03 2018 Revista PUBLICAȚIE DE LITERATURĂ ȘI DIALOG CULTURAL

ION POP: „CARTEA ȚĂRII” EDITORIAL „(...) Se vede că nu este şi nu va fi deloc uşor să se scoată din mintea multor basara- beni nefastul virus al înstrăinării de neam injectat de imperialismul de la Răsărit. Surogatul de naţionalism provincial nu poate servi decât ocupantului tradiţional, care va căuta mereu să izoleze străvechea provincie românească de Întregul naţional. În acest context încă tulbure şi dramatic, scriitorii-luptători de peste Prut au avut şi au meritul de a se angaja, spre onoarea lor, în serviciul idealului unionist, cu ecou – se vede mereu mai clar în ultima vreme – în tot mai multe comunităţi basarabene ce se deşteaptă asociindu-se apelului venit din adâncuri al transilvanului Andrei Mureşa- nu.” (P. 5)

ANA BLANDIANA: ARCADIE „ORE DE RELIGIE” SUCEVEANU: „Pledez pentru educația religioasă văzută nu ca o tentă de obscurantism „PRIMA DIN sau char de fanatism, ci ca o parte a educației culturale. O parte fără de CELE TREI UNIRI” care întreaga cultură a lumii devine de neînțeles.” (P. 7)

AVANPREMIERĂ „La ora actuală, în Europa nu există o altă face eforturi consistente în vederea imperiului de la răsărit care nicide- EDITORIALĂ 03 națiune care să stea divizată în două ju- unirii. Și asta în condițiile în care cum nu dorește să o slăbească din mătăți gemene, lipite spate în spate una o parte însemnată a conaționalilor îmbrățișarea strânsă a Fratelui mai de cealaltă, decât națiunea română. Iar noștri sunt încă nehotărâți sau se Mare din fosta Uniune Sovietică, Fragment din cartea prozatorului ucrai- unirea nu se va produce dacă românii din situează pe poziții adverse. Totodată, România trebuie să-și stabilească o nean Serhii Jadan, Internat, în curs de RM și românii din România nu vor acționa având în vedere faptul că RM se mai strategie sui-generis, neconvențio- apariție la Editura Cartier (P. 24) cu fermitate în acest sens, dacă nu vor află, din păcate, în sfera de interese a nală, în această problemă.”

„AGONICELE”: CITIȚI ÎN ACEST NUMĂR:

„în jurul tău e derivă și frig TEOFANII ÎN FORMAT A4 – P. 4 și umbra morții ascunsă printre cutele TEO CHIRIAC: „GURA CARE VORBEȘTE VERSUS MÂNA CARE SCRIE” așternutului te sugrumă încet… ANCHETĂ – P. 8 ȘERBAN FOARȚĂ, LUAT LA ÎNTREBĂRI DE EMILIAN GALAICU-PĂUN atât de lungi sunt nopțile și atât de dureros e PROZĂ – P. 10 să fii lumânare într-un întuneric IOAN MÂNĂSCURTĂ: „LORD” desăvârșit.” CRONICI LITERARE – P. 11, 14, 17 POEZIE DE DUMITRU CRUDU, MIRCEA V. CIOBANU ȘI DUMITRU APETRI de ANDREI ȚURCANU DEBUT – P. 19 12 ANNA ROSIER: „DELIR” (POEME)

ACEASTĂ PUBLICAȚIE ESTE EDITATĂ CU SPRIJINUL MINISTERULUI PENTRU ROMÂNII DE PRETUTINDENI ȘI AL INSTITUTULUI CULTURAL ROMÂN 2 / REVISTA LITERARĂ #3

EDITORI: UNIUNEA SCRIITORILOR din Moldova 03 UNIUNEA SCRIITORILOR 2018 din România | Filiala Chișinău CUPRINS ANUL 4 | NUMĂRUL 3 (29) | MARTIE | 2018

ANCHETĂ EDITORIAL FIRUL CU PLUMB EMILIAN GALAICU-PĂUN VS. ȘERBAN FOARȚĂ de ARCADIE SUCEVEANU de DUMITRU MATCOVSCHI

„SIEŞI MAESTRU ŞI UCENIC, „PRIMA DIN „BASARABIA” 08 ŞERBAN FOARŢĂ” 03 CELE TREI UNIRI” 21

TEOFANII PROZĂ PLURALIA TANTUM 04 ÎN FORMAT A4 10 „LORD” 18 „JURNAL ÎN MARGINILE ISTORIEI „GURA CARE VORBEȘTE DE IOAN MÂNĂSCURTĂ LITERARE” (X) VERSUS MÂNA CARE SCRIE” DE LEO BUTNARU DE TEO CHIRIAC CÂMPUL ALB, 14 OILE NEGRE DEBUT MIRADOR „REALISMUL GROTESC 19 „DELIR” 05 „CARTEA ȚĂRII” AL LUI DUMTRU CRUDU” (II) DE ANNA ROSIER DE ION POP DE MIRCEA V. CIOBANU VOX CLAMANTIS BASARABIA BLOGOGRAME 21 „SPARTACUS” 06 LITERARĂ TRADUCERI 15 „VA NINGE” DE GRIGORE CHIPER „MÁRQUEZ, PREDA, PALER. din ENORMI STATIONIS DE GHEORGHE ERIZANU TREI PLIMBĂRI NARATIVE” POLILEME DE RĂZVAN VONCU „EURYTION”, „MAGNIFICAT” STUDII 22 „O SUTĂ DE ANI DE ZILE 20 „GUST DE BĂRBAT”, „DARKROOM”, 16 „ALEXANDRU ROBOT, LA PORȚILE LAPUTEI” REFLEXE ȘI ALTE POEME TĂLMĂCITE PUBLICISTUL ȘI ESEISTUL” DE ADRIAN CIUBOTARU 07 „ORE DE RELIGIE” DIN LIMBA POLONEZĂ DE NINA CORCINSCHI DE ANA BLANDIANA DE MIRCEA DAN DUȚĂ

Revista PUBLICAȚIE DE LITERATURĂ ȘI DIALOG CULTURAL

Director: Arcadie Suceveanu Concepție grafică: Romeo Șveț Publicație înregistrată la Ministerul Justiției Redactor-șef: Teo Chiriac Paginare computerizată: Adrian Ciubotaru al Republicii Moldova în data de 03 martie 2015. Redactor-șef adjunct: Adrian Ciubotaru Numărul de înregistrare: 297. Secretar de redacție: Grigore Chiper Sediul redacției: ISSN: 2345-1777 Această revistă a fost tipărită cu sprijinul Ministerului MD-2004, or. Chișinău pentru Românii de Pretutindeni – www.mrp.gov.ro. Colegiul de redacție: Vladimir Beșleagă, str. 31 August 1989, nr. 98 Format A3. Tipar: ofset. Eugen Lungu, Leo Butnaru, Mircea V. Ciobanu, Tiraj: 1000 de exemplare. Matei Vișniec (Paris), Răzvan Voncu (București), Tel: (+373 22) 234724 Tipărit la Casa Editorial Poligrafică „Bons Offices” Ion Pop (Cluj), Ștefan Hostiuc (Cernăuți), Cassian Fax: (+373 22) 237118 MD-2005, or. Chișinău Maria Spiridon (Iași), Vadim Bacinschi (Odesa) E-mail: [email protected] str. Feredeului 4/6 Această revistă apare cu sprijinul Institutului Cultural Român – www.icr.ro.

Textele și imaginile inserate în paginile Colaboratorii sunt invitați să-și trimită textele la adresa electronică afișată mai sus. Conținutul publicației „Revista literară” nu reprezintă publicației Revista literară nu pot fi reproduse Textele vor avea format A4, nu vor depăși 7 000 de semne, vor fi paginate în Word, poziția oficială a Ministerului pentru Românii de și nici distribuite fără acordul scris al redacției. Pages sau alt program compatibil cu sistemele de operare Windows sau Mac OS. Pretutindeni sau a Institutului Cultural Român. REVISTA LITERARĂ #3 / 3

EDITORIAL de ARCADIE SUCEVEANU

NEAGU DJUVARA DESPRE PRIMA DIN CELE CREDINȚĂ ȘI TREI UNIRI TOLERANȚĂ LA ROMÂNI

„Nu indiferența religioasă, ci doar lipsa acă, în 1859, Basarabia n-a putut să promoveze ideea integrării europene Un act de o asemenea anvergură și fanatismului și a sectarismului a făcut să participe la „Mica Unire”, ea ca obiectiv strategic al RM. În virtutea responsabilitate presupune parcurgerea să nu existe, în Țările Române, niciun Da fost prima dintre provinciile acestui drept moral, recunoscut de unor etape și procese obligatorii, ce nu fel de rezistență serioasă din partea înstrăinate care, în 1918, prin vocea întreaga societate, de a fi în avangarda pot fi ocolite. Or, se știe că doar 20-30 Bisericii în fața modernizării, spre deo- providențială a celor 86 de deputați proceselor politice, Uniunea Scriitorilor la sută din populația RM se pronunță în sebire de ceea ce s-a întâmplat în cele- din „Sfatul Țării”, și-a declarat Unirea a revenit mereu în prim-planul mișcării acest moment pentru Reunificare. Ce e lalte țări ortodoxe, mai ales în Grecia și cu Patria-mamă, România. Ziua de 27 naționale și, ori de câte ori a fost nevo- de făcut cu restul de 70 de procente, cu în Rusia (ca să nu mai vorbim de martie s-a fixat în cronologia istorică ie, a luat atitudine fermă în probleme celelalte etnii? Ca să pledeze pentru o „fenomenele de respingere” pe care le vedem astăzi în cele mai multe țări ca o dată simbolică a primei din cele de importanță majoră. eventuală Unire cetățenii trebuie să fie musulmane). Românii sunt, într-ade- trei Uniri care, alături de cele două mari Astfel, la Consiliul USM din 28 motivați, în primul rând, economic, să văr, poporul cel mai tolerant din lu- date ulterioare – 28 Noiembrie, Unirea octombrie 2015, am decis să nu mai aibă certitudinea creșterii, în noile con- mea crestină, dar tot ei sunt „visceral” Bucovinei, și 1 Decembrie, Unirea Tran- credităm nici un partid, nici o mișcare diții, a nivelului de bunăstare socială. legați de religia lor, de legea lor. Este silvaniei – au conturat anul Marii Uniri. politică. Tot atunci am dat publicității o Ar fi bine să se înțeleagă, pe am- interesant de văzut că lege a pierdut, Basarabia „începea prima să-și strige Declarație prin care ne exprimam încre- bele părți ale Prutului, că Reunificarea în Evul Mediu, o mare parte din sensul frații de sânge”, dând startul unui pro- derea că Reunificarea cu România este reclamă acum, în anul de grație 2018, o de lege civilă — pe care nu-l va recă- ces care a condus în scurt timp la să- unică soluție viabilă pentru Republica altă soluție politică decât cea din 1918. păta decât în secolul al XIX-lea — pen- vârșirea actului istoric decisiv, act care Moldova: „În situația în care un sfert de Cât privește reintegrarea culturală, la tru a desemna, îndeosebi, legea divină, este fapta întregii națiuni. Iar revenirea secol de independență a Republicii Mol- ea se lucrează demult, e un proces în legea prin excelență, religia; legea este Basarabiei la matricea originară a fost dova a însemnat, de fapt, o mișcare din continuă desfășurare. Astăzi nu există ceea ce leagă de o anumită ordine ce poate cea mai grea, cea mai dramatică, neunde spre nicăieri, datoria noastră ca scriitori, artiști plastici sau compozitori nu poate fi încălcată, iar ordinea cea mai problematică dintre toate cele- intelectuali, ca oameni ai cetății, este să importanți care să fi rămas în afara aceasta este, în mod esential, ordi- lalte provincii. Ea a reînviat practic din atragem atenția întregii populații asu- procesului de recuperare și integrare în nea divină. De aceea, apartenența la ortodoxism se va confunda, în cele morți după un secol și ceva de cruntă pra singurei căi de izbăvire – integrarea circuitul românesc general, iar uniunile din urmă, în subconștientul popular, înstrăinare, de nemiloasă exploatare, de în Europa, prin Reunificarea celor două de creație, atât cele de la Chișinău, cât cu sentimentul național; cu atât mai totală izolare de matricea istorică și de state românești, Republica Moldova și și cele de la București, acționează în mult cu cât propaganda, presiunea perversă politică de deznaționalizare România, într-un singur stat”. cadrul unor programe comune sau, cel catolică se făcuseră, în Evul Mediu, dusă până la mutilarea gravă a ființei În aceste zile, instituția scriitoriceas- puțin, își coordonează reciproc activi- prin mijlocirea suzeranului ungur și naționale, ale cărei urmări se mai văd și că urmărește cu entuziasm și susține tatea la nivel instituțional, promovând, dusese, adesea, la asimilarea nobilimii astăzi. cu toată convingerea declarațiile de Re- astfel, ideea de „două state și o singură române din Transilvania: dovadă cazul Ține, cu siguranță, de hazardul unificare simbolică cu România, făcute cultură”. Ceea ce se impune ca obiectiv lui Iancu de Hunedoara și cel al fiului istoriei – al istoriei de ieri ca și al celei de consiliile locale din satele și orașele primordial în această fază istorică este său regele Matei Corvin (...). Așa se de azi, „corectată” mai întâi la Yalta, noastre. Ne bucură că numărul acestora realizarea unei reunificări sub aspect explică rezistența multiseculară, nu apoi la Malta – , dar și de proverbiala e în continuă creștere, că tot mai mulți economic, care să asigure racordarea numai în fata islamismului, dar și în „neșansă” a neamului românesc, faptul conaționali conștientizează că singura RM la sursele energetice românești și fața influenței catolice sau protestante. că și acum, după un secol de la marele soluție salvatoare pentru Republica europene. Când, la sfârșitul secolului al XVII-lea eveniment ce ne-a unit pe toți într-un Moldova, unica modalitate de a evita La ora actuală, în Europa nu există și începutul secolului al XVIII-lea, după singur stat, noi tot ne mai regăsim pe un colaps economic și social este Reuni- o altă națiune care să stea divizată în ocuparea Transilvaniei de către aus- trieci, mitropolitul român din Tran- hărți diferite. Suntem în continuare ficarea cu România. Pe 12 martie curent, două jumătăți gemene, lipite spate în silvania acceptă actul Unirii cu Roma, segmentați, despărțiți, existând separat USM a făcut o nouă Declarație privind spate una de cealaltă, decât națiunea el nu o face decât după ce s-a târguit în mici fragmente ale unui întreg neîn- Reunirea cu România, prin care cheamă română. Iar unirea nu se va produce îndelung și după ce va fi primit toate treg numit România, fragmente pe care toate instituțiile și persoanele de bu- dacă românii din RM și românii din asigurările că riturile moștenite de la țara-mamă, deocamdată, nu poate nici nă-credință să se implice și să sprijine România nu vor acționa cu fermitate străbuni nu vor fi întru nimic schimba- să le reabsoarbă, nici să le ocrotească acest obiectiv. Și pentru ca Declarațiile în acest sens, dacă nu vor face eforturi te. Și n-o face decât în scop patriotic, soarta și identitatea, în măsura în care de Unire să nu rămână pur simboli- consistente în vederea unirii. Și asta în în schimbul făgăduielilor că Biserica ar trebui s-o facă. ce, scriitorii propun și câteva acțiuni condițiile în care o parte însemnată a sa va fi, din punct de vedere politic, Cei care au pregătit și au declanșat concrete, între care constituirea unui conaționalilor noștri sunt încă nehotă- egală cu celelalte culte, catolic și cu mai bine de un sfert de veac în urmă grup de lucru format din reprezentanți râți sau se situează pe poziții adverse. protestant, privilegiate până atunci. procesul de trezire a conștiinței nați- ai guvernelor și parlamentelor RM și ale Totodată, având în vedere faptul că După câțiva ani, când preoții și cre- onale a românilor basarabeni au fost României. Această echipă urmează să RM se mai află, din păcate, în sfera de dincioșii vor fi căpătat convingerea scriitorii și intelectualii. Plasându-se în elaboreze o foaie de parcurs, cu spe- interese a imperiului de la răsărit care că făgăduiala nu era decât o capcană, fruntea mișcării naționale, ei au con- cificarea câtorva direcții principale în nicidecum nu dorește să o slăbească peste jumătate din ei vor părăsi tribuit decisiv la desprinderea „repu- procesul de apropiere și reintegrare a din îmbrățișarea strânsă a Fratelui mai noua Biserică Uniată.” blicii” din burta leviathanului. În tot celor două state românești. Mare din fosta Uniune Sovietică, Româ- acest răstimp, instituția scriitoricească Suntem pe deplin conștienți că, în nia trebuie să-și stabilească o strategie (Neagu Djuvara, „Între Orient și a luptat cu îndârjire pentru stabilirea actualele condiții geopolitice, Reunifi- sui-generis, neconvențională, în această Occident. Țările române la începutul adevărului privind limba și istoria carea este un act greu de realizat. Cu problemă. Îl voi cita aici pe epocii moderne (1800-1848)”, traducere acestui colț de țară, pentru afirmarea toții ne dăm seama că ea reprezintă o colegul Vitalie Ciobanu care, de Maria Carpov, ediția a IV-a, Bucu- identității românești a basarabenilor. acțiune complexă și că ar putea să nu într-un recent interviu pu- rești, Editura Humanitas, 2005) Prin publicațiile sale, ea nu a contenit aibă loc neapărat în acest an centenar. blicat în „România literară”, 09 4 / REVISTA LITERARĂ #3

TEOFANII ÎN FORMAT A4

GURA CARE VORBEȘTE VERSUS MÂNA CARE SCRIE © N. RĂILEANU DE TEO CHIRIAC

În memoria lui emfatic din vreun poet celebru, și asta literatură. Se pare însă că la mijloc e o că în viața asta singura certitudine este Stephen William Hawking pentru a-i impune publicului falsa idee problemă. Fiică de gură de țăran muca- moartea, iar la noi, la români, mortul că valoarea versurilor se datorează nu lit, Gura care vorbește confundă cultura trebuie să jure că a murit. Dar, chiar atât talentului autorului care le-a scris, cu agricultura, arta cu grapa și literatu- dacă postmodernistul ar jura că a mu- și face loc prin mulțime, urcă la cât geniului ei oratoric. ra cu arătura. Confundă, de asemenea, rit, că e mort-mort, eu tot nu l-aș crede. tribună și începe a vorbi. Vorbește, valoarea cu nonvaloarea, eticul cu este- L-aș conduce pe ultimul lui drum până Îvorbe ște, vorbește. Gura vorbește Gura care vorbește nu uită să-și de- ticul și dragostea de Patrie exprimată la cimitir. I-aș arunca peste sicriu toată în fața unor guri care tac și ascultă. Ea monstreze elocința și buna cunoaștere prin vorbe cu dragostea de Patrie ex- țărâna de pe marginea gropii. Aș arun- declară că e împuternicită să reprezin- a istoriei limbii. Astfel, pentru a umili primată prin fapte. Bunăoară, ea afirmă ca peste mormânt și ceva țărână de pe te gura lumii și că-i reprezintă plenar și mai mult gurile care tac și ascultă, cu tărie că, așa cum țăranul din agricul- mormintele din preajmă. Dar tot nu l-aș interesele. Gura care vorbește susține ea își arată din când în când limba cu tură poate aduna roadă numai după ce crede că a murit. Imaginați-vă: moar- că ea e atotștiutoare. Cine o ascultă vârful despicat. Sâsâie, gâjâie, scoate aruncă sămânță în arătură, tot astfel și tea lui ar putea fi doar o glumă în stil mai atent, realizează că, de fapt, tot ce sunete foanfe. Când gurilor care tac scriitorul poate crea o lucrare autentică, postmodernist. Pentru mai multă sigu- ș tie Gura care vorbește e să vorbească. și ascultă le crapă răbdarea, Gura care populară doar având har de semănător ranță, aș veni la mormântul lui a doua Nimic mai mult. Gura care vorbește vorbe ște, ca să-și impună voința de fier, și dragoste nețărmurită de țară. zi dis-de-dimineață. Ca să fiu încrezut declară că ea și numai ea deține adevă- nu mai vorbește, ci – urlă, țipă, delirea- că mormântul e la locul lui, că mortul rul absolut. În realitate, ea nu are habar ză, precum au făcut-o de-a lungul istori- Astfel că, dintre toate curentele postmodernist n-a înviat, că nu s-a înăl- ce e adevărul, cum și cu ce se mănâncă ei cunoscuți despoți, tirani și dictatori. sociale, culturale și literare din ultimul țat la ceruri. Sau că, Doamne ferește!, acesta. Din când în când, Gura care vor- secol, Gura care vorbește nu recunoaște nu stă la măsuța de lângă mormântul be ște ia în râs gurile care tac și ascultă. Pentru Gura care vorbește faptul de decât sămănătorismul. Negând în mod vecin scriind despre cele întâmplate un Le reproșează că tăcerea lor nu e de a vorbi nu e un dar de esență divină, ci categoric tot ce s-a făcut în materie de poem postmodernist…”. aur, ci de rahat. un blestem. cultură și literatură dincolo de acest fenomen de origine autohtonă. În acest Gura care vorbește n-are sentimente, Gura care vorbește critică și judecă Gura care vorbește e fățarnică, fari- sens, ea are o antipatie profundă față emoții, tristeți, regrete. Ea n-are ochi de gurile care tac și ascultă. Ea nu iubește seică, perfidă, duplicitară. În momente- de postmodernism. Asta chiar dacă văzut, nici urechi de auzit. Ea n-are cap, pe nimeni și nu laudă pe nimeni. Ea se le de falsă sinceritate, ea recunoaște că printre adepții acestei tendințe cultura- n-are inimă, n-are mâini, n-are picioare. iube ște și se laudă doar pe sine. Gura e o gură de parșiv, de nebun, de idiot. le a fost o întreagă generație de sciitori Gura care vorbește e o prăpasrie care care vorbește e convinsă că lumea a Dar nu de idiot în sensul exprimat de români. Gura care vorbește contestă spune prăpăstii. E un hău fără fund de început în momentul când ea s-a des- Dostoievski, ci în sensul recent, acela posmodernismul și-i urăște de moarte unde dau năvală sute și mii de hăuri chis, și, demiurgic, a rostit prima vorbă. de prost, de tâmpit, de cretin. Adică pe postmoderniști. Pentru ea nu con- fără fund. E mai degrabă o bolgie, o Atunci, spune ea, a pornit procesul de ea nu e decât o gură care vorbește sau tează că perioada postmodernismului imensă gaură neagră debitând milioane dezvoltare a fenomenului naturii și glume ște idiot. Recunoscând acest lu- e revolută, iar majoritatea adepților de găuri mari și negre – mai mari și societăților omenești. Atunci a început cru, spre stupefacția tuturor, Gura care lui, apăsați de timp, căci sunt oameni mai negre decât găurile negre desco- istoria. Toate evenimentele cruciale vorbe ște nu face decât să-și lărgească și ei, sunt la vârsta când unii dintre perite de Stephen Hawking. Din cauza au loc numai atunci și acolo unde se drepturile de a critica și mai violent și ei se gândesc să-și publice memoriile, unei afecțiuni numită scleroză laterală află Gura care vorbește. Doar datorită mai dur gurile care tac și ascultă, gurile scrise în dulcele stil clasic, întrețesute amiotrofică, ilustrul fizician nu putea să cuvântărilor ei mobilizatoare au fost care surâd sau scrâșnesc din dinți. cu imagini idilice, sămănătorist-pășu- vorbească despre marile lui descoperiri, ridicate pe străzi baricade, s-au declan- niste. Chiar și așa, Gura care vorbește ci doar să scrie la un calculator extrem șat mari revoluții, au dispărut vechi Gura care vorbește nu are timp de continuă să-i învinuiască pe aceștia de sofisticat. Suferind și ea de o boală civilizații și au apărut altele noi. gândire, de reflecție, de meditare. Nu de lipsă de talent și, mai ales, de lipsă grea, căreia doar Dumnezeu îi cunoaște are timp pentru diferențe și nuanțe de de patriotism. Ea consideră că toate numele, Gura care vorbește nu poate să Dar, așa cum susține ea cu îngâmfa- sens. Gura care vorbește nu simte, spre relele existente în sfertul acesta de țară scrie, ci doar să vorbească. Și, de fapt, re, Gura care vorbește se află la înal- pildă, nicio deosebire între cuvânt și agrară, rele social-politice și culturale, aceasta face tot timpul: vorbește, vor- ta tribună nu pentru a vorbi despre vorbă, între un om deschis la vorbă și au aceeași cauză principală: lipsa de be ște, vorbește… prezent și trecut, ci pentru a profeți și un om de cuvânt, între sintagma ,,La patriotism a postmoderniștilor. a trasa viitorul. Enunțurile cu pretenții început era Cuvântul și Cuvântul era la Dar nu în asta constă marea diferen- de discurs și le împănează cu citate din Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu…” Iată, de exemplu, cum Gura care ță dintre cele două feluri de găuri ne- cărți sfinte, tratate și teorii științifice, și sintagma „Vorba multă – sărăcia vorbe ște își exprimă ura viscerală față gre. Spre deosebire de găurile negre ale cu pilde din viețile unor cunoscuți pro- omului”. Deși se consideră o fire poeti- de un postmodernist: ,,Dacă l-aș întâlni savantului englez, prin care am putea roci, martiri și filosofi creștini. Citează că, având publicate și câteva plachete, într-un loc ferit de ochii lumii, i-aș da pătrunde în lumi paralele, în universuri masiv din învățăturile Sfântului Ioan Gura care vorbește nu înțelege de ce în cap cu toate cărțile lui posmodernis- alternative, prin găurile negre debita- Gură de Aur. Și asta nu numai pentru fonemul cuvânt rimează cu sfânt, iar te, cu toate dicționarele din Biblioteca te de Gura care vorbește vom nimeri, a-și demonstra erudiția, ci, în mod fonemul vorbă rimează cu torbă. Națională ce conțin explicații despre dacă nu cumva am nimerit deja, într-un special, pentru a le sugera gurilor care postmodernism, postmoderniști și spațiu singur, singular și indiscutabil – tac și ascultă că ea, Gura care vorbește, Gura care vorbește de la tribună e postmodernitate. Prăbușit la pământ, infernul. e însăși Gura de Aur a lui Ioan. Tot așa, lipsită total de sensibilitate intelectuală. l-aș bate până i-ar țâșni sângele pe nas ca sa-și înzorzoneze searbăda cuvân- Cu toate acestea, ea se dă drept mare și pe gură. Adică l-aș snopi în bătaie, tare, brusc începe să declame cu ton expert în domeniile cultură, artă și l-aș omorî de tot, l-aș des-fi-in-ța. Știu REVISTA LITERARĂ #3 / 5

