DACIA LITERARĂ Revistă de reconstituiri culturale Anul XXVII (serie nouă din 1990) Nr. 3 (142) / toamnă 2016 . Cartea migraţiilor. Obiecte în exil (III)

CarteaCum ne migrațiilor. definesc obiectele? Obiecte înCum exil evocă ele specificitatea unui parcurs, unicitatea unei persoane? Ce spun ele despre apartenența noastră la un univers cultural, despre relațiacarte pe care blanche o avem cu acesta – fie că e vorba de societatea de origine sau de cea de adopție? se poate pierdeîi invită pe cei care au trăit experiența exilului și/ sau a mobilității să scrie despre relația lor cu obiectele. În dosarul al treilea le-am dat mai întâi unor mari scriitori, dintrece s-ar cei pentrufi putut carepierde plecarea, înainte de 1989, a fost o trecere prin zid. Forțat la exiluri succesive, Norman Manea a experimentat ce împachetând și despachetând vieți. Dar obiectele au o încăpățânare a lor: când reapar, țin legăturile dintre vieți deasupra, ca un colac de salvare. Basarab Nicolescu a experimen- tat delocalizaredacă nu pleca pe drumul exilului. Obiectelebunul au devenit exil interior atunci, pe o hartă interioară, jaloane ale salvării. Strămutat recent, al anilor 2000, scriitorul Ovidiu Nimigean refuză noțiunea gravă de exil și preferă să vorbească despre , recunoscând, odatăvin decu undevaCioran, doar . Când își scrie cărțile, direct în limba germană, Dana Grigorcea are totdeauna deasupra mesei de lucru o imagine de poveste, care s-a asortat pe rând cu toate plecările ei. Toți cei care se instalează într-o altă cultură . Intelectual sau artist al timpurilor mobile de azi, pentru care plecarea nu e o rămânere, ci o devenire, cosmopolitul are două variante: sau își alege cu grijă obiectele, precum o face pianista Axia Marinescu, care dăruiește obiecte cu sens; sau nu face nicio alegere, dar se trezește în geantă cu un obiect de nearuncat, cum i se întâmplă CristineiCartea Ion, conservatormigrațiilor la Biblioteca Națională a Franței. Exersate cu riscuri și mize diferite înainte sau după 1989, împachetările și despachetările de vieți au în comun momentul când spațiul e gol. Pagina de scris e goală, camera e goală. (III) le umple Cristina HERMEZIU cu poveștile obiectelor în exil. Monica SALVAN

3 Vă mai amintiți de criteriile care v-au ghi- dat, de alegerile pe care a trebuit să le faceți când v-ați pregătit bagajele la plecarea din România?

Au rămas în amintirea dumneavoastră primele cadouri pe care le-ați făcut cunoș- tințelor sau prietenilor din țara de des- tinație/ de adopție? Dar primele cadouri pe care le-ați primit?

Ce ați oferit la primele întoarceri în țară?

Există un obiect care v-a însoțit un timp în migrație și căruia i-ați atribuit un rol spe- cial?

Un obiect pe care l-ați pierdut și pe care îl regretați?

Lucruri care v-au lipsit și pe care le puteați găsi doar în România?

Ce alăturare de obiecte din locuința dum- neavoastră evocă cel mai bine o apartenență culturală multiplă, mobilitatea dumnea- voastră? (V-am fi recunoscători dacă ați ilus- tra răspunsurile cu una sau mai multe fotografii).

4 Dana GRIGORCEA (Elvetia),

Cel mai mult îmi plac mofturile

Cel mai prețios obiect pe care l-am purtat cu mine cu străbunicul meu, Anibal Theodorescu, o istorie din București prin toate locuințele pe care le-am avut care începe la Paris, la finele secolului XIX, și continuă este un tablou de Arthur Verona, „Ciobănași în Balta într-un București pe care mi-a plăcut mereu să mi-l Brăilei”. Și-am avut în toate locuințele același ansam- imaginez. Tabloul a fost un cadou, ceea ce iar îmi blu patronat de tablou: masa mea de scris la perete, place. în stânga ferestrei cu cea mai frumoasă priveliște, iar Eu am vocație de ascet, n-am multe lucruri ale deasupra mesei tabloul cu ciobănașii. Stând la masă, mele, dar îmi place să fac și să primesc cadouri. Cel m-am uitat când afară pe geam, când la tablou, la mai mult îmi plac mofturile, făcute să fie ținute minte ciobănașii care se uită la rândul lor într-un peisaj și să amintească de prilejurile cu care au fost făcute. verde. Tabloul s-a potrivit în toate locuințele și în spe- Îmi amintesc de exemplu de un uriaș buchet de nu- art déco cial cu toate priveliștile lângă care l-am așezat: la feri primit cu ocazia unui premiu literar, de care aș fi Strasbourg în cartierul evreiesc cu vederea spre clă- uitat poate, în absența unui buchet așa de memorabil. diri , galbene, la Bruxelles în Porte de Namur, Nuferii mi-au plăcut întotdeauna, m-a întristat teribil Baba Rada. cu o clădire de sticlă în care se reflecta clădirea mea să văd în grădina botanică de la Bonn un lac înghețat, Das Leben ist vergänglich wie die Kopfhaare îngustă, cu tencuiala căzută, în mica localitate aus- cu frunzele de nufăr ferecate în gheață. Am descris triacă de pe Dunăre, Krems, cu vederea spre coroana nuferii din gheață în primul meu roman, unui stejar, apoi la Bonn, cu vederea spre cer și la („Baba Berlin, în Schönleinstrasse, cu verdele întunecat al Rada. Totu-n viață-i trecător, ca și firele de păr”). Este unei curți interioare. Acum, tabloul atârnă la Zürich, o poveste veselă despre claustrofobie, cu acțiunea bineînțeles tot deasupra mesei mele de scris, lângă plasată în Delta Dunării. Criticii elvețieni au comentat fereastra spre o clădire de cărămidă roșie, pe în special capitolele cu petreceri, ceea ce nu mă de- acoperișul căreia bătrânul meu vecin face plajă nud ranjează prea tare. în toate anotimpurile. „Vrea să fie și el negru”, comen- O mare parte din cadourile pe care le-am făcut tează vecinul nostru egiptean. prietenilor din România și de aiurea a fost asezonat Dar să revin la tabloul cu ciobănașii din Balta cu muzica săltăreață, de Gică Petrescu, Maria Tănase, Brăilei. Țin la el pentru că istoria lui e și istoria unei George Enescu și Gheorghe Zamfir. Gică Petrescu a foarte frumoase prietenii, a pictorului Arthur Verona fost bun prieten cu bunica mea, la a cărei nuntă a și

5 Das primäre Gefühl der Schuldlosigkeit cântat, douăsprezece ore fără pauză. Pe Gică Petrescu năvălind pe ușă laolaltă cu o mulțime de gură-cască l-am și făcut personaj, în al doilea roman al meu, și dezgolindu-și sânii privitorului. Am agățat tabloul („Sentimentul pri- după ușa dormitorului, să-l vedem numai când închi- mar al nevinovăției”, în traducerea Norei Iuga și-a lui dem ușa. Lui Perikles i-am făcut cadou la ultima lui Faust Frederick Radu-Mihai Alexe, din toamnă la Humanitas). aniversare un calendar în care am lipit poze cu Fred De când mi s-a lărgit cercul de prieteni artiști la Astaire și cu diferiți actori interpretând rolul lui Zürich, am început să primesc cadouri create special Mefisto din , ca ultimul lui roman, , po- ca reacție la textele mele. De exemplu, povestesc în al vestea starului hollywoodian narată de Mefisto. doilea roman de un televizor alb-negru, pe ecranul Altfel eu ofer în general flori, mai ales că nu de- căruia posesorul lipește o folie tricoloră, iar prietena parte de locuința noastră sunt cultivate flori pe care mea, artista elvețiană Pipilotti Rist, mi-a scris o scri- le poți culege singur. Îmi place să fac tot felul de ike- soare de amor cu cerneala care-și schimba culoarea bane. Și-apoi ofer cu plăcere bilete la opera din și mi-a trimis în plic o lavetă de șters ecrane, pe care-a Zürich, că-n timpul liber lucrez acolo ca figurantă și colorat-o pe o parte și pe reversul căreia a scris că-i sunt la curent cu toate producțiile. Cadouri cu speci- pentru mine, să-mi poarte noroc și să șterg cu ea pra- fic național nu prea mă pricep să ofer, cu excepția ful de pe foliile tricolore. Apoi am scris o poveste pen- brânzeturilor – aduc brânză de burduf sau de tele- tru copii, despre un lup insomniac, și o prietenă mea în Elveția și duc în România brânză Gruyère sur- ilustratoare, Anna Luchs, mi-a făcut cadou un desen choix – și a deserturilor – aduc cozonaci de la Capșa cu un lup zbârlit, care se uită de după un pom la o fa- și duc în România cutii de trufe de la cofetăria milie de porci mistreți, adormită claie peste grămadă, Sprüngli. În al doilea roman al meu am un pasaj des- lângă ei, un șoricel care doarme întins pe spate și în- pre cofetăria Sprüngli pe care l-am tot citit la serate velit cu o frunză. Am fost atât de entuziasmată de literare, că vine vorba și de băncile elvețiene din ve- desen, că i-am dedicat Annei o altă povestire pentru cinătatea cofetăriei și ajung așa la subiectul meu cu copii, cu un pudel care se teme de frizer, iar Anna la vinovăția, așa că mai mereu primesc de la gazdele se- Mond aus! rândul ei mi-a făcut cadou o ilustrație completă a pri- ratelor cutii de ciocolată de la Sprüngli. În cercul de Bobby mei povestiri, cu lupul. Cartea noastră cu lupul se prieteni am ajuns între timp principalul furnizor de numește („Stingeți luna!”), iar cea cu pu- ciocolată. Cadouri prețioase primesc și de la copiii delul va apărea și ea, cu titlul . mei, Maria și Thomas. Am integrat un autoportret al Și soțul meu, Perikles Monioudis, a primit un ta- Mariei, alături de prietena ei cea mai bună, într-o po- blou de la artista cu care a făcut o carte de copii, dar vestire pe care-am scris-o recent pentru un calendar tabloul artistei Ingrid Jörg este mai degrabă pentru de advent. Este în varianta germană și în varianta en- adulți, că reprezintă o matroană îmbrăcată strident, gleză, în 24 de fragmente scrise pe 24 de bilețele,

6 este o scriitoare româno- elvețiană, născută în 1979 la București. A studiat filo- logie la București și regie de teatru și film la Bruxelles. într-un calendar cu 24 de portițe de hârtie roșie, ce- DANA GRIGORCEA A debutat în 2011 cu romanul . rată, de pus la fereastră. Povestea este despre o fami- , scris în germană, lie helveto-română care-și petrece Crăciunul la Paris, urmat în 2015 de romanul S unde ajunge să distrugă un tablou bine cotat la Baba Rada Totu-n , tradus în română de Nora Iuga și de Sotherby’s. Am fost inspirată de un tablou Ion Pacea, viața-i trecător ca și firele de păr Radu-Mihai Alexe. Este și autoarea unei cărți pentru pe care l-am primit recent de la o prietenă de la Paris, entimentul primar al copii în limba germană: (2016) care a fost muza lui Pacea și i-a și semnat tablourile, nevinovăției după ce artistul s-a îmbolnăvit de Parkinson. În po- veste, copiii desenează pe tablou și, culmea, îi cresc Stingeți luna! valoarea.

Ciobănași în Balta Brăilei

. Autor: Arthur Verona

7 Cristina ION (Franta),

Oglindă, oglinjoară...

Nu am emigrat niciodată. În noiembrie 2016, se ventar. Aș fi putut bineînțeles să produc un text în împlinesc 20 de ani de când trăiesc în Franța. Cu jurul unei absențe, al unui loc gol, al acestui obscur toate acestea, nu am părăsit vreodată România cu obiect al dorinței care ne înstrăinează de noi înșine gândul de a nu mă mai întoarce. Nu m-am mutat cu și scapă inevitabil ambiției noastre atotstăpânitoare. mobile, n-am schimbat adresa, n-am tras ușa după Mi-am zis însă că un asemenea exercițiu ar fi extrem mine definitiv. Și totuși, încetul cu încetul, fără să fie de prezumțios, chiar obraznic. Fumul aruncat în ochii un act radical, conștient, emigrația s-a infiltrat în lumii e ca o cortină care sfârșește prin a se ridica și a mine. N-am fost în nicio împrejurare obligată să mă ne dezvălui goliciunea. Nu. Obiectul e material. Are o apăr, să mă justific sau să mă ascund. Reacția străinu- consistență proprie. Materialitatea lui poate fi mo- lui confruntat cu excluderea și cu prejudecățile în destă sau impunătoare, nu contează, el se arată, țara în care s-a stabilit îmi e necunoscută. Complet cântărește, rezistă, rămâne în memorie. E mai mult asimilată din punct de vedere lingvistic și cultural, nu decât tridimensional, e spongios, încăpățânat, ran- am avut niciodată șansa minorității. N-am militat, chiunos. Ne readuce iremediabil la realitate ori de n-am protestat, n-am deviat. N-am avut nici șansa câte ori avem nesăbuința de a fugi de ea. exilului căci, neputând revendica vreo opresiune po- M-am uitat deci în jurul meu. Fotografiile? Prea litică sau economică, am alunecat liniștit, pe subiective. Cadourile pe care n-am îndrăznit să le nesimțite, pe panta cosmopolitismului individua- arunc? Prea negative. Suvenirurile puerile pe care list care caracterizează societatea de astăzi. N-am le-am adus tardiv din România pentru a-mi reconsti- simțit deci nevoia să iau cu mine, în ceea ce nu deve- tui o formă de autenticitate? Prea trădătoare. De- nise încă noua mea viață, vreun obiect încărcat cu odată, căutând în fundul genții – să nu faceți semnificație, totemic, identitar sau chiar regresiv. niciodată greșeala de a subestima acest concentrat În afară de cărți și de haine, obiecte vitale, necesare, de clișee antifeministe – mâna mea s-a împiedicat de niciun alt obiect demn de interes nu pare să fi ocupat un obiect atât de familiar încât devenise invizibil: o vreun loc de excepție în valizele și cutiile care m-au oglindă de buzunar pe care o am de când eram ado- însoțit în numeroasele mele schimbări de reședință. lescentă. Când mi s-a cerut acest text, m-am uitat deci în jurul meu și am ezitat. Obiectul simbolic lipsea la in-

8 Un obiect «ostalgic»?

capabilă de utopie dar dornică să adopte valori. Fără E o oglindă minusculă și desuetă al carui dos e de- îndoială, preţul pe care-l plătește pentru o constiinţă corat cu un motiv floral, într-o dominantă de roz și politică mult mai ridicată decât media, acea violet, unul din acele nimicuri revenite la modă prin- conștiinţă melancolică a celor care-și mai aduc tr-o răsturnare a istoriei pe care am renunțat s-o aminte de trecut și știu cum arată un regim fără li- înțeleg: «vintage», am spune astăzi. Un accesoriu futil bertate). cu un aer de «made in China», rătăcit într-o cutie cu Pe temă putem avea amintiri bune dintr-un regim gablonțuri. E un obiect frivol, ieftin, fals, nu are nici rău, nu aș dori să mă întind. Întotdeauna am avut im- șarmul «ostalgic» al amintirilor ambivalente despre presia că subiectul acesta e ca un fel de Matrioșca, în regimul comunist ale generației din care fac parte, el sunt acunse subiecte din ce în ce mai mici care duc nici demnitatea simbolică a istoriei, fie ea și mica is- în general de la o conversaţie uzuală la un conflict torie personală care se împletește cu cea mare. geopolitic între prieteni. O simplă remarcă despre co- Oglinda aceasta vine dintr-o epocă deșertică, pe pilăria fericită petrecută sub comunism și iată-ne care nu puțini o regretă în comparație cu destrăbăla- ajunși, în doi timpi și trei mișcări, la o discuţie sa- rea societății de consum. Sunt adepţi ai ascezei într-o vantă despre comparaţia între fascism și comunism, lume sufocată de produse, ai încetinelii într-o lume a despre diferenţa dintre comunismul «real» și bene- vitezei și a instantaneităţii, ai recuperării și ai făcu- ficiile imaginare ale utopiei. Un adevărat «punct tului în casă într-o lume confecţionată după standar- Godwin», un risc de ocolit cu oricine vrei să rămâi dele IKEA. Oglinda din geanta mea nu-și are locul în prieten în Franţa. Dialogul între surzi pare să fie com- aceasta lume a «ostalgiei». (Ca să nu mai vorbim de plet între persoanele originare din ţări care iau doc- lumea conservatoare și îngâmfată a urii faţă de omul trinele politice în serios și cele originare din ţări unde recent, unde ar fi chiar de neimaginat). E un obiect un asemenea lux e măturat de teama – fantasmatică nedemn al cărui loc e în baie, între periuţa de dinţi și sau nu, rămâne de văzut – de a dispărea de pe hartă. beţișoarele cu vată, un accesoriu corporal, igienic. Accept deci, resemnată, faptul că oglinda mea nu Uitat în banalitatea cotidiană, nu are acest «je ne sais face parte din Istoria cu majusculă. Pare să fie pe veci Un obiect… subiectiv quoi» al îngheţatei Vafe sau al băuturii Cico ce poate sortită insignifianţei. fi împărtășit între membrii unei întregi generaţii, dornici să recreeze o atmosferă de epocă, să se regă- sească în aceleași gusturi, mirosuri sau sunete. (În Oglinda pișcată de rugină și decorată cu floricele lipsa marilor legende ale disidenţei, generaţia năs- mov trebuie readusă la dimensiunile ei reale de cută sub comunism și crescută sub capitalism pare «obiect subiectiv». De obicei, o plimb cu mine într-o să se refugieze într-un soi de incredulitate congeni- poșetă cu fermoar, alături de farduri, medicamente, tală, oscilând veșnic între entuziasm și decepţie, in- leucoplast și alte asemenea infime acesorii portative.

9 Prima mea amintire despre acest obiect datează din ginii din oglindă, trebuie în mod paradoxal să ne ac- liceu: între două repetiţii la Cântarea României, am ceptăm rănile narcisice. Originea nu trebuie ascunsă scos din ghiozdanul de liceană oglinjoara care m-a ca o cicatrice rușinoasă, nici mitificată sub forma pus faţă-n faţă cu dura realitate a acneei născânde și unui adevăr iniţial, incoruptibil, ci afirmată, recon- a porilor dilataţi. De atunci, o scot din geantă cu pre- struită fără încetare, arătată din unghiuri diferite. cauţie, de teama unei noi confruntări cu mine însămi. Sunt o persoană dublă. Nu dubioasă, nici duplicitară. (E cu siguranţă un material de proastă calitate). Dublă: tăiată în două părţi care se ceartă una cu alta. Oglinda pe care o port cu mine dar în care nu am Partea franceză urăște corupţia, dispreţul faţă de curajul să mă privesc e încarnarea tăcută a originii lege, negocierea cu lucruri non negociabile, fatalis- negate. mul, intoleranţa, victimizarea; partea română nu su- Originea e ca pânza freatică: poate să fie la un portă suficienţa, incultura istorică și geografică, Un obiect social nivel foarte scăzut, dar rămâne latentă, produce in- tristeţea utopiei învinse, uitarea Estului. Good Bye, Lenin! filtraţii, face presiune, uneori se umflă și dă pe afară. Oricât aș fi de asimilată, oricât aș evita să-mi afirm cu mândrie multiculturală exotismul estic, oricât aș Într-o scenă din filmul , eroul, refuza să mă adun cu semenii mei uniţi printr-o unică dornic să-și protejeze mama de traumatismul isto- apartenenţă lingvistică și culinară, originea nu se dă riei, încearcă să-i recreeze un univers familiar com- bătută. Imaginea din oglindă stă mărturie. Nu imagi- pus din tot felul de obiecte: cutii de conserve, băuturi nea pe care i-o trimite ţara de adopţie minoritarului răcoritoare, toate mărcile autohtone din care au mai neintegrat, ci imaginea de sine pe care această orbire rămas doar etichetele. Un mod de a reuni conștiinţa i-o întoarce. Cu vremea, am învăţat să economisesc istorică și istoria personală, de a aduce împreună is- energia cheltuită în van în a construi un baraj împo- toria cu și fără majusculă. Oglinda mea nu are această triva unei inundaţii probabile. Oglinda și-a jucat rolul. pretenţie. Ea nu a eșuat pe piaţa de vechituri, ci, dim- Imaginea a devenit pedagogică, iar învăţăcelul, din ce potrivă, se numără printre acele accesorii universale în ce mai înţelept. Lupta s-a transformat în decalaj care nu se demodează niciodată sau revin periodic la ironic, iar alternativa între o apartenenţă impusă și modă cu un sens diferit. Deși subiectivă și fără cono- una aleasă, în nealiniere revendicată. taţie «ostalgică», ea nu este lipsită de semnificaţie so- Sunt străină peste tot, și într-o continuă căutare cială. de sine. Oglinda care-mi face porii să apară mai dila- Dacă, în momentul fabricaţiei, ea a fost destinată taţi decât sunt e acolo ca să-mi amintească necesita- unei clientele feminine deposedate de propriul corp, tea acestei căutări. Doar că, din musafir nepoftit, a aflate la apogeul perioadei de control al natalităţii și devenit de-a casei. Ca să nu mai fim prizonierii ima- de impunere a unei normativităţi morale bazate pe

10 maternitate, cum să interpretăm oglinda și, dincolo de ea, moda în contextul actual de revendicări fe- ministe, de deplasări ale frontierelor dintre sexe și nec plus ultra de expunere inflaţionistă a corpului feminin? Sim- bol al alienării femeii faţă de dictatura superficiali- tăţii sau al afirmării de sine? Femeia care se contemplă în oglinda pe care i-o întinde so- cietatea se descoperă divizată, dublă. Alteritate nesfârșită, femeia e în același timp autenticitate și extravaganţă, domesticitate și extrateritorialitate, supunere și revoltă radicală. La rândul ei, societa- tea își măsoară în oglinda feminităţii propria capa- citate de a-și integra jumătatea. Oglinda mea e cu desăvârșire altceva decât o su- prafaţă lină. Nu trimite o imagine liniștitoare, toro- pită în certitudinile colective. Îi place controversa, dezbaterea, conflictul. N-am avut noroc. Mai bine păstram o icoană.

trăiește la Paris și este conserva- tor la Biblioteca Naţională a Franţei, în departamen- tul de filosofie și știinţe umane. Doctor în studii CRISTINA ION politice la École des Hautes Études en Sciences So- ciales, a publicat (Editura Academiei Române, București, 2008) și La politique de Machiavel. Art de (dirijat în colaborare cu Y.C. Zarka, la guerre ou art de la paix? Mimésis, Paris, 2015). Machiavel, le pouvoir et le peuple „Ostalgiile” Cristinei Ion

11 Norman MANEA (SUA)

Pelikanul

Am 12 ani și sunt deja un „supraviețuitor”, vrăjit de repetentul care mă pândește mereu din ultima bancă. farmecul supraviețuirii. Lagărul Transnistria a rămas Tovarășa Teodora e lângă mine deja, se apleacă, în- în urmă și în mine. Locuim din nou în Bucovina și doaie pagina vinovată din carte și, cu vârful ascuțit al mâine, marți, am teza la Științele Naturale. O teză creionului, zgârie un mare semn roșu, de sânge, în amânată, din cauza bolii, acum recuperez timpul dreptul ultimului rând scris de stiloul tatei. Să se știe pierdut. Sunt elev „fruntaș”, curând voi deveni Co- cât am copiat, de unde începe adevărata probă că exist. mandant de pionieri, la Școala elementară nr. 1, și voi Sunt palid, roșu, extenuat, exterminat. Mă aplec, poseda cravata roșie a Revoluției. desființat, deasupra caietului, țin în mână arma aris- Nu-mi prea plac Științele Naturii, natura mă lasă tocratică, sunt un nenorocit, un nimeni, cum am tot indiferent. Ca să-mi dau curaj, îl rog pe tata să-mi îm- auzit că ar fi cei ca mine. Curând, prea curând, sună prumute pentru teză superbul său stilou nou. O armă clopoțelul, suntem în recreație, ies în curte printre de elită, care va salva și proteja întârzierea. Tata re- ceilalți deținuți, dar mi-e prea rușine și frică, mă re- fuză, neplăcut surprins de această fandacsie. Mama trag iar în adăpost. Mă așez în banca strâmtă, ca un insistă, se lamentează, ca de obicei. Doar sunt pre- cavou, pregătesc caietul de matematici, pentru ora miantul școlii! Tata se încruntă, plictisit și iritat, dar următoare. cedează, ca de obicei. Înțeleg că este o favoare spe- Deasupra pun stiloul sacru care... nu mai e! Nu cială, stiloul reprezintă pentru el distincția supremă mai e, stiloul a dispărut!!! a normalității regăsite. N-am fost atent, am ieșit în curte și am lăsat totul Subiectul tezei: PORUMBUL. Pagina e albă și albă baltă, Moraru sau prietenul său Pitici sau Cocârlă sau rămâne prea multă vreme, gândurile și cuvintele vin Abesei au aranjat treaba, stiloul a dispărut, nimeni greu și nu vin deloc. Sunt singurul din clasă blestemat n-o să creadă că nu eu l-am ascuns, pentru a-mi spori cu această teză întârziată. Boala iernii m-a separat de importanța. pluton și m-a însemnat, din nou. Ceilalți continuă ora Tovarășa Teodora a reapărut, mă recunoaște, sunt curentă: Usturoiul. în picioare, bâlbâit, suspect, vinovat, părăsit, idiot. Am totuși, în bancă, trusa de prim ajutor. Pândesc – A dispărut stiloul! Stiloul tatei!! Era al lui... momentul, trag manualul spre mine, pe genunchi, gă- Tovarășa Teodora a venit lângă mine, mă sesc pagina salvatoare, apuc să recoltez primele rân- iscodește, clasa e în așteptare și e rece, polară, duri, jumătate de pagină. înghețată. Tova Teodora, și ea sloi, ordonă controlul – Tovarășa profesoară, premiantul nostru copiază! ghiozdanelor, buzunarelor din pantaloni și paltoane Vocea glorioasă a lui Moraru, hahalera, golanul, și pulovere și pantofi, propune un rapid proces de

12 conștiință, promite hoțului că va fi iertat, dacă munica rar cu spiritele vechi. mărturisește acum, imediat, în șoaptă, pe coridor, se- Când boala fără leac și fără traumă, numită Frau cretul pe care nu îl va afla nimeni. Alzheimer, l-a prins și cuprins și țintuit, s-a trezit ză- Rezultatul e nul, cei doi suspecți, Moraru și Pitici, vorât în Azilul Cosmopolit al senilității, unde bătrânii și complicii lor, Cocârlă și Savu și State și Abesei nu și bătrânele exilate din toate colțurile istoriei regă- scot o vorbă, tova nu le poate stăvili voioșia, așa trece seau limba diasporei natale, rusa și spaniola, și polo- ziua de școală în marțea aceea. neza și turca, de după prăbușirea Turnului Babel. Ajung târziu la vecinii care mi-au oferit găzduire, Apucase să scrie fiului o ultimă scrisoare indesci- sunt un declasat, un captiv fără salvare, un nomad frabilă cu inventarul cărților lăsate moștenire: fără casă, fără părinți, fără adăpost, găzduit de vecinii dicționarul cutare și vocabularul cutare și gramatica noștri Oprea, mereu caritabili, noaptea lungă a răs- 1, 2, 3 și albumul cu fotografii de familie. tignirii nu se va termina, abia a început și va sfârși Înmormântarea tatei la mare distanță de cimitirul odată cu sfârșitul. bucovinean al mamei și de cel newyorkez al fiuluiFiu- a Vinovatul nu are somn, se gândește cu groază la luiavut meu loc ieri, tot marți, pe dealul torid al Ierusalimului. vinovăție și la tatăl său, Părintele aspru și drept, fidel Ajuns în chilia decedatului, am găsit pe masă cutia regulilor și principiilor. După o zi de lagăr, când pădu- lungă și roșie pe care scria, tremurat, greu lizibil, chii îi acoperiseră cămașa cândva albă a murmurat, , o epistolă scurtă și senilă pe care nu mi-o disperat: „nu, așa nu, ăsta-i sfârșitul, așa nu merită semnalase, în scrisoarea de despărțire. (n. 1936, Burdujeni) este scriitor, trăit”. Mama a replicat imediat, cu dârzenia ei nevro- Biletul învelea, sul, achiziția sa din ultimii ani: sti- profesor de literatură europeană şi „writer in resi- tică: „ba nu, ba nu, se poate, trebuie, vom supraviețui, loul Pelikan, nou nouț, neîntrebuințat și veșnic. dence” la Bard College, SUA. De la debutul în 1966 şi ai să ai iarăși cămașa albă, apretată și călcată”. pânăNORMAN în 1986, MANEA când a plecat din ţară, a publicat 10 vo- La repatriere, când sora sa mai tânără i-a procu- lume (5 romane, 3 volume de proză scurtă, 2 volume rat bilete de vapor pentru Țara Sfântă, tata a refuzat, de eseuri). A fost distins cu Premiul Asociaţiei Scriito- scârbit: „abia am despachetat, nu pot împacheta din rilor din Bucureşti (1979) şi Premiul Uniunii Scriitori- nou”. Mama voia să plece imediat, rapid, cât mai de- lor (1984, anulat de către Consiliul Culturii şi Educaţiei parte, dar a tăcut, copleșită de gluma soțului care nu Socialiste). Scriitorului i s-au decernat în 1992 Bursa prea glumea. Guggenheim şi Premiul MacArthur („Nobelul ameri- can”), iar în 2006, Premiul Médicis Étranger pentru Apoi a fost închisoarea comunistă în lagărul În 2010 a primit distinctia Periprava și decizia tatei de a deveni apatrid, res- „Commandeur dans l’Ordre des Arts et des Lettres”, iar pinsă de fiul student, îndrăgostit deja de cuvintele în 2011 prestigiosul premiu literar Nelly Sachs. În-În încrucișate ale poeziilor. toarcerea2012, Uniunea huliganului. Scriitorilor din Romania i-a decernat Și iarăși marți, când a evadat fiul, învins de Premiul Naţional pentru Literatură. Cărţile sale au coșmarul dictaturii, apoi moartea mamei, împache- fost traduse în peste 20 de limbi. tarea bătrânului de 80 ani, pregătit, în sfârșit, pentru Pământul Făgăduinței. Tata s-a ținut drept, cumpătat, cum îi era felul, deși nu știa limba strămoșilor și co-

13 Axia MARINESCU (Franta),

Despre lucrurile fără confirmări vizuale sau tactile

Nu am prins era gri, încețoșată și privativă a de frumos din acest oraș m-a fascinat întotdeauna. României de dinainte de 1989, dar de mică am fost Am fost un copil foarte legat de părinți, însă relația fascinată de perspectiva evadării în spații necunos- specială pe care am avut-o și o am în continuare cu cute, în dimensiuni pe care mi le imaginam prin in- ei nu m-a împiedicat nicio clipă să-mi urmez visul, termediul visului, copil fiind. Nu era nimic din pentru că, până la urmă, cred că singurul criteriu care dorința de a mă sustrage unei poveri frângătoare de aripi, pe care o reprezenta societatea românească, de falsa tranziție între, pentru mulți din cei care mă în- conjurau, ci intuiția candidă a unor peisaje materiale și sufletești, pe care nu le puteam descoperi decât cu- treierând meleaguri noi, tot mereu. Pe măsură ce timpul a trecut și muzica a devenit rațiunea mea de a trăi, s-au ivit în fața mea toate re- sursele extraordinare pe care Europa occidentală mi le putea oferi. Astfel, imaginația călătoare, care m-a purtat mereu într-un fantastic luminos, se metamor- foza în iluzia călătoriei inițiatice, iluzie pe care mi-o creasem simțind din ce în ce mai mult nevoia de a mă confrunta direct cu spațiul din care au explodat cul- tura și muzica universală. Am plecat relativ devreme de acasă, atunci când aveam 18 ani, după ce decisesem că Parisul avea să fie locul în care eu puteam înflori și dezvolta o carieră pianistică. Muzica clasică în general, și pianul în par- ticular, și-au găsit de-a lungul vremii în Parisul pro- Colaj de obiecte-simbol tector și umanist un loc de frunte. Ambianța iubitoare

14 m-a îndemnat să-mi fac bagajele și să părăsesc la coordonatele culturale și de civilizație ale acestuia România a fost acela simplu de a-mi urma un vis. din urmă. Concertului pentru pian În mod paradoxal, primele cadouri pe care le-am De la plecarea din țară și până în ziua de astăzi, făcut cunoscuților în momentul când am ajuns în țara peste tot m-a însoțit o partitură veche, o ediție ru- de destinație au fost cele legate de România. Identi- sească din 1945 a de tatea pe care o aduceam cu mine, eu, o novice în noul Schumann. Între timp s-a mai șubrezit și, atunci când spațiu care mă primea, era la acel moment cel mai lucrez acest concert, o fac după copii Xerox, tocmai prețios lucru pe care îl puteam dărui și care mă pre- pentru a nu deteriora varianta originală, dar nicio- zenta cât mai exhaustiv cu putință. Aduceam cumva dată nu o părăsesc uitată în bibliotecă. M-au mai Calea re- cu mine o Românie din care am plecat, pentru că nu însoțit și câteva cărți în românește, cărți pe care apu- gală Republica puteam să mă împlinesc pe deplin, dar care îmi ofe- casem să le citesc la vârsta adolescenței, înainte să rise toate resursele pentru a putea să visez și să pri- plec și la care mă întorc și astăzi cu plăcere: vesc înspre înălțimi. Primele cadouri pe care le-am a lui Malraux, poezii de Rilke și lui primit au fost niște partituri din partea colegilor de Platon. Conservator și câteva felicitări pe care le păstrez și Nu regret nimic din ce am pierdut în general, astăzi. chiar dacă se întâmplă să fie vorba despre obiecte cu Nu știu dacă este chiar primul cadou pe care l-am însemnătate sufletească. Orice obiect sau persoană oferit la întoarcerea în țară, dar cred că este vorba sunt prețioase pentru mine, îmi rămân înrădăcinate despre un album al muzeului Luvru, pe care l-am ofe- viu în suflet și minte și nu am astfel nevoie de nicio rit părinților mei, mari iubitori de artă. Îmi amintesc reconfirmare vizuală sau tactilă. că, în copilărie, tatăl meu îmi descria cu lux de amă- Lucruri care îmi lipsesc și pe care le pot găsi în nunte operele marilor pictori expuși la Luvru, deși nu România sunt de fapt câteva lucruri și câteva ne-lu- avusese ocazia să viziteze muzeul, neputând cruri: îmi lipsește bineînțeles mâncarea cu gust de bineînțeles ieși din țară înainte de 1989. Același lucru copilărie a mamei, pe care, chiar dacă am învățat și se întâmpla și cu străzile, podurile și clădirile impor- eu s-o gătesc, nimic nu o poate înlocui. Ador să merg tante din Paris. Le localiza în minte, fără să le fi văzut la piață (merg și în Paris, dar este posibil doar o dată vreodată. Este uluitor, un oraș necunoscut putea fi re- pe săptămână, când sunt deschise spațiile special prezentat atât de exact în imaginația sa. Astăzi, când amenajate pentru piețe volante). avem ocazia de a călători atât de ușor, uităm de fapt Îmi mai lipsește și o anumită relaxare a vieții și a că a voiaja înseamnă în primul rând să rezonezi cu interacțiunii cu cei din jur. Și, mai ales, o anumită spațiul în care te afli și să-ți conjugi mintea și sufletul stare de tihnă pe care o resimt doar atunci când mă

15 aflu acasă. Aș spune că mai păstrez și nostalgia anu- mitor locuri din București, locurile plimbărilor și trăi- rilor adolescentine. O alăturare de obiecte care îmi definește mobili- tatea? Cred că este vorba despre alăturarea unei vaze de ceramică de Sevres, a unui obiect decorativ argen- tinian, pe care l-am cumpărat din Buenos Aires, și a unei icoane ortodoxe, pictate de mine acum ceva timp. Ar mai fi și carnetele de notițe, agendele în care notez simultan în franceză și română, într-un fel de limbă hibrid.

este pianistă. A înregistrat în 2016 albumul „Schumann” la casa pariziană Belle Concertului pentru pian Epoque și a cântat în festivaluri ca: Piano aux Jacobins, AXIA MARINESCU Piano en Valois. Este dublu-licențiată în interpretare Partitură a de Schumann pianistică și filozofie la Conservatorul regal din (ediție rusească, 1945) Bruxelles, respectiv Universitatea Sorbona din Paris. Locuiește în Franța, la Paris.

16 Basarab NICOLESCU (Franta),

O bună imagine a vieţii mele spirituale

Am plecat în 1968 cu o bursă a guvernului fran- Nu cunoşteam pe nimeni în Franţa. Colegilor mei de cez, am așteptat timp de doi ani să mi se acorde viza la Universitatea „Pierre et Marie Curie” din Paris de plecare. În afară de obstacolele legate de familia le-am oferit obiecte de artizanat făcute în România. mea, atunci s-a petrecut și invazia Cehoslovaciei, ceea Iar ei, în semn de „bun venit”, mi-au oferit o fabuloasă ce a însemnat o nouă amânare. Dar orice s-ar fi în- sticlă de vin din Bourgogne, un Chambolle Musigny tâmplat eu eram hotărât să plec. Paradoxal, pentru că din anul 1964. Chiar şi acum, când scriu aceste rân- în 1968 era o perioadă de oarecare grație în România. duri, resimt gustul de neuitat al acelui vin. Nu era O perioadă de liberalizare, de fărâmă de democrație numai vinul, era şi simbolul pe care el îl reprezenta: care părea să se formeze. Cariera mea părea trasată, civilizaţia franceză. Astfel am început iniţierea mea eram deja din 1965 asistent la Universitatea din în lumea vinului francez. București la facultatea de fizică. Dar nu voiam să-mi pierd sufletul. Eram conștient 3. M-am întors după 25 de ani de absenţă. Am ofe- că, dacă rămâneam, era o obligație profesională să rit cărţile mele publicate în Franţa. mint ca să pot merge înainte. Asta mi se părea de ne- gândit prin structura mea interioară. Și am sacrificat 4. De mare ajutor afectiv în exil mi-au fost portretele totul ca să plec. Și știam dinaintea plecării ca voi ră- străbunicilor mei români (din partea tatălui) şi greci mâne acolo, orice s-ar întâmpla, chiar dormind sub (din partea mamei). Le am şi acum atârnate pe pere- podurile Parisului, sau fără nici un fel de slujbă, tot ţii apartamentului meu. Mi-a fost de mare ajutor mai aș fi rămas. ales portretul lui Andrei Nicolescu-Păcureţi (1866- 1925), modelul vieţii mele, care a fost învăţător la 1. Grija mea cea mare era sa îmi iau documentele Păcureţi, sat din judeţul Prahova unde se spune că privind studiile mele universitare, pentru a mă putea s-a descoperit pentru prima dată petrolul. Era un în- înscrie la doctorat la Paris. Fusesem avertizat oficial văţat, primar al satului, membru al primului Senat al că nu pot lua acest fel de acte. Le-am strecurat printre României întregite. În 1906 a primit un premiu al rufele mele. Poliţistul de la vamă mi-a deschis valiza şi Academiei Române pentru monografia satului am înlemnit. Mi-am spus că nu voi putea lua avionul. Păcureţi. Bunicii au moştenit de la el o fermă imensă, Dar Dumnezeu m-a ajutat. Poliţistul nu a văzut actele. cu multe clădiri, grajduri, livadă, un loc minunat. Aveam şase ani şi îmi petreceam vacanţa în această 2. Am sosit la Paris la data de 24 noiembrie 1968. fermă. Era o singură încăpere, la primul etaj, în care

17 (n. 1942, Ploieşti) este scriitor, fizician şi filosof, preşedinte fondator al Centre Inter- national de Recherche et Études Transdisciplinaires bunica mea îmi spunea că e interzis să merg. Mirosea (CIRET).BASARAB A publicat NICOLESCU în limba română: foarte frumos în acel loc, acolo era o crescătorie de (Curtea Veche, 2013); viermi de mătase. Cum de mic nu mi-au plăcut lucru- (Curtea Veche, 2011); rile interzise, am intrat bineînţeles în acea cameră: Teoreme poe- spre surpriza mea am găsit una dintre cele mai ex- (Carteatice/ Théorèmes Românească, poétiques 2007); De traordinare biblioteci pe care le-am văzut în viaţa la Isarlîk la Valea Uimirii(Universul Enciclopedic, 2004);Ştiinţa, mea. Erau acolo cărţi, manuscrise, letopiseţe din evul sensul şi evoluţia.(Polirom, Eseu asupra 2002); lui Jakob Böhme mediu românesc, monezi de aur. A fost şocul care ( Polirom, 1999).Ion Barbu Locuiește – Cosmologia la Paris. „Jocului secund” Noi, mi-a determinat pasiunea mea infinită pentru cărţi. particula şi lumea Transdisciplina- 5. Obiecte pierdute pe care le regret? Unele cărţi din ritatea. Manifest biblioteca mea de la Bucureşti. Datorită prietenului Raoul Şorban, istoric de artă, am avut şansa, student fiind, să obţin o legitimaţie de intrare la un anticariat din Bucureşti unde se găseau, la un preţ derizoriu, cărţi de mare valoare în limba română şi în alte limbi: prime ediţii, ediţii bibliofile şi numerotate, cărţi in- terzise. Mi-am constituit astfel o excelentă bibliotecă. Doar foarte recent fosta mea soţie a făcut elegantul gest de a-mi restitui o bună parte dintre aceste cărţi. Dar altele rămân pierdute, pentru totdeauna.

6. Ce îmi lipsește din România? Atmosfera din mâ- Elena Stănescu şi Andrei Nicolescu-Păcureţi, năstirile din Moldova şi frumuseţea plaiurilor din străbunicii paterni ai lui Basarab Nicolescu Munţii Apuseni.

7.Pe pereţii apartamentului meu, pictura lui Oravitzan, fotografia lui Cioran şi crucile în lemn ale lui Marian şi Victoria Zidaru sunt în proximitatea colajelor lui Adonis, un desen al lui Tudor Banuş – în proximitatea fotografiilor făcute de Peter Brook, pânzele lui Victor Cupşa – în proximitatea unei acuarele a lui Alexandre de Salzmann, un superb bronz al lui Victor Roman – în proximitatea unui Buddha din Tailanda, iar lingu- rile româneşti în lemn sunt în proximitatea lingurilor din Africa. Aceste alăturări de obiecte sunt o bună ima- Iordan Fotiadis, avocat la Constantinopol, străbunicul matern al lui Basarab Nicolescu gine a vieţii mele spirituale.

18 Lucrări ale lui Adonis, Peter Brook şi Tudor Banuş

Fotografie a lui Cioran, desen de Oravitzan şi colaj de Adonis

19 Bronz de Victor Roman, pe pianul din sufragerie

Pânză a lui Victor Cupşa

Linguri în lemn din diferite ţări Cruci

20 Ovidiu NIMIGEAN (Franta),

S,i cu asta ce-am făcut?

La cincizeci de ani, când pleci în „exil” – fac de la țară. Bine, eu nu sunt atât de capricios, nu (mai) referință la cazul meu, fără pretenția de a generaliza – doresc în mod deosebit nici una, nici alta, țin doar să nu pleci ca să iei viața de la capăt, ci pentru a găsi un subliniez de ce mi se pare impropriu a numi „exil” fap- compromis prin care să o sfârșești oarecum onorabil, tul că îmi petrec o parte din timp în Franța. De fapt, în dezlegat de deziluziile sau inconfortul baștinii. E prea postistorie, când tocmai suferim – fără să ne dăm târziu pentru entuziasme, dar și prea devreme pentru seama!... – o mutație antropologică radicală, exilul își resemnare. (La un moment dat înțelegi însă că, atât pierde sensul o dată cu matricile identitare, devine in- exilul, cât și Împărățiafatum sunt la fel de iluzorii. Exilul operant de vreme ce, vorba lui Cioran, nu-ți poți da de- poate chiar mai iluzoriu). misia din specie, cu toate că încerci să refuzi Am pus „exil” între ghilimele, termenul e excesiv de acomodarea la metamorfozele ei bizare. Îți rămâne, cât tare, de încărcat de , de patetic, cel puțin prin mai ai energie să-l păstrezi, bunul exil interior. O bulă comparație cu perioada comunistă, când se pleca greu, existențială. O alveolă. O geodă. Unde ești totodată fie trecând granița clandestin, cu riscul vieții sau foarte acasădésir și mimétique foarte străin. pușcăriei, fie rămânând în străinătate, dacă avuseseși Prea târziu pentru entuziasme, ziceam. Trebuie, cu norocul unei excursii, unei burse, unui „schimb de toate acestea, să recunosc că în Franța am intrat cu un experiență”, fie „defectând”, fie obținând, cu umilințe anume întreținut de stereotipurile și persecuții, un pașaport de plecare definitivă; fie, în culturale pe care le-am respirat în România. „Franța, fine, expulzat ca indezirabil, precum Paul Goma. (Așa sora noastră mai mare”, „France, le pays de la liberté”, se face că, deși sub același cer parizian, Paul Goma se Franța, model de democrație pentru o Românie deca- află și azi în exil, un exil real, în timp ce subsemnatul lată și coruptă, Franța libertății sacrosancte (deși și majoritatea conaționalilor mei petrecem doar o laice!) de exprimare. „France, mère des arts, des armes rezidență oarecare, întretăiată de voiaje dus-întors, pe et des lois,/ Tu m’as nourri longtemps du lait de ta ma- care o putem întrerupe oricând). Așadar, în ce mă melle...”. Realitatea, la fața locului, nu s-a grăbit să le privește, nu exil, ci rezidență, repliere, „delocalizare”. confirme, dimpotrivă, iar campania prezidențială din Deși sunt tizul exilatului de la Tomis, condiția mea e 2012 mi-a atras atenția că infecția politicianistă cores- ilustrată mai degrabă de Horațiu, și nu atât în celebrele punde, sub altelatrans aparențe, aceleia din România, că ma- versuri „Cerul îl schimbi deasupra, nu sufletul, marea nipularea prin presă poate îngemăna grotescul și trecând-o”, cât în săltăreața satiră în care recunoaște infamia (nu vreau să-mi închipui ce va fi în 2017!), că că are umori schimbătoare: când se află la țară visează demagogia se dezlănțuie fără jenă („Les cons la Roma, când se întoarce la Roma vrea aerul proaspăt ça ose tout, c’est même à ça qu’on les reconnaît!”, chiar

21 din stradă până la noosferă. Lucrurile, după aproape un deceniu, stând chiar mai prost decât îmi închipu- iam (constatările lui Muray se opresc înainte de 2006,axis mundianul decesului său)... Orizontului mimetic românesc, plasat în exterior, de care încercam să scap, îi cores- pundea nombrilismul homaisian cu pretenție de , o caricatură progresistă, de final de stază dixneuvièm-istă. Nimerisem într-o Franță cuprinsă de ceea ce Muray numește sarcastic „un sindrom ma- niaco-represiv”, ținută în priză de „profesioniștii evenimențialului” și de echipa de zgomote media. Cu urechea mea exersată câteva decenii în România tota- litară, sesizam sunetul orwellian, discursul agitatoric al Binelui. „France, France, réponds à ma triste que- relle,/ Mais nul, sinon Echo, ne répond à ma voix”. (Exagerez. Franța încă răspunde. Aș întări: încă re- zistă. Și provocărilor retrospective, devenite o modă – inclusiv în România –, și celor la zi. Eu, dincolo de... Raft Proust anomaliile franceze cotidiene, m-am simțit și mă simt bine – nu neapărat și confortabil, ba de-a dreptul încolțit, scos din inerțiile mele – cu Montaigne,nomina odiosa Pascal, când ocupă fotolii de l’enviepreședinte du pénal, sau prim-ministru), Rabelais, Baudelaire, Rimbaud, Flaubert, Proust, că libertatea de expresie se sufocă sub tabuurile co- Simone Weil, Céline, Muray, ba uneori chiar cu munitare și corectitudinea politică ce-și satisface Finkielkraut sausoumission Onfray și cu alte... ). aproape fără opreliști într-o junglă so- Dacă nutrisem cumva o dorință de „integrare”, as- cietală nemiloasă, a cărei lege pare a fi mutilarea rea- tăzi aș considera-o sinonimă cu capitularea. Și compli- lului. citatea. Ar fi o , cum bine sună titlul cărții M-am tras de mânecă, mi-am zis că exagerez. lui Houellebecq (nu și cartea propriu-zisă, din păcate). Percepția mea va fi fiind viciată de complexele și re- Prin forța împrejurărilor, acceptabilă a rămas soluția sentimentele unui provincial inadaptabil. Asta până „spectatoruluimutins angajat”de Panurge al lui Aron. Să păstrezi – atât când am venit înFestivus contact festivus. cu câteva din reacțiile din in- cât ești lăsat și măcar încă puțin – distanța și spiritul terior, în primul rând cu articolele și eseurile lui critic (pe care-l compromit, alterându-i esența, legiu- Philippe Muray, cu, de asemenea, dialogul său cu nile de ). Asta ca să-ți mulțumești Elisabeth Lévy, Și am înțeles că intui- gena de cetățean. Poetul („A quoi bon les poètes en sem corect (psiho)patologia pe cât de acută, pe atât de temps de pub?” întreabă malițios Muray) se va „răz- hilară a vieții curente hexagoneze la toate nivelele ei, buna”, ca de obicei, în posteritatea care nu (mai) există,

22 écrivains de langue française

dacă nu consimte, om revoltat prin definiție, că litera- sic! , o iconiță în trei volete a tura va fi cea care va spune ultimul cuvânt – literal și Maicii Domnului în apropierea numărului din „Cahiers în toate sensurile ultimul –, negație a negației, închi- de L’Herne” dedicat lui Freud. zând stupiditatea în ramă și terfelindu-i astfel triumful. Etc. < > (n. 1962, Năsăud) este poet, prozator Cum formulase același Muray: „Elle – literatura – cari- și publicist. Între volumele de poezie publicate se nu- caturera les caricatures”. mără: , 2001; Dar să nu închei fără a da câteva răspunsuri punc- O. NIMIGEAN2007, tuale: (antologie) 2014. Ca și poezia sa, volumele 1. Da: să nu cântărească mult, să cuprindă doar sale deAdio, proză adio, au primitdragi poezii, numeroase 1999; premii:Planeta Mortido,0 strictul necesar, urmând a cumpăra de la fața locului ed.Nicolina I, 2003, Blues, ed. a II-a, 2013,Nanabozo; Premiul Nu-ți Național garantează de Proză ni- ce mai trebuie. Reafirm prin asta că n-am plecat ca almeni „Ziarului nimic de Iași”; , ed. I, 2010, ed. Ovidiu, cu ultimatum, ci precumsouches Horațiu de la țară la a II-a, 2015 – Premiul USR Sibiu, premiile revistelor Roma. „Observator cultural” și „Transilvania”, Premiul 2. Inițial nu aveam amici. Ulterior au apărut câțiva. Național pentru Roman,Rădăcina Premiul de bucsaurevistei „Tiuk!” pentru Francezilor (de diverse... ) le-am oferit, în lipsă Cartea Anului. Locuiește de câțiva ani în Franța. de imaginație, albume cu imagini din România. Româ- nilor stabiliți în Franța le aduc uneori cărți. Și daruri de Crăciun pentru copii. Cuiva,foie nu gras mai știumacarons cui, cu siguranță francez, i-am dat un borcan cu magiunrillettes de Topoloveni. 3. Specialități franceze, de la la . Cărți și reviste. Vin. Doar lui Florin, la cerere, . 4. Câteva foi de ieșire din spital ale mamei și legitimația ei de văduvă de veteran de război, într-un buzunar al genții pe umăr. Dar ce rol anume le atribui nu știu deocamdată nici eu. 5. Cu excepția celor netransportabile, care întrețin nostalgia, nu. 6. Dacă aș depăși la un moment dat – ceea ce nu cred – lunga-mi criză de temperanță, cu siguranță mi-ar lipsi moarea de varză și zeama de castraveți murați (în saramură). 7. Nu sunt mobil, sunt patologicDictionnaire de sedentar. des grandsTotuși: raftul Proust în vecinătatea raftului Shakespeare, volu- mele de Dostoievski, Cehov, Platonov, Bulgakov, în tra- ducere românească, peste un Robot de cafea

23

Adriana RADU

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” sau despre speranţa ciobănaşului moldovean

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” - repere Alessandru Ioan 1, cu mila lui Dumnedeu si vointia Nationala, Domnu Prin- cipateloru – Unite Moldova si Terra Romaneasca1 gajă Universitatea într-o zi de octombrie, cu • pe 26 deoctombrie facto 1860, dimineață aburindă și galbenă ploaie a frunzelor de tei. Miile de studenți grăbiți, profesorii mergând , alene cu moldovenești cătări, chioșcurile cu cafeaua înființează „Universitatea din Iași”; de dimineață, ambuteiajele ce se nasc din pricina • numele a fost schimbat succesiv, de la „Univer- afluxului de studioși ce fug spre cea mai mare Între- sitatea din Iași” la „Universitatea Mihăileană” (pe 2 prindere (a minții) din Moldova, cele câteva tarabe decembrie 1933), apoi „Universitatea Cuza Vodă” (pe cu flori pentru cei ce au de spălat păcate pe drumul 2 decembrie 1942), iar din august 1948 Universita- devenirii științifice, toate sunt manifestări ale bătrâ- tea „Al. I. Cuza”; în anul 2000, s-a decis renunțarea la nului târg, ce respiră aici doar prin plămânii culturali. prescurtarea numelui domnitorului pentru evitarea Te întrebi ce o fi mai frumos: statuile impozante ale unor confuzii și s-a stabilit denumirea de Universita- corifeilor, clădirile cu aer neogotic și cu dimensiuni tea „Alexandru Ioan Cuza”; impresionante, sălile și amfiteatrele care amintesc • dezvoltare: 3 facultăți în 1860 – 15 facultăți în prin schema comună de suratele occidentale, pictu-all- 2009; 20 de profesori în 1860 – în prezent circa 1000 inclusiverile din alte lumi ale lui Sabin Bălașa, dotările de posturi universitare ocupate; 91 de studenți în 1860 excepție din cabinetele științelor reale, bibliotecile – peste 38.000 în 2009; tematice pe care fiecare facultate le-a dezvoltat, • simboluri:Omnes drapel in Uno în 1860,Patria, stemă Labor, din Fides 1860,Ratio mo- -urile de la Akademos. Sau mai degrabă oa- etdificată Humanitas în 1935. și 2000, mascotă (o bufniță cu o menii: profesori și studenți, sinergie dihotomică și carte) din 2005; androgină în același timp... 2 • devize: ; ; Născută la răsăritul epocii moderne, odată cu ve- Iașului cultu- nirea lui Cuza Vodă la domnie, urmare a briliantului ral Iașii vechilor zidiri diplomatic intern numit Mica Unire, Universitatea a Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” este, fără fost – ca și alte elemente – o recompensă pentru ro- 3 putință de tăgadă, principalul simbol al mânii moldoveni, ce au ales să renunțe la a mai fi ca- 4 . Nimic nu se compară în cu pitală de țărișoară și a deveni orașul al doilea, după maiestuoasa, via și educata atmosferă pe care o de- București . Un cadou primit alături de un statut me-

26 taforic de „capitală culturală”. Nu era un început, pen- probabil, numai banii europeni pot genera speranța 5 tru că învățământ superior se făcea în Moldova și an- că vom avea o Universitate ca în Occident: veche, dar terior , dar era o organizare dedicată și țintită pentru nouă. evoluția formarea de elite cu diplomă, după model occidental. Universitatea din Iași este astăzi în top 700 mon- Cele trei facultăți de început au devenit cu timpul mult dial. Unii ar spune că nu este mult. Eu cred că este mai multe. Unele s-au separat și au devenit la rândul mult, ținând cont de (?) societății românești lor universități. Zecile de studenți de odinioară au de- în ultimul sfert de veac, de sutele de reforme, de im- venit astăzi zeci de mii, infrastructura aferentă s-a plicarea politicului, de bătălia cu învățământul privat multiplicat progresiv, forța financiară a Universității ce a fost dusă mai bine de două decenii. Este mult devenind o parte fundamentală a modestei economii comparativ cu salariile pe care universitarii le iau, a Iașilor din prezent. S-au născut mici orășele cu că- este mult comparativ cu demotivarea organică ce ma- mine studențești în care – paradox al vieții – tinerețea cină educații care vin astăzi să culeagă o diplomă. este la ea acasă oricând și peste timp. Este mult comparativ cu splendida izolare în care se Clădirile Universității s-au înmulțit iar instituția zbate astăzi Iașul – la 400 de kilometri de cea mai im- a devenit ea însăși istorie, având un muzeu ce păs- portantă autostradă. 6 trează cu grijă jaloane, simboluri, biografii și poves- Recent, Timișoara a fost ales oraș al culturii pen- tiri de mai bine de un veac și jumătate . Unele din tru anul 2021. Universitatea de Vest este nouă, dar spații au fost chiar reparate, restaurate, redotate. Din are norocul unei poziționări occidentale, are autos- nefericire, având în vedere crizele economice, doar trăzi, are bani. Are vizibilitate, nu neapărat cultură. parțial... Aici vreau să vorbesc puțin – deformație Vor mai trece două decenii până când Iașul va putea profesională – despre Facultatea de Istorie. Poate accesa pentru a deveni la rându-i capitală europeană. nimic nu este mai ilustrativ pentru falia dintre vechi Vom înțelege că educația actuală înseamnă și infra- și nou, dintre finanțare și sărăcie, dintre Occident și structură și dezvoltare economică și locuri de muncă. Orient, ca granița rămasă între reparațiile făcute în Înseamnă planificare și păstrare de elite care să nu 2008: jumătate din spațiile Facultății de IstorieCriza sunt a mai umple amfiteatrele universităților străine, lăsând împărțitrenovate, Istoria jumătate în două... nu. Celebrul II-7, cunoscutul am- România fără cea mai importantă dintre resurse: oa- fiteatru al istoricilor, este modern și restilizat. Deca- menii. natul cu cabinelele medieviștilor încă nu. Deci, ar fi bine să ne trezim, având în vedere tradiția și trecutul universității din Iași, prima din De altfel, clădirile istorice ale Universității sunt spațiul românesc. Țara noastră a avut Sibiul capitală parțial puse în evidență. Reparațiile de la fațadele europeană în 2007. Va avea Timișoara capitală euro- principale nu pot ascunde gradul de deteriorare din peană în 2021. Apoi, cel mai probabil, peste alți 14 spate, iar amenajările interioare de la Librăria ani, în 2035, când Universitatea face 175 de ani, va Universității nu ne pot ajuta să ignorăm imaginile co- avea din nou acest privilegiu. Până atunci – sunt două muniste din unele corpuri. Trebuie sume enorme și, decenii aproape – putem avea și autostrăzi și locuri

27 28 cide. Cu toții. NudoarUniversitatea... de- vom Noi succes. de una sau tragică poveste o fi Vomtrezi.vom ne poate, sau, iarășiexecutați fim să cultura șitradiția nusuntdeajuns. doar că pentru economică, dezvoltare și muncă de 3 2 1 Așa cum începe Inspiratul titlu al unei cărți a profesorului ieșean profesorului a cărți unei al titlu Inspiratul soi Uiestți i Iași din Universității Istoria 2010, p.3-38. din octombrie 1860. Asemenea ciobănașului moldovean,vomașteptaciobănașului Asemenea Ioan Caproșu. lxnr-lrn ltn i hoge Iacob, Gheorghe Universității Editura și Platon Alexandru-Florin decretul Alexandru Ioan Cuza Ioan „Alexandru sau ordonanța domnească coordonatori , ” , Iași, , 6 5 4 Acolo se găsește sufletul Universității și poate fi vi- Universitatea dinBucurești afost înființatăpatru Am încercat, în continuarea cercetărilor realizate cercetărilor continuarea în încercat, Am ani maitârziu,în1864. doctorat, 2013,Iași). Vasilian la înfiinţarea Academiei Mihăilene ţământul din Moldova de la întemeierea Colegiului – Raduevoluții (veziAdrianaseculare unei firescul fiind Universității nașterea Iași, în elită de învățământ un dezvolta a de încercări existat tot au Sturdza, Mihail lui Academia la până Lupu Vasile lui al Ierarhi Trei la de Colegiul la de că, afirm să învățământulpot Moldovadespre și din de profesorii ieșeni din ultimii 150 de ani, să scriu ia d du oi e ătmn gratuit săptămână sitatii_„Al_I_Cuza”). pe ori (https://ro.wikipedia.org/wiki/Muzeul_Univer- două de zitat , teză de Învă-

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași Argument

illo tempore Au trecut vreo două anotimpuri de la eliminarea Iașului din cursa pentru Capitală Culturală a Europei. Episodul pare atât de îndepărtat încât aproape nu mai discută nimeni despre el. E o întâmplare ambiguă dintr-un cețos și incert local. Se discută, în schimb, tot mai intens, pe tema unui mare festival de muzică. Nu e clar ce fel de muzică, mare să fie! Asta nu pentru că Iașul ar resimți cu adevărat o asemenea ne- voie culturală, ci pentru că succesul cu Untold al Clujului ne-a indispus și ne-a făcut să ne dorim ceva similar. Reflexele mimetice sunt mai cultivate la Iași, decât creativitatea propriu-zisă. În mod evident, cultura ieșeană contemporană, privită în ansamblul ei, nu se simte prea grozav. Îi lipsește o gândire de tip reflexiv, menită să o facă să mediteze asupra propriilor ei condiții de posibilitate. Ezită între reverența în fața statuilor și curajul „ereziilor” pe care le simte, totuși, necesare. Apar festivaluri, dispar fes- tivaluri, se nasc evenimente, mor evenimente cu o repeziciune ce, din păcate, nu probează dinamismul, ci, mai degrabă, confirmă inconstanța, căutarea sterilă și haotică. Totuși, cine suntem? De unde venim? Ce ne recomandă? De ce ne mor festivalurile? Ce avem sau nu avem în zestrea noastră cultural-genetică? Care ne sunt traumele ce ne împiedică, aici, la Iași, desprinderea decisivă din mediocritate? Cum să ne explicăm actele ratate și cum să ne depășim inhibițiile, complexele? Sunt între- bări ce conțin ideea unui regres voluntar, bine direcționat, în scop curativ, un demers similar celor din psi- hanaliză, acolo unde pacientul este invitat și ajutat să reviziteze anumite secvențe din propria-i biografie. Simbolic vorbind, la o scară redusă, este exact ceea ce propunem prin dosarul de față: revederea și ree- valuarea unor fragmente din trecutul nostru cultural. Întrebările despre trecut, fie că vorbim despre preistoria culturală a secolului XIX sau mai recenta istorie de secol XX, sunt dublate de interogațiile asupra prezentului. Nu încercăm iluzia că demersul nostru, urmând comparația cu psihanaliza, ar putea fi unul terapeutic. Iluzia că un astfel de dosar ar declanșa, imediat, zorii unui nou, virginal și fertil început. Nicidecum! Dublat Călin Ciobotari însă de dezbateri publice, un asemenea demers publicistic ar putea contribui la o articulare mai lucidă, mai rațională, mai organizată a viselor culturii ieșene…

29 Călin CIOBOTARI

Din „antichitatea” culturii ieşene – Prelecţiunile populare

„Prelecţiuni populare”, o sintagmă pe cât de so- şi-ar afla rădăcinile în astfel de gesturi socio-cultu- noră, pe atât de paradoxală în structura ei de sens şi rale. O eroare ce provine, probabil, din înţelegerea semnificaţie. Pe de o parte, pretenţiosul termen „pre- distorsionată a acelui „popular” din sintagma buclu- lecţiune”, care duce imediat gândul spre aerul rarefiat caşă. Parcurgând, însă, lista prelecţiunilor de-a lungul şi oficial al vreunui amfiteatru în care s-au aşezat numeroşilor ani în care ele s-au ţinut, observând grija întru savantă ascultare minţi luminate. Pe de altă deosebită cu care junimiştii de veac XIX alegeau te- parte, banalul, modestul termen „popular”, implicând mele şi subtemele acestor prelecţiuni, analizând ma- imaginea unei mase amorfe, un auditoriu pestriţ şi niera de tratare a subiectelor, aşa cum pot fi ele superficial, adunat eventual în vreun cămin cultural decopertate din rezumatele publicate în primele nu- 1 proaspăt văruit, dar cu uşa desprinsă din una dintre mere ale „Convorbirilor literare”, îţi dai seama că pre- balamale. Iar când între „prelecţiuni” şi „populare” se lecţiunile au fost cu totul altceva . Că, în consecinţă, mai interpune complexantul şi de nimic bun anunţă- au fost departe de aparenta vulgarizare a tematicii şi torul „filosofice”, situaţia devine cu adevărat delicată. n-au avut nimic a face cu birjarul de la piaţa „Sfântu 2 Ce caută, aşadar, aceşti termeni atât de diferiţi Spiridon”, cu măcelarul din Târgu Cucu, ori cu croito- unul lângă celălalt, ce fel de dialog poate exista între rul de pe Sărărie . ei, dar, mai ales, ce va fi gândit cititorul ieşean de ga- zete, la 1863, când privirea i-a căzut pe anunţul că, la Dar să încercăm, fie şi pe scurt, să identificăm şi alte 10 februarie 1863, de la ora 12, un anume Titu trăsături definitorii ale acestor prelecţiuni, asumân- Maiorescu avea să ţină, la Banca Moldovei de pe ulița du-ne ca ghid anumite modalităţi ale lui Maiorescu, dar Goliei, un fel de conferinţă cu titlul „Prelecţiuni filo- şi ale celorlalţi prelectori de a gândi şi a percepe sta- sofice populare relativ la familie şi educaţiune”? Cum rea dePrelecţiunea fapt, socială şi ca culturală, demers în paideic care se vedeau pro- o fi primit Iaşul celei de-a doua jumătăţi de secol XIX, iectaţi. cu drumuri desfundate şi trăsuri clătinându-se pri- mejdios, o asemenea veste? 1. De multe ori, astăzi, se cade în păcatul de a crede Intenţiile lui Maiorescu nu au fost cele ale unui vi- despre aceste „prelecţiuni populare” că ar fi avut un sător, ci, aşa cum erau ele formulate în acea a doua nimb pronunţat de generalitate, că ar fi reprezentat jumătate a secolului XIX, cât se poate de realiste: pre- un demers eminamente exoteric şi că procesele de lecţiunile populare erau în fapt prelecţiuni de popu- culturalizare în masă din perioada comunismului larizare a unor teme pe care, la acea oră, Occidentul

30 le dezbătuse şi le întorsese pe toate feţele. Ce se putea predare-învăţare, ci mai degrabă acelor evenimente şti, bunăoară, despre subiectul acesta al „familiei şi social-mondene, care să stârnească, fie numai şi pe educaţiunii”? Câţi dintre ieşeni auziseră de Johann filiera curiozităţii, interesul. Or, pentru evenimente Pestalozzi sau chiar de Jean Jacques Rousseau? Pro- social-mondene, Banca României i s-a părut a fi un babil puţini, dacă nu chiar foarte puţini. Întors de la sediu potrivit, amintindu-i probabil, fie numai şi studii din Viena, la curent cu cele mai recente dezba- dintr-o perspectivă economică, de Occidentul din teri filosofice şi ştiinţifice, avid de cunoaştere, Titu care tocmai sosise. Sediul unei Bănci i s-a părut un Maiorescu trebuie să fi suferit un adevărat şoc la în- teren suficient de neutru pentru demersurile sale tâlnirea cu reala stare culturală a aşa-zisei intelectua- paideice/ populare şi, în acelaşi timp, suficient de lităţi ieşene. Căci intelectualităţii, fie ea alcătuită la adecvat preţiozităţii presupuse de ideea „prelecţiu- un moment dat din „dame amabile şi gentile” sau din nii”. elevi emoţionaţi precum George Panu, i se adresa tâ- Ceva mai târziu, după înfiinţarea Societăţii nărul prelector, în încercarea sa de a „povesti” celor „Junimea”, membrii fondatori au continuat să vadă din sală lucrurile nemaiauzite pe care, la rândul său, în aceste conferinţe o foarte utilă metodă de „propă- le auzise în străinătate. Iată de ce, prelecţiunile po- şire a civilizaţiunei în România”. „Se vede bine din pulare au un primordial caracter paideic, semănând, aceste documente că preocupările dintâi ale Junimii cel puţin în faza lor de început, cu nişteAmintirile cursuri de ini- au fost prelecţiunilepropăşirea civilizaţiunei şi tipografia. în Societatea România nou. în- ţiere pe care un dascăl mai răsărit le predă unor elevi fiinţată dorea nu numai să se facă remarcată, dar şi 4 interesaţi de aşa ceva. Intrat în celebra Junime în anii să-şi realizeze misiunea spre care – prin program – ’70, George Panu avea să confirme în sale năzuia ( )” De- că „popular” nu se referea la grosul anonim al popu- mersul paideic viza deci nu doar proliferarea „adevă- laţiei, ci tocmai la lumea bună, aşa cum era ea definită rului”, cum se va vedea mai jos, ci chiar civilizarea în accepţiunea veacului XIX: „Deşi prelecţiunile unui popor ce orbecăia prin propriile neputinţe. O aceste erau numite populare, ele n-aveau nimic po- miză, aşadar, uriaşă, pe care câţiva oameni şi-o asu- pular, nici ca subiect, nici ca expunere, nici ca public. maseră printr-un pionierat de o generozitate rar în- Ele erau frecventate de tot ce societatea ieşeană avea tâlnită în istoria unei culturi. Iaşul devenea astfel un mai ales şi mai distins; jumătatea sălei era ocupată punct de plecare, un „kilometru zero” de la care, de damele cele mai elegante, restul din personagiile printr-o fericită contaminare, urma să se producă principale; prinţul bezedea Grigore Sturdza se aşeza evoluţia spirituală şi culturală a românilor. Bineînţe- în faţa oratorului, stând foarte des în picioare […] Ca les, grăuntele de utopie al acestui proiect nu poate fi public, pe lângă cel arătat mai sus, restul era format contestat, însă entuziasmul unic al acestui început de 3 din profesori, preoţi, elevi de la universitate şi de la drum nu doar că îl scuză, dar îl justifică. liceu” . Abia ulterior, când prelegerile junimiste au deve- Asta deşi Maiorescu nu dorea, în acel februarie al nit tradiţie, iar mulţi dintre junimişti oameni în mâi- anului 1863, ca gestul său să fie asociat actelor de nile cărora se afla chiar destinul cultural-politic al

