ACTUALITATEA 36 Pagini 9 Lei REVISTA LUNARA a UNIUNII COMPOZITORILOR ªI MUZICOLOGILOR DIN ROMÂNIA
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
Serie nouã noiembrie 2009 11 Am (CI) ACTUALITATEA 36 pagini 9 lei REVISTA LUNARA A UNIUNII COMPOZITORILOR ªI MUZICOLOGILOR DIN ROMÂNIA Dialog cu Violeta Dinescu Festivalul Muzicii Româneşti Concursul şi Festivalul Naţional al Liedului Românesc Interviu cu Horia Andreescu “Stars of the 21st Century” În imagine: Premianţii I ai Concursului Naţional de Lied Teatrul “C. Tănase” în Spania Românesc de la Braşov, Revelaţia Marinela Pârvu împreună cu Mariana Nicolesco Editorial dinamica sa. De a-i detecta Adecvări pe calea logicii sau a intuiŃiei blocajele, paradoxurile, categoriale defecŃiunile. Constant ameninŃătoare la adresa II integrităŃii sale mentale şi sufleteşti. Mecanicismul existenŃial se revendică la Adrian IORGULESCU rându-i, motiv colateral al grotescului actual. Atrofierea b) Grotescul. Apare din propriei esenŃe, incapacitatea exagerarea drastică, la limita adaptării duce la credibilului (verosimilului), a incongruenŃă, debusolare, trăsăturilor dăunătoare, distructive izolare, depersonalizare. La ale individului şi societăŃii. Din lupta cu alteritatea mereu reprezentarea hiperbolică, ameninŃătoare. În ultimă înfricoşătoare a abjectului, instanŃă, la dezagregare sau venalului, monstruosului, a dezaxare psihică şi spirituală. decăderii fizice şi morale. Reflectă o c) Ordinarul. Ter- latură bizară, hibridă, maculată, menul acoperă două profund distorsionată, înŃelesuri. Unul se referă la disproporŃionată a realului şi ia lucrurile comune, golite de frecvent înfăŃişări fantastice sau direcŃie, suflu şi miez. La caricaturale. „Exprimă ceva indefinit, neclar, impersonal, care articulările neînsemnate, inconsistente, de rând. dovedeşte distrugerea sensului noŃiunii de personalitate şi a Altul, la calitatea inferioară a obiectelor cu celei de obiect” (W. Kayzer). Are o compoziŃie cumulativă, căci pretenŃie artistică. În ambele cazuri, reuşita în orizontul său intersectează urâtul, tragicul, comicul, presupusă absentează. diabolicul, burlescul, groaznicul şi altele. În PrefaŃa la Cromwel, V. Hugo amestecă într-un taler unic „toate aspectele ridicolului, (Continuare în pag. 3) toate infirmităŃile, toate mizeriile. În această disociere dintre omenesc şi creaŃie, grotescului îi vor reveni patimile, viciile, crimele. El va fi desfrânat, târâtor, lacom, avar, perfid, certăreŃ, făŃarnic. El va fi pe rând Iago, Tartuffe, Basile, Polonius, Harpagon, Bartholo, Falstaff, Scapin, Figaro.” Infirmitatea, descompunerea, colapsul raŃiunii îşi DIN SUMAR descoperă antedatări notorii în literatura lui Rabelais sau Swift. Apoi, în numeroase pagini din creaŃia romantică şi cea aparŃinătoare realismului. Le reîntâlnim în secolul al XX-lea în Eseu 2-3 înveşmântări diferite, în teatrul lui Jarry şi Brecht, în beletristica Dialog cu Violeta Dinescu 4-5 lui Kafka şi Dürrenmatt, în pictura suprarealistă, în cadrele “Enescu” remembered 7 teatrului instrumental etc. Sursele grotescului se dezvăluie într- un cadru deformat, antitetic, conflictual. ConsfinŃesc explozia Festivalul Muzicii Româneşti 8-9 contradicŃiilor dintre om şi mediu, esenŃă şi aparenŃă, calitate şi Liedul românesc la Braşov 10 cantitate, atracŃie şi respingere, ordine şi dezordine. Dar, mai cu seamă, dintre normalitate şi anormalitate. Schimbarea Academia “Ghe. Dima” - 90 ani 12 derutantă, dramatică generată de ruperea raporturilor dintre Dialog cu Horia Andreescu 15 cauze şi efecte, odată cu schimbarea valenŃelor imanente ale Aniversare - Komitas 16 fenomenelor, relaŃiilor, stărilor, împrejurărilor, produce spaimă, repulsie, tulburare, dezgust. Câteodată hilarul, „râsul homeric ”. Punctul pe jazz 19 În arta nouă, grotescul descinde masiv din trauma “Stars of the 21st Century” 20 incomprehensibilităŃii umane, din pierderea contactului cu valorile recunoscute, acceptate, verificate. Reperele “Tănase” în Spania 21 obiectivate se prăbuşesc, sucombă. Astfel că decorul în care Femina 23 subzistă şi situaŃiile pe care le parcurge subiectul îi par acestuia Flash intern şi extern 24-25 tot mai dezlânate, haotice; pe alocuri, chiar ostile. Sentimentul 26 fricii, al invaziei răului nu descinde din confruntarea cu Marilena Pârvu moartea, ci, într-un mod ciudat, din ciocnirea cu viaŃa. Din “Grease” în Spania 30 imposibilitatea de-a o înŃelege, explica, de-a se integra în Raoul, mereu surprinzător 36 ACTUALITATEA MUZICALĂ Nr. 11 noiembrie 2009 Eseu să fie comparabile cantitativ, în durata/lungimea sau Perspective de numărul sunetelor. Deopotrivă, se pot afla în rimă sau în rând fărâme de lungimi sensibil diferite. În cele din urmă, interpretare în opera ceea ce trebuie să se obŃină este o relaŃie de vocabular, pe nivelul unor articulaŃii minimale ale alcătuirii formei (doar a) muzicală acelei opere, aflate în