Mihai Cimpoi ‘75 De Eugen Simion Humanités Et

8 358() / 2017

ISSN 1220 -6350 ISSN 1220 -6350

9 771220 635006

Mihai Cimpoi ‘75 de Eugen Simion Humanités et

8 358( ) / 2017 8 358( sciences humaines en Europe: passé, present, avenir de Evaghelos Moutzopoulos

Un incitant și revelator studiu intelectual de Srba Ignjatović Despre vechea cultură a românilor. Câteva etape stilistice de Răzvan Theodorescu

Lumea feerică a reclamelor de Nicolae Corbeanu Nr. 8 ( 358 ) / 2017

Mihaela BURUGĂ secretariat de re d acţie CUPRINS

8/2017

FRAGMENTE CRITICE Eugen SIMION: Mihai Cimpoi 75 Mihai Cimpoi 75 ...... 3 Lucian CHIŞU: Mihai Cimpoi − un profil Mihai Cimpoi - a profile ...... 8

A GÂNDI EUROPA Evaghelos MOUTZOPOULOS: Humanités et sciences humaines en Europe: passé, present, avenir Umanioarele şi ştiinţele umaniste în Europa: trecut, prezent, viitor ...... 11

INTERVIU Pavel ŞUŞARĂ: „Am fugit din Est de spaima marxismului şi ne-am trezit în Vest în plină exuberanţă a neomarxismului” Florian Saiu în dialog cu Pavel Şuşară “We fled the East driven by fear of Marxism and we woke up in the West in the plenitude exuberance of neo-Marxism" Florian Saiu in dialogue with Pavel Şuşară ...... 14

DOCUMENT Livia (MAIORESCU) DYMSZA: Livia DYMSZA în corespondenţă cu Mihail Antoniade (III) Livia (Maiorescu) Dymsza: Correspondence with Mihail Antoniade (III)...... 24

CRONICĂ LITERARĂ Srba IGNJATOVIĆ: Un incitant şi revelator studiu intelectual An exciting and revelatory intellectual study ...... 40

ISTORIE LITERARĂ Lia Brad CHISACOF: Poezia fanariotă pe înţelesul celor dion veacul al XXI-lea (II) The Phanariot Poetry Translated for the Understanding of the 19th Centuryʼs Reader (II)...... 46 1 Răzvan THEODORESCU: Despre vechea cultură a românilor. Căteva etape stilistice The old Romanian culture. The Stylistic Stages of the Text-Image Relationship. . . . 56 Marcel COURTHIADE: Rrobia rromilor în principatele danubiene (1350-1856) (I) The Roma People Thraldom in the Danubian Principalities (1350-1856) (I) ...... 66

SCRISOARE DE LA KÖLN Nicolae CORBEANU: Lumea feerică a reclamelor The fairy world of advertisements ...... 78

Ilustrăm acest număr cu lucrări ale pictorului Theodor Aman (1831-1891)

2 Fragmente critice Eugen SIMION Mihai Cimpoi ‘75

Abstract

Textul de faţă este un omagiu adus academicianului Mihai Cimpoi, eminescolog, critic şi istoric literar din Republica Moldova, la împlinirea vârstei de 75 de ani. Articolul este adresat unui om prietenos, cu umor de bună calitate, vital, obsedat de mituri şi arhetipuri, de o jovialitate bine stăpânită. Sunt reamintite contribuţiile la promovarea literaturii de peste Prut ale acestui de spirit bine şi de caracter, care îşi poartă mândria şi demnitatea de român pe faţă, statornic. Mihai Cimpoi a scris o excelentă Istorie a literaturii din Basarabia şi că a publicat un Dicţionar enciclopedic – Mihai Eminescu în care sistematizează pentru prima dată într-un volum datele esenţiale despre biografia şi opera lui Eminescu, despre cultura şi temele publicisticii eminesciene. La fel, se vorbeşte despre despre poveştile lui arhetipurile lumii ţărăneşti din operea lui Ion Creangă, un studiu care dezvăluie puternicul simţ al carnavalescului şi umorul specific creaţiei acestuia. Mihai Cimpoi este un om de carte, un scriitor şi, în critica literară, un constructor, un spirit care duce lucrurile la capăt. Cuvinte-cheie: Basarabia, literatura română, critică şi istorie literară, omagiu, Mihai Cimpoi.

This text is a tribute paid to Academician Mihai Cimpoi, an Eminescu scholar, literary critic and historian from the Republic of Moldova, at his 75th anniversary. The article is addressed to a frien- dly man, with a high-quality humour, vital, obsessed with myths and archetypes, of a well-control- led joviality. The author reminds us of the contributions in the promotion of the literature over the Prut of this well-meaning and high character who bears his pride and dignity of a Romanian open- ly, consistently. Mihai Cimpoi wrote an excellent History of the Literature of Bessarabia and published an Encyclopaedic Dictionary – Mihai Eminescu in which he systematizes for the first time in a volume the essential data about Eminescu’s biography and works, about Eminescu’s culture and themes of his journalism. The stories and archetypes of the peasants’ world in Ion Creangă’s work are also mentioned, the study reveals the strong sense of the carnival and the lat- ter’s specific humour. Mihai Cimpoi is a man of letters, a writer and, in literary criticism, a constructor, a spirit that gets things finalized. Keywords: Bessarabia, Romanian literature, literary criticism and history, homage, Mihai Cimpoi.

‘75, deja ‘75? Consult D.G.L.R-ul şi con- ca să mai îndulcim puţin limbajul, când stat că, într-adevăr, Mihai Cimpoi împlineş- vine vorba de vârsta noastră. Ţăranii în vâr- te 75 de ani. G. Călinescu ar spune: sporul lui stă nu fac niciodată caz de vârsta lor. de ani a ajuns la nu ştiu câţi lustrii. Asta, aşa, Deseori nu mai ţin socoteala anilor.

Eugen SIMION, Academia Română, preşedintele Secției de Filologie şi Literatură, directorul Institutului de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu”; Romanian Academy, President of the Philology and Literature Section, Director of The „G. Călinescu” Institute for Literary History and Theory, e-mail: [email protected]. 3 Eugen Simion

Întrebaţi, răspund vag: cât să fie, cam atât... şi de nu mă înşel, mai demult – atunci când îţi dau o cifră aproximativă. N-o fac, evi- l-am cunoscut şi am încercat să-i fac un dent, din cochetărie (cochetăria este apana- prim portret impresionist – cu un urmaş al jul târgoveţului), ci cu sentimentul că sporul răzeşilor lui Ştefan cel Mare. Mihai Cimpoi, de ani – ca să-l mai citez o dată pe G. scriam atunci, este un om zdravăn şi zâmbit Călinescu – îi este omului dat, adică hotărât (iar varianta lui Nichita Stănescu), om de de Dum nezeu. De aceea bătrânii ţărani nu bine şi de caracter, îşi poartă mândria lui de vorbesc – când vorbesc de moarte – cu un român pe faţă („român de ţară”, „român de sentiment de panică. Ei ştiu că sfârşitul vine neam”), ca „boierii de ţară”, pe care îi laudă – când va veni – şi este fără rost să te vaiţi... Eminescu atunci când face recensământul Ce-o fi o fi, mai zic ei, ca să încheie o discuţie păturilor productive ale societăţii. Mihai fără rost. Rostul este al nostru, al celorlalţi, Cimpoi nu provine, am impresia, din rân- cei care vrem să ştim, vorba lui Malraux, durile boierilor de neam şi nu l-am auzit dacă putem să ne transformăm existenţa niciodată revendicându-se din os domnesc, într-o conştiinţă, pentru a avea un destin. cum am observat că fac, tot mai des, confra- Acesta ar fi, credea marele prozator, rostul ţii din lumea literară de azi. Îl socotesc, omului superior pe lume. El, Malraux, a totuşi, pe bărbatul acesta „ţeapăn şi zâmbit” reuşit. – ca să reiau vorbele poetului – un boier Pe Mihai Cimpoi, pe care l-am asemuit, autentic, pentru că boieria (aristocraţia) este 4 Mihai Cimpoi ‘75

un atribut, cum se ştie, al spiritului, nu al reproş pitoresc ce a intrat în folclorul literar. sângelui. G. Călinescu este, spun biografii Aceleaşi motive să fi provocat şi văduvia lui lui indiscreţi, fiul unei ţărănci din Oltenia, Al. Rosetti, cel care tipărise Istoria? Nu ştiu. ajunsă servitoare la Bucureşti. Confirmă Ce ştiu (ce-am putut afla de la Al. Piru, spi- faptul chiar unul dintre elevii săi, Adrian rit ironic, discipol fidel al lui G. Călinescu) Marino, în memoriile lui, neexistând să se este că supărarea furtunosului Ion Barbu îl lepede de fostul său maestru spiritual. afectase pe Marele Grec şi, întristat, îi trans- „Luaţi tinicheaua asta de pe mine”, se răs- mitea tristeţea lui altui om iute la mânie, teşte el la reporterul care-i ia un interviu. Călinescu. Văduvia n-a ţinut însă mult pen- Tinicheaua este G. Călinescu, se înţelege. tru că, după o vreme, ori poetului i-a trecut Greşeşte, evident, irascibilul Adrian supărarea, ori Marele Grec – om de lume, Marino. Dă dovadă de mare şi, să-mi fie ier- diplomat subţire – a reuşit să-l îmblânzeas- tat că spun, trivială vanitate. Rădăcinile bio- că pe irascibilul Barbu, care se revendica, logice ale unui mare creator pot fi obscure – spiritual, din trei sau patru Grecii. şi în cazul pe care îl discutăm par să fie – dar Mi-am amintit de toate aceste frumoase G. Călinescu, autorul Istoriei literaturii româ- şi turbulente relaţii între scriitorii de altă ne de la origini până în prezent este – nu e nici dată şi, totodată, mi-au venit în minte vrăj- o îndoială – un mare senior al spiritului măşiile, urile, mistificările şi, mai ales demi- românesc. Nu degeaba, îmi vine să cred, a tizările din vremea noastră – toate specifice fost prieten cu „Marele Grec” Al. Rosetti – momentului de criză morală în care se pare, acesta boier – de neam, fără dubiu, cu rădă- noi, românii ne-am instalat –, încercând să cini domneşti. Când amintea însă de genea- scriu câteva rânduri despre basarabeanul logia lui, „Marele grec”, cita doar pe o stră- Mihai Cimpoi, un critic literar pe care îl sti- moaşă de-a familiei sale, o familie frumoasă mez şi un om – s-a putut deduce deja din la vremea ei, aceea căreia Heliade cele spuse mai înainte – pe care, iarăşi, îl Rădulescu îi dedicase Zburătorul. Cu ea se admir pentru modul lui de-a fi şi pentru lăuda reputatul filolog, omul cu ascendenţe poziţia lui demnă şi statornică în lumea voevodale, cu inspiratoarea lui Heliade şi, nesigură şi nestatornică de azi. venind în lumea literară modernă, se lăuda Înainte de a fi, cum ziceam, un om de bine, cu prietenii săi Călinescu, Arghezi, Ion Mihai Cimpoi este un om de carte, un scriitor Barbu, Camil Petrescu pe care, ca editor, îi şi, în critica literară, un constructor, în fine, publica la „Fundaţiile Regale”. Ca student, un spirit care duce lucrurile la capăt. A scris l-am auzit de multe ori pe profesorul o excelentă Istorie a literaturii din Basarabia, a Rosetti vorbind în Amfiteatrul „Odobescu” publicat un Dicţionar enciclopedic – Mihai de nobleţea rudelor sale literare, iar, când i- Eminescu, care sistematizează pentru prima am citit scrisorile adresate lui G. Călinescu, dată într-un volum datele esenţiale despre am dat peste o propoziţie pe care o ţin biografia şi opera lui Eminescu, despre cul- minte şi azi: „sunt văduv de Barbu”. tura şi temele publicisticii sale, în fine, des- Autorul Jocului secund, fire capricioasă, se pre cei care l-au editat sau au scris despre el supărase nu se ştie de ce pe editorul şi ami- şi i-au tradus poemele. Un instrument cul său, Al. Rosetti, Barbu se supărase, când indispensabil pentru cine vrea să ştie mai a apărut Istoria literaturii (1941), şi pe G. multe şi mai mult despre poetul pe care Călinescu pentru că acesta acordase „mare- românii îl consideră „poetul [lor] naţional”. lui Mateiu” (desigur Mateiu Caragiale) mai Mihai Cimpoi nu se opreşte însă la puţine pagini decât minorului Vlahuţă... Eminescu. A publicat, nu de mult, o istorie “Cum – i-ar fi reproşat el lui G. Călinescu – mai redusă (ca număr de pagini) despre i-ai acordat Marelui Mateiu doar 40 de rân- începuturile literaturii noastre (Esenţa teme- duri (cifra este discutabilă!), în timp ce lui iului, îi spune el), cu bune interpretări din Vlahuţă, cu dalba lui... (aici urmează o rimă Heliade Rădulescu, Grigore Alexandrescu pe care eu n-o pot reproduce), i-ai dat 60 de şi Ghica, urmărind ceea ce, sub influenţa rânduri (cifra e, iarăşi, neverificată)?...” Un existenţialiştilor noştri (în primul rând 5 Eugen Simion

Noica), criticul de la Chişinău consideră a fi metoda tematistă a lui Jean-Pierre Richard esenţial într-o operă literară: complexitatea la poemele – fără mari complicaţii lirice – fiinţei şi a fiinţării. Grigore Alexandrescu ale Văcăreştilor sau la jalobele amoroase ale este studiat din unghiul „insuflării fiinţă- lui Conachi?... Am răspuns, atunci, marelui rii”, Heliade din acela al „Panhymnului critic ceea ce am crezut de cuviinţă, apărân- Fiinţei”, în stihurile Văcăreştilor caută du-mi, evident, metoda şi, păstrând propor- „mitul întemeierii” şi „poetica facere” sau ţiile, aştept ca Mihai Cimpoi, chibzuit, cum „fireasca facere”, la întristatul Cârlova, mort îl ştiu, să dea un răspuns la întrebarea mea, tânăr şi cu o operă ce cuprinde câteva directă şi sinceră, fără subtext... poeme, cercetează „mitemele esenţiale” şi Până vine răspunsul lui, încerc să găsesc, „psihismul tulburat”. Cum toţi aceşti autori din punctul meu de vedere, un răspuns de început (logotheţi) provin din spaţiul târ- verosimil. Zic verosimil, nu adevărat, pentru goviştean sau au avut de-a face cu spiritul că în critica literară, are dreptate Roland vechii capitale, criticul îi asociază şi cu uita- Barthes (un poetician semiolog pe care tul azi Ioan-Alexandru Brătescu-Voineşti, Mihai Cimpoi îl frecventează), adevărurile autorul Puiului şi al lui Niculăiţă Minciună, sunt totdeauna relative şi, când ajung nuvelist tipic pentru începutul secolului al aproape de adevăr, sunt doar semnificative. XX-lea. Mihai Cimpoi, vreau să spun, face o critică Preocupat de mituri, arhetipuri, temeiu- de tip arhetipal, caută, adică, în opera literară rile fiinţei în configurările şi închipuirile – indiferent de valoarea ei estetică – mai literaturii, mari şi mici, Mihai Cimpoi caută întâi mituri, arhetipuri, teme esenţiale şi aflân- şi în scrierile nuvelistului – şi, evident, le du-le, le traduce într-o terminologie concep- găseşte – conceptele mari ale psihologiei şi tualizantă, din sfera, cum am zis, a filosofiei ale filosofiei fiinţei româneşti, cum ar fi: fiinţei. El înnobilează, în acest chip, opera „prefacerile firii”, „heraclismul şi «deveni- pe care o interpretează, o căftăneşte (cum îi rea rea»”, „dialectica deschisului şi închisu- plăcea lui Ion Barbu să spună) şi, în acelaşi lui” etc. Mai greu merge această operaţie în timp, înnobilează, căftăneşte – prin limbaj – cazul lui Ion Ghica, spirit realist, un balza- şi comentariul critic. O metodă pe care, în cian într-o lume de poeţi byronieni şi lamar- stilul lui, o foloseşte şi G. Călinescu în eseu- tinieni, cum sunt poeţii noştri la 1840-1860. rile sale (să ne amintim de Domina bona, Aplicând grila lui critică – bazată repet, pe unde Ziţa, Veta, Jupân Dumitrache, Rică critica arhetipală – Mihai Cimpoi nu află în Venturiano, eroi comici, capătă în limbajul Scrisori şi Convorbiri economice, decât un sclipitor al criticului măreţia de eroi sublimi „complex al complexului”, câteva semne de în speţa lor de existenţă!). alteritate şi o conştiinţă a unei „singure Revenind la metoda critică şi la sfera ei forme”. de acţiune în analiza propriu-zisă: convin- Întrebarea pe care mi-o pun, citind aceste gerea mea este că, în principiu, orice meto- eseuri critice, este dacă textul de bază dă este bună dacă este însoţită de ceea ce (opera scriitorului, ca atare) poate confirma, îndeobşte numim talent (prin talent înţele- în toate cazurile, o metodă critică atât de gând nu talentul de a construi figuri de stil complexă şi, la prima vedere, potrivită doar frumoase, ci de a vedea, înainte de orice, pentru opera unor mari scriitori moderni, ca esenţialul din operă) şi că o metodă, oricare Baudelaire, Proust sau, să zicem, Eminescu, ar fi ea, trebuie judecată nu după limbajul Arghezi şi Blaga, mai puţin sau deloc pen- ei, ci în funcţie de rezultatele ei. Mito-critica, tru scrierile modeste ale preromanticului de pildă, ne ajută să descoperim mituri fun- Cârlova sau pentru povestirile sfătoase şi damentale nu numai într-o operă cu subs- duioase ale lui Brătescu-Voineşti... Este inte- trat filosofic şi cu proiecţii magice, ci chiar rogaţia pe care mi-a pus-o, cu o notă accen- în scrierile lui Jules Verne, cum dovedesc tuat îndoielnică, Şerban Cioculescu, când interpretările mai noi. La fel tematismul: ne am publicat, în 1981, Dimineaţa poeţilor... ajută să pătrundem, cum spune Richard, în Este util, spunea el, este normal să aplic subsolurile textului literar, acolo unde acesta, 6 Mihai Cimpoi ‘75

lucruri noi despre ei. Aflu, de pildă, că în „Dilema”, unul dintre dilematicii lansaţi în politică scrie că Eminescu „a încetat să mai fie perceput ca scriitor (de va fi fost vreoda- tă”) şi că o doamnă arţăgoasă din Cluj, racordată la est-etică, scrie şi ea că Eminescu este „un mit edulcorat, rozaliu, genealoid” sau – scrie altă autoare, din aceeaşi localitate – sunt semne că modelul eminescian a apus în cultura română... Cum m-am ocupat şi eu de detractorii lui Eminescu (unii ditnre ei, cum este profesoara citată mai înainte, m-au denunţat la DNA, semnând ca Farfuridi, un denunţ anonim), m-am întrebat, citindu-i, de unde vine această ură abisală, greu de închi- puit într-o altă cultură, împotriva lui Eminescu. O ură primitivă, însoţită de inju- rii, de viziuni şi previziuni atât de negre, încât te pun pe gânduri că ele pot exista şi, mai mult decât atât, trec de la o generaţie la alta. Ce-i interesant de reţinut este faptul că cei care îl denigrează pe Eminescu nu dau semne că l-au citit sau că au de gând să-l citească. Cum scrie politologul citat: el nu-l consideră scriitor, în principiu, pe Eminescu, dacă a fost vreodată luat în seamă. El ştie, de la textul, se întâlneşte, cu sau fără ştiinţa auto- început, că Eminescu este nul. Ura aceasta rului, cu senzorialitatea lucrurilor, în mate- bezmetică, primară, incontrolabilă, dă, rialitatea lor elementară... Şi, revenind acum repet, de gândit. Preocupă, observ, şi pe la critica lui Mihai Cimpoi, sentimentul pe Mihai Cimpoi. Dovadă că scrie, în Dicţio na - care îl am, când îl citesc, este că el a încheiat rul citat şi în mai toate eseurile sale critice un pariu cu miturile şi arhetipurile. Sper să- despre mitul lui Eminescu şi mistificatorii l câştige, dacă nu l-a câştigat încă, în critica lui... Cu pasiune, cu ştiinţă de cărturar românească. Că este aşa şi poate fi, în conti- vechi, legat de zapise şi hrisoave, cu un nuare aşa, dovedeşte şi Creangă al său, extraordinar simţ al responsabilităţii şi al publicat cu câţiva ani în urmă. Un Creangă, datoriei... Dovadă, totodată, că pentru el repet, arhetipal, altfel decât l-a înfăţişat, de cultura este un mod de existenţă şi – ca om exemplu, hermeneutul simbololog Vasile dintr-o provincie românească lovită de isto- Lovinescu. Un Creangă ce trage în poveştile rie, o provincie ce a văzut şi a păţit multe – lui arhetipurile lumii ţărăneşti însoţite, el chibzuieşte (chiteşte) bine lucrurile, ca Ion mereu, de un puternic simţ al carnavalescu- Creangă, şi nu schimbă direcţia, merge încet lui şi de un umor specific, bazat pe contra- şi sigur pe drumul lui. Urmaşul răzeşilor lui rietăţi bine chitite... Ştefan crede în continuare că românitatea În încheierea acestor mici reflecţii consa- poate rămâne unită şi mântuită prin cultu- crate lui M. Cimpoi şi scrierilor sale, bogate ră, dacă nu poate deocamdată, altfel... Tot şi variate, preocupate de fiinţa românească şi aşa crede şi cel care semnează rândurile de fiinţările (întrupările) creatorului, revin la faţă, adresate acestui om prietenos, cu umor Dicţionarul enciclopedic – Eminescu, un de bună calitate, vital, obsedat de mituri şi instrument de lucru pe care este bine, repet, arhetipuri, de o jovialitate bine stăpânită... să-l ai mereu la îndemână. Mă uit din nou pe capitolul rezervat Detractorilor. Aflu Bucureşti, 10 iulie 2017 7 Lucian CHIŞU Mihai Cimpoi − un profil*

Abstract Textul de faţă a fost rostit la decernarea titlului de Doctor Honoris Causa al Universitatea „Valahia” din Târgovişte domnului acad. Mihai Cimpoi. Este prezentată biografia celui primit între membrii al comunităţii ştiinţifice şi relevate meritele culturale de care se bucură Mihai Cimpoi în calitate de istoric şi critic literar, de cercetător al vieţii şi operei eminesciene, de autor al unei Istorii deschise a literaturii române din Basarabia, de coordonator al unui Dicţionar al scriitorilor din Republica Moldova, precum şi a altor studii despre literatura română din stânga şi dreapta Prutului. Cuvinte-cheie: critică şi istorie literară, literatura română, România, Republica Moldova, aniversare, Mihai Cimpoi.

This text was presented on the occasion of the honorary degree Doctor Honoris Causa award con- ferred to Academician Mihai Cimpoi at the “Valahia” University of Târgovişte. It points to the biography of the one that is welcome among the members of the scientific community and it under- lines the cultural merits of Mihai Cimpoi as a literary historian and critic, as a researcher of Mihai Eminescu’s life and work, as the author of The Open History of Romanian Literature in Bessarabia [Istoria deschisă a literaturii române din Basarabia], as a coordinator of a Dictionary of writers from Republic of Moldova and as an author of other studies on Romanian literature written on both sides of the Prut River. Keywords: literary criticism and literary history, Romanian literature, Romania, Republic of Moldova, anniversary, Mihai Cimpoi.

Academicianul Mihai Cimpoi împlineşte Moldova. Scriitura sa a urmat principiul 75 de ani, o vârstă care ne dă prilejul să-i călinescian al creaţiei prin cultură (artistică, evocăm profilul de critic şi istoric literar, eseistică, filosofică) şi s-a opus, încă de la aspiraţiile intelectuale şi vocaţia de om de începuturile activităţii sale literare, criticii cultură care dau un contur inconfundabil, oficiale din Basarabia, dogmatică şi temati- de cărturar, personalităţii sale. Întâlnirea lor co-sociologistă. Drept consecină, în 1973 i-a cu destinul s-a produs la 3 septembrie1942 fost interzis dreptul la semnătură. În 1987 a în comuna Larga, fostul judeţ Hotin, locul deţinut funcţia de secretar al comitetului de de naştere al viitorului critic literar. După conducere al Uniunii Scriitorilor din ţara sa, absolvirea Facultăţii de filologie din iar în 1991 a fost ales preşedintele al breslei Chişinău a fost redactor al revistei „Nistru” scriitoriceşti. Tot în acel an, Mihai Cimpoi se (1965). A avut aceeaşi funcţie în cadrul edi- număra printre membrii de onoare ai turilor Cartea moldovenească şi Literatura Academiei Române fiind, din anul 1994, artistică, devenind ulterior secretar literar la membru titular al Academiei de Ştiinţe a Teatrul Naţional din capitala Republicii Moldovei.

Lucian CHIŞU - Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei Române, e-mail: [email protected] * Fragment din Laudatio, prezentată cu ocazia decernării titlului de Doctor Honoris Causa al Universităţii „Valahia” din Târgovişte domnului acad. Mihai Cimpoi. 8 Mihai Cimpoi − un profil

În originea acestor incontestabile merite ce despre începuturile literaturii române şi recunoaşteri se află o strălucită activitate (2013), Modelul de existenţă Eugen Simion de critic şi istoric literar, răspândită în revis- (2014). Cele mai multe dintre aceste apariţii tele de cultură din Republica Moldova şi, în volum s-au bucurat de ediţii multiple, iar sporadic, în ţara noastră. După 1989, artico- altele au fost tipărite de edituri din lele, studiile şi intervenţiile sale în proble- România. Lista este suficient de ilustrativă maticile culturii şi ale vieţii literare sunt în ceea ce priveşte anvergura personalităţii întâlnite cu o mare frecevenţă în publicaţiile cărturăreşti a academicianului Mihai literare din România. Cel care devenea, în Cimpoi, spre a fi fost încununată şi de titlul 2002, directorul revistei „Viaţa Basarabiei”, de Doctor Honoris Cauza al universităţilor debutase editorial cu Mirajul copilăriei Alba-Iulia, Galaţi, Tiraspol, Arad, Bălţi, (1968), „un studiu dens despre poezia pen- Suceava, Târgovişte. tru copii a lui Grigore Vieru”. Au urmat, Revenim, după ce am creionat personali- într-o cadenţă impresionantă, volumele tatea sărbătoritului nostru, spre a vorbi des- Disocieri (1969) Alte disocieri (1971), Focul pre destin, care nu trebuie confundat cu Sacru (1975), Narcis şi Hyperion. Eseu despre personalitatea, cu individul sau individuali- personalitatea lui Eminescu (1979), Cicatricea tatea, fiindcă − mai ales în ceea ce-l priveşte lui Ulysse (1982), Întoarcerea la izvoare (1985), − destinul este altceva. Destinul ne alege, îşi Creaţia lui Ion Druţă în şcoală (1986), alege persoana şi, dacă aceasta înţelege Duminica valorilor (1989), Căderea în sus a „mesajul” primit, i se supune cu toate ener- Luceafărului (1993), Spre un nou Eminescu. giile fiinţei ei. Credem, în acest sens, că Dialoguri cu eminescologi şi traducători din Mihai Cimpoi este unul dintre aleşii desti- întreaga lume (1993), Basarabia sub steaua nului, iar acesta se numeşte limba română exilului (1994), Sfinte firi vizionare (1995), O în expresia ei artistică. istorie deschisă a literaturii române din De-a lungul prodigioasei sale activităţi, Basarabia (1996), Lucian Blaga, paradisia- Mihai Cimpoi şi-a asumat apostolic un tri- cul, lucifericul, mioriticul (1997), Mărul de plu rol. Întâiul este acela de a-i atribui lui aur. Valori româneşti în perspectivă euro- Eminescu cel mai înalt soclu şi a-l prezenta peană (1998), Plânsul demiurgului (1999), astfel în faţa cititorilor din ţara sa, Republica Cumpăna cu două cituri (2000), Brâncuşi, Moldova. Atenţia specială arătată mesajului poet al ne-sfârşirii (2001), Critice I-IX (2001- operei literare şi politice a poetului, ca şi 2011), La Pomme d’or (2001), Duiliu Zam fi - vieţii acestuia, are valoarea tde testament, rescu între Natură şi Idee (2002), Zeul ascuns extras şi relevat de Mihai Cimpoi în nenu- (2002), Esenţa fiinţei. (Mi)teme şi simboluri măratele sale studii eminesciene. A scris existenţiale eminesciene (2003), Lumea ca o memorabil despre „căderea în sus” a Lu- carte (2004), Literatura din Basarabia seco- ceafărului, despre „noul” Eminescu − semn lului XX (2004), Grigore Vieru. Poetul arhe- al adevărului că, în faţa noilor generaţii, tipurilor (2005), Secolul Bacovia. Stanţe cri- mesajele poetului sunt mereu „contempora- tice despre marginea existenţei (2005), ne”. A convorbit cu eminescologii străini şi Prometeu şi Pandora – eseu despre Ion cu traducătorii operei poetului în limbile Heliade Rădulescu. Itinerar critic dâmbovi- globului terestru. Este autorul voluminoasei ţeano-basarabean (2006), Leopardi: drum enciclopedii–dicţionar consacrată lui Emi - neted şi drum labirintic (2006), Europa, sa- nescu, şi nu în cele din urmă cel care a sus- rea Terrei… (2007), Grigore Alexan drescu: ţinut, cu argumente de prin rang, Unitatea „insuflarea” fiinţării (2009), Mari scriitori culturii universale în reprezentarea lui români (2009), Vasile Cârlova: poetul „sufle- Eminescu, în articolul din revista „Caiete cri- tului mâhnit” (2010), Ioan Alexandru tice”, nr. 6/ 2015. Brătescu-Voineşti: prefacerea firii (2011), Studiul atent al izvoarelor spiritului emi- Mihai Eminescu. Dicţionar enciclopedic nescian reprezintă axa în jurul căreia se con- (2012), Ion Ghica: amintirea ca existenţă solidează integral opera de critică şi istorie (2012), Esenţa temeiului. Eseuri monografi- literară a lui Mihai Cimpoi. Este mai mult 9 Lucian Chişu

Începând mai ales după 1990, Mihai Cimpoi i-a adus în atenţia cititorilor din republica Moldova, pe unii dintre cei mai reprezentativi scriitori de pe malul stâng al literaturii române. Vorbesc, cum se spune, de la sine volumele de studii consacrate lui Ion Heliade Rădulescu, Vasile Cârlova, Grigore Alexandrescu, Duiliu Zamfirescu, I. Al. Brătescu-Voineşti, Lucian Blaga, George Bacovia, şi mulţi alţii, direcţie culturală ce urmează, calea în sens invers. Această ope- raţiune de unificare literară româno-româ- nă, cunoaşte în continuare paradoxul de a se face distincţie între scriitorii români năs- cuţi în Basarabia (a căror carieră literară se decât un adevăr, faptul că, ori de câte ori se referă la teritoriul politico-administrative află în preajma lui Eminescu, critica literară românesc − i-am numit pe A. E. Baconsky, începe, de regulă, să delireze, polarizând Leonid Dimov, George Munteanu, între zelatori şi detractori, care deopotrivă Gheorghe Grigurcu, Paul Goma, Adrian fac rău imaginii poetului. De aceea, pentru Păunescu, Emil Brumaru) şi „ceilalţi” scrii- că a impus în exegezele sale imaginea tori basarabeni, cu nimic deosebiţi în fondul geniului tutelar al literelor româneşti prin expresiei, de cei în paranteză amintiţi. În calmul valorilor şi echilibrul comentariilor, toţi aceşti ani, în republica Moldova s-a dat Mihai Cimpoi trebuie aşezat alături de spi- lupta cunoscută sub numele de bătălia pen- ritele lucide care au cercetat viaţa şi opera tru limba română. În cadrul acestei contribu- poetului naţional, în lunga serie care începe ţii, care nu putea fi decât una colectivă, rolul cu Titu Maiorescu, G. Călinescu, Perpessi - literar şi chiar politic al lui Mihai Cimpoi a cius, Tudor Vianu, Zoe Dumitrescu-Buşu - fost şi continuă să fie unul major. lenga, Dimitrie Vatamaniuc, Petru Creţia, Cea de a trei ipostază, conclusivă, dacă ni Eugen Simion. se permite să uzăm de ea în acest moment În al doilea rând, Mihai Cimpoi este unul festiv, este o reprezentare metaforică, pre- dintre cei mai importanţi critici şi istorici luată dintr-un interviu dat în anul 2000 de literari din Basarabia, calitate în care ne-a poetul Grigore Vieru, despre care Mihai dat, între atâtea contribuţii la cunoaşterea Cimpoi a scris comprehensiv în mai multe fenomenului literar al culturii române, O rânduri. Grigore Vieru spunea adeseori în istorie deschisă a literaturii române din luările sale de cuvânt: „Basarabia este un Basarabia. A scrie „istoria” unei literaturi, copil cu inima în afara pieptului. Am văzut nu este o situaţie de invidiat. Strădania de a un film documentar despre un copil care s- realiza o panoramă a literaturii din Basa - a născut cu inima în afara pieptului, iar rabia, însoţită şi de alte demersuri semănă- nişte mâini de aur ale unor chirurgi au reu- toare, fie de tip dicţionar, fie în format exe- şit să pună inima la locul ei. Asta este şi getic, reprezintă un început de drum în Basarabia, un prunc cu inima în afara piep- care, călăuze i-au fost, marii noştri critici. tului. Inima Basarabiei trebuie pusă la locul Acestora li se alătură şi iniţiativa lui Miahai ei. Locul ei este limba română, este istoria Cimpoi, concretizată într-un amplu studiu română, credinţa strămoşească. Şi lucrul istorico-literar în care şi-a asumat rolul de a- acesta îl putem face numai împreună, în pri- i face cunoscuţi cititorilor pe marii scriitorii mul rând românii din ţară şi apoi românii basarabeni, prin însumarea condeierilor de de-aici”. peste Prut sub străvezia sintagmă „exilul Preluând metafora, se poate afirma că interior”, spre a (re)întregi în coordonatele Mihai Cimpoi este unul dintre aceştia. ei fireşti literatura română. Vivat, Cresact, Floreat! 10 A gândi Europa Evangelos MOUTSOPOULOS Humanités et sciences humaines en Europe: passé, present, avenir Abstract Este o trecere în revistă, din perspectivă istorică, a ceea ce a însemnat studiul umanioarelor şi ce-l va aştepta pe omul European, Cetăţean al lumii şi al cosmosului, în viitor dacă ştiinţele umaniste vor fi eliminate din învăţământul current. Evul mediu a fost socotit mult timp o perioadă de stag- nare pentru istoria umanităţii, dar acest lucru nu este adevărat. Trebuie reamintit că atunci se învăţau în şcoli cele şapte materii liberale: retorica, gramatica şi dialectica (trivium), alături de, într-un ciclu superior (quadrivium), aritmetică, astronomie, muzică şi geometrie. Chiar şi în domeniul tehnologiei au avut loc progrese importante. Umanioarele (limbile şi literaturile lumii, istoria, filozofia, sociologia, psihologia, elementele de cultură şi civilizaţie, ecologia, etnologia) pun în valoare spiritualitatea fiinţei omului şi-i arată ce este şi cum să descopere virtutea. Aristotel însuşi considera că prima calitate a guvernanţilor trebuie să fie virtutea şi aplicarea unui riguros cod moral în domeniul politicii. Cuvinte-cheie: umanioare, trivium, quadrivium, evul mediu, învăţământ.

It is a historical review of what the study of humanities has meant and what will expect the European man, Citizen of the world and of the cosmos in the future, if humanities will be removed from current education. The Middle Ages have long been considered a period of stagnation for the history of humanity, but that is not true. It should be reminded that the seven liberal matters were then taught in the schools: rhetoric, grammar and dialectics (trivium), alongside of arithmetic, astronomy, music and geometry (a superior course named quadrivium) Even major progress has been made in technology. Humanities (languages and literatures of the world, history, philosophy, sociology, psychology, cultural and civilization elements, ecology, ethnology) highlight the spiri- tuality of man's being and show him what is and how to discover virtue. Aristotle himself considered that the first quality of the governors must be the virtue and the application of a rigorous moral code in the politics. Keywords: humanities, trivium, quadrivium, Middle Ages, education.

On entend par humanités, en général, terme studia humaniora, par allusion à leur l’étude et l’enseignement des langues et des effet escompté, qui est la mise en valeur de littératures grecque et latine, ainsi que des l’aspect spirituel de l’être humain et, en disciplines qui en dépendent: l’étude de conséquence, de la dynamique de son plus- l’histoire de la philosophie dans l’antiquité être. Le coup d’envoi avait été donné dans gréco-romaine, de l’histoire tout court, cette direction par les Grecs eux-mêmes, comme de la culture et de la civilisation in suivis par les Romains «agrestes», selon toto (religion, institutions, arts). Dès la leur propre aveu, témoigné par leur poète renaissance on désigna les humanités par le Horace.