31 Moldovei, Maiorescu şi ceilalţi prelectori s-au mutat fel, încă din perioada în care studia la „Theresianum”, la Universitate. Demersul paideic devenea oficializat, viitorul critic avea să-şi manifeste din plin latura prin încorporarea sa unui topos destinat prin exce- aceasta altruistă: „ajuta pe colegii săi la studiu, dădea lenţă educaţiei. O instituţionalizare care, treptat, avea lecţii particulare gratuit, ba pentru nevoiaşi făcea co- 5 să diminueze din impactul la publicul larg al intelec- lecte de bani în secret, fără ca respectivul să afle tualităţii ieşene. ceva” . Înţelesul acesta asupra prelecţiunilor ca demers Nu e deloc o exagerare în a percepe opţiunea lui paideic este posibil fie numaiCriticele şi prin prisma bine ştiu- Titu Maiorescu de a se stabili definitiv în ţară ca pe tei generozităţi maioresciene, asupra căreia, punc- un sacrificiu, mai ales că o afirmare la una din marile tual, zăboveşte profesorul Liviu Rusu, într-un foarte universităţi ale Europei era mai mult decât posibilă. util studiu introductiv la lui Maiorescu. Ast- Alegând această opţiune, liderul „Junimii” îşi asuma

Clădirea ce găzduia Banca Moldova de pe Ulița Goliei (actuala stradă Cuza Vodă), Iași, locul în care s-au ținut primele Prelecțiuni populare

32 şi unele riscuri, dintre care cel mai mare era acela al ţiului, de vorbire-de-deasupra, pe care o ai răsfoind contaminării cu chiar maladiile culturii româneşti, câteva din prelecţiunile anilor ’60-’70. Desigur, Pro- sau cuFiguri ceea dispărutece Noica avea să teoretizeze, un secol mai fesorul n-a avut pretenţia că deţine adevărul absolut, târziu, drept „maladii ale spiritului”. Dimensiunea ci doar a dorit să se pună în slujba acestui adevăr, să aceasta sacrificială o comentează Ion Petrovici în ale păşească pe drumul spre acest adevăr. De ce? Pentru sale , în secţiunea pe care i-o dedică că „fără cultură poate încă trăi un popor cu nădejdea lui Maiorescu. Printre altele, Petrovici constată că pă- că la momentul firesc al dezvoltării sale se va ivi şi 6 rintele prelecţiunilor populare „şi-a pus talentul şi această formă binefăcătoare a vieţei omeneşti; dar cu energia în serviciul trebuinţelor locale” . Tocmai în o cultură falsă nu poate trăi un popor, şi dacă stăru- acest „serviciu al trebuinţelor locale” au fost puse şi ieşte în ea, atunci dă un exemplu mai mult pentru ve- prelecţiunile, ca gest incipient de anunţare a unor pa- chea lege a istoriei: că în lupta între civilizarea 8 radigmePrelecţiunea diferite la care ca înscriere cultura românească pe drumul trebuia adevărată şi între o naţiune rezistentă se nimiceşte să se racordeze.adevărului naţiunea, dar niciodată adevărul” . Prelecţiunile nu erau altceva decât o introducere, sau, altfel spus, o 2. subtilă propedeutică pentru o corijare a ceea ce în ar- ticolul de la 1872, „Direcţia nouă în poezia şi proza 9 Altfel spus, prelecţiunea ca lichidare a unui mod română”, numea ca „starea literaturii noastre şi direc- amatoristic şi nefast de a discuta despre chestiuni ţia spiritului public” . dintre cele mai serioase. Aşadar nu doar a aduce nou- În abordarea sa de pe poziţiile istoriografiei,Junimii tatea, ci a corija falsul, a eroda prejudecăţileneadevărul de tot Alexandru Zub sesizează această „obsesie a adevăru- felul, a submina tot ceea ce Maiorescu includea în lui”, insuflată de Maiorescu tuturor junimiştilor: „Res- ceea ce numea „neadevăr”. „Viţiul radical […] în toată formelepectul pentru fără fond adevăr defineşte activitateaadevărul înainteîn direcţia de astăzi a culturii noastre este , toatede toate direcţiile. În numele adevărului se condamnă pentru a nu întrebuinţa un cuvânt mai colorat, neade- falsa erudiţie, megalomania, exagerările lingvistice, văr în aspirări, neadevăr în politică, neadevăr în poe- naţionalitateaetc. Deviza în ei marginile era: adevărului zie, neadevăr pănă în gramatică, neadevăr în toate , declară memorialistul, iar Eminescuceea recu- ce- formele de manifestare a spiritului public”, puncta inoaşte neadevărat drept nu principiu devine adevărat fundamental prin împrejurarea al operei maio- că- 7 Maiorescu în celebrul său articol din 1968, „În contra iresciene naţional , direcţiei de astăzi în cultura română” . Neadevărul ca subscriind el însuşi la acest principiu, fiindcă 10 fals, ca mistificare, ca ignoranţă. Sperând într-o au- dienţă numeroasă, Maiorescu vedea, desigur, în pre- ” . După ce constata că poporul român are lecţiuni, un instrument de luptă împotriva acestui „ceea ce trebuie unui popor pentru a se dezvolta: im- neadevăr, omniprezent, asemenea unui topos ce se pulsul spre viaţă”, A.D. Xenopol vorbea despre „valoa- cere părăsit, evacuat. Iată de ce, sau mai bine, iată de rea adevărată a lucrurilor”: „Aşadar dacă la noi se unde provine senzaţia de ex-topic, de părăsire a spa- admiră cutare sau cutare producţiune nedemnă,

33 13 starea spiritului nostru este încă astfel că nu poateaceasta pătrunde se face nu în valoareapentru că adevărată voim a ne a arăta lucrurilor că avem terare în intervalul 1859-1866 : „Foiţa de istorie şi şi noi arte, ştiinţe, deşi aceasta se poate întâmpla, dar literatură” (Iaşi, 1860), „Ateneul român” (Iaşi, 1860), 11 fiindcă „Revista română” (Bucureşti, 1861), „Dacia” (Iaşi, adevărul ” . 1861), „Ţăranul român” (Bucureşti, 1861), „Din George Panu, în una dintre evocările sale, pomeneşte, Moldova” (Iaşi, 1862), „Buciumul” (Bucureşti, 1862), la fel, despre unul din îndemnurile primite de la „Foaia Societăţii pentru Literatură şi Cultură Română Maiorescu, îndemn din care se desprinde ca în Bucovina” (Cernăuţi, 1865), „Familia” (Pesta, 12 dovadă întemeietoare, ca lucru „bazat pe documente 1865), „Revista Dunării” (Bucureşti, 1865), „Albina” şi acte sigure” . Acestor locuri din Xenopol şi Panu li (Viena, 1866). Întors din străinătate, Maiorescu gă- se adaugă multe altele, dovadă certă a faptului că, seşte aşadar un peisaj publicistic monoton, dacă nu într-adevăr, „inocularea cu adevăr” pe care o pornise dezolant, cu publicaţii care nu rezistau în timp, „foi” Maiorescu, aproape agresivă în virulenţa prin care şi „foiţe” care nu puteau da satisfacţie unui tânăr ce era înfăptuită, fusese percepută, în consecinţă, ca láit- dorea, simţea nevoia să se exprime, un peisaj literar motiv de discipolii dispuşi a păşi pe calea indicată de nu tocmai propice comunicării şi dialogului, popula- magistru rizării unor teorii, informaţii etc. Iată de ce, mai mult Îndeobşte, se afirmă că prelecţiunile au constituit sau mai puţin metaforic, în fiecare din prelecţiunile fundament, condiţie de posibilitate pentru înfiinţarea acelui an 1863 se poate vedea ceea ce am putea numi Societăţii „Junimea”. Pe lângă acest aspect, ele au mai „articol oral”, sau „publicistică oratorică”. Tocmai suc- reprezentat ceva: un fel de „aruncare a mănuşii”, „pro- cesul acestei foarte interesante prese verbale a con- vocare la duel”, început al unei lupte aproape sisifice cu stituit, cred, unul din argumentele fundamentale ale neantul, „confuzia unor tendinţe lipsite de prinţip”, cu apariţiei, la 1867, a „Convorbirilor literare”. Este po- „mişcările nesănătoase”, cu „falsitatea şi pretenţiile ne- sibilă apoi ipoteza conform căreia interesul pentru coapte ale istoricilor, filologilor şi jurnaliştilor noştri în prelecţiuni a început să scadă indirect proporţional marea lor majoritate”. Critica în literatură, lupta împo- cu interesul pentru revistă, pentru că, dincolo de triva etimologiştilor în limbă şi teoria formelor fără mondenitatea şi latura oratorică a prelegerilor, era fond înPrelecţiunea ideologia culturii ca substitut – doar trei al din publicisticii multiplele pla- mai confortabil să citeşti opiniile junimiştilor în pa- nuri în care s-a purtat această bătălie. ginile „Convorbirilor”, ba chiar, o perioadă,Prelecţiunile să citeşti populareintegral textul prelecţiunilor. În plus, o anume politi- 3. zare avea să fie taxată de auditoriul dezinteresat po- Oricine încearcă, într-o contextualizare a începu- litic, aspect amintit de George Panu: „ turilor prelecţiunilor, să tragă câteva concluzii asupra , deşi se continua de patru ani, nu făcuseră climatului publicistic al timpului, îşi dă seama de pe- adepţi mulţi în Iaşi. Mai întâi aveau aerul de a trata nuria descurajatoare a tipăriturilor, dar şi de modul cam peste picior pe un public mai dinainte considerat aproape dramatic în care intelectualii trebuie să fi re- ca ignorant. După aceea, deşi subiectele erau filoso- simţit această lipsă. Iată cum arăta tabloul presei li- fice cele mai multe, estetice şi istorice, totuşi confe-

34 14 renţiarii nu scăpau nici o ocazie de a adresa răutăţi recum nesigură chiar și pentru fondatori), de la un stărei politice de atunci de la Iaşi” . Cu alte cuvinte, moment dat prelecţiunile pot fi înţelese ca o extensie caracterul publicistic al conferinţelor se accentuează a înseși Societăţii „Junimea”, pe linia unei organizate până acolo încât prelectorii preiau, poate involuntar, „aduceri afară” a discuţiilor constructive ce aveau loc subiectivităţilePrelecţiunea şi nuanţele ca „literatură polemice vorbită” ale propriilor ar- fie în casa lui Pogor, fie în cea a lui Negruzzi, fie în cea ticole de revistă. a lui Maiorescu. Junimiştii resimt nevoia unei depă- şiri a inevitabilei intimităţi create la „şedinţe”, în sen- 4. sul întâlnirii publice a „Celuilalt”. Întrevezi, lecturând Pe un raţionament precum anteriorul, prelecţiu- memoriile lui Panu, ale lui Negruzzi, ba chiar frag- nile pot fi înţelese din perspectivaPrelegerile populareunei „literaturi mente din însemnările zilnice ale lui Maiorescu, o for- vorbite”. Sintagma îi aparţine literaturălui George vorbităPanu şi dă midabilă „foame şi sete” de Celălalt, fie el înţeles socoteală, în fapt, despre aceeaşi nevoie de a depăşiDi- într-o tentă creştină, ca semen/ aproape al tău, aşa- 15 recţiacarenţele veche tipăriturilor:Direcţia „ noua în fie- dar, fie, într-o manieră hegeliană de a privi problema, care an ţineau loc de un fel de ” . ca subiect/ conştiinţă de a cărui întâlnire ai nevoie Înainte de a redacta celebrele sale articole despre pentru a te defini, pentru a te confirma. Una erau versus , Maiorescu are in- reacţiile relaxate ale junimiştilor, ludice şi neproto- tuiţia propriei solitudini într-o geografie literară din colare, altceva însemna să simţi feed-back-ul favora- care lipseau întâmplările literare cu adevărat impor- bil, freamătul aprobator al unei săli înţesate care nu tante. Desigur, sintagma „literatură vorbită” are un te urmărea „trântită pe canapea”, precum Pogor, sau înţeles mai larg, referindu-se şi la aspectele istorice, Negruzzi, ci ca şi cum de ceea ce spui tu ar fi depins sociale etc., fiind traductibilă în mai potrivita formulă întreg universul. Tocmai de la acest „Celălalt”, fie el „tipăritură vorbită”. Cu atât mai mult cu cât, un an mai alcătuit şi din cucoane dornice de senzaţii noi, ve- târziu, în 1864, lui Maiorescu i se alătură Vasile Pogor neau imboldurile pentru a continua munca aceasta 16 şi P.P. Carp, ulterior numărul prelectorilor crescând, ingrată de educare şi autoeducare. Nevoia de public la fel ca şi diversitatea temelor alese . O oralitate de e perceptibilă aşadar mai mult peîntâlnirile filiera unor nece- tip socratic, cu valenţe paideice, într-o constantă în- sităţi de natură intelectuală decât pe cea a orgoliilor cercarePrelecţiunea de a „moşi adevărul” ca posibilitate şi de a înscrie a mersul lu- personale, sau a goanei după celebritate. crurilorîntâlnirii pe calea Celuilalt cea bună. Dacă în şedinţeleîntâlnirile de la Pogor cu Celă- lalt se derulau într-o manieră informală, uneori alu- 5. necând în zonele „uliţei mici”, în cadrul prelecţiunilor se exersează tehnicizate, nu atât de plă- Deşi cronologic, dar şi ca fundament întemeietor, cute (tracul unor prelectori) dar, fără îndoială, cu prelecţiunile sunt anterioare Societăţii „Junimea” urme mai adânci în ambele tabere: tabăra celui întâl- (fundată de Titu Maiorescu, Iacob Negruzzi, P.P.Carp, nit şi tabăra celui care întâlneşte. Vasile Pogor şi Theodor Rosetti, în 1864, la o dată oa- Comunicarea cu Celălalt, deşi aparent unilaterală,

35 18 mai însemna ceva: privirea faţă-către-faţă, în profun- a început a umplea sala” . dul sens existenţial pe care îl dă Levinas acestei ex- Despre beneficiile colaterale ale prelecţiunilor po- presii, între tot ceea ce avea mai de preţ Iaşul acelor meneşte şi Zigu Ornea: „Prelecţiunile Junimii au fost ani, un pretext pentru intelectualii vremii (mai mult cu adevărat o instituţie. Şi încă una respectată şi te- sau mai puţin autentici) de a lua cunoştinţă unii de mută. Chiar de adversari. A audia cu regularitate pre- ceilalţi. Numai faptul de a te afla în sală, în rândurile legerile Junimii era un semn de distincţie. Ce să mai auditoriului, reprezenta o confirmare a unei anumite spunem de cei ce se produceau la tribuna acestor poziţii, apartenenţa la un nivel spiritual diferit de cel prelecţiuni? Le aducea un invidiat spor de prestigiu, cu care erai obişnuit în viaţa de fiecare zi. Întâlnirea o aură de necontestată glorie cum nu mai cunoscuse 19. cu Celălalt avea drept rezultat configurarea unui du- viaţa6. IaşilorPrelecţiunea din perioada ca ritual de renaştere a anilor patru- blu orizont: orizontul prelectorului, proiectându-se zeci” pe sine în auditoriu, văzându-se, deci, pe sine cu ochii comunităţii din care se ridicase; orizontul auditoriu- lui care, la rândul său, se proiecta pe sine în prelector, Deşi, cel mai adesea, discuţiile despre ritualul pre- ca într-un model, ca într-un reper. De cel puţin unul lecţiunilor intră în categoria anecdoticii literare, ele din aceste orizonturi era conştient cel ce se încumeta sunt importante pentru sublinierea insistenţei cu să rostească celebrele cuvinte „Onorat auditoriu”, căci care s-a încercat personalizarea acestui tip de confe- iată ce notează Maiorescu într-o însemnare de la rinţă. Şi, în bună măsură, conferirea acestui caracter va1866, să făcutăiasă mult, în urma unei adunări literare a Junimii:pentru de inconfundabilitate a reuşit. Fie şi pentru că, aşa cauză„Eu am citit programul societăţiimult noastre; pentru totul mine pri- cum observă Panu, toată lumea înţelesese că „nu se mit, şi am stabilit şi prelegerile populare. Dintr-asta glumeşte cu asemenea lucruri”. 17 20 dacă ceilalţi au râvnă – Dar să amintim, cu titlu de inventar, câteva din ri- ; dacă nu, în orice caz ” gorileRigoricărora de formă trebuia să se supună prelectorul, aşa (sb.m. – C.C.). E limpede, aşadar, raţionamentul, cal- cum sunt ele expuse de memorialişti ai veacului XIX: culul pragmatic făcut pe marginea întâlnirilor cu Ce- lălalt. La rândul său, Celălalt avea propriile sale calcule. Iată, spre exemplu, cum vedea George Panu, – ţinuta vestimentară a prelectorului era „de mare copil fiind, primele prelecţiuni: „Ca băiat curios şi stu- gală”, semn de respect atât pentru audienţă, pentru dios, în fiecare duminică la orele 2 eram în sala Băn- sine, cât şi pentru motivul întâlnirii, prelecţiunea în cei, într-un colţişor. Mi-aduc aminte de domnul sine, dar şi semn al subţirimii, rafinamentului, al at- Maiorescu:mare interes acelaşi de astăzi, se înţelege tânăr, aceeaşi mosferei de calitate; se purta fracul, împotriva opţiu- dicţiune elegantă şi rece; aceleaşi maniere corecte, nii unora pentru redingotă; aceeaşi sobrietate […] aceste lucruri mi-au deşteptat – sosirea prelectorului cu doar câteva minute îna- un (sb.m. - C.C.), iar publicul, ca şi mine, inte de începerea conferinţei; intrarea sa în universi-

36 tate se făcea pe furiş, aproape într-un mod „infracţio- acest timp, notează Panu, „era descalificat”; nal”, cu atenţia maximă de a nu fi văzut. La fel, el nu – înainte de a intra în sala principală, oratorul aş- trebuia văzut nici pe stradă, motiv pentru care venea tepta într-o cămăruţă în care, în afară de unul sau doi 21 cu trăsura, care, la rândul ei, musai trebuia acoperită. prieteni, nu mai avea nimeni voie să intre. Se cultiva Cerinţa aceasta poate foarte bine sugera pretenţia astfel solitudinea ca teren prielnic actului creaţiei. Aş- de intangibilitate a celui ce intră în rolul de prelector, teptarea în singurătate avea conotaţiile nerostite ale separaţia sa faţă de „restul muritorilor”, prestigiul sa- unei purificări esenţiale pentru îndeplinirea onestă crosanct, de mare oficiator; a misiunii. „Clauza” intrării a maximum doi oameni – prelecţiunea începea la „două fix” şi se încheia avea ca scop observarea „stării sufleteşti a oratoru- „just la trei ore fără cinci minute”; punctualitate de tip lui” şi, dacă era cazul, încurajarea acestuia, ca şi cum, nemţesc, contrapusă simbolic autohtonului „lasă-mă observă ironic Panu, ar fi fost vorba despre un con- să te las”, menită a introduce valenţele simbolice ale damnat la moarte care primea vizita preotului. Nici unui „gentlemen’s agreement”; cine nu se încadra în după terminarea prelecţiunii nu erau indicate con-

„Junimea” (tablou în ulei). Autor: Constantin Agafiței Lucrare aflată în patrimoniul Muzeului Național al Literaturii Române Iași

37 vorbirile conferenţiarului cu publicul, în aşa fel încât aţintită, deopotrivă, înăuntru şi înafară. Obligativita- aura de mister, de „semizeu” (Panu), să nu fie ştirbite; tea utilizării acestui mijloc indică importanţa care se – „oratorul îşi făcea subit intrarea”; elementul de dădea şi literaturizării oricărei discuţii, indiferent de surpriză, important ca efect asupra unui public ce temă, ca un fel de reverenţă faţă de o ştiinţă conside- trebuia „preparat” pentru subtilele şi uneori dificil de rată superioară; urmărit demonstraţii ce urmau; – tratarea temei într-un mod cât mai serios; ri- – formula standard de începere era „Onorat au- goare nerostită, dar subînţeleasă; prelectorii se do- ditor”; dincolo de caracterul formal, o inteligentă fla- cumentau îndelung, îşi comandau cărţi din tare a publicului şi o plasare a dialogului pe poziţiile străinătate, aveau discuţii în contradictoriu, perce- 25 lui „de la egal la egal”; pând tranşarea subiectului ca pe un „exerciţiu inte- – discursul liber, fără note la îndemână, dorea să lectual” etc. insufle publicului sentimentul că cel ce vorbeşte este Nimeni nu poate contesta caracterul teatral al 22 absolut sigur pe sine, siguranţă de sine care garan- multor dintre aceste practici ritualice, prelectorul tează validitatea conţinutului informaţional ; simţindu-se asemenea unui actor care evoluează pe – nu doar note nu avea prelectorul la îndemână, scenă, în faţa unui public, un fel de „one man’s show” ci nici apă. Explicaţia acestui fapt, aşa cum o furni- dramatic menit a confisca atenţia celor din sală. Este zează Panu, este foarte importantă pentru a înţelege în asta un histrionism bun, o armă de seducţie cola- cu justeţe cum era privit conferenţiarul de ceilalţi: terală armei informaţiei propriu-zise. Ceea ce azi ar „Această tradiţie pleca din aceeaşi idee că conferen- putea fi definit ca o strategie comercială, de ambalare ţiarul este un om aproape supranatural, el vorbeşte tentantă a produsului comercializat, era perceput ca 23 fără efort, el nu oboseşte, glasul lui nu slăbeşte, gât- fiind „sarea şi piperul” ce dădeau gust tematicii aride lejul nu i se usucă ca la ceilalţi muritori” . Iată deci cu care se lucra. teoretizatRigori dela conţinutIaşi, cu ani buni înaintea lui Nietzsche, Unii comentatori au remarcat că un astfel de ri- supraomul… tual oferea condiţiile de posibilitate pentru o anume stare de solidaritate, solidaritatea celor ce seamănă. Indiferent de opţiunea politică, prelectorii aveau, 24 – utilizarea, în cadrul prelecţiunii a două compa- desigur, sentimentul aflării de aceeaşi parte a barica- raţii , una la început, alta la final; probabil nu doar dei, în lupta declarată pentru civilizare şi proliferare „încălzirea sălii” se urmărea prin acest procedeu, ci a adevărului. În amplul său studiu asupra Junimii, impresia de „obiect” finit, de lucru rotund, armonios. Zigu Ornea insistă pe această „atmosferă liant”: „Nu Comparaţia, ca mijloc literar, indică preocuparea pen- e exagerat să se spună că prelecţiunile nu au îndepli- tru spusa frumoasă, dar, în acelaşi timp, indică per- nit numai oficiul de a afirma în exterior Junimea şi ju- manenta rigoare a raportării la altceva; când compari nimismul. În egală măsură au contribuit la con- părăseşti, de fapt, tentaţia unilateralităţii, ai privirea turarea şi impunerea unor opinii comune printre ju-

38 nimişti. Iar ceremonialul impus de Maiorescu acestor asumabilă sub semnele unei curiozităţi constructive. prelecţiuni, febra pregătirii şi rigorile desfăşurării lor Definirea, fie şi precară, a unui ontos socio-politic, 26 au creatCondiţii o atmosferă ale succesului liant care a solidarizat rândurile prin clamarea şi stabilirea unor date contextuale pen- junimiştilor” . tru „a fi”-ul unui popor, genera, firesc, pe cale de con- secinţă, apetenţa pentru un verb de factură gnoseologică – „a şti”. Ne aflăm într-o epocă în care Cum a fost posibil succesul prelecţiunilor, ce poporul român căpăta conştiinţă de sine, or pentru anume a cucerit în tot acest început de drum, atât de această întâlnire cu sine era nevoie de legătura cu un important pentru drumul culturii româneşti în an- „alter”; Maiorescu şi ceilalţi prelectori, toţi cu studii samblul ei? Ce anume a făcut ca aceste conferinţe ini- sau burse în străinătate, puteau procura intelectua- ţiate de Maiorescu să-şi găsească, cel puţin în fazele lului de rând imaginea acestui „alter”, livrând datele de început, un public atât de entuziast? de esenţă ale unor culturi străine, care să funcţioneze Câteva soluţii de răspuns pot fi identificate: ca reper pentru definirea propriei culturi. Că unii – o primă sugestie ar fi chiar monocromia peisa- conferenţiari erau filo-germani, că alţii erau filo-fran- jului evenimenţial al timpului; întâmplările culturale cezi, conta mai puţin. Ceea ce conta era că aceşti oa- publice, extrem de rare, şi, în mare parte, aflate în meni asigurau un fel de traducere a spiritului zodia mediocrităţii, au amplificat efectul conferinţe- presupus mai înalt al altor popoare, într-o tălmăcire lor şi au furnizat un public numeros. Criteriul acesta pe cont propriu, bine-aşteptată şi bine-venită. E deci cantitativist, chiar dacă pare facil, este important căci de presupus că mare parte din publicul prezent în indică în prelecţiunea ca atare o primă cristalizare a sala Băncii şi, apoi, la Universitate, pleca de la aceste ceea ce se numeşte „eveniment cultural” autentic; conferinţe nu cu sentimentul de a fi întâlnit pe „d-l – un alt posibil răspuns pentru succesul conferin- Maiorescu, d-l Carp ș.a.”, ci de a se fi întâlnit cu un ţelor publice face referire la o anumită stare de aştep- mod inedit de a privi lucrurile; tare, traductibilă în ideea unui teren pregătit pentru – tenta, bineînţeles, impresia de spectacol, de pro- aşa ceva; efervescenţa spiritului românesc, aşa cumadevă- se ducere aproape la un nivel artistic. Cum am mai pre- ruluiiscase ea în contextul paşoptist, rămăsese oarecum sus- cizat deja, conferenţiarii aveau şi abilităţi actoriceşti, pendată. Supraviețuiese doar bănuiala că ceva mult convinşi fiind că sunt percepuţi asemenea unor ac- mai important şi mult mai adevărat (în sensul tori care îşi pun în scenă un rol. Şi, probabil, pentru teoretizat de Maiorescu) era cu putinţă, că zăcea mulţi din sală, a merge la teatru, la spectacolele într-un fel de potenţialitate latentă, aşteptând aşezare „domnului Alecsandri”, bunăoară, echivala cu a în act. Titu Maiorescu, Junimeaa şti îna aflageneral,a nu cunoaşte fac deci merge la spectacolele conferenţiate ale altor domni altceva decât să declanşeze un mecanism ale cărui re- despre caresă veziîncepusesă fiia vorbivăzut lumea; bineînţeles, nu sorturi intime fuseseră deja instalate; putem exclude o doză, mai mult sau mai puţin mare, – dorinţa sinceră de , de , de de snobism, un fel de mondenitate obligatorie în care este demnă, la rândul ei, de luat în calcul, o dorinţă nu conta , ci .

39 Cultură versus politică

ci astfel structurate încât îngăduiau conferenţiarilor ra- cordarea la ultimele stadii ale dezvoltării ştiinţelor O bună bucată de timp, conştiinţa apartenenţei la umane. Apoi publicul nu era nici el deloc popular. Pre- un fond comun de principii şi idei a culturafăcut posibilă co- Junimea şi junimismul legerile Junimii au fost mereu frecventate de lumea eziunea unui grup al prelectorilor şi al junimiştilor, politicul bună, intelectuală, din capitala Moldovei” (Zigu Ornea, în general. A fost poate unul din puţinele momente , Editura Minerva, Bucureşti, ale istoriei culturii româneşti, când a depeșit 2 1998, vol. I, p. 24-25). , nu subordonându-l, ci, pur şi simplu, igno- Numai simpla trecere în revistă a celor zece prelecţiuni rându-l. Ulterior, când maeştrii au făcut decisiv pasul care urmează este edificatoare pentru dimensiunea spre politică, slăbind, într-un fel, chingile rigurozităţii ezoterică a prelecţiunilor. Aşadar: „Familia în stat şi so- culturale, şi influenţând, prin puterea exemplului, ati- cietate, educaţiunea în familie”, „Educaţiunea fundată tudini asemănătoare, raporturile s-au inversat, dis- pe principii ştiinţifice; estetica şi psihologia ca părţi ale cursul politic şi cel cultural s-au intersectat nefericit, filosofiei”, „Principii estetice. Frumosul, sublimul şi plă- iar prelecţiunile, la fel ca şedinţele junimiste, s-au cutul. Aplicări la muzică (opera clasică şi opera italiană) văzut fisurate de acest „om nou”, omul de cultură an- şi la literatură (clasică şi romantică)”; „Importanţa es- gajat politic. Când fisurile s-au lărgit şi mai mult, con- teticii pentru educaţiune. Principii psihologice. Idealis- ferinţele şi întâlnirile junimiste s-au transformat în mul şi materialismul în psihologie”; „Temperamentele”; amintiri ale unor oameni care nu mai puteau trăi „Viaţa de zi şi viaţa de noapte a sufletului, vis, viziuni, decât în trecut. stahii”; „Memoria şi fantezia”; „Voinţa şi caracterul”, Amintiri de la „Junimea” din Iaşi În 1881, aşadar după optsprezece ani, conferinţele „Voinţa şi inteligenţa, talentul şi geniul”; „Recapitulare. 3 Mijlocul justifică scopul”. publice îşi încetau existenţa. Tentaţia Bucureştiului vă- op. cit. George Panu, , vol I, duvea Iaşul de oameni, reviste, idei. Un nou început Din „Critice”, 4 plutea, asemenea unui duh peste ape, asupra culturii Editura Minerva, Bucureşti, 1971, p. 8. 5 Zigu Ornea, , vol. I, p. 22; româneşti. Un început care nu avea să atingă nici pe Figuri dispărute departe inegalabilele întâmplări culturale ce prinseră Titu Maiorescu, studiu introductiv de Liviu 6 Rusu, Editura Tineretului, Bucureşti, 1967, p. 36. a se ţese într-o amiază de iarnă a anului 1863. Din „Critice” Ion Petrovici, , Fundaţia pentru Ibidem 7 Literatură şi Artă „Carol II”, Bucureşti, 1937, p. 19. Ibidem 1 8 În , ed. cit., p. 115. Junimea, implicaţii istoriografice Iată şi punctul de vedere al unui comentator avizat, Zigu 9 , p. 122 Ornea: „Să spunem totuşi că aceste prelecţiuni, reco- 10 , p. 123 mandate a fi populare, erau cu totul departe de o ţinută Al. Zub, , Editura Junimea. Amintiri, studii, scrisori, documente modică. Conferenţiarii erau, cei mai mulţi, distinşi in- 11 Junimea, Iaşi, 1976, p. 226 telectuali, cu solide cunoştinţe în materie, unii obiş- Scrisoare a lui A.D. Xenopol către Iacob Negruzzi, de la nuiţi, prin profesiune, cu oratoriu aulei universitare sau 1869, în , a sălii de tribunal. Subiectele nu erau nici ele oarecare, Editura Albatros, Bucureşti, 1971, vol. II, p. 14-15.

40 Amintiri…, Dicţionarul presei literare româneşti Deux 12 21 1790-2000 ex machina 13 George Panu, vol. II, p. 10. O cerinţă ironizată de „unii zeflemişti”, care „susţineau Conform I. Hangiu, că apariţiunea bruscă a oratorului în sală, ca un op. cit. , Editura Institutului Cultural Român, , era cam burlească, în tot cazul, prea tea- Ibidem Ibidem 14 Bucureşti, 2004. trală” (G. Panu, p. 9). Se mai considera că „furişarea ora- 15 George Panu, , vol. I, p. 15. torului prin culuare obscure şi nu tocmai igienice, avea 16 , p. 324. 22 ceva ridicol în ea” ( ). În anii ’70 ai secolului XIX, rafinarea continuă a prelec- „… el n-avea note, prin urmare, senin, stăpân pe dânsul ţiunilor a dus chiar la ideea unei teme comune a ciclului şi pe subiect, plutind în regiuni ştiinţifice înalte, el tre- anual de prelegeri, astfel încât, dincolo de o „privire buia să lase să curgă cuvintele din gură fără nici un teoretică”, susţinută iniţial de Maiorescu, ulterior şi de efort, şi o dată cu vorbele valuri de ştiinţă, de învăţătură alţii, subiectul să fie „mărunţit” în subteme. Maniera şi de mărime! Un orator care vorbeşte după note poate aceasta de abordare indică o foarte benefică înclinaţie să fie un avocat, un parlamentar, un profesor; conferen- Ibidem spre rigorile analizei complete, despărţindu-se deci de ţiarul însă e mai presus de avocat, de parlamentar, de păcatele generalităţii şi ale aproximativului în tratarea profesor, el trebuie să se inspire de subiectul lui, iar iz- diverselor chestiuni. Iată, spre exemplu, situaţia anului vorul să curgă, să curgă” ( , p. 145). În relatarea ace- 1875, în care junimiştii optaseră pentru o temă gene- luiaşi memorialist, din această cerinţă a ştiutului „pe rală cu rezonanţe preponderent istorice – „Influenţe de rost” derivau riscuri dintre cele mai neplăcute: uita- op. cit consecutive asupra poporului român”, divizată în nu rea textului, confuzia, încurcarea diferitelor fraze. Junimea op. cit Ibidem mai puţin de opt subteme, susţinute de tot atâţia pre- Exemplul de amnezie totală îl oferă Theodor Rosetti, op. cit 17 lectori. (În G. Panu, ., p. 157). 23 silit a se retrage după un singur cuvânt: „Imposibil”. op. cit. 18 , ., vol. II, p. 264. 24 , p. 146. 19 George Panu, ., vol. I, p. 7-8. „În orice prelegere oratorul trebuia să întrebuinţeze 20 Z. Ornea, , p. 25-26. două comparaţii mari şi frumoase. Oratorul trebuia să George Panu vorbeşte chiar despre un „ceremonial”: o lanseze pe cea dintâi cum intra în subiect, pentru a Ibi- Ibidem „Ceremonialul pe care l-a introdus domnul Maiorescu încălzi sala […] prelegerea trebuia să sfârşească dem Lecturi din în asemenea conferinţi şi care a rămas şi după ce con- printr-o comparaţie pusă în termeni aleşi, fără de care Convorbiri literare. 1867-1885 ferinţele au fost strămutate în sala universităţei” ( 25 nu era alegere” ( , p. 143). ). Mai pomeneşte şi de „dogmă”, atunci când Observaţia o face Pavel Florea, în ale sale op. cit. subliniază intrarea ceremonialului în uz: „Acest proce- , Editura Universitas XXI, deu al domnului Maiorescu a devenit, cum am spus, 26 Iaşi, 2007, p. 59. mai târziu, nu numai un uz, dar chiar o dogmă, - dogmă Zigu Ornea, , vol. I, p. 24. care a dat loc la mari discuţii iubitorilor de inovaţiuni, dar dogma a rezistat la toate atacurile”. În alt loc, Panu utilizează sintagma „lucruri sacramentale”.

41 Ion MITICAN

Participăm la un banchet junimist*

Într-o seară, din toamnaJunimea anului 1872 (21 octom- școlar și lăsat fără mijloace de trai. Sub influența „Deși paraponisiți/ Și din guvern izgoniți, brie), în fosta Locuință a bardului Beldiman se petre- acestui eveniment se ticluise și invitația la sărbăto- Junimiștii numeroși/ Se adună toți voioși, cea Aniversarea cu tradiționalul banchet anual al rire: Pentru a l3-a oară/ La a lor aniversară. Societății literare . Le organizase Titu Vin amice așa dar,/ Să ne treacă acest pahar, Maiorescu, în persoană. ParticipauInvitație vreo la Botez” 22 de Iară pofta ți-o trimit:/ Tot eu, cel obișnuit...” junimiști, partea veselă susținând-o criticul, secondat de Vasile Pogor și Iacob Negruzzi. Poftirea trimisă prin poștă aveaJockey-Club titlul insinuant: „ și un conținut nu prea academic. Venind falimentul ho- (Iacob Negruzzi) telului (prin l873), saloanele de la etaj primeauuna din cu „nici un venit de la advocatură celechirie mai faimosul vesele , iar la parter se deschidea Decepționat de pierderea rangului de ministru al un luxos restaurant.Amintiri deAici, la înJunimea anul l876,Căzută junimiștii dela găz- pu- Instrucțiunii și în jenă financiară, cum nota, la 18/30 tere,duiau huiduită, celebra datăAniversare judecății din etc...” 24 octombrie „ octombrie ( ostracizați București, 24 ”), oct,76. Titu ”, după spusele cronicarului Iacob MaiorescuCinci pahare a rămasîn sănătatea acasă, manifestându-șiJunimei spre întinderea prezența și Negruzzi (La noi (e putred mărul)). „ laîmbunătățirea festin doar printr-o rasei paraponisiților: telegramă, semnată Teodor laolaltă ( cu), , Junimea voia să se Nicolaealți încă ( patru „ ), Teodor (”: „ ), Ioan ( ), Titus mângâie de nenorocirile sale. Hașdeu o păcălise cu ( ) acrostihul , publicat în revista Rosetti „Convorbiri literare”, poetul bucovinean D. Petrino îi Burghele Nica Strat arunca insulte prin gazete, iar guvernul conservator Maiorescu ”. Mai puțin loviți de scârbă, benchetui- „Junimea paraponisită/ Și țeapăn chefăluită, al lui Lascăr Catargiu demisionase (în aprilie 1876), torii luați cu vinul de viață lungă, cotnăresc și cu La a ei aniversară/ Pentru a treisprezecea oară, locul luându-l unul liberal. Drept consecință, snoave pipărate, i-au ticluit, pe dată, un răspuns: Trimite urări frățești/ Surorii din București. junimiștii participanți fuseseră măturați din postu- Rosetti, Culianu, Gane/ Trei Negruțești, Verusi, rile publice, unor foști miniștri chiar pregătindu-li-se Naum, Vîrgolici, Carp,/ Eminescu, Burlă, Melic dosare de judecată (Petru Mavrogheni, Titu Roiu, Ianov/ Caracuda, of! of! Of!” Maiorescu, N. Cretzulescu, P.P. Carp, Theodor Rosetti). Părăsiseră, de asemeni, funcțiile: Samson Bodnărescu, Vasile Burlă, Neculai postul de revizor

42 „Era odat abia-i un an/ Când Tit era puternic, Veselia era nebună, în zadar scutura cu râvnă ta- dregătoriȘi VAU, guvernamentali,VAU, VAU cel șarlatan/ poetul Era a smerit,rostit și cucernic. el o sa- langa Vasile Pogor, ca să cuvânteze oratorii. Unii ci- tiră:Dar ah! acum sărmanul Tit/ La Văcărești el e menit teau scrisorele satirice, alții spuneau snoave și mai – tăcut O! jerum, jerum, jerum,/ O! Quae mutatio rerum! toți ciocneau paharele cu vin vechi roznovănesc, junimist nou Și-atunci când mare Tit era/ Slăvită caracudă anume adus din hrubele Cotnarilor. Chiar și poetul La Trei-Sfetite conăcea,/ Lipsită de orice trudă. Poate să te cheme Brandraburgă, poți Mihai Eminescu, de felul lui retras și „ ”, ciocnea Sărmana caracudă acum,/ Cu traista calicește-n drum chiar să n-ai nici un nume, tot prieten îmi ești: să și se îmbrățișa cu un „ ”, necunoscut, că- O! Jerum, jerum, jerum/ O! Quae mutatio rerum!” bem ruia îi spunea: „ (VAU plimbare” !”. Intrând în competiție cu Iacob Negruzzi, care șfichiuise pe toți foștii mahări: miniștri și directori era porecla istoricului V.A. Ureche, director junimiști, trimiși la „ cu tam-tam de noii în minister și potrivnicul junimiștilor). Nelipsit de la

orneliu Grigoriu

Foto: C

Salonul Junimii – Muzeul „Vasile Pogor” Iași (Casa Pogor)

43 Povestea lui Ionică cel prost poreclit Irimiea (c Ne întâlnim cu jocheiștii bairam, Ion Creangă a citit, în hazul). general, 18/30 ianuarie 1884 susținea propunerea referiste- are scrisăse prefăcuse de Ion lor.Jockey (Jochei) - Clubul Societatea de Încura- Vântură-Țară,că nu știe să facă în Iași,dragoste la 22 șioctombrie a prostit 1876,pe un șiconsătean dedicată jare pentru îmbunătățirea Rasei de Cai cărăcudeisă-și pună din nevasta, Junimea să-i îmbătrânită arate Cum în notazile rele, pe ultima la pri- lejulpagină, aniversării parascovenia, a treisprezecea, fără perdea, numărul era „ dracului” sau , inițiată pe la a la Lucullus”, l862, cu statute și sprijinul domnitorului Alexandru . I. Cuza și oficial recunoscută de stat în 1875, era o Locanta o ținea francezul Henry Launay, mare maes- instituție însemnată. În jurul ei gravitau membrii ma- tru al banchetelor „ ajutat de soția sa, rilor familii boierești cât și proprietarii de cai, neîntrecută în arta culinară. Prezenți, adesea, la ma- participanți la hipodromii cursele organizate pe Hipodromul rile mese servite distinșilor oaspeți ai Iașilor, în l889 Iașilor, încă din vremea domnitorului Mihail Sturdza. cei doi soți participau și la Expoziția Universală din Prinhipodromii”, Anaforaua nr. 51 din 1841, acesta încuviințase Paris, culegândJockei-Club laude pentru bucatele românești cu înființarea de „ ” la Iași, Galați și Folticeni. care s-ar fi înfruptat chiar președintele Franței. Pe la 1847 prințul Suțu publicase și o cărțulie despre Micul palat sturzesc, cum era numit, se închiriase „ organizând concursuri până prin 1857, societății (1875), la Iași existând curse de când în puține locuri din Europa se țineau, în odăile cai, periodice, încă din 1851, cu mult înaintea de la etaj ale clubului, cu marea sală de scrimă și sa- Bucureștiului (1875). De Sărbători și în zilele Carna- loane pentru jocuri de cărți și lungi taifasuri valului, saloanele fostului hotel găzduiau mari petre- bătrânești – unde se ajungea prin spatele clădirii, ur- ceri și tradiționalele baluri ale Reuniunii Femeilor când câteva trepte pe sub o boltă de trandafiri Române. Invitată la cel din 14 ianuarie 1884, parti- agățători –, se ticluiau încrucișări și schimburi de cai cipa și Veronica Micle, văduvă după moartea soțului, și se hotărau marilemare cursepetrecere anuale, parisiană” cunoscute și în profesorul Ștefan Micle (1879). Retrasă pe un scaun, Austro-Ungaria, Polonia, Rusia. De acolo soseau fosta animatoare a societății pentru educarea fetelor concurenți, negustori și spectatori, întâlnirile sărbă- sărace privea nostalgică perechile zburând pe aripile torindu-se cu o „ și o bună valsului. Era necăjită că nu putea să-și ajute fiica, pe scuturăturăMaison de galbeni, Jockey-Club napoleoni, grande zloți, restaurant ruble și flo- de Valeria, talentată muziciană. Terminase studiile la Paris.rini, la ruleta clubului, nu prea deosebită de cele Pensionatul Normal ieșean și nu avea bani să le con- franțuzești, de vreme ce și localul, prin l885, purta tinue la București sau în altă parte. Luând cunoștință „Belșugul”firma: de ofurile ei, Elena Mârzescu, președintaCurierul societății,Foaia. și Participarea era numeroasăCopou” căci nici premiile Ecaterina Lepădatu, vicepreședinta, îi promiteau să nu păreau de lepădat. Potrivit revistei ieșene intervină la Minister pentru un ajutor material. Pu- , pentru alergările din l4 și 21 iunie l905 blicând cronica balului, gazeta „ ..” din se pusese la bătaie premiul „ de l.400 lei,

44 Cristești-Țuțora” Jockey-Club pantaloni de scrimă bărbătești, pieptar și mască bombată „ de 3.000mâncate lei, „ de molii ” de 5.000 scutită de fumul trabucelor, țigărilor ori al havanelor lei și încăcu altele panoplii, asemănătoare. alternând cu oglinzi în rame au- – adversara colonelului, îmbrăcată în „ ritePe și picturiluciul parchetului sportive La sălii Medeleni de arme, înconjurată cu d’Artagnanette”, mânuia lungi canapele roșii, – „ ” – și împo- cu dexteritate floreta, atacând în stilul italian ori fran- dobită „ cez, încât părea un cavaler războinic venit din lumea ” ( ), lângă portrete, medievală, de unde și porecla , cu care plastroane și spadele unor„Touché!!! jocheiști En garde!!”renumiți, zvâc- o dezmierdau amicii. Alături, într-un salon plin de neau floretele ofițerilor și potrivnicilor civili. Împun- fum, juca cărți ori la ruletă părintele ei, Iorgu Deleanu. geau văzduhul, întreMedelenilor flambări și flancări, precedate La anumite sărbători, marea sală pentru scrimă de strigăte precipitate: Barbă Roșie,urmate era ocupată de câteva zeci de luptători în zale și ar- de lovituri metalice seci. Aici își făcea antrenamentele muri aurite, înviind turniruri și scene de asalt, tabere și Olguța, eroina lui Ionel Teodoreanu, cu lupte cavalerești, emoționând privitoriiIubim scufundați avându-l ca profesor pe colonelul - de la în adâncimea fotoliilor purtătoare de semne heral- care învățase și arta echitației. Sfidând tradiția sălii dice. Unul, respectat cu sfințenie, aparținea cuconului duelgiilor curajoși, – rezervată bărbaților și singura Costăchel Boian – eroul romanului de Octav

Sediul Jockey-Club, amplasament pe care se află astăzi Casa de Cultură a Studenților Iași

45 Tinerilor de astăzi nu le mai place scrima ruginind spadele și Dessilafloretele –, așteptându-i”. înverșunat spadasin în tinerețe, ce constata veștminte scoteau la defilare orchestre și cârduri de la bătrânețe, înainte de ultimul război, că „ manechine, mirese, miri și nuntașiprietene, îmbrăcați logodnice, în cele , mirese,mai frumoase nași, nuntă, costume cumetrie, ale firmei, supărare, iar acele iertare de cadouri și îm- păcareumpleau mesele cu pachete și pachețele„bătaie străluci- de Pentru reconfortare și discuții, luptătorii aveau la flori”toare, pregătite și menite pentru: „ răpitele răpito- parter o locantă elegantă, unde se auzeau toate gra- rii „martori” iurile europene și se discutau cele mai felurite su- ”. Petrecerea se încheia c-o veselă biecte. Acolo, pășeau, la început, doar musafirii cu , între fete și băieți, după care „ ”, „ blazon, papion și guler alb, purtători de mare ținută. ”, părinții cât și – târgoveții venițiînturlucați la spec- Pentru ceilalți era grădina de afară, unde cântau fan- tacol – asaltau cofetăriile șinepricopsiți locantele străzii. Anume fareleLocul sau „vederilor orchestrele” dirijate și al primelor de talentatul întâlniri muzician pregătite, aveau muzici, ringuri de dans și vagoane George Scheletti. de bere ieftină, pentru sărbătorirea„Lasă, că mai celor este „ panaramă” și alungareala anul!”. tristeții celor „ ”, cum socotea de vedere” câte un tată rămas fără ginerică, zicând nevestii, îna- bătaie cu flori „ră- inte de a ciocni halbele: pireaVara, fecioarelor în anumite duminici, pe la 1900 asociațiile Aaaaaaa!!!!Seara, toată lumea era încântată, privind feministe și Primăria organizau chiar zile „ fascinată bogatul joc de artificii, candele și rachete ale tinerilor, poftindu-i la „o ” sau la din înaltulpietrelor cerului. din Pretutindeni,casă se auzea doar: ”. Încolonate, sute de fete curajoase, La asemenea evenimente, florarii își vin- din oraș și chiar de prin satele megieșe, defilau vo- deau marfa pentru tot anul; unii dintre părinți scăpau ioase de la Traian până la grădina Copou, înaleasa cântecul că- de grija „ ”; locantierii făceau mare zutăfanfarelor, cu tronc”, sub privirile fascinate ale cavalerilor îngri- alișveriș, deși vindeau cu prețuri anume scăzute, iar jit îmbrăcați și înșirați pe trotuare; cu brațele pline șitinerii mai și petreceau minunat, încântați de cunoștințe. de flori, aceștia puteau să se apropie de „ Primarul, foarte bucuros pentru ceasurile de veselie răpească” să se recomande politicos, să-i ofere aduse urbeicocarde și bogatele încasări, plănuia altă ispravă un buchet cu flori, săprințului o însoțească, mergând alături, ... Funcționarii săi, sârguincioși, plasați la ca- să-i propună o întâlnire și, dacă era acceptat, chiar petele străzii, vânduseră maldăre de bilete și decora- s-o „ din coloană. Fetele puteau, de asemeni, seră cu toată suflarea prezentă la sindrofie, să întindă o floare „ ” căzut cu tronc. Ca să fie astfel că Ospelul avea bani pentru pomeni, faceri de și haz, unii părinți, mai glumeți sau disperați – nu se bine și înzestrări nebugetare, vreo câteva luni... mai știe – își urcauSărbătoarea odraslele Tinereții în carele cu boi, pline de Asemenea „bătălie” extinsă între Copou și Piața covoare și zestre, alții scriau și dota – în număr de Unirii descria gazeta „Mișcarea” din 15 mai 1910. trusouri și hectare – pe o pancartă mare, pusă la ve- Lăpușneanu era pe atunci atracția întregului tineret. dere. Fiind , magazinele de Descriind mulțimea ieșită la plimbare, într-o seară

46 Era o oardă, oarda mare, nesfârșită, care venea, venea din jos, venea grămadă, venea des- dinordonată, vara anului venea 1897,în haine un de gazetar sărbătoare... tendențios Și erau de pe- la case umede, din vălătuci, igrasioase, lipite cu lut pe „Opinia”rechi și erauscria: copii,„ erau calici, erau vânzători de jos drept pardoseală și pline de copiii subnutriți, gazete, era mulțime de norod... urcând în deal, urcând crescuți din mila Cerului, pentru care ieșirea de sâm- fără număr... Venea de jos, de pe malurile Bahluiului, bătă seara, pe strada Lăpușneanu, reprezenta bucu- ale Calcainei, ale Nicolinei, aducând o atmosferă ria vieții. Și o serbau, ghilosindu-se cu săpun înăbușitoare în mirosul de săpon, un aer de mizerie în mirositor (Bob) și îmbrăcând hainele de Paști și de aparentele haine de sărbătoare. Și am revăzut Iașul un mare sărbătoare. moment, cu toată trista lui sărăcie” „Opinia”, Strada Lăpușneanu de altă- dată. Plimbare nostalgică * ( 13 iulie Fragmente din Ion Mitican, 1897). Era aici tot Iașul. Iașul celor câteva mii de oa- , Editura Tehnopress, Iași, meni cu oarecare stare, dar și al zecilor de mii de 2002. nevoiași, din mahalalele sărăcăcioase cu bordeie și

orneliu Grigoriu

Foto: C

Locul din care, pe vremuri, la Iași, porneau Bătăile cu Flori

47 Ion TĂRANU, (fost presedinte, al Comitetului Judetean, de Cultură Iasi),

„Nu mai puteai organiza ceva major. Puteai fi acuzat că faci concurenţă Cântării României”

În anii 70, Ion Țăranu era cel mai important Vreți să spuneți că cele două foruri nu se in- personaj al culturii ieșene. Din poziția de pre- tersectau. ședinte al Comitetului Județean de Cultură Iași avea în vârful stiloului destinul oricărui eveni- ment cultural. Despre ce însemna la acea vreme Nu se intersectau, deși… Comitetul de cultură termenul „festival”, despre imixtiunea politicului avea denumirea completă Comitetul de cultură și în cultură, despre directorii de instituții culturale educație socialistă. Dar, sincer vorbind, Comitetul din deceniile trecute și despre multe altele în dia- Dar ce intra în atribuțiile lui? nu-și propunea să facă manifestări cu caracter ideo- logul de mai jos… (C.C.) logic-propagandistic. Nu intra în atribuțiile lui. În plin materialism dialectic…

Tradiția, valorile, spiritualitatea… Domnule Țăranu, sunteți unul dintre oamenii care, înainte de 1990, a avut putere decizională … renașterea unor tradiții a căror valoare cerea maximă în domeniul culturii. V-aș întreba, prezentului atenția asupra lor. Vă pot spune că, nu o cumva, în preambulul acestei discuții: care era at- Concret, Comitetul se ocupa doar de finan- dată, Comitetul de cultură a fost criticat pentru abs- mosfera generală în cultura ieșeană a deceniilor țarea evenimentelor culturale sau avea și tragerea din problematica ideologică. șapte, opt, nouă? Mă interesează opinia dvs. pen- atribuții organizatorice? tru că noi, generațiile mai recente, avem păreri deformate uneori de perspective ideologizante.

Și una, și alta! Desigur, prima grijă era bugetarea. Din bugetul Consiliului Popular… Atunci când am de- Da, ați punctat bine în privința viziunii ideologi- venit președinte, în 1974, am încercat, de la an la an, zante. Comitetul de cultură făcea în principiu cultură. să amplific bugetul pentru cheltuieli culturale insis- Secția de propagandă făcea propagandă de partid, tând pe faptul că Iașul trebuie să se evidențieze toc- ocupându-se de implementarea documentelor și de- mai prin dimensiune culturală. Era un argument ciziilor politice. considerat valid de București.

48 „Toate manifestările importante pe care vro- iam să le fac și să le promovez trebuia să i le pre- zint lui Ion Iliescu”

Ca președinte al Comitetului de Cultură, era o presiune mare pe dvs.? Era o funcție de reală răs- pundere?

De foarte mare răspundere. În contrast cu tendințele actuale, vreau să fac o mărturisire. Dintre Cum așa? toți președinții Comitetelor culturale din țară, am fost cel mai norocos.

Simplu! Deasupra mea se afla un om instruit, un om care înțelegea importanța culturii. Se numea Ion Iliescu și era prim secretarul județului Iași. Toate ma- nifestările importante pe care vroiam să le fac și să orneliu Grigoriu le promovez trebuia să i le prezint lui Ion Iliescu. El avea ultima decizie. Trebuia să fac propuneri și să le Foto: C argumentez. Din acest punct de vedere, nu am decât cuvinte de omagiu pentru el. Timp de trei luni după Ion Țăranu rememorând vremuri (nu) demult apuse ce devenisem președinte, m-a tocat, m-a frecat, m-a întors pe toate părțile, de ajunsesem să cred că are pe altcineva pe care dorește să-l impună în această așadar! Eram pe secția cultură. Cineva de la partid funcție și că trebuie să-mi găsească hibe. După trei m-a luat la ochi, în sensul bun, și astfel am fost pro- Cum ați ajuns totuși în funcția aceasta atât de luni mi-a zis: „Faci tot ce vrei, cu condiția să mă in- movat. În plus, am fost orfan de război, am trăit prin importantă? formezi sută la sută”. orfelinate până la 10 ani. Bunicul m-a recuperat din orfelinat, însă a murit la scurt timp. Ajunsesem să mă înscriu la o școală profesională din simplul motiv că Am terminat facultatea cu medie mare și, pentru acolo îți dădeau un rând de haine de oraș. Am făcut că în anul respectiv nu se făcuseră selecții de cadre liceul la seral, apoi facultatea. Nu mi-a fost ușor. Nu pentru învățământul superior sau cercetare, am pri- am avut studenție, studenția aceea goliardică… Am mit repartiție la Radio Iași. Repartiție foarte bună, muncit foarte mult!

49 revenind, ca președinte, aveați în subordine instituțiile culturale din iași. Cum comunicați cu Vreți să spuneți că Festivalul „Cântarea româ- directorii acestor instituții? niei” a avut la bază o idee ieșeană? „Cântarea României”.

Haideți să evocăm câțiva directori din acea pe- Comunicam și între patru ochi, dar și în ședințele Nu știu dacă a fost chiar așa, n-aș vrea să mă ha- rioadă. Poate așa se explică faptul că n-a mai urmat conducerii operative… așa se numea acel for! zardez. Ceea ce este evident e că un astfel de Festival niciun Festival major. ar fi concurat, implicit, Cântarea României.

Păi aș începe cu directorul Teatrului Național Iași, Teofil Vâlcu, pe care l-am susținut în fața primului se- Probabil! Nu mai puteai organiza ceva major. Pu- cretar. Existau tot felul de cabale la adresa lui, teai fi acuzat că faci concurență Cântării României. Că reproșându-i-se ba că ar fi prea plin de sine, ba că ia veni vorba, inițial priveam cu ochi buni acest Festival decizii proaste, ba că se distribuie în toate spectaco- Național. Se făceau selecții serioase, iar premiile erau lele. Meritul lui Iliescu a fost că nu a luat decizii fără cu adevărat date pe merit. În anii 70, Iașul se clasa să se consulte. I-am explicat că sunt meschinării, constant pe locul 3, după București și Cluj, loc mai multe iscate de secretarul de partid din teatru, altfel mult decât onorabil. Cu timpul, instituția premiului a actor stimabil, dar care îi vâna postul. Iliescu m-a as- luat-o razna, toată lumea primea premii, ideea de bunăoară, a fost inițiat, în 1975, Festivalul de cultat și a făcut bine. Teatrul a funcționat foarte bine competiție se compromisese într-un asemenea grad artă teatrală a teatrelor Naționale… în mandatul lui Vâlcu… încât Vasluiul ajunsese să se claseze cultural înaintea „În 1977 am reușit să invit la Iași circa o sută Iașului. Ceea ce era absurd! de poeți”

Așa este! Eu sunt creatorul acestui Festival, auto- rămăsesem la directori ai unor instituții de rul acestei idei pe care am discutat-o inițial cu secre- cultură… tarul literar Mircea Filip și, ulterior, cu Valentin Silvestru, marele critic. „O să aveți bani pentru un asemenea proiect?”, m-a întrebat Silvestru. Trebuia Da, la Operă era Dumitru Tăbăcaru, la Filarmonică să avem! Trupele din afară urmau să se deplaseze pe era Ion Baciu, la Teatrul pentru copii și tineret era banii lor, iar noi acopeream cazarea și masa. A fost, Natalia Dănăilă, cu care eu m-am înțeles foarte bine, totuși, complicat! Au fost doar două ediții. Cineva de deși era o persoană dificilă, se pare. Organiza lucruri la București a remarcat amploarea Festivalului – interesante acolo, tot felul de întâlniri între teatrele gândiți-vă că toate Teatrele Naționale s-au perindat de profil. Insista foarte mult la Consiliul Culturii pen- pe la Iași. Între timp s-a inițiat Festivalul Național tru aprobări de a pleca prin India, Iran și așa mai de-

50 Îi plăteați pe poeții invitați? Concret, Consiliul Culturii pe care l-ați men- parte. Era atât de bătăioasă încât întotdeauna rezolva ediții și a acceptat. ționat era forul în subordinea căruia vă aflați? tot ce își propunea. Mai erau și cramele primitoare ale iașului! Da! Era un fel de diurnă, 50 de lei pe zi, în condițiile în care masa și cazarea o aveau asigurată. Întocmai! Conta foarte mult cine reprezenta orașul în acest Consiliu. Sibiul, Clujul aveau repre- Tocmai de aia a și fost plasat Festivalul toamna! Folclorul spune că discursurile poetice se fi- zentanți foarte buni, scriitori. Iașul era reprezentat Pentru ca scriitorii să poată fi duși la Cotnari și la nalizau cu beții cumplite… de secretarul cu propaganda, Cristea Chelaru. Nu Bucium. Mă rog, anotimpul vinului! prea trecea Chelaru pe acolo, însă, cum-necum, la un Noțiunea aceasta de „festival” cum o moment dat, a devenit vice-președinte al Consiliului percepeați la vremea aceea? Era ceva pur festiv/ ați fost pus în situația de a mușamaliza întâm- Culturii. Da, confirm! Seara erau niște beții crunte. Nu par- festivist sau, din contra, un concept cultural solid? plări, situații care scăpaseră de sub control? ticipam la ele, dar eram informat!

Era un concept de valoare. Îmi vine în minte un A fost o situație de acest fel, dar nu legată de Fes- festival de tradiții populare, Festivalul de la Strunga; tival, ci de prima ieșire în țară a Cenaclului lui Adrian directorul Centrului de Îndrumare, poetul Silviu Păunescu. O beție îngrozitoare la Hotelul Traian, cu Rusu, obscur azi, dar pe atunci cineva, încerca mereu mobilă imperială făcut praf. Trebuie să știți că, la acea să aducă tot ce era mai valoros din întreaga țară. La vreme, erau amenajate la Traian două saloane cu mo- fel, la finele anilor 60 debutase Festivalul „Mihai bilă imperială, pregătite pentru șahul Iranului, care Eminescu”. Alexandru Husar îl inițiase, elev al lui Vianu, ar fi putut sosi la Iași, în drum spre monumentele asistent al lui Gabi Prodan, un mare profesor. S-a lăsat noastre din nord. Eu nu am fost de față! Secretarul cu convins de profesorul Israti și s-a implicat în acest propaganda mi-a relatat întâmplările. Nu aveam răs- Festival. În treacăt fie spus, a făcut-o și din rațiuni ma- pundere directă asupra chestiunii. Păunescu era su- teriale; imaginați-vă că Alexandru Husar, proaspăt că- ficient de important pentru a fi și responsabil. Ca să sătorit, nu avea unde să locuiască. I-a ieșit o treabă vă faceți o impresie despre ce a fost acolo e suficient minunată. Festivalul ajunsese să aibă un impact for- să vă spun că nu de pagube puteam vorbi, ci despre midabil. În 1977, am asistat la vârful acestui festival. ruină! După ce lui Ion Iliescu i s-a făcut bilanțul aces- interesant! alte evenimente culturale majore Eram deja de trei ani președintele Comitetului de tor ruine, multă vreme a rupt orice legătură cu ale iașului acelor vremuri? Cultură. Am reușit în acel an să invit la Iași circa o Păunescu. sută de poeți. Era imediat după cutremur, nu făcusem nicio altă manifestare, deci bani existau. I-am propus lui Ion Iliescu să dăm o amploare deosebită acelei Zilele Muzicii Românești aveau alura unui festival.

51 Țineau inițial șapte zile, apoi l-au făcut de zece zile. de idei. N-a durat mult, doar două ediții. Mircea Trebuia să conțină muzică veche românească, dar și Malița și Ion Iliescu au fost personajele principale ale muzică clasică și contemporană. Cel mai complicat celor două ediții. Nu știu dacă știți, dar Iliescu este un era la secțiunea de contemporană, în faza de debater foarte serios. De altfel, îmi ceruse să nu-l selecție. Selecția o făcea Uniunea de la București, dar invit decât la manifestările serioase. Citea foarte cu implicarea ieșenilor. Organizatorul principal era mult, îl găseai frecvent la BCU. Ca o paranteză, citește Conservatorul ieșean. Cei de la București se resem- în patru limbi și vorbește trei. Învățase limba italiană naseră cu gândul că în capitală nu s-ar fi putut derula pentru a citi presa italiană; agrea comunismul italian, „Îmi era nespus de frică” un asemenea Festival, din cauza teribilei rivalități formele lui libere de manifestare. dintre compozitori. Iașul îi mai îmblânzea, îi mai ar- În 1978, domnule Țăranu, se întâmplă ceva moniza. Un alt Festival erau Zilele „Mihail Sadoveanu” ciudat la iași. are loc acel Colocviu Național de ținut la Iași și Pașcani, dar și la Neamț, cu implicarea Poezie… oficialităților județene de acolo. Apoi, Festivalul Datinilor și Obiceiurilor de Iarnă vizând localitățile cu tradiții puternice: Deleni, Ruginoasa, Tătăruși și așa mai departe. Îmi mai amintesc de Zilele Muzeelor, Da, organizat la Iași cu asentimentul lui Ion ați participat? Sărbătoarea de la Mircești și Sărbătoarea de la Pogor, Iliescu, dar nu în organizarea Comitetului de Cultură, manifestări cu accent muzeal, însă bugetate de ci a Bucureștiului. tot 50 de lei? Ce-a fost acolo? Planează o anume tăcere asu- Comitetul de Cultură. Erau invitate personalități cul- pra subiectului. turale importante, gen Alexandru Paleologu. Sigur că da!

Tot! Sumă fixă! Plus toate celelalte plătite de noi, cazare, masă. Invitatul era preluat de la gară, de un A fost o dezbatere mai mult decât …liberală. Miza activist al Comitetului de Cultură, dus la hotel. Dar era debarcarea lui George Macovescu din funcția de suma era, cum spuneam, fixă! A, singurul loc în care președinte al Uniunii Scriitorilor. Tocmai fusese puteai face plăți în funcție de improtanța numelui numit în acel an, ceea ce provocase o serie de erau revistele. Acolo se putea ajunge la sume foarte nemulțumiri. Practic, asistam la un linșaj public, în Fusese o acțiune spontană sau premeditată? mari! Am mai inițiat o manifestare interesantă în care se încerca identificarea lui Macovescu cu profilul acea vreme: Dezbaterile Contemporanului! Prelec- unui funcționar, nu al unui scriitor. țiunile Junimii se adresau mai ales iubitorilor de tradiție. Dezbaterile acestea, însă, se preocupau de A fost o acțiune subterană, bine gândită. Nu am teme contemporane: urbanism, familie, confruntările idee cine a fost la originea planului. Ceea ce îmi amin-

52 În 1979 vi s-a terminat mandatul la Comitetul de Cultură, și nu a mai fost înnoit. S-a întâmplat ceva? ați greșit cu ceva? tesc e că mă surspinsese foarte mult direcția în care o apucaseră discuțiile. Și nu doar eu eram surprins, ci și restul scriitorilor ieșeni, străini, se pare, de acțiunea confraților bucureșteni. Cezar Ivănescu, Nu! Răspunsul e simplu: în august 1979, Iliescu a spre exemplu, l-a apărat pe Macovescu. În sală era și fost scos din funcția de prim secretar al Iașului. Întreg ați avut de pătimit ulterior? Iliescu. A înțeles imediat toată urzeală. A luat cuvân- Biroul Județean, mai puțin trei, a fost mazilit. Eu eram tul și a încercat să ducă discuția într-o zonă a princi- perceput ca om al lui Ion Iliescu. piilor. A zis ceva de genul că numai și simplul fapt că sunt posibile asemenea discuții contradictorii arată Nu, aș minți dacă aș spune așa ceva! Au fost unele că Partidul acceptă confruntările de idei. A aplanat dezavantaje la nivel de vârfuri locale în partid, însă S-a lăsat cu sancțiuni? cumva tensiunile, astfel încât lucrările Colocviului au în plan public nu mi s-a întâmplat nimic. Eram privit putut să continue. cu simpatie. Așa se face că, din 1979, am devenit redac- tor șef la „Cronica”. O funcție în care m-a ajutat enorm Inițial s-a crezut că evenimentul fusese organizat experiența de la Comitetul de Cultură. Imaginați-vă de Comitetul de Cultură, adică de mine. Câteva ore, că știam în detaliu toate structurile Consiliului până s-a clarificat, am avut ațintite asupra mea multe Culturii de la București, aveam relații, cunoșteam oa- priviri încruntate care îmi prevesteau decesul politic. meni. Și asta conta! Să vă dau un exemplu. Eram Nu, din câte știu eu nu au fost sancțiuni! Ar fi fost bă- cumva nemulțumiți de faptul că revista „Ramuri” ascultați Europa Liberă, domnule Țăranu? tător la ochi! Europa Liberă ar fi rumegat subiectul la apărea cu hârtie nobilă, iar „Cronica” apărea pe hârtie nesfârșit. meschină, aproape de ziar. M-am dus la secretarul de În ce scop? Pe finalul discuției noastre, aș vrea să vă în- stat care răspundea de administrativ-publicații și am treb dacă aveți nostalgii după cultura acelei pe- Cum să nu?! Constant și …atent! rezolvat imediat această problemă. rioade sau dacă, nu cumva, sunteți sedus și consolat de întâmplările culturale ale prezentu- Ca să mă informez! Și ca președinte al Comitetului ochiul Partidului cât era de atent la evenimen- lui. de Cultură și ca, ulterior, redactor șef al revistei tele acestea culturale? „Cronica”.

Sincer să fiu, merg doar la evenimente la care sunt Vă era frică? Foarte atent! Mai atent decât vă puteți imagina! invitat. Nu am o imagine globală asupra culturii Mai ales în deceniul nouă. ieșene prezente. Nici măcar nu mi-e foarte clar dacă Iașul este cu adevărat un oraș cultural sau e doar Nespus de frică! ecoul unui oraș care ar fi putut să fie profund cultural.

