady își va dezvălui această aplecare spre pictura intimă, de interior. În această pictu- ră își va prezenta personajele sale, cu precădere feminine, încercând să le pătrun- dă tainele. Surprinsă într-un spațiu intim, femeia se va înfățișa nostalgică, deseori cu pleoapele căzute, respirând liniștea din încăpere. De cele mai multe ori, Pallady urmărește nevoile compoziției, ale picturii sale mai mult decât trăsăturile foto- grafice ale modelelor sale, asemănarea pur realistă nefiind unul din interesele sale. Același lucru îl simte și pentru aspectul plastic pe care îl părăsește în detrimentul unui aspect absolut artistic, definindu-se pe sine artist, nu doar pictor. Considerat de critica vremii un maestru al artei moderne, Pallady infirma numaidecât păre- rile, anunțând că nu este un modern, ci este din toate timpurile, reliefând astfel năzuința artei sale asupra vremelnicului. Încercând să pătrundă enigmele sufletului feminin, plin de taine și nostalgii, va reda femeia într-un mediu învăluit de o croma- tică poetică, unde lumina însăși este o însușire a tonului. Reușește să sensibilize- Theodor Pallady, Femeie în interior ze materia și să creeze o ambianță unică prin corespondențe de culoare, printr-un Licitația colecției Cella Delavrancea, Artmark, 2016, ritm ordonat al liniilor și al formelor, creând o construcție echilibrată, atent măies- adjudecat pentru 42.500 € trită. Pe gânduri este o înfățișare-laitmotiv unde personajul este redat într-o ușoară stare de nostalgie, într-un interior palladian intim, pictat în tonuri armonice, însoțit de atmosfera unei poezii baudelairiene, lăsându-și imortalizate gândurile și privirea de artistul surprinzător de lăuntric. (G.M.)

Bibliografie: Șorban Raoul, Theodor Pallady, Ed. Meridiane, București, 1975 Jianu Ionel, Pallady, Ed. Căminul Artei, București, 1944

184 185 152 | Natură statică cu narcise și oglindă | 1939-1940 ulei pe pânză lipită pe carton, 60 × 48 cm, semnat dreapta jos, prin zgrafiere, „T. Pallady” € 20.000 - 30.000

Opera a participat la Expoziția Theodor Pallady, Ateneul Român, mai 1940, la cat. 144, conform inscripției de pe verso, Y 144-12. Opera a participat la Expoziția „Natură statică” (grafică, pictură), Muzeul Colecţiilor de Artă, iunie 1994. Opera a participat la Expoziţia „Valori artistice repre- zentative din colecţii bucureştene”, Muzeul Colecţiilor de Artă, Bucureşti, 2002.

Theodor Pallady, Natură statică de atelier Licitația de Iarnă, Artmark, 2013, adjudecat pentru 32.500 €

186 187 153 | Strada Sfântul Ionică | 1944 -1946 acuarelă şi creion pe hârtie lipită pe carton subţire, 22 × 19,5 cm, semnat stânga jos, în creion, „TP”; localizat dreapta jos, în creion, „Strada St. Ionică nou” € 600 - 900

154 | Ambarcaţiune pe Sena ulei pe carton, 35 × 29,5 cm, semnat dreapta jos, în creion, „T. Pallady” € 4.000 - 6.000

188 Francisc (François) Gall Chiar dacă primul contact serios cu pictura îl are în (1912, Cluj-Napoca - 1987, Paris) preajma expresionistului Aurel Popp, François Gall va deveni unul dintre reprezentanții ultimului val al impresionismului francez. Cu studii inițiale în cadrul Academiei de Arte Frumoase din Roma, pictorul alege calea Parisului în 1936, înscriindu-se la Belle Arte, unde îl va cunoaște pe André Devambez, care îi va deveni cel mai important mentor.

Balerină legându-și șireturile Spring Auction, Dobiaschofsky Auktionen, aprilie 2010, Berna 53 38.797 €

156 | Pregătiri de cursă la Auteuil pastel pe hârtie, 46 × 58 cm, semnat stânga jos, în creion, „F. Gall” € 500 - 800

155 | Moulin de la Galette (Montmartre) ulei pe pânză, 24 × 33 cm, semnat dreapta jos, cu negru, „F. Gall” € 1.000 - 1.600