Evanghelos MOUTSOPOULOS – Academia din Atena, e-mail: [email protected] 11 Evaghelos Moutzopoulos

I. On qualifie le moyen âge de période de la vertu. De cette exigence nos sociétés stagnation de l’humanité, en oubliant qu’il contemporaines, très fréquemment, ne tien- fut pour l’Europe entière un cadre de médi- nent absolument pas compte. Elles en tation intense et d’innovations techniques dévient gravement. D’où les invectives notoires dont l’économie et les arts ont lar- indûment lancées contre la technologie, gement profité, mais que l’entrée de alors qu’il s’agit de respecter les règles de la l’Occident dans une ère nouvelle après morale. Là-dessus intervient l’avantage de l’éclipsé de Byzance et l’émigration de ses l’enseignement des humanités, qui prédis- érudits. Dès l’Antiquité, le trivium et le qua- pose en principe à une vie vertueuse. Tout drivium, instaurés par les Pythagoriciens et est, en définitive, une question d’éducation réglementés par Platon, furent adoptés par par le bon exemple opposé au mauvais. Les les Romains et maintenus pendant tout le humanités nous fournissent à profusion des moyen âge, mais renforcés surtout à partir exemples de vertu. Naguère encore les de la fondation des grandes universités «forts en thème» étaient considérés, en européennes au XIVe siècle. Il est à noter France du moins, comme les jeunes les plus qu’à côté des lettres enseignées dans le intelligents, même par rapport aux cadre du trivium, le quadrivium comportait matheux, pour être choisis afin de former l’enseignement de l’astronomie et de la l’élite administrative. De nos jours, par musique, cette dernière y figurant en hérita- contre, ce que l’on exige surtout, c’est la ge du pythagorisme et marquant la suite de connaissance du maniement des appareils la pratique des autres beaux-arts. Un tel électroniques, bientôt à l’exclusion de toute enseignement servit de soubassement à autre qualification. Quel sort réservera-t-on l’éclosion de la pensée scolastique qui domi- désormais à la vertu? À partir des humani- na jusqu’à l’époque de Descrartes lequel la tés à proprement parler, quelques disci- combattit avec ses propres armes au manie- plines particulières ont émergé. Plus proche ment desquelles il avait lui-même été formé. des textes classiques, la philologie avec ses Il est vrai qu’entre-temps la renaissance ita- propres dérivées, telles la paléographie et lienne avait fourni à Francis Bacon des l’épigraphique; plus proches de l’esprit exemples de procédés expérimentaux, com- humaniste, les sciences dites humaines, telle plétant par là-même la méthode d’observa- la psychologie, et sa dérivée, la psychanaly- tion, telle que fixée par Aristote. se, tout comme la sociologie, avec sa déri- II. Dès lors, les progrès dans le domaine vée, l’ethnologie, et j’en passe. Platon et des sciences dites positives furent fou- Aristote en furent respectivement les fonda- droyants, surtout après l’avancement, de teurs avant la lettre, et l’on ne saurait négli- plus en plus rapide, de la technologie dont ger l’apport d’Auguste Comte et du positi- le témoignage grec le plus ancien nous est visme dans l’ensemble, ni ceux de Frazer, de fourni par le mécanisme d’Anticythère ser- Lévy-Bruchl et de Lévi-Strauss dans ce vant à calculer avec une étonnante précision domaine. C’est bien la pensée et la science les éclipses du Soleil et de la Lune, censé, de européennes qui ont donné le ton à partir sureroît, avoir été conçu par le génie duquel les sciences humaines ont été culti- d’Archimède, et ce au détriment prétendu vées sur d’autres continents. des sciences morales et politiques. Il reste III. Voici pour ce qui est des temps pré- que la technologie dont la progression sents. Quant à l’avenir, que nous réserve-t-il s’avère géométrique, est à même de soutenir au juste? Encore faut-il distinguer en l’oc- celle des sciences en question, à condition currence un avenir proche d’un avenir loin- toutefois qu’elle s’exerce sur un plan de vertu tain. Or les problèmes que pose déjà le pré- et non point de recherche du profit d’une sent de l’humanité se verront intensifiés à la caste de consciences financièrement et, par longue. La dérive de l’économie, dont résul- conséquent, politiquement dominante. te la pollution de la planète, accompagnée N’oublions jamais que, pour Aristote, la du réchauffement climatique lent, mais première qualité des gouvernants doit être constant, qui menace l’ensemble de l’huma- 12 Humanités et sciences humaines en Europe

nité, a contribué à la naissance d’une science toute dérive morale qui pourrait s’avérer et d’une pratique récemment constituées et fatale pour elles, du fait qu’elles vivraient qui répondent à l’appellation d’écologie. Elles déjà dans des conditions en principe défa- visent à assurer la gestion prudente des res- vorables et inopportunes. La réglementa- sources de la planète Terre, afin d’éviter une tion requise s’appuirait alors sur l’exercice catastrophe, ce qui vaut uniquement à brève constant de la vertu, à défaut de quoi ces échéance; car, à longue échéance, il faudra mêmes sociétés, précaires au départ, péri- compter de plus en plus sur l’évolution de raient bientôt. Certes, ces sociétés extrater- la technologie, étant donné que c’est d’elle restres se consacreraient-elles primordiale- que dépendra la réussite de l’émigration ment à assurer leur survie par des moyens inévitable de l’homme dans l’espace cos- dépendant d’une technologie formée et mique. Les scénarios des films de science- développée «sur place». Or il va de soi fiction nous en fournissent un avant-goût. qu’elles ne sauraient se passer des principes Lors d’une première étape, et après des mis- émergeant des humanités, telles qu’elles sions exploratives, les sociétés migrantes furent appliquées et firent leurs preuves dépendraient d’une administration ter- depuis l’Antiquité et à travers les siècles en restre, avant de s’en affranchir, suivant ainsi Europe, avant de se répandre ailleurs. le modèle des colonies humaines du passé. L’homme, Européen ou Citoyen du monde Il leur faudrait dès lors, s’organiser selon et du cosmos, sera nécessairement imbu des des règles éprouvées, si elles veulent éviter humanités ou destiné à périr. 13 Interviu

Florian Saiu în dialog cu Pavel Şuşară „Am fugit din Est de spaima marxismului şi ne-am trezit în Vest în plină exuberanţă a neomarxismului” Abstract Fără a-i mai fărâmiţa miezul aici, în câteva rânduri, răspunsurile domnului Pavel Şuşară sunt, fără îndoială, o invitaţie sinceră către reflecţie, către reevaluare şi, poate, un îndemn, un semn de exclamare distinct, un ghiont, o încercare de dezmeticire a românului din ancestrala lui picoteală. Cuvinte-cheie: artă, Brâncuşi, pictură, cultură, educaţie, politică, Uniunea Europeană, poezie.

Without diminishing the core sense here, in several written words, the answers of Mr. Pavel Şuşară are undoubtedly a sincere invitation to reflection, to reevaluation, and perhaps to an exhortation, a distinct exclamation mark, a nod, an attempt to sober the Romanians out of specific ancestral drow- se. Keywords: art, Brâncuşi, picture, culture, education, politics, European Union, poetry.

Aţi publicat, în urmă cu ani buni, un volum nu am ştiut să ni-l construim, de a ne schim- de poeme intitulat Regula jocului. Care este ba lin, prin evoluţie organică, şi am făcut-o regula jocului în România de acum? Cum se sângeros, dramatic, prin ruptură, adică trăieşte, stimate domnule Şuşară, astăzi, în printr-o revoluţie inutilă şi traumatizantă, România? ca orice revoluţie. Consecinţele se văd şi Pavel Şuşară: Aşa e, Regula jocului este astăzi, după aproape trei decenii, şi, proba- cartea mea de debut, din 1996, publicată la bil, se vor mai resimţi încă multă vreme de Editura Crater după douăzeci de ani de la acum încolo. Să nu uităm că Revoluţia fran- scrierea textelor care o alcătuiesc. A fost răs- ceză, o scriu cu majusculă nu din respect, ci plătită şi cu premiul pentru debut al pentru a marca sintagma, a produs atâtea Uniunii Scriitorilor, dar asta fără nicio legă- răni în societatea franceză şi atâta confuzie tură cu titlul sau cu prezumţia că sintagma în lumea întreagă încât nici până acum nu ar putea fi, cumva, o grilă de lectură pentru ne-am regăsit liniştea. În consecinţa imedia- viaţa noastră publică de după căderea tă a revoluţiei noastre, prin moştenirea grea comunismului, dacă vom conveni că acesta a celei comuniste, dar şi prin gena perversă a căzut cu adevărat. Din păcate, România a a celei franceze, pentru că tot veni vorba, jucat, şi joacă încă, în afara regulilor, fie prin România trăieşte discontinuu, cu mari cliva- alterarea lor, prin abuzul de regulă, aşa cum je în corpul social, şi, dacă ne uitam bine, se întâmpla înainte de 1990, fie prin suspen- prin enclavizare până la limita autismului. darea acestora, prin disoluţia regulilor de Segmentele sociale, straturile simultane, se după 1990. Noi nu am avut norocul, fiindcă constituie în lumi paralele şi trăiesc în lumi

Pavel ŞUŞARĂ – Institutul de Istoria Artei “G. Oprescu”, Academia Română, e-mail: pavelsusara@ yahoo.com Florian SAIU, jurnalist, e-mail: [email protected] 14 Am fugit din Est de spaima marxismului...

paralele, având ca gen proxim doar un liabile. Iar ce se vede aici este, în linii mari şi imens egoism. Într-un cuvânt, în România la scară umană, relativ normal. Nu suntem se trăieşte prost, nu neapărat la nivelul exis- nici mai răi, nici mai buni decât alţii, în ceea tenţei primare, ci la acela cu adevărat rele- ce priveşte creaţia, capacitatea de a face, vant, al coeziunii, al conştiinţei colective şi activitatea neuronilor, dar avem două hibe al speranţei comune. majore, adică una cu două capete: lipsa de Dincolo de banii puţini alocaţi domeniului, interes şi de receptare în habitatul propriu şi dincolo de educaţia precară a marii majori- absenţa cvasitotală a susţinerii pe pieţele tăţi, dincolo de cutume, dogme şi clişee vre- mari. Alte ţări, care au sau nu au creatori de melnice – la ce nivel se află Cultura noastră anvergura lui Andrei Pleşu, Mircea Cărtă- în raport cu cea occidentală? Dar cu cea peri- rescu, H.R. Patapievici, Ştefan Agopian, feric-europeană, balcanică sau cu cea estică, Ştefan Caraman (mulţi se vor întreba cine răsăriteană? Cum vedeţi prezentul Culturii mai e şi ăsta?), Radu Sergiu Ruba, Ion noastre? Anghel Mănăstire şi alţii, Ilie Boca, Miki În faţa unei asemenea problematici Trifan, Constantin Flondor, Ion Grigorescu, rezişti cu greu tentaţiei de a cădea în extre- Geta Brătescu, Aurel Vlad, Mircea Roman, me, adică fie de a boci defetist, fie de a te Gheorghe Zărnescu, Ioan Nemţoi, Daniela înfoia degeaba, ca un curcan în plină criză Făiniş, Suzana Fântânariu, Dumitru Gorzo, de narcisism. Aşa că între jelania de sine, Florin Ciulache, Giuliano Nardin, Ioana între parastasul antum, şi aroganţa celui Bătrânu etc. etc., pentru a mă rezuma doar ales, dar, din nefericire, ignorat din invidie la cei care sunt în activitate, dar au sisteme sau sabotat de istorie, aleg plaja amplă care de promovare care funcţionează, au institu- se întinde între cele două atitudini ireconci- ţii eficiente care gestionează accesul pe 15 Pavel Șușară

marile scene, acolo unde se joacă mizele majore. Aici stăm noi prost, meschin şi clientelar. Dar asta nu este o problemă stric- tă a momentului actual, aşa am fost mereu, cu un deficit patologic al conştiinţei de sine. În Rusia sunt marcate şi casele în care a poposit, fie şi pentru o noapte, o mare personalitate naţională, iar harta culturală devine, astfel, tridimensională, în vreme ce România a dărâmat nenumărate case care ar fi putut deveni depozitare ale memoriei, printre altele casa lui Titu Maiorescu, a lui George Călinescu etc., ceea ce indică fără echivoc o gravă tulburare a instinctului de conservare. În rest, suntem bine, iar de câte ori avem prilejul unei confruntări, în regiune sau şi mai departe, suntem întregi şi perfect funcţionali. Când un pic de noroc, o înzestrare certă şi un car de marketing îşi dau mâna, precum umbrela şi maşina de cusut pe masa de disecţie a contelui de Lautreamont, se naşte câte un Adrian Ghenie care, în loc să devină scop, devine subit un mijloc, un pretext fertil pentru a problema diferenţei. Propria mea experien- formula cele mai sceptice întrebări şi pentru ţă multiculturală, consumată în localitatea a crea cele mai baroce scenarii. Bozovici, din Caraş –Severin, unde eram Multiculturalismul – cum ar trebui să înţe- elev de liceu, se reducea la faptul că gazda legem, să judecăm şi să promovăm acest con- mea, o ţărancă obişnuită, dacă mergea să cept în aşa fel încât să ne fie bine tuturor, ceară o varză murată de la vecina ei ungu- indiferent de matricea de civilizaţie de care roaică, o saluta în ungureşte, iar unguroaica aparţinem, într-un fel sau altul? îi raspunde în româneşte, apoi vorbeau, evi- Înainte să devină o ideologie totalitară, dent, în română, şi aşa se întâmpla şi în rela- din inventarul marxismului frustrat din pri- ţia cu nemţoaica, şi cu cehoaica, şi cu sâr- cina eşecului de a fi pariat pe un proletariat boaica. Convieţuirea comună era atât de născut gata obosit, dar şi de un oportunism profundă şi de organică, încât nimeni nu economic greu de anticipat, multiculturalis- mai identifica etnii, ci, pur şi simplu, oame- mul a fost o soluţie de viaţă, un mod de a fi nii îşi trăiau viaţa împreună. Singurul şi, mai ales, o sursă unică de bogăţie umană. moment în care etnia căpăta relevanţă, şi era Multiculturalismul de fond, cel existenţial, conştientizată ca atare, se referea la înmor- ca să-i spun aşa, nu discriminează şi nu mântări. În funcţie de direcţia de deplasare pedepseşte, nu sancţionează memoria şi nu a convoiului funerar comunitatea afla dacă rescrie trecutul, nu castrează limba şi nu a murit un neamţ, un ungur, un român, un încarcerează gândirea. El este, în mod para- ceh, un sârb sau un evreu, şi asta după ce se doxal, un spaţiu al diversităţii în care nu stabilea către care cimitir se îndreaptă, către sunt diferenţe. Modelul meu de multicultu- cel catolic, cel ortodox, cel reformat sau cel ralism este Banatul, în care unguri, sârbi, evreiesc. Din pricina asta, eu, care veneam români, evrei, germani, cehi, boemi, evrei, dintr-un sat exclusiv românesc, am rămas ţigani, bulgari, ba şi câte un grec sau un multă vreme cu convingerea că etnia se albanez rătăciţi, au trăit timpi istorici îmbo- referă la moarte, la locul de înmormântare, găţindu-se reciproc fără să-şi pună vreodată şi că nu are nicio legătură cu cei vii. Cultura 16 Am fugit din Est de spaima marxismului...

era sincretică, lexicul uzual era plin de zat, ceea ce este complet fals. Niciuna dintre maghiarisme, de germanisme, de sârbisme, experienţele majore ale speciei nu dispare toţi cântau cântecele tuturor şi, culmea dis- odată cu diamica acesteia în timp, ci doar criminării, şcoala se făcea exclusiv în limba iese din spectrul vizibil, se retrage, cumva, română, fiindcă erau prea puţini şi prea în fundal, iar ceea ce socotim noi că este un diverşi copiii celorlalte etnii, iar cultura pro- prezent generalizat nu reprezintă, în esenţă, prie se dobândea în familie, şi nimeni, nicio- decât un accent minuscul. Asta înseamnă că dată, nu şi-a pus problema vreunei culturi tot ceea ce noi am perceput în succesiune se dominante. Nimic nu era dominant, totul regăseşte, de fapt, în simultaneitate, iar pre- era izomorf. Exact aceste valori umane fun- zentul este unul multiplu şi stratificat. damentale şi întreaga ţesătură a vieţii coti- Avem, aşadar, sub ochii noştri, în simulta- diene sunt denunţate acum, adică de dece- neitate, şi comuna primitivă, şi sclavagis- nii bune, de către ideologia multiculturalismul, şi evul mediu, şi capitalismul, şi socia- mului, iar locul diversităţii funcţionale este lismul mesianic, şi, ca un accent minuscul, luat de către diferenţele generatoare de dar dominant, forţa tehnologică, orizontul culpe şi de ierarhii. Soluţia? Relativ simplă, de cunoaştere, ideologiile şi formele con- modelul cristic: izgonirea ideologilor din ceptuale de tip postmodern, postindustrial templul social şi conceptual, simultan cu o şi informaţional. Transferând asupra educaţie egală pentru toată lumea, aşa cum, României acestă imagine sumară a lumii de de altfel, se întâmpla şi în comunităţile tra- astăzi, se poate spune că avem atâtea diţionale de acest tip. Românii în sincronie câte experienţe diacro- nice am acumulat până acum, de la comuna Câte Românii şi câte tipologii de român regă- primitivă încoace. Este suficient să ne miş- siţi astăzi? Se pot identifica aceste profiluri căm în spaţiu, în geografie, ca să facem paşi atât de diferenţiate şi în arta noastră? inimaginabili în timp, în istorie. Accentul Excelentă întrebarea, pentru că ea poate tehnologic, postmodern, deşi pare că oferă genera un răspuns în măsură să acopere acces tuturor, accesul nu este decât la perife- spaţiul unei biblioteci. Avem exact atâtea ria lui, la instrumentarul cotidian, fiindcă, Românii câte lumi în care trăim avem în dincolo de acestea, conştiinţa este stopată momentul acesta, dar şi aici lucrurile trebu- în diversele forme istoricizate şi se regăseş- ie puţin detaliate. Istoria, ca disciplină, şi te, simultan, pe toate traseele succesiunii: historismul, ca atitudine, ne-au învăţat că este sclavagistă, medievală, cinic-capitalistă, societatea omenească a trecut, din zorii ei şi inerţial comunistă şi, extrem de restrâns, până astăzi, prin diverse forme de agregare postmodernă, adică în măsură să perceapă socio-economică, de înţelegere şi de cunoaş- şi să valorifice întregul. Această realitate tere a mediului proxim şi a celui invizibil. are, inevitabil, componenta ei simbolică, iar Grosier, aceste etape se numesc comuna pri- expresia artistică este simetrică. Stările de mitivă, sclavagism, ev mediu, capitalism, socia- conflict, fie ele între generaţii sau între ten- lism, pentru unii, postindustrialism, sau cum dinţe şi între estetici sunt, de fapt, conflicte vrem să-i mai zicem, oricum tot ceva cu între diferitele vârste ale conştiinţei, iar ele post-. O asemenea ficţiune rudimentară, reprezintă grupuri omogene şi orizonturi fără suportul celei mai elementare imagina- de aşteptare active. Acum, în simultaneita- ţii, ne-a falsificat profund constiinţa de sine te, avem toate paradigmele experimentate şi a deschis calea celor mai mari abuzuri şi de-a lungul timpului, chiar dacă din per- atrocităţi. Acest scenariu, al succesiunii spectiva ultimilor veniţi multe dintre ele par liniare, suspendă, de fapt, memoria şi estro- expirate estetic şi obosite moral. Aşa că, ori- piază realul până la anulare. Principiul diz- cât ar vrea radicalii dintr-o direcţie sau din locărilor succesive induce iluzia că noi trăim alta să-şi anihileze adversarii, acest lucru exclusiv în ultima formă de coagulare socia- este imposibil, chiar şi sub regimurile totali- lă şi în ultima expresie a conştiinţei, adică tare, pentru că fiecare formulă artistică este într-un prezent unic, dominant şi generali- expresia directă a unei anumite vârste sim- 17 Pavel Șușară

bolice, a unui anumit nivel al conştiinţei printr-un decupaj sever, o să continui răs- umane care-şi caută codurile optime de punsul anterior, tot cu o listă, dar cu aceea exprimare şi îşi comunică propriile mesaje. pe care o propun cele două perioade amintite. În intervalul 1965 – 1990 au apărut şi s-au Cât de mult contează politicul în definirea manifestat, în plin comunism, artisti plastici profilului cultural al unei naţiuni? Cât de şi scriitori, ca să rămân doar la artă şi la lite- mult a contat, la noi, această condiţionare a ratură, cum au fost: Ion Pacea, Ion Bitzan, politicului, fluctuantă, schimbătoare, în Geta Brătescu, George Apostu, Paul Neagu, funcţie de realităţile înconjurătoare generate Horia Bernea, Ion Dumitriu, Ilie Boca, de marile puteri militare şi economice? Georgeta Năpăruş, Octav şi Ion Grigorescu, Politicul contează foarte mult, atât cel Teodor Moraru, Roman Cotoşman, Ştefan direct, care gestionează problemele curente Bertalan, Sorin Ilfoveanu, Ştefan Câlţia, şi reglementează cadrul imediat, cât şi cel Sorin Dumitrescu, Constantin Flondor, Ion contextual, mai larg, cel care impune cano- Gheorghiu, Florin Mitroi, Vasile Gorduz, nul şi determină tendinţele, dar acest lucru Silvia Radu, Florin Ciubotaru, Corneliu nu are o influenţă definitivă asupra energii- Brudaşcu, Andrei Cădere, Mihai Olos, Doru lor creatoare în sine, deşi poate influenţa în Bucur, Ilie Pavel, Lae Krasovski, Napoleon bine sau în rău, uneori chiar decisiv, destine Tiron, Doru Covrig, Alexandru Chira, Virgil individuale. Şi sub cenzură, şi în libertate, s- Preda, Leonard Răchită, Doru Tulcan, Miki au creat opere artistice fundamentale, iar Trifan, Decebal Scriba, Wanda Mihuleac, dar libertatea de acţiune şi de expresie a fost, de şi mai tinerii Dan Perjovschi, Valeriu multe ori, irelevantă, fiindcă îngrădirile Mladin, Aurel Vlad, Mircea Roman, Suzana majore nu erau de ordin politic, ci econo- Fântânariu, Daniela Făiniş, Ioan Nemţoi, mic. Dacă punem alături două secvenţe Gheorghe Ilea, Ioana Bătrânu, Constantin politice, comparabile ca întindere, dar total Petraşchievici etc. etc., Nichita Stănescu, diferite în ceea ce priveşte libertatea de con- Marin Sorescu, Şerban Foarţă, Angela ştiinţă şi de cuvânt, şi le comparăm prin Marinescu, Nicolae Breban, Alexandru performanţele creaţiei artistice, s-ar putea Ivasiuc, Ştefan Bănulescu, Ileana Mălăn - să avem surprize mari. Hai să luăm, de pil - cioiu, Virgil Mazilescu, George Bălăiţă, D.R. dă, ultimele trei decenii comuniste din Ro- Popescu, Mircea Ivănescu, Cezar Ivănescu, mânia şi primele trei decenii de după căde- Augustin Buzura, Radu Petrescu, Mircea rea comunismului, adică trei decenii de to- Horia Simionescu, Costache Olăreanu, talitarism, cenzură şi dogmatism şi trei de- Tudor Ţopa, Silviu Angelescu, Andrei Pleşu, cenii de libertate absolută şi de exuberanţă a Mircea Dinescu, Daniel Turcea, Sorin Titel, regăsirii de sine: anii 1965-1990 şi 1990-2017. Gheorghe Iova, Ştefan Agopian, Alexandru Avem două perioade aritmetic egale, cu un Vlad, Bedros Harosangian, Mircea balans în favoarea celei de-a doua, dar per- Nedelciu, Mircea Cărtărescu, Ion Mureşan, fect asimetrice politic. Prima, integral comu- Daniel Vighi, Cristian Teodorescu, Traian T. nistă, cea de-a doua, ieşită de sub orice con- Coşovei, Ioan Groşan, Mariana Marin, Radu strângere. Care este bilanţul, pe scurt? Sergiu Ruba, Cristian Popescu, Gheorghe Crăciun etc.etc. Pentru simetrie, în intervalul Cine sunt, în opinia criticului Pavel Şuşară, 1990 – 2017, lista, cu inevitabile omisiuni, ar cei mai valoroşi creatori de artă români? Cine fi următoarea: Mircea Cantor, Adrian sunt aceştia în opinia omului Pavel Şuşară? Ghenie, Şerban Savu, Florin Ciulache, Există diferenţe? Ecaterina Vrana, Alexandru Rădvan, Suzana Cum la această întrebare nu se poate răs- Dan, Dumitru Gorzo, Gheorghe Fikl, punde prin simpla nominalizare, fiindcă de Ciprian Paleologu, Bogdan Vlăduţă, Felix la un anumit nivel încolo valoarea nu mai Aftenie, Gabriela Drinceanu, Vasile Raţă, este cuantificabilă prin procedee comune, ci Roman Tolici, Francisc Chiuariu, Cristian mult mai elaborat, prin tot felul de acorduri Sida, Maxim Dumitraş, Gili Mocanu, Ion fine, şi ar fi nedrept să sacrific întregul Bârlădeanu, Robert Koteles, Erno Bartha, 18 Am fugit din Est de spaima marxismului...

porane româneşti? Dar cel mai răsunător eşec? (cu argumente) Cel mai important succes al artei contemporane, oricât ar părea de ciudat, nu priveş- te creaţia şi nici nu individualizează creatori, ci se referă la circulaţia operei de artă şi la naşterea unor instituţii fără de care obiectul artistic nu poate fi liber şi nu ajunge la destinatar, adică la consumator. Este vorba despre instituţiile şi despre actorii pieţei de artă, galerii, case de licitaţie, curatori, experţi, evaluatori, colecţionari, care au început un amplu proces de construcţie a întregului fenomen. Spaţiul academic şi muzeal a devenit mult mai atent la circula- ţia liberă a obiectelor de artă, iar piaţa a ieşit vizibil din sălbăticie, apropiindu-se, ea însăşi, de nivelul exigenţelor academice. Cel mai mare eşec al artei noastre, dar şi al culturii româneşti contemporane, în general, nu se referă nici el la episoade concrete, cum ar fi agresiunea asupra Coloanei lui Brâncuşi, sub pretextul restaurării, invazia Nicolae Comănescu, Pisica Pătrată, Ana de falsuri Brâncuşi pe o piaţă fără anticorpi Bănică etc., Horia Roman Patapievici, Ioan S. sau eşecul achiziţiei Domişoarei Pogany şi a Pop, Mihai Gălăţanu, Paul Vinicius, Felix Cuminţeniei pământului. Şi astea sunt eşe- Lupu, Robert Şerban, Igor Bergler, Dan curi, fără îndoială, dar eşecuri de nişă, mult Sociu, Dumitru Crudu, Ştefan Caraman, mai puţin semnificative decât un enorm Claudiu Komartin, Radu Vancu, Marius eşec de sistem, anume incapacitatea statului Ianuş, Stefan (Savatie) Baştovoi, Mihai român de a crea un Muzeu de Artă Vaculovschi, Filip Florian, Miruna Vlada, Modernă. Cea mai densă, mai dinamică şi Dan Ciupureanu etc. etc., iar listele sunt mai complexă tendinţă din întreaga artă departe de a fi complete. Oricât ar părea de românească, tot ce s-a creat de la Brâncuşi, ciudat, între cele două liste există o perfectă Brauner, Iancu, Segal etc. şi până la Paul continuitate, iar regimul politic nu transpare Neagu, Horia Bernea, Andrei Cădere şi la de la sine, ba chiar prima perioadă sugerea- generaţiile mai tinere, sunt complet inacce- ză o coerenţă sporită şi o densitate mai mare. sibile, atât publicului mare, cât şi specialişti- Un argument în plus că nu trăim într-o lume lor şi oamenilor de artă. România deţine, unidimensională şi că oricât de ostil ar fi cli- astfel, unul dintre cele mai triste recorduri matul politic, substanţa umană profundă nu europene, fiind singura ţară din Uniunea este alterabilă. Aşadar, politicul este foarte Europeană care nu are un Muzeu de Artă important pentru viaţa diurnă a creatorului, Modernă, instituţie indispensabilă pentru fiindcă nu este indiferent dacă el lucrează la conştiinţa de sine a unui popor, dar şi pen- lumina zilei sau în clendestinitate, dar nici în tru aşezarea lui în rândul celor care au creat catacombe viaţa nu încetează, iar creaţia valori umane comune, într-o viziune inte- umană, indiferent de natura limbajului, este grată şi dinamică, aşa cum se defineşte ea în forma optimă prin care viaţa reuşeşte să spiritul modernităţii. depăşească orice adversitate contextuală. Ce părere aveţi despre presupusele semne pe Care este, din punctul dumneavoastră de care marii pictori ai lumii le-au lăsat, de-a vedere, cel mai mare succes al artei contem- lungul timpului, în operele lor? Există vreun 19 Pavel Șușară

sâmbure de adevăr sau sunt pure speculaţii, tinismului, ai la îndemână o soluţie salva- legende, mituri, scorneli în genul Codului lui toare sigură: semnezi, suficient şi stupid, Da Vinci? Dan Brown şi aştepţi să ajungi pe pulpele coafezelor într-o pauză de cafea. Toţi marii artişti lasă în operele lor sem- nele timpului, incifrează cele mai profunde Se apropie Centenarul Marii Uniri. E limpe- mărturii legate de bucuria şi de măreţia vie- de că au fost alocate sume şi pentru crearea ţii. A vieţii ca experienţă umană şi ca mira- unor lucrări de artă care să contribuie la cele- col al Creaţiei. Dar le lasă implicit, ca parte brarea evenimentului de anul viitor. Cum aţi din fiinţa lor în plină combustie. Atunci descrie acest mecanism al puterii politice care când nu înţelegi nimic din creaţie, când nu foloseşte de multe ori domeniul artei pentru ştii că ea este singura formă directă de a-şi promova propria ideologie, pentru a per- transsubstanţiere şi cauţi în semne esoterice petua nişte valori care nu mai au, poate, nici ceea ce artistii îţi comunică direct, prin o legătură cu arta contemporană? intuiţie şi prin revelaţie, apoi citeşti în Din păcate, până în acest moment nu urmele de penel ceea ce citesc şi zamolxienii sunt semne că s-ar fi aflat, la nivelul admi- autohtoni prin carierele de piatră, inven- nistraţiei centrale, că suntem în ajunul tând scenarii conspirative ca să mai dai o Centenarului Marii Uniri. Nu am cunoştinţă gaură profană şi relativistă în blindajul creş- despre fondurile alocate acestui eveniment, 20 Am fugit din Est de spaima marxismului...

fie ele şi în scopul mărunt de a mai cosmeti- Cultural vorbind – care sunt avantajele coop- za puţin imaginea, dar ştiu sigur despre tării ţării noastre în UE şi NATO? Care sunt fonduri tăiate de la finanţarea unui eveni- dezavantajele? ment dedicat Centenarului. Este vorba de Avantaje certe: securitate, înscrierea în cel mai curajos proiect de arta monumenta- reguli, accesul la fonduri comunitare, armo- lă, Monumentul Unirii al lui Ioan Bolborea, nizarea infrastructurii, adaptarea civiliza- care urma să fie amplasat în Piaţa Alba Iulia ţiei, acces liber la un mare spaţiu cultural, din Bucureşti. Aşadar, ceremonialul de şansa de a ne reconfirma apartenenţa la întâmpinare a centernarului naţional nu a familia europeană şi multe alte impondera- început cu o finanţare în forţă, ci cu o tăiere bile. Dezavantaje: am fugit din Est de spai- spectaculoasă de fonduri. ma marxismului, pe care am încercat să-l Ce impresie v-a lăsat campania pentru uităm, şi ne-am trezit în Vest în plină exube- „Cuminţenia Pământului”? A fost, până la ranţă a neomarxismului, pe care suntem urmă, un eşec. Dar s-a întâmplat acest lucru obligaţi să-l învăţăm şi să ni-l însuşim. Dacă doar din cauza proastei organizări şi a dezin- nu ar fi atât de frustrant, ar fi de un umor teresului românului obişnuit pentru cultură nebun, ca în bancurile cu proşti. sau ar mai fi şi alte cauze de menţionat? Sau Credeţi că va rezista Uniunea Europeană ca poate consideraţi că altele sunt resorturile structură politică? Credeţi că va fi pulveriza- acestei campanii nereuşite? tă într-o Uniune cu mai multe tipuri de Sunbscripţia publică a fost o idee foarte Europe sau va dispărea pur şi simplu, în bună, chiar dacă singura, a ministrului Vlad urma presiunilor din exterior? Alexandrescu, dar, din păcate, ea a fost ire- În mod real, Uniunea Europeană nu este mediabil compromisă printr-o lamentabilă o sinteză geografico-administrativo-econo- campanie de promovare. Ideea subscripţiei mico-politică, aşa cum pare la prima vedere, trebuie înţeleasă în două feluri: ca vehicul ci un scenariu de pulverizare a structurilor de finanţare în vederea unei achiziţii şi, fun- mari, de tip naţional, într-un conglomerat damental, ca un exerciţiu de conştiinţă, ca o de mici unităţi administrative, cu tendinţe majoră acţiune morală. Pentru prima oară centifuge faţă de vechile nuclee. Este o după campania celebră pentru finanţarea întoarcere nedeclarată la libera circulaţie Ateneului, spaţiului public, cetăţenilor prepaşoptistă, în care reflexele apartenenţei români, li s-a cerut solidarizarea în jurul la valori unitare, etnie, limbă, cutume etc., unui obiectiv important, a unui bun simbo- nu se coagulaseră încă. Această circulaţie lic, a unui reper al creaţiei umane şi al înţe- fără restricţii a competenţelor, pe o arie geo- legerii de sine. Din păcate, campania de grafică mare, în afara oricăror criterii de promovare a vulgarizat extrem mesajul, apartenenţă, aşa cum avea ea loc până pe la transformând o invitaţie la reflecţie, la mijlocul sec. XIX, este recuperată acum ca şi cunoştere şi la ocrotirea memoriei, într-o când ar fi o descoperire proaspătă. Tendinţa cutie a milelor, într-un act de cerşetorie actuală este aceea de a reanima filosofia şi legală, într-un bocet ipocrit şi arogant în practica politică de tip prenaţional, iar din care sloganul central era egoistul şi meschi- această pricină ideile naţionale sunt asociate nul „al meu”. Ei, dacă Brâncuşi a fost „al vehement extremismelor, şi ea va funcţiona meu”, adică al unui eu individual, s-a ratat atâta vreme cât conştiinţa apartenenţei la esenţialul, şansa de a fi al unui eu colectiv, al valori ireductibile nu o sa capete iarăşi unui posesor multiplu, cu o coeziune sufle- importanţa ei postpaşoptistă, temporar tească puternică şi cu o conştiinţă comună ocultată. Pentru suspendarea acestei posibi- adevărată. lităţi, pentru ruperea coeziunii pe criterii locale, sunt folosite astăzi, deliberat, migra- Ce categorie a esteticului s-ar plia cel mai ţiile islamice, noneuropene, şi vectorii ideo- bine pe realitatea României noastre? logici anticreştini. Doar o Europă confuză Grotescul. etnic şi fără coerenţă spirituală va putea fi 21 Pavel Șușară

dizlocată eficient din propria ei memorie. Testament şi pulpele albe şi lucioase ale zei- Dar se ignoră, cu o naivitate la limita incon- ţelor romane nu l-am fi avut nici pe ştienţei, că efectele reactive pot atinge uşor Brâncuşi, nici nu am fi oscilat, atât de sedu- masa critică, iar consecinţele vor fi devasta- cător, între materie şi energie. toare. Nu ştiu dacă Uniunea Europeană este Care sunt cele mai grave deficienţe ale siste- reversibilă sau nu pe termen scurt, dar mului românesc de învăţământ? explozivă este încă de pe acum. Ecaterina Andronescu şi Liviu Pop. Ce opinie aveţi despre migraţiile masive din Est? Pot schimba ele, în timp, profilul cultu- Ce părea aveţi despre fenomenul drain-brain ral al Occidentului, pentru că este evident că şi despre modul în care modifică acesta o fostă migratorii vizează statele bogate ale Europei? societate închisă, cum a fost societatea noas- tră? Trebuie observat faptul că migraţiile din Est nu sunt dezirabile, reacţiile negative faţa La prima vedere o sărăceşte şi o vulnera- de români, bulgari, polonezi etc. fiind de o bilizează, la o privire mai atentă o racordea- vehemenţă nejustificată raţional, dar justifi- ză la un nivel de cunoaştere şi de înţelegere cată în subsidiar prin deschiderea şi dispo- mai înalt. Este foarte posibil ca fenomenul nibilitatea pentru imigranţii noneuropeni. să capete şi un sens invers, cu condiţia ca so- Explicaţia este simplă. Migraţia din Est, cieteatea noastră să devină mai atrăgătoare. europeană, riscă să conserve şi să îmbogă- Ce este femeia, stimate domn? Ce-a reprezen- ţească valorile clasice ale Europei, cu alte tat şi ce înseamnă ea pentru artist? cuvinte ocupă spaţiul rezervat imigranţilor islamici şi creează dificultăţi în ceea ce pri- Femeia este măsura tuturor lucrurilor. veşte intenţia de dispersie a valorilor iudeo- Protagoras s-a grăbit referindu-se la om, creştine. Patru milioane de români, de aşa, în general, l-a luat gura pe dinainte. exemplu, zădărnicesc proporţional supri- Aţi făcut compromisuri în comunism pentru marea acestor valori prin import noneuro- a beneficia de anumite avantaje? pean. În mod cert, migraţia din Est consoli- dează uman şi fortifică spiritual o bătrână În comunism am avut un singur avantaj: Europă care, din păcate, dă şi semne vizibile tinereţea fără speranţă. Pentru asta nu se de senilitate. făceau compromisuri, dar acum, dacă s-ar putea, aş fi oricând dispus să le fac. Artistic vorbind – suntem mai aproape de Rusia sau de Europa de Vest, SUA etc? Sunteţi şi poet. Ce-a însemnat şi ce înseamnă poezia pentru Pavel Şuşară? Suntem la distanţă egală, într-o schizoi- die incurabilă: avem mintea în Occident şi Poezia este inevitabilă, indiferent ce ai sufletul în Orient. Avem corpul latin, avem face, fiindcă ea nu este o practică propriu- cap, mâini, ochi, nas, mâini, coate, picioare, zisă, un mod de organizare anume a unui genunchi, talpă etc, dar în el sălăsluieşte un text, o simplă deliberare, ci un efect de duh slav, adânc şi nedeterminat. Această transparenţă, un fel de erupţie metatextua- partajare face ca în fiecare pictor român să lă. Din pricina asta poţi avea surprize majo- coabiteze doi pictori, perfect distincţi: unul re, fiindcă vrei să scrii ceva pentru fixarea este postbizantin când pictează biserici, fre- memoriei şi te trezeşti că abia poţi face faţă donează pe schele isoane gregoriene şi unui frison care nu mai are nicio legătură cu decupează sfinţi uscaţi şi lungi, ca nişte ţâri, intenţia iniţială. Poezia este o disponibilita- celălalt, în atelier, în faţa şevaletului, mân- te, o latenţă uneori irepresibilă, care devine apoi o formă inefabilă de cunoaştere. Sau de gâie cu penelul nuduri cărnoase şi rozalii, cunoaştere inefabilă. Cred că asta înseamnă fredonând obsesiv primele acorduri din şi pentru mine! Sifonia a V-a. Însă totul e spre bine, fiindcă fără această sfâşiere între Răsărit şi Apus, Cum apreciaţi poezia din zilele noastre? Cum între memoria nonfigurativă a Vechiului stăm, domnule, la capitolul poezie? 22 Am fugit din Est de spaima marxismului...

Mă tem că niciuna, şi asta mă îngrijorea- ză! Aş vrea ca ele să fie mai bune, iar uneori chiar sunt. Atunci când nu e invers. Ce este fericirea, domnule Şuşară? O prostie imensă, un fel de psihotrop, pe care ne-au băgat-o în cap reveriile romanti- ce. Definiţia mea ar fi una extrem de simplă: fericirea este ceea ce tocmai ratezi aştepând să apară! Care credeţi că a fost secretul reuşitei lui Constantin Brâncuşi – dincolo de talentul incontestabil? Spiritul răsăritean, perspectiva nonfigu- rativă şi nonmaterială asupra lumii. El a mutat sculptura din Occident în Orient, din materie în energie, din gravitaţie în impon- derabilitate. Până la el, sculptura era o formă newtoniană, el a făcut-o ensteiniană. Ce-i lipseşte cel mai mult românului? O oglindă bună, care să nu-l flateze, o întâlnire cu sine însuşi fără concesii. În caz contrar, va picoti mereu, va identifica adver- sităţi la fiecare pas, îşi va înţărca pruncuţii Poezia de astăzi este la fel ca poezia din- speriindu-i că tocmai a supt de acolo un totdeauna: irepresibilă, abundentă, variată stilistic şi diversă valoric. Generaţiile de ungur mustăcios, apoi va pune mereu ace- poeţi se întâlnesc, se confruntă şi se supra- laşi disc cu Veta Biriş, ascultând, succesiv, pun, iar din această mişcare turbionară se „Noi suntem români, noi suntem români”, nasc multe voci distincte, dar uşor de aşezat aşa, spre neuitare, şi „Doamne ocroteşte-i pe două mari paliere: cel al poeţilor cu pri- pe români”, fiindcă el nu a dus niciodată virea spre exterior, gata de revoltă şi pregă- războaie de cucerire, iar acum au devenit tiţi să marteleze, până la sânge, un real fun- grele şi cele de apărare. damental ostil, şi celălalt, al poeţilor cu pri- Se poate trăi din artă în România? Ce sfat virtea înlăuntru, autoreferenţiali, combus- aveţi pentru tinerii care aleg să urmeze studii tivi, cu un puternic fond existenţialist, de de pictură, de sculptură, de grafică? multe ori sfâşietor. Am şi doi poeţi preferaţi, dacă tot e să fac mărturisiri, amândoi foarte Toţi artiştii spun că nu se poate trăi din puţin cunoscuţi; unul este Vasile Ciorogar, artă, dar o spun şi a doua zi. Acum, lăsând care încă nu a debutat de-adevăratelea, dar gluma la o parte, a trăi din artă nu înseamnă o să stau de capul lui până va ceda, iar celă- a trăi exclusiv din creaţia artistică de atelier, lalt este Dan Ciupureanu, fiul unui alt poet fiindcă noţiunea de artă oferă un spectru remarcabil, Ionel Ciupureanu, deja autorul larg de abilităţi; pedagogice, de consiliere, câtorva cărţi consistente. Cine vrea să vadă creaţie grafică de toate felurile, amenajări de de ce îmi plac la nebunie cei doi, nu are spaţii, organizări de evenimente şi punerea decât să-i caute şi să-i citească. în practică a diverselor proiecte de profil. Se Care sunt diferenţele dintre o artistă şi un poate trăi din artă, doar să-ţi propui. Ars artist? Dintre o femeie creatoare de artă şi un longa, vita brevis, vorba bietului ţăran bărbat creator de artă? căruia tocmai i-a murit vita în grajd! 23 Corespondeţă

Livia Dymsza în corespondenţă cu Mihail Antoniade (III) Abstract

Articolul de faţă prezintă un istoric al etapelor editării scrierilor lui Titu Maiorescu, de la oartea căruia s-au împlinit, în această lună, o sută de ani. Informaţiile focalizează pe documentele şi manuscrisele rămase de la Maiorescu şi moştenite de fiica sa, Livia (Maiorescu) Dymsza. În perioada anilor ’20 şi ’30, Livia (Maiorescu) Dymsza s-a străduit să promoveze documentele literare prin intermediul revistei „Convorbiri literare” şi, mai ales, să reediteze scrierile ilustrulie ei părinte. Aceste strădanii fac obiectul corespondenţei prezentate începând cu numărul de faţă dintre Livia (Maiorescu) Dymsza şi Mihail Antoniade, fost student al lui Titu Maiorescu, cunoscut avocat şi om de cultură. Sunt prezentate profilurile intelectuale ale celor doi corespondenţi şi rolul determinat jucat de aceştia în editarea şi pregătirea pentru viitor a totalităţii operelor lăsate culturii române de Titu Maiorescu. Despre voluminoasa lor corespondenţă în legătură cu moştenirea spirituală maio- resciană nu s-a scris nimic până în prezent. Prin carcaterul lor inedit, scrisorile publicate acum în serial vor contribui la mai buna cunoaştere a personalităţii lui Titu Maiorescu şi, sub aspect edito- logic şi istorico-literar, la iluminarea contextului cultural, social şi politic în care au fost pregătite pentru apariţie. Cuvinte-cheie: Titu Maiorescu, documente, corespondenţă, jurnal, istorie literară, opere complete.

