DOCSLIB.ORG

Download Full Text

Total Page：16

File Type：pdf, Size：1020Kb

Download full-text PDF Read full-text

Load more

www.ssoar.info Recuperarea memoriei interbrigadiștilor și maquisarzilor români: Studiu de caz; Ion Călin (II) Burcea, Mihai Veröffentlichungsversion / Published Version Zeitschriftenartikel / journal article Empfohlene Zitierung / Suggested Citation: Burcea, M. (2013). Recuperarea memoriei interbrigadiștilor și maquisarzilor români: Studiu de caz; Ion Călin (II). Annals of the University of Bucharest / Political science series, 15(2), 123-148. https://nbn-resolving.org/ urn:nbn:de:0168-ssoar-398940 Nutzungsbedingungen: Terms of use: Dieser Text wird unter einer CC BY-NC-ND Lizenz This document is made available under a CC BY-NC-ND Licence (Namensnennung-Nicht-kommerziell-Keine Bearbeitung) zur (Attribution-Non Comercial-NoDerivatives). For more Information Verfügung gestellt. Nähere Auskünfte zu den CC-Lizenzen finden see: Sie hier: https://creativecommons.org/licenses/by-nc-nd/4.0 https://creativecommons.org/licenses/by-nc-nd/4.0/deed.de RECUPERAREA MEMORIEI INTERBRIGADI ŞTILOR ŞI MAQUISARZILOR ROMÂNI. STUDIU DE CAZ: ION C ĂLIN (II) MIHAI BURCEA RECALLING THE MEMORY OF THE ROMANIAN INTERBRIGADISTS AND MAQUISARDS. A CASE STUDY – ION C ĂLIN (II) Abstract This study depicts the biography of a young communist (Ion C ălin) who volunteered for the International Brigades in Spain, and thus it features – within the historiography of the topic – the destinies of the antifascist Romanian combatants. Since the vast majority of these combatants was composed of members and supporters of PCdR, the regime of popular democracy honored and glorified them after March 6, 1945, in the same vein as those Communist inlanders who were repressed by the “bourgeois regime”. The Romanian Communists who fought in the French Resistance received a similar treatment. After 1989, the names of the Romanian volunteers who had joined the cause of the Spanish Republicans went in the shadow due to their political affiliation to a party utterly compromised in the eye of the public. This study also deals with a broader context, including international politics, the reasons behind such an enthusiasm binding young people to go abroad to a front at over 2.000 km, the social strata they derived from, PCdR's efforts to organize and send combatants across the borders, Ion C ălin's clandestine journey to the Iberian peninsula (via Czechoslovakia, Austria, Switzerland and France), as well as details of the fights of which he was a part of during the war. Keywords: interbrigadist , communism , fascism , camps , emigration . Intrarea lui Ion C ălin în Mi şcarea de Rezisten ţă francez ă Undeva c ătre sfâr şitul anului 1939 – începutul anului 1940, C ălin a fost transferat împreun ă cu al ţi tovar ăş i de suferin ţă în Lag ărul disciplinar de la Vernet d’Ariège. Se pare c ă acest lucru a fost determinat de faptul c ă dup ă izbucnirea r ăzboiului, administra ţia lag ărului, în urma unor ordine trasate de forurile superioare, a decis trimiterea interna ţilor str ăini în unit ăţ i de munc ă sau combatante ale Armatei Franceze, lucru ce i-a nemulţumit pe mul ţi dintre interbrigadi şti, care au refuzat înrolarea for ţat ă. 124 MIHAI BURCEA Lag ărul disciplinar de la Vernet d’Ariège avea un regim de recluziune mult mai aspru decât cel de la Gurs. Potrivit unei declara ţii date de c ătre Constantin Câmpeanu (viitor colonel de securitate în anii ’50-’60), C ălin a f ăcut parte în acest lag ăr din Comitetul de conducere al celulei de partid, al ături de Mihail Florescu, Iancu Ianchilevici (a reu şit s ă plece din lag ăr în URSS, unde va muri în timpul celui de-Al II-lea R ăzboi Mondial) şi Mihai Wexler 1. Câmpeanu poveste şte cum în cadrul celulei – unde se mai reg ăseau şi Ion Mutulescu, Jean Coler, Heht Solo, Alexandru Boto ş, Petre Mih ăileanu, Grigore Naum, Pavel Cristescu etc. – au avut loc numeroase discu ţii şi şedin ţe care au avut pe ordinea de zi modul în care tovar ăş ii români ar fi putut s ă se întoarc ă în ţar ă. Astfel, dup ă „eliberarea” Basarabiei de c ătre URSS (iunie 1940), basarabenii din lag ăr au adresat Consulatului sovietic mai multe scrisori prin care solicitau repatrierea în nou-înfiin ţata RSS Moldoveneasc ă. Unora dintre ei le-a fost acceptat ă repatrierea, altora nu. Cu aceast ă ocazie, celula de partid a lag ărului a ini ţiat o dezbatere asupra posibilit ăţ ilor de p ărăsire a zonei în noile condi ţii geopolitice (vezi şi capitularea Fran ţei în fa ţa Germaniei naziste). În cadrul discu ţiilor s-au analizat şi pozi ţiile partidului fa ţă de problema modalit ăţ ilor de p ărăsire a lag ărelor, ajungându-se la concluzia c ă acestea