DANUBIANA

PHILOLOGICA

 Direttori Giovanni M Università degli Studi di Bari “Aldo Moro” Gisèle V Università della Calabria

Comitato scientifico

Corin B Laura P Università “Babe¸s–Bolyai” di Cluj–Napoca Università “Babe¸s–Bolyai” di Cluj–Napoca Paul C Yannick P Università di Bucarest Università della Calabria Monique J Calin˘ T¸ Università di Tel–Aviv Università “Babe¸s–Bolyai” di Cluj–Napoca Annafrancesca N Alexandra V Università della Calabria Università di Bucarest Antonio P¸ Rodica Z Università “Alexandru Ioan Cuza”˘ di Ia¸si Università di Bucarest

Comitato redazionale

¸Serban A Annafrancesca N Accademia di Romania, Filiale di Ia¸si Università della Calabria Danilo DS Yannick P Università della Calabria Università della Calabria Giovanni M Gisèle V Università degli Studi di Bari “Aldo Moro” Università della Calabria DANUBIANA PHILOLOGICA

La nuova collana Danubiana si propone di costruire un ponte tra l’Italia e la Romania, creando un fecondo dialogo intercul- turale tra i due paesi. In essa si collocano sia opere di critica letteraria, difilologia e di linguistica che intendono diffondere, presso un pubblico ampio e non limitato a quello dei soli specia- listi, la conoscenza della lingua, della letteratura e della cultura rumena in Italia, sia traduzioni di testi di prosa, poesia e teatro provenienti dallo spazio rumeno moderno e contemporaneo. Essa offre ai lettori la possibilità di entrare in contatto con una realtà culturale variegata, complessa e ancora poco esplorata, ma verso la quale negli ultimi anni l’interesse è cresciuto.

La collana si articola in tre sezioni: Philologica, Intersezionie Romania Francofona. Philolo- gica propone ricerche nei campi della linguistica, della filologia e della critica letteraria, offrendo strumenti validi per approfondire tematiche relative alla lingua, alla lettera- tura e alla cultura rumena. Intersezioni raccoglie traduzioni di opere di autori rumeni, appartenenti a diversi generi letterari (prosa, poesia, teatro) e a diverse epoche. La sezione Romania Francofona, unica nel suo genere, propone traduzioni e studi critici dedicati ad autori rumeni che hanno scelto il francese come lingua d’espressione. La collana, che ha una forte vocazione comparatistica e interdisciplinare, adotta un sistema di valutazione dei testi basato sulla revisione paritaria e anonima (blind peer review). I criteri di valutazione riguarderanno il rigore metodologico, la qualità scientifica e didattica e la significatività dei temi proposti. Per ogni proposta editoriale, tali requisiti saranno accertati da almeno due revisori prescelti all’interno del Comitato Scientifico.

European Integration/National Identity Plurilingualism/Multiculturality

The Romanian Language and Culture: Evaluations, Perspectives Proceedings, Iasi, – September 

edited by Luminit,a Boto¸sineanu Ofelia Ichim Copyright © MMXIV ARACNE editrice S.r.l.

www.aracneeditrice.it [email protected]

via Raffaele Garofalo, /A–B  Roma () 

 ----

No part of this book may be reproduced by print, photoprint, microfilm, microfiche, or any other means, without publisher’s authorization.

I edition: December  ACADEMIA ROMÂN� INSTITUTUL DE FILOLOGIE ROMÂN� „A. PHILIPPIDE”

Volumul de fa�� cuprinde textele comunic�rilor prezentate la Simpozionul interna�ional Integrare european�/ identitate na�ional�; plurilingvism/ multiculturalitate – limba �i cultura român�: evalu�ri, perspective, organizat de Institutul de Filologie Român� „A. Philippide” al Academiei Române, Filiala Ia�i, în colaborare cu Asocia�ia Cultural� „A. Philippide” (Ia�i, România, 25−26 septembrie 2013).

COMITETUL �TIIN�IFIC AL SIMPOZIONULUI

Rodica ALBU (Ia�i, România) Vasilka ALEKSOVA (Sofia, Bulgaria) Florin CIOBAN (Oradea, România/ Budapesta, Ungaria) Dan CRISTEA (Ia�i, România) Codrin Liviu CU�ITARU (Ia�i, România) Wolfgang DAHMEN (Jena, Germania) Danilo DE SALAZAR (Calabria, Italia) Horst FASSEL (Tübingen, Germania) Georgiana G�L��EANU-FÂRNOAG� (Los Angeles, SUA) Leonte IVANOV (Ia�i, România) Hélène LENZ (Strasbourg, Fran�a) Ofelia MEZA (Belgrad, Serbia) Simona MODREANU (Ia�i, România) Joanna PORAWSKA (Cracovia, Polonia) Eugen MUNTEANU (Ia�i, România) George ROCA (Sydney, Australia) Mirela ROZNOVEANU (New-York, SUA) Floren�a SIMION (Bucure�ti, România/ Tel Aviv, Israel) Maria �LEAHTI�CHI (Chi�in�u, Republica Moldova) Bogdan �TEF�NESCU (Bucure�ti, România) Dan TUFI� (Bucure�ti, România) Oana URSACHE (Granada, Spania) Ofelia Mariana U�� BURCEA (Madrid, Spania) Rudolf WINDISCH (Rostock, Germania)

© Institutul de Filologie Român� „A. Philippide”, Ia�i

CUPRINS

Cuvânt de prezentare ...... 13 A Short Presentation ...... 14

A. Lingvistic�

Lucian-Vasile BÂGIU, Însu�irea limbii române de c�tre studen�ii str�ini, nivel A1. Studiu comparativ studen�i norvegieni vs indieni ...... 17 Alina-Mihaela BURSUC, Quelques observations sur les dictionnaires multilingues . .. 27 Vlad COJOCARU, Toponimele cu baz� antroponimic� �i interferen�e lingvistice în Micul dic�ionar toponimic al Moldovei structural �i etimologic (partea I) . . ... 37 Nina CUCIUC, Plurilingvism �i interac�iune exolingv� în cazul cet��enilor români integra�i în comunit��i aloglote din spa�iul Uniunii Europene ...... 49 Ioana-Rucsandra DASC�LU, Gabriela-Emilia DASC�LU, Tot despre limba latin� �i formarea limbilor romanice ...... 61 Inga DRU��, Rela�ii semantice în terminologia actual� a educa�iei: analiz� paradigmatic� �i sintagmatic� .. .. 71 Mariana FLAI�ER, Termeni române�ti pentru bani �i problema identit��ii culturale ...... 81 Daniela GÎFU, Putem vorbi de umor în discursul religios? ...... 91 Ioan MILIC�, Traits, types et fonctions de la métaphore scientifique . 101 Alina-Mihaela TIG�U, “Pe”-Marking with Definite Descriptions in Romanian .. 111

B. Istorie literar�

Diana DARABAN�, Multiculturalism �i identitate cultural� româneasc� în publicistica eminescian� .. 123 Mihaela MOCANU, The Rhetoric of Identity in Mihai Eminescu’s Journalistic Work .. 135 Annafrancesca NACCARATO, Un voyage sur l’eau des mots. Ulysse de Benjamin Fondane entre l’ici et l’ailleurs .. . 145 Veronica NANU, Sentimentul non-locului �i obsesia libert��ii – Mobiluri ale reconstituirii locului în romanul Ostinato de Paul Goma . 163 Yannick PREUMONT, Deux auteurs roumains ayant choisi le français : Panaït Istrati et Felicia Mihali ... .. 173 Cristina S�R�CU�, Ekphrasis �i bricolajul imaginilor în romanele lui Constantin �oiu ...... 183

7 8 Cuprins

Anna Carmen SORRENTI, Littérature migrante et dualité spatiale dans Mikhaïl de Panaït Istrati .. 195 Maria �LEAHTI�CHI, Nara�iunea „aglutinant�” �i non-fic�ionalul „furajer” (o perspectiv� asupra evolu�iei romanului în literatura român� din Basarabia) ..... 215 Ofelia Mariana U�� BURCEA, Rebreanu în Spania: Ciuleandra. La danza del amor y de la muerte .. ... 233

C. Cultur� �i identitate Odette ARHIP, Filmic Meta-Reference and Cultural Transfer . 249 Adriana L�T�RE�U (CATRINA), Pierderea identit��ii culturale române�ti în timpul realismului socialist ...... 259 Luiza MARINESCU, The Collaboration between Philology and Computer Science in the Online Study of the First Romanian Newspaper “Albina româneasc�” [Romanian Bee] ... .. 269 Georgeta ORIAN, Proza cu valoare etnografic� – Ovidiu Bârlea, Urme pe piatr� ...... 279 Bogdan �TEF�NESCU, Marginal Romanian Meets European Model: Noica and Modernity as Colonial Trauma ... 289

D. Granturi, proiecte, burse �erban AXINTE, Proiectul de cercetare Poetici ale romanului european reflectate în critica româneasc� postbelic� ...... 305 Daniela-�tefania BUTNARU, Reflexe lingvistice ale unor structuri cognitive spa�iale complementare . 315 Ana CATAN�-SPENCHIU, Marius-Radu CLIM, M�d�lin PATRA�CU, Elena TAMBA, CLRE. Corpus lexicographique roumain essentiel. Résultats et perspectives ...... 325 Adina HULUBA�, O privire asupra deprinderilor culturale populare în contextul trecerii de la via�a rural� la cea urban� ... 335 Manuela NEVACI, Concordan�e lingvistice între dialectul aromân �i limba albanez� ... 343 Florin-Teodor OLARIU, Veronica OLARIU, Marius-Radu CLIM/ Ramona LUCA, Les atlas linguistiques roumains en format électronique ... 353 Petronela SAVIN, A Phraseological Universe in a Cultural Dictionary .. .. 365 CONTENTS

Cuvânt de prezentare ...... 13 A Short Presentation ...... 14

A. Linguistics

Lucian-Vasile BÂGIU, The Assimilation of the Romanian Language by Foreign Students, Level A1. A Comparative Investigation: Norwegian vs. Indian Students .. 17 Alina-Mihaela BURSUC, Some Observations on Multilingual Dictionaries ...... 27 Vlad COJOCARU, Toponyms with Anthroponymic Stem and Linguistic Interferences in Little Structural and Etymologic Toponymic Dictionary of Moldova (Part 1) ...... 37 Nina CUCIUC, Plurilingualism and Exolingual Interaction in the Case of Romanian Citizens Integrated in Aloglot Communities within the European Union ...... 49 Ioana-Rucsandra DASC�LU, Gabriela-Emilia DASC�LU, Points of View about the Latin Language and the Formation of the Romance Languages ...... 61 Inga DRU��, Semantic Relations in the Current Educational Terminology: Paradigmatic and Syntagmatic Analysis 71 Mariana FLAI�ER, Romanian Terms for Money and the Issue of Cultural Identity .. .. 81 Daniela GÎFU, Can We Talk about Humor in the Religious Speech? .. 91 Ioan MILIC�, Features, Types and Functions of the Scientific Metaphor . 101 Alina-Mihaela TIG�U, “Pe”-Marking with Definite Descriptions in Romanian .. 111

B. Literary History

Diana DARABAN�, Multiculturalism and Romanian Cultural Identity in M. Eminescu’s Journalistic Work .... 123 Mihaela MOCANU, The Rhetoric of Identity in Mihai Eminescu’s Journalistic Work .. 135 Annafrancesca NACCARATO, A Journey on the Waters of Words. Benjamin Fondane’s Ulysse between the Here and the Elsewhere ... 145

9 10 Contents

Veronica NANU, The Feeling of the Non-place and the Obsession of Freedom − Ways of Reconstructing the Place in the Novel Ostinato by Paul Goma 163 Yannick PREUMONT, Two Romanian Authors who Have Chosen to Write in French: Panaït Istrati and Felicia Mihali .. 173 Cristina S�R�CU�, Ekphrasis and Bricolage of Images in Constantin �oiu’s Novels ... . . 183 Anna Carmen SORRENTI, Migrant Literature and Spatial Duality in Mikhaïl by Panaït Istrati ... 195 Maria �LEAHTI�CHI, The Agglutinative “Narration” and the Non- Fictional “Fodder” (A perspective on the evolution of the novel in the Romanian literature from Bessarabia) ... . 215 Ofelia Mariana U�� BURCEA, Rebreanu in Spain: Ciuleandra. La danza del amor y de la muerte [Ciuleandra. The Dance of Love and Death] .. ... 233

C. Culture and Identity

Odette ARHIP, Filmic Meta-Reference and Cultural Transfer . 249 Adriana L�T�RE�U (CATRINA), The Loss of Romanian Cultural Identity During the Socialist Realism . ... 259 Luiza MARINESCU, The Collaboration between Philology and Computer Science in the Online Study of the First Romanian Newspaper “Albina româneasc�” [Romanian Bee] . 269 Georgeta ORIAN, Fiction with an Ethnographic Value − Ovidiu Bârlea, Urme pe piatr� [Traces on Stone] ...... 279 Bogdan �TEF�NESCU, Marginal Romanian Meets European Model: Noica and Modernity as Colonial Trauma ... 289

D. Projects and Grants

�erban AXINTE, The Poetics of the European Novel Reflected in the Post-war Romanian Critique .. .. 305 Daniela-�tefania BUTNARU, Linguistic Reflexes of Complementary Spatial Cognitive Structures . 315 Ana CATAN�-SPENCHIU, Marius-Radu CLIM, M�d�lin PATRA�CU, Elena TAMBA, CLRE. Essential Romanian Lexicographic Corpus. Results and Perspectives ...... 325 Adina HULUBA�, A Glance Upon Folk Cultural Behaviour in the Context of Rural to Urban Migration . ... 335 Contents 11

Manuela NEVACI, Linguistic Concordances between the Aromanian Dialect and the Albanian Language . . 343 Florin-Teodor OLARIU, Veronica OLARIU, Marius-Radu CLIM/ Ramona LUCA, The Electronic Linguistic Atlases of Romania ... 353 Petronela SAVIN, A Phraseological Universe in a Cultural Dictionary .. .. 365

Cuvânt de prezentare

Aceast� carte reune�te comunic�rile prezentate la Simpozionul interna�ional Integrare european�/ identitate na�ional�; plurilingvism/ multiculturalitate – limba �i cultura român�: evalu�ri, perspective, organizat de Institutul de Filologie Român� „A. Philippide” (http://www.philippide.ro/) �i de Asocia�ia Cultural� „A. Philippide” (Ia�i, România; 25−26 septembrie 2013). A reprezentat a dou�sprezecea edi�ie a Simpozionului interna�ional anual al Institutului de Filologie Român� „A. Philippide” – Filiala din Ia�i a Academiei Române. Lucr�rile au fost structurate în patru sec�iuni: A. Lingvistic�, B. Istorie literar�, C. Cultur� �i identitate, D. Granturi, proiecte, burse. Cu o bogat� activitate în preg�tirea manifest�rilor �tiin�ifice �i pân� în anul 2002, cercet�torii de la Institutul de Filologie Român� „A. Philippide” organizeaz� cu regularitate, începând din acel an, Simpozionul interna�ional anual, pe lâng� alte multe conferin�e �i workshop- uri. Tematica simpozioanelor se refer� la identitate �i globalizare, la diaspora româneasc� �i integrarea european�, la evolu�ia limbii �i culturii române din perspectiv� na�ional� �i interna�ional�. Men�ion�m câteva titluri ale simpozioanelor precedente: Identitatea limbii �i literaturii române în perspectiva globaliz�rii; Spa�iul lingvistic �i literar românesc din perspectiva integr�rii europene; Români majoritari/români minoritari: interferen�e �i coabit�ri lingvistice, literare �i etnologice; Diaspora cultural� româneasc� – paradigme lingvistice, literare �i etnofolclorice; Cultur� �i identitate româneasc�. Tendin�e actuale �i reflectarea lor în diaspora; Metafore ale devenirii din perspectiva migra�iei contemporane. Na�ional �i interna�ional în limba �i cultura român�; Tradi�ie/ inova�ie – identitate/ alteritate: paradigme în evolu�ia limbii �i culturii române �.a. De-a lungul timpului, au participat speciali�ti din Anglia, Austria, Belgia, Croa�ia, Elve�ia, Fran�a, Germania, Italia, Polonia, Republica Moldova, Republica Serbia, Spania, Ucraina, Ungaria, SUA, �i, desigur, de la multe universit��i �i institute de cercetare din România. La sfâr�itul fiec�rei edi�ii a simpozionului, comunic�rile prezentate au fost tip�rite într-un volum. Suntem deosebit de onora�i de colaborarea cu prestigioasa Editur� ARACNE �i sper�m ca acesta s� fie începutul unei conlucr�ri de durat�.

Ofelia Ichim

13 A Short Presentation

This book gathers the papers delivered at the International symposium Integrare european�/ identitate na�ional�; plurilingvism/ multiculturalitate – limba �i cultura român�: evalu�ri, perspective (European Integration/ National Identity; Plurilingualism/ Multiculturality – Romanian Language and Culture: Evaluation, Perspectives), organized by the “A. Philippide” Institute of Romanian Philology (http://www.philippide.ro/) and by the “A. Philippide” Cultural Association (Ia�i, Romania; 25-26 September 2013). It was the 12th edition of the annual International Symposium of the “A. Philippide” Institute of Romanian Philology – the Iasi Branch of the Romanian Academy. The conferences were structured into four sections: A. Linguistics, B. Literary History, C. Culture and Identity, D. Projects and Grants. With a rich experience in preparing academic events, in 2002 the researchers of “A. Philippide” Institute of Romanian Philology started to organize the annual International Symposia besides many other conferences and workshops. The themes of these symposia refer to identity and globalization, to the Romanian diaspora and the European integration, to the evolution of the Romanian language and culture from the national and international perspective. Here are some titles of the former symposia: The Identity of the Romanian Language in the Globalizing Perspective; The Romanian Linguistic and Literary Space in the Perspective of European Integration; Majoritary/ Minoritary Romanians: Linguistic, Literary and Ethnologic co-Habitation; The Romanian Cultural Diaspora – Linguistic, Literary and Ethnofolkoric Paradigms; Romanian Culture and Identity. Present-day Tendencies as Reflected in the Romanian Diaspora; Metaphors of Becoming in the Perspective of Contemporary Migration. National and International Elements in Romanian Language and Culture; Tradition/Innovation – Identity/ Alterity: Paradigms in the Evolution of the Romanian Language and Culture. The specialists who took part in these symposia were from Austria, Belgium, Croatia, England, France, Germany, Italy, Poland, Republic of Moldova, Republic of Serbia, Spain, Switzerland, Ukraine, Hungary, USA, and, of course, from many universities and research institutes in Romania. At the end of every symposium, the papers were gathered in a volume. We are deeply honoured by the collaboration with the prestigious ARACNE Publishing House and we hope we shall continue our cooperation.

Ofelia Ichim A. Lingvistic�

15

Însu�irea limbii române de c�tre studen�ii str�ini, nivel A1. Studiu comparativ studen�i norvegieni vs indieni

Lucian Vasile BÂGIU

Key-words: conjugation, definite article, demonstrative pronoun, foreign student, neuter gender, Norwegian language, Punjabi language, Romanian language, written exam

În data de 24 mai 2011, lectoratul de limba român� din cadrul Universit��ii Norvegiene de �tiin�� �i Tehnologie din Trondheim (NTNU) a organizat pentru a cincea (�i ultima) oar� examen final scris la disciplina op�ional� Român� I, examen promovat în total de dou�zeci �i doi de studen�i norvegieni. În studiul nostru vom lua ca punct de reper lucrarea studentei norvegiene Maria Førli, ale c�rei singure discipline de studiu în acel semestru au fost Român� I �i Român� II, fiecare având alocate câte 7,5 credite în sistemul universitar norvegian. În data de 20 ianuarie 2012, Departamentul de Filologie al Universit��ii „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia a organizat pentru prima dat� examen final scris la disciplina obligatorie Curs practic de limba român�, de la anul preg�titor pentru studen�ii str�ini. Vom lua ca reper lucr�rile apar�inând celor patru studen�i indieni din statul Punjab care au studiat limba român� la Alba Iulia în acel semestrul inaugural: Singh K.S. Rajinder, Badhesha G.S.B. Ranyodh Singh, Kalia Y.P.K. Yudhvir, Kumar S.C. Surinder. Men�ion�m c� în ambele cazuri limba de predare a fost engleza, materialul didactic folosit ca suport de seminar a fost neschimbat, manualul Danielei Kohn, num�rul de ore de predare �i con�inutul seminarului au fost de asemenea identice, iar la examenul final scris ambele serii de studen�i au avut de r�spuns exact acelora�i cerin�e.

17 18 Lucian Vasile Bâgiu

1. Verbul Flexiunea verbului în limba norvegian� la indicativ prezent comport� o singur� form� morfologic�, indiferent de persoan� �i num�r. Limba punjabi (având 90 de milioane de vorbitori) este o limb� indo-arian� (imens subgrup, cu 900 de milioane de vorbitori, al limbilor indo-iraniene), înrudit� îndeaproape cu limba romani (�ig�neasc�), precum �i cu hindustani (hindi �i urdu), bengalez�, marathi, guajarati, oriya, sindhi, nepalez�, singhalez�, saraiki, assamez�. Din punct de vedere tipologic, limba punjabi are un complex sistem morfologic, din care nu lipse�te desigur conjugarea verbului. În limba român�, studentul str�in se vede nevoit s� asimileze de la bun început existen�a a patru grupe de conjugare dup� clasificarea tradi�ional�, cea folosit� curent în �coal�, clasificate dup� forma infinitivului (la care se adaug� verbele neregulate) �i flectivele diferite în func�ie de persoan� �i de num�r specifice fiec�rei grupe în parte. La toate acestea se adaug�, uneori, �i unele alternan�e fonetice în r�d�cina verbului, mult mai greu de re�inut de un vorbitor alolingv. Înv��area �i utilizarea corect� a zeci de desinen�e verbale în limba român� se poate dovedi un impas insurmontabil, cel pu�in pentru unii studen�i. 5. Completa�i cu a fi, a avea, a face, a merge, a sta, a lua la prezent indicativ/ Fill in with a fi, a avea, a face, a merge, a sta, a lua in the present indicative: Marius �i Alina stau vs sti/sunt/ /A merge (1) în Bucure�ti. Ei sunt vs lua/st�u/ /a avea (2) la hotelul Ambasador, în Pia�a Roman�. Fac vs avem/iau/ /a lua (3) o s�pt�mân� de vacan�� în România. La ora 9 merg vs merge�i/merge/ /a fi (4) la muzeu, la 11 în parc �i la ora 13 la restaurant. Acolo iau vs lua�i/ia/ /a face (5) prânzul. La ora 15 Marius merge vs mergi/merg/ /a lua (6) la Universitate. Este vs face/are/ /a lua (7) o conferin�� interesant�. Alina are vs lua/lia/ / (8) o pauz� în parcul Ci�migiu. 6. Completa�i / Fill in: st� e�ti mergem este ai este este ia st� mergi este lu�m mergem e Mihai st� vs st�/st�/st�/st� în Ia�i. Este vs e/este/Ia/lu�m ora 8 seara �i st� vs mergi/st�/mergi/mergi acas�. Este vs st�/st�/St�/st� pu�in la televizor. În program e vs ia/e/ai/ai un film interesant. Însu�irea limbii române de c�tre studen�ii str�ini, nivel A1 19

Noi mergem vs mergem/mergem/mergem/mergem la un spectacol de teatru. Drago� ia vs lu�m/are/e�ti/esti bilete. Lu�m vs lu�m/este/Lu�m/lu�m un taxi pân� în centru �i de acolo mergem vs este/mergem/este/este pu�in pe jos. Hotelul este vs este/este/este/este lâng� parc. Dac� mergi vs mergi/mergem/mergi/mergi pe jos, e�ti vs lu�/sunt/este/st� la cafenea în cinci minute. Este vs este/este/e/este foarte aproape. Ai vs ai/luam/Este/st� timp suficient. 7. R�spunde�i la întreb�ri / Answer the questions: a) Unde sta�i? Eu stau în Trondheim vs Eu st� în c�min/Eu stau în Alba Iulia/Eu st� în caminul/Eu sta in caminul. b) Ce face�i la ora 9? Eu fac trenul din Stavanger vs eu mânac pâine cu iaurt la ora 9/eu fac o’bere/Eu merg �coala/Eu merg. c) De unde sunte�i? Eu sunt din Stavanger vs Eu sunt din India/noi sunte�i din Italia/Noi suntem la Citate hotelul/Noi suntem citate hotelul. d) Ce sunte�i de meserie? Mea meserie este student� vs Eu sunt student/eu sunt proffesor/Noi suntem studen�i în Universitate/Noi suntem studenti in universitatea 1 Decembrie. e) Unde sta�i acum? Eu stau în Dragvoll acum vs Acum noi stam în sala de clasa. Acum eu st� in sala de clasa/acum în Timisoaraa/Eu sta în caminul/Eu sta in caminul. f) Unde este universitatea? Universitatea este în Trondheim vs Universitatea este langa Cathedral/universitatea lâng� la muzeu/Este în Citate langa catedral�/Este in citate langa stage club. g) Unde merge�i la ora 22.30? La ora 22.30 eu dorm la trenul (eu merg la trenul) vs Eu merg Stage Club la ora 22.30/Voi nu merge�i la ora 22:30. Voi sta�i în acasa/Noi mergem la club/Noi mergem. h) Lua�i autobuzul num�rul 5 sau num�rul 9 pân� acas�? Eu iau autobuzul num�rul 5 pân� acas� vs /Voi lua�i autobuzul la o’5/ / 20 Lucian Vasile Bâgiu

2. Articolul hot�rât Completa�i cu articolul hot�rât. Aten�ie la excep�ii (-le) / Fill in with the definite article. Pay attention to the exceptions (-le): a) (munte) Muntele vs muntele/muntele/muntele/muntele �i (mare) mara vs marele/mare/marele/marele sunt foarte aproape. Mergem la sfâr�it de s�pt�mân� dou� zile la Bran �i apoi la Constan�a. (hotel) Hotelul vs hotel/hotel/hotelul/hetelul este ieftin �i comod. Vine �i (frate) fratele vs fratele/fratele/fratele/fratele meu. St� în România o s�pt�mân�. b) (floare) Floarea vs floarele/floarele/floarele/floarle �i (carte) carta vs cartele/cart/cartele/cartele sunt pe mas�. Pe jos doarme (câine) câinele vs caine/câine/câinele/cainele. Nimeni nu vede (�oarece) �oarecele vs �oarecele/�oarele/�oarece/�oaremle cum circul� prin cas�. Dar (pisic�) pisica vs pisicale/pisic�rele/pisicele/pisic� nu doarme. În limba norvegian�, articolul hot�rât este de asemenea enclitic, spre diferen�� de limba englez�. Îns� dincolo de omiterea ocazional� a utiliz�rii articolului hot�rât, erorile frecvente în solu�ia oferit� de studen�ii indieni se datoreaz� identific�rii eronate a genului substantivului care trebuia articulat. Concret, substantivelor mare, floare, carte li s-a atribuit genul masculin, probabil însu�ind ca pe o „norm�” general valabil� cazurile excep�ionale ale unor substantive care au termina�ia în -e�i sunt de genul masculin (munte, frate, câine, �oarece). Mai greu de explicat este includerea evident� în genul masculin �i a substantivului pisic� 3. Pronumele demonstrativ de apropiere Ce ave�i pe birou? Formula�i propozi�ii dup� model / What do you have on the desk? Make up sentences according to the model: MODEL: Acesta este un calculator. Aceasta este o imprimant�. Ace�tia sunt ni�te bani. Acestea sunt ni�te dosare.

agend�: Aceasta este o agend� vs Aceasta este o agend�/Acesta este un agenda/ / . calendar: Acesta este un calendar vs Acesta este un calender/Acesta este un calendar pe masa/ / . lamp�: Aceasta este o lamp� vs Aceasta este o lampa/Aceasta este o’ lampa pe banca/ / . Însu�irea limbii române de c�tre studen�ii str�ini, nivel A1 21

pixuri: Ace�tia sunt ni�te pixuri vs Ace�tia sunt ni�te pixuri/Aceasta este un pixuri pe cartea/ / . creioane: Acestea sunt ni�te creioane vs Acestea sunt ni�te creioane/Aceasta este un creioanele negru/ / . telefon: Acesta este un telefon vs Acesta este un telefon/Acesta este telefon pe masa/ / . carte: Acestea sunt ni�te carte vs Aceasta este o carte/Ace�tia sunt carte nou/ / . laptop: Acesta este un laptop vs Acesta este un laptop/Acesta este laptop pe masa/ / . clame: Acestea sunt ni�te calme vs Acestea sunt ni�te clame/Ace�tia sunt clame pe masa/ / . hârtie: Acestea sunt ni�te hârtie vs Acestea sunt ni�te hârtie/Aceasta este hartie pe banca/ / . În limba englez�, pronumele/adjectivul pronominal demonstrativ de apropiere variaz� exclusiv dup� num�r, nu �i dup� gen. În limba norvegian�, acesta are varia�ie �i în func�ie de num�r, �i dup� gen (inclusiv neutru). În limba punjabi, pronumele demonstrativ exist� �i este folosit înlocuind la persoana a treia pronumele personal. Astfel, se distinge între pronume demonstrativ de apropiere �i de dep�rtare, cu diferen�� de num�r, dar nu �i de gen. A�adar, pentru studentul norvegian, însu�irea pronumelui demonstrativ de apropiere nu este în principiu o noutate absolut�, ci structural se apropie de sistemul lingvistic norvegian. Pentru studentul indian vorbitor de punjabi �i englez�, existen�a acestui pronume diferen�iat dup� num�r este de asemenea o structur� familiar�, în schimb asimilarea unor varia�ii suplimentare dup� gen devine o noutate absolut� �i, adeseori, insurmontabil�. În exemplele luate în considerare se pot constata unele erori comune celor dou� serii de studen�i. – sub înrâurirea substantivelor creioane�i clame, percepute corect ca având num�rul plural (conform modelului dosare), o serie de alte substantive au fost introduse în aceea�i categorie, strict pe criteriul de a avea termina�ia în -e (fatal, marc� de singular, uneori): carte, hârtie. De aici utilizarea eronat� a unor pronume demonstrative cu form� variabil� de plural, ace�tia, acestea, genul fiind la rându-i perceput deficitar; 22 Lucian Vasile Bâgiu

– sporadic se înregistreaz� �i procesul invers: creioane, un substantiv având num�rul plural, este perceput ca fiind de singular masculin cu termina�ia în -e, probabil sub influen�a unor asemenea substantive prezente într-un alt exerci�iu al testului (munte, frate, câine, �oarece). Rezultatul este conceperea unei construc�ii relativ corecte în logica astfel imaginat� de student (Aceasta este un creioanele negru), dar eronat� în raport cu structura limbii române. În plus se constat�, din nou în cazul studentului indian, inadecvarea la gen (aceasta – un creioanele). 4. Genul neutru Frapeaz� coinciden�a erorii comune în solu�ia imaginat� Ace�tia sunt ni�te pixuri. Pluralul este perceput corect de ambele serii de studen�i, în schimb genul este identificat eronat ca masculin, de asemenea de ambele serii de studen�i. Explica�iile pentru aceasta sunt îns� diferite. Pentru studentul norvegian este greu de în�eles �i de asimilat modul în care se decide/construie�te genul neutru în limba român�, prin folosirea masculinului la singular �i a femininului la plural (tocmai de aceea numit, mai corect, ambigen). Limba norvegian� dispune de un gen neutru propriu-zis, adic� identificabil prin con�inut �i, mai ales, în plan formal – are desinen�e specifice, diferite de cele de masculin �i de feminin. Remarc�m astfel o dificultate aproape insurmontabil�. Pentru studentul indian vorbitor de englez� �i de punjabi, problema este la fel de dificil�, îns� din alte ra�iuni. Nici în englez�, nici în punjabi, pronumele demonstrativ de apropiere nu are deloc varia�ii la plural în func�ie de categoria genului �i, în plus, limba punjabi nu dispune deloc de existen�a genului neutru, având exclusiv genul masculin �i feminin. A�adar, dac� la singular studentul indian va fi perceput pix ca fiind de gen masculin, a adoptat aceea�i solu�ie �i pentru plural, rezultând ace�tia – pixuri. Multe dintre erorile folosirii articolului hot�rât �i a pronumelui demonstrativ de apropiere se datoreaz�, de fapt, unei dificult��i a studentului norvegian sau indian în a identifica genul substantivului, adjectivului, pronumelui demonstrativ. L�sând deoparte eterna problem� a discrepan�ei dintre genul natural �i cel gramatical, precum �i a unui specific al fiec�rui sistem lingvistic în parte în ceea ce prive�te modalitatea de a-�i hot�rî genul substantivului, remarc�m Însu�irea limbii române de c�tre studen�ii str�ini, nivel A1 23 statutul problematic al genului neutru (ambigen) al limbii române. Limba norvegian� dispune de un gen neutru propriu-zis, identificabil prin con�inut �i, mai ales, în plan formal – are desinen�e specifice, diferite de cele de masculin �i de feminin, iar limba punjabi nu dispune deloc de existen�a genului neutru în sistemul s�u morfologic. Exemplele men�ionate în studiul de fa�� sunt relevante pentru concluzia c� însu�irea limbii române de c�tre studen�ii str�ini, la nivel elementar, este un proces pedagogic complex, cu rezultate inerent inedite, greu de anticipat. De�i se porne�te de la premise aparent identice �i se aplic� acelea�i metode didactice, intervin factori aleatorii, între care un rol esen�ial îl poate juca limba matern� a studentului str�in, reper lingvistic ce exercit� involuntar o presiune modelatoare asupra limbii noi, care se cere însu�it�. De cele mai multe ori, structura morfologic� a limbii materne a studentului str�in nu coincide cu cea a limbii române, astfel încât ceea ce studentul percepe în mod involuntar ca un reper organizator este mai degrab� un impediment sau posibil chiar un obstacol. Au putut fi îns� identificate unele erori comune ambelor serii de studen�i, ceea ce poate argumenta c� limba român� ridic� probleme constante, greu de dep��it pentru orice student str�in, între acestea conjugarea verbului la indicativ prezent �i genul neutru al substantivelor. Dincolo îns� de orice considera�ii lingvistice sau pedagogice, actorul principal al procesului de înv��are a limbii române este mereu altul, studentul str�in în sine, o individualitate cu motiva�ie �i capacitate proprie.

Bibliografie Bâgiu 2010a: Lucian Bâgiu, Limba român� în Norvegia – lectoratul din Trondheim (The Romanian language in Norway – The lectureship from Trondheim), în „Candela Nordului” (Revist� de spiritualitate �i cultur� editat� de Episcopia Ortodox� Român� a Europei de Nord / A Spiritual and Cultural Magazine edited by the Romanian Orthodox Diocese of Northern Europe), anul 3, nr. 3, p. 126-133. Bâgiu 2010b: Lucian Vasile Bâgiu, Limba român� în Norvegia – lectoratul din Trondheim, în „Philologica Jassyensia”, anul VI, nr. 1 (11), p. 255–276. Bâgiu 2011a: Lucian Vasile Bâgiu, Lectoratul de limba român� de la Trondheim, în „Familia român�” (revist� trimestrial� de cultur� �i 24 Lucian Vasile Bâgiu

credin�� româneasc�), Biblioteca Jude�ean� „Petre Dulfu”, Baia Mare, anul 12, iunie, nr. 2 (41), p. 46-50. Bâgiu 2011b: Lucian Vasile Bâgiu, Limba român� în Norvegia: sfâr�it de capitol, în „ProSaeculum” (revist� de cultur�, literatur� �i art�), anul X, 15 octombrie-1 decembrie, nr. 7-8 (75-74), p. 168. Bâgiu 2011c: Lucian Vasile Bâgiu, Spa�iu valah în lumea scandinav�, în „ProSaeculum”, revist� de cultur�, literatur� �i art�, anul X, 15 iulie-1 septembrie, nr. 5-6 (73-74), p. 179-181. Cojocaru 2006: Dana Cojocaru, You can speak Romanian! (Manual de limba român� pentru cei care chiar vor s-o înve�e). Cu desene de Terente �erban, Bucure�ti, Compania. Ellingsen, Mac Donald 2004: Elisabeth Ellingsen, Kristi Mac Donald, På vei. Tekstbok. Norsk og samfunnskunnskap for voksne innvandre, Oslo, Cappelen. Gramatica 2008: Gramatica limbii române. Tiraj nou, revizuit, Bucure�ti, Editura Academiei Române. Halvorsen 2008: Arne Halvorsen, Dic�ionar român-norvegian, edi�ia a II-a rev�zut��i ad�ugit�, Ia�i, Polirom. Kohn 2009: Daniela Kohn, Puls. Manual de limba român� pentru str�ini. Curs. Exerci�ii, Ia�i, Polirom. Leon 2009: Crina Leon, Dic�ionar de buzunar norvegian-român, Ia�i, Polirom. Leon 2007: Crina Leon, Ghid de conversa�ie român-norvegian, edi�ia a II-a rev�zut��i ad�ugit�, Ia�i, Polirom. Masica 1991: Colin Masica, The Indo-Aryan Languages, Cambridge, Cambridge University Press. Pologea 2008: Doina Pologea, Limba român� pentru str�ini, Bucure�ti, Institutul Cultural Român. Shackle 2003: Christopher Shackle, Panjabi, în George Cardona, Dhanesh Jain, The Indo-Aryan Languages, Londra/New York, Routledge, p. 581–621. Suciu, Fazaka� 2006: Raluca Suciu, Virginia Fazaka�, Romanian at First Sight. A Textbook for Beginners, Bucure�ti, Compania. Tomescu-Baciu 2006: Sanda Tomescu-Baciu, Velkommen! Manual de conversa�ie în limba norvegian�, Ia�i, Polirom. http://en.wikipedia.org/wiki/Punjabi_grammar. Însu�irea limbii române de c�tre studen�ii str�ini, nivel A1 25

The Assimilation of the Romanian Language by Foreign Students, Level A1. A Comparative Investigation: Norwegian vs. Indian Students The flexion of the verb in the Norwegian language for the indicative mood present tense has only one morphologic form, no matter the person and the number. The Punjabi language (spoken by more than 90 million people) is an Indo-Arian language (an immense subgroup of the Indo-Iranian languages, having more than 900 million speakers). The Punjabi language is closely related to Romany (Gipsy) language, as well as to Hindustani (Hindi and Urdu), Bengali, Marathi, Guajarati, Oriya, Sindhi, Saraiki, Nepali, Sinhala and Assamese. From a typological aspect, the Punjabi language has a complex morphological system, including the conjugation of the verb. Concerning the Romanian language, the foreign student has to assimilate, form the very beginning, the existence of four groups of conjugation (according to the traditional classification, regularly used in the education system), classified according to the infinitive (to which one has to add the irregular verbs) and also the endings according to person and number, specific to each group. Moreover, there are some mutations in the root word of the verb from time to time, much more difficult to catch by a foreign speaker. Learning and proper using of tens of verbal endings in the Romanian language can be an insurmountable standstill at least for some of the foreign students. In English the demonstrative pronoun/adjective changes solely according to number, not by the gender as well. In Norwegian the demonstrative pronoun/adjective changes both according to number and gender (neuter gender as well!). In Punjabi, the demonstrative pronoun exists and is used replacing the personal pronoun in the third person. There is also a difference between proximal and distal demonstrative pronouns, with changes according to number, yet not by the gender. Hence for the Norwegian student learning the proximal demonstrative pronoun is not an absolute novelty; typologically there is an analogy to the Norwegian linguistic system. For the Indian student speaking Punjabi and English the existence of this pronoun and its changing according to number is again a familiar pattern. However learning the additional changes by the gender is an absolute and sometimes insurmountable novelty. Many of the errors in the way the definite article and the proximal demonstrative pronoun are used are caused, actually, by a difficulty of the Norwegian or Indian student to identify the gender of the noun, the adjective or the demonstrative pronoun. I do not make mention either of the everlasting issue of the discrepancy between the natural and the grammatical gender, or of the distinctiveness of each linguistic system in the way it decides its gender. I do make mention 26 Lucian Vasile Bâgiu however of the ambiguous statute of the neuter gender (ambi-gender) of the Romanian language. The Norwegian language has a properly neuter gender that can be identified by its content and more important by its formal aspect, it has specific terminations, diverse from the masculine and feminine endings. The Punjabi language does not have at all the neuter gender as part of its morphological system. The examples I mention in the present analysis are relevant for the conclusion that the learning of the Romanian language by foreign students, beginners level, is a complex educational process with inherent novel outcomes that are difficult to prefigure. Although one starts from seeming identical circumstances and the same educational practices are implemented, random aspect interfere, such as the mother tongue of the foreign student. It can play an essential role. It is a linguistic frame that unintentionally carries out a modelling pressure on the new language that has to be acquired. Most of the times the morphological structure of the mother tongue of the foreign student is not identical with the Romanian morphological structure; thus what the foreign student subconsciously perceives as a setup reference frame is instead an impediment or possibly even a barrier. Some errors similar to both series of foreign students could be identified, this being a substantiation that the Romanian language has immutable difficulties that are demanding for any foreign student, i.e. the conjugation of the verb in the indicative present or the neuter gender. Regardless of any linguistic or educational assertions the main actor in the process of acquiring the Romanian language is evermore another, the foreign student himself; an individuality with its own impulse and ability.

Universitatea „1 Decembrie 1918” Alba Iulia, România Quelques observations sur les dictionnaires multilingues

Alina BURSUC

Key-words : multilingual dictionary, Romanian lexicography, terminography, languages

0. Introduction De la deuxième moitié du XVIIe siècle à nos jours, le plurilinguisme et la multiculturalité se manifestent dans le domaine de la lexicographie roumaine par les dictionnaires multilingues. Il n’y a aucune bibliographie à jour et aucune étude critique dédiée aux dictionnaires élaborés, rédigés et imprimés en plusieurs langues dans l’espace roumain, ayant le roumain parmi les langues comprises. Dans Schi�� de istorie a lexicografiei române, Mircea Seche décrit la plupart des dictionnaires polyglottes parus dans la lexicographie roumaine jusqu’en 1969 (l’année de la parution de sa monographie). Depuis la deuxième moitié du XXe siècle, ce segment lexicographique connaît un développement impressionnant, d’où la nécessité d’établir une bibliographie des dictionnaires multilingues roumains. Nous nous proposons dans cet article1 de présenter quelques observations sur l’identification, l’inventaire et la systématisation des dictionnaires multilingues d’après leurs titres. 1. Terminologie, attestations, définitions Il faut d’abord approfondir le concept de dictionnaire multilingue. Avant de découvrir les choix des auteurs des dictionnaires de ce type, on constate la variation terminologique du déterminant avec le sens « élaboré, rédigé, imprimé en plusieurs langues » : roum. dic�ionar poliglot/multilingv/plurilingv/polilingv. DEX définit l’adjectif roum. poliglot : « care cuprinde sau are în vedere 2 mai multe limbi » et enregistre le syntagme dic�ionar poliglot. DEX ����������������������������������������������������������� 1 Remerciements à Bianca Mertens d’avoir corrigé la traduction du texte en français. 2 Qui comprend ou a en vue plusieurs langues (n. trad.).

27 28 Alina Bursuc

explique aussi l’adjectif multilingv : « (rar) care este sau poate fi exprimat în mai multe limbi »3, mais n’enregistre pas les adjectifs plurilingv et polilingv. On introduit la catégorie dic�ionar plurilingv (poliglot) dans la classification des dictionnaires (M.D.LINGV., s.v. dic�ionar) comme « dic�ionar care explic� termenii în mai mult de dou� limbi »4. On signale dic�ionar poliglot parmi les catégories des dictionnaires linguistiques ou de langue (D�L, s.v. dic�ionar) et, en contraste avec l’attention accordée aux autres types de dictionnaires, ne le définit pas et ne l’exemplifie pas. DLR explique l’adjectif poliglot : « (despre scrieri, opere etc.) care este scris în mai multe limbi sau care are în vedere mai multe limbi »5, et atteste le syntagme dic�ionar poliglot en 1901. Le même dictionnaire explique l’adjectif multilingv : « (rar) care este sau poate fi exprimat în mai multe limbi »6, le terme est attesté en 1921, mais sans aucune référence aux dictionnaires. Le dictionnaire académique n’enregistre aucun des termes : plurilingv ou polilingv. Dans les deux principaux ouvrages de référence de la lexicographie internationale, appartenant aux lexicographes R.R.K. Hartmann et L. Zgusta, on mentionne la catégorie des dictionnaires multilingues (traduction de l’angl. multilingual dictionaries, cf. Clim 2007 : 173). Le dictionnaire multilingue représente une espèce de source bibliographique dans laquelle les vocabulaires de plusieurs langues sont liés à l’aide des traductions équivalentes (HARTMANN, s.v. multilingual dictionary). L’usage parallèle des termes poliglot et multilingv concernant les dictionnaires s’explique par l’influence des langues française et anglaise (dominante dans la lexicographie récente) sur la langue et la culture roumaine. 2. Lexicographie polyglotte (1687-1969) M. Seche identifie pour la lexicographie roumaine en général et pour la lexicographie bilingue et polyglotte ou plurilingue en particulier trois grandes périodes (1687-1825, 1826-1880, 1880-1969), en soulignant le fait que les dictionnaires bilingues et polyglottes sont ����������������������������������������������������������� 3 (Rare) Qui est ou qui peut être exprimé dans plusieurs langues (n. trad.). 4 Dictionnaire qui explique les termes dans plus de deux langues (n. trad.). 5 (Sur des ecrits, des œuvres, etc.) qui est ecrit dans plusieurs langues ou qui a en vue plusieurs langues (n. trad.). 6 (Rare) Qui est ou peut être exprimé dans plusieurs langues (n. trad.). Quelques observations sur les dictionnaires multilingues 29

dominants dans les premières deux périodes (Seche 1966 : 180). Les trois périodes sont délimitées a l’aide de trois moments principaux dans le developpement de la lexicographie roumaine : la parution du premier dictionnaire multilingue roumain en 1687-1701, il s’agit du Dic�ionarul latin – român – maghiar ; la réalisation, en 1825, du Lesicon romanescu – latinescu – ungurescu – nem�escu, le premier dictionnaire explicatif, étymologique et polyglotte imprimé de la langue roumaine, en cours de réédition7 ; et le changement après 1880 et au début du XXe siècle, du contexte technique et scientifique international, suivi par la naissance effective des dictionnaires terminologiques plurilingues avec le roumain parmi les langues composantes (Seche 1969 : 317). 3. Terminographie multilingue (1969-2012) 3.1. Critères de sélection Les critères de sélection pour établir la bibliographie concernent l’accomplissement par un dictionnaire des conditions suivantes : il faut qu’il s’agisse d’un ouvrage lexicographique imprimé ou d’un manuscrit (non pas d’un guide de conversation ou d’une base multilingue informatisée, cf. Van Campenhoudt 1997 : 2), rédigé en plus de deux langues, réalisé en Roumanie, donnant au roumain le statut de langue source ou de langue cible parmi les langues comprises. Dans la Bibliography of interlingual scientific and technical dictionaries (Holmstrom 1969) il y a des dictionnaires multilingues de spécialité comprenant le roumain, mais on ne les considère pas dans la liste, parce qu’ils ne sont pas réalisés en Roumanie. Une autre catégorie qu’on a choisi d’ajouter à la liste, ce sont les traductions en roumain de quelques dictionnaires multilingues ou bilingues (devenus ainsi trilingues). En admettant que le dictionnaire soit un outil de travail stocké dans les bibliothèques, la recherche est limitée, pour l’instant, aux bases de données des bibliothèques académiques et universitaires8.

����������������������������������������������������������� 7 Cf. le but du projet : Lexiconul de la Buda (1825). Edi�ie emendat� �i prelucrat� electronic pentru consultare on-line, déroulé à l’Institut de linguistique et d’histoire littéraire « Sextil Pu�cariu » de Cluj-Napoca. 8 Une autre source qui reste à vérifier est représentée par les archives des maisons d’édition, etc. 30 Alina Bursuc

3.2. Méthodes de recherche Une fois établis les sites des bibliothèques pour la requête, on accède à l’option « recherche avancée », qui comprend trois champs. On introduit différentes désignations des concepts clés : « ouvrage lexicographique » (roum. dic�ionar, glosar, lexicon, lexic, vocabular, list�, tezaur), « plus de deux langues » (roum. multilingv, plurilingv, poliglot, trilingv), « roumain » (roum. român� et ses abreviations : r, ro, rom). On trouve les mots clés dans le titre ou dans la description de l’ouvrage disponible en ligne dans la feuille réalisée par le documentariste. Si l’auteur n’a pas intitulé son travail avec un terme correspondant à la notion : « dictionnaire en plusieurs langues », le documentariste a marqué comme tel l’ouvrage, élément particulièrement utile dans l’identification des dictionnaires. Concernant les trois synonymes, roum. multilingv, plurilingv, poliglot, la recherche avancée sur le site de la Bibliothèque Centrale Universitare (BCU) de Jassy indique la préférence générale (des auteurs et, le cas échéant, du bibliothécaire) pour le déterminant poliglot (ex. : Annamária Kabán, Magyar – francia – román szótár, 2004 – c’est difficile de l’identifier comme dictionnaire polyglotte d’après le titre), rarement multilingv, et pas du tout plurilingv. En échange, sur les sites BCU de Cluj et BCU de Bucure�ti, on les classe (il s’agit du « sujet » à Cluj, respectivement « la forme du document » à Bucure�ti) comme dic�ionar multilingv (ex. : Annabella Fodor, Dic�ionar englez – român – maghiar de psihologie �i pedagogie, 2000). On observe des titres transparents (dic�ionar poliglot, etc.), mais aussi des titres « semi-transparents » dans lesquels on énumère les langues ou on établit des titres parallèls. Il y a aussi des titres opaques ou cachés, qui contiennent, dans le meilleur cas, seulement le terme dic�ionar ou un terme synonyme, dans ce cas le classement comme dictionnaire ou l’énumération des langues aident beaucoup. Dans la catégorie des titres « transparents » on inscrit ceux qui contiennent les termes : dic�ionar poliglot (ex. : Victoria Chira, Dic�ionar poliglot explicativ de cardiologie, 1999), ou dic�ionar avec l’énumération des langues (ex. : G.D. Vasiliu, Dic�ionar cinegetic român, francez, german, englez, 1965). Un titre étrange contient une traduction inexacte du terme angl. multilingual (ex. : *** Dic�ionar de afaceri multilingual. Ghid practic, 1996). Pour certains dictionnaires, le problème de la traduction des termes est évident depuis le titre (ex. : Quelques observations sur les dictionnaires multilingues 31

I. Donis�, Dic�ionar geomorfologic cu termeni coresponden�i în limbile englez�, francez� �i rus�, 2009). On remarque la pratique, pourtant assez rare, des titres parallèles (ex. : A. Szabo, Erdélyi helységnévszótár = Dic�ionar de localit��i din Transilvania = Ortsnamenverzeichnis für Siebenbürgen, 2003). Un cas presque unique est celui du titre contenant le nom de chaque langue dans la langue même (ex. : Cristina Drescan, Dic�ionar ilustrat English – Deutsch – Român, 2008). 3.3. Critères de systématisation On a systématisé tous les titres trouvés d’après les critères suivants : alphabétique, chronologique (selon le modèle de Seche), thématique (selon les domaines et sous-domaines), ainsi que linguistique (selon le nombre de langues). La liste complète (les titres de Seche compris), alphabétiquement organisée, contient presque 300 titres : les dictionnaires terminologiques, les vocabulaires minimaux (s’adressant en général aux étudiants étrangers), mais aussi les rééditions (révisées et complétées) et les traductions en roumain des dictionnaires bilingues étrangers. Seche annonçait à la fin de son deuxième volume que le développement de la technique et des sciences déterminent la tendance vers la croissance des dictionnaires multilingues pour répondre aux besoins professionnels (Seche 1969 : 318), intuition confirmée par la liste qu’on a construite. Dans l’intervalle 1970-1994 (à l’exception de l’année 1989), les bibliothèques enregistrent chaque année, avec des fluctuations, de deux à sept dictionnaires, et de 1995, leur nombre se dédouble, avec des fluctuations aussi, en atteignant dix-neuf dictionnaires en 2005. La bibliographie ainsi établie permet, dans une large mesure, l’observation des domaines de prédilection de la terminographie multilingue, et la réalisation d’une certaine chronologie concernant l’attention accordée à certains domaines, en liason avec des aspects déterminants de la vie culturelle et scientifique roumaine. En 1970, on publie le premier dictionnaire d’économie, et après 1989, on réalise chaque année des dictionnaires d’économie ou de ses sous-domaines : banques, finances, bourse, affaires. Les différents domaines techniques (général, militaire, etc.), les industries et les différentes branches de la biologie (surtout botanique avec le point culminant qui 32 Alina Bursuc

est le dictionnaire très connu de Coloman en 1980, mais aussi zoologie, horticulture, viticulture, sylviculture) restent les domaines de prédilection. En 1976, on publie le premier dictionnaire avec un vocabulaire minimal s’adressant aux étudiants, en 1982 – le premier d’éducation, 1980 – le premier de proverbes, 1993 – le premier d’affaires, domaine repris presque chaque année, 1995 – le premier d’informatique, le premier pour enfants (ayant seulement une valeur didactique, dans les conditions dans lesquelles on met de plus en plus l’accent sur l’éducation multilingue des petits), le premier du management de la qualité, 1997 – le premier d’assurances, 1998 – le premier de gastronomie, 1999 – le premier de psychologie, 2001 – le premier du management des projets et le premier de management de l’instruction supérieure. Quelques domaines sont représentés par un seul dictionnaire (sociologie en 1971, stomatologie en 2003 ayant le titre en hongrois, musique en 2005, démographie en 2009, ski en 2003, mimique en 2007, etc.) ou, plus rarement et plus étrange, par deux dictionnaires parus dans la même année (sport en 1973, terminologie linguistique en 1978, constructions et architecture en 2009). En 2001 « explosent » les domaines très récents et la tendance de se rallier aux demandes extérieures est évidente : l’équivalence des diplômes de l’enseignement supérieur, la législation environnementale, la sécurité des aliments, l’informatique, la gestion d’entreprise, la pédagogie sociale, les communautés locales, la gestion de projets, la gestion de l’enseignement supérieur. On publie des dictionnaires pour des branches de plus en plus spécialisées, mais il faut voir le fait que les linguistes flirtent aussi avec la formule du dictionnaire multilingue en matière de phraséologie et de verbes. Un cas extrême est un dictionnaire avec un vocabulaire minimal, mais très hétérogène et pas du tout synchronique dans sa composante interne (ex. : O.I. Luca, Dic�ionar : limba român�, limba maghiar�, dialectul aromân, limba traco-geto-dac�, limba italian�, limba spaniol�, limba german�, limba ceh�, limba sumerian�, 20089). La pratique lexicographique confirme l’existence des dictionnaires trilingues, où, à côté du roumain, il y a deux autres langues, le couple français – anglais est presque toujours présent (en ����������������������������������������������������������� 9 Dictionnaire : le roumain, l’hongrois, l’aroumain, le thrace-geto-dacian, l’italien, l’espagnol, l’allemand, le tcheque, le sumerien (n. trad.). Quelques observations sur les dictionnaires multilingues 33 fonction de l’importance dans la société, du rôle économique et culturel), mais aussi français – russe dans les dictionnaires élaborés dans la période communiste. Le latin occupe deux positions différentes tant de point de vue temporel que du point de vue de la motivation de l’inclusion parmi les langues comprises, les deux positions étant situées aux deux extrêmes. C’est la langue composante du premier dictionnaire roumain et de tous les dictionnaires polyglottes des deux premières périodes, même si peu nombreux (ce qui s’explique par le faible développement de la lexicographie roumaine), sa présence est motivée par le rôle culturel. Le latin apparaît après un siècle dans quelques dictionnaires multilingues de biologie (botanique, phytopathologie) et juridiques (1980-2009), sa présence est motivée par le statut actuel de langue scientifique en biologie, respectivement idiome terminologique dans le domaine juridique. La majorité des dictionnaires polyglottes, au moins ceux qui ont été produits au cours du XXe siècle et au début du XXIe, marque le contact des spécialistes roumains avec la littérature étrangère dans les langues internationales (anglais, français, allemand, russe, espagnol) pour consultation et élaboration des ouvrages destinés au circuit international, mais aussi le contact des étrangers avec le roumain (voir les vocabulaires de base ou minimaux pour les étrangers, étudiants en particulier). Un petit nombre, mais non négligeable de dictionnaires marque le contact linguistique quotidien des Roumains avec les minorités nationales, le multilinguisme. Le hongrois est une des langues composantes des dictionnaires polyglottes depuis leur apparition (les premiers dictionnaires polyglottes dans une période dans laquelle le hongrois avait un autre statut dans l’espace roumain). On note l’attention accordée à d’autres langues ou idiomes des minorités de la Roumanie : Tatars et Turcs (ex. : A. Kerim, Dic�ionar T�tar Turc Român, 1996) ou Roma (ex. : Elena Nuic�, Vocabular trilingv român – maghiar – rrom ilustrat. Pentru uzul înv���torilor de la clasele I cu elevi rromi, 2001). Certains dictionnaires tiennent compte à côté des langues internationales, des langues minoritaires et des langues des pays voisins : bulgare, serbe, hongrois, polonais, tchèque (ex. : Simona Rosetti, Dic�ionar european de conversa�ie, 11 limbi: bulgar�, ceh�, francez�, german�, greac�, italian�, maghiar�, polonez�, portughez�, spaniol�, turc�, 2007). 34 Alina Bursuc

4. Dictionnaires multilingues de météorologie On a consulté de manière sélective deux des quatre dictionnaires météorologiques multilingues identifiés, en représentant la base terminographique pour le projet TFA10, et on a observé certains aspects. Les dictionnaires �Î�TEA et CIULACHE sont des dictionnaires de référence dans le domaine de la météorologie roumaine, ayant un caractère explicatif par les définitions et les explications (fait reconnu dans les parties introductives : avant-propos et préface), et un caractère polyglotte (fait non pas mentionné dans le dictionnaire de 2003). Le dictionnaire �Î�TEA reconnait son caractère polyglotte : dans le titre par l’énumération des langues composantes, dans l’avant- propos « dictionnaire météorologique en six langues » et dans la série des termes étrangers par lesquels on traduit chaque terme roumain, aussi bien que dans l’existence des cinq index, intitulés glossaires. Les auteurs soulignent le rôle de la traduction dans les cinq langues et de la présence des glossaires pour la consultation par les spécialistes roumains de la littérature météorologique de l’étranger. L’autre dictionnaire présente entre parenthèses des équivalences des termes roumains en anglais et en français, mais ne précise pas leur fonction dans le dictionnaire, et les index sont absents. Les deux dictionnaires ont à la base un corpus essentiel d’ouvrages lexicographiques et d’études de météorologie « à jour » (environ dix titres des derniers 5, 10 ans, dans le contexte du développement tardif du domaine). 5. Conclusions En dépit de la grande masse de productions lexicographiques multilingues ou polyglottes, quelques dictionnaires ont fait carrière (voir le dictionnaire de botanique de Vàczy Coloman de 1980, très apprécié par les spécialistes ; les dictionnaires météorologiques qui servent comme base de documentation pour le projet TFA ; la réédition numérisée du premier dictionnaire explicatif, général et quadrilingue Lexiconul de la Buda de 1825, etc.). Les séries d’auteurs, les rééditions et les révisions marquent la préoccupation permanente ����������������������������������������������������������� 10 Cf. la bibliographie de base du projet de recherche en cours (2011-2014) – CNCS : PN-II-ID-PCE-2011-3-0656, La terminologie roumaine météorologique (scientifique vs. populaire) des phénomènes atmosphériques. Etude linguistique (TFA), déroulé à l’Institut de Philologie Roumaine « A. Philippide » de Jassy (directeur de projet : Cristina Florescu). Quelques observations sur les dictionnaires multilingues 35 pour l’amélioration des produits avec lesquels certains auteurs se sont remarqués. Quelques dictionnaires sont « explicatifs », et ils ont le statut de dictionnaires de référence (voir les dictionnaires météorologiques). Il y a dans l’histoire de la lexicographie multilingue roumaine deux prototypes : la tradition « polyglotte » des XVIIIe et XIXe siècles et le développement moderne du « dictionnaire terminologique » des vocabulaires techniques des différentes disciplines en plusieurs langues (cf. HARTMANN, s.v. multilingual dictionary). Dans l’espace roumain, c’est la lexicographie dans sa composante bilingue et polyglotte qui se manifestait avant toute autre discipline linguistique.

Bibliographie A. Sources et ouvrages de références CIULACHE = Sterie Ciulache, Nicoleta Ionac, Dic�ionar de Meteorologie �i Climatologie, Bucure�ti, Editura Ars Docendi, Universitatea din Bucure�ti, 2003. DEX = Ion Coteanu, Lucre�ia Mare� (coord.), Dic�ionarul explicativ al limbii române, edi�ia a II-a, Bucure�ti, Editura Univers Enciclopedic, 1998. DLR = Academia Român�, Dic�ionarul limbii române, serie nou�, t. VI, Litera M, 1965–1968 ; t. VIII, Litera P, 1972–1984, Bucure�ti, Editura Academiei. D�L = Angela Bidu-Vr�nceanu, Cristina C�l�ra�u, Liliana Ionescu Rux�ndoiu, Mihaela Manca�, Gabriela Pan� Dindelegan, Dic�ionar de �tiin�e ale limbii, Bucure�ti, Editura �tiin�ific�, 1997. HARTMANN = Reinhard R.K. Hartmann, Gregory James, Dictionary of Lexicography, London/New York, Routledge/Taylor and Francis, 2001. M.D.LINGV. = Gheorghe Constantinescu-Dobridor, Mic dic�ionar de terminologie lingvistic�, Bucure�ti, Editura Albatros, 1980. �Î�TEA = Dumitru �î�tea, Dumitru Bacinschi, Radu Nor, Dic�ionar meteorologic român – rus – francez – englez – german – spaniol, Bucure�ti, C.S.A. Institutul meteorologic. B. Litérature Clim 2008 : Marius-Radu Clim, Lexicografia modern�. Direc�ii �i tipologii, in « Anuar de lingvistic� �i istorie literar� », t. XLVII-XLVIII, 2007- 2008, Bucure�ti, p. 165-178. Holmstrom 1969 : John Edwin Holmstrom (ed.), Bibliography of interlingual scientific and technical dictionaries/Bibliographie de dictionnaires scientifiques et techniques multilingues/Bibliografía de 36 Alina Bursuc

diccionarios científicos y técnicos plurilingües, 5e éd., Paris, UNESCO. Seche 1966/1969 : Mircea Seche, Schi�� de istorie a lexicografiei române, vol. I-II, Bucure�ti, Editura �tiin�ific�. Van Campenhoudt 1997 : Marc Van Campenhoudt, Évaluation des terminographies multilingues : le dictionnaire nautique du capitaine Paasch face au dictionnaire aéronautique de l’ingénieur Schlomann, in A. Hermans (ed.), Les dictionnaires spécialisés et l’analyse de la valeur, Actes du colloque organisé en avril 1995 par le Centre de terminologie de Bruxelles (Institut libre Marie Haps), Louvain-la- Neuve, Peeters, p. 75-115.

Some Observations on Multilingual Dictionaries

From the second half of the seventeenth century until the present time, multilingualism and multiculturalism are manifested in the Romanian lexicography in the developing of multilingual dictionaries. But there is no updated bibliography and critical study exclusively devoted to these dictionaries. Our article aims to provide some observations on the Romanian multilingual dictionaries. Selection criteria for completion of Seche bibliography consist of a number of conditions: printed or manuscript lexicographical work consisting of more than two languages, Romanian space, Romanian language as source language or target language. The identified dictionaries were alphabetically, chronologically, thematically and linguistically systematized. Despite the large mass of multilingual or polyglot lexicographical products, some dictionaries have made careers (see the botanical dictionary of Coloman from 1980, reviewed and appreciated by specialists; or the digitized reprinting of the first explanatory, general and quadrilingual dictionary from 1825 Lexiconul de la Buda). In the history of the Romanian multilingual lexicography can be highlighted two prototypes: the eighteenth and nineteenth centuries polyglot tradition and the modern development of the terminological dictionary of technical vocabularies of various subjects.

Université « Alexandru Ioan Cuza » Jassy, Roumanie Toponimele cu baz� antroponimic��i interferen�e lingvistice în Micul dic�ionar toponimic al Moldovei structural�i etimologic (partea I)

Vlad COJOCARU

Key-words: toponymic field, toponymic layer, anthroponymic stem, linguistic interferences, etymology

Mic[ul] dic�ionar toponimic al Moldovei structural �i etimologic, partea I. Toponime personale ( MDTM) reprezint� volumul al doilea al seriei Tezaurul toponimic al României. Moldova, volum în curs de apari�ie la Editura Universit��ii „Alexandru Ioan Cuza” din Ia�i. Realizat de un colectiv de autori format din membrii Departamentului de toponimie de la Institutul de Filologie Român� „A. Philippide” din Ia�i, sub coordonarea prof. univ. dr. Drago� Moldovanu, dic�ionarul prezint� materialul toponimic în câmpuri toponimice, concept fundamentat de Drago� Moldovanu, care este �i ini�iatorul seriei mai sus men�ionate. Fiecare toponim care reprezint� un cuvânt-titlu în dic�ionar are în mod obligatoriu �i explica�ia etimologic�, fapt ce ofer� posibilitatea studierii problemei interferen�elor toponimice, printre multe alte aspecte ale cercet�rii toponimice, istorice �i lingvistice. Materialul ilustrativ extras din dic�ionar îi are autori pe Daniela Butnaru pentru literele A-C, Dinu Moscal pentru literele D-L, Ana Maria Prisacaru pentru literele M-R, Vlad Cojocaru pentru literele S-Z (Drago� Moldovanu pentru scheme lexicografice, etimologii �i revizia general�). Rândurile de mai jos nu reprezint� o finalizare a cercet�rii fenomenului propus în titlu, ci doar o premis� a acestei cercet�ri, menit� s� demonstreze importan�a �i valoarea materialului cuprins în dic�ionarul prezentat. Preciz�m c� materialul ilustrativ utilizat de noi, incluzând cuvântul-titlu de dic�ionar înso�it de explica�ii istorice, geografice, fonetice, morfologice sau etimologice, nu ne apar�ine în totalitate, informa�iile fiind extrase din Mic dic�ionar toponimic al

37 Vlad Cojocaru 38 Vlad Cojocaru

Moldovei structural �i etimologic, partea I. Toponime personale, din articolele de dic�ionar indicate prin caractere aldine �i majuscule, cu autorii men�iona�i supra. În consecin��, nu vom izola textul de dic�ionar decât prin dimensiunea mai mic� a textului citat, deoarece ne-am luat libertatea de a substitui abrevierile din dic�ionar prin redarea integral� a termenilor abrevia�i. Pe de alt� parte, citarea materialului este f�cut� selectiv, trunchiat, �i nu prin excerptarea compact� a unor pasaje. Bibliografia problemei este cea utilizat� de autorii Dic�ionarului, toate sursele lingvistice, istorice �i geografice putând fi g�site acolo. Noi facem trimitere doar la MDTM. Exemplele oferite cu generozitate de Micul dic�ionar toponimic au o relevan�� diferit� în studierea problemei interferen�elor toponimice, în func�ie de importan�a fenomenului ilustrat. Cu o relevan�� sc�zut� sunt toponimele din Moldova grupate în categoria toponimelor provenite de la antroponime de diverse origini, dar create prin procedee lexicale române�ti (afixe). Dic�ionarul cuprinde astfel o serie numeroas� de toponime create de vorbitorii români de la antroponime de origine slav�, cum ar fi: B�LINÉ�TII de la numele de persoan� Balin cu sufixul colectiv românesc -e�ti. BÂZNOÁSA de la numele de persoan� ucrainean Beznos ‘f�r� nas, cârn’ cu sufixul mo�ional -a. CALAFINDÉ�TII de la numele de persoan� Scolofendie cu sufixul colectiv -e�ti. D�MIDÉNII de la numele de persoan� Demid (< ucr. Demyd, atestat din sec. al XVI-lea) cu sufixul colectiv -eni. DRAGOMIRÉ�TII1 de la numele de persoan� Dragomir cu sufixul colectiv -e�ti. IB�NE�TII / IB�NEASA de la numele panului Liuban, consoana palatal�l’ existent� în antroponimul L’uban, de origine veche ucrainean� (s.v. Iuban). TULÉ�TII1 de la numele de person� Tulea. +ITOV�IÉ�TII de la numele de persoan� *Liutovoi (din vechea bulgar� ljut� ‘groaznic’ �i voj ‘osta�’). BÓBO�UL de la numele de persoan�*Bobu� (< bg. Bóbuš). CI�M�NÉ�TII, cu Dealul Ci�m�ne�tilor, Pârâul Ci�m�ne�tilor, de la numele de persoan��u�man (< bg. Šušman) cu varianta popular��i�man, �i ea de origine bulgar�. DOBROSLOVÉ�TII de la numele de persoan� Dobroslav cu sufixul colectiv -e�ti. Toponimele cu baz� antroponimic��i interferen�e lingvistice 39

DOLHÉ�TII3 de la supranumele lui Mihail Dolh. DOLHÉ�TII4 de la supranumele marelui vornic Giurgiu Dolg. DORNÉ�TII2 de la supranumele ucrainean Durnyj ‘cel prost’ al boierului Iuga. ILCÉ�TII de la numele boierului Ilciul (< bg. Il�o). PANCIU de la numele de familie Panciu (< bg. Pan�o). R�IÚ�UL de la numele de persoan� *R�ie�(< bg. Ra �o). RIPICÉNII de la numele de persoan� slav Repici. +SCLIPOTÉ�TII de la numele de persoan� *Slipot� (< ucr. slipyj ‘orb’ cu sufixul patronimic -ot�, cf. �i slipotá ‘orbie’). STOBOR����NII de la numele de persoan� ucrainean Stibor (< �estibor). �ÍVI�A de la supranumele Sivi�, probabil un derivat de la apelativul siv ‘sur, c�runt’ de origine bulgar�. �TIOBOR����NII1 de la numele boierului �tibor (< pol. �cibor). +T�Ú�II de la numele lui Dragomir T�utul. �U�CÁNII2 Atestat la 1440 în forma �udcanii, de la numele lui Ion �udco. +VITORÓGII de la numele de persoan� Vitorog (< bg. vitorog ‘cu coarnele curbate’) (MDTM, s.v.). O alt� subcategorie este aceea a toponimelor create de la nume de persoan� maghiare, în func�ie toponimic� sau cu derivare româneasc� (explica�iile sunt extrase din acela�i dic�ionar, ca, de altfel, toate explica�iile referitoare la toponimele citate în aceste rânduri): ÁRVA de la numele de persoan� maghiar Árva. BALINTÉ�TII de la numele de persoan� Balint. BARTICÉ�TII de la numele de persoan� magh. Bartik. B�RNÉ�TII de la numele de persoan� Barna (< magh. barna ‘oache�’). BÂRNÁDUL de la numele de persoan� maghiar Bernád. BÂRNÁRUL1, cu Poiana lui Bârnar, Poiana Bârnarului, muntele Bârn�relul, de la numele de persoan� Bârnar. La origine numele de persoan� este hagionimul catolic Bernard > B�rnar. BIZIGHÉ�TII de la numele de familie maghiar Bezzegh. BOROSOÁIA, cu Borosenii, Borose�tii, de la numele de persoan� maghiar Boro� cu sufixul colectiv -eni�i -e�ti sau cu sufixul mo�ional -oaia. C�D�RÉ�TII de la numele de persoan� maghiar Kádár. CEPÉ�TII de la numele de persoan� maghiar Czipe. CORLÁT, cu Corl�tenii, Corl�te�tii, de la numele boierului Corlat (< magh. Korlát < Konrad) cu sufixul colectiv -e�ti, -eni. +DIENÍ� de la numele de persoan� maghiar Dienes. V lad Cojocaru 40 Vlad Cojocaru

+DIL�EGÁNII de la supranumele maghiar al boierului Petru Del�eg ‘cel chipe�’. F�R�OÁNII, cu corespondentul maghiar Forrófalva, de la numele de persoan� maghiar Forró ‘cel arz�tor’. FERÉ�TII1 de la numele boierului ungur Feer (< magh. Fehér ‘Albul’). FICHITÉ�TII de la numele de familie maghiar Fekete ‘Negrul’. +FILÉ�TII de la numele de familie Fele (< magh. Fél ‘jum�tate’). Cf. numele satului Jum�t��enii, de la antroponimul românesc Jum�tate, atestat în documentele slavo-române. GHÉNGHE, în sintagma Codrul Ghenghii�i în derivatul Ghenghe�tii, de la numele de familie de origine maghiar� Gyenge ‘sl�b�nog’. GHER�IÉ�TII1 cu corespondentul maghiar Birófalva, atestat la 1552 în forma Bir�e�tii, de la supranumele maghiar Biró ‘judele’. GHIDI�ÉNII de la supranumele Hegedüs ‘scripcarul’. H�RP��É�TII de la numele boierului ungur Arpa� (< magh. Árpás). HÂNDRÉ�TII de la numele boierului Handrul (< magh. handra). HORPÁZUL de la supranumele maghiar Horpasz ‘sub�ire, zvelt’. LECU�ÉNII de la numele lui Leucu� (< magh. Leukes). +LEUTÉ�TII de la numele boierului Levet Miclou�. LICHITI�ÉNII de la numele boierului �tefan Legheti� (< magh. Ligetüs). +MICL�U�ÉNII1 de la numele de persoan� Miclou�. PÂNG�RÁ� de la numele de persoan� maghiar Pongorácz (< Pongrácz ‘Pancratius’). S�B�OÁNII de la supranumele maghiar Szabó„croitor” cu sufixul colectiv -ani/ -iani. S�C�LÚ�, cu Sacalâ�e�tii, S�c�lenii, de la supranumele boierului Ivan Sacal��, din maghiarul szakállas. SCOPOSÉNII de la numele de persoan� Copos (< magh. kopasz ‘chel’). T�V�D�RÉ�TII de la numele boierului T�v�dar de orig. magh. (< Tivadár). VERE�É�TII1, cu Vere�anii sau Vere�enii, de la numele de persoan� Vere�. (MDTM, s.v.). Toponimele de mai sus, create de vorbitorii de limb� român�, cu sufixe române�ti, localizate în diverse regiuni ale Moldovei, pot fi relevante pentru o anumit� componen�� etnic� a popula�iei din aceast� provincie în diferite perioade ale istoriei sale. Distribu�ia teritorial� �i cronologic� a antroponimelor ucrainene vechi sau mai noi, a celor vechi bulg�re�ti, maghiare sau vechi turcice constituie un auxiliar în studierea interferen�elor etnice din aceast� parte a teritoriului de limb� Toponimele cu baz� antroponimic��i interferen�e lingvistice 41 român�, cu amendamentul c� purt�torii numelor str�ine pot deveni, la un moment dat, �i românii. Tot din aceea�i categorie de fapte extragem din Micul dic�ionar toponimic�i câteva toponime române�ti care, conform explica�iilor date chiar de autorii dic�ionarului, pot fi m�rturia unor mi�c�ri de popula�ie între diverse provincii ale spa�iului lingvistic românesc. Dic�ionarul ne ofer�, astfel, toponime de la nume de persoan� ardelene�ti: BOTO�ÁNII de la un nume de persoan� de origine ardeleneasc� Botu�/ Bot��. GORGHÉ�TII de la numele de persoan� ardelenesc Gorghe. GO�MÁNII supranume ardelenesc Góciman ‘epitrop’. TAÚLA de la numele de persoan� ardelenesc. UNGURÉNII supranumele panului Giurgiu Ungureanul. Toponimul a fost considerat descriptiv, „ar�tând originea local�” a locuitorilor, veni�i din Transilvania (MDTM, s.v.). Câteva nume ne trimit la spa�iul lingvistic muntenesc sau chiar la cel sud-dun�rean, cum ar fi: SOCOLA de la numele de persoan� Socol (probabil al unui boier muntean). AGÂRCÍA derivat parasintetic aromân-bulgar an-g �r-ja (dolina) ‘la valea Grecului’, în care an este prepozi�ie compus� aromâneasc�, provenit� din a ‘la’ �i n ‘în’, iar bg. g�rk un etnonim cu func�ie de supranume; un toponim de colonizare (MDTM, s.v.). Tot aici se înscriu �i toponimele create de la supranume care indic� originea etnic� a purt�torului: ARMEÁNUL probabil unul din armenii semnala�i la Cotnari în a doua jum�tate a secolului al XVIII-lea. SECUIÉNII1 supranumele Secuianul la plural. SECÚIUL, cu Pârâul Secuiul, Secuia, de la numele lui Stanciul S�cuiul. SECUIENII3 de la numele boierului S�cuianul cel B�trân. +T�Ú�II de la numele lui Dragomir T�utul (etnonimul t�ut ‘slovac’) (MDTM, s.v.). Toponimele cu relevan�� mare în studierea problemei interferen�elor lingvistice de pe teritoriul Moldovei sunt cele create de vorbitorii de limb� slav� (veche ucrainean� sau veche bulgar�), pornind de la baze antroponimice slave prin procedee de derivare specifice limbilor slave. Dic�ionarul ofer� exemple de toponime V lad Cojocaru 42 Vlad Cojocaru derivate vechi ucrainene sau vechi bulgare, utilizatorul dic�ionarului putând urm�ri �i r�spândirea teritorial� �i cronologic� a fenomenului, în strâns� corela�ie cu rezultatele de pân� acum oferite de cercetarea istoric� �i geografic�. Exemplific�m cu extrase din Micul dic�ionar toponimic categoria toponimelor create de vorbitorii ucraineni în diverse perioade ale convie�uirii acestora cu românii, distribu�ia teritorial� a numelor, distribu�ie marcat� în dic�ionar, fiind relevant� pentru istoricul problemei: BAINÉ�UL la plural, vechi: Bain�ii, Pârâul Bain�ilor: derivat vechi ucrainean de la numele de persoan�Ba�o cu sufixul colectiv -inci. BÁISA, cu Poiana Baisa, Dealul Baisa, Valea Baisa, �esul Baisa, P�durea Baisa, derivat vechi ucrainean de la numele de persoan� Base cu sufixul posesiv -ja ‘ (poiana) lui Base’. BALIN�II derivat ucrainean de la numele de persoan� Bali�� cu sufixul colectiv -inci. BA�ÉUL, cu Pârâul Ba�eului, cu schimbare de sufix: Ba�ov, Pârâul Ba�ove, Pârâul Ba�ovii, derivat vechi ucrainean cu sufixul posesiv -ev de la supranumele t�t�r�sc Ba�, similar cu cel din oiconimul +Bascacov�i, care desemna un sat de la confluen�a Ba�eului cu râul Prut. B�DEÚ�II1 atestat în forma slavon� Badev�i, derivat vechi ucrainean de la numele de persoan� Badea cu sufixul colectiv -ewci. B�DIÚ�II cu schimbare de num�r: B�diu�ul, derivat vechi ucrainean de la numele de persoan� Bade cu sufixul colectiv -ewci�i evolu�ia ucrainean� a sufixului la -iwci. BÉNE, cu Casa lui Bene, Benia, Pârâul Benia, Benschi, nume de persoan� derivat cu sufixul posesiv vechi ucrainean -ja. BOHOTÍNUL derivat vechi ucrainean de la numele de persoan� *Bohota (format din Boh-�i sufixul patronimic -ota) cu sufixul adjectival posesiv -in. BOSCOTÉNII1, cu forma veche româneasc� B�scacianii�i veche ucrainean� Bascacov�i, derivat vechi ucrainean de la supranumele t�t�r�sc Baskak ‘persoan� care asigur� perceperea tributului’ cu sufixul colectiv - owci, care ulterior a fost înlocuit cu sufixul colectiv românesc echivalent -eni. BROSC�Ú�II derivat vechi ucrainean de la numele de persoan� Boris(ko) cu sufixul colectiv -owci. CEPEL, cu Ceplin�ii, Cepleni�a, Valea Cepleni�a, Dealul Cepleni�ei, nume de persoan� (atestat la 1413 în vechea rus� < �epel’ ‘cu�it uzat, cioars�’) de la care s-au format dou� derivate ucrainene, un oiconim cu sufixul colectiv -inci �i un hidronim cu sufixul compus -nica (< -�n-ica). Toponimele cu baz� antroponimic��i interferen�e lingvistice 43

CORJ�Ú�II, atestat la 1429 în forma Corjdanov�i, cu Valea Corj�u�ilor, Dealul Corj�u�ilor, derivat vechi ucrainean de la o baz� antroponimic� Kor� cu sufixul colectiv -ewci. CÓ�A, cu Pârâul Co�ca, Co�e�tii, derivat vechi ucrainean de la numele de persoan� Košo cu sufixul hidronimic -ka�i derivat românesc de la numele de persoan� Co�a (< Košo) cu sufixul colectiv -e�ti. +DIAC�Ú�II derivat vechi ucrainean de la supranumele boierului Diacul cu sufixul colectiv -owci. +DOBR�N�Ú�II derivat vechi ucrainean de la numele de persoan� Dobr(e)an cu sufixul colectiv -owci. DOROHÓIUL atestat în forma slavon� Dorogu� la 1407, derivat vechi ucrainean cu sufixul posesiv -j� de la numele de persoan� *Dorogun/ ucrainean *Dorohun. DRÁGO�2, cu derivatul Dragova, care s-a creat prin refacerea temei române�ti (Drag-) cu sufixul posesiv ucrainean -ova, într-o perioad� de bilingvism româno-slav (sec. XIV). DRÁGULEA derivat vechi ucrainean de la numele de persoan� Dragúl cu sufixul posesiv -ja. FALC��UL, cu corespondentul ucrainean Falkiv, de la derivatul vechi ucrainean *Wolkov ‘al Lupului’. F�LCÍUL derivat vechi ucrainean cu sufixul posesiv -j� de la numele de persoan� Falcin, el însu�i de origine ucrainean� (< *Wol�in, cf. pol. Wilczyn, s.-cr. Vu�in). FR�T�Ú�II derivat vechi ucrainean de la supranumele Frate cu sufixul colectiv -owci. HÂ�RSOVA derivat vechi ucrainean de la numele de persoan� Hrys/ Hryš cu sufixul posesiv -ova cu sensul de ‘Valea lui Hrys/ Hryš’. HOROIÁTA nume de persoan� vechi ucrainean *Howryljata (< nume de persoan� Howrylo cu sufixul patronimic -jata). HUDÉ�TII, cu corespondentul vechi ucrainean Hudin�i, de la numele boierului Hudici cu sufixul colectiv vechi ucrainean -inci, înlocuit ulterior cu sufixul colectiv românesc echivalent -e�ti. IUBÁN, cu Ib�ne�tii, Ib�neasa, atestat la 1429 în forma Liub�neasa, de la numele panului Liuban (de la antroponimul L’uban de origine veche ucrainean�). M�NEÚ�II derivat vechi ucrainean de la numele de persoan� Manea cu sufixul colectiv -ewci. MILETÍNUL derivat vechi ucrainean de la hipocoristicul Miljata cu sufixul posesiv -in. MILI��Ú�II derivat vechi ucrainean de la numele de persoan� Mile� cu sufixul colectiv -ewci. NICOLÍNA derivat vechi ucrainean de la numele de persoan� Mikola cu sufixul adjectival -ina. V lad Cojocaru 44 Vlad Cojocaru

P�RH�Ú�II derivat vechi ucrainean de la numele de persoan�*Parho (hipocoristic de la Parhoma < Parthenius) cu sufixul colectiv -owci. P�TR�Ú�II derivat vechi ucrainean de la numele de persoan� Petro cu sufixul colectiv -owci. POP�Ú�II derivat ucrainean de la supranumele Popa cu sufixul colectiv -ovci, având în�elesul de ‘satul popii’ adic� al slujitorilor bisericii cu hramul Sfântul Nicolae, zidit� de �tefan cel Mare la 1496, în jurul c�reia s-a format s. Pop�u�i, biseric� transformat� în m�n�stire la 1751. R�BÂ���IA supranume vechi ucrainean de la rabynja ‘roab�’. R�D�Ú�II1 derivat vechi ucrainean de la baza antroponimic� Rad- cu sufixul colectiv -owci. Numele de persoan� putea fi atât rom. Radu, cât �i un slav Rado (scurtat din Radomir, Radoslav). RÍNGO, cu Rânghile�tii, Râng�u�ii, nume de persoan� de origine slav� de la care s-au format, în perioada bilingvismului româno-ucrainean, un derivat românesc cu sufixul -e�ti�i altul vechi ucrainean cu sufixul -owci. SÁSOVA, cu Valea Sasovei, Dealul Sasovei, derivat vechi ucrainean de la hipocoristicul Sas cu sufixul-ova. SCOBÍN�II1, atestat în forma slavon� Scubin�i, derivat vechi ucrainean de la numele de persoan� *Skuba(< skubati„a jumuli”) cu sufixul colectiv -inci. STRAHOTÍNUL derivat vechi ucrainean de la numele de persoan� Strahota cu sufixul posesiv -in. STRÁHOVA derivat vechi ucrainean de la numele de persoan� Strah cu sufixul posesiv -ova. �ERB�NÉ�TII1, cu corespondentul vechi ucrainean �erbanov�i; derivatul vechi ucrainean cu sufixul colectiv -owci dateaz� din perioada de simbioz� slavo-moldoveneasc�. +T�MÂRTA��Ú�II atestat la 1411 în forma slavon� Tamârta�ov�i�i ulterior în forma Tamârta�in�i; derivat vechi ucrainean de la numele de persoan�T�mârta� cu sufixul colectiv -owci�i -inci. TÓLOVA derivat vechi ucrainean de la numele de persoan� Tulici cu sufixul -ova prin apocopa sufixului -ici. VICOVUL derivat vechi ucrainean de la numele de persoan��iko cu sufixul posesiv -ov. VOITÍNUL derivat vechi ucrainean de la numele de persoan� Vojta cu sufixul adjectival -in (MDTM, s.v.). În leg�tur� cu aceast� categorie de toponime, dic�ionarul distinge subcategoria numelor atestate ca derivate vechi ucrainene, dar care nu reprezint� în realitate decât forme oficiale, crea�ii artificiale ale cancelariei de limb� slavon� din perioada medieval�: +SMEDORÓVA (vechi) C e t a t e a N o u� a Romanului, form� slavizat� a unui toponim românesc *Sân Medru. B�LINÉ�TII cu forma Balilov�i de la 1490, care este un calc de cancelarie. Toponimele cu baz� antroponimic��i interferen�e lingvistice 45

C�T�M�RÉ�TII, cu forma Catamarev�i, care este un calc de cancelarie dup� rom. C�t�m�re�ti, deoarece presupusul derivat nu se reg�se�te în niciun document românesc. GRIGORÉ�TII, cu forma Grigorov�i de la 1431, care este, foarte probabil, o crea�ie a cancelariei slavone. LECU�ÉNII, cu derivatul slavon în -ov�i (Leucu�ov�i) de la 1408, care este o crea�ie a cancelariei domne�ti, deoarece nu reapare în documentele de mai târziu în forma românizat� Leucu�ou�i (MDTM, s.v.). Categoria toponimelor de origine veche bulgar�, caracteristice zonei sudice a Moldovei, este �i ea ilustrat� în dic�ionar prin câteva exemple: BELEGHÉTUL supranumele *Belegheat(ul) ‘Însemnatul’ (< vb. *belegheá < *beleg < v. bg. ������, bulgar beleg ‘semn particular’). HORÍNCEA derivat v. bg. *Gorin-�c�-ja sau de la bulgarul *Gorin-ko-ja (dolina) ‘valea lui Gorine� (Gorinko) ’ > *Gorin�a, care a suportat ulterior o adaptare fonetic� ucrainean� (g > h). +ITOV�IÉ�TII nume de persoan� *Liutovoi (din v. bg. ljut� ‘groaznic’ �i voj ‘osta�’). SIMÍLA derivat v. bg. de la numele de persoan� Smil cu sufixul posesiv -ja. VRÁNCEA derivat vechi bulgar de la numele de persoan� Vran�c�. ZELETÍNUL derivat vechi bulgar de la hipocoristicul *Zel�ta (> bulgar *Zeleta) cu sufixul adjectival -in� (MDTM, s.v). Câteva toponime conserv� antroponime vechi turcice, relevante pentru o perioad� veche din istoria contactelor etnice de pe teritoriul Moldovei: BERHÉCIUL probabil de la supranumele vechi turcic Bergü�i ‘cel care d�ruie�te, darnicul’ (< bergü ‘dar’), prin adaptare fonetic� ucrainean�. BOSCOTÉNII1 atestat în forma veche româneasc� B�scacianii�i ca derivat vechi ucrainean Bascacov�i, de la supranumele t�t�r�sc Baskak ‘persoan� care asigur� perceperea tributului’. Toponimul dovede�te faptul c� în bazinul mijlociu al Prutului st�pânirea t�t�rasc� s-a men�inut �i în a doua jum�tate a secolului al XIV-lea. +DAMÍRUL numele de persoan� Damir (< tc. demir ‘fier’). T�CM�NÉ�TII1 de la numele de persoan� Tecman. +T�MÂRTA��Ú�II de la numele de persoan�T�mârta� rezultat prin adaptarea numelui t�t�r�sc Temirtaš ‘piatr� de fier’ (probabil conduc�torul s�la�ului t�t�r�sc de pe �omuz). TUNGUJÉII, cu forma veche Tonguzeniin, de la numele de persoan� Tonguz < t�t. To�guzi (MDTM, s.v.). V lad Cojocaru 46 Vlad Cojocaru

De o importan�� major� sunt �i toponimele maghiare vechi din anumite regiuni ale Moldovei, relevante pentru istoricul infiltr�rii popula�iei de limb� maghiar� în Moldova: ADJÚDUL hagiotoponim maghiar Egydhalma ‘Dâmbul lui Egyd’ la 1433, de la maghiarul Egyd < Egyed ‘Sanctus Aegidius’. Hagiotoponimul unguresc reflect� expansiunea secuiasc� în sudul Moldovei, la începutul secolului al XIII-lea. BAC����UL supranumele maghiar Bakó ‘c�l�u’. BURDUSÁCII probabil de la compusul maghiar Bodriszak ‘partea Cre�ului’. COMIÁTUL compus maghiar Komjátpataka ‘Valea lui Comiat’, de la numele de persoan� maghiar Komjád/ Komját. COPÓUL, cu Dealul Copoului, supranumele maghiar Kopó ‘copoi’. CORÓDUL numele de persoan� Corod al unui feudal din secolul al XIV-lea, venit poate din Secuime (unde exist� localitatea Corod < magh. kóród). D�M�CÚ�A maghiar Domokos, boier ungur. +LEUTÉ�TII de la numele boierului Levet Miclou�. Adaptarea româneasc� a numelui de persoan� maghiar presupune o pronun�ie bilabial� a consoanei -v- într-o perioad� veche a istoriei limbii maghiare. M�DÂRJÁC nume de persoan� ardelenesc M�dârjac (< magh. madárszák ‘sac de p�s�ri’, ‘curs�’). SASCÚTUL compusul maghiar Sászkút ‘Fântâna Sasului/ Fântâna lui Sas’. În a doua jum�tate a secolului al XV-lea au venit aici numero�i emigran�i maghiari husi�i. T�V�D�RÉ�TII de la numele boierului T�v�dar. Numele de persoan�, de origine maghiar� (< Tivadár), este semnificativ pentru ascenden�a maramure�ean� a unor boieri din Moldova la începutul secolului al XV-lea (MDTM, s.v.). O serie de toponime sunt martorii istoriei mai recente a rela�iilor româno-austriece, în spe�� categoria toponimelor oficiale maghiare sau germane din Bucovina austriac� de dup� 1774. Toponime oficiale maghiare: + ÁNDRASFÀLVA dat în cinstea generalului András Hadik (1710-1790), baron de Futak. +FOGODÍSTEN oiconim teoforic de la compusul maghiar Fogadj-Isten ‘Bine primit de Dumnezeu’. +HÁDIKFÀLVA dat în onoarea pre�edintelui Consiliului de R�zboi, generalul András Hadik. +ÍSTENSÈGITS oiconim teoforic, de la compusul maghiar Isten-szegits ‘Dumnezeu s� v� ajute’. +JÓSEFFÀLVA dat în cinstea împ�ratului Josef al II-lea de Habsburg. Toponimele cu baz� antroponimic��i interferen�e lingvistice 47

+LÁUDONFÀLVA dat în cinstea mare�alului austriac Gideon Ernst baron de Laudon (MDTM, s.v.). Toponime oficiale germane din aceea�i perioad�: +FREÚDENTHAL compus german Frauenthal ‘Valea Doamnei’ în�eles ca Freudenthal ‘Valea Bucuriei’ în urma unei asocieri paronimice. GR�NICÉ�TII, atestat în forma Cr�inice�tii la 1490. Forma corupt� german� de ast�zi a fost oficializat� în timpul st�pânirii austriece a Bucovinei. +HÁRDEGGTAL dat în cinstea lui Johann Heinrich, conte de Hardegg. +KÁRLSBERG dat în cinstea arhiducelui Karl von Österreich-Teschen. + LUÍSENTHAL dat în cinstea arhiducesei Marie-Louise a Austriei (MDTM, s.v.). Dic�ionarul consemneaz� �i câteva toponime germane populare, atestând interferen�e româno-germane mai vechi, cel pu�in la nivel toponimic: CÂRLIBÁBA, cu forma veche Cârlibahul, Cârlibavul, de la compusul german Karlsbach ‘Pârâul lui Karl’. COTNÁRUL compusul german Kottnersberg ‘Dealul lui Kottner’, de la numele de persoan� german Kottner. La 1644 târgul era înc� înf��i�at de c�tre str�ini ca un ‘saxonicum oppidum’. �OROGÁRII supranumele �orogar ‘Cizmarul’ (< germ. Schuhgarn) (MDTM, S.V.). Am extras doar câteva exemple ilustrative pentru fiecare categorie de fapte, Micul dic�ionar toponimic oferind spre cercetare o varietate mult mai mare de situa�ii, toate toponimele fiind înso�ite atât de explica�ii istorice, cât �i lingvistice �i geografice pentru o definire f�r� echivoc a acestora.

