REVISTà LUNARà DE CULTURà A SOCIETÃÞII SCRIITORILOR TÂRGOVIªTENI Anul XVI, Nr. 1 (178) – ianuarie 2015 Apare cu sprijinul Consiliului Local Municipal ºi al Primãriei Municipiului Târgoviºte Meteor din alte lumi

Dintre frazele, propoziþiile sau sintagmele memorabile care au devenit, în timp, pietre pentru soclul lui Eminescu, cea a lui Ibrãileanu, care afirmã cã poetul „a cãzut în biata noastrã literaturã de la 1870 ca un meteor din alte lumi” este ca lancea lui Ahile: cu un capãt rãneºte, iar cu altul vindecã. Pe de o parte mitizeazã, iar pe de alta aruncã în neant. „Biata noastrã literatur㔠(ºi, mai ales, biata noastrã poezie, cãci la ea se referã criticul înainte de toate) era înc㠄brudie”, cum ar fi zis Dimitrie Cantemir. Vãcãreºtii erau, parcã, la o întindere de braþ ºi poate câþiva care-l vãzuserã în carne ºi oase pe dumnealui Ienãchiþã mai trãiau la debutul lui Eminescu. ªi totuºi, fãrã aceast㠄biatã literaturã”, pe care tânãrul o citise conºtiincios din Lepturariul lui Arune Pumnul, meteorul din alte lumi ar fi avut o cu totul altã condiþie. Dacã ar fi cãzut cu douã veacuri mai devreme, ar fi caligrafiat, poate, cronici, iar dacã miracolul s-ar fi produs ºi mai înainte, ar fi ºlefuit, în folclor, Mioriþa La douãzeci de ani, Eminescu, care deja începuse sã descopere alte zãri de spiritualitate ºi poezie ºi sã devinã ceea ce va fi, a înþeles asta, ºi tocmai de aceea îi elogiazã, în Epigonii, pe toþi acei înaintaºi ai sãi, mai mãrunþi sau mai importanþi, cu o intuiþie a valorii ºi o capacitate a formulãrii lapidare umilind ulterioare tratate docte. Din care nu aflãm nimic în plus despre, bunãoarã, Alexandrescu, Negruzzi sau Alecsandri. ªi a primit, probabil, cu un zâmbet ironic ºi sceptic reproºul maiorescian cã ar fi adus laude nemeritate unor poeþi mãrunþi. ªtia el ce ºtia, ori mai curând intuia. Iar dacã Ibrãileanu a vorbit despre „biata literatur㔠(de fapt, despre „biata poezie”) de la 1870, el se va fi referit tocmai la aceea pe care Eminescu o incrimina, vorbind despre contemporanii sãi luaþi în bloc. Pentru cã, de fapt, fãr㠄meteorul din alte lumi” cãzut nu neapãrat în „biata literaturã”, ci în paginile „Convorbirilor literare”, apreciabilul demers critic maiorescian ar fi dat, în domeniul liricii, roade cu totul modeste, iar din justificata ºi metodica lui exigenþã nu s-ar fi ivit decât Samson Bodnãrescu, cel care eminescianiza, întâmplãtor ºi la suprafaþã, înainte de Eminescu. Am zãbovit, în preajma aniversãrii a 165 de ani de la naºterea poetului, pe paginile unui tom din biblioteca mea între copertele cãruia se aflã colecþia Convorbirilor literare, anul XIX (1 aprilie 1885-1 martie 1886). Privind în ansamblu, revista impune prin spiritualitate ºi valoare. În anul al XIX-lea, Convorbirile (cuprinzând 1088 de pagini) publicã Ovidiu de Alecsandri, D-ale carnavalului ºi, apoi, Comedii le domnului I. L. Caragiale, câteva lucrãri în prozã care nu strãlucesc, dar ºi remarcabile studii sau eseuri, între care serialulul lui D. Onciul despre „Teoria lui Roësler a d-lui A. Xenopol”, iar în domeniul filosofic, Despre poezie, Despre istorie ºi Despre geniu, de Schopenhauer, lucrãri pe care Eminescu le citise, la vremea potrivitã, în germanã. Ei bine, în tot acest context spiritual, poezia nu e, într-adevãr, decât „biatã literaturã”, iar în vecinãtatea unor versificaþii lipsite de har, Sara pe deal (nr. 4, 1 iulie 1885, pag. 360-361) stã, cumva, stingherã ºi ciudatã, aproape nelalocul ei! Ion Alecsandri, A.C. Cuza, A. Davila, Veronica Micle (cu ºapte poezii în trei numere, mai toate pastiºe dupã Eminescu), A. Naum, S. Bodnãrescu (douã poezii, dintre care una parcã ar fi scrisã de Iancu Vãcãrescu), Ciru Oeconomu, M. Pompiliu, T. Robeanu, S. N. Roman, Th. ªerbãnescu, A. Vlahuþã (eminescianizând), N. Volenti (anost, dar omniprezent) sau Duiliu Zamfirescu (poate singurul mai liric, în Clara), cam acestea sunt numele. ªi iatã aceastã înmãrmuritoare (în context) probã de poezie ºcolãreascã, semnatã M. Grigoriadi de Bonachi: „Toamna tristã a sosit/ Cu-al ei chip posomorât;/ Ieri ningea ºi azi e soare/ Parc-ar fi o sãrbãtoare” etc., etc.!!! ªi totuºi, în afara Junimii a existat mereu un alt poet, inegal, incomod, dar la fel de mare ca Eminescu: Alexandru Macedonski. El a citit, la un moment dat, ca din disperare, în cenaclul junimiºtilor, Noaptea de noiembrie, dar a fost desfiinþat. Pentru cã, dincolo de nepotriviri ºi adversitãþi exterioare, junimiºtii (care deþineau, cum se întâmplã ºi azi, un soi de monopol al distribuirii certificatelor de valoare literarã) nu puteau accepta (înþelege?!) ce scria Macedonski. Dar de aici începe o altã discuþie! Tudor Cristea REVISTà LUNARà DE CULTURà A SOCIETÃÞII SCRIITORILOR TÂRGOVIªTENI Marcã înregistratã OSIM ISSN 1582-0289 Publicaþie distinsã cu ORDINUL ZIARIªTILOR CLASA I AUR de cãtre Uniunea Ziariºtilor Profesioniºti din România (31.03.2010)

REDACÞIA DIRECTOR REDACTOR-ªEF SECRETAR DE REDACÞIE Tudor Cristea Mihai Stan Ioan Alexandru Muscalu

SENIORI EDITORI REDACTORI ASOCIAÞI Barbu Cioculescu Mihai Miron Dan Gîju Mihai Cimpoi Daniela-Olguþa Iordache Niculae Ionel Henri Zalis Dumitru Ungureanu Agnes Erich Florentin Popescu Margareta Bineaþã Ana Dobre Liviu Grãsoiu Victor Petrescu Alexandru Pompiliu George Anca George Coandã Radu Cârneci Nicolae Scurtu SUBREDACÞIA CHIªINÃU Ioan Adam Emil Stãnescu Iulian Filip Iordan Datcu Corin Bianu Vasile Romanciuc Sultana Craia George Toma Veseliu Ianoº Þurcanu Gheorghe Buluþã Ion Mãrculescu Aurelian Silvestru In memoriam: Mircea Horia Simionescu TEHNOREDACTOR GRAFICà – Iulian Filip Mihai Gabriel Popescu Ioan Alexandru Muscalu Alexandru Coman Mircea Constantinescu

În atenþia colaboratorilor: Materialele trimise vor avea 2 sau 4 pag. A4 cu literã de 12 la un rând sau 3500-7000 semne fãrã spaþii (4500-9000 cu spaþii). Manuscrisele primite nu se returneazã. (Redacþia) Reproducerea parþialã sau integralã a unor articole din revistã fãrã aprobarea redactorului-ºef intrã sub incidenþa legii drepturilor de autor.

Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã ISSN on-line 2284-600X pentru conþinutul articolelor revine exclusiv Revista poate fi cititã ºi on-line la adresa semnatarilor acestora ca persoane individuale. www.bibliotheca.ro/reviste/litere CALENDAR DÂMBOVIÞEAN 1.I.1868 – S-a nãscut I.Al. Brãtescu-Voineºti (m. 1946) 3.I.1948 – A murit Ion Ciorãnescu (n. 1874) 4.I.1891 – S-a nãscut Ticu Archip (m. 31.I.1965) 6.I.1802 – S-a nãscut Ion Heliade Rãdulescu (m. 1872) 8.I.2014 – S-a nãscut Theodor Nicolin (n. 1925) 14.I.1985 – S-a nãscut Alexandra Tomºa 16.I.1935 – S-a nãscut Ion Gavrilã 17.I.1930 – S-a nãscut Cornel Popescu (m. 1999) 19.I.1949 – S-a nãscut Liviu Stoica 21.I.1962 – S-a nãscut Victor Mihalache 22.I.2010 – A murit Marin Cosmescu-Delasabar (n. 1916) 23.I.1928 – S-a nãscut Mircea Horia Simionescu (m. 2011) 23.I.1941 – S-a nãscut Gheorghe Gh. Popescu 24.I.1945 – S-a nãscut Silviu Angelescu 26.I.1927 – S-a nãscut Dumitru T. Stancu (m. 2009) 26.I.1944 – A murit Maica Smara (n. 1857) 27.I.1959 – S-a nãscut Ioana Dana Nicolae 29.I.1886 – A murit Petru Verussi (n. 1847) 30.I.1852 – S-a nãscut I.L. Caragiale (m. 1912) 30.I.1902 – S-a nãscut Gheorghe Poenaru (m.1985) 30.I.1950 – S-a nãscut Claudia Ilie 30.I.1982 – A murit Radu Petrescu (n. 1927) Întocmit de Ioan Alexandru Muscalu LITERE 2 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni CUPRINS

EDITORIAL: Tudor Cristea – Meteor din alte lumi ...... 1 BREVIAR: Barbu Cioculescu – George Cãlinescu ...... 4 VALENÞE LITERARE: Mihai Cimpoi – Complexul „dualitãþii” ºi „puntea de aur” dintre neamuri ...... 8 CRITICE: Eugen Simion – Portretul la criticii literari români ...... 10 POSTDECEMBRISM: Marian Popa – Negativitãþi ºi negativãri ...... 11 O CARTE ÎN DEZBATERE: Tudor Cristea – O carte document ...... 14 O CARTE ÎN DEZBATERE: Iordan Datcu – O biografie a lui Vladimir Streinu ...... 16 O CARTE ÎN DEZBATERE: Sultana Craia – Amintiri pereche ...... 18 O CARTE ÎN DEZBATERE: Niculae Ionel – Vladimir Streinu aºa cum a fost ...... 19 CRONICA LITERARÃ: Margareta Bineaþ㠖 Sertare cu amintiri ...... 21 ROMÂNUL A RÃMAS POET?: Liviu Grãsoiu – De (la) ºi despre senectute ...... 24 REEVALUÃRI CRITICE: Dan Grãdinaru – Canonul literar ºi Alecu Vãcãrescu ...... 26 LECTURI FIDELE: George Toma Veseliu – Eugen Negrici. Emanciparea privirii. O viziune antihermeneuticã ...... 28 INTARSII: Daniela-Olguþa Iordache – Poezia – foame ºi destin ...... 31 ACCENTE CRITICE: Dorina Grãsoiu – Generozitate, gust, consecvenþã ...... 33 LITERE ªI SENSURI: Ana Dobre – Guantanamo – închisorile interioare, închisorile sufletului ...... 35 LIT(ER)OGRAFII: Magda Grigore – Meditaþii ºi portrete live ...... 38 ALAMBICOTHECA: Dumitru Ungureanu – „Ucenicie, într-o breaslã veche” ...... 40 NOTE DE LECTURÃ: Corin Bianu – „Rugãciunile” dupã Adrian Georgescu ...... 41 FILOLOGICALE: Nicolae Georgescu – Din misterele literaturii române. Ediþia princeps Eminescu ...... 43 EMINESCIANA: Dumitru Copilu-Copillin – Eminescu universal. Receptarea operei în publicaþii editate în limbi fino-ugrice ...... 48 ARS LONGA...: Dan Gîju – „Suspectul” din strada Dogarilor ...... 51 STEIURI: George Anca – Univers istroromân. Un etno-album de Emil Bratu ...... 54 MEMORIALISTICÃ: Ileana Iordache-Streinu – 1959-1962 ...... 56 PAGINI DE JURNAL: Emil Stãnescu – Arhitectura dezvãluirilor sau Pornind de la A la G ...... 59 NOTES: Simona Cioculescu – 2006 ...... 62 JURNAL DE ROMA: Paula Romanescu – Încã un drum între acele toate care duc la Roma ...... 64 MARI POEÞI AI IUBIRII: Aºezaþi în limba românã de Radu Cârneci – Rabindranath Tagore ...... 66 POEZIA ACASÃ: Iulian Filip – Doina Dabija. Îndrãgostita de ceea ce nu va putea iubi niciodatã ...... 69 POEZIE: Adrian Chiriþã-Papas – Arghezienele (epistole contemporane) ...... 71 DIN ISTORIA...: Aurelian Silvestru – Loc de tainã...... 73 PROZÃ: Marin Ioniþ㠖 Glasul ispitei ...... 74 PROZÃ: Ion Mãrculescu – Þovu...... 76 PROZÃ: Marian Rãdulescu – Decaculinarie dobrogeanã ...... 78 GEOCIVILIZAÞIE ROMÂNEASCÃ: George Coand㠖 Cosmomitologii comparate ...... 79 PHILOSOPHIAE IN CIVITATE: Pompiliu Alexandru – Eternul ºi fascinantul Proces al Comunismului ...... 80 IDENTITATE ªI DIVERSITATE: Petre Gheorghe Bârlea – Haosul ºi ordinea. Gândirea ºi practica pozitivistã în evoluþia societãþii braziliene ...... 83 SFATURI PE LUMINÃ: Mihai Miron – Comunicarea mediatã ...... 87 BIBLIOFILIE: Ana Andreescu – Cartea – obiect de colecþie ...... 89 FIRIDE BASARABENE: Nicolae Scurtu – Noi completãri la biografia lui Axente Frunzã ...... 92 LA PORÞILE EUROPEI: Manole Neagoe – Bãtãlia de la Posada, 1330 ...... 94 PORTRETE ÎN PENIÞÃ: Florentin Popescu – Prietenul care gândeºte în parabole ...... 96 DICÞIONAR: Victor Petrescu – Ion Gavril㠖 mentor al culturii dâmboviþene ...... 98 CÃRÞILE BIBLIOTHECII: Mihai Stan – Un atlet al lecturii sau ultimul dandy ...... 100 ARTE: Gheorghe Buluþ㠖 Recuperãri ...... 103 SOCIETATEA SCRIITORILOR TÂRGOVIªTENI ...... 105 REVISTA REVISTELOR: Tudor Cristea – Anexarea poetului ...... 107 CALIGRAFIA CU LUMINÃ: Ion Mãrculescu – Fotografia de stradã ...... 108 3 Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015 BREVIAR Barbu Cioculescu

GEORGE CÃLINESCU* (1)

N. la 9 iunie 1899, la Bucureºti, unde trimestrialã a Institutului sãu, revista „Studii urmeazã cursurile gimnaziului Gh. ªincai ºi ºi cercetãri de istorie literarã ºi folclor”, ultima, ale liceului Gh. Lazãr, înscriindu-se în 1919, la „Revista de istorie ºi teorie literarã”. cursurile Facultãþii de Litere din Bucureºti. În Proza: „Cartea nunþii”, Bucureºti, Editura anul 1924 îºi ia licenþa în specialitatea limba Adevãrul, 1933, Editura pentru Literaturã, italianã, iar în 1937 doctoratul, cu o tezã 1965, B.P.T., cu o prefaþã de S. Damian, 1964, despre „Avatarii feronului Tla”, de Eminescu. Editura Eminescu, 1972. „Enigma Otiliei”, Din 1926 funcþiona ca profesor de limba Bucureºti, 1938, Fundaþia pentru Literaturã italianã la liceului Gh. ªincai din Bucureºti, ºi Artã, Bucureºti, 1946, E.S.P.L.A., Bucureºti, iar în anul 1937 este numit la Universitatea 1956; E.S.P.L.A., Bucureºti, 1959, E.S.P.L.A., din Iaºi, conferenþiar la catedra de esteticã Bucureºti, 1961, CU O PREFAÞà DE Ov. S. ºi criticã literarã. Dupã 23 august 1944, este Crohmãlniceanu, Editura pentru Literaturã, numit ºef al catedrei de literaturã românã ediþia VI, definitivã, Bucureºti, f.a., cu o prefaþã modernã la Facultatea de Litere ºi Filozofie de Paul Georgescu, Editura pentru Literaturã, a Universitãþii din Bucureºti, unde þine 1967, idem, Editura pentru Literaturã, 1969, cursuri pânã în 1949, reluându-le temporar ibidem, Editura Eminescu, 1974. „Trei nuvele”, în anul 1964. Din 1946 ºi pânã la sfârºitul Bucureºti, 1949, colecþia Contemporanul; vieþii a fost în permanenþã deputat în Marea „Iubita lui Bãlcescu”, text îngrijit ºi adnotat Adunare Naþionalã, iar în 1948 a fost ales de Al. Piru, Bucureºti, Editura Militarã, 1965; membru al Academiei R.S.R. A condus, din „Catina damnatul”, Bucureºti, Editura anul 1949 „Institutul de Istorie Literarã ºi Tineretului, 1968; „Bietul Ioanide”, E.S.P.L.A., Folclor”, pe care îl ºi întemeiase de altfel, Bucureºti, 1953, Editura pentru Literaturã, devenit, dupã moartea sa, „Institutul de Bucureºti, 1965; Editura Cartea Româneascã, Istorie ºi Teorie Literar㠄G. Cãlinescu”. S-a Bucureºti, 1971, Editura Minerva (B.P.T.), stins din viaþã dupã o lungã suferinþã, 1973, Bucureºti, cu o prefaþã de Mircea întâmpinatã cu curaj ºi mândrie, la spitalul Tomuº; „Scrinul negru”, E.S.P.L.A., Otopeni, la 12 martie 1965. Bucureºti, 1960, Editura pentru Literaturã, În literaturã, debuteazã în 1919, la 1963, Editura pentru literaturã, 1968. „Sburãtorul” lui E. Lovinescu, la poºta În pleiada de romancieri de seamã care redacþiei, cu maxime ºi versuri, adevãratul s-au manifestat în perioada interbelicã, G. debut, în opinia scriitorului, producându-se Cãlinescu oferã exemplul fast al singurului la „Universul literar”, în anul 1926, an din care dintre ei care ºi-a continuat opera ascendent publicã ºi la „Sburãtorul”, „Gândirea”, dupã 23 august 1944, ºi în cadrul aproape „Sinteza” ºi „Viaþa literarã”, unde a deþinut aceloraºi coordonate. Într-adevãr, tematic, cronica de literaturã strãinã. În 1937 a înfiinþat, vocaþia de moralist a mentorului G. Cãlinescu la Iaºi, „Jurnalul literar”, reînfiinþat scurtã i-a dictat sã trateze în toate romanele sale, vreme la Bucureºti în anul 1949, iar între anii formaþia unui erou: Felix Sima, în Enigma 1946-1949 a fost directorul ziarului Otiliei, Jim, în Cartea nunþii, arhitectul „Naþiunea” ºi cel mai însemnat colaborator la Ioanide, în Bietul Ioanide ºi Scrinul negru. „Tribuna poporului”, „Lumea”, Acestea sunt personaje prin excelenþã ºi în „Contemporanul”, unde a semnat „Rubrica sens înalt disponibile, cãrora li se opun altele optimistului”. Din anul 1949 ºi pânã la moarte gata ºi rãu alcãtuite, incapabile sã-ºi adauge a condus publicaþia bianualã ºi apoi o dimensiune nouã, salvatoare. Deasupra tuturora viazã povestitorul, cu intenþia de a-l * Text dintr-o „Istorie a prozei româneºti de la îndruma, educativ, pe cititor, comentatorul 1944 încoace” pregãtitã de un colectiv al peremptoriu, dar totdeauna senin în faþa Institutului „G. Cãlinescu” ºi respinsã în douã rânduri de cenzura vremii, în al optulea deceniu faptelor pe care ni le dezvãluie. El nu evitã, de al secolului trecut. LITERE 4 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni altfel, sã califice, în termeni ai moralei, ºi personajele de cârpã din Bietul Ioanide comportamentul personajelor, sã le analizeze ajung în zdrenþe în Scrinul negru, întocmai structura chiar, conducând logica lectorului cum cele de lut, cele feminine, supuse cãtre o opinie nuanþatã, aptã sã admitã nutaþii ceasornicului biologic, cunosc înflorirea de caracter ºi sã primeascã verdictul autorului spontanã, triumfãtoare, apoi veºtejirea. Cele asupra personajelor sale. trei categorii de personaje merg pe drumuri Factorul de continuitate al întregii opere care se întretaie, dar nu converg. Dimpotrivã, romaneºti cãlinesciene îl constituie într-o frescã socialã miºcarea e centrifugã, de confruntarea dintre lumi – a celei patriarhale, unde concluzia cã prozatorul a preferat galeria dinaintea Primului Rãzboi Mondial, cu aceea de tipuri, situând sensul acþiunii în care vestea, în Enigma Otiliei, societatea diferenþierea lor. Structural, cele mai multe postbelicã, a acesteia, în primele decenii, cu dintre personajele cãlinesciene sunt cea care prevestea tehnocraþia, în Cartea construite pe principiul dualitãþii, procedeu nunþii. Bietul Ioanide, ca ºi Scrinul negru care înlãturã monotonia diviziunii maniheiste vor completa tripticul momentelor istorice, în personaje bune ºi rele, pozitive sau nega- ducând la zi investigaþia socialã a scriitorului. tive. În viziunea romancierului, fiecare erou Nu este indiferent sã subliniem cã, în galeria poate solicita un anumit grad de simpatie, de personajelor-cheie, numai ultimul, Ioanide, înþelegere. Arta romancierului pune în luminã dobândeºte o conºtiinþã socialã dezvoltatã, omogenitatea unor personaje complexe, un punct de vedere politic clar, militant. descrise cu mare economie de mijloace, dar Siluind formal cronologia, ºi fãrã a simplifica, extrem de plastic, într-o acþiune de amploare, remarcãm cum personajul gânditor – Felix în care aceste personaje efectueazã gesturi- Sima, Jim, Ioanide, urmeazã scara vârstelor, tip, nu fãrã a intra în situaþii noi, cu situând opera romanescã a lui G. Cãlinescu repercusiuni asupra lor. Acolo unde pe scara iniþiaticã a maturitãþii responsabile. personajul ar tinde sã iasã din rânduri, el este Cel puþin un element comun caracterizeazã imediat amendat, de pildã Pomponescu nu aceste personaje, respectiv superioritatea, este lãsat sã se manifeste de-a dreptul josnic, sugeratã prin incapacitatea, refuzul lor de a în concurenþã cu Ioanide, dar nu i se îngãduie comunica cu spiritele inferioare. Felix Sima nici sã se ridice la tragic, întrucât ca oponent nu schimbã opinii cu moº Costache, nici cu somatic al lui Ioanide el are un regim precizat. Pscalapol, care face totuºi eforturi sã-l În toate romanele cãlinesciene, factorul capteze, nici chiar cu Stãnicã Raþiu, model de moralizator este dominant ºi înarmeazã mâna comunicativitate. Jim nu poate organic, purta prozatorului, aºa cum conceptul îl stãpâneºte nicio conversaþie cu cei din casa cu molii, pe critic. Înainte de a introduce în roman unde, desigur, taifasul e la mare cinste, ºi la clasele sociale, proza romancierului îºi fel, Ioanide n-are ce vorbi cu Hagienuº, integreazã personajele în grupuri, tratându-le Sufleþel sau Pomponescu. Între personaje se sub raportul castelor, al clanului – de mãtuºi, interpun, astfel, bariere de netrecut. Ar fi ca de negustori sau de aristocraþi – grupuri de în cazul unui spectacol în care marionetele, care se separã conºtient eroul central. Cercul dupã caracter, ar fi confecþionate din materiale semnificant, casta, indicã o treaptã socialã diferite, unele din bronz, altele din lut, altele puþin evoluatã, primarã, gregarã, o selecþie din cârpã. E la mijloc o schemã funcþionalã, în pe categorii. Împotriva castei va lupta virtutea cãreia eroul principal se învedereazã inconºtient Felix Sima, pe deplin conºtient a fi un izolat în masa personajelor gregare – ºi Jim, ºi, cu consecinþe mai largi, Ioanide. Un aceasta cu excluderea oricãrui elitarism de amãnunt de atelier: atât de aplecat asupra facturã. Astfel, faþã de Jim, autorul manifestã relaþiilor de familie ale eroilor sãi, G. Cãlinescu condescendenþã, privându-l de maturitate îºi priveazã personajele-cheie de ascendenþa politicã, lui Felix Sima i se marcheazã limitele paternã. Rupte dintr-un ºir firesc, conserva- fireºti, tendinþa cãtre carierism, datele intime tor, acestea înþeleg mai uºor noul, acþioneazã care îl fãceau inapt sã fie ales de Otilia. Ioanide mai decis împotriva vechiului. Cãsãtoria lui însuºi se închide multã vreme într-un soi de Jim preludeazã, astfel, nimicirea „casei cu narcisism de care nu se va descotorosi pe molii”, apariþia lui Felix Sima în casa lui Moº deplin decât la ultima frazã, atunci când se Costache grãbeºte surparea ei. Cazul alãturã necondiþionat comuniºtilor. De altfel, arhitectului Ioanide este mai complicat, tendinþele contradictorii care-i valideazã fiindcã lumea în miezul cãreia produce personalitatea, singularizând-o implicã ºi stupoare este mai direct condamnatã trãsãturi ambigue, de scandal chiar, cu care istoriceºte. O lume care preferã temperamen- romancierul s-a solidarizat polemic. Ioanide tal increatul, existenþa în efemer ºi este, deci, un personaj din categoria provizoratul, acceptând morala primarã a bronzului, aliaj valoros, dar nescutit de naturii, suferã confruntarea cu viziunea coroziune ºi patinã. În schimb cârpa se rupe arhitectului, care concepe natura în antitezã 5 Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015 cu arta. Ioanide este un ordonator al detaliului Ionescu – vânãtorul de catedr㠖 ºi Conþeºtii anarhic, un iubitor de mituri ºi un generator – deþinãtorii de catedre – trãiesc în sfera unei de sinteze, el acþioneazã spre a înãlþa singure pasiuni. Mai evoluat, Pomponescu, societatea la autentice valori umaniste. În arhitect ca ºi Ioanide, simte obscur limitele, aceastã concepþie, lumea în sânul cãreia dar se decide, din comoditate, vanitate ºi con- trãieºte, cea burghezã, este în mod dureros formism, pentru rolul ornamental de lipsitã de simþul istoriei, înlocuit cu un ministeriabil. Din umbrã, pândeºte obscur succedaneu adaptativ sumar. Simþul Cavrilcea, eminenþa cenuºie a Miºcãrii, „un solidaritãþii generale a dispãrut, cel moral s-a imbecil, un asasin, un animal inferior”. Rebel relaxat, ideea construcþiei, a acþiunii cu profit declarat, Gavrilcea submineazã ordinea întârziat sau metamorfozat îi repugnã acestei existentã, spre a o ‚înlocui cu alta, de tip fas- societãþi închistate într-un trai mãrunt, supus cist. El cloceºte un complot catiliniar, între sentimentului de teamã. câþiva adepþi, printre care ºi copiii lui Ioanide, Cum se alcãtuieºte acest sistem de Tudorel ºi Pica. Personajului verbios ºi lipsit clanuri? Prima paginã din Bietul Ioanide ne de scrupule din Enigma Otiliei, lui Stãnicã prezintã trei personaje, alogene sub raport Raþiu, îi urmeazã, în a doua generaþie onomastic: Gaittany, Ioanide, Manigomian. Gavrilcea, insul pe care-l caracterizeazã În salon mai sunt, aºezaþi în cerc, pe mari tãcerea infernalã, încleºtarea fãlcilor, delirul scaune încrustate cu sidef: Angela Valsamaky teoretic. Gãlãgioasa burghezie „omenoas㔠– Farfara, Panait Sufleþel, Dan Bogdan, Ion clocise aºadar, ouã de ºarpe! Pomponescu, Bonifaciu Hagienuº, Andrei Ideea actului creator lipseºte grav tuturor Gulimãnescu, Gonzalv Ionescu ºi, cu vorba personajelor din jurul lui Ioanide, chiar ºi autorului, evident Smãrãndache ºi onestului Hergot. Puºi pe chivernisealã, cei Smãrãndãchioaia. Un întreg program se mai mulþi cultivã stilul mãrunt al afiºãrii încheie în aceastã onomasticã, o lecþie de sãrãciei, achiziþionând de zor, ºi chiar ma- sociologie. Ni se înfãþiºeazã o societate niacal, de la poloboace, la pietre scumpe ºi eteroclitã, ale cãrei rezonanþe balcanice ºi obiecte de artã. Devenit mod de viaþã, stocajul insulare se împerecheazã voluptuos cu cele – în forma cea mai epuratã spiritul de locale, unde burghezi în prima ºi a doua colecþionare – produce un oarecare sentiment generaþie sunt acceptaþi în mediul unor familii de siguranþã, mângâind totodatã vanitatea: mai vechi, cu iz aristocratic. Cu numele sãu „Gulimãnescu arãta cu plãcere prietenilor grecesc, Ioanide nu ar face excepþie, dacã de colecþia de pahare de cristal, porþelanurile de la primele replici universitarul Dan Bogdan Saxa ºi de Sèvres, câteva vase autentice n-ar afirma c㠄Ioanide nu-i un profesionist, chinezeþti, apoi pe cei doi bãieþaºi ai sãi, în el viseazã lucruri, poate imposibile fine douã pisici siameze, iar în curte cocoºul deocamdatã la noi, care însã sunt normale în ºi gãinile Rhodos Island ºi Brahmaputra”. altã parte. Eu mã mir cã nu se duce în Identic, Hagieuº preþuieºte ediþiile rare, dar strãinãtate”. Admirat, neînþeles, Ioanide este negociazã momentul funerar al soþiei sale, pe prin urmare expulzat spontan, ca un grefon când Panait Sufleþel gustã de-a valma jenant. Panait Sufleþel îl defineºte drept „cleric dulceþurile, bunãtãþile culinare ºi clasicitãþile vagant”, indiciu al unei alte speþe de literare. Pentru Miºcare, pentru cei ce incomprehensiune, cu lustru. Prin ricoºeu cu uneltesc sã deposedeze, aceºti adversari par Ioanide se caracterizeazã fiecare personaj, dinainte condamnaþi. Gavrilcea, tip într-un salon în care erudiþii discutã modul machiavelic, amestec ambiguu ºi impur de de prepare al unor bucate, întrebându-se, în modestie, orgoliu, cruzime ºi blândeþe, trecere, dacã va fi sau nu rãzboi. Un cerc de elocvent ºi tãcut totodatã, criminal înnãscut, intelectuali, profesori universitari sau dar insondabil în proiectele sale rãspândeºte aspiranþi la catedre, unde se pun la cale intrigi doctrina incendiarã a centurionilor, în fapt ºi legãturi sentimentale, se bârfeºte, se instrumentul mutaþiei stocurilor, din mâinile colporteazã, aceasta este lumea asupra cãreia debile ale posidenþilor numiþi, în cele pãroase se deschide romanul, un salon, un mediu ale adepþilor sãi. Agent al puterii strãine care închis, cu adieri mortuare. Trista discrepanþã îl finanþeazã, el propovãduieºte un între erudiþia musafirilor lui Manigomian ºi naþionalism gãunos, recrutându-ºi adepþii din comportamentul lor uman prilejuieºte pleava declasaþilor unor pãturi sociale dintre romancierului pagini remarcabile de cele mai pestriþe, de la mica burghezie refuzatã observaþie psihologicã, de satirã, umor fãrã de propriile-i partide, la aristocraþia decavatã. râs, generos, totuºi. Lipsiþi de reazim moral, Gavrilcea opune viciului de necreativitate a Sufleþel, Hagienuº, Gulimãnescu sunt fantoºe societãþii burgheze mitul trãirii plenare, al hilare, mânate de interese meschine, Dan acþiunii irepresibile, al juvenilitãþii eruptive, Bogdan, mai complicat în stupiditatea lui centurionilor li se cere „nepãsarea de funciarã, pare un caracter, alþii, ca Gonzalv prejudecãþile sociale, superba lipsã de culturã LITERE 6 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni ºi o performanþã fizicã extraordinarã”. În acest încercãri de a romanþa viaþa unui geniu artistic context, „viaþa fiind luptã, a dãrâma e mai tonic – în speþã a lui Eminescu – existentã în perioada pentru omul tânãr decât a construit”. Implicit interbelicã în mai multe versiuni, printre care este slãvitã moartea – în încleºtare. Devenit una a lui Cezar Petrescu. Tot criticul remarcase, teoretician al miºcãrii, Tudorel se pronunþã în unele reuºite ale romanului românesc, pentru cultul lui Zamolxe, pentru sanctificarea instinctul sigur al acelor romancieri ce lucraserã lui Burebista ºi Decebal, pentru proslãvirea cu personaje mediocre sau chiar modeste ca fondului obscur. Pe fondul de violenþã ºi inteligenþã ºi culturã. Personajele complexe împilare – supremã sofisticare – „sclavii ar fi sunt, astfel, eroi ai mai multor romane deodatã, mai fericiþi într-un asemena regim, deoarece dupã cum, oricât de numeroasele aventuri ale ar avea bucuria amarã a condiþiei lor tragice, unui personaj unidimensionat ºi unidirecþionat inexorabilitatea sclaviei lor”. ªi, bineînþeles, se pot cuprinde într-un singur roman. Întrucât într-un asemenea regim de intoleranþã, nici vreun geniu nu a întreprins romanul unui „creaþia artisticã e ºi ea un produs geniu, se mai putea inova. La scrierea centurional”. Ca teoretician, Doru Ioanide romanului Bietul Ioanide este posibil ca G. întruneºte o contradicþie în termeni ºi una în Cãlinescu sã fi fost atras de rezolvarea unei persoanã, cazul aderentului intelectual la o ecuaþii de tip nou, de unde ºi titlul pragmatic, doctrinã ce profeseazã aneantizarea spiritului rãspunzând nu atât configuraþiei sufleteºti a critic ºi exterminarea intelectualilor. Îndãrãtul arhitectului, care nu avea mentalitatea de tuturor arguþiilor se ascunde pofte de putere învins, cât unui model antinomic ideal – a unei conºtiinþe mutilate de perfecþiunea Sãrmanul Dionis.. Într-o asemenea ipotezã, modelului patern. Jurnalul lui Tudorel e, în ca geniu potenþial, Ioanide a trebuit sã fie fapt, pe lângã catehismul miºcãrii, terenul unei alcãtuit mai mult din rezerve ºi absenþe, din polemici înverºunate cu umanismul patern. insinuãri, din mãrturisirile martorilor – curioasã Semnificativ, în evenimentele sângeroase ce apropiere de tehnicile noi ale romanului – din au loc, Ioanide îºi pierde amândoi copii. împãcãri de contrarii. Dacã în roman avea sã Sever criticat la apariþie, romanul se fie tranºatã problema convieþuirii unui geniu dovedeºte, la o cercetare diferenþiatã, ca între nesemeni, tipuri semicaragialiene, semi- împletind o fierbinte pledoarie pentru gogoliene, era clar cã se nãºtea ºi necesitatea creativitate, pe o criticã acerbã a burgheziei. unei opþiuni. Atitudinea lui Ioanide de a nu Acuzaþia se extinde, în Bietul Ioanide, la modul lua atitudine coincide cu aceea a lui ªun – în general de viaþã al acestei clase, la ºubrezenia vremurile de încercãri. Ca personaj, arhitectul ei moral㠖 ºi economicã, la acea lipsã de clar- respinge calitatea de geniu, dar fãrã vehemenþã, viziune ºi generozitate care au îngãduit, pe de fãrã sã intre în conflict cu cei care i-o o parte dislocarea ei, pe de alta, ridicarea, din colporteazã, ºi nici cu povestitorul. Prin pleavã, a masei de rataþi disponibili sã se imobilitate, Ioanide lasã impresia unui fascizeze. Nici aristocraþia nu este cruþatã, acea inadaptabil. Într-adevãr, prin refuzul de a se aristocraþie coborâtã pe jumãtate în burghezie, încadra în ordinea burghez㠖 legalizare a pauperizatã, agonicã. Romanul se impune egal legãturii cu Indolenta, cãsãtorie cu Sultana, prin mesaj ºi prin farmec. Livreºti, eroii sunt acceptarea de posturi, goanã dupã onoruri – construiþi senzaþional, puternic caracterizaþi, prin pasivitatea faþã de Miºcare, se comportã, episoadele dovedesc o exemplarã plasticitate. oare, Ioanide ca un inadaptabil? Ca urbanist Arbitrarã, lumea personajelor din Bietul activ ºi vizionar, ca autor de edificii, ca ins cu Ioanide trãieºte perpetuu, activând imaginaþia. structurã atleticã ºi optimistã, Ioanide respinge În centrul ei, ºi asemenea lui ªun, Ioanide se calificativul. Totuºi, geniul este un neadaptat aratã ca un întemeietor, un ziditor de civilizaþie. superior, un inadaptabil patent, încât lipsa Litera moartã, frumuseþea stearpã, elocvenþa îl acestor stigmate îl putea coborî pe arhitect în lasã rece, îl pasioneazã sinteza unor forme noi, galeria personajelor curente. Din nou, ºi tot ceea ce, tocmai nu concep depozitarii de forme prin antitezã, romancierul pare a fi recurs la moarte, orbi, altfel, la noþiunea de civilizaþie. sursa eminescianã, la Luceafãrul de astã datã, Fini intelectuali, ei trãiesc acasã ca sciþii, poemul în care geniul se strãduieºte sã devinã îmbrãcaþi în cojoace, în resturi vestimentare, muritor, coborând cãtre o muritoare. Tot aºa iar dacã un personaj mai pretenþios, Ioanide va întreprinde o acþiune de descindere Pomponescu, mimeazã traiul britanic, în în mediu – spre deosebire de celelalte personaje încãperi de o rece somptuozitate, plictisul îi care se duc ºi vin – manifestând, în fond, nos- îneacã. Sunt chiar indicii, pe linia acestui con- talgia eternitãþii, felul sãu de a se înãlþa. Astfel, trast, cã Bietul Ioandie a fost scris ca tentativã Ioanide evadeazã din seria personajelor tip ale de a soluþiona problema, consideratã romanului nostru, ca erou fãrã genealogie insolubilã, a naraþiunii având ca erou un geniu. tipologicã, rãmânând singular, dacã nu enig- Se ºtie, în analizele sale critice, istoricul literar matic, în romanul contemporan românesc, de Cãlinescu demonstra zãdãrnicia oricãrei asemenea monumental. 7 Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015 VALENÞE LITERARE Mihai Cimpoi

COMPLEXUL „DUALITÃÞII” ªI „PUNTEA DE AUR” DINTRE NEAMURI

Poeta ne vorbeºte, pe o înaltã notã vine-n înserare/ Pe buze când mã rog emotivã, de o marcare profund psihologicã, mereu,/ O, Patria mea, ierta-vei oare/ determinatã de înstrãinarea de patrie. Vreodatã pe copilul tãu?// Sau poate versul Acest fapt îi terorizeazã cu adevãrat ascultând/ Sã mi-l binecuvântaþi ai vrea,/ conºtiinþa, îi pecetluieºte destinul, îi Cum grav binecuvântaþi ºi blând,/ În contrariazã spiritul. Aflarea între douã lumi, preajma luptei oastea ta?” (trad. De pãrãsirea mediului matern ºi situarea într-un Monica Pillat). altul adoptiv îi accentueazã complexul Sufletul dramei intime ºi mereu acute dualitãþii, al stranietãþii freudiene, al se împarte în douã tabere vrãjmaºe, adoptativitãþii. O neliniºte de ordin generând o sfâºiere lãuntricã, mãrturisitã existenþial îi bântuie mereu fiinþa, îi pro- patetic într-un instantaneu marcat de o duce fiori ai neîmpãcãrii cu sine însuºi. Se notã psihanaliticã: „Dar, între clipele vede, în consecinþã, obligatã sã tot punã acestea luminoase ale descãtuºãrii ºi cele pe cântar dovezile unei identitãþi nãscutã ale începutului brãzdat de dolii ºi, rareori, din dualitate, din îngemãnare rasialã a de luminiºuri – câtã amãrãciune! Cãci sufletelor celor douã neamuri. þesãtura spiritului ºi coloritul lui primitiv Poeta are conºtiinþa acutã cã fiinþa ei sunt urzite din materialul limbii materne. este antrenatã într-o cumplitã luptã Dedesubtul limbii adoptive, cuvântul interioarã ce se dã între matern ºi strãin, copilãriei se agitã, luptã crâncen împotriva între „al sãu” ºi adoptiv, între sinele arhaic, uitãrii ºi apare brusc, în plin vârtej cre- format în copilãrie, ºi sinele format prin ator, în plin proces de invenþie, atunci când înstrãinare ºi adopþiune, oricât de familiar, între spirit ºi lume se deschid larg de prielnic i-ar fi ºi noul mediu. zãgazurile. Apare, înaripat ca o zeiþã sau Lupta se dã, sub forma intensitãþii ca un cavaler dintr-un Apocalips maxime, în domeniul limbii. Ea este rãzbunãtor, deformeazã tiparele limbii invocatã în timp ce-ºi aduce aminte de adoptive, i se împotriveºte violent prima poezie din volumul de debut în care înecându-i ºubredele conture sub pete de cere iertare patriei cã s-a înstrãinat, iertare culoare, sparge vasul cu esenþe alambicate pe care ea însãºi nu ºi-o acordã: „Si je te ºi, peste aroma subtilã, aºterne parfumul deviens étrangère,/ Si ma chanson pour lui victorios”. s’essayer/ N’a pas choisi la lanque chève/ Senzaþia e de locuire la marginea unei Qua l’on parle autour du foyer,// Celle qui împãrãþii expuse mereu cruzimii vient, lorsque je prie,/ Sur mes lèvres tout nãvãlitorilor. Mãrturisirea continuã în doucement,/ Pourras-tu jamais, ô Patrie!/ registrul analogizãrii cu aceste invazii plinã Le pardonner à ton enfant?// Voudrais-tu de plãcerea furioasã de a prãda, de a pârjoli, seulement entendre/ Mes vers et les bénir de a pune stãpânire pe locul de cinste, care tout bas/ Comme tu bénis, grave et tendre,/ al ei era...: „ªi atunci, câtã jale! Împotriva Toi guerrriers avant les combats?” – „Dacã cuvintelor începe un adevãrat mãcel, þi-am devenit strãinã,/ ªi cântul meu cel sacrilegiu – împotriva lor ºi împotriva ta, peregrin/ Nu s-a-ntrupat din limba linã/ cãci ºi tu ºi ele coborâþi din acel trecut. Domol vorbitã în cãmin,// Cea care-mi Trebuie apoi sã împaci cuvântul adoptiv, ca ºi cum, dupã o dragoste sãlbaticã dar * Fragment din volumul Elena Vãcãrescu, poeta opritã, te-ai întoarce la o cãsnicie legitimã. „neliniºtii divine”, în curs de apariþie la Editura Þi-i sufletul în câmp de bãtaie, eºti trist ºi Bibliotheca LITERE 8 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni aºa de singur între cele douã tabere” amintirii mele în aºa chip încât, dupã aceea, (Mãrturisiri). de câte ori publicam ceva, imaginea Nota de sfâºiere lãuntricã puternicã, divinului Eminescu se înãlþa mustrãtoare inalienabilã, petrecutã la „o margine de ºi mã obliga sã-i cer iertare”. împãrãþie” hãrþuitã de nãvãlitori cruzi, se Anatema lui Eminescu a atârnat de identificã odatã cu invocarea blestemului asupra sufletului sãu ca o sabie a lui lui Eminescu într-un context al remuºcãrii Damocles. Lupta dintre cele douã tabere amare cã a nesocotit chemarea atavicã a s-a intensificat în postadolescenþa poetei: trecutului rasei, cãreia aparþine. „Mânia lui Eminescu s-a rãzbunat postum. Conºtiinþa declanºãrii dramei unei vieþi Sau, poate, el însuºi va fi îndreptat întregi, dramã a scãpãrii din mreaja împotriva-mi uneltirile Mnemosynei – strãbunilor, a-ndepãrtãrii magice zeiþa amintirii – cãci zeii sunt sub inextricabile de verbul sacru, „în care oblãduirea poeþilor... Într-adevãr, deºi sub strãbunii au fãcut sã rãsune bucurii ºi altã formã, conflictul adolescenþei stãruia dureri, verbul natal” – într-un catehism, încã-n mine. Cuvântul nesocotit al în cea dintâi gramaticã româneascã strãmoºilor îmi contopea, confuz dar întocmitã de Ienãchiþã Vãcãrescu – o implacabil, sufletul, rãzvrãtindu-se împingi pe un tãrâm al rãtãcirii pe plaiurile împotriva cuvântului adoptat, cãruia visului, în depãrtãri nelãmurite, în care datoresc totuºi ceea ce e mai bun din ceea viitorul se naºte clipã cu clipã. ce-am putut fi ºi de care mã leagã, ca Lupta interioarã dintre cele douã tabere atare, o gratitudine fierbinte. Atunci când ale sufletului nu e decât lupta lãuntricã pentru a realiza ºi a te realiza împrumuþi „dintre douã suflete colective, douã de la un neam ceea ce e mai al lui – mentalitãþi de rasã, douã civilizaþii cuvântul, rod al strãdaniilor seculare – contradictorii, grupate în jurul a douã capeþi îndatoriri tot aºa de sfinte ca ale puncte cardinale”: „Conflict sumar ºi sângelui, îndatoriri pe care eu mã mândresc simplist, dar violent ºi dureros. Mintea ce de a le fi respectat – Franþa o ºtie, se deºtepta la înþelegere împletea dealtminteri. Acest gând al unei îndatoriri alexandrinii lamartinieni cu stihurile lui veºnice, l-am gândit înãlþându-mi-se în Eminescu, înfrãþea pe Jean Racine cu suflet, alãturi de alte gânduri tot aºa de Heliade, pe cronicari cu Joinville”. Analele calde ºi de adevãrate. Zadarnic, în fruntea rudeniei, sãpate pe fond latin, cãpãtau un primului meu volum de poeme sfioase relief straniu ºi proporþii de fresce. Dorurile ceream iertare patriei, iertare de care, in mari care încolþeau în sufletul adolescentei petto eu însãmi nu mi-o acordam”. erau luminate de aceste gânduri. Astfel Expresia latinã in petto semnificã aici apãrea nãzuinþa de a-ºi înãlþa glasul mai adâncurile sufletului, adevãratul loc al trãirii sus de graniþele idiomului natal, cald ºi conflictului dintre cele douã tabere. bogat, dar ºtiut asemenea ciorchinilor aflaþi ªi totuºi, dincolo de aceastã luptã, s-a în fermentare. întâmplat un miracol al întâlnirii a douã Dualitãþile au fost „o adevãratã unealtã limbi ºi a douã culturi, pe care – azi – o de torturã, un adevãrat rug”. Aici intervine numim intertextualitate ºi interculturalitate. amintirea tulburãtoarei anateme pe care Mai mult: îndeosebi prin Rapsodul de pe i-o adreseazã Eminescu în clipa în care aflã Dâmboviþa poeta s-a vãzut în postura „de de la Maiorescu cã o coborâtoare din sol ºi de crainic”. Resimþea puternicele ºi Vãcãreºti ºi-a scris primele versuri în limba nenumãratele legãturi þesute între ea ºi francezã: „Sã nu ºtie oare româneºte? lumea apusului ºi înþelegea – bineînþeles – Spuneþi-le (era vorba de pãrinþi, nevinovaþi „utilitatea concretã a imaculatei ei greºeli totuºi, cãci îndeajuns mã nutriserã cu iniþiale: „Printre alte multe soluþii, rãzboiul basme ºi mã duseserã la ºezãtorile satului), a adus, într-adevãr, ºi pe aceea a spuneþi-le cã voi învãþa-o româneºte eu conflictului meu intim. Îndoielile nu-ºi ºi-om vedea dacã fiica Vãcãreºtilor va aveau locul: drumul era unul, greu, dar continua sã ne socoteascã”. drept. Eu l-am urmat fãrã ºovãire. Cuvânt Autoarea mãrturisirii recunoaºte în cald ºi ascultat, stãruinþa neînfrântã, iatã mod franc cã sentimentul de culpã nu a ce trebuia ca Apusul sã ne înþeleagã ºi sã pãrãsit-o niciodatã: „Hotãrâre nerealizatã, ne respecte. ªi a fost sã se întâmple ceea din pãcate, Eminescu se apropie de sfârºit. ce, poate nu se va mai întâmpla: apãrând, Când îmi povesti aceastã întâmplare, ochii chemând, cerºind, ameninþând – o femeie lui Maiorescu lãcrimarã. Amãnunt miºcãtor a întins puntea de aur ce uneºte sufletul a ºi mãreþ care s-a încrustat în [adâncul] douã neamuri”. 9 Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015 CRITICE Eugen Simion

PORTRETUL LA CRITICII LITERARI ROMÂNI

Profesorul Dorin N. Uritescu semneazã admirabile (care nu trebuie sã lipseascã din studiul despre Portretul la criticii literari antologia promisã). G. Cãlinescu este el români (care va fi continuat cu o Antologie de însuºi, un mare portretist ºi, cum zice undeva, texte din opera principalilor critici literari români „portretul este fiul maliþiei [...]”, portretul – pe care o dorim cât mai larg㠖 ) cu privire la pe care i-l face lui Mateiu Caragiale în Istoria care adaug câteva rânduri care sã-l prefaþeze. literaturii române [...] este memorabil, iar Studiul este o bunã lucrare de analizã imaginea lui Creangã, „bivolul de geniu” care literarã cu clasificãri dintre cele mai curajoase, scrie în bojdeuca sa îmbrãcat într-o cãmaºã inedite, ale speciei portret, din lungã ºi largã, scãldat în perspectiva extinderii sensului sudori, a devenit, la rândul ei, conceptului numit. un bun de manual ºcolar. Nu mã îndoiesc cã lucrarea Criticul român este, în genere, este utilã elevilor, studenþilor, un bun portretist ºi acest fapt profesorilor de românã, în spe- se vede ºi în studiul d-lui Dorin cial, dar ºi specialiºtilor în N. Uritescu. Impresia mea este domeniu, putând fi consultatã cã aceastã tradiþie nu s-a cu folos ºi de alte categorii de pierdut ºi, dupã valul structu- cititori, aceia interesaþi sã afle, ralist ºi semiotic, criticul de pildã, cum funcþioneazã român redescoperã plãcerea critica literarã ºi ce instrumente de a fantaza în jurul unei foloseºte ea pentru a justifica personalitãþi. La drept opera literarã ºi pentru a da o vorbind, ºcoala formalistã n-a idee despre cel care o scrie. eliminat integral portretul Vechea criticã impresionist㠖 decisã sã critic, dovadã studiul Barthes despre dovedeascã faptul cã, printre muzele care Michelet... ºi chiar autoportretul structural inspirã artele, se aflã ºi o muzã a criticii literare din Roland Barthes despre Roland Barthes. (a zecea muzã) – a dat o mare strãlucire artei Deosebirea (importantã) faþã de biografia portretului. Noua criticã postbelicã l-a eliminat tradiþionalã ºi faþã de portretul impresionist din discuþie ºi, multe decenii, portretul a este cã exegetul cautã sã determine, acum, rãmas, ostracizat, în afara discursului critic structura unei existenþe ºi biografemele care modern interesat de structurile operei ºi pot caracteriza fiinþa gramaticalã, adicã omul aproape deloc de fantasma criticului sau de care scrie. Întrebarea este dacã omul de hârtie chipul personajului central. poate fi imaginat complet izolat de omul care Aºa cum se aratã în carte, Nicolae Iorga trãieºte, se miºcã pe stradã, apare la este un rafinat portretist, iar Eugen Lovinescu televiziune ºi se lasã, astfel, portretizat de este indiscutabil maestrul portretului critic la comentatorii sãi. Portretistul este, în fond, un noi. Figurinele sale sunt unice capodopere moralist, adicã un spirit care ºtie sã vadã ce ale genului. Portretele din Memorii sunt, tot se ascunde dincolo de aparenþe ºi ºtie sã fixeze aºa, foarte pregnante ºi din ele nu lipseºte o în propoziþii memorabile esenþa unui caracter. notã de subtilã maliþie intelectualã. Aºa se Nu trebuie sã cerem portretului sã fie exact, explicã reacþia disproporþionatã pe care aceste aspect surprins în studiul de faþã, trebuie sã portrete în aqua forte au provocat-o în viaþa aºteptãm de la el sã fie verosimil ºi sã ne literarã; iritabilul Camil Petrescu a publicat un sugereze un destin înlãnþuit de circumstanþe. lung pamflet, iar G. Cãlinescu i-a fãcut, replicã Studiul da faþã confirmã ceea ce eu, unul, lui E. Lovinescu, un portret foarte dur. ºtiam de mult, ºi anume cã marii critici români Detaºaþi de inerentele ciocniri de pasiuni, sunt mari moraliºti ºi cã forma lor predilectã citim azi cu încântare aceste portrete de expresie este portretul. LITERE 10 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni POSTDECEMBRISM Marian Popa

NEGATIVITÃÞI ªI NEGATIVÃRI (4)

În atacurile bazate pe pervertirea rezolutul pamfletar: „Indiferent de regimul deliberatã sau nu a determinãrilor prin politic, regimul Crapului Gonflabil este extensii de implicare a unor elemente neschimbat: caviar, culturã ºi cãcat, noncauzale, nu sunt uitate notele etnice: stropite cu champagne. Nu ºtiu dacã peºtii „grecoteiul bulangiu” Popescu-Tãriceanu prezintã flatulenþe, dar Crapul Gonflabil, sau Victor Ponta – Maimuþa mongolã în caz cã scapã o bãºinã din pricina („Tricolorul”) au comis ceva negativ, preaplinului sufletesc, cu siguranþã se mirã relaþionat cu ceva lipsit de negativitate, dar de ce nu simþi mireasma Zefirului...” Deci: se creeazã impresia sau se dã certitudinea „La Breban pânã ºi virgulele put” cã negativul e consonant cu sau cauzat de (Regimul Crapului Gonflabil, Adevãrul speþa etnicã sau fizicã implicatã forþat. Se Literar ºi Artistic, 7.12.02). În acelaºi text ºi sintetizeazã: Destinul României e hotãrât atacã pe Eugen Simion ºi Nicolae de 4 venetici: tãtarul Traian Bãsescu, Manolescu „care, în afarã de a fi critici gãgãuzul Crin Antonescu, evreul Mark literari, trec ºi drept fiinþe umane.” Gitenstein, armeanul Harry Giknavorian Baroane (Jurnalul Naþional, 26.11.04) de (Tricolorul, 24.2.14), Partidul istoric al Mircea Cãrtãrescu e prin titlu ºi intenþie o Brãtienilor a ajuns într-o situaþie jalnicã: imitaþie arghezianã, dar penibilã prin pre- îl joacã la poker un gãgãuz, un sãsãlãu ºi text: þinta e Adrian Nãstase, politician un gecotei! (idem, 27.6.14). Nu lipsesc afacerist numit popular Nãstase ºapte case, unele relaþionãri contrastive de negativitãþi cãruia i se fac procese, în unul e acuzat de ºi negativãri: „þiganul potcovar (mason) ºantaj ºi condamnat la 3 ani cu suspendare, Gruia Stoica”, „þiganul alcoolic Sebastian apoi la alþii cu executare. Dar Arghezi Lãzãroiu” (idem). Desigur, în spiritul þintise un german autentic nobil într-o stare tradiþiei: „bulgãroi cu ceafa groasã, grecotei de urgenþã naþionalã ºi mondialã: Cãrtãrescu cu nas subþire.” Sunt valorificate similar ºi se exhibã în perioada sa de vasalitate unele dispoziþii sexuale încã vãzute popular bãsescianã. Remarcabil e cã pamfletarul ca negative: Ministerul Sãnãtãþii, prãduit ilustreazã amintita posturã a artistului de contabilul pederast Eugen Nicolãescu incapabil sã facã faþã contextului negativ, (idem, 29.10.13) se retrage ºi deplorã întreg ansamblul politic Se bricoleazã identitãþi pseudo- ºi mediatic în care a ajuns sã respire. „Am contrastive negativante: „Radu Stroe ori e aflat însã repede cã România nu e o þarã un tâmpit, ori e o bestie, ori e ºi una ºi a polemicii ºi cã jocurile de putere din alta” (idem, 23.1.14) sfera politicã nu au nici o legãturã cu Noþiuni sunt adaptate negativ pentru un binele ºi adevãrul. Am simþit, ani întregi, microcontext. R. Banciu este „un accident pe propria mea piele, nu rãspunsurile dure al speciei umane” (Gr. Cartianu, 20.1.14): la care mã aºteptam ºi pe care îmi ceea poate însemna cã, pentru evaluator, propusesem sã le înfrunt curajos, ci un accident este negativ, prin individul represaliile unor oameni care nu respectã respectiv, cum un copil malformat sau codurile onoarei ºi civilizaþiei, care nici leucemic, este tot un accident al speciei. nu ºtiu ce sunt acestea, oameni care te E strident ºi deloc rar contrastul dintre murdãresc ºi te ridiculizeazã în loc sã miza ocazionalã ºi amploarea rãbufnirii polemizeze” („De ce pana mea rãmâne în pamfletare. C.T. Popescu nu e de acord cernealã mã întrebi?”, EVZ, 1.6.12). „Pot cu o opinie a lui N. Breban, de unde lupta cu spada contra unui adversar cu

11 Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015 spada, dar nu pot lupta cu cei care preºedinte util. Ca desfãcãtorul de sticle împroaºcã murdãrii din canalele în care de bere! (I. Cristoiu, EVZ, 5.8.14). În prima vieþuiesc... Am fost adânc rãnit de colegii frazã, asociaþia excremenþialã: mei, scriitori ºi artiºti care au fãcut acelaºi „Asemãnãtor cufurelii care aminteºte, prin lucru cu ceilalþi din fanatism politic ºi produs, de burtierierele Cãcãniei Tv, gelozie literarã. Am citit pamflete fioroase postul lui Sebastian Ghiþã, existã o despre mine scrise de bieþi ºoricei care cufurealã de vorbãrie. Cel lovit de asta pânã atunci au stat în colþiºorul lor fãrã nu se mai poate opri din trãncãnit.” sã scoatã o vorbã, fãrã sã se ºtie dacã Autorul beneficiazã el însuºi de o reputaþie încã mai existã.” Satistit de ºoriceii asociativã, ca ardei umplut. vorbitori, concluzia, poate temporarã: „Am Se negativeazã ºi netam-nesam, non- vãzut pânã la fund oroarea ºi bestialitatea sau fals cauzal, prin evocarea unei profesiuni unei lumi din care n-am ºtiut sã plec la sau funcþii avute cândva de cel negativabil, timp.” Realitatea este cã textele lui militante dacã ea e socotitã ca inferioarã sau nu sunt performante artistic, nici moral în declasantã: fostul chelner Burci (directorul raport cu cele ale ºoriceilor din canale. „Adevãrului”), ex-chelnerul, ministrul Curente, aproape reflexe, sunt Gabriel Oprea. George Bush senior fusese negativãrile politice prin asociaþii grosiere. director CIA, dar despre aceasta nu se Victor Ponta câºtigã alegerile: pentru noua vorbeºte; e negativat însã Putin, trecutul opoziþie, nãduful impune ideea revenirii la considerat marcã a prezentului: ex- putere a dictaturii comuniste. Aºa îºi kaghebistul Putin. În aceastã linie, concep textele Vl. Tismãneanu & Co. dezvoltãrile relaþionale de negativare pot fi Revista „Kamikaze” (nr. 28, 11-17.7.12) încã extinse. Putin e „þarul secolului 20", publicã Mesaje de felicitare pentru dar ºi „The Pariah” (temã de numãr Guvernul Ponta primite de la þãrile esterne Newsweek, iulie 2014); dacã Putin numeºte ºi prietine: Fidel Castro (Scumpul meu pe jurnalistul antivestic D. Kiseliov director camarad, bãi, muciaco), Hu Jintao general al unei noi Agenþii de ºtiri, relaþia e (Domnule premier Pon Ta), Kim Jong Un automatã: „Wie die frühere KGB-Offizier (Mãi, dragã tovarãºe Ponta, cum îþi zice Putin hat auch Kisseljow in den 1970er- tãticul tãu politic), Niculae ºi Elena Jahren die Leningrader Staatiliche Ceauºescu (Mult stimate tovarãºe ºi Universität im heutigen St. Petersburg prietin Victoaº). Erorile de scriere ataºate absolviert.” (Ein Neues Sprachrohr für den þin de burlescul bâlciului clasic: Angela Kreml, ARD, Tageschau.de, 9.12.13). Dar, Merchel. Das bãsischte pupincuristen.” I. devenit prim ministru, Mihai Rãzvan Cristoiu asociazã ºi uzeazã de o rimã Ungureanu e elogiat în Vest, ca James Bond, automatã: „Victor Ponta, junele cu pretenþii fiindcã fusese ºeful Serviciilor de Informaþii de premier european în România lui Anton Externe. Vitali Klitschko, un rudimentar nu Pann”. Vine Andrei Marga la conducerea doar din cauza pumnilor primiþi ºi daþi, stilizat ICR: Leonte Rãutu de la ICR (Grigore ca lider al masei putchiste ucrainiene, este Cartianu, ca director editorial, Adevãrul, „der ehemalige Boxweltmeister”, teroriºtii, 19-21.12.12). O culme asociativã edificã naþionaliºtii, infractorii ºi fasciºtii lui, Julia Badea-Guéritée, „Editor Presseurop demonstranþi, activiºti, opoziþioniºti. & Courier International”, în Pompierul Nu au nevoie de argumente piroman (Adevãrul, 21.7.14): „Nero ar fi peremptorii nici acþiunile punctuale ºi nici fost fericit. Se pare cã la Moscova trãieºte campaniile de denigrare, suficiente fiind un demn urmaº al împãratului roman, detaliile: numele Andrei Marga este Vladimir Putin. Asemeni lui Nero, a dat îmbogãþit batjocoritor cu determinantul foc Romei/ Ucrainei, iar contemporanii ºi, „calorifer”, în scurtul lui directorat la asemeni celor lui Nero Claudius Caesar Institutul Cultural Român dupã ce a Augustus Germanicus, încã se mai întreabã menþionat faptul cã acest element al dacã incendierea a fost nebunie sau artã.” civilizaþiei a fost inventat în Ardeal. La Înainte de a leza obiectul ei contemporan, Pungeºti se demonstreazã contra unor asociaþia precarã provoacã jenã. pregãtiri de exploatare a gazelor de ºist: ªi mai la îndemânã sunt asociaþiile cu se livreazã ca termen de declasare acte ºi materii repulsive sau gratuite, care informaþia cã în tabãra de rezistenþã se se pot dispensa de orice efort bibliografic. aflã ºi o prostituatã minorã (14.1.14). Un Un titlu: Victor Ponta vrea sã fie un tip de negativare a unui întreg ansamblu LITERE 12 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni manifestant valorificat ºi în cazul Miºcãrii aceste detalii, trebuie precizat: Cavalerii din Piaþa Universitãþii, în 1990. Apocalipsei sunt mandatarii divinitãþii Proprii adresãrii calificative sunt pentru distrugerea lumii pãcãtoase. Aºadar: tautologia, aberaþia, improprietãþile combinaþii de asociaþii pentru forþarea scrisului neatent, visceral, sub presiunea negativãrii, bramburind mai întâi imagini timpului ºi afectelor impetuoase: Clisa orwelliene, apoi textul sacru. jegoasã ºi puturoasã a imposturii (V. De altfel, ca geniu predictor al Ciutacu, titlu, Jurnalul Naþional, 19.5.12). negativitãþii contemporane, Orwell devine Iniþialele unor instituþii sunt decodate o sursã facilã pentru negativãri. Un titlu: cu alte cuvinte: PMP/ Partidul Miºcarea Pentru a-l înþelege pe Putin trebuie sã Popularã = Prostituate – Monºtri – citim Orwell (Ana Stan, Adevãrul, Proxeneþi (iulie 2013); USL/ Uniunea So- 7.9.14). Poate cã o atare directivã ar trebui cial-Liberalã = Uniunea Superficialã totuºi un pic amelioratã: pentru a-l înþelege Lacunarã (V. Marian). Procedeu cu efecte pe Orwell trebuie citite documentarele reduse valorificat popular ºi în Comunism: despre NSA ºi alte instituþii de parteneriat. PCR/ Partidul Comunist Român = Pile – Titlul amintit este însã util ºi pentru un alt Curve – Relaþii. Sau cu adaosuri în jocuri aspect al stilisticii minimalizãrii: unele de cuvinte: PNL – penelepra, „S-a PSD-izat personalitãþi globalizate se numesc în me- ºi Opoziþia! (I. Cristoiu, 18.8.14). dia Barack Obama, Anders Fogh Importante sunt stereotipurile negãrii Rasmussen, Angela Merkel, dar Putin este din texte sacre, mitologii, culturale, istorice, Putin, fãrã prenume numele pierzându-ºi artistice, standardurile cu care se asociazã din greutate. Se uzeazã în acelaºi sens de sau se echivaleazã o realitate negativã sau Iliescu, Bãsescu etc. negativabilã. Biblia este un depozit de Gratuite sunt angajãrile de nume asemenea stereotipuri, esenþialã fiind mondial pozitive în asocieri negativante. problema cunoaºterii lor juste de cel ce le Monica Macovei se crede cã are similitudini foloseºte. Un oarecare exemplu de aberaþie cu Nelson Mandela, fiind în acelaºi timp burlescã datoratã ignoranþei e pamfletul determinatã de romul interlop Bercea Cavalerii Apocalipsei (EVZ, 10.8.11) de Mondial: autoasociaþia este negatã cu Mircea Cãrtãrescu, care preia ºi edificã interlopul: Poate cu Nelson Mondialu! fictiv ºi stereotip: în Animal Farm porcul (Luiza Moldovan, Jurnalul Naþional, Napoleon crescuse o haitã de câini pentru 18.8.14). La Paris, Stanoevici, ministrul a-ºi face politica dictatorialã, dar România delegat pentru românii din afara þãrii: „Nu posedã simultan trei Napoleoni – Ion toþi þiganii sunt hoþi, aºa cum nu toþi Iliescu, Adrian Nãstase ºi Dan Voiculescu –, italienii sunt cântãreþi.” În logica „trei maeºtri ai rãului absolut” care silogismului, dacã nu toþi þiganii sunt hoþi, „ilustreazã simbolic alianþa post- aºa cum nu toþi italienii sunt cântãreþi, decembristã dintre comunism, Securitate atunci unii þigani sunt hoþi, aºa cum unii ºi corupþie” ºi conduc „colosala ofensivã, italieni sunt cântãreþi. de câþiva ani încoace, împotriva statului Fiecare publicaþie are pamfletarii ei, de drept ºi-a democraþiei româneºti” unii sunt ºi scriitori. Lucian Avramescu (sic!). Cei trei Napoleoni au crescut niºte este pamfletar politic pentru „Jurnalul cãþelandri, care fiind câini, sunt... „grupul Naþional”, în care se exhibã pânã spre statuar al celor patru cavaleri ai stingere Adrian Pãunescu, creatorul unui Apocalipsei”. Victor Ponta, „care s-a „pamflet-lacrimã”, justificat de el însuºi construit toatã viaþa pe sine din bucãþi în funcþie de declinul valorilor naþionale furate de la alþii, care minte cu fiecare (Zadarnica înviere a lui Marin Preda, respiraþie” etc, Titus Corlãþean, Dan ªova J.N., 17.5.10). Pamfletar, în primul rând „antisemit sfidãtor”, Crin Antonescu. în prozã, este un timp Mircea Dinescu, „Sunt cavalerii întunecaþi ai Apocalipsei. în revistele „Caþavencu” ºi „Plai cu boi” Au pus þara pe foc ca sã ia puterea ºi, (titlu de negativare a þãrii proprii prin dacã nu-i vom opri, vom vedea ºi mai parafraza unei reviste americane), unele departe lucruri de care sã ne fereascã texte fiind incluse în Pamflete vesele ºi Dumnezeu.” Luând lucrurile în ordinea triste. 1990-96 (postfaþã semnatã de „un Apocalipsei dupã Ioan (VI), Ponta e Ciuma, grup de patrioþi din Slobozia”), Nelu Corlãþean Rãzboiul, ªova Foamea, Crin Santinelu (1998). Pamfletar este religiosul Antonescu Moartea. Trecând ºi peste Nichita Danilov. 13 Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015 O CARTE ÎN DEZBATERE Tudor Cristea