The present article records the history of preparing an edition of Titu Maiorescu’s writings to honour the anniversary of one hundred years since his death. The information focuses on the documents and manuscripts left by Maiorescu and inherited by his daughter, Livia (Maiorescu) Dymsza. During the 1920s and 30s, Livia (Maiorescu) Dymsza did her best to promote these literary documents in the pages of the literary magazine „Convorbiri literare” and also to re-publish the writings of her illustrious father. These efforts make up the substance of the correspondence that we now offer to our readers, starting with the present issue of our magazine, between Livia (Maiorescu) Dymsza and Mihail Antoniade, Titu Maiorescu’s former student, a well known attor- ney and a man of far-reaching culture. The article presents the intellectual profile of the two and the major role they played in publishing and preparing for the future the massive oeuvre bestowed by Titu Maiorescu to Romanian culture. Nothing has been written so far on their correspondence regarding Maiorescu’s spiritual legacy. These unknown letters, that we are now publishing for the first time, in installments, will facilitate a better understanding of Titu Maiorescu’s personality – and, from an editorial and historic-literary point of view, will shed new light on the cultural, social and political context of their publication. Keywords: Titu Maiorescu, documents, correspondence, diary, literary history, complete works.

Către LIVIA DYMSZA se spusese de la Socec că Domnul Rudi- Bucureşti, 8 decembrie 1933 nescu, care se află în călătorie la Paris, se va Mult stimată Doamnă Dymsza, întoarce în ţară înainte de sărbători. Astăzi Am întârziat să vă răspund pentru că mi aflu că va mai zăbovi, până pe la sfârşitul lui 24 Livia Dymsza – Mihail Antoniade (III)

ianuarie. Altcineva, de la Socec nu ştie nimic Vă rog, mult stimată Doamnă, să primiţi despre propunerea ce vi s-a făcut, astfel că respectuoasele mele salu tări şi bune urări trebuie să aşteptăm sosirea, d-lui pentru sărbători. Rudinescu. [Mihail Antoniade] Pe cât ştiu eu, domnia-sa nu pretinde că librăria lui ar avea vreun drept la publicarea Către LIVIA DYMSZA memoriilor d-lui Maiorescu. Cererea lui tre - Bucureşti, 20 martie 1934 buie interpretată ca o simplă propunere, iar D-voastră aveţi toată libertatea a o primi sau Mult stimată Doamnă Dymsza, nu. Am izbutit, în sfârşit, să-l văd pe Nu ştiu cât de întinsă este partea din Domnul Rudinescu. A zăbovit mult prin Însemnări scrisă în nemţeşte. Îmi închipui străinătăţi, ca să-şi caute sănătatea lui cam însă că sunt numai anii primei tinereţi. Cum beteagă da la o vreme. ediţia ce proiectaţi va fi făcută pentru ca Ar voi să publice în întregime Memoriile publicul să ia primul contact cu aceste Domnului Maiorescu, într-un volum sau Însemnări, cred că ar fi potrivit să fie publi- două, dacă două vor fi necesare. Publicarea cate numai în ro mâneşte, cu o traducere pe s-ar face în seria Operelor complete, din care care s-ar găsi mulţi ca să o facă bine, ră- Memoriile vor forma primul sau primele mânând ca textul nemţesc să fie publicat volume. Dacă parte din text este în nemţeş- mai târziu, când se va face o ediţie savantă. te, se va face o traducere românească iar tex- În convorbirile ce am avut cu D-l tul nemţesc s-ar publica în apendice. Rudinescu în 1931, era vorba ca Însemnările Publicarea Memoriilor în seria Operelor să constituie unul din volumele Operelor complete nu înseamnă însă, în ideea d-lui comp1ete. Cred că ar trebui să persistaţi în Rudinescu, angajamentul de a continua această idee şi eu îi voi spune, dacă mă imediat publicarea celorlalte opere. În autorizaţi, că ţineţi la aceasta. Acordarea această privinţă, se menţine la punctul de dreptului de a tipări aceste inedite va fi un vedere la care s-a oprit încă de acum doi ani: îndemn pentru începerea tipăririi întregii vremurile grele, care persistă încă, îi interzic opere, pe când dacă le-aţi da altui editor să se lege la o cheltuială atât de mare. este sigur că acesta nu va voi să se lege la Părerea mea este că propunerea ar trebui tipărirea tuturor scrierilor. primită, întâi, pentru că publicarea „Convorbirile literare” merg înainte. Memoriilor este de cea mai mare importanţă Este drept că nu mai reprezintă o anumită pentru ţară şi, al doilea, pentru că ea poate direcţie literară, dar îşi afirmă totuşi viaţa în servi drept imbold la publicarea Operelor anul al 66-lea de la apariţie. O deosebită complete. În altă parte, sunt sigur că nu aţi impresie au produs anul acesta amintirile găsi editor care să se hotărască la publicarea D-nei Kremnitz despre Eminescu, pe care tuturor operelor. cred că le veţi fi citit. Pentru a începe tipărirea, D-l Rudinescu Aţi aflat că avem un guvern liberal. vrea să aibă manuscrisul original, nu pentru Experienţa cu conducerea ardeleană, de ca tipografii să lucreze de pe el, dar pentru unde se aştepta să vină reforma spirituală a ca cineva să-l revadă şi să rânduiască orto- naţiei, ne-a costat mult de tot şi nu ne-am grafia, căci Însemnările fiind începute din ales cu nimic. Au ajuns astăzi liberalii (ştiţi prima tinereţe, este probabil ca ortografia ce credea Domnul Maiorescu despre ei) să textelor de la început nu va fi aceea la care reprezinte singura nădejde. Răul din ţară Domnul Maiorescu s-a oprit când şi-a făurit este mare şi îndreptarea va merge foarte sistemul său propriu asupra scrierii limbii încet. Noroc că popoarele lucrează cu eter- române. nitatea şi că se mai bizuie uneori şi pe noroc. Cu revederea manuscrisului s-ar putea Îndată ce voi afla de sosirea d-lui însărcina D-nii Mehedinţi şi [Rădulescu- Rudinescu voi căuta să-l văd şi vă voi scrie ]Pogoneanu sau D-nii Kirileanu şl Vâlsan. [despre] rezultatul convorbirei noastre. Cel care şi-ar face cu siguranţă vreme să 25 Corespondenţă

ducă lucrarea la bun sfârşit ar fi, cred, D-l raport cu epuizarea celor publicate. Noile Kirileanu. ediţii vor fi tipărite în termen de trei luni de Poate v-aţi face vreme să veniţi în la epuizarea celor precedente. În caz de Bucureşti – primăvara a în ceput la noi – şi netipărire în acest termen, D-voastră aveţi lucrarea s-ar putea termina în vreo două libertatea a edita în altă parte lucrarea. luni. Din preţul cărţilor vândute vom opri, în Condiţiile propuse de D-l Rudinescu prima linie, suma necesară pentru acoperi- sunt aceleaşi ca pentru celelalte tipărituri: rea cheltuielilor de tipar, care vor fi fixate toate cheltuielile privesc pe editor, iar D- prin înţelegere cu D-voastră încă dinainte voastră veţi avea 20% din vânzare. de începerea tipăririi. Prisosul se va realiza Cred că propunerea este avantajoasă. ulterior, constituind beneficiul, se va repar- Rămâne ca D-voastră să de cideţi. tiza succesiv, în proporţia vânzărilor, în Nu ştiu dacă mai aveţi veşti din ţară. două părţi egale, o parte cuvenită autorului Venirea guvernului actual a fost primită cu şi cealaltă parte cuvenită Editurei. bune nădejdi de oamenii doritori de o Toate cărţile se vor socoti cu rabatul de guvernare mai ordonată. Greutăţile sunt 30% din preţul brut, rabat ce se acordă tutu- însă mari, criza puternică, producţia adânc ror librarilor şi revânzătorilor de cărţi. stânjenită. Se mai adaugă rătăcirea minţilor D-l Rădulescu-Pogoneanu va revizui şi setea de putere care a dus la fapte ca ace- manuscrisul înainte de a-l pune sub tipar şi lea care au răpus pe bietul Duca, nevinova- va face apoi corecturile de tipar. Domnia-sa tul de nimic rău, căci simpla neputinţă de a are dreptul de a alege formatul, hârtia şi face mai mult bine de cât se poate nu este o caracterele. vină care trebuie plătită cu viaţa. Corecturile ni se vor înapoia în timp de Vă rog să primiţi, mult stimată Doamnă, cinci zile după predare. respectuoasele mele salu tări şi încredinţa- Stabilirea numărului de exemplare şi rea deplinului meu devotament. plata dreptului D-voastră se va face o dată [Mihail Antoniade] pe an, în luna februarie. Tipărirea primei ediţii se va face în de - Editură – Librărie cursul lunilor septemvrie şi octomvrie 1934. SOCEC & Co. Cu osebită stimă, Ateliere Grafice [Rudinescu]

Doamnei Către MIHAIL ANTONIADE LIVIA DYMSZA, Născută Maiorescu Lituania Momentan la Bucureşti Rokiskis – Oniskis

Bucureşti, 15 mai 1934 26 octombrie 1934, Ilsenberg

Avem onoare a Vă confirma prin prezen- Stimate D-le Antoniade, ta că am convenit de comun acord să publi- A trecut vara – au trecut vacanţele – şi căm în editura noastră Memoriile D-lui omul îşi reia activitatea cu mai mult sau mai Maiorescu, rămase inedite în manuscris. puţin entuziasm, după cum s-a nimerit să Publicarea se va face sub îngrijirea D-lui I. aibă o activitate [pe] care o iubeşte, sau [pe] Rădulescu-Pogoneanu, care ne va da textul care o face aşa, cu de-a sila. Nu-i vorbă – şi de pe manuscrisul original şi va traduce în într-un caz, şi în celalalt, zilele trec – viaţa româneşte pasagiile scrise în limba germa- trece – cu sau fără rezultat îmbucurător. nă. Acestea din urmă vor fi tipărite şi în tex- Închipuiți-vă ce surprindere mi-au făcut tul original într-un apendice. D-l cu Doamna [Rădulescu]-Pogoneanu, Vom tipări, pentru început, 3000 exem- plecaţi, ca în anii trecuţi, la un Congres pen- plare, urmând, succesiv cu ediţii noi, în tru mărirea moralităţii printre tinerime (nu 26 Livia Dymsza – Mihail Antoniade (III)

lămurit chestia manuscriselor [pe] care le-a luat D-l [Rădulescu-]Pogoneanu. Au mai rămas trei caieţele, [pe] care nu le copiasem încă. Vreau să rog pe vecinul nostru, contele Pozezdriecki [?], să le ducă 1a Varşovia, să le dea D-lui Hiottu, care le va trimite prin curierul diplomatic la Bucureşti. Aţi avut bunătatea să-mi făgăduiţi să vă interesaţi de chestia financiară, a hotărî cât va costa tipărirea unei coli şi a vedea să se tipărească cu litere cum se cade şi pe hârtie bună. Să-nţelege, Socec poate face ce vrea – cine-l poate controla? –, dar, oricum – deoarece se-ncepe tipărirea, poate aţi binevoi să tre ceţi pe la Rudinescu, să nu creadă că toate sunt în mânile lui (vorbă să fie!). Nu ştiu dacă v-am spus că, în ziua plecă- rii mele, deodată îmi te lefonează D-l Mehedinţi, foarte urgent, că are să-mi spuie ceva. D-l Torouţiu îmi pune 500000 de lei pe masă, dacă îi dau Însemnările D-lui Maiorescu de tipărit în editura3 lui. Quels sont les arrières coulisaes de la chose je l’ignore4. Ştiu că rugasem pe D-l Kirileanu să-l întrebe pe D-l Tor[ouţiu], de oarece îmi plă- văd folosul acestor congrese). Congresul de ceau foarte mult volumele lui cu documen- astă dată era la Cracovia şi, cu toată naivita- tele literare, dacă el n-ar vrea să tipărească tea străinului, care nu prea ascultă ce îi lucrul. A spus că da – cu condiţia să fie scoa- povesteşti, îmi scriseseră de acolo, rugându- se ca volumul al (nu ţin minte, al 5-lea sau. mă să le răspund la Varşovia – or entre la al 4-1ea) din publicaţiile anterioare şi el ex - Lituanie et la Pologne il n’y a ni relations diplo- clusiv să facă traducerile, fără să am dreptul matiques, ni permission de correspondance, ni de a vedea ce face el acolo. Toate inadmisi- permission de se rendre officiellement d’ici en bile. Asta a fost la începutul lunei mai. De ce Pologne1 – rezultatul a fost cam defavorabil s-a deşteptat la sfârşitul lui iunie – chi lo sa5. – primind o depeşă cu totul întortochiată, Sper că aţi făcut o călătorie bună. am înţeles în ce zi vin, dar nu cu ce tren. Au Presupun că e cu desăvârşire alt „[ ?]” de a plecat caii la gară – 32 kil[ometri] – au stat cutreiera Europa singur sau cu un om care toată ziua acolo – noi am stat aici, ba în - te înţelege şi cu care îşi poate omul împăr- călzind, ba scoţând ciorba de pe foc – până tăşi impresiile sale. ce, la 11 noaptea, a venit vizitiul să ne spună Am avut o vară prea frumoasă, până că nimeni nu venise, cu nici un tren (sunt acum nu ne-a doborât încă gerul. Dar ce tra- trei). gedie s-a desfăşurat în lume. Una îşi avea o Tableau! Les relations sont si stupides ici, que căsătorie fericită – iar ceilalţi cu divorţuri şi nous avons craint des désagréments de passe- separaţi au rămas în viaţă. Tragică soartă şi ports.2 a bietului băiat de 11 ani. A doua zi, la 10, se aude o automobilă Fiică-mea şi cu mine va trimitem l’expres- (singura de închiriat la Rokiskis). Domnul şi sion de nos meileurs sentiments en attendant Doamna [Rădulescu-]Pogoneanu!! votre réponse6. Ciudat lucru – de când sunt aici, primul Livia Dymsza român venind cu graiul lui aici. Aşa s-a născ[ută] Maiorescu 27 Corespondenţă

1 „Or, între Lituania şi Polonia nu există nici un odor mai scump decât acum, unde fieca- relaţii diploma tice, nici permisiunea de a re băiat de 19-20 de ani îşi cumpără un coresponda şi nici permisiunea de a călă tori în revolver şi împuşcă pe cine nu-i place ca calitate oficială de aici în Polonia” (fr.). idee politică. 2 Vedeţi scena! Relaţiile sunt atât de stupide aici, Vecinul nostru, conte Przezdieski [?] îmi ca ne-am temut să nu fi avut neplăceri cu paşa- duce ultimele pagini cu 3 caiete ale D-lui poartele (fr.). Maiorescu la Varşovia, de unde D-l Hiott 3 În manuscris: ediţia. îmi făgăduise că le trimite de la legaţiune la 4 Nu ştiu care sunt dedesubturile acestei propu- Ministerul de Externe, D-lui Arion. Iar pe D- neri (fr.). l Arion l-am rugat să vi le trimită D-voastră. 5 Cine ştie? (ital.). Iar pe D-voastră vă rog acum să binevoiţi a 6 Sentimentele noastre cele mai bune, în aştepta- le trimite sau mai bine a le duce D-lui rea răspunsului dumneavoastră. (fr.). [Rădulescu-]Pogoneanu. Cu acest prilej, poate aţi avea bunătatea să aflaţi cum stă cu Către MIHAIL ANTONIADE traducerea aceea faimoasă qui a fait tant de Ilsenberg – Lituania mauvais sang à M. Torouţiu4 şi care, în sfârşit, Rokiskis – Onuskis a rămas s-o facă D-l [Rădulescu-]Pogoneanu 5 23 noiemvrie 1934 (l’immortalité du traducteur! ). Ciudat lucru – la vanité humaine6. Stimate D-le Antoniade, Sper că aţi făcut o călătorie plăcută, fru- V-am mai scris o dată, dar deoarece n-am moasă şi sper că acum – acasă – vous jouissez recomandat scrisoarea, poate se va fi pierde ne pas être seul à regarder les arbres dépouil- dut, deoarece, înainte de a ajunge la poştă, les de leurs feuilles, la destruction d’une belle chose7. trece prin multe mâine puţin conştiincioase. 8 Vroiam să vă rog, precum aţi binevoit Cerându-vă toutes mes excuses , că iarăşi să-mi făgăduiţi în iunie, când am fost la vă supăr, vă trimitem, amândouă, salutările Bucureşti, să treceţi pe la D-l Rudinescu să noastre. vedeţi [dacă] a început el tipărirea Însemnă - Livia Dymsza rilor D-lui Maiorescu şi a fixat preţul coalei 1 Cât de cât (fr.). de tipar, ca sa se poată plus ou moins1 avea o 2 Calc fr.: exactă, precisă. idee de ce face. 3 Ca să zicem aşa (fr.). Înţeleg că o cu desăvârşire iluzoriu să-şi 4 Care 1-a supărat atâta pe D-l Torouţiu / care i- închipuiască omul că D-l editor nu poate a făcut atâta sânge rău D-lui Torouţiu (fr.). face tot ce vrea, dar deoarece Torouţiu vroia 5 Nemurirea traducătorului / nemuritorul tra- să ne dea 500000 lei pe masă, nu-mi pot în - ducător! (fr.). chipui să fie publicarea în paguba 6 Orgoliul / vanitatea omului (fr.). Editorului. 7 Vă bucuraţi că nu priviţi de unul singur copa- Că lumea va fi foarte dezamăgită, fiindcă cii care şi-au pierdut frunzele şi a căror frumu- îşi închipuieşte cu desăvârşire altceva decât seţe a pierit (fr.). sunt Însemnările, nu mă îndoiesc. Are un 8 Toate scuzele mele (fr.). mare merit restabilirea foarte uscată2 a rela- ţiilor D-lui Carp cu Domnul Maiorescu, zi Către MIHAIL ANTONIADE cu zi, vorbă cu vorbă şi cuvintele pour ainsi Lituania dire3 istorice ale Regelui în toată chestia 14 I 1935 Conflictului cu Bulgaria. Sunt momente caracteristice ale felului Stimate D-le Antoniade, D-lui Tell când cu deputăţia D-lui Maio- Am ajuns la capătul foaiei d-întâi a scri- rescu de la 1873 – şi altele, [cu] Garda civică soarei mele, când a venit fiica mea Livia cu – şi multe caraghioslâcuri. scrisoarea D-voastră, încât cu mare bucurie În orice caz, pe-atunci viaţa omului era am arun cat-o la coş. Era neliniştea: ce se 28 Livia Dymsza – Mihail Antoniade (III)

întâmplase cu caietele D-lui M[aiorescu], Deocamdată, dată nota asupra D-nei care mă îndemna să vă supăr din nou. Humpel nu e exa gerată ca dată – o fi indife- Acum vă scriu ca să vă mulţumesc pen- rent. Dar, oricum, dacă le faci, fă-le exact. tru toate drumurile [pe] care le-aţi făcut Sunt curioasă cum vor fi judecăţile asu- ducând manuscrisele D-lui [Rădulescu- pra acestor Însemnări. ]Pogoneanu, iar mai înainte trecând pe la D- Am să vă mai supăr o dată în fevruarie, l Rudinescu. să-mi faceţi un brouillon4 pentru D-l Bianu, Nu-mi dau seama ce efect poate produce căci nu vreau să rămână manuscrisele în o asemenea carte în momentul actual. Am mâini pri vate, vreau să fie date Academiei. pierdut cu desăvârşire contactul cu tineretul Mulţumindu-vă pentru urările D-voas- actual. Nu doar că aş critica tendinţa aceasta tră, Livia cea tânără cu cea bătrână vă exclusiv sportivă – dar nu-i înţeleg. Cum doresc şi D-voastră tot ce ar putea constitui poate un om inteligent să se mărginească la împlinire a dorinţelor D-voastră personale dezvoltarea părţii fizice – materiale – a tru- şi acele ale D-nei Antoniade. pului său. Doar că a cheltuit atâta energie, Cu toată recunoştinţa, va mulţumesc. că rămâne ca prostit de osteneală. Livia Dymsza Toate tendinţele exagerate au ceva neplă- cut în sine. Îi auzi cum au mers cu automo- P.S. Fiica mea măritată stă la Kustovianai [?] bile. Ce auzi? Cum era peisajul, cum erau vederile locurilor necunoscute – iar deloc. 1 În surplus (fr.). „Eu am mers 80 kil[ometri] pe oră.” „De 2 Acolo unde e nevoie se găseşte şi o cale (germ.). unde, eu merg 100 kil[ometri].” Da, ai omo- 3 Cale (germ.). rât nu ştiu câţi căţei, cocoşi, raţe, gâşte – câte 4 Ciornă (fr.). căruţe s-au răsturnat, deoarece s-au speriat caii – asta e indiferent. Către MIHAIL ANTONIADE Să va audă Zeul Mars, că anul începe 5 avril 1935, Kustovianai pacinic. Aici s-a mobilizat toată armata şi stă gata Stimate Domnule Antoniade, de-a lungul fruntarii lor Nemel (Klepeida) S-a împlinit anul de când am adus D-lui [?]. Germania a închis cu desăvârşire tot [Rădulescu-]Pogoneanu textul nemţesc importul şi tranzitul. Nu ştiu dacă puteţi pentru traducerea în româneşte; s-au împli- măsura de-acolo ce însemnează asta pentru nit şapte luni de când D-l şi Doamna viaţa economică şi mai ales pentru oamenii [Rădulescu-]Pogoneanu au fost la noi şi au de la ţară, această măsură? Grâul fiind de luat manuscrisele originale, pentru „a putea câţiva ani fără preţ, s-au înfiinţat [mari?] controla” copia mea. D-l Rudinescu spunea lăptării, cu culturi de trifoi pentru exportul că are de gând să tipărească cartea în octom- de unt, pe de o parte; pe de alta, îngrăşarea vrie, noiemvrie, iar D-l [Rădulescu-]Pogo - porcilor, din rămăşiţele [?] pentru exportul neanu spunea că a terminat traduce rea. în Anglia, Germania închizând graniţa, por- Acum ar fi timpul oportun să aud şi eu un cii sunt de trop1, iar untul, din 8 lit kila a cuvânt din cele ce se petrec cu acele manus- căzut la 2,50. Vai de capul proprietarilor cu crise. Însă de la Anul nou s-a făcut o tăcere administraţie de plătit. Acum 2 ani n-am cumplită. putut veni din cauza [?] recoltei. Se-nţelege Am cetit în „Universul” că D-l că n-are omul nici acum de unde să plăteas- [Rădulescu-]Pogoneanu a ţinut o conferinţă că arenda. Ciudate vremuri. „Wo eine not- asupra Educaţiunei tineretului... Da, ăsta era wendingkeit ist, findet sich eine scopul ace lui congres din Cracovia. Möglichkeit”2, zice Goethe. S-o vedem acea Nu pot sa-l rog pe D-l Mehedinţi să se Möglichkeit3. Deocamdată e ruină econo- mai uite şi el unde s-au înfundat lucrurile, mică pe-aici. căci, de când a venit cu propunerea D-lui D-l [Rădulescu-]Pogoneanu vrea să facă Torouţiu, să-mi dea 500000 lei pe masă şi eu note explicative la textul D-lui M[aiorescu]. i-am spus că traducerea a fost încredinţată 29 Corespondenţă

D-lui [Rădulescu-]Pogoneanu, s-a supărat atunci acei cu cafeaua lor, [pe] care o asvâr- pe mine şi nici nu-mi mai scrie. leau în mare). Iar untul nostru..., a nu mai Ştiu şi eu ce ar fi fost mai bine pentru vorbi de grâu, care mucegăieşte prin amba- publicarea acelor amintiri – lucrul unui spe- re. Germania a refuzat toate vizele, iar la cialist care are toată energia vieţei încordată Siauliai stau 100 de vagoane gata pentru în publicări literare şi ediţiuni scotocite şi transportul soldaţilor, căci guvernul a osân- găsite ale unor scrisori şi autografe uitate dit pe acei care au omorât pe [?] la moarte. prin săltarile unor oameni nepăsători de ale Iar căutând cine 1-a omorât, au dat de o literaturei sau lucrarea – adecă, traducerea conspiraţie nemţească contra guvernului şi unui om care în ultimii ani a trăit în contact au osândit [pe] mulţi din germanii aceia la aproape zilnic cu D-l Maiorescu. 12, 8, 6 ani închisoare. N-aş fi vrut să-i arăt, o lipsă de încredere Germania care, acum câţiva ani în urmă, D-lui [Rădulescu-]Po goneanu, precum nu îşi trimitea oamenii săi (ingineri, tehnici găseam potrivit să fie D-l Torouţiu acel care etc.) în Rusia, vrând să-i dea ajutor să-şi ar fi descoperit pe bietul Maiorescu, uitat revie în fire, se vede foarte neplăcut ame- într-un fund de geamantan nedes chis. ninţată de chiar acea ţară cu care avea de Unde e Das Ruftiegen, cine mai ştie, fiind gând să ne strivească. Dacă va trage dat acest tempo atât de adagio D-lui Germania în partea ei, iar Rusia în partea ei [Rădulescu-]Pogoneanu? – ce vom deveni noi aici, în ţărişoara aceasta Dacă nu va ieşi volumul acum, de Paşte, atât de mititică, cu toate gagurile [?] şi toate şi ne pomenim cu el tocmai la vară, va fi un inovaţiile lor? lucru cu totul îngropat. Deoarece m-am răcit foarte tare, n-am Mă mir de D-l Rudinescu, că nu-i dă zor. putut încă pleca la fiica mea ce e măritată De pe-aici, nimic îmbucurător. Deoarece acasă. Ea şade aproape de Tilsit, noi, aproa- au fost toate graniţele închise, încât nu se pe de Dunaburg [?]. Are două fetiţe, de 2 şi mai poate exporta nimic, ne înecăm (ca 8 ani. Când ceteşti toate şti rile acestea neli- 30 Livia Dymsza – Mihail Antoniade (III)

niştite, toate ameninţările lui Hitler, te prin- După aceea, adresa obişnuită: de o îngrijorare: ce va ieşi din toate acestea? Lituania – Rokiskios Onuskis (Lithuania) Unde să poate duce omul cu copilaşii ace- – Rokiskio gara; de acolo, 35 kil[ometri], ştia? poşta Onuskis; iar încă 4 kil[ometri] până la Mai avem şi altă istorie. De un an se moşia noastră: Ilsenberg. Apskitis e judeţ. învârtesc pe aici doi bandiţi, care intră în Nu prea ştiu cum să-i propun D-lui casă cu câte 2 revolvere şi cer bani, şi haine, [Rădulescu-]Pogoneanu să ducă cele 42 bijuterii, ceasornice. .Aici, lângă noi (3 caiete şi caieţele, la Academie, dar nu vreau kil[ometri]), au luat bani şi ceasornice. Intră să rămâie în mâini neoficiale acele manus- când începe a fi întuneric, cu cineva din casă, crise. scot revolveri şi cer bani sau te împuşcă. Ce vorbă a fost asta prin gazetele de-aici, Fetiţele vecinului nostru (adecă, al fiicei că dacă Rusia ar fi restituit tot ce luase din mele), de când au venit bandiţii, cum vine România? Adecă, şi Tezaurul de la seara, tremură de frică. Atât ne-ar mai tre- Pietroasa? Nu-mi vine să cred că acest prie- bui acum, să intre aici să sperie copiii. teşug cu bolşevia să aducă ceva bun Azi îmi scrie B[ank] of România că s~a României. Tout sela sent la poudre et les bolche- votat o lege pentru lichidarea datoriilor viks2. agricole, care scade bonurile rurale la jumă- Iertaţi-mă că vă tot supăr cu daraverile tatea valoarei lor şi 3 %. Ni s-a depărtat şi mele. mai mult posibilitatea de a veni în ţară. D-l În curând ne putem zice: Hristos a înviat! Maiorescu lăsând 300000 lei în bonuri 1/2 Cu mare recunoştinţă, funciare, 1/2 rurale. Livia Dymsza S-au vândut în luna aceasta 4 moşii din cele mai mari, proprie tarii neputând vinde 1 Dezastrul (fr.). nimic şi neavând numerarul necesar pentru 2. Toate astea miros a praf de puşcă şi a bolşevici a plăti impozitele – la débacle1. (fr.). Dacă aţi putea poate pe vremea Paştelor să aveţi bunătatea să-mi faceţi o scrisoare Către MIHAIL ANTONIADE către Academie – aş vrea să fie manuscrisele 1 mai 1935, Kurtuvianai D-lui M[aiorescu] depuse acolo, însă fără Lituania, Siaulai Apsk dreptul de a fi publicate sau copiate în exten - so. Nu ştiu cum să formulez lucrul acesta. Stimate D-le Antoniade, Scuzaţi-mă că tot vin să vă supăr cu tre- Vă trimit alăturata scrisoare a D-lui burile mele. [Rădulescu-]Pogoneanu, [pe] care am pri- Dacă până în 1917 puteam ajuta pe alţii mit-o chiar’ acum. N-aţi putea D-voastră, ca să-şi aşeze viaţa, de-atunci, întruna cer alto- din partea lui Socec – adecă Rudinescu –, cu ra un sprijin oarecare. care sunteţi în relaţii personale, să rugaţi pe În orice caz, e cu mult mai plăcut să poţi D-l [Rădulescu-]Pogoneanu să dea puţin sprijini pe alţii, decât să baţi capul oameni- zor cu feluritele notiţe ale lui, ca să se poată lor cu treburile tale. Dar şi aşa, şi aşa, zilele tipări, în sfârşit, acea carte? trec – viaţa trece. Poate că după toate nedu- Nu ştiu, se vede că eu am devenit, en meririle pământeşti să vie o viaţă mai armo- tout1 proastă. Ce are a-face felul de a avea nioasă. „camerate”, consilieri sau alte obiceiuri Sper că sunteţi bine, că Doamna e bine, Theresianum de la 1857 cu publicarea acelor că sunteţi în toiul unei vieţi normale şi rod- Amintiri? Nu zic, dacă din întâmplare cine- nice. va s-ar găsi să spună cum era pe-atunci – Fiică-mea vă trimete salutările sale. bine, trece-o în notiţa ta –, dar să pui în miş- Adresa mea actuală, până la 25-26 apri- care atâta lume, să opreşti tipărirea etc. pen- lie, e adresa fiicei mele: tru un lucru de o importanţă atât da secun- Lituania – Siauliai Apska – Postas dară – după părerea mea – n-are nici un Kurtuvienai. Dumnezeu. 31 Corespondenţă

Deoarece D-na [Rădulescu-]Pogoneanu S-a pus în legătură cu directorul In- are un internat, iar el are Seminariul „Titu stitutului vienez, de la care a primit unele Maiorescu”, aceste lucruri au un fel de informaţii şi mai aşteaptă încă altele. importanţă pentru ei mais pour le lecteur ordi- Am primit asigurări că, în orice caz, car- naire2. tea va apărea înainte de vacanţie. Succesul Ce-i pasă lui, au fost consilieri sau nu la este asigurat, lumea a început să se interese- 1857 în clasele Theresianului. Să leagă de ze de apariţie. Nu trebuie să vă pară rău că cuvintele acestea, iar datele cronologice des- nu aţi primit propunerea D-lui Torouţiu. pre D-na Hempel, pe care putea să le con- Prezentarea de către D-l [Rădulescu- troleze, le dă inexacte. Moare Rudinescu, ]Pogoneanu va avea mai mult prestigiu, izbucneşte războiul şi am rămas cu cartea datorită legăturilor cunoscute ale Domniei- pe jumătate tipărită. Adecă, vremurile de sale cu D-l Maiorescu. azi sunt ele de felul de-a împiedeca sau de- Cât priveşte scrisoarea către Academie a face tot posibilul să ajungă tiparul la un cu care voiţi să remiteţi spre păstrare manuscriptele Însemnărilor, vă rog să-mi sfârşit? daţi informaţii mai precise asupra intenţiu- Vă rog pe D-voastră, crezându-vă un om nilor D-voastră. Îmi spuneţi că voiţi să liniştit, cu tact căci să-nţelege, impetuosul puneţi condiţia ca Însemnările să nu fie D-l Mehedinţi sau Tzigara[-Samurcaş], cu publicate sau copiate in extenso. O asemenea veşnicile sale recriminaţii cu Oprescu nu interdicţie se poate înţelege pentru un timp sunt potriviţi pentru o îndrumare liniştită. de terminat. Ar fi greu însă să fie pusă cu Noi suntem în toiul iernei. Cu zăpadă. caracter de perpetuitate, căci ar însemna ca Din „Universul” văd că Magnolia a înflorit Academia să ia acum angajamente nestră- în Cișmigiu. Mai suntem la fiica mea, fetiţa mutate pen tru viitor. Ce aţi spune dacă ei mică fiind grav bolnavă; de două săptă- interdicţia s-ar limita la încă treizeci sau mâni zace în pat şi nu se vede sfârşitul. patruzeci de ani de acum înainte? Peste La noi, Săptămâna Patimilor a fost cu 8 atâta vreme, persoanele despre care se vor- zile înainte decât la D-voastră. beşte în Însemnări nu vor mai fi în viaţă. Europa vorbeşte atât da mult de pace, De altfel, cei ce ar voi să facă publicările încât crezi că la anul vom fi iar gata de răz- viitoare nu vor avea nici un interes să tipă- boi. rească părţile care ar fi în adevăr supă - Scuzaţi că vă supăr. Îmi oare râu – dar n- rătoare. am ce-i face. Vă rog, deci, să reflectaţi şi să-mi arătaţi Livia Dymsza hotărârea D-voastră. În cazul în care aţi menţine ideea interdicţiei permanente a 1 Cu totul (fr.). tipăririi unor anumite pasagii, ele ar trebui 2 Dar pentru cititorul obişnuit (fr.). indicate cu preciziune. Aţi putea însă lăsa ca decizia asupra publicării să fie luată, după Către LIVIA DYMSZA trecerea termenului ce veţi fixa, de însăşi Bucureşti, 7 mai 1935 Academie, care prezintă destule garanţii că va lucra cu seriozitate. Prea stimată Doamnă, Am petrecut sărbătorile la Marea Neagră Am văzut pe D-l [Rădulescu-]Pogoneanu pe frig şi furtnă. Suntem la începutul lui mai şi pe unii domni de la Socec, care ţin locul şi stăm la sobă, probabil cum faceţi şi D- D-lui Rudinescu, aflat de mai multe luni în voastră. streinătate. Cartea este în întregime trasă la Îmi pare rău de greutăţile ce le întâmpi- tipar. Nu s-a putut da însă bun de imprimat naţi acolo, dar tot nădăjduiesc să vă văd în pentru nici una din coli, deoarece D-l ţară. [Rădulescu-]Pogoneanu are nevoie de anu- Vă rog, să primiţi, din partea mea şi a mite informaţii de la Theresianum, spre a soţiei mele, cele mai bune salutări pentru D- completa notele din josul paginilor. voastră şi pentru viteaza Domnişoară. 32 Livia Dymsza – Mihail Antoniade (III)

