DOCSLIB.ORG

Nr. V Mai 2012

Total Page：16

File Type：pdf, Size：1020Kb

Download full-text PDF Read full-text
Nr. V Mai 2012 Responsabilitatea opiniilor, ideilor ºi atitudinilor exprimate în articolele publicate în revista Familia revine exclusiv autorilor lor. Numãrul este ilustrat cu reproduceri dupã lucrãri prezente în expoziþia Doi pictori veneþieni la Oradea: Marcello ºi Paolo Leoncini, vernisatã în luna mai la Muzeul Þãrii Criºurilor din Oradea Seria a V-a REDACÞIA: mai 2012 anul 48 (148) Traian ªTEF - redactor ºef Nr. 5 (558) Miron BETEG, Mircea PRICÃJAN, Alexandru SERES, Ion SIMUÞ Redactori asociaþi: REVISTà DE CULTURà Mircea MORARIU, Marius MIHEÞ, Aurel CHIRIAC Apare la Oradea Seriile Revistei Familia REDACÞIA ªI ADMINISTRAÞIA: Seria Iosif Vulcan: 1865 - 1906 Oradea, Piaþa 1 Decembrie, nr. 12 Seria a doua: 1926 - 1929 Telefon: 40-259-41.41.29; 40-770-850068 M. G. Samarineanu E-mail: Seria a treia: 1936 - 1940 [email protected] M. G. Samarineanu (Print) I.S.S.N 1220-3149 Seria a patra: 1941 - 1944 (Online) I.S.S.N 1841-0278 M. G. Samarineanu www.revistafamilia.ro Seria a cincea: 1965-1989 TIPAR: Imprimeria de Vest, Oradea Alexandru Andriþoiu Revista figureazã în catalogul publicaþiilor la poziþia 4213 din 1990 Idee graficã, tehnoredactare ºi copertã: Miron Beteg Ioan Moldovan Responsabil de numãr: Revista este instituþie a Mircea Pricãjan Consiliului Judeþean Bihor ABONAMENTE LA FAMILIA Revista Familia anunþã abonaþii ºi cititorii cã la abonamentele efectuate direct la redacþie se acordã o reducere semnificativã. Astfel, un abonament pe un an costã 60 de lei. Plata se face la sediul insti- tuþiei. De asemenea, se pot face abonamente prin platã în contul: RO80TREZ0765010XXX000205, deschis la Trezoreria Oradea. Abonamentul pe un an costã 72 de lei. Redacþia va expedia revista pe adresa indicatã de cãtre abonat. FAMILIA REVISTĂ LUNARĂ DE CULTURĂ Fondată în 1865 de IOSIF VULCAN DIRECTOR: IOAN MOLDOVAN CUPRINS Editorial Traian Ştef – Identitatea androgină vulgară 5 Asterisc Gheorghe Grigurcu - „Puterea magică a poeziei” 8 Tangenţe Alex. Cistelecan – Copii, călugări şi muzee 12 Fusion jazz & blues Daniel Vighi – Scene din copilăria lui Jimi Hendrix 17 Magistr(u)ale Luca Piţu – Cîntic de gest(ic)ă deşănţată 23 Solilocviul lui Odiseu Traian Ştef – Omul redundant 27 Replay @ Forward de Ioan Moldovan 29 Cronica literară Al. Cistelecan – Mircea Ivănescu – varianta Liiceanu 33 Dan-Liviu Boeriu – Acasă 37 Explorări de Mircea Morariu 41 Anchetele Familiei Iulian Boldea – Manualul şi canonul 45 Criterion Liana Cozea – Dublu exil 51 Ideea Ioan Buduca – Sein und Zeit – Sophia 57 Proza Florin Irimia 64 Mihai Hafia Traista 71 Ana Olos 75 Poeme Liviu Ioan Stoiciu 82 Robert Şerban 87 Gabriel Mager 90 Vasile Gh. Popovici 96 Alice Valeria Micu 98 Nicoleta Milea 101 Viorel Bucur 103 Lecturi după lecturi E.L.S.E. - Tabăra de creaţie de la Săvârşin, 2011 107 Mihai Nicoară – Inocent în povestea lui Plicu 112 Plastica de Aurel Chiriac 115 Cronica teatrală de Mircea Morariu 117 Cartea de teatru de Mircea Morariu 128 Revista revistelor 131 Confirmare de primire 133 Parodia fără frontiere de Lucian Perţa 135 Editorial Traian ªtef Identitatea androginã vulgarã Nu despre mitul androginului vreau sã vorbesc aici, ci despre un anumit fel de ambiguitate a condiþiei sociale a unora dintre noi pe care o numesc – destul de pretenþios sau preþios – identitatea androginã vul- garã. Aºa mi-a picat, dupã o cafea cu Miron Beteg ºi o trimitere a lui la studiul lui Mircea Eliade, Mefistofel ºi androginul. Mulþi dintre cei pe care îi întîlnim în miºcãrile noastre cotidiene, dintre cei pe care îi urmãrim pe scena publicã par a avea o condiþie am- biguã, sînt schimbãtori, sînt ºi-ºi, mai degrabã decît sau-sau, nu au lucidi- tatea, ca sã nu zic conºtiinþa, identitãþii lor. Adicã ei nu ºtiu ce sînt cu ade- vãrat, bãrbat sau femeie, cãrei etnii îi aparþin, dacã agreeazã ideile po- litice de stînga sau de dreapta, dacã aparþin unui neam, unui spaþiu geo- grafic specific. Toþi aceºtia au un anume comportament, se spune des- pre ei cã sînt unºi cu toate alifiile, cã sînt alunecoºi etc., adicã nu ºtii la ce sã te aºtepþi din partea lor. Evident, starea