53 Călin CIOBOTARI, Georgiana LESU,

Iaşul cultural în comunism

Festivalul de Poezie de Eminescu – D.lit „Mihai Eminescu” iași

lică și mai aproape de el ( .) este însă toamna culesului de aur, a perpetuării tainelor vieții și a înfloririi frunzelor care se aprind treptat și Una dintre primele utilizări ale termenului „festi- se sting târziu. Peisajul palid al toamnei este, de val” (într-un sens apropiat de cel contemporan) figu- aceea, mai intim și mai potrivit pentru un festival al rează în numărul din septembrie 1968 al revistei poeziei”. „Iașul literar”, într-un text editorial semnat de În fine, autorul oferă o serie de informații despre Dimitrie Costea (redactor șef adjunct) ce anunța ce va conține Festivalul: „În lumina calmă a zilelor de prima ediție a Festivalului de Poezie „Mihai toamnă, poeți de toate vârstele și de pe toate melea- Eminescu” Iași (desfășurat în intervalul 6-11 octom- gurile țării se vor întâlni la Iași pentru cinstirea poe- brie). ziei noastre clasice și actuale. Se vor citi versuri, vor „În aceste zile de toamnă va avea loc la Iași fi organizate întâlniri cu cititorii și o expoziție închi- Festivalul de Poezie «M. Eminescu». Inițiativa luată nată cărții de poezie românească, vor fi puse plăci co- de Comitetul de cultură și artă al județului Iași al Uniunii Scriitorilor a fost fericit inspirată din toate punctele de vedere. O sărbătoare autumnală a poe- ziei românești, în Iașul marilor noastre tradiții cultu- rale și sub steaua de veghe a geniului eminescian, are multiple și adânci semnificații simbolice”. După o serie de opinii (parte din ele nedepășind nivelul unor compuneri școlare) despre ce este poe- zia, Costea încearcă să argumenteze alegerea perioa-fes- tivaluluidei pentru desfășurarea festivalului: „O sărbătoare care implică ideea de ritual și mister, de strălucire și purificare, dar exclude orice nuanță peiorativă a exterior și ocazional. Primăvara ar părea mai sărbătorească și deci mai poetică decât toamna. În- florirea pomilor e însă atât de spumoasă și tristețea Ion Arhip (stânga), scuturării atât de ușoară, încât primăvara e pentru Zoe Dumitrescu-Bușulenga (dreapta) și alții suflet mai mult o serbare improvizată. Mai melanco- Festivalul „Mihai Eminescu” Iași, Vila Sonet, 1972

54 Festivaluri teatrale la iași

Fes- memorative la casele din Iași, în care au locuit unii tivalului de artă teatrală poeți, se va acorda un premiu al Festivalului etc.”. Dincolo de metaforele lui Dimitrie Costea, eveni- În 1975, la Iași se înregistrează prima ediție a mentul a fost luat foarte în serios de autoritățile lo- . Organizat de Teatrul cale. La Arhivele ieșene, printre alte documente Național „Vasile Alecsandri” Iași, evenimentul repre- referitoare la Festival, se păstrează o adresă către zenta prima întâmplare majoră din domeniul teatral. Consiliul Popular al Municipiului Iași semnată de Era suficient de serios pentru a beneficia de media- Claudiu Paradaiser, președintele Secției de Cultură și tizare în cea mai importantă publicație teatrală din Arte a Municipiului. „Întrucât vor sosi oaspeți din România. toată țara, iar acțiunile vor avea un caracter festiv, vă „La Iași, timp de două zile, s-a desfășurat prima rugăm să binevoiți aD.lit. da dispoziție I.T.S. să spele sta- ediție a Festivalului de artă teatrală, reuniune artis- tuile și să îngrijească mormintele sus amintite” (ale tică menită să se constituie într-un eveniment însem- lui Ion Creangă, D. Anghel, Otilia Cazimir, G. Topîrceanu nat pentru viața culturală a orașului. Au fost invitate și Mihai Codreanu – ). să participe și alte colective teatrale din țară și au Într-un foarte detaliat Plan de măsuri pentru or- participat: Teatrul Mic, Teatrele Naționale din ganizarea Festivalului, se indică inclusiv lista nomi- Timișoara și Cluj-Napoca, Teatrul Tineretului Piatra nală cu membrii „comitetului larg de inițiativă”. E Neamț, Teatrul pentru Copii și Tineret din Iași și, cu vorba despre personalități de talie națională, a căror un pachet masiv de spectacole, Teatrul Național prezență pe lista Comitetului de Cultură Iași e mai de- „Vasile Alecsandri” Iași. Despre fiecare din spectaco- grabă simbolică (Zaharia Stancu, Al. Phillipide, Geo lele prezentate revista noastră s-a pronunțat sau ur- Bogza, Victor Eftimiu, Demostene Botez, Eugen mează să se pronunțe în cronici separate. Rămâne de Jebeleanu, Vladimir Streinu) și de intelectuali ai remarcat valoarea ridicată a acestei manifestări, va- Iașului anilor 60-70 (George Lesnea, Constantin loare dată de calitatea spectacolelor prezente pe Ciopraga, Al. Husar, Gavril Istrati, Corneliu afișul festivalului. Ștefanache, Corneliu Sturzu, Horia Zilieru, Nicolae Dacă participarea criticilor nu a fost de astă dată Crețu și alții). cea dorită de organizatori, participarea publicului, in- Ca o notă relevantă, credem, pentru calitatea ar- teresul spectatorilor ieșeni pentru această reuniune tistică a Festivalului, se impune precizarea că primul teatrală fac să se justifice ideea de reeditare a festi- laureat al Premiuluimanager „Mihai Eminescu” a fost tânărul, valului. Vor trebui însă limpezite criteriile de partici- pe atunci, Cezar Ivănescu. În 1978, la Colocviul pare, pentru a se decide dacă acest festival va fi, la Național de Poezie „Mihai Eminescu”, Alexandru viitoarea ediție, un festival al Teatrului Național din Husar, adevărat al Festivalului, a sugerat Iași cu invitarea altor colective, sau va deveni o ma- transformarea evenimentului anual într-unul de rang nifestare deschisă tuturor teatrelor doritoare să par- internațional, demers rămas, însă, fără niciun ecou. ticipe, urmând ca afișul să se alcătuiască după

55 Festivalul de teatrul Folcloric operațiunea de selecție. Oricare formulă ar avea O situație similară a avut-o câștig de cauză, adevăratul câștig îl vor avea specta- . Inițiat în 1968, chiar dacă destinat amato- torii ieșeni, pentru care o suită de bune spectacole nu rilor, era tratat cu maximum de seriozitate, din comi- 1 poate fi decât o sărbătoare. Iar întâlnirea colectivelor sia de organizare făcând parte reprezentanți ai celor pe scena ieșeană, un rodnic schimb de experiență” . mai importante foruri culturale județene. Iată În general vorbind, Iașul nu s-a dovedit a fi un componența ieșeană a acestei comisii: Prisăcaru 2 spațiu în care FestivalurileFestivalul teatrale bienal săde se teatru simtă bine.pen- Gheorghe (secretar al Comitetului Județean de truDe-a amatori lungul timpului „i.L. Caragiale”, aproximativ zece astfel de fes- Cultură și Artă), Oprincioiu Pavel (vicepreședinte al tivaluri au fost inițiate și apoi abandonate. Startul îl Comitetului Județean de Cultură și Artă), Cuțitaru dăduse, în 1960, Virgil (Director al Casei de creație), Soldan Constantin , apus după doar șase (director Casa de Cultură a Sindicatelor), Adăscăliței ediții. Vasile (lector al Facultății de Filologie), Sava Constantin (actor al Teatrului Național Iași), Chiriac Dumitru (conservator), Nazare Ioan (de la ziarul „Flacăra Iașului”), Ciubotaru Ioan (cercetător din cadrul Filialei Iași a Academiei Române), Cazacu Petru (reprezen- tant al Muzeului Etnografic). Prima ediție urma să se desfășoare în trei faze: faza comunală (15-25 decembrie 1968, așadar inclu- siv în Ajunul și Prima zi de Crăciun), faza intercomu- nală și orășenească (25 decembrie – 5 ianuarie) și faza județeană (5 ianuarie-19 ianuarie). Cum nimic nu era lăsat la voia întâmplării, autoritățile făceau re- comandări foarte precise în privința repertoriului dramatic al participanților. „Se recomandă forma- țiilor participante la Festival să includă în repertoriul cu care urmează să se prezinte în întrecere piese va- loroase cu un bogat conținut și cu o înaltă ținută ar- tistică, acordând prioritate pieselor românești și contemporane, inspirate din realitățile socialiste, din trecutul de luptă al poporului nostru pentru libertate, independență națională și dreptate socială… În spri- „Recomandările” autorităților pentru buna desfășurare a jinul alegerii repertoriului, formațiile vor consulta re- Festivalului Bienal de Teatru pentru Amatori comandările de repertoriu pe anul 1968, editate de

56 Festivalul Filmului la Sate

Casa Centrală a Creației Populare”. Autoritățile sunt, de asemenea, foarte atente ca Festivalul să nu per- turbe activitatea lucrativă a oamenilor muncii. În Re- Festivalul, cu o primă ediție în intervalul 2 decem- gulamentul de Organizare a Festivalului, există o notă brie 1962 – 31 ianuarie 1963, era parte dintr-un al cărei ton ferm nu lasă loc de îndoieli: „Pregătirea amplu program național de „cineficare la sate”. Se de- și participarea formațiilor în concurs se va face în rula în săli de clasă și, ulterior, în căminele culturale. afara orelor de producție. Se va interzice scoaterea Era programat iarna, atunci când în gospodăriile din producție (întreprindere, instituție, C.A.P.) a țăranului român nu prea era mare lucru de făcut. Se artiștilor amatori participanți la concurs”. foloseau caravane mobile (în 1950 se importaseră „Recomandările de repertoriu” reprezentau o din URSS 100 astfel de caravane), microbuze marca selecție „la sânge” a literaturii dramatice românești. TV, ce aparțineau Direcției Rețelei Cinematografice și În mare parte comedii, nu ridicau mari probleme de a Difuzării Filmelor. În locurile în care nu exista un interpretare și, în general, nu riscau nimic. La Arhi- perete curat, se improvizau ecrane dintr-un cerșaf. vele Statului Iași s-a păstrat lista de recomandări Sonorizarea era foarte proastă. Sălile de proiecție pentru cea de-a șasea ediție a Festivalului. Andi Andreiș, Silvia Andreescu, Tiberiu Bănulescu, Ștefan Berciu stau alături de mai cunoscuții IonFestivalul Băieșu sau de teatruAurel Baranga. de Păpuși de amatori „Vasilache”

Fără viață lungă s-a dovedit a fi și ; prima ediție este înregistrată în 1970 și își propune „stimu- larea teatrelor de păpuși de amatori…, consolidarea și permanentizarea formațiilor de teatre de păpuși… îmbogățirea repertoriului formațiilor de păpușari…, creșterea valorii artistice a spectacolelor păpușarilor amatori”. Regulamentul permitea participarea la Festival a trupelor din întreprinderi, instituții, că- mine culturale, cluburi și case de cultură din sistemul sindicatelor, așezămintelor culturale și tineretului.

Afiș „de epocă” al Festivalului Filmului la Sate

57 erau înghețate, ceea ce nu descuraja prezența în concursuri de genul „Cine știe câștigă”. Se viza astfel număr foarte mare. Întreaga comunitate se mobiliza, o componentă dinamică a evenimentului care nu se de la mic la mare. Uneori, filmele rulau până spre reducea nicicum la vizionarea propriu-zisă. Printre miezul nopții. Se difuzau jurnale cu știri din săptă- temele recomandate spre a fi abordate în conferințe mâna respectivă, pe subiecte din zona medicală, so- se numărau: „Republica Populară Română, patria cială, culturală. Cele mai multe filme erau produse în noastră socialistă”, „Cum să ne purtăm în viața de blocul est-european. Principalul scop era furnizarea toate zilele?”,Festivalul „Să ne zonal cunoaștem al corurilor lumea înconjură- și de divertisment pentru oamenii muncii de la sate; în toare”,fanfarelor „Omul, destăpân amatori al naturii” de etc. la orașe și sate plan secund, se viza menținerea unei stări de spirit bune, cultivarea naționalismului etc. Festivalul se afla în directa coordonare a Comite- tului de Stat pentru Cultură și Artă, dar și a Consiliu- lui Superior al Agriculturii și urmărea „intensificarea Organizat în plan național de Comitetul de Stat educației prin film a maselor de colectiviști în scopul pentru Cultură și Artă, Consiliul Central al Uniunii Ge- formării conștiinței socialiste a acestora pentru tra- nerale a Sindicatelor, Uniunea Națională a Cooperati- ducerea în viață (sic!) a Directivelor celui de al Trei- velor Agricole de Producție, Ministerul Învăță- lea Congres PMR și a sarcinilor izvorâte din Plenara mântului și Comitetul Central al Uniunii Tineretului CC PMR din 30 iunie - 1 iulie 1961 și lucrările sesiunii Comunist, Festivalul, acoperind întreaga Românie, extraordinare a Marii Adunări Naționale din 23-27 prefigura parțial viitorul Festival al Cântării României. aprilie 1962”. Festivalul mai trebuia „să ducă la mo- Prima ediție are loc în 1970. Avea ca scop „dezvolta- bilizarea țărănimii colectiviste pentru continua spo- rea activității fanfarelor de amatori, reînnoirea unor rire a producției agricole vegetale și animale în tradiții legate de existența acestora, înființarea de noi vederea întăririi economico-organizatorică a gospo- colective de fanfară…, creșterea nivelului artistic de dăriilor agricole colective”. interpretare al fanfarelor”. Întrecerea socialistă viza, „În etapa de deschidere este bine să participe așadar, și competiția fanfarelor, scopul adânc al Fes- tovarăși din conducerea organizației de partid, a tivalului fiind stimularea și întreținerea sentimentu- Comitetului Executiv a Sfatului Popular Comunal, a lui naționalist, la orașe și la sate. O mare și, de multe instituțiilor și organizațiilor de masă, gospodăriilor ori, nedorită responsabilitate li se acorda directorilor agricole colective și de stat, SMT, fruntași în muncă de cămine culturale care „vor coordona întreaga ac- din unitățile socialiste ale agriculturii”. Copiilor li se tivitate de popularizare, pregătire și organizare a prezentau filme de desene animate și păpuși. Filmele concursului și festivalului de teatru folcloric. Comi- erau precedate de conferințe, la care se adăugau su- siilor de organizare județene li se cerea, după termi- mare prezentări ale filmelor. După vizionare, se or- narea Festivalului, întocmirea unui album de ganizau discuții pe marginea filmului, dar și fotografii „Datini și obiceiuri” și organizarea unor

58 Matca A treia țeapă expoziții de fotografii cu „aspecte” din timpul Festi- Popovici, la drame de mare gravitate și de valoare ar- 3 valului (sic!). Se sublinia importanța motivării finan- tistică unanimCenaclurile recunoscută ca iașului și ciare a participanților, prin acordarea unor premii în de Marin Sorescu” . bani și obiecte. Pentru fiecare județ, se acordau un premiu întâi în valoareFestival de 1.000al artei lei, două premii doi a câte 700 depentru lei și trei Copii premii și trei tineret a câte 500 lei. Cenaclurile au găsit, în perioada comunistă, un teren propice în Iași. Adeseori întâlnirile cenacliere au suplinit absența unor evenimente culturale ma- jore, reprezentând o soluție pentru intelectualitatea În vara anului 1980, e înregistrată la Iași meteo- dornică de comunicare. Oraș universitar, cu nume- rica prezență a primei și ultimei ediții a Zilelor Artei roase instituții culturale proaspăt înființate, tușat de pentru Copii și Tineret. Evenimentul era parte din- o istorie seducătoare în plan cultural, dulcelui târg i-a tr-un mai amplu program național generat de serba- plăcut să se livreze ca spațiu ce privilegiază dialogul. rea anului 1980 ca An internațional al copilului. Mărturiile despre cenaclurile de altădată sunt su- Criticul de teatru Ștefan Oprea, prezent la eveni- biective, frecvent amprentate de simpatii, antipatii ment, consemna: „Programul celor trei zile a fost sau, mai grav, de un anume naționalism local ce tinde foarte încărcat, uneori chiar imposibil de urmărit în să ducă în superlativ orice discuție, idealizând, miti- toate punctele sale, deoarece se desfășurau acțiuni zând și, inevitabil, deformând informația strict isto- concomitente în diferite locuri și Lumeasăli din copilăriei oraș. S-au și rică. Nu puțini sunt „martorii” dispuși să relateze la adolescențeideschis expoziții în viziunea de artă plasticăartei românești și de carte, contempo- au avut nesfârșit despre caracterul subversiv al acestor ce- raneloc întâlniri cu scriitori, recitaluri de poezie și muzică, nacluri, ori despre aura de boemă purtată de cei ce precum și un simpozion cu tema le frecventau. În timp ce unii insistă pe caracterul trans-ideologic al întâlnirilor culturale, alții, din con- . Dar ponderea cea mai mare au avut-o, în aceste tra, vorbesc excesiv despre supraveghere, control, po- zile, spectacolele de teatru pentru copii și tineret, litizare. E dificil să identifici, la Iași, mediatori între spectacole susținute de teatre profesioniste, teatre aceste două tabere. O făcea, totuși, în anii 90, Dan populare și chiar formații școlare. Au fostJoc laprezentate soare Lungu ce își documenta, în acea perioadă, teza de spectacole de o largă diversitateIarmarocul tematică poveștilor și stilistică, doctorat în sociologie. „Subiectul” Ion Chiriac, selec- pe texte de valoriOchiul și modalități dramatice foarte dife- tat de Lungu pentru o discuție ce se dorea obiectivă rite – de la inspirate improvizațiiPatria ca , la asupra fenomenului cultural din comunismul ieșean, dramatizări și adaptăriCine se ca teme de crocodil după fusese un nume important în cultura locală a acelor Ion Creangă sau după Radu Stanca, de la ori- decenii și, o vreme, chiar factor decident. Cunoscut ginale piese pentru păpuși ca de Krystina publicist al deceniilor opt și nouă, poet cu o anume Milobedzka sau de Alecu autoritate (tot locală!), animator cultural, Ion Chiriac

59 s-a lăsat convins să vorbească detașat despre feno- Culturii. Sălile erau arhipline. Cu noi toți. De regulă menul cenaclier. Prezentăm, în cele ce urmează, un cam aceiași, care ne împrospătam rândurile când și fragmentDan Lungu: pe care După îl considerăm felul cum relevant enunțați pentru problema ce în- când cu câte un licean (de obicei liceană) și cu mai îmisemna vine la Iașisă cred acest că fenomen deja acceptați cultural. că cenaclurile mulți deodată, toamna, când veneau în Iași cei proas- literare[…] au avut chiar o importanță în formarea păt admiși la filologie. personalității și în cariera literară. Asta făceam! ion Chiriac Ei, bine, de ce, pentru ce, cu ce scop? Și atunci, ca și acum, unei asemenea întrebări îmi răspund în același fel. La început pentru că în : O anume utilitate au avut și nu o neg conștiința noastră încă lumina ca o stea polară amin- sau reneg. Ca mai toți cei din generația anilor ‘60, am tirea „Junimii” și a Cercului de la Viața Românească frecventat și eu toate cenaclurile literare care existau și credeam cu sfințenie că și destinul nostru se va în vremea studenției mele (1959-1964) în Iași. putea lumina mai bine și, mai ales, afirma, ca atunci, Cenaclurile studențești „Mihai Eminescu” al Casei de în veacul trecut și la începutul veacului nostru. Mai Cultură a Studenților și „Nicolae Labiș” al Facultății apoi pentru că eram curioși și doream să ne de filologie, apoi Cenaclul „Ion Creangă” al Centrului cunoaștem, așa cum suntem și așa cum am putea de- de îndrumare a creației populare și mișcării artistice veni prin ceea ce scriem. de masă și, în fine, Cenaclul „Mihail Sadoveanu” al Speranța nu ni se adeverea pe deplin. Filialei Iași a Uniunii Scriitorilor. L-am frecventat, de Programarea lecturilor în cenaclu era făcută de câte ori am fost invitat, pe cheltuiala revistei și pe cel conducerea acestora, preconceput, după criterii ideo- al „Luceafărului” din București. logice, cărora li se adăugau de fiecare dată altele, pur În privința utilității acestora un prim răspuns ar subiective, tot ale conducerii. Stăteam la rând, săptă- fi acela la întrebarea: De ce mergeam la cenaclu? Sau mâni, luni întregi chiar așteptând ca, în baza textelor mai precis pentru ce, cu ce scop anume le frecven- înaintate conducerii, să fim și noi planificați. Citeau tam? Căci le frecventam și eu, și majoritatea colegilor mereu cam aceiași,Laudă-mă favoriții, ca să cărora te laud li se adăuga de mei ispitiți de muze, mai abitir decât frecventează ba- fiecare dată câte un alt favorit, selectat după aceleași bele biserica. Duminica, de dimineață, la orele 10 criterii. Discuțiile erau și ele, de regulă, aranjate în eram la Cenaclul „Eminescu”. Luni, la orele 20, la virtutea unui . Magistratura Cenaclul „Labiș”, renunțând la masa de seară și întâr- critică nu funcționa. Și, când se ivea totuși câte un spi- ziind la discuții până pe la orele 23, cu aviz special rit critic mai profund și lucid, acesta era imediat obli- pentru că Universitatea își închidea porțile la orele gat să treacă printre furcile caudine. În acest sens 21. Era ordin sever. Miercuri, chiulind de la ore, eram încă îmi mai aduc aminte o replică dată de Victor de la 17 la Cenaclul „Creangă”, cam până pe la 21, Bârlădeanu, de la „Scânteia”, lui Nicolae Florescu, stu- când, tot din ordin, se închideau și porțile Palatului dent la Iași care, desigur, se exersa și el în ale criticii

60 dar avea fler, un fler care ne încânta: „Tinere, ia naclu” ne aduna în suflet și în aspirații mai mult decât seama! Vorbești ca Kant, picant și riscant…”. toate cenaclurile la un loc. Nici el însă nu ne-a creat Replica m-a amuzat, m-a întristat și încăNu mă spera în- personalitatea, așa cum înclinați să credeți. Persona- cândtristează. vezi mișeii/ La izbândă făcând punte… litatea ne-am format-o singuri, în funcție de ceea ce Ne consolam, rămânând „privitor ca la teatru”, ni se părea că suntem ca reper, în urma controverselor spunându-ne, gând în gând cu Eminescu: și, desigur,Ziceați și ceva în funcție și de de cenaclul alte repere „Luceafărul” pe care le desco- din bucurești.peream citind, cu aprobare specială, în Biblioteca Și nu speram nici în ceea ce privește afirmarea Fundației. noastră în reviste. Ne adunam, după afinități cu adevărat elective, și continuam discuțiile despre ceea ce scrisesem în altă Zic încă. Acolo era cu totul altceva. Fuseseră che- parte,Vă camla câte dădeați o crâșmă de-a… mărginașă, dura. îndeosebi pe mați din adâncimi spirituale și din timp Miron Radu Sărărie, la Bădia Dura, care ne îngăduia să stăm în Paraschivescu, Mihu Dragomir, Eugen Barbu care locul unde își ținea butoaiele cu vin. știau cu adevărat ceea ce ar fi acela un „cenaclu”. Fusese defrișată și „pădurea spânzuraților”. „Tânărul Scriitor” Ne cam dădeam. Nu însă pe cărările lui Bachus, murise. Răsărise o revistă nouă – „Luceafărul” – care cum s-ar crede. Nu aveam noi bani destui pentru așa ceva. Și nici nu repetam boema lui Creangă și-a lui Eminescu, deși într-un anume fel ripostam și noi ca și aceștia când întorceau spatele „Junimii”. Eram de fapt și noi în situația să spunem: „Bani n-am mai văzut de-un secol, vin n-am mai băut de-o lună”. Cam la o lună se întâmpla aceasta, când primeam bursa, indemnizația de 30 de lei. Acolo deci funcționa „ce- naclul” nostru cu adevărat. Gândeam la fel, adică la o altfel de literatură. Stima era profundă, sinceră și re- ciprocă. Nu ne simțeam încorsetați de nimeni, ci doar de limitelePledați noastre deci pentru pe care le o spărgeam, reluare ape boemei cât pu- (ieșene)?team, întristându-ne mereu de ceea ce descopeream că suntem și provocându-ne entuziasm.

Nu! În niciun caz, deși nu o exclud. E evident însă mai mult decât oricând că „nu se nasc glorii pe stradă, Cenaclofilul Ion Chiriac nici la ușa cafenelii”… Spun doar că un asemenea „ce-

61 cu adevărat era a tinerilor scriitori, revistă legată or- la Plenara Comitetului Județean Iași al PCR pe pro- ganic de cenaclu, care afirma într-adevăr valori, care bleme de ideologie… se impusese tocmai prin spiritul ei tânăr, și care știa Altfel de inițiative ni se cereau. Inițiativa noastră să te impună. Se făcuse acolo, într-adevăr, o re-formă, nimerise însă ca nuca în perete. Poetul Adi Cusin, că- una a formelor fără fond. ruia îi încredințasem (nu eu, ci noi toți, am să le spun În fine, cenaclurile, așa cum ele au fost sau cum numele cu o altă ocazie) prezentarea „Articolului au reușit să fie, chiar dacă nu au avut o importanță în program”, el fiind între noi orator de elită, a fost in- formarea personalității și în cariera literară, au avut terceptat, imediat după terminarea cuvântului, cu un rol în epocă. Unul preconceput, de ideologizare. „mânie proletară”, chiar din prezidiu, de către Leonte Altul, neprevăzut, ivit inițial ca secundar, impercep- Răutu, guvernatorul ideologiei naționale: Cum zici că- tibil,La spre iași fericirea era posibilă noastră, o astfel de configurare de reformă? a unor noi ți spune? Adi Cusin. A, da! Enrico Caruso… Și, mă rog, orientări, firești, care au devenit, și cred că vor ră- ce vrei tu să vrei? Am înlemnit. Sala Casei Tineretului mâne marcante pentru spiritualitatea românească. se surpa în adâncurile fostului cimitir pe care era așezată luându-ne și pe noi în mormântul poetului Tinerii ieșeni, „al treilea val”, cum zice A. Tofler, au Hrisoverghi, înmormântat în secolul Eminescu aici simțit și înțeles că, după orișice reflux, urmează flu- dar care murise nu din cauza poeziilor lui patriotice, xul. Un asemenea flux, energic și ceva mai limpezit ca ci a unei aventuri galante cu una dintre fiicele, mări- sens, a fost tentativa de reevaluare a tradiției „Junimii” tate desigur, ale poetului Costachi Conachi. și a Cercului de la „Viața Românească”. A fost elaborat Ieșirea din impas s-a datorat, aș zice, în primul chiar și un „Articol program” de reînființare a „Juni- rând nouă, care, deși disperați de situația creată, nu mii” (1972), însumând principiile „Junimii”, princi- ne-am resemnat. Înțelegerea am găsit-o la inginerul piile lui G. Călinescu și idealurile tinerei generații. Al. Dumitrache, prim secretar al Comitetului Aș zice astăzi, după mai bine de un sfert de secol, Județean UTC, om de rafinament și inteligent peste că reevaluarea fusese făcută cel puțin cu bun simț. măsură, neprefăcut și dintr-o bucată. Primise, așa îmi Eram conștienți cu toții că „slava strămoșească pe îngădui să cred, o critică aspră pentru lipsa de preo- strămoș cinstește”, că trebuie să lăsăm „măcar cupare față de tinerii creatori. Și chiar dacă (de data strămoșii ca să doarmă-n colb de cronici” și că a sosit aceasta sunt și ferm convins) mâhnit de dușul fier- timpul să facem ceva pe măsură, care să ne repre- binte și rece care i se administrase, a procedat în zinte și care să dăinuie. consecință ca intelectual ce era. Timpul dorit nu sosise însă. Ni se părea numai că wiskiulÎn locul recepției de la securitate, de care eram a sosit. De altfel nici nu prea aveam de unde să știm mai mult ca siguri, a avut loc o recepție la Comitetul că ceasornicul nostru european fusese deja dat cu Județean Iași al UTC. Nu au lipsit nici cafelele și nici alte câteva veacuri înapoi după fusul orar al (încă nu știu cum se scrie și, mai ales, cum se spiritualității totalitarismului chinez și nord-coreean. bea corect această băutură). Au fost achiziționate, cu Ca purtători de inițiative culturale am fost invitați mii de lei tablouri ale tinerei generații de pictori din

62 Iași, de o indiscutabilă valoare și azi. Nouă, poeților/ scriitorilor – exact ca în legendă, ne-a fost distribuită, din pasărea sacrificată doar pana (peana). Ni s-au pus la dispoziție bani și mijloace de depla- sare oriunde. Ni s-a aprobat să ne și constituim, pre- cum vrem și simțim, în cenaclu, cu condiția să nu se cheme „Junimea”… Ne-am adunat și ne-am constituit. Ne-am numit LUNAR 13. Așa am convenit pentru că ne întâlneam la 13 ale fiecărei luni. Suna al dracului de urât: LUNAR se chema și o soluție de bronz alb, soră cu au- rolacul, pentru dat pe sobele de tinichea. Adoptasem însă cifra 13, nenorocoasa. Sfidam destinul. Întruni- rile aveau de fiecare dată structura unei seri de artă: literatură, muzică, poezie, artă plastică. Ne întâlneam Horia Zilieru în Clubul Artelor al Casei Tineretului. Dar mergeam la Cenaclul Asociației Scriitorilor Iași, 1976 (imagine după negativ din arhiva și în deplasare, de regulă în centrele studențești din Muzeului Național al Literaturii Române Iași. țară. Ne afirmam, neavând o publicație, direct în pu- Foto: Constantin-Liviu Rusu) blic, prezența noastră fiind remarcată de fiecare dată cu plăcere. Cenaclul nostru avea deci, întâi de toate, înfățișa, în mare, mare sinteză, în acest moment ani- un rol important pentru noi, dar și un rol public, cu versar. implicații culturale esențiale pentru înnoirea pe care N-a trebuit săConvorbiri cerem aprobare literare pentru înființarea țineam s-o facem față de celelalte cenacluri care în Junimii nimănui, ideea a fost a mea; am avut acordul fond nu erau decât niște ședințe având imperturbabil colegilor. Nu-l cunoșteam pe Daniel Dimitriu. Am aceeașiCenaclul ordine Junimea de zi: poezie, proză, discuții. mers la revista , citisem cam tot ce […] scrisese acesta până atunci, m-am recomandat, ne-am cunoscut, i-am propus să fie conducătorul Cenaclului Junimea, mi-a cerut să revin după un timp În 1975, Constantin Parascan și Daniel Dimitriu de gândire, câteva zile, a acceptat și am stabilit ca zi pun bazele Cenaclului literar „Junimea”, ce va a înființării, vineri, 21 noiembrie 1975, ora 17. funcționa sub egida Muzeului Literaturii Române Iași Urmând tradiția strălucitei Junimi în mai multe și a revistei „Convorbiri literare”. Redăm mai jos o puncte, am mers în piață, am cumpărat o talangă, evocare făcută în 1990 de Constantin Parascan. (aceasta pe care o vedeți aici, veghind de 15 ani), în „Foarte pe scurt, dacă vă interesează povestea memoria celei cumpărate de Vasile Pogor (care, în- noastră și a Cenaclului Junimea – adevărată – v-o pot trebat de vânzător pentru ce vrea talanga, pentru oi

63 con- ducătorilor iubiți sau pentru boi, răspunsul său prompt a fost: „desigur, care să ne fie rușine astăzi, adică texte dedicate pentru boi”; precizare: pe mine nu m-a întrebat vân- , ori partidului și statului comuniste. zătorul pentru ce vreau talanga...), ..., i-am Nu. Au participat la discuții 1.417 voci junimiste. încredințat-o lui Daniel Dimitriu și de-acum... ne-am Invitați au fost în jur de 180 scriitori. În general s-a întâlnit aici, vinerea, de două ori pe lună. acoperit întreaga arie a literaturii române. În special 4 Se sperie gândul, nu se poate, veți zice, și totuși, scriitorii din Iași au fost alături de noi. Ne-au ajutat, dacă unii dintre cei care conduceau sau redactau pro- au dialogatCenaclul cu Quasar junimiștii, au citit din creațiile lor” . cesele verbale au mai lipsit la câte o întâlnire, cel care vă vorbește a fost prezent la toate cele 215 Junimi câte au avut loc în cei 15 ani. (Am fost, sunt și voi ră- mâne un martor fidel a tot ce s-a petrecut aici în În 1979, un grup de visători înființa Cenaclul acești ani). Aceasta este a 216-a și, după cum vedeți, Quasar. Inițial se numea Cenaclul de Anticipație și sunt și azi prezent. A fost o poveste fascinantă. Ea e reunea energiile unui entuziast grup de liceeni și în sufletele și amintirile noastre, în jurnalele noastre studenți ieșeni. Unul dintre membrii cenaclului, Sorin la vedere sau la nevedere, dar și în Cronica pe care-o Antohi, rememorează secvențe din începuturile vedeți aici, care, poate așa s-au cumpănit lucrurile acestei mișcări atipice pentru spațiul cultural româ- sus, la Dumnezeu, i-au mai rămas exact atâtea pagini nesc: câte se vor răboji în seara aceasta. Spectacolul extra- „Printre colegii mei de liceu de care m-am apro- ordinar, nemaipomenit se află în acea Carte a Junimii piat instantaneu, chiar în zilele examenului de admi- în care a scris prietenul și junimistul de atunci și de tere la liceu, se numărau Dan Merișca și Sorin Simion.Re- acum, Nicolae Purcaru. Daniel Dimitriu a condus, și voltăAm povestit în Labirint această întâlnire fericită cu tristul prilej a fost alături de mine timp de 150 de ședințe. Cele- al postfeței pe care am scris-o în 1993 pentru unicul lalte au fost conduse de Constantin Pricop și, în ul- volum (din păcate, postum!) al lui Dan Merișca, tima vreme, de Val Condurache. . CelorCorolar doi li s-a alăturat fratele mai În cei 15 ani au fost în acest Salon peste 10.350 mic al lui Dan, Lucian, așa că s-a format nucleul unui de oameni. Au citit poezie 6.034 de aspiranți la ne- cerc cu interese culturale extrem de variate care, pe murire poetică; proză – 48; 3 au citit teatru și 1 eseu. Majorlângă revista Școlii, (unde Dan a devenit re- Printre cei care au citit teatru, pe 10 decembrie 1982, dactor-șef), căuta legături cu elevii din alte licee și cu Mira Alexiu a cititDictatorul o piesă care a dat mult de lucru studenții. Cu Dan și Sorin am scos chiar un samizdat, unei anumite Amiralulpersoane care se ocupa de unele creații , care m-a adus în conflict direct cu regimul. și care se va mai ocupa încă până când..., cine știe, Eram oarecum tipici pentru o anumită parte a așa... (se intitula piesa respectivă), ea fost generației noastre: elevi la licee bune, cititori avizi, citită cu titlul , aici, la Junimea. Cronica și me- cu preocupări culturale enciclopedice, împinși de la moria junimiștilor sunt martori că în cei 15 ani nu spate (de familie și sistem) spre profesii sigure, dar s-a citit niciodată, în ședințele de lucru, vreun text de suficient de liberi pentru a continua să căutăm nu

64 numai răspunsuri, ci și întrebări. Eu, alături de un tineri, un colocviu despre utopie. Acela a fost de fapt coleg de la Liceul Industrial de Chimie nr. 1, Moni primul colocviu dedicat subiectului în România, cu o Weisthal, și sub îndrumarea unui profesionist matur, participare memorabilă: Mihai Șora, Gabriel Lii- entuziastul, generosul și multiplu înzestratul Virgil ceanu, Andrei Cornea, Dan Culcer (care a emigrat Scurtu (care ne trata ca pe niște egali!), am condus la scurt timp după aceea), Luca Pițu, Dan Petrescu și chiar un cerc de astronomie la Casa Tineretului și alții. De fapt, cercetările mele despre utopie de până 5 studenților, funcționând în paralel cu alte cercuri și în 1989 au avut întotdeauna drept fundal, alibi și cenacluri (la care veneau de multe ori cam aceiași oa- primă cutie de rezonanță fandomul SF” . meni) mergând de la paleoastronautică la poezie și Prelecțiunile Junimii, serie nouă de la CNI (cazuri neclarificate încă) la cinema. Din acest mediu efervescent s-a născut în 1979 și Cenaclul Quasar, numit inițial, cu (auto)ironie și umor, Cenaclul de Anticipație. Ni se asociase George În 1974, se reiau, la Casa cu ferestre luminate Ceaușu, mai mare decât noi cu câțiva ani, cu studii se- (Casa Pogor), Prelecțiunile Junimii. E un proiect cu- rioase de matematică și informatică, fire iscoditoare, rajos, ce își propune să aducă la Iași nume majore ale cu mare talent literar și un geniu de animator com- culturii române. Noua serie e deschisă de Gheorghe parabil cu cel al lui Dan Merișca, Doru Pruteanu, stu- Ivănescu („Preocupări filologice în epoca Junimii”). Îl dent filolog și apoi profesor de Română, precum și urmează Alexandru Dima, Liviu Rusu, endocrinologul alți tineri din toate domeniile, chiar elevi de școală Ștefan Milcu, psihologul Vasile Pavelcu, istoricul de generală. Treptat, participările mele la cenaclu au de- artă I.D. Ștefănescu, istoricul literar Dumitru venit mai sporadice și totodată mai didactice, poate Murărașu, istoricul Emil Condurachi, istoricul mai utile (făceam prezentări de teorie literară, istoria Constantin C. Giurescu, istoricul Hadrian Daicoviciu, ideilor etc.), din lipsă de timp. Totuși, împreună cu scriitorul Petru Anghel, criticul literar Ovidiu Dan, George, Doru, Lucian și alți câțiva am găzduit la Papadima, istoricul Mihai Berza, eseistul Edgar Papu, Iași două consfătuiri naționale ale cenaclurilor de filosoful Constantin Noica, poetul Geo Bogza, istoricul anticipație tehnico-științifică (în traducere liberă, literar Alexandru Piru, psihiatrul Petre P. Brânzei, convenția națională SF), în 1981 și în 1986, ambele matematicianul Dumitru Mangeron, istoricul literar cu ajutorul esențial al lui Doru Tompea, șeful UASCR Mihai Drăgan, eminescologul Amita Bhose, teatrolo- pe centrul universitar (pentru tinerii de azi, nu îna- gul Valentin Silvestru, eseistul Andrei Pleșu. Li se inte de a le spune că nu era chiar așa de grav pe cât adaugă Mihai Șora, Gabriel Liiceanu, Nicolae pare, asta însemna Uniunea Asociațiilor Studenților Manolescu, Alexandru Paleologu și alții. Parcurgând Comuniști din România). lista de prelectori, se poate observa că, spre lauda lor, La cea de-a doua consfătuire, am organizat sub compromisurile pe care le-au făcut organizatorii au egida universității, cu sprijinul lui Nicolae Crețu, dis- fost minime. Din contra, unele invitații atestă un anu- tins universitar comparatist mereu deschis spre cei mit curaj. În vara anului 1988, în Casa Pogor, invitatul

65 octombrie '78! o întâmplare ciudată cu scriitori în comunism…

În toamna anului 1978, un eveniment major tul- bură apele culturii ieșene. Este găzduit aici, timp de trei zile, primul Colocviu Național de Poezie din Ro- mânia (18-20 octombrie), probabil cel mai amplu, prin participare, din întreaga istorie a evenimentelor cultural-literare românești. Iașul intrase deja în cir- cuitul literar național prin Festivalul de Poezie „Mihai Eminescu” ce debutase cu un deceniu înainte, în 1968. Autoritățile locale demonstraseră că pot ges- tiona organizatoric astfel de reuniuni majore. Conta, desigur, și mitul Eminescu & Junimea, mai intens aici Constantin Parascan, Andrei Pleșu, Pavel Florea decât în alte părți. Cu un an înainte, în cadrul Muzeul „Vasile Pogor” Iași, 1988 Prelecțiunilor de la Casa Pogor, Constantin Noica susținuse o răsunătoare prelecțiune despre Eminescu. Existau, așadar, întrunite datele necesare, materiale și simbolice, de a face din Iași gazda unei întâlniri de dimensiuni nemaiîntâlnite în cultura ro- era Andrei Pleșu, căzut deja în dizgrația autorităților. mână. Nu se cunoaște cu precizie numărul invitaților, Pleșu propunea o prelecțiune cu tema „Conștiința pa- însă estimările ne vorbesc de „câteva sute”. Colocviul triotică în cultura română modernă”. „Tema ne-a pro- s-a derulat în Sala Mare a Teatrului Național „Vasile pus-o domnia sa. Am înțeles atunci cum un personaj Alecsandri” Iași și în Aula Bibliotecii Centrale Univer- de nici 40 de ani poate uimi prin rigoare, cunoștințe, sitare „Mihai Eminescu” Iași, cazarea și recepțiile fes- farmec, persuadând și seducând rafinatul public de tive având loc la Hotel Unirea. la Iași. Avem amintire și o fotografie în trei, în fața Casei Pogor: Andrei Pleșu, C. Parascan și Pavel Florea. Ceea ce ar fi trebuit să fie un Colocviu lirico-teh- Cel din urma aprobându-ne (în calitate de diriguitor nic-educativ despre starea poeziei românești, o întâl- nire derulată sub semnul armoniilor prestabilite, s-a al culturii la Iași) fixatsă-l invităm pe tânărul cărturar, dovedit însă o adevărată bombă cu ceas. Cele mai G.care Enescu avea deja interdicție de a vorbi în public. Și care, după cum s-a zvonit imediat, după această multe luări de cuvânt ale participanților au indicat, prelecțiune, a fost cu viața și ideile sale la Casa cu o duritate neobișnuită, tarele unei societăți în care 6 din Tescani”, își amintește unul din amfi- poezia și poeții nu se simțeau confortabil. Tonul l-a trionii ieșeni ai Prelecțiunilor, Constantin Parascan . dat raportul lui Ștefan Augustin Doinaș, în calitate de

66 președinte al Biroului de Poezie din cadrul Uniunii Dar până când vor trebui până și marii noștri Scriitorilor din România, un raport ce avea în prim morți să treacă mereu pe la cadre?... Cine în- plan tema poeziei patriotice. Conținea suficiente drăzneșteLaurențiu și cuUlici învoirea cui asemenea odioase „semințe” de gâlceavă care să încolțească, spre epurări?”. spaima autoritățile, în discursurile ce i-au urmat. , sfidând flagrant desfășurătorul S-au rostit lucruri de o gravitate care, azi, pare înru- Colcviului, invită, într-o manieră aproape subversivă, dită cu sinuciderea. S-au spus adevăruri pe care ni- în timpul alocat propriei luări de cuvânt, câțiva tineri căieri, în România acelor ani, nu le puteai auzi rostite și necunoscuți poeți să citească, gest ce scandalizează public. S-au făcut acuze directe, violente uneori, în o parte din sală. Poeții respectivi se numesc: Romulus câteva rânduri întrunirile fiind pe punctul de a fi în- 7 Bucur, Traian T. Coșovei, Mircea Cărtărescu, Radu trerupte, iar sala evacuată. Nora iuga CălinCezar Cristea, ivănescu Emil Hurezeanu, Florin Iaru, Ștefan În cele ce urmează, publicăm câteva fragmente Mitroi, Ion Moldovan, Lucian Vasiliu. din diferitele luări de poziție: : „Se întâmplă ceva cu poeții; nu știu, : „Astăzi de dimineață, în poziția poate nu numai aici, la noi, poate pretutindeni, acesta în picioare, am ascultat discursurile câtorva colegi. este destinul poeților: să fie din când în când Unul dintre aceste discursuri mi-a displăcut profund sacrificați, lent sau brutal, cu perfidie sau cu pumnul și consider că este datoria noastră, a scriitorilor ro- în gură, există nenumărate metode de a ucide poe- mâni, să-nțelegem exact și calitatea noastră și tul… condiția exactă în care ne aflăm; este vorba de dis- cursul tovarășului Ion Gheorghe, care a creat o falsă senzație de mafiotism general în lumea literară ro- mânească. Tovarășul Ion Gheorghe are o condiție excelentă, i se publică chiar o carte de 600 de pagini care, după opinia mea de poet român, rațional, cartesian, este o carte absolut dementă… Peste durerea unor colegi de-ai mei, Nora Iuga a așteptat opt ani până să…, adică așteaptă încă, nu i-a apărut, și eu am așteptat opt ani, dar am așteptat mai

Mihai Ursachi și Teofil Vâlcu mult de acești opt ani până să public… Colocviul Național de Poezie „Mihai Eminescu”, 1978 Consider absolut neloial și dictat de un anu- (imagine după negativ din arhiva Muzeului Național al Literaturii Române Iași. mit cerc proletcult tot atacul tovarășului Ion Foto: Constantin-Liviu Rusu) Gheorghe”.

67 schimb e cultivată cu zel meseria de dădacă literară. Dădaca trebuie să-l învețe pe poet ce să scrie, cum să scrie, când să scrie, când să nu scrie, ce nu e primej- dios să scrie, ce e primejdios ș.a.m.d. Încurajată, me- seria de dădacă literară a pătruns de la centru în jos în toate organismele teritoriale. Nu există comitet județean de cultură și nici comitet sindical care să nu beneficieze în schemă de acest gen de activist price- put la toate… A sosit timpul, așa cum s-a întâmplat și cu Cenzura,alexandru să sePaleologu desființeze și posturile de dădacă literară”.

(scandalizând parte din sală): „În primul rând, vreau să aduc un elogiu și un omagiu lui Ștefan Augustin Doinaș pentru raportul magistral pe care ni l-a arătat ieri, el nu a ocolit nici- orneliu Grigoriu una din problemele fundamentale și grave care se pun în fața noastră și ne-a făcut să privim cu lucidi- Foto: C tate un viitor care nu este neapărat și matematic

Cezar Ivănescu, într-o linie ascendentă… Se face economie de hârtie, un poet incomod pentru autoritățile comuniste da, să se facă, dar să nu se facă pe seama poeților care

Lucian Valea prin talentul lor contribuie la conservarea limbii ro- mâne.Mihai Mai Ursachi multă hârtie pentru literatură și mai puțină pentru afiș”. : „Poezia și poetul în România con- Dan Verona citește poemul cu titlul „Colocviu tinuă să se confrunte cu jenante probleme adminis- despre funie în casa spânzuratului”. trative. Una dintre acestea este cea privind situația poetului în societatea contemporană… Cercetând no- : „Am să vorbesc întâi de câteva fan- menclatorul sistematic și alfabetic al ocupațiilor, ti- tome. Am în vedere revistele din provincie, mai ales părit în 1977, pe scriitor îl găsim în secțiunea „Argeș” și „Ateneu”. Aceste reviste… au fost reduse la „ocupațiile personalului TESAT”, la codul E 715, par- tăcere fără motive prea întemeiate. Au fost reduse la tea a doua, între administratori, dactilografe, per- tăcere cu toate că mai apar la trei luni o dată. Și-a- soane de serviciu și pază, pompieri…Dar dacă tunci apar făcând publică oferta unor întreprinderi, meseria de scriitor este lăsată în ambiguitate, în venind astfel în întâmpinarea cetățeanului care arde

68 de nerăbdare să intre în posesia unor macarale, bul- muri scria poezie stalinistă… Îl lăsăm pe fostul stali- dozere, tractoare, sonde petrolifere etc… Este ab- nist Dan Deșliu să dea lecții de poezie copiilor surd, este umilitor ca la fiecare carte să ți se scoată noștri… Deci afară e statuia lui conu Mihai. Noi aici un număr de poezii și să ți se ajusteze altele… Nu vă suntem sub umbra lui, sub cerul lui, sub frumusețea spun o noutate: leziunile morale sunt mult mai grave, lui. Aici este portretul tovarășului președinte Nicolae de nevindecat față de leziunile fizice. Dar, desigur, Ceaușescu, care spune că ne prețuiește, domnilor, bunii noștri frizeri de sentimente nu sunt medici și foarte mult. Și eu, poeta Florica Mitroi, sunt foarte si- n-au cum să știe acest lucru. Ei însă se pricep bine să gură că ne prețuiește și luptă pentru noi. Dar, domni- ne scoată pe noi vinovați, să ne simțim la ușile lor la lor, ionnoi iugade ce suntem atât de lași?... Dvs., domnilor, fel caNicolae țăranii, Prelipceanu părinții noștri, care așteptau să li se fi- intelectualitatea, sunteți cam lași…”. xeze cotele”. : „Iubiți tovarăși, Secretarul General a : „…aparent defuncta cen- venit cu o nobilă inițiativă a P.C.R. a desființării cen- zura în realitate s-a mutat pe nesimțite, sau pe zurii. Ciudată această desființare, pentru că toți cen- simțite, în cugetul redactorilor șefi, adjuncți, princi- zorii au fost transferați într-un serviciu special la pali și simpli, sau corectori ai revistelor literare și de Consiliul Culturii. Ciudată această desființare a cen- cultură… Avertizez asupra unui lucru pe care cu toții zurii, când toți cenzorii au posturi prin redacții și edi- îl știm: întârzierea tipăririi marilor texte, în special a turi, în timp ce poeții au slujbe umile, cu un salariu textelorConstantin bune, devine, abăluță în perspectiva timpului, un act de 2.000 de lei”. anti-patriotic…”. Statui, inaugurări, comemorări și aniversări : „…de aprobarea cui ar avea nevoie niște membrii ai Uniunii Scriitorilor ca să scoatăGheorghe o revistă, Grigurcu accentuez, literară? Calitatea de membru al Uniunii Scriitorilor nu este suficientă?”. Apetența pentru statui în dulcele târg, exersată : „Scriitorii nu sunt homun- încă dinainte de Primul Război Mondial, izbucnește culi care se fabrică în laboratoarele de alchimie ideo- în anii 50. E drept, simultană cu topirea sau distru- logică… Neantul artei este cel mai cumplit neant… Nu gerea unor statui „neconvenabile” noii ideologii. În încerc, Doamne, a contesta modalitatea agitatorică a 1957, în parcul Casei Pogor, este dezvelit bustul în poeziei, să fim înțeleși. Dar obstacolele împotriva că- bronz al lui Vasile Alecsandri. În același an, la Spitalul roraFlorica se ridică Mitroi A. Păunescu sunt de carton. Lupta e mi- Universitar de Psihiatrie „Socola”, este dezvelit bustul mată într-o inofensivă butaforie”. în bronz al lui C.I. Parhon (ambele realizate de scul- : „Rog să nu fiu întreruptă și vă voi ptorul Vasile Condurache). În 1960, e dezvelit bustul spune cum a făcut scandal Dan Deșliu, care pe vre- lui George Topîrceanu, amplasat în fața Casei Corpu-

69 lui Didactic. Doi ani mai târziu, un nou bust, cel al conservarea trecutului legitimator, dar și servirea lui Garabet Ibrăileanu (autor Iftimie Bârleanu), noilor idealuri ale culturii de masă. La fel de adevărat apare în fața Liceului „G. Ibrăileanu”. În 1964, Vasile este că mare parte din „infrastructura culturală” a se- Condurache mai semnează un bust, reprezentându-l colului XXI se fundează exact pe ceea ce pan-cultura pe Alexandru Philippide (pe Bulevardul Carol I, de tip socialist și, ceva mai târziu, nevoile de argu- Parcul Universității „Al.I.Cuza”). Tot în zona mentare ale protocronismului fixau ca instituții ale Universității, Garabet Ibrăileanu mai are parte de o statului în intervalul 1948 – 1989. dezvelire, în 1965 (autor Ion Buzdugan). În 1966, Iată, schematic, câteva mostre de ctitorire Iftimie Bârleanu finalizează bustul lui Dimitrie instituțională: Cantemir, amplasat la Liceul „D. Cantemir”. În 1968, 1948 – se înființează Biblioteca Centrală a este montat faimosul Grup al Voievozilor în Parcul Universității Tehnice „Gh. Asachi” Casei de Cultură a Studenților. Grupul fusese proiec- 1949 – se înființează Casa de Cultură „Mihail tat încă din anii 30, însă anumite figuri din grup Sadoveanu” din Pașcani (Carol I și Ferdinand I) nu mai cadrau cu noile 1949 – își începe activitatea Filiala Iași a direcții, astfel încât au fost înlocuite cu mai inofensivii Academiei Române Ion Vodă cel Viteaz și Petru Rareș. Din 1968, iubitorii 1949 – se deschide Biblioteca Filialei Iași a lui Creangă îi pot admira bustul plasat la Bojdeucă Academiei Române (autor Iftimie Bârleanu). Tot Bârleanu este autorul 1949 – este fondat Institutul de Chimie bustului lui Costache Negruzzi de la Colegiul Internat 1949 – ia ființă Filiala Iași a Uniunii Scriitorilor „C. Negruzzi”. În anii 70, beneficiază de alte dezveliri din R.P.R. de bust Mihai Eminescu, Alexandru Flechtenmacher, 1949 – apare almanahul „Pentru pace și cultură Grigore Ghica Vodă, Spiru Haret, Mihai Codreanu, luptăm” Avram Goldfaden, Matei Millo, Mihail Sadoveanu. În 1949 – își începe activitatea Teatrul de Păpuși; în 1980, are loc inaugurarea impozantului Monument 1973, instituția își schimbă numele în Teatrul pentru al Independenței (autor Gabriela Manole-Adoc), des- Copii și Tineret chizând o nouă sesiune de dezveliri de busturi: 1950 – apare almanahul „Iașul nou”, transformat Anastasie Fătu, Ion Creangă, Vasile Alecsandri, Titu în 1954 în „Iașul literar” și, în 1970, în „Convorbiri li- Maiorescu, Iacob Negruzzi, Theodor Rosetti, Emilian terare” Țopa, Constantin Burduja, Vasile Conta, George 1950 – este fondată Filiala Iași a Uniunii Compo- 8 Topîrceanu, Alexandru Lambrior, A.D. Xenopol și zitorilor și Muzicologilor din R.P.R. mulți, mulți alții . 1950 – se înființează Filiala Iași a Uniunii În aceeași perioadă, la Iași sunt înființate zeci de Artiștilor Plastici din R.P.R. instituții culturale. Cele mai multe dintre ele au ca 1953 – își începe activitatea Școala Populară de Arte scop recuperarea (în anumite chei hermeneutice) și 1956 – se deschide Opera Română Iași

70 1957 – se inaugurează Muzeul Memorial „Vasile a aniversărilor și comemorărilor. Aproape că nu Alecsandri” de la Mircești există număr din „Iașul literar”/ „Convorbiri literare” 1957 – își începe activitatea Casa de Cultură a în care să nu se comemoreze sau aniverseze ceva. Tineretului și Studenților; în 1992, se renunță la ter- Uneori subiecții acestor „pomeniri festive” sunt oa- menul „Tineretului” din titlu meni de cultură/ personalități istorice acceptați de 1958 – se deschide Muzeul Etnografic al Moldovei regim și livrați ca modele, alteori vizate sunt eveni- 1959 – se deschide Muzeul Unirii mente istorice relevante pentru discursul naționalist 1960 – își începe activitatea Casa de Cultură a al puterii. Ceea ce este interesant e voluptatea cu care Sindicatelor scriitorii ieșeni bifează astfel de omagieri, în multe 1961 – se deschide Muzeul Politehnic situații fiind evident faptul că textele lor sunt dictate 1961 – se inaugurează Teatrul de Vară nu doar de o banală sarcină de serviciu, ci de o reală 1966 – apare revista „Cronica” plăcere. 1970 – este fondată Editura Junimea Câteva exemple: 1970 – se deschide Casa Mitropolit Dosoftei În aprilie 1957, deși publicație eminamente lite- 1970 – se deschide Casa memorială „Mihail rară, revista ieșeană nu ezită să ofere un amplu spațiu Codreanu” serbării a 500 de ani de la înscăunarea lui Ștefan cel 1971 – se deschide Muzeul de Istorie a Moldovei Mare, dosar deschis, paradoxal, cu editorialul „Lenin 1972 – este inaugurată Casa memorială „Otilia și actualitatea” și poemul „Lenin”, de Nicolae Țațomir. Cazimir” În iulie 1967, se punctează împlinirea a 95 de ani 1972 – se inaugurează Muzeul Literaturii Române de la nașterea lui D. Anghel și 60 de ani de la moartea Iași, cu sediul la Casa „Vasile Pogor” lui N. Grigorescu. În septembrie 1967, publicația pro- 1973 – se inaugurează Casa Memorială „Mihail pune un dosar cu tema „150 de ani de la nașterea lui Kogălniceanu” Mihail Kogălniceanu”. În aprilie 1968, redactorii re- 1976 – este inaugurat Muzeul Teatrului vistei nu uită că se împlinesc 120 de ani de la eveni- 1980 – este inaugurată Casa memorială „Mihail mentele din 1848. În mai 1968, comemoratul revistei Sadoveanu” este Barbu Ștefănescu Delavrancea, evocat într-un 1982 – este inaugurat, la Ruginoasa, Muzeul text de Emilia Șt. Milicescu. În august, vedeta nu- Memorial „Al. I. Cuza” mărului este C. Negruzzi, comemorat la o sută de 1985 – este inaugurată Casa memorială „G. ani de la moarte. Luna decembrie a anului 1968 Topîrceanu” este dominată de sărbătorirea semicentenarului 1989 – este inaugurat Muzeul „Mihai Eminescu”, unirii Transilvaniei cu România. amplasat în Parcul Copou În întregime, numărul din martie 1969 sărbătorește împlinirea a două decenii de existență O dominantă culturală a Iașului comunist este cea a revistei „Iașul literar”. Colectivul redacțional „ține

71 să-și exprime sentimentele de dragoste și recu- omagiază centenarul unor poezii de Mihai Eminescu noștință față de P.C.R., forța conducătoare a poporului (I.D. Lăudat, „La centenarul unor poezii de nostru și înțeleptul îndrumător al artei și culturii Eminescu”). românești.ajutoarele Dacă în țarasale noastrăde nădejde există azi un climat Și lista poate continua la nesfârșit. Preocuparea prielnic al creației și discuției libere, aceasta se aceasta aniversar-comemorativă a fost atât de in- datorește în primul rând Partidului, care vede în tensă încât, la Iași, s-a păstrat în reflexul cultural până scriitori și-i îndrumă să în anii 2000. Frecvent, comemorările organizate de realizeze opere durabile, demne de tradițiile noastre instituții publice se făceau inclusiv la mormântul glorioase și geniul artistic al poporului”. celui comemorat, în prezența preotului și luând Aniversații lunii aprilie sunt Bolintineanu și A. forma unei pomeniri culturale. Russo, ambii cu 150 de ani de la naștere. În numărul Importanța aniversărilor și comemorărilor este din iulie 1969, Maria Platon îl aniversează pe Nicolae indicată de existența unor documente oficiale ce pu- Bălcescu („Iașul literar” – „Nicolae Bălcescu, un mare neau la dispoziția instituțiilor culturale liste cu ani- patriot”), iar Al. Andriescu, cu mult entuziasm, ser- versări și comemorări, pe de o parte pentru a ușura bează 140 de ani de la înființarea revistei „Albina”. În demersurile de cercetare, pe de altă parte pentru a criză de comemorări, redactorii apelează la Leonardo evita situații în care ar fi fost aniversate/ comemo- da Vinci (450 de ani de la moarte). rate personaje aflate în dizgrație. În martie 1970, este comemorată Hortensia La răstimpuri, aniversările luau un caracter festiv, Papadat Bengescu și serbat Alexandru Ioan Cuza amploarea lor fiind dictată în general de împlinirea (150 de ani de la naștere). Editorialul numărului, ne- a ceva rotund. Centenarele și semicentenarele se bu- asumat prin semnătură, amintește de împlinirea a 25 curau de mare trecere, cu atât mai mult cu cât subiec- de ani de la instalarea Guvernului Petru Groza (6 tul ce le prilejuia era un nume sonor. Așa se întâmplă martie 1945), un terifiant text de trecere în revistă a în 2 iunie 1968, când oficialitățile culturale ale jude- avantajelor comunismului în raport cu tarele regalități. țului propun și pun în act o serbare a semicentena- În aprilie 1970, o parte consistentă din publicație rului Bojdeucii lui Ion Creangă, eveniment organizat este dedicată împlinirii a 100 de ani de la nașterea de Comitetul de Cultură și Artă al Județului Iași și lui V.I. Lenin. Deschiderea poetică, semnată de Complexul Muzeistic Iași. În prim plan era Simpozio- Haralambie Țugui (poemul „Spirit leninist”) este ur- nul „Ion Creangă” susținut de personalități ieșene mată de „analize” ale leninismului din diferite per- precum Alexandru Husar, Gavril Istrati, Constantin spective: culturale („Spiritul creator al leninismului”, Ciopraga și directorul Arhivelor Statului Iași, de Const. Dropu), filosofice („Lenin și partinitatea fi- Gheorghe Ungureanu. Un film documentar și un așa lozofiei”, de Tudor Ghideanu), etice („Lenin și etica numit „pelerinaj” la Bojdeucă, urmat de cuvântări ale intelectualului”, de I. Grigoraș și Titus Raveica). În unor scriitori ieșeni (George Lesnea, Dumitru Ignea, același număr, în lipsa altor motive de serbare, se Ion Istrati, Florin Mihai Petrescu) și de un spectacol

72 1

2 În revista „Teatrul”, decembrie, 1975, semnat Rep. muzical-literar completau o zi cu adevărat încărcată. După 1990, Naționalul ieșean și-a pus mari speranțe în Din program, atrage atenția momentul de constituire efemerul Festival al Tinerilor Regizori (1995). Un an a cercului „Prietenii Bojdeucii”, gest foarte asemănă- mai târziu, se încearcă un nou Festival, Festivalul Don tor cu atât de frecventul obicei managerial contem- Juan; moare după doar două ediții. Anul 1996 este re- levant, mai degrabă, printr-un alt eveniment: datorită poran de a întemeia Asociații precum „Prietenii demersurilor lui Ștefan Oprea, director al Inspectora- muzeului”, „Prietenii teatrului”, „Prietenii bibliotecii” tului pentru Cultură, Iașul găzduiește în acest an Festi- etc. valul Național de Teatru. Ceva mai longeviv (cinci ediții) și cu relevanță națională se dovedește a fi Festivalul de Teatrul „Goldfaden”, inițiat de criticul literar Ioan Holban în 2002, la instituția al cărei director general era, Teatrul Național Iași. În 2011, Naționalul ieșean pro- pune foarte bizarul Festival Internațional „Europa Est de tot”; a murit după prima ediție. În 2014, în cadrul Festivalului Internațional al Educației, un nou Festival de teatru apare: se numește Perform Iași și este mana- geriat de Octavian Jighirgiu și Florin Caracala; este, de altfel, prima și ultima ediție. La răstimpuri, apare și dis- pare Festivalul de Teatru „EuroArt”, mult prea neprofe- sionist organizat pentru a fi luat în serios. În fine, singurul FestivalPas coerentla pas prin în domeniul festivaluri teatrului rămâne, la Iași, Festivalul Internațional de Teatru pentru Public 3 În unele situații, comemorarea unei personalități Tânăr, ajuns la ediția a IX-a. http://convorbiri-literare. majore a culturii române avea efecte benefice con- Ștefandntis.ro/PARASCANian10.html Oprea, , Editura Opera 4 http://helionsf.ro/am-urmat- crete. În 1965, la Comemorarea a 75 de ani de la Magna, Iași, 2011, p. 279-280. Fragmenttrasee-existentiale-atipice-interviu-cu-sorin-antohi-3 preluat de pe 5 moartea lui Vasile Alecsandri, Uniunea Scriitorilor, . prin președintele ei de atunci, Demostene Botez, Fragment preluat de pe 6 . trimitea o adresă cu tonuri nu lipsite de duritate 7 http://convorbiri-literare.dntis.ro/PARASCANnov5.htm. Sfatului Popular Iași, atrăgând atenția oficialităților În numărul de iarnă al revistei „Dacia literară” , într-un orașului asupra stării precare a casei lui Vasile dosar pe care îl vom dedica integral evenimentului din Alecsandri de la Iași, locuită la acel moment de 1978, vom reda în întregime discursurile partici- panților. E de precizat că accesul la aceste informații se „Salvare” și cerându-se luarea unor măsuri în regim datorează, prioritar, scriitorului și publicistului ieșean de urgență („cât mai grabnic”). Comitetului de ConstantinCum Parascan, i-am cunoscut…cel care, prezent Portrete la Colocviu, literare a Cultură și Artă nu-i rămâne decât să constate avut inspirația de a înregistra audio tot ce s-a discutat. Fragmentele de mai Ojos istorie le preluăm a culturii din ieșene Constantin în date. justețea celor reclamate de Uniunea Scriitorilor, să 1400-2000Parascan, ”, 8 confirme acest lucru Sfatului Popular Iași, iar acesta Editura Convorbiri literare, Iași, 2004. din urmă să rezolve problema. Informații preluate din , de Elena Leonte și Ionel Maftei, Editura Princeps Edit, Iași, 2004.

73 George ONOFREI

La trecutu-ţi mare, slăbuţ prezent şi incert viitor

Iaşul are o tradiţie a dărâmării evenimentelor cul- o idee mai veche a unei echipe private, conceptul şi turale complexe. În ultimele două decenii şi jumătate, identitatea vizuală fiind elaborate cu ani înainte, prin oraşul a fost văduvit, rând pe rând, de manifestări eforturi private. precum: Festivalul Periferic (organizat de Asociaţia În 2013, Primăria Iaşi a fost de acord să finanţeze Culturală Vector), un eveniment unic în peisajul est- FIE, pentru ca, un an mai târziu, să solicite firmei pri- european al artelor vizuale (în lipsa unei susţineri a vate să cedeze toate drepturile asupra sa (mai corect comunităţii locale, acesta a fost închis de către orga- spus, „să forţeze“ cedarea prin orice mijloace). Mai nizatori), Festivalul de dans contemporan EuroDans, departe, în 2014 şi 2015, FIE a fost organizat de către Festivalul Internaţional de Teatru „Avram Goldfaden“, angajaţii municipalităţii. Festivalul de Jazz „Richard Oschanitzky“ sau, recent, Pe de altă parte, FILIT s-a născut ca urmare a câş- Festivalul de Teatru Perform şi Festivalul Internaţio- tigării prin concurs a postului de director al Muzeului nal de Literatură şi Traducere. Sunt evenimente care, Literaturii Române de către scriitorul Dan Lungu, fes- în logica continuităţii, ar fi putut determina un profil tivalul fiind o componentă principală a programului cultural bine articulat al Iaşiului, atât pe scena cultu- său managerial. FILIT s-a „bucurat“ de o atenţie spe- rală naţională, cât şi internaţională. cială din partea politicului, pe lângă aprecierile pu- În acelaşi timp, ne amintim că municipalitatea ie- blicului, iar restul poveştii e probabil cunoscut de şeană a cheltuit peste 11.500.000 de lei în anul 2008 majoritatea celor interesaţi. O soluţie clară pentru pentru un fantomatic proiect „Iaşi 600“ (marca 600 continuarea acestuia în liniile care l-au consacrat în de ani de la atestarea documentară a Iaşului), în ca- cadrul primelor ediţii nu există nici până la momen- drul căruia au fost finanţate proiecte mici şi medii, tul scrierii acestui articol. Recent, discuţii aprinse au fără a avea la bază un concept. În programul „Iaşi loc în spaţiul public privind organizarea unui 600“ figurau de la reprezentaţiile obişnuite ale Tea- „UNTOLD“ al Iaşului, şi mai puţin despre consolida- trului Naţional până la concursuri de şah între liceeni rea şi creşterea unor evenimente deja existente (FIE: şi serbări şcolare sau serbările de final de an ale gră- un festival lipsit de orice identitate în acest moment, diniţelor. În anul 2013, au luat fiinţă două evenimente un amalgam de evenimente sau FILIT, pus în „conser- de amploare: Festivalul Internaţional al Educaţiei vare“ de o administraţie care poate nu ştie, nu înţe- (vara) şi Festivalul Internaţional de Literatură şi Tra- lege, nu vrea). ducere (toamna). Apariţia acestora în acelaşi an a fost Iaşul se zbate deja de prea mulţi ani între diverse pur şi simplu întâmplătoare – Festivalul Educaţiei era opţiuni şi soluţii. Există aproape unanimitate la nive-

74 lul administraţiei, mediului politic şi al societăţii ci- acest punct de vedere, mai ales într-o perioadă com- vile în privinţa unui aspect: avem nevoie de cât mai plicată precum cea pe care o traversăm. multe evenimente culturale de amploare care să Există şi „radicalii“, cei care susţin că zona publică pună Iaşul pe harta lumii. În acelaşi timp, însă, lip- ar trebui să se retragă de tot din sfera organizării şi seşte un consens privind soluţiile practice prin inter- finanţării de evenimente, iar acestea ar trebui orga- mediul cărora am putea ajunge acolo. nizate şi finanţate exclusiv în sfera privată. Aici există Există voci care susţin că administraţia publică două probleme, la prima vedere: pe de o parte, me- (Primărie, Consiliu Judeţean) este cea care este da- diul privat este încă reticent în a susţine cu sume con- toare să genereze şi susţină financiar festivaluri de sistente manifestări, pe de altă parte publicul ieşean anvergură. Iar dacă voinţă şi bani există la nivelul in- ar fi încă reticent în Iaşi în a plăti sume consistente stituţiilor amintite, specialiştii lipsesc: ar fi imposibil pentru a asista la un concert sau la un festival la de găsit în rândul aparatului birocratic al unei insti- rându-le foarte costisitoare. tuţii publice personal pregătit care să aibă experienţă Altfel, „agenda culturală” a oraşului este în acest internaţională în derularea unor festivaluri de talie moment plină de evenimente fără anvergură, fără europeană sau mondială. Nici legislaţia nu este una adresabilitate în rândul generaţiilor active (fie tineri foarte precisă în privinţa gradului de implicare al antreprenori sau angajaţi în companii multinaţionale unei primării sau al unui consiliu judeţean în astfel şi nu numai) şi fără vreo brumă de ecou dincolo de de manifestări, recentele rapoarte ale Curţii de Con- graniţele judeţului. Se consumă anual în continuare turi privind finanţarea evenimentelor culturale din de la bugetul local sau de la bugetul judeţului sume ultimii ani de la Cluj-Napoca fiind grăitoare. O stare importante pentru evenimente culturale, însă împăr- de panică la nivelul autorităţilor poate fi înţeleasă din ţite în finanţări mici care „să ajungă la toată lumea“.

Iași 600, un program cultural din care nimeni nu a înțeles nimic

75 Amelia GHEORGHITĂ,

Festivalurile ieşene: morţi, vii şi aşa şi-aşa...

Acum câțiva ani, după 2005, era sete mare de eve- financiară pentru Fundația Coregrafică Română și nimente în Iași. Dacă întrebai studențimea care sunt partenerii săi (de-a lungul timpului, inițiativei i s-au cele mai mari evenimente din Iași, lumea ar fi dat din alăturat și Centrul Cultural Francez, Primăria Iași, umeri, gândindu-se cel mai probabil la Sărbătorile British Council, Centrul Cultural German, Centrul Iașului, o struțo-cămilă cu apucături culturale, spiri- MultiArt Dans, Consiliul Județean Iași). În condițiile tuale și arome de mici cu muștar. Doar cei de-ai locu- în care în luna septembrie, anul 2016, Centrul lui și câțiva ong-iști, mai conectați, știau că în oraș au NaționalProiectul al Dansului Periferic primește o casă proprie, să spe- fost/ sunt mari festivaluri/ evenimente de artă, de răm și la reînvierea EuroDans la Iași? film sau de dans. La generația mai recentă, ecourile inițiativelor culturale ieșene de odinioară nu prea au ajuns, fiindcă nu a existat continuitate, din diverse A fost iniţiat în 1997 de către artistul român Matei motive. Dacă întrebăm Google și câțiva oameni cu o Bejenaru, ca un festival de performance și transfor-per- mai mare ținere de minte, festivalurile ieșene mai „in- matformance-ului în 2001 într-o bienală internațională de artă con- dexate”,Festivalul în ordine internațional cvasi-cronologică, de Creație sunt Coregrafică următoa- temporană. Conform site-ului de prezentare, primele „EuroDans”rele: ediții ale Perifericului au fost festivaluri dedicate , apoi s-a extins, devenind un eveni- ment complex care, pe lângă sesiunile de performance de la Centrul Cultural Francez din Iași, Inițiat de criticul de balet Dan Brezuleanu, a avut a organizat expoziții de arte vizuale la Palatul Culturii 11 ediții de succes care au însemnat 75 de spectacole și la Baia Turcească din același oraș, intervenții artis- – 44 producții românești și 31 piese coregrafice re- tice în spațiul public, conferințe și workshopuri pen- prezentative pentru circuitul european, provenite din tru studenți. Edițiile din 2003, 2006 și 2008 ale Franța, Elveția, Marea Britanie, Austria, Italia etc. Din Bienalei Periferic au fost cele mai complexe, majore 2003 nu se mai aude nimic despre festivalul care a proiecte de cercetare realizate în colaborare cu cura- consacrat mari coregrafi români și a făcut din Iași un tori români și străini. Perifericul, alături de Bienala centru al dansului contemporan, aplicând o formulă de la Tirana, era văzut ca un proiect est-european de management viabilă. Motivele invocate și vehicu- ambițios, care, chiar dacă nu avea amploarea Bienalei late în presă au fost decesul prematur al fondatorului de la Istanbul, interesa un număr semnificativ de și lipsa fondurilor, ultimele ediții fiind o mare bătălie artiști, curatori, critici și universitari. Din 2008,

76 BienalaFestivalul nu s-a demai teatru organizat, „avram lipsa Goldfaden”fondurilor externe niri cu scriitori francezi de renume, festivaluri fiind principalul motiv. internaționale replicate la Iași (Festivalul Filmului Francez, Festival du Premier Roman, Festivalului Très Courts, Fête de la Musique etc.). Multă vreme, A fost lansat în 2002, iar a V-a ediţie şi ultima, activitățile institutelor culturale din Iași au reprezen- după o pauză de doi ani, a avut-o în 2008. Dedicat tat Festivalulbastioane deale teatru evenimentelor „Euroart” culturale la stan- celui care a întemeiat la Iași primul teatru evreiesc din darde europene. lume, festivalul a reunit trupe prestigioase din mai multe țări din Europa, America și Orientul Mijlociu, având câte trei reprezentații pe zi timp de 7 zile. Deși A adus la Iași, timp de 8 ediții, piese de teatru nu componenta financiară a fost problema (doar în puse în scenă atât de trupe profesioniste, cât şi de 2004 festivalul beneficiase de suma de 2,8 miliarde trupe studenţeşti din țară și din străinătate. Organi- lei vechi și de sponsorizări de circa 20.000 de dolari), zat de asociatia EUROART, festivalul a însemnat zeci festivalul a avut o pauză de 2 ani, fiind reluat în anul de spectacole, dar și lansări de carte și conferințe de 2008. Aceasta a fost cauzată de schimbarea conduce- teatru, care s-au bucurat anual de participarea a peste rii Naționalului ieșean, dar și de lucrările de reabili- 5.000 de spectatori. Cu toate aceste premise ale suc- tare a clădirii. Din 2008, însă, nu mai are loc nicio cesului,Festivalul ultima internațional ediție a fost în al anul Muzicii 2015, Mecanice EuroArt-ul ediție,Festivalul cu toate de că filmau mai documentar existat discuții DocEst de reluare a fiind înghițită de Festivalul Internațional al Educației. acestuia.