nu au fost întotdeauna şi cele mai juste. Anterior, conducerea Organiza ţiei de partid de la Paris a avut mai multe pozi ţii fa ţă de aceast ă problem ă, considerând c ă interna ţii puteau fi sco şi din lag ăre în mod individual (comuni ştii de la Paris erau leg ăturile superioare politice ale interna ţilor). O alt ă procedur ă care a fost folosit ă de partid pentru eliberarea interna ţilor a fost trimiterea lor la munc ă în Germania cu ocazia vizitelor Comisiilor militare de recrutare şi triere germane pe care acestea le efectuau în lag ăre cu scopul de a ob ţine cât mai multe bra ţe de munc ă necesare ma şinii de război naziste (având acordul conducerii celulei de partid române şti din lag ăr, Constantin Câmpeanu va p ărăsi la rândul lui lag ărul al ături de al ţi câ ţiva tovar ăş i, dup ă ce, în mai 1941, o astfel de comisie vizitase lag ărul; Câmpeanu alesese aceast ă cale întrucât Consulatul sovietic îi refuzase cererea prin care solicitase cet ăţ enia sovietic ă şi repatrierea). Sarcina trasat ă interna ţilor comuni şti sco şi prin aceast ă procedur ă era ca dup ă ce ei ajungeau la locul de munc ă repartizat s ă încerce prin orice mijloace s ă evadeze pentru a reveni în ţara lor de ba ştin ă. De asemenea, Celula de partid din lag ăr a mai luat în discu ţie problema celor care au evadat din lag ăre f ără acordul partidului, propunându-se excluderea acestora din partid, precum şi înscrierea voluntar ă a unor interna ţi în Armata Francez ă, dup ă izbucnirea celui de-al Doilea R ăzboi Mondial. Unii dintre membrii celulei au considerat c ă la acea dat ă – septembrie 1939 – conducerea Organiza ţiei de partid a grupului românesc din lag ărele 1 Declara ţie nedatat ă scris ă de Constantin Câmpeanu care se reg ăse şte în dosarul de partid al lui Ionel Munteanu (Aizic Goldstein). Arhivele Na ţionale Istorice Centrale-Bucure şti (ANIC-B), Fond 53 , Dosar nr. M/241, ff. 35-36. RECUPERAREA MEMORIEI INTERBRIGADI ŞTILOR ŞI MAQUISARZILOR ROMÂNI. 125 STUDIU DE CAZ: ION C ĂLIN (II) franceze nu a avut o atitudine corespunz ătoare fa ţă de modul în care comuni ştii români trebuiau s ă se raporteze la r ăzboi. Ei au criticat pozi ţia de la acea vreme a conducerii partidului pentru c ă a permis voluntarilor s ă ia parte la o conflagra ţie „imperialist ă”. Trebuie men ţionat faptul c ă în septembrie 1939, comuni ştii din toat ă lumea se aflau într-o derut ă total ă dup ă semnarea la Moscova a Pactului Ribbentrop-Molotov (23 august 1939), dar şi ca urmare a faptului c ă de la Moscova nu soseau indica ţii clare privind caracterul r ăzboiului izbucnit la începutul lui septembrie 1939. Astfel că, liderii comuni şti din multe ţă ri europene nu ştiau cum s ă se pozi ţioneze fa ţă de evenimentele interna ţionale care se succedau cu repeziciune... Ini ţial, la declan şarea r ăzboiului, conducerea comuni ştilor din Paris şi din lag ăr le-a permis interna ţilor s ă se înroleze în Armata Francez ă, r ăzboiul fiind apreciat ca fiind unul just. În scurt ă vreme, în urma indica ţiilor sosite de la Moscova, optica comuni ştilor din Fran ţa s-a schimbat radical, r ăzboiul fiind catalogat drept „imperialist”. În „lumina” noilor comandamente politice, interna ţii comuni şti din lag ăr nu s-au mai înscris voluntar pentru înrolarea în trupele regulate franceze sau în subunităţ ile de lucru, refuzând orice propunere de colaborare cu administra ţia lag ărului, ceea ce a condus la declan şarea represaliilor şi la în ăsprirea regimului de deten ţie. Cei care se opuneau în mod vehement conducerii lag ărului erau trimi şi în arest / izolator (o barac ă înconjurat ă cu sârm ă ghimpat ă amplasat ă chiar în mijlocul lag ărului), unul dintre cei care a f ăcut cuno ştin ţă cu acest loc de pedeaps ă fiind şi Ionel Munteanu. Conducerea comuni ştilor din lag ăr a adoptat o politic ă de dezbinare în rândul interbrigadi ştilor, separându-i pe cei care nu se supuneau întru totul sarcinilor partidului sau care erau dispu şi la o oarecare colaborare cu administra ţia, de cei care urmau orbe şte linia partidului. A şa luase na ştere în rândul românilor grupul „provocatorilor tro ţkisti” ce-l avea în frunte pe dr. Ştefan Sinculescu (din acest mic grup, ostracizat de comuni şti, au mai f ăcut parte Nicolae Aldea şi Traian Bujor). Fr ământ ări intestine de acest gen au avut loc în toate grupurile na ţionale comuniste din Lag ărul de la Vernet d’Ariège pân ă la declan şarea Opera ţiunii „Barbarossa”. În urma disputelor, „s-au tras concluzii juste şi unanime”, redactându-se în acest sens şi o rezolu ţie a Comitetului de partid al lag ărului care a fost trimis ă Sec ţiei imigran ţilor a Comitetului Central al Partidului Comunist Francez 2.
Recommended publications
  • Revista Istorică