aceasta nu are nici o legãturã cu nostalgia unitãþii androgine, cu reconcilierea opoziþiilor care sînt în fiinþa lor, cu rezolva- rea acelei tensiuni a sfîºierii ºi despãrþirii. Dimpotrivã, cred cã la ei este vorba despre un handicap uman care se manifestã în relaþia cu ceilalþi ºi astfel influenþeazã patologic mediul social. De aceea spun cã este o iden- titate androginã vulgarã, pentru cã de fapt este opusul androginului, în sensul cã doar aparent, din cauza disoluþiei sale, a ºtergerii oricãror con- tururi, omul acesta pare un întreg în care toate, nu Totul, se împacã. Dacã ne referim, în trecere, la identitatea noastrã naþionalã, ea pare mereu în crizã tocmai din cauza acestui fel de locuitori ai Ro- mâniei. La fel ca alte lucruri, apoi, aceasta nu a mai fost învãþatã în con- diþii de libertate, rãmînînd tot o mistificare naþionalist-comunistã a pa- triotismului. Românul ambiguu nu are conºtiinþa identitãþii date de 5 Traian ªtef limbã, de loc, de credinþa spiritualã ºi moralã, de credinþele unei unitãþi de interese. Unii se bat cu pumnii în piept rebarbativ, alþii îºi urmeazã în tãcere propriul interes. Faptul cã ne putem declara apartenenþa etnicã dupã liberul nostru arbitru ºi dupã interesul de moment, dar mai ales cã practicãm adesea, în funcþie de circumstanþe minore, acest exerciþiu, este argumentul unei identificãri superficiale. Existã apoi acea categorie care nu se simte confortabil în nici o etnie. Mai ales în zonele de graniþã, cum sîntem noi aici, în Vest. Vezi un- guri pe jumãtate sau români pe jumãtate care sînt unguri sau români du- pã vecinãtatea mai confortabilã. Identitatea lor nu apucã sã se cristalize- ze, iar în fiinþa lor nu e vorba de împãcare, ci de tensiune continuã. Aceºtia sînt cei mai înfocaþi adversari ai celuilalt. Este interesant cum în satele mixte, cu români ºi maghiari, acolo unde identitatea s-a format prin coabitare ºi schimb cultural, propaganda naþionalistã nu este agre- atã ºi nu sînt votate partidele naþionaliste. ªi multe astfel de locuri sînt în Transilvania în timp ce la Bucureºti se practicã naþionalismul pentru cã ar fi pe placul ardelenilor. De fapt, e un mod de provocare ºi întreþi- nere a unor tensiuni în scopuri electorale. Un bun exemplu pentru identitatea noastrã îl oferã Ioan Slavici. Nu numai ca identitate naþionalã, ci ºi moralã, ca putere de a nu-ºi schimba credinþele, acceptînd atît închisoarea maghiarã de dinainte de 1918, cît ºi pe cea româneascã, de dupã 1918, fãrã a cere amabilitãþi. Nu poate exista o anume identitate în sinea noastrã ºi o alta mo- ralã, adicã a relaþiei cu ceilalþi. Societatea formatã astfel este schi- zofrenicã, ruptã, atomizatã, fictivã. Eu trebuie sã ºtiu despre mine ºi sã am sentimentul cã aparþin unei familii, unui neam – neam cu pãrinþi, fraþi, bunici strãbunici, veri, naºi, fini, din satul natal sau din alte locuri –unui anumit spaþiu specific mai extins, de exemplu Beiuºul meu, unei anumite provincii cu istoria ei, unei limbi, unei credinþe spirituale, unei patrii, sã-mi cunosc fondul de practici morale ºi politice articulate dupã principii. Toate acestea configureazã identitatea mea, dar ea nu existã în fapt decît în mãsura în care este recunoscutã de cãtre celãlalt. ªi nu este recunoscutã decît dacã mã pãstrez în aceastã identitate ºi dacã ºi celãlalt îºi are propria identitate. Atunci fiecare ºtim ce avem în comun ºi res- pectãm partea care ne diferenþiazã. Pe insul alunecos ºi ambiguu nu-l pot respecta pentru cã la el nu mã pot raporta. El nici mãcar un cu totul altul nu este, pentru cã nu are identi- tate, nu o are nici pe aceea de slugã. La el toate sînt amestecate haotic, fãrã sens, într-un gri anost, fãrã un capãt de care sã apuci, care ar trebui sã fie mîna întinsã. El are mîinile la spate. Le întinde doar pentru a vinde. 