www.ssoar.info Recuperarea memoriei interbrigadiștilor și maquisarzilor români: Studiu de caz; Ion Călin (II) Burcea, Mihai Veröffentlichungsversion / Published Version Zeitschriftenartikel / journal article Empfohlene Zitierung / Suggested Citation: Burcea, M. (2013). Recuperarea memoriei interbrigadiștilor și maquisarzilor români: Studiu de caz; Ion Călin (II). Annals of the University of Bucharest / Political science series, 15(2), 123-148. https://nbn-resolving.org/ urn:nbn:de:0168-ssoar-398940 Nutzungsbedingungen: Terms of use: Dieser Text wird unter einer CC BY-NC-ND Lizenz This document is made available under a CC BY-NC-ND Licence (Namensnennung-Nicht-kommerziell-Keine Bearbeitung) zur (Attribution-Non Comercial-NoDerivatives). For more Information Verfügung gestellt. Nähere Auskünfte zu den CC-Lizenzen finden see: Sie hier: https://creativecommons.org/licenses/by-nc-nd/4.0 https://creativecommons.org/licenses/by-nc-nd/4.0/deed.de RECUPERAREA MEMORIEI INTERBRIGADI ŞTILOR ŞI MAQUISARZILOR ROMÂNI. STUDIU DE CAZ: ION C ĂLIN (II) MIHAI BURCEA RECALLING THE MEMORY OF THE ROMANIAN INTERBRIGADISTS AND MAQUISARDS. A CASE STUDY – ION C ĂLIN (II) Abstract This study depicts the biography of a young communist (Ion C ălin) who volunteered for the International Brigades in Spain, and thus it features – within the historiography of the topic – the destinies of the antifascist Romanian combatants. Since the vast majority of these combatants was composed of members and supporters of PCdR, the regime of popular democracy honored and glorified them after March 6, 1945, in the same vein as those Communist inlanders who were repressed by the “bourgeois regime”. The Romanian Communists who fought in the French Resistance received a similar treatment. After 1989, the names of the Romanian volunteers who had joined the cause of the Spanish Republicans went in the shadow due to their political affiliation to a party utterly compromised in the eye of the public. This study also deals with a broader context, including international politics, the reasons behind such an enthusiasm binding young people to go abroad to a front at over 2.000 km, the social strata they derived from, PCdR's efforts to organize and send combatants across the borders, Ion C ălin's clandestine journey to the Iberian peninsula (via Czechoslovakia, Austria, Switzerland and France), as well as details of the fights of which he was a part of during the war. Keywords: interbrigadist , communism , fascism , camps , emigration . Intrarea lui Ion C ălin în Mi şcarea de Rezisten ţă francez ă Undeva c ătre sfâr şitul anului 1939 – începutul anului 1940, C ălin a fost transferat împreun ă cu al ţi tovar ăş i de suferin ţă în Lag ărul disciplinar de la Vernet d’Ariège. Se pare c ă acest lucru a fost determinat de faptul c ă dup ă izbucnirea r ăzboiului, administra ţia lag ărului, în urma unor ordine trasate de forurile superioare, a decis trimiterea interna ţilor str ăini în unit ăţ i de munc ă sau combatante ale Armatei Franceze, lucru ce i-a nemulţumit pe mul ţi dintre interbrigadi şti, care au refuzat înrolarea for ţat ă. 124 MIHAI BURCEA Lag ărul disciplinar de la Vernet d’Ariège avea un regim de recluziune mult mai aspru decât cel de la Gurs. Potrivit unei declara ţii date de c ătre Constantin Câmpeanu (viitor colonel de securitate în anii ’50-’60), C ălin a f ăcut parte în acest lag ăr din Comitetul de conducere al celulei de partid, al ături de Mihail Florescu, Iancu Ianchilevici (a reu şit s ă plece din lag ăr în URSS, unde va muri în timpul celui de-Al II-lea R ăzboi Mondial) şi Mihai Wexler 1. Câmpeanu poveste şte cum în cadrul celulei – unde se mai reg ăseau şi Ion Mutulescu, Jean Coler, Heht Solo, Alexandru Boto ş, Petre Mih ăileanu, Grigore Naum, Pavel Cristescu etc. – au avut loc numeroase discu ţii şi şedin ţe care au avut pe ordinea de zi modul în care tovar ăş ii români ar fi putut s ă se întoarc ă în ţar ă. Astfel, dup ă „eliberarea” Basarabiei de c ătre URSS (iunie 1940), basarabenii din lag ăr au adresat Consulatului sovietic mai multe scrisori prin care solicitau repatrierea în nou-înfiin ţata RSS Moldoveneasc ă. Unora dintre ei le-a fost acceptat ă repatrierea, altora nu. Cu aceast ă ocazie, celula de partid a lag ărului a ini ţiat o dezbatere asupra posibilit ăţ ilor de p ărăsire a zonei în noile condi ţii geopolitice (vezi şi capitularea Fran ţei în fa ţa Germaniei naziste). În cadrul discu ţiilor s-au analizat şi pozi ţiile partidului fa ţă de problema modalit ăţ ilor de p ărăsire a lag ărelor, ajungându-se la concluzia c ă acestea nu au fost întotdeauna şi cele mai