DACIA LITERARĂ Revistă de reconstituiri culturale Anul XXVII (serie nouă din 1990) Nr. 3 (142) / toamnă 2016 . Cartea migraţiilor. Obiecte în exil (III) CarteaCum ne migrațiilor. definesc obiectele? Obiecte înCum exil evocă ele specificitatea unui parcurs, unicitatea unei persoane? Ce spun ele despre apartenența noastră la un univers cultural, despre relațiacarte pe care blanche o avem cu acesta – fie că e vorba de societatea de origine sau de cea de adopție? se poate pierdeîi invită pe cei care au trăit experiența exilului și/ sau a mobilității să scrie despre relația lor cu obiectele. În dosarul al treilea le-am dat mai întâi unor mari scriitori, dintrece s-ar cei pentrufi putut carepierde plecarea, înainte de 1989, a fost o trecere prin zid. Forțat la exiluri succesive, Norman Manea a experimentat ce împachetând și despachetând vieți. Dar obiectele au o încăpățânare a lor: când reapar, țin legăturile dintre vieți deasupra, ca un colac de salvare. Basarab Nicolescu a experimen- tat delocalizaredacă nu pleca pe drumul exilului. Obiectelebunul au devenit exil interior atunci, pe o hartă interioară, jaloane ale salvării. Strămutat recent, al anilor 2000, scriitorul Ovidiu Nimigean refuză noțiunea gravă de exil și preferă să vorbească despre , recunoscând, odatăvin decu undevaCioran, doar . Când își scrie cărțile, direct în limba germană, Dana Grigorcea are totdeauna deasupra mesei de lucru o imagine de poveste, care s-a asortat pe rând cu toate plecările ei. Toți cei care se instalează într-o altă cultură . Intelectual sau artist al timpurilor mobile de azi, pentru care plecarea nu e o rămânere, ci o devenire, cosmopolitul are două variante: sau își alege cu grijă obiectele, precum o face pianista Axia Marinescu, care dăruiește obiecte cu sens; sau nu face nicio alegere, dar se trezește în geantă cu un obiect de nearuncat, cum i se întâmplă CristineiCartea Ion, conservatormigrațiilor la Biblioteca Națională a Franței. Exersate cu riscuri și mize diferite înainte sau după 1989, împachetările și despachetările de vieți au în comun momentul când spațiul e gol. Pagina de scris e goală, camera e goală. (III) le umple Cristina HERMEZIU cu poveștile obiectelor în exil. Monica SALVAN 3 Vă mai amintiți de criteriile care v-au ghi- dat, de alegerile pe care a trebuit să le faceți când v-ați pregătit bagajele la plecarea din România? Au rămas în amintirea dumneavoastră primele cadouri pe care le-ați făcut cunoș- tințelor sau prietenilor din țara de des- tinație/ de adopție? Dar primele cadouri pe care le-ați primit? Ce ați oferit la primele întoarceri în țară? Există un obiect care v-a însoțit un timp în migrație și căruia i-ați atribuit un rol spe- cial? Un obiect pe care l-ați pierdut și pe care îl regretați? Lucruri care v-au lipsit și pe care le puteați găsi doar în România? Ce alăturare de obiecte din locuința dum- neavoastră evocă cel mai bine o apartenență culturală multiplă, mobilitatea dumnea- voastră? (V-am fi recunoscători dacă ați ilus- tra răspunsurile cu una sau mai multe fotografii). 4 Dana GRIGORCEA (Elvetia), Cel mai mult îmi plac mofturile Cel mai prețios obiect pe care l-am purtat cu mine cu străbunicul meu, Anibal Theodorescu, o istorie din București prin toate locuințele pe care le-am avut care începe la Paris, la finele secolului XIX, și continuă este un tablou de Arthur Verona, „Ciobănași în Balta într-un București pe care mi-a plăcut mereu să mi-l Brăilei”. Și-am avut în toate locuințele același ansam- imaginez. Tabloul a fost un cadou, ceea ce iar îmi blu patronat de tablou: masa mea de scris la perete, place. în stânga ferestrei cu cea mai frumoasă priveliște, iar Eu am vocație de ascet, n-am multe lucruri ale deasupra mesei tabloul cu ciobănașii. Stând la masă, mele, dar îmi place să fac și să primesc cadouri. Cel m-am uitat când afară pe geam, când la tablou, la mai mult îmi plac mofturile, făcute să fie ținute minte ciobănașii care se uită la rândul lor într-un peisaj și să amintească de prilejurile cu care au fost făcute. verde. Tabloul s-a potrivit în toate locuințele și în spe- Îmi amintesc de exemplu de un uriaș buchet de nu- art déco cial cu toate priveliștile lângă care l-am așezat: la feri primit cu ocazia unui premiu literar, de care aș fi Strasbourg în cartierul evreiesc cu vederea spre clă- uitat poate, în absența unui buchet așa de memorabil. diri , galbene, la Bruxelles în Porte de Namur, Nuferii mi-au plăcut întotdeauna, m-a întristat teribil Baba Rada. cu o clădire de sticlă în care se reflecta clădirea mea să văd în grădina botanică de la Bonn un lac înghețat, Das Leben ist vergänglich wie die Kopfhaare îngustă, cu tencuiala căzută, în mica localitate aus- cu frunzele de