Toponyms with Anthroponymic Stem and Linguistic Interferences in Little Structural and Etymologic Toponymic Dictionary of Moldova (Part 1) Micul dic�ionar toponimic al Moldovei, structural �i etimologic, Part 1. Toponime personale (MDTM) processes the toponymic material according to the structural principle implemented through the theory of the toponymic fields (concept defined by Drago� Moldovanu). The etymological explanation of each place name included in this Dictionary enhances the research of linguistic and toponymic interferences in this part of Romania. The study of the different layers of the toponymy in this area is possible by the use of the rich material offered by MDTM. Some categories of facts are of Vlad Cojocaru 48 Vlad Cojocaru a minor importance for the mentioned issue, such as the category of the place names based on foreign (Slavic, Hungarian) personal names but created by Romanians using Romanian formants. This category is eventually relevant for a certain ethnic composition of the population in Moldova in different moments of its evolution. Others are extremely relevant for the clearing of the problem of the linguistic and toponymic interferences (such as the category of the toponyms based on old Ukrainian proper names created by the Ukrainiens, or on old Bulgarian, old Hungarian and old Turkic ones).

Institutul de Filologie Român� „A. Philippide” Ia�i, România Plurilingvism �i interac�iune exolingv� în cazul cet��enilor români integra�i în comunit��i aloglote din spa�iul Uniunii Europene

Nina CUCIUC

Key-words: immigrants, plurilingualism, exolingual, aloglot community, cultural diversity

Printre problemele actuale ale Uniunii Europene, cea legat� de identitatea cultural� se dovede�te a fi una dintre cele mai complexe. În contextul abord�rii prioritare, problema înv���mântului r�mâne de prim� importan��. Pentru abordarea problematicii plurilingve este necesar� invocarea defini�iei termenului de plurilingvism. În preambulul Cartei europene a plurilingvismului, termenul plurilingvism este definit astfel: „l’usage de plusieurs langues par un même individu. Cette notion se distingue de celle de multilinguisme qui signifie la coexistence de plusieurs langues au sein d’un groupe social” (ibidem). Ideea plurilingvismului este raportat� la o realitate de amploare a zilelor noastre – imigrarea – care determin� conectarea în regim exolingv a românilor, disloca�i din mediul lor existen�ial indigen �i obliga�i s� se integreze �i s� se adapteze la noi medii existen�iale din cadrul spa�iului european. Plecate în dificila misiune de a-�i câ�tiga mijloacele de trai, efectuând munci pu�in agreate �i pu�in tolerate de c�tre popula�ia autohton� din ��rile occidentale, „marile regimente” de români încearc� s� se integreze în mediile existen�iale aloetnice ale comunit��ilor aloglote, f�r� a avea îns� acces la expresia afirm�rii �i conserv�rii identit��ii lor culturale �i spirituale. Date neoficiale indic� prezen�a a unui num�r de peste patru milioane de cet��eni de origine român� în spa�iul comunitar european. Se cere, totu�i, men�ionat faptul c� majoritatea masei imigrante române�ti s-a integrat, f�r� prea mari dificult��i de limb�, în societatea �i civiliza�ia „adoptiv�”.

49 Nina Cuciuc 50 Nina Cuciuc

„Exodul benevol” masiv al cet��enilor români a provocat declan�area, paralel, a unui fenomen social dramatic: destinul tragic al copiilor lor r�ma�i de izbeli�te, l�sa�i, în cel mai bun caz, în grija rudelor sau a vecinilor sau pur �i simplu abandona�i. Dezmembrarea familiilor, înregistrarea unor cazuri de suicid în rândurile copiilor r�ma�i în �ar�, care nu au putut suporta absen�a p�rin�ilor pentru o perioad� lung� de timp, a determinat autorit��ile române�ti s� ia atitudine. Prezentarea în mass-media a unor cazuri cu deznod�mânt tragic – rezultat al fenomenului copilului abandonat – a vizat atragerea aten�iei institu�iilor statului în întreprinderea unor m�suri de urgen��. Unii dintre p�rin�ii pleca�i s� munceasc� în str�in�tate s-au întors în �ar� pentru a-�i înmormânta copiii mor�i. Terifiantul fenomen risca s� ia amploare dezolant�: în satele �i comunele s�race (cele mai numeroase din regiunea Moldovei) existau clase, în care dou� treimi dintre p�rin�ii elevilor erau pleca�i s� munceasc� în Italia, Spania, Grecia, Portugalia, Fran�a, Germania etc. Autorit��ile române�ti au fost nevoite s� adopte m�suri de urgen�� �i s�-�i multiplice eforturile în scopul degaj�rii unor propuneri concrete în vederea stop�rii acestui flagel. �inând cont de situa�ia obiectiv� evocat� prin cre�terea num�rului de români îndeosebi în Italia �i Spania, Guvernul României a considerat oportun� ini�ierea unor contacte directe cu structurile educa�ionale similare din sus-numitele ��ri. La acest nivel de integrare social�, g�sirea unei solu�ii în problema înv���mântului destinat copiilor imigran�ilor români era de prim� importan��. Un proiect-pilot, având ca baz� programul de cooperare în domeniul culturii �i al educa�iei din ��rile date a fost pus în practic� în anul 2005. Proiectul prevedea drept obiectiv principal promovarea, în sistemele educa�ionale respective, a înv���mântul plurilingv, în scopul unei cunoa�teri mutuale aprofundate a realit��ilor lingvistice, culturale �i istorice. Ini�iativa a demarat prin organizarea cursurilor de predare a limbii, culturii �i civiliza�iei române�ti elevilor de origine român� care î�i f�ceau studiile în Italia �i în Spania. Din acest punct de vedere, inten�ion�m s� efectu�m o analiz� a ac�iunii guvernamentale în cauz�, referitoare la predarea cursurilor de limb�, cultur� �i civiliza�ie român� în unit��ile �colare din Italia �i Spania, insistând asupra necesit��ii introducerii unor astfel de cursuri �i în alte institu�ii �colare din ��rile-membre ale Uniunii Europene. Plurilingvism �i interac�iune exolingv�... 51

Pentru realizarea acestui obiectiv ne-am propus s� efectu�m, mai întâi, o analiz� a nivelelor de func�ionare social� a unei limbi. Competen�a plurilingv� cultiv� intercomprehensiunea care, în mod evident, nu poate fi construit� decât prin stabilirea contactelor directe cu o limb� cultural�. Doar ea (competen�a plurilingv�) este purt�toarea de valori, de toleran�� �i de acceptare a diferen�elor �i diversit��ilor culturale, deoarece: „Les langues n’étant pas séparables de la culture, l’identité de l’Europe est faite de ses cultures et de ses langues anciennes et modernes” (Ichim, Olariu 2008: 175-180). În acest context este necesar: „[ ] d’encourager l’apprentissage des langues et promouvoir la diversité linguistique; favoriser une saine économie multilingue; donner à tous les citoyens de l’Union l’accès à la législation, aux procédures et aux informations européennes dans leurs propres langues” (ibidem: 176). Liantul de identitate în utilizarea unei limbi se reg�se�te în mediile în care entit��ile na�ionale constituie elementul determinant al contextului social. Christian Tremblay, pre�edintele Observatorului european al plurilingvismului, consider� c� exist� trei niveluri de utilizare a unei limbi în cadrul func�ion�rii sociale a limbii: a) limba matern�, vorbit� acas�, în cadrul familiei; b) limba de �colarizare, care poate fi diferit� de limba matern�; c) limba (sau limbile) de socializare (Tremblay 2007: 353-363). Sus�inem opinia autorului, conform c�reia este necesar� parcurgerea unei analize de ansamblu, în cadrul demarc�rii acestor niveluri, ca dimensiuni de cercetare pentru asigurarea continuit��ii �i coeren�ei triadei formate din limba matern�, limba de �colarizare �i limba de socializare. Carta european� a plurilingvismului stipuleaz� c� sistemele educative trebuie s� ofere o educa�ie plurilingv�, începând cu cea mai fraged� vârst�: „[ ] afin de développer les compétences d’apprentissage autonome nécessaires pour apprendre de nouvelles langues tout au long de la vie” (ibidem). Dup� cum afirm� Christian Tremblay, „Le schéma le plus simple sinon idéal est celui qui assure l’identité entre langue maternelle, langue de scolarisation et langue de socialisation” (ibidem: 354). Într-un stat monolingv, identitatea acestor trei niveluri este asigurat�. Or, în momentul în care exist� o ruptur� la nivelul schemei triadei lingvistice, transmiterea comunica�ional� nu este asigurat� decât în cadrul familial. Aceast� Nina Cuciuc 52 Nina Cuciuc stare de lucruri este caracteristic� imigran�ilor români desolidariza�i de ideea de a-�i p�r�si copiii �i de a-i încredin�a bunicilor sau vecinilor. Astfel, la cap�tul suferin�elor �i al traumelor psihice, copiii �i-au reg�sit locul al�turi de p�rin�ii lor imigran�i. Or, aflându-se în medii lingvistice aloglote, copiii imigran�ilor români nu utilizeaz� limba matern� decât la nivelul tronsonului primar, adic� în contextul vie�ii familiale. Intervine astfel vidul lingvistic la nivelul limbii de �colarizare �i la nivelul limbii de socializare. În consecin��, copiii românilor se v�d obliga�i s�-�i însu�easc� o nou� limb� „matern�”, pentru a compensa deficien�ele de comunicare din cadrul celorlalte dou� contexte ale func�ion�rii sociale. Brusca ruptur� ce survine între contextul limbii vorbite acas� �i celelalte dou� contexte, cel al limbii de �colarizare �i cel al limbii de socializare, în momentul în care p�rin�ii î�i p�r�sesc �ara natal� pentru a se stabili (temporar sau definitiv) într-o alt� �ar�, nu trebuie s� bulverseze înv��area limbii materne. Dimpotriv�, asimilarea a dou� limbi prin asigurarea înv���mântului în limba matern� �i în limba adoptiv� ar constitui acel scut de protec�ie al limbii imigran�ilor romani (limba român�), realizat cu concursul unor politici �i strategii socioeducative, în scopul: a) protej�rii limbii materne în �ara receptoare, dat fiind faptul c� limba matern� vorbit� doar în cadrul familiei, f�r� mecanismul „de processus de grammaticalisation que seule l’école peut développer ne permet pas de développer les aptitudes linguistiques favorables au plurilinguisme” (ibidem: 362); b) prezerv�rii comunic�rii între genera�ii din cadrul familial; b) men�inerii parametrilor paradigmei plurilingvistice la nivelul limbii din mediul familial �i al limbii de �colarizare �i socializare prin optica egalit��ii de �anse ale sistemelor educative. În capitolul intitulat Plurilinguisme et éducation, inclus în Carta european� a plurilingvismului, este men�ionat faptul c� sistemele educative ale ��rilor europene trebuie s� ofere o educa�ie plurilingv�, în scopul dezvolt�rii unei apropieri plurilingve �i multiculturale în cadrul înv���mântului, antrenând în acest proces cadre didactice native �i încurajându-le la mobilitate interna�ional�. Mai este necesar un plus de susceptibilitate nu doar în problema competen�ei lingvistice a românilor imigran�i, raportat� la statutul lor social, ci �i în sus�inerea asocia�iilor culturale ale imigran�ilor, prin facilitarea înv���rii limbii materne în Plurilingvism �i interac�iune exolingv�... 53 societatea receptiv� �i a promov�rii integr�rii prin asimilarea limbii na�ionale, în scopul dezvolt�rii de aptitudini plurilingve. Domeniul educa�ional se înscrie cu plenitudine în seria de instrumente de exprimare a identit��ii Europei �i a diversit��ii sale culturale, asigurând echilibrul indispensabil între limbile Uniunii Europene, bazat� pe cunoa�terea reciproc� �i afirmarea valorilor comune. Începând cu anul �colar 2007-2008, România a demarat un proiect-pilot al Ministerului Educa�iei, având drept obiectiv principal predarea unui curs de limb�, cultur� �i civiliza�ie român� (LCCR) în institu�iile de înv���mânt din ��rile Uniunii Europene, ��ri în care prezen�a româneasc� este semnificativ�. Responsabilitatea acestui program revine organismului de specialitate din cadrul Ministerului Educa�iei – Institutul de Limb� Român�. Proiectul vizeaz� valorificarea identit��ii culturale române�ti, în contextul unei Europe multiculturale �i plurilingve, asigurând copiilor români care locuiesc în afara grani�elor ��rii condi�iile necesare prezerv�rii identit��ii lor culturale. Migration Policy Group�i British Council 1 au efectuat un studiu comparativ în 28 de ��ri, vizând dreptul la munc� al imigran�ilor. Rezultatele ob�inute relev� faptul c� Spania ocup� locul doi, imediat dup� Suedia, printre cele dou�zeci �i cinci de ��ri membre ale Uniunii Europene (f�r� România �i Bulgaria), Canada, Elve�ia �i Norvegia, ce dispun de o politic� de integrare a imigran�ilor �i acord� cele mai multe drepturi de munc� cet��enilor str�ini. Acest aspect constituie una din cauzele principale ce determin� prezen�a unui num�r atât de mare de imigran�i în Spania, iar românii alc�tuiesc aici majoritatea imigra�ional�. Oficiul de eviden�� a popula�iei indic� în 2008 un num�r de 4 519 554 str�ini, românii constituind 24% din aceast� mas� de imigran�i. Acela�i rezultat referitor la „accesul pe pia�a muncii” a fost înregistrat �i în Italia, �i în Portugalia. Or, conform unor date neoficiale pe pia�a muncii din Spania exist� dou� milioane de români �i aproape un milion �i jum�tate în Italia. Din acest punct de vedere �i �inând cont de situa�ia obiectiv� reliefat� de prezen�a mereu crescând� a românilor în ��rile Uniunii Europene, dar mai ales în Italia �i Spania,

1 Vezi articolul Spania ofer� cele mai multe drepturi de munc� imigran�ilor, semnat de Mihaela Colea �i publicat în ziarul „Adev�rul” (8 februarie 2008). Nina Cuciuc 54 Nina Cuciuc guvernele român, italian �i spaniol au considerat oportun s� dezvolte într-un cadru bilateral perspectivele colabor�rii, stimulând îndeosebi angajamentul direct al �colilor �i al elevilor sub orice form� de contact �i de schimb de experien��, în vederea promov�rii în sistemele educa�ionale respective a obiectivelor ce vizeaz� cunoa�terea reciproc� din ce în ce mai aprofundat�. Introducerea gradual�, începând cu anul �colar 2007-2008, în toate unit��ile �colare de toate nivelurile în care se afl� elevi de origine român�, a cursurilor de limb�, cultur� �i civiliza�ie român� (LCCR) vizeaz� integrarea lor progresiv�, asigurând un caracter intercultural autentic al form�rii elevilor, oricare ar fi originea lor. Aceast� colaborare va antrena, cu siguran��, o mai bun� cunoa�tere reciproc� a realit��ilor istorice, culturale �i lingvistice, în vederea identific�rii unor noi forme utile unei colabor�ri ulterioare în practica comunitar�. Conform datelor oficiale, prezentate de Guvernul României, proiectul-pilot, derulat în Spania �i Italia, începând cu anul �colar 2007-2008, a fost implementat în circa 150 de unit��i �colare din aceste dou� ��ri. Au fost înfiin�ate clase unde se pred� limba român�, în regiunile în care exist� cele mai mari comunit��i de români. În Spania, în comunit��ile men�ionate mai sus, în proiect sunt antrenate circa 22 de cadre didactice �i 2 000 de elevi, repartiza�i în 115 grupe, unde se predau lunar în jur de 1 638 cursuri de limb�, cultur�, �i civiliza�ie româneasc�; 3% din num�rul total de elevi sunt de alt� na�ionalitate. Proiectul de predare a limbii, culturii �i civiliza�iei române�ti (LCCR), pus în practic� în Italia, a demarat în spiritul acelea�i idei de a) introducere în oferta educa�ional� a unit��ilor de înv���mânt italiene a cursurilor de limba român�, în vederea promov�rii limbii, culturii �i civiliza�iei române�ti, esen�ialmente în zonele populate de comunit��ile române; b) sus�inere a persoanelor care urmeaz� cursul de LCCR, având în vedere solicit�rile venite din partea comunit��ilor de români, stabili�i în diverse ��ri din spa�iul european, în scopul prezerv�rii identit��ii lor na�ionale; c) valorificare �i prezervare a limbii române, a culturii �i civiliza�iei române�ti în comunit��ile de români, afla�i în afara frontierelor ��rii. În concordan�� cu acordul autorit��ilor educa�ionale italiene, curricula referitoare la cursul op�ional de LCCR prevede: a) predarea no�iunilor de baz� în studierea Plurilingvism �i interac�iune exolingv�... 55 limbii române; b) predarea istoriei �i geografiei României, în format de dou� ore pe s�pt�mân�. Acest proiect al Ministerului Educa�iei din România a fost ini�ial implementat în cadrul tuturor nivelurilor de înv���mânt preuniversitar din Italia: a) în �colile primare; b) în �colile gimnaziale (sau �colile generale); c) în unit��ile liceale, cuprinzând dou� categorii de elevi: – elevi descenden�i din locutori nativi români ce locuiesc în Italia; – elevi de alt� na�ionalitate, dar care doresc s� înve�e limba român�. Italia asigur�, la rândul ei, copiilor �i tinerilor români de vârst� �colar�, în localit��ile în care exist� comunit��i române�ti, cursuri de LCCR în institu�iile de înv���mânt din Roma �i din alte câteva regiuni. La Roma, Proiectul include cinci cadre didactice �i circa 500 de elevi repartiza�i în 22 de grupe, unde se predau în medie, lunar, în jur de 198 ore de limb�, cultur��i civiliza�ie româneasc�. Pe parcursul a doi ani �colari, 2007-2008 �i 2008-2009, cursul de limb�, cultur� �i civiliza�ie româneasc� a fost predat în Italia în 127 de unit��i de înv���mânt (categoria de vârst� 3-18 ani), incluzând urm�toarele regiuni: Lazio – 18 localit��i; Lombardia – 6 ora�e; Umbria – 3 ora�e; Veneto – 2 ora�e; Piemont – 1 ora�2. Începând cu anul de studii 2009- 2010, aria curricular� de predare a limbii române a fost extins�: româna este studiat� nu doar la nivelul structurilor guvernamentale, prin intermediul institu�iilor �colare din sistemul educa�ional italian, ci �i la nivelul asocia�iilor românilor imigran�i3. Asocia�ia de imigran�i români din Terni a organizat în 6 �coli primare cursuri gratuite de limb�, istorie �i civiliza�ie român�, în scopul men�inerii propriei identit��i culturale �i promov�rii respectului fa�� de identitatea na�ional� a fiec�rui popor (ibidem). Conform sursei citate, cursurile se desf��oar� în �colile din urm�toarele centre, unde se pot înscrie �i elevi din alte localit��i: Quartiere Italia; C.R.E.M.S.; Institutul Oberdan; �coala primar� din Narni Scalo. În acela�i an �colar 2009- 2010 a mai avut loc o premier� la un alt nivel educa�ional:

2 http://www.realitatea.net/numarul-profesorilor-care-predau-limba-romana-in- scolile-din-italia-se-va-reduce 638207.html. 3 http/:www.adevarul.ro/articole/ore-suplimentare-de-spaniola-pentru-elevii- straini/346 Nina Cuciuc 56 Nina Cuciuc

Universitatea de �tiin�e Agricole �i Medicin� Veterinar� din Cluj 4, în colaborare cu mai multe universit��i din Cluj, încheie un act de parteneriat cu autorit��ile italiene din Viterbo, prin care etnicii români din Italia î�i pot face studiile universitare la facultate în limba lor matern�. Facultatea, cu diverse specializ�ri, î�i are sediul în incinta unei foste cl�diri a institutului catolic, modernizat recent. În jur de 100 de persoane s-au înscris, pentru a urma cursurile la noua Facultate. Taxele �colare percepute sunt similare celor practicate în România �i nu dep��esc suma de 500 euro pe an (conform acelea�i surse citate mai sus). Studierea limbii române a devenit un deziderat profesional �i pentru poli�i�tii municipali (vigili urbani) din Roma5. La ini�iativa membrilor Asocia�iei Na�ionale a Poli�i�tilor Municipali (ANVU, în italian�), circa 100 de vigili urbani înva�� limba român�, cursurile desf��urându-se pe o perioad� de 4 luni/ dou� ore pe s�pt�mân�. Conform sursei citate, inaugurarea cursului a avut loc la Centrul din Roma, în Sala de Conferin�e a Comandamentului Central al Poli�iei Municipale. La inaugurarea cursului au participat Ambasadorul României în Italia (Excelen�a Sa R�zvan Rusu), �eful Poli�iei Municipale (Angelo Giuliani), vicepre�edintele ANVU (Ivano Leo) �i pre�edintele Comisiei pentru securitatea public� din cadrul prim�riei din Roma (Fabrizio Santori). Orele de limb� român� sunt predate de c�tre profesori de la Catedra de limb� român� de la Universitatea „La Sapienza” din Roma. Particip� la aceste cursuri de baz� de limb� român�, ofi�eri de la Poli�ia Social� – Centrul de Asisten�� a persoanelor marginalizate (NAE) – �i poli�i�ti din fiecare sector din Roma. Reprezentantul ANVU Ivano Leo consider� c� studierea limbii române constituie o necesitate pentru poli�i�tii italieni, mai ales în unele cazuri de prostitu�ie sau în situa�ia minorilor neînso�i�i de c�tre un adult etc. Salutul în limba matern� a interlocutorului semnific� crearea unui canal de comunicare direct�, iar starea de tensiune poate fi astfel evitat�. Mul�i români nu pot s� se exprime în italian� �i sunt speria�i, mai ales în cazurile de situa�ii-limit� (ibidem). Necesitatea de

4 http://www.ambasada.ro/subpagini/140/facultate-cu-predare-in-limba-romana- in-italia.html. 5 http://www.hotnews.ro/stiri-diaspora-7134187-cursurile-limba-romana-pentru- politistii-italieni-predate-profesori-universitari.htm. Plurilingvism �i interac�iune exolingv�... 57 studiere a limbii române se mai datoreaz� �i urm�toarelor fapte: a) românii constituie marea majoritate din totalul de imigran�i afla�i în Roma; b) studierea limbii române reprezint� �i o modalitate de îmbog��ire a cuno�tin�elor profesionale (ibidem); acest lucru se refer� �i la operatorii care se ocup� de evacu�rile din campamentele nomazilor. Eforturile Ministerului român al Educa�iei pentru a duce la bun sfâr�it proiectul în cauz� sunt coroborate cu cele ale reprezentan�ilor spanioli ale autorit��ilor locale. Conform unor materiale publicate în ziare române�ti6, Comisia de Bun�stare Social� din cadrul Guvernului Autonom din Comunitatea Castilla Leon a aplicat în practic� normele de acordare a subven�iilor pentru asocia�iile de imigran�i din provincie. Au fost acordate circa 10 000 euro ini�iatorilor de ac�iuni care au drept obiectiv sprijinul cultural acordat imigran�ilor. Directorul Departamentului de Imigr�ri al Guvernului Autonom din Comunitatea Valencia, Rafael Blasco, a prezentat un plan de integrare adresat imigran�ilor din comunitate, în sum� de 6 422 000 000 euro. S-a preconizat punerea sa în practic� la finele anului 2012. Planul, care con�ine 32 de obiective �i 51 de programe, const� în realizarea unor activit��i publice destinate ajutor�rii celor 732 000 imigran�i care locuiesc în prezent în comunitatea dat�: români, ucraineni, arabi etc. Românii constituie aici marea majoritate. Conform afirma�iilor purt�torului de cuvânt al Ministerului Educa�iei din România7, autorit��ile spaniole �i italiene �i-au exprimat inten�ia de a l�rgi sfera de aplicare a acestui proiect în toate regiunile �i în toate unit��ile �colare unde sunt înregistra�i elevi români. Acest proiect-pilot, derulat înc� de la începutul anului �colar 2007-2008 în Spania �i Italia, a suscitat un viu interes �i din partea reprezentan�ilor altor regiuni ale Statelor-membre din Uniunea European�. Pân� în momentul de fa��, interesul pentru derularea acestui proiect l-au manifestat reprezentan�i ai comunit��ilor române�ti

6 Vezi articolul Peste 6 miliarde de euro pentru integrarea imigran�ilor, publicat în „Adev�rul” din 11 iunie 2008, în seria „Românii în Spania”. 7 Vezi articolul intitulat Proiect al Ministerului Educa�iei: Limba român� predat� în toat� Europa, semnat de Iuliana Gatej �i publicat în ziarul „Cotidianul” din 2 aprilie 2008. Nina Cuciuc 58 Nina Cuciuc din Belgia, Portugalia �i Cipru. Pe 21 aprilie 2008, Guvernul român a aprobat extinderea proiectului de predare a cursului de LCCR în mai multe ��ri din Uniunea European� în care exist� comunit��i compacte de români. Actul normativ emis de Guvern e menit a asigura continuitatea proiectului pentru viitorii ani �colari, ca �i derularea lui în alte regiuni �i state, în care sunt atestate comunit��i române�ti interesate de proiect. Copiii români de vârst� �colar� din Belgia, Portugalia �i Cipru vor putea, la fel ca �i cei din Italia �i Spania, s� urmeze cursuri de limb�, cultur� �i civiliza�ie româneasc�, predate de profesori nativi. Belgia s-a al�turat acestui program începând cu anul �colar 2008-2009. Ministerul Educa�iei din România a încheiat, în acest sens, pe 14 februarie 2008, o Cart� de parteneriat 2008-2012 cu Guvernul Comunit��ii Franceze din Belgia, Wallonie-Bruxelles, numit� Carta LCO (= Limb� �i Cultur� de Origine). Programul pus în practic� de c�tre Comunitatea francez� din Bruxelles permite copiilor proveni�i din migra�ia româneasc� (inclusiv copiilor func�ionarilor care muncesc în institu�iile europene, în Alian�a Nord-Atlantic� de la Bruxelles �i de la Mons) s� înve�e op�ional limba �i cultura de origine. Realitatea recent� a fenomenului migra�iei permite s� constat�m c� marea majoritate a elevilor „din a doua genera�ie” r�mân în �ara receptoare. Comunitatea francez� din Belgia, Wallonie-Bruxelles, respectând particularit��ile culturale, a solicitat desf��urarea unei politici de integrare la toate nivelurile de înv���mânt obligatoriu: pre�colar, primar �i gimnazial. Ea depune toate eforturile pentru a ajuta imigran�ii la o mai bun� integrare în mediile sociale din �ara adoptiv�, împ�rt��ind ideea unei a doua �anse de consolidare a componentei spa�iului francofon interna�ional, beneficiind în acela�i timp de aportul altor numeroase limbi �i culturi, legate de imigr�rile mai vechi sau mai noi. Concluzii. În cadrul prezentei Carte de parteneriat, cursurile de limb� �i cultur� de origine (LCO) contribuie la „renforcer les liens de solidarité entre les peuples et à accroître la connaissance des autres cultures, source d’un enrichissement pour tous”8.

8 Citat din punctul 2.4 din Carta de Parteneriat. Plurilingvism �i interac�iune exolingv�... 59

Referin�e bibliografice Ichim, Olariu 2008: Ofelia Ichim, Florin Teodor Olariu, La „Charte Européenne du plurilinguisme” – moyen de préserver les identités nationales, în La francophonie et la nouvelle identité européenne, Ia�i, Editura Universit��ii „Alexandru Ioan Cuza”, p. 175-180. Tremblay 2007: Christian Tramblay, Plurilinguisme et langue maternelle, în Români majoritari/Români minoritari: interferen�e �i coabit�ri lingvistice, literare �i etnologice, Ia�i, Alfa, p. 353-363. * http//:www.cotidianul.ro/proiect_al_ministerului_edicatiei_limba_romana_p redat_in_toata_europa_42489.html http//:www.rgnpress.ro/Social/Predarea-limbii-romane-se-extinde-mai-multe- state-eur http/:www.gardianul.ro/2008/04/23/societate-c12/predarea_limbii_romane_ se_extind http/:www.gandul.info/scoala/limba-romana-va-fi-predata-elevilor-din- belgia-portugalia-si-cipru-html?3934; 2577578 http/:www.adevarul.ro/articole/leon-10-000-de-euro-pentru-asociatiile-de- imigrant/3 http/:www.adevarul.ro/articole/ore-suplimentare-de-spaniola-pentru-elevii- straini/346 http://www.realitatea.net/numarul-profesorilor-care-predau-limba-romana- in-scolile-din-italia-se-va-reduce 638207.html (11 octombrie 2009). http://www.ziare.com/diaspora//diaspora/romana/cursuri-de-limba-romana- in-italia-607702 (12 ianuarie 2009). http://www.ambasada.ro/subpagini/140/facultate-cu-predare-in-limba- romana-in-italia.html (5 iunie 2009). http://www.hotnews.ro/stiri-diaspora-7134187-cursurile-limba-romana- pentru-politistii-italieni-predate-profesori-universitari.htm.

Plurilingualism and Exolingual Interaction in the Case of Romanian Citizens Integrated in Aloglot Communities within the European Union The idea of plurilingualism is considered in relation to an important reality – immigration – a phenomenon which determines the exolingual connection of the Romanians displaced from their indigenous existential environment and forced to integrate and adapt to new existential environments whithin the new communities in the European space. Nina Cuciuc 60 Nina Cuciuc

Plurinlingual competence cultivates intercomprehension which, obviously, can be built only by direct contacts with a cultural language. Only it (the plurilingual competence) is the bearer of values, of tolerance and of acceptance of cultural differences and diversities. The assimilation of two languages, by providing education in both the mother tongue and the adoptive language, would represent that protective shield for the Romanian immigrants’ language (Romanian), conducted with the support of the mother tongue and by promoting integration through the assimilation of the national language, in view of developing plurilingual skills. The educational field is definitely encompassed in the series of instruments of expression of the European identity and cultural diversity, providing essential balance between the languages of a plurilingual and multicultural European Union, based on mutual awareness and affirmation of common values.

Universitatea „Mihail Kog�lniceanu” Ia�i, România Tot despre limba latin� �i formarea limbilor romanice

Ioana-Rucsandra DASC�LU Gabriela-Emilia DASC�LU

Key-words: the origin of Romance languages: vulgar Latin or classical Latin, levels and variations of the Latin language, A. Philippide’s work

1. Introducere despre latina vulgar� Apari�ia unui tratat despre latina vulgar� al filologului finlandez V. Väänänen, în anul 19631, constituie un pas important în formarea unui domeniu de studiu special pentru diferitele variet��i ale limbii latine, dintre care cea vulgar� se afl�, potrivit majorit��ii autorilor contemporani, la baza limbilor romanice. Concep�iile asupra acestei filia�ii n-au fost îns� – ne referim mai cu seam� la secolele al XIX-lea �i al XX-lea – întotdeauna de acord cu stabilirea latinei vulgare ca surs� a limbilor romanice �i cu studierea acesteia ca un subiect autonom, distinct de latina clasic�, literar�. În tratatele de romanistic� contemporane, originea limbilor romanice este în mod clar fixat� în latina vulgar�, aceasta fiind concluzia �tiin�ific� la care au dus cercet�ri filologice de mai multe secole: Ce qui fait l’unité des langues romanes c’est non seulement leur composante génétique originelle – c’est clair qu’elles sont issues du latin vulgaire –, mais aussi la présence d’une composante latine savante, assimilée au long de l’histoire (Sala 1996: 25).

1 Trebuie re�inut faptul c� prima edi�ie a tratatului lui Veikko Väänänen despre latina vulgar� a ap�rut în anul 1963, a doua edi�ie, foarte des citat� în bibliografiile universitare sau în tratatele speciali�tilor – cum se poate observa �i în cartea citat� în aceast� lucrare a marelui lingvist Iorgu Iordan – dateaz� din anul 1967, iar a treia edi�ie, cea pe care am folosit-o pentru textul de fa��, a fost publicat� în anul 1981. La marile edituri str�ine au ap�rut �i dup� anul 1981 edi�ii din tratatul savantului finlandez.�

61 62 Ioana-Rucsandra Dasc�lu, Gabriela-Emilia Dasc�lu

Lingvistul explic� denumirea de romanic sau de limbi romanice de la originea comun� a acestora în limba latin� a Imperiului Roman, adic� acea limb� latin� r�spândit� într-un teritoriu foarte întins: Il est incontestable que le terme de roman nous renvoie à une origine commune: les idiomes romans continuent la langue de l’Empire Romain. L’unité des langues romanes est fondée en premier lieu sur l’unité linguistique du latin, langue de l’Empire Romain (Sala 1996: 8). � În alt tratat (Oancea, Panait 2002: 46) citim c�: Faptul c� limbile romanice sau neolatine s-au dezvoltat din latina popular� (vulgar�) constituie una din no�iunile fundamentale ale filologiei romanice. Acelea�i autoare caracterizeaz� dou� variet��i ale limbii latine: latina clasic� se remarc� prin permanen��, este o clas� închis�, în pozi�ia sa de limb� a unei mari literaturi, în vreme ce latina vulgar�, în calitatea sa de baz� a limbilor romanice, se caracterizeaz� prin continuitate �i istoricitate (Oancea, Panait 2002: 10). Stadiul actual al cercet�rilor demonstreaz� conving�tor c� originea latin� a limbilor romanice moderne (de aceea numite neolatine) se afl� în latina vulgar�, adic� într-o limb� popular�, lipsit� de erudi�ie, îns� adoptat� de un num�r foarte mare de locutori. 2. Concep�ia lui Alexandru Philippide despre latina vulgar� Aceste adev�ruri general valabile au îns� �i contestatari redutabili: în acest sens este concludent� viziunea savantului �i profesorului ie�ean A. Philippide, a�a cum transpare aceasta din cursurile de Istoria limbii române, în care se constat� dou� faze de gândire lingvistic� ale profesorului cu privire la originea limbilor romanice (�i a limbii române), de asemenea cu privire la originea poporului român. Într-o prim� etap�, A. Philippide credea cu convingere în descenden�a limbilor romanice din latina vulgar�, teorie care va evolua în timp, f�cându-l pe Philippide s� afirme c� între latina vulgar��i latina clasic� exist� diferen�e minore, iar principala surs� de studiu pentru romanist este tot latina clasic�, fiindc� latina vulgar� nu a existat. Lingvistul merge mai departe în argumenta�ia sa, caracterizând teoriile speciali�tilor din vremea sa sau din secolele trecute drept „fantasm�”: „fantasma acelei limbi populare, vulgare latine ” (Philippide 2011: 185). De asemenea, în privin�a originii Tot despre limba latin� �i formarea limbilor romanice 63 poporului român �i a spa�iului s�u de formare, A. Philippide socote�te, într-o prim� faz�, împreun� cu mul�i speciali�ti, printre care �i G. Iv�nescu, c� originea poporului român este la nord �i la sud de Dun�re, în vreme ce, într-o faz� ulterioar�, va crede c� originea poporului român este, cel mai probabil, la sud de Dun�re �i, cu o probabilitate extrem de redus�, la nord de Dun�re. Ambele subiecte s-au bucurat de aten�ia lui G. Iv�nescu, care �i- a contrazis magistrul: în momentul în care A. Philippide afirm� c� nu a existat o latin� vulgar� al�turi de latina clasic�, G. Iv�nescu declar� deschis c�: „Philippide nu are dreptate” (Philippide 2011: 185) 2, sus�inându-�i afirma�ia prin existen�a m�rturiilor gramaticilor �i scriitorilor cu privire la faptele de limb� populare. �i în discu�iile despre formarea poporului român, G. Iv�nescu ia o pozi�ie diferit� de cea a lui Philippide: Poporul român s-a n�scut atât la nordul cât �i la sudul Dun�rii, [ ] el este urma�ul romanit��ii de pe ambele maluri ale Dun�rii, de la Novi-Sad pân� la v�rsare; [ ] românii de la sudul Dun�rii (macedoromânii, meglenoromânii, istroromânii) sunt urma�ii romanit��ii sud-dun�rene �i românii de la nordul Dun�rii (dacoromânii) sunt urma�ii romanit��ii din nordul Dun�rii (Philippide 2011: XIV). �i originea limbii române a fost descris� de G. Iv�nescu ca având un specific distinct fa�� de latina care se afl� la originea celorlalte limbi romanice. 3. Teoriile altor lingvi�ti cu privire la latina vulgar� În aceea�i direc�ie, un alt specialist în istoria limbii române, profesorul nostru I. Fischer a sus�inut cu convingere, înc� din anul 1985, existen�a latinei dun�rene, specific� pentru teritoriul românesc, de asemenea distinc�ia dintre latina clasic�, scris� �i erudit� �i latina vulgar�, folosit� ca mijloc de comunicare în întregul Imperiu Roman �i ca str�mo� comun al limbilor romanice (Fischer 1985: 47-48). Aceste afirma�ii înseamn�, de bun� seam�, un fundament stabil pentru studiul latinei vulgare, în acela�i sens cu tratatul lui Väänänen, care a demonstrat necesitatea studierii latinei vulgare pentru romani�ti: „toutes les langues romanes reposent sur un latin vulgaire” (Väänänen

2 Nota 29. 64 Ioana-Rucsandra Dasc�lu, Gabriela-Emilia Dasc�lu

1981: 20), subliniind diferen�ele între latina clasic� �i latina popular�, mai mult chiar, v�zând în limba latin� un stadiu de tranzi�ie de la faza indo-european� la faza romanic�. Väänänen arat� c�, în analiza pe care i-o dedic� în monografiile sale latinei vulgare, porne�te de la clasific�ri ale gramaticilor antici, dintre care Cicero �i Quintilian, care au folosit no�iuni precum aceea de „latin� pur �i simplu” (Quintilian) sau vorbire plebee/ vorbire vulgar�, urbanitate/ rusticitate (Cicero �i Quintilian).� Iorgu Iordan afirm� originea comun� a limbii române cu limbile italian�, francez�, spaniol� (Iordan 1983: 9): acestea reprezint� „o continuare a limbii latine” (Iordan 1983: 9), realitate pentru care autorul face apel la factori teritoriali-variet��i regionale, dialectale �i la tradi�ionala distinc�ie între latina clasic� sau latina popular� (vulgar�). Iorgu Iordan caracterizeaz� latina clasic� drept o „variant� cult�”, apar�inând „operelor literare �i �tiin�ifice”, iar latina popular� ca apanaj al oamenilor „neinstrui�i” (Iordan 1983: 12). Ca structur� a tuturor compartimentelor, latina popular� a fost descris� ca o limb� extrem de simpl�, fiind produsul gândirii unor oameni simpli; tr�s�turile sale au fost teoretizate �i popularizate datorit� unor lucr�ri recunoscute ale unor lingvi�ti precum L.H. Grandgent, Introduccion al latin vulgar, Madrid, 1928 sau V. Väänänen, Introduction au latin vulgaire, Paris, 1967 (Iordan 1983: 13). Adesea întâlnim în operele lingvi�tilor formula „de la latin� la limbile romanice”, din care reiese clar originea latin� a acestora. M. Banniard, cunoscut cercet�tor al Antichit��ii târzii, identific� în aceast� evolu�ie o continuitate, aceea de la latinitate la romanitate, �i dou� discontinuit��i: o discontinuitate temporal�, a momentului istoric în care n-a încetat a se vorbi limba latin�, vorbindu-se limbile romanice, �i o discontinuitate spa�ial�, limbile romanice formându-se simultan în ��rile din Europa, preluând tr�s�turi ale popula�iilor din fiecare regiune. De asemenea, autorul arat� c� studiul latinit��ii aduce deschideri c�tre Europa, fiindc� peste 200 de milioane de europeni vorbitori de limbi romanice caut� în geneza lor un numitor comun �i un factor important de unitate �i de coeziune (Banniard 2002: 114). În acela�i sens, eviden�iind unitatea limbilor romanice datorit� genezei comune, Marius Sala (1996: 11) citeaz� doi mari lingvi�ti, care explic� rela�ia dintre limba latin� �i limbile neolatine: Antoine Tot despre limba latin� �i formarea limbilor romanice 65

Meillet le caracterizeaz� drept: „des langues parentes sont en realité une seule et même langue modifiée de manières diverses au cours du temps”, subliniind înrudirea lor, iar lingvistul român Sextil Pu�cariu face apel la o compara�ie fiziologic�: originea latin� este comparat� cu pielea organismului uman, care este aceea�i �i la na�tere �i la maturitate, cu inevitabile modific�ri care apar de-a lungul timpului: Le roumain d’aujourd’hui c’est du latin de 1939, avec toute une série de modifications qui se sont produites au cours des siècles, tout comme la peau de notre corps est toujours la peau que nous avions a notre naissance. Elle a gardé�sa couleur, ses signes, ses grains de beauté, bien que toutes les cellules aient été�remplacées au fil du temps (Pu�cariu, apud Sala 1996: 11).� Antologia de texte alc�tuit� de Maria Iliescu �i de Dan Slu�anski î�i propune s� prezinte „tr�s�turile esen�iale ale evolu�iei de la latin� spre limbile romanice”, utilizând no�iuni precum cele de latin� vulgar�, latin� popular�, latin� târzie �i latin� medieval� (Iliescu, Slu�anski 1991: V), pe care le analizeaz� �i le face cunoscute speciali�tilor prin intermediul textelor propuse. 4. Colocviile Latin Vulgaire – Latin Tardif Am aprofundat problematica latinei vulgare datorit� colocviilor Latin Vulgaire – Latin Tardif, ajunse deja la a XI-a edi�ie, organizate la 2 sau la 3 ani în universit��i europene. În comunic�rile sale, profesorul Witold Ma�czak din Cracovia pune problema originii limbilor romanice: din latina clasic� sau din latina vulgar�, cele dou� scheme foarte sugestiv reprezentate fiind deja cunoscute de speciali�ti (Ma�czak 1994: 123):

Schema A Schema B

Latina arhaic� Latina arhaic�

Latina vulgar� Latina clasic� Latina clasic�

Fr. It. Rom. Latina vulgar� (neatestat�)

Fr. It. Rom. 66 Ioana-Rucsandra Dasc�lu, Gabriela-Emilia Dasc�lu

Schema A ilustreaz� convingerea majorit��ii speciali�tilor, care v�d în latina vulgar� o limb� sor� a latinei clasice (Ma�czak 1994: 124), în vreme ce schema B reprezint� teoriile câtorva speciali�ti, printre care Eyssenhardt (1880), Henri Muller (1932) �i Witold Ma�czak (1974), care credeau c� latina vulgar� este o limb� fiic� a latinei clasice. Dup� toate aparen�ele, în a doua faz� de gândire, lingvistul român Alexandru Philippide, numind (împreun� cu J.B. Hoffmann, Lateinische Ungangssprache, 3e ed., Heidelber, 1951, p. VIII, apud Ma�czak 1974: 219) latina vulgar� „fantasm�” („Phantom des Vulgärlateins”), se încadreaz� în aceast� a doua categorie de lingvi�ti, care consider� c� limbile romanice provin din latina clasic�, iar diferen�ele atât de discutate în tratatele de specialitate sunt nesemnificative. De altfel, în comunicarea sus�inut� în anul 2012 la colocviul de latin� vulgar� �i târzie organizat la Bergamo, în Italia, profesorul Witold Ma�czak puncteaz� teoriile majore cu privire la originea limbilor romanice: provenien�a acestora din latina vulgar�, potrivit majorit��ii cercet�torilor, originea lor într-o latin� nedefinit� printr-un adjectiv, potrivit lui Herman �i lui Väänänen, sau negarea existen�ei latinei vulgare, sus�inut� de un num�r restrâns de lingvi�ti (LVLT 2012: 77).� În tratate de romanistic� recente, cum este gramatica profesorului Metzeltin, citim c�: din limba latin�, complexa reprezentant� �i mediatoare a culturii greco- romane �i a culturii cre�tine [ ] s-au dezvoltat treptat �i în fiecare regiune într-un ritm diferit o serie de limbi noi (Metzeltin 2011:16), aceast� afirma�ie putând fi interpretat� în sensul revenirii la caracterizarea de „latin� pur �i simplu”. 5. Concluzii Am gândit acest text despre rolul limbii latine în formarea limbilor romanice din necesitatea de a alc�tui un istoric al concep�iilor marilor lingvi�ti cu privire la variet��ile limbii latine, începând din secolul al XIX-lea pân� ast�zi. Am eviden�iat adep�ii latinei vulgare �i apari�ia monografiilor lingvistului finldandez V. Väänänen, care a deschis perspective noi �i generoase în lingvistica secolului al XX-lea, deopotriv� pentru clasici�tii �i romani�tii contemporani, care afirm� în majoritate originea limbilor romanice din latina vulgar�, Tot despre limba latin� �i formarea limbilor romanice 67 particularizând asupra cazului limbii române, unde se impune cu necesitate studierea unei variet��i regionale a limbii latine (G. Iv�nescu �i I. Fischer), numit� �i latin� dun�rean� (I. Fischer). Cu ajutorul colocviilor de Latin� Vulgar� �i Târzie am aflat despre studiile lingvistului polonez Witold Ma�czak, care consider� c� sursa limbilor romanice este latina clasic�; în acest sens, am asociat teoriile lingvistului ie�ean A. Philippide, care, în a doua faz� de gândire, va considera c� latina vulgar� nu a existat, diferen�ele între aceasta �i latina clasic� fiind nesemnificative. Consider c� studiile lui Witold Ma�czak, dintre care o parte au fost citate în bibliografie, constituie un sprijin important în cercetarea influen�elor pe care lingvi�tii europeni le-au exercitat asupra operei lingvistului A. Philippide. Nu în ultimul rând am ar�tat modul în care coeziunea �i unitatea celor peste 200 de milioane de vorbitori ai limbilor romanice în Europa este consolidat� de studiul genezei lor comune �i al pa�ilor prin care s-a ajuns de la latinitate la romanitate.

Bibliografie TILR I= *** Istoria limbii române, vol. I, Limba latin�, Bucure�ti, Editura Academiei, 1965. TILR II= *** Istoria limbii române, vol. al II-lea, Limba român�, Bucure�ti, Editura Academiei, 1969. * Banniard 2002: Banniard, Michel, Du Latin aux langues romanes, Paris, Editions Nathan. Fischer 1985: Iancu Fischer, Latina dun�rean� (Introducere în istoria limbii române), Bucure�ti, Editura �tiin�ific� �i Enciclopedic�. Iliescu, Slu�anski 1991: Maria Iliescu, Dan Slu�anski (éds.), Du latin au langues romanes (Choix de textes traduits et commentés du IIe siècle avant J.C. jusqu’au Xe siècle après J.C.), Gottfried Egert Verlag, Wilhelmsfeld. Iordan 1983: Iorgu Iordan, Istoria limbii române (Pe-n�elesul tuturora), Bucure�ti, Editura �tiin�ific� �i Enciclopedic�. LVLT 2012: Latin Vulgaire-Latin Tardif X (4-9 September 2012), Book Of Abstracts, Università di Bergamo. 68 Ioana-Rucsandra Dasc�lu, Gabriela-Emilia Dasc�lu

Ma�czak 1994: Witold Ma�czak, Réactions diverses au problème de l’origine des langues romanes, in „Revue romane”, Band 29, 1, p. 123-128. Ma�czak 2012: Witold Ma�czak, Le problème de l’origine des langues romanes dans le livre de Eugeen Roegiest, in Latin Vulgaire-Latin Tardif X, 4-9 September 2012, Book of Abstracts. Metzeltin 2011: Metzeltin, Michael, Gramatic� explicativ� a limbilor romanice (Sintax� �i semantic�), (text ad�ugit �i definitivat de autor dup� traducerea în limba român� de Dinu Moscal), Ia�i, Editura Universit��ii „Alexandru Ioan Cuza”. Oancea, Panait 2002: Ileana Oancea, Lumini�a Panait, Schi�� de istorie a romanit��ii, Timi�oara, Editura Exclesior Art. Philippide 2011: Alexandru Philippide, Istoria limbii române, edi�ie critic� de G. Iv�nescu, Carmen-Gabriela Pamfil �i Lumini�a Boto�ineanu, Ia�i, Polirom. Rosetti 1968: Alexandru Rosetti, Istoria limbii române (de la origini pân� în secolul al XVII-lea), Bucure�ti, Editura pentru Literatur�. Sala 1996: Marius Sala, L’Unité des langues romanes (tr. fr. par Claude Dignoir), Bucarest, Editura Clusium. Väänänen 1959: Veikko Väänänen, Le latin vulgaire des inscriptions pompéiennes, nouvelle édition revue et augmentée, Berlin, Akademie Verlag. Väänänen 1981: Veikko Väänänen, Introduction au latin vulgaire, troisième édition revue et augmentée, Paris, Klincksieck.

Points of View about the Latin Language and the Formation of the Romance Languages Being inspired by the work of the scholar V. Väänänen, we shall begin our study by enumerating definitions, classifications and chronologies of Latin in order to show its levels and variations, a compulsory condition in presenting our subject: Latin and the origin of the Romance languages (with a particular glimpse on Romanian). The publishing of the History of the Romanian Language by Alexandru Philippide (1859 – 1933) in 2011 represents the accomplishment of an act of culture, this book being a work of erudition rather than a work for consultation. In its chapter about Popular Latin Philippide sustains that there were no great differences between vulgar Latin and classical Latin, the Romance languages originating in classical Latin. Along the centuries, this point of view was sustained by other linguists or scholars, although most of Tot despre limba latin� �i formarea limbilor romanice 69 the historians of the Romanian or of the Romance languages stand with conviction that the origin of the Romance languages is vulgar Latin. As for the history of Romanian, at its foundation is laid the so-called Danubian Latin (Fischer 1985), defined as a means of communication for most inhabitants of the Roman Empire, an oral and spontaneous variation of Latin, opposed to the literary, written and erudite variation. The great scholar Iorgu Iordan sustains this difference, observing that popular Latin is simpler than classical Latin as it was used as a means of communication by a huge number of speakers.

Universitatea din Craiova/Palatul Copiilor Craiova România

Rela�ii semantice în terminologia actual� a educa�iei: analiz� paradigmatic� �i sintagmatic�

Inga DRU��

Key-words: term, terminology, specialized meaning, paradigmatic analysis, syntagmatic analysis, polysemy, synonymy, antonymy, hyponymy

1. Într-un domeniu cu o tradi�ie de peste dou� sute de ani cum este educa�ia, este fireasc� dezvoltarea polisemiei unor termeni de baz�, cf. pedagog („profesor”; „cercet�tor în pedagogie”; „educator”); catedr� („pies� de mobilier �colar”; „unitate organizatoric� de baz� din înv���mântul superior”); norm� didactic�(„regul� cu valoare de model în domeniul activit��ii didactice”; „norm� de munc� pentru cadrele didactice”); seminar („form� de activitate didactic� practicat� în înv���mântul superior”; „form� de activitate practic� în cadrul recicl�rii”; „denumire dat� în unele ��ri institu�iilor de înv���mânt mediu teologic”). Men�ion�m c� rela�iile de polisemie intern� constituie un fenomen pu�in r�spândit în terminologia cristalizat� a �tiin�elor educa�iei �i nu reprezint� un obstacol în comunicarea dintre speciali�ti, spre deosebire de unele concepte noi, al c�ror con�inut semantic poate varia de la un autor la altul. Or, pentru dezambiguizarea unor termeni polisemantici se recurge deseori la termeni preci�i, cum ar fi training pentru sensul (2) al substantivului seminar. În ceea ce prive�te polisemia interdomeniu, în �tiin�ele educa�iei remarc�m prezen�a unor termeni prelua�i din alte domenii, specializa�i pentru exprimarea unor semnifica�ii pedagogice: dramatizare („metod� didactic� în care predomin� ac�iunea practic� simulat�”, DTP), scenariu didactic, transfer (de cuno�tin�e), managementul educa�iei, credit pedagogic, negociere didactic�, diagnoz� pedagogic�, prognoz� pedagogic�, strategie cognitiv�, tehnologie de evaluare, design al instruirii, efect bumerang, efect halo, interfa�� profesor – clas�, randament �colar,

71 72 Inga Dru�� ecologie educa�ional�, habitus pedagogic, handicap pedagogic etc. (DTP; Cristea 2001; Lex. ped.). 2. Rela�ia de sinonimie este destul de frecvent� în terminologia pedagogic�. Astfel, am constatat c�, pe parcursul lucr�rii Didactica func�ional�, acela�i concept a fost redat uneori în român� prin mai mul�i termeni, probabil, pentru explicitarea mesajului. De exemplu, prérequis a fost echivalat ca pre-achizi�ii (p. 21) �i cuno�tin�e anterioare (p. 22) (cu al�turarea termenului francez între paranteze în ambele cazuri), achizi�ii anterioare (p. 24), achizi�ii preexistente (p. 36, 43), iar în alte lucr�ri din domeniu circul� �i sintagma cuno�tin�e prealabile. Un alt concept didactic recent este exprimat, de asemenea, prin mai mul�i termeni, predominând curriculum ascuns (p. 23, 24 sqq.) vs curriculum latent. De fapt, termenul în discu�ie este fluctuant �i în original, dovad� fiind �i citatul inserat de Minder în capitolul în care abordeaz� acest concept: Diverses appelations – curriculum caché, implicite, latent, non intentionnel, non enseigné; cursus caché – désignent les processus et les effets qui, bien qu’absents des programmes officiels et des politiques éducatives formulées, font bel et bien partie de l’expérience scolaire... (Diverse denumiri – curriculum ascuns, implicit, latent, non-inten�ionat, non-predat; cursus ascuns – desemneaz� procesele �i efectele care, de�i sunt absente în programele oficiale �i în politicile educa�ionale formulate, fac parte întru totul din experien�a �colar� , p. 24 – [subl. n.]). Totu�i, autorul prefer� termenul curriculum caché, alternându-l cu curriculum latent, iar în versiunea româneasc�, respectiv, apar succesiv doi termeni, curriculum ascuns�i curriculum latent. Se pare c� uzul prefer� prima sintagm�, curriculum ascuns (cf. �i engl. hidden curriculum). Semnal�m �i sintagma curriculum subliminal, prezent� în cursuri universitare de specialitate �i având mai multe referin�e on- line (http://www.scribd.com/doc/31450806/50/Tipurile-de-curriculum, http://facultate.regielive.ro/cursuri/pedagogie/teoria-curriculumului- 84694.html). Conceptul de „aplica�ie informatic� proiectat� pentru a fi utilizat� în instruire/înv��are/educa�ie” este numit printr-o serie de termeni concuren�i: didacticial (din fr. didacticiel, MDN), software educa�ional, soft educa�ional (din engl. educational software), soft Rela�ii semantice în terminologia actual� a educa�iei... 73 didactic (din engl. didactic software). Dintre acestea, uzul prefer� sintagmele soft educa�ional �i soft didactic, iar didacticial este cvasiinexistent în limbajul pedagogic actual (cu excep�ia unor lucr�ri, inclusiv Didactica func�ional�...). Termenul diplom� pluriuniversitar� (fr. diplôme conjointe, engl. joint degree) are un sinonim „nepotrivit”: diplom� în cooperare, care ar putea l�sa impresia c� este vorba despre o diplom� ob�inut� prin cooperarea mai multor studen�i (Lex. ped.). Rela�ii de sinonimie exist� �i între termenii economia educa�iei, economia înv���mântului, economie pedagogic�; mediu educogen, mediu educativ, mediu pedagogic; model educativ, model pedagogic; manual electronic, manual digital, manual virtual, e-manual; portal educa�ional, site educa�ional, platform� educa�ional�. Unii termeni de origine englez� genereaz� sinonimie prin variantele echivalente: feedback – retroac�iune, conexiune invers�; e-learning – înv���mânt la distan��, înv���mânt virtual, instruire digital�; brainstorming – metoda asaltului de idei, asaltul de idei, metoda inteligen�ei în asalt; self-control – autocontrol; self- assessment – autoapreciere, autoevaluare; eSkills – competen�e digitale. Constat�m c� principala cauz� a sinonimiei este traducerea termenilor, preponderent din englez� �i francez�. 3. În terminologia �tiin�elor educa�iei este prezent� �i antonimia: aprobare – dezaprobare, înmatriculare – exmatriculare, disciplin� – indisciplin�, magistrocentrism (centrare pe profesor) – pedocentrism (centrare pe elev), succes �colar – e�ec �colar (insucces �colar), optimism pedagogic – pesimism pedagogic (scepticism pedagogic). Rela�iile de hiperonimie, deosebit de importante în structurarea unui inventar terminologic, se stabilesc fie prin dezvoltarea unor sintagme noi de la termeni tradi�ionali sau moderni, fie prin corelarea unor concepte. Din prima categorie men�ion�m seriile activitate aplicativ�, activitate extra�colar�, activitate dirijat� (hiponime pentru hiperonimul activitate); itemi obiectivi, itemi semiobiectivi, itemi subiectivi, itemi de evaluare, itemi de tip pereche, itemi cu alegere dual�, itemi cu alegere multipl�, itemi cu r�spuns scurt (de completare), itemi cu întreb�ri structurate (hiponime pentru hiperonimul item) etc., din categoria a doua, seriile educa�ie – hiperonim pentru instruire (proiectat� de profesor) �i înv��are 74 Inga Dru�� didactic� (realizat� de elev, ca efect direct �i indirect al instruirii) (Cristea 2001: 29); educa�ie permanent�– hiperonim pentru formele: perfec�ionare, reciclare, autoperfec�ionare, autoinstruire continu�; metod�– hiperonim pentru demonstra�ie, dezbatere, problematizare, conversa�ie euristic�; înv���mânt virtual – hiperonim pentru platform� educa�ional�, tehnologie digital�, campus virtual, spa�iu de înv��are virtual, manual digital etc. 4. Combinarea analizei paradigmatice cu analiza sintagmatic� în descrierea terminologiilor vizeaz� modificarea raportului dintre terminologizare�i lexicalizare, cu consecin�e majore asupra unei terminologii dinamice, concept discutat de mai mul�i cercet�tori (v. Depecker 2002: 16), în care se �ine seama de interdependen�a dintre limb�, societate �i cultur� (v. Béjoint, Thoiron 2000; Gaudin 2003; Bertels 2005; Bidu-Vr�nceanu 2003, 2007). Contextul joac� un rol determinant în dezambiguizarea unor termeni prelua�i din limba comun� sau din alte terminologii în terminologia educa�iei: „Nevoile de acoperire educa�ional� necesit� un timp îndelungat. Consilierea �i educa�ia adecvat� a copiilor necesit� pa�i m�run�i...” (vocatieprofesionala.wordpress.com); „Adaptarea în grupul �colar reprezint� un punct de sprijin pentru copil în activit��ile lui educa�ionale, pentru c� la �coal� nu beneficiaz� de prezen�a p�rin�ilor ” (http://www.ziare.com, 27.10.2009). Mobilitate (fr. mobilité, lat. mobilitas, -atis), definit în DEX ca un cuvânt apar�inând limbii comune: „1. capacitatea de a fi mobil (1) [ ]; proprietatea de a fi deplasat; 2. capacitate de a se transforma”, devine termen prin specializare, iar contextul ofer� indiciile de rigoare în vederea încadr�rii termenului într-un anumit domeniu �i a dezambiguiz�rii sensului: mobilitate economic�– economie; mobilitate ecologic� – mediu; „Programul Erasmus ofer� studen�ilor selecta�i sprijin financiar pentru efectuarea unei mobilit��i de studii sau practic� în statele membre ale Uniunii Europene, Croa�ia, Turcia, Elve�ia, Norvegia, Islanda sau Liechtenstein ” (http://www.upt.ro) – educa�ie. În contexte economice, mobilitate are un sens apropiat de cele consemnate în dic�ionarele generale: „capacitate de schimbare, de transformare”. Sensul termenului discutat în limbajul �tiin�elor educa�iei este îns� altul, calchiat dup� (engl.) mobility: „Mobilitatea Rela�ii semantice în terminologia actual� a educa�iei... 75 academic� presupune o perioad� de studii, predare, cercetare într-o alt� �ar� decât �ara de re�edin�� a studentului sau cadrului didactic...” (http://www.allmoldova.com). În educa�ie, coloca�iile curente ale termenului mobilitate sunt: program (de mobilitate), proiect (de mobilitate), personal didactic (mobilitatea personalului didactic), studen�i (mobilitatea studen�ilor), dosar (dosar de mobilitate). În domeniul mediului, sensul specializat al lui mobilitate este „transfer, trecere la tehnologii nepoluante (în transporturi)”: „Autovehiculele cu pile de combustibil alimentate cu hidrogen ofer� condi�ii excelente pentru o mobilitate ecologic�, cu p�strarea resurselor naturale...” (www.mercedes-benz.ro). 5. O serie de termeni pedagogici de baz�, drept urmare a frecven�ei de uzaj în texte cu o specializare diferit�, prezint� extinderi de sens ori modific�ri semantice mai mult sau mai pu�in îndep�rtate de nucleul dur al sensului specializat (Cabré 1991: 56-61). În terminologia educa�iei s-a dezvoltat o rela�ie nedorit� de polisemie în cazul verbului a aplica. Cunoscut în domeniu cu sensul de „a pune ceva în practic�; a întrebuin�a; a administra (a aplica un procedeu)” (fr. appliquer, lat. applicare), termenul este utilizat în ultimul timp �i cu un nou sens: „a candida, a participa, a depune actele în vederea ob�inerii unei burse, unui grant, unui loc de munc� etc.”: „Lista studen�ilor de la programul de licen�� care au aplicat pentru stagiul complementar de practic� la Oficiul Român pentru �tiin�� �i Tehnologie pe lâng� Uniunea European� (ROSTeu), Bruxelles �i Institutul de Studii Politice din Toulouse” (www.amp.ase.ro); „Aproape 15.000 de tineri au aplicat pentru o burs� «Inventeaz�-�i viitorul». Pe 15 martie, la sfâr�itul perioadei de înscrieri pentru programul de burse [ ], Funda�ia Dinu Patriciu a centralizat candidaturile primite. [ ] Tinerii români care î�i depun dosarul pentru o burs� «Inventeaz�-�i viitorul!» trebuie s� fie elevi în clasele VIII-XII sau studen�i ” (http://www.9am.ro, 19.03.2010). În exemplul al doilea, contextul ofer� �i sinonime pentru au aplicat: [se prezint� pentru] înscrieri (pentru programul de burse), depun dosarul (pentru o burs�). Noul sens reprezint� un calc semantic dup� engl. to apply�i se extinde tot mai mult �i în afara domeniului, inclusiv în limba comun�: „Anul trecut, românii au aplicat pentru credite de 76 Inga Dru�� nevoi personale în valoare medie de 3.500 euro ” (http://www.manager.ro, 13.02.2013); „78.000 de oameni au aplicat pentru a pleca pe Marte” (www.apropo.ro, 14.05.2013). Polisemia, considerat� în general un factor de ambiguitate, este o condi�ie restrictiv� din perspectiv� terminologic� (v. Gaudin 2003: 166); or, studiul terminologiilor arat� c� este posibil� o polisemie intern�, atunci când un termen dezvolt� mai multe sensuri în acela�i domeniu (sau în subdomeniile lui), precum �i o polisemie extern�, când termenii trec dincolo de domeniu, în rela�ie cu limba comun� sau cu alte terminologii (v. Stoichi�oiu-Ichim 2001: 119-120). Polisemia extern� poate fi o dovad� a extinderii termenilor în limba comun� �i a asimil�rii lor de c�tre vorbitori. Un caz de polisemie extern� reprezint� termenul simulare, care se impune în ultimul timp în terminologia educa�iei: „Ministerul Educa�iei propune sus�inerea simul�rilor pentru Bacalaureat �i Evaluarea Na�ional� la nivel na�ional, la o dat� comun� în toate �colile �i cu acelea�i subiecte, realizate de minister ” (www.hotnews.ro, 15.05.2013). În DEX, simulare este consemnat numai cu sensul „faptul de a simula; pref�c�torie; falsificare; simula�ie”, iar în MDN verbul a simula este înregistrat cu dou� sensuri, unul general: „1. a face s� par� adev�rat ceva inexistent, a da în mod inten�ionat o impresie fals�” �i altul informatic: „2. (inform.) a folosi un ordinator pentru studiu sau pentru reproducere imediat� cu ajutorul unui model sau fenomen oarecare”. Or, sensul nou al termenului simulare în limbajul educa�iei, în contextele simularea examenelor, simularea evalu�rii, ar fi „antrenare, instruire prin modelarea unei situa�ii reale”, sens care nu pare s� derive din cel informatic, ci mai curând din domeniile în care se utilizeaz� simulatoarele: arta militar�, astronautica, avia�ia, sportul. Un caz special de polisemie interdomeniu este termenul de origine englez� cluster. Înregistrat în MDN �i în DEXI numai cu sensul din muzic� „efect sonor prin suprapunerea mai multor tonuri �i semitonuri sau numai semitonuri”, cluster este frecvent �i în alte domenii, în texte cu grade diferite de specializare. Sensurile specializate ale termenului cluster�i domeniile în care func�ioneaz� acesta se delimiteaz� – exclusiv – gra�ie contextelor edificatoare (dat� fiind absen�a lexemului în dic�ionarele de referin�� ale limbii române): Rela�ii semantice în terminologia actual� a educa�iei... 77 cluster economic, asocia�ie de tip cluster („clusterul este o grupare de produc�tori, utilizatori �i/sau beneficiari, în scopul punerii în aplicare a bunelor practici din UE în vederea cre�terii competitivit��ii operatorilor economici”, HG 918:2006) – economie; „Profesorul va utiliza metoda clusterului (strugurelui). Pe tabl�, ca model, pentru a ajuta elevii s� identifice cât mai multe cuvinte �i sintagme aferente temei, profesorul propune elevilor s� completeze o schem� ” (www.lromana.proeducation.md/docs/ghid/8.pdf�); „Ancheta pe baz� de chestionar a fost realizat� pe un e�antion de 332 de elevi. A fost folosit� tehnica «cluster»” (http://cjrae-galati.ro/valorile-muncii.html). Mai frecvent� în domeniu este forma clustering: „Metode, tehnici: conversa�ia euristic�, lectura, asaltul de idei, problematizarea, medita�ia, proiectul de grup, clustering-ul, recitalul ” (staticlb.didactic.ro); „Pentru caracterizarea celor dou� personaje ale fabulei, elevilor li se propune s� întocmeasc� «p�ianjenul»/clusteringul” (http://limbaromana.md/index.php?go=articole&printversion=1&n=1667). Termenul cluster este prezent �i în alte domenii: informatic� (cluster de servere); fizic� (un grup mic de atomi sau molecule); chimie (o serie de atomi lega�i); statistic� (cluster de prelevare de probe solide, analiz� de cluster); astrofizic� (cluster stelar = roi stelar); mediu (Clusterul Apelor; Clusterul de Energii Sustenabile din România ROSENC). Prin urmare, în raport cu datele din dic�ionar, utilizarea termenilor polisemantici este determinat� de condi�iile contextuale în care apar ace�tia. 6. Urm�rind actualizarea termenilor din domeniul studiat în presa cu o specializare medie �i în publica�iile de �tiri, am remarcat în textele analizate dou� tipuri de sinonimii: a. sinonimie propriu-zis� (self- control = autocontrol; manual electronic = manual digital); b. sinonimie referen�ial� (echivalen�e la care se ajunge prin neutralizarea unor diferen�e de sens în text, indicate de raportarea la acela�i referent) (v. Mortureaux 1997: 28-31). a. Termenii workshop�i atelier îndeplinesc condi�iile pentru o sinonimie total� prin identitatea conceptual-semantic� �i de registru stilistic, fiind substituibili în context: „Workshop/atelier experien�ial: Finan�e pentru Nonfinan�i�ti. [ ] Atelierul se adreseaz� antreprenorilor �i aspiran�ilor, care vor fi pu�i pe durata unei zile întregi în fa�a provoc�rii 78 Inga Dru�� de a conduce o companie ” (http://www.startups.ro/workshop-atelier- experiential-finante-pentru-nonfinantisti). b. Sinonimia referen�ial� în textele cu specializare medie �i mic� poate fi ilustrat� prin preferin�a pentru cvasisinonime, rela�ie stabilit� în context între termeni care în cadrul sistemului sunt diferen�ia�i din punct de vedere semantic: „Lider Ovidiu nu este o practic� obligatorie. Internshipul nu este practic�, ci o experien�� profesional� relevant� pentru începutul de carier� aleas� de student, prin propria decizie. Studentul nu este pl�tit, petrece 3 luni intense în compania vizat�, are mentor, beneficiaz� de suport din partea Community Links, este evaluat �i ofer� feedback la final de stagiu ” (www.hotnews.ro, 16.05.2013). În secven�a citat�, termenul din domeniul educa�iei internship intr� în rela�ie de sinonimie contextual� cu practic�, stagiu �i experien�� profesional� (relevant�). Termenii eviden�ia�i fac parte dintr-o paradigm� �i se caracterizeaz� prin semul comun „practic�”, îns� între ei exist� diferen�e semantice referitoare la con�inut, subordonare/supraordonare, care în context sunt neglijate (pentru varierea expresiei �i evitarea repeti�iilor). 7. Analiza întreprins� în prezentul studiu arat� c� interpretarea contextual� a sensului specializat este relevant� în terminologie, deoarece un termen poate fi folosit în diferite enun�uri în care vorbitorul îi asociaz� semnifica�ii suplimentare. Identificarea unui anumit sens în cazul unui termen polisemantic se realizeaz� contextual, selec�ia fiind determinat� de semantica unit��ilor lexicale cu care se asociaz� în comunicare sau prin raportarea la obiect. În func�ie de gradul de specializare, unii termeni func�ioneaz� numai în domeniul în care au fost lansa�i, iar al�ii î�i extind aria de utilizare, migrând �i în alte limbaje specializate sau chiar în limba comun�.

Bibliografie

A. Izvoare �i lucr�ri de referin�� Cristea 2001 = Sorin Cristea, Pedagogie general�. Curs pentru Înv���mântul Deschis la Distan�� (IDD), Constan�a. http://www.scribd.com/doc/36888942/Pedagogie-General-259-Sorin-Cristea. DEX = Dic�ionar explicativ al limbii române, Bucure�ti, Academia Român�, Univers Enciclopedic, 1998. Rela�ii semantice în terminologia actual� a educa�iei... 79

DEXI = Dic�ionar explicativ ilustrat al limbii române, Chi�in�u, Arc/Gunivas, 2007. Didactica func�ional� = Michel Minder, Didactica func�ional�. Obiective, strategii, evaluare, trad. din limba francez� de Dorin Onofrei, Chi�in�u, Cartier, 2003. DTP = Sorin Cristea, Dic�ionar de termeni pedagogici, Bucure�ti, Editura Didactic� �i Pedagogic�, 1998. Lex. ped. = Mircea �tefan, Lexicon pedagogic, Bucure�ti, Aramis Print, 2006. MDN = Florin Marcu, Marele dic�ionar de neologisme, Bucure�ti, Saeculum, 2000. B. Literatur� secundar� Béjoint, Thoiron 2000: Henri� Béjoint, Philippe� Thoiron, Le sens en terminologie, Lyon, Presses Universitaires de Lyon. Bertels 2005: Anne Bertels, Les spécificités en contexte: comment étudier la polysémie dans un corpus technique?, în Préactes des Journeés scientifiques AUF-LTT „Mots, termes et contextes”, http://perso.univ- lyon2.fr/~thoiron/JS%20LTT%202005/pdf/Bertels.pdf. Bidu-Vr�nceanu 2003: Angela Bidu-Vr�nceanu, Dinamica sensurilor cuvintelor române�ti din 1990 pân� în 2002, în Aspecte ale dinamicii limbii române actuale (coord. Gabriela Pan� Dindelegan), Editura Universit��ii din Bucure�ti, p. 291-298. Bidu-Vr�nceanu 2007: Angela Bidu-Vr�nceanu, Lexicul specializat în mi�care. De la dic�ionare la texte, Editura Universit��ii din Bucure�ti. Cabré 1991: Maria Teresa Cabré, Terminologie ou terminologies? Spécialité linguistique ou domaine interdisciplinaire?, în „Meta”, XX, p. 55-63. Depecker 2002: Loïc Depecker, Entre signe et concept. Eléments de terminologie générale, Paris, Presses Sorbonne Nouvelle. Gaudin 2003: François� Gaudin, Socioterminologie. Une approche sociolinguistique de la terminologie, Bruxelles, De Boeck �i Larcier, Editions Duculot. Mortureaux 1997: Marie-Françoise Mortureux, La lexicologie entre langue et discours, Paris, Editions Sedes. Stoichi�oiu-Ichim 2001: Adriana Stoichi�oiu-Ichim, Semiotica discursului juridic, Editura Universit��ii din Bucure�ti. 80 Inga Dru��

Semantic Relations in the Current Educational Terminology: Paradigmatic and Syntagmatic Analysis In this article we shall observe the semantic relations within the educational terminology, current field of general interest, from a paradigmatic and syntagmatic perspective. This field’s terminology shows terminological fluctuations, mainly due to the impact of translation from languages of international use. Several semantic relations from the educational terminology (polysemy, synonymy, antonymy, hyponymy) will be approached the way they are found in general and in specialized dictionaries, as well as in texts with different degrees of specialization. The variety of terms – generated by translations – represent a characteristic of the current specialized pedagogical language, on one hand, and on the other hand, the terminological fluctuations are also a characteristic of a dynamic language, always in a growing development and continuous formation. From the perspective of semantic relations between the terms of one field (polysemy/monosemy, hyponymy, synonymy and antonymy), there are obvious consequences in identifying the specialized meaning. However, the contextual interpretation of the specialized meaning is relevant in terminology, because one term can be used in different statements in which the speaker adds more meanings. In this direction, spreading the terms and the specialized meanings, through the huge circulation of various texts, will lead inevitably to the blurriness of borders between the specialized and the common language, at an interference between the specialized and usual communication, especially in the fields of maximum general interest, through the “dilution” of the specialized meaning, the extension or the restriction of the significances, the creation of new meanings through the help of metaphors or analogies.

Institutul de Filologie, Academia de �tiin�e a Moldovei Chi�in�u, Republica Moldova Termeni române�ti pentru bani �i problema identit��ii culturale

Mariana FLAI�ER

„Omul f�r� bani este ca o pas�re f�r� aripi” (Anton Pann).

Key-words: romanat, currencies, leu, idiomatic

Analizând tumultoasa istorie a termenilor pentru bani în limba român�, se poate observa felul în care factori economici, politici, sociali determin� �i influen�eaz� cultura �i limba unui popor. Abordarea subiectului vast al lumii banului este o întreprindere extrem de complex� întrucât nu doar numismatica, �tiin�a consacrat� a banului, de�ine monopolul asupra acestei realit��i, ci multe alte �tiin�e, precum istoria, arheologia, paleografia, etnografia, artele plastice, lingvistica aduc date importante privitoare la existen�a banilor. Referitor la interesul lingvi�tilor români, �i nu numai, pentru numismatic�, trebuie precizat c� descoperirile arheologice de tezaure monetare cu diverse imagini �i inscrip�ii au constituit dovezi indubitabile pentru originea �i evolu�ia unei limbi, în cazul de fa�� vorbim de limba român�. Alteori, litera�ii �i unii cercet�tori 1 din domeniul lexicologiei pentru a sublinia larga circula�ie a unor cuvinte le-au asemuit cu banii2. Folclori�tii au meritul de a fi relevat rolul monedelor în ritualurile de la nunt�, botez �i înmormântare, sau în etnoiatrie, unde printre metodele de prevenire �i tratare a bolilor exist� monetoterapia ����������������������������������������������������������� 1 În sus�inerea acestei afirma�ii, exemplific�m cu un citat din lucrarea Hungaria a lui Nicolaos Olahus: „Românii sunt încredin�a�i (traduntur) c� sunt coloni romani. Dovada acestui lucru este faptul c� au multe în comun (communia) cu limba roman� �i se g�sesc în acest loc foarte multe monede [subl.n.] ale acestui popor, f�r� îndoial�, indicii puternice ale vechimii �i st�pânirii romane pe aici” (Olahus 1968: 121). 2 Despre asem�n�rile dintre cuvinte �i bani a scris cercet�torul Cristinel Munteanu (2008).

81 82 Mariana Flai�er

(vezi Silvia Ciubotaru 2005: 44 �i Candrea 1999: 261, 204, 262, 383). Termenii române�ti pentru bani din expresiile idiomatice �i proverbe au fost analiza�i cu aten�ie de Stelian Dumistr�cel în lucrarea Pân�-n pânzele albe (Dumistr�cel 2001: 209, 35, 171, 173, 174, 326, 327, 89). Exemplele �i comentariile avizate ale profesorului Stelian Dumistr�cel ne-au slujit de model în unele dintre analizele din acest articol. Valorificând toate informa�iile din lucr�rile men�ionate, folosind �i alte surse (v. infra), în lucrarea de fa�� inten�ion�m s� demonstr�m c� identitatea cultural� a unui neam, identitatea prin limb�, pot fi sus�inute �i prin existen�a monedei na�ionale, prin numele acesteia, nume înr�d�cinat în mentalul colectiv ca o marc� important� a etnosului. N. Densusianu scria în acest sens: „Limba este na�iunea �i când o limb� se distruge, se distruge �i poporul” (Densusianu 2002: XLIX). Termenul generic ban (moned�) este, potrivit opiniei lui Marius Sala, o crea�ie româneasc� (termenul este absent ca nume de moned� în alte ��ri) �i a devenit denumire generic� pentru no�iunea de ban când domnul ��rii Române�ti (Vlaicu Vod�) a început s� bat� moned� proprie la 1365, folosind un nume ce circula cu aproape un secol înainte (Sala 2006 II: 88-89). Dac� termenul generic ban (moneda) circul� în limba român� din sec. al XIII-lea, pân� la acea dat� numele monedelor cunoscute în spa�iul carpato-danubian sunt romane grece�ti (bizantine) �i de alte provenien�e: numisme, silicve (�incai 1967: 6, 186), drahme, duca�i, dinari etc. În Evul Mediu, în ��rile Române s-au emis monede proprii ca dovad� a puterii economice �i politice. Au fost �i momente când independen�a monetar� este contestat� de c�tre Poart�3 sau Imperiul Austro-Ungar. De la Brâncoveanu pân� la Alexandru Ioan Cuza �i Carol I, încerc�rile românilor de a bate monede proprii au fost sortite e�ecului. În Moldova, primele monede, gro�ii de argint, dubli gro�i, jum�t��i de gro�i, încep s� circule din 1377, ajungând în timpul lui �tefan cel Mare printre cele mai frumoase piese din numismatica ����������������������������������������������������������� 3 Se face referire la Constantin Brâncoveanu, care pl�te�te cu capul îndr�zneala de a fi b�tut monede jubiliare pe care era efigia sa, turcii considerând acest lucru o impietate. Pe monede trebuia s� apar� doar chipul sultanului. Vezi Iliescu 1970: 24. Termeni române�ti pentru bani �i problema identit��ii culturale 83 româneasc� (Iliescu 1970: 33). Magârii, or�ii, talerii, solizii, �ilingii sau �al�ii sunt monede întâlnite în Moldova în secolele al XVI-lea �i al XVII-lea. Istoria banilor în Transilvania pune în eviden�� termeni ca: dinari banali, dinari vienezi, gro�ii de Praga, obolii ungure�ti, florinii de aur, m�rcile. „Emisiunile monetare proprii ale Transilvaniei au durat din 1541 pân� la 1780” (Iliescu 1970: 33). În sec. al XIX-lea, Ion Ghica, care era prim ministru al ��rii Române�ti, propune emiterea unei monede române�ti, romanatul (Iliescu 1970: 34) cu submultiplii banul�i bani�orul. Ini�iativa lui I. Ghica nu a avut sor�i de izbând� �i nici tentativa ulterioar�, din 1860, de a emite o moned� na�ional� cu numele român, români n-a avut mai mult succes. În 1867 s-a aprobat ca românii s� bat� moneda numit� leu. Toate aceste episoade din istoria banilor române�ti, care circulau paralel cu numeroase monede str�ine, dovedesc existen�a „unui haos monetar” (Istoria României II: 238) �i explic� inventarul pestri� al termenilor pentru bani din limba român� veche. Termenii care numesc banii se reg�sesc în texte din secolele XVI-XIX, în condici de cheltuieli, în însemn�ri aflate pe c�r�i vechi, în acte vamale, în documentele administrative, în letopise�e �i în unele scrieri literare. Pe baza textelor men�ionate, folosindu-ne în particular de lucrarea lui M.M. Busuioc (2001, 2002) �i de corpusul editat de I. Capro�u �i E. Chiaburu (2008, 2009), am reu�it realizarea unui inventar de termeni pe baza c�ruia s-au putut face comentarii �i analize privind unele particularit��i ale acestor lexeme. Astfel, în vremea lui I. Neculce, banii se num�rau în pungi, desagi �i chiar în c�ru�e, nu ca o dovad� a opulen�ei românilor, ci ca o imagine gr�itoare a birurilor uria�e pe care domnitorii trebuiau s� le trimit� Sublimei Por�i: „o pereche de desagi de galbeni”, „1000 desagi au cheltuit Brâncoveanu la Poart�” (Neculce 1963: 36, 123), „Antioh trecu c�ru�ele cu bani” (Neculce 1963: 149), „40 000 de pungi bani f�r� drugi de aur slei�i” (Neculce 1963: 338). Neculce mai pomene�te de potronici, ughiu, leu b�tut, tult, ort, zlot, parale, ruble (Neculce 1963: 37, 76, 92, 113, 131, 418, 224, 285). Înregistrând cu acribie numele banilor primi�i ca „r�splat� a muncii în secolele XVII-XVIII”, M.M. Busuioc noteaz� (datând �i indicând sursa) termenii pentru bani, ca în exemplele urm�toare: 513 tal, un zlot, un taler, aspri, ruble, potronici, tl. 1, 3500 lei, fl. nem�, 84 Mariana Flai�er creit 30, flor cr�. 10, rubl� turceasc�, bani 90, taleri 70 (Busuioc 2008: 73, 77, 84, 87, 104, 106, 206, 207, 34, 239, 251), 2 bani �i un pot, 50 de galbeni de aur, bac�i�, ortul st�rostesc, 2 pol, 20 bani noi, 2000 bani gata (Busuioc 2009: 58, 69, 100, 134, 172, 186) etc. Astfel, pe lâng� monedele deja amintite: aspri, pia�tri, parale, taleri, galbeni, �fan�i, florini, m�rci, etc. apar vocabule ca: �echini vene�ieni, icosari, lire turce�ti, ruble ruse�ti, sorcove�i, irmili, etc. dup� cum urmeaz�: 14 sorcove�i, una rubieli �i 3 nesfieli, �apte or�i �i cinci parale, doi lei noi, doisprezece lei, bani noi, bani moldovene�ti, taleri �apte, 30 filari, florin�i �ase, 13 lei bani albi, 2 gro. adic� gro�i, 1 leu, ort, zlot, un titl�, 5 lei vechi, 7 florin�i �i 4 �u�taci, 80 nem���ti bani, patru galbeni olandezi (Capro�u 2008: 6, 27, 24, 58, 128, 194, 200, 206, 387, 404, 419, 452, 516, 525), 9 gr�i�ari, 27 lei bani turce�ti, 20 lei tocma bani drep�i ai mei, nici o para str�in�, cinspr�z�ci rubli, 25 copeici argint (Capro�u 2009: 127, 480, 3, 243, 310), 5 carboave, 397 galbeni blanci, garboave, moned� otomaniceasc�, galbeni t�t�r��ti (Capro�u 2009: 76, 309, 404, 521). Spre deosebire de informa�iile privitoare la bani din documentele administrative caracterizate prin concrete�e �i exactitate, elementele lexicale care numesc banii din poezia popular� sau textele literale ale secolului al XIX-lea au expresivitate, fiind fie nucleul unor expresii idiomatice �i paremii, fie derivate diminutivate sau realizate cu sufixe augmentative, ca în exemplele urm�toare: „nu primesc nici o lescaie, Te mul�ume�ti ori fac pitacul” (Filimon 1974: 139), „Ia-�i b�ni�orii�i caut�-�i de nevoie” (Creang� 1961: 88), „Avea �i cirezi �i glota�i, avea l�zi de g�lbina�i” (Densusianu 2002: 546). În interiorul clasei termenilor inventaria�i se pot opera câteva taxinomii pe baza unor propriet��i ale banului: culoare, form�, provenien��, m�rime, vechime. Aceste caracteristici ale banului sunt surse ale complinirilor termenului generic �i ale sinonimelor. Astfel, termenii generici bani, parale, lei apar determina�i de adjective sau substantive vizând materialul din care erau f�cu�i banii: rubli argint (Capro�u 2009: 490), galben în�urit (Capro�u 2009: 420), opt lei argint (Capro�u 2008: 48), b�nu�i de aram� (ar�mioare) (Ha�deu 1970 II: 54), galbeni de aur (Busuioc: 69), bani de tinichea (Caragiale 1964: 258). Termeni române�ti pentru bani �i problema identit��ii culturale 85

Alteori, termenii generici pentru bani sunt înso�i�i de adjective care arat� provenien�a banilor, �ara care a emis moneda: �echini vene�ieni, zlo�i t�t�r��ti (Istoria României 1962 II: 237-238, 672), bani moldovene�ti (Capro�u 2008: 24), bani str�ini (Capro�u 2008: 6), ughi ungure�ti (Capro�u 2008: 220), bani nem�e�ti galbeni, galbeni olandezi, lei turce�ti�i 10 parali (Capro�u 2008: 544), moneda otomanicesc� (Capro�u 2009: 404), un galben olandez�i o para mare turceasc� (Alecsandri 1967: 3), duca�i sau florin�i ro�ii ungure�ti (�incai 1967: 578). Nu întotdeauna preciz�rile referitoare la �ara de provenien�� a banilor reflect� realitatea. De pild�, zlo�ii t�t�r��ti sau dinarii t�t�r��ti de aur erau, de fapt, „monedele de aur ale ora�elor italiene de pe ��rmul M�rii Negre, puse în circula�ie de c�tre t�tari” (Istoria României II: 238). O alt� clas� a termenilor pentru bani este aceea în care aspectul coloristic�i vechimea fac diferen�a între diferitele monede: bani albi, ro�ii, ar�mii, galbeni, bani vechi�i bani noi ca în exemplele urm�toare: bani de aram� (ar�mioare), florin�i ro�ii ungure�ti, galben blanc (Capro�u 2009: 397), bani albi (Capro�u 2008: 206), 12 bani noi (Busuioc 2001: 140), un ban vechi austriac (Ciobotaru 2005: 44). �i ast�zi vorbim de lei vechi (ROL) �i noi (RON), sintagme aduse în circula�ie de reforma monetar�. O alt� secven�� a comentariilor privind terminologia banilor în limba român� se axeaz� pe expresiile idiomatice care au ca nucleu, „suport lexical”, termenul ban �i sinonimele (para, leu, sfan�, etc.). Expresiile idiomatice, potrivit opiniei lui Stelian Dumistr�cel, pot fi grupate în expresii idiomatice în care se pot afla leg�turi palpabile cu elementele realit��ii concrete, copii ale realit��ii,�i expresii imaginare (Dumistr�cel 1980: 137-139). Astfel, din concretul familiar al practicilor omului chibzuit care face economii pentru zile mai pu�in fericite au ap�rut expresiile „p�r�lu�e albe pentru zile negre” (Creang� 1961: 23), variant� a expresiei „bani albi pentru zile negre”. O alt� variant� a aceleia�i expresii apar�ine lui Dimitrie Cantemir care afirm� c� „lutul galben [este] pentru ziua neagr�” (Cantemir 1978 II: 215). Din lista expresiilor române�ti comentate de Stelian Dumistr�cel care au ca nucleu termenul ban sau alte sinonime, mai mult sau mai pu�in 86 Mariana Flai�er apropiate, men�ion�m: „a da ortul popii” (a muri), „a da banii pe miere” (a înjosi pe cineva, a-l batjocori), „a lua la bani m�run�i” (a cere socoteal� cuiva), „a avea bani gârl�” (a fi foarte bogat), „a închega ceva bani” �i „a avea cheag la pung�” (a strânge bani, a economisi), „a da (lua) bani cu �ârâita” (Dumistr�cel 2001: 35, 171, 173, 174, 209). Între expresiile referitoare la bani comentate de Stelian Dumistr�cel se afl� �i sintagma bani gata cu formul�rile echivalente: bani gr�mad�, bani ghea��, bani pe�in, în numerar, în num�r�toare, bani usca�i, bani b�tu�i pe muchie, bani spi��, bani bot, în naht. Cu aceea�i semnifica�ie este expresia „bani slei�i” folosit� de I. Neculce în urm�torul context: „bani f�r� drugi de aur slei�i” (Neculce 1963: 346). De o mare plasticitate sunt expresiile �i paremiile: a toca banii (averea) cuiva, a-i mânca (p�pa) banii, a pune ban pe ban (para cu para) (Delavrancea 1967: 407) (a agonisi, a strânge bani), a nu avea nici un sfan�, nu avea nici o le�caie (l�scaie) (Delavrancea 1967: 44, 206): „n-am chioara para, n-am chioar� l�scaie”, a se vedea în bani (a fi în bani) (Basarabescu 1985) (a fi într-o situa�ie financiar� bun�), banul la bani trage, a-l scoate (da) banii afar� din cas�, banii sting�torului în mâna cheltuitorului, a scoate banul din piatr� seac�, dai un ban dar �tii c� face, r�mâi b�tut, oc�rât �i cu banii da�i, frate, frate dar brânza-i pe bani (Pann 1958: 317, 198, 231, 283, 342). Aspecte extrem de interesante datorit� ineditului imaginilor sunt cele referitoare la termenii argotici pentru bani. Ineditul vine, pe de o parte, din asocierile nea�teptate prin care elemente lexicale comune cap�t� conota�ii numismatice, sau cum define�te Stelian Dumistr�cel procesul de resemantizare în acest caz, „se numismatizeaz�” (Dumistr�cel 2001: 23). Pe de alt� parte, termenii argotici pentru bani reprezint� în spa�iul cultural românesc vocabule care ne definesc ca spiritualitate �i asigur� identitatea lingvistic�. Tendin�a de a încifra limbajul nu este caracteristic� doar anumitor grupuri socioprofesionale. În scrierile literare, elementele argotice au rolul de a spori expresivitatea textului sau de a contribui la realizarea culorii locale. Men�ion�m printre predecesorii argourilor române�ti pe Dimitrie Cantemir care în Istoria ieroglific� folose�te termeni metaforici pentru bani. Nu putem aprecia dac� metaforele lui D. Cantemir prin care numea banii (lut, tuleie, fulgi) erau uzuale în limba român� veche. Termeni române�ti pentru bani �i problema identit��ii culturale 87

Este posibil s� fi fost doar crea�ii poetice ale autorului care dorea s� exprime, altcum, imaginea banilor, a puterii banilor. Astfel, referitor la banii da�i mit�, D. Cantemir scrie: „de v�psala galben�, degetele a s� v�spî (mâna sa s� împlea de mit�)”, lut galben (aur, galbeni), lutul galb�n pentru dzua neagr� (Cantemir 1978: 218). Cu privire la imaginea „lutul galben” preciz�m c� în scrierile lui B. H. Delavrancea am întâlnit o expresie similar� „n�mol de galbeni” (Delavrancea 1967: 197) semnificând o cantitate mare de aur. Cantemir, în Scara tâlcuitoare descifreaz� �i sensul altor expresii referitoare la bani: alb �i galb�n într-un loc tecsit (lei cu galbeni la un loc); ochii întuneca�i cu lumina galb�n� se deschid; galbenii deschid ochii lacomului; slove m�nunte, t�bli�e rotunde – monede; bani de tot feliu, lun� �i soare – aur �i argint; întunecarea soarelui – lipsa banilor, sângeroase 4 – pungi de bani din sudorile s�racilor, jertfele sângeroase - mita, mâzda dat� din spatele altora; solzii pe�telui a rade – banii c�ptu�i�i mincino�i a face; penele, aripele, fulgii – banii �i alalt� avu�ie, tuleie – lei b�tu�i, bani (Cantemir 1978: 216, 217, 221, 120). De la Dimitrie Cantemir pân� în zilele noastre, banul a cunoscut o multitudine de nume argotice pe care unii lingvi�ti le-au inventariat �i comentat5. Din lista termenilor pentru bani din dic�ionarul lui Volceanov am extras urm�toarele exemple, încercând o clasificare având în vedere criteriul semantic. De pild�, pentru bani m�run�i (m�run�i�) exist� termenii: copeici, firfirici, pleav�, plevu�c�, zarzavat. Banii mari sunt numi�i baton (un milion de lei), b�trân� (bancnot� de 10 mii de lei sau de o sut� de dolari), chiftea (o mie de lei), loz (sum� mare de bani). Banii fal�i sunt în termenii argotici falset, falseturi. Banii str�ini (euro sau dolari): euroi, verzi, verzi�ori, verdea��, verzitur�, parai. F�r� îndoial� fiecare dintre termenii enumera�i poate fi discutat în func�ie de provenien��, analogiile care au stat la baza apari�iei termenului argotic, vechimea �i circula�ia cuvântului, etc. Termenii ����������������������������������������������������������� 4 În presa contemporan� au existat referiri la diamantele singeroase („însângerate”, „murdare”) folosite pentru a cump�ra armament de pre�edintele liberian Charles Taylor (vezi „Cet��eanul clujean", nr. 12, an IV, 9-15, martie, 2010). 5 Volceanov (2006) noteaz� referitor la caracteristicile limbajului argotic urm�toarele: „limbaj pitoresc �i metaforic, de un deosebit lirism care poate fi descifrat doar dup� dep��irea anumitor prejudec��i”. 88 Mariana Flai�er

argotici, în general, �i termenii argotici pentru bani reprezint� o surs� a originalit��ii �i expresivit��ii limbii române, elemente care concur� la asigurarea individualit��ii �i originalit��ii limbii na�ionale. O alt� problem� este legat� de formarea de termeni deriva�i de la cuvintele care numesc banii. Raporturile care se stabilesc între posesorul banilor �i bani cad, uneori, sub inciden�a psihiatriei, când pasiunea pentru acumul�ri de comori, pentru tezaurizarea aurului, a banilor în general, devine boal� curat�. Dragostea pentru bani declan�eaz� din perspectiv� lingvistic� o multitudine de formule de alint, termeni diminutiva�i care probeaz� afirma�iile de mai sus. În particular, în literatura popular�, în beletristic�, în argou, întâlnim derivate de acest tip b�nu�i de aur sau de argint (Candrea 1999: 26), �i-avea Tudor nou� mori ce macin� aurel, avea cirezi �i glota�i, avea l�zi de g�lbina�i (Densusianu 2002: 546), ia-�i b�ni�orii �i cânt�-�i de nevoi (Creang� 1961: 41), „un b�nu� de aur” (Delavrancea 1967: 206), câ�iva fr�ncu�i pe lun� (Caragiale 1964: 259), leu�, lei��6, etc. Generalizând, în diacronie termenii din limba român� care numesc banii au fost, cu mici excep�ii, termeni str�ini care au fost asimila�i în vocabularul românesc �i s-au adaptat sistemului gramatical �i fonetic. Încerc�rile de a da nume române�ti banilor dovedesc patriotismul �i dorin�a de afirmare a identit��ii na�ionale. Banii trebuiau s� se numeasc� români sau romana�i. În actualitate, leul înc� ne asigur� individualitate în comunitatea european�. Moneda euro, egalizatoare, �i-a început existen�a într-o atmosfer� optimist� pe care criza economic� �i financiar� prelungit� a destr�mat-o treptat. Leul românesc, devalorizat, cu evolu�ii modeste în competi�ie cu monedele forte ale lumii actuale, înc� ne reprezint�. Termenul leu, despre circula�ia c�ruia în limba român� orice comentariu este de prisos, se dovede�te un indice important al identit��ii culturale �i lingvistice. �i tot ca o dovad� a identit��ii culturale sunt urm�toarele gânduri ale lui Eminescu: Simplul fapt c� noi românii, câ�i ne afl�m pe p�mânt vorbim o singur� limb�, una singur�, cu nealte popoare �i acesta în oceanul de popoare str�ine, ce ne înconjoar� e dovad� destul� c� a�a voim s� fim noi, nu altfel (Eminescu 1989).