O CARTE DOCUMENT*

La cea de-a treia ediþie a Simpozionului detaliu) informaþii despre sine: cã s-a nãscut Naþional „Vladimir Streinu”, desfãºuratã în la Gãeºti (la 1 iulie 1930), cã a fost nepoatã de ziua de 23 mai 2013 la Colegiul gãeºtean, sorã a marelui actor Nicolae Bãlþãþeanu, care doamna Ileana Iordache, fiica prestigiosului i-a sesizat înzestrarea, cã a fãcut studii critic ºi poet, a scos din geantã câteva file teatrale, cã a fost cãsãtoritã din august 1951 scrise de mânã ºi a dat citire unui text intitulat pânã la finele lui 1962 cu celebrul prozator „Armand Cãlinescu versus Vladimir Streinu”. Radu Tudoran, fratele lui Geo Bogza, cã, Imediat dupã încheierea lecturii i-am spus, pe exclusã din pricinã cã era fiica lui Vladimir jumãtate în glumã, pe jumãtate în serios, Streinu, considerat „duºman al poporului”, editorului Mihai Stan: în anul al treilea, din Institut „Confiscã-i textul, pentru (dar reprimitã, dupã ºase luni, revistã!” Ceea ce, tot cu un în urma unor asidue demersuri zâmbet, Mihai Stan a fãcut. „pânã sus” ale lui Bogza), a Doamna Ileana Iordache, asistat la scrierea romanului autoare a volumului „Vladimir „Toate pânzele sus!”, ce avea Streinu, tatãl meu”, apãrut în sã obþinã un succes fabulos, toamna anului trecut la editura ba chiar a dactilografiat prima Bibliotheca, rememoreazã ea formã, cã a jucat, alãturi de însãºi acel moment, într-un actori importanþi, pe scena scurt cuvânt introductiv, Naþionalului, cã s-a recãsãtorit arãtând cã solicitarea de a cu reputatul medic Silviu tipãri în „Litere”, numãr de Sibila... Dar din care aflãm, mai numãr, timp de un an ºi ales, cã este copilul pãrinþilor jumãtate, câte un episod sãi: „«Eu» sunt un copil nãscut memorialistic, a dus la dintr-o mare iubire în care realizarea cãrþii sale. Deºi sunt tentat sã in- fiecare pãrinte îl recunoºtea pe celãlalt – copil sist asupra rolului acestei conjuncturi în care fãrã sã-ºi dea seama se alcãtuia într-o naºterea cãrþii, aº mãrturisi, totuºi, cã impresia formulã de care nu era încã conºtient, dar mea este cã ea era deja gânditã (ºi, poate, atunci când a dezlegat-o, a putut sã spunã cã parþial scrisã). A apãrut aproape integral în le este ºi le va fi întotdeauna recunoscãtor.” revistã, dar tipãrirea în volum oferã cel puþin Cartea începe ca un „roman de familie”, douã revelaþii: prima, a veritabilei înzestrãri cu dou㠄albume”. Primul e dedicat spiþei de prozatoare a Ilenei Iordache, iar cea de-a tatãlui, nãscut la Teiu-Argeº, ca fiu al unui doua, a unui excepþional „roman” al unui proprietar sau mic moºier, ªerban Iordache, destin de intelectual tragic marcat de ºi al Neacºei, al patrulea dintre cei cinci copii avatarurile istoriei. În plus, un „roman” care, rãmaºi în viaþã. Cu preþioase referiri la Gãeºti, dincolo de perspectiva subiectivã asumatã, „oraºul de suflet”. Cel de-al doilea „album” îi rãmâne în marginile unei admirabile e dedicat mamei, nãscutã la Baia de Aramã, obiectivitãþi. jud. Mehedinþi, ca fiicã a inginerului de Poduri O carte a fiicei (unice) despre tatãl sãu, o ºi ªosele Constantin Vasiliu ºi a Alexandrinei personalitate criticã de excepþie ºi un mare Bãlþãþeanu, absolventã a Facultãþii de Litere. caracter, dar, implicit, ºi una despre ea însãºi. Este ramura familiei legatã de oraºul Turnu O carte în care autoarea simte nevoia de a Severin. Dar tot acest „album de familie” e integra o secvenþã intitulat㠄Eu”. O secvenþã proiectat, ca întreaga reconstituire care furnizeazã (pe unele reluându-le mai în memorialisticã, pe realitãþile social-istorice ºi politice, cu momentele teribile ale rãzboiului ºi ale instaurãrii comunismului, care au * Ileana Iordache-Streinu, Vladimir Streinu, tatãl meu, provocat enorme drame colective ºi Editura Bibliotheca, Târgoviºte, 2014, 328 pag. LITERE 14 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni individuale. Evident, în prim-plan se aflã drama pãduri, de moarã, de presã de ulei ºi de tatãlui, criticul de excepþie „licenþiat din brutãrie, Ileana Iordache doreºte sã punã învãþãmânt” în 1947, refuzând propunerea lucrurile la punct, declarând simplã speculaþie unui Aurel Baranga de a adera la miºcarea de ideea cã pseudonimul ales ar fi fost dovada stânga, lovit, deopotrivã, de o cruntã boal㠄în-strãinãrii” tânãrului poet ºi critic de de plãmâni ºi de un regim care-l considera pãrintele sãu. ªerban Iordache, poate duºman, ajutat în chip admirabil de confraþi dezamãgit de faptul cã drumul ales de fiul sãu care, într-un fel sau altul, se salvaserã (G. îl îndepãrta iremediabil de sat, nu ºi-a Cãlinescu, Zaharia Stancu, Mihail Sadoveanu, nedreptãþit niciunul dintre copii, înzestrându- chiar Tudor Vianu, ca ºi, în alte împrejurãri, i în mod egal pe cei 5 fraþi printr-un act din de cel mai bun prieten al sãu, ªerban 1924. În plus, þãranul cu doar 5 sau 6 clase Cioculescu, victimã, ºi el, a regimului gimnaziale, dar cu o minte agerã, a oprit pe comunist), condamnat la ºapte ani de lângã casã, conform tradiþiei, fiica cea mare, închisoare (din care a efectuat trei, spre a fi dar le-a asigurat celorlalþi patru copii sprijinul „achitat de orice penalitate” de cãtre pentru a urma liceul (în cazul bãieþilor), Tribunalul Militar Bucureºti în 1969, cu un an pensioanele (în cazul fetelor) ºi facultãþile pe înainte de moarte). Este o carte trãitã de care ei ºi le-au ales. Când Vladimir Streinu a autoarea sa, care a trecut prin acelaºi infern primit post la liceul din Gãeºti, l-a ajutat sã prin care au trecut tatãl ºi mama ei. O carte renoveze din temelie casa de pe Strada Gãrii care ar putea fi încadratã între acele memorii (azi „Vladimir Streinu”), unde „dinspre Teiu, ºi jurnale apãrute dupã 1990, între care se aflã, la datele cardinale ale anului, soseau cãruþe sã zicem, „Închisoarea noastrã cea de toate cu tot ce era necesar în gospodãrie, de la zilele”, de Ion Ioanid. lemnele pentru gãtit ºi încãlzit, la sãpunul Amintirile Ilenei Iordache despre tatãl sãu fãcut de bunica, galben pe margini ºi verde în au nu numai valoarea unui document interior, la fãina ºi mãlaiul mãcinat în moara sufletesc, dar ºi pe aceea a unuia istorico- fratelui tatãlui meu, Anton, la carnea de porc literar, reprezentând reconstituirea dramei – porcul – conservatã în garniþe cu unturã, la unui intelectual confruntat cu vitregiile epocii untul topit ºi întãrit în vase de pãmânt ars, la în care i-a fost dat sã trãiascã, dar ºi a dramei putinile cu brânzã”. În altã ordine de idei, în mai generale a societãþii româneºti în perioada casa de la Gãeºti era, de fapt, gânditã ºi adesea comunistã. Asistãm, astfel, prin familia din scrisã revista Kalende, a cãrei redacþie Teiu-Argeº, în frunte cu bunicul, arestat de formalã era la Hotel Continental, în camera lui comuniºti, ºi cu tatãl, ªerban Iordache, Tudor ªoimaru, ºi care se tipãrea la Piteºti, în deposedat de proprietãþi ºi salvat de mãsuri tipografia lui P. Mitu. Legat de aceasta, Ileana mai aspre doar de boalã ºi moarte, la o dramã Iordache face urmãtoarea precizare cu semnificaþii mai largi a lumii rurale. Aceea importantã: „Citind corespondenþa dintre cei pe care Marin Preda a înfãþiºat-o cu unele doi (Streinu – Pompiliu Constantinescu, precauþii strategice în cel de-al doilea volum n.m.), scrisori ºi telegrame, este sigur cã al „Moromeþilor” sau aceea pe care prozatorul revista (...), ca sumar, se întocmea în casa ialomiþean Titi Damian a reconstituit-o, în tatãlui meu din Gãeºti... Acolo soseau toate perioada postdecembristã, deci în alte textele colaboratorilor celor cinci numere care condiþii, cu destulã credibilitate în „Fagul”, au apãrut pânã în primãvara anului 1929, texte primul ºi cel mai realizat volum al unei trilogii care, dupã o prealabilã «ºedinþã de redacþie», cu elemente autobiografice intitulate a punerii lor «în paginã», cu ªerban „Muscelenii”. Legat de familia tatãlui, dar mai Cioculescu, mai vechi «gãeºtean», erau duse ales de relaþia dintre pragmaticul ªerban de Vladimir Streinu la tipografia Dlui Mitu din Iordache ºi fiul sãu, care l-ar fi dezamãgit, Piteºti.”. într-un fel, refuzând sã rãmânã alãturi de el, Dincolo de toate, din amintirile Ilenei spre a-l ajuta, împreunã cu celãlalt fiu, Anton, Iordache se desprinde o imagine a omului la administrarea prosperelor lui proprietãþi ºi de o rarã demnitate (al cãrei preþ a fost plãtit afaceri, Ileana Iordache face câteva precizãri din plin), reconfirmând-o pe cea a operei. de care cei care se vor preocupa de acum Avem, prin „Vladimir Streinu, tatãl meu” o încolo de viaþa ºi opera marelui critic vor carte de excepþie, care meritã cititã ºi recititã. trebui sã þinã seama. A fost susþinutã adesea, ªi din care aº mai desprinde, în final, doar mai ales de cãtre autorii monografiilor dedi- aceastã consemnare halucinantã, care te lasã cate lui Vladimir Streinu, ideea unui conflict mut: „Ieºind pe poarta închisorii Jilava, tatei aproape deschis între tatã ºi fiu care a generat i s-au dat douã monede de 25 de bani. Cu ºi pseudonimul ales de acesta din urmã. una a sunat la sora lui Tanþa, care locuia cel Pentru memoria bunicului sãu, remarcabilul mai aproape, ºi cu cealaltã a luat tramvaiul þãran bogat din Teiu, cãruia i se mai spunea pânã la ea. De acolo a sunat-o pe mama – a ºi „Vodã ªerban” sau „Ãl bãtrân”, fost primar spus cã aºteaptã sã se mai însereze ca sã de mai multe ori, proprietar de pãmânturi, de revinã...” 15 Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015 O CARTE ÎN DEZBATERE Iordan Datcu

O BIOGRAFIE A LUI VLADIMIR STREINU

Membrii din familiile unor scriitori au îngãduit ºi mai mult, sã facã din autorul produs despre aceºtia amintiri, evocãri, volumului Plumb un poet... revoluþionar. interviuri, au publicat scrisori. Dãm numai Semnificative, în alt sens, sunt scrisorile câteva exemple: despre I.L. Caragiale au mamei lui Liviu Rebreanu, Ludovica, scris fiii sãi Ecaterina Logadi, Luca I. publicate de Liviu Maliþa în 1998, sub titlul Caragiale ºi Mateiu I. Caragiale (acesta în Adio pânã la a doua venire, din care jurnalul sãu), despre Mihail Sadoveanu a cititorul aflã, consternat, cã autorul lui Ion publicat douã cãrþi fiica, sa Profira n-a rãspuns la repetatele apeluri pentru Sadoveanu, despre George Bacovia a ajutor material ale mamei sale. publicat o carte soþia sa, Agatha Grigorescu Doamna Elena Iordache Streinu, Bacovia, despre Ion Minulescu a publicat autoarea cãrþii Vladimir Streinu, tatãl meu douã cãrþi soþia sa, Claudia Millian (Editura Bibliotheca, Târgoviºte, 2014, 328 Minulescu, ºi una fiica sa, Mioara p.) îºi mãrturiseºte, cu sobrietate, încã din Minulescu, despre Liviu Rebreanu au pagina liminarã, þelul de a se rezuma la publicat câte o carte soþia sa, Fanny biografia tatãlui sãu: „Nu am încercat sau Rebreanu, ºi fiica sa, Puia Florica Rebreanu. urmãrit sã scriu despre cãrturarul Vladimir Livia Rebreanu-Hulea, a publicat cartea Streinu, n-am încercat ºi nici nu am vrut Familia Herdelea, Ilderim Rebreanu, fiul sã fac o prezentare cronologicã a ceea ce lui Tiberiu Rebreanu a publicat serialul a însemnat activitatea lui Vladimir Streinu. Spectre în labirintul uitãrii. Romanul Au fãcut-o ºi o vor mai face cei în drept familiei Rebreanu (I-IV, 2013). Alice-Vera sã o facã.” Autoarea se rezumã deci, cu o Cãlinescu i-a acordat lui I. Opriºan un lung înþelepciune care meritã laude, sã evoce interviu despre soþul sãu G. Cãlinescu. Dorli momentele de seamã din biografia tatãlui Blaga a publicat, împreunã cu Ion Bãlu, sãu, pe care ea le-a cunoscut nemijlocit, cartea Blaga supravegheat de securitate, sau le-a decupat din corespondenþa Barbu Cioculescu l-a evocat pe tatãl sãu, pãrinþilor sãi, sã ofere în acest sens un mare ªerban Cioculescu, în cartea sa de amintiri, volum de informaþii, scene de viaþã, regretatul Sorin Preda a publicat o carte ambianþa în care a trãit acesta cu familia despre unchiul sãu, Marin Preda. Gherda sa, relaþiile cu cei mai buni prieteni, în Barbilian a publicat o carte de amintiri primul rând cu familia ªerban Cioculescu. despre soþul sãu, poetul ºi matematicianul Decupãm câteva momente, dintre cele Ion Barbu. ªtefania Velisar Teodoreanu a mai semnificative, evocate de doamna publicat evocarea Ursitul despre soþul sãu, Ileana Iordache Streinu. Este mai întâi prozatorul Ionel Teodoreanu. Ionel Vianu evocarea bunicului Iordan Dragne ºi a lui l-a evocat pe tatãl sãu, Tudor Vianu, în ªerban Iordache, tatãl lui Nicolae Iordache romanul Amor intelectualis. (Vladimir Streinu), a ambianþei de la Teiu Te-ai fi aºteptat ca venind de la membri din Vale, jud. Dâmboviþa. ªerban Iordache, din familie asemenea evocãri sã fie întru „aproape un personaj de roman”, þãran cu totul obiective. Nu s-a întâmplat câteva clase gimnaziale, în „marea lui întotdeauna aºa. Agatha Grigorescu înþelepciune – a trudit pentru averea Bacovia, spre exemplu, în cartea despre agonisitã, totdeauna cumpãtat ºi chibzuit, George Bacovia, a putut sã scrie cã acesta, zgârcenia fiind mai curând un atribut al care se bucurase în 1934 de o excelentã celor de la oraº”. Un alt moment ediþie apãrutã la Editura Fundaþiilor Regale semnificativ este evocarea întâlnirii lui ºi primise, în acelaºi an, Premiul Naþional Vladimir Streinu cu viitoarea sa soþie, Elena de Poezie, a fost desconsiderat pânã în Vasiliu, nãscutã în Baia de Aramã, judeþul 1944. Agatha Grigorescu Bacovia ºi-a Mehedinþi. A vãzut-o în 1923, pe Calea LITERE 16 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni Victoriei, pe studenta de la Facultatea de puteam. Eram incapabilã. Þineam strânse Litere ºi Filosofie, a aºteptat-o a doua zi la piept sãnãtatea, viaþa tatãlui meu.” de la cursuri ºi în curând a cerut-o în Descifrãm în gestul lui Zaharia Stancu cãsãtorie, amândoi fiind apoi „întotdeauna generozitatea lui, care s-a exprimat de atâtea umãr la umãr într-un parteneriat ori, generozitatea pe care nu i-au uitat-o indestructibil, înnobilat de o mare iubire”. mulþi, mai descifrãm solidaritatea cu un A fost, adãugam noi, ºi o mare prietenie scriitor din generaþia sa – ambii s-au nãscut dintre doi scriitori, Elena Streinu fiind în anul 1902 – ºi mai descifrãm ºi autoarea unui roman de succes, Pãuna ºi recunoºtinþa poetului Stancu pentru criticul copiii ei (1970). Semnificativã este, de literar Vladmir Streinu, care i-a prezentat, asemenea, evocarea anilor plini de în Viaþa româneascã (1939, nr. 12), dramatism, ai celui care, bolnav de volumele Poeme simple, Tãlmãciri din tuberculozã începând din 1948, operat în Serghei Esenin, Albe ºi Clopotul de aur, 1950 prin toraco-plastie stângã, suferã o unde a scris între altele: „În opera proprie, detenþie între 12 septembrie 1959 ºi autorul Poemelor simple, Albelor ºi octombrie 1962, regimul comunist Clopotului de aur, este însã un talent de o pedepsindu-l astfel pe cel care în 1932 seducãtoare fragilitate, un peisagist care fusese deputat naþional þãrãnist de îºi subþiazã pasta pânã la imaterial, un bu- Dâmboviþa în Parlament ºi apoi membru colic sãnãtos, fãrã sã fie chiar robust, în fondator al Asociaþiei de Rezistenþã sfârºit, un cântãreþ de ºoapte luminoase în Cultural㠄Mihai Eminescu”. Au urmat ani plinã naturã.” de boalã ºi de sãrãcie, ani în care o serie Douã capitole ale cãrþii, Tabel cronologic de personalitãþi au venit în sprijinul familiei ºi Album de familie, îi sporesc interesul. Din Streinu: Barbu Slãtineanu i-a dãruit doamnei primul decupãm informaþia privind o anume Streinu o jumãtate de brãþarã de aur pentru activitate din anul 1954, a lui Vladimir Streinu: ca vânzând-o sã aibã cu ce sã-i procure „Stilizeazã «La negru» versuri traduse din alimente celui bolnav, G. Cãlinescu i-a uzbecã ºi chirchizã, pentru Tudor Mãinescu trimis alimente, i-au mai venit în ajutor ºi o parte din traducerile din francezã Mihail Sadoveanu, care i-a gãsit lui Streinu semnate de Jack Costin”. Numele mic al un post de paznic la o bibliotecã în Parcul acestuia trebuia sã fie scris: Jacques. Încã Herãstrãu, Victoria Maniu, soþia poetului de la pagina 153 aflasem cã Jacques G. Adrian Maniu, Mihail Crama, Claudia ºi Costin îl plãtea cu regularitate pe Vladimir Mioara Minulescu. Cu deosebire este Streinu pentru limpezirea traducerilor ce-i semnificativ ajutorul lui Zaharia Stancu, erau cerute de cel amintit ºi cã acesta i-a gestul sãu adãugându-se multor altor fost „un bun ºi loial prieten”. gesturi similare de ajutorare a scriitorilor O serie de greºeli de tipar le voi în nevoie. Dar iatã un fragment din comunica editurii, în vederea unei eventuale întâlnirea doamnei Ileana Iordache Streinu ediþii a doua a cãrþii. Semnalãm doar cã cu autorul Desculþilor: „«Tu, a cui eºti?» numele unui medic care l-a tratat cu atenþie Speriatã, ºtiind doar cã trebuie sã mã feresc ºi profesionalism pe Vladimir Streinu apare sã pomenesc numele prin care tatãl meu de douã ori greºit: Cingiuc ºi Gingiuc. Este era cunoscut, pieritã, i-am rãspuns: «Sunt vorba de fapt de Constantin Giugiuc, nepot fata lui Nicu Iordache...» Imediat, lumina al lui G. Cãlinescu. rece din ochii lui s-a stins ºi a întrebat scurt: Semnalãm absenþa din Tabelul cronologic «Ce face Vladimir?» Am rãspuns la fel de a unei cãrþi despre Vladimir Streinu, aceea a scurt: «Rãu.» «Ce are nevoie?» Fãrã sã lui Serafim Duicu, Vladimir Streinu. Critic, ezit, am mitraliat rãspunsul: «Zece grame istoric literar, estetician al poeziei (Craiova, de streptomicinã ºi un kg de pas». Dupã o 1977). A recenzat-o ªerban Cioculescu în foarte micã pauzã, cu vocea lui scrâºnitã, România literarã, din 2 februarie 1978, ºi mi-a spus: «Vino peste o sãptãmânã la textul recenziei l-a inclus în Itinerar critic, mine, la birou.» [...] S-a ridicat în picioare vol. III, 1979, p. 249–253. Desprindem un – parcã nu se mai sfârºea – ºi, fãrã cuvinte, citat: „Lucrarea lui Serafim Duicu a fost m-a poftit sã stau jos. Tot fãrã vorbe, a efectuatã cu o mare conºtiinciozitate ºi cu tras sertarul biroului ºi mi-a pus în faþã frãmântarea unui material informativ foarte cele 10 grame de streptomicinã ºi borcanul bogat, nu însã complet, deoarece scrierile plin cu pastilele albe ale pas-ului. Tot fãrã lui Vladimir Streinu pânã astãzi nu au fost cuvinte, cu ambele mâini am luat integral adunate. Niciun aspect al personalitãþii medicamentele ºi le-am þinut strâns adunate autorului sãu nu i-a scãpat însã comen- la piept. Þineam în braþe Luna de pe cer... tatorului, pasionat de subiectul cãruia-i Cred cã a citit în ochii mei înecaþi de închinã un cult, nu însã unul orb (dovadã, lacrimi, a înþeles din tremuratul nestãpânit unele juste discriminãri ºi obiecþii, pe al bãrbiei, cam ce aº fi vrut sã-i spun ºi nu parcurs).” 17 Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015 O CARTE ÎN DEZBATERE Sultana Craia

AMINTIRI PERECHE

Multã lume din generaþiile mai fost „recuperaþi” pentru culturã, iar vârstnice gustã, de ceva vreme, mai mult descendenþii în cazul lui Barbu Cioculescu memorialistica decât romanul sau poezia. mai târziu cu un deceniu, au reluat existenþa Interesul sporit pentru experienþa bunicilor, intelectualã ºi în mod „oficial”. pãrinþilor ºi chiar a propriei categorii de Actriþã, Ussy, cãsãtoritã cu scriitorul vârstã la tinereþe este probabil mai Radu Tudoran o vreme, cu cariera subiectiv, mai nostalgic, mai emoþional pare cunoscutã la Teatrul Naþional, scriitor Barbu, a fi un fenomen local, de recuperare, odatã cu cariera de asemenea cunoscutã, în lumea cu proprietãþile de familie, cu documentele literelor, cei doi memorialiºti au un parcurs din arhivele fostei Securitãþi, în bunã mãsurã similar legat cu episoadele ocultate din de lumea literelor. Amândoi biografii. Cert este cã existã izbutesc sã se formeze ºi sã un public pentru acest gen de se împlineascã în vremuri scrieri ºi existã ºi oferte aspre, poate cu atât mai editoriale pe mãsurã. motivaþi cu cât le este mai Editura Bibliotheca a greu. lansat, la ediþia din 2014 a Volumele lor au structuri Târgului Gaudeamus, douã ºi stiluri, evident, diferite. volume-pereche de amintiri, Protagonist, la Barbu Vladimir Streinu, tatãl meu, Cioculescu este el însuºi. de Ileana Iordache-Streinu, Amintirile sale constituie un ºi Amintirile unui uituc, de bildungsroman, cu o Barbu Cioculescu. curgere naturalã, de la Fiica, respectiv fiul naºtere la venerabila vârstã fiecãruia dintre cei doi critici ºi istorici literari, de acum. Memorialistica sa, scrisã cu Vladimir Streinu ºi ªerban Cioculescu, au umor, cu o savuroasã autoironie, nu copilãrit împreunã, de pe vremea când Ussy lucreazã la propria statuie, nu cautã sã (Ileana) ºi Barbu, abia venit pe lume, se aflau justifice nimic, nu idealizeazã. Autorul se cu familiile la Paris, apoi la Gãeºti. autopersifleazã, nu-ºi ascunde erorile, nu Taþii fiind prieteni de o viaþã, biografiile se eroizeazã pentru sumedenia de necazuri actualilor memorialiºti s-au intersectat ale tinereþii, nu vitupereazã. ªerban inevitabil. Fiind congeneri, au trãit aceleaºi Cioculescu, „paternelul”, este o prezenþã evenimente, de aceea cele douã volume difuz dominantã, dar nu ocupã primul plan formeazã cumva un dublu document de în „povestea vieþii”. Cartea, formatã din epocã, mediile de viaþã, cercurile douã pãrþi, însumând peste 360 de pagini, intelectuale în care s-au format autorii cuprinde ºi o secþiune de Anexe, ºi are regãsindu-se în amândouã. admirabile calitãþi literare. În pofida atâtor În cazul ambelor familii spaimele ºi momente ºi perioade dramatice, umorul suferinþele rãzboiului, urmãrirea de cãtre este o constantã, farmecul scrisului alta, Securitate a pãrinþilor, detenþia, excluderile iar lipsa de solemnitate, de sfãtoºenie, de din facultãþi ale celor doi memorialiºti se gravitate, bunul simþ de a nu fi patetic, aseamãnã între ele. ªi se aseamãnã cu demonstrativ ºi de a nu se lua prea în serios destinele atâtor alte familii din clasa de îl face pe autor simpatic, („cool” ar spune mijloc, ridicate din lumea þãrãneascã, ajunsã un tânãr dacã ar citi volumul), conferindu-i la standarde culturale ºi de viaþã cotidianã o tinereþe a spiritului care face lectura foarte ridicate, apoi distrusã brutal în anii ’50. În stenicã. ambele cazuri, greu ºi cu pierderi, toþi au (continuare la pagina 25) LITERE 18 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni O CARTE ÎN DEZBATERE Niculae Ionel

VLADIMIR STREINU AªA CUM A FOST

Istoria unei vieþi ridicã multe probleme ºi Copila era purtatã de droºca bunicului. „Îmi ceea ce ne-ar face sã credem cã o putem amintesc de un drum fãcut cu el în pãdurea Leºile, concretiza, ca procedurã, rezultã din iluzia cã unde, în libertate, avea un mare numãr de scroa- ea este plinã de idei generale ºi de regularitãþi fe, godaci ºi vieri de prãsilã, înspãimântãtori de aproximative, asemãnãtoare traiului cotidian. mari, care creºteau, se înmulþeau ºi se hrãneau Dar pentru a fi clar lizibilã, unicã ºi vie în cu ceea ce oferea din belºug pãdurea de stejari: bogãþia sa mai cu seamã, viata unui om pusã, ghinda.” De la bunicul ªerban ºi bunica Neacºa în paginã trebuie sã slujeascã inteligibilitatea („niciodatã altfel îmbrãcatã decât în portul cuprinzãtoare a povestirii. O izbândã, prin argeºean, înaltã, cu frumuseþea asprã, mândrã a jocul de inefabilã artã dintre a spune (a þãranului român”), zugrãviþi votiv în tinda povesti) ºi a arãta (a pune în scenã) este cartea bisericii, tatãl a învãþat sã vorbeasc㠄frumos ºi doamnei Ileana Iordache-Streinu, „Vladimir curat”. Odatã cu limba maternã, esenþa unei lumi Streinu, tatãl meu”, apãrutã în toamna trecutã cunoscutã din interior îl va ajuta mai târziu sã la Editura Bibliotheca din Târgoviºte. înþeleagã profund ºi alte culturi. Undeva, marele În „Câteva cuvinte”, doamna Ileana cãrturar a lãsat scris: „Þãrãnimea singurã are Iordache-Streinu îºi îndreptãþeºte, în fond, un dreptul sã se numeascã popor, ea nefiind numai unghi de creaþie, precizând cã s-a limitat la o clasã ci o societate completã”. „amintiri/mãrturisiri”, lãsând scenariul critic Epica retrospectivã urmeazã nu numai al cãrturarului Vladimir Streinu la dispoziþia cronologia de sens unic, dar ºi direcþiile celor îndrituiþi de stricta specializare. Vreme imprevizibile cerute de mersul tumultuos al îndelungatã, materialele legate de viaþa vieþii. Vladimir Streinu („Fãt-Frumos din Teiu”, pãrintelui domniei sale, multe necunoscute, cum îi zicea, uneori glumind, ªerban au fost gândite ºi notate, din poziþia de martor Cioculescu, prietenul sãu de o viaþã), începe implicat, cu intenþia de a servi exclusiv învãþãtura în satul natal. Urmeazã apoi Liceul arhivistic cercetãrii literare. Naºterea „I.C. Brãtianu” din Piteºti, întrerupt în 1917, volumului de amintiri s-a datorat îndemnului când se refugiazã în Moldova cu tatãl ºi fratele stãruitor ºi sprijinului editorului Mihai Stan, sãu mai mare, Anton, însoþind un ºir de care dar ºi directorului publicaþiei „Litere”, Tudor încãrcate cu ce au putut lua. Recrutaþi, la cerere, Cristea, unde scrierea a vãzut mai întâi lu- în gara Leorda din Dorohoi, bãieþii urmeazã mina tiparului, în secvenþe intitulate, complini- ªcoala Militarã de Infanterie. Sunt transferaþi te ºi orânduite în perspectiva întregului la Liceul Militar din Iaºi, unde era elev ºi portretistic. Volumul cuprinde în addenda un Corneliu Zelea Codreanu. Despre acesta, tabel cronologic, un bogat album de familie Vladimir Streinu avea sã scrie în „Gazeta” – ºi o sumã de materiale din arhiva personalã. „cel cu privirea, misticã ºi neîndurãtoare”. Cartea începe expozitiv în nota viguroasã Transferaþi la ªcoala Militarã din Botoºani, a unui roman de familie. Bunicul tatãlui, Iordan participã la acþiuni militare ordonate de Statul Dragne (devenit mai târziu în acte Dragne Major, fiind declaraþi, în urmã, veterani de Iordache), rãmas vãduv fãrã copii se însoþeºte rãzboi cu grad de sergent. Dupã ce terminã cu vãduva Kira, al cãrei neam se trãgea dintr-un liceul reluat în Piteºti, Vladimir Streinu se înscrie Radu, paharnic al voievodului Matei Basarab. la Facultatea de Litere ºi Filozofie din Bãtrânul Dragne din Teiu din Vale (jud. Argeº), Bucureºti, pe care o absolvã în 1925. cu averea funciarã agonisitã prin cumpãrare Arcul de timp interbelic e perioada cea mai între 1850-1882, toatã întãritã prin „zapise” ºi frumoasã din viaþã, încã din primul an de „înscrisuri” pãstrate peste timp, îºi înstãreºte facultate participã la ºedinþele Institutului de fiul, pe ªerban Iordache (tatãl criticului), prin Literaturã, condus de profesorul Mihail Drago- parte de moºtenire. Copilãrie fericitã la Teiu, mirescu, dar frecventeazã ºi cercul lovinescian spaþiu arcadian, cu posibilitãþi ideale de „Sburãtorul”. Publicã articole critice ºi poezie în împlinire, mai întâi pentru tatã apoi pentru fiicã. revistele literare ale vremii, traduce. În 1924 se 19 Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015 cãsãtoreºte cu Elena Vasiliu, încã studentã la împrejurãri, a fost în tinereþe, în 1932, parlamentar Litere ºi Filozofie, viitoare profesoarã de istorie þãrãnist de Dâmboviþa, cu mari ºanse de ºi geografie, autoare a romanului „Pãuna ºi copiii ascensiune, nu a dovedit pasiune pentru ei”, descendentã pe linie maternã a Postelni- politicã, renunþând. A respins însã hotãrât cului Stoichiþã Strâmbeanu, cel pe care Mihai filosofia ceþoasã a generaþiei „mistice” cu Viteazul l-a însãrcinat sã ducã împãratului abdicarea ei furibundã de la poziþiile Rudolf vestea victoriei de la ªelimbãr. κi raþionalismului. Atitudinea consecvent demo- consolideazã statutul de profesor, cu noi studii, craticã, curajos manifestatã în presã pânã în în þarã ºi la Paris, ocupã catedre la licee din rãzboi, dar ºi dupã, în comunism, prin Bucureºti, Ploieºti, Piteºti ºi Gãeºti. În Gãeºti neangajare, a fost animatã de un ideal foarte ridicã o casã, unde se va naºte unica sa fiicã, înalt, înþeles de prea puþini, acela de a împiedica viitoarea actriþã a Teatrului Naþional din anarhia în spiritul omului. O fotografie din al- Bucureºti. Pe lângã toate însã, se adânceºte bum îl arat㠄trãgând o pipã, zâmbind îngãduitor neslãbit în pasiunea pentru literaturã. ºi neutru faþã de opþiunile prietenilor sãi”, Naraþiunea confesivã este urzitã permanent simbolizate în pumnul muncitoresc (ªerban cu acea sensibilitate ce nu scapã nimic din ceea Cioculescu) ºi salutul fascist (Tudor Mãinescu). ce e important de observat. Realitatea trãitã, Adept al ideii cã adevãrul începe cu viaþa moralã, cândva, de multe ori repetat, adunã toate forþele are prin consecinþã o poziþie neutralã, fiind lexicale în ivirea de neºters a imaginii din trecut: sociabil prin dialog. Se dovedeºte a fi structural „Oriunde am locuit, imaginea tatãlui meu este un clasic indubitabil, atât în artã cât ºi în viaþã, întotdeauna cea de la masa lui de scris, o micã þinând în permanenþã de umanitatea canonicã. mãsuþã pirogravatã, în cinci laturi, pe care încã Anii grei de început ai perioadei o mai am. La Gãeºti, Piteºti sau în Bucureºti, îl comuniste, în care nimic nu s-a sacrificat mai revãd aºezat la aceasta, având în faþã frumoasele cu uºurinþã decât firescul, au fost ani de mari coli de scris luate de la fabrica de hârtie din lipsuri pentru familia Streinu. Mereu înconjurat Buºteni, stând îndelung în faþa lor, cu privirea de dragostea întreagã a soþiei ºi fiicei, e ajutat trecând dincolo de noi ºi de toate, cu stiloul de de prieteni, ºi ei în dificultate, Barbu Slatineanu, aur dãruit de tatãl sãu alãturi – dispãrut în foarte bolnav el însuºi, frânge singura brãþarã noaptea arestãrii – fumând... Când lua stiloul în de aur pe care o mai avea, pentru a-i dãrui mânã, începea sã scrie aproape fãrã sã se jumãtate. Exclus din viaþa literarã ºi de la opreascã, cu scrisul lui atât de personal”. Fãrã catedrã, fãrã surse de trai, decât fãrâma de ajutor figuraþie literarã cãutatã, sunt conturate capitole amintit, la 1 ianuarie 1950, Vladimir Streinu se cu semnificaþie în planul destinului individual îmbolnãveºte grav (un TBC invaziv, plãmânul ºi istoric: „Kalende” (1929 ºi 1942), „Armand stâng fiindu-i distrus în întregime). Internat în Cãlinescu versus Vladimir Streinu”, „1940-1941” condiþii dramatice (nu avea adeverinþã din (ultima vacanþã la Buºteni, mobilizare pentru câmpul muncii), suportã o operaþie grea, cu un rãzboi, scurta guvernare legionarã), „Capºa” fierãstrãu chirurgical ºi fãrã anestezie. Rabdã (spaþiu al libertãþii), „Noaptea Paºtelui 1944” (în recitând cu glas tare, din ce în ce mai tare, aºteptarea Învierii, ceasul intempestiv al poemul „Corbul” de Edgar Allan Poe. Înclin sã nenorocirii – „urletul ºi mugetul ºuierat al cred cã ajutorul neaºteptat dat de George bombelor, presiunea aerului comprimat, tasat Cãlinescu, în aceastã grea cumpãnã, a fost de covorul de bombe, ne forþa, timpanul decisiv. Scrisoarea adresatã, în împrejurãrile împingându-l pânã când durerea devenea mai largi ale momentului, dezvãluie o cumplitã, insuportabil㔠etc. confraternitate ce aparþine acelei ordini su- Revista „Kalende” este prezentatã în preme, pe care numai credinþa ºi arta o instituie douã capitole, potrivit etapelor existenþei în lume: „Iubite Domnule Strãinu, cu o mare acesteia (10 noiembrie 1928 – martie 1929 ºi consternare am aflat cã eºti bolnav. [...] O 1942-1944). Meritã a-ºi asuma o rãspundere spitalizare (ºi ne vom gândi la o camerã mai „între inexistenþa criticã a «Gândirii» ºi bunã) nu trebuie sã te indispunã [...] numai la platitudinea «Vieþii Româneºti»”, apare în spital poþi avea asistenþã la fiece moment [...] prima serie cu doar cinci numere, sub o direcþie ai biciuit organismul [...] boala e mai mult mora- colectivã (Vladimir Streinu, ªerban lã. Voinþa de regenerare este capitalã ºi un Cioculescu, Pompiliu Constantinescu ºi Tu- intelectual ca Dta trebuie sã o aibã. Sã facem dor ªoimaru). Mai norocoasã, „Kalende”, socoteala lui Pascal: ce pierzi câºtigând? seria, a doua, e singura, revistã din timpul Acum trebuie sã te hrãneºti substanþial. Îmi rãzboiului care publicã mari scriitori voi permite, dacã-mi dai voie, sã-þi trimet [...] democraþi, lansând totodatã tineri poeþi, câteva lucruri de mâncare ce se gãsesc greu „generaþia pierdut㔠în frunte cu Constant în oraº. Acestea sunt adevãratele doctorii [...] Tonegaru. O mulþime de amãnunte întregesc Îþi trimet doze modice [...] Voi reveni cu voia atmosfera de „cenaclu” din casa din Bucureºti Dtale. Refacerea cu care ne eºti dator e în a familiei Streinu. mâinile Dtale. Fii senin, te vei face sãnãtos, al Militantismul lui Vladimir Streinu, cum Dtale, G. Cãlinescu”. reiese din paginile cãrþii, este unul estetic ºi nu politic. Deºi, poate determinat de alþii ºi de (continuare la pagina 23) LITERE 20 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni CRONICA LITERARà Margareta Bineaþã

SERTARE CU AMINTIRI*

Iulian Moreanu s-a afirmat deja în simple, amuzante, unele voit lipsite de peisajul literaturii actuale ca un prozator plin semnificaþie sau anoste, toate menite sã de vervã, pasionat de scris, fiecare dintre reconstituie puzzle-ul unei vieþi, ºi anume aceea cãrþile sale fiind, dupã propria-i mãrturisire, a eroului principal, Cristian Anghel. Iulian „o nouã treaptã pe anevoiosul urcuº al unei Moreanu încearcã sã construiascã un roman îndepãrtate consacrãri literare”. El îºi asumã în roman, o structurã epicã autotrofã, în care actul scrierii ca pe un „modus vivendi”, iar biografia tumultuoasã a lui Cristian Anghel trãirile, nãzuinþele, gândurile ºi speranþele sale este reflexia « în oglindã » a vieþii lui Alexandru capãtã contur, într-un fel sau altul, în creaþia Albu, protagonistul ºi autorul romanului sa. Dupã debutul editorial din secundar. Din pãcate, însã, cele 2007 cu volumul de proze douã romane, împletite ºi scurte „Ruleta mincinoasã”, simbiotice la început, nu Iulian Moreanu a rãmas fidel evolueazã împreunã pânã la fi- acestei specii literare, dovadã nal, cel secundar dispãrând stând apariþiile ulterioare, progresiv ºi nemotivat din „Cerbul însetat” (2012), canavaua narativã, rãmânând, „Febra” (2013) ºi „Neguþãtorul astfel, un simplu artificiu literar. de vise” (2014). Tot în 2014, Sau, cel mult, un declanºator de însã, scriitorul îºi încearcã epic, Iulian Moreanu tratând în puterile ºi în domeniul manierã modernã vechiul motiv romanului, cu „Nãvala norilor”, literar al manuscrisului, fructificat publicat la Editura Bibliotheca. fãrã prea mare succes ºi de Paulo Lumea pe care o Coelho în „Manuscrisul gãsit la zugrãveºte Iulian Moreanu în Accra” (2012). romanul sãu este cea a În esenþã, Nãvala norilor prozelor sale scurte: banalã, lipsitã de fard, este povestea simplã ºi neromanþatã a vieþii marcatã uneori de momente dramatice sau unui profesor, Cristian Anghel, fire insolite, trãind dupã reguli proprii ºi cu un interiorizatã, pasionat de cãrþi ºi lecturã din ritm interior aparte. Este societatea fragedã copilãrie, cititor nesãþios, dar fãrã româneascã surprinsã în plin comunism, dar criterii valorice. Înclinaþiile sale literare se vor ºi dupã Revoluþie, uneori absurdã, alteori fructifica în adolescenþã ºi tinereþe prin tragi-comicã, sau aliena(n)tã. Practic, « Nãvala colaborãri diverse la reviste culturale, iar norilor » este o replicã la scarã epicã largã a proiectul vieþii lui este romanul avându-l ca povestirilor, fãrã pericolul autopastiºei, protagonist pe Alexandru Albu (un alter ego pentru cã autorul este permanent preocupat auctorial). Traseul existenþial al lui Cristian de creionarea unei atmosfere autentice ºi de Anghel este, pânã la un punct, absolut firesc gãsirea unor formule narative inedite, pe care (terminã facultatea, îºi încheie proiectul reuºeºte, în parte, sã le implementeze. Iulian romanesc, este într-o relaþia stabilã cu Ioana, Moreanu rãmâne fidel toposului literar al prietena lui din timpul facultãþii, ºi prinde un prozelor scurte, oraºele Moreni ºi Câmpina post de profesor în oraºul natal). Întreaga lui devenind în roman Munteni ºi Câmpeni. viaþã este bulversatã odatã cu momentul în Structural vorbind, Nãvala norilor este care tânãrul se îndrãgosteºte obsesiv ºi un fel de roman à tiroirs, în care fiecare iremediabil de frumoasa ºi versatila Rodica întâmplare naratã reprezintã cadrul ºi pretextul Dobrescu, o elevã a sa. Aceastã iubire pentru introspecþie ºi scurte întoarceri în timp, interzisã ºi incandescentã, deºi neconsumatã, în vederea rememorãrii unor fapte de viaþã, este pe punctul de a-i distruge viaþa ºi cariera didacticã lui Cristian Anghel, pe care * Iulian Moreanu, Nãvala norilor, roman, Ed. amintirea fetei îl mistuie nepotolit de-a lungul Bibliotheca, Târgoviºte, 2014 21 Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015 anilor, pânã în momentul revederii, dupã douã surprinde detaliul în descrieri cinematografice, decenii. Cristian se descoperã încã îndrãgostit pline de culoare: „Lângã lac, în locul cârciumii de Rodica Dobrescu ºi pleacã disperat sã o cãreia toatã lumea îi zicea, nu ºtiu de ce, La caute, dupã ce aceasta dispare fãrã urmã din turturica obositã, se gãsea acum un bufet casa lui, unde petrecuse o noapte. O gãseºte cochet, cu grãdinã de varã, în care mesele la spitalul oraºului, la secþia de psihiatrie, unde rotunde de tablã având în mijlocul lor umbrele aceasta spusese cã va merge pentru a-ºi vizita de soare decolorate erau dezordonat presãrate un client acuzat de crimã, pe care ea l-ar apãra, pe mozaicul murdar, amestecat cu pãmânt. Doi ca avocat. Numai cã Rodica este acolo nu în inºi ce pãreau a fi plãtiþi cu ziua începuserã sã calitate de vizitator, ci de pacient, iar medicul le rearanjeze într-un pãtrat aproximativ ºi sãu curant este în mod surprinzãtor (ºi încercau sã înlãture bulgãraºii de pãmânt cu oarecum telenovelistic) chiar Ioana, fosta niºte mãturi de nuiele”. Lui Iulian Moreanu îi iubire din facultate a lui Cristian, pe care acesta place sã apeleze frecvent la descrierea o abandonase pentru ea. Finalul lasã în mod enumerativã (prezentã ºi în prozele scurte, de intenþionat lucrurile nespuse despre cele altfel), cãutând sã îi imprime acesteia o oarecare douã mari iubiri din viaþa eroului principal, muzicalitate. Iatã, de pildã, cum, în faþa pentru a lãsa loc sugestiei cã încercãrile vieþii, bibliotecii sale pe care i-o construise cu migalã speranþele contrazise, amãrãciunea ºi durerea un meºter din Cornu, Cristian Anghel îºi renunþãrii sunt tot atâtea trepte ale desãvârºirii reaminteºte obsesia pentru ordine a spirituale prin suferinþã ºi ale apropierii de comandantului de pluton, în timpul armatei: Dumnezeu. „periuþele de dinþi aºezate în paharul de plas- Desfãºuratã în plin comunism ºi dupã tic (toate de aceeaºi culoare) cu perii cãtre Revoluþie, povestea vieþii lui Cristain Anghel dreapta, sãpuniera închisã aºezatã în stânga captiveazã prin firescul, simplitatea ºi paharului, la doi centimetri, maºina de ras ( ) omenescul ei ºi mizeazã constant pe empatie. fãrã lamã în ea, în dreapta paharului, Cititorul se regãseºte cu uºurinþã în diferitele demontatã, cu cele trei piese componente ipostaze ale personajului sãu cu tot bagajul aºezate una lângã alta, în aceeaºi ordine, ºi la de trãiri ºi gânduri aferent (îndrãgostit, fel ºi celelalte obiecte, tubul de pastã de dinþi proaspãt absolvent de facultate, visãtor ºi sãpunul de ras, cele douã papiote de aþã cu pasionat de lecturã, creator febril, recrut, acele aferente, sticluþa cu loþiune dupã ras, angajat, victima unei iubiri interzise, apoi nos- toate aveau locul lor bine stabilit”. talgic cadru didactic aflat în pragul Dialogurile dintre personaje sunt vii, pensionãrii). Structura romanului este una alerte, autentice, vãdind la tot pasul oralitatea exclusiv rememorativã. Fiecare gând al lui stilului. Sunt de reþinut, de exemplu, Cristian deschide nebãnuite sertare cu conversaþia dintre aspirantul la debut literar amintiri, conþinând micro-naraþiuni Cristian Anghel ºi scriitorul Nicolae Velea, în savuroase, scurte întâmplãri din armatã, de la redacþia Luceafãrului, cearta plinã de cuvinte restaurant, din cancelarie, de la interminabilele tari dintre Alexandru Albu ºi vecinul sãu ºedinþe de partid ºi UTC, din redacþiile Neagu, ancheta pe linie disciplinarã la care este revistelor literare la care colaboreazã. O supus tânãrul profesor în urma sesizãrii amintire o cheamã pe alta ºi se hrãnesc referitoare la relaþia lui nepotrivitã cu o elevã, reciproc, într-o þesãturã epicã în care Iulian sau discuþia cam acidã pe care acesta o are cu Moreanu ºi-ar fi dorit douã romane (cel al lui directorul liceului pe marginea comportamentul Cristian Anghel ºi cel al lui Alexandru Albu), sãu, considerat neconform cu statutul de cadru cel de-al doilea fiind însã lãsat în plan secund didactic. Aceste interacþiuni verbale nu sunt ºi apoi abandonat. Fiecare povestire devine numeroase, dar sunt purtãtoare de emoþii, furia, ramã pentru urmãtoarea: de exemplu, episodul teama, stânjeneala, confuzia, infatuarea, interogãrii elevului Albu de cãtre un ofiþer de descumpãnirea, jena, surpriza fiind marcate securitate prilejuieºte rememorarea bãtãii pe grafic prin abundenþa punctelor de suspensie, care acesta i-o administreazã lui Neagu, un a reluãrii repetitive, a semnelor de întrebare ºi vechi prigonitor al familiei sale; amintirea exclamare, a interjecþiilor. felului în care Cristian ajunsese sã o cumpere Vorbind despre prozele scurte ale lui Iulian pe credincioasa lui cãþea, Mara, îl aruncã pe Moreanu, criticul Alex ªtefãnescu aprecia acesta cu gândul la festivitatea acordãrii îndeobºte „arta portretului”. Nici din romanul premiului de debut, pe care o rateazã; iar de faþã nu lipsesc portretele, unele groteºti, cãlãtoria cu un tren murdar de noapte îi caricaturale, realizate în tuºe groase (Neagu, aminteºte privaþiunile, dar ºi pitorescul vieþii secretarul UTC Robea, Panaite, cãlãtorul din de soldat. tren, unii profesori), altele diafane, eterate, chiar Scrierile lui Iulian Moreanu reþin prin dacã vãdesc un ascuþit spirit de observaþie preocuparea pentru creionarea atmosferei, (Rodica, Ioana, profesoara Aurelia Puºcaº, oamenilor, sentimentelor acestora ºi a locurilor mama naratorului). În cazul Rodicãi ºi al Ioanei, în care ei îºi duc viaþa de zi cu zi. Autorul Iulian Moreanu realizeazã portrete „în oglindã”, LITERE 22 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni în care pune în paralel imaginea de altãdatã a internatã Rodica, în imagini cinematografice, femeilor iubite ºi cea prezentã, peste care pa- amintind de acelea din proza „Acvariu”, din tina timpului a adãugat distincþie, rafinament volumul „Cerbul însetat”. ºi o iremediabilã înstrãinare: „La exterior Se mai poate remarca în « Nãvala norilor rãmãsese o femeie frumoasã, atractivã, ce putea » modul în care Iulian Moreanu reuºeºte sã încã suci minþile multor bãrbaþi, dar o simþea creioneze asprimea vieþii cazone (ilustratã ºi cã nu mai era Ioana aceea, a lui, plinã de iubire, în proza AMR din Cerbul însetat), dar mai cu ochii ce puteau lumina ºi cele mai adânci ales condiþia de cadru didactic, absurditãþile nopþi ori capabilã sã facã sã înfloreascã un ºi stereotipiile din sistemul de învãþãmânt, copac uscat”. orgoliile hrãnite de mediocritatea crasã, Viaþa oamenilor în comunism, lupta invidia fãþiºã dintre colegi, servilismul dus la tãcutã ºi obstinatã pentru supravieþuire, extrem pentru asigurarea postului de confuzia social-politicã ºi economicã conducere, lipsa de dialog cu elevii apatici, antrenatã de tranziþia postrevoluþionarã dezinteresaþi, atunci când nu sunt de-a reprezintã fundalul pe care se deruleazã dreptul obraznici ºi sfidãtori. În astfel de pagini întreaga acþiune a romanului. Tema de un realism pregnant nu vorbeºte Cristian comunismului ºi a tranziþiei este deja recurentã Anghel, alias Alexandru Albu, ci Iulian atât în scrierile lui Iulian Moreanu, cât ºi în Moreanu, alias profesorul Gheorghe ale altor scriitori români contemporani ºi riscã, Ciocodeicã, deprins cu toate neajunsurile prin excesiva uzitare, sã se demonetizeze. sistemului, pe care le relevã cu ironie acidã. Nãvala norilor captiveazã însã prin trãirile Ar fi putut sã lipseascã din roman (sau sã fie pur omeneºti, intense ºi autentice, simple ºi de dimensiuni mai reduse) descrierea directe, care susþin eºafodajul epic. Miezul ºedinþelor UTC ºi de partid la care participa, romanului îl reprezintã cele douã iubiri de voie-de nevoie, profesorul Cristian neîmplinite ale lui Cristian Anghel ºi frustrãrile Anghel, alãturi de alþi colegi de breaslã. care-l urmãresc pe acesta toatã viaþa odatã Prezenþa lor dilueazã consistenþa epicã a cu pierderea lor. Deºi poate prea precipitat ºi romanului ºi îl face sã treneze, înviorarea derulat un pic „la galop”, deznodãmântul le producându-se odatã cu reîntâlnirea readuce lui Cristian Anghel pe cele douã femei protagonistului cu Rodica Dobrescu. iubite, dar iremediabil înstrãinate ºi în ipostaze Este interesant cum Iulian Moreanu diferite (Ioana, doctor, Rodica, pacient). creeazã punþi de legãturã între prozele sale Emoþia regãsirii, dublatã de crunta dezamãgire anterioare ºi roman, prin evocarea unor locuri provocatã de trista evidenþã a stãrii de fapt (spitalul de nebuni, podul de pe râul Argeº este atent gestionatã de Iulian Moreanu, care construit în tinereþe de chiar Cristian Anghel, se dovedeºte a fi un iscusit analist al sufletului în cadrul unei tabere de muncã patrioticã) sau omenesc cu tot zbuciumul sãu interior. oameni (savurosul miliþian Sipicã din Ruleta Crescendoul sentimental este grefat pe mincinoasã este amintit în Nãvala norilor). crescendoul epic, tensiunea sufleteascã ºi cea Printr-un astfel de demers, scriitorul încearcã narativã amplificându-se simultan ºi sã contureze un univers unitar, o lume stimulând empatia lectorului. Pentru a comunã a tuturor cãrþilor sale, în care întreþine suspansul, Iulian Moreanu ºtie sã personajele interacþioneazã ºi au voluptatea amâne momentul revelaþiilor finale, stãruind rememorãrii ºi introspecþiei, experimentând asupra creionãrii portretului Ioanei, sau sentimente diverse, autentice ºi fireºti prin descriind sanatoriul din Voila, în care era omenescul lor.

(urmare de la pagina 20) plus, împrejurãrile morþii, obºtescul sfârºit, survenit la 26 noiembrie 1970. „Atât. Nu mai am Vladimir Streinu ce sã mai spun... Tatãl meu a murit...” aºa cum a fost * Va fi întemniþat, cu o sãnãtate foarte ºubredã, de la 7 aprilie 1960 pânã în octombrie Prezenta carte de amintiri/mãrturisiri are 1962. Nu sunt referinþe carcerale, nici mãcar acele însuºiri formale ce scot la vedere relieful indirecte, familia fiind sufleteºte pe durata materiei faptice, feritã de orice romanþare, detenþiei tot timpul la pândã, fãrã nicio veste, aceasta nefiind altceva decât potenþare iar el nu s-a descãrcat vorbind niciodatã. A ieºit calitativã. Doamna Ileana Iordache-Streinu din puºcãrie senin, îmbrãþiºat de toþi cei apro- surprinde prin chipul onest al înfãptuirii, de piaþi lui, iar, dupã o vreme, destul de anevoios, tãria unui document, deºi a avut la îndemânã ºi-a intrat în drepturi. Ultimul capitol al cãrþii, posibilitãþi de artã, de care însã nu a abuzat. intitulat „Întoarcerea – ieºirea la suprafaþ㠖 A fixat portretistic, cum a ºi fost, eul lãrgit sfârºitul”, asta cuprinde: revenirea din iadul într-un fel al tatãlui la cadrul familiei sale, atât închisorii, afirmarea valorii sale culturale ºi, în de solidarã prin iubire. 23 Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015 ROMÂNUL A RÃMAS POET? Liviu Grãsoiu

DE (LA) ªI DESPRE SENECTUTE (1)

Hazardul a fãcut ca urmãtoarele pagini Forma aleasã cu prioritate a fost sonetul, ale comentariului meu critic sã fie unite de Anatol Covali sãvârºind veritabile o vârstã biologicã ºi mai puþin de opþiuni performanþe în jonglarea cu tipuri de sonet, estetice. Criteriul axiologic este însã cu strofe, ritmuri ºi rime adesea subînþeles în selectarea poemelor lui Anatol neaºteptate, sfidând cu bunã ºtiinþã Covali, a prozelor lui Florin Constantin rezervele (ori chiar dispreþul) unor nou Pavlovici, iar viziunea cronicarului poartã apãruþi versificatori, remarcaþi mai ales ºi ea pecetea senectuþii, trãitã ºi comunicatã pentru incapacitatea de a stãpâni de fiecare cu mijloacele de meºteºugul tradiþional ºi care dispune. clamând extrema sinceritate, Dupã încheierea unei desfiinþarea regulilor ce le-ar splendide cariere de tenor fi încorsetat expresia ºi spinto-dramatic, care i-a expresivitatea. De subliniat atras aplauzele iubitorilor cã atitudinea poetului Anatol operei din þarã ºi din multe Covali nu este ºi nu a fost alte oraºe europene, retras singularã, formele fixe ale din tumultul vieþii muzicale, poeziei atrãgând ca prin Anatol Covali a simþit nevoia magie, talente de primã mânã de a-ºi continua transmiterea ale literaturii actuale. Dacã îi emoþiilor, gândurilor ºi ideilor amintesc doar pe Ion Horea, într-o altã artã, aceea a pe Radu Cârneci ºi pe Horia cuvântului supus regulilor Bãdescu, mi se pare cã am versificaþiei ºi prozodiei de spus destul, fãrã a mai orice tip. Aºa se face cã remarcabilul in- dezvolta afirmaþia ºi repetând cã, adoptând terpret al lui Otello verdian (spre a aminti sonetul, Anatol Covali s-a instalat pe unul nu doar un mare succes al sãu, ci ºi dintre cele mai pitoreºti drumuri ale liricii punctul maxim al artei interpretative ce a româneºti. Oricare dintre cãrþile sale o mai cuprins destule roluri de referinþã din confirmã. Iatã, însã, cã în 2014 maurul de marele repertoriu) s-a abandonat Poeziei altãdatã a schimbat uneltele într-o din care ºi-a fãcut un crez literar ºi un demonstraþie regalã de stãpânire a versului modus vivendi. Beneficiind de o inspiraþie liber, dovedind cã se poate adapta oricãrei þinutã în frâu decenii în ºir, Anatol Covali formule, dirijor fiind el însuºi. Reuºita este s-a dezlãnþuit pur ºi simplu pe tãrâmul liricii deplinã, nu are nevoie de nici un fel de ºi a fãcut-o nu ca un amator, ci ca un bun complezenþã sau de obligaþie de altã naturã, stihuitor, ca un cãutãtor de rime ºi subiecte cãci poetul nu prea iese în lume ºi evitã desuete. Aventura propusã de poet poartã societatea artiºtilor din toate domeniile, pecetea profesionalismului, a lecturilor inclusiv obligatoriile mãrturisiri fãcute bogate ºi asimilate, subjugate unui tempera- criticilor pentru istoria literaturii. ment tumultuos, manifestat la acelaºi Elegantul volum Zâmbetele senectuþii ridicat nivel emoþional ºi artistic în elegie, (Ed. Bibliotheca – 2014, Târgoviºte) se în pamflet, în meditaþie, indiferent de forma deschide cu declaraþia surprinzãtoare a aleasã. De la debutul editorial petrecut în poetului: „Mi-am înþeles, în sfârºit/ 1996 (Vâltorile sufletului) a încredinþat menirea/ Mai e timp/ ºi drumul pe care am tiparului nu mai puþin de 36 de volume pãºit/ e lung/ / mã îndrept spre împlinire/ dintre care 7 au cunoscut ºi reeditãri. cântând” (Cântând). Convingere nuanþatã LITERE 24 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni în Condiþie: „ªi a venit ziua/ când m-am În jurul meu/ mii de dãlþi,/ rupte, teºite./ despãrþit de cântec/ / Îþi ofer în loc de Vãd ca prin ceaþã./ Praful mi-a intrat/ în scenã, cuvintele”. Opþiunea se dovedeºte ochii înroºiþi/ de nerãbdare./ Degetele îmi fericitã, cititorul având parte de un tremurã/ pe ultima daltã/ obositã/ Unde e? spectacol rafinat, de jocuri ale inteligenþei, Unde?/ Sunt convins/ cã atunci când voi de metafore sclipitoare, alternând cu gãsi-o/ formele ei vor fi perfecte./ Dar însemnãri seci ori îndrãzneli pe placul mi-e hãrãzitã oare/ clipa aceea?” Aceeaºi amatorilor de demitizãri (Mioriþa, Un alt intensitate a trãirii, a speranþei în Îngerul, final de baladã). Notaþiile vizeazã stãri Sus, Copac, toate trei impunând un poet sufleteºti (Pastel, Pãsãrile, Tablou, în sensul plenar al termenului. Impresia de Dublurã, Matematicã) detaºându-se nivel estetic demn de a fi luat foarte în serios vitalismul sãu exploziv, atât de vizibil ºi în de criticii din orice generaþie ºi din orice volumele anterioare (Primãvarã, Margine, grup de interese se consolideazã dupã Vino – reuºitã magistralã, fãrã nici o lectura poeziilor intitulate În auz, Panicã, îndoialã). Existã frumuseþi ieºite dintr-un Prea târziu, Revenire care contra- suflet generos, care se reþin pentru superba balanseazã tonul elegiac din Primãvarã, lor gratuitate: „pictez cu înfrigurare/ Tinereþe ºi resemnarea seninã (doar tristeþea” (Tablou) sau „Gândurile mele/ aparent) din N-am apucat, Un altul, Apoi sunt cai nãrãvaºi/ pe care-i încalec/ ºi am aºteptat, Mã ºtiu? spintec vãzduhul/ cu trupul meu/ S-ar putea sã mi se reproºeze analiza preschimbat în sabie” (Întrebare) ºi mai puþin aplicatã pe text, dar poetul Anatol „Fiecare celulã a corpului meu/ e un sunet./ Covali face parte dintre aceia a cãror / Sunt orchestra/ condusã de valoare trebuie afirmatã rãspicat, spre a sentimentele/ care o dirijeazã cu patim㔠atrage atenþia asupra creaþiei unui artist (Armonie). Cãutarea de sine se dovedeºte complex, atent în egalã mãsurã la propriul dramaticã ºi revine în neaºteptat de multe eu, la trecerea timpului, la starea deplorabilã piese, dintre care amintesc Între douã a României de azi. El meritã interesul capete, O singurã culoare, Cioplind (poem confraþilor ºi sunt convins cã, citit cu antologic): „Nu am odihnã./ Cioplesc luciditate, va avea parte de analize înfrigurat/ blocul de marmorã/ al fericirii./ pertinente ºi de pledoarii favorabile.