Deși are un public mai restrâns și nu produce Inițiativă a Institutului Francez din Iași, a adus în mari ecouri, este unul dintre cele mai longevive fes- fața publicului ieșean timp de 7 ani cea mai bună tivaluri din Iași, anul acesta ajungând la ediția a X-a. selecție de filme documentare recente din toată Muzeul Științei și Tehnicii „Ștefan Procopiu” anunță lumea. Dacă primele 4 ediții au însemnat un număr an de an un program atractiv, ce cuprinde expoziții mic de selecții de filme franceze și germane, ultimele de automate muzicale și valori de patrimoniu tehnic, trei ediții au fost cele care s-au remarcat prin selecția spectacole ale flașnetarilor, concerte, dans, animație, ofertantă de documentare, grație parteneriatului cu proiecțiiFestivalul video, internaționalworkshopuri pentru de teatru specialiști, pentru pre- One World România și colaborării cu scenaristul Publiculcum și participare tânăr iași internațională. Florin Lăzărescu, adunând sute de spectatori. În anul 2013 se înregistrează ultima ediție, fondurile fiind apoi distribuite către alte proiecte culturale ale Institului. De remarcat este activitatea intensă pe Este printre singurele festivaluri de gen din care Institutul Francez a avut-o în câmpul cultural Moldova care a ajuns la cea de-a IX-a ediție în anul contemporan ieșean: concerte, piese de teatru, întâl- 2016, păstrându-și identitatea și crescând de la un

77 an la altul. Este organizat de Teatrul „Luceafărul” și festival de literatură din Estul Europei. Scriitori, tra- înseamnă, timp de 8 zile, în luna octombrie, zeci de ducători, editori, organizatori de festival, critici lite- spectacole susținute de artiști din companiile teatrale rari, librari, distribuitori de carte, manageri şi din Festivalulțară, dar și internaționaldin străinătate, al ateliere, Educației expoziții, lan- jurnalişti culturali – cu toţii au fost în centrul a sute sări de carte, filme documentare, spectacole-lectură. de evenimente destinate publicului larg, dar şi spe- cialiştilor din domeniu. Cu peste 70.000 de partici- panți la primele 3 ediții, din 2013 încoace, și ecouri Este un proiect cultural-educativ anual, organizat în marea presă europeană (El Pais, Frankfurter în perioada mai – iunie (spre sfârșitul anului școlar/ Allgemeine Zeitung, Le Monde etc.), FILIT s-a impus universitar) de Primăria Municipiului Iaşi împreună ca fiind cel mai important eveniment cultural al cu universitățile de stat din Iași, Inspectoratul Școlar orașului Iași. Cu toate acestea, discuțiile neproductive Județean, instituțiile de cultură de stat sau private, din jurul acestuia și intervențiile factorului politic precum și operatori culturali independenți și socie- pun ediția a IV-a într-un con de umbră, festivalul re- tatea civilă. Aceasta este descrierea de pe site. Pornită ducându-și dimensiunea. Cu toate acestea, rămâne grandios în anul 2013 și beneficiind de o promovare cel mai important festival de literatură din țară, di- intensă, ideea festivalului a plecat de la promovarea mensiunile reduse ale FILIT însemnând „doar” zeci ofertei culturale a orașului și reprezenta unul din- de evenimente și scriitori invitați, la care se adaugă tre punctele forte propuse în dosarul de candida- cel mai mare sistem de rezidențe literare din Europa tură al orașului pentru titlul de Capitală Culturală de Est. Europeană în anul 2021. Doar că, pe măsură ce tim- Desigur, acestea nu sunt toate festivalurile care au pul a trecut, FIE a început să însemne mai degrabă o existat sau există în Iași. Ar trebui menționat Iaşi înglobare a evenimentelor culturale deja existente în International Film Festival, cu mari șanse de reușită oraș în perioada mai-iunie decât un festival de sine prin conceptul propus (premierea filmelor inovative, stătător, care să aducă ceva nou pe planul cultural a regizorilor cu viziune şi a debutanţilor cu talent“), ieșean. Scandalurile provocate în jurul festivalului, dar care nu a trecut de a doua ediție, ultima fiind în eșecul candidaturii orașului Iași la titulatura euro- anul 2010. De asemenea, Festivalul de Teatru peană, conceptul slab au fost printre motivele pentru Contemporan - ContemporanIS s-a oprit în anul care, la ora actuală, deși FIE are loc an de an, încă din 2014, din lipsă de fonduri, după ce timp de șase ediții 2013,Festivalul impactul internațional acestuia este extrem de Literatură de slab în și rândul adusese gratis în fața publicului ieșean producții din comunitățiitraducere locale. iași (FiLit țară și străinătate. La fel, trebuie să remarcăm și apariția noului val de festivaluri ieșene, care au trecut de primele trei ) ediții și încă rezistă, cum ar fi Rock’N’Iasi (ce susține Este în unanimitate acceptat ca fiind cel mai mare trupele rock formate din tineri din România, ajuns

78 anul acesta la cea de-a X-a ediție, dar care a căpătat vine din senin, ci din faptul că publicul din România a amploare mai ales la ultimele ediții), Serile Filmului început să dea de gustul festivalurilor. Cu siguranță, Românesc (care a însumat șapte ediții în anul 2016), vor mai apărea inițiative sau altele vechi și de succes Hangariada (festival de artă și zbor, lansat în anul vor fi resuscitate în Iași. Nevoia există și piața ieșeană 2012), Street Delivery Iași (festival de artă urbană, nu este suprasaturată. Doar că, pentru a fi cu adevărat lansat în anul 2013), Șotron. Târg de cărți, jocuri și manifestări culturale de referință, trebuie să existe distracții (festival cultural-educativ pentru copiii și continuitate, viziune coerentă, profesioniști, buget, adolescenții din Moldova (lansat în anul 2014). susținerea administrației, o permanentă înnoire a Circula la un moment dat o întrebare în mediul ofertei culturale, un real impact asupra comunității virtual: „Există vreo localitate din România care nu a locale, naționale și/sau internaționale etc. avut măcar un festival anul acesta?”. Întrebarea nu

Public ieșean la FILIT 2014 Foto: Cristian Gafițescu

79 Adrian NETEDU

„Iaşul are un exces de festivaluri”

Foarte implicat în observarea și analizarea culturii ieșene contemporane, sociologul Adrian Netedu este autor a numeroase cercetări și studii de profil asupra consumului cultural din orașul celor șapte coline. Dincolo de aceste aspecte, din perspectivă socio- Detașat, plasat dincolo de orgolii și subiectivități, logică, se pune problema funcţiei sociale jucată de un mereu preocupat de științificitatea fenomenului cul- astfel de consum cultural. Fără îndoială, manifestări tural, e una din „vocile” meta-culturale ce merită a fi de asemenea amploare sunt mai degrabă apanajul ascultate. C.C. modernităţii şi postmodernităţii şi le regăsim ca ma- nifestări tematice (din orice domeniu semnificativ de consum cultural) dar şi ca manifestări care înglo- Ce criterii( ) sociologice fac dintr-un oraș un bează mai multe teme. Putem gândi că modernitatea spațiu propice organizării și derulării de festiva- însăşi a impus un ritm al vieţii de cele mai multe ori luri? monoton şi stresant de unde şi nevoia de a „ieşi” din spaţiul comun al obişnuinţelor şi a „evada” în zone de defulare colectivă. Manifestări culturale punctuale pot suplini această tendinţă însă consider că festiva- Oraşul respectiv trebuie să aibă infrastructura ne- lurile au o serie de calităţi suplimentare: oferta diver- cesară pentru astfel de manifestări: fie în interior sificată, reunirea de persoane din diverse straturi (săli de spectacole, stadioane, reţele de transport, sociale şi zone geografice, faptul de a angaja comuni- reţea hotelieră etc.) fie în exterior (capacitatea de tăţi întregi în organizare şi desfăşurare, un anumit amenajare a unor spaţii concertistice în zone periur- nivel de democratizare a consumuluiLes publics cultural des festivals etc. În bane). Toate acestea nu suntcreativităţii însă de ajuns pentru că acest context se poate vorbi de o sociologie festiva- trebuie să existe un orizont de aşteptate, un nivel de lieră? De ce nu! Să cităm din lunga serie de studii un implicare şi de valorizare a oricărui act novator, o recent volum tematic intitulat „stare de spirit” favorabilă . De altfel, un (Ed. Michel de Maule, 2010) coordonat de un cerce- influent sociolog american aprecia că „creativitatea tător, E. Negrier, volum care poate fi evocat cu folos. 1 a devenit principala forţă de creştere şi dezvoltare a Într-un interviu recent E. Negrier aminteşte şi de alte oraşelor, regiunilor şi naţiunilor” – în condiţiile în caracteristici ale festivalurilor deduse după cercetări care economia însăşi trece prin transformări specta- aprofundate în Occident. De exemplu există o rată culoase şi ireversibile. Astfel, spune acelaşi autor, mo- destul de ridicată de înlocuire (de împrospătare) a toarele dezvoltării stau în trei termeni generici: publicului festivalier. Dacă la un consum cultural de tehnologie, talent, toleranţă. elită şi specializat această rată rămâne scăzută, se

80 poate ajunge la o rată de 40% la festivalurile „popu- lare”. Ce este important: noii veniţi nu sunt neapărat consumatori de artă în restul timpului. Pe de altă parte, E. Negrier tinde să relativizeze o serie de mi- turi legate de astfel de manifestări. Se vorbeşte de o intensificare a consumului cultural în timpul festiva- lurilor, totuşi cca. 40% din public nu asistă decât la un singur spectacol din lista de oferte! Se vorbeşte de un câştig economic important datorat noilor veniţi, 2 totuşi caracterul „regional” al festivalurilor rămâne o constantă . Dacă revenim la realităţile din România, din perspectivă sociologică putem adăuga o serie de interogaţii legitime: în ce măsură festivalurile se pot permanentiza fără a avea implicaţii politice? Cum pot fi implicaţi finanţatorii care să îşi asume şi riscul ca un festival să nu fie „o afacere reuşită”? Cum poate fi evitată o cădere într-un consum cultural lipsit de valoare? Până la ce limită poate merge „mixul” de ofertăDe-a culturală lungul în timpului, cadrul unui ați festival realizat „popular”? o serie Iată de studiitot atâtea sociologice întrebări avândcare îşi ca caută principală cercetătorii! temă con- sumul cultural din iași. La ce concluzii generale Adrian Netedu, ați ajuns? un sociolog atent la cultura ieșeană

există diferenţe notabile în ce priveşte populaţia Cercetările privind consumul cultural în stabilă şi cea a tinerilor aflaţi la studii. O ultimă cer- mun./jud. Iaşi au fost încurajate de regretatul Vasile cetare a avut loc în contextul eforturilor adminis- Munteanu, fost şef al Direcţiei Judeţene pentru traţiei locale de a participa la competiţia oraşelor Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Naţional Iaşi. Capitale Europene ale Culturii. Faţă de primii ani, re- Prima cercetare am făcut-o în 2004 iar rezultatele venind în teren era totuşi uşor de observat că între erau descurajante în ce priveşte mai ales consumul timp o serie de instituţii s-au reconstruit, altele s-au cultural la sate dar şi procentele scăzute în mai toate reformat astfel că în prezent situaţia s-a schimbat domeniile consumului cultural-artistic. Au urmat şi (cel puţin în municipiul Iaşi). Dintre concluziile ulti- alte cercetări pe eşantioane reprezentative din mului sondaj amintesc de faptul că ieşenii cheltuiesc populaţia studenţească deoarece în oraşul nostru puţin pe „bunuri” culturale; ieşenii consideră că pro-

81 cultură is- torie oraş studenţesc satura- de elită rea filul de brand al oraşului rezidă în triada , însă la o diversificare prea mare riscul fiind dat de , ; ieşenii sunt în număr redus scăderea calităţii acţiunilor propuse dar şi de atraşi de consumul cultural (operă, concerteSăr- publicului. În aceste condiţii se întâmplă să par- bătorilesimfonice Iaşului etc.) însăTârgul sunt olarilor buni consumatoriNoaptea de muzee- teatru. ticipi la un festival mai Festivalul degrabă accidental artei şi creaţiei decât Dacălor ne oprim la manifestări mai ample, recordurile studenţeştiprintr-o intenţieFestivalul clar Trandafirdefinită anterior. de la Moldova, Simpla enu- de participare au fost consemnateFILIT Festivalului în ordine de Teatrula Festivalulmerare a unorInternaţional astfel de al festivaluri Educaţiei, trecute Festivalul sau Flori- pre- pentru Publicul, Tânăr Festivaluluisau Internaţional al lorzente de tei esteFestivalul edificatoare: Internaţional al Muzicii Mecanice, Muzicii. Procente Mecanice maiFestivalul scăzute (înInternaţional jurul a 10%) al Educaţiei au fost Iași, Festivalul, – Concurs Coral Internațional pentruFILIT, consemnate în dreptul , Tineret „Gavriil Musicescu”, Iaşi Guitar Festival, Rock , ‘n’Iaşi Indoor,, Street Food Festival, Moldova Salsa Fest, , Festivalul Tanabata, Festivalul Internaţional de Folclor etc. Precizez că aceste scoruri se referă la populaţia „Cătălina”, Iaşi Science Festival, Festivalul Magia Ba- stabilă a oraşului şi cu siguranţă erau diferite dacă ne loanelor, Festivalul Kasta Morrely Fashion Week, Fes- opream exclusiv la populaţia studenţească sau la li- tivalul Filmului German, Festivalul de Teatru ceeni. În încheiere vreau să amintesc faptul că cerce- Studenţesc Contemporan, Festivalul de teatru tările sociologice întreprinse au fost utile atât în „EuroArt”, Festivalul Berii, Festivalul Național planul politicilor publice cât şi în activitateaPractici de con-cer- Studențesc „FEstudIS”, Festivalul Filmului European, sumcetare şi de universitară. producţie culturală Astfel, înun mediul tânăr educaţional doctorand al Festivalul Cântecului Francez, Festivalul Filmului de Facultăţii de Filosofie şi Ştiinţe Social Politice tocmai Foarte Scurt Metraj, Festivalul Multicolor, Motorfest, şi-a terminat de redactat teza cu titlul Festivalul Internațional de Film de la Iaşi, Festivalul cu Internațional de Poezie „Grigore Vieru”, Festivalul anchete aprofundate în câteva licee ieşene şi cu re- Național Studențesc „Studentiada”, Festivalul zultate foarte interesante. Ca o concluzie pot spune Internațional de Teatru pentru Copii și Tineret, că toate aceste preocupări nu ar fi fost posibile fără Festivalul folcloric „Datini și Obiceiuri de Iarnă” etc. să existe un larg orizont de aşteptare al publicului ie- şean în ce priveşte manifestările culturale în general, Sărbătorile Iaşului, Noaptea chiarPutem dacă vorbiacestea despre nu sunt o tradiție întotdeauna festivalieră de cel mai în muzeelor; Târgul Internațional de Carte „LIBREX”, orașulînalt nivel. celor șapte coline? În caz că da, când vi se NoapteaLa acestea Albă se adaugă a Străzii alte manifestări Lăpușneanu, care Noaptea nu au în pare că începe această tradiție? Devoratorilortitlu cuvântul „festival”: de Publicitate.

De asemenea, trebuie Cu siguranţă se poate vorbi de o tradiţie festiva- adăugate diversele târguri (de cariere, handmade, de lieră a oraşului nostru, asumare care vine din faptul textile, de nunţi, de produse tradiţionale, de turism, că Iaşul este un pol regional important. Se ajunge imobiliare etc.). Această listă este departe de a fi ex-

82 Deși iașul este, în mod tradițional, oraș uni- versitar, impresia mea este că marile evenimen- tele culturale studențești lipsesc aproape total, haustivă însă poate da o imagine asupra activismului ca și cum studenții au încetat să existe ca o cate- festivalier. Se impune însă o analiză de profunzime a gorie distinctă. E justificată această percepție? tuturor programelor acestor manifestări pentru a de- Dacă da, cum se explică situația? duce plusvaloarea reală adusă. La fel, trebuie văzut în ce măsură o serie de manifestări sunt mult prea dependente de bugetele publice deci de decizia poli- tică. Şi asta cu atât mai mult cu cât se cere în ultima Câteva festivaluri studenţeşti sunt totuşi vizibile, perioadă un nou festival muzical de amploarea celui nu ştiu acum şi cu ce impact. Pe vremea lui Ceauşescu au existat și există nesfârșite discuții legate de de la Cluj, într-un soi de competiţie internă. era un singur mare festival şi ţin minte că erau totuşi cine ar trebui să finanțeze aceste festivaluri. manifestări de succes la o populaţie mai puţin atinsă Unde credeți că începe și unde se termină rolul ideologic. Studenţii de astăzi nu mai sunt însă stu- autorităților publice (Primărie, Consiliul zapping, denţii de ieri: mai tot consumul cultural se petrece Județean etc.)? pe Internet şi, chiar în condiţiile unei culturi de tip avantajele sunt excepţionale. Personal nu sunt adeptul teoriei că studenţii de altădată erau cu Nu cred că poate fi separat în vreun fel rolul poli- totul superiori iar cei de astăzi superficiali. Din con- ticului în astfel de manifestări! Cel puţin în actualul tră, consider că noile generaţii, fie şi cu o culturali- stadiu al societăţii româneşti! Nici măcar prin înfiin- zare frugală, mai puţin consistentă, au o serie de ţarea de entităţi organizatoare! Mai mult, după cum avantaje excepţionale. Este doar responsabilitatea lor vedem din cazul FILIT, nu se găsesc nici acei organi- de a folosi spaţiul virtual în mod creativ şi formativ zatori total independenţi! Societatea civilă poate cere şi sunt semne clare că mulţi o fac. Evident că e de pre- doarCât transparenţă de intens ați totală perceput şi controale implicarea specializate! factoru- ferat să citim o carte „fizică” şi nu una virtuală, să lui politic în zona festivalieră ieșeană? vedem un film sau teatru în sala de spectacole şi nu pe laptop sau să comunicăm faţă în faţă şi nu virtual printr-un lung şir de monologuri etc. Este deci clar că şi în ce priveşte consumul cultural totul se schimbă Propun un exerciţiu! Se lansează un nou festival, radical fără să cunoaştem însă prea limpede spre ce se stabilesc coordonatele generale, se face o confe- ne îndreptăm. Un lucru este cert: accesul la Internet, rinţă de presă etc. O simplă căutare pe Internet do- cu toateVi se avantajele, pare că laaduce iași şi putem un minus vorbi de participare despre o vedeşte că politicienii din administraţie sunt tot anumeîn manifestări reținere culturale a universitarilor diverse. de a se implica timpul prezenţi! Dacă aceasta e o normalitate, nu în viața culturală a orașului? cred că trebuie criticată, ci avut în vedere dacă măcar în plan secund regăsim acei specialişti în strategii şi management cultural care să pună în practică o anu- mită voinţă politică. Este dificil de dat un răspuns în lipsa unei cerce-

83 tări sociologice pe o astfel de populaţie ţintă. După lizate. Tocmai de aceea poate este de preferat să se părerea mea, universitarii rămân consumatori con- concentrezeFestivalul Internaţionaleforturile pe câtevaal Educaţiei festivaluri mari şi să stanţi de produse culturale dede elită. nişă De altfel, la unele se renunţe la cele mici sau Sărbătorilela cele cu impact Iaşului scăzut. manifestări sunt şi plătitori ai unor bilete foarte De exemplu o serie de mici festivaluri pot fi înglobate scumpe. Pe de altă parte, există şi tendinţa speciali- în (care la rândul zării spre un consum cultural , de unde şi o se- lui trebuie regândit!).Untold La fel, ar tre- lectivitate sporită a manifestărilor la care ei participă. bui probabil separate şi decalate în cele religioase şi Din ce am observat, prezenţa universitarilor în viaţa cele laice. Dacă e să ne inspirăm de la alţii, a face o culturală este mai degrabă discretă şi o regăsim în clonă de tip la Iaşi nu mi se pare o idee rea numeroasele cronici, articole din presa locală, foarte (deşi aş propune semnarea unui parteneriat cu multe dintre ele de reală valoare. Dacă există o reţi- Clujul!). Nu pot aprecia succesul unui festival rock la nere a unei participări extinse cred că factorul politic Iaşi din moment ce manifestările de profil sunt destul este cel mai inhibant (a se vedea situaţia complexă a de rare iar grupul de amatori este relativ restrâns FILIT-ului!). De asemenea, aş aminti de o tendinţă de (deşi studenţii prezenţi în Iaşi ar putea garanta o par- camuflare a prezenţei publice datorită expunerii în ticipareCum masivă). vedeți Pot parcursul fi însă şi festivaluriloralte sugestii din ieșene dome- social media. Poate ar fi interesantă o analiză a pagi- pentrunii diverse următorii iniţiate chiarzece ani?de specialiştii Vom asista în lamaterie. o expan- nilor de Facebook a universitarilor ieşeni de unde am siune a acestei dimensiuni festivaliere sau, din putea deduce diferenţe de gust, de înclinaţii artistice contra, o restrângere a ei? sau tendinţele de implicare civică. La rândul ei, ad- ministraţia locală trebuie săOraș încerce al excelenței un dialog artistice extins șicu al toată participării lumea universitară culturale. Cultura din Iaşi. ca Dacă factor lecturaţi de trans- de formareexemplu socială Strategia și regenerareCulturală 2014-2020 urbană a municipiu- Referitor la posibilele viitoare festivaluri la Iaşi aş lui Cluj-Napoca intitulată vrea să subliniez un lucru. În analizele sociologice am regăsit deseori legate două idei: ideea de festival şi , veţi observa că aceea de regenerare urbană (rurală). Şi exemplele autorul principal este Catedra de Ştiinţe Politice a sunt foarte multe. Să amintesc de Festivalul de Jazz FSPAC, din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai. Cu alte de la Garana (jud. Caraş Severin) ajuns deja la ediţia cuvinte,Ce tip reţinerea de festival universitarilor credeți că lipsește poate desemna în prezent de cu numărul 20. Nu numai că festivalul este excepţio- iașului?fapt lipsa dialogului. nal, dar vorbim şi de renaşterea din temelii a uneiFabricii lo- decalităţi pensule rurale izolate. De asemenea, în alte spaţii geografice a ceda foste hale industriale părăsite unor tineri creativi a devenit o practică (vezi cazul Din cele spuse până acum aş deduce că Iaşul are din Cluj). Iaşul are în continuare zone un exces de festivaluri, fie ele generaliste, fie specia- mari, foste zone industriale care pot fi recuperate

84 (deşi mereu se pune problema proprietăţii sau a ţilor) acestor locuri. La o expoziţie de fotografie la Ga- unor interese imobiliare). Un centru extins pentru leriile Cupola am fost surprins de dorinţa expozanţi- orice vârste, pentru amatori de orice expresie artis- lor prezenţi de a părăsi România şi de lipsa de şanse, tică ar trebui să regăsim în orice zonă a oraşului ex- evocată tranşant. ploatând în primul rând construcţiile părăsite sau În concluzie sunt adeptul unei continuităţi a ma- care pot fi recuperate. Gradul de implicare în indus- nifestărilor festivaliere însă cu un accent pe valoare trii creative de orice fel poate fi un barometru al des- artistică, pe implicarea tuturor celor cu posibilităţi chiderii spre nou, spre modernitate. Abia după aceea, de exprimare estetică şi pe regenerare urbană. forţe creatoare diverse – de exemplu absolvenţi din domeniul artistic care caută facilităţi pentru munca Cities and the Creative Class lor – pot imagina noi manifestări de amploare. Prin 1 cele spuse aici, susţin apariţia prin „forţe locale” a R. Florida, , Routledge, New unor noi manifestări festivaliere, dar aceasta ca o re- Le Huffington Post 2 zultantă a unor energii creatoare nevalorificate şi nu York, 2005, p. 1. prin implementarea unor manifestări costisitoare, A se vedea şi E. Negrier, „Les publics des festivals chan- impuse dinafară, fără implicarea tinerilor (absolven- gent-ils?”, în , 16.08.2013.

85 Oltita, CÎNTEC

FITPTI cel mai longeviv eveniment ieşean de artele spectacolului încă în viaţă

Dacia literară

Cu câteva zile înainte de scrierea acestui articol la internațional. E un festival de artele spectacolului, di- invitația celor de la , primisem un vers, complex, nu unul de nișă, ci unul care înțelege reproș de la un critic de teatru cu îndelungată activi- tinerețea ca stare de spirit, ca atitudine, ca deschi- tate în domeniu. Dojana fermă era justificată de fap- dere spre cultură și inovație, având în vedere catego- tul că nu reușisem să finalizez un manuscris: „În loc rii de public foarte diverse, de la preșcolari la tineri, să te ocupi de lucrurile care rezistă în timp, cărțile, adulți și seniori. Programul fiecărei ediții cuprinde tu faci festivaluri. Ar trebui să-ți stabilești prioritățile nu numai spectacole de teatru sau dans, ci și specta- și să nu te mai risipești în efemeride!”. E drept, orga- cole-lectură, întâlniri cu artiști, discuții, dezbateri, nizarea unui eveniment îți consumă timp și energie, lansări de carte, expoziții, filme documentare, în așa dar eu o consider în egală măsură importantă pre- fel încât toată lumea să aibă de unde și ce alege. cum scrierea unei cărți. Curatorierea unui festival e Ca selecționer și director artistic al Festivalului un gest altruist, pentru că îl faci în principal pentru Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr Iași ceilalți: pe de o parte, pentru artiștii cărora le oferi orice aș zice sau aș scrie despre el ar fi privit ca afec- un spațiu de exprimare; pe de altă parte, pentru pu- tat de subiectivism. Pe bună dreptate! De oricâtă blicul căruia îi oferi ocazia să guste și el din „bu- distanțare și spirit critic aș da dovadă, suspiciunea nătățile” teatrale pe care tu, expert în artele spec- s-ar susține. De aceea, recurg la fapte și realități in- tacolului, le-ai descoperi prin țară și străinătate, contestabile, singurele care alungă bănuiala. Prima le-ai valorizat și le-ai agregat în jurul unui concept. constatare e că, uitându-ne puțin în jur și în urmă, Cărțile sunt indiscutabil însemnate, creații perene, FITPTI e cel mai longeviv eveniment ieșean de artele care înving fragilitatea teatrului de-a exista doar atât spectacolului încă în viață. Anul acesta (6-12 octom- cât durează un spectacol. De aceea, încă de la primele brie) numărăm a IX-a ediție, una care se va preocupa ediții, în Festivalul Internațional de Teatru pentru de „neliniștile prezentului”, de anxietățile și panicile Publicul Tânăr (FITPT) există secvențe speciale re- cărora trebuie să le facem față la nivel individual și zervate cărților, iar seria de publicații editoriale a social. Insecuritate, discriminare, migranți, război, FITPTI a ajuns undeva aproape de 20 de apariții. Alzheimer, autism, violență, singurătate, atentate etc. Era în plină criză economică, 2008, când îm- Nu va fi o ediție sumbră, departe de noi gândul de a preună cu criticul literar Ioan Holban am pornit, el suplimenta tensiunile zilei. Programul se va concen- cu partea financiară, eu cu cea artistică, acest proiect tra pe evenimente de artele spectacolului care re-

86 flectă mediat artistic spaimele contemporane, nu FITPTI e un nod într-o importantă rețea puține, din păcate, care propun forme de artă ca internațională. experiențe ale prezentului. Fiecare ediție a FITPTI a O direcție vitală în acest sens au fost parteneria- avut câte o temă (tânărul artist român, noi realități tele. Cu ambasadele, cu institutele culturale,Kajtus, cu vrăjito- orga- teatrale, ludic, Est-Vest Europa etc.) din dorința de a rulnisme din străinătate care ne-au sprijinit nu doar menține Festivalul viu, de a fi diferit de la un an la moral, ci și financiar. Tot cu ajutorulCând partenerilorvisăm am altul, de a avea surprize de fiecare dată. realizat și coproducții internaționale ( Pentru Iași, faptul că cel mai „bătrân” eveniment după Janus Korczak – cu Institutul Cărții Cracovia în viață e unul la a IX-a ediție nu e tocmai o și Institutul Polonez București; de Verena performanță. Asta indică lipsa de continuitate în pro- Koch și Kirsten Pell – cu Centrul Cultural German Iași iect, absența susținerii, oboseala, epuizarea la care și Forumul Cultural Austriac București). De regulă, pe ajung organizatorii și care îi determină să renunțe. ediție au fost evenimente și artiști din 15 țări ale Eurodans, festivalul de dans contemporan realizat de lumii. În 2016, vor fi peste 400 de oameni de teatru, regretatul Dan Brezuleanu într-o vreme când era sin- din 17 țări! Înainte de a veni la FITPTI nu știau prea gura manifestare de gen din România, a apus după multe lucruri despre România, despre Iași, nici atât. zece ediții. Periferic, festivalul de arte vizuale orga- Le-au aflat, au văzut cu ochii lor că, în ciuda imaginii nizat de Vector, a ajuns la numai opt ediții. Și unul și pe care țara noastrăPisica verdeo are în străinătate, suntem oa- celălalt au lăsat urme apreciabile în peisajul național meni normali, că avem artiști valoroși. FITPTI a avut și internațional. Dar s-au stins, întrucât organizato- de fiecare dată artiști asociați și producții ale festiva- rilor le-a fost atât de dificil să le ducă mai departe lului, precum de Elise Wilk (2015 regia încât au decis să abandoneze. Și le-au pus capăt. Un Bobi Pricop, scenografia Irina Moscu) care a dus moment de exasperare am avut și eu, cu a șasea Teatrul „Luceafărul” în valorosul clasament al nomi- ediție, când eram la un pas de-a anunța public că nalizărilor firstUNITER, categoria Regie. Pentru prima renunț! Tema ediției a fost „Ludic” și, în ciuda tuturor oară în 26 de ediții ale Galei, un teatru pentru copii vicisitudinilor, a ieșit atât de bine încât am făcut și și tineret, Teatrul „Luceafărul” din Iași, figurează FITPTI VII, VIII și, acum, IX. acolo. E un istoric! FITPTI a reușit să-și împlinească menirea, să Ne-am deschis și spre companii din sectorul in- adune comunitatea, să fie element de coeziune, să fie dependent care realizează, în condiții de precaritate o sărbătoare. Nu am nicio îndoială că a schimbat materială, spectacole curajoase, vii, făcute de tineri viața teatrală a Iașului, a regiunii, contând la nivel cărora nu le e deloc ușor să își găsească un loc. În național și internațional. Dovadă: acordarea titulatu- România există un hiatus între sectorul de stat și cel rii de „Festival European” de către Asociația Festiva- privat și asta e contraproductiv. FITPTI i-a evidențiat lurilor Europene cu sediul la Bruxelles. S-a petrecut și pe independenți, așezându-i firesc alături de anul trecut și înseamnă o certificare continentală a etatiști, într-o platformă comună. calității FITPTI, a impactului cultural pe care l-a avut.

87 feedback

FITPTI e un festival muncit, la care trudește un an -ul cald, pozitiv ne-au dat puterea să conti- de zile mica echipă a Teatrului „Luceafărul”. De fapt, nuăm. Plus încăpățânarea. Ambiția de a nu ceda. De nu numai ei, ci și rudele și prietenii lor, prietenii a demonstra că, în ciuda dificultăților, cu prețul amâ- „Luceafărului” care ne-au ajutat când i-am solicitat nării unor proiecte personale, se poate. Și trebuie sau s-au oferit ei singuri să ne ajute. Cred că asta și făcut.

ALL THE HITS, ONE STATION

88 1. Ce reprezintă pentru dvs. ideea de „festival”? Considerați că este o noțiune uzată sau, din contra, că poate să deno- mineze, în continuare, întâmplări cultu- rale autentice?

2. rememorând secvențe ale iașului cultural din 1990 încoace, considerați că orașul este „predispus” la festivaluri? Cum ați descrie această istorie recentă a festivalurilor ieșene? Ce este balast și ce este recuperabil din memoria festiva- lieră colectivă a ieșenilor?

3. În atribuțiile cui ar trebui să fie inițierea, organizarea și finanțarea unui festival?

4. Care credeți că sunt criteriile ce cuantifică succesul și, implicit, utilitatea unui festival?

5. Cum vedeți viitorul orașului din perspectiva ideii de festival? E indicat ca operatorii culturali să-și canalizeze energiile pe această direcție sau ar tre- bui să caute alte soluții, alte formule cul- turale?

89 Andra ALEXA (coordonator Street Delivery Iasi),

Un festival poate fi organizat de oricine...

1. Ideea de festival nu mi se pare o noțiune uzată, Primărie dar și pentru cele organizate de diferite ONG- având în vedere că de-a lungul timpului acest cuvânt uri sau Fundații. sau această manifestare și-a lărgit domeniul de inte- res. Festivalul nu mai e acum doar un moment de ce- 4. Pentru ca un festival să aibă succes nu trebuie lebrare a unui eveniment cât și o manifestare sa aibă cei mai scumpi performeri, cea mai bună mu- artistică sau culturală. zică sau cea mai bună mâncare, ci sa aibă o idee care să creeze un impact în rândul participanților, lucru 2. Cred că în Iași până recent am avut prea puține care poate asigura continuitatea acestuia. Un festival manifestări culturale, multe dintre ele din păcate nu trebuie să îți transmită ceva, trebuie să aibă atmos- au avut continuitate. Nu cred că Iașul are această feră, să fie un spațiu de relaxare, o evadare din coti- predispoziție către festivaluri de calitate, cum mi se dian. De asemenea, un festival ar trebui să vină în pare că nu are un public educat în înțelegerea acestor sprijinul comunității, să unească generații prin dife- manifestări culturale. Din punctul meu de vedere, rite tipuri de activități sau manifestări. orice este posibil și s-a dat startul cu FILIT, Street Delivery, Hangariada, FIE, La vie, doar că trebuie mai 5. Un astfel de eveniment în orașul Iași ar aduce multă implicare atât din partea instituțiilor dar și a foarte multe beneficii și mi se pare că ar fi indicat ca comunității ieșene. operatorii culturali să se mobilizeze în această direcție. Organizarea unui festival implică foarte 3. Cred că un festival poate fi organizat de oricine multe resurse financiare și umane, dar cu o echipă de (privat sau public), contează foarte mult să aibă oameni cu experiență în acest domeniu totul e posi- susținere din partea instituțiilor din oraș. Într-un bil. Avem nevoie de un festival având în vedere că alte oraș în care se vrea ca această latură să se dezvolte orașe ne-au luat-o înainte, știm că se poate și putem și să ia amploare cred că finanțarea trebuie să vină și învăța sau colabora cu alți organizatori pentru a fa- de la Primărie nu numai din contracte de sponsori- cilita acest demers. zare de la anumite firme. Există fonduri care pot fi alocate atât pentru evenimentele organizate de

90 Florin BĂRHĂLESCU (antreprenor în domeniul turismului)

Avem energii bune şi frumoase, dar...

Succesul utilitatea 1. Festivalul este o manifestare artistică ce se 4. Dacă nu încerci, nu știi ce ai pierdut. De abia desfășoară pe parcursul unei perioade determinate după ce a avut loc un asemenea eveniment putem să de timp și cuprinde o varietate de manifestări artis- cuantificăm. și sunt concepte care tice. La Iași cu siguranță nu a fost prezent atât de nu stau neapărat în interdependență. Succesul poate mult încât să fie considerat uzat. S-a demonstrat prin fi internațional, iar utilitatea să fie locală; și invers. prima ediție a Festivalului Internațional al Educației Perspectivele în acest domeniu sunt determinate de că se poate și la Iași cu rezultate foarte bune. destul de multe variabile. Aici cuvântul specialiștilor este extrem de important. 2. Avem energii bune și frumoase atât de la studenți cât și din urbe, energii ce stau nefolosite sau 5. Operatorii culturali finanțați de administrație aleg să se manifeste în alte părți. Istoria recentă ne ar trebui să își îndeplinească misiunea cât mai bine arată cât de mare a fost aportul profesioniștilor și și nu să rămână într-o stare de pasivitate. Indiferent entuziaștilor ieșeni în realizarea de evenimente de dacă vorbim de un cinematograf, o casă de cultură succes atât în țară cât și în străinătate. Pentru a le „re- sau un muzeu, atâta timp cât nu sunt instituții vii în- cupera” este suficient să le creăm cadrul și să le asi- seamnă că investiția în ele este improprie și ar trebui gurăm o susținere administrativă coerentă, bazată pe realizate schimbări. Dacă vorbim despre operatorii încredere și respect reciproc. privați, aici vedem deja o efervescență și o calitate apreciată la nivel național și internațional. Va trebui 3. Principalii actori sunt administrația, comunita- să găsim și aici soluții astfel încât să avem acești ac- tea și profesioniștii. Paleta în care Iașul a fost prezent, tori culturali implicați în viața cetății. Avem exemple de la tradiții și până la rock, ne arată și care sunt foarte bune care ne arată că se pot face și bani din soluțiile. În afară de festivaluri sunt și alte eveni- astfel de acțiuni și că un festival nu înseamnă doar o mente care dau orașului un caracter de oraș viu; mă manifestare a unui orgoliu local. Iașul este un oraș refer la diverse alte evenimente cu impact local, care trebuie asumat întâi de cetățeni și administrație național și internațional, atât pe zonă de divertisment și de abia după aceea să ne apucăm să îl criticăm sau cât și în domeniul academic. (și mai grav) ignorăm.

91 Dragos, BÂSCĂ (manager Twin Arts)

Avem nevoie de mai mult curaj...

1. Nu are cum să fie o noțiune uzată, în România 4. N-aș vrea să vorbesc de criterii, ca în ghidurile cel puțin. Nu am avut festivaluri care să fi atras zeci de finanțare. E destul de evident ce impact economic, de mii de oameni din țară și din afara ei, așa că, pen- social și cultural pot avea festivaluri care atrag zeci tru noi, ce e mai bun, acum începe. Cred că dacă un de mii de plătitori de bilete din toată țara și din toată festival are poveste, are substanță și are viziune, lumea. Când ai acest flux de turiști, când reușești să poate avea un impact grozav într-o comunitate și asta dezvolți un hub cultural la tine în oraș, efectele sunt nu e puțin lucru. Vedeți cazul Clujului cu Electric multiplicate. Apar alte inițiative, apare un reflex al Castle, TIFF, Untold, Jazz In The Park. sponsorilor de a se implica, se stimulează industrii, freelanceri, apare un sentiment important de mân- 2. Sincer să fiu, deși sunt născut aproape de anii drie în rândul comunității și în jurul acestor succese ‘80, nu îmi aduc aminte de festivaluri care să fi avut se poate desena o strategie culturală pe care orice foarte mare impact în oraș, iar în afara lui cu atât mai primar trebuie să o respecte. puțin. Știu din auzite că a existat un festival de dans interesant, mergeam mereu la Fête de la Musique or- 5. Cred că ce lipsește Iașului în acest moment nu ganizat de Centrul Cultural Francez și, venind mai este neapărat un festival și nici un titlu de capitală aproape de zilele noastre, văd că merg mai departe culturală. Ne propunem obiective un pic prea mari festivalurile de teatru FITPTI și Euroart. Nu știu exact dintr-o frustrare provincială. Avem nevoie de mai ce s-a întâmplat la FILIT, dar e păcat că au existat atâ- mult curaj și de evenimente recurente solide, care să tea discuții contraproductive în jurul lui. crească un public. E vital ca operatorii culturali să în- drăznească mai mult, să dezvolte proiectele ce pot 3. Nu cred că festivalurile sunt în atribuția cuiva. deveni festivalurile de mâine. Niciun festival nu a fost Eu le văd plecând ca inițiative privatesponsorship ale antrepre- uriaș de la bun început și nici nu e natural să fie așa. norilor culturali sau ale artiștilor. Peste tot în lume, Cred în lucrurile construite organic, abil, cu intenții ei sunt cei care au construit evenimente remarcabile. serioase și din pasiune. Nu cunosc altă cale prin care Finanțarea lor se poate realiza prin din poți să reușești. zona privată, din vânzarea de bilete și din fonduri pu- blice.

92 Cristina BODNĂRESCU (coordonator al Festivalului Temps d'Images Cluj)

Nu trebuie să ne propunem să schimbăm lumea printr-un festival

1. În ultima vreme mai toate evenimentele mici, mari, își spun festivaluri (de exemplu Festivalul Înghețatei). Festivalurile sunt pentru mine în primul rând ocazia unor întâlniri. Între artiști, organizatori și public. O întâlnire între practici, estetici, concepte și oameni curioși. Mi se par absolut necesare astfel de întâlniri care pentru o scurtă perioadă de timp oferă un concentrat artistic. Nu cred că trebuie scă- pată din vedere și latura „festivă” a festivalurilor. E important să ne luăm timp să sărbătorim, să ne bu- curăm de organizarea/ participarea la un festival, chiar dacă, de cele mai multe ori, cei care fac parte din organizare omit sau sar peste partea de cele- brare.

2. Orice localitate e „predispusă” festivalurilor. Dacă s-au putut face festivaluri în Darabani (oraș cu mai puțin de 10.000 de locuitori, jud Botoșani, Festi- valul Zilele Nordului) sau un eveniment care se poate transforma în festival în Bogata (sat cu mai puțin de 2000 de locuitori, jud Mureș, Jazz in The Park Bogata Edition), sau fabulosul Festival de Jazz de la Gărâna, un mic sat în mijlocul munților, câte nu s-ar putea face în Iași? Cu toate astea, nu avem o tradiție a festi- valurilor. Organizând timp de câțiva ani Festivalul Avraham Goldfaden, cel ce a inspirat efemerul Festival cu același nume ContemporanIS în Iași, în fiecare an parcă reluam în-

93 treg procesul de la zero. Era o luptă constantă de re- terpretarea studenților artiști, avea un public confirmare a necesității evenimentului către potențial foarte mare… Sper să se reia cândva instituțiile publice (universitate, primărie, teatru) și într-un fel sau altul! oricât de tânăr, energic și pasionat ești, la un moment Și chiar dacă e în afara ariei mele directe de inte- dat obosești. res profesional și chiar dacă a pornit după ce mă mu- Fiind interesată în special de teatru îmi amintesc tasem deja din Iași, Festivalul Internaţional de de evenimentele din domeniu și câteva ar merita re- Literatură şi Traducere Iaşi (FILIT) mi s-a părut cel cuperate sau susținute în continuare. mai vizibil eveniment la nivel național și Îmi amintesc mereu cu plăcere de edițiile, puține, internațional, cu un concept și program foarte cura- ce-i drept, ale Festivalului Internațional de Teatru joase și bine gândite. „Avram Goldfaden”, singurele ocazii de a vedea și alt- Ce nu cred că trebuie scăpat din vedere este ceva pe scenele locale. Nu cred că ai cum să te creșterea naturală, organică a unui eveniment. Publi- dezvolți dacă nu ieși din bula ta, din sfera obișnuită cul în primul rând trebuie să fie pregătit/ educat și și participarea la astfel de evenimente, nu doar pen- crescut odată cu festivalul și, de multe ori, dezvolta- tru publicul „neavizat” cât mai ales pentru artiștii din rea unui festival nu trebuie să însemne neapărat mai aceste localități are un potențial fabulos. multe zile, mai multe evenimente, pentru că „mai Am participat (ca spectator) de câteva ori și am mult” nu înseamnă, de cele mai multe ori, „mai bun”. urmărit de la distanță programarea Festivalului Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr care 3. Ca orice acțiune întreprinsă, cred că și festiva- mă surprinde foarte plăcut cu programul, publicul lor lurile, dacă nu se nasc din necesitatea, din nevoia fiind pregătit din timp cu estetici și discursuri di- reală de a umple un gol, o nevoie, nu merită făcute. verse. Festivalurile ar trebui inițiate de oamenii care au ex- Festivalul Perform a apărut și dispărut fulgerător, pertiză în domeniul respectiv. Consultanții externi mi cu un program îndrăzneț față de obișnuința publicu- se par și ei foarte necesari. E nevoie de oameni care lui și aș fi fost foarte curioasă să văd cum se dezvoltă să conceapă un eveniment unitar ca și concept și evenimentul și mai ales publicul după câteva ediții… foarte bine conectat la oferta culturală regională/ N-am cum să nu amintesc și de Festivalul națională/ internațională. ContemporanIS pe care l-am coordonat câteva ediții, Ar fi ideal ca instituțiile care dețin spațiile sau do- eveniment născut dintr-o sinceră nevoie de întâlnire tările necesare să colaboreze cu organizatorii (fie ei și prim pas de posibile colaborări între studenții instituții sau ONG-uri) înțelegând beneficiile conexe facultăților de teatru din țară. Inițial festivalul trebuia pe care le poate aduce un eveniment organizat poate să fie „predat” generațiilor următoare dar transferul de altcineva în spațiile gestionate de ei. Poate o să (din păcate) nu s-a mai realizat. Promovând teatrul dispară cândva atitudinea unor directori „stăpâni” ai contemporan și formele sale noi de expresie, în in- locului și nu manageri de instituție culturală. În

94 același sens, cred că atribuțiile și competențele de când lucrez la Festivalul Temps d’Images Cluj, mi administrațiilor locale sunt limitate și nu ar trebui să se confirmă mereu că ce fac are un sens (nu doar pen- se erijeze în organizatori de evenimente culturale. tru mine). Programăm spectacole care influențează

Colaborarea sau cofinanțarea sunt cu totul altceva. sau cel puțin dau de gândit spectatorilor, îi punlucrători să re- Finanțarea ar trebui să vină de la beneficiarii eve- culturaliflecteze, să ia o poziție, o atitudine, să aibă o reacție. nimentului în sens larg. De la consiliile locale sau Și cred cu tărie că e util pentru privitori, pentru co- județene, atunci când evenimentul are importanță munitatea artistică locală și pentru noi, ca pentru comunitatea locală (într-un mod cât se poate . de transparent – pentru a evita suspiciunile de nepo- tism și corupție; constant, pentrucrowdfunding a avea continuitate 5. Operatorii culturali vor munci mereu mult și și rezultate palpabile după câteva ediții; cu priorități echipele de organizare nu sunt niciodată îndeajuns clar stabilite și în mod ideal cu evaluatori experți de mari. Cred că e același nivel de efort să organizezi independenți). Campaniile de sunt o un festival (un eveniment condensat și concentrat pe sursă foarte bună mai degrabă de imagine decât de o scurtă perioadă de timp) sau să organizezi progra- fonduri. Implicarea activă a publicului larg, potențiali mul cultural dintr-un anumit domeniu sau instituție spectatori, dar și oameni care-și pot arăta susținerea pe un an întreg. E poate greu de înțeles că programa- chiar dacă nu pot fi prezenți la evenimente, e o mo- rea unei singure săptămâni poate dura un an întreg. dalitate de verificare, de validare sau responsabili- Ar trebui să se evite surmenarea și lucrul în echipe zare a spectatorilor. Și mediul de business, în mici cu responsabilități foarte mari; în același timp principal cel local, ar trebui să înțeleagă necesitatea echipele mari, fără o coordonare clară și un concept și să susțină perpetuarea evenimentelor care le fac bine stabilit, pot fi și ele greu de gestionat. potențialii clienți mai atenți, mai reflexivi, mai Sper să reapară sau să continue festivalurile care informați. au avut loc în Iași și să se nască altele noi. Dar pentru asta e nevoie de oameni cu experiență, de ONG-uri 4. Nu cred că trebuie să ne propunem să schim- puternice, de cursuri de profesionalizare, de băm lumea printr-un festival, nu putem ridica brusc consultanță externă și de o strategie clară, transpa- nivelul cultural, nu putem anima un întreg oraș și nu rentă și asumată de instituțiile publice. putem aduce beneficii economice fabuloase. Dar e esențial pentru mine să ne propunem să contribuim câte puțin la fiecare. Sunt, evident, importante cifrele – numărul de spectatori, de evenimente, încasări, dar mai impor- tant e ce ai transmis ca mesaj publicului. Din 2012,

95 George BONDOR (publicist, conf. univ. dr. Facultatea de Filosofie Iasi),

Asistăm la un veritabil boom festivalier

trendy

1. În România de azi, ideea de festival e foarte (București) și FITPT (Iași) în lumea teatrului, FILIT . Toată lumea vrea să facă un festival. În ultimii (Iași), FestLit (Cluj-Napoca) și „Poets in Transylvania” ani, unele din festivalurile importante s-au consoli-boom (Sibiu) în zona literaturii, mai nou, Art Encounters dat, devenind adevărate instituții. Au apărut, în plus, (Timișoara) în sfera artelor vizuale. Dar și festivalu- multe festivaluri noi, chiar și în orașe lipsite de o rile din orașele mici au crescut mult în ultimii ani. mare tradiție culturală. Asistăm la un veritabil Festivalul Birlic (Fălticeni) și experimentul festivalier. Pentru a vorbi (mai bine spus, pentru a Theaterstock (Bacău) din lumea teatrului, Serile glumi) precum economiștii, riscăm ca motorul cultu- Filmului Românesc (Iași) și Festivalul de Film Istoric rii române să se supraîncălzească. Să intrăm într-o din Bucovina (Suceava, Câmpulung, Vatra Dornei) din criză a supraproducției. Dacă totul va deveni festival, lumea filmului, Folkever (Siret și Rădăuți), Smida Jazz atunci nimic nu va mai fi festival. Moneda festivalieră Festival ori, mai nou, Focșani Blues Festival din lumea ar putea deveni tot mai slabă. Se va devaloriza. Moti- muzicii sunt doar câteva dintre exemplele care îmi vele proliferării festivalurilor sunt ușor de găsit (e vin în minte. N-aș numi mai multe din București, iar mai ușor să strângi fonduri și să faci promovare), dar aceasta din motive pur subiective: nu merg la festi- poate cel mai important este faptul că viața cotidiană valurile bucureștene (deși particip la manifestări aca- a culturii române este destul de palidă. Muzeele au demice din domeniul filosofiei) pentru că percepția puțini vizitatori în zilele obișnuite, însă când își des- mea asupra capitalei este mai curând una adminis- chid porțile, precum la Noaptea Albă a Muzeelor, trativă. Festivalurile presupun atmosferă destinsă, hoardele de vizitatori se năpustesc asupra unor ceea ce rareori am simțit în București. expoziții care ar putea fi văzute oricând. La fel se în- Autenticitatea demersului cultural pus în joc în- tâmplă și în celelalte sfere ale culturii. tr-un festival cred că se află în dependență de două Dintre festivalurile mari, prin tradiție și/sau prin aspecte: creația artistică și culturală special realizată buget, public ori reputație, merită amintite câteva: pentru festivalul respectiv și experiența pe care o Festivalul Enescu, Sibiu Jazz Festival și Gărâna Jazz poate avea publicul. Dacă al doilea aspect e dificil de Festival în lumea muzicii, apoi TIFF (Cluj-Napoca), cuantificat, cel dintâi se pretează și unei analize Astra Film Festival (Sibiu) și Festivalul de Film Istoric parțial cantitative. Un festival este cu atât mai bun cu Râșnov în lumea filmului, Festivalul Internațional de cât produce cultură, nu doar expune ceea ce a fost Teatru Sibiu, Festivalul Național de Teatru creat anterior. Cu alte cuvinte, când își permite să îi

96 provoace pe artiști să creeze pentru acel festival un 2. Încercări au fost multe în Iași, în toate ariile cul- produs pe care îl expun acolo în premieră. Însă acest turale. Însă puține festivaluri au trecut pragul prime- imperativ diferă de la un domeniu cultural la altul. În lor două ediții și tot puține au reușit să atingă nivelul teatru și în muzică totul se produce la vedere, în fața excelenței. Unele s-au împotmolit din cauza infra- publicului, interacțiunea dintre creatori și public structurii proaste, altele din cauza autorităților, fiind imediată, totală. La polul opus cred că se si- foarte multe din cauza absenței sponsorilor. tuează festivalurile de film, poate cele mai expozitive Dincolo de acest aspect, în memorie mi-au rămas dintre toate. Căci filmele nu sunt produse pentru un manifestările de amploare din două direcții ale cultu- anumit festival. Publicul lor țintă nu este publicul rii: arta contemporană și literatura. Cred că în acestea dintr-un loc precis, participant la acel festival. Iașul poate concura cu succes cu celelalte orașe mari. Prezența regizorilor și a actorilor desigur că poate Bienala de artă contemporană „Periferic”, fondată de conduce la o frumoasă interacțiune cu publicul, una Matei Bejenaru, cu 8 ediții între 1997 și 2010, este pri- care poate contribui la mai buna înțelegere a filmelor, mul festivalestablishment de anvergură pe care l-a avut Iașul, într-o dar ea rămâne secundară în raport cu acestea. Căci perioadă în care, să ne amintim, arta contemporană felul în care regizorul vorbește despre propriul film era o necunoscută pentru publicul larg Vectorși un inamic nu reprezintă o piesă decisivă nici pentru înțelegerea pentru -ul artistic al vremii. Dacă există profesionistă a filmului, cea pe care o realizează cri- un public pentru arta contemporană în Iași, meritul ticii de film, nici pentru felul în care publicul obișnuit cel mai mare îl au „Perifericul” și revista , reali- privește pelicula. Nici regizorul, nici actorii nu mai zată în cadrul aceluiași proiect. Revenirea aceleiași sunt stăpânii sensului. Ei au vorbit în film, care de- echipe cu o nouă bienală, de data aceasta de fotografie vine acum independent de ceea ce ei au vrut să spună contemporană, CAMERA PLUS, trebuie privită ca un sau cred că au spus. La jumătatea distanței se află, nou semn că arta contemporană este foarte vie la Iași. cumva, festivalurile de artă și cele de literatură. Aces- În zona literaturii, desigur că FILIT-ul a reușit să tea pot produce cultură propriu-zisă în cadrul festi- se impună, încă de la început, ca fiind cel mai mare valului, și totuși anterior expunerii ca atare. Artiștii, festival de literatură din România. Având ca inițiatori respectiv scriitorii pot fi mobilizați pentru a crea ceva câțiva scriitori de certă valoare, dispunând de un con- special, prin finanțarea proiectelor ori prin rezidențe. cept complex, cu invitați de primă mărime și cu o Desigur că asta se petrece anterior festivalului, dar atenție deosebită acordată publicului tânăr, FILIT-ul special pentru acesta. Deși aflați în spatele operei, ar- a ridicat ștacheta la o înălțime la care numai FILIT-ul, în tistul și scriitorul sunt totuși aproape, le simțim viitor, ar putea din nou ajunge. munca, mobilizarea de forțe în vederea festivalului. Deși Iașul nu are un festival generalist de teatru, În plus, scriitorul poate fi și pe jumătate actor, dacă există totuși FITPTI, festivalul destinat publicului își citește creațiile în cadrul festivalului. foarte tânăr, realizat cu pricepere și atenție la detalii de Oltița Cîntec și echipa entuziastă a Teatrului „Luceafărul”.

97 Încercările din zona muzicală sunt încă destul de mașini de strâns fonduri, dar și mecanisme complexe palide, cu toate că prima ediție a festivalului de mu- de promovare a localității și a turismului din zonă. zică electronică ElectroLive Session a fost o reușită, Sunt mai eficiente decât fabricile din orașe, având bu- necontinuată din motive logistice, se pare. Festivalul gete amețitoare. Lucrează ca niște mici corporații, își de rock încă nu are amplitudine, iar muzica clasică deschid filiale, desfășoară turnee în toată țara. Știu nu mai are nici măcar sala Filarmonicii. Probabil cel mulți oameni care evită astfel de festivaluri, pentru mai mare concert din Iași rămâne încă acela al că industria din spate, vizibilă în cele mai mici detalii, formației Phoenix, la revenirea în țară după revoluție. li se pare a fi un spectacol dizgrațios, împotriva ideii Iar cel mai mare „festival”, cu succes la public și con- de nișă culturală. O abatere, deci, de la autenticitate. tinuitate, e tot pelerinajul la moaștele Sfintei Există festivaluri care refuză în mod programatic să Parascheva... ajungă la dimensiuni mari, nedorind să treacă pragul care separă nișa culturală de marele public. Și nedo- 3. Trăim, totuși, într-o zonă săracă, iar legea fis- rind să devină comerciale. cală nu încurajează sponsorizarea. Dependența de În unele cazuri, mai ales în localitățile mici, finanțările publice aduce cu sine, în mod regretabil, autoritățile au văzut în festivaluri niște oportunități o (cvasi)dependență de toanele politicienilor și de jo- pentru a promova oferta turistică, deja existentă sau curile politice. Politicienii noștri înțeleg destul de abia construită în jurul festivalurilor. Poate că Iașul greu că pot câștiga imagine și fără să fie prezenți ar deveni atractiv datorită evenimentelor lui cultu- peste tot. Statul n-ar trebui să producă deloc cultură. rale, dacă altfel turismul nu se poate dezvolta. De ce Nici să dicteze ce e bun și ce e rău în cultură. nu? Finanțarea celor mai bune proiecte ar fi bine să fie decisă de comisii independente politic, străine clasei 4. Într-o lume normală, continuitatea este un cri- politice și chiar din afara Iașului. teriu. Cred că la noi unii gândesc festivalurile după o Cred că festivalurile nu pot fi inițiate decât de ope- formulă tipic românească: aceea de a trage un tun, o ratori privați cu structuri flexibile (asociații, fundații). idee atât de răspândită în mult prea îndelungata Finanțarea publică a primelor ediții trebuie să fie în- tranziție postdecembristă. Aceștia cred că pot câștiga locuită, mai apoi, cu finanțări private, pentru a evita capital de imagine – și chiar câștigă, din păcate – dacă coliziunea cu lumea politică. Mai cred că un festival fac evenimente mari, vizibile, dar lipsite de durată. sănătos – iar acest lucru e valabil în multe alte zone Dacă am trăi într-o cultură și într-o civilizație nor- ale culturii și ale vieții – trebuie să pornească de jos male, astfel de practici ar trebui să acționeze ca un și să se dezvolte organic. Cel mai bine este dacă apare bumerang: să aducă nu un capital de imagine, ci un din interiorul unui grup cu relații interumane deja deficit de imagine. Ai gândit prost un festival, nu sudate. Nu cred, așadar, în construcțiile abstracte. reușești să continui după prima ediție – atunci e clar Unele din marile festivaluri au devenit veritabile că nu ești un bun manager cultural și vei fi scos din

98 looser

circuit. Treci drept neserios. Ești un . Acest cri- plus, pentru că după aceea oricum va stagna sau va teriu ar trebui să-l aplicăm în toate ariile societății și scădea. La fel aici, pleci în plină glorie. Îți faci numărul ale culturii: ca manager de spital, ca organizator al și fugi în altă parte. Cred mult în continuitate. Numai unui colocviu, ca editor al unei reviste, ca fondator al că aceasta e greu de realizat. unei edituri etc. etc. Dacă nu ești sigur că vei avea În ultimii ani, multe festivaluri mici ale Iașului continuitate, atunci mai bine nu încerca. Există ori- s-au lăsat înglobate sub o umbrelă mai mare, care se când varianta evenimentelor punctuale, care nu pre- dorește a fi un „festival al festivalurilor”. De dragul supun continuitate. Desigur că nimeni nu poate finanțărilor, desigur, și poate cu speranța că vor de- coordona la nesfârșit un festival, o revistă sau un co- veni mai vizibile. Cel din urmă lucru nu s-a întâmplat. locviu. Dar poate gândi lucrurile în așa fel încât să Iar cel dintâi poate constitui o imensă capcană. Lă- construiască o echipă competentă și să formeze tine- sându-se înghițite într-un eveniment al tuturor și al rii care vor putea duce mai departe acea construcție. nimănui, lasă impresia de provizorat și de oportu- nism. Dacă intenția autorităților a fost probabil una 5. Construcțiile mari sunt adesea prea mult legate bună, ideea în sine e una proastă. Distorsionează de numele și de prezența în carne și oase a fondato- concurența de pe piața evenimentelor culturale, con- rului. Dacă nu mai are chef, festivalul poate dispărea. struind o pseudorealitate culturală și ajungând, ast- E propria lui jucărie. La fel e cu secțiile din spitale sau fel, fie la kitsch, fie la rele practici. cu unele construcții universitare. Într-o vreme, în universități se vorbea despre „masteratul lui X” sau „centrul de cercetare al lui Y”. Desigur că asta se în- tâmplă și în alte țări cu universități conservatoare, precum Germania. Dar nu e cazul să copiem lucrurile proaste. Cred că deja există o replică la ideea de festival: proiectul. Este o construcție provizorie în chip pro- gramatic, care nu obligă la continuitate. Este un model care funcționează firesc în lumea artei, unde colaborările sunt mai mult punctuale. Facem parte nu dintr-o tradiție, nici dintr-o școală, ci suntem mai curând parte a unei rețele, în care unii colaborează punctual cu alții, apoi își mută interesele în altă parte. Sunt structuri delocalizate, fluide, precum moderni- tatea descrisă de Zygmunt Bauman. E o formă de va- gabondaj din care nu ai decât de câștigat. Poate că ea Afișul primei și ultimei ediții a Festivalului de Teatru Perform Iași funcționează asemenea unei firme: o vinzi când e pe

99 Mădălina COCEA (responsabil promovare FILIT)

Din păcate, finanţarea publică vine la pachet cu zeci de reguli financiare rigide

1. „Gratuit*”, „share și câștigi garantat un iPhone”, Național când nu mai erau suficiente locuri, doar ast- „ofertă limitată” – sunt singurele trei expresii pe care fel am înțeles ce înseamnă „internațional”. Înseamnă le privesc cu o neîncredere mai mare decât titulatura o apropiere între public și oamenii care au părut de „festival internațional”. Am auzit-o de prea multe mereu imposibil de întâlnit – fie ei scriitori, muzi- ori. Festivaluri internaționale de dans popular, de cieni, artiști vizuali, dansatori. Mai înseamnă și să se multiculturalitate, de poezie, de educație, de port au- audă despre tine și alți oameni decât cei din propria tentic etc. Știu dinainte ce înseamnă „internațional”. ogradă: când se scrie despre tine în cele mai citite Înseamnă să fie câțiva invitați din Republica Moldova, ziare europene, da, atunci ești „internațional”. eventual din Bulgaria și Ucraina. Folosit așa, cuvântul „internațional” mă jignește la fel de tare ca o panglică 3. Nu cred că există un răspuns corect la această tăiată într-o campanie electorală de un primar anche- întrebare, altul decât „depinde de festival”. Vor exista tat de DNA. Mă jignește pentru că este lipit ca un mereu festivaluri pentru public de masă perfect ca- abțibild peste orice manifestare însăilată din tot felul pabile de autofinanțare, dar asta nu înseamnă că al- de adunări de duzină, ca și cum nu ar înțelege nimeni tele nu trebuie organizate. Un festival de anvergura că acel „festival internațional” nu se poate ascunde și necesarul de logistică al FILIT-ului, de exemplu, nu sub hainele împăratului. poate fi finanțat decât de stat – măcar pentru primele ediții. Din păcate, finanțarea publică vine la pachet 2. În istoria recentă ieșeană, au fost prea puține cu zeci de reguli financiare rigide, de multe ori ridi- excepții, dintre care cea mai notabilă cea a FILIT-ului. cole, complet incompatibile cu flexibilitatea, mana- Până și în cazul lui, am fost sceptică până la prima gementul riscului și gândirea pe termen lung de care ședință de echipă la care am participat, când l-am are nevoie un eveniment de succes. E suficient să auzit pe Dan Lungu spunând să nu cumva să avem privești spre cele mai mari festivaluri românești: ma- invitați doar din vecini și să ne facem de râs. Și nu or- joritatea sunt organizate cu o contribuție ganizând, ci participând în fiecare zi la FILIT, cot la substanțială de la bugetul public și majoritatea au cot cu toți liceenii veniți să ia un autograf de la auto- „picat” diversele controale ale Curții de Conturi. Este rul lor preferat sau așezată pe podeaua Teatrului greu să explici experților contabili că, în domeniul

100 culturii, câștigătorul nu este cel care se vinde cel mai 5. Un festival îi este la fel de necesar spiritului ieftin. Iașului pe cât îi este o autostradă mașinilor sale. În ultimii douăzeci de ani, Iașul s-a mulțumit să ofteze 4. „Utilitatea” și „succesul” sunt două concepte periodic după statutul său de capitală a culturii și să foarte diferite. Aș defini „succesul” simplu – ca fiind se lamenteze atunci când orașe precum Baia Mare, situația în care mai mulți oameni și-ar dori să meargă Alba Iulia sau Sfântul Gheorghe au dovedit că au o la festival la următoarea ediție decât cei care au par- viață culturală mai vie și mai proaspătă. Literatura, ticipat deja. „Utilitatea” se cuantifică în mod diferit, prin FILIT, a arătat până acum cel mai mare potențial. în funcție de cei la care ne raportăm – participanți, Din păcate, formula preferată de autorități – cea a în- invitați sau comunitate. Nu cred că un festival ar tre- săilării, a evenimentelor pe hârtie – nu poate funcționa bui să poarte povara de a fi „util”, la fel cum o poezie și aici: un festival internațional nu se poate întâmpla nu are nevoie să fie utilă pentru a exista. la noi decât dacă vrea și Iașul, și nu în pofida lui.

Matei Bejenaru, amintindu-și de Bienala de artă contemporană „Periferic” Sursă foto: www.radiois.com

101 Luminita, CORNEANU (critic literar, traducător,, sef Serviciu Cultură Scrisă din Ministerul Culturii)

Iaşul are ce pune în recipientul destinat literaturii

1. Un festival este – sau ar trebui să fie – o sărbă- Andrei Kurkov spunând că organizarea FILIT este ca toare. A filmului, a cărții, a muzicii, un prilej de a săr- la Berlinală, l-am văzut pe David Lodge uimit să dia- bători creatorii din domeniul respectiv și de a stabili logheze exclusiv în engleză cufestival sala plină a Teatrului ori a întări legătura dintre public și artiști. Nu văd de Național din Iași. Am fost în cortul FILIT la numeroa- ce ar fi o noțiune uzată; poate doar dacă ne gândim sele dezbateri cu săli pline și la lecturile nocturne de la falsele festivaluri din perioada comunistă, cele lip- poezie. Acela chiar a fost un : orașul tot părea site de bucurie, festivalurile fără… sărbătoare. Acelea, să vibreze în ritmul FILIT. A urmat ediția „mai mică” probabil, ne-au creat reflexele de respingere a festi- 2015 și, înțeleg, o nouă ediție mică 2016. Ce este re- vismului, sinonim, pe atunci, cu periatul mai marilor cuperabil din memoria primelor două ediții FILIT? zilei. Totul. Dan Lungu și echipa lui au arătat ce pot face. La 25 de ani de la căderea comunismului însă, Rămâne să fie și susținuți pe măsura competenței ar trebui să ne fi vindecat. În întreaga lume filmele lor. cele mai bune sunt proiectate mai întâi în festivaluri de film, muzicienii cei mai buni cântă în festivaluri 3. Când vorbim de „atribuții” vorbim de o oare- muzicale – și ce fericiți suntem când vin Zubin Mehta care obligativitate. Atribuții are cine le-a primit sau Daniel Barenboim la București, la Festivalul printr-un document oficial. Inițierea unui festival Enescu! –, scriitorii cei mai buni sunt prezentați ci- însă o poate face doar cine știe. Cine se pricepe să titorilor de pe diverse meridiane în cadrul festivalu- facă, cine poate să aducă nume relevante ale dome- rilor literare. niului, cine poate argumenta în fața unor potențiali finanțatori importanța festivalului cu pricina. Poate 2. Nefiind ieșeancă, nu pot răspunde decât fi vorba de un grup informal de profesioniști – cum parțial la această întrebare. Am fost însă la Iași la pri- sunt inițiatorii FILB-ului bucureștean, poate fi o mele două ediții ale FILIT (2013, 2014), despre care instituție – precum Ministerul Culturii pentru Festi- am scris în „România literară” la momentul respectiv. valul Enescu – sau poate fi o organizație neguverna- Atmosfera extraordinară a celor două ediții m-a făcut mentală. Finanțatorii pot fi publici sau privați, numai să cred că Iașul este un oraș în care literatura lumii că realitatea tristă arată că în România nu prea te poți este la ea acasă și să sper că se pot întâmpla și la noi descurca doar cu finanțări private pentru evenimente minuni. Îmi asum toate superlativele: l-am auzit pe culturale.

102 4. Un festival are succes dacă este frecventat de 5. Iarăși, nefiind ieșeancă, nu pot avea viziunea public și apreciat de specialiști. Prima condiție în- dezvoltării culturale a orașului dvs. Pot doar să vă seamnă că „își merită banii”, respectiv investiția se în- spun ce sper: sper ca FILIT-ul să revină la anvergura toarce cumva în comunitate prin educația culturală lui inițială, sper ca autoritățile, ONG-urile, oamenii de pe care o oferă, iar cea de-a doua îl ajută să se plaseze cultură ieșeni să îl susțină pentru ca potențialul lite- într-un circuit profesional care să-i asigure pe viitor rar imens al Iașului să fie valorificat cum trebuie în- vizibilitate în media, finanțare, apoi și mai mult suc- tr-un festival pe măsură. În fine, cred chiar în ces la public. În plus, un festival de succes devine un „formula” festivalului ca manifestare culturală în sine. fel de marcă a locului unde se petrece, iar valoarea sa Ca orice formulă, este doar un recipient. Important artistică reverberează asupra comunității în sine. este ce pui în el. Iar Iașul are ce pune în „recipientul” Cumva, Festivalul Enescu spune ceva despre „noi, ro- destinat literaturii. mânii”, mai ales când vedem reclama la el pe CNN, FILIT-ul spune ceva despre „dumneavoastră, ieșenii” etc.