interpretare. Parcurgând şirul fărâmelor pe cele două coordonate ale planului de suprafaŃă, interpretul are posibilitatea să II. SuprafaŃa efectueze un acordaj întru totul adecvat operei muzicale prin care interpretează. În general, cu cât forma operei este mai George BALINT complexă, cu atât dispunerea interpretării în plan este mai utilă. O lectură pe şirul rimelor permite desluşirea stâlpilor O altă relaŃionare interpretativă cu opera muzicală de susŃinere ai operei, care, prin natura constituŃiei lor, au şi presupune perceperea ei din bucăŃi. Ca şi cum am sparge o funcŃie gravitaŃională (magică), de centrare şi fixare a un vas ale cărui cioburi s-ar împrăştia pe o întindere. Privită modului întregului parcurs. Am putea spune şi că aceşti astfel, opera este o mulŃime de fărâme risipite. Ce înseamnă stâlpi (coloane de rime) configurează ancorele de adâncime a de(s)compune opera în acest mod? Dacă pentru ale operei. Caracterul timpului specific unei coloane este interpretarea în adâncime încercam pătrunderea în ciclic. Pe de altă parte, o abordare pe şirul momentelor ajută substanŃa operei, anulând sau ignorând voit orice reper la distingerea lăŃimii (lateralităŃii) planului, pe măsură ce formal, de această dată ne vom raporta la nivelul cel mai apar fărâme major diferite. Vorbim, în acest caz, de un simplu al discursului, acolo unde opera se vădeşte ca fiind caracter istoric al timpului de succesiune în rând. o grămadă de articulaŃii sonore, aparent fără sens. O alcătuire din cioburi sau fragmente suficient de mici (nu De regulă, lucrările muzicale de concepŃie clasică neapărat de mărimi comparabile), şi care au o anumită au o suprafaŃă identitate, putând fi considerate ca obiecte în sine. Un fel de marcată pregnant foneme sau articulaŃii primare, oligocordice. de adâncime Să ne imaginăm un text lingvistic din care distingem (rime) şi o lăŃime cel mult o înşiruire de silabe. Tocmai acest fel de îngânare (suprafaŃa onomatopeică constituie nivelul elementar al parcursului propriu-zisă) formal. În această stare, opera ar fi greu de redat (şi cu atât îngustă. Păşirea mai puŃin de primit). Dar nu acesta e scopul. Din oricâte laterală, prin elemente ar fi compus şirul fărâmelor, el este totuşi finit. majoră Apoi, se va observa repede că unele fărâme seamănă între diferenŃiere între ele, în vreme ce altele sunt nepereche. Astfel, putem momente, este dispune în plan analitic toată această mulŃime, pe două extrem de coordonate: vertical, în coloană, de sus în jos, fărâmele precaut efectuată asemănătoare, pe care le numesc rime, începând cu a doua în gândirea fărâmă din coloană; orizontal, în rând, de la stânga spre muzicală mode- dreapta, fărâmele diferite, pentru care propun termenul de lată pe ideea momente. Mai mult, pentru a avea o şi mai clară localizare centrului. Înlăn- în tablou, acolo unde este cazul, momentele vor fi trecute în Ńuirile cu rând doar pe nivelul deschis de locul în care a survenit o numeroşi paşi în rimă. Într-o înşiruire generală simplă, conform ordinii lateral apar mai degrabă în lucrările muzicale de tip apariŃiei, fiecare fărâmă ocupă un loc numeric propriu, un ilustrativ, bazate pe o povestire (literară), în referinŃa altor anume rang în şir. Desigur, este foarte probabil ca modul zone ale percepŃiei sensibile, bunăoară cele de ordin vizual acesta de dispunere să configureze mai multe coloane, din (genurile teatrului liric şi muzica de film). Este de remarcat şi nivelele cărora să se întindă rânduri mai mici sau mai mari. faptul că muzicile predate însoŃirii motric-corporale (dansul) Dacă rimele structurează coloana pe nivele de adâncime, sunt pregnant simetrizate în rime, cu riscul (neocolit al) ca lungime a coloanei, momentele (inclusiv cele sub care se ducerii în redundanŃă a expresiei propriu-zis muzicale. Pe adânceşte o coloană de rime) compun rândul pe lăŃimea de altă parte, acolo unde apar diferenŃele, mergând pînă la unui nivel. Imaginea astfel obŃinută are o valoare exclusiv momentul excepŃional al evenimentului (diferitului cu totul), instrumentală. Ea capătă însă şi valenŃe artistice (expresive) se provoacă un (iluzoriu?) sentiment de împrospătare, de atunci când ne propunem lectura operei în două moduri: dinamizare (energizare) a stării de parcurs (în durata şirul rimelor (reductibil sau nu oricărei rime dintr-o aceeaşi lucrării). Uneori acestea sună suspensiv, mărturisitor, ca coloană); şirul momentelor. Dar măiestria unei interpretări acel adagio al oboiului din prima parte a Simfoniei a V-a de de acest fel constă mai ales în determinarea (delimitarea) Beethoven. Alteori, începând cu romantismul, ele devin fărâmelor. Chiar dacă ele sunt unităŃi elementare, totuşi şi abuzive. Însă, din perspectivă clasică, ceea ce contează acestea pot fi alcătuite din mai multe sunete (ca motive sau este instituirea centrului (din adâncime, prin strategia celule), în