Nicolae Istrate Și Primul Conservator Privat Din Principatele Române Unite Din Rotopăneștii Sucevei

Total Page:16

File Type:pdf, Size:1020Kb

Nicolae Istrate Și Primul Conservator Privat Din Principatele Române Unite Din Rotopăneștii Sucevei NICOLAE ISTRATE ȘI PRIMUL CONSERVATOR PRIVAT DIN PRINCIPATELE ROMÂNE UNITE DIN ROTOPĂNEȘTII SUCEVEI NICOLAE ISTRATE AND THE FIRST PRIVATE CONSERVATORY IN THE UNITED PRINCIPALITIES OF MOLDAVIA AND WALLACHIA, ROTOPĂNEȘTI, SUCEAVA Petrea GÎSCĂ1 Motto: ”Muzica pornește de la inimă și se adresează inimilor.” G. Enescu Abstract Nicolae Istrate (1818-1861) was a nobleman politician, a man of culture who left great marks in the lives of the people of Rotopănești, Suceava, in the middle of the 19th century. Politically speaking, he was rarely understood by his contem- poraries, because of his anti-unionist vision. Culturally speaking, he helped in the development of the peasants of Suceava, building schools for their children. He has full credit for creating the Music and Declamation Conservatory, the first institution of this kind in the United Principalities of Moldavia and Wallachia. Last but not least, Nicolae Istrate had a prodigious literary activity, as he wrote many manuals, poems and historical plays. Through his entire activity, Nicolae Istrate had a significant contribution to the development of education and culture, earning a place of honor in the history of this land. Keywords: music, conservatory, literary works Câteva considerații istorice Satele comunei Horodniceni2 din județul Suceava (Horodniceni, Rotopănești, Mihăiești, Brădățel, Botești, Răbâia3) au o istorie comună, atât stăpânii cât și obștenii (răzeșii) având același sânge. Așezată pe văile Roșioarei, Brădățelului și Șomuzului, comuna Horodniceni se află pe drumurile vechi comerciale dintre Polonia, Transilvania și Muntenia, lângă fosta capitală Baia stabilită de Dragoș. 1 PhD, univ. prof., National University of Arts ,,G. Enescu” Iași, Romania. [email protected] 2 Horodniceni - obșteni care au întemeiat sate și le-au devenit horodnici; slavonescul horod (gorod) = cetățuie. 3 Satul Răbâia a fost înglobat în Horodniceni. O vreme i s-a mai spus Horodniceni Noi. Localnicii au rămas la vechea denumire. 212 Consemnările despre existența comunităților sunt oarecum târzii, însă ele au existat cu mult înainte de descoperirea documentelor istorice. În siliștea Rotopăneștilor și a Brădățelului, săpăturile arheologice făcute în anii din urmă au descoperit material dacic din secolul II și III, ceramică medievală și o monedă din vremea lui Petru Rareș, apoi o așezare rurală aparținând secolelor XIV - XVII. Sunt dovezi care atestă continuitatea unei așezări omenești de la începutul primului mileniu, se arată în Monografia comunei Horodniceni1. În istoria zbuciumată a comunei Horodniceni au poposit de-a lungul vremii familii de boieri înstăriți, care au ridicat localitățile din zonă la un înalt nivel de civilizație. Amintim în acest sens pe Pan Mateiaș, sfetnicul lui Petru Rareș, care a ctitorit biserica din Horodniceni (1538), membrii familiei Cantacuzino care au locuit în satele comunei aproape două secole și nu în ultimul rând, boierul Nicolae Istrate din Rotopăneștii Sucevei, un intelectual de aleasă cultură. Flacăra aprinsă, cândva, de boierul - boiarin Nicolae Istrate nu s-a mai stâns și nu se va mai stânge niciodată, pentru că țăranii satului de pe valea Brădățelului și