Un cetățean universal – omulețul FILIT

103 Lucian DÂRDALĂ (politolog)

Festivalul nu poate fi un scop în sine

1. Mulțumindu-vă pentru includerea mea în rân- întâmplări culturale autentice – iar eșecurile trebuie dul celor invitați să răspundă acestui set de întrebări, analizate de observatori competenți. Dar nu sunt fac precizarea că vorbesc doar din perspectiva spec- multe cele care ating pragul critic al relevanței – și tatorului și, atât cât este posibil, din aceea a politolo- am senzația că aceasta este tema centrală a discuției gului preocupat de adoptarea unor politici publice noastre. adecvate. Desigur că mult mai importantă este vocea specialiștilor. Așadar, cred că într-o comunitate în 2. Probabil că ambițiile noastre se aseamănă cu care există suficiente energii creatoare, iar în rândul cele ale altor comunități de provincie mari și orgo- publicului s-a dezvoltat deja un rafinament al recep- lioase, dar aproape mereu lipsite de resurse. Apoi, tării, festivalul ar fi o soluție fericită. Ar fi un premiu pentru că trebuie să vorbim și de implicarea de fidelitate pentru spectatorul-participant: el și-ar autorităților publice locale, cred că am întârziat puțin putea organiza viața în așa fel încât să profite la ma- în crearea unei culturi a colaborării între ele și actorii ximum de cele câteva zile sau săptămâni generoase. direct implicați. Am impresia că primele ediții ale Ar fi, probabil, și un excelent mediu de interacțiune FILIT ne-au făcut să sperăm că aceste limitări pot fi între creatorii locali și oaspeții lor de peste mări și depășite, iar dificultățile din ultima vreme au fost cu țări, munți și autostrăzi. Un festival nu trebuie să co- atât mai dezamăgitoare. FILIT va rămâne, însă, un boare ștacheta spre a câștiga public pentru literatură reper: nu cred că mai putem afirma că „la noi nu se sau operă, teatru sau jazz și așa mai departe. Pentru poate”. O altă dovadă că „se poate” este Festivalul asta există instrumentele de zi cu zi pe care societa- Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr. Altfel, tea liberă le pune – cu parcimonie, e drept – la da, suntem predispuși la festivaluri pentru că rețeaua dispoziția celor interesați. În fine, susțin acest punct noastră de instituții este densă. Am avut parte de de vedere și în cazul unor îndeletniciri mai puțin eli- eșecuri în asigurarea continuității, așa cum a de- tiste, precum rockul sau alte genuri subsumate cul- monstrat-o cazul Festivalului Internațional de Teatru turii de mase. Acum, pornind de la adjectivul „Avram Goldfaden”, dar cred că ar trebui să tratăm „autentic”, aș spune că nu întotdeauna autenticitatea separat cazurile în care cea mai mare parte a este însoțită de relevanță. Orașul nostru are o rețea finanțării vine de la centru. Îmi pare rău că nu există de instituții care organizează festivaluri ce reunesc la Iași un proiect major în aria muzicii clasice, dar

104 poate că el va apărea cândva. Sper ca optimismul meu 4. Evident că există metode sofisticate de evaluare să nu pară naiv, dar după rezolvarea problemelor cu a proiectelor de acest tip, că sunt importante mărtu- sediile instituțiilor am putea vedea cum energiile se riile creatorilor implicați, că trebuie analizată reacția concentrează în direcții mai inovative. Ceea ce simt, presei specializate și generaliste, că performanțele în acest moment, este că dezbaterea în privința fes- manageriale pot și trebuie să fie discutate. Dar eu tivalurilor intră pe un culoar bun, după câțiva ani de sunt un politolog preocupat de teoria democrației, stagnare mai mult sau mai puțin motivată. Candida- așa că răspund simplu: beneficiarul festivalului este tura pentru titlul de Capitală Europeană a Culturii publicul suveran. Și întrucât am serioase rezerve față ne-a făcut să ne concentrăm asupra ansamblului, de împărțirea și ierarhizarea diverselor segmente de acum poate că e cazul să discutăm despre compo- public în cazul democrației „politice”, nu pot să-mi nente: există domenii în care asemenea proiecte par, schimb opinia în cazul democrației festivaliere. Tre- cel puțin pentru moment, promițătoare? Dar această buie ca oamenii să vină la evenimente. Numărul con- hard întrebare trebuie să fie una mereu deschisă, nu tre- tează – desigur, pornind de la anticipări prealabile. buie să avem pretenția de a ne ordona foarte strict Despre calitatea experiențelor artistice putem vorbi viitorul. Nu cred în virtuțile planificării centralizate. fără încetare, dar nu cred că avem criterii .

3. Ne putem închipui, vorba clasicului, republici 5. Așa cum am sugerat, festivalul nu poate fi un sau principate imaginare în care festivalurile ar fi or- scop în sine. Cu observația că noi, membrii ganizate fără contribuția autorităților publice. Dar lu- comunității, am putea cere ca Iașul să nu fie uitat în crurile stau altfel. Important este ca liderii politici și cazul unor evenimente finanțate de la bugetul cen- administratorii să fie împiedicați să-și concretizeze tral, aș spune că din interacțiunea creatorilor cu pu- gusturile în politici de finanțare a culturii, inclusiv a blicul, eventual facilitată de „mijlocitori” competenți, festivalurilor. Cred că oamenii competenți din sistem vor apărea soluții diferite de la caz la caz. Orașul nu pot iniția sau continua festivaluri care să propună poate trăi într-un perpetuu festival, dar am impresia „întâmplări culturale” autentice. Pentru creșterea că nu ar fi tocmai nerezonabil să ne dorim încă un pop relevanței e nevoie și de perspectiva unor consultanți festival foarte important într-un domeniu în care independenți. Apoi, liderii locali pot decide să ofere avem tradiție și rafinament, plus un festival în zona sprijin suplimentar unor proiecte ce aduc beneficii culturii , care să vină în întâmpinarea suplimentare comunității. Ei pot oferi garanții de preferințelor segmentului tânăr. Operatorii culturali continuitate ce ar permite inițiatorilor să-și dezvolte vor ști la ce să se gândească și nu vor uita că festivalul o perspectivă pe termen ceva mai lung. Totul trebuie nu poate fi un scop în sine, ci doar un mijloc prin care să se petreacă, însă, într-un climat de transparență. să-și onoreze responsabilitățile față de public.

105 Dorin DOBRINCU (cercetător Institutul „A.D. Xenopol” Iasi),

Festivalurile nu vor dispărea...

1. Dacă ar fi să răspund didactic, că tot suntem la apelat la urmele rămase pe internet: Fête de la Mu- mijloc de septembrie, un festival este o manifestare sique, Festivalul de Teatru pentru Publicul Tânăr, Fes- artistică de amploare, indiferent că vorbim de muzică tivalul de Modă, Festivalul Iași pe Stradă, Noaptea (cu varii genuri), de literatură, de film, de teatru, de Albă a Străzii Lăpușneanu, Festivalul Internațional de reconstituire istorică, de artă urbană, de punere în Film de la Iași, Festivalul Internațional de Literatură valoare a unor spații cu specific. Festivalurile sunt și Traducere (FILIT), Festivalul Internațional al Mu- bune ocazii, „provocări” aș spune, de punere în va- zicii Mecanice, Festivalul Vinului, Festivalul loare și pentru artiști, pentru colecționari, muzeo- Internațional al Educației etc. Unele dintre ele au grafi, pentru public, pentru afaceri chiar, pentru atras atenția publicului, altele, chiar dacă recent, au comunitatea gazdă în ansamblul său. Din punctul dat naștere unor dispute cu reverberații nu doar lo- meu de vedere, orașul poate deveni în acest fel mai cale. Din păcate, orașul nu pare capabil să gestioneze, animat, diversitatea poate fi mai vizibilă. Afluxul de pe termen lung, un proiect de amploare, care să-l in- străini (în sensul de noncetățeni ai locului, ai urbei) dividualizeze. În competiție sunt uneori orgolii și in- le poate arăta suplimentar locuitorilor în ce constau terese, mai mari sau mai mici. Am în vedere atât particularitățile lor, dar și cum sunt „ceilalți”. Orașele confruntările în interiorul grupurile culturale și/sau care organizează festivaluri „de succes” au în general profesionale, cât și între politicieni, uneori direct de câștigat și din punct de vedere al publicității, de legați, din rațiuni diverse, de aceste manifestări. vreme ce trăim într-un timp al goanei după imagine. În același timp, nu aș exclude nici beneficiile econo- 3. Un eveniment de dimensiunile unui festival – mice din organizarea unor festivaluri. și mă refer la unul care chiar să-și merite numele – are nevoie de implicarea unor profesioniști, dar și de 2. În orice oraș mare sunt oameni care își doresc sprijinul sau măcar de bunăvoința comunității locale. ca în comunitatea lor să existe și manifestări cultu- Având în vedere specificul Iașului, cred că pentru suc- rale periodice și specifice de amploare. Iașul nu cred cesul unui asemenea proiect ar fi nevoie de colabo- că face excepție. De-a lungul ultimilor 25 de ani s-au rarea unor organizații nonguvernamentale, a unor desfășurat în oraș destul de multe festivaluri. Am în- agenți economici, în primul rând pentru sponsori- cercat să-mi reamintesc numele lor, dar trebuie să zări, dar și a unor entități publice, spre exemplu mărturisesc că pentru acuratețe în cazul câtorva am muzee, centre culturale, instituții de învățământ (și

106 nu doar universități), a Primăriei și Consiliului 5. Festivalurile nu vor dispărea, cel puțin nu cu- Județean. Pentru e evita scandalurile legate de banii rând. Cum precizam și mai sus, pentru succesul unor publici, care nu au ocolit astfel de evenimente, mai asemenea „întreprinderi” este nevoie de implicarea ales pe cele care s-au bucurat de notorietate, sunt de operatorilor culturali, atât privați, cât și din sectorul dorit parteneriatele public-privat. public. Desigur, viața culturală a unui oraș important nu se poate reduce la festivaluri. Însă acestea își au 4. Mai întâi cred că este vorba de participarea, de rostul lor pentru a satisface nevoile unor segmente atragerea publicului, și nu doar a celui local. Resur- ale populației, pentru a reuni artiști, specialiști sau sele implicate sunt importante, de la cele umane amatori iubitori de „ceva” anume. Manifestările cul- până la cele materiale. Dimensiunea economică nu turale de succes pot fi făcute de cei care au idei, care poate fi nicicum neglijată, de la onorariile plătite pot mobiliza resurse, care pot atrage oameni, atât invitaților (măcar unora dintre ei) și biletele vândute artiști care se „reproduc” acolo, cât și spectatori. In- la manifestări punctuale în cadrul unui festival până sist asupra faptului că pentru a avea un festival reușit la locurile de cazare ocupate în timpul desfășurării și este necesară atragerea comunității locale sau măcar reclama care însoțește de regulă o asemenea mani- a unor segmente semnificative ale ei. festare. Dimensiunile și durata de viață sunt și ele im- portante atunci când evaluăm un festival.

Electrolive session – Festival Internațional de Muzică Electronică (prima și, deocamdată, ultima ediție, Iași, 2015)

107 Carmen GRĂDEANU (presedinte, Asociatia, Compania FaPt)

Viitorul Iaşului depinde de dezvoltarea infrastructurii culturale

„Periferic”, Festivalul Internaţional de Jazz „Richard Oschanitzky”, Festivalul Internaţional de Dans Contemporan „EuroDans”, Festivalul Internaţio- 1. În opinia mea, festivalul reprezintă un indicator nal de Teatru „Avram Goldfaden” al dezvoltării naturale, al vitalităţii culturale şi al ca- Festivalul Internaţional „NewJazz Festival” lităţii vieţii unei comunităţi, fiind una dintre manifes- Festivalul de Teatru Neconvenţional „ArtForum Fest”, tările importante care contribuie la dinamizarea şi nu în ultimul rând scenei culturale, la extinderea orizontului asupra la , evoluţiei formelor de expresie din diverse câmpuri culturale şi, nu în ultimul rând, la educaţia estetică, acestea fiind evenimente iniţiate de asociaţia pe care la formarea percepţiei critice a publicului şi la creş- o conduc şi care acopereau două nişe importante în terea consumului cultural. Din această perspectivă, context local şi naţional: cea a evoluţiei stilurilor din consider că „festivalul” nu este o noţiune uzată. Dim- jazz-ul contemporan şi cea a dezvoltării unor noi potrivă, „festivalul” chiar este o formulă necesară, forme de exprimare în teatrul actual. care poate stimula comunităţile cu vitalitate culturală Pe de altă parte, sectorul creativ şi cultural ieşean scăzută şi care poate contrabalansa pe timp scurt s-a aflat întotdeauna sub spectrul ostracizării, el re- lipsa unor strategii de dezvoltare culturală locală. găsindu-se doar ca anexă a politicilor publice deşi, Dacă privesc lucrurile din perspectiva fenomenului alături de educaţie, cultura este elementul vital şi una de festivalizare, indus şi creat de industria de entertain- dintre cele mai importante cărţi de vizită a unei co- ment, „festivalul” a devenit într-adevăr un clişeu. munităţi. Prin urmare, investiția administraţiei locale în dezvoltarea acestor festivaluri fiind modică sau 2. Excluzând contextul actual care pare dezarmant, chiar nulă, susţinerea lor nefiind compensată nici de Iaşul este predispus la festivaluri culturale, iar dacă mediul de afaceri local, s-a ajuns la dispariţia aces- evenimentele care s-au născut în urmă cu 10-15 ani ar tora, ele fiind înlocuite ulterior cu evenimente deri- fi beneficiat de susţinerea necesară, Iaşul ar fi fost zorii, sub nivelul standardului pe care organizatorii acum un oraş cu un cuvânt greu de spus la nivel naţio- din sectorul cultural au reuşit vremelnic să-l impună. nal şi, de ce nu, internaţional. Din păcate, în acest sens, Acum este dificil de apreciat ce festivaluri ar istoria Iaşului cultural e tristă şi paradoxală. putea recupera Iaşul din această perioadă pentru a Pe deoparte, organizatorii au conceput festivaluri le readuce în prezent, şi cred că un răspuns obiectiv care, prin structurăBienala şi conţinut, de Artă au poziţionat Contemporană Iaşul în nu poate fi găsit, decât în urma unei analize profunde avangarda culturală, multe dintre acestea fiind eve- a evoluţiei evenimentelor de acest tip de pe scena nimente unicat pe scena festivalieră naţională, iar aici culturală naţională. Altfel, impactul aşteptat prin re- m-aş referi la suscitarea lor poate fi pus în pericol de redundanţa

108 cu alte festivaluri, cu profil şi structură identice sau În ce priveşte finanţarea, ideal este ca un festival asemănătoare, care s-au dezvoltat şi au ajuns între cultural să aibă mai multe surse de finanţare. Princi- timp evenimente de referinţă, la nivel naţional şi palul susţinător al acestuia ar trebui să fie autoritatea chiar internaţional. locală, urmată de agenţii economici locali, apoi de mul- În ce priveşte istoria recentă, capitolul festivalu- tinaţionale, centre culturale şi ambasade (în cazul fes- rilor culturale ieşene are un conţinut modest. Cele tivalurilor internaţionale), atragerea de fonduri care au apărut în ultimii ani şi al căror profil are po- nerambursabile şi inclusiv autofinanţarea prin bilet. tenţial de a aduce plus valoare Iaşului sunt în număr În cazul festivalurilor asociate industriei de enter- redus, iar dezvoltarea acestora este compromisă de tainment, cred că ele trebuie organizate de antrepre- FILITanumiteFITPTI dificultăţiFIE organizatorice, de la cele finan- nori în domeniu şi finanţate din fonduri private. ciare până la spaţiile de desfăşurare. Dintre festivalurile organizate de instituţii aş reţine 4. Este o diferenţă foarte mare între festivalul de , şi , ultimul, deşi e un festival care divertisment, de tip Untold, asociat aşa numitei culturi şi-a atras multe critici, având ca element central edu- de masă, care facilitează publicului un consum fără caţia, are un potenţial„Perform” nebănuit„ElectroLive care poate fi Session” valorificat efort printr-o valorizare falsă a actului cultural, succe- „Cameraprin regândirea Plus”, structurii festivalului şi accentuarea sul şi utilitatea acestuia reflectându-se strict în plan caracterului său internaţional, iar din zona indepen- economic, şi festivalul cultural a cărui rentabilitate dentă aş reţine , şi economică este mult mai redusă, dar care produce ultimele două având componentă inter- efecte de nepreţuit: de la orientarea publicului către naţională, evenimente importante care au ca scop pro- selecţia de valori, prin educarea gustului artistic, până movarea artei contemporane din diverse domenii la creşterea nivelului de înţelegere şi conştiinţă care teatru, muzică şi artă digitală, arte vizuale, respectiv schimbă mentalităţi şi generează valoare socială. fotografie contemporană şi imagine dinamică. Sub acest aspect, cred că festivalul cultural ar tre- bui să fie, pe cât posibil, o marcă originală a unei co- 3. Observ că în ultimii ani mulţi cred că se pricep munităţi, să ocupe sau să creeze o anumită nişă, iar la cultură. Este complet greşit. De cultură ar trebui să succesul său constă în măsura în care reuşeşte, prin se ocupe profesioniştii din diversele câmpuri ale calitate şi durabilitate, să devină un pol sau un nucleu acestui domeniu. Prin urmare, realizarea unui festi- cultural. Prezentarea produselor artistice ale mo- val cultural este de competenţa acestora, respectiv a mentului din diverse câmpuri culturale, favorizarea instituţiilor de cultură şi a operatorilor culturali in- întâlnirilor dintre profesionişti, stimularea auto-per- dependenţi deoarece organizatorul, ca să poată plasa fecţionării şi a producţiilor artiştilor locali prin pu- evenimentul într-un anumit cadru conceptual şi de nerea lor în dialog cu artiştii din ţară şi străinătate, organizare, este necesar să aibă o perspectivă asupra dezvoltarea publicului și extinderea orizonturilor evoluţiilor din domeniu şi a scenei festivaliere, să culturale, toate acestea contribuie la creşterea capi- aibă o gândire creativă, cunoştinţe de management talului cultural al unei comunităţi şi implicit reflectă şi marketing cultural, şi, nu în ultimul rând, abilităţi utilitatea festivalului. de comunicare şi relaţionare.

109 5. Evaluarea viitorului cultural al oraşului nu se rală, dinamismul evenimentelor şi gradul de partici- poate face decât din perspectivă strategică şi, fără în- pare al publicului. Un oraş apatic, cu orientări con- doială, este o necesitate ca producţia de tip festival servatoare, care se trezeşte din letargie câteva zile pe să se regăsească în strategia de dezvoltare culturală perioada unui festival şi al cărui public nu este dispus a Iaşului. Însă, dacă e să analizăm ce se întâmplă as- să plătească un bilet, nu indică o calitate a vieţii atră- tăzi în oraşele europene, sau în oraşele din România gătoare pentru investitori. care s-au dezvoltat în ultimii ani, vom vedea că atrac- Iaşul trebuie să-şi reinventeze imaginea şi de tivitatea lor nu constă doar în capacitatea de a fi fes- aceea cred că viitorul său va depinde de dezvoltarea tive, ci în vitalitatea şi efervescenţa culturală care este infrastructurii culturale, care va contribui substanţial asigurată pe tot parcursul anului prin producerea la producerea culturii continue de către operatorii culturii continue. Aici trebuie canalizate energiile culturali, dar şi la realizarea unor evenimente de tip operatorilor culturali, mai mult decât în evenimen- festival. Acesta este obiectivul prioritar, iar pentru ca tele de scurtă durată, de tip festival. Iaşul să devină un oraş de destinaţie, politicile pu- De multă vreme se discută intens despre dezvol- blice nu trebuie să se mai limiteze doar la conserva- tarea economică a Iaşului, dar cultura nu a fost luată rea patrimoniului şi la susţinerea instituţiilor niciodată în serios ca factor major de realizare a aces- culturale de stat. Ele vor trebui să acopere un deficit tui deziderat. Ori astăzi, e cunoscut faptul că investi- evident al Iaşului şi anume orientarea investiţiilor în torii, pe lângă anumite facilităţi de care ar putea crearea unei scene puternice de cultură alternativă, beneficia, sunt interesaţi în primul rând de starea de care să poată asigura în primul rând producerea cul- sănătate a unui oraş, reflectată în efervescenţa cultu- turii continue.

Festivaluri care nu mai sunt – Iasi New Jazz

110 Adrian MURARIU (Event Manager)

Regresul survine din fragmentarea pe nişe de interes

1. Festivalul îl percep întocmai o întâmplare cul- ponsabilitatea de partener constructiv. Of, ce frumos turală autentică! E doar un termen digestiv, sonor și îmi sună. Finanțarea, mare marker roșu pe șevaletul econom, ce ia ștafeta după ceva încercări prea puțin echipei, e făcută în concordanță cu potențialul pro- implementate în rutina cetățeanului de nord-est, dusului. Îl vinzi cu ajutorul Europei, al vreunei Pri- concepte morgane precum performance, fusion, hap- mării, al companiilor ori cine mai știe cum vrei să pening, bienală; până și artă contemporană. riști, efortul depus îți va fi susținut de acele bombe 2. Au apărut idei pe rând, proiectate de indivizi sociale pe care ar trebui să-i ai ca ambasadori: ener- prin viziune și dorință de afirmare. Regresul survine gici, empatici, literari, încrezători, instruiți. din fragmentarea pe nișe de interes, lipsa de 4. Succesul unui festival poate fi speculat și înain- conștientizare a bunului intelectual și, mai impor- tea implementării, printr-un feedback cerut corect, tant, consumul cultural - un lucru mult mai usturător și în procesul de răspândire influențat de campanie, – pare că nu este o necesitate decât pentru o foarte prin diversitatea reactivității potențialilor consuma- îngustă pătură socială. Nu a existat un program-eve- tori. Per ansamblu, amintesc de modalitatea prin care niment puternic pe care să se sprijine aceste propu- se cere acest feedback, calitatea marketării, livrarea neri culturale, fiecare cu particularitățile sale, fiecare produsului de către parteneri, transferurile de auto- trebuind să se lupte pentru propria existență. Aș ritate realizate, eficiența în implicarea resurselor, sta- putea să le spun, în lipsa unui astfel de program cul- rea utilităților și de calitatea livrării produsului final tural susținut de comunitate, arte antreprenoriale. (ca: line-up și performanța spectacolului, calitatea Invers proporțional pentru aceste două veacuri, consumabilelor, livrarea informației, raportul cali- poate acum PR-ul și strategiile de marketing pot con- tate-preț al băuturilor și mâncărurilor etc.). Un festi- vinge omul să descopere la un festival noi forme de val este util comunității dacă va crește de la an la an, rumegare și să se autoproclame „goer”. prin îmbunătățirea experienței participantului, apor- tul cultural importat și dezvoltarea producției locale. 3. Cine ar trebui să inițieze, asta-i o întrebare tare mișto. Un forum educațional, un hub local de artiști, 5. Evenimente ar trebui să organizeze toate for- o grupă de studenți bine coordonată – d’accord! – mele culturale, de guvernare, sociale, antrepreno- contează întâi contextul „de ce”-ului. Ori, dacă e un riale. Dacă unul din evenimente se numește festival, task sau un jurnal de bord, poate decide soarta unui atunci ar trebui ca formele respective să fie zale, ast- brand. Categoric organizarea trebuie executată/ co- fel încât legătura dintre ele să coaguleze tot publicul ordonată de inițiatori. Mai mult, fiecare membru al din regiune iar dimensiunea capacității lor de echipei trebuie să se comporte ca o extensie organică performanță să dubleze posibilitatea de educare și a inițiatorului, însușindu-și viziunea acestuia și res- culturalizare în masă.

111 Cristian NEAGOE (Co-fondator, curator Street Delivery)

Cel mai important este ce lasă în urmă un festival

1. Nu cred că festivalurile vor deveni vreodată o sau designeri, s-au arătat sceptici că Street Delivery noțiune uzată, decâtThe în Machine cazul în Stops care și ideea de co- Iași va prinde în urbea voastră. Mi se tot repeta că munitate ar dispărea, înlocuită fiind de un individua- ieșenii nu obișnuiesc să iasă la evenimente urbane cu lism ermetic și feroce, cam ca în povestirea lui E. M. mulți oameni, că preferă să se bucure în grupuri res- Forster din 1909, . trânse, să își petreacă timpul liber în natură, cu prie- Festivalurile se întâmplă din dorința de coeziune tenii și familia. Spre surpriza tuturor, Street Delivery a unor comunități de interese. Dacă interesele astea Iași a adus pe stradă comunități creative dintre cele se întâmplă să fie culturale și să mai fie și autentice, mai diverse, din generații diferite, iar apropierea asta entuziaste și vitale, atunci sigur că avem toate nu a produs vreo ciocnire culturală, ci mai degrabă condițiile ca un festival cu adevărat relevant să lumi- un entuziasm fabulos al întâlnirii față în față – nu de neze și să hrănească existența unei comunități. Dar, la computer la computer, nu bară la bară, nu în mici ca în toate lucrurile, și aceste evenimente pot ușor să grupuri ermetice, ci chiar în agora, într-o recuperare se transforme în bâlciuri care hrănesc comunitățile superbă a spațiului public și a încrederii comunitare, doar cu caloriile goale ale divertismentului de într-o punere în dezbatere a problemelor orașelor și proastă calitate. întărire a societății civile pentru rezolvarea lor. Cred că în lipsa unor evenimente de genul acesta, 2. Nu m-am născut în Iași, așa că nu cunosc prea țextura socială se destramă mult mai ușor și oamenii bine istoria festivalurilor ieșene, cu atât mai puțin devin tot mai nefericiți și indiferenți sau chiar predispoziția orașului pentru astfel de evenimente. suspicioși unii față de alții. Cred că Street Delivery e Tind să cred că o comunitate atât de vibrantă precum o ocazie extraordinară să ne cunoaștem potențialul cea ieșeană nu are cum să nu se bucure de un festival comunitar. bine gândit și bine făcut, care ia în considerare ne- Alte festivaluri ieșene care mi-au reținut atenția voile și interesele cetățenilor orașului. și care îmi vin acum în minte: FILIT (o idee excelentă Ca fondator și curator al Street Delivery încă de care înțeleg că a fost deturnată politic), FIE (un acum 10 ani la București, am participat la prima mamut care, din punctul meu de vedere, folosește ediție a acestui eveniment la Iași și m-am simțit fan- mare parte din bugetul cultural al Iașului fără să-i tastic de bine. Cei mai mulți oameni cu care am dis- ofere mare lucru în schimb, în afară de garduri în cen- cutat înainte de prima ediție, de la directorul trul orașului, trupe pop și canibalizarea tuturor ce- Muzeului Literaturii din Iași până la grafferi, skateri lorlalte evenimente culturale care se întâmplă în

112 aceeași perioadă), Periferic (unul dintre cele mai in- 4. Cred că lucrul cel mai important este ce lasă în teresante evenimente de artă contemporană din Ro- urmă un astfel de festival, fie că e vorba de idei, de mânia, din păcate defunct la momentul în care scriu coeziune, de bucuria unei comunități, de adresarea acest text). unor nevoi sau de punerea în discuție a unor pro- bleme ale orașului. Divertismentul doar pentru 3. Cred că festivalurile trebuie să pornească de la satisfacția imediată, berea și micii și concertele cu firul ierbii, de la comunități sau „triburi” urbane, să muzică de calitate îndoielnică sunt doar pâine și circ. fie organizate cu consultarea acestor comunități și cu implicarea lor și să fie susținute atât din resurse pro- 5. Festivalul e doar o formă prin care poți aduce prii, cât și din cele private sau de stat, în măsura în împreună comunități, nu cea mai potrivită dintre ele care au relevanță publică. Cred că atât companiile, cât dacă dorința e de aprofundare, nu doar de conectare. și statul ar trebui să ofere platforme de susținere a Nu cred că trebuie organizate festivaluri doar de dra- unor astfel de activități, dar să nu intervină sau s-o gul sentimentului festivalier, ci cred că trebuie reali- facă în moduri cât mai non-intruzive în organizarea zată mai întâi o hartă a nevoilor și ofertelor culturale, și desfășurarea lor. Creativitatea și interesele a diverselor comunități și a modurilor în care se ma- comunităților se dezvoltă natural atunci când nu sunt nifestă ele. Abia apoi un operator cultural ar trebui impuse sau direcționate artificial spre scopuri poli- să-și pună problema dacă are rost să organizeze un tice sau exclusiv bazate pe profit. festival în jurul unui concept pe cât posibil original sau măcar autentic. Festivaluri care nu mai sunt – care Festivaluri Festivalul de Teatru Neconvențional de Teatru Festivalul

113 Teodor RĂILEANU (consultant europarlamentar)

Orice leu investit în cultură se întoarce înzecit

1. În primul rând, conceptul actual, contemporan 3. Legându-mă de răspunsul anterior, tendința de „festival” presupune ideea de aducere a unor este ca cel care dă banii să comande și organizarea nume mari dintr-o anumită arie artistică alături de unui festival; în contextul de față, finanțatorul prin- noi talente cu scopul clar de a „împinge” domeniul cipal, mai ales la Iași, este administrația locală. Dar cultural respectiv înspre dezvoltare și chiar avan- nu consider ca fiind productivă această ecuație orga- gardă. Pe scurt, un festival este vehiculul progresului nizatorică fiindcă resursele umane necesare pentru cultural. În niciun caz un festival serios, de amploare, organizarea unui festival de calitate presupun o spe- nu poate și nu trebuie să fie „uzat”! cializare și o experiență specifică pentru fiecare do- meniu artistic în parte. Nu cred că unul sau mai mulți 2. Nu cred în „predispoziția” unor anumite orașe funcționari ai unei primării, plătiți cu salarii minima- sau în lipsa acesteia la alte orașe. Personal, cred în liste (vizavi de necesarul de competență), se pot des- educarea publicului prin artă, deci argumentul unui curca în toate domeniile artistice să aducă numele public „avizat” destinat unui anumit festival aflat reprezentative pentru a da aerul de avangardă al doar în anumite orașe nu îl consider viabil. Pe de altă unui festival. Pentru o asemenea reușită este nevoie parte, apetența unor orașe pentru festivaluri de an- de specialiști care să se ocupe de festival, oameni vergură este dată de calitatea umană și educația po- ancorați în lumea artistică respectivă și cu multă liticienilor care administrează orașul și de influența experiență, contacte, relații. Însă astfel de oameni pe care oamenii de cultură o au în fața acestor costă și pe bună dreptate. Mai mult, consider că dacă administrații. Din păcate, în România administrațiile administrația locală este principalul finanțator, nu ar publice locale sunt în majoritate cei mai mari trebui să fie și principalul organizator al unui festival finanțatori ai actelor culturale. Este adevărat, în de succes. La ora actuală, din punct de vedere orașele mari, oamenii de afaceri și firmele potente fi- organizațional, calitativ și al eficienței, o fundație in- nanciar se implică în actele culturale. Însă, știm cu dependentă, dar susținută financiar de administrație toții, administrațiile pot „încuraja” interesele de și de mediul de afaceri poate fi soluția unui festival sponsorizare înspre cultură sau sport. de succes.

114 4. După cum am spus și la început, aș pune pe pri- 5. La ora actuală, în Europa, și se pare că și în mul loc noutatea, spiritul avangardist care duce la România, festivalul este principalul (dacă nu singu- inovație în cultură. Numele mari sunt capete de afiș rul) mijloc de a disemina masiv avangarda culturală. și atrag publicul, dar pentru un aer proaspăt și pen- Este modul în care tot ce este nou într-un domeniu tru a stârni pofta de cultură, numele noi dintr-un cultural este livrat publicului concentrat, în timp și anumit domeniu, potențialii artiști de viitor și care spațiu. Este, dacă vreți, „portalul” în care publicul vor deveni repere artistice, trebuie să fie aduși și poate vedea ceva nou, poate compara noutățile între alăturați „vedetelor”. Este singura cale spre „nou”. ele și, simultan, cu numele „mari”. Nu cred în succesul unui festival care aduce ve- Noi, ieșenii, deși ne place să ne considerăm „capi- dete expirate, în pragul „pensiei” talentului și care tala culturală” a țării suntem foarte în urmă la nivel adună mulți oameni la festival doar pentru a vedea de festivaluri de amploare. Dacă excludem Festivalul „mumii culturale”. Calitatea publicului și interesul lui Internațional de Teatrul pentru Publicul Tânăr (un de a investi în viitoare acte culturale este mai impor- succes european remarcabil, organizat de Teatrul tantă decât numărul mare de oameni care ajung la un Luceafărul) și FILIT (aproape îngropat politicianist), festival. Cred în cultura pentru mase, dar nu cred în practic în Iași nu avem festivaluri. Festivalul a da poporului ce crede că vrea. Publicul trebuie edu- Internațional al Educației nu îl încadrez în festivalu- cat cu tot mai multe acte artistice de calitate. rile serioase pentru că i-a lipsit până acum unitatea Un criteriu foarte important este continuitatea conceptuală, coerența și, evident, noutatea. În plus, a unui festival. Trăim într-o epocă a succesului imediat, suferit de boala cronică a organizării în pripă, cu per- de la prima ediție. Un festival adevărat și serios are sonalul suprasolicitat din Primărie. În rest, nimic se- un succes moderat la prima ediție, poate și la a doua, rios. dar sunt necesare (ca în orice investiție) măcar trei- Da! Este nevoie ca toți operatorii culturali ieșeni, patru ediții care să meargă „pe uscat” pentru a da mă- puternic sprijiniți financiar de mediul de afaceri și de sura seriozității organizatorice. Este adevărat, sunt autoritățile locale (fără imersiuni și pretenții organi- festivaluri care de la prima ediție au dat „lovitura” și zatorice) să se concentreze pe organizarea câtorva mă gândesc aici la FILIT. Din păcate au căzut testul festivaluri de amploare în Iași. Sunt costisitoare, este continuității, iar asta le știrbește nemeritat străluci- adevărat, dar orice leu investit în cultură se întoarce rea succesului inițial. înzecit. Sper într-un nou avânt al autorităților locale, în mai multă înțelepciune și în primenirea organiza- torilor „tradiționali” de festivaluri din Iași.

115 Cosmin VAMAN (muzician)

Acest oraş pare a fi predispus şi să construiască, şi să distrugă

1. Pentru mine festivalul ca întâmplare culturală să cânte și cum trebuie făcută promovarea este, evi- este o noțiune pe cât de actuală, pe atât de necesară. dent, falimentar. În schimb cei care conduc orașul, Accesul la evenimente și la noutățile vieții cultural- care au legitimitatea reprezentării și au și resursele artistice din orice domeniu este facil astăzi. Se pentru a sprijini un festival de anvergură trebuie să călătorește ușor, cărțile momentului din toată lumea își arate sprijinul fără echivoc. Declarațiile cu jumă- sunt la un click distanță, muzica la fel. Cu toate aces- tate de gură, răzgândirile și bețele în roate din culise tea, există un tip de energie pe care doar aducerea ne duc, din păcate, fix în punctul în care ne găsim oamenilor împreună o poate degaja. Întâlnirea, cu acum: nicăieri. farmecul ei, cu emoția și spiritul identitar pe care le poate crea, nu este la fel de ușor de reprodus de la 4. Dacă vorbim despre un festival „de masă”, cum distanță. sunt UNTOLD sau Electric Castle, rezultatul e ușor cuantificabil: a existat participare? Am reușit să pro- 2. Ferindu-mă de clișee de genul „capitala cultu- punem un eveniment original și care să fie relevant rală a României”, cred totuși că Iașul a păstrat în min- pentru oamenii din toată țara? Dacă în schimb nu tea și inima românilor vocația unui loc care poate vorbim despre un festival „popular”, ci de unul spe- aduce oamenii împreună, care poate coagula valori. cializat, pentru mine criteriul de succes este altul. A Avem un exemplu din istoria recentă a orașului. Un reușit acel festival să își afirme o identitate clară, ori- exemplu previzibil. Și cu cât e mai previzibil, cu atât ginală? Un spirit? Reușește să adune oameni care e mai revoltător să vorbim despre el la trecut. Este gândesc și simt la fel? Nu orice înșiruire întâmplă- inadmisibil ca Iașul să piardă FILIT-ul. Acest toare de evenimente poate da naștere unui festival oraș pare a fi predispus și să construiască, și să dis- bun, chiar dacă, luate separat, unele dintre acestea trugă. FILIT este certitudinea că se poate. Mai rămâne sunt valoroase. o variabilă care pune totuși probleme. Noi. 5. Alături de susținerea reluării FILIT, un festival 3. Fără îndoială, profesioniștii sunt cei care ar tre- de anvergură ar trebui să reprezinte prioritatea celor bui să preia frâiele organizării. Modelul liderului po- care conduc orașul. litic care știe și ce culoare trebuie să aibă afișul și cine

116 Oltita, VOLOVĂT, (consultant marketing cultural)

Egoismul nu are ce să caute în această industrie

1. Termenul festival a început sa fie folosit în cului. Din punctul meu de vedere, 80% din așa zisele exces. Cred că este în „trend” și orice adunare începe festivaluri din Iași asta fac. Din frică, din nesiguranță să se pretindă a fi festival, ceea ce este greșit și dimi- financiară, din lipsa de susținere privată, ajung să nuează de fapt adevărata putere a cuvântului. Nu am atragă publicul care nu le înțelege. Nu cred că este verificat dacă există o definiție a termenului, dacă etic să ofer numele festivalurilor care nu își definesc există un număr de oameni, de zile, de activități pe publicul sau strategia, în schimb țin să subliniez că îi care trebuie să le îndeplinești ca să te numești festival apreciez pe cei care, deși comunică global, știu cum dar autointitularea aceasta începe să fie greșită și să să mulțumească pe toată lumea când ajung la fața lo- mintă publicul încă din concept. Personal, cred că ar cului și știu cum să comunice cu un părinte și să îi trebui să existe un ghid al organizatorilor, un ghid de spunăKnow-how când este cazul să vină la festival și când este bun-simț a ceea ce faci și ceea ce pretinzi că faci ca să cazul să vină un tânăr cu gașca. știe publicul unde te încadrezi de fapt. Tocmai din lipsa educației organizatorilor culturali de pe piață, 3. -ul și experiența sunt chintesența

îmi consiliez clienții să renunțe la folosirea termenu- unui festival. Nu aș putea spune că organizareaskill ar tre- lui și să inventăm, dezvoltăm o denumire care nu pro- bui să fie privată sau publică, ci doar că este necesară mite „marele festival de muzică” și oferă „bâlciuri”. experiența, este necesară o echipă completă, este ne- cesar un responsabil de festival cu -uri organiza- 2. Publicul din Iași este divers și curios și dinamic. torice și de comunicare ieșite din comun. Tot în Îl iubesc, îl admir, îl critic, mă dezgustă dar vreau să sarcina lui revine să identifice oameni capabili, oa- îl educ. Tocmai istoria ne învață în ce direcții trebuie meni cu viziune, oameni dornici să aibă un impact în să dezvoltăm piața evenimentelor din Iași și tot ea ne comunitate. ghidează cum trebuie să nișăm aceste evenimente. În Cele două subiecte aduse în întrebare sunt de fapt era digitală, ai posibilitatea să comunici eficient cu strâns legate între ele: organizarea și finanțarea. Ca publicul țintă al festivalului. Dar ce faci când nu știi să fac o completare cu referire la echipa de organi- să îți definești publicul, când nu ești sigur de reacțiile zare, aceasta trebuie motivată și financiar. Cele mai oamenilor, de numărul de participanți și alegi să co- multe evenimente din Iași sunt organizate cu ajutorul munici haotic și către toata lumea? Atunci greșești și voluntarilor, care, adevărat, sunt o resursă excelentă o să îți sacrifici munca prin testarea pieței și a publi- doar că nu trebuie să rămână și principala resursă.

117 feed- Este necesar să se formeze o echipă matură, o echipă backmis sau am fost dezamăgit, aș mai veni la următoarea motivată și o echipă vizionară, chiar dacă asta implică ediție, mi-aș dori să crească regularitatea acestui eve- costuri. niment? Ar trebui să existe un chestionar de Al doilea subiect abordat în întrebare, respectiv , aplicat celor care au fost la festival și care să te finanțarea, este destul de sensibil. Până să colaborez ajute să înțelegi exact unde și ce trebuie să îmbu- cu unele organizații, nu înțelegeam de ce să se opteze nătățești și ce a fost apreciat și ar trebui să fie laitmo- pentru un parteneriat cu comunitatea publică și nu tivul festivalului. să se vândă evenimentul firmelor. În încercarea de a discuta cu managerii am sesizat o lipsă totală de 5. O mică parte din răspuns se regăseșteknow-how la prima educație, de segmentare și de înțelegere a propriului întrebare. Aș recomanda inițierea unui grup al celor public țintă și dacă acesta se găsește au ba la eveni- care organizează evenimente, aș recomanda o mentele în cauză. Managerii ieșeni nu sunt capabili susținere reciprocă și o împărtășire a -ului, să vadă o oportunitate de comunicare într-un festival aș recomanda un ghid și, mai mult, o implicare multi- și, din aceste motive, organizatorii ajung să colabo- festivală, indiferent dacă este festivalul tău sau nu. reze în proporție de 80% tot cu instituțiile publice. Egoismul nu are ce să caute în această industrie, nu Nu este normal, nu este sănătos din punct de vedere există concurență decât pentru cei care nu știu să își financiar, pentru că proporțiile ar trebuie să fie exact segmenteze publicul și pentru cei care fură idei de la invers: 80% susținere privată și 20% susținere pu- alte evenimente, așa că mi-aș dori ca înaintea dezvol- blică. tării orașului Iași în ceea ce privește evenimentele, să se formeze o comunitate ce se susține reciproc. Ope- 4. Depinde, răspunsul este mereu „depinde”. Vor- ratorii culturali ar trebui să discute, să creeze un plan bim de evenimente care vând bilete? Vorbim de cri- lunar/ săptămânal cu ce evenimente sugerează și să teriile organizatorilor sau de cele ale publicului? Ca dinamizăm împreună această piață a evenimentelor să nu ne amăgim cu apă de ploaie, pot indica un cri- care este într-o transă comunist-tradițională și cu teriu care, clar, nu este corect: buzz-ul și like-urile din sumbre umbre de „wanne be cool”. online. Festivalul se ține offline și acolo trebuie orien- Nu cred că trebuie să renunțe la „festival” dar tate și o parte din acțiunile de promovare. Pentru un poate să își aleagă mai atent ce transmite acel eveni- eveniment cu bilete, realitate este la sfârșit, când se ment și poate îi găsesc o altă formă. Mi-aș dori să scade investiția și rămâne un câștig. Pentru un eve- existe doar festivaluri în adevăratul sens al cuvântu- niment cu parteneri, succesul este zâmbetul și lui, cu impact și de care să se scrie și în The Guardian mulțumirea partenerilor, pentru un eveniment cul- sau The New York Times. tural gratuit mulțumirea este creșterea notorietății artiștilor. Cum cuantifică totuși consumatorii? Sim- plu, m-am simțit sau nu bine, am primit ce mi s-a pro-

118 Andreea Giorgiana MARCU

Alecu Beldiman – vedetă literară a Iaşului

1. Alecu Beldiman (1760-1826) – profil de cărturar

Cel mai productiv traducător moldovean din jurul anului 1800 a fost Alexandru (Alecu) Beldiman, des- pre care contemporanul său Dimitrache Pastiescul spunea pe drept cuvânt că „a murit cu condeiul în mână” (Ursu 1986: 116). Alecu Beldiman s-a născut la Iași sau la Huși în 1760 și era fiul marelui vornic Gheorghe Beldiman. Se înrudea, prin mama sa, cu Enache Kogălniceanu, iar prin cea de-a doua soție cu Costache Conachi. Ca- riera administrativă a început-o în 1785, ocupând di- verse funcții: la 25 de ani – ceauș, la 29 de ani – serdar, la 34 de ani – paharnic, la 35 de ani – ispravnic de Neamț, la 40 de ani – pârcălab de Galați, la 55 de ani – agă de Hârlău, la 58 de ani – postelnic, iar la 59 de ani – ispravnic de Iași (Piru 1970: 208). Om instruit și adept platonic al luminilor, Beldiman a tradus pentru „îndeletnicirea patrioților și spre podoaba limbii românești”, cum se exprimă el însuși, spre „procopsirea neamului românesc”, cum afirmă editorul său de la Buda, Zaharia Karcaleki. 2. Alexandru Beldiman ca autor original În vreme ce opera originală, redusă în esență la proză rimată și la un mic număr de poezii lirice, Stihuri făcute la Tazlău în vremea închi- apare anacronică, plasându-l înOdiseii lumea literară veche, derii mele acolo, anul 1824, aprilie 20 tălmăcirile (din Voltaire, Florian, Abatele Prévost, Scrierile originale aleCronicele lui Alexandru României Beldiman sau Metastasio, Régnard, Gessner, Ducray-Duminil ș.a., suntLetopisețele puține: Moldovei și Valahiei precum și prima traducere a direct din limba , în volumul greacă a lui Homer), având alți indici valorici se inte- Mihail Kogălniceanu, grează noii mișcări culturale iluministe. , III, București, 1874;

119 Tragodiea, sau mai bine a zice jalnica Moldovei întâm- plare după răzvrătirea grecilor 1821

Buciumului 1979: 97) denotă o „predilecție neoclasică pronunțată, Român , păstrată în 23 constând în jugularea expansiunilor lirice, conceptua- de manuscriseEterie, sauși publicată jalnicele înscene același prilejite volum, în Moldavia a fost ti- lizare, moralism și o puternică tendință satirică”,Alt stih aldupă lui dinpărită răzvrătirile la Iași în anul grecilor, 1861, prin la tipografia șeful lor Alexandru Alecucum menționează Beldiman. Gândul Paul Cornea. cu dureri: Ipsilanti,(Iași) venit de din către Rusia banul la șianul cavalerul 1821 Alecu Balica, AmReproducem pierdut sufletul după meu manuscrisul și încă tot mai 2,189 trăiesc, de la cu titlul Tragodiea… B.A.R.,Lacrămile o poezie sunt purtând destuli la mențiunea acest fulger ceresc. (Paraschiva)* acum este în sânul unui mormânt. . Considerată opera sa reprezentativă, urmărește cro- Să poati, Doamne, să fiu fără dânsa pe pământ? nologic întâmplările care au avut loc la 1821, în Ceriule nemilostive, a ta pravilă îi cumplită, Moldova, odată cu intrarea eteriștilor. Relatare a unui Fără voia mê mă țâni într-o viiață așa urâtă. martor al evenimentelor,Tragodiea… lucrarea are mai ales o va- Pentru ce să nu fiu volnic să m-arăt cu cunoștință loare documentară. Cuprinzând 4266 de versuri a La iubirea Paraschivii, cê cu râvnă și credință? câte cincisprezece silabe, cu ritm trohaic și rime mas- Pentru ce să mai trăiesc în dișărturile lumii? culine perechi, este precedată, ca în poe- Au pisămni ca să fiu priveliștii mâhnăciunii… mele clasice, de o invocație. Prezentând Eteria într-o Mângâierea vieții meli, (Paraschiva)* strălucită, lumină total defavorabilă, opera lui Beldiman cu- Tragodiea… Cum di mi-ai lăsat în suflet o săgiată așa prinde elemente de burlesc și satiră. Portretele per- cumplită? sonajelor sunt sumare și caricaturale. Tonul de Câtă bucurii îmi dă iubirea ta cê curată! relatare familiară face ca să aparțină mai Îndoit oftez acum, știindu-te dipărtată. mult cronicilor versificate, a căror fază de sfârșit o re- Doamne, Doamne, acum vidê-ți cumpănirea ta prezintă. Cu toate imperfecțiunile, ea a contribuit, prin larga-i răspândire, la întreținerea unei atmosfere cê driaptă, propice literaturii. Înainte de a fi tipărită, lucrarea a Ce mă țâni pe mini viu, când pe dânsa circulat în numeroase manuscrise, dintre care unul a o văd moartă. aparținut succesiv lui Nicolae Bălcescu și lui Gândurilor** amărâte, dorirea ce mă omoară, Îndoiți, dacă să poati, arzătoarea voastră pară, StihuriAlexandru alcătuite Odobescu. de răposat postelnic Alecul Beldiman BeldimanScrieri este literareși autorul inedite unora (120-1845) dintre primele Faceți acest agiutoriu doririi inimii meli! meditații poetice din literaturaAsupra română. lumei, Culegerea Pentru om, de De la voi [eu] nu cer altă decât așa mângâieri, Pentru dușmanul omenirei , Ca cu un cias înainte să fac traiului schimbare, în volumul , publi- Să mai văd pe (Paraschiva)* în viața cê viitoare. cată la București în 1981 ( f. 82v.-83r. etc.) „influențate de pre- romantism și având asemănări cu poeziile lui Barbu Paris Mumuleanu, pe care le preced în timp” (DLR B.A.R., Ms. 2.189,

120 3. Alecu Beldiman ca traducător Der Tod Abels La mort d’Abel Tragodiaproză tălmăcită lui Orest după Solomon Gessner ( Traducerile lui Alexandru Beldiman sunt răspân- ), tradusă prin intermediarul francez datorat lui dite în numeroase exemplare. După trecerea câtorva Wille și TurgotIstoria din lui 1759 Numa ( Pompilie, al doilea), iar încraiu 1820, al decenii, „traducătorul se vede obligat să-și reia opera Romii, , după Voltaire, prima tălmăcire la deformată de copiști și să o refacă” (AnghelescuOdiseea noi a unei piese voltairiene. Romanul pastoral al lui 1971: 94). Astfel, în aproximativ 40 de ani, Alexandru Florian, Beldiman traduce șiMilosârdia răspândește lui un Tit, număr Artaxerxu impresio- Învățăturăa fost tipărit sau la povățuire Iași în două pentru volume facerea în 1820, pânii Hosroisnant de opere, creând o întreagăMenegmii literatură: sau frații cei de ge-lui ceidupă de ceobște îl mai tradusese o dată în 1796, în București, mineHomer (înainte de Barac,Tragedia care lui tălmăcea Orest prin inter- Ioan Cantacuzino. Într-un alt registru valoric se în- Istoriamediar cavaleriuluimaghiar), de Grie și a iubitei sale Manonși scriu: Călătoria lui Cocs în Rusia (Travels into Lesco de Metastasio,Numa Pompilie Moartea Poland, Russia,(Iași, Sweden 1818), andtraducere Denmark, a versiunii 3 vol., London,grecești lui Avellui Régnard, Alexii sau căsuțade în Voltaire,codru 1784-1787realizate de de D. WilliamSamurcaș Coxe) după cartea germanului Chr. A. Rückert și Voyage de Prévost, de Florian, en Pologne, Russie, Suède, Dannemarc după Gessner, de , tradusă în 1824 prin in- Ducray-Duminil etc. O activitate atât de „prodigioasă termediul variantei franceze a lui P. H. Mallet ( este posibilă numai datorită conștiinței clare a , Génève, 1786). necesității unui asemenea act de cultură, ea presu- Milosîrdia lui Tit pune cu siguranță o idee înaltă despre rolul literaturii 3.2. LaManuscrise clemenza di Tito , Artaxersu Hosrois și dorința de a o crea în românește” (ibidem, p. 101). Alte numeroase traduceri, păstrate în manuscris, Beldiman „a fost un traducător înzestrat și totodată Menegmiipornesc de lasau cei frațiimai diverși cei de autori: gemine Les pasionat” (DGLR 2004: 476), a tradus în special piese (1784,Ménechmes ou les jumeaux) Tragediași lui Saporare de teatru și romane, contribuind la familiarizarea ci- la bază variante grecești ale teatrului lui Metastasio; titorilor cu aceste specii. Din literatura secolului al Istoria cavalierului de Grie și a iubitei(1803, sale Manon XVIII-lea îl atrăgeau în mod deosebit scrierile neocla- Lesco ) și sice cu morală evidentă, pe care el, ca traducător, a sunt tălmăcite dinIstoria Régnard. lui Raimund reliefat-o totdeauna și în preacuvântările sale. Raymond et Marianne, nouvelle por- tugaise(ms. 193 de la B.A.R.) esteLe décameron celebrul roman françois al 3.1. Texte tipărite Abatelui Prévost; reprezintăElisaveta, tra-sau Cunoașterea limbilor greacă și franceză, ca și o ra- ceiducerea surguniți nuvelei în Siberia cordare la spiritului epocii, îl îndrumă pe Alecu , cuprinsă în volumul La Fille de Beldiman spre o vastă Moarteaactivitate lui de Avel traducător, „ge- l’exiléal lui Louis ou huit d’Ussieux, mois en deux apărut heures în 1774;Alexii sau Căsuța nurile sale predilecte fiind epopeea, tragedia și ro- (1815, transpune în limba ro- manul” (Piru 1970: 209). La Tipografia Crăiască de mână piesa lui Guilbert de Pixerécourt, la Buda apare în 1818 , pastorală în );

121 din codru Alexis obraz facere schini ou la maisonette dans le bois , aparținând genului pastoral, trimite la ro- din ms. 1818 apar aceiași termeni specifici teatrului: manul lui FrançoisOdiseii Guillaume Ducray-Duménil ( „personaj”, „act” și Ahileu„scenă”, la ostro- ca în ). vulcele Sirului două drame ale lui Metastasio traduse de Al. O mențiune aparte se cuvine însă încercării de ro- Beldiman în anul 1784, Despina Ursu a presupus că mânizare a , prima ei traducere directă din traducerea din anul 1783 a comedieiIstoriei lui Alțidalis limba greacă. și a Zelidieia fost făcută tot de Alecu Beldiman (Ursu Tragodia lui 1960: 72). Lentor3.3. șiTraduceri a iubitei obscuresale Arzili (1818) Istoria Traducerea în limba română a lui TarloAlteori, și atextele prietenilor alese luide AlexandruIscoditoriul Beldiman lucru- sunt , roman al scriitorului francez Vincent obscurerilor omenești (DSR 1995: 256),Istoria precum: lui Zetmis și a Elvirei Voiture, constituie obiectul unui valoros studiu de is- , romanul torie literară datorat lui N. N. Condeescu. Primele trei (1787), copii ale traducerii românești a acestui roman da- Ammorven și Zallida(1818) și , tează din anul 1783 și se păstrează la BAR, în urmă- nu li s-a identificat încă autorul. Tot Beldiman este toarele manuscrise: 343 – copiat de Alexandru traducătorul romanului scris de Moses Gaster, Ciohoranul, 3583 – fără mențiunea copistului și 5545 Ahileu, roman la ostrovulchinezesc Sirului de pi limba – scris, din porunca banului Gheorghe Beldiman. Alte franțuzească. Tom al doilea. În Iași, la anul de la Hs. copii ale traducerii se află la BAR, în ms. 1337 (datat 1820 (ms. 1224 de laAchille B.A.R.) in cf. Sciro Ștrempel 1967: 320. 1805) și în ms. 4246 (datat 1799). După ce arată că Textul intitulat repre- traducerea românească s-a făcut din limba franceză zintă traducerea, prin intermediar grecesc, a come- (în secolul al XVIII-lea au apărut mai multe ediții ale diei lui Metastasio, . Cea mai veche acestui roman), N. N. Condeescu subliniază faptul că copie a acestei traduceri se păstrează în ms. 1818Achille de valoarea ei „e sporită – cum am pomenit în treacăt la inla SciroBAR, datată pe 5 septembrie 1783. Alte copii ale început – prin prezența unei concluziuni neexistente acestei prime traduceri românești se află în ms. 306 în edițiile franceze ale operelor lui Voiture și care și 4747 de la BAR, ambele nedatate. Comedia bineînțeles nu e nici cea a lui Des Barres”, pe care o nu a fost inclusă în cele două volume selective consideră „superioară celei a lui Des Barres și mult din teatrulAchille lui in Metastasio Sciro traduse din neogreacă și mai suportabilă la citit”Întîmplările (Condeescu lui Ismin1931: și 22). Ismeniei publicate la Veneția, în anul 1779, care cuprind doar În anul 1945, D. Popovici a identificat, în ms. 4246 șase drame.Ahilefs Prima la Schiro ediție a traducerii grecești a co- de la BAR (datat 1799), traducerea în limba română mediei a apărut abia în 1794. Probabil a romanului pastoral după ea a făcut Iordache Slătineanu traducerea inti- al scriitorului Εὐστάθιος seu Εὐμάθιος tulată , publicată la Sibiu, în anul Μακρεμβολίτης (EustathiusLes amours sau Eumathius d’Ismène et 1797. Ca atare, traducerea românească din 1783 a Macrembolites), pe care Pierre-François Godard de acestei comedii a fost făcută după o copie manuscrisă Beauchamps (1689-1761) l-a tradus în limba fran- a versiunii neogrecești. Observând că în traducerea ceză, în anul 1729, sub titlul

122 d’Isménias

. Identificarea s-a făcut pe baza asemănării dar nici măcar în mintea mea am pus, a da în lumină titlurilor pentru că nu a fost găsit originalul grecesc vreun lucru vrêdnic de vedêre” și în final, simțin- sau traducereaAhileu franceză la ostrovul (Popovici Sirului Istoria1945: 129).lui Alțidalis du-se mândru că a reușit să o traducă: „Mare bucurie și aDovada Zelidiei că acesteÎntîmplările ultime treilui Ismintraduceri și Ismeniei românești au sâmţit sufletul mieu văzând a să isprăvi tomul anonime făcute în Moldova la sfârșitul secolului al întâi şi a întra al doilea în tipariu”. XVIII-lea ( , Beldiman se afla în fața unor cuvinte pe care tre- și ) îi buia să le redea exact, a unor construcții cărora tre- aparțin lui Alecu Beldiman o constituie identitatea buia să le găsească echivalentul în română, fraze care limbii4. Arta lor cuși tehnicalimba traducerilor traducerii la cunoscute Alecu Beldiman lui Alecu erau logic construite și pentru traducerea cărora ve- Blediman, din aceeași perioadă sau de mai târziu. chiul tipar nu avea claritatea necesară. Totuși, după cum afirmă și Pompiliu Eliade, Beldiman recurge la modelul său: „1. este nevoit să-și sfârșească fraza Începutul secolului al XIX-lea reprezintă un veri- acolo unde o sfârșește și Florian și să fie mai mult sau tabil moment distinct al literaturii române. A fost „pe- mai puțin corect și logic […]; 2. nu folosește în tradu- rioada evoluției și eliberării universului structural ceri toate cuvintele Bibliografiegrecești, turcești și slavone […]” specific literaturii de aria neomogenă și policromă a (Eliade 2006: 275). scrierilor culturale anterioare” (Grecu 2010:11). De A. Izvoare și lucrări de referință asemenea, a fost o ruptură de lumea culturală prece- Preroman- dentă, determinată de radicala schimbare a societății tismul românesc (până la 1840), românești, proces accelerat de occidentalizare și li- beralizare, modificarea limbajului literar prin cone- Anghelescu 1971: Mircea Anghelescu, Istoria lui xiunile lui cu stilurile europene, ca un aspect Numa Pompilie, al doilea craiu al RomiiEditura Minerva, instituțional de cultură. București. Istoria lui Cunoscând limba franceză, Alecu Beldiman a dat AlțidalisBeldiman și a Zelidiei, 1820: unulAlexandru din primele Beldiman, romane franceze mai multe traduceri pentru a ajuta la „împodobireaIstoriei lui în limba română , (I-II), Iași. Numalimbei Pompilie, românești” al doilea (DA 2003: craiu 68).al Romii Traducându-l pe Candeescu 1931: N. N. Candeescu, Florian, Alecu Beldiman s-a simțit destul de des pus Influența franceză în încurcătură, mărturisind în prefața asupra spiritului ,public în Analele din România. Academiei Originile. Române, Studiu Me- : „Nenumăra- moriileasupra stării Secțiunii societății literare, românești seria III, în tomul vremea V. domniilor tele greutăţi ce-am întâmpinat, glasul obştii că iaste fanarioteEliade 2006: Pompiliu Eliade, cu neputinţă a scrie ceva întru o limbă necanonisită şi lipsită de tot meşteşugul grammaticesc mă adusêsă la deznădăjduire, dar puind în mintea mea că toate , traducere din franceză de Aurelia sunt supuse sârguinţii şi despre altă parte că nici un Dumitrașcu, Ediția a III-a integrală și revizuită, Insti- început nu poate fi cu desăvârşire, apoi nu m-am fălit, tutul Cultural Român, Editura Humanitas, București.

123 Stilul marilor scriitori români ai secolului al XIX-lea Dicționarul scriitorilor români. A-C Grecu 2010: Elena-Alina Grecu, Maria Grecu,Portrete folclor al Universității „Al. I. Cuza” Iași, București, p. istorice , Editura 96-97. Paralela 45, Pitești. Istoria literaturii române. DSR 1995: , co- EpocaIonnescu-Gion premodernă 1894: G. I. Ionnescu-Gion, ordonare și revizie științifică de Mircea Zaciu, Marian , Editura Librăriei H. Steinberg, Bucuresci. Papahagi, Aurel Sasu, Editura Fundației Culturale Piru 1970: Al. Piru, La littérature rou- Române, București,Andreea Giorgiana p. 255- 256. Marcu este beneficiar maine à l’époque des, lumièresvol. II, ediția a II-a revizuită, al Programului de Burse „Junimea” şi Rezidenţe Editura Didactică și Pedagogică, București. de cercetare ştiinţifică privind istoria Popovici 1945:Catalogul D. Popovici,manuscriselor românești şi viaţa culturală a Iaşului, , Sibiu, p. 129. ediţia a III-a, 2016 Ștrempel 1967: G. Ștrempel,Din istoria Fl. Moisil,terminolo- L. gieiStoianovici, românești privitoare la teatru: act, comedie,, vol. dramă,IV, Editura personaj, Academiei, scenă, București. tragedie Ursu 1960: Despina Ursu, Traduceri necunoscute din tinerețea lui Alecu Beldiman , în revista Limba Română, IX, nr. 2, p. 72. Ursu 1986: N. A. Ursu, B. Dicționare , în revista Limba Română, XXXV,Dicționar nr. 2, p. – 116-126. Antologie de istorie și teorie literară

DA 2003: , coordonatorDicționar Iurie biografic Colesnic, al alcătuitor literaturii Lora ro- mâneBucătaru, (A-L) ediția a III-a revăzută și adăugită, Editura Museum, Chișinău,Dicționarul p. 68. general al literaturii ro- mâneDBLR 2004: , vol. I, Aurel Sasu, Paralela 45, p. 151. DGLR 2004:Dicționarul literaturii române de la ori- gini până, Academia la 1900 Română, Editura Univers Istoria lui Numa Pompilie Enciclopedic, București, p. 476. DLR 1979: , Academia Republicii Socialiste România, Institutul de lingvistică, istorie literară și tălmăcită de Alecu Beldiman

124 Diana BLAGA

Al.O. Teodoreanu, teoria din spatele operei

Perioada interbelică este profund marcată de anii rioada războiului și evenimentele din 1918 au cu atât războiului, de consecințele pe care aceștia le-au adus mai mare însemnătate cu cât constituie concretizarea în plan socio-cultural, determinând schimbări atât la unei tranziții ce a început la cealaltă unire, a Princi- nivelul mentalităților, cât și la cel al funcționării patelor, în 1859, când s-a stabilit capitala la societății. Din punct de vedere mentalitar, problema București. Atunci a început mutarea Centrului politic este destul de vastă, prezentând manifestări dintre spre noua capitală. Capitala moldavă rămâne, însă, cele mai diverse, dintre care multe își găsesc locul în un focar al culturii prin activitatea Junimii și, mai târ- literatura epocii. Primul Război Mondial nu a însem- ziu, a cercului din jurul „Vieții Românești”. Mirajul ca- nat doar reușita Marii Uniri, ci și modificarea pitalei va cuprinde și lumea culturală în timp, însă, sensibilității sociale, ceea ce a determinat conturarea deocamdată, Iașul încă reprezintă un punct central în rândul unor oameni de cultură a unui soi de nos- pentru viața literară românească a epocii, prin talgie după o lume apusă, o lume caracterizată de un acțiunea „Vieții Românești”. modernismulanume aristocratism retro spiritual și cultural. Este feno- O altă modalitate prin care unii oameni ai culturii menul peAdela care îl surprind romaneleLa Medeleni interbelice carac- încearcă să facă față degradării spirituale a lumii în 1 terizate prin Craii ceea de ceCurtea-Veche Paul Cernat numește care trăiesc este prin abordarea subiectelor din per- și în care se încadrează opere spectiva comicului. Acesta, în calitate de categorie es- precum lui G. Ibrăileanu, de Ionel tetică, dar şi ca stil de viaţă, este preferat în situaţii Teodoreanu, ai lui Mateiu de criză, sentimentul de inadaptabilitate într-o epocă Caragiale ș.a. Astfel de romane caută să reînvie prin și într-o societate față de care individul apare ca fiind paginile lor atmosfera și stilul de viață ale unei epoci anacronic reprezentând o astfel de situație. Chiar în de fincare de autorii siècle lor sunt despărțițiantimodernilor prin ceea ce a în- cazul celor mai sus menționați este vorba despre o semnat Primul Război Mondial. Această atitudine criză a temperamentului supus unui context socio- abordată într-o perioadă în care atmosfera este mo-una cultural în care acesta nu se regăsește. Această pre- 2 dedernii care nueste se specifică împacă mai deloc cu Timpurile, în sensul misă este în mod egal valabilă atât pentru datmoderne cuvântului de Antoine Compagnon . Astfel, con- antimodernii a căror nostalgie prinde glas în rându- form teoreticianului francez, antimodernii ar fi „ rile romanelor de atmosferă, cât și pentru cei care 3 preferă o viziune ludică asupra crizei, prin tratarea ” , cu alte cuvinte, acei oameni de cultură ei din perspectivă comică. Aceasta din urmă presu- stăpâniți de nostalgia după o epocă trecută pe care pune opțiunea pentru o mască (sau o serie de măști), încearcă să o retrăiască prin scris. Pentru Iași, pe- care împiedică, la o primă analiză, trădarea oricăror

125 sentimente nostalgice sau a oricărei implicări mai Păstorel este guvernată de comic, ci acesta repre- 6 mult decât superficiale în miezul problemei. Acest zintă, în cazul său, un stil de viață, reflectă o viziune fapt a determinat ca autorii de opere încadrabile co- asupra vieții. Drept dovadă stă corespondența sa , micului să fie fals categorisiți de către criticii pedanți care, deși vizează probleme personale, poate fi cu ca fiind lipsiți de seriozitate, superficiali, ajungân- ușurință alăturată operei literare, fiind predominant du-se la o împărțire nedreaptă a genurilor literare și caracterizată de acea jovialitate specifică, pe care a autorilor lor: conform acestora, ar exista genuri mi- G. Călinescu i-o atribuie celui mai mare dintre nore și genuri majore, respectiv autori minori și au- frații Teodoreanu. La o trecere în revistă a speciilor tori majori. Această prejudecată a persistat îndelung literare cultivate de Al. O. Teodoreanu, nu este greu în istoria literaturiicultura române râsului (la o gravanaliză universală de observat că toate acestea sunt mostre de literatură a literaturii, s-a constatat că nu toate literaturile „scurtă”: poezii, cărora le subsumăm și epigramele, 4 naționale au această problemă: poporului român, se schițe, nuvele și să nu omitem, desigur, publicistica pare, îi lipsește „ ” ). Astfel, s-a (unde includem și activitatea de cronicar gastrono- ajuns în zilele noastre ca autori precumTeorie G. Topîrceanu a secun- Hroniculmic). Chiar măscăriciului și opera care Vălătuci-a asigurat un loc în rându- darului,sau Al. O. Teodoreanu să fie ori vag (sau chiar deloc) rile scriitorilor interbelici cu o influență și im- cunoscuți, ori receptați ca autori de raftul al doilea. portanță indiscutabile pentru literatura română, Virgil Nemoianu este cel care, în a sazona secundaru- Hronic , poate fi încadrată lui și cu ajutorulsusține faptulstrategiilor că accesul indirecte la ceea ce este con- prozei scurte, ea fiind constituită dintr-o serie de po- siderat ca făcând parte din sfera principalului și a vestiri, care, deși unitare, pot fi analizate și individual. 5 esențialului este înlesnit doar prin „ Prin , de altfel, Păstorel manifestă ambele ” . Prin urmare, direcțiiromanelor de rezistență retro în fața degradării spirituale a aplicând aceasta în cazul de față, putem deduce că epocii: pe de o parte, nostalgia la nivelul situării eve- adevărata problemă, criza individului în sine, poate nimentelor într-un timpromanul apus, lui care Păstorel îl plasează vădește în orân- in- fi scoasă la iveală prin intermediul literaturii, ba chiar tensădul nostalgie după, însă «epicureismul» o nostalgie după gastronomic, un stil de mai mult, prin acele zone secundare, marginal(izat)e bahicviață trăitși senzual cu intensitate, care ar fi ladefinit modul Moldova epicureic, «boierilor într-o ale sale, în mod indirect (de pildă, prin adoptarea deMoldovă altădată» prosperă („ unor măști, prin asumarea unor roluri, lucruri speci- 7 fice literaturii de factură comică). Îl menționam printre acei autori nedreptățiți de ” ); pe de altăretro parte, comicul identificabil istoria literară pe Al. O. Teodoreanu (Păstorel). Acesta la nivelul registrului, al tonalității. Considerându-l și a ajuns în atenția publicului cititor în special prin epi- pe el un antimodern,antimodernii deși este nu diferitse reduc ca toțistructură la un tipde gramele sale, unele de o valoare indiscutabilă, altele unic,ceilalți pentru nostalgici că libertatea de tip face, exemplificămparte din crezul una lor din- spontane, care au prins la public fără ca în intenția tre concluziile la care a ajuns inițiatorul conceptului, 8 autorului lor să fi intrat perpetuarea și durabilitatea, și anume că „ lucru explicabil prin faptul că nu doar opera lui ” .