6 Identitatea androginã vulgarã Acesta ar fi marele bai în România de astãzi. Evenimentele din ulti- ma perioadã aratã cã ne conduc oameni fãrã identitate. Identitatea nu lasã posibil comerþul cu propria persoanã sau pentru propria persoanã. Dacã ai o credinþã ºi o vinzi, ºtirbeºti ceva din identitatea ta, dacã nu o ai, vinzi o minciunã. Dacã o ai, nu e nevoie s-o cumperi, dacã nu o ai, poþi cumpãra o etichetã pentru lipit pe frunte, dar cam cu scuipat. În ultima vreme ne-am procopsit cu un film, documentar se zice, care „documenteazã” cã nu ne tragem de la Rîm, ci Rîmul se trage de la noi. Televiziunile anunþã triumfãtor cã a fost datã peste cap istoria Ro- mâniei. Nu mai sîntem, adicã, europeni, cade moºtenirea noastrã latinã, creºtinã, ne cãutãm o altã identitate, una protocronicã, schimbãm fun- damentul formãrii noastre, pe cel al limbii noastre. O imensã prostie care îi entuziasmeazã pe prezentatorii de ºtiri lipsiþi de culturã ºi res- ponsabilitate. Reacþia istoricului Ioan Piso la toatã aceastã tevaturã mi se pare justã: Ideile care circulã pe internet nu sunt nicidecum „adevãruri tul- burãtoare". Ele sunt bazaconii comunistoide sau fascistoide care apar periodic în peisajul nostru subcultural. Politrucii sunt când foºti le- gionari notorii, ca Iosif Constantin Drãgan, când membri ai Comi- tetului Central al PCR, când generali în retragere, iar acum operaþiu- nea este condusã de chirurgul estetician milionar Napoleon Sãvescu de la New York, a cãrui meserie cinstitã ar fi sã mute nasuri ºi urechi ºi nu sã ne înveþe istorie. Scopul acestora este unul politic, urmând cu bunã ºtiinþã sau instinctiv ordinul lui Stalin: „Sã le iasã românilor din minte cã sunt latini!" Noi trebuie sã fim altceva decât restul europe- nilor, mai puri, mai puternici, mai geniali, noi sã ne aflãm la originea civilizaþiei, noi sã-i fi învãþat chiar ºi pe romani limba latinã ºi alte asemenea tâmpenii.
Load more

Recommended publications
  • Revista Istorică
    REVISTA ISTORICĂ SERIE NOUĂ TOMUL XX, NR. 3–4 mai–august 2009 S U M A R DICTATURĂ ŞI PRIGOANĂ EUGEN TOMAC, Rusificarea Basarabiei (1812–1945) ........................................................... 211 RADU TUDORANCEA, Grecia lui Ioannis Metaxas (1936–1941). Fundamentul şi natura regimului de la 4 august ................................................................................................. 221 OTTMAR TRAŞCĂ, Holocaustul în Ungaria. Studiu de caz: Ucraina Subcarpatică şi ghetoul din Munkács (I) .............................................................................................................. 229 FAMILIE ŞI SOCIETATE ILEANA CĂZAN, Urmaşii lui Petru Şchiopul şi Casa de Austria. Datorii şi procese .............. 261 NICOLETA ROMAN, Prostituţia în oraşele Ţării Româneşti (1829–1859) ............................. 277 ISTORICI ŞI OAMENI REPREZENTATIVI BOGDAN POPA, Biografia lui Aurelian Sacerdoţeanu: O reevaluare a surselor ..................... 291 PAUL GRIGORIU, Grigore Tocilescu între modernism şi tradiţionalism ................................ 299 EDUARD BAIDAUS, Mihail Hruşevski şi Istoria Ucrainei-Rusi ............................................ 309 ANGHEL POPA, Vechi familii româneşti din Bucovina: Popescul, Vască şi Baciu ................ 329 ORIENTUL ONIRIC LIVIU BORDAŞ, Originile monahismului oriental. Dora d’Istria, India şi ortodoxia la 1850 (II) ..... 337 „Revista istorică”, tom XX, 2009, nr. 3–4, p. 207–408 208 VIAŢA ŞTIINŢIFICĂ Conferinţa internaţională: „Promises of 1968”, Washington D.C., 6–7 noiembrie
    [Show full text]
  • Gli Emigrati Antifascisti Italiani a Parigi, Tra Lotta Di Liberazione E Memoria Della Resistenza
    DOTTORATO DI RICERCA IN Ventesimo secolo: politica, economia e istituzioni CICLO XXV COORDINATORE Prof. Mannori Luca Gli emigrati antifascisti italiani a Parigi, tra lotta di Liberazione e memoria della Resistenza. (M-STO/04) Dottorando: Tutore Dott.ssa Pavone Eva Prof. Rogari Sandro Coordinatore Prof. Mannori Luca Anni 2010/2013 1 Acronimi e Sigle AICVAS, Associazione Italiana Combattenti Volontari Antifascisti di Spagna APP, Archives de la Préfecture de Police de Paris ACS, Archivio Centrale dello Stato, Roma ACS, CPC, Archivio Centrale dello Stato, Fondo del Ministero dell'Interno, serie Casellario Politico Centrale ACS, G1, Archivio Centrale dello Stato, Fondo del Ministero dell'Interno, Pubblica sicurezza, serie G1: Associazioni ACS, K1B, Archivio Centrale dello Stato, Fondo del Ministero dell'Interno, Pubblica sicurezza, serie K1B: Comunisti estero, Francia ACS, DGPS, PP, C, Archivio