(urmare de la pagina 18) conferit între altele de moda vremii. Sunt, cele douã volume, cãrþi-docu- Amintiri pereche ment, iar caracterul acesta se va consolida pe mãsura trecerii timpului, cãci, în mod paradoxal, în literaturã tocmai memo- Cartea Ilenei Iordache-Streinu are altã rialistica devine cu atât mai interesantã cu structurã. Urmeazã ºi ea firul cronologic, cât se îndepãrteazã durata ei de aceea a dar capitolele au autonomie, amintirile fiecãrei generaþii de cititori. merg, cum spune titlul unuia dintre ele „în Se cuvin mulþumiri editorului Mihai zigzag”, iar protagonist nu este autoarea Stan, scriitor ºi animator plin de un ci Vladimir Streinu. entuziasm juvenil pentru tot felul de Un singur capitol „Eu”, este propriu- iniþiative, autor moral, cum scrie în zis autobiografic. Este o istorie de familie introducerea volumului sãu Ileana în care pãrinþii, dar mai ales tatãl Iordache-Streinu, cel care a convins-o pe polarizeazã perspectivele, iar volumul, mai autoare sã-ºi punã pe hârtie careta ºi cel puþin subiectiv, are un caracter mai preg- care, de altfel, pe mulþi i-a îndemnat mereu nant documentar, de tip monografic. sã publice la revista Litere ºi la Editura În ambele volume trãieºte aceeaºi lume Bibliotheca, pe care le conduce. A nu lãsa dintre cele douã rãzboaie mondiale ºi din sã se uite ºi sã se piardã evenimente, deceniile urmãtoare. Aceeaºi atmosferã în chipuri, fapte din trecutul societãþii ºi al familii, în mediile academice, în cercurile lumii literelor este un act cultural cu efecte culturale, în lumea intelectualã ºi artisticã. pe termen lung, cãci memoria colectivã Vremuri grele, negre, tragice, vremuri mai conferã unitate ºi substanþa unei comunitãþi, destinse, sunt restituite în oglindã, în fie ea profesionale (literare în cazul de faþã), viziunea unor oameni educaþi, încercaþi de fie locale, fie naþionale. toate vicisitudinile generaþiei lor. Din asemenea cãrþi se va putea, mai Au, în comun, fiecare câte o secþiune târziu, recompune mica istorie, a vieþii cu fotografii de epocã, acelea care poartã cotidiene, componentã, la rândul ei, a o marcã stilisticã, în care oamenii, în istoriei generale din care fiecare viaþã pofida diversitãþii, au un aer comun, personalã face parte. 25 Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015 REEVALUÃRI CRITICE Dan Grãdinaru

CANONUL LITERAR ªI ALECU VÃCÃRESCU

În articolul „Eminescu. Câteva note” Densusianu, Iorga, Cãlinescu (ca ºi dintr-un numãr mai vechi al revistei „România mai târziu Ivaºcu, Rotaru º.a.) în marea literar㔠(numãrul 46/2009), am pomenit la sa istorie literarã îl ridiculizeazã. Alexandru un moment dat de „triunghiul de aur” de la Piru, în monografia „Poeþii Vãcãreºti”, este 1800 – Deleanu – Alexandru Vãcãrescu – primul care modificã puþin linia integral Alexandru Beldiman, un lucru, m-am bizuit defavorabilã a receptãrii critice. Dl Eugen pe bunãvoinþa cititorilor revistei faþã cu variile Simion, în volumul „Dimineaþa poeþilor”, excentricitãþi, îndestul de ºi dl Nicolae Manolescu surprinzãtor. Fireºte, contureazã alte breºe. „Þiganiada” e acum ceva Alexandru Piru scrie, în cunoscut, ceva (aproape) „Poeþii Vãcãreºti”: „Poetul comestibil. Dar Vãcãrescu? ceartã pe iubita sa, pe un ton Dar Beldiman, al cãrui patent care prevesteºte în chip liric îl foloseau încã Vasile ciudat pe Eminescu”, iar Pogor senior în poemul Nicolae Manolescu, mai nou, „Vedenie...” ºi Harieta în „Istoria criticã a literaturii Eminescu, tocmai la 1888, române” (1990), contrazice într-o scrisoare adresatã concluziile negative vechi cu Corneliei Emilian, laureat, ca nuanþe nemaiîntâlnite: sã zic aºa, al ironiilor care mai „Galantul poet e un de care mai „hautaines” în profesionist al erosului, istoriile literare din secolul XX? scriind de exemplu acrostihuri (imitate de Alexandru (Alecu) Vãcãrescu, fiul cel toþi trubadurii noºtri) sau cusându-ºi pe mare al lui Ienãchiþã, s-a înscris totuºi, cu gevrele versuri foarte delicate ºi de o opinteli, pe o traiectorie a receptãrii mai perfectã fluenþã. ( ) Uºurinþa stihuitorului pozitivã decât Beldiman. Dacã în posteritatea este, neîndoielnic, uimitoare”. imediatã aprecierile au tins spre înaltul cerului, Pentru ce nu s-a observat în secolul de pildã Gh. Hagi-Peºacov (comparându-l trecut valoarea excepþionalã a poetului mort cu Barbu Paris Mumuleanu: „înfricoºatul în anul 1799 de febrã palustrã la Tulcea, poet, acum întru veºnicã pomenire, Alecu cetate pe atunci din Imperiul Otoman? O Vãcãrescul, la ale cãrui urme nu poate cãlca primã explicaþie rezidã în faptul cã nu Pariz de ar mai trãi cât au trãit” etc.), V. existã, ca în cazul „Þiganiadei”, o ediþie Popp („nemuritorul acela Ovidiu al care sã respecte spiritul operei marelui liric românilor”) ºi Iancu Vãcãrescu („Om! care de la finele secolului al XVIII-lea ºi care în veacuri abia-l dã firea”), care-l resuscitã, trebuie sã porneascã de la premisa cã la circa trei decenii de la moarte, cu veneraþie, acesta foloseºte cu consecvenþã mãsura niciun personaj important de dupã 1829 nu- (ritmul va fi o descoperire a lui Asachi în l revendicã. Deja pentru paºoptiºti, la ceasul primul val romantic). efervescent al patriotismului, Vãcãrescu nu Am publicat mai demult în „Caietele mai spunea nimic. Odobescu, la 1869 ºi critice” ale dlui Simion poezia „Oglinda” 1874, în alt timp istoric-social ºi literar, face cu opt strofe, cu o strofã suplimentarã figurã de excepþie cu afirmaþia categoricã din aflatã în „Cântece de lume „ (Anton Pann, „Pseudo-cynegeticos”: „Nu mã tem a zice 1831). Vãcãrescu compunea la maturitate, cã pânã acum niciun poet român n-a avut în general, poezii de opt strofe, iar mai mult foc ºi mai mult graþie. Aceste „Oglinda”, în ediþiile la îndemânã, are doar cualitãþi rãsar scânteietoare...” ºapte strofe. LITERE 26 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni Toate ediþiile cunoscute ne oferã aºadar pe cât luminezi/ ªi, d-într-a lor vedere,/ un text incomplet cu excepþia, neobservatã, Vezi câtã ai putere.// Crede-i, sãracii, a lui Anton Pann. Deºi, la o lecturã atentã, când îþi spun,/ Cã numai þie se supun/ ªi este vizibil cã din textul cunoscut pânã în cã le eºti din fire/ A lor Dumnezeire.” prezent lipseºte o strofã, între a doua ºi a (1795-1796) „treia”, toþi editorii lui Alexandru Vãcãrescu Textul poate fi citit în cel puþin douã au trecut peste varianta Pann 1831, care moduri, unul e cel istoric, celãlalt, lipsit de mi-a confirmat cã Alexandru scria el orice complexe, al ochiul dedulcit la însuºi mai multe variante ºi cã posteritatea poeticile de vârf din orice timp. Din a avut la îndemânã cel puþin douã versiuni, punct de vedere istoric meritã sã într-una dintre ele aparând omisã strofa a treia. comparãm poezia cu poeziile de acelaºi Strofa a treia o aflãm în „Cântece de lume”, gen ale contemporanilor sãi pentru a dupã cum urmeazã: „Dar ea te-aratã mai sesiza dintr-o datã distanþa care îl separã puþin/ De cât cum eºti ºi nu deplin,/ Fiindcã pe poet de aceºtia. cum te ºi vede/ Toatã puterea îºi pierde.” Ochiul critic distinge glisarea La Vãcãrescu nu gãsim, însã, ascensionalã (o vom înregistra mai târziu „scãpãri” (vezi în sprijinul acestei afirmaþii la muntenii Cârlova ºi Macedonski) de la ºi maniera în care, în acelaºi volum, Pann registrul jucãuº-ceremonios la registrul reia alte texte vãcãresciene. Prima strofã grav absolut, subtilitatea ºi fineþea din „Oglinda” e transcrisã astfel: „Oglinda infinitezimale în tratarea unui subiect tocit când þi-ar arãta/ Întreagã frumuseþea ta/ de sute de ani de cei mai însemnaþi poeþi Atunci ºi tu ca mine/ Te-ai putea închina erotici, cãci curajul de a aborda tema nu la tine”, cu „putea” din ultimul vers de intereseazã. Poetul pãºeºte pe o sârmã ºi prisos). Tehnica poetului este, repet, el stã mereu în echilibru dârz, ba mai face perfectã (nu intru aici în detalii), astfel încât ºi tumbe graþioase ca un adevãrat poet trebuie de fapt sã citim fãr㠄ºi”-ul expletiv baroc pentru care conteazã un buchet de din versul 3: „Dar ea te-aratã mai puþin/ triumfuri: al spiritului religios, al lui Amor, De cât cum eºti, ºi nu deplin,/ Fiindcã, al alegoriei ºi al virtuozitãþii. cum te vede,/ Toatã puterea-ºi pierde.” Oglinda geloasã pe frumuseþea femeii, Afarã de alte modificãri datorate urechii oglinda neperformantã în raport cu ochii epice a autorului „Poveºtii vorbei” (trimit poetului îndrãgostit, oglinda ca obiect fizic la text), varianta Pann 1831 mai cuprinde mediocru raportat la fiinþele omeneºti, care versul 1 din strofa 2 schimbat astfel: „De-ar deþin întâietatea în comparaþie cu orice fi mijloc sã te priveºti”, care n-are înþeles obiect, inclusiv cu obiectele cosmice ºi trebuie respins. În strofa 5, gãsim în loc (Eminescu instituie ordinea inversã), de „oglinzii ce” „oglinzii ce-i” ºi în loc de devine un pretext pentru a evidenþia „þi face” „cã-þi face” (ceea ce-i plauzibil, incandescenþa fãrã egal a incendiului cãci Vãcãrescu „îndeas㔠de regulã amoros uman. Utilizând stilul sublim, care cuvintele, multe monosilabice). În fine, în uneºte aici „le goût rococo” cu „le grand strofa 6, în primul vers, în loc de „ci câtã goût”, nemaiutilizat decât sporadic dupã eºti” citim „ci pre cât eºti”, care iarãºi este el în poezia noastrã, poetul face apoteoza credibil. Aºa încât pot prezenta varianta iubirii: femeia nu-i obiect sexual, ea vine Pann-Iancu Vãcãrescu a „Oglinzii”, con- de pe o planetã din centrul universului. form standardului literar actual (am Comparându-l pe Vãcãrescu cu abandonat fonetismele munteneºti de genul Anacreon ºi cu Ronsard, dl Paul Cornea „d㔠în favoarea lui „de”): „Oglinda când se nedumerea, în „Originile romantismului þi-ar arãta/ Întreagã frumuseþea ta,/ românesc”, 1972 („o cauþiune care Atunci ºi tu, ca mine,/ Te-ai închina la uimeºte”), de verdictul literar al lui tine.// N-ar fi mijloc sã te priveºti/ Asemenea Odobescu din 1874. S-ar putea însã ca din dupã cum eºti/ ªi idololatrie/ Sã nu-þi aduci perspectivã istoricã Odobescu sã fi avut tu þie.// Dar ea te-aratã mai puþin/ De cât dreptate ºi, pur ºi simplu datoritã dezvoltãrii cum eºti, ºi nu deplin,/ Fiind cã, cum te nãvalnice, orbitoare a poeziei noastre în vede,/ Toatã puterea-ºi pierde.// Ochii în ultimele douã secole, Alexandru Vãcãrescu, ea, când þi-i arunci,/ Detot se-ntunecã acum când literatura îºi trage un pic atunci/ ªi de te ºi arat㠖/ Iar nu adevãratã./ sufletul, mai relaxaþi în privinþa avântului / De-aceea nu da crezãmânt/ Oglinzii ce-i ei bicentenar, sã se bucure în timpul viitor cu scãzãmânt,/ Cã-þi face-nºelãciune/ ªi tot de o reevaluare radicalã a statutului estetic minciuni îþi spune.// Ci, pre cât eºti, sã actual ºi sã acceptãm ca întemeiate, ºtii, de vrei,/ Dã crezãmânt ochilor mei,/ modificând canonul literar, exploziile de Fiind cã nu te-nºealã/ Nici fac vre o admiraþie a unora dintre contemporanii ºi greºealã.// În ei te catã sã te vezi/ Întocmai urmaºii imediaþi ai liricului stihuitor. 27 Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015 LECTURI FIDELE George Toma Veseliu

EUGEN NEGRICI Emanciparea privirii. O viziune antihermeneuticã

„Cautã ºi umple cu bucurie vasul sãrac”

Aflat într-o poziþie de explorare struc- productului într-o diacronie cu dublã turalist-semioticã, într-o frazã uºor determinare, încât semnalele din straturile învãluitã de ambiguitate, Eugen Negrici lãsa morfologice ale textelor fac posibilã în Imanenþa literaturii, Editura Cartea abordarea fireascã, de pildã, a Didahiilor Româneascã, 1981, impresia cã e necesarã lui Antim Ivireanu, a Þiganiadei lui Ion o delimitare între semioza propriu-zisã ºi Budai-Deleanu, într-un salt lipsit de un cheia artisticã (literarã) a sec. al XX-lea racord material vizibil, alãturi de zona de investigare, pentru cã e important sã creaþiei lui Urmuz, Marin Sorescu, Mircea fie studiatã diacronia Horia Simionescu, Nichita semnificatului prin trecerea, Stãnescu, ultimul, de în timp, a semnificantului în exemplu, „hotãrât sã-ºi mereu alte „chei culturale”, paralizeze, întrucâtva, fiindcã, observa el, atunci „în funcþiile de supraveghere, de ceea ce ne priveºte la altceva a se lãsa cuprins de acea decât la o lecturã în cheia ameþealã a spiritului sub cu- artisticã (literarã) a secolului pola cãreia te poþi dezlega de nostru, nu am recurs în acest rigorile inteligenþei respon- capitol” (p. 39-40). sabile, vigilente la solicitãrile ªi, totuºi Expresivitatea de moment ale consuma- involuntarã, Figura Spiri- torului, pentru a fi ceea ce tului creator, Imanenþa eºti ºi a tipãri ceea ce poþi” literaturii ca exerciþii de (p. 57) spre a se ajunge, reconvertire expresivã, urmãrind ineluctabil, la pericolul expansiunii dialectica modificãrii sistemului de cliºeului, o maladie a literaturii române ºi aºteptãri pânã la necesitatea prevenirii universale (M.H. Simionescu.). tendinþelor de ºablonizare în receptare Întoarcerea în volumul al treilea la specifice textelor subestimate ca literaturã textele parabiblice, în speþã, Fiziologul, a deschis câmp liber de percepþie înnoitoare genealogiile, cronicile, la vocaþia insolitului a literaturii ce va urma acestei jumãtãþi de la expresivitatea limbajelor specializate, mileniu, spaþiu cultural cu lumini ºi umbre, descripþii ºtiinþifice, însemnãri de grefieri, domeniu misterios, ignorat sau rãu înþeles anunþuri, într-un cuvânt la fragmentarism de istoriile noastre literare, dar repus în ºi, de aici, la plasticitatea involuntarã a drepturile sale legitime de un critic, istoric limbajului este un drum care se apropie de literar, semiotician de o impecabilã viziune un liman ce reia, într-o obsedant㠄plãcere axiologicã, cu o lucrãturã benedictinã de a semnificãrii”, dintr-o perspectivã mare giuvaergiu, Eugen Negrici. teoreticã semioticã, capabilã de a Ceea ce e demn de remarcat este faptul „preschimba sistemul stabil de referinþe cã analiza are, în viziunea sa, un sens într-un sistem de referinþe manevrabil”, dublu. Lectorul parcurge procesul devenirii opere analizate sau aduse alãturi în câmpul

LITERE 28 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni larg, generos, de observaþie criticã, evi- manifestând o tendinþã accentuatã a dent, alta decât cea de pânã acum sau individualitãþii auctoriale dezmorþite de convergentã doar cu acele texte critice care conºtiinþa existentã a unui virtual lector, vorbesc acelaºi limbaj. Motivaþia fiind una de apariþia, din senin a vântului unei fronde fireascã: sã vedem altceva faþã de ceea ce care se zbuciumã într-o lume, maladivã, o anume intenþionalitate, pãcãtoasã, ce începe sã se globalizeze. Eugen Negrici auctorialã ne oferã. insistã asupra importanþei expresivitãþii ca De aceea, era de aºteptat ca Eman- mizã a succesului unei percepþii inovatoare: ciparea privirii, practic o sintezã a trilogiei „Expresivitatea involuntarã serveºte Expresivitãþii involuntare, sã fie, nici mai plãcerii complexe a involuntaristului care mult nici mai puþin, decât un act deliberat adaugã plãcerea nesupunerii, a infidelitãþii de elegantã ºi suveranã negare, un act (subl. n.) altor tipuri cunoscute de plãceri despre binefacerile infidelitãþii faþã de (cum ar fi plãcerea euristicã, plãcerea Canonul opresiv: „Trebuie, afirmã confirmãrii ori plãcerea nesiguranþei). teoreticianul, convins de justeþea actului Expresivitatea involuntarã ne oferã o cale întreprins, sã înfruntãm determinãrile de dezînvãþare, o nouã posibilitate de socio-culturale care produc scheme per- reîntemeiere (subl. n.) a raportului omului ceptive, moduri, « obiºnuinþe » de cu elementele existenþiale la care au visat, înþelegere, criterii previzibile de valorizare. pe vremuri, Ponge ori Mallarme («sã Un exemplu de inducere a unei percepþii- schimbãm lumea»)”. înnoitoare este, spune el, înlãturând Concluzia tranºantã este însãºi gardurile cu sârmã ghimpatã a delimitãrii definirea Emancipãrii privirii ca finalitate: didactice, brutale, a compartimentelor „Enunþul (rezultatul absenþei sau ignorãrii laboratorului de creaþie a universului uman, enunþãtorului) capãtã un perpetuu pictura lui Paolo Ucello, care ne-a învãþat enunþãtor” (Barthes) ºi o enunþare fãrã sã vedem altfel obiectele (subl.n.) în spaþiu. sfârºit, cãci „jocul cu semnele” aparþine Oricât de puþine ar fi ºansele noastre, acum lectorului, lectorului coautor (subl. meritã sã încercãm sã provocãm iluzii n.) p.33. optice, sã modificãm percepþia ºi, fireºte, Fragmentul, informul, nedesãvârºitul, ºi sensul, prin dirijarea selectivã a atenþiei vidul, stângãcia sunt elementele ecuaþiei ºi prin „activarea” unor anume scheme stilistice autonome asupra cãruia perceptive. „Percepþia stilizeazã, spunea semioticianul îºi îndreaptã, cu precãdere, cândva Malraux” (p. 24). atenþia. Explicaþia, dupã opinia sa, constã Apar aici douã concepte pe care în faptul cã: „cei care au contribuit la teoreticianul le va avea ca obiect ºi ca mod edificare teoriei receptãrii ºi ºi-au pus de percepþie: adãugarea de sens prin lecturã, problema supravieþuirii textelor au invocat ºi contemplaþia arhitecturii textului devenit capacitatea acestora de a crea context. Gânditã ca o poeticã înnoitoare a indeterminare” (R.Ingarden, W.Iser) ºi de receptãrii, cartea se vrea un ghid de a-l provoca astfel, pe cititor sã genereze sens semiozã nelimitatã, mizând pe rolul deter- ºi sã atribuie cu atât mai multe semnificaþii minant al expresivului în structura unui text. cu cât indeterminarea – de ordin formal – Teoreticianul considerã cã deplasarea îi accentueazã gradul de contrariere atenþiei spre persoana interpretului atras (subl.n.). Altfel nici nu s-ar putea explica „în cercul magic al creaþiei”, luând, de data farmecul a tot ce e fenomen neterminat în asta în cercetare texte verbale sau miºcare, „al fragmentului, al informului, al nonverbale alese, „încât sã devinã pretextul imaturitãþii inocente, al nedesãvârºitului, unor receptãri înnoitoare va prilejui vidului ºi stângãciei”. ªi spre a argumenta descoperirea de raporturi noi, reînteme- impecabil, Eugen Negrici alege un citat ietoare ºi din convingerea cã suntem în excelent „de altminteri – scrie Gombrowicz mãsurã sã punem sau sã repunem în în Jurnal – mie arta întotdeauna îmi miºcare procesul îngheþat al semnificãrii vorbeºte mai cu putere atunci când se în pofida intenþiei autorului, a verdictelor exprimã într-un fel imperfect, întâmplãtor criticii ºi a obiºnuinþelor publicului” (p. 37). ºi fragmentar, într-un fel semnalându-ºi Totul se va face pe fundamentul doar prezenþa, permiþându-mi s-o presimt expresivitãþii involuntare, deocamdatã dincolo de slãbiciunea interpretãrii” (p. 39). nivelul percepþiei proprietãþii intelectuale Descãtuºarea mecanismului semiotic e fiind absent sau vag, dar, formal, legat de noninteþionalitate (Mukarovsky, 29 Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015 Studii de esteticã) iar Eugen Negrici readuce, mijloace. Scopul este unul singur exprimat în plus, opinia lui Umberto Eco a implicãrii concis într-un dicton: „Le monde nous fait destinatarului, fiindcã tocmai elementele din et nous le faisons”. (Merleau-Ponty). afara intenþiei stârnesc ceea ce Umberto Acest capitol, Catharsisul receptãrii Eco numea „orgasmul abductiv al înnoitoare, este un vestibul care-ºi desface interpretului, cãruia i se pare cã descoperã ca-ntr-o lentilã focosul percepþiei locul relaþii, aluzii alegorice ºi iconologice, cã unde dorinþa de a revitaliza ºi a reinventa simte, pregnant, voluptatea implicãrii textul verbal ºi nonverbal duce la creatoare ºi, de ce nu, a creaþiei înseºi” (p. modificarea caleidoscopicã, a unghiurilor 40). Propoziþia fundamentalã a studiului este de abordare ºi a sistemului de aºteptare formulatã lapidar: Cautã ºi umple cu bucurie „pentru orice parte inexpresivã a operelor, vasul sãrac printr-o complicitate explicitã, pentru orice text care pare opac (ºi prin convertirea textului fãcându-l expresiv. pentru care n.n.) s-ar gãsi un remediu Astfel cã demersul ar putea fi atractiv, zice revitalizant, un unghi al adversitãþii din – pe bunã dreptate – teoreticianul, deoarece care sã se relanseze procesul semnificãrii. favorizeazã asociativitatea neastâmpãratã, Atunci, am fi în mãsurã sã înnoim sensul încât percepþia sã fie capabilã a face ca formelor ca ºi felul nostru de a recunoaºte „produsele religioase sã fie savurate ca realitatea artisticã. ªi, de ce nu, realitatea produse artistice ºi-ºi vor revela uneori, însãºi” (p. 42). accentele hedonice, obiectelor utile li se va „Imixtiunea” acestui coautor este putea schimba radical statutul ºi funcþia formulatã prin excluderea aripei artelor spaþiale li se va percepe întunecoase a dubitaþiei: „Dintre multele temporalitatea, picturii i se va discerne noastre eforturi utopice (subl.n.) niciunul narativitatea, muzicalitatea, sculptu- nu mi se pare mai incitant ºi mai demn de ralitatea, artei atee comunisiste ºi poeziei fãcut decât acela de a întârzia (subl.n.) preopagandistice – religiozitatea implicitã”. prin toate mijloacele la îndemânã, intrarea (subl. n., p. 41). în doxa a produsului artistic, socializarea Cred cã, dacã nu mã înºel, dupã lui ºi instituþionalizarea schemelor percep- filipica, necruþãtoarea analizã axiologicã tive (subl. n.)”. De aici exultanþa reuºitei practicatã, mai cu seamã, în celebra carte actului înnoitor: „ªi numai diversificarea Iluziile literaturii române, Eugen Negrici receptãrii ºi înnoirea obiectului, în pofida se apleacã, formulând un principiu statutului lui ºi a intenþiei autorului, sunt în dezinhibatoriu, nu din perspectiva mãsurã sã înalþe intensitatea plãcerii, a „nostalgicilor culturiºti”, ci din vocaþia interpretului angajat într-o exaltantã acþiune semioticianului corect cu el însuºi. ªi a resurectiv㔠(p. 42). Avertizãm lectorul cã, exigenþei unei cercetari, situatã în date fiind complexitatea studiului, proximitatea veridicului, având drept scop dezideratele înnoitoare propuse de relevarea faptului expresiv al acelei teoreticianul semiolog, o analizã exhaustivã, literaturi, care voelns-nolens a devenit comentatorul nu-ºi poate permite luxul de document, istorie ºi, de ce nu, fapt de a se lãsa ademenit în a nota, a rezuma, „culturã”, fie ea îmbãlsãmatã de otrava printr-o asumare periculoasã de denaturare urii ºi dispreþului valorilor. Parcimonios a ideilor teoreticianului, activitate substituitã aplecat asupra acelui uriaº depozit de unei prezentãri generale, de suprafaþã, maculaturã lansatã de proletcultiºtii materialul de faþã fiind parte a unui practic „colaboraþioniºti”, mai mult sau microstudiu al hermeneuticii Emancipãrii mai puþin culpabil în acel fenomen de privirii ºi a binefacerilor infidelitãþii faþ㠄rezistenþ㔠culturalã. de Canon. Cum studiul are ca obiect Spaima de a nu se afla într-o posturã decriptarea expresivului a întregului ºi a utopicã de relevare a unor adevãruri greu fragmentului, deopotrivã, în produsele de acceptat de unii îl determinã pe Eugen artistice verbale ºi nonverbale (artele Negrici sã-ºi reformuleze continuu plastice) ºi, nu în ultimul rând, activarea opþiunile, motivele acestora, dar sã-ºi rolului de coautor al lectorului asupra justifice folosirea mijloacelor de investigare textului devenit cotext, lectorul nostru va ºi instrumentele utilizate, cãrora le solicitã putea urmãri opiniile noastre complete în alte însuºiri ca prelungiri fireºti ale studiul Noua generaþie a Scolii literare ºi raþionalului ºi drumul invers, stabilind artistice de la Târgoviºte, aflat în curs de urmele lãsate în percepþie de toate aceste tipãrire la Editura Bibliotheca în 2015. LITERE 30 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni INTARSII Daniela-Olguþa Iordache

POEZIA – FOAME ªI DESTIN*

„foamea gândului de gând/ naºte poezia/ foamea bãrbatului de femeie/ ºi foamea femeii de bãrbat/ naºte poezia/ foamea Dumnezeului de oameni/ ºi foamea oamenilor de Dumnezeu/ naºte poezia,/ iubite Platon! (Vasile Bardan)

Aflat ca ºi Dante, la amiaza de sine (la ºi condiþionaþi politic ºi ideologic, având câte al patrulea volum din primele ºapte, „Poezia un securist sau un turnãtor de pazã la ºi foamea”), Vasile Bardan a devenit caracterele amãrâtelor noastre maºini de posesorul câtorva descoperiri de-a dreptul scris, care trebuiau sã fie declarate la miliþie senzaþionale. Prima ar fi aceea cã poezia pânã-n 1989. Cei de azi nu cunosc traseele se naºte din foame, vãzutã ca o crizã a infernale ºi umilitoare, pentru publicarea tuturor trãirilor. A doua descoperire este unor grupaje de versuri sau a unor volume aceea cã poezia este înscrisã în codul ge- care zãceau blocate pe la revistele ºi editurile netic al poetului, de aceea omul nu i se de stat.” Ca orice copil predestinat artistic, poate sustrage, poezia þinându-i, de cele copilul Bardan nu se comportã ca unul mai multe ori, ºi loc de destin. În sfârºit, a comun, ci începe, într-o bunã zi, sã picteze. treia descoperire ar fi aceea cã poezia se Pãrinþii însã, în necunoºtinþã de cauzã, îl transmite simultan tuturor creatorilor, ºocheazã, distrugându-i opera fiindc㠄nu indiferent de limbã sau generaþie, exceleazã la matematicã”. Este însã salvat insuflându-li-se deopotrivã o conºtiinþã de Eminescu, sub vraja cãruia începe sã artisticã identicã dar ºi una ºtiinþificã ºi compunã versuri. Ajunge astfel student la tehnicã, o adevãratã sincronie, cum ar fi filologie, la Institutul Pedagogic din Bacãu. spus Eugen Lovinescu. Ultima descoperire Aici, la cenaclul „Bacovia”, îºi cunoaºte ºi provoacã ºi un fel de datare (în termenii „modelul”, pe poetul Ioanid Romanescu, în aceluiaºi Lovinescu), fenomen ce face ca care vede „un fel de Paganini al poeziei”. opera sã fie recognoscibilã ca ºi epoca în Acesta lucreazã pentru revista „Ateneu”, care a fost creatã, prin ton, mijloace, unde îi publicã ºi primele poezii emoþionante influenþe. Sunt toate acestea aplicabile ºi – „Acasã”, „Primiþi cu steaua” ºi „Îngera”. în cazul vieþii poetului Bardan? Desigur. Îndrãgostit ºi rebel, la 20 de ani, poetul Numerolog ºi pânditor al momentelor devine însã exagerat de pretenþios cu el faste, poetul îºi struneºte în zadar destinul însuºi. Se viseazã student într-un centru spre drumul înalt al artei ºi al gloriei. Acesta, universitar mai mare, unde sã gãseascã, la încãpãþânat, nu-l ascultã, ba, mai mult, îl orice pas, mari edituri, critici, cenacluri ºi obligã constant la rateuri din ce în ce mai reviste de renume. Crede cu naivitate cã descurajante, cãci „omul e sub vremuri”. pentru asta ar fi suficient sã câºtige ceva Descrierea vremurilor este dureroasã, lucidã bani. Pãrãseºte deci institutul, se angajeazã ºi aproape completã, de aceea subscriem la într-o minã de cupru (la Bãlan) ºi, cu banii ea fãrã rezerve. „Mã voi limita sã spun cã câºtigaþi, pleacã în capitalã. Aici însã, cum cei din generaþia mea au scris în izolare ºi era ºi de aºteptat, nu obþine ocrotirea necunoaºtere, fãrã acces neîngrãdit la marilor critici oficiali (tot N. Manolescu cultura mondialã prin legãturi directe, fiind dar ºi D. Micu ºi M. Iorgulescu), nu intrã tot timpul cenzuraþi, supravegheaþi, dirijaþi la universitate, este, în schimb, chemat „la înrolare” ºi, ca sã tragã de timp, ajunge laborant prin Militari. κi urmeazã însã * Vasile Bardan, Poeme transmoderne, Timiºoara, Editura Brumar, 2012. fascinat visul – participarea la Adunarea 31 Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015 Generalã a Scriitorilor din România ce avea cu înfrigurare cele 100 de poeme ºi da, le loc la Ateneul Român. Toate acestea se gãsim, mai mult sau mai puþin întregi, toate întâmplau în dramaticul ºi aventurosul an brodate pe câteva motive poetice originale: 1968, anul invadãrii Cehoslovaciei. atomul, foamea, destinul, tãcerea, ochiul, Poetul obþine o invitaþie ºi chiar gravitaþia, zidul. protecþia lui Zaharia Stancu dar, pânã la Citãm, întreg sau fragmentar, dupã urmã, se trezeºte tot dat afarã de miliþie, gradul de ºlefuire al fiecãrui motiv. ca un infractor. Persevereazã ºi ajunge sã Atomul (actorul 1): „În centrul tãcut/ citeascã la Cenaclul U.S.R, condus pe al atomului sunt/ vorbesc din abisul/ atunci de Miron Radu Paraschivescu. E muþeniei sale./ mã ºtie durerea/ oricãrui fericit cã se aflã lângã acad. Victor Eftimiu. cuvânt/ parfumul suav/ al firavei petale./ κi depune chiar ºi întâiul volum, „Spin”, materia-mi ºtie de fricã/ acum/ în miezul la Editura Tineretului, dar acesta este atomului rod ca un vierme/ pe propria-mi îngropat într-un sertar vreme de 20 de ani. moarte/ pot sã mã rãzbun/ redând-o cenuºii/ Este acesta un destin singular? Deloc. Toþi tãcerii eterne/ acestei tãceri/ i-am aflat temerarii neînregimentaþi trebuia sã fie violenþa/ ea este aceea/ ce azi mã trãdeazã./ descurajaþi astfel. eu sunt doar actorul/ eu sunt aparenþa/ sunt Eliberat de revoluþie, ca mulþi alþii, miezul atomului/ ce explodeazã.” Vasile Bardan ºi-a publicat apoi, unul dupã Foamea (foamea 2): „Stelele mãnâncã altul, ºapte volume de versuri însumând stele/ galaxiile se mãnâncã între ele/ soarele 365 de poeme (se observã caracterul magic mai mare/ înghite soarele mai mic/ în acest al numerelor). Din acestea a ales 100, ocean unde plutim/ viaþa e o luptã ºi un pentru o antologie, „Poeme transmoderne”, chin/ O, tu Foame/ Divinitate a tãcerii/ Timiºoara, 2012, Colecþia „Poeþi români gaurã neagrã/ a durerii.” (poezia ºi contemporani”. Prin „poezie foamea 3): „Foamea de poezie naºte poezia/ transmodern㔠poetul înþelege o creaþie în foamea de adevãr naºte poezia/ foamea de stare sã înfrunte vremurile, cãci „modern” dreptate naºte poezia/ foamea de iubire este un termen nomad, exprimând moda naºte poezia/ foamea omului de cãtre om/ momentului în tentativa nesfârºitã de va naºte pururi poezia, iubite Platon! ( )” înnoire a artelor, ce se redefineºte prin noi Destinul (dacã vin câteodatã 4): „dacã adaosuri – neomodern (ca Nichita), vin câteodatã la tine/ nu-i un semn,/ nu-i postmodern (ca Mircea Cãrtãrescu) etc. un semn cã m-arãt/ ca strãin îmi apari, În ceea ce priveºte o poezie „rezistentã”, tu, destine,/ toate urmele-þi sunt de omãt/ ea este chiar definiþia poeziei clasicizate prin ( ) dacã plâng, dacã râd lângã tine,/ sã prestigiu, perfecþiune sau „eternul uman” nu crezi cã m-auzi, cã mã vezi/ între noi pe care îl conþine. Prin urmare, dupã opinia poate fi-ntunecime/ ca-ntre frunzele autorului, o poezie transmodernã trebuie pomilor verzi.” sã deþin㠄o valoare constantã ºi Tãcerea (pierderea înãlþimii 5): „vine transistoricã”. Termenul este utilizat ºi de un timp/ când totul e jos/ acolo unde þi-a Gottfried Benn care imprimã actului cãlcat piciorul/ când nu mai au putere/ creaþiei lirice ºi un plus de exigenþã. „ªi de steaua/ norul/ ci pãmântul mut/ fiinþa ei (a liricii) mai þine ºi altceva, o alunecos.( ) cuvintele devin întunecate/ experienþã tragicã a poeþilor asupra lor înºiºi lucrurile toate cad/ din mânã/ ºi mâna de – nici unul, nici chiar dintre marii lirici ai pe lucruri cade/ deodatã nu mai eºti înalt/ epocii noastre, nu a lãsat mai mult de ºase simþi numai întunericul/ pe-aproape/ sau opt poeme desãvârºite, celelalte pot fi deodatã/ faci un ultim salt/ în strãine/ interesante sub aspectul biografic sau al friguroase ape.” evoluþiei autorului, dar concentrate în sine, Ochiul (ochiul margine 6): „Ochiul luminând din interiorul lor, pline de o lungã margine ºi mugur/ al luminii îmi era/ prin fascinaþie, sunt doar puþine, aºadar pentru a curge/ dulce strugur/ prin a mã însingura/ aceste ºase poeme, cei 30 pânã la 50 de ( ) Eu sunt ochiul/ dureros/ al luminilor ani de ascezã, suferinþã ºi luptã.” fugare/ ochiul fãrã apãrare/ de nisipul Luând ca literã vie toate acestea, deºi nopþii/ ros.” noi nu împãrtãºim mai deloc pãrerile lui Gravitaþia (gravitaþia tãcerii 7): „mi-e Benn, poetul nostru ºi-a efectuat stagiul gândul uitat/ în gura firului/ de iarbã/ zbor complet de 40 de ani de ucenicie liricã. În într-un vis/ nemaivãzut/ o navã/ cu selecþia sa, el sperã cã a cuprins ºi cele 6-8 destinaþie necunoscutã/ mã absoarbe/ poeme transmoderne la care ar fi îndreptãþit gravitaþia/ tãcerii”. sã aspire. Este aceasta o provocare extremã pentru un cititor, la care nu rezistãm. Citim (continuare la pagina 34) LITERE 32 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni ACCENTE CRITICE Dorina Grãsoiu

GENEROZITATE, GUST, CONSECVENÞÃ

În noiembrie, când a împlinit altã vârstã aflaþi alãturi de Domnia Sa de-a lungul a patriarhilor, adicã 85 de ani, dl. Ion Brad, multor decenii deloc liniºtite, ba chiar care îºi meritã cu prisosinþã titlul de supuse intemperiilor de tot soiul. Excelenþã (nu doar pentru îndelungata Prietenii scriitorului Ion Brad sunt activitate în diplomaþie, ci, mai ales, din numeroºi, cãrþile parcurse se situeazã evi- punctul de vedere al literaturii române, dent peste ordinul sutelor, încât te întrebi pentru o operã vastã, cum foarte puþini firesc câtã energie, câta curiozitate scriitori contemporani au realizat) a þinut intelectualã ºi putere de a lucra zilnic are sã marcheze evenimentul biografic cu încã acest om într-adevãr deosebit. Este, în un tom adãugat impresionantei sale fond, o nouã încununare a structurii de bibliografii. Este vorba ardelean autentic, din familia despre masiva culegere din celor despre care a scris cu însemnãrile sale critice profundã înþelegere, nu doar prilejuite de apariþiile din o singurã datã. ultimii ani ale unor confraþi Excelenþa Sa îºi din generaþii diferite, de dovedeºte tactul încã de la orientãri ideologice ºi estetice organizarea materialului, adesea opuse, asupra cãrora preferând ca prietenii sã fie ilustrul fiu al spiritului de la enumeraþi în ordine Blaj a dorit sã se pronunþe. alfabeticã, ºtiind cât de Cãrþile prietenilor mei sensibili se aratã cu orice (Ed. Anamarol – 2014), ocazie iritabila specie probeazã din plin câteva comentatã. Aºa cã, inevitabil, dintre calitãþile ce îl dupã cuvântul înainte menit individualizeazã printre colegi a anunþa intenþiile, analizele pe complexul poet, prozator, memorialist, ºi comentariile încep cu Ioan Adam („emi- traducãtor, diplomat ºi om de culturã nent critic ºi istoric literar”) ºi se încheie nãscut la Pãnade, lângã Blaj, în urmã cu cu rândurile dedicate lui Horia Zilieru (care opt decenii ºi jumãtate ºi venit în rãu famata are o „artã secretã de-a amesteca armonios noastrã Capitalã spre a ajuta la cultivarea sufletul omului printre arome ºi culori, ºi respectul valorilor naþionale autentice. printre bucurii ºi tristeþi, în retorici Acele câteva calitãþi, de care tradiþionale ºi mereu înnoite”). Din doar aminteam, le-aº sintetiza, în urma lecturii douã caracterizãri se poate înþelege maniera noului volum prin generozitate, gust ºi sigurã a poetului care nu se vrea neapãrat consecvenþã. Ele se adaugã altora cu care critic literar, dar izbuteºte sã se situeze la l-a înzestrat Dumnezeu pentru a reuºi nivelul superior al disciplinei, graþie culturii, deopotrivã în cariera beletristicã, în paralel experienþei ºi surprinzãtoarei obiectivitãþi cu aceea politicã. Nefiind pentru prima oarã având în vedere subiectivismul declarat în situaþia de a se pronunþa despre cãrþi ºi încã de pe prima copertã. autori în viaþã, Excelenþa Sa a recurs la o Pentru cititorii profesioniºti articolele, rarã (printre literaþi) generozitate, gustul însemnãrile sau cronicile ce acoperã peste estetic ºi simþul ierarhiilor ºi al justiþiei 450 de pagini în format mare nu sunt chiar funcþionând perfect, contribuind decisiv la o noutate, ele fiind de gãsit în douã dintre consecvenþa cu care îºi susþine revistele unde dl. Ion Brad colaboreazã cu convingerile de o viaþã precum ºi prietenii regularitate: „Acas㔠ºi „Cultura”. Adunarea 33 Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015 lor într-un singur tom se impunea atât Horea (prietenul de o viaþã ºi poet de pentru istoria literaturii contemporane, cât excepþie constant cu sine însuºi la nivel ºi pentru întregirea portretului unuia dintre mereu superior estetic), Ion Moldovan, seniorii ei. Ioanichie Olteanu, Mircea Petean, Victoria Se cuvine a menþiona cã, în sãnãtoasa Ana Tãuºan, Irina Petraº, Aurel Pantea º.a. tradiþie a ªcolii de la Blaj, sunt evocaþi Un leit motiv îl reprezintã rememorarea înaintaºi iluºtri precum I. Agârbiceanu, spiritului generat de Blajul de altãdatã, în a Emil Isac, G. Bacovia, Timotei Cipariu, cãrei renaºtere sperã în continuare. A se Nicolae Iorga. Readucerea în discuþie a vedea în acest sens articolele despre Ana meritelor acestora se situeazã în zodia ºi Arcadie Hinescu, despre ªtefan firescului. Cam tot sub emblema amintitã Manciulea sau despre Radu Brateº cu a sa mi se par paginile consacrate unor autori antologie Blajul ºi oamenii sãi. cu operã complexã, ce se exprimã cu egalã Demnã de respect ºi stimã sincerã mi strãlucire în poezie, în prozã, în eseisticã se pare consecvenþa cu care sunt trataþi ori în arta traducerii. foºti oameni politici ai regimului Dl. Ion Brad îi simte aproape ºi nu Ceauºescu, apreciaþi de dl. Ion Brad pentru sesizez nicio umbrã de invidie în concisele ceea ce au fãcut bine, ca ºi pentru scrierile exegeze ce îi vizeazã pe Horia Bãdescu recente. (emoþionante rânduri despre proaspãtul Autorul îºi declarã admiraþia ºi faþã de septuagenar) Aurel Rãu, Ion Vlad, Mircea ªtefan Andrei, ºi faþã de Dumitru Popescu, Tomuº, Fãnuº Neagu, Ion Lazu, Niculae ºi faþã de Adrian Pãunescu, ºi faþã de I.D. Gheran, sau Constantin Cubleºan. Bãlan, ºi faþã de M.R. Iacoban sau Nicolae Medalioanele închinate lor privesc întreaga Dragoº, despre care puþini se pronunþã contribuþie la îmbogãþirea culturii din ultimii ferm din motive ºtiute, acceptabile sau nu. 50-60 de ani. Excelenþa Sa Ion Brad trece senin un exa- Se remarcã, fãrã un efort deosebit, men dificil, rãmânând cu fruntea sus. ataºamentul faþã de valorile sigure ºi Iar un alt examen depãºit cu nobleþe indubitabile nãscute pe meleagurile este, fãrã îndoialã, mâna întinsã câtorva transilvãnene, iar prietenii de nãdejde sunt scriitori aflaþi fie la început, fie în afara susþinuþi cu înþelepciune, uneori cu patetism, interesului unor critici nerespectuoºi cu alteori cu detaºarea impusã de trecerea propria meserie. Aº aminti doar susþinerea anilor sau cu solidaritatea explicabilã prin liricii de pânã acum a Iulianei Paloda- apartenenþa la aceeaºi generaþie. Popescu, a îndepãrtatului Dinu Ianculescu Întotdeauna demn, elegant, spunând ºi a vulcanului în plinã erupþie poeticã, lucrurilor pe nume atunci când unii au inepuizabilul Anatol Covali, veritabil caz ce întrecut mãsura, dl. Ion Brad a lãsat aici va trebui comentat cu maximã seriozitate observaþii memorabile despre Ion Buzaº, de cei obligaþi sã se pronunþe. Augustin Buzura (decepþionat de Cãrþile prietenilor mei se alãturã tratamentul nemeritat aplicat prozatorului evenimentelor editoriale ale lui 2014, în calitatea sa de director al I.C.R.) Dan aureolând vârsta frumoasã a unui scriitor Mircea Cipariu (salutat cu fineþe), Ion de prim rang.

(urmare de la pagina 32) pe limbã/ ( ) nu pot ieºi din zidul care sunt/ fiind totodatã ºi cãrãmidã ziditã/ în Poezia – foame ºi destin zidul rotund al planetei/ care este la rândul ei o cãrãmidã/ din apã, din foc, ºi din lut/ Ultimul motiv, zidul, se explicã prin ziditã într-un zid necunoscut.” dramatismul ºi aventura cu care poeticul Tot poetul ne mai spune cã se încrede afecteazã viaþa dându-i o inimitabilã sete total în urmãtoarea concluzie de bun simþ de libertate, transformatã în coºmar. Zidul a criticului Eugen Simion –”Un destin ar- (zidurile zilelor 8): „mut ziduri/ sar ziduri/ tistic nu este încheiat decât în clipa în care fac ziduri/ îmi zidesc inima de poezie plinã/ condeiul lui se stinge pe hârtie.” Iatã de ce între patru ziduri de luminã/ zidul trupului lasã de o parte antologia ºi-ºi reîncepe cu mi-l las zidit/ în zidul lumii viu ºi infinit/ pasiune cãutãrile. Îl cheamã era realitãþii beau ziduri/ mãnânc ziduri/ respir ziduri/ cuantice a lumii, propensiunea spiritului sângele meu a devenit un fel de zid fluid/ între cosmic ºi virtual, mondializarea, dar ( ) ochii au zidurile pleoapelor/ urechile mai ales transmodernismul ce va produce zidurile tâmplelor/ nãrile simt prãbuºiri solidaritatea salvãrii prin cunoaºtere. subtile/ ale miliardelor de ziduri volatile/ Cine a zis cã poezia ar putea rãmâne de mii de ori se schimbã/ zidurile gustului în urmã? LITERE 34 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni LITERE ªI SENSURI Ana Dobre

GUANTANAMO – ÎNCHISORILE INTERIOARE, ÎNCHISORILE SUFLETULUI

Literatura transpune în imagini artistice genereazã construcþia romanescã: tinerii de o viziune personalã asupra vieþii, azi par îmbãtrâniþi înainte de vreme, reinterpreteazã mituri, teme, motive, dã lipsindu-le inocenþa, ingenuitatea, o anume expresie unor mentalitãþi, propune ipostaze naivitate, care, la generaþiile anterioare, ale omenescului. Formula pentru care proveneau dintr-un idealism ce le hrãnea opteazã un scriitor devine modalitatea lui viaþa. Pragmatismul acestei generaþii, re- de a interoga lumea flex al secularizãrii societãþii, raportându-se la o realitate confuzia dintre iubire ºi sex culturalã, realitate în afara îi sãrãceºte sufleteºte, iar cãreia nu ar putea fi de aceastã sãrãcire îi imaginat existenþa lui. îmbãtrâneºte înainte de ªtefan Mitroi ºi-a creat un vreme. Prozatorul distinge stil propriu, dupã care poate între târzii, locatari ai unui fi recunoscut ca scriitor, fãrã Azil de bãtrâni, cei a ajunge la manierism, altfel îmbãtrâniþi firesc odatã cu spus, sã se imite pe sine. trecerea timpului, ºi timpurii, Pasiunea interogãrii lumii, cei loviþi de molima înclinaþia spre meditaþia îmbãtrânirii înainte de vreme. asupra marilor teme ale Spaþiul epic metaforizat omului – viaþã, moarte, timp, este spitalul, azilul, topos al apar ºi în noul roman literaturii existenþialiste, Guantanamo*, care pare crescut din sugerând atingerea anormalului, degradarea imaginarul epic al romanului Viaþa inversã care duce la alienarea individului. În aceastã a lui Cocostel Ouatu, dar nu-l pastiºeazã. lume care ºi-a pierdut reperele, doar Guantanamo este o reinterpretare a Creatorul poate reface ºi reinstaura basmului Tinereþe fãrã bãtrâneþe ºi viaþã ordinea, el fiind scriitorul de amintiri, fãrã de moarte, basm al fiinþei, în care reprezentând memoria umanitãþii. Pe Constantin Noica identifica o filosofie deasupra epicului adie sugestia unei româneascã asupra exitenþei. polemici, din republica lui ªtefan Mitroi, Deºi reperele temporale nu existã, poetul nemaifiind alungat, acest creator scriitorul menþinându-ºi naraþia în fiind ºi rãmânând singurul lucid, capabil atmosfera imprecisã a alegoriei, unele de a vedea în esenþial: „Poetului îi rãmãsese repere ale realitãþii de azi pot fi intuite ºi întreagã ºi mintea, ºi talentul. Vederea nu i recunoscute, dintr-o altã perspectivã, ca se împuþinase nici ea într-atât încât sã vadã ºi în Sã locuieºti într-un lãtrat de câine. nimburi de frumuseþe în locul cocoaºelor Meditaþia epicã a scriitorului este prilejuitã sau sã confunde pasul felinelor cu mersul de o observare atentã ºi lucidã a lumii opintit al ºchioapelor, ºi bezna din ochii contemporane, a evoluþiei omului, a oarbelor cu lumina purã ºi strãlucitoare!” relaþiilor dintre oameni. O idee se poate Caracterul de parabolã al romanului, desprinde ca idee-forþã, ideea care evident încã din titlu, se accentueazã pe mãsura înaintãrii în epic, prima referinþã * ªtefan Mitroi, Guantanamo, Editura Rao, culturalã fiind Ciuma lui Albert Camus, Bucureºti, 2014 parabolã a fascismului, prin sugestia 35 Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015 molimei care cuprinde oraºul, manifestatã Ce este bãtrâneþea, ºtii oare?/ O vârstã, o sub forma îmbãtrânirii colective, simbol vârstã închisoare,/ Un altfel de al degradãrii valorilor în lumea Guantanamo!”. Agenþii ordinii – contemporanã: „Pãrea sã fie ca pe timpul administratorul, bãtrânul strãveziu – se opun, ciumei. Doar cã numãrul celor azvârliþi de resping revelaþia, incapabili sã treacã dincolo vii în groapa comunã era mai mare acum de aparenþã, neputând ajunge la sens, acel decât în trecut. De fapt, toþi cei duºi la sens pe care-l vizase Poetul: „ªi nu este groapa de acum erau vii. De aceea nici nu despre locul ãsta, cum crezi dumneata, ºi se arunca var nestins peste ei. De aceea se despre vârsta celor ajunºi în acest loc”. ºi numea groapa azil. La ciuma cea nouã, Guantanamo este puºcãria vieþii ºi a din prezent, era curios faptul cã niciunul morþii, Guantanamo este puºcãria din cei molipsiþi nu murea de tot. Rãmânea bãtrâneþii. Metafora transpune complexul în fiecare un firicel de viaþã, astfel încât sã relaþiei dintre om ºi timp, dintre om ºi sinele poþi crede despre ei cã sunt vii”; iar în sãu, dialectica dintre etapele vieþii omului, explicaþia unui personaj: „Uite ce! Molima redusã la douã mari componente: tinereþea de acum sau ce dracului o fi seamãnã, dupã ºi bãtrâneþea. În alegoria ochilor împru- mintea lor, cu ciuma. Tu pari sã fii mutaþi de bunic, de exemplu, recunoaºtem principalul purtãtor al virusului. Aºa cã s-au ideea potrivit cãreia tinereþea este gândit sã te închidã ºi sã-þi batã uºa ºi instinctualã, lipsitã de perspectiva ferestrele cu scânduri”. înþelepciunii, iar bãtrâneþea este vizionarã, Narativizarea ideilor menþine povestea trecând dincolo de aparenþe, capabilã de a între epic ºi reflexiv, ceea ce creeazã dubla vedea esenþele. naraþiune în care se pot identifica un Perspectiva asupra realitãþii este scenariu realist, cu situaþii, fapte raportabile caleidoscopicã, în acest relativism al privirii la o realitate plauzibilã, altul mitic, al ºi al raportãrii la lume, putându-se identifica semnificaþiilor ce însoþesc ºi transcend ºi o strategie a naraþiunii. Tehnica punctelor faptele, conferindu-le conotaþii ezoterice ºi de vedere nu doar relativizeazã, ci exoterice. Astfel, nunta cu care începe diversificã naraþia creând etaje ale epicului romanul îºi relevã un sens exoteric, dar, în care povestea îºi multiplicã prin îmbãtrânirea neaºteptatã ºi de semnificaþiile, sugerând semnificaþia privirii neînþeles a Antoniei, mireasa, îºi reveleazã în aparent ºi în esenþial: „Bãtrânul provenit un sens ezoteric. Momentul îmbãtrânirii din copil se uita cu ochii din cutiuþã la Antoniei declanºeazã ºi produce dublarea pasãrea ce se uita de sus la el, dar numai epicului. Realul se prelungeºte într-un fan- în treacãt, pentru cã de la înãlþimea la care tastic straniu, într-un fantasy, definit de zbura ea avea multe de vãzut. Fãrã sã aibã John Clute ºi John Grant în The Encyclo- nevoie de ajutorul altor ochi. Îi ajungeau pedia of Fantasy: „Un text aparþinând grãunciorii de foc din orbitele ei. Nu ar fi genului fantasy este o naraþiune coerentã fost de mirare sã-i vezi aripile de hârtie cu sine care, atunci când este plasatã în aprinzându-se, iar peste cele douã realitatea noastrã, spune o poveste semicercuri din curtea azilului pline cu imposibilã în lumea pe care o percepem, bãtrâni cãzând o ploaie scurtã, de cenuºã. dar, plasatã într-o altã lume sau o lume Vedea în depãrtare dealurile pe care îºi suise secundarã spune cã, deºi cealaltã lume este noile cartiere oraºul. ªi vedea vechiul imposibilã, povestea va fi posibilã în stadion pãrãginit din partea opusã acestora. termenii acesteia din urmã”. Apoi drumul pustiu, spre aeroportul pe care Mutatis mutandis, povestea imaginatã era aºteptatã sosirea primului avion dintre de ªtefan Mitroi este imposibilã prin cele menite sã-i transporte pe muncitorii raportare la legile fizice ale realitãþii ca atare, de la fabricã în strãinãtate. Dincolo de dar perfect plauzibilã într-o altã lume, o aeroport, pasãrea cu ochi de foc desluºea lume a conotaþiilor ce tind spre parabolã. clãdirile dreptunghiulare ale fabricii ºi niºte Într-un prim nivel al lecturii, aceastã oameni care încercau sã se apropie de poveste relateazã despre o boalã stranie, porþi. Erau pãrinþii celor îmbãtrâniþi de neînþeles într-un alt nivel. Povestea este fulgerãtor în secþia de producþie. Niºte o parabolã despre viaþã ºi moarte, despre haidamaci furioºi îi puneau pe fugã, condiþia umanã tragicã, despre trecere. îndepãrtându-i de acolo. Ca sã-ºi spele În aceste condiþii, se relevã ºi privirea de imaginile acestea nu tocmai semnificaþia titlului. Guantanamo este o plãcute, pasãrea îºi clãti ochii în apele râului metaforã a vieþii, sens prin care scriitorul care curgea în spatele fabricii având însã intenþioneazã sã expliciteze ºi sã ordoneze grijã sã nu ºi-i stingã. Dupã care se întoarse haosul existenþial: „Ia spune tu, viaþã, infamo,/ la salcâmii pe deasupra cãrora plutea. Cel LITERE 36 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni cu ochii din cutiuþã o cerceta pe furiº dintre de a fi viu”. Absenþa amintirilor echivaleazã salcâmi, în vreme ce altcineva îl cerceta cu absenþa vieþii, iar aceasta înseamnã pe el din spatele unor tufe...”. moartea sufletului. Îmbãtrânirea timpuriilor Ideea universului închis se extinde de este o îmbãtrânire a sufletului. În poveºtile la individ la societate, de la viaþã la moarte, care se repetã recunoaºtem parabola fapt sugerat ºi de simetria compoziþionalã omului ca hierofanie, ca manifestare a a romanului care începe cu îmbãtrânirea sacrului în profan. Destinul fiecãruia este subitã ºi inteligibilã a Antoniei ºi se încheie reductibil, prin tragism, la destinul lui Iisus. cu întinerirea ei. Sugestia evoluþiei Ecce homo! capãtã un sens ezoteric, circulare cu rezonanþe hegeliene constituie fiecare om recunoscându-ºi, în propriul fundalul epico-reflexiv pe care scriitorul destin, înrudirea spiritualã cu Fiul Omului. îºi þese povestea. Alte simetrii sunt, de Existã, în final, ºi o explicaþie raþionalã asemenea, simbolice. Astfel, nunþii tinerilor a faptelor puse sub semnul fantasticului atinºi de virusul bãtrâneþii îi corespunde, straniu, a faptelor inadmisibile prin raþiune în planul simbolurilor exoterice, nunta de care produc o rupturã de nivel. Cercetãtorii aur a bãtrânilor atinºi de virusul tinereþii. japonezi au reuºit sã izoleze proteina C1q, Faptele inadmisibile prin raþiune sunt proteina care are legãturã cu sistemul admisibile, graþie legilor parabolei, prin nostru imunitar, ºi care, în dualitatea ei, semnificaþie ºi simbol. protejeazã viaþa în aceeaºi mãsurã în care Subiectul este simplu, în plan real, conduce spre moarte. Îmbãtrânirea subitã povestea este uºor inteligibilã. Romanul se s-ar explica ºtiinþific, astfel, prin activitatea deschide cu nunta avocatului Mario Holban acestei proteine. Controlul acesteia ar cu Antonia, nuntã urmatã de îmbãtrânirea putea oferi omului tinereþe fãrã bãtrâneþe, subitã a miresei, urmatã, ulterior, de alte imposibilitatea de a o controla produce individuale îmbãtrâniri suspecte, pânã la astfel de dereglãri: îmbãtrânirea tinerilor ºi cazurile de îmbãtrânire colectivã. Lucrurile întinerirea bãtrânilor. Dialectica înãuntru- evolueazã progresiv ca-n Ciuma, afarã se aplicã acum omului în relaþia dintre determinând autoritãþile sã ia mãsuri. Pe interior-exterior, dintre suflet ºi trup: „Pãrea lângã Azilul de bãtrâni din oraº care-i sã fie o nepotrivire de vârstã între suflet ºi adãpostea pe târzii, pentru timpurii se trup”, ceea ce face posibil ca cineva „sã înfiinþeazã Centrul de bãtrâni nr. 1, apoi întinereascã pe dinãuntru” fãrã ºtirea Centrul de bãtrâni nr. 2. Aceste spaþii, replici celorlalþi, iar altul sã aibã, dupã toate ale spaþiului închis, alte Guantanamo, închid probabilitãþile, „o inimã mult mai bãtrânã”. ºi izoleazã de restul societãþii pe cei atinºi Personajele sunt construite în ritmul de misterioasa boalã. Maºinile care-i aceluiaºi epic dublu. Unele au profesii transportã, un fel de luntre ale lui Caron, civile: avocatul Mario Holban, ziaristul Emil poartã ºi ele umbra unor mari mituri, Decusearã; altele sunt privite în sugerând o posibilã evoluþie a cãrnii în indeterminare tipologicã: doctorii, aspiraþia ei spre luminã. Astfel, prima maºinã chirurgul, altele, parodiate: siameza, de este inscripþionat㠄Carne”, a doua – „Prin exemplu, Ela sau poate Nela, o caricaturã Frâne la progres”, a treia reprezintã un copil a Androginului, sugerând, prin nume, viaþa care învaþã sã meargã, mod simbolic de a ºi moartea, afirmarea vieþii (Ela) ºi negarea sugera stadiul primitiv în care se aflã ei (Nela), iar prin destin, dualitatea ºi omenirea, din punct de vedere al tragismul condiþiei umane. Moartea nu este spiritualizãrii. În acest spaþiu, oamenii îºi o consecinþã a vieþii, ci clipã de clipã se construiesc propria lor viaþã. Antiteza insinueazã în ea, aºa cum siamezele, una înãuntru, în sine – afarã, în lume transpune tânãrã, alta bãtrânã, se poartã una pe alta. situaþia acestei umanitãþi debusolate, supuse Miracolul vieþii care se perpetueazã la flagelului. În spaþiul închisorii, oamenii se nesfârºit este explicat prin paralelism în descoperã, în afara lui, doctorii, ziaristul Emil exemplul meduzei turritopsis nutricula care Decusearã fac investigaþii pentru a dezlega nu moare niciodatã, pãcãlind moartea ºi misterul, luptã împotriva lui. regenerându-se la nesfârºit. Povestea care se deruleazã linear cu Guantanamo este o reuºitã stilisticã ºi izbucniri arborescente prin tehnica epicã în dimensiunea parabolei a povestirii în povestire, dubleazã mereu prozatorului ªtefan Mitroi. Transpunerea planul real printr-unul al semnificaþiilor. Din unui basm al fiinþei în coordonatele realului poveºtile spuse la Centrul de bãtrâni nr. 2, ºi ale existenþei celei aievea se însoþeºte de supranumit Guantanamo II, se desprinde o filosofie a vieþii cãreia scriitorul îi dã o viziune asupra vieþii, cu sesizarea verosimilitatea construcþiei epice ºi-i paradoxului: „Viaþa nu este totuna cu faptul imprimã fiorul vieþii. 37 Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015 LIT(ER)OGRAFII Magda Grigore

MEDITAÞII ªI PORTRETE LIVE

O carte care atrage atenþia asupra ªora spunea cã este parte a istoriei noastre complexitãþii fenomenului literar ºi asupra literare ºi culturale, iar aceastã idee ar putea unor lecþii de viaþã, dincolo de care se foarte bine sã serveascã drept motto pentru contureazã adevãrate modele umane, este cea cartea Mariei Niþu. Fãrã sã facã nicio referire la de interviuri a timiºorencei Maria Niþu, cuvintele acestea sau la autorul lor, ea Sesiunea de autografe, apãrutã la editura demonstreazã aceastã realitate, adunând în Palimpsest din Bucureºti (2010), sub auspiciile cuprinsul cãrþii date ºi fapte din istoria unui citat din J.J. Rousseau: Chiar ºi cel biograficã a autorilor selectaþi, precum ºi înþelept poate sã ducã cu sine, din aceste aspecte care þin de geneza operelor. convorbiri, subiecte care sã merite meditate Autoarea ne propune un spectacol – în singurãtate. Observaþia sesiune, obþinând cu pare îndreptãþitã de vreme ce dezinvolturã ºi pasiune convorbirile (interviuri ºi eseuri autografele auctoriale ale critice), bine construite, au linii invitaþilor sãi. Prozatoare, de forþã care susþin lectura ºi o eseistã, critic literar, om de fac utilã indiferent de structura carte care a urmãrit cu pasiune sau gustul artistic al cititorului dinamica literaturii pe care ºi indiferent de timpul lecturii. incontestabil o iubeºte, ea se De altfel, interviul, ca gen, este dovedeºte o scriitoare formatã mereu de interes atunci când în climatul sobru al cãrþilor ºi jocul de roluri este distribuit al revistelor. Poate cã cea mai unor personalitãþi autentice, importantã particularitate din remarcabile în plan profesional, practica interviului realizat de de preferat ºi în cel uman, iar Maria Niþu este chiar viziunea atunci când întrebarea sa asupra scriitorului, porneºte de la cineva format ºi abil în materie abordarea lui ca personalitate holisticã, (cu ochi ager ºi inimã atât de generoasã încât devenirea lui, forþa de a-ºi transforma viaþa sã (se) audã ecoul celuilalt), lucrurile stau în destin. Capacitatea artistului de a-ºi cu atât mai bine. proiecta timpul subiectiv ºi de a-l înscrie în Jurnalismul cultural este o profesie care graficul temporal – istoric, este trãsãtura care cere implicare, interes ºi inspiraþie, pe lângã o motiveazã ºi care o apropie de interlocutor. temelia de culturã menitã sã sprijine construirea Pentru autoare actul artistic reprezintã în sine unui dialog, ca în cazul de faþã, care sã ºansa valorizãrii umane, de aceea pe lângã adãposteascã revelaþia ºi/sau meditaþia. Ioan întrebãri ºi rãspunsuri (osatura obligatorie a Matiuþ, de exemplu [comentând cartea de interviului), ea are abilitatea de a deschide interviuri scrisã de Carmen Neamþu, Convorbiri ferestre de suflet, prin care lucrurile se pot cu vedere la microfon. Arta interviului. vedea în vitralii, dirijeazã dialogul culisând Chipuri ºi moduri (un adevãrat curs dinspre evenimentul major, înspre amãnuntul jurnalistic)], afirma despre acest gen semnificativ ºi mutând centrul de greutate al subliniindu-i particularitatea: „Jurnalistul cul- spectacolului din plan profesional în cel per- tural (...) trebuie sã aibã o acoperire culturalã, sonal ºi invers. Portretul scriitoricesc cãpãtã vocaþie, criterii valorice ºi talent literar, calitãþi astfel culoare prin plusul/bonusul obþinut sub din ce în ce mai rare la tinerii contaminaþi de formã de evocãri/descrieri, note ce þin de presa tabloidizatã, internet ºi alte mijloace fac- locuri, oameni, amintiri, preferinþe, întâmplãri ile de informare. O recenzie, o cronicã sau un care au marcat într-un fel sau altul interviu implicã lecturi, vizionãri, documentãri, personalitatea celui prins în discuþie. în timp ce un articol de eveniment poate fi scris Sesiune de autografe oferã mai multe în câteva minute ºi are mai mult succes la tablouri, selecþia fiind subiectivã, desigur, dar marele public”. Tot despre interviu, Mihail în mãsurã sã alcãtuiascã densitate galeriei prin

LITERE 38 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni materialul cules ºi consistenþã prin arta artã a lui ªerban Foarþã de a topi eseistica în dialogului. Inspiratã, selecþia poate fi privitã poetizare; despre ipostaza scriitorului implicit axiologic, acest lucru determinând sau inaccesibil (retras în turnul de fildeº aristo- sporind uneori provocarea, câþiva interlocutori cratic) ºi reconsiderarea mitului de cãtre reuºind sã construiascã prin rãspunsuri, aºa Mircea Cãrtãrescu; despre disperarea cum avertiza J.J.Rousseau, adevãrate insule inocenþei la Ionuþ Chiva; despre dorinþa de de meditaþie. Cartea este structuratã în patru socializare (in nuce) ºi singurãtatea Marianei capitole mari: Linii de dialog, Vitralii, Marin; despre poezia elegiac-reflexivã ºi Geometrii în spaþiu ºi timp, Ulise ºi marea, iar melancoliile lui Anghel Dumbrãveanu; despre în afarã de M. Blecher, Mircea Eliade psihologia exilatului complex mozaicatã care (Vitraliile) Mariana Marin (din Geometrii ), dã o literaturã specificã, precum la Traian este þesutã din personaje contemporane, Jacotã-Bârgãu. Alãturi de aceste incisive relativ apropiate cititorilor de azi: Bujor cãlãtorii confesive, mai regãsim meditaþii Nedelcovici, Anavi Adam, Paul Everac, despre specia aparte a Blecherienilor, precum Alexandru Deºliu, Vasile Dan, Ion Cocora, Ioan ºi despre omagiul suprem pe care Mircea Ardeleanu ºi profesoara Maria Novac (în Linii Eliade i-l aduce lui Brâncuºi prin piesa de dialog); Irina Mavrodin, ªerban Foarþã, Coloana nesfârºitã (un compendiu al Mircea Cãrtãrescu, Ionuþ Chiva (Geometrii în afinitãþilor simþite, prin ideile comune care timp ºi spaþiu) ºi Anghel Dumbrãveanu, Traian le-au încins creaþia). Jacotã-Bârgãu (în Ulise ºi marea). Maria Niþu Structura interviului Mariei Niþu este apeleazã inclusiv la convorbirea imaginarã (vezi beneficã prin faptul cã autoarea începe prin Alexandru Deºliu), interviu nãscut, dupã cum a-i oferi cititorului un pre-text prin care (îl) mãrturiseºte autoarea, de depãrtare, când nu aduce în preajma invitatului, (îl) introduce în ai la îndemânã vreun mijloc de comunicare cu atmosfera specificã personalitãþii lui ºi iniþiazã persoana doritã, ca ºi când fiecare ar fi blocat în autenticitatea artisticã pe care o emanã actul undeva, deºi acum, în era revoluþiilor de tot scris al acestuia, apoi urmeazã textul ca atare, felul, se pot obþine legãturi chiar ºi cu cei interviu sau/ºi eseu critic, unde apeleazã la blocaþi între gheþuri polare, în deºertul Sa- provocarea mãrturisirilor, la detaliile hara, ori în munþii Himalaya, într-o navetã semnificative etc. Ea stabileºte cu uºurinþã spaþialã, ori chiar într-o gaurã neagrã a echilibrul necesar între iscodirea insistentã a universului. Dincolo de umor ºi dezinvolturã, intervievaþilor ºi retragerea inspiratã din autoarea îºi exprimã cu delicateþe credinþa ºi aventura imixtiunii, între entuziasmul încrederea într-o comunicare specialã care þine provocãrii ºi cultura discreþiei. de dimensiunea spiritualã: ªi totuºi, existã tot Comportamentul sãu reportericesc o gaurã a universului, nu ºtiu dacã e neagrã penduleazã între ipostaza cavalerului sau luminoasã, unde nu poþi comunica real rãzboinic pornit sã cucereascã noi spaþii ale în nici un fel, decât dacã, atunci când dorinþa confesiunilor ºi ipostaza interlocutorului e mare, foarte mare, trimiþi antenele sobru, retras în delicateþea ascultãrii. imaginarului ºi întrupezi persoana invocatã Câteodatã sparge monotonia povestirii (sau la dialog, ca-ntr-un holospaþiu, ºi împleteºti previzibilitatea ei) prin câte o întrebare legãtura cu ea prin odgoane de întrebãri ºi surprinzãtoare, subtilã, care smulge rãspunsuri imaginare ! intervievatul din lanþul subiectiv al amintirilor Aºadar, selectarea scriitorilor, subiectele sau care schimbã neaºteptat planul discuþiei abordate, documentarea obligatorie ºi fãrã sã dea timp de (rãz)gândire celuilalt. Cu minuþioasã, strategia/ proiectul dialogului sunt aceastã metodã Maria Niþu reuºeºte sã ofere reperele valorizatoare ale cãrþii. Cititorii vor afla câteva tablouri bine conturate al scriitorilor, poveºti din viaþa realã despre geamantanele portrete live, cum deducem chiar din cu manuscrise ale lui Anavi Àdám, confiscate mãrturisirea autoarei: eu rãmân de modã de securitate; despre pledoaria pro-memorie þi veche ºi prefer interviul live, e mai spontan terapia prin cuvânt la Bujor Nedelcovici; ºi mai spumos, fãrã întrebãri rigide, dinainte despre Sfântul Spirit care, dupã pãrerea lui Paul pregãtite, ca bãtute în cuie... Everac, nu e sfânt, ci laic, umblã printre noi Iscusinþa pe care o dovedeºte autoarea dacã îi facem loc; despre teatrul care i-a în aceastã privinþã ne readuce în atenþie dilema facilitat lui Ion Cocora, stãri extreme; despre interviului, aºa cum era ea expusã de acelaºi regretul lui Vasile Dan, cã la ora actualã în Ioan Matiuþ într-un articol (Din învãþãturile literatura românã nu existã o instituþie a criticii unui jurnalist cultural) din revista Arca, literare în exerciþiu; despre interviurile dense nr.103: „Cât din economia unui interviu reuºit ale lui Alexandru Deºliu (Convorbiri în îi revine celui care pune întrebãrile ºi ce rol cumpãnã); despre studenþie în anii 1945, joacã rãspunsurile în acest ansamblu hilar? descrisã de profesoara Maria Novac; despre Personalitatea invitatului «face» discuþia sau rãtãciri ºi regãsiri imaginare, cu Ioan abilitatea/ metoda sigurã a intervievatorului Ardeleanu; despre durerea Irinei Mavrodin de de a scoate în faþa microfonului/ camerei/ a nu fi fost receptatã ca poetã; despre marea hârtiei esenþa celuilalt?”. 39 Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015 ALAMBICOTHECA Dumitru Ungureanu

„UCENICIE, ÎNTR-O BREASLà VECHE”