    Revista Istorică

    REVISTA ISTORICĂ SERIE NOUĂ TOMUL XX, NR. 3–4 mai–august 2009 S U M A R DICTATURĂ ŞI PRIGOANĂ EUGEN TOMAC, Rusificarea Basarabiei (1812–1945) ........................................................... 211 RADU TUDORANCEA, Grecia lui Ioannis Metaxas (1936–1941). Fundamentul şi natura regimului de la 4 august ................................................................................................. 221 OTTMAR TRAŞCĂ, Holocaustul în Ungaria. Studiu de caz: Ucraina Subcarpatică şi ghetoul din Munkács (I) .............................................................................................................. 229 FAMILIE ŞI SOCIETATE ILEANA CĂZAN, Urmaşii lui Petru Şchiopul şi Casa de Austria. Datorii şi procese .............. 261 NICOLETA ROMAN, Prostituţia în oraşele Ţării Româneşti (1829–1859) ............................. 277 ISTORICI ŞI OAMENI REPREZENTATIVI BOGDAN POPA, Biografia lui Aurelian Sacerdoţeanu: O reevaluare a surselor ..................... 291 PAUL GRIGORIU, Grigore Tocilescu între modernism şi tradiţionalism ................................ 299 EDUARD BAIDAUS, Mihail Hruşevski şi Istoria Ucrainei-Rusi ............................................ 309 ANGHEL POPA, Vechi familii româneşti din Bucovina: Popescul, Vască şi Baciu ................ 329 ORIENTUL ONIRIC LIVIU BORDAŞ, Originile monahismului oriental. Dora d’Istria, India şi ortodoxia la 1850 (II) ..... 337 „Revista istorică”, tom XX, 2009, nr. 3–4, p. 207–408 208 VIAŢA ŞTIINŢIFICĂ Conferinţa internaţională: „Promises of 1968”, Washington D.C., 6–7 noiembrie
  • Gli Emigrati Antifascisti Italiani a Parigi, Tra Lotta Di Liberazione E Memoria Della Resistenza

    Gli Emigrati Antifascisti Italiani a Parigi, Tra Lotta Di Liberazione E Memoria Della Resistenza