a Șomuzului au o frumusețe în a-și trăi viața cu demnitate, care clatină suflete de se aude chiar și blânda înduioșare a bunului Dumnezeu2, scria I. Drăgușanul în cartea sa. Într-adevăr, dacă la Rotopănești - Horodniceni s-a înființat primul Conservator privat de muzică și declamațiune din Principatele Române Unite, acest fapt se datorează în totalitate lui Nicolae Istrate (Istrati), un mare cărturar al vremurilor sale. Nicolae Istrate - Scurtă biografie Născut la 18183, Nicolae Istrate provine dintr-o familie foarte veche, se crede că de peste 400 de ani. Unul dintre strămoșii săi a fost înnobilat de Ștefan cel Mare. Este posibil ca acesta să fi fost un nobil genovez, Eustratie (Evrstrati, Istrati), care o însoțește pe Maria de Mangop pe 14 septembrie 1472 la căsătoria cu Ștefan cel Mare la Suceava, după cum consemnează C-tin Târziu într-una din lucrările sale. Un alt strămoș a fost domnitorul Alexandru Dabija (1661 - 1665). În secolul al-XVIII-lea, familia se refugiază în Polonia, iar în secolul următor înaintașii săi se vor găsi în Moldova. Era fiul paharnicului Gavril Istrati și a contesei poloneze Ecaterina Ilschi, o familie de „boiernași” din Șerbești, azi Ștefan cel Mare, jud. Neamț. Gavril Istrati a zdrobit cetele de eteriști ale lui Alexandru Ipsilanti în anul 1821, care au atacat mănăstirile din zona Neamțului, jefuindu-le. A rămas orfan de tată la o vârstă fragedă, mama sa rămânând cu 3 copii: Nicolae, Meletie (viitor episcop de Huși, 1851-1857)) și o fată care se va călugări. Alte documente arată că părinții lui N. Istrati au avut mai mulți copii: Ioan (Iancu - viitor ban), Mihail (Mihalache), călugărul Meletie, Nicolae, Safta (monarhia Veniamina - Agapia). A 1 Lucrarea a fost editată de Centrul agricol al comunei Horodniceni (Ing. Manolache Didina), p. 1, nepublicată. 2 I. Drăgușanul - Horodniceni, vatră a vetrelor, Suceava, Gr. editorial Mușatinii - Bucovina viitoare, 2001, p. 103. 3 Unele documente certifică faptul că N. Istrati s-a născut la 26 octombrie 1812 și a fost botezat la 30 octombrie la biserica Banu din Iași. Altele, că s-a născut la 1818 la Fălticeni, în casa care a adăpostit Telefoanele până în 1979. 213 fost ajutat de familie pentru a se perfecționa în diverse domenii. A fost și autodidact, ajungând să stăpânească foarte bine limbile franceză, germană, slavonă, poloneză sau latină. Din căsătoria sa cu Sevastița, fata lui Vasile Ciudin de la Petia, au rezultat doi copii: Titus - magistrat și membru al Junimii și Nicu, care a murit la 16 ani de o boală de piept. N. Istrati a fost căminar sub domnia lui Mihail Sturdza (1834-1849), spătar1, ulterior devenind postelnic. A fost unul dintre cei mai cunoscuți moldoveni după ce a devenit proprietarul moșiilor de la Rotopănești și Mihăiești (1841). Fig. nr. 1. Nicolae Istrati2 Activitatea sa se va axa pe două planuri: cultural și politic. Prin strădaniile sale, în scopul emancipării țăranilor și a neamului românesc, va înființa școli și va crea o operă literară și istorică bogată. Întemeiază la 1838 prima Școală sătească în Rotopănești, școală ce era frecventată de șase băieți și trei fete. Timp de doi ani finanțează Școala sătească de la Rădășeni, care a funcționat până la 1857. De asemenea, va înființa în anul 1852 Școala mixtă cu trei clase elementare, ce va activa în casa rotopăneșteanului Vasile Otrocel, avându-l învățător pe preotul Costache Milu. În anul următor transformă Școala mixtă în