Centrale dello Stato, Fondo del Ministero dell'Interno Divisione Generale Pubblica Sicurezza, Polizia Politica, fascicoli per materia, categoria C: estero ANARC, Association Nationale des Anciens Combattants et Amis de la Résistance, ANPI, Associazione Nazionale Partigiani d'Italia MAE, Ministero degli Affari Esteri, Archivio Storico Diplomatico, Roma ARAC, Association républicaine des anciens combattants BDIC, Bibliothèque de Documentation International Contemporaine CADI, Comité d'action et de défense des immigrés CEDEI, Centre d'etudes et de documentation de l'émigration italienne CGT, Confederation générale du Travail CGTU, Confederation générale
    [Show full text]
  • Des Étrangères Dans La Résistance
    1 M enika, O lga, I da et les autres… des étrangères dans la Résistance. « Cette distinction, monsieur le Président, je l’accepte au nom de toutes les femmes résistantes oubliées, celles dont on n’a jamais parlé, celles qui n’ont rien eu. » Cécile Rol-Tanguy1 lors de la remise de sa Grand Croix de la Légion d’honneur. Introduction Chaque année, une délégation d’Arcueillais et d’Arcueillaises se rend au cimetière d’Ivry pour l’hommage aux vingt-trois du groupe Manouchian2, membres de la MOI (Main d’œuvre immigrée), dont vingt-deux furent fusillés au Mont-Valérien le 21 février 1944. Or, à l’occasion d’une recherche sur les lieux où avaient habité les victimes arcueillaises du nazisme, nous avons découvert qu’une jeune femme, Menika Chilischi, qui avait habité 43 avenue Richaud à Arcueil, avait fait partie elle-aussi de la MOI. Arrêtée le 17 novembre 1943 à son domicile arcueillais par des policiers des brigades spéciales, mise dans les mains des autorités allemandes par la police française, elle fut transférée à Drancy, d’où elle partit pour le camp d’extermination d’Auschwitz par le convoi n°67 du 3 février 1944. Elle n’en revint pas. Juive roumaine communiste, Menika Chilischi était née le 9 novembre 1915 à Kichinev (Bessarabie) comme Ida Kiro née le 12 décembre Menika Chilischi. © Famille Stambul 1899 et Olga Bancic née le 10 mai 1912 dans cette même ville. La seule de ces résistantes étrangères dont le nom est encore connu est Olga Bancic. Elle était entrée aux FTP-MOI où elle assumait des missions de fabrication et de transport d’armes et d’explosifs.
    [Show full text]
  • Romanians of the French Resistance
    French History, Vol. 28, No. 4 (2014) doi:10.1093/fh/cru080 Advance Access publication 10 October 2014 ROMANIANS OF THE FRENCH RESISTANCE GAVIn BOWD* Downloaded from Robert Guédiguian’s film L’Armée du crime and Didier Daeninckx’s novel Missak have been recent reminders of the role of immigrants in the French Resistance. The fate of the ‘Groupe Manouchian’, twenty-two men and one woman executed in early 1944 (they were used in the Nazi propaganda campaign L’Affiche rouge), still resonates and provokes controversy, raising the issue of the silence which http://fh.oxfordjournals.org/ has often surrounded the place of foreigners in la France résistante. What is more, it raises the wider issues of the fate of many of the surviving résistants in post-war communist Eastern Europe and the potential conflicts between inter- nationalism, nationalism and ethnicity. This article seeks to address such issues by examining the largely overlooked involvement of Romanians in the French Resistance, and the significant role they played—well beyond their numerical strength—in both the struggle against the German Occupier and in the post- at University of North Dakota on June 5, 2015 war communist regime. If this could be seen as yet another example of l’amitié franco-roumaine—those strong political and cultural bonds that made of Bucharest a ‘petit Paris’ and of the French capital a place of pilgrimage and ref- uge—it also reveals a complex and sometimes tragic entanglement. An event such as l’Affaire Manouchian is rightly cited as an example of the ‘Vichy Syndrome’ described by Henry Rousso, where a nation’s reassur- ing self-image is shattered by the unbearable reminder of ‘la guerre franco- française’.1 But this resurgence of a past that ‘will not pass’ goes beyond the strictly national frame.