    DOTTORATO DI RICERCA IN Ventesimo secolo: politica, economia e istituzioni CICLO XXV COORDINATORE Prof. Mannori Luca Gli emigrati antifascisti italiani a Parigi, tra lotta di Liberazione e memoria della Resistenza. (M-STO/04) Dottorando: Tutore Dott.ssa Pavone Eva Prof. Rogari Sandro Coordinatore Prof. Mannori Luca Anni 2010/2013 1 Acronimi e Sigle AICVAS, Associazione Italiana Combattenti Volontari Antifascisti di Spagna APP, Archives de la Préfecture de Police de Paris ACS, Archivio Centrale dello Stato, Roma ACS, CPC, Archivio Centrale dello Stato, Fondo del Ministero dell'Interno, serie Casellario Politico Centrale ACS, G1, Archivio Centrale dello Stato, Fondo del Ministero dell'Interno, Pubblica sicurezza, serie G1: Associazioni ACS, K1B, Archivio Centrale dello Stato, Fondo del Ministero dell'Interno, Pubblica sicurezza, serie K1B: Comunisti estero, Francia ACS, DGPS, PP, C, Archivio Centrale dello Stato, Fondo del Ministero dell'Interno Divisione Generale Pubblica Sicurezza, Polizia Politica, fascicoli per materia, categoria C: estero ANARC, Association Nationale des Anciens Combattants et Amis de la Résistance, ANPI, Associazione Nazionale Partigiani d'Italia MAE, Ministero degli Affari Esteri, Archivio Storico Diplomatico, Roma ARAC, Association républicaine des anciens combattants BDIC, Bibliothèque de Documentation International Contemporaine CADI, Comité d'action et de défense des immigrés CEDEI, Centre d'etudes et de documentation de l'émigration italienne CGT, Confederation générale du Travail CGTU, Confederation générale
  • Didier Daeninckx and the Manouchian Resistance Group

    Didier Daeninckx and the Manouchian Resistance Group

    1 An Ever-Present Past: Didier Daeninckx and the Manouchian Resistance Group ‘Writing is always “against”! […] Personally, I am against authority and the disappearance of memory’ — Didier Daeninckx (1997: 68)1 November 1943. Following a series of highly visible attacks in Paris, committed by the Communist, ‘immigrant’ Resistance group of Missak Manouchian,2 the Brigades spéciales (special Brigades) of the French police finally pounce on the perpetrators, and arrest follows arrest. At the end of a very brief trial a few months later, twenty-three members of the combat unit, including Manouchian himself, are condemned to death. The twenty-two men are immediately shot at Mont Valérien, on 21 February 1944 (the one woman, Olga Bancic, is executed separately, beheaded in Stuttgart on 10 May). More or less simultaneously, the photos of ten of these freedom fighters are displayed on the infamous Affiches rouges (red posters), which are plastered over the walls of French towns and cities, and which denounce ‘l’Armée du crime’ (the Army of crime), most obviously composed of people with names of foreign, if not Jewish, origin. Shortly afterwards, the Liberation of France, for which these combatants willingly gave their lives, commenced. That is by no means the end of their story, however. Throughout the post-war period, the group regularly comes back into the headlines, forming, as Margaret Atack has noted, ‘an important focal point for remembrance and controversy’ (2013: 175).3 For example, in 1955, in honour of the group, and to mark the inauguration of a rue du Groupe Manouchian in Paris, Louis Aragon writes the poem which will first appear in L’Humanité on 5 March 1955, entitled ‘Groupe Manouchain’, and then in his collection, Le Roman inachevé, as ‘Strophes pour se souvenir’ (1956: 225-26).
  • Des Étrangères Dans La Résistance

    Des Étrangères Dans La Résistance

    1 M enika, O lga, I da et les autres… des étrangères dans la Résistance. « Cette distinction, monsieur le Président, je l’accepte au nom de toutes les femmes résistantes oubliées, celles dont on n’a jamais parlé, celles qui n’ont rien eu. » Cécile Rol-Tanguy1 lors de la remise de sa Grand Croix de la Légion d’honneur. Introduction Chaque année, une délégation d’Arcueillais et d’Arcueillaises se rend au cimetière d’Ivry pour l’hommage aux vingt-trois du groupe Manouchian2, membres de la MOI (Main d’œuvre immigrée), dont vingt-deux furent fusillés au Mont-Valérien le 21 février 1944. Or, à l’occasion d’une recherche sur les lieux où avaient habité les victimes arcueillaises du nazisme, nous avons découvert qu’une jeune femme, Menika Chilischi, qui avait habité 43 avenue Richaud à Arcueil, avait fait partie elle-aussi de la MOI. Arrêtée le 17 novembre 1943 à son domicile arcueillais par des policiers des brigades spéciales, mise dans les mains des autorités allemandes par la police française, elle fut transférée à Drancy, d’où elle partit pour le camp d’extermination d’Auschwitz par le convoi n°67 du 3 février 1944. Elle n’en revint pas. Juive roumaine communiste, Menika Chilischi était née le 9 novembre 1915 à Kichinev (Bessarabie) comme Ida Kiro née le 12 décembre Menika Chilischi. © Famille Stambul 1899 et Olga Bancic née le 10 mai 1912 dans cette même ville. La seule de ces résistantes étrangères dont le nom est encore connu est Olga Bancic. Elle était entrée aux FTP-MOI où elle assumait des missions de fabrication et de transport d’armes et d’explosifs.
  • Romanians of the French Resistance

    Romanians of the French Resistance

    French History, Vol. 28, No. 4 (2014) doi:10.1093/fh/cru080 Advance Access publication 10 October 2014 ROMANIANS OF THE FRENCH RESISTANCE GAVIn BOWD* Downloaded from Robert Guédiguian’s film L’Armée du crime and Didier Daeninckx’s novel Missak have been recent reminders of the role of immigrants in the French Resistance. The fate of the ‘Groupe Manouchian’, twenty-two men and one woman executed in early 1944 (they were used in the Nazi propaganda campaign L’Affiche rouge), still resonates and provokes controversy, raising the issue of the silence which http://fh.oxfordjournals.org/ has often surrounded the place of foreigners in la France résistante. What is more, it raises the wider issues of the fate of many of the surviving résistants in post-war communist Eastern Europe and the potential conflicts between inter- nationalism, nationalism and ethnicity. This article seeks to address such issues by examining the largely overlooked involvement of Romanians in the French Resistance, and the significant role they played—well beyond their numerical strength—in both the struggle against the German Occupier and in the post- at University of North Dakota on June 5, 2015 war communist regime. If this could be seen as yet another example of l’amitié franco-roumaine—those strong political and cultural bonds that made of Bucharest a ‘petit Paris’ and of the French capital a place of pilgrimage and ref- uge—it also reveals a complex and sometimes tragic entanglement. An event such as l’Affaire Manouchian is rightly cited as an example of the ‘Vichy Syndrome’ described by Henry Rousso, where a nation’s reassur- ing self-image is shattered by the unbearable reminder of ‘la guerre franco- française’.1 But this resurgence of a past that ‘will not pass’ goes beyond the strictly national frame.
  • Institutul De Studii Istorice Si Social

    Institutul De Studii Istorice Si Social

    NR. INVENTAR: 3229 ARHIVELE NAŢIONALE SERVICIUL ARHIVE NAŢIONALE ISTORICE CENTRALE BIROUL ARHIVE CONTEMPORANE FOND INSTITUTUL DE STUDII ISTORICE ŞI SOCIAL-POLITICE FOTOTECA – Portrete INVENTAR 3414 u.a. Arhivele Nationale ale Romaniei PREFAŢĂ 1. Istoricul creatorului fondului - Institutul de Studii Istorice şi Social-Politice Institutul de Studii Istorice şi Social-Politice (I.S.I.S.P.) a devenit funcţional la 26 martie 1951, sub denumirea de Institut de Istorie a Partidului, având ca principal scop cercetarea şi (re)scrierea istoriei mişcării muncitoreşti, socialiste (social-democrate) şi comuniste din România şi din lume în conformitate cu propaganda oficială şi linia politico-ideologică a P.M.R./P.C.R. Relaţia Institutului cu Partidul Comunist este demonstrată prin directa tutelare a acestuia de către Comitetul Central al Partidului. Problema înfiinţării unui asemenea institut s-a discutat încă din anul 1950, când prin Hotărârea Biroului Politic al C.C. al P.M.R. nr.2/1950 s-a decis organizarea Institutului de Istorie a Partidului, însă noua instituţie şi-a început oficial activitatea un an mai târziu, la data de 8 mai 1951. Comitetul Politic Executiv al P.C.R. a hotărât la 22 martie 1966 transformarea Institutului de Istorie a Partidului în Institutul de Studii Istorice şi Social- Politice de pe lângă C.C. al P.C.R. Institutul era condus de un consiliu ştiinţific din care iniţial făceau parte şi unii dintre principalii lideri comunişti români: Gheorghe Gheorghiu- Dej, Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari Georgescu, Lothar Rădăceanu, Iosif Chişinevschi, Alexandru Moghioroş, Gheorghe Apostol, Constantin Pârvulescu, Ion Niculi, Leonte Răutu, Mihail Roller, Gheorghe Stoica, Sorin Toma, A.
  • L'affiche Rouge