La Editura Charmides a apãrut anul trecut Stoiciu ºi Florin Iaru la infatigabilul Gim un tom de 518 pagini, intitulat «Frig sau Laurian, ale cãrui discursuri patetice, Despre cum poezia ne-a furat moartea». împãnate de saliva propriei genialitãþi unice, Conþine Epistolarul dintre Aurel Dumitraºcu le ascultam acum vreo patru decenii, în ºi Adrian Alui Gheorghe, întins între anii 1978- nopþile toride ale unui Bucureºti demolat! ªi 1990. Titlul uºor derutant ºi subtitlul lecturile ne-au fost asemãnãtoare, doar eminamente poetic nu deconspirã conþinutul interesul fiecãruia pentru un domeniu sau profund... paideic al scrisorilor. Poate comit altul instituind oarecari diferenþe. Iar de aici o banalitate ca-n proza realistã: dacã aº alege pornind, se poate alcãtui o bibliografie o definiþie exactã a celor scrise în volumul de obligatorie pentru cine vrea sã aibã idee faþã, „anii de ucenicie” cred cã s-ar potrivi. despre felul în care poeþii generaþiei 80 au Sadoveanu (autor nu prea iubit de epistolarii devenit ce sunt. noºtri) a scris pagini frumoase despre acest Existã în mediile universitare, acolo unde rãstimp al fiecãruia, iar eu mi-am permis o parte dintre autorii optzeciºti au ajuns împrumutul, din comoditate. Procesul formãrii profesori, opinia fixã c㠄generaþia 80” este celor doi ca scriitori se deruleazã individual, una eminamente ludicã, livrescã, detaºatã de dar interacþiunea prin scrisori este o realitatea înconjurãtoare. Nu e cazul sã necesitate într-un timp deraiat ºi îngheþat. demontez ponciful, chiar cartea de faþã e un Când regimul în care þi-a fost hãrãzit sã te argument cã generaþia în chestiune cuprinde naºti te obligã, la douãzeci de ani ºi împotriva mai mult decât componenþii Cenaclului de luni voinþei tale, sã munceºti într-o minã de sau de marþi, de pe lângã Facultatea de Litere cãrbuni, unde moartea pândeºte la fiecare pas, bucureºteanã. Dacã s-ar fi bazat numai pe a te consolida ca om întreg este o experienþã- absolvenþii de învãþãmânt superior, literatura limitã, absolvitã de foarte puþini. Solidaritatea recunoscutã azi ca „optzecist㔠avea toate prietenilor poate fi atunci esenþa ce te þine ºansele sã fie un snobism perisabil. S-a pur ºi simplu în viaþã. Nici dragostea unei întâmplat însã ca „aerul vremii”, cum se spune, femei, nici ambiþia de-a intra la facultate ori sã cuprindã toate categoriile sociale. În mâzga de-a semna o carte nu egaleazã gestul unui ºantierelor ºi-n praful furnalelor, în prieten care îþi scrie, deschizându-þi, în bezna cancelariile ºcolilor cu suplinitori care galeriei de minã, o fereastrã luminatã, fie ea terminau studiile la F.F. ºi în cantoanele ºi imaginarã. ªtiu ce spun, am trãit oraºelor depersonalizate, niºte lunatici sentimentul în cauzã, pe alte coordonate, cu obstinaþi trãiau cultura la purtãtor, fãrã intensitate diferitã, doi ani înainte de Adrian intermediere oficialã. Ei au fãcut ca Alui Gheorghe, beneficiarul „calitãþii” de „optzecismul” sã fie consistent, ancorat în ortac fãrã voie. realitate ºi viguros peste moftul unui „ism” Lectura a fost ca o regãsire de sine. N-am ca atâtea altele. Între ei, fãrã discuþie, Adrian cunoscut în acei ani nici pe Aurel Dumitraºcu, Alui Gheorghe, a cãrui biografie poate sluji nici pe Alui Gheorghe. Cred cã ne-am de materie primã unui roman non-ficþional. intersectat pe coridoarele vreunei redacþii, din „Romanul” se scrie (parcã) de la sine, în câte înþeleg, urmãrindu-le scriptural traseele paginile corespondenþei adunate aici: ºi verificându-mi amintirile. Totuºi, mã fragmentar, intens, cu ramificaþii nebãnuite, recunosc ºi-n scrisorile de faþã, ºi-n Jurnalul cu lirism fãrã dulcegãrie, cu opinii percutante lui Aurel, publicat în 2011. Niciun mister: toþi despre viaþa literarã ºi viaþa în sine, cu am trãit aproximativ în aceleaºi condiþii momente divergente, ca-n orice prietenie ºi- provinciale, puþin favorabile culturii n orice prozã. Deasupra elementelor ce trimit adevãrate, fãrã vreun spiritus rector alãturi, la ficþiune (deºi e realism crud cât cuprinde!), care sã ne corecteze la timp lecturile greºite rãmâne spuma zilelor ºi nopþilor de studenþi ori sã ne tempereze excesele trãiriste. Prieteni întârziaþi: formarea ca scriitori, ucenicia într-o comuni am avut, ºi încã avem: de la Liviu Ioan breaslã conflictualã... LITERE 40 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni NOTE DE LECTURà Corin Bianu

„RUGÃCIUNILE” DUPà ADRIAN GEORGESCU

Adrian Georgescu din Bucureºti, care tip de literaturã. Deºi sunt scrise la persoana poartã un nume relativ comun, se întâi, textele sale sunt un fel de confesiuni, individualizeazã în schimb, ca scriitor de iar titulatura li se potriveºte doar în sensul cã mare originalitate, cu stil unic, profund ºi sunt adresate în marea lor majoritate lui Iisus complicat, greu de imitat, deoarece efortul Hristos. Dacã sunt confesiuni personale sunt epigonic ar fi copleºitor dar cu rezultate monologuri, iar dacã monologurile sunt insignifiante, atâta vreme cât scrisul origi- literare, aparþin artei dramatice, teatrului! Aºa nal se aratã anevoie de citit, ceva au în plus Rugãciunile: în ciuda nebãnuitelor calitãþi, dramatismul expresiei intime ce se dezvãluie în totalitate în relaþia omului cu abia la sfârºitul lecturii! Mã Dumnezeu! numãr printre cei care i-au Formal, dar nu numai, citit mai multe cãrþi ºi susþin fiecare „rugãciune” se cu argumentele de rigoare compune din douã pãrþi, (publicate nu o datã) cã prima, tipãritã cu litere modul sãu inspirat ºi normale, cealaltã cu italice; complicat de creaþie l-a prima cuprinde textul prin- condus la obþinerea unor cipal iar cealaltã reprezintã opere literare de calitate. imaginea lui oglinditã, prima Am în faþã ediþia a doua este mai asprã, sobrã, revizuitã a cãrþii sale, tensionatã, a doua e un fel Rugãciunile (Ed, No 14 Plus de dublurã liricã, un corolar Pinus, 2014), realizatã în cu mai puþin dramatism, dar stilul care l-a consacrat ca prozator, dar mai mult lirism. Sunt în total treizeci ºi ºase care are un plus de noutate ºi complexitate astfel de rugãciuni „duble”. (se putea altfel, la un autor atât de Omul din aceste „rugãciuni” nu se înzestrat?). Pânã la aceastã carte autorul roagã lui Dumnezeu sã fie ajutat, sã i se îºi câºtigase ca principalã caracteristicã dea, omul se destãinuie pânã la cele mai (dupã pãrerea mea) facultatea cam unicã intime fibre ale sufletului sãu, se de a face prozã cu mijloace lirice, nu în confeseazã lui Iisus Hristos asupra sensul prozei scrise de poeþi, împãnate cu capacitãþii de a se autocunoaºte pe sine: jerbe de metafore ºi eventual, dulcegãrii, „ Umblu cu picior senin pe drumul ci creare de atmosferã ºi înfiripare de ce urc㠖 oare mã învrednicesc la acþiuni prin expresii eliptice, aparent rupte Dumnezeu trenând dupã mine pãcatele deja între ele, când de fapt contrapunerea, sãvârºite ºi multe intenþii neduse la capãt contrastul lor, dau conexiuni surprinzãtoare ºi gânduri de pocãinþã ce izbucnirã din ºi sugereazã cu efecte neaºteptate pãmânt ca niºte cruci frânte gata sã evenimentele din viaþa personajelor, strãpungã pe pãcãtosul cu avertizarea încãrcate de dramatism ºi tensiune. În ce gravitãþii pãcatului care abia stã în cumpãnã mã priveºte, consider romanul Hagigadar, ºi penduleazã ameninþând pe fãcãtorul de o culme a creaþiei sale artistice ºi o rele cã i se pun la cale una ºi cealaltã ºi cã importantã carte a literaturii române. el nu va sta la Faþa Domnului.” Dar ce aduce nou cartea sa, „ Necurate intenþiile fiecãrui om; Rugãciunile? În primul rând, nu sunt interesate sentimentele noastre mocirlind rugãciuni propriu-zise, în sensul celor prin lume; gândurile care pretind sã consacrate de religie ºi chiar de un anumit dobândeascã ce n-au avut ºi poate cã nici 41 Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015 nu li se cuvine. Mãsluitoare cuvintele care dar ce mai rãmâne dupã ce dragostea s-a se rãsucesc tãvãlindu-se printre sensuri destrãmat în resentimente.” multe, încât nu-ºi mai ivesc faþa realã; Mai spuneam, cã scrierea nu e strãinã atunci vom izbuti sã ne situãm – ºezând de lirism, dar ºi acesta este o tot nuanþã, o împietriþi sau miºcându-ne neliniºtiþi de culoare a ei, pentru cã ea se încadreazã mai viitoruri incerte sub slava Treimii bine între scrierile dramatice în prozã. Pe Preasfinte ca sã ne bucurãm de scãparea lângã insule metaforice de sine stãtãtoare, Fiului ºi de acoperirea Duhului Sfânt.” puternice ºi memorabile, întâlnim imagini „ Bucurã-te sãrmane pãcãtos apãsat poetice de o vigoare ºi incandescenþã: „În de cele deja sãvârºite dintre care acelea rele întunericul nopþii îmi zãboveºte mintea s-au întreþesut în pãcate iscusind o mreajã încolþitã de gânduri apoi se lãmureºte la în care deja am cãzut. Bucurã-te cãci ºirul focul beznei. În întuneric îmi bate inima întrebãrilor despre una ºi alta împresurând de iubirea de Isus Hristos dar când Domnul cele ce-þi sfredeliserã mintea ºi-þi locuiserã- va fulgera întunericul le va aprinde pe toate n inimã s-a rupt dar a fost înnodat de o ºi rug vor arde în lume dimpreunã cu lumea mânã priceputã a menþine sufletul în rugul ºi o luminã nouã se va ridica. Unindu-se aprins al vieþii. Domnul mi-a desluºit aceastã luminã cu lumina dumnezeiascã vor neputinþele ºi mi-a vãdit neºtiinþa lãsând fi Lumina”. raze din Lumina Sa sã-mi strãpungã Suita aceasta de confesiuni impresio- întunericul ºi – deschizându-mi inima – s- nante prin însuºirile subliniate mai sus o facã fereastrã./ ªi iarãºi:/ Pe ce cale sã poate fi consideratã ºi un „jurnal”, dar unul mã conduc; încotro sã mã îndrept; de care de tip particular, cu multe elemente de artã scarã sã mã þin urcând ºi scoborând pânã- dramaticã autenticã. n iad fãrã a deznãdãjdui. Oare ce poartã ar În acelaºi timp, unele dintre trebui evitatã ca – intrând – sã nu mã pierd monologuri se întrupeazã ca imne de slavã, în profunzimea necuvenitã mie – celui dar tot în interiorul dramatismului; chiar împiedicat la fiecare pas. Nimic nu se cartea în întregime, se constituie ºi ca un aseamãnã cu temeinicia realitãþii lui Iisus imn de slavã lui Iisus Hristos, al cãrui ma- Hristos. În nodul noimei Adevãrului Sãu terial „de construcþie” este unul viu ºi se aflã sensul firii ºi propria-mi viaþã întru concret, anume viaþa tensionatã a Domnul; Doamne miluieºte.” confesorului, care îºi pune întrebãri asupra Compunerile sunt urmarea unui foc condiþiei umane ºi cãile de desãvârºire întru lãuntric intens ce topeºte sentimentele, dumnezeire. Aºadar: „Doamne – oare mã turnându-le în expresii de neuitat; dislocate, voi învrednici sã rãspund minunilor Tale unele fraze devin adevãrate aforisme: „Mã cu minunea propriei mele vieþi ºi sã le bucur învrednicindu-mã de dragostea de rãsplãtesc cu cuvintele scrise care sã Te Dumnezeu ca pe cea mai adevãratã virtute laude ºi sã te slãveascã cãci mã rog Þie datã omului iar acesta o poate purta fãrã a din inimã cu un plâns singuratic ºi fi zdrobit de puterea ei”; „Desãvârºirea adevãrat./ Oare voi fi dãruit ºi Tu vei primi începe pe faþa pãmântului ºi în îngrãdirea de la mine cele pe care le am de la Tine ºi lumii dar se împlineºte numai în cer”. Þi le slãvesc prin recunoaºtere ºi perpetuare Din cauzã cã solilocviile acestea în gând ºi iubire./ Iar Tu – Doamne – vei reprezintã relaþia omului cu Divinitatea, ele binecuvânta de la acest bãtrân dãruirea lui capãtã implicit ºi ceva din textele bisericeºti, efemerã precum cântecul pãsãrii care dar numai ca o culoare a zicerii, pentru trece./ Purtat pe mãrile fericirii ºi dus pe adecvarea „rostirii”; în esenþã se deosebesc valuri împãcare îndrãznesc un zâmbet radical, pentru cã autorul este condus de o cãtre Domnul nostru Isus Hristos. Apoi concepþie laicã de viaþã. Pe de altã parte, îmi spãl veºmântul ºi faþa ºi-mi clãtesc lucrãrile bisericeºti uzitate la slujbe sunt de inima cu cele îngãduite mie de Domnul: regulã fãrã vârstã, aceleaºi din vechime, mã smeresc veselindu-mã solitar ºi pe când la el, limbajul, compus ºi din multe îndãrãtnic sã pãstrez tot ce mi-a fost dat. neologisme, precum ºi structurarea Gata sunt ºi mã închin la Domnul: Iisuse pieselor, sunt de actualitate, autorul ne e Hristoase – facã-se voia Ta.” contemporan ºi reprezentativ pentru Iatã cã încercând sã gãsim un tipar în începutul mileniului al treilea: care sã se potriveasc㠄rugãciunile” lui „...Lepãdãm veºmântul iubirii de fraþi Adrian Georgescu, apar mai multe ºi nici dat nouã de Iisus Hristos – ca pe o zdreanþã unul exact în întregime, ceea ce înseamn㠖 neºtiind sau uitând ori omiþând cu ºtiinþã în ultimã instanþã, cã ele au „tiparul lor cã în absenþa dragostei Domnului nu ne propriu”, unic, ºi cã o operã literarã valoroasã, iubeºte nimeni – nici pe lume nici pe sub precum sunt acestea, genereazã ºi posibilitãþi pãmânt: ºi iubirea moare. ªi fãrã iubire – multiple de evaluare ºi interpretare. LITERE 42 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni FILOLOGICALE Nicolae Georgescu

DIN MISTERELE LITERATURII ROMÂNE Ediþia princeps Eminescu (2)

2. Înapoi la Maiorescu? Timiºoara – ediþia I Eminescu, scoasã de Dupã Revoluþia din decembrie 1989 s-au Titu Maiorescu de Crãciun 1883, a apãrut, petrecut câteva lucruri semnificative ºi în fotocopiatã, în tiraje dirijate de regula eminescologie. Mai întâi, s-a pus în circulaþie economiei de piaþã, cu sau fãrã prefaþã Volumul X al publicisticii, cuprinzând actualã de avertizare, tiraj dupã tiraj articolele politice ale lui Eminescu din timpul epuizându-se fãrã veste. Desigur, aspectul ºi de dupã Rãzboiul de Independenþã1. Tipãrit de obiect de lux al cãrþii, coperþile încã din varã, prezentat în august 1989 la o atrãgãtoare, vignetele bine reproduse – mare sãrbãtoare naþionalã din Chiºinãu, acest toate acestea au contribuit la succesul ei. volum nu avea bunul de difuzare ºi aºtepta, Într-un fel s-a dovedit cã principiul tutelar practic, în depozitul editurii, sã fie trimis la de dinainte de 1989, acela al tirajelor de topit. Revoluþia i-a dat drumul sã circule. masã, cu hârtie ieftinã, literã micã, etc. (dar Ediþia academicã s-a încheiat, apoi, foarte cu coperþi executate în condiþii foarte bune, repede, celelalte volume din Opere fiind de elegante ºi cu gust desenate) – nu era mai multã vreme pregãtite pentru tipar, adecvat. Eminescu avea – are! – nevoie întreaga ediþie a rãmas, însã, ca un monu- de monumente. Când nu existã monumente ment masiv de marmurã muzealã. noi, se reproduc, în copie, cele vechi. ªi „Acropolea” construitã cu atâta trudã a Ministerul Culturii a contribuit la aceastã redevenit „necropolã”. Alte ediþii din opera operã de rememorare, sponsorizând pe lui Mihai Eminescu au început sã circule; în rând reeditarea fotoprintatã a ediþiei Ludovic loc ca ediþia mare sã devinã sursã de Dauº, apoi a ediþiei G. Murnu ºi, în fine, a alimentare a lor, aceastã ediþie s-a tencuit în primelor trei volume din ediþia Perpessicius. rafturile bibliotecilor lãsând, pentru marele Considerãm cã acest fenomen de public, loc de recapitulare. S-a reeditat îndepãrtare de ediþia academicã nu exprimã culegerea lui I. Scurtu din 1904: M. refuzul ori saþietatea; mai degrabã Eminescu, Scrieri politice ºi literare, s-au puncteazã lipsa unui sector managerial al reeditat fragmente din ediþia lui I. Creþu: colectivului care a încheiat cu atâta trudã Eminescu, Opere politice, apoi D. Murãraºu: ediþia academic㠖 ºi care, apoi, s-a dizolvat. Nalismul lui Eminescu. Într-un lanþ tipografic Aceste reeditãri puteau fi fãcute chiar de greu de controlat el însuºi, proza politicã acest colectiv; ar fi trebuit, oricum, sã eminescianã s-a difuzat fãrã centralizarea poarte girul unui îngrijitor de ediþie care sã (coordonarea) marii ediþii academice. Practic, avertizeze asupra fiecãrei ediþii în parte. un inventar al ediþiilor care circulã astãzi nu Din ºirul tuturor evenimentelor s-a fãcut – ºi nu se poate face, pentru cã eminesciologiei post-decembriste se editurile nu mai respectã legea depozitului detaºeazã reeditarea insistentã a ediþiei legal care le obligã, între altele, sã doneze princeps. Unele cãrþi au coperþi roºii, altele un numãr de exemplare din orice publicaþie albastre – iar în anticariat a apãrut ºi un pentru bibliotecile mari. Biblioteca exemplar din ediþia princeps cu legãtura Academiei Române nu deþine multe dintre originarã verde. Deducem cã prima mie aceste reeditãri. de exemplare editatã în 1883 a avut mai În domeniul poeziei, în schimb, multe legãturi. Unele ediþii au portretul fenomenul este de-a dreptul spectaculos: poetului pe prima pagin㠖 altele, nu. poezia lui Eminescu a început sã circule Deducem cã ediþia princeps a avut mai insistent în reprinturile ediþiei princeps. La multe tiraje. Cuprinsul este, însã, identic – Bucureºti, Chiºinãu, Tg. Mureº, Braºov, ceea ce înseamnã cã aceste tiraje au avut 43 Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015 aceeaºi matriþã tipograficã, numai hârtia era greºelile de tipar – dar preiau masiv diferitã. Acestea sunt lucruri care nu s-au punctuaþia ediþiei princeps, deci o resping ºtiut despre ediþia princeps, pentru cã pe cea a Convorbirilor literare. eminesciologii n-au avut-o la îndemânã, O virgulã într-un text are, se ºtie, de bibliotecile mari au þinut-o sub protecþie. multe ori, importanþã capitalã. Una e: El Acestea sunt, însã, împrejurãri zboarã, gând purtat de dor/ Pân piere externe. Faptul cultural care se consumã totul, totul – alta: El zboarã, gând purtat este cã, ruptã de criticile ºi comentariile de dor,/Pân piere totul, totul. Prima formã ei, ediþia I Eminescu scoasã de Titu aparþine Convorbirilor literare – cea de-a Maiorescu îºi începe a doua viaþã, doua, ediþiei princeps ºi tuturor ediþiilor de rãspândind în public, iarãºi, greºelile de dupã aceasta. Ediþia princeps face din dor tipar din 1883, îmbinarea poeziilor fãcutã un vector, un cãrãuº al gândului – în 1883, întrebãrile care s-au pus în anii Convorbirile îl propun drept cauzã ºi efect; ’80-’90 ai secolului trecut pe marginea dorul duce gândul pânã la fine. editãrii poeziei lui Eminescu în general. Acestea, ºi multe altele, sunt diferenþe Cercetarea de faþã porneºte din dorinþa care ies la un simplu sondaj, la o verificare de a înþelege acest fapt cultural care se de raft a ediþiei princeps cu revista. Tot la consumã. Ediþia I a Poesiilor de Mihail o verificare de rutinã a câtorva ediþii cu Eminescu înseamnã startul tipografic al colecþia Convorbirilor literare de Ia operei celui mai mare poet român. De Biblioteca Academiei Române iese în vreme ce astãzi se revine, cu atâta insistenþã, evidenþã un lucru ciudat în aparenþã, posibil asupra începuturilor – decurge cã mai este în ultimã analiz㠖 oricum, foarte ceva de cãutat în aceste începuturi. În interesant. Cutare editor vede, în spatele ediþiei princeps stau, dupã cum se Convorbiri literare, o lecþiune care nu ºtie, manuscrisele eminesciene – dar ºi existã în colecþia de la Biblioteca Academiei revistele unde poetul a publicat, mai ales Române. Altul dã o greºealã de tipar în textul Convorbirile literare. Editorii avizaþi ai lui Convorbirilor literare – dar în colecþia de Eminescu ºtiu cã totdeauna de la ultima la Biblioteca Academiei Române greºealã formã a manuscrisului eminescian existent nu exista: este textul corect. Este vorba de pânã la prima tipãrire în revistã sunt Nicolae Iorga, Mihail Dragomirescu, diferenþe. Aceste diferenþe au fost, de Grigore Scorpan – intelectuali cu totul obicei, arbitrate de manuscrise, stimabili, iar Iorga ºi Scorpan se referã la acreditându-se ideea cã la Convorbiri acelaºi loc, deci nu sunt scãpãri ori literare textele lui Eminescu primeau unele încurcãturi de fiºe. Se iscã, aºadar, ipoteza îndreptãri. Cum se face, însã, cã majoritatea unui tiraj dublu al Convorbirilor literare. greºelilor din Convorbiri literare se regãsesc Cineva a vãzut, dupã începerea imprimãrii, în ediþia princeps, pânã ºi greºelile de tipar o greºealã, a oprit procesul tipografic, s-a evidente? Ipoteza care se contureazã este îndreptat greºeal㠖 dupã care tipãrirea s-a cã manuscrisul dupã care s-a cules, în reluat. Unele exemplare din acelaºi numãr tipografie, ediþia princeps era constituit au greºeala respectiv㠖 altele nu o au. chiar din foile decupate din revistã ºi Tirajul Convorbirilor literare nu depãºeºte aranjate teanc. Lipsesc, dintre manuscrisele câteva sute de exemplare – ºi astãzi mai lui Eminescu de la Academia Românã, toate bibliotecile mari din þarã ºi de peste tãieturile pe care el ºi le fãcuse, probabil, hotare au revista între colecþiile lor. O dupã ziarele ºi revistele unde publica. inventariere a tuturor exemplarelor ºi o Aceasta este o lipsã seminificativã. Existã, confruntare a lor este, aºadar, necesarã. Este între manuscrisele poetului, numeroase o muncã de teren îndelungã ºi anevoioasã; tãieturi din ziare care-l interesau, unele dintre în ceea ce ne priveºt presupunând la început ele cu sublinieri. Lipsesc, însã, tãieturi din cã este vorba de erori ale editorilor revistele unde a publicat el însuºi. (încurcarea fiºelor), când am constatat cã Acceptând aceastã ipotezã de lucru, trimiterile „greºite” se repetã, am încercat din ea decurg altele. Nu greºelile de tipar – inventarierea ºi consultarea exemplarelor din nici cele identice în Convorbiri literare ºi câteva biblioteci bucureºtene, fãrã a fi în ediþia princeps, nici cele prezente numai depistat diferenþe. Grigore Scorpan fiind într-un loc ori numai în celalalt – nu acestea bibliotecar la Biblioteca Universitãþii din Iaºi, sunt determinante; de altfel, nici nu sunt ar rezulta cã acolo s-a documentat: dar nici numeroase. Determinantã este punctuaþia la Iaºi n-am gãsit confirmarea – alta în revistã faþã de ediþia princeps. Ediþia princeps ridicã asemenea Vom vedea, pe parcursul studiului de faþã, probleme, ºi încã multe altele. Titu cã editorii lui Eminescu îndreaptã tacit Maiorescu declarã, de pildã, cã a corectat LITERE 44 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni ultima coalã editorialã pe data de 16 ºi ce respinge decât studiind ediþiile decembrie 1883, coala nr. 20. Ediþia are, anterioare, refãcând de mai multe ori, însã, numai 19 coli editoriale. O coalã (16 pentru fiecare ediþie în parte, confruntãrile pagini) s-a pierdut. de text. Aceste probleme sunt înfãþiºate, în Înþelegem cã editarea poeziei lucrarea noastrã, unde încercãm sã oferim eminesciene a devenit, destul de repede, soluþii pe cât ne este la îndemânã câmpul munca ºi lupta încordatã pentru clãdirea informaþional. construcþiei, pentru edificiu, pentru a face Ediþia princeps înseamnã, însã, ºi din necropol㠖 acropolã, cum se exprimã ediþiile Titu Maiorescu, cele 11 care i-au Pompiliu Constantinescu. Temelia, însã, urmat schimbând aranjamentul poeziilor, aceastã ediþie princeps cu delicatele ºi adãugând alte poezii, îndreptând greºeli gravele ei probleme, a fost fie uitatã, fie tipografice, adãugând altele. ignoratã. Iar în zilele noastre, dupã ce În fine, ediþia princeps pune o construcþia poeziei eminesciene a fost problemã fundamentalã pentru opera ridicatã majestuos, fastuos, impunãtor – poeticã a lui Eminescu. Putem spune cã gustul publicului se orienteazã tot cãtre toate ediþiile Eminescu ce s-au tipãrit paralel copiile fotoprintate ale ediþiei din 1883. cu cele scoase de Titu Maiorescu ori dupã Este ca ºi când temelia monumentului ar 1911 (anul ultimei ediþii îngrijite de critic) striga de undeva, de dedesubt. Cine ne – sunt reacþii la aceasta. Niciuna nu cheamã cãtre anul 1883, anul când pana acceptã ordinea poeziilor din ea. Fiecare lui Eminescu s-a frânt? Oare Titu în parte propune criterii personale. Este Maiorescu? Oare Eminescu? vorba de lotul masiv al poeziilor noi, Studiind cu atenþie aranjamentul publicate între 1884, data când a apãrut poeziilor în ediþia princeps, noi gãsim în Ediþia princeps, ºi 1902, datã când Titu acest aranjament o intenþionalitate Maiorescu a donat Bibliotecii Academiei auctorialã, o curgere a ideii dintr-un poem lada cu manuscrise eminesciene. Poeziile într-altul, un fir roºu conducãtor care aºa dintre 1884-1889 au un regim special, unii ºi numai aºa se poate desfãºura. Poeziile editori considerându-le postume deºi poetul lui Eminescu spun ceva luate în sine, citite era în viaþa (pentru cã se publicau fãrã separat – ºi câºtigã semnificaþii în plus citite voinþa lui). Ordinea reluãrii lor în ediþiile în înlãnþuirea din ediþia princeps. Mai am urmãtoare depinde de la editor la editor de un singur dor, de pildã, luat separat de factori cronologici mai mult sau mai puþin ediþie devine, cum observa G. Ibrãileanu, subiectivi. Ordinea din ediþiile Maiorescu, un poem compromiþãtor pentru omul activ însã, nu se mai reia, ºi avem tot dreptul sã Eminescu. Pus pe note chiar din timpul ne întrebãm de ce acest refuz al sumarului vieþii poetului, Mai am un singur dor a stabilit în 1883? Cine a stabilit acest sumar? devenit cântec de chetã pentru „bietul În lipsã de documente, consensul editorilor poet”, obstacol major în calea lui Eminescu ºi al criticilor de ediþii îl desemneazã pe de reintegrare în viaþa activã. Citit, însã, Titu Maiorescu drept arhitect al cãrþii. Este în montura ediþiei princeps, noi observãm vorba, însã, de acelaºi consens care nu cã Mai am un singur dor nu este nici pe observã cã aceastã carte are 19 coli departe culmea pesimismului eminescian, editoriale, în loc de 20, acelaºi consens care etc. El stã în centrul de idei al volumului, nu sesizeazã cã greºelile de tipar identice dupã Doinã ºi înainte de Epigonii, regizând în revistã ºi carte înseamnã tipãrirea cãrþii Scrisorile, Luceafãrul, Criticilor mei. dupã textele din revistã, acelaºi consens Poetul „moare” pentru a „învia”, a se care ignorã punctuaþia din Convorbiri alãtura lui ªtefan din Doinã, pentru ca, literare, acelaºi consens care trece cu ochii aducând din trecut energiile voievodului, închiºi pe lângã posibilitatea existenþei unui vocea lui sã fie mai puternicã. Dupã Mai tiraj dublu al Convorbirilor pentru unele am un singur dor volumul câºtigã un numere. Editorii lui Eminescu sunt mari personaj interior în spatele fiecãrei afirmaþii, personalitãþi culturale care-ºi impun „furiile sacre” eminesciene sunt regizate propriul punct de vedere în privinþa textului artistic altfel, nu mai sunt voci la persoana ce trebuie difuzat cãtre marele public. I, nu sunt „pamflete lirice”. Vocea lui din Perpessicius, tradiþiei de pânã la el, studiind Scrisoarea III, de pildã, are o acoperire în cu atenþie ediþiile anterioare ºi hotãrând de volum, poemul întreg câºtigã întemeiere cele mai multe ori în cunoºtinþã de cauzã ontologicã. Mulþi editori – N. Iorga printre asupra unor forme litigioase. Din pãcate, ei – propun editarea Scrisorii III împreunã Perpessicius nu are aparat critic pentru cu cele mai aspre texte ziaristice din antume, astfel cã nu se poate ºti ce acceptã Timpul, gãsind aceastã potrivire a operei 45 Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015 la persoana I. Dar Scrisoarea III urmeazã Corect; numai cã editorii lui Eminescu – dupã moartea ritualã din Mai am un singur G. Bogdan-Duicã, printre ei, extind aceste dor, este o voce renãscutã, o voce sublinieri, le reduc, le schimbã faþã de impersonalã. Nu Eminescu-ziaristul este situaþia din Convorbiri literare. Eminescu autorul Scrisorii III, nici Eminescu-cel- subliniazã constant EL ºi EA propunând, bolnav, Eminescu-cel-furios etc. Este prin aceasta, sã le citim ca pe niºte „personajul” Eminescu construit de cãtre personaje. Întregul „roman” de dragoste, autorul ediþiei princeps dupã Mai am un pânã la Mai am un singur dor, este o singur dor. Iatã un filtru pe care Titu aventurã a cunoaºterii. Pânã la Mai am un Maiorescu nu-l putea introduce în vocea singur dor dominantã este persoana lui Eminescu. Sã ne amintim cã Titu femininã, pusã sub seninul mamei/mumei Maiorescu avea rezerve la Strigoii, când – dupã aceea (de fapt, dupã Doinã poemul se tipãrise în Convorbiri literare. Rezervele anterior imediat lui Mai am un singur dor) sunt exact de aceastã naturã: „Foarte dominantã va fi persoana masculinã, pusã frumoasã ºi admiratã de toþi este poezia lui sub semnul tatãlui. Urmãrind cu insistenþa Eminescu Strigoii, îl rog însã sã facã, aceste sublinieri, ne dãm seama cã ele acolo, neapãrat o schimbare. La pag. 341, propun ipostaze succesive ale pãrþilor din col. a 2-a, a doua strofã de acolo, vine cuplu. Prin titluri ori prin reluãri, poetul versul: ªi stânci în temelie clãtindu-se subliniazã, apoi, dezvoltarea, curgerea vedem. Acest vedem este cu neputinþã ºi epicã a volumului. Totul pare o poveste, stricã tot. Deci, în acea groaznicã peºterã este ca-ntr-o poveste, file din poveste etc. sau «dom» nu este numai Magul ºi Arald, Este o poveste a EI (Crãiasa din poveºti ci mai «vedem» ºi noi, cititorii cu þigara etc.), o poveste a LUI (Melancolie: Cine-i aprinsã, apoi unde mai rãmâne groaza acel ce-mi spune povestea pe de rost?), o fantasticã? – Fãrã aceastã eroare, însã, poveste a codrului (Povestea codrului) etc. poezia este puternicã în efectul ei ºi are, – ºi întregul volum se încheie, de fapt, cu ca toate lucrãrile lui Eminescu, nu ºtiu ce o poveste: Luceafãrul. În aceste condiþii, suflare mãreaþa”2. Aceasta persoanã I plu- a cita partea a doua din Scrisoarea III, de ral este, însã, nu numai a Strigoilor, ci ºi a pildã, ca un discurs de tribunã electoralã Scrisorilor (Iar acum priviþi cu spaimã faþa al lui Eminescu este, desigur, o inadecvare noastrã sceptic rece... etc.), ºi este la condiþiile din volum. specificã poemelor de dupã Mai am un Concluziile noastre, desfãºurate pe singur dor din ediþia princeps; deºi scurt în finalul lucrãrii, vor încerca sã arate compuse (cronologic) în anii anteriori – cã volumul, ca organizare interioarã, îi aceste poeme îºi gãsesc locul sub vocea aparþine lui Eminescu însuºi, cã aceastã de rezervã a autorului – Eminescu. În ediþia organizare a fost gânditã îndelung, încã de din 1883, Titu Maioresu nu schimba acest prin anii 1870-1872, când Eminescu vedem în, de pildã, „se vãd”, ca dovadã cã elabora Memento Mori, poem din care respecta voinþa auctorialã. Pânã la Mai am numai anumite pãrþi (episoade) intrã în un singur dor, poeziile de dragoste ale lui ediþia princeps, ºi anume acele episoade Eminescu sunt publicate în Convorbiri cu (pãrþi) prelucrate în spiritul ideilor din anumite artificii regizorale pe care le-a aceastã ediþie. Nu oferim, desigur, soluþii sesizat încã G. Bogdan-Duicã în ediþia sa definitive; pe cât ne este omeneºte posibil din 1924: „Cu Epigonii, poetul a început ºi îngãduit dorim sã atragem atenþia asupra sã sublinieze unele vorbe, tipãrindu-le cu problemelor de acest fel ce se cuprind în litere cursive. El face deosebirea între ediþia princeps. accentul gramatical, logic ºi etic al Desigur, însã, partea cea mai vorbelor, pe care le-a explicat (în 4 iulie importantã a studiilor privind antumele 1976) într-un articol din Curierul de Iaºi. eminesciene trebuie dedicatã ediþiilor Despre cel logic el spune cã: «prin acest succesive ale lor. Pânã la Perpessicius, accent, care în cãrþi se-nseamnã, în cazuri principalele ediþii critice, care au fost excepþionale, cu litere cursive, se modificã socotite ca atare de editori ºi de adesea întreg sensul vorbirii. Alt înþeles are: comentatori, sunt cele ale lui A. D. ce face? ºi cu totul altul: ce face? Întrebarea Xenopol, I. Scurtu, Gh. Adamescu, N. din urmã are înþelesul proverbial de: cum? Iorga, G. Bogdan-Duicã, G. Murnu, E. când? se poate? Ei bine, acest accent logic, Lovinescu, G. Ibrãileanu, C. Botez, Mihail sufletul vorbirii, se aºeazã adesea... cu totul Dragomirescu ºi G. Cãlinescu. Dupã fals». Pãstrând, aºadar, sublinierile-i – momentul Perpessicius chestiunea conchide G. Bogdan-Duic㠖 pãstrãm o antumelor se închide oarecum, textul parte din sufletul poeziei lui Eminescu.”3 stabilit de acesta în 1939, cu micile reveniri LITERE 46 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni din 1964, devenind text nec varietur pentru din Vocea Tutovei, au fost preluate ºi ediþiile curente. Intervenþii nesemnificative prelucrate în demersul lui G. Ibrãileanu. (ºi neluate în seamã) mai au amintitul Foarte important ni se pare I.E. Torouþiu Grigore Scorpan ºi, în studii separate, I. care supune unui examen amãnunþit de text Scurtu (valorificat de Gheorghe Bulgãr). ediþiile critice de pânã la anul 1942. De Deºi critici ale ediþiei Perpessicius au mai multe ori concluziile noastre se vor regãsi fost tipãrite, textul de bazã n-a þinut cont în opiniile formulate de marele editor al de ele, ori a þinut cont în prea micã mãsurã Studiilor ºi documentelor literare, ºi fãrã sã atenþioneze. D. Murãraºu directorul Convorbirilor literare, criticul beneficiazã, de pildã, de mai toate oarecum complet al ediþiilor Eminescu. îndreptãrile textului eminescian propuse în Într-un fel, redescoperirea sa în periodicele studii ºi articole contemporane, dar nu vremii este un câºtig al lucrãrii de faþã. atenþioneazã ce primeºte, ce respinge, de Importante sunt, desigur, cronicile lui ce etc. Dintre ediþiile de dinaintea lui ªerban Cioculescu, observaþiile lui Pompiliu Perpessicius, nu toate cele considerate Constantinescu, G. Cãlinescu, D. ediþii critice sunt cu adevãrat ediþii critice. Caracostea, Perpessicius, Vladimir Nu este criticã ediþia lui G. Murnu, din Streinu, Grigore Scorpan – ca ºi studiile, 1930, care are mai multe greºeli decât ediþia mai recente, pline de sugestii, ale lui Gh. Eugen Lovinescu, nici ea ediþie criticã. Am Bulgãr, Gavril Istrati etc. Bibliografia demonstrat în lucrarea noastrã Eminescu noastrã nu este – nu poate fi, în lipsa ºi editorii sãi de ce nu este importantã instrumentelor de lucru – exhaustivã. pentru stabilirea textului eminescian ediþia Este, cu expresia consacratã în istoria lui G. Murnu – ºi atragem atenþia, la locul literarã, ceea ce am putut aduna noi înºine potrivit, cã a reface demonstraþia pentru ºi consulta de visu numai în Biblioteca ediþia Eugen Lovinescu ar fi superfluu. De Academiei Române. Ni se pare, însã, o altfel, studiile lui G. Ibrãileanu, din Viaþa sumã de informaþii suficientã pentru a Româneascã, sunt suficiente repere în porni discuþia. acest sens. Reeditãrile actuale din G. Ibrãileanu ºi Eugen Lovinescu sunt destul Note de bogate, de fiecare datã punându-se M. Eminescu: Opere. X. Publicistica, l noiembrie 1877 – 15 februarie 1880. chestiunea polemicii dintre cei doi mari „Timpul”. Editura Academiei, Bucureºti, 1989. oameni de cultur㠖 încât a mai spori Ediþie criticã îngrijitã de un colectiv de bibliografia ni se pare inutil. Atragem, doar, cercetãtori de la Muzeul Literaturii Române. atenþia cã Ibrãileanu îl verificã prin Dimitrie Vatamaniuc: responsabilul secþiunii confruntãri de texte dupã ediþia a VI-a de publicisticã, stabilirea paternitãþii textelor, comentariile. Oxana Busuioceanu, Maiorescu – pe Lovinescu, editorul care Sinoma Cioculescu, Anca Costa-Foru, mãrturiseºte cã stabileºte textual tot dupã Aurelia Creþia, Claudia Dimiu, Eugenia Maiorescu – dar are în faþã, cum reiese Oprescu, Alexandru Surdu – transcrierea din confruntãri curente, ediþia a XI-a a filologicã a textelor. Petru Creþia – criticului. Pânã în anii 1970 ediþiile responsabilul filologic al ediþiei. Ion Bulei – colaborator extern pentru istorie. Maiorescu nu s-au aflat toate la un loc: Coordonator: Dimitrie Vatamaniuc. Volumul abia ªerban Cioculescu le strânge la are „Bun de tipar” Ia 28.IV.1989, dar nu s-a Biblioteca Academiei Române – ºi putem difuzat public în 1989. Exemplarele-semnal au face astãzi comparaþii de texte. Astfel, fost anunþate în presã ºi comentate sumar. polemica Ibrãileanu-Lovinescu este o Volumul n-a fost, practic, analizat de cãtre presã. Un exemplar a fost prezentat de Mihai disputã între surzi: fiecare susþine cã are Ungheanu la televiziunea din Chiºinãu, în au- în faþã ediþia Maiorescu, dar nu ºtiu cã cele gust 1989 (emisiune în direct). 11 ediþii ale acestuia diferã una de alta, 2 Titu Maiorescu: Scrisoare cãtre Nicu Gane datatã criticul schimbând punctuaþia, termenii, „Bucureºti, 6/18 Decembrie, sâni, 1876. în: I.E. Torouþiu: Studii ºi documente literare, III, 1932, îndreptând greºeli de tipar sau scãpându-i p. 1932, p. 180. (Comentatã de Perpessicius în altele. Chiar distinsul filolog Petru Creþia O.I., p.430) consider cã Maiorescu nu intervine 3 Vezi M. Eminescu: Poezii. Publicate ºt adnotate niciodatã în sumarul ediþiei sale ci doar de G. Bogdan – Duicã. Bucureºti, „Cultura adaugã la sfârºit poezii noi – necunoscând Naþionalã”, 1924, p. 47 (notã la Epigonii). 4 Sub pseudonimul M. Rãducanu, publicã în Vocea ediþia a V-a, de pildã, cu atât de subtilele ei Tutovei, Tecuci, iulie-august-septembrie 1906, schimbãri de ordine un serial despre ediþiile Eminescu. Mai târziu va În privinþa criticilor ediþiilor publica articolele despre ediþiile Eminescu în eminesciene, primul care insereazã cu Preocupãri literare, diferite anuare ºi almanahuri. adevãrat tema rãmâne G. Ibrãileanu. Va deveni prietenul ºi colaboratorul lui G. 4 Ibrãileanu. Profesor la ªcoala Normalã ºi Liceul Articolele anterioare, ale lui Radu Manoliu , Militar din Iaºi. 47 Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015 EMINESCIANA Dumitru Copilu-Copillin

EMINESCU UNIVERSAL Receptarea operei în publicaþii editate în limbi fino-ugrice

România ca „insulã latin㔠în lumea Oradea, muza ºi soþia lui, în calitate de slavã beneficiazã de un singur canal cu moºtenitoare a castelului de la Ciucea, când deschidere spre Vestul european ºi lumea s-au stabilit în Ungaria l-a cedat celui mai latinã, dar nu înainte de a strãbate o barierã bun ºi îndelungat prieten comun, poetului lingvisticã ºi geograficã, cea a Ungariei român Octavian Goga). (la rândul ei o insulã fino-ugricã într-o mare Faþã de receptarea în publicaþiile de indo-europeanã), de unde ramificaþiile ei limbã maghiarã (Partea I), din cauza unor genealogice duc spre Nordul baltic ºi condiþii istorice ºi geografice explicabile, scandinav al altor þãri „fino-ugrice”, Esto- Eminescu a fost tradus ºi comentat mai puþin nia ºi Finlanda. ºi târziu în publicaþiile din þãrile nordului Într-o perioadã istoricã, în care o parte fino-ugric. În ultimul deceniu interesul a României de nord-vest, Transilvania, îi era pentru Eminescu creºte, aºa cum vom integratã, Ungaria fãcea parte din Imperiul vedea în continuare, în timp ce atitudinea dual Austro-Ungaria, prin care atunci faþã de poetul român în publicaþiile de limbã aparent s-ar fi îngustat barierele spre Vest. maghiarã a scãzut (doar pe canalele online Cu toate acestea, încã în timpul vieþii lui circulã ºtiri despre unele acþiuni de omagiere Eminescu ºi pânã la Tratatul de Pace de la a lui Eminescu, organizate de comunitãþi Trianon din 1920 (prin care Imperiul româneºti,-parohia din Apateu, serate Austro-Ungar se destrãma ºi Transilvania literare în Gyula º.a., folosindu-se chiar e- revenea României), dar ºi ulterior publicaþiile mailul pentru a difuza o poezie eminescianã de limbã maghiarã, din Transilvania ºi din în limba românã ºi în 4 versiuni maghiare la întreg spaþiul geografic al Ungariei, au peste 500 de persoane din Ungaria, dar în recunoscut în Eminescu un „geniu al Gintei localitãþile de etnie maghiarã din latine”, care a contribuit la consolidarea Transilvania, rezervele faþã de Eminescu au relaþiilor interliterare româno-maghiare. rãmas neschimbate). Dovadã, interesul cu totul deosebit pentru În LIMBA ESTONà (din familia valoarea ºi mesajul operei eminesciene, altaicã, ramura fino-ugricã, grupul finic, traduse ºi comentate – aºa cum am vãzut – oficialã în Estonia, capitala Tallin, peste într-o mãsurã concurentã cu marile spaþii 1,3 mil locuitori), o prezentare a vieþii ºi lingvistice, geografice ºi literare ale lumii operei lui Eminescu oficializeaz㠄Eesti francofone, anglofile sau filoruse. Entsüklopeedia”, vol. 2 (Tartu, 1933), Ungaria prin vecinãtate ºi destinul întãritã de „Välismaine Kirjandus” (Tallin, istorico-literar apropiat a receptat favorabil 1951, antologie de literaturã universalã, opera poetului naþional al României, care include Junii corupþi, Revedere, asemuindu-l cu congenialii sãi, de altfel unii Somnoroase pãsãrele, ªi dacã), aceleaºi trãind chiar pe teritoriul României de azi. traduceri fiind reluate de „XIX-XX Sajadni Avem în vedere pe poetul naþional al valiskirjanikke”, vol. 3 (Tartu, 1962, Ungariei, Petöfi ªandor (Alexandru reeditatã în 1964, 1969). În 1966, la Tallin Petrovici, cu a cãrei muzã ºi soþie Julia din apare volumul antologic, „Rumeenia” (in- Carei au trãit un timp în localitatea Colþãu clude Singurãtate, tr. A. Kaalep), ulterior ºi decedat ca luptãtor paºoptist la Albeºti „Eest nonkogude Entsüklopeedia”, vol. 2 de Sighiºoara) ºi Adi Endre (numit în (Tallin, 1970, articol). Prima ediþie epocã un „Eminescu al Ungariei” –, nãscut separatã de poezii eminesciene se intituleazã în Sãlaj, a învãþat ºi trãit în Zalãu, Carei ºi Eminescu M. Pimedus ja Luuletaja

LITERE 48 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni (Întunericul ºi poetul, Tallin, 1972, ºi pe experienþele sale filosofice. Poemul postfaþã ºi 60 de poezii, traduse de Muia este, de asemenea, o reflecþie, care conþine Veetamm ºi Helvi Jürisson). Revista adevãruri universal valabile, prin urmare „Looming” (Tallin, 1975), publicã un de necontestat. În apophthegms, articol, iar volumul Cezara, Vaene Dionis propoziþiile sunt scurte ºi lapidare, concise (semnalat de Index Translation, Tallin, ºi exprimate printr-un singur verset. 1996), este tradus de Rüma Jesmin. Subiectul philosophical de „Glossa” este Volumul antologic, „Corpus Eminescu”, starea omului în raport cu timpul ºi IX (Chiºinãu-coeditare. Bucureºti, eternitatea” („The heritage of light vopus”). 2000), include poeziile Întunericul ºi În LIMBA FINLANDEZà (din familia poetul, Stelele-n cer, Floare albastrã, ªi uralicã, ramura fino ugricã, grupul finic, dacã, tr. Helvi Jürisson, Ah, mierea buzei peste 5,2 mil. locuitori, capitala Helsinki, tale, La steaua, tr. Muia Veetamm. Un limba naþionalã în Finlanda este finlandeza, numãr de 6 poezii, traduse la Tallin în 1972, alãturi de suedezã), la Helsinki, o mai bunã le-am identificat, în 2010, postate în cunoaºtere a lui Eminescu am identificat publicaþia internaþionalã online, relativ târziu, începând din anul1944, în „Romanianvoice.com”. La cãutarea pe cadrul unor activitãþi de studiu al limbii ºi Google, „Estonia – Eminescu”, între altele, literaturii române sau de popularizare în afiºeaz㠕 peste 40 de „imagini Eminescu mass-media culturalã, sub formã de pentru Estonia” • într-un comunicat de conferinþe publice ºi cursuri despre presã se precizeazã cã la 20 de ani de la Eminescu la Universitatea din Helsinki. Tot stabilirea relaþiilor diplomatice cu Estonia la aceastã universitate, în 1962, Eili (10 mai 2012), Ambasada Republicii Rantanen susþine o prelegere cu ecouri în Moldova la Tallinn, în cooperare cu mass-media despre viaþa ºi opera poetului Asociaþia „Luceafãrul” a organizat un român, în care analizeazã Crãiasa din eveniment cultural dedicat memoriei lui poveºti ºi Luceafãrul, în traducerea lui A. Doina ºi Ion Aldea-Teodorovici, Grigore Kipima. La Helsinki, traduceri ºi articole Vieru ºi Mihai Eminescu, cu larg ecou în mai public㠄Tuhat lauluyen Vonta” (1974, mass-media. În cadrul evenimentului au „100 de ani de cântec”, „antologie de poezie fost interpretate mai multe melodii semnate apuseanã”, ediþie nouã, completatã, bilingvã, de regretaþii artiºti ºi au fost recitate versuri alcãtuire ºi traducere de Aale Tynni, include ale lui Grigore Vieru ºi Mihai Eminescu, Departe sunt de tine) ºi revista „Ortodox în limba românã ºi în traducere estonianã Kirotidnig” (1985, comenteazã pe larg • conferinþa internaþional㠄Gnosis”, sãrbãtorirea lui Eminescu în Finlanda), iar prevãzutã pentru septembrie 2014 la la Turku „Valikoima Romanian runoju” Tallin, Estonia (altãdatã la Los Angeles, (1986, antologia de poezie româneascã, in- Stockhom, Toronto, Montreal, clude Ce-þi doresc eu þie, dulce Românie, Amsterdam, Chicago º.a.), a determinat Trecut-au anii, Luceafãrul, tr. Tommy pe editorul publicaþiei online ca în vedera Granholm, Liisa Ryöma, ªi dacã, tr. Anita dezbaterii temei „VOPUS.Gnozã/ Moilanen, La steaua, Mai am un singur Cunoaºtere Gnosticã/Glossã de Mihai dor, Dorinþa, Oda în metru antic, tr. Pirjo Eminescu” sã se ia în considerare opera Raiskila). În 1989, cu prilejul Centenarului literarã care ilusreazã cel mai bine tema prin Eminescu, mass-media relata despre explicarea ºi reproducerea poeziei Glossã organizarea unor expoziþii de carte ºi picturã, de Mihai Eminescu, de o semnificaþie însoþite de prelegeri privind valoarea aparte pentru receptarea lui Eminescu în universalã a operei eminesciene, la o searã spaþiul spiritual estonian: „Glossã este titlul literarã expunând scriitorul K. Gummelson, poemului aparþinând unui strãlucit geniu, care a recitat versuri în traducere proprie, publicat în 1883, în primul volum de poezii dupã care s-au interpretat melodii pe versuri al poetului naþional român: Mihai de Eminescu etc. Volumul antoloic Corpus Eminescu. În literatura de specialitate, Eminescu, IX (Chiºinãu-coed. Bucureºti, cuvântul „Glossa” reprezintã un verset, 2000) include Somnoroase pãsãrele, tr. urmat de comentarii la un refren. Formã Liisa Ryöma, ªi dacã, tr. A. Moilanen, fixã, poezia „Glossa”, de Mihai Eminescu, Luceafãrul, tr. T. Granholm, Mai am un este compusã dintr-un verset temã sau o singur dor, tr. P. Raiskila. Dintre periodice strofã nucleu care va fi reluatã în ordinea se remarcã, „Columna” (Turku, 1982- inversã a versurilor de la sfârºitul textului. 1983, publicã Luceafãrul, Ce-i doresc eu În afarã de douã strofe, fiecare linie temã þie, dulce Românie, Trecut-au anii, va fi explicatã, glosatã într-un numãr egal Glossã, Tinereþe fãrã bãtrâneþe, tr. de strofe. Tema poemului este un cod etic Tommy Granholm, Revedere, tr. Liisa al omului superior care oferã învãþãturi Ryöma, ªi dacã, tr. Anita Moilanen º.a., oamenilor, bazate pe cunoaºterea de sine iar în 2003, Glossã, Tinereþe fãrã bãtrâneþe 49 Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015 ºi viaþã fãrã de moarte), „Furun Sanomat”, celui publicat, „Discovering Eminescu” „Paivan Sanomat”, „Snomen Sosialde- (între ºcoli din Focºani ºi alte localitãþi din mokrati” ºi „Helsinki Sanomat” (1964, 6 þãri, inclusiv din Helsinki); în vederea unui publicã grupaje cu articole ºi traduceri), iar schimb de profesori, elevi, idei ºi bune cu prilejul „Centenarului Eminescu”, practici inclusiv între ºcoli finlandeze ºi oficiosul „Unesco-Kuriiri” (1989), publicã româneºti (cele din Bacãu, Baia Mare ºi Alba articolul de recomandare, Eminescu-poetul Iulia poate nu întâmplãtor purtând numele naþional al României. Sinteze reprezentative ºi mesajul patronului spiritual, „Mihai mai apar la Helsinki, între altele, în publicaþii Eminescu”); Eminescu omagiat la ªcoala enciclopedice ca „Tietosanakirja”, vol. 2 nr. 1 din Beijing • de o semnificaþie aparte, (1910), „Pieni Tietosanakirja”, vol. 1 (1926), populara carte-interviu („Povestirile de „Iso Tietosanakirja”, vol. 3 (1932), „Uusi viaþã...” ale unui dascãl român), sub titlul Tietosanakirja”, vol. 5 (1961, 1966), „Eminescu «debarcã» la Helsinki” (frag- „Otavan Iso Tietosanakirja. Encyklopedia ment): „...Urmeazã expuneri despre cultura Fenica”, vol. 2 (1961, 1968), „Facta”, vol. ºi istoria României, vorbindu-se, de pildã, 2 (1971) ºi vol. 4 (1981, 1982, 2001) etc. despre „steaua” lui Eminescu – e vorba de Încã din timpul vieþii lui Eminescu ºi pânã poezia „La steaua”, la care învãþãceii în zilele noastre circulã, mai mult în concluzioneazã cã au de-a face nu numai România, sub forma unor cântece populare, cu un mare poet, dar ºi cu un om ale cãrui romanþe pe versuri eminesciene, cunoºtinþe se dovedesc vaste, de vreme ce reprezentând un fenomen rar întâlnit în a înþeles mersul Universului ºi distanþele între þãrile europene. Surprinzãtor, în Finlanda, planete. Cu diverse materiale în faþã, dar ºi într-un centru cultural modern, cum este cu câte un caiet pe care îºi noteazã fiecare Espoo, în 1995, publicaþia Mihai cuvânt rostit de omul de la catedr㠖 aºa se Eminescu. Runoja include o prefaþã de prezintã cursanþii, într-o „mare” de liniºte. Marjo Cozma la grupajul de traduceri ale Media lor de vârstã e undeva la 45 de ani – Liisei Ryöma, însumând 9 cântece pe de la studenþi pânã la pensionari – din câte versuri de Mihai Eminescu, între care ne spune profesorul Alexandru Lazãr. Limba Dintre sute de catarge, Oricâte stele, ªi de predare este finlandeza. Asta se întâmpla dacã, Sara pe deal, însoþite de partituri, de mai bine de un an încoace la Helsinki, semnate de compozitorul finlandez mai precis din 21 Ianuarie 2009, de când Aleksi Ahoniemi. Un numãr de 7 profesorul Lazãr a înfiinþat primul – ºi traduceri finlandeze, însoþite de referinþe deocamdatã unicul – curs pentru finlandezii mai apar în „Discovering Eminescu”, care vor sã înveþe limba lui Eminescu”. Bruxelles, 2007. Pentru ecourile online actuale, la * cãutarea pe Google, „Finlanda – Eminescu”, Începând din anul 2011, inclusiv dintre cele aprox. 40 × 10 Site-uri am selectat pentru cititorii din Nordul scandinav, • manifestãri de Ziua Culturii Naþionale, cu este disponibilã publicaþia enciclopedicã prilejul zilei de naºtere a lui Mihai Eminescu online realizatã în Danemarca, „Wikipedia • Teiri Tuula T. publicã articolul „Noi ºi danezã”, „gratuit pentru a ajunge la noi Eminescu”, în revista „Columna” (2009) • utilizatori ºi pentru a gãsi noi modalitãþi de Pahutaan Suomea prezintã traduceri din a explora ºi combina baza de date”. Textul Eminescu în lucrarea „Clasici ai literaturii original în englez㠖 despre Eminescu – române în limba finlandez㔠• „Revista de este prezentat în versiune danezã, germanã, studii Baltice ºi Nordice” (2009) publicã în spaniolã, francezã, bahasa Indonezia, limba englezã amplul studiul ºi bibliografie polonã, suedezã, conform „Proiectul despre „Relaþii culturale româno-finlandeze” Runeberg”-wiki. Denumirea de „Runeberg” • se recomandã; „Scenariu poetic” cu vine ºi de la numele „Runeberg” (Ludvig), poeziile eminesciene cântate (Revedere, poet care ºi-a scris majoritatea poeziilor în Adio, Atât de fragedã º.a.) • pentru etnia suedezã, dar ºi în finlandezã (ambele limbi tãtarã din Finlanda, „Tatatarman. oficiale în Finlanda). Acesta s-a nãscut în blogspot.com” publicã poezia Ce te legeni Suedia însã a trãit mai mult în Finlanda, codrule • cu adresã expres㠄salt Finlanda” fiind oficializat ca „Poet Naþional” al –, „Google Boks”, cartea lui ªtefan Finlandei, un mare poet romantic, Dumitrescu, „Asasinarea Marilor Martiri ai contemporan cu Eminescu. Prin tematicã, Neamului. Roman istoric ºi cinematografic” stil ºi mesaj, lirica lui Runeberg se (între care figureazã ºi Eminescu), propusã aseamãnã cu cea a poetului naþional al pentru Premiul Nobel de instituþii din mai României, Mihai Eminescu, de aceea ar fi multe þãri • o ampl㠄ºtire”, „Moartea de aºteptat ca despre viaþa ºi opera celor misterioasã a unui geniu” (Eminescu) • doi poeþi naþionali sã se publice studii com- proiecte educaþionale internaþionale: de genul parative, evident în plan tipologic. LITERE 50 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni ARS LONGA... Dan Gîju

„SUSPECTUL” DIN STRADA DOGARILOR. Din secretele scriitorului Saºa Panã (8 august 1902-22 august 1981), alias „tovarãºul Sãvel” (4)

Notarea pe anul 1940, inseratã la fila 31 „tovarãºa” Eva Dlugaz, alias Zebra, ofiþerul în Memoriul original, este semnatã de nostru cotizase de zor la Ajutorul Roºu comandantul Brigãzii 17 Artilerie, generalul Muncitoresc, ajungând pânã acolo încât la Radovanu, care afirmã: „Foarte bun medic un moment dat sã prezideze, în uniformã militar, care ºi-a condus serviciul în bune militarã, dezbateri despre bãtaia în armatã, condiþiuni. Am impresia cã datoritã rassei sale „tem㔠mult jucatã de organizaþiile subver- suferã de un complex de inferioritate.” „Tânãr sive stipendiate de Moscova pentru pensionar” deci, la nici 40 de destructurarea sistemului ani, cum aveau sã fie zeci de militar românesc ºi aºa destul mii de ofiþeri ºi subofiþeri mai de greu încercat în perioada apoi, aruncaþi pe drumuri de interbelicã întrucât, se puterea instalatã de ocupant cunoaºte, trebuiau armonizate imediat dupã rãzboi ºi pe care pe filonul regalist format de el se va grãbi sã o slujeascã Carol I ºi cãlit în Primul Rãzboi animat de gânduri mãreþe; nu Mondial, elementele provenite mai spun de miile de ofiþeri din atât din armata austro-ungarã, generaþia de dupã 1989, când cât ºi din cea þaristã. Cum a fost de astã datã vântul racolat de comuniºti, sigur c㠄deblocãrilor” a bãtut invers, nu se va jena sã o spunã în cã aºa se scrie istoria. Pânã Nãscut în ‘02 (de la pagina 626 una-alta însã, conform încolo), tot aici indicând ºi propriilor mãrturisiri, în iarna legãturile sale ca ilegalist, lui 1941, tânãrul cãpitan pensionar curãþã începând cu M.H. Maxy, Ion Cãlugãru, Paul zãpada undeva prin Bucureºti, dar nu o va Davidovici, Mircea Bãlãnescu, Sanda face prea mult întrucât peste încã un an, în Rangheþ ºi, nu în ultimul rând, Emil ºi Florica 1942, este numit medicul unui detaºament de Bodnãraº – aceºtia din urm㠄bodiguarzii” muncã din Drãgãºani, ca din 1943 pânã la 23 mareºalului Antonescu din momentul arestãrii august 1944 sã fie medicul unor detaºamente sale la Palatul Regal ºi pânã la predarea în de prizonieri ruºi care lucrau „pe la diferite captivitate sovieticã. În plin rãzboi, deci, în gospodãrii moºiereºti ºi conace din preajma vreme ce soldatul-þãran era pe front, trimis sã Bucureºtilor” ºi care, vom deduce acest as- consfinþeascã prin sânge eliberarea pect chiar din memorialistica sa, o duc Basarabiei, acasã, la Bucureºti, în confortabila boiereºte. Se înþelege cã aceastã nouã sa locuinþã, cãpitanul în rezervã Saºa Panã, „funcþie”, de medic al prizonierilor de rãzboi dupã ce reuºise cu mari emoþii sã camufleze sovietici, unde se va îngriji ca aceºtia sã fie portretul lui Lenin (Portret la vederea cãruia, trataþi omeneºte, o obþinuse graþie influenþei poetul-ofiþer avea trãiri de-a dreptul „tovarãºilor”, care vor insista sã facã în aºa halucinante, cãzând în extaz numai la simpla fel ca sã fie rechemat ºi dupã terminarea priveliºte a „minunatei” frunþi a acestui mare detaºãrii (Ibidem, p. 630), aceasta întrucât, criminal de rãzboi, unul dintre cei mai odioºi din primãvara lui 1942 începând, se din întreaga istorie a lumii. Frunte pe care – înregimentase în Uniunea Patrioticã nu se va sfii sã o spunã încã în anii ’70, când Antifascistã (ilegal), una dintre primele sale ºi-a publicat memoriile – „o contemplam în misiuni fiind aceea de a-ºi pune locuinþa tãcere”, în prezenþa soþiei, implicatã ºi aceasta personalã la dispoziþia „tovarãºilor”, ca sediu în activitatea conspirativã (se numise Sãvela, conspirativ. De altminteri, încã din 1932, prin pânã la un moment dat, apoi Cezara), rãstimp 51 Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015 în care „gândurile cãlãtoreau departe, spre „Mi-am manifestat dorinþa sã activez în un viitor pe care cercam sã-l întrezãrim. [ ] sectorul literar. «Liber eºti sã scrii orice, pentru În seara aceea i-am spus soþiei, cu o încredere cã ºtiu cã vei scrie numai ceea ce trebuie scris» pe care nimeni ºi nimic nu mi-ar fi putut-o – mi-a spus” (Emil Bodnãraº, n.n.). Practic, zdruncina: «Nu mai e mult pânã vom aduce va trece în sectorul de propagandã ºi agitaþie, chipul iubit (adicã al lui Lenin, n.n.) cu faþa la iniþial la monitorizarea presei editate de luminã. ªi pentru totdeauna» – silabisind partidele istorice, din Bucureºti ºi din apãsat pe ultimele cuvinte. Dar nu bãnuiam provincie, „ºi sã semnalez, subliniind cu roºu, cã aceasta se va întâmpla chiar peste 7 zile, eventuale afirmaþii eronate sau duºmãnoase pe la aceeaºi or㔠(Ibidem, p. 647).), prin care acele partide contraveneau astfel complota Fireºte, pentru susþinuta sa înþelegerii încheiate cu partidul comunist. activitate din ilegalitate (între noi fie vorba Acele ziare erau suprimate («închise») în cât se poate de antinaþionalã), Saºa Panã va proximele 24 de ore.” (Ibidem, p. 653). Ce se fi decorat mai apoi cu Medalia „Eliberarea de întâmpla cu autorii articolelor în cauzã ºi cu sub jugul fascist”. Iar dacã e sã analizãm la responsabilii ziarelor „suprimate” stimabilul rece, tot ceea ce va face el încã de când Saºa Pan㠄uit㔠sã spunã, obligându-l sã o declarã negru pe alb cã a început sã cotizeze facã pe un alt scriitor militar, oarecum la Ajutorul Roºu (mare minune sã nu fi primit contemporan cu el, anume pe Radu Theodoru: niºte fonduri de undeva, iar revista ºi editura „Saºa Panã ºi comandoul lui alcãtuiau listele de care va face atâta caz sã nu fi constituit un cu autori indezirabili ºi opere scoase din fel de paravan!), mai apoi ca pensionar militar, biblioteci ºi arse sau numai interzise, conform alãturi de „comandoul” defalcat mai sus, la campaniilor demolatoare duse de ideologi ºi care se vor adãuga alþii ºi alþii, cohorte întregi, critici parafate de Ioºca Broitman” (Radu între care scriitorii „progresiºti” Costicã Theodoru, Învierea lui Iuda, Editura Lucman, Nisipeanu (nu întâmplãtor numit mai apoi re- Bucureºti, 2005, p. 280), aceasta fiind „faza dactor-ºef la „Pentru patrie”, revista epurãrii”, precedatã de „faza demascãrii” ºi Ministerului de Interne comunist), Ury urmatã imediat de altele douã: „faza Benador, Emil Dorian, Maria Banuº, Beate represaliilor”, respectiv „faza umplerii Fredanov, Ciuci Marcovici, Al. Finþi ºi aºa golurilor”, cum le numeºte tot Radu mai departe, va justifica din plin mãsura Theodoru, „tovarãºul” Saºa Pan㠄profilactic㔠a autoritãþilor militare din anii contribuind la toate, din plin, alãturi de I. Ludo crânceni ai rãzboiului, aceea de a îndepãrta (care mai deunãzi numai ce-i tipãrea revista din zonele vulnerabile elementele pasibil „unu”), Saul Brukner, Leon Oighenstein, Ov. periculoase, plasându-le în teritorii oarecum Crohmãlniceanu, Paul Cornea, Sorin Toma, neutre, tampon, de unde sã nu poatã acþiona mai apoi Marcel Breslaºu, Aurel Baranga, împotriva efortului colectiv de apãrare a fiinþei Nina Cassian ºi alþii mulþi, numai „români” statului naþional unitar românesc ºi aºa crunt unul ºi unul, un întreg batalion. Ce anume au încercat de rapturile teritoriale precedente. Cã fãcut aici însã ºi cu ce rezultate practice pe din motive care nu constituie obiectul acestui termen lung considerãm cã iarãºi nu este cazul material n-au putut fi depistate ºi îndepãrtate sã mai detaliem, îndeobºte subiectul fiind absolut toate aceste elemente, problema în relativ cunoscut, plus cã aºa se întâmplã de sine face parte din regula jocului. Revenind fiecare datã când un stat precum România la subiectul nostru principal, bineînþeles cã, acelor ani iese înfrânt dintr-un rãzboi, nu altfel întâmplându-se ca, dupã nici patru ani din petrecându-se lucrurile în Letonia, în Ungaria clipa când i se urase, ne imaginãm, „pensie etc. Mai concret însã ce a fãcut Saºa Pan㠄în lungã”, sã se regãseascã de partea acele zile fierbinþi”? Pãi, între atâtea altele, câºtigãtorilor, imediat dupã mãiastra „mutare” „am compus douã strofe care au apãrut regalã din noaptea de 23 august 1944, se va (nesemnate) în România liberã ºi în câteva grãbi sã se înfãþiºeze noilor stãpâni, pentru ziare ostãºeºti destinate frontului. Erau primirea de ordine. Astfel cã, între 26 august îndemnuri la luptã, adresate ostaºilor, care se 1944-14 octombrie 1948, dupã cum va scrie rãzboiau cu armata hitleristã. O poezie mai apoi, îndeplineºte „funcþii civile”, în circumstanþialã, care m-a surprins pe mine realitate însã cât se poate de politice. Fiindcã însumi ºi m-a bucurat” (Nãscut în ‘02, p. 653). într-o primã fazã, pânã la 20 septembrie 1944, Abia îºi formase mâna, cum s-ar spune, fiindcã drept recompensã cã-i adãpostise pe Emil anterior mai publicase Marºul României Bodnãraº & Co în plin rãzboi antisovietic, libere, pus pe note de alt mare „ilegalist”, este numit în „controlul presei româneºti din Matei Socor (iniþial, poezia se numise De- provincie a Direcþiei propagandã ºi agitaþie a ajuns, Românie, calvarul!, dupã versul de CC al PCR”. De fapt, fusese întrebat ca la început), compozitorul fiind recompensat orice oficiu de recrutare a forþelor de muncã imediat mai apoi cu numirea la conducerea unde vrea s㠄activeze” – pe linie medicalã Operei române, iar el, Saºa, cu angajarea într- sau ca scriitor? –, iar el, fiindcã tot i se dãduse un post ceva mai modest, aparent, dar de ales, n-a stat nicio secundã pe gânduri: aducãtor de însemnate drepturi de autor. Iatã LITERE 52 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni o mostrã de discurs a la Saºa Panã din zilele român pe frontul de est, începând cu acelea, în fond ultimele trei strofe din cele Constantin Virgil Gheorghiu, Vasile Militaru, ºase ale poeziei România liberã: „ Trãiascã Radu Gyr, Pamfil ªeicaru º.a. fiind radiaþi din de-a pururi frãþia/ Dintre Români ºi Soviete,/ toate bibliotecile ºi condamnaþi la moarte, Uniþi în idealuri comune,/ Luptãm pentru ele unul dintre ei în adevãratul sens al cu sete.// Azi monºtrii nazisto-fasciºti/ cuvântului (ªeicaru), alþii doar la moarte Presimt judecata aproape./ De crime vor da civilã (în numãrul inaugural al revistei de socotealã,/ Din nici un ungher n’o sã scape./ anvangardã proletar㠄Orizont” sunt indicaþi / De ajuns Românie calvarul/ Sub nemþi într’o toþi), de acum mai ieºind pe piaþã cãrþi cruntã sclavie!/ Înalþã-te cum e stejarul!/ oarecum „în siajul lui Brãescu”, s-a afirmat, Învinge prin democraþie!” Sãrmana deºi eroul din Rãzboiul Reîntregirii scrisese Românie! cu vãditã simpatie despre armata veche, nici Deocamdatã, la 20 septembrie 1944, când într-un caz cu dispreþ ºi chiar cu urã, pe apare legal „Scânteia”, vajnicul cântãreþ al alocuri, cum o fac literaþii de culoare frãþiei „de-a pururi” între România ºi Soviete sovieticã, Panã însuºi contribuind direct, pe va fi cooptat aici de urgenþã, ca redactor bandã rulantã, începând cu Tîlbîc, Tureatcã (primul sãu articol, tot nesemnat – din ce & Co (1948), Cordonul sanitar (1949), motive e lesne de bãnuit – se va numi Cursa Misiunea trebuie împlinitã (1950) ºi cu alte pentru Berlin); iar cum, din ianuarie 1945, a materiale publicate iniþial în presa militarã intrat oficial în rândurile PCR, în intervalul („Educaþia artisticã”), dupã care vor fi mai-august 1945 a ºi fost numit „stilizator la grupate în volumul În preajma mutãrilor. ediþia PCR” apoi, pânã în 31 decembrie 1946, Schiþe ºi povestiri (1965); colaborarea, nu ajunge în Comitetul pentru artã de pe lângã mai spunem angajarea într-o redacþie pe CC al PCR. Între octombrie-decembrie 1946, a atunci fiind o afacere cu adevãrat fabuloasã, fost instructor al grupãrii artiºtilor din armatã revistele ºi cãrþile de „luminare” a soldatului- (organizaþia CC al PCR), iar din 1948, devine proletar apãrând în tiraje de masã, adicã de responsabil al grupei 4 din organizaþia de invidiat, în sute de mii de exemplare, plãtite partid a USR. Concomitent însã, între de partid, nici într-un caz din solda autorului, noiembrie 1944-martie 1947 (pe parcursul a cum se întâmplase în cazul lui Brãescu ºi chiar nu mai puþin de 42 de numere), fusese ºi re- al sãu, personal, în perioada interbelicã. Ei, dactor-rãspunzãtor la revista „Orizont”, ºi vine 15 octombrie 1948, când, în condiþiile creatã de pictorul M.H. Maxy (1895-1971) ºi în care Armata Regalã era gata decimatã, de criticul literar Ion Wittner (1914-1991), cei mai importanþi generali ºi colonei ai ei prima publicaþie, dupã 23 august 1944, „pentru fiind anchetaþi, trecuþi în rezervã ºi aruncaþi muncitorii manuali ºi intelectuali”. Tot acum în închisori (aceasta când algoritmul nu se conduce ºi Editura Orizont, unde se tipãresc derulase fix invers), cãpitanul medic 17 cãrþi „progresiste”. Printre picãturi, vreme „pensionar” Saºa Panã este „rechemat în de fix un an, între 1 ianuarie-31 decembrie activitate”, i se dau gradele corespun- 1947, este director cultural al postului zãtoare promoþiei sale (adicã este înaintat România liberã ºi redactor al revistei care direct la gradul de colonel; va ajunge chiar din martie 1947 a continuat „Orizont”-ul („XX general!) ºi, pânã în martie 1952, este – literaturã contemporan㔠ºi „Prospect”, plantat la Direcþia Politicã Superioarã a revista literarã) (Informaþie neverificatã, Armatei (Biroul creaþii), misiunea sa preluatã din Dosarul „Emilian” (ACNSAS), principalã fiind de a realiza, din postura de probabil cã reluãri la mare scarã (tiraj) ale redactor-responsabil (în caseta redacþionalã revistelor editate în perioada interbelicã de a unui numãr figureazã chiar ca director), Aurel Zaremba). Între 1 ianuarie-15 revista „Educaþia artistic㔠(renumita „Viaþa octombrie 1948, este redactor al revistei militar㔠de mai târziu), unde, prin mate- „Flacãra”, ce apare imediat dupã alungarea rialele promovate, între care o serie de piese regelui Mihai. Ce imagine i-o fi fãcut acolo de teatru, bãnuim cã puse în scenã cu „Majestãþii Sale” nu mai comentãm, chit cã promptitudine de brigãzile artistice din respectivul îºi merita soarta. În orice caz, este unitãþi ºi de trupele de artiºti amatori de la perioada când acest aºa-numit „holocaust casele armatei, pe lângã deºãnþata propa- al culturii române” – primul din secolul al gandã prosovieticã (fãcutã la ordin, XX-lea, al doilea aflându-se în plinã derulare desigur, nu din propria sa iniþiativã), nu – se dezlãnþuie în toatã splendoarea, în circa rateazã ocazia sã-ºi batã joc de „ofiþerul un deceniu de acum încolo, pânã la retragerea burghez” pe care-l cunoºtea perfect, nu?, ultimului consilier sovietic din România, fiind cã el însuºi doar ce jucase un astfel de rol, pulverizatã întreaga operã a autorilor beneficiind de soldã, de poziþie socialã, de „indezirabili”, cei mai mulþi dintre aceºtia soldat de ordonanþã ºi de tot ceea ce presu- români neaoºi ºi adevãraþi patrioþi, între cei punea respectivul statut, baºca de timpul mai vânaþi numãrându-se marii scriitori ºi necesar pentru materializarea inexorabilei gazetari care susþinuserã moralul soldatului sale pasiuni extraprofesionale – literatura. 53 Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015 STEIURI George Anca