MIRADOR

CARTEA

ŢĂRII ADRIAN MANIU CARTEA ȚĂRII FUNDAȚIA PENTRU LITERATURĂ DE ION POP ȘI ARTĂ „REGELE CAROL II”, 1934

ndemnat de gânduri reînălţate închis, reabilitat prin stilizări la Gândi- nire şi cer n-aud rugăciunea tremurată,/ beni, a falsificat istoria provinciei şi a solemn în acest an al centenarului rea lui Crainic ilustrată de plasticianul Când hotar curgător, e numai sânge şi reimpus alfabetul chirilic, intensificând ÎMarii Uniri, şi în ciuda atâtor gesturi Atanasie Demian, din nou cultivat aici, plâns,/ Când gloanţe din împărăţia fă- procesul de deznaţionalizare. Rănile iresponsabil-iconoclaste ale momentu- cu experienţa unui poet trecut prin ră-mpărat îţi sfredele coasta,// Când în acestui trecut ceva mai recent se văd şi lui, mi-am adus aminte şi de un volum exerciţiile „secesioniste” ale desenului adâncu-apelor reci, cad ucişii fără vină,/ astăzi, chiar după recâştigarea indepen- de versuri publicat în 1934 de Adrian decorativ. Iată, pentru Bucovina, câteva în împuşcături grohăitoare şi-n lumini denţei, a alfabetului latin şi instituirea Maniu, poet cu merite însemnate în mostre: „Grădina zânelor şi urşilor în necurate,/ Noaptea deschizându-se, ca limbă de stat a zisei limbi moldove- peisajul liric dintre cele două războaie, lanţul stâncilor albastre,/ Brădet ne- pentru suflete ce cu dor amar// Căutau neşti, despre care toată lumea neipo- astăzi aflat, ca mulţi alţii, în penumbra gru, fag blând, mesteacăn alb/.../ Cu părăsind orice avut, adăpost în suferin- crită ştie că e, de fapt, româna. (Spre atenţiei publice. Se intitulează Cartea fecioarele ce merg torcând în doinire”, ţa ta?” Mesajul pozitiv apare totuşi din consternarea mea şi a Anei Blandiana, Ţării şi e o suită de ode închinate tutu- „Dorm Voievozii vegheaţi de păsări de loc în loc, ca o contrapondere a imagi- care era de faţă, chiar un istoric de la ror marilor provincii româneşti ale Ro- aur”, ”Un car gemând rătăceşte prin nilor durerii: „Tu porţi neclintită cuce- Chişinău, premiat recent de Academia mâniei întregite. Spun ode, deşi aceste întunecimi făclia.../ Buciumului păsto- rnicie, smerenia cinstiţilor.// Păstrând de la Bucureşti, susţinea sus şi tare că poeme de laudă nu au accente retorice resc îi răspunde haiduceasca frunză”, însămânţat crezul trecutelor nădejdi// el nu e român, ci moldovean...). exaltate, nu uzează nici măcar de rime, „Arhangheli închizând aripi de flutur, Sub vremi prea schimbătoare, rămasă preiau aproximativ ritmuri antice. Sunt pe pajişti de azur”. Sau, imediat, în aceeaşi,/ Şi azi răzeşii grăiesc numai Se vede că nu este şi nu va fi deloc mai curând secvenţe de proză poetică Oltenia: „Chilim, cu crengi prin care lu- cronicăreşte,/ Ca atunci când plăieşii uşor să se scoată din mintea multor ordonate ca panouri plastic-evocatoare, necă sitari/ Mlădiţele pletoase ocrotind, sărutau îngenunchiaţi ţărâna...// Cu ne- basarabeni nefastul virus al înstrăină- descriptive, lucrând cu embleme de roibi şi păpuşi”; ori, în Ardealul: „Cetăţi întinată răbdare străbătând restrişti şi rii de neam injectat de imperialismul înscris în compoziţii de frescă, foarte peste cetăţi, ziduri peste ziduri”. „Munţi prigoane,/ În aşteptarea unei îndurări, de la Răsărit. Surogatul de naţiona- stilizate, decorative şi statice, în genul sloboziţi spre cer, câmpii de libertate,/ prorocind înviere”... lism provincial nu poate servi decât picturilor unor Teodorescu-Sion, Zoe Amvoane unde credinţa păstra însăşi ocupantului tradiţional, care va căuta Greceanu ori Costin Petrescu, cu postúri neamul”, „Ţăranul rupt pe roată, împăr- Pentru partea de Moldovă de peste mereu să izoleze străvechea provincie hieratice de personaje şi decoruri re- tăşanie dată desrobirei,/ Viteazul ucis Prut îndurarea şi învierea au venit în românească de Întregul naţional. În duse la un soi de hieroglife şi imagini mişeleşte”, „Din Roma călugări aduceau ziua în care această parte ruptă de un acest context încă tulbure şi drama- în basorelief, placate pe un fundal de în desagi cartea cunoaşterii”... secol din trupul pământului românesc tic, scriitorii-luptători de peste Prut reflecţie echilibrat emoţionată. G. Căli- a făcut primul pas către Reîntregire, la au avut şi au meritul de a se angaja, nescu, subtil şi expresiv comentator al Secvenţa dedicată Basarabiei nu 27 martie/9 aprilie 1918. S-a văzut că spre onoarea lor, în serviciul idealului scrisului acestui poet, le numeşte „afişe diferă stilistic de celelalte, se recurge la urmele tragediilor trăite în suta de ani unionist, cu ecou – se vede mereu mai artistice în tonuri vii în care sunt adu- acelaşi tip de panoramare a decorului de stăpânire imperială rusească nu s-au clar în ultima vreme – în tot mai multe nate elementele locale tipice”. natural/cultural, ca în debutul textului: şters cu totul în cele două decenii de comunităţi basarabene ce se deşteaptă „Trup din trupul ţării ţărăneşti, pământ regăsire între aceleaşi frontiere, rănile asociindu-se apelului venit din adâncuri Cartea Ţării nu e, desigur, cea mai răsăritean,/ Pentru care cântecul rămâ- vremilor au continuat să sângereze poa- al transilvanului Andrei Mureşanu. În reprezentativă operă a lui Adrian Ma- ne lină mângâiere./ Podgorii de-aramă, te mai discret, cum le descoperea un 1934, Adrian Maniu, având şi el rădăcini niu, mai valoros în etapa modernistă şi păşuni cu bârsane, bălţi de cleştar,// Mihail Sadoveanu, străbătând în 1919 şi ardelene, îşi putea încheia imnic Cartea pre-avangardistă a scrisului său, apoi Sate de mazili, ascunse la bătaia vân- mai târziu „drumuri basarabene”, nos- Ţării, cu aceste terţine: „Iar rugăciunea în poemele cu tematică „tradiţionalistă”, tului de miazănoapte,/ Târguri smerite talgic şi sentimental, cu gândul la ve- ce-nalţ, rămâie la toţi închinare:/ Fie dar, în fond, tot de marcă stilistică mo- în praf la margine de lume-nlemnite,/ chimile moldovene, la o limbă pe care o blagoslovit pământul în care ne-am dernistă, din volumele Lângă pământ Şi umeri de codri, cu stins sunet de descoperea adânc tulburată de procesul scris/ Truda trecută. Sfinţească-nfrăţire (1924), Drumul spre stele (1930) sau bucium,// Ca pe vremea când arcaşii nemilos de deznaţionalizare, cu insule ca-n grâne,/ Dragoste poarte prin noi Cântece de dragoste şi moarte (1935): dedeau veste, ceasul cumpenei”. Con- de autenticitate fericit salutate, păstrate tuturora semnu’ de pace,/ Mila, drept- buna şcoală de plastician, cu un eseu tinuarea e rapsodică, o suită de câte ca şi nealterate. La altă extremă, urma atea şi cinstea nalţe-se-n noi cu tărie,/ remarcabil despre arta gravurii în lemn două strofe la fel compuse ocupă restul să se situeze un Geo Bogza, cu viziunea Ca să putem dărui, lumilor toate, din (nu întâmplător!) şi desenator inspirat poemului, asociind sau alternând vedu- sumbră a „ţării de pământ” din anii ’30, suflet,// Într-un prinos nesecat, lamura de chipuri „bizantine”, se vede imediat. te cu elemente de peisaj particulare, cu accentuând pe dimensiunea socială, noastră întreagă,/ Tot ce tinzând se do- Alături de Bucovina, Oltenia, Ardealul, mulţi termeni generici împrumutaţi din privind totul cu un ochi de reporter cu reşte, să fie nefrânt în vecie,/ Gând mai Dobrogea, se bucură şi Basarabia de o depozitul verbal şi imaginarul popu- resurse de intensificare expresionistă a înalt, frumuseţe mai sfântă, Credinţă.// întâmpinare festivă, urmată apoi în su- lar, – câte un mic rezumat de istorie imaginii şi de poet ce mizase, ca autor Tot ce se-ntrece din noi, deschide drum mar de Moldova, Muntenia şi Banatul. naţională. Însă nimic idealizat nu poate al unor „poeme invectivă’”, pe planul către soare, / Când pământ cu pământ, La fiecare „capitol”, sunt selectate un fel fi găsit aici, poetul rememorează, mai primar, elementar, al vieţii. O viziune întregeşte o singură ţară,/ Când din gla- de cuvinte-cheie, cum am spune astăzi, mult decât în alte pagini, sub semnul tulburător-dezolantă, în care om şi suri răzleţe un singur cântec se leagă.” de imagini tipizate, din „textul” general, pătimirii, reperele geografice şi etice peisaj se contopesc în lutul şi cenuşiul al istoriei, tradiţiilor locului, momente- ale acestui ţinut evocându-l, de pildă, universal. Din nefericire, noua ocupaţie Fie ca acest cântec frumos şi încre- lor reprezentative pentru viaţa comu- ca „prag viu de suferinţe cumplite”, cu rusească, sovietică, în urma ruşinosului zător să se audă iarăşi, cât mai curând, nitară, ca într-un album sărbătoresc, „hoarde cu ochi de câine lipite de inima pact Ribbentrop-Molotov, a reluat bru- cu armoniile sale clasice regăsite, peste îndeajuns de idealizat, uzând chiar de omeniei”, cu o „stăpânire tristă şi tăcută talul proces de distrugere a românităţii tot pământul românesc! clişeele aflate în circulaţie. Un „sămă- a strămoşilor descălecători”, cu o triste- din Moldova transpruteană, a închis şi nătorism” scos din depozitul ce părea ţe imprimată în tot şi toate: „Oare ome- deportat mii şi mii de români basara- 6 / REVISTA LITERARĂ #3

BASARABIA LITERARĂ

MÁRQUEZ, PREDA, PALER. TREI PLIMBĂRI NARATIVE © N. RĂILEANU de RĂZVAN VONCU

acă despre Un veac de singurăta- Peripețiile primului său volum publi- absenţa libertăţii. Preda se apără de înalt şi transparent, ca o scară către te s-a spus că este cea mai bună cat la Madrid, în al cărui text editorul a această limitare prin lectură. Citeşte mistere; cerul Bucureştilor, plat şi căzut, Dcarte scrisă în limba spaniolă de eliminat toate particularităţile lexicale, febril, are obsesia incompletitudinii – lipsit de amplitudine şi de respiraţie. la Don Quijote încoace, mă întreb ce se morfologice şi sintactice columbiene, care este, şi ea, un semn demascator al Scriitorul, ajuns la vârsta a treia, mai poate spune despre o altă carte a în favoarea unei „corectitudini” castilie- genialităţii – şi este extrem de aspru cu constată că nu sunt adevărate niciu- aceluiaşi Gabriel Garcia Márquez, intitu- ne, sunt semnificative. Deşi reprezenta literatura în care trăieşte. na din cele două perspective asupra lată, elocvent, A trăi pentru a-ţi povesti prima ieşire în lume a scriitorului, el Nici Preda nu este, totuşi, un icono- bătrâneţii: nici cea noiciană, exuberantă viaţa. Pentru că acest prim volum al me- a rescris acest volum, pentru că acele clast, nici el nu-şi construieşte opera pe (vârsta a treia ca vârstă a împlinirii în moriilor, dedicat în principiu perioadei particularităţi nu erau doar elemente cadavrele înaintaşilor sau ale contempo- cultură), nici cea depresivă, a hedonişti- de formaţie a scriitorului, rescrie genial, de decor, de „culoare locală”, ci însăşi ranilor. lor (bătrâneţea ca stare a descompunerii de fapt, un mit. Propriul mit: Macondo. esenţa spiritului columbian. Naraţiunea, Are şi o balanţă bună: îl preferă, în în vegetativ). Octavian Paler îşi trăieşte Macondo nu există. Este doar de- lumea fictivă zămislită de Márquez, este ciuda rivalităţii, pe Eugen Barbu lui bătrâneţea ca pe o vârstă în care ai, cel numirea unei ferme pe care Márquez autentică numai în măsura în care dicţi- Petru Dumitriu (opţiune în care îl urmez puţin, privilegiul de a-ţi pune întrebări o vedea, cu acea vedere secundară, unea ei este autentică. şi eu), şi îşi cunoaşte neîmplinirile mult dure, de te îndoi fără remuşcări de tot, neatentă, a oamenilor interiorizaţi, pe Fără îndoială, Márquez este un naiv. mai bine decât i le cunosc detractorii şi de a-ţi aminti. marginea căii ferate care ducea de la Nutreşte o profundă admiraţie faţă săi. Baranquilla (unul dintre multele oraşe de clasicii minori ai literaturii colum- Spre deosebire de Márquez – spirit Element comun în cele trei cărţi: în care a locuit scriitorul columbian), la biene, este un iconodul, citeşte ca să senin, care cântă la chitară şi bea cu ne- sărăcia fundamentală, sub zodia căreia Aracataca (satul natal al scriitorului şi ucenicească. Operaţiuni şi ocupaţiuni potul celui pe care bunicul său îl asasi- începe şi se derulează în mare parte referent romanesc al teritoriului Macon- reprobabile, pentru postmodernii ce nase, provocând astfel mutarea familiei perioada de formaţie a autorilor lor. do). suntem, şi chiar incompatibile cu natura la Aracataca – Macondo –, Preda este un O sărăcie nepercepută ca atare şi care Dar Márquez face, în această carte, geniului, conform noilor clişee critice nevrotic, chinuit mereu de limitele sale nu le împiedică în chip fundamental mult mai mult decât să-şi povestească dâmboviţene. umane, de o biografie pe care o salvează devenirea, chiar dacă o deviază într-un viaţa. De regulă, scriitorii obişnuiesc să- Încăput pe mâna unui procuror într-un mare roman şi de un mediu lite- mod de care niciunul dintre ei nu e, la şi deconstruiască universurile simbolice, literar de la noi, Márquez ar putea rar care pare că îi dă mereu peste mână, momentul respectiv, conştient. aşa cum Poe şi-a dezmembrat haluci- fi uşor redus la schema ideologică a nelăsându-l să scrie. Din sărăcie şi dintr-o educaţie tra- nantul poem Corbul, spre a-i lecui pe unui scriitor de stânga, naţionalist şi Căci şi Preda, ca şi Márquez, scrie şi diţională rezultă modestia lui Octavian toţi cei dispuşi să pună la colţ, în timpul autohtonist, de strictă valoare locală. rescrie. Jurnalul său păstrează urmele Paler, care îl fereşte, acum, de ispitele procesului de creaţie, raţiunea. M-aş fi Pentru că, într-adevăr, în A trăi pentru textuale a nenumărate variante din Mo- gloriei deşarte şi îi permite să rămână aşteptat ca şi Márquez să facă la fel. a-ţi povesti viaţa, Márquez nu citează romeţii II, din Delirul sau Cel mai iubit mereu egal cu sine însuşi. Dar nu. După cum sugerează titlul, teorii şi filosofii ilustre şi nu-şi inven- dintre pământeni. Această exigenţă nu Este splendidă, în Autoportret într-o povestirea vieţii nu poate fi concepută tează o biografie livrescă, iar unicul să i-a adus, însă, nici satisfacţiile secrete oglindă spartă, recompunerea în amin- decât în relaţie cu creaţia, cu ficţiunea: etalon este nu canonul occidental, ci ale lucrului bine făcut, nici înţelegerea tire a despărţirii scriitorului de Lisa, ca o indeterminare care nu lasă multe spe- propria conştiinţă artistică. criticii. despărţire de copilărie. Fără să idea- ranţe biografiei de tip universitar. Bine ascunsă, ea se dezvăluie, totuşi, Povara literaturii căreia îi aparţine îl lizeze satul natal, ca Ion Creangă în Mai simplu spus, Márquez îşi inven- în memoriile sale: toate textele scriito- striveşte adesea pe Preda, cel din Jur- clasicele Amintiri, copilul Paler începe tează o biografie, exact în măsura în rului sunt scrise şi rescrise până când îi nal. Înţelegem, astfel, de ce prozatorul să descopere, la Bucureşti, că a plecat care deconstruieşte şi reconstruieşte plac. Şi îi plac rar. acorda actului scrisului o funcţie nu dintr-un spaţiu, ci dintr-un timp. Şi, un mit, mitul Macondo-ului. Îi desface terapeutică şi mistică, mântuitoare. rememorând, cu instrumentele de azi, nucleele ficţionale, transformându-le în * * * Colecţionând înfrângeri, în Jurna- ruptura, Octavian Paler ajunge chiar să biografie, şi îşi construieşte o biografie, La mii de kilometri distanţă, Marin lul său, Preda se întâlneşte totuşi cu adauge: dintr-un mod de înţelegere a din cioburile mitizate ale unei existenţe Preda are o altă concepţie despre exis- Márquez în Olimpul miturilor literare, lumii. care, până la Un veac de singurătate, nu tenţa scriitorului. În pofida portretului acolo unde Siliştea-Gumeşti se înveci- De prisos să adaug, o plecare care nu purta niciuna dintre mărcile exterioare de prozator „învechit”, pe care i l-au nează cu Macondo. i-a adus omului interior nicio certitu- ale geniului. creat cu o uimitoare tenacitate detrac- dine, chiar dacă omul social a avut, în Este ceva foarte vechi, şi în acelaşi torii săi, prozatorul născut în umilul sat * * * urma ei, un cu totul alt traseu, înainte timp foarte modern în concepţia lui Siliştea-Gumeşti din Câmpia Dunării are În sfârşit, la o altă temperatură de toate în cultură. Márquez despre raportul dintre existen- o permanentă spaimă a defazării. Nu a spirituală, Octavian Paler îşi examinează Spre deosebire de Aracataca-Macon- ţa celui care scrie şi structurile operei. defazării sale, ci a defazării literaturii cu severitate, cu o detaşare, aş spune do şi Siliştea-Gumeşti, Lisa n-a devenit Deşi catolic, Márquez nu consideră că căreia îi aparţine. În Jurnalul său intim, (fără impoliteţe), inumană, obârşiile, în niciodată un mit literar. Devine acum, proza sa este produsul strict al conşti- scriitorul notează undeva, cu o neas- cartea sa intitulată Autoportret într-o în Autoportret într-o oglindă spartă, un inţei sale individuale, ci expresia unui cunsă teamă: Moromeţii trebuia scris de oglindă spartă. O autobiografie parţială, reper al gândirii, al interogaţiilor acestui epos şi a unui etos columbian, care Liviu Rebreanu, în 1920. şi în acelaşi timp esenţială, construită scriitor aspru cu sine şi cu semenii. De- respiră prin toţi porii realităţii care îl Interesant şi, totodată, trist este că pe dialogul prezent – trecut. vine, în fond, o limită. înconjoară pe scriitor în lunga sa ascen- orizontul realităţii în care trăieşte Marin Prezentul lui Octavian Paler este siune către capodoperă, şi faţă de care Preda, în capitala României europene, cenuşiu şi fără relief, ca şi cerul Bucureş- Aminitrea este, la Octavian Paler, un el este un receptacol, un semădău (după este mai limitat decât cel al satelor şi tilor. O comparaţie care revine adesea, exerciţiu de sinceritate, de luciditate si vocabula eminesciană, atât de venerată orăşelelor din îndepărtata Columbie, în ca un soi de a quoi bon d’avoir quitte de împăcare. O împăcare dincolo de care de Noica) şi un purtător de cuvânt. care creşte ca scriitor Márquez. Cauza: Coasta Boacii: cerul din satul natal, Lisa, nu se află decât o nouă, mare nelinişte. REVISTA LITERARĂ #3 / 7

ând am ajuns eu în școală nu se mai făcea religie. Dacă totuși am făcut Creligie – și încă într-un mod care REFLEXE aș vrea să fie subiectul acestui articol – aceasta se datorește nu faptului că tatăl meu era preot, ci faptului că preotul care era tatăl meu începuse – imediat după interzicerea religiei în școli – un curs de religie în biserică. Țin minte că se țineau duminica înainte de vecernie și că, noi, copiii înscriși, eram foarte mândri când, după terminarea liturghiei, în timp ORE DE ce credincioșii așteptau să fie miruiți, cârstnicul așeza câteva zeci de scaune într-un cerc pregătindu-le pentru cursurile RELIGIE noastre de după amiază. Eram, dacă îmi amintesc bine, 25-30 de copii între 10 și 15 ani și făceam două ore, cu o mică pauză de ANA BLANDIANA între ele. În prima oră Tata (Părintele, îi spuneau toți, iar asta mă făcea să mă gândesc în ce măsură el era și părintele celorlalți, nu numai părintele meu) ne vorbea despre nevoia oamenilor de a cre- Părintele Maxim să fie închis pentru că Să încercăm să ne imaginăm un absol- esența anticulturală și obscurantistă a de în Dumnezeu de-a lungul timpurilor, a refuzat să treacă la ortodoxie, iar Tata vent al unei școli în care nu există niciun demersului lor. La fel de adevărat este despre diversele religii care au existat în pentru că a spus (cum aveam să citesc într-o fel de educație religioasă (supusă unor însă și faptul că rostul orelor de religie în istorie, despre diversele religii care există sentință găsită după 1990) că „desființarea legi dominate de o hipercorectitudine programe trebuie să fie, în egală măsură, și azi pe pământ, despre istoria creștinis- bisericii greco-catolice nu folosește decât politică) și provenind dintr-o familie în un act de credință și unul de cunoaștere, mului, conciliile ecumenice (și acum mai comuni știlor”. Nu le-am evocat însă pen- care de asemenea nu i se făcuse nicio și că, în măsura în care lucrurile se bifează țin minte că cel mai important a fost la tru a da frâu liber nostalgiei mele filiale, educație religioasă, pentru că părinții formal, asigurându-se doar niște ore supli- Niceea în 325) despre deosebirile și, mai ci pentru că dezbaterile declanșate pe înșiși aflaseră despre religie doar că este mentare preoților și învățarea pe de rost a ales, nedeosebirile de dogmă și de cult marginea obligativității sau interzicerii „opiu pentru popor”. Să încercăm să ne unor formule fixe, obligativitatea devine dintre ortodocși și catolici și dintre aceștia religiei în școli mi le-au readus ca pe niște imaginăm un astfel de absolvent intrând instrument al îndepărtării de religie, a și protestanți; despre tradițiile religioase argumente logice în memorie. într-unul dintre marile muzee ale lumii, în transformării ei într-o formă fără fond. ale românilor (de exemplu ce este creș- Galleria degli Uffizi din Florența, să zicem. tin și ce este precreștin în obiceiurile de Evident, nu pledez pentru educația Ei bine, acest „intelectual” – pentru că M-am lăsat să alunec pe panta amin- iarnă); despre sensul religios al jocurilor religioasă în biserici: soluția Tatei era o putea să fi absolvit și o facultate tehnică tirilor tulburătoare evocând figura lu- olimpice în Grecia Antică; despre marii soluție de criză în condițiile declanșării și putea să-și dea mastere și doctorate în minoasă a unui preot intelectual care pictori, marii poeți și marii compozitori luptei pentru impunerea ateismului și a discipline științifice – nu ar fi mai puțin întâmplător era tatăl meu, pentru a putea care și-au închinat creația credinței în materialismului dialectic (un alt cap de dezorientat decât un sălbatic trecând din pleda pentru predarea religiei în școli, Dumnezeu. În cea de a doua oră ne în- acuzare din sentința citată mai sus, era sală în sală și descoperind mereu același nu ca un instrument de îndoctrinare și treba ce am reținut despre ce învățasem acela că „învinuitul predică împotriva personaj crucificat despre care n-ar avea segregație, ci ca pe unul de descoperire, în urmă cu o săptămână, iar apoi recitam materialismului dialectic”, ca și cum ar habar ce reprezintă, aceeași femeie cu un înainte de predarea propriei forme de poezii religioase și rugăciuni pe care le fi putut, ca preot, să predice pentru ma- copil în brațe înconjurată de personaje cult, a sâmburelui strălucitor și de egală primiserăm să le învățăm acasă. terialismului dialectic). Pledez pentru îngenuncheate în cine știe ce scop. Cei ce intensitate care se află ascuns în toate Aceste amintiri din copilărie se des- educația religioasă văzută nu ca o tentă insistă pentru excluderea sau, cel puțin, religiile lumii, de înțelegere a ceea ce este fă șuraseră la începutul anilor ‘50, atunci de obscurantism sau chiar de fanatism, ci neobligativitatea religiei în programe comun, înainte de a înțelege ceea ce este când cel mai bun prieten al Tatei, pre- ca o parte a educației culturale. O parte ș colare cu sentimentul că susțin astfel diferit, între diversele forme în care – în ot ortodox, era Părintele Maxim, preot fără de care întreaga cultură a lumii de- deschiderea și nedogmatizarea educației timp și spațiu – oamenii au simțit nevoia greco-catolic, cu puțin timp înainte ca vine de neînțeles. sunt prea mărginiți pentru a înțelege să-și contemple sufletul nemuritor. CONVOCATOR ADUNAREA GENERALĂ A FILIALEI CHIȘINĂU A UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA

În temeiul dispozițiilor art. 16 și art. 33 din Statutul Uniunii Scriitorilor din România în lalte funcții eligibile din cadrul Filialei pot depune candidaturile la secretariatul Filialei forma în vigoare, Președintele Filialei Chișinău, cu sediul în str. 31 august nr. 98 - Chișinău, din str. 31 August 1989, nr. 98, până la data de 25 martie 2018, ora 17.00. Candidaturile tre- Filială a Uniunii Scriitorilor din România (denumită în continuare „U.S.R.”), cu sediul în buie semnate în original și depuse personal. Candidaturile nedepuse în termen nu vor fi Calea Victoriei nr. 133, sector 1 – București, membră a Alianței Naționale a Uniunilor de luate în considerare. Creatori („A.N.U.C.”), CIF RO 2786991, convoacă Adunarea Generală Ordinară a Filialei Chișinău, compusă, potrivit dispozițiilor statutare, din membrii USR care își exprimă VOTUL ÎN CADRUL ADUNĂRII GENERALE votul în cadrul acesteia, care va avea loc în data de 26 aprilie 2018 ora 17.00 la adresa: str. 31 August 1989, nr. 98, Chișinău. Membrii Filialei prezenţi la data, ora şi locul desfăşurării adunării generale a filialei votează într-o urnă Preşedintele Filialei şi Comitetul de Conducere al Filialei, iar într-o altă ORDINEA DE ZI A ADUNĂRII GENERALE A FILIALEI urnă votează Preşedintele U.S.R. Pot vota în cadrul adunării generale a filialei numai membrii filialei. Un membru al Adunarea Generală a Filialei va avea pe ordinea de zi următoarele puncte: filialei poate vota un singur candidat la funcția de Preşedinte U.S.R. şi un singur candidat 1. Dezbaterea activității USR, a Președintelui, a Prim-vicepreședintelui și a Vicepreșe- la funcţia de Preşedinte al Filialei. Nu se admit voturile prin reprezentant. dintelui, a Comitetului Director și a Consiliului USR, precum și a Președintelui Filialei pen- Procesul de vot se va închide la data de 26 aprilie 2018, la ora la care se încheie Adu- tru mandatul 2013-2018; narea Generală a Filialei. Rezultatele alegerilor pentru Preşedintele Filialei şi Comitetul 2. Votarea raportului de activitate al conducerii USR, prezentat de Președinte, precum de Conducere al Filialei se vor consemna într-un proces-verbal. Rezultatele alegerilor și al Președintelui Filialei pentru mandatul 2013-2018; pentru Preşedintele U.S.R. se vor consemna într-un proces-verbal întocmit de Comisia de 3. Alegerea Președintelui USR pentru mandatul 2018-2023; Monitorizare a Alegerilor, la data de 5 mai 2018, în cadrul Consiliului U.S.R. 4. Alegerea Președintelui Filialei pentru mandatul 2018-2023; 5. Alegerea Comitetului de Conducere al Filialei; Prezentul convocator va fi adus la cunoștința membrilor filialei prin publicarea aces- Toţi candidaţii la funcţia de Preşedinte U.S.R. ale căror candidaturi au fost validate tuia pe pagina de internet a filialei, precum și prin publicarea într-un ziar recunoscut pe de Comisia de Monitorizare a Alegerilor pot participa, pentru a-şi susţine candidatura, la plan local. Adunarea Generală a Filialei. Președintele Filialei Chișinău, Membrii Filialei care doresc să candideze la funcția de Președinte al Filialei și la cele- Leo BUTNARU 8 / REVISTA LITERARĂ #3

realizată de ANCHETĂ EMILIAN GALAICU-PĂUN

SIEŞI MAESTRU ŞI UCENIC, ŞERBAN FOARŢĂ

PE BLOGUL SĂU DE PE SITE-UL RADIO EUROPA LIBERĂ, EMILIAN GALAICU-PĂUN ÎI ANCHETEAZĂ PE CEI MAI IMPORTANȚI SCRIITORI ROMÂNI AI MOMENTULUI. ÎNTREBĂRILE SALE, PUSE CÂND CU REVERENȚA CUVENITĂ MAEȘTRILOR, PRINTRE CARE EM. G.-P. ESTE PERCEPUT DEJA CA UN „PARUS INTER PARES”, CÂND CU TONUL COMPLICE AL TOVARĂȘULUI DE DRUM(-UL MARE, VILLONESC, AL AVENTURII SCRIPTICE), PRIVESC ASPECTE ESENȚIALE ALE BIOGRAFIEI ȘI CREAȚIEI LITERARE A CELOR INTERVIEVAȚI. „ANCHETATORUL” IZBUTEȘTE SĂ DEPĂȘEASCĂ DE FIECARE DATĂ CADRELE CONVENȚIONALE ALE INTERVIULUI-OMAGIU, PROVOCÂNDU-LE RESPONDENȚILOR GUSTUL PENTRU DEZBATEREA SERIOASĂ ȘI/SAU MĂRTURISIREA SINCERĂ A UNOR EXPERIENȚE MAI PUȚIN CUNOSCUTE DE CITITORI.

Emilian GALAICU-PĂUN: Se ştie – iar istoria literatu- Una din puţinele persoane ce şi-au dat seama 1) VINUL PIERDUT rii a transformat întâmplarea într-un soi de mit – că, de acest nărav, a fost, în urmă cu decenii, sora mea: la capătul unei întâlniri providenţiale cu idolul său, „Am început să-ţi înţeleg mai bine fraza, după ce am Cândva,-n ocean lăsat-am (dar, poetul Stephane Mallarmé, tânărul Paul Valéry a avut observat că e ritmată.” (În paranteză fie spus: urechea-i Sub care cer, nu pot să jur) un fel de „şoc existenţial”, care avea să-i schimbe muzicală şi orele de pian au ajutat-o.) Am completat-o Să-mi cadă, hăului în dar, destinul: n-a mai publicat poezia vreme de aproape (ca un frate mai în vârstă şi înţelept nevoie mare): „Nu Un strop din vinul cel mai pur. două decenii, iar atunci când a făcut-o, în 1917, dând atât fraza, cât frazarea.” la tipar la Jeune Parque (într-un „fabulos” tiraj de... 40 Or, totul va fi început cu un fragment din cartea De ce a fost să-l pierd pe mări? de exemplare), devenea el însuşi un maestru. Aţi trăi amintită, – cu care, editorialmente vorbind, am debutat. Unui oracol am dat curs? şi Dvs o astfel de întâmplare? Cine a fost „Mallarmé”- Altminteri, fie spus în treacăt, traducerea făcân- Unei lăuntrice chemări, ul Dvs.? Vă rog s-o istorisiţi. Iar acum, că sunteţi unul du-te „sosia”, aşa-zicând, a autorului tradus, eu, Şerban Că,-n loc de sânge, vin am scurs... dintre cei mai apreciaţi scriitori români contempo- Foarţă, voi fi debutat ca unul dintre foarte mulţii hete- rani, rogu-Vă să-mi spune-i dacă aţi avut şansa să Vă ronimi ai lui Paul Valéry! O purpurie-ntunecare caute un tânăr autor pentru a „face ucenicie” la Dvs., Cât despre fragmentul amintit (cf. pp. 17-18), părân- Pe faţa apei, – după care, iar dacă (încă) nu – totul e înainte! –, pe cine dintre du-mi-se foarte poematic, am hotărât pe loc să-l „pun Din nou, prin clarul ei străvezi; autori aţi fi vrut să-l vedeţi pe post de „tânărul Paul pe muzică” (adică să-l ritmez). Valéry”? E un fragment avându-şi sursa într-un paradox de Curs vinul, ce beţie-n unde! ordin coregrafic al maestrului din Rue de Rome (anu- Iar în amarul aer vezi, Şerban FOARŢĂ: Sunt într-o situaţie uşor privilegiată: me că dansatoarea nu este o femeie ce dansează, căci Săltând, fantasmele afunde. „Mallarmé”-ul meu a fost Mallarmé însuşi. nu-i deloc femeie şi că nici n-ar dansa!); şi se referă la (Vor mai fi fost, desigur, şi alţi câţiva: numai fanati- mirabilul balet al unor mari meduze filmate-n mediul cii sunt „homines unius libri”.) propriu, sub „clopotele verzi”, – ca să se termine, după Cât despre „tânărul Paul Valéry”, tot eu mi-am fost... descrierea senzuală a dansului lor mirobolant ce este 2) INSINUANTUL Paul Valéry-ul propriu ! visul Erosului însuşi, prin închiderea subită a umbre- În vârstă de vreo 25 de ani, eram (cu jaluzelele lei, când ele „... freamătă şi se înalţă asemenea unui Curbe, o, meandru lăsate drept pavăză-mpotriva ispitei estivale de afară) aerostat, spre luminoasa zonă interzisă unde domneşte Al seducţiei, – oare în curs de a transpune în română (pentru Editura astrul şi aerul mortal.” E vreun gest mai tandru Meridiane, de sub teascurile căreia,-n aprilie 1968, a şi (Pe-atunci, „mortal” nu va fi fost, ca azi, „le- Decât o lentoare ? ieşit) un opuscul al lui Paul-Ambroise, anume Degas tal”!) Danse Dessin. Fie şi dacă ritmul mult dorit nu-mi ieşise, totuşi, ca Drumu-mi ce-l ştiu bine Faptul că eseul era, fireşte,-n proză nu putea decât la carte, îmi înfipsesem dinţii în fructul interzis, – un Eu îl vreau şi-al tău; să mă irite... scandal, altminteri, inubliabil... Gându-ascuns în mine „Aritmia” mă incomodează (în calitate de versifica- Am mai „valerianizat”, apoi, o dată: Introducere Nu e să-ţi fac rău. tor, – iar, mai încoace, în postură de cardiac); pare, din la metoda lui Leonardo da Vinci (Editura Meridiane, parte-mi o (blajină) ţăcăneală (şi, poate, că şi este, de 1969; şi, după ani de zile, într-o ediţia, alta, revăzută, Surâzândă,-n fasta vreme ce... ţăcăn metronomic fraza, ca şi cum ar fi un la Editura Paralela 45, 2002). Seară, – te răneşte vers în metru clasic, – de parcă aş fi emulat cu Her- Apoi, după mai multe inconcludente tentative (una, Libertatea asta mes-Baby, şviţeriana mea maşină à écrire!), manie de Les Pas, pe când eram student, – citind-o, la un cena- Ce descumpăneşte ? care nu (mai) pot să mă dezbăr, fie că-i vorba de poe- clu de literatură comparată, în tandem cu alta, anume me, de eseuri, de proză sau de tălmăciri (de tălmăciri Pasul dulce, de Arghezi), n-am mai tradus din opera Curbe, o, meandru, de proză, de eseuri, de poeme). în versuri a „cartezianului” poet al Junei Parce decât Taina mea adâncă, Noroc că cei mai mulţi nu dibuie bătaia ritmică patru: două (Cântec aparte şi Sinistru) inserate în Clep- Verbul cel mai tandru precisă a frazelor pe care le înşirui, pe pagini, ca pe sidra cu zăpadă (Editura Polirom, 2003), iar alte două, Amâna-l-aş încă. nişte partituri. inedite. – Le transcriu, căci, poate, merită,-n aval: REVISTA LITERARĂ #3 / 9

În ceea ce-l prive ște pe Domnul Mallarmé, relaţiile noastre vor fi fost cam ca acelea dintre părinte şi odraslă: cordiale, dar şi încordate. În rest, mult mai prozaic, ba chiar şi-n termeni mercantili şi/sau DECLARAȚIA contractualişti vorbind: în casa poetului tradus, traducătorul este un chiriaş; chiria se achită în versuri tălmăcite. Sau, mai sofisticat (spre satisfacţia celui ce-a fost Alex Leo Şerban), pornind de la justificarea tabu-ului în tălmăcirea-mi sonetului À la UNIUNII SCRIITORILOR nue accablante... prin prezenţa insolitului vocabul într-un poem al lui Hugo: „Et ne bafouons plus le nègre et son tabou” (Religions et Reli- DIN REPUBLICA MOLDOVA gion, VIII), orice traducător e „negrul” unui autor, a cărui operă-tabu o tot (re)scrie, la negru,-n propriu-i „petit nègre”! Oricum, e imposibil, ca tălmaci, să nu resimţi complexul de inferio- PRIVIND REUNIREA ritate al unei (nu am altă vorbă!) „slugi”, al uneia „la doi stăpâni”, ceea ce cheamă-se, în graiul goldonian, servo di due padroni: autorul (sau CU ROMÂNIA originalul) şi propria-ţi limbă (cea maternă, îndeobşte), în care trebuie să-l tălmăceşti... De unde şi, ca vagă consolare (în ciuda fatalelor incertitudini, în versiunea-mi proprie a operei lui Mallarmé în versuri, acest liminar so- net, Exergue (în idiomul, ba chiar şi în idiolectul, „patronului” prea-ve- niunea Scriitorilor din Moldova, care a inițiat Mișcarea de Eliberare Națională în nerat): anii 1980 ai secolului trecut, salută și aderă la declarațiile de reunire semnate de Uconsiliile locale, orășenești și raionale din mai multe localități, care sunt în con- Bien que trop seul et mal armé sens cu Declarația de Reunificare a Republicii Moldova cu România din data de 28 octom- À vous conduire en autre langue brie 2015 a Uniunii Scriitorilor. În document se sublinia că acest act de justiție istorică Parmi l’inavouable tangue ar constitui unica modalitate de a evita un colaps economic și social și singura soluție Et tel oiseau qui (ma larme est salvatoare pentru noi în condițiile geopolitice de azi și având la bază valorile identității naționale românești, unitatea de limbă, istorie și cultură. Uniunea Scriitorilor consideră Le témoignage) m’alarmait că următorul pas care se impune în contextul actual ar fi constituirea unui grup de lucru Non moins que le bateau qui tangue format din reprezentanți ai guvernelor și parlamentelor Republicii Moldova și ale Româ- À me laisser le coeur exsangue niei care ar elabora o foaie de parcurs a procesului de re-apropiere multilaterală a celor Entre vos basses, Mallarmé, două state românești.

Maintenant face à une rive Urmărind obiectivul UNIFICĂRII, acest grup de lucru s-ar concentra pe următoarele Dont le nouveau soleil vous prive direcții: De plus d’une ombre ou bien d’éclat Consultări cu partenerii externi, europeni și americani; Avec ces feuilles décentrées Inițierea și realizarea unor proiecte româno-europene între Moldova, România și UE; Bruissantes même au calme plat Sincronizarea celor două state sub aspect juridic, economic, administrativ și cultu- Va-t-on avoir le droit d’entrée. ral-educativ; Explicarea beneficiilor reunificării pentru etniile din Republica Moldova. În fine, „dezixificarea” faimosului Sonet în -i/yx(e) [ca şi în -or(e], nu Facem apel către întreaga societate, uniunile de creație, instituțiile de învățământ, este o pastişă maliţioasă, ci un amabil exerciţiu lipogramatic în manie- savanții, pedagogii și oamenii de afaceri, ONG-uri, persoanele de bună-credință să se im- ra poeţilor din grupul OuLiPo: plice și să sprijine acest obiectiv. În situația în care trei decenii de independență ale Republicii Moldova au însemnat, DÉSIXIFICATION de fapt, o mișcare din neunde spre nicăieri, datoria noastră ca intelectuali, ca oameni ai cetății, este să atragem atenția întregii populații a Republicii Moldova asupra singurei căi Ses 2 paumes très haut dédiant leur O’Neill*, de izbăvire – integrarea în Europa, prin reunificarea celor două state românești, Republi- L’Angoisse, ce minuit, soutient, bibliophore ca Moldova și România, într-un singur stat. Maint rêve vespéral brûlé par le phényle** Așa să ne ajute Dumnezeu! Que ne recueille aucune urne papyriovore. Consiliul Uniunii Scriitorilor Sur les crédences, au salon vide : nul ptil***, din Republica Moldova Aboli bibelot d’un (é)cri(t) insonore Chișinău, 12 martie 2018 (Car le Maître est allé cueillir des fleurs de style Avecque l’objet dont le fainéant s’honore). Je ne reproche à la feuille d’acanthe en or ARCADIE SUCEVEANU: De s’estomper selon peutêtre le décor Des bicornes offrant la Marseillaise**** au Nil 03 PRIMA DIN CELE TREI UNIRI

Elle, enfantine et nue en son miroir, encor Que, dans l’oubli fermé par le grand cadre, file spune: „România trebuie să lucreze cu toată lumea în Republica Moldova, inclusiv cu L’étoile septuplée avoisinant l’Alcor. minorităţile, să-şi sporească numărul prietenilor, să nu se limiteze doar la unioniştii declaraţi. Să nu se prezinte doar ca mamă-interbelică ce-şi caută copila basarabeană rătăcită, ci să fie un stat european, o interfaţă a Occidentului, să ofere Moldovei un * Long Day’s Journey Into Night ? model de modernizare. Aceasta este cartea câştigătoare.”

** C6H5 – (chim.) fenil. În ziua când a apărut apelul nostru, presa a titrat: „Scriitorii aleg Unirea, dar ar fi *** Cf. gr. πτίλον – « plume ou duvet ». bine să fie auziți nu doar de socialiști, ci și de politicienii moldoveni și români”. Asta **** Cf. La Campagne d’Égypte (1798-1799). [„La marche avait six ans...” (V. Hugo)] ne-o dorim și noi din toată inima. De la 1918 încoace, fermenții Unirii s-au menținut vii în sufletul basarabenilor. Re- unificarea trebuie să fie nu doar o glorioasă pagină de istorie românească (poate chiar P.S. Coabitarea, luni de zile, dacă nu ani, ba chiar decenii, cu autorul cea mai glorioasă), ci și o nouă perspectivă de regăsire și reintegrare în contextul cel pe care-l transpui, cu greu, în altă limbă, nu doar acasă, ci şi-aco- lumii de azi – o lume care, știm prea bine, nu prea agreează eventuale modificări pe lo pe unde te duc paşii, zilnic, e una ce-i cu neputinţă să nu te facă, harta postbelică și nici nu se lasă prea încântată de ideea unor reunificări pe criterii vrând-nevrând, ca, prin instinct cameleonic, prin mimetism, prin etnice. Evenimentele de acum o sută de ani, fapta eroică a deputaților din „Sfatul Ță- empatie, să te confunzi, treptat, cu el... Născut (ca şi soţia-mi dintâi, rii”, pe care o evocăm azi cu o simțire și cu o vibrație specială, ne arată că prin acțiuni Maria-Mia) în 1942, eram cu una sută ani mai tânăr decât maestrul comune înfăptuite cu înțelepciune și curaj poate fi spartă chiar și carcasa de beton a Mallarmé, venit, pe lume la Paris, în 1842. Fără să fiu superstiţios, mi unor imperii. se părea, din când în când, că simetria respectivă ar trebui să se păs- Pentru noi, Ziua de 27 martie este mai mult decât o poveste a unor timpuri apuse, treze şi în privinţa datei morţii: Mallarmé a închis ochii, la Valvins, în mai mult decât o dată istorică înțepenită în manuale, ea are o valoare simbolică ne- A. D. 1898. Peste un secol, în 1998, mi-ar fi venit, şi mie, rândul. trecătoare și ar trebui declarată sărbătoare națională, atât la Chișinău cât și la Bucu- Din păcate, i-a venit Mariei-Mia! rești, așa cum s-a întâmplat cu Ziua Limbii Române, sărbătorită deja de mai mulți ani Martoră şi, uneori, martiră a propriului meu amok mallarméan, a pe ambele maluri ale Prutului. mallarmizat mai bine decât mine... 10 / REVISTA LITERARĂ #3