[Mihail Antoniade] ajung pe deplin ca termen pentru Aca - demie. Vedeţi, s-a publicat în „Convor - Către LIVIA DIMSZA biri...”, de D-l Tzigara[-Samurcaş] – cum să- Bucureşti, 26 mai 1935 i zic? – o notiţă despre Eminescu şi D-na Kremnitz – Mite. Nu vă pot spune cum şi Prea stimată Doamnă Dymsza, întru cât mi-a fost neplăcută această publi- Crezând că vă aflaţi la vechia adresă, v- care. Trăieşte fiul ei şi lucrează la Berlin, la am trimes acolo scrisoarea din 7 mai, Consulatul românesc. Trăieşte băiatul, adică cuprinzând răspunsul la întrebările D-voas- le petit-fils2, [al] D-nei Kremnitz. Parcă ar fi tră. venit cineva să o dezbrace şi s-o ducă goală Vă alătur o copie, pentru cazul când ori- pe stradă – s-o poată toţi vedea. Şi încă nu e ginalul se va fi pierdut. nimic foarte shoking3 în toată schiţa aceea. Am vorbit din nou cu Domnul Când mă gândesc că toate nepoatele. D- [Rădulescu-]Pogoneanu. Mi-a spus că a nei M[aiorescu], născ[ută] Rosetti, ar putea putut găsi informaţii interesante despre ceti cum a căutat ea în buzunarul D-lui Theresianum într-o publicaţie ce i-a fost M[aiorescu], să vază ce a cheltuit. Toate Zoe pusă la dispoziţie de D-l Barbu Catargi. Cămărăşescu, Lisette Bengescu, Ella Piedica a dispărut deci şi de acum înainte Băicoianu, D-na Racottă etc., etc. Nu vă pot mă asigură că tipărirea se va isprăvi în exprima ce greaţă (passez-moi le mot4); îmi curând. Dea Domnul să fie astfel. vine de această publicitate. Sunt afectat de necazurile D-voastră, dar Toată cartea asta îmi este cu totul à contre sunt sigur că îngriji rile bunicei vor reda coeur5. sănătatea micei fiinţe nevinovate. Odată lucrul tipărit, fiecare are dreptul Vă rog să primiţi respectuoasele mele de a-şi vârî nasul în ea, de a face observaţiile salutări. lui. Foarte bine când e vorba de un lucru de [Mihail Antoniade] artă, un lucru obiectiv. Dar însăşi firea, firea cea mai personală a omului. Nu vă pot Către MIHAIL ANTONIADE spune ce grozav de greu îmi vine toată 4 iunie 1935, Ilsenberg, publicarea aceasta. Dacă aş fi trăit în ţară şi Rokiskio Onuskis dacă fetele mele ar fi în România, niciodată de mon vivant6 n-aş fi consimţit să se tipă- Dar ce rău îmi pare, Stimate D-le rească acele Amintiri, adică Însemnări. Antoniade, că aţi nimerit aşa de rău cu Precum îmi era întotdeauna foarte peni- odihna D-voastră. Îşi lasă omul casa, odaia bil când vorbea D-l M[aiorescu] în Cameră atât de cosy1, cărţile, toate micile satisfacţii şi vedeam pe toţi deputaţii, adeseori, aşa de materiale [pe] care le dă o casă bine îngrijită rău dispuşi şi înconjurându-l, ca să-l înjure – toate le lasă pentru a fi la aer liber, pentru şi să-i schimonosească înţelesul cu totul abs- o privelişte frumoasă, verdeaţa primăverei, tract şi impersonal al discursurilor lui – tot cântecul păsărilor; când colo – dacă aţi mai aşa, gândul că vor scotoci în cartea asta, avut şi norocul unui hotel fără sobe, stai cu căutând te miri ce în ea, îmi este nesuferit. paltonul în spinare, înfipt pe un scaun, cu Îmi scrieţi că D-l Rudinescu e dus din ochii aţintiţi în geam, ca să vezi: oare nu se ţară. Poate aţi trece D-voastră pe la Socec, să înseninează vremea? se stabilească de pe-acum (adecă, când ea va Să-nţelege, noi – pe aici – nici nu ne mai fi gata tipărită), cheltuiala ce a avut-o stabi- uităm la nevrednicul soare, care în anul limentul de tipografie – lucrul e fictif7, dar, acesta într-adevăr că ne-a uitat, dezgustat, oricum, să fie măcar pentru viitor, o posibi- se. vede, de nestabilitatea planetei noastre, litate pentru fiica-mea, să mai venim încă o care întruna se cutremură, nenorocind atâ- dată în ţară, poate anul viitor. tea mii de suflete. Nu vă puteţi închipui în ce hal am ajuns De-abea vă scrisesem, că mi-a venit scri- noi pe-aici. Se începuseră pertractaţiile soarea D-voastră. Evident că 30 de ani îmi lituano-poloneze, acest lucru, care ne-ar da 33 Corespondenţă

din nou posibilitatea de-a trăi cu relaţiile După 30 de ani, Academia poate face ce va normale, cu rudele copiilor toate în Polonia. găsi mai bine de făcut. Cu posibilitatea de-a vinde productele Vă mulţumesc pentru toate alergările la moşiilor – l’ironie du sort8 –, chiar în Socec etc. momentul acela a trebuit să moară Ţăranul îşi face cruce când pleacă la Pilsudski – meitenant ce sera de nouveau remis drum. Să-i facem şi noi cruce cărţii D-lui aux calendes grecques9 –, căci lui îi păsa foarte M[aiorescu] şi să sperăm să nu stârnească mult să se reguleze această chestie, dar cuvinte jignitoare în diversele aprecieri celor lalţi prea puţin le pasă. omeneşti. Ne înecăm în productele noastre de la Dorindu-vă tot zile de lucru roditor şi ţară – nos veaux de race des étables modèles plăcut, vă mulţumesc şi va rog să spuneţi şi qu’on vendait 200 lits, on n’en veut plus pour din partea noastră Doamnei complimentele 20, on a fermé le passage „Transit” pour 1a noastre. Danemarque, alors à quoi bon ce beurre que l’on Livia Dymsza vendait 8 lits et qu’on vend 2 lits à présent ici, etc. Une série de grands propriétaires10, moşii- 1 Confortabilă (engl.). le vândute la licitaţie, pentru impozite 2 Nepotul (fr.). neplătite. 3 Şocant (engl.). Eu, cu capul meu femeiesc, nu înţeleg de 4 Iertaţi-mi cuvântul (fr.). unde să vie un mijloc de scăpare. 5 Împotriva voinţei mele (fr.). Pentru noi, personal, e indiferent. Moşia 6 În timpul vieţii mele / Cât trăiesc eu (fr.). e dată în arendă, omul nu prea plăteşte, dar, 7 Fictiv (fr.). în orice caz, nu mori de foame la ţară. Te 8 Ironia sorţii (fr.). poţi şi îndopa cu smântână, ouă etc., etc. 9 Acum totul o să se amâne din nou, până la Dar, spre pildă, ginerele meu, cu moşia lui Paştele cailor (fr.). ţinută d’après toutes les règles de l’art11, nu 10 Viţeii noştri de rasă, din grajduri-model, care numai că o duce greu, dar uneori, neputând se vindeau cu 200 lit, acum nu ţi-i mai ia nici vinde nimic, nu ştie de unde să plă tească cu 20; s-a închis chiar şi pasajul de tranzit spre administraţia moşiei. Danemarca şi atunci la ce bun să mai faci unt, Toată viaţa mea am tot spus: să te fereas- pe care-l vindeai cu 8 lit şi acum îl vinzi cu 2 lit că Dumnezeu să fii agro nom. Munceşti din etc. O serie de mari proprietari de pământ (fr.). răsputeri, vine sau nu vine o ploaie şi toate 11 După toate regulile artei (fr.). sunt pierdute. Sau ai o producţie bună şi n- ai unde s-o vinzi. Către MIHAIL ANTONIADE Când se uită omul la fetiţele astea aşa de Rokiskio drăgălaşe şi de deştepte – ce le va mai fi şi 28 octomvrie [1935], Ilsenberg soarta lor? Am plecat de la fiică-mea lăsând Onuskis pe cea mică mai bine, dar încă pe jumătate culcată. E aşa de frig, încât nu îndrăznesc să Stimate D-le Antoniade, coboare pe fetiţă de pe canapea, să nu V-aţi întors acasă sau mai sunteţi libre răcească. Casele astea, la ţară, când e vântul Baron1?, cum glumea băr batul meu când cu rece, au o ventilaţie „involuntară” foarte greu îşi lăsa marele construcţii de ponturi la primejdioasă. Marea Neagră, cu 6 până la 8000 lucrători, 5 iunie ca să răsufle puţin, fără povara acelei mari M-a întrerupt ieri cineva – şi, ce bine, că răspunderi. Dacă mai sunteţi dus, în mijlo- din nou pleca scri soarea mea înaintea scri- cul teancului de gazete, reviste, scrisori, şi soarei D-voastră. cărţi poştale va aşteaptă şi scrisoarea mea. E indiferent unde adresaţi. Când plec de Le dépouillement du courier2, când să-ntoarce la fiică-mea, ea îmi trimite scrisorile. Iar omul ocupat acasă, parcă-ţi vine s-o iei la când plec eu de-aici, îmi las adresa la poştă. fugă sau să arzi teancul – cum ardeau bolşe- Aşadar, cum vă spuneam la început. vicii documentele în acea faimoasă zi de 17 34 Livia Dymsza – Mihail Antoniade (III)

fevruarie, când au aprins şi toată casa cu le pentru autor. toate documentele de la Kreisamtul (sub- Aş mai vrea să ştiu, din punct de vedere prefectura) din Petersburg. Câte sute şi sute juridic: D-l M[aiorescu] a lăsat la moartea de acte de naştere, de căsătorie, câtă zăpă- lui 300000 lei în Bonuri Rurale, pe care sta- ceală au pricinuit. tul, în anul acesta, le-a redus de la 100 lei la Să-nţelege că întotdeauna am să vă rog 50 lei şi de la 10% la 3% la Bank of România, să mai treziţi pe D-l [Rădulescu- depuse pe numele meu. Să-nţelege, pe- ]Pogoneanu, de sa béatitudine. E mai mult de atunci era o sumă – acum, 150000 lei e o un an de când acel domn nu învinge acele nimica toată, mai ales cu 3%. Totuşi, ele ne 300 de pagini scrise ca să le traducă. Din dau posibilitatea de-a veni în România, căci capul locului am spus că trebuie căutat un productele moşiei se vând cu preţuri din student inteligent care ar şti şi nemţeşte şi lună în lună mai mici; încât, ce se vindea româneşte, ca să facă traducerea. Apoi D-l spre 15 lit, acum se vinde cu 3-4 lit. Viţei de [Rădulescu-]Pogoneanu ar fi putut s-o reva- rasă, care se vindeau cu 200 lit, să vând cu dă. Acel student ar fi câştigat câteva mii de 20 lit. lei, pentru a-şi înlesni viaţa, iar lucrul ar fi Să-nţelege, bietul om care ţine moşia cu făcut. arendă, cu toată arenda foarte moderată, Mă mir că la tipografie aştept cu atâta 20000 pe an, nu o poate plăti. Încât, tot ce răbdare. Noroc că vara tipăresc cărţi pentru este drum sau abonament de revistă sau şcoli. Sper că D-l [Rădulescu-]P[ogoneanu] gazetă (toate acele choses superflues si néces- nu scotoceşte prea mult prin manuscrisele saires8) ne veneau din banii din Bucureşti. D-lui M[aiorescu], că ar da de caracteriza- Fiind acolo, în anul trecut am legalizat sem- rea4 când l-au numit la Dicţionarul nătura fiicei mele, ca să poată şi ea să scoată Academiei – leneş, să ceartă şi îşi caută de la bancă bani. Aş vrea să ştiu, dacă aş renumele personal, iar nu înaintarea lucră- muri, acea lega lizare e de-ajuns sau aş putea rii. Apoi a fost eliminat şi înlocuit prin să transcriu toată suma pe numele ei? Philippide, care s-a dezvoltat într-un mod E vorba să fie urcate paşapoartele la 8000 atât de fericit pentru Dicţionar şi pentru lei pentru străinătate. Atunci, adio Româ- valoarea lui. nia. Dacă ne putem scoate drumul din 3% Poate că acum mi-aţi face un brouillon5 din Bucureşti, aşteptând câţiva ani, de unde pentru Academie, când voi putea, în sfârşit, s-ar strânge banii pentru a plăti, afară de să trimet acele manuscripte. Eu nu vreau să drum, şi traiul de câteva săptămâni la rămâie în mâini particulare. Buc[ureşti]: 16000 lei. Mă-ntrebaţi odată dacă restricţia publi- Câteodată mi se pare toată viaţa actuală cării pe 30 de ani îmi ajunge. Să-nţelege că une farce9, numai că ţine cam mult – de la da. Dar publicarea prea devreme a amintiri- 1917 –, cu schimbări doar în mai rău. lor în care sunt implicate persoane în viaţă e Persecuţiile devin din ce în ce mai. aspre. La foarte neplăcută. Dacă ați ceti în „La petite question minorités10 – ţelul învederat de-a Illustration” publicarea6 scrisorilor lui sugruma Polonia de-aici. Numai de nu ne- Constantin al Greciei către o princesă ger- ar sugruma pe toţi, dădaca [?] cămăşilor mană – copiii toţi trăiesc, poate chiar nu-şi cafenii. E o mare încordare şi teamă aici, nu dădeau seama de această liaison7. Mă mir că prea să poate formula lucrul. „L’Illustration” a publicat scrisorile (VB [?] Am avut o vară grozavă – într-o ploaie proaste). cu 10-l2° R, încât în casă erau 12° R. De vreo Apoi v-aş ruga, deoarece (cum scrie D-l 15 zile facem foc. Frunzele au căzut şi din Mehedinţi) Rudinescu nu e la Bucureşti, nou cu ajutorul sobei şi numai în două odăi poate că aţi binevoi să vorbiţi ou locţiitorul avem 12° – iar coridoarele şi nenumăratele lui, ca să se ştie cam cât sunt cheltuielele celelalte odăi, în casele astea imense, cum se tiparului, ca să se poată controla (vorbă să făceau la ţară, avem 5-6°. Afară, 2-3°, vântul fie) când vine momentul în care şi-a acope- urlă, prin sobă e foarte puţin genuittich [?]. rit cheltuielele şi ar [?] vânzare cu procente- Cu cât vara e frumoasă la ţară, cu atât aceste 35 Corespondenţă

8 luni de iarnă şi toamnă, cu drumurile să venim în România, cu toata via mea păre- pline de noroi sunt foarte puţin atrăgătoare. re de rău că vă mai supăr cu acest lucru, vă Sper că aţi avut vreme să vă odihniţi, că trimet copia învoirei cu Socec-Rudinescu, aţi putut călători unde aţi vrut, fără a fi oprit rugându-vă s-o arătaţi la Tipografie, cui tre- de vreo frică de încurcături politice şi că v- buie arătată, nu ştiu nici măcar numele suc- aţi întors sau vă veţi întoarce, cu bine şi cu cesorului [lui] Rudinescu. Dacă l-aş şti, aş simţământul de fericire dans votre vie à putea să scriu de-a dreptul, fără să vă deux11, ceea ce vă doresc din toată inima. deranjez pe D-voastră. Primiţi încredinţarea a celei mai adevăra- Făcându-vă toate scuzele mele că nu vă te stime, cu toate mulţumirile mele. pot lăsa în pace, fiind lucru nu personal, dar Livia Dymsza oarecum de felul lui literar românesc, vă rog să primiţi, pentru D-voastră şi Doamna 1 Un om liber (fr.). Antoniade, nos meilleurs souhaite – post fes- 2 Citirea corespondenţei primite (fr.). turn – que l’année 1936 ne vous apporte ni 4 În manuscris: „caracteristica”. maladie ni trop de soucis et à nous tous „la 5 Ciornă (fr.). paix”1. 6 În manuscris: „publicaţia”. Livia Dymsza 7 Legătură (extraconjugală) (fr.). Pour le moment2: 8 Lucruri de prisos, dar atât de necesare (fr.). Lituanie 9 O farsă (fr.). Siaulin Apeko – Pat Ag. Kurtuvienai 10 Problema minorităţilor (fr.). 11 În viaţa d-voastră de cuplu (fr.). 1 (Din partea noastră) cele mai bune urări – post festum – pentru ca anul 1936 să nu vă aducă Către MIHAIL ANTONIADE nici boli şi nici prea multe griji, iar nouă, tutu- 5 martie 1936, Kurturenai [?] ror, să ne aducă „pacea” (fr.). 2 Pentru moment. (fr.). Stimate D-le Antoniade, Cu toate că n-aţi binevoit să-mi răspun- Către LIVIA DYMSZA deţi la scrisoarea mea cea din urmă, care, Bucureşti, 16 martie 1936 între altele, conţinea şi o întrebare cu totul juri dică, mă văd silită să vă mai supăr. Prea stimată Doamnă Dymsza, Deoarece D-voastră aţi fost persoana care a Sunt dezolat că răspunsul meu la scrisoa- făcut „contractul” cu D-l Rudinescu, iar D-l rea D-voastră din 27 octomvrie anul trecut Rud[inescu] nu se mai află la Bucureşti, ar fi nu v-a ajuns şi sunt mâhnit că v-aţi închi- bine ca tot D-voastră să aveţi bunătatea să puit că am putut lăsa fără răspuns o scrisoa- vorbiţi cu acei sau cu acel care e în locul D- re a D-voastră. Eu v-am scris la 12 novem- lui Rudinescu. brie, dându-vă desluşirile ce luasem de la D-l Mehedinţi îmi scrie acum că e dus D- Bank of Roumanie. Întrebând acum din nou l Rud[inescu]. În locul lui e cineva care la Bancă, vă arăt situaţia de astăzi. „numai cere să tipărească şi să tipărească”, Totalul efectelor pe care le aveţi în depo- iar D-na [Rădulescu-]Pogoneanu, la întreba- zit reprezintă, la cursul actual, o valoare rea mea: de ce până acum nu e vorba de reală de aproximativ 148000 lei. Efectele tipar pentru acele nenorocite Însemnări ale sunt de diferite feluri: rentă de stat, scrisuri D-lui Maiorescu, care în mâna D-lui urbane, acţi uni Banca Românească etc. Torouţiu ar fi demult tipărite, îmi scrie că Bonurile Casa Rurală sunt în sumă numai Tipografia n-are vreme – iar în urmă scrie că de 52500 lei valoare nominală, care la cursul s-a început tipărirea. de azi (în urma reducerii la jumătate a capi- Deoarece criza, din ce în ce mai mare talului şi a cuponului la 3%) valorează efec- (care ne sugrumă, cu toate fruntariile închi- tiv cam 11000 lei. se, încât ne înecăm în productele noastre Banca posedă scrisoarea D-voastră prin agricole, fără a le putea vinde), ne împiedică care aţi autorizat pe Domnişoara Dymsza să 36 Livia Dymsza – Mihail Antoniade (III)

dispună de acest depozit. Orice ordin ar da Soţia mea şi cu mine vă trimitem bunele Dânsa, nu va putea fi executat decât cu noastre salutări, atât pentru D-voastră, cât şi aprobarea Băncii Naţionale, care nu se pentru Domnişoara Dymsza. poate decât anevoie obţine. [Mihail Antoniade] Pentru a răspunde la întrebarea D-voas- tră din octomvrie, vă arăt că, în caz de Către MIHAIL ANTONIADE deces, autorizaţia dată Domnişoarei de a Lituania dispune de depozit pierde orice efect şi nu Rokiskio – Onuskis va mai putea fi executată. Kurtuvanai, 22 aprilie 1936 Practic, ar fi ca la o viitoare venire a D- voastră în ţară să ob ţineţi autorizaţia Băncii Dragă D-le Antoniade, Naţionale a ridica depozitul, pentru a-l re- Ce mare bucurie scrisoarea D-voastră! mite personal în mâinile Domnişoarei. Până Nu doară că conţinutul ei ar fi fost atât de atunci, aţi putea-o asigura printr-o dispozi- îmbucurător, dar îmi părea grozav de rău ţie testamentară, făcută după formele din de iluzia pierdută quant à votre personne1. Lituania. Sunt 48 de ani de când am plecat de la Am fost la Socec şi am vorbit şi cu D-l Bucureşti. Cu Jacques Negruzzi s-a stins [Rădulescu-]Pogoneanu acum câteva zile. ultimul om care mă cunoştea din casa părin- Până astăzi sunt tipărite 150 pagini din pri- tească. Cei mici s-au făcut mari. Pe aceia eu mul volum al Însemnărilor. D-l [Rădulescu- nu-i cunosc, fiind prea puţin în România. Pe ]Pogoneanu a fost foarte greu bolnav timp D-l Mehedinţi l-am văzut la D-l Maiorescu, de aproape două luni., la începutul anului. pe D-l Tzigara[-Samurcaş], ca băiat jucân- Îmi spune că lucrează cu stăruinţă la pregă- du-se cu vărul meu, şi, în anul din urmă, tirea restului manuscrisului şi că este aproa- 1914, după moartea Doamnei Maiorescu II, pe sigur că volumul va apărea în cursul pe D-l [Rădulescu-]Pogoneanu (la care ne- lunii mai. am dus cu tatăl meu) – care mi-a displăcut Îmi vorbeşte de greutatea traducerii în foarte mult, dându-mi impresia că se va româneşte. Aflu şi de la D-l Kirileanu că strecura cât de mult se poate în viaţa tatălui meu, din motive de vanitate personală. munca D-lui [Rădulescu-]Pogoneanu, deşi Impresie? înceată, este bună. Gândiţi-vă că o aseme- Revenind la 1922 – adecă după şapte ani nea lucrare nu o pot face mulţi, în ţara ro - în ţară –, mai trăiau Th. Rosetti, Negruzzi, mânească. De ar da numai Domnul ca totul Mandrea etc. – un şir de case cunoscute. să fie gata până la mai. Nici nu m-am dus la D-l [Rădulescu- Domnii de la Socec îmi spun că ei sunt ]Pogoneanu – cu toate că ultimele luni din mereu gata să meargă înainte cu tipărirea şi Însemnările D-lui M[aiorescu] erau pline de că întârzierea nu este din vina lor. Costul numele lui. Iar însemnarea despre D-l tiparului nu-l pot stabili decât în momentul [Rădulescu-]P[ogoneanu], de când îl numi- când vor avea manuscrisul întreg. Cred că se la Dicţionarul Academiei (continuat de D- au dreptate în această privinţă; deşi conven- l Philippide), de unde a fost înlăturat ca ţia prevedea că costul se va fixa înainte de leneş, moale la lucru şi preocupat de vanita- începerea tipăririi, totuşi aceasta presupu- te personală, fără interes adevărat pentru nea că au manuscrisul întreg în mâinile lor, lucrul lui, părea modificată prin felul foarte spre a determina costul după întinderea lui. prietenesc cu care şi D-l şi D-na [Rădulescu- Îmi dau seama de greutăţile ce întâmpi- ]Pogon[eanu] s-au ocupat de omul rămas naţi şi de câte ori citesc veşti din îndepărtata singur, [în] afară de viaţa publică, în vălmă- Lituanie mă gândesc la D-voastră. Dacă şagul războiului mondial, care nici mie nu- poate fi o mângăiere, aduceţi-vă aminte că mi dădea posibilitatea de-a veni mai des în nici pe aci lucrurile nu merg mult mai bine România – fiind şi bărbatul meu pe moarte. şi că, în orice caz, pacea pe care am avut-o Încercând o nouă ediţie a Criticelor cu până acum este totuşi mai bună decât ceea D-l Rudinescu, ne-am bă lăbănit cu el 3 ani, ce poate să vină de aci înainte. fără ca să pot obţine ceva. Revenind la 1925 37 Corespondenţă

– din capul locului a dat D-l [Rădulescu- scris, nici răspuns la scrisoarea mea, care ]Pog[oneanu] de urma mea şi mi-a propus vorbea numai de boala D-lui [Rădulescu- colaborarea lui la ediţia nouă, cerând numai ]P[ogoneanu], fără nici cea mai mică aluzie să figureze pe pag[ina] 1 a noii ediţii. Tot la Însemnările zilnice. Sper, pentru viaţa lor atunci, D-l Racotta m-a sfătuit să mă adre- familială, că s-a îndreptat. Şi D-na sez la un om juridic, ca să pot face ceva cu [Rădulescu-]Pog[oneanu] părea foarte obo- Rudinescu. D-l Racotta, fratele D-nei Ana sită, ceea ce nu mă miră, căci are o mare răs- Maiorescu, mi-a scris o scrisoare înjurătoare pundere pe capul ei. către Rudinescu – iar eu i-am mulţumit, am Dar ce gospodărie are statul român pe rupt scrisoarea şi am rugat pe D-l Racotta mine mă atinge puţin, fiind tot obiectul ceva dacă nu s-ar putea găsi un om liniştit, în afară de cererile vieţii mele zilnice. nepăr tinitor, jurist cunoscând pe D-l D-l Maiorescu a depus 300000 lei, eu am Maiorescu – dar fără grandomania scanda- mai adăugat 75000 ale D-nei Humpel şi lului. Atunci D-l Racotta v-a rugat, telefo- toate a acelor ani 1917-[l9]22 cumpărând nându-vă, să treceţi pe la Bulevardul Carol acţii şi din banii aceia, aproape 500000 (pre- – şi aţi binevoit să veniţi imediat, să puneţi supun prin devaluţie), după spusele D- lucrurile la cale. Şi am avut impresia că sun- voastră, au rămas mai puţin de 200000 lei. teţi un om de încredere, făcând l’art pour 2 Bună gospodărie. l’art , foarte bine dispus pentru tot ce ar Vedeţi, felul ţăranului de a-şi pune banii putea servi la terminarea publicării scrieri- în ciorapi tot e mai bun. lor D-lui M[aiorescu] şi foarte moderat în La Petersburg ne-au şters aproape un felul D-voastră, înţelegând pe deplin că nu milion de ruble; la Varşovia, 150000 zl[oţi][, vroiam să fac nici un bucluc venind în ţară, iar acolo, în loc să se înmulţească, au scăzut că vroiam să se tipărească acea carte – nimic banii. Te uiţi la hârtiile acestea imprimate cu mai mult. un scepticism atât de cumplit, cu toate că, Şi deodată, când manuscrisele tatălui dacă n-ai hârtiuţele acelea în buzunar, nu-ţi meu sunt în mâna D-lui [Rădulescu-]P[ogoneanu], când toate sunt îndrumate şi lipsesc poţi scoate nici paşapoarte, nici bilete de numai acele nefericite 300 pag[ini] scrise de drum. tradus – nici măcar nu găsiţi de cuviinţă să- Ce urâtă a ajuns viaţa. Înşelături, min- mi răspundeţi. La désillusion3 a fost amară, ciuni, pe-aici aprind biserici, pe dincolo oa- cu atât mai mult, cu cât ne-am înfundat cu menii se împuşcă sau îi împuşcă vreun duş- acea traducere. Ştiu că a fost bolnav D-l man. [Rădulescu-]P[ogoneanu]. Dar sunt doi ani Sper că aţi avut vacanţele de Paşti mai de când traduce Dumnealui acele însem- calde decât pe la noi – zăpadă, ger, drumuri nări. Nu e vorba de vreo beletristică, de poe- imposibile. zii. [Sunt] însemnări lapidare, fără nici cel Ce caraghioslâc, convorbirile politice mai mic stil sau frumuseţe literară. diplomatice ale tuturor delegaţiilor. 4 Dacă n-aş fi fost 48 de ani afară din Vorbesc, vorbesc – ca la Tour de Babel –, dar România, fără a mai vorbi un cuvânt româ- nu se înţeleg. neşte pe aici – le-aş fi tradus, le-ar fi cioplit Să-nţelege, stimate D-le Antoniade, că D-l Mehedinţi sau Tzigara[-Samurcaş] şi Tipografia trebuie să aibă totalitatea manus- demult era lucrul făcut. D-l [Rădulescu- crisului, pentru a putea judeca de cheltuie- ]P[ogoneanu] m-a rugat, i-am spus că nu va lele ei. avea vreme. Doamne, dar s-ar mai găsi Am petrecut sărbătorile la fiica mea vreun student ştiind bine româneşte şi nem- măritată. Are două fetiţe, de 9½ şi 3½ ani. O ţeşte în toată România, ca să facă acea tradu- lume mai plăcută decât lumea politică – fără cere. minciuni, cu mult haz şi multă veselie. Acum, că D-l [Rădulescu-]P[ogoneanu] Sper că sunteţi bine şi amândoi sănătoşi are şi manuscrisele şi a început lucrul, tre- şi vă mulţumesc foarte mult că aţi fost mâhnit buie răbdare şi nădejde că se va termina că am fost nevoită să cred ca nu mi-aţi răs- odată şi acea traducere. Nici nu mi-a mai puns. 38 Livia Dymsza – Mihail Antoniade (III)

Dar ce îngrozitor fapt va fi în veci legat de 8 Iunie1. Bietul băiat – nu-l cred rău de inimă, numai cu mâna prea slabă, ca să apese pe lipsa de responsabilitate a regimu- lui actual. Dar ce să ne mirăm de oamenii noştri, daca Blum e tare şi mare la Paris. Presupun că n-a văzut greva „hotelierilor”. S-ar crede omul la 1905, când a izbucnit Strike-ul2 cel dintâi la Wyborg, după toată istoria [de] la Petersburg, cu Gapon şi cu Nicolae Nicolaevici, care a sfătuit pe săracul împărat să nu cumva să se arate mulţimei de pe bal- conul lui, dar să-i arate ce tare e el şi să tragă cu puştile în ea. De nu era el la împăratul chiar în momentul acela, Nicolae al II-lea ar fi parlamentat cu Gapon şi toată mulţimea, cu desăvârşire pacinică, te miri cum ar mai fi fost evoluţia istoriei. Noi atunci am plecat la Wiborg. Bărbatului meu îi era teamă pen tru fetiţe de încăierări. (Ce ar spune el, dacă ar fi văzut cum s-au dezvoltat toate?) Iar acolo, a doua zi, a venit proprietarul hotelului să ne spuie că toţi servitorii, fac Strike – cel dintâi. De- atunci am făcut mare progres! Doară că nu Hristos a înviat! ne dau afară din odăi. Livia Dymsza Ciudate lucruri să întâmplă şi cum se va termina toată istoria asta? 1 În ce priveşte persoana D-voastră (fr.). Dar şi polemica „Universului” cu 2 Artă pentru artă (fr.). „Dimineaţa” şi „Adevărul”. De s-ar găsi un 3 Deziluzia (fr.). Hitler sau Mussolini pentru Franţa şi pentru 4 Turnul Babel (fr.). noi – ce bine ar fi. Avem nişte călduri în ultimele două săp- Către MIHAIL ANTONIADE tămâni, ca şi când am fi în România şi o Rokiskio secetă care ameninţă toată recolta. Onuskis Sper că viaţa D-voastră personală e feri- 7 iulie 1936, Ilsenberg cită şi că amândoi sunteţi sănătoşi şi plini de energia trebuincioasă pentru a putea fi feri- Stimate D-le Antoniade, Poate încă n-aţii. plecat de vară din ciţi. Bucureşti, atunci v-aş ruga să treceţi [pe] la Cu salutările noastre şi mulţumirile Socec să vedeţi ce fel de hârtie şi ce fel de mele. litere au de gând să întrebuinţeze pentru Livia Dymsza acea faimoasă tipărire a Însemnărilor . D-l [Rădulescu-]Pogoneanu îmi scrie că a primit 1 La manifestaţia prilejuită de 8 Iunie, ziua cele din urmă corecturi şi că în septemvrie se Restauraţiei, a re venirii lui Carol al II-lea pe va publica 1 volum al acelor Însemnări. tronul României, s-a prăbuşit tribuna oficială. Deoarece toţi pleacă de vară, vă rog de 2 Grevă (engl.). pe-acum, dacă din întâmplare mai sunteţi la Bucureşti, să binevoiţi a mai vedea şi D- Traduceri de Ileana Littera voastră cum stă această treabă. Text îngrijit de Marin Diaconu 39 Cronică literară Srba IGNJATOVIĆ Un incitant şi revelator studiu intelectual Abstract Mărturie a diapazonului preocupărilor analitice ale lui Eugen Simion este cuprinzătoarea carte Existenţialismul românesc şi metafizica europeană, studiu care, începând chiar cu titlul, face trimitere la un orizont filosofic şi spiritual cuprinzător. Generaţia despre care vorbeşte Eugen Simion are un imbold pentru un nou mod de a gândi şi datorită ideilor lui Karl Junker şi Martin Heidegger, ale misticilor ruşi Şestov şi Berdeaev sau ale filozofilor spanioli Unamuno şi Ortega Y Gasset. Este aceasta generaţia lui Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, Constantin Noica, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Petre Pandrea... marea majoritate dintre ei, dacă nu chiar toţi, elevii unui profesor, Nae Ionescu. Cuvinte-cheie: România, Europa, existenţialim, metafizică, Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, Constantin Noica, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Petre Pandrea, Nae Ionescu.

The testimony of Simion’s analytical interests is the comprehensive book Romanian Existentialism and European Metaphysics, a study which, starting with the title refers to an extensive philosophical and spiritual horizon. The generation about which Eugen Simion talks about has an incentive for a new way of thinking, through the ideas of Karl Junker and Martin Heidegger, Russian mystics Shestov and Berdyaev and Spanish philosophers Unamuno and Ortega Y Gasset. This is the generation of Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, Constantin Noica, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Petre Pandrea… the vast majority of them, if not all, were students of Nae Ionescu. Keywords: Romania, Europe, existentialism, metaphysics, Mircea Eliade, Constantin Noica, Emil Cioran, Eugen Ionescu.

Cu vreo zece ani în urmă, mai exact – în tea menţionată a lui Eugen Simion începe, 2004, atenţia cititorilor iniţiaţi a fost atrasă previzibil, cu inevitabilul Mihai Eminescu, de cartea Demonul teoriei a obosit de Eugen apoi autorul întreprinde o incursiune în Simion. Textele din această carte au fost interpretarea spiritului românesc, aduce selectate şi traduse din limba română de mărturii despre tânărul Emil Cioran, exami- către Adam Puslojic. Postfaţa a semnat-o nează viziunea lui Mircea Eliade asupra Mariana Dan, iar prefaţa subsemnatul, noţiunii de spirit, după care urmează o ana- având onoarea de a fi şi unul dintre editori. liză percutantă a operei clasicilor Ion Luca Textele selectate au avut pentru cititorul Caragiale, Lovinescu, Blaga, Barbu, dar şi a select din arealul nostru un caracter şi o contemporanilor, de la Geo Bogza, Marin valoare revelatoare şi de iniţiere. Paleta Preda, D. R. Popescu, Nichita Stănescu, eseistică analitico-critică a textelor din car- Mircea Dinescu până la Ioan Flora. Simion

Srba IGNJATOVIĆ, critic literar, poet, eseist, email: [email protected] 40 Un incitant și revelator studiu intelectual

academician, trăind o perioadă la Paris, în cercul celor din preajma de la Tel Quel şi a altora, extrem de informat cu privire la teo- riile influente şi circulante – amintesc şi cu acest prilej –, Simion analizează, la finele secolului XX, supraproducţia extrem de răs- pândită de idei teoretice, un fel de auto-fer- tilizare (după cum sunt înclinat să denu- mesc acest fenomen), opunându-i întoarce- rea la raţionalitatea analitică, setea de ade- văr şi propria lectură. Respectiv, o reflecţie asupra literaturii de autor marcată şi creati- vă1. Vorbind despre perioada post-teoriei şi având în vedere această situaţie, teoreticia- nul român a prezis şi despărţirea de pos- tmodernism, evidenţându-se şi de această dată ca un bun diagnostician al criticii literare. Între timp se ajunsese la despărţire, motiv pentru care numeroase „derivate” literare eşuate au rămas fără suport teoretic şi aproape „formativ”, până deunăzi, la prima vedere, absolut sigur. De aceea, autori slabi şi rătăcitori s-au pomenit într-o aduce, de asemenea, o contribuţie meritorie situaţie paradoxală: opera lor, ca să mă la promovarea cunoaşterii şi înţelegerii reci- exprim metaforic, are părinţi, dar aceştia s- proce, chiar a schimburilor de motive – la au aflat într-o uriaşă dilemă în a-şi alege un moment dat foarte prezent în poezia predecesorii (modelele creatoare şi poetic- sârbă şi română, datorită multitudinii teoretice). numelor de personalităţi notorii din ambele Demonul teoriei, după cum îl numeşte spaţii culturale, fapt care contribuie la per- Eugen Simion, respectiv, dominarea sche- petuarea acestui neobişnuit fenomen, mai mei abstracte, structurile (după Simion) şi cu seamă în Balcani, fenomen care, se pare, valorile ştiinţifice hipertrofiate, chiar şi în ultimul timp s-a diminuat simţitor. Voi „oboiste”, au continuat a se autofertiliza, menţiona că un interes aparte în acest spa- suprimând aproape literatura vie, respectiv ţiu l-a trezit textul despre Jovan Dučić, în tratând-o cu insistenţă drept un fel de „pro- speţă cel despre proza eseistică a lui Dučić, ducţie de sens”. Pentru a-i lămuri pe cititori precum şi o sumară linie directoare: marele ce aş vrea să spun prin asta, îi voi îndemna moralist răsăritean. Noţiunea de moralist se să-şi îndrepte atenţia spre câteva dintre cele cuvine a fi înţeleasă, bineînţeles, în sensul ei mai influente reviste literare autohtone. La fundamental. o simplă privire asupra conţinutului lor ace- Textul lui Eugen Simion, de dimensiuni ştia vor constata foarte des o predominare a medii, care a generat şi titlul cărţii, Demonul aşa-numitei ştiinţe literare (texte preluate, teoriei a oboist, merită o atenţie aparte nu respectiv, traduse, dar şi texte similare numai prin titlul său neobişnuit, ci şi graţie autohtone) asupra textelor literare propriu- faptului că, în integralitatea sa, reprezintă zise. Cele din urmă având doar uneori „sta- un fel de revelaţie. Deşi el însuşi profesor şi tut” de mod de ilustrare.

1 A se vedea mai multe în textul Eugen Simion sau gândirea neschimbată, nescolastică, prefaţă la cartea Demonul teoriei a obosit, Belgrad, 2004, pag. 10-22. 41 Srba Ignjatović

Evident, se cuvine să ne întrebăm dacă toarea carte Existenţialismul românesc şi meta- este vorba de influenţa unei tendinţe uni- fizica europeană, studiu care, începând chiar versale, la „modă”, de o întârziere provin- cu titlul, face trimitere la un orizont filosofic cială şi imitare întârziată a „marii lumi” sau şi spiritual cuprinzător. Cititorul din arealul de o stare de lucruri reală. nostru va găsi în paginile cărţii reflecţii Ar fi, bineînţeles, întru totul greşit a con- deosebit de subtile asupra scrierilor de înce- cluziona, în urma celor menţionate, că put (scrise şi publicate în limba română) ale Eugen Simion, de altfel autorul care consi- lui Mircea Eliade, Emil Cioran (Sioran, con- deră lectura drept „profesia sa de bază”, form bio-bibliografiei sale franceze) şi ale militează pentru o interpretare a fenomene- lui Eugen Ionescu. Este, evident, vorba de lor literare fără o „pregătire anterioară”, „cu nume cunoscute în plan internaţional, însă mâna goală”, bazându-ne doar pe propria cartea lui Simion îi oferă cititorului sârb pri- impresie. O analiză reuşită se bazează pe lejul de a se apropia de izvor, după cum pro- cunoştinţe multiple şi pe o doză de exactita- cedează el, analizându-i pe viitorii giganţi te necesară. Simion constată, pur şi simplu, in statu nascendi, la începuturile lor româ- că demonul teoriei literare „şi-a pierdut neşti. marile sale privilegii”, ceea ce nu înseamnă, Este necesară, însă, o mică digresiune. însă, că şi-a „pierdut sensul”. Pe lângă aces- Din pleiada numelor de care se ocupă te remarci, urmează o clarificare importantă Eugen Simion le-am desprins intenţionat pe : „ Este limpede, azi, că eroarea gravă pe cele care sunt cunoscute cititorului bine care a făcut-o noua critică a fost eliminarea informat de mai demult. În fosta Iugoslavie din discuţie a problematicii omului. Eroare opera lui Eliade, spre exemplu, a fost tradu- fatală pentru literatură şi, evident, pentru să deja în 1970 (vorbesc din memorie). Tratat teorie”2. de descompunere de Cioran (ediţia Gallimard Despre ce este, de fapt, vorba? Despre din 1949) a apărut în anul 19733. În acelaşi aspectul antropologic al literaturii ca proprie- an, Adam Puslojić publică în prestigioasa tate pe care nici literatura, nici teoria n-o pot revistă literară „Književna reč” („Cuvânt neglija. În acelaşi timp şi despre acea com- literar”) fragmente ample din cartea NU de plexitate (individualutate) a excepţionalelor Eugen Ionescu. Şocanta răfuială a lui realizări literare care le facilitează să arate Ionescu, moştenire mai apropiată sau mai „o faţă nouă” a fiecărei epoci, depăşind îndepărtată din „ţara tatălui” (după cum chiar (sau modificând câte ceva din) inten- defineşte el România), fusese într-un fel un ţiile iniţiale ale proprilor autori. Şi aici apar, imbold pentru analiza valorilor literare pe inevitabil, toate întrebările despre limbă, scena sârbească proclamate de tânăra redac- cultură, istorie şi despre toate cele câte i se ţie a influentei şi rebelei reviste literare de perindă prin minte lui Eugen Simion, în atunci. (În ce măsură a rezistat este o cu pofida declaraţiei despre sine că ar fi doar totul altă poveste: cu o reuşită nu prea un critic literar. Critic da, dar ce fel de critic? mare). În acest domeniu el este cu certitudine unul Cunoscutele piese ale lui Ionescu de la vital şi important, un spirit întreprinzător acea dată sunt puse în scenă în teatrele multilateral, fapt demonstrat cu asupra de noastre şi introduse în antologiile despre măsură de biografia şi bibliografia lui teatrul avangardei4. În orice caz, o listă a Simion, precum şi de locul binemeritat pe prezenţei şi „radiaţiei” acestor trei spirite care acesta îl ocupă pe scena literaturii deosebite în acest areal – respectiv, a pre- române contemporane. zenţei lui Eliade, Cioran şi Ionescu – presu- Mărturie a diapazonului preocupărilor pune un studiu alcătuit cu acribie. Aici mă analitice ale lui Eugen Simion este cuprinză- limitez doar la câteva sugestii.