126 secundarului

Opțiunea lui Al. O. Teodoreanu pentru forme lite- împărtășește această atitudine și pledeazăÎmi dați pentru voie: rare din zona (de la registrul comic la condiția umoristului în fața publicului, susținândȘi asta e, in-nu literatura „scurtă” și la subiecte din zona cotidianului, văversa supărați, proporționalitate cu totul altceva. dintre Zeflemeaua seriozitatea nu umoristu- e, în ul- a banalului) nu reprezintă o situație aleatorie sau ba- timălui și analiză, cea a abordăriidecât o chestie subiectului: de „ zată pe criteriul facilității. Dimpotrivă. Ea are la bază zeflemeauaEa nu-i săserioasă, fie neserioasă, nu zeflemistul. după cum zeflemis- credințe literare bine susținute și motivate.Tămâie Aceste și tul să fie serios. Foarte serios. Cât mai serios otravămotivații pot fi extrase atât din literatura lui Păstorel, adaptare a formei la 9 cât și din articole ocazionale, unele dintre cele care fond. trebuie au fost introduse ulterior în volumul trebuie ” . . Ceea ce este esențial e faptul că ele reflectă, Acest aspect ce ține de analiza comicului îl regăsim implicit sau explicit, concepții despre literatură bine la toți marii teoreticieni ai genului. Al. O. Teodoreanu încetățenite în conștiința sa creatoare. Vom urmări însuși a oferit chiar scurte definiții celor două forme în cele ce urmează o identificare a acestora și o ana- ale comicului care și-au pus în modHumor considerabil = inteligență am- liză a profilului unui scriitor conștient de postura și +prenta sentiment asupra operei sale: umorul și ironia. Astfel, de misiunea sa, un scriitor care nu are, totuși, după cum susține într-un articol dedicat prietenului 10 pretenția teoreticianului. El face toate acestea ca și colegului său, G. Topîrceanu, „ parte implicită a situării sale în lumea scriitorilor și ” , dozele celor două „ingrediente” vari- ca membru activ al comunității literare ieșene, iar ind în funcție de „natura” umoristului. Inteligența se mai apoi, și în cazul său, bucureștene, însă, în princi- dovedește a fi, din punctul său de vedere, aspectul pal, al comunității literare din spațiul românesc. esențial în abordarea comicului, ironia reprezentând Umorist prin vocație, Al. O. Teodoreanu a de- monstrat nu o dată o cunoaștere dincolo de suprafață a principiilor și a tehnicilor pe care comicul și cate- goriile sale le presupun. Iar principiul esențial constă în seriozitatea pe care un adevărat umorist o mani- festă în spatele falsei frivolități pe care cei ce descon- sideră acest tip de atitudine o văd. Mulți însă (printre care și I. L. Caragiale) consideră că, dimpotrivă, absența umorului denotă neseriozitate, râsul fiind expresie a sănătății mintale. Mai mult chiar, comicul ține de natura umană, la fel ca tragicul, cele două fiind complementare din perspectiva umanului, doar în artă fiind posibilă o separare strictă a lor, astfel încât reiese că o subclasare a comicului față de tragic re- prezintă o eroare de judecată. Păstorel Teodoreanu

127 Limbajul cifrat al inteligenței

11 Autorecensia „ ” . Luându-se aceste mici dimensiuni, însă a cărei esență să persiste, fără două definiții în considerare, Al. O. Teodoreanu, prin a cădeaStrofe în cu superficialitate pelin de mai contra și în Iorgaconstrucții Nicolai goale de opera sa, este un exponent exemplar al lor. sens. Prin urmare, considerăm esențială Însă riscul de a fi privit ca un om cu preocupări pe care Al. O. Teodoreanu o face plachetei de catrene triviale nu este singurul „blestem” al umoristului.Trebuie săÎl (!) . ,Dar să recunoaștețivom cita din denou la pe început Al. O. Teodoreanu,că niciun om căcispiritual gradația n-a o luăm cu începutul. Tămâie și otravă sfârșitstilului bine. său discursivDovadă: toți nu merităau murit. să Desprefie condamnată cei în viață la „Atacurile” lui Păstorel la adresa lui Nicolae Iorga văo pot simplă asigura parafrazare că vor muri teoretică: și ei până la „ unul (ai să s-au concretizat în această colecție de catrene dar și mori, Topîrceanu!). Veți replica, desigur: Cine nu în câteva articole publicate în . De moare? Vă mărturisesc că mă așteptam la asta, dar fapt, catrenele din această colecție nu sunt tranșante, să-mi dați voie să vă spun că întrebarea e superficială. atitudinea lui Al. O. Teodoreanu față de Iorga fiind De aceea îmi permit să vă pun și eu o întrebare: una de desconsiderare doar în privința activității is- moare omul? Când încetează a trăi, ați spus! On ne toricului în sfera literaturii și a pretențiilor sale la peut rien vous cacher! Ei bine, oricât de straniu s-ar universalitate ocupațională. Păstorel compunea ast- părea, adevărul acesta e foarte relativ, căci, dacăCând e fel de rime spontan, lăsându-se purtat de atmosfera adevărat că omul (La Pelisse n-ar fi spus mai bine) momentului. Se știe din amintirile celor care l-au cu- moare exact în clipa în care încetează de a trăi, omul noscut că improviza oricând, la adunări literare, când de spirit moare Și nu numai atât. El moare lua masa în oraș cu prietenii săi etc. Pe scurt,Jurnalul sunt de mai multe ori. El moare de câte ori se repetă, pentru deexerciții la Păltiniș, și dovezi ale spiritului său ludic. Astfel de a trepasa definitiv în clipa în care nu mai are niciun schimburi de replici versificate erau firești când haz” (Tragica soartămai înainte. a omului spiritual, Păstorel era în preajmă. (Gabriel Liiceanu, în consemnează un schimb spontan de astfel de versuri între mentorul său, Constantin 13 cuvântare ros- Noica, și Păstorel, din 1938, subliniind și el sponta- 12 tită la ședința Societății „M. Eminescu” în 27 februa- neitatea celui din urmă ). El nu intenționa ca acesteaStro- rie 1930) . Așadar, Păstorel vorbește despre un felesă rămână cu pelin posterității de mai... ca opere de prim rang ale sale, blestem al omului cu spirit umoristic în general, fie deoarece ele erau destinate a fi savurate în momentul el dedicat vieții artistice sau nu, și anume acela de a în care au fost alcătuite, lucru valabil și pentru cădea în capcana repetivității, ceea ce determină o di- orice calificativ defăimător,Mai mult sunt, decâtvrând atât,nevrând, Păstorel obli- minuare considerabilă a efectelor umorului său. gatchiar să-l îi atacă primesc pe ceicu careseninătate au lăudat și resemnare. această colecție Asta am de Aceasta este, după Păstorel, moartea umoristului. șicatrene făcut. șiDar care sunt le-ar elogii fi considerat nechibzuite, a ficare epigrame: supără „[...]mai Conștiința acestui risc, dar și conștiința ridicolului, mult decât injuria directă, calomnia și reaua credință. precum și inteligența și luciditatea de care Al. O. Teodoreanu a dat dovadă în parcursul său li- terar, au determinat preferința sa pentru o operă de

128 Eu am semnat un superficial opuscul cu stihuri să se vadă în ele decât un supliment gratuit și un pur glumețe (e scris pe copertă) și m-am trezit deodată că efect al hazardului, în care nu am deci nicio vină. Nu binevoitorii vorbesc despre din el. le puteam scoate din volum sunt epigrame. A mă acuza că am iscălit un volum de epi- Dar nu puteam nici induce lumea în eroare, lăsând să grame cu subiectul Iorga, echivalează cu a mă face se creadă că și celelalte catrene sunt epigrame. Decât de-a dreptul idiot. Oricum, credepigramele că e prea mult. Epi-Am să le împopoțonez pe toate cupentru un titlu că nemeritat, mai convingereagrame? [...] că nu vi s-a întâmplat niciodată să luați bine le degradez pe acestea, mi-am zis. De aceea am și o cutie de halice drept una de icre moi. Atunci, de spus: «Strofe cu pelin de Mai Contra Iorga ce-ați scris ? [...] Neculai» strofe” Autorecensie, Autorecensia 14 16 nu epigrame” / epigrame ” . Păstorel se simte obligat să ” . La cuvântulo „ lucraredin literară, titlul colecției ci mai de- de scrie această având în vedere supra- grabăcatrene, Păstorel face în sa mențiunea aprecierile emise în presa timpului la adresa acestor „ , lucru foarte important, el neconside-„pentru” 17 versuri. Concepția lui Al. O. Teodoreanu cu privire la rând această„contra” colecție „ specia epigrameiNu mă și la îndoiesc locul ei o în clipă literatură că domniile-voas- devine, ast- un mic album de caricaturi”Țineam să. Deatac asemenea, un învin- trefel, știațiclară. perfectDeși reprezintă că nu orice o paranteză teoretică, nici gător,menționează nu un învins că titlul .a apărut și cu varianta aicie cu Păstorelnecesitate nu o renunță la stilulÎn acest umoristic caz, de șice la să accen- nu vă în loc de , ceea ce arată că Păstorel nu vedea 18 teleînchipuiți ironice: că „știam și eu atâta lucru? Îndrăznesc să în Nicolae Iorga un rival, ci „ afirm că volumcatren, de fie și humoristic,în totali- ” Drept dovadă a faptului că nu tate bun epigramă. poate exista un volum bun de epigrame pe același su- Epigrama e un simplu condiment[...] care trebuie biect (se pare că și epigramistul trăiește același bles- servit lacoram intervale populo și cu măsură. epigrame tem precumTămâie umoristul, și otravă poate cădea în repetitivitate Nu te nuhrănești există. cu [...] ea: o pui în mâncări. și, în consecință, în superficialitate), ci doar câteva Epigramele[...] cu caracter etern și general, le numeri pe epigrame pot fi cu adevărat valoroase, în volumul al degete de la o mână. Ca și piperul, care nu-și au doilea din , publicat în 1935, Păstorel rost decât în doze mici și anumite alimente,[...] soarta alege doar câteva astfel de versuri din numeroasele epigramei e legată îndeobște de un fapt trecător pe care le-a scris și care au rămas posterității în spe- [le] (sic!) cial prin intermediul rememorărilor celor care l-au 15 [în] cunoscut (pe lângă aceasta, i-au fost atribuite epi- a găsi acestui volumaș locul” . ce i grame pe care nu le-a alcătuit el, la fel cum multe al- se cuvine:De asemenea, este imposibil să nu remarcăm spi- cătuite spontan de el s-au pierdut, consecințăsumma, a ritul său autocritic dezvoltat; până la urmă, el scrie caracterului lor oral, spontan). Acest fapt este sem- acestDacă articol în volumașul pentru consacrat„ domnului Iorga se vor nificativ având în vedere că cele două volume publi- fi găsind șie două-treiun pamflet epigrame ocazional autentice, și nimic mai nu trebuiemult: o cate sub titlul oximoronic reprezintă o Au-o zeflemea”. Înaintând cu argumentația sa, adaugă: selecție făcută de însuși Păstorel a celor publicate în „ timp în presa epocii, deci ceea ce a considerat el că îi reprezintă cu adevărat personalitatea și spiritul.

129 torecensia

„P.S. Constat un lucru de nimic Și doar așa avem în țară (și așa trebuie din întâmplare:pe care DacăPăstorel volumul o semnează nu-i prease încheie, mic Înîn săaproape fie pretutindeni) 10 ani față două de cel mari publicistic categorii din de beletriștipaginile schimbacelași stil recenzia-i umoristic prea și autoironic, mare cu o autocritică „Însemnărilor. Sunt unii cărora literare”. le place În legătură să cu, alții acest cărora aspect le versificată: / Autorecen- placedeclară să în acest interviu:. Fac parte „ din prima categorie 19 sie / / 21 ” . Luciditatea și [...] scrie inteligența de care dă dovadă prin această tipărească ” . atingmarele un nivel humor ridicat. micul humor Putem extrage, din nou, din cuvintele lui Având în vedere cele aduse în atenție până acum, Al. O. Teodoreanu dovezi ale conștiinței sale crea- dar și dihotomia pe care Val. Panaitescu o stabilește toare, ale faptului că pentru el scrisul este un mod de între marele humorși o, îl atitudine putem viață. El practică literatura din vocație și o vede ca pe poziționasentimental-filosofică pe Al. O. Teodoreanu specifică în ambele câmpuri de- o formă superioară de existență. Este o trăsătură de- limitate de cele două noțiuni. Conform teoreticianu- finitorieȘtiu și eu asta,a celui dar ce mă a mir fost boemul. În intenția om mea,de litere volu- 20 lui ieșean, trădează „ mulAl. O.acesta Teodoreanu. nu era destinat În același unui interviu, mare referindu-se tiraj. Refuz ” înnăscută față de să-mila faptul comercializez că volumul seliteratura vindea destulpână la de cedare bine, spune:și bos- lume,râs o viziunemarele humorproprie asupra existenței, ale cărei cărie.„ Dovada e în însuși titlul[...] cărții: și principale caracteristici sunt simțul relativității, an- ! Iată două vorbe a căror semnificație prin mine micultidogmatismul humor și spiritul autocritic. Prin acestea și însumi m-am convins , jumătate din cetitorii de li- prin , apare ca o formă de rezistență teratură românească Hronic măscă- în fața existenței. De cealaltă parte, ceea ce numește rici Hronicului... 22 reprezintă o simplă formă dehumor petrecere [...] a timpului liber, de destindere, concretizată prin nu o cunosc” . Este limpede că glume, anecdote și, putem adăuga în cazul de față, lectura lui Al. O. Teodoreanu, ba chiar a epigrame ocazionale. Cele două forme de pot majorității operei sale, presupune un cititor inițiat, coexista în aceeași persoană. Păstorel este o dovadă. un cunoscător, care să nu piardă savoarea trimiterilor Dacă cele citate din articole până acum, dar și opera livrești, unul predispus a gusta fără o anume pre- samicului de prim-plan humor conturează o viziune proprie asupra țiozitate aluziile de ordin existențial (gastronomice, existenței, catrenele spontane, de tipul celor din pla- bahice și erotice), un cititor deschis inovațiilor și cheta mai sus-menționată, reprezintă o manifestare „abaterilor” deCititorul ordin naratologic, Ideal adică un cititor cu a al veselului Păstorel. un oarecare nivel cultural, dar și cu spirit umoristic. Spiritul său autocriticHronicului și seriozitatea măscăriciului atât de Vălătuc nece- Pe scurt, Al. O. Teodoreanu are în vedere, caScrisul orice sară unui adevărat umorist reies și dintr-un interviu altlui Alexandruscriitor, Teodoreanu este. Descris altfel, de lux. unul Localizarea dintre oferit ziarului „Adevărul literar și artistic” în anul ur- princriticii arhaism care l-auși prin receptat dialect cere la adevărata atenție de valoarecetitor căr- pe mător apariției . Al. O. Teodoreanu, Paul Zarifopol, observa: „ Acest volum reprezintă debutul editorial al lui Al. O. Teodoreanu, debut ce a avut loc la o distanță de

130 turar pe cel mai adevărat parlamentar

23 25

” . În această privință, trebuie avut în vedere și ” . Este vorba, deci, faptul că tipul de scriere practicat în această colecție despre o adecvare a limbajului la tematica volumului, de proză scurtă de către Al. O. Teodoreanu reprezintă o adecvare mai mult decât necesară. un element de noutate pentru literatura română, o li- Dacă limba îi vine natural, cunoștințele în materie teratură destul de tânărăContes la acea drolatiques vreme. De altfel, el de vinuri ale lui Păstorel nu sunt arbitrare și lipsite își recunoaște predecesorii în autorii francezi de exactitate științifică. De altfel, vinul este un lait- Anatole FranceHronicul... (din a cărui operă a și tradus în limba motiv al operei lui Al. O. Teodoreanu (includem șioare- pu- română) și Balzac (din ). Ca și în careblicistica modeste gastronomică, lămuriri bineînțeles), pe careUnii, îl cazul volumului de catrene mai sus menționat, și în impresionațitratează cu maximă de o voită seriozitate, pedanterie lucru cu pe care care fac nu apolo- doar legătură cu puși, Al.pe O.gânduri Teodoreanu de limba ține pe să care înde- o giapasajele vinului propriu-zise în povestirea din operă îl susțin, ci și „ și-au părtezeîntrebuințez, orice binevoitori, suprainterpretare m-au socotit a un intențiilor savant istoric sale închipuit că nu fac decât ”literatură, date de permițându-mi, el însuși: „ ca creatoare.și-un filolog. Astfel, S-au declară înșelat cu privire. Acolo la unde comentatorii au văzut să zic așa, licențe vinicole. S-au înșelat. Acolo unde au opereiinformație, sale nucare era „ decât fantezie. nu am cetit cro- văzut fantezie, nu era decâtPursângele informație Căpitanului nicarii în complect decât ce am început a scrie 26 așa. Nu învățam: mă [...] . Limba în care scriu o O istorie literară a vinului în România port în mine de totdeauna și turnura[...] arhaică ” . Prin ur- , ca lăutariidupă așa-ziși ne-notiști mare, putem contrazice părerea lui Răzvan Voncu, verificamHronicul care, în absența unei reale legături cu vinul, dincolo, nu 24 am deaprofundează epidermă acest aspectun și rol în bahicopera în lui viața Păstorel scrii- prins-o după ureche ” . torului,Teodoreanu, dar nicio considerând relevanță încă literatura în cazul său lui avem de a Al. O. Teodoreanu, prin său, nu recupereazăla face cu „ 27 joiedoar de aspectele vivre unei epoci pe care le surprindeam la ”, vinul având „ începutul studiului, ci și un stadiu anterior al limbii, ” . Însă cri- și anume o limbă plină de savoare, care sugerează ticul areun în bun vedere scriitor doar de operaraftul al epigramistică doilea a lui , o limbă care vine ca o completare nece- Al. O. Teodoreanu și se lasă ghidat de ideea precon- 28 sară la stilul de viață al personajelor. Însă nu o face cepută conform căreia epigramistul este un autor la modul reconstitutiv (s-a vorbit, de cele mai multe minor, „ ” . ori – de la G. Călinescu la Tudor Vianu –, de faptul că Nu doar comentariile făcute pe marginea volumu- Păstorel realizează înSubiectele acest volum m-au o pastișă silit s-o a fac. stilului Căci lui apărut în 1928 reflectă concepțiile creatoare ale cronicăresc),vorbele care par el nu pitorești vrea să și imitenaturale un limbajîn gura și unui un stil.bă- umoristului ieșean, ci și volumul în sinedouă cuprinde cărți ast- de Întrân același boier, interviu, contimporan Păstorel al spune lui Ion că Neculcea ales acest sau tip al ghidușii,fel de pasaje, anume: pe care le putem numi, ca fără să-și ostentație râdă de defraților vorbire Costinești, deoarece în „zilele noastre ar face să roșească Neculceametatextuale. vornicul, De exemplu, și alta, ce-i aflăm zicea despre Kostakelŭ, când ne este prezentat, că a scris „ O samă de măscări Povești măscă-

131 maestrul Ilie Aioanei, ma- 29 rele nostru romancier roase” . Ni se spune, așadar, că nu doar autorul este pretenții de erudiție, pseudointelectualii. Naratorul- 33 cel care efectueazăPursângele actul Căpitanului de a parodia opere preexis- personaj se întâlnește cu „ marelui scrii- tente, ci chiar personajele lui sunt adeptele unor ase- tor ” . Urmează un dialog între cei menea preocupări. Așa cum Toader Zippa din doi impregnat de aluzii ironice din partea naratoru- povestirea este un alter ego lui, însă care se întrevăd și în afirmațiile al autorului într-ale erudiției vinicole și gastrono- , acestea surprinzând o anume atitudine a așa-zișilor mice, Kostakelŭ este, de această dată, un alter ego al intelectuali. Putem spune că aici Al. O. Teodoreanu lui Păstorel într-ale preocupărilorAtâtea ludico-creatoare. cărți s-aŭ trece oarecum de pragul ironiei blânde, afișând un păstratŭDin păcate, din creațiilevechime, multe năstrușnicului făcute de personajoameni proști, s-au grad mai scăzut de toleranță. Faptul că acestea reies capierdut, alți proști iar aici să urmează, se minuneze, desigur, și toate o meditație numai ade nara- jale din replicile celui vizat, îl împiedică însă din a cădea scriu,torului ce dacă privind s-aŭ acest găsitŭ aspect: și un omŭ „ de duhŭ a scriere, în incisivitate. Replicile scurte ale naratorului-perso-maes- să se veselească și strănepoții, aŭ trebuitŭ să se iro- trulnaj sau chiar tăcerileprea sale le iei exprimă toate în zeflemea! mult mai mult sească decât un discurs amplu structurat.de aiIritat fi scris însă în de viața mi- dumitalecile comentarii măcar subtile un sfert ale din interlocutorului cât am scris eu!... său, 30 îi reproșează:maestrul „ ”, lucru 34 ” . Se întrezărește mutarea în planul ficțional pe care și l-ar fi putut permite „ a situației scriitorilor umoriști supuși subaprecierilor Mai iei și dumneata parte la o discuție intere-” . Bi- și condamnați la a fi considerați autori minori, santănevoitor, și păstrezi contactulse oferă cu să scriitorii, îl introducă cu presa, în cercul căci, situație pe care am dezvoltat-o anterior și în care se săconfraților vorbim drept: literați cine consacrați: se mai ocupă astăzi de literatura regăsește și Păstorel. dumitale?„ – Ideea conform căreia nu cantitatea celor scriseI se – Cetitorii! îi răspund cinic facereproșează ca un scriitor dlui. Topîrceanu să fie valoros că scrie revine puțin. și în Dumnea-publicis- 35 tică,voastră dar însă și în știți schițele bine căscrise una în e unlinie covor caragialiană. imprimat Înși acelașialta unul articol lucrat dedicatcu mâna. lui În Topîrceanu,literatură chestia scrie: se „ mai ” . complică încă prin aceea că intervine și capul – Putem spune că această scurtă scriere este una bineînțeles atunci când intervine. Prin urmare dl. autobiografică, nu doar luând în considerare acest Topîrceanu a scris foarte mult. Pentru felul în care pro- pasaj, ci și având în vedere reflecțiile cu privire la ro- duce d-sa, a scris enorm Niciun vers semnat manul românesc, și chiar raportându-neBibliofilie, la continua- G. Topîrceanu nu e scris fără știrea Minervei rea schiței, în care este demascată falsa erudiție a 31 Bi- așa-zișilor intelectuali ai epocii, de unde se deduce și 32 bliofilie ” , căci „ ipostaza ironică a titlului, citit în antifrază ” . Ideea față de sensul său propriu dacă ne raportăm la este transferată și în plan metatextual, în schița literații consacrați. Poate fi citit și literal, cu referire , în care ironia și o falsă autoironie dau tonul la naratorul-personaj și la erudiția sa deloc falsă. Tex- întregului text, cei vizați fiind intelectualii cu tul se încheie fără comentarii inutile cu privire la cul-

132 Odată controversa pusă la punct, mi-am luat respectuos rămas bun de la maeștri, luând-o repejor spre Piața Teatrului, să iau untura vermut pseudointelectualilor: cu ignoranții, la Dragomir „ rândul său, este un scriitor preocupat de faptele di- verse, pe care le exploatează în literatura sa beletris- 36 tică, dar și în publicistică. Mircea Handoca pune 39 ” . Fraza aceasta opțiunea lui Păstorel pentru genul scurt pe seama constă într-o serie continuă de cuvinte citite în cheie tendinței spre concizie , însă aceasta este o explicație contrară, marcate ironic. Al. O. Teodoreanu se joacă: care nu acoperă problema Miticilorîn ansamblul ei. Explicațiile adoptarea atitudinii ironice, fie ea chiar tolerantă, lip- identificate în cazul preferinței lui Caragiale pentru 37 sită de incisivitate, este o dovadă a conștiinței ludice, genul scurt pot fi extrapolate și în cazul lui Teodoreanu. funcție indispensabilă ironistului . Diferența dintre părintele și jovialul Păstorel Mai mulți critici literari au avut în vedere ar fi că prin aceste pagini de literatură scurtă primul influența lui Caragiale asupra lui Păstorel în ceea ce satirizează, uneori chiar ajungând la cinism, pe când privește abordarea comicului, în special în schițe, al doilea urmărește doar îndreptarea atenției citito- care au fost, de altfel, puse sub semnul epigonismu- rului spre faptele din imediat, adoptând accente iro- lui. Însă trebuie să observăm că nu doar în această nice, însă fără a adopta și masca moralistului.Primăvară Din privință cei doi umoriști se intersectează, ci și în ceea nou, concepțiile literare ale lui Al. O.Teodoreanu trec Caragialece privește și apetențaevoluția formelor pentru genul literare scurt, care ar sur- în metatext, ca și la I. L. Caragiale, de altfel. În cazul 38 prinde esențialul. În cazul lui Caragiale, acest aspect de față, considerăm relevantă schița , unde a fost adus în atenție de Al. Călinescu . În capitolul naratorul, un scriitor căruia o revistă umoristică îi so- al studiului său, licitase o schiță, o scrie inspirându-se chiar din ceea criticul literar subliniază faptul că opera caragialiană cePână observă să sosească în jurul primul său. Prin fel, urmare,parcurg avemdistrat de titlurile a face ilustrează un dublu raport: cel al vieții cotidiene care maicu o multor schiță ziare.despre Ce scriereavremuri! Senzaționalulunei schițe. Personajul primează: se întrepătrunde cu literatura, respectiv cel dintre ge- vulcani,scriitor cutremure, merge la Capșacomete, pentru revoluții, inspirație. răsboaie. Niciun Acolo, nurile canonice și cele așa-zis minore; luând în con- fapt„ divers! siderare că în literaturasecundare lui Caragiale este adus sub 40 ochii cititorilor faptul banal, cotidian, în dauna eve- nimentelor majore ale timpului, acestastilul potrivitvalorifică for- ” . Însă lui chiar diversitatea și firescul mele literare , în dauna celor care din jurul său îi atrag atenția, înregistrând un banal predomină în paginile literaturii române, iar aceasta dialog de la o masă învecinată, care prezintă interes în conturarea ideilor sale privind (stilul tocmainu cânta în această la ocarină aparentă ceea cebanalitate. e scris pentru Se face contra- apolo- trebuie adecvat subiectului abordat). În plus, pentru basgia adecvării subiectului la formă, dar și invers, căci Caragiale, aceste „cenușărese” ale literaturii reprezintă este important,stilului potrivit după cum însuși Păstorel declară, a 41 chiar adevărate exerciții de stil, genurile scurte nere- „ Momentelor Mo- prezentând o dovadă de incapacitate de a trata pe larg ” . Susținerea a ceea ce la Caragiale apare sub sin- un subiect, ci, dimpotrivă, ele denotă capacitatea de a tagma se face și în alte texte, dintre fi clar și, în același timp, concis. Al. O. Teodoreanu, la care unul dedicat chiar autorului (

133 mentele pe scenă Primăvară Hronicul măscăriciului Vălătuc 42 Ofer această temă de schiță confraților Neobositulŭ Kostakelŭ mei umoriști în pană), în decare subiect, identificăm nu pentru aceeași că ar frază fi cine. atacurile directe. Astfel, revenim la povestirile adu- știeÎn plus, ce, dar schița pentru că văd cu durerese încheie atâtea cu tinere următoarea talente nate în , unde, într-o risipindu-senotă de subsol: zilnic „ în subiecte grave notă de subsol din povestireaUnii comentatori susțin că auto-, rulne suntvrea prezentatesă vorbească roadele de ceea cercetătorilor ce numim astăzi în privința para- 43 van.explicațiilor Mărturisim pe că marginea afirmația unei ne pare piese hazardată. de mobilier ” . Ironie? Desigur, menționateCu toată în text: aparența „ de temeinicie pe care o pre- la adresa celor care privesc literatura umoristică și su- zintă aceste argumente (nervozitatea maladivă a pa- biectele inspirate din cotidian cu scepticism, care pre- harnicului Pantele fiind atestată de aproape tind o anume superioritate asupra autorilor umoriști, unanimitatea[...] biografilor), ne raliem la părerea medie, acuzați de neseriozitate. adoptată și de «Academia de inscripții», care susține Această disociere nedreaptă este cuprinsă și în că paharnicul Pantele vorbește de o mobilă bizară, rândurile dedicatesecundarului actorului deÎn comedie nicio artă Constantin nu există ieșită din uz Tănase,genuri inferioare, pe care îl consideră ci numai unicexecutanți în domeniul fără talent său. Ar- 46 ticolul începe printr-o frază aforistică ce face apolo- 44 gia categoriilor : „ ” . Bineînțeles că departe” de. Ironie și autoironie putem spune. Al. O. Teodoreanu aTextul fi sentințe, continuă aceste printr-o afirmațiuni, asumată intenționat analiză a situației,absurde, combate și aici afișarea ostentativă a erudiției, el însuși nuprintr-o tind decât satiră să la subliniezeadresa falșilor forța intelectuali elementară și a a talen- celor fiind un erudit. Însă trebuie avute în vedere nuanțele tului,care afișează prețiozitate:lui... și „ nimic altceva. Le-am în- problemei. El combate aparenta erudiție, situațiile în semnat aici, cu gândul la acei esteți incurabili, care, cu care această caracteristică devine simplu moft și, de ifose superbe, simt congestii dureroase în creierașe mi- asemenea, neadecvarea ei la subiect sau, mai abrupt nuscule,independența la auzul numelui Tănase și se înțepenesc în spus, inutila pălăvrăgeală pe subiecte de o falsă dispreț implacabil în fața artei sale, Tănase importanță, fapt comun epocii. Luând cele două frag- joacă, ceea ce joacă. Ei fac parte din categoria acelor mente în paralel,Hronicul nu este greu să observăm tocmai gorile culturale, care mângâie cu evlavie capul lui diferențeleNe facem atitudinale o plăcere de din care a publica vorbeam, și notele în cel cu de-al care Cicero, turnat în serie în cine știe ce fabricăpentru nemțească, că savanțiidoilea text specialiști Păstorel ar situându-se fi îmbogățit în manuscrisul registrul ludicului. – note, și nu văd în figurina modelată în miez de pâine, surâ- măcarMai mult că contradictorii chiar, sau,se pentru încheie a fi cu sincer, următoarea tocmai zând eternității, geniul lui Rodin pentrunotă: „ că – socotindu-le o caracteristică a vremii noas- Tămâie și otravă tre 45

47 Hronic ” . Accentele satirice, specifice, de altfel, volumului , ” . Are loc aici chiar o trădare a mijloacelor de diferențiază aceste pasaje de cele metatextuale din construcție a textului, metatextualitatea fiind evidentă. schițe sau din , unde Păstorel nu depășește Dincolo de situațiile și concepțiile față de care granița ironiei și rămâne în sfera sugestiilor, evitând Al. O. Teodoreanu manifestă o oarecare apetență și

134 pe care le „teoretizează” în articoleBibliofilie sau în literatura ceptivitate a publicului în fața unei literaturi de ase- sa, el este preocupat și de situația literaturii române menea factură, dar, mai grav,Prezentând chiar și desavantajul a criticii. În în general. Un exemplu îl constituie discuția cu scrii- de-aaceastă nu puteaprivință, fi clasificat, Păstorel elatacă metodele criticilortrebuie li- torul Aioanei din schița , în care, am săterari, aștepte care apariția tratează altora scriitorii la felca pesau niște cel puțin obiecte asemă- ușor menționat mai sus, se întrevede reflecția asupra nătoriîncadrabile cât de în cât, categorii: pentru a „ se putea înjgheba Școala. situației romanului românesc în epocă, marcată fiind Ajunși aici, domnii poeți sunt[Al. invitați A. Philippide] să ia loc în bănci aceasta de conflictele discursive dintre adepții spe- (după clase), pe când ochelarii academici se potrivesc cificului național în literatură și cei ai unei sincroni- cu bonomie și competență deasupra catalogului. Bă- zări cu Occidentul, ambele înțelese de unii literați la trânul dascăl își mângâie barbișonul vibrant ca o modul extrem, fără nuanțele mai mult decât nece- codiță de bursuc, pune școlii un titlu, se mai scarpină- sare. Însă o problemă esențială cu care se confruntăAur n scăfârlie, apoi, cu diviziuni și subdiviziuni, semna- sterpscriitorii în vremea sa este cea a receptării de care au lează premianții și promovații, în pagina adițională a parte, atât dinspre publicul simplu, cât și dinspre cri- vechei Antologii, pe capitole tică. Plecând de la volumul lui Al. A. Philippide, 48 , Păstorel scoate în evidență noutatea stilului poetului în literatura noastră și tocmai lipsa de re- ” . Modalitatea, mai mult

–

Punctul muzeal „Ionel Teodoreanu”, Golăiești, jud. Iași inaugurat de Muzeul Național al Literaturii Române Iași în anul 2016

135 Superstiția romanului și prejude- cata universalului sau mai puțin subtilă, dar oricum rafinată, prin care tru mulți o afacere ( atinge punctul dorit prezintă o anumită gradație, fină ); este indignatMahalaua de discordanțele analogiileȘtim fiind foarte realizate bine cât cu e demăiestrie. puțin urmărită Scriitor litera- activ dintre nivelul cultural al populației și pretențiile aces- turaal vieții românească. literare românești, Evenimentele atent la dinăuntrulsituația generală ei se teia, pentru care literatura română nu ar fi destul de desfășoarăa acesteia, Al. în O.fața Teodoreanu unui cerc foarte face următoarea redus (pe lângă consta- al- . El pledează și în acest text, , pentru teletare: și „ numeric), oarecum în familie, ca în acele mici principiul adecvării, de această dată având în vedere teatre pariziene, în care discuțiile dintre actori și pu- o adecvare a subiectelor literaturii epocii la fondul blic fac parte din program aproape. De aceea, însem- spiritual și cultural românesc, situându-se, astfel, în nările noastre pe marginea acestui volum, ne fac linia ideilor poporaniste susținute de colegii săi de la impresia unei misive trimise câtorva prieteni, unuia „Viața Românească”. singur poate, dacă nu cumva vom fi monologând în Cu un asemenea grad de deschidere oferit de as- pustă pectele teoretice (directe sau indirecte), opera lui Al. O. Teodoreanu ne apare ca o confirmare a lor, o con- 49 cretizare, în special când capătă valențe metatex- ” . Ce altceva este această constatare dacă nu o tuale. Umoristul Păstorel Teodoreanu oferă o dovadă a lucidității lui Al. O. Teodoreanu ca scriitor perspectivă asupra unui alt mod de raportare la implicat în mersul literaturii române și a capacității lume, spre deosebire de tendințele predominante ale sale de a fi obiectiv? Utilizându-se de figuri precum epocii sale, care preferă seriozitatea explicită în fața litota, caracteristice pentru surprinderea ironică a comicului și a categoriilor sale. Astfel, el constituie unor fapte, el reușește să aducă în prim-plan o pro- un „element” important în tabloul particular al „Vieții blematică acută a vieții literare din vremea sa. Românești” și în cel general al literaturii române in- Nu doarTămâie aceste și aspecteotravă ale vieții culturale îl pro- terbelice, distanțându-se de locurile comunemarele alehumor tim- voacă pe polemistul Al. O. Teodoreanu (căci aceasta pului său. Militant al adecvării și al moderării, este ipostaza sub care îl regăsim în colecția de arti- reflectă atât prin scris, cât și prin modul de viață, nu cole din ), ci și situații care denotă doar o filosofie a ceea ce a fost numit , anormalitatea unuiStatui sistem pe culturalrime date în cadrul căruia ci și o concepție stabilă asupra celor două. el, ca scriitor, activează. Îl supără amestecul Inteligența, umorul, spiritul autocritic, capacitatea de oficialităților militare în luarea de decizii cu privire a fi obiectiv, toate îl recomandă ca o voce lucidă a unei la artele plastice bătrânii( ); îi ironizează lumi socio-culturale aflată în plină dezvoltare și cu aceeașiEi, subtilitate Tinerii pe tinerii literați care au deja transformare, o voce care, pentru toate aceste calități pretenția universalității și arhicunoașterii și care îi și contribuții aduse literaturii, merită să fie revizitată Modernismul retro în romanul românesc in- desconsideră pe cu experiență din lumea li- și revalorificată.terbelic terară ( ); se arată nemulțumit de 1 predominanța factorului comercial în fața celui este- Paul Cernat, tic în judecata de valoare a culturii, care a ajuns pen- , Editura Art, București, 2009.

136 Antimodernii. De la Joseph de Maistre la Roland Barthes Alexandru Teodoreanu Pentru arta li- terară 2 23 De vorbă cu dl. Al. O. Teodoreanu art. cit , IbidemPaul Zarifopol, , în 24 Ibidemtraducere din limba franceză de Irina Mavrodin și Ibidem, vol. I, Editura Minerva, București, 1971, p. 223. 25 Adina Dinițoiu, prefață de Mircea Martin, Editura Art, O istorie literară, a vinului., p. în1. România 26 3 . București, 2008. 27 4 Ibidem Corespondența, p. 11. lui Păstorel . Răzvan Voncu, Hronicul măscăriciului Vălătuc. Proză, http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/iasii-lui-cretu-co- 28 umoristicăEditura Curtea Veche, București, 2013, p. 9. respondenta-lui-pastorel-5025858/O teorie a secundarului.(Bogdan Literatură, Crețu, pro- 29 Ibidem., p. 478. gres și reacțiune , articol publicat în ediţia ti- 5 Al. O. Teodoreanu,G. Topîrceanu Tămâie..., părită a „Ziarului Financiar” din data de 23.10.2009). 30 Ibidem , Editura Junimea, Iași, 1989, p. 114. VirgilPăstorel Nemoianu, și corespondenții săi 31 Bibliofilie. Hronicul… 32 , traducere din limba engleză de Livia Ibidem 6 Idem, , în vol. I, ed. cit., p. 71 33 Szász Câmpeanu,op. cit Editura Univers, București, 1997, p. 9. Ibidem, p. 65. 34 op. cit , ediție îngrijită de Rodica Idem,Ibidem , în , ed. cit., p. 257. 7 35 Pandele, Editura Eminescu,Autorecensie. București, Însemnări 1998. necesare pe . Ironia. Ipostaze în poezia română 8 36 Paulmarginea Cernat, unui opuscul., p. 233. pripit semnat de acelaș contemporană,, pp. 259-260. 9 37 Antoine Compagnon, ., p. 529. Caragiale, p. 262. sau vârsta modernă a literaturii Al. O. Teodoreanu, G. Topîrceanu Tămâie și otravă, Mircea Doru Lesovici, 38 , în „Viața InstitutulPe urmele European, lui Al. Iași, O. Teodoreanu 1999, p. 51. – 10 Românească”, mai 1933, nr. 5. Păstorel , Institutul Al. O. Teodoreanu Varietăți cri- 39 Primăvară Bercu Leibovici Al.tice O. Teodoreanu, , în vol. European, Iași, 2000. 11 Mircea Handoca, I, Editura Naționala-CiorneiArgument S.A., București, 1934, p. 63. 40 De vorbă ,cu Editura dl. Al. O.Sport Teodoreanu, – Turism, București, 1988. Apud ȘerbanInter Cioculescu, pocula , în 12 Al. O. Teodoreanu, Momentele, înpe scenă Tămâie…, Editura , Editura pentru Literatură,Jurnalul București,de la Păltiniș 1966, p. 387. 41 Cartea Românească, București, 1942, p. 49. Apud Titus Moraru, la Al. O. Teodoreanu 42 13 Primăvară, Bercu... art. cit., p. 1. (Păstorel), Autorecensie..., Editura Dacia, Cluj, 1973, p. 13. Al. O. Teodoreanu,Tănase Tămâie... , în , vol. IbidemGabriel Liiceanu, , Editura 43 14 IbidemI, ed. cit., p. 31. IbidemHumanitas, București, 1996, p. 41. 44 15 Idem, Hronicul... în , ed. cit., p. 51. 45 IbidemAl. O. Teodoreanu, , art. cit. Ibidem 16 Idem, , în , vol. I, ed. cit., p. 93. 46 Ibidem. Al., pp. A. 93-94.Philippide: „Aur sterp Tămâie..., 17 47 Ibidem. Idem, , ed. cit., p. 124. 18 48 . Humorul (sinteză istorico-teoretică) Ibidem, p. 132. 19 . Idem, ”, în vol. I, ed. 20 49 De vorbă. cu dl. Al. O. Teodoreanu, cit.,Diana p. 76. Blaga este beneficiar al Programului de Val. Panaitescu, , vol. , p. 79. 21 Burse „Junimea” şi Rezidenţe de cercetare I, Editura Polirom, Iași, 2003, p. 28. ştiinţifică privind istoria şi viaţa culturală Ibidem interviu realizat de H. a Iaşului, ediţia a III-a, 2016 Blazian, în „Adevărul literar și artistic”, nr. 426, februa- 22 rie 1929, p. 1. .

137 Diana VRABIE

Iaşul şi ieşenii: tradiţie şi modernitate (III)

geografie particulară Fiecare comunitate este legată de un spațiu cu li- privim noi între noi şi cum îl privim pe cel de lângă mite aproape stabile; de unde, pentru fiecare din ele, noi sunt probleme pe care comparatistica franceză o , a ei înșiși, care implică o serie încearcă să le rezolve de decenii bune. Contestată la de posibilități, de constrângeri date, unele cvasiper- început de teoreticieni, printre care şi R. Weleek manenţe, niciodată aceleași deGramatica la o comunitate civilizaţiilor la alta. („cercetarea imaginii unei alte ţări în literatură nu Între om și spațiul pe care îl populează se instituie o este o chestiune specifică ştiinţei literare”, ci mai de- relație indisolubilă, cu efecte bilaterale. Cum bine ob- grabă altor domenii, cum ar fi sociologia, psihologia servă Fernard Braudel, în , comparată etc.), astăzi imagologia este atribuită şti- „reacţiile omului nu încetează să-l elibereze de me- inţei literare pentru că există aspecte care se dove- diul care îl înconjoară şi să-l supună în același timp desc de la sine a fi literare, dacă luăm „literarul” în 1 soluțiilor pe care şi le imaginează. El scapă de un de- sens imanent. Ceea ce ar interesa, prin urmare ima- terminism pentru Tradiționaliștia cădea în altul”. moderniIeșeanul își mo- gologia, ca domeniu de cercetare comparatistă, nu vi- delează provinciali identitatea înemancipați conformitateformaliști cu locul cu spirit din zează atât particularitățile sau „firea” ieșeanului, spre (auto)criticsevele căruiasolitari se nutrește,ospitalieri dar îltrufași și modeleazătoleranți pe exemplu, sau psihologia ieșeanului, ci care sunt acesta la rându-i. și în egală calitățile care îi sunt atribuite din afara culturii sale. măsură, și , Aceasta înseamnă că imagologia comparată încearcă , și , și , să surprindă formele de apariție ale imaginilor, pre- ieșenii sunt modelați de factorii istorici și culturali. cum şi închegarea lor cu acțiunea. În afară de aceasta, Imaginea ieșenilor se constituie empiric, multirefe- ea își propune să contribuie la clarificarea rolului pe renţial, într-un dialog permanent dintre impresiile, care asemenea imagini literare îl joacă la stabilirea imaginația şi proiecțiile cristalizate în memoria cul- relațiilor dintre societățile culturale luate separat. „În turală. Cercetarea conotațiilor intelectuale, compor- realitate în cazul imaginilor și al mirajelor nu ne li- tamentale, etice, culturale, cutumale ale mentalității mităm niciodată la relația cu străinul și cu literatura colective contribuie la descinderea pe o necesară ver- și cultura lui «astfel plămădită», ci însuși propriul ticală în esența acestui oraș. nostru teritoriu poate deveni – bineînţeles, mai ales Imaginea unui oraş se proiectează şi ca o comu- pe un drum de întoarcere de la o imagine deja exis- nicare intelectuală, în raporturile cu celălalt, în tentă, apărută într-un mediu exterior, în sensul cu- 2 cunoașterea şi definirea alterității. Important este rent al cuvântului (aşadar, o «hetero-imagine») – o modelul de umanitate care exprimă cele mai adânci temă de reprezentări mentale” . Investigarea dimen- aspirații ale unui grup sau ale unei societăți. Cum ne siunii extrta-literare a acestor „auto-imagini” ar

138 putea duce spre o contribuție la ceea ce reprezintă locuiește. Asemenea orașului său, ieșeanul e un autentica știință a înuşirilor colective, numită şi „et- „semn” ușor și, totodată, greu de citit, cum afirmă nopsihologie” sau psihism colectiv. Ioan Holban. Indiferent de realitatea lingvistică pe care i-o atri- Secole de istorie sunt impregnate în zidirile pildui- buim, psihism colectiv, mentalitate sau instrument toare, care tezaurizează memoria acestor locuri. Mo- metal, cert este faptul că, în fiecare epocă, o anumită numentele de arhitectură dau substanță acestui spațiu reprezentare a lumii şi a lucrurilor, o mentalitate co- colinar, atât de râvnit şi de disputat, îmbietor la medi- lectivă dominantă însuflețește întreaga masă a tație şi poezie. Fărâme de mituri, Biserica Trei Ierarhi, societății. „Această mentalitate care dictează atitudi- ctitorie a lui Vasile Lupu, Biserica Golia, Muzeul Unirii, nile, orientează opțiunile, înrădăcinează prejudecățile, simbol al Unirii Ţărilor Române la 1859, Catedrala mi- înclină într-o parte sau alta mișcările unei societăți tropolitană, Palatul Roznovanu, Teatrul Național, Teiul este eminamente un fapt de civilizație. Într-o măsură lui Eminescu, Gara din Iași, au convertit demult istoria mult mai mare decât accidentele sau circumstanțele în fantastic. Iașul a crescut impresionant, în pofida pre- istorice şi sociale ale unei epoci, ea este rodul moștenirii îndepărtate, al temerilor, credințelor, al unor neliniști străvechi aproape inconștiente adesea, este adevăratul rezultat al unei imense contaminări ai 3 cărei germeni sunt pierduți în trecut şi transmiși de-a lungul unor întregi generații de oameni”.

*** Fiind asaltat, în general, de istorici, muzeografi, publiciști, fiind evocat de poeți, Iașul rămâne învăluit în pâcla unui mister (nu neapărat benefic), care-i de- tronează unele semnificații, în absența cărora el ră- mâne doar un oraș real cu aspecte legendare. Or Iașul constituiereperele arhitectonice centrul unei ca mitologii forme identitare inepuizabile, ce declanșează reverberații profunde la nivelul menta- lului colectiv.case Identitateatopos sacru sa şie dezvăluităprofan prin apelul la , așa cum se contureazăcasele acestea copilăriei în unele texte literare, prin apelulcasele emblematicela ca , mărci ale scin- dării între tradiție și modernitate, din interiorul că- rora descind (Ionel Teodoreanu), (Mihail Sadoveanu) etc. Casa, se spune, este o (supra)dimensiune a celui care o Iașul vechi, Mitropolia

139 Oraș din România zicerilor ultra-pesimiste de odinioară (prin 1935, geo- domnească de vară de la Belvedere nu mai există, dar graful I. Simionescu, în cartea , așeza vechiul han a rămas aşa cum l-au cunoscut Eminescu Iașul în rândul municipiilor care „au fost, și atât”, pro- şi Creangă, aşa cum l-a pictat Th. Aman. „Iaşul, prin nosticând orașului o agonie tristă, înceată și implaca- tot trecutul său, se afirmă ca un mediu creator de in- bilă). Simpla extindere „impetuoasă pe orizontală și dividualităţi artistice”, afirmă Ionel Teodoreanu, un verticală semnifică, însă, mult mai mult decât o creștere îndrăgostit şi un mare evocator al Iaşului. și atât. Ființa multilateral împlinită a Iașului de astăzi Legătura cu trecutul cultural este asigurată de 4 reprezintă un ultim și hotărâtor argument într-o veche multiplele muzee şi case memoriale: Bojdeuca scrii- dezbatere…” . torului Ion Creangă, Casa Dosoftei, Casa Memorială Arhitectonica unui oraș și a unei epoci este o „Otilia Cazimir”, Muzeul Memorial „Mihail Sadoveanu”, formă de comunicare, reprezintă o modalitate prin Casa Memorială „George Topîrceanu”, Casa „Nicolae 5 care o anumită societate îşi exprimă idealurile şi prin Gane”, Muzeul Memorial „Poni-Cernătescu”, Muzeul care se poate reconstrui şi înțelege modul ei de viață . „Mihai Eminescu”, Casa Pogor, Casa Memorială „Mihai Străzile, casele sunt repere importante în alcătuirea Codreanu” (Vila Sonet) ş. a. Prin ele, ieșeanul îşi re- profilului arhitectonic al unui oraş şi prin care se con- levă prețuirea faţă de tradiție, față de fondul istoric turează aspectele sale identitare. Astfel, o cercetare și cultural comun, proiectându-le continuitatea în in-ce din turnul Goliei îţi oferă o panoramă inedită a siluetei teresul susţinut pentru adevăratele valori autentice. Iașului, în care elementele patriarhale coabitează cu Cum bine observă Mircea Radu Iacoban, „pentru cele moderne. Palatul Culturii este învecinat cu biserici ieșeni, orașul lor a avut și va avea totdeauna un construite în diferite stiluri şi cu clădiri vechi, toate în fascinant: cu cât îl cunoști mai bine, cu atât constați nuanțe grele de plumb, Teatrul „Vasile Alecsandri” este că știi prea puține despre zidirile, amintirile și însăși 7 vecin cu Conservatorul de Muzică şi Operă, urmând personalitatea acestei așezări unice ca vocație și des- strada Cuza Vodă către centru, printre blocuri, ne în- tin în spațiul românesc” . tâmpină fostul sediu al „Vieții românești” şi Casa lui Ieșenii sunt foarte atașați de locurile lor, fiind Vasile Alecsandri. Sunt de ajuns câțiva pași pe sub dominați de o stare generală de intelectualitate şi spi- bolta ferecată a Goliei spre a trece peste veacuri şi a rit critic. „Cred că simțul valorii acționează aici cu o reintra în plin Iași al secolului al XX-lea, cu cartiere acuitate deosebită, observă același Mircea Radu rezidențiale, cu etaje ca niște trepte cromatice, cu te- Iacoban. Generozitatea face casă bună cu exigența în rase pitorești. Clopotele, cu limbajul lor universal, ne virtutea unei tradiționale atitudini deschise față de 8 recheamă la „dialogul cu noi înșine şi cu divinitatea, actul artistic autentic, certificat prin vocație și adec- 6 stimulându-ne toleranța, înțelegerea, buna convie- vare” . Elita intelectuală are un rafinament de țuire, mai ales în timpurile defavorabile”. Coborând civilizație şi cultură de nivel european. Societatea până în epoca daco-romano, născut din acea castră ieșeană întreprinde eforturi vizibile pentru a se ri- desenată pe harta lui Ptolomeus, Iaşul devine un spa- dica la nivelul culturii europene. ţiu magic, unde totul emană istorie. Fosta reşedinţă Oraşul este un punct cheie, ce îngemănează eco-

140 nomia urbană, principalele perspective politice şi ad- velor şi incunabulelor din arhive, cu cât mai decolo- ministrative. El conservă cel mai bine identitatea unei rate de patina anilor, cu atât mai prețioase. Viaţa regiuni prin muzee; el este cel ce dă orientări majore merge înainte, dar oricât de impetuos ar fi ritmul ei în educație, cultură şi în alte domenii ale vieţii so- şi oricâte înnoiri ar pătimi bătrâna cetate ea va ră- ciale. „Iaşul de azi oferă vizitatorului o diversitate mâne învăluită în acea aură proprie bijuteriilor vechi dintre cele mai interesante şi mai atrăgătoare, păs- cu metalul înnobilat de rezistența lui la nimicnicie şi 10 trând ca într-o besactea comori de artă veche lângă cu monturi filigranate pentru veșnicie. Un asemenea edificii moderne. Aici arhitectura avântată spre cer e oraş este şi Iaşul” . vecină cu patriarhalele străduţe copleșite de o Relieful orașului se dovedește relevant pentru vegetație debordantă, rămasă ca în amintirile buni- profilul său identitar, recognoscibil și în felul de a fi cilor; metocul cu arcade rotunjite, copiate parcă de al ieșenilor. Situat cu faţa spre Soare, apărat de pădu- 9 un basorelief asirochaldean este vecin cu orga gigan- rea Codrilor, de Cetatea Munţilor, Iașul se întinde tică a tinerei industrii ieșene”. Iașul are astăzi o mo- până în nordul Podișului Central moldovenesc, „podiș dernitate asumată, dar trecutul, tradiția reverberează alcătuit dintr-un «ansamblu de platouri», ce apar dis- în toate aluviunile sale. „Sunt așezări, remarcă Aurel puse în semicerc spre «periferia nordică» a podișului Leon, în care secolele se stratifică asemenea hrisoa- – ca un scut de apărare a Iașilor, dinspre sud; platouri

Iașul vechi

141 11 constituite din «ansambluri deluroase»…” . Astfel, Dincolo de accepțiile cu care a fost investit de-a Iașul pare cuibărit între coline unduitoare, în tipsia lungul vieții sale, Iaşul rămâne ceea ce este: unic în șesului, situat pe o calmă orizontală de unde se oferă ființa lui spirituală și materială, un important centru privirii. Venind către Iași fie de sus, dinspre Pașcani, al vieții noi, care a avut perspicacitatea să mențină fie din jos, de la Ungheni, adică urmând larga depre- viu contactul cu trecutul. „Iaşul amintirilor şi legen- siune a Bahluiului, oraşul îţi apare încă de departe delor, Iaşul fantomelor romantice” (M. Sadoveanu) 12 „asemenea așezărilor de câmpie şi ai impresia că e menține pulsul prezentului, conectatmitul la tradiție. eternei reîn-Pen- cuibărit în palma unui uriaș”. Priveliștile ieșene sunt toarceridulând permanent între adevăr și legendă, între ne- ca ieșenii: cu unele te înrudești din copilărie, pe altele gura îmbietoare a trecutului și bulversările unui le alegi cu afinitatea trainică ce decide destine. Cum prezent confuz, IașulGramatica perpetuează civilizațiilor sugestiv remarcă Constantin Ciopraga, Iașul ascunde . 1 „zidiri prin care ţi se adresează istoria,genius locicase implan- Închipuire, chipul străinului şi al omului exemplar Fernand Braudel, , Editura Meri- tate în peisaje ondulate, parcuri şi orizonturi, toate Dimensiunea umană a istoriei 2 diane, București, 1995, p. 43. cu efecte notabile în modul de a fi al oamenilor de , aici, relevă un topos specific, un concreti- op. cit Alexandru Duţu, , Editura Martor zat în vocațiiathnos creative. psyche Psihologia Cetății e o realitate 3 Meridiane, Bucureşti, 1986, p. 207. constituentă, caracteristică operelor elaborate la Iaşi Vezi? Comunicarea prin imagine 4 Fernand Braudel, ., p. 43. de către scriitori şi savanţi, de creatori de odinioară 5 13 Mircea Radu Iacoban, , Junimea, Iași, 1988, p. 82. şi de astăzi; şi vibrează complementar Iaşi, oraşul din inimă Adina Nanu, , Editura op. cit în tot ce implică profunzime şi adeziune la istorie”. 6 Martor PRO, București, 2002. Ibidem Ființe creative, impregnate de o melancolie densă, 7 , p. 12. Iaşi ieșenii sunt dispuși spre reverie și reflexivitate. Mircea 8 Mircea Radu Iacoban, ., p. 81. Ibidem Radu Iacoban în volumul , într-o încercare de 9 , p. 20. Despre Iaşi a reține câteva dominante ale intelectualismului 10Aurel Leon, , Editura Meridiane, Bucureşti, 1965, p. 8. Ibidem ieșean care „e mai reflexiv”, încheie prin a sublinia 11 , p. 6. 14 faptul că „Iașul tolerează mai greu improvizația și ve- 12 Georgeta Crăciun, , Editura NOEL, 2002, p. 8. op. cit leitarismul” . Relieful ondulat, fără zvâcniri teme- 13 , p. 18. rare, explică într-un fel şi anacronismul ieșenilor. De 14 ConstantinDiana Vrabie Ciopraga,este în beneficiar „Dacia literară”, al Programului nr. 8, 1992, p. de 5. asta scrisul ieșenilor interbelici pare în afara BurseMircea „Junimea” Radu Iacoban, și Rezidențe ., p.de 20. cercetare științifică actualității, de asta neglijează ei elementul social. Un privind istoria și viața culturală a Iașului, ediția a II-a, Sadoveanu s-a retras în istorie; un Codreanu a evadat 2015 – inițiativă a Muzeului Național al Literaturii în răceala sonetului parnassian; un Ionel Teodoreanu Române Iași. – în necazurile rafinate ale celor ce n-au cunoscut nici- odată lupta pentru pâine; un Topîrceanu îşi scrie amintirile la vârsta energiilor plenare.

142 Magda URSACHE

Exilul: durerea, revolta, „dorul-dor”

Ștefan Fay

„Mor doar cei uitați” pendată după „cotitura” ’44. Chiar și asfixiantul cen- zor Dumitru Popescu recunoaște (în spațiul distri- buit generos de „România literară”, 4 pagini în Am folosit ca motto cuvântul lui Ștefan Fay, secre- numărul 26 din 20 iunie 2014) că „propaganda nu tarul lui Mircea Vulcănescu, mort martiric în putea fi nici măcar contrazisă”, deși nu se sfiește să pușcărie, aruncat la minus 20Tragismul de grade exilului în izolatorul româ- declare „bilanț pozitiv” pro Ceaușescu. Și câți activiști nescAiudului și încă rămas criminal de război, conform PCR nu ne cer să fim recunoscători „dramaticului”, sentinței Tribunalului Poporului. Interviurile, strânse „eroicului” comandant suprem, pentruhomo „binele sovieticus colec- de Cornel Nistea sub titlul tiv” produs! Un tânăr eseist, Alexandru Matei, pro- (ed. Emma Books, 2016), mă obligă – alt cuvânt pune să-i acordăm, în postumitate, „medalia istoriei”. mai uşor nu găsesc – să mă opun pledoariei pentru „Omul nou” nu dispare ușor, cum nici comunism după comunism, mințindu-i, dezorien- nu cedează lesne. tându-i pe tineri cu echitatea şi cu bunăstahrea. „Mai Exilații (și nu mă refer la cei care l-au lăudat pe bine mort decât comunist!”, cântau piețarii Ceaușescu până au putut să plece din România, ca să Universității București, vocile curate ale societății ci- se ilumineze brusc peste ocean și să-și corecteze vile din 1990. Și au venit replicile mineriadei media, greșelile de viziune) nu sunt iertați pentru anticomu- repetând că a fost doar socialism, că dacă era, ehe, co- nismul lor. Curaj? Nici atâtica, opinează politrucii. Au munism, cum am fi dus-o în Râ-Sâ-Râ! Așadar, repre- fugit din țară și cei rămași au mâncat salam cu soia. siunile sunt trecute cu vederea, în timp ce Că au fost nevoiți să se des-țăreze, forțați să se în- anticomuniștii sunt suspicionați ca lași. Se acuză fap- străineze, că regimul i-a izgonit din locul lor de drept tul că vehemența lor s-ar fi manifestat doar după că- și că mâna lungă a Securității i-a ajuns și acolo, toate derea comunismului, că este vorba despre un refuz li se par activiștilor PCR, rămași activi, floare la ure- post-festum. Dar unde și cum se putea protesta, unde che. Un singur exemplu: Dosarul de Urmărire Infor- se putea spune, înainte de crucialul ’89, adevărul des- mativă al lui Dan Culcer, început în 1972, numără pre oribila utopie, cum a numit Ion Negoițescu „mă- peste 800 de pagini. reţul experiment”, cel mai violent din toată istoria Ce li s-a întâmplat celor care nu și-au luat lumea românilor? Doar în publicațiile exilului, ferm antico- de la capătul celălalt al Cortinei de Fier în cap se știe muniste. prea puțin. În câteva cuvinte: au câștigat cei care s-au Starea naturală a libertății de opinie fusese sus- dat după vremi și care nu au nici cea mai vagă criză

143 de conștiință. Eu, una, mă recunosc în spusele Gabrie- vara lui ’76. În toamnă, murea de cancer la creier. În lei Crețan: „inabilitate socială congenitală”. zăbrelele de la fereastra spitalului le vedea pe cele ale În ’46, Șerban Cioculescu a fost scos din carcerei. Aflu din interviul lui Dan C. Mihăilescu, luat învățământ (pe statul de funcțiuni scria: „se com- de Daniel Cristea-Enache,socializm că brava Zoe Dumitrescu- primă postul și persoana”; șomajul (9 ani) însemna Bușulenga s-a dus la CC cu TAB-ul, făcând parte din fără cartelă de pâine; n-a mai putut publica până în echipa Glasnost, a lui Iliescu. Îl luase gura pe dinainte, ’63; între ’63-’65, găsise un loc la Institutul Pedagogic promițând un cu față umană, drept care din Pitești; scăpase de pușcărizare ca prin miracol. și-a păstrat în jur aparatcichii și pe fiii lor. Factorii de Liviu Rusu a fost scos de la Catedra din Cluj între ’48 propagandă și de agitație iașioți puteau sta liniștiți și ’61, readus în Universitate la aproape 70 de ani. I.D. pe locurile lor. „Copii, de Crăciun vom bea în liber- Sîrbu a fost eliminat pe 15 decembrie ’49 din Univer- tate”, a prezis Zoe D.-B. de Sfântul Nicolae, la Institu- sitatea clujeană. Arestat în 16 septembrie ’57 pentru tul „Călinescu”. Știa, se vede treaba, că se pregătea „omisiune de denunț” și închis la Jilava un an, apoi Concert de Noël, cu simfonia gloanțelor. Și-o fi adus alți șapte pentru „uneltire contra ordinii sociale”, aminte maica Benedicta de adevăratul martir al reli- secția „scriitori și intelectuali dificili”. A fost anchetat giei, sacrificat pentru sentimentul religios, Dinu de cpt. Enoiu și de cpt. Tudor Vornicu; în Gherla a Pillat? rămas până-n ’60; lagăre de muncă, D O la Petrila, ca Dar cercetăm noi trecutul cu intransigență, fără vagonetar necalificat, în subteranul minei. Grațiat în omisiuni de informare privindu-i pe unii și pe alții? ’63. A murit în 17 septembrie ‘89, la Craiova, fără a Pe Cosmin Ciotloș („România literară”, 11/14 vedea căderea lui Ceaușescu. Chiar și după moarte martie 2014) îl trage ața să scrie despre ce nu știe: s-a scris un raport informativ, de la înmormântare. Paul Cornea „avea de ales între a rămâne demn şi a Păstorel i-a ironizat pe „breslași”. A făcut închi- se plia pe rigorile sistemului”. A rămas demn, crede soare pentru asta. Iar cei condamnați la temniță ră- cronicarul, în deceniul al cincilea? Poveste. A făcut mâneau proscriși până la sfârșit. vreun gest utecistul fanatic să se dezică de doctrină? Petru Manoliu a fost închis pentru serialul despre I se saluta confesiunea „din interior”, dar despre al Katin (pentru necunoscători ai minciunii istorice: cui interior e vorba? Al directorului în Ministerul 4300 de ofițeri polonezi, uciși de sovietici în ’40; Culturii, al șefului Studioului Cinema Buftea. „Marele groapa comună a fost descoperită de nemții învinuiţi politrucian nemica iertând”, scrie Luca Pițu și știe ce fără vină în ’43, în pădurea Katin, lângă Smolensk). scrie. A căzut în eroare tov. Cornea? Da, dar cu ce Manoliu era muritor de foame. Nicolae Gheran, ca se- folos personal! cretar al Consiliului Editurilor, l-a ajutat cum a putut Culturnicii Sorin Toma, Nestor Ignat, Pavel și cât s-a putut. Nu și Zoe Dumitrescu-Bușulenga pe Apostol au reapărut ca să se justifice. Jumătate disi- Dinu Pillat, eliminat pentru „misticism” de la Institu- dent, Miron Radu Paraschivescu e scuzat ca un cobai tul patronat de viitoarea maică Benedicta, expediat naiv, în timp ce Arghezi este etichetat „marele zero” la Muzeul Literaturii, unde Al. Oprea nu l-a admis, în sau „marele compromis”. Îi transmisese acad. RPR

144 Al.Toma (apud Niculae Gheran) că volumul pe hârtie extrem a fost produs de comunismul-iad. În închisoa- cretată, copertat cu piele de căprioară, îi pare o ba- rea din Pitești, Țurcanu, managerul iadului, cel care tistă cu muci uscați. Atâta i-a fost. N-a revenit în lite- organizase mancurtizarea cu ciomagul, suspendase ratură decât cu prețul cedării. Și nu MRP, care a scris, și dreptul la moarte: „Ei nu, criminalule, de murit în ’44, primul poem pentru Stalin, ci Arghezi, căruia mori când vreau eu”. același MRP i-a pregătit revizuirea, din neagră invi- Arșavir Acterian a fost închis în două reprize: die, încă din februarie 1945, în „România liberă”. Abia între ‘ 49 – ’53 și ’61 – ’64, la Jilava, Aiud, Canal; s-a mai sufla ca poet purtător de molimă, cangrenat de… angajat greu ca muncitor mozaicar, și mai greu ca an- spirit burghez. Arghezi era parvenit, profitor, fariseu, ticar; ca funcționar,Prințul și abia bardul într-un târziu. Hans Bergel, rău cetățean și rău tovarăș, mincinos, chiar și „tată intervievat de Cornel Nistor, a fost condamnat în denaturat”. Gh. Grigurcu o știe prea bine și o spune în 1959 la 15 ani de muncă silnică și temniță grea pen- interviul luat de Cornel Nistea, „O experienţă trauma- tru nuvela , scrisă în ’45 – ’46, unde tizantă”. bardul îi spunea prințului: „Sunt liber chiar dacă mă „Refuzul de-a participa la «cultul civic» sau «laic», pui în lanțuri”. A plecat din țară după trei condam- așa cum denumea Raymond Aron comunismul, rele- nări. Despre patimile sale îi vorbește cu demnitate lui vând substratul său parodic-religios, m-a costat. De Cornel Nistea: „Trădătorul care, à propos, a vândut unde să încep? La 18 ani am fost exmatriculat, după Securității un șir întreg de persoane, trăiește azi în numai un trimestru, de la Școala de literatură, pentru România și este cetățean de vază; el a fost și martorul teribila culpă de a-i fi vizitat pe Tudor Arghezi la principal al acuzării. Despre cei cinci ani de detenție Mărțișor și pe d-na Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu în – am fost eliberat în 1964, asemenea multor altora – fostul sediu al cenaclului Sburătorul, nevoit a mă nu se poate spune mai mult decât ar putea să spună transfera la Facultatea de filologie de la Cluj. De aici sutele de mii de foști tovarăși de suferință. Am cunos- am fost din nou exmatriculat, în anul al doilea, din cut închisori din nordul până în sudul României – mi- pricina câtorva absențe de la orele de marxism-leni- nele de plumb de la Baia Sprie, fortul Făgăraș, nism și reprimit doar în urma intervenției lui Lucian închisoarea de tranzit Codlea, „malmezonul” din Blaga pe lângă decan”. București, închisoarea militară din Timișoara, închi- Și ca să încurajăm nu caracterele, ci non-caracte- sorile Securității de la Arad, Curtici și Brașov, lagărele rele, se scoate în faţă „compromisul” lui Blaga: arti- de muncă forțată Răchitoasa și de pe insula dună- colul din „Contemporanul”, 1960, reprodus de reană Strâmba, fortul subteran nr. 13 Jilava ș.a”. „Scânteia”, dar pentru Ivaşcu, acela care l-a presat să-l Am citit undeva (în Ion Gavrilă Ogoranu?) că între scrie, se pledează „Nevinavat”. Dan Deșliu a fost scos Yugoslavia şi RSR era o înțelegere: pentru fiecare disident. Pentru că l-a cântat pe Stalin și după ce a transfug prins și trimis înapoi, RSR oferea un vagon murit? „Și Stalin, viu, trăiește prin partid”. de sare. Rămânea destulă ca să toarne în zeama și-n În fapt, au intrat în pușcării, sub stalinismul terciul deținuților, anume ca să fie prăbușiți, nu atroce, cei mai buni, cei mai curați oameni. Sadismul numai de înfometare, ci și de sete.