numele Nelson. Că la noi așa-i, fiecare trebuie să-și aibă perechea. Printre altele, PROZĂ nu se iubesc deloc, poneiul și motanul, dar motanului îi place grozav să călăreas- că poneiul. Când îl simte în cârcă, căluțul începe să zvârlă din copite, cabrează și nechează nervos, dar ăsta cu nume de ditamai amiral britanic privește senin la lume cu singurul său ochi și face echili- bristică pe spatele bietului animal. Circ! Despre cocoșul Dracula… – Ce treabă am eu cu toate acestea? se enervă (sau dădu această impresie) Lord. Mă întreb dacă n-oi fi nimerit la o grădină zoologică sau la o expoziție de animale domestice, toate cu psihicul dereglat… LORD – U-ua, făcu Vasi împăciuitor, mai bun © N. RĂILEANU de IOAN MÂNĂSCURTĂ decât Lord nu cunosc să existe nume de câine... Nu găsești în lumea întreagă un câine rasat care n-ar vrea să poarte numele Lord. Pariez! Bunicul meu a avut doi dulăi cu acest nume: Lord senior și Lord junior, Lord Întâiul și Lord al Doilea ope știi de Sus este o localitate plină nu mă vedeam în postură de scafandrier – De ce trebuie să mă ofensezi? – dinastie, cum s-ar zice. Pe Lord junior de povești. Povești de tot felul, pornit în căutarea adevărului… – Scuze, zise Vasi, la noi așa-i obiceiul mi l-a dat mie, dar acesta a dispărut Punele mai uluitoare decât altele. Când am făcut cunoștință cu Lord din moși-strămoși... acum doi ani… La drept vorbind, aceleași istorii bântuie – a fost cu ceva timp în urmă – , era de – Din ce? – Când ziceți câine,aveți în vedere și satul vecin, Popeștii de Jos. Presupun față și Vasi, ceea ce în traducere liberă ar – Din ăia, care au fost și nu mai sunt. subspecia Canis lupus familiaris?… se că-i ceva firesc, deoarece distanța dintre însemna că Vasi, adică Vasile, îl găsise în – Ce însemnă: nu mai sunt? Odată ce interesă Lord. cele două entități topografice este de 3,4 cine știe ce râpă (presupunere neadeve- au fost, sunt și vor fi în vecii vecilor. As- Eram gata să-i răspund, când un cio- metri, așa că poți umbla toată ziulica rită ulterior!) și mi-l adusese poclon, gân- ta-i legea. Întotdeauna rămâne vibrația. roi mare și zburlit se așeză pe creștetul dintr-o localitate în alta, fără ca cineva să dind el că surpriza ar face să dau ochii – Ce rămâne? lui Vasi, cârâind entuziasmat și acoperin- te întrebe ce cauți sau să-ți ceară permis peste cap și să leșin. Putea să aștepte – Viețuitoarea pleacă, dar vibrația ră- du-i ochii cu aripile larg desfăcute. de ședere. Într-o zi, când am avut chef și mult și bine! Vasi era pe post de cel mai mâne. Orice făptură trebuie percepută ca – Câș, boală, coboară pe umăr, se răsti tocmai intenționa să mă părăsească pri- bun prieten, fiind cu trei ani mai avansat o vibrație. Câinele, dacă tot l-ai pomenit, Vasi la cioroi, după care i-l prezentă lui ma dragoste, eram atât de zăpăcit, încât în timp decât mine și cu șapte centimetri poate să-și ducă lătratul pe alte tărâ- Lord: Ăsta-i Carl. Carl Maria von Weber. am fost de 364 de ori într-un sat și de mai scurt pe verticală. Aceste inegalități muri, dar vibrația lui rămâne aici. Ca o Este un tip foarte deștept și muzical. 365 de ori – în celălalt. Ultima aterizare pe dimensiunile temporală și spațială se coadă care dă din ea însăși, nemaiavând Arată tânăr, dar cred că are două sute de a fost în satul natal, unde, după cum compensau reciproc, făcând să ne simțim ca suport câinele… Ce-i cu obiceiul din ani. Fu-u, i se adresă el cioroiului, îți mi- ați priceput, eram condamnat să dorm. egali, și Vasi n-a manifestat niciodată moși-strămoși?... roase din clanț. Iar te-ai băgat la hoituri? Iubita asta a mea, generatoarea stării de dorința de a părăsi postul de cel mai bun – Prin părțile noastre, începu cu glas Cioroiul muzical cârâi mândru, coborî incertitudine, a recunoscut ulterior că se prieten. de povestitor Vasi, iar acestea sunt părți- pe umărul lui Vasi și se apucă să-și așeze avea de bine cu un amic de-al meu și că, Lord mi-a întins ceremonios unul din- le noastre, dacă n-ai observat sau ai uitat penele, cercetând gânditor bizara arătare de fapt, ar fi pus la cale o răzbunare odi- tre membrele superioare și s-a prezentat cumva…, chiar și cea mai pricăjită jigodie care vibra în fața noastră. oasă – ceva de tipul că mergi la cel mai sec: poartă nume ca Prințesa, Regina, Herțog, – Bine, dar eu nu sunt din ăștia... din promițător iaz și nu prinzi decât țânțari. – L-lord. Carol, Al Capone, Madona... moși-strămoșii voștri..., declară Lord, fără Credeți că m-am dus la culcare după Cel puțin, așa am înțeles eu că îl chea- – Scurt, i-am cerut, cunoscându-i a se sinchisi de prezența păsării. Eu am ce am totalizat cele 729 de salturi sus-jos- mă. năravul de a lungi vorba. străbătut distanțe incomensurabile... jos-sus, fără însă a percepe vreo schim- Ca să-mi arăt respectul și să ascund – Pisica mea, continuă netulburat – Știm, veniși din țara lorzilor, îl între- bare de nivel sau altitudine? Ăsta chiar și faptul că eram surprins, am scuturat Vasi, se numește Cleopatra, iar a veci- rupse Vasi. Asta vrea să sugereze nume- că ar fi fost un final nemeritat pentru îndelung și afectuos lăbuța rece (dacă nului – Desdemona… Unul, dacă vrei să le tău, nu-i așa? Ia zi, cum este corect: bunătatea de zi ce se scufunda în apele n-o fi fost o manivelă!) pe care mi-o ș tii, avea un câine Hitler, iar altul – un Lordia sau Lordenia? înserării, așa că mi-am propus să-l găsesc băgase Lord în palmă. La început, Lord porc pe nume Stalin. Porcul ăsta, Stalin, – Zi-i cum vrei! Va fi corect exact în pe Lord. Lordul ăsta – v-o spun cu oare- era cam… scund și, când dădea… mda… era jigărit, de ziceai că trage să moară, măsura în care va fi incorect. care anticipație, ca să înțelegeți mai bine mâna cu cineva, chiar și cu Vasi, ridi- așa că stăpânul l-a lăsat de capul lui și – Ia nu ne prosti, am intervenit eu. despre ce este vorba – avea deosebit de ca brațul vertical, încât erai nevoit să-l Stalin îl urma pretutindeni. Dacă stăpâ- Un lucru poate fi corect, poate fi parți- prostul nărav să dispară când te așteptai apuci lateral, ca pe o manșă sau ca pe un nul mergea în vizită sau intra în maga- al corect sau incorect, dar ce poate să mai puțin, iar mai exact când se întâm- băț. Mai târziu am aflat că, fiind în toane zin, porcul se așeza câinește și îl aștepta însemne: va fi corect exact în măsura în pla să ai nevoie de el. Acum, dacă tot îl bune, Lord putea să se salte în aer și să la intrare. Când Stalin ajungea în dreptul care va fi incorect? Caș i cum ai spune că căutam, era sigur că îmi trebuia pentru rămână suspendat, scutindu-te de efortul casei lui Hitler, acesta – am în vedere un obiect negru este negru în măsura în ceva, deși nu puteam spune pentru ce. aplecării, sau să-și lungească cât trebuie dulăul – începea să urle ca scos din care este alb. Tot atât de sigur era și faptul că, dacă îl brațul, acesta având proprietăți telesco- minți și se izbea atât de cumplit încât – Păi, de fapt, ăsta-i adevărul. Aparen- găsesc, o să știu. Mai exact, Lord însuși pice inimaginabile și o nemaipomenită te prindea mirarea cum rezistă lanțul cu țele sunt înșelătoare. ș tia de ce este căutat și, în momentul flexibilitate. Sincer vorbind, inimaginabil care era legat. Porcul luase năravul să se – Judecând după aspectul tău, s-ar întâlnirii, scopul acesteia devenea o evi- și nemaipomenit era Lord însuși, ca și tot ducă la poarta lui Hitler la ore târzii, ba zice că ești lord doar cu numele, în rest... dență și pentru mine. ce a urmat după ce s-a instalat nepoftit chiar grohăia încercând să imite lătratul – Află că eu nu sunt Lord, ci Llord, cu Lord nu este câine, deși o vagă în viața noastră. acestuia. Într-o noapte, Hitler s-a rupt doi de l... asemănare, inclusiv prin componenta Dacă tot îl adusese, a zgâlțâit și Vasi din lanț și l-a gâtuit pe Stalin... Poate că – Ce importanță are – un l sau doi? onomastică, cu patrupedul nominalizat manivela lui Lord, după care l-a privit Stalin hotărâse să se sinucidă astfel, ce Tot un drac. exista cu certitudine. Nu zic, poate că curios, mai să cred că vrea să-l scuture zici...? – A, nu! Llordul este Llord pretutin- ar fi fost mai bine să fie câine. Un câine, de colb, și a declarat cu mare îndoială: – Nu cred, zbârnâi Lord. Lucrurile, deni. Nu caută dacă Popeștii sunt de de obicei, nu creează probleme decât – N-aș putea spune că ești câine. întotdeauna, sunt mult mai complicate. sus, de jos, de mijloc, dintr-o parte sau în cazul că îl provoci. Lord era intrigant Naiba știe la ce s-a gândit când a – Crezi că animalele sunt marcate din alta. Llordul este simetric de Llord la de meserie – unul desăvârșit. Așa mi-a făcut această declarație. de nume? Mi se pare cam trăsnită ideea orice oră de zi sau de noapte – asta în șoptit intuiția în clipa când l-am cunos- – Nici nu pretind, deși... asta de a le dezonora dându-le nume de cazul că se află într-o zonă unde există zi cut. De fapt, ca să spunem adevărul până – N-ai de unde, n-ai stofă..., ești ca împărați, regine, tot felul de conducători, și noapte. Cât despre draci, niște va- la capăt, era el însuși – Lord adică – o un tremurici pe fața apei, zise Vasi cu pirați și alți bandiți… gabonzi de carieră… intrigă și această intrigă urzea în perma- amărăciune. – La ce ne oprisem? întrebă sec Lord. – Aolică! făcu Vasi. Chiar așa! Vai de nență alte intrigi. S-ar putea și să gre- Doamne ferește! Lord scoase un răc- – Dacă vrei să știi, continuă Vasi, de căpceanul tău de Llord! Cu doi, iar dacă ș esc, știindu-se că până și un fleac de băț net cumplit, sări în sus cât să bage ceea parcă n-ar fi auzit întrebarea, unul are dore ști chiar cu trei de l, sublinie el. are două capete, iar cât privește adevă- ce el bănuia că este pumn sub nasul lui un ponei, pe nume Napoleon, iar vecinul Llord își schimbă culoarea și cred că rul… ei, adevărul se află la fundul măriiș i Vasi și întrebă: său – un motan chior care răspunde la și dimensiunile. Acum nu mai avea nimic REVISTA LITERARĂ #3 / 11

comun cu ceea ce bănuiam că ar putea – Nu, nici vorbă! Cred că cel mai po- fi un descendent al invocatei de către trivit ar fi să iau chipul unei inteligențe Vasi dinastii Lord. Ca să zic așa, era sută aborigene… După felul cum m-ați întâmpi- SEMN DE CARTE la sută Llord! În orice caz, excrescența nat, însă, nu cred că vă interesează astfel pe care noi o strânseserăm în calitate de de lucruri, bâzâi enervat Llord. Mi-ați spus mână prietenească își schimbă forma și atâtea baliverne, încât mi s-a scurtcircuitat „ȘI ATUNCI deveni amenințătoare – un fel de bâtă aparatul de gândire. De ce câine? în stare de repaus sau bumerang deo- – Câine?! se prefăcu mirat Vasi. Cred că CÂND ÎL camdată staționar. ne-ați înțeles greșit… – Gata! scrâșni Llord din toate agrega- – De ce câine? repetă Llord. De ce RECUNOȘTI tele. Nu mai vorbesc cu tine! Niciodată! câine? DUPĂ – Nu-i cazul să fii categoric, nu se lăsă – Așa am simțit noi… Câinele este cel intimidat Vasi. Ce vrei să zici când zici mai bun prieten al omului, cel mai răb- PAȘI niciodată? dător și cel mai devotat. De mai bine de PE CEL – Asta-i o negație temporală absolută cincisprezece mii de ani este alături de și înseamnă nici într-un timp. Este vala- om, la bine și la rău, ocrotindu-l de fiare CARE bilă în spațiile care beneficiază de timp. și de duhurile rele. Vă asigurăm cu tot INTRĂ ÎN Cum ar fi Pământul, bunăoară. respectul… Cele mai nobile intenții! Când IGOR GUZUN – Vrei să spui că timpul... am auzit cum vă numiți, mi s-a făcut dor BAIE TOT „BINE” – Nu vreau... Pentru că este! Ei, iată, de Lord al meu, cel care a dispărut acum am și încălcat legământul, vorbind în doi ani. DRAGOSTE EDITOR: „URMA TA” continuare cu tine. Prin urmare, nicio- – Lumea nu este cum este, declară ESTE” CHIȘINĂU, 2017 dată și-a pierdut valabilitatea. Dar o să calm Llord. Lumea este cum o vezi! inventez o pedeapsă și mai cumplită! După care Llord începu să sfârâie, Auzind amenințarea și poate înce- vibrația se înteți și peste o clipă – ia-l de pând să priceapă și alte lucruri, Vasi lăsă unde nu-i: Llord se topise în văzduh cu tot ea mai nouă carte a lui Igor Guzun – BINE – e mai mult decât o carte. E o nerezolvate problemele de onomastică cu supărare. carte-obiect. Printre paginile ei vei găsi și ilustrate pe care le-ai putea trimite chinologică și se concentră pe aflarea Iar văzduhul avu miros de alte lumi. Cprietenilor, pentru a-i chema la o cafea sau pentru a le spune că cel mai bine identității personajului din fața lui. Dacă Așa, o aromă indefinită, nepământească, e acasă, fraților sau surorilor, pentru a-i ruga să-i sune pe părinți, dar și ființei iubi- nu era câine – și nu era, chiar se mira cum ar veni, care ridica în suflet un uriaș te, pentru a le spune că-i iubești, pentru a le ura Crăciun fericit sau pentru a le cere de unde-i venise ideea! – ce putea să val de neliniște. Parcă și vântul începuse iertare. Asemenea cărți poștale – atât de frumoase și umane – nu există în circula- fie? Am găsit de cuviință să intervinș i să bată altfel, iar nourii o luaseră razna și ție. Chiar le-ai putea trimite. Decupează-le din carte și trimite-le oamenilor apropi- m-am adresat cu tot respectul, subliniind pluteau împotriva firii. ați. Chiar azi ai putea să mergi la poștă. Sunt sigur că s-ar bucura. Dar pe lângă că prezența celor doi de l în alcătuirea – Ce-ai făcut! l-am atacat pe Vasi. Tu aș trimite aceste ilustrate, eu aș mai face și un colet unde aș pune volumul lui Igor numelui: l-ai adus și tot tu l-ai pus pe fugă. Chiar Guzun și l-aș expedia persoanelor dragi mie, spunându-le astfel ceea ce nu le-am – Mult stimate Llord, excelență, am venisem să-ți spun că Llord… merită toată spus de ani de zile, tot amânând sau negăsind timp pentru asta. Adică spunân- putea să știm și noi cine sunteți și cum considerația noastră… Deoarece, într-un du-le cât de mult contează ei pentru mine. Dar spunându-le asta cu ajutorul cărții arătați în realitate? Vibrați tot timpul și… cuvânt… lui Igor Guzun, care le-ar putea spune lor mai mult chiar decât aș fi eu în stare. – Nu pot răspunde momentan. Sunt Printre filele cărții lui Igor Guzun am datș i de un pomelnic pentru vii și morți, în căutarea unei identități corespunză- Llord a lipsit două zile. N-aș zice că cu spații goale, parcă pentru a le completa noi, cititorii cărții lui, văzându-i în acest toare locului și aflării mele în timp. În i-am simțit lipsa. Ca să simți lipsa cuiva, fel pe cei care ne sunt sau ne-au fost foarte apropiați și în lumina credinței în Dum- clipa găsirii acesteia, o să-mi modelez trebuie ca acesta să-ți fie drag sau să ai nezeu. imaginea în corespundere cu tradițiile nevoie de sprijinul lui la vreo ispravă. Iar toate astea pentru a răspunde și la întrebarea: ce ne face să ne simțim bine? locale și temporale. Să știți, însă, că n-am Llord n-avea de unde să ne fie dragș i nici Ne face să ne simțim bine, în primul rând, faptul de-a nu-i uita, de-a nu-i neglija, de agreat niciodată spațiile în care există nu ne imaginam la ce isprăvi ar fi bună o a-i prețui și iubi pe oamenii de lângă noi sau o prietenie care durează în timp. Nu timp. entitate fără identitate, dar i-am așteptat întâmplător în legenda de sub fotografia scriitorului Doru Ciocanu, un mare prie- – De ce vă deranjează timpul? întoarcerea. Între timp, am stabilit pentru ten de-al lui Igor, dar și de-al nostru, al celor care-l știm, apare cuvântul bine. – Începi imediat să te uzezi. Cum nu- noi că nu este câine, nu este primus și Iar de la bine la bucurie nu e decât o treaptă. Cartea lui Igor Guzun este un în- miți voi asta? Ah, da! – se declanșează nici măcar lampa lui Aladin. Este adevărat demn să nu ne rușinăm, să nu ne sinchisim de-a vorbi și despre „lucruri mărunte” procesul îmbătrânirii. că nu semăna cu nimic și cu nimeni din și de-a încerca să le transformăm în „lucruri importante”. – Cu scuzele de rigoare, vă declar că Popești – nici de Sus, nici de Jos, nici din Foarte multe dintre textele lui Igor Guzun din această carte au ca punct de eu nu simt… pădurea de la Băxani și nici din preajma plecare cotidianul moldovenesc, realitatea sau copilăria, dar pe parcurs devin, de – Ducu, își pierdu răbdarea Vasi, nu Movilei. Cel mai grav era faptul că, nea- fapt, niște poeme în toată legea, încărcate de sentimente și emoții, dar și de pale ți se pare exagerat faptul că respectul vând nici o asemănare, semăna nu numai de ironie, ca în poemul Aici: „Aici cultivăm pământul, limba și gusturile.// Aici mai tău are ca țintă o lampă de gaz cu nume cu toate obiectele, ci și cu toate ființele cu- frumos decât cerul poate fi doar lăi-cerul.// Aici continuă să fie culeseș i fructele, și nici măcar de câine? Cel puțin, așa îl văd noscute și, probabil, necunoscute, printre numerele de telefon.// Aici, când te așezi la masă, prima întrebare este despre cu- eu pe ăsta... pe asta, dacă vrei... În clipa acestea numărându-se și oamenii. Ca orice loarea preferată: „Roșu sau alb? (…)” Sau ca în poemul Constituția,/ o carte fascinan- asta… vibrație, de altfel… Dacă tot era în căutarea tă, „Ironică. Solemnă. Cinică. Amuzantă.// Nu cunosc o carte mai fascinantă decât – Poate-i lampa lui Aladin!? N-ai identității, am decis să-l declarăm ființă – constituția.// Este ironică atunci când spune că statul trebuie să ia/ măsuri pentru remarcat că este… o lampă vorbitoare... ființă llordică, bineînțeles. ca orice om să aibă un nivel de trai de-/cent.(…)” și practică un discurs coerent… După Când a revenit, i-am simțit imediat Unul dintre cele mai frumoase poeme din carte și unul dintre cele mai frumoa- părerea mea, însă, n-are de unde să fie vibrația prietenoasă. De fapt, nu era vibra- se poeme scrise de vreun autor contemporan în ultimii ani este acest poem, care se lampă. În mod sigur este altceva... și ție, ci un adevărat tsunami, care se pră- cheamă Dragostea este atunci când…: „Dragostea este atunci când accepți necon- chiar altcineva... bușea peste noi de la înălțimea… probabil, diționat ca/ cel de alături de sub plapumă să pună tălpile lui mereu/ reci pe picioa- După această tiradă, m-am întors spre a o sută cincizeci de secole. O splendoare rele tale întotdeauna calde.// Și atunci când îl recunoști după pași pe cel care intră/ Llord și l-am întrebat respectuos: de câine ciobănesc ne doborî la pământ, în baie tot dragoste este.// Dragostea este atunci când nu se schimbă nimic/ nici – La drept vorbind, cine sunteți? lătrând vesel și lingându-ne pe obraji cu după ce se nasc copiii, nici după ce copiii pleacă/ de-acasă.// Dragoste este tot ce-ți – Din punctul vostru de vedere, sunt limba lui aspră. mai rămâne după ce se termină sexul. (…)” Citind poemul, m-am gândit că nu ar un extraterestru. – Lord, țipă Vasi. Încetează! trebui să așteptăm vreo ocazie specială pentru a le spune oamenilor dragi cuvinte – Curios, se îngândură Vasi. Și n-ai Poate că țipetele lui ar fi durat, dacă frumoase, ci să o facem zilnic, poate, fără niciun motiv. putut să te prezinți într-o ținută mai po- din înalturi nu s-ar fi abătut în picaj Cele mai multe dintre textele lui Igor Guzun sunt niște poeme splendide, niște trivită, mai demnă, ca să zicem așa? cioroiul bicentenar Carl Maria von Weber. poeme foarte frumoase, pentru care l-ar invidia poeții contemporani, pentru că – Sunt în misiune. Obiectul de studiu Entuziasmul dulăului se potoli imediat poetul reușește să vorbească despre lucruri cu adevărat importante fără a ridica îl reprezintă ființele inteligente de pe pla- ce pajura neagră ateriză pe căpățâna lui, vocea, într-un mod firescș i natural, fără a face caz din asta. Sunt niște poeme foar- neta voastră. Trebuie să simt, să cercetez, cârâind victorios și bătându-l cu aripile. te frumoase din care autorul a dat la o parte figurile de stil de tip reflexiv, pentru să cunosc această lume și să mă extaziez Vasi se întoarse spre mine și făcu urmă- a le înlocui, vorba lui Gheorghe Crăciun, cu cele de tip tranzitiv. Ironia la care face în fața ei. Ca să-mi îndeplinesc misiunea, toarea constatare: recurs de foarte multe ori schimbă perspectivele, răstoarnă situațiile, înșală aștep- trebuie să fiu din această lume. Cineva – Ce zici? Acum este parte a acestei tările, ne face să vedem lucrurile într-o altă lumină. aflat în vâltoarea evenimentelor fără a fi lumi și avem noi grijă să fie în vâltoarea Nu toate textele din carte sunt poeme – unele sunt proze, altele tablete, unele participant la evenimente. Un observator evenimentelor. Exact ce și-a dorit: observa- sunt texte de graniță, în care se întâlnesc mai multe genuri, – dar toate au o stră- discret, de nimeni știut, dar atoateștiutor. tor discret, de nimeni știut, dar atoatești- lucire aparte și fac ca această carte să fie o carte foarte frumoasă, o carte unică în – Vrei să fii Dumnezeu? îl luă în zefle- utor. Acum chiar că poate cerceta nestin- felul ei, o carte eveniment. mea Vasi. gherit inteligența terestră. Dumitru CRUDU 12 / REVISTA LITERARĂ #3

POEZIE AGONICELE (TENTAȚIILE MOVULUI) de ANDREI ȚURCANU

ANDREI ȚURCANU S-A NĂSCUT ÎN CIGÂRLENI, IALOVENI, LA 1 SEPTEMBRIE 1948. CĂRŢI PUBLICATE: „MARTOR OCULAR”, CHIŞINĂU, 1983 (CRITICĂ LITERARĂ), „CĂMAŞA LUI NESSOS”, 1988 (POEZII), „REGĂSIREA NUMELUI”, 1990 (CRITICĂ LITE- RARĂ), „BUNUL SIMŢ”, 1996 (ESEURI CRITICE), „SABATUL SAU NOAPTEA VRĂJITOARELOR POLITICII MOLDOVENEŞTI”, 2000 (ESEURI POLITICE), „ELEGII PENTRU MINTEA CEA DE PE URMĂ”, 2000 (POEZII), „DESTIN ÎNTORS”, 2005 (POEZII), „IISUS PRIN MIRIŞTI”, 2006 (POEZII), „ESTUAR”, 2008 (POEZII), „PLÂNSUL CENTAURU- LUI”, 2008 (POEZII), „INTERIOR ÎN ROȘU APRINS”, 2012 (POEZII), „ARHEUL MARGINII ȘI ALTE FIGURI, 2013, „VERDE REGAL”, 2014, „ZĂPEZI ÎN AUGUST”, 2015 (POE- ZII), „DREPTUL LA NUME. O ANTOLOGIE A POEZIEI ȘAIZECISTE DIN BASARABIA”, 2016, „CARTEA DIN MÂNA LUI HAMLET”, 2017 (CRITICĂ LITERARĂ). PREMII: PREMIUL CENTRULUI INDEPENDENT DE JURNALISM (1999), PREMIUL UNIUNII SCRIITORILOR DIN REPUBLICA MOLDOVA PENTRU PUBLICISTICĂ (2000), PREMIUL USM „GRIGORE VIERU”(2011), PREMIUL PENTRU ESEU AL MINISTERULUI CULTURII – SALONUL INTERNAȚIONAL DE CARTE, CHIȘINĂU (2013). PREMIUL PENTRU POEZIE AL MINISTERULUI CULTURII – SALONUL INTERNAȚIONAL DE CARTE, CHIȘINĂU (2014), PREMIUL NAȚIONAL (2016).

*** liberează-mă de-acest trup, ucide-mă, frate, hai, ia-mă-n cătare! Negre linii. Drumuri de fier se pierd în cețuri de toamnă... Un abur să urc aș vrea, să învălur cerul ca o dezmierdare o boare de reveneală-n zenit să mă fac, în mijloc c-un stol de turturele Strâns în poză de făt, adorm între traverse peste lume s-atârn și să clatin din zare în zare visând cum negurile reci ce mă acoperă anii mei triști și negre zilele mele. se răsfiră-ntr-o infinire de mov.

Nu-mi pasă de urletele nesăbuite ale sirenei din depărtare *** de trenul care vine într-un iureș. Pași de femeie desculță...

Ca de-o blăniță caldă de miel Lini ște. îmi lipesc fruntea de șina peste care dintr-o clipă în alta cele o mie de tone vor trece cu toată viteza Doar frunza tremură încercată de vămile toamnei. lăsând în urmă un abur și – în amintirea lumii – un brebenel cu gust de leșie. Gând de plecare.

Stropi rari de ploaie îmi ciuruie fruntea *** agonizez printre esențele divine ale strugurilor de pe araci. să fii lumânare într-un întuneric desăvârșit să încerci cu disperare să alungi bezna și ea, înaintând de pretutindeni tăcută, să te înghită fără-îndurare *** să te zbați îngrămădindu-te la picioarele tale Realitatea se ascunde după o perdea transparentă, străină și rece să te lupți parcă e-alături, parcă e foarte departe. fără speranța că vei ajunge a vedea cum se luminează de zi Ruletă rusească: în țeavă un singur cartuș, pânze grele de chiciură-n geam în jurul tău e derivă și frig în creștet dogoarea ochilor roșii de foc ai unui înger și umbra morții ascunsă printre cutele așternutului te sugrumă încet… care-mi sparge timpanele cu aripile grele... atât de lungi sunt nopțile și atât de dureros e încerc să mă prind de un sens să fii lumânare într-un întuneric desăvârșit. caut un rost punții ce mi se-ntinde înainte – năluca fetei de împărat cu apă vie dintr-o veche poveste...

*** împleticit între cuvinte ca niște coji de semințe, seci, indiferente, Sunt câinele vagabond fără chip, fără nume strig ceva către un verde regal sfâșiat de himerele nopții... huiduit cu sudalme, alungat cu pietre de la porțile voastre. Obosit și bătrân, cu ochi încețoșați ca de brume ca un e-c-o-o-u-u din hogeag îmi răspunde mă furișez acum prin această iarnă încet – un joc de umbre albastre. doar urletul vântului...

Înot printre înalții nămeți, prin albul lor. Necuprinsul ah, tu, dragostea mea, gâdele meu, moarte! mă mușcă de inimă, mă prinde în hora de fulgi, mă-nfășoară... Parcă o boală ar fi, parcă în curgerea lor molcomă-aș fi eu caisul parcă nu-i iarnă și frig, nici crivăț, parcă e primăvară. *** Ce e cu jivina aceasta fără de-astâmpăr În singurătatea stihiei fără de țel și fără de noimă – o pâlpâire care-mi dărapănă pieptul, nebună, gata oricând să se stingă ori să se reverse-n comori zvonitoare – și mă cheamă afară, la capătul lumii? vin către tine, prietene, în brațul tău greu nu caut iubire Cu mâini tremurânde, încalț în neștire bocancii mei vechi de soldat REVISTA LITERARĂ #3 / 13

și pornesc prin miriști, nesigur, în noapte. Adorm. E un vis sau aievea? E soarele-n ram, clătinat? – Gru-gru... Gru-gru... – o stea clipocește... Un verde își spulberă seva – Gr... gr... gr... Sau Mumele-au ieșit la arat?