����������������������������������������������������������� 6 Dic�ionarul B�ncii Na�ionale, s.v. (http://romaniancoins.org/dictionar.html). Termeni române�ti pentru bani �i problema identit��ii culturale 89

Bibliografie Alecsandri 1967: Vasile Alecsandri, Proz�, Bucure�ti, Editura pentru Literatur�. Basarabescu 1985: I.A. Basarabescu, Nuvele �i schi�e, Bucure�ti, Minerva. Busuioc 2001, 2002: Monica Mihaela Busuioc, Munca �i r�splata ei. Studiu de terminologie, vol. I �i II, Bucure�ti, Editura Academiei Române, Institutul de lingvistic� „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”. Cantemir 1978: Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglific�, Bucure�ti, Minerva. Capro�u, Chiaburu 2008, 2009: I. Capro�u, E. Chiaburu, Însemn�ri de pe manuscrise �i c�r�i vechi din �ara Moldovei, vol. I-IV, Ia�i, Casa Editorial� Demiurg. Caragiale 1964: I.L. Caragiale, C�ldur� mare, Bucure�ti, Editura pentru Literatur�. Ciubotaru 2005: Silvia Ciobotaru, Folclor medical din Moldova, Ia�i, Editura Universit��ii „Al.I. Cuza”. Candrea 1999: I. Aurel Candrea, Folclor medical românesc comparat, Ia�i, Polirom. Constantiniu 2002: Florin Constantiniu, O istorie sincer� a poporului român, Bucure�ti, Univers Enciclopedic. Creang� 1961: I. Creang�, Povestea lui Stan P��itul, Bucure�ti, Editura pentru Literatur�. Delavrancea 1967: Barbu �tef�nescu Delavrancea, Nuvele, Bucure�ti, Editura pentru Literatur�. Densusianu 2002: Nicolae Densusianu, Dacia preistoric� (edi�ie facsimilat� dup� edi�ia princeps, Institutul de Arte Grafice Carol Göbl, Bucure�ti, 1913), Bucure�ti, Arhetip. Dumistr�cel 1980 = Stelian Dumistr�cel, Lexic românesc, Cuvinte, metafore, expresii, Bucure�ti, Editura �tiin�ific� �i Enciclopedic�. Dumistr�cel 2001: Stelian Dumistr�cel, Pân�-n pânzele albe. Dic�ionar de expresii române�ti, Ia�i, Institutul European. Eminescu 1989: M. Eminescu, Cuget�ri, Chi�in�u, Agen�ia Litera. Filimon 1974: Nicolae Filimon, Ciocoii vechi �i noi, Bucure�ti, Albatros. Ha�deu 1970: Bogdan Petriceicu Ha�deu, Etymologicum Magnum Romaniae, Bucure�ti, Minerva. Iliescu 1970: Octavian Iliescu, Monede în România, Bucure�ti, Meridiane. Istoria României, Bucure�ti, Editura Academiei, 1962. Munteanu 2008: Cristinel Munteanu, O problem� lingvistic� financiar� �i analogia cuvinte-bani, în „Limba român�” (Chi�in�u), nr. 1-2. 90 Mariana Flai�er

Neculce 1963: I. Neculce, Letopise�ul ��rii Moldovei, Bucure�ti, Editura pentru Literatur�. Negruzzi 1957: Constantin Negruzzi, Opere alese. Proza, vol. I, Bucure�ti, Editura pentru Literatur�. Olahus 1968: Umanistul Nicolaos Olahus, 1493-1568, studiu introductiv �i note de I.S. Firu �i Corneliu Albu, Bucure�ti, Editura �tiin�ific�. Pann 1958: Anton Pann, Povestea vorbii, Bucure�ti, Editura pentru Literatur� �i Art�. Sala 2006: Marius Sala, Aventurile unor cuvinte române�ti, vol. II, Bucure�ti, Univers Enciclopedic. �incai 1967: Gheorghe �incai, Hronica românilor, Bucure�ti, Editura pentru Literatur�. Volceanov 2006: George Volceanov, Dic�ionar de argou al limbii române, Bucure�ti, Niculescu.

Romanian Terms for Money and the Issue of Cultural Identity For many centuries during the period of the Romanian Dark Ages, the Romanian Countries did not have their own currency. As a result, the money that circulated in the Romanian space was either Turkish money, the Russian rouble, or the Austrian currency etc. Naturally, the foreign money came with its name, circulating afterwards as Romanian vocables, more or less adapted. A first Romanian coin, the Romanat, had a short period of existence, proving, on the one hand, a certain economical-financial progress (18th−19th century), on the other hand, a feeling of patriotism that commits the Romanian nation to the total separation from foreign influences by developing its own economical- financial structures which had the role of strengthening its political independence. And in reality, the Romanian leu has competitors both from the economic-financial point of view and under the aspect of the circulation of the term as such, the Romanian currency coexisting with the Euro and the dollar, strong currencies of the contemporary world. The present paper aims at bringing to the fore the name of money in Romanian, some idiomatic expressions related to this complex reality of human existence.

Universitatea de Medicin� �i Farmacie „Gr.T. Popa” Ia�i, România Putem vorbi de umor în discursul religios?

Daniela GÎFU

Key-words: religious speech, humorous forms, Orthodox clergy, sermon communication policy

1. Introducere Marcat de o puternic� intertextualitate (Zafiu 2010: 497), implicând practici discursive proprii, discursul religios necesit� o aten�ie special� pentru construc�ie �i adaptare, astfel încât o înnoire este nu doar bine-venit�, ci �i accesibil� în�elegerii. Receptarea enun�urilor umoristice poate produce efecte nea�teptate – coeziune (S�ftoiu 2006: 517-524; Constantinescu 2006: 405-412) sau excludere –, evaluarea acestora din urm� devenind esen�ial� (Koestler 1964a, Koestler 1964b). În acest context, diferen�ele dintre comic �i umor, ironie �i umor etc. devin esen�iale. Dac� dimensiunea comic� vizeaz� obiectul vorbirii, dimensiunea umoristic� include calit��ile oratorice (Hartmann 1974). Remarc�m faptul c� umorul este o form� de comportament comunicativ prin care emi��torul provoac� o reac�ie imediat� asupra receptorului. Elementul discursiv îl constituie atitudinea ludic� a participan�ilor la comunicare. Umorul devine ironie (Reboul 1980), atunci când atitudinea ludic� e substituit� de inten�ii ofensatoare, manifestarea ironiei atragând unele exigen�e: poate împiedica o comunicare real�, poate fi receptat� ca neregul�, depinde de cunoa�terea contextului discursiv �.a.m.d. (S�l�v�stru 1995: 206-210). Privit ca ansamblu de ac�iuni discursive specific religioase, discursul religios, cu formele sale – predic�, omilie, panegeric, parenez� �i conferin�� religioas� (Gordon 2001a: 253-254, 259 �i Gordon 2001b: 104; Grigora� 2000: 29, 32) –, poate fi definit prin inten�ia de a produce enun�uri care-i trezesc receptorului un anumit tip de emo�ie. Este, în fapt, ceea ce produce �i umorul verbal. În studiul de fa��, obiectul de analiz� îl reprezint� predica, ca fiind forma cea mai fidel�, mo�tenit� din tradi�ia retoricii aristotelice (Aristotel: 2004) în cultura european� �i, implicit, în cea autohton�.

91 Daniela Gîfu 92 Daniela Gîfu

Predica devine persuasiv�, f�când uz de cele trei componente, dar în ponderi diferite: ethos-ul (individualitatea oratorului), pathos-ul (apelul la emo�ii), logos-ul (recursul la argumente ra�ionale). Investigarea enun�urilor identificate ca umoristice în studiul propus conduce la definirea unor noi caracteristici ale oratoriei religioase contemporane. Utilizarea umorului ca marc� a oralit��ii ajut� la receptarea, în�elegerea �i aprofundarea mesajului religios, contribuie la coeziunea de grup, mut� dominanta pe o apropiere între emi��tor �i auditor. Lucrarea de fa�� este sintetizat� în 4 sec�iuni, astfel: dup� o scurt� introducere cu referire la importan�a umorului în discursul religios, se face un scurt excurs teoretic axat pe problematica umorului discursiv- religios, urmând ca în urm�torul capitol s� se analizeze o parte din predicile pr. Ilie Cleopa, din care putem recunoa�te sintagme ce pot fi atribuite clasei umoristice. La final, sunt subliniate câteva concluzii �i direc�ii de cercetare viitoare. 2. Reflexii asupra umorului în contextul discursiv-religios Buna receptare a unui discurs religios depinde în mare m�sur� de adaptarea oratorului la a�tept�rile auditoriului. Vorbim în fapt de trei dimensiuni ale adapt�rii: adaptarea la dogma religioas�, adaptarea la receptori �i adaptarea oratorului la sine însu�i (Gordon 2001b: 230- 233). Gordon identific� un aspect tridimensional al comunic�rii în predic�: comunicarea cu Dumnezeu, comunicarea cu ascult�torii �i comunicarea cu sine însu�i. Obiectul acestei lucr�ri îl constituie identificarea tipurilor de umor �i explorarea modului în care predica devine un mesaj cu tâlc dincolo de rigorile dogmatice. În literatura de specialitate exist� mai multe tipologii ale umorului, în func�ie de criteriul strategilor narative adoptate de orator. Astfel, anecdota, exagerarea, ironia, satira, subestimarea, umorul de situa�ie re�inute ca fiind cele mai întâlnite în vorbire (Solomovici 2002) sunt clasificate �i sub forma sarcasmului, exager�rii sau minimaliz�rii, autodezaprob�rii, tachin�rii, r�spunsului la întreb�ri retorice, dublului în�eles, jocului de cuvinte, transform�rii zic�torilor (Martin 2007). Plecând de la aser�iunea c� „principalele tipuri diferite de umor verbal aplic� unor nivele lingvistice diferite mecanismul cognitive Putem vorbi de umor în discursul religios? 93 fundamental al disjunc�iei” (Zafiu 2007: 500), reg�sim: disjunc�ia scenariilor (umorul de scenariu, frecvent în formele umoristice scurte); disjunc�ia semnifica�iilor (jocul de cuvinte) �i disjunc�ia contextelor stilistice (umorul de registru). În acest context, umorul ofer� profunzimi ale limbajului religios, jucând un rol social important. Mediul social al umorului este vast, putând fi privit ca o parte din alte multe ac�iuni sociale. F�r� a le descrie detaliat, reg�sim în literatura de specialitate teorii ale umorului, privite ca fiind complementare (Attardo, Raskin 1994, Raskin 1987: 441-449, 1998: 95-108, Rutter 1997, Minski 1981, Freud 1928). �inând cont de modul în care este transmis un mesaj, oamenii interac�ioneaz� serios, afectat sau relaxat, vesel. Într-un proces de comunicare, umorul reu�e�te s� fac� fa�� multiplicit��ii �i incoeren�elor din comunicare (Mulkay 1988). Astfel participan�ii la un dialog trec mai u�or de anumite bariere în comunicare. Din cele consemnate, subliniem c� umorul (�ifrea 2008) poate avea influen�e pozitive: afecteaz� aten�ia �i memoria (Baym 1995); faciliteaz� interac�iunile sociale, ajutând la generarea solidarit��ii �i a identit��ii de grup (Binsted 1997, Binsted et al., 2006: 59-69); amelioreaz� problemele de comunicare (Bergson 1980, 1992); poate stabili un punct comun între partenerii de dialog (Hewitt 2002); contribuie la motivare, la aten�ie, la în�elegerea �i captarea informa�iilor �i dezvoltarea unui sentiment afectiv a mesajului (Nijholt 2006: 22-26); umorul fiind un mecanism primar de stabilire a individualit��ii, omul se simte apreciat atunci când al�ii îi recunoscc glumele, ceea ce îmbun�t��e�te comunicarea (Black, Forro, 1999); stimuleaz� creativitatea �i memoria �i îmbun�t��e�te morala �i productivitatea (Stock, Strapparava 2006); dar �i influen�e negative: poate jigni; poate inhiba comunicarea din cauza stilurilor diferite de a face glume; poate crea tensiuni din punct de vedere profesional (Black, Forro 1999). 3. Studiu de caz Elaborarea concluziilor asupra umorului în discursul religios a avut la baz� o analiz� a predicilor pr. Ilie Cleopa, în perioada 24 aprilie-25 decembrie 1995 (Cleopa 2010). Dincolo de perspectiva teologic�, predica, ca tip aparte de discurs social, este analizat� din perspectiv� retoric�. Daniela Gîfu 94 Daniela Gîfu

3.1. Metodologia de lucru Specific� acestui orator este o compozi�ie esen�ializat�, reductibil� la schema: tez�, antitez�, sintez�, aceste trei momente fiind încadrate de formule de adresare (în incipit) �i de rug�ciuni rezultate din alc�tuiri personale (în conclusio) (Dinc� 2008: 375-402). Dup� o lectur� atent�, am identificat mai multe tipuri de umor amintite în sec�iunea precedent�, stabilind empiric o serie de caracteristici ce definesc oralitatea stilului pr. Cleopa: jovialitate �i expresii populare, comentarii ironice, expresii cu con�inut emo�ional; dimensiunea simbolic� a limbajului; mesajul biblic sub forma povestirii. 3.2. Analiza predicii pr. Ilie Cleopa Predica este rostit� în manier� dialogat�. Propunem o suit� de texte care au fost încadrate mai multor forme umoristice. Umorul de situa�ie vine din experien�a proprie, nefiind astfel cunoscut� receptorilor. Iat� un fragment de text relevant: Au venit la mine s�pt�mâna trecut� patru arti�ti, doi din Ia�i �i doi din Bucure�ti, trimi�i de cineva. Eu n-am v�zut de când sunt femei cu ochii vopsi�i cu creioane albastre, cu p�rul f�cut vâlvoi, sprâncene parc� erau cu canel�, ni�te papuci cu c�lcâiul ca un fus. Oratorul stabile�te o frontier� pragmalingvistic� (între propria persoan� („mine, eu”) �i ceilal�i („patru arti�ti, doi din Ia�i �i doi din Bucure�ti, trimi�i de cineva”, „femei”). Frontiera pragmalingvistic� devine aici un instrument care face posibil� identificarea incluziunii �i poten�ialelor excluderi. Dialogul ini�iat de preot („eu”) cu auditoriul („tu/voi/ei/ele”). Scopul discursiv inten�ionat atunci când se utilizeaz� „eu” este o modalitate de a modela o dimensiune pragmadiscursiv�. Sesiz�m o contrariere a emi��torului în fa�a unor realit��i care ies din tiparele monahale. Ie�irea din aceast� situa�ie o face apelând la ironie („femei cu ochii vopsi�i cu creioane albastre, cu p�rul f�cut vâlvoi, sprâncene parc� erau cu canel�, ni�te papuci cu c�lcâiul ca un fus”) tocmai pentru a delimita ridicolul de morala cre�tin-ortodox�. Stilistica rezid� în corelarea compara�iile expresiv-umoristice care sunt pe în�elesul auditoriului. Autodezaprobarea reflect� atitudinea smerit� a oratorului fa�� de auditor, din dorin�a de a elimina o poten�ial� barier� de comunicare Putem vorbi de umor în discursul religios? 95 urmare a faimei de care se bucura oratorul. Urm�toarea secven�� reflect� acest tip de umor: C�lug�rul trebuie s� fie înger în trup, nu a�a cu via�� grosolan� cum o duc eu, în p�cate �i neputin��. Eu sunt poreclit c�lug�r �i am �i acest vot, pe lâng� celelalte, �i fac ascultare. �i am s� încerc, în virtutea acestui vot, s� v� spun câte ceva. Raportarea la condi�ia fireasc� a monahului („C�lug�rul trebuie s� fie înger în trup”), pe care locutorul consider� c� nu o respect� („nu a�a cu via�� grosolan� cum o duc eu, în p�cate �i neputin��”), este expresia smereniei, ceea ce îi d� �i votul de care face vorbire („Eu sunt poreclit c�lug�r �i am �i acest vot”), �i, prin urmare, legitimitatea de a vorbi („în virtutea acestui vot, s� v� spun câte ceva”). �i în acest fragment, observ�m un contrast de imagini. O retoric� inspirat� care îmbrac� o form� de umor confesiv �i meditativ. Jocul de cuvinte se realizeaz� prin al�turarea disjunct� a semnifica�iilor cuvintelor. Relevant este urm�torul exemplu: R�bdare, r�bdare, r�bdare... Nu pân� la pr��it, c� nu spune Sfînta Evanghelie a�a. Cine va r�bda pân� la sfâr�it, acela se mântuie�te, ci nu pân� la pr��it. Oratorul face trimitere indirect� la modul în care este perceput� r�bdarea în sens laic (vremelnic), în total� opozi�ie cu sensul biblic (peren). Substituirea cuvântului „sfâr�it” cu „pr��it” induce o nuan�� umoristic� mobilizatoare. E un joc de cuvinte inspirat, cu rim� �i ritm, ambele cuvinte fiind formate din dou� silabe �i având aceea�i termina�ie. Anecdota reliefeaz� o întâmplare interesant�, care ajut� oratorul s� clarifice anumite subiecte auditoriului. Se face uz de elemente comice care reu�esc s� capteze aten�ia �i s� accentueze idei ce r�mân imprimate în memoria colectiv�. Exemplific�m cu urm�toarea secven��: Nu l-a numit degeaba Dumnezeu pe Iov drept �i tem�tor. Aducea un bou jertf� în fiecare sear�, nu pentru p�catele lui, ci pentru ale copiilor lui. C� el a spus c� furnico-leul a murit de foame c� n-avea de mâncare, adic� el nici în gând nu hr�nea p�catul. Furnico-leul reprezint� p�catul în care este atras omul, urmare a tacticii demonice. Dac� la început p�catul ne este prezentat de diavol ca fiind f�r� consecin�e grave, înfruptarea permanent� din pl�cerile vie�ii ne arunc� în bra�ele dezn�dejdii. P�catul devine asemenea unui Daniela Gîfu 96 Daniela Gîfu leu, mare �i înfrico��tor. „Furnico-leul a murit de foame c� n-avea de mâncare”, de�i este identificat� ca umoristic�, în fapt vine s� trezeasc� în con�tiin�a receptorului teama de a nu c�dea în ispit�. Umorul cadrelor poate fi remarcat prin alternan�a cadrului grav cu cel umoristic. Spre deosebire de umorul de situa�ie, gluma se bazeaz� pe cuno�tin�e �i valori comune, receptorul sim�indu-se în largul s�u. Exemplific�m cu urm�toarea secven��: M-a întrebat cineva dac� s� r�mân� la m�n�stire. I-am r�spuns: „Dac� e�ti hot�rât s� rabzi trei b�t�i pe zi �i mâncare la trei zile, atunci r�mâi la m�n�stire”. Descrierea contextului monahal este zguduitoare („dac� e�ti hot�rât s� rabzi trei b�t�i pe zi �i mâncare la trei zile”), dar necesar� con�tientiz�rii priva�iunilor la care este supus un monah. E o exprimare identificat� ca umoristic�, în ciuda al�tur�rii expresiilor ce trezesc emo�ii negative. Ironia este acel tip de umor verbal prin care vorbitorul spune opusul la ce a�teapt� auditoriul, folosind cuvinte care exprim� discrepan�a între aparen�� �i esen��. Iat� un fragment revelator: Sunt unii care îmi spun s� m� rog pentru ei �i, când m� duc la Domnul, s� nu-i uit. Da! Fr��ia ta m�nânc� �i dormi pân� te saturi, �i eu am s� m� rog pentru tine! Oratorul ironizeaz� naivitatea receptorului de a-�i duce la îndeplinire îndatoririle cre�tine�ti („Fr��ia ta m�nânc� �i dormi pân� te saturi, �i eu am s� m� rog pentru tine!”), reamintindu-i cum încalc� valorile moralei cre�tine. Uneori ironia are drept scop sanc�ionarea ignoran�ei într-o situa�ie dat�. 4. Concluzii �i direc�ii de cercetare Aceast� cercetare este un studiu preliminar în cercetarea formelor umoristice în predica ortodox�. Putem afirma faptul c� predica p�rintelui Cleopa confirm� premisa cercet�rii, potrivit c�reia putem vorbi de umor în discursul religios. Formula combin�rii cu registrul spontaneit��ii colocviale este predominant� în predica oratorului religios, urmat� de combinarea cu registrul social. Secven�ele discursive sunt orientate c�tre mecanismele cognitive �i psihologice ale umorului. Formele umoristice oglindesc o atitudine Putem vorbi de umor în discursul religios? 97 deta�at�, neinhibat�, într-un fel atipic� rigorilor monahale, dar �i o gândire str�lucit� articulat� impresionant �i un spirit enciclopedic. Predica la pr. Ilie Cleopa este o ac�iune construit� pe baza unor semnifica�ii �i a unor inten�ii identificate drept umoristice. O organizare discursiv�, prin care cuvintele �i frazele pot c�p�ta noi în�elesuri �i pot fi valorificate într-o multitudine de forme umoristice pentru a reliefa diferen�ele, contrastele dintre realitatea zugr�vit�, înv��at� �i cea modern�, tr�it�. Înnoirea discursiv-religioas� prin umor este expresia schimb�rii, care are rolul de a minimaliza canoanele cre�tin-ortodoxe, mesajul fiind receptat �i asimilat mai bine atât la nivel de individ, cât �i la nivel de grup. În predic�, textul se apropie de tipul limbajului colocvial, f�r� a omite îns� claritatea, acurate�ea �i corectitudinea termenilor teologici. Predica vine s� clarifice textul liturgic, metodic �i sistematic, motiv pentru care se afl� într-o permanent� adecvare la a�tept�rile �i nevoile auditoriului. Ea devine atât o �tiin��, cât �i o art�. Rezultatele relevate în studiul de fa�� pot pune baza pentru conturarea unei noi identit��i oratorice ortodoxe în spa�iul autohton. Corpusul de predici adnotate manual este înc� într-o faz� timpurie �i acest studiu trebuie s� continue �i cu predicile altor preo�i care se apropie stilului p�rintelui Cleopa (îi amintim aici pe pr. Constantin Necula din Sibiu sau pr. Calistrat Chifan de la M�n�stirea Vl�diceni, Ia�i).

Bibliografie Aristotel 2004: Aristotel, Retorica, I, 2, 1356a, trad. de M.-C. Andrie�, Bucure�ti, IRI. Attardo, Raskin 1994: Savatore Attardo, Victor Raskin, Non-literalness and non-bona-fide in language: An approach to formal and computational treatments of humor, în „Pragmatics and Cognition”, 2 (1). Baym 1995: Nancy Baym, The performance of humor in computer-mediated communication, în „Journal of Computer-Mediated Communication”, 1 (2). Bergson 1980: Henri Bergson, Laughter: An Essay on the Meaning of the Comic, în Comedy, Editure The Johns Hopkins University Press. Bergson 1992: Henri Bergson, Teoria râsului, Ia�i, Institutul European. Binsted et al. 2006: Kim Binsted, Benjamin Bergen, Seana Coulson, Anton Nijholt, Oliviero Stock, Carlo Strapparava, Graeme Ritchie, Ruli Daniela Gîfu 98 Daniela Gîfu

Manurung, Helen Pain, Annalu Waller, Dave O'Mara, Computational humor, IEEE Intelligent Systems, 21 (2). Binsted, Ritchie 1997: Kim Binsted, Graeme Ritchie, Computational rules for generating punning riddles, în „HUMOR, the International Journal of Humor Research”, Mouton de Gruyter, vol. 10-1. Black, Forro 1999: Leah Black, Denise Forro, Humor in the academic library: You must be joking! or, how many academic librarians does it take to change a light-bulb?, Michigan State University Libraires at Michigan State University. Cleopa 2010: Arhim. Ilie Cleopa, Predici la duminicile de peste an, Sih�stria-Neam�, Editura M�n�stirea Sih�stria. Constantinescu 2006: Mihaela Constantinescu, Umorul conversa�ional – strategii de sprijin, în G. Pan� Dindelegan (coord.), Limba român� – stadiul actual al cercet�rii, Editura Universit��ii din Bucure�ti. Dinc� 2008: Garofi�a Dinc�, Strategii de construc�ie a predicii, ILB-SIL, I [Engl. Ab.]. Freud 1928: Sigmund Freud, Humor. International Journal of Psychoanalysis, New York, Liveright Publishing. Gafton, Guia, Milic� 2010: Al. Gafton, Sorin Guia �i Ioan Milic�, Text �i discurs religios, vol. 2, Ia�i, Editura Universit��ii „Alexandru Ioan Cuza”. Gordon 2001a: Vasile Gordon, Introducere în omiletic�, Editura Universit��ii din Bucure�ti. Gordon 2001b: Vasile Gordon, Bunul nume al propov�duirii, condi�ie sine qua non a reu�itei predicii, în Teologie �i via��, nr. 1-6, Ia�i. Grigora� 2000: Costachi Grigora�, Propov�dui�i Evanghelia la toat� f�ptura, Ia�i, Editura Trinitas. Hartmann 1974: Nicolai Hartmann, Estetica, Bucure�ti, Editura Univers. Hewitt 2002: John Hewitt, The Architecture of Thought: A New Look at Human Evolution, Beds, Holmhurst House. Koestler 1964a: A. Koestler, Act of Creation, London, Hutchinson. Koestler 1964b: A. Koestler, Act of Creation, New York, Dell. Martin 2007: Rod Martin A., The psychology of Humor, An Integrative Approach, Amsterdam, Elsevier Academic Press. Minsky 1981: Marvin Minsky, Joke an their Relation to the Cognitive Unconscious, în Cognitive Constraints on Communication, Reidel, Naina and Haintikka. Mulkay 1988: Michael Mulkay, On humor: Its nature and its place in modern society, New York, Basil. Putem vorbi de umor în discursul religios? 99

Nijholt 2006: Anton Nijholt, Conversational agents a little humour too, IEE Intelligent Systems. Raskin 1987: V. Raskin, Interdisciplinary Field of Humor Research, în „Semiotica”, vol. 66 (4). Raskin 1998: V. Raskin, The sense of humor and truth, în W. Ruch, The Sense of Humor: Explorations of Personality Characteristic, Berlin, Mouton de Gruyter. Reboul 1980: Oliver Reboul, Langage et idéologie, Paris, Press Universitaires de France. Rutter 1997: Jason Rutter, Stand-Up as Interaction: Performance and Audience in Comedy Venues, University of Salford, chapter 2. S�ftoiu 2006: R�zvan S�ftoiu, Observa�ii asupra func�iilor râsului în conversa�ia fatic�, în G. Pan� Dindelegan (coord.), Limba român� – stadiul actual al cercet�rii, Editura Universit��ii din Bucure�ti. S�l�v�stru 1995: Constantin S�l�v�stru, Logic� �i limbaj educa�ional, Bucure�ti, Editura Didactic� �i Pedagogic�. Solomovici 2002: Te�u Solomovici, 5000 de ani de umor evreiesc � o antologie subiectiv�, Bucure�ti, Editura Te�u. Stock, Strapparava 2006: Oliviero Stock, Carlo Strapparava, Computational humor and prospects for advertising, în seria Frontiers in Artificial Intelligence and Applications, vol. 139, Rob Milne, A Tribute to a Pioneering AI Scientist, Entrepreneur and Mountaineer, IOS Press. �ifrea 2008: Oana �ifrea, Recunoa�terea umorului în texte, lucrare de diserta�ie (îndrum�tor �tiin�ific Dan Cristea), Facultatea de Informatic�, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Ia�i. Zafiu 2007: Rodica Zafiu, Evaluarea umorului verbal, în G. Pan� Dindelegan (coord.), Limba român� – stadiul actual al cercet�rii, Editura Universit��ii din Bucure�ti. Zafiu 2010: Rodica Zafiu, Ethos, pathos �i logos în textul predicii, în Al. Gafton, Sorin Guia �i Ioan Milic�, Text �i discurs religios, vol. 2, Ia�i, Editura Universit��ii „Alexandru Ioan Cuza”.

Can We Talk about Humor in the Religious Speech? The paper presents the elements of modernization of the religious speech, i.e. the suitability for situational context; these elements prove to be much more accessible for the new profile of the receptor. Although religious speeches still have a strong dogmatic tonality, however, some constructions begin to vary depending on the discursive performance, but especially on the nature and expectations of the audience. The rigidity of the sacred texts, Daniela Gîfu 100 Daniela Gîfu often transposed in sermons or the archaic hieratical religious language are replaced with an accessible language to modern man, not by introducing neological terms, but by colloquial elements, with tonalities that can be assigned to the humorous register. This paper asserts that the new religious discourse uses the communication policy based on the postmodern rhetoric and on the correlation of religious facts with everyday experience. We propose in this study a combination of two terms, seemingly antithetical, humour and religion, affirming that the religious language is in a permanent dynamic, seemingly hard to be observed in the moral and liturgical dogmatic context, adapting to new innovative discursive trend. The insertion of humorous elements save the speech from flatness, making it memorable. It proves that the discursive predilection of the speaker to associate the registers and to provoke through religious language the interest of the audience is much more effective. We will highlight the frequency, the effects and the preference of using humorous elements, always depending on the context, in approaching the most varied topics. This paper, based on the issues that define the notions of religious speech, stresses the importance of the complementarity between sermon and humour. The present study can help the researchers concerned with the religious language issues, and the spiritual orators that are interested to be optimally and effectively understood by a particular audience.

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Ia�i, Romania Traits, types et fonctions de la métaphore scientifique

Ioan MILIC�

Key-words : scientific metaphor, metaphorical relevance, classes of scientific metaphors, functions of metaphors in scientific discourse

1. Introduction L’intérêt pour l’étude de la métaphore scientifique est validé par l’enrichissement des domaines analysés. Ce développement justifie la constatation que la présence de la métaphore dans le discours scientifique (Brown 2003, Reeves 2005), dans le discours académique (Herrmann 2013) ou dans le discours de vulgarisation scientifique (Goatly 1997) est une réalité irréfutable. Loin d’être « de simples ornements ou des figures de style dangereuses et trompeuses » les métaphores appartiennent à la connaissance et à l’expression scientifique (Gibbs 1994 : 171). La thèse que la métaphore est « un ingrédient vital de la pensée et de la communication du monde observé de manière scientifique » (Brown 2003 : 188) attire l’attention à l’égard d’une controverse appelée par Umberto Eco « le scandale de la métaphore ». En tant que « phénomène sémiotique permis par presque tous les autres systèmes sémiotiques » (Eco 1983 : 218), la métaphore a divisé le monde des scientifiques en adversaires et adeptes. Les adversaires de la métaphore considèrent que la métaphore est un obstacle pour la connaissance et la communication scientifiques. D’autre part, les adeptes de la métaphore considèrent que la métaphore a des rôles heuristiques fondamentaux pour le déploiement approprié de la recherche scientifique (Hoffman 1980 : 411). Si nous laissons au second plan l’approche traditionnelle, selon laquelle la métaphore est un ornement expressif, une figure de style créée par transfert de sens, nous adopterons l’approche selon laquelle la métaphore est un processus discursif complexe de corrélation conceptuelle et sémiotique ayant des implications d’ordre cognitif, communicatif et linguistique (Steen 2011). Ainsi, la nature processuelle de la métaphore, sa condition de phénomène cognitif-sémiotique dynamique, lié au contexte, doit l’emporter sur l’acception plus ancienne selon laquelle la métaphore

101 Ioan Milic�102 ne possédait pas la qualité d’« activité », mais celle de « produit » d’une comparaison sous-entendue. Considérée comme activité de connaissance et de communication, la métaphore n’est plus limitée à un ensemble d’évidences linguistiques plus ou moins isolées ou décontextualisées, mais elle est liée, d’un côté, à la créativité des protagonistes de l’acte communicatif et, de l’autre côté, aux cadres – historique, culturel, situationnel, linguistique – dans lesquels un acte de communication se manifeste. Nous croyons qu’intégrer la métaphore dans une approche plus ample privilégie une interprétation nuancée de ce qu’on appelle les sens métaphoriques, par la possibilité de discuter la pertinence contextuelle des sens à travers l’observation de la dimension cognitive de la communication et sans l’aide des découpages artificiels. L’analyse des caractéristiques de la métaphore scientifique, l’évaluation des classifications proposées dans la littérature de spécialité par divers auteurs, aussi bien que la mise en évidence des fonctions accomplies par la métaphore peuvent se réaliser conformément à trois plans de pertinence métaphorique : le plan de la représentation, le plan de l’interaction avec le récepteur et le plan du texte. 2. Plans de pertinence de la métaphorisation Le plan de la représentation implique l’objet de la connaissance scientifique. Afin de se « matérialiser », le raisonnement est fréquemment tissé dans la toile de quelques concrétisations imagistiques dont le rôle est d’illustrer et de cristalliser les jugements du scientifique. Les sciences abondent dans de telles architectures imagistiques, appuyées sur la métaphorisation. Le plan de l’interaction avec le récepteur met en valeur le contrat rhétorique entre l’émetteur et le récepteur. Par le biais de l’image, quelle que soit sa nature sémiotique (iconique ou linguistique), le récepteur pénètre dans le monde d’idées de l’émetteur. Autrement dit, la rencontre entre les protagonistes se soumet à une négociation qui est orientée par des facteurs objectifs et subjectifs. Dans le plan textuel, les créations métaphoriques assurent l’unité et la cohérence de l’exposé scientifique et reflètent le type de séquence discursive à la création duquel la métaphore participe. Darian (2003) observe pertinemment que l’organisation d’un exposé scientifique comprend, d’habitude, des séquences telles que la classification, la définition, l’expérience, l’illustration, l’hypothèse, etc., chacune ayant un Traits, types et fonctions de la métaphore scientifique 103 spécifique structurel et communicatif où la métaphorisation accomplit des rôles différents. 3. Traits de la métaphore scientifique Une première caractéristique est la nature conventionnelle du processus de métaphorisation scientifique. Ce trait met en évidence le fondement historique des créations métaphoriques auxquelles les scientifiques en appellent. Les métaphores scientifiques de succès, observe Gibbs (1994 : 173), tendent à devenir, à force d’être utilisées, des métaphores usées ou mortes. Elles n’appartiennent à la connaissance et à la communication scientifiques qu’après être soumises à des processus habituels d’accommodation conceptuelle et sémiotique. Cette considération permet de formuler l’hypothèse que les métaphores scientifiques sont des métaphores transitives. Dans le discours scientifique, la métaphore est un miroir où se reflète l’idéologie d’un auteur, d’une école ou d’un courant. En tant que milieu de réflexion de la connaissance et de la communication scientifiques, la métaphore sert à des fins à la fois objectives et subjectives. Quand il communique par le biais de la métaphore, le scientifique se communique également. Premièrement, le scientifique en appelle à la métaphore dans un but heuristique, pour découvrir quelque chose de nouveau. Ce but est atteint par l’emploi des métaphores constitutives de nouvelles théories scientifiques (angl. theory constitutive metaphors), des « parties indispensables d’une théorie scientifique » (Gibbs 1994 : 172). Deuxièmement, le scientifique emploie la métaphore pour expliquer, ainsi, la métaphore facilite et catalyse la compréhension : « la métaphore a la capacité de transposer des questions difficiles dans un cadre concis et vraisemblable » (Buss, Jost 2006 : 13). Les métaphores qui « accomplissent un rôle dans l’enseignement ou dans l’explication des théories qui, d’ailleurs, peuvent être complètement ou presque complètement formulées de manière non-métaphorique » (Gibbs 1994 : 172) sont appelées des métaphores pédagogiques (angl. pedagogical metaphors). Finalement, il ne faut pas négliger le fait que, dans le discours scientifique, le processus de métaphorisation a aussi un fondement culturel (Reeves 2005 : 99). Compte tenu des considérations ci-dessus, il est important de constater que dans la littérature de spécialité on invoque souvent trois critères de classification des métaphores scientifiques : le critère de la Ioan Milic�104 tradition scientifique et du prestige de l’auteur, le critère structurel et le critère distributionnel. 4. La classification des métaphores scientifiques Selon le critère de la tradition scientifique et du prestige de l’auteur, il faut tracer une distinction entre les métaphores générales et les métaphores particulières. Les métaphores générales constituent un bassin imagistique commun exploité par presque toutes les sciences. Grâce à leur ancienneté et viabilité, de telles métaphorisations représentent le capital emblématique de la connaissance et de la communication scientifiques. Cette classe comprend des orchestrations très complexes telles que la métaphore de l’organisme ou la métaphore du mécanisme. Les métaphores particulières sont des construits spécifiques à certains auteurs, à certaines écoles de pensée ou à certains groupes de sciences. Leur individualité relative légitime la présupposition que, à l’origine, les métaphores générales ont été des métaphores « d’auteur », devenues, avec le passage du temps, des métaphores implicites (Slave 1991 : 11-12) déposées dans le bassin commun et conservées dans le patrimoine conceptuel et dénominatif des sciences. Par contraste, les métaphores particulières sont explicites, dans le sens que leur prestige et pertinence dépendent d’un complexe de facteurs tels que l’autorité, l’influence et la considération dont jouit le chercheur au sein de la communauté scientifique, mais aussi du degré de stabilité ou d’inertie terminologique d’une certaine discipline, selon son évolution historique. Si l’on valorise le critère de la tradition et de l’auteur, sur lequel s’appuie la distinction entre les métaphores particulières et les métaphores générales, nous observerons que, par l’actualisation de l’opposition implicite-explicite, le processus de conventionnalisation métaphorique implique, dans le discours scientifique, l’existence et la manifestation de trois degrés d’intensité métaphorique (Buss, Jost 2006 :4) : a) Les métaphores usées sont ce qu’on appelle les métaphores mortes, figées ou lexicalisées qui, à cause de l’habitude de les employer, ne sont plus reconnues comme métaphores par les membres des communautés scientifiques. L’internationalisation est ce qui indique leur circulation et usage1.

1 A la base de quelques termes techniques employés couramment dans la théorie et l’analyse de la langue comme organisme, mécanisme ou radical il y a de vieilles souches Traits, types et fonctions de la métaphore scientifique 105

b) Les métaphores conventionnelles, appelées aussi des métaphores faibles, sont des construits dont le potentiel imagistique est encore reconnu et exploité par les membres de diverses communautés scientifiques. Dans une grande partie, ce sont des métaphores qui illustrent l’autorité et le prestige des idéologies scientifiques. Du point de vue cognitif et sémiotique, ce prestige se concrétise dans le développement de quelques concepts et terminologies différents d’une école à l’autre, d’un courant scientifique à l’autre. c) Les métaphores vives, appelées aussi métaphores innovatrices ou fortes, sont les métaphores qui ouvrent de nouveaux horizons dans la recherche scientifique. Cette classe de métaphores est le plus fortement liée à la personnalité créatrice du scientifique2. Le critère structurel est mis en valeur par des auteurs comme Jean Molino (1979 : 91-92) pour débattre l’existence de trois types de corrélations métaphoriques à l’aide desquels on développe le processus de métaphorisation : métaphores qualitatives, métaphores relationnelles et métaphores thématiques. Les métaphores qualitatives supposent l’existence de quelques correspondances simples entre notions ayant comme support des notes considérées semblables. La structure schématique de ces métaphores est du type [A est B]. Par exemple, dans certains ouvrages linguistiques du savant roumain Sextil Pu�cariu (1976), les métaphores qualitatives telles que LE 3 LOCUTEUR EST UN INGENIEUR CONSTRUCTEUR , L’USAGE LINGUISTIQUE EST 4 UN TYRAN sont, le plus souvent, intégrées dans des créations métaphoriques : gr. organon « outil », gr. mekhane « dispositif, instrument », lat. radix « racine ». Les divers dictionnaires explicatifs et étymologiques des vocabulaires scientifiques (Elias 2007) montrent le mieux combien la science moderne est tributaire aux ressources gréco-latines. 2 Par exemple, dans le domaine de la linguistique générale, Vittore Pisani, représentant marquant de l’école linguistique italienne, crée l’analogie entre l’organisation interne de la langue et les styles architecturaux. En s’appuyant sur le fondement réalisé par Pisani, E. Co�eriu créera la distinction architecture (langue historique) – structure (langue fonctionnelle), et cette opposition, mise à profit ensuite par autres linguistes, souligne la vitalité de la conceptualisation de la langue comme architecture. 3 «[ ] chaque sujet parlant est seul un ingénieur de ponts et de routes » (Pu�cariu 1976 : 106). 4 « L’usage est un tyran qui empêche les démarches individuelles et limite les possibilités variées d’expression à ce qui est devenue norme pour la collectivité (Pu�cariu 1976 : 28). Ioan Milic�106 métaphoriques de rang supérieur, à savoir les métaphores relationnelles ou thématiques. Les métaphores relationnelles sont forgées par le biais des correspondances multiples qui impliquent des rapports et des relations entre notions. Appelées également métaphores filées, ces métaphores sont les « briques » employées par le « constructeur » pour dresser l’édifice discursif. Le moule de ces créations métaphoriques est du type [A est pour B, ce que C est pour D]. Voilà, par exemple, la façon dont on met en corrélation, dans la théorie et l’analyse de la langue, des aspects du domaine de la GRAVITATION avec des aspects de la DEPENDANCE 5 SYNTAGMATIQUE . La conceptualisation « gravitationnelle » des relations syntagmatiques entre les constituants d’un énoncé est, sans doute, un indicateur des progrès scientifiques réalisés dans le domaine de l’astrophysique, tout comme, si l’on lit les ouvrages de quelques philologues réputés de la deuxième moitié du XIXème siècle, tels que Max Müller, on se rend compte de l’impact métaphorique des découvertes 6 scientifiques dans le domaine de la PATHOLOGIE . Les métaphores thématiques (angl. root-metaphors) ou archétypes sont les construits à l’organisation la plus complexe. Elles impliquent d’amples corrélations, systématiquement organisées et susceptibles de servir comme cadre de référence. Leur fonction heuristique est mise en exergue par la présence de quelques champs métaphoriques. Le moule schématique de ces ensembles métaphoriques est [X pour Y], où X et Y sont les domaines onomasiologiques corrélés7.

5 « Dans cette gravitation universelle des subordonnés immédiats autour du verbe, il semble que les substantifs personnels aient la tendance plus prononcée que les autres de ne pas s’éloigner du verbe » (Tesnière 1959 : 131). 6 « La virulence de ce changement phonétique est si grande [l’auteur décrit une loi phonétique indo-européenne –n.r.] que parfois elle mange le corps entier du mot et ne laissent derrière que des morceaux pourris » (Müller 1899 : 53). 7 Dans l’histoire des idées concernant la nature et les fonctions du langage on a déjà identifié quelques métaphores thématiques dominantes (Aitchison 2003 : 42 et suiv.) à grand potentiel heuristique et explicatif, intensément employées par les chercheurs dans le domaine des sciences du langage. Ainsi, à la fin du XVIIème siècle, le philosophe John Locke a mis en circulation la métaphore conceptuelle LA LANGUE EST UN CANAL DE TRANSMISSION DES IDEES, impressionné, parait-il, par le nouveau système de distribution de l’eau mis en fonction à Londres, après le grand incendie de 1666. Le siècle suivant, le père de l’économie moderne, Adam Smith, avançait l’idée que les langues humaines ont des principes de fonctionnement Traits, types et fonctions de la métaphore scientifique 107

Molino (1979 : 94) considère que les métaphores thématiques sont de trois types : i) à thématique puisée directement dans l’expérience humaine (thèmes anthropomorphiques, scientifiques, culturels) ; ii) à thématique binaire, qui mettent en évidence des points de vue antithétiques concernant le réel (constant-changeant ; complexe-simple ; réductionniste- holistique ; continu-discontinu, empirique-formel) et iii) à thématique formelle, qui dirigent la préférence pour des lois exprimées sous des formes particulières (le principe de la simplicité, de la constance et de la conservation, des extrêmes, de l’impossibilité). L’existence d’un système hiérarchique de créations métaphoriques peut être prouvée en invoquant le critère de la distribution (Darian 2003 : 97), selon lequel on peut distinguer trois types de métaphores scientifiques : métaphores isolées, grappes de métaphores (angl. cluster metaphors) et métaphores récurrentes. Si l’isolement n’est pas un fort critère pour évaluer l’existence des hiérarchisations d’images, le groupement et la récurrence métaphoriques peuvent nous aider à observer la stabilité des corrélations par lesquelles se développent les champs d’un système imagistique. 5. Les fonctions de la métaphore scientifique Dans l’essai de montrer que la mise en évidence des fonctions accomplies par la métaphore peut se réaliser conformément à trois plans de pertinence, le plan de la représentation, le plan de l’interaction avec le récepteur et le plan du texte, on peut souligner que dans la littérature de spécialité il n’y a pas une perspective unitaire concernant les rôles de la métaphore scientifique. Quelques auteurs insistent sur les fonctions du type heuristique (Hoffmann 1980) tandis que d’autres soulignent l’importance explicative et illustrative de la métaphore (Beger 2011). Si l’on ajoute que la description des fonctions de la métaphore dans le discours scientifique est, d’un côté, discutée en relation avec le discours académique ou avec le discours de vulgarisation scientifique et, de l’autre côté, traitée en rapport semblables aux principes des machines. Au XIXème siècle dans le circuit des réflexions sur la langue apparaît la métaphore de l’arbre généalogique, une conceptualisation emblématique pour le comparatisme linguistique (Schleicher 1869). L’activité scientifique de Ferdinand de Saussure a imposé au XXème siècle la métaphore du jeu, dont la mission heuristique a été, d’une part, de tracer la distinction entre forme et substance et, d’autre part, de souligner l’importance cruciale des relations entre les « pièces » du système linguistique. Ioan Milic�108 avec les types de séquences discursives comprenant les métaphores, on peut apprécier que l’inventaire des fonctions attribuées à la métaphore est loin d’être constitué. Cependant, quelques contributions peuvent être mentionnées. Si l’on analyse le recours à la métaphore dans le discours académique, Herrmann (2013 : 41) met en évidence trois classes de fonctions : des fonctions de type idéationnel telle que la fonction théorique, la fonction référentielle et la fonction conceptuelle, des fonctions de type interpersonnel, comme la fonction pédagogique, la fonction explicative, la fonction argumentative et la fonction évaluative et des fonctions de type textuel, à savoir la fonction de structuration textuelle et la fonction qui assure la cohésion. Un autre auteur (Goatly 1997 : 300) réalise un tableau synoptique des fonctions que la métaphore accomplit dans divers genres de discours8 et observe que, dans les textes de vulgarisation scientifique, on rencontre les fonctions suivantes : 1) idéologique, 2) explicative/de formation, 3) de réconceptualisation, 4) argumentative/analogique, 5) textuelle/structurante et 6) informative/de mémorisation/de mise en relief. Suivant une classification plus précise, basée sur l’analyse d’un corpus de textes de physique, quelques chercheurs (Pulaczewska 1999 : 66) développent une meilleure individualisation des fonctions de la métaphore scientifique : a) fonction conceptuelle-théorique : la métaphore matérialise les abstractions scientifiques et structure les modèles conceptuels et théoriques ; elle redimensionne les notions et légitime les théories ; b) fonction métathéorique : les créations métaphoriques articulent et organisent la perspective du chercheur sur l’objet de la connaissance ; c) fonction dénominative : par la métaphore on développe des désignations des notions ; d) fonction éducative : pour les non-initiés, la métaphore facilite les acquisitions conceptuelles ; e) fonction stylistique ou rhétorique : la métaphore rend l’expression plastique ; f) fonction sociologique : la métaphore met en évidence l’appartenance d’un chercheur à une certaine communauté scientifique et

8 Conversation, textes de vulgarisation scientifique, publicité éditée dans les revues, prose et poésie moderne. Traits, types et fonctions de la métaphore scientifique 109 favorise la mobilisation des ressources nécessaires pour développer certaines directions de recherche institutionnelle. Pour unifier les points de vue exprimés dans la littérature de spécialité, ces bouquets de fonctions doivent être corrélés avec les plans de pertinence métaphorique décrits avant car ces plans signalent si la métaphore participe à l’acte de problématiser l’identité de l’objet de la connaissance, si par le biais de la métaphore on négocie la distance rhétorique envers la vision d’un autre scientifique ou envers les récepteurs et si elle contribue à formuler des définitions, hypothèses, illustrations et arguments à l’aide desquels l’exposé scientifique se cristallise.

Bibliographie Aitchison 2003: Jean Aitchison, Metaphors, models and language change, in Raymond Hickey (éd.), Motives for Language Change, Cambridge University Press, p. 39-53. Beger 2011: Anke Beger, Deliberate metaphors ? An exploration on the choice and functions of metaphors in US-American college lectures, in metaphorik.de, vol. 21, p. 39-60. Brown 2003: Theodore L. Brown, Making Truth: Metaphor in Science, Urbana, University of Illinois Press. Buss, Jost 2006: Mareike Buss, Jörg Jost, Rethinking the connection of metaphor and topos, in « Interlinguistica », no. 13 (I), 2002, p. 275-292 ; reparu dans la revue metaphorik.de (http://www.metaphorik.de/de/aufsaetze/rethinking- connection-metaphor-and-topos-und.html). Darian 2003: Steven Darian, Understanding the Language of Science, Austin, University of Texas Press. Eco 1983: Umberto Eco, The Scandal of Metaphor: Metaphorology and Semiotics, traduit de l’italien par Christopher Paci en collaboration avec l’auteur, in « Poetics Today », vol. 4, no. 2, p. 217-257. Elias 2007: Joseph S. Elias, Science terms made easy, Wesport, Greenwood Press. Gibbs 1994: Raymond W. Gibbs jr., The Poetics of Mind: Figurative Thought, Language, and Understanding, Cambridge University Press. Goatly 1997: Andrew Goatly, The Language of Metaphors, London, Routledge. Herrmann 2013: Julia Berenike Herrmann, Metaphor in academic discourse, thèse de doctorat, Amsterdam, Université Vrije. Hoffman 1980: Robert R. Hoffman, Metaphor in science, in Richard P. Honeck & Robert R. Hoffman (eds.), Cognition and Figurative Language, Hilldale, Lawrence Erlbaum Associates, p. 393-423. Ioan Milic�110

Molino 1979: Jean Molino Molino, Métaphores, modèles et analogies dans les sciences, in « Langages », 12e année, no. 54, p. 83-102. Müller 1899: Max Müller, The Science of Language Founded on Lectures Delivered at The Royal Institution in 1861 and 1863, new impression, vol. I, London and Bombay, Longmans, Green and Co. Pu�cariu 1976: Sextil Pu�cariu, Limba român�, vol. I, Privire general�, préface de G. Istrate, notes, bibliographie par Ilie Dan, Bucure�ti, Minerva. Pulaczewska 1999: Hanna Pulaczewska, Aspects of Metaphor in Physics: Examples and Case Studies, Tübingen, Max Nyemeyer Verlag. Reeves 2005: Carol Reeves, The Language of Science, London and New York, Routledge, Taylor & Francis Group. Schleicher 1869: August Schleicher, Darwinism Tested by the Science of Language, London, John Camden Hotten. Slave 1991: Elena Slave, Metafora în limba român�, Bucure�ti, Editura �tiin�ific�. Steen 2011: Gerard Steen, From three dimensions to five steps: The value of deliberate metaphor, in metaphorik.de, vol. 21, p. 83-110. Tesnière 1959: Lucien Tesnière, Éléments de syntaxe structurale, préface de Jean Fourquet, Paris, Librairie C. Klincksieck.

Features, Types and Functions of the Scientific Metaphor The study aims at revealing the features, types and functions of scientific metaphors and it gives a synopsis of the relevant findings and classifications proposed by various specialists. In the first section, the attitudes towards the use of metaphors in science are briefly examined. The second part outlines the plans of metaphorical relevance (the „object” envisaged by the scientist, the interaction with the audience and the structure of the text itself) and sketches the conceptual frame that enables an adequate understanding of the general characteristics, types and functions of scientific metaphors. Each of these aspects is approached in distinct sections. Both the theoretical issues approached in the paper and the scrutinized taxonomies are illustrated with adequate examples.

Université « Alexandru Ioan Cuza » Jassy, Roumanie “Pe”-Marking with Definite Descriptions in Romanian

Alina-Mihaela TIG�U

Key-words: differential object marking, animacy scale, referential stability

Various studies on Romanian PE marking point to the fact that PE is optionally employed with definite descriptions. In this paper we would like to explore this optionality in marking and to see whether we can identify factors that (actually) determine PE marking with definite descriptions. We account for PE marking by resorting to Farkas & Heusinger’s (2003) notion of ‘referential stability’ and Farkas’(2002) notion of ‘determined reference’. The animacy scale put forth by Aissen (2003) also proves important. The realm of definite descriptions will thus be partitioned into various sub-cases taking into account the capacity of various types of definite descriptions to acquire unconditional dynamic stability or not. Definite descriptions are conditionally dynamically stable (unlike pronouns and proper names which are unconditionally dynamically stable). The difference in dynamic stability arises on account of the conditions that the two groups of DPs contribute on the discourse referents they introduce: proper names and pronouns contribute equative conditions which identify a value, whereas definite descriptions contribute a predicative condition which describes the value given to the discourse referent. This is why, in the case of definite descriptions, dynamic stability depends on: the content of the description, the context and the particulars of the model (M). Hence it is conditioned. Definite descriptions are optionally marked by PE on account of their ‘lower’ degree of dynamic stability i.e. they are conditionally dynamically stable. We will analyze, nevertheless, a subset of definite descriptions which are unconditionally dynamically stable in order to see whether

111 112 Alina-Mihaela Tig�u there is a change with respect to PE marking. With pronouns, unconditional dynamic stability overrides the animacy scale, therefore we will expect all DPs with unconditional dynamic stability to be obligatorily marked by means of PE irrespective of their [+/-human] and [+/- animate] status As pointed out by Farkas (2002), there are some cases where definite descriptions may acquire unconditional dynamic stability. These are cases where the NP from within the definite DP denotes a singleton set either on account of its semantics e.g., it is a superlative or because of the properties of the model relative to which the discourse is interpreted e.g., ‘the Queen of England’, ‘the moon’. (cf. Farkas 2002: 11). If we are to maintain the connection between unconditional dynamic stability and the obligatoriness of PE marking, then these cases where definite descriptions acquire unconditional dynamic stability should be obligatorily marked by means of PE. Let us consider the facts: 1. Definite DPs denoting a singleton set (superlative) Let us first consider the example below: (1) L- am v�zut *(pe) ultimul supravie�uitor de pe Titanic �i Him.cl. have.I seen PE last survivor on Titanic and m- au impresionat foarte tare amintirile lui. me.cl. have impressed very much memories his. ‘I have seen the last survivor from the Titanic and I was very impressed with his memories’. As it seems, the predictions of our hypothesis are borne out for a definite DP such as ‘the last survivor’. Notice that the definite DP in question is also [+human]. In what the example above is concerned, all speakers1 have pointed out that a variant in which the DP is not pe- marked is ungrammatical, a fact which seems to verify our hypothesis that definite DPs with unconditional dynamic stability are obligatorily marked by PE. However, the definite DP points to a [+human] referent and one might suppose that this is in fact the reason why the DP in question

1 The examples have been assessed by 43 native speakers of Romanian. “Pe”-Marking with Definite Descriptions in Romanian 113 gets case-marked. This is why in the next example we go lower along the animacy scale and try out a definite [+animate] [–human] DP: (2) Nu am v�zut-o (pe) prima c��ea care a ajuns pe lun�, Not have.I seen it.cl. PE first dog which reached the moon dar �tiu c� o chema Laica. but know.I that it.cl. called Laica. ‘I haven’s seen the first dog which reached the moon but I know her name was Laica’. Very many of the native speakers of Romanian (63%)2 who passed judgments on these examples considered the pe-marked DP to be the only correct variant. The remaining 37% accepted both variants as correct. These examples pattern with other definite descriptions that do not have unconditional dynamic stability and that are also optionally marked by means of PE. The optionality of PE marking with [–human, +animate] DPs weakens our hypothesis according to which definite descriptions that acquired unconditional dynamic stability should be obligatorily marked by means of PE irrespective of their status on the animacy scale. As it seems, only [+human] DPs with unconditional dynamic stability are obligatorily marked by PE. Therefore, when it comes to definite descriptions, one cannot say that the unconditional dynamic stability parameter overrides the animacy scale as it happens in the case of proper names and definite pronouns. Furthermore, [–animate] definite descriptions with unconditional dynamic stability may not be marked by means of PE, which counts as a further weakening of our initial hypothesis. The examples below point to the fact that the animacy scale is clearly an important factor which should not be disregarded even with those definite descriptions which may acquire unconditional dynamic stability: (3) *Am v�zut-o pe prima farfurie zbur�toare care a aterizat. Have.I seen it.cl.PE first flying saucer which has landed ‘I have seen the first flying saucer which landed’. Our expectation with respect to definite descriptions that could acquire unconditional dynamic stability was for them to be obligatorily marked by means of PE. The examples proved, however,

2 43 native speakers of Romanian passed judgments on the sentences. 114 Alina-Mihaela Tig�u that only [+human, +unconditional dynamic stability] DPs meet this expectation. DPs of a [–human, +animate, +unconditional dynamic stability] type seemed to favour optional PE marking, whereas examples containing [–animate, +unconditional dynamic stability] DPs were felicitous only in the absence of PE marking. These facts prove that the animacy scale should not be disregarded at the expense of the determined reference parameter when it comes to definite descriptions. However, the notion of unconditional dynamic stability does play a part when it comes to definite descriptions. As we know, PE marking is optional with definite descriptions in Romanian hence it is optional with [+human] DPs as well. Thus, we can utter either variant in example (4) below: (4) �i eu (l-) am v�zut (pe) bebelu�ul Simonei. And I him.cl. have.I seen PE baby Simona.DAT. ‘I, too, have seen Simona’s baby. He is very sweet’. However, when the [+human] definite description acquires unconditional dynamic stability (i.e., it is not merely conditionally dynamically stable) PE marking becomes obligatory as we have seen above. Thus, with respect to definite descriptions with unconditional dynamic stability, we need to weaken our initial hypothesis in such a way as to make room for another important parameter i.e., the animacy scale. The facts presented above follow as a consequence of the interaction between the two parameters: the unconditional dynamic stability and the animacy scale. The former requires the obligatory use of PE marking but is overridden by the latter.

2. Definite DPs pointing to unique referents in relation to the model relative to which the discourse is interpreted Definite DPs pointing to unique [+human] referents require obligatory overt case marking by means of PE patterning like superlative definite DPs, proper names and pronouns in this respect. (5) (O) v�d *(pe) mama venind de la serviciu cu plasele pline. (her) see.I PE mother coming from work with bags full. ‘I can see mother coming from work with her bags full’. “Pe”-Marking with Definite Descriptions in Romanian 115

When we descend along the animacy scale, overt case marking with [–human, +animate] DPs becomes optional: (6) a. F�t-Frumos (îl) a�tepta pe zmeu cu palosul pregatit. Prince Charming him.cl. waited PE ogre with broadsword ready.

b. ?F�t-Frumos a�tepta zmeul cu palosul pregatit. Prince Charming waited ogre with his broadsword ready. ‘Prince Charming was waiting for the ogre with his sword ready’. Furthermore, definite, [–animate] DPs are not overtly case marked, a fact which points to the importance of the animacy scale for the Romanian PE marking: (7) Critic� democra�ia./ *O critic� pe democra�ie. Criticizes.he democracy.the/ Her.cl. criticizes PE democracy. ‘He is criticizing democracy’. Thus, when it comes to definite descriptions pointing to unique referents in relation to the model relative to which the discourse is interpreted, we need to weaken our initial hypothesis with respect to the parameter of unconditional dynamic stability in the same way as we did for definite descriptions which denoted a singleton set due to their semantics i.e., unconditional dynamic stability still requires the obligatory marking of these DPs by means of PE, however, the animacy scale has precedence over it. Only with [+human] DPs of this type is PE marking obligatory. This is the only result which differs from what ‘normally’ happens with definite descriptions (that are conditionally dynamically stable) in general. As we know PE marking is optional with these DPs. However, with definite descriptions that can acquire unconditional dynamic stability as is the case of the DPs we have been analyzing in this section, PE marking becomes compulsory with [+human] counterparts. This prompts us into maintaining that the parameter of unconditional dynamic stability is not to be disregarded when it comes to imposing obligatoriness of PE marking. Nevertheless, in the case of definite descriptions with unconditional dynamic stability, the animacy scale has precedence over the parameter of determined reference. 3. Partial conclusions In the preceding sections we linked this obligatory nature of PE marking with definite DPs to the nature of the value conditions they 116 Alina-Mihaela Tig�u contribute on the variables they introduce i.e., on account of the equative nature of this condition, some DPs acquire unconditional dynamic stability (there is no choice as to what the assignment of values to the variable they introduce is), which is responsible for the obligatoriness of PE marking. If these special types of definite DPs may acquire unconditional dynamic stability, our expectation with respect to their marking by means of PE was for it to be obligatory. The analysis proved, however, that this is only partially true as only [+human, +unconditional dynamic stability] definite descriptions were obligatorily marked by means of PE. We needed therefore to weaken our initial hypothesis so as to correspond to the facts we had analyzed. Thus, the parameter of unconditional dynamic stability still imposes obligatoriness of PE marking on those DPs that have unconditional dynamic stability. Nevertheless, in the case of definite descriptions, this parameter is overridden by the animacy scale of Aissen (2003). This accounts for both the obligatory nature of PE marking with [+human, +unconditional dynamic stability] definite descriptions (normally PE marking is optional with [+human, –def] definite descriptions) and for the behaviour of [–human, +/–animate, +unconditional dynamic stability] definite DPs. In the following sections we will turn our attention to those definite descriptions that may not even acquire determined reference let alone be unconditionally dynamically stable. As expected, these definite DPs are never marked by PE. 4. Definite descriptions which do not have determined reference As pointed by Farkas (2002), descriptions must contribute a predicative condition (only in special cases are they associated with an extra equative condition) and because of this they may not involve determined reference. Our hypothesis is that the lack of determined reference with these DPs engenders ungrammaticality with PE marking. In order to verify this hypothesis, we will consider those cases where definite descriptions acquire a kind-generic reading and we will analyze their behaviour with respect to PE marking. “Pe”-Marking with Definite Descriptions in Romanian 117

5. Verbs which allow the ‘kind’ reading Verbs like ‘a iubi’ (to love), ‘a urî’ (to hate), ‘a respecta’ (to respect), ‘a admira’ (to admire) are ranged by Cornilescu (2000) among those verbs which allow a ‘kind’ reading for the DP occupying their object position, but which in the same time do not allow a ‘property’ reading since they cannot combine with bare singular DPs. As the examples below point out, PE-DPs (in the plural) are not allowed with these verbs. On the other hand, definite DPs in the plural that are not accompanied by PE can occur in the object position of these verbs and can receive a ‘kind’ reading as well. (8) Ion iube�te femeile.(generic)/?Ion le iubeste pe femei.(generic). Ion loves women-the./ Ion them-loves PE women. 'Ion loves women' (cf. Cornilescu 2000). The verbs above may also combine with definite DPs in the singular, however, when PE accompanies the DP, the interpretation is no longer generic (kind generic), but argumental i.e. the DP points to a referent within the context world. On the other hand when the definite DP is not accompanied by PE (as is the case of example (9a) below) one can maintain a generic interpretation. (9) a. Ion iube�te femeia. (generic) Ion loves woman-the. 'Ion loves the woman'. b. Ion o iube�te pe femeie (si n-o va p�r�si). (non-generic) Ion her-loves PE woman (and not-her will abandon). ‘Ion loves the woman (and will not abandon her)’ (Cornilescu 2000). Generic interpretations point to the lack of determined reference with these DPs. The lack of determined reference engenders lack of PE marking with these DPs. 6. The combination with kind denoting DPs Determined reference in definite descriptions triggers the obligatory use of PE marking. Kind denoting definite descriptions such as ‘fel’ (kind) and ‘tip’ (type) may not acquire determined reference therefore we expect PE marking to be at best optional (if not impossible) with these DPs. Consider the examples below: (10) a. Mihai nu agreeaz� tipul �sta de fete. Mihai not like type.the this of girls 118 Alina-Mihaela Tig�u

‘Mihai does not like this type of girls’. b. *Mihai nu agreeaz� pe tipul�sta de fete. Mihai not like type.the this of girls ‘Mihai does not like this type of girls’. Indeed, as we can see in the example (10b) above, PE marking is actually impossible with this type of DPs. 7. Conclusions Having analyzed the case of those definite descriptions which may acquire unconditional dynamic stability and thus are obligatorily marked by PE, we devoted our attention to some cases where the definite descriptions in question had a kind-generic reading (hence they could not even acquire determined reference). In all these cases where definite DPs had a kind interpretation the use of PE marking was prohibited. As it seems, the fact that these DPs could not acquire determined reference was reason enough to disallow the employment of PE marking. Thus, the apparent optionality of PE marking with definite descriptions may be better accounted for if one takes into account the interraction of two parameters: determined reference and the animacy scale. DPs with unconditional dynamic stability are obligatorily marked by means of PE provided that they are [+ human]; when they descend along the animacy scale, PE marking becomes at best optional (with [– human, +animate, +determined reference] definite descriptions) if not entirely impossible (with [–human, –animate, +determined reference] definite descriptions) as the animacy scale overrides the parameter of determined reference in the case of these DPs. Furthermore, with those definite descriptions that may not acquire determined reference (as they have a kind-generic reading) the use of PE marking is impossible. ‘Regular’ definite descriptions (which are conditionally dynamically stable) are optionally marked by PE. The parameter of unconditional dynamic stability seems to play an important part when it comes to the PE marking of definite descriptions, along with the animacy scale. “Pe”-Marking with Definite Descriptions in Romanian 119

Bibliography Aissen 2003: Judith Aissen, Differential Object Marking: Iconicity vs. Economy, in “Natural Language and Linguistic Theory”, 21, p. 435−483. Cornilescu 2000: Alexandra Cornilescu, Notes on the Interpretation of the Prepositional Accusative in Romanian, in “Bucharest Working Papers in Linguistics”, 2 (1), p. 91�106. Farkas 2002: Donka Farkas, Specificity Distinctions, in “Journal of Semantics”, 19, p. 213�243. Farkas, Heusinger 2003: Donka Farkas, Klaus von Heusinger, Stability of reference and object marking in Romanian Ms., Universität Stuttgart (Paper given at the XV European Summerschool in Logic, Language and Information (ESSLLI) in Vienna).

Abstract This paper provides an analysis of differentially object marked definite descriptions in Romanian. We start by considering the semantic noun phrase typology in an attempt to distinguish between the various types of definite DPs within the DRT framework put forth by Kamp&Reyle (1993) and developed by Farkas & de Swart (2003), Farkas (2002), and Farkas & Heusinger (2003). One of the basic tenets of this approach is that all argumentative DPs contribute a discourse referent and a condition on it. The idea underlying our analysis and which we adopted from Farkas (2002) is that DPs differ one with respect to another on account of the value conditions they contribute. Also on account of the value conditions these DPs introduce, we developed the analysis of PE marking in Romanian sentences. The core notion we employed in this respect was that of ‘determined reference’ or ‘referential stability’ which seems to be the underlying parameter organizing DPs along the definiteness scale provided by Aissen (2003). DPs with a high degree of determined reference are obligatorily marked by PE. Thus ‘referential stability’ comes in ‘degrees’ – the type of condition holding for a discourse referent accounts for these degrees. The animacy scale of Aissen (2003) remains an important factor when it comes to differentially marking the object DP and can sometimes override the parameter of determined reference.

University of Bucharest, Romania

B. Istorie literar�

121

Multiculturalism �i identitate cultural� româneasc� în publicistica eminescian�

Diana DARABAN�

Key-words: M. Eminescu’s journalistic work, modernization, multiculturalism, national identity, conservatism, form, ideology

Secolul al XIX-lea este unul de profunde schimb�ri pentru societatea �i cultura româneasc�, ceea ce duce la apari�ia unei situa�ii antagonice: pe de o parte, tendin�a de modernizare �i de sincronizare la Occident, pe de alt� parte, tendin�a conservatoare, de a p�stra fondul românesc. Domeniul care reflect� cel mai bine aceast� stare de lucruri este publicistica, iar unul dintre publici�tii care surprind tendin�ele esen�iale din societatea româneasc� a secolului al XIX-lea este Mihai Eminescu. Cele dou� tendin�e se manifest� în publicistica eminescian�, atât la nivel ideologic, pledând pentru p�strarea identit��ii culturale prin promovarea valorilor autentice române�ti (a se vedea importan�a �i respectul acordate predecesorilor în ale scrisului, dar �i domnitorilor români – imaginea lui �tefan cel Mare devenind un adev�rat simbol al identit��ii române�ti –, apoi claselor sociale specifice realit��ii române�ti – ��ranii etc.), cât �i la nivelul formei, prin folosirea unor strategii argumentative �i persuasive, adaptate con�inutului, capabile s� probeze adev�rul enun�at (demonstra�ia, nara�iunea – strategii argumentative; citatul, tematica negativ�, repeti�ia – strategii persuasive) �i care reflect� tendin�a de modernizare, de sicronizare la valorile occidentale. O problem� care a solicitat interesul publicistului a fost aceea a p�turilor sociale din �ar� �i a modului în care acestea sunt reprezentate în via�a social�, politic� �i economic�. Din acest punct de vedere, Eminescu împarte societatea româneasc� în clase pozitive �i clase parazitare. În prima categorie se integreaz� ��ranii, în cea de-a doua, politicienii care fac politic� doar de dragul de a face politic� �i... mai ales profit, str�inii care nu au f�cut altceva decât s� strice natura bun�

123 Diana Daraban�124 a românului �i evreii care sunt oportuni�ti �i au profitat la maximum de drepturile primite prin diferitele legi. Fa�� de ��rani nu are decât sentimente de pre�uire, ei reprezentând românul autentic, capabil de patriotism, dar care, din nefericire, este în permanen�� asuprit: Suntem ��rani, curat� socoteal�, �i ��r�ne�te ar fi trebuit s� gospod�rim. ��ranul, oricât seu la r�runchi ar avea, bani n-are, �i statul modern are nevoie de bani. Un pas pe care-l face deputatul în Camer�, o prostie care o zice, cost� pe �ar� bani �i banul e munc�. Un�ir scris de un ajutor de ajutor de primar la sat cost� bani �i banul e munc� (Eminescu 1989: 20). Grupajul de articole Basarabia are în vedere identitatea istoric� a românilor, ridicându-se împotriva celor ce încearc� s� o �tirbeasc�. De aceea, este în�esat� de date, de statistici, de citate, iar aceast� multitudine de elemente constituie înc� un mod de probare a adev�rului. Prima parte a acestui grupaj face referire la denumirea �i spa�iul ocupat de Basarabia, dup� care urmeaz� o evocare a istoriei acestui teritoriu de-a lungul a cinci secole. Textul este plin de date din istorie, de citate, de „informa�ii revelatoare, spicuite avizat din documente, acte de arhiv� etc.” (Eminescu 1989: 14). Ca de obicei, �i aici, Eminescu se serve�te de puterea total� a compara�iei. Compara�ia se face aici între trecutul Basarabiei, echivalent cu dreptatea fa�� de România, �i prezentul sinonim cu nedreptatea. Argumentele privitoare la nedreptatea f�cut� prin r�pirea Basarabiei vin din extragerea a cinci secole de istorie ce atest� apartenen�a acestei regiuni la România. Demonstra�ia la care recurge Eminescu este una care atinge metoda �tiin�ific�: el apeleaz� la documente, cronici, articole de lege pe care le citeaz�, iar citatul devine astfel modalitate de argumentare. Modul obiectiv se împlete�te cu cel subiectiv într-o nara�iune binar�, unde publicistul începe fie de la elemente generale, ajungând la ilustrarea generalit��ii cu fapte, fie invers, de la elemente concrete pe care, ulterior, le include în abstract. Întreg articolul relev�, pe de o parte, atitudinea Marilor Puteri fa�� de ��rile Române, pe de alt� parte, atitudinea românilor fa�� de ei în�i�i. Observa�ia este cu atât mai dureroas�, cu cât publicistul se apropie de prezent. Se creeaz� astfel contrastul trecut-prezent, unde trecutul este Multiculturalism �i identitate cultural� româneasc�... 125

înc�rcat cu valoarea simbolic� a unui model, întrucât aici reg�sim portretele unor „domni” precum: Basarab, Radu Negru, Mircea cel B�trân, �tefan cel Mare etc. Pe m�sur� ce ne apropiem de prezent, locul Domnilor, adev�rate figuri politice, este luat de copii, de partidele politice, care, în loc s� se preocupe de problemele ��rii, sunt preocupate mai mult de interesele proprii, de vorb�ria goal�, f�r� fundament. În ceea ce prive�te demonstrarea adev�rului con�inut în trecut, întreg articolul cuprinde numeroase citate ce justific� ceea ce Monica Spiridon cuprinde în sintagma „pl�cerea citatului”, strategie ce reconstitie situa�ia ini�ial� �i duce la modificarea for�ei discursului �i a inten�iilor ini�iale: Într-adev�r, în anul 1511, Bogdan, voievodul Moldovei încheie capitula�iunea întâia cu turcii. În aceast� capitula�iune Poarta recunoa�te: „(Art. 1) c� Moldova e �ar� liber� �i nu cucerit�; (Art. 3) c� Poarta e obligat� de-a ap�ra Moldova contra oric�rei agresiuni eventuale �i de-a o m�n�inea în starea în care se g�sea de mai înainte, f�r� ca s� i se fac� cea mai mic� �tirbire a teritoriului ei; (Art. 6) c� st�pânirea voievozilor se va întinde asupra întregului teritoriu al Moldovei” (Eminescu 1989: 61). Critic al formelor f�r� fond, Eminescu se ridic� �i împotriva unei meserii la mod� în vremurile sale: demagogia. Aici apare �i acea atitudine ironic violent� la adresa demagogilor pe care îi recunoa�te în toate guvernele �i în toate partidele politice �i pe care, din cauza pl�cerii nejustificate de a se auzi vorbind, publicistul îi integreaz� în categoria mai larg� a stric�torilor de limb�. Este remarcabil, în acest sens, articolul scris de Eminescu în urma dezvelirii statuii lui �tefan cel Mare la Ia�i: s-au adunat împrejurul bronzului ce reprezint� pe marele domn, nu spre a-l glorifica pe El, ci pentru a lustrui nulit��ile lor [...]. �i tu Doamne �tefan, st�teai mut �i rece asupra acestei adun�ri �i n-ai r�zbit cu ghioaga ta r�puitoare de eroi, în capetele acestor reptile, ace�ti trafican�i de credin�� �i de sim�ire (Eminescu 1989: 430). Eminescu pune fa�� în fa�� dou� elemente: trecutul a c�rui valoare se ridic� din imaginea lui �tefan cel Mare �i prezentul dominat de imaginea demagogilor. Pentru a da expresie credin�elor sale, publicistul face apel la contrast �i la un limbaj ce merge de la expresia Diana Daraban�126 direct�, la valorificarea lexicului �i sintaxei familiare. Structura binar� a demonstra�iei care se construie�te pe baza unei compara�ii dintre un fapt general �i unul particular se p�streaz��i în cazul nara�iunii: exist� o compara�ie realizat� pe un contrast, cel dintre trecut �i prezent, compara�ie ce traduce, în plan profund, un mod ideal de a în�elege lumea (lumea politic� chiar). De aici, vine deziluzia cauzat� de prezent, nemul�umirea fa�� de în�elegerea comun�, fa�� de complacerea politicienilor români în situa�ia dat� �i dorin�a de a evada, de a g�si un model compensator în trecut. Este un contrast ce adânce�te sensul negativ al prezentului �i pune într-o lumin� mitic� trecutul, contrast realizat în aceea�i manier� în care Eminescu îl realizeaz� �i în poezie sau proz�. Sensul general pozitiv al trecutului este, cel mai adesea, asociat imaginii unui domnitor. Publicistul recurge, pentru aceasta, în mod frecvent, la recrearea imaginii canonizate a domnitorului �tefan cel Mare. Imaginea lui �tefan cel Mare se situeaz� între mit (deci fic�iune) �i realitate. Pe de o parte, Eminescu construie�te imaginea lui �tefan cel Mare care merge de la realitatea atestat� documentar pân� la ceea ce subzist� în con�tiin�a colectiv� a poporului. Pe de alta, Eminescu duce imaginea lui �tefan cel Mare mai departe, asociind-o figurii christice. La toate acestea, se adaug� pl�cerea nespus� de a povesti. În acest segment, jurnalistul atinge perfec�iunea. Numeroase articole con�in ferestre narative. Acestea fie c� fac referire la legende, fie c� marcheaz� textul ironic sunt modalit��i de sus�inere a opiniei jurnalistului. Cunoscute în acest sens sunt textele ce fac referire la imaginea legendar� a lui �tefan cel Mare sau la imaginea voit ironic� a unui personaj caricatural, reflec�ie a spiritului nostru balcanic, Nastratin Hogea. Povestirea apare în foarte multe articole, urmând dou� direc�ii: fie se prezint� întâmpl�ri reale, fie Eminescu inventeaz� unele relevante pentru situa�ia la care se refer�. Un loc aparte în povestirile din articolele lui Eminescu îl au cele cu privire la figurile excep�ionale ale domnitorilor (�tefan cel Mare, Basarabii etc.), unde dimensiunea real� se împlete�te cu cea mitic�, dând na�tere unei metafore complexe, o nou� strategie argumentativ�. În mod frecvent, pentru a aduce argumente solide în favoarea unei idei, Eminescu recurge la fic�iune. O modalitate de introducere a Multiculturalism �i identitate cultural� româneasc�... 127 fic�iunii în interiorul textului publicistic este portretizarea unui personaj ce a existat în realitate. În cazul acestui articol, elementele de fic�iune �in de imaginea mitic� ce s-a p�strat în con�tiin�a colectiv� a lui �tefan cel Mare. Simpla recurgere la vocativul „�i Tu, Doamne �tefane...” este capabil� s� aduc� în prim-plan imaginea puternicului domnitor, imagine ce se întâlne�te cu aceea a eroilor de epopee. De partea cealalt�, se situeaz� mul�imea redus� la „poleirea” individualismului, conturat� în cuvinte ce amintesc de �iganiada lui Budai-Deleanu. Lui Eminescu îi este caracteristic� „prelucrarea istoriei în scopuri probante, transmiterea ei în planul fictiv, chiar mitic; pentru a demonstra, Eminescu include istorisiri situate în illo tempore, domeniu al nara�iunii paradigmatice. Eminescu aclimatizeaz� în publicistic� fic�iunea documentar� sau imaginarul istoriografic cu atribute probante” (Spiridon 2004: 51). Seria de articole Basarabia are la baz� compara�ia trecut – prezent, model – antimodel. Din aceast� compara�ie între dou� st�ri de lucruri antitetice rezult� perspectiva ironic� a publicistului:

Dar l�sând Valahia de o parte, ce se nume�te ast�zi Basarabia? Tr�gând o linie de la Hotin, din Nistru pân� în Prut, avem o lature, de la amândou� capetele ei tragem câte o linie pîn� în Marea Neagr�, una de-a lungul Nistrului, cealalt� de-a lungul Prutului; iar capetele acestor dou� linii le încheiem cu o a patra linie format� prin ��rmurii M�rii Negre. Acest cuadrilater cam neregulat se nume�te azi Basarabia, de�i f�r� cuvânt. Dup� ce �tefan cel Mare a luat de la Valahia, între anii 1465–1475, p�r�ile de sud, câte le aveau Basarabii între Prut �i Nistru, aceste p�r�i a p�strat numele distinctiv a dinastiei primae ocupantis, a Basarabilor. Deci nu întreaga �ar� dintre Prut �i Nistru e Basarabia, ci aceasta e numai o fâ�ie spre sud, hot�rât� �i mic�, a�a cum ne-o arat� Cantemir în Descriptio Moldaviae. Iat� deci marginile reale ale Basarabiei reale: trage o linie curmezi�� de lâng� Nistru de la Bender pân� în vârful lacului Ialpug la Bolgrad �i ai o lature, apoi ia-o de la Bolgrad pân� în Reni, ai a doua lature, de la Reni pe Dun�re în sus pân� la Chilia, a treia lature, apoi luând malul M�rei Negre pân� la Cetatea Alb� la gura Nistrului, a patra lature; apoi în sus pe Nistru de la Cetatea Alb� pân� la Bender, a cincea lature. Numai p�mântul coprins între aceste cinci linii s-a numit cu drept cuvânt Basarabie; tot ce-i dasupra e Moldov� curat�, r�zbotezat� de la 1812 încoace (Eminescu 1989: 58). Articolele argumentez� dreptul românilor asupra acestui teritoriu �i se opune deciziei marilor puteri de a priva românii de Diana Daraban�128 dreptul de posesiune asupra acestuia. Eminescu justific� aceast� pozi�ie recurgând la documente care atest� apartenen�a Basarabiei la spa�iul românesc. Pentru aceasta, el se adânce�te în documentele istorice, de la primele consemn�ri ale acestui teritoriu în diferite scrieri, apoi îi prezint� istoria, începând cu primii domnitori ce l-au avut în grij�: În Suceava domne�te Alexandru Vod� cel Bun, care prescrie la anul 1407 ce v�mi au s� pl�teasc� negustorii poloni la Tighina (Bender) �i la Cetatea Alb� (Akkermann). Tot în vremea lui Alexandru trece la 1420 ierodiaconul rus Zosima prin Cetatea Alb��i ne spune c�, voind s� treac� Nistrul, a trebuit s� pl�teasc� pentru trec�toare un bir, pe care moldovenii �i litvanii �i-l împart la încheierea socotelelor. Ierodiaconul �ade la Cetatea Alb� dou� s�pt�mâni �i apoi pleac� de la fânarul a�ezat chiar la gura Nistrului pe o corabie c�tre Sfintele Locuri (Eminescu 1989: 59). Rigurozitatea stilistic� se p�streaz�. Documentul impune respect �i o terminologie adecvat�, conform� realit��ilor consemnate. Referentul preexistent – realit��ile consemnate în documente – nu permite varia�ii �i ambiguit��i. Cercetarea documentelor istorice �i a lucr�rilor cu caracter �tiin�ific, utilizarea acestora ca surse pentru seria de articole men�ionat� (Eminescu face referire la trecutul teritoriului în chestiune începând cu secolul al XV-lea, aducându-l pân� în prezent), determin� contaminarea acestora cu elemente specifice stilului �tiin�ific: precizia termenilor �i a datelor, siguran�a surselor la care se face referire, carcaterul demonstrativ al articolului, fiecare etap� decurgând logic din etapa anterioar�, imposibilitatea instaur�rii echivocului �i a ambiguit��ii. Nevoia de a combate cât mai eficient deciziile marilor puteri determin�, în cazul acestor articole, recursul la probe, cele mai multe de natur� documentar�, ceea ce �ine mai mult de domeniul �tiin�ific. În cazul articolelor din categoria respectiv�, Eminescu se comport� asemenea omului de �tiin��: adun� dovezile pe care apoi le oraganizeaz� în mod coerent într-un text ce nu las� prea mult loc interpret�rilor. Structura articolului este dependent� de ideea urm�rit� pentru a fi demonstrat� �i poate fi suprapus� structurii articolelor �tiin�ifice din domeniul istoriei. Argumentarea, în cazul acestui articol, are în vedere justificarea pozi�iei de a nu recunoa�te decizia marilor puteri cu privire la trecerea teritoriului Basarabiei în posesia Rusiei. Eminescu î�i începe demersul Multiculturalism �i identitate cultural� româneasc�... 129 de la ideea c� Basarabia este teritoriu românesc �i c� ea trebuie s� r�mân� în posesia românilor. De aceea, publicistul contest� decizia marilor puteri pe care o consider� nelegitim�, abuziv� �i ilegal�. Pentru aceasta, Eminescu recurge la izvoarele istorice care atest� faptul c� Basarabia este un teritoriu românesc. Sunt citate documente variate �i numeroase, unele cu o vechime de cinci-�ase sute de ani, care justific� aceast� pozi�ie. Varietatea, vechimea �i num�rul mare de documente cu care Eminescu î�i ap�r� pozi�ia adoptat� fac din acest articol �i din articolele ce au în vedere situa�ia teritoriilor române�ti adev�rate articole istorice: Pentru veacul al XIV[-lea] �i al XV-lea am cercetat cu mult folos Istoria critic� a românilor de d. B.P. Hajdeu �i Arhiva istoric� a României, editat� de acela�i, apoi Beitrage zur Geschichte der Romunen V. Eudoxius, Frhrn. v. Hurmuzaki; pentru veacul al XVI-lea materialul cel mai pre�ios sânt capitula�iunile Domnilor moldoveni cu Poarta; pentru al XVII-lea, textul cronicelor editate de d. Mihail Cog�lniceanu, iar, în privirea eparhiei Proilaviei, Cronica Hu�ilor de P.S.S. P�rintele Melchisedec, episcopul Dun�rei de Jos; pentru al XVIII-lea aceea�i colec�ie de cronici, cu deosebire îns� cronica tradus� dup� ordinul lui Grigorie Vod� în grece�te de un Amiras, în care e cuprins �i textul autentic al înscrisului t�tarilor din Bugeac, apoi colec�iunea de documente a lui Hurmuzaki, vol. VII; pentru veacul al XIX[-lea] în fine mai sus citata carte al consului general englez Wilkinson. Asupra lui Amiras �i Wilkinson ne-au atras aten�ia d. Al. Odobescu (Eminescu 1989: 70). Dac� în cazul articolelor ce au în vedere politica extern� Eminescu este extrem de obiectiv �i realist, demonstrând calit��i excep�ionale de diplomat, în cazul articolelor de politic� intern�, Eminescu este extrem de ironic, de t�ios în replici, comb�tând direct �i f�r� urm� de ezitare orice gre�eal� sau orice pozi�ie pe care o consider� ca fiind gre�it�. Cel mai adesea, în cazul articolelor care au ca subiect politica intern�, Eminescu este extrem de critic, nemul�umit de felul în care se în�elege a face politic� la noi �i de deciziile luate, care cel mai adesea sunt pur politice, f�r� nici o leg�tur� cu realit��ile tr�ite de români. �inta unei bune p�r�i din articolele sale o constituie demagogia, alfel spus lupta cu vorb�ria goal� �i politicianismul inutil pe care, cel mai adesea, îl pune pe seama liberalilor. Al�turi de aceasta, Eminescu are în vedere �i situa�ia evreilor, a str�inilor �i a ��ranilor de la noi. Diana Daraban�130

Personajul din articolele eminesciene se încarc� de func�ii etice �i estetice. Astfel, recursul la personaj este simptomatic; în articolele în care apare, acesta devine modalitate principal� de subliniere a unei atitudini, a unei st�ri de lucruri etc. Inserat cel mai adesea în interiorul opozi�iei, implicite sau explicite, trecut – prezent, personajul vine s� rezolve o situa�ie conflictual� în care se g�se�te jurnalistul. Recursul la model sau la antimodel este elocvent pentru situa�ia avut� în vedere. Nemul�umirea cauzat� de situa�ia politic� pe care publicistul o tr�ie�te îl determin� s� se întoarc� în trecut �i s� aduc� de acolo imaginea oamenilor politici adev�ra�i: �tefan cel Mare, Mihai Viteazul, Mircea cel B�trân etc. Cel mai adesea este evocat� imaginea lui �tefan cel Mare, care beneficiaz� de o mare autoritate. Imaginea domnitorului este fixat� într-un spa�iu ce penduleaz� între realitate, mit �i legend� �i, asemenea celei a personajelor divine din nara�iunile populare, este „supus� procesului de semnificare din perspectiva unor valori umane esen�iale, definitorii pentru concep�ia creatorului” (Irimia 2000: 140). Astfel, �tefan cel Mare devine imaginea ideal� a omului politic c�ruia i se opune, din perspectiva lui Eminescu, întreaga adun�tur� de a�a-numi�i politicieni contemporani publicistului: În dricul verii anului 1484 sultanul Baiazid II intr� cu o�ti mari în �ara Moldovei �i bate Chilia �i Cetatea Alb�, pentru a realiza o politic� oarecum tradi�ional�. Miercuri, la 14 iulie, ia cetatea Chilia, comandat� de pârc�labii Iva�cu �i Maxim, iar la 5 august acela� an ia Cetatea Alb�, comandat� de pârc�labii Gherman �i Oan� (la Urechi: Ioan). �i ar fi apucat �i alte cet��i, c� �tefan Vod� la gol nu îndr�znea s� ias�; ci numai la strâmtoare nevoia, de le f�cea sminteal�. Ci v�zând turcii ajutorul lui �tefan Vod� din �ara le�easc� ce-i venise, sau însu�i craiul, cum scriu unii, c� au tras de la Rusia �i de la Litfa �eara toat�, de se strânsese oameni de treab� mai mult de 20 000 �i, trecând craiul cu dân�ii Nistrul sub Halici, au venit la Colomeia, de �i-au pus tab�ra, unde �i �tefan Vod� au mers de s-au împreunat cu craiul în anul 6993 septemvrie 1 (1485). �i toate ce au avut mai de treab� au hot�rât �i apoi �i osp�tatu-au pe �tefan Vod� �i 3 000 oameni i-au dat de oaste, cu cari s-au întors �tefan Vod� la Moldova �i, împreunând oastea cea str�in� cu a sa, pe multe locuri au smintit pe turci, de le-au c�utat o ie�ire din �ar� (Eminescu 1989: 60). Acestei imagini, Eminescu îi opune imaginea contemporanilor s�i, într-o viziune dominant ironic�, ce-i descalific� total pe Multiculturalism �i identitate cultural� româneasc�... 131 politicienii zilelor sale, domina�i de necunoa�terea specificului românesc �i de dorin�a de a se declara occidentali cu orice pre�: S�racul �tefan Vod�! Cri�u el, la r�s�rit avea tatari, la miaz�noapte �ara le�asc�, la apus Ardealul, la miaz�zi Ungro-Vlahia. Acuma ce ar face când ar vedea la apus turci, ru�i �i unguri uni�i, râvnind to�i buluc asupra lui? Ce ar face? Ia, ar face, c-ar avea pe doftorul nostru, care �tie s� mute m�rile �i ��rile de la apus la r�s�rit. Deodat� te-ai pomeni numai cu Dun�rea’n vârful mun�ilor �i cu p�durile de brad în albia Dun�rei. �i iac� a�a ar scrie Nistor Urechi: „la satul Stuh�ria-lupului, �inutul Nic�iri, unde-i biserica într-un vârf de plop �i Dun�rea curge la deal, întâlnitu-s-au o�tirea moldovineasc� cu urdii turce�ti, moschice�ti �i ungure�ti �i, dând r�zboi b�rb�te�te de ambe p�r�ile, mare mult s-au o�tit pân� au biruit oastea moldovineasc�, iar limbele str�ine s-au ascuns toate într-o c�p��in� de sârb, pe care pan Vl�descul, biv- vel vraci Sadagorski o adusese din �ara fran�ozeasc�. �i astfel am biruit noi limbele str�ine cu mila Domnului, cu vitejia Vl�descului �i cu norocul lui �tefan Voevoda” – a�a ar scrie Nistor Urechi, bat�-l norocul, �-ar merge vestea Vl�descului nevoie-mare! (Eminescu 1980: 148). De celalt� parte stau imaginile pitore�ti, desprinse din viziunea popular�, tipic balcanic�, încarnate în imaginea lui Nastratin Hogea: „Ce �i-e �i cu omul iscusit. Cum afl� el a�a ca din senin vindecare la toate relele, cum afl� oric�rui sac petecul, a�a bun�oar� vestitul Nastratin î�i cârpea giubeaua f�r� nod la a��. A�a �i cu liberalii no�tri” (Eminescu 1989: 132). Compara�ia între liberali �i pitorescul Nastratin este explicit� �i de un umor aparte, Eminescu dovedind mare capacitate de crea�ie pe terenul personajelor. El ajunge la aceast� imagine-sintez�, reducând �i contopind tr�s�turile opozan�ilor într-o singur� imagine care vorbe�te de la sine de priceperea de care dau dovad� ace�tia în materie de politic�. Apogeul priceperii lor este surprins în sintagma „î�i cârpea giubeaua f�r� nod la a��”. Apoi autorul trece cu u�urin��, pe baza deschiderii pe care i-a oferit-o apelul la imaginea lui Nastratin Hogea, la prezentarea adversarilor. Impresia de situa�ie imposibil�, de lucru f�cut f�r� cap, se p�streaz�. Modelul luat din literatura popular� vorbe�te de la sine; explica�ia prin apelul la personajele concrete vine pentru a aprofunda impresia creat� de model �i pentru a o ancora în cotidian: illo tempore se converte�te în aici �i acum. Alteori, publicistul recurge la un dublu model: unul specific lumii balcanice – Nastratin –, altul specific lumii române�ti – Pepelea –, fapt ce subliniaz� importan�a modelului autohton în reprezentarea Diana Daraban�132 lumii politice române�ti. Niciunul dintre acestea nu onoreaz� spa�iul avut în vedere, �i anume lumea politic� românesc�. Dup� �irurile noastre de fa�� organul marelui om de stat �tie de ce am pus cestiunea de încredere înainte de toate. Precedentul frumos al B�ncii de Bucure�ti ne face într-adev�r s� nu d�m crezare argumenta�iunii încifrate a guvernului, pe care voim s-o descifr�m ca s� nu ias� din ea negustoria lui Nastratin. Pe lâng� statul proprietar r�mân ca proprietari to�i aceia cari vor prefera a-�i �inea ac�iile �i a-�i lua dividentele în curs de nou�zeci de ani. Ace�ti oameni vor putea fi membri în adunarea general�, membri în reprezenta�iunile acestor adun�ri, c-un cuvânt vor avea parte la toate: �i din co� gr�un�e �i din f�in� parte �i din traist� merinde, adec� cuiul lui Pepelea în casa românului (Eminescu 1989: 343). Imaginea lui Nastratin revine în varii articole, de câte ori este nevoie. Modelul este reluat, iar lumea avut� în vedere este astfel etichetat�. Când vede cineva aceast� negustorie curat ca a lui Nastratin, nu se va îndoi c� ro�ii trebuie s-o fi f�cut. Numai ei, cari nu �tiu carte, ei cari idee n-au nici de importan�a unui drum de fier, nici despre raportul ce exist� între el �i produc�iune, au putut s� voteze orbi� �i în ruptul capului acea monstruoas� concesie Stroussberg, un adev�rat monument de u�urin�� financiar�, de copil�rie economic� (Eminescu 1989: 354). Tematica negativ� este evident� în cazul articolelor ce au în vedere doar guvernarea liberal� �i, mai ales, în cazul articolelor ce îl vizeaz� pe C.A. Rosetti, subliniind �i mai mult dorin�a de a�a-zis� modernizare a acestora, care nu este fundamentat� pe ra�iuni serioase, ci doar pe interese proprii: Liberalii sunt smântâna �i temeiul României, noi suntem ni�te r�m��i�e din vechile popula�iuni autohtone, cari nu merit� s� fie b�gate în seam�. De! ierta�i-ne, boieri, Arione�ti �i C�r�de�ti, c� ni s-a p�rut �i nou� biet c� tr�im în �ara noastr��i avem de zis o vorb�. Ierta�i-ne pentru c� nu b�gasem de seam� c� suntem în Bulgaria, ierta�i-ne apoi c� n-am voit s� ne batem pentru bie�ii greci �i bulgari (Eminescu 1989: 19).