2 Eugen Simion, Demonul teoriei a obosit, pag.170. 3 Ediţia Matica Srpska, Novi Sad, traducere din franceză Milovan Danojlic. 4 A se vedea Slobodan Selenic, Teatrul avangardei, Srpska knjizevna zadruga, Beograd, 1964. 42 Un incitant și revelator studiu intelectual

Abordarea revelatoare a lui Simion, des- perioada 1927-1930, perioadă în care în pre care s-a spus că ne descoperă spaţiul ini- Europa se conturează curente ale ideilor noi ţial al apariţiei şi publicării lor, nu doar că (existenţialismul)”. Generaţia despre care este cu mult mai „populată”, ci presupune şi vorbeşte Simion are un imbold pentru un o urcare pe mai multe „trepte”. Prima este nou mod de a gândi şi datorită ideilor lui cea literar-istorică. Iată cum sună: „Este Karl Junker şi Martin Heidegger, ale mistici- aceasta generaţia lui Mircea Eliade, Mircea lor ruşi Şestov şi Berdeaev sau ale filozofilor Vulcănescu, Constantin Noica, Emil Cioran, spanioli Unamuno şi Ortega Y Gasset. A Eugen Ionescu, Petre Pandrea... marea ma jo - reînviat şi interesul faţă de spiritualiştii ritate dintre ei, dacă nu chiar toţi, elevii unui români. Acestea sunt condiţiile în care profesor, Nae Ionescu. Pe toţi ei i-a învăţat la apare literatura de idei, inclusiv literatura cursurile sale de metafizică şi istoria logicii moraliştilor (spre exemplu: cinci cărţi ale lui să părăsească filosofia de şcoală”, deoarece Emil Cioran publicate în limba română şi ea trebuie să-şi caute subiectele nu în cărţile un număr impresionant de texte separate, de filosofie (în care este vorba despre Kant şi sau cca 3.500 de pagini). Heghel), ci în existenţa vie”. Nae Ionescu, Generaţia amintită, constată în introdu- spirit socratic, după cum afirmă Simi on, a cerea sa Simion, a reînnoit dialogul „despre sugerat să se renunţe la filosofia de la cate- estul şi vestul european, dar întâi de toate dră şi să se scoată filosofia „în stradă”5. despre relaţia metafizicii estului cu metafi- Despre ce perioadă este vorba? Simion zica vestului”. Şi adaugă, motivat, că este precizează: „Toate astea s-au întâmplat în vorba despre o chestiune foarte importantă

5 Este curios faptul că, mai aproape de zilele noastre, o idee asemănătoare o dezvoltă filozoful italian Luciano De Crescenzo (Storia della filosofia greca – I presocraticii, 1983). 43 Srba Ignjatović

astăzi, când se discută despre „unitatea spi- nu este o atitudine pasivă, deşi omul din rituală a Europei”. Răsărit nu are pretenţia că posedă universul. Considerând metafizica „ştiinţă despre Premisa referitoare la „democraţia ţără- fiinţă, despre existenţă”, Nae Ionescu a tra- nească” întemeiată pe ortodoxie şi revoluţia sat, ne aduce la cunoştinţă Simion, o dife- spirituală în care religia trebuie să aibă un renţă interesantă şi importantă între cunoş- rol esenţial, ceea ce reprezintă, după Eugen tere şi înţelegere: „Aceste două atitudini Simin, gândirea de bază a gândirii lui Nae împart Europa în două din punct de vedere Ionescu, necesară pentru învierea metafizicii filosofic şi moral: cunoaşterea este specifică pentru care pledează acest gânditor, sunt lumii occidentale, iar înţelegerea este speci- parte a programului său din 1931. Acest fică lumii răsăritene a Europei. La baza „ideolog convins în ideile sale”, spirit dog- cunoaşterii stă analiza în timp, în timp ce la matic, adaugă Simion, s-a înşelat în prezice- baza înţelegerii stă „viaţa întâmplării pro- rile sale. Lumea europeană a filozofiei practi- priu-zise”. Tocmai această idee, susţine ce (plus democraţia şi economia) nu s-a Simion, a găsit un „ecou puternic în literatu- îndreptat în direcţia pentru care a pledat ra existenţialiştilor români”, relevând în Nae Ionescu. În pofida prezicerilor acestuia, mod special scrierile lui Eliade, cărţile lui ea a evoluat „aşa cum a dorit să evolueze”. Cioran şi teoria despre cele două geometrii Se cuvine să-i amintim aici pe reprezen- ale spiritului „care impart Europa” a lui tanţii curentului zenitist de la noi (Ljubomir Constantin Noica, inspirat de gândirea lui Micić), care susţineau că geniul barbar balca- Pascale6. nic va preschimba prin spiritul creator şi După Constantin Noica, Occidentul „a vitalitatea sa Europa renăscută după primul căzut în istorie”, respectiv, a „adoptat spiri- război mondial. Pe de altă parte, de aseme- tul istoriei într-un mod nechibzuit”. nea, ar prezenta interes să facem o analiză Maestrul acestor tineri (Eliade, Cioran, comparativă a ideilor lui Nae Ionescu – Noica) a perceput înţelegerea drept echiva- redate aici succint în baza interpretărilor lui lent al creaţiei, deoarece „în clipa în care ai Simion – cu atitudinile episcopului Nikolaje înţeles un lucru ajungi până la reţeta după Velimirovic, Sfântul Nicolae, precum şi cu care a fost creat, când ai cunoaştere despre cele ale avvei Justin (Popović). Asta cu atât un lucru tu nu ai reţeta după care a fost mai mult cu cât există şi o oarecare coinci- creat, regula după care a fost făcut, şi asta denţă temporară în apariţia şi activitatea nu poţi „înţelege” prin cunoaştere, ci prin gânditorilor menţionaţi. Dar aceasta este, înţelegere”. bineînţeles, o temă pentru un studiu extins O distincţie excepţională! şi integral (comparativ), un demers aparte Apoi, nu fără a se sprijini pe învăţăturile faţă de comentariul de faţă restrâns. déjà amintiţilor Berdeaev, Şestov şi pe cele Însă chiar şi cele menţionate mai sus îi ale gânditorilor înrudiţi, Nae Ionescu, “filo- „deschid apetitul” cititorului spre a se apro- zof existenţialist de orientare creştină”, funda în serioasa dezbatere provocată de (Simion) conchide că pentru noi, creştinii Simion, care, în continuare, în capitole sepa- ortodocşi din Răsărit, universul este existenţa rate (a se vedea şi referirile noastre anterioa- pe care o trăim, în timp ce cei din Occident re), se opreşte asupra operelor de început domină universul. Creştinii ortodocşi se află ale lui Mircea Eliade, ale tânărului Cioran în interiorul universului, în timp ce occiden- (Sioran), Constantin Noica, Eugen Ionescu talii consideră că îl cunosc. Iată încă o expli- şi, în final, asupra operei lui Mircea caţie a diferenţei dintre cunoaştere şi înţelege- Vulcănescu (1904-1952). În această înşiruire re. După Nae Ionescu, contemplarea, însă, Vulcănescu, gânditor tragic care s-a prăpă-

6 Aici ne amintim fără să vrem de Suzuki şi From (din perioada 1960) cu privire la diferenţele şi abordarea lumii caracteristice pentru existenţa şi înţelegerea omului din Est cu înclinaţii spre budismul zen în raport cu omul occidental, a cărui opţiune este analiza (psihanaliza) „îmbogăţită” chiar cu elemente de analiză distructivă. 44 Un incitant și revelator studiu intelectual

dit tânăr, foarte puţin cunoscut, după cum nat în activismul material şi analitico-pro- constată Simion, şi în propria-i cultură, gramatic, susţinut de noile tehnologii, a fost merită o atenţie aparte pentru osteneala sa adus la cunoştinţă şi, din an în an , noul de „a defini din punct de vedere filozofic „ideologem’‘ devine astăzi tot mai agresiv şi omul românesc”, respectiv, de a formula dominant. conceptul de fiinţă românească. Vulcănescu Diversitatea tradiţiilor şi culturilor în (eseul Omul românesc, 1937) semnalează zece această conexiune au fost tratate drept ana- ispite cu care se confruntă acest specificum cronism şi obstacol pentru un progres de superior, pe care ar trebui să le rezolve pen- altfel foarte problematic, după cum şi limbi- tru a ajunge la propria sinteză. Vulcănescu le, în special, rădăcina şi tezaurul oricărei îşi sprijină punctele cercetărilor uletrioare naţii, fuseseră împinse sub tăvălugul agre- pe nuanţe lingvistice, fapt pentru care, se siv al unei limbi dominante. pare, manifestă un anumit ataşament faţă Popoarele mai mici şi cele mici sunt, în de substanţialitatea fiinţei lingvistice, inclu- faţa acestei năvăliri, ameninţate de desfigu- siv profunzimea şi temporalitatea caracte- rare, o formă deosebită a anulării, însoţită ristice fiecărei limbi consistente, care este de promisiunea unor binefaceri mai mult mai grăitoare (respectiv, exprimă mai mult) decât problematice în cazul în care vor decât elementele memoriei colective şi accepta respingerea „modelului” naţional, monumentele istorice (scrise). cultural, spiritual şi de orice altă natură sau Cele menţionate sunt suficiente pentru a al fiinţei, după cum ar fi spus Nae Ionescu şi clarifica de ce Simion l-a inclus pe Mircea tragicul Mircea Vulcănescu. Cartea lui Vulcănescu (chiar şi la urmă) în această enu- Eugen Simion, Exitenţialismul românesc şi merare în care figurau Eliade, Cioran, Noica metafizica europeană, în mod inevitabil şi cu şi Ionescu. atât mai mult, stimulează deschiderea dez- Cititorul interesat de orientările filozofi- baterii referitoare la acel demers global al ce europene adoptate sau contestate de unui proiect care avansase în bună parte. A către filozofii enumeraţi va găsi în studiul fost acceptat din mai multe motive – unele lui Simion suficiente indicii. Trebuie amintit dintre care, în mod direct, altele indirect, au faptul că acesta se referă şi la deosebirile fost amintite şi de Simion – , în vestul euro- dintre orientările politice (timpurii) ale pean şi în răsăritul orthodox răspândindu- autorilor. De dreapta (Eliade, Cioran) şi de se pe larg, cu precizarea, poate, că încă nu s- stânga (Ionescu). În cazul în care îl intere- a cimentat, mai întâi în sfera spiritului şi a sează în mod aparte „evoluţia” lui Eugen ideilor, iar apoi şi în pragmatismul cotidian, Ionescu şi atitudinea lui dihotomică faţă de o atitudine – nu voi spune un răspuns – esti- „ţara tatălui” (redată în cartea NU), adică că suficient de consistentă. faţă de România, şi faţă de „ţara maternă”, Revelatoare, incitantă din punct de vedere respectiv Franţa, cititorul se va putea infor- intelectual, cartea lui Eugen Simion deschi- ma mai detaliat din studiul Martei Petreu7. de,în orice caz, un orizont al gândirii şi idei- Am, însă, impresia că cea mai provoca- lor ce au apărut şi aproape că au cloclotit în toare chestiune care se ridică prin lectura estul european, în România, în deceniile din acestei cărţi a lui Eugen Simion autorul a perioada interbelică. Cu atât mai mult cu cât prezis-o ocupându-se de „prognozele” lui multe dintre acestea, mai mult decât con- Nae Ionescu şi de faptul că civilizaţia occi- vingător, şi azi, sau cu atât mai mult azi, dentală europeană s-a îndreptat, între timp, merită o atenţie deplină. Din aceste motive în mod hotărât în direcţia pusă faţă în faţă îmi exprim recunoştinţa şi mulţumirea faţă cu noţiunea existenţei înnăscute, după gân- de autor şi traducători. ditorul român, spre creştinii ortodocşi de la Sud. Modelul euro-atlantic actual, înrădăci- Traducere de Ionela Mengher

7 Marta Petreu, Ionescu în ţara tatălui, Comuna Literară Vârşeţ, Vârşeţ, 2011. 45 Istorie literară Lia Brad CHISACOF POEZIA FANARIOTĂ* pe înţelesul celor din veacul al XXI-lea (II) Abstract Scopul prezentului articol este de a prezenta traseul urmat de manuscrisele care conţin versurile fanariote scrise pe pământ românesc. Un prim grup de versuri, de tradiţie valahă, ar conţine Mss nr 725 din Biblioteca Genadion din Atena (provenite din Ţara Românească) şi Mss-ele 925 şi 927 de la Academia Română. Ele mare parte din poezii se află printre poemele lui Rigas Fereos (Şcoala amanţilor delicaţi) delicate şi în romanul Efectele amorului (1792). Un al doilea grup este format din Mss-ele 1237, 1248, 1349 ale Academiei Române. Conţinutul lor dezvăluie multe elemente necunoscute, dar remarcabile (traduse aici din versiunea lor originală greacă), care din anumite motive nu dezvăluie sursa, în timp altele trimit direct (aşa cum dovedesc) la antologiile fanariote. Tradiţia moldovenească pare puternică, de vreme ce a ajuns până la Mihai Eminescu, căruia i-au plăcut versurile fanariote, pe unele reproducându-le. Seminifictive în acest sens sunt Mss-ele gre- ceşti nr. 116, 3153 şi 3244 de la Academia Română. Cuvinte-cheie: poezie fanariotă, limba greacă, limba română, manuscris, gen poetic.

The aim of the present article is to trace all the manuscripts containing Phanariot verse that are kept for they were written there, on Romanian soil. The Wallachian tradition would contain a first cluster consisting in Mss no 725 of the Genadion Library in Athens (originating from Wallachia) and the Greek mss. no. 925 and 927 of the Romanian Academy. They share a large amount of poems among them and with Rigas Fereos’ School for Delicate Lovers (1790) and with the novel The Effects of Love (1792). A second cluster is made up of Mss no. 1237 1248, 1349 of the Romanian Academy. Their contents reveal many unknown almost outstanding items (translated here from their original Greek version) which for some reasons did not make their way, while others went directly (as we prove) into the Phanariot anthologies. The Moldavian tradition seems stronger as it got as far as Mihai Eminescu who liked the Phanariot verse and reproduced some of them. Significant for it were the Greek mss no. 116, 3153 and 3244 of the Romanian Academy. Keywords: Phanariot poetry, Greek language, Romanian language, manuscript, poetic genre.

Privirea de ansamblu asupra liricii fana- Este vorba de aproape 1500 de poezii2, riote, gen reconstituit de curând1, ne arată dintre care 15 sunt mai frecvente. Ediţiile pe un fenomen cu dimensiuni enorme în care le-am pomenit mai sus nu par să fi spo- lumea grecofonă otomană şi nu numai, căci rit popularitatea versurilor, cele mai cunos- textele trec şi în comunităţile din Rusia. cute fiind cuprinse cu precădere în manus-

Lia Brad CHISACOF - Institutul de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române * Acest articol se bazează pe o lucrare efectuată în cadrul Institutului de Studii Sud-Est Europene. 1 VFC. 2 Vezi Margarita Ioannou, Το είπα ΄γώ πολλές φορές, în VFC, p. 254. 46 Poezia fanariotă... (II)

crise. 166 de piese ale sale, 236 se regăsesc în Dintre acestea multe se păstrează, cum e Şcoala amanţilor delicaţi şi în Efectele amoru- şi firesc, dat fiind că s-au scris pe pământ lui7. Manuscrisul are o foarte interesantă românesc, în fondurile Bibliotecii Acade - copertă8 de piele (ar fi fost practic un caiet miei Române. Posibilitatea confruntării pri- rămas nefolosit) ce ar proveni din colecţia melor versuri în diversele manuscrise3 ne-a bibliotecii lui Nicolae Mavrocordat prin îndemnat să verificăm ipoteza cum că intermediul lui Alexandru Mavrocordat Principatele au constituit un creuzet al feno- Delibei cu care unul dintre autorii manus- menului, cu toate consecinţele ce ar decurge crisului se relaţionează şi în legătură cu care de aici. notează: 1787 noiembrie pe când m-a scos dom- Manuscrisul iniţial al „corpusului de nul Alexandru-vodă din biserica Marelui verificare” este unul aflat acum în Biblioteca Martir Dimitrie, zisul Delibei a spus gânditor Genadion de la Atena, fiind iniţial piesă către mine. Urmează două poezii al căror dintr-o colecţie particulară4 din România autor se presupune a fi Delibei. până în 1983. El se leagă de începutul dom- Amănuntul important este acela că niei lui Matei Ghica (1715-1761) în Moldova Biserica Sf. Dimitrie nu se află la Iaşi (ar tre- şi conţine mai ales poezii, unele numite de bui să fie catedrala), ci este cea numită „de dans5, foarte puţine dintre ele însoţite de jurământ” din Bucureşti, aflată în apropie- note muzicale. Un grupaj dintre acestea este rea Curţii Domneşti, căci Prinţul Nebun semnat după părerea noastră cu un pseudo- (nemeritată poreclă turcească, îşi pierduse nim, Μάταιη Κάρα (Matei Carra) redevabil tronul, pentru că l-a denunţat turcilor pe limbii greceşti, unde poate avea sensul, iro- consulul austriac Raicevic) nu mai domnea nic desigur, de „cap zadarnic”. Manuscrisul în Moldova încă din 1785. nr. 725 de la Biblioteca Genadion, căci des- Cele două poezii presupuse a-i aparţine pre acesta e vorba, face de aproape două lui Alexandru Mavrocordat sunt ‒ prima ο decenii obiectul cercetărilor, fără să i se lamentaţie în legătură cu nedreptatea pe acorde până la capăt importanţa cuvenită. care o suferise: Prima dată înscrisă în el este 1769. Din cele

Ο νους υπεραπορεί του κόσμου την κακίαν Mintea mea se miră tare Πως όλοι αναπάυονται εις μίαν αδικίαν... Cum toţi stau liniştiţi la o nedreptate πως έσβησε η αλήθεια, η κρίσις πως εχάθη, Cum s-a şters adevărul, cum s-a pierdut judecata ο νόμος πως ησθένησε, και πως Legea cum a slăbit şi cum a fost luată cu japca εκαταστάθη9

Cea de a doua este o interesantă invocare (suntem liberi să ne imaginăm că e chiar cel a unui coreligionar în legătură cu un proces care l-a făcut să-şi piardă tronul). Religia e

3 Vezi supra VFC, pp. 494-543. 4 Aşa cum reiese dintr-o însemnare în creion de pe marginea filei 1, manuscrisul a fost achiziţionat în 1983 de la Ştefania Camariano. 5 Vezi mai sus. 6 Vezi Ilia Hatzipanaiotis Sangmeister, Το σχολειον των ντελικάτων εραστών και το Ερωτος αποτελέ- σματα. Νέα στοιχεία για τα στιχουργήματά τους in Ο Ερανιστής 23 (2001) pp. 143-165. 7 Vezi mai jos. De remarcat în legătură cu Efectele amorului sunt iniţialele I.K. inscrise pe opertă. Până acum ele au fost “identificate”de exegeţii textului cu cele ale lui Ioannis Karatzas. Este totuşi tulburătoare identitatea cu iniţialele pe care Ioan Cantacuzino nu omitea a le trece pe toate traducerile sale şi pe volumul său de poezii Poezii noo..., publicat la Dubăsari în 1795-96.Ioan Cantacuzino se afla în Rusia în aceeaşi perioadă cu cei implicaţi în Efectele Amorului. 8 Vezi Βενετία Χατζοπούλου, Φαναριωτικά στιχουργήματα σε αθηναικούς κώδικες, în VFC. 9 Ms. Genadion, nr. 725, f. 117. 47 Lia Brad Chisacof

rareori prezentă în lirica fanariotă, oricum şi ză lipsa de solidaritate a creştinilor: la Delibei apare în context negativ, sublinia-

Χριστιανέ σε εγκαλώ, έχω δαβάν μαζί σου Creştin îţi spun, cu tine am proces Εμπρώς στον φοβερόν κριτήν, και έλα În faţa temutului judecător şi hai te dă pe faţă αποκρήσου Creştine cu ce ţi-am greşit de mă urăşti atâta Χριστιανέ τι σ’έπταιξα, και τόσον πάθος Nu ţi-am greşit nicicând, de ce te ţii de mine μ’έχεις Sunt păcătos, strig, nu zic nu, Ποτέ μου δεν σε έσφαλλα, γιατί με Îl am pe Dumnezeu cel îndurător, cu el mă κατατρέχεις mângâi... Αμαρτωλός είμαι εγώ , κράζω δεν το αρνούμαι Ţie nu ţi-am făcut nimic, de ce-ai proces cu ΄Εχω και εύσπλαγχνον Θεόν, σ’αυτό mine? παριγορούμαι... Şi între toate relele, şi în disperare Εσένα δεν σ’επείραξα, γιατί’σαι δαβατζής Speranţă, curaj şi bucurie-mi era biserica, μου... Când te-am văzut a fost o fericire, Και μέσα σ’όλα τα δεινά, και στην απηλπισίαν, Dar tu acum nu mi-ai lăsat nici o cămaşă-n Ελπίδα, θάρρος και χαράν, είχα την εκκλησίαν, spate... Οταν εγώ σε έβλεπα, με ήρθες φεράχι, Και συ τώρα δεν μ’άφησες, ποκάμμισο στην ράχη...

Acest manuscris mai conţine şi un enco- supuşii fericiţi , în jurul său fidelii sunt mai mion în versuri, mai precis o istorie alegori- puţini decât îşi închipuie el. Poemul e o tre- că a celei de-a doua veniri la tron în Ţara cere în revistă a cunoştinţelor atunci curente Românească ( în 1791) a lui Mihail Draco de astronomie ( în zona ortodoxă grecofonă Suţu. E lauda unui supus care îşi declară persista discuţia asupra adevărului teoriei fidelitatea sperând desigur în dregătorii. coperniciene) , geografie, fizică (Dumnezeu Poezia e concepută în termeni...astronomici. e asociat fenomenului de refracţie a luminii Domnul aflat între pământ şi cer, îşi va face numit soare triplu) şi matematică:

...De discul soarelui parcă nu-i pasă ...Και ο δίσκος του Ηλίου, με ροπήν διακαεί, Nici când se-nalţă în zarea luminoasă, Τόσον για να ανατείλη , δεν ευρίσκει προσφυή. Până când ceaţa grea se risipeşte Έως ου της ατμοσφαίρας, η εχλύς διαλυθεί, Şi totul în culori se-mpodobeşte. Και εις χρώματα ποικίλα, ο αήρ μεταβληθεί· Pe ceruri curcubeul se arată Και την ίγριν η νεφέλη, δείξη εις τον ουρανόν, Şi valul rău al relelor înceată. Καταπαύσεως σημείον των προτερινών δεινών· Atunci şi astrul cel înalt răsare Και αφ’ου από τα νέφη καθαρίση ο αήρ, Căci locul lui pe ceruri el îl are. Τότε θε να ανατείλει, και ο υψηλός φωστήρ· Va face astfel schimbul către vară Και εις τα αρκτεία μέρη έχωντας περιοπήν, Ca să ne fie razele-i povară Θέλει κάμει επομένως την εαρινήν τροπήν · Întunecate parcă vin pe drum Να μας επιδαψιλεύσει τας ακτίνας του Iar cei cuprinşi de umbra lui acum λαμπρώς, Atunci s-or bucura primind răsplata. Οπού τώρα μεν προχέει, πλην κατάτι αμυδρώς. Iar luna după soare când s-arată Και εις όσους εφαπλούται η παρούσα του σκιά, Lumină multă, precum ştim , s-adună Τότε θέλουν απολαύσει, αμοιβήν χαροποιά. Virtuţi, seninătate, fiind toate împreună. Η πλησιφαής Σελήνη απ’τον Ηλιον σαφώς, Cu prisosinţă iarăşi, înc-o dată Ναι κατά τους γεωγράφους ερανίζεται το φως. Învaţă pe cei mulţi când ei s-arată Όμως έχει και ιδίαν έλαμψιν και αρετήν, De-aceea o adună strălucind Τούτο το εποδεικύει με ιδίαν ερμετήν ·94 v Planetele ce mişcă şi s-aprind. Σέβας τι εστί διδάσκει σ’ όσους φαίνεται αυτή La număr nu sunt şapte, ci doar trei, Όθεν την υπερθαυμάζουν όλοι δακτυλοδεικτί

48 Poezia fanariotă... (II)

Se-nvârt în veci luceferii-ntre ei Οι λαμπρότατοι πλανήται , που κινούνται με Şi în orbita asta luminată ριθμόν(sic), Mai mare peste toate se arată Δεν είναι επτά ως λέγουν , αλλά τρεις τον αριθ- Chiar viaţa pomului, cu bucurie μόν· Şi cu durere chiar, precum se ştie, Και αυτοί περιοδεύουν, εις τον κύκλον του Dând umbră cu mlădiţa lui. καθ’εις· Mai sunt în nemişcare luceferi reci destui Κατά την περιφοράν του, τον φωστήτα μιμηθείς Ce se rotesc cu –atâta strălucire Ο ανώτερος εκ τούτων, ειν΄του δένδρου η ζωή, Şi cele dimprejur cu har, din fire, Οπου είπα ανωτέρω,κιάς το χαίρεται αεί· Şi nu stau pe ghicite privind de -afară Επειδή το πως συμπάσχει, το αφήνω ως γνωστόν, Sistemul geografic,de zei nu se-nfior Και σκιάφεια πως έχει, με εκείνο το φυτόν· Citindu-l fiecare -i de înţeles uşor. Είναι κ’έτεροι αστέρες , και τους λέγουν απλα- Copernic ca şi înţelepţii cei noi de seama lor νείς, Să studieze această vedere generală, Οίτινες τόσον εκλάμπουν που εξίσταται κανείς· Mai luminaţi în ştiinţă vor fi fără-ndoială, Στην πανσέληνον τριγύρου, χάριν έχουν φυσι- Doar dacă îi ajută o dreaptă judecată. κήν, Cu mathimatichi nu mă laud deocamdată Κι ΄φαιδρείαν εις τους οιώντες, θέαν εξωτερικήν· Ci numai pot să jur că soarele străluce Ιδού της γεωγραφίας , σύστημα θεοσεβές, Sistemul meu, Domnul de Sus, soare-ntreit, Κι όσους το διαβάζουν εύληπτον και αβλαβές· De-l face mai vădit, stă bine-nfipt Ο Κοπέρνικος και άλλοι, οι νεώτεροι σοφοί, Sfârşitul sistemului noii teorii ciclice Ας σπουδάξουν την παρούσαν του παντός περι- Poem al lui Matei Cara γραφή· Και αφεύκτως φως μεγάλο θέλουν καρποφορη- θεί, Μόνον αν τους βοηθήσει,και η κρίσις η ορθή· Μαθηματικός πως είμαι, δεν φαντάζομαι εγώ, Πλην ο ήλιος πως λάμπει, τούτο το ομολογώ· Και το σύστημά μου όλον, ο τρισήλιος Θεός, Άμποτε να το συστήσει , εις τον κόσμον στερεώς· Τέλος του συστήματος της νέας κυκλικής θεω- ρίας Ποίημα του Ματαίη Κάρα.

Mai întâlnim nişte reţete culinare (reţetă îi spele cu vin cald şi să pună pe deasupra şi pentru pandişpan, pentru biscuiţi, Cum să se iarbă mare şi flore de puţosa (aşadar cuvin- îngraşe femeile10), precum şi remedii care te româneşti în text)... Şi din toate astea să sunt în logica celor din volumul I al prepare stomacele şi călduţe să le pună Meşteşugului doftoriei11 (cu care mâna de la copilului una în faţă alta în spate şi să le ţină ore 24 dacă poate sau chiar şi 12)12. ff. 10-22 este identică), fără însă a fi întocmai Există şi un remediu pentru o femeie care nu cu vreunul din ele. Avem Reţetă pentru epi- poate să nască: „ Ia un dram de ulei de sabină şi lepsie: „Doi berbeci (cuvânt românesc în text fă două merticuri din jumătate de dram, jumăta- glosat de autor ca oaie de parte bărbătească) te de dram le amesteci cu puţin şofran udat în să fie arşi şi să le aducă stomacul cald, şi să

10 f. 64. 11 Ms. rom. BAR, nr. 933. 12 (Ms. nr. 725 Biblioteca Ghenadion, 25v Ρετζέτα για την επιληψίαν. Δυω μπερμπέτζια (ήγουν πρό- βατα αρσενικά μεγάλα) να τα κάψουν και να φέρουν τον σκεμπέ ζεστό, και να τα πλήνουν με κρασί ζεστό, και να ειναι κοπανισμένα ακρουμοβότανο, και φλόρε δε πουτζόσα, και σινάλα, και από αυτά όλα να τα πρεπαρίσει τους σκεμπέδες, και ζεστούτζικα να τα βάλει εις το παιδί ένα εμπρός, και ένα οπίσω, και να τα βαστάξει ώρας 24 αν ημπορέσει ή δώδεκα καν. 49 Lia Brad Chisacof

apă şi o uzi cu el şi cu ajutorul lui Dumnezeu în din Restif de la Bretonne Şcoala amanţilor jumătate de oră naşte. Şi dacă nu naşte o uzi şi delicaţi (1790) şi pentru romanul Efectele cu cealaltă jumătate şi naşte. Ceea ce am văzut amorului (1792)17. eu cel ce scrie cu ochii mei cum a născut într-un S-ar adăuga aici un manuscris comentat sfert de oră”.13 de mai mulţi autori greci18, din colecţia După părerea noastră14, acestui manus- Muzeului Benakis de la Atena. Acesta este cris îi urmează direct altele două, respectiv datat 1785 şi cuprinde atât versuri ale lui Ms. gr. BAR nr. 925 şi Ms. gr. BAR nr. 927, Alexandru Vodă Firaris, cât şi ale lui Alecu gândite de la bun început a fi culegeri de Văcărescu. cântece sortite eventual răspândirii. Mâinile Un alt doilea sub-grupaj este format din care notează muzica şi versurile sunt dis- alte trei manuscrise (şi anume MS. gr. BAR tincte, cea muzicală fiind spre deosebire de 1237, 1248 şi 1349) aparent nedatate, aflate cea care scrie sau copiază poezia (aceeaşi în la Biblioteca Academiei Române, scrise pre- ambele), eponimă15. Este vorba despre ponderent de două mâini recognoscibile Petros Peloponnesiou (1730-1778) care a (una e aceeaşi din manuscrisul de la scris chiar el notele muzicale din Ms. gr. Biblioteca Ghenadion ff. 10-22 şi din Ms. gr. BAR nr. 92716, manuscris ce a ajuns la Iaşi BAR 925 şi 927 şi care, după părerea noas- după 1805, când Petros Vyzantios, protop- tră, e a lui Rigas Fereos, iar cea de a doua salt al Patriarhiei Ecumenice s-a retras din ms. gr. îi aparţine fie lui Ienăchiţă, fie lui acolo. Alecu Văcărescu) şi extrem de semnificative Aceste manuscrise inaugurează tradiţia din punctul de vedere al conţinutului. Pe poeziei fanariote din Ţara Românească de-o parte unele din piesele găsite acolo au funcţionând ca o singură piesă din care intrat direct în Efectele amorului şi nu s-au manuscrisul de la Genadion, datat începând mai răspândit în alte manuscrise (este cazul cu 1769, este prima, pentru că conţine foarte poeziei Μην ημπορώντας να ειπώ τους puţine note muzicale. Celelalte două se πόνους της καρδιάς μου19 din Ms. gr. BAR foloseau în scopul menţionat mai sus, în nr. 1237), altele, din cauza deteriorării ma - legătură cu Ienăchiţă Văcărescu şi se poate nuscrisului sunt reproduse fără partea dete- prea bine ca una să o fi precedat pe cealaltă, riorată (este cazul poeziei Ως πότε με adică Ms. gr. BAR nr. 927 să fi precedat Ms. φοβερισμούς μου προξενείς gr. BAR nr. 925. αφανισμούς20 din Ms. gr. BAR nr. 1248). Acest prim sub-grupaj are foarte multe Variantele poeziilor par cele mai vechi poezii comune şi constituie o sursă impor- prin limba greacă uşor arhaizantă şi prin tantă de texte poetice şi pentru traducerea detalii de text (în general e vorba de texte

13 Ms. nr. 725, Biblioteca Ghenadion, f. 26r Εις γυναίκα οπού δεν ημπορεί να γενήσει.Λαμβάνεις λάδι και το κάμνεις δύω μερτικά από μισό δράμι και το μισό δράμι, το ανακατώνεις με ολίγου κρόκου μουσκεμένου νερό και της το ποτίζεις, και συν Θεώ αγίω με μισήν ώρα γενά. Και εάν δεν γενήσει την ποτίζεις και το άλλο το μισό, και γενά.Το οποίον το είδα εγώ ο γραφεύς οφθαλμοφάνως οπού εγένησεν μέσα εις ένα κάρτο. 14 Exprimată în articolul “Closed doors performances of dancing poetry in Wallachia at the end of the 18th century”, Revue des études Sud-est européennes, t. 45, 1-4 (2007). 15 Vezi Iannis Plemmenos Εν έλλειψει ποιήσεως αληθούςιν, Ilia Hatzipanaiotis Sangmeister, H. Karanasios M. Kappler, H. Hotzakoglou, VFC. 16 Vezi Iannis Plemmenos Εν έλλειψει ποιήσεως αληθούς, în Ilia Hatzipanaiotis Sangmeister, H. Karanasios M. Kappler, H. Hotzakoglou, VFC, p. 434. 17 Vezi anexa I. 18 Este vorba despre L. Vranousis, 19 Vezi Ilia Hatzipanaiotis Sangmeister, H. Karanasios M. Kappler, H. Hotzakoglou, VFC, p. 518. 20 Vezi Ilia Hatzipanaiotis Sangmeister, H. Karanasios M. Kappler, H. Hotzakoglou, VFC, p. 542. El apare apoi într-un manuscris al Bibliotecii Universităţii Aristotel din Salonic, provenit tot din Ţările Române. 50 Poezia fanariotă... (II)

mai lungi sau de succesiuni semnificative cordat Firaris. din grupul onomastic). Cel mai interesant În sfârşit, există un număr semnificativ exemplu din acestă din urmă categorie este de poezii care nu se mai regăsesc în niciuna unul din poezia Eις το θέατρον του dintre antologiile de poezie fanariotă. κόσμου. Cu totul remarcabilă ni se pare poezia Pe lângă strofa finală, extrem de explici- Sfera24. Deşi simbolul acesta face parte din tă, versiunea din Ms. gr. BAR nr. 1248 conţi- „recuzita” barocă, trebuie să amintim că, în ne formaţiunea Μαυροπλάστης (făptură context imediat, sfera (globul pământesc) neagră) parafrază la numele domnitorului era foarte prezentă prin geografiile din ce în Petru Mavrogheni, Μαυρογένης (născut ce mai numeroase ce se traduceau sau se negru21). Suprimarea părţii onomastice din adaptau, în română (să amintim traducerea formaţiunea adjectiv + substantiv e semnifi- lui Alexandru Atanasiu dintr-o geografie cativă în varianta finală din Efectele iniţial engleză, datând din 1708 şi intitulată Amorului (unde găsim negrul), pentru încer- Gheografia noao care cearcă de obştie toată carea de încifrare a mesajului şi în continua- faţa a sferii idroghiu adecă a rătunzelii sau re, desigur, pentru momentul compunerii a ghionţului25 pământului, împreună şi a poeziei, adică după 1786, data venirii la apei şi s-au scris în satul Dărmăneşti 1786 domnie a lui Petru Mavrogheni în Ţara iulie 15). Românească. Astfel şi manuscrisul anonim Sfera din această poezie, o metaforă pen- şi nedatat este databil post-1786. tru iubita distantă şi poate chiar perfidă, tri- Aici se deschide probabil capitolul poe- mite mai mult spre perfecţiunea formei geo- ziilor atribuite pe bună dreptate22 sau pe metrice decât spre globul pământesc: nedrept23 domnitorului Alexandru Mavro -

Σφαίρα μου εκινήθης , μα γλήγωρα νικήθης Sfera mea, nici n-ai pornit şi învinsă-ai Θαρρούσες να γελάσεις, χωρίς να προσπελάσεις. fost se pare Σφαίρα μου έχεις λάθη Doreai să râzi rămasă-n depărtare δεν μ΄έχεις εις τα πάθη. Sfera mea, nu mă întrebi, dar, în sfârşit κακά το εστοχάσθης για τούτο και λανθάσθης. N-ai cugetat normal şi ai greşit. Σφαίρα μου έχεις τόπον μα δεν ηξεύρεις τρόπον. Sfera mea, să nu te-ndoi, te lasă μον έτζι βάζ εις χέρι εξ πεύτεις εις την ξέρη. Adânc în fundul mării atât de prietenoasă Σφαίρα μου όταν κοιμάσαι πρέπι να ενθυμάσαι Sfera mea şi-n somn adu-ţi aminte εκείνα που συμβαίνουν, πως πρέπει γιανα γένουν. Că sunt reale naşterile sfinte Σφαίρα μου μην πλανάσαι , εξύπνη πάντα να΄σαι Sfera mea nu te-amăgi, fii pururi trează να ξεύρεις καθ αιτία, κι όλα τα εναντία. Oare tragi săgeţi pe rând Σφαίρα μου μην κινείσαι, στον τόπον σου να εισαι. Ştiind că-n lume toate se-ncontrează να φαίνεσαι ελευθέρα, πανατοτε καθ ημέρα. Sfera mea rămâi pe loc, nu te clinti Σφαίρα σου μου φανού πάλιν, με τα χρυσά σου Ca să te vadă lumea mereu şi zi de zi κάλη. Sfera mea, te-arată din nou întraurită Τα κέντρον εισαι πλέον, λυπήσου με μην κλαίγω. Să nu regret că încă-mi eşti iubită Σφαίρα μου στην τροπήν και με την σιωπήν σου Sfera mea chiar când te schimbi tăcând δεν ξεύρω τι θα γένω, σαν λείψεις που θα μένω. Aş vrea să ştiu ce văd acum la rând Σφαίρα μου δος καμμίαν , πλέον απολογίαν, Sfera mea să-ţi ceri aş vrea iertare στρέψαι πάλιν στα μέρη, τα δεξιά το χέρι. Şi să te-ntorci aici în ziua mare. Σφαίρα μου ως το πρώτον , πλην όχι με το κρότον Sfera mea ca la-nceputuri iar învaţă

21 Cu accentul pe o altă silabă numele semnifică „cu barba neagră”. 22 Vezi L. Vranousis, Οι πρόδρομοι, pp. 44-55. 23 Vezi L. Vranousis, Εφημερίς, p. 605. Vezi mai sus discuţia despre Alecu Văcărescu. 24 Ms. gr. BAR nr. 925, f. 58. 25 Iotacizare de la glonţ . 51 Lia Brad Chisacof

στέψαι το κινημά σου , με το ζωογώνημα σου. Să te întreci cu darea ta de viaţă Σφαίρα μου με απατι πιστεύεις κάθε μάτι. Sfera mea în orice ochi crezând κινείσαι δεν σε μέλλει, βρίσκε ις οικεία βέλη. Nepăsătoare tragi săgeţi pe rând Σφαίρα μου πια μην σφάλλεις, όρους μην Sfera mea să nu mai treci hotarul υπερβάλλεις, Statornic în nobleţe să îţi rămână harul. ας εισαι στεραιότης έξη και γενναιότης Sfera mea ţinteşti cu arcu-n stele Σφαίρα μου με τα τόξα τα άστρα έχεις δόξα. În soare,-n lună, în nelinişti grele. ήλιος και σελήνη, εσένα μεγαλύνη 1793.