nufăr ferecate în gheață. Am descris triacă de pe Dunăre, Krems, cu vederea spre coroana nuferii din gheață în primul meu roman, unui stejar, apoi la Bonn, cu vederea spre cer și la („Baba Berlin, în Schönleinstrasse, cu verdele întunecat al Rada. Totu-n viață-i trecător, ca și firele de păr”). Este unei curți interioare. Acum, tabloul atârnă la Zürich, o poveste veselă despre claustrofobie, cu acțiunea bineînțeles tot deasupra mesei mele de scris, lângă plasată în Delta Dunării. Criticii elvețieni au comentat fereastra spre o clădire de cărămidă roșie, pe în special capitolele cu petreceri, ceea ce nu mă de- acoperișul căreia bătrânul meu vecin face plajă nud ranjează prea tare. în toate anotimpurile. „Vrea să fie și el negru”, comen- O mare parte din cadourile pe care le-am făcut tează vecinul nostru egiptean. prietenilor din România și de aiurea a fost asezonat Dar să revin la tabloul cu ciobănașii din Balta cu muzica săltăreață, de Gică Petrescu, Maria Tănase, Brăilei. Țin la el pentru că istoria lui e și istoria unei George Enescu și Gheorghe Zamfir. Gică Petrescu a foarte frumoase prietenii, a pictorului Arthur Verona fost bun prieten cu bunica mea, la a cărei nuntă a și 5 Das primäre Gefühl der Schuldlosigkeit cântat, douăsprezece ore fără pauză. Pe Gică Petrescu năvălind pe ușă laolaltă cu o mulțime de gură-cască l-am și făcut personaj, în al doilea roman al meu, și dezgolindu-și sânii privitorului. Am agățat tabloul („Sentimentul pri- după ușa dormitorului, să-l vedem numai când închi- mar al nevinovăției”, în traducerea Norei Iuga și-a lui dem ușa. Lui Perikles i-am făcut cadou la ultima lui Faust Frederick Radu-Mihai Alexe, din toamnă la Humanitas). aniversare un calendar în care am lipit poze cu Fred De când mi s-a lărgit cercul de prieteni artiști la Astaire și cu diferiți actori interpretând rolul lui Zürich, am început să primesc cadouri create special Mefisto din , ca ultimul lui roman, , po- ca reacție la textele mele. De exemplu, povestesc în al vestea starului hollywoodian narată de Mefisto. doilea roman de un televizor alb-negru, pe ecranul Altfel eu ofer în general flori, mai ales că nu de- căruia posesorul lipește o folie tricoloră, iar prietena parte de locuința noastră sunt cultivate flori pe care mea, artista elvețiană Pipilotti Rist, mi-a scris o scri- le poți culege singur. Îmi place să fac tot felul de ike- soare de amor cu cerneala care-și schimba culoarea bane. Și-apoi ofer cu plăcere bilete la opera din și mi-a trimis în plic o lavetă de șters ecrane, pe care-a Zürich, că-n timpul liber lucrez acolo ca figurantă și colorat-o pe o parte și pe reversul căreia a scris că-i sunt la curent cu toate producțiile. Cadouri cu speci- pentru mine, să-mi poarte noroc și să șterg cu ea pra- fic național nu prea mă pricep să ofer, cu excepția ful de pe foliile tricolore. Apoi am scris o poveste pen- brânzeturilor – aduc brânză de burduf sau de tele- tru copii, despre un lup insomniac, și o prietenă mea în Elveția și duc în România brânză Gruyère sur- ilustratoare, Anna Luchs, mi-a făcut cadou un desen choix – și a deserturilor – aduc cozonaci de la Capșa cu un lup zbârlit, care se uită de după un pom la o fa- și duc în România cutii de trufe de la cofetăria milie de porci mistreți, adormită claie peste grămadă, Sprüngli. În al doilea roman al meu am un pasaj des- lângă ei, un șoricel care doarme întins pe spate și în- pre cofetăria Sprüngli pe care l-am tot citit la serate velit cu o frunză. Am fost atât de entuziasmată de literare, că vine vorba și de băncile elvețiene din ve- desen, că i-am dedicat Annei o altă povestire pentru cinătatea cofetăriei și ajung așa la subiectul meu cu copii, cu un pudel care se teme de frizer, iar Anna la vinovăția, așa că mai mereu primesc de la gazdele se- Mond aus! rândul ei mi-a făcut cadou o ilustrație completă a pri- ratelor cutii de ciocolată de la Sprüngli. În cercul de Bobby mei povestiri, cu lupul. Cartea noastră cu lupul se prieteni am ajuns între timp principalul furnizor de numește („Stingeți luna!”), iar cea cu pu- ciocolată. Cadouri prețioase primesc și de la copiii delul va apărea și ea, cu titlul . mei, Maria și Thomas. Am integrat un autoportret al Și soțul meu, Perikles Monioudis, a primit un ta- Mariei, alături de prietena ei cea mai bună, într-o po- blou de la artista cu care a făcut o carte de copii, dar vestire pe care-am scris-o recent pentru un calendar tabloul artistei Ingrid Jörg este mai degrabă pentru de advent. Este în varianta germană și în varianta en- adulți, că reprezintă o matroană îmbrăcată strident, gleză, în 24 de fragmente scrise pe 24 de bilețele, 6 este o scriitoare româno- elvețiană, născută în 1979 la București.