    [Show full text]
  • Download Full Text
    www.ssoar.info Recuperarea memoriei interbrigadiștilor și maquisarzilor români: Studiu de caz; Ion Călin (II) Burcea, Mihai Veröffentlichungsversion / Published Version Zeitschriftenartikel / journal article Empfohlene Zitierung / Suggested Citation: Burcea, M. (2013). Recuperarea memoriei interbrigadiștilor și maquisarzilor români: Studiu de caz; Ion Călin (II). Annals of the University of Bucharest / Political science series, 15(2), 123-148. https://nbn-resolving.org/ urn:nbn:de:0168-ssoar-398940 Nutzungsbedingungen: Terms of use: Dieser Text wird unter einer CC BY-NC-ND Lizenz This document is made available under a CC BY-NC-ND Licence (Namensnennung-Nicht-kommerziell-Keine Bearbeitung) zur (Attribution-Non Comercial-NoDerivatives). For more Information Verfügung gestellt. Nähere Auskünfte zu den CC-Lizenzen finden see: Sie hier: https://creativecommons.org/licenses/by-nc-nd/4.0 https://creativecommons.org/licenses/by-nc-nd/4.0/deed.de RECUPERAREA MEMORIEI INTERBRIGADI ŞTILOR ŞI MAQUISARZILOR ROMÂNI. STUDIU DE CAZ: ION C ĂLIN (II) MIHAI BURCEA RECALLING THE MEMORY OF THE ROMANIAN INTERBRIGADISTS AND MAQUISARDS. A CASE STUDY – ION C ĂLIN (II) Abstract This study depicts the biography of a young communist (Ion C ălin) who volunteered for the International Brigades in Spain, and thus it features – within the historiography of the topic – the destinies of the antifascist Romanian combatants. Since the vast majority of these combatants was composed of members and supporters of PCdR, the regime of popular democracy honored and glorified them after March 6, 1945, in the same vein as those Communist inlanders who were repressed by the “bourgeois regime”. The Romanian Communists who fought in the French Resistance received a similar treatment.
    [Show full text]
  • Institutul De Studii Istorice Si Social
    NR. INVENTAR: 3229 ARHIVELE NAŢIONALE SERVICIUL ARHIVE NAŢIONALE ISTORICE CENTRALE BIROUL ARHIVE CONTEMPORANE FOND INSTITUTUL DE STUDII ISTORICE ŞI SOCIAL-POLITICE FOTOTECA – Portrete INVENTAR 3414 u.a. Arhivele Nationale ale Romaniei PREFAŢĂ 1. Istoricul creatorului fondului - Institutul de Studii Istorice şi Social-Politice Institutul de Studii Istorice şi Social-Politice (I.S.I.S.P.) a devenit funcţional la 26 martie 1951, sub denumirea de Institut de Istorie a Partidului, având ca principal scop cercetarea şi (re)scrierea istoriei mişcării muncitoreşti, socialiste (social-democrate) şi comuniste din România şi din lume în conformitate cu propaganda oficială şi linia politico-ideologică a P.M.R./P.C.R. Relaţia Institutului cu Partidul Comunist este demonstrată prin directa tutelare a acestuia de către Comitetul Central al Partidului. Problema înfiinţării unui asemenea institut s-a discutat încă din anul 1950, când prin Hotărârea Biroului Politic al C.C. al P.M.R. nr.2/1950 s-a decis organizarea Institutului de Istorie a Partidului, însă noua instituţie şi-a început oficial activitatea un an mai târziu, la data de 8 mai 1951. Comitetul Politic Executiv al P.C.R. a hotărât la 22 martie 1966 transformarea Institutului de Istorie a Partidului în Institutul de Studii Istorice şi Social- Politice de pe lângă C.C. al P.C.R. Institutul era condus de un consiliu ştiinţific din care iniţial făceau parte şi unii dintre principalii lideri comunişti români: Gheorghe Gheorghiu- Dej, Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari Georgescu, Lothar Rădăceanu, Iosif Chişinevschi, Alexandru Moghioroş, Gheorghe Apostol, Constantin Pârvulescu, Ion Niculi, Leonte Răutu, Mihail Roller, Gheorghe Stoica, Sorin Toma, A.