145 Iar Flavia Cosma, poeta din Canada, intervievată rea familiei din casa părintească, prin arestul politic de Cornel Nistea, refuză să îi uite pe cei trei tineri ro- al tatei, prin radierea sa din Baroul de avocați din mâni aruncați în ocean peste bordul unui vas chine- Ploiești, din cauza „dosarului de cadre”. Au urmat 12 zesc; comandantul n-a vrut să plătească 5000 de ani de șantiere (Bicaz, Brașov, București) și un debut rostitor de ade- dolari guvernului canadian pentru că avea călători chinuit, în ’70. văr” clandestini. A-i uita pe fugarii tragici înseamnă a ne „În scris mă revoltam, îmi luam revanșa și aveam uita pe noi înșine. Al doilea mesager impresia că scriitorul are o misiune: Se vorbește, folosindu-se sintagma lui Jaspers, . Numai că adevărul e bătut ca mărul și umblă cu formulată după război, de „vinovăție colectivă”. Mă capul spart. Publicând , în 1985, la opun: vină colectivă – nu, suferință colectivă, excep- Albin Michel, s-a văzut respins în România de cenzori tând aparatul de represiune – da. Și-i dau dreptate lui și de editori. „Un scriitor care nu publică este un scrii- Alexandru George, când afirmă că scriitorul român e tor mort. Ce să fac?”. A ales surghiunul. în diacronie: Tonegaru (anagramat de proletcultiști „Coșmarul securității” l-a făcut pe esteticianul ca Negatoru; informația o am din „Asymetria” lui Dan Titu PopescuIdei estetice să plece în înscrierile Germania. lui Mihai „Exilul Ralea, a fost ex- Culcer, revistă online înființată în 2000) n-a fost con- presia, 1974, unei revolteSpecificul totale”. național L-am înnumit doctrinele estetician estetice pen- temporan cu Mihu Dragomir, nici Beniuc n-a fost con- truromânești că în biblioteca lui PetruConcepte Ursache șise atitudini află cărțile este- de temporan cu Paul Georgescu, nici Ion Barbu cu Nina estetică:tice Dacia, Cassian, nici Crohmălniceanu cu I.D. Sîrbu, nici Dimov Cluj și Mircea Ivănescu n-au fost contemporani cu Ion Ființa, Dacia, neamului 1977 șiromânesc Potopin și Haralambie Țugui. Cu atât mai puțin , Meridiane, 1983. Și aici trebuie să-l citez pe pro- N. Manolescu, a cărui antologie fost ciopârțită din fesorul de la Sorbona, Titus Bărbulescu, autorul motive de „fascism”, cu Jebeleanu, autorul delațiunii. eseului : „intelectualitatea Da, jucai „leapșa pe murite” (titlul lui Virgil românească din exil, care încerca să țină trează Mormântul comunis- Tănase, editura „Adevărul”, Buc. 2011), dacă nu aveai conștiința națională, să divulge teroarea comunistă mului românesc spate. Partidul și Securitatea nu glumeau. și ideologia ei inumană”. Eliberarea din „cămașa de forță a dictaturii comu- Și zice Alexandru Matei, în niste și mizeria morală”, ca să-l citez pe intervievantul , eseu ajuns la a doua ediție, C. Nistea, nu s-a făcut cu ușurință. „Exilul este una din Publishing, 2011, că este ambiguă condamnarea co- pumnul cele mai grele probe la care este supus un intelectual. munismului „ca și cum comunismul ar fi cineva: ci- și palma Poate fi comparat cu boala și cu moartea”, spune neva care s-a plimbat prin lume, a ucis oameni, a Bujor Nedelcovici. S-a zbătut să iasă de sub promis bunăstare, a păcălit și a fost închis, apoi con- cenzurii în 1987. damnat”. Bujor Nedelcovici a trecut, la 16 ani, prin evacua- Păi nu asta a făcut? N-a ucis? Triada Wiesel e aici

146 Tra- corectă. Iar comunismul n-a fost îngropat decât pe ju- gismulCum exilului poate firomânesc. vaccinat cineva contra virusului co- mătate, dovadă atacurile partidnicilor când le munist? Luptând împotriva cedării memoriei, așa contești „realizărili”. cum fac toți cei intervievați de Cornel Nistea în

Canalul, „rezidența” multor intelectuali români

147 Irina CROITORU, Alexandrina IONITĂ,

Sănătatea românilor văzută de Anton-Maria del Chiaro (1718)

Istoria modernelor revoluţii ale Valahiei Istoria delle moderne Rivoluzioni della Valachia, Pentru istorici, cartea florentinului Anton-Maria în text nici momentul venirii, respectiv al părăsirii del Chiaro, spațiului românesc, nici împrejurările. În martie ( 1710, era în Belgrad în drum spre Valahia și foarte Veneția, 1718) este nici mai mult, nici mai puțin se- probabil a sosit la sfârșitul lunii sau în luna urmă- 1 cretul lui Polichinelle. Descoperită la sfârșitul seco- toare. În Valahia a învățat limba română, „după o 2 lului al XIX-leaDescrierea de N.Moldovei Iorga și publicată în 1914, practică de 6 ani” și va adăuga cărții sale un minuscul cartea apare în traducereIstoria la Iași, în 1929, și consem- dicționar, pentru a demonstra asemănarea între nează, în prefața semnată de ilustrul istoric, asemă- limba italiană și „limba valahă”. În august 1717, ter- narea cu a lui D. Cantemir. mina cartea despre care facem vorbire, fără a nota Dacă pentru istorici lui Del Chiaro nu pare detalii legate de plecarea din Țara Românească și so- să mai aibă secrete, în istoria medicinei românești nu sirea la Veneția, și nu în orașul de origine, Firenze. am găsit-o citată și izvorul pare necunoscut. Este ade- Prima parte a cărții, structurată în 8 capitole, cu- vărat că volumul lui Del Chiaro este, ca mai toate prinde descrieri de natură istorică, geografică, etno- cărțile de călătorie din epocă, mai mult o carte de pre- grafică: românii sunt descendenții romanilor, dar zentare a unei țări românești pentru cunoașterea acum se află sub stăpânirea turcilor; sunt descrise Apusului, care abia atunci afla că există un est și sud- obiceiuri ale oamenilor din diverse straturi sociale, est european, în contextul extinderii relațiilor dintre ritualuri de nuntă sau înmormântare, sărbători orto- Occident și Poarta Otomană și al războaielor ruso-aus- doxe etc. Partea a doua, alcătuită din 14 capitole, tro-turcești din cursul secolelor XVIII, însă, printre nu- oferă viziunea autorului asupra vieții politice din meroasele informații de natură etnografică, istorică și Valahia, informații asupra domnilor pe care i-a asis- politică, găsim referiri semnificative cu privire la isto- tat în calitate de secretar domnesc, relațiile româno- ria medicinei românești în notele autorului din timpul turce, turco-tătare, dar și moldo-muntene ș.a. Astfel, șederii în Muntenia, vreme de 6 ani, în timpul domniei în perioada 1710-1717, vreme de aproape 7 ani lui Constantin Brâncoveanu, Ștefan Cantacuzino, petrecuți în Țara Românească, Antonio Maria Del Nicolae Mavrocordat și Ioan Mavrocordat. Chiaro notează descrieri asupra țării și a oamenilor Dacă nu mai este nicio îndoială cu privire la au- de natură a prezenta lumii italiene o nouă provincie, tenticitatea scrierii lui Anton Maria Del Chiaro, cartea aflată sub stăpânire turcească, dar cu neîndoielnice fiind publicată în august 1718, este greu de stabilit origini comune, din care spicuim informații referi- perioada șederii autorului în Valahia, căci nu găsim toare la istoria medicinei românești la începutul se-

148 colului al XVIII-lea. solul îl suspecta pe domnitor că se sustrage de la în- Aflat în spațiul valah pe parcursul a patru domnii deplinirea poruncii sultanului și a cerut să-l vadă. – Constantin Brâncoveanu (1688-1714), Ștefan Avea febră și era „umflat la cap, obraz şi gât”. Del Cantacuzino (martie-decembrie 1914), Nicolae Chiaro menționează cu claritate că, deși boala era Mavrocordat (1715-1716), Ioan Mavrocordat (1716- reală și serioasă, „în scurt timp, în două săptămâni, 1717, anul plecării din Valahia) –, deci între 1710 și [doctorul - n.n.] vindecă tumoarea şi durerile Princi- 1717, Antonio Maria Del Chiaro, om instruit, încearcă pelui pe care lumea îl credea pierdut, iar după alte să grupeze tematic informații dintre cele mai diverse, două de convalescenţă, Brâncoveanu era gata de între care nu găsim nici un capitol ori subcapitol de- drum”. dicat în mod special medicinei, sănătății ori igienei. Alte boli nu sunt amintite, însă autorul specifică Detaliile de acest gen sunt identificate în cadre dintre faptul că nici chiar în timpul unei boli, românii nu în- cele mai variate, uneori indirecte. trerup postul, pe care-l respectă cu strășnicie. În caz În ceea ce privește bolile, Del Chiaro specifică fap- de boală contagioasă, superstițiile femeilor sunt in- tul că mitropolitul Țării Românești, Antim Ivireanul vocate să aducă vindecare: „Se adună un număr de (1650-1716), suferea spre sfârșitul vieții de podagră femei şi timp de 24 ore ţesă, torc şi coasă o cămaşă (binecunoscuta gută), ceea ce îl împiedica să parti- de cânepă, cărei îi dau foc în mijlocul curţii, şi-n felul cipe chiar și la evenimente importante, cum ar fi în- acesta cred că, împreună cu cămaşa, a ars şi epide- mormântarea soției domnitorului (Nicolae mia”. Boalavalahi, mai este alungată și de benghiul negru Mavrocordat). Astăzi se știe că podagra este o formă făcut pe fruntea copiilor. de artrită, localizată în zona degetului mare de la pi- Românii, pe care florentinul îi numește în mod cior, determinată de depunerile de acid uric; durerile constant au o părere proastă despre medici, atroce pot fi ameliorate de calmantele moderne, dar pe care îi consideră spurcați pentru luarea de sânge la începutul secolului al XVIII-lea nu exista tratament, ori pentru studii anatomice efectuate pe cadavre. nici vindecare pentru ceea ce populația numea „boala După părerea lui Del Charo, medicii cu școală de spe- regilor”, „boala oamenilor bogați”. Boala genera o cialitate apăruseră de curând în țară și nu Mediculoferă nici e suferință cruntă, azi rar întâlnită. boicotatun detaliu chiar despre în cazuri medicina urgente, populară, ca luare generalizată, de sânge sau 3 În momentul sosirii imbrohorului (curierul altăpe care operaţie Iorga, chirurgicală. în colorata sa Valahii, conferință mai alesdin femeile,1919, o padișahului) cu porunca sultanuluibrâncă de a-l invita pe pretindnumise a„medicina cunoaşte maibăbească simple a şi babelor”. mai practice„ leacuri Brâncoveanu la Adrianopol, în aprilie 1703, domni- medicale pentru vindecarea bolnavilor, care mor, cred torul s-a îmbolnăvit de erizipel, o boală contagioasă, ei, numai în urma intervenţiei medicilor provocată de un streptococ (pop. ). Peste 100 de ani, în 1819, marea ducesă Ekaterina, sora țarului Alexandru I, va muri din cauza complicațiilor acestei ”, adaugă Del boli. Însă Constantin Brâncoveanu a depășit criza sub Chiaro. Însă boierii și domnitorii îi respectă, îi îngrijirile medicului Curții, Iacopo Pilarino. Desigur, cheamă și îi plătesc mărinimos, cu până la 2.000 de

149 afară de tain zilnic, de pâine pentru servitori, de carne, lumânări de seu şi de ceară etc., de- osebit, daruri din toate părţile; mai ales medicului care galbenia reuşit săpe redea an, „ sănătatea vreunui boier bolnav, răs- rile sunt servite însă reci, pentru că bucătăria se află plata e cu atât mai mare, în bani şi un cal de preţ departe. Pe măsură ce mănâncă, mesenii folosesc șervete de pânză, iar când nu ajunge numărul aces- tora, un prosop lung, din in foarte subțire, pentru mai ”, în mulți meseni. Înalta societate valahă folosea farfurii condițiile în care o vadră de miere (10-12 litri) costa și tacâmuri de preț, uneori din argint. La confiscarea un galben sau un galben și un sfert, darul împăratului tezaurului Brâncovenilor, s-au găsit printre alte bu- Leopold către un preot, pentru construirea unei bi- nuri de preț, tacâmuri, vândute ulterior prin licitație. serici în București, era de numai 1.500 de galbeni, iar La mare preț sunt batistele (năframe), dar nu par salbele de aur ale fetelor de boieri, purtate la sărbă- să fi fost folosite așa cum știm astăzi, ci sunt mai mult tori, ajungeau la 10 galbeni. sunt împrăştiate ier- un articol de eleganță. În batistă frumos cusută punea buriIdeea mirositoare de igienă ca pelin, la români rută, jaleş, nu este mentă, formulată cimbru caşi Maria BrâncoveanuFetele galbenii şi ţigăncile de aur roabe ungurești, lucrează peîn alteatare, ierburi, dar ea care există împrăştie și acționează un miros inconștient. plăcut şi sănătos Casele odaiacare-i jupâneseidădea cadou năframe de sărbători brodate cuși totflori în de batiste mătase dă- şi sunt foarte curate și pe dușumele „ curuiau fire boieroaicele de aur, care sebani oferă și ouăapoi încondeiate la ocazii solemne de Paște, sau lamai vizite ales de la feţerude. bisericeşti, „ când jupâneasa oferă preo- ”. tului năframa şi-i sărută mâna Chiar și oaspeții se descalță și pun papuci, obicei con- siderat ca o formă de respect, dar și pentru păstrarea curățeniei. Nu se folosește oala de noapte, mult folosită ”. Batista este oferită în în orașele occidentale și descărcate dimineața în capul dar preotului, la cununie sau la înmormântare, even- trecătorilor, chiar și în Orașul Luminilor, ci în miez de tual cu bani în ea, de către oamenii de rang înalt; pe noapte se merge în colțul special amenajat din partea năframă, pe palma dreaptă a marelui spătar, se punea cea mai îndepărtată a curții. Baia la copii este zilnică, cuca domnească, ori se odihnea crucea pe care Vodă până la vârsta de 7-8 ani. Nu știm cum evoluează spă- o primea de Paște, de la cămăraș, și o dădea boierilor latul după această vârstă, dar autorul nu menționează la sărutat și tot batista proteja cupa arhiereului în mirosuri dezagreabile, nici parfumuri sau cosmetice. timpul slujbei, din care apoi Vodă lua împărtășania. Doar de Paște, paicii (soldații lui Vodă) stropesc trecă- Doamna țării dăruia de Paște străinilor de la Curte și torii cu apă parfumată. Străinul înalțilormazil. prelați câte o năframă brodată cu mare deprinsÎn zi cude altă sărbătoare igienă – sau chiar fără motiv– se special,acomo- meșteșug. Însă năframa neagră de mătase o primea deazăinvitația cu lagreu masă la acesteste obișnuită. obicei Gazda bea prima din numai Vodă, din partea sultanului, atunci când i se paharul care trece apoi din mână în mână. „ striga Batista avea să mai aștepte un secol până scrie Del Chiaro să slujească nasul, fie și ca element decorativ. ”. Musafirii își spală mâi- Anton-Maria del Chiaro acordă o mare atenție nile înainte de masă, iar la sfârșitul ei, mâinile, gura alimentației românilor sau, am putea spune, românii și bărbile, în lighene importate din Bosnia. Mâncăru- zăboveau prea multă vreme asupra mâncării. Ceea ce

150 le plăcea italienilor (melci, broaște și țestoase), aicise strânge uşor un mic depozit, din care să trăiască fără mănâncănu era prețuit cu multă încă, poftă,dar domnitorii mai ales în descoperă postul Paştelui treptat, şi mare cheltuială”. Dacă posturile sunt respectateVutca cu sesub trimit influența chiar occidentalilorsoldaţi la Târgovişte, adăpostiți în locurile la Curtea unde lor, se strictețe și nu se mănâncă nici untdelemn, ciMesele doar aflămeniuri mănăstirea deosebite franciscanilor, și încep să leca comande. să caute melci Melci pen- „ lorpuțin sunt pește foarte și vin,îmbelşugate, la mesele dar obișnuite mâncărurile mâncărurile nu sunt tru masa Domnitorului binesunt bogate,gătite cu mult pește și multe icre. și vinul sunt la mare cinste, cantitățile foarte mari: „

”. De curând, mass-media a ”. Li se adaugă diverse lichioruri, „dintre anunțat că acum, la începutul mileniului al III-lea, cele mai alese din Europa”. La masa lui Constantin România se află pe locul 5 în lume în privința consu- Brâncoveanu se îmbina bucătăria franceză cu cea mului de alcool.vutcă, Nu ne întrebăm cum ar fi arătat sta- germană și italiană, și nici cea autohtonă nu era ne- tisticile din vremea Cantacuzinilor, la începutul glijată. Însă gusturile încep să se europenizeze în secolului al XVIII-lea, când orice masă sau vizită în- dauna celor vechi, românești, grecești ori turcești. cepea cu o dulceață și cafea, și se termina la fel. Ciudat i se pare florentinului obiceiul de a servi Valahia avea „cele mai bune vinuri albe şi roşii, cu noul fel de mâncare într-o farfurie care, la sfârșit, gust delicat şi sănătos pentru stomac” și asta o spu- era adăugată precedentelor,se formau coloane astfel de că farfurii în fața mesea-atât de nea un italian! La Pitești, vinurile sunt albe și dulci. înalte,nului se că înălța boierii, încet chiar și însigur picioare, o coloană nu vedeau ce-l împie- pe cei Produsul se vinde în crâșme, de către „femei desfrâ- dedica cealaltă să-și vadă parte partenerul a mesei așezat de cealaltă parte nate”. În cadrul mesei festive de Paște, Vodă bea câte a mesei lungi: „ un pahar pentrupentru fiecareîmpărat boier în parte – lucru care-i cerea o rezistență cu totul aparte, căci nu puțini bo- ”. Căci se serveau, în vre- ieri aveaşi toasturile Curtea valahă! continuă –, se treiținea ore toastul în şir pentru mi- mea Brâncovanului, 60-70 de feluri, atunci ca și tropolit, „ ” (prin care fiecare parti- acum bucătarii fiind la mare prețuire. cipant înțelegea ce voia: Hristos sau sultan), alte toas- La orice masă se servea cafea multă, șerbet, turi, „ ” scria Del dulceață, odogaci (vodcă de croton, ricinul, o plantă Chiaro. Câte un pahar de băutură i se oferea condam- medicinală), cozonac, apoi nelipsita narghilea. La săr- natului la moarte pe drumul către locul execuției, ast- bători, plăcinta cu răvașe adeseori sancționează al- fel că nu-și mai dădea seama ce se întâmpla cu el. coolul excesiv, fără ca cineva să se supere ori să Generozitatea valahilor din înalta societate față micșoreze numărul paharelor închinate. de străinii stabiliți fie și temporar în Muntenia, lucru Aceeași pasiune pentru mâncare și somptuozitate ce le făcea traiul ușor pe aceste meleaguri, este des- se vedea la masa de Paște a lui Vodă, care durează crisă cu o anumită încântare: „afară de darurile chiar 5-6 ore, cu 70-80 de invitați. După orice masă, aproape zilnice, străinii capătă de Paşti, de la boieri, obișnuită ori festivă, urmează somnul revigorator. un miel sau un ied viu, la toamnă un vas cu vin şi de Mesele nuntașilor erau la fel de consistente, femeile Crăciun un porc viu, găini şi vânat, aşa că străinul îşi și bărbații așezându-se separat, așa cum exista masa

151 Domnului și masa Doamnei. De joi până în duminica dicina la Padova, apoi a practicat medicina la nunții, mesele se succedau la unul sau altul dintre Constantinopol, în Țara Românească, în Rusia, înainte membrii familiei ce se înrudea prin căsătorie. Del de a deveni consulul Republicii la Smirna. Experiența sa Chiaro zăbovește asupra căsătoriei religioase și spe- în domeniul variolizării (metodă de stimulare a cifică de câte ori consideră necesar deosebirile și ase- imunității prin inocularea virusului) a fost expusă în- mănările dintre ortodocși și catolici (franciscani), dar tr-o comunicare la Royal Society,fost prim în 1715.medic Del în Valahia,Chiaro îi nu găsim nicio mențiune despre căsătoria civilă. alaprecia principelui competența, Şerban care Cantacuzino a stat la baza şitratamentului apoi al lui Mesele de botez, de nuntă ori înmormântare erau Brâncoveanuerizipelului lui Constantin Brâncoveanu, pe care apoi la fel de bogate, „copioase” scrie Del Chiaro. Despre l-a însoțit la Adrianopol („ Medicul- practicarea sporturilor, mai ales după mese preaîn- prim e foarte bine plătit de Visterie (tezaurul public), cu destulătoare, Del Chiaro nu oferă informații în mod 2.000 de galbeni”; „cupe an, experienţa afară de tainsa, văzu zilnic, imediat...”). de pâine pen- În- special, dar știm că românii erau „sprinteni la călărie, trutr-un servitori, anumit de moment, carne, lumânări Del Chiaro de specificăseu şi de ceară„ etc., ageri în mânuirea săbiei şi arcaşi dibaci; dacă ar fi in- deosebit, daruri din toate părţile; mai ales medicului care struiţi în ştiinţa militară ar face mari progrese”. a reuşit să redea sănătatea vreunui boier bolnav, răsplata Între aspectele legate mai mult sau mai puțin de e cu atât mai mare, în bani şi un cal de preţ. Valahii sunt, sănătatea românilor, la începutul veacului al deci, mărinimoşi, mai cu seamă faţă de străini, dar sunt XVIII-lea, un loc aparte îl ocupă medicul. Desigur, şi răzbunători după cum menționa N. Iorga la conferința susținută protomedic la Societatea Studenților în Medicină, din 1919, me- dicul nu era român, încă. Până la sfârșitul secolului al ...”. Deci avem precizarea că exista un 4 XVIII-lea, avem medici străini: italieni, evrei, greci medic șef (uzual, ), ceea ce presupune exis- ș.a. . Andreas Wolf, sasul stabilit în Iași, unde a prac- tența unor subalterni, a unui sistem medical insti- ticat medicina vreme îndelungată, care, întors la tuționalizat, aflat în subordinea Domniei și plătit de la Sibiu, a scris binecunoscuta lui carte, este o excepție Vistierie, cu o sumă foarte consistentă. Primul medic al a vremii sale. Vor mai trece câteva decenii până când lui Constantin Brâncoveanu se numea Bartolomeo medici români vor face studii de specialitate în stră- Ferrati, despre care Del Chiaro precizează că era „conte inătate și se vor întoarce să practice medicina în lo- de Ungaria” și, în timpul slujbei la Biserica Domnească, 5 curile de obârșie.protomedic Del Chiaro menționează patru ocupa locul imediat după marele vistiernic, ceea ce medici practicieni în Valahia, contemporani cu el: arată respectul lui Vodă pentru medicul italian . Iacopo Pilarino, „fost prim medic în Valahia”, „doctor Un alt medic, aparent italian după nume, deci prim” (medic șef, ), Bartolomeo Ferrati și creștin, Antonio Corect, care practica la Constantinopol, doctorul Antonio Corect și Gheorghe Trapezundul. având drept clienți înalți funcționaria turci, trăit înl-a Valahia preve- Doctorul Iacopo Pilarino era italian ca și Del Chiaro, nit pe Brâncoveanu despre căderea în dizgrație și dar venea din Veneția. Numele autentic este Giacopo pregătirea mazilirii, fără a se bucura de încredere. Del Pylarini (1659-1718). A absolvit jurisprudența și me- Chiaro menționează în mod expres „

152 acum câţiva ani şi care mi-a declarat că a studiat la Roma şi cunoaşte limbile latină şi greacă

credibile, capabile de a contribui la completarea aces- ”. Acesta fu- tui imens puzzle în curs de reconstituire, la care chiar sese în Valahia, practicase aici medicina și-i rămăsese documentele vremii aduc adeseori informații impre- credincios domnitoruluiministru muntean. Însă un detaliu, cise. Va trece încă un secol până ce Andreas Wolf își câteva rânduriGrecul mai neavând jos, arată bani că de acest sărbători, Antonio s-a nu servit era va publica amintirile, mult mai generoase cu deitalian, acest ci pretext grec, căci ipocrit un sfătuitor şi zelos, domnesc ca să stoarcă (Del Chiaro bani informații referitoare la istoria medicinei românești, îl numește ), nu Greculștim cine, scrise i-a din spus nou Brânco- Princi- carte mai bine-cunoscută astăzi și mult mai des citată pelui,veanului dar „ fără folos... decât cea a lui Del Chiaro. ”. Apoi, Del Chiaro revine: „ ”. Deci în spatele numelui italian pare să fie un grec cu studii medicale la Roma, a cărui identitate poate fi dezvăluită numaiprin ordin de documentele sever, orice vremii. ajutor, fie chiar al medicilor în caz de boală, dat fami- 1 liei După celui prăbușirea detronat lui Brâncoveanu, noul domnitor, Ștefan Cantacuzino, a interzis „ Pe parcursul deceniilor următoare, istoricul va reveni în mai multe rânduri asupra cărții lui Del Chiaro, opiniile

”. Trecând peste porunca dom- lui variind între admirația descoperitorului (1899) și nească, Gheorghe Trapezundul, fost student la disprețul impus de curentul politicianist vremelnic 2 Padova sub oblăduirea Brâncoveanului, oferi (1928). asistență medicală Doamnei Maria și familiei, apoi Prima traducere și, deocamdată, singura, foarte probabil consiliere diplomatică și financiară, răsplătind cu din cauza dificultăților italienei de secol XVIII, semnată de S. Cris-Cristian, a apărut la Iași, Viața Românească, recunoștință ajutorul oferit în tinerețe, pentru forma- Medici și medicină în trecutul românesc rea lui profesională. Constatăm că, printre multe acte în 1929. A fost reeditată de Editura Tehnopress, în 3 2005. culturale, Constantin Brâncoveanu a încurajat forma- op. cit N. Iorga, , Casa rea unuia sau a mai multor medici, în cazul de față la Boli, doftori și doftorii 4 Universitatea din Padova. Editorială Demiurg, Iași, 2013, p. 12 și passim. Cf. N. Iorga, ., passim; Alexandrina Ioniță, Irina Identificate, colaționate secvențial și interpretate Contributi ala biografia Croitoru, , în „Revista română”, în ansamblu,Istoria informațiilemodernelor curevoluţii privire ale la Valahieisănătatea ro- dei medici Jacopo Pylarino (1659-1718) e Bartolomeo 5 anul XVI, nr. 3(61), 2010, p. 45-46, și nr. urm. mânilor din Țara Românească, la începutul secolului Ferrati (?-1738) Pentru detalii, vezi Cristian Luca, al XVIII-lea, oferite de Anton-Maria del Chiaro, în car- Vocația istoriei. Prinos lui Șerban Papacostea tea sa, , con- turează o imagine destul de imprecisă, dar variată și , în Ovidiu Cristea, Gheorghe Lazăr colorată, cu marele merit de a proveni de la un mar- (ed.), , tor ocular. Chiar fragmentare, detaliile sunt reale și Editura Istros, Brăila, 2008, p. 635-652.

153 Georgiana LESU,

Ion Heliade Rădulescu sau despre păcatul moderaţiei

Ion Heliade Rădulescu a fost criticat de istoriogra- asupra dezvoltării societății: intransigența fia comunistă datorită lipsei sale de radicalism, fi- revoluționară a lui Bălcescu împotriva lui Eliade, că- indu-i reproșată o atitudine excesiv de moderată, ruia îi era atribuit un „spirit de conciliere burghez”, şovăielnică.1 El a fost situat în gruparea de dreapta a împăciuitor, reproș des întâlnit în discursul comu- revoluției și a fost caricaturizat în literatura de nist; în același sens, Al. Golescu - Negru spunea des- inspirație istorică. Mihail Roller îi atribuia încălcarea pre guvernul3 provizoriu: „sunt bolnavi de principiilor Proclamației de la Islaz, plasându-l în împăciuire” . O altă constantă în prezentarea perso- fruntea grupării pe care și el o numea „de dreapta” și najului a fost de fapt conflictul permanent cu Băl- pe care istoria combativă, predată în școlile de partid cescu, întreținut de autor pe tot parcursul romanului o aprecia2 ca fiind dominantă în guvernul revo- și care are rolul de a-l evidenția pe acesta din urmă, luționar . Actualitatea devierii de dreapta se răsfrân- ca exponent al maselor. Meritul lui Bălcescu, în com- gea astfel asupra interpretării evenimentelor paraţie cu cel al personajului negativ, este acela de a trecutului. afirma cu impetuozitate ideile revoluţionare, idei pe În cel mai cunoscut roman dedicat lui Nicolae care Camil Petrescu se presupune4 că şi le-ar fi însuşit Bălcescu, Camil Petrescu îl portretizează pe larg prin odată cu noile directive literare . O lungă discuţie re- intermediul personajului Eliade. Deși viziunea lui feritoare la contrastul dintre cele două personaje a Camil Petrescu asupra personajului respectă canonul fost expusă de criticul Dumitru Solomon,5 cel care istoriografic specific perioadei în care a fost publicat vedea în Eliade o reprezentare satirică , accentuând romanul, ironia autorului poate fi înțeleasă și prin contrastul cu revoluţionarul Bălcescu, personaj care prisma anticalofilismului afirmat atât de adesea și în reușea să redea în mod optim conceptul de legătură interbelic. Elementul de noutate adus de adaptarea între popor şi lider. Între aspectele pe care Camil concepției petresciene la canonul literaturii de ins- Petrescu le satiriza prin intermediul lui Eliade, pirație istorică a vremii a constat de fapt în construi- Dumitru Solomon enunţa: demagogia, credinţa că re- rea unui conflict de clasă între personajele Nicolae voluţia este o modalitate de împăcare6 între clase sau Bălcescu și Eliade, împreună cu susținătorii acestora, atitudinea permanent festivistă . ambii reprezentând de fapt o anumită manieră de ra- Frazeologia vremii îi situa pe Bălcescu și pe portare la conceptul de revoluție, alături de o viziune Heliade pe poziții revoluționare contrare rezultate

154 deseori din discuțiile despre chestiunea proprietății, excelenţă, reprezentant al unei categorii aparte, ca- implicând despăgubirile acordate boierilor şi re-şi găsea corespondentul în discursul comunist: obligația țăranilor de a reveni la muncă pe moşii. În aceea a duşmanilor revoluţiei, care, din interior, ză- romanul lui Camil Petrescu, Eliade însuşi a fost cel dărnicesc succesul ei. Fiecăruia dintre cei doi i-a fost 7 care a semnat ordinul prin care ţăranii puteau fi scoşi atribuită o trăsătură în jurul căreia a gravitat pe pe- cu forţa la muncă , el a propus guvernului revoluţio- rioada întregii acţiuni. Astfel, dacă lui Eliade îi era re- nar proclamaţia nr. 15, îndemnându-i pe ţărani să proşată, în mod caricatural, atitudinea moderată, lui iasă la muncă pe moşiile boierilor pentru a nu-i lăsa Brătianu îi era conferită o imagine de privilegiat care cu recolta nestrânsă, provocând nemulţumirea lui a profitat de contextul revoluţionar în interes pro- Bălcescu: „– Râde ţara întreagă de noi când va ceti că priu. Împreună au reușit să împiedice adoptarea munca de clacă este în interesul clăcaşilor. Sătenii tre- unor măsuri precum împroprietărirea țăranilor și au buie lăsaţi să-şi adune mai întâi8 bucatele lor de pe împiedicat mersul revoluției. Pe de altă parte, con- câmp. Nu înţelegeţi odată asta?” . În aceeași manieră form raționamentului materialismului istoric, revo- s-a opus Bălcescu lui Eliade în discuţia privitoare la luția nu putea avea succes în condițiile în care s-a despăgubirea proprietarilor, vorbindu-i acestuia des- desfășurat la momentul 1848, în lipsa unei clase care pre absurditatea acordării unor despăgubiri pentru să poată uni masele în jurul conceptului de revoluție câştigurile revoluţiei, aducând în discuție abuzurile suferite de țărani:9 „să bată la scară şi să afume cu ardei ţărănimea?” . Contradicţiile dintre cei doi au atins apogeul odată cu plecarea lui Bălcescu din ţară, plecare pe care Camil Petrescu o atribuia iniţiativei lui Heliade. Astfel, în discuţia privitoare la deplasarea unei delegaţii la Constantinopol, Camil Petrescu crea o scenă în care Eliade, la îndemnul lui Christian Tell, hotăra să îl trimită pe Bălcescu, tocmai pentru a-l în- depărta de centrul deciziilor: „Tell, luându-l deoparte, îi atrase luarea-aminte că în modul acesta Bălcescu va lipsi cel puţin două-trei luni din ţară şi ar scăpa deci de el, tocmai în timpul când ar fi putut să fie pu- blicată legea electorală şi10 să aibă loc şedinţele Comi- siei pentru proprietate” . Alături de Ion Brătianu, Ion Heliade Rădulescu a fost ales de Camil Petrescu ca personaj negativ prin Ion Heliade Rădulescu alias personajul Eliade

155 11

și a unor lideri care să le conducă . Nicolae Bălcescu mă tem de anarhie”, „Nici nedreptate celor mulţi, nici 14 a rămas, în frazeologia vremii, singurul care a putut silnicie celor puţini” ori „Folos pentru toţi, cu. paguba întruchipa tipologia liderului. nimănui” . Într-o bună măsură, eșecul revoluției a fost atribuit și lipsei de intransigență revoluționară Dintre membrii guvernului revoluţionar, Heliade celor care au fost numiți „grupul lui Eliade” El a fost a fost cel cu care Camil Petrescu a fost poate cel mai considerat reprezentantul burghezului speriat de15 dur, caricaturizându-l deseori şi atribundu-i o serie ideea unei acţiuni independente din partea maselor dintre eşecurile revoluţiei. Un aspect constant în pre- și tot lui i se datora, în parte, lipsa de acţiune a guver- zentarea acestuia a fost atitudinea ironică faţă de plă- nului, ceea ce a stârnit indignarea lui Bălcescu. În cerea oratorică a personajului. Scriitorul ilustra astfel plus, grupul apropiaţilor săi a fost numit „democraţii momentul citirii proclamaţiei de către Eliade, cel care bastarzi”, datorită încercărilor de a împiedica16 discu- privea „ca un Cezar mulţimea”, aşteptând să se facă ţiile privitoare la împroprietărirea ţăranilor . linişte, citind apoi cu12 o voce „răsunătoare, monotonă Camil Petrescu profita aşadar de activitatea lui totuşi şi obositoare” . Încă dinainte ca personajul să Heliade în cadrul guvernului revoluţionar pentru a înceapă lectura proclamaţiei, autorul sugerează nota putea reda personajul negativ în conformitate cu ce- dominantă a acesteia. Popularitatea nu era de partea rinţele realismului socialist şi cu viziunea comunistă lui Eliade astfel că ecoul în rândul ţăranilor ar fi fost asupra revoluţiilor. Era astfel folosit pentru a ilustra unul pe măsură: nu reuşesc să înţeleagă spusele aces- în nuanţe caricaturale o tipologie. De cealaltă parte a tuia, sunt „zăpăciţi” de „cuvintele frumoase care în- scenei, se impunea prin contrast personalitatea curcă şi mai mult13 înţelegerea”, încep să obosească şi eroului paşoptist, a revoluţionarului ferm, care s-a nu îl mai ascultă . Lectura lui Eliade a fost marcată alăturat poporului, îndrumându-l în revoluție. de altfel de câţiva termeni categorici precum „vorbă- Literatura de inspirație istorică a creat și de astă rie” şi „grija pentru accentuarea monotonă a cuvin- dată reprezentări interesante, a căror evoluție în telor frumoase”, fără ca țăranii să îi înțeleagă atât mentalul colectiv merită urmărită. Exemplul lui Ion cuvintele folosite, dar și rostul unui discurs atât de Heliade Rădulescu este cu atât mai interesant întru- golit de conținutul pe care ei îl așteptau: legea agrară. cât, deși a fost situat în tabăra personajelor negative, Noul model de discurs, adaptat realismului socialist portretizarea lui diferă în contextul normelor perioa- şi regimului democraţiei populare impunea o vorbire dei. Lui nu îi este construită o imagine cu totul res- simplă, coborârea artiştilor din aşa numitul „turn de pingătoare, ci este caricaturizat datorită opțiunilor fildeş” astfel că, o perspectivă critică asupra discur- sale pentru moderație și stil oratoric îmbogățit exce- sului prea elaborat, de neînţeles pentru ţărani, nu siv. Revoluționarul care preferă „echilibrul între an- este surprinzătoare. Urmând un astfel de raţiona- titeze” nu putea fi încadrat în tiparele apreciate de ment, tot în manieră caricaturală sunt prezentate şi discursul democrat-popular. Cu toate acestea, în faimoasele „lozinci” utilizate de Eliade: „Urăsc tirania,

156 să văd dacă există vreo afinitate între mine şi eroul pro- 1955, Mihai Ralea se referea la îndemnul adresat de pus, dacă există datele obiective pentru realizarea unei Heliade: „scrieţi băieţi, scrieţi”, într-un moment în 17 lucrări dramatice cu acest subiect. După aceste trei zile, care evalua direcţiile culturale ale regimului şi rezul- răspunsul meu a fost afirmativ, căci în acest timp, prin tatele acestora . Rolul jucat de acesta la momentul simple încercări de lectură, descoperisem uimit un uni- 1848 a rămas însă principalul reproş la adresa poe- vers nou, în care rămânea să găsesc firul conducător tului-revoluţionar, prezentat deseori, în manieră iro- pentru cercetarea lui în adâncime. Acest fir conducător nică, cu binecunoscuta pelerină albă pe umeri. Camil au fost indicaţiile publicate de Partidul Muncitoresc Petrescu a reuşit aşadar să contureze, ajutat fiind de Român privind reexaminarea documentelor şi mai ales o bogată documentare istorică, un personaj care s-a Bălcescu Cum am scris romanul „Un om condiţiilor care au dus la revoluţia de la 1848, la desfă- încadrat cu uşurinţă în viziunea istoriografică din între oameni” Opinii si atitudini şurarea evenimentelor şi la înfrângerea ei. De aici a anii democraţiei populare. crescut drama ” ( Problema intelectualului în opera lui , în Camil Petrescu, , 1848 în Principate Camil Petrescu 5 Editura pentru literatură, 1962, p. 265). Mișcarea revoluţionară din Moldova de la 1848. 1 Dumitru Solomon, Revoluția burghezo-democratică din Țara Românească Ibidem 2 Mihail Roller, , București, 1948, p. 23. , Editura de stat pentru literatură şi artă, și Transilvania din anul 1848 Un om între N. Covaci, 6 Bucureşti, 1958, p. 98. Ibidem 7 . Ibidem (Lecție ținută la Școala su- 8 Camil Petrescu, oameni, volumul II..., p. 362. Un om între oameni Ibidem perioară de Partid Ştefan Gheorghiu de pe lângă C.C. al 9 , p. 364. 3 P.M.R.), București,1959. 10 , p. 367. Materialism istoric. Manual Camil Petrescu, , volumul II, Editura , volumul III, Editura Tineretului, București, 1957, 4 Tineretului, București, 1959, p. 484. 11 p. 98. , Un om între oameni Relevant pentru rolul exercitat de ideologia comunista , Editura Politică, București, Ibidem asupra tematicii nou abordate de Camil Petrescu este 12 1967, p. 1962. Ibidem un inteviu în care scriitorul afirma că, în contextul do- 13 Camil Petrescu , volumul II ..., p. 176. Trilogia istorică a lui Camil Petrescu cumentării pentru drama „Bălcescu”, găsește ca fir con- 14 p. 177. ducător pentru cercetarea în adâncime a subiectului, 15 , p. 396. Un om între oameni ... indicaţiile Partidului Muncitoresc Român privitoare la Dumitru Micu, , în reexaminarea documentelor din 1848: „În februarie 16 „Contemporanul”, nr. 51, 20 decembrie 1957, p. 3. 1948 am fost întrebat dacă aş vrea să scriu o piesă des- 17 Camil Petrescu, , volumul III, p. 56. pre Bălcescu, despre personalitatea sa. Întrebarea m-a Arhivele Naţionale ale României, Fond C.C. al P.C.R. – încurcat la început şi am cerut un răgaz de trei zile ca Secţia Propagandă şi Agitaţie, dosar nr. 141/1955, f. 63.

157 Dionisie VITCU

S, i stelele mari sunt fulgerate

Parcă niciodată vara nu sfârşi mai tristă ca în Teatrul Tineretului (Mic), Teatrul Bulandra, Teatrul acest august. Niciodată, parcă, sufletul nostru nu fu de Comedie, Teatrul Nottara, Teatrul Ion Creangă şi retragerea mai lovit de evenimente dureroase ca în această vară. Teatrul Naţional. Ca invitat, a onorat mai multe scene Secetă, furtuni, moarte, dezastre şi ameninţări care din ţară şi străinătate, în special în Germania, chemat unde nu e întristare, nici durere, nici suspin mama natură nu ne-au ocolit. Şi, iată că după în umbră de celebrul regizor David Esrig, alături şi împreună dincolo, a marelui Radu Beligan, coboară şi Marin Moraru la cu nedespărţitul său prieten. locul . Dăruit de cu un fizic special, într-o Poate că acolo, de unde nu s-a întors nimeni stare de permanentă uimire, armonios clădit şi ex- integrală Caragiale să povestească, era nevoie de cei doi mari histrioni presiv, dotat anume pentru a sluji teatrul şi filmul, ca să completeze trupa lui Sică Alexandrescu într-o Marin Moraru a avut şi mare noroc. Norocul lui a con- . stat în faptul că talentul său special a fost modelat Marin Moraru rămas singur, fără Dinică şi Beligan, pentru scenă şi ecran de mari artişti practicieni-pro- ocolit de mai marii zilei s-a retras modest, cu discre- fesori. Poemul lui Octombrie ţie, lăsându-ne în lacrimi amintirea frumoasă a artis- L-am cunoscut de aproape, încă din studenţie. tului unic şi irepetabil pentru care teatrul a fost viaţa Eram în anul întâi. Se pregătea în Institutul de Teatru şi familia sa. un spectacol eveniment, , de Strălucit student la clasa marilor artişti Dina Maiacovschi, în regia tânărului profesor Ion Cojar şi studenţii – actori; Cocea şi Ion Cojar, coleg, prieten şi partener cu Gh. în distribuţie era cuprins tot colectivul Universităţii, Dinică în nenumărate producţii artistice, rămâne o fi- de la anul întâi până la anul patru. Întâlneam pentru gură emblematică în arta spectacolului românesc din prima dată erau deosebiţi de noi, a doua jumătate a secolului XX. Încă de la absolvirea bobocii, cei abia intraţi în Institut. Puteau fi remarcaţi IATC-ului, în 1961, este remarcat de critica de spe- foarte uşor după chipurile lor deosebit de expresive. cialitate şi de cei mai importanţi regizori ca una din Ieşeau în evidenţă cei din anul trei, în special, se re- Prea mari ta- marile speranţe ale comediei româneşti. Şi, împotriva marcau Moraru, Dinică, Dorina Lazăr, Eugen Racoţi, lente să fie risipite în teatrele din ţară regulilor şi dispoziţiilor, Moraru şi Dinică, la absolvi- Traian Stănescu, Eugenia Dragomirescu, Alexandru rea facultăţii, au fost opriţi în Bucureşti. Lazăr, Mihai Pruteanu, Al. Arşinel... Îi priveam cu ad- Marinuş , şi decizia miraţie şi mă minunam de calităţile şi uşurinţa cu autorităţilor n-a fost contestată de colegii de genera- care asimilau indicaţiile profesorului nostru. Când ţie. Pe Marin Moraru îl întâlnim, rând pe rând, la mă uitam la Moraru pierdeam şirul... îmi zi-

158 Marin Moraru și Dionisie Vitcu imagine din arhiva personală a lui Dionisie Vitcu

159 doamne, oare eu am să pot face vreodată ca el Casandra ceam în sinea mea: stabilită în Bucureşti şi avea hazul şi isteţimea oltea- Scrisoarea pierdută Marinuş de te miri ?! N-am încercat. Am făcut ca mine, dar nului pus tot timpul pe şotii şi ghiduşii, inventiv şi ju- Casandra de unde mă fascinau spectacolele lor la Teatrul . căuş. N-a dus lipsă de prieteni nici în copilărie şi nici , spectacolul de la Studioul mai târziu. Când apărea se adunau nea- , pus în sceană de Ion Finteşteanu, a fost un cunoscuţi şi străini să-l asculte povestind cu fenomenali muri triumf în primul rând pentru Şcoala teatrului româ- tâlc şi haz întâmplări trăite, auzite sau inventate. In- nesc, dar în aceeaşi măsură şi pentru tinerii actori troducea în snoavele lui personaje hilare din alte care păşeau în viaţă. Toţi interpreţii erau , şi vorbea pe limba lor cu accent şi nuanţe dar Marin Moraru în Dandanache concura pe celebrii specifice. Se părea că vorbeşte franţuzeşte, ruseşte, limbile străine creatori de la Teatrul Naţional. Oricând putea sta ală- ovreieşte... dar nu, cuvintele inventate de el, puse în Ianache Gaiţele turi de Ion Manu, Vasiliu Birlic sau Radu Beligan, re- fraze alambicate, erau de neînţeles şi de un haz ului- dialectul. cunoscuţi ca interpreţi ideali ai marelui dramaturg. tor. Cei care cunoşteau folosite de juca În din dădea altă faţetă comicului său Marinuş se retrăgeau ruşinaţi motivând că nu cunosc Firescul din viaţă special. Pentru noi, studenţii mai mici, interpretările lui Marin Moraru erau lecţii, dincolo de admiraţie. Zi- Marin Moraru nu teatru, trăia. Teatrul era el. ceam mai sus că celebrul interpret a avut noroc. avea calitatea artei lui şi, la fel ca Catedra de arta actorului Noroc am avut toţi cei care am fost şcoliţi în perioada Vasiliu Birlic, se supăra totdeauna când unii conside- anilor 60-70 din secolul trecut, dacă ţinem seama că, rau că şi atunci când vorbeşte serios joacă teatru. Ar la , slujeau Ion Finteşteanu, fi putut uşor să cadă în derizoriu folosindu-se de as- Sanda Manu, Dina Cocea, Ion Cojar, Moni Ghelerter, pectul său şi de calităţile lui fizice dăruite de natură. anul doi Costache Antoniu, Al. Finţi, I.Olteanu... şi peste toţi Simpla lui apariţie la arlechin stârnea hohote de râs. strălucea numele marei artiste care a fost Marietta Nu se folosea de trucuri specifice unor actori de co- aleşi ai destinului Sadova. Cine reuşea să treacă de se putea so- medie, tributari talentului. Era pretenţios cu el şi cu coti actor. Studenţilor de la Teatru li se spunea că sunt alţii. Comedia pe care o slujea avea valenţele actului terminaţiile nervoase mai mult . Eram priviţi cu admiraţie şi invidie artistic studiat, avea substanţă dramatică, filosofie, ale naţiunii, de studenţii altor facultăţi şi poate nu se greşa când bun gust artistic şi demnitate. Partiturile pe care le-a regulile sociale ni se atrăgea atenţia că suntem avut s-ar fi pretat la . N-a făcut-o. A avut mă- drăguţă, sunt şi alte meserii mai ales atunci când trebuiau sancţio- sură, poezie şi demnitatea marelui artist conştient de în care te poţi realiza nate abaterile de la ale studenţilor ar- locul pe care îl ocupă. Profesorii noştri, Ion Finteşteau, tişti. Puteai auzi adesea: Alexandru Finţi, Ion Cojar, Radu Beligan, Radu . Sentinţa era drastică şi mulţi Penciulescu... erau înainte de toate practicieni. trebuiau să-şi caute alt drum. Ne-au învăţat să avem credinţă şi măsură în luminile Marin Moraru se trăgea dintr-o familie de olteni rampei. De la ei, prin colegii mai mari din Institut în

160 era entuziasmu- lui fruntea cărora tronau la loc de cinste Moraru şi Lângă Moraru şi Dinică mi-am răscolit amintirile Dinică am învăţat şi am rămas cu respectul şi rigoarea din studenţie în atmosfera anilor din Crăcănel muncii şi studiului în arta spectacolului de comedie. . În pauzele de filmare, cât se pregăteau cadrele şi L-am văzut pe Marin Moraru pe scena Municipa- se puneau luminile, retraşi într-un colţ depănam lului în alături de Toma Caragiu, la Teatrul amintiri despre şcoală, despre profesorii noştri, des- de Comedie în perioada fastă a marelui Radu Beligan pre clădirea frumoasă a Institutului de pe Schitu marea doamnă şi a delicatului om de teatru, regizorul Lucian Măgureanu nr.1. Gaiţele descoperind sensuri Giurchescu. L-am admirat la Teatrul Naţional alături Obosiţi şi afectaţi de starea unor lucruri din tea- Ianache, noi de a teatrului românesc Draga trele româneşti de după 1989, de dictatura unor re- viitorul Olteanu, în monumentalul spectacol realizat gizori care întorc pe dos clasicii, pensiile, lefurile şi onora- de celebrul om de teatru Horea Popescu. în în operele lor, se fereau să facă pronosticuri şi să riile actorilor câştigurile interpretarea lui Moraru, îl aşează pe artist în galeria discute teatrului nostru. Nu ezitau însă să-şi celor mai mari interpreţi ai lui Kiriţescu. Televiziunea arate dezamăgirea faţă de Română are sute de minute înregistrate cu celebrul , în comparaţie cu regizorilor artist în compania iluştrilor interpreţi ai marelui care folosesc actorii după bunul lor plac, fără discer- Caragiale. Cinematografia reţine în filmoteca de aur nământ, cu scopul vădit de a ieşi ei în evidenţă. Cu pelicule care demonstrează calitatea uimitoare a ar- glas tremurat şi cu lacrimi în ochi, Marin se revolta Nepotul lui Rameau tistului Marin Moraru, cu nimic mai prejos decât iluş- printre altele de disparţia din Televiziunea română a trii săi înaintaşi, celebrii în galeria actorilor români. peliculei cu înregistrările lui David Estrig de la repe- Chiriţa în Iaşi L-am întâlnit alături de Draga Olteanu, Dem tiţiile şi spectacolul . Costică Niculinei, Rădulescu, Rodica Popescu, Ştefan Tapalagă, Mişu Când ne venea rândul la filmare, Marin uita de su- Fotino... în filmul regizat de profesorul părări, de treburi lumeşti şi atunci îl vedeam pe Aniela / rectorul IATC, Mircea Drăgan. cel preocupat de viaţa şi soarta co- Printr-o întâmplare fericită, după mai mulţi ani pila pe care a salvat-o, a crescut-o, şi a ocrotit-o până Pantelimon-Costică i-am fost partener în serialul ProTV . Tânărul i-a găsit rostul. Minunat partener în toate şi peste tot. regizor Iura Luncaşu ne-a unit într-un cuplu, Delicat în toate împrejurările cu toată lumea şi artist , doi fraţi, care s-au căpătuit pe acolo unde trebuia. Nu se plângea de sănătate deşi lângă familia unui general. În echipa de filmare pu- era evident că suferă de ceva. Lua totul în glumă. Îşi teau fi întâlniţi, lângă Moraru şi Dinică, nume de re- amintea mereu de colegi, de profesori şi folosea Casandra 1957-2007 Jubileul zonanţă din filmul românesc: Dan Condurache, Maia numai vorbe alese despre cei pe care îi cunoşteam de de 50 de ani, Morgenstern, Florin Zamfirescu, Florina Cercel, Stela la filmări sau din spectacole. Popesu, Anca Sigartău... şi mulţi, foarte mulţi tineri ta- Răsfoind un album , lentaţi care au avut ce învăţa de la aceşti mari artişti. operă a prietenului şi colegului său de

161 zitate, demnitate şi simţ colegial. Iar din grupul nostru minunat, deşi am rămas puţini, păstrăm tinereţea, „Colegi şi prieteni din studenţie eram un grup vesel voinţa şi sentimentele, întâlnindu-ne ca şi atunci, la fel generaţie, artistul cărturar, prof. univ. dr. Sandu şi distinct din care făceau parte el, Gigi Dinică, Vasile de importanţi şi de activi. Lazăr, am găsit o pagină care ţin să o reproduc aici: Gheorghiu, Ştefan Tapalagă (care avea magnetofon Declarat cândva «grup sănătos» mulţumim lui adus de la Moscova, un fel de aragaz) şi Cornel Dumnezeu că aşa a rămas”. Poenaru. Creasem un fel de axă între str. Savu Marin (casa mea) şi Tabla Buţi (casa lui). Eu ofeream grupu- lui salată boef cu cartofi tăiaţi ca la salata orientală şi Rămâne un gol imens în Teatrul Românesc care el vinul de regiune. Scopul întâlnirilor erau formate nu va fi acoperit niciodată după dispariţia lui Marin din dispute, analize, comentarii şi pregătire pentru Moraru. examene. Au fost cele mai minunate dezbateri teatrale Şi stelele mari sunt fulgerate şi cad. căci aceste întâlniri aveau loc după ce vizionam de zeci Rămâne calea luminoasă din marea trecere şi ur- de ori câte un spectacol. Devenisem tari în teorie. Mai mele lor se vor păstra neumbrite, fiindcă lumina ste- târziu grupul s-a completat cu Traian Stănescu şi Jorj lelor nu suferă umbra să se întindă. Voicu şi Titi Cristescu, finanţatorul nostru. Şi, câtă vreme lumea va avea nevoie de teatru, ste- MARINUŞ a fost întotdeauna ‚clu-ul’ nostru. Peste lele artiştilor vor licări şi se vor găsi povestitori, his- noi în toate privinţele, el ne stăpânea cu farmecul şi trioni şi cititori în stele. talentul lui deosebit, dispunându-ne tot timpul. Putem Lacrima stelei căzute o vom păstra în inimile oare uita vacanţele petrecute iarna la Piatra Arsă, noastre până când o vor prelua cei de după noi. Peştera Ialomicioara, Vîrful cu Dor, Timişul de Sus?! August, 2016 Sau cele de vară de la Costineşti, unde toată vara asi- guram CLUBUL cu activităţi artistice şi ne bucuram de masă şi cazare gratuită? MARINUŞ a dovedit tuturora marele lui talent, dar faptul descoperit cu bucurie că el avea şi vocaţie pe- dagogică ne-a încântat pe toţi. El a avut în nişte vre- muri tulburi – cutremurul din ’77 pusese o amprentă peste toată lumea – o promoţie de excepţie în frunte cu Marcel Iureş, Lae Urs, Ion Colan, Mariana Buruiană, Mirela Gorea şi Cristina Şchiopu-Nuţu. Actor şi om de excepţie, el poartă în prietenia noas- tră cele mai nobile sentimente împrăştiate cu genero-

162 Vasile ERNU

De ce iubesc Iaşul?

Orașul și buzunarul, turistul și hoțul de buzunare Sectanții

. Un oraș e ca o haină. Are fasonul și croiala lui. În hotel dau peste dragul de Harry Tavitian. Mă Uneori mai bună, alteori mai proastă. Are materialul invită la concert. Ajung la concert: o mică istorie a și cusătura lui, uneori mai bună, alteori mai proastă. jazzului. Povestesc cu unii. Văd un tip care caută un Cert este că el vrea mereu să-ți ia ochii cu ceea ce se loc să se așeze. Îl recunosc. vede la suprafață. Tu de obicei cazi pradă acestui fel – Salut, Bogdan (Crețu), mersi că vii mâine la lan- de a-l cunoaște. Privești materialul și croiala, formele sare să vorbești! și culorile și crezi că ai cunoscut orașul. Ai vizitat lo- – Nu sunt Bogdan.... curile pe care el vrea să le vezi și nu vezi lucrurile as- Eu rămân blocat. Parcă nu greșesc decât numele. cunse. Iar lucrurile ascunse sunt cele mai interesante Vizual mai niciodată. Nu știu ce să zic. și importante lucruri. Adevărata față a orașului nu – Sunt doar fratele lui geamăn, zice „Bogdan” dis- este cea care ți se dezvăluie, ci cea care ți se ascunde, trat... cea care nu se vede. Totul e ok. Începem să povestim. El e obișnuit, eu De aceea lucrurile cele mai interesante ale unui nu sunt obișnuit cu aceste confuzii. Vorbim de parcă oraș sunt buzunarele lui. Fasonul care-ți ia ochii te ne cunoaștem de o viață. poate minți, buzunarele însă nu. De aceea un oraș tre- După o lungă discuție după concert cu Harry buie buzunărit asemenea unui hoț de buzunare. Nu Tavitian & comunitatea armenească din Iași, o iau fiți fraieri și nu căscați gura doar la fason. Fasonul e agale spre Hotel. Noapte, liniște. Să văd și eu Iașul doar penru turiști, cei mai fraieri dintre pământeni. adormit. Brusc apare o gașca mică de tineri. Veseli, ÎntâmplăriBuzunarele nocturne orașelor sunt o forță strașnică pentru se grăbesc undeva. Îmi zic: merg unde trebuie. Îi ur- că ascund lucrurile adevărate.... măresc. Străduță, scări, gang și se deschide o ușă. Intră ei, intru și eu. Brusc se deschide o altă lume: plină de oameni tineri, veselie, discuție. Mă așez. Ve- Și ce dacă nu e capitală culturală europeană? Eu cinul de masă întreabă amical: iubesc Iașul mai ales așa. Numai în micile orășele de – Cum îți merge? provincie rusești totul decurge atât de natural și sim- – Ok, suportabil, zic eu.... plu. E de bine. Te împrietenești cu oricine în maxim Începe o lungă discuție despre proiectul „Salvarea un minut, iar când te superi, nu ai pe cine. Ultima lumii 5”. Unul de la masă e ITst, altul biolog. Aduc oară s-a întâmplat în vară, când am mers să-mi lansez îmbunătățiri proiectului meu. Copii incredibil de

163 Revenit isteți... nu va fi Iașul „capitală culturală europeană”. Pe bune.. Și vine partea DADA... Discuția curge, proiectul e aproape gata. Și brusc, deodată. Aproape ca în romanele rusești... Bună dimineața, Iași. Mămucă, m-au cazat la bo- Se apropie de masă un tip masiv, rotund la față, ieru’ Pogor la Junimea, nu-ți fă griji. În studenție nici ochi blânzi, dar discutabili. Mă bate puțin pe umăr nu îndrăzneam să intru pe aici. stângaci. Din baie pe geam se uită la mine cred... Vasile – Dumneavoastră sunteți Vasile Ernu? Conta și Xenopol... busturile. – Da, zic eu nehotărât. Ies la colț, mă așez la o masă. Zic: înainte de cafea – Eu sunt fratele lui Dan Sociu și vă știu, vă citesc.... se poate un borșișor sănătos. Zice: sî nu vă supărați, Eu puțin nedumerit... dar borșișorul după 12... – Cum adică fratele, că eu îl știu pe fratele lui Aseară merg să prind finalul meciului. Un local la Sociu, Ionuț... Sunt cumva și amic cu el.... bâigui eu ne- doi pași pe Lăpușneanu. Gen 1001 feluri de bere. Zic: clar. urăsc crâșmele cu multe feluri, la București nu merg Mintea începe să facă analize. Zic: omul poate la din astea... Băiatu’ de la bar zice distrat: și nici la vrea o bere și folosește tehnica „copiii leitenantului Chișinău? Zic: de unde știi că-s din Chișinău? Zice: ce Schmitt”. Zic: crezi, că dacă vindem bere nu citim cărți? – Vrei o bere, vrei ceva? SuneteleMda, cum Copoului să nu iubești orașul ăsta. Și abia – Nu, nu, doar am vrut să te salut. Sunt al treilea începe... hai că vine borșișoru... frate. E mult de povestit și complicat... Strig barmanului: – Te rog, o bere pentru fratele lui Sociu... Ca să poți auzi orașul ai nevoie de liniște. În Barmanul: orașele mari acest lucru este aproape imposibil. – El nu are voie să bea aici.... Acolo sunetele devin un vuiet. Un soi de fond sonor Eu mă blochez și sunt gata să salvez onoarea în care nu mai distingi nimic. E un zgomot de fond cu „celui de-al 3lea Sociu”... care te obișnuiești și în care e greu să deslușești un Băiatul mare, puternic și rotofei zice blajin... sunet de altul. Dacă însă ai parte de liniște, brusc – Lasă-i pe ăștia, hai cu mine în gang, e un loc mai orice sunet devine distinct și clar. special, îți zic ceva... În Copou e așa o liniște, încât ai o gamă de sunete Totul devine confuz, suprarealist. O crâșmă întu- inconfundabile. necoasă, cu o „faună” mai tristă și scăpătată. Totul de- Ai corul de ciori care croncănesc în două valuri. E vine mai meditaiv. Un soi de zen moldovenesc. suita de seară care vine cumva să anunțe sfârșitul Povestea e lungă, dar la Iași toate poveștile se ter- zilei. Și ai coralul de dimineață care e un val puternic. mină cu bine. Mergeți la Iași și plimbați-vă după mie- E între patru și șase. După aceea nu le mai auzi decât zul nopții. Aici trăiesc „specii” fascinante. Ce bine că accidental.

164 În timpul coralului matinal Corvus de Copou in- se dresează așa ușor. Nu face ușor „aport” când vrea tervine tramvaiul. Aici avem două sunete distincte. stăpânul. Cioara răspunde la comenzile tale doar Basul domol și lin al tramvaiului care coboară Copoul când vrea ea. și sopranul alert și grăbit al tramvaiului care urcă Co- M-am înscris pe un site al unui grup de discuții poul. Orice ureche educată nu are cum să confunde specializat în dresajul ciorilor. Și aflu lucruri fasci- cele două voci diferite, dar care fac parte din aceeași nante. Așa că vă voi povesti nuBandiții doar cum se dresează familie de sunete. puricele și păianjenul, ci și cioara. Totul este ritmat din când în când de o sirenă de Am un erou care a stat 27 de ani și știe să dreseze locomotivă care cred că vine dinspre gară. Tactul și toatePrietenia gângăniile. la moldoveni Mă tem că o să fie despre ritmul sunt date însă de pupeze cu al lor pu-pu con- educație :) Buni pedagogi. tinu și inconfundabil. Sunt singurele voci care fac față corului Corvus și-l completează perfect. La percuție sunt pisicile de pe acoperișul casei, La masă stă un tip înalt, puternic, un munte de care, din când în când, simt nevoia să intervină. Ele om. Tiparul blajin. Părul periuță. Un început de sunt susținute ritmat și de lătratul îndepărtat al câi- barbă. Povestește strașnic de frumos despre satele nilor dinspre Sărărie și Țicău. de pe lângă Roman și Neamț. Ascult. Bine, ar mai fi o gamă întreagă de ciripituri și su- – Băi, eu cei mai buni prieteni pi cari mi i-am făcut nete care compun Simfonia Copoului dar nu aș vrea sunt ăia cu care m-am bătut. să măSe dreseazăerijez în cioara?critic muzical, așa că vă spun: Bună Da, după ce se băteau de săreu fâșurile de pe ei, dimineața.... se împăcau și se împrieteneau. E un fel de ritual, un botez al prieteniei. Trebuie să știi pe cine te bazezi. Cum poți să ai încredere într-un om cu care nu te-ai M-am îndrăgostit de ciori. De ce am uitat total de bătut?Masa la moldoveni după ce vii din Ardeal ele? Nu-mi amintesc aproape nimic de ele din pe- Pi buni... rioada mea ieșeană 90/96. Ah, citeam cărți pe atunci și eram pasionat de hermeneutici, filosofi complicați și puțină teologie liberală. Oioioi... Când am ajuns aici în ’90, după o mică discuție cu Și acum brusc le redescopăr. Fascinante. De câteva un localnic, am fost chemat la masă. Așa, pe nepusă zile stau pe prispa casei unde locuiesc și le ascult. Le masă. Am ajuns acasă și soția lui, fără să ne întrebe, urmăresc. Adorabile păsări, adorabile sunete. Au și ne-a pus pe masă tot ce avea. Urma să devenim prie- aerul acela de mister. teni buni. În casele moldovenilor se intră foarte ușor Citesc la Hașdeu: „cioara este pasărea țiganului, și masa se umple de la sine. Nimeni nu te întreabă că e obraznică ca el”. dacă îți este foame și vrei să mănânci: masa doar ți O, nu, bătrâne, nu ai înțeles nimic. Un clișeu clasic. se întinde și ești poftit. E doar un semn al libertații. Cioara pur și simplu nu Când m-am mutat în Ardeal, mi-am dat seama

165 brusc că „raiul moldovenesc” s-a terminat. S-a mân- zice: tuit, cum zic bătrânii mei. Casele ardelenilor sunt – Domnu’ Vasile, nu pentru masă și băut v-am in- niște cetăți greu de cucerit. De felul meu nicio ială, vitat, ci ca să ne simțim bine împreună. ușă, fereastră sau zid nu mă poate opri. Îmi place să Da, asta e esența poveștii cu mesele la moldoveni: intru în casele oamenilor, în sufletul și poveștile lor să ne simțim bine împreună. și pentru asta am 1001 de tehnici. Asta e meseria Ce povești am auzit aici, e de un roman. Ce des- mea. Dar aici a fost tare greu. De masă nu mai zic chidere am văzut aici, i-ar face invidioși și pe basara- nimic. Aici masa este o obligație, nu o plăcere. O beni, deși nu-i întrece nimeni la asta. Dar cei de aici obligație care are ceva de dovedit. Deseori ele devin o fac cu multă naturalețe și nu o fac agresiv, ci foarte demonstrative, ritualice și scorțoase. Dar firește că molcom și blajin. nu e o regulă și sunt o mulțime de excepții. Însă asta Și cum povestesc, cum povestesc, mamăăă! E ca am priceput eu din experiența mea de zece ani de și cum i-ai avea la masă pe Ion Creangă și pe Florin Ardeal. Lăzărescu simultan. Toate poveștile lor au de toate: Nu cunosc bine cum e în Regat, așa că nu mă eroi, conflict, tragedie, umor, deznodământ. Unde au pronunț. Nu o să vă spun cum e în Basarabia, pentru învățat toate astea? Sug oare de la sânul mamii crea- că nu o să mă credeți. Acolo este varianta ieșeană tive writing? Și live, nu scris. Cu tot spectacolul de ri- dusă la extrem. Eu mă tem de deschiderea excesivă goare. Așa ceva nu vezi decât în Moldova. Ce păcat că și ușurătatea cu care trec la ospețe și chef basarabe- e o zonă atât de necunoscută și ignorată… nii. Dar asta o să povestesc altădată. Și la plecare am primit o pungă mare cum nici Să vă povestesc cum a fost aseară la Iași. mama nu-mi mai face: cu de toate. Să fie că nu se știe, Invitat la o famile de moldoveni de la Iași: hai mi-aPrietena zis doamna italiancă la despărțire. împrumutată de un ieșean sâmbătă seara pe la noi. Cunosc doar o persoană de șiĂsta anii e ’90Iașul, asta e Moldova. Cum să nu-i iubești?! aici. E la doi pași de plopii fără soți ai lui Eminescu. Familii mai în vârstă (60-65 ani), multă lume de mij- loc (35-40) și copii. S-au strâns repede la umbra unui nuc și au întins o masă mare cam pentru 15/20 de Am o prietenă nouă, italiancă. E bătrâioară dar își persoane. Cumătri, fini, nași, prieteni care nu neapă- face treaba. Urcă Copoul pe nerăsuflate. Dar trebuie rat se cunoșteau între ei. Dar necunoașterea și lipsa să dai din pedale pentru că e o bicicletă. relațiilor de rubedenie nu e un prilej pentru a nu os- Cum s-a întâmplat? Când am venit la Iași am dat păta. Masa unește, nu desparte. Și toți se comportă un anunț că vreau o bicicletă de împrumut pentru o ca și cum se știu de o viață, chiar dacă s-au văzut lună. În 5 minute un tip pe care nu-l cunoșteam și nu prima oară. Bun. mă cunoștea a zis: s-a făcut. Mi-a adus-o în Podul de Masa arată impresionant începând cu piatră. Totul în 5 minute, moldovenește: parcă ne plăcințelele. Au de toate acolo. Dar doamna casei îmi cunoșteam de o viață. Eu m-am făcut cu bicicletă ca

166 să-mi mai mișc oasele după fiecare zi de 10 ore de Asta este o mare schimbare. Și o văd tot mai des. E de muncă la birou. M-am făcut și cu un amic deosebit de bine pentruVasile că Ernuîncepema beneficiat cumva să de gândim o rezidență mai critic.FILIT interesant cu multe povești de viața. E generația care pentru scriitori români, acordată de am ars anii ’90 nu se știe pe ce. Muzeul Național al Literaturii Române Iași (2016). Brusc însă am înțeles o chestiune din poveștile lui: generația noastră (născută prin ’70) nu mai citește anii ’90 în cheie optimistă, ci în cheie tragică.

Corneliu Grigoriu

Foto:

Statuie pândindu-l pe Vasile Ernu la casa de oaspeți a Muzeului Național al Literaturii Române Iași

167 Laurentiu, MALOMFĂLEAN

În Copou. Ferestruica din hamac

Iacătă-mă-s în târg la Ieşi! Încerc să mă adun, rele-n cap după-masă. Urc spre Copou, traversez, să-mi adun laolaltă poemele şi să-mi termin volumul. caut peticeleAuraş, de umbră păcuraş, pe trotuar, scoate Tituapa dinşi parcul urechi, ce-i că E bine. Mă pot dedica în sfârşit eului meu profund, ţi-oipoartă da numele,parale vechi în apa fântânii arteziene trei ţigănuşi vorba vine, cel pus mereu între paranteze, dincolo de se scaldă de zor, poate că dacă mi-aş lungi urechile ar cronici, studii academice, traduceri şi alte parazitări picura încet ingrate. A trecut jumătate din rezidenţă şi mă simt , n-au nicio treabă, câţiva studenţi acasă. Dar nu asta contează. tolăniţi pe băncile din apropiere se uită pe jumătate N-am apucat să fac un lucru. Aşa că azi mă duc în maturi cu dezaprobare, pe jumătate copii nebunatici, Copou să-mi inaugurez hamacul. Că doar special pen- li s-ar alătura şi nu prea. Simt că mă paşte o insolaţie, tru Iaşi l-am pus cap la cap – materiale din cele mai bine mi-ar prinde o pălărie de paie, chipiul mă alese: sfoară de rafie de acasă, cârlige de oţel din mall, strânge, dar nu asta contează, în stânga mi se iveşte chingi portocalii dintr-o benzinărie şi pânză dusă la prima Universitate a României, tot drumul capătă croitor. Cam scump. Dar nu asta contează. Mă duc în umbră, Xenopol e cocoţat pe soclu cu manta-i în Copou, după cum ziceam, să-l inaugurez. Nu Copoul, spate, într-o poziţie de parcă i s-au cuibărit niscai hamacul. Adică vreau să-l atârn de doi copaci mai albine prin favoriţi, dacă nu cumva un cuib întreg, vânjoşi. Nu de teiul lui Eminescu, se înţelege. N-am Kogălniceanu e pus pentru totdeauna pe fapte mari, sfoară de aşa ceva şi, sărăcuţul, e cam izolat, ca vai de întinde în zare un manifest şi caută scânteietor îna- el în singurătatea-i. Bătrân, are 259 de ani conform inte. unei plăcuţe. Oare în fiecare an cineva îi scrijeleşte Cât despre mine, mă scânteiază dragul de soare anii în piatră, sau vântul, în marea lui bunătate, mă- în ochi. Mă aprovizionez cu apă de la cişmea, sunt cu tură cifrele vechi la soroc, lăsând loc următoarelor, sticla de plastic la purtător, încă puţin şi ajung. L-am pitite pe dedesubt, să iasă la suprafaţă? N-am de unde luat cu mine pe Harms, cumpărat de la Casa Cărţii, să ştiu. Ce-i sigur e că n-o să-mi pot prinde hamacul când chiar nu mai speram să-l găsesc. Abia aştept să de el, oricât aş vrea. scap de greutatea din spate, rucsacul e burduşit cu Mă iau şi mă duc în Copou, cu rucsacul în spate, întâmplările din povestioarele lui, şi ce poate fi mai trec pe lângă La Plăcinte, TimeOut, Friends, le-am în- greu de cărat în spinare decât visele altuia. Cum nu cercat pe fiecare de când sunt aici, poţi mânca tradi- prea visez în ultima vreme, sau nu reuşesc a-mi ţional sau pe fugă, la umbră, la bulivar. Ce-i drept e aduce aminte, o să mă mulţumesc, asta e, cu visaţii c-am nimerit o arşiţă de nu-i adevărat, îţi intră căl- lui. dura în oase, nu alta, şi parcă văd c-o să-mi joace soa- Intru în parc, nu-i ţipenie de student, ţipă copiii

168 ca-n codru, soarele parcă ţiuie-n creştet. labirintul ăsta cu alei englezeşti, sinuoase, sunt mai Mi-e frică să nu mă ia la-ntrebări cineva, vreun multe statui decât bănci, dacă stau bine să mă gân- portar înrăit, nu ştiu dacă-i permis cu obiecte suspen- desc, şi ce alta oi face o lună singur aici? date, n-am văzut pe nimeni de când am venit, nu pare Brusc, în peretele drept, cum ar veni, al hamacu- să fie vreo modă moldovenească. Mi-e frică să nu dau lui, se aude sunetul tipic de poliester sfâşiat. Mă uit, de vreun poliţist care nici nu ar aştepta să mă poată e-n formă de gemuleţ. Nu-i a bună. Ba chiar şi-un per- da jos din hamac, strici copacii, dezleagă, da’ iute, vaz proaspăt vopsit. Nu-i rău, n-am ce zice, dar nu mă m-ar da pe loc afară din parc. Am mai auzit eu poveşti mir pe cât aş putea. Ce-oi face, hai să deschid larg fe- cu hamacişti amendaţi, fugăriţi, huiduiţi, că de ce nu restruica, dacă tot am. respectă legea naturii, că aşa şi pe dincolo. Dar nici Şi când o fac, ce să vezi? Bucăţile de ciment care asta nu contează. astupă scorburile din teiul secular început de ciu- Montez hamacul de doi frasini, probabil, unul mai perci pică pe caldarâm, copacul clipeşte şi, ca dintr-o ţeapăn ca altul, verific aranjamentul să fie stabil cât lampă fermecată un spirit, apare Eminescul teiului de cât, fixate încheieturile, iau cartea în mână şi hopa înfăşurat în manta-i, nu ştiu ce să mai cred, ba e ca şi sus. cum s-ar fi coborât direct de pe soclu, ba mi se pare Bine, senzaţia de imponderabilitate nu îţi dă aripi, că locuise în tei ca într-o bojdeucă, ce-i sigur e că din însă te face să crezi că nu mai e loc pentru obligaţii, josul parcului vine şi Veronica, se întind pe o pătură eşti ca într-un avion de hârtie pe care vântul îl va sub copac, se destind ca la un picnic de pe vremuri. purta în neştire. „Blânda batere de vânt”. Cu ţeasta prea mică, opera unui sculptor ingrat, se Întâmplările deşurubează şi Creangă, el a rămas pentru totdeauna *** copil. Moment în care, de unde până atunci liniştea făcuse ravagii, o pupăză începe să cânte. Citesc ca să ajung la „Visul”. Pove- – Hohei, zic vouă, careva ne visează. Uite colea, stioara cu bărbatul care visează ba un miliţian ce-l între cei doi frăsinei. Lipsăşti, mă spărietule! şi Ion al pândeşte de după boscheţi, ba că el se ascunde în lui Ştefan a Petrei dă să se repeadă la mine. spatele lor, ba că de fapt ei se mişcă. Reiau textul de Dar o mână pe umăr îl opreşte. Apoi vin toţi trei câteva ori, ca şi cum aş vrea să mi-l inculc, să mi-l fac lângă hamac, prilej pentru Eminescu să zică: refren până la epuizare. De când am venit, habar – Doamne, pârdalnic de hâtru ne-ai rămas, bădie, n-am cine sunt, cel din poemele scrise de mult, amin- lasă omul în pace! tirile resuscitate, visele răsucite pe toate feţele, în- Şi către mine: toarse pe dos, mă iau în fiecare zi, trag de mine ca de – Iartă-l, cinstite visător, că nu ştie ce face. Vezi tu, un capăt de aţă, mă duc în Copou să-mi limpezesc noi suntem parte nu din peisagiu, cum prea lesne mintea, am tot amânat s-o fac şi aşa, cocoţat la câteva s-ar putea crede, ci din populaţiune. Suntem locuitori palme deasupra pământului, m-am limitat la bănci, cu rădăcini adânc înfipte-n beton. Dar asta nu însem- nu sunt prea multe, ce-i drept, aş putea spune că-n nează că nu ne putem desprinde din când în când să

169 mai facem oleacă de mişcare. Te anchilozezi tot stând Fac parte nu din peisaj, ci din populaţie, vorba ceea. acolo, în soare, pe ploaie sau vânt. Coafura rezistă, Vin spre Copou în valuri, statuile de la Universitate, nu-i aşa, Veronicuţă? De mai adoarme vreunul în profesorii eminenţi grupaţi pe două coloane faţă în apropiere, iute sărim în visu-i şi ne rugăm să nu se faţă, Eminescu gardian al bulevardului Carol, ce stă trezească prea curând. Aici, la umbra teiului ăstuia, ca o strajă de noapte pe mijlocul drumului de lângă despre care se spune c-ar fi al meu, îi cel mai bun loc. bibliotecă. Vin voievozii de vizavi, apoi Lăpuşneanu- Aici bântui ca-n codru, nu-ţi are nimeni treaba. Ai ochi-de-oţel, parcă stând să urle pe toţi vă descăpă- Dorinţatoate condiţiile. ţânez, Moţocilor, vine Cuza din piaţa Unirii, mai fer- Pe măsură ce poetul îmi vorbeşte de parcă ne-am chenzuit ca un fante, vin Kogălnicenii, vin Alecsandriii şti de-o viaţă, pietricelele mozaicului cu versurile din veşnic tineri şi ferice, vin primarii Pogor şi Gane pri- se ridică în aer, şi pot privi „armonia/ codru- vindu-se în unghi drept, Celibidache cel ţintuit în spa- lui bătut de gânduri”. tele gardului de la filarmonică, vine Miron Costin cu pana înfiptă în piept, vine Dosoftei de la casa lui cu *** coloane din pământul veacului XVII, vin toţi ceilalţi, de pe străzile mărginaşe, din uliţele necunoscute, ne- Hamacul mă înfăşoară ca un giulgiu verde. Pe ju- umblate, necercetate, vine şi Ştefan din faţa Palatului mătate adormit, privesc prin lucarnă cum se smulg Culturii şi-i întrece pe toţi în galop. După urcarea spre de pe socluri statuile şi umblă. Ca şi cum cineva i-ar locul de întâlnire, nu-i niciun Aprod Purice să-i ţină fi spus fiecăreia, după trei zile, ridică-te şi umblă. Mai de scară, şi bărbătuşul se uită bezmetic în jur, nici nu întâi stingher, ca oamenii în carne şi oase ce reînvaţă mai coboară, e una cu calul, făcuţi sunt din aceeaşi să umble după trei săptămâni cu piciorul în ghips. bucată de bronz. Doar că aici trupurile au fost de la mai sus de brâu în În tot acest timp, eu rămân pitit în hamac, învelit jos în ciment. Acum se desprind, suporturile crapă, ca într-un balansoar dat peste cap, din a cărui fere- cedează. Tropot de paşi. Întâi stingher, apoi tot mai struică privesc în speranţa că nu mă vede nimeni: ce firesc, fantomatic. Se vede cu ochiul liber că făpturile mai popor de personalităţi la Hora Unirii, cum încon- devin tot mai uşoare. Stau să se evapore. joară prea-înţelepţii obeliscul din buricul Copoului, Asta-i, Copoul se umple cât vezi cu ochii. Unele vin cu leii trăgând de zor cu ochiul. Probabil că pentru ei cu tramvaiul. Din faţa casei memoriale, Topîrceanu sunt o imensă omidă verde suspendată între doi fra- se desfiletează domneşte, urcă pe tocuri, la costum şi sini, gata să mă transform în fluture de noapte. Dar patru ace, saşiu ca mai ieri. Statuile prind viaţă cu asta nici nu mai contează. zecile, în Iaşi oricum nu ştii niciodată când poţi da Brusc, ceva mă hâţână, bate vântul, din toate ziua-n amiaza mare de o statuie vivantă, sunt o gră- punctele cardinale cineva strigă întruna trezirea, pă- madă, la tot pasul, başca dublurile, aşa că nu ar fi de mântul se cutremură sub mine, copacii sunt ca nişte mirare să se amestece printre studenţi sau trecători. arcuri.