două școli, una de băieți și una de fete. Școala de fete a fost prima de acest fel din Moldova, învățătoare fiind preoteasa Elena Milu. Școala avea trei clase și orele se desfășurau în casa lui Vasile Pânzariu. Școala de băieți, tot cu trei clase, a activat în casa cunoscută azi sub numele de Dispensarul de la Rotopănești (v.d. Fig. nr. 2). Se spune că două școli erau cele mai vestite în acel timp, a lui Nicolae Istrati de la Rotopănești și a lui Nenu de la Broșteni. În anul 1852, satul va fi pentru o bucată de vreme un centru al culturii naționale, Nicolae Istrati fiind singurul proprietar din districtul Suceava, care traduce în viață prevederile Așezământului din 1851..., scria M. Niculăiasa, continuând boierul însuși învăța carte pe fiii țăranilor3. Legenda arată că N. Istrati când întâlnea un copil cu drag de carte îi elibera toată familia de iobăgie și o ajuta 1 La 1851 avea o avere de 2.500 de galbeni. 2 Sursa: ro.wikipedia.org, accesat la 23 iunie 2013. 3 A. Niculăiasa - M. Niculăiasa - Din istoricul comunelor Rădășeni și Horodniceni, București, Ed. Litera, 1979, p. 166 - 167. 214 să-și trimită copilul la școală. Elevii erau de la moșia din Rotopănești, dar și de la moșiile învecinate. În același timp, N. Istrati era foarte sever cu boierii. Fig. nr. 2. Dispensarul de la Rotopănești1 Iată, așadar, realizări foarte importante la acea vreme, școli ce s-au înființat într-un sat din Horodnicenii Sucevei, unele fiind primele din țara Moldovei. Nicolae Istrati s-a implicat în crearea Universității ieșene și a Liceului boierului Bașotă de la Pomârla - Botoșani, după cum afirmă Lucian Spetcu. Titus Istrati - fiul său nota, în manuscrisul „Seri la Rotopănești”, că Nicolae Istrati a dorit să ridice sătenii săi la un grad de cultură nemaiîntâlnit până atunci. De asemenea, se arată că acesta frecventa casa surorii lui V. Alecsandri, unde aveau loc serate muzicale și casa hatmanului Theodor Balș. La Rotopănești au venit personalitățile vremii: M. Kogălniceanu, V. Alecsandri, V. Costachi, Maria Cantacuzino, N. Cantacuzino, T. Balș, Costin Catargiu și alții. Conservatorul de muzică și declamațiune de la Rotopănești (1860) rămâne cea mai mare realizare a lui Nicolae Istrate. Este prima instituție de acest gen ce a aparținut unui proprietar de moșii, fiind urmat la puțin timp de Conservatorul de Stat din Iași, înființat prin decret al domnitorului Alexandru Ioan Cuza2. Conservatorul din Rotopănești avea înscriși 19 băieți și 9 fete din localitate și satele mărginașe și avea profesori pe Pietro Mezzeti3 (muzică), I. Galea (canto), Mihail Galino (declamație), preotul Iordache Iconomu (psaltichie), preotul Costache Milu (canto), ultimul conducând și o clasă de cor. Corul înființat la Rotopănești era mixt, pentru prima dată activau și fete. Orele de clasă, câte două în fiecare zi, aveau loc în castelul de la curtea boierească al lui N. Istrati, o clădire cu douăsprezece camere la parter și opt la etaj, construită după planurile unui arhitect vienez. Aici locuiau și profesorii. Aceștia erau plătiți cu câte zece galbeni pe lună, iar profesorul de declamațiune avea cincisprezece galbeni pe lună. 1 C-tin Târziu - Oameni de seamă din Horodnicenii Sucevei, Suceava, Ed. Accent Print, 2011, p. 55. 2 Conservatorul de muzică și declamațiune din Iași a fost înființat la 1 octombrie 1860 și a fost primul de acest gen din Principatele Române Unite. 3 Pietro Mezzeti - compozitor și violonist.