UNIVERS ISTROROMÂN Un etno-album de Emil Bratu

ªtien che smo ºi noi un naþion

Lansând, ani de zile, în eter, emisiuni mic, dar cu suflet mare; „Românii din radio, pentru ºi cu aromâni, ziaristul Emil Croaþia sunt consideraþi þigani”... Bratu s-a vãzut atras, în context, ºi de Scriitori croaþi de secol XVI istroromâni. A reuºit sã dea mâna abia cu considerau cã morlacii sau vlahii erau de unul din cei doi veniþi la studii în România, aceeaºi etnie ca ºi românii din Dacia pe urmele lui Andrei Glavina (1881-1925), traianã. Azi, istroromânii nu sunt apostolul istroromânilor, care a înfiinþat, recunoscuþi ca minoritate naþionalã de pentru câþiva ani, unica ºcoalã româneascã Constituþia croatã. Se pare cã nici de ei în Istria. Întãrâtat de pãrãsirea lor înºiºi, dacã mai existã, dacã n-au dispãrut universalã, s-a dedicat unei cercetãri sau n-au fost integral asimilaþi sau n-au jurnalistico-arhivistice solitare, rezultând emigrat. Bratu vorbeºte însã de contribuþia într-un album miºcãtor, substituind istroromânilor la cultura universalã. semnelor de întrebare ºi speranþã Listeazã inocent bibliorafii, citate, documente misterios spectaculoase – imn, iconografie aproape rituale – româneºti, comunitate, oameni, clãdiri, peisaje, italiene, germane etc. ªi, evident, istriene. ocupaþii, grai, culturã, gazete, personalitãþi, Noi Rumanezi din Istrie smo un naþion fonduri documentare (Andrei Glavina, michicic che noi bivein samo ãn osãn (ot) Leca Morariu, Emil Raþiu). A ºi bãtut la seliºte; ãn þãsche ºapte seliºte prope de multe uºi în numele fundaþiei Cuza Vodã, Monte-Maggiore: Susneviþa (ali: Valdarsa), pe care a înfiinþat-o. Nosolo (ali: Villanova), Sucodru, Bîrdo Roma, Roma-i mama, România-i sora, (ali: Briani) cuCostîrcean ºi Cîrnelechi, spun(eau) istroromânii în imnul lor, Gromnic, Gradine ºi Letai – ºi r-un selo, publicat de Leca Morariu la Cernãuþi, în cole largo, ãn fundu de boºche ºi de codri: revista sa Fãt-Frumos, nr. 6, 1928. Jelãn (ali: Selane). Ma aco smo ºa puþin, „Rumeri din Istrie” – cici, vlahi, ciribiri etc. nu-sno noi pierzuþ! Flat-an ºi noi cluciu lu – au fost prezentaþi vital, social, spiritual, nostre jivlenie; ªtien che smo ºi noi un lingvistic, cartografic etc. de Leca Morariu, naþion, che ºi noi aren o limbe draghe za lu Theodor Burada, Sextil Puºcariu, Traian care morein jivi ºi za lu care morein muri! Cantemir, C. Jirecek, Petre Iroaie, ªtefan There are 4 (Indo-European-Ro- Pascu, Iosif Popovici, B. Benussi, Silviu mance) languages: Aromunian, Daco Ro- Dragomir, Carlo de Franceschi etc. Trãind manian, Meglenoromanian and din vechime în peninsula Istria, din actuala Istroromanian. The most spoken is Croaþie, aceºti români, mai ales dupã grai, Dacoromanian commonly known as Ro- au încercat sã-ºi organizeze comunitate manian, wich is spoken by over 26 Mil- etnicã abia la sfârºitul secolului XX, noteazã lion people în Romania and Moldavia. Bratu. Între diversitate ºi toleranþã speratã, „Nu existã un stat în Europa orientalã, inclusiv presa internaþionalã semnaleazã nu existã o þarã de la Adriatica pânã la cazul în titluri generaliste: IstroRomanians Marea Neagrã, care sã nu cuprindã bucãþi în Croaþia; A New Ethnic Community în din naþionalitatea noastrã. Începând de la Croaþia, The Istro-Romanians also live în ciobanii din Istria, de la morlacii din Bosnia Istria; Nuovo gruppo etnico nella Croazia. ºi Erþegovina, gãsim pas cu pas Nell’Istria vivono anche gli istrorumeni; La fragmentele acestei mari unitãþi etnice în Minorité Roumaine en Croatie (Emil Raþiu Munþii Albaniei, în Macedonia ºi Tesalia, – Asociata Culturale Lu Istro-Rumeni în Pind ca ºi în Balcani, în Serbia, în Bul- „Andrei Glavina”); Isroromânii – un grup garia, în Grecia pânã sub zidurile Atenei, LITERE 54 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni apoi, de dincolo de Tisa începând, în toatã versuri meteorice. regiunea Daciei Traiane pânã dincolo de Mai jos, transcriem strofe finale din Nistru, pânã aproape de Odesa ºi de Kiev” acel Eminescu ºi din câte o poezie a fraþilor (Mihai Eminescu). copii, contemporanii sãi, Gabriela Vretnar „Cei mai depãrtaþi ºi mai despãrþiþi de (n. 1882) ºi Gabriel Vretnar (n. 1885): neamul nostru sunt fraþii din Jelâni, în Istria. Mihai Eminescu – La Stevu: „La stevu Ei stau singuri ºi singuratici în rerunchii care a ziit/ E o cale acâta de lunga/ Che grozavului Karat. Departe sunt ºi de faþii i. miliar de an li-a porteit/ La lumire sã ne r. de sub Monte Maggiore./.../ Strãinul giunga.” (Traducere în istroromânã de spune: „nu ºtim jeianski”; va sã zicã, limba Emil Petru Raþiu). Gabriela Vretnar – Viro românã, ce se vorbeºte în aceastã comunã, ocea Frane: „Nostra vrame trecut-a/ De este proprie lor: jeianeanã./.../ În Jeiîni, în lucru tot fugu/ Zalic tejar a ramas/ Cum 1903, s-au numãrat 96 case, „numere”, cu am fost noi.”. Gabriel Vretnar – Me Istra: 601suflete.” (A. Viciu). „Ân irima ai fost/ Vaica liubita./ Nicad Tate Nostru/ Tate Nostru chirie ieºti utata/ Muºota Istra ma.” în þer,/ Neca se sveta nomelu Tev,/ Neca Un fost ambasador algerian, venire cragleistvo To,/ Neca fic volia Ta,/ Abdelhamid Bereksi, amintea, într-un Caºi iaste în þer,/ Aºa ºi pre pemint.// Pire discurs public, de berberii din armata nostre dessa cazi da ne astaz,/ ªi lasne romanã aduºi, nu de mânã, în Dacia. ªi delgule nostre,/ Cassi ºi noi lessam al berberi au fost ºi Sf. Aogustin, dar ºi, mai delsniþ a nostri,/ ªi nun lasa în ne nappasta,/ recent, Edith Piaf sau Zinedine Zidane. Nego ne sloboda de rev./ Amin. Cum cã istroromânii n-ar fi construit o Prima lucrare scrisã în dialectul comunitate din lipsa de elitã, n-avem decât istroromân a fost publicatã de Andrei sã facem cunoºtinþã cu Dora D’Istria sau Glavina ºi Constantin Diculescu, în 1905: Nicolae Tesla. Dacã tot am riscat aceastã Calindaru lu Rumerii din Istrie. analogie, totuºi netolkienianã, sã citãm Ce ne scriu fraþii noºtri (lui Bratu) din în berberã poemul Vallah de Si Mohand: Istria: Trimiteþi o cãrticicã de rugãciuni, „Thikkelt-a ad hedjigh asefru/ Wallah ca sã nu uitãm limba. Fiind catolici, ad yelhu/ Ad inadi deg lwedyat./ Wi t- cercetãtorul a sesizat ºi Arhieoiscoia islan ard a t-yaru/ Ur as-iberru/ W’ illan Romano-Catolicã din Bucureºti asupra d elfahem yezra-t:/ A nhell Rebbi a tent- totalei nerecunoaºteri a istroromânilor. yehdu/ Ghur-es ay nedâu/ Ad baâdent Avertizeazã un public iluzoriu: nu cãutaþi adrim nekfa-t.” (E timpul sã compun un copii ºi tineri istroromâni în sãli de clasã ºi poem/ Rogu-te, Doamne, fie frumos/ ªi amfiteatre universitare din România. Poate rãspândit pestetot.// Cine îl va citi îl va în biblioteci, muzee, internet. Totuºi, cea scrie,/ Nu se va despãrþi de el/ ªi mai micã minoritate etnicã, o mie circa, – înþeleptul îl va înþelege:// În ei inspire Istro românii ies din uitare. O metodã este Domnul milã; Doar el ne poate þine:/ calea europeanã a salvãrii valorilor Femeile ne uite, gata banii!) minoritãþilor etnice, urmatã de dl. Emil Frane Belulovici (1921-) (in Vlashki: Raþiu, din Roma, ºi chiar (haiduceºte?) de Istro-Roanian dialect of Susnjevica) – O dl. Emil Bratu, din Bucureºti. noapte eu am anmisat: „O noapte eu am În douã cãlãtorii de arheologie anmisat,/ Ke ajtu ku mire fost/ E k’nd am sentimentalã în Istria, povestite în Formula jo okliji rescljis/ jo n-am tire ku mire AS, d-na Sânziana Pop aproape n-a gãsit aflat./ A tunce mije fosta caro grelo,/ ke pe nimeni sã fi auzit, mãcar, de români, de nam je tire ku mire aflat.” ei înºiºi, în Istria, strãmoºi, necum intraþi Sextil Puºcariu, autor a trei volume în UE. Adãugând tristeþii speranþa, depre istroromâni, coresponda cu Andrei mãrturiseºte: „Ai senzaþia clarã cã duci, de Glavina în românã ºi istroromânã: „Cu mânã, cu tine, pe cineva”. poºta de azi mi-am luat voia sã-þi trimit Un articol al „minunatului” (Sânziana în semn de recunoºtinþã o carte a mea Pop) domn Raþiu – Traduit le désir: La care poate te va interesa. – Ce s-au fãcut steaua Eminescu en français, en italien et fraþii Belulovici? Despre Alois am auzit en istro-roumain – începe oarecum cã ar fi bolnav într-un ospiþ de alienaþi. sumbru: Publié en 1886, trois ans avant sa E adevãrat? Dar Luigi, doctorul? Din mort et alors qu’il est frappé de folie, La scrisoarea d-tale pare a reieºi cã ei ºi-au steaua apparait comme le poeme testament renegat neamul. Se poate una ca asta? de Mihai Eminescu (1850-1889)... Suntem Dar bãtrânul Micetici mai trãieºte?/ în atmosfera situaþiei poeziei într-o limbã Acoce-þ zicu neca roamari sãr si neca de circulaþie exclusiv (retro) oralã, nmeþi tirari piseai ºi ºti si neca þiru la istroromâna – în care au rãsãrit, frate ºi limba lu þoaþe si lu moaia lor, coarea-i sorã, doi copii compunãtori miraculoºi de mai musoatea pre þãsta lume” (1922). 55 Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015 MEMORIALISTICà Ileana Iordache-Streinu

1959-1962

Tatãl meu a fost arestat în noaptea de trebuiau sã facã parte din acest mare proces 11-12 septembrie. Descinderea a fost fãcutã ce s-a vrut a fi: 1) un act asigurãtor faþã de înainte de ora douãsprezece noaptea ºi, dupã Kremlin dupã retragerea trupelor sovietice percheziþia-rãvãºirea întregului apartament, din þarã, 2) de pedepsire a tuturor celor care dupã strângerea într-un cearceaf a tuturor nu s-au aliniat cerinþelor politicii din R.P.R. materialelor considerate posibile dovezi de ºi, 3) o „atenþionare” a tuturor, fermã, faþã incriminare împotriva „numitului Nicolae de orice fel de comentariu în legãturã cu Iordache zis Vladimir Streinu”, i s-a spus „contrarevoluþia” din Ungaria din 1956. sã se îmbrace – era în pijama – dupã care a Îmi amintesc de strãlucitoarea zi din fost scos din casã ºi „condus” la maºinã. toamna acelui an, când întorcându-ne dupã Existã un Proces-verbal de o excursie în Ardeal, cam pe la Tâncãbeºti, „depunere” ºi de „percheziþie corporalã”, pe unul din panourile mari care anunþau efectuatã de Lt.maj. Iosif Crãciun, intrarea în localitate, pe el, cu creta, era scris încheiat la ora 6,30, în dimineaþa zilei de clar: „Afarã cu ruºii din þarã”. Era în toamna 12 septembrie de dupã arestare ºi o listã 1956. Nici Geo ºi nici Radu nu m-au crezut. a „obiectelor gãsite asupra lui”. Susþinând cu vehemenþã cele vãzute ºi citite, În josul acestui Proces-verbal nr. 630, Radu cu o miºcare bruscã a rãsucit micul sunt menþionate trei „acþiuni”: predarea DKW – pe atunci nu existau linii continue pe arestatului, predarea obiectelor ºi primirea ºosea – ºi am ajuns vis-a-vis de panoul cu arestatului ºi a obiectelor menþionate în pricina Ambii – odatã maºina opritã ca sã amintitul Proces-verbal. Ofiþer de serviciu poatã fi citit „mesajul” – nu au comentat Indescifrabil ºi, Perchiziþionat, ss. Nicolae nimic, doar privirile lor exprimau, cum sã Iordache. spun, un fel de stupoare încântatã În Ministerul Afacerilor Interne-Direcþia timp ce Radu întorcea maºina cãtre de anchete penale, emite Ordonanþa de Bucureºti, Geo a spus: „Bravo Ussy ” ºi reþinere a „numitului Iordache Nicolae zis apoi: „eh, ce zici, domnu’?”. Aºa se adresau Vladimir Streinu, vinovat de sãvârºirea reciproc, când îºi comunicau sau discutau infracþiunii „p.p. de art.1942 ºi 1943, probleme mai deosebite „Deh, ºtiu eu ce comb. cu 1944 ºi art. 209, etc. etc. ºi, la sã zic, domnu’?”, a rãspuns Radu ºi apãsând doar douã ore de la depunerea ceva mai adânc pedala de acceleraþie, a încriminatului”, la ora 8 dimineaþa în data continuat drumul cãtre Bucureºti de 12 septembrie este arestat pentru 24 de Dup㠄Ordonanþa” de reþinere, a ore pânã pe 13 septembrie. urmat, „Mandatul de arestare preventiv㔠În doar douã ore, între 0,30 ºi 8 ºi, „Ordonanþa de punere sub învinuire” dimineaþa în ziua de 12 septembrie, începând cu data de 1 octombrie 1959. anchetatorul penal, „cel mai brutal dintre Între arestarea din noaptea de 11-12 anchetatori”, Iosif Crãciun, a avut timp sã septembrie ºi pânã la sfârºitul anului, tatãlui „constate” infracþiunea ºi sã ºi „dispun㔠meu i-au fost întocmite mai multe Procese- reþinerea. De fapt scenariul era de mult verbale de interogatoriu – conduse de scris pentru toþi cei ce vor fi cuprinºi în acelaºi Lt.maj. Iosif Crãciun – interogatorii menghina viitorului mare Proces Noica/Pillat, în care întrebãrile „incriminatorii”, pline de care mai curând s-ar fi putut numi: Procesul ameninþãri directe, erau legate în primul rând tuturor intelectualilor neînregimentaþi pânã la de „legãturile duºmãnoase” avute de Nicolae data instrumentãrii acestui proces”. Era însã Iordache zis Vladimir Streinu în „aºa zisele prea lung pe coperta dosarului în speþã. cenacluri literare” cu Pillat Ctin., Barbu Între 1958 ºi sfârºitul anului 1959 au Slãtineanu, Vasile Voiculescu, Alice fost arestaþi – în afarã de N. Steinhardt Voinescu, V. Anania, Raymonde Han (soþia arestat în ianuarie 1960 – toþi cei care marelui sculptor), de fapt singurii care îi

LITERE 56 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni erau cei mai apropiaþi tatãlui meu, singurii citirea lor era „cap de acuzare” în viitorul cu care se vedea mai des, în afara prietenului proces ce se instrumenta... „Occident, de o viaþã ªerban Cioculescu, singurii din Occident”... Dacã ar fi fost posibil l-ar fi cei 23 cuprinºi în marele lot N/P. Cu unii arestat ºi pe acest „Occident”... dintre aceºti viitori co-inculpaþi, desigur În 23 decembrie, mama este audiatã în nume cunoscute, creatori sau consumatori calitate de martorã ºi firesc este întrebatã de culturã, nu avusese nici un fel relaþii, cu ce persoane a fost „soþul Dvs. în relaþii decât cele întâmplãtoare, rare. ªi nu avea dupã 1955”. Revin aceleaºi nume, ªerban nicio legãturã sau afinitate cu opþiunile Cioculescu, Barbu Slãtineanu, Pillat, V. politice din trecut ale unora din ei. Voiculescu, Alice Voinescu... Este Tatãl meu avea aproape 40 de ani când întrebatã, ce scrieri „duºmãnoase ale în presa de dinaintea celui de al doilea rãzboi fugarilor din Occident” au fost aduse ºi mondial, în scris a luat o poziþie fermã primite prin Ctin. Pillat. „Este posibil sã-i fi împotriva fascismului, nazismului ºi predat soþului meu asemenea scrieri, în casa legionarismului. Avea peste 40 de ani ºi un noastrã... Dacã soþul meu declarã acest statut recunoscut ºi respectat în ierarhia lucru, eu recunosc aceste declaraþii, valorilor din þara noastrã, când alãturi de deoarece el îºi aminteºte mai bine aceste marile nume ale scriitorilor noºtri, a fost probleme... am vãzut scrieri bãtute la înlãturat de la Rev. Fund-Regale pentru maºina... dar nu reþin ca una din ele sã fi opþiunile lui democrate. provenit de la Pillat”. Mai mult de atât în 3 În toate Procesele-verbale de ore de interogatoriu, anchetatorul nu a putut interogatoriu totul se învârtea în jurul obþine de la mama. Biata mea mamã, dar ºi numelui lui Ctin. Pillat – piesa central㠖, – bravo ei – cum a ºtiut sã se „strecoare” de întâlnirile din casa Slãtineanu ºi Tov. prin hãþiºul unor întrebãri capcanã. anchetator Iosif Crãciun, la toate În anii „vinovaþi”, timpi sãriþi din concluziona: „Dta nu declari adevãrul. normalitate, oamenii gãsiserã un culoar pe Ancheta posedã materiale din care rezultã care circulau numai ei, culoarul se numea clar cã dta., Pillat ºi ceilalþi aþi întreþinut prietenia dintre ei ºi numai nevoia lor de a- discuþii duºmãnoase la adresa R.P.R. De ºi împãrtãºi gândurile, de a le comunica, ce încerci sã ascunzi?... Continui sã te fãcea posibilã ºi necesarã existenþa lui. La menþii pe o poziþie mincinoasã ºi ticãloasã... sfârºitul anilor ’50 când s-a atins ancheta te demascã”... paroxismul anormalitãþii în tot ce trãiam, Rechizitoriul procesului cu o evoluþie tocmai aceste legãturi de prietenie, aceastã prestabilitã, a reuºit sã smulgã prin torturã nevoie de comunicare, a devenit principala rãspunsurile care confirmau acuzaþiile. Doi acuzã în procesul N/P. dintre cei anchetaþi, Barbu Slãtineanu ºi Acest ultim mare proces a fost Mihai Rãdulescu au murit înainte de procesul intelectualilor neînregimentaþi proces pânã la data instrumentãrii lui, de diverse Temele principale ale actului de vârste, profesii ºi opþiuni sau simpatii acuzare în dosarul inculpatului N. Iordache politice. Toþi cei implicaþi, reprezentau zis Vladimir Streinu erau: „Prefaþa” la categoria „ab initio” condamnatã, care, aºa Antologia „Poezia româneascã nouã”, cum am mai spus, sub o formã sau alta, apãrutã în occident, cartea „fugarului” refuzase colaborarea cu noua formã de Emil Cioran, „Ispita de a exista”, cea a guvernare, de import. „legionarului” Mircea Eliade, „Pãdurea Singura lor vinã a fost „delictul de interzisã”, lecturile scrierilor cu caracter inteligenþã”, nevoia fireascã de a-ºi „mistico-reacþionare” de exemplu poezia împãrtãºi unul altuia ceea ce nu puteau lui Vasile Voiculescu, ºi, abia în Procesul- publica pentru cã nu mai aveau dreptul de verbal de interogatoriu din 4 decembrie semnãturã. Hrana spiritualã a viitorilor apare ºi vina de a fi citit romanul „În acuzaþi ºi condamnaþi era schimbul de idei, aºteptarea ceasului de Apoi” de Ctin. Pillat. ori tocmai aceast㠄circulaþie de idei” ºi în În cadrul acestor anchete nu este plus „necontrolate” nu putea fi acceptatã. menþionatã niciodatã posibilitatea ca cei Pentru asta au fost arestaþi ºi condamnaþi. „încriminaþi” sã fii fost interesaþi de aceste „7 februarie 1955... Azi am avut o cãrþi, de poezia lui Voiculescu de exemplu, imensã bucurie spiritualã; am ascultat pe în calitatea lor de oameni de culturã, care Vladimir Streinu citind trei acte din aveau ca „unelte de lucru”, cititul, analiza traducerea la „Hamlet”. E uimitor ce di- ºi comentariul, sau doar bucuria de a fi rect, ce nobil, ce frumos l-a oglindit pe citit un text, pentru cã ãsta era rostul lor. „H” în limba româneascã. E ceva conge- Sã fie la curent cu tot ce apãrea, ce se nial cu originalul... Ca ºi colosalul sonet publica era hrana lor spiritualã. Numai cã (154-159) al lui Vasile Voiculescu, de scrierile „fugarilor români din occident”, dimensiuni impresionante. ªi aceastã 57 Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015 traducere e dovada cã limba noastrã s-a al romanului, citindu-i anumite pasaje, care copt la vârsta unei maturitãþi culturale” o fãcuserã sã spunã cã romanul este ºi un (Alice Voinescu, Jurnal, caiet XXX). portret al tipului legionar. Exemple de „acþiuni duºmãnoase” Romanul nu a fost citit de tatãl meu ºi petrecute în „aºa zisele cenacluri literare”, a fost restituit atunci când Dinu Pillat i 1-a acuze grave, menþionate în toate Procesele- cerut. Dupã anul 2000 textul a fost „gãsit” verbale de interogatoriu care pe lângã ºi restituit Monicãi Pillat ºi care, firesc, a celelalte „vini” de apartenenþã socialã sau fost imediat publicat de Ed. Humanitas. Cu politicã au dus la condamnarea celor 23. mult înaintea gãsirii lui, cu ani în urmã, Lotul Noica/Pillat. cineva a fãcut afirmaþia în scris: „Dinu Pânã când am aflat de ziua procesului, Pillat care pierde din cauza lui (a lui Vladimir n-am ºtiut nimic. Unde era, în care Streinu...!) manuscrisul unui roman. Nici închisoare, la Interne, la Rahova, la mai mult nici mai puþin, manuscrisul!”. Jilava...? Aproape ºase luni... duble... triple. În „Dezvoltarea motivelor cererii de La 1 martie 1960, Tribunalul Militar prin casare”, avocaþii au susþinut cã toate Minuta nr. 24 „deliberând asupra punctele incriminatorii au dus la o „hotãrâre culpabilitãþii ºi aplicaþiunei pedepsei în cauzã neîntemeiat㔠ºi din analiza învinuirilor, ale penalã”, cu unanimitate de voturi condamnã coinculpaþilor, reiese c㠄recurentul” a citit pe Nicolae Iordache zis Vladimir Streinu fiu cãrþile în cauzã, dar niciodatã nu le-a de moºier, fost deputat PNT, scriitor difuzat, cã întotdeauna a fost un adversar reacþionar – a susþinut prin scris regimul de al ideologiei legionare ºi fasciste, atitudine exploatare burghezo-moºieresc – în susþinutã prin scrierile fãcute încã din anii perioada dictaturii antonesciene a devenit 1937 în „Gazeta”. Pentru recurs au fost directorul unei reviste literare „Kalende” ºi depuse douã referinþe, George Cãlinescu dupã 23 august 1944 a adoptat o atitudine ºi Tudor Vianu ºi-au asumat riscul de a le ostilã faþã de noua orânduire democratã”, scrie. Al treilea la care am apelat, a acceptat T.M. comandã pe Nicolae Iordache la 7 s-o primeascã pe mama, apoi s-a rãzgândit ani închisoare corecþionalã, 4 ani de ºi a þinut-o afarã în viscol, în faþa vilei de interdicþie ºi confiscarea totalã a averii. Cu la ºosea, în timp ce eu sunam cu disperare drept de recurs”. la uºa vilei cu toate luminile aprinse... Procesul, evident a fost cu uºile închise. Imaginea mamei þinând strâns în braþe Foarte în scurt timp a avut loc un simulacru trunchiul copacului din faþa casei mai de „recurs” la care am avut dreptul, noi marelui confrate, ca sã nu fie smulsã de familia sã asistãm ºi, la finalul cãruia l-am viscol m-a urmãrit ani de zile. auzit pe Preºedintele completului de judecatã Dupã 1 ianuarie 1960, dupã recurs, spunând: „Inculpatul Nicolae Iordache zis începe lupta mamei pentru cãpãtarea Vladimir Streinu, nu a avut legãturi cu dreptului de a trimite un pachet cu alimente strãinii, nu a deþinut arme, nu a difuzat cãrþi tatãlui meu. Mãrturisesc cã-mi este foarte interzise, nu a luat parte la nicio acþiune greu sã citez pasaje, fraze din acele cereri, împotriva Siguranþei Statului. Cu inima în nici una acceptatã, pentru cã umilinþa gât de emoþia speranþei, am auzit „Pedeapsa formulãrii dreptului la un plus de alimente rãmâne aceiaºi”. ºi refuzul sec al MAI care „face cunoscut Avocaþii apãrãrii, Guido Bondi ºi R. cã nu se aprobã cele solicitate”, sunt de Crãdinescu, au întocmit, dupã darea neînþeles astãzi, când „drepturile Omului”, sentinþei, „motivaþia cererii de Casare” în în închisori sunt aproape nelimitate. dosarul 77/1960, a „recurentului Nicolae Sã încerc, totuºi: „Tovarãºe Iordache”, adresatã Tov. Preºedinte al Comandant... respectuos solicit îngãduinþa Tribunalului Suprem. În cerere se prezintã de a-i trimete un colet cu alimente ºi „istoricul” faptelor încriminate, „dezvolta- vitamine, soþul meu fiind multã vreme rea motivelor cererii de casare”, legãturile suferind de TBC, din care cauzã i s-a fãcut tatãlui meu – indirecte, sau intermediate ºi operaþia grea de toraco-plastie, tãindu- de alþii – cu lucrãrile „duºmãnoase” ºi, se ºapte coaste. Deºi, sunt ferm convinsã pãrerile inculpatului despre romanul lui Ctin. de buna întreþinere pe care o are, totuºi ºi Pillat „Aºteptând ceasul de apoi”. La acasã... îi dam o supra alimentaþie bogatã interogator autorul romanului declarase: în materii grase... plus vitamine Vladimir Streinu, mi-a fãcut o criticã nenumãrate. Zi ºi noapte mã chinue gândul substanþialã, net defavorabilã”. sãnãtãþii lui care cu timpul nesusþinutã prin Printre puþinele lucruri pe care mi le-a o bogatã alimentaþie l-ar slãbi, fãcându-1 încredinþat mama, din teama ei de a fi eu sã rãceascã uºor ºi sã prindã repede orice cu cât mai puþin implicatã, a fost boalã...”. Mã opresc. mãrturisirea c㠖 ea – a citit romanul lui Pillat, c㠖 ea – i-a fãcut un fel de rezumat (continuare la pagina 61) LITERE 58 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni PAGINI DE JURNAL Emil Stãnescu

ARHITECTURA DEZVÃLUIRILOR SAU PORNIND DE LA A LA G (2)

Vineri, 27 mai 2011, Bucureºti de cei care suferã pentru pierderea lui M.H.S. Alexandru George mã aºteaptã dupã ªi când te gândeºti cã eu am crezut (în mod 16.30. aºa am stabilit cu el ceva mai eronat?) atâta timp cã ei, bucureºtenii de la devreme. L-am apelat cu „Maestre”. Nu a Litere erau prieteni apropiaþi. ripostat. Poate cã acum, dupã dispariþia Regret sã constat cã bunul prieten, fizicã a lui M. H. Simionescu se ºi cuvine omul providenþial care mi-a dat aripi sã-l apelãm astfel. semnându-mi acea diplomã în anul 2000, la Oricum, socot cã va trebui sã-mi iau „Moºtenirea Vãcãreºtilor”, un adevãrat gândul de la vreun sfat prietenesc sau vreo certificat de naºtere întru poezie s-a stins ºi înþelegere din partea acestuia care ºi-a dovedit nu mai e iubit nici mãcar de confraþii cei deja dezinteresul de vreme ce n-a miºcat nici mai apropiaþi. Cât timp aº jeli, câte veacuri un deget în privinþa caietelor de prozã date ar trebui sã-mi pun cenuºã în cap ºi sã strig în format A4, cu caractere mari pentru a încercând sã-l aduc înapoi, lângã creierul, putea fi citite mai lesne. Le ºi rãtãcise pe inima ºi limbajul meu?! O eternitate! undeva, prin casã ºi le-a dat de urmã cu mare Nimeni nu era de veghe în Capelã, în trudã, dupã ce a chemat vreo douã femei seara aceea. Deziluzia este enormã. sã-i facã ordine ºi curãþenie în casã. Pierderea, grea. Mi-a deschis cu greu, baricadat cu fel Nu-mi rãmâne decât efortul singular, ºi fel de lacãte ºi drugi la intrare. Nu pãrea prin mine însumi, cu temeinicã muncã prin deloc bucuros cã ne revedem deºi care sã duc ceva din spiritul lui viu mai niciodatã n-am venit neanunþat. departe. În cãrþile pe care le voi scoate la A sporovãit verzi ºi uscate impunându-mi luminã de acum încolo. doar sã-l ascult ºi sã nu-l întrerup. Orice este posibil dacã avem inimã Mi-a aruncat doar un soi de consolare puternicã ºi minte limpede. Planul de luptã pentru timpul pierdut în aºteptarea unui ver- se limpezeºte. O simt pe zi ce trece ca o dict: „Ai condei!, dar, a þinut sã precizeze, datorie faþã de cel abandonat singurãtãþii. nu cred cã aºa ceva mai înseamnã ceva Voi reveni aici chiar dupã o asemenea pentru noile generaþii. D-ta ºtii sã scrii, experienþã tristã. spre deosebire de toþi giganþii aceºtia ca În fond, senzaþia mea este cã Breban, Buzura Eºti mai apropiat de Alexandru George m-a asimilat celui care Cãrtãrescu care are pagini izolate l-a jignit în chip nepermis, recent, prin excelente dar un întreg roman izolat absolut articolul lui din Litere. Or, eu nu am nici greu, foarte greu lizibil, Orbitor. L-ai în clin nici în mânecã cu cel din Gãeºti citit?... Cãruia nu-i gãseºti nici un cusur pentru care nu mai existã nici un fel de în afarã de imposibilitatea lecturii.” respect faþã de cei care mãcar odatã în Eram convins cã nu-mi va da nicio viaþã i-au servit de model. paginã scrisã, ca ºi cum s-ar fi obligat cu cine ºtie ce la cineva dacã scria un punct Vineri, 18 mai 2012, Bucureºti de vedere pe o coalã de hârtie. În timpul nopþii, pe la 4.00 am fost Slab, neîngrijit, omul mi-a apãrut mult nevoiþi sã ieºim pânã la PECO, în zonã, schimbat. Îmbãtrânit, arãta oarecum pentru Mihai S.P. aflat în vizitã de câteva precum fantoma lui Vasile Voiculescu în zile în þarã. Bietul de el chinuit de ultimele luni ale vieþii. insomnii, zdrobit de tabac, închis cu zilele Nici un cuvânt despre M.H.S. poate pe în camera lui, îºi nãruie zilele, anii deloc principiul de a nu vorbi de funie Aceeaºi tineri. Cine poartã vina acestei distrugeri rãcealã aici, ca în atitudinea ostilã a lui Zalis în lente?! Vai nouã! Aº fi vrut sã-l iau cu mine, clipa în care mi-am arãtat compasiunea faþã astãzi, în oraº, dar n-a acceptat sã fie vãzut

59 Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015 de cunoscuþii mei. Micile fracturi netratate Duminicã, 30 septembrie 2012 la timp devin crevase (Pucioasa-Bucureºti) La ziuã m-am pregãtit pentru vizita Pe la 6.30 le-am dat deºteptarea în planificatã la d-l Barbu Cioculescu. A fãcut toatã casa ºi, i-am urnit pe toþi pentru a pentru cãrþile mele ce nu au fãcut prea mulþi. avea timp bun sã ajungem în Bucureºti, Mi-a deschis d-na Simona. Un cãþel via Târgoviºte, la Bellu, la ceremonia de zgomotos dar blând animã spaþiul la sosirea adio pentru Alexandru George. mea, dând de veste în toatã casa. Maestrul Dan Gîju a ajuns, punctual, la 8.40, coboarã de la etaj, dupã câteva minute. aºa cum stabiliserãm de sâmbãtã, la Salonul Cum între timp îi povestisem doamnei câte Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni, ºi a dat ceva, Barbu aflã aceste lucruri de la d-na comandã de coroane din partea Primãriei S. Interesant! A urmat o discuþie minunatã Târgoviºte ºi a S.S.T. Cei 150 de lei daþi cu doi oameni cultivaþi, buni cunoscãtori de Mihai Stan au fost aproape suficienþi ai lucrurilor cu care ne îndeletnicim de o aºa cã, în pofida lipsei tot mai acute de viaþã, fiecare în felul sãu. Se aratã foarte bani, ne-am descurcat. apropiaþi faþã de mine. Cartea mea i-a Am aprins ºi eu o lumânare, am pus o impresionat în chip vizibil, cel puþin ca floare lângã maestrul nostru Alexandru aspect exterior. Am povestit despre George ºi am stat de vorbã cu „soþia”, promisiunea pe care i-am fãcut-o Mamei, doamna pe care o cunoscusem în urmã în adolescenþã, de a scrie aceastã carte. cu câteva luni în garsoniera din Drumul Le-am explicat câteva din motivele pentru Sãrii, la ultima întâlnire cu maestrul. Era ºi care elaborarea ei s-a întins pe o asemenea „fiica”, d-na Carmen. Am povestit despre lungã perioadã. Am mai amintit ºi de tehnica omul acesta ºi ultimele sale zile. S-a sãvârºit punerii în ecou, despre „personajul” ce i-a fost scris. A suferit greu, mai ales Brezoaiele etc. în ultimele douã zile, aºa mi se spune ºi Ne-am despãrþit cu greu, dupã ce l-am vãd pe chipul lui urmele unei lovituri grele, evocat pe Alexandru George, cu starea lui la faþã, la tâmpla dreaptã ºi la maxilar. Nu de neputinþã tot mai accentuatã dar ºi se mai menþineau multe trãsãturi din despre cel din Gãeºti cu indecenþa tot mai fizionomia din ultimii ani de aceea au ales manifestã din ultima perioadã. Acum pot ca un giulgiu sã îl acopere în întregime. spune cã sufletul mi-e plin de încredere ºi S-a sfârºit ºi aceastã viaþã dedicatã cã voi avea o relaþie mult mai caldã ºi mai culturii române, literaturii, cuvântului scris, strânsã cu aceºti doi oameni exemplari: artei. Rãmâne, o vreme, amintirea spiritului d-na Simona ºi dl. Barbu Cioculescu. sãu brav, incisiv, moral ºi pãtruns de o Undeva, în varã sau poate chiar mai logicã analiticã destul de specialã. târziu, rãmânem înþeleºi, am sã le mai fac A sosit familia Cioculescu ºi, dupã o asemenea vizitã. slujba din Capelã a fost invitat dl. Barbu sã ia cuvântul. Îi vorbea direct, ca ºi cum ar fi Vineri, 28 septembrie 2012, mai fost undeva, prin apropiere ºi l-a omagiat Târgoviºte ca pe un spirit înalt, ales ºi rar, care a slujit Seara, ieri, dupã Moroieni, am scos þara cum puþini au ºtiut sã o facã. din întâmplare (sau nu) douã fotografii cu Eu aveam douã pagini scrise de mânã Alexandru George (ºi Stan Mihai) ºi le-am chiar acolo, dupã ce l-am vãzut ºi m-am aºezat la vedere, în bibliotecã. Le fãcusem cutremurat. Pierise al doilea dintre corifeii cu ocazia unei vizite la garsoniera lui din de la Litere. Rãmãsese Barbu Cioculescu Drumul Sãrii. Mã tot întrebam de ce nu ºi asta ne-a þinut încã în putere. mai rãspunde la telefon. Astãzi, Vali Niþu Am citit cu unele greºeli dar mesajul mi-a dat, uºor ambiguu ( îl confundase meu a fost bine primit. Un necrolog adecvat cu celãlalt George George Anca), vestea unui om pe care l-am apreciat mult deºi la cea mai rea cu putinþã: început mi s-a pãrut destul de respingãtor, Alexandru George s-a prãpãdit exact de îngâmfat. Nu era aºa. Poate era vorba azi-noapte! O, Dumnezeu sã-l doar de o mãsurã de autoapãrare, o odihneascã deprindere cãpãtatã în anii grei când a avut Mihai Stan, care a apãrut la primãrie, mult de suferit, dupã instaurarea comunis- mi-a fãcut deja loc pe o listã a celor care mului în þarã, sub Dej. vor fi prezenþi duminicã, dupã slujbã, la Câteva fotografii câte mai aveam în Belu, unde va fi înhumat. aparat s-au dus repede. Poate cã Dan Gîju M-am retras mai trist ca niciodatã la a prins vreun cadru cu noi, ceilalþi, cãci eu Birou. Dupã M.H.S., iatã-l acum pe eram destul de surexcitat ºi m-am neglijat. Alexandru George pãrãsindu-ne. Câte În fond, la ce bun? lucruri excepþionale s-au pierdut în fum Dupã încheierea slujbei, un odatã cu acest om Ne împuþinãm pe zi detaºament de onoare a purtat sicriul pe ce trece. umeri iar în curte au dat onorul ºi au tras LITERE 60 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni câteva salve de mitralierã în onoarea celui ºi au acum, la rândul lor copii, un bãiat ºi care a fost Alexandru George, Cavaler cu o fatã (studentã în anul VI la arhitecturã, Meritul Cultural clasa , acordat de într-o facultate din Germania). Preºedintele României. Ne-am despãrþit târziu, când se Lui Barbu Cioculescu nu i-a venit sã înserase. Pe mine, Radu m-a lãsat la garã creadã cã va fi onorat de aºa manierã dar iar pe Dan Gîju l-a dus undeva, cãtre a apucat sã vadã pe viu: „ªi eu sunt decorat Academia Militarã. de Preºedinte mi-a zis dar n-am ºtiut cã Coborâsem la Garã când m-a sunat dl. se respectã aceastã cutumã. Acum poate Liviu Grãsoiu. I-am spus cum stãm: cã fi sigur cã, da.” Emy ºi George sunt deja studenþi, cã au luat admiterea, cu mila lui Dumnezeu! Ne-au luat în maºinile lor, pe rând, Drept pentru care distinsul domn ne-a Carmen ºi Radu, fiica adoptivã ºi ginerele felicitat ºi a rãmas sã mai vorbim. prin alianþã ai maestrului dispãrut ºi ne-am Atenþi, ca întotdeauna, aceºti oameni putut spune mai multe la un restaurant cu ne-au dat încredere în noi poate mai mult specific italienesc, undeva, în Dudeºti. ca prietenii de familie sau din familie, de-a Cumva, fiind puþini la numãr, poate lungul a mai bine de 10 ani. Mã bucur cã vreo 20 de persoane, am putut sta lângã nu i-am dezamãgit. Barbu Cioculescu ºi d-na Simona, faþã în Seara, aici, în Jiului, am avut bucuria faþã cu aceastã enigmaticã soþie a lui sã-l vedem pe Mihai S.P. ceva mai bine la Alexandru George. În fapt, A.G. ºi soþia au început, apoi spectrul violenþei parcã i-a trãit o viaþã de familie cu o cãsãtorie dat din nou târcoale însã, cu mila lui neînscrisã în acte dar cu tot ataºamentul Dumnezeu, ºi-a revenit. chiar ºi faþã de cei doi copii (o fatã ºi un De dimineaþã, în timpul slujbei de la Radu bãiat de 13 ºi, respectiv, de 10 ani), pe care Vodã n-a putut sta mai mult de 10 minute în doamna, de profesie bibliotecar la Academia bisericã, dar a prins (dacã o fi auzit cumva), românã i-a adus din prima cãsãtorie. exact cuvintele liturghiei ce parcã i se adresau A.G. i-a ocrotit pe copii, le-a acordat direct: degeaba rãspunzi cu bine la bine dacã sprijinul financiar (pentru acoperirea ºi un om rãu poate face aºa ceva. Important avansului de 15 mii de lei, pe vremurile este sã rãspunzi cu bine la rãu! El spune cã acelea!, la casa din Cotroceni, de pe strada nu vrea mai mult decât cei pãcãtoºi ºi nu-l Dr. Turnescu, în care soþia ºi copiii au trãit intereseazã nimic altceva. Vai nouã! Vai Lui!

(urmare de la pagina 58) Gogu Rãdulescu, fãrã Dorina – ºi în familia lor apãruserã ceva probleme conjugale – 1959-1962 ºi luându-mã deoparte mi-a spus: „Domnu Profesor în curând se va întoarce acas㔠„Sigur?” a þâºnit din mine întrebarea. La douã luni dupã arestare, în 7 „Sigur!” decembrie 1959, în baza ordonanþei de se- Întoarsã în Bucureºti i-am spus mamei chestru emisã de MAI, a fost pusã sub vestea cea mare ºi imediat cu un împrumut sechestru asigurãtor, averea mobilã ºi de la CAR/teatru ºi altul de la casa imobilã aparþinând „învinuitului”, conform pensionarilor sect. 2, mama s-a apucat sã unei liste. Toate bunurile au fost lãsate în pregãteascã casa pentru întoarcerea tatãlui custodia mamei, cãreia, i s-a pus în vedere meu. Apoi, a început marea aºteptare, care „consecinþele penale în cazul înstrãinãrii lor”. a durat mult, pânã în toamnã, dar, aveam Dupã condamnarea definitivã ºi punerea încredere în cele spuse de Gogu R. Între în aplicare a confiscãrii totale a averii, mama timp actele de divorþ fuseserã depuse, a fãcut o – contestaþie ºi a cerut împãrþirea locuiam separat, eu în Bucureºti, Radu la conform art. 50 din codul familiei, în cota Snagov ºi Guido Bondi era avocatul de ½, rãmânând sub urmãrire numai cota ce amândurora, iar Preºedintele ºedinþei se va atribui soþului”. deciziei de divorþ era poetul Mihai Crama Martorã principalã la procesul în care – Judecãtor Eugen Enãchescu, prieten cu s-a judecat contestaþia, a fost prietena din tata, cu Radu, cu mine. totdeauna Mioara Cioculescu. Dupã Eram îngrijoratã doar de reacþia departajarea bunurilor, partea rãmasã sub pãrintelui meu când îi voi spune cã am urmãrire a fost ridicatã ºi depusã la divorþat. Motivele degradãrii cãsniciei mele, Consignaþie, de unde o parte a fost n-au nicio relevanþã în dominanta acestui rãscumpãratã de fratele mamei, Teodor moment important din viaþa mea, a mamei Vasiliu. mele. singurul lucru cu adevãrat impor- Cãtre sfârºitul primãverii 1962, la tant era marea bucurie, certitudinea cã Snagov fiind, a venit dupã multã vreme, TATA VINE ACASÃ! 61 Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015 NOTES Simona Cioculescu

2006

5 iunie. N-am mai scris demult – n-am împreunã cu Barbu C. ºi Raluca Dunã. avut chef (tonus scãzut), plus cã e mare Barbu are de scris despre anul 1947. balamuc în casã. Am început reparaþii ºi Neînþelegeri, schimbãri. Ne-a telefonat ºi modificãri în vederea revenirii lui ªerban Mircea Horia Simionescu sã-ºi ia la ºi a Ralucãi în dr. Turnescu 5. În numãrul revedere, cãci pleacã la Pietroºiþa, condus din 2 iunie al „României literare” a apãrut cu maºina de Mihai Stan. De altfel, acum un foarte frumos articol al lui Gheorghe câteva zile a venit ºi la noi Mihai Stan, ca Grigurcu despre volumul Printre cãrþi ºi sã ia cãrþile pe care le-am selectat din manuscrise, intitulat Prezent-trecut, trecut- biblioteca noastrã pentru o donaþie. Le va prezent, dupã titlul cãrþii lui Eugen Ionescu, duce curând în Basarabia, câteva din ele tradusã de mine. Mai apãruse cu puþin timp rãmân la Târgoviºte la Biblioteca Judeþeanã în urmã ºi o cronicã a lui Al. Sãndulescu „I.H. Rãdulescu”, la solicitarea directorului pe care l-am revãzut la Muzeul Literaturii (dl. Victor Petrescu) ºi cu aprobarea pe 2 iunie cu ocazia Rotondei „Arta ºi noastrã. O parte din cãrþi ne erau dedicate, credinþa în familia Pillat”. Au fost evocãri pe celelalte le-am semnat ºi eu ºi Barbu. fãcute de Barbu Cioculescu, Carmen 3 iulie. A venit în România marele Brãgaru, Adina Nanu, Ruxandra poet rus Evghenii Evtuºenko. L-am vãzut Garofeanu, Ion Vianu, Anca Mateescu, la Realitatea TV în dialog cu Mircea Alexandru George, Roxana Sorescu. Eu Dinescu. E din oraºul Zima ºi are un volum am moderat manifestarea în locul lui intitulat Staþia Zima. A doua zi, luni, 3 Condeescu, plecat din Bucureºti. Pe pereþii iulie, l-am vãzut în faþã la Uniunea Rotondei erau expuse tablouri din creaþia Scriitorilor. Fusese o conferinþã de presã. Mariei Brateº Pillat, manuscrise ale lui Ion Era îmbrãcat tot în roz (ºapcã, hainã) doar Pillat, cãrþi ale lui Ion, Dinu ºi Cornelia, pantalonii erau jumãtate roz, jumãtate bleu fotografii de familie. Mai întâi a fost cu dungi. E un excentric! proiectat un film documentar intitulat „Dinu 11 iulie. La ora 11 am fost la Pillat ºi Calea Regalã”, realizat de Nicoleta Ambasada Cehiei, unde eram invitatã cu Brãtescu. A durat cam o orã, dupã care ocazia vizitei preºedintelui Republicii Cehe, douã ore au fost discuþii. Lume multã Václav Klaus ºi a soþiei sale, Livia cunoscutã: Anca Costa Foru, Ana Maria Klausová. Lume multã în sala cavalerilor. Brezuleanu, Adela Popescu, Pia Paleologu, Au venit ºi cehi din Banat (þãrãnci în port Mira Stoiculescu. M-am simþit în largul popular). Scurte discursuri (ambasadorul meu. A urmat o micã trataþie, la care am ceh, preºedintele, doamna sa), apoi stat puþin, cãci ne aºteptau acasã ªerban, întrebãri din public. Puþine. Jean Grosu i-a Raluca ºi meºterii. Amurg strãlucitor cu pus o întrebare personalã (îl cunoscuse la nori ºi soare, o luminã fantasticã, ca de pe Praga), dar Klaus voia discuþii oficiale. Nu altã lume. Am plecat cu Alexandru George. cred cã-l mai þinea minte. Printre invitaþi La Romanã a început ploaia, deºi era mai au fost eu, Grosu, dna Alexandru (de la de grabã senin. Luna iunie a trecut într-un catedrã), pe care am avut-o ºi eu iureº de treburi. Casa plinã cu muncitorii profesoarã. La sfârºit, cocktail cu bãuturi constructori. Doar de sãrbãtori ne mai (bere, vin, sucuri) ºi gustãri bune. Apoi, liniºtim, cãci nu se lucreazã. Am vorbit cu pe la ora 14:30, am plecat ºi m-am plimbat Pavel Chihaia de mai multe ori la telefon, prin zonã, nu mai fusesem de mult. De la afectat de moartea lui Iordan Chimet, cu Muzeul ªuþu la Muzeul Naþional de Istorie, care a fost prieten, ºi cu Alexandru George unde era o superbã expoziþie Carol I – despre volumul – aflat în pregãtire – Regina Elisabeta (tronurile, coroana, „Generaþia pierdutã”, la care lucreazã decoraþii, tablouri). Jubileul regalitãþii: 140 LITERE 62 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni de ani de la venirea lui Carol I în România. poºta electronicã. Mi l-a scos pe hârtie Barbu a fost pe 7, 8, 9 iulie la Turnu Rodica. Trebuie sã-l citesc, sã-i fac referat- Severin, invitat de Consiliul judeþean ºi recomandare în vederea publicãrii. Se Asociaþia Scriitorilor. I s-a decernat premiul numeºte „Zodia secerei” ºi continuã cu Opera Omnia. A vizitat oraºul, locul de istoria familiei lui în primii ani de comunism baºtinã al tatãlui sãu. I-a plãcut mult, deºi (1948-1953). Mai are douã volume drumul cu trenul a fost obositor (6 ore). A anterioare publicate la editura Timpul din primit foarte multe cãrþi cu dedicaþii (printre Iaºi. Are un scris frumos, de caligraf de care ºi de la Ileana Roman). pe vremuri. 25 iulie. De dimineaþã, telefon de la 13 august. Vizitã, la ora 10, a lui Pavel Chihaia – în dispoziþie amical-tandrã. Alexandru George. A venit pe o cãldurã Ne invitã pe ªerban ºi Raluca ºi pe noi canicularã (35°, la prânz 39°) sã-mi aducã oricând la ei, la München, cãci suntem cei niºte corecturi pentru Cathy de la Muzeu, mai buni prieteni ai lor. Matei ºi-a luat di- care-i culege ºi tehnoredacteazã romanul ploma de profesor universitar (la Köln). Seara, târziu. În ultima vreme vorbeºte Asta e supãrarea lui Pavel, cã Matei nu stã despre „capodoperele mele”, pe care le tot cu ei. ªi-a fãcut recent operaþie la inimã completeazã cu paginile scoase de cenzurã, de by-pass (lãrgirea aortei). Urmãreºte ce înainte de ’89. E în stare sã dea – ºi a ºi publicãm în revistele literare, mai ales în dat – bani din buzunar ca sã i se publice „România literarã”. A vãzut ºi s-a bucurat cãrþile. ªi la MLR e gata sã plãteascã de recenzia lui Grigurcu la cartea mea. publicarea. Condeescu îns㠖 care-l Vrea sã-i trimit cartea ºi i-o voi trimite (prin apreciazã foarte mult – l-a trecut pe celebra Nic. Decu). listã de subvenþii a Ministerului Culturii, cum 28 iulie. Telefon seara de la Mircea era ºi firesc. E un scriitor rafinat ºi instruit, Horia Simionescu. E la Pietroºiþa. Voia sã atât în critica literarã cât ºi prozã. ºtie cine l-a cãutat de la Pen-Club pentru o 10 septembrie. Pomenirea lui plecare, la sfârºitul lui septembrie, la Rebreanu la Muzeul Memorial de pe Dr. Budapesta, la o conferinþã. Fusese Simona Marinescu, organizatã de colegul Corneliu Grazia Dima, care mã invitase ºi pe mine Lupeº. Nicolae Gheran – vioara întâi, cum – dar i-am spus cã pentru o zi nu mã duc era ºi firesc. S-a vorbit mai ales despre (3 zile cu drumul dus-întors). M.H.S. e profilul omenesc al romancierului, care plictisit ºi tracasat acolo de mulþi localnici, în pofida laturii sociale de anvergurã (di- care-i aduc manuscrise ºi vor sã-i ajute sã rector al Teatrului Naþional ºi nu numai) devinã scriitori ei sau copiilor lor. Când era mai degrabã un singuratic ºi un merge spre piaþã dã de ei, care-i reproºeazã familist. Era înconjurat de foarte multã diverse (unul dintre ei, fost mãcelar, auzise lume, mai ales interesatã, fiecare îi cerea cã apare într-o carte de-a lui). I-a urat la câte ceva. Corespondenþa lui e foarte mulþi ani lui Barbu (pentru 10 august) de explicitã în acest sens. Scria bine când pe acum. Citeºte cu plãcere din cartea mea. era singur (la Valea Mare, sau când Soþia lui, Dorina, a plecat la Bucureºti sã-ºi „fetele” erau plecate), dar avea, în acelaºi trateze un dinte, ceea ce de fapt ar trebui timp, mare nevoie de ele, ca repere intime sã facã el care are toatã dantura distrusã ºi ºi porþi de apãrare. Discuþiile s-au mãnâncã hrana pasatã ca bebeluºii, dar n-are prelungit pânã la 14:30. L-am comparat nici bani (vreo 20 de milioane), nici putere, cu Blaga – alt ardelean celebru. S-a vorbit nici chef. ºi despre iubirile lor. Blaga, ca poet, a avut 31 iulie. La Muzeu, ºoc mare. nevoie de aceste iubiri extraconjugale Alexandru Condescu apare ras (pãrul de pe pentru înviorarea ºi înnoirea poeziei (V. cap ºi barba), deformat, îngrãºat. Se pare Domniþa – Nebãnuitelor trepte). Barbu a cã are cancer de prostatã. A trebuit sã facã fost plecat câteva zile (din 11 septembrie) tratamentul specific, cu raze, ºi chimioterapie. la Târgu-Jiu, invitat de Biblioteca Doar ochii i-au rãmas aceeaºi. Pãrea vesel, Judeþeanã ºi de USR – ºi unde a luat ca de obicei. Am vorbit cu Lucian Chiºu, premiul pentru critica de poezie, decernat ºeful secþiei editoriale a Muzeului, pentru de Atelierul Naþional de Poezie de la romanul lui Daniel Dragomirescu, pentru Brãdiceni (Gorj). Marian Drãghici a luat „Medalioane franceze” de ªerban Cioculescu, premiul pentru poezie. Erau ºi alþi pentru ediþie bibliofilã Al. Macedonski, ºi cunoscuþi Gheorghe Grigurcu, Paul pentru studiul lui Ghislain de Diesbach, Aretzu, Paula Romanescu, cu care a ºi „Cucerirea unui tron”. cãlãtorit în tren la dus. La întoarcere au 8 august. Telefon de la Daniel fost aduºi cu maºina pânã acasã. Câteva Dragomirescu. Mi-a trimis romanul prin zilei pline de farmec ºi relaxare. 63 Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015 JURNAL DE ROMA Paula Romanescu

ÎNCÃ UN DRUM ÎNTRE ACELE TOATE CARE DUC LA ROMA

Joi, 15 aprilie 2004 Iatã cã eu fac totuºi drumul înapoi! Primãvarã întârziatã, nedezmeticitã de Cãlãtorie lungã, obositoare, agrementatã cu frigul cenuºiu al unei ierni care nu se îndurã muzicã lamento-lamentabilã, tânguioasã, sã plece din locul acesta unde totul pare interpretatã de niºte „minuni” cu nume de cuprins de o lene suveranã. mezeluri care-ºi varsã în auzul nostru ofuri Autocarul pe latura cãruia „alearg㔠un scoase din zonele subburicale ale inimii lor ghepard albastru, se urneºte cu greu (o fi ºi strivite între bani, duºmani ºi barosani cu el somnoros la ceasul acesta din zori) de la burta rãsfrântã ºi multã, toþi sfâºiaþi de iubiri locul de îmbarcare al turiºtilor-cãlãtori ori neînþelese de chiar obiectele buclucaºelor cãutãtori de ubi bene spre Cetatea Eternã, iubiri care, dezinvolte, îºi frâng la rândul lor mulþi, cam prea mulþi, gãlãgioºi, cu privirile în mlãdieri lascive trupul semi-desnudat pe aprinse a iscodire (meteahnã ancestralã), cu ecranul unui televizor nãclãit de prost gust. buzunarele pline de seminþe prãjite ºi cu sacoºa „de avarie” burduºitã cu bere la cutie, Am pãrãsit demult Bucureºtii. Prin faþa aceasta din urmã de toate naþiile... Între ferestrelor casei noastre pe roþi defilau majoritari, ºi câþiva tineri artiºti pictori câmpuri, copaci rãzleþi, ape în curgere famelici, foºti colegi la Academia de Arte cenuºie, munþi ca niºte spinãri de creaturi „Nicolae Grigorescu”, promoþia 1998, stranii purtând pe arcul lor greul cerurilor hotãrâþi sã cucereascã prin lucrãrile lor toate, geometrii vegetale – imense tapiserii Roma cea plinã de artã, vreo patru-cinci de culoare, turme de oi – fuioare albe, vag femei care se desprinseserã cu greu din miºcãtoare, presãrate prin verdele pajiºtilor braþele copiilor veniþi sã le conducã la plecare cu iarbã ca o liniºte de tainã din care se va (unde? pentru ce? pânã când?) împreunã fi înãlþat cândva demult sunet de fluieraº cu bunici cu ochii goi de ºterse lacrimi, de de soc, de fag sau de os – ecou luminii pe soþi cu zâmbet ofilit. ªi eu, însoþitoare fãrã pãmântul dorului... simbrie a grupului de tineri pictori între care La prima frontier㠖 cea de la Nãdlag, ºi fiica mea, pictoriþa Adina Romanescu. ajungem spre înnoptat. Dupã formalitãþile Pe noi nu ne-a condus nimeni. Nu mai de trecere, destul de anevoioase pentru cât este nimeni care s-o facã. Poate de aceea de bunã ne este vecinãtatea cu þara lui nem nu mai încerc neastâmpãrul sinonim cu tu dom, autocarul porneºte mai departe în bucuria dintr-un alt timp în care Roma mã noapte ºi eu aþipesc cu fruntea sprijinitã primea pentru întâia oarã iar S. îmi era alãturi de geam. Mã trezesc în Austria unde se – solarã jumãtate întregitoare de suflet – face o escalã de dezmorþire a încheieturilor, descoperind împreunã cu imensã bucurie lângã un hotel-restaurant cu turnuri albe locuri în care ºezum, pe când nu ºtiam cã ca niºte ciupercuþe, cu coºurile de fum/ vine o vreme în care se mai ºi plânge... abur (tot ciupercuþe) ºi cu, la intrare în Câþi ani sã fi trecut din acel septembrie local, un fel de atlanþi vegetali – copaci de 1986 când am vãzut întâia oarã Fontana stuc alb cu crengile îmbinate a bolþi/mâini di Trevi în ale cãrei ape voi fi aruncat împreunate ca pentru rugã-binecuvântare. bãnuþul românesc – zãlog al unei promise Grupul sanitar spre care ne îndreptãm in reveniri prin acele locuri? ªi de ce acum corpore, strãluceºte de curãþenie. Nu vreau mã ajung versurile poetului Ion Vinea, ca sã ºtiu dacã va fi rãmas la fel ºi dupã un ecou de tainã de dincolo de zare: „Sã trecerea întregului nostru grup multietnic. fie-adevãrat cã veºnicia/ S-a ºi statornicit Nu peste mult timp ajungem la Tarvisio între noi doi/ Iar desnãdejdea-ºi frânge – frontiera italianã. melodia/ Ca vântul fugãrit prin norii goi?/ Cu paºaportul în mânã ni se face Cã nu se aflã drumuri înapoi?” verificarea electronicã a documentului care

LITERE 64 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni atestã cã... existãm ca alcãtuiri umane. dor de casã. La Crãciun aduc ºi oala de Nimic despre suflet. Dar ochiul scrutãtor sarmale, tuciul de mãmãligã, þuica fiartã al frontalierului întârzie cam multiºor pe pusã în termos, la Paºti vin cu de-ale chipul Adinei din fotografia tip în care ea Paºtelui, toamna îi gãseºte tot aici, apoi, pare ca o micã gorgona uluitã de lumina cu banii câºtigaþi revin pe la vetrele stinse reflectorului din clipa înregistrãrii imaginii lângã care copiii lor au crescut cum a dat pe peliculã, se mutã apoi la chipul ei... la Dumnezeu, unii rãtãciþi departe de iubirea purtãtor ºi, vigilentului veghetor la frontiere ºi grija pãrinteascã, alþii... i se pare cã posesoarea de document parafat de autoritãþile române parcã-parcã n-ar prea Micul grup de plasticieni este îmbarcat semãna cu originala „arãtare” de dupã o cu arme (a se citi tablouri) ºi bagaje (chiar noapte de nesomn cu tot confortul muzical aºa) în automobilul trimis anume de oferit de compania de turism la cererea Accademia di Romania unde urmeazã sã neadormiþilor devoratori de manele. fie deschisã expoziþia. Câþiva dintre noi, Mã vãd nevoitã sã depun mãrturie cã nemaiavând loc, urmeazã sã mergem cu da! e fiica mea, ea mã expediazã suveran metroul, pânã la staþia Villa Borghese de cu un „Lasã-mã dom’le-n pace cã ºtiu ºi unde vom fi „recuperaþi” ºi conduºi la eu ce sã spun!”, eu mã bucur de strania eleganta Casã Romaneascã de Arte/Carte metamorfozã prin care am devenit înfiinþatã de marele istoric Nicolae Iorga. „dom’le”, o las în pace, ea se descurcã Camera care mi-a fost rezervatã într-adevãr cu o întrebare agrementatã de seamãnã cu chilioarele austere ale un zâmbet suav: „Ce þi-e, carabiniere, ai orbul gãinilor?”, carabinierul îi întoarce zâmbetul, nu cere sã i se traducã zicerea ºi toatã lumea este fericitã. Pânã ºi manelistul de serviciu la haoleu, sufletul mieu, a amuþit în faþa autoritãþii cu caschetã ºi pistol la cingãtoare chemat la ordine de glasul tinerei domniþe...