    [Show full text]
  • L'affiche Rouge
    L’Affiche rouge Adam Rayski L’Affiche rouge Cet ouvrage est issu d’un texte écrit par Adam Rayski peu de temps avant sa mort. La ville de Paris tient à saluer sa mémoire et à remercier sa famille qui a permis cette réédition. Adam Rayski 2009 - Comité d’Histoire de la Ville de Paris - Tous droits réservés pour tous pays. Paris n’oubliera jamais l’Affiche rouge. Ses noms et ses visages, que l’oppres- qui, avec ce témoignage aussi précis qu’émouvant, a offert en partage aux nou- sion nazie et la collaboration de Vichy voulaient condamner à l’infamie, incar- velles générations le bien le plus précieux : la vérité de l’Histoire. L’oppresseur neront devant l’Histoire les valeurs de résistance, de courage et d’héroïsme. voulait frapper de sa main criminelle « l’Arménien », « le Juif hongrois » ou Les FTP-MOI menés par Missak Manouchian ont sauvé, par la plus sacrée des « polonais », « le communiste italien » et « l’Espagnol rouge ». Ne reste dans révoltes, non seulement l’honneur de notre pays mais aussi la conscience de nos cœurs que la figure magnifique d'hommes libres, dont la voix résonne à l’Humanité. travers les ténèbres par le chant d’Aragon : «Ils étaient vingt et trois quand les fusils fleurirent Patriotes face à ceux qui trahissaient la République, ces partisans devinrent Vingt et trois qui donnaient leur cœur avant le temps Français par le plus beau sacrifice – le combat pour la liberté et la dignité de Vingt et trois étrangers et nos frères pourtant l’Homme –, et méritent la reconnaissance et l’admiration éternelles de notre Vingt et trois amoureux de vivre à en mourir nation et de notre Ville.
    [Show full text]
  • L'affiche Rouge: El Grupo De Resistentes Dirigidos Por Missak
    !"#$$%&'()*+,-(.)(/)-*,0+)1()*(2%23(43(2)1%*%-%1+2)0+*)5%22#6)5#4+,&'%#4 !#)1(**+3#)7)+&,0#&%84)1()9*#4&%#)#):#4+2)1(/)(;<*&%3+)#/(:=4)(4);,4%+)1()>?@A) %:0/%&8)/#)&+423%3,&%84)1(),4)-+B%(*4+)&+/#B+*#&%+4%23#)0*(2%1%1+)0+*)(/):#*%2&#/)C<3#%4D)1() &/#*#)+*%(43#&%84)$#2&%23#D)0(*+)3#:B%<4)(/)2,*-%:%(43+)1(),4#)&*(&%(43()*(2%23(4&%#)3#43+) &+43*#)(/)%4E#2+*)4#F%)&+:+)&+43*#)(/)*<-%:(4)1()C<3#%4D)%423#/#1+)(4)/#)#43%-,#)&%,1#1) B#/4(#*%+)1()G%&'7H)9*#4&%#)I,(18)1%E%1%1#)(4)1+2)2(&3+*(2.),4+)#1:%4%23*#1+)0+*)(/) +&,0#43(D)I,()#B#*&#B#)3+1+)(/)4+*3()7)+(23()1()9*#4&%#)J3+1#)2,)&+23#)#3/=43%&#KD)7)+3*+) #1:%4%23*#1+)0+*)G%&'7H)L+4)/#)(43*#1#)1()M3#/%#)(4)/#)-,(**#)(/)>A)1();,4%+)1()>?@AD)2() #-*(-8)+3*#)F+4#)1()+&,0#&%84),B%&#1#)(4)(/)2,*(23()1()9*#4&%#H !"#$%&'()*+,-.,/&'+()',0(#1'2'3,40+'$,25, 256'&('()*+7,-89:;-89< !!+2)0*%:(*+2)#&3+2)1()*(2%23(4&%#)&+:(4F#*+4)0*+43+D)&+%4&%1%(41+)&+4)/#)$%*:#) 1(/)#*:%23%&%+D)&+4)/#)0#*3%1#)1()&+:B#3%(43(2)0#*#)N*#4)O*(3#P#)&+4)(/)$%4)1()&+43%4,#*)/#) /,&'#)1(21()/#)%2/#)(4)(/):%2:+)#P+)1()>?@AD)2%-,%(41+)(/)//#:#:%(43+)#)/#)*(2%23(4&%#) '(&'+)0+*)Q()N#,//())(/)>R)1();,4%+)(4)/#)OOLH))S#:B%<4)#)0#*3%*)1()(2#)$(&'#)2()0*+1,&() (/)#/%4(#:%(43+)&+4)/#)9*#4&%#)/%B*()1(),4#)0#*3()1()/#2)&+/+4%#2)$*#4&(2#2)&+:(4F#41+) 0+*)/+#2)T,(E#2)U<B*%1#2D)(/)V$*%&#)W&,#3+*%#/)$*#4&(2#)7)L#:(*X4)(43*();,/%+)7)#-+23+)1(/) :%2:+)#P+H)W4)9*#4&%#)/#2)0*%:(*#2)#&&%+4(2)1()*(2%23(4&%#)2+4)1()1%E(*2+)3%0+H)Y4#)1() /#2)0*%:(*#2)7)(4)0*%4&%0%+)(20+43=4(#2)2(*=)/#)1()*(&,0(*#*)7)+&,/3#*)#/-,4#2)1()/#2) #*:#2)#B#41+4#1#2)0+*)/+2)(;<*&%3+2)1(**+3#1+2H)Z3*#)&#2%)2%:,/3=4(#)&+4)(23#2)2(*=)/#)
    [Show full text]
  • 10-Lettre N°10 MRJ-MOI