170 *** – Ce faceţi, domnule, n-aveţi… ce faci, mă, n-ai voie Stau în parc până la ora când păsările vin să se cu hamacu’ în parc, îs copaci seculari, ocrotiţi, fru- culce. Fac un scandal monstru. Ca la un semn, toate moşi, protejaţi, dă buletinu’ să scriu amenda! statuile se întorc în tăcere pe socluri, cu capetele ple- Eu, mă uit în sus ca pocnit în moalele capului, nu cate, mi le imaginez împietrind în aceleaşi poziţii. pricep, mă codesc, o fi şi ăsta vreo statuie umblantă, Toate statuile, mai puţin una. La lumina felinarelor, îmi zic, da de unde, şi unde-or fi restul, din nou e plin îl zăresc pe Creangă îndreptându-seLaurenţiu spre Malomfălean umbra lăsată doar de copii, role şi trotinete. Mă dezmeticesc. Încep de hamac. Un licăr îi joacăa beneficiat fără astâmpăr de o rezidență în privire. FILIT să bâigui. Ba c-am venit special pentru, ba că s-a-n- pentru scriitori români, acordată de tâmplat să, ba c-am crezut că. La repezeală, nici nu-mi Muzeul Național al Literaturii Române Iași (2016). găsesc buletinul. Scap ieftin, omul nu pare să fie sigur dacă hămăceala e nepermisă, după cum nici eu nu aş putea să jur dacă visez ori nu.

Corneliu Grigoriu

Foto:

Parcul Copou – unde și-a instalat hamacul Laurențiu Malomfălean

171 Mihai ALEXANDRU

Memorie pentru comunitate

Prin instalarea de plăci memoriale, Muzeul Negruzzi găzduiește sediul fundației „Corona”. Național al Literaturii Române Iași și Asociația „Pa- În Parcul Casei Pogor se găsește un stâlp de ilu- trimoniu pentru comunitate” Iași valorifică patrimo- minat realizat la Școala de arte și meserii, înființată niul cultural al Iașului și pune în evidență în 1840 la Iași, în timpul domniei lui Mihail Sturdza, monumentele, oferind detalii relevante despre istoria prin efortul lui Gheorghe Asachi, cel care a pus și ba- imobilelor și a persoanelor care le-au locuit. zele presei în limba română. O placă memorială Proiectul a fost inițiat la începutul anului 2016 și amintește despre aceasta. a cuprins, până acum, instalarea a cinci plăci memo- Placa dedicată lui G. Ibrăileanu a fost instalată riale dedicate lui Iacob Negruzzi, Școlii de arte și me- aproximativ pe locul unde au fost casele Pogor în care serii a domnitorului Mihail Sturdza, G. Ibrăileanu, a locuit pentru o scurtă perioadă de timp. G. Ibrăileanu Adela Kogălniceanu, urmașilor familiei Gherey Sion s-a născut la 23 mai 1871 la Târgu Frumos, într-o fa- și lui Costache T. Pogor. milie de comercianți armeni. Critic și istoric literar, Placa dedicată lui Iacob Negruzzi a fost instalată la eseist și romancier. Doctrinar al poporanismului în intrarea în curtea casei din strada Păcurari, nr. 21, în literatură și teoretician al specificului național. Pro- care a locuit, pentru o perioadă, acesta. Iacob Negruzzi fesor la Liceul Internat „C. Negruzzi” din Iași și la Fa- s-a născut la 31 decembrie 1842 la Iași, este cel de-al cultatea de Litere, Catedra de Istoria literaturii doilea fiu al lui Constantin Negruzzi și al Mariei Gane. române moderne și estetică literară. În 1906 a înte- Profesor universitar de drept comercial la Iași (1864- meiat, alături de Constantin Stere și Paul Bujor, re- 1884) și la București (1884-1896), deputat, senator vista literară „Viața Românească”, al cărei secretar de și președinte al Academiei Române. Membru fonda- redacție a fost până în 1933. A murit la 12 martie tor și secretar al Societății „Junimea” și redactor al re- 1936 la București. vistei „Convorbiri literare”, pe care aDoina condus-o în Placa uneia dintre ultimele mari boieroaice ale perioada 1867-1895. IacobO scrisoareNegruzzi pierdutăa găzduit în Iașului, Adela Kogălniceanu (1848-1920), născută această casă câteva ședințe ale Junimii, la care Mihai Cantacuzino-Paşcanu, a fost instalată la intrarea în Eminescu a recitat în 1883 poezia și Titu curtea casei din strada N. Gane, nr. 23. Casa a fost ri- Maiorescu a citit în 1884 de dicată de soțul său, Grigore Kogălniceanu, lider al con- I.L. Caragiale. Iacob Negruzzi a murit la 6 ianuarie servatorilor ieșeni, în vecinătatea caselor lui Vasile 1932 la București. Astăzi, casa în care a locuit Iacob Pogor. A rămas în amintirea contemporanilor prin

172 pasiunea pentru bijuterii și sfârșitul său tragic. a clădirilor ieșene în care au trăit sau au creat per- Placa instalată pe peretele casei din strada Sărărie sonalități naționale, precum și a locurilor cu încărcă- amintește de familia lui Teodor Sion Gherey, partici- tură culturală. Acestei inițiative i s-au alăturat mai pant la Revoluția din 1848 Tot aici a locuit colonelul multe instituții, precum Academia Română – Filiala Ștefan Vasiliu, comandantul Regimentului 54 Infan- Iași, Institutul de Filologie Română „A. Philippide”, Fa- terie, căzut pe front în 1917, iar între anii 1956-1963, cultatea de Biologie a Universității „Alexandru Ioan Costache T. Pogor, nepot al junimistului, omului poli- Cuza” din Iași, Uniunea Artiștilor Plastici din Iași, tic și primarului Iașului, Vasile V. Pogor. Școala Populară de Arte „Titel Popovici” Iași. Acest proiect face parte din planul managerial Coordonatorii proiectului: Georgiana Leșu, Iulian 2013-2017 al Muzeului Național al Literaturii Române Pruteanu. Iași și își propune repunerea în valoare, prin marcare,

Placă memorială instalată la intrarea în curtea Muzeului „Vasile Pogor”

173 Ionel Teodoreanu şi actorii indisciplinaţi

terul unui examen. Toate aceste repetiții se vor face cu asistența domnului Adrian Pascu. Iar la reprezentațiile acestei piese, de acum înainte, vor participa ambii su- Prezentăm mai jos un document ce stârnește mi- fleuri, domnii Adrian și Valeriu Pascu. rare, dar și haz. Se află la Arhivele Statului și repre- Semnat, Director, Ionel Teodoreanu. zintă o decizie a scriitorului Ionel Teodoreanu, de pe vremea când acestaVălul se afla fericirii la conducerea prestigioa- sei instituții teatrale ieșene. Este datată 4 ianuarie 1933 și face referire la pedepsirea unur actori care la premiera piesei , de Clemenceau, nu cunoșteau textul rolului lor. Din document deducem că la un moment dat lucrurile au luat chiar o notă tra- gică, întrucât principalul întreținător al cursului pie- sei și al desfășurării spectacolului, mai precis: principala „voce” pe scenă devenise cea a… „sufleu- rului”. Boacăna actorilorCristinel a dus C. Popa chiar la luarea unei măsuri speciale. Directorul teatrului a dispus ca piesa să seAvând desfășoare în vedere cu căconcursul la premiera a doi piesei sufleuri Vălul de fericirii la Tea- detrul Clemenceau, Național Iași. rolurile, ( în genere, erau) atât de puțin știute, încât șoapta sufleurului devenise un glas care participa cel puțin tot atât de direct la desfășurarea acțiunii ca și glasurile actorilor efectiv; având în ve- dere că din această cauză piesa a fost jucată cu o len- toare, de nimic alta justificată, decât de necunoașterea textului; având în vedere că aceasta este o gravă aba- tere de la obligațiile contractuale, toți cei care s-au făcut vinovați vor primi cuvenita mențiune în foile ca- lificative. Iar drept pedeapsă și spre îndreptare dispu- nem: să se facă până la reprezentația următoare a piesei mai multe repetiții de text, ultima având carac-

174 Smaranda Jora, Jora, Smaranda , născută Jora, fiica lui Mihai Jora Alice Rosetti-Tescanu (1810-1903), născută Negri, Negri fiica și agăi Petrache a (1831-1918), născută Rosetti-Pribești, fiica vornicului Vasile (Fotografie din Fototeca Muzeului Național al Literaturii Române Iași) Române Muzeului Național al Literaturii din Fototeca (Fotografie Smaranda Jora Cinci generații în familie Cinci generații Catinca Catinca Rosetti-Pribești (1899-1979), născută Cantacuzino, fiica prințului Mihail G. Cantacuzino și a Marucăi Rosetti- Marucăi a și Cantacuzino G. Mihail prințului fiica Cantacuzino, născută (1899-1979), Alice Sturdza Alice (1878-1968), născută Rosetti-Tescanu, fiica lui Dumitru Rosetti-Tescanu (1853-1897), om politic, scriitor și tra- și scriitor politic, om (1853-1897), Rosetti-Tescanu Dumitru lui fiica Rosetti-Tescanu, născută (1878-1968), Alice Rosetti-Tescanu, Catinca Rosetti-Pribești, Maria (Maruca) Cantacuzino şi Alice Sturdza. Cantacuzino Maria (Maruca) Rosetti-Pribești, Catinca Alice Rosetti-Tescanu, De la dreapta la stânga: la dreapta De Rosetti-Pribești. Ocna, 1900, pe scările casei din mahalaua Tisești a Catincăi Tg. Rosetti-Pribești (1808-1853) Rosetti-Pribești și a Catincăi Negri; Maruca Cantacuzino Maruca Jora; Alice lui a și ducător Tescanu. Tescanu. A fost căsătorită cu prințul Mihai Sturdza; Smarandei Donici, sora cea mare a scriitorului Costache Negri (1812-1876); Rosetti-Pribești. și a Smarandei

175 Mircea-Cristian GHENGHEA

James Pettit şi cutia românească a Pandorei

La sfârşitul lunii august a anului curent, ambasado- cunoscătorului, nepriceputului şi provocatorului am- rul Statelor Unite ale Americii în Republica Moldova, basador. S-au făcut auzite şi voci care condamnau James Pettit, a declarat, într-un interviu acor- ipocrizia americanilor, fiind vehiculată inclusiv ipo- dat postului de televiziune Moldova 1 de la Chişinău, teza încheierii unei înţelegeri secrete între ruşi şi că „Moldova trebuie să rămână un stat suveran şi in- americani cu privire la Republica Moldova şi la deli- dependent în cadrul unor graniţe sigure. Alăturarea mitarea sferelor de influenţă din regiune. României, de exemplu, ca o cale de a intra în UE sau Au existat, însă, deşi foarte puţine, şi voci care s-au pentru orice alt motiv, nu e o alegere practică şi nu „acordat” la diapazonul mânuit de James Pettit, con- este o alegere care va face lucrurile mai bune aici, în firmând/întărind ideea exprimată de acesta şi con- Moldova. Ceea ce va face lucrurile mai bune aici în tribuind, implicit, la apariţia altor reacţii în România Moldova este cooperarea dintre clasa politică şi oa- şi în Republica Moldova. În acest sens s-a făcut re- menii din Moldova pentru ca ei toţi să contribuie la rea- marcat, indiscutabil, Lucian Boia, istoric de formaţie lizarea unei ţări mai bune pentru moldoveni. Moldova şi „demitizator” prin vocaţie. Domnia sa a încins su- nu este România, Moldova îşi are propria sa istorie şi plimentar spiritele şi aşa agitate, pronunţându-se 2 propriile sale provocări, printre care este faptul că fără echivoc în favoarea celor exprimate de diploma- Moldova este o ţară multietnică cu oameni care vor- tul american de la Chişinău , iar spusele sale au fost, besc limbi diferite şi desigur mai e şi problema trans- desigur, preluate de acea parte a mass-media ce re- 3 nistreană, care nici măcar nu este sub controlul flectă atitudini răsăritene şi care a prezentat cu sa- guvernului central, dar care are nevoie de un statut tisfacţie şi interviul cu James Pettit . 1 special, ceea ce este scopul final, dar un statut special Multe, foarte multe i s-au transmis ambasadorului în cadrul Republicii Moldova” . După cum era de aş- în ultimele săptămâni, fie în română, fie în engleză. teptat, aproape toate reacţiile iniţiale s-au încadrat Furtuna pe care a provocat-o a avut, se pare, urmări în registrul emoţional şi sentimental, spusele diplo- inclusiv la nivel politic şi diplomatic în relaţiile ro- matului american provocând valuri de indignare şi mâno-americane; mai mulţi politicieni din ambele de nemulţumire pe ambele maluri ale Prutului (ce-i state, România şi Republica Moldova, şi-au manifes- drept, parcă mai mult în dreapta decât în stânga)… tat prin diverse declaraţii dezamăgirea faţă de repre- Diverse grupuri, asociaţii, personaje publice şi po- zentantul Statelor Unite ale Americii la Chişinău, dar litice ori chiar simpli indivizi au reacţionat cum s-au şi prin mesaje ori interpelări adresate unor oficiali priceput mai bine, tunând şi fulgerând împotriva ne- americani – prilej de afirmare a unor adevărate sen-

176 timente patriotice sau, cine ştie, o excelentă ocazie din pură necunoaştere ori neglijenţă.volens nolens Mesajul trans- pentru a-şi mai estetiza imaginea publică pentru vii- mis a fost foarte clar. A venit într-un moment de in- toarele alegeri parlamentare (în România) şi prezi- discutabilă semnificaţie pentru statul Republica denţiale (în Republica Moldova). Ba, mai mult, Moldova, fiind interpretat, - , ca un fel de pornindu-se de la considerentul că James Pettit ar fi asigurare pentru susţinătorii ideii de statalitate mol- chiar un ageamiu în ale istoriei şi realităţilor din dovenească, în general, şi pentru adversarii apropie- această parte a lumii, s-a luat iniţiativa colectării şi rii de România, în special. S-a dat, astfel, de înţeles, 4 trimiterii unor cărţi de istorie a românilor ambasa- că Statele Unite ale Americii nu se angajează şi nu se dorului american , poate o învăţa omul ceva, ca să-şi vor angaja în eventuala favorizare a unirii Republicii dea seama ce gafă a comis… Iar fostul Preşedinte Moldova cu România. Traian Băsescu nu s-a sfiit în a arunca în spaţiul pu- Trecând, însă (pe cât posibil…), peste toate aceste blic o întrebare la care, probabil, mulţi se gândeau: reacţii pro sau contra, peste simpatiile şi antipatiile 5 „Ambasadorul SUA, James Pettit, o trâmbiţă a americane etc., trebuie să remarcăm un lucru, care a Moscovei?” . fost insuficient subliniat şi pentru care, în mod oare- Orgoliul naţional a fost rănit şi a reacţionat în con- cum paradoxal, ar trebui să-i fim recunoscători dom- secinţă: s-a luat atitudine, s-a protestat, iar vinovatul nului James Pettit: declaraţia domniei-sale a a fost, probabil, admonestat, după cum lasă să se în- propulsat, dintr-o dată, cel puţin pentru o perioadă, ţeleagă unele mijloace de informare de la noi. Însă, în lumina reflectoarelor, un subiect în legătură cu după relativa calmare a spiritelor şi liniştirea min- ţilor, au apărut, în mass-media din România şi din Republica Moldova, unele articole şi analize intere- sante, autorii acestora exprimând puncte de vedere mult mai echilibrate şi mai „aşezate”, care ar putea sau ar trebui să dea de gândit celor care au obiceiul să reacţioneze eminamente visceral. Mai întâi, multe şi mărunte s-or putea spune des- pre James Pettit, numai aceea că omul este necunos- cător şi nepriceput nu. James Pettit este un diplomat cu experienţă şi cu diverse conexiuni în lumea ex-so- vietică. Vorbeşte limba rusă, a acumulat experienţă în diferite misiuni şi posturi diplomatice atât acasă, 6 în Statele Unite ale Americii, cât şi la Guadalajara, Viena, Moscova şi Kiev . Apoi, deşi nu imposibil, este, totuşi, destul de greu de crezut că un ambasador american afirmă aşa ceva doar din proprie iniţiativă, James Pettit, ambasadorul SUA în Republica Moldova

177 1

Interviul poate fi accesat pe internet la adresa care mulţi politicieni din Republica Moldova, dar şi Lucian Boia: Ambasadorul American la Chişinău a făcut o https://www.youtube.com/watch?v=aAFC0P2Ls8I, ac- de pe la noi, evită să se pronunţe – unirea celor două afirmaţie corectă: Basarabia nu e România 2 cesată în august şi în septembrie 2016. state româneşti. Să recunoaştem, nu este deloc un su- online biect plăcut pentru mulţi dintre actorii scenelor po- , articol ac- litice de la Chişinău şi de la Bucureşti, mai ales pentru cesibil la adresa http://www.news.ro/cultura- cei de pe malul Bâcului! Şi nu, nu îi avem în vedere media/lucian-boia-ambasadorul-american-la-chisinau pe cei ştiuţi şi declaraţi ca antiromâni sau antieuro- -a-facut-o-afirmatie-corecta-basarabia-nu-e-romania- Lucian Boia: ambasadorul peni, ci pe ceilalţi, consideraţi democraţi, cu vederi şi video-1922400003002016091315559736, accesată în american la Chişinău a avut dreptate online opţiuni occidentale. Unii dintre aceştia (nu are rost 3 septembrie 2016. să dăm nume, chiar nu are…) nici cu această ocazie Vezi, de exemplu, articolul nu s-au pronunţat deschis pentru sau împotriva ideii , accesibil la Românii îi trimit ambasadorului SUA la Chişinău cărţi de de unire – o fi bună, o fi rea, ce avantaje/dezavantaje adresa http://sputnik.md/opinie/20160905/ istorie, după ce a declarat că „Republica Moldova nu e 4 8873532.html, accesată în septembrie 2016. poate aduce etc. România” online Să facem, de asemenea, un exerciţiu de sinceritate şi să admitem, măcar acum, că James Pettit a vorbit, din ipostaza sa de ambasador, ca un reprezentant al , articol accesibil la adresa unei mari puteri care este cunoscută şi recunoscută, http://www.gandul.info/stiri/romanii-ii-trimit-amba- sadorului-sua-la-chisinau-carti-de-istorie-dupa-ce-a- de obicei, pentru pragmatismul de care dă dovadă în Băsescu: Ambasadorul SUA James Pettit este o trâmbiţă a declarat-ca-republica-moldova-nu-e-romania-156296 relaţiile internaţionale. Că a avut sau nu diplomatul Moscovei? online 5 97, accesată în septembrie 2016. american undă verde de la superiori pentru mesajul transmis cu ocazia evenimentelor dedicate aniversă- , articol accesibil la adresa rii a 25 de ani de independenţă a Republicii Moldova http://www.napocanews.ro/2016/08/basescu-amba- parcă nici nu mai contează atât de mult… Ceea ce Pettit, James – Republic of Moldova sadorul-sua-james-pettit-este-o-trambita-a- – 05-2014 online contează este faptul că, prin cele declarate, James 6 moscovei.html, accesată în septembrie 2016. Pettit a capacitat o dezbatere ce părea că intrase, de Vezi, pentru aceasta, o bucată de vreme, într-un nemeritat con de umbră , informaţii accesibile la adresa Ambasadorul James Pettit de la Chişinău – (iar din acest punct de vedere, unii analişti au şi lan- http://www.state.gov/m/dghr/coc/2014/227567.ht agent unionist? online sat întrebarea dacă nu cumva omul o fi acţionat, de 7 m, accesată în septembrie 2016. 7 thankfapt, exact you în getfavoarea lost sir lucrurilor împotriva cărora Petrişor Peiu, vorbise …). Or, dacă e să privim lucrurile aşa, nici nu , articol accesibil la adresa mai ştii ce să-i spui domnului ambasador american: http://fumn.eu/ambasadorul-james-pettit-de-la-chisi- sau , ?!? nau-agent-unionist/, accesată în septembrie 2016.

178 Raluca POPESCU

Acest „inovativ” cuvânt...

inova- inovator tive

...concurează de ceva vreme, cu un oarecare suc- „Medicamenteinovativ generice și medicamente ces, pe mai vechiul și obișnuitul , adjectiv : diferențe și asemănări” (titlul unui articol de pe inovativ;desemnând -i; -ă; „persoană -e sau obiect/lucruMarele caredicționar ino- site-ul sfatulmedicului.ro);inovativ ortograficvează ceva, al carelimbii realizează române o inovație”, înregistrat „Sistem de iluminare pentru biciclete” deja în toate dicționarele limbii române. În schimb, (titlul unei știri de pe digi24.ro); apare consemnat în Dicționarul „Material inovativă, stimulează dintele să se vin- ortografic, ortoepic și morfologic(DOR), unal limbiidicționar române nor- dece singur” (titlul unui articol de pe ziuadecj.reali- mativ care, deși în mare parte este realizat în baza re- tatea.net); gulilor lingvisticeinovativ actuale prevăzute în „Formulă ce conţine fier microincap- sulat cu biodisponibilitate şi absorţie crescute special (DOOM 2), în cazul de față nuDicționar se prea de poate cuvinte spune re- inovativăconcepută pentru copii” (fluturaș publicitar pentru centeacest lucru: nu e înregistrat îninovativ DOOM2, nici medicamentul Altrifer Junior); în cea mai recentă ediție a DEX. Acest adjectiv neolo- „Copiiinovativ operați pe cord deschis printr-o metodă gic mai apare însă în DCR3 – ” (titlul unei știri, Antena 3) , ediția a III-a, 2013 (p. 296, s.v. ), ceea „BERD a ajutat compania Depacoinovativ să lanseze pro- ce indicăinovativ faptul că este suficient de bine fixat în uz, iectul ” (dintr-un articol publicat pe site-ul astfel încât să devină parte din dicționare importante capital.ro); inovativă ale limbii române actuale. În ediția a II-a a DCR, din „8 concepte de case cu design ” (titlul 1997, lipsește,Dicționar așadar, de cuvinte în acea recente perioadă, pro- unui articol de pe magazinuldecase.ro); babil, lexemul fie nu pătrunsese deja în limba ro- „Schemă inovativ pentru tranziția de la școală mână, fie era utilizat cu o frecvență mult mai mică. la piațainnovative muncii pentru student” (titlul unui program De altfel, cum este sin- universitar, upt.ro) gura lucrare lexicografică datată a limbii române, din Adjectivul este un împrumut, provine din contextul în care apare exemplificat, reiese că acest engl. , innovatorycu același sens ca în română. Intere- cuvânt a început să cunoască o mai mare utilizaretermen sant este că și în limbainnovative engleză acest cuvânt mai are relativacum un recent deceniu (primul context redat în DCR3, în oinnovative variantă-pereche – paronimică, în formă,inovativ și sinoni- dreptul acestui adjectiv, datează din 2003; al doilea mică, totodată: , ocurent tot ca adjectiv – din 2004), așadar constituie, într-adevăr, un (Longman, p. 838, s.v. ). Diferența este că în limba română: (echivalentul recentului din ro-

179 innovatory inovativ malapro- inovator pism inovator mână) este, în schimb,inovator mult mai desinnovateur utilizat în limba baza paronimiei, credem că preferința în uz pentru engleză decât (corespondentul adjectivu- trebuie pusă în baza unui soi de lui din limba noastră). În limbainovativ română, între românescul și echivalentul lui en- situația stă invers, (din fr. ) fiind glezesc, favorizat de puternica influență engleză mult mai vechi și (încă) mult mai utilizat. actuală asupra vocabularului românesc. Ceea ce epatează însă în privința lui este „Malapropismele apar datorită folosirii greşite a tendința de a fi selectat în vorbire, cu precădere, și, unui cuvânt în locul altuia care are în compoziţie li- implicit, rapiditatea cu care începe să se impună în tere/sunete asemănătoare, dar care sunt incompati- limba română, în ultimii ani, în condițiile în care bile din punct de vederecuvinte semantic cu formă în contextul asemă- avem deja fixat în limbă (și, în special, în lexicul men- nătoarerespectiv” (Chiru, Trăușan-Matu,sens diferit Rebedea inovator2008: 58). tal al fiecăruia) un lexem careinovativ să desemneze acelașiino- inovativTotuși, această două definiție cuvinte se suprapune sinonime peste definiția vatorlucru, cu formă foarte asemănătoare. Întrebarea care paronimelor, întotdeauna se ridică în acest caz este câtobligativitate de adecvată și,obligație mai ales, și, neapărat, cu . Or, și prudențialitatejustificată, este utilizareaprudență, lui mortabilitate, în locul luimorta- sunt , deci cu același litate, din moment ce nu face decât să îl dublezegreșeală inutil înțeles, a căror formă diferă. atracția paronimică pelingvistică acesta din urmă (cf. vs , Considerăm însă că malapropismele se situează vs vs într-un prim stadiu al paronimiei, derivat din același ș.a.)? Nu cumva constituie doarinnovative o altă fenomen de bază, și anume . În a se focusa, acreată confuza sub patetic,influența a actualăaplica (pentru/la) a limbii en- vorbire mai ales, avem tendința de a alege, în mod glezepromoție, asupra a face vocabularuluisens, a capacita românesc – mai precis, un greșit, să folosimatracție un paronimică alt cuvânt în locul celui potrivit, nou calc lexical inovativinutil după engl. (precum atracțiedoar în logicade tip paronimicasemănării formale, însă, ca înțeles, inovator, , , cele două pot fi complet diferite. Această tendință se etc.)? Spunem „inu- numește sau, mai bine spus, til” și pentrunutrienți că substanțeeste la fel denutritive lung precum ro- : mânescul inovator, așadar – inovativ nu poate fi justificat nici „Atracția paronimică este o greșeală de limbă prin faptul că ar ajuta la obținereainovativ economiei de lim- care trădează, în primul rând, necunoașterea baj (cf. versus ). înțelesurilor cuvintelor, mai ales al neologismelor Perechea [impropriu spus „pe- rare sau recente, care au un caracter formal insolit. rechea”, întrucât cuvântul nu este lexicalizat Acest tip de greșeală caracterizează vorbirea po- complet în limba română] nu poate fi încadrată nici pulară și regională și discursul oral neîngrijit” în clasa paronimelor – ci, mai degrabă, în cea a mala- (Dragomirescu, Nicolae 2011: 155). propismelor, în primă fază –, nici în cea a sinonimelor. Constituie, în cea mai potrivită descriere, un caz între Apropierea formală se poate realiza și între două paronimie și sinonimie. cuvinte aparținând a două limbi diferite – cum e cazul Dacă privim prin prisma fenomenului care stă la malapropismului, pe când o condiție a paronimiei

180 lapropism atracție de tip paronimic

este ca ea să se stabilească între cuvinte aparținând (mai precis, între aceleiași limbi – aceasta considerăm că este diferența un cuvânt românescinovativ și unul străin,inovator pe care româna principală dintre cele două fenomene,inovativ aparent, iden- nu l-a preluat încă în totalitate) caracterizează mai tice. De aceea, în situațiileinovator de malapropism, se poate degrabă tendința, tot mai impunătoare, de folosire a întâmpla, totodată, ca ambele cuvinte să aibă inclusiv adjectivului în locul lui , mult mai fi- același înțeles, cum, în cazul de față, intră în resc și mai justificat. Astfel, în mod cert nu putem relație de sinonimie cu . intens(ă) vorbi de paronimie în cazul acestor cuvinte. intensiv(ă)Or, în privințafolosire paronimiei, intensă a în aparatului rare cazuri esteterapia po- a inovaMalapropismul („confuzia” de tip paronimic) din intensivăsibil ca lexemelea bolilor ce cronice pot fi /confundate reabilitarea să intensivă aibă chiara situația dată trebuie pus pe seama asemănării for- pacientuluiaceleași înțelesuri / cursuri sau în similare: regim intensiv de pildă,de limbi stră-și male (ambele cuvinte au ca rădăcină lexicală verbul ine ( și ), dar, în același timp, are loc și în baza identității de sens (sinonimie). În plus, după cum am mai spus, influența englezăinovativ care are un mare aport în ), cel de-al doilea fiind mai degrabă termen spe- lexicul românesc actual, constituie un factor favori- cializat, neologic, cu folosire doar adjectivală, pe când zant în acest sens. primul poate fi utilizat atât ca adjectiv, cât și ca ad- În cazul cuvântului , rezistența sa înino- uz verb. Ambele, însă, au în comun trăsătura semantică vatorde-a lungul timpului, precum și ocurența sa tot mai a intensității. De asemenea, paronimele potcarbonier aparține frecventă ori mai sporadică, după caz, vor decide –aceleiași carbonifer; sfere semantice, petrolier –având petrolifer sensuri înrudite, însă dacă va deveni paronim pe deplin al cuvântului acest lucru se întâmplă în cazul termenilor , singurul, de altfel, normat și acceptat de toate specializați, cu utilizare în contexte diferite: dicționarele, întrucât „atracția paronimică poate avea inovativ – inovator etc. Totodată, impact și asupra paronimistoriei limbii, întrucât unele forme aceștia auinovativ aceeași bază/rădăcină lexicală (sunt paro- substituite ca efect al atracției paronimice se impun nime morfemice). Același lucru l-am putea afirma și în limbavariantă literară” (Dragomirescu,inovator Nicolae 2011: 160). despre perechea , însă diferența Însă atributul de rămâne, din câte am arătat, este că , nefiind înregistrat încă în toate nepotrivit în acest caz. L-am putea numi, mai ino-de- dicționarele de bază ale limbiixenism române și nefiind vativgrabă, a cuvântului , dar o variantă vreun termen specializat într-un anumit domeniu încă... ingrată. (face parte – sau tinde să facă parte – din lexicul Este foarte posibilă însă și cealaltă variantă, ca comun), nu constituie decât un (i.e. un cuvânt să dispară din uz cu timpul, dacă nu va mai fi străin nenecesar care pătrunde într-o anumită limbă, consemnat șiinovator în alte dicționare ale limbii române. undejob este utilizatloc de muncădestul de frecvent, în ciuda faptuluima- Până atunci, ca și în cazul altor străinisme, își că limba respectivă are deja propriul său cuvânt care „trăiește” perioada de vogă și îl concurează pe mult să desemneze același lucru), în primă etapă (cf. engl. mai vechiul . vs rom. ) – așadar, fenomenul de Suntem totuși de părere că, din moment ce limba

181 pro- tectiv română are deja un termeninovativ oficial pentru această de înlocuire/dublare inutilă a unui cuvânt românesc semnificație, compatibil în toate contextele, recunos- bine fixat în limbă oprotector urmează și adjectivul recent cut de către toate dicționarele și, în primul rând, va- (un alt calc inutil după un cuvânt englezesc), lidat pe deplin de către uz, nu își are rostul, preferat, în mod nefiresc, în tot mai numeroase con- fiindîmbogățirea un xenism, lexicului adaptat, ce-i drept,prin la sistemul cuvinte mor- noi texte,Referințe în locul bibliografice lui , deja existent de multă fologic românesc,prin transformările care nu îmbogățește semantice cu nimic ale limbaunor vreme în limba română. cuvinteromână deja în existente direcția dinamicii lexicale. Căci Algoritmi de generare de paronime „ se face atât inovativ pentru corectarea malapropismelor [...], cât și Chiru, Costin-Gabriel, Trăușan-Matu, Ștefan, [subl. n.] în limbăbarbarism/xe- [or, niciuna Rebedea, Traian, nismdintre aceste situații nu este valabilă aici: nu , în „Revista 101 ro- inovatore chiar un cuvânt nou, cu sens deplin nou, ci doar un greșelimână de de interacțiune lexic și de semantică. om-calculator”, Cuvinte 1, 2008,și sensuri p. 57- în împrumut (mai degrabămecanisme cu statut normale de în evoluția mișcare72. oricărei) care limbi, îl concurează, care însă pe pot nedrept, trece cu pe ușurințămai vechiul în Dragomirescu, Adina, Nicolae, Alexandru, domeniul, deja greșelilor pe deplin de limbăfixat în română – n.n.] [...]. Dictionary of Contemporary English Toate acesteadacă nusunt sunt sistematice, ci individuale , București, Humanitas, colecția „Viața cuvin- telor”, [2011]. , dacă nu respectă re- SigleLONGMAN și abrevieri – , gulile, Pearson Education Limited, 2003. [subl. n.], dacă nu se potrivesc registrului stilistic în Dicționar de cuvinte care apar” (Dragomirescu, Nicolae 2011: 31). Așadar, recente este firească și non-abuzivă orice influență străină DCR3Dicționar – Florica de Dimitrescucuvinte recente (coordonator), asupra unei alte limbi, cu condiția respectării unor Alexandru Ciolan, Coman Lupu, reguli interne naturale, specifice limbii respective; , edițiaDicționarul a III-a, București, explicativ Editura al limbii Logos, române 2013; depășirea acestora ne poate conduceutilizarea înspre adjecti- diverse DCR2 – , ediția a II-a, „capcane”vului inovativ lingvisticeîn locul și poate lui inovator atrage după sinegreșeală nume- 1997. deroase limbă greșeli de limbă. malapro- DEX – Dicționar ortografic, ortoepic și morfo-, pismPrin urmare, considerăm că logicediția al a III-alimbii revăzută române și adăugită, București, Editura este o Univers Enciclopedic, 2016. , o atracție de tip paronimic, un DOOM 2Marele – dicționar ortografic al limbii ro- iscat din confuzia unui cuvânt românesc cu mâne , București, Editura Univers unul străin, inutil și, astfel, nejustificat – fenomen des Enciclopedic, 2005. întâlnit în etapa actuală a limbii române, puternic DOR – marcată de influența limbii engleze. Aceeași tendință , București, Editura Litera Internațional, 2008.

182 Emina CĂPĂLNĂSAN,

De la corect la HIPERcorect

uşoară de rezolvat exerciții dificile de rezolvat este uşoară Exercițiile sunt dificile de rezolvat. Că nu-ihipercorecte rău să vorbim corect – e știut; și cum nicio , * acordul. ; *Pro- extremă nu-i bună, trebuie să avem în vedere că a blema de rezolvat.; * vorbi HIPERcorect e tot rău. Astfel, înţelegem prin , care arată clar dorințaneacordat de a aplica un prin- forme greșeli făcute din grija exagerată cipiu știut din posibilclasele primare:imposibil Depășind cla- de a evita greşelile (închipuite) sau din pretenția de a sele primare însă, aflăm că adverbul neflexibil fiind, aplica reguli… știute cel mult aproximativ. nu-și schimbămăsură forma posibilă și rămâne de luat rochie imposibilă. de Impresia puternică a necesităţii acordului se ma- îmbrăcatAdverbeletehnică imposibilăși defac, aplicat de asemenea,sarcină po-im- nifestă în numeroase situaţii de asociere a unui ad- sibilăposibilă discuția de îndeplinit despre hipercorectitudine, construcţii verb cu un adjectivlocuri variabil.grele de străbătut Ca urmareinterpretare a acestei de tipul * , * imposibilăanalogii eronate,de admis „se întâlneşte (...) fenomenul de ad- , * , * cel jectivizare a adverbelor printr-un acord hipercorect înscriindu-seadverbelor lejer în cercul acor- în gen şi număr: , durilorvedeta imposibile. cel mai bine îmbrăcată vedeta cea . Confuzia cu adjectivele se ex-cf maiInvariabil bine îmbrăcată este, deproblema asemenea, cel formantulmai bine studiată din plică prin poziţia acestortrai greu adverbe trai greuîn enunţ:de suportat ele sunt structuraproblema superlativului cea mai bine relativ studiată al situaţiile. E cel corect mai plasate, de obicei, în imediata apropiere a unui sub- frecventastfel: întâlnite situaţiile cele mai(nu frecvent în- 1 stantiv, regentulgreu uşor supinuluidificil determinatfacil de adverb ( . tâlnite ), deosebirea dintre şi ” (nu problema cea mai studiată), autorul cel mai (Băcilă:137). După cum se poate observa, adjective studiat situaţia cea(nu mai frecventă cel precum , , , îşi schimbă statutul ). Aceste contexte nu trebuie confundateadjectivelor cu cele morfologic când sunt urmate de verbe la modul supin. de tipul: , Într-un atare context, acestea „primesc valoare adver- , , în care intră bială şi, în consecinţă, nu se supun acordului. Într-o în componenţa superlativului relativ al . asemenea situaţie nu mai avem de-a face cu adjective, Un alta caz trebui de vorbire hipercorectă, deci greșită îl ci, desigur, cu adverbe, pe care le tratăm ca atare” reprezintă „transformarea unor verbe impersonaleTrebuie în (Crașoveanu, Florea:9).a acorda adverbul săverbe mănânci cu forme ca să personale” supravieţuieşti. (Avram:158).Ar trebui Estesă cazul dai Aplicarea greşită a unor reguli care funcţionează nişteverbului explicaţii pentru, care gestul se utilizează tău. Va trebui cel maisă frecventpărăsim exclusiv în cazul părţilor de vorbire flexibile are drepta fi ţara.ca verb impersonal pe lângă una conjunctiv:trebui urmare greşeala de cu substantivulproblemă ; în vecinătatea căruia se află. Fenomenul apare în două ; situații, vinovatul dublei ipostazieri fiind verbul . În toate cele trei enunţuri este urmat de Astfel, ne ciocnim de formulări de tipul: * o subiectivă. Nimic neobișnuit până aici. Situaţia se

183 pronunţa. Ce-s cu fotografiile astea? 2 Noi va trebui să o luăm de la capăt! cu fotografiile complică în cazul exprimării subiectului din subordo- Greşelile se datorează identificăriiCe eronate sunteţi nată printr-un pronume mai ales la plural (de persoa- cua subiectului. voi aici? Ce-iÎn propoziţia cu voi aici? În (ceea) ce, nele I şi a II-a): privesc filmelenu de îndeplineşte acţiune, nu funcţiamă pot depronunţa. subiect, idee Această construcţie este socotită „nenaturală”noi şi, prin dovedită filmelede faptul că nu spunem niciodată urmare, se manifestă tendinţa de a realiza una trebuiacord , ci . În contextul (ceea) nunoi doar între predicatulNoi corespunzătorvom trebui… (exprimat ce , sub- prin vaverbul trebui la conjunctiv) şigreșită. subiectul , ci şi între stantivul nu este subiectul primeiÎn (ceea)propoziţii ce pri- şi, predicatul exprimat prin verbul impersonal prinveşte urmare,filmele denu acţiune,impune nuacordul; mă pot subiectul pronunţa. este şi , rezultatul fiind: * , formulare pe , această formă (de singular) fiind cea după care se care să o numim a trebui aliniază predicatul propoziţiei (corect: Comportamentul verbului se schimbă înEi situaţiiletrebuiau ). însă careplece. subiectul este un pronume personalEi trebuiră de per- În concluzie, mai importantă decât salvarea în me- soanasă plece. a III-a plural. Paradigma lui permiteEi va-au moria personală a unei reguli este aplicarea unor con- Bibliografie trebuitriabilitatea să plece. formelor, exclusiv în acest caz: . cepte. Contextul e și el important, generalizarea Probleme ale exprimării corecte Ei vor trebui(mod să indicativ,plece. timp imperfect); nefiind întotdeauna calea cea mai corectă. (mod indicativ, timpa trebui perfect simplu); Omonimia în limba română. Pri- (mod indicativ, timp perfect compus) ; vire Avram,monografică Mioara, , Editura A trebui (mod indicativ, timp viitor). Academiei, Bucureşti, 1987. Aspecte ale cul- Formele verbale ale lui intră în alcătuirea tivăriiBăcilă, limbii Florina-Maria, române Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii unor construcţii speciale alăturiTrebuie de verbe precizat la participiu. faptul că , Editura Excelsior Art, Timişoara, 2007. româneCraşoveanu, D., Florea, Raluca Arianna, e cod roșu.are Trebuie caracter subliniată invariabil, afirmaţia dar participiul dumnealui se , Editura Mirton, Timişoara, 2002. acordă în gen şi număr cu substantivul laTrebuie care se avut re- ***, Corectitudine şi greşeală. Limba feră. Este corectexperienţa să spunem: celorlalți română, deediţia azi a II-a revăzută şi adăugită, Editura Univers şi , Enciclopedic, Bucureşti, 2005. dar estedat greşită fiind o exprimare ca aceasta: Guţu Romalo, Valeria, în vedere . , versiune nouă, Editura Humanitas Educaţio- nal, colecţia Repere, Bucureşti, 2000. Construcţiile sintactice în caredat intră forma verbală 1 pasivă pot crea probleme de exprimare celor Deşi construcţiile simple, fără supin, sunt mai numeroase, ce recurg la o analiză superficialăDat fiind a rolul relaţiilorjudecătoru- dintre cele în care supinul e prezent apar, de asemenea, în di- ferite situaţii conversaţionale; prin urmare, trebuie de- termeniilui într-un unui proces, enunţ. cu el Participiultrebuie să discutăm. se comportă ca Dată fiind limitate cazurile în care un cuvânt este adjectiv de cele prezenţaun adjectiv, acordându-seaici, ședința poateîn gen, începe număr şi caz cu sub- în care acelaşi cuvânt devine, prin conversiune, adverb. stantivul la care se referă: Cunoaşterea regulilor are ca rezultat realizarea unui 2 acord corect, aplicabil şi într-un discurs oral cu aceeaşi Ce-s cu; fotografiile rapiditate ca şi în formulările scrise. astea? În (ceea)lui ce privesc filmele de acţiune,. nu mă pot În lucrările normative, se atrage atenţia asupra faptului Grija de a evita pericolul dezacordului îşi găseşte că astfel de construcţii sunt destul de des întâlnite în limba actuală, fapt observabil, de altfel, dacă urmărim expresia în enunţuri incorecte ca: mass-media actuală nu doar pentru a fi informați, ci și… , cultivați.

184 Cristina VIDRUTIU,

Individ. Informaţie. Transfer. Control. Cenzură

Pentru a putea intra trebuie să îți scanezi ampren- tele scanate pe un mega ecran. Chicotelile și euforia tele, să îți lași o bucățică de ADN sau să faci o poză. vedetismului primează, restul sunt detalii, detalii Altfel spus, pentru a putea intra trebuie să te identi- foarte grafice de altfel. Mă furișez printre tinerele linii fici și totodată să te lași identificat, și astfel să devii parte a unei baze de date, controlată de cine știe cine și în cine știe ce scopuri. Și de ce nu ai face-o și de această dată? Până la urmă o faci zilnic, automat, în mod inconștient, până la epuizare sau până la epuizarea subiectului, adică a ta, pentru că zilele au cadența unor interogatorii permanentizate. Uneori cu voce tare, alteori în tăcere – suntem chestionați, supravegheați, înregimentați într-un sistem de 0 și 1, de fiecare dată când luăm o decizie, facem o acțiune sau numai contemplăm o po- sibilitate. Monitorizarea este una permanentă, iar filtrul tehnologic este rece ca lama unui scalpel atunci când faci o disecție, e pur și simplu vorba de o filtrare de date. Puterea stă în deținerea informației și în modul orientat în care aceasta este servită Celuilalt. Adevărurile parțiale, contextuale, orientate biru- iesc marile narațiuni, iar individul e prins definitiv într-una din cutiile insectarului, fără să știe și mai ales fără să aibă vreo șansă să se deplaseze înafara li- niilor predefinite ale sistemului. Puștanii fac coadă la una dintre intrările în cita- delă, încântați de posibilitatea de a-și vedea ampren-

185 de 0 și 1 și refuz să mă las scanată, fotografiată, re- nic, în funcție de locația, de istoricul browserului și dusă la un șir de 0 și 1. Se aude un mic semnal de de profilul utilizatorului în cauză. alarmă, avertizând asupra atitudinii mele nediscipli- Alteori vizitatorul expoziției este invitat să ia cu nate. el o bucățică de istorie, să consume critic un produs Dar merg mai departe, știind că totul e înregistrat gata preparat, conținând deja toate ingredientele, așa de camerele de luat vederi ale expoziției „Global Con- procedează aaajiao cu „GFWlist”, o instalație care trol and Censorship”, de la ZKM (Zentrum für Kunst tipărește în timp real pentru vizitator o listă de site- unde Medien) Karlsruhe, Germania. Singura mea uri interzise în China, care poate fi luată acasă. consolare este că, totuși, cel puțin de data aceasta, în Ironia se depune într-un strat gros pe lentila om- acest cadru regizat, sancțiunile sunt eliminate și în- niscientelor camere de luat vederi, care sunt ridicate locuite de o problematizare critică a raportului dintre pe un piedestal și dobândesc astfel rolul de erou al informație pe de o parte și control și cenzură pe de națiunii, după cum bine arată Erik Mátrai cu altă parte. instalația „Turul”, care prezintă o cameră de luat ve- În cadrul expoziției „Global Control and Censor- deri metamorfozată în pasăre, o imagine devenită de ship”, 67 de artiști problematizează prin intermediul acum pseudo-naturală prin frecvența cu care o întâl- instalațiilor, cu precădere video, dinamica acută a nim în viața noastră. informațiilor de la emitent la sistem și reverberațiile Chestionarea activă a fluxului de date adunate de acestora la nivelul acțiunilor întreprinse de sistem diferite gadgeturi moderne, în contextul societății ac- față de individ. tuale, din perspectiva sensului conferit acestora de Lucrările de artă se plasează diferit față de subiec- către sistem, este problematizată de Jörn Müller- tul expoziței. În timp ce unii artiști protestează direct Quade, Dirk Achenbach, Bernhard Löwe prin inter- și activ față de diferite idei, cum ar fi cea de mediul instalației „Polygraphen”. Aceasta înre- recunoașterea biometrică a feței individului, cum gistrează similaritatea datelor adunate pe de o parte este cazul lui Zach Blas cu „Facial Weaponization”, de poligraf, iar pe de altă parte de programele de fit- care propune niște „măști colective”, o imagine hibrid ness, pentru ca mai apoi să evidențieze sensul diferit care incorporează datele biometrice ale mai multor (pozitiv sau negativ) dat acestora de către sistem, din persoane și împiedică identificarea exactă a indivi- perspectiva utilizării lor. dului; alții aleg să expună în paralel diferențele insta- Imaginea citadelei coercitive este construită late în interstițiile filtrării informației, cum este cazul printr-o pendulare între trecut și prezent, într-un lui Jörn Müller-Quade, Matthias Nagel, Ferdinand efort susținut de a arăta că semințele răului existau Sauer cu „Filter Bubble”, care arată pe trei ecrane în de mai mult timp. Astfel, se însăilează paralelisme paralel, cum informația arătată pentru unul și același subtile între lobotomie și sistemele totalitare în baza subiect este livrată în mod diferit în mediul electro- violenței comune. Fidel Garcia, cu lucrarea „28%” își

186 propune monitorizarea în timp real a infectării pro- tând semnala că autorul este încă o dată cel puțin în gresive a lumii, pe măsură ce sunt căutate informații custodia autorităților. de factură ideologică, prin intermediul unui virus, Șansele noastre de supraviețuire ca indivizi în ca- care distruge capacitățile calculatorului infectat în drul unui sistem, în care informația e manipulată același procentaj în care lobotomia opera mai demult brutal, în funcție de motivația puterii, e problemati- asupra creierului uman. zată de Dan Perjovschi concluziv prin intermediul În aceeași linie tensionată între trecut și prezent, unei scrijelituri tăioase: „Your money in the bank. instalația „Matilde - History of drones” spune poves- Your data in the cloud. Your future…”. Șiruri de 0 și 1 tea farmacistului Julius Neubronner, care folosește pe care se aranjează cuminți în rând și așteaptă. Viito- la 1900 porumbeii pentru transmiterea și onorarea rul. de rețete medicale, iar mai apoi se decide să le Cristina Vidruțiu a fost beneficiar al atașeze acestora camere, devenind în acest fel un soi Programului de Burse „Junimea” și Rezidențe de de precursor al dronelor de azi și, mai nou, de toate cercetare științifică privind istoria și viața culturală zilele. a Iașului, ediția a II-a, 2015 – inițiativă a Negocierea între permis și interzis primează în Muzeului Național al Literaturii Române Iași, instalația video „Sleep”, care îl înfățișează pe aclama- Bursier al Akademiei Schloss Solitude, tul și totodată contestatul autor Salman Rushdie, în cadrul programului Artă, Știință și Business. înțeles în acest context ca o zonă de conflict între Est și Vest, dormind, adică aflându-se într-o stare la granița dintre purificare și moarte. În cadrul expoziției supravegherea are puterea de a se transformă în act artistic. Atunci când, în urma interogatoriilor repetate de FBI în baza suspiciunii de terorism, Hasan Elahi decide să publice zilnic, în mediul virtual, o serie de fotografii, care să reflecte la nivel vizual tirul de întrebări la care este supus, se naște „Stelae”. Acest proiect colecționează imagini fo- calizate cu precădere asupra mâncării, toaletelor și peisajelor, făcând abstracție de oameni, într-o încer- care de protejare a acestora. În contextul tensiunii permanente dintre sistem și artist, schimbul de foto- grafii între Hasan și utilizatorii virtuali funcționează totodată simptomatic, oprirea bruscă a acestora pu-

187 Nicoleta IONESCU

Iaşul turistic, certitudine sau iluzie? O dezbatere „Dacia literară”

În ultima zi a lunii august, la Galeriile „Pod Pogor” de subiect. O idee majoră, agreată de majoritatea de la Muzeul Național al Literaturii Române Iași, s-a celor prezenți, a fost cea a unui cluster, tradus într-o desfășurat cea de-a doua ediție a Dezbaterilor revis- formă de solidaritate juridică și de principii a opera- tei „Dacia literară”. Având tema „Iașul turistic – certi- torilor din turism. La fel, temele presiunilor lucrative tudine sau iluzie?”, dezbaterea a dezvoltat dosarul de asupra autorităților publice, dezvoltarea unor pro- presă realizat în numărul de vară al publicației, dosar iecte regionale și plasarea Iașului într-un sistem re- axat pe potențialul turistic al orașului Iași. Întâlnirea gional de relații, dezvoltarea unei identități turistice a încercat să creeze un context propice formulării de etc. au fost intens discutate. răspunsuri la întrebări diverse precum: Este Iașul un Dezbaterile revistei „Daciadebate literară” își propun să oraș cu vocație turistică? Cine și de ce ne vizitează? abordeze probleme ale Iașului cultural, într-o ma- Cine și de ce nu ne vizitează? Există o strategie de nieră deschisă, în spiritul critic, decrispat, al junimis- dezvoltare a turismului ieșean? Cine ar trebui să o ar- mului, dar prin metodele -ului contemporan. ticuleze și să o pună în practică? Invitatul special al Inițiatorii văd în dialogul public și în întâlnirea cu ce- dezbaterii a fost Florin Bărhălescu, antreprenor în lălalt date esențiale pentru o meditație onestă și con- domeniul turismului, unul dintre „actorii” cei mai vi- structivă asupra prezentului. În același timp, zibili, din acest punct de vedere, la Iași. Alături de el, Dezbaterile se aliniază politicii de reformare a revis- au participat la discuții reprezentanți ai autorității tei și de sincronizare cu aspectele actuale ale câmpu- publice locale, operatori și antreprenori din turism, lui cultural. oameni de afaceri, dar și oameni de cultură interesați

188 Andreea TACU

Cezar Petrescu, „călătorit” de MNLR Iaşi

Acum 55 de ani, la 9 martie 1961, Cezar Petrescu interesați să-l descopere pe Cezar Petrescu și din începea o călătorie necunoscută, la fel cum necunos- această perspectivă. cut era și ce urma să se întâmple cu opera sa. Aceasta Ulterior, beneficiind de sprijinul Consulatului Ge- însă a învins bariera timpului, reconfirmându-se ast- neral al României la Lyon precum și de cel al fel interesul pentru producția artistică a scriitorului reprezentanților Primăriei arondismentului 2 din interbelic. Lyon și al Asociației franco-române „Maison de la Evenimentele din prima jumătate a anului 2016 Roumanie et de la Moldavie en Rhȏne-Alpes- au reconfirmat și ele acest lucru. Muzeul Național al Auvergne”, expoziția a putut fi prezentată și în Literaturii ArtiștiRomâne români Iași și pe Institutul scenele europene,Cultural Român artiști această localitate. Evenimentul a fost găzduit de către europenidin Paris aupe scenelecontinuat românești buna colaborare inițiată în Primăria arondismentului 2 și vernisajul expoziției 2015 și materializată la acea dată prin itinerarea s-a ținut în prezența Cristinei Matei – reprezentantă expoziției Fețele necu- a Consulatului General al României la Lyon, a lui noscute ale lui Cezar Petrescu (curator – Laura Denis Broliquier – primarul arondismentului 2 din Terente) și au reușit acum itinerarea unei alte Lyon și a Maryllei Guilloteau – consilier în cadrul pri- expoziții organizate de MNLR. Sub titlul măriei arondismentului 2 și delegat pentru probleme expoziția a pus în prim de cultură și patrimoniu. plan o latură mai puținCalea cunoscută Victoriei a scriitorului și Expoziția de la Lyon nu a reprezentat însă anume cea de grafician. Evenimentul a fost găzduită sfârșitul călătoriei lui Cezar Petrescu în spațiul fran- de Institutul Cultural Român din Paris și a coincis cu cez. Drumurile l-au purtat până în sudul Franței, la lansarea romanului de Cezar Petrescu Frontignan, lucrările sale străbătând astfel întreaga la editura Non Lieu, în traducerea lui Jean-Louis țară. Aici, evenimentul s-a bucurat de sprijinul Courriol, profesor și traducător al mai multor ro- Asociației „Dacia Méditerranée” și a fost inclus în pro- mane ale lui Cezar Petrescu. gramul evenimentelor organizate în cadrul celei de-a Acest dublu eveniment a fost onorat de prezența 21-a ediții a întâlnirilor franco-române. Excelenței Sale, ambasadorul României la Paris, dl. Revenit în țară, Cezar Petrescu a mai avut de ono- Luca Niculescu, a editorului Michel Carassou și a tra- rat o invitație, de această dată din partea Muzeului ducătorului Jean-Louis Courriol, precum și a Brăilei „Carol I”, instituție cu care MNLR Iași deru- reprezentanților MNLR Iași. De asemenea, au fost lează de mai mulți ani diferite proiecte culturale. prezenți scriitori, traducători, profesori, tineri Cezar Petrescu s-a lăsat descoperit în această nouă

189 ipostază și de brăileni, care au răspuns pozitiv la zate pe foi cu antetul publicațiilor „România” și invitația lansată de MNLR Iași și Muzeul Brăilei „Gândirea”, ceea ce ne duce cu gândul la perioadele „Carol I”. în care autorul era la conducerea acestor publicații. Toate expozițiile amintite mai sus au inclus pei- Într-o mărturisire făcută Georgettei Ciocâlteu (1932), saje din călătoriile făcute de Cezar Petrescu în Italia autorul preciza: „în loc să lucrez cu sporul cuvenit în și Franța, portrete feminine, masculine și de grup, acest timp, mă surprind desenând pe marginea hâr- preferatele autorului fiind imaginile din profil. Marea tiei”. Dacă pentru scurte momente evada în desene majoritate a portretelor înfățișând diferite personaje făcute-n grabă, schițe, crochiuri pe marginea hârtiei, ale vremii, prieteni sau cunoscuți au fost realizate în Cezar Petrescu are și lucrări asupra cărora s-a aplecat tuș sau creion negru, rareori fiind utilizate culori pre- mai mult, atenția pentru detalii fiind evidentă. cum roșu sau albastru. Cele mai multe dintre lucrări FețeleÎntrucât necunoscute mecanismul ale lui pare Cezar să Petrescu.fi fost pus în mișcare nu au fost semnate sau datate de autor, dar un indiciu iar feed-back-ul primit este unul pozitiv, urmează să important asupra perioadei în care au fost realizate vedem unde, când, cum și cine va mai descoperi îl constituie faptul că unele dintre ele au fost reali-

Expoziția „Fețele necunoscute ale lui Cezar Petrescu”, vernisată la Lyon, 19 aprilie 2016

190 Alexandru CANTEMIR

Simpozionul Naţional „Istorie, cultură, patrimoniu”

În perioada 17-18 iunie 2016 a avut loc Simpo- conservarea și restaurarea valorilor de patrimoniu. zionul Național „Istorie, cultură, patrimoniu”, ediția Invitații au susținut comunicări la Muzeul „Vasile a IX-a, eveniment organizat de Muzeul Național al Pogor” (Iași), participând, de asemenea, la vizite de Literaturii Române Iași, sprijinit de Direcția documentare la Muzeul „Mihai Codreanu” din Iași, Județeană pentru Cultură Iași și Asociația „Patrimo- precum și la punctele muzeale recent inaugurate de niu pentru Comunitate” Iași. Muzeul Național al Literaturii Române Iași în parte- Evenimentul s-a bucurat de participarea unor neriat cu Asociația „Patrimoniu pentru Comunitate” nume importante din mediul științific național (Iași, Iași, „Dimitrie Anghel (Miroslava) și „Ionel București, Brăila, Târgoviște, Râmnicu Vâlcea, Teodoreanu” (Golăiești/Medeleni). Lucrările Câmpulung Muscel – România, dar și din Chișinău și susținute de participanți vor fi publicate în cel de-al Bălți – Republica Moldova) și internațional (Berlin – IX-lea volum al „Anuarului Muzeului Național al Germania, Moscova – Federația Rusă și Tesalonic – Literaturii Române Iași”, la Editura muzeelor literare. Grecia). Peste 40 de specialiști în muzeologie, istorie, Din comitetul de organizare au făcut parte conservare și restaurare s-au reunit la Iași pentru a Dan Jumară (coordonator), Iulian Pruteanu (secre- dezbate despre cultură și civilizație românească în tar), Corina Mocanu-Irimiță, Andreea Tacu și context european, politici culturale, precum și despre Georgiana Leșu (membri). Muzeul „Vasile Pogor”, Iași Pogor”, Muzeul „Vasile Participanți la Simpozionul Național Participanți „Istorie, cultură, patrimoniu”, ediția a IX-a, ediția a IX-a, patrimoniu”, cultură, „Istorie,

191 Diana Blaga Andreea Giorgiana Marcu

, masterandă a Facultății de Litere, , doctorand al Facultății Emina Căpălnășan Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași de Litere, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” George Onofrei Iași , doctor în filologie al Oltița Cîntec Universității de Vest Timișoara , publicist, realizator radio-tv, redac- Raluca Popescu, tor șef al revistei „Suplimentul de cultură” , critic de teatru, director artistic al Irina Croitoru Teatrului pentru Copii și Tineret „Luceafărul” Iași doctorand al Facultății de Litere, Universitatea din București, inițiator și editor al Adriana Radu , doctor în filologie al Universității proiectului LiterParc.ro Vasile Ernu „Alexandru Ioan Cuza” Iași Andreea Tacu , profesor dr. la Colegiul Național Iași Mircea-Cristian Ghenghea , publicist, scriitor , muzeograf al Muzeului Național al Magda Ursache , cercetător dr., Departa- Literaturii Române Iași mentul de Cercetare al Facultății de Istorie, Corneliu Grigoriu Anca Vieru, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași , publicist, scriitor

, fotograf al Muzeului Național al masterandă a Facultății de Litere, Cristina Hermeziu Cristina Vidruțiu, Literaturii Române Iași Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași

Alexandrina Ioniță, Dionisie Vitcu, , jurnalist, traducător publicist, scriitor

doctor în istorie al Universității prof. univ. dr. al Facultății de Teatru, „Alexandru Ioan Cuza” Iași, director al Casei edi- Universitatea de Arte „George Enescu” Iași, actor Cristinel C. Popa Diana Vrabie toriale „Demiurg” al Teatrului Național „Vasile Alecsandri” Iași

Laurențiu Malomfălean , poet, jurnalist, artist plastic , conferențiar universitar al Catedrei de literatură română și universală, Universitatea , publicist, scriitor de Stat „Alecu Russo” Bălți, Republica Moldova

192 CARTEA MIGRAȚIILOR. OBIECTE ÎN EXIL

3 Cartea migrațiilor. Obiecte în exil (III) (Cristina Hermeziu, Monica Salvan) 5 Dana GRIGORCEA (Elveția) – Cel mai mult îmi plac mofturile 8 Cristina ION (Franța) – Oglindă, oglinjoară... 12 Norman MANEA (SUA) – Pelikanul 14 Axia MARINESCU (Franța) – Despre lucrurile fără confirmări vizuale sau tactile 17 CONSTANTINBasarab NICOLESCU versus CHIRIAC (Franța) – O bună imagine a vieții mele spirituale 21 Ovidiu NIMIGEAN (Franța) – Și cu asta ce-am făcut? S.O.S. PATRIMONIU 24 (Corneliu Grigoriu)

26 CULTURAAdriana IEȘEANĂ! RADU – Universitatea CINE AM FOST „Alexandru ȘI CINE SUMTEM...Ioan Cuza” sau despre speranța ciobănașului moldovean

29 DIN „ANTICHITATEA” CULTURII IEȘENE Argument (Călin Ciobotari)

30 IAȘULCălin CULTURALCIOBOTARI ÎN – DinCOMUNISM „antichitatea” culturii ieșene – Prelecțiunile populare 42 Ion MITICAN – Participăm la un banchet junimist

48 Ion ȚĂRANU – „Nu mai puteai organiza ceva major. CULTURA IEȘEANĂ AZIPuteai fi acuzat că faci concurență Cântării României” 54 Călin CIOBOTARI, Georgiana LEȘU – Iașul cultural în comunism

74 George ONOFREI – La trecutu-ți mare, slăbuț prezent și incert viitor 76 Amelia GHEORGHIȚĂ – Festivalurile ieșene: morți, vii și așa și-așa... 80 Adrian NETEDU – „Iașul are un exces de festivaluri” 86 Oltița CÎNTEC – FITPTI – cel mai longeviv eveniment ieșean de artele spectacolului încă în viață

193 FESTIVALUL, MODĂ SAU SOLUȚIE?

90 Andra ALEXA – Un festival poate fi organizat de oricine... 91 Florin BĂRHĂLESCU – Avem energii bune și frumoase, dar... 92 Dragoș BÂSCĂ – Avem nevoie de mai mult boomcuraj... 93 Cristina BODNĂRESCU – Nu trebuie să ne propunem să schimbăm lumea printr-un festival 96 George BONDOR – Asistăm la un veritabil festivalier 100 Mădălina COCEA – Din păcate, finanțarea publică vine la pachet cu zeci de reguli financiare rigide 102 Luminița CORNEANU – Iașul are ce pune în recipientul destinat literaturii 104 Lucian DÂRDALĂ – Festivalul nu poate fi un scop în sine 106 Dorin DOBRINCU – Festivalurile nu vor dispărea... 108 Carmen GRĂDEANU – Viitorul Iașului depinde de dezvoltarea infrastructurii culturale 111 Adrian MURARIU – Regresul survine din fragmentarea pe nișe de interes 112 Cristian NEAGOE – Cel mai important este ce lasă în urmă un festival 114 Teodor RĂILEANU – Orice leu investit în cultură se întoarce înzecit 116 RECONSTITUIRI CULTURALECosmin VAMAN – Acest oraș pare a fi predispus și să construiască, și să distrugă 117 Oltița VOLOVĂȚ – Egoismul nu are ce să caute în această industrie

119 Andreea Giorgiana MARCU – Alecu Beldiman – vedetă literară a Iașului 125 Diana BLAGA – Al.O. Teodoreanu, teoria din spatele operei 138 MESERII,Diana VRABIE MESERIAȘI – Iașul și ieșenii: tradiție și modernitate (III) 143 Magda URSACHE – Exilul: durerea, revolta, „dorul-dor”

148 REALISMULIrina CROITORU, SOCIALIST ÎN LITERATURĂ Alexandrina IONIȚĂ – Sănătatea românilor văzută de Anton-Maria del Chiaro (1718)

154 Georgiana LEȘU – Ion Heliade Rădulescu sau despre păcatul moderației

194 LUMEA LUI VITCU

JURNALE IEȘENE 158 Dionisie VITCU – Și stelele mari sunt fulgerate

163 PROIECTULVasile ERNU ANOTIMPULUI – De ce iubesc Iașul? 168 Laurențiu MALOMFĂLEAN – În Copou. Ferestruica din hamac

DOCUMENTUL REGĂSIT 172 Mihai ALEXANDRU – Memorie pentru comunitate

FOTOGRAFIA REGĂSITĂ 174 Cristinel C. POPA – Ionel Teodoreanu și actorii indisciplinați CORESPONDENȚE 175

INVESTIGAȚII LINGVISTICE 176 Mircea-Cristian GHENGHEA – James Pettit și cutia românească a Pandorei

179 INVESTIGAȚIIRaluca POPESCU LINGVISTICE – Acest „inovativ” cuvânt... 183 Emina CĂPĂLNĂȘAN – De la corect la HIPERcorect

RAFTUL CU ECOURI 185 Cristina VIDRUȚIU – Individ. Informație. Transfer. Control. Cenzură

188 Nicoleta IONESCU – Iașul turistic, certitudine sau iluzie? O dezbatere „Dacia literară” 189 DESPRE AUTORIAndreea TACU – Cezar Petrescu, „călătorit” de MNLR Iași 191 Alexandru CANTEMIR – Simpozionul Național „Istorie, cultură, patrimoniu”

192

195