Italia: Mestre Ferrara, Modena, Padova, Bologna, Torino, Milano, Accademia di Romania Firenze, Roma... Numai din simpla enumerare a numelor acestor oraºe te-ai doamnelor de onoare de la Curtea Regalã putea îmbãta de un infinit azzuro pe care a Franþei, aºa cum aratã ele (chilioarele) în sã tot strãluceasc㠄O, solle mio!”... Aº! castelele de pe Loara: tavan înalt, ferestre Nici azzuro, nici solle, doar o burniþã densã, înguste plasate cât mai aproape de plafon ceþoasã, cerul prãvãlit peste pãmânt, aºa încât vreun ochi indiscret sã nu bolovãnos ºi cenuºiu ca o mustrare. zãreascã nici mãcar umbra frumoaselor în Autostrada pe care trecem þine departe de ceasurile lor de singurãtate ºi nici vreun ochii noºtri amintitele oraºe iar când în bucheþel de flori aruncat din grãdina sfârºit ajungem la Roma, oprirea se face înnoptatã de vreo mânã fierbinte sã nu le undeva la periferia oraºului, la Anagnina, loveascã înfiorându-le... un fel de ananghie dezolantã, mizerã, pe În curtea interioarã a elegantului care ploaia generoasã foarte se strãduieºte edificiu, patru palmieri ºi niºte arbuºti în zadar s-o curãþeascã... ornamentali de un verde sãnãtos, gazonul Mi se spune de un cunoscãtor al locului perfect ºi, în mijloc, un mic bazin cu apã cã aici se adunã sâmbãta ºi duminica români limpede în care înoatã câþiva peºtiºori roºii. veniþi cu treburi întru chivernisire, arºi de N-o fi cumva printre ei ºi peºtiºorul de aur dor de þarã, autoexilaþi departe de ea, acasã din poveste? ªi, de-ar fi, ce sã-i cer? ne mai aflându-ºi rost de muncã ºi, eºuând Desigur, sã dea timpul înapoi, eu sã fiu pe la periferii de metropole trufaºe care-i trecutã în braþe de S. ca atunci când, exploateazã lãsându-i sã înþeleagã cã, deºi îmbrãcatã toatã în alb, pãream un lujer de nu-i vor, le acceptã truda. Doar cei care nu crin lângã un pin protector înalt ºi verde... sã trudeascã au venit, nu-ºi bat capul sã se Ploaia nu mai conteneºte. Nici vorbã întrebe dacã sunt acceptaþi sau nu când de ºoaptele acelea picurate dintr-un ºlagãr „acceseazã fonduri europene” printr-o românesc revãrsat din glasul rãscolitor al prestidigitaþie de mare... fineþe care s-ar neuitatei Doina Badea: „Ploaia ºoptea cã cuveni sã fie înscrisã ºi în cartea recordurilor nimic nu-i prea mult, nici prea greu/ Dacã ca splendidã victorie a democraþiei. vrem dragostea sã dureze mereu...” Iatã În Piaþa Anagnina de la marginea însã cã parcã totu-i prea mult ºi prea greu Romei vin sã se întâlneascã în zilele de iar dragoste, abia cât sã dureze în memoria sãrbãtoare ai noºtri români înstrãinaþi din inimii mele care le ºtie pe-ale ei. 65 Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015 MARI POEÞI AI IUBIRII

Aºezaþi în limba românã de Radu Cârneci

RABINDRANATH TAGORE (1861-1941)

Unul din marii lirici ai lumii, care ºi-a zidit opera pe iubirea faþã de om ºi puterea creatoare a acestuia, Rabindranath Tagore, s-a nãscut în 1861 la Calcutta, într-o familie de nobili aparþinând castei brahmanilor. Încã foarte tânãr fiind, a cunoscut gloria poeziei, scrisã în dialectul bengali, unul din principalele graiuri din India. A zidit mari imnuri închinate femeii, ca purtãtoare de taine ºi rodiri ale lumii. Prin inspiraþie ºi strãlucirea zicerii poetice, Tagore coboarã, parcã, din „Cântarea Cântãrilor”, prevestindu-l în ton ºi înþelepciune pe Kahlil Gibran – ºi el purtãtor de luminã perpetuã, tot din Orient sosindu-ne. Umanist de recunoscutã generozitate, Rabindanath Tagore a înfiinþat la Santiniketan o Universitate a Fraternitãþii Mondiale, ideile-i pacifiste influenþând hotãrâtor lupta pentru dreptate ºi adevãr a continuatorilor sãi Gandhi ºi Nehru. În marile-i peregrinãri umaniste, prin care a propagat pacea ºi toleranþa între oameni, Tagore a vizitat ºi þara noastrã în 1926. Rabindranath Tagore s-a stins în 1941, fiind înmormântat la Calcutta, oraºul naºterii sale. Din vasta sa operã (romane, povestiri, scrieri dramatice, eseuri) notãm doar: Ofranda liricã, Lebãda, Fugitiva, Coºul cu fructe, Jertfa liricã(„Gitanjali”) – care i-a adus premiul Nobel în 1913 – ºi Grãdinarul, cartea cea mai cunoscutã în mediile europene.

Fecioara ºi Prinþul

Mamã, tânãrul Prinþ va trece azi prin faþa casei noastre, cum aº putea sã fiu liniºtitã aºteptând? Învaþã-mã sã-mi împletesc frumos pãrul ºi ce veºminte frumoase sã-mi pun. Mamã, de ce mã priveºti moartã? Da, ºtiu sigur cã nu-ºi va arunca privirile la fereastra mea; cã va trece cât ai clipi ºi numai melodia ºoptitã a flautului sãu îmi va mângâia de departe auzul. Da, tânãrul Prinþ va trece prin faþa porþii noastre, dar eu doresc din toatã inima sã fiu cea mai frumoasã!...

O, mamã, tânãrul Prinþ a trecut prin faþa casei noastre iar soarele revãrsa lumini din oglinda bogatei sale trãsuri. Atunci, cu îndrãznealã, azvârlindu-mi de pe chip vãlul, mi-am smuls de la gât

LITERE 66 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni colanul de rubine aruncându-l în praful drumului sãu. Mamã, de ce te uiþi uimitã la mine? Tânãrul prinþ n-a ridicat colanul de rubine care a fost zdrobit de roþile trãsurii, lãsând o patã stacojie în praful drumului, ºi nimeni nu ºtie ce era darul meu ºi nici cine nu l-a primit. Da, tânãrul Prinþ a trecut prin faþa casei noastre, iar eu mi-am aruncat juvaerul din piept, drept dar, oh, mamã, în praful drumului sãu!...

Musafirul mult aºteptat

Tu, mireasã, lasã lucrul acela deoparte! musafirul mult aºteptat a sosit. Nu auzi zgomotul blând la deschiderea porþii? Fii atentã ca brãþãrile gleznelor tale sã nu stârneascã sunete prea tari, iar paºii sã nu se grãbeascã a-l întâmpina. O, mireasã, lasã lucrul acela deoparte!

Nu, nu-i un duh pe aripi de vânt, mireasã, nu-þi fie teamã! E doar luna plinã a nopþii de april, sunt vagi umbre prin curte, iar cerul deasupra e strãlucitor. Trage-þi vãlul de pe chip, mireasã, iar de þi-e teamã, aºeazã lampa mai în umbrã. Nu, mireasã, nu-i un duh pe aripi de vânt!

Dacã te sfieºti, nu-i spune nici un cuvânt, stai la uºã în aºteptare. Dacã te-ntreabã ceva, coboarã-þi ochii în tãcere aºteptând. Opreºte clinchetul brãþãrilor tale când îl conduci în camerele înmiresmate... Dacã te sfieºti, nu-i spune nici un cuvânt!

O, mireasmã, încã nu þi-ai sfârºit lucrul? Da, musafirul mult aºteptat a venit! Da, iar tu nu ai aprins lampa în ogradã! Nu ai pregãtit coºul cu darurile pentru slujba de searã? Oh, ºi încã nu þi-ai pus norocosul semn roºu pe frunte ºi nu þi-ai adus veºmântul de noapte! Oh, mireasã, oaspetele mult aºteptat a venit, auzi? Da, lasã acum lucrul acela deoparte...

Iubirea noastrã e simplã...

Mânã în mânã stãm ºi privirile ni se îmbrãþiºeazã; aºa începe drumul inimilor noastre. Noapte de martie cu lunã preaplinã ªi mireazma domoalã a florilor henna abia se simte;

67 Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015 fluierul meu tace pãrãsit; ghirlanda ta de flori e neterminatã. Iubirea noastrã e simplã ca un cântec abia început!

Vãlul tãu de culoarea ºofranului bucurã ochii mei. Cununa de iasomie ce mi-o împleteºti îmi mângâie inima, freamãt duios. Joc de îndemnuri ºi sfieli îndelungi, taine ºi destãinuiri neoprite venind cu amintirea unor surâsuri ºi domoale gingãºii, începutul de joc aºteptat. Iubirea noastrã e simplã ca un cântec abia început!

Nici un mister, doar prezentul; nici o îndrãznealã fãrã îndrãznealã, nici o umbrã dupã aceastã încântare de azi, nici o rãtãcire în noaptea din adâncul adânc. Iubirea noastrã e simplã ca un cântec abia început!

Nici o rãtãcire pe calea cuvintelor spre veºnicia tãcerii; nu ne rugãm la golul speranþelor. Ne e de folos doar ce dãruim noi înºine ºi ceea ce primim. Noi n-am zdrobit ultima plãcere ºi nici bucuria zilei pentru a gusta apoi vinul durerii. Iubirea noastrã e simplã ca un cântec abia început!...

Tainele iertãrii

Da, dragul meu, te iubesc! Iartã-mi iubirea! Ca o pasãre rãtãcitã în zborul sãu am cãzut în mrejele dragostei. Da, când inima mi-a fost sãgetatã ºi-a pierdut pentru întâia oarã vãlul ºi a rãmas goalã. Acoper-o, iubite, ºi iartã-mi iubirea!

Dacã nu-mi poþi dãrui iubirea, dragul meu, iartã-mi suferinþa. Nu mã privi cu nepãsare ºi dispreþ. Mã voi furiºa iar în ungherul meu, voi rãmâne în întunericul tãcerii ºi îmi voi acoperi cu amândouã mâinile ruºinea înºelãrii mele. Întoarce-þi faþa de la mine, dragul meu, ºi iartã-mi suferinþa!

Dar dacã mã iubeºti, iubite, iartã-mi bucuria! Când sufletul meu e purtat de zborul fericirii nu zâmbi la ofranda mea primejdioasã, Iar când stau pe jilþul aurit ºi în tirania iubirii îþi sunt stãpânã, când, asemenea unei zeiþe, îþi ofer totul, îndurându-mi mândria, iubite, ºi iartã-mi aceastã bucurie luminoasã!...

LITERE 68 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni POEZIA ACASà Iulian Filip

DOINA DABIJA (12.02.1981, Chiºinãu) Îndrãgostita de ceea ce nu va putea iubi niciodatã

Cazul lui Nicolae Dabija, care prezintã, metodic ºi fãrã vacanþe, tineri poeþi în Literatura ºi Arta (publicaþia longevivã din Chiºinãu cu cel mai mare tiraj între publicaþiile literare ce apar nu doar la Chiºinãu) mã întoarce curios la figurile rarisime de scriitori de aceastã constituþie, care ºi-au cheltuit ani buni cu ºcolirea, apoi promovarea învãþãceilor în ale cuvintelor pline... Exerciþiu la îndemâna oricui – vederea învãþãtorilor scriitorilor... Propunerea de ultimã orã, pe care i-am fãcut-o lui Nicolae, constã în prezentarea la rubrica Poezia ACASà a celor mai scãpaþi la aripi întinse tineri poeþi din pepiniera sa. Îi mai aºtept consimþãmântul... Dar propunerea anterioarã a fost legatã de fiica poetului, poeta Doina Dabija (autoare a câtorva volume de poezie), pe care... chiar cum ar prezenta-o un tatã- poet, un tatã poet-academician, ca lumea sã înþeleagã realmente norocul ºi nenorocul (?) poetului copil de poet?... Provocarea mea a fost neordinarã, dar poeziile Doinei ºi tableta de rãspuns a lui Nicolae Dabija – Copiii – oferã cititorilor revistei noastre radiografia unui fenomen magnetic în orice proces literar... „A scrie fiind fiu sau fiicã de scriitor, presupune niºte atuuri, dar ºi, inerente, complexe. Între atuuri aº numi biblioteca adunatã de înaintaº, recomandãrile unor lecturi necesare pentru un viitor om al scrisului, consultãri gratuite pe marginea celor caligrafiate º.a. În complexe se înscriu povara numelui pãrintelui, a responsabilitãþii urmaºului, a unui epigonism, mai ales la începuturi, dictat de aceeaºi atmosferã creatoare. Doina scrie versuri de când a învãþat sã scrie. Rima silabe, apoi beþiºoare, pânã a ajuns la cuvinte pe care sã le aºeze în stâlpiºori ca pe cifre ºi sã le ritmeze... În primele clase de gimnaziu îmi aducea câte ceva scris de ea. Cãutam un epitet, o îmbinare de cuvinte, o întrezãrire de metaforã ºi, când le gãseam, o lãudam numaidecât. „Cât e de frumos! Cum de þi-a venit?” ªi, încurajatã astfel, se ducea în camera ei ºi mai scria vreo ºapte poezii. Aºa a crescut de un vers la altul, de la o metaforã la alta, de la o încurajare la alta. Þin minte, era prin clasa a ºaptea când i-am redactat niºte rânduri, ea s-a supãrat ºi mi-a reproºat: „Mi-ai stricat poezia!” Ea o vedea altfel, aºa cum o scrisese, chiar cu stângãcii ºi improvizaþii ºchioape. De atunci am început sã i le respect, afarã de greºelile gramaticale, prezente la vârstele începuturilor. E un lucru bun sã mai ai în casã un scriitor: de multe ori, precum procedam eu odinioarã, Doina îmi pune note la cele scrise: „Aici ar trebui sã revii,” „Asta ai mai spus-o într-o poezie” ºi altele. Observaþiile mi le face cu acelaºi tact, cu care i le fãcusem eu altãdatã, când învãþa sã þinã condeiul în mânã. Pentru cã ce înseamnã o odraslã de scriitor?! E o persoanã crescutã între cãrþi, care cunoaºte cãrþile, dar pe care o cunosc ºi cãrþile ºi, pe lângã faptul cã-ºi scrie cãrþile, fiind un bun cititor, ºtie sã intre într-un text încã netipãrit ºi sã vadã cartea care va fi. Astfel i-au apãrut cãrþile Liber în temniþã, 1998; Împotriva curentului, 2000; Bucurii înlãcrimate, 2004; Tristeþea din felinar, 2008;101 poeme, 2012 Orice carte nouã a Doinei o iau cu emoþie în mânã, parcã ar fi la începuturi, aºteptând sã gãsesc între file adolescenta pe care o cunoºteam, iar când dau de maturitatea versurilor mã emoþioneazã fiece rând scris bine, de parcã l-am scris eu. Ce bucurie mai mare pentru un scriitor care afirmã despre cãrþile sale cã i-ar fi ca niºte copii ºi despre copiii lui cã i-ar fi ca niºte cãrþi, cele mai extraordinare Cãrþi ale sale?” (Nicolae Dabija) Împotriva curentului Când voi spuneþi: „Da”, Când eram copil îmi plãcea nu ºtiu de ce îmi place sã zic: „Nu”. sã intru în râu, ºi sã înot Când voi spuneþi cã e bine ºi-n rãu contra curentului. eu încep sã mã îndoiesc de adevãrul Sã-l zãdãr ºi sã-l simt, volburos, vorbelor-vorbelor-vorbelor voastre. cum se ia la trântã cu mine Când mai spuneþi: „Acesta e adevãrul”, ºi în viaþa mea de toate zilele exclam: „Ce încãpãtoare-i minciuna!”. mi-amintesc de jocul meu de-a râul, Iar eu nu fac acum, decât ceea ce închipuiam când înotam împotriva curentului. în copilãria mea, când, înotând paralel cu malul 69 Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015 pietros cu arbori ºi ierburi, Stele conspirã între ele, fãceam tot posibilul ca imaginile lor, ªi anii vin sã mã înfrunte. ca umbrele lor, ca existenta lor sã nu le fure De mâine voi plãti doar cu lacrima – cumva curentul. Rãtãcirilor ºi îndoielilor platã, Când eram copil îmi plãcea sã intru în râu, Încât presimt cum mã îndrãgostesc ºi sã înot contra curentului. De ceva ce nu voi putea iubi niciodatã. Chiar dacã pleci Zloþi Chiar dacã pleci, te þin mereu cu mine Oriunde ai fi în lumea asta mare, Nu mã regãsesc decât în tãcere Când pleoapa-mi cade te zãresc mai bine, Revin sub un cer rãvãºit Când eºti alãturi – bezna mi-i – un soare. ºi mã retrag în mine Când nu te vãd, mi-e ziuã noaptea-ntreagã, Ca într-un schit. ªi noapte-mi este fiecare zi, Mã opresc în faþa acestei mãreþii, Iubirile ne sunt, prin dor, unite Unde ºi frunza-n aer se închina. Te þin cu mine oriunde-ai fi. Aprind toate lumânãrile de aci Prin tine altul mi-i destinul Ca sã mi se stingã ruga în luminã. ªi tu altfel viaþa mi-o respiri, Tremurã, aproape nescrisã, Iubirea noastrã, una, e mai mare ªi fila sufletului meu. Decât o mie de iubiri. Nu vântul printre crengi parcã bate, Chiar dacã pleci, te þin mereu cu mine parcã respirã Dumnezeu. Oriunde ai fi în lumea asta mare, (Mãnãstirea Zloþi, 1999) Când pleoapa-mi cade te zãresc mai bine, Nu vei ºti niciodatã Când eºti alãturi – bezna mi-i – un soare. Nu vei ºti niciodatã Tristeþe absolutã Cât te-am aºteptat Curge timpul parcã împotriva ta, Cãdeau frunzele Aruncându-te-n amãrãciune ºi tãcere, Prãfuite din ram Se rãstoarnã peste tine iarna grea, Te-ai lãsat cãutat! Inima-þi e bucuroasã ºi-n durere! Nu vei ºti niciodatã Drumul parcã þi-e înzãpezit, Cât dor þi-am dus Zaci de tristeþe supt – Cãdeau frunze de tei Când gândurile te-au trãdat de mult Din niºte tei care nu-s! ªi cerul de deasupra ta e rupt. Nu vei ºti niciodatã, În sufletul meu Atunci când ai plecat, În sufletul meu – Cã nu eu, cã nu eu, Încape ºi tristeþea ta, Ci dorul meu te-a uitat. ªi – toate tãcerile tale. Gutui Pot zugrãvi în el Mii de riduri, Îmi pune Dragostea un nimb Acoperite cu zale. Sub floarea asta de gutui. În ochiul meu – Chiar sã doresc, nu pot sã schimb Încape ºi lacrima ta, Tristeþea mea-n tristeþea lui. ªi toate ploile Mã-nvaþã dragostea sã zbor Ce uitã a mai cãdea. ªi ziua-mi pare cât un an, Avem aceleaºi aripi, Îmbãtrânesc de-atâta dor, Suferinþele noastre-s egale, Doar bucurii triste mai am. În inima mea Pot sângera ºi rãnile tale. Cât mi-aº dori Mã simt Sã-mi adorm sufletul în braþele tale ªi sã trec de vama uitãrii aº vrea, Mã simt ca un Gândului sã-i fac aripi stejar gãunos, ªi ram înflorit sã fiu la poarta ta. cu ramurii îngheþaþi Sã adorm în visul tãu cât mi-aº dori, de sus pânã jos. Cât soarele îºi catã rãsãritul, Aºtept mugurii Sã sculptez aceastã noapte în zi sã rãsarã, ªi din iubire sã modelez infinitul. urcând la cer fãrã scarã. Inima albã Sã-mi simt fãptura cu toate rãdãcinile mele Din viaþa mea a mai trecut un an, ºi cu coroana – ªi parcã tãcerea mi se rupe sub frunte, sã scutur stele. LITERE 70 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni POEZIE Adrian Chiriþã-Papas

ARGHEZIENELE (epistole contemporane)

1. Alþii behãie ca niºte iezi Doamne, mi s-au nãruit toate castelele! Aduºi la beatitudine de hârtiile verzi. Se þin înlãnþuite belelele, (Câtã dreptate aveai tatã, Cã le-am construit din nisip ºi-o zeamã Când mã puneai sã mã joc cu hârtie coloratã!) Ce mi s-a scurs din speranþe, de bunã seamã...... Din fiecare zi aridã Doamne, ce intrigi voluptoase pot þese Am închipuit câte o cãrãmidã, Douã practice, bine plãtite fese!... La temelie am pus multã, sãlbaticã bucurie. Ce mai, un Mastercard bine plasat, Pe podele Iþi aspirã temeinic nevasta din pat! Am lipit in zig-zag zilele mele, Iar la cãpriori, 3. Fecioare ridicate de subþiori. Doamne În balcoane, am pus câte o bucatã ar trebui sã punem conserve în vânzare De fericire bine masticatã. cu gust de calomnie de incest de trãdare În ferestre, mi-am pus privirile scrutând infinitul salamuri pe bazã de mitocãnie ªi ochii bunicului – prezbitul. sudalme grele în fasolea iahnie Din pielea mea de om cumpãtat cârnaþi cu ghemotoace de urã Am fãcut copilului un halat, amestecate voluptuos în tocãturã ªi din ce-a rãmas, un port-þigaret lichior de izmã Cu care fumez pe ascuns la closet. cu esenþã de pizmã Din tavan, am dat jos Epoca – luminã sarmale intens asezonate Pe care am înlocuit-o cu luna plinã. cu sos de imoralitate Doamne, iþi spun cu toatã sinceritatea, bomboane tari ca vidia Nici n-am terminat cã s-a ºi nãruit cetatea! având ca aromã invidia Acum, zãu, decât s-o aud cum plânge, ºi chiar prãjituri dantelate ªi, cã,...etc., etc. – zidul rãu o strânge... cu gust de lovituri pe la spate pentru cã Doamne 2. iþi spun ca între artiºti Doamne, senzaþiile s-au liberalizat, e plinã lumea de fomiºti S-a dat liber la dragoste, la pãcat! Cu o bancnotã mototolitã 4. Poþi ridica o fustã bine croitã, Doamne ªi, fãrã efort, orice fraier sunt un elefant cu picioare de unt Poate învãþa un sutien sã zboare prin aer. îmi scârþâie uºile speranþei Picioarele subþiri pot cãdea în cursã din suflet rodeºte mugur cãrunt Ameþite de cursul de la bursã, sunt un biet ºi întunecat intestin ªi, biciul vârtos de arginþi prin care zilele cãlãtoresc nepãsãtoare Le poate porunci grav printre dinþi. punând umãrul la declin Sânii se pot lesne dresa sunt o bacterie cu metabolism adaptat Cu fierturã groasã de firfirea: îmi dau târcoale anticorpii Sunt sâni care cântã bolero cu antibioticele încerc sã fac blat Când li se face vânt cu hârtie maro sunt un sunet aruncat în eter ªi strãlucesc precum alabastru’ þipând în tãcere Când hârtia bate în albastru, când în suflet mi se face ger

71 Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015 5. sã ne facem inele greoaie cu monturi Doamne sã putem da pe la spate aurite ghionturi dã-ne vile luxoase dã-ne Doamne spor ºi dezlegare la bârfã cã destul ne-am rupt la oase dosuri de fier ºi conturi de târfã dã-ne posturi grase în ministere dã-ne Doamne în penitenciare dã-ne avioane ºi elicoptere internet spectacole femei ºi ziare ºi piele solzoasã de piton iar pentru bunã purtare cã ni s-au jerpelit genþile Vuiton caviar ºampanie ºi dulce liberare dã-ne chiloþi Hugo Boss cã ne-a cuprins amocul ºi urâtul cã ni s-au opãrit puradeii la dos de când nu am mai luat gâtul dã-ne Doamne nu fi scârþar dã-ne iarbã ºi un foiºor retras o pronie de euro ºi dolar s-o tragem profesionist pe nas cã în lipsã de exotice poame ºi etnobotanice sub formã de macerat chelãlãie amantele de foame cã zicea unul cã fac bine la ficat ºi guiþã bastarzii la pãcãnele dã-le maºini bengoase la fotbaliºti în nevoie cruntã de lovele sã nu-i mai vedem sceptici ºi triºti dã-ne Doamne ºosele asfaltate spre Cazino sã aibã ºi ei o coajã de pâine cã se strâng acolo brunete miºto pentru inflaþia de mâine ºi fã-le ceva la neveste sã cadã fãrã griji în eroticul pãcat cã au prins miºeleºte de veste sã nu mai tragã Rolls-ul pe uscat ºi-n loc sã ne prepare piftie ºi dã-ne Doamne puterea sã trecem fluierând ne urlã în cap aceeaºi melodie pe lângã fetiþa violatã pe rând ºi lanseazã nereproductibile urãri de bine dã-ne forþa moralã sã trecem cu nepãsare cãtre bietele ºi urgisitele concubine pe lângã bãtrâna sodomizatã în amiaza mare ºi curãþã-ne Doamne scuipaþii de pe trotuar caracter muncã ºi bun simþ sã putem ajunge neîntinaþi la bar nu ne da Doamne cãci presimþ ºi astupã Doamne urechile bãtrânilor vexaþi cã þi-am cerut oricum destule sã putem înjura în voie relaxaþi aºa cã ambaleazã-le ºi du-le ºi dã-ne Doamne paviment ultra-absorbant ca sã vezi cã nu suntem egoiºti ºi mitocani sã ne putem sufla nasul pe asfalt la prieteni la rude la duºmani ºi ajutã-ne Doamne te rugãm supus P.S. sã ne vedem vecinul cu zgaibaracele-n sus ciuleºte bine Doamne timpanele în furia demantelãrilor forestiere cã ai încurcat borcanele am rãmas fãrã stanoagele austere cã noi þi-am cerut în turmã aºa cã dã-ne Doamne pari de calitate mintea românului cea de pe urmã sã ne putem altoi nevestele prea puþin implicate ºi Tu ne-ai oferit necuminte ºi dã-ne oþeluri înalt aliate cea mai din coadã sã le facem multiple centuri de castitate ultima minte ºi mai dã-ne o gaurã de cheie pentru vecina femeie 6. ºi mai dã-ne Doamne limbariþã la bot Doamne ºi elevat vocabular sã putem contesta tot mai aruncã-ne un stol de cuvinte ºi mai dã-ne Doamne maºini belicoase stârneºte-ne furtunã în minte sã nu mai fracturãm cu toporul la oase ºi când miroase a crimã dã-ne Doamne scãri telescopice ºi venin aruncã o fierturã de rimã sã ne uitam învrãjbiþi peste gard la vecin când începe sã trãsneascã a sperjur dã-ne ploaie cu spume nãucitoare plouã cu metafore de jur-împrejur în ziua de votare ºi ninge cu fulgi dantelaþi dã-ne mult ºi binecuvântat soare peste îngerii desacralizaþi sã ardã ºi pãdurea lui Mardare când dospesc curvele în dive dã-ne liniºte iar soacrei vivace slobozeºte potop de adjective ºansa de a se odihni în pace peste sufletele nemântuite dã-ne recolte bogate varsã hiperbole înlãnþuite numai nouã în grãdina din spate fulgerã cu interjecþie fierbinte dã-ne zile libere cu toptanul peste nevasta necuminte sã-ncingem aghesmuiþi chiolhanul iar peste cei slabi în pistil ºi-n concedii medicale în croazierã risipeºte neauzite figuri de stil sã batem darabana pe piele de Venerã ºi fiindcã suntem tributari unei naþii ºi mai dã-ne Doamne swarovskiene mirese te vom învãþa noi ºi aureola sfinþilor în conflict de interese meºteºugite imprecaþii LITERE 72 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni DIN ISTORIA... Aurelian Silvestru

LOC DE TAINÃ

O veche legendã arabã povesteºte cã a venit la femeie, a mãgulit-o ºi a convins-o Marele ªarpe – cel implicat în pilda cu sã aibã grijã de „copilul” sãu. „fructul interzis” – a fost atât de încântat Vânãtorul s-a cutremurat când a vãzut de puterea sa asupra Evei, încât a hotãrât o mulþime de vlãstari cãþãraþi deja pe casa sã stea mereu în preajma ei ºi s-o lor. Fãrã sã se codeascã, a smuls viþa de influenþeze. Aºa se face cã, imediat dupã vie cu tot cu rãdãcinã, a pus-o pe foc, iar ce a fost izgonit din Rai, primul cuplu s-a cenuºa a împrãºtiat-o în bãtaia vântului. pomenit cu el în pragul casei. Cel Rãu, însã, ca de obicei, era la pândã, – Vãd cã sunteþi destul de harnici. aºa cã a recuperat cenuºa, a suflat viaþã în V-aþi ºi apucat sã lucraþi pãmântul, i-a luat ea ºi i-a redat vigoarea. Acum viþa de vie el cu biniºorul. Aveþi deja mai multe plante avea ºi foc, ºi vlagã, fiind în stare sã ardã în grãdinã sufletul ºi, în acelaºi timp, sã potoleasc㠖 Da, ne strãduim, dar ce-i cu asta?, setea oricãrui muritor de rând l-a bruscat bãrbatul care nu-l iertase încã Pândind momentul oportun, ªarpele a pentru ce pãþise. revenit la gospodinã, i-a promis marea ºi – Pãi Am ºi eu o plantã bunã, dar sarea ºi a plantat încã o datã viþa în grãdina n-o pot cultiva de unul singur Lãsaþi-mã lor. Aceasta a crescut vãzând cu ochii. La s-o plantez pe lotul vostru. venirea bietului vânãtor, era deja plinã de – Nici vorbã de aºa ceva. Ne-ai dus ciorchini cu boabe coapte. de nas odatã. Nu mai merge! – Vãd cã nimic nu e în stare sã te apere Înþelegând cã nu e cazul sã insiste, de viclenia lui, a probozit-o soþul. Am s-o ªarpele a revenit a doua zi, când „stâlpul distrug din nou, dar nu mã taie capul unde casei” era la vânãtoare. Sensibilã la vorbe s-o ascund dulci, soþia lui a acceptat sã aibã grijã ºi de Femeia a meditat o clipã ºi a propus: planta pe care ªarpele i-a prezentat-o drept – Ce-ar fi s-o tãinuim în noi? „copilul” sãu. – Cum adicã? Seara, bãrbatul a zãrit în grãdinã o viþ㠖 Hai s-o pisãm în cadã ºi s-o bem, în de vie asemãnãtoare cu reptilele ºi a strigat loc de apã. la jumãtatea sa: – Crezi cã interiorul nostru poate fi un – Cum ai îndrãznit sã nu-mi dai loc de tainã? ascultare? Chiar nu pricepi cã vicleanul iar – Sunt sigurã! El doar nu are putere pune ceva la cale? sã vadã ce-i în sufletele noastre. – Ce sã punã, omule? E singurul vecin – Cã bine zici! s-a învoit bãrbatul pe care îl avem. De ce sã nu fim buni prieteni? A doua zi, descoperind cã, „plodul” – A prieteni cu necuratul înseamnã a te sãu lipsea din stratul cu pricina, ªarpele afla sub stãpânirea lui! a repezit-o el ºi tot l-a cãutat prin toatã lumea, dar fãrã nici un atunci a tãiat în bucãþi viþa de vie, apoi a rezultat. Plin de neliniºte, a revenit la casa strâns surcelele ºi le-a aruncat în râu, la peºti. omului care dormea în braþele nevestei sale. Dar spiritul cel rãu, care cunoºtea o – Hei, copilul meu! a strigat încetiºor. mulþime de farmece, a strâns la loc bucatã Pe unde eºti? cu bucatã, a suflat viaþã asupra rãmãºiþelor – Aici, s-a auzit un glas plãpând. M-au ºi mlãdiþa cu cârcei agãþãtori ºi-a revenit. ascuns în sufletele lor. O sãptãmânã mai târziu, când omul – În sfârºit! a exclamat ªarpele nostru a plecat din nou la vânãtoare, ªarpele satisfãcut. Rãmâi acolo, dragul meu! 73 Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015 PROZà Marin Ioniþã

GLASUL ISPITEI*

Patru tineri pe un peron. Rãtãciþi ca într- cã cerul se împreunã cu pãmântul se un bâlci în singurãtatea gãrii. Debarcaþi din numeºte ORIZONT.” ªapte ani crezusem aceeaºi cãruþã care a dat bice cailor pe cã bolta cerului chiar stã cu buzele pe drumul prãfuit al întoarcerii, de dincolo de pãmânt, ca o ceaºcã rãsturnatã. Ca sã aflu, barierã. Icã, din neamul Spãtarilor. Gheorghe de data asta chiar de la învãþãtoarea al lui Titoaºcã din inima satului. Ghiþã Iancu noastrã, cã n-ar fi fost vorba decât de ceva din Stavropolia, în hotar cu Coada Izvorului. care ni se pãrea. ªi eu, din Mãnãstioara. Ne înghesuisem unii Dar cerul? Hei, nici el nu este ceea ce în alþii, ca niºte pui de animale scoase din vedem, o tãrie ca de sticlã sau de metal pãdure. Nu venisem la o orã anume. turnat. Cã, de fapt, nici nu existã. ªi el, Aºteptam primul tren în care sã ne urcãm. doar o pãrere. Puteam sã cãlãtorim fãrã însoþitor. Aveam Aparenþe? Iluzii? Dar noi? Eu, Ghiþã, acte. Certificate de naºtere, buletine de Gheorghe a lui Titoaºcã, Icã din neamul identitate, diplome ºcolare, adeverinþe de stare Stuparilor, veniþi într-o cãruþã din aceeaºi materialã. Bilete de cãlãtorie pe CFR clasa a comunã, cu bagajul pentru o cãlãtorie treia, bani de buzunar, batiste de ºters nasul, definitivã? rufe curate ºi cãlcate în valize. Nu trece niciun tren. Se scurge gara în pãmânt. Moare o locomotivã la cap de * linie moartã. Un câine care moare de Zi de varã canicularã. Dorm ºinele de plictisealã. Aparenþe? Iluzii? fier în garã. Fumegã peronul. La un cap de Dulãul. Lãþos. Colþii ca niºte seceri. linie moartã, moare o locomotivã. Neagrã. Fiarã la marginea deºertului. Clãnþãne în Bãtrânã. O vechiturã. κi gâfâie agonia în calea cãlãtorilor. Legitimaþia la control. vãlãtuci de aburi ºi de fum. κi aduce aminte Paºaportul. „Tu ce cauþi, strãine?” „Mã de toate drumurile de fier pe care le-a cãlcat caut pe mine!” Nu mã întreabã de sunt sub roatele blindate. Tolãnit la umbrã, un cretin. Ba chiar îmi crede tâmpenia cã eu câine clãnþãne dupã muºte. Negru, lãþos, mã caut pe mine. ªi hãmãie furios: „Cautã- limba de-un cot, colþii încovoiaþi. Gara, ca te în tine, strãine!” de cearã. Parcã s-ar scurge în pãmânt. Pe „Nu mai e nimic acolo! Mormântul a o tãbliþã atârnatã de streaºinã, ruginite, rãmas gol!” „ªi ce ai dori sã pui în loc?” nãpârlite, ºapte litere: GÃIEªTI! „Nu vreau sã mai mã întorc!” „Un alt Mã desprind de grup. Fac paºi pe peron. viitor?” „Da! În care sã nu fiu ce nu sunt. Îmi fierb gândurile în þeastã. Calc pe petecul ªi ce n-am fost!” Fiara deschide fãlcile, de umbrã ce mi se aºterne la picioare. ca o vale între doi munþi. Nu mã înghite. Nu prea mai ºtiu unde sunt. De unde „Treci! Cautã-te! Poate te gãseºti!” vin. Unde mã duc. Parcã sunt. Parcã nu Poate... mai sunt. Totul joacã în privirile mele. * Aparenþã? Bizarã? Banalã? Am aflat de mult cã putem trãi într-o Dau cu fruntea de un stâlp. Îmi frec lume a aparenþelor. Încã din prima zi de cucuiul. Nu sângereazã. Dar eu sunt prins ºcoalã. De ºcoalã primarã. Sau elementarã. în joc! Când doamna învãþãtoare ne-a scos din Axul lumii! Osia ei! Pe peronul Gãrii clasã sã ne arate lumea. Lumea în spiþele din Gãieºti. Frasinul lui Odin. Cu rãdãcinile punctelor cardinale. „Locul unde ni se pare înfipte pânã dincolo de fundul pãmântului. Pomul vieþii în mijlocul Raiului. Reptila încolãcitã. Glasul ispitei. Muºc din fructul * Fragment din trilogia Nu trageþi în dinozauri!, vol. 2, în pregãtire. interzis. Mi se lumineazã mintea. LITERE 74 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni Pe stâlpul de pe peron, un afiº de o aºezate în iarbã. Întotdeauna, elementul palmã. Scris în grabã, cu litere de mânã. strãin este turbulent. Ei se cunoºteau. Erau Palma destinului? colegi. Transformarea bruscã a liceului îi Liceul din Gãieºti era transformat ºi el þinuse prizonieri ca într-un lagãr. Liceele de reforma învãþãmântului în ºcoalã medie. teoretice rãmãseserã foarte puþine. Numai Dacã nu ar fi fost sã dau cu nasul în unul din cinci va reuºi cu loc. Mai veneam stâlpul ãla, aº fi avut alþi profesori. Dar nu ºi eu, un pretendent din afarã. ªi nici nu pe poetul Aurel Iordache, care mi-a arãtam prea bine în bocancii cazoni ºi schimbat poteca, aruncându-mã în scorojiþi ai lui tata, din vremea rãzboiului, ºi literaturã. ªi n-ar fi existat nici aceastã haine cam purtate ºi cam strâmte, în carte, blestemul meu, bun sau rãu. Aº fi pantalonii cam strâmþi pe þurloaie. ªi cu întâlnit alte fete, pe care sã le iubesc, dar buzele crãpate, cu faþa scorojitã de vânt ºi nu pe Lucia, care ºi-a împletit viaþa cu a soare, cu unghii învineþite de lovituri, cu mea, ca douã lujere de flori agãþãtoare. Aº bãtãturi în palme. Mã respingeau din priviri, fi întâlnit alþi prieteni, dar nici unul atât de ba unii chiar se dau la mine: „Bã, tu n-ai straniu ca Mahomed. ªi poate, alte cursuri treabã?” Se cunoºteau cu profesorii. Când de apã, dar nici unul ca domoala Rãstoacã. trecea câte unul, sãreau în calea lui, îl Un tren mi-a mãturat de pe peron înconjurau din toate pãrþile. Rãmâneam tovarãºii de drum. Îi ducea unde erau mereu deoparte, ãla strãinul, veneticul... porniþi, spre ªcoala de Horticulturã din Printre cârdurile de gâºte cu boboci, care Curtea de Argeº. M-am aºezat pe cufãr, cu sâsâiau duºmãnos la mine, ba chiar se capul în palme. Ce se va întâmpla cu mine? repezeau sã mã ciupeascã. Bãteam la porþile necunoscutului. Ce drum mi se aºternea la picioare? * În sfârºit, ziua examenului. Dar * suntem prea mulþi. Sunt spre sfârºitul listei Gãieºti. Oraºul viselor copilãriei mele. afiºate. Mãsor, cu paºi nehotãrâþi, curte ªi al marii dezamãgiri. Îl crezusem o cetate ºcolii. Îmi vâr cufãrul sub scarã. Eram ca în basme ºi în poveºti. Cu ziduri groase, primul sosit. Bântui ca o fantomã. Azi îmi metereze, creneluri, poduri suspendate, voi afla soarta. De-ar vorbi stâlpul acela turnuri înalte, palate... ªi când am reuºit de la garã, m-aº duce sã stau cu urechea sã fiu luat în cãruþã la bâlciul de Sântã lipitã de el. Dar comisia de examen nu se Mãrie, am dat, încã de la barierã, într-o va rosti acolo. Gara nu e decât un scurt uliþã urâtã, cu nãmol de se îngropau roþile popas. Oraºul, un oraº prin care trec. Sau în el pânã la cãpãþânã, ºi picioarele cailor chiar voi rãmâne în el? Rând pe rând, pânã la genunchi. Curþi fãrã garduri, câini sosesc ºi ceilalþi candidaþi. Umblã anapoda slobozi, porci legaþi la þãruºi, capre pe calea prin curtea liceului. Alþii se aºeazã roatã pe feratã, cârciumi, fierãrii, covrigãrii, iarbã. Se joacã bâza. Niºte bãieþi sar capra. potcovãrii... Nu se schimbase. Fetele sporovãiesc. Orele se scurg. Dupã ce i-am bãtut strãzile în lung ºi Rãbdarea e pusã la încercare. Doi inºi se în lat, mi-am gãsit gazdã, în marginea bat într-un colþ. Cineva a adus o minge ºi pieþei, la domnul Alexandrescu, agent aleargã dupã ea. Brambura. ªotronul. Popa veterinar la circumscripþia din Ioneºti. Îi Prostul. Un album cu fotografii. Un cântec reþin numele, pentru cã mai târziu avea sã în grup. Umblu nãuc... mã salveze dintr-o catastrofã, întâmplare Examenul oral. Mi-a venit rândul într- pe care o voi povesti în curând. Dorm în o searã, în faþa unei comisii obosite ºi aceeaºi camerã cu el ºi cu cei doi fii, nervoase, la lumina unui bec care fâlfâia. amândoi concurenþi la admitere. Profesorii, înºiraþi la o masã, tu, în faþa Gheorghiþã, zis Lungu, cred cã îºi mai lor, pe un scaun, ca la judecatã. Profesorul aminteºte cineva de el, ca ºi de Mahomed, de matematicã, în dreapta, cu tabla lângã era nebunul care înspãimânta oraºul. Coleg el. Domnul Colfescu. Dascãl prin vocaþie. în curând, avea sã mã ia sub ocrotire. Aºa Ofiþer în rezervã. Rãnit în rãzboi. Cu o am scãpat de vagabonzii care mã bãteau schijã în cap care nu se putea sã fie operatã, cu pietre când hoinãream la întâmplare. palid, voce scãzutã, blând, bun. Învãþa la Mâncam în oraº, pe apucate. Un covrig, el numai cine avea chef ºi ruºine, dar acum un mãr, un strugure, o îngheþatã, îmi era concurenþa era mare, trebuia sã fie exi- de ajuns. Ziua mi-o petreceam citind în parc gent, dilema era cã foarte mulþi pãrinþi, sau dând ocol prin curtea liceului. Cum nu prieteni de fiecare zi, îºi doreau copiii aveam destule cãrþi dupã care sã învãþ, mã promovaþi. apropiam sã trag cu urechea la grupurile (continuare la pagina 77) 75 Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015 PROZà Ion Mãrculescu

ÞOVU

Sã iasã la tablã Þuþurcã! Mai repede mã! aici e Constanþa, aici e Bacãul, aici e Din ultima bancã s-a ridicat colegul Craiova, aici e Timiºoara. Aþi înþeles bã? nostru Þuþurcã. De spaimã, avea o figurã Daaaa! Pãi cum era sã zicem cã n-am alb-verzuie. I se auzeau dinþii clãnþãnind. El înþeles? Cine avea curajul? Ei, bine, zicea era un bãiat sãrac, slab, pitic, prãpãdit ºi el, acum sã vãd cât de bine aþi înþeles! cam prostãnac. Niciodatã nu am ºtiut ce Ia ieºi la tablã Þuþurcã! avea cu el profesorul nostru de geografie, Profesorii noºtri îl simpatizau pe Þovu, care îl teroriza. Ce ºtiam sigur, era Þuþurcã aºa cum era el. De exemplu, cã el nu avea copii, deºi nevasta lui era tânãrã profesorul de matematicã, dupã ce umplea ºi frumoasã foc. Lumea zicea cã din cauza tabla cu formule ºi exerciþii, îl chema pe ei s-a þicnit ºi face ca toþi dracii de pe lume. Þuþurcã sã ºteargã cu buretele ce a scris Poate cã de vinã, îmi dau eu cu pãrerea el. Dar, pentru cã Þuþurcã nu ajungea pânã acum, era reumatismul. Avea reumatism ºi la marginea de sus a tablei, domnul profesor îl dureau genunchii, uneori atât de tare încât chema un alt elev din clasã, unul mai înalt îl vedeam cum îi dau lacrimile ºi trebuia sã ºi mai puternic (m-a chemat ºi pe mine de ºi le ºteargã odatã cu mucii. vreo douã ori) sã-l ridice pe Þuþurcã în ªcoala în care învãþam era foarte braþe ca sã ajungã sã ºteargã totul cu sãracã, nu avea nici un fel de material di- buretele. Noi ne distram grozav ºi tropãiam dactic, cu excepþia unui aparat Wumzerst, din picioare. Þuþuurcã nu se supãra, ba cred cã i-am reþinut bine numele, inventat chiar cred cã îi fãcea plãcere. de un neamþ ca sã demonstreze cã, prin Ieºi la tablã Þuþurcã! frecare, unele obiecte se încarcã cu Þuþurcã ieºea ºovãitor, aproape leºinat electricitate staticã. Învârteai de o manivelã, de fricã. Domnul profesor îl punea sã arate cele douã discuri ale aparatului, frecate de unde este Bucureºtiul pe harta imaginatã douã perii, se încãrcau cu electricitate ºi, de el, dar de cele mai multe ori Þuþurcã între douã bile conectate la cele douã perii punea degetul greºit. Domnul Þovu îi dãdea þâºnea o scânteie albãstrie. Asta era toatã o scatoalcã dupã ceafã. Când, în sfârºit, demonstraþia! Numai cã neamþul care-l nimerea Bucureºtiul, începea dandanaua construise, nu-i dãduse aparatului nicio mare. Întrebat unde este Giurgiu, Þuþurcã utilitate în studiul geografiei, aºa cã arãta pe la mama dracului, de exemplu pe profesorul nostru Þovu a trebuit sã la Târgu Mureº. Iaºul era pe la Piteºti, iar gãseascã o metodã prin care sã înlocuiascã, Galaþiul tocmai în partea cealaltã, la Oradea. într-un fel sau altul, harta geograficã total Nu mai spun ce babaroase lua în cap bietul inexistentã în ºcoala noastrã ºi sã ne facã Þuþurcã! Dupã el era scos „la tabl㔠altul. sã înþelegem ceea ce ne preda. Mamã doamne ce mai pãþea ºi ãsta! Eu nu Metoda lui era foarte simplã! Zicea: bãi, ºtiu ce geografie a fost aia, cãci tot anul fiþi atenþi la mine! Eu vã desenez aici harta numai asta am fãcut, am arãtat pe hartã. þãrii noastre! ªi ne schiþa cu degetul, pe De Þovu n-am scãpat nici când am peretele vãruit, conturul þãrii, evident fãrã ajuns la liceu. Acolo aveam un prieten care sã lase vreo urmã. Apoi zicea: uite, pun mã antrena la tot felul de nãzbâtii. Eu eram localitãþile. Aici e Bucureºti, capitala þãrii. naiv ºi uºor de dus de nas, fãceam ce zicea Aþi înþeles bã? Daaaaa! Bravo! Bine cã aþi el. Pânã într-o bunã zi când am fãcut-o înþeles! Dupã Bucureºti, începea sã latã de tot ºi se vorbea sã fim daþi afarã din puncteze cu degetul pe perete celelalte ºcoalã. Niºte golani! localitãþi: aici e Braºovul, vedeþi, un pic mai Atunci ne-a chemat directorul liceului le sus la stânga. Înþeles? Daaaa! Bravo! Aici el în birou. Era un om blând ºi plãcut la vorbã. e Iaºul, aici e Brãila, pe malul Dunãrii bã, Ne-a zis sã stãm pe scaun ºi ne-a venit inima LITERE 76 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni la loc când ne-a spus cã nu este supãrat pe opreºti. Ne-a luat la palme ºi la pumni, uite- noi pentru cã, zicea el, atunci când a fost aºa! Ne dãdea pe unde apuca! Uite-aºa ne elev ca noi a fãcut ºi el o grãmadã de trãsnãi dãdea! Uite-aºa! Ne ploua cu pumni în cap! ºi, dupã cum se vede, s-a cuminþit cu timpul Explicându-ne ce a pãþit el atunci, ºi a ajuns ditamai directorul, ceea ce am putea domnul director ne lipãia palme peste ochi, sã ajungem ºi noi. ne trãgea pumni în cap ºi ºuturi la þurloaie. Apoi ne-a povestit cum a fost el în Ne arãta cum îi fãcuse lui profesorul Þovu excursie cu toatã clasa, însoþiþi de un de geografie. Da mãi bãieþi, aºa ne dãdea! profesor de geografie, Þovu se numea ºi Ne lãsa un pic ca sã se odihneascã ºi ne era cam diliu. ªi el, adicã actualul direc- lua în altã serie. Uite-aºa! Uite-aºa! tor, care era elev atunci, cum suntem noi Povestea directorului, cu demonstraþie acum, i-au fãcut profesorului acela Þovu cu tot, a durat vreo jumãtate de orã. Dupã nu ºtiu ce boacãnã. Ceva rãu! Am priceput câte încasasem într-o manierã atât de cã este vorba de acelaºi profesor care m-a prieteneascã, totuºi ne era mai milã de noi învãþat ºi pe mine geografie în ºcoala decât de ce a pãþit el când era elev ca noi ºi generalã. Domnul director nu ne-a spus fãcuse o prostie. Dar nu aveam nici un motiv ce i-au fãcut, iar noi simþeam, ascultându-l, sã credem cã el ne-a bãtut! Doamne fereºte! cã ne este ca un frate mai mare care ne Cum sã spui aºa ceva? Pur ºi simplu, ne povesteºte din propriile-i pãþanii. arãtase ce a pãþit din mâna acelui profesor Eu ºi încã un coleg, a zis domnul di- de geografie cam scrântit. Pãi dacã am fi rector, aºa cum sunteþi voi acum, i-am intrat noi în mâna lui Þovu, am fi luat o fãcut ditamai beleaua profesorului de bãtaie de s-o þinem minte toatã viaþa! geografie, aºa cã s-a înfuriat, cã era cam O, ce dar îmi este uneori de vremurile þicnit ºi când se înfuria nu mai puteai sã-l de atunci!

(urmare de la pagina 75) trânteºti pentru nenorocita aia de tablã a înmulþirii!” Glasul ispitei Profesorul de istorie se frãmântã în scaun: „Eºti mai idiot decât blegul ãsta de S-a întâmplat sã rezolv problema la stânã, care te încântã cu fleacuri ce teoretic fãrã ezitare. El chiar a remarcat miros a bãlegar!” cã e ceva grozav. Dar când am trecut la La istorie ºi la geografie nu am calcule, pe tablã, s-a luat cu mâinile de pãr. probleme. ªtiu chiar mai mult decât se cere. Stam cu creta în mânã ºi bolboroseam. Sã La ºtiinþele naturii sunt as. Doar fãcusem aflu cât fac 9 x 7. ªi ziceam, cu buzele o ºcoalã profesionalã de agronomie. fremãtând: 9 ºi cu 9 fac 18 ºi cu 18, 36... Dar s-a fãcut târziu. Comisia urmeaz㠄Bãiete, tu nu ºtii nici tabla înmulþirii!” Avea sã se pronunþe mâine. dreptate. Nu o învãþasem niciodatã. „Eºti Searã. Când se-ngânã ziua cu noaptea. cãzut la matematicã!” Rezultatele examenului. ªi citesc lista de Soarta îmi era pecetluitã. Regulamentul jos în sus. Nu mã aflu printre cei respinºi. spunea cã trebuie sã ai cel puþin nota cinci Nici printre cei reuºiþi fãrã loc. Dã, la fiecare probã. Eu ratasem. Era totul Doamne! Pe locul 48 dintre cei cincizeci pierdut. Pentru ceilalþi profesori, o simplã admiºi în anul întâi. formalitate peste care trebuiau sã treacã. Îmi iau cufãrul de sub scarã. Nu am Nu aveau timp de pierdut cu mine... unde sã mã duc. Mã întorc în garã. Îmi La românã, Mihail Ilovici, scriitor, pun lãdiþa la piciorul stâlpului pe care tot cum aveam sã aflu mai târziu. ªi mã mai fâlfâie un afiº zdrenþuit. Bate un vânt întreabã aºa, într-o doarã, ca sã scape de uºurel. Zornãie tabla mâncatã de ruginã ºi mine. ªi mã ascultã cu o jumãtate de atenþie: cele ºapte litere cojite: GÃIEªTI! „O cunoºti pe Vitoria Lipan?” Dar ciuleºte Iau stâlpul în braþe. Parcã ar fi sã intru urechile când încep povestea „Baltagului” în el. Trece un ceferist cu ºapca pe-o pe care o leg de a „Mioriþei”. Întrebãri cu ureche: „Þi-e rãu, bãiete?” Îi fac semn sã postomolul. Rãspunsurile îl entuziasmeazã. se ducã. „Te-ai îmbãtat?”, zice pentru el. „Mai terminã, mãi frate, ne prinde ziua”, îl Câinele vagabond mi se încolãceºte la apostrofeazã profesorul de istorie. Dar picioare. Trece un tren de marfã zornãind domnul Ilovici mai vrea sã ºtie dacã în satul din toate fiarele. La capul liniei moarte, meu se mai creeazã folclor contemporan. moare locomotiva bãtrânã. Cântã Îi trag la repezealã câteva versuri pe care cucuveaua. Fâlfâie liliecii din podul gãrii. le încropesc pe loc. Þin în braþe osia lumii. Nu se „– Vezi, cretinule, vezi?! ªi tu vrei sã-l prãbuºeºte universul... 77 Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015 PROZà Marian Rãdulescu

DECACULINARIE DOBROGEANÃ

Într-una din întâlnirile mele cu Radu delicioase”. Mi s-a pãrut prea lung ºi Anton Roman, când a venit vorba despre nesemnificativ. În sfârºit, am revenit ºi, ca Deltã, deodatã s-a luminat ºi a început a vorbi un omagiu adus marelui meu prieten ºi men- cu aceeaºi patimã ºi înflãcãrare cum vorbea tor, am adoptat titlul dat de el. despre satul natal, Ohaba. Era pur ºi simplu Niciodatã nu aº fi aflat despre toate îndrãgostit de Deltã, aºa cum oricare din noi aceste bunãtãþi, delicii culinare dacã nu l-aº suntem îndrãgostiþi de o fiinþã dragã. Pentru fi cunoscut pe Palea, acest pescar amator cu Radu, Delta era nu numai locul mirific ce-l cunoºtinþe de profesionst, din Mahmudia. chema sã-ºi satisfacã una din marile lui pasiuni, pescuitul, dar ºi sanctuarul inspiraþiei 1. Altfel de plachie artistice ºi al pasiunii gastronomice. În Deltã Când am pornit cu amicul meu, David, sã ca ºi pe cãrãrile munþilor, Radu era în largul facem, pentru Ali Zedan, angrosist de cereale, sãu, unde actul de creaþie se împletea cu de origine kurdã, o prospecþiune de piaþã în momentele de relaxare ºi cunoaºtere. Dobrogea, prima lui propunere a fost sã Era tare îngrijorat de viitorul Deltei. Îl mergem la Mahmudia ºi sã ne cazãm la speria acest embrion de capitalism sãlbatic prietenul lui Palea, nici prin gând nu mi-a românesc de sorginte americanã, care în trecut cã voi petrece douã sãptãmâni cu o ferociatatea lui de a creºte rapid distrugea tot curã de peºte. Ideea mi-a plãcut mai ales cã ce-i sta în cale. Delta era un loc pe care mulþi, sunt un mare amator de peºte; îl mãnânc în mai ales potentaþi politici, au pus ochii vãzând orice fel, chiar ºi crud. Pentru o bucatã de în ea nu locul mirific ºi unic în lume ci doar o peºte, sã-mi satisfac pofta, aº merge ºi pânã vacã de muls, o afacere. În lungile noastre la capãtul lumii. David ºtia asta ºi, bineînþeles, clipe de tainire ºi de stat la poveºti, mai prima lui grijã a fost sã gãseascã o gazdã unde întotdeauna venea vorba despre Deltã. sã avem peºte permanent. Pentru asta Palea Vorbea cu înflãcãrare dar ºi îngrijorare. Îl era cel mai nimerit, mai ales cã acum dupã ce îngrijora rapacitatea celor care devastau ºi fusese disponibilizat de la cariera de piatrã, pustiau fauna ºi flora Deltei, transformând singura sursã de venit, pentru el ºi familia lui, frumuseþea în urâþenie, bogãþia în deºert ºi era peºtele. sãrãcie. A anticipat acest fenomen ºi a avut Înþelegerea mea cu Ali era sã-i gãsesc dreptate. cât mai multe surse de porumb, ºi în funcþie Despre Deltã ºi aventurile lui din Deltã de cantitatea achiziþionatã era ºi comisionul nu-ºi are rostul sã fac referiri pentru cã toate meu. Alergam de dimineaþa ºi pânã seara. La cele ce îmi povestise erau apoi trecute în cãrþile început am fost cam sceptic privind lui, cãrþi ce se gãsesc în toate bibliotecile ce oportunitatea unei gazde la Mahmudia, se respectã. considerând cã nu era o zonã unde am fi gãsit Atunci mi-a venit ideea sã-i împãrtãºesc porumb îndeajuns. M-am înºelat. Chiar din ºi eu „aventurile din zonã”, aventuri împãnate prima zi am gãsit surse destul de mari de cu ceea ce ºi lui îi plãcea mai mult – reþete porumb, am început negocierile ºi i-am dat lui culinare. Eu i le povestisem în timp ce el mã Ali telefon sã-l informez. I-a plãcut, chiar a asculta cu mare atenþie ºi la sfârºit a spus: fost încântat de preþ ºi de a doua zi a trimis – Prietene, scrie-le ºi pune-le într-un capi- camioanele sã îl ridice. Aici a fost un moment tol sub numele „Decaculinaria dobrogeanã”. cam delicat, pentru cã neavând unde sã-l Mai întâi am acceptat numai cã mai târziu cântãrim oamenii nu prea doreau sã facã am constatat cã este undeva o cacofonie ºi livrarea. Am propus atunci sã estimãm cât am încercat sã schimb titlul; „Palea ºi intrã într-un camion, bine încãrcat ºi plata sã miroaznele dobrogene”, numai cã nici acest se facã la „ochiometru”. titlu nu era pe placul meu. Apoi l-am denumit „Dobrogea ºi zece aventuri culinare (continuare la pagina 86) LITERE 78 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni GEOCIVILIZAÞIE ROMÂNEASCà George Coandã

COSMOMITOLOGII COMPARATE* (1)

Este izbitor faptul cã în multe civilizaþii „Ahura-Mazda (Domnul Înþelepciunii, antice existã mitul zeilor stelari, fãuritori de Atotºtiutorul). Zeul suprem din mitologia fiinþe umane, sau care au avut un aport de iranianã [ ] A.-M. are rolul luminos de civilizatori formatori ai acestor fiinþe. Dar producãtor al tuturor operelor bune: ceea ce atrage atenþia cu deosebire, frapeazã, fiinþele, lucrurile, principiile utile este faptul cã, exact ca ºi în cazul zeilor oamenilor [ ] Basorelieful din sec. VI î.e.n., predacici din Carpaþi, care îºi aveau sãlaºul de la Behystan (Kurdistan), îl reprezintã în Bucegi, „baza de aterizare” principalã fiind salutat de Darius [ ] A.-M. zburând pe Vârfu Omu, cãreia i s-au mai adãugat, prin deasupra capetelor într-un car ceresc pe energetismul lor (axis mundi), zonele din care îl manevreazã cu un soi de maºinã sau masivele Ceahlãu, Fãgãraº sau Retezat. ªi, baghetã magicã”. tocmai de aceea, aceste similitudini au un „Semyaza. Personaj mitic straniu ºi caracter persuasiv. Sã vedem, ilustrativ, complex, descris în «Cartea lui Enoh» câteva din civilizaþiile asiatice, europene, (apocriful etiopian) ºi considerat în con- amerindiene, africane. ªi am sã fac trimitere text ºeful grupului expediþionar de îngeri la cercetãtori de certã autoritate, oferind, (apoi damnaþi), coborând din cer pe muntele astfel, un miscenaleu de personaje Hermon din Antiliban ºi realizând contacte mitologice înrudite celor din Carpaþi. multilaterale cu oamenii, unele Constantin Daniel (În „Civilizaþia asiro- binefãcãtoare, altele nefaste [ ] Din unirea babilonianã”, Editura Sport-Turism, expediþionarilor cu femeile pãmântene se Bucureºti, 1981) nasc uriaºii ”. „Chiar religia astralã babilonianã, „Yang Di. Zeul soarelui (chinez taiyang care atribuia un astru fiecãrui zeu ºi cãuta – soare) [ ] Considerat mãrinimos ºi pe cer «semne», mesaje ºi porunci ale zeilor mesianic, miturile spun cã Y.-D. vãzând cã adresate oamenilor [ ] Apoi zeilor le la venirea sa pe pãmânt oamenii se corespundeau anumite stele, fiecãrui zeu un înmulþiserã [ ], dar cã nu aveau hranã, i-a astru anume, ºi, de asemenea, fiecare zeu învãþat agricultura [ ] Tot Y.-D. i-a învãþat avea o cifrã sub care era cunoscut pe oameni medicina ºi farmacologia ”. Dupã învãþãtura oficialã teologicã, aºa „Unkulunkulu (zulus unkùlu – cum reiese ºi din strãvechile tãbliþe strãmoº). Zeu primordial demiurgic din cuneiforme de la Suruppak, cãpetenia zeilor mitologia sud-africanã zulusã, primul este Anu [ ] Zeul Anu pare a fi, aºa cum îl strãmoº al tribului [ ], creatorul lumii ºi aratã numele sãu sumerian «cer» o al oamenilor, stãpânul cerului ”. personificare a cerului ”. „Viºnu. Zeu cu o îndelungatã ascensiune Victor Kernbach (În „Dicþionar de mitologicã ºi culturalã, în mitologia vedicã mitologie generalã”, Editura ªtiinþificã ºi ºi post-vedicã [ ] fiind conservatorul Enciclopedicã, Bucureºti, 1989) universului prin iubire; întrupare a bunãtãþii „An/Anu. Zeu sumerian al cerului, ºi spiritului omniprezent”. alcãtuind în timpul primordial, cu soþia sa „Viracocha. Zeu demiurgic, preincaº ºi Ki, cuplul cosmic An-Ki (Cer-Pãmânt) [ ] incaº din epoca arhaicã peruanã [ ] Miturile babiloniene îl considerau pãrinte Triburile preincaºe îl veneraserã ca zeu al al zeilor [ ] Anu zboarã definitiv în adâncul ploii, al fertilitãþii, iar populaþia andinã a cerului devenind un deus otiosus”. marilor altitudini l-a socotit un zeu antropogonic; în vremuri strãvechi, V., zeu solar, a coborât în piscul de la Condor Koto * Acest studiu mitopaleoastronautic a debutat ºi a fost publicat de-a lungul anilor 2010-2013 în paginile (lângã Lima) [ ] Pare sã fi fost ºi zeu revistei târgoviºtene „Impact” sub titlul „Codul sapienþial, întrucât purta simbolul ºtiinþei Omolos. Taina zeilor stelari. Densuºiana”. κi gãseºte supreme: corzile cu noduri”. sfârºitul acum în paginile revistei „Litere”. 79 Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015 PHILOSOPHIAE IN CIVITATE Pompiliu Alexandru

ETERNUL ªI FASCINANTUL PROCES AL COMUNISMULUI

Cu foarte mare greutate m-am decis sã acelei mese rotunde. Dezechilibrul a apãrut mai deschid acest subiect. Mai ales cã de în momentul în care moderatorul, domnul fiecare datã când se deschide aceastã cutie a Cioroianu, cerea sãlii sã punã întrebãri! Doar Pandorei, imediat se inflameazã spiritele ºi nu întrebãri! ªi cât mai multe deodatã, pentru a pot defel sã poarte un dialog pur raþional. rãspunde la acestea dupã o eventualã triere Totul se bazeazã pe impresii, pasiuni probabil. Or, dacã este masã rotundã, atunci puternice, pãrtiniri iraþionale. masã rotundã sã fie, ºi nu unii doar pun Acest subiect pãrea închis pentru întrebãri unora care au rãspunsurile! Se totdeauna din nou ºi odatã cu venirea unei rãstoarnã masa în felul acesta... echipe puternice la Târgoviºte, cu ocazia Astfel, trecând peste aceste inadvertenþe rememorãrii anuale a Revoluþiei Române. La formale, se ajunge ºi la un fond al problemei. Muzeul de Istorie s-au adunat ceva oameni Iau o singurã temã aºa-zis dezbãtutã. O reiau cu aceastã ocazie. S-ar fi dorit o Masã pentru cã ori sunt încãpãþânat precum un rotundã. Nu a fost aºa, în ciuda faptului cã catâr, ori sunt extrem de greu de cap ºi nu pot s-a subliniat acest lucru de mai multe ori de pricepe, ori sunt veºnic Gicã Contra! cãtre moderatorul discuþiilor, domnul Adrian Fie aºadar întrebarea: Când consideraþi Cioroianu (fost ministru ºi actual profesor ºi cã va avea loc în România un Proces al istoric). Dupã câte ºtiu eu, o masã rotundã Comunismului, înainte sau dupã ce porneºte de la principiul egalitãþii între generaþiile care ar putea fi trase la participanþi. Adicã nu existã un pol de putere, rãspundere nu vor mai fi în viaþã? Sau, ca sã ºi se ghideazã evident dupã etica discursului. vin cu tot pachetul de sub-întrebãri presupuse Noroc cã aceste lucruri nu prea pot exista la de aceastã problemã, ideea ar fi: Credeþi cã va români. Nu avem în gene aceste lucruri. avea loc un Proces al Comunismului în Vorbim despre „mese rotunde”, despre România? Credeþi cã suntem îndreptãþiþi s㠄colocvii”, „conferinþe”, „simpozioane”, existe un astfel de Proces? Dacã da, atunci „dezbateri publice”, dar le confundãm cu nu ar fi imoral sã aibã loc dupã ce ar muri acribie. De exemplu nu pot pricepe de ce în împãcaþi ºi „scãpaþi” de orice vinã toþi cei mediul universitar se spune tot timpul cã se care într-un fel sau altul au acþionat întru „organizeazã conferinþe”, când acestea sunt distrugerea de vieþi atât în perioada de fapt colocvii. Probabil în virtutea respectivã cât ºi în timpul Revoluþiei? maimuþãrelii naþionale cãzute în extaz în faþa Cum se rãspunde la aceastã problemã? limbii engleze care este fie cãlcatã în picioare, În primul rând s-a luat în calcul o singurã fie preluatã ca atare, fascinaþi fiind de întrebare dintre cele presupuse aici. Oricum, extraordinara sa „intraductibilitate”. Parcã nici vorbã despre un rãspuns scurt la prima acum ne inventãm limba ºi acum îi construim întrebare, cea explicitã. S-a luat în seamã doar sensurile, cãci suntem proaspãt coborâþi din întrebarea: credeþi cã suntem îndreptãþiþi sã peºteri. Dar în istoria noastrã am mai trãit astfel existe un Proces al Comunismului? Cum ar de fascinaþii deosebite, ultima astfel de arãta rãspunsul, concertat, oferit de întâlnire amoroasã a fost cu limba francezã. participanþii la „masa rotundã”. Cu acea ocazie s-a nãscut vestitul ºi autentic a) În primul rând, ºi pe bunã dreptate, s-a românescu fuculision. Acum ne învârtim în cerut o lãmurire: ce înþelegem prin Proces al jurul lui targhet. În fine, nu despre asta este comunismului? Un proces juridic? vorba acum. Aºadar, la acea aºa-zis㠄masã Rãspunsul nostru, pe scurt, la aceastã rotundã”, au existat doi poli: invitaþii, în mare lãmurire, ar fi: un proces moral în primul rând. parte istorici, oameni respectabili ºi Apoi, în 25 de ani de acþiune politicã, de la profesioniºti, ºi... ceilalþi invitaþi, adicã Revoluþie încoace, s-ar fi putut construi un publicul chemat la o discuþie liberã, în jurul cadru – poate cã mai puþin juridic, cãci