Aceast� tematic� negativ� se adânce�te pe m�sur� ce textele dezvolt� o semantic� a negativului politic legat� de imaginea lui C.A. Rosetti: Acesta e sistemul cel mai nou, inventat anume de d. C. A. Rosetti, întâi pentru a sc�pa de orice responsabilitate pe confra�ii din ministeriu, al doilea Multiculturalism �i identitate cultural� româneasc�... 133

pentru a escamota coroanei dreptul ei de control legiuit asupra actelor guveniului, al treilea pentru a face iluzoriu dreptul pe care îl are na�ia de a-�i exercita controlul în afacerile publice (Eminescu 1989: 174). Dup� cum se observ�, conservatorismul lui Eminescu nu contravine moderniz�rii societ��ii române�ti, ci se opune pierderii identit��ii acesteia sinonim� cu pierderea claselor sociale autentic române�ti (��ranii), a teritoriilor române�ti, a trecutului cuprins în imaginea marilor voievozi (�tefan cel Mare) �i cu impunerea unor clase sociale false, lipsite de respect fa�� de ceea ce înseamn� a fi român. Conservatorismul eminescian, dominant la nivel ideologic, este dep��it de modernizarea evident� la nivel formal: lexic adaptat tematicii ce cuprinde termeni specifici domeniului avut în vedere tehnici �i strategii argumentative �i persuasive adaptate în permanen�� con�inutului.

Bibliografie

A. Izvoare Eminescu 1980: Mihai Eminescu, Opere, vol. IX, edi�ie critic� întemeiat� de Perpessicius, Bucure�ti, Editura Academiei. Eminescu 1989: Mihai Eminescu, Opere, vol. X, edi�ie critic� întemeiat� de Perpessicius, Bucure�ti, Editura Academiei. B. Bibliografie secundar� Andriescu 1979: Alexandru Andriescu, Limba presei române�ti în secolul al XIX-lea, Ia�i, Junimea. Andriescu 1977: Alexandru Andriescu, Stil �i limbaj, Ia�i, Junimea. Dumistr�cel 2006a: Stelian Dumistr�cel, Discursul repetat în textul jurnalistic, Ia�i, Editura Universit��ii „Alexandru Ioan Cuza”. Dumistr�cel 2006b: Stelian Dumistr�cel, Limbajul publicistic românesc din perspectiva stilurilor func�ionale, Ia�i, Institutul European. Irimia 2000: Dumitru Irimia, Introducere în stilistic�, Ia�i, Polirom. Spiridon 2004: Monica Spiridon, Eminescu. O anatomie a elocven�ei, Bucure�ti, Minerva. Vi�inescu 2003: Victor Vi�inescu, Stilistica presei (Introducere în receptarea discursului mediatic), Bucure�ti, Victor. Diana Daraban�134

Multiculturalism and Romanian Cultural Identity in M. Eminescu’s Journalistic Work Publishing in the nineteenth century reflects the existing trends in the society and the culture of the period: on the one hand, the trend of modernization and timing to the West, on the other hand, the conservative trend, in keeping Romanian background. M. Eminescu’s journalistic work illustrates perfectly, at all its levels, these trends and it keeps a perfect balance between conservatism and modernization, exemplifying this way the dynamics existing between multiculturalism and national identity. Within this study I take into account the way that the two trends are manifested in Eminescu’s journalistic work, at the ideological level and at the level of form. At the ideological level, Eminescu’s journalistic work pleeds for the preservation of cultural identity by promoting Romanian authentic values (see the importance and respect given to writing predecessors, to Romanian rulers − the image of �tefan cel Mare became a true symbol of Romanian identity − to the Romanian specific social classes − peasants etc.). An important role in defining the Romanian cultural identity plays the language in Eminescu’s journalism. Often, Eminescu is against those who don’t use correctly the language, be they writers, politicians or ordinary people. Eminescu’s conservatism, however, is not in conflict with modernization, but on the contrary, he accepts it if it is not a forced phenomenon, determined only by not knowing the Romanian culture and the belief that all that is foreign (European) is better than what is Romanian (see the theory of forms without substance). Eminescu’s journalistic work demonstrates an extraordinary balance between modernization and conservatism. For example, the vocabulary contains both: Romanian terms, some even archaic as well as neological elements; this association does not become disturbing. The techniques and strategies used in journalism by Eminescu reflect the timing of Romanian publishing at the European level.

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Ia�i, România The Rhetoric of Identity in Mihai Eminescu’s Journalistic Work

Mihaela MOCANU

Key-words: Mihai Eminescu, journalism, nationalism, identity values

1. The rhetoric of identity and the temptations of the Occident The debut of Mihai Eminescu’s journalistic career, correlated to the period of his studies in Vienna, is tightly related to the cultural and political life of the Romanian students who were studying abroad, announcing the journalist’s interest for the national matters. Supporting the Romanians’ solidarity with the other peoples under foreign domination, Mihai Eminescu includes their demands in a broader frame of the European movement for gaining national freedom and independence (see the articles Let’s make a congress, In union lays the strength and Equilibrium, published in “Federa�iunea” of Pesta, in 1870). Becoming a member of the editorial board of “Iasi Courier” in the fall of 1874, meant for Mihai Eminescu a profession and the involvement in the field of political debate that will require his energies and will fester his existence until the end of his life. If Iasi journalism offers Eminescu the opportunity to practice and enhance his style, the activity at “Timpul” will lead to reaching journalistic maturity and complete mastery of the journalistic language. As copy editor, head editor and responsible with the political part of the conservators’ journal, Eminescu develops an intensive editorial activity proving a well-rounded social and political conception and the refusal of any ideological constraint (Vatamaniuc 1996: 5). From the editorial office of “Timpul”, Eminescu will intensify the screed against the Romanian political class, lacking experience and vision, “changing the rhetoric siding between the rostrum speech with the pulpit discourse” (Spiridon 2003: 20) (our translation). In November 1888, with only one year before his death, the poet returns to the journalistic ground, by collaborating to “România liber�” and

135 Mihaela Mocanu 136 Mihaela Mocanu

“Fântâna Blanduziei”. The articles edited now configure the end of Eminescu’s journalistic career, aligning to the same thematic and expression direction cultivated at “Timpul”. Manifesting in multiple directions, from the articles on cultural themes to political editorials, from economic studies to pamphlets and ironic comments, Eminescu reflects in his articles the various issues of the nineteenth century, expressing in the same time his disposition towards a rhetoric of identity, in the context of an age in which national independence still represents a challenge. From here, the journalist’s interest for preserving and cultivating the identity values – language, culture, history, the only capable of protecting the national being from the temptations of Occident. We consider that a short review of the main thematic directions that the poet’s articles express and of the political concepts that they reflect would be useful for emphasizing the importance of the rhetoric of identity, respectively of diversity, in Eminescu’s journalistic work. The thematic criterion allows the inventory of some defining constants, beyond the variations of style and of attitude, registered during his journalistic career. Thus, the national matter, the Hebrew’s issue, the vision concerning progress, internal political life and external politics are themes approached with predilection by Eminescu in the newspaper pages, allowing the journalist to express some courageous, convinced political opinions in a world in which “so many things were not as they should have been” (Slavici 1998: 149) (our translation). 1.1. The national matter The nineteenth century brings forefront a stringent issue for most of the people in the South-Eastern Europe – the matter of the national state. In these conditions, Eminescu’s nationalism represents rather a reaction to the economic, political, social and cultural changes affecting Romania during this period. The nineteenth century, and especially its second half, marks an essential stage in the historical process of building the modern Romanian state. The revolutionary moment of 1821, with the political changes following this event, and the movements in 1848, situated in the broader context of the efforts of the small countries to win their place on the map of a modern and independent Europe, announce a period of great transformations The rhetoric of Identity in Eminescu’s journalistic work 137 aiming at modernizing the Romanian state. In the second decade of the century, the years 1859 and 1877 became important dates in the modern history of the Romanian people as: 1859 was the year of the Small Union when Moldova and �ara Româneasca united their destinies after the double election of Alexandru Ioan Cuza as a ruler and 1877 was the year in which the Romanian state conquered its independence on the battle field. Eminescu begins his journalistic activity simultaneously with his university studies in the social and political atmosphere of the Austro- Hungarian Empire, during a period of intensified struggles of the peoples found under domination against the policy of undermining the national institutions. The journalist pleads for the solidarity of the Romanians with the other peoples found under the domination of the Austro-Hungarian Empire, basing his topic on the manner of applying the Law for the equal rightfulness. The national idea becomes a dominant idea in Eminescu’s journalistic work, with several nuances, definitions, amplifications in time, but which will never extinguish. The obsession of the national idea, emphasized repeatedly by the specialists in Eminescu’s work, comes from the journalist’s anxiety concerning the loss of national identity under the impact of foreign domination and of the delusion of the occidental models. This idea is sustained also by the words of Ioan Slavici, Eminescu’s colleague and friend at the editorial board of “Timpul”: never in my entire long enough existence have I met a person more addicted to the thought of national unity and of the desire of giving himself entirely to the ascending of the Romanian nation as he was (Eminescu 1988: 29) (our translation).

As a defender of the national being, Eminescu denounces the danger of the foreign influences: “The assembly of yesterday becomes more aristocrat, adopts quickly customs type jeunesse dorée of Paris and the baboonery life of the Occident is expensive in Bucharest� (Eminescu 1985: 143) (our translation). From the platform of the publications that he signs, the journalist pleads for respecting and keeping the Romanian values: language, culture and history − the main ways for cultivating the national identity. Mihaela Mocanu 138 Mihaela Mocanu

1.2. The Hebrew’s matter The Hebrew’s matter is amply debated in a series of articles in the pages of “Timpul”, in which the journalist comments the peace treaty elaborated at the Congress from Berlin (1877), by which Romania was required, as price for recognizing its Independence, the abolition of the 7th article in our Constitution from 1866, by which Jewish were forbidden to gain Romanian citizenship, because they did not share the “Christian confession”. The intromission in the internal affairs of the state causes the journalist’s fierceness, leading to harsh claims: We are sorry for those few Hebrews who, through their personal value, deserve an exception, but the rest....? Through what labour or sacrifices have they won the right to aspirate to equality with the citizens of the Romanian state? Did they fight the Turks, the Tatars, the Polish and the Hungarians? Did the Turks put their heads in their laps when they broke the old treaties? Did they work for raising the authority of this country, did they exhume this language from the veiling of the past? (Eminescu 1988: 300) (our translation). The journalist’s judgements are not exclusivist, he never hesitated to admit Hebrews’ qualities and superiority compared to other nations, especially in terms of commerce: “The Hebrew is indeed hardworking, intelligent, sparing – but he [is] a signally «commercial» monetary nature” (Eminescu 1989: 468) (our translation). 1.3. Conception about progress The real essence of Eminescu’s evolutionist conception can be summarized in the following words: The real progress can be operated only by keeping, on one hand, and by adding, on the other hand; the real progress being a natural link between past and future, it is inspired from the traditions of the past, removing the improvised innovations and the speculative adventures (Eminescu 1984: 371) (our translation). Opposing against the liberal revolutionary solutions, Eminescu declares himself a partisan of the organic evolution and emphasizes the dangers of a development that ignores the natural laws: “Aging a child in an artificial way, planting plants without roots for having the garden ready in two hours does not mean progress, it is The rhetoric of Identity in Eminescu’s journalistic work 139 devastation”, notes the journalist in his notebooks (Ornea 1997: 43) (our translation). Supporting his affirmations on arguments from the field of nature, the journalist considers that slow, gradual evolution is the only way for the realities of our country: “Who imagines that he could progress by leaps does nothing else but backs away” (Eminescu 1988: 184) (our translation). The reading of the articles emphasizes the journalists’ vision about evolution: the accent is not put on passing from an old state to a new one, but on preserving the past states in the conditions in which they already proved their viability. Aware of the impossibility of stepping back, Eminescu conceives the past as a source of human models and of practical solutions for the problems of the country: I wonder if an oak that you break from its root and you plant with mastery in a luxury garden has any future. Will the Romanian nation, with all the durability of its roots, have a future when the block is ruptured from its entire past and planted with mastery in the soil of an entirely foreign development, as the French one is for us? These are questions to which we do not dare to answer. God of our parents may have mercy on us (Eminescu 1989: 442) (our translation). Eminescu is not against introducing occidental institutions in our country, but underlines the danger of the “forms without substance”: in adopting the occidental models the autochthon substance and specificity of the Romanian society were ignored. 1.4. Internal political life Internal political life is another constant theme of Eminescu’s articles, being approached in tenths of texts along his journalistic career. Governments, parties, ideologies, institutions as school, church, parliament catch in turn the attention of the journalist who analyses with critical eyes their political and social implications. Eminescu criticizes severely the administration in our country, considering it guilty for the poor situation of peasantry and for the growth of the “superposed class” and regards with mistrust the politicians because of the personal interests who guide them. Articles like Old icons and new icons (December 1877), Studies concerning the situation (February, 1880) and Pathology of our society (January, 1881) present a radiography of the internal political life, summarizing Mihaela Mocanu 140 Mihaela Mocanu the weaknesses of the Romanian society in the second half of the nineteenth century. The journalist dedicates a wide space for presenting the fights between the political parties; his critique addresses equally the liberal and the conservator party, proving his independence of thinking and his refusal of joining a political group or another. In the journalist’s vision, both ideologies are based on flummery and, when personal interests require, politicians do not hesitate to move from one party to another: “Conservatism and liberalism represented for Eminescu abstractions meant to disappear in a future organization of the Romanian society” (Vatamaniuc 1996: 71) (our translation). The journalist blames the transformation of the political fights into personal disputes, without substance. 1.5. External politics The chronicle pages of the external politics complete the thematic picture of Eminescu’s journalistic work, offering the readers a complex image regarding the political, historical and economic realities of the second half of the nineteenth century. The journalist discusses the political issues of the country in the wider context of the international politics, supporting his speech by the constant appeal to examples concerning the situation of other states. Starting from the geopolitical position of our country in the European space, situated at the boarder of three empires, the Austro-Hungarian empire, the Russian Empire and the Turkish Empire, the journalist pleads for an equidistant attitude: “we are a small and poor country and we have to admit our reduced significance, not to interfere in the fights of the big ones and to confess, most of all, our anaemia” (Eminescu 1989: 145) (our translation). The presentation of the political life of England, France, Germany, has the purpose to emphasize, by contrast, the advantages and disadvantages of each government system. Eminescu debates the events of external politics from a wider perspective, focusing upon the ones with implications on the Romanian political life. The chronicles of external politics emphasize the journalist’s preoccupation for offering the readers ample information but also the interest for the effects that these generate upon our country. The rhetoric of Identity in Eminescu’s journalistic work 141

Speaking about the unity and organicity of Eminescu’s journalistic work, D. Vatamaniuc claims that “Eminescu enters the journalistic activity in 1870, during his university studies, with a social-political conception definitively shaped and we will not notice deviations from it along the entire route of his journalistic career” (Vatamaniuc 1996: 44) (our translation). This is how we can explain the constants at the thematic level, which cross like a guiding thread Eminescu’s journalistic work, beyond the determinable accents from one stage or another of his journalistic career. The variables are rather related to the level of the journalistic expression that gains in confidence and virulence until the year 1883, the crucia year for the great writer. 2. Fundamental dichotomies in the semantics of Eminescu’s journalistic speech The profound structure of Eminescu’s political language allows the identification of some semantic dichotomies that cross the journalistic work, conferring it unity and semantic coherence: past/ present, nationalism/ cosmopolitanism, liberal/ conservator, suzerainty/ vassalage. Each of these dichotomies describes the framework of the semantic of Eminescu’s political language, fostering the expression of the journalist’s political options and attitudes. In the following lines we will focus upon the relation nationalism/ cosmopolitanism and its dynamics in the context of Eminescu’s journalistic speech. The importance that the journalist gives to the national problem is underlined also by G. Ibr�ileanu, who claims that „always at Eminescu [ ] the social matter is intermingled, or, rather, takes the aspect of national issue” (Ibr�ileanu 1970: 139) (our translation). Preserving the national being represents for the journalist one of the imperatives of the moment, in a difficult context for the country, when a big part of the national territory was under foreign occupation, when the national independence represented another dream and the fight for supremacy of the neighbour empires constituted a permanent threat. In such a horizon, the journalist’s claims gain new significances and the accusations of extreme nationalism lose their reason. Showing a critical attitude towards the generation that transforms in absolute principles the knowledge achieved during their Mihaela Mocanu 142 Mihaela Mocanu studies abroad, without considering the autochthonous specificity, Eminescu pleads for wisdom in adopting the “foreign forms” and for adapting them to the spiritual profile and to the needs of the Romanian people. On the same interpretation framework, Eminescu criticises in an ample study entitled The mobiliar credit the appearance in our country of some insolvent bank institutions from the western countries. Eminescu never attacked the European institutional values, only their import without insight. And how could he have had combat them, since he enjoyed and benefited from them during his staying in Vienna and Berlin? Furthermore, he implicitly recognized their superiority, confessing in a letter from 1882: “In eight years since I got back to Romania, I had deception after deception [...], I am crushed, I can not find myself anymore, I do not recognize myself” (Sere� 2000: 35) (our translation). The permanent reference to the past has an obvious educational function in the poet’s articles who, beyond the informative purposes of the journalistic speech, aims at educating the reader in the spirit of equality and equilibrium against the external temptations: Our ancestors were practical and were skilled for administration, finances and political economy, as a good householder is good at administrating his domain. And our French, who since 1848 grew, are everywhere retarded, with all their theoretical knowledge and their advocatory fineness that they earned spending two or three years in Paris (Eminescu 1988: 146) (our translation). Spending his journalistic activity during a period in which the fight for independence of the peoples in Eastern Europe was intensifying, Eminescu supports the fight for freedom of the Romanians under Austro-Hungarian domination and later, during his activity at the “Iasi Courier”, he follows with interest the operations of the Romanian army on the battle field. Supporting implicitly the proclamation of independence, the journalist is aware also of the responsibility that freedom involves. The national idea becomes in Eminescu’s journalistic work “a leading idea that along the years will suffer nuances, explanations, amplifications but will never stop to eradiate” (Oprea 1983: 21) (our transation) at the level of the significances of the journalistic writing. Eminescu gives a special attention to the approaches of the Romanian governments concerning the recognition of national independence by The rhetoric of Identity in Eminescu’s journalistic work 143 the Great Powers, and manifests his regret regarding the attitude of the tsarist Russia, that refuses to treat our country as an ally, despite the human and material sacrifices that it does during the war. Thus, the journalist criticizes the Liberal government that signed a formal pact with the neighbour empire, concerning the conditions of the Romanian army crossing the Danube (Eminescu 1989: 32). 3. Conclusions Living and writing in a century in which nationalism was much closer to the understanding of the phenomenon of love and respect towards identity values – language, culture, belief and history of the Romanian people, Eminescu became a fervid supporter of preserving and cultivating the Romanian national spirit, being aware of the shield that this could form against foreignism. Without pleading for closing inside the boarders of the national culture and history, the journalist supported the idea, sharing the perspective of his mentor from Junimea, of adopting with measure and of adapting to the Romanian realities the institutions and the attitudes adopted from abroad. Each generation of Eminescu’s posterity felt right to discover him in terms of the specific episteme and less through a contextualization of his creation. In these conditions, the inclination for Eminescu’s journalistic work offer the solution for re-evaluating the tendentious value judgement of the exegetics. In the frame of such an analytical approach, Eminescu’s nationalism and xenophobia, so blamed in his case, acquire new values. Eminescu’s nationalism must be understood as an adhesion towards national values and a necessity for preventing the national specificity facing foreign populations and not as a xenophobic and anti-Semite attitude. As a manner of manifesting Eminescu’s creative personality, the journalistic work expresses, together with his poetic creation, the extent of the signification that Eminescu attributes to the Romanian identity, to the national values and to the autochthonous specificity, an identity sign in meeting the other. Mihaela Mocanu 144 Mihaela Mocanu

Bibliography Baciu 2005: Rodica-Magdalena Baciu, Con�tiin�� critic� �i viziune tragic� în publicistica eminescian�, Craiova, Universitaria. Eminescu 1980, 1989, 1984, 1985a, 1985b: Mihai Eminescu, Opere, vol. IX−XIII, Bucure�ti, Editura Academiei. Ibr�ileanu 1970: Garabet Ibr�ileanu, Spiritul critic în cultura româneasc�, Ia�i, Junimea. Oprea 1983: Al. Oprea, În c�utarea lui Eminescu gazetarul, Bucure�ti, Minerva. Ornea 1997: Zigu Ornea, Publicistica eminescian� de la “Timpul”, in “România literar�”, nr. 23, p. 9. Sere� 2000: Alexandru Sere�, Eminescu negustorul, în “Familia”, nr. 6, p. 38−40. Slavici 1998: Ioan Slavici, Amintiri. Eminescu – Creang� – Caragiale – Co�buc – Maiorescu, Deva, Editura Viitorului Românesc. Spiridon 2009: Monica Spiridon, Eminescu sau despre convergen��, Craiova, Scrisul Românesc. Storfa 2003: Joachim-Peter Storfa, Scrierile politice ale lui Mihai Eminescu, Bucure�ti, Paideia. Vatamaniuc 1996: Dumitru Vatamaniuc, Publicistica lui Eminescu, 1877−1883, 1888−1889, Bucure�ti, Minerva.

Abstract This study proposes an analysis through the rhetoric of identity in the space of Mihai Eminescu’s journalistic work in relation with the social- historical scale of the nineteenth century. The hypothesis is that Eminescu’s nationalism, far from being an extremist phenomenon is based on the journalist’s concern regarding the dissolution of national traditional values − language, culture, history, belief, against the temptation of external models. In a world that is marked by the relativism of values, the return to Mihai Eminescu’s work, as a source of reviving the national Romanian spirit, is an occasion to reassure the feeling of belonging to a community. From the journalist’s view, the extremes – the reluctant identity, the nationalist, religious or cultural closure, and on the other part, the praising of the plurality of cultures and the mixture of voices – prove out to be equally dangerous through the effects they generate in their relationship with the other and the cultural identity. “Alexandru Ioan Cuza” University Ia�i, Romania Un voyage sur l’eau des mots. Ulysse de Benjamin Fondane entre l’ici et l’ailleurs

Annafrancesca NACCARATO

Key-words : metaphor, image, identity, alterity, putting down roots, uprooting, roving

« Le temps presse. Un bateau m’attend quelque part. (Pourquoi un bateau? Ce serait trop long à dire). Et un pays d’où je ne pourrai guère corriger les épreuves, écrire des préfaces, ni voir le bouquin paru » (Fondane 1994: XII): ces mots – extraits de la Préface que Fondane écrit en 1942 pour Baudelaire et l’expérience du gouffre – scellent un parcours existentiel et littéraire complexe et annoncent le destin tragique de l’écrivain, qui sera déporté et assassiné dans le camp d’extermination d’Auschwitz-Birkenau. Né à Ia�i en 1898, dans une famille d’intellectuels juifs, Benjamin Wechsler – qui prendra le pseudonyme de Benjamin Fundoianu en Roumanie et de Benjamin Fondane en France – a une double identité littéraire. En effet, après avoir publié ses premiers écrits dans le pays d’origine, en 1923 il décide de s’installer à Paris et élit le français comme langue d’écriture. Son œuvre – comme celle d’autres écrivains juifs roumains qui sont partis en Europe ou vers d’autres continents – s’inscrit ainsi dans le paradigme de la littérature migrante qui, comme le remarque Eugen Simion, constitue une forme de multiculturalisme (Simion 2011: 4). En effet, la poésie française de Benjamin Fondane témoigne d’une errance à la fois géographique et spirituelle, d’un périple continu et « irrésigné » (Jutrin 1998b: 27-32) lié à des motivations profondes, « historiques, sociales et, surtout, existentielles » (Simion 2011: 3). Dans notre contribution, nous allons examiner la vaste gamme de métaphores disséminées dans le recueil Ulysse 1 qui, d’après nous, illustre de la manière la plus complète les centres stylistiques et �������������������������������������������������������� 1 Nous utiliserons la version d’Ulysse parue en 2006 dans le volume Le Mal des fantômes.

145 146 Annafrancesca Naccarato

sémantiques sur lesquels la production française de Fondane est axée, en particulier le thème du voyage, en tant qu’expérience réelle, mais aussi emblème de l’existence et de la condition humaine. La figure analogique, en exaltant la fonction « imageante » du langage, permet à la parole poétique de franchir les limites normalement imposées par les usages linguistiques « simples et communs » et contribue à la création d’une esthétique nouvelle, qui fait fusionner en une seule voix une culture et un imaginaire hybrides, relevant de la dialectique complexe entre l’identité et l’altérité, l’ici et l’ailleurs, l’enracinement et le déracinement. Notre analyse laisse de côté les études qui considèrent la métaphore comme une « dénomination déviante » (Ricœur 1975: 8), apte à renommer et à reformuler, pour l’envisager comme « une prédication impertinente » (Ricœur 1975: 8) qui produit, à l’intérieur de l’énoncé, un conflit conceptuel actif. En juxtaposant des réalités souvent incompatibles, la figure aboutit à brouiller les catégories sémantiques normalement reconnues et réalise des formes de recatégorisation conceptuelle qui remplissent une fonction heuristique de redescription de la réalité. De plus, en faisant fusionner un moment verbal et un moment non verbal, elle développe les potentialités iconiques des ressources linguistiques et aboutit à créer de véritables images qui confèrent au langage une fonction « ontologique ». Comme nous le montrerons dans les pages qui suivent, la construction ou reconstruction du sens engendrée par la « métaphore vive » (Ricœur 1975: 289) aide la parole fondanienne à traduire une expérience presque indicible et à participer elle aussi à ce voyage sur « les eaux verdâtres de l’humain » (Fondane 2006: 22) entrepris par l’homme et par le poète. 1. Des mots aux images Les figures, la métaphore en particulier, ont le pouvoir de « mettre sous les yeux » (Ricœur 1975: 263) et permettent au texte qui les contient d’exploiter au plus haut degré les ressources linguistiques et de se développer en ébauchant de véritables images. L’expérience visuelle est directe et immédiate; elle découle d’une perception

� Un voyage sur l’eau des mots. Ulysse de Benjamin Fondane 147

instantanée de la réalité externe au sujet. L’image linguistique2 que les tropes contribuent à créer dispose, au contraire, d’une liberté qui provient de son indépendance par rapport à des limites de nature physique et ontologique: la parole accède à une plus grande indépendance à l’égard de contraintes physiques, d’où son efficace nocturne. L’œil emprisonne aussi le regard dans un cadre fermé alors que l’audition libère l’esprit des stimulations trop particulières et accroît en ce sens la liberté par rapport à l’environnement (Wunenburger 1997: 20-21). Si, d’un côté, les figures contribuent à développer les potentialités presque visuelles du langage, de l’autre, elles engendrent des images nouvelles, qui font abstraction de l’ordre normal des choses. À ce propos, nous reprenons la définition donnée par Michele Prandi: Un trope peut être défini, en première approximation, comme la mise en forme linguistique d’un conflit entre concepts ou entre sphères conceptuelles. Son instrument canonique est l’incohérence dans le contenu complexe d’un énoncé, la rupture d’isotopie, la contradiction. La construction d’énoncés contradictoires, et donc de tropes, est l’issue d’une valorisation spécifique de l’autonomie réciproque des structures linguistiques et des structures conceptuelles, et plus précisément du décalage entre le pouvoir de connexion des formes linguistiques et les solidarités entre contenus conceptuels (Prandi 1992: 29). La métaphore, et d’autres figures comme la métonymie et la synecdoque, sont axées sur une relation respectivement d’analogie, dans le premier cas, et de contiguïté logique ou structurale, dans le second, entre les deux pôles du transfert tropique. Elles actualisent ainsi, au niveau du discours, ce que Jean-Jacques Wunenburger considère comme un trait fondamental de l’image, c’est-à-dire le fait d’entretenir « un lien tel avec son référent qu’elle peut être tenue pour son représentant et permet donc de reconnaître, de connaître ou de penser le premier » (Wunenburger 1997: 1) et de s’appuyer, en particulier, sur une forme « de ressemblance ou de participation avec la chose » (Wunenburger 1997: 1). En ce qui concerne la métaphore, Ricœur souligne la coexistence d’un moment verbal et d’un moment non verbal, en

�������������������������������������������������������� 2 Comme le dit Bachelard, l’image linguistique « c’est une image parlée » et non pas « une image que nos yeux voient » (Bachelard 2005: 99).

� 148 Annafrancesca Naccarato

définissant d’une manière plus au moins explicite le parcours de sens qui porte à l’emploi du mot « image » par rapport à cette figure: Ce dont il n’a pas été rendu compte c’est du moment sensible de la métaphore; [ ] en elle, en effet, s’opère de la manière singulière qu’on va dire la liaison entre un moment logique et un moment sensible ou, si l’on préfère, un moment verbal et un moment non verbal; à cette liaison, la métaphore doit la concrétude qui semble lui appartenir à titre essentiel (Ricœur 1975: 263-264). Certains énoncés figurés, non seulement de nature métaphorique, semblent découper dans le texte une véritable image visuelle. Considérons les métaphores, reprises au théoricien Michele Prandi, « ma mère est un champ de blé » ou « votre âme est un paysage choisi » (Prandi 1992: 40, 21) et les métonymies « la galerie était pleine d’habits noirs, debout, causant à demi-voix, et de jupes, étalées largement le long des causeuses »: en mélangeant le concret et l’abstrait, l’animé et l’inanimé, les figures rendent presque possible la perception des couleurs, des formes, des contours. Elles réalisent ce que Ricœur définit comme une « “fusion” entre le sens et les sens », qui transforme les tropes en images: l’icône verbale consiste dans cette fusion du sens et du sensible; elle est aussi cet objet dur, semblable à une sculpture, que devient le langage une fois dépouillé de sa fonction de référence et réduit à son apparaître opaque; enfin elle présente une expérience qui lui est entièrement immanente. [ ] Le poète, en effet, est cet artisan qui suscite et modèle l’imaginaire par le seul jeu du langage (Ricœur 1975: 265-268). Les figures introduisent, dans la dimension abstraite et arbitraire des signes linguistiques, des éléments concrets, sensibles, iconiques. Comme l’image est, à un certain niveau sémantique, une duplication par rapport au modèle, tout en ne pouvant pas coïncider avec lui, les figures réalisent « un écart », souvent irréversible, par rapport au « degré zéro » de l’expression non figurée: On retrouve ainsi dans le champ linguistique une interprétation de l’image analogue à celle déployée dans le champ iconique, selon laquelle l’image visuelle doit toujours être pensée comme une duplication extérieure par rapport au modèle préalablement connu (Wunenburger 1997: 44). Les images linguistiques permettent la manifestation presque sensible du référent dans l’écriture, en produisant souvent une rupture

� Un voyage sur l’eau des mots. Ulysse de Benjamin Fondane 149

par rapport à l’ordre du possible, et en nous ramenant « à l’origine de l’être parlant » (Bachelard 1974: 7). Comme l’écrit Jean-Jacques Wunenburger, « il y a image dès lors qu’on excède la donation brute du monde, la simple présence des choses » (Wunenburger 1997: 6); en effet, la métaphore met en mouvement des relations inédites et inattendues qui tentent une sorte de redescription du réel. Le côté « sensible » du langage réside dans le « voir comme » (Ricœur 1975: 270), qui constitue le fondement du trope analogique et qui scelle un lien indissoluble entre le sens et l’image. Le non verbal et le verbal sont unis par la fonction « imageante » que les mots remplissent, fonction qui transforme le devenir de l’expression en un devenir de l’être (Bachelard 1974: 7) et qui confère à la métaphore une valeur « ontologique ». La figure aboutit ainsi à « trouver du vrai dans toutes les indisciplines du langage » (Bachelard 2005: 136) et à « ouvrir toutes les prisons de l’être pour que l’humain ait tous les devenirs » (Bachelard 2005: 136). C’est l’imagination matérielle (Bachelard 1942: 7-8) qui préside à la formation des images instantanées et inédites – mais aussi profondes – qui trouvent leur essor dans la rêverie poétique. Tout en évoquant des aspirations refoulées, des perceptions visuelles ou des souvenirs, elles se caractérisent par une autonomie qui, comme le constate Bachelard, « relève d’une ontologie directe »: Quand, par la suite, nous aurons à faire mention du rapport d’une image poétique nouvelle et d’un archétype dormant au fond de l’inconscient, il nous faudra faire comprendre que ce rapport n’est pas à proprement parler, causal. L’image poétique n’est pas soumise à une poussée. Elle n’est pas l’écho d’un passé. C’est plutôt l’inverse: par l’éclat d’une image, le passé lointain résonne d’échos et l’on ne voit guère à quelle profondeur ces échos vont se répercuter et s’éteindre. Dans sa nouveauté, dans son activité, l’image poétique a un être propre, un dynamisme propre. Elle relève d’une ontologie directe (Bachelard 1974: 1-2). Ce type d’image « dévoile une modalité cachée de l’être du monde » et acquiert « un caractère ontophanique » (Wunenburger 2004: 134). Il s’agit de l’image poétique, permettant un accès direct à des signifiés profonds et nouveaux. Son existence est liée au langage, à une parole qui rompt avec les modes d’expressions ordinaires pour produire une amplification ontologique:

� 150 Annafrancesca Naccarato

Par sa nouveauté, une image poétique met en branle toute l’activité linguistique. [ ] Elle devient un être nouveau de notre langage, elle nous exprime en nous faisant ce qu’elle exprime, autrement dit elle est à la fois un devenir d’expression et un devenir de notre être. Ici, l’expression crée de l’être (Bachelard 1974: 7). L’image se change ainsi en une « émergence du langage » (Bachelard 1974: 10) surgissant dans la « solitude de l’être parlant qui donne un sens nouveau aux mots de la tribu » (Bachelard 2005: 137). Rappelons que notre étude concerne les « métaphores vives » (Ricœur 1975: 289), selon la terminologie de Ricœur, ou « projectives » (Prandi 1992: 240), comme le déclare Prandi. Elles ne proviennent pas d’un système de similarités reconnues et partagées ou de relations engagées dans l’articulation du lexique mais, en superposant des réalités apparemment incompatibles, proposent des formes d’impertinence sémantique qui concernent l’énoncé entier. Le contenu des expressions métaphoriques « vives » témoigne du pouvoir de la langue de créer des connexions signifiantes indépendamment des solidarités conceptuelles autorisées par une vision du monde définie et ordinaire. Par conséquent, les relations de sens que la métaphore projective met en mouvement sont inséparables des formes linguistiques utilisées pour les exprimer. C’est ce type de métaphore qui se change en image. Et c’est à ce type de métaphore que Bachelard se réfère lorsqu’il écrit que « la métaphore est alors une origine, l’origine d’une image qui agit directement, immédiatement » (Bachelard 2005: 60-61) et lorsqu’il souligne l’aptitude de la figure à conférer au langage une épaisseur iconique: « La métaphore vient donner un corps concret à une impression difficile à exprimer » (Bachelard 1974: 11). Comme nous le montrerons de plus près dans les paragraphes qui suivent, la poésie de Fondane présente un très grand nombre d’occurrences métaphoriques. La figure, en réalisant la « liaison entre un moment logique et un moment sensible ou, si l’on préfère, un moment verbal et un moment non verbal » (Ricœur 1975: 264), concourt à la création d’images qui semblent permettre au langage de dépasser ses propres limites et d’attribuer aux mots d’autres significations, en aboutissant ainsi à traduire une expérience presque indicible:

� Un voyage sur l’eau des mots. Ulysse de Benjamin Fondane 151

Travailler les mots, c’est travailler la souffrance. L’expérience poétique fait se croiser des mots qui réapparaissent de manière tenace; inscrits dans la mémoire, ils constituent un réseau, reviennent en écho. Des alliances nouvelles créent des sens nouveaux (Gruson 2008: 137). La métaphore-image secoue notre conception du monde et des choses et nous amène à voir une entité sous le signe d’une autre entité. Ce transfert de sens, cet échange entre sphères conceptuelles, repose sur la mise en mouvement de relations nouvelles relevant, chez Fondane, de cette « esthétique du risque, de l’inachevé et de l’extrême » (Jutrin 2003: 20) qui, comme nous l’avons déjà remarqué, s’inscrit à plein titre dans le domaine de la littérature migrante. En effet, la figure analogique contribue à la création de ces « zones signifiantes » (Berman 1995: 70) de l’écriture fondanienne qui évoquent les rapports complexes entre le « je » et « l’autre », l’endroit natal et l’ailleurs, le départ et l’impossible retour. 2. Le périple des mots: métaphores d’Ulysse Ulysse est composé d’un ensemble de textes qu’on peut considérer comme les parties différentes d’un poème unique et qui découlent d’une genèse complexe: un premier fragment paraît en 1930 sous le titre de Notes de voyage mais, après l’édition apparemment définitive de 1933, le recueil est l’objet d’un remaniement ultérieur. Les changements qui caractérisent la version de 1941 reflètent un approfondissement des réflexions de Fondane. Comme l’écrit Monique Jutrin dans son essai Du mal d’Ulysse au mal des fantômes, « c’est là que, de la manière la plus explicite, s’énonce la tragédie juive. Si le texte de 1933 restait fort elliptique, et quelque peu énigmatique, dix ans plus tard il se transforme en interrogation existentielle, en méditation sur le destin du peuple juif » (Jutrin 2008: 123-124). Le recueil est dédié à un ami disparu, Armand Pascal et, comme l’écrit Marc Kober dans son essai La Vie-fantôme, « naît de la douleur, d’un deuil réel » (Kober 1998: 69). Une voix qui semble provenir « de derrière la mort » (Meschonnic 2006: 8) évoque ainsi une expérience qui est en même temps individuelle et collective. À travers la figure du voyageur homérique, Fondane décrit avec désenchantement « l’incessant mouvement de l’humanité en un périple au terme duquel il n’existe aucune terre promise » (Kober 1998: 66). En effet, les

� 152 Annafrancesca Naccarato

premiers vers du recueil proposent le motif d’un nostos « inachevé » et suggèrent ainsi la distance qui sépare l’Ulysse fondanien de l’Ulysse d’Homère: « est-ce arriver vraiment que d’arriver au port? » (Fondane 2006: 17). Comme l’observe Gisèle Vanhese dans son essai Le Mythe d’Ulysse et la poésie française de Benjamin Fondane, le poète « récuse la circularité de l’errance ulyssienne » – liée à une vision de l’univers par rapport à laquelle la « finitude est synonyme de perfection » (Vanhese 1993: 82-87) – pour définir les étapes d’une errance qui choisit d’« écouter la chanson qui tue! » (Fondane 2006: 23). Ce voyage vers l’inconnu, ce périple qui amène l’individu jusqu’au bord du « gouffre », était déjà présent dans le « folle volo » de l’Ulysse de Dante: « c’est chez Dante que Fondane a pu trouver Ulysse qui tente l’expérience du gouffre, une expérience “aux confins de la vie�, pour parler comme Chestov. L’expérience vécue par tous ceux qui, à la suite d’un Chestov, osent faire le saut dans l’Inconnu » (Jutrin 1998a: 73). Le poète voyage en étranger « sur une route/ qui avance et ne finit pas » (Fondane 2006: 37): son expérience coïncide avec celle des émigrants, hommes traqués, sans patrie et dont le destin évoque le drame du peuple juif. L’imaginaire aquatique, qui hante les poèmes d’Ulysse, reprend et transmute la matrice archétypale du déplacement et de l’exil; il s’agit d’une eau triste, tragique, qui semble annoncer la déportation et la mort (Vanhese 2011: 16) et qui devient l’emblème d’existences sans racines, mobiles, en proie à l’incertitude et condamnées à la rencontre avec l’absurde et le mal absolu. La parole poétique devient elle aussi « mouvante », presque « liquide » et engendre une succession d’images qui se changent en de véritables visions exprimant toute la douleur d’un être qui a perdu son centre et auquel ne reste qu’une « patrie imaginaire » (Simion 2011: 6). 2.1. Substantifs métaphoriques L’examen des métaphores du substantif, du verbe et de l’adjectif que nous avons repérées dans Ulysse contribue à définir les axes thématiques sur lesquels l’imaginaire du poète est centré3 et se change �������������������������������������������������������� 3 Nous reprenons ici l’hypothèse de travail de Paul Ricœur, qui recherche « le point d’ancrage de l’imaginaire dans une théorie sémantique de la métaphore » (Ricœur 1975: 264).

� Un voyage sur l’eau des mots. Ulysse de Benjamin Fondane 153

en une voie privilégiée pour la compréhension des signifiés profonds que ses textes recèlent. En ce qui concerne les métaphores qui portent sur le substantif, à côté d’occurrences qui se caractérisent par la présence simultanée dans l’énoncé des deux pôles du transfert tropique, le comparant et le comparé – métaphores in praesentia – il existe des cas où l’analogie s’établit par rapport à une relation in absentia: le transfert, entièrement sous-jacent, est repérable par quelques indices, le sujet de discours primaire (le référent visé ou comparé) n’étant pas explicité. Les exemples qui suivent (n. 1, n. 2, n. 3, n. 4 et n. 5) se caractérisent par la présence des deux pôles engagés dans le transfert métaphorique; le sujet subsidiaire est mis en apposition ou est en position prédicative. Comme l’affirme Prandi, « la structure in praesentia [ ] exalte le régime conceptuel de la métaphore – la projection de concepts sur concepts » (Prandi 1992: 246) et aboutit à des réalisations inattendues et complexes. 1. L’éternité est là, œil calme du temps mort (Fondane 2006: 17); 2. Mouette vieillie, espoir usé et ébruité (Fondane 2006: 23); 3. Émigrants, diamants de la terre, sel sauvage (Fondane 2006: 35); 4. Les trottoirs étaient des rubans sales (Fondane 2006: 25); 5. Le soleil était là, c’était de la vieille ferraille (Fondane 2006: 42). Dans les occurrences n. 1, n. 2 et n. 3, les métaphores, in praesentia, se servent d’une structure appositive. En 1, un élément abstrait, « l’éternité », est assimilé à un « œil calme ». Le transfert associe ainsi un comparé et un comparant qui appartiennent à des sphères conceptuelles évidemment différentes. L’impertinence sémantique est renforcée par le génitif métaphorique4 (« œil calme du temps mort ») où le « de » unit deux syntagmes nominaux conflictuels dans leurs rapports réciproques. Dans ce cas, l’analogie décrit l’éternité à travers une image négative (le temps est mort). Comme Ulysse, qui n’accepte pas l’immortalité que la nymphe Calypso lui

�������������������������������������������������������� 4 À ce propos, voir les études de Christine Brooke-Rose (Brooke-Rose 1958: 146-174), Michele Prandi (Prandi 1992: 131-134), Paola Paissa (Paissa 2003: 554) e Annafrancesca Naccarato (Naccarato 2012: 76-78, 165-171).

� 154 Annafrancesca Naccarato

offre, le poète refuse de trahir la « finitude » inscrite dans la nature humaine, en optant pour un voyage périlleux et incertain. En 2, un oiseau, la « mouette » – que le mythe associe à la lumière du jour – est envisagé comme un « espoir ». Malgré cet aspect positif, les adjectifs, « vieillie », « usé » et « ébruité », contribuent à esquisser une image négative, qui suggère un sens de décomposition et de mort. L’occurrence n. 3 exalte la valeur « iconique » que Ricœur reconnaît à la métaphore, comme le montre l’allusion implicite au chromatisme du blanc. La métaphore crée une analogie entre les « émigrants », les « diamants » et le « sel ». Dans ce cas, la recatégorisation sémantique du « comparé » est totale. Les diamants et le sel partagent certaines propriétés, comme la structure cristalline, la couleur et la dureté. Ils deviennent les symboles d’une pureté incorruptible, que le poète associe souvent aux véritables protagonistes du recueil, les émigrants, des hommes sans terre, chassés et persécutés. Dans les deux derniers exemples, n. 4 et n. 5, le transfert métaphorique a la forme d’une prédication impertinente, l’assimilation entre le comparé et le comparant étant réalisée par l’emploi du verbe « être ». « Les trottoirs » sont des « rubans sales », « le soleil » est réduit à « de la vieille ferraille ». L’équivalence que la copule instaure entre les cadres (« les trottoirs », « le soleil ») et les foyers (« rubans sales », « vieille ferraille ») exalte le conflit entre les sphères conceptuelles impliquées et établit une analogie inédite qui dépasse les catégories sanctionnées par notre vision du monde et des choses. Le pouvoir d’innovation sémantique de la figure est exalté: « “le lieu” de la métaphore, son lieu le plus intime et le plus ultime, n’est ni le nom, ni la phrase, ni même le discours, mais la copule du verbe être. Le “est” métaphorique signifie à la fois “n’est pas” et “est comme”. S’il en est bien ainsi, nous sommes fondé à parler de vérité métaphorique, mais en un sens également “tensionnel” du mot “vérité” » (Ricœur 1975: 11). Ces vers s’insèrent à l’intérieur des sections du recueil où le poète semble opposer sa terre d’origine, « une petite ville blanche où pissaient les vaches » (Fondane 2006: 24), aux « villes énormes où le soleil est noir » (Fondane 2006: 25). La puissance des images engendrées par la figure suggère ici la dialectique complexe entre l’ici et l’ailleurs, aspect essentiel de la

� Un voyage sur l’eau des mots. Ulysse de Benjamin Fondane 155

littérature migrante et, plus précisément, de l’« écriture de l’exil » qui, d’après nous, en constitue un corollaire. Comme nous l’avons montré, il existe des cas où le sujet de discours primaire (le référent visé ou comparé) est un élément absent de l’énoncé. Avec ce type de métaphores (in absentia), « l’interprète voit s’ouvrir un éventail de choix » (Prandi 1992: 245). En effet, le processus de recatégorisation sémantique déclenché par la figure active un transfert qui, tout en étant repérable par quelques indices, « propose un développement facultatif du conflit conceptuel » (Prandi 1992: 245). 6. Cette nuit une lampe oubliée, allumée,/ vacilla tout à coup en moi comme un oiseau/ l’aile meurtrie et déplumée (Fondane 2006: 19); 7. Le monde s’ouvre en nous par la vue des navires/ qui partent – comme ils partent leur chevelure au vent/ qui rentrent – comme ils rentrent, vieillis et décrépits (Fondane 2006: 21); 8. Que de bateaux ici chassés par les typhons,/ blessés dans leur ferraille tendre/ ont coulé par le fond! (Fondane 2006: 18); 9. J’étais un grand poète né pour chanter la Joie/ mais je sanglote dans ma cabine/ des bouquets d’eau de mer se fanent dans les vases (Fondane 2006: 17). Dans l’occurrence n. 6, la « lampe » semble évoquer métaphoriquement l’inspiration poétique, comme le suggère le complément, « en moi » 5 . Elle est comparée à « un oiseau l’aile meurtrie et déplumée ». Cette image de lumière « vacillante » contribue à exprimer l’impuissance de la parole poétique face à une réalité absurde et incompréhensible: « l’inspiration, elle aussi, veut des assurances sur l’avenir, une âme en équilibre, un monde calme et plat » (Fondane 1997: 27) 6 . En 7, les « navires » partent « leur chevelure au vent » et rentrent « vieillis et décrépits ». Les adjectifs, ainsi que le choix du terme « chevelure », sont les indices d’une possible analogie avec les « émigrants ». De plus, le poète oppose �������������������������������������������������������� 5 Cette image pourrait être interprétée comme une référence à la lampe éternelle qui brûle dans toutes les synagogues et donc comme une évocation métonymique du destin du peuple juif. Toutefois, le contexte nous amène à privilégier une lecture différente, liée à une réflexion sur la fonction de la poésie. 6 Ces mots sont extraits d’une lettre de 1941 à Fredi Guthmann publiée par Louis Soler dans « Cahiers Benjamin Fondane », n. 1.

� 156 Annafrancesca Naccarato

deux étapes du voyage, celle du départ, qui est liée à l’espoir, et celle du retour qui, par contre, ne constitue que le constat « irrésigné » de la « finitude » inhérente à la condition humaine. Dans l’exemple n. 8, « les bateaux », qui coulent « par le fond », sont « chassés par les typhons » et « blessés dans leur ferraille tendre ». Les participes (« chassés », « blessés ») et l’adjectif (« tendre »), en activant un conflit conceptuel par rapport aux termes qu’ils modifient (« bateaux » et « ferraille »), concourent à envisager le sujet inanimé à travers l’image de l’être humain. L’occurrence n. 9 présente un génitif métaphorique (« des bouquets d’eau de mer ») où le « de » associe deux syntagmes nominaux concernant des domaines sémantico-référentiels différents. Si le conflit sémantique se déroule au niveau syntagmatique, la recatégorisation des éléments qui participent au transfert passe par la médiation d’un double virtuel in absentia, comme le suggère le verbe (« se fanent »), qui renvoie à une perception essentiellement visuelle. Cet exemple évoque probablement l’image de l’eau vue à travers les hublots des navires. L’élément aquatique joue un rôle de premier plan dans le recueil, mais souvent – comme nous l’avons déjà remarqué – il s’agit d’une eau triste, « stymphalisée » (Bachelard 1942: 137), pour reprendre la terminologie de Bachelard, porteuse d’images négatives, qui se transmutent en une « grande épiphanie de la Mort » (Durand 1984: 104). 2.2. Verbes et adjectifs métaphoriques En ce qui concerne les verbes métaphoriques, ils activent des transferts complexes et montrent que les structures linguistiques permettent la connexion de constituants (sujets et verbes) qui véhiculent des contenus conceptuels conflictuels. Dans les vers qui suivent, la valeur sémantique du verbe aboutit à modifier la charge notionnelle du sujet: « le privilège d’exprimer le rôle principal du processus est conféré au sujet sur la base de ses propriétés formelles exclusivement. La nature sémantique du verbe, pour sa part, en fixant les rôles qu’il contrôle et leur hiérarchie interne, intervient pour donner un contenu notionnel à cette prééminence rigoureusement formelle » (Prandi 1987: 98-101). 10. Océan ta vague furieuse fouette le vieil automne (Fondane 2006: 17);

� Un voyage sur l’eau des mots. Ulysse de Benjamin Fondane 157

11. Désormais la face de Dieu seule où la nuit crache longuement (Fondane 2006: 27); 12. Plus loin, ou c’est trop tard, la lumière saignait son jus inimitable (Fondane 2006: 31). Dans les occurrences n. 10, 11 et 12 les verbes (« fouette », « crache », « saignait ») déterminent des formes d’impertinence sémantique qui se déroulent au niveau syntagmatique et qui feraient penser par conséquent à une structure in praesentia. Toutefois, la recatégorisation des sujets (« ta vague », « la nuit », « la lumière ») se fait par la médiation d’un désignateur virtuel pertinent, l’être humain, qui n’est pas mentionné, ce qui comporte également une interaction d’ordre paradigmatique, in absentia. Dans l’occurrence n. 10, le verbe métaphorique (« fouette ») associe l’océan à une fluidité maléfique et puissante, comme le montrent aussi les vers qui suivent: « elle [l’eau] fouette le cœur/ elle m’écrase l’œil et calomnie les distances/ elle est malpropre et crache le destin/ du pouce elle façonne le temps/ elle exige des volontaires » (Fondane 2006: 24). En 11, le potentiel « iconique » de la métaphore est exalté par l’image insolite de la nuit qui crache sur la face de Dieu. Il s’agit de la nuit de l’homme, du poète, de l’histoire, une nuit qui semble prédominer définitivement sur la lumière du jour. En effet, dans l’exemple n. 12, le verbe (« saignait »)7 assimile le « jus inimitable » de la lumière à l’image du sang. D’après Bachelard, le sang « n’est jamais heureux » et il contribue à une « poétique du drame et de la douleur » (Bachelard 1942: 84). Comme l’écrit Gisèle Vanhese dans son essai La Neige tragique, « si le sang indique la présence d’une blessure secrète et spirituelle dans l’intériorité du moi, il marque aussi l’intrusion violente de l’Histoire » (Vanhese 2004: 80). L’imaginaire aquatique déploie ici toute sa complexité: une liquidité violente et mortifère envahit « le petit et le grand », « le dedans et le dehors », « l’ouvert et le fermé » (Bachelard 1974: 1-21), jusqu’à descendre dans l’âme de l’homme et du poète: « La mort était somnolente, oublieuse,/ oubliée nappe d’eau enfouie dans l’âme/ et soudain elle vint, elle coula en moi/ comme le lait vivant dans le sein de la femme » (Fondane 2006: 39).

�������������������������������������������������������� 7 Dans cette occurrence Fondane rend transitif le verbe intransitif « saigner ».

� 158 Annafrancesca Naccarato

Dans le corpus qui est l’objet de notre analyse, nous avons repéré aussi des cas où le conflit sémantique provoqué par la métaphore concerne la relation entre le nom et l’adjectif: 13. revenus d’un voyage où eux aussi avaient/ vu des êtres, des ports et des mers insensées (Fondane 2006: 24); 14. mais l’épouvante/ me jetait un soleil cruel, à peine mûr (Fondane 2006: 20); 15. J’avais cherché un peu de silence en espèces,/ un peu de soleil moins fatigué qu’une neige (Fondane 2006: 30). En 13, 14 et 15, l’attribution est de nature métaphorique, vu qu’il n’existe pas de partenaire solidaire de l’adjectif (« insensées », « cruel », « fatigué ») repérable dans l’entourage conceptuel du terme modifié (« mers », « soleil », « neige ») qui puisse rétablir la cohérence de l’énoncé. Les adjectifs projettent entièrement leur contenu sur les substantifs qu’ils qualifient et, par conséquent, la recatégorisation sémantique visée par le trope analogique est totale. Comme l’écrit Prandi, « lors de l’emploi métaphorique de l’adjectif, le nom modifié, tout en n’étant pas solidaire, sature la valence de l’adjectif: dans l’expression un après-midi chenu, chenu s’applique effectivement, quoique métaphoriquement, au nom après-midi » (Prandi 1992: 98). Les occurrences n. 13, 14 et 15 illustrent encore une fois le contraste entre le lien avec la terre d’origine8, que le poète associe à des valeurs positives de protection et d’incorruptibilité, et le besoin aveugle d’entreprendre un voyage incertain vers l’inconnu: d’un côté, «le repli centripète sur le passé, sur l’Ithaque de la mémoire» (Vanhese 2004: 78) et, de l’autre, « l’appel centrifuge de l’aventure sur la mer telle qu’elle surgira, avec ses séductions et ses périls » (Vanhese 2004: 78). Les vers que nous venons d’analyser montrent que dans Ulysse la figure analogique constitue toujours le véhicule de signifiés profonds et complexes, qui s’inscrivent dans le texte comme des icônes. Elle confère à la parole poétique la possibilité d’outrepasser ses propres limites et d’évoquer l’indicible. « Je ne saurais vous dire l’eau » (Fondane 2006: 24), affirme Fondane: l’écriture, comme la �������������������������������������������������������� 8 Comme l’écrit Gisèle Vanhese, « la neige fondanienne exhume, du plus profond passé, un paysage archétypal, celui de l’enfance roumaine » (Vanhese 2004: 78).

� Un voyage sur l’eau des mots. Ulysse de Benjamin Fondane 159

vie, se transmute elle aussi en un voyage sur l’eau, mais les mots ne suffisent plus. Pour « dire l’eau », le destin, la mort, pour dire « le mal des fantômes », l’écrivain réclame un langage autre, le langage des images, auquel seule la métaphore permet d’accéder.

Bibliographie Bachelard 1942 : Gaston Bachelard, L’Eau et les rêves, Paris, José Corti. Bachelard 1974 : Gaston Bachelard, La Poétique de l’espace (1957), Paris, PUF. Bachelard 2005 : Gaston Bachelard, La Poétique de la rêverie (1960), Paris, PUF. Berman 1995 : Antoine Berman, Pour une critique des traductions: John Donne, Paris, Gallimard. Brooke-Rose 1958 : Christine Brooke-Rose, A grammar of metaphor, London, Secker and Warburg. Durand 1984 : Gilbert Durand, Les Structures anthropologiques de l’imaginaire, Paris, Dunod. Fondane 1994 : Benjamin Fondane, Baudelaire et l’expérience du gouffre, Bruxelles, Éditions Complexe. Fondane 1997 : Benjamin Fondane, Lettre à Fredi Guthmann (1941), in « Cahiers Benjamin Fondane », n. 1, p. 27-28. Fondane 2006 : Benjamin Fondane, Ulysse, in Benjamin Fondane, Le Mal des fantômes, Paris, Non lieu/Verdier. Groupe � 1982 : Groupe �, Rhétorique générale (1970), Paris, Éditions du Seuil. Gruson 2008 : Claire Gruson, Poésie et mémoire dans Ulysse, in « Cahiers Benjamin Fondane », n. 11, p. 130-141. Jutrin 1998a : Monique Jutrin, Ulysse: poésie et destin, in « Europe », n. 827, Benjamin Fondane, p. 71-78. Jutrin 1998b : Monique Jutrin, Poésie et philosophie. L’irrésignation de Fondane, in « Cahiers Benjamin Fondane », n. 2, p. 27-32. Jutrin 2003 : Relecture de Baudelaire et l’expérience du gouffre. Vers une lecture de participation, in Monique Jutrin et Gisèle Vanhese (eds.), Une Poétique du gouffre. Sur Baudelaire et l’expérience du gouffre de Benjamin Fondane, Actes du colloque de Cosenza, 30 septembre/1-2 octobre 1999, Soveria Mannelli, Rubbettino Editore, p. 13-21. Jutrin 2008 : Monique Jutrin, Du mal d’Ulysse au mal des fantômes, in « Cahiers Benjamin Fondane », n. 11, p. 117-129.

� 160 Annafrancesca Naccarato

Kober 1998 : Marc Kober, La Vie-fantôme, in « Europe », n. 827, Benjamin Fondane, p. 63-70. Le Guern 1973 : Michel Le Guern, Sémantique de la métaphore et de la métonymie, Paris, Librairie Larousse. Meschonnic 2006 : Henri Meschonnic, Benjamin Fondane, le retour du fantôme, in Benjamin Fondane, Le Mal des fantômes, Paris, Non lieu/Verdier, p. 7-13. Naccarato 2012 : A. Naccarato, Traduire l’image. L’œuvre de Gaston Bachelard en italien, Roma, Aracne. Paissa 2003 : Paola Paissa, Substantivation abstraite: quelques effets de sens dans la prose romanesque de la deuxième moitié du XIXe siècle (Goncourt et Zola, 1864-1874), in Enrica Galazzi et Giuseppe Bernardelli (eds.), Lingua, cultura e testo. Miscellanea di studi francesi in onore di Sergio Cigada, Milano, Vita e pensiero, p. 549-568. Prandi 1987 : Michele Prandi, Sémantique du contresens, Paris, Les Éditions de Minuit. Prandi 1992 : Michele Prandi, Grammaire philosophique des tropes, Paris, Les Éditions de Minuit. Ricœur 1975 : Paul Ricœur, La Métaphore vive, Paris, Éditions du Seuil. Simion 2011 : Eugen Simion, La Littérature migrante, in Eugen Simion et Gisèle Vanhese (eds.), La Littérature migrante – Literatura român� « migrant� », Caiete critice, Bucure�ti, Funda�ia Na�ional� pentru �tiin�� �i Art�, n. 3-4, p. 3-12. Vanhese 1993 : Gisèle Vanhese, Le Mythe d’Ulysse et la poésie française de Benjamin Fondane, in « EURESIS, Cahiers Roumains d’études littéraires », n. 1-2, p. 82-87. Vanhese 2004 : Gisèle Vanhese, La Neige tragique, in « Cahiers Benjamin Fondane », n. 7, p. 78-85. Vanhese 2011 : Gisèle Vanhese, Dans la houle des migrantes paroles. Poésie et exil chez Benjamin Fondane et Paul Celan, in Eugen Simion et Gisèle Vanhese (eds.), La Littérature migrante – Literatura român� « migrant� », Caiete critice, Bucure�ti, Funda�ia Na�ional� pentru �tiin�� �i Art�, n. 3-4, p. 13-22. Vrânceanu 2011 : Alexandra Vrânceanu, Teme specifice literaturii migrante în proza lui Dumitru �epeneag, in Eugen Simion et Gisèle Vanhese (eds.), La Littérature migrante – Literatura român� « migrant� », Caiete critice, Bucure�ti, Funda�ia Na�ional� pentru �tiin�� �i Art�, n. 3-4, p. 34-45. Wunenburger 1997 : Jean-Jacques Wunenburger, Philosophie des images, Paris, Presses Universitaires de France.

� Un voyage sur l’eau des mots. Ulysse de Benjamin Fondane 161

Wunenburger 2004 : Jean-Jacques Wunenburger, Imaginaire et rationalité: une théorie de la créativité générale, in Francesca Bonicalzi et Carlo Vinti (eds.), Ri-cominviare. Percorsi e attualitá nell’opera di Gaston Bachelard, Milano, Jaca Book, p. 125-136.

A Journey on the Waters of Words. Benjamin Fondane’s Ulysse between the Here and the Elsewhere The aim of this paper is to examine the vast range of metaphors disseminated in the collection Ulysse and which in our opinion best illustrate the stylistic and semantic centres on which Fondane’s French work is based; in particular the theme of the journey as a real experience but also as emblematic of human existence and the human condition. The analogy, which exalts the “imaginative” function of language, allows the poetic word to overcome the limits normally imposed by “simple and common” language use and contributes to the creation of a new aesthetics, uniting in the same voice a hybrid culture and imagery which reveal complex dialectical relations between identity and alterity, the here and the elsewhere, the putting down of roots and uprooting. Our analysis sidesteps those studies which consider the metaphor as a “deviating denomination” (Ricœur 1975: 8) which renames and reformulates, and sees it rather as an “impertinent predication” (Ricœur 1975: 8) which produces, within the statement, an active conceptual conflict. By juxtaposing often incompatible realities, the speech figure can erode recognised semantic categories and create conceptual forms and recategorisations which fulfill a heuristic function of redescription of reality. Further, by combining the verbal with the non verbal, it develops the iconic potential of linguistic resources and results in the creation of real images which confer an “ontological” function to language. The construction or reconstruction of sense by the “living metaphor” (Ricœur 1975: 289) helps Fondane’s words to translate an almost unsayable experience and to take part in the journey on “the greenish waters of humanity” (Fondane 2006: 22) undertaken by man and poet.

Université de la Calabre, Italie�

�

Sentimentul non-locului �i obsesia libert��ii – Mobiluri ale reconstituirii locului în romanul Ostinato de Paul Goma

Veronica NANU

„[ ] libertatea s� fie pentru totdeauna amenin�at�, minat�, s� con�in� viermele îndoielii �i în acela�i timp s� fie viermele, s� tr�iasc� din viitoarea închisoare, ori din perpetuarea �steia ” (Goma 2007: 41).

Key-words: place, non-place, detention, release, obsession

Disiden�a – un destin politic Imaginea disiden�ei ca fenomen apare în diferite cadre politice, atât temporale, cât �i spa�iale, dictând o list� de diverse constrângeri sau posibilit��i accesibile pentru fiecare spirit protestatar. Polivalen�a disiden�ei ofer� un vast teritoriu pentru cercetare. De altfel, nu se va insista asupra ilustr�rii tabloului general al acesteia, reliefând momentul substan�ial al literaturii disiden�ei, supranumit „mi�carea Paul Goma”. Cu toate acestea, determinarea nuan�elor semantice ale no�iunii disiden�� poate provoca ambiguit��i. Conform defini�iei de dic�ionar, disiden�a este o „form� specific� de opozi�ie �i protest fa�� de politica oficial�: disiden�� = rupere ideologic� prin raportare la majoritate; în manier� specific�” (Col�escu 2005: 83), o abordare cel mai des întâlnit�, ce poate fi caracterizat� printr-o serie de tr�s�turi specifice: a) neinstitu�ionalizare (disiden�a a fost respins� de regimul comunist ca fiind o institu�ie specific� politic�); b) caracterul extraparlamentar; c) protestul de tip individual (forme de manifestare a protestelor de grup au fost înregistrate în situa�ii excep�ionale în câteva ��ri, cum este Cehoslovacia, unde au existat forme organizate de grupul disident Carta 77). Cea din urm� calitate genereaz� necesitatea de a plasa în prim- plan nu atât disiden�a ca fenomen, ci personalitatea. Disiden�ii, men�ioneaz� Vladimir Bukovski, „nu sunt decât ni�te oameni ca to�i

163 Veronica Nanu164

ceilal�i, care îns� au înv��at s� ra�ioneze cu mintea lor �i nu bazându-se pe o schem� prestabilit� [ ]. Ceea ce face pe cineva disident este armonia dintre cuvintele �i via�a lui, pe de o parte, �i convingerile lui, pe de alt� parte” (Bukovski, apud Courtois 2008: 224). Revenind asupra imaginii unui spirit în opozi�ie, Gabriela Col�escu subliniaz� calitatea acestuia de a cere cu insisten�� „un dialog deschis între stat �i societatea civil�, referitor la o larg� arie problematic� �i care au adus în atmosfera politic� strict� �i uniform� a comunismului de stat practica nonconformismului ca arm� politic�” (Col�escu 2005: 84). Termenul consacrat ar fi aici nonconformism, sau mai bine promovarea unei opinii diferite, pe care regimul comunist, ce impune monopol asupra gândirii �i expresiei libere, o va considera amenin��toare. La o analiz� de substan�� a politicii interne �i externe promovat� de regimul Ceau�escu, cercet�torul Michael Shafir remarc� faptul c� „[ ] disiden�a româneasc� func�ioneaz� la Paris �i se nume�te Paul Goma” (Shafir 1985: 168). Cu toate acestea, destinul s�u devine punctul forte în vederea cunoa�terii de c�tre Occident a fenomenului de disiden�� din România anilor ’70. Principalele idei contestatare ale lui Goma surprind înc�lcarea dreptului omului în România, utilizând ca platform� Actul Final de la Helsinki al Consiliului de Securitate �i Cooperare în Europa din 1975, unde se stipula respectarea drepturilor �i libert��ilor fundamentale ale omului, precum �i libertatea gândirii, convingerilor religioase, indiferent de ras�, sex sau limb�. Apogeul în ac�iunea pentru promovarea drepturilor omului este atins de Paul Goma prin aderarea la mi�carea Carta 77 din Cehoslovacia, marcat� printr-o scrisoare deschis� adresat� lui Pavel Kohout1 (unul dintre liderii mi�c�rii din 1977), precum �i printr-o scrisoare adresat� lui Nicolae Ceau�escu2 �i, concomitent, printr-o scrisoare deschis�3 adresat� participan�ilor la Conferin�a de la Belgrad. ����������������������������������������������������������� 1 Scrisoare adresat� lui Pavel Kohout, „ap�rut� în s�pt�mânalul vest-german Die Zeit, nr. 9 din 18 februarie 1977”; pentru textul original, vezi Goma 2009: 80. 2 „Scrisoare adresat� tovar��ului Nicole Ceau�escu, ap�rut� în s�pt�mânalul politic din R.F.G. Die Zeit nr 12 din 11 martie 1977” (Goma 2009: 83). 3 Scrisoarea deschis� adresat� celor 35 de state participante la Conferin�a CSCE de la Belgrad, care au semnat Actul Final de la Helsinki, devenise un act f�r� precedent, dat fiind faptul c� demasca înc�lc�rile drepturilor omului în România, Sentimentul non-locului �i obsesia libert��ii... 165

Primul moment definitoriu în traseul lui Paul Goma, ceea ce s-a încet��enit sub denumirea „disidentul Goma”, este romanul Ostinato – „o dovad� material� a libert��ii gândirii �i expresiei” (B�l�nescu 2012: 69). De fapt, în Ostinato, observ� Cornel Moraru, autorul „încercând �i reu�ind s� rosteasc� adev�rul în totalitatea sa, a fost tentat, în acela�i timp, de vicleniile rostirii disimulate, nu mai pu�in veninoase. Cu toate acestea, ca s� apar�, romanul a trebuit s� apuce calea exilului” (Moraru 1992: 15), devenind, în opinia lui Giorgio Sandri, un roman „fugit” din România. Fiind început în B�r�gan, locul deport�rii, �i rescris ulterior în câteva etape succesive, manuscrisul viitorului roman Ostinato este înaintat în 1966 la Editura de Stat pentru Literatur� �i Art� (ESPLA), purtând titlul ini�ial Cealalt� Penelop�, cealalt� Ithac�. Respingerea sub pretextul c� nu se debuteaz� cu un roman, ci cu un volum de proz� scurt�, îl face pe Goma s� depun� la aceea�i editur� un volum de proz� scurt�, ceea nu modific� atitudinea cenzurii, asigurând imposibilitatea tip�ririi c�r�ii. În 1967, în „Neue Literatur”, revist� german� din România, apare un fragment din Ostinato în traducerea Annemoniei Latzina �i a lui Dieter Schlesak. ESPLA, ulterior Eminescu continu� s� suspende publicarea romanului cu sugestia de a realiza unele „retu�uri” ideologice. În 1967-1968, Goma expediaz� în Occident dou� variante ale romanului, ca apoi, în 1971, sfidând „sistemul”, s� avertizeze editorul român c� traducerea romanului Ostinato are toate �ansele s� fie publicat� dup� hotarele României. Pentru prima dat� romanul este editat în octombrie 1971 în Germania, la editura Suhrkamp Verlag, traducerea fiind realizat� de Marie-Thérese Kerschbaumer, �i, aproape concomitent, în Fran�a, la editura Gallimard, tradus în francez� de Alain Paruit, cu titlul La cellule des libérables. În limba româna, ���������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������� precum �i nerespectarea de c�tre guvernul ��rii a obliga�iilor asumate la acest capitol. Scrisoarea a fost semnat� �i de c�tre alte �apte persoane, ce au aderat la mi�carea Goma: Adalbert Feher – muncitor, Emilia �i Erwin Gesswein – instrumenti�ti la Filarmonica din Bucure�ti, Carmen �i Sergiu Manoliu – pictori, so�ia sa Ana Maria N�vodaru – traduc�toare, �erban �tef�nescu – proiectant. Textul a ap�rut în fragmente în „Suddeutsche Zeitung” din 14 februarie, „International Heral Tribune”, „Frankfurter Allgemeine Zeitung” �i „Gazette de Laussane” din 15 februarie 1977; pentru textul original, vezi Goma 2009: 81. Veronica Nanu166 romanul vede lumina tiparului abia în 1992, la editura Univers din Bucure�ti. Percep�ia „nefireasc�” a operei lui Goma în România, fuzionând str�daniile unui disident �i activitatea de scriitor �i f�când-o pe prima sursa celei de-a doua, l-a lipsit pe Paul Goma de „ceva” acel ceva care nu se pip�ie, care nu se adun� în kilograme, în num�rul c�r�ilor scrise sau al c�l�toriilor în Occident, subliniaz� Flori St�nescu, „ceva ce îi face pe cehi, polonezi, unguri s� se simt� mai bine în propria piele atunci când sunt în ��rile lor, dar �i când le trec grani�ele comunitare” (St�nescu 2006: 21), l-a lipsit de propria �ar�. „�ara lui Paul Goma este literatura român�, care are nevoie �i de Paul Goma, �i de c�r�ile lui”, spune Bedros Horasangian în recenta recenzie dedicat� c�r�ii Marianei Sipo� Destinul unui disident: Paul Goma (Horasangian 2006: 16), acel ceva care se întinde pân� în „calidorul” casei din Mana – locul, con�tiin�a c� apar�ii unui popor ce e gata s�-�i asume gre�elile propriei istorii, acas�, care pentru Goma este în limba român�. Atunci când toate acestea se spulber�, r�mâne doar s� tr�ie�ti non-locul, s� redescoperi noul loc, s� refaci matricea, s� „refugi” acas�, în limba român�. Sentimentul non-locului – cu o(b)stina�ie în infern Fiind calificat drept „roman de export”, Ostinato „reflect� tribula�iile unui personaj, tr�ind în lumea halucinant� a închisorii” (Popa 2010: 249); pentru prima dat�, Gulagul comunist este înf��i�at la noi în „partea lui hidoas�, monstruoas�, de dobitocire a omului” (ibidem). La întrebarea Cum se poate defini romanul lui Goma?, într-o convorbire cu Cristian Schmidt – Ha�er, la Bucure�ti, dup� Plenara PCR în probleme de politic� cultural�, scriitorul men�ioneaz� c�: Ostinato nu este nici roman-politic, nici roman-auto-biografic, nici roman- diatrib� (pamflet). Ci un roman, deci �i politic, �i autobiografic, �i diatrib�, �i... Produsul, secre�ia unui om despre oameni (Goma 2009: 41). Cu toate acestea, finalitatea actelor de sadism din închisorile comuniste miza pe reeducare prin sânge, întru ob�inerea unui „om nou”, sau mai bine „ne-om” – un individ robotizat �i depersonalizat, plasat într-un non-timp �i non-loc, capabil la (re)adaptarea în societatea comunist�, �i la r�spunderea unei noi gîndiri („non- Sentimentul non-locului �i obsesia libert��ii... 167

gândiri”4), întrucât omul din afara Gulagului, subliniaz� Ruxanda Cesereanu, „nu are nevoie de adev�rul concret, ci doar de unul ideal, teoretic, corespunz�tor moralei comuniste” (Cesereanu 1998: 12). Personajul lui Paul Goma „pregust�” sentimentul non-locului, devenind con�tient de faptul c� între imaginea lumii �i a întregului univers carceral nu se poate sesiza nici o diferen��: „[...] lumea demult nu mai are ferestre. Doar u��, ca celula; cu clan�� pe dinafar�” (Goma 2007: 3), reprimând orice tentativ� de evadare. Romanul îl g�se�te pe Ilarie Langa, în debut, în ipostaza de analist ce surprinde tabloul non- locului în cele trei dimensiuni ale sale: spa�iul, timpul �i sistemul de rela�ii interumane, care „prime�te în cazul Gulagului aspectul specific concentra�ionar” (Cesereanu 1998: 12). Paul Goma opteaz� pentru reprezentarea unui spa�iu sinistru, m�surat în „[ ] cinci pa�i, nu mai mult de cinci, totdeauna cinci, de la u��” (Goma 2007: 3), unde timpul î�i pierde din valoare: „[ ] �i nu e prea devreme �i nu prea târziu” (ibidem), ob�inând, gra�ie scriitorului, posibilitatea de a se dilata sau a se comprima, în dependen�� de necesit��i. Spa�iile de deten�ie, subliniaz� Hannah Arendt, sunt „g�uri de uitare în care oamenii se poticnesc din întâmplare, f�r� s� lase urme obi�nuite ale existen�ei lor trecute, cum ar fi un cadavru sau un mormânt” (Arendt 1994: 564). În aceste „g�uri”, sistemul de rela�ii interumane este unul uniformizat, unde individul este privat de orice personalizare atât a sa proprie, cât �i a referentului, calitate, pe care antropologul Marc Augé o va atribui non-locului. Fiind tentat s� redea fluxul de intensitate al sentimentului non-locului, autorul aduce în prim plan „nefirescul” situa�iei lui Ilarie, care se afl�: al�turi de cuvintele r�spicate f�r� grab� f�r� grab� aglutinate le v�d cu coada ochiului f�r� s� le privesc nu arat� a cuvinte �i le �tiu �i nu pot ie�i din a�a nu sunt chiar ele ci imaginea lor r�sfrânt� în oglinda paralel� cu drumul m� înfig în ele cu lopata s� le împr��tii s� le trimit pe calea cea bun� dar lopata e furc� de nuci nu reu�esc s� le zorn�i pe loc în morman vin încoace în �ir strâns [ ] alunec� de când le �tiu curg pe urma adânc s�pat� (ibidem: 14),

����������������������������������������������������������� 4 Am recurs la ortografierea nespecific� a nega�iei „non” �i a substantivului „gândire”, formând printr-o compunere artificial� un nou substantiv „non-gândire” pentru a eviden�ia intensitatea sentimentului de tortur� a de�inutului, condi�ionat� de privarea dreptului la libera gândire. Veronica Nanu168 pentru a sublinia imaginea deta��rii de la biografia personajului �i dificultatea adecv�rii scriiturii la condi�ia de de�inut a acestuia. Drama lui Ilarie Langa se amplific� pe m�sur� ce protagonistul recunoa�te continuitatea tr�irii non-locului în interiorul „celulei de eliberare” �i în afara acesteia. Obsesia libert��ii devine centrul de mediere a lumii din�untru �i a celei din afar� – o întruchipare relativ� a locului, întrucât „libertatea peniten�ilor, men�ioneaz� Ruxanda Cesereanu, este condi�ionat� �i minat� pe trecutul lor concentra�ionar, ceea ce face imposibil viitorul” (Cesereanu 1998: 14). Paul Goma îl alege simbolic pe Ilarie Langa, un inacceptat, interiorizat, „cel mai de�inut dintre to�i de�inu�ii, învelit în cea mai închisoare, înl�n�uit în cele mai lan�uri” (Goma 2007: 48), s� caute liberarea, încercând s� reg�seasc� matricea rupturii �i atribuindu-i imaginea mitologic� a Ithac�i – a locului originar, deci a lumii de „acas�”, ca o posibilitate de a reveni la propriul sine, nealterat, neînrobit. Autenticitatea reprezent�rii locului devine una himeric�, întrucât „[ ] Ithaca odat� atins� se dovede�te a nu fi cea c�utat�” (ibidem: 148). Drumul eliber�rii fizice din celul� este un traseu de natur� psihic�, pe care Ilarie îl parcurge în sens invers, conjugându-l cu cel de închidere: � Libertatea s�-�i fie mai închisoare decât închisoarea [ ] � Sau altfel: Libertatea s� fie pentru totdeauna amenin�at�, minat�, s� con�in� viermele îndoielii �i în acela�i timp s� fie viermele, s� tr�iasc� din viitoarea închisoare [ ] (Goma 2007: 41). Întru realizarea unei eliber�ri din celul�, marc� a „resim�irii” locului autentic, traseul va continua cu o eliberare din închisoare, o suprimare a sentimentului non-locului. U�a „cea de toate zilele” va deveni, în acest caz, unica promisiune a acestei eliber�ri, dar �i primul obstacol spre atingerea liber�rii obsedante. În esen��, semnaleaz� Goma: „Liberarea se va face din afara în�untrului în afara adev�rat�, nu din celul�, trebuie s� trec prin purgatoriul cur�ii – ei �i?, aceea va fi alt� liberare, asta, adev�rat� se face de-aici, direct”. De fapt, autorul recurge la intonarea unui trison, unde prima not� reflect� imaginea non-locului, (în�untrul celulei), cea de-a doua surprinde tabloul locului în accep�iunea sa relativ� (în afara celulei) �i tonul de vârf reconstituie contururile locului originar autentic în cele mai Sentimentul non-locului �i obsesia libert��ii... 169

îndep�rtate amintiri, insistând cu o(b)stina�ie, în toate cele trei cazuri, asupra ideii de libertate. Prima treapt� de eliberare este na�terea veritabil�, una imaculat�, �i cea de-a doua, una corupt�, care de fapt va întruchipa „na�terea din infern”. Se recurge la utilizarea acestei metafore, desprins� din textul scriitorului, pentru a sublinia momentul evad�rii din celul�, pe de o parte, precum �i momentul expulz�rii din uterul matern, pe de alt� parte, sim�it �i acesta ca o evadare. Ruxanda Cesereanu, în lucrarea C�l�torie spre centrul infernului. Gulagul în con�tiin�a româneasc�, vorbe�te despre dou� cercuri de coborâre „in inferos”: un nivel „blând”, un „prim cerc” unde libertatea î�i p�streaz� aparen�a relativ�, �i cel de-al doilea nivel, denumit de autoare „�ara lui Lucifer” (Cesereanu 1998: 14) devine oglinda lumii celor ce au ie�it din infern, dar care „nu au ajuns înc� la lumin�” (ibidem). Luciditatea protagonistului îl face s� guste din acest „mai înapoi, mai înadânc” (Goma 2007: 164). De altfel, mersul „înapoi din treapt� în treapt�”5 îl aduce pe Ilarie în fa�a ultimei „u�i”, cenzurat� de figura matern�. Langa, subliniaz� Sanda Cordo�, nu este doar o victim� a închisorii, ci �i „un înrobit al mamei sale, de care este legat nu numai printr-o iubire, ci �i prin actul cumplit de a o fi ucis [ ]” (Cordo� 2003: 65). Ceea ce surprinde este faptul c� imaginea locului, reprezentat� alt� dat� de Goma în fiecare din cele cinci volete autobiografice, în special în romanul Sabina, prin ipostazierea protagonistului în spa�iul reconstituit al uterului matern, în Ostinato devine marc� a non-locului. Gra�ie procedeelor de identificare a locului, camera de eliberare se dovede�te a fi „un Aleph al memoriei, în care via�a este concentrat� în flash-uri”, subliniaz� Ruxanda Cesereanu (1998: 230). Imaginea parabolic� a peregrin�rilor lui Ilarie din în�untrul non-locului spre o afar� relativ�, zugr�ve�te un adev�rat purgatoriu coborât în infern. Un purgatoriu unde se exclude orice tentativ� de revendicare a realit��ii: „� S� tac. S� nu mai am memorie. S� ne lu�m pe dup� cap �i s� uit�m cu to�ii, s� juc�m Hora Amneziei” (Goma 2007: 42). Protagonistul romanului �ese defini�ia locului, sau mai bine a esen�ei acestuia:

����������������������������������������������������������� 5 Înapoi din treapt� în treapt� – este titlul c�r�ii a treia, partea final� a romanului. Veronica Nanu170

[ ] locul cel mai neprimejduit: cel mai din adânc, din inima fundului, din fundul inimii primejdiei [ ] acolo de unde nu po�i coborî, unde nu mai ai ce pierde (ibidem: 41). Totu�i, Ilarie Langa p�r�se�te „�ara lui Lucifer”, prin deschiderea ultimei u�i, a celei l�untrice, ce îl va duce dincolo, într-o lume primordial�. Descoperirea locului autentic devine catharsis, împlinind suprema condi�ie a liber�rii interioare: posibilitatea de scrie. Concluzii Momentul na�terii disiden�ei române, reprezentat� prin scrisoarea din ianuarie 1977 a lui Paul Goma c�tre Nicolae Ceau�escu, a devenit o veritabil� mi�care tectonic�. Fiind „liber pân� la anarhism”, scriitorul ajunge a fi „singurul român care a reu�it s� atrag� aten�ia lumii civilizate din România, în 1977” (B�l�nescu 2010: 18). În lucrarea de fa�� s-a insistat asupra reg�sirii ipostazei de etalon al literaturii române a deten�iei. Gra�ie ineditului scriiturii sale, plecând de la fuziunea perfect� între autobiografie �i fic�iune, Paul Goma va fi numit un „Soljeni�în român”. Ruperea din spa�iul paradisiac, reprezentat de imaginea satului din Mana (Din Calidor. O copil�rie basarabean�, 1987), permanenta fug� (Arta reFugii, 1990), care va culmina cu distrugerea sufleteasc� a personajului lui Goma, cauzat� de arestarea p�rin�ilor �i „epurarea” bibliotecii Astra din Sibiu (Astra, 1992), precum �i necesitatea p�r�sirii anilor adolescentini (Sabina, 1991) transform� matricea locului în sentimentul non-locului. Specificul romanului Ostinato st� în faptul de a prezenta, în debut, imaginea absen�ei locului autentic, nedefinit, nici identitar, nici rela�ional. Libertatea, „pigmentat�” cu nuan�e obsesive, devine singura mediere între tabloul locului �i cel al non-locului, între „în�untru” �i „în afar�”. Prezen�a locului în accep�iunea sa relativ� este surprins� în tabloul purgatoriului. Eliberarea, pentru Ilarie Langa, devine o modalitate de revenire „acas�”. Personajul este conceput ca un Ulise, care, r�t�cind prin memorie întru reg�sirea Ithac�i, tr�ie�te psihologic locul, doar din amintiri. Pl�smuirea acestui loc nou devine o revela�ie în momentul deschiderii ultimei „u�i” l�untrice, ca imagine a ie�irii din infern. Sentimentul non-locului �i obsesia libert��ii... 171

Bibliografie Arendt 1994: Hannah Arendt, Originile totalitarismului, trad. de Ion Dur �i Mircea Iv�nescu, Bucure�ti, Humanitas. Augé 1992: Marc Augé, Introduction à une anthropologie de la surmodernité, Paris, Seuil. B�l�nescu 2010: Flori B�l�nescu, Paul Goma – românul r�t�citor în patria limbii române, în „Metaliteratur�”, an X, nr. 5-6 (25), p. 18. B�l�nescu 2012: Flori B�l�nescu, Români în exil, str�ini acas�: Herta Müller �i Paul Goma, în „Cultura”, V. 2012, nr. 45, p. 8-9. Cesereanu 1998: Ruxanda Cesereanu, C�l�torie spre centrul infernului: gulagul în con�tiin�a româneasc�, Bucure�ti, Editura Funda�iei Culturale Române. Ciuceanu 1991: Radu Ciuceanu, Intrarea în tunel, prefa�� �i note de Octavian Roske, Bucure�ti, Meridiane, p. 283-285. Codrescu 1995: Andrei Codrescu, Dispari�ia lui „Afar�”. Un manifest al evad�rii, trad. din limba englez� de Ruxandra Vasilescu, prefa�� de Ioan Petru Culianu, Bucure�ti, Univers. Cordo� 2003: Sanda Cordo�, În lumea nou�, Cluj-Napoca, Dacia. Courtois 2008: Stéphanie Courtois, Dic�ionarul comunismului, trad. de Mihai Ungurean, Alisa Ardeleanu, Gabriel Ciubuc, Ia�i, Polirom. Deletant 1995: Denis Deletant, Ceau�escu �i securitatea. Constrângere �i disiden�� în România anilor 1965-1989, Bucure�ti, Humanitas. Goma 2007: Paul Goma, Ostinato, Bucure�ti, Anamarol. Goma 2009: Paul Goma, Scrisuri, I. 1971-1989, Bio-bibliografie, dialoguri, interviuri, scrisori, articole, edi�ie îngrijit� de Flori B�l�nescu, Bucure�ti, Curtea Veche. Moraru 1992: Cornel Moraru, Suferin�a din memorie, în„Vatra”, an XXI, nr. 242, mai. Niculescu 2002: Adrian Niculescu, Disiden�� româneasc�, în „Observator cultural”, an V, nr. 113, p. 4-7. Popa 2010: Mircea Popa, Paul Goma – avatarurile afirm�rii în Continuit��i, Cluj-Napoca, Dacia XXI. Shafir 1985: Michael Shafir, Romania. Politics, Economics, and Society. Political Stagnation and Simulated Change, London, Frances Pinter and Boulder. Simu� 2004: Ion Simu�, Cazul Paul Goma: între politic� �i literatur� în Reabilitarea fic�iunii, Bucure�ti, Editura Institutului Cultural Român, p. 186-203. Sipo� 2005: Mariana Sipo�, Destinul unui disident: Paul Goma, Bucure�ti, Veronica Nanu172

Universal Dalsi. Sitar-T�ut 2010: Daniela Sitar-T�ut, Odiseea ardeleneasc� a „fugartistului”, „Nord Literar”, nr. 9-10 (88-89), sept-oct. St�nescu 2006: Flori St�nescu, Destinul lui Paul Goma −−−− onoarea sentimentului de a fi român, în „Rost”, nr. 39, mai, p. 21-23.