Bocancii mi-s sparți picioarele goale zdrelite nu le mai simt *** cum calcă zănatic prin zgurile tari ale toamnei. – Dă-mi, Doamne, pacea, uitarea... Lina lumină o chem. În bezna din preajmă îngerii blonzi Din focul etern, din vâltoarea-i (aceiași, pe care Fioghin îi văzu la mormântul lui Cioclea) Mă smulge, Tată suprem. scârțâie la niște viori din ciocleji o sonată de Brahms. În inima muntelui du-mă Ascunde-mă-adânc între pietre. Dă-mi somnul. Numele, urma *** Le șterge de aici c-un burete. Adolescent, ca atunci când mai murisem o dată las umbrele zorilor să-mi treacă în voie juvățul la gât. N-am fost, nu mai sunt, n-am să fiu Trecut să mă știu în tăcerea „Iubesc, deci exist!” vrea să strige-un cadavru-ambulant Hristosului – singurul viu – avortat din pântecul nopții. În plânsu-I, în privegherea-I. – Ikhiiiii... ikhiiii... – rupe tăcerea un sughiț oftigos. Dă-mi, Doamne, pacea. Pustiul Ochiul nu se înșală, inima-i piatră: Din juru-mi, din suflet îl umple histrioni pe altare joacă „Bătuta” Cu-o lină lumină, cu râu-I, puiul dragoste-i mort În Adevăru-I m-ascunde. cu trupul înțepenit într-o poză nerușinată în așteptarea țărânelor cu care să se-mpreuneze. *** Un duh de prigoană mă mușcă, mă latră. *** E dorul de ducă? Sunt lupii din ape Zorii sunt? Seară-i? Nu știu. Cu vechi nostalgii, cu sacre agape? Iubita-i sau, spartă, vioara? În miezul de verde stă soarta mulatră. Un strâmb, un zevzec lefegiu Îmi sfarmă c-un drug subsuoara. În miezul de verde cobesc ciuhurezii E goana călare pe vânt, e chemarea. Un ghem de durere sunt tot – Hai, frate, pornim! În drum clocitoarea Iar Brahms scoate trâmbe-n spirale Amestecă luna cu soarele amiezii. În mijloc, banal, un foxtrot Aruncă bemolii în boale. Cu ochiul de piatră, cu-o grapă de carpen Stă soarta mulatră și scuipă bolmoaje Cu gura jăratic înghit Din hohotul ciumei, din negre hârțoage. Acesta mi-e pâinea și vinul E dorul de ducă... E vreme de moarte... Alături Iisus, bănuit În palme îmi leagănă chinul.

NOI APARIȚII · EDITURA CARTIER · NOI APARIȚII

CLAUDIU KOMARTIN NICOLAE ESINENCU VAL BUTNARU IGOR GUZUN MAEȘTRII UNEI ARTE MURIBUNDE COPILUL TERIBIL TRILOGIA BASARABEANĂ ADIO, LUCRURI POEME ALESE 2010-1017 (ANTOLOGIE DE VERSURI) (ROMAN ÎN TREI CĂRȚI) (POEME)

„Apocalipsa lui Komartin este una foarte „Al treilea corifeu al poeziei anilor ’60-’70 „Ambiționându-se să lege un cod narativ „În timp ce la începutul secolului XX intensă, pulsează frenetic, are un dinamism (...) este, bulversând prejudecăţile canonice, de o seducătoare teorie științifică, Val versurile creșteau din te miri ce, pre- intrinsec, necultivat. Cu cât își denunță, cât Nicolae Esinencu. Deși observat de critici, Butnaru înfățișează povestea unei vraj- cum păpădia, brusturii și loboda, vorba mai sec, fără să epateze, accesele suicidare, care i-au semnalat metronomic fiece apariție be seculare între bărbații a două familii: Annei Ahmatova, la începutul mileniului zvâcnirile de con­știință,­ lipsa de încredere editorială, nonconformistul poet (prozator, Negru și Roșu. Putem vorbi de o filiație și III, textele lui Igor Guzun răsar semeț în posibilitățile poeziei, abrutizarea, chiar dramaturg și scenarist) n-a fost înțeles mai adâncă a conflictului, coborând până strecurate în tumultul unei luxuriante puseurile autodistructive, cu atât e mai de către congeneri decât în partea direct la biblicii Cain și Abel. Aici avem o tipică vegetații postmoderne, hipertehnologi- aproape de miezul vieții, cu atât trăirea reperabilă a teribilismului său funciar.” istorie basarabeană.” zate și superdigitalizate.” sa e mai acută.” Bogdan CREȚU Nicolae LEAHU Vitalie CIOBANU Vsevolod CIORNEI 14 / REVISTA LITERARĂ #3

CÂMPUL ALB, OILE NEGRE REALISMUL GROTESC AL LUI DUMTRU CRUDU PARTEA II : MECANICA FLUIDELOR de MIRCEA V. CIOBANU

umile construite de Dumitru amuzantă, într-un final toţi adormind semnul apei, al ploii (textul exponenţial, Austria, Franţa). Rotterdam, Viena, Crudu sunt simplificate la maxim. unii în braţele altora. În nuvela Apă ziceam, e Alegeri parlamentare). Pe când Paris, Tbilisi ori Vilnius stau alături de LCam de aici ar veni minimalismul rece, personajul, aflând că soţia se al doilea este mai curând sub semnul Flutura, Tiraspol, Orhei sau… Cafeneaua lui: un univers decorativ, ca în teatru întoarce inopinat acasă, intră în panică, aerului, al vântului (viscolul din Moartea „Fulguşor”. (în primul act: un copac, generalizat, la la limita psihozei. Dezordinea din casă unei veveriţe e o imagine-reper). Nu lipsesc istorii în care să fie pre- vreo răscruce; în al doilea act pe copac e descrisă ca apocaliptică, iar groaza că Şi nu e o strategie auctorială aici zente, fie uneori şi ca personaje episodi- vor creşte beckettian trei frunze, atât). până la sosirea consoartei nu va reuşi (ar fi fost frumos ca după o dens- ce, scriitorii. Eugen Cioclea şi Vladimir De fapt, acest copac autohton e mai să facă această herculeană muncă de expresionistă culegere precum „…Troţki”, Beşleagă sunt printre eroii centrali în curând vreun „prun rotat, singuratic…”, salubrizare îi paralizează acţiunile. Frică să vină o minimalist-impresionistă două texte. Ba şi Dumitru Crudu (cel doar că el nu va fi, ca la Beckett, decor, absolută, cosmică, îi trezeşte muntele de „Moartea…”). Mai curând, autorul a adevărat), cu supranumele său recu- ci personaj, aproape ca salcia bătăuşă vase murdare din chiuveta de la bucă- inclus aici ceea ce rămase în afara noscut, Dudu, este protagonistul unei din Harry Potter (Prunele de pe malul tărie. Iar sintagma „apă rece” devine selecţiei pentru prima carte. Este istorii. Într-o povestire apare o listă lacului). Totul funcţionează elementar simbolul acestei apocalipse. impresia mea, nu insist. Un fel de întreagă de scriitori români, participanţi de simplu, inclusiv relaţiile. Autorul Uneori, personajele fabuloase le apar exerciţii – construite conform rigorilor la un festival de poezie: Mircea Dinescu, nu se complică şi nu se aventurează eroilor în vis, dar ele sunt veritabile seri- genului – din cadrul atelierului de Ion Mureşan, Vasile Gogea, Alexandru în nuanţe. Maxim, creează suspansuri. ale, reluate noapte de noapte, devenind scriere creativă sau în urma acelor Vlad, Sorin Preda, Gheorghe Crăciun, Adică… scurtează şi mai mult efortul realităţi cu impact (Boschetarul din vis). experienţe de atelier. Or, în proza scurtă Gheorghe Iova, Al. Cistelecan ş.a. Doar constructiv. Groteşti (şi până la un punct absurde) e ca în poezie: contează nu doar să nu că „polemicile” în care se produc sunt Deşi simplificat narativ, realismul lui sunt istoriile celor doi „Troţki” (unul existe cuvinte în plus, ci să nu existe liniare, simpliste, schematice şi… puţin Crudu este însă umflat artistic, grotesc, inventat ad-hoc, din disperare, în barul pasaje parazite şi texte-balast, care ar fi probabile: „Poeţii se certau între ei. Opt- altfel cum ar impresiona? O doamnă, în „Kokos”, altul fiind poetul bătut la Bra- putut să rămână şi pe dinafara cărţii. zeciştii cu Dinescu. Cei dintâi îl acuzau acest univers ficțional, pleacă într-un şov). Grotesc este satul (cu toate ale lui, Şi încă ceva. Orice narator ştie că a (sic! – mvc) că e un poet expirat, iar cel Tiraspol ficțional, cumpără dintr-un de la glod şi cortegiul funerar, la secţia face o proză bună înseamnă a face faţă din urmă că ei nu se implică în viaţa magazin ficțional marfă (cică de trei ori de votare cu acoperiş găurit) din Ale- unor constrângeri de ordin naratolo- cetăţii”. (! – mvc). Tot atât de banal-lini- mai ieftin), revine la Chişinău, dar nu geri parlamentare. Un Gargantua şi un gic. Dar „realitatea” pe care o surprinzi ar e introdus în scenă Iova: „Pe scenă, poate ajunge acasă din staţie din cauza Polifem totodată este „domnul Ciobanu”, face parte din aceste constrângeri. Arta Gheorghe Iova vorbea despre (ghiciţi blocării străzilor. Or, „socialiştii” din uni- eroul din Transnistria, care l-a arestat apare atunci când faci o proză bună în din trei ori! – mvc) cum a luat naştere versul lui Crudu nu ocupă, să zicem pia- pe Smirnov şi care devastează barul (în pofida, să zicem,a unei realităţi insipi- textualismul.” ţa din centrul urbei, cum se mai întâm- care se angajase paznic) din povestirea de, nu atunci când suceşti gâtul acestei Mai sunt pomeniţi în carte bandiţii plă, făcând troleibuzele să ocolească, ci La Ungheni. Dar şi huiduma din O întâl- realităţi până nu obţii forma propusă. Micul şi Caramalac (plus exoticul avocat blochează (cumva fantastic şi incredibil) nire cu tata. Grotesc este Visul lui Colea. E bine şi aşa, dar e prea simplu. „Deus Valerian Mânzat); mai apar umbrele lui strada în toată lungimea ei, astfel încât Un carnaval tragic urmărim nu doar în ex machina”, ca procedeu, apare – fie în Renato Usatâi, Vlad Plahotniuc, Mihai doamna să nu poată ajunge acasă, cu textele „despre război”, precum După dramele antice, fie în poveştile populare Ghimpu, Maia Sandu, Andrei Năstase, bagajele. Ea îşi descarcă geanta, scoţând război sau Tamara, ci şi în Muzicanţii – nu ca un mare efect narativ, nu ca o Igor Dodon, Vlad Filat sau personaje din pachet după pachet (argumentându-şi, din Flutura, ba chiar în înmormântarea mare invenţie artistică, ci ca deficienţă eşalonul doi al politicii: Nistor Groza- compasional, că, de fapt, aceste produc- din A şteptând să se termine parada a construcţiei. O invenţie de nevoie, în vu, Chiril Lucinschi; Ion Ceban, Vadim te nu mai sunt ele mai ieftine decât la militară. lipsa imaginaţiei (nu graţie imaginaţiei). Kasnoselski, Dmitri Rogozin ş.a. Chişinău, dacă e să raportezi la cursul Iar fiindcă povestirile scurte nu au leu-rublă etc.). Şi – bineînţeles! – ea În comparaţie cu primul volum, răbdare şi, pentru dramatizare extrema- Nu poţi studia istoria după scrierile îşi va uşura definitiv geanta, lăsând în comentat în numărul precedent a lă (dincolo de, să zicem, bolile incura- lui D.C. Ele sunt fantezii pure, expri- staţie (nici măcar în câteva staţii, ca să „revistei literare”, Moartea veveriţei* e bile, precum în Moartea unei veveriţe), mând un joc (iar acolo unde faptele sunt fie cumva mai spectaculos-cinematogra- o carte mult prea aerisită. Ba chiar cu au nevoie de forţe malefice, de mon- interpretate, autorul – nu naratorul! – e fic), pachet după pachet, toată marfa şi uşile deschise vraişte. Ea pare la început ştri, aceştia din urmă sunt întruchipaţi părtinitor). Iar asta omoară orice proză, ajungând acasă cu doar un ceainic gol. un al doilea volum, o continuare a lui de separatiştii transnistreni, cazaci şi era de părere bunelul minimaliştilor, Pentru că universul lui Crudu are regu- Salutări lui Troţki, discutând cu prima soldaţi ruşi, oameni fără suflet, dar atât papa Ham. E însă altceva dacă vorbim lile sale. Reduse uneori la dimensiunea carte ca nişte vase comunicante: subiec- de necesari în economia povestirilor. În de „mentalul colectiv”, de reprezentări- unei snoave schematice, exemplare. te similare, geografie şi stilistică asemă- context (uşor/ discret moderat), socia- le sociale. Aici scriitorul e mai aproape nătoare (şi chiar aşa începi s-o citeşti: ca liştii, comuniştii şi alţi activişti pro-ruşi de „adevăr”, chiar dacă forţează nota şi În primul volum, imaginile explicit pe o continuare a aventurilor din prima din Chişinău sunt – doar – caricaturi, uneori transformă personajele în mari- groteşti, pe fundalul unor istorii comico- culegere). versiuni soft ale grupului de „personaje onete ciudate şi naraţiunile în scheme tragice, se întâlnesc aproape în fiecare Dar în această mecanică a fluidelor negative”. didactice previzibile. În ideea lui Ruskin, text. În Greva foamei, eroii îşi varsă (textele se pretează analogiei: curg, iau Autorul oscilează între a povesti în- care – citat de Proust – credea că se conţinutul stomacurilor ghiftuite pan- forma recipientului), cu multe proprie- tâmplări „excepţionale”, exotice (în care poate obţine o idee mai adevărată des- tagruelic în toaletele spitalului, unde tăţi similare, lichidele nu se comprimă geografia, tema sau istoria în sine să fie pre miturile Greciei Antice din poemele au fost duşi din bănuiala că sunt lihniţi şi nu îşi modifică volumul. Gazele însă garanţia succesului) şi a relata istorii lui Keats decât din studii meticuloase de foame. În tren, proful încornorat, ocupă de fiecare dată întregul spaţiu banale, din cotidianul i-mediat, cu per- ale documentelor timpului, aici avem o apărând onoarea amantei, îl umple de oferit, dilatându-se şi comprimându-se. sonaje recognoscibile. În a doua carte reflecţie a percepţiei unei realităţi, nu sânge pe colegul său, proful de filozofie; Am putea spune că – în această analo- nu doar contextele sunt cele vânate de expresia obiectivă a acesteia. Şi atunci câteva lovituri le încasează însoţitorul gie cu fluidele – primul volum, mai dens naratori: războiul, tranziţia, călătoriile, când percepţia este a personajului (nu a de vagon, toată scena e carnavalesc- şi mai supus legilor gravitaţiei, stă sub ci şi locurile exotice (Georgia, Olanda, autorului), ea este convingătoare. REVISTA LITERARĂ #3 / 15

Testul – ca să închidem acolada „re- între ele. Ambele nuvele de la margini alismului” şi a „realităţii” – este simplu. de carte vorbesc despre Transnistria şi BLOGOGRAME Dacă cineva va dori să studieze eveni- despre război (deşi războiul, ziceam, e mentele din Basarabia începutului de prea general, prea teatral-dramatic, prea secol XXI cu ajutorul nuveletelor lui Du- schematic, prea… „iugoslav”), ambele mitru Crudu, se va alege cu prea puţin. sunt construite cu intenţie (nu doar Prea puţin autentic (prea puţin docu- relatând întâmplări), sunt demonstrati- ment) acolo. Realitatea acelor zile era ve, explicative, uşor tezist-didacticiste. doar un pretext, nu un fundal. Mai ales Ele încearcă să surprindă datele unui că, ziceam, ele-s parcă din lumi „absolu- univers ficţional, o stare incertă, fără te”, nu în zadar atât de firesc îmi venea perspective clare, ale unui tărâm al să le plasez în universurile dinamice şi absurdului. Şi dacă finalul primei nuvele burleşti ale lui Kusturica. În schimb ori- (adusă cam cu forţa la Chişinău, o ado- ce cititor care merge cu lectura dincolo lescentă fuge cu prima ocazie înapoi în de aventură (cititor care, vorba lui Matei Transnistria, pentru că acolo i-au rămas Călinescu, nu citeşte, ci reciteşte/ asocia- prietenii) este simplu şi convingător, ză/ urmăreşte construcţia etc.), ar putea toată povestea (foarte întinsă) e artificia- să iasă din aceste cărţi cu nişte bune lă cap-coadă. Putea fi suprimată radical, lecţii de naratologie, de creative writing. păstrând, desigur, canavaua tramei. © ELENA DONCIU Sau cu nişte exemple bune de analizat Absurdul e peste tot. Dar, spre deo- în cadrul atelierelor. sebire de Kafka (d.e.), în care contextul, Povestirile se bazează, în general pe sistemul rigid construieşte tensiuni şi o construcţie contrapunctată, a para- în menghinele sistemului e prins omul doxului dintre logica unor evenimente simplu, de o cumplită şi cuminte condi- VA NINGE suprapuse pe logica altora sau dintre ţie obişnuită, aici situaţiile şi le creează aşteptare şi realitate. O procesiune personajele, unele nu doar ciudate, ci şi de GHEORGHE ERIZANU funerară se intersectează cu o paradă panicarde, isterice, bizare, adesea căzute militară (se întâmplă în Transnistria, aici parcă din Lună. absurdul e la el acasă şi autorul e mai liber să construiască fantezii); cineva Mă gândesc, la finele lecturii „Veve- din cortegiul funerar scoate un steguleţ, riţei”, că poate asta era soluţia: aerisirea n toată povestea mediatică cu: „participând” astfel la serbare. Iar după totală? Rarefierea maximă, impresio- înmormântare, rudele aşteaptă să se nistă, crearea vidului, anularea totală a Î rachete care trec pe sub gheață, pe sub pământ, ocolesc păsări în încheie parada, la care au plecat toţi cei sensului? Precum se întâmplă în O uşă zbor și nimeresc bumbul auriu de la sacoul de club al lui Trump; care erau aşteptaţi la parastas (nuve- trântită de perete sau Râma din buzu- arenă sportivă normandă de o sută de milioane de euro care va apărea la este un fel de reflecţie – în oglinda nar (dar şi altele: Limba de pantof, Vera în inima Chișinăului pentru concursurile K1; celei de a doua cărţi – a nuvelei Alegeri s-a suit în troleu ş.a.). Aici ar putea fi lipsă de bani puțini pentru a susține doi arcași cu performanțe mondi- parlamentare, din „Troţki”). Deşi nuvela identificată pista unei proze originale, ale, două arcuri și douăsprezece săgeți; e bună, luată la bani mărunţi, exage- nu doar fără morală, fără didacticism şi lecția deschisă despre sistemul bancar moldovenesc oferită de Slava rarea joacă autorului festa. Normal, fără rezolvarea problemelor (naţionale, Platon lui Alexandru Tănase; trebuia să aleagă între a băga în poves- sociale, politice). O proză suficientă sieşi. „Noviciok”-ul lichidatorilor care afectează 21 de oameni, dintre care 20 tire fie întâlnirea cortegiului funerar Fără un alt sens decât naraţiunea ca victime colaterale, în sudul Londrei; cu parada militară (cu toate nostimele proces, cu imaginea importantă în sine, timpul probabil se va schimba radical de duminică și va ninge la sfâr- situaţii trist-amuzante), fie aşteptarea nu ca simbol a altceva. Iar atunci când șit de martie; la parastas a celor plecaţi la paradă. sensul (previzibil, banal, în logica fireas- am ajuns să am cea mai mare încredere în datele meteo. Sunt exacte. Ambele însă erau imposibile, oricât ai că a lucrurilor) apare „pe nepusă masă” Corecte. Și de încredere. De parcă ar fi emise de biroul meteo norvegian. dilata-comprima timpul. (vorba lui DC, dar şi a altor basarabeni cu studii la Braşov), acesta este imediat Va ninge. D.C. încearcă să stoarcă sucuri na- anulat, ca inutil sau neconform intenţiei rative din orice piatră seacă a vieţii, în (Camera lui Cioclea). Sau atunci când Această distinsă doamnă Odochia are principii și valori. general, insipide. visul-iluzie devine realitate, „sensul” Și e punctuală. Care-i până la urmă pericolul în aces- acestuia te îngrozeşte atât de tare, încât te exerciţii de pură virtuozitate? Trans- vrei să-ţi anulezi propriul vis (Visul lui formarea avantajelor în lacune, a perfec- Colea). FOTOGRAME | ţiunii naratologice dobândite în clişee, NICOLAE RĂILEANU miza pe tehnica în sine în detrimentul surprizei autentice. Or, dacă D.C. se im- punea cu ceva în faţa congenerilor, asta nu era aplicarea reuşită a tehnologiilor, ci două calităţi care nu se învaţă (şi pe care el le are): imaginaţia şi darul poves- tirii. Fără ifose. Fie şi elaborată, o proză scurtă e bine să creeze iluzia sponta- neităţii, a coerenţei neelaborate. Dar această manieră e păscută de pericolul uniformizării şi banalizării discursului. Liber, coerent, neforţat – asta înseamnă şi folosirea instrumentarului lingvistic (ba chiar şi a celui constructiv-narativ) celui mai la îndemână. Suprasolicitat, uneori. De aici repetiţiile de limbaj şi de construcţie (chiar dacă perspectivele narative se schimbă!).