LITERE 80 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni acþiunile efectuate nu pot sã cadã sub încearcã o jenã când expui aºa ceva în faþa incidenþa unor legi noi (nu poþi aplica acestor oameni. retroactiv o lege) – dar un cadru politic, care S-a replicat: Nu se doreºte sã gãsim ar fi interzis complet participarea la viaþa vinovaþii! Un „se” impersonal cu care ne spãlãm politicã a celor care au participat activ în pe mâini imediat. ªtim la secundã cum au stat perioada respectivã, ºi multe altele de acest lucrurile în timpul revoluþiei, ºtim nume ºi avem gen, ar fi fost posibile. Acest lucru pentru a date din cãrþile scrise de victimele închisorilor însãnãtoºi repede aºa numita democraþie care comuniste, scriem istorie pe paliere, cu dezbateri a dat brusc peste noi de la Crãciunul 1989 de idei, c㠄a fost sau nu a fost”, în schimb nu pânã la cel din 2014. În felul acesta ar fi fost avem niciun terorist prins. În 25 de ani avem eliminate aberaþiile urmãtoare: turnãtori care doar doi torþionari judecaþi ºi câþiva politicieni sunt mari politicieni, deþinãtori ai unor averi de conjuncturã. Comunismul românesc nu este colosale, care sunt deghizaþi în moraliºtii judecat, doar câþiva comuniºti. Pe restul naþiunii (vezi cazul Voiculescu), sau torþionari aºteptãm sã îi pedepseascã Dumnezeu. Sã nu care au pensii de neimaginat, în timp ce fiu greºit înþeles. Ader din plin la îndemnul lui victimele lor sunt în continuare victime, mai Adam Michnik care spune cã un rãspuns vio- puþin supuse unor chinuri fizice, dar lent dat comuniºtilor nu face nimic altceva persistând în chinul psihic dat de sãrãcie ºi decât sã perpetueze la infinit violenþa ºi ar arãta umilinþã (vezi cazul fericitului Viºinescu ºi al cã nu am înþeles nimic din istorie. La acest lucru nefericitei sale victime obraznice care îºi cautã se reduce ºi ceea ce Noica sau Mircea o formã de dreptate). Vulcãnescu spunea: „Sã nu mã rãzbunaþi!” Aºa Cum ar arãta acest proces? Precum cel este. Dar acest martiriu este cãlcat în picioare de la Nürenberg? De ce nu? Dar revenim din ºi luat în derâdere dacã ar exista un singur nou la acea bazã legalã. De aici încolo nu mai turnãtor îmbogãþit pe seama acestor martiri. am rãspunsuri, ci doar alte întrebãri, printre Iar a înþelege pe acest „sã nu mã rãzbunaþi” cu care: oare pe ce fel de legi s-au bazat cei de la „lasã-i în pace, sã facã ce or vrea acum, sã facã acel proces al nazismului? Dacã le-au creat politicã ºi sã dirijeze în continuare viaþa copiilor pe loc, atunci nu este în regulã, cãci nu le poþi noºtri etc.” atunci asta se numeºte cu adevãrat aplica retroactiv. Atunci pe ce s-au bazat. Tot prostie. A pune stop comunismului deghizat istoricii trebuie sã aibã un rãspuns pertinent. ºi comuniºtilor deghizaþi în instanþe morale ºi b) Apoi, s-a insistat pe argumentarea politice nu înseamnã rãzbunare! Dacã se inutilitãþii acestui proces. De ce? Pentru cã.... argumenteazã, aºa cum s-a fãcut în mod aluziv, sincer sã fiu, nu am înþeles exact. S-a înþeles cã o doctrinã nu poate fi judecatã, atunci vã totuºi cã dacã ar exista un astfel de proces, atunci rog frumos sã ardeþi în piaþa publicã atât Biblia, acesta se face în acest moment, de 25 de ani Coranul cât ºi Critica Raþiunii Pure. Asta încoace. Cum? Prin astfel de întâlniri în care pentru cã primele ne prezintã numai moduri de povestim a nu ºtiu câta oarã cum a pornit totul, viaþã care duc la o doctrinã, politicã în aceeaºi pe ce strãzi au intrat taburile, în ce s-a tras, cine mãsurã cu religioasã, ºi sunt judecate ºi a mai murit, la ce minut a apãrut salvatorul naþiunii analizate nu numai teoretic, dar ºi practic, de Iliescu la televizor º.a.m.d. Ah, ºi în al doilea ceva mii de ani. Iar ultima ar fi o prostie enormã; rând, procesul se face prin cãrþi. Prin cãrþile de cum adicã sã critici o facultate? Raþiunea! Nu istorie ºi de analizã care vorbesc despre acea poþi critica ceva ce este dat de la naturã, nu perioadã sau despre Revoluþie. Deci este un poþi critica vãzul aºa cum nu poþi face o Criticã proces cultural. O palmã aprigã pe obrazul a Vegetalului! comuniºtilor! Bun ºi ãsta, nu zic nu! Dar este c) Argumentul penibilitãþii. Domnul tipic laºitãþii intelectualului, cel care joacã ºah Cioroianu a recurs ºi la acest argument pentru cu cei care joacã box cu el. a arãta cã nu este adeptul unui astfel de I-aº invita sã prezinte acest argument, Proces. Spune dânsul (parafrazez): Cine pe care l-aº numi parafrazând un om de culturã suntem noi sã facem un astfel de proces? de la noi, argumentul „reacþiei prin cultur㔠ºi Suntem o naþiune micã, pierdutã printre cei acelui tânãr din Târgoviºte, pe numele sãu mari. Dacã aceºtia mari nu au fãcut aºa ceva, Marian Pîrvu, care de 25 de ani de ce am face noi? ªi apoi, pe care Comunism supravieþuieºte într-un cãrucior din cauza sã îl condamnãm? Cãci existã tipuri ºi tipuri unui „glonþ rãtãcit” în timpul Revoluþiei. de comunism. Mai mult decât atât, noi nici Aºadar, dragã tinere, fii liniºtit, procesul prin mãcar nu am ajuns la comunism. Comunismul care þi se aratã vinovaþii ºi prin care sunt ºi este un ideal pe care nu l-am atins, aºadar el pedepsiþi se numeºte culturã! Dacã þi-ai cãuta nici mãcar nu a existat în România, pe când cumva dreptatea (juridicã sau eticã), atunci nazismul a existat ca atare! citeºte! Încercaþi sã prezentaþi acest argument Sã fim modeºti, dacã suntem mici de la ºi tuturor celor care au copii sau pãrinþi morþi naturã! Sã condamnãm comunismul românesc din cauza comunismului – fie în timpul acelei mãcar! Aici nu mai încape îndoialã. Mãcar revoluþii, fie în închisorile comuniste! Oricât formal. Iar dacã nazismul a existat ca atare, iar de instoric sau filosof ai fi, nu cred cã nu te comunismul nu, oare dupã ce criterii fixãm 81 Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015 aceastã existenþã? Doar dupã o declaraþie a având în vedere faptul cã scopul, idealul sãu lui Hitler c㠄acesta este nazismul, iar noi nu a fost atins nici pânã astãzi. Dacã avem o suntem în plin nazism!”? ªi sã credem pe revoluþie, atunci aceasta este ratatã, Lenin, apoi pe Ceauºescu, când spun cã confiscatã, aºa cum se ºi spune. De ce? Pentru „adevãratul comunism se aflã undeva la cã raþiunea sa de a fi vizeazã direct eliminarea orizont ºi mai avem mult pânã la el!” De ce sã comunismului. Or, acesta nu este eliminat din vãd un nazism autentic ºi sã fiu orb la faptul momentul în care soþii Ceauºescu au fost cã am trãit efectiv în „Epoca de Aur”, în timp împuºcaþi. Este o datorie moralã faþã de ce fãceam lecþiile la lumina lãmpii? Sã fac o aceastã revoluþie sã faci un proces al analizã cantitativã a victimelor? Nazismul cade comunismului. Este punctul care se pune la în desuetudine. Atunci care criterii sã fie luate terminarea unei propoziþii. Altfel, lucrurile au în calcul pentru a da dreptate unui proces al un iz de neterminat. În virtutea acestui lucru nazismului ºi sã gãsim cã este o prostie cel al vorbim, în al doilea rând, despre o loviturã de comunismului? stat. Din moment ce în imaginarul social Dacã nu a existat comunism în România, vehiculãm aceastã sintagmã, înseamnã cã o cãci acesta este o ideologie utopicã, iar la el bazã raþionalã existã. Din moment ce revoluþia nu am ajuns niciodatã, atunci cum sã numim este confiscatã, atunci suntem îndreptãþiþi sã acel regim de care am scãpat cu sânge? Fie, afirmãm cã este altceva. sã presupunem cã nu a existat comunism. Cu În concluzie, suferim puternic de atât mai bine. Atunci putem sã facem procesul „încâlcit㔠cronicã. Pe de o parte formele fãrã chestiei ãleia care a fost în România. Daþi-i fond ne urmãresc ºi ne blocheazã orice alt nume, dar nu spuneþi cã nu a fost nimic! În acþiune cel puþin de la Maiorescu încoace. felul acesta nu deranjãm nici urechile ruºilor „Paradoxita” se pare cã este încã o boalã sensibili, sau a altor comuniºti pierduþi prin naþionalã. Putem sã facem un proces ad-hoc Europa. Iar dacã acest comunism nu a existat, pentru a condamna la moarte în ziua de ce vã face sã credeþi cã democraþia existã Crãciun un tiran care a distrus þara timp de 40 acum? De ce sã spunem cã trãim în democraþie de ani, apoi, în plinã democraþie, dupã 25 de când de fapt încã nu am ajuns la ea? ani, putem, în trei zile, cu legea în braþe, sã d) S-a afirmat – ºi s-a demonstrat pe scurt schimbãm avocatul poporului, preºedintele – cã în mod sigur am avut o Revoluþie, ºi nu senatului, sã dãm câteva ordonanþe de o Loviturã de Stat. Luaþi afirmaþia aceasta ca urgenþã, sã facem un memoriu ºi sã dãm jos pe un postulat istoric. Este bine sã trãim sub preºedintele þãrii. Iar apoi sã se strige cã asta aceastã idee, care ne dã un aer... de naþiune nu este loviturã de stat. Sau, luând un caz revoluþionarã. Adicã am fi ºi noi capabili de mai recent, dar la fel de uimitor, se poate sã fii aºa ceva. Asta pentru a evita sã ni se punã acuzat de plagiat, demonstrat ca atare, iar eticheta de anarhiºti (în cel mai bun caz). Instituþiile politice sã nege aceste Dar sã fiu obiectiv, existã argumente demonstraþii, iar dupã doi ani însuºi istorice în favoarea revoluþiei! Nu le contest plagiatorul se roagã la porþile Instituþiilor sã pe acestea. Ader, în virtutea acestor îi fie retrasã ruºinea. ªi culmea, acum nu se argumente, cã am avut o revoluþie. Dar aºa poate face acest lucru, cãci încâlcite sunt cum am intrat în Cartea Recordurilor cã am legile oamenilor! Nu spun cã Ceauºescu nu realizat prima revoluþie transmisã în direct, cred trebuia sã ajungã la pedeapsa capitalã ºi nici cã am mai bãtut câteva recorduri cu aceastã cã Bãsescu nu trebuia exmatriculat de pe ocazie. În primul rând cu faptul cã am avut scaunul prezidenþial. Spun doar cã este doi în unu: revoluþie ºi loviturã de stat. De ce paradoxal faptul cã dacã au fost posibile scurt am adera ºi la ideea existenþei unei lovituri de pe doi acþiuni politice care se încadreazã per- stat? În primul rând afirmaþia cã lovitura de fect în proverbul românesc ce nu aduce anul, stat se autoeliminã din start pentru cã nu are aduce clipa, atunci este de-a dreptul tragic forma clasicã, este de-a dreptul hilarã. Dacã cã în legãturã cu lucrurile cu adevãrat doctrinele politice evolueazã, se rafineazã ºi importante nu procedãm dupã o schemã se adapteazã la condiþiile istorice, atunci ºi analogã! (nu exagerat ca în cazurile amintite miºcãrile sociale fac acelaºi lucru. O loviturã ºi forþând legile). Asta ne aratã cã diabolica de stat nu are o formã clasicã, urmatã de birocraþie poate fi ucisã dacã se doreºte! Sã elemente care dacã unul nu este îndeplinit, nu fiu greºit înþeles: nu dau aceste exemple atunci nu mai vorbim despre loviturã de stat. ca pe unele bune. Spun cã dacã rãul se poate Sã nu uitãm cã aceastã sintagmã a revenit în face atât de repede ºi cu legea în braþe, sau discuþiile politice ºi în ultima perioadã, legatã jucând pe valurile ei, atunci poate cã o de evenimentele din ultimii zece ani. singurã datã, din zece în zece ani mãcar, am Dar care e legãtura dintre Revoluþie, putea sã facem ºi un bine tot atât de repede, Loviturã de Stat ºi Procesul Comunismului? ºi tot susþinuþi de legi – juridice ºi etice! Mãcar În primul rând, nu consider cã este etic sã o singurã datã la zece ani ar fi revigorant vorbim despre Revoluþie, despre beneficiile pentru psihicul naþionat sã vedem cã juridicul sale, despre „aniversãrile” sale an de an, se întâlneºte cu eticul. LITERE 82 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni IDENTITATE ªI DIVERSITATE Petre Gheorghe Bârlea

HAOSUL ªI ORDINEA (7) Gândirea ºi practica pozitivistã în evoluþia societãþii braziliene

1. Religia Umanitãþii sau Templele „Ajungem la adevãrul conclusiv, care armoniei universale uneºte ªtiinþa cu Religia. Examinând Religiozitatea profundã a brazilienilor datele..., vedem cã toate pot fi reduse la un pãrea incompatibilã cu spiritul pozitivist. În singur lucru, fãrã de care conºtiinþa este realitate, s-au asortat foarte bine, ba chiar imposibilã: la fiinþarea permanentã a au stimulat aceastã ideologie. În expunerea Incognoscibilului, în calitate de corelativ iniþialã, teoreticã, a sistemului sãu filosofic necesar al Cognoscibilului”. pur, Auguste Comte considera teologia o Astfel, „dogma cheamã credinþa” ºi, încã fazã primitivã a gândirii umane. În finalul din 1825, Comte face o identificare între prelegerilor (pe mãsurã ce ideile sale vizau Puterea Spiritualã ºi Puterea Intelectualã. aspectul practic al activitãþii sociale), Sacerdotul pozitivist trebuie recrutat din elita volumul care a reunit Sistemul de Politicã specialiºtilor spiritului, iar Filosoful devenit pozitivã are un subtitlu care ºocheazã: Pontif avea sarcina sã rãspândeascã educaþia Tratat de sociologie instituind Religia universalã, sã stabileascã ordinea realã ºi sã Umanitãþii. Cercetãtorii avizaþi observã cã, medieze conflictele sociale ºi internaþionale atunci când ºi-a propus sã lãrgeascã aria – toate fiind atribuþii laice, dupã cum se auditoriului, Comte nu ºi-a mai intitulat observã. De fapt, este vorba despre o Religie învãþãturile „discurs”, ca în cazul a Umanitãþii, care exclude orice misticism: Discursului asupra spiritului pozitiv, din „Într-o epocã a societãþilor secrete ºi a 1844, ci a elaborat un Catehism. Comentatorii altarelor patriei, practicile comemorãrilor, grãbiþi, contemporani cu el sau postmoderni, ale oficierii sacramentelor, au debordat din au considerat cã s-a mers prea departe: bisericã în lumea laic㔠(P. Arnaud). „dupã ce a schimbat ºtiinþa în filozofie, acum Modelul Templelor Filosofiei din secolul schimba filosofia în religie”, ceea ce luminilor ºi tradiþia revoluþionarilor care l-au presupune, dupã pãrerea ingratului Littré, inspirat pe Auguste Comte în a-ºi revendica „o scindare a d-lui Comte însuºi”. Totuºi, Notre Dame, Panteonul etc. a servit ºi ideea nu era chiar nouã. Teofilantropia avea Templelor Umanitãþii ridicate peste tot unde precedenþi chiar în persoana lui Saint-Simon, pozitivismul a avut adepþi. Convingerea iar atmosfera epocii era favorabilã noastrã este cã în Brazilia, mai mult decât în compatibilizãrii filosofiei cu ºtiinþa ºi cu alte pãrþi, construirea Templelor Umanitãþii religia. Dogmatismul este starea normalã a s-a sãvârºit pe fondul unei educaþii religioase inteligenþelor, afirma Comte. Ideile generale, de tip pozitivist „mai vechi” de care au avut imposibil de demonstrat în totalitate pentru parte masele încã de pe vremea iezuiþilor care, inteligenþele slabe – majoritatea –, pot fi cum am arãtat deja, confereau un caracter admise prin încredere. Deoarece intelectul foarte practic predicii. Religiozitatea, adânc separã clasele, Religia Umanitãþii are rolul sãditã în spiritul brazilienilor formaþi în de a le armoniza. secolele al XVI-lea – XVIII-lea, nu a putut fi Herbert Spencer, ale cãrui idei înlãturatã de mãsurile de laicizare a evoluþioniste au influenþat în bunã mãsurã, de învãþãmântului din timpul marchizului de asemenea, gândirea brazilianã a secolului al Pombal. În schimb, s-a pretat foarte bine XIX-lea, mergea încã mai departe cu stabilirea ideilor Religiei Umanitãþii, care, depãºind rolului credinþei religioase în soluþionarea fazele Teologiei, Metafizicii ºi ªtiinþei, problemelor filosofice tradiþionale. Pentru el, prefigura o Religie Universalã. De la limitele ºtiinþei în explicarea esenþei lucrurilor încrederea mesianicã a preoþilor din secolul erau anulate de religie: al XVIII-lea în instaurarea Celui de-al Cincilea 83 Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015 Imperiu Creºtin pânã la implicarea preoþilor poporului în secolele respective. În plinã revoluþionari în miºcãrile nativiste ºi dezvoltare a vechiului pozitivism, Brazilia era republicane din secolul al XIX-lea (de condusã de un monarh luminat, împãratul exemplu, la miºcarea din 1817 au participat Pedro I (1822-1831), dar însãºi ideea de treizeci ºi doi de preoþi) ºi, de aici, la implicarea monarhie contravenea fundamentelor în gãsirea soluþiilor practice ale politicii pozitiviste. Deºi a elaborat o Constituþie „de promovate de preoþii ierarhi din 1983, rolul douã ori mai liberal㔠decât proiectul Adunãrii activ al religiei s-a amplificat continuu, atât în Constituante, deºi a creat Puterea relaþia cu ideologia ºi ºtiinþa, cât ºi în cea cu Moderatoare, cu scopul „de a menþine viaþa social-politicã. În legãturã cu echilibrul ºi armonia dintre celelalte puteri”, religiozitatea pozitivistã, Antonio Olinto scrie, acordând o largã autonomie Cabinetului, în admirabila sa Scurtã istorie literarã a Consiliului de Stat etc., dupã ideile care parcã Braziliei: prefigurau societatea pozitivistã cu rol „Atât în aparatul sãu birocratic ºi consultativ, deºi ºi-a exercitat atribuþiile dupã organizatoric, cât ºi în liturghia sa, preceptele cele mai progresiste ale pozitivismul seamãnã cu Biserica Catolicã”. momentului, nu a reuºit sã aducã armonie, ordine ºi progres în societatea brazilianã. 2. Elita conducãtoare ºi armonia socialã Demnitatea sa era incompatibilã cu Am avut deja ocazia sã înþelegem republicanismul latent al epocii. În aceeaºi paradigma conducãtorului ideal conceput de situaþie s-a aflat succesorul sãu, Pedro al II- pozitivism, cãci ea este legatã de toate lea. Între timp, s-au afirmat regenþii unici aspectele vieþii sociale discutate. Competenþa luminaþi, energici, patrioþi, credincioºi, ca politicã revenea, conform pozitivismului Pãrintele Feijo (1835-1837), creatorul miºcãrii timpuriu, unui numãr foarte mic de intelectuali liberale braziliene, sau ca Araújo Lima (1837- de elitã (A. Comte, Mes reflexions, 1816; 1840), întemeietorul marilor instituþii culturale, Cours..., Leçon 46, 1836 etc.). În nici un caz nu administrative ºi de învãþãmânt cu caracter trebuie sã ajungã la putere indivizii inferiori, declarat liberal, ºi mai ales artizanul unui fãrã inteligenþã, fãrã pregãtire generalã ºi guvern de tehnocraþi de elitã, în deplinã politicã, gata sã tranºeze problemele grave ale conformitate cu preceptele pozitiviste, aºa- omenirii cu lejeritate, cu inconºtienþã, lipsiþi de numitul „minister al capacitãþilor”. Au fost un ghid moral ºi politic. Se insistã mai ales îndepãrtaþi de la putere, dupã neîncetate asupra aspectului etic ºi viaþa realã a dovedit conflicte interne, care au semãnat haosul în cã, mãcar în aceastã privinþã, tiparele ideale þarã ºi au sleit energii naþionale, chiar de cãtre proiectate de filosofi ar fi fost necesare peste liberalii crescuþi de ei. tot, în lume. Evident, teoria nu neglija faptul cã Domnia împãratului-savant Pedro al II- elitismul înseamnã, prin definiþie, ruperea de lea a fost marcatã de mãsuri politice interne ºi mase. Tocmai de aceea, puterea politicã trebuia externe progresiste, care pot justifica subordonatã moralei ºi armonizatã pragmatic termenul paradoxal de „pozitivism monarhist”. cu celelalte clase. Rolul acestei armonizãri Numai aºa se explicã prelungirea revine, dupã cum am vãzut, Religiei Umanitãþii. prerogativelor sale timp de 45 de ani, în plinã Sacerdotul pozitiv, conducãtor politic, în ascensiune a ideilor republicane. acelaºi timp, nu trebuie confundat cu regele- Aceºti conducãtori erau intelectuali de filosof, preconizat de Platon. Cel modern este elitã, erau morali, erau capi administrativi de chemat sã trãiascã cu masele, sã sufere cu ele, drept ai Bisericii, dar erau monarhi. Adicã sã le împãrtãºeascã credinþa ºi dragostea. orice, numai republicani, nu. Din pãcate, proiectele pozitiviste s-au Din pãcate, conducãtorii republicani nu dovedit utopice, în aceastã privinþã, mai mult au putut întruni celelalte calitãþi ale idealului decât în altele. Interesele grupurilor de pozitivist. Este clar cã Prima Republicã a fost presiune (în cazul Braziliei, ale Coroanei opera pozitiviºtilor, dovadã fiind însemnele Portugheze ºi ale marilor proprietari de de pe noul drapel al þãrii: deviza „Ordine ºi pãmânturi, pânã târziu, în preajma Celui de-al Progres” înscrisã în semicerc pe cerul înstelat. Doilea Rãzboi Mondial), abilitatea celor di- Cei trei deputaþi republicani aleºi în 1884, rect implicaþi în lupta pentru putere sau, pur probabil ºi pãrintele deputat Manuel de ºi simplu, hazardul, au împins în faþã indivizi Carvalho, cunoºteau teoriile pozitiviste. care nu întruneau toate trãsãturile portretului Mareºalul Deodoro da Fonseca, transformat de conducãtor pozitivist. Înainte de epoca brusc din respectabil monarhist în zelos re- naºterii ºi acþiunii filosofiei politice comteene, publican, proclamator al Republicii ºi primul s-au afirmat ideologi luminaþi, morali, preoþi ei Preºedinte (1889-1893), nu poate fi încadrat ºi militanþi activi, în acelaºi timp, precum José decât cu greu în categoria conducãtorilor de de Anchieta ºi Antonio Vieira, care însã nu tip pozitivist. De altfel, marile realizãri politice erau conducãtori politico-administrativi ale etapei – Constituþia din 1891, libertãþile propriu-ziºi, ci numai îndrumãtori spirituali ai civile, religioase, reorganizarea LITERE 84 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni judecãtoreascã, Codul Civil etc. – nu-i aparþin. Întrucât conducerea trebuie sã revinã elitei Îi aparþine, în schimb, dizolvarea Congresului. intelectuale, aceasta trebuie sã reprezinte ºi Desigur, pozitiviºtii vechi ºi noi nu pot fi o elitã moralã a societãþii care-ºi dorea suspectaþi de complezenþã faþã de autoritarism, Ordinea ºi Progresul. Ca în orice þarã atunci când proclamã, în teritoriile lor, marginalizatã, cu o societate scindatã în foarte necesitatea „unificãrii inteligenþelor” ºi bogaþi ºi foarte sãraci, abuzurile ºi corupþia „sincronizãrii faptelor”. În viaþa realã însã, în erau caracteristice instituþiilor vechi, dar s-au special în societatea brazilianã, lucrurile au perpetuat, ca o plagã, ºi în regimurile evoluat uneori chiar în acest sens. Guvernarea republicane. De aceea, discursul moralizator mareºalilor din epoca Primei Republici, dar ºi a caracterizat toate încercãrile de instaurare a preºedinþii civili impuºi de oligarhia marilor ordinii sociale, începând cu efemerele producãtori, republica constituþional㠄republici” utopice, întemeiate prin miºcãri condusã de Vargas ºi Dutra (1930 – 1945), anarhice, pe criterii regionaliste, continuând regimul generalilor (1964-1985), sunt puse de în toate variantele ºi etapele ei. Desigur, analiºti sub pecetea pozitivismului, îndeosebi mãsurile de asanare moralã vizau toate prin strãdania „de a întruchipa idealul de straturile societãþii. Practic, se poate spune puritate administrativ㔠înscris în ideologia lui cã, dupã cãderea regimului Vargas, Auguste Comte ºi prin ideea de ordine dimensiunea eticã a fost ultima prelungire constituþionalã. Însã mijloacele rigide prin care- evidentã a gândirii pozitiviste în organizarea ºi exersau aceste atribuþii, realizãrile progresului societãþii braziliene. economice, personalitatea intelectualã însãºi În perioada agitatã (caracterizatã prin a unora dintre ei nu se încadra cu nimic în Rãzboiul Rece) a Primei Redemocratizãri idealul de „evoluþie lin㔠a societãþii. S-au (1954-1964), factorul moral s-a concretizat remarcat, în acest sens, Humberto de Alencar, uneori în mãsuri derizorii, ridicate la rang de precum ºi Castelo Branco (1964-1967) – primul politicã de stat: interzicerea luptelor de preºedinte al regimului militar, pozitivist cocoºi, a spectacolelor de hipnotism ºi a... recunoscut prin formaþie, dictator în practicã. costumelor sumare de plajã. S-a întâmplat Mai degrabã s-au comportat în spirit sub preºedinþia de 7 luni a carismaticului pozitivist alþi preºedinþi: Epitácio Pessoa Janio da Silva Quadros. Asemenea mãsuri (1919-1922), prin buna sa prestaþie economicã, oficiale se mai luaserã în istoria Braziliei, nu administrativã, culturalã, diplomaticã; mai devreme de preºedinþia lui Dutra (1946- Juscelino Kubitschek de Oliveira (1959-1961), 1951), cunoscut nu numai prin dezvoltarea prin eficienþa programelor economice de industriei – consideratã soluþia tuturor facturã progresistã, prin realizãri administra- problemelor þãrii, ci ºi prin interzicerea tive ºi de sistematizare epocale (construirea jocurilor de noroc, care a condus la capitalei Brasilia), prin asigurarea unui climat desfiinþarea cazinourilor. Interesant este cã general „armonios”, optimist, prin stilul sãu mãsura a avut prizã la public, fiind acceptatã personal „cordial ºi împãciuitor”; Tancredo ºi astãzi. Asta, la un popor care pune mare Neves (mort înainte de a-ºi prelua efectiv preþ pe noroc, chiar ºi la jocul-rege, fotbalul, funcþia) ºi Araújo Costa, iniþiatorii Noii pe care europenii îl leagã mai ales de tehnicã Republici, prin libertãþile constituþionale ºi ºi de forþa fizicã. Asumarea incoruptibilitãþii realizãrile obþinute în cadrul celei de-a Doua administrative a constituit însã punctul forte Redemocratizãri. Cel mai apreciat, în aceastã al programelor de guvernare ale regimului serie, a fost Itamar Franco, nu numai prin militar (1964-1985). Redresarea moralã, ca ºi amintitele mãsuri energice împotriva corupþiei apãrarea independenþei ºi integritãþii þãrii, guvernamentale, ci ºi prin asocierea marilor ca ºi dezvoltarea economicã erau obiective specialiºti, ca Henrique Cardoso, în pentru care s-au utilizat din plin pârghiile redresarea economicã a þãrii ºi, nu mai puþin, ordinei militare. Rigiditatea regimului a creat prin imaginea personalã, deschisã, cordialã, reacþii pe mãsurã, din toate direcþiile. Adicã, energicã. Cercetãtorii îi considerã pozitiviºti dupã vechiul mecanism, inclusiv din propriu-ziºi prin formaþie, mai puþin prin interiorul structurilor puterii. Cãderea prestaþie, pe Odílio Denys, Castelo Branco, regimului, la 15 ianuarie 1985, poate fi pusã Juarez Távora. Prin ei ºi prin ceilalþi apãrãtori pe seama neglijãrii preceptului armoniei ai idealurilor de puritate moralã, pozitivismul sociale, pe care trebuie s-o aducã morala s-a prelungit în Brazilia pânã spre sfârºitul unanim acceptat㠖 de conducãtori ºi de secolului al XX-lea, dovedind cã, într-adevãr, mase. Este un amãnunt de care a þinut seama este „ideologia prin excelenþã a Braziliei” regimul urmãtor. Lupta pentru curãþenie moral㠖 publicã ºi privat㠖 a continuat în 3.3.7 Factorul etic – ultimul bastion al epoca numitã A Doua Redemocratizare sau pozitivismului brazilian Noua Republicã (începutã în 1985). Ofensiva În Cursurile sale (v. Lecþia 46), Comte împotriva drogurilor ºi a economiei prevede subordonarea Politicii faþã de Moralã. subterane (dezactivarea a 90 de piste de 85 Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015 avion clandestine din rezervaþiile indigene); Itamar Franco: s-a creat Centrul Federal de demiterea a 354.192 de funcþionari publici Inteligenþã, având ca scop principal acuzaþi de corupþie º.a.m.d. au fost realizãri combaterea corupþiei la nivel guverna- la fel de celebre ale celui de-al 32-lea mental, s-a instituit Auditoriul General, or- preºedinte al Braziliei (1989-1992), Fernando ganism care înregistreazã orice sesizare Collor de Mello, ca ºi planurile economice privind ilegalitãþile constatate. Desigur, care-i poartã numele. Dar factorul etic a afiºarea preºedintelui, la Carnaval, alãturi de revenit în atenþia opiniei publice când însuºi vedete aproape dezbrãcate, nu a trecut preºedintele ºi apropiaþii sãi au fost acuzaþi neobservatã, dar nici nu a scãzut indicele ºi dovediþi ca elemente corupte. Fusese de popularitate a acestui conducãtor- primul preºedinte ales prin vot popular apãrãtor al eticii. Prin douã dintre trãsãturile deschis, pionier al procesului de sale se încadra în tiparul pozitivist: moralitate redemocratizare! La nivelul mentalitãþii, ºi armonie. Dar acum, acestea erau percepute ruptura cu trecutul, proclamatã de Tancredo drept caracteristici temperamentale Neves, se realiza mai greu decât se crezuse. braziliene, în terminologia noilor teorii Se încãlcase un alt principiu pozitivist: sociologice ºi filosofico-politice, energie ºi elitismul moral al conducãtorilor. Miºcarea cordialitate. „Feþelor vopsite”, formatã mai ales din tineri, De-acum încolo, pozitivismul persistã a funcþionat ca agent al schimbãrii politice doar ca un corolar al gândirii ºi existenþei la vârf, sub o devizã care încã mai avea braziliene, comparabil în manifestãri cu al rezonanþe pozitiviste: „Eticã ºi Politicã”. oricãrui alt popor, supus legilor sociale ºi Efectul a continuat ºi sub preºedintele economice general valabile.

(urmare de la pagina 78) Ispitit de gazdã am luat o bucatã de burtã de crap ºi câteva linguri din legumele Decaculinarie dobrogeanã dimprejur. Mai întâi am încercat sã mã dumiresc ce legume sunt numai cã fiind sosul Nu ne-am înºelat cã mai la fiecare camion cam pãstos nu prea aveam ce detecta. Apoi erau în plus douã, trei sute de kilograme. I-am mã intriga acea culoare spre mov, ºi nu spre propus lui Ali ca aceastã cantitate sã o arãmiu, ºi am gustat. Aroma cãrnii era cu totul împãrþim frãþeºte ºi treaba a mers ºi mai bine. alta decât cea cunoscutã, ceea ce mi-a stârnit În prima searã când, frânt de obosealã, ºi mai mult curiozitatea, ºi bineînþeles m-am i-am spus lui David cã în portbagajul maºinii repezit sã cer reþeta. aveam niºte pacheþele cu mâncare fãcute de – Mai gustaþi ºi vã dau ºi reþeta, a spus soþie, sã le aducã ºi sã ne aºezãm la masã, el Palea în timp ce turna vodcã în pãhãruþe. Este mi-a zis sã am rãbdare ºi sã gustãm din sticla de o plachie, numai cã are ceva mai aparte, nu ca vodcã pe care abia acum am vãzut-o cã trona pe cea obiºnuitã cu ceapã multã, ardei ºi roºii. masã alãturi de patru pãhãruþe. Nici dupã cinci Vedeþi culoarea asta, poate cã nu vã place, minute apare Palea, urmat de Rafira, soþia lui ºi numai cã ea vine de la sfecla roºie. Noi iarna fiica lor Petruþa, care aveau braþele încãrcate, ºi punem la beci, la nisip pe lângã celelalte le- pânã sã mã desmeticesc au fost toate orânduite gume ºi sfeclã roºie. O folosim la ciorbe ºi pe masã: pe un fund de lemn o mãmãliguþã aurie salate. Într-o zi nu prea aveam cât trebuia înãlþa coloane da abur ºi împrãºtia un miros de ceapã pentru o plachie ºi ce mi-a venit sã pun te trãgea de nas. Pe un platou felii de scrumbie ºi sfeclã roºie rasã, cã tot era pe masã un afumatã acoperite de fire de ceapã verde ºi felii castron plin. ªi aºa am fãcut. Deci, am pus, în de lãmâie. Cea micã, Petruþa, zic micã, dar era în ceaun, un pahar de ulei ºi pe lângã ceapã ultimul an la liceu la Tulcea, acum în vacanþa de tocatã mãrunt, ardei ºi roºii am pus sfecla ºi primãvarã, purta o tavã pe care trona, pe un pat ca sã-i iau din dulceaþã am pus, în loc de vin, de legume cu o culoare ciudatã, poate de la oþet, ceea ce a fãcut ca peºtele sã fie mai tare bulion, un crãpcean, cam la patru kile, tãiat felii. ºi sã-i schimbe ºi gustul puþin. Dupã ce În timpul ãsta David a turnat vodca în pãhãruþe legumele s-au cãlit, am turnat la urmã sfecla. ºi ne îmbia sã ridicãm în cinstea gazdelor, dar ºi Am adãugat apoi apã îndoitã cu oþet, am pus a bucãtãresei. peºtele, am pus un capac ºi am lãsat sã mai – Nu se cade, cã nu am nici o contribuþie, fiarbã pânã au scãzut legumele. Vedeþi nici a protestat Rafira. Toate astea sunt fãcute de nu zici cã-i carne de peºte. La sfârºit am pus Palea, el este cel mai dibaci la gãtitul peºtelui. piper mãcinat, puþinã boia iute, verdeaþ㠖 Da, m-am mirat în timp ce gustam o tocatã mãrunt ºi foi de dafin. Gata! felie de scrumbie. Am mâncat ºi prima grijã înainte de – Nimeni nu face mai bine ca el scrumbie culcare a fost sã-mi notez pe o hârtiuþã, cã afumatã, a continuat Rafira. Da sã gustaþi din nu-mi luasem carneþelul cu mine, fabuloasa plachia asta cã aºa ceva în mod sigur nu aþi reþetã cu gândul de a o împãrtãºi amicilor întru mai mâncat. gastronomie. LITERE 86 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni SFATURI PE LUMINà Mihai Miron

COMUNICAREA MEDIATÃ

Pentru omul contemporan a fi informat o agenþie de presã, de un ziar, de cãtre o reprezintã nu numai un element de confort televiziune sau un post de radio”. Cerând ci chiar unul de securitate socialã. Tocmai iertare pentru tautologia din definiþia de de aceea omenirea ºi-a dezvoltat în timp o origine galicã, noi am mai adãuga ºi industrie de informare, de cunoaºtere ºi internetul de astãzi cu toate ramificaþiile sale. de punere în gardã asupra a ceea ce se J.J.VanCuilenburg („ªtiinþa comu- întâmplã sau se poate întâmpla în viitor. nicãrii”, Humanitas, 2000) crede cã sunt Aceastã industrie se bazeazã pe înrudite conceptele de comunicare ºi comunicare. Denis Mc Quail informaþie ºi deci primul se referã („Comunicarea”, Inst Eu, 1999) scrie cã obligatoriu la al doilea. termenul comunicare „ se referã de obicei Dupã David Randall („Jurnalistul uni- la acþiunea de a transmite un mesaj despre versal”, Polirom, 1998) „ ºtirea este o ceva, cuiva care este receptorul”. informaþie proaspãtã ºi ineditã asupra unui Etimologic, provine din latinescul subiect de interes general despre care nu communicare înþeles prin a face comun, s-a mai auzit”. a fi în relaþie cu...(DMcQ). În Franþa Noi credem cã informaþia este secolului al 14-lea avea sensul de componenta de bazã în mass-media pentru împãrtãºire a ceva, de participare la ceva cã în orice gen de presã am crea (ºtire, iar dupã secolul al 17-lea primeºte înþelesul comentariu, reportaj, anchetã, documentar de acces sau trecere. Abia dupã secolul al etc.), doar informaþia poate constitui 18-lea, odatã cu începutul dezvoltãrii momentul de început. Faþã de toate celelalte tehnologice a instrumentelor folosite, va genuri ale presei, în modul cel mai evident însemna „transmitere”. se adevereºte cã informaþia este esenþa Sigur, cu toþii ºtim astãzi cã putem ºtirii. Dar informaþia care poate fi preluatã vorbi despre comunicare directã, ºi ca o marfã (cumpãratã de la o agenþie interpersonalã sau mediatã (pe suport de presã sau un deþinãtor de tip paparazzi) tehnic), cea care prin punerea în relaþie a nu poate fi retransmisã (de cele mai multe unor grupuri mari de oameni devine ori) în stare brutã ci este prelucratã pentru comunicare de masã. Englezescul mass a deveni ºtire având în vedere publicul – etimologic « mulþime de consumatori de cãruia i se adreseazã ºi canalul de forme de culturã», unit cu latinescul me- transmitere (ziar, radio, televiziune etc.). dia (plural de la medium) – adicã «suport Aceastã îmbrãcare sau ambalare în haine tehnic», unite au dat termenul larg folosit noi, specifice a informaþiei devenitã ºtire, mass-media ca definire a „unor suporturi o face interesantã ºi credibilã, vandabilã tehnice ce servesc la transmiterea publicului. ªi iatã cum ºi ºtirea devine la mesajelor cãtre un ansamblu de indivizi rândul ei marfã. Iar ºtirea de televiziune, separaþi”(Remy Reiffel, Jean-Claude fiind o relatare scurtã despre o situaþie sau Bertrand: „O introducere în presa scisã ºi despre o persoanã, trebuie sã intereseze vorbitã”, Polirom 2000). un numãr cât mai mare de telespectatori Funcþiile mass-media ºi implicit ale spunându-le ºi arãtându-le cine, ce, când, televiziunii sunt: informare, educare ºi unde, cum ºi de ce a fãcut ceva. Desigur formare, divertisment. cã se urmãreºte efectul la public prin Informaþia este definitã în dicþionarul noutatea absolutã sau exclusivitatea, Larousse („Le petit L”, Paris, 1995) ca neobiºnuitul uneori derutant, dimensiunea „rezultat al informãrii, ºtire comunicatã de conflictului sau potenþiala dezvoltare a sa

87 Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015 în derularea ºtirilor pe aceeaºi temã. poporul cu televizorul. Dar despre Pentru cã specialitatea noastrã este acestea, mai multe în capitolul despre totuºi televiziunea, vom cita pe scurt aculturaþie. funcþiile ºi disfuncþiile sale. Scriind despre situaþia din USA, încã Prima, cea de informare, reprezintã de la mijlocul secolului trecut, HL Emery cel dintâi scop al difuzãrii imaginilor ce au Edwin („The press and America” ca obiect punerea în cunoºtiinþã a Engl.Cliffs,1954) remarca senzaþionalismul telespectatorului cu informaþia devenitã prin care canalele de ºtiri, cu dispreþ faþa de ºtire de televiziune dupã toate reperele ºi omul de rând, faþã de etica jurnalisticã ºi canoanele sistemului. Disfuncþiile fãrã responsabilitate au folosit tonul bom- informãrii sunt persuasiunea, prin care bastic, strident, de senzaþie în scopuri per- autorul încearcã sã impunã o anumitã idee, verse pentru a ademeni publicul. Au manipularea ca variantã ºi mai nocivã a transformat dramele vieþii în melodrame persuasiunii prin care se ascund sau ieftine, au deformat cotidianul, au înlocuit deformeazã anumite aspecte, dezinfor- ºtirile importante cu sex ºi violenþã. Aºa la marea prin care înþelegem pierderea ei, aºa acum ºi la noi. Aferim! totalã a obiectivitãþii cu un scop precis Nimeni nu poate cere – ºi nici nu o din partea emiþãtorului ºi intoxicarea, pe face – unui autor sã nu caute senzaþionalul care colegul Ion Buchedru o definea ca ºi sã producã numai ºtiri sau alte materiale „suprasaturare a corpusului social cu terne, cunoscute sau neinteresante. Nici informaþie falsã ºi blocajul canalelor de vorbã! comunuicare cu mesaj mincinos pentru a Numai cã, ducerea senzaþionalului la deruta...(Ionel Bucheru „Fenomenul extrem, la limite de nesuportat de cele mai televiziune”, Fundaþia RM, 1997). multe ori moral sau în spaþii de Influenþarea publicului se poate – ºi se subcivilizaþie, produce fenomenul de face! – prin selectarea ºtirilor, prin senzaþionalism. Chiar dacã acest tip de conceperea lor, prin plasarea lor în funcþie materiale, de emisiuni pot atrage un anumit de importanþa pe care vrem sã le o public, ele nu produc valoare de niciun fel acordãm, prin titlurile cu care le anunþã, ºi sunt de condamnat. Publicul poate fi prin amãnuntele pe care le scoatem în stãpânul nostru dar nu ºi dictatorul evidenþã ºi desigur pentru televiziune prin prostului gust. selecþia ºi montarea imaginilor. Dar, aceste disfuncþii le putem întâlni Notã ºi la celelalte funcþii ale mass-media. Când În urmã cu 2-300 de ani, presa stãtea ne referim la educaþie, culturã ºi formare sub nimbul seriozitãþii, funcþiona mai ales ne gândim poate mai ales la copii, la tineret, pentru un cerc restrâns de accesanþi, utilizatori. Iluminiºtii au crezut cã vor deºi majoritatea emisiunilor de televiziune putea face din presã un mijloc de din acest moment, fie ele la posturi cultivare, formare ºi educare a maselor particulare dar –din pãcate – ºi la cele populare pentru a crea la ele apoi, o publice se transpun la un nivel îngrijorãtor formã de gândire autonomã, poate criticã de jos, prin care numai educaþie nu se face ºi în orice caz mai elevatã decât ci mai curând influenþare persuasivã schemele culturii tradiþionale. Pantru o politicã sau mercantilã în funcþie de perioadã, dorinþa aceasta a funcþionat. De fapt pentru perioade diferite de timp interesele emiþãtorilor. Iar pentru copii, la fiecare popor. Radioul dar mai ales ceva desene animate sau filmuleþe penibile televiziunea, în secolul al 20-lea, au care le dezvoltã capacitãþi mai degrabã comasat aceste perioade ºi au violente decât intelectuale. Noroc de unele transformat rapid totul în show ºi canale dedicate artelor, istoriei ºi culturii, propagandã. Este ceea ce vedem ºi trãim majoritatea neautohtone, unde chiar dacã astãzi. Prof. Ben H Bagdikian de la regãseºti tendinþe partizane, mai poþi detecta Universitatea Berkeley din California USA ºi culturã adevãratã. ne avertiza încã din 1990 cã: „Lorzii statului global”, proprietarii corporaþiilor Despre divertisment ce sã mai multinaþionale din mass-media, spunem, pe posturile noastre de controleazã circulaþia informaþiei (care televizhiune, pe mai toate, este importat ce numai liberã nu mai este). Ei au propria format, de prost gust, farã calitãþi inter- agendã care implicã o putere imensã pretative de cele mai multe ori. Aici avem asupra ideilor, culturii, comerþului, politicii de a face cu intoxicare de prostie, parcã în sine. Pentru ei profiturile sunt enorme. pentru a reveni la formula aþi prostit Dar noi, noi cu ce ne alegem?

LITERE 88 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni BIBLIOFILIE Ana Andreescu

CARTEA – OBIECT DE COLECÞIE

În aprilie 1991 se vernisa la Muzeul carte aparþine cãrui colecþionar. Ca mãsurã Municipiului Bucureºti – Palatul ªuþu – de securitate, am gândit atunci, încã sub expoziþia cu numele Cartea – obiect de povara variatelor spaime care ne bântuiau colecþie, al cãrui custode am fost, asistatã încã viaþa. Acum, mi-ar fi plãcut sã ºtiu de rafinatul cunoscãtor ºi distinsul critic unde aº mai putea vedea aceste exemplare de artã Radu Ionescu ºi de arhitectul de excepþie, dar, mã gândesc, cã mãsura Cristian Brãcãcescu, pe post de grafician. de securitate luatã atunci este binevenitã Mãrturie a acestei expoziþii a rãmas încã ºi astãzi. ªi, când te gândeºti cã au Catalogul acesteia, care oferã lista trecut cei douãzeci de ani preziºi de Brucan exponatelor, cu succinte date de pentru preschimbarea societãþii româneºti. identificare, ºi lista colecþionarilor care au Ceva-ceva s-a schimbat, totuºi. Au apãrut avut încrederea sã-mi încredinþeze, fiecare, inclusiv feluritele spaime noi. pentru o lunã de zile, câteva din comorile Ceea ce cu siguranþã nu s-a schimbat pe care le descoperisem în bibliotecile lor ºi nu se va schimba vreodatã este legãtura personale. Catalogul este bilingv, în limba invizibilã ºi trainicã, mai presus de timp, românã ºi în limba francezã, pentru cã dintre sufletul frumos iubitor de carte expoziþia a cuprins cãrþi bibliofile franceze. frumoasã ºi cartea frumoasã însãºi. ªi mã Spicuind din prefaþa scrisã de criticul de gândesc acum nu numai la colecþionari, artã Radu Ionescu, îl lãsãm pe acesta sã ci, mai ales, la artizanii cãrþilor bibliofile: spunã despre mesajul subliminal al acestei editori, tipografi, gravori, legãtori, fabricanþi expoziþii care a vorbit despre gustul ºi de hârtie. nivelul înalt de culturã al elitelor româneºti Revenind la expoziþia din 1991, care a ºi despre calitatea de tãmãdiutor pentru reunit cãrþi tipãrite între 1501 – 1964, voi tristeþea sufletului pe care aceste cãrþi au prezenta cum l-am cunoscut pe unul dintre dovedit-o intr-un „secol a cãrui ultimã cei mai interesanþi, dacã nu unic, creatori jumãtate a fost smulsã culturii.” (Radu de carte bibliofilã, în sensul cel mai propriu Ionescu, catalogul expoziþiei Cartea – obiect al cuvântului. Întîlnirea cu editorul, de colectie, 1991) Aºadar, iatã ultimul tipograful, gravorul Louis Jou s-a produs, paragraf al mai sus menþionatei prefeþe: „Sã desigur, prin intermediul unei cãrþi. Titlul le mulþumim celor ce le-au strâns, sã le ei este L’Illusion du prefet Mucius, conte mulþumim celor ce le-au pãstrat ºi au de l an 80 de notre Seigneur Jesus Christ, semãnat în juru-le pasiunea pentru cartea autorul ei este Adrien Bertrand, editorul frumoasã ºi sã mulþumim soartei care le-a este Berger-Levrault, iar anul apariþiei este cruþat în faþa furiei culturocidului care, ºi 1917, la Paris, Nancy, Strasbourg. Louis aºa, a fãcut destule victime”. Cei care au Jou este numai autorul ilustraþiilor ºi al primit aceste mulþumiri au fost colecþionarii ornamentelor acestei cãrþi, frontispicii, Barbu Brezianu, Dimitrie Callimachi, Gigi letrine ºi viniete finale, realizate prin tehnica Ceauºescu, Virgil Cândea, Radu Ionescu, gravurii în lemn. Autorul cãrþii nu este unul Costin Moþoiu, Dan Nasta, Constantin cu mare vizibilitate, dar ideea care stã la Pappia, Stroe Slãtineanu, Alexandra baza acestei fantezii care l-a inspirat pe Sturdza, George Teodoru. Cu bunã ºtiinþã, Louis Jou este sublimã: iubirea, legea cea în catalog lista cãrþilor este separatã de lista nouã adusã de Isus oamenilor ºi credinþa colecþionarilor ºi, astãzi, când citesc cã ea îi poate uni pe oameni. Concluzia catalogul imi revine pe buze zâmbetul ce a textului este tristã. Mesagerul iubirii, al însoþit atunci privirile cu subînþeles ale binelui este rãpus de forþele rãului. Ilustraþia organizatorilor expoziþiiei care, împreunã, cãrþii este conceputã pe ideea antitezei între am decis sã nu specificãm în catalog care bine ºi rãu, iar actorii acestei dihotomii 89 Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015 sunt Prefectul Mucius, roman, creºtin, nume oarecum necunoscut în peisajul ar- frumos ºi Teodoric, teutonul brutal ºi tistic parizian. Carte îi fusese refuzatã întunecat. Spiritul luminos contra acestuia de editorul cãruia i-o propusese materialitãþii primitive. Cei doi se înfruntã mai întâi, pe motivul c㠄el (editorul) nu la graniþa Imperiului Roman cu germanii, înþelegea deloc ca ilustraþia unui text sã la anul 80 de la naºterea lui Cristos. Ideea neglijeze detaliul, anecdota, în beneficiul lui Mucius cã-l va convinge pe barbar sã unei interpretãri mai nobile, mai extinse.” renunþe la luptã în numele iubirii dintre („il...ne comprenait point que l’illustration oameni este sortitã eºecului. Expresivitatea d’un texte neglijeat le detail, l’anecdote au celor 8 gravuri hors-texte, precum ºi al benefice d’une interpretation plus noble, ornamentelor, care sunt, de fapt, mici scene plus etandue.” – Francis Carco, Jean cu conþinut epic, imbogãþesc ºi Cassou, „Mon ami Louis Jou”, editeur înfrumuseþeazã cartea, tipãritã pe hârtie M.P. Tremois, 1921). Arches, cu filigran, ºi care aparþine tirajului Publicarea cãrþii îi aduce consacrarea unic de 400 de expemplare, ea purtând ºi îi deschide larg lui Louis Jou drumul spre numãrul 282. Cartea, broºatã de editurã, celebritate. aºadar destul de expusã feluritelor Dar de unde venea ºi cine era acest întâmplãri potrivnice cu care se va fi necunoscut care se impune cu maturitate confruntat în cursul vieþii ei de peste 80 artisticã deplinã ºi care nu mai era la prima de ani, la momentul în care noi ne-am tinereþe (avea deja 30 de ani)? cunoscut, m-a fermecat. Cu mijloacele de Luois Jou era un spaniol de origine informare avute la îndemânã am cãutat mai modestã, autodidact, care învãþase multe date despre Louis Jou ºi despre meºteºugul tipãritului la tipografia Torquato activitatea lui. Am cunoscut, astfel, un Tasso din Barcelona. Maeºtrii lui au fost personaj fascinant. Aldus Manutius, Nicolas Jonson, Jean de În primul sfert al secolului al XX-lea, Tourne, ale cãror capodopere le consulta, în Franþa, în special la Paris, înfloreºte un în anii petrecuþi în Barcelona, la Biblioteca fenomen salutar pentru cartea frumoasã. Arus. Secretele tipografiei i s-au dezvãluit Dupã cartea secolului al XIX-lea, tipãritã în ani cu muncã grea ºi studiu intens, pe hârtie acidã, cu toate pericolele care concomitent cu structurarea unei concepþii decurg din aceasta, cu ilustraþii executate superioare cu privirea la ce înseamnã o prin tehnica nouã, atunci, a litografiei, care, carte. La Paris, a lucrat la imprimeria Editurii fãrã a fi lipsitã de exemplele ei de reuºitã, Belle Edition, între 1911-1912. Acolo punea cade adesea pradã execuþiei neatente, în în paginã luxoasa revistã Schererazade. În Parisul începutului de secol XX, apar acelaºi timp, lucra cu încãpãþânare la câteva periodice interesate de domeniul ilustrarea cãrþii lui Anatole France, carte care editãrii de cãrþi frumoase. Este cazul i-a adus consacrarea ºi despre care criticii revistelor Gazette du bon ton, au spus c㠄temele ilustraþiilor sale... fac sã Scheherazade, Illustration du beau livre. aparã un accent satiric ºi negru care nu De asemenea, apar câþiva editori precum existã în text...” (les themes de ses illustra- Ambroise Vollard, Rene Helleu, Edouard tions... font sortir une aprete satirique est Pelletan, Leon Pichon, care adunã pe lângã noir qui n’est dans le texte...” ei artiºti care preferã acvaforte, gravura Insensibil la succes, Louis Jou a cu dãltiþa sau gravura în lemn ºi care au o continuat sã lucreze ºi sã scoatã cãrþi. altã filozofie în ceea ce priveºte estetica Primul sãu atelier a funcþionat în casa cãrþii. Este un reviriment al interesului Heloise et Abelard pe Quai des Fleures, pentru carte ca obiect frumos, care implicã unde a lucrat ca editor, împreunã cu atenþie acordatã hârtiei, caracterelor, Bossviel, cu care a publicat în ediþie ornamentelor, ilustraþiei, legãturii folosite bibliofilã Principele lui Niccolo Machiaveli, pentru realizarea unei cãrþi. În acea în 1921. Apoi, îºi mutã atelierul în Rue de perioadã, a apãrut ºi Societatea bibliofililor, Vieux Colombier, unde tipãreºte L’Evangile care susþinea adesea tipãrirea unor cãrþi ce d’apres Mathieu. În acelaºi timp, executã erau refuzate de editorii tradiþionali, care gravuri pentru alþi editori precum N.R.F, le considerau îndoielnice, dacã nu chiar Andre Coq, Helleu, Cres. ºocante, în ceea ce priveºte ilustraþia. Dar, idealul lui era altul. El îºi dorea sã În 1914, Societatea Bibliofililor publicã facã singur munca „lentã, rãbdãtoare, o ediþie nouã a cãrþii lui Anatole France, zilnicã, manualã, infinit de umilã ºi de Les Opinions de M. Jerome Goignard, minuþioas㔠a vechilor tipografi. apãrute în 1911 într-o ediþie obiºnuitã. În prefeþele cãrþilor sale ºi-a explicat Noua ediþie este ilustratã de Louis Jou, un concepþia care stã la baza capodoperelor LITERE 90 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni pe care le-a creat. literã, la ilustraþie de Louis Jou. Este vorba „Le livre, mon vieux, ce n’est pas une de exemplarul numãrul 3 din 160 de valise” (Cartea, bãtrâne, nu este o valizã.), exemplare pe hârtie Montval din cartea lui obiºnuia sã le spunã Louis Jou prietenilor Jean de la Fontaine „Les amours de Psyche ºi apropiaþilor sãi. Ea este purtãtoatea et de Cupidon”, exemplarul 8 din tirajul de imaginii sufletului omenesc, cu infinitele 210 exemplare pe hârtie verge a la forme lui faþete, ea îmbogãþeºte lumea ºi se cuvine al cãrþii lui Suares „Les musiciens”, respectatã. exemplarul 34 din tirajul de 225 al cãrþii lui „Baza edificiului cãrþii” este pentru Blaise Pascal „Trois opuscules”. Louis Jou litera, pe care acesta o numea Viaþa îþi oferã surprize, când vrea ea. „aceastã bravã ºi solidã infanterie”. De În anul 2002, am fãcut un voiaj în aceea, a desenat ºi a turnat singur Provence ºi am dorit sã vãd neapãrat Les caracterele pentru cãrþile pe care le-a tipãrit, Beaux de Provence. Nu ºtiam de ce. Nu dupã ce s-a preocupat îndelung de studiul gãsisem prea multe de citit despre aceastã proporþiilor acestora. Pentru el, litera micã localitate, cocoþatã pe un promontoriu trebuia „sã fie egala celorlalte elemente ale ºi în care nu au acces maºinile. Am ajuns cãrþii, pentru a exprima o idee”. În prefaþa acolo, ne-am lãsat maºina la intrarea în la Le prince, în 1922 deplângea faptul c㠄 aºezare ºi am luat-o la picior pe strãzile arta nobilã a tipografiei a cãzut în mâinile fermecãtoare, în pantã, strâmte ºi negustorilor”. întortocheate, flancate de cãsuþe nu mai Gravura în lemn este pentru el singura înalte de un etaj-douã, acoperite cu flori, care poate da nobleþea necesarã unei cãrþi. lãsându-ne în voia vrajei acestei bijuterii Ea trebuie sã trãiascã prin sine, s㠄producã de orãºel. ªi, tot baladându-ne pe strãduþe, emoþie particularã, puternicã ºi profundã”, pe ce credeþi cã mi-au cãzut privirile ºi... sã incite ea însãºi la meditaþie, sã acolo au rãmas. Îmi venea sã mã ºterg la îmbogãþeascã sensurile textului. ochi, convinsã cã trãiesc un miraj. Nu Punerea în paginã era ºi ea de maximã gãsisem nicãieri vreun indiciu despre vreo importanþã. Jocul albului ºi negrului trebuie relaþie a lui Louis Jou cu zona Provence, sã fie echilibrat, dar sã impresioneze ºi sã ca sã nu mai vorbesc cu o aºezare aparent surprindã în acelaºi timp. Ilustraþia trebuie insignifiantã, aflatã la sute de kilometri de sã fie în armonie cu oglinda textului, cu Parisul intreprinderilor tipografice ale lui tipul de literã folosit. Louis Jou. ªi totuºi, în faþa ochilor mei, Hârtia, la vremea aceea suport unic al pe o placã destul de consistentã aflatã pe texului, al ornamentelor ºi al ilustraþiei cãrþii zidul alb al unei construcþii cu nimic ieºind era selectatã cu grijã deosebitã de cãtre din peisajul obiºnuit, stãtea scris Louis Jou, pentru a da soliditate edificiului. „FUNDAÞIA LOUIS JOU”. Totul era Tipurile de hârtie pe care le-a preferat au acolo: casa lui, în care trãise ºi lucrase pânã fost hârtia Japon, hârtia Hollande Van la sfârºit, matriþele, tiparniþele, cãrþile Gelder, hârtia velinã Arches etc, toate hârtii fãcute de el ºi cãrþi fãcute de maeºtri lui organice a cãror atingere îl impresioneazã din veacurile al XV-XVI-lea. Totul vorbea pe cititor cu puterea mângâierii inefabilului. acolo de personajul acesta – de aceastã ªi, toate acestea trebuie puse în slujba forþã a naturii care a simþit ºi a trãit numai unui text cu substanþã, cu idee, cu pentru a-ºi pune în operã fascinaþia pentru profunzime, de aceea Louis Jou ºi-a ales miracolul care era pentru el CARTEA. autorii ale cãror opere le-a editat, tipãrit ºi Cum aratã un asemenea om? Iatã cum ilustrat cu maximã atenþie. Autorii care îl prezintã prietenul lui Jean Cassou, în l-au inspirat cu precãdere au fost Blaise cartea scrisã împreunã cu Francis Carco Pascal, Jean de la Fontaine, Niccolo „Notre ami Louis JOU”, pe care am mai Machiavelli, Suarez, Montaigne. menþionat-o: „grand et gros, personage Recunoaºterea originalitãþii ºi valorii inoubliable, pleine de malice et de artistice a creaþiilor sale, succesul care a mefiance, chauve, robuste, pueril, avec un venit pe deplin de la prima sa carte hilarite pouissante.” (înalt ºi voinic, personaj publicatã, în 1914, la Paris, nu l-a de neuitat, plin de maliþie ºi de neîncredere, impresionat ºi nu l-a scos din ritmul lui, ci chel, robust, copilãros, cu o jovialitate mai degrabã i-a oferit spaþiul pentru a puternicã). Pentru prietenul sãu Jean desãvârºi reforma din „industria cãrþii” din Cassou, Louis Jou era „innactuel”, vremea sa, pe care el o considera cea mai subliniind prin aceastã afirmaþie caracterul nobilã ARTÃ. de atemporalitate al travaliului acestuia, În colecþiile private din Bucureºti, am dar, adãugãm noi, ºi exceptionalitatea cunoscut câteva dintre cãrþile create de la operelor create de cãtre acesta. 91 Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015 FIRIDE BASARABENE Nicolae Scurtu

NOI COMPLETÃRI LA BIOGRAFIA LUI AXENTE FRUNZÃ

Biografia profesorului, publicistului, trimise istoricului ºi memorialistului Ion S. prozatorului, traducãtorului ºi memoria- Floru (1864-1950), personalitate distinctã listului Axente Frunzã (n. 13 februarie 1859, a învãþãmântului românesc. Mãrturiile pe Scorþeni, Orhei – m. mai 1933, Bucureºti) care le face Axente Frunzã în aceste este insuficient cunoscutã chiar ºi epistole sunt interesante pentru biografia specialiºtilor. Informaþiile ºi ºi bibliografia sa, pentru referinþele biografice, activitatea sa didacticã ºi parcimonioase, câte au pentru istoria literarã în spe- apãrut pânã acum, sunt im- cial. Relevante, sub multiple precise, uneori eronate1 ºi au aspecte, sunt precizãrile ºi menirea de a deruta pe un observaþiile pe care le biograf meticulos ºi onest în întâlnim în cele douã epistole, acelaºi timp. Nici opera sa ce se transcriu, aici, pentru publicatã în presã ºi nici cea întâia oarã, ºi din care aflãm tipãritã în cãrþi nu e în ce mod abordau autoritãþile catalogatã ºi bibliografiatã vremii tipãrirea ºi difuzarea corect, dupã normele unei gramatici a limbii bibliografice internaþionale. O române, cu text paralel în sursã importantã pentru limba rusã ºi românã. elucidarea unor astfel de inexactitãþi o Interesantã e ºi precizarea privitoare la constituie însemnãrile, memoriile ºi schiþa Pe linie ce constituie debutul2 epistolele sale trimise unora dintre confraþi. absolut al prozatoarei Igena Floru (1892- Elocvente sunt, în acest sens, epistolele 1926), fiica lui Ion S. Floru.

* [Iaºi], 6 martie [1918]

Dragã Floru,

Chestia stã aºa. Acum vreo 3-4 zile primesc de la tine o carte poºtalã, prin care îmi comunici cã Göbl e pe cale sã primeascã din nou ceva hârtie, ca sã poatã reîncepe ediþia nenorocitei gramatici3. Dar nu trecurã douã zile ºi tot tu îmi telegrafiezi cã afacerea rãmâne baltã, cã hârtia continuã sã lipseascã, cã orice intervenþii sunt zadarnice. Cred cã aºa trebuie sã înþeleg lucrurile ºi aºa le-am înþeles, ºi atunci am dat marelui Halippa4 urmãtoarea telegramã, ca rãspuns la o telegramã a sa prin care, aproape odatã cu cartea ta poºtalã, cu vreo trei zile mai înainte poate, îmi comunica, cã d[omnu]l ministru Constantinescu5 îmi comunica cum cã s-a dispus sã se dea lui Göbl restul de hârtie, necesar acelei cãrþi: „D[omnu]l Constantinescu vã înºealã. Hârtia ce promite, dar nu se dã, faceþi sã înceteze aceastã batjocurã, care n-are nici mãcar meritul originalitãþii”. Ce zici? Poate cã era mai bine sã-þi fi scris, sã te întreb, sã aºtept rãspunsul tãu, ca sã pot telegrafia mai documentat. Dar mi-am închipuit, cã lucrul e destul de clar ºi aºa. Ce sã-þi mai scriu ºi ce sã-mi mai explici? Când lucrul e clar ºi aºa: se promite, se

LITERE 92 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni amânã, apoi se declarã scurt: n-avem hârtie, nu dãm. Încât acuma ce-i de fãcut? Sã aºtept o nouã intervenþie a lui Halippa, o nouã promisiune, datã de porcu6, o nouã telegramã, ca sã mã mai consoleze, apoi iar refuz, iar proteste cãtre Halippa etc.? ªi ce e mai al dracului, e cã nici pânã azi nu ºtiu cam la ce paginã s-a ajuns cu imprimarea, deºi în timpul din urmã îmi scrisese ceva ºi Nina. Nu ºtiu cum s-a fãcut cã ºi-a adus ºi ea aminte de Göbl, de gramaticã etc., ºi hai sã-mi scrie. Dar la ce paginã se aflã lucrul despre asta tufã. ªi cam, chiar dacã mi-ar scri[e], tot n-aº fi sigur, scrie-mi te rog tu, unde s-a ajuns, ca sã ºtiu mãcar atâta. Încolo ce sã-þi mai scriu? Aºteptãm pacea, Torontalul, profituri de la Wilson etc. Dar voi? Între alte noutãþi, colegul Gh (cel cu þãranii de la Zbieroaia) s-a cam prins cu vreo jumãtate de vagon de zahãr, pe care l-ar fi cumpãrat pentru cercul didactic, ca preºedinte, dar pe când deja nu mai era preºedinte. Acuma cicã e la Bucureºti, unde „stãruie”. Scrii? Complimente la toþi Frunzã

* [Iaºi, 7 august 1919]

Iubite Floru,

Transmite, te rog, complimentele mele d[omni]ºoarei autoare. Am citit Pe linie... E prima bucatã literarã în literatura noastrã cuprinzând mai mult sentiment decât la toþi autorii de ambele sexe de azi ºi din trecut, cuprinzând mai mult studiu decât toate operele lui Delavrancea ºi întreaga lui generaþie. Noi tot n-am plecat încã la... munte, dar plecãm mâine. Salutare Frunzã

[Domnului Ion Floru, Strada Aurel Vlaicu, nr. 115. Bucureºti].