    L'affiche Rouge

    L’Affiche rouge Adam Rayski L’Affiche rouge Cet ouvrage est issu d’un texte écrit par Adam Rayski peu de temps avant sa mort. La ville de Paris tient à saluer sa mémoire et à remercier sa famille qui a permis cette réédition. Adam Rayski 2009 - Comité d’Histoire de la Ville de Paris - Tous droits réservés pour tous pays. Paris n’oubliera jamais l’Affiche rouge. Ses noms et ses visages, que l’oppres- qui, avec ce témoignage aussi précis qu’émouvant, a offert en partage aux nou- sion nazie et la collaboration de Vichy voulaient condamner à l’infamie, incar- velles générations le bien le plus précieux : la vérité de l’Histoire. L’oppresseur neront devant l’Histoire les valeurs de résistance, de courage et d’héroïsme. voulait frapper de sa main criminelle « l’Arménien », « le Juif hongrois » ou Les FTP-MOI menés par Missak Manouchian ont sauvé, par la plus sacrée des « polonais », « le communiste italien » et « l’Espagnol rouge ». Ne reste dans révoltes, non seulement l’honneur de notre pays mais aussi la conscience de nos cœurs que la figure magnifique d'hommes libres, dont la voix résonne à l’Humanité. travers les ténèbres par le chant d’Aragon : «Ils étaient vingt et trois quand les fusils fleurirent Patriotes face à ceux qui trahissaient la République, ces partisans devinrent Vingt et trois qui donnaient leur cœur avant le temps Français par le plus beau sacrifice – le combat pour la liberté et la dignité de Vingt et trois étrangers et nos frères pourtant l’Homme –, et méritent la reconnaissance et l’admiration éternelles de notre Vingt et trois amoureux de vivre à en mourir nation et de notre Ville.
  • La Libération Par L'armée Du Crime

    La Libération Par L'armée Du Crime

    Des Libérateurs ? La libération par l’armée du crime Affiche publiée et diffusée à 15 000 exemplaires en 1944 par le CEA (comité d’étude anti-bolchévique), un organisme de propagande franco-allemand. 123 x 82,5cm, impression Offset (encre et silicone, ce dernier remplace l’eau) sur papier, conservée au Musée de l’Armée, Paris. → Cette affiche existe en 2 versions et trois tailles différentes à la Bibliothèque de France (Paris) Le contexte : En 1944, la résistance est structurée et disciplinée, sous les ordres du Général De Gaulle à Londres. A Paris, des résistants communistes d’origine étrangère sont réunis dans les FTP-MOI (francs-tireurs partisans et main d’œuvre immigrée) sont communistes. Bien qu’étrangers, ou d’origine étrangère, ils souhaitent lutter contre le Nazisme et contre l’occupant allemand. En 1944, le poète d’origine arménienne Missak Manouchian devient le chef de ce réseau. Ce dernier va se faire remarquer par l’assassinat d’Allemands et de collaborateurs, le sabotage de convois allemands, et surtout l’assassinat de Ritter (un général allemand). Suite à une trahison, le réseau est arrêté. Torturés, les membres du réseau Manouchian seront tous exécutés. Cette affiche fut réalisée suite à leur arrestation. Elle a été placardée au moment du procès puis de la condamnation à mort des membres du groupe. Les 22 hommes seront fusillés le 21 février 1944 au fort du Mont-Valérien (colline à l’ouest de Paris). Olga Bancic, la seule femme, sera décapitée (manuel de droit criminel de la Wehrmacht interdisant de fusiller les femmes). Description objective de l’affiche : un photomontage efficace La construction de l’affiche nous saute aux yeux : une pyramide inversée sur fond rouge qui nous oblige à lire de haut en bas : « Des libérateurs ? (…) La libération ! Par l’armée du crime ».
  • L'affiche Rouge: El Grupo De Resistentes Dirigidos Por Missak

    L'affiche Rouge: El Grupo De Resistentes Dirigidos Por Missak

    !"#$$%&'()*+,-(.)(/)-*,0+)1()*(2%23(43(2)1%*%-%1+2)0+*)5%22#6)5#4+,&'%#4 !#)1(**+3#)7)+&,0#&%84)1()9*#4&%#)#):#4+2)1(/)(;<*&%3+)#/(:=4)(4);,4%+)1()>?@A) %:0/%&8)/#)&+423%3,&%84)1(),4)-+B%(*4+)&+/#B+*#&%+4%23#)0*(2%1%1+)0+*)(/):#*%2&#/)C<3#%4D)1() &/#*#)+*%(43#&%84)$#2&%23#D)0(*+)3#:B%<4)(/)2,*-%:%(43+)1(),4#)&*(&%(43()*(2%23(4&%#)3#43+) &+43*#)(/)%4E#2+*)4#F%)&+:+)&+43*#)(/)*<-%:(4)1()C<3#%4D)%423#/#1+)(4)/#)#43%-,#)&%,1#1) B#/4(#*%+)1()G%&'7H)9*#4&%#)I,(18)1%E%1%1#)(4)1+2)2(&3+*(2.),4+)#1:%4%23*#1+)0+*)(/) +&,0#43(D)I,()#B#*&#B#)3+1+)(/)4+*3()7)+(23()1()9*#4&%#)J3+1#)2,)&+23#)#3/=43%&#KD)7)+3*+) #1:%4%23*#1+)0+*)G%&'7H)L+4)/#)(43*#1#)1()M3#/%#)(4)/#)-,(**#)(/)>A)1();,4%+)1()>?@AD)2() #-*(-8)+3*#)F+4#)1()+&,0#&%84),B%&#1#)(4)(/)2,*(23()1()9*#4&%#H !"#$%&'()*+,-.,/&'+()',0(#1'2'3,40+'$,25, 256'&('()*+7,-89:;-89< !!+2)0*%:(*+2)#&3+2)1()*(2%23(4&%#)&+:(4F#*+4)0*+43+D)&+%4&%1%(41+)&+4)/#)$%*:#) 1(/)#*:%23%&%+D)&+4)/#)0#*3%1#)1()&+:B#3%(43(2)0#*#)N*#4)O*(3#P#)&+4)(/)$%4)1()&+43%4,#*)/#) /,&'#)1(21()/#)%2/#)(4)(/):%2:+)#P+)1()>?@AD)2%-,%(41+)(/)//#:#:%(43+)#)/#)*(2%23(4&%#) '(&'+)0+*)Q()N#,//())(/)>R)1();,4%+)(4)/#)OOLH))S#:B%<4)#)0#*3%*)1()(2#)$(&'#)2()0*+1,&() (/)#/%4(#:%(43+)&+4)/#)9*#4&%#)/%B*()1(),4#)0#*3()1()/#2)&+/+4%#2)$*#4&(2#2)&+:(4F#41+) 0+*)/+#2)T,(E#2)U<B*%1#2D)(/)V$*%&#)W&,#3+*%#/)$*#4&(2#)7)L#:(*X4)(43*();,/%+)7)#-+23+)1(/) :%2:+)#P+H)W4)9*#4&%#)/#2)0*%:(*#2)#&&%+4(2)1()*(2%23(4&%#)2+4)1()1%E(*2+)3%0+H)Y4#)1() /#2)0*%:(*#2)7)(4)0*%4&%0%+)(20+43=4(#2)2(*=)/#)1()*(&,0(*#*)7)+&,/3#*)#/-,4#2)1()/#2) #*:#2)#B#41+4#1#2)0+*)/+2)(;<*&%3+2)1(**+3#1+2H)Z3*#)&#2%)2%:,/3=4(#)&+4)(23#2)2(*=)/#)
  • 10-Lettre N°10 MRJ-MOI

    10-Lettre N°10 MRJ-MOI

    Numéro 10 - février 2014 laLETTRE Chapochnik Nathan dit Francis (1920-2009) Fils de juifs ukrainiens, il est né à Paris. Devenu ouvrier fourreur, dès 1938, il côtoie les Jeunesses communistes. En 1942, installé à Lyon, il entre en contact avec les Jeunesses communistes juives (devenues en 1943 l’Union de la jeunesse juive ou UJJ). Il participe à des actions clandestines (collages d’affiches, distributions de tracts dans les transports en commun, les cinémas…). En juin 1942, il est détaché auprès du groupe FTP-MOI qui devient en juillet, le bataillon Carmagnole et Liberté. Il est muté en mai 1943 dans le sud de la France. Blessé le 6 juin 1944, il interrompt ses activités mais poursuit l’instruction militaire de groupes de combat jusqu’à la libération de Marseille, le 15 août 1944. Ensuite, il s’engage dans l'armée française dont il démissionne en 1951 refusant de se battre en Indochine contre un peuple en lutte pour son indépendance. Durant les années où il vit à Paris, fidèle à ses convictions, il milite activement pour la paix en Algérie et se bat avec un très grand courage contre l'OAS. Ensuite, à Lyon, il milite pour la mémoire des résistants (97 morts au combat sur les quelques 200 membres de Carmagnole et Liberté), la justice sociale et les droits des travailleurs. Avec d’autres résistants et déportés, il participe aux actions du Centre d’Histoire de la Résistance et de la Déportation de Lyon en direction des scolaires. EDITORIAL Le 22 mars, pose symbolique de la première pierre du musée virtuel de MRJ-MOI n ce début d'année 2014, Notre Conseil d'administration a xénophobes, antisémites et racistes, au MRJ-MOI vous souhaite à toutes et approuvé à l'unanimité ce projet muséal moment où pour la première fois depuis tous une année de combats couronnés de proposé par les prestataires que nous l'Occupation, on entend hurler dans les succès.
  • Virginia Haret – the First Woman Architect in the World