Două nuvele de proporţii, una de *DUMITRU CRUDU douăzeci şi ceva de pagini, alta de şase, MOARTEA construiesc acolada (sau: intrarea-ieşi- UNEI VEVERIŢE (PROZĂ SCURTĂ) rea) pe care se ţine cartea (Moartea unei veveriţe) grămăjoară. Cineva vedea aici BUCUREȘTI, ideea unui roman, unele personaje călă- EDITURA UNIVERS, torind dintr-un text în altul, dar e mai COLECŢIA complicat, personajele omonime fiind „SCRIITORI ROMÂNI“, simulacre pure, fără o legătură barem 2017 Miting la USM. În imagine: Liviu Damian, Mihai Cimpoi, Ion Vatamanu și Grigore Vieru (1985) 16 / REVISTA LITERARĂ #3

STUDII

ALEXANDRU ROBOT, PUBLICISTUL ȘI ESEISTUL* de NINA CORCINSCHI

nterbelicul Alexandru Robot este cu- ce era ziarul nostru”. Scriitorul era între- plările realității trebuie să intre cu ne- cum se întâmplă și în romanul Maitreyi. noscut și apreciat îndeosebi ca poet și bat adeseori de unde își găsește subiecte cruțare și în peisajul care (cel putin prin Aflămș i despre ploile apocaliptice ale Iprozator, mai puțin se vorbește de ac- de reportaj și un răspuns îl oferă cititoru- temă) se anuntă feeric. Într-un eseu de Mousunului, despre frumusețea femei- tivitatea lui publicistică, care a fost una lui chiar el, făcând uz de umor și ingeni- un lirism cald și vibrant despre venirea lor din Birmania, așa cum le-a cunoscut deosebit de prolifică. Lansarea lui Robot ozitate: „Un subiect nu cere să fie căutat, primăverii și atmosfera sărbătorească a Mircea Eliade. Din interviurile lui Ale- în publicistică încă de pe băncile liceului pentru că există pretutindeni, ca de mărțișoarelor, autorul sparge cadrul fee- xandru Robot se desprind multe date ține de un criteriu obiectiv, de lipsa de pildă inscripțiile de pe ziduri. O întreba- ric cu un fragment horror: „Undeva, pe o curioase pentru cititor, spre exemplu, că mijloace financiare pentru a-și continua re, o apostrofă, un răspuns, o invectivă, stradă, tot ca un semnal al primăverii a Ionel Teodoreanu și-a scris romanul Gilia studiile, dar și de unul subiectiv, cu va- oferite de anonimii unei străzi oarecare, fost ucis un om, cu douăzeci de lovituri în casa lui Ibrăileanu care „era tăcută ca loare destinală am spune, vocația de scri- conțin în ele aceeași cantitate de actu- de topor. Care lovitură din aceste două- o mănăstire”; Arghezi lucra „fără proiect itor, dorința de a trăi în stihia scrisului. alitate ca evenimentele politice sau ca zeci a pătruns în carne, ca să vestească și fără deviz” și viața lui se derula printre Tânărul colaborează mai întâi la revistele asasinatele cu vogă (...) Pentru găsirea venirea primăverii?”. „flori de stilș i printre legume”. Interviu- bucure ștene Discobolul, Duminica uni- unui subiect, te înșeli, iubite domn, când Publicistul emite opinii despre feno- rile sunt pline de comentarii subiacente, versului, Floarea de foc, Vremea, Viața crezi că trebuie imaginație. Imaginația e mene literare, genuri și specii artistice, înzestrate cu umor, care întretaie ingeni- literară, Bobi și, începând din toamna inutilă. Nu e nevoie decât de un inventar și chiar dacă acestea nu au valoare de os replica interlocutorului. Intervievân- anului 1932, muncește timp de doi ani al tuturor obiectelor înconjurătoare. Pen- reper teoretic sau critic, sunt interesante du-l pe actorul G. Ciprian, îl contrazice la cotidianul literar-teatral Rampa, în tru că la ele se reduc de obicei relațiile prin felul în care inteligența lui Robot între paranteze cu vădită plăcere: „Cum calitate de titular al unor rubrici zilnice, noastre cu cosmosul. Îți așezi o mână pe manevrează cu idei însușite de prin cărți, prepar un rol? N-am propriu-zis vreun în care publică diverse texte: reportaje, cap. Și observi că ai chelie. Minunat. Tra- cu intuiții de scriitor și cu observații din sistem după care procedez. Experiența eseuri literare, interviuri, cronici teatrale, tezi despre chelie, cu toate că s-a stabilit experiența sa de reporter. Bucurându-se și repetiția sunt cele două elemente de portrete ale scriitorilor și oamenilor de că chelia nu poate fi tratată” (Cum se de apreciere, publicistul are curajul care mă servesc. (N.R. Și totuși domnul teatru. Colaborează din 1934, timp de găsește un subiect...). De fapt, lucrurile opiniei și manifestă un orgolios spirit Ciprian lipsea de la repetiție!)”. Publicis- un an, până a se muta la Chișinău, și la nu erau atât de simple cum le prezintă critic („Așteptăm de la domnul Straje o tul profilează în interviurile sale ipostaza revistele Cuvântul liber și Reporter. aici scriitorul, cu detașare ludică. Pen- realizare, pentru că în orice caz în Sora umană, imediată, telurică a scriitorului, La fel ca și poezia sau proza, artico- tru a-și scrie articolele, Robot era mereu Emilia nu a făcut decât să făgăduiască” în anturajul lui cotidian, în contextul lui lele publicistice ale lui Robot țin de do- în căutare, într-o neobosită scrutare a (Literatura de provincie)), face selecții de creație. Vizita la Panait Istrati e o re- meniul surprizei. Cum reușea acest tânăr lumii înconjurătoare. Citea mult, inclusiv literare, menționează anumite cărți în cuperare autentică a imaginii din ultimii fără nicio altă pregătire filologică decât în franceză. Era la curent cu aparițiile detrimentul altora, prezintă evenimente ani a scriitorului bolnav, aflat pe un pat studiile liceale să se impună ca un pu- literare, mergea la teatru, interacționa cu literare cu aer de critic care se ia în seri- de spital. În dialogul lor transpar crâm- blicist remarcabil, să scrie atât de mult scriitori, oameni de artă, și, în urma aces- os. Comentând un roman „rigid, solemn, peie de umanitate vie, netrucată literar: și să abordeze, reușit de cele mai multe tor experiențe, scria inspirate cronici de departe de viaţă şi anemic în experien- „L-am revăzut mai obosit și mai palid. ori, specii diferite ale genului publicistic? carte și de teatru, interviuri și portrete ţe sau momente de realitate” al lui D.V. Culcat, cu ochii ascunși în adâncimea Talentul indubitabil și un efort aproape literare. Mai mult sau mai puțin reușite, Barnoschi, la afirmația autorului că acest orbitelor, îmi povestea: neomenesc i-au fost, se pare, unicii piloni articolele lui nu sunt niciodată neutre. roman nu e scris „pentru criticii grăbiţi – Mi-a furat pe drum un aparat fo- ai succesului. E adevărat, articolele sale, Mâna gazetarului e mână de scriitor, care sau cari uită maiestatea misiunii lor”, tografic. Știi că asta a fost profesia mea, cele de început, nu sunt mostre exem- ştie să-și exprime opinia cu șarm stilistic, Robot parează cu ironie de „maestru”: dar acum lucrez ca amator, cu un aparat plare ale genului. Tânărului Robot încă îi să pună poezie în orice descriere. „Oare cum mă consideră d. Barnoschi perfecționat. tremură mâna și golurile de informație Reportajele sociale ale lui Robot au «critic grăbit» sau «critic care am uitat de – Și ați reclamat poliției? Panait se se resimt acoperite stângaci de broderii o inconfundabilă notă umoristică, care maiestatea misiunii mele»? Sau poate că, indignează: stilistice. Însă exercițiul cotidian și ne- îmblânze ște accentele polemice, reli- în primul rând, nu mă consideră deloc – Să reclam poliției? Eu, tocmai eu? cesitatea de a-și diversifica textele, de-a efând tragismul, dar și comicul existen- critic?” Păi, între poliție și hoț, eu mă solidarizez le adapta la o temă a zilei, i-au grăbit ței. Scriind despre prețurile exagerate de Deosebit de importante pagini din cu hoțul. Și Istrati era sincer. Umanitatea evoluția, rafinându-i stilulș i oferindu-i la „Colonade”, Robot evită invectiva dură publicistica lui Robot sunt interviurile cu lui era generoasă. Simpatiza cu cei de la beneficiile experienței. În plus, Robot și caută strategia mai elegantă a ironiei: scriitorii și oamenii de artă. Prin faptul periferia societății și își amintea că într-o avea toate datele unui publicist de voca- „Sosit la acest obstacol, observi, fără să că publicistul face o descriere a locului epocă fusese dacă nu pungaș, complice ție. Pe lângă talent literar și inteligență fii om de afaceri, că dacă ai fi refuzat unde locuiește respondentul său, a an- de pungaș, constrâns să recurgă la aceas- artistică, era dotat cu umor și prezență să bei un pahar de vin, ai fi putut, în turajului în care acesta activează și oferă tă modalitate de-a astâmpăra foamea” de spirit, și avea un extraordinar simț schimb, să-ți plătești un impozit. În notă, alte informații revelatoare, care țin de (Amintiri despre Panait Istrati). Interesul al observației. Pe unde trecea, în munca judecând după sumă, e trecut și zâmbe- un ascuțit simț de observație, interviu- pentru Panait Istrati, pentru Esenin, lui de reporter, observa datele cele mai tul chelnerului și talentul lui Elly Roman rile devin eseuri relevante pentru istoria pentru Anna Pavlova, Maria Cebotari relevante, depista imediat nuanțele și și apa, consumată cu un piramidon și noastră literară. Pe N.D. Cocea îl vizitează relevă, cum remarcă Eugen Lungu, pre- avea puterea de concentrare de a scrie drumul tău de la automobil până aici” la locuința lui din Sighișoara și descrie dilecția lui Robot pentru „artiștii pribegi imediat, fie că se afla într-o încăpere sau (La „Colonade”). Ironia este susținută de atât de sugestiv anturajul și preocupă- sau atinși de o nebunie existențială care pe o bancă în parc. Scria atât ziua, cât și umor, care mixează ingenios elementul rile scriitorului, încât interviul capătă făcea din propria lor viață o operă”**. nopțile. Consoarta lui, ziarista Elena Lo- cotidian cu cel poetic: „În fine, am fost rezonanța artistică a nuvelei. Un eseu Empatia publicistului pentru ei trădează zovaia, își amintește, într-un interviu cu romantic, cuvânt, pe care zețarul îl va inspirat devine și discuția cu Mircea Eli- afinități spiritualeș i, la fel, o angajare publicistul Gheorghe Budeanu, că munca culege și d-ra corectoare îl va lăsa desi- ade, în care istoricul religiilor povestește existențială liminală. Gustul exotismu- lui Robot făcea cât munca unei redacții. gur reumatic”. despre exepriența nefericită a școlii în lui, al paradoxalului împins adesea până „Robot își scuipa plămânii, muncind la Specific stilului publicistic al lui care a învățat, dar și despre experiența în zona morbidului este prezent și în secretariat și în tipografiile scunde, prost Alexandru Robot este permanența unui indiană, despre fascinantul Rabindranath poezie, dar mai cu seamă în romanul său aeriste, neîncălzite. Își termina munca detaliu revelator, care să surprindă. Pu- Tagore și școala sa Shantiniketan, în oedipian. Robot este în toate genurile abia spre ziuă. Sudoarea lui Robot, iată blicistul nu uită că e reporter și întâm- care arborele este un adevărat cult, așa exersate un temperament artistic de REVISTA LITERARĂ #3 / 17

esență modernistă, avid de orizonturile n-au aceeași decadență, care ți se reve- intangibile ale imaginarului, de bizar și lează în scurta oprire a unui tren prin MEDALION excentric. gările basarabene. Nu cunosc argumen- Anna Pavlova, celebra balerină pe tele economice care refuză debușee în care o admiră în Moartea lebedei, în Vechiul Regat pentru fructele noastre, Giselle și alte roluri, îi inspiră în romanul nu văd motivul pentru care în Ardealul Music-hall personajul Tamara, și ea de nostru cu vinuri mediocre vinul pur ba- origine slavă. Feminitatea acestor dan- sarabean nu-și găsește locul indicat pe satoare își seacă toate energiile în dans, piață” (Destinul fructelor basarabene). compensând astfel un vid ontologic. Este evident că scriitorul manifestă Strălucirea lor e prea orbitoare pentru a o deosebită aplecare pentru aspectele OMUL ŞI lăsa loc banalului și rutinei unui destin dramatice ale realității. Paginile în care comod, cum e și cazul dansatoarei Bro- vorbe ște despre Comratul ca „vale a TIMPUL nislava (o recunoaștem și în Music-hall), plângerii”, despre „ghettoul musulman „care dansează încă în puante și pirue- Anadolchioi”, despre cazinourile ca spații DE AZI: te prin orașe mari, târând după ea un ale ruinei omenescului, despre sărăcia nume tragic și o artă divină”. O artistă și mizeria orașelor prin care trece etc., DEZVĂLUIRI „de talie europeană”, pentru care are o sunt și cele mai autentice, scrise cu prețuire deosebită e și celebra Maria Ci- empatie și nerv, trecute printr-un spirit DE PROZATOR botaru, „o fiică veritabilă a Chișinăului, critic rafinat. Talentul de peisagist se © N. RĂILEANU capitală care realmente se poate mândri manifestă plenar în imagini șocante, de DUMITRU APETRI cu ea”. revelațiile cotidianului îi provoacă publi- Ajuns, în 1935 la Chișinău, Robot cistului asocieri dintre cele mai neobiș- devine reporter la Gazeta Basarabiei și nuite: „casele și-au deschis ferestrele, iar își orientează atenția asupra locurilor în balcoane atârnă covoare așa cum câi- basarabene. În articolele sale descope- nilor le atârnă limba”; „garderoba doar- heorghe Calamanciuc, cunoscut scriitor român originar din Ţinutul Herţa, rim un Chișinău anost, plin de sărăcie me ca niște spânzurători numerotate” stabilit cu traiul în oraşul Bălţi, ne-a oferit recent o nouă scriere în proză – și mizerie. Scriitorul îl caracterizează (Paștele la Rusciuc). Comparațiile lui țin Gromanul Cerul din Ilicatinca (Bucureşti, eLiteratura, 2017, 276 p.), în care, prin imagini simbolice dezastruoase, de registrul avangardist, denunțând în chiar din prima pagină, ne introduce într-un anturaj rural, unde protagonistul şi-a pe care i le sugerează un element, un reporter poetul teribilist din Apocalips petrecut copilăria şi adolescenţa. Chiar din debutul lucrării, ne dăm seama că e detaliu relevant, cum ar fi, spre exem- terestru. În piața chișinăuiană, bulionul vorba despre primele decenii postbelice, întrucât ni se spune că tatăl naratorului plu, imaginea ciorilor, niște „pajuri ardeilor și a cartofilor „e roșu ca hemora- (coincidenţă cu autorul) „a fost găbjit în pădure de N.K.V.D-işti, în vârtejul unei ale mizeriei”: „Pentru un călător care gia”, iar „cartofii par bulgări de pământ. razii, trimis şi băgat în F.Z.O. (un fel de şcoală de viitori robi în minele din Donbass).” a văzut orașele din Ardeal pline de Îți vine să-i iei și să-i arunci peste un Tot din pasajele incipiente cititorul rămâne intrigat de promisiunea pe care o porumbei albi, ciorile Chișinăului arată, sicriu imaginar. Ardeii, întinși pe o ață face protagonistul că va aduce în spațiul cărții „toate amantele care i-au devorat mai mult decât orice, diferența dintre ca un colier, sunt degete roșii, care pu- inima tânărului bărbat”, că bucuriile lui sunt mici, pe când angoasele – multe. două lumi”. Să fi alterat nostalgia pentru trezesc atârnați în cui”. Priveliștea pieței Primul frământ interior e acela că personajului principal i-a fost hărăzit să poarte România spiritul critic al lui Robot sau de carne e de registrul poeziei barbare: pecetea unui copil din flori: tatăl său, fiind luat la F.Z.O., nu a reuşit să se căsătorească era într-adevăr atât de sumbru Chișinăul „abdomene spintecate ca într-un hara- cu tânăra de care se îndrăgostise şi, de comun acord cu ea, fixaseră ziua nunţii. Un interbelic? Descrierea e cu totul dezolan- kiri, creieri scoși din cutia lor, inimi alt calvar pe care îl descrie autorul este munca istovitoare în câmp pe care o făceau tă: „Ciorile desuete și dezagreabile, rupte smulse și fudulii decapitate. Măcelarii copiii ajutându-i pe părinţii colhoznici presaţi mereu de autorităţi şi de molima parcă dintr-un steag de doliu, embleme cu înfățișare de călăi împlântă cuțitele întrecerii socialiste. și simboluri ale nenorocirii, care nu se în carnea animalelor jertfiteș i cu gesturi Se citesc cu mult interes paginile în care se produce primirea elevului Săndel şi desparte de destinul Basarabiei, sunt abile de chirurgi taie un ficat sau un a colegilor săi în pionieri, cele în care este descrisă atitudinea bunicului său faţă de caracteristice pentru un oraș cu două li- mușchi” (Aspecte din piața nouă). Une- această faptă şi faţă de neadevărurile şi exagerările vehiculate în şcoala sovietică, nii de tramvai, dintre care una merge la ori, viziunea umoristică intervine pentru precum şi aventurile amoroase de mai târziu ale tânărului şi ale unor studenţi ai spital și alta la cimitir” (Pajurile mizeriei a decorseta o situație de un tragism Universităţii bălţene. chișinăuene). Din aceste pagini ale lui involuntar. O știre falsă de catastrofă la O semnificaţie aparte, una de o profunzime copleşitoare, comportă măr- Robot despre Chișinău răzbește, în mod Secureni, emisă de un reporter, are parte turisirile ce dezvăluie imensa grijă a ideologiei sovietice pentru ca tineretul cert, exasperarea. Imaginarul lui capătă de o interpretare amuzantă: „Totuși se studios, şi nu numai el, din Republica Moldova să nu afle adevărul privind politica reflexele thanaticului, e străfulgerat de cuvine să-l reabilităm pe corespondentul de deznaționalizare a Rusiei promovată în teritoriile româneşti ocupate de ruşi convulsia naufragiatului care-și presim- din Bălți. A animat o zi de sezon mort, în 1812 şi de ruşi şi sovietici în 1940. E vorba despre o şedinţă secretă organizată te visceral moartea și pentru care orice a alimentat câteva ziare cu o senzație. de câţiva studenţi bălţeni într-o noapte, când au lecturat articole de publicistică imagine e codificată în semn. Ploaia îi Și apoi ce? Ar fi fost mai bine să moară eminesciană privind problema Basarabiei, moment urmat de denunţuri, sugerează o atmosferă a sfârșitului de atâția oameni?”. exmatriculări și persecuții. lume: „Străzile sunt inundate și ca să Aceste și alte articole dezvăluie acum Captivante sunt şi descrierile consacrate serviciului militar, garnisite cu traversezi trebuie să plătești un leu unui aspecte mai puțin cunoscute ale Basara- întâmplări năstruşnice, cu scene erotice, dar şi cu mult umor, cu ironie şi sarcasm, băiat, care te trece de cealaltă parte a biei interbelice, iar genului publicistic, precum şi paginile despre activitatea pedagogică a protagonistului şi a unora drumului cu o scândură. Tot astfel e și așa cum era practicat atunci în revistele dintre colegii săi de breaslă. Aceștia din urmă sunt diferiți: câţiva demni de respect, în infern, când luntrașul Caron cere un basarabene, îi ofereau o lecție de grație ceilalţi oscilând între bine şi rău, minciună şi adevăr; de aceea trezesc ba simpatie, ban de argint ca să te treacă Stinxul” și rafinament stilistic. „Cel puțin gene- ba compătimire şi neacceptare. Şi doar indivizii străini de munca de predare pe (Toamna nevoilor). Până și zarzavaturile, rația mea, scrie Eugen Lungu, a învățat care o practică provoacă o senzaţie de amărăciune. țăranii le pun la murat în butoaie „ca câte ceva anume de la acest acrobat al Stăpân pe arta naraţiunii, autorul desfăşoară acţiunile cu preponderenţă ni ște urne funerare”. La fel și târgurile stilului”***. biplan, dar şi poliplan. Evenimentele ce conturează biografia protagonistului se basarabene vernisează imagini terne „de Înzestrat cu har și cu o neobișnuită află adeseori în alternanţă cu întâmplările decupate din viața unor personaje aflate arhitectură strâmbă, de ziduri ruinate, putere de muncă, scriitorul Alexan- la baştina autorului, iar uneori cu momente trăite de tatăl biologic aflat în Donbass. de uliți rătăcite fără fantezie”. Sculeniul dru Robot a scris în câțiva ani câți alți Dintre multiplele sugestii şi idei ce se desprind din tablourile zugrăvite vom interbelic, decrepit și rupt de civilizație, scriitori într-o viață. Dacă nu dispărea la evidenţia doar două: prima – protagonistului, atestat ca român în pașaport, cum acutizează impresia, care este și o stare, o vârstă prematură, am fi vorbit, poate, numai a ieşit din perimetrul natal, i se aplică pretutindeni stigmatul rumânskaia de periferie, pe provincie tristă: „Alte as- de un scriitor de mare prestigiu. Chiar svoloci – ticălos român – „performanţă” solidă obţinută de politica ruso-sovietică pecte din bariera Sculeni? Periferia asta și așa, opera lui Robot este o pagină im- şovină; a doua – abandonarea activităţii pedagogice şi revenirea lui Sandu la are un singur și neînțeles aspect. Casele portantă a literaturii române din Basara- baştină cu gândul să se înroleze într-o ramură a economiei ilustrează situaţia mici și cocoșate, drumul îngropat în praf bia, recuperarea căreia se impune. precară şi nesănătoasă ce domina în sfera învăţământului – domeniu extrem de și străbătut de carele cu boi, cârciumi- important, poate chiar cel mai important al vieţii spirituale. le care alcoolizează pe locuitori – iată Este posibil că prin această decizie a protagonistului autorul a intenţionat să ne elementele disparate ale unui aspect * Fragment din volumul antologic „Alexan- sugereze eterna şi sfânta chemare a baştinei, de care se simte legat indestructibil unic și general” (Portretul unei periferii). dru Robot”, în curs de apariție la Editura și pentru totdeauna. Într-un pasaj citim următoarele: „La noi, în Ilicatinca, […] e cu Pe de altă parte, oroarea pentru toposul Știința. totul alt Cer. Nu ştiu cum, mai deschis spre toate liniile orizontului. Nu ştiu cum, cu ** Literatura din Basarabia în secolul XX. Ese- Chișinăului este contrabalansată de milă albăstrimile mai afundate în necuprinsul înălţimilor. Nu-mi amintesc – în copilărie uri, critică literară. Selecție, studiu introduc- și empatie pentru oamenii locului: „prin tiv și note biobibliografice de Eugen Lungu, şi adolescenţă – să mă fi simţit vreodată strivit de Cerul din Ilicatinca mea.” restaurante, felia de pepene are prețul Editurile Știința·Arc, 2004, p. 11. Scrutându-şi selectiv şi imparţial biografia şi anturajul, analizând Omul şi cu care se vând în provincia noastră *** Eugen Lungu, Raftul cu himere, Chișinău, timpul de ieri și de azi, autorul romanului Cerul din Ilicatinca a reuşit să ne ofere cinci pepeni și în tot comerțul fructele Știința, p. 151. pagini sugestive şi credibile, dezvăluiri palpitante. 18 / REVISTA LITERARĂ #3

ar trebui să se ducă în oraș să tipărească?” Secretara: „Ion Filipovici, răspundeți dumneavoastră, eu – nu”. PLURALIA TANTUM În sfârșit, am luat mașina. Peste câteva minute, vine D. V. Coval. „Clara se teme că tipărești «listovci» (proclamații)”, zice. Intră apoi și lectorul T. P. Kravțov. Oarecum mai diplomat, însă privi și el peste textul pe care-l dactilografiam. Din partea organelor, curată neghiobie!!

În săptămânalul „Cultura”: „Literatura moldovenească si răuvoitorii ei” semnat de S. JURNAL Cibotaru, C. Popovici și E. Levit. Slab, neconvingător. ÎN MARGINILE Pe alocuri, ridicol. M-am întâlnit cu „tatăl promisiunilor”, Liviu B. „Știi, Leuțu, Meniuc (Pavel) a spus că traducerile tale ISTORIEI sunt mai bune decât ale lui Barj., dar...” Am dat din mână a lehamite. „Dar, puișor, îți promit că au să LITERARE (X) meargă la rubrica «Tânărul traducător»”. Au revoir! de LEO BUTNARU 27.II.1971