Note • Originalele celor douã epistole, inedite, se aflã în biblioteca profesorului Nicolae Scurtu din Bucureºti. 1. Valeriu Nazar – Axente Frunzã în Dicþionarul scriitorilor români din Basarabia 1812– 2010 Ediþia a 2-a revãzutã ºi completatã. [O sintezã literarã documentarã de Mihai Cimpoi]. [Chiºinãu, Editura Prut Internaþional], p. 247–248 + 1 foto bust Axente Frunzã (Muzeul Literaturii Române „Mihail Kogãlniceanu”). 2. Eug. I. Floru – Pe linie în Românimea culturalã, 1, nr. 10–13, 15 iulie– 1 septembrie 1919, p. 12–15. Iar criticul literar Mihail Dragomirescu nota ~ Un om talent nuvelistic. Publicãm în n[umã]r[ul] de faþã schiþa „Pe linie” asupra cãreia atragem cu tot dinadinsul cititorilor noºtri iubitori de literaturã. E în felul ei o capodoperã ºi relevã un mare talent ce meritã sã fie încurajat. 3. Axente Frunz㠖 Gramatica limbii române. [Text paralel în limba rusã ºi românã]. Bucureºti, Tipografia Curþii Regale, F. Göbl Fii, 1918, 1 f + IV + 342 pagini. 4. Pantelimon Halippa (1883–1979), preºedinte al Partidului Þãrãnesc din Basarabia (23 august 1918–iulie 1921). În aceastã calitate se preocupa de problemele basarabenilor oriunde se aflau ei. 5. Alexandru Constantinescu (1859–1926) deþinea în acel moment portofoliul Ministerului de Interne, apoi a trecut la Ministerul Industriei ºi Comerþului. 6. Astfel era apelat, uneori, Alecu Constantinescu. 93 Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015 LA PORÞILE EUROPEI Manole Neagoe

BÃTÃLIA DE LA POSADA, 1330 (2)*

Precizarea pe care o face regele este dându-ºi cu perfidie cuvântul cã ni se va foarte preþioasã. Aflãm cã strategia supune ºi ne va arãta nouã ºi armatei românilor a fost aceea de a se retrage din noastre un drum, sigur de întors acasã. faþa adversarului, de a distruge tot în calea Ne-am încrezut în cuvântul schismaticului lui, de a-l hãrþui ca sã nu se poatã în care nu era bunã credinþã, ci înºelarea aproviziona. Când vorbeºte despre bunei credinþe. ªi pe când ne întorceam campania lui Mahomed al II-lea în Þara înapoi cu oamenii noºtri, pe o cale Româneascã, cronicarul bizantin, Laonic blestematã în veci de Dumnezeu, închisã Chalcocondil, descrie, aºa cum vom vedea, de ambele pãrþi cu râpe ameþitoare, iar strategia folositã de români, pentru a înainte unde ea se lãrgea era întãritã, în contracara superioritatea, ca armament, a mai multe locuri, de puternice prisãci adversarului. ocupate de o mulþime de oameni înarmaþi „ªi neputând regele ºi ai de ai numitului Basarab, ne sãi sã gãseascã de mâncare pomenim deodatã din toate în þara necunoscutã, între pãrþile cu un atac nãpraznic, munþi ºi dealuri cu pãduri, au nãvãlind asupra noastrã ºi a început sã sufere în curând armatei noastre cu furie în de foame regele însuºi, ostaºii diferite chipuri ºi lovindu-ne ºi caii. De aceea, s-a ordonat câineºte cu bolovani, cu o împãcare cu Bazarad, aruncãtori de praºtii ºi cu alte dându-ºi acesta cuvântul cã izbituri ameþitoare de loviri va asculta de rege ºi cã va da sãlbatice. Cu sãbiile lor regelui ºi tuturor oamenilor sãi lovesc escadroanele noastre siguranþa de a se întoarce înmuindu-ºi în sângele celor acasã ºi cã-i va arãta un drum uciºi sãgeþile ºi lãnciile lor. drept; ºi astfel regele se Din toate pãrþile suntem izbiþi întorcea în siguranþã punând temeiu pe de o ploaie de aruncãtori, fiind strânºi ca credinþa perfidã a schismaticului” (Cronica de un zid muºcãtor. ªi nu era chip sã pictatã, p. 234). scãpãm nici fugind înapoi, nici mergând Regele afirmã cã, atunci, a încheiat cu înainte, ci prinºi ca peºtii în plasã sau în Basarab un armistiþiu, domnul „dându-ºi vârºe ne sbatem strigând cãtre Fãcãtorul cu perfidie cuvântul cã ni se va supune ºi tuturor celor vãzute ºi nevãzute, cãtre ne va aratã nouã ºi armatei noastre un drum Mântuitorul nostru: ia aminte, Doamne, la sigur de întors acas㔠(Idem, p. XLV). suspinele noastre cele adânci. Apoi cu În Cronica pictatã se repetã c㠄regele ajutorul dumnezeiesc al lui Iisus Christos se întorcea în siguranþã punând temeiu pe care s-a rãstignit pentru noi ºi cu al prea credinþa perfidã a schismaticului”. sfintei sale maice ºi al tuturor sfinþilor, Repetarea calificativului de schismatic este fãcându-se din partea câtorva ostaºi de importantã, pentru cã e o dovadã cã lângã mine de asupra capului meu un Basarab era de credinþã ortodoxã, unele acoperãmânt de scuturi ºi înlãturând ast- încercãri de a-l face cuman catolic n-au fel potopul ca de ploaie torenþialã a unor nicio valoare. lovituri de sãbii, de sãgeþi, de lãncii ºi de Începe retragerea regelui cu oastea sa alte izbituri ne puturãm feri vieaþa de ºi aceastã retragere este relatatã în primejdia morþii ce se apropia din ce în ce documentul regal astfel: „Atunci am mai mult. Atunci credinciosul nostru, încheiat cu numitul Basarab un armistiþiu, Nicolae (Radoslav), un tânãr atlet, curajos ca un recrut, cu mintea agerã, cu ochii * Din volumul Mari bãtãlii pentru existenþa ca stat þintã la mine, furios ca un leu, încordându-ºi a Þãrilor Române în Evul Mediu”, în pregãtire la forþele ºi tãria braþului sãu de ostaº, rupse Editura Bibliotheca. LITERE 94 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni ºi aruncã la pãmânt toatã armãtura sa de prepozitul din Alba Transilvanã. De fier ºi aºa desbrãcat, numai cu scutul ºi asemenea Andrei, plebanul din Sarus ºi agitându-ºi lancea sa cea ascuþitã se aruncã cãlugãrul Petru din ordinul predicatorilor, din nou în linia celor ce nãvãliserã asupra bãrbat onorabil, acolo ºi-a primit paharul noastrã, având sã lupte voiniceºte. Nu se morþii crâncene, pentru cã în creierul mai gândea sã-ºi apere capul sãu, ci era capetelor lor au bãtut miºeleºte cuie de þintã la capul nostru, de asupra cãruia lemn. ªi au fost uciºi ºi unii preoþi cari sburau paloºele a cinci viteji ostaºi valahi erau capelanii regelui. A cãzut în sfârºit ºi cari se grãbeau înainte de toate sã ne reteze o mulþime nenumãratã de Cumani. capul nostru de rege. Dar prin agerimea Cadavrele tuturora, atât ale feþelor sa fulgerãtoare pe toþi i-a rãpus, bisericeºti, cât ºi ale nobililor laici acolo, pe aºternându-i la pãmânt lipsiþi de suflare. locul luptei, aºteaptã vremea de apoi a Acolo însuºi viteazul soldat Nicolae ºi-a învierii celei de obºte. ªi nici mãcar cei mai primit din faþã ºase rãni la cap ºi la umeri de aproape ai lor n-au putut, din cauza destul de grele ºi a lãsat pe locul luptei vro nãvãlirii duºmanilor, sã gãseascã pe cei douãzeci ºi cinci de nobili dintre ai sãi. ªi scumpi ai lor, pentru ca înºiºi sã-i îngroape. astfel cu ajutorul lui Dumnezeu se potoli Dar Vlachii au dus mulþi prizonieri, atât rãniþi ardoarea duºmanilor ºi se putu sparge cât ºi neatinºi ºi au pus mâna pe foarte multe laturea dreaptã a zidului de duºmani ºi arme ºi haine de preþ ale tuturor celor cãzuþi luându-o la picior prin spãrtura fãcutã, din ºi bani în aur ºi argint ºi vase preþioase ºi bãtãlia venitã fãrã de veste, cu voia Celui brâuri de sabie ºi multe pungi cu grosiþe prea Înalt care pe toate, de mai înainte le late ºi mulþi cai cu ºele ºi cu frâne ce toate orânduieºte, siliþi la fugã de duºmani ºi le-au luat ºi le-au dus lui Bazarad Voevod. urmãriþi din acel loc, aflarãm prilejul Iar regele îºi schimbase însemnele mântuirii ºi luarãm drumul spre casã. Dat armelor sale, cu cari s-a îmbrãcat Desev, la 13 Decemvrie 1335” (Cronica pictatã, fiul lui Dionisie, pe care crezându-l Vlahii p. XLVI). a fi însuºi regele l-au omorât cu cruzime. Vestitul soldat, cum îi zice regele lui ªi însuºi regele de abia a scãpat cu câþiva Nicolae, fiul lui Radoslav, era un nobil de inºi. Cãci au stat împrejurul regelui, ca niºte seamã, din moment ce avea pe lângã sine, ziduri de piatrã, magistrul Danciu cu fiul ca vasali, o seamã de nobili, dintre care sãu Ladislau ºi alþi ostaºi cari erau în cad în luptã vreo douãzeci ºi cinci. Un serviciul personal al regelui ºi magistrul amãnunt care trebuie sã ne facã sã fim Martin, fiul lui Berend, cari primeau asupra prudenþi atunci când considerãm cã un lor toate loviturile de sabie ºi de sãgeþi, boier de al nostru avea o ceatã comparabilã numai sã scape vieaþa regelui de lovitura cu acea a unui mare nobil feudal din Apusul morþii” (Cronica pictatã, p. 235-236). continentului. Cronicarul scrie cã au cãzut „din toate În Cronica pictatã, care se inspirã din pãrþile ºi din mulþimea câineascã a valahilor, documentul regal, avem o descriere mai ca muºtele care au pierdut dulceaþa untului largã asupra bãtãliei, atenþia regelui de lemn, când ucideau fãrã milã pe poporul concentrându-se asupra celor ce priveau creºtin ºi pe preoþii, unºi ai lui Christos” numai propria lui persoanã. Astfel, (Ibidem). cronicarul scrie: „Cãdeau tineri ºi bãtrâni, Cronicarul a arãtat cã deºi Basarab s- principi ºi nobili fãrã nici o deosebire. Cãci a arãtat dispus sã trateze, oferind condiþii aceastã tristã întâmplare a þinut mult dela foarte avantajoase, s-a ajuns la dezastrul ziua a ºasea a sãptãmânii pânã la ziua a de la Posada. Cronicarul are ºi o încheiere doua a sãptãmânii viitoare, în cari zile cu rol moralizator: „Regele însã dupã acea- soldaþii aleºi aºa se izbeau unii de alþii, stã întâmplare a venit la Viºegrad. Într-un precum în leagãn se leagãnã ºi se scuturã cuvânt, cu toate cã Ungurii au purtat pruncii sau cum se clatinã trestiile de vânt. rãzboaie foarte mari ºi foarte crâncene, ªi a fost aci un cumplit dezastru, cãci au totuºi aceasta li s-a întâmplat ºi lor, ca nu cãzut o mulþime de ostaºi, de principi ºi de cumva sã se sumeþeascã de mulþimea nobili ºi numãrul lor nu se poate socoti, victoriilor sau, cel puþin, sã fie pedepsiþi din ziua a ºasea, în preziua Sfântului Mar- pentru îngâmfarea lor de mai înainte, tin (Dupã autorul Cronicii pictate, lupta a pentru ca sã cunoascã ºi ei umilinþa ºi sã þinut de vineri pânã marþi) ºi dupã aceea în înþeleagã cã de mila iubirii dumnezeeºti se cea urmãtoare. fac cu atât mai vrednici, cu cât rabdã Au murit acolo ºi trei prepoziþi ºi loviturile de îndreptare ale tatãlui ceresc. anume magistrul Andrei, prepozitul bisericii Cãci Dumnezeu tatãl pe aceia îi pedepseºte, din Alba, un bãrbat foarte venerabil, vice- pe cari îi iubeºte (Nam Dens Pater illos cancelarul maiestãþii sale regale, fiind acolo corrigit, quos diligit)” (Ibidem). a pierit cu sigiliul regelui. Apoi Mihail, prepozitul din Pozsega ºi Nicolae, (continuare la pagina 97) 95 Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015 PORTRETE ÎN PENIÞà Florentin Popescu

PRIETENUL CARE GÂNDEªTE ÎN PARABOLE

Dupã trei ani ºi mai bine de când despre pictorul Vasile Szolga – ºi el o pãstoresc „Bucureºtiul literar ºi artistic” pot personalitate accentuatã printre cei care spune cã redacþia acestui lunar, pe care mânuiesc pensulele ºi culorile. l-am fondat împreunã cu poetul Coman Cât priveºte scrisul publicistic de la ªova, s-a consolidat. Are pagini ºi rubrici revista noastrã, colaboratorul despre care cu profil distinct ºi colaboratori care le fac este vorba a venit la început cu câteva de la un numãr la altul mai atractive, mai însemnãri turistice care nu fãceau interesante. Nu e numai pãrerea mea ci ºi excepþie de la regulile ºi canoanele unor a multor cititori care ne scriu. texte cu acest caracter. Dar, de unde Consolidarea aceasta s-a fãcut, credeam atunci, la începuturile revistei, retrospectiv privind, în trei valuri. Pentru cã avem a face cu un reporter obiºnuit, cã în trei valuri ne-am format un grup de cu un ins care cãlãtoreºte în þarã ºi în oameni de condei ºi care, pe deasupra, mai afara ei, „cu gândul de a scrie”, precum au ºi idei. au fãcut-o/o fac mulþi, de la Odobescu De ce spun toate astea? Simplu, pentru încoace, aveam sã constatãm, la scurtã a introduce pe cititorul acestor rânduri în vreme, cã ne aflãm în faþa unui scriitor ambianþa în care am cunoscut un om original, care a ales (i-a fost dat?!) sã aparte. El a venit la noi cu „al doilea val” gândeascã în parabole ºi sã spunã/sã de colaboratori ºi a fost adus de cãtre comunice adevãruri ºi idei frumos ºi cunoscutul, neobositul ºi freneticul Ion ingenios îmbrãcate în haina unor parabole Andreiþã. sau fabule cu totul personale. Omul se numeºte Vasile Szolga, este Când îl citeºti, ai senzaþia cã spune o pe jumãtate secui, dar poate mult mai poveste, un basm sau cam aºa ceva. român de cât mulþi români-români, cum impresie falsã, însã, fiindcã fiecare text are bine ºi exact zice tocmai cel care i-a propus un tâlc, cere o cheie, deschide o fereastrã sã scrie la revista noastrã ºi l-a adus aici, cãtre o interpretare ce te conduce la o acelaºi Andreiþã care, la rândul lui (trebuie moralã, la o învãþãturã. Fãrã a înþelege de s-o recunoscu!), are fler la oameni, cã doar aici cã ar fi vorba de prozã cu caracter nu degeaba a fost el toatã viaþa, pânã la didactic, folositoare, eventual, elevilor din pensionare, reporter colindând þara în lung primele clase de ºcoalã. Nu. Aici existã, ºi în lat. Vasile Szolga, în viaþa de zi cu zi, de fapt, douã straturi ale textului: unul de este profesor universitar la Facultatea de suprafaþã, înºelãtor, desigur (povestea Construcþii din Bucureºti, instituþie care propriu-zisã, parabola, fabula cu micul ei mai zilele trecute i-a conferit titlul de cumul de întâmplãri) ºi unul mai adânc, „Profesor emerit”. filosofic aº spune. Cele douã straturi nu Dar nu despre virtuþiile ºi împlinirile presupun iniþieri speciale, fiind descifrabile lui în acest domeniu mi-am propus sã scriu prin lecturi foarte atente. (deºi ar merita, sunt convins!), ci despre Vasile Szolga propune adesea subiecte publicistul ºi scriitorul Vasile Szolga, un care, la prima vedere, sunt absurde: statui condei care face notã aparte nu numai între care vorbesc, þinuturi în care oamenii spun condeiele de la „Bucureºtiul literar ºi artis- tot ce gândesc ºi produc încurcãturi ºi tic”, ci între toate cele – multe, foarte situaþii dificile. multe! – ale literaturii care se scrie azi în Dacã la toate mai adãugãm ºi faptul România. cã acest autor deþine o anume artã a Mai apoi mi-am propus sã zic ceva ºi conciziei, elaborând texte în care nimic nu LITERE 96 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni e de prisos (sã vinã asta, oare, din formaþia se spune, adâncul sufletului ºi descoperind sa de inginer constructor, printr-o translare acolo exact ceea ce îl individualizeazã pe a rigorilor din planul ºtiinþelor exacte în cel cel pictat. A dovedit-o/ o dovedeºte de al literaturii?) avem deja imaginea unui fiecare datã când apare cu câte o nouã scriitor de proze scurte (involuntar pânzã de pe care ne priveºte câte unul dintre probabil!) perfect adaptat ritmului vieþii colegi. noastre moderne, în care oamenii nu mai Este de-a dreptul uimitor cum acest au nici timp ºi nici rãbdare sã citeascã artist (care nu are studii de specialitate în scrieri literare desfãºurate pe spaþii largi domeniu, cum te-ai fi aºteptat) reuºeºte (romane de sute de pagini, povestiri, sã picteze portrete dupã imaginea din aºijderea cu întinderi greu de strãbãtut). memorie, poate puþin confruntatã cu o Povestite, parabolele în care gândeºte fotografie, de vreme ce oamenii nu-i Vasile Szolga ºi pe care le încredinþeazã pozeazã, iar tablourile lui – cum ne tiparului nu conving pentru cã, dincolo de mãrturisea într-o clipã de confesiune – se firul micii naraþiuni pe care le cuprind ele „nasc” seara în bucãtãria apartamentului trebuie gustate prin lecturã. Numai aºa în care locuieºte cu familia. Nu are un ate- cititorul poate trãi ºi plãcerea suculenþei lier ºi nici scule sofisticate pe care sã le limbajului, în fine „punerea în paginã”, cum foloseascã. Are, în schimb, ceva care mi se spune în limbajul publiciºtilor ºi se pare a fi mult mai preþios decât acele editorilor. unelte: un suflet mare ºi o tot atât de mare Când vor fi adunate într-o carte bucurie a creaþiei ºi a creaþiilor pe care nu (fiindcã, sunt sigur, va veni ºi ziua aceea), le pãstreazã pentru sine ci le dãruieºte micile parabole, fabule sau cum vreþi sã le colegilor ºi prietenilor. spuneþi, vor da imaginea unui autor de În vremurile noastre, asemenea pregnantã originalitate, ale cãrui texte au, oameni se întâlnesc din ce în ce mai rar. deopotrivã, darul de a delecta, dar ºi de a Nu pentru cã n-ar exista, ci pentru cã nu îndemna la reflecþie, la meditaþie. ne este dat sã ne încruciºãm drumurile În reuniunile lunare ale cenaclului noastre cu ale lor. „Catacomba” de pe lângã revista noastrã, De aceea cred cã ei trebuie primiþi în Vasile Szolga ne-a surprins pe toþi ºi prin pridvoarele sufletelor noastre cu aceeaºi talentul lui de pictor, de portretist care ºtie bucurie cu care erau primiþi, odinioarã, în sã priveascã ºi dincolo de înfãþiºarea copilãria noastrã de la þarã, colindãtorii la exterioarã a modelelor lui, scrutând, cum ceas de iarnã ºi de sãrbãtoare.

(urmare de la pagina 95) îndoiesc de victoriile româneºti din secolele XIV-XV, pornind de la câte un document Bãtãlia de la Posada, care nu are nicio valoare, nu se pot formula 1330 rezerve în legãturã cu victoria româneascã din 1330. Documentele care ne dau Locul unde s-a dat bãtãlia nu ne este posibilitatea sã cunoaºtem cum s-a cunoscut. Posada înseamnã loc întãrit la desfãºurat campania au fost o diplomã hotar, unde locuitorii din zonã sunt obligaþi regalã ºi o Cronicã inspiratã, în parte, din sã slujeasc㠄la posadã”. În privinþa locului diploma respectivã. Nu se poate interpreta pe unde s-a retras Carol Robert de Anjou diploma regalã decât aºa cum o aratã sunt discuþii. De întors pe unde venise, era cuprinsul, autor fiind regele. E foarte foarte puþin probabil, având în vedere interesant cã, deºi pentru orgoliul unui mare lungimea drumului, în condiþiile în care feudal nu este deloc lãudabil ce s-a petrecut regele ºi oastea sufereau de lipsa de alimente. la Posada, regele a avut curajul ºi cinstea Drumul cel mai scurt de la Curtea de Argeº de a prezenta faptele aºa cum s-au întâmplat. spre Transilvania este cel de la ªuici, prin Pentru istoricii români, victoria lui Þara Loviºtei. S-ar putea obiecta cã dincolo Basarab a indus sentimentul, firesc, cã o de munþi, regele ar fi întâmpinat ostilitatea oaste a Þãrii Româneºti se putea confrunta cetãþii Sibiului. Sibienii nu dispuneau de o cu o oaste ca aceea a unui mare regat, cum garnizoanã atât de numeroasã încât sã s-a numit Ungaria. Când despre alte înfrunte armata regalã, care putea trece confruntãri militare viitoare vor gãsi în nestingheritã pe lângã cetate. documentele strãine, care arãtau cã românii Campania din 1330 este foarte au obþinut o victorie, li s-a pãrut firesc sã importantã pentru cunoaºterea puterii fie aºa, din moment ce un rege angevin militare a Þãrii Româneºti. recunoºtea singur cã la Posada a suferit Acum când au apãrut unii care se un adevãrat dezastru. 97 Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015 DICÞIONAR Victor Petrescu

ION GAVRILà – MENTOR AL CULTURII DÂMBOVIÞENE

Fervent cultural, istoric literar, eseist, Alexandru Brãtescu-Voineºti”, publicist, se naºte pe 16 ianuarie 1935 în „Crizantema de Aur”, „Zidurile au comuna Râu Alb, judeþul Dâmboviþa. Dupã amintiri”). Are merite deosebite în viaþa studiile primare în satul natal ºi la Fieni, culturalã ºi spiritualã a arealului urmeazã ªcoala Normalã din Câmpulung târgoviºtean, prin refacerea unor lãcaºuri ºi Institutul Pedagogic din Galaþi, de cult, inaugurarea unor statui de Facultatea de Filologie, specializarea domnitori sau scriitori, înfiinþarea de muzee românã-rusã (1962), apoi ºi case memoriale existente Facultatea de Limba ºi ºi azi (Muzeul Scriitorilor Literatura Românã a Dâmboviþeni, Muzeul Universitãþii Bucureºti Tiparului ºi Cãrþii Vechi (1965). Funcþioneazã ca Româneºti, Casa Memorialã învãþãtor ºi profesor, „I.L. Caragiale” din comuna conduce ªcoala din Râu Alb, natalã a marelui scriitor). liceele din Bãleni (1962-1963) Perene în timp au fost ºi ºi Târgoviºte („Ienãchiþã Festivalurile „Crizantema de Vãcãrescu”, 1982-1986). O Aur” ºi „Moºtenirea mare parte a activitãþii o Vãcãreºtilor”, la care a desfãºoarã ºi în domeniul contribuit plenar. A iniþiat culturii, ca director al Casei primul spectacol de sunet ºi Raionale de Culturã Târgoviºte (1964- luminã din România, în Curtea Domneascã 1965), secretar al Comitetului de Culturã din Târgoviºte: „La Porþile Istoriei” (în ºi Artã al raionului Târgoviºte (1965- perioada 1969-1980). A realizat o viabilã 1968), preºedinte al Comitetului de Culturã strategie culturalã, într-o perioadã deseori ºi Artã al judeþului Dâmboviþa (1968-1980) ostilã tradiþiilor spirituale autentice. ºi al Comitetului Municipal de Culturã ºi Debut editorial târziu cu „I. Al. Artã Târgoviºte (1986-1990). Acestora li Brãtescu-Voineºti. Viaþa ºi opera literar㔠s-au dat în timp denumirea de Comitete de (2004). A fost coautor la lucrãri Culturã ºi Educaþie Socialistã. În paralel ºi monografice despre judeþul Dâmboviþa sau alte funcþii în aparatul de partid ºi de stat, a prefaþat pe cele ale comunelor: Brãneºti, atât înainte cât ºi dupã 1989. Morteni, Bãleni, Runcu ca ºi unele de Debut publicistic în „Uzina ºi ogorul” specialitate („Tezaurul judeþului (1962), cu articolul „Trei paºoptiºti Dâmboviþa” de George Potra; „Dezvoltarea dâmboviþeni”. Colaboreazã cu studii ºi învãþãmântului în judeþul Dâmboviþa”, de articole la „Manuscriptum”, „Echinox”, Gheorghe Pârnuþã). „Steaua”, „Contemporanul”, „Flacãra”, Lucrarea dedicatã scriitorului „Îndrumãtorul cultural”, „Flamura târgoviºtean Ioan Alexandru Brãtescu- Prahovei”, „Apãrarea patriei”, Voineºti abordeazã, într-o viziune originalã, „Dâmboviþa”, „Valachica”, „Curier”, susþinutã cu documente inedite, atât viaþa „Litere”. Consultant ºtiinþific la o serie de cât ºi activitatea socialã ºi literarã a celui filme sau reportaje TV despre istoria ºi pe care, Garabet Ibrãileanu îl numea „un cultura acestui spaþiu de spiritualitate fel de Panã Trãsnea în literatura noastrã”, româneascã („Testamentum”, „Ioan fiind convins „cã în dosul acestui stil, aº

LITERE 98 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni zice banal de simplu ºi de natural, se beneficiat de sprijinul logistic (material ºi ascunde o muncã infinitã de compoziþie, financiar) ºi a altor instituþii culturale de concentrare”. Îi caracterizeazã astfel judeþene. În încheierea dialogului dorea scrisul: „Opera izvorãºte, de cele mai „celor chemaþi pentru asemenea Renaºtere multe ori, din fapte reale trecute prin filtrul (a culturii dâmboviþene), altruism, sãu de artist. Este un miniaturist. Tehnica toleranþã, autodepãºire, pasiune ºi foarte sa strãluceºte prin mariajul minunat de multã muncã pentru interesul obºtii”. armonie ºi sunete, de luminã ºi sentimente, Membru fondator al Societãþii puse în paginã fãrã violenþã ºi cu mijloace Scriitorilor Târgoviºteni (2005). Distins cu simple. Asemenea unui pictor rafinat, îºi Premiul pentru interviuri-reportaj al selecteazã decorurile cu aleasã pricepere, Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni (volumul dozând culorile în nuanþe calde, „Destin într-un timp dogmatic: Ion odihnitoare, accesibile. Prin caracterul lui Gavrilã în dialog cu Mihai Stan”, 2007). moral ºi naþional creaþia sa se înscrie în Este cert cã de-a lungul a peste douã salba de valori a neamului nostru”. Este decenii în care a fost diriguitor al culturii convins c㠄Astãzi, când aranjamentele bat din Târgoviºte ºi din judeþ, a lãsat alãturi regulamentele, când trãim într-o lume de de mulþi colaboratori ai sãi urme perene ce gheaþã, cu mare aderenþã spre egocentrism, se înscriu în zestrea de spiritualitate a întreaga operã a lui Brãtescu-Voineºti acestor meleaguri. devine actualã. În cazul de faþã nu trebuie La împlinirea a opt decenii de viaþã un cãutate petele în soare, ci soarele în pete.” gând bun ºi urãri de sãnãtate din paginile Constata c㠄În viaþã, nu de puþine ori, acestei reviste, precum ºi din partea mi-a fost dat sã parchez în zone interzise ºi Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni, al cãrui am trecut de la «Prometeu înlãnþuit» la membru fondator este. Prometeu monitorizat. Am înþeles cã trei lucruri ne definesc ca oameni: speranþa, Scrieri: credinþa ºi iubirea. Cu ultima vom pãºi I. Al. Brãtescu-Voineºti. Viaþa ºi op- ºi-n eternitate. Pentru greºeli existã uitare, era literarã. Târgoviºte, Editura pentru eºecuri a doua ºansã, pentru iubire Bibliotheca, 2004; Destin într-un timp mai existã timp. Fiecare dintre noi, mã dogmatic. Ion Gavrilã în dialog cu Mihai refer ºi la cei mai tineri decât mine, sã fie Stan. Târgoviºte, Editura Bibliotheca, un aspirator de idei.” 2006. Volumul de interviuri „Destin într-un timp dogmatic. Ion Gavrilã în dialog cu Referinþe: Mihai Stan” (2006) are un vãdit caracter Popescu Mihai Gabriel. Memoria biografic, relevând momente din dascãlilor noºtri, IV. Târgoviºte, Editura îndelungata activitate de diriguitor al culturii Bibliotheca, 2000, p. 60-63; Petrescu, Vic- târgoviºtene ºi dâmboviþene, în calitatea sa tor. Scriitori ºi publiciºti dâmboviþeni. de secretar ºi preºedinte al unor comitete 1900-2004 . Târgoviºte, Editura de culturã, educaþie ºi artã la nivel local ºi Bibliotheca, 2005, p. 98-99; Vasiliu, judeþean. A rememorat iniþiative Teodor. Istoria Crizantemei de Aur, prestigioase în afara celor arãtate mai sus, Târgoviºte, Artpress, 2007, p. 46; Coandã, dintre care s-au evidenþiat prin amploare George. Istoria Târgoviºtei. Cronologie ºi ecou: „Mesaje dâmboviþene în timp” enciclopedicã, Ed. a II-a, Târgoviºte, (1968), „Patrimonium” (1969), Editura Bibliotheca, Târgoviºte, 2007, p. „Testamentum” (1969), „Contemporania” 356; Stan, Mihai. „Conferia. Convorbiri (1986), „Zilele Cetãþii” (1988), primite ºi confesiuni”, Târgoviºte, Editura favorabil în viaþa culturalã a perioadei res- Bibliotheca, 2009, p. 155-164; pective. Un alt moment deosebit a fost Enciclopedia oraºului Târgoviºte, Ed. a constituirea la Târgoviºte (1972) a II-a, Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 2012, „Societãþii Române de Bibliofilie ºi Ex libris” p. 242; Stan, Mihai; Petrescu, Victor; ºi a „Societãþii de Istorie Literarã «Ion Coandã, George. Societatea Scriitorilor Heliade Rãdulescu»”, cu activitãþi Târgoviºteni. Din istoria unei grupãri fructuoase în urmãtorii ani (pânã în 1989 literare. Târgoviºte, Editura Bibliotheca, cu precãdere, dar ºi astãzi), acestea fiind 2013, p. 210-211. Petrescu, Victor. desfãºurate în special de cãtre Muzeul Crochiuri literare. Scriitori ºi publiciºti Judeþean Dâmboviþa ºi Biblioteca dâmboviþeni (1900-1944). Târgoviºte, Judeþeanã. În marea lor majoritate au Editura Bibliotheca, 2014, p. 177-179 99 Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015 CÃRÞILE BIBLIOTHECII Mihai Stan

UN ATLET AL LECTURII SAU ULTIMUL DANDY

Uneori liniile conturate de compasul financiar destul de punguit de primarul Marelui Arhitect au stupefiante intersectãri oraºului Gãeºti, este organizat de Colegiul care mai-mai cã te conving cã acel Cineva Naþional „Vladimir Streinu”, de Societatea le-a trasat voit astfel, probabilitatea ca acestea Scriitorilor Târgoviºteni ºi de Editura sã se fi combinat aleatoriu fiind cel puþin egalã Bibliotheca, ºi cã la acesta participã, pe cu aceea ca piesele metalice dintr-un depozit lângã profesorii colegiului, elevii ºi de fier vechi sã se îngemãneze singure profesorii concurenþi la secþiunea eseu, ºi într-un fel de puzzle închi- foºti absolvenþi ai acestei puind un elicopter. ºcoli de tradiþie, printre Sunt întâmplãri în viaþa aceºtia numãrându-mã. insului care-l convertesc, Iatã, succint, câteva piese fiindcã explicaþiile de bun ale puzzle-ului de care simþ devin aproape imposibile aminteam. În perioada 1964- într-o interpretare realistã, iar 1965, m-am bucurat de ºansa tentaþia de a le pune pe seama unicã de a-l avea – repetând Destinului e adesea irezis- experienþa tatãlui meu – tibilã. Astfel am fost eu profesor la Institutul tentat sã nu pun doar pe Pedagogic din Piteºti, la seama hazardului întâlnirea cursul de istoria literaturii peste ani cu urmaºii direcþi române vechi, dar ºi la semi- ai celor doi profesori de la nar, pe ªerban Cioculescu, pe Liceul „Dr. Angelescu” din atunci de curând reintegrat în Gãeºti care-l instruiserã pe – preiau aici învãþãmântul superior, un dascãl uimitor un termen întâlnit doar la Barbu Cioculescu – prin erudiþie dar ºi printr-un nebãnuit talent „paternelul” meu. Mai cred cã prietenia cu pedagogic. Tatãl meu, deþinut politic prin Barbu Cioculescu ºi Ileana Iordache- închisorile comuniste, eliberat dupã ºapte Streinu, al cãrei rod sunt peste zece volume de la Canal, aflând cã ªerban Cioculescu apãrute la Bibliotheca, face parte din acele este profesorul meu, îmi povestea cã în momente mirabile, unice, adesea 1932-1933 la Liceul „Dr. C. Angelescu” îi irepetabile, în existenþa fiecãruia dintre noi. avusese ºi el profesori pe ªerban Cioculescu În cadrul unui simpozion naþional ºi pe Vladimir Streinu (Nicolae Iordache) ºi „Vladimir Streinu” (la Gãeºti, de mai mulþi cã, pe lângã talentul didactic aveau ºi darul ani, este evocatã personalitatea lui „Fãt- de a-ºi apropia liceenii, mulþi dintre aceºtia Frumos-din-Teiu”, ilustrul critic, patron al fii de þãrani înstãriþi (tata era din Teiu Vale Colegiului Naþional care-i poartã numele, ca ºi Vladimir Streinu). Prietenia mea cu prin comunicãri ºtiinþifice, un concurs Barbu Cioculescu a închis peste timp cercul naþional de literaturã ºi, de vreo cinci ani proiectat parcã de Marele Arhitect. Întâlnit încoace, prin lansarea unei cãrþi, o reeditare la o ediþie a „Moºtenirii Vãcãreºtilor”, B. din opera lui Vladimir Streinu, prin Cioculescu acceptã sã devinã colaborator bunãvoinþa fiicei sale, Ileana Iordache- permanent al „Literelor” (cu câteva luni dupã Streinu, care oferã gratuit copyright-ul Alexandru George). Astfel, senior editor ºi Editurii Bibliotheca), am amintit celor membru fondator al Societãþii Scriitorilor prezenþi câteva astfel de etape ale unui Târgoviºteni, Barbu Cioculescu devine o veritabil lanþ la cauzalitãþilor. Este momentul figurã de înãlþime a culturii scrise sã amintesc cã Simpozionul, sprijinit târgoviºtene (N.B. Legãturi „târgoviºtene”

LITERE 100 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni avusese ºi Nicolae Iordache, alias Vladimir finalul seriei scrierilor sale: Ioan Luca Streinu, ca deputat de Dâmboviþa al PNÞ). Caragiale, „Jocul oglinzilor” (Bucureºti, Când i-am propus ca titlu al rubricii Editura Minerva, 1972); Mateiu I. „Breviar” (acelaºi ca al lui ªerban Cioculescu Caragiale, „Opere” (Bucureºti, Fundaþia în „România literarã”) a acceptat. Desele Culturalã Românã, 1994); Mateiu I. întâlniri, discuþiile, amintirile comune, Caragiale, „Opere” (Bucureºti, Editura colaborarea lunarã la „Litere”, aduc firesc Naþional, 2001); Mateiu I. Caragiale, ºi pe aceea cu Editura „Opere” (Bucureºti, Editura Bibliotheca, unde îi apar rând Academiei Române, 2001). pe rând volumele: „Mateiu I. Cartea apãrutã la Editura Caragiale. Receptarea operei” Bibliotheca, rod al patru (2004), „De la Mateiu... decenii de preocupãri vizând citire” (2005), „Istoria cuprinderea personalitãþii ºi literaturii române moderne. operei într-o interpretare ce Începuturile literaturii a þinut seama de ediþia din artistice”, prefaþã ºi îngrijire a 1936 a lui Perpessicius, dar pãrþii datorate criticului ºi ºi de lungul ºi compactul ºir istoricului literar ªerban de exegeþi, fãrã a lãsa prea Cioculescu din volumul I al mult loc polemicilor rezol- „Istoriei literaturii române” de vate tranºant, poate fi Tudor Vianu, ªerban consideratã unicã, fiindcã, Cioculescu, Vladimir Streinu aºa cum mãrturisea autorul, (2006), „Zãdãrnicii. Prin „anexa” aduce la îndemâna vuietul vremii” (2007), „Amintirile unui lectorului pagini greu de gãsit dacã nu uituc. Exerciþii de memorialistic㔠(2012). imposibil de aflat. Excelente primele trei În 2014 a apãrut la Bibliotheca ediþia a II-a capitole („Pajere”, „Remember”, „Crai de revãzutã ºi augmentat㠖 mai bine de 150 Curtea-Veche”) prin informaþie ºi prin de pagini apãrute în foileton lunar în revista prelucrarea originalã a acesteia. „Litere” la care Barbu Cioculescu este se- Editarea cãrþii mi-a prilejuit numeroase nior editor (de fapt, ºtiind din experienþã cã, colocvii cu autorul, de la care am învãþat, tipãrite la distanþã în timp, rareori volumul I într-o vreme când gramatica, ortografia, ºi cel de al doilea se strâng laolaltã, am acurateþea topicii, urbanismul argumentãrii, adãugat cãrþii apãrute în 2012 proiectatul onestitatea polemicii nu mai sunt cultivate volum al doilea, rezultând un op masiv lansat precum odinioarã, cum trebuie sã fie la Târgul de Carte Gaudeamus ºi la librãria adevãratul editor nutrit la tradiþiile bucureºtean㠄Mihail Sadoveanu”), interbelice ale veritabilului om de carte. „Amintirile unui uituc” fiind consideratã de Despre volum însuºi autorul critica onestã printre cãrþile anului 2014. mãrturiseºte: „Orice disputã în jurul operei Celor ºase cãrþi semnate – dacã nu ºi a vieþii – marelui de Barbu Cioculescu ºi Mateiu trebuie sã þinã seama apãrute la Editura Bibliotheca în concluziile ei, de variabilele li se pot adãuga alte câteva receptãrii scrisului sãu, de-a volume la care Barbu lungul unor trecute decenii, Cioculescu a scris studii cãtre cele mai apropiate introductive sau prefeþe: þãrmuri ale prezentului. A Vladimir Streinu – fost ceea ce am râvnit a „Radiografii politice” întreprinde în aceastã carte, (2013), Vladimir Streinu – spre a nu irosi un fiºier la a „Studii ºi articole despre cãrui alcãtuire de asemenea Mihai Eminescu” (2014). am lucrat decenii cu multe Prima carte apãrut la satisfacþii, nu mai puþin cu Editura Bibliotheca, ediþia necontenita bãnuialã cã, „Mateiu I. Caragiale. poate, documente, date, Receptarea operei” (2004), poate fi opinii se aflã ascunse în locuri încã consideratã finis coronat opus, a unei necercetate. Ceea ce conferã cititorului permanente preocupare a lui Barbu dreptul sãu de a-ºi spune cuvântul.” Cioculescu pentru opera mateinã (unii „Zãdãrnicii prin vuietul vremii” (2007), critici au vãzut în aceastã aplecare spre carte dedicatã Simonei Cioculescu, soþiei, descifrarea scrierilor autorului „Pajerelor” care i-a înlesnit timpul dedicat citit- ºi al „Crailor” o polemicã subtilã cu scrisului, care, la un „Atlet al lecturii”, se „paternelul”) plasându-se cronologic spre consumã din belºug, se deschide – semn 101 Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015 al umorului de înaltã clasã combinat cu – vorba lui nenea Iancu. Era inimaginabil, calamburul – cu o „Pe faþ㔠în care ºi totuºi chiar aºa se întâmpla. Am început prepoziþia în forma ei actualã (nu „pre” ca sã scriu.” la prefaþã) apropie sensul de cel al locuþiunii O parantezã care cred cã aduce pentru verbale „a da pe faþã”, adicã a destãinui, a „personajul” Barbu Cioculescu – cât de spune adevãrul-adevãrat într-un fel de spumoase ºi inteligente sunt din pãcate confesiune. Lectorul va afla cã Barbu rarele apariþii la televiziune, B. Cioculescu Cioculescu a scris ºi scrie articole la gazetã putând conferenþia cu erudiþie ºi eleganþã aºa cum alþii colecþioneazã timbre, sugestie pe orice tem㠖 o imagine pe care puþini o cã volumul de faþã e un fel de „clasor” cunosc. reunind articole apãrute în timp la Scriind despre „Poezia Acasã. „Dreptatea”, „România liberã”, „Cotidianul”, Antologie de poezie contemporanã din „Vremea dreptei”, „Luceafãrul românesc” Basarabia”, semnalând cartea pe care am (Canada), „România literar㔠ºi – nu se putea întocmit-o împreunã cu poetul Iulian Filip, altfel – în „Litere”. Sunt 110 articole, un Barbu Cioculescu lasã sã se vadã puzzle tematic (culturã, istorie, literaturã, înþelegerea pentru poeþii despãrþiþi de þarã politicã, partide, publicaþii, evocãri, de brutalitatea istoriei, dar ºi credinþa cã personalitãþi, evenimente, aniversãri, aceastã nedreptate a istoriei va fi mai comemorãri, cronici de întâmpinare, curând sau mai târziu îndreptatã. De altfel, sociologie, economie, expo- la Biblioteca „Târgoviºte” din ziþii, evenimente mondene, Chiºinãu – prin implicarea politicã internaþionalã etc. Societãþii Scriitorilor etc.) care, în final, Târgoviºteni – Simona ºi paradoxal, oferã lectorului o Barbu Cioculescu au un fond imagine completã ºi de carte, format din 375 de complexã a unei însemnate volume donate în anul 2006, pãrþi a secolului al XX-lea ºi cãrþi valoroase pentru orice a primului deceniu al bibliofil. mileniului III, viziune a De numãrate ori prezent intelectualului rasat prezent ºi în salonul casei din Dr. nu numai ca spectator la Turnescu nr. 5, casã în care evenimentele relatate. a locuit ªerban Cioculescu – Dar cel mai onest e sã-l cum informeazã o plãcuþã lãsãm pe autor sã-ºi prezinte comemorativ㠖 de fiecare cartea – un op dens de peste 450 de pagini: datã am fost impresionat de evocãrile ce „Am început sã scriu articole la gazetã în aduceau de-a valma în prezent întâmplãri felul în care unii se apucã de strâns timbre ºi oameni, o istorie fabuloasã, dar o istorie poºtale, dezlipind în apã cãlduþã, de pe un trãitã de Barbu Cioculescu ca martor dar plic, mãrci de o deosebitã frumuseþe. Mai mai ales ca actor direct pe o scenã pe urmã cumpãrã pachete de câte o mie zbuciumatã cuprinzând partea finalã de de bucãþi, în majoritate în valoare de un interbelic, detestata epocã aºa-zis cent – neºtampilate. Dupã care se comunistã ºi mai bine de douã decenii de achiziþioneazã un clasor. Timbre dantelate „original㔠democraþie româneascã. ºi nedantelate, obiºnuite sau jubiliare, de Captivat, cucerit, fascinat i-am propus tiraj mare sau confidenþial, timbre sã aºtearnã pe hârtie aceste „memorii”. Cu dreptunghiulare, pãtrate, triunghiulare ºi ezitãri, cu motivãri pe care am reuºit sã le chiar rombice, salvate, puse la pãstrare. demontez în timpul mai multor întâlniri, Evenimente cu moþ, viu colorate, cu lipici, Barbu Cioculescu a acceptat. Ca metodã pãtrate sau chiar rombice, pe teme aviatice, am propus înregistrarea pe reportofon. istorice, comemorative, cu surºarj ºi cu Încercãrile au eºuat, Barbu Cioculescu valoare tot de un cent. Pentru asta trebuie simþindu-se în apele sale numai la maºina sã ai un suflet de colecþionar, adicã vocaþie. de scris ºi, dupã ce vederea i-a slãbit, doar Alþii o vor numi astfel. Eram, dupã scriind cu stiloul. Lunã de lunã, spre Revoluþie, proaspãt pensionar, oftam dupã încântarea tuturor, „Amintirile unui uituc” odihnã ºi saþ, reflecþie ºi contemplaþie, au apãrut în „Litere”; puþini ºtiu ce ideea de a mã arunca în politicã, unde se memorie formidabilã are autorul acestora. capãtã cele mai bãnoase pontu-ri/posturi/ Editorul, la rândul sãu, a trãit bucuria de a beneficii/gheliruri (etc. etc.), dar ºi onoruri, deveni posesorul „manuscrisului” livrat cu demnitãþi, nu m-a stãpânit nicio clipã. Dar frecvenþã elveþianã pentru „Litere”. m-au revoltat cele ce se petreceau sub ochii mei, ce zic, ai naþiunii, ba chiar ai Europei (continuare la pagina 104) LITERE 102 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni ARTE Gheorghe Buluþã

RECUPERÃRI

Între puþinele expoziþii din anul 2014 a George Georgescu ºi unul al soþiei atras atenþia, la Palatul Suþu din Bucureºti dirijorului, un altul al Soniei Cruceru, mai (Muzeul Municipiului Bucureºti), multe ale apropiaþilor pictorului, dar ºi recuperarea unui artist uitat, redescoperit câteva ale unor necunoscuþi (parte prezente de colecþionari ºi casele de licitaþii abia dupã în expoziþie ºi reproduse în catalogul 1990 ºi redat publicului sub genericul expoziþiei). Constantin Isachie (1888-1967) pictor al Constantin Isachie a cãlãtorit, a dus o mondenitãþii bucureºtene. existenþã modernã, a lucrat mult, a Cu acest prilej a apãrut la Editura cunoscut multã lume, iar între 1923 ºi 1947 Maiko un catalog-album de 176 pagini, expune an de an lucrãri la diferite saloane tipãriturã elegantã ºi consistentã, care face de artã ºi are numeroase expoziþii postum dreptate artistului. Avocat prin personale. În 1946 trece la religia greco- formaþia iniþialã (absolvent al Facultãþii de catolicã ºi este hirotonit preot în acest cult. Drept din Iaºi), cu studii În 1948 are buna artistice (la ªcoala de Belle inspiraþie de a-i face un portret Arte din Bucureºti), licenþiat primului ministru al noii la Academia de arte din „puteri populare”, dr. Petre Florenþa, bursier al statului Groza, precauþie care îl va feri român la École Nationale des de represalii pentru activitatea Beaux-Arts de la Paris, sub „regimul burghezo- Constantin Popescu ºi-a moºieresc”, dar nu ºi de semnat lucrãrile cu marginalizare. Abia din 1953 pseudonimul Isachie ºi a apare din nou cu portrete ale devenit un pictor preþuit ºi unor personalitãþi din lumea foarte bine plãtit între cele culturalã, ºtiinþificã ºi Douã Rãzboaie Mondiale. religioasã. Devine membru al N-a fost doar portretist, a Uniunii Artiºtilor Plastici ºi pictat mult, ºi peisaje, ºi naturi statice, obþine o pensie din partea Fondului Plastic. nuduri, dar nu acestea i-au adus succesul Tocmai târziu, dupã decesul ci portretele. A frecventat vilele „pictorului preot”, în 1975-1976 are parte, protipendadei, a luat dejunul cu soþii Maria prin insistenþele soþiei, de o expoziþie ºi Ion Antonescu, a pictat chipurile unor retrospectivã la Sala Dalles itineratã la guvernatori ai Bãncii Naþionale, ale unor Muzeul de Artã din Roman ºi la Muzeul înalþi prelaþi romano ºi greco-catolici Municipiului Câmpulung. (Alexander Ciser, Antonius Durcovici, Nu mai urmeazã nimic pânã în 2014 Michael Robu, Vasile Aftenie º.a.), a pictat-o când un grup de iniþiativã, format din Ioana în 1936 pe Regina Maria ºi pe mai multe Cantuniari, Dana Gruia-Dufaut, Arcadia doamne din societatea bucureºteanã Hinescu ºi Mihaela Varga, în colaborare (Sophie Cihoschi, Henriette Cihoschi cu istoricul de artã Marian Constantin, Veron, Eleonora Botez Hagianoff, Laetiþia organizeazã de la Muzeul Municipiului C. Isachie, Irina Valasoglu Rãdulescu Bucureºti/Palatul Suþu expoziþia dedicatã º.a.). I se datoreazã portretele generalului „pictorului mondenitãþii bucureºtene” care Henri Chihoschi (comandatul pictorului în a fost Constantin Isachie. Mai multe Primul Rãzboi Mondial) ºi prim- instituþii ale statului (muzee) ºi Episcopia preºedintelui Înaltei Curþi de Casaþie ºi Romano-Catolicã de Iaºi, colecþionari ºi Justiþie-Andrei Rãdulescu, un portret al lui sponsori au sprijinit realizarea expoziþiei ºi 103 Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015 a excelentului catalog-album (coordonat de singularizeazã. Portretul este zona cea mai Marian Constantin ºi Mihaela Varga). particularizatã a creaþiei sale, deºi în suita Semneazã studii ºi evocãri despre de texte din prima parte a catalogului, Constantin Isachie ºi soþia sa, Letiþia criticul Mircea Deac relevã în mod special Isachie: Adrian Majuru („Profilul unei calitatea peisajelor, mascate de „spiritul Românii dispãrute”), Gabriel Badea-Pãun ºcolii pictorilor naturii de la Fontainebleau” („Portretul modern – un gen pictural de (Pictorul norilor de ceaþã). redescoperit”), Mircea Deac („Pictorul Dimensiunea care a impus tema norilor de ceaþã”), Virgil Mocanu expoziþiei de la Palatul Suþu este însã analizatã („Pictorul”), Mihaela Varga („Valoarea pe larg de Gabriel Badea-Pãun, ca fenomen primeazã”), Ioana Cantuniari Marcu („Un artistic dar ºi psiho-social (în contribuþia sa prilej sperat, dar neaºteptat”), Gabriela intitulatã Portretul modern – un gen pictural Eremia („Amintiri despre soþii Isachie”), de redescoperit), în timp ce Mihaela Varga Eugenia Antonescu („Constantin Isachie dedicã din textul sãu (Valoarea primeazã) – date inedite”) ºi Minodora Ursachi câte o subdiviziune fiecãruia dintre genurile („Amintiri despre Doamna Letiþia ilustrate de pictor („Pictor, cronicar, preot”, Isachie”). Volumul conþine un mare numãr adicã portretele; „Nudurile”, „Peisajele”, de reproduceri (grupate în douã secþiuni „Naturile statice cu flori”). „Lucrãri în expoziþie” ºi „Alte lucrãri care Expoziþiile au la vremea lor un impact nu figureazã în expoziþie”) ºi un mai mare sau mai mic, dupã cât sunt „Documentar de referinþ㔠(cu o mediatizate (destul de puþin la noi ºi numai Cronologie ºi un grupaj de fotografii ºi în legãturã imediatã cu vernisajul) dupã documente), toate împreunã formeazã un care sunt uitate, chiar ºi cele (rare) veritabil album monografic. memorabile. Cataloagele de expoziþie însã, Rezultã povestea unui om, a unei când sunt mai mult decât simple pliante, familii, a unei societãþi, a unei epoci rãmân ca urme durabile pentru evenimentul recompuse din texte ºi din imagini cu fenomenul artistic, devin instrumente de valoare artisticã, documentarã, culturalã informare pentru viitor ºi conservã, în deopotrivã. biblioteci, nu doar amintirea unei expoziþii, Bun desenator ºi colorist, Constantin ci ºi imaginea de ansamblu a unei opere, a Isachie exceleazã în portretele de femei unei personalitãþi, a unei epoci. Aºa cum cãrora le conferã un anume mister, graþie este cazul ºi cu acest catalog, o realizare ºi eleganþã, o anume poezie. În peisaje nu tehnico-graficã de excepþie, datoratã lui lasã o amprentã specialã, ele sunt Dan Varga ºi colaborãrii dintre Editura frumoase, dar stilul sãu nu se Maiko ºi Tipografia „Coresi”.

(urmare de la pagina 102) activitatea Institutului, ca necores- punzând liniei politice. Refãcutã, în douã Un atlet al lecturii rânduri, a fost iar ºi iar respinsã, sau ultimul dandy rãmânând în sertarele Institutului unde se aflã, poate, ºi acum. Am înlãturat aici Odatã epuizate „amintirile”, Barbu din text trei rânduri, care reprezentau Cioculescu este prezent în „Litere” la cota de stat, ele nu au folosit nici la rubrica sa „Breviar” în calitate de istoric vremea introducerii lor.” literar, apãrând deja trei capitole (Radu Va fi interesant de urmãrit, de-a lungul Petrescu, Radu Tudoran, George mai multor numere ale revistei „Litere”, Cãlinescu) dintr-o proiectatã carte ce va contribuþia lui Barbu Cioculescu ºi motivele apãrea la Editura Bibliotheca despre care pentru care apariþia acestei istorii literare a carte autorul þine sã dea câteva lãmuriri fost opritã de cenzura vremii. Deocamdatã, într-o notã ce apare în numãrul 11- cititorii vor descoperii o altã faþetã a 12(176-177) 2014 în „Litere”: „Text complexei personalitãþi a seniorului editor dintr-o «Istorie a prozei româneºti de la al „Literelor”, aceea de istoric ºi critic 1944 încoace», elaboratã de colectivul literar original, de cele mai multe ori de literaturã românã modernã al interpretãrile sale luminând penumbrele Institutului de Istorie ºi Teorie Literarã aºternute în timp, devoalând specificul «G. Cãlinescu», din care fãceam parte. aparte al fiecãruia dintre scriitorii analizaþi. Lucrarea, efectuatã sub conducerea Astfel, spre mulþumirea noastrã, a tuturor, colegului de secþie Marin Bucur, a fost se naºte o nouã carte marca Barbu respinsã de forurile care controlau Cioculescu la Bibliotheca. LITERE 104 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni Societatea Scriitorilor Târgoviºteni

SOCIETATEA SCRIITORILOR TÂRGOVIªTENI LA ZILELE CULTURII NAÞIONALE

Având drept organizatori Consiliul (Nicolae Georgescu) ºi „Eminescu uni- Judeþean Dâmboviþa, Arhiepiscopia versal. Receptarea operei în publicaþii de Târgoviºtei, Primãria Municipiului limbã maghiar㔠(Dumitru Copilu- Târgoviºte, Universitatea „Valahia” din Copillin). De un interes aparte s-a bucurat, Târgoviºte, Garnizoana Târgoviºte, mai ales pentru liceeni, enumerarea Societatea Scriitorilor Târgoviºteni, succintã a limbilor în care este tradus Biblioteca Judeþean㠄Ion Heliade Eminescu, determinându-i sã controleze Rãdulescu” Dâmboviþa ºi Centrul Judeþean afirmaþia cã poetul naþional este tradus în de Culturã Dâmboviþa, joi 15 ianuarie 2015, 77 de limbi apelând la Google. Apoi a în Sala de conferinþa a Bibliotecii Judeþene, vorbit publicului despre participarea unor s-au desfãºurat mai multe manifestãri scriitori membri ai Societãþii Scriitorilor culturale dedicate Zilei Culturii Naþionale Târgoviºteni la Congresul Mondial al ºi aniversãrii naºterii poetului Mihai Eminescologilor la Chiºinãu (3-4 Eminescu. septembrie 2014), arãtând cã la Centul De un real interes din partea publicului Academic Internaþional Eminescu din prezent în mare numãr (studenþi, liceeni, Chiºinãu, bd. Dacia nr. 20 au fost iubitori ai poeziei lui Eminescu ºi majoritatea prezentate comunicãri de cãtre aceºtia: scriitorilor membri ai Societãþii Scriitorilor „Douã cazuri de clarviziune paranormalã Târgoviºteni) s-a bucurat conferinþa la Eminescu” (Corin Bianu); „Eminescu „Eminescu ºi poezia de azi” prezentatã de – un genial hermeneut al istoriei” (George conf. univ. dr. Daniel Cristea-Enache, de Coandã); „Eminescu universal. Receptarea la Facultatea de Litere a Universitãþii din operei în 77 de limbi. Predicþii adeverite” Bucureºti, care a purtat, în final, un (Dumitru Copilu-Copillin); „Portretele lui interesant dialog cu spectatorii. Abordarea Eminescu – Comentarii” (Ion inteligentã a temei inedite de cãtre Mãrculescu); „Eminescu ºi gândirea conferenþiar a dovedit cã despre Eminescu indian㔠(Mihai Stan). ºi opera sa sunt încã multe de spus. Evidenþiind faptul cã pentru SST, Scriitorul Mihai Stan, redactor-ºef al revista „Litere” ºi Editura Bibliotheca revistei „Litere”, a prezentat cel mai re- Mihai Eminescu nu constituie un subiect cent numãr al revistei, cu pagini dedicate de conjuncturã doar pentru lunile ianuarie operei eminesciene: „Din misterele ºi iunie, directorul Editurii Bibliotheca, literaturii. Ediþia princeps Eminescu” Mihai Stan, a prezentat titlurile apãrute la

105 Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015 Editura Bibliotheca în 2014: „Vladimir apreciate de cei prezenþi. Streinu. Studii ºi articole despre Mihai Editura Bibliotheca a fost prezentã cu Eminescu” (Ediþie îngrijitã, tabel un stand de carte, multe dintre volumele cronologic ºi aprecieri critice de Ileana expuse fiind dedicate poetului Mihai Iordache-Streinu, cuvânt-înainte de Eminescu. Barbu Cioculescu); „Eminescu în circuitul A fost vernisatã o expoziþie de carte universal. Traducerea ºi ecoul operei în Eminescu cuprinzând volume din colecþiile 77 de limbi din peste 250 de þãri” (Dumitru Bibliotecii Judeþene. Copilu-Copillin); „Eminescu ºi gândirea Cu acelaºi prilej al Zilei Culturii indianã/Effect of Indian Thought on Naþionale a fost lansat volumul „Alexandru Mihai Eminescu” (Zricha Vaswani), ediþie C. Vissarion – un cercetãtor puþin cunoscut bilingvã românã-englezã, cãrþi apãrute în în domeniul astronauticii naþionale”, îngrijirea unor scriitori membri ai SST. autor prof. Ioan N. Radu (Editura Fiindcã din cei 182 de membri ai SST, Bibliotheca, Târgoviºte, 2014). Cartea a 53 sunt poeþi cu numeroase cãrþi la activ, fost prezentatã de prof. univ. dr. Petre cu prilejul aniversãrii a 165 de ani de la Gheorghe Bârlea, despre scriitor ºi volum naºterea poetului Mihai Eminescu, a avut vorbind ºi dintre cei prezenþi. loc un recital de versuri originale închinate Manifestãrile dedicate Zilei Culturii ºi lui Eminescu din creaþia poeþilor Ion Iancu zilei poetului naþional s-au încheiat cu un Vale, George Toma Veseliu, Constantin moment artistic susþinut de elevii ªcolii Voicu, Emil Stãnescu ºi Savian Mur, Populare de Arte „Octav Enigãrescu”.

Reviste primite la redacþie

1. Bucureºtiul literar ºi artistic, revistã lunarã, noiembrie-decembrie 2014, serie nouã, anul IV, nr. 12(39), decembrie 2014; anul director fondator – Constantin Carbarãu, V, nr. 1(40), ianuarie 2015, Bucureºti, redactor-ºef Vasile Grigore; fondatori Coman ªova – director ºi 7. ProArme, revistã trimestrialã de culturã Florentin Popescu – redactor-ºef; militarã ºi patrioticã, anul VI, nr. 4(19), 2. Nord literar, anul XII, nr. 11-12(138- octombrie-decembrie 2014, Târgoviºte, 139), noiembrie-decembrie 2014; apare apare în colaborare cu Societatea sub egida Consiliului Judeþean Scriitorilor Târgoviºteni, director Maramureº, Baia Mare, director fondator Bogdan Didescu (Dan Gîju); Gheorghe Glodeanu; 8. Convorbiri literare, anul CXLVIII, nr. 12 3. Porto Franco, revistã de culturã a (228), decembrie 2014; revistã a Uniunii Societãþii Scriitorilor „C. Negri”, anul Scriitorilor din România, fondatã de XXIV, serie nouã, nr. 221, 2014, Galaþi, Societatea Junimea din Iaºi, la 1 martie 1867, redactor-ºef fondator Sterial Vicol; redactor-ºef Cassian Maria Spiridon, redac- 4. Familia, revistã lunarã de culturã, seria tor-ºef adjunct Dan Mãnucã; V, anul 50 (150), nr. 10 (587), 9. România Ta Diaspora, publicaþie a octombrie 2014, Oradea, director Ioan expediþiei interculturale româneºti Moldovan, redactor-ºef Traian ªtef; „Speranþa unui vis”, anul I, decembrie 5. Citadela, publicaþie a Asociaþiei 2014, fondator Adrian Melicovici, re- Scriitorilor de Nord-Vest, anul VIII, nr. dactor Carina Cesa Sava; 4-12 (84-92), aprilie-decembrie 2014, 10. Atitudini, anul XII, nr. 12(93), Satu Mare, redactor-ºef – Aurel Pop. decembrie 2014; anul XIII, nr. 1(94), 6. Sud, revistã editatã de „Asociaþia pentru ianuarie 2015, editor Casa de cultur㠄I.L. Culturã ºi Tradiþie Istoricã Bolintineanu”, Caragiale a Municipiului Ploieºti, redac- anul XVIII, nr. 11-12(164-165), tor coordonator Gelu Nicolae Ionescu;

LITERE 106 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni Revista revistelor

ANEXAREA POETULUI

Acum, cã presa scrisã ºi vorbitã a felul în care jurnalistul tv încerca sã-l de- început sã plângã dupã Traian Bãsescu, termine pe Eugen Simion sã rãspundã cum care furniza, ritmic, subiecte de tot felul, ºi-ar fi dorit el ºi felul cum Eugen Simion în vreme ce domolul Iohannis cade la pace evita cu abilitate ºi, într-un fel, cu umor, cu Ponta, în loc sã-l lucreze ºi el, în stilul acele jalnice tentative. În mare, omul de consacrat, a rãmas, iatã, loc ºi pentru televiziune dorea sã împingã discuþia pe Eminescu! Astfel, cu ocazia celebrãrii celor panta senzaþionalului ºi cita câte ceva din 165 de ani de la naºterea sa, paginile incomodele opinii ale lui Eminescu spre a cotidienelor, dar mai ales site-urile ajunge, probabil, la aiureala intens acestora, blogurile de tot felul sau vehiculatã în mass-media ultimilor ani a facebookul, unde se manifestã mii de asasinãrii morale ºi chiar fizice a poetului. jurnaliºti amatori, adesea mai competenþi Eugen Simion n-a fãcut decât sã se amuze ºi mai familiarizaþi cu ortografia ºi cã unora le trece prin cap ideea cã exprimarea decât unii profesioniºti, s-au Maiorescu însuºi a fost un asasin, ºi a umplut de comentarii. prezentat pe scurt lucrarea (prefaþatã de el Am parcurs mai multe dintre ele ºi am însuºi) Maladia lui Eminescu ºi maladiile observat cã, în isteria postelectoralã care imaginare ale eminescologilor, editatã de ne-a cuprins pe toþi, jurnalistul, mai curând Fundaþia Naþionalã pentru ªtiinþã ºi Artã, citat decât citit, îi cam ia faþa poetului, în care o seamã de specialiºti de prestigiu despre care, iatã, ca sã dau ºi un exemplu, din domeniul diverselor ramuri ale un Lucian Pricop, critic literar ºi profesor medicinei (prof. univ. dr. Irinel Popescu, universitar, spune c㠄ºi-a pierdut aderenþa acad. Ioan Aurel Pop, dr. Cecilia Cârjã, la public pentru cã a devenit autor dr. Ioana Bonda, acad. Victor A. Voicu, obligatoriu în programa ºcolarã”. prof.dr. Octavian Buda, prof. dr. Dan Mã rog, poate fi ºi aºa, în sensul cã Prelipceanu, prof. dr. Cãlin Giurcãneanu, poetul e dat, de majoritatea (ne)cititorilor conf. univ. dr. Bogdan O. Popescu, prof. români, ca fiind citit... Oricum, soluþia nu univ. dr. Eduard Apetrei, dr. Codruþ e sã-i scoatem pe marii scriitori din Sarafoleanu, prof. univ. dr. Vladimir Beliº) manuale, ci, poate, sã-i abordãm altfel în se pronunþã cu privire la diagnosticul pus ºcoalã, nu doar în chip meschin, ca materie în epocã, la tratament ºi la cauzele reale de examen! Deturnând scopul studierii ale sfârºitului marelui poet. literaturii ºi anexând-o micului interes al Ar mai fi de reþinut opinia lui Eugen promovãrii cu note mari! Simion cã jurnalistica absolut remarcabilã De altfel, în mai tot ce am citit ºi am intereseazã ºi se impune în actualitate mai vãzut, în presa cotidianã ori pe la ales pentru cã e a lui Eminescu-poetul. televiziuni, am sesizat tendinþa „mititeilor” N-au lipsit, ca de obicei, de la de a-l anexa pe poet. Au existat chiar mese momentul aniversar contestãrile de tot felul, rotunde, unde politicieni care-ºi arogau aparþinând mai ales unor tineri. competenþe literare încercau, în chip Un lucru bun este cã de multe ori ele penibil, sã-l utilizeze în interes propriu pe sunt privite cu un soi de amuzatã milã. Dar Eminescu, manevrând câteva afirmaþii apar ºi reacþii, iar dintre acestea aº reþine- scoase din context! o pe cea a lui Lucian Avramescu, de pe Cam în acest fel s-a prezentat ºi un wall-ul facebook A.M. Press, unde realizator de emisiuni la postul de ºtiri pe vorbeºte ºi despre dezgustãtoarea tãmâiere, care hâtrii îl numesc Irealitatea, dar ºi despre „omorârea cu parul”, încheind introducând, dupã metoda sandviºului, o astfel: „Privind la mutra stâlcitã a unuia discuþie despre Eminescu între douã felii care-l batjocorea cu sadicã plãcere pe nesãrate, dacã nu chiar greþoase, de Eminescu, aºezând pe fruntea lui înaltã dezbateri politice. balele-i productive, am fost muncit de Omul a venit în faþa invitatului sãu, gândul de a-l aºtepta la ieºire. Un rãspuns academicianul Eugen Simion, cu un polemic aplicat pe spinarea nãtãrãului mi scenariu în cap ºi cu câteva fraze din se pãrea îndreptãþit, iar rãzvrãtirea mea jurnalistica lui Eminescu pe niºte coli A4, sunt convins cã ar fi pus bine în aplicare dându-se, desigur, cunoscãtor al corecþia.” domeniului. Întreaga emisiune, care a durat Aviz amatorilor! cam o orã, a fost extrem de amuzantã prin (T.C.) 107 Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015 CALIGRAFIA CU LUMINà Ion Mãrculescu

FOTOGRAFIA DE STRADÃ

Dintre genurile fotografiei artistice farmecul aparte al acesteia ºi al oamenilor (pentru cã sunt ºi alte genuri: fotografia aflaþi în situaþii obiºnuite. Descopãr ceea e documentarã, fotografia ºtiinþificã, este ieºit din comun, o miºcare, un zâmbet, fotografia de arhitecturã etc.), pe mine o expresie, o atitudine, de multe ori acestea m-au atras în mod deosebit portretul ºi durând numai secunde sau fracþiuni de fotografia de stradã, fãrã însã a mã da înapoi secundã pe care îmi dau silinþa sã le prind de la peisaj, eseul fotografic, ori fotografia în memoria aparatului de fotografiat. Nu sportivã, aceasta din urmã aducându-mi exagerez spunând cã, de multe ori apãs pe mari satisfacþii de-a lungul timpului. declanºatorul aparatului din instinct, nu am Strada e un subiect, o temã abordatã, acel timp necesar pentru analiza subiectului în momentul de faþã, de mii de mânuitori ºi mai totdeauna am sentimentul cã mi-a ai aparatului care scrie imagini cu ajutorul scãpat ceva, ce era cel mai interesant Sunt luminii. ªi, evident, deºi este un gen în sine, zile în care mi se pare cã strada nu îmi spune este abordat într-o varietate surprinzãtor prea multe, cã nu are elemente interesante, de mare de stiluri. Numãrul milioanelor de alteori cã sunt prea multe cele de imortalizat, fotografii de stradã, în momentul acesta, aºa cã fotografiez, fotografiez, fotografiez este atât de mare încât nu-l poate nici pânã obosesc ºi pânã imaginile mi se încurcã mãcar estima cineva. în cap. Acasã, când „developez” pozele Strada e un spectacol antrenant, trase, aleg ceea ce mi se pare mai interesant pulsând de viaþã, un subiect generos pentru ºi mai bine prins de mine ºi am surprize de artist, este un spaþiu social ºi de reflexie tot felul: ori „arunc” ceea ce mi s-a pãrut pânã la visare. Fotografia de stradã este, interesant în momentul declanºãrii, dar la urma urmei, o formã de cunoaºtere, de acum nu-mi mai spune nimic, ori rãmân abordare ºi de înþelegere a lumii în care ºocat, descoperind cã una din sutele de existãm. imagini surprinse, doar una dintre ele, pe Oricare dintre noi, mergând pe stradã, care nu contam prea mult, este cea are un fel propriu de a se manifesta. Unii încãrcatã de mesaj ºi de trãire, cea în care au o atenþie deosebitã la amãnunte (cum pot sã-mi investesc în continuare emoþia. se îmbracã oamenii, cum se încalþã, cum Poate cã, în acea fotografie am reþinut un obiºnuiesc sã meargã sau sã vorbeascã, zâmbet care a durat doar cât clãnþãnitul dacã sunt veseli sau triºti, dacã sunt sau aparatului de fotografiat, dar care nu se va nu sunt în apele lor), alþii vãd strada în mai repeta niciodatã. Clipa unicã! ansamblu, ca o imagine generalã, aproape Una din particularitãþile fotografiei de abstractã, fãrã sã reþinã amãnunte. În ceea stradã este cã subiectul nu-þi „pozeazã”, ce mã priveºte, ºtiu cã ºi eu am felul meu pentru cã nu te observã ºi astfel operezi personal de a fi ca personaj al strãzii. De incognito. Dar existã ºi riscul de a te întâlni multe ori sunt visãtor, merg pe stradã ºi cu „subiecþi” cãrora, dintr-un motiv sau nu sunt atent la ce este în jur. Se întâmplã altul, nu le convine sã fie fotografiaþi ºi, în sã mã întâlnesc cu persoane cu care mã consecinþã, pot reacþiona într-o manierã cunosc, dar nu le observ. Uneori mã care implicã riscuri. Mi s-a întâmplat de opresc din aceste gânduri ale mele care mai multe ori, fiind în strãinãtate, sã sunt departe, cine ºtie unde, ºi bag de seamã întâlnesc reacþii energice ºi-mi amintesc cu surprizã cã nu ºtiu unde mã aflu ºi ºi acum de acei vânzãtori ambulanþi încotro mã îndrept. africani de pe strãzile Barcelonei, Veneþiei Partea interesantã este cã, atunci când sau Florenþei, care fãceau comerþ ilicit ºi ies cu aparatul de fotografiat agãþat de gât, se fereau de poliþie. Dar ºi situaþii când sunt altul, devin atent, strada mã provoacã persoanele din vizorul meu erau chiar sã o scormonesc cu privirea, descopãr bucuroase cã sunt luate în seamã. LITERE 108 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni 109 Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015 Cãrþi primite la redacþie

• • Revista se distribuie: în Bucureºti, la Chioºcul de presã din Piaþa Romanã (Coloane) în Târgoviºte, la librãria Gaudeamus ºi prin Primãria Municipiului Târgoviºte. Abonamentele se Bibliotheca. fac prin poºtã la redacþia Târgoviºte ºi la librãria Gaudeamus a Editurii

Redacþia Târgoviºte – Editura Bibliotheca, str. Nicolae Radian, bl. KB2/3, 130062, tel/fax 0245212241; mobil 0761136921; e-mail: [email protected]; www.bibliotheca.ro Redacþia Gãeºti – str. 13 Decembrie, bl. 30/C/6, 135200, Dâmboviþa, telefon 0245713234, 0722686856, e-mail: [email protected] Redacþia Chiºinãu – str. 31 August 1989, nr. 89, tel. 0037322234313; 0037369 129478, e-mail: [email protected]

Revistã editatã de SC Bibliotheca SRL [email protected] • www.bibliotheca.ro Tiparul la Biblioprint Târgoviºte 7,00 RON