Dorinţa nefericitului îndrăgostit e aceea re cu corpurile cereşti aflate în plină actuali- ca sfera să rămână între corpurile cereşti. tate în secolul al XVIII-lea, de această dată e Referenţialitatea celestă se regăseşte şi în o năzuinţă nedelegată: poezia Luna. E aceeaşi dorinţă de identifica-

Φεγγάρι μου σε λόγου σου να πας τα βασανά Luna mea ia-mi chinurile grele μου Să-ţi spun doar ţie chinurile mele, aici nu văd Να σε ειπώ τα πάθη μου και τα παραπονά μου şi nu cunosc pe nime, Γιατί εδώ που βρίσκομαι, κανένα δεν γνωρίζω Speranţa, luna mea, e doar la tine. Μόνον εσένα φεγγάρι μου, και εις εσέν ελπίζω Gândeşte-te la multa mea durere Να στοχασθείς τους πόνους μου,να δγείς τα Şi inimii să-i dai doar mângâiere βασανά μου, Ea e sărmană şi îndurerată Κι αν ημπορείς παρηγοριά, να δώσεις την În lacrimile negre scufundată. καρδιά μου Sunt mângâiat doar când mă uit la tine Οπού η κακοροίζικη πάντοτε πικραμένη Neconsolat oftez şi nu mi-e bine. Και εις τα μαύρα δάκρυα, είναι βεβυθισμένη. Cum aş putea în noapte să trăiesc Όλη μου η παρηγοριά είναι να σε κοιτάζω, Şi sângele cu lacrimi să-l lungesc Να κλαιγ απαρηγόρητα, και να αναστενάζω. Norocul meu sucit şi toată vina Γιατί εδώ στα σκοτεινά, πως ημπορώ να ζήσω, Că plâng, numai la tine e pricina. Το αίμα μου με δάκρυα, πρέπει πλέον να λύσω. Dacă vedeam şi soarele întruna Ξεστραμένη τύχη μου, σε σαν παραπονούμαι, Acum, de bună seamă, eram luna. Γιατί εσύ΄σ΄η αφορμή, που κλαίω και λυπούμαι. Γιατί σαν ήθελες εσύ, να με κάμνες την χάρη, Ν΄αντίκριζα στον ήλιον, ήμουν και΄γώ φεγγάρι

Ms. gr. BAR nr. 1349 are ca ultimă dată nează ca terminus ante quem, 1808. De remar- trecută pe el 1817. Ca format seamănă cu cat între filele sale poezia lui Ienăchiţă Με manuscrisul consacrat al Văcăreştilor, are o δυστυχίες πολεμώ. formă de album, fiind scris de o mulţime de Un manuscris fără conţinut muzical, cum mâini. este Ms. gr. BAR nr. 1292 (ce datează de la Din Principate provine şi manuscrisul nr. sfârşitul secolului al XVIII-lea, cu o dată fina- 666 de la Mănăstirea Meteorei celei Mari26 lă înscrisă pe ultimele pagini 1799), e după care are acum o ediţie. El a aparţinut docto- toate aparenţele din Ţara Româneas că, deşi rului H. Sarafidis27 şi are o dată ce funcţio- menţionează oraşele Bender şi Hotin28.

26 D. Sofianos, Η ανέκδοτη φαναριώτικη ποιητική συλλογή του κώδικα 666 Μονής Μεγάλου μετεώ- ρου (ΙΗ αιώνα), Atena, 2011. 27 Cunoscutul autor al dicţionarelor grec-român şi român grec din anii ’30. 28 Caracteristicile de limbă indică o provenienţă muntenească. 52 Poezia fanariotă... (II)

Conţine în cea mai mare parte versuri gre- ră cu zona Muscelului. Poeziile / cântecele ceşti29 ce au în comun cu manuscrisul nr. sunt numerotate şi sunt 97 la număr, textele 725 de la Genadion30, Ms. gr. BAR 92731 şi româneşti fiind preponderente. EA32 poezia Ο ερώτας θυμώθη, iar cu Ms. Recunoaştem una din rarele traduceri gr. BAR 92533 şi EA34 Ω ρόδον ωραιότατον. după o poezie fanariotă: Ms. rom. BAR nr. 5623 (1825) are legătu-

Aν στον κόσμον ήλθες μόνον, Dacă-n lume ai venit Για τον εδικόν μου φόνον, Numai pentru-al meu sfârşit Φόνευσέ με να γλυτώσω, o mă lasă ca să scap Καν ευθύς να παραδώσω. să mă sfârşesc să nu zac

Tέτοια ζωή αθλία, căci de astfel de viaţă, Δεν την θέλ’ εν αληθεία, nici nu-m-face trebuinţă/ f. 1v Mήτε ζω μήτ’ αποθαίνω, nu trăiescu şi nici nu mor Τέλος πάντων τί θα γένω. numai că mă pedepsescu Bάσανα και τυραννία, που με σφάζουν την valuri grele tirănesc καρδία, care inima mi-o taie Δεν μπορώ να υποφέρω, όχ αλοίμον’ τί να nu poci să mai aib răbdare γένω. ce-o să fac stau la mirare Kαι συ χωρισμόν γυρεύεις, άδικα να με şi de caţi despărţire παιδεύης, să-mi pricinuieşti peire Kι αν εγίνηκες τζελάτη, κόψε την ζωήν μου νά iar de ai făcut aceasta τη. hotărăşte-mi viaţa-n faptă Σε την κάμνω πλιά χαλάλι, παρά νά’ν’ εις Hotărât ţi-o dăruiesc τέτοιο χάλι, decât să mă despărţesc Tα ταξίματα τα τόσα, ήτον μόνον με την acele făgăduiri γλώσσα. Din gură au fost peiri Kαι η γλώσσα μ’ ήλεγ’ άλλα,και υπόσχονταν limba ta alta zicea μεγάλα, şi-alte mari făgăduieli Kι όσα έλεγαν τα είδα, μιά γυμνή πως είν’ Şi câte zicea le văz ελπίδα. să nădăjduiesc nu crez

Manuscrisul conţine foarte multe poezii Seria moldovenească se completează cu care nu se regăsesc în repertoriul din VFC. un manuscris35 ce poate fi considerat un Μs. rom. nr. 5108 (1833-1834), probabil jurnal sau, aşa cum am sugerat, un ghid bucureştean, începe cu psalmi, pentru ca la practic de guvernare al Moldovei, datat mijloc să consemneze Τι μεγάλη συμφορά 1776, şi care conţine de la o scurtă formă a (care mai apare într-un ms de la Genadion Teatrului politic, trecând prin sugestii de nr. 231, în Noul Erotocrit al lui Dionisie cadouri pentru ţarul rus sau pentru sultan, Fotino şi la Anton Pann. şi ajungând la o reţetă împotriva otrăvirii,

29 Toate reproduse cu primele versuri în Emanuela Mihuţ, T. Teoteoi (ed.), M. Carataşu Catalogul ms gre- ceşti BAR 1067-1350, vol. III, Bucureşti, 2004, pp. 306-307. 30 f. 26. 31 f. 50r. 32 p. 60. 33 f. 48. 34 p. 62. 35 Ms. gr. BAR 116. 53 Lia Brad Chisacof

are o versiune a poeziei Με πόθον repertoriul VFC 506 reiese că mai exista υπερβολικόν (f. 40v) care există şi în Ms. gr. într-un manuscris de la Biblioteca Genadion BAR 92736, Ghenadion 50 şi EA 70. Ma- din Atena), iar a treia Κράτος έχεις και nuscrisul conţine un singur cuvânt româ- δεσπόζεις (Ai putere şi domneşti) (inexistent nesc care e departe de a putea să constituie în repertoriul din VFC), folosind schimba- un indiciu pentru provenienţa sa, totuşi rea de cod între română şi greacă în scopuri date de tipul celor la care ne vom referi mai poetice se aseamănă cu versurile de acelaşi jos, replica dată baladei Codreanu, par totuşi tip ale lui Alecu Văcărescu, fiind inspirate să îndice o provenienţă moldovenească. desigur de versurile turco-greceşti: Un interesant manuscris37, datat iniţial „Κράτος έχεις και δεσπόζης (Putere ai şi 1781, 22 ianuarie (f. 42r), în care găsim ver- stăpâneşti)/ Την αθλίαν μου ψυχήν suri greceşti este extrem de vast şi pare un (Sărmanul meu suflet)/ Nici vi-i milă, nici caiet folosit la împrejurările spectaculare. Εl vă pasă/ Căci trăiesc tot cu suspin.....// Εξ cuprinde o versiune a cărţii populare αρχής σωστή (De la-nceput ea justă)/ Ήταν Bertoldo, dată pe roluri, o a doua secţiune χρήση (Parc-ar fi fost de aur)/ Σήκω..κύριε cuprinde comediile lui Costache Conachi, στην καρδιά μου επήγε (Scoală, Doamne, apoi N. Dimachi, pentru ca, la un moment vino la mine-n inimă)/ ... şi vai de viaţa me”. dat, să apară versuri greceşti, apoi Tragodia Tradiţia modovenească41 pare să fi fost lui Sapor, versuri de Alecu Beldiman, poves- mai lungă şi mai puternică şi oricum mai tirea înfrângerii generalului Horvath de prolifică. Lui Eminescu i-au plăcut câteva către Vodă Mavrogheni, povestirea morţii manuscrise din această serie şi le-a repro- lui Potemchin, versuri ale lui Ioan Cantacu - dus. Datorită transcrierilor lui au putut să zino. Poeziile greceşti consemnate în conti- fie identificate două manuscrise şi anume nuare sunt date sub titlul Αλλους στήχους Ms. rom nr. 315342 şi 3244. ρωμαϊκους (Alte versuri greceşti (62r 63r). Poezia fanariotă, de o varietate încă Ms. rom. BAR 3244, datat în a doua incontrolabilă şi departe de a fi o creaţie jumătate a secolului al XIX-lea, pare să fie o colectivă, reprezintă, după părerea noastră, consecinţă ultimă a tradiţiei moldoveneşti. un fenomen social de un imens paradox. Poeziile (37 la număr) au autori38, sunt mai Sortită în modul cel mai evident ales româneşti (nu există poezii turceşti şi lecturii/reprezentării de salon cu voce tare doar două sunt greceşti39). Criteriile de în lumea grecofonă sau în Ţările Române, selecţie sau de organizare sunt când anume unei forme de spectacol, ea e expresia unei în intervalul de luare a mesei se cântă aces- intimităţi bine păzite în opoziţie cu agresi- tea: Câteva irmoase ce să cântă după masă. vul context cotidian exterior. Poeziile greceşti sunt foarte puţine. Una Reţinem, spre deosebire de exegeţii greci este semnificativă în sensul că o găsim mai care, aşa cum arătam mai sus, găsesc unui târziu într-o culegere a lui Anton Pann, este segment eponim din aceste creaţii poetice vorba despre Τι μεγάλη συμφορά40, trăsături baroce43 sau unui alt segment o urmează Ελπιζα και παλλ’ελπίζω (din legătură puternică cu folclorul grec44,

36 F. 29. 37 Ms. rom. BAR nr. 2189. 38 Respectiv Gh. Asachi (Prolog la Zâna Moldovei, 1837) 39 Vezi o reproducere. 40 Vezi mai jos. 41 Vezi N.A.Ursu, Un manuscris necunoscut, din care a extras Eminescu mai multe „Cântece de lume”, în Limba română, anul XVII, 1968, pp. 485-495. 42 Descoperire făcută de Al. Elian în 1955, apud. N.A. Ursu, op. cit., p. 486. 43 VFC. 44 Vezi Chariton Karanasios, Ασματα των μπεκρίδων και ερωτικά τραγούδια από χειρόγραφο της Βέροιας του 18ου αιώνα, VFC pp. 153-171. 54 Poezia fanariotă... (II)

aspectele legate de viaţa cotidiană ce trans- mediul balcanic, l-au preocupat cântecele par din această lirică. de lume cântate în saloanele boiereşti, ca şi Nu avem cum să nu legăm lirica fanario- în mediile mai sărace. Le-a adunat în Poesii tă de o realitate extrem de dură indusă de deosebite sau cântece de lume (1831, ediţia a instabilitate şi violenţă cotidiană45. Analiza doua 1837), unde a inclus o singură poezie acestor creaţii artistice face, fără doar şi grecească Τι μεγάλη συμφορά (v. Ms. rom. poate, parte din reconstituirea vieţii afective BAR nr. 3244 şi 5108). a secolului al XVIII-lea, din pătrunderea Într-o altă antologie, initulată Spitalul trăirilor individuale şi colective. Sentimen- amorului, care combină folclorul propriu-zis tele predominante par a fi insecuritatea şi cu câteva teme transilvănene şi, desigur, cu frica. Este, desigur, evident că neliniştile au - poezie fanariotă, avem mai degrabă nişte torilor anonimi ai poeziilor fanariote, tema replici ironice ale acestora din urmă ce par fortuna labilis, de fapt lamentaţiile s-ar lega ultimele consecinţe ale trecerii liricii căreia direct de acest interval diurn apăsător şi cre- i-am dedicat două articole, acesta fiind cel dem că nu e întâmplător că prima poezie ce încheie seria, prin Ţările Române: „Cali fanariotă remarcată de un occidental, cea a spera spera (Bună seara seara)/ Che cachi su lui Ienăchiţă, se subsumează chiar acesteia. mera (Să ai ziua rea)/ Fili ti mandata (Ce mai e Pe Antonie Pantaleon Petroveanu (1797- nou amici)/ Psomi kai salata (Pâine şi sala- 1854), alias Anton Pann, provenit din tă)46”.

45 Toader Nicoară, Sentimentul de insecuritate în societatea românească la începuturile timpurilor moderne 1600- 1830, Cluj-Napoca, Editura Accent, 2006. 46 V.N. Gheorghiţă, P. Romoşan (ed.), Anton Pann, Spitalul Amorului sau Cântătorul dorului, Bucureşti, Editura Compania, 2009, p. 175. 55 Răzvan THEODORESCU Cultura română veche. Etape stilistice ale raportului text-imagine*

Abstract

După o analiză atentă a procesului de etnogeneză şi a etapelor de cristalizare statală a poporului român, autorul consideră că abia către 1350–1400, lumea românească se deschide influenţelor bizantino-balcanice şi occidentale în materie de cultură. Categorii sociale deplin conturate în cazul nou apărutelor state ale Ţării Româneşti şi Moldovei dovedesc capacitatea de a prelua în patrimoniul lor spiritual forme, structuri şi motive străine, pe care sfera creaţiei literare, orale şi scrise, le adaptează cerinţelor locale. Din acele veacuri până la sfârşitul timpurilor fanariote (1821) istoria culturii româneşti este punctată, în toate vârstele sale, de raportul dintre limbaj – ca suport al producţiilor literare, atât cât au fost ele, şi vizualitatea dominantă a timpurilor, prin valorile senzoriale şi simbolice cuprinse în arhitecturi, fresce sau broderii. În acest sens, autorul stabileşte şi descrie amănunţiat etapele stilistice, în număr de patru, pe care le consideră revelatoare: etapa efigial–solemnă a secolului al XV-lea, etapa narativă a secolului al XVI-lea, etapa tac- tilă a secolului al XVII-lea, etapa decorativismului şi a oralităţii din secolul al XVIII-lea şi de la începutul celui de al XIX-lea.. Cuvinte-cheie: istorie, imagine, text, frescă, religie, arhitectură, stil, cultură, România.

After a careful analysis of ethno-genesis process and of the stages of state crystallization of the Romanian people, the author considers that only towards 1350–1400 did the Romanian worlds open to the Byzantine-Balkan influences in the cultural field. Fully outlined social categories, in the case of the newly appeared states of Wallachia and Moldavia prove capacity to take over in their spiritual patrimony oral and written foreign forms, structures and motifs and to adapt them to the local requirements, as it can be observed in the literary works. Since those centuries to the end of the Phanariote times (1821) the history of the Romanian culture is marked, in all its ages, by the relationship between language – as a support of the literary productions, as many as they were, and the prevailing visualness of the epoch, by the sensory and symbolic values contained in architecture, frescoes or embroideries. In this respect, the author establishes and describes in detail the stylistic stages, four in number, which he considers revealing: the effigy-solemn stage of the XVth century, the narrative stage of the XVIth century, the tactile stage of the XVIIth century, the stage of decorativism and orality of the XVIIIth century and beginning of the XIXth one. Keywords: history, image, text, fresco, religion, architecture, style, culture, Romania.

Răzvan THEODORESCU, academcian, Academia română, e-mail: razvan_theodorescu@yahoo. com. *Acest text reprezintă o sinteză a ideilor exprimate în volumul Bizanţ, Balcani, Occident la începuturile culturii româneşti, secolelel X-XIV, Bucureşti, 1974 şi în cadrul conferinţei Vizualitate şi limbaj în vechea civilizaţie românească, susţinută la Academie Română. 56 Cultura română veche

Paginile ce urmează se întemeiază pe cer- cetări personale mai vechi şi pe concluzii la care voi recurge constant. Între încheierea deplină a procesului etnogenezei româneşti în secolele al X-lea şi al XI-lea – într-o sincronie evidentă cu multe popoare europene din Est şi din Vest – şi cristalizările statale din veacul al XIV-lea, singurele mărturii culturale notabile rămân monumentele ecleziastice şi militare din Dobrogea, intrată în sistemul politic al imperiului bizantin, din Banat şi Transilvania devenite teritorii ale stăpânirii regale maghiare. Abia către 1350–1400, în sfera creaţiei literare, orale şi scrise, lumea românească deschisă multor înrâuriri bizantino-balcanice şi occidentale în materie de cultură şi-a dovedit capacitatea de a prelua în patrimoniul său spiritual forme, structuri şi motive străine, de a le adapta cerinţelor diferitelor categorii sociale acum deplin conturate în cazul nou apăru- telor state ale Ţării Româneşti şi Moldovei. Perioada de geneză a unor creaţii literare medievale pe pământul românesc e în ace- laşi timp, până prin veacul al XV-lea, o perioadă de receptare a unor procedee stră- fragmente din operele clasicilor antichităţii ine şi a unor autori din lumea sud-dunărea- latine (Cicero, Seneca, Quintilian, Sueto - nă, de fiecare dată în slujba bisericii, ilus- nius) sau în care misionari catolici din Ţara trându-se în planul creaţiei literaturii teolo- Ro mânească moşteneau de la înaintaşii lor gice, fără o deosebită valoare artistică. În cărţi de cult. Este însă de bănuit că cel puţin legătură cu această perioadă G. Călinescu unii dintre ei vor fi avut manuscrise cu texte remarca faptul că se comite îndeobşte o „pioasă confuzie între cultură şi literatură”. necesare slujbei de felul celor ce se bănuieş- Circulaţia, în mediul românesc al secolelor te că ar fi fost copiate pe teritoriul românesc al XII-lea – al XIV-lea, a unor cărţi de mare sau că, prin călătorii periodice în centrele prestigiu în Orientul şi în Occidentul euro- bisericeşti mai însemnate – Vidin, Vicină, pean, a pregătit gustul local pentru un Dristra sau Târnovo – vor fi adus cu ei, anume tip de literatură ce a căpătat curând odată cu unele cărţi bisericeşti, şi interesul un precumpănitor caracter oral în mijlocul pentru acea literatură de exegeză teologică păturilor mai puţin sau deloc instruite ce ce preocupă pe contemporanii mai cultivaţi, vehiculau romane şi balade, povestiri fan- în mediile clericale ale Bizanţului şi Bal - tastice şi texte apocrife. Nu ştim care vor fi canilor. Asemenea lor, unii laici, neguţători fost lecturile obişnuite ale preoţilor şi călu- şi feudali români pe care drumurile de gărilor ortodocşi nord-dunăreni înainte de comerţ şi război îi vor fi dus în secolele al sfârşitul secolului al XIV-lea, într-o vreme în XIII-lea şi al XIV-lea în Serbia şi Bulgaria, care în Banat o bibliotecă mănăstirească pre- unde circula o întreagă literatură curteană şi cum aceea din abaţia cisterciană de la Igriş apocrifă de origine orientalo-bizantină sau primea din Franţa, de la Pontigny, manus- care vor fi intrat în contact, prin Transil - crise cu opere ale autorilor creştini orientali vania şi Ungaria, prin Dalmaţia şi prin coră- şi apuseni (Augustinus, Grigore de Nazianz, bierii italieni din Marea Neagră, cu acea lite- Yves de Chartres, Anselm de Canterbury) şi ratură cvasi-populară care prelucrase în 57 Răzvan Theodorescu

întreg Occidentul teme şi subiecte faimoase biec te predilecte sunt evenimente reale din ale antichităţii greco-latine, au contribuit, istoria contemporană a Ţării Româneşti, a fără îndoială, la lărgirea orizontului intelec- ţaratului Bulgar şi al statului sârbesc. tual al unor pături anume ale societăţii Pătrunderea voievozilor munteni în folclo- româneşti într-o epocă încă puţin cunoscu- rul Dunării de Jos din jurul lui 1400, ecoul tă. Episodul cuprins în cronica picardului unor fapte de netăgăduită istoricitate în Robert de Clari, istoric al celei de a IV-a cru- baladele şi în colindele balcanice care con- ciade, privind o misiune a cavalerilor apu- semnau amintirea rezistenţei comune a bul- seni din Constantinopol, la începutul seco- garilor, sârbilor şi românilor faţă de perico- lului al XIII-lea, pe lângă românii şi cumanii lul otoman, a invaziilor turceşti în Ţara Ro- care auziseră, după propria lor mărturie, mânească, a domniei lui Radu I, a luptelor cum a fost distrusă vestita cetate a Troiei, pentru Vidin duse în vremea lui Vladislav I, dovedeşte tocmai o asemenea deschidere de a conflictelor feudale ce au opus pe urmaşii orizont – cel puţin la românii balcano-dună- lui Mircea cel Bătrân celor ai lui Dan I – într- reni –, fie că faimosul Roman al Troiei va fi o lume dunăreană unită prin străvechi tra- fost cunoscut de către aceştia printr-o ver- diţii similare de cultură şi care îşi găsea siune populară grecească, fie că el avea să acum atâtea afinităţi şi trăsături comune pe fie ştiut prin versiunea italiană, pătrunsă şi plan bisericesc, artistic, lingvistic şi literar – în Sud-Estul european, a romanului datorat au condus la crearea unui cântec bătrânesc, truverului din secolul al XII-lea, Benoît de comun în bună parte epicii româneşti şi epo- Saint Maur. Nu mai puţin, cele câteva date sului sud-slav prelucrat şi transformat de-a pe care le avem în legătură cu existenţa, în lungul evului mediu în întregul Sud-Est jurul lui 1400, a unor cântăreţi români şi stră- european. Alături de această epică cavalereas- ini – ca acei valahi, probabil munteni, amin- că născută la Dunărea de Jos în epoca de cru- tiţi în Asia Mică printre prizonierii luaţi de ciadă târzie din jurul lui 1400, alte elemente turci după bătălia de la Nicopole şi obligaţi de folclor, mai vechi sau contemporane, a cânta pentru sultanul Baiazid, ca acel indicau fie o unitate spirituală semnificativă walachischer Spielmann menţionat la extre- pentru acele părţi şi timpuri – este cazul mul sfârşit de secol al XIV-lea într-un docu- colindelor româneşti şi bulgăreşti, al unor ment german sau ca bizantinul Arghiro - obiceiuri cum este Caloianul întâlnit, prin poulos, cântăreţul despre care ne vorbeşte o filieră bulgară în regiunile româneşti cu satiră-pamflet de după 1400 şi care se pare toponimie slavă –, fie înrâuriri ale unor arii că fusese în Ţara Românească – mărturisesc culturale străine şi mai îndepărtate, ex pli - existenţa unor artişti ambulanţi dintre cei ce cabile prin anume împrejurări istorice ale vor fi cutreierat curţile feudale şi târgurile secolelor al XIII-lea şi al XIV-lea sau chiar de la Dunărea de Jos, făcând cunoscute anterioare, cum este cazul unor basme piese literare de tipul baladei, narând fapte româneşti ce par a înregistra unele influenţe istorice reale şi de toţi ştiute. Se doveşte ast- ale folclorului asiatic, ajunse în spaţiul car- fel că în Evul Mediu românesc gustul pen- pato-dunărean prin succesivele valuri şi do- tru literatura povestită, cu eventuală acom- minaţii turano-mongolice sau altele, de ori- paniere muzicală, ca şi referirile la persona- gine apuseană, filtrate în folclorul local în je semi-istorice, semi-legendare erau fapte vremea de dinaintea întemeierii statelor prin de cultură ce tindeau să devină curente. cruciadele ce au traversat nu odată Penin - Este şi concluzia care se desprinde din cer- sula Balcanică (autohtonizarea cavalerului cetările întreprinse asupra literaturii epice cruciat sub chipul lui Făt-Frumos este un medievale din spaţiul balcano-dunărean ce fenomen literar sugerat de Nicolae Iorga). În dovedesc că la finele secolului al XIV-lea şi acest fel, cel mai vechi folclor literar medieval la începutul celui de-al XV-lea se conturase românesc, oglindind o spiritualitate locală a de-o parte şi de alta a Dunării, în Serbia, în veacului „întemeierii” dovedea odată mai Bulgaria şi în noul stat al Basarabilor, o poe- mult legăturile lumii carpato-du nărene cu tică slavo-română dunăreană ale cărei su - aceea sud-slavă, bizantină şi occidentală. 58 Cultura română veche

Istoria vechii culturi româneşti, de la Despre interferenţa sistemelor lingvistice acest veac al XIV-lea până la sfârşitul timpu- slav şi latin la acelaşi vorbitor, care este rilor fanariote (1821) este punctată, în toate bilingvismul slavo-român, nu ştim altceva vârstele sale, de raportul dintre limbaj – ca decât că implica toate dificultăţile unei suport al producţiilor literare atât cât au fost situaţii culturale în care se gândeşte într-o ele în evul mediul (secolele al XIV-lea – al limbă, iar exprimarea se face în alta, notabil XVI-lea) şi în prima modernitate (secolele al distanţată, însă specifică elitelor cărtură- XVII-lea – al XVIII-lea) – şi vizualitatea do- reşti: ştim în schimb că scrisul românesc era minantă în acele timpuri prin valorile sale deja conturat în chip ferm în vremea scriso- senzoriale şi simbolice cuprinse în arhitec- rii lui Neacşu din Câmpulung (1521), deşi turi, fresce sau broderii. Dacă din tot ceea ce desfăşurarea ideilor are încă un ritm lent ştim despre limba de cult şi limba de uz după 1500, observaţie care poate fi nuanţată cotidian într-o jumătate de mileniu în care în continuare tocmai prin raportul limbaj- aici s-a vorbit şi s-a scris în slavonă, latină, vizualitate. Veacul al XV-lea moldovenesc, greacă, germană şi română putem decupa cu momentul de zenit stilistic marcat de câteva momente ale coincidenţelor dintre domnia lui Ştefan cel Mare, cu primele sale vizualitate şi limbaj. Patru etape stilistice mi texte istorice slavone şi cu primele ansam- se par revelatoare şi ele ar putea fi desemna- bluri de pictură murală poate conferii atri- te astfel: etapa efigial–solemnă a secolului al butul de efigial-solemn pe care îl prezum XV-lea, etapa narativă a secolului al XVI-lea, pentru epoca dinainte de 1500. Neglijarea etapa tactilă a secolului al XVII-lea, etapa detaliilor în favoarea întregului, numărul decorativismului şi a oralităţii din secolul al redus de personaje şi de elemente scenogra- XVIII-lea şi de la începutul celui de al XIX- fice zugrăvite la Pătrăuţi (1487) şi la altarul lea. şi naosul de la Voroneţ (1488), maiestatea Neuitând că în cazul primelor două efigiilor voievodale, sobrietatea desenului etape ne referim la o literatură scrisă în sla- sintetic, redarea scenelor liturgice într-o vonă, trebuie făcută o necesară precizare. strictă şi tectonică armonizare cu arhitectu- 59 Răzvan Theodorescu

ra sobră a interioarelor biserici, în compozi- de nouă dinastie – un pandant literar al unei ţii mari, autonome, în registre bine delimita- frize de efigii voievodale înşiruite cândva, te, desluşite de la distanţă, conferă picturii ca nicăieri în arta românească veche, în murale ştefaniene virtuţi ce vor fi găsite şi în exact acest spaţiu de mecropolă voievodală broderie sau în pictura de manuscrise, dar şi în exact aceeaşi vreme, care este aceea a mai ales în lapidaritatea şi concizia frazei deceniilor doi şi trei ale secolului al XVI-lea. slavone din Letopiseţul de la Putna, de pildă: Dispărute aproape cu totul la restaurarea de „în anul 6907 (1399) s-au ridicat în domnie sfârşit de secol XIX, aceste portrete de vechi Alexandru Voievod şi au domnit 32 de ani şi şi noi Basarabi, de la Nicolae Alexandru la 8 luni şi au murit” sau „veni Mahmet beg, Neagoe Vodă cu fiul său Theodosie şi cu împăratul turcesc, cu toate puterile sale şi soţia sa Despina Miliţa – o primă şi impre- Băsărab cu toată oastea sa şi bătură pe sionantă încercare de genealogie pictată din Ştefan Voievod la Valea Albă şi-i tăiară oas- Ţara Românească – străjuiau între altele, tea şi-i prădară şi-i arseră ţara până la piatra ce acoperea mormântul ctitorului pic- Suceava”; acest memorabil episod istoric turii, Radu de la Afumaţi. Acesta era înfăţi- din vara 1476, prezent şi în Letopiseţul de la şat pe lespedea funerară ca un călăreţ cru- Bistriţa, cu o oarecare adiţionare de verbe, ciat, într-o poza marţială rimând cu lunga este regăsit, în cuvinte foarte apropiate, în inscripţie, cu caracter pur narativ şi la per- impresionanta pisanie slavonă de pe zidul sona întâi, punctând o adevărată geografie meridional al bisericii Sf. Mihail din a războaielor duse de voievod împotriva Războieni, înălţată după două decenii ca un necredincioşilor islamici în anii 1522–1529, ex-voto princiar, cu acea cadenţă de solem- într-o succesiune ce se înrudea, la lectura nă litanie şi de cronică monastică în acelaşi făcută de orice credincios ce o contempla, cu timp, ale cărei fraze au ritmul de largă res- ceea ce va fi fost ritmul efigiilor voievodale piraţie al picturii murale din lăcaşuri: „În din jur: „Să vă fie ştiute războaiele ce vă voi zilele binecinstitorului şi de Hristos povesti, pe care le-am făcut eu: cel dintâi Iubitorului Domn Io Ştefan Voievod, din război cu agareenii, al doilea la Gubavi, al mila lui Dumnezeu domn al ţării moldovei, treilea la satul Ştefăneşti pe Neajlov, al fiul lui Bogdan Voievod, în anul 6984, iar al patrulea la Clejani, al cincilea la Ciocăneşti, domniei sale anul 20 curgător, s-a ridicat al şaselea la Cetatea Bucureşti, al şaptelea la puternicul Mahmet, împăratul turcesc, cu Cetatea Târgoviştei, al optulea pe râul toate puterile sale răsăritene, şi încă şi Argeşel, al nouălea la satul Plata, al zecelea Basarb Voievod, poreclit Laiotă, a venit cu la Alimăneşti pe Teleorman, al unsprezece- el, cu toată ţara sa băsărăbească. Şi au venit lea, cel mai iute şi mai vârtos din toate răz- să prade şi să ia Ţara Moldovei; şi au ajuns boaiele, la Grumazi cu şapte sangeacuri , al până aici, la locul numit Pârâul Alb. Şi noi, doisprezecelea la Nicopole, al treisprezece- Ştefan Voievod şi cu fiul nostru Alexandru, lea la Şiştov, al patrusprezecelea la Cetate la am ieşit înaintea lor aici şi am făcut mare Poienari…, al cincisprezecelea la Gherghiţa, război cu ei, în luna Iulie 26; şi cu voia lui al şaisprezecelea iar la Bucureşti, al şapte- Dumnezeu au fost înfrânţi creştini de sprezecelea la oraş la Slatina, al optspreze- păgâni. Şi au căzut acolo mulţime mare de celea la cetate la Bucureşti…, al nouăspreze- ostaşi ai Moldovei. Şi atunci şi tătarii au celea în satul Rucăr, al douăzecilea la lovit Ţara Moldovei din partea aceea”. Didrich…” Tot printr-o inscripţie vom pătrunde în Lăcaşul monastic argeşean era un monu- veacul al XVI-lea, în cea de a doua etapă a ment de o izbitoare noutate, decorat cu o raportului imagine–text, pe care am numit- podoabă geometrică şi florală orientalizantă o narativă. Există, incontestabil, un spirit al care a atras stăruitor luarea aminte a unor locului şi al timpului care face din enumera- texte ale timpului cum ar fi Viaţa patriarhului rea ritmată a unor fapte de arme într-o Nifon scrisă de Gavril Protul – conducător al inscripţie funerară din pronaosul bisericii obştei călugăreşti de la Muntele Athos – mănăstirii Argeşului – autentic mausoleu care remarca inovaţia „pietrei cioplite şi 60 Cultura română veche

al XVI-lea european îşi mărturisea înaintea morţii, dorinţa de a rămâne în amintirea oamenilor prin jertfa sa citoricească. Mai trebuie adăugat că la Argeş – ca şi la Snagov sau la bolniţa Coziei – imaginile cu sacri intercesori ai personajelor voievodale sau cu îngeri încoronatori îşi găsesc o analogie textuală evidentă în opera parenetică citată, atunci când referindu-se la rudele domneşti şi la boieri, princiarul autor preciza urmaşu- lui său: „Ştii că nu te-au uns ei pe tine ca domn, ci te-au uns Dumnezeu, ca să fii drept faţă de toţi”. Nicăieri însă, până atunci, relaţia text–imagine nu s-a manifestat atât de limpede ca în Moldova aceluiaşi al XVI-lea veac, în timpul principalului urmaş a lui Ştefan cel Mare, anume Petru Rareş, într-un fenomen spiritual aflat sub zodia narativului şi devenit emblematic pentru întreaga civilizaţie de la Carpaţi şi Dunărea de Jos. Este o vreme în care trium- fă naraţia literară şi vizuală, ce depăşeşte cu mult canonul sec al analisticii medievale, indicând un sfârşit efectiv al medievalităţii. Naraţia aceasta, privită nu ca o specie litera- netezite şi săpate cu flori”, cea a turlelor „tot ră, ci ca o modalitate de a transfera în scris şi în imagine experienţe individuale şi cioplite cu flori şi unele făcute răsucite”, a colective poate fi de variate tipuri. Dar paramentului unde „toate scobiturile pie- aproape toate sunt întâlnite în spaţiul româ- trelor din afară le vopsii cu lazur albastru şi nesc în deceniile din prima jumătate şi de la florile poleite cu aur”. Suntem, de fapt, mijlocul veacului al XVI-lea, ceea ce oferă şi înaintea unei subtile corespondenţe între în registrul cultural, un reper definitoriu limbajul encomiastic al vremii, elinesc sau pentru cumpăna dintre evul mediu şi evul slavonesc, şi noutăţile arhitectonice şi deco- modern. Desăvârşirea picturii murale ce rative de la Curtea de Argeş, pline de ecouri acoperă sau a acoperit cândva în întregime otomane. Şi tot aici, în lăcaşul neagoean ce îi exterioarele câtorva monumente celebre din devenea necropolă, ctitorul punea, pe faţa- Moldova de Nord, la Probota, Suceava, da de vest, cele două pisanii slavone înrudi- Humor, Moldoviţa, Voroneţ, fenomen comte stilistic cu ceea ce a fost prima scriere lite- plex ce exprimă, către 1530 şi mai târziu, rară importantă din cultura noastră veche: estetica unui moment de artă ce depăşeşte Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său medievalul, stă esenţialmente sub semnul Theodosie. Vorbind, în inscripţiile monu- definitoriu al naraţiei. Această pictură exte- mentale, despre truda sa şi a celor ce l-au rioară preschimbă expresia sobră, clasică, asistat întru operă ctitoricească – „pentru concentrată a frescei din vremea lui Ştefan aceea dar şi voi, fraţii mei, care aţi trudit cel Mare într-un spectacol luxuriant, cu sute pentru acest sfânt hram”, „am poftit către de figuri izbucnind pe zidurile din afară ale sfintele şi dumnezeieştile biserici a le zidi şi bisericilor, abolind aievea hotarul dintre a le înălţa şi a le înfrumuseţa”, voievodul libertatea naturii şi rigorile lăcaşului de cult. cărturar, un credincios luminat de tradiţia Dar spectacolul unei asemenea picturii exte- mistică isihastă, comparat cu reprezentanţi rioare, nevoia aceasta de retorică a unei dis- de seamă ai umanismului creştin din veacul cursivităţi ce recurge la imaginile iconogra- 61 Răzvan Theodorescu

fiei răsăritene stau în legătură nu numai cu în spiritul educativ şi civic calvin al episodicele reprezentaţii cu caracter drama- Renaşterii, între 1566–1592, la Braşov, tic – ludi cu tradiţii de mister medieval occi- Moşna, Aţel, Bratei, Mediaş sau Bistriţa. dental – ce par a se fi desfăşurat, prin 1537– De la fresca narativă cu desfăşurări de 1538, la Suceava, ci şi cu paginile de retorică ansambluri vizuale şi textuale la popasul a povestirii care încep a fi scrise, cu duh asupra detaliului strălucitor, bogat, caracte- monastic, în aceeaşi Moldovă, odată cu sfâr- rizând fizionomii, atitudini, veşminte, biju- şitul deceniului al treilea al veacului XVI, de terii, va fi trecerea după 1600 către unele către stareţul de la Neamţ şi episcopul de forme de baroc românesc şi care definesc al Roman Macarie, apoi de Eftimie, egumenul treilea moment al raportului imagine-text în de la Căpriana, după mijlocul secolului, în vechea noastră civilizaţie, etapa tactilă, cu sfârşit de Azarie către încheierea acestuia. texte exprimând concreteţea, cu arhitecturi, Cu forţă narativă şi împletirea ritoricească, cu broderii, iconostase bogat decorate. Intră gustul pentru aluzii clasice la Macarie, cu aici broderia funerară a lui Ieremia Movilă, procedeul stilistic al aglomerării de epitete din 1606, de la Suceviţa, într-o reprezentare la Eftimie, cu epicul unor digresiuni şi cu amintind de sarmatismul renascentist polo- numeroase personaje puse în scenă de nez, ca şi cele ale familiei lui Vasile Lupu de Azarie se poate spune că retoricul şi narati- la Trei Ierarhii ieşeni, către 1640, dar şi măr- vul unor texte slavone scrise de călugări turia contemporană a marelui dregător români, ca şi cele ale unor picturi murale Miron Costin cronicarul, cel şcolit la iezuiţii datorate unor zugravi moldoveni şi alogeni din Podolia şi care, în spirit aristotelic, pro- făceau parte, stilistic, dintr-un moment nou clama primatul văzului care singur „den al culturii noastre vechi. Într-un cu totul alt toate aşadză într-adevăr gândul nostru şi ce climat cultural contemporan, cel al saşilor să vede cu ochii, nu încape să hie îndoială în din Ardeal, acelaşi gust pentru narativ a fost cunoştinţă”. Este sigur că fraza lui Miron mărturisit de capitolul Cronicilor murale Costin, cu articulaţie clasică, calchiată după (Wandchroniken) pictate în lăcaşuri luterane, topica latină, respiră concreteţea plastică şi 62 Cultura română veche

