Monograjia Oraplui BOTOSANI
Total Page:16
File Type:pdf, Size:1020Kb
Load more
Recommended publications
-
ªte.An Cel Mare ªi S.Ânt (1457-1504)
BIBLIOTECA NAÞIONALà A REPUBLICII MOLDOVA ªTEAN CEL MARE ªI SÂNT (1457-1504) BIBLIOGRAIE Redactor ºtiinþific: Andrei Eºanu, membru corespondent al Academiei de ªtiinþe a Republicii Moldova Chiºinãu 2004 1 Director general, coordonator al ediþiei: Alexe Rãu Alcãtuitori: Parascovia Calev Vasilisa Nechiforeac Elizaveta Scripnic Valentina Eºanu Coperta: Dragoº Popa Miu Redactori: Elena Turuta Elena Mîsliþchi Tehnoredactare computerizatã: Oxana Plugaru ªtefan cel Mare ºi Sfânt (1457-1504): bibliografie / Biblioteca Naþionalã a Republicii Moldova; alcãt.: Parascovia Calev, Vasilisa Nechiforeac, Elizaveta Scripnic, Valentina Eºanu; coperta: Dragoº Popa Miu; red.: Elena Turuta, Elena Mîsliþchi. Chiºinãu: Biblioteca Naþionalã a Republicii Moldova, 2004 (Imprimeria BNRM). 264 p.; 20 cm; 200 ex. © Biblioteca Naþionalã, 2004 ISBN: 9975-9994-0-9 CZU: 016:94 (478) 94 (478) 14 (092) (01) 2 O RELECTARE A CONªTIINÞEI NAÞIONALE Cu decenii în urmã, Gavril Istrati punea problema elaborãrii unei bibliografii totale Eminescu ºi propunea pentru un astfel de indice titulatura de bibliografie naþionalã. El îºi explica opþiunea pentru aceastã denumire în felul urmãtor. Eminescu a fost o personalitate exponenþialã. El a asimilat ºi a întrunit în fiinþa sa tot ce putem înþelege prin trecutul, prezentul ºi chiar prin viitorul neamului. Or, cum ar zice Cãlinescu, toate sevele acestui pãmânt ºi ale acestui popor, adunate de veacuri, ºi-au unit energiile întru a ni-l da pe Eminescu, el devenind astfel expresia sublimatã a fiinþei noastre naþionale. ªi poetul s-a dãruit, la rându-i, naþiunii sale, prin tot ce a scris ºi a fãptuit, pãtrunzând în fiece suflet ºi continuându-ºi în fiecare dintre noi lucrarea sa spiritualã. Prin urmare, a bibliografia tot ce este legat de Eminescu înseamnã a alcãtui un fel de oglindã care sã ne prezinte imaginea actualã a fiinþei neamului. -
Nicolae Istrate Și Primul Conservator Privat Din Principatele Române Unite Din Rotopăneștii Sucevei
NICOLAE ISTRATE ȘI PRIMUL CONSERVATOR PRIVAT DIN PRINCIPATELE ROMÂNE UNITE DIN ROTOPĂNEȘTII SUCEVEI NICOLAE ISTRATE AND THE FIRST PRIVATE CONSERVATORY IN THE UNITED PRINCIPALITIES OF MOLDAVIA AND WALLACHIA, ROTOPĂNEȘTI, SUCEAVA Petrea GÎSCĂ1 Motto: ”Muzica pornește de la inimă și se adresează inimilor.” G. Enescu Abstract Nicolae Istrate (1818-1861) was a nobleman politician, a man of culture who left great marks in the lives of the people of Rotopănești, Suceava, in the middle of the 19th century. Politically speaking, he was rarely understood by his contem- poraries, because of his anti-unionist vision. Culturally speaking, he helped in the development of the peasants of Suceava, building schools for their children. He has full credit for creating the Music and Declamation Conservatory, the first institution of this kind in the United Principalities of Moldavia and Wallachia. Last but not least, Nicolae Istrate had a prodigious literary activity, as he wrote many manuals, poems and historical plays. Through his entire activity, Nicolae Istrate had a significant contribution to the development of education and culture, earning a place of honor in the history of this land. Keywords: music, conservatory, literary works Câteva considerații istorice Satele comunei Horodniceni2 din județul Suceava (Horodniceni, Rotopănești, Mihăiești, Brădățel, Botești, Răbâia3) au o istorie comună, atât stăpânii cât și obștenii (răzeșii) având același sânge. Așezată pe văile Roșioarei, Brădățelului și Șomuzului, comuna Horodniceni se află pe drumurile vechi comerciale dintre Polonia, Transilvania și Muntenia, lângă fosta capitală Baia stabilită de Dragoș. 1 PhD, univ. prof., National University of Arts ,,G. Enescu” Iași, Romania. [email protected] 2 Horodniceni - obșteni care au întemeiat sate și le-au devenit horodnici; slavonescul horod (gorod) = cetățuie. -