189 Janos Thorma Artistul de origine maghiară s-a mutat împreună cu (1870, Kiskunhalas, Ungaria - 1937, Baia Mare) familia la Baia Mare, în anul 1884. Acolo a urmat, între 1887 şi 1888, cursurile lui Bertalan Székely, la Şcoala de desen după model. Continuă studiile la München, cu Simion Corbul (Simon Hollósy),pentr a le finaliza la 104 Academia Julian din Paris, avându-i profesori pe Henri Bramtot şi Louis Doucet. A fost unul dintre fondatorii Coloniei de la Baia Mare, între 1902 şi 1927 fiind profesor şi administrator al Şcolii libere de la Baia Mare. Pictura sa parcurge, de la naturalismul primelor încercări, drumul către plein air şi impresionismul ultimei perioade, trecând prin momente de apropiere de romantismul german ori de clasicismul francez. 157 | Lecţia de desen Primăvară la Nagybánya ulei pe carton, 34 × 50 cm, semnat dreapta jos Licitația 17, Kieselbach Gallery, 2001, Budapesta cu negru, „THORMA” 16.040 € € 2.000 - 3.000

190 Nicolae Grant Al 11-lea copil al familiei, Grant a avut posibilitatea de Lucia Dem. Bălăcescu (1868, București - 1950, Câmpulung Muscel) a-și alege drumul în viață, beneficiind de un bun sta- (1868, București - 1950, Câmpulung Muscel) tut social și financiar. Educația primară și secunda- ră o primește în Franța, însă studiile de pictură le face în țară, sub îndrumarea marilor Aman și Tattarescu. 91 Setea pentru cunoaștere îl va conduce pe artist către Fontainebleau, unde descoperă pictura în plein-air. Anii petrecuți în Franța îi vor oferi lui Grant, în plus față de calitatea studiilor, și oportunitatea descoperirii unor locuri relevante traseului său plastic, precum Bretania, unde va picta timp de mai mulți ani.

Printre flori Licitația nr. 434, Alis, aprilie 2008, București 19.444 € Șalvarii galbeni Licitația de Marine, Artmark, 2010, București 6.500 € 158 | Flori de primăvară ulei pe pânză, 65,5 × 54 cm, semnat dreapta jos, A luat lecții în particular cu Eustațiu Stoenescu și cu negru, „n.Grant” Gheorghe Petrașcu, plecând la îndemnul celui dintâi la Paris, unde în perioada 1919-1922 a trecut în stagii € 1.200 - 1.800 diverse prin toate cursurile academiilor de pictură pariziene. După debutul din 1926, pictorița avea să devină o autoritate. În 1928 artista obține Premiul I al Salonului 159 | Papagal și mere | 1943 Oficial de pictură la București, în 1929 Medalia de bronz ulei pe pânză, 49 × 60,5 cm, semnat și datat central jos, Opera a participat în expoziția “Interbelicii și con- la Expoziția Internațională de la Barcelona, 1937 Medalia cu brun, „LDB, (1)943” tinuatorii”, Muzeul Național Cotroceni, în perioada de argint la Expoziția Internațională de la Paris, 1939 18 mai-20 iunie 2008 și este reprodusă în catalogul Premiul I ”I. G. Pallade” al Academiei Române, iar în 1974 € 1.200 - 1.800 expoziției la pag. 94. marele premiu “Ion Andreescu” al Academiei Române. 159 158

191 Gheorghe Petraşcu Fratele criticului de artă Nicolae Petrașcu, Gheorghe (1872, Tecuci - 1949, București) Petrașcu l-a cunoscut pe primul său mentor - Nicolae Grigorescu - chiar prin intermediul fratelui. Petrașcu inițiază primul itinerar de călătorii tot sub influența maestrului impresionist, descoperind astfel orașele din 37 Bretania. Călător înfocat, pictorul a fost atras în special de peisajul francez și cel românesc, însă Veneția pre- zintă vedutele cele mai insolite.