juste. Anterior, conducerea Organiza ţiei de partid de la Paris a avut mai multe pozi ţii fa ţă de aceast ă problem ă, considerând c ă interna ţii puteau fi sco şi din lag ăre în mod individual (comuni ştii de la Paris erau leg ăturile superioare politice ale interna ţilor). O alt ă procedur ă care a fost folosit ă de partid pentru eliberarea interna ţilor a fost trimiterea lor la munc ă în Germania cu ocazia vizitelor Comisiilor militare de recrutare şi triere germane pe care acestea le efectuau în lag ăre cu scopul de a ob ţine cât mai multe bra ţe de munc ă necesare ma şinii de război naziste (având acordul conducerii celulei de partid române şti din lag ăr, Constantin Câmpeanu va p ărăsi la rândul lui lag ărul al ături de al ţi câ ţiva tovar ăş i, dup ă ce, în mai 1941, o astfel de comisie vizitase lag ărul; Câmpeanu alesese aceast ă cale întrucât Consulatul sovietic îi refuzase cererea prin care solicitase cet ăţ enia sovietic ă şi repatrierea). Sarcina trasat ă interna ţilor comuni şti sco şi prin aceast ă procedur ă era ca dup ă ce ei ajungeau la locul de munc ă repartizat s ă încerce prin orice mijloace s ă evadeze pentru a reveni în ţara lor de ba ştin ă. De asemenea, Celula de partid din lag ăr a mai luat în discu ţie problema celor care au evadat din lag ăre f ără acordul partidului, propunându-se excluderea acestora din partid, precum şi înscrierea voluntar ă a unor interna ţi în Armata Francez ă, dup ă izbucnirea celui de-al Doilea R ăzboi Mondial. Unii dintre membrii celulei au considerat c ă la acea dat ă – septembrie 1939 – conducerea Organiza ţiei de partid a grupului românesc din lag ărele 1 Declara ţie nedatat ă scris ă de Constantin Câmpeanu care se reg ăse şte în dosarul de partid al lui Ionel Munteanu (Aizic Goldstein). Arhivele Na ţionale Istorice Centrale-Bucure şti (ANIC-B), Fond 53 , Dosar nr. M/241, ff. 35-36. RECUPERAREA MEMORIEI INTERBRIGADI ŞTILOR ŞI MAQUISARZILOR ROMÂNI. 125 STUDIU DE CAZ: ION C ĂLIN (II) franceze nu a avut o atitudine corespunz ătoare fa ţă de modul în care comuni ştii români trebuiau s ă se raporteze la r ăzboi. Ei au criticat pozi ţia de la acea vreme a conducerii partidului pentru c ă a permis voluntarilor s ă ia parte la o conflagra ţie „imperialist ă”. Trebuie men ţionat faptul c ă în septembrie 1939, comuni ştii din toat ă lumea se aflau într-o derut ă total ă dup ă semnarea la Moscova a Pactului Ribbentrop-Molotov (23 august 1939), dar şi ca urmare a faptului c ă de la Moscova nu soseau indica ţii clare privind caracterul r ăzboiului izbucnit la începutul lui septembrie 1939. Astfel că, liderii comuni şti din multe ţă ri europene nu ştiau cum s ă se pozi ţioneze fa ţă de evenimentele interna ţionale care se succedau cu repeziciune... Ini ţial, la declan şarea r ăzboiului, conducerea comuni ştilor din Paris şi din lag ăr le-a permis interna ţilor s ă se înroleze în Armata Francez ă, r ăzboiul fiind apreciat ca fiind unul just. În scurt ă vreme, în urma indica ţiilor sosite de la Moscova, optica comuni ştilor din Fran ţa s-a schimbat radical, r ăzboiul fiind catalogat drept „imperialist”. În „lumina” noilor comandamente politice, interna ţii comuni şti din lag ăr nu s-au mai înscris voluntar pentru înrolarea în trupele regulate franceze sau în subunităţ ile de lucru, refuzând orice propunere de colaborare cu administra ţia lag ărului, ceea ce a condus la declan şarea represaliilor şi la în ăsprirea regimului de deten ţie. Cei care se opuneau în mod vehement conducerii lag ărului erau trimi şi în arest / izolator (o barac ă înconjurat ă cu sârm ă ghimpat ă amplasat ă chiar în mijlocul lag ărului), unul dintre cei care a f ăcut cuno ştin ţă cu acest loc de pedeaps ă fiind şi Ionel Munteanu. Conducerea comuni ştilor din lag ăr a adoptat o politic ă de dezbinare în rândul interbrigadi ştilor, separându-i pe cei care nu se supuneau întru totul sarcinilor partidului sau care erau dispu şi la o oarecare colaborare cu administra ţia, de cei care urmau orbe şte linia partidului. A şa luase na ştere în rândul românilor grupul „provocatorilor tro ţkisti” ce-l avea în frunte pe dr. Ştefan Sinculescu (din acest mic grup, ostracizat de comuni şti, au mai f ăcut parte Nicolae Aldea şi Traian Bujor). Fr ământ ări intestine de acest gen au avut loc în toate grupurile na ţionale comuniste din Lag ărul de la Vernet d’Ariège pân ă la declan şarea Opera ţiunii „Barbarossa”. În urma disputelor, „s-au tras concluzii juste şi unanime”, redactându-se în acest sens şi o rezolu ţie a Comitetului de partid al lag ărului care a fost trimis ă Sec ţiei imigran ţilor a Comitetului Central al Partidului Comunist Francez 2.