    Numéro 10 - février 2014 laLETTRE Chapochnik Nathan dit Francis (1920-2009) Fils de juifs ukrainiens, il est né à Paris. Devenu ouvrier fourreur, dès 1938, il côtoie les Jeunesses communistes. En 1942, installé à Lyon, il entre en contact avec les Jeunesses communistes juives (devenues en 1943 l’Union de la jeunesse juive ou UJJ). Il participe à des actions clandestines (collages d’affiches, distributions de tracts dans les transports en commun, les cinémas…). En juin 1942, il est détaché auprès du groupe FTP-MOI qui devient en juillet, le bataillon Carmagnole et Liberté. Il est muté en mai 1943 dans le sud de la France. Blessé le 6 juin 1944, il interrompt ses activités mais poursuit l’instruction militaire de groupes de combat jusqu’à la libération de Marseille, le 15 août 1944. Ensuite, il s’engage dans l'armée française dont il démissionne en 1951 refusant de se battre en Indochine contre un peuple en lutte pour son indépendance. Durant les années où il vit à Paris, fidèle à ses convictions, il milite activement pour la paix en Algérie et se bat avec un très grand courage contre l'OAS. Ensuite, à Lyon, il milite pour la mémoire des résistants (97 morts au combat sur les quelques 200 membres de Carmagnole et Liberté), la justice sociale et les droits des travailleurs. Avec d’autres résistants et déportés, il participe aux actions du Centre d’Histoire de la Résistance et de la Déportation de Lyon en direction des scolaires. EDITORIAL Le 22 mars, pose symbolique de la première pierre du musée virtuel de MRJ-MOI n ce début d'année 2014, Notre Conseil d'administration a xénophobes, antisémites et racistes, au MRJ-MOI vous souhaite à toutes et approuvé à l'unanimité ce projet muséal moment où pour la première fois depuis tous une année de combats couronnés de proposé par les prestataires que nous l'Occupation, on entend hurler dans les succès.
    [Show full text]
  • LE MONDE/PAGES<UNE>
    www.lemonde.fr 58 ANNÉE – Nº 17825 – 1,20 ¤ – FRANCE MÉTROPOLITAINE --- SAMEDI 18 MAI 2002 FONDATEUR : HUBERT BEUVE-MÉRY – DIRECTEUR : JEAN-MARIE COLOMBANI L’après-5 mai : Sécurité : l’offensive Sarkozy où vont Groupements gendarmerie-police-douane-fisc, pistolets « flash-balls » dans les cités sensibles les socialistes, sans Jospin ? NICOLAS SARKOZY a réaffir- / mé, jeudi 16 mai, la fermeté du ANGOLA gouvernement en matière de lutte LES SOCIALISTES ont du mal à contre l’insécurité. Profitant d’une se remettre de la défaite de leur visite dans un commissariat de Cor- champion au premier tour de Des dizaines de milliers beil-Essonnes, dont trois policiers l’élection présidentielle. Dans la de personnes meurent avaient été agressés par une tren- précipitation, ils ont refait leur pro- de faim page 3 taine de personnes, mardi soir, gramme, plus à gauche, et mis sur dans la cité des Tarterêts, il a pied une « gauche unie », sans et notre éditorial page 15 annoncé une série de mesures des- Jean-Pierre Chevènement, qui suc- tinées à renforcer les moyens de la cède à la « gauche plurielle » de police. Les groupements d’inter- Lionel Jospin. Peu des dirigeants 0123 vention régionaux (GIR), destinés du PS croient une victoire possible à démanteler les réseaux et les tra- aux élections législatives des 9 et télévision fics dans les quartiers sensibles, 16 juin. sont mis en place par une circulai- Le premier secrétaire, François Philippe Labro, re qui devait être signée, vendredi Hollande, paraît isolé dans la 17 mai. Au nombre de vingt-huit, bataille d’appareil qui s’annonce Francis Mer les GIR seront composés de poli- pour les lendemains d’élection.