    Virginia Haret – the First Woman Architect in the World

    Review of European Studies; Vol. 5, No. 5; 2013 ISSN 1918-7173 E-ISSN 1918-7181 Published by Canadian Center of Science and Education Virginia Haret – The First Woman Architect in the World Maria Bostenaru Dan1,2 1 Urban and Landscape Design Department, “Ion Mincu” University of Architecture and Urbanism, Bucharest, Romania 2 Marie Curie Fellows Association, Bruxelles, Belgium Correspondence: Maria Bostenaru Dan, Urban and Landscape Design Department, “Ion Mincu” University of Architecture and Urbanism, Bucharest 010014, Romania. Tel: 40-213-077-180. E-mail:[email protected] Received: September 1, 2013 Accepted: October 28, 2013 Online Published: November 18, 2013 doi:10.5539/res.v5n5p172 URL: http://dx.doi.org/10.5539/res.v5n5p172 Abstract A case investigated in detail was of the architect Virginia Haret, the first woman architect in the world. After obtaining a diploma in Bucharest, it spent a period of residence in Italy, where she worked with architects and archaeologists of the time. The influence of neo-classical architecture of the Italian Novecento remains not seen in the works of architect, maybe just in the Povernei Street extension, now demolished. In the early years she had built in Neo-Romanian style, moving then to Modernism. Keywords: interwar, Romania, housing, gender, urban trace 1. Introduction In 1976 r. Ing. Prof. Radu Sp. Haret was writing an article in the Arhitectura magazine, in the rubrique „Our Predecessors” about that who was not only the first woman architect in Romania, but also in the world. We try in this contribution to see what changed in the past 35 years in the interpretation from then.
  • LE MONDE/PAGES&lt;UNE&gt;

    LE MONDE/PAGES<UNE>

    www.lemonde.fr 58 ANNÉE – Nº 17825 – 1,20 ¤ – FRANCE MÉTROPOLITAINE --- SAMEDI 18 MAI 2002 FONDATEUR : HUBERT BEUVE-MÉRY – DIRECTEUR : JEAN-MARIE COLOMBANI L’après-5 mai : Sécurité : l’offensive Sarkozy où vont Groupements gendarmerie-police-douane-fisc, pistolets « flash-balls » dans les cités sensibles les socialistes, sans Jospin ? NICOLAS SARKOZY a réaffir- / mé, jeudi 16 mai, la fermeté du ANGOLA gouvernement en matière de lutte LES SOCIALISTES ont du mal à contre l’insécurité. Profitant d’une se remettre de la défaite de leur visite dans un commissariat de Cor- champion au premier tour de Des dizaines de milliers beil-Essonnes, dont trois policiers l’élection présidentielle. Dans la de personnes meurent avaient été agressés par une tren- précipitation, ils ont refait leur pro- de faim page 3 taine de personnes, mardi soir, gramme, plus à gauche, et mis sur dans la cité des Tarterêts, il a pied une « gauche unie », sans et notre éditorial page 15 annoncé une série de mesures des- Jean-Pierre Chevènement, qui suc- tinées à renforcer les moyens de la cède à la « gauche plurielle » de police. Les groupements d’inter- Lionel Jospin. Peu des dirigeants 0123 vention régionaux (GIR), destinés du PS croient une victoire possible à démanteler les réseaux et les tra- aux élections législatives des 9 et télévision fics dans les quartiers sensibles, 16 juin. sont mis en place par une circulai- Le premier secrétaire, François Philippe Labro, re qui devait être signée, vendredi Hollande, paraît isolé dans la 17 mai. Au nombre de vingt-huit, bataille d’appareil qui s’annonce Francis Mer les GIR seront composés de poli- pour les lendemains d’élection.