indică aplecarea certă a autorului spre deta- cărturarilor bizantini, simbolisme, ermetis- liul de bogată materialitate ca în nicio altă me şi teozofii care amalgamau ştiinţă şi mis- scriitură a secolului. Cu voluptăţi lexicale el tică, încercări de a concilia teologia şi descrie „desfrânatele de tot podoabe” şi cunoaşterea naturii, physis-ul care-l preocu- „zburdatele cheltuiale” ale soliilor polone, pa pe Stagirit. Poliglot care scria după regu- „ţărămoniile” de la curtea vasiliană. Se pot lile retoricii clasice, Dimitrie Cantemir s-a găsi în Letopiseţul Ţării Moldovei semnificati- aflat pe linia acelor umanişti ortodocşi ve corespondente literare pentru realităţi români care consultau texte antice şi medie- monumentale din clădirile aulice cum ar fi vale: un Petru Movilă, mitropolitul de la urmele de faianţă turco-persană rămase în Kiev care citea pe Lactanţiu şi Augustinus, preajma „caselor celor cu cinii”, termen nou abia amintitul Miron Costin, cititorul de care indica originea chineză a unor modele Plutarh şi mult admirat de Cantemir, fiul din ceramica de lux de la Iznik şi Kutahya său Nicolae Costin cel atras de Cicero, descoperite la Iaşi. Deplina armonie între Nicolae Milescu – călător în Rusia şi China fraza de cronică moldavă din secolul al –, traducător pare-se, din Herodot, Udrişte XVII-lea – ce era în cazul lui Grigore Năsturel, demnitarul muntean care tălmă- Ureche, observa Călinescu, dăruită cu „acel cea din latină în slavonă pe Toma a Kempis, dar fonetic de a sugera faptele prin foşnitu- marcaţi cu toţi de internaţionalismul padovan ra şi aroma graiului” – şi imaginea plastică al iatrofilozofilor de la Bucureşti, Iaşi şi a timpului nu încetează spre sfârşitul veacu- Moscova. Cunoscător al teozofiei lui Van lui, când apare continuatorul spiritual a lui Helmont şi al umanismului occidental post- Ureche, marele hatman şi vornic Neculce. tridentin – acolo unde se rânduieşte şi mitul Între descrierea levantinului Gheorghe înţeleptului egiptean al lui Bossuet şi Oedipus Vodă Duca, „om nu prea nalt şi gros, burdu- aegyptiacus al lui Kircher şi interpretările hos şi bătrân. Numai îşi cernea barba” şi esoterice ale hieroglifelor cu ecouri în roma- portretul pictat de zugravii greci din Ianina, nul ermetic şi pamfletul politic cantemirian, la Cetăţuia, în 1672, relaţia e directă, după din 1705, care este Istoria ieroglifică, manifest cum sugestivă rămâne istorisirea vizitei al monarhiei absolutiste cu domnii eredita- ţarului Petru cel Mare în capitala lui re –, Dimitrie Cantemir vădea şi gustul Dimitrie Cantemir, identificând corect aici european pentru cosmografii şi teatre geo- elemente baroce italo-polone, ca şi acelea grafice dovedit de numeroase scrieri, des- orientale: „Atunce au umblat pren toate criptiones, interesate de Levant acolo unde mănăstirile împăratul, de le-au vădzut şi se aşezaşi Descriptio Moldaviae cea sugerată din toate i-au mai plăcut Mănăstirea Golia, de Societas Regia Berolinensis creată de dzicând că are 3 feluri de meşteşuguri: Leibniz şi care îl primea, în 1714, ca mem- leşesc, grecesc şi moschicesc”. Ajungând la bru pe fostul suveran moldav devenit prinţ Cantemir, s-a evocat cândva atmosfera de rus. Format în Stambulul „epocii lalelei” a umanism sincretic al Orientului european în lui Ahmed al III-lea, Cantemir rămâne auto- legătură cu acest principe cărturar moldav rul mult consultatei Historia incrementa atque care şi-a petrecut întreaga viaţă între Iaşi, decrementa aulae othomanicae, cu succesive Stambul şi Rusia, neajungând niciodată ediţii în engleză, franceză şi germană, citată într-un Occident pentru care el rămâne de Voltaire, citită de Gibbon, operă cu un exemplar în vechea cultură românească, nu titlu mai promiţător decât conţinutul, ce doar prin cunoscutele sale portrete gravate face referire la caracterul ciclic al istoriei, de inspiraţie şi „poză” apuseană. Opera teză care îşi începea o carieră notabilă odată cantemiriană rămâne pilduitoare pentru cu Scienza nuova prima (1725) a lui Vico. acel sincretism cultural care reuneşte sub Contemporan şi rival politic al lui Dimitrie semnul pietăţii medievale, în plină premo- Cantemir – această paranteză culturală pre- dernitate, doctrine şi sisteme aparent modernă de o pregnantă europenitate –, incompatibile, reflecţia gânditorilor păgâni Constantin Brâncoveanu a marcat, în vecina greco-romani, aceea a Părinţilor Bisericii, a Ţară Românească, un capitol de civilizaţie 63 Răzvan Theodorescu

pe care textele încă cronicăreşti şi artele frază ritmată şi retorică, într-o dedicaţie a vizuale îl reţin cu asupra de măsură. Psaltirei tipărită tot la Bucureşti cu douăzeci Momentul brâncovenesc consemna două de ani înainte de ridicarea ctitoriei sale: „Şi capitole complementare, chiar dacă aparent toate pentru el (fericita şi mai aleasa cuvân- divergente, prin ataşamentul lor faţă de tra- tătoare zidire, omul) s-au făcut şi i s-au dat diţie, dar şi de înnoire, oglindind o aceeaşi aciastă simţitoare lume cu toată frumuseţea mentalitate monarhică şi nobiliară a veacu- ei ca o grădină cu multe feluri de flori, ca să- lui: este vorba de recursul la o prestigioasă şi aleagă cele de folos, să se împodobească continuitate dinastică şi de noutatea aulică a trupeşte”. Veacul al XVIII-lea începe să fie, arhitecturilor rezidenţiale. În vastul pro- cu marele model brâncovenesc în faţă, cel în naos al bisericii mănăstirii Hurezi, figurea- care vizualitatea este treptat, dar ferm, ză, alături de rudele materne cantacuzineşti dominată de decorativismul iscat tocmai de şi de cele paterne brâncoveneşti, purtători concretul şi tactilul menţionate, iar limbajul, princiari ai numelui de Basarab, de la Laiotă de o oralitate pregătită prin gustul pentru la Neagoe, de la Matei la Constantin Şerban, cuvântul potrivit din secolul cronicarilor, pregătind vizual fastuoasa imagine colecti- dar pe care o va induce mai ales o certă vă a tragicei familii a lui Constantin Vodă, undă folclorică – o dată cu impetuoasa ridi- pictată ad vivum, ilustrând pisania pictată la care a stării a treia, a viitoarei burghezii 30 septembrie 1694 şi evocând „dunga cea române –, ca şi originea populară a aproape mare, bătrână şi blagorodnă a rodului şi tuturor celor ce notează îndeobşte eveni- neamului său, atât despre tată, cât şi despre mentele şi realităţile epocii fanariote şi ale mumă”. Cât despre arhitectura rezidenţială timpului mişcării lui Tudor Vladimirescu. a timpului, când edificii palaţiale se ridicau, Într-un ev al primei modernităţi, mediul după pilda Versailles-ului, la Potsdam, popular mărturisea încă gustul unei medie- Caserta şi Peterhof, trebuie amintit că acum valităţi târzii. Este vremea unei narativităţi apare la Mogoşoaia un palat – e prima men- debordante găsită, de pildă, în inscripţiile ţiune a cuvântului în limba română, la 1702 unor icoane alegorice precum cea de la – şi că există o întreagă geografie a monu- Căldăruşani, din 1789, ce exalta vremelnica mentelor rezidenţiale brâncoveneşti pe care putere autocrată a unui Nicolae Vodă aşa-zisa Cronică anonimă o sugerează: „În Mavrogheni, în cronici populare mult priza- vreme ce mersese la satul mării sale, la te în lumea de neguţători, meşteşugari, Obileşti, unde heleşteu mare este şi plimba- preoţi, dascăli şi boiernaşi. Sunt cronici pre- re foarte frumoasă de primăvară, unde nu cum aceea scrisă de Ioan, fiul lui Dobre, odată ci de mai multe ori zicea măria sa: că dascăl la biserica bucureşteană Batişte, cu estimp numai a plimbărilor grijă vom avea accente de pamflet – într-un stil valah pe din Obileşti în Bucureşti, de-acii în care îl găsim de la Radu Popescu cronicarul Mogoşoaea, de-acii în Potlogi, de-acii în până la Arghezi –, precum Cronograful lui Târgovişte, vom trece vara şi la toamnă la Dionisie Eclesiarhul, cel care, sugera vii vom merge, unde ni se va părea”. Este Călinescu, ar putea fi un precursor al prezentă în acest fragment de text cronică- Conului Leonida sau precum cronica popei resc, cu fraza sa dinamic progresivă, natura Ilie de la Butoiul, cel care nu se sfia să scrie care înconjoară palatele brâncoveneşti şi despre sine că era „român de la coada care cu bogăţia sa vegetală, negăsită până vacii”. Oamenii aceştia simpli care se zugră- atunci în vechea noastră civilizaţie, izbuc- vesc în biserici sau care iau condeiul pentru neşte în decoraţia în piatră, în lemn, în a-şi ţine câte un jurnal sui-generis, iubesc argint, în broderie şi în stuc. Ea îşi va găsi povestea abundent presărată cu reflecţii apoteoza în decorul bisericii monastice morale, vorbirea directă de esenţă folcloric bucureştene a lui Antim Ivireanul (1716), („să vă povestesc”, „să povestim cevaşilea”, fiind o natură a cărei dumnezeiască dimen- „să mai povestim câte cevaşilea, dar să nu siune este proclamată de acest cultivat cleric vă supăraţi”, apar adesea în cutare cronică de neam caucazian, iubitor de metaforă, de populară a timpului). Ca un pandant al 64 Cultura română veche

medievalităţii întârziate, avem un decorati- XVIII-lea se putea recunoaşte. Fusese un vism dus la ultimele sale consecinţe în arta veac care izbutise să-şi facă proprii, în egală noastră veche, cu o atenţie particulară dată măsură, acest palier folcloric şi orizonturile amănuntului – găsit, simptomatic, şi în cro- europene pe care crepusculul evului mediu nicile târzii –, desenului liber şi culorilor vii le deschisese. Din potrivirea lor anevoioasă care exprimă gustul folcloric al ctitorilor şi dar, în cele din urmă, coerentă, s-a ivit nu al meşterilor din Gorj sau din Vâlcea, de la doar o mentalitate nouă, ci şi un mod româ- bisericile din Groşerea, Cartiu sau Vioreşti, nesc de a vorbi, de a scrie şi de a privi. autori de portrete rafinat colorate, detaşate pe albul zidurilor ca într-o miniatură orien- Repere bibliografice: N. Iorga, Istoria litera- tală, ca într-o pagină de manuscris munte- turii, I; Viaţa şi traiul Sfântului Nifon, Patriarhul nesc sau moldovenesc, din Erotocritul ilus- Constantinopolului, ed. T. Simedrea, Bucureşti, trat, în 1787, de Petrache logofătul, din 1937; Călinescu, Istoria; Cronicarii români. Anto- Alixăndria datorată, în 1790, lui Năstase logie, ed. Al. Rosetti, Bucureşti, 1944–1945; Re - Negrule sau într-o condică de mănăstire pertoriul monumentelor şi obiectelor de artă din tim- unde, stilizând rustic, cu vervă ţărănească, pul lui Ştefan cel Mare, Bucureşti, 1958; Miron cronicarul – miniaturist abia amintit, Costin, Opere, ed. P.P. Panaitescu, Bucureşti, Dionisie Eclisiarhul, – îşi aşeza, cu fantezie 1958; Cronicile slavo-române din sec. XV–XVI publicate de Ioan Bogdan, ed. P.P. Panaitescu, debordantă, flora fantastică de o cuceritoare Bucureşti, 1959; Istoria Ţării Româneşti de la prospeţime. Fantezia şi setea de poveste, octombrie 1688 până la martie 1717, ed. C. spontaneitatea scăpând din chingile regulei Grecescu, Bucureşti, 1959; CPL; Balade populare fixe, nevoia de decor copleşitor, impersona- româneşti, ed. A. Amzulescu, I, Bucureşti 1964; I. litatea efigiilor – într-un veac pentru care Corfus, Cronica meşteşugarului Ioan Dobrescu istoria literară constată chiar o absenţă a (1802–1830), în Studii şi articole de istorie, VIII, portretizărilor din texte –, geometriile calme 1966, 324–336; CPV; Al. Rosetti, Istoria limbii şi incredibil de abstracte venite dintr-un române de la origini până în secolul al XVII-lea, străfund popular şi medieval greu de Bucureşti, 1968; Ivaşcu, Istoria; Răzvan Theodo- departajat sunt, probabil, acele elemente ale rescu, Bizanţ, Balcani, Occident la începuturile cul- structurilor artistice cele mai apropiate turii medievale româneşti (secolele X-XIV), Bucu - ochiului şi urechii moderne. Aşa cum ceea reşti, 1974, 260–264; Cândea, Raţiunea dominantă; ce oamenii acelui timp vor fi crezut despre A. Armbruster, Dacoromano– Saxonica, Bucureşti frumos, despre artă, ne poate fi tălmăcit de 1980; Ion Neculce, Opere, ed. G. Strempel, un text foarte cunoscut în lumea cea mărun- Bucureşti, 1982; Poeţii Văcăreşti (Ianache, Alecu şi tă a satelor şi a târgurilor, acela cuprinzând Nicolae). Opere, ed. C. Cârstoiu, Bucureşti, 1982; cuvintele Aretuzei către Erotocrit din mult Antim Ivireanul, Didahii, ed. F. Faifer, Bucureşti, citita şi abia citata carte populară: „şi meş- 1983; Mazilu, Literatura Renaşterii; A. Paleolog, terşugul zugrăviri este acesta: ochii, gândul Pictura exterioară din Ţara Românească, Bucureşti, şi inema şi pofta ceea mari, şi adunându-să 1984; Răzvan Theodorescu, Civilizaţia românilor aceste patru firi omeneşti ţ-am zugrăvit faţa între medieval şi modern. Orizontul imaginii (1550– ta ceea préfrumoasă”. Împletirea unei moş- 1800), I–II, Bucureşti 1987; idem, La peinture murale moldave aux XV e– XVIe siècles. The Moldavian teniri medievale aflată sub semnul ochiului Mural Painting in the Fifteenth and Sixteenth din povestea lui Erotocrit, cu sensul cel înalt Centuries, Bucureşti, UNESCO, 1994; C. Bălan, al raţiunii iluministe – gândul din vorbele Inscripţii medievale şi din epoca modernă a Româ - fiicei de împărat din „târgul Atinii” –, în niei. Judeţul istoric Argeş (sec. XIV–1848), Bucu- fine, cu afectivitatea aproape romantică pe reşti, 1994; Învăţăturile lui Neagoe Basarab către care o ghicim îndărătul „inimei şi poftei cei fiul său Theodosie. Versiunea originală, ed. G. Mihă - mari” ce întipăreau pe veci chipul feciorului ilă, D. Zamfirescu, Bucureşti, 1996; Răzvan Theo- lui Pezostrat, se prefiră înaintea noastră dores cu, Vizualitate şi limbaj în vechea civilizaţie a prin cuvintele poveştii cu iz cavaleresc. În românilor, Bucureşti, 1998; idem, Démètre Can- rezonanţa lor folclorică, cuvintele acestea temir e et l’humanisme syncrétique de l’Orient euro- cuprindeau un crez estetic în care secolul al péen, în Revue Roumaine d’Histoire, 2014, 31-37. 65 Marcel COURTHIADE Rrobia rromilor în principatele danubiene (1350-1856) (I)

Abstract Textul prezintă, prin intermediul datelor istorico-literare, ecolul pe care l-a avut „dezrobirea ţiga- nilor” în rândul populaţie rrome şi totodată rolul jucat în acest context de câteva personalităţi ale vieţii culturale româneşti din secolul al XIX-lea, a căror atitudine umanistă s-a manifestat atât în plan social cât şi literar. Între cei aminitiţi se află marele poet Vasile Alecsandri şi memorialistul Ion Ghica, ambii militând consecvent pentru idealurile de libertate şi egalitate şi fraternitate pro- movate la acea vreme în Europa. Studiul prezintă istoricul de câteva secole (1350-1856) al acestui fenomen, etapele exodului şi zonele geografice în care rromii au ajuns. Alte informaţii de interes social ori istoric, situaţii comportamentale şi consecinţele decurse, statistici şi citări de opere literare, însoţesc analiză faptică atentă asupra modului cum s-au desfăşurat evenimentele în Prinicipatele Danubiene. Cuvinte-cheie: istorie, rromi, sclavie, libertate, literatură, Principatele Danubiene.

Textul prezintă, prin intermediul datelor istorico-literare, ecolul pe care l-a avut „dezrobirea ţiga- nilor” în rândul populaţie rrome şi totodată rolul jucat în acest context de câteva personalităţi ale vieţii culturale româneşti din secolul al XIX-lea, a căror atitudine umanistă s-a manifestat atât în plan social cât şi literar. Între cei aminitiţi se află marele poet Vasile Alecsandri şi memorialistul Ion Ghica, ambii militând consecvent pentru idealurile de libertate şi egalitate şi fraternitate pro- movate la acea vreme în Europa. Studiul prezintă istoricul de câteva secole (1350-1856) al acestui fenomen, etapele exodului şi zonele geografice în care rromii au ajuns. Alte informaţii de interes social ori istoric, situaţii comportamentale şi consecinţele decurse, statistici şi citări de opere literare, însoţesc analiză faptică atentă asupra modului cum s-au desfăşurat evenimentele în Prinicipatele Danubiene. Keywords: istorie, rromi, sclavie, libertate, literatură, Principatele Danubiene.

„Te slăvesc, o! zi ferice, sfântă zi de liber- mai voioasă!/ Azi în piept inima-mi creşte! tate,/Tu a cărei mandră rază sufle - azi e viaţa mai frumoasă,/ Căci la glasul tul român străbate,/Te slăvesc, o! zi măreaţă libertăţii văd Moldova deşteptată/ Şi la gla- pentru patria-mi iubită,/Tu ce-arăţi ochilor sul omenirii o simţesc înduioşată.// Fală-n noştri Omenirea dezrobită.// Veacuri multe lume şi mărire pentru tine-n veci să fie,/ O, de durere au trecut cu vijelie,/ Sub asprime Moldovo, ţară mândră! tu ce dai sfântă plecând capul unui neam de osândire,/ Dar dreptate!/ Braţul tău ce sfarmă astăzi un jug românul cu-a sa mână rupe lanţul de robie,/ aspru de robie,/ Ţie însuti pregăteşte vii- Şi ţiganul, liber astăzi, se deşteaptă-n ferici- tor de libertate!” re!// Azi e soarele mai falnic! lumea azi e

Marcel COURTHIADE, profesor de limbă și civilizație rromani, INALCO Paris, e-mail: [email protected] 66 Rrobia rromilor în prinicpatele danubiene (I)

În anul 1844 Vasile Alecsandri, unul din- cipate danubiene. Doar la noi această veche tre cei mai mari autori ai României, a publi- ruşine, sclavia, face parte din societate”. cat această poezie plină de viaţă în revista la După trei luni sclavia va fi abolită şi în care lucra ca redactor şef, alături de Ion Ţara Românească. Prin urmare, care este Ghica. El cântă eliberarea rromilor într-un situaţia rromilor ca robi din cele două prin- moment în care în multe ţări, precum şi în cipate danubiene, Moldova şi Ţara ţara lui, Moldova, exista sclavia. În acel Românească, printre care erau sclavi şi stă- timp erau mai mult de 400.000 de rromi pâni? De când există această sclavie ? Cum captivi, 400.000 de sclavi în Moldova şi a apărut ea în cele două principate şi nu în Muntenia-Oltenia, adică Ţara Românească, altele? Este adevărat că în toată Europa rro- situate in inima Europei. Adevărul este că mii constituiau clasa de jos a societăţii şi poetul i-a eliberat el însuşi pe aceşti sclavi, erau apreciaţi la un nivel inferior, deseori fiind model şi exemplu pentru ceilalţi. A săraci şi dispreţuiţi. Doar în aceste state ei fost o mare discuţie referitor la abolirea scla- erau captivi şi formau o categorie colectivă viei, atât în Moldova cât şi în întreaga şi ereditară de persoane ce depindeau social Europă – dar în toate locurile din lume era şi juridic de gadje, care ii „posedau”. Aceşti foarte greu sa se desfiinteze robia – şi in rromi erau, în mod legal, sub stăpânirea Moldova, de asemenea. Intr-un final, in gadje-ilor. Stăpânii aveau toate drepturile anul 1855, a răsărit şi acolo „sfânta zi de asupra rromilor, familiilor şi bunurilor aces- libertate”, pe care Vasile Alecsandri o cânta tora şi puteau să facă cu ei tot ce îşi doreau, in poezie şi de care putem spune că a venit să-i vândă, să-i cumpere, să-i schimbe cu peste noapte: intr-o zi, un tânăr rrom, alţi rromi sau animale, pentru marfă, casă, Dinică, care lucra în calitate de bucătar la o puteau, în acelaşi timp, să-i dea cadou sau curte nobilă, s-a sinucis din cauza durerii şi zestre, să-i lase gaj, să-i lase prin testament neputinţei sale de a se căsători cu o fată din sau să fie ca substituţie a bunurilor confisca- Franţa pe care o iubea. Boierul lui Dinică era te, să fie miză la jocuri, să-i dea preoţilor şi Cantacuzino, care, de fapt, era şi tatăl lui şi bisericilor, ca pe parcursul slujbei să fie care îi lăsase testament lui şi mamei sale, menţionate numele persoanelor care făceau Maria, pentru a fi dezrobiţi însă văduva astfel de donaţii. Ei puteau să facă orice cu Profirica nu le-a permis. Băiatul, de durere, ei, doar cu excepţia unui singur lucru, să-i a omorât-o, mai întâi, pe fată, pe Clementi - omoare fără ca aceştia să fie condamnaţi la na, şi, apoi, s-a sinucis. Moartea sa l-a afec- moarte. Situaţia rromilor era similară cu cea tat pe domnitorul Moldovei, Grigore Ghica, a sclavilor africani în America şi pentru care obişnuia să meargă în casa Profiricăi, îl rromi această sclavie specifică se numea cunoştea pe Dinică şi mâncase din mâinile robie, iar ei erau numiţi robi. Teoretic, era sale mâncare foarte bună. In ziua de 27 (10) interzis românilor să îi omoare pe rromi, Noiembrie, AGA oraşului a venit si i-a spus dar, în realitate, erau omorâţi iar românii nu domnitorului, în mijlocul întâlnirii de seară prea erau pedepsiţi: pe 22 decembrie 1794, i- cu miniştri, că s-a sinucis Dinică; domnito- a fost prezentată domnitorului Alexandru rul a lăsat toate celelalte treburi şi a scris o Moruzi, din Ţara Românească o anaforă lege prin care a dezrobit toţi rromii Moldo - potrivit căreia igumenul (conducătorul) vei. El mai avea un motiv pe care îl vedem mănăstirii Sitaru Balamuci, beat, a omorât, în scrisoarea sa adresată unei persoane din greşeală, un rrom, care făcea viori. remarcabile: „Astăzi toată Europa priveşte Judecata l-a pedepsit doar cu cumpărarea spre noi şi meditează la ceea ce se va întâm- unui alt rrom şi să plătească bani familiei pla cu noi în viitor. Este de datoria noastră rromului (60 de talere) pentru a face trei ani de a opta pentru abolirea sclaviei. Mulţi ani pomană mortului; iar domnitorul a dezrobit au trecut de când toate celelalte ţări civiliza- întreaga familie... Astăzi sunt foarte mulţi te din lume au desfiintat robia. Această bar- rromi care folosesc, pe larg, termenul de barie teribilă se întâlneşte astăzi doar în Mol- robie pentru a vorbi de închisoare, conform dova şi Ţara Românească, cele două prin- unei decizii luate de justiţie. Aceasta este o 67 Marcel Courthiade

greşeală pentru că robia se defineşte ca fiind clacă. În acelaşi timp ei erau nevoiţi să plă- situaţia rromilor care s-au născut captivi în tească proprietarilor de moşii impozite, de Moldova şi Ţara Românească, două ţări care regulă era vorba de un impozit colectiv al s-au unit într-un singur stat în anul 1859, devălmăşiei. Se poate afirma că aceste două iar, după 60 de ani, s-a alăturat Transilvania, state danubiene erau bogate, populaţia de care, în acel timp, era o parte a Austriei, aici vindea şi cumpăra în ţările de sud, pre- astăzi fiind regiune a României şi parte din cum Grecia, Italia şi Asia Mică. Oamenii Republica Moldova. munceau şi aveau de mâncare, doar stăpâ- [cartes mobiles] nii şi nobilii erau avari, ei ridicau nu numai Istoria ne arată că sclavia a existat, de taxele dar şi măreau numărul zilelor de asemenea, în antichitate, în Egipt, Israel, clacă care ajungeau până la 100, 120 sau 150 Grecia, Roma şi în multe alte ţări. Între seco- de zile pe an. Ţăranii mici nu puteau să lele VIII şi XIV d.H. Europa a eliminat scla- lucreze pentru a-şi asigura existenţa şi pen- via din aceste ţări. De ce şi cum s-a întâm- tru stăpâni, în acelaşi timp, iar din banii plat că robia a apărut din nou în cele două câştigaţi, trebuiau să plătească şi impozite. state care ne interesează? De ce rromii care Ei erau constrânşi de datorii, îşi pierdeau pământurile, se zicea că erau expropriaţi, au sosit în Rusia, Lituania, Ungaria şi în alte mai bine zis deposedaţi, iar din cauza dato- ţări nu au devenit scalvi? riilor mari ei depindeau, din punct de vede- Sclavia rromilor nu s-a realizat într-o re economic şi juridic, de boieri şi alţi noapte. Ea s-a întărit din ce în ce mai mult seniori. De asemenea, ei îşi pierdeau liberta- pe parcursul fiecărui secol. Ea a devenit o tea devenind, astfel, legaţi de pământ. Când instituţie în secolul al XVI-lea. Există diferi- aceste pământuri erau vândute sau cumpă- te interpretări, dar putem să spunem că cea rate, ţăranii erau vânduţi şi cumpăraţi mai elocventă este afirmaţia istoricului împreună cu pământurile. Aceştia erau Panaitescu. Dacă privim situaţia în numiţi ţărani şerbi, noţiune ce vine din Moldova şi Ţara Românească, înainte de Europa Occidentală. An după an, din ce în sosirea rromilor, aici toată puterea era în ce mai mulţi, aceşti ţărani deveneau şerbi mâinile aristocraţilor. Printre ei erau boieri iar cnejii, care şi păstrau libertatea faţă de de rang superior celorlalţi, numiţi principi pământ, deveneau mai puţini, formându-se sau, precum găsim mai jos, domni, domni- un sistem unde corupţia era foarte puterni- tori sau gospodari. Toţi aceşti oameni erau că. Cu toate că şerbii sărăciţi deveneau mai bogaţi şi, când se dorea, ei luptau contra numeroşi, ei rămâneau totuşi a fi pămân- duşmanilor. Mai jos erau proprietarii de teni, ceea ce înseamnă că erau legaţi de pământ şi toţi ţăranii mici care lucrau pământ, fiind consideraţi fiinţe umane, împreună pe pământul comun, numit recunoscuţi de tribunal, biserică şi nobili. devălmăşie. Direct sau indirect, ei toţi aveau Chiar dacă şi-ar fi pierdut pământurile, pământuri, fie separat, fie în comun. Aceşti totuşi, ei ar fi continuat să rămână legaţi de oameni erau numiţi pământeni, din pământ. În Ţara Românească ţăranii sunt moment ce pământul constituia baza tutu- numiţi rumâni şi în Moldova – vecini. ror lucrurilor. În acele timpuri nu exista ter- Aceasta era identitatea lor etno-socială în menul de cetăţenie, pe care îl cunoaştem momentul în care nobilii erau consideraţi astăzi. Totul era legat de pământ, ceea ce în turci sau greci. Aceasta este marea deosebi- limba română ar fi pământenie. Nu erau re faţă de rromi sau străini care nu aveau mulţi oameni străini, si, chiar dacă veneau, nici un fel de legătură cu pământul, fiind ei vindeau sau cumpărau şi apoi nu stator- implicaţi într-un sistem în care pământul niceau, plecau. Apoi, erau seniorii bogaţi, era baza existenţei acestora. Identitatea lor grecii sau turcii care deveneau apoi greco- socială era ţigănia. Ceea ce ţine astăzi de turci. De asemenea, erau biserici şi mănăs- relaţia cu statul şi se numeşte cetăţenie, era, tiri foarte bogate. Ţăranii mici sunt liberi. Ei pe atunci, o legătură cu pământul ce forma erau obligaţi să lucreze gratuit pentru stă- pământenia, care avea menirea de a lega pâni şi nobili, această muncă fiind numită oamenii în societate pe criteriul pământului. 68 Rrobia rromilor în prinicpatele danubiene (I)

În acest fel avem un tablou cu mai multe Vlad al Treilea al lui Ţepeş, adesea cunoscut coloane, prima coloană ne arată identitatea ca „Dracula”, unde le este bine – pentru că, unui grup veritabil, a doua marchează sta- adesea, domnitorul îi ajută împotriva turci- tutul, a treia coloană scoate în evidenţă lor (la fel cum 150 de ani mai târziu, după el, legătura cu pământul şi ultima conţine îi ajută şi domnitorul Mihai Viteazu) . Tot informaţia cu privire la identitatea care le-a aici au venit gadje din Moesia, adică din fost recunoscută. Conform spuselor lui sudul Serbiei şi care vorbeau o limbă com- Giurescu, nu există confuzie între robie, parabilă cu româna. De asemenea, au venit adică sclavie şi românitate sau vecinătate câţiva tătari. Din moment ce erau străini, ei care înseamnă şerbie. Nu era nici un punct nu puteau să posede pământuri şi nici nu de legătură, ambele noţiuni fiind diferite. puteau fi legaţi de pământ. Iată de ce ei erau Spre deosebire de sclavi, românii sau vecinii dependenţi de domnitor şi alţi nobili remar- erau consideraţi oameni liberi. Este adevă- cabili cărora trebuia să le plătească o anumi- rat că, deseori, gadje pământeni şi rromii tă taxă, fie aur, fie zile lucrătoare, fie bunuri, captivi erau foarte săraci şi, de multe ori, iar, în schimb, ei obţineau protecţie din par- înfometaţi. Dar, totuşi, era o mare diferenţă tea acestora. Şi atâta timp cât nu aveau pentru că, pe timpuri, se spunea că, dacă un pământuri, nu puteau fi numiţi pământeni, ţăran sărac este nenorocit, atunci destinul cum ar fi astăzi situaţia străinilor din diferi- rromului este blestemat. te ţări care nu pot fi numiţi cetăţeni. Pe de o Cine sunt străinii care vin în cele două parte, domnitorul poseda toate pământurile principate danubiene? Aceştia sunt, mai ţării şi, pe de altă parte, el îi avea în stăpâni- ales, rromii care vin din ţările de sud, re pe străinii care veneau în ţară. Exista un Bulgaria şi Grecia, care sunt atraşi de econo- obicei ca domnitorul ţării să dea nobililor mia înfloritoare a celor două principate şi se bogăţii diverse pentru a le cumpăra priete- depărtează de invazia otomană. În anul nia umilitoare şi pentru ca aceştia să i se 1445, când năvălesc turcii in Balcani, căpita- supună. De asemenea, el le dădea dreptul nul burgund Walerand de Wavrin menţio- de a strânge impozite în bani sau zile lucră- nează că 12000 de bărbaţi, femei şi copii toare de la oamenii băştinaşi dar şi de la veniţi din Egipt, care, realmente, erau rromi. Este de remarcat faptul că domnito- rromi, trec Dunărea pentru a ajunge în Ţara rul dădea astfel de drepturi preoţilor şi Românească. Nu erau numai rromi. Erau si călugărilor pentru ca ei să se roage lui alte etnii, oamenii care s-au îndepărtat de Dumnezeu pentru el şi sufletele membrilor tărâmurile musulmane, care încercau să decedaţi din familia lui. Nu putem să spu- avanseze în Europa, în căutarea unei vieţi nem că situaţia era foarte dură, deoarece mai bune, şi în Ţara Românească, ţara lui rromii continuau să vină pe acele timpuri în 69 Marcel Courthiade

aceste două state danubiene, chiar dacă sis- bogate, ca răsplată a ajutorului lor. Insă temul fiscal devenea din ce în ce mai rigu- rromi, de frică, s-au ascuns şi nu au mers la ros. În ciuda acestui fapt, ei aveau avantajul luptă. Nu se ştie până la urmă dacă este să circule şi să lucreze fierăritul sau în legendă sau adevăr dar acest episod este domeniul muzicii, să se ocupe cu dresarea subiectul Ţiganiadei, o epopee genială, scri- animalelor, să ghicească şi altele. Putem să să de Budai-Deleanu, în anul 1800. In toată credem că, la început, ei aveau bani mulţi. cartea sa acesta îi menţionează pe rromi După o situaţie concretă, ei rămâneau într- foarte precis, ca fiind o etnie, nu ca pe nişte un sat şi alegeau să umble prin altele, ceea robi. In anul 1538 şi Moldova cade sub suze- ce nu puteau face şerbii. ranitate otomană. Criza cuprinde toată Ambele state se bucurau de o situaţie lumea. Oamenii săraci şi şerbii încercau să geografică bună, având drumuri spre fugă dintr-un sat în altul. Boierii, preoţii şi Europa şi Asia. În acest mod numeroşi meş- călugării începeau să-şi schimbe drepturile, teşugari aveau posibilitatea de a-şi vinde drepturi care erau acordate de către domni- lucrurile locuitorilor. În secolul al XV-lea tor şi care constau în a strânge taxe de la Ţara Românească cade sub suzeranitatea oameni. Un alt drept era de a poseda aceste Imperiului Otoman, pierde întreaga datorii pentru ca rromii să nu fugă deoarece Dobroge şi le plăteşte otomanilor un tribut în ţară era nevoie de lucrători de calitate şi anual pentru ca Ţara Românească să conti- noi pieţe de desfacere. Taxele care erau nue să fie recunoscută ca ţară liberă. strânse de la rromi presupuneau luarea de Schimbările urmează să fie în secolul al case, animale, bunuri şi alte lucruri. Aceşti XVI-lea, mai ales între anii 1484-1540 când rromi care nu erau încă cetăţeni erau priviţi economia se înrăutăţeşte. Odată cu venirea ca un fel de proprietate. Stăpânul lor avea otomanilor apar multe probleme. Ei inva- un control riguros asupra lor, asupra ani- dează ţăranii de pe malul Dunării şi din malelor şi bunurilor acestora. El îi numeşte preajma Mării Negre, ei închid toate dru- robi sau ţigani, iar situaţia lor capătă denu- murile comerciale şi le trec în mâinile mirea de robie sau ţigănie, chiar dacă există musulmanilor. Tranzitul economic este o diferenţă veritabilă între aceşti termeni. oprit, taxarea şi corupţia continuă să crească Este vorba de o atitudine nemiloasă ce se din ce în ce mai mult, tehnologia rămâne în aseamănă cu situaţia robilor africani în urmă, lucrările agricole se reduc considera- America şi Caraibe. Era timpul când ambele bil, fiind nevoie de multe braţe de lucru. state au început să facă legătura cu econo- Seniorii mari şi mici continuau să ridice mia europeană, să treacă la etapa de comerţ taxele, iar fanarioţii de la Istanbul, de la internaţional şi agricultura care fusese exer- Constantinopol voiau taxe precum fusese sată până în prezent numai pentru a supra- înainte. Secolul XV este perioada de tranzi- vieţui. Toţi doreau să devină bogaţi în urma ţie, apar cărţi vechi, în latină şi greacă, care comercializării peste hotare a grâului şi a relatează despre un foarte interesant epi- altor cereale iar pentru aceasta era nevoie de sod, când domnitorul Vlad al Treilea Ţepeş braţe de muncă stabile, ieftine şi de calitate. (Dracula) se răzvrăteşte împotriva Porţilor În acest mod a început formalizarea cu forţa Lumii (Imperiului Otoman) in anul 1459 şi a sclaviei rromilor. În mod formal, acest refuză să mai plătească sultanului haraciul, proces a fost privit ca un abuz din partea doi ani mai târziu avea să-i alunge alunge stăpânilor pământeni asupra rromilor. În pe otomani din oraşul Giurgiu, peste realitate, în spiritul concepţiei europene, Dunăre, şi, astfel, rupe alianţa cu sultanul pentru a elabora o lege nouă, se cereau Mehmed. Mai târziu, avea să aibă probleme lucruri fundamentale cum ar fi în primul mai mari cu partea ungurească, până în rând existenţa unei suport material presu- clipa morţii – în anul 1476. Din perspectiva punând o largă experinţă, de mulţi ani (pen- rromă, important este că Vlad i-a chemat pe tru a nu se spune despre ea că este o excep- rromi să lupte alături de el, împotriva turci- ţie) şi moral ce presupunea o împărtăşire lor şi le-a propus să le dea un loc cu sate ideologică a majorităţii (o opinio iuris), pen- 70 Rrobia rromilor în prinicpatele danubiene (I)

tru ca acea veche practică să devină normă. favoare ţăranilor şi rromilor. În mai 1388 Prima atestare care vorbeşte de rromii din Mircea Vodă dăruieşte, din nou, rromi Ţara Românească este o danie către mănăs- mănăstirii însă interesant este ce spune el: tirea Tismana, nu departe de Târgu Jiu, în „In fiecare an [dau] dă din nou în fiecare an care se spune: „Eu, Dan Voievod.... întăresc 350 prăjituri de grâu şi zece butoaie de dăruirea ce s-a dat în dania mănăstirii Sf. miere, de asemenea 10 vase de brânză şi Antonie, domniei unchiului meu, scumpul altele 20 de caşcaval, 10 vase de miere, 10 sfânt, Vladislav Vodă: satul Zidostica cu bucăţi de ceară şi 300 de familii de rromi” – râul [...] ce are opt pescării şi lacul de la ce lasă să se înţeleagă este că. Este adevărat Padina până la Moştiştea de Sus şi Vodiţa că Voievodul nu i-a dat pe rromi ci doar cea mare ce , pe ambele părţi, livezi de nuci taxele pe ei şi bogăţia pe care o aduc aceşti şi satul Seliştea şi moara din Bistriţa şi cele rromi (aceasta este semnificaţia proprietăţi- 40 de familii de rromi.” (Iată de ce nu este de lor feudale asupra oamenilor) pe care trebu- mirare că sclavia a devenit o lege şi că rromii, ia să le ofere, adică dădea bunuri din munca care aveau o cultură suplă, au rămas în mâinile pe care o făceau rromii. În cele din urmă posesorilor. In Ţările Române, încă de la prima aceşti rromi au fost realmente robi cu toate atestare a rromilor, din 1385, semnalată tot în că acest cuvânt nu este folosit atât de des – documentele unei mănăstiri, Vodiţa, termenul cum spune Nicolae Gheorghe: „nu au fost “aţigan”, care a devenit mai târziu “ţigan”, des- robi, numai, odată cu anii, românii s-au emna o stare socială, aceea de rob, nicidecum obişnuit să-i dea laolaltă cu mărfurile, până etnia. In documentele de cancelarie domnească când i-au perceput şi pe ei ca fiind marfă. autohtonă, abia în anul 1385 se pomeneşte des- Obiceiul a devenit lege”. pre rromi, într-un act de danie către Mănăstirea Astăzi este dificil de a distinge adevărul Vodiţa (Tara Românească), întărire şi recunoaş- pentru că au trecut mai mult de 600 de ani tere, din partea domnitorului Dan-Vodă, fratele în Oltenia. Putem să spunem un singur mai mare al domnitorului Mircea cel Bătrân şi lucru, odată ce anii treceau coarda se aduna fiul lui Radu Vodă, a daniei “de 40 sălaşe de aţi- în jurul rromilor. Pe de altă parte, în primele gani” făcute mănăstirii menţionate de către secole, viaţa pe care rromii o duceau în cele unchiul său, Vladislav Voievod. Toate daniile două principate danubiene era relativ bună. făcute Mănăstirii Vodiţa de Vladislav Voievod au Ei nu plecau în alte ţări chiar dacă erau ofe- fost întărite ulterior de către urmaşii acestuia. riţi în calitate de donaţie. Prin urmare, din Din acelaşi document mai rezultă că tânărul moment ce a izbucnit războiul cu Turcia, Voievod a terminat construirea Mănăstirii viaţa a devenit foarte dură şi ei voiau să se Tismana...... ) Vladislav Vodă, care se mai îndepărteze de principatele danubiene. numea Vlaicu, era domnitor în Ţara Erau timpurile când se cerea forţă de muncă Românească între anii 1364-1376 şi darurile iar drept urmare sclavia lor s-a întărit pen- sale au fost făcute în anul 1374, iar de rromi tru ca ei să nu plece. Este destul de târziu nu se menţionează nimic. Noi ştim doar că când întâlnim cuvântul robot sau sclav. Şi, el a construit mănăstirea din Vodiţa (funda- într-adevăr, din secolul al XVI-lea, găsim ţie, ctitorie). La un an după moartea lui Dan, ordine ale sultanului, care trimit gărzile de în ziua de 27 iunie 1387, fratele său Mircea, graniţă să-i aducă cu forţa, în Ţara noul domnitor întăreşte şi el dania satelor Românească, pe rromi care au fugit în morilor şi a rromilor. Unul din cele mai Bulgaria turcească, trecând Dunărea. vechi documente din Ţara Românească Trimiteau aceste ordine ca priorităţi ale (document original, în limba slavă, pe per- domnitorilor: Sumnal Suleiman spunea, în gament) prin care Vladislav I dăruieşte în anul 1560: „să se stabilizeze traficul rromi- anul 1374 ctitoriei sale (Mănăstirea Vodiţa) lor care vin în Ţara Românească, ei sunt trei sate, venitul domnesc de la opt pescării HAZNALE ale ţării domnitorului”. Foarte de la Dunăre şi alte bunuri. După moartea târziu întânim cuvântul „rob”: până în lui, la 24 iunie 1377, Mircea, un nou comisar secolul al XVII-lea îl găsim de două ori în va confirma acest act de donare făcut în scrisori nu pentru a desemna însăşi sclavia 71 Marcel Courthiade