Veneţia Licitația Alis, octombrie 2011 66.744 €

160 | Natură statică cu pere şi carte | 1940 Din momentul debutului său artistic din anul 1900 şi până în ultimele clipe de cre- ulei pe pânză, 27 × 46 cm, semnat stânga sus, cu aţie (1942), Gheorghe Petraşcu şi-a petrecut viaţa în faţa pânzelor sale, pe care a roșu, în monogramă, „GP”; datat dreapta sus, cu roşu, aşternut, cu măiestria specifică unui iscusit meşter al metalelor preţioase, culorile „(1)940” smălţuite sau catifelate, impunându-se pe cele mai importante simeze şi seducând de fiecare dată privitorul sensibil şi cunoscător. Inspirat din realitatea exterioară, € 15.000 - 25.000 Petraşcu transpune în operele sale, motivele supuse unui proces de interioriza- re, ridicând la rang de capodoperă obiecte aparent lipsite de importanţă. Instinctul său artistic îl ajută să elaboreze adevărate spectacole picturale, să ofere străluciri Opera a participat la expoziția “Valori artistice repre- eterne materiei picturale, să transforme banalitatea cotidiană în surse de visare, o zentative din colecţii bucureştene”, Muzeul Colecţiilor celestială magie cromatică. de Artă, Bucureşti, 2002. Asemeni lui Cézanne, Van Gogh, Andreescu, Luchian, Tonitza, Gheorghe Petraşcu are capacitatea de a trece printr-un proces de metamorfozare, o simplă oală smăl- ţuită, obiectele obişnuite de pe masa din propriul atelier, interioarele cu colţuri intime, zidurile patinate de ani, preocupat de a revărsa tumultul paletei cromatice, în strânsă corespondenţă cu propriul temperament, adunând cristale de lumină pe materia saturată de pastă. Cuvintele poetice ale lui Tudor Arghezi întruchipează poate cel mai bine misterul artei lui Petraşcu: „... ulceaua isca din sine mii de închi- puiri fragede şi aduceri aminte. Soarele o sufla cu aur pe dinlăuntrul grosimii şi ea trăia ca o ureche albă prin urzeala căreia mijeşte o umbră de sânge. Apoi zugrăveala ce-o încingea pe dinafară (...) adaogă ulcelei, în chipuri topite, de ţesături de ape şi ierburi, o împletitură de gânduri şi de nădejdi.” („Ulcica de porţelan”) O împletitură de gânduri interioare, exprimate prin culoare, se ţese şi prin opera „Natură statică cu pere şi carte”. Într-un ansamblu coerent, logic, artistul adună la un loc, pe un ştergar alb străbătut de dungi intersectate, câteva din obiectele sale devenite recurente, dând astfel naştere unui tablou dominat de scânteierea fermă a fructelor mature din centrul compoziţiei, cărora li se subordonează, într-un reuşit echilibru cromatic şi compoziţional, o pară şi o carte, în cele două extremităţi ale primului plan. Preţiozitatea coloritului şi voluptatea materiei operei prezente sunt note definitorii pentru întreaga creaţie petraşciană, transformând o natură statică într-un cadru de nestemate.

Bibliografie: COSTESCU, Eleonora, „Gheorghe Petraşcu”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1975 ENESCU, Theodor, „G. Petraşcu - Sentimentul permanent al marii tradiții picturale” în SCIA XX/1973, A.P., Ed. Academiei, Bucureşti, 1973, pp. 95-129 FLOREA, Vasile, ”Petrașcu”, Ed. Meridiane, București, 1989 OPRESCU, George, ”Gheorghe Petrașcu”, Ed. Meridiane, București, 1963

192 193 161 | Casă ţărănească din Târgovişte | anii ‘20 ulei pe lemn, 27 × 38,5 cm, semnat dreapta jos, cu negru, „G. Petraşcu” € 7.000 - 12.000

194 195 162 | Peisaj la Târgu Ocna | 1912-1913 ulei pe pânză, 65 × 55,5 cm, semnat și localizat stânga jos, cu negru, „Şoseaua Slănic, T. Ocna, G. Petraşcu” € 12.000 - 18.000

Proveniență: colecția Gheorghe Dima (1847-1925), compozitor, pedagog și dirijor român. Bagajul impresionist, primul relevant în drumul urmat de Petrașcu către un moder- nism raliat la reperele europene, a rămas, poate mai mult decât folosirea unor teh- Variantă pentru proiectul decorativ cu același subiect nici clasice, omagiul adus primului său maestru. Lumina și umbra vor fi astfel asimi- destinat Sălii Consiliului Tehnic al Ministerului Lucrărilor late unui complex pictural dezvoltat continuu, complex în care densitatea, volumul, Publice, comandat de ministrul Barbu Delavrancea în greutatea, materia într-un cuvânt, devin componentele ce traduc imaginarul con- perioada 1910-1912. ceput de Gheorghe Petrașcu. Pe verso, în creion, “Prietenului poet G. Dima, amintire Specificul operei de față ne îndreptățește să discutăm despre una dintre preocu- de la expoziția din 1913”. pările mai puțin evidente ale maestrului Petrașcu. Dacă ar fi să enumerăm etape- le și stilurile principale ale carierei artistului, am evidenția în special etapa inițială, post-grigoresciană, în care Petrașcu jongla peisajul prin prisma unui impresionism nediluat în formă și culoare, și etapa de maturitate, în care modernismul ține frâiele unei opere ce coincide cu cele mai însemnate creații ale spațiului autohton. Această preocupare anunțată mai sus consta în pictura decorativă, pictură ce apare în diverse momente ale biografiei lui Gheorghe Petrașcu. Într-o enumerare obiectivă și tehnică, această preocupare către arta decorativă poate fi identificată în expozițiile din 1900 (prima, de altfel), 1925, dar și cu ocazia unor comenzi sau pro-iecte personale (casa Petrașcu din piața Romană, sau ultima locuință a pictorului din strada Zambaccian nr.3). Opera de față este practic un document vizual a ceea ce avea să fie prima comandă decorativă pe care o primea Gheorghe Petrașcu la începu- tul deceniul doi al secolului trecut. La cererea lui Barbu Delavrancea, Ministru al Lucrărilor Publice în perioada 1910-1912, Petrașcu a executat o decorație menită să împodobească Sala Consiliului Tehnic Superior din proaspăta clădire a Ministerului, actualmente sediul Primăriei București. Lucrarea surprinde un subiect relevant ministerului, probabil la fel de proaspăta șosea Slănic, Târgu Ocna, așa cum o și inti- tula Petrașcu. Tratarea peisajului în perspectivă generoasă ne amintește de operele primului deceniu, rezolvarea tehnică fiind încă tributară unui registru cvasi-impresionist, desigur privit exclusiv prin maniera proprie dezvoltată de Petrașcu în acei ani de început. (I.P.)