La cenaclul de joi, 26.02. Am venit cu întârziere. L-am prins pe Simion Ghimpu în timp ce rostea o frază patetică: „Să tratez astfel o carte e curat atitudine 12.II.1971 Carlo Felicci Cillario. „Jocul apelor” și „Bolero” de Ravel, fascistă!” A doua zi, când l-am reîntâlnit în troleibuz, într-un continuu crescendo, ajuns puternic, zgudui- mi-a explicat motivul izbucnirii sale: Komarovschi Un detaliu de la restaurantul „Moldova”, când Nicolae tor. La început, „Bolero”-ul a fost o piesă de caracter spusese despre volumul de debut al lui A. Burac Sulac se așeză fără ifose la masa noastră. Gh. Mazilu coregrafic, compusă pentru balerina Ida Rubinstein. La că ar fi o carte care putea nici să nu apară. Eu însă îl întreabă dacă este adevărat ceea ce se zvonește, bază, o melodie de dans spaniolă. Ravel avea convinge- am susținut această plachetă scrisă într-o cheie mai că el, Nic. Sulac, a început să cânte și melodii de rea că această lucrare nu va reuși nicicând să pătrundă puțin tradițională. (După ședință, A. B.: „Dumneata estradă. Interpretul confirmă că așa este. G.M. se într-o sală de concert. Ce... autoeroare! de unde ești? Ai anumite opinii care mă interesează. arată destul de sceptic. Sulac: „Să vedeți, o să prelu- Se vorbește uneori că a studia ceva pe un fundal Să nu crezi că ți-o spun din motivul că mi-ai susținut crez muzica populară ca nimeni altul. După concert, muzical sau chiar în gălăgie, ajută la o mai ușoară cartea”.) Mi-a lăsat numărul de telefon. telefonați-mi și-mi spuneți cum vi s-a părut. O să vă memorizare a informației. Ca și cum acul de gramofon, placă”. Mai vorbim despre conducere, despre noul său să zicem, ți-ar tatua în creier cunoștințele de care ai Astăzi, am fost extrem de trist. M-a mai înviorat ansamblu etc. nevoie... puțin bătaia lui Costel și Stamati. Acesta, comunist, ca și Băbălău! (Sau: Băbăhău...) Apoi am fost cu Liviu Belâi la expoziția unională 13.II.1971 18.II.1971 de artă decorativă. Când ieși din muzeu, îți dai sea- ma cât este de prozaică realitatea (ne-unională). În „Lit. gazeta” – un test. Mă autoexaminez conform Prima zi de practică pedagogică propriu-zisă. Am pre- Seara, control caiete. Compunerea la cl. X-cea. întrebărilor și punctajului indicat. Am acumulat 5 dat poemul „Cuvântul mamei” de Cruceniuc. O materie Grozăvenie! A. scrie: „Uniunea Sovietică... Moldove- puncte. A doua oară – 6. Grila în care mă încadrez: primară (palidă), pe care trebuie s-o faci... interesantă. nească!” 5-8 puncte, astfel că, în ambele cazuri, mă pretez la Cred că, prin abaterile mele lirice și nu numai, prin Îl citesc pe Ehrenburg. Extraordinar. Câtă lume, următoarea apreciere: „Aveți o necesitate accentuată improvizații extra-subiect, am reușit să captez atenția câți oameni… Pomenește și de un basarabean, pictor. de a vă simți sigur pe sine. Alți oameni, mai elevilor. La lecție, o asistență numeroasă – Gheorghe O carte la care poți reveni oricând. totdeauna pot conta pe dvs., însă, tocmai din cauza Mazilu, Anatol Ciobanu, colegii. La discuție, pretenții acestor trăsături, uneori are de suferit manifestarea prea, prea – nu prea. Și chiar dacă mi s-au înaintat La ora de catedră militară, loc. colonelul Dani- nemijlocită a sentimentelor”. Din câte mă cunosc eu anumite pretenții ca unui pedagog „vechi”, înseamnă lov mă dădu afară. Motivul: aveam pe masă volu- însumi, câte ceva pare a fi adevărat. Însă un oarecare că am făcut față situației. Dirigintei i-a plăcut. Zice: mul „Liudi, godî, jizni” (Oameni, ani, viață) al lui L. Bojovici critică acest test (vedeți d-voastră, testul „Elevul Boris Polihromov nu învăța niciodată vreun Ehrenburg. Închis. De cum intră, gradatul dă cu ochii a fost preluat din revista vest-germană „Konkret”…). text pe de rost. De data aceasta a făcut-o. E orfan, pu- de carte. „E bună, dar, înainte de toate, datoria!” zice, „Unii psihologi sovietici acordă o mare însemnătate țin debil (sic!). Îmi place energia dvs. Elevii vă ascultă”. ridicând acest volum și izbindu-1 de masă. Eu tac. El direcționării (napravlennosti) personalității sau, altfel Să mă dezbaier de maniera cenaclistă. Elevii, notele? însă mai ia o dată cartea și iar o izbește de masă. Eu, spus, faptului în baza căruia unele motive sunt domi- Fetișcana Grecu – simpatică, sârguincioasă. Rusu – în- nedumerit: „Tovarășe locotenent-colonel, oare astfel nante în cazul respectivului om (spre exemplu, perso- cearcă să judece în afara tezelor din manual sau cresto- trebuie să ne comportăm cu cărțile?” O, Zeule Marte! nale sau sociale). Alții însă acordă o mare importanță mație. Dorogan încearcă și el, că doar, cică, este emi- Ce explozie de nervi! Colegii încremeniră, gradatul rolului intelectului, reglării conștiente a comporta- nent. Când vorbeam, elevii luau note în scris. Luni, îl strigă: „Ne ucit’ ucionnîh!!” (Să nu-i înveți pe cei în- mentului ș. a.”; „O cu totul altfel de atitudine o au voi preda pe Darienco. (Ce să predai din cam... n-ai?...) vățați!!) Dar, s-a cam potolit. Pentru că m-a expediat psihologii occidentali și americani. Ei fac o clasificare Șeful de studii îmi transmite experiența dumisale în afară pe un ton obișnuit, nu răstit. a personalităților, bazându-se pe o diferențiere a unei problema „elevii și fumatul”. Modul de a-i depista etc. așa-numite «energii psihice». Orientarea spre exterior L-am examinat și pe elevul B. Munteanu, care s-a Ieri, presa a publicat prețurile, micșorate, la (de la subiect spre lume) de un tip extravertit căruia, dovedit a fi chiar… consăteanul meu. Vorbește bine, anumite mărfuri. Oamenii s-au repezit spre magazi- după părerea lor, îi sunt caracteristice expansiunea, însă n-a învățat textul pe dinafară. ne. Cozi. (Și de câine...) Cu această ocazie, dar fără a comunicabilitatea, orientarea spre părerile celor ca- Asist la o lecție predată de Vasile Romanciuc. E bra- procura ceva la noile prețuri, am revăzut ursulețul re-i înconjoară”. vo! Vorbește încet, sotto-voce, dar destul de interesant. și vulpea de pluș din vitrina magazinului central. Fire ște, nici în acest caz nu s-a putut fără implica- El avu și ceva noroc: predă Eminescu, Creangă. Socie- Mai demult, mă gândeam să le dedic, lor și copiilor, rea politicii. Parcă avem puțini și noi aici, în Moldo- tatea în opera lor. câteva pagini (aparte). va, în firea cărora se îmbină elemente de caracter „de aici și de dincolo”? Mie personal îmi insuflă încredere A fost Komarovschi. Monoton. Pe alocuri, sumbru. metoda „a doua” a „unor” psihologi sovietici și „orien- 20.II.1971 Te-ar scoate din cel mai olimpian calm cu tărăgă- tarea” de care țin cont occidentalii. narea discursului său deloc interesant. Am discutat Se hrănesc cu iluzii, însă, după ce vor termina Mi-a trebuit să dactilografiez câteva pagini pentru ru- probleme vechi care, din câte înțeleg eu, astăzi sunt proviziile, aduc armata. brica „Viața cotidiană”. L-am rugat pe Dumitru V. Coval încă de nerezolvat. să mă ajute să găsesc o mașină de dactilografiat. Clara, secretara de la secție, nu acceptă nici în ruptul capu- 14.II.1971 lui. Sau: „Un exemplar rămâne la noi, că doar țineți minte ce s-a vorbit la adunare”. Multă insistență din Ascultat: Ottorino Respigni (Gli Uccelli). 1. Preludio; 2. partea lui D. V. Zadarnic! Secretara – neclintită! Până La Tartora (Hulubița); 3. La Gallina; 4. L’Usignolo; 5. la urmă, a apelat la MIF (Mocreac I. F.). Decanul: „Clara, II Cuculo. Orchestra radiodifuziunii române. Dirijor – lasă-i să dactilografieze. Pentru munca obștească. Ce, VA URMA REVISTA LITERARĂ #3 / 19

DEBUT VIAȚA LITERARĂ

ALEXEI MATEEVICI – UN POET SACERDOT ÎN CONȘTIINȚA POSTERITĂȚII VERSURI

DE ANNA ROSIER n ziua de 15 martie 2018 a avut loc o serie fost: „Alexei Mateevici s-a întors la Movileni” de evenimente organizate de Uniunea și „Pe urmele lui Alexei Mateevici în Republica ÎScriitorilor din Moldova și Muzeul Național Moldova”. de Literatură „Mihail Kogălniceanu”, desfă șura- Petru Râmbu, muzician, a povestit despre Născută la 16 februarie 1997, la Chișinău, într-o familie de intelectuali, te sub genericul: „Alexei Mateevici – un poet greutățile întâmpinate în perioada sovietică, mama fiind etnolog și tata scriitor. sacerdot în conștiința posterității. 130 de ani legate de înființarea la Căinari a primului muzeu Studii la Liceul Teoretic „Nicolae Iorga”. În prezent, este studentă la de la naștere”. Moderator – Vasile Malanețchi, consacrat poetului, accentuând că ideea creării Facultatea de Relații Economice Internaționale a Academiei de Studii directorul Muzeului. muzeului era respinsă pe motivul că Alexei Economice din București. Manifestările au debutat cu un pelerinaj Mateevici a fost cleric. După ce tentativa de la locurile din Chișinău, legate de viața și a întemeia un muzeu la Zaim eșuase, acesta activitatea poetului-preot. a putut fi totuși deschis în 1968 la Căinari, iar Cu prilejul evenimentului a fost organizată Casa memorială de la Zaim a fost inaugurată DELIR Tu, în zăpadă, o expoziție fotodocumentară „27 martie 2018: abia în 1988, în perioada gorbacioviană. Strângându-mă la piept... precursori și protagoniști din tagma literaților”. Vasile Malanețchi a subliniat că, după de- Delirant... Sufocant... În cadrul sesiunii de comunicări au fost clararea independenței RM, autoritățile post- Atunci când închideam ochii, Și nu mai știu să văd ținute mai multe prelegeri cu tematică comuniste de atunci au apelat la „serviciile” Tu erai departe, Dincolo de tine... adiacentă. a doi preoți (este vorba și de compozitorul Într-un vis, Vasile Malanețchi a situat manifestări- Alexandru Cristea) pentru a institui imnul Din altă lume, Daru ști le culturale, dedicate ilustrului înaintaș, în statului nou format. Din umbre. Că acest mod de a iubi contextul celor sărbătorite anul trecut, cu Veronica Boldișor, cercetătoare la MNL, a E complementar oricărui altul ocazia centenarului morții poetului, și a lansat relevat, în textul intitulat „Misterele morții Apoi, sesiunea de comunicări evocative. lui Alexei Mateevici: certitudini și ipoteze”, Perplex, te trezești, ... Mircea Coloșenco a vorbit în comunicarea principalele probleme iscate în jurul morții Sufocându-te. sa „Alexei Mateevici – un poet genial” despre tragice a poetului, produse în împrejurările Și strigi: Mai trăim? Că amurgul geniile literaturii române, încercând să dove- social-politice foarte tulburi de după revoluția Apoi, taci, Demult nu mai e violet... dească apartenența poetului basarabean la rusă din februarie 1917. Gândind că murim Că-i violent de evident această elită literară. Valeriu Matei, director al ICR Chișinău „Mihai De dor, C-a ștept într-o gară pustie Prelegerea Anei Bantoș „Alexei Mateevici – Eminescu”, a ținut să releve că, într-adevăr, De ură, Un tren ce n-o să mai fie. publicistul” a scos în evidență ideile poporaniste moartea poetului-sacerdot este învăluită în De dragoste... ale poetului și publicistului, promovate într-un mister. Au fost scoase la iveală pe parcur- De tot! spațiu în care lipsea aproape cu desăvârșire o sul timpului și alte amănunte, care au trezit intelectualitate autohtonă. Autorul formulase suspiciuni asupra morții naturale a poetului. Și... taci. IMPERFECT în articole sarcini concrete, care ar fi trebuit Domnia Sa a amintit de faptul că în interbelic Apoi, urmate în viitorul proxim. Ca dovadă poate circula o versiune despre administrarea unei Cuvintele încinse, Dacă ar fi să-mi brăzdez o rană pe servi titlul unuia dintre ele: „Datoria noastră”. injecții letale la spitalul orășenesc, în care fusese Cu timpul, trup Pe durata evenimentului au fost proiec- internat autorul poemului „Limba noastră”. Precum nisipul, Pentru fiecare cuvânt tate trei seriale de slide-uri, compuse din Trebuie spus că la evenimentele comemo- Se răcesc Nerostit documente și fotografii: „Alexei Mateevici rative, care au continuat a doua zi, la baștina Și se prefac M-aș recompune din necuvinte pe meleagurile tecucene și vâlcene în anul poetului, la Zaim și Căușeni, au luat parte Într-o sticlă prin care Asemeni unei picturi 1917”. Acest slide-show a fost comentat de Marian Moisă, primar al comunei Movileni, Ochii mei reușesc să vadă Postmoderniste. Ștefan Andronache, cercetător din Tecuci, Tecuci, preotul Stelian Chervase, parohul bi- Prin tine Picăturile de sânge ar fuziona care a relatat cum s-a înființat grupul de lu- sericii Sf. Arhangheli, Movileni, protoiereul Până dincolo... Cu otrava din privirea ta cru în vederea cercetării arhivelor și locurilor Gheorghe Jochiu, protopop de Tecuci, precum De mine. (Verde, în care Alexei Mateevici și-a făcut serviciul și o delegație a USM (Arcadie Suceveanu, Lidia Delirant... Care se pierde.) militar în calitate de preot înrolat în armata Ungureanu, Andrei Burac ș.a.). rusă, luptând pe teritoriul românesc în Primul Observi... absența mea? Război Mondial. Celelalte două prezentări au Grigore CHIPER

REVOCARE Las, întotdeauna, ochii în jos. Efect teatral. Eu încă mai scrâșnesc numele tău Imagine Și-n pragul celei mai acute Ți-aș fi vorbitș i-acum de la suferințe. Ca alte ori... eveniment. Doar că, Foto: (Deși încep a mă plictisi De data asta, Alexandru Aceste epiloguri Gândurile Vakulovski Interminabile Au refuzat Ale unei povești demult răsuflate, Să-mi fie cuvinte. Cui pe cui scoate.) ... Eu încă mai tânjesc După sadica îmbrățișare Acel timp A ochilor tăi. E trecut. Tăioși. Un trecut... Sticloși. Foarte prezent: Și respir cu frig. Imperfect. VA URMA Iubeam... 20 / REVISTA LITERARĂ #3

TRADUCERI

CENTAURI de ENORMI STATIONIS

ENORMI STATIONIS (1983, BARTOSZ RADOMSKI) ESTE ABSOLVENT AL SECŢIEI DE FILOLOGIE CLASICĂ A UNIVERSITĂŢII DIN VARŞOVIA, ISTORIC AL IDEILOR, POET ŞI TRADUCĂTOR DIN LITERATURA CLASICĂ ȘI LITERATURA ROMÂNĂ. ESTE DOCTORAND AL INSTITUTULUI DE STUDII CLASI- CE DE LA UNIVERSITATEA DIN VARŞOVIA, MEMBRU AL ASOCIAŢIEI FILOLOGICE DIN POLONIA ȘI MEMBRU AL ASOCIAŢIEI AUTORILOR POLONEZI. POEZIILE SALE AU APĂRUT ÎN NUMEROASE ANTOLOGII ŞI REVISTE DE POEZIE. ENORMI STATIONIS ESTE AUTORUL VOLUMULUI DE POEZII MI- TOLOGICO-EROTICE CENTAURYDY. BURSIER MULTIPLU AL INSTITUTULUI CULTURAL ROMÂN DIN BUCUREŞTI ŞI AL AGENŢIEI UNIVERSITARE A FRANCOFONIEI. CERCETĂTOR ÎN DOMENIUL LITERATURII ROMÂNE VECHI ŞI AL CONEXIUNILOR LITERARE DINTRE POLONIA ŞI MOLDOVA ÎN SE- COLUL AL XVII-LEA. ÎN LUCRAREA SA DE DOCTORAT SE OCUPĂ DE FILOZOFIA LUI ANDREAS WISSOWATIUS ŞI DE RECONSTRUCŢIA ACESTEIA ÎN DIVANUL... LUI DIMITRIE CANTEMIR. ENORMI STATIONIS LOCUIEŞTE ŞI LUCREAZĂ LA VARŞOVIA. ÎN TIMPUL LIBER ÎI PLACE SĂ CĂLĂTOREASCĂ.

EURYTION GUST DE BĂRBAT deși fumez e ști peste mine războiul de la nuntă Trupul începe să fiarbă. în joc este voalul Pielea clocotește. exagerez mireasa beată Mă arzi cu buzele. mă sufoc l-a ales pe altul Te lipești de cerul gurii. în loc de nuntă Ca să te simt mai bine, fumul centauromachia Nu încetez să-mi mișc limba. jetul În cele din urmă, gustul picant devine mai fin. E ști dulce ca sufletul ce iese din trup PHOLUS ȘI CHIRON E ști sărat Ai gust faptă creștinească PROXIMA CENTAURI să-i torni vin oaspetelui însetat DARKROOM Invizibilă cu ochiul liber per ipsum et cum ipso din lumea pământească et in ipso O molie intră în bucătăria întunecată. o stea pitică roșie noaptea Caută lumină. frații neadăpați Găse ște cuptorul aprins. printre nenumăratele astre se transformă în bestii strălucind în spațiu ea este cel mai aproape de Soare. REPAUS MAGNIFICAT Totuși legile cosmosului desfătarea chinuie nu le vor permite să se apropie. Dimineața încă îi aud sunetul. Muzica răsună fără încetare în capul meu. pauză Totul este ordonat în mod haotic Soarele se trezește și luminează cerul ne oprim Lumea mea de-abia acum merge la culcare. Mă legăn. țigară Nu pot citi notele vin Traducere din limba poloneză de pe portativul de astăzi al vieții mele. și prezentare Îmi cânt propria melodie și mă acompaniez. dulceață agreabilă pentru simțuri de Mircea Dan DUŢĂ

VLAD GRECU VALENTIN ZAHA BECIUL FUM (TEATRU) (AFORISME) 2017 2017

„Vlad Grecu, prozator și, mai recent, „Poezia lui Valentin Zaha s-a remarcat dramaturg, intră în atenția publicului și a întotdeauna printr-un stil laconic, al comentatorilor literari. Piesa «Beciul» de esenţializărilor de tot felul. Unele poeme Vlad Grecu a fost declarată învingătoare aminteau de versurile lui Khayyam sau chiar în cadrul concursului de dramaturgie se combinau cu aforismele. În 2017 a editat autohtonă 2017, organizat de Uniunea o nouă carte, intitulată sugestiv-bacovian Teatrală din Republica Moldova. La baza «Fum» și alcătuită doar din maxime: «Atâta piesei se află un caz real, care a avut loc în gri se aşterne,/încât nu poţi vedea nici alb, Corjova în timpul conflictului armat de pe nici negru», «Cel ce scrie/trebuie să aibă în Nistru (1992).” vizor/tot timpul/ punctele de suspensie.»”

Grigore CHIPER Grigore CHIPER NOI APARIȚII REVISTA LITERARĂ #3 / 21

VOX CLAMANTIS FIRUL CU PLUMB

SPARTACUS de GRIGORE CHIPER

e întâlneam rar, tot mai rar. Erau întâlnit cu un bărbat purtând în spate, ca tricienilor sastisiţi. Filme necruţătoa- anii ‘90. În acea perioadă nu conta pe un arc, o vioară într-o husă peticită. re cu exploatatorii insensibili şi duri, Ndacă te lamentai că în vechiul Am sunat la uşă. Acum unchiu-meu stă- precum Spartacus cu Kirk Douglas în regim fusese mai bine, pentru că era tea culcat într-o altă cameră, mai mică. rolul principal sau They Shoot Horses, stabilitate, sau te lăudai că acum e mai Lângă el am observat o noptieră, plină Don‘t They? (traducerea rusească a de- bine, pentru că e libertate. Trebuia să de seringi şi medicamente. La sosirea numirii filmului era ameninţător de supravieţuieşti. Toţi trebuiau să înfrunte noastră a avut o singură reacţie: s-a antiimperialistă) cu Jane Fonda în rolul noua realitate, când datele problemei întors cu faţa la perete. Mătuşa mea Gloriei, nu puteau fi ratate de regimul se schimbaseră esenţial. ne-a spus pe urmă că după operaţie comunist. Numele sclavului răzvrătit DUMITRU Întreprinderile din oraş(e) se închise- starea lui s-a înrăutăţit vertiginos. Nu devenise nemaipomenit de popular în seră şi lumea a fost nevoită să lărgească am mai stat, pentru că se apropiase ora fostul lagăr socialist, datorită grupului MATCOVSCHI pieţele existente sau să înfiinţeze altele când mătuşa trebuia să îi facă injecţia de comunişti din Germania Primului noi. Apoi a început migraţia în masă, cu morfină. Mama, femeie de la ţară, a Război Mondial – Liga Spartacus. (1939-2013) întrucât pieţele s-au dovedit a fi ne- insistat să îşi ia rămas bun de la el, dar Urmăream cu sufletul la gură scenele încăpătoare pentru o societate ieşită nici de data asta el nu a pronunţat niciun dramatice din film. Faimosul actor avea, aproape în totalitate să facă „business”. cuvânt. În anticamera morţii se lăsase în film, vreo 45 de ani, iar unchiul meu Aşadar, ne întâlneam rar. Eu am un întuneric şi mi se făcuse frică în acea era tânăr de tot, nefiind încă însurat. obicei prost: nu îmi place să îi deranjez seară de toamnă, întunecând devreme. Chiar şi părinţii mei erau vizibil mai pe oameni la telefon. Şi dacă nu dis- Când o duceam pe mama înapoi la tineri decât actorul de la Hollywood. cuţi o perioadă la telefon, pentru mine mine, mă uitam la bilboardurile care Într-o scenă finală a peliculei, Spar- BASARABIA există doar două soluţii: prima, să nu transpuneau tale-quale imagini din tacus a fost crucificat, dar Kirk Douglas te revezi cu cel pe care l-ai ignorat sau tabloidele occidentale şi mă gândeam mai trăieşte. Şi filmul său mai este viu şi te-a ignorat, a doua, să mergi cât mai la viaţa noastră. Mă simţeam ca după mai e în stare, probabil, să mişte spec- curând în vizită pentru a reînnoda firul un şir lung de sărbători, când, întors tatorul. În tot cazul, eu îmi propun să îl rupt. Ceea ce am şi făcut, când am ales la serviciu, te afli o perioadă într-un mai vizionez o dată după jumătate de La margine de lume, al doilea remediu. fel de interstiţiu psihic. secol, mai ales că clubul nostru vechi din venit din vremi bătrâne, În trecut ne întâlneam cu prima Am auzit de la alte rude că, rămas şi sat a fost demolat şi nici companionul un plai cu dulce nume ocazie. Eram mai săraci sau poate mai unchiu-meu într-o vreme fără serviciu, meu, cu care am putut merge seara la înălțător rămâne. tineri. Acum unchiul meu locuia într-un plecase în Spania, de unde s-a întors un film pentru maturi, nu mai este în apartament spaţios, care se afla cu mult extrem de bolnav. În cele din urmă şi-a viaţă. În curând se vor împlini 20 de Aici o vatră sfântă mai aproape de centrul oraşului decât revenit şi ni s-a părut tuturor nouă că ani de la dispariţia sa şi de ce asta nu la sânul ei ne strânge cel vechi. Atunci, ca să ajungi la el, tre- s-a făcut atât de bine, încât să nu acor- ar fi un prilej? și doina când se cântă buia să iei un singur autobuz, care avea dăm prea multă atenţie şi să uităm de o lume toată plânge. staţia terminus la cimitirul Sf. Lazăr. întâmplarea produsă acum câţiva ani. Primul semn de suspiciune tulbu- Am mai fost, bineînţeles, încă o dată Ne încălzește lutul, rătoare a fost că ne-a deschis mătuşa, la el, cu coroane şi flori. Abia împlinise ne-alină două ape, iar unchiul meu m-a întâmpinat stând 61 de ani. Era chiar în ajunul Anului Nou, pătimitor, trecutul în mijlocul salonului. Apoi, m-a săgetat care anunţa un Revelion foarte trist. SEMNAL într-un oftat încape. brusc o vagă impresie că e altă persoa- nă. Se schimbase simţitor, de parcă nu E ajun de Crăciun sau de Revelion, O iarbă-nrourată ne văzuserăm de vreo 20-30 de ani. după mai mulţi ani. Privesc fugitiv la ascunde veche rană, A avut totdeauna un păr negru des, televizor un reportaj din America: Kirk ni-i soarta zbuciumată, care era încărunţit acum şi semăna cu Douglas e împins uşor de Catherine oricând basarabeană. nişte ţepi puse pe cap. A schiţat acel Zeta-Jones, nora actorului, pe o scenă, zâmbet cu care ne obişnuise şi atunci fiind aşezat într-un scaun cu rotile. Sala Avem un nuc și-i verde, l-am recunoscut. Se mişca stingherit şi Zeta-Jones de pe scenă aplaudă înde- și-n pragul casei crește, oarecum de consecinţele operaţiei pe lung, iar celebrul actor flutură din mână. cu nucul nu ne pierdem, care o suportase relativ recent. Am stat Nu vreau să mă gândesc la semnificaţia de moarte ne păzește. ceva mai mult la ei, iar mătuşă-mea mi-a acestei întâlniri, deşi citisem undeva că spus, într-o pauză ivită, că operaţia a Kirk Douglas a ajuns sau chiar a trecut La prunci suntem cu gândul confirmat ceea ce era mai rău şi moşul de 100 de ani. Nu vreau să mă gândesc și nu dorim războaie, meu arată în halul ăsta, deoarece e şi nici cât de adecvat este la această vârstă noi semănăm pământul după o chimioterapie. Mi-a mai zis că matusalemică. Încerc doar să suprapun și așteptăm o ploaie. el nu ştie nimic de verdictul crud. Mi- faţa musculoasă şi bărbătească a lui am amintit îndată cum umbla unchiul, Spartacus, pe care Douglas l-a jucat în Basarabia, Basarabia acum câţiva ani, la spitalul oncologic filmul ce l-a consacrat ca actor, peste Frate și soră, mamă și tată, pentru soră-sa mai mare, care fusese cea actuală, şi nicidecum nu reuşesc. ALBERTO BASCIANI Basarabia, Basarabia, operată cu succes acolo. Îmi amintesc cum pe la mijlocul anilor DIFICILA UNIRE scumpă icoană, în inimi purtată. BASARABIA ȘI ROMÂNIA MARE La scurt timp i-am mai făcut o vizită ‘60, fiind copil mic, am mers cu unchiul 1918-1940 împreună cu mama, pe care vestea o meu (poate erau şi părinţii mei, dar CHIȘINĂU, EDITURA CARTIER, 2018 Trecută prin foc și prin sabie, dărâmase şi a dorit cu tot dinadinsul acest detaliu îmi scapă oricât de penibil furată, trădată mereu, PREFAȚĂ DE KEITH HITCHINS să îl vadă. Am mers la apartamentul de ar părea) să privim lupta organizată TRADUCERE DIN ITALIANĂ DE ești floare de dor, Basarabie, la etajul doi. La intrarea în bloc ne-am de sclavul trac, răsculat împotriva pa- GEORGE DORU IVAN ȘI MARIA VOICU ești lacrima neamului meu. 22 / REVISTA LITERARĂ #3