    [Show full text]
  • Raport Stiintific 2015
    Raport ştiinţific (noiembrie 2015) asupra proiectului PCE-2012-4-0594 Titlu proiect: Membri, simpatizanţi, conspiratori şi "tovarăşi de drum". Componenţa Partidului Comunist din România în perioada ilegalităţii - Studii prosopografice, cod grant PCE-2012-4-0594, Contract 41/2.09.13, Perioadă totală de implementare: 2.09.2013-30.09.2016. Director de proiect: prof. univ.dr. Adrian Cioroianu. Echipă de implementare: dr. Corina Doboş, drd. Mihai Burcea, drd. Dumitru Lăcătuşu. Etapa 2013 (2.09- 14.12.2013) A. Activitatea de cercetare-documentare A. 1. Cercetarea arhivistică 1. În etapa de debut a proiectului, eforturile echipei proiectului s-au orientat către activitatea de cercetare-documentare şi cea de diseminarea a rezultatelor. Ca urmare a activităților de cercetare-documentare, au fost studiate şi fotografiate în vederea prelucrării aproximativ 3000 de fişe personale ale ilegaliştilor, conţinute în 30 de dosare din Fondul 95-Dosarele personale ale luptătorilor antifascişti întocmite de Ministerul de Interne în perioada 1917 – 1944, fond arhivistic aflat la Arhivele Naționale Istorice Centrale. Fişele colectate au fost inventariate şi cercetate în vederea obţinerii unor rezultate relevante pentru construirea categoriilor de analiză ce vor fi utilizate în funcţiile de căutare ale bazei de date. 2. În perioada 25 – 29 noiembrie 2013, Mihai Burcea a efectuat un stadiu de cercetare la Centrul de Studii şi Păstrare a Arhivelor Militare Istorice din Piteşti (UM 02405 Piteşti), în vederea cercetării dosarelor de cadre ale unor foşti ofiţeri superiori şi generali ce au deţinut funcţii de comandă în Ministerul Apărării Naţionale sau funcţii politice în CC al PCR: Constantin Doncea, Gheorghe Stoica, Petre Borilă, Mihail Burcă, Mihail Florescu, Valter Roman, Dumitru Petrescu, Minea Stan, Boris Holban, cu toţii ilegalişti.
    [Show full text]
  • LA LUTTE ARMÉE « Ami Entends-Tu» Chant Des Partisans, Anna Marly, Joseph Kessel, Maurice Druon, 1943
    RESSOURCES COMPLÉMENTAIRES(2/2) en partenariat avec le Musée de la Résistance Nationale AGAT FILMS & CIE PRÉSENTE UN FILM DE ROBERT GUÉDIGUIAN HANIE BRAUNSCHWEIG P PHOTO : © STÉ PHOTO : au cinéma le 16 septembre LA LUTTE ARMÉE « AMI ENTENDS-TU» CHANT DES PARTISANS, ANNA MARLY, JOSEPH KESSEL, MAURICE DRUON, 1943 Les Francs-Tireurs et Partisans Français (FTPF ou FTP), nommés ainsi en D’autres groupes se constituent en France. À Lyon, au printemps 1942, Joseph référence aux francs-tireurs de la guerre de 1870 célébrés par Victor Hugo, Kutin, un ancien brigadiste, crée le détachement «Carmagnole». Suivront au sont une des organisations de lutte armée de la Résistance française. Les FTP printemps 1943 le détachement «Liberté» à Grenoble et le maquis «Chant du unifient au début de 1942, sous la direction de Charles Tillon, les différents départ» dans la Drôme. À Marseille, à l’été 1942, autour d’Ilio Barontini, des groupes d’action initiés par le PCF (Organisation spéciale [OS], «Bataillons anciens brigadistes forment des groupes dans les Bouches-du-Rhône, le Var de la jeunesse», groupes de combat de la MOI). Ils rassemblent dans les deux et les Alpes-Maritimes dont la compagnie «Marat» devenue célèbre par les zones des Français partisans de l’action immédiate dans une lutte de guérilla photographies de la résistante Julia Pirotte. Enfin à Toulouse, en novembre à la ville et à la campagne. Ils se distinguent aussi des autres mouvements 1942, Marcel Langer crée «la 35e Brigade» qui doit son nom au souvenir de la par leur organisation spécifique de groupes de combat, qui intègrent, à côté 35e division de mitrailleurs des Brigades internationales dans laquelle il avait des partisans français (FTPF), des immigrés (FTP-MOI).
    [Show full text]