ci pentru a denumi seniorul ca sclav al lui Dumnezeu. Încetul cu încetul, pas cu pas, legea cu privire la sclavie s-a întărit din punct de vedere formal în diferite documente cum ar fi în Moldova codul de lege Pravila a lui Vasile Lupu. Are ca izvoare legea agrară bizantină de la sfârşitul secolului al VII-lea şi începutul secolului al VIII- lea şi o lucrare a lui Prospero Farinacci (aprox 1600). Ea este o culegere de legi dom- neşti cunoscută sub numele de Carte româ- nească de învăţătură, tipărită la Iaşi în 1646. Fiind o legislaţie caracteristic feudală, conţi- nea norme prin care, apărându-se în general proprietatea şi interesele feudalilor, se con- sfinţea aservirea ţăranilor şi legarea lor de pământ, precum şi inegalitatea împricinaţi- lor în faţa legilor. În afară de numeroase dis- poziţii cu caracter general, Pravila conţinea norme de drept civil, vamal, fiscal şi de drept canonic. De asemenea, sunt 40 de pa- ragrafe consacrate sclaviei rromilor. După 16 ani, în anul 1662 în Ţara Românească a apărut codul lui Matei Basarab, a cărei mari părţi este reluată de Vasile Lupu şi celelalte părţi au fost reluate de greci. În prima perioadă toţi sclavii erau în posesia domnitorului, precum: romii care grup îl constituie robii domneşti „ţigani veneau în mod spontan în principatele danubiene, unde aveau o viaţă mai bună domneşti”, ce aparţineau domnitorului şi decât printre turci, dar şi rromii pe care familiei sale şi deveneau mai târziu robi ai domnitorul îi captura în bătălii. Pe lângă statului, „ţigani gospozi şi ţiganii statului”, aceasta, atât romii cât şi domnitorii erau ce, în secolul XIX, formau cea mai mare implicaţi în război. De exemplu în anul 1471 categorie Când aceşti rromi nu aveau de domnitorul Moldovei, Ştefan cel Mare a îndeplinit nici o sarcină, cum ar fi construc- capturat 17000 de rromi în Ţara ţia caselor sau a palatelor pentru domnitori, Românească pe care îi va duce în Moldova. ei aveau dreptul să circule, dar erau obligaţi Pe de altă parte, orice rrom care umbla fără să plătească domnitorului o taxă mare. Ei stăpân 100 de metri devenea automat scla- cădeau sub răspunderea şefului de închi- vul domnitorului. Pe măsură ce anii tre- sori. În Moldova, soţiile domnitorilor dispu- ceau, domnitorii celor două principate îi neau şi ele de sclavi, pe care îi întâlnim în împărţeau pe rromi la biserici şi mănăstiri, îi anul 1429 când voievodul Alexandru îi dădeau pe mâinile preoţilor pentru ca ace- oferă soţiei sale Marina câţiva rromi. Cea ştia să se roage lui Dumnezeu pentru binele de-a doua categorie o constituie rromii de la şi bunăstarea lor. Astfel, numărul de sclavi mănăstiri şi biserici care se numesc ţigani rromi în instituţiile religioase creştea, iar pe mănăstireşti. Aceşti rromi s-au aşezat cu tra- parcursul primului secol rromii sunt men- iul în jurul locurilor sfinte. Viaţa acestora ţionaţi ca donaţii ce sunt făcute mănăstiri- este foarte dificilă pentru că în mănăstire nu lor. De asemenea, la porunca domnitorului, erau gadje şerbi iar rromii erau obligaţi să se rromii sunt daţi şi boierilor, iar în consecinţă ocupe de îngrijirea pământului. De multe se formează trei grupuri de rromi: primul ori, ei construiau biserici şi mănăstiri, de 72 Rrobia rromilor în prinicpatele danubiene (I)

exemplu, se ştie că 800 de rromi au costruit gadje din sate erau sufocaţi de datorii iar ei vestita mănăstire de la Caşin în secolul a şi copiii lor rămâneau mereu înfometaţi. Se XVIII-lea. Ştiau să picteze şi icoane, o înde- ducea o luptă împotriva foametei, bolilor şi letnicire cu care, probabil, au venit din India morţii mai ales în timpul iernii. Rromii şi sau pe care au învăţat-o în Mica Asia. Şi gadje nu făceau acelaşi lucru. Pe de o parte astăzi aceşti rromi au case pe locuri bune, în gadje se ocupau de prelucrarea câmpurilor, preajma mănăstirilor. A treia categorie de de agricultură şi creşteau animale precum rromi sunt cei ce erau sub supravegherea ar fi oi, capre, porci şi bivoli. Pe de altă parte boierilor şi erau numiţi ţigani boiereşti care rromii realizau activităţi care erau străine aveau diferite profesii; aceştia erau vânduţi, pentru gadje. Mulţi dintre ei prelucrau fie- cumpăraţi, precum şi oferiţi în calitate de rul, bronzul şi cuprul. Rromii care trăiau la donaţii, zestre, confiscaţii etc. curtea stăpânilor şi a domnitorului erau fie- Cumpărarea şi vânzarea sclavilor începe rari şi unelteau potcoave, cuie metalice, mai cu seamă în secolul al XVI-lea. Deseori chei, lăcate, cuţite, secere şi săbii. Ei ştiau să rromilor li se spunea pe nume, ceea ce indi- facă cuirase din metal pentru ca domnii lor că un adevărat început al sclaviei. Putem să poată să meargă la război. Astfel rromii afirma că în acele timpuri domnitorul dădea aparţineau domnitorului, boierilor şi taxe mănăstirilor ce reveneau de pe urma mănăstirilor şi se numeau lăieşi pentru că fiecărui rrom, iată de ce întâlnim mai des ei se deplasau în grup şi deseori gadje aveau confirmarea donaţiilor decât însăşi realiza- frică de ei. Când rromii nu avea de lucru la rea acestora. Aceasta se explică prin faptul curtea boierului ei circulau în căutarea unui că familiile rromilor se înmulţeau, erau loc de muncă pentru că erau nevoiţi să-şi copii care se năşteau şi bătrâni care mureau achite taxele destul de mari. De asemenea şi prin urmare confirmarea era necesară Alţi rromi conduceau căruţele stăpânilor, pentru ca preotul să ştie pentru cine trebuia erau vizitii, unii dintre ei fabricau roţi, în plătită taxa. Mai târziu ei au început să-i special axe şi turnurile mecanice ale roţilor. vândă pe rromi ca pe nişte animale sau De asemenea, ei ştiau să sudeze diferite bunuri, iar acest obicei tacit s-a transformat metale, să spoiască cazane, lucrau ca frizeri într-o nouă lege, care din nefericire, era per- şi făceau bărbi, alţii lucrau în calitate de cepută ca fiind o procedură „normală”, nu olar. Mulţi dintre ei se ocupau de prelucra- ca un abuz care nu avea o bază legală, aşa rea lemnului, alţii se îndeletniceau cu ţesu- cum mulţi afirmă. prin intermediul unui tul, croirea hainelor, tăbăcirea pieilor, din abuz realizat de stăpânii pământeni piele făceau deseori centuri înguste şi largi, neavând nici o bază legală. Printre gadje dar unelteau biciuri şi cizme şi alte tipuri de şi printre gadje săraci şi sclavii romi era încălţăminte. Mai mult decât atât, ei ştiau să posibilitate de trecere, pe de o parte prin construiască case, să taie grinzi de lemn şi intermediul unei proceduri numite iertăciu- să facă acoperişurile caselor, cunoşteau cum ne şi pe de altă parte prin căderea în sclavie. să facă uşi şi ferestre. Nu toţi rromii erau De exemplu: ”Un bărbat din Moldova care capabili să lucreze fizic. Ţiganii care lucrau se căsătoreşte cu o ţigancă devine la rândul pentru boieri în calitate de secretari erau său ţigan şi o femeie din Moldova care numiţi grămătici sau ţigani cu cărţi. Ei ştiau urmează să se căsătorească cu un ţigan să vorbească limba greacă şi deseori slavona devine la fel ţigancă.” Acest citat care datea- veche care era limba administraţiei dar şi ză din secolul al XVII-lea scoate în evidenţă franceza pe care o posedau mai bine decât faptul că cuvântul ţigan nu indică o etnie ci locuitorii din satele franceze. Ei socoteau un statut – când se spune, în limba română, foarte bine şi se bucurau de încrederea pe ţigan, găsim, din aproape în aproape (de care o aveau din partea stăpânului căruia îi exemplu, în legi), în greacă”κατσιβέλι”, un calcula banii şi bunurile. În mod firesc un cuvânt ce vine din limba vedică “cattivelli” număr mare de ţigani erau muzicieni, dan- şi înseamnă “prins, legat, slav, rob”. satori, cântăreţi şi erau numiţi lăutari sau Majoritatea rromilor trăiau în sărăcie şi ţigani de mătase. Este adevărat că erau foar- mizerie dar nu trebuie să uităm că mulţi te bine îmbrăcaţi pentru a-i surprinde pe 73 Marcel Courthiade

boieri cu muzica şi dansurile acestora. Cu din pământ, în locuri numite ocnă. Deoarece toate acestea ţiganii erau de cele mai multe picioarele lor erau mereu afectate de sare ei ori dispreţuiţi şi îndurau foamea. Astfel mureau la o vârstă timpurie. Printre rromii limba rromani se uita fiind dificil de a o sclavi se întâlneau de fapt rromi români, şi vorbi din nou până în prezent. Femeile anume este vorba de sclavii valahi, care rrome coseau lenjerie pentru dame, altele se astăzi sunt numiţi beiaşi. Aceştia sunt româ- ocupau de prepararea bucatelor. Toţi aceşti nii care au venit din Serbia de Sud şi care rromi erau numiţi vătraşi sau casaşi sau mai erau specialişti în prelucrarea lemnului, de bine zis ţigani „de curte”. O altă categorie o exemplu ei unelteau copăi şi linguri din constituia ţiganii „de câmp” care se mai lemn, ibrice şi fuse pentru toarcerea lânii şi numeau ţigani „de ogor ”. Din această cate- multe alte obiecte. gorie făcea parte un număr mare de ţigani Odată cu trecerea anilor viaţa rromilor aceştia fiind supuşi la cele mai dure munci devenea din ce în ce mai dură. Gadje au for- precum ar fi spargerea blocurilor de piatră, mat institutionalizat sclavia pentru ca rro- construirea drumurilor, gropilor şi a podu- mii, care constituiau forţă de muncă ieftină rilor. Printre lăieşi erau rromi care ştiau să şi puternică, să nu fugă de pe meleagurile facă pieptene din corn, obiect foarte util în lor. Conform legii, adică pravilei, stăpânul acele timpuri pentru a ucide păduchii, ceea era obligat să-l asigure pe sclavul său cu ce nu se putea face cu un pieptene subţire. mâncare şi îmbrăcăminte, problema era cât Rromii lăieşi se aflau în diferite situaţii. Cea de mult li se oferea din acestea. Această mai cruntă perioadă din viaţa lor a fost în obligaţie era valabilă doar în timpul slujirii momentul în care erau obligaţi să lucreze la curtea boierului pentru că din moment ce pentru mănăstiri pentru că în aceste locuri rromii se deplasau în căutare de lucru, ei nu nu trăiau ţărani şerbi iar preoţii şi călugării mai beneficiau de acest drept. Străinii care îi istoveau cumplit impunându-i să lucreze circulau de altfel în cele două principate fără milă. Trăiau mai uşor dacă erau robi danubiene ne povestesc cum stăpânii îi hră- boiereşti sau domneşti, care puteau să neau pe rromi, cum că hrana acestora putea umble din sat în sat pentru a face bani pen- fi dată porcilor şi câinilor. Baza mâncării lor tru plata taxelor. Printre lăieşi se întâlneau era făina de porumb, iată de ce rromii obiş- aşa celebrii şi bine cunoscuţii „netoţi” care nuiau să caute în câmpuri urzică şi alte au fugit de sclavie şi s-au ascuns în păduri. feluri de plante sălbatice pentru a-şi potoli Un alt grup de rromi care tot domnitorului foamea. Din cauza lucrului greu şi a foamei aparţineau erau ursarii care se ocupau de pe care o îndurau, mulţi rromi erau slăbiţi şi dresarea animalelor precum ar fi cea a urşi- bolnăvicioşi. Hainele lor erau la fel foarte lor, maimuţelor sau caprelor. Ei cumpărau sărăcăcioase, de obicei erau haine vechi din şi vindeau catâri în diferite sate. Ursoaica timpul armatei, fie cusute din bucăţi de era foarte importantă în satele balcanice, materie rămase de la stăpânii lor sau din ţiganii aveau un dans specific care se numea perdele rupte. Iarna bărbaţii purtau haine tananava, iar sărmanul urs dansa aşa cum îl cusute din covoare vechi. Majoritatea dintre învăţau ţiganii „Joacă bine Martine că-ţi dau ei mergeau cu picioarele goale iar chiar dacă pâine cu măsline”. Pe de altă parte urşii vin- purtau ceva, atunci aceştia erau caloşii con- decau reumatismele ţăranilor deoarece fecţionaţi din piele de câine. Femeile, la rân- făceau masaj bun cu picioarele lor moi. Din dul lor, purtau de asemenea haine vechi dar blana de urs se făceau diferite medicamente iubeau să se îmbrace multicolor, deseori îşi pentru orice fel de boală. Aceşti rromi care îi puneau la brâu o centură roşie iar domni- deserveau în exclusivitate pe domnitori şoarele îşi împleteau cosiţe cu fire roşii. Ele îndeplineau un rol mare în localităţile purtau în urechi cercei din cupru sau plumb săteşti. În ultima categorie intră robii dom- sau monede care valorau ceva. Rromii “de nitorului care căutau aur în nisipurile râuri- curte” erau îmbrăcaţi mai bine dar cei care îi lor şi în pământurile din munţi. Doar aceşti deserveau pe boierii mici făceau tot felul de rromi aveau dreptul de a căuta aur. Existau lucruri, ei lucrau la bucătărie, făceau menaj, şi rromi care se ocupau de extragerea sării hrăneau animalele, muzică, purtând zi de zi 74 Rrobia rromilor în prinicpatele danubiene (I)

aceeaşi îmbrăcăminte fapt pentru care se numiţi „pui de ţigani”. Stăpânul împere- deteriora destul de des, în ciuda mâiniei stă- chea tineri de treisprezece sau paisprezece pânilor lor. Adesea înfometaţi, purtau un fel ani, el alegea cine cu cine să se căsătorească, de îmbrăcăminte boierească şi Jean organiza localul în funcţie de interesul aces- Alexandre Vaillant, un francez care umbla tora ca în cazul animalelor. Aşa cum scrie prin ţările danubiene şi care i-a văzut, George Sion: „După ce stăpânul a observat spune: „Nefericit rromul al cărui stăpân îl că robii lui sunt insuficienţi şi că numărul hrăneşte numai cu frac negru şi mănuşi lor nu creşte aşa repede cum el şi-ar dori, a albe”. Casele păreau a fi mai degrabă graj- găsit de cuviinţă să îmbunătăţească el situa- duri pentru animale decât locuinţe în care ţia. A decis ca toţi băieţii rromi, începând cu puteau să trăiască oameni. În multe locali- 16 ani, şi toate fetele rrome, începând cu 13 tăţi ţăranii cereau să fie distinşi de sclavi ca ani, să se căsătorească cât mai repede. Fără să se evite confuzia dintre românitate sau să îi întrebe dacă vor sau nu, a făcut o listă vecinătate şi robie sau sclavie. Mai mult de nume în care preciza cine cu cine se va decât atât, rromilor nu li se permitea să aibă căsători iar preotul bisericii, în următoarea case, iar acei care nu se deplasau trăiau în duminică, a cununat, într-o zi, 50 de cupluri corturi vechi unde se adăposteau mai multe rrome, după lista boierului. Nu exista nic un persoane. Când străinii au văzut aceasta au fel de bucurie pentru aceste căsătorii, nici crezut că aceşti rromi sunt nomazi. În reali- din partea tinerilor, nici din partea părinţi- tate, ei nu aveau dreptul să dispună de case lor, pentru că ei doreau altceva dar stăpâ- de locuit. După a patruzecea zi de la naşte- nul, chipurile, îi făcea pe toţi să se bucure – re, femeia putea să rămână într-o casă veri- de frica biciului.Şi îndrăgostiţii se puteau tabilă, de obicei în casa stăpânului pentru că căsători, dacă stăpânul îi lăsa. Neplăcerile aceasta a dat naştere unei „noi” eventuale apăreau când tinerii care se iubeau hotărau bogăţii. Alţi rromi trăiau de obicei în beciuri să se căsătorească fără permisiunea stăpâ- adânci făcute în pământ, acoperite cu crengi nului deoarece sclavii se puteau căsători şi paie. Francisco Griselini, un italian care a doar cu consimţământul acestuia. Dacă erau intrat în unul din aceste beciuri în anul 1750 din aceeaşi curte, nu era mare lucru, dar, scria: “Nu pot să redau prin cuvinte felul în când erau de la curţi diferite, cu stăpâni care arată bordeiul, în interior nu ajunge diferiţi, se dorea ca, mai înainte, să ceară nici lumina, nici razele de soare, nici aerul autorizaţie de la ambii stăpâni, iar aceştia, pentru a respira şi miroase urât. Oamenii trebuia să găsească, între ei, o situaţie con- seamănă cu nişte animale sălbatice. Focul venabilă: Dacă se întâmpla o astfel de arde pe piatră iar fumul iese afară printr-o cuplare atunci stăpânii stabileau un acord ţeavă. În jurul focului stau femei, bătrâni, între ei. Stăpânul care lua sclavul femeie copii şi se încălzesc sau fac mâncare, unii sau bărbat trebuia să-i ramburseze celuilalt dintre ei sunt îmbrăcaţi pe jumătate iar alţii stăpân bani pentru pierderea făcută. El era umblă complet goi. Ei dorm în jurul focului, obligat să plătească 70 de lei pentru băiat şi pe pământul umed sau pe lâna murdară de 50 de lei pentru fată. O altă opţiunea era de oi. Când nu au lemne pentru a aprinde focul a oferi un alt sclav în locul celui pierdut ei folosesc baliga uscată de vacă care odată pentru „a nu destrăma familia”, precum ne- cu arderea acesteia emană un miros insu- o demonstrează un vechi document ce portabil”. Un alt simbol al sclaviei era datează din 1634. În ciuda acestor cuvinte măgarul. În multe sate ţăranii nu-i lăsau pe convingătoare, când stăpânii nu găseau rromi să circule cu cai aşa cum o făceau limbă comună între ei puteau să-i despartă gadje, ei puteau să ia cu ei doar măgari ceea pe tinerii care se iubeau. Acest lucru se ce crea o diferenţă enormă dintre ei şi ţăra- întâmpla cel mai des atunci când unul din nii mult mai săraci ca ei. Căsătoria în rândul sclavi lucra la curtea domnitorului şi celă- rromilor crea mari controverse. De obicei lalt aparţinea bisericii sau proprietarilor de stăpânii organizau ca tinerii să se căsăto- moşii. În anul 1743, Constantin rească destul de devreme pentru a da cât Mavrocordat, personalitate cultă şi înţe- mai repede naştere copiilor, care erau leaptă, care cunoştea destul de bine filozofia 75 Marcel Courthiade

modernă, a promulgat o lege ce se numea romii greşeau faţă de gadje, stăpânul rro- aşezământ prin care despărţirea rromilor mului îşi asuma răspunderea pentru aceas- căsătoriţi era interzisă. O altă lege care i-a tă greşeală ca şi cum ar lua apărarea unui eliberat pe şerbi se numea slobozirea, apăru- copil sau a unui câine. În acest caz stăpânul tă în Ţara Românească în anul 1746 şi în plătea o despăgubire. Dar dacă rromii furau Moldova în 1749, lege care nu se referă la vreo găină sau vreo gâscă, atunci stăpânii rromii sclavi. Preoţii cereau ca rromii sclavi nu făceau nimic, deoarece ei nu voiau să se să se cunune în biserică doar începând cu coboare la nivelul unui furt de găină, aşa anul 1752 iar până la acest an ei erau trataţi cum era scris în Pravila lui Vasile Lupu care ca nişte animale, în ochii preoţilor. datează din 1646. Când stăpânul nu voia să- O altă problemă era atunci când un sclav şi asume responsabilitatea, partea adversă se căsătorea cu o gadje (femeie neţigancă), putea să-l bată pe rromul vinovat. Rromul în acest caz persoana liberă devenea imediat nu avea personalitate juridică, ceea ce sclav. Este adevărat faptul că nu toţi se căsă- înseamnă că el nu avea dreptul să dea în toreau din dragoste pură, era la mijloc un judecată pentru a i se face dreptate, el nu interes pentru cei care deveneau sclavi avea dreptul să se apere, în faţa justiţiei el deoarece, chiar dacă erau oameni liberi, ei era neputincios ca un animal. În mod teore- nu reuşeau să plătească taxele mari. Pe de tic, această procedură putea să se soldeze cu altă parte bogăţia stăpânului creştea. În condamnarea la moarte, dar stăpânii nu anul 1766 în Moldova s-a interzis acest tip voiau să piardă o parte din bunurile lor şi de mariaj pentru ca domnitorul să nu piar- obişnuiau să-i bată pe sclavii lor până la dă un contribuabil liber care ar putea să-i sânge. Intendentul sau aşa numit ciocoiul plătească taxa. Iarăşi persoanele căsătorite era cel care îi pedepsea pe rromi. Uneori el erau despărţite cu forţa şi se spunea că copi- îşi lua angajamentul de a-i pedepsi iar ii acestora rămâneau liberi printre gadje din alteori îi împuternicea pe alţi rromi să-i bată Moldova. În anul 1780 în Ţara Românească, pe sclavii vinovaţi. De obicei, el apela la fra- mai cu seamă în codul civil al lui Ipsilanti tele sau feciorul vinovatului. Instrumentul există o afirmaţie din care aflăm că trebuie de tortură era falanga ce consta dintr-un sul separate şi bătute persoanele căsătorite cu de lemn cu care se imobilizau picioarele statut diferit, când unul este ţigan şi altul vinovatului pentru a fi bătut la tălpi. Acesta neţigan, mai bine zis de destrămat mariajul era bătut până se înmuia pielea, după care dintre un sclav şi un gadje (nerom). Cu toate era dat prin sare sau sodă. Alexandre acestea, copiii vor rămâne liberi. În anul Vaillant este de origine franceză şi a călăto- 1785, în Moldova deja, Sobornicescul rit în principatele danubiene. El povesteşte Hrisov declara că astfel de mariaje sunt cum a văzut un rrom bătut cu falanga din împotriva onoarei şi legii, precum că ele cauza unei farfurii care nu era bine ştearsă. contrazic regulile pe care se bazează ţara El nu ne mărturiseşte exact unde s-a produs noastră şi ele trebuie să fie oprite cu forţa. incidentul, în Muntenia sau Moldova. Astfel Copiii născuţi în urma acestei căsătorii vor spus, injustiţia faţă de rromi era fără sfârşit. rămâne sclavi. Această lege este întărită la Ei nu puteau nicidecum să se apere. Deseori începutul secolului al XIX-lea. rromii erau bătuţi pe nedrept, aceasta se Pentru a circula dintr-un oraş în altul, întâmpla atunci când stăpânul sau soţia, sclavii trebuiau să aibe o autorizaţie scrisă precum şi intendentul sufereau de crize de de stăpân. Chiar dacă exista o lege cu privi- nervi. De multe ori moartea survenea de pe re la rromi, ea conţinea informaţie doar ceea urma loviturilor. În 1836 un călător dintr-un ce ţine de drepturile stăpânului asupra rro- sat din Germania s-a mirat de acestea, la mului şi reguli emise împotriva lor, folosite care un gadje i-a răspuns: „Ţiganul este în momentul în care aceştia greşeau faţă de obiectul nostru şi putem să facem cu el tot gadje. Întregul sistem i-a autorizat pe rromi ce vrem”. Sclavia nu-i părăseşte pe rromi să formeze Rromani Criss cu scopul de a nici după moartea acestora. În multe sate ei remedia conflictele care apăreau între ei. erau înmormântaţi în cimitire dar separat Astfel ei erau supravegheaţi de vătafi. Când de gadje. Se zice că rromul se naşte sclav, 76 Rrobia rromilor în prinicpatele danubiene (I)

aşa precum o spune codul, şi moare la fel Apoi a fost trimis la Istambul unde a deve- sclav, diferenţiindu-se toată viaţa de gadje. nit comandantul cazacilor şi al polonezilor. De fapt o primă diferenţă dintre ei era că Pentru acea perioadă era caracteristic faptul rromii nu aveau cetăţenie personalitate juri- că oamenii din Moldova, Ţara Românească dică şi că nu puteau să-şi apere drepturile şi Transilvania visau să-şi unească pămân- de om. O altă diferenţă consta în faptul că ei turile şi să formeze un stat pe care l-ar numi erau cumpăraţi şi vânduţi ca nişte oi. Preţul Dacia Nouă. Domnitorul Ţării Româneşti, de cumpărare era mereu diferit pe parcur- Mihai Viteazul susţinea această acţiune dar sul istoriei. Între 1560 şi 1660 preţul pentru domnitorul Moldovei Aron Tiranul nu cumpărarea lor a crescut considerabil. dorea să unească aceste ţări. Astfel, cel din- Pentru un bărbat se plătea de la 500 de aspri tâi l-a chemat pe Ştefan cu ajutorul căruia l- până la 3000 de aspri, pentru femeie – de la a detronat pe Aron, l-a făcut prizonier şi l-a 100 de aspri până la 1000 de aspri în perioa- trimis în oraşul Aba Iulia după care i-a luat da în care un cal bun turc costa 1500 de locul devenind domnitor al Moldovei în aspri. Un sălaş, tata, mama şi copii costau în aprilie 1595. Mihai Viteazul şi Ştefan au lup- medie 10000 de aspri. Un rrom care a făcut tat împreună pentru a-i alunga pe turci din- studii valora mai mult deoarece cunoştea colo de Dunăre, în Bulgaria. Din nefericire deja cum să exerseze o profesie spre deose- pentru el, când s-a întors Ştefan în Moldova, bire de altul care nu cunoştea nimic. Despre şi-a găsit tronul ocupat de un preot din aceştia din urmă se spunea că se vindeau ca familia Movilă, încoronat de Polonia care se suflete goale. Pe parcursul următoarelor temeau de înfiinţarea Noii Dacii, ca un nou, secole, va fi destul de dificil de a cunoaşte puternic stat, ortodox, nu catolic... Astfel adevăratul preţ al unui rrom deoarece apar Ştefan a preluat tronul Moldovei. Ştefan noi monede ca taleri, ducaţi, şechini, galbei Răzvan a domnit până în decembrie 1595. În etc. Documentele ne demonstrează cum bătălia de la Şcheia, după o bătălie nedreap- gadje fac schimb de rromi pe de o parte şi tă, Ieremia Movilă a câştigat şi a luat decizia cai, viţei şi bivoli pe de altă parte. Începând tragerii în ţeapă a lui Răzvan lăsându-l în cu secolul al XIX-lea gadje încep să-i vândă afara oraşului Suceava. Acestea s-au întâm- pe rromi în funcţie de greutatea corpului, cu plat la data de 13 decembrie 1595. A trebuit cât erau mai grei cu atât erau mai scumpi, să treacă 300 de ani pentru ca pământurile iată de ce erau hrăniţi bine înainte de a fi Moldovei, Ţării Româneşti şi Transilvaniei vânduţi. Doar muzicienii, violoniştii, bucă- să se unească. Ştefan Răzvan a fost sursă de tarii şi alţi rromi care aveau o profesie bună, inspiraţie pentru poliglotul român B. P. adică grămăticii nu erau vânduţi în funcţie Haşdeu, care a dominat prin vocaţia univer- de greutatea lor corporală. La general pu- salităţii cea de-a doua jumătate a secolului tem afirma că preţul pentru vânzarea rromi- al XIX-lea, ca reprezentant al gândirii ştiin- lor a scăzut la sfârşitul secolului al XVIII- ţifice umaniste, însetat de cunoaştere şi lea, economia a atins un alt nivel iar sclavia creaţie. El a scris drama romantică „Răzvan nu mai era atât de rentabilă ca mai înainte. şi Vidra “, unde spune că Răzvan a fost ucis De asemenea, romii aveau posibilitatea pentru nedreptatea robiei. ce reprezintă o de a deveni liberi sau gadje noi, cum se spu- viziune paşoptistă asupra trecutului, în spi- nea, în momentul în care stăpânul lor ritul ideilor “Introducţiei” la “Dacia litera- murea şi lăsa testament sau atunci când ră”. În această piesă de teatru el descrie cum adunau bani suficienţi pentru a-şi obţine Răzvan a luptat împotriva injustiţiei şi scla- libertatea. În secolul al XVI-lea un rrom pe viei. Legendele spun că Răzvan întreţinea nume Ştefan Răzvan a devenit liber şi chiar relaţii cu rromii, participa la reuniunile lor foarte faimos în istorie, fiind un simbol de serale şi dorea să abolească sclavia şerbilor dezrobire al ţiganilor. El s-a născut sclav în şi a rromilor pentru a-i elibera, din care Muntenia fiind trimis de mic la curtea motiv i se va trage moartea. Aceste afirmaţii Moldovei ca să slujească mitropolitului ţării nu pot fi dovedite, nu se ştie dacă sunt ade- Anastasie care l-a învăţat, l-a eliberat şi l-a vărate sau false, dar cel puţin sunt intere- făcut boier fără să fi fost fecior de boier. sante ca teză. 77 Scrisoare de la Köln Nicolae CORBEANU Lumea feerică a reclamelor

Abstract

Acest scurt articol este un eseu pe marginea publicităţii (a reclamelor de la tv.) care, despărţite de duritatea cotidiană a lumii reale, ne inundă cu sentimetul stenic al unei existenţe euforizante, chiar perpetuu fericite. Între violenţa din buletinele de ştiri şi eternitatea frumoasă pe care o pro- mit reclamele de la tv., dincolo de contradicţia evidentă, se insinuează axiomaticul enunţ: reclama e sufletul comerţului. Cuvinte-cheie: publicitate, reclamă, euforie, manipulare, comerţ.

This short article is an essay on publicity (TV advertisements) which, separated from the everyday hardness of real world, floods us with the invigorating feeling of an euphoric existence, even an ever-happy one. Between the violence in the television news and the beautiful eternity that the TV advertisements promise, beyond the obvious contradiction, the axiomatic enunciation insinuates: the advertisement is the soul of commerce. Keywords: publicity, advertisement, euphoria, manipulation, commerce.

Aţi văzut sau aţi auzit vreodată vreo şi că berea, până la 15 grade tărie, nu e con- reclamă în care să fie vorba şi de dezavanta- siderată în Germania băutură alcoolică jele produselor sau ale serviciilor prezenta- decât de fundamentaliştii incapabili să facă te? De pildă că fumatul pregăteşte un foarte cea mai mică concesie. De aceea, dacă poli- bun teren pentru cancerul pulmonar? Sau ţia te prinde cu o alcoolemie de până la 7 la că a consuma prea frecvent votcă (sau whis- mie, nu păţeşti nimic. E voie. ky sau coniac, în funcţie de orientarea poli- Dar nu despre reclamele interzise ale tică) poate duce la alcoolism, la depresie, la produselor discutabile vreau să vă vorbesc, neplăcerile şi suferinţele provocate de ci de cele pentru produse normale (sănătoa- dezalcoolizare? Eu n-am auzit astfel de se nu cutez să zic) admise sau tolerate. reclame şi nici nu cred că există. Despre La o oră de maximă audienţă, pe ecran, o preţ, de cele mai multe ori nici nu se vorbeş- cuconiţă dulce, cu ochii şi gura numai zâm- te, preţul fiind un fleac de care nici nu meri- bet, ne anunţă că acum o să facem o foarte tă să vorbim. scurtă pauză de publicitate (cuvântul O să spuneţi că, în Germania, reclamele „reclamă” fiind prohibit în astfel de contex- pentru băuturi alcoolice şi pentru ţigări te). Şi atunci încep să curgă reclamele, bote- sunt, în ultimul timp, interzise. E adevărat. zate în ultima vreme chiar „informaţii”, Dar, după criterii necunoscute mie, tot mai adică, mă-nţelegeţi, absolut obiective. Dacă scapă, din când în când câte una. E adevărat ai consuma într-o zi, doar aşa, de gustare,

Nicolae CORBEANU, Publicist, Köln, e-mail: [email protected] 78 Lumea feerică a reclamelor

câte-un produs din cele pentru care se face marcă de pizza. Consumatorii sunt, bineîn- „publicitate” în pauza cea scurtă, ai ajunge ţeles, o pereche de tineri cum nu se poate uşor la vreo trei mii de calorii, destul ca mai frumoşi şi mai îndrăgostiţi unul de după câteva luni să devii un supraponderal altul. De fapt ea nici nu apare în cadru, în cu probleme despre care nici nu vreau să schimb apare el ducând la gură cu furculiţa vorbesc. o bucată de pizza şi rămânând cu furculiţa Apare, de pildă, o tânără mămicuţă care suspendată, vrăjit de frumuseţea fetei. Până oferă micuţilor ei batoane de ciocolată la urmă, fascinaţia exercitată de pizza se marca... nu spun care, marcă de prestigiu. dovedeşte totuşi mai puternică şi frumosul Dar micuţii o refuză şi mămicuţa rămâne băiat reuşeşte să introducă bucăţica în gură. siderată. Cum e posibil să refuze desertul Apropo de băieţi frumoşi. Vă puteţi lor preferat? Micuţii aleargă apoi în grădină imagina un băiat frumos care să nu se umfle şi se instaleză în scrânciob. Căci abia atunci în pene cu tatuajele lui (de preferinţă tridi- savurează pe deplin gustul divin al batoa- mensionle, ultimul răcnet) ce îi acoperă cor- nelor de ciocolată. Abia atunci înţelege şi pul de sus până jos, care să nu aibă suprafa- mămicuţa refuzul lor şi se linişteşte... mân- ţa craniului împărţită în zone distincte, când un baton de ciocolată. unele complet rase, altele cu un păr săbatic, Minutele se scurg şi foarte scurta pauză încâlcit artistic şi care să nu poarte o aşa- de, vorba aia, „publicitate” se lungeşte de la numită „barbă de trei zile”? De la celebrul două minute la cinci, şi din cinci se fac zece George Clooney şi până la funcţionarul şi ai impresia că nu se mai termină. comunal de la salubritate care îmi deşertea- Vine o reclamă pentru o bine cunoscută ză lunea pubelele, toată lumea masculină cu

79 Nicolae Corbeanu

adevărat viguroasă poartă barbă de trei zile. totuşi, vă treziţi dimineaţa obosit, fără chef E adevărat că mai sunt şi unii reacţionari şi în situaţia de a nu vă putea concentra la paseişti, ca mine, care, de la vârsta de16 ani, treabă, un păhărel din miraculosul elixir W persistă cu încăpăţânare în greşeala de a vă va asigura energie, bună dispoziţie şi dor acţiona contra vântului şi de a se rade zilnic, de muncă pentru întreaga zi. Şi aşa mai dar ei sunt, slavă Domnului, în minoritate şi departe. Aş putea continua, dar literele alfa- din ce în ce mai puţini. Problema este doar betului nu mi-ar ajunge nici pe departe pen- că o barbă de trei zile sau de trei săptămâni tru exemplele pe care le-aş putea da. e, de regulă, ţepoasă, ceea ce o poate deranja Vă deprimă nenumăratele catastrofe cu pe iubita obişnuită să se răsfeţe cu suprafeţe care ne bombardează buletinele de ştiri? Vă moi. Dar e o problemă care, din fericire, se sperie ştirile despre evoluţia de neoprit a poate rezolva. Şi atunci aflăm vestea mult maladiei ebola şi a teroriştilor islamişti care aşteptată cum că, dacă folosim produsul vor să instituie statul islamic în Orientul prezentat, barba noastră devine moale şi apropiat? V-aţi săturat de ştirile despre mătăsoasă, iar iubita abia aşteaptă s-o mân- inundaţiile devenite generale, care s-au găie. extins din sudul Europei până la Marea Dacă vă cade cumva părul, preparatul X Nordului? Nu mai vreţi să auziţi zilnic des- va opri căderea lui şi va consolida părul pre Erdogan, care vrea să-i facă concurenţă rămas disponibil. Dacă sunteţi femeie şi lui Putin, nici despre adolescenţii care pun părul vă este lipsit de vigoare şi relativ mâna pe pistol şi se apucă să-şi lichideze puţin, sprayul Y îi va da volum şi strălucire profesorii şi colegii? Vă sfătuiesc să nu vă şi va fi o plăcere pentru dumneavoatră şi mai uitaţi la buletinele de ştiri, ci numai la pentru admiratori să vă fluturaţi în vânt micile pauze de publicitate dintre. Veţi des- bogăţia de cosiţe aurii. Dacă nu vă odihniţi coperi o lume luminoasă şi senină, cu prea bine în patul dumneavoastră, firma de oameni tineri, sănătoşi şi fericiţi, în care mobilă Z vă oferă un pat uriaş în care veţi totul funcţionază ireproşabil. E lumea feeri- dormi ca un urs care hibernează. Iar dacă, că a reclamelor. Din păcate numai virtuală.