Bibliografie: OPRESCU, George, ”Gheorghe Petrașcu”, Ed. Meridiane, București, 1963 SCHOBEL, Doina, CONSTANTINESCU, Paula, ”Expoziția de pictură Gheorghe Petrașcu”, Muzeul de Artă al R.S.R., București, 1972

196 197 163 | La apus | 1905 ulei pe pânză, 51 × 60,5 cm, semnat și datat stânga jos, cu negru, „G. Petrașcu, (1)905” € 8.000 - 12.000

198 Constantin Artachino Prieten bun cu Ștefan Luchian, coleg de generație și (1870, Giurgiu - 1954, București) partener în majoritatea acțiunilor întreprinse în domeniul artelor alături de acesta, Constantin Artachino este unul dintre numele de referință ale societății Tinerimea Artistică, societate ce schimba fața picturii românești 36 la început de 1900. Educat în stil academist, cu studii la München, Artachino va realiza o operă tributară unor concepții artistice clasice, fiind totodată adeptul unei arte dependente de comandă și clientelă.

Scenă din Dobrogea Licitaţia de Orientalism, Artmark iulie 2011, Constanța 67.500 €

164 | Trandafiri 165 | Natură statică cu gutui ulei pe pânză lipită pe carton, 36 × 27 cm, semnat ulei pe lemn, 26,5 × 35 cm, semnat de două ori dreapta dreapta jos, cu negru, „C. Artachino” jos, prin zgrafiere, „C. Artachino” € 700 - 1.200 € 600 - 900

199 166 | Peisaj din Deltă ulei pe placaj, 30,5 × 50 cm, semnat dreapta jos, cu negru, „C. Artachino” € 700 - 1.000

Opera a participat la expoziția “Peisajul în pictura românească”, Muzeul Național Cotroceni, București, 2002.

167 | Biserica satului ulei pe carton, 25 × 34,5 cm, semnat dreapta jos, cu brun, „Bălţatu” Adam Bălţatu € 1.500 - 2.500 (1899, Huși - 1982, București)

Sat pescăresc Licitația Galeria Numismatică, septembrie 2008, București 29.707 €

Chiar dacă a avut o carieră îndelungată, anii comunismului nu au fost cei mai benefici în moștenirea ce ne-a fost lăsată de pictorul Adam Bălțatu. Totuși, calitatea indiscutabilă a creației sale îl recomandă și îi certifică prezența în rândul celor mai importanți artiști autoh- toni, în special în ceea ce privește postimpresionismul românesc. Peisagist înfocat, Bălțatu a creat în cea mai mare parte a carierei într-un regim cromatic specific, fiindu-i deseori alipite etichete poetice datorită calității lirice a paletei sale.

200 168F | Margine de Iaşi Proveniență: ulei pe carton, 49,5 × 69,5 cm, semnat stânga jos, colecția istorică Gen. Constantin Doncea (1904- cu brun, „Bălţatu” 1973). Constantin Doncea a fost membru supleant al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român € 2.000 - 4.000 (1948-1958), a deținut funcții de adjunct (ajutor de primar general al Capitalei din noiembrie 1947 până în Opera este clasată în categoria Fond a Patrimoniului februarie 1948, ministru adjunct la Construcții între Naţional Cultural Mobil, prin ordinul ministrului culturii, 1948 și 1950), iar între 1956 și 1957 a fost ministrul nr. 2680, din 24.11.2010. Colectărilor în guvernul condus de Chivu Stoica.

201 169 | Margine de oraș ulei pe carton, 36 × 49 cm, semnat dreapta jos, cu negru, „Bălţatu” € 2.000 - 3.500

170 | Peisaj de vară | 1916 ulei pe lemn, 19,5 × 35 cm, semnat şi datat dreapta jos, cu negru, „A. Bălţatu, (1)916” € 1.500 - 2.500

202 171 | Odaliscă | 1927 ulei pe carton, 50 × 69 cm, semnat și datat stânga jos, cu brun, „Bălțatu, 1927” € 2.800 - 3.500

203