Recommended publications
  • ªte.An Cel Mare ªi S.Ânt (1457-1504)
    BIBLIOTECA NAÞIONALà A REPUBLICII MOLDOVA ªTEAN CEL MARE ªI SÂNT (1457-1504) BIBLIOGRAIE Redactor ºtiinþific: Andrei Eºanu, membru corespondent al Academiei de ªtiinþe a Republicii Moldova Chiºinãu 2004 1 Director general, coordonator al ediþiei: Alexe Rãu Alcãtuitori: Parascovia Calev Vasilisa Nechiforeac Elizaveta Scripnic Valentina Eºanu Coperta: Dragoº Popa Miu Redactori: Elena Turuta Elena Mîsliþchi Tehnoredactare computerizatã: Oxana Plugaru ªtefan cel Mare ºi Sfânt (1457-1504): bibliografie / Biblioteca Naþionalã a Republicii Moldova; alcãt.: Parascovia Calev, Vasilisa Nechiforeac, Elizaveta Scripnic, Valentina Eºanu; coperta: Dragoº Popa Miu; red.: Elena Turuta, Elena Mîsliþchi. Chiºinãu: Biblioteca Naþionalã a Republicii Moldova, 2004 (Imprimeria BNRM). 264 p.; 20 cm; 200 ex. © Biblioteca Naþionalã, 2004 ISBN: 9975-9994-0-9 CZU: 016:94 (478) 94 (478) 14 (092) (01) 2 O RELECTARE A CONªTIINÞEI NAÞIONALE Cu decenii în urmã, Gavril Istrati punea problema elaborãrii unei bibliografii totale Eminescu ºi propunea pentru un astfel de indice titulatura de bibliografie naþionalã. El îºi explica opþiunea pentru aceastã denumire în felul urmãtor. Eminescu a fost o personalitate exponenþialã. El a asimilat ºi a întrunit în fiinþa sa tot ce putem înþelege prin trecutul, prezentul ºi chiar prin viitorul neamului. Or, cum ar zice Cãlinescu, toate sevele acestui pãmânt ºi ale acestui popor, adunate de veacuri, ºi-au unit energiile întru a ni-l da pe Eminescu, el devenind astfel expresia sublimatã a fiinþei noastre naþionale. ªi poetul s-a dãruit, la rându-i, naþiunii sale, prin tot ce a scris ºi a fãptuit, pãtrunzând în fiece suflet ºi continuându-ºi în fiecare dintre noi lucrarea sa spiritualã. Prin urmare, a bibliografia tot ce este legat de Eminescu înseamnã a alcãtui un fel de oglindã care sã ne prezinte imaginea actualã a fiinþei neamului.
    [Show full text]
  • Monograjia Oraplui BOTOSANI
    ARTUR GOROVEI Monograjia Oraplui BOTOSANI Editia Primäriei de Botwni www.digibuc.ro - " 41_0 www.digibuc.ro Institutul de Arts OraficeM. MINH% FoltIcen1 www.digibuc.ro D-1 Dimitrie D. Hangan, Prqedintele Comisiunei Interimare a comunei Botopni, dilduzit de importanta ce o are acest orq al Mol- dovei, din toate punctele de vedere,i doritor ca sci se poatd aduna, inteun meinunchiu, toate datelei cunoflinfile privitoare la viata Boto- pnilor, a propus,i Comisiunea interimard a admis, sd se injghebeze, sub auspiciile ei,i mai mnainte de a fi prea tdrziu, o monografie a oraplui Botgani. 0 asemenea lucrare cerdnd o mundi migdloasei iobositoare, reclamdnd cercetdri amdnunflte prin arhivele publicei rdsfoirea clocu- mentelor uitate prin saltarele fi ldzile particularilor, nu se putea face de un singur om, care scili ,ficonsacrat o parte din viafd pentru acest scop ;de aceia Comisiunea interimard s'a gdndit cd sarcina a- ceasta trebue impdrtitei intre mai multi cerceteitori, # pentru ca sei se poatel menfine o unitate In lucrifri, a visit de cuviinfti sclInsiircineze pe cineva care sd centralizeze rezultatul cercetdrilor,i scl dea lucrdrei o forma definitivd. D-1 Hangan mi-a propus sei primesc aceastel Insdrcinare,fi am prlmit-o, de# mi-am dat samil, # mi-o dau # acuma, de rdspunderea grea, pe care mi-o tau. Am ceilcat,insd, peste toate considerentele care md indemnau scl nu md incumet cd voiu putea sdvdr# o ap de im- portantd lucrare, pentrudi am vdzut cdt de mare estedorinta, acelui care a conceput-o, de a o vedea infdptuitei,i am crezut cd este o da- torie sat dau tot concursul unui om preocupat de chestiuni sentimentale, In aceste timpuri cand cel mai odios materialism s'a abeitut, ca o mo- lima, peste sufletul fi peste mintea marei multimi, chiar a acelora me- niti sd fie altfel.