POLILEME O SUTĂ DE ANI DE ZILE LA PORȚILE LAPUTEI de ADRIAN CIUBOTARU

eacția presei din România la Suflete mai inocente, mai puțin țiile celor peste o sută de consilii locale don pot fi fictive, dar pot fi și reale; nu- declarațiile așa-zis “simbolice” de obișnuite cu undele permanente de șoc basarabene. mărul lor, oricât de mare sau oricât de RReunire pe care le semnează pe pe care le transmite, prin însuși felul Luciditatea la care ne invită reputa- mic, nu anulează și nici nu covârșește bandă rulantă primăriile din Basarabia ei de a fi și, de cele mai dese ori, în tul ziarist bucureștean ar însemna să valoarea sau, dacă nu ne place cuvântul oscilează între extreme emoționale: absența oricărui seism, presa de la Bu- luăm cu toții în calcul: “valoare”, importanța declarațiilor proU- entuziasm și patriotism, pe de o parte, curești, ar putea să rămână dezamăgite 1. faptul că actele de Unire sunt nire – democrația pune semnul egalită- angoasă și îngrijorare, pe de altă parte. de existența în sine a unor asemenea semnate nu de parlament, ci de “repre- ții de principiu între opinia care a avut Se vede de la o poștă că o bună parte reacții. Decepția nu-l ocolește însă nici zentanții comunităților” și deci nu au câ știg de cauză și cea care nu a întrunit a ziariștilor și comentatorilor de dinco- pe cititorul sau privitorul cu vechime al valoare juridică; interesant este că dl numărul necesar de voturi; lo de Prut au rămas surprinși nu atât teatrului mediatic dâmbovițean, iritat Nahoi se solidarizează în această privin- 3. paralelismul basarabeni-secui ar de fenomenul în sine, cât mai ales de mai curând de unghiul îngust și sim- ță cu Teodor Meleșcanu, pe care ține avea sens dacă românii din Republica amploarea acestuia. Surpriza (uneori, plist din care este judecat unionismul să-l scoată din ghearele celor care i-au Moldova ar fi maghiari sau dacă ma- stupoarea) arată că percepția asupra basarabenilor: până și cele mai judicioa- desființat, desigur pe nedrept, bâlba ghiarii din Harghita și Covasna ar avea Republicii Moldova și a basarabenilor se și echilibrate comentarii, ieșind de de la Ploiești – neașteptată favoare din Republica lor Secuiască, recunoscută s-a clișeizat de mult în unele cercuri din sub pana unor comentatori consacrați, partea unui dilematic pentru ministrul pe plan internațional. E drept că unii România și că nu mai depășește decât avansează, uneori, explicații cu totul actual de externe al României, nu-i cetățeni RM privesc România cu ochi în prea puține cazuri (cetățeni și ziariști primitive și deplasate ale fenomenului. așa?!; horthyști, dar această anomalie komin- informați, specialiști în istorie și poli- 2. declarațiile de “susținere a statali- ternistă nu validează analogia; tică) cadrele fixate în ultimul deceniu O mostră de “analiză” de acest fel tății” despre care “vorbea președintele 4. a spune că dragostea pentru al veacului trecut. Dacă nu cumva mai ne-a fost oferită recent de redacto- Dodon”; deși dl Nahoi nu prea a avut România a basarabenilor se datorează devreme, în epoca Ceaușescu. rul-șef al RFI România, Ovidiu Nahoi. cum să le vadă, acestea-s “peste 200” (!), succesului economic al acesteia din [De ce ne-ar mira, de altminteri, ati- În nr. 734 (15-21 martie a.c.) al Dilemei cumpăne ște farmacopeic editorialistul; urmă e un argument demn de Momen- tudinea unor colegi din România, dacă vechi, indiscutabil cea mai bună revistă 3. situația instabilă din “complicata” tele lui Caragiale. O iubire intempestivă, noi înșine nu am măsurat niciodată aici, românească a momentului, acesta regiune în care ne aflăm și care ar pu- se înțelege, fără precedent, născută din la noi acasă, potențialul unionismului? publica un text intitulat “Problema tea deveni și mai tulbure dacă punem senin odată cu creșterea consumului Nu al mișcării/ mișcărilor ce au trâmbi- cu declarațiile de unire din Republica problema frontierelor sau dacă generăm în Sectorul I al Bucureștiului. O iubire țat cauza națională, ci al unionismului Moldova”. Articolul pare să salute iniți- un precedent de care s-ar putea folosi cinică, oportunistă și ipocrită, de care ca stare de spirit, ca atitudine, ca pozi- ativa autorităților locale din Republica inclusiv unele comunități din Româ- românii ar trebui să se ferească. ție civică și pur umană, ca posibilitate Moldova. Mai mult, autorul mărturiseș- nia, precum maghiarii din Harghita și pe care ar putea-o lua în considerare, în te că dezbaterea ce premerse votului Covasna; Problema cu argumentele dlui Nahoi anumite împrejurări, nu numai alegăto- pro Unire al consătenilor lui Igor Dodon 4. în sfârșit, dacă nu cumva în este că ele nu decurg dintr-o stare de rii constanți ai partidelor “unioniste”. În l-a “reconfortat” – într-adevăr, cine nu primul rând, faptul, deloc întâmplător, fapt, ci dintr-o suspiciune moștenită 27 de ani de “suveranitate”, subsemnatul s-ar fi lăsat satisfăcut de subtila ironie a că toată această efuziune patriotică a încă de pe vremea când “diversioniștii” nu a înregistrat nici măcar un sondaj ca destinului sau poate de discreta lucrare basarabenilor vine abia după ce aceș- basarabeni trebuiau repatriați în URSS lumea la acest subiect, efectuat pe un a Istoriei surprinse în imaginile de la tia din urmă ar fi realizat că România pentru a nu pierde Ardealul. Suspiciune eșantion cu adevărat reprezentativ și Sadova? Călcându-și pe inima de patri- “a trecut pur și simplu în altă ligă amplificată în toată perioada postbelică care să nu formuleze, dată fiind comple- ot, dl Nahoi îi îndeamnă pe români să europeană”, spre deosebire de RM, ale de o istorie predată ambiguu, de groaza xitatea subiectului, alternative manihe- rămână totuși “cu picioarele pe pământ” cărei evoluții au fost de o cu totul altă pe care o inspira Moscova și de asoci- ist-categorice de genul “da sau nu”.] și să privească cu luciditate la declara- natură. erea voluntară sau involuntară a celor Apelul la calm și atitudine rezerva- originari din RSSM cu chipul monstru- tă este lăudabil și necesar: gesturile lui de la Răsărit, care îi înghițise și le pripite și faptele necugetate pot doar devorase – nu-i așa? – întreaga români- NOI APARIȚII · EDITURA ȘTIINȚA că șuna cauzei. Îndoielnice sunt doar tate. O asociere de care nici basarabe- argumentele pe care le aduce dl Nahoi. nii nu s-au grăbit să se scuture în anii Să le luăm pe rând: libertății, mimând, unii dintre ei, o altă 1. declarațiile semnate de primari și identitate. ŞTEFAN CIOBANU consilieri locali nu au, desigur, puterea Pledoarea dlui Nahoi și a altor co- BASARABIA: POPULAȚIA. ISTORIA. CULTURA* juridică de a hotărî Unirea, dar aceasta mentatori pentru “luciditate” nu este, COLECŢIA “PAGINI DESPRE BASARABIA” nu înseamnă că sunt lipsite de orice prin urmare, rodul unei analize, ci al valoare juridică; ele exprimă voința unei angoase. Lucid ar fi să presupui că majorității dintr-o comunitate, prin păstrarea statu quo-ului și perpetuarea Scrisă în limba franceză şi publicată în 1941 în colecţia reprezentanții aleși ai acesteia. Ele nu statalității moldovenești în formula „Studii şi cercetări” a Academiei Române, lucrarea lui Şte- pot schimba legea, dar pot declanșa o actuală prezintă, pe termen lung, un fan Ciobanu a fost tradusă abia în 1992 și tipărită într-o primă ediţie românească la Editura Ştiinţa în acelaşi an. acțiune legală. Cu alte cuvinte, nu pot pericol mai mare pentru România decât Ediţia de faţă preia, cu unele excepții, conţinutul tipărit fi neglijate doar pentru motivul că nu scenariul disconfortant, dar tranșant, acum 25 de ani. Elaborată în baza documentelor româ- comportă efecte juridice imediate. Po- al unei Uniri cu toate necunoscutele și ne şti, dar şi a unei bogate bibliografii ruseşti dedicate trivit acestei logici, memorandumurile inconvenientele ei de moment. Discre- Basarabiei, cartea oferă cititorului o istorie condensată repetate ale ardelenilor sub stăpânirea panțele între cele două Corei sunt azi a acestei provincii, punând în balanţă adevărul istoric şi austro-ungară sau declarațiile zemst- mult mai mari decât cele care despart abuzul politic comis la 28 iunie 1940. velor basarabene din 1918 ar trebui România de Republica Moldova, dar considerate drept mostre ale creației dacă citești textele unor colegi de pe * EDIȚIE ÎNGRIJITĂ DE CORNEL I. SCAFEȘ. populare, cu o valoare cel mult cultura- peste Prut, poți avea sentimentul că TRADUCERE DIN LIMBA FRANCEZĂ DE ALEXANDRINA GRIGORESCU lă(?), istorico-literară(?); nu Phenianul, ci Chișinăul este cel care 2. contradeclarațiile invocate de Do- deține bomba atomică. REVISTA LITERARĂ #3 / 23

LEIPZIGER BUCHMESSE | 2018

ntre 15 și 18 martie a avut loc Târgul Internațional de Carte de la Leipzig. Leipziger Buchmesse este unul dintre cele mai vechi Își mai importante târguri de carte din lume. Spre deosebire de Frankfurter Buchmesse, destinat în primul rând editorilor și tipogra- filor, târgul de la Leipzig, dar și programul de lectură Leipzig Liest (Leipzigul citește), organizat în cadrul târgului, are drept obiectiv principal atragerea unui număr cât mai mare de vizitatori (conform statisticilor, în 2017 acesta a fost de 208 000) prin organizarea unor înâlniri spectaculoase între editori (anul acesta au participat peste 2 600 de expozanți), autori, cărți și cititori. Este absolut impresio- nant să vezi cum cele cinci hale ale târgului devin într-un moment neîncăpătoare pentru cititorii dornici să vadă și să cumpere noile apariții editoriale, să discute cu autorii și să ia autografe. Cei mai mulți dintre adolescenți vin la târg îmbrăcați în cele mai sofisti- cate costume, deghizându-se în personajele din cărțile preferate și creând astfel o atmosferă nemaiîntâlnită la vreun alt târg de carte. La ediția din anul 2018, România a fost țara invitată de onoare a Târgului de Carte de la Leipzig (a mai fost în această ipostază acum douăzeci de ani, în 1998). Sub mottoul „Zoom in România”, la standul României, dar și în alte spații consacrate dezbaterilor – Café Europa, Forum OstSüdOst, Traduki-Stand –, precum și în unele localuri din Leipzig, s-au desfășurat peste 50 de evenimente care au avut drept obiectiv promovarea autorilor români contemporani. Evenimentele au fost organizate de Ministerul Culturii și Identității Naționale TÂRGUL DE CARTE DE LA LEIPZIG. PANORAMĂ din România, Ambasada României în Germania, Institutul Cultural Român de la Berlin. Printre autorii prezenți la dezbateri și recitaluri au fost: Norman Manea, Herta Müller, Nora Iuga, Ana Blandiana, Denisa Comănescu, Gabriela Adameșteanu, Matei Vișniec, Varujan Vosganian, Mircea Dinescu, Mircea Cărtărescu, Ioana Nicolaie, Doina Ru ști, Aura Christi, Andrei Cornea, Bogdan-Alexandru Stănescu, Claudiu M. Florian, Filip Florian, Florin Lăzărescu, Robert Șerban, Lavinia Braniște, Bogdan Coșa, Irina Dobrescu, Dana Grigorcea, Cătălin Dorian Florescu ș.a. Alături de standul României a fost amplasată Pop Verlag, o editură specializată în traducerea în limba germană a autorilor români. Ne-am bucurat să descoperim printre cărțile expuse și Yin Time-ul basarabeanului Emilian Galaicu-Păun, tradus în germană de Hellmut Seiler. Deși intenția organizatorilor Târgului de Carte de la Leipzig a fost de a instala anul acesta, când România e invitată de onoare și când sărbătorim centenarul Unirii, un stand comun al celor două state românești (un gest care ar fi putut avea o încărcătură semantică deosebită), Republica Moldova a fost prezentă, până la urmă, cu un stand separat, plasat totuși vizavi de standul României (iarăși o strategie bine gândită a organizatorilor). Participarea noastră la Leipziger Buchmesse a fost organizată de Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova, Uniunea Editorilor din Republica Moldova, în parteneriat cu Ambasada Republicii Moldo- STANDUL REPUBLICII MOLDOVA: GH. PRINI, V. DUMBRAVĂ O. SEREBRIAN, K. BOCHMANN, L. ILUȚĂ M. CĂRTĂRESCU, INTERVIEVAT va la Berlin și Moldova-Institut Leipzig. La stand au fost prezenți în toate cele patru zile de târg Gheorghe Prini, directorul Editurii Știința, președinte al Uniunii Editorilor din Republica Moldova, Larisa Iluța și Nicolae Prini (reprezentanți ai Editurii Știința) și subsemnata (redactor la Editura ARC). De asemenea, am fost vizitați de Oleg Serebrian, ambasadorul Republicii Moldova în Germania, Klaus Bochmann, profesor romanist, președintele Moldova-Institut Leipzig, Vasile Dumbravă, vicepreședintele Moldova-Institut Leipzig, ș i, firește, de mulți dintre invitații și oaspeții standului României. La standul Republicii Moldova au fost expuse cărți apărute la editurile din Chișinău în ultimii ani, de cea mai mare atenție din partea vizitatorilor bucurându-se volumele dedicate istoriei Basa- rabiei, îndeosebi anului 1918, și albumele de artă. Bineînțeles, este foarte important ca Republica Moldova să participe la Târgul Internațional de Carte de la Leipzig. Este im- portant pentru promovarea literaturii din Basarabia (atâta timp cât nu ajungem la o înțelegere ca volumele editate la Chișinău să fie expuse, la un stand comun, alături de cărți publicate la edituri din București, Iași, Cluj sau Bistrița), dar și pentru edificarea imaginii noastre în general. Contează însă ce și cum prezentăm. Marele neajuns al prezenței noastre la Leipzig a fost lipsa traducerilor în limba germană și a autorilor care să participe la evenimente și să ne sporească astfel vizibilitatea. Iar pentru asta e nevoie, înainte de toate, de o strategie.

Lucia ȚURCANU DEZBATERE LA STANDUL ROMÂNIEI: M. VIȘNIEC, S. GEORGESCU, G. ADAMEȘTEANU, J. KONEFFKE, N. MANEA 24 / REVISTA LITERARĂ #3

AVANPREMIERĂ EDITORIALĂ INTERNAT* de SERHII JADAN

SERHII JADAN S-A NĂSCUT ÎN 1974, LA STAROBILSK, UCRAINA, ȘI A ABSOLVIT FACULTATEA DE FILOLOGIE A UNIVERSITĂŢII DIN HARKIV. ÎN ANUL 1995 DEBUTEAZĂ CU VOLUMUL DE POEZIE “GENERALUL IUDA”, URMAT DE “PEPSI” (1998). PUBLICĂ APOI MAI MULTE ANTOLOGII DE POEZII, PO- EME ŞI POVESTIRI: “BALADE DE RĂZBOI ŞI RECONSTRUCŢIE” (2001), “MARADONA” (2007), “ETIOPIA” (2009) ŞI ALTELE. “BIG MAC” ESTE PRIMUL VOLUM DE PROZĂ SCURTĂ, APĂRUT ÎN 2003, URMAT DE ROMANUL “DEPECHE MODE” (2004). ÎN 2014 A PUBLICAT ANTOLOGIA DE NOUĂ POVESTI- RI ŞI TREIZECI DE POEME “MESOPOTAMIA”. DIN 1999 PÂNĂ ÎN 2017, SERHII JADAN A PRIMIT PESTE 20 DE PREMII ŞI DISTINCŢII, ATÂT ÎN UCRAINA, CÂT ŞI ÎN STRĂINĂTATE. VERSURILE LUI AU FOST PUSE PE MUZICĂ DE CELE MAI CUNOSCUTE FORMAŢII ROCK DIN UCRAINA.

așa ieși afară, și toți aleargă spre țimea nu mai încape între blocurile reci O iau la dreapta, cu bocancii plini de noroi călător al trenului personal își întinse spre mulțimea care brusc se liniștește și se de beton, iar cel care venise primul stă în deschid ușa primului cabinet. Adică ușa dimineață mâna de sub pătura din tren, Pîmpră știe. În acel moment, din sud, continuare în mijlocul mulțimii și strigă cabinetului de limbă ucraineană. Adică care-i acoperă trupul somnoros și nemiș- de la orizont, din partea orașului asediat, cât îl țin puterile ceva despre nedreptate a cabinetului lui Pașa. A cabinetului în cat, reproducând urme de la genunchi și ca dintr-o groapă aeriană invizibilă, încep și răzbunare, despre faptul că predaseră care Pașa îi învață pe copii. Îi așează pe adâncitura de la burtă, precum giulgiul să apară siluete de bărbați. Câte unul, câte ora șul, îl părăsiseră cu tot cu locuitorii lui, răniți direct pe podea, între bănci. Pașa reconstituie trupul lui Hristos, iar goliciunea doi, în grupuri, ies cu greu de după linia îl lăsaseră în mâini străine, nu mai rezis- intră imediat după ei, îi trimite pe copii unui trup extenuat de bărbat iese mult în orizontului și se mișcă încoace, în direcția taseră, se retraseră, ieșiseră din capcană. acasă, aceștia pășesc speriați peste sângele evidență printre pachete și haine groase, mulțimii care stă tăcută și așteaptă. Acolo, proaspăt, se înghesuie pe coridor, Pașa aruncate pe băncile vecine. la orizont, sunt abia perceptibili, dar treptat (...) Pașa stă pe trotuarul strivit de și- iese și el pe coridor și trimite clasa acasă La fel și aici, își zise Pașa, mâna slabă se măresc, precum umbra după-amiază. nele tancurilor și de roțile camioanelor strigând: acasă, strigă el, acasă, ce stați ș i palidă, acoperită cu un păr rar, arată Nimeni nu se mai uită în binoclu, nimeni ș i încearcă să-și amintească unde mai aici. Strigă în limba rusă, ca întotdeauna atât de ciudat pe fondul podelei de școală nu mai strigă, de parcă toți se tem să nu văzuse asemenea degete. Spasmodice, pe coridor, când nu este în cabinet. vopsite încă din vară, pe fondul băncilor și sperie această procesiune care umple încet degete moarte, care se agață de viață. Apoi deschide cu frică ușa. În clasă al tablei, și această mână se agață de sacul șoseaua și se întinde deja pe câteva sute de Și își aminti numaidecât: acum o săptă- miroase a murdărie și sânge, a zăpadă și de dormit, se agață de el, temându-se să-i metri. Bărbații merg încet, ai impresia că mână, ultima zi de școală. Numai cu o pământ. Soldații aduc în clasă pături, niște dea drumul, de parcă sacul de dormit ar nu se grăbesc nicăieri, deși imediat devine săptămână în urmă, de parcă ar fi acum: haine călduroase, dau la o parte băncile, fi acel ultim lucru care o leagă de viață. clar că pur și simplu nu pot merge mai aer curat, soare palid de ianuarie. Cineva îi trag pe răniți în colțuri diferite. În clasă Pentru o clipă Pașa nu-și poate dezlipi repede: sunt prea obosiți, sunt prea grele îl cheamă pe coridorul școlii, el iese din intră încă un soldat, are pe umăr o mitrali- privirea de degetele lungi și negre, tăiate pentru ei aceste ultime sute de metri. Dar clasă, profesorii îi trimit pe copii înapoi eră, nu-și scoate țigara din gură. Are părul și lovite, cu o nuanță albastră de benzină, trebuie să înainteze, și o fac, nu se opresc, în sălile de curs, aceia imediat se aruncă negru, ochii închiși la culoare, în plus, când de afară intră un vânt proaspăt de se apropie cu încăpățânare, au ca reper la ferestre, se uită ce se întâmplă afară. neîncrezători: praful îi intrase în ridurile iarnă, scutură rama geamului. Soldatul steagul lor, urcă din vale spre punctul de Pașa aruncă o privire la ai săi, așa, strigă de pe față. Pașa văzuse așa ceva numai la cu mitraliera reușește s-o apuce, Pașa își control ca niște călători dați jos din auto- el, faceți liniște, mă întorc imediat, dar minerii care ieșeau din mine. Se uită sec aminti unde se află și ieși repede în corido- buz din cauza călătoriei fără bilet. Timpul nimeni nu-l ascultă, pe lângă Pașa trece la cei răniți, îl observă pe Pașa, dă din rul școlii, nimerind în brațele directoarei. parcă o ia la goană, totul se petrece atât alergând directoarea, clătinându-și greu cap, salută, vorbește cu accent caucazian. — Pavel Ivanovici, Pavel Ivanovici, plân- de repede, că nimeni nu apucă nici să se trupul bolnav. Pașa aleargă după ea, ies Încurcă limbile, se străduiește să vor- ge ea, apucându-l de mână, cum vine asta? sperie, nici să se bucure. Deja primii se pe scările școlii, se opresc. În fața școlii e bească prietenos, ca și cum i-ar păsa foarte Spuneți-le să plece. apropie de blocurile de beton date cu vop- un jeep cu soldați, în loc de număr are un mult dacă Pașa îl va crede sau nu. Une- Se preface că plânge, brusc îi veni în sea, iar acolo, la orizont, apar alții și alții, slogan de război, scris cu alb pe negru, le cuvinte le traduce pe loc din rusă în gând lui Pașa. Nu știe deloc să plângă, care și ei coboară în vale și se îndreaptă Pașa nu prea se pricepe la sloganuri, așa ucraineană, se străduiește ca la examen. își zise el, pur și simplu nu știe cum se spre nord, la ai lor. Și cu cât se apropie, că nu prea își dă seama cine sunt. Poate Bine, zice, profesore, nu-ți fie frică, n-o plânge. Și nici să râdă nu știe. cu cât li se văd mai clar fețele, cu atât se sunt voluntarii, poate garda. Steagul de să-ți predăm școala, o vom apăra, zice. O — Da, da, o liniști Pașa, le voi spune, face mai liniște în jur. Deoarece acum li pe jeep este la fel cu cel de pe școala lor. să-i înveți în continuare pe copii. cu siguranță le voi spune. se văd ochii celor care se apropie, și în Se pare că nu se schimbase conducerea. — Cine-s ăștia? arătă soldatul spre O conduce până la cabinetul ei, o ajută ochii lor nu se vede nimic bun – numai Soldații se agită îngrijorați, cineva sună portrete. să se așeze, iese, închide după sine ușa. extenuare și ger. Iar respirația lor este atât undeva, comandantul lor vine la direc- — Niște poeți, răspunse nesigur Pașa. Stă o vreme sub ușă, aude cum directoa- de rece, că nici măcar abur nu le iese din toare, o apucă cu tărie de braț, o ia de o — Sunt buni? se îndoi soldatul. rea se liniștește instant, își trage mucii, gură. Au fețele murdare, iar albul ochiului parte, îi spune serios ceva. Pașa prinde — Sunt morți, spuse Pașa pentru orice ia telefonul, sună undeva, face scandal prea alb. Căști, căciuli negre rupte. În jurul frânturi de propoziție, militarul nu atât eventualitate. în receptor. gâtului au înfășurate niște batiste cenușii cere permisiune, cât pune condiții. Nu, — Corect, râse soldatul, un poet bun — Numai fără mine, spuse Pașa în șoaptă de la praful de cărămidă. Arme, curele, spuse militarul, nu se poate, nu în alt loc, este un poet mort. și plecă acasă. buzunare goale, saci în spate, mâini negre numai aici, numai la voi, la urma urmei, Deschise cu grijă fereastra, așeză mi- Soldații stau afară, fumează. Când intră de la lubrifiant, bocanci murdari de la vă apărăm, puteți să sunați unde vreți, traliera pe pervaz. De parcă vrea s-o aeri- în școală își șterg sârguincios bocancii de cărămidă spartă și pământ negru moale. chiar și la Kiev. Directoarea se cuibări în sească. Pașa adună caietele de pe catedră, cârpa curată. Sângele se șterge greu, dar Primii care se apropie încep să se uite la costumul său negru oficial, fața îi deveni le aruncă în rucsac și, ieșind din clasă, se șterge. fețele lor cu reproș și neîncredere, de parcă palidă, ceea ce o făcu și mai bătrână. Se se agăță cu privirea de un rănit pe care toți cei care stau aici și-i așteaptă au vreo uită la Pașa, de parcă i-ar cere susținere, îl așezaseră sub caloriferul vopsit: două vină, de parcă totul ar trebui să fie invers: dar militarul, trecând pe lângă Pașa, îl bătu pături de lână cu pete de sânge deja us- Notă: ei, cei care au venit, ar fi trebuit să stea pe umăr, drept pentru care, de pe sacoul cate, deasupra un sac de dormit vechi și 1. Mașină UAZ-452 destinată transportului aici, sub cerul apăsător de ianuarie, și să lui de profesor, se scutură praful de cretă. uzat; este întors cu fața la perete, se vede bolnavilor (n.tr.). privească spre sud, la orizont, unde nu Apoi, în fața școlii se opri o tabletkă1 numai părul nespălat de mult și ceafa de există nimic în afară de mizerie și moarte. veche, cafenie, o culoare care seamănă cu mult nebărbierită, tot acolo e și mâneca (...) Mulțimea se împrăștie și mai mult, iar săpunul de casă muiat, din care încep să fie tăiată de la haina militară. Printre ban- * Fragment din romanul „Internat” de cei care sosesc se amestecă cu cei care scoși răniții. Sunt luați în spate ca niște saci daje se vede pielea murdară, tăiată cu Serhii Jadan, în curs de apariție la Editura stau pe loc, de parcă apa tulbure de râu cu marfă, se pare că nu au targă, urcă greu zgârieturi mărunte, palma stângă goală Cartier. Traducere din limba ucraineană se amestecă cu apa curată de mare. Mul- scările, intră pe coridorul gol și răsunător. iese de sub sacul de dormit. De parcă un de Maria Hoșciuc.