DACIA LITERARĂ Revistă De Reconstituiri Culturale Anul XXVII (Serie Nouă Din 1990) Nr
DACIA LITERARĂ Revistă de reconstituiri culturale Anul XXVII (serie nouă din 1990) Nr. 3 (142) / toamnă 2016 . Cartea migraţiilor. Obiecte în exil (III) CarteaCum ne migrațiilor. definesc obiectele? Obiecte înCum exil evocă ele specificitatea unui parcurs, unicitatea unei persoane? Ce spun ele despre apartenența noastră la un univers cultural, despre relațiacarte pe care blanche o avem cu acesta – fie că e vorba de societatea de origine sau de cea de adopție? se poate pierdeîi invită pe cei care au trăit experiența exilului și/ sau a mobilității să scrie despre relația lor cu obiectele. În dosarul al treilea le-am dat mai întâi unor mari scriitori, dintrece s-ar cei pentrufi putut carepierde plecarea, înainte de 1989, a fost o trecere prin zid. Forțat la exiluri succesive, Norman Manea a experimentat ce împachetând și despachetând vieți. Dar obiectele au o încăpățânare a lor: când reapar, țin legăturile dintre vieți deasupra, ca un colac de salvare. Basarab Nicolescu a experimen- tat delocalizaredacă nu pleca pe drumul exilului. Obiectelebunul au devenit exil interior atunci, pe o hartă interioară, jaloane ale salvării. Strămutat recent, al anilor 2000, scriitorul Ovidiu Nimigean refuză noțiunea gravă de exil și preferă să vorbească despre , recunoscând, odatăvin decu undevaCioran, doar . Când își scrie cărțile, direct în limba germană, Dana Grigorcea are totdeauna deasupra mesei de lucru o imagine de poveste, care s-a asortat pe rând cu toate plecările ei. Toți cei care se instalează într-o altă cultură . Intelectual sau artist al timpurilor mobile de azi, pentru care plecarea nu e o rămânere, ci o devenire, cosmopolitul are două variante: sau își alege cu grijă obiectele, precum o face pianista Axia Marinescu, care dăruiește obiecte cu sens; sau nu face nicio alegere, dar se trezește în geantă cu un obiect de nearuncat, cum i se întâmplă CristineiCartea Ion, conservatormigrațiilor la Biblioteca Națională a Franței. -
Meteor Din Alte Lumi
REVISTÃ LUNARÃ DE CULTURÃ A SOCIETÃÞII SCRIITORILOR TÂRGOVIªTENI Anul XVI, Nr. 1 (178) ianuarie 2015 Apare cu sprijinul Consiliului Local Municipal ºi al Primãriei Municipiului Târgoviºte Meteor din alte lumi Dintre frazele, propoziþiile sau sintagmele memorabile care au devenit, în timp, pietre pentru soclul lui Eminescu, cea a lui Ibrãileanu, care afirmã cã poetul a cãzut în biata noastrã literaturã de la 1870 ca un meteor din alte lumi este ca lancea lui Ahile: cu un capãt rãneºte, iar cu altul vindecã. Pe de o parte mitizeazã, iar pe de alta aruncã în neant. Biata noastrã literaturã (ºi, mai ales, biata noastrã poezie, cãci la ea se referã criticul înainte de toate) era încã brudie, cum ar fi zis Dimitrie Cantemir. Vãcãreºtii erau, parcã, la o întindere de braþ ºi poate câþiva care-l vãzuserã în carne ºi oase pe dumnealui Ienãchiþã mai trãiau la debutul lui Eminescu. ªi totuºi, fãrã aceastã biatã literaturã, pe care tânãrul o citise conºtiincios din Lepturariul lui Arune Pumnul, meteorul din alte lumi ar fi avut o cu totul altã condiþie. Dacã ar fi cãzut cu douã veacuri mai devreme, ar fi caligrafiat, poate, cronici, iar dacã miracolul s-ar fi produs ºi mai înainte, ar fi ºlefuit, în folclor, Mioriþa La douãzeci de ani, Eminescu, care deja începuse sã descopere alte zãri de spiritualitate ºi poezie ºi sã devinã ceea ce va fi, a înþeles asta, ºi tocmai de aceea îi elogiazã, în Epigonii, pe toþi acei înaintaºi ai sãi, mai mãrunþi sau mai importanþi, cu o intuiþie a valorii ºi o capacitate a formulãrii lapidare umilind ulterioare tratate docte.