    [Show full text]
  • DACIA LITERARĂ Revistă De Reconstituiri Culturale Anul XXVII (Serie Nouă Din 1990) Nr
    DACIA LITERARĂ Revistă de reconstituiri culturale Anul XXVII (serie nouă din 1990) Nr. 3 (142) / toamnă 2016 . Cartea migraţiilor. Obiecte în exil (III) CarteaCum ne migrațiilor. definesc obiectele? Obiecte înCum exil evocă ele specificitatea unui parcurs, unicitatea unei persoane? Ce spun ele despre apartenența noastră la un univers cultural, despre relațiacarte pe care blanche o avem cu acesta – fie că e vorba de societatea de origine sau de cea de adopție? se poate pierdeîi invită pe cei care au trăit experiența exilului și/ sau a mobilității să scrie despre relația lor cu obiectele. În dosarul al treilea le-am dat mai întâi unor mari scriitori, dintrece s-ar cei pentrufi putut carepierde plecarea, înainte de 1989, a fost o trecere prin zid. Forțat la exiluri succesive, Norman Manea a experimentat ce împachetând și despachetând vieți. Dar obiectele au o încăpățânare a lor: când reapar, țin legăturile dintre vieți deasupra, ca un colac de salvare. Basarab Nicolescu a experimen- tat delocalizaredacă nu pleca pe drumul exilului. Obiectelebunul au devenit exil interior atunci, pe o hartă interioară, jaloane ale salvării. Strămutat recent, al anilor 2000, scriitorul Ovidiu Nimigean refuză noțiunea gravă de exil și preferă să vorbească despre , recunoscând, odatăvin decu undevaCioran, doar . Când își scrie cărțile, direct în limba germană, Dana Grigorcea are totdeauna deasupra mesei de lucru o imagine de poveste, care s-a asortat pe rând cu toate plecările ei. Toți cei care se instalează într-o altă cultură . Intelectual sau artist al timpurilor mobile de azi, pentru care plecarea nu e o rămânere, ci o devenire, cosmopolitul are două variante: sau își alege cu grijă obiectele, precum o face pianista Axia Marinescu, care dăruiește obiecte cu sens; sau nu face nicio alegere, dar se trezește în geantă cu un obiect de nearuncat, cum i se întâmplă CristineiCartea Ion, conservatormigrațiilor la Biblioteca Națională a Franței.
    [Show full text]
  • Meteor Din Alte Lumi
    REVISTÃ LUNARÃ DE CULTURÃ A SOCIETÃÞII SCRIITORILOR TÂRGOVIªTENI Anul XVI, Nr. 1 (178) ianuarie 2015 Apare cu sprijinul Consiliului Local Municipal ºi al Primãriei Municipiului Târgoviºte Meteor din alte lumi Dintre frazele, propoziþiile sau sintagmele memorabile care au devenit, în timp, pietre pentru soclul lui Eminescu, cea a lui Ibrãileanu, care afirmã cã poetul a cãzut în biata noastrã literaturã de la 1870 ca un meteor din alte lumi este ca lancea lui Ahile: cu un capãt rãneºte, iar cu altul vindecã. Pe de o parte mitizeazã, iar pe de alta aruncã în neant. Biata noastrã literaturã (ºi, mai ales, biata noastrã poezie, cãci la ea se referã criticul înainte de toate) era încã brudie, cum ar fi zis Dimitrie Cantemir. Vãcãreºtii erau, parcã, la o întindere de braþ ºi poate câþiva care-l vãzuserã în carne ºi oase pe dumnealui Ienãchiþã mai trãiau la debutul lui Eminescu. ªi totuºi, fãrã aceastã biatã literaturã, pe care tânãrul o citise conºtiincios din Lepturariul lui Arune Pumnul, meteorul din alte lumi ar fi avut o cu totul altã condiþie. Dacã ar fi cãzut cu douã veacuri mai devreme, ar fi caligrafiat, poate, cronici, iar dacã miracolul s-ar fi produs ºi mai înainte, ar fi ºlefuit, în folclor, Mioriþa La douãzeci de ani, Eminescu, care deja începuse sã descopere alte zãri de spiritualitate ºi poezie ºi sã devinã ceea ce va fi, a înþeles asta, ºi tocmai de aceea îi elogiazã, în Epigonii, pe toþi acei înaintaºi ai sãi, mai mãrunþi sau mai importanþi, cu o intuiþie a valorii ºi o capacitate a formulãrii lapidare umilind ulterioare tratate docte.
    [Show full text]