The Feeling of the Non-place and the Obsession of Freedom −−− Ways of Reconstructing the Place in the Novel Ostinato by Paul Goma In this article we highlight the main theoretical ideas about the relation place/ non-place and the causes of the Romanian writer’s exile, as one of the few opportunities to escape from the communist totalitarian regime. The option for the interpretation of Paul Goma’s work is the fact that his destiny is one of the most impressive cases of dissidence in the Romanian culture. Insisting on the notion of dissidence, the whole semantic concept will be fixed, with an emphasis on the causes and consequences of a political and literary phenomenon. Beyond the theoretical components, we will insist on text analysis of the novel Ostinato, that reveals the haunting idea of freedom, with the help of a musical aid turning to a musical motif. The research of the dissidence phenomenon will highlight the chimeric picture of release, stressing, thanks to interdisciplinary analysis, the non-place problem and the need for reconstruction of the place.

Universitatea de Stat „Alecu Russo” B�l�i, Republica Moldova Deux auteurs roumains ayant choisi le français : Panaït Istrati et Felicia Mihali

Yannick PREUMONT

Key-words: Panaït Istrati, Felicia Mihali, translation, family novel, multiculturalism

Dans Comparaison et métaphore dans le poème français en prose, Elena Bulai dit ceci : « Prouvant incontestablement que la prose se prête excellemment à la traduction des plus rares états poétiques, le poème en prose s’apparente au poème en vers par l’image et le rythme » (Bulai 1999 : 7). Ici il ne s’agit pas, avec l’œuvre de Panaït Istrati et Felicia Mihali, de poème français en prose, mais la traduction permet des transformations ne pouvant laisser indifférent même le plus exigeant des esthètes. Dans Multilinguisme et multiculturalisme. Panaït Istrati et Felicia Mihali face à la traduction du discours sur la famille (Preumont 2010), nous avons déjà présenté une première étude de La famille Perlmutter et de �ara Brânzei. Nous allons à présent approfondir la question et montrer à quel point Felicia Mihali, en choisissant le français et en traduisant elle-même son roman de la famille �ara Brânzei, a offert des exemples concrets d’une grande créativité et d’intéressantes pratiques de reformulation. Elle peut être considérée comme une digne héritière de Panaït Istrati qui a lui aussi, en collaboration avec Josué Jehouda, écrit un roman de la famille roumain dans cette langue française qui n’est certes pas réfractaire à l’image poétique, « ce coup de poing dur des boules de neige que donne la Beauté vite au cœur en passant, selon les dires de Jean Cocteau » (Bulai 1999 : 7). Avec La famille Perlmutter, roman de la désagrégation familiale, le français est « fécondé ». La traduction roumaine ne peut que se contenter de ne point détruire métaphores et comparaisons, un style qui, avec ses innombrables images, ses personnifications dignes des plus célèbres sagas familiales européennes ayant su dire le déclin, a permis au texte d’être publié chez Gallimard.

173 Yannick Preumont 174 Yannick Preumont

Isaac, fils d’Avroum et de Rivke Perlmutter, est probablement le personnage déchu le plus symbolique, car il était le dernier espoir de la famille. Le personnage principal de Felicia Mihali connaîtra une chute aussi brutale que cet homme à propos duquel Sotir demande « Quelle espèce de grain de sable est-il tombé dans son fragile mécanisme pour qu’il se détraque, ainsi que tu viens de me raconter ? » (Istrati, Jehouda 1998 : 309)// « Ce fel de fir de nisip o fi p�truns în ma�in�ria lui fragil�, ca s�-l strice-n halul în care-mi spui c-a ajuns ? » (Istrati, Jehouda 1974 : 357). Avec « Mais sache que les meilleurs des humains ressemblent au meilleur des aciers : une épreuve un peu plus forte et ils cassent comme du verre. Ce sont les “écorchés” de la vie. Ils n’ont point de peau » (310)// « Dar s� �tii ; cei mai buni dintre oameni seam�n� cu o�elurile cele mai bune; la un efort mai mare se sparg ca sticla. Sunt “jupui�ii” vie�ii. Nu mai au piele » (359), on ne peut guère plus parler de créativité lexicale : « meilleur des aciers »/« o�elurile cele mai bune », « verre »/« sticla », « écorchés »/« jupui�ii ». Et de « Il y a donc un mal qui te ronge » (311) à « Va s� zic� e un r�u care te roade » (361), « mal » reste « r�u » et « ronge » « roade ». On ne trouve pas cette « création néologique stylistique »1 dont parle Louis Guibert et dont sont friands les auteurs de « belles infidèles ». Isaac sombre dans l’alcool pour oublier l’amour perdu. Son frère Schiméon, quant à lui, s’est rebellé à l’antisémitisme et la traduction roumaine suit fidèlement les mésaventures de cet autre membre de la famille juive des Perlmutter. « Un épouvantable désarroi s’empare de son âme outragée » (324)// « Sufletul lui ultragiat fu cuprins de-o groaznic� dezorientare » (387), une simple transposition voix active –

1 « Il existe une autre forme de création lexicale fondée sur la recherche de l’expressivité du mot en lui-même ou de la phrase par le mot pour traduire des idées non originales d’une manière nouvelle, pour exprimer d’une façon inédite une certaine vision personnelle du monde. Cette forme de création, à proprement parler poétique, par laquelle on fabrique une matière linguistique nouvelle et une signification différente du sens le plus répandu, est liée à l’originalité profonde de l’individu parlant, à sa faculté de création verbale, à sa liberté d’expression, en dehors des modèles reçus ou contre les modèles reçus. Elle est le propre de tous ceux qui ont quelque chose à dire, qu’ils sentent bien à eux, et qu’ils veulent dire avec leurs mots, leurs agencements de mots, elle est le propre des écrivains » (Guibert 1975 : 41). Deux auteurs roumains ayant choisi le français 175 voix passive qui précède la métaphore des « frères » devenue une comparaison, « Et les deux étudiants ratés se donnèrent l’accolade des frères traqués par le même sort » (327)// « �i cei doi studen�i rata�i se îmbr��i�ar� ca doi fra�i du�m�ni�i de-aceea�i soart� » (393), et l’explicitation d’« inévitable » que l’on trouve quelques pages plus loin avec « Maudite et inévitable destinée. Comme tu te moques de notre volonté vacillante, de nos projets hybrides. De notre avenir insondable ! » (328)// « Blestemat� soart�, de care nu po�i sc�pa. Cum î�i ba�i tu joc de voin�a noastr� �ov�itoare, de proiectele noastre hibride, de viitorul nostru insondabil » (395). Schiméon, qui a été chassé de l’université après s’être battu vaillamment contre de nombreux antisémites, doit renoncer à son rêve de devenir médecin. Il connaît lui aussi un amour malheureux. Il est triste : « Triste, écrasé, broyant les idées les plus noires » (331)// « Trist, zdrobit, rumegând idei care de care mai negre » (401) et « ne faisait que se griser, pour jeter le manteau de l’oubli sur sa vie ratée » (343)// « nu f�cea decât s� se-ame�easc�, s-arunce v�lul uit�rii peste via�a lui ratat� » (425). Si le premier chapitre concerne les parents Avroum et Rivke, le deuxième Isaac et le troisième Schiméon, le dernier concerne Esther et ne contient pas moins de jolies expressions françaises qui rendent inutile l’apport d’une traduction belle et infidèle : « Elle aspirait de toute la force de sa virginité à d’autres rivages, sans savoir au juste ce qu’elle voulait » (351)// « Aspira, cu toat� for�a ei feciorelnic�, la alte ��rmuri, f�r� s� �tie tocmai bine ce voia » (441), « Esther se débattait dans les souffrances d’une amère désillusion » (354)// « Estera se zb�tea în suferin�ele unei deziluzii amare » (447), « Elle soutenait le terrible assaut » (354)// « Avea de suportat atacurile teribile » (447), « Des murailles de haine se dressèrent de toutes parts, menaçantes, contre sa vie riche d’amour et d’universelle bonté » (354)// « Ziduri de ur� se în�l�ar� din toate p�r�ile, amenin�ându-i via�a bogat� dedicat� iubirii �i bun�t��ii universale » (447), « Les Perlmutter apprirent le brusque abandon de sa maison conjugale par leur fille Esther. Ils ressentirent ce coup fatal comme le plus dur de toute leur existence » (355)// « Perlmutterii [ ] aflar� c� fiica lor Estera p�r�sise brusc c�minul conjugal. Socoteau lovitura asta drept cea mai grea din toat� via�a lor » (449), « Quelle malédiction plane sur les vieux Perlmutter pour que tous leurs enfants soient si impitoyablement dressés contre eux et les uns contre les autres ? » (355)// « Ce blestem Yannick Preumont 176 Yannick Preumont plutea peste b�trânii Perlmutter de le erau copiii atât de crâncen ridica�i împotriv� �i se urau între ei ? » (449), « Mais, fait Sotir, roulant des yeux effarés sur ce qu’il appelait de la “moisissure” » (370)// « Dar, f�cu Sotir, holbând ni�te ochi speria�i la ceea ce numise vechituri » (477). « Moisissure » devenant « vechituri » et « fatal » qui disparaît de « coup fatal » peuvent être considérés comme des cas graves si l’on connaît l’importance du langage métaphorique et le poids de la fatalité pour tout roman de la famille, mais si l’on relevait toutes les métaphores et toutes les comparaisons comme le font par exemple Annafrancesca Naccarato (Naccarato 2008a, 2012) et Anna Carmen Sorrenti (Sorrenti 2012) dans leurs remarquables travaux sur la rhétorique, on en arriverait bien vite à la conclusion qu’il s’agit là d’exceptions. Nous désirons avant tout montrer que le français a permis à Istrati d’offrir une œuvre de qualité et qu’il en va de même pour Felicia Mihali. De nombreuses études ont déjà démontré l’apport de l’emprunt et de l’auto-traduction pour l’œuvre istratienne. Ici nous avons choisi d’approfondir l’analyse de deux romans qui, si l’on tient compte des différentes générations décrites peuvent être considérées comme deux petites sagas familiales, et surtout nous désirons mettre l’accent sur l’œuvre d’un autre auteur ayant choisi le français comme langue d’adoption et ayant donné au genre étudié par Yi-Ling Ru, « The Family Novel », une contribution d’autant plus grande qu’il s’agit d’une double contribution. Felicia Mihali a traduit en français �ara Brânzei. Istrati, peu satisfait de la première traduction roumaine, a traduit lui-même son chef-d’œuvre Kyra Kyralina, récit de la famille moins homogène, moins linéaire que La famille Perlmutter, et une dernière traduction roumaine a suivi la sienne. Un traducteur français décidera peut-être un jour de revoir l’adaptation étonnante de Felicia Mihali. Nous allons reprendre encore une fois des exemples simplement cités dans Multilinguisme et multiculturalisme. Panaït Istrati et Felicia Mihali face à la traduction du discours sur la famille, les analyser et en ajouter d’autres pour souligner l’originalité d’un auteur qui a lui aussi enquêté comme un médecin sur la maladie. Mihali n’a pas hésité à remonter à la trisaïeule, comme Zola avec Tante Dide, et s’est intéressée à cinq générations. Les exemples les plus intéressants que nous avions donnés pour le roman du dénuement étaient « Cet endroit restera lisse comme une paume de nouveau-né » (Mihali 2002 :110), qui était dans le texte Deux auteurs roumains ayant choisi le français 177 roumain de départ « Locul va r�mâne neted ca-n palm� » (Mihali 1999 : 106), et « cette maison vide, abandonnée comme un squelette » (110), qui était « casa aceea, r�mas� goal� » (105). Les comparaisons et les métaphores foisonnent donc chez Mihali également : « J’ai écouté longtemps le bruit du moteur qui me suppliait avec insistance, comme une lourde prière » (13), à partir de « Zgomotul motorului s-a auzit vreme îndelungat�, ca o chemare » (9). Un couple explose au début du roman. Une épouse trompée décide de retourner dans son village natal avec son enfant, mais plus que la trame du récit, ce qui intéresse le traductologue, ce sont ces adjonctions et ces « jeux de traduction », pour reprendre le titre d’un livre de Josiane Podeur (Podeur 2008). Des ajouts tels que « de nouveau-né » et « comme un squelette », la transformation de « ca o chemare » en « comme une lourde prière », font comprendre à quel point le français semble avoir inspiré Mihali et à quel point l’art de dire et de traduire la famille s’enrichit avec de telles pratiques. Les comparaisons et les métaphores foisonnent donc bien, comme nous l’avons dit, et Federica Scarpa (Scarpa 1989), spécialiste de cet autre auteur de saga familiale qu’est Giovanni Verga, se pencherait avec intérêt sur un exemple tel que « S� ne scoatem ochii [ ] ? » (16)// « Si l’on criait, l’on se crachait à la figure [ ] ? » (20). Annafrancesca Naccarato relève dans Traduire l’image. L’œuvre de Gaston Bachelard en italien (Naccarato 2012 : 10), que la pratique traductive peut devenir un remarquable travail d’écriture et un « facteur de développement de toutes les ressources linguistiques » : La partie conclusive de cet ouvrage, correspondant au cinquième chapitre, illustre l’analyse contrastive proprement dite et propose une forme de critique réflexive et descriptive, qui a la forme du commentaire et qui vise à éclairer les raisons qui déterminent les choix des traducteurs. Après avoir défini les principes qui fondent la réflexion bachelardienne sur l’imaginaire, en particulier les rapports entre le mot et l’image et les valeurs que l’épistémologue associe à l’espace et à la rêverie, nous observons la manière dont les traductions et leurs révisions restituent des stratégies discursives qui véhiculent des contenus conceptuels spécifiques. En laissant de côté des contraintes d’ordre linguistique – concernant le décalage entre langue de départ et langue d’arrivée – nous nous arrêtons sur les écarts qu’engendrent des choix entièrement imputables aux traducteurs et à leur « horizon », ainsi que sur la réduction éventuelle de ces écarts dans les traductions révisées, pour montrer que, malgré les formes fréquentes d’entropie sémantique, la pratique traductive peut aussi se changer en un véritable travail d’écriture et Yannick Preumont 178 Yannick Preumont

en un facteur de développement de toutes les ressources linguistiques. L’examen du degré et des critères de reproduction dans une langue autre d’une pensée spécifique qui réunit en une dialectique féconde le concept et l’image se change ainsi non seulement en un instrument d’analyse des mécanismes qui sous-tendent la pratique théorique de la traduction, mais aussi et surtout en une voie privilégiée pour approfondir la connaissance des textes de départ et des signifiés complexes qu’ils recèlent. « Nous avons fait le trajet de Bucarest jusqu’à mon village sans mot dire. Nous étions tous les deux comme des sourds-muets » (11) à partir de « Drumul de la Bucure�ti l-am parcurs în t�cere. Eram mu�i, surzi �i orbi unul pentru cel�lalt » (7). On retrouve souvent cette différence d’une langue à l’autre, « sourds-muets » pour « mu�i, surzi �i orbi », mais l’histoire de l’arrière-petite-fille de Marie et Pétré qui se réfugie dans une maison vide, celle de son enfance, se situe dès la première page non pas sous le signe du retranchement, mais de l’adjonction. « Tot ce vroia s�rmana femeie era s� se asigure c� nu va muri de una singur�, p�r�sit� ca un câine » (50)// « Tout ce que la pauvre femme voulait était de ne pas mourir seule, abandonnée comme un chien errant, ainsi qu’elle avait vécu » (55). La phrase qui comprend la comparaison complétée « abandonnée comme un chien errant » (à partir de « p�r�sit� ca un câine ») s’allonge encore en un douloureux « ainsi qu’elle avait vécu ». La solitude, l’abandon Chez Marin Preda, autre grand spécialiste de l’abandon, avec Les Moromete, on trouve au contraire un intéressant cas de retranchement, mais le traducteur français n’a fait que suivre une version modifiée par l’auteur lui-même. Dans la version anglaise du roman de Marin Preda, on trouve le texte d’une chanson parlant d’une jeune femme séduite et abandonnée, alors que la version française, qui reprend une version successive du texte roumain, poursuit simplement par « Et la chanson racontait qu’en dépit de l’hiver dur un jeune homme revenait toujours chercher sa bien-aimée. Maintenant il faisait beau, le soleil brillait, mais lui, il ne venait plus la voir » (Preda 1986 : 50). La traduction, chez Felicia Mihali, amplifie les échos d’une désunion haute en couleur. « Alor mei nu le duceam dorul » (15)// « Mes proches aussi étaient un lourd fardeau pour moi » (19). Aucun personnage du récit ne semble épargné, depuis les parents qui deviennent « un lourd fardeau » à cette vieille tante Cécilie ayant peur de mourir seule, abandonnée comme un chien errant, et aucune Deux auteurs roumains ayant choisi le français 179 maison, autre « personnage » indispensable du roman de la famille. Comme troisième exemple de lieu, après « Locul va r�mâne neted ca- n palm� » et « casa aceea, r�mas� goal� » : « S� r�mân� o singur� cl�dire, restul s� fie demolat, tasat, f�cut una cu p�mântul » (44) s’allonge en « Qu’il reste un seul logis, celui de mes grands-parents, et que les autres, laids et inutiles, soient entièrement démolis, tassés, mêlés à la terre » (48). La maison vit et meurt, comme les êtres vivants, et pour revenir aux figures de rhétorique à relever dans le texte, notons l’apparition d’un « comme » dans « Mes grands-parents étaient maigres et de haute taille, avaient les traits du visage longs, aigus, hiératiques, comme ceux des saints byzantins » (42) pour « Bunicii erau amândoi slabi, cu tr�s�turile fe�ei lungi, ascu�ite, hieratice, de sfin�i bizantini » (38). On ne peut passer sous silence cependant que les figures de rhétorique ne sont pas les seules à bénéficier de l’attention de l’auteur. On voit avec « Ceea ce murise era cu des�vâr�ire mort �i nu merita pomenit. Dac� tragedia lor se dovedise inutil�, atunci s� cad� în uitare » (27), qui devient « Ce qui avait disparu était entièrement mort et ne valait pas la peine d’en parler ! Ce qui n’existait plus n’avait aucune importance ! Avais-je vraiment besoin de me rappeler ? Si la tragédie de ces gens était inutile et sans conséquence, alors à quoi bon en parler ? Qu’elle tombe pour toujours dans l’oubli ! » (31), que c’est le texte de déclin et de mort dans son entièreté qui, paradoxalement, s’amplifie et revit sous la plume de l’écrivain migrant ayant changé de langue. Felicia Mihali quitte son pays, quitte son passé, « o povar� » (25) (« le passé était pour chacun d’entre nous un lourd fardeau », 29) qui lui a offert le succès littéraire dans sa patrie. Au Québec « nepl�cut� » est devenu « pesait désagréablement sur nos vies » (29). Le « fardeau » lui a fait connaître un succès plus grand encore et la métamorphose de sa prose ne semble pas y être étrangère.

Bibliographie A. Ouvrages généraux Berman 1984 : A. Berman, L’épreuve de l’étranger. Culture et traduction dans l’Allemagne romantique, Paris, Gallimard, coll. « Tel ». Bulai 1999 : E. Bulai, Comparaison et métaphore dans le poème français en prose, One�ti, Funda�ia Na�ional� « G. C�linescu », Aristarc. Yannick Preumont 180 Yannick Preumont

Cigada 1982 : S. Cigada, La traduzione come strumento di analisi critica del testo letterario, in Processi traduttivi. Teorie ed applicazioni, Brescia, La Scuola, p. 187-199. Folkart 2007 : B. Folkart, Second Finding. A Poetics of Translation, Ottawa, University of Ottawa Press. Guibert 1975 : L. Guibert, La créativité lexicale, Paris, Larousse. Gu�ia 1990 : I. Gu�ia, Le traduzioni d’opere letterarie romene in italiano (1900-1989), Roma, Bulzoni. Naccarato 2008a : A. Naccarato, Poétique de la métonymie. Les traductions italiennes de «La Curée» d'Émile Zola au XIXe siècle, Roma, Aracne. Naccarato 2012 : A. Naccarato, Traduire l’image. L’œuvre de Gaston Bachelard en italien, Roma, Aracne. Raccanello 2008 : M. Raccanello, Le prime traduzioni italiane della Recherche di Proust, Monfalcone, Edizioni del Tornasole. Parodo 2010 : F. Parodo, Le traduzioni d'autore di Madame Bovary, Firenze, Le Lettere. Podeur 2008 : J. Podeur, Jeux de traduction/Giochi di traduzione, Napoli, Liguori. Preumont 2009 : Y. Preumont, Traduire le discours sur la famille, Roma, Aracne. Ru 1992 : Y.-L. Ru, The Family Novel. Toward a Generic Definition, New York, Peter Lang. Scarpa 1989 : F. Scarpa, La traduzione della metafora, Roma, Bulzoni. Sorrenti 2012 : A. C. Sorrenti, Poetica della metafora in Gaspard de la Nuit di Aloysius Bertrand : dalla teoria all’applicazione, thèse de doctorat, Milano, Università Cattolica del Sacro Cuore. B. Œuvres Istrati, Jehouda 1974 : P. Istrati, J. Jehouda, La famille Perlmutter - Familia Perlmutter, Bucure�ti, Minerva (édition bilingue, trad. du français par Eugen Barbu). Istrati 1998 : P. Istrati, La Maison Thüringer - Casa Thüringer, édition dirigée par Zamfir B�lan, Br�ila, Istros – Muzeul Br�ilei. — 2006 : P. Istrati, Œuvres I-2-3, édition établie et présentée par Linda Lê, Paris, Phébus. Mihali 1999 : F. Mihali, �ara Brânzei, Bucure�ti, Image. Mihali 2002 : F. Mihali, Le pays du fromage, Montréal, XYZ éditeur. Preda 1986: M. Preda, Les Moromete, trad. du roumain par M. Iv�nescu, préface de M. Ungheanu, Bucure�ti, Minerva. C. Traductions italiennes Istrati 1925 : P. Istrati, Kyra Kyralina, trad. du français par G.F. Cecchini, Firenze, Società Anonima Editrice « La Voce ». Deux auteurs roumains ayant choisi le français 181

Istrati 1928 : Il ritornello della fossa (Nerrantsoula), trad. du français par A. Parini, Milano, A. Vitagliano. Istrati 1931 : Il pescatore di spugne, trad. du français par F. et I. Latini, Milano, Carnaro. Istrati 1947 : Kyra Kyralina, trad. du français par G. Lupi, Milano, Garzanti. Istrati 31996 : Kyra Kyralina, trad. du français par G. Lupi, revue par P. Fiori, Milano, Feltrinelli (1978). Istrati 1993 : Mediterraneo (al levar del sole), trad. du français par F. Cezzi, Lecce, Argo. Istrati 1994 : Verso l’altra fiamma, trad. du roumain par M. Popescu, Fiesole, ECP. Istrati 1998 : Il bruto, trad. du français par G. Fofi, Roma, e/o. Istrati 2000 : I cardi del B�r�gan, trad. du français par P. Casciola, Firenze, Bi-Elle (Quaderni Pietro Tresso n°24). Istrati 2004 : I cardi del Baragan, trad. du français par G. Schilardi, Lecce, Argo. Istrati 2006 : Mediterraneo (al calar del sole), trad. du français par P. Serafino, Lecce, Argo. D. Critique B�lan 2001: Z. B�lan, Panait Istrati. Tipologie narativ�, Br�ila, Istros. Brezu-Stoian 2007: C. Brezu-Stoian, Panait Istrati, Bucure�ti, Muzeul Literaturii Române. Cog�lniceanu 2005 : M. Cog�lniceanu, Panait Istrati : tenta�ia �i ghimpii libert��ii, Br�ila, Ex Libris. Condei 2001: C. Condei, Interferen�e lingvistice româno-francese în opera lui Panait Istrati, Br�ila, Istros. Dumitru 2012 : E. Dumitru, L’emigrazione intellettuale dall’Europa centro- orientale. Il caso di Panait Istrati, Roma, Edizioni Nuova Cultura. Ionescu 2000 : M. C. Ionescu, Les (en)jeux de l’oral et de l’écrit : le cas de Panaït Istrati, Br�ila, Istros. Iorgulescu 2004 : M. Iorgulescu, Cel�lalt Istrati, Ia�i, Polirom. Naccarato 2008b : A. Naccarato, Les chardons du Baragan : per un progetto di traduzione, in G. Vanhese (coord.), Deux migrants de l’écriture. Panaït Istrati et Felicia Mihali, Rende, Centro Editoriale e Librario – Università degli Studi della Calabria, p. 133-148. Preumont 2010 : Y. Preumont, Multilinguisme et multiculturalisme. Panaït Istrati et Felicia Mihali face à la traduction du discours sur la famille, in G. Vanhese (a cura di), Multiculturalismo e multilinguismo. Multiculturalisme et multilinguisme, Rende, Università della Calabria – Dipartimento di linguistica (« Quaderni del Dipartimento di linguistica » n°25), p. 191-215. Yannick Preumont 182 Yannick Preumont

Preumont 2011a : Y. Preumont, De �ara Brânzei à Confession pour un ordinateur de Felicia Mihali, in « Caietele Echinox », Cluj-Napoca, vol. 20, p. 114-119. Preumont 2011b : Y. Preumont: Panaït Istrati et la traduction de la poétique de l’éclatement et de la dispersion, in « Caiete Critice », Bucarest, n. 3-4 (281-282), p. 81-86. Preumont 2012 : Y. Preumont, Panaït Istrati et la traduction du déclin physique, in A. Vranceanu-A. Pagliardini (a cura di), Migrazione e patologie dell’Humanitas nella letteratura europea contemporanea, Frankfurt am Main/Berlin/Bern/Bruxelles/New York/Oxford/Wien, Peter Lang, coll. « Forum Translationswissenschaft », Band 14, p. 185-193. Sacchi 1991: S. Sacchi, Uno scrittore nomade. Panait Istrati, in G. Rubino (a cura di), Figure dell’erranza: immaginario del percorso nel romanzo francese contemporaneo, Roma, Bulzoni, p. 195-209. Vanhese 2008 : G. Vanhese, Synonymie, anthropologie et traduction dans l'œuvre de Panaït Istrati, in S. Cigada-M. Verna, Atti del convegno “La sinonimia tra langue e parole nei codici francese e italiano”, Università Cattolica del Sacro Cuore di Milano, 24-27 ottobre 2007, Milano, Vita e Pensiero, p. 290-291. Vasilescu 2008: D. Vasilescu, Panaït Istrati. Images d’Orient, Nice, Vaillant.

Two Romanian Authors who Have Chosen to Write in French: Panaït Istrati and Felicia Mihali Translation is often envisaged as a matter of mapping over into the target language the surface features or semiotic structures of the source poem, says Barbara Folkart in Second Finding. A Poetics of Translation. Felicia Mihali is not a poet, but she deserves our attention with a new kind of “poetically viable translation”. Le pays du fromage can be studied as an interesting derived family novel. Romanian writers have made considerable contributions abroad and Panaït Istrati has achieved something remarkable. Our multilinguistic world brings new challenges for the translator and multiculturalism is definitely a kind of keyword that can be read in various interesting ways.

Université de la Calabre, Italie Ekphrasis �i bricolajul imaginilor în romanele lui Constantin �oiu

Cristina S�R�CU�

Key-words: novel, ekphrasis, description

Rolul inser�iilor picturale este esen�ial pentru în�elegerea universului celor dou� romane scrise de Constantin �oiu, Galeria cu vi�� s�lbatic��i C�derea în lume. Îmi propun în acest articol s� analizez specificul referin�elor ekphrastice din Galeria cu vi�� s�lbatic��i felul în care referin�ele vizuale influen�eaz� receptarea acestui roman. Plata dijmei – o imagine din galerie Autorul situeaz� ac�iunea romanului Galeria cu vi�� s�lbatic� în anii 1957/1958. Chiril Meri�or pierde un caiet de însemn�ri – caietul albastru de dictando – în cabina de probe a unui magazin de confec�ii în care intr� înso�it de sora lui, Octavia, pentru a-�i cump�ra un costum nou. Pierderea jurnalului reprezint� începutul unui lung drum al fricii �i al unor chinuitoare remu�c�ri. Dup� ce începe ancheta securit��ii, Chiril nu mai rezist� presiunii �i se spânzur�. Romanul î�i construie�te re�eaua de simboluri �i în jurul unui tablou din pictura flamand� a secolului XVII, Plata dijmei, crea�ie a pictorului Pieter Breughel cel Tân�r (1564-1638). Naratorul descrie Plata dijmei în secven�a ce red� vizita Retei Mu�on în casa lui Chiril Meri�or, afinitatea dintre cele dou� personaje fiind sus�inut� de drama comun� pe care o tr�iesc – excluderea din partidul comunist: [1] Inspectând în voie salonul de zi ce servea �i de bibliotec�, Reta trecuse la peretele de vest – zugr�vit în albastrul pal, celelalte aveau culoarea simpl� a varului stins –, singurul neacoperit de rafturi de c�r�i, dominat de „Plata dijmei”, cealalt� achizi�ie nemaipomenit� a doctorului Meri�or, tablou al c�rui pre� Chiril o l�sase pe frumoasa vizitatoare s�-l descopere singur�, �i pe care ea, dezorientat� în casa str�in� în care intra întâia oar� �i nu f�r� o turburare l�untric�, la care contribuiser� �i efuziunile Octaviei, nu-l observase

183 Cristina S�r�cu�184 pân� atunci, de�i ocupa o treime din l��imea peretelui. Era o pânz� flamand� din secolul al �aptesprezecelea, mândria casei, �i care se potrivea perfect cu pendula aceea seniorial�. Tat�l lui Chiril, domnul Meri�or, cump�rase tabloul la o licita�ie public� prin 1932 într-un or��el din Ardeal unde lucrase ca doctor înainte de a deveni medicul unei închisori, pe vremea când avea Rontgen – primele aparate rare ca �i radioul – �i câ�tiga bani mul�i. Ca �i autorit��ile locale, ce descoperiser� tabloul odat� cu îngerul de lemn �i pendula în podul unui conac de vân�toare apar�inând unei familii de grofi sc�p�ta�i, cump�r�torul crezuse c� era vorba de o copie. Mai mult� importan�� doctorul Meri�or d�duse pendulei pe care o c�ra peste tot cu el, în târgurile unde se muta, înf��urând-o cu o infinit� aten�ei ca pe mumia unui faraon �i care, reparat� mereu pe bani grei, scotea din or� în or� dang�te de catedral�, decât pânzei cump�rate pe un pre� foarte sc�zut. Lumea f�cuse mult zgomot în timpul licita�iei. Pânza înf��i�a o scen� care aducea cu scena real� a licita�iei din urbea transilvan�. Ba chiar cineva recunoscuse în tablou câteva mutre din ora�. Tat�l lui Chiril îns� avea o adev�rat� sl�biciune pentru cupidonul acela baroc, rupt, descleiat pe care îl reparase cu mâna lui, apelând la unele detalii �i la un me�ter tâmplar �vab ce completase, dup� multe consulta�ii, �tirbiturile, cu esen�a de lemn cuvenit�, l�cuind totul astfel încât nu se mai puteau deslu�i cârpiturile. Abea peste vreo cinci ani, dup� ce doctorul Meri�or se stabilise în Bucure�ti cump�rând casa de pe Dristorului, pentru b�trâne�e, un vechi prieten de-al s�u, profesor de istorie �i care studiase �i istoria artelor, b�nuind dup� starea vopselii, c� tabloul era original, chemase un specialist, care stabili f�r� nici un dubiu valoarea nemaipomenit� a pânzei. Chiril crescuse în umbra acestui tablou. Taic�-s�u, a�ezat înaintea lui în fotoliu, cu pipa lui de cire� în gur�, îl contempla ore întregi, mai descoperind câte un am�nunt trecut cu vederea �i împ�rt��indu-i-l fiului s�u... Chiril pretindea c� în fiecare sear� personajele ar�tau altfel, ca �i cum peste zi se deplasaser� sau „schimbaser� vorba”. Reta, despre care el spunea c� „avea un sim� înn�scut al valorilor”, era în culmea admira�iei. Bine, dar tabloul acela era o adev�rat� avere! [...] „Le paiement de la dîme”, scris cu litere negre pe fondul unui ecuson aurit, p�rea o ad�ugire, ca �i rama, tot aurie, în bun� stare, specialistul descoperise pe reversul ei data înr�m�rii, relativ recent�, 14 aprilie 1896, Nanterre. [2] Un contoar, un oficiu de percep�ie la care �edeau trei perceptori în fa�a ��ranilor veni�i cu produsele lor, femei �i b�rba�i cu oale, putinici cu brânz�, de unt, de miere, to�i apleca�i, cu capul întins înainte, plin de aten�ia stupid� a oamenilor de la �ar�, aiuri�i, dep��i�i de legi �i de evenimente, nepricepând bine ce se întâmpl�. Func�ionarul din mijloc, osos la fa�� �i dispre�uitor, cu o dantel� scrobit� ce-i f�cea gâtul s� stea �i mai �eap�n accentuându-i aerul de scârb�, p�rea un con�opist ce-�i cunoa�te bine socotelile �i îndatoririle. El purta pe capul �uguiat o p�l�rie neagr� în trei col�uri, fiind �eful celorlal�i doi, ce scriau de zor, înclina�i spre registrele lor. Reta îi ar�ta, ferindu-se s� ating� Ekphrasis �i bricolajul imaginilor în romanele lui Constantin �oiu 185

pasta picturii, întinzând degetul, retr�gându-l �i mu�cându-l de uimire, apoi indexul ei se deplas� de-a latul tabloului oprindu-se asupra figurii unui b�rbat foarte negru la fa��, cel mai urât dintre to�i pl�titorii dijmei, a�a cum este ar�tat Iuda în toate Cinele Rena�terii, cu mâna dus� la piept, justificându-se sau cerând o p�suire impasibililor slujba�i. Reta observase �i s�cule�ele de bani de pe jos, din preajma tejghelei înalte, cu etichete sau chitan�e prinse, lipite pe pânza gri p�tat�, p�mântie �i care avea aspectul unor hârtii muncite, trecute prin multe mâini, col�urile lor erau întoarse, îndoite, de acea laborioas� �i primitiv� birocra�ie feudal�. [3] Dijma dat� seniorului. Lui, care trebuise s�-i apere pe am�râ�i, s� le garanteze existen�a, contra n�v�litorilor, jafului �i tâlharilor. Biruri, tributuri, impozite... �i ��tia care nu prea în�eleg de ce pl�tesc, dar pl�tesc, n-au încotro, pl�tesc cu o umilin�� pref�cut�... Chiril, vorbind, constata mirat c� vedea acum altfel tabloul, parc� prin ochii Retei, de�i ea nu f�cuse nici un comentariu; se uita numai, sco�ând din când în când exclama�ii de încântare, dar ea îl stimula s� gândeasc� repede �i u�or, plin de o exaltare l�untric� (�oiu 1976: 83-84). Dosarul critic al romanului re�ine prezen�a tabloului �i îi comenteaz� semnifica�iile. Critici literari precum Ion Pecie (1989: 227-228), F�nu� B�ile�teanu (1980: 209), Marius Mihe� (2008: 167) �i Sanda Cordo� (2002: 251) sunt preocupa�i de simbolistica tabloului. Niciuna din aceste interven�ii critice nu analizeaz� în fapt pasajul descriptiv �i nu sunt interesate de evocarea tabloului decât în m�sura în care acesta (tabloul) completeaz� arsenalul de simboluri al romanului. Care sunt de fapt ra�iunile referin�ei ekphrastice în universul Galeriei cu vi�� salbatic�? Constantin �oiu explic� indirect evocarea tabloului în volumul Memorii din când în când. La originea acestui pasaj este o scen� real� din via�a unui prieten al autorului, Belu Silber. Tabloul flamand descris în roman leag� nu numai destinul lui Chiril �i al Retei, ci este în realitate nodul gordian al unei frumoase pove�ti de dragoste a lui Belu Silber. Fost ilegalist �i martor al acuz�rii în procesul lui Lucre�iu P�tr��canu, care îi fusese �i prieten, Belu Silber a fost condamnat la închisoare pe via�� �i eliberat în 1964. În ziua eliber�rii, Silber se duce s� î�i viziteze iubita; întâlnirea are loc în sufrageria dominat� de Plata dijmei, pânz� de care Belu Silber râde, v�zând în ea o sugestie a practicilor prezente în „colectiva” inventat� de regimul comunist (�oiu 2003: 85-86). Cristina S�r�cu�186

În amplul fragment ce evoc� tabloul flamand putem identifica trei p�r�i. Prima parte (fragmentul [1]) nu este atât o descriere a compozi�iei plastice, cât a contextului în care pânza a intrat în familia Meri�or �i a ajuns s� ocupe „aproape o treime din l��imea peretelui”. Discursul se concretizeaz� în forma descrierii de ac�iuni. Obiectul de art� este achizi�ionat în 1932 de tat�l lui Chiril �i p�strat cu mare grij� de membrii familiei, pentru care, de altfel, devine obiectul contempla�iei repetate. Tabloul func�ioneaz� ca un liant biografic în vie�ile lor. Chiril cre�te în umbra lui, domnul Meri�or, tat�l lui Chiril, descoper� de fiecare dat� când îl contempl� câte un am�nunt nou pe care i-l spune �i lui Chiril. Acesta, la rândul lui, are impresia c� personajele î�i schimb� zilnic pozi�ia pe pânz� �i, mai mult, aleg mereu alt subiect de conversa�ie. Identitatea tabloului este precizat� treptat: întâi titlul, în prima fraz�, urmat de sugerarea autorului �i a perioadei c�reia îi apar�ine: o pictur� flamand� din secolul al �aptesprezecelea. Acest am�nunt referitor la situarea în timp a pânzei este �i cel care – al�turi de descrieriea efectiv� a scenariului plastic – îl sus�ine ca autor al ei pe Pieter Breughel cel Tân�r1. A doua parte a fragmentului descriptiv este descrierea ekphrastic� în sine (fragmentul [2]). Pasajul marcheaz� �i o schimbare a vocii narative. Dac� în prima parte descrierea de ac�iuni apar�ine naratorului, în partea a doua vocea care descrie tabloul este a unuia din personaje. Reta este cea care prive�te admirativ tabloul �i îl descrie. Descrierea urmeaz� o traiectorie vertical�, de sus în jos, privirea înregistrând întâi figura�ia din partea dreapt� a pânzei: contoarul, masa, func�ionarii, ��ranii �i produselor destinate dijmei. În amalgamul de obiecte �i personaje, naratorul focalizeaz� asupra a dou� personaje, fiecare reprezentând un element al perechii opresor/oprimat: de o parte, func�ionarul statutului, reprezentantul oficial, de cealalt� parte, pl�titorul taxei. Nici într-un caz descrierea nu

1 Subiectul colect�rii taxelor este unul preferat în pictura secolelor XVI-XVII: Two tax-collectors (1490-1546, Marinus van Reymerswaele), The tax-collectors�i The tax- collector (1493-1567, Marinus van Roejmerswaelen), Suppliant Peasants in the Office of Two Tax Collectors (1465-1530, Quentin Metsys). Cu aceast� tematic�, Pieter Breughel cel Tân�r picteaz� de pild� patruzeci de tablouri, toate copii ale unei pânze, azi pierdute, datorat� tat�lui s�u, Pieter Breughel cel B�trân. Ekphrasis �i bricolajul imaginilor în romanele lui Constantin �oiu 187 este o simpl� transpunere a compozi�iei plastice. Figura func�ionarului st� sub semnul rigidit��ii infatuate: fizinomia func�ionarului nu e doar osoas�, ci �i dispre�uitoare, îmbr�c�mintea îl face �i mai inflexibil �i îi accentueaz� superioritatea batjocoritoare, toate transformându-l iremediabil într-un „con�opist” competent. Dominant� în construc�ia imaginii celuilalt personaj este umilin�a. Efectul este ob�inut combinând detaliul fizic cu gestica. Aspectul fizic îl pune într-o pozi�ie de inferioritate: dintre to�i pl�titorii taxei el este cel mai urât. Gesturile sale par fie a implora compasiune – mâna dus� la piept –, fie a oferi o explica�ie servil� func�ionarului. Ultimul element din universul pictural pe care privirea Retei îl înregistreaz� este mul�imea s�cule�ilor de bani împr��tia�i pe jos. Traiectoria privirii contemplative, dar �i selec�ia individualizant� a celor dou� personaje induc un sens nou pasajului descriptiv. Discursul descriptiv nu accentueaz� atât asupra unor eventuale calcule eronate care fac dijmuirea de nesuportat, cât asupra statutului celor dou� personaje exponen�iale. Func�ionarul �i pl�titorul de taxe sunt individualiza�i pentru a sugera condi�ia uman�, aceea de subiect al unei injusti�ii sociale eterne. Asemenea pl�titorului de taxe, Chiril �i Reta sunt umili�i �i oprima�i de un sistem politic absurd, care îi exclude din partidul comunist f�r� a le da o explica�ie. Al�turi de metonimie, o alt� strategie la care recurge autorul în aceast� inser�ie descriptiv� este decupajul pe care îl opereaz� în inventarul pânzei. Cum am observat deja, privirea personajului contemplator înregistreaz� în primul rând figura�ia din partea dreapt� a tabloului, urmând o ax� vertical�, de sus în jos. Selec�ia mizeaz� pe ac�iune: scena aleas� spre a fi descris� surprinde personajele în mi�care. R�mân astfel „neinteresante” figurile din partea stâng� a tabloului, figurine care nu particip� la scen�, ci sunt parc� în a�teptare: la masa de lâng� u��, un func�ionar este adâncit în calcule, un ��ran a�teapt� sprijinit într-o bât� �i cu c�ciula în mân�, iar altul st� ascuns dup� u��. Predilec�ia pentru scena de ac�iune în defavoarea celor pasive sus�ine ipoteza unei „lecturi” de identificare a personajului contemplator, descriptorul, cu un rol din scenariul redat pe pânz�. Reta „cite�te” scena pictural�, re�inând cele dou� personaje în mi�care �i decriptând ac�iunea lor în logica rolurilor de opresor �i oprimat. Cristina S�r�cu�188

A treia parte a fragmentului ekphrastic (fragmentul [3]) red� reac�ia lui Chiril, al c�rui rol este de comentator al tabloului. �i aceast� ultim� secven�� se construie�te pe un joc al vocilor narative: vocea lui Chiril �i cea a naratorului. Lui Chiril îi apar�ine comentariul înfrunt�rii dintre pl�titorii de taxe �i func�ionari. Observa�iile lui r�stoarn� raportul de for�e în favoarea ��ranilor. Dac� privirea Retei îi descoperea umili, cea a lui Chiril descoper� în gestica lor ipocrizia (pl�tesc cu o „umilin�� pref�cut�”) salvatoare. Pref�c�toria lor nu anuleaz� taxele, dar este semnul unei în�elegeri superioare a condi�iei lor de pl�titori de taxe: nu în�eleg ra�iunea taxelor, dar în�eleg c� plata lor este singura solu�ie. Interven�ia personajului epureaz� textul de orice referire la istoria evocat� de tablou sau la mitul biblic (Cartea lui Tobit, I, 6-9 sau Evanghelia dup� Matei, 23, 23-28) ce se constituie în originea acestei teme. Efectul ob�inut este unul alegoric: episodul surprins pe pânz� �i descris de Chiril func�ioneaz� ca o explica�ie a unui eveniment din biografia recent� a acestuia – excluderea din rândurile membrilor de partid. În fine, fragmentul ekphrastic se încheie cu evaluarea reac�iei lui Chiril. Comentariul Retei are asupra lui Chiril un efect persuasiv: dup� expozeul acesteia, Chiril î�i însu�e�te pozi�ia ei, îns� nu atât în ceea ce prive�te explicit raportul de for�e din tablou, cât în fa�a marii disponibilit��i hermeneutice pe care pânza o are. În roman, în afara descrierii ekphrastice, exist� trei referin�e la tabloul lui Pieter Breughel cel Tân�r, dar în analiza mea voi avea în vedere doar una din acestea2 – cea în care povestirea recupereaz� o secven�� din biografia lui Chiril. Chiril obi�nuie�te, adolescent fiind, s�-i citeasc� surorii sale din c�r�ile pe care el însu�i le citea. Într-o sear�, în salonul unde se afla �i tabloul flamand, Chiril cite�te pasajul din Tacitus ce descrie împrejur�rile mor�ii Octaviei, prima �i nefericita so�ie a lui Nero: la dou�zeci de ani, tân�ra so�ie a lui Nero, dup� ce acesta o exileaz� pe insula Pandateria sub acuza�ia de adulter, este condamnat� la moarte: Regia supliciului este tema fragmentul citat: Octavia este legat� strâns cu ni�te funii, i se deschid venele �i, pentru

2 Referin�ele ekphrastice se reg�sesc în edi�ia din 1976 a romanului Galeria cu vi�� s�lbatic�, la paginile 78, 91 �i, respectiv, 363. Ekphrasis �i bricolajul imaginilor în romanele lui Constantin �oiu 189 c� sângele se scurge prea încet, este dus� într-o baie supraînc�lzit� (Tacitus 1995: 405): �i aceast� copil� – îi citi el rar, gesticulând �i plimbându-se de colo-colo prin salonul de zi dominat de pendula monumental� a doctorului Meri�or �i de func�ionarii feudali intratabili din Plata Dijmei [...] (�oiu 1976: 363). Referin�a ekphrastic� este inclus� într-o construc�ie incident� �i evoc� nu un detaliu decorativ al tabloului, ci o categorie a personajelor ce compun scena – func�ionarii feudali. Adjectivul ce îi calific� („intratabili”) reitereaz� conflictul dominant al pânzei, acela dintre pl�titorii taxelor �i cei care le impun, dar �i pozi�ia inflexibil� a celor din urm�. În economia secven�ei, asocierea tabloului flamand �i a pasajului din Analele lui Tacitus despre moartea crud� a Octaviei d� referin�ei ekphrastice înc� o dimensiune anticipativ� a destinului personajului, care se va confrunta la rândul lui cu ni�te func�ionari intratabili, de data aceasta ai regimului comunist, în timpul anchetei. Pe de alt� parte, evocarea personalit��ii despotice a lui Nero – cel care comand� moartea Octaviei – reactualizeaz� o realitate specific� �i istoriei contemporane lui Chiril. Salonul de zi din casa doctorului Meri�or, dominat de pendul� �i Plata dijmei�i martor al supliciului Octaviei, este în fapt simbolul unei Românii aflate într-o epoc� istoric�, a c�rei politic� este marcat� de despotism, rigiditate �i inechitate social�. Concluzii Inser�iile ekphrastice pe care le întâlnim în Galeria cu vi�� s�lbatic� demonstreaz� o voca�ie pictural� a scrisului lui Constantin �oiu. Preferin�ele ekphrastice ale autorului sunt o consecin�� a convingerilor sale despre un real dialog al literaturii cu pictura, convingeri în spiritul c�rora sunt construite �i unele personaje din romanele sale. De exemplu, Cavadia, prietenul lui Chiril Meri�or �i literat prin forma�ia studiilor sale, teoretizeaz� chiar aceast� leg�tur� dintre literatura român� �i pictur�, respectiv, muzic� (�oiu 1976: 390). Rolul inser�iilor ekphrastice – cu cele dou� tipologii ilustrate, descrierea �i, respectiv, referin�a ekphrastic� – în construc�ia romanesc� se configureaz� având în vedere defini�ia picturii formulat� de Constantin �oiu. În interviul Proza este umbra umanit��ii, Doina Cristina S�r�cu�190

Uricariu – pornind de la studiul lui Ortega y Gasset (y Gasset 1972: 78) despre Velásquez – îi sugereaz� autorului o posibil� analogie în construc�ie între Galeria... �i tabloul lui Velásquez, Meninele, numind romanul un „instantaneu etern”. Acceptând tabloul pictorului spaniol ca pe o „lec�ie bun� pentru un romancier modern” (Uricariu 1991: 363), �oiu define�te pictura în sens platonician, ca pe o art� a mu�eniei, un „discurs «nezis»” (Uricariu 1991: 374). În Galeria cu vi�� s�lbatic�– dar �i în C�derea în lume, roman publicat în 1987, construit �i acesta pe principiul ekphrastic –, descrierea ekphrastic� func�ioneaz� la nivelul nara�iunii ca un discurs nezis/negr�it, un discurs de „completare” a universului romanesc. Descrierea tabloului Plata dijmei explic� o secven�� din înfruntarea celor dou� personaje, Chiril Meri�or �i Reta Mu�on, cu sistemul politic oprimant. Structural, descrierea ekphrastic� a tabloului Plata dijmei reprezint� o descriere ekphrastic� reflexiv� (adresat� sau inten�ional�). Acest tip de descriere respect� o conven�ie auctorial�: este subiectul unui dialog între personajul principal �i un alt personaj (Chiril Meri�or �i Reta Mu�on), dialog în care personajului principal îi revine rolul de descriptar. Fragmentul ekphrastic �i referin�ele ekphrastice au �i rolul de a crea o complicitate cultural� între autor �i cititor. Sensul inser�iei ekphrastice se creeaz� în dialogul etern dintre autor �i publicul s�u. Din perspectiva aceasta, cu scrisul lui Constantin �oiu suntem în fa�a unui autor cult, care nu face îns� o demonstra�ie ostentativ� de erudi�ie plastic� �i pentru care evocarea unor opere de art� în universul s�u romanesc este un exerci�iu cât se poate de firesc: „Am oroare de a�a numi�ii scriitori cul�i”, spune Constantin �oiu într-un interviu (Coroiu 1976: 3). Apelul la o oper� de art�, fie prin descriere ekphrastic� sau referin�� ekphrastic�, r�mâne m�sura culturii unui scriitor, dar, deopotriv� �i proba lecturii pentru cititor. Ekphrasis �i bricolajul imaginilor în romanele lui Constantin �oiu 191

Bibliografie A. Corpus de texte �oiu 1976: Constantin �oiu, Galeria cu vi�� s�lbatic�, Bucure�ti, Eminescu. B. Literatur� secundar� Biblia sau Sfânta Scriptur�, Bucure�ti, Editura Institutului Biblic �i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucure�ti, 1991. Bertho 1990: Sophie Bertho, Asservir l’image, fonctions du tableau dans le récit, în volumul L’interprétation détournée, textes réunis par Leo H. Hoek, Amsterdam-Atlanta, GA, Editions Rodopi. B�ile�teanu 1980: F�nu� B�ile�teanu, Refrac�ii, Bucure�ti, Cartea Româneasc�. Cordo� 2002: Sanda Cordo�, Literatura între revolu�ie �i reac�iune, Cluj- Napoca, Apostrof. Genette 1969: Gérard Genette, Figures II, Frontières du récit, Paris, Éditions du Seuil. Genette 1966: Gérard Genette, Figures I, Paris, Seuil. Hamon 1993: Philippe Hamon, Du Descriptif, Paris, Hachette Supérieur. Krieger 1992: Murray Krieger, Ekphrasis – The Illusion of Natural Sign, Baltimore-London, The Johns Hopkins University Press. Marshall 2002: David Marshall, The Problem of Picturesque, în „Eighteenth-Century Studies”, vol. 35, nr. 3 (Spring), p. 413-437. Nistor 2012: Viorel Nistor, Pactul fic�ional �i istoria, Cluj-Napoca, Casa C�r�ii de �tiin��. Mihe� 2008: Marius Mihe�, Proza lui Constantin �oiu între marea �i mica istorie (tez� de doctorat), Universitatea „Babe�-Bolyai”, Cluj-Napoca. Pecie 1989: Ion Pecie, Romancierul în fa�� oglinzii, Bucure�ti, Cartea Româneasc�. Tacitus 1995: Cornelius Tacitus, Anale, cartea a XIV-a, traducere din limba latin�, introducere �i note de Gheorghe Gu�u, confruntarea textului a fost realizat� de Gabriela Cre�u, Bucure�ti, Humanitas. �oiu 2003: Constantin,�oiu, Memorii din când în când, vol. I, Bucure�ti, Cartea Româneasc�. �oiu 1979: Constantin �oiu, inteviu în „România liber�”, august, citat în edi�ia a doua volumului Galeria cu vi�� s�lbatic�, postfa�at� de autor, cuvântul editorului de Valeriu Râpeanu, Bucure�ti, Eminescu. Ungureanu 1977: Cornel Ungureanu, Proz� �i reflexivitate, Bucure�ti, Eminescu. Cristina S�r�cu�192

Uricariu 1991: Doina Uricariu, Proza este umbra umanit��ii, vol. IV, partea I, Romanul românesc în interviuri, o istorie autobiografic�/antologie, sinteze bibliografice �i indice de Aurel Sasu �i Mariana Vartic, 1985- 1991, Bucure�ti, Minerva. Vrânceanu 2007: Alexandra Vrânceanu, Interferen�e, hibrid�ri, tehnici mixte. Studii ale expresiei contemporane, (Interférences, hybridations, techniques mixtes. Etudes de l’expression contemporaine), Editura Universit��ii din Bucure�ti. C. Resurse electronice http://jurnalul.ro/cultura/carte/galeria-cu-vita-salbatica-un-cor-antic-pe- taram-oniric-587456.html (accesat la 21.09.2013). http://www.dejonckheeregallery.com/fr/Le_paiement_de_la_dime_ou_Lavo cat_de_village-5.html?m=1&id=1&t=106 (accesat la 19.09.2013). http://www.mba.caen.fr/activites/scolaires/concours/BRUEGHEL- Paiement%20de%20la%20d%C3%AEme-XVIe%20si%C3%A8cle- Caen-MBA-2012.pdf (accesat la 19.09.2013). http://www.christies.com/lotfinder/paintings/pieter-brueghel-le-jeune-le- paiement-de-5334445-details.aspx (accesat la 19.09.2013). https://www.1000museums.com/enlarge/201083/%20pieter%20breughel%2 0le%20vieu (accesat la 21.09.2013). http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:http://www.eaf.asn. au/lgm_essay3.html (accesat la 21.09.2013). http://pdfdownloadfree.net/?pdfurl=1qeXpurpn6WihSUpOGul6qnh7y4u7m5 uoWyxL6zu666uYen4rCWrorLkq3cqKyar4_N4OPmn6OX3Ofpnpzp 1N7hytDi6tfZydLZ4NCc19XinNvV09vU55eWqaShp6Oou6YnLWvp qGsnKSqlrO4p6uamrCmt6upoJuytq-irZi4opPc09yHr-U (accesat la 21.09.2013). http://www.romlit.ro/constantin_oiu (accesat la 21.09.2013).

Ekphrasis and Bricolage of Images in Constantin �oiu’s Novels My investigation aims to contribute to a view on types and functions of pictorial references in Constantin �oiu’s novel Galeria cu vi�� s�lbatic� (1976). In my analysis I reveal two types of pictorial references: ekphrasis and, respectively, ekphrastic reference. In the novel Galeria cu vi�� s�lbatic� the picture The Payment of the Tithes (Pieter Breugel the Younger) is the topic of both an ekphrastic description and of several ekphrastic references. The ekphrastic descriptions in the Romanian novel fall into the category of the reflexive ekphrastic descriptions. This kind of ekphrasis consists of a Ekphrasis �i bricolajul imaginilor în romanele lui Constantin �oiu 193 description with intentional structure that develops into a dialogue between the main and the secondary character(s). My paper also investigates the role of the ekphrastic description within the novel. At the level of the character’s configuration, the ekphrastic description accomplishes a rhetoric function (in Sophie Bertho’s terms). The rhetorical function of ekphrasis involves registering the persuasive effect that contemplating a certain picture has upon the character(s). On the other hand, at the narrative level, the ekphrastic description assumes the function of allegory: the ekphrastic excerpt adds significance to characters’gestures or to their psychological profile. As far as the ekphrastic references are concerned, they reiterate the main significance conferred to the picture they evoke, and thus, they have a metonymic function. To conclude, pictorial references in this novel create the space for a cultural complicity between the author and the reader. My commentary underlines how referring to art works (both pictorial and sculptural) influences the reception of the two novels (Galeria cu vi�� s�lbatic� and C�derea în lume).

Universitatea „Babe�-Bolyai” Cluj-Napoca, România

Littérature migrante et dualité spatiale dans Mikhaïl de Panaït Istrati

Anna Carmen SORRENTI

Key-words : space, description, painting, icon, metaphor, similitude

Définir d’une manière exhaustive et univoque le concept récent de littérature migrante se révèle une tâche difficile à accomplir, à cause de ses limites plutôt incertaines. Envisagée par Eugen Simion comme une forme de multiculturalisme et même de transculturalisme (Simion 2011 : 4), la littérature migrante est à différencier de la littérature de l’exil, parce que la première se caractérise par des motivations historiques, sociales et surtout existentielles, alors que la littérature de l’exil renvoie à une dimension politique (Simion 2011 : 3). Alexandra Vrânceanu, de son côté, affirme que :

Dac� exilatul se define�te fa�� de un centru pe care l-a pierdut, dar de care îi e dor, în schimb scriitorul migrant nu î�i mai define�te universul în func�ie de un centru anume, ci tr�ie�te într-un spa�iu amorf, compus din unit��i similare între care c�l�tore�te înstr�inat (Vrânceanu 2011 : 41). Il s’agit d’un phénomène en expansion lié à l’époque de la globalisation où, comme le remarque Alexandra Vrânceanu, les œuvres des écrivains migrants ne sont plus considérées comme une catégorie marginale mais au contraire comme « une catégorie essentielle » (Vrânceanu 2010 : 84). En ce qui concerne la littérature migrante roumaine, la variété des écrivains empêche d’établir des caractéristiques précises et univoques. D’après Simion, le choix de la langue n’est pas le seul critère pour établir l’appartenance d’un écrivain à un type de littérature. En effet, le changement de langue n’implique pas forcément un changement d’identité : D’autre termes entrent dans cette équation, comme les points de référence, la vision, le style et surtout, ce qu’on appelle la patrie imaginaire de l’écrivain.

195 196 Anna Carmen Sorrenti

Une fois de plus : tout écrivain important présente un cas à étudier séparément (Simion 2011 : 6). Comme l’affirme Alexandra Vrânceanu, nous ne devrions plus nous demander si un auteur appartient à son pays d’origine ou à celui qu’il a acquis, mais « de quelle manière il appartient à tous les deux » (Vrânceanu 2010 : 83). Parmi la variété des auteurs roumains à cheval sur deux (ou plusieurs) langues-cultures, un cas particulier est représenté par Panaït Istrati qui, selon Eugen Simion, appartient aux « cas les plus compliqués » (Simion 2011 : 7) à définir dans l’horizon des écrivains roumains migrants, compte tenu aussi de la reconnaissance insuffisante que lui attribuent la Roumanie, d’une part, et, de l’autre, la France, sa patrie d’adoption (Simion 2011 : 7-8). C’est sur cet « extraordinaire conteur » (Simion 2011 : 8) que nous concentrerons nos réflexions, en étudiant en particulier son récit Mikhaïl qui, avec Codine et Mes Départs, appartient au cycle autobiographique La Jeunesse d’Adrien Zograffi. L’espace joue un rôle de premier plan dans la vie et dans l’œuvre de Panaït Istrati. Il s’agit d’un « espace duel » (Vanhese 2014) caractérisé par une tension permanente entre l’ici et l’ailleurs (Vanhese 2014). Privé d’un centre unique et stable, l’espace se multiplie et se renouvelle constamment : On décèle donc dans ces œuvres un double mouvement contradictoire typiquement ulyssien : un élan centrifuge vers l’Ailleurs et un élan centripète de retour vers l’endroit natal ou nostos (Vanhese 2014). L’œuvre istratienne ainsi que la littérature migrante en général met[tent] l’accent sur le mouvement, le déplacement, le passage d’un lieu à l’autre. D’une part, le rapport de l’écrivain à la terre natale reste ambigu car il ne lui appartient plus entièrement, et tout d’abord par la langue vu qu’il a bien souvent élu une autre langue comme langue de sa créativité. D’autre part, il n’appartient pas non plus totalement à son lieu d’arrivée où il ne s’intègrera jamais complètement (Vanhese 2014). C’est pour cette raison que nous examinerons la relation entre « l’espace du dedans et l’espace du dehors », afin de reconstruire une « topophilie » (Bachelard 2005 : 17), un espace istratien « heureux » (Bachelard 2005 : 17), en nous arrêtant sur les images les plus Littérature migrante et dualité spatiale dans Mikhaïl de Panaït Istrati 197 représentatives. En plus, à partir des observations de Philippe Hamon et surtout de Jean-Michel Adam, nous voudrions montrer l’importance de la description dans le texte qui est l’objet de notre analyse, non seulement pour révéler cette stratégie d’écriture, mais surtout pour mettre en évidence son rapport étroit avec certaines figures de style. La force iconique de ces dernières permet, à notre avis, d’apparenter la description à la peinture, en réalisant le principe horacien de l’Ut pictura poesis (Adam 1993 : 11). 1. La description comme genre Chez Panaït Istrati, la description apparaît comme un instrument essentiel pour la composition du récit. À ce propos les théories développées par Philippe Hamon (Du descriptif) et par Jean-Michel Adam (La Description) se montrent convaincantes. Hamon fonde entièrement son étude sur la validité et sur la richesse du texte descriptif. Il rejette l’idée du descriptif comme concept subordonné au narratif, en les considérant comme complémentaires et dans une « interaction perpétuelle » (Hamon 1993 : 91). Le théoricien évite d’aborder la description à travers une approche essentiellement référentielle, ce qui la réduirait à une simple représentation d’espaces, d’objets ou de choses. Le système descriptif semble se centrer surtout sur les structures sémiotiques et lexicales, en créant « ce lieu textuel d’un débrayage (du sémantique, du logique, du macro-syntaxique) et d’un embrayage (sur le sémantique, le lexical) » (Hamon 1993 : 91). Jean-Michel Adam, de son côté, change radicalement de perspective par rapport aux théories rhétoriques et propose « une définition linguistique des séquences descriptives » (Adam 1993 : 4). L’écrivain envisage la description comme « une unité de composition textuelle » (Adam 1993 : 3), bouleversant ainsi les idées classiques qui distinguaient les différentes types de description sur la base du référent décrit (les personnages, leurs qualités morales, le temps, le lieu) : Plutôt que de distinguer les descriptions en fonction des sortes de référents décrits (portraits, paysages, etc.), [ ] il semble plus utile et plus intéressant d’observer la complexité des mécanismes de production de sens qui découlent directement de la mise en texte (structure inséparable d’une fonction) (Adam 1993 : 123). 198 Anna Carmen Sorrenti

Dans notre analyse, nous nous arrêterons surtout sur les thèses de ce spécialiste, qui étudie aussi le lien étroit entre description et peinture1. À notre avis, dans ces deux études la description perd finalement son caractère de simple digression. En effet, les thèses de Philippe Hamon et de Jean-Michel Adam montrent que la description constitue une partie parfaitement intégrée dans la narration, régie par toute une série de signaux linguistiques et métalinguistiques bien définis. Face aux accusations de désordre et d’« excès » (Adam 1993 : 67) auxquelles la description est souvent soumise, Jean-Michel Adam soutient qu’on peut en réalité lui accorder « un statut de mesure » (Adam 1993 : 67) propre au génie littéraire de chaque auteur. Dans le descriptif, l’absence d’action, de mouvement et d’ordre, éléments qui caractérisent, par contre, le narratif, détermine, selon la critique, une supériorité esthétique de ce dernier par rapport au premier. Le « caractère textuellement hétérogène » (Adam 1993 : 72) et « son étrangeté par rapport au cotexte » où elle est insérée, contribuent à renforcer cette idée de la description conçue comme structure « anarchique » (Adam 1993 : 71) privée de tout ordre. Généralement assimilé à l’inventaire et à l’énumération (Adam 1993 : 70), le morceau descriptif ne fait que provoquer des effets de « ralentissement et de cassure » (Adam 1993 : 71) dans l’écoulement du récit. En outre, sa tendance à la « dépersonnalisation » renforce cette vision négative de la description : le caractère « anthropocentrique » (Adam 1993 : 72), à savoir la présence essentielle des « personnages acteurs » à l’intérieur du récit, contraste avec le caractère hétérogène de la description, qui peut concerner les objets comme les personnages. Mais, pour échapper au risque de la « disparition du sujet » (Adam 1993 : 72), la description devrait accomplir – selon Adam – sa « fonction expressive » (Adam 1993 : 64), c’est-à-dire être « animée et vivante » (Adam 1993 : 75) : toutes les descriptions, des paysages ou des objets inanimés, doivent révéler l’âme de celui qui écrit.

�������������������������������������������������������� 1 Pour les théories de Philippe Hamon, nous renvoyons à notre essai La représentation de l’espace dans Oncle Anghel, in Eugen Simion et Gisèle Vanhese (eds.), La littérature migrante – Literatura român� «migrant�», Caiete critice, Bucure�ti, Funda�ia Na�ional� pentru �tiin�� �i Art�, no. 3-4, 2011, p. 68-80. Littérature migrante et dualité spatiale dans Mikhaïl de Panaït Istrati 199

2. Mikhaïl Comme l’affirme Bachelard, le déplacement, avant d’être « une expérience de l’extension, de l’expansion, de l’extase » (Bachelard 2005 : 178), constitue « une conquête de l’intimité » (Bachelard 2005 : 178). Mikhaïl de Panaït Istrati se présente en fait comme une véritable quête intérieure. Il se place sous le signe de trois aspects indissociables – l’art, la nature, l’homme – plusieurs fois évoqués dans le texte et recherchés inlassablement par Adrien : « Aimer l’art qu’on comprend, la nature et l’homme, jusqu’au-delà du sacrifice » (Istrati 2006 : 703). Ces trois centres d’attraction trouvent leur synthèse dans la rencontre avec Mikhaïl, jeune domestique auprès de la pâtisserie de Kir Nicolas. Cet événement acquiert la force d’une révélation aux yeux d’Adrien, qui ne s’arrête pas à l’apparence de son aspect, sale et pouilleux, mais comprend tout de suite qu’ils appartiennent à la « même race » (Istrati 2006 : 669) : « à la porte de ce repaire d’apaches » (Istrati 2006 : 667), la rue Grivitza, la découverte de Mikhaïl plongé dans la lecture de Jack d’Alphonse Daudet, dans la pâtisserie de Kir Nicolas, ne peut qu’étonner le jeune Adrien, qui en reste secoué et ébloui. Comme l’a bien montré Gisèle Vanhese, « cette rencontre se présente en fait comme une véritable révélation initiatique » (Vanhese 2008 : 22), qui transfigurera à jamais la vie du narrateur. C’est Mikhaïl en effet qui alimentera son penchant pour la culture, pour le nomadisme; il sera « comme le guide inoublié de sa première initiation à la passion, à la vie, à l’errance » (Vanhese 2008 : 15). C’est celui-ci qui dira, à la fin du récit : Voyez-vous mes amis? L’homme le plus intéressant n’est jamais plus digne d’attention que ce qui se trouve autour de lui, alors même qu’il n’y aurait que des champs de maïs, une route et le ciel dessus (Istrati 2006 : 783). Dès les premières pages, on perçoit un sens profond de liberté et d’évasion. Les termes « fugue », « éclipse », « vagabond » reviennent comme un leitmotiv pour décrire la personnalité du protagoniste et son temps, rythmé par un va-et-vient continu. Ce jeune garçon de dix-huit ans, « la tête dans les bouquins, éternellement » (Istrati 2006 : 654), refuse de se plier aux règles de la société, de se conformer aux autres. Constamment attiré par l’ailleurs, « avec la pulsion du pionnier qui toujours va de l’avant dans sa recherche de l’Eldorado » (Maffesoli 200 Anna Carmen Sorrenti

1997 : 39), il repousse l’idée de « se créer une bonne place dans la vie » (Istrati 2006 : 654) comme tous ses concitoyens, en préférant plutôt une existence d’aventure et d’errance : Une bonne place dans la vie? Quoi? Ne vivre que pour devenir un gros patron, un gros marchand? N’y a-t-il donc que l’aisance, le bien-être matériel, qui comptent? Ces pauvres gens et toi-même, vous voudriez que j’emploie toutes mes heures, tous mes jours, toute ma vie à apprendre la façon dont on fait fortune, et à la fin, à en faire une. Alors, vous m’estimeriez Mais, moi, je vous dis que je ne tiens pas à cette estime et que cette fortune me laisse indifférent. J’ai, sous mes yeux, l’existence misérable de ces gens aisés, je vois comment ils vivent, ce qu’ils aiment, ce qui les passionne. Eh bien, je ne les envie pas! Pour rien au monde je ne changerais mes sentiments contre les leurs. Ce sont des vermisseaux humains. La grandeur de la vie leur échappe entièrement (Istrati 2006 : 654). Aimer les lettres et les arts, goûter les beautés terrestres; ne pas prendre place dans le rang de ceux qui écrasent les hommes ; donc se contenter matériellement du strict nécessaire; vivre dans la justice et la fraternité ; adorer un ami cher ; faire le plus de bien autour de soi (Istrati 2006 : 655). Le texte, à notre avis, ne présente pas une véritable intrigue; il est plutôt un récit dans le récit. Au fur et à mesure que le lecteur progresse dans sa lecture, il s’aperçoit qu’il n’y pas vraiment d’action, vu qu’il s’agit d’un récit de l’intériorité. L’écoulement de la narration se caractérise surtout par les longues digressions du narrateur ou de Mikhaïl. Les actants sont toujours des réprouvés, des parias, comme le montrent les histoires touchantes des lopatars et des lipovans qui racontent la misère humaine, la souffrance, l’injustice, la force implacable du destin. À côté de ces tristes récits, par contre, les épisodes décrivant la rencontre avec Samoïla Petrov, un peintre russe, ainsi que les événements liés à meister Petrak et à Monsieur Procop sont des exemples d’amitié sincère, de compréhension réciproque, d’accueil bienveillant. Le narrateur omniscient, qui narre à la troisième personne l’histoire, se dédouble et l’auteur, à travers des réflexions personnelles, intervient directement dans le texte. La longue introduction qui suit le premier dialogue entre Adrien et Mikhaïl en est un exemple; elle résonne comme un hymne à l’amitié. Dans ces passages, quelque fois entre parenthèses, l’auteur s’adresse Littérature migrante et dualité spatiale dans Mikhaïl de Panaït Istrati 201 directement au lecteur, à soi-même, à Mikhaïl Kazansky ou encore, en insérant des prolepses qui anticipent les faits futurs, il mêle la fiction et la réalité. L’absence d’intrigue met en évidence le rôle de la nature qui, au lieu d’être une simple toile de fond, occupe le devant de la scène et participe au récit comme un vrai personnage. En effet, les longues descriptions et les références continues à la nature révèlent chez Adrien un fort désir de fusion avec elle, qui correspond en même temps à son aspiration à la liberté et à son envie d’évasion : De Braïla jusqu’au village du pope, il y avait cinq kilomètres à couvrir le matin, à la pointe du jour, et autant le soir, dans les dernières palpitations du crépuscule. Ils les faisaient à pied comme toute vraie jeunesse; [ ] une heure longue (parfois doublée de toute sa longueur !) lorsque le ciel, la terre et leurs âmes s’unissaient dans le même élan qui arrête la vie dans sa course et la boit d’une seule gorgée. Et ils la buvaient souvent de cette façon, car elle est digne de nos cœurs quand l’aurore asperge de ses flammes la moitié de la coupole céleste et quand la terre gémit sous le poids du maïs – haut de deux mètres et vaste comme l’océan – ce maïs qui offre des deux côtés de la route, longue et solitaire, ses épis dodus et laiteux comme les seins des jeunes femmes qui font sa cueillette; mais elles, perdues dans sa forêt immense, appellent dans leurs chansons plaintives l’Amour qui se promène libre, en dépit des efforts que fait l’homme pour lui couper les ailes (Istrati 2006 : 782). 2.1. De l’espace du dedans à l’espace du dehors L’étude de l’espace dans Mikhaïl constitue, à notre avis, une clé de lecture essentielle pour comprendre le sens profond du texte. À partir des enquêtes menées par Gaston Bachelard, on pourrait dessiner une « topophilie » (Bachelard 2005 : 17) des espaces aimés, des « espaces louangés » (Bachelard 2005 : 17). En effet, à la différence d’autres récits de Panaït Istrati, où l’espace du dedans, lié à des images hostiles, contraste avec l’espace du dehors, que le protagoniste recherche constamment, dans ce texte cette opposition n’est pas connotée négativement. L’espace, qu’il soit fermé ou ouvert, est dans sa totalité un lieu « réconfortant » (Bachelard 2005 : 29). Tous les contenants qui y sont présents – la maison, la pâtisserie, le wagon, la barque – se révèlent être des lieux de protection, d’abri. Parmi eux, en particulier la maison et la barque constituent des « symboles de l’intimité » (Durand 1992 : 269). Si pour Bachelard « la maison est un grand berceau » (Bachelard 2005 : 26), pour Durand la barque, « demeure sur l’eau », (Durand 1992 : 285) est « une coque 202 Anna Carmen Sorrenti protectrice » (Durand 1992 : 286) : « la maison est [ ] toujours l’image de l’intimité reposante, qu’elle soit temple, palais ou chaumière » (Durand 1992 : 278). Aux éléments précédents viennent s’ajouter d’autres « centres d’intimité » (Durand 1992 : 281) comme l’île et la forêt, qui sont « sacralisées » par leur « fermeture » : « île au symbolisme amniotique, ou encore forêt dont l’horizon se clôt lui- même » (Durand 1992 : 281). Ces deux lieux nous permettent d’aboutir à l’étude de l’espace extérieur sur lequel l’auteur s’arrête longuement. En effet, les nombreuses descriptions du paysage situées à l’intérieur du récit révèlent une profonde attirance de l’auteur pour la nature. L’importance conférée à la nature se manifeste à partir des sons, des bruits, des parfums. Ces derniers, comme l’affirme Bachelard, accroissent le désir de fusion : « les odeurs ! premier témoignage de notre fusion au monde » (Bachelard 2005 : 120). Les lignes qui suivent nous communiquent cette aspiration du protagoniste : Dans la cour, le lilas en plein épanouissement embaumait l’air. Il se couvrit le visage avec une grosse grappe, ferma les yeux et aspira profondément (Istrati 2006 : 657). Adrien avait enfoncé les mains dans l’herbe et grattait lentement la terre molle pour en sentir la fraîcheur (Istrati 2006 : 711). Comme nous l’avons déjà montré, la nature est fortement présente dans le texte; loin d’être un simple décor pour l’histoire, elle participe vivement à son déroulement. L’amour pour la nature, avec celui pour l’art, vient « sceller » (Istrati 2006 : 695) l’amitié d’Adrien et de Mikhaïl. L’art et la nature recèlent l’essence de ce lien qui les rendra inséparables à jamais. En outre, c’est à l’écart du monde, à l’abri de la nature que Mikhaïl réussit à rompre le silence et à donner libre cours à ses propres sentiments. En contact avec l’immensité de la nature, il arrive à dépasser son attitude de scepticisme et de méfiance à l’égard de son ami : « le spectacle extérieur vient aider à déplier une grandeur intime » (Bachelard 2005 : 175), pour reprendre les mots de Bachelard. Adrien, en essayant de convaincre Mikhaïl de son attachement foudroyant envers lui, ne confesse-t-il pas à son ami : « Il y a des moments où je fuis ces êtres que j’aime et ou je viens ici, seul crier ma rage à ce fleuve et lui demander un ami, un vaurien comme moi! »? (Istrati 2006 : 710). Ce fleuve, le Danube, présence constante Littérature migrante et dualité spatiale dans Mikhaïl de Panaït Istrati 203 dans tous les récits istratiens, coïncide toujours, pour Adrien, avec un refuge sûr, capable de soulager ses peines et de lui rendre une sérénité et une paix intérieure. Avant de proposer les passages liées aux paysages naturels, que nous présenterons dans la partie successive, nous voudrions remarquer que la description qui anticipe le premier épanchement de Mikhaïl plonge le lecteur dans une atmosphère de tristesse et d’inquiétude, non seulement parce que ses confidences révélerons une âme déçue par la vie. Le passage en barque d’Adrien et de Mikhaïl pour atteindre l’autre côté du fleuve renvoie, à notre avis, au complexe de Caron dont nous parle Bachelard, qui conçoit la mort comme «un départ sur l’eau» (Bachelard 1942 : 90) : « Ils avaient traversé le fleuve. La barque se mit à longer la rive vers l’aval, se faufilant sous les branchages des saules à la manière d’une navette de tisserand » (Istrati 2006 : 702) et, quelques pages après, « La barque côtoyait un îlot désertique, un peu surélevé et fourré de saules » (Istrati 2006 : 710). L’eau, considérée comme « l’élément mélancolique par excellence » (Bachelard 1942 : 106), la traversée, la barque, les saules constituent le paradigme de ce que Bachelard définit comme «la rêverie de la mort» (Bachelard 1942 : 87). À notre avis, cette description constitue une anticipation du destin qui frappera Mikhaïl Kazansky, qui mourra quelques années plus tard. 2.2. Description et peinture L’étude de Jean-Michel Adam relève le lien étroit entre description et peinture. En suivant l’évolution du terme, le concept de description s’élabore à partir de celui de l’ekphrasis (du verbe ekphraso, « exposer; montrer en détail ») (Adam 1993 : 27), qui traduit la mise en évidence à travers le langage : il s’agit d’un énoncé qui montre en détail, « qui met sous les yeux l’objet du discours » (Adam 1993 : 28). Le sens de « décrire » dérive du mot énarges, qui « signifie littéralement “être visible” [ ] il s’agit d’une capacité des Dieux : se montrer aux mortels » (Adam 1993 : 28). De plus, le concept d’Horace, l’Ut pictura poesis, influence le discours sur la description, qui est envisagée comme étroitement liée à la peinture. À notre avis, les nombreuses descriptions présentes dans le récit d’Istrati, surtout celles relatives aux paysages naturels, illustrent 204 Anna Carmen Sorrenti exemplairement le concept horacien. En lisant le texte, on a la sensation de voir un tableau, d’assister à la représentation d’une scène. Ce n’est d’ailleurs pas un hasard si le personnage du peintre, Samoïla Petrov, déclare : O-o-oh! Regardez, Adrien, quel paysage aujourd’hui! On dirait un relief peint par un impressionniste, et plus proche que je ne l’ai jamais vu. Tous les détails sont sculptés au ciseau (Istrati 2006 : 739). Toutes ces descriptions-tableaux s’amalgament parfaitement au narratif, en constituant un seul ensemble. Istrati, à la manière de Zola, « sait parfaitement mêler intimement diégèse (récit), mimesis de paroles et mimesis descriptive » (Adam 1993 : 59). Comme dans l’atelier d’un peintre, voici trois séquences descriptives qui, grâce à l’écriture, peuvent s’apparenter à de vrais tableaux. Elles pourraient correspondre aux « solutions stylistiques préconisées » par Adam. Il s’agit de la description promenade (Adam 1993 : 711), de la description comme mise en action (Adam 1993 : 787), de la description brève jusqu’à la figure (Adam 1993 : 694) : a) la description promenade est un « procédé de la perspective en approche » (Adam 1993 : 83), qui caractérise en particulier les récits de voyage : La barque côtoyait un îlot désertique, un peu surélevé et fourré de saules. [ ] Mikhaïl alla jusqu’au bord d’une petite mare, entièrement couverte de gros nénuphars blancs, ou plutôt de leurs immenses feuilles, vaste tapis qui reposait lourdement sur la surface de l’eau dormante. Tout autour, une haie vivante de roseaux bordait ces perles aquatiques cachées dans la solitude marécageuse. Adrien s’approcha et resta ébloui devant ces pétales d’hermine veloutée, qui relevaient avec pudeur leurs corolles appuyées sur un bout de tige à peine visible. Il se pencha et saisit un bouton qui s’épanouissait. Une longue tige, de plus en plus épaisse et d’un beau vert, le suivit. [ ] Devant eux, la mare baignait dans les rayons tièdes que le soleil déversait sur elle. Une multitude d’insectes en jouissaient passionnément. Sur les miroirs, pas plus larges qu’une assiette, où l’eau n’était pas couverte par les feuilles de nénuphars, de petits moucherons informes, comme des grains de chanvre, tournaient en rond avec une rapidité qui donnait le vertige. Les araignées d’eau patinaient en long et en large sans savoir pourquoi, tandis que des groupements de moustiques, affolés de plaisir, dansaient au-dessus de la mare avec une rage telle qu’on eût dit qu’ils voulaient monter les uns sur les autres. Parfois, des bourdons et des taons venaient explorer rapidement la région et s’en allaient mécontents (Istrati 2006 : 710-711). Littérature migrante et dualité spatiale dans Mikhaïl de Panaït Istrati 205

b) la mise en action vise l’animation de la description, en évitant ainsi « le statisme » des objets inanimés (Adam 1993 : 87). En ce qui concerne le temps des verbes, à côté de l’imparfait, considéré généralement comme le temps spécifique de la description, Adam envisage aussi le passé simple et le présent historique; ce dernier provoque un effet d’hypotypose, conforme au concept traditionnel d’enargeia (Adam 1993 : 86): Le soleil brillait encore assez fort, quoique déjà « entraîné vers le couchant par un lièvre boiteux ». Dès qu’ils dépassèrent la maison du cantonnier, qui surplombe la vallée du Sereth, la route les engloutit dans la mer de maïs qu’elle coupe en deux champs infinis. [ ] C’est ici, perdu dans la solitude mouvante, qu’il [le jeune paysan] ouvre les écluses de sa joie ou celles de sa peine, et lance à tous les vents la confession ardente de son amour ou le cri vengeur de sa haine. C’est ici que toutes les âmes passionnées qui traversent cette mer d’abondance se jettent à la nage, et Mikhaïl, qui en était une, ne put pas lui non plus y résister. Ses yeux mi-clos se couvrirent du tendre voile des souvenirs, ses épaules tombèrent écrasées sous le poids des jours douloureusement vécus (Istrati 2006 : 786-787). c) La description brève et la figure témoignent du passage de la description envisagée en tant que « composition textuelle – séquence descriptive – à la simple proposition descriptive » (Adam 1993 : 90). Ce sont les figures de style (métaphores, comparaisons, synecdoques, métonymies) qui, dans leur brièveté, concentrent et renforcent les passages descriptifs : [Adrien] s’approchait toujours du point danubien où le bruit du port n’était plus qu’un écho et où commence la sauvage poésie des rives inhabitées. Bientôt, la miroiterie fut dépassée. Un peu plus loin, le quartier grec Karakioï poussa ses dernières maisonnettes, là tout en haut, jusqu’au bord du plateau sur lequel est bâtie la ville de Braïla, dont la fine taille de vraie belle fille se laisse ici enlacer par son amant infidèle, trop complaisant avec ses innombrables maîtresses parsemées sur sa longue route, des montagnes de la Forêt Noire jusqu’à Soulina qui reçoit de lui le dernier baiser – Danube au corps d’argent et à la crinière verte! (Istrati 2006 : 694). Les trois séquences proposées sont centrées sur la description de la nature. Dans tous les cas, les paysages décrits renvoient au concept de locus amoenus, relié à l’ekphrasis, à l’enargeia : « Il s’agit de la peinture d’un lieu idéal conforme à une hyperbole commune de 206 Anna Carmen Sorrenti l’excellence de la création » (Adam 1993 : 49). « L’îlot », « la vallée du Sereth », « la ville de Braïla » représentent respectivement les trois « thèmes-titre », « premier facteur d’ordre » (Adam 1993 : 105), propres à l’opération d’ancrage. « L’opacité sémantique » des toponymes exotiques, « la vallée du Sereth » et « la ville de Braïla », est dépassée grâce aux « reformulations métaphoriques » qui, en re- décrivant la réalité, créent un langage universel. La présence des figures de style, en particulier la métaphore et la similitude, à l’intérieur de ces trois passages relève du procédé d’assimilation envisagé par Adam. Grâce à ces figures, la description accomplit aussi sa « fonction expressive » (Adam 1993 : 64) et devient « animée et vivante » (Adam 1993 : 75). En échappant au risque de la « disparition du sujet » (Adam 1993 : 72), les figures analogiques dévoilent au contraire la présence de l’auteur: la description devient « peinture parce qu’elle anime les objets » (Adam 1993 : 75). Le choix des propriétés, de certains adjectifs « axiologiques » (Adam 1993 : 110), réalise l’opération d’aspectualisation, qui implique « une prise en charge énonciative » (Adam 1993 : 110) de la part du descripteur et exprime son jugement esthétique. Les figures et les propriétés constituent donc ce qu’Adam définit comme la « configuration sémantique de la description » (Adam 1993 : 116). La longueur du premier morceau permet d’envisager aussi l’opération de thématisation où tout élément peut déclencher une nouvelle opération d’aspectualisation ou de mise en relation (Adam 1993 : 115). En outre, la présence de « dispositifs linguistiques » (Adam 1993 : 96), comme les organisateurs spatiaux (« devant », « sur »), les adverbes (« parfois »), permet d’envisager la description comme une procédure non plus « anarchique » mais, au contraire, fortement « hiérarchisée ». Comme nous l’avons déjà remarqué, les séquences descriptives ne sont pas connotées seulement par l’emploi de l’imparfait considéré comme « le temps descriptif par excellence » (Adam 1993 : 86). Si dans la première séquence ce dernier « confère au morceau un statut d’expansion descriptive » (Adam 1993 : 86), dans la deuxième et dans la troisième on peut relever l’emploi du passé simple et du présent. Ce dernier augmente la valeur iconique de la séquence descriptive: « temps polysémique par excellence, le présent favorise ce genre Littérature migrante et dualité spatiale dans Mikhaïl de Panaït Istrati 207 d’hésitation sur le statut narratif ou descriptif d’un fragment. De toute façon, la présentification tend vers l’hypotypose, l’image, la peinture, et il semble que l’action se déroule sous nos yeux » (Adam 1993 : 88). 3. Processus rhétoriques de la description La présence foisonnante des figures de style ne se limite pas aux séquences descriptives. Nous avons relevé que le procédé analogique informe tout le récit. L’auteur, en effet, recourt constamment aux métaphores in praesentia et in absentia, aux similitudes qui, très souvent, s’associent. Adam montre que même une simple « proposition descriptive » (Adam 1993 : 90) peut constituer un bon exemple de description. À notre avis, cette affirmation renvoie, du point de vue rhétorique, au pouvoir iconique de la métaphore étudié par Paul Ricœur : Telle l’icône du culte byzantin, l’icône verbale consiste dans cette fusion du sens et du sensible; elle est aussi cet objet dur, semblable à une sculpture, que devient le langage une fois dépouillé de sa fonction de référence et réduit à son apparaître opaque; enfin elle présente une expérience qui lui est entièrement immanente » (Ricœur 1975 : 265-266). Mais c’est surtout à partir des thèses de Michele Prandi que nous proposerons notre schéma de référence. Envisagée comme une « prédication impertinente » (Ricœur 1975 : 8) par le premier et comme un « conflit conceptuel » (Prandi 1992 : 10) par le second, la métaphore rapproche des entités différentes et crée une nouvelle association, en re-décrivant la réalité. De son côté, la similitude est non seulement une stratégie d’atténuation, mais elle peut aussi déclencher une nouvelle analogie entre deux réalités hétéroclites et devenir, à notre avis, « un instrument démiurgique » (Weinrich 1976 : 67). De ce point de vue, l’abondance des figures analogiques dans le texte istratien révèle une tendance verticale, « décryptive » (Hamon 1993 : 60-62), que le lecteur est appelé à déchiffrer, dans une « quête herméneutique » (Hamon 1993 : 62) constante. La description ne constitue donc pas un phénomène occasionnel, mais un procédé nécessaire au développement du récit. C’est pour des raisons d’espace que nous ne proposerons que quelques exemples par rapport aux nombreuses images créées par l’auteur. Nous étudierons la métaphore du substantif (in praesentia, in absentia, groupes bi-nominaux), de 208 Anna Carmen Sorrenti l’adjectif, du verbe et de l’adverbe et enfin la similitude.

3.1. Métaphores du substantif a) Métaphores in praesentia Les métaphores in praesentia présentent une structure syntagmatique où le sujet de discours primaire, le cadre, est identifié au sujet de discours subsidiaire, le foyer. Cette association exhibe clairement la contradiction entre les deux pôles du transfert tropique. Le conflit est mis en évidence par des signaux linguistiques ou, dans certains cas, par la juxtaposition directe des deux éléments. Pour Prandi, la structure syntagmatique, in praesentia, réalisée en particulier à travers la copule est, représente la forme la plus complète de métaphore, car elle exhibe une association totale entre les éléments en relation, en imposant une seule issue et en exaltant ainsi la créativité du langage :

À l’interaction entièrement syntagmatique, in praesentia, privée de tout paradigme, est inaccessible cette sortie de secours qu’est l’interprétation purement substitutive. Si le trope de forme paradigmatique propose un développement facultatif du conflit conceptuel, le trope in praesentia impose un développement obligatoire, qui acquiert sa forme la plus mûre en présence de la métaphore (Prandi 1992 : 245): 1. Il est vrai que les bouquins et les pérégrinations – ces bains lumineux du cœur et de l’esprit (Istrati 2006 : 657); 2. Le même immense amour de la nature: formidable jet de lumière (Istrati 2006 : 695); 3. Elle [la lecture] est une nourriture (Istrati 2006 : 756). b) Métaphores in absentia L’énoncé métaphorique nominal crée une corrélation paradigmatique, in absentia, car il présente une structure où le cadre, l’élément littéral, est absent de l’énoncé et le foyer semble « vivre de sa propre force » (Weinrich 1976 : 75). On peut cependant reconstruire la cohérence de la figure à partir d’autres éléments. Si, d’un côté, la forme paradigmatique réclame une majeure implication de la part du lecteur pour la résolution du conflit métaphorique, de l’autre, elle permet une interprétation facultative, voire illimitée: « Un référent individuel n’est pas le spécimen d’un seul concept: il est une entité conceptuellement inépuisable » (Prandi 1992 : 210-211) : Littérature migrante et dualité spatiale dans Mikhaïl de Panaït Istrati 209

1. Il est de retour, cet oiseau voyageur (Istrati 2006 : 651); 2. Des lames impétueuses vinrent se briser contre la rive (Istrati 2006 : 708); 3. Je me suis baigné dans cette chaude lumière (Istrati 2006 : 729). c) Groupes bi-nominaux Les groupes bi-nominaux (Naccarato 2012 : 76-78) présentent une structure particulière, puisqu’il s’agit d’« un projet de connexion tropique transféré dans une sphère d’objets étrangère » (Prandi 1992 : 83). Cette typologie est très complexe car, sous la même structure syntaxique, se cachent en réalité plusieurs configurations tropiques. Le pivot métaphorique « de », qui caractérise cette typologie, instaure une relation conflictuelle et donc figurée entre les syntagmes nominaux qu’il relie. Mais si au niveau structural, cette forme manifeste toujours un conflit in praesentia, la reconfiguration de l’énoncé peut se réaliser aussi bien au niveau syntagmatique, in praesentia, qu’au niveau paradigmatique, in absentia. Nous avons observé qu’à l’intérieur du récit, l’auteur recourt très souvent à cette typologie de métaphore: 1. La nuit de mon âme (Istrati 2006 : 657); 2. Les dernières palpitations du crépuscule (Istrati 2006 : 782); 3. La soie blonde des épis (Istrati 2006 : 783). 3.2. Métaphores adjectivales, verbales et adverbiales a) Métaphores adjectivales Les modifications adjectivales peuvent actualiser, par rapport aux noms auxquels elles sont associées, un changement « direct » ou « oblique » (Prandi 1992 : 96-102). Dans le premier cas, il s’agit d’une modification adjectivale métaphorique, vu qu’entre le contenu du modificateur et le contenu du terme modifié se réalise une contradiction directe. Dans le deuxième cas, par contre, il s’agit d’une modification adjectivale métonymique, car l’adjectif réalise une forme de modification « oblique », en diagonale par rapport au substantif: le premier exerce une pression métonymique sur le deuxième, « contournant » au niveau sémantique la relation qu’il établit avec le nom sur le plan syntaxique (Prandi 1992 : 98): 1. Les montagnes mélancoliques de la Dobroudja (Istrati 2006 : 699); 2. La solitude marécageuse (Istrati 2006 : 710); 3. Le soleil cuivreux (Istrati 2006 : 751). 210 Anna Carmen Sorrenti

b) Métaphores verbales Le verbe métaphorique projette des connexions sur un ou plusieurs « rôles propositionnels » (Prandi 1992 : 130), en défiant ainsi les catégories lexicales et ontologiques. Prandi distingue les métaphores réversibles, centrées sur un verbe substitutif, des métaphores irréversibles, caractérisées par un verbe non substitutif: les premières transgressent une restriction interne au lexique, mais elles ne contredisent pas l’état de chose; les métaphores réversibles, en effet, peuvent être facilement comprises, car le lexique fournit un terme équivalent et non métaphorique; elles peuvent être reformulées d’une manière cohérente (« L’homme rugit », Prandi 1992 : 59). Les deuxièmes, par contre, transgressent la conception de l’état de chose, donc les catégories ontologiques. Ces structures ne peuvent pas être reformulées d’une manière cohérente, vu qu’il n’existe pas un terme analogue apte à restituer la cohérence de l’énoncé (« La lune rêve », Prandi 1992 : 59): 1. Les vagues qui caressaient le sable (Istrati 2006 : 700); 2. Les araignées d’eau patinaient en long et en large sans savoir pourquoi (Istrati 2006 : 711); 3. Les yeux tournés vers le crépuscule qui me saluait dans sa froide éternité (Istrati 2006 : 770). c) Métaphores adverbiales Les modificateurs du verbe (adverbe et compléments) – soutient Prandi – entretiennent une stricte connexion avec lui. Entre verbe et adverbe, en particulier, se réalise « une sélection directe » (Prandi 1987 : 111), où le modificateur devient une sorte de « hyperprédicat » (Prandi 1987 : 111). Cette sélection bouleverse la structure formelle, vu que le verbe est déclassé à un rang inférieur et l’adverbe devient l’élément dominant. La contradiction entre les deux éléments défie les structures ontologiques, en brisant leur cohésion et en produisant « un choc sémantique » (Prandi 1987 : 111) : 1. Un regard chaudement fouilleur (Istrati 2006 : 779); 2. Le torrent de mots crépitait sourdement, chaudement sur les lèvres (Istrati 2006 : 751). Littérature migrante et dualité spatiale dans Mikhaïl de Panaït Istrati 211

3.3. Similitudes Dans le texte descriptif, la similitude – comme le remarque Hamon – constitue un « embrayeur d’isotopies ». La « comparaison intra- isotopique », sur la base de l’analogie, relie deux systèmes différents: « La comparaison intra-isotopique est donc le pendant, à l’échelle d’un système, de l’embrayeur d’isotopie à l’échelle de deux systèmes différents. La première souligne la spécificité et l’expansion d’un système descriptif, l’autre rétablit une cohésion entre deux systèmes différents (Hamon 1993 : 216). Du point de vue rhétorique, la similitude repose sur une structure généralement composée de quatre éléments: comparé, comparant, tertium comparationis et médiateur linguistique. La relation instaurée entre comparé et comparant ne présuppose pas leur assimilation totale, comme dans la métaphore, les éléments rapprochés restant séparés les uns des autres. C’est pour cette raison que la similitude est considérée comme « une stratégie d’atténuation » (Prandi 1992 : 222). En fait, nous avons montré qu’à côté de ces formes il y en a d’autres, « les similitudes métaphoriques vives » (Prandi 1992 : 220), qui peuvent actualiser le conflit et devenir des instruments puissants de redescription de la réalité (Sorrenti 2013 : 299-300). Dans le texte istratien, la similitude, avec la métaphore, est certainement la figure qui revient le plus souvent. Même si, à l’intérieur du récit, l’auteur emploie une grande variété de médiateurs linguistiques (comme, semblable, à la manière de, etc.), le « comme » est sûrement le plus fréquent. Dans la plupart des cas, les similitudes remplissent une fonction « noétique » (Cohen 1968 : 50), cognitive. Tout en gardant leur cohérence interne, dans Mikhaïl, elles exaltent les potentialités du langage, grâce à l’originalité des éléments rapprochés : 1. Elle [la pâtisserie] lui semblait maintenant un sanctuaire (Istrati 2006 : 678) ; 2. La barque se mit à longer la rive droite vers l’aval, se faufilant sous les branchages des saules à la manière d’une navette de tisserand (Istrati 2006 : 702) ; 3. Mikhaïl [ ] heureux comme un chardonneret sur la branche (Istrati 2006 : 755). L’étude sur les séquences descriptives menée par Adam nous a montré que la description, loin d’être une procédure confuse et sans règles, est régie par une charpente bien structurée. À partir de la « configuration sémantique des séquences descriptives » proposée par l’auteur, nous avons relevé le lien étroit que la description entretient 212 Anna Carmen Sorrenti avec les figures de style. La rhétorique assume ainsi un rôle central. Nous nous référons ici au sens profond envisagé par Durand, qui considère la rhétorique comme une « pré-logique, intermédiaire entre l’imagination et la raison. Et ce rôle intermédiaire entre le luxe de l’imagination et la sécheresse syntaxique et conceptuelle se manifeste par la richesse de la rhétorique » (Durand 1992 : 483). Dans Mikhaïl, c’est à l’intérieur de l’espace que, d’après nous, cette richesse se manifeste. L’espace, « forme de l’imaginaire » (Durand 1992 : 483), est repensé, recomposé à travers les procédés analogiques de la métaphore et de la similitude. La force iconique de ces deux figures permet de transfigurer le réel : « le langage se dépouille de sa fonction de description directe pour accéder au niveau mythique où sa fonction de découverte est libérée » (Ricœur 1975 : 311). Les images deviennent « vives »; elles créent et, dans leur essence, recèlent une âme.

Bibliographie Adam 1993: Jean-Michel Adam, La Description, Paris, PUF. Bachelard 1942: Gaston Bachelard, L’Eau et les rêves, Paris, José Corti. Bachelard 2005: Gaston Bachelard, La Poétique de l’espace (1957), Paris, PUF. Bachelard 2005: Gaston Bachelard, La Poétique de la rêverie (1960), Paris, PUF. Cohen 1968: Jean Cohen, La Comparaison poétique: essai de systématique, in « Langages », no. 12, décembre, p. 43-51. Durand 1984: Gilbert Durand, Les Structures anthropologiques de l’imaginaire, Paris, Dunod. Groupe � 1982: Groupe �, Rhétorique générale (1970), Paris, Éditions du Seuil. Hamon 1993: Philippe Hamon, Du descriptif, Paris, Hachette Supérieur. Istrati 2006: Panaït Istrati, Oncle Anghel, dans Œuvres I, Paris, Éditions Phébus. Maffesoli 1997: Michel Maffesoli, Du Nomadisme. Vagabondages initiatiques, Paris, Le Livre de Poche. Naccarato 2012: Annafrancesca Naccarato, Traduire l’image. L’Œuvre de Gaston Bachelard en italien, Roma, Aracne. Prandi 1987: Michele Prandi, Sémantique du contresens, Paris, Les Éditions de Minuit. Littérature migrante et dualité spatiale dans Mikhaïl de Panaït Istrati 213

Prandi 1992: Michele Prandi, Grammaire philosophique des tropes, Paris, Les Éditions de Minuit. Ricœur 1975: Paul Ricœur, La Métaphore vive, Paris, Éditions du Seuil. Riffaterre 1979: Micheal Riffaterre, La Production du texte, Paris, Éditions du Seuil. Simion 2011: Eugen Simion, La Littérature migrante, in Eugen Simion et Gisèle Vanhese (eds.), La Littérature migrante – Literatura român� «migrant�», Caiete critice, Bucure�ti, Funda�ia Na�ional� pentru �tiin�� �i Art�, no. 3-4, p. 3-12. Sorrenti 2011: Anna Carmen Sorrenti, La représentation de l’espace dans Oncle Anghel, in Eugen Simion et Gisèle Vanhese (eds.), La littérature migrante – Literatura român� «migrant�», Caiete critice, Bucure�ti, Funda�ia Na�ional� pentru �tiin�� �i Art�, no. 3-4, p. 68-80. Sorrenti 2013: Anna Carmen Sorrenti, Similitudine e metafora: teorie a confronto, in Carmen Saggiomo (ed.), Un coup de dés, Quaderni di cultura francese, francofona, magrebina, Dipartimento di Scienze Politiche « Jean Monnet », Seconda Università degli Studi di Napoli, Loffredo Editore, no. 1, p. 299-316. Vanhese 2008: Gisèle Vanhese, L’Albanie dans l’œuvre de Panaït Istrati, in Gisèle Vanhese (ed.), Deux migrants de l’écriture, Panaït Istrati et Felicia Mihali, Università della Calabria, Centro editoriale e Librario, p. 13-34. Vanhese 2008: Gisèle Vanhese, Synonymie, anthropologie et traduction dans l’œuvre de Panaït Istrati, in Sergio Cigada et Marisa Verna (eds.), La sinonimia tra « langue » e « parole » nei codici francese e italiano, Milano, Ed. Vita & Pensiero, p. 289-307. Vanhese 2014: Gisèle Vanhese, Quelques considérations sur la littérature migrante roumaine, in Bruno Mazzoni (ed.), Per una enciclopedia delle relazioni culturali italo-romene, Atti del Convegno 9-10 maggio 2013, Università di Pisa, in corso di pubblicazione. Vrânceanu 2010: Alexandra Vrânceanu, Letteratura transnazionale e romanzi di scrittori rumeni migranti, in Nicoleta Ne�u (ed.), Il Romanzo rumeno contemporaneo (1989-2010), Roma, Bagatto Libri, p. 83-100. Vrânceanu 2011: Alexandra Vrânceanu, Teme specifice literaturii migrante în proza lui Dumitru �epeneag, in Eugen Simion et Gisèle Vanhese (eds.), La Littérature migrante – Literatura român� « migrant� », Caiete critice, Bucure�ti, Funda�ia Na�ional� pentru �tiin�� �i Art�, no. 3-4, p. 34-45. 214 Anna Carmen Sorrenti

Vrânceanu 2011: Alexandra Vrânceanu, Les publics de l’écrivain multilingue et la transposition de mythes provenant de cultures mineures : Les Noces nécessaires de Dumitru Tsepeneag, Studi italo- rumeni, Torino, Craiova, p. 107-127. Weinrich 1976: Harald Weinrich, Metafora e menzogna. La Serenità dell’arte, Bologna, Il Mulino.

Migrant Literature and Spatial Duality in Mikhaïl by Panaït Istrati In Panaït Istrati’s Mikhaïl, the notion of space is, in our opinion, a key element for interpreting the text. Starting from Gaston Bachelard’s Poétique de l’espace (The Poetics of Space), we examined the relation between “internal and external space”, in order to rebuild a “topophilia”, an Istratian “happy” place. Whether it be closed or open, this Istratian space is in its totality a “comforting” place. All elements present within it – the house, the bakery, the carriage, the boat – are places of protection, of shelter. We also studied the role of description which is in our opinion as an essential tool for the composition of the narrative. Revisiting the observations of Philippe Hamon and most of all of Jean-Michel Adam, we have tried to show the importance of the descriptive method in Mikhaïl, not just to reveal the use of this writing strategy, but mostly to highlight its close relation with certain stylistic figures, in particular the metaphor and similitude. The abundant presence of stylistic figures is not however limited to the descriptive sequences. We have found that the method of analogy informs the whole story. The author constantly recurs to in praesentia and in absentia metaphors, often interlinked similitudes. The iconic force of these metaphors suggest a resemblance between writing and painting: the numerous descriptions in Istrati’s story, especially those relative to natural landscapes, are exemplary illustrations of the Horatian dictum Ut pictura poesis: reading the text, we have the sensation of seeing a painting, to be assisting to the representation of a scene.

Université de la Calabre, Italie Nara�iunea „aglutinant�” �i non-fic�ionalul „furajer” (o perspectiv� asupra evolu�iei romanului în literatura român� din Basarabia)

Maria �LEAHTI�CHI

Key-words: novel, narrative construction, narrative model, writing, character, metacharacter, postmodernism, eighties, novelistic construction, character, intertext, referential text, narration, representation

Realism socialist vs postmodernism „avant la lettre” Renumit prin romanul-fluviu În preajma revolu�iei al lui Constantin Stere, practicat în propor�ii destul reduse în interbelic (re�inem �i cartea Music-hall a lui Alexandru Robot), romanul basarabean ia amploare în perioada postbelic�, abia ie�ind din proletcultismul sociologizant �i vulgar, intrând în mai relativizantul oarecum realism socialist. Cu recenta panoram� a evolu�iei prozei basarabene, criticul Mircea V. Ciobanu (2013b) stabile�te câteva borne paradigmatice, discutabile pe alocuri, în „procesul discontinuu” al evolu�iei „prozei basa” de la modernism spre realism socialist, din nou spre modernism, apoi spre postmodernism �i iar��i spre modernism. Mi�carea în zigzag a prozei (iar romanul indic� direc�ia în chip absolut) este motivat� prin aceea�i configura�ie a traiectului mi�c�rii basarabenilor în istoria secolului XX: gubernie/stat democrat/ provincie/RSSM/RM. Oricât de discontinu� ar fi evolu�ia acestei specii în literatura din Basarabia, �i aici au avut loc evenimente, unele din ele spectaculoase. Criticii �i istoricii literari remarc� relansarea romanului „basa” odat� cu afirmarea str�lucitei genera�ii de romancieri ai anilor ’60. „Dup� un num�r de texte irelevante, afirm� M.V. Ciobanu, o literatur� demn� de luat în seam� apare la sfâr�itul deceniului �ase. Revigorarea literar� legat�, în primul rând, de romanele lui Ion Dru��, Aureliu Busuioc, Vladimir Be�leag�, Vasile Vasilache, poate fi considerat� drept na�tere a prozei artistice în Basarabia” (Ciobanu 2013b: 22). De

215 chi 216 Maria �leahti�chi obicei, cei patru prozatori sunt identifica�i ca moderni�ti, în m�sur� mai mare sau mai mic�. În contextul tendin�ei de reevaluare a istoriei recente, remarc�m c� tot mai mul�i filosofi ai culturii, tot mai mul�i istorici literari �i exege�i ai spa�iului estic al literaturii europene localizeaz� începuturile „postmodernismelor autohtone” la sfâr�itul anilor �aizeci ai secolului trecut. În acest sens, cartea Irinei Skoropanova Literatura rus� postmodernist� (����������� 2002) este o surs� bibliografic� de luat în seam�. Prin analogie, credem c� �i în literatura „moldoveneasc�” din Basarabia lansarea celor patru romancieri notorii (în 1963 – Ion Dru��, cu Balade din câmpie; în 1966 – Aureliu Busuioc, cu Singur în fa�a dragostei; Vladimir Be�leag�, cu Zbor frânt; Vasile Vasilache, cu Povestea cu coco�ul ro�u) ar fi putut pune, m�car par�ial, începuturile unei schimb�ri de paradigme, identificate ca „primul val al postmodernismului”. Oricât ar p�rea de avangardist�, ipoteza noastr� merit� validat�. Ace�ti prozatori propuneau un alt fel de roman. Replica dat� realismului socialist avea, în cazul fiec�rui autor, grade diferite de radicalitate, dar to�i patru veneau cu formule narative autentice, în m�sur� diferit� neideologizate. To�i patru se opuneau în chip asumat �i deliberat romanului schematic, sociologizant, de propagand�, dar doi din ei, Vasile Vasilache �i Aureliu Busuioc, cultivau o scriitur� radical� „anti”-sistem. Precum m�rturisea Aureliu Busuioc în octombrie 2012, cu Singur în fa�a dragostei î�i propusese s� dea o replic� „romancierilor oficiali”, s�-i ironizeze printr-o nara�iune de alt� factur�, printr-un alt fel de scriitur�. În timp, s-a observat c� atât romanul Singur în fa�a dragostei de Aureliu Busuioc, cât �i Povestea cu coco�ul ro�u de Vasile Vasilache se situeaz� la o r�scruce de paradigme narative, care azi se define�te ca apar�inând „primului val al postmodernismului” în spa�iul imperiului sovietic, o formul� precursoare, un „avant la lettre” al postmodernismului autentic. Dac� în Rusia schimbarea de atitudine este anun�at� de scrisoarea savantului Andrei Saharov (����������� 2002: 74), la periferie schimbarea se prefigurase în literatura artistic�. De�i aflat� înc� în faz� de argumentare, ipoteza emis� aici este mai cu seam� un îndemn de regândire a istoriei literaturii române din Basarabia din perioada postbelic� �i de a�ezare a ei într-o coeren�� axiologic� adecvat�, �inându-se cont atât de reac�iile din epoc�, cât �i de Nara�iunea „aglutinant�” �i non-fic�ionalul „furajer”...� 217 interpretarea în perspectiv� diacronic� a evolu�iei procesului literar, evaluat nu doar conform criteriilor interne ale acestui spa�iu, ci �i în func�ie de conexiunile la sistemul cultural �i social-politic mai larg. Genera�ia �aizeci a dominat puternic literatura basarabean� postbelic�. Dac� poe�ii mai tineri s-au putut constitui într-o nou� genera�ie, numit� la modul simbolic „genera�ia «ochiului al treilea»” (Cimpoi 2002: 212), prozatorii (Nicolae Vieru, Ion Bogatu, Viorel Mihail, Constantin Munteanu, Valeriu Babanschi etc.) au fost împin�i iremediabil într-un con de umbr� de notorietatea predecesorilor. Abia cu lansarea optzeci�tilor proza din Basarabia intr� într-o nou� vârst�, distinct� atât din punct de vedere conceptul, cât �i estetic. În c�utarea unei noi paradigme Optzeci�tii au avut drept scop sincronizarea scriiturii cu modelele române�ti �i universale. Beneficiind din plin de schimb�rile sociale �i politice, de c�derea imperiului sovietic, de libertatea de expresie, de deschiderile f�r� precedent �i accesul nest�vilit la informa�ie, ei au schimbat fa�a literaturii din Basarabia. Unii din ei, lansa�i ca romancieri, au semnat ulterior ca poe�i (Vasile Gârne�), critici literari �i publici�ti (Vitalie Ciobanu), al�ii, intrând în literatur� prin poezie, au semnat romane de referin�� (Nicolae Popa, Emilian Galaicu-P�un). Acestora li s-au al�turat pe parcursul timpului al�i romancieri (Ghenadie Postolache, Anatol Moraru, Constantin Cheianu, Grigore Chiper, Claudia Partole etc.), care, de�i debutând mai târziu, au diversificat scriitura optzecist-postmodernist�. Întrucât unele romane semnate de autorii invoca�i mai sus au constituit obiectul unor exegeze publicate anterior (�leahti�chi 2007; �leahti�chi 2010), de aceast� dat� demersul analitic î�i asum� un nume nou, intrat recent în rândul romancierilor optzeci�ti. În 2010, dramaturgul Val Butnaru a publicat la editurile RAO �i Prut Interna�ional romanul Cartea nomazilor din B. Dup� o activitate de aproape trei decenii în dramaturgie (debut în 1986, cu piesa Procedeul de ju-jutsu), Val Butnaru, fondator de teatru �i trusturi media, a intrat în aten�ia exege�ilor �i ca romancier. Criticii de pe ambele maluri ale Prutului au punctat calit��ile romanului, f�r� a sc�pa din vedere totodat� deficien�ele de concept �i scriitur�. Revista „Contrafort”, bun�oar�, în nr. 5-6, 2010, g�zduia la rubrica O carte în dezbatere interven�iile chi 218 Maria �leahti�chi prozatorilor Vladimir Be�leag� (2010) �i Vitalie Ciobanu (2010). La Ia�i, Vasile Spiridon publica cronica T�rie de caracter (Spiridon 2010). Tot în 2010, Mircea V. Ciobanu includea în periplul s�u prin romanul ultimului deceniu o analiz� de context a romanului (Ciobanu 2010). Peste un an, acela�i critic (de altfel, cel mai exigent comentator al romanului) g�sea necesar� revenirea la Cartea nomazilor , dedicându-i analiza punctual� Timpul Risipirii Egal Timpul C�ut�rii? (Ciobanu 2011). Privit� în contextul prozei contemporane – minimalist� �i mizerabilist� –, Cartea lui Val Butnaru se remarc� printr-un grad sporit de originalitate. Reputatul romancier Vladimir Be�leag� afirm� la începutul comentariului s�u c� romanul este înainte de toate „o satir� acid� a întregii noastre societ��i, în special, a acelei mizerabile faune care se autointituleaz� «ale�ii poporului». Dar �i a lumii oamenilor de art� (scriitori, muzicieni, ziari�ti), cu toat� invidia �i mânc�rimea ce le e funciarmente proprie...” (Be�leag� 2010). În aceea�i ordine de idei, criticul �i romancierul Vitalie Ciobanu, de�i aten�ioneaz� (atât autorul, cât �i cititorul) c� romanul „se las� mai greu descifrat sau expus în câteva cuvinte, prin simpla reproducere a tramei”, relev� caracterul specific al reprezent�rii romane�ti: Nu e o istorisire în sensul clasic al termenului �i nici o incursiune în spiritul literaturii „mizerabiliste” de azi, ci o satir� acid�, mali�ioas�, la adresa unei lumi periferice, detracate, dezm��ate în moravuri, o nara�iune care nu-�i refuz� ispita textualist�, autoreferen�ialitatea [ ]. Mixajul de planuri pretinde cititorului o acomodare nu tocmai facil� cu textul �i poate s� contrarieze pân� în momentul în care, înarmat cu r�bdare, reu�e�ti s� decodifici formula, s�-i accep�i conven�ia insolit� (Ciobanu 2010). Prin urmare, romanul Cartea nomazilor din B. se prezint� ca un proiect narativ ambi�ios. Subiectul începe abrupt („Pre�edintele se trezi mahmur”), ceea ce ar fi trebuit s� contribuie la semnarea unui eficient contract de lectur� cu cititorul. Mai ales c� romanul ap�rea la scurt timp dup� evenimentele din prim�vara anului 2009. De�i poart� nume generic – Pre�edintele –, personajul din „pragul” romanului trimite, chiar de la început, la prototip, la inconfundabilul prototip – Vladimir Voronin, pre�edintele de odinioar�, tot mai b�utor, al Republicii Moldova, protagonistul politicii mahmure. Universul romanului este cuprins înl�untrul unui cerc care începe cu imaginea Nara�iunea „aglutinant�” �i non-fic�ionalul „furajer”...� 219 lui: „Pre�edintele se trezi mahmur” (p. 5) �i se încheie cu ea: „ �i în diminea�a în care a murit C�lug�rul, Pre�edintele se trezi mahmur ” (p. 223). Avea dreptate criticul Vasile Spiridon afirmând c� „Val Butnaru imagineaz� o Republic� în care enigmele si alegoriile se exemplific� si se descifreaz� sapien�ial prin recursul la paharele cu vin” (Spiridon 2010). Prin urmare, mahmureala protagonistului se extinde peste ame�eala unei lumi hoinare, iar romanul st� sub imaginea de arhetip a unui conduc�tor obosit, dec�zut moral �i fizic. Între aceste observa�ii ale naratorului colc�ie o pluritate de lumi. Cele câteva planuri temporale ale textului (prezentul, trecutul istoric �i cel mistic) între�es în pânza narativ� destinele mai multor genera�ii de basarabeni, care curg precum apele unei cascade în genunile istoriei �i doar textura romanului le opre�te c�derea. Înscris în aceea�i linie tematic� cu romanul Hronicul g�inarilor de Aureliu Busuioc, gândit, în parte, având ca model bine-cunoscutul roman Maestrul �i Margareta de Mihail Bulgakov, Cartea nomazilor din B. reprezint� un amestec de fantastic �i satir�, grotesc �i tragic. Dar leg�turile intertextuale, livre�ti nu se reduc la capodopera scriitorului rus. Sunt de reg�sit aici �i Eugen Ionesco, �i Matei Vi�niec �.a. De vreme ce autorul romanului a ales s� pun� în titlu cuvântul „nomad” („nomazilor”), se poate apropia contextual termenul de semnifica�ia unei transhuman�e delirante în h��i�urile istoriei. Ideea este plantat� în chiar miezul conceptual al romanului. Personajele lui Val Butnaru r�sar din negura unui istorii contorsionate, tragice, bâiguie veacuri la rând prin bezna înstr�in�rii, înfruntând jafuri, tr�d�ri, deport�ri, c�deri, ridic�ri �i iar c�deri. Un mic cârd se pierde de turm� �i bâjbâie pere�ii nev�zu�i ai unui nesfâr�it labirint, neputându-�i reg�si drumul de întoarcere dintr-o transhuman�� r�sturnat�, rupt� din sensul ritualului �i al istoriei. Aceast� comunitate de oameni nu a fost doar supus� unei istorii vitrege, de înstr�inare �i p�r�sire a matricei organice, ci a fost silit� s� abdice la propria-i identitate �i s�-�i ia o alta, de împrumut. Romanul are la baz� câteva pove�ti: nara�iunea-cadru poveste�te despre via�a unui Pre�edinte de �ar� nestatornicit� în istorie. Înl�untrul ei se afl� povestea unui neam h�l�duind prin timpi �i spa�ii atroce, mânat din loc în loc de intemperii. Povestea lui este povestea unei familii de basarabeni, a mamei Elena, a c�rui so� fu deportat primul, chi 220 Maria �leahti�chi pierzându-�i urma �i numele, �i a celor trei fii ai s�i: C�lug�rul, Feodos (F.F.) �i Leonte. Este povestea care une�te toate nivelurile construc�iei epice �i care poate fi reg�sit� la fiecare palier al „disec�iei” transversale a nara�iunii. Desprinse din destinul mamei Elena (care ar simboliza îns��i Basarabia), destinele copiilor ei devin exponen�iale pentru soarta basarabenilor. Prin urmare, Feodos - supravie�uitorul înghe�urilor siberiene, este individul lipsit de memorie istoric�. El nu �ine minte nimic din ce �i prin ce i-a fost dat s� treac� în copil�rie. F.F. tr�ie�te într-un prezent anti-istoric, este prietenul Pre�edintelui �i altceva nu valoreaz� mai nimic pentru el. C�lug�rul, în fraged� copil�rie mutilat de porci, în momentul deport�rii în Siberia este l�sat de maic�-sa la orfelinatul din Vulturi. Cre�te cu con�tiin�a fiului-povar�, uitat de familie. C�lug�rul este mai degrab� personajul- simbol al romanului. F�r� mâini �i picioare, om-fantom�, ubicuu în mediul nomazilor din B., neavând posibilitatea contactului tactil, s� zicem, cu lumea fizic�, el este ochiul omniprezent ce vede lumea din perspective opuse, de aici�i de dincolo. Spirit protector �i clarv�z�tor, el vede rotund �i „fa�� c�tre fa��”, precum spune Sf. Pavel c�tre Corinteni (13, 12). Cel de-a treilea fiu este Leonte. Elena îl n�scu în Siberia. Din alt� lume, de dincolo de lumea real�, regretele Elenei nu contenesc: C�lug�rul a r�mas în lume neajutorat, nici m�car de sine însu�i, Feodos nu vrea s�-�i aminteasc� sau s� �in� minte nimic, Leonte este bolnav �i h�r�uit de putere, Dan, so�ul, �i Catinca, sora sa, s-au pr�p�dit Familia ei iese din malaxorul istoriei la rampa prezentului – mutilat� moral �i fizic – o ruin�. De fapt ie�irea din infern este o iluzie. Prezentul acestui neam de r�t�ci�i este �inut în labirint, fiindc� nu �i-a rezolvat enigma trecutului. Este ca �i cum lumea ar merge înainte, în vreme ce într-un cotlon închis al timpului st� sub malurile memoriei surpate o comunitate de oameni, care mai peregrineaz� �i-acum între spa�ii claustrate I se întâmpl�, deoarece �i-a c�zut din �â�ânile aducerii-aminte, fiindc� �i-a pierdut reperele organice ale fiin�ei na�ionale Prezentul acestei lumi se constituie într-un colaj de destine m�runte, pove�ti ale unor figuran�i în suita Pre�edintelui, tipuri umane dintre cele mai diverse, antrenate în spectacolul unui puzzle grotesc. Este interesant� insolita articulare dintre nivelul grav, plin de o simbolistic� istoric�, livresc�, a�ezat la baza construc�iei romane�ti, �i Nara�iunea „aglutinant�” �i non-fic�ionalul „furajer”...� 221 mascarada, farsa, carnavalescul, grotescul nivelului de suprafa�� a acestei lumi. Or, partea de „prezent” a fabulei este realizat� prin îmbinarea mai multor instrumente de creare a reprezent�rilor artistice. Destinul �i vie�ile m�runte ale suitei Pre�edintelui unei ��ri care �i-a pierdut leg�tura cu matca istoric� �i care, în consecin��, este supus� unui necontenite h�l�duiri, cumuleaz� în imaginea unei lumi de pigmei. Cunosc�torii mai subtili ai culiselor istoriei recente a Basarabiei ar putea depista în umbra personajelor acestui roman, prototipurile, eroii reali ai „prezentului mi�elit” – acei indivizi dubio�i care st�teau adineaori în vârful piramidei politice Cartea nomazilor din B. este populat� cu o lume pestri��, ce-�i duce existen�a între blazare �i însp�imântare, din care nu lipsesc consilierii Pre�edintelui – personaje individualizate subtil prin câteva detalii. Ei reprezint� imaginea colectiv� a unui metapersonaj – suita. Solomon, „cu privirea lui rece de cobr� fl�mând�”, cu „zâmbetul acela t�ios ca o lam� de cu�it”, ar trebui, dup� nume, s� fie în�eleptul, filosoful, cu aerul de „aristocrat surghiunit în provincie” Solomon este umbra �efului, eminen�a cenu�ie �i, prin urmare, periculoas�. Pre�edintele e gata s� renun�e mai degrab� la propria-i identitate decât la Solomon, de aceea î�i �opte�te c� Solomon „este mai periculos decât tine”. Anghel Rota, zis �i Îngerul, este fostul consilier al Pre�edintelui, care, de�i picat din slujb�, r�mâne activ în suit�.

Pe lâng� atmosfera de voie bun� pe care o putea crea Rota cu glumele lui înv��ate pe de rost din ultimele pagini ale ziarelor, pe lâng� nelipsita-i torb� de instrumente de suflat, observ� naratorul, gr�sanul mai purta întotdeauna în buzunarele lui largi �i câte-o sticl�-dou� de coniac, adus de contrabandi�tii de la Istanbul, ceea ce nu avea cum s�-i displac� �efului. Un personaj aparte din anturajul Pre�edintelui este F.F. (Feodos Filosoful), la care Pre�edintele „obi�nuia s� trag� o fug�, în «coliba» c�ruia se refugia ori de câte ori sim�ea c� nu mai poate suporta mutrele consilierilor s�i”. F.F. are o cram� prin p�durile C�l�re�ilor. Atât numele personajului, cât �i fulgura�iile lui în text îl înv�luie pe F.F. în mister. De fapt, cu apari�ia lui F.F. începe povestea mamei Elena �i a celor trei copii ai s�i. La începutul romanului, F.F. apare în dubl� ipostaz�: de prieten �i confident al Pre�edintelui �i de fiu al b�trânei care protesteaz� chi 222 Maria �leahti�chi

împotriva politicii oficialilor în scuarul din fa�a pre�edin�iei. Ea protesteaz�, fiindc� „ace�tia”, cu care se legase fiul mai mare, îl b�gaser� la pu�c�rie pe feciorul ei mai mic, Leonte. Feodos, pomenit între dou� focuri, nu g�si alt� solu�ie decât s� o închid� pe maic�-sa la subsol �i s� porunceasc� p�zirea ei cu stricte�e. Subsolul va c�p�ta ulterior dimensiuni de-a dreptul fabuloase. Un grup aparte de personaje compun chipul generic al protestatarului. Ace�tia sunt Leonte, fratele mai mic al lui F.F., Elefterie Lut, fiii acestuia Ovidiu �i Virgiliu, elevi la ultimul an de liceu, Cicerone Mutu, parlamentar etc. Prin urmare, în b�t�tura textului intr� pe rând o sumedenie de personaje, unele memorabile, altele mai pu�in. Spa�iul, spre a-i încape pe to�i, se dilat�, unele scene luând propor�ii carnavale�ti. Anecdoticul, burlescul, exuberan�a absurd� �i alienant� amintesc de arta lui Ion Luca Caragiale, de scenele filmului mut al lui Charlie Chaplin, de grotescul mistic al romanului lui Mihail Bulgakov. Drept exemplu poate servi b�taia dintre compozitorul Vincent Albu �i cânt�re�ul Cezar Doba în platoul TV, la film�rile Revelionului, absurdul ritualizat al s�rb�torii na�ionale Ziua Vinului �.a. Un personaj cu totul aparte este C�lug�rul. Dac� Pre�edintele constituie nucleul imagistic al prezentului, mama Elena – cel al trecutului, el legitimeaz� în roman falia realismului magic, legând într-un întreg planurile narative. Omniprezent �i omniscient, el îl concureaz� pe narator, dar se prea poate c�, integrat organic textului, ar fi �i una din vocile lui. Scos mai mult mort din gura porcilor (un simbol? ce simbol!) – nu a crezut nimeni c� va supravie�ui –, C�lug�rul a avut noroc. Supravie�uirea lui acoper� partea de mister a fabulei. Un trunchi de om, C�lug�rul devine spiritul protector al acestei lumi. Prezen�a lui discret� are menirea s� o tuteleze. Cunosc�torul �i purt�torul adev�rului despre aceast� lume, el reprezint� dreapta cump�n� a judec��ii acestei lumi. �i fiindc� este peste tot în orice moment, el reface imaginea-oglind� a lumii într-un tot întreg. Stratificat în falii, timpul romanului este, în mod firesc, constanta acestei construc�ii epice, elaborat� minu�ios, poate excesiv de elaborat�. Din cele câteva fe�e ale timpului romanesc (prezentul ��rii �i al pre�edin�iei, planul general al trecutului etc.), cel mai Nara�iunea „aglutinant�” �i non-fic�ionalul „furajer”...� 223 elaborat apare tunelul istoriei – o solu�ie diegetic� interesant�, care motiveaz� artistic prezen�a fantasticului �i probeaz� calitatea filonului mistic în roman. Tunelul transport� personajele spre vârstele mai îndep�rtate ale istoriei, reînviindu-le suferin�ele �i dramele. Obiectivul naratorului, dramaturg, scenarist �i regizor, se îndreapt� în adâncuri �i se focuseaz� discontinuu �i alternativ fie pe deport�rile în mas� ale basarabenilor, fie pe epoca vasalit��ii Moldovei fa�� de Imperiul Otoman. Personajele izvor�sc, prin efectele unei magii ale imaginarului, din grote de timp acoperite de praful uit�rii, de pe restri�tile unei istorii încâlcite, care a�teapt� de veacuri s� treac� prin ea lumina ordonatoare a unei inteligen�e pricepute �i pricep�toare. Montura unor secven�e narative aminte�te întru câtva, prin �tergerea conturului dintre faliile timpului, de metaforele filmelor lui Andrei Tarkovski:

F�cu cale întoars� �i v�zu cum dintr-o ulicioar� l�untric� iese în goan� un c�l�re� pe cal alb, croindu-�i drum cu sabia printre o�tenii înarma�i cu suli�e, de urm�rirea c�rora se c�znea s� scape a doua zi necontenit. Legat� burduf �i atârnând de-a curmezi�ul calului, o tân�r� cu basma alb� pe cap striga în gura mare: – Am s�-mi iau via�a, Ghirai Mârza, dar nu voi fi a ta! C�l�re�ul disp�ru brusc, cum �i ap�ru. Cel care prive�te filmul evenimentelor este F.F. Declan�ându-i-se un fel de memorie ancestral�, din labirintul prezentului el coboar�, treapt� cu treapt�, în labirintul istoriei. Coborârea în timp îl ajut� s� pun� cap la cap perioade destul de îndep�rtate, organizate în forma unor h�r�i, a unei re�ele de str�zi – de c�i sucite ale istoriei noastre. La un cap�t de strad� st� turcul, la cel�lalt, pe basarabean îl a�teapt� rusul C�zu pe gânduri, întrebându-se ce-o fi însemnând asta, dar nu avu prea mult timp la dispozi�ie pentru cuget�ri, c�ci auzi, în cel�lalt cap�t al str�zii, muzic� ruseasc��i, când întoarse capul, v�zu ie�ind dintr-o porti�� de lemn, o femeie tân�r�, cu p�rul despletit, îmbr�cat� într-o fust� larg� �i o bluz� de in descheiat�, care l�sa s� i se vad� sânii. F.F. se mi�c� de fapt în lumea de dincolo, un dincolo al istoriei însp�imânt�tor („nimerise într-o lume plin� de scrânti�i”), de care vrea s� scape cât mai repere. Urc� rapid sc�rile �i iese din demisolul (subterana istoriei �i cea aievea), încuind poarta în urma sa. Poarta chi 224 Maria �leahti�chi

(un alt simbol în construc�ia ideatic� a romanului) pe care o instalase însemna locul de intrare �i ie�ire în/din lumea de dincolo. Celor trei niveluri ale timpului romanesc îi corespund trei niveluri ale spa�iului: aici, dincolo, labirintul. Iar c�derilor în timp le se asociaz� surp�rile analoage ale spa�iului. Spa�iul, ca �i timpul, este marcat de mistere. C�derea dintr-un timp în altul reprezint� o mi�care arhetipal� a personajelor fabuloase. Autorul las� în sudura m�iestrit� a romanului anumite g�uri – aluzie la iminentele g�uri negre, cavit��i deschise ale timpului �i spa�iului, mon�tri misterio�i ai haosului. Nu doar timpul �i spa�iul cosmic sunt marcate de aceste accidente de arhitectur�, de aceste enigmatice imperfec�iuni. Prin analogie cu ele, timpul �i spa�iul istoric au g�urile lor, mai mult decât atât, chiar timpul �i spa�iul uman reitereaz� modelul construc�iei perforate În romanul Cartea nomazilor din B., istoria se scurge dintr-o cup� a vremii în alta, din prezent în trecut, din trecut în prezent �i astfel, rotindu-se de câteva ori, se scurge calvarul de câteva veacuri al basarabenilor. Autorul romanului a reu�it s�-�i proiecteze nara�iunea conform mi�c�rii unui mecanism interior, de schimbare a punctelor de vedere, încorporat în planuri temporale nu doar diferite, dar �i contrastive. Privirea celui care observ� lumea este orientat� dinspre cei de dincolo spre cei de dincoace. La întoarcerea clepsidrei, linia de demarca�ie spa�ial� r�mâne neschimbat� – este chiar linia p�mântului, desp�r�ind lumea „de pe” de cea „de sub” p�mânt, în func�ie de perspectiv�. Elocvent� este trecerea dintre scenele 17 �i 18. Scena 17 se închide cu replica C�lug�rului atot�tiutor: „vom vedea ce se va întâmpla cu ace�ti bie�i oameni peste un an”. În scena 18 ac�iunea începe – „peste un an” – la balamuc. Prin urmare, aici, dincoace, la casa de nebuni, stau Leonte, Platon Kimir – scriitorul, Elefterie Lut �i Îngerul. Leonte, mezinul mamei Elena, se opune regimului dictatorial al mahmurului Pre�edinte, fiii lui Elefterie Lut sunt porni�i s� p�r�seasc� �ara. Simbolizând viitorul basarabenilor, cura�i, sinceri, dar creduli (tot creduli! – cred, naivii, c� li s-a permis s� p�r�seasc� �ara), ei sunt arunca�i în aer chiar lâng� hotar. B. r�mâne, prin urmare, o �ar� de nomazi, claustrat� în continuare în labirintul unui timp mort, c�reia i-a fost asasinat viitorul. Autorul, afirm� Vitalie Ciobanu în încheierea exegezei sale, imagineaz� un final lirico-filozofic: întâmpl�rile c�r�ii sunt derulate în sens invers, precum Nara�iunea „aglutinant�” �i non-fic�ionalul „furajer”...� 225

banda unui film, prin zborul subteran al pustnicului estropiat, care poart� spre o lume mai bun� sufletele unor tineri omorâ�i într-un accident de ma�in�, accident regizat de serviciile secrete ale Pre�edintelui. Moartea profetului care a vorbit în de�ert (un fel de „resorb�ie” a lui C�lug�ru în sânul naturii mam�) expune un mesaj legat de reversibilitatea fatalit��ii: cât de departe ar trebui s� coborâm în istorie, pentru a-i preveni consecin�ele negative, pentru a face alegerile potrivite, pentru a ne schimba destinul?... (Ciobanu 2010). Cu sentimentul unui învins, naratorul face semn mecanicului s� lase cortina peste lumea romanului. Romanul unei noi genera�ii Din �irul celor mai tineri romancieri (Iulian Ciocan, Liliana Corobca Alexandru Vakulovski, �tefan Ba�tovoi, Pavel P�duraru, Oleg Carp etc.), Dumitru Crudu reprezint� „o istorie de succes”. Asiduu �i prolific, el î�i construie�te întreaga crea�ie pe modelul scriiturii autobiografiste. Un american la Chi�in�u este cel de-al treilea roman semnat de el. Afirmat ca poet �i dramaturg, semnând patru volume de poezie – Falsul Dimitrie (1994); E închis v� rug�m nu insista�i (1994); �ase cânturi pentru cei care vor sa închirieze apartamente (1996); E�arfe în cer (2012) – �i patru volume de teatru – Crima sângeroas� din sta�iunea violetelor (2001); Salva�i Bostonul (2001); Duelul �i alte texte (2004); Steaua f�r�... Mihail Sebastian (2006), el �i-a revendicat numele de romancier prin publicarea romanelor M�cel în Georgia (2008) �i Oameni din Chi�in�u (2012). Cultivând un limbaj original, insolit �i dezinhibat, Dumitru Crudu reprezint� un nou val al postmodernismului românesc (supranumit „facturist”), care p�rea ini�ial c� î�i propune s� se radicalizeze anume pentru a mina paradigma estetic� a celorlalte „valuri”. Romanul lui Dumitru Crudu Un american la Chi�in�u î�i localizeaz� genera�ia în miezulliteraturii actuale. Cu noul s�u roman, autorul „face bilan�ul” experien�ei de via�� a tinerilor basarabeni ai anilor ’90. Primit bine de critica literar�, Un american la Chi�in�u a fost definit drept „roman picaresc” (Cernat 2013), în care americanul reprezint� „pretextul care traseaz� contextul”, cu o „nara�iune care te prinde”, cu o „poveste care se adun�”, cum afirm� criticul Mircea V. Ciobanu (Ciobanu 2013a), care apreciaz� lucrarea autorului, f�r� a-l menaja gratuit �i f�r� a-l cru�a condescendent. Romanul poveste�te istoria unui fost student basarabean, Anton �leahti�chi, care î�i f�cuse studiile, în primul val al „migra�iei chi 226 Maria �leahti�chi educa�ionale” basarabene, la Facultatea de Litere a Universit��ii bra�ovene �i se stabilise acolo, fiind angajat al unui ziar local. Anton este, prin urmare, ziarist �i poet, autor al câtorva volume de versuri. Se înf��i�eaz� cititorului ca poet apreciat �i ziarist cu pan�. Mediul uman în care se mi�c� el este populat de oameni ai scrisului, studen�i, ziari�ti, universitari, într-un cuvânt mediu intelectual, care convie�uie�te în vecin�tatea apropiat� a cârciumarilor, taximetri�tilor, oamenilor politici etc. Metisajul nu trebuie ignorat, or tocmai amestecul dintre basarabeni �i românii „sadea” impregneaz� atmosfera. Echilibrul �i tipicitatea acestui peisaj este bulversat� (ca element iminent al intrigii romane�ti) de apari�ia unui american, Martin. În prima parte a romanului, una segmentat� conven�ional, Martin îl înso�e�te pe Anton – iminen�� grotesc� – în contorsionata ini�iere erotic� a acestuia, ap�rând în ipostaz� de dublet sau coechipier de �tafet�. În cea de-a doua parte, deja Anton îl c�l�uze�te pe Martin în drumul lui spre Chi�in�u. Tandemul este angajat într-un spectacol parodic dup� celebrii Don Quijote �i Sancho Panza. Conceptualizat� sau spontan�, replica la „romanul romanelor” cap�t� conota�ii narative magistrale. Preistoria romanului este povestit� de autor în Prefa��, de unde se afl� c� Un american la Chi�in�u a avut o prim� variant�, pierdut�, întâmplare care l-a determinat pe autor s�-�i rescrie romanul. În textul- prefa��, Dumitru Crudu se desolidarizeaz� de semnifica�ia gestului postmodernist al personajului borgesian Pierre Menard, care rescrisese romanul lui Cervantes. Dar, cu cât autorul respinge ideea de similaritate, cu atât înainteaz� ea în mintea cititorului postmodern. Prin urmare, „efectul Menard” se insinueaz� în structura narativ�, de unde nu va mai putea fi înl�turat. Oricum, rescrierea – cea aievea �i cea arhetipal� – fac parte din conceptul acestui roman, chiar dac� autorul ar fi vrut s� nu fie citit astfel. Efectul pe care a scontat Dumitru Crudu în declararea strategiei sale narative se r�stoarn� în antiefect: personajele, altele �i acelea�i, drume�esc, altfel �i tot a�a, pe acela�i drum. Pe cel al lui Miguel de Cervantes, poate �i pe cel al lui Jack Kerouac, poate �i pe acel al tipicelor trasee ini�iatice, cert este c� drumul r�mâne arhetipal acela�i principiu ordonator, magistral al construc�iei unei nara�iuni. Drume�ia permite personajelor s� se manifeste în deplin�tatea naturii lor, iar drumul pune la dispozi�ia Nara�iunea „aglutinant�” �i non-fic�ionalul „furajer”...� 227 autorului o serie de mijloace, accesibile �i verificate, de reprezentare a lumii. Nu este de mirare c� ac�iunea romanului se desf��oar� între Bra�ov, Craiova, Pite�ti, Bucure�ti, Chi�in�u, Flutura Traseul pe care îl parcurge personajul are câteva ramific�ri esen�iale. O ini�iere în planul rela�iilor umane, o alta – în complexa rela�ie a indivizilor din interiorul românit��ii �i o a treia – ini�ierea erotic�. Cu excep�ia celei erotice – liniare �i deschise –, primele dou� pun personajul pe o traiectorie circular�. A�adar, personajul parcurge câteva cercuri concentrice, proiectate într-o nebuloas� a rela�iilor individului cu lumea. Traiectoria de mi�care a lui Anton alc�tuie�te o mic� hart� toponimic�: Bra�ov – Craiova – Bra�ov – Pite�ti – Bra�ov – Todire�ti – Ia�i – Chi�in�u – Flutura – Ungheni – Bra�ov. În centrul pove�tii, cum s-a v�zut, se afl� Anton �leahti�chi, secondat de Martin, dar ceea ce face romanul incitant pentru cititor, mai ales cel tân�r, �ine de imaginea, colorat� în tonuri p�stoase, a femeii. Dumitru Crudu creeaz� chipul unei Dulcinei incitante �i dec�zute, de care se intereseaz� îndeaproape el însu�i. Se pare c� personajul central îl poart� pe urmele sale prin h��i�urile romanului nu doar pe americanul Martin, spre a-i ar�ta via�a cea adev�rat� a spa�iului românesc �i basarabean, dar �i pe autor. Acesta, la rându-i, ar purta haina �i armele unui c�l�uze, rostindu-�i mereu cu uimire �i încântare: „Sancho Panza sunt chiar eu!”. Prin urmare, Anton este învestit cu hegemonie narativ� �i de la un moment al textului el conduce balul. Omnipoten�a �i omniprezen�a lui sunt consolidate de cascada experien�elor erotice c�rora li se expune avid. Cele trei femei prin care se descoper� pe sine sunt mai degrab� ni�te avatare ale femeii ca factor gnostic pentru b�rbat. Cum era de a�teptat, femeia ideal� este himera ce îi scap� mereu, realitatea îi dezam�ge�te a�tept�rile lui Anton, iar �irul de iubite îl îndep�rteaz� tot mai mult de fiin�a din visurile �i percep�iile sale. Carnale, perfide, infidele, pragmatice, absurde – galeria feminin� a lui Anton adun� ni�te biete simulacre ale modelului Captivant, accesibil, la prima vedere, �i u�or de citit, Un american la Chi�in�u abordeaz� o realitate pe care scriitorii de pe ambele maluri ale Prutului au evitat-o: fie c� lucrurile nu se a�ezaser� înc�, fie c�, chiar dac� semnele acestei realit��i conturau un tablou distinct, nu pica bine s� scrii o carte despre experien�a dramatic� a chi 228 Maria �leahti�chi unei genera�ii de tineri basarabeni pleca�i la studii în România. Dumitru Crudu pune în pagin� frustr�rile „p�r�ilor”: basarabenii timora�i de temerile �i angoasele lor, iar confra�ii „actualizând” prejudec��ile de alt� dat�. Astfel, Anton, poet debutat de C�lin Vlasie la editura Paralela 45, student, dar �i ziarist la ziarul bra�ovean „Monitorul de Bra�ov”, poart� stigmatul de „kaghebist” – porecl� generic� dat� basarabenilor Un altul care i se pune în vedere mereu este accentul. Anton are accent moldovenesc. De cum intr� în transportul public este întrebat neîntârziat: „Tu nu cumva e�ti din Republica Moldova?”. În consecin��, basarabenii s-au v�zut nevoi�i s� fie �mecheri �i inventivi. Anton î�i fabric� o identitate de împrumut – secuiasc� – pentru a sc�pa de dezaprob�rile, �icanele �i sâcâiala românului statistic. În plus, scârba de a fi „moldovean” nu-i l�sa nici un r�gaz: Anton se sinchisea de identitatea sa moldovean�, a�a cum te-ai ru�ina de o hain� uzat�. R�d�cinile sale moldovene�ti îl incomodau �i îl deranjau �i, de aia, se d�dea peste tot drept secui. Oricui îl întreba de unde e îi punea b�rbi c� e dintr-un ora� secuiesc. Or, �i secuii vorbeau cu accent, dar de secui românii nu se prea legau. De aceea, Anton prefera s� se dea drept secui decât s� le spun� c� e de dincolo de Prut, fiindc� atunci lumea �i-ar fi proiectat asupra lui scârba fa�� de moldoveni �i el, automat, ar fi trebuit s� devin� un �ap isp��itor al tuturor moldovenilor de peste Prut. Romanul reprezint� lumea prin complexa gril� a alterit��ii identitare: eu-cel�lalt-ceilal�i vs ceilal�i/cel�lalt/eu. Basarabia ca �i România este privit� din câteva perspective, care se rotesc necontenit ca într-un caleidoscop. Bra�oveanul C�t�lin Bod o vede, bun�oar�, astfel: Moldova e o �ar� foarte periculoas�, unde oamenii sunt jefui�i �i împu�ca�i pe strad�, �i nu a� vrea s� risc. E �ara trafican�ilor de fiin�e umane �i a vânz�torilor de rinichi. E �ara rache�ilor Asta nu-i încurc� deloc s� declare c� „este îndr�gostit” de Chi�in�u. Pe final de roman, naratorul î�i întrerupe brusc firul istoriei prin crearea unui suspans f�r� solu�ie. Ajun�i la Chi�in�u, în scurt timp dispare Martin. Nu e de g�sit nic�ieri. Se poate c� l-a r�pit Vlad Vovcic, gangsterul de la talcioc, fiindc� pusese ochiul pe el înc� de la Bra�ov. Anton, care prin rolul s�u de c�l�uz� se face responsabil de Nara�iunea „aglutinant�” �i non-fic�ionalul „furajer”...� 229 soarta lui Martin, trebuie s� se întoarc� în România, de unde presupunem c� va fi nevoit s� revin� pentru a-l g�si. Dumitru Crudu tran�eaz� istoria cu un satâr, l�sând subiectul într-o deschidere maxim� s�-i curg� c�tre imagina�ia cititorului toat� limfa narativ�... �i asta din chiar punctul cel mai de vârf. Ne putem a�tepta, prin urmare, ca autorul s� aplice alifiile necesare �i s� purcead� la scrierea un alt roman, care va relua probabil istoria „nedezlegat�” a celor doi condrume�i Un nou roman, la un nivel nou al scriiturii. Înapoi la �aizeci�ti Cu toat� verva tinerilor scriitori care aduc un incontestabil suflu nou în literatura român� din Basarabia, cel mai prolific autor al ultimelor dou� decenii, scriitorul cu cea mai captivant� formul� narativ� r�mâne octogenarul Aureliu Busuioc. Dup� o pauz� de un deceniu (1986-1997), Aureliu Busuioc revine în for�� în miezul schimb�rii paradigmatice (sociale, administrative, politice, estetice). Reluarea speciei romane�ti anun�� schimbarea mediului uman narat, dar �i îmbog��irea recuzitei. În romanul L�trând la lun� (1997) scriitorul complic� perspectivele �i se postmodernizeaz� progresiv: lumea este narat� într-un jurnal de câine, în „limbaj canin”, de c�tre Enrique, �oricarul unui savant filolog. Acesta „traduce” în limbaj uman jurnalul lui Enrique, nerezistând supliciului de a nota propriile atitudini în câteva capitole auctoriale, metadiegetice. Realitatea de dup� 1989, lumea bulversat�, problemele ei fac obiectul medita�iilor �oricarului. Ironia este tot la ea acas�, dar nu mai pare atât de mu�c�toare. Se pare c� romanul L�trând la lun� marcheaz� momentul reintr�rii scriitorului în ritmul nara�iunii romane�ti, care, asemenea unui mecanism, are nevoie de un nou rodaj pentru a fi performant. Au urmat alte dou� romane, Pactizând cu diavolul (1999) �i Spune-mi Gioni (2003), publicate în condi�iile totalei deschideri, a exploziei multitudinii de stiluri �i direc�ii literare, constituind pe drept cuvânt o inova�ie cu totul aparte. De aceast� dat� �i la nivel tematic. Aureliu Busuioc a dat literaturii române din Basarabia cele mai reu�ite romane despre perioada rusific�rii, sovietiz�rii �i kgb-iz�rii de pân� la �i de dup� 1944. Niciun alt scriitor de la noi (exceptând opera lui Paul Goma) nu a acordat o importan�� pe potriv� acestei perioade atât de confuze din istoria Basarabiei �i nu a insistat asupra ororilor ei cum a f�cut-o Aureliu Busuioc, prin publicarea unor importante lucr�ri de chi 230 Maria �leahti�chi fic�iune. Romanul Pactizând cu diavolul, cu evidente accente autobiografice, construie�te o lume debusolat�, care trece prin calvarul adapt�rii la noile condi�ii sociale �i politice. �i se adapteaz�, nu doar în urma unui târg de valori �i principii morale, ci �i în consecin�a unei instinctuale dorin�e de supravie�uire fizic�. În aceea�i ordine de idei, subiectul cap�t� dezvoltare – dar la nivelul unui destin generalizant deja, în care elementele fic�iunii intr� într-o ecua�ie mult mai complex� – în romanul Spune-mi Gioni, la care ne-am referit �i cu alt prilej (�leahti�chi 2007). Unul din cele mai reu�ite romane ale lui Aureliu Busuioc, considerat de unui exege�i capodopera prozatorului, Hronicul g�inarilor este realizat în maniera discursului caleidoscopic: istorii, parodii, text, intertext – toate aglutinate de o subtil� nara�iune ironic�. Prin urmare, romanul apare ca o sintez� a istoriei basarabenilor, un fel de pseudocronic� cu r�d�cini medievale. Parodiind estetica realismului socialist înc� la debutul s�u de romancier, pornit de departe, din 1966, Aureliu Busuioc prin romanul Hronicul G�inarilor reu�e�te s� treac� cu totul – cu arme �i muni�ii – în paradigma estetic� a postmodernismului, cu tot ce înseamn� manifestarea acestui curent în literatura din Basarabia, curent constituit, val cu val, �i prin opera romanesc� a sa. Accentul final al carierei literare a scriitorului Aureliu Busuioc a fost pus cu maxim� elegan�� scriitoriceasc� tot în forma unui roman – �i a fost noapte , un recviem, în parte personal, autobiografic, în parte o premoni�ie estetic�. Scrutând evolu�ia romanului din Basarabia pe întinderea unei jum�t��i de secol, se remarc� interesul autorilor pentru destinul basarabenilor sub vitregie geopolitic�. Solu�iile arhitectonice, narative �i discursive sunt dintre cele mai variate. Catoblepasul, acest demon al construc�iilor romane�ti, se alimenteaz� continuu din tr�irile �i reflec�iile autobiografice, cu nonfic�iune, cu factologie descoperit� recent în arhivele istoriei �inute la index, cu fragmente din presa scris� �i cea electronic� – toate amestecate într-un melanj „furajer”, malaxat pe potriva capacit��ii de „aglutinare” a romanului basarabean. Nara�iunea „aglutinant�” �i non-fic�ionalul „furajer”...� 231

Bibliografie Be�leag� 2010: Vladimir Be�leag�, Dincoacele �i Dincoloul din noi (Val Butnaru, Cartea nomazilor din B.), în „Contrafort”, nr. 5-6 (185-186), mai-iunie; http://www.contrafort.md/old/2010/185-186/1855.html. Cernat 2013: Paul Cernat, Picaresc pe axa Bra�ov-Chi�in�u, în „România literar�”, nr. 30; http://www.romlit.ro/picaresc_pe_axa_braov-chiinu. Cimpoi 2002: Mihai Cimpoi, Istoria deschis� a literaturii române din Basarabia, ed. a III-a rev�zut� �i ad�ugit�, Bucure�ti, Editura Funda�iei Culturale Române, Colec�ia Istoriile secolului XX. Ciobanu 2010: Vitalie Ciobanu, „Nomazii” Basarabiei – o poveste între grotesc �i tragic (Val Butnaru, Cartea nomazilor din B.), în „Contrafort”, nr. 5-6 (185-186), mai-iunie; http://www.contrafort. md/old/2010/185-186/1855.html. Ciobanu 2013a: Mircea V.Ciobanu, Falsul american al lui Dumitru Crudu, în „Jurnal de Chi�in�u”, 6 decembrie; http://www.jc.md/ruperea- randurilor-falsul-american-al-lui-dumitru-crudu/. Ciobanu 2013b: Mircea V. Ciobanu, Proza din Basarabia: evolu�ie sincopat�, în „Sud-Est cultural”, nr. 1-4, p.18-35. Ciobanu 2010: Mircea V. Ciobanu, Romanul ultimului deceniu: puncte de vedere. Cartea r�t�ci�ilor, în „Sud-Est cultural”, nr. 3. Ciobanu 2011: Mircea V. Ciobanu, Timpul Risipirii Egal Timpul C�ut�rii?, în „Sud-Est cultural”, nr. 3. Spiridon 2010: Vasile Spiridon, T�rie de caracter, în „Convorbiri literare”, nr. 6; http://convorbiri-literare.dntis.ro/VSPIRIDONiun10.html. �leahti�chi 2007: Maria �leahti�chi, Cerc deschis. Literatura român� din Basarabia în postcomunism, Ia�i, Timpul. �leahti�chi 2010: Maria �leahti�chi, Romanul românesc din Basarabia dup� 1989: praxis �i perspective, în Concepte în mi�care – Studii despre stadiul actual al criticii �i istoriei literare române�ti, prefa�� de Dan M�nuc�, volum coordonat �i îngrijit de Ofelia Ichim �i �erban Axinte, Bucure�ti, Editura Academiei Române, p. 214-224. ����������� 2002: �.�. �����������, ������� ����������������� ����������, ������, ������, �����. chi 232 Maria �leahti�chi

The Agglutinative “Narration” and the Non-Fictional “Fodder” (A perspective on the evolution of the novel in the Romanian literature from Bessarabia) Famed for the river-novel În preajma revolu�iei (“On the Threshold of the Revolution”) by Constantin Stere, practiced in reduced proportions during the inter-war period (the novel “Music-hall” by Alexandru Robot), the Bessarabian novel gains momentum only in the post-war period. The exegetes have established several paradigmatic marks in the “discontinuous process” of the evolution of the “Bessarabian prose” from modernism to socialist realism, back to modernism, and then to post-modernism, and back again to modernism. Taking into consideration the stages of the evolution of the Bessarabian novel, in this text we will make reference to three authors from different generations: Aureliu Busuioc, Val Butnaru, and Dumitru Crudu. Aureliu Busuioc is characterized by his debut novel Singur în fa�a dragostei (“Standing Alone Before Love”), and the novels published after 1997. Val Butnaru’s novel Cartea nomazilor din B. (“The Book of the Nomads from B.”) brings about a unique narrative concept and novelistic writing in the landscape of the Generation of the 80s. Already an established play writer, the author builds, symbolically and metaphorically, the itinerary of the Bessarabians’ movement in history. Placing the action between present and past (the latter being set on several chronological levels), Val Butnaru ties within the novel’s representation several narrative models. The most recognizable is the novel The Master and Margarita by the Russian writer, Mikhail Bulgakov. Structured on several dramatic cores from the history of the Bessarabians, from a writing point of view, Val Butnaru’s novel maintains a dialogue with several referential writings of the genre. The manner of articulating the connections, alternating the narrative levels, the welding of the multiple perspectives of representing the same event, the diversity of the characters, etc. − place The Book of the Nomads from B. in the series of novels built with wrought, and esthetical and social efficiency. Dumitru Crudu’s third novel Un american la Chi�in�u (“An American in Chi�in�u”), is a proof of the evolution of the novelist’s narrative art. This article focuses on the novelistic construction, the referential support of the intertext that the author uses, and their aesthetic effects. It also analyzes the nature and behavior of the characters, the relationship with zero level texts and their impact on the representation of the world in the novel An American in Chi�in�u. Universitatea de Stat din Moldova Chi�in�u, Republica Moldova Rebreanu în Spania: Ciuleandra. La danza del amor y de la muerte

Ofelia Mariana U�� BURCEA

Key-words: Liviu Rebreanu, novel, translation in Spain 1944, a comparative analysis of translations, translation options, textual and intertextual aspects

Apari�ia în Spania a prozei lui Liviu Rebreanu, în castilian�1 �i în transpunere direct�, în perioada 1939-1989, înseamn� de fapt trei romane. Ciuleandra se traduce în 1944, în acela�i an cu P�durea spânzura�ilor, iar ulterior, în 1950 vede lumina tiparului spaniol Ion. Toate aceste traduceri trebuie v�zute ca act de mediere cultural� a exilului românesc, cu scopul de a face cunoscut� literatura român� în noua �ar� de adop�ie, în cazul de fa�� fiind vorba de Rebreanu, unul din reprezentan�ii de seam� al realismului românesc. În alt� ordine de idei, romanele trateaz� posibile problematici relevante pentru spanioli, �i anume cea a condi�iei ��r�ne�ti �i cea a r�zboiului. În plus, am mai ad�uga �i faptul c� ele pot veni în întâmpinarea psihologiei acestui popor privind condi�ia femeii în societate. �i asta pentru c� �i Ion, �i Ciuleandra prezint� condi�ia femeii într-o lume machist�, dominat� de for�a b�rbatului. În acest univers autoritar masculin, ea nu e decât un simplu instrument la dispozi�ia macho-ului, întru satisfacerea necesit��ilor, capriciilor sau a orgoliului „st�pânului”. În rolul sau de tat�, amant sau so�, atitudinea b�rbatului fa�� de femeie este ve�nic aceea�i: dispre� �i lips� de considera�ie. Fiin�a feminin� este un simplu obiect comercial, atât în Ciuleandra (în care, dup� ce c� e cump�rat�, în final e �i ucis�), cât �i în Ion (unde macho-ul o dispre�uie�te pân� într-atât încât n-o poate suporta mai mult de o singur� dat� în patul s�u). Ba mai mult, în acest ultim caz, b�rbatul nu se socote�te

1 Nu au fost luate în considerare traducerile f�cute/ap�rute în afara Spaniei, �i nici acelea indirecte.

233 234 Ofelia Mariana U�� Burcea responsabil atunci când afl� c� femeia a r�mas îns�rcinat� cu el (“¿por qué tengo yo la culpa?”, zice Ion, în cuvintele textului tradus), folosind-o pe Ana ca troc, în drumul s�u ambi�ios spre ob�inerea unei pozi�ii sociale �i nimic mai mult. A�adar, e vorba de statutul femeii în universul cultural românesc, statut ce vizeaz� o ipostaz� a ei bine- cunoscut� spiritului spaniol, chiar adânc asimilat� în fiin�a sa na�ional�, datorit� influen�ei arabe de la care s-a „contaminat” în decursul atâtor secole de convie�uire sub cerul aceluia�i p�mânt. Iat�, credem, un element în plus pentru care transpunerea acestor scrieri în castilian� corespunde nivelului de a�teptare al cititorilor din �ara de destina�ie. Dac� vorbim de scriitor, atunci Rebreanu este un romancier de mare transcenden��, formulele sale epice dovedesc efortul de integrare în cultura european� a primului sfert de secol, scriitorul fiind un adev�rat mesager al literelor române�ti în lume (Rebreanu 1980: 22; 24). Dup� unii, el este expresia calit��ilor cele mai reprezentative ale zonei sale de ba�tin� �i, „insuperabile nella rappresentazione del villaggio” (Lupi 1955: 380), iar criticul Eugène Bestaux scria despre operele sale, în revista parizian� Panorama2: Pline de substan��, de observa�ii juste, de senza�ii profunde, c�r�ile lui Rebreanu trebuie s� figureze pe primul loc în bibliotecile tuturor celor care au în�eles drama timpului nostru. Toate acestea ne conduc la ideea c� prezen�a scrierilor sale traduse în Spania ar fi mai mult decât justificat�3. Asta ca s� nu mai vorbim de rela�iile sale amiabile cu cei din exilul spaniol, în special cel madrilen4.

2 Date luate din prezentarea f�cut� de editura La Bahia (text nesemnat), unde se mai spune �i c� „Liviu Rebreanu este ast�zi una din cele mai remarcabile figuri intelectuale ale României, redactor �ef la ziarul Via�a �i intendent al teatrului Na�ional din Bucure�ti. În curând publicul spaniol va avea ocazia s�-l cunoasc� personal, c�ci ilustrul scriitor are anun�at� peste pu�in� vreme o vizit� în Spania” (trad. n.). 3 Ne-am putea eventual întreba de ce nu s-a tradus în Spania mai mult pân� dup� anii ’90. 4 De exemplu, prezenta carte tradus� (prima edi�ie, din mai ’44, pus� la dispozi�ia noastr� de Libreria Anticuaria Candela din Murcia, Es.) se deschide cu ni�te note pe 3 pagini (nenumerotate), tip „foaie volant�”, cu titlul Liviu Rebreanu y su Obra, text nesemnat îns�, dar care poate fi fost scris de Alexandru Busuioceanu (care semneaz� Rebreanu în Spania: Ciuleandra. La danza del amor y de la muerte 235

Ar mai fi de ad�ugat aici un alt element care ar �ine de contextualizarea traducerii, valabil îns� doar în cazul romanului de care ne ocup�m aici. Ciuleandra apare în mai 1944, la o editur� catalan� din Barcelona, pândit� de cenzura Serviciului de Pres� �i Propagand� barcelonez (în special dup� 1943), a c�rui �int� sunt, în principal, operele literare în catalan�, nefiind îns� scutite nici cele în castilian�. Considera�iile noastre pe marginea con�inutului traducerii vor fi f�cute din punctul de vedere al cititorului de destina�ie, pornind de la aprecierea lui Paul Ricoeur (2005: 52), potrivit c�reia „întotdeauna se poate spune acela�i lucru, în alt� form�” ori, în cuvintele lui Umberto Eco (2012: 13), „dire quasi la stessa cosa”, pe baza unei ac�iuni de negociere (proces care, cum se �tie, nu întotdeauna distribuie echitabil pierderile �i câ�tigurile dintre p�r�i). Pentru c� nu avem de-a face cu traduc�tori profesioni�ti, cum men�ionam la început, nu vom interpreta textul la un astfel de nivel. Dar, fiind un studiu descriptiv centrat pe rezultat, din punct de vedere metodologic, ne baz�m pe o serie de unit��i de traducere 5 în care am urm�rit un proces textual interpretat, �inând cont de recomand�rile lui Toury (2004: 133-134) pentru o astfel de selec�ie. Comentariul nostru analitic are în vedere ideea c� exist� o rela�ie de ansamblu între traducere �i textul original, r�mânând s� descoperim felul în care acest postulat acoper� echilibrul între ceea ce se men�ine �i ceea ce se schimb�, acceptând p�rerea lui Gideon Toury (2004: 129-130) dup� care nu echivalen�a în sine conteaz�, ci ansamblul ideii de traducere �i factorii care provoac� sau împiedic� luarea uneia sau alteia dintre decizii. Ciuleandra. La danza del amor y de la muerte este o traducere

dealtfel, în august 1944, la Madrid, prefa�a traducerii celuilalt roman El bosque de los ahogados), nemaivorbind de faptul c� Aron Cotru� îi ceruse anterior, (într-o scrisoare din mai 1941) autoriza�ia pentru traducerea romanului P�durea spânzura�ilor (Cotru� 2005: 154). S� nu uit�m nici de a�teptata sa vizit� în Spania, dup� cum reiese �i din textul de la anterioara not� 2. 5 Vorbind despre diversitatea de concep�ii în accep�ia termenului unitate de traduceri, Hurtado Albir (2012: 224-236) o consider� unitate comunicativ� de extensie �i structur� variabil�, ar�tând c� în studiile centrate pe rezultat, aceasta trebuie s� fie aceea�i din ambele texte pentru a se putea compara. Cercet�toarea mai adaug� faptul c� unitatea textului rezultant nu trebuie neaparat s� fie egal� cu cea din TO, �inând cont de faza de reformulare (considerat� absolut necesar�). 236 Ofelia Mariana U�� Burcea direct� din limba român�, în care Camila Reis6, urm�rind firul romanului, prezint� un aspect al vie�ii citadine, con personaggi raffinati di cui Rebreanu no sa né intuire, né rendere la psicologia e con ambienti studiati con scrupolo, ma privi di vita” (Lupi 1955: 380). Romanul nu este nici pe departe una din scrierile reprezentative ale autorului, dup� cum a observ� critica (atât cea român�, cât �i cea str�in�), îns�, cum aminteam, cartea r�spunde exigen�elor publiculuiâ- �int�. F�r� îndoial� c� sintagma pe care numita Camila Reis a ad�ugat-o titlului operei rebreniene e gândit� dup� criteriul adecv�rii la publicul meta, pentru care, cuvântul Ciuleandra singur nu e în m�sur� s� atrag� aten�ia cititorilor str�ini (nemaivorbind �i de pronun�ia diferit�!), dat fiind c� e un element lexico-cultural al ��rii de origine, necunoscut ibericilor, un element ce necesit� echivalen�e diferite în noul context. În alte momente ale scriiturii, „golul” sau „distan�a cultural�” oblig� traduc�toarea la „transferen�� prin transcriere”, în cuvintele lui Paul Newmark (1992: 134-136), prin ceea ce el nume�te „tehnic� de naturalizare” �i Hurtado Albir (2011: 271) „împrumut lingvistic”. Asta se întâmpl� în cazul unor nume proprii, ori atunci când se vrea men�inerea cuvintelor române�ti intraductibile, cum ar fi „hora”, cu p�strarea „culorii locale” a scrierii. E drept c� hora, cu caracterul ei magic, reprezint� o adev�rat� fascina�ie pentru tân�rul Faranga. Pe baza tehnicii de amplificare lingvistic�, traduc�toarea introduce în text verbul bailar, reiterând ideea în sens explicativ, chiar dac� �i în textul lui Rebreanu, �i în propriul text, la finalul propozi�iei, apare forma sa substantival�. Inserarea unor astfel de „perechi repetitive” poate fi o strategie din motivele bine-cunoscute ale contactului între dou� limbi romanice. Dintr-o privire de ansamblu ne d�m seama c� traduc�toarea merge pe firul romanului în care destinul implacabil mi�c� în centrul s�u eroii cu for�a amintitei hore. De altfel dansului acesta (adev�ratul protagonist al romanului) al iubirii �i-al mor�ii, cum l-a în�eles traduc�toarea, ca form� de joc r�mas din timpuri imemoriale, i se recunoa�te puterea de a crea st�ri

6 Admitem lipsa datelor de referin�� despre traduc�toare (care, nu-i mai pu�in adev�rat, c� fi �i un pseudonim al oric�ruia dintre intelectualii prezen�i atunci în Spania, de�i nu am g�sit date concrete în acest sens) �i, ca atare ne vom referi strict la text �i la ceea ce este men�ionat în cartea tradus�. Rebreanu în Spania: Ciuleandra. La danza del amor y de la muerte 237 de alterare a con�tiin�ei tocmai prin for�a circularit��ii – iar efectul s�u asupra junelui boier este de-a dreptul fascinant; for�e ira�ionale îl atrag în cercul s�u misterios. Descrierea – în ambele texte – încearc� redarea acestui efect. Observ�m c�, începând chiar cu prima unitate lingvistic�, cele dou� segmente din textul original �i din textul meta se organizeaz� în jurul aceluia�i con�inut lexical. În lipsa declara�iilor sale de inten�ii, presupunem c� traduc�toarea urmeaz�, con�tient sau nu, calea literalit��ii în vederea ob�inerii unei echivalen�e sau a unei coresponden�e formale în limba sa. E o procedur� îndrept��it� din punct de vedere textual �i justificat� de apropierea lingvistic� între român� �i spaniol�, pe baza r�d�cinii latine comune. Prezen�a unor tehnici specifice acestui tip de traducere, cum ar fi calcul, împrumutul, sau parafrazarea, este fireasc�. Pentru a vorbi despre diferite strategii, metode �i procedee, vom folosi �i terminologia propus� de Amparo Hurtado Albir (2011: 251-252; 256-260; 277). În unele unit��i de traducere (în 2, de exemplu), în afara schimb�rii de pozi�ie (anticipativ�) a cuvântului danzarines (juc�tori) prin tehnica modula�iei, segmentele textuale au acela�i con�inut, fiecare îns� cu propriile-i microunit��i textuale. Cu ochii personajului principal, vedem (în 3) frenetica învârtire a horei tinerilor, expansiunea tinere�ii dincolo de limite prin tehnica modula�iei, începând cu substitu�ia locu�iunii (�i a�a), prin verbul impersonal (digiérase), cu care se pare c� se transmite chiar mai intens inten�ia romancierului; iat�, „câteodat� pierderile se pot compensa” (Eco 2012: 135) ca mai apoi, finalul enun�ului românesc s� fie parafrazat cu tehnica generaliz�rii, în limitele con�inutului scrierii originale, îns�. Coeren�a textului, bazat� pe ordinea cronologic� a informa�iei despre eroul central în jurul c�ruia se construie�te epica narativ� este acceptabil rezolvat� în traducere. Romanul urmeaz� destinul fiului de boier, dar nu mai pu�in al doctorului Ursu, reprezentantul clasei asuprite, care î�i va dep��i modesta condi�ie. Pe urmele scrierii originale, se surprinde contrastul dintre societatea ��r�neasc� �i burghezia urban�, dispre�ul acesteia din urm� pentru ��rani, imoralitatea boierilor, lipsa de scrupule când vine vorba de realizarea dorin�elor �i capriciilor, odat� ce-i considera pe to�i cei din afara clasei lor fiin�e inferioare. Andrés (Andrei) nu-l vedea cu ochi buni pe doctorul Ursu pentru condi�ia sa de medic, o superioritate pe care el n-o recuno�tea ca atare: „después de todo, no es sino un 238 Ofelia Mariana U�� Burcea campesino”, pe lâng� c� era „de los más pobres” (p. 162). Nu mai pu�in, transmiterea mesajului tradus se face prin focalizarea unor elemente sintactice care s� l�mureasc� anumite aspecte comportamentale, cum ar fi de exemplu, ura (un sentiment mult împ�rt��it în roman), care nici viitorului medic nu-i este str�in�, dup� p�rerea unor personaje care afirmau c�, înc� de pe când era student, nu sc�pa ocazia de a �i-o exterioriza, ori de câte ori venea vorba de „privilegia�i”7. Romanul se deschide cu o moarte fizic� �i se termin� cu una de sorginte psihic�. Între cele dou�, progresia tem�-rem� a con�inutului epic al pove�tii, la început simulate �i apoi reale, cum o consider� criticul Marian Papahagi (1980: 16), organizeaz� con�inuturile romanului spre punctul s�u culminant �i apoi spre deznod�mânt8, asta însemnând c� eroul se mi�c� între povestea proiectat� �i cea adev�rat�9. Aspirând la o echivalen�� de efect, traduc�toarea focalizeaz� elementele semnificative în enun�uri structurate gramatical potrivit conven�iilor lingvistice spaniole, nu pe baza „identit��ii de semnifica�ii între texte”, ci, mai degrab� exprimând „aceea�i desemnare �i acela�i sens cu ajutorul „altor”’ semnifica�ii, cum ar spune Eugen Co�eriu (2009: 315), „deoarece con�inutul specific al textului constituie semnifica�ia sa”, nu de pu�ine ori „trebuie s� renun��m, la desemnare pentru a exprima sensul”. Descriind momentul cu care se deschide cartea (fiind un roman modern, nu respect� momentele subiectului �i începe direct cu intriga), traduc�toarea urmeaz� inten�ia autorului de a crea un crescendo al tensiunii epice, interpretând o expresie („for�ind pe nas rar, prelung”), durata, adic�, dintr-o imagine temporal� („într-un

7 „Dice que ya en la Universidad no dejaba de escapar ocasión alguna de manifestar su profundo odio contra los privilegiados, es decir contra toda gente de bien que no usa blusa y alpargatas” (p. 133), îi comenteaz� tat�l fiului, cum c� i-ar fi spus un prieten, profesor la medicin�, despre fostul s�u student. 8 „Chuleandra es la historia de una locura simulada y luego real de Puiu Faranga, hijo de un terrateniente casado con una hija de campesinos, a la que mata en un arrebato de furia irracional” (Papahagi, 1980: 16). 9 Faranga î�i ucide so�ia, aparent f�r� vreun motiv anume (poate pentru c� „femeia-juc�rie” îi era de prisos) într-un moment de dezechilibru mental (la care, aparent, s-a ajuns pe calea satisfacerii capriciilor personale). Am putea spune c� principiul feminin �i cel masculin (stagnarea �i mi�carea, întunericul �i lumina, noaptea �i ziua), în aceast� ordine, se separ� în �i de planul mundan. Rebreanu în Spania: Ciuleandra. La danza del amor y de la muerte 239 târziu”)�i apoi o ambiguitate auctorial� („mai n�tâng”), ca urmare a folosirii unui adjectiv drept adverb. Rezolv�rile sale îns� nu modific� în�elesul global al informa�iei. Prin interpretarea temei romanului ca dans al dragostei �i-al mor�ii, traduc�toarea se oblig� s� aib� permanent în aten�ie aceast� focalizare, urm�rind toate elementele care ar putea demonstra ceea ce intui�ia sa a con�tientizat, anume c� discursul textual se structureaz� pe baza men�ionatelor aspecte, mai ales c� prin titlu s-a creat un nivel de a�teptare în mintea noului public. Pe ideea de „a nu l�sa nimic netradus”, potrivit fidelit��ii, ne putem a�tepta la „elemente pereche” între cele dou� segmente textuale, dup� modelul cuvânt–cuvânt, sintagm�–sintagm� etc., ceea ce se �i întâmpl� de fapt în destule momente, încât am putea spune ca avem de-a face cu un text „în oglind�”. Uneori, traduc�toarea poate alege s� opreasc� la un moment dat un enun� (semi-încheiat în original, cu punct �i virgul�), pentru ca semnul respectiv de punctua�ie s�-l foloseasc� ulterior, prin tehnica compensa�iei. Capriciosul exponent al burgheziei „micului Paris” bucure�tean o nume�te pe so�ia sa Madelaine, fran�uzindu-i numele, dar când vorbe�te cu doctorul Ursu folose�te varianta româneasc�M�d�lina 10, impus� de partenerul de dialog, ceea ce face �i traduc�toarea, urmând originalul, lasând �i enun�urile în francez�, acolo unde au fost puse în textul lui Rebreanu, semnalate cu italice. Nu rareori, stilul prozatorului, lipsit de podoabe stilistice, avantajeaz� traduc�toarea. Chiar dac� alege uneori s� parafrazeze – „din punct de vedere al desemn�rii o traducere într-o alt� limb� este tot o parafrazare” (Co�eriu 2009: 105) –, prin reducerea textului, Camila Reis devine mai concis� pentru cititorii s�i spanioli, f�r� îns� s� schimbe inten�ia narativ� a autorului. Perceperea elementelor textuale care l�muresc aspecte impotante din roman nu prezint� dificult��i pentru traduc�toare, dup� cum rezult� �i din scena de la finalul c�r�ii (unde aten�ia se îndreapt� nu doar spre Puiu, ci �i spre reac�iile tat�lui). Asta probabil �i datorit� faptului c� acest tip de emo�ii contextuale prin natura lor sunt universale. Totu�i, în amintitul

10 În traducere e Madalina, f�r� diacritice. Antroponimele pentru hispanifoni se adapteaz� pronun�iei �i ortografiei spaniole, potrivit normelor RAE. Cele din limbile romanice se accentueaz� dup� normele limbii de origine, nu dup� ale spaniolei (în cazul nostru, ale limbii române). 240 Ofelia Mariana U�� Burcea tablou final întâlnim anumite op�iuni de traspunere rezultate din interpretarea textului, care �in de alterarea ordinii cuvintelor în favoarea respect�rii con�inuturilor. Mai apoi, prin tehnica de modulare se elimin� un element socotit de prisos pentru în�elegerea con�inutului: foarte (îngrijit�), pe care îl g�sim ulterior ad�ugat, prin procedeul de compensare în alt loc: muy (complicado). Tot de interpretare �i decizie personal� �ine �i înlocuirea numelui prin apelativ (Faranga/b�trânul), cu respectarea num�rului de ocuren�e fa�� de original. Procedeul de amplificare lingvistic� serve�te traduc�toarei ca �i cel de particularizare, nu doar pentru explicitare (a los oídos del viejo), ci �i pentru focalizarea aten�iei asupra personajului. Imaginea din locu�iunea adverbial� (de al�turi), transpus� în spaniol� prin echivalen�� (junto a...) d� o impresie de prezen�� mult mai apropiat� a lui Puiu, cel total absorbit de dansul dragostei �i-al mor�ii. C� textul a fost interpretat nu e nicio îndoial� v�zând aceasta, precum �i amplificarea lingvistic� în cazul salutului gardianului (saludó al viejo), c�ruia i se adaug� complementul (subliniind astfel o dat� în plus, dac� mai era nevoie, diferen�a de clas� între cei doi eroi). Gerunziul (bailando) prin care se traduce prezentul românesc, indicând continuitatea, permanen�a mi�c�rii, este adecvat în�elesului pe care traduc�toarea îl insinueaz� prin titlu (intrarea definitiv� în cercul magic de care se sim�ea atras de la început, �i în care se treze�te nu ca un ini�iat, ci ca un profan total nepreg�tit pentru o astfel de experien��). În final, traducerea surprinde triada protagoni�tilor (ca-n original), tat�l, fiul �i medicul, pe punctul de a-�i desp�r�i destinele (�i, implicit de a ie�i din „cercul comun”), urmând s� r�mân� fiecare singur în lumea (cercul) lui. Cartea (�i implicit traducerea) se încheie rotund, cum a început, tot într-o înc�pere cu dou� personaje: în „realia” b�trânul tat� �i tân�rul medic, în „imaginaria” Puiu Faranga, cu Ciuleandra sa. Prins „în cerc”, eroul r�mâne suspendat între dou� lumi, prizonier al jocului iubirii �i-al mor�ii. Ar mai fi de men�ionat c�, potrivit originalului, traduc�toarea urmeaz� progresia tematic� a romanului pe capitole (cum indic� �i în unit��ile noastre de traducere) �i c� textului transpus în spaniol� nu-i lipsesc nici notele explicative în subsolul paginii (specifice în cazul traducerii literale), ca aceea prin care se precizeaz� jocul de imagine creat de numele „Ursu” în caracterizarea protagonistului de c�tre unul Rebreanu în Spania: Ciuleandra. La danza del amor y de la muerte 241 din personaje: „Ursu en rumano significa ‘Oso’; de ahí el doble sentido de la frase” (p. 134). Interpretând textul, traduc�toarea elimin� o structur� (...o �tii) �i cu asta familiaritatea dintre personaje, iar la alt nivel, complicitatea autorului cu cititorul. În concluzie, am urm�rit o structur� epic� într-o traducere specific� de mediere cultural�, pe teritoriul ��rii-gazd�, în situa�ia de „limbi în contact”. E o traducere direct� (orientat� spre limba matern�), natural� (f�cut� de un traduc�tor neprofesionist) �i literal� (dup� cum rezult� din analiz�), în care (1), luându-se în considerare faptul c� scriitura este ancorat� într-un context cultural specific, s-au rezolvat aspectele textuale �i intertextuale, în m�sura în care au fost în�elese particularit��ile acestui roman psihologic. Pe de alt� parte (2), ni se pare c� traduc�toarea a perceput ideea autorului de a-i da impresia cititorului c� a�teapt� de la el un anumit nivel de cultur� general�, f�cându-l s� se simt� astfel respectat �i implicat (de exemplu în descrierea emo�iilor), adresându-i-se uneori la nivel personal (�i reducând astfel distan�a cultural�). Nu în ultimul rând (3), credem c� traducerea se face în spiritul romanului, dar, în privin�a alegerii sintagmei din titlu (4) – ad�ugat� prin tehnica amplific�rii lingvistice – , ca organizator central al discursului, ar fi mai multe de spus. Probabil din cauza aspectelor culturale distincte, dar, poate �i pentru c� termenul spaniol nu a putut cuprinde �i sensul de joc al dansului, mai degrab� ni se pare c� ideea ca atare a r�mas la nivel de marketing �i Camila Reis a folosit-o cu rol de captatio benevolentie, destul îns� ca s� tenteze �i s� incite la lectur� publicul spaniol.

Bibliografie A. Corpus Rebreanu 1944: Liviu Rebreanu, Ciuleandra. La danza del amor y de la muerte, Barcelona, Aymà Ediciones. Rebreanu 2002: Liviu Rebreanu, Ciuleandra, Catastrofa �i alte nuvele (dup� edi�ia Niculae Gheran, Bucure�ti, Editura pentru Literatur�, 1965), Bucure�ti, Litera. B. Critic� Co�eriu 2009: Eugen Co�eriu, Omul �i limbajul s�u, Ia�i, Editura Universit��ii „Alexandru Ioan Cuza”. 242 Ofelia Mariana U�� Burcea

Cotru� 2005: Aron Cotru�, Coresponden��. Scrisori trimise, edi�ie îngrijit� de Alexandru Ruja, Timi�oara, Editura Universit��ii de Vest. Eco 2008: Umberto Eco, Decir casi lo mismo. La traducción como experiencia, traducere în spaniol� de Helena Lozano Miralles, Barcelona, Debolsillo. Hurtado Albir 2011: Amparo Hurtado Albir, Traducción y Traductología. Introducción a la Traductología, Madrid, Cátedra. Lupi 1955: Gino Lupi, Storia della Letteratura romena, Firenze, Sansoni Editore. Newmark 1992: Peter Newmark, Manual de traducción, versión española de Virgilio Moya, Madrid, Cátedra. Nord 2012: Cristiane Nord, Texto base-Texto meta. Un modelo funcional de análisis pretaslativo, Castelló de la Plana, Universitat Jaume. Rebreanu 1980: L. Rebreanu, La Sublevación, trad. de Rosa Barthes, prolog de Marian Papahagi (trad. de Dumitru Radulian), Bucure�ti, Minerva. Toury 2004: Gideon Toury, Los Estudios Descriptivos de la Traducción y más allá. Metodología de la investigación en Estudios de Traducción, Madrid, Cátedra. C. General� DEX 2009 = Dic�ionar explicativ al limbii române, edi�ia a III-a, Bucure�ti, Univers Enciclopedic, Editura Academiei Române. DPD 2005 = Diccionario Panhispánico de Dudas, Real Academia Española y Asociación de Academias de la Lengua Española, Madrid, Santillana. GLES 2010 = Nueva Gramática de la Lengua Española, Real Academia Española, Madrid, Espasa Libros. RAE 2009 = Diccionario de la Lengua Española, Real Academia Española y Asociación de Academias de la Lengua Española, Madrid, Espasa Calpe.

Rebreanu in Spain: Ciuleandra. La danza del amor y de la muerte [Ciuleandra. The Dance of Love and Death] Our study is dedicated to the Romanian writer and his first novel translated and published in Spain, as a form of cultural mediation. In this case, the situation of “languages in contact” implies a linguistic relation between similar languages, and we started from the idea that there is a general relationship between the translation and the original novel and what we have to find out is the way in which this postulate conceals the balance between what was maintained and what was changed – taking into account that the equivalence in itself is not important, but rather the whole idea of the Rebreanu în Spania: Ciuleandra. La danza del amor y de la muerte 243 translation, as well as the fact that the text is part of a specific cultural context. Textual and intertextual aspects were generally solved in order to facilitate the Spanish reader’s linguistic approach. It is true that there is a parity between the textual segments, but as to fidelity towards form and content the problem appears when confusion between meaning and content is made. On the other hand, the translator seems to have managed to render the author’s intentions, who expects his readers to have a certain level of general knowledge this way making one feel respected and involved (e.g. when emotions are described) –, at times addressing this one directly, thus reducing cultural distance. And last but not least, the translation conveys both the plot and the spirit of the novel. Nevertheless, as far as the phrase from the title is concerned – which is meant to play a central organizer function of the speech –, it seems that the title lasted out playing just a marketing role of captatio benevolentiae, yet good enough to appeal to the reader.

Universidad Complutense Madrid, España

Anexe Unit��i de traducere rela�ionate cu textul comentat, în ordine cronologic�

Unitatea de traducere 1; împrumut lingvistic 1. quien no ha visto bailar la ...cine n-a v�zut Ciuleandra nu-�i poate Ciuleandra no puede imaginar lo que închipui ce înseamn� be�ia dansului! significa la embriaguez de esa danza [...] [ ] Porne�te ca o hor� oarecare, foarte Comienza como una �hora” corriente, lent, foarte cump�tat. muy lenta, muy acompasada (XIX). Unitatea de traducere 2; procedeul compensa�iei 2. Ahora, la cadena, siempre Acuma �irul, tot încovoindu-se �i desplegándose y encogiéndose, como una strângându-se, ca un �arpe fantastic, serpiente fantástica, empieza a enroscarse, începe s� se încol�ceasc�, s� se strâng�, a juntarse, amontonándose hasta s� se gr�m�deasc�, pân� ce se transformarse en una montaña de cuerpos transform� parc� într-un morman de ardientes, que todavía se agitan algún carne fierbinte, care se zvârcole�te pe loc tiempo en el mismo lugar para después un r�stimp, ca apoi, pe nea�teptate, s� se distenderse de nuevo, inesperadamente, destind� iar��i, ostenit ori pref�cut, în cansados los danzarines o bien tact cuminte, l�sând s� se vad� fe�ele fingiéndolo, en un compás moderado que ro�ite �i vesele ale juc�torilor . Dar deja ver los rostros encendidos y alegres. l�utarii se înfurie c� s-a înmuiat jocul... Pero los músicos parecen enfurecerse al (XIX). aflojar el baile 244 Ofelia Mariana U�� Burcea

Unitatea de traducere 3; parafrazarea 3. Digiérase que la danza va a durar �i a�a, jocul pare c� va continua pân� ce hasta que la vida de todos los to�i juc�torii î�i vor topi sufletele într-o participantes se funda en un supremo suprem� înfl�c�rare de pasiune abrasamiento de pasión desencadenada. dezl�n�uita...Dar, brusc, ca �i când i-ar fi Pero, bruscamente, como cortado con t�iat cu foarfecele, cântecul se frânge �i tijeras, el canto cesa y el îngr�m�direa de tineri se risipe�te într-un amontonamiento de jóvenes se dispara hohot de râs s�lbatec, ca geam�tul unei con una carcajada de risa salvaje, cual el imense pl�ceri satisf�cute, încât chiar gemido de un inmenso placer satisfecho. v�ile se umplu de un cutremur, parc� Todo el baile retumba en la tierra los furia patimii omene�ti ar fi de�teptat instintos de amor allí ocultos... (XIX). pân� �i instinctele de amor de mult în�elenite ale p�mântului... (XIX). Unitatea de traducere 4; intrepretarea, f�r� modificarea în�elesului global 4. – Calla...Calla... Calla...! La habría – Taci!... Taci!... Taci!... O pr�v�lise pe derribado sobre el diván, y con la rodilla sofa �i, cu genunchiul drept, îi zdrobea derecha le oprimía el pecho.[ ] Sentía sânii. [...] Îi sim�ea corpul zvârcolindu- estremecerse su cuerpo tal que en un se, întocmai ca sub o îmbr��i�are abrazo apasionado, y este forcejo le fierbinte, �i zvârcolirea îl înfuria mai enfurecía aún más. – ¡Calla... calla...! n�tâng. – Taci!... Taci!...Repeta acela�i Repitió la misma palabra, con la misma cuvânt, cu acela�i glas horc�it, for�ind voz ronca, respirando hondamente. Sus pe nas rar, prelung. Ochii lui umfla�i nu ojos, aunque muy dilatados, no veían ya, vedeau totu�i nimic, ca �i când s-ar como si sobre ellos hubiera descendido ficoborât peste ei un obositor v�l ro�u... un pesado velo rojo... Después un Într-un târziu, o atingere molatec� îi contacto blando y ligero aprisionó sus cuprinse bra�ele, numai câteva clipe, �i brazos por unos segundos, soltando apoi se topi, neputincioas�. El î�i d�du luego, sin fuerza...Percibió como en un seama, ca prin vis, c� trebuie s� fie sueño que debieron ser las manos de mâinile ei, încercând s� se apere (I) ella, intentando defenderse (I). Unitatea de traducere 5; tehnica/procedeul compensa�iei 5. Además Faranga se enteró de que era Mai afl� ca e b�iat de la �ar�, din p�rin�i hijo del campo, de padres labradores, ��rani, s�rac, ajuns numai prin munc� �i pobres que habían prosperado únicamente sârguin��; apoi e foarte t�nâr, cel mult cu por su trabajo y su tenacidad. Era muy doi-trei ani poate s� aib� mai mult ca joven; a lo sumo, podía tener dos o tres Puiu (XVII). años más que Puiu (XVII). Unitatea de traducere 6; fidelitate 6. Intenté luchar, interponerme... Cuando Am încercat s� lupt, s� m� împotrivesc. la llamaron para que los señores la Când au chemat-o s-o vad� boierii, n-am viesen, no quise dejarla ir. Pero me la vrut s-o las. Mi-au luat-o oamenii cu arrebataron a la fuerza.[...] Después sila... [...] Pe urm� a�i venit, eu nu eram volvieron ustedes, yo no estaba en casa y acas�, �i a�i luat-o (XXIX). la llevaron (XXIX). Rebreanu în Spania: Ciuleandra. La danza del amor y de la muerte 245

Unitatea de traducere 7; fidelitate 7. – ¡Ahora lo sé todo, doctor, todo! – – Acuma �tiu tot, doctore, tot! strig� gritó Puiu perdiendo el dominio de sí Puiu pierzându-�i st�pânirea �i alergând mismo y precipitándose hacia la la fotografia de lâng� birou. Dumneata fotografía que había junto a la mesa del erai de fa�� când am jucat eu Ciuleandra doctor-. Usted estaba allí cuando bailé la �i când am s�rutat pe M�d�lina! Erai Ciuleandra y cuando besé a Madalina. acolo, �i M�d�lina se uita spre ¡Estaba allí y Madalina miraba hacia dumneata, îmi amintesc perfect... [...] E usted, lo recuerdo muy bien! [...] ¿Es adev�rat, doctore? Spune! Spune! – verdad, doctor? ¡Dígamelo, dígamelo! – Adev�rat, recunoscu doctorul, simplu Es verdad – reconoció sencillamente el (XXIX). doctor (XXIX). Unitatea de traducere 8; fidelitate 8. – Doctor, ¿amó usted a Madalina? Y – Doctore, dumneata ai iubit pe el doctor Ursu, como si hubiese esperado M�d�lina?! �i doctorul Ursu, ca �i când estas palabras, con las manos cruzadas a ar fi a�teptat-o, cu mâinile încruci�ate la la espalda, balanceándose ligeramente spate, în fa�a lui leg�nându-se câte pu�in sobre las piernas, contestó sin timidez: pe picioare, r�spunse f�r� nici o sfial�: – La he querido mucho, si... (XXIX). – Am iubit-o mult, da... (XXIX). Unitatea de traducere 9; parafrazare › reducerea textului › concizie 9. Y así se disiparon mis sueños de Si a�a s-au risipit visurile mele de felicidad de médico rural y, en cambio fericire conjugal� burghez�. Nu mai llegué aquí. Pero no pude borrar a aveam de ce s� râvnesc la postul de Madalina de mi corazón (XIX). medic rural, �i în schimb am ajuns aici. Numai pe M�d�lina n-am putut-o �terge din inim� (XIX). Unitatea de traducere 10; înlocuirea, cu respectarea num�rului de ocuren�e din original 10. El viejo Faranga se dejó caer sobre el B�trânul Faranga se las� pe marginea borde del lecho del guardián. Estaba patului gardianului. Era cu des�vâr�ire completamente aniquilado. Gruesas pr�p�dit. Ochii lui plângeau singuri cu lágrimas involuntarias rodaban por sus lacrimi mari, ce-i înmuiau barba stufoas� mejillas y humedecían su barba espesa y �i foarte îngrijit�. Lâng� dânsul, doctorul cuidada. A su lado, el doctor Ursu Ursu c�uta s�-l consoleze cu termeni procuraba consolarle con términos tehnici, care sunau complicat �i nu-i técnicos que a los oídos del viejo spuneau nimic, într-un târziu, b�trânul sonaban muy complicados, pero que no întreb�: – Nu mai e nici o speran��, le decían nada. Por fin, Faranga doctore? Nici una? Doctorul Ursu ridic� preguntó: – ¿No quedan esperanzas, din umeri: – Minuni face numai doctor? ¿Ninguna? El doctor Ursu se Dumnezeu! De al�turi se auzeau pa�ii lui encogió de hombros: – Milagros solo Puiu, neosteni�i, într-un ritm s�lt�re�, puede hacerlos Dios! Junto a ellos stimula�i de o melodie gâfâit�, ca sonaban los pasos de Puiu, incansables, respira�ia unui bolnav de moarte en un ritmo saltarín, estimulados por una (XXXI). 246 Ofelia Mariana U�� Burcea melodía entrecortada, como la respiración de un agonizante (XXXI). Unitatea de traducere 11; fidelitate (încheiere rotund�) 11.– Doctor...¿puedo ver a mi hijo? – Le – Doctore, pot s�-l v�d? – V� conduc, acompañaré, Excelencia – dijo Ursu, excelen��! zise Ursu sprijinindu-l, c�ci sosteniendo al anciano, que empezaba a b�trânul începuse a se cl�tina. În desfallecer. En la antesala, el guardián anticamer�, gardianul salut� b�tând din saludó al viejo como una recluta. – Qué c�lcâie, ca un recrut. – Ce face domnul? hace el señor? – preguntó el médico, întreb� Ursu ar�tând spre odaia lui Puiu. señalando hacia la habitación de Puiu. – – Joac�, domnule doctor, tr�i�i! [...] Bailando, señor doctor. [..] Después de Dup� câteva minute b�trânul nu se putu unos minutos, el viejo no pudo contenerse st�pâni �i-l strig� pe nume. F�r� a se opri más y le llamó por su nombre. Sin cesar din joc, Puiu întoarse capul, surâse c�tre de bailar, Puiu volvió la cabeza, sonrió a tat�l s�u �i-i r�spunse: – C'est su padre y le contestó: – C'est Ciuleandra, vous savez!... Vous m'avez Ciuleandra, vous savez!... Vous m'avez permis, n'est-ce pas? C'est vous qui permis, n'est-ce pas? C'est vous qui m'avez dit: „Vas-y!” (XXXI). m'avez dit: „Vas-y!” (XXXI). Unitatea de traducere 12; nota explicativ�; eliminarea unei sintagme (respectiv a complicit��ii) 12. Pues bien, todos coinciden en decir Ei bine, nimeni nu spune decât c� e un que este Ursu es un rústico sin par. La mojic f�r� pereche. Doamna Ferentaru, o señora Ferentaru estuvo bien inspirada �tii, a fost inspirat� când a zis c� cuando comentó que jamás existió un niciodat� n-a v�zut om cu nume mai nombre mejor aplicado que el de este potrivit ca acest Ursu nesuferit (XX). Ursu (*) – insoportable (XX). C. Cultur��i identitate

247

Metareferen�ialitate cinematografic� �i transfer cultural

Odette ARHIP

Key-words: meta-reference, film-art, symbol, director, perspective

Metareferen�ialitatea este un aspect teoretic îndelung dezb�tut �i analizat în toate artele pe parcursul ultimelor decenii. Din punct de vedere semiotic, s-a stabilit c� semnele verbale pot fi explicit �i implicit metareferen�iale, în vreme ce semnele non-verbale au doar implicit aceast� calitate. Performers of nonverbal messages can only perform, but they cannot perform that they are performing, but this does not mean that implicit metareference is necessarily less strongly metareferential, i.e., that it creates less metasemiotic awareness than explicit metareference. An implicit metasign can lead to as much or even more reflection on the nature of signs as an explicit metasign can (Nöth 2007: 89). Artele vizuale permit o subtilitate aparte în interpretare �i o caracteristic� extrem de spectaculoas� pentru o modalitate artistic� vizual� de a crea diversitatea de conota�ii. Domeniul cinematografic, asupra c�ruia se concentreaz� acest studiu, confirm� aceast� remarc�. Regizorii �i scenari�tii au fost atra�i de posibilitatea de a realiza, prin fantezie, pun�i între lumea fic�iunii �i cea a realit��ii. O simpl� desf��urare cronologic� de evenimente mai mult ori mai pu�in previzibile, efortul de a surprinde prin diverse efecte vizuale ori sonore nu mai erau suficiente �i, mai ales, nu ob�in feedback-ul dorit, nu apeleaz� îndeajuns de mult la spiritul de observa�ie �i la capacitatea interpretativ� a spectatorului. Mae�trii cinematografiei �i-au dorit alte provoc�ri �i un mesaj diferit al crea�iilor lor. În aceast� contribu�ie, am optat pentru câteva comentarii pe marginea crea�iilor lui Woody Allen, Michael Haneke �i Ingmar Bergman1.

1 Unele dintre comentariile din aceast� contribu�ie dezvolt� idei personale din Aspects of Meta-reference and of Aesthetic Illusion in Cinematographic Art, contribu�ie la a doua edi�ie a conferin�ei „Tradition and Reform”, Bucure�ti, 2013.

249 Odette Arhip 250 Odette Arhip

Woody Allen a cochetat cu ideea de „film în film” aproape de la începutul carierei. Într-un interviu, el declara c� nu a fost propriu-zis inspirat de încercarea lui Buster Keaton (Sherlock Jr) a�a cum s-a speculat, ci a fost determinat de propriul impuls. „Ideea de a intra în ecran a fost un gând care a ap�rut mult dup� aceea” (Bjöekman 2013: 167). Astfel, dup� 25 de ani de la vizionarea filmului lui Keaton, Woody Allen regizeaz� Trandafirul ro�u din Cairo (1985). În acesta, o dubl� trecere are loc. Personajul feminin, Cecilia, idealizeaz� lumea fic�ional� �i intr� în ecran dup� ce un personaj al filmului, Tom Baxter, a coborât în lumea real�. Ambele travers�ri ale grani�ei estetice se petrec sub pretextul unei cvasitradi�ionale pove�ti de dragoste. Spectatorul prive�te astfel dou� filme în care personajele principale au dubl� apartenen��, iar metareferen�ialitatea devine tema principal� de medita�ie atât a regizorului, cât �i a publicului. Dovada c� W. Allen este captivat de posibilitatea de a ambiguiza limita dintre real �i fic�ional se poate g�si �i în alte crea�ii ale sale. De exemplu, în Annie Hall (1977), personajele principale vorbesc explicit despre acest aspect transmedial. A�teptând s� intre într-o sal� de cinema, eroul masculin Alvy aduce în sprijinul opiniilor sale, ce contrazic discursul emfatic al altui personaj aflat în spatele lui �i care contrazice teoria lui McLuhan, pe însu�i Marshall McLuhan. Personalitatea, aparent inaccesibil� realit��ii obi�nuite, apare metonimic din spatele unui afi�; M. McLuhan este un fel de correctio, un antorism (Dragomirescu 1975: 67) personificat care une�te lumea ideilor cu lumea concret�. În aceea�i serie de interviuri citat�, W. Allen recunoa�tea c� a încercat s� îi conving� pe Ingmar Bergman sau pe Fellini s� apar� astfel în filmul s�u, dar a fost refuzat, cei doi apreciind îns� originalitatea ideii sale. În Trandafirul ro�u din Cairo, personajul feminin duce o via�� monoton� �i are o c�snicie nefericit�, motiv pentru care frecventeaz� cinematograful �i idolatrizeaz� eroii de pe ecran. Îndr�gostit� de stereotipul de erou masculin cinematografic, îl aduce în realitate pe fic�ionalul Tom Baxter. De profesie arheolog, el duce o via�� monden�, aflat�, prin cli�ee sociale �i de divertisment, în complet� opozi�ie cu stilul de via�� al Ceciliei. Momentul de „film în film” este anun�at �i de exerga Now Playing The Purple Rose of Cairo, reclam� care str�luce�te singur� deasupra cl�dirii cinematografului în acel context social deprimant �i întunecat al unei Americi în plin� criz� economic�. Filmul lui Woody Allen propune un proces de Metareferen�ialitate cinematografic� �i transfer cultural 251 parareceptare estetic� extrem de interesant. Cecilia întruchipeaz� personajul ales care în�elege structura imaginar� a fic�iunii �i poate tr�i în aceasta. În momentul în care Baxter p�r�se�te cadrul filmat �i filmul se întrerupe, atât spectatorii din sal�, cât �i colegii de pe platoul de filmare tr�iesc �i recepteaz� situa�ia comunica�ional� de excep�ie ce a ap�rut în vie�ile lor. Ambele categorii nu mai performeaz� ori vizioneaz� un film, ci vie�ile lor intr� într-un film despre film. Sentimente de frustrare, curiozitate, fric�, stupoare, culpabilitate se amestec�, iar expresia filmic� este mai intens�. Relativismul ontologic, gnoseologic �i estetic al fimului aminte�te phantastikonul stoic �i manierist prin care „orice se transform� în orice” (Petreu 2012: 45). La final, Cecilia intr� în lumea ecranului, fiind convins� de replica lui Baxter („În lumea mea, oamenii sunt foarte consecven�i. Te po�i baza pe ei”) �i de interven�ia lui Gil Shepard, personaj ce apar�ine ambelor niveluri narative, având o identitate transmundan� („transworld identity”) �i tratând lumea real� ca pe un construct (Eco 1991: 180-181). Atrac�ia de a anula frontiera estetic� dintre fic�iune �i realitate se remarc� �i în filmele regizorului austriac, de origine german�, Michael Haneke. Ne referim cu prec�dere la Caché (2005)�i Funny Games (1997/remake în 2007). În primul se întâlne�te o mai subtil� exerg� pentru autoreflexivitate. Filmul începe cu imaginea static� a unei camere instalate pe strada cu denumirea Iris. Irisul este diafragma ocular� care controleaz� cantitatea de lumin� ce ajunge la retin�. Privirea audien�ei este reprezentat� metaforic prin casetele video �i desenele primite de familia Laurent. Din punct de vedere mitologic, Iris era corespondentul feminin al lui Hermes, adic� un mesager al zeilor. O alt� exerg�, din aceea�i produc�ie cinematografic�, este titlul Brothers/Fra�ii care apare, ca titlu de film ce ruleaz�, pe firma luminoas� a cinematografului unde merge, într-o dup�-amiaz�, Georges Laurent. Exerga în cauz� face trimitere alegoric� la mitul fra�ilor Cain �i Abel, reluat �i reinterpretat în pelicula lui Haneke prin cuplul fra�ilor vitregi G. Laurent – Majid. Haneke demonstreaz�, în general, o predilec�ie pentru variante moderne ale unor mituri sau motive literare. De pild�, recentul Amour (2012) reia tema din Romeo �i Julieta. În cel�lalt film al lui Haneke, Funny Games, dubletul de asasini Petre �i Paul prive�te de câteva ori direct spre camer�, vorbind cu Odette Arhip 252 Odette Arhip publicul �i cu regizorul despre evolu�ia ulterioar� a evenimentelor, iar obi�nuitul happy-end nu este avut în vedere în cazul lor. Cursul ac�iunii este cel al realit��ii crude �i tragice, nu unul edulcorat �i idealizat. Ca o dovad� suplimentar�, Paul d� înapoi filmul evenimentelor cu ajutorul unei telecomenzi pentru a induce ideea unei continu�ri previzibile, dar, dup� aceea, revine brusc în actualitatea grav� �i violent�, având ca deznod�mânt crima, moartea. Biblic, Petru �i Paul sunt martiri �i simboluri ale c�ut�rii credin�ei adev�rate �i a cunoa�terii. Aceast� conota�ie este contrazis� de crea�ia lui Haneke. La fel este r�sturnat cursul previzibil al evenimentelor. Cea mai direct� trimitere la metareferen�ialitate se identific� în crea�ia lui Ingmar Bergman, Persona (1966), film care începe �i se încheie cu imagini explicite ale ochiului, irisului �i rolei cu pelicul� cinematografic�. Un prolog �i un epilog de metafore vizuale anticip�, respectiv trag concluzia con�inutului acestui film. S-a spus c� este, asemeni altor crea�ii ale lui Bergman, o reprezentare cinematografic� a c�ut�rii sinelui, a identit��ii. Audien�a este invitat� s� ofere r�spunsuri la numeroasele probleme emo�ionale �i intelectuale pe care le exprim� aceast� expresie cinematografic� abstract� �i complex�. Toate aceste crea�ii sunt bogate simbolistic, implicând �i conota�ii biblice sau mitice. Regizorii adopt� perspective combinatorii care probeaz� suplimentar inten�iilor lor artistice. Ei î�i doresc modernizarea artei cinematografice �i transformarea publicului într-un partener de comunicare mai elevat. Grani�a dintre fic�iune �i realitate este inten�ionat estompat�, iar iluzia reprezent�rii artistice este principala surs� a pl�cerii estetice. Continuitatea deliberat� dintre nivelul reprezent�rii �i cel al realit��ii este pregnant�, normele clasice �i standardele à la Hollywood fiind abolite. Un simbol este trandafirul invocat în The Purple Rose of Cairo �i care conoteaz� dragoste, rena�tere �i perfec�iune atins� (Chevalier, Gheerbrant 1995: 176-177). Toate acestea converg cu dorin�ele �i visurile Ceciliei, chiar dac� ultimele nu se împlinesc. Este posibil ca filmul în sine s� întrupeze Trandafirul, Roza, bijuteria cinematografic� perfect� �i magic�. Cecilia r�mâne în universul ei anost �i singura ofert� mundan� pentru Tom Baxter-Gil Shephard este locul unde stau de vorb�, un carusel – simulacra pentru realitatea înconjur�toare. Culoarea trandafirului simbolizeaz� misterul vie�ii, principiul feminin Metareferen�ialitate cinematografic� �i transfer cultural 253 nocturn, înc�lcarea regulilor �i pericolul pe care acest fapt îl implic� (Chevalier, Gheerbrant 1995: 171). De asemenea cu valoare simbolic� sunt casetele video �i desenele primite de familia Laurent, din filmul lui M. Haneke, Caché. Acestea relev� crâmpeie din via�a familiei, având o în�el�toare prim� semnifica�ie de amenin�are. De fapt, ele sunt un mijloc modern prin care i se amintesc lui Georges Laurent fapte comise cu r�utate, în timpul copil�riei, împotriva fratelui s�u adoptiv, Majid. Sunt proiec�ii ale vinei �i ale remu�c�rii. Destinul s�u încununat de succes �i renume, cariera sa ca realizator de talk-show televizat, via�a de familie lini�tit� �i fericit�, cercul elitist de prieteni nu pot contrabalansa vinova�ia din trecut. Adev�ratul s�u p�cat nu e vanitatea, ci nep�sarea care îl împiedic� s� recunoasc� gravitatea faptelor comise. Georges Laurent, acest Cain contemporan, se face vinovat de înc�lcarea xeniei, termen grecesc ce desemneaz� prietenie �i ospitalitate, reguli morale de care personajul nu a �inut cont. Desenele primite de familia Laurent au un coco� însângerat pe ele. Coco�ul este un simbol consacrat al vanit��ii �i al mâniei dezl�n�uite (Chevalier, Gheerbrant 1995: 345). Invidia �i ura lui Laurent-copilul fa�� de fratele Majid red�, practic, conflictul mitic dintre Cain �i Abel. Sângele desenat prefigureaz� sacrificiul lui Cain în fa�a divinit��ii, dar acest tribut nu e acceptat. Similar, Majid se sacrific�/se sinucide chiar în fa�a celui care i-a distrus via�a �i l-a tr�dat. În concluzie, Laurent r�mâne s�-�i poarte mai departe p�catul �i durerea teribil�. Principalul element simbolic din Funny Games este oul. Acesta este simbolul universal al genezei �i al misterului existen�ei umane. Este elementul primar din care a ap�rut diversitatea de fiin�e. În film, este folosit anaforic în jocul crimelor în serie ale lui Petru �i Paul. Astfel, unul dintre cei doi vine la început s� împrumute un ou de la urm�toarele victime. Oul simbolizeaz�, de asemenea, ordinea �i diversitatea originilor. De�i nu este în mod absolut primul, acesta rezum� diversitatea (Chevalier, Gheerbrant 1995: 390-395). Fiecare crim� debuteaz� anamorfotic cu acest principiu primar, iar varietatea �i diversitatea continu�rii evenimen�iale sunt impresionante. Petru �i Paul provoac� publicul la un joc al unei noi �i imprevizibile desf��ur�ri de întâmpl�ri. Ei devin regizorii, dar �i un fel de para- personaje ce evolueaz� într-un al doilea plan fic�ional paralel. Funny Odette Arhip 254 Odette Arhip

Games propune opusul unui happy-end. Para-personajele se comport� anormal �i au o înf��i�are atipic�. Petru �i Paul poart� costumele albe pentru jocul de golf �i nu clasicele haine negre ale personajelor negative tradi�ionale, acest cod al vestimenta�iei anun�ând jocul ciudat cu noi reguli. Este un paradox asem�n�tor cu jocul de cricket din Alice în �ara minunilor. Când cei doi atac� cu violen�� familia, chiar filmul devine o arm� înc�rcat�, iar privitorii sunt molesta�i într-un mod similar cu victimele. Para-personajele cu rol regizoral încalc� toate regulile filmelor de ac�iune �i suspans. Nu exist� nicio cale miraculoas� prin care se poate evada, nu exist� supravie�uitori, nu exist� justi�ie. Filmul demonteaz� modalitatea în care cinematografia prezint� problema violen�ei. Ei nu comit, practic, crime. În calitatea de regizori ai noului gen de film despre violen�� pe care ni-l ofer�, ei omoar�, eliminând o categorie de personaje stereotipe, previzibile pe care nu le mai doresc prezente pe ecran. Se dore�te dispari�ia unui element din paradigma eroilor cinematografici. Spectatorul este un gen de voyeur al unei intrigi vizuale, iar delictul în sine este trecut în plan secund. Din acest punct de vedere, realizarea lui Haneke aminte�te de celebrul The Rear Window al lui Hitchcok (Stoichi�� 2013b, 23). Din punct de vedere simbolic, dubletul ori sinele divizat (Petru �i Paul) au o conota�ie tragic� �i nefast�. Dublul este inamicul nostru �i cel care preveste�te moartea (Chevalier, Gheerbrant 1995: 438). Dubletul Petru �i Paul sosesc la casa de vacan�� a lui Anne �i George Farber, unde, dup� o serie de minciuni, îi ia ostatici pe membrii familiei. Ei întrupeaz� inamicul psihopat care propune jocuri sadice în urm�toarele dou�sprezece ore. Dup� jocul inocent de la începutul filmului când cei doi so�i ghiceau teme muzicale celebre, dublul Petru �i Paul îi ini�iaz� în jocuri sadice ce implic� violen�� mental� �i fizic�. Sosirea lor în casa Farber poate conota �i vizita regizorului în propria crea�ie. El devine un instrument semiotic �i î�i realizeaz� autoportretul ca regizor contextualizat �i iconoclast (Montaigne 2012: 45). O alt� posibilitate de interpretare, existent� deja, ar fi s� consider�m aceste personaje un fel de alter ego al realizatorului cinematografic. Cea mai recent� analiz� concentrat� pe acest aspect este consacrat� filmului lui Antonioni, Blow up (Stoichi�� 2013b: 82-83). Jocul de golf, din Funny Games, este o metafor� pentru via�� �i cursul evenimentelor ce o alc�tuiesc. Acesta nu presupune o suprafa�� standard, dar implic� paradoxal �i reguli precise, �i hazard. Jocul de Metareferen�ialitate cinematografic� �i transfer cultural 255 golf al dubletului se joac� pe via�� �i pe moarte, pe întreaga suprafa�� a vecin�t��ii caselor de vacan�� în care fiecare familie este o gaur� de punctat. Astfel, ei „joac�” meciul de golf al mor�ii cu to�i membrii familiei Farber, fiecare reprezentând urm�toarea gaur� de atins. De exemplu, scena final� în care Anne e�ueaz� în încercarea de a apuca cu�itul din barc� �i a-�i salva via�a aminte�te expresiv de acela�i joc. Gestul figurativ cu care dubletul o arunc� din barc��i o ucide seam�n� izbitor cu acela f�cut de un juc�tor de golf când love�te mingea. Ea cade în ap� f�r� reac�ie, dispare pur �i simplu ca o minge în gaura de pe terenul de joc. O multitudine de combina�ii sintagmatice se pot observa pe parcursul desf��ur�rii jocului. Intriga tradi�ional� este radical modificat�, întreg ansamblu fiind unul diferit. Între thriller-ul obi�nuit �i filmul sofisticat, destinat intelectualilor, se stabile�te un raport in absentia. Se exclud reciproc. Regizorul utilizeaz� totodat� un sofism extra dictionem (Petreu 2013: 73-74). Elementele relative se împletesc cu cele absolute dup� modelul consacrat din Alice în �ara minunilor. Sofismul cinematografic eviden�iaz� technè, arta în sine ca subiect real pentru orice film. Metareferen�ialitatea este abordat� diferit de Ingmar Bergman în Persona. Personajul principal, actri�a Elisebeth Vogler, este s�n�tos sub toate aspectele, dar nu vorbe�te. Simbolic, t�cerea este o deschidere spre revela�ie �i o cale providen�ial� de trecere (Chevalier, Gheerbrant 1995: 343). T�cerea este caracteristic� pentru perioada de timp ce preced� �i urmeaz� actului creator. Ea adaug� mister �i elegan�� comportamentului extrem de formal al lui Elisebeth. Fosta actri�� interpreteaz� în film propriul rol, din via�a real�, în vreme ce asistenta Alma (cuvântul grecesc alma înseamn� suflet) are rolul de a rosti monologurile sinelui. Acest efect artistic produce scene remarcabile �i ne prezint� un tip original de personaj dual. Elisebeth Vogler ne dezv�luie partea exterioar�, vizibil� a personajului, iar Alma pe cea interioar�. Scenele în care este prezent �i so�ul lui Elisebeth sunt elocvente pentru faptul c� exist� un unic personaj. Acest film se concentreaz� asupra trecerii dincolo de aspectul exterior, superficial al unui personaj spre a ajunge în profunzimea sinelui s�u. Aspectele nonverbale sunt edificatoare �i Ingmar Bergman ar fi putut realiza la fel de bine �i un film mut. Aceasta metareprezentare îmbog��e�te paradigma personajelor cinematografice. Elisebeth dispare în propriul abis interior, iar ecranul oglinde�te doar o Odette Arhip 256 Odette Arhip perspectiv� sumbr� �i moartea (Poulet 1987: 249). Titlul filmul are întreaga expresivitate pe care o presupune o fraz�-prag/phrase-seuil (Raymond 1982) în nara�iuni. Persona este masca prin care trece vocea uman�; persona este autorul implicit, un alter ego auctorial. Apari�iile din incon�tient sunt atât de conving�toare, încât e util� aminitirea insinu�rii lui C.G. Jung conform c�reia eul însu�i se poate îndoi de propria sa identitate (Jung 1995: 80). Sinteza dintre cuvânt �i imagine creeaz� un limbaj complex exprimând multiplele aspecte ale con�tiin�ei. Imaginea de final a fe�ei întregite prin cuplarea celor dou� fizionomii este de un foto-realism ce evoc� transmedialitate. Aceasta poate atrage �i alte reflec�ii din partea privitorului. În toate aceste filme, ecranul se comport� asemenea unei oglinzi moderne care eviden�iaz� raportul dintre iluzie �i adev�r, dintre fic�iune �i realitate. De asemenea, camera de filmat poate fi considerat� corespondentul cinematografic al u�ii prin care noi, spectatorii, p�trundem în lumea fic�ional� (Stoichi�� 2013a). Se �tie, de altfel, c� pictura este o art� centripet�, în vreme ce arta cinematografic� este una centrifug� (Stoichi�� 2013b: 73). Rela�ia dintre fic�iunea cinematografic� �i realitatea spectatorilor a devenit una metaartistic�. Regizor �i spectator dovedesc tenacit��i puternice, iar filmul în sine devine un parergon (Dragomirescu 1975: 56), un act preluat suplimentar în raport cu acela al comunic�rii nonconven�ionale dintre privitori �i regizori. Ace�tia din urm� sunt elemente intrinsece ale spectacolului �i îi provoac� pe spectatori cu adev�rat parteneri ai comunic�rii artistice. Lentila camerei de filmat devine grani�a estetic�. Aceasta are func�ia unei ferestre sau cea a unei u�i ori a unui alt tip de suprafa�� reflectant� întâlnite în pictur� �i în arhitectur�. În fapt, ne confrunt�m cu trezirea con�tiin�ei de sine a unei noi categorii de filme. Aceasta se concentreaz� asupra a trei caracteristici convergente �i impulsuri artistice: iluzia reprezent�rii, tema vanit��ii aplicat� unui act de crea�ie �i aspectul metareferen�ial al reprezent�rii artistice. Astfel, lentila camerei scoate în eviden�� hiatul existent între dou� tentative spirituale diferite de abordare a artei cinematografice. Metareferen�ialitate cinematografic� �i transfer cultural 257

Bibliografie Arhip 2013: O. Arhip, Aspects of Meta-reference and of Aesthetic Illusion in Cinematographic Art, contribution presented at the 2nd edition of the Conference Tradition and Reform, Bucure�ti. Björkman 2013: S. Björkman, Woody Allen in dialog cu Stig Björkman, Bucure�ti, Editura Public�. Chevalier, Gheerbrant 1995: J. Chevalier, A. Gheerbrant, Dic�ionar de simboluri, trad. efectuat� de un colectiv de traduc�tori (coord. Micaela Sl�vescu �i Lauren�iu Zoica�), vol. I-III, Bucure�ti, Artemis. Dragomirescu 1975: Gh.N. Dragomirescu, Mica enciclopedie a figurilor de stil, Bucure�ti, Editura �tiin�ific� �i Enciclopedic�. Eco 1991: E. Umberto, Lector in fabula, trad. de Marina Spalas, Bucure�ti, Univers. Jung 1995: C.G. Jung, Personalitate �i transfer, traducere de Gabriel Kohn, Bucure�ti, Teora. Montaigne 2012: Montaigne, De la vanité, Paris, Gallimard. Nöth 2007: W. Nöth, Self-reference in the Media : The Semiotic Framework, Nöth/Bishara, eds. 3-30. Petreu 2013: M. Petreu, Jocurile manierismului logic, Ia�i, Polirom. Poulet 1987: G. Poulet, Metamorfozele cercului, trad. de Irina B�descu �i Angela Martin, studiu introductiv de Mircea Martin, Bucure�ti, Univers. Raymond 1987: J. Raymond, Practica literaturii, trad. de Mioara Izverna, Bucure�ti, Univers. Siguret 1993: F. Siguret, L’œuil surpris. Perception et représentation dans la première moitié du XVII-éme siècle, Paris, Klincksieck. Stoichi�� 2013a: V.I. Stoichi��, Instaurarea tabloului. Metapictura în zorii Timpurilor Moderne, trad. de Andrei Niculescu, Bucure�ti, Humanitas. Stoichi�� 2013b: V.I. Stoichi��, Efectul Sherlock Holmes. Trei intrigi cinematografice, trad. de Mona Antohi, Bucure�ti, Humanitas. Wolf 2009: W. Wolf, Metareference across Media. Theory and Case Studies, Amsterdam-New York, Rodopi. Odette Arhip 258 Odette Arhip

Filmic Meta-Reference and Cultural Transfer This contribution is based on principles of visual semiotics, theory of meta-reference and narrative strategies. Meta-referential and intermediality concepts have been highly developed in theory for the recent decades, but the applied artistic phenomenon exists since a distant historical period (e.g. Pheidias’ image on the shield of Athens). Frequently found and commented on various arts (literature, painting, theatre, sculpture, music, photography, architecture), these aspects appeared also in the cinematographic art and in the applied studies of this artistic field. The present contribution focuses on the films made by famous directors: Ingmar Bergman (Persona), Woody Allen (The Purple Rose of Cairo, Annie Hall, Manhattan), Michael Haneke (Caché, Funny Games). They are good examples to prove the existence and the use of meta- referential devices, procedures and strategies. The main meta-referential devices are self-reflexivity, exergue and parergon which have been transferred from other arts to film-approaches becoming a modern way of addressing to a diegetic audience. Some of them deal with these issues explicitly, but they also contain implicit elements with symbolic or mythological value which must be deciphered by the viewer. These elements are the subject of the present analysis and interpretation. Their results are materialized into a new insight regarding filmic art and it invites to further meditation and interpretative thoroughness.

Universitatea Ecologic� Bucure�ti, România Pierderea identit��ii culturale române�ti în timpul realismului socialist

Adriana L�T�RE�U (CATRINA)

Key-words: identity, regime, socialist realism, ideological constraints, socialist actuality

Având la baz� câteva norme �i principii de crea�ie, realismul socialist urm�rea ca finalitate educativ� formarea omului nou, ata�at cauzei socialismului. Literatura din perioada totalitarismului a fost supus� unor �abloane tehnice, unor constrângeri ideologice, ceea ce a dat na�tere la uniformizare �i repeti�ie în privin�a tematicii, viziunii literare, tehnicii �i tipologiei. Dup� 1948, pe frontul literar s-a urm�rit construirea unei formule viabile, bazat� pe o estetic� ofensiv- ideologic�, precum �i restrângerea tematic� la actualitatea socialist� �i la istoria progresist�. Al�turi de proz� �i dramaturgie, poezia a fost supus� rigorilor ideologiei comuniste, iar realismul socialist a încercat s� pun� st�pânire �i pe acest segment al literaturii. 1. Rolul realismului socialist în promovarea ideologiei comuniste Literatura realist-socialist� trebuia s� fie o reprezentare istoric� adev�rat� a realit��ii concrete în dezvoltrea ei revolu�ionar�, în conformitate cu sarcina transform�rilor ideologice în mintea oamenilor �i a educ�rii oamenilor muncii în spiritul socialismului. Noua literatur� reprezenta de fapt o distorsiune a realit��ii, o adaptare a ei la cerin�ele �i interesele partidului care dorea s� de�in� monopolul asupra adev�rului �i în�elegerii realit��ii. Real era doar ce era conform cu viziunea partidului �i nimic altceva. Nu se punea în niciun caz problema originalit��ii, a libert��ii de expresie sau a creativit��ii. Totul trebuia aliniat unui anumit standard, unei politici comune ce viza realizarea unor crea�ii care s� portretizeze exclusiv lucrurile pozitive �i socialiste ce se petreceau în �ar�.

259 260 Adriana L�t�re�u (Catrina)

Realismul socialist urma eviden�ierea unui sim� al concretului, materializat prin cunoa�terea direct� a vie�ii din fabrici, de pe �antiere �i din gospod�riile colective. Literatura realist-socialist� trebuia s� sus�in� marile ac�iuni ale poporului, victoriile clasei muncitoare �i ac�iunile ini�iate de partid. Compozi�ia tematic�, inspirat� din istoria luptelor revolu�ionare ale poporului român �i din realitatea imediat� a reconstruc�iei socialiste, devine instrumentul ideologic privilegiat al reprezent�rii utopiei socialiste. Realismul socialist, departe de a fi realist, prezint� via�a într-o perspectiv� ideologic�. Între literatur� �i mijloacele de r�spândire a ideologiei comuniste s-a pus semn de egalitate. Criticul literar Ana Selejan a surprins cu acurate�e problematica realismului socialist în literatura român� postbelic�. Realismul socialist, termen introdus de prozatorul sovietic Maxim Gorki, este o doctrin� de ideologizare a culturii �i implicit a literaturii �i în acela�i timp, primul curent literar (�i artistic) oficial, de stat din istoria multimilenar� a crea�iei, menit s� transmit� prin oper� ideologia �i strategia partidului de guvern�mânt (Selejan 2007: 502). Realismul socialist, numit în toate culturile socialiste metod� de crea�ie sau metoda metodelor, a debutat oficial în timpul lucr�rilor celui de-al treilea Congres al Uniunii Sindicatelor de Arti�ti, Scriitori �i Ziari�ti din 18-20 octombrie 1947, organism care calchiaz� structura �i politica organiza�iei sovietice înfiin�at� în 1932, cu acela�i nume. Ana Selejan apreciaz� c� realismul socialist are toate manifest�rile unui curent literar (poetic�, baz� teoretic� �i principial�, program, norme �i reguli, crea�ii reprezentative �i durat� în timp), iar ca tr�s�turi �i consecin�e distinctive are: caracter oficial, de stat; consecin�e: negarea �i eliminarea altor orient�ri, teme sau formule de crea�ie �i egalizarea [...] paradigmei literare; proeminen�a criteriului ideologic în locul celui estetic în crea�ie, în judecata de valoare �i în ierarhizarea axiologic�; consecin�e: absolutizarea partinit��ii în crea�ie �i a func�iei pragmatice a operei care devine o institu�ie cu scopuri precise, de a forma comportamente �i adep�i; transferarea luptei de clas� în perimetrul inspira�iei literare �i a crea�iei propriu-zise; consecin�e: cre�terea combativit��ii ideologice a operei, transformarea acesteia în arm� de lupt�, cu accentuat poten�ial ofensiv, instigator, indiferent de tem� (Selejan 2007: 503). Pierderea identit��ii culturale române�ti în timpul realismului socialist 261

Urm�rind ca finalitate educativ� formarea omului nou, a comunistului, ata�at cauzei socialismului, crea�iile realist-socialiste aveau ca principii �i dominante obligatorii spiritul de partid, caracterul revolu�ionar, umanismul socialist �i caracterul popular, iar viziunea se baza pe filosofia materialist�. Începând cu anul 1948, literatura era autarhic�, supus� unor �abloane tehnice, unor constrângeri ideologice, ceea ce a dat na�tere la uniformizare �i repeti�ie în privin�a tematicii, viziunii literare, tehnicii �i tipologiei. Pe frontul literar s-a urm�rit construirea unei formule viabile, bazat� pe o estetic� ofensiv- ideologic�, precum �i restrângerea tematic� la actualitatea socialist� �i la istoria progresist�. Un alt critic ce s-a oprit asupra aspectelor literaturii realist- socialiste, dup� 1989, a fost Eugen Negrici, care sus�ine în lucrarea sa Literatura român� sub comunism 1984-1964 c� regimul comunist a fost unul dictatorial ce a socotit în permanen�� literatura �i pe scriitori ca pe instrumentele lui. El împarte perioada comunist� în trei etape. Astfel, În primii zece ani de comunism terorist, Partidul a controlat întreaga produc�ie artistic� �i nu a permis decât un singur fel de literatur�, cea pus� în slujba propagandei. El a evacuat resturile�i dejec�iile culturii burghezo- mo�iere�ti (în fapt, argumentele identit��ii noastre na�ionale) prin punerea în mi�care a ma�inii de epurat scriitori �i opere (Negrici 2010: 13). Cea de-a doua perioad� (1964-1971) a fost una de liberalizare diversionist�, în care s-a declan�at procesul de recuperare a literaturii române �i de refacere a experien�elor interbelice. Etapa a treia este considerat� a reîndoctrin�rii ideologice �i a izola�ionismului ceau�ist, în care partidul a jucat cartea na�ionalismului prin mobilizarea energiilor scriitorice�ti spre mize din afara literaturii. În mod neîntrerupt se poate observa existen�a unei literaturi oficiale, de uz propagandistic �i servit� de un num�r important de condeieri. Negrici consider� c�: Ea a fost o povar� constant� �i a devenit un virus agresiv, împotriva c�ruia literatura adev�rat� a fost obligat� s� fabrice mereu anticorpi, s� furnizeze replici �i s� apere în felul ei bâjbâind dup� coridoarele libere (Negrici 2010: 14). Dup� cel de-al doilea r�zboi mondial, impostorii care au fost adu�i la conducerea societ��ii române�ti cu sprjinul armatei sovietice au transformat via�a din România într-o caricatur�. Alex �tef�nescu, 262 Adriana L�t�re�u (Catrina)

în Istoria literaturii române contemporane. 1941-2000, apreciaz� f�r� menanjamente situa�ia ��rii noastre din perioada postbelic�: Dup� ce au exterminat sau marginalizat elita, ei au început s� maimu��reasc�, grotesc, modul cum se tr�ia înainte. Au înlocuit parlamentul cu o caricatur� de parlament, presa cu o caricatur� de pres�, alegerile cu o caricatur� de alegeri, s�rb�torile cu o caricatur� de s�rb�tori �i a�a mai departe (�tef�nescu 2005: 23). În acest context, tot o caricatur� a devenit �i literatura, acea parte care s-a conformat indica�iilor Partidului Comunist. Reprezentan�ii acestui partid care se afla la conducerea statului au încercat din r�sputeri s� �tearg� din amintirea poporului român literatura anterioar�, ca apoi s� treac� la etapa în care urm�reau denaturarea crea�iei literare prin transformarea ei într-un instrument de propagand�. Toate acestea se întâmplau în împrejurarea în care se dorea crearea impresiei c� literatura produs� sub influen�a ideologiei marxist-leniniste era singura posibil�, f�r� s� mai existe un alt termen de compara�ie. Anul 1948 este un an crucial în literatura român�. Nimic nu mai este l�sat la voia întâmpl�rii. Astfel, autorit��ile comuniste fac tot posibilul ca literatura s� devin� un instrument de propagand�. Mai întâi, a�a cum afirm� Alex �tef�nescu, interzic c�r�ile dinainte de r�zboi care nu le convin din punct de vedere ideologic, falsific�, prin edi�ii �i comentarii tenden�ioase, scrierile unor clasici de care nu pot face abstra�ie, prezentându-le ca anticip�ri ale literaturii realist-socialiste, contrafac, prin metode similare, folclorul, c�ruia îi adaug� un „folclor nou”, confec�ionat de activi�tii culturali, îi aresteaz� sau interzic pe scriitorii susceptibili de o atitudine nonconformist� (�tef�nescu 2005: 36). Dup� toate aceste demersuri inten�ionate, se trece la produc�ia propriu-zis� de literatur� propagandistic�. Este inadmisibil ceea ce au f�cut conduc�torii comuni�ti, care erau lipsi�i de orice cultur� �i domina�i de spiritul muncitoresc �i care au importat pentru procesul de produc�ie din domeniul literaturii tehnologie sovietic� (doctrina realismului-socialist). Lucr�torii necesari, scriitorii, sunt califica�i în �coli sau la locul de munc�, prin punerea în circula�ie a unor bro�uri cu instruc�iuni de utilizare a noii metode de crea�ie. �i în acest domeniu au considerat indispensabile planurile de produc�ie, organizarea schimburilor de experien�� �i �edin�e de analiz� a muncii, unde erau sanc�iona�i exemplar cei care se ab�teau de la disciplina Pierderea identit��ii culturale române�ti în timpul realismului socialist 263 muncii literare. Metoda de baz� a literaturii sovietice este aceea a realismului socialist. Teoria acestui curent literar este folosit� de liderii partidului comunist ca pretext de a cere scriitorilor s� reprezinte în literatur� realitatea a�a cum le convine lor, la un moment dat. 2. Atitudinea criticii literare realist-socialiste fa�� de poezie În aceste condi�ii, identitatea cultural� româneasc� s-a pierdut �i pe t�râmul poeziei. Pentru a eviden�ia acest aspect, m� voi opri asupra viziunii criticii literare în privin�a liricii române�ti din perioada totalitarismului. S-a considerat c� rolul criticii literare nu era acela de a nega, dar nici de a încuraja excesiv, ci de a încuraja numai poezia de valoare, partinic�. De�i au existat anumite adversit��i între criticii literari �i poe�i, s-a ajuns la situa�ia în care critica s� nu mai fie apanajul câtorva speciali�ti �i, totodat�, interzis� scriitorilor. Astfel, mai mul�i creatori de literatur� au ajuns s� mânuiasc� cu îndemânare uneltele criticii. Nu doar cei instrui�i, ci �i cititorii de rând trebuia s� poat� furniza elemente critice cu privire la opera citit�, eviden�iind neconcordan�a dintre realitate �i con�inutul transmis prin imaginile artistice creatoare. Ov.S. Crohm�lniceanu consider� c�: Pentru aceasta nu e nevoie nici de studii estetice, nici de cuprinderea fenomenului literar, nici m�car de cea mai u�oar� umbr� de sistem coherent de idei [...] (Crohm�lniceanu, apud Selejan 2007: 58). Îns�, în momentul în care se punea problema afirm�rii valorii operei de art�, A dovedi calitatea unei opere literare înseamn� s� ai, odat� cu o în�elegere profund� a realit��ii, un sistem clar, luminos, de idei asupra problemelor specifice artei, tocmai ca o consecin�� a acestei în�elegeri. Aceasta presupune o aplicare ferm� �i cât se poate de subtil� a înv���turii marxist-leniniste în analiza materialului literar (Crohm�lniceanu, apud Selejan 2007: 58). Nu era recunoscut� decât critica literar� care urm�rea �i respecta înv���tura marxist-leninist�, în analiza celor mai delicate probleme ridicate de textul literar. Dac� în perioada interbelic� s-a pus accentul pe felul cum erau transmise ideile, gândurile �i sentimentele c�tre cititori, în perioada realismului socialist criticii literari au considerat c� este mult mai important s� se �in� seama în actul crea�iei de con�inutul transmis. În timp ce criticii literari puneau accent pe ideile 264 Adriana L�t�re�u (Catrina) transmise, ei nu sunt de acord nici cu s�r�cia acestora, a�a cum remarc� �i George Dan: S�r�cia de idei duce implicit la o s�r�cie a formei – de aici prozaism, platitudine �i toate limit�rile care reduc poezia la afi� sau lozinc�. Lipsi�i de personalitate, numero�i poe�i se copiaz� cu u�urin�� unii pe al�ii (Dan, apud Selejan 2007: 85). Gra�ie sprijinului acordat de Partidul Comunist tinerilor poe�i, num�rul acestora era foarte mare. Din cauza u�urin�ei cu care treceau de filtrul critic �i ajungeau s� fie tip�rite �i publicate, se considera c� s-a ajuns la o lips� de personalitate prin cultivarea �ablonului, a lozincii, prin folosirea unei fraze goale, lipsit� de expresivitate �i con�inut. S-a pus problema de unde descinde poezia progresist�, scris� dup� 1948. Unii critici literari au apreciat c� s-a dezvoltat pornind de la poezia decadent�. În acest sens, au identificat la poe�i ca Maria Banu�, Eugen Jebeleanu, Radu Boureanu �i A. Toma procedee ale lui Eugen Barbu, Tudor Arghezi sau Lucian Blaga. Al�i critici literari nu au fost de acord c� poezia tân�r� ar avea ca punct de plecare �coala decadentismului poetic burghez, ci au recunoscut existen�a elementelor din crea�ia vechilor poe�i militan�i ai clasei muncitoare, precum Ion P�un-Pincio, Beldiman, Traian Demetrescu, Neculu�� �i al�ii, din poezia popular�, dar �i cea a clasicilor. Originalitatea noii poezii a creat controverse în rândul criticilor literari. Cei care au afirmat c� tân�ra poezie este lipsit� de originalitate au fost comb�tu�i, cu argumente. Tinerii poe�i care scriau versuri cu un con�inut de clas�, în care prezentau aspecte concrete din activitatea desf��urat� pentru construirea socialismului, dar care nu dovedeau un spirit �tiin�ific, marxist-leninist, se îndreptau pe panta falsei originalit��i. În timp ce unii au demonstrat c� prozaismul este ca un virus care atenta la vitalitatea poeziei tinere, au existat voci care au sus�inut c� succesul acestei poezii se datoreaz� tocmai evolu�iei de la lirismul pur c�tre o poezie epic�, dar cu note lirice. Sub îndrumarea partidului comunist, poe�ii �i-au însu�it concep�ia marxist-leninist� despre lume �i va��, fapt care i-a determiant s� treac� de la eu la noi, aten�ia lor s� se deplaseze de la impresiile personale la lumea exterioar�, care reprezenta via�a bogat� a clasei muncitoare. Au fost critici literari care au condamnat tendin�a Pierderea identit��ii culturale române�ti în timpul realismului socialist 265 unor poe�i de a se limita la propriul eu, f�r� s� eviden�ieze glasul epocii. Chiar dac� formele de manifestare a egocentrismului artistic difer�, rezultatul era considerat acela�i, �i anume nesocotirea adev�rului vie�ii �i sacrificarea realit��ii m�re�e în favoarea universului individual. O explica�ie pentru aceast� poezie individualist� a fost aceea c� poe�ii nu puteau s� scrie �i s� considere o poezie realist� decât dac� izvora în mod spontan, din adâncurile eului. Ca scriitori care au fost acuza�i de aceast� eroare, îi putem men�iona pe Victor Felea (Ogorul), Ion Motorc� (Marele gr�dinar), Ion Brad (ciclul Lumin� peste �ara Oa�ului), A.E. Baconsky (Dup� dou� mii de ani, Scriind în Octombrie), Ilie Purcaru (Cântec despre noi doi). 3. Pierderea identit��ii culturale prin dezvoltarea temelor realist-socialiste în lirica româneasc� A�a cum remarca �i criticul literar Ana Selejan, la începutul perioadei totalitarismului, Cu mare disponibilitate a inspira�iei, cu o lejeritate stilistic� �i mai extins�, grijulii în a fi pe gustul poporului, poe�ii scriu necontenit, în func�ie de priorit��i: întâi despre ce se cere, apoi despre ce se cuvine (Selejan 2007: 55). Astfel, se cere s� fie cântate partidul, planul, ogorul, canalul, furnalul, omul nou, chiaburul, a�â��torii, imperiali�tii, du�manii. Totodat�, se cuvine ca în ianuarie �i în iunie s� fie cântat Eminescu �i Lenin. Una dintre temele întâlnite în poeziile care apar�ineau realismului socialist este cea a naturii partinice. Dac�, în vremurile ap�sate de problemele grave pe care le aveau oamenii muncii, poe�ii înclinau spre a prezenta în versurile lor iernile cu ghe�urile �i z�pezile polare, mansardele friguroase sau toamnele dezolante, aduc�toare de frunze îng�lbenite �i fo�net trist, în epoca revolu�iei comuniste, ace�tia au adoptat tonul viu, optimist al prim�verilor, atunci când natura este la început de drum, când totul se împrosp�teaz�. Printre poe�ii care au preferat anotimpul prim�vara se num�r� �i Petru Vintil�, Dan De�liu �i Nicolae T�utu. Ca �i milioanele de oameni care au descoperit noutatea prim�verii, poe�ii au reu�it s� g�seasc� temeiurile ei. Pentru Petru Vintil�, prim�vara nu este un simplu anotimp, ci este o prim�var� a vie�ii, a c�rei culoare o dau Republica �i izbânzile clasei muncitoare. Ca elemente înnoitoare, în versurile lui Nicolae T�utu se remarc� ajutorul dat de partidul muncitor, ��ranii, precum �i sprijinul 266 Adriana L�t�re�u (Catrina) sovieticilor, din R�s�rit. Dan De�liu consider� c� simbolul prim�verii era noua orânduire socialist�. Trecutul marcat de nedrept��ile îndurate de clasa exploatat� este o alt� surs� de inspira�ie pentru poe�ii realist-sociali�ti. Prezentarea trecutului cu toate tarele sale avea drept scop sublinierea saltului calitativ oferit de revolu�ia socialist�, cea care a dat startul vie�ii noi. Antiteza trecut-prezent se realizeaz� cromatic, în poezii dominând culorile alb-negru, în stare pur�. Opozi�ia dintre trecut �i prezent este redat� �i prin oamenii care reprezentau cele dou� perioade. A existat �i o poezie considerat� a închisorilor �i a lag�relor, prin care se demascau inten�iile capitalismului. Proletariatul, clasa revolu�ionar� cea mai hot�rât�, nu a sc�pat experien�ei de a trece prin inelul c�tu�elor preg�tite de burghezia aflat� la putere. Într-un articol publicat în Flac�ra (1949), Goe �erban men�iona: Proletariatul posed� o literatur� a închisorilor specific� soartei sale, înflorit� între zidurile cenu�ii, ca o nou��i eficace arm� de lupt�. [...] Ast�zi literatura închisorilor este o actualitate deosebit�. Asaltul for�elor muncitore�ti de pretutindeni întâmpin� ultima rezisten�� a capitalismului [...]. Închisorile sunt armele lui de pe urm� [...] (�erban, apud Selejan 2007: 68). Poe�ii au cântat �i Marea Revolu�ie Socialist� din Octombrie, considerând c� �ara noastr� datoreaz� libertatea �i independen�a ei ajutorului dat de U.R.S.S. S-a sus�inut c� a fost o perioad� în care Partidul Comunist Român, ca partid al clasei muncitoare, era �inut în ilegalitate deoarece capitali�tii �i mo�ierii doreau s� împiedice muncitorii s� cunoasc� transform�rile revolu�ionare socialiste din �ara Socialismului Biruitor, survenite în urma Marii Revolu�ii din Octombrie. Au fost scriitori care, prin versurile lor, au încercat s� trezeasc� la via�� inimile amor�ite ale proletariatului �i s�-i cheme la lupt� împotriva capitalismului. Printre ace�tia se afl�: Victor Tulbure (Balada tovar��ului care a c�zut împ�r�ind Scânteia în ilegalitate), Radu P�dure (Moscova ro�ie, Moscova aurie), Vladimir Colin (Cântec pentru primul plan economic), Radu Boureanu (Uria�ul Octomvrie), Cicerone Theodorescu (Calea Grivi�ei). În versurile progresiste, apare tot mai pregnant figura omului nou, lupt�torul neîntrecut pentru libertatea poporului. Astfel, se întâlne�te imaginea ��ranului muncitor crescut de partid, r�pus mi�ele�te de du�manii de clas�, cea a eroului muncii din epoca Pierderea identit��ii culturale române�ti în timpul realismului socialist 267 comunist�, a oamenilor cu o atitudine nou� fa�� de munc� �i de colectivul c�ruia îi apar�in. Poe�i realist-sociali�ti care s-au oprit asupra acestei teme sunt: Veronica Porumbacu (Mierla lui Ilie Pintilie, Tovar��ul Matei a primit Ordinul Muncii, Idil�), Dan De�liu (Laz�r de la Rusca), A. Toma (Silvester Andrei salveaz� abatajul), Cicerone Theodorescu (Cum a semnat sondorul Popa, Cântec de nevast�), A.E. Baconsky (Balada despre Barta Iosif �i ortacii s�i). 4. Concluzii Începând cu anii 1948-1949, se contureaz� ceea ce se poate numi epoca dogmatismului, epoca realismului socialist, când poe�i, prozatori sau dramaturgi, critici �i esei�ti, o mare parte dintre ei lipsi�i de talent �i valoare, complet uita�i acum, au în�eles s� r�spund� într-un chip prea schematic, tezist, îngust propagandistic, la ceea ce se numea evenimentul zilei, f�r� s�-�i fac� griji cu privire la perenitatea artei. Criticii vremii clamau superioritatea literaturii realist-socialiste, înl�turând adev�ratele opere literare ale înainta�ilor. Evolu�ia literaturii intr� pe un f�ga� de militantism exclusivist, unde diferen�ierii individuale i se substituie una colectiv�, în func�ie de obiectivele politice ale momentului.

Bibliografie Negrici 2012: Eugen Negrici, Literatura român� sub comunism 1948-1964, Bucure�ti, Cartea Româneasc�. Selejan 2007: Ana Selejan, Literatura în totalitarism 1949-1951. Întemeietori �i capodopere, vol. I, Bucure�ti, Cartea Româneasc�. �tef�nescu 2005: Alex �tef�nescu, Istoria literaturii române contemporane. 1941-2000, Bucure�ti, Ma�ina de Scris.

The Loss of Romanian Cultural Identity During the Socialist Realism A people’s culture is the one that reflects its vision of the world, it is the identity of ethnic, geographic and linguistic space, representing the spirituality of its population. Since the postwar period, the communist regime terror took over the Romanian culture too. Strict censorship was imposed in all spiritual life compartments, so culture became a tool of control and subordination of the masses. Freedom of expression was restricted to the direction imposed by the Communist Party, which wanted the alignment of Romanian people spirituality to the leading regime of the 268 Adriana L�t�re�u (Catrina)

Soviet Union trends, which was based on socialist realism. This way, the totalitarian regime in Romania tried to harm the Romanian cultural identity, by ignoring the traditional values. Literature proved quite vulnerable to the claims of the new regime, becoming a commanded literature. In Romanian literature, socialist realism is circumscribed to the 50s generation. The Soviet writer Maxim Gorky is the one who introduced the concept of socialist realism. In 1934, at the Congress of the Soviet writers’ union, the socialist realism was decreed as the only option for creative direction in the socialist state. The official debut of this trend, in the Romanian literature, was in 1947, when the third Congress of the Trade Unions of Artists, Writers and Journalists was held. Based on some principles and rules of creation, the socialist realism wanted, as an educational ending, the new man’s formation, of the communist, attached to the cause of socialism. Literature of totalitarianism was subject to technical templates, ideological constraints, which gave rise to uniformity and repetition on the theme, literary vision, techniques and typology. After 1948, the literary front was intended to build a viable formula based on an aesthetic and offensive ideology, and also thematic restriction to socialist actuality and progressive history. Along with prose and drama, poetry suffered the rigors of communist ideology, and socialist realism tried to take over this segment of literature as well.

Universitatea „Lucian Blaga” Sibiu, România The Collaboration between Philology and Computer Science in the Online Study of the First Romanian Newspaper “Albina româneasc�” [Romanian Bee]

Luiza MARINESCU

„Learning is its own reward” (Bonk 2009: 50, 51).

Key-words: Gheorghe Asachi, “Albina româneasc�”-online, Dacoromanica Biblioteca Digital� a României, Biblioteca Digital� a Bucure�tilor, “Mihail Sadoveanu” Metropolitan Library of Bucharest

1. “Albina româneasc�” [Romanian Bee]: The Founder Newspaper The collaboration between philology and computer science in the online study of the first Romanian newspaper “Albina româneasc�” by means of Dacoromanica Biblioteca Digital� a României (renamed in September 2013 Biblioteca Digital� a Bucure�tilor) http://www. dacoromanica.ro illustrates the idea that the digitization of the cultural heritage represents a chance of the plurilingual and multicultural research, a perspective objective of the collaboration between philology and informatics. The Romanian literary language has experienced the evolution both on the alphabet and on the spelling, for several decades since the publication eight times per month from the 1st of June 1829 until the 3rd of January 1835 and from the 3rd of January 1835 until the 2nd of January 1850 of the newspaper “Albina româneasc�” a political and literary journal/ a founder publication in Romanian journalism.

269 Luiza Marinescu 270 Luiza Marinescu

The main problem of the study of this Romanian newspaper and of the shaping of its importance in regional context is that of understanding its content and its structure in order to exploit the innovative elements that it brought. The term bibliography, used for the first time by Gheorghe Asachi in“Albina româneasc�” leads the reader to the idea that the reference materials enlighten and enlarge the frontiers of knowledge “Albina româneasc�”, 048, June 19 th, 1832 http://digitool.dc.bmms.ro:8881/R/8SKMMAHYL2JSMTYM3HLM6 Y7RNA747NF7F25TMFNRVX6F6EB8R8-07240). Re-visiting the content of the newspaper “Albina româneasc�” by the researchers by means of the digitized materials published by Dacoromanica Biblioteca Digital� a României http://www.dacoromanica.ro, a program conducted by the Metropolitan Library from Bucharest, requires knowledge of the Cyrillic alphabet and of the transition alphabet, the selection of the materials based on their content and the creation of an intend of topics, of titles and authors of the articles from the journal, an index both in the Romanian language and in an international foreign language, which has to be accessible in a digitized manner and which has the purpose to guide the researchers from a multicultural space. In order to guide the online study of such valuable material which is of a real value for the academic research community, I would like to remind you a fragment from the speech at the launch of the volume “Albina româneasc�”. 1829−1849. Indice bibliografic [Bibliographic Index] (Dr�gan, Stescu 1999: I, II), speech publicly presented by professor Al. Andriescu in 2001, at the book launch: We expect to be published such works on the Internet. Maybe you start even with this work and continue with“Albina româneasc�” full text. In this way we shall get two equally important things at the same time: preserving the original specimens of the newspaper and the maximum facilitation of the research provided by the current techniques in the field (Andriescu 2001: 5, 6) [our translation]. The Metropolitan Library from Bucharest, Romania, throughout Dacoromanica Biblioteca Digital� a României http://www.dacoromanica.ro, fulfills the dream of saving this first newspaper, the founder of the Romanian national press, in the reading format of the era on which research can be done online. Scanning The Collaboration between Philology and Computer Science 271

“Albina româneasc�”. 1829−1849. Indice bibliografic (Dr�gan, Stescu 1999: I, II), to display it in the online format is an important step of the digitization of the cultural heritage, a way in which the time and the space limits of the existing knowledge in the past are dissolved. Very important is thus the collaboration between institutions with related concerns: Unfortunately, the wear of time has never forgiven and it continues to show itself ruthless with these precious collections and the precariousness of the means available in the great libraries in Bucharest, Cluj and Ia�i make the desideratum to preserve them in appropriate technical conditions to remain only a wish. That is why the initiative of “Mihai Eminescu” Central University Library from Ia�i to create and edit in remarkable graphic conditions the bibliographic index of the newspaper “Albina româneasc�” (Dr�gan, Stescu 1999: I, II), must be received with the whole gratitude. Those in charge with the study of our cultural development have every reason to be grateful to the authors of this excellent tool for research which, even in a greater measure is a work of scientific research” (Z�stroiu 2001: 8) [our translation]. 2. The Relationship of the newspaper with the Other The relationship between newspaper and reader from every period changes depending on the cultural paradigm in which the reading is still produced. The philologist who would like to explore online “Albina româneasc�”’s digitized collection should have at his disposal, on the one hand clear information from printed reference sources and, on the other hand, digital and language skills which are no longer acquired all during the programs for philological studies of the faculties in the field. The knowledge of the Cyrillic alphabet and of the transition alphabet and the Latin transliteration of the original text is a later stage of selection of the documentary material from the multitude of the scanned text in .pdf format. The cut, copy and printing of the selected materials in order to achieve the transliteration of the Cyrillic alphabet into the Latin one is followed by the transposition of the meaning of the nineteenth century text into the twenty-first century language. The ability involves, on the one hand, the understanding of the atmosphere and climate of the times and, on the other hand, the detection of the features for a coherent and synthetic explanation for the point of view that the research is interested in. The online search tools that work Luiza Marinescu 272 Luiza Marinescu with the Latin alphabet are useless because they do not detect the Cyrillic equivalents. Basically the researcher uses the manual search within the document only knowing the Cyrillic alphabet, based on the international standards in the field related to the bibliographic cataloging adopted as Romanian standards SR ISO 9:1997, index on “Information and Documentation. Transliteration of Cyrillic characters into Latin characters. Slavic and non Slavic languages have as an international correspondent ISO 9:1995 (*** List of standards: 2). For the Romanian language written with Cyrillic characters and with the transition alphabet, the software for transliteration into Latin characters of the Cyrillic written Romanian words should be adapted, based on the international standard already mentioned and from the transliteration model created in the nineteenth century by the British linguist James Curtis Hepburn for transcribing Japanese words in the Latin script. This system was called Romaji/ in the literal translation it means writing using Roman characters. Besides the consonants and the vowels existing in the Latin script, which can be used to play the exact phonetic and phonological characteristic of the Japanese language, there are certain features for which Sir James Curtis Hepburn created particular graphic signs, later transformed into conventions – such as for example marking the long vowels (i.e. the vowels o or u) or the doubling letters for consonants if the consonant germination is produced. A model in this respect is the adaptation of the software Lexigoloss with the application of ISO 9 (1995), that transliterates Russian characters (Cyrillic, Slave) into Roman characters and which is operated on the site: http://www.lexilogos.com/ keyboard/russian_conversion.htm. Such a soft for Cyrillic alphabet used in Romanian redaction and in the alphabet of transition would decrease the distance between the current Romanian reader and that of the nineteenth century. Such software for transliteration already exists and it is functional. Also, a software comprising grammar, pronunciation, a dictionary of the nineteenth century archaisms equivalents in contemporary Romanian should shorten the time of attainment and the quality of translations into foreign languages with international circulation. The transposition into a foreign language of an old text involves the collaboration with a specialist and the knowledge of all translations from the international The Collaboration between Philology and Computer Science 273 language chosen on the selected topic. From this point of view, a standard translation into international languages of all titles of literary works in the history of Romanian literature is an important step towards increasing the degree of the international visibility. An event such as the civil war in Portugal from 1832 presented online in “Albina româneasc�”, n. 050, June 26th, 1832, http://digitool.dc.bmms. ro:8881/R/8SKMMAHYL2JSMTYM3HLM6Y7RNA747NF7F25TM FNRVX6F6EB8R8-07240 is a documentary source worthy of consideration for the history of the European journalism. 3. The Text that Requires Deciphering It is said that in the online environment the true adventure of deciphering literature, of discovering its values consists not necessarily in searching new lands, but in exploring those already known differently, with other eyes. A certain literature, systematically taught, creates the skills from the category of knowledge and understanding such as those to read, to cite, to define, to describe, to list, to find, to identify, to list, to label, to locate, to retell, to specify, to catalog, to clarify, to confirm, to defend, to discuss, to distinguish, to explain, to express, to expand, to illustrate, to infer, to interpret, to locate, to paraphrase, to predict, to report, to reproduce, to meet again, to choose, to translate and to understand. A literature hardly known, written in an ancient alphabet displayed online remains at this level of impact in the international scientific community as long as it is not valued through the comparison and synthesis for the purpose of knowing each other in the European cultural space. In general, the ancient texts of Romanian literature are the scholars’ field of specialization and research. Deciphering their meaning is the result of some teams of researchers, specialized and connoisseurs of the languages of culture used over the course of time on the Romanian territory. The Romanian literary works, written on the Romanian territory, integrated in the universal literary chronology are the result of the languages of culture spoken in this area: the language of Dacia’s inhabitants, Latin, Slavonic, Greek and Romanian. For dissemination and its international recognition the ancient literature up to the end of the eighteenth century developed in medieval spirit could be harmonized through studies of comparative Luiza Marinescu 274 Luiza Marinescu literature with the forms of western literature: pre-renaissance, renaissance and baroque. Just as in the case of transition literature from the confluence of the eighteenth and nineteenth centuries compared with the conservative neo-classicism from other literatures. Regarding the Romanian Romanticism, its tangent points with the Western and those of Central and eastern European type open the prospects for integration into the global cultural values circuit of many Romanian masterpieces of the period. The knowledge of the online content of the first Romanian newspaper (“Albina româneasc�”, n. 062, the 7th of August 1832. http://digitool.dc.bmms.ro:8881/R/ 8SKMMAHYL2JSMTYM3HLM6Y7RNA747NF7F25TMFNRVX6F 6EB8R8-07240) represents a new stage of multicultural research. Titu Maiorescu’s canon which delimits the new direction of romanticism involves comparative analyzes on the correlation between this and the modernity or the post modernity in universal literature. All these approaches have the advantage of clarifying the meanings and to enhance the visibility of Romanian literature. “Albina româneasc�”, n. 066, the 21st of August 1832 http://digitool.dc.bmms.ro:8881/R/8SKMMAHYL2JSMTYM3HLM6 Y7RNA747NF7F25TMFNRVX6F6EB8R8-07240 is an example of a newspaper with cultural heritage whose potential deserves to be revisited in order to exploit its significances. 4. The Text that Requires Understanding, Review and Updating A very little known literature, once digitized means a philological potential of development, means multiple research options, and means endless opportunities. In a sparkling world where nothing is lost, nothing disappears, but everything is converted into everything, it is very clear that even in the world of philology there are two options: either to adapt to change, or to generate the change: by re-visiting and the use of the old valuable ideas and current information for creating new ideas, by generalizing, starting from the given facts (“Albina româneasc�”, n. 071, the 8th of September 1832. http://digitool.dc.bmms.ro:8881/R/8SKMMAHYL2JSMTYM3HLM6 Y7RNA747NF7F25TMFNRVX6F6EB8R8-07240), by associating information from multiple domains, by anticipating the conclusions, The Collaboration between Philology and Computer Science 275 by concluding in a unique manner, by assessing the significance of the theories of presentations, by making decisions based on reasoning, by checking the value of the facts and through recognizing the value of subjectivity, through the reorganization of the parts in an original manner, by catching the hidden meanings, unrevealed, by identifying the lodes insufficiently exploited by the researchers (“Albina româneasc�”, n. 072, the 11th of September 1832. http://digitool. dc.bmms.ro:8881/R/8SKMMAHYL2JSMTYM3HLM6Y7RNA747N F7F25TMFNRVX6F6EB8R8-07240). Reading the articles from the newspaper “Albina româneasc�” without the knowledge of the historical and cultural milestone of the eastern European area in which they emerged is a great mistake (074, the 18th of September 1832 http://digitool.dc.bmms.ro:8881/R/ 8SKMMAHYL 2JSMTYM3HLM6Y7RNA747NF7F25TMFNRVX6 F6EB8R8-07240) as they deserve to be compared to those from other European newspapers of the period, to highlight the innovative elements and those common elements from the history of European journalism. It appears interesting, from this point of view, the idea of B- learning platform, in which together with the scanned heritage materials and available to the online community, the Metropolitan Library from Bucharest has a collection of a video heritage resulting from its own collection of films, containing conferences of the cultural figures of the time involved in various congresses or international conferences. 5. Revelations and Perspectives Regarding the Meanings of the Text Because the format of the contemporary libraries changes incessantly, the study of Romanian literature should be incorporated in the future in the curriculum together with the study of computer science and that of foreign languages of international or regional circulation. According to data provided during the scientific session Historic Bucharest: Travelers and Diarists and Romanian Academy Library and its relations with the libraries from Bucharest, 20−22 September 2013, hosted by the Romanian Academy from Bucharest, data Luiza Marinescu 276 Luiza Marinescu included in the speech of Ileana �erb�nescu, Head of the Communication Systems Department of the Metropolitan Library from Bucharest, the history of foundation of digital libraries in Romania as structured entities is very recent. The Digital Library from Bucharest is synchronous with other similar European libraries, which have joined, a few years apart on the trajectory of systematic digitalization developed since 1997 by the National Library of France and since 2002 by the National Library of Portugal. Major European libraries have joined the group of digital libraries containing GALLICA (Bibliothèque numérique GALLICA http://gallica.bnf.fr/ and Biblioteca Nacional Digital), such as HISPANICA (http://www.bne.es/en/Catalogos/ BibliotecaDigital Hispanica/Inicio/) since 2008, The National Library of Spain, eLUXEMBURGENSIA (http://www.eluxemburgensia.lu/ R/RN= 387348779&local_base=SERIALS), the British Newspapers British Library /(http://www.bl.uk/welcome/newspapers.html) online since 2009. Today, most of the national and metropolitan libraries in Europe develop their own original library independently constituted or in national consortia. Founded in 2007, in the context of the programs developed at the European level concerning the preservation of the cultural heritage and ensuring the open/ free access to the digital resources, Biblioteca Digital� a Bucure�tilor, (The Digital Library of Bucharest) originally named DACOROMANICA, was entirely supported and financed by the Municipality of Bucharest, who understood the paramount importance of this project for the destiny of the Romanian culture and who ordered the organization in the Bucharest Municipal Library of a department dedicated to these activities. The Collaboration between Philology and Computer Science 277

Bibliography “Albina româneasc�”, nr. 048, 19 iunie 1832, http://digitool.dc.bmms. ro:8881/R/8SKMMAHYL2JSMTYM3HLM6Y7RNA747NF7F25TM FNRVX6F6EB8R8-07240, consulted April, the 19th 2013. “Albina româneasc�”, nr. 050, 26 iunie 1832, http://digitool.dc.bmms.ro: 8881/R/8SKMMAHYL2JSMTYM3HLM6Y7RNA747NF7F25TMFN RVX6F6EB8R8-07240, consulted April, the 19th 2013. “Albina româneasc�”, nr. 062, 7 august 1832, http://digitool.dc.bmms.ro: 8881/R/8SKMMAHYL2JSMTYM3HLM6Y7RNA747NF7F25TMFN RVX6F6EB8R8-07240, consulted April, the 19th 2013. “Albina româneasc�”, nr. 066, 21 august 1832, http://digitool.dc.bmms.ro: 8881/R/8SKMMAHYL2JSMTYM3HLM6Y7RNA747NF7F25TMFN RVX6F6EB8R8-07240, consulted April, the 19th 2013. “Albina româneasc�”, nr. 071, 8 septembrie 1832, http://digitool.dc.bmms. ro:8881/R/8SKMMAHYL2JSMTYM3HLM6Y7RNA747NF7F25TM FNRVX6F6EB8R8-07240, consulted April, the 19th 2013. “Albina româneasc�”, nr. 072, 11 septembrie 1832, http://digitool.dc.bmms. ro:8881/R/8SKMMAHYL2JSMTYM3HLM6Y7RNA747NF7F25TM FNRVX6F6EB8R8-07240, consulted April, the 19th 2013. “Albina româneasc�”, nr. 074, 18 septembrie 1832, http://digitool.dc.bmms. ro:8881/R/8SKMMAHYL2JSMTYM3HLM6Y7RNA747NF7F25TM FNRVX6F6EB8R8-07240, consulted April, the 19th 2013. * Bibliothèque numérique GALLICA, http://gallica.bnf.fr, consulted September, the 22nd 2013. British Library, http://www.bl.uk/welcome/newspapers.html, consulted September, the 22nd 2013. List of standards: Lista standarde în vigoare, http://www.bibmet.ro/detalii- articol.aspx?artId=59&catId=167&c=4 consulted September, the 13th 2013. * http://www.bne.es/en/Catalogos/BibliotecaDigitalHispanica/Inicio, consulted September, the 22nd 2013. http://www.eluxemburgensia.lu/R/RN=387348779&local_base=SERIALS, consulted September, the 22nd 2013. http://www.europeana.eu/ consulted September, the 22nd 2013. http://www.lexilogos.com/keyboard/russian_conversion.htm. http://www.minervaeurope.org, consulted September, the 22nd 2013. Luiza Marinescu 278 Luiza Marinescu

* Andriescu 2001: Al. Andriescu, Povestea unui indice, în www.bcu- iasi.ro/biblos/biblos13 /povesteaunui.pdf�. Bonk 2009: Curtis Bonk, The Flat World is Now Open Time to embrace the power of informal education http://www.nxtbook.com/nxtbooks/ mediatec/clo0809/#/52. Dr�gan, Stescu 1999 (I−II): Lenu�a Dr�gan, Mariana Stescu, “Albina româneasc�”. 1829-1849. Indice bibliografic, studiu introductiv de Al. Andriescu, Ia�i, B.C.U. Z�stroiu 2001: Remus Z�stroiu, La apari�ia indicelui bibliografic al gazetei „Albina româneasc�”, www.bcu-iasi.ro/biblos/biblos13/povestea unui.pdf,� consulted September, the 22nd 2013.

Abstract This research about Collaboration between Philology and Informatics in the study of the first Romanian newspaper “Albina româneasc�” using the Digital Library Dacoromanica http://www. dacoromanica.ro (renamed in September 2013 Biblioteca Digital� a Bucure�tilor − Bucharest’s Digital Library− translated title) by Luiza Marinescu illustrates the idea that digitization of the national patrimony represents an opportunity for the plurilinguistic and multicultural research, a long term objective regarding the cooperation between philology and informatics. The study contains the following ideas: 1.“Albina româneasc�” a founding publication; 2. Relationship with the Paper − Relationship with the Others; 3. The Text that Requires Deciphering; 4. The Text that Requires Understanding, Review and Update; 5. The Revelation of the Meanings of the Text.

“Spiru Haret” University Bucharest, Romania Proza cu valoare etnografic� – Ovidiu Bârlea, Urme pe piatr�

Georgeta ORIAN

Key-words: Ovidiu Bârlea, fiction with ethnographic value, Transylvanian fiction

Folcloristul �i omul de �tiin�� Ovidiu Bârlea este mai pu�in cunoscut în calitatea sa de prozator în rândul celor care frecventeaz� zona etnologiei �i folclorului �i aproape necunoscut, în rândul publicului larg. Credem c� prin volumele sale de proz� scurt� �i roman, acesta poate fi încadrat f�r� rezerve în linia a ceea ce s-a numit „proza transilv�nean�”, un segment al prozei române�ti care poart� pecetea identitar� a spa�iului istoric �i geografic al Transilvaniei. Specificul prozei lui Ovidiu Bârlea vine din inten�iile abia mascate ale scriitorului de a „salva” un întreg patrimoniu imaterial, cunoscut în calitate de folclorist, patrimoniu pe care îl „ascunde” cu mai mult� sau mai pu�in� grij� în rândurile scrierilor sale literare. Volumul de proz� scurt� Urme pe piatr�. Schi�e �i povestiri a ap�rut în 1974 la Editura Litera din Bucure�ti �i este prima manifestare explicit� a folcloristului în zona prozei. Cartea con�ine �apte proze (Umbra, Murgu, Seceta, Pety, Ceter�, doag� uscat�, La clac�, Mitru), inegale ca întindere, dar �i ca valoare. Prima pies� a volumului, Umbra, are în centru o figur� simbolic�: Avram Iancu. Povestirea începe, balzacian, cu „ancorarea” în timp �i spa�iu: Era în Ro�ia Abrudului într-o sâmb�t�, zi de târg de s�pt�mân�. În pia�a strâmtorat� de case, �etrele se în�iruiau de-a lungul pere�ilor, cu pânzele în�lbite de soare. Lumea venea mereu �i ad�sta, c�ci mul�i ro�ieni nu se întâlneau decât aici de ziua târgului �i cam tot aici se târguiau cu l�turenii din celelalte sate pentru zile de lucru �i alte c�r�turi. Ro�ia se s�ltase bini�or de când se desf�cuse de Abrud pe care se încerca s�-l întreac� de când se mutase aici re�edin�a pl��ii (Bârlea 1974: 5).

279 Georgeta Orian 280 Georgeta Orian

Apari�ia personajului central este una atent construit� de prozator, c�ruia îi reu�e�te o atmosfer� de mister, de captare a aten�iei: „îl cuno�teau to�i, pân� �i copiii”, îns� nu-i afl�m identitatea decât câteva pagini mai târziu. „Umbra” trece printre oameni care, f�r� cuvinte, îl hr�nesc într-un mod firesc �i îi a�in calea cu mici daruri t�cute, netezindu-i drumul spre crâ�m�, loc al întâlnirilor de tot soiul. Prezen�a fostului combatant Albu �i a înv���torului Bota, amintirile din vremea revolu�iei �i regretele pentru momentele gloriei trecute dau substan�� întâlnirii. În fapt, Iancu e un soi de narator-martor-mut al evenimentelor rememorate, deoarece doar privirea lui, mai mult absent�, �i faptul c� nu-i contrazice pe cei doi confirm� adev�rurile istorice care se spun. Înfierbântarea spiritelor duce la înc�ierarea cu „bezirkerii”, „func�ionari la noua plas�, oameni de încredere ai erei absolutiste, instaurat� de curtea vienez� dup� revolu�ie”, iar ziua se sfâr�e�te în casa b�trânului înv���tor, într-o atmosfer� calm� �i într-un cadru securizant. Acesta pare s� fie momentul central al povestirii, când personajul Iancu (care pân� aici are interven�ii extrem de lapidare), în dou� replici-monolog consistente, face o întreag� lec�ie de istorie despre adunarea de pe Câmpia Libert��ii �i proclamarea na�iunii române ca na�iune de sine st�t�toare. De altfel el însu�i este cel care face distinc�ia între Iancu-cel-de-demult �i Iancu-cel-de-acum, „umbra” celui care a fost. Replica personajului pare a-l transcende, ridicându-se la nivelul unui discurs auctorial: „p�mântul suge în glia lui întâmpl�rile locului �i le �ine minte pentru cine le poate deslu�i”. Apelative ca „domnu’ nost”, „m�ria ta”, „domnule Iancu”, „Iancu nost” înt�resc textual respectul localnicilor fa�� de aceast� figur� legendar�, care pare s� asiste, înc� din timpul vie�ii, la propria-i mitificare. Povestirea se încheie într-o not� trist�, valorificând astfel legendele locale, despre felul în care momentele de r�t�cire alternau cu cele de luciditate în ultimii ani ai vie�ii eroului. Aura legendar� este justificat� de patriotismul local: se �tie c� în Mun�ii Apuseni se poate vorbi despre un adev�rat corpus de cântece, strig�turi, legende, pove�ti despre Iancu, supranumit �i „Cr�i�orul mun�ilor” (dintre acestea, câteva insereaz� �i Bârlea în povestirea lui, sub diverse pretexte: „Pân� fu Iancu-n domnie,/ Mâncam pit� ca-n Câmpie;/ De când Iancu Proza cu valoare etnografic� – Ovidiu Bârlea, Urme pe piatr� 281 s-o l�sat,/ Iar mânc�m m�lai uscat!”; „Iancule, m�ria ta,/ Las� Turda, n-o pr�da...”; „Pe dealu Feleacului/ Trec carele Iancului;/ Boii-s cu coarne de cear�,/ Domn ca Iancu nu-i în �ar�,/ Boii-s cu coarnele verzi,/ Domn ca Iancu nu mai vezi!”). Pare c� aceast� proz� nu e întâmpl�tor a�ezat� în fruntea volumului: are inten�ionalitatea unei arte poetice, a unei profesiuni de credin��, construit� pe ideea memoriei locului �i a conserv�rii, pe toate c�ile, a unui patrimoniu atât material, cât �i imaterial pe care cei care l-au „tr�it” pe viu au menirea s�-l conserve �i s�-l transmit�. De altfel, aceast� perioad� istoric� plin� de semnifica�ii pentru mo�ii din Mun�ii Apuseni este exploatat� ulterior în volumul Se face ziu�. Romanul anului 1848, redactat în perioada oct. 1984-sept. 1985 �i ap�rut în 2001, valorificând o alt� figur� legendar� a locului, Ecaterina Varga. A doua proz� a volumului, Murgu, poate sta al�turi de Calul lui Marin Preda sau de Fefeleaga lui Agârbiceanu, dar �i al�turi de multe dintre piesele scurte, cu infuziuni romantice, ale lui Emil Gârleanu sau Ioan-Alexandru Br�tescu-Voine�ti: o încercare nu pe deplin reu�it� de proiectare a sensibilit��ii animalului pe fundalul morfo-geografic �i mentalitar al zonei. Niculai a Todire�tilor, însurat de curând, pleac� la târg pentru a-�i întregi proasp�ta gospod�rie cu un animal care s�-l ajute la transport �i comer�ul cu vase de lemn. În replica unui personaj episodic e strecurat� importan�a animalului: „aicea la noi, dac� n-ai cal, e ca �i cum n-ai avea o mân�”. Autorul picteaz� magistral atmosfera de târg din Abrud, cu toate figurile pestri�e, negustori, cer�etori, cârciumari, localnici �i str�ini, strig�te �i glume, strategii �i tactici de cump�rare, animale �i m�rfuri, pentru a ajunge la rela�ia care se stabile�te între personaj �i mânzul pe care-l cump�r�r �i care, cu timpul, va deveni un soi de membru al familiei. Zona în care prozatorul nu exceleaz� este încercarea de a surprinde „psihologia” animalului �i extraordinara comunicare între om �i animal. Puncte comune cu Agârbiceanu se pot stabili în acele secven�e în care greut��ile munteanului care trebuie mereu s� coboare la „�ar�” cu produse din lemn �i s� practice comer�ul pentru a-�i între�ine familia sunt resim�ite în egal� m�sur� de animalul care îl înso�e�te credincios pân� la sfâr�itul vie�ii. Georgeta Orian 282 Georgeta Orian

Seceta pare s� dezvolte o poveste din b�trâni care, cu timpul, prin circula�ie, a primit noi adaosuri, dobândindu-�i astfel aura legendar�. În timpul unui episod de secet� pe valea Abrudului, se na�te din om în om vorba cum c� o moarte prin spânzurare ar abate ploile asupra �inutului greu încercat, unde munca �i pâinea b�ie�ilor depindeau de existen�a apei. Ochii comunit��ii se îndreapt� spre Nicolae, zis Ciobu, b�ie� sc�p�tat �i al nim�nui, în ideea c� moartea lui n-ar fi o pagub� prea mare pentru nimeni. În urma unei târguieli cu cel mai bogat om din zon�, el accept� învoiala în schimbul greut��ii în aur a capului s�u. Înainte de ziua stabilit�, Ciobu petrece cu cetera�i, dup� ce î�i face haine noi �i se îndestuleaz� împreun� cu tovar��ii s�i. Întâlnirea cu un personaj ciudat, care pare s� de�in� „cump�na ploilor”, coborât parc� din proza lui Gala Galaction sau a lui Vasile Voiculescu, face ca ploaia s� se declan�eze f�r� a-l obliga la sacrificiul suprem. Moartea lui accidental� �i ironic� pe scara �ubred� a propriei case vine s� închid� spectaculos acest episod intrat deja în rândul legendelor locului. Pety din schi�a omonim� este un personaj dac� nu tragic, m�car înduio��tor. Textul (de cea mai scurt� întindere din volum) se concentreaz� pe un singur episod care denot� cruzimea oamenilor fa�� de semenii mai slabi: ap�rut în sat ca str�in, împreun� cu un grup de geologi maghiari pe care îi ajuta, Petrea (r�mas locului cu numele dat de ace�tia, Pety) e omul bun la toate, al tuturor �i al nim�nui. Patima lui pentru aur nu e diferit� de a altora, îns� este mereu ironizat, iar unele replici ale lui ajung folclor local. În cele din urm�, d� peste un filon în jurul c�ruia se creeaz� rapid o „târ�egie” (asocia�ie), îns� noii îmbog��i�i uit� cui datoreaz� bun�starea. Mai mult, într-o sear�, îl umilesc în grup, îns� singura grij� a naivului Pety este c� �i-a pierdut p�l�ria. Proza e o reu�it� �i se pare c� aceste construc�ii de dimensiunile unei schi�e îi vin foarte bine prozatorului, prilejuindu-i personaje cu un colorit �i o individualitate aparte. Dup� dedica�ie, Pety pare s� fi avut un model real. Ceter�, doag� uscat� se înscrie în aceea�i linie a fabulosului folcloric ca �i Seceta. Având drept motto cuvintele bunicii („sara când te culci, zii [sic!], dragu moa�ii, ocina�ele �i pe dracu nu-l pomeni nici în gând, c� odat�-i lâng� tine!”), povestirea trimite la pove�tile copil�riei, spuse la gura sobei, cu fior de team� �i o und� de mister: Proza cu valoare etnografic� – Ovidiu Bârlea, Urme pe piatr� 283

întâmpl�ri vechi �i stranii, a c�ror explica�ie ra�ional� oamenii au încetat s� o mai caute, „înflorindu-le” �i transformându-le în pove�ti. Înv���torul Ion Costina�, virtuoz al viorii, atras de atmosfera locurilor pline cu oameni care petrec, pe de-o parte, iar pe de alt� parte, prins în mreaja instrumentului muzical datorit� c�ruia este cunoscut în toat� zona, are parte de o întâlnire ciudat��i provocatoare cu un „adversar” pe m�sura lui: un muzicant la fel de bun, al�turi de care performeaz� formând o pereche str�lucit�, dar care pare a fi întruchiparea diavolului. Muzica �i jocul ajunse la o anumit� intensitate par s� deschid� bariera dintre cele dou� lumi. Înjur�tura devenit� reflex se transform� în formul� magic�, iar înv���torul ajunge s� tr�iasc� senza�ia stranie a pactului cu diavolul, respectiv a unei c�l�torii halucinante. Melodia care d� titlul povestirii devine leitmotit, dar �i „instrument” al binelui, netezindu-i omului calea spre lumina zilei �i spre spa�iul cunoscut �i securizant al satului s�u. La clac� e cea mai consistent� proz� a volumului. Este încercarea scriitorului de a se lansa în construc�ii mai ample, mai complexe. De dimensiunile unei nuvele, dar f�r� s� reu�easc� pe deplin arhitectura uneia, proza aduce în prim-plan obiceiul arhaic al cl�cii în casa Ionului Negre�tilor �i a so�iei sale, Floare. Pân� la un punct, pare c� miza scrierii este un soi de descriere etnografic� a obiceiului în sine: preg�tirile familiei pentru evenimentul cl�cii (fiindc� era, într-adev�r, un eveniment al vie�ii satului, în serile lungi �i friguroase de iarn�). Cu lux de am�nunte, sunt urm�rite gesturile femeii �i activit��ile sale specifice (cur��erea locuin�ei, respectiv a „casei de dinainte”, preg�tirea felurilor de mâncare etc.), dar �i ale b�rbatului (tocmirea cetera�ului, vizita pe la „cl�c�ni�e” pe care le cinste�te cu un pahar de „vinars de prune domne�ti, tare, de f�cea m�rgele la scuturat”, anun�area feciorilor care s� �in� de urât cl�c�ni�elor, dar �i certitudinea prezen�ei unui prieten despre care se �tie c� e un bun creator de atmosfer� �i poate s� între�in� distrac�ia vreme îndelungat�; preg�tirea focului �i a vinarsului fiert pentru petrecere). Mai exact, autorul statueaz� locul �i rolul ancestral al femeii �i al b�rbatului în gospod�ria tradi�ional�. Fiecare �tie foarte bine ce are de f�cut, dup� reguli nescrise, iar faptul c� se mai „bodog�nesc” din când în când denot� rela�ia lor trainic� �i afec�iunea reciproc�. Ideea este c� femeile care ajut� gazda (este vorba de o Georgeta Orian 284 Georgeta Orian

„clac� de cânep�”) au lucrat acas�, fiecare, au tors, a�a încât acum vin doar cu produsul finit, ghemul, iar prezen�a lor efectiv� în casa gazdei e pentru petrecere. Este descris tot ritualul cl�cii: dispunerea oamenilor în camera luminat� doar de o lamp� cu petrol, discu�iile �i glumele femeilor pe seama b�rba�ilor, ale vârstnicilor pe seama tinerilor, ale celor c�s�tori�i pe seama celibatarilor etc., masa propriu- zis� (întâi femeile, apoi b�rba�ii) �i jocul, care este adev�rata miz� a întâlnirii, mai ales pentru cei tineri, care au astfel prilejul de a se apropia. Intriga apare târziu în economia nara�iunii �i e pus� pe seama unui personaj aparent episodic: un mic episod erotic, pe schema triunghiului conjugal, dezv�luit de un personaj nu tocmai întreg la minte (care se nume�te, facil, Bolundu�u �i e din familia Savistei lui Rebreanu) prilejuie�te relatarea unei „p��anii” (snoave) din categoria celor despre so�ia necredincioas�. Finalul e surprinz�tor: la întoarcerea spre cas�, b�rbatul î�i oblig� femeia s� se dezbrace �i s� intre în apa înghe�at� a unui t�u de munte, în plin� iarn�, pentru a se purifica. Poate c� ar fi ie�it chiar dou� povestiri din acest text, care pare s� articuleze destul de greu cele dou� episoade. Ultima povestire a volumului, Mitru, mai adaug� un personaj la lumea satului mo�esc: un cer�etor cu o poveste trist�, orfan de mic, a c�rui moarte se petrece în timp ce a�teapt� „masa s�racilor”, dup� obicei, la o nunt�. Dou� aspecte sunt de remarcat la aceast� proz�: este prima dat� când scriitorul folose�te persoana întâi („ne zicea mama”, „noi, copiii, ne lini�team pe dat�, ne propteam cumin�i pe lavi��...”, „a�a l-am pomenit pe Mitru”), ridicând v�lul de pe indecizia cititorului cu privire la caracterul memorialistic al paginilor; pe de alt� parte, e un prilej pentru etnolog s� articuleze, foarte pe scurt, cele dou� rituri de trecere, cu accent pe datinile care se practicau „la mort”. Ovidiu Bârlea scrie cronica unei lumi (�ara Mo�ilor); de aici, caracterul monografic al prozei sale. Nu face alegorii, nu recurge la parabole �i simboluri, ci face apel la autobiografie �i la lumea cunoscut� „de acas�”, pe care vrea s� o tezaurizeze. Se poate aduna un întreg set de referin�e la portul popular: „mo�ii v�sari, cu straiele lor sure, se cuno�teau de departe dintre mocanii îmbr�ca�i în p�nur� alb� �i de b�ie�ii din Ro�ia care se purtau numai în haine de târg, negre sau ar�mii”; „un b�trânel îmbr�cat îngrijit, cu cioareci albi �i cu hain� neagr�, semn c� nu era nici b�ie�, nici mocan” (Umbra); „�i-a f�cut Proza cu valoare etnografic� – Ovidiu Bârlea, Urme pe piatr� 285 cioareci noi, a cump�rat un pieptar cusut cu flori de m�tase, cizme de lac, laib�r alb �i o p�l�rie de cea scump� cu �nururi aurii” (Seceta); „se purta mai curat îmbr�cat decât ceilal�i oameni. Cioarecii aveau întotdeauna �nur albastru pe la cus�tura din afar�, iar din bocancii fereca�i cu m�sele �i cuie de o�el ie�eau, pân� aproape de genunchi, ciorapii de lân� alb�, lucra�i în cârlige. Peste c�ma�a alb� cu forme cusute cu arnici negru pe piept �i la pumni, purta vest� neagr�, un ceas legat de un lan� ce atârna cu fal� de baiera unui nasture. Vesta neagr� �i laib�rul negru erau semnele care deosebeau pe ace�ti mici slujba�i s�te�ti de ceilal�i oameni” (La clac�); „erau amândoi g�ti�i ca de s�rb�toare: cioareci albi, cu �nur albastru, bocanci negri cu ciorapi de lân� alb� învârstat� cu ro�u, tra�i peste cioareci pân� aproape de genunchi, c�ma�a alb� cu flori negre pe piept �i cu poala peste cioareci, pieptar din piele de miel lucrat în arnici negru �i ro�u, laib�r alb de bumbac �i pe deasupra �undr� alb� de p�nur� groas�” (La clac�). De asemenea, frecvente sunt �i trimiterile la arhitectura rural�: „un miros aprins de sulfin� �i busuioc st�pânea înc�perea orânduit� ca oglinda. În col�ul od�ii, o mas� prins� între cele dou� lavi�e care se întâlneau acolo. Deasupra lor, un rând de blide �i ulcele încununate cu câte un �tergar v�rgat, d�deau ocol od�ii” (Umbra); „casa �indrilit� era destul de larg� �i de ar�toas�, cu dou� rânduri de od�i, în mijlocul unui loc�or lat cât �inea lunca pân� în Arie�, cu câteva acareturi pe el: o �ur� �i un cote� de bârne. În rândul de jos, zidit din piatr�, era pivni�a �i o odaie cu ferestre în care-�i �inea uneltele de cioplit �i în care lucra când ploua. Rândul deasupra, cl�dit din bârne b�rduite, cuprindea dou� od�i, desp�r�ite printr-o tind� mic�; toate d�deau într-un târna� larg din care scobora un rând de trepte de scândur�” (Murgu); „casa era b�trâneasc�, cu acoperi�ul stogo�at de paie cernite de fum. Bârnele pere�ilor se a�ezaser� într-atâta încât p�trunseser� unele prin altele. P�rea c� e g�tit� s� dureze o ve�nicie. Un târna� îngust pornea din spate �i încingea casa din dou� p�r�i, pân� ce se înfunda într-o c�mar� oarb�” (La clac�) sau la ocupa�ii specifice zonei, ca mineritul (b�ie�agul): expresia „sâmb�ta fiind zi de ales �i de schimb la C�mar�” (Umbra) face referire la ocupa�ia mineritului, respectiv la cei care c�utau aur, tot a�a, „�tia s� bage piatr� pe �teampuri �i s� spele la hurc� m�cini�ul din pchi�oaie” (Pety); ciubere �i vase de lemn, corfe, doni�e �.a. Georgeta Orian 286 Georgeta Orian

Toponimele �i oamenii dau culoare local� scrierilor: muzicantul Ghiu� „vestit în toat� împ�r��ia”, crâ�ma lui Colcer, crâ�ma D�ndeoaii, localul „Detunata” din Abrud, zicala „«Pe Dealu- cu-Sas�u», o culme dincolo de Negrileasa”, târgul din Abrud, lunca Arie�ului, valea Abrudului, Buciumele, Geam�na, Ro�ia Abrudului, Câmpeni, Abrud, Zlatna, Dealu Mare, B�lgrad, mai exact tot ceea ce se cuprinde în cele dou� sub-zone etnografice, moc�nimea Apoiului �i moc�nimea Arie�ului. Discursul epic este pres�rat cu particularit��i dialectale: l�tureni, c�r�turi, plas�, târna�,�âr�u, blid,�tergar, glota�, pit�, a se ort�ci, torogoat�, burdun�, a vorovi, bolund, mi�col�n�ii, a moco�i, dâlme, lemnu�e, pi�ule, a tor�i etc., dar �i cu diverse expresii specifice locului: „du-te-n treab�-�i”, „paharu’ ei de muiere”, sau cu umor: „decât s� fii s�rac, mai bine s� n-ai nimic, c-atunci barem �tii de ce s� te �ii, nu mai duci nici o grij�”. Întâmpl�rile nu sunt rupte din context, nu se construiesc în jurul personajelor, iar acestea nu ies la ramp�, strigându-�i unicitatea. Dimpotriv�, fundalul sociopolitic, istoric, cultural, chiar mentalitar, reprezint� un actant al prozei lui Ovidiu Bârlea. Ceea ce construie�te el epic nu se poate întâmpla oriunde, e generat de acest spa�iu fa�� de care scriitorul transilv�nean face o reveren��. Uneori, chiar face mici comentarii din off care-i afecteaz� pu�in obiectivitatea probabil dorit�: „de sus, de pe culme, privirile se opreau la turlele celor cinci biserici în care sclipeau întâile s�ge�i orbitoare ale soarelui de iulie, înf��i�ând tot atâtea confesiuni care î�i d�deau mâna �i în inima acestui �inut muntos ca aproape în toate ora�ele ardelene” (Murgu). O sistematizare a direc�iilor tematice ale începuturilor, precum �i unele judec��i de valoare prilejuiesc concluzia c�, dincolo de nucleul epic, fiecare din cele �apte proze ale volumului valorific� un întreg arsenal etnografic: elemente de port popular, decor �i arhitectur� rural�, ocupa�ii specifice zonei mun�ilor Apuseni �i întreaga recuzit� de obiecte �i denumiri dialectal-arhaice, toponime, fabulos folcloric, credin�e �i supersti�ii, muzic� �i dans popular etc. Bun creator de atmosfer�, Ovidiu Bârlea reu�e�te s� zugr�veasc� o lume cu toate ale ei, în limitele esteticii realiste, îns� cu nostalgia spa�iului identitar al originilor, c�ruia îi confer� valoare de simbol. Urm�rind felul în care a evoluat ulterior proza lui Ovidiu Bârlea, putem constata c� aceste prime subiecte valorificate în volumul Urme pe piatr� vor fi Proza cu valoare etnografic� – Ovidiu Bârlea, Urme pe piatr� 287 dezvoltate mai târziu în cele trei romane – �teampuri f�r� ap� (1979), Drumul de pe urm� (1999), Se face ziu�. Romanul anului 1848 (2001) – sub forma unor episoade, personaje, toposuri, îndrept��ind impresia unor exerci�ii epice, la fel ca în cazul altor prozatori. Ovidiu Bârlea î�i g�se�te locul în rândul scriitorilor ardeleni, în descenden�a deschis� de Ioan Slavici, Ion Agârbiceanu, Al. Ciura, Liviu Rebreanu sau Pavel Dan. Valorificarea „instrumentarului” folcloric în texte literare pare s� certifice epitetul de scrieri „tehnice”: la fel cum s-a conchis despre Enigma Otiliei c� este un „roman de critic”, se poate spune despre �teampuri f�r� ap� sau Drumul de pe urm�, c� sunt „romane de folclorist”, „tehnice” a�adar, în�elegând prin aceasta condi�ionarea implicit� dinspre statutul �tiin�ific al autorului (care, de altfel, nu a r�mas în con�tiin�a posterit��ii ca scriitor, ci ca om de �tiin��). Proza scurt� a începuturilor, pe care am analizat-o aici, nu face decât s� anun�e aceste preocup�ri �i construc�ii epice ulterioare, pe alocuri „testamentare”, care vin s� adauge înc� un plus de culoare paginilor despre Mun�ii Apuseni �i oamenii lor. Gândind în termenii unei analize reci, care ar fi (ne)realiz�rile acestei proze?! Un punct forte este patrimoniul (i)material la care face referire �i pe care îl repune în circula�ie. Un aspect mai friabil este faptul c� scriitorul este înc� ezitant în unele puncte ale construc�iei epice, c� nu-i reu�esc întotdeauna parantezele stilistice sau analitice, îns� are capacitatea de a construi personaje cu identitate memorabil� �i atmosfer�. Dac� nu sunt citite pentru fic�iunea în sine, paginile merit� valorificate (�i) ca instrument bibliografic, utilizându-se „lentila” etnologului. Astfel, se diminueaz� riscul de a r�mâne necunoscute sau de a se adresa unei enclave de speciali�ti sau de nostalgici dup� o lume pe cale de dispari�ie.

Bibliografie Bârlea 1974: Ovidiu Bârlea, Urme pe piatr�. Schi�e �i povestiri, Bucure�ti, Litera. Butur� 1992: Valer Butur�, Cultura spiritual� româneasc�, Bucure�ti, Minerva. Datcu 1998: Iordan Datcu, Dic�ionarul etnologilor români, vol. I, Bucure�ti, Saeculum I.O. Georgeta Orian 288 Georgeta Orian

Fiction with an Ethnographic Value −−− Ovidiu Bârlea, Urme pe piatr� [Traces on Stone] The folklorist and scientist Ovidiu Bârlea is less-known as a fiction writer. We believe that through his short stories and novel, he can be rightfully considered to have written what is acknowledged ‘Transylvanian fiction’, a part of the Romanian fiction which bears the identity mark of the geographical and historical space of Transylvania. The specificity of Ovidiu Bârlea’s writings results from the author’s hardly hidden intentions to ‘preserve’ an entire immaterial patrimony which he came to know as a folklorist, a patrimony which he hides more or less carefully between the lines of his literary writings. Our article aims at depicting a general outline of his book of short- stories Urme pe piatr� (Traces on Stone) (Bucure�ti, Litera Publishing House, 1974), a systematisation of the thematic directions of the primordial as well as a series of value judgements. Beyond the epic line, each of the seven short-stories in the book preserves an entire ethnographic spectrum: elements of folk costumes, rural architecture and background, daily activities specific for the region of the Apuseni Mountains as well as the whole range of archaic objects and words, toponyms, folk fantastic elements, beliefs and superstitions, folk music and dance, etc. A very good depicter of a certain background and atmosphere, Ovidiu Bârlea manages to describe a complete world through its elements, within the limits of realistic aestheticism, but with the nostalgia of the primordial identity space which he renders the value of symbol. Following the way in which Ovidiu Bârlea’s fiction evolved afterwards, we can notice that these first subjects present in the volume Urme pe piatr� (Traces on Stone) will be developed later on in the three novels �teampuri f�r� ap� (1979) (Waterless Pestles), Drumul de pe urm� (The Last Journey) (1999), Se face ziu�. Romanul anului 1848 (The Dawns Are Breaking. The Novel of the Year 1848) (2001).

Universitatea „1 Decembrie 1918” Alba Iulia, România Marginal Romanian Meets European Model: Noica and Modernity as Colonial Trauma

Bogdan �TEF�NESCU

“Truth and being are found wherever defeat can be turned into triumph” (Noica 1990a: 55).

Key-words: nationalist discourse, comparative study of postcommunism and postcolonialism, malignant modernity, Soviet colonization, cultural identity, subject-oriented constructivism, paradox, hybridity, ambiguity, cultural trauma

I propose that the life and writings of Constantin Noica (1909−1987) sought sanctuary between two parentheses − the first and last of the volumes designed by Noica, that is, Mathesis or the simple joys (Mathesis sau bucuriile simple, 1934) and The European Cultural Model (Modelul cultural european, 1993). Viewed from a discreet angle, these two books are the extremities of a linear path which the Romanian philosopher followed with utmost persistence in his writing as well as in his living. They reveal to us a Noica who was incarcerated − even beyond the confines of the communist dungeons where he spent six years − between the impalpable walls of an obsessive agony, that of a (self- )marginalized East European intellectual. Romania − like most of the former USSR satellites − imagined its national self as marginal in what may be viewed as a post-traumatic rebound. Confronting Western European modernity and its Soviet alter-ego generated an insurmountable cultural trauma1 for Noica and a host of other Romanian intellectuals (�tef�nescu 2013a). They felt that the hypothetically unitary, pure, and immutable Romanian identity was crushed or altered by a malignant modernity embodied in the hegemonic guises of the capitalist and communist conquerors. My exegesis is a subject-oriented constructivist attempt to analyze

1 For an extensive discussion of cultural trauma see Caruth 1995, Caruth 1996, Sztompka 2000, Sztompka 2004.

289 nescu 290 Bogdan �tef�nescu the production of national identity in a communist colonial context2. The premise for this article is that former members of the Soviet bloc were subjected to a colonization that was at once softer and more complicated than in Third World countries3. Soviet republics and satellites, like the colonies of the West are post-traumatic cultures which experience the inevitable angst of the colonized4. Consequently, the writings of public intellectuals like Noica act as testimonials for the damage inflicted by Western and Soviet modernization on the personal and collective past, and also as attempts at suppressing or surmounting this traumatic past through a recuperative discourse (cf. �tef�nescu 2013b). Let us return to the parentheses that envelop and coagulate Noica’s work and start at the end, since, in the twisted logic of his witz5, it is the late writing that reconfigures the early one and instates it as a signpost for the subsequent trajectory of that work. The last volume Noica worked on, The European Cultural Model, an attempt at cultural morphology aiming to reveal the profound style of European culture, opens with a heartbroken confession from Noica: I wrote these pages with the feeling of a disregarded brother (as are all of us here), who begs an embrace for himself and for the world. If you think a new embrace in the European spirit is not possible, then either your books are a mere bye-bye to the world and to culture or the world of tomorrow will toss

2 A list of exemplary subject-oriented constructivist positions in the 1980s and 1990s includes the works of Edward Said, Eric Hobsbawm, Benedict Anderson, and Homi Bhabha. More in �tef�nescu 2013a: 82−98. 3 In Romania, the comparability of postcommunism and postcolonialism has radical supporters such as O�oiu 2003, Mih�il� 2005, �andru 2005, Draga Alexandru 2010, Botez 2011, Martin 2011, and the more moderate ones like Andra� 2003, Laz�r 2008, Lefter 2001, Surdulescu 2005 who grant Romania a “semicolonial” status. The comparative study of postcommunism and postcolonialism is quite popular in the Baltic states, Poland and Ukraine, but is hardly acknowledged in Western academia (�tef�nescu 2013a: 17−35). 4 Supporters of the comparative study of (post)communist and (post)colonialist traumas include Kiossev 1999: 118, Surdulescu 2006: 97, �andru 2005: 37, Buchowski 2006 passim, Vytautas Rubavi�ius, Maire Jaanus [apud Kelertas 2006], Piotr Sztompka [apud Buchowski 2006: 471], Etkind 2009 passim, F�tu-Tutoveanu 2012: 83, �tef�nescu 2013a: 66−82. 5 This is not far from T.S. Eliot’s notion that the order of the past literary works of art is altered by every new work (Tradition and the Individual Talent) or Borges’ quip that “every writer creates his precursors” (Kafka and His Precursors). Marginal Romanian Meets European Model 291

them into the fire, as your father of skepticism, Hume, required for all bad books6 (Noica 1993a: 10). Noica draws the portrait of the European spirit out of his frustration at the tragic condition of East European liminality. He feels abandoned by the “bye-bye” Western society, betrayed by its push for the advancement of modern civilization and history. Two things are, indeed, remarkable about his approach. The first is the unexpected persistence of motifs and formulas with which Noica fashioned his literary and philosophical persona from his interwar debut and which seem to have survived until the very last page Noica ever wrote. The second is the spectacular discursive strategy with its unparalleled rhetorical matrix that Noica uses in order to assert himself in spite of, indeed, with the help of his bewailed marginality. Let us investigate them in turn. The theme that runs through Noica’s entire writing career, even when he does not address it explicitly, is that of the trauma of being marginalized by the thrust of European modernity. The young Noica speaks to us about that in his first published book, Mathesis. Like The European Cultural Model, it is an essay in the philosophy of style that hopes to detach the true spirit of Europe from the modern tribulations which threaten to estrange Europe from its authentic self7 and a good opportunity to exhibit his solitude and his hurt pride. But in what way is the theme of the rift between genuine European culture and its alienating missteps connected with the ostentatious display of martyrdom, heroism, and non-conventionalism? I believe it all comes down to a subtle strategy which enables the marginalized to imaginatively redress and reinstate themselves as central, indeed, as crucial characters. In marginal European cultures, the sense of belonging to and of being acknowledged by, Europe is tainted by the anguish of unflattering comparison. The phantasm of modernization breeds the misery of knowing one’s own culture to be late and inadequate. Noica discovers the origin of national self-loathing in the early attempts of Romanian culture to board the train of Western

6 All translations are mine. 7 The spirit of Europe is described by means of an antithetical structure (authentic geometrism versus alienating historicism) in a manner that reminds one of the Apollinian-Dyonisian binomial in Nietzsche’s Birth of Tragedy. nescu 292 Bogdan �tef�nescu modernity. In an article he published in 1943, What is eternal and what is historical in Romanian culture (Ce e etern �i ce e istoric în cultura româneasc�), he suggests that Dimitrie Cantemir (1673−1723) is a paradigm head for an intellectual lineage which is defined by the “fever of modernization” in accordance with European standards and which consequently brings upon itself the despondency of knowing oneself to be part of a minor culture. The need for synchronization, one of the most important motifs in Romanian culture from Cantemir to Cioran, comes with a morbid side: this disgruntlement which still animates to this day many Romanian minds that are incapable to harmonize what they are with what they want to become. Cantemir was the first instantiation of crisis in Romanian spiritual life which had hitherto been balanced and contented [ ] with what it was meant to be (Noica 1990a: 29). Noica feels kindred to this “drama of my generation” (idem: 21). He had to cross many a plateau of marginality: a young man thirsting for affirmation, an East European facing the Western monopoly over world culture, a right wing intellectual with Legionnaire sympathies living under an extreme-left regime, an idealist philosopher in a land of Marxist-Leninist materialism and in a Europe dominated by Western modernity which to him was no more than a slave of positivism, pragmatism, and technical-scientific revolutions. In The European Cultural Model, Noica inscribes the whole discussion of marginality within the explicit context of European colonialism, be it material or spiritual. He speaks of “a European culture which spread over the rest of humanity, admittedly exploiting it, but also educating it with its own values”. Europe “ultimately discovers other worlds to save them from their lethargy and plunder their spiritual treasures”. Noica always displayed a colonized conscience. His sense of subalternity is obsessively emplotted at various stages in his writing in order to put the blame on colonial European modernity. For Noica, the colonizing drive of modernity spills beyond the purely geographic borders of Europe. In another literary confession, Pray for Brother Alexander (Ruga�i-v� pentru fratele Alexandru), colonial modernity is embodied by the conquering Soviet troops which bring with them an alternative model of modernization, Soviet communism, which Marginal Romanian Meets European Model 293

Noica persistently compares to Western capitalism in this jail-time memoir: Europe together with America and Russia were destined to awaken Asia out of sleep and Africa out of her animality. This peninsula of Asia through her civilisation – the first civilisation in history to be founded on exclusively rational values, and thus perfectly transmissible to any human mind – was preparing to awaken the whole Earth to life. In any case, it had been on the point of doing so through colonialism, but in a more abusive manner and too slowly. Events were precipitated, and now everything seems to be happening too fast, unfortunately (Noica 2010: 55). What do capitalism and communism have in common for Noica? In his own words, it is their “unleashing of reason, that plans and orders, under whose hysteria we also find ourselves now” (idem: 64). And even more so, although Noica does not verbalize this, they are joined by a push for complete colonization, one that includes the culture and spirit of their victims who eventually are deprived of even the option of resisting this onslaught. This is why Noica himself is ambivalent towards Europe. He eventually succumbed in The European Cultural Model to its expansionist drives and identified himself with the European colonist: “We are still pirates, conquistadors, and corsairs, but now we are spiritual corsairs − and that changes everything” (Noica 1993: 9). Here and elsewhere in his last pronouncement on Europe, Noica seems to have appropriated the apologetic vocabulary of colonialism and he solemnly proclaims that “the European cultural model alone may be valid for other cultures as well”8 (29). This allows the vanquished marginal to imaginatively replace the conquering center. Noica admires the European conquest, but its malignant attendant − the trauma of marginality − becomes apparent from the very preface of his last book. This is a theme which Noica simply revisits: in resistance

8 Similarly, Noica would have us believe that in the twentieth century we can no more speak of Eurocentrism as long as “European culture has done more than assimilate what was valid in other cultures [ ], it extended its own moral, ideological, economic, and civilizational values over these other cultures, and it naturally Europeanized the entire globe” (Noica 1993: 29). On the other hand, Noica is condescending to the exemplary colony, India, and accuses it of ahistoricity, of mimicking the European drive when it earned its independence, an act whereby it got rid of its oppressor, but not of the oppressor’s value system (idem: 35). nescu 294 Bogdan �tef�nescu as in independence the identity of the colonized has been irreversibly contaminated, “hybridized” in the vocabulary of postcolonial studies (Bhabha), something that Noica understood well if one looks at his comments on India. Profound mental colonization is a condemnation to mestizaje. Everything is now dual, mixed, ambivalent. Two warring entities coexist perplexingly, disturbingly in one and the same being. The colonized identity is contaminated and divided by the alterity of its aggressor whom it equally embraces and rejects. The perversity of a marginal condition is that it eventually incorporates the values, the perspective and the vocabulary of the colonist, in spite of its cultural survival instinct that calls for their rejection: What makes our conflict painful is that, theoretically, at least, it is insoluble. To keep on cultivating predominantly the values of our folk spirit has become impossible (Noica 1990a: 21). A similar contamination occurs in Noica’s relationship with the Soviet model. On his release from prison, after having been subjected to the “reeducation” and indoctrination that were the rule in those days, Noica volunteers to serve as a Marxism coach and tries to persuade his émigré friends that the totalitarian regime was operating in good faith and that it was the right time to embark on collaborative projects between the Western diaspora and the communist state. To deceive the communist authorities, Noica adopted their canon and lingo, but undermined them through unorthodox manipulation. In other words, the external conflict had now been internalized − and it therefore became “insoluble”. And, yet, Noica claimed he found a solution − or at least something that looked like one in those days. Often in his writing, Noica deliberately nurtures his own marginality. He seems completely committed to his subalternity which he pushes to its extreme consequences, that is, to the point where it becomes exemplary, an established counter-model. Like chess masters or martial artists, Noica aims to succeed through sacrifice. He accepted the stigma of his defeat only to win a surprising victory: that of converting his marginality into centrality. He mobilized his entire rhetorical ability to convince his readers that he, a borderland Eastern European, was not only the spokesman for authentic Europe, but also its savior, the keeper of the key to its most secret treasures. Noica, the Romanian intellectual whose access to European culture was barred by Marginal Romanian Meets European Model 295

Western Eurocentrism and by the ideological censorship at home, took on the role of a martyr for genuine Europeanness. “Since you [Westerners] will not say this, shall we, marginals, say it for you?” Noica rhetorically asks, reiterating an intriguing leitmotif: the heart of European culture took refuge in the marginal culture of Romania9. Intriguingly, one finds that the same strategy of turning the charge of marginality back against the domineering center is featured in the recuperative discourses of Third World victims of Western colonialism. Such is Dipesh Chakrabarty’s hope of reversing the hierarchy inscribed in the center- margin colonialist binomial by “provincializing” Europe and deposing it of its centrality (Chakrabarty 2007). In The European Cultural Model, Noica claims that this strategic move provides his culture with an option to remedy its marginal status: “One could speak, then, of the genius of those cultures which have managed to turn their peripheral location into centrality and their exception into a rule” (Noica 1993: 25). But converting marginality into centrality, inferiority into superiority, and defeat into victory is both a recurrent theme and a pet rhetorical strategy in most of Noica’s writing. Here, for instance, is a 1973 article on Ardeal published in “Tribuna” and perfectly in tune with the nationalist discourse of the time on the eternal historiographic war over that region: But Ardeal has turned this apparent evil into something good [ ] The Romanian being in Ardeal had a calling for true “being” since it could convert into something good, that is, into added historical reality, even those things that appeared to jeopardize it. Truth and being are found wherever defeat can be turned into triumph10 (Noica 1990a: 55).

9 This notion had gained notoriety in Gabriel Liiceanu’s Jurnalul de la P�ltini� (The P�ltini� Journal), where Noica is shown advising young Saxons who wanted to repatriate to Germany that “the Germany of culture” was rather here, in Romania, whereas what was left in the West was “the Germany of butter”, that is, of civilization and comfort (Liiceanu 1983: 136). Much earlier, Noica used the same Spenglerian vocabulary of the superiority of culture (“the spiritual Romania”) over the civilization of motorways, oil drills, and hospitals in his 1940 pro-legionnaire article Be Frightfully Good! (Fi�i înfrico�etor de buni!, apud Laignel-Lavastine 1998: 215). 10 This 1976 text glosses on the substance of an earlier radio conference from 1940, Ardealul în spiritualitatea româneasc�(The place of Ardeal in Romanian spirituality), where Noica claims that Ardeal, the most ill-fated of all Romanian nescu 296 Bogdan �tef�nescu

I have listed such maneuvers elsewhere under the category of the paradox11 to explain the mechanics of Noica’s discourse in Pray for Brother Alexander. Paradox was Noica’s constant travel companion. He employed it in his last book to claim that the deep center of European culture lies in a humble margin of the continent, that the independence of a former colony is engendered by the colonist’s value system on which it will continue to depend even after its liberation, that genius is an exception that has become the rule, or that the European miracle became possible in the logic of “distribution [of One] without division” (Noica 1993: 23, 25, 35, 51). Paradox was Noica’s trademark from his debut in Mathesis where he also talks of the exception that becomes the rule, of the miraculous One, of heroic actions “[coming] from an uncertainty, a faltering, a fragment of the truth [ ], a reasoning we sense to be fallacious ” 12 (Noica 1992: 5). Mathesis consists of a cluster of paradoxes − that the true meaning of culture is to be ridiculous, that it is impossible to do good, that in order to create one needs to renounce history, to abandon the world, to fall into a sleep and dream pure forms, or that forms are, in fact, the content of knowledge (idem 28, 44−57, 86). Noica deliberately deploys such paradoxes (“I know that the world thinks otherwise”, ibidem: 55) for he has sensed from the beginning that they are a formidable weapon against his marginal status, his lack of recognition. As early as his 1944 Jurnal filozofic (Philosophical Journal) it became clear that Noica’s paradox was a calculated style (Noica 1990b: 56). From his interwar writings onwards, Noica wielded the weapon of paradox in order to fashion himself into an advocate of the disregarded and yielding Romanian culture. In one of his radio talks on Ardeal, Noica produces the spiritual significance of this region in the guise of paradox:

lands represented “our waking state”, that it was our motherland, and that by uniting with it Romania would experience a spiritual rebirth (Noica 1991: 104−111). 11 See �tef�nescu 2013b for a discussion of the types of logical and philosophical paradoxes in Noica and of their rhetorical counterpart, irony. 12 Later, in Pray for Brother Alexander, he would decree: “All virtues have something exceedingly personal about them [ ] any virtue is impure: it verges dangerously on vanity” (Noica 2010: 116). Marginal Romanian Meets European Model 297

[ ] to translate Romanian passiveness into activism; to turn even our expectancy, even our coming to terms into a form of fighting. In other words, to turn the Romanian negative into the Romanian positive (Noica 1991: 111). Throughout his philosophy, literary criticism, and nationalist essay writing, Noica used paradox in order to establish himself and assert his beliefs. He even went beyond the bounds of common sense, when he stupefyingly pleaded for all conquerors (including Marx and the communists) to be forgiven and he thanked totalitarianism for unwittingly having offered people a metaphysically superior reason for their existence when it confiscated their possessions and thus diverted their attention from private property and from the obsession of “to have” (Laignel-Lavastine 1998: 51, 313). Through paradoxes such as these, Noica hoped that a marginal intellectual like himself could turn the tables on historical adversity and become a mouthpiece for the center. He legitimated himself as the prophetic voice of his beleaguered nation and the teacher of young elites: Do not complain for anything. He who does not convert bad things into good ones knows not what spiritual liberty is (1982 interview, apud Laignel- Lavastine 1998: 312). By playing the rhetorical trump of humility, Noica subtly reinserted himself in the public conscience and made himself useful to his homeland, now turned national-communist. Cioran, another master of hurt pride and paradoxical quipping, called out his friend’s disingenuous stratagem of self-assertion: “in Romania, Noica played the role of a conqueror; that is why his solitude was never a renunciation, it was a triumph” (apud Laignel-Lavastine 1998: 293)13. But Noica always knew that such a reversal could never produce a symmetric result. In the true spirit of paradox, any victory is gained through loss and every success hides failure Just as you think you have reached a pinnacle, the red carpet is yanked from under your feet. Paradoxical strategy is forever undermined by uncertainty and it leads to

13 Adrian Marino also warned that Noica is a resentment-driven marginal European who changed his inferiority into a superiority complex (apud Laignel- Lavastine 1998: 293). nescu 298 Bogdan �tef�nescu contrary results14. One has to conclude that every gesture of resistance against the marginalizing pressure of colonialism, be it capitalist or communist, Western or Soviet, is destabilized by ambiguity and hybridity since it is grounded in the prior admittance of marginality which comes when one has already succumbed to the domineering perspective. (Self- )Indoctrination leads to the eventual absorption of the hegemonic value system and of the colonist’s vocabulary. This causes two-way damage: it invites the colonized to disobey and seek emancipation, but it also dooms them to submissive dissent. In his study of the discreet language of resistance, which he calls “hidden transcript” as opposed to the officially acceptable “public transcript”, James C. Scott proposes as motto an Ethiopian proverb: “When the great lord passes the wise peasant bows deeply and silently farts” (Scott 1990). This anecdote teaches us that obedience and irreverence live parallel lives in the mind of the marginal.

Bibliography Andra� 2003: Carmen Andra�, Romania in British Travel Literature Discursive Geography and Strategies for Liminal Space, in “Echinox”, 5, 104−14. Bottez 2011: Monica Bottez, Postcolonialism/Postcommunism, Similarities and Differences: The Romanian Case, in “University of Bucharest Review”, I, 1, 89−99. Buchowski 2006: Micha� Buchowski, The Specter of Orientalism in Europe: From Exotic Other to Stigmatized Brother, in “Anthropological Quarterly”, 79, 3, 463−482. Caruth 1995: Cathy Caruth (ed.), Trauma: Explorations in Memory, Baltimore, Johns Hopkins University Press. Caruth 1996: Cathy Caruth, Unclaimed Experience: Trauma, Narrative, and History. Baltimore, Johns Hopkins University Press. Chakrabarty 2007: Dipesh Chakrabarty, Provincializing Europe: Postcolonial Thought and Historical Difference, Princeton, Princeton University Press. Draga Alexandru 2010: Maria-Sabina Draga Alexandru, Europe’s Internal ‘Other’: Postcommunist Reconsiderations of the Postcolonial, “London

14 In Pray for Brother Alexander, Noica, a star of interwar elite culture is taxed harshly by his public, the fellow convicts. The entire incarceration episode in Noica’s life is treated by him as a memento of treacherous pride − a great number of his friends ended up in prison because of his badly miscalculated paradoxical strategy. Marginal Romanian Meets European Model 299

Debates 2010: How does Europe in the 21st Century address the legacy of colonialism?”, London, The School of Advanced Study Publications (http://events.sas.ac.uk/fileadmin/documents/postgraduate/Papers_Londo n_Debates_2010/Draga_Alexandru__Europe_s_internal_other.pdf). Etkind 2009: Alexander Etkind, Post-Soviet Hauntology: Cultural Memory of the Soviet Terror, in “Constellations”, 16, 1, 182−200. F�tu-Tutoveanu 2012: Andrada F�tu-Tutoveanu, Soviet Cultural Colonialism: Culture and Political Domination in the Late 1940s-Early 1950s Romania, in “TRAMES”, 16, 1, 77−93. Kelertas 2006: Violeta Kelertas, Baltic Postcolonialism, Amsterdam and New York, Rodopi. Kiossev 1999: Alexander Kiossev, Notes on Self-colonising Cultures, in Art and Culture in Post-Communist Europe, B. Pejic. & D. Elliott (ed.), Stockholm, Moderna Museet, 114−118. Laignel-Lavastine 1998: Alexandra Laignel-Lavastine, Filozofie �i na�ionalism. Paradoxul Noica, Bucure�ti: Humanitas. Laz�r 2008: Marius Laz�r, Divisions of the Political Elites and the Making of the Modern Romanian State (1859–1940), in “Cultural Dimensions of Elite Formation in Transylvania (1770–1950)”, Victor Karady �i Borbála Zsuzsanna Török (ed.), Cluj-Napoca, EDRC Foundation, 216−259. Lefter 2001: Ion Bogdan Lefter, Poate fi considerat postcomunismul un postcolonialism?, in “Caietele Echinox”, 1, 117−119. Liiceanu 1983: Gabriel Liiceanu, Jurnalul de la P�ltini�, Bucure�ti, Editura Humanitas. Martin 2011: Mircea Martin, Communism as/and Colonialism, in “Postcolonialism/Postcommunism: Intersections and Overlaps”, Monica Bottez, Maria-Sabina Draga-Alexandru �i Bogdan �tef�nescu (ed.), Editura Universit��ii din Bucure�ti, 77-102. Mih�il�� ����� Rodica Mih�il�, Atypical Postcolonial Spaces: American Studies and the Postcommunist Context, in “Euresis: Cahiers roumains d’études littéraires et culturelles”, 1, 132−144. Noica 1990a: Constantin Noica, Istoricitate �i modernitate, Bucure�ti, Capricorn. Noica 1990b: Constantin Noica, Jurnal filozofic, Bucure�ti, Humanitas. Noica 1991: Constantin Noica, Pagini despre sufletul românesc, Bucure�ti, Humanitas. Noica 1992: Constantin Noica, Mathesis sau bucuriile simple, Bucure�ti, Humanitas. nescu 300 Bogdan �tef�nescu

Noica 1993: Constantin Noica, Modelul cultural european, Bucure�ti, Humanitas. Noica 2010: Constantin Noica, Pray for Brother Alexander, trans. by Wendy Muston, in C. George Sandulescu (ed.), Noica Anthology, Bucharest, Contemporary Literature Press, 38-137 (photocopy of the 1st edition, [No place], UK: J.B. Roberts, 1994) (http://editura.mttlc.ro/carti/noica.doing- time.pdf#zoom=75%). O�oiu 2003: Adrian O�oiu, An Exercise in Fictional Liminality: the Postcolonial, the Postcommunist, and Romania’s Threshold Generation, in “Comparative Studies of South Asia, Africa and the Middle East”, 23, 1&2, 87−105. Scott 1990: James C. Scott, Domination and the Arts of Resistance, New Haven & London, Yale University Press. Surdulescu 2005: Radu Surdulescu, Identity-Raping Pracetices: Semicolonialism, Communist Reeducation, and Peer Torture, in “Euresis”, 1, 54−55. Surdulescu 2006: Radu Surdulescu, The Raping of Identity: Studies in Physical and Symbolic Violence, Ia�i, Institutul European. Sztompka 2000: Piotr Sztompka, Cultural Trauma. The Other Face of Social Change, in “European Journal of Social Theory”, 3 (4), 449–466. Sztompka 2004: Piotr Sztompka, The Trauma of Social Change: A Case of Postcommunist Societies, in Cultural Trauma and Collective Identity, Jeffrey C. Alexander et al. (ed.), Berkeley & London, University of California Press. �andru 2005: Cristina �andru, Reconfiguring Contemporary ‘Posts’: (Post)Colonialism as (Post)Communism?, in “Euresis: Cahiers roumains d’études littéraires et culturelles”, 1, 29−40. �tef�nescu 2013a: Bogdan �tef�nescu, Postcommunism/Postcolonialism: Siblings of Subalternity, Editura Universit��ii din Bucure�ti. �tef�nescu 2013b: Bogdan �tef�nescu, Remembrance of Things Post: Revisiting the Trauma of Communism in Style, in “University of Bucharest Review”, vol. (XV) III, 1, 7−19. Marginal Romanian Meets European Model 301

Abstract This paper proposes a revaluation of Constantin Noica’s nationalist philosophical discourse from the vantage point of a comparative cultural study of postcommunism and postcolonialism. Grounded in subject-oriented constructivist views on cultural identity, the text assumes that Noica’s discourse on Romanian versus European culture and history is consistent throughout his publishing career and is informed by the tropological scheme of paradox as a symptom of historical and biographical cultural traumas. In Romania’s case, the trauma is generated by a perception of the push for modernization as double colonization: a self-colonization in accordance with Western standards and a forced colonization by the Soviet empire. Noica’s suggestion is that a victim- nation, just as an individual victim, can convert marginality into centrality and defeat into victory. This rhetorical strategy is meant to compensate the frustrations and complexes of a marginal intellectual from Eastern Europe. My analysis relies on a transfer of critical vocabulary from postcolonial cultural studies in order to trace the persistent line of argumentation from Noica’s debut volume, Mathesis (1934) to the last book he worked on, The European Cultural Model (1993 [1988]). Concepts such as hybridity and mimicry help reveal the ambiguous nature of Noica’s discourse and the mixed results of his strategy for resistance in an interplay of submission and irreverence.

University of Bucharest, Romania

D. Granturi, proiecte, burse

303

Proiectul de cercetare „Poetici ale romanului european reflectate în critica româneasc� postbelic�”∗

�erban AXINTE

Key-words: novel theory, the poetics of the European novel, the post- war novel, Romanian post-war critique

Cercetarea având drept subiect Poetici ale romanului european reflectate în critica româneasc� postbelic� porne�te de la observa�ia c� transla�ia ideilor literare reprezint�, în mare m�sur�, verificarea poten�ialit��ii lor, a capacit��ii lor de virtualizare. Se �tie, nimic nu r�mâne la fel prin mi�care, prin confruntarea cu alte determin�ri spa�iotemporale. Dac� ideile modific�, recompun realitatea unei anumite literaturi, aceasta nu înseamn� niciodat� reduplicare, ci intensificare a diferen�elor. Ideile se materializeaz�, prind contur în urma unui proces ce implic� o coordonat� polemic�. În func�ie de unele aspecte istorico-ideologice, fenomenul transla�iei poate produce chiar o bre�� într-un sistem închis. Dar ideile nu migreaz� în baza vreunui „motor invizibil al istoriei”, ci, a�a dup� cum sus�ine Toma Pavel, deplasarea lor depinde de „nenum�ratele decizii luate de scriitorii în�i�i. For�ele reputate ca impersonale ale istoriei literare nu sunt altceva decât rezultatul global al acestor decizii” (Pavel 2008: 39). În ceea ce prive�te romanul, reflectarea poeticilor sale europene în gândirea criticilor �i scriitorilor români urmeaz� un traseu la cap�tul c�ruia acestea cap�t� o alt� configura�ie pentru c� germineaz� într-un

����������������������������������������������������������� ∗ Lucrarea de fa�� prezint� rezultatele studiului Poetici ale romanului european reflectate în critica româneasc� postbelic�, elaborat în cadrul �colii postdoctorale a Academiei Române „Valorificarea identit��ilor culturale în procesele globale”, proiect cofinan�at din Fondul Social European prin Programul Opera�ional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013. Contract POSDRU/ 89/1.5/S/59758. Studiul a fost publicat sub titlu omonim la Editura Muzeului Na�ional al Literaturii Române, în anul 2013.

305 erban Axinte 306 �erban Axinte

areal cultural constituit pe alte dominante. O defini�ie foarte general� a romanului – cum este cea pe care o voi transcrie mai jos – ofer� indicii despre acei factori care remodeleaz� poeticile genului odat� cu transla�ia lor în interiorul unei alte culturi. În sinteza enciclopedic� Il romanzo, coordonat� de Franco Moretti, poate fi întâlnit� urm�toarea defini�ie a genului romanesc: Romanul reprezint� o puternic� for�� antropologic�, ce a transformat lectura într-o pl�cere �i a redefinit sim�ul realului, sensul existen�ei individuale, percep�ia asupra timpului �i asupra limbajului. A�adar, romanul înseamn� �i cultur�, dar în mod sigur �i form�, sau mai curând forme, la plural, pentru c� în cei dou� mii de ani ai istoriei sale întâlnim cele mai stranii crea�ii, iar ceea ce este elitist �i ceea ce este popular î�i schimb� neîncetat locul, la fel cum grani�ele literaturii sunt într-o continu� �i imprevizibil� expansiune. Uneori, aceast� infinit� flexibilitate sfâr�e�te în haos. Dar datorit� acestui lucru, romanul devine prima form� cu adev�rat global�: un phoenix mereu gata s� î�i ia zborul într-o alt� direc�ie �i s� g�seasc� limbajul adecvat pentru urm�toarea genera�ie de cititori1. Defini�ia surprinde dinamica devenirii genului, dar �i a gândirii despre acesta. Atât redefinirea sim�ului realului, cât �i sensul existen�ei individuale, percep�ia asupra timpului �i asupra limbajului nu se pot realiza cvasisimilar în orice loc, în orice cultur�. Reflectarea traverseaz� un proces sinuos de adecvare continu�. Atunci când aproape to�i parametrii sunt diferi�i (istorici, ideologici, culturali, societari), inclusiv disiden�a, nucleul dur al artei în genere, las� cu totul altfel de urme. Cercetarea noastr�î�i propune s� arate modul în care au fost con�tientizate la noi direc�iile înnoitoare ale dezvolt�rii celui mai popular �i semnificativ gen al literaturii. Perioada de timp investigat� cuprinde intervalul dintre sfâr�itul celui de-Al Doilea R�zboi Mondial ����������������������������������������������������������� 1 „Il romanzo è per noi un grande fatto culturale, che ha ridefinito il senso della realtà, il fluire del tempo e dell’esistenza individuale, il linguaggio e le emozioni e i comportamenti. Romanzo come cultura, dunque; ma certo anche come forma, e anzi forme, plurale, perché nella sua lunga storia si incontrano le creature piú sorprendenti, e l’altro e il basso si scambiano volentieri di posto, e i confini stessi dell’universo letterario diventano incerti. A volte, viene da la prima forma simbolica davvero mondiale: una fenice che ovunque si trovi sa riprendere il volo, e ha l’astuzia di azzeccare sempre il linguaggio giusto per i suoi nuovi lettori” (Moretti 2001: XVII). Proiectul de cercetare „Poetici ale romanului european...” 307

�i anii ’80, atunci când genera�ia �aizecist� aflat� la apogeul ei intersecta o alta, pe cea optzecist�, care avea s� continue �i s� radicalizeze procesul moderniz�rii romanului. În studiul de fa�� încerc s� sintetizez, s� aduc în acela�i punct toate aspectele ce eviden�iaz� împreun� felul în care au fost con�tientizate la noi – în perioada postbelic� – direc�iile înnoitoare ale dezvolt�rii celui mai popular �i semnificativ gen al literaturii: romanul. Referitor la conceptul postbelic de critic� literar�, am vizat, pe de o parte, surprinderea modalit��ilor diferite de articulare a ideii de critic� literar�, în condi�iile în care genera�ia �aizecist� lua na�tere aproape concomitent cu dep��irea crizei „realist-socialiste” – criz� ce l�sase urme vizibile la toate palierele concep�iei despre art� –, �i, pe de alt� parte, stabilirea unei identit��i generice, plurale, a celui care gânde�te romanul în termenii s�i �i din perspectiva orizontului s�u de a�teptare, provocat în permanen�� de numeroasele teorii novatoare cu care dialogheaz� în deplin� cuno�tin�� de cauz�, dar f�r� fanatism. Am aproximat natura criticii literare �aizeciste recurgând la cele dou� componente prin intermediul c�rora aceasta a c�p�tat consisten��, prestan�� �i legitimitate: modelul interbelic, aflat în rela�ie cu noile metode �i discipline europene care au contribuit la l�rgirea spectral� a conceptului de literaritate. Am demonstrat cum anume au fost actualizate multe dintre conceptele puse în circula�ie în perioada interbelic� de nume precum E. Lovinescu, G. Ibr�ileanu sau G. C�linescu. Am ar�tat cum acestea au fost resemantizate par�ial prin acceptarea anumitor diferen�e specifice prin intermediul c�rora au devenit capabile s� r�spund� unui context istoric �i cultural diferit de cel în care au func�ionat ini�ial. Astfel, critica e în�eleas� ca modalitate de a inventa realitatea infinit� a operei, „infidelitatea lecturii” jucând un rol esen�ial în sprijinul ideii de poten�ialitate, de noutate a privirii (N. Manolescu), sau e în�eleas� ca modalitate de dizolvare a conformismului de opinii, tinzând spre totalitate, spre comprehensiunea care, prin armonizarea criteriilor, faciliteaz� accesul la partea invizibil� a operei (Eugen Simion), sau este v�zut� ca o metod� de a conferi scrierilor de valoare o via�� deschis�, sau este perceput� ca un fenomen cosubstan�ial crea�iei (Adrian Marino), ori privit� ca pe o form� de constatare a unei prezen�e �i de revelare a

� erban Axinte 308 �erban Axinte creatului (Nicolae Balot�), sau propune comunicarea unei tr�iri ireductibile (Matei C�linescu). S-a putut constata c� modelele �aizeciste – cel românesc interbelic �i cel european – se supun la un examen reciproc. Critica româneasc� postbelic� �i-a multiplicat perspectivele �i posibilit��ile, influen�at� fiind de metodele �i disciplinele europene, pe care îns� le-a integrat prin dialog, nu prin adeziune total�, în�elegându-le printr-o gril� antidogmatic�. O astfel de critic�, ale c�rei valori r�spund mai mult ideii de completare, de privire simultan� asupra trecutului �i prezentului decât celei de ruptur�, de radicalizare prin nega�ie, nu putea decât s� caute echilibrul, calea prezen�ei incluzive. Capitolele Stereotipiile înnoirii radicale�i Înnoirea romanului de costruc�ie clasic� vizeaz� dou� dintre cele mai importante momente ale dezbaterilor române�ti despre roman de dup� cel de-Al Doilea R�zboi Mondial. Primul, având drept subiect Noul roman francez, a suscitat mare interes în epoc� poate �i pentru aparen�a lui subversiv�, dar, în realitate, total inofensiv pentru regimul politic din România. Astfel, genului teoretizat �i practicat de Alain Robbe Grillet, Michel Butor �i Nathalie Sarraute i-au fost atribuite o serie de „stereotipii” ce nu ar dovedi decât un anumit conformism al radicalit��ii. Noului roman i s-a repro�at, deci, sunetul atemporal, nota�ia rece �i impersonal�, lipsa oric�rui contact cu realitatea timpului s�u, aspectul de monolog interior desc�rnat, hipersimbolizant �i derutant, muta�ia nefireasc� de pe realitatea real� pe realitatea cerebral�, „extirparea germenilor vie�ii”, transformarea epicului într-o acumulare de nota�ii disparate, dispensarea complet� de persoana autorului, transformarea formei romane�ti în scop al romanului, lipsa oric�rei judec��i asupra lumii, reduc�ia epicului la simpla reflec�ie asupra actului narativ. Cu alte cuvinte, acestui „cocktail experimental preparat f�r� prea mult har demiurgic” i s-a repro�at eludarea specificului literaturii. E adev�rat, au existat �i voci care au întrev�zut dincolo de acest gest de frond� �i punerea în circula�ie a unor tehnici narative care, scoase de sub imperativele unilateralit��ii, ar fi putut conduce catre o redefinire viabil� a limbajului romanesc. Proiectul de cercetare „Poetici ale romanului european...” 309

Noul roman reprezint�, în opinia mea, o metafor� în sine pentru posibilit��ile genului romanesc de a-�i multiplica perspectivele �i de a- �i genera propria realitate. Exact din acest motiv, dezbaterile referitoare la Noul roman s-au dovedit utile literaturii române. Indiferent dac� au fost agreate sau nu aceste teorii, deloc de neglijat, s-a dovedit efectul simulativ, în sensul moderniz�rii gândirii teoretice, care nu ar fi avut cum s� nu lase semne �i asupra crea�iei romane�ti ca atare. Al doilea moment important al dezbaterilor despre roman de dup� cel de-Al Doilea R�zboi Mondial s-a constituit în jurul anchetei De ce avem roman?, g�zduit� de revista „Caiete critice” în anul 1983. Acestei anchete i-am asociat �i altele cu o tematic� identic�. Din interven�iile oferite de responden�i ar rezulta c� romanul e „iluzia cea mai cuprinz�toare”, atingând realitatea vie�ii prin intermediul visului, al imagina�iei fantastice (George B�l�i��). Deci, realitatea în roman nu poate fi dedus� din reflectarea „unui prim nivel al percep�iei”. Nota personal� a romancierului, pus� în acord cu un anumit limbaj universal, poate conduce la crearea unei „perspective prismatice” (Nicolae Breban), posibil� în roman mai ales prin intermediul individului problematic. Doar în acest fel romanul ajunge s� fie „pasionat de lume” �i mai pu�in de el însu�i (Livius Ciocârlie). Genul romanesc suport� contradic�iile, fiind un câmp de modelare a unor tensiuni. El poate surprinde devenirea unor fenomene ce se acumuleaz� pentru a putea face posibil saltul spre un altceva (Gheorghe Cr�ciun), care rezoneaz� cu toate contradic�iile umane �i sociale. Genul ar fi percep�ia de ansamblu ce las� lucrurile s� se dezvolte în coeren�� cu ele însele, supraveghiindu-se discret, impunând nu o perspectiv� ideologic�, unilateral�, ci f�când posibil� „democra�ia romanului” (Maria Luiza Cristescu). Indiferent câte tr�s�turi �i-ar ad�uga, indiferent de libert��ile �i constrângerile autoimpuse sau impuse din exterior, romanul s-ar defini �i prin „for�a speculativ� intelectual�” (Ovid. S. Crohm�lniceanu) care ar ridica materia realit��ii observate la nivelul unei semnifica�ii superioare multifa�etate. Dar elementul ce nu poate lipsi dintr-un roman este povestirea (Gabriel Dimisianu). E necesar ca romanul s� se afle în armonie cu ceea ce trateaz�. Mesajul nu poate fi transmis prin tez�, prin „dezbatere”. El se compune într-un subsidiar adus la

� erban Axinte 310 �erban Axinte suprafa�� prin ceea ce stimuleaz� în cititor. E liber s� aplice orice metod� pentru semnificare, chiar dac� asta ar însemna „absen�a semnifica�iei”, „golirea epicului” (Norman Manea), dac� ceea ce se vrea a se transmite o cere ca modalitate optim�. Romanul poate dep��i conven�iile în vigoare, fiind, într-o prim� faz�, „sinteza lor” �i apoi, abatere controlat�. Cu alte cuvinte, atunci când se sustrage normelor generale, el începe s� evolueze în baza unor norme omologate prin el însu�i (Mircea Nedelciu). „Reconstruc�ia autenticului uman” (Bujor Nedelcovici) ar fi posibil� prin omologarea estetic� a unui drum lateral, a unui set de norme validate prin oper�. Genul romanesc ar r�mâne acela�i �i s-ar afla totu�i în continu� transformare, atâta vreme cât ar dovedi „receptivitatea emulativ�” (Alexandru Paleologu) ce l-ar ajuta la verificarea unui model printr-un altul. În acest fel, romanul nu ar r�mâne niciodat� blocat în propria-i identitate, ci s-ar îmbog��i continuu prin „noile tehnici epice care favorizeaz� accesul la totalitatea fiin�ei” (Eugen Simion). Afirma�ia lui Mircea Horia Simionescu conform c�reia romanul nu evolueaz� pentru c� închide în el o lume finit�, suficient� sie�i, ar fi o dovad� în plus a elasticit��ii romanescului ce-�i restrânge esen�a în propor�ii �i intensit��i variabile. Doar astfel el poate coagula �i supune unei metamorfoze continue aspectele contradictorii ale vie�ii �i ale spiritului uman. Romanul ar avea nevoie �i de o metafizic� a sa, care s�-l poat� conduce spre un altceva (Alex �tef�nescu). Îi sunt necesare „evenimentele acumulative”, dup� cum nu-i poate lipsi medita�ia ce contureaz� unghiul de refrac�ie cu ajutorul c�ruia se rescrie realitatea clasificat� (Stelian T�nase). Cu alte cuvinte, romanul e capabil s� se reînnoiasc� mai ales atunci când recurge la unele tehnici sau strategii ce par în prim� instan�� a-i pune în pericol identitatea. Inclusiv construc�ia clasic� romanesc� intr� într-un proces de regenerare atunci când manifest� receptivitate fa�� de ceea e resim�it, pân� într-un anumit moment, ca str�in de sine. Deducerea gândirii despre roman a unor critici precum Nicolae Manolescu, Eugen Simion, Lucian Raicu �i Paul Cornea mi-a furnizat, pentru fiecare caz în parte, concluzii complementare celei de mai sus. Am demonstrat c� teoria fic�iunii realiste a lui Nicolae Manolescu are la baz� un algoritm prin intermediul c�ruia se pune în eviden��, în prim� instan��, muta�ia pe care romanul modern o Proiectul de cercetare „Poetici ale romanului european...” 311

realizeaz� de la „existen��” la acel ceva din afara ei cu care interrela�ioneaz�, cu un al doilea plan. Romanul r�mâne „un mod de participare la cotidian”, în ciuda faptului c� modernizarea genului a cunoscut mai multe etape de eludare a romanescului, pentru a face loc ideii c� „neobi�nuitul vie�ii” func�ioneaz� în lumea narativ� ca o regul� general�. Perspectiva critic� scoate din rigiditate categoriile fixe, euclidiene �i face loc procesualit��ii. Întrebarea Ce este romanul? este înlocuit� prin Cum este romanul? Iar graficul ce rezult� din parametrii de stare investiga�i nu poarte fi nici el rigid. Pentru c� acest cum subsumeaz� continuu modalit��i dintre cele mai diverse �i mai contradictorii de raportare la realitatea, ea îns��i în continu� schimbare. Acest cum are ca reper fix doar ideea de analogon. Elementele reale sunt înscrise, astfel, în imaginar în propor�ii �i cu efecte diferite de-a lungul timpului. În romanul doric, personajul, proiec�ie a unei societ��i cu determin�ri clare, nu suport� modific�ri pe parcursul operei. Naratorul creeaz� �i î�i contempl� demiurgic crea�ia. În romanul ionic, lumea este discontinu� pentru c� a�a o percepe individul m�cinat de contradic�ii. Naratorul este înlocuit cu vocile narative. Certitudinea c� Dumnezeu exist� e anulat� de aceea c� Dumnezeu nu exist�. Principiul analogon-ului p�strându-se, naratorul travestit în persoana autorului reface lumea f�r� prea mult� ingeniozitate, iar „eroii” corinticului par fiii legitimi ai acesteia. Bineîn�eles, nu toate romanele considerate corintice r�spund perfect acestei caracteriz�ri. Dar eu în�eleg prin corintic�i posibilitatea de înnoire continu� a romanului prin diminuarea certitudinilor ce stimuleaz� c�ut�riile auctoriale �i construc�iile insolite, prin posibilitatea eroului „f�r� însu�iri” de a le avea de fapt pe toate, iar prin el, lumea din care face parte r�mâne �i ea deschis� la schimbare. Prezen�a corinticului în modelul tripartit al lui Nicolae Manolescu, inserarea deci într-o structur� stabil� a unei particule disidente define�te algoritmului realismului fic�ional, cel care asigur� existen�a �i înnoirea continu� a formelor romane�ti. Prin intermediul a dou� dialoguri imaginare, Reciclarea romanului�i Infrac�iunile romanului, ambele incluse în Întoarcerea autorului, Eugen Simion sintetizeaz� poetica noului roman francez �i pe cea a noului nou roman francez, reu�ind, dincolo de o simpl� reflectare a unor teorii, s� stabileasc� principiile de evolu�ie, de

� erban Axinte 312 �erban Axinte

înnoire/ „reciclare” a romanului, principii care au la baz� unele „idei vechi”. Astfel, toate impurit��ile, derapajele, infrac�iunile pot fi acceptate cu condi�ia ca ele s� treac� pân� la urm� în romanesc, tot la fel cum experien�a haosului vie�ii e capabil� nu s� o anemieze pe aceasta, ci s� o nuan�eze, romanul dovedindu-se, dincolo de numeroase alte determin�ri, o sintez� între crea�ie �i percep�ie. Pentru Lucian Raicu, ideea-�oc sau „fisura” biografic�, pe m�sur� ce cristalizeaz� în jurul ei opera narativ�, modific� atât persoana autorului, cât �i pe cea a receptorului. La mijloc ar fi un transfer de esen�e. Cititorul parcurge traseul epic, ia contact cu prezentul etern al autorului, tr�ie�te în prezentul operei, care se impune în fa�a aceluia livrat de datele „obiective” ale vie�ii celui care cite�te. Tridimensionalitatea – conturat� de instan�a auctorial�, de con�inutul propriu-zis al operei �i de instan�a receptoare – permite romanului s�-�i „fixeze” identitatea tocmai în parametrii s�i flexibili, în schimbarea sa nepredictibil� ce face ca distan�a dintre genul proxim �i diferen�a specific� s� fie ea îns��i una elastic�. A�adar, chiar �i atunci când recurge la formul�rile cele mai tipice, Lucian Raicu are în vedere scoaterea acestora din canonul comun al în�elegerii, pentru a ilustra, din unghi fenomenologic, tocmai virtu�ile poten�iale �i capacit��ile de virtualizare ale tipicit��ii. Am luat în discu�ie �i viziunea asupra romanului propus� de Mirela Roznoveanu în sinteza sa Civiliza�ia romanului. O istorie a romanului de la Ramayana la Don Quijote, o lucrarea fa�� de care mai mul�i recenzen�i au manifestat reticen��, contraria�i sau inhiba�i de scopul foarte înalt �i curajos al respectivului proiect: acela de a l�rgi considerabil grani�ele genului romanesc, încercând s� demonstreze c� multe dintre textele întemeietoare ale culturii umanit��ii, precum Ramayana, Cartea mor�ilor, Iliada, Vechiul Testament sunt romane. Teoria în sine, cea a epicului superior arhitecturat, are vulnerabilit��ile ei. Dar ce a reu�it cu adev�rat Mirela Roznoveanu este s� creeze un uria� background al romanului capabil s� iradieze asupra formelor romane�ti, a�a cum sunt ele acceptate în genere. A�adar, o civiliza�ie pe vertical�, nu doar pe orizontal�. Teoria sistematic� de tip sociologic expus� de Paul Cornea în studiul C�i �i perspective în sociologia contemporan� a romanului o în�eleg acum ca pe o adev�rat� substan�� de contrast, util� organiz�rii Proiectul de cercetare „Poetici ale romanului european...” 313

concluziilor studiului de fa��. Pe de o parte, pentru c� demersul s�u este unul �tiin�ific, deloc speculativ, �i, pe de alt� parte, pentru c� demonstra�iile sale confer� un plus de rigoare specula�iilor de natur� teoretic� formulate de criticii literari aminti�i. A�adar, cunoa�terea sistemic� e capabil� s� confere un plus de relevan�� ideilor �i nuan�elor teoretice pentru procesul crea�iei critice. Am prezentat modalitatea prin care Paul Cornea argumenteaz� ideea c� romanul func�ioneaz� ca un „simulacru al existen�ei sociale”. Nu pentru c� procesul de constituire �i dezvoltare a genului ar r�spunde unui mimesis al realului, ci pentru c� aceast� calitate de simulacru trebuie privit� ca un model al func�ion�rii romanului ce-i pune în eviden�� structura, esen�a, similitudinile de adânc. Crea�iei romane�ti îi este caracteristic� nu mimesis-ul, ci istoricitatea�i, din acest motiv, romanul a fost �i este un privilegiat al sociologiei literaturii. Pentru a demonstra c� între textul romanului �i contextul istoric exist� un raport de covarian��, Paul Cornea recurge la conceptul de tranzitivitate, pe care îl în�elege ca pe un agent de compatibilitate. Iar tranzitivitatea cunoa�te trei modalit��i: imediat�, mediat��i omologic�. Am ar�tat deja cum ajunge cercet�torul s� indice calea cea mai adecvat� pentru aproximarea esen�ei romanescului. Raportându-se critic la mai multe dintre caracteristicile celor trei tranzitivit��i – cu modalit��ile de emediere aferente –, Paul Cornea sus�ine c� sociologia literaturii are obliga�ia de a nu eluda specificul artistic, medierea estetic� fiind cu adev�rat capabil� s� exprime fecund, stimulativ, interferen�ele dintre realitatea fictiv� �i realitatea real�. Am v�zut c� medierea estetic� are la baz� un antidogmatism profund pe care îl pun acum în rela�ie cu prezen�a incluziv�, a�a cum s-a conturat ea pe parcursul studiului de fa��, adic� prin acumularea acelor „particule disidente” (heteromorfe) care asigur� existen�a �i înnoirea continu� a formelor romane�ti. Acestea dou� se supravegheaz� �i se supun reciproc la un examen perpetuu.

� erban Axinte 314 �erban Axinte

Bibliografie Pavel 2008: Toma Pavel, Gândirea romanului, traducere din francez� de Mihaela Manca�, Bucure�ti, Humanitas. Moretti 2001: Il romanzo, a cura di Franco Moretti, volume primo, La cultura del romanzo, Torino, Giulio Einaudi.��

The Poetics of the European Novel Reflected in the Post-war Romanian Critique The work “The Poetics of the European novel reflected in the post- war Romanian critique” begins with the observation that the translation of literary ideas represents, in a large part, the verification of their potentiality, of their capacity of virtualization. It is known that nothing remains the same through movement or through the confrontation with other space-time determinations. If ideas modify or recompose the reality of a certain literature, this doesn’t mean reduplication but rather an intensification of the differences. As for the novel, the reflection of its European poetics in the opinion of the Romanian critics and writers follows a path, which, in the end, receives a different configuration because it germinates in a cultural area consisting in other dominants. The paper is based on the analysis of the points of view of certain critics and writers such as Lucian Raicu, Eugen Simion, Nicolae Manolescu, Paul Cornea, Nicolae Breban, Dumitru �epeneag et. al.�

Institutul de Filologie Român� „A. Philippide” Ia�i, România Reflexe lingvistice ale unor structuri cognitive spa�iale complementare∗

Daniela BUTNARU

Key-words: popular toponymy, official toponymy, geographical toponymy, double denomination

Cunoa�terea realit��ii este organizat� �i cu ajutorul limbajului, deci �i prin intermediul numelor proprii. Atribuirea de nume locurilor – unul din primele lucruri pe care le face o colectivitate atunci când se a�az� într-un teritoriu, pentru a se putea orienta în spa�iu – se face prin analiza mental� a reprezent�rii obiectului concret, plecând de la caracteristicile solului, de la formele de relief, de la unele repere naturale ori construite de om, de la întâmpl�ri legate de un loc sau în func�ie de proprietarul unui teren. Din aceast� perspectiv�, toponimele apar ca importante m�rturii privind imaginarul unui grup uman, surprinzând aspecte geografice, istorice, economice, sociale, de ieri sau de azi, ale unui teritoriu. În unele studii de specialitate s-a amintit c� geografii dau nume unit��ilor majore de relief, de obicei acelora nedenumite de popula�ia localnic�, care, dimpotriv�, identific� în arealul înconjur�tor �i atribuie nume doar anumitor p�r�i ale marilor unit��i geografice. De exemplu, h�r�ile �i lucr�rile geografice marcheaz� prezen�a în vecin�tatea Târgului Neam� a Culmii Neam�ului, numit� �i Culmea Ple�ului; spre deosebire de p�durari �i de inginerii cadastrali, care lucreaz� �i cu h�r�i, deci au acces �i la toponimia oficial�, majoritatea localnicilor

∗ Pentru cercetarea acestei teme am beneficiat de o burs� postdoctoral� de 11 luni în cadrul proiectului „Societatea bazat� pe cunoa�tere – cercet�ri, dezbateri, perspective”, POSDRU/89/1.5/S/56815; contribu�ia de fa�� abordeaz� câteva din subiectele cercetate �i prezint� unele din rezultatele ob�inute. Corpusul pe care ne-am bazat cercetarea îl constituie denumiri adunate în timpul unor anchete pe teren, dar �i din diverse volume de documente, h�r�i, atlase sau lucr�ri despre nume de locuri.

315 Daniela Butnaru 316 Daniela Butnaru ancheta�i nu au reu�it s� ne spun� cu precizie care este aceast� culme, în schimb ne-au furnizat cu exactitate denumiri ale unor p�r�i ale acesteia. Uneori un obiect geografic poate fi numit de localnici cu un nume, iar de c�tre geografi cu alt nume, format de obicei din termenul geografic care arat� felul obiectului (pârâu, deal etc.) �i un determinant reprezentat de obicei de numele unui sat pe teritoriul c�ruia se afl� unitatea geografic� numit�. De exemplu, locuitorii din satul Bivolari (jud. Boto�ani) numesc cursul de ap� care curge prin satul lor simplu: Pârâul. Din Dic�ionarul geografic al jude�ului Boto�ani, realizat pe baza informa�iilor culese de pe teren, afl�m c� el se numea la 1895 Pârâul Hri�cului (N�dejde, �i�u 1895: 15), iar în h�r�i numele s�u este Valea Bivolarilor (AM) sau Pârâul Bivolari (HM). Afluent drept al pârâului Chineja, pârâul care curge pe lâng� Târgul Bujor este numit popular Covurluiul cu Ap� (DRH, III, 294, MDG, II, 63), dar oficial �i geografic se nume�te Pârâul Bujor ( AM) sau Valea Bujorului (MDG, II, 64); Pârâul Hucului (Hostiuc 1929: 21) de pe teritoriul satului Dragomirna (jude�ul Suceava) este numit �i Râul Dragomirna (GEOGR. ROM. IV, 434), dup� numele localit��ii pe care o str�bate. Un afluent drept al V�ii Negre, Pârâul Miron Costin (DIC�. STAT. II, 798), pe care este situat satul Miron Costin, este numit �i Pârâul Române�ti, amintind de un fost sat pe lâng� care curgea acest pârâu. Dealul Socola ( AM), aflat lâng� M�n�stirea Socola, la sud-est de ora�ul Ia�i, a fost numit �i Dealul C�lug�ri�elor (Capro�u, 2000b: 286). Un alt exemplu este cel al unui curs de ap� care str�bate satul Br�tule�ti �i se vars� în Pârâul Micl�u�enilor; localnicii îi spun 1 Pârâul Bahna (ANCH. ), iar numele oficial este Pârâul Br�tule�ti (DIC�. STAT. II, 804). Cursul superior al Tecucelului este numit popular Tecucelul Sec (DIR, XVII-I, 36, MDG, V, 566), iar oficial Valea Buciumenilor (MDG, I, 670) sau Valea Buciumeni (AM), pentru c� pe el este situat satul Buciumeni. Acestea sunt doar câteva din numeroasele exemple de dubl� denomina�ie pentru un obiect geografic. În lucrarea sa Oronimia �i hidronimia din bazinul superior al Bârladului, Mircea Ciubotaru (2001: 14) atr�gea aten�ia asupra faptului c� exist� dou� niveluri sociolingvistice ale inventarului toponimic, ceea ce impune delimitarea între toponimia spontan�,

1 ANCH. = informa�ie ob�inut� în anchet� toponimic� pe teren. Reflexe lingvistice ale unor structuri cognitive spa�iale complementare 317 popular�, �i cea �tiin�ific� sau administrativ�, în consecin�� �i studierea lor complementar�. Consider�m c� aceste dou� niveluri sunt expresia a dou� modele cognitive, cel empiric, popular, �i cel �tiin�ific, geografic sau oficial, iar studierea lor poate eviden�ia atât structurile lor specifice, cât �i interferen�ele �i influen�ele dintre cele dou� tipuri, aspecte ale cunoa�terii de tip popular fiind preluate în toponimia oficial� �i invers. Popula�ia dintr-o zon� d� nume locurilor prin prisma cunoa�terii, a felului în care aceasta le percepe, ca urmare a compara�iei cu alte obiecte geografice, prin descriere, asociere, clasificare: Slatina (cu ap� s�rat�), Pârâul Puturos (cu ap� sulfuroas�, urât mirositoare), Dealul Mare (cel mai înalt din zon�), Pârâul Alb �i Pârâul Negru, Satul Nou�i Satul Vechi, Uli�a Veche, Gârla Morilor, Poiana Popii, Podul de Piatr�, Ple�ul etc. Uneori localnicii asemuiesc forme de relief cu p�r�i ale corpului uman sau animal, cu obiecte din gospod�rie, cu articole de vestimenta�ie etc. �i le dau nume în func�ie de aceste analogii: Buza Dealului, Capul Dealului B�bu�a, Gura Ba�eului, Cazanele, Promoroacele etc.2 Spre deosebire de toponimia popular�, toponimia oficial� sau geografic� este cerut� de necesitatea de a eviden�ia realit��i spa�iale r�mase neprecizate de c�tre localnici, care, de cele mai multe ori, î�i exercit�, a�a cum am ar�tat, func�ia adamic� în determinarea unor limite sau în identificarea anumitor p�r�i ale unit��ilor de relief. „Geograful, prin utilizarea instrumentelor cartografice (planuri, h�r�i etc.) are viziunea de ansamblu a unei zone topografice, fixate la intervale distincte” (Rezeanu 2003: 7). Geografii delimiteaz� unit��i mari de relief în func�ie de criterii geologice (au aceea�i structur�) sau geografice (în func�ie de bazine hidrografice, cump�na apelor, localit��i), puncte cardinale, eviden�iind ni�te realit��i care trebuie determinate, de�i nu fuseser� intuite de localnici (cf. Ungureanu, Boamf� 2006: 26-27). De exemplu, în func�ie de punctele cardinale, în nomenclatura geografic� avem Carpa�ii Orientali, Carpa�ii Meridionali �i Carpa�ii Occidentali sau Apuseni, pe când în toponimia popular� orientarea în func�ie de soare se identific� uneori prin determinan�ii fa���i dos: Fa�a Doliei

2 Pentru alte exemple de metafore lexicale �i toponimice, vezi Butnaru 2013: 170–177. Daniela Butnaru 318 Daniela Butnaru desemneaz� partea estic� a Piciorului Doliei, iar Dosul Doliei indic� partea dinspre vest a acestuia, versantul sud-estic al muntelui Foalele se nume�te Fa�a Foalelor, iar cel nordic, Dosul Foalelor3. Diferen�e apar �i la nivelul entopicelor care intr� în componen�a numelor de locuri. Unele toponime populare con�in termeni ca groap�, c�ldare, gârl�, uli��, dâmb, chiar regionali, precum dolie, h��a�, curechi�te. Nu vom întâlni în toponimia popular�, spontan�, entopice ca masiv, depresiune, podi��.a., specifice denumirilor de tip geografic: Masivul Rar�u (localnicii �tiu doar de Vârful Rar�u), Masivul C�limani (localnicii îl numesc Muntele C�liman), Depresiunea Neam�, Podi�ul Moldovei, Platoul Bucegi, Câmpia Român� (al c�rei echivalent popular este B�r�ganul, nume care ini�ial desemna o fântân�, Fântâna lui B�r�gan). Iat� câteva alte exemple de „dublete” toponimice: Iazul Balin�i este denumirea popular� pentru iazul din satul cu acela�i nume, din jude�ul Boto�ani (Tufescu 1977: 49), pe când denumirea geografic�, ob�inut� prin schimbarea entopicului, este Lacul Balin�i (ROM.); localnicii din satul Delea (jude�ul Vaslui) numesc acumularea de ap� de la sud de sat Iazul Delea (ANCH.), iar denumirea geografic� a acestuia este Lacul Delea (ENC. GEOGR. 775); localnicii folosesc oronimele Muntele Bârnar (Simionescu 1941: 51) sau Piciorul Bârnarului (ANCH.) pentru a desemna ceea ce geografii numesc Masivul Bârnarul ( Popp et al. 1973: 16); Dealul Catrinarilor (AM), aflat la vest de satul Catrinari din jude�ul Suceava, este numit Muntele Catrinari în Marele dic�ionar geografic al României ( MDG, II, 233). Dealul Podul Târgului (la est de ora�ul Boto�ani) în Arvinte et al. 1987: 143 �i Dealul Podi�ul Târgului în AM. Foarte frecvent este înlocuit, mai ales în indicatoare rutiere, dar �i în unele lucr�ri geografice, entopicul pârâu cu râu, supraapreciindu-se calitatea cursului de ap�; de exemplu Pârâul Bozieni (Ciubotaru 2001: 46) este numit într-o enciclopedie geografic� Râul Bozieni (ENC. GEOGR. 771). În cazul str�zilor avem a face de multe ori cu situa�ii duale de denomina�ie. Locuitorii utilizeaz� uneori, pentru a desemna o strad�, denumiri diferite de cele stabilite de administra�ie. De exemplu, în

3 Informa�ii ob�inute în timpul unor anchete toponimice efectuate în comuna Pipirig (jud. Neam�). Reflexe lingvistice ale unor structuri cognitive spa�iale complementare 319 ciuda efortului oficialit��ilor de a o înlocui cu nume „mari”, „importante”, denumirea Copou este folosit� constant ca sinonim popular pentru bulevardul ie�ean numit ast�zi Carol I, dar care odinioar� a avut �i alte nume: Eminescu, Copou (doar pentru o mic� perioad�) sau, în perioada comunist�, 23 August. Tot în Ia�i, strada care trece pe lâng� fosta Fabric� de �igarete se nume�te Octav B�ncil�, de�i ie�enii spun �i acum locului La �igarete; dar reprezentan�ii administra�iei nu au �inut cont de acest aspect, îns� au numit o strad� din apropiere Strada Tabacului. A�adar, numele dat �i acceptat de comunitate rezist� timpului �i inten�iilor de schimbare din partea oficialit��ilor. Chiar dup� 20 de ani de la schimbarea numelui din Karl Marx în Lasc�r Catargi, unii ie�eni folosesc denumirea veche a str�zii. Dinamica fenomenului de „botezare” a str�zilor este foarte interesant�, pentru c� ea reflect� atât transform�rile fire�ti ocazionate de evolu�ia societ��ii, implicit a c�ilor de comunica�ie �i a spa�iului urban sau rural, dar �i de implicarea treptat� a puterilor administrative, expresie a ideologiei politice a momentului. Pentru a exemplifica acest lucru, am urm�rit schimb�rile de nume de str�zi în ora�ul Boto�ani. O list� cu numele uli�elor de la 1850 (Iacob 2001: 106–110) arat� c� la acel moment maniera de stabilire a hodonimelor în mediul urban era una tradi�ional�, spontan�, asem�n�toare celei specifice din spa�iul rural, adic� în func�ie de repere, persoane importante care locuiau în zona respectiv�, meseria localnicilor, etnia acestora, forma sau dimensiunea uli�ei: Drumul Dorohoiului, Uli�a Mare, Uli�a Hum�riei, Uli�a Lipsc�niei, Uli�a E�anului, Uli�a din Bra�ovenie, Hudi�a Mahalalei Lipovene�ti. În acel moment, între toponim �i drumul denumit exista o leg�tur� natural�, dar în curând, la sfâr�itul secolului al XIX-lea, câteva nume tradi�ionale de str�zi vor fi înlocuite cu denumiri arbitrare, având con�inut abstract sau alese pentru a aduce omagiu unor personalit��i (cf. Butnaru 2012b: 143–150). Se poate observa acest lucru dintr-o enumerare a hodonimelor boto��nene de la 1895 (�. Ciubotaru 1997: 66–77), o parte dintre ele fiind deja de tip comemorativ: reg�sim atât nume de domnitori (Alexandru cel Bun, Cuza-Vod�, Drago�-Vod�, Grigore Ghica, Mihai Viteazul, Petru Rare�, �tef�ni��-Vod�, �tefan cel Mare, Vasile Lupu), cât �i de alte personaje istorice (Logof�tul T�utu, Aprodul Purice, Aprodul Arbore, Traian, Decebal), de reprezentan�i ai monarhiei (Pia�a Ferdinand, Daniela Butnaru 320 Daniela Butnaru

Pia�a Carol, Carmen Sylva), figuri politice (Ioan Br�tianu, Mihail Kog�lniceanu), primari (Neculai Sofian), scriitori �i oameni de �tiin�� (Dimitrie Bolintineanu, Ion Creang�, Alexandru Donici, Mihai Eminescu, Miron Costin, Gheorghe Lahovari). În secolul al XX-lea se p�streaz� pu�ine hodonime motivate, iar toponimele comemorative sunt din ce în ce mai multe. Apari�ia de noi str�zi, datorat� extinderii �i dezvolt�rii ora�elor sau schimb�rii tramei stradale, implic� �i necesitatea g�sirii de noi hodonime oficiale, inspirate din diverse domenii, având ca model ora�e din alte ��ri. În func�ie de direc�ia politic� aflat� la putere, �i denumirile comemorative se schimb� atunci când ele amintesc de evenimente sau personalit��i care nu sunt agreate de noua conducere. De exemplu, dup� instalarea la putere a regimului comunist, în 1945, numele de str�zi care aduceau elogiu casei regale sau politicienilor din fostele guverne au fost înlocuite, iar numeroase hodonime aminteau de reprezentan�i ai clasei politice de stânga, ai muncitorilor, sau de personalit��i culturale comuniste (din �ar� sau str�in�tate): Strada Ilie Pintilie, Strada I.C. Frimu, Strada Karl Marx, Strada Miciurin etc. La rândul lor, �i aceste denumiri au fost schimbate dup� Revolu�ia din 1989. Examinând modalit��ile în care sunt numite l�ca�urile de cult ortodox în România, observ�m c� �i în acest caz exist� o dubl� denomina�ie, una oficial�, a hramului bisericii, �i una spontan�, legat� de întemeietorul m�n�stirii sau amplasarea l�ca�ului. Aceast� dualitate denominativ� este atestat� de chiar primele documente privind istoria Moldovei: „m�n�stirea Adormirea preacuratei n�sc�toare de Dumnezeu, care este la Bistri�a” (DRH, I, 29) în 1407, sau „m�n�stirea de la Bistri�a, Adormirea preacuratei n�sc�toare de Dumnezeu”, în 1422; „m�n�stirea Bunavestirea preacuratei n�sc�toare de Dumnezeu, care este la Moldovi�a” (DRH, I, 38), în 1409, „m�n�stirea Bunavestirea prea curatei n�sc�toare de Dumnezeu, numit� Moldovi�a” (DRH, I, 62), în 1418, „m�n�stirea care este pe Moldovi�a, care este hramul sfânta Bunavestire” (DRH, I, 271), în 1439, dar în 1419-1421 ea este numit�, 4 simplu, „m�n�stirea Moldovi�a” (DRH, I, 66) . Tot documentele atest� c� odinioar� hramul bisericii era desemnat prin sintagme mai mult sau mai pu�in diferite, dar în zilele

4 Pentru o analiz� mai detaliat�, cf. Butnaru 2012a: 310–317. Reflexe lingvistice ale unor structuri cognitive spa�iale complementare 321 noastre denumirile ecleziastice sunt invariabile: Acoper�mântul Maicii Domnului, Adormirea Maicii Domnului, Buna Vestire, În�l�area Domnului, Na�terea Sfântului Ioan Botez�torul, Schimbarea la Fa��, Sfântul Ioan Botez�torul, Sfântul Nicolae etc. Dac� denomina�ia ecleziastic� nu se modific� de obicei, trimi�ând la aceea�i s�rb�toare sau la acela�i sfânt, cea popular�, laic�, se poate schimba, în func�ie de perspectiva denominatorului, care localizeaz� �i individualizeaz� m�n�stirea în func�ie de un reper sau de fondatorul acesteia. Astfel, M�n�stirea Probota era numit� la începutul secolului al XV-lea M�n�stirea din Poian�: „m�n�stirea cu hramul Sfântului Nicolae, care m�n�stire este în Poian�” (DRH, I, 8) în 1398; „m�n�stirea de la Poian� a Sfântului Nicolae” (DRH, I, 245) în 1437. Situat� al�turi de pârâul Pobrata, m�n�stirea va primi, câ�iva ani mai târziu, numele acestui pârâu: „m�n�stirea de la Pobrata, unde este hramul Sfântului ierarh �i f�c�tor de minuni Nicolae” (DRH, I, 318) în 1443. Un alt exemplu este cel al M�n�stirii Aroneanu, construit� în �arina târgului Ia�i în 1594 de c�tre voievodul Aron (DIR, XVI–IV, 117). Documentele privind aceast� m�n�stire ne dau posibilitatea s� urm�rim evolu�ia numelui s�u laic: M�n�stirea din �arin� în 1594–1595 (Capro�u 2000a: 62), M�n�stirea lui Aron-Vod� din �arina Ia�ilor în 1622 (Bianu 1907: 75), M�n�stirea de la Aron-Vod� în 1627 ( DRH, XIX, 210), M�n�stirea Aron-Vod� în 1631 (Capro�u, Zahariuc 1999: 295). Satul format lâng� aceast� m�n�stire s-a numit Aroneanu�i m�n�stirea a primit, începând cu prima parte a secolului al XX-lea, numele satului, M�n�stirea Aroneanu (Bogdan 1913: 445). Numele populare, spontane, ale m�n�stirilor pot trimite la: locul amplas�rii loca�ului: Schitul Brani�tea, aflat pe brani�tea M�n�stirii Neam�; râul sau pârâul care curg pe lâng� respectiva m�n�stire: M�n�stirea Bistri�a, situat� lâng� râul Bistri�a, sau Schitul C�rbuna, lâng� pârâul C�rbuna; numele unui c�lug�r care a înfiin�at m�n�stirea: M�n�stirea Agafton, de la numele c�lug�rului Agafton, care a construit m�n�stirea înainte de 1729 (Iorga 1903: 232); numele finan�atorului construc�iei l�ca�ului: M�n�stirea Arbore, construit� de Luca Arbore; numele satului unde a fost construit� m�n�stirea: M�n�stirea Petru-Vod�, din satul Petru-Vod�. În unele cazuri, referin�a se face doar la hramul bisericii, dar diferen�a oficial vs popular este reflectat� la nivelul formei: Vovedenia�i Ovidenia, sunt Daniela Butnaru 322 Daniela Butnaru formele populare ale numelui unui schit din jude�ul Neam� cu hramul Intrarea în Biseric� a Maicii Domnului; Pocrov, numele altui schit, este forma popular� a s�rb�torii Acoper�mântul Maicii Domnului. Din aceste ultime exemple reiese o alt� deosebire între toponimia popular� �i cea oficial�, �i anume cea de la nivelul formei, al structurii. De exemplu, în cazul numelor de schituri �i m�n�stiri, denumirea ecleziastic� este de obicei reprezentat� printr-o sintagm� cu mai mul�i termeni (Schitul Acoper�mântul Maicii Domnului), iar cea popular� dintr-o sintagm� cu doi termeni: Schitul Procov sau chiar cu singur termen: Procov. �i în cazul numelor de str�zi alese de administra�ia local� am g�sit câteva exemple de denumiri formate din câte patru sau chiar cinci termeni, situa�ie ce contravine regulii minimului efort: Strada Mitropolit Iosif Gheorghian, Strada P�rinte Cleopa Ilie, Strada Patriarh Teoctist Ar�pa�u, Aleea Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, Aleea General Dumitru Vasiliu, Aleea General Alexandru Ioani�iu. Exist� a�adar deosebiri importante între denumirile populare �i cele oficiale sau geografice, dar ipostaze ale cunoa�terii de tip popular sunt preluate în toponimia oficial� �i invers. Cercetarea celor dou� tipuri scoate la iveal� opozi�ii precum concret vs abstract, parte vs întreg, perspectiv� (vedere) de sus vs perspectiv� de jos, termen popular vs neologism, intui�ie �i reprezentare vs definire conceptual�.

Bibliografie AM = Institutul Geografic al Armatei, Atlasul Moldovei (sc. 1:50000), Bucure�ti, 1892-1898. DIC�. STAT. = Dic�ionarul statistic al României, întocmit pe baza rezultatelor definitive ale recens�mântului general al popula�iunii din 19 decembrie 1912, I-II, Bucure�ti, 1914-1915. DIR = Documente privind istoria României. A. Moldova, Bucure�ti, Editura Academiei Române, 1951�1957. DRH = Documenta Romaniae Historica. A. Moldova, I�XXVII, Bucure�ti, Editura Academiei Române, 1975�2006. ENC. GEOGR. = Enciclopedia geografic� a României, Bucure�ti, 1982. GEOGR. ROM. = Universitatea din Bucure�ti. Institutul de Geografie, Geografia României, I-IV, Bucure�ti, 1983-1992. HM = Harta R.S. România, executat� de Direc�ia Topografic� Militar�, sc. 1:25.000, Bucure�ti, 1962. Reflexe lingvistice ale unor structuri cognitive spa�iale complementare 323

MDG = Marele dic�ionar geografic al României, I-V, Bucure�ti, 1898-1902. ROM. = România. Atlas rutier, de general maior ing. Vasile Dragomir, col. ing. Victor Balea, col. ing. Gheorghe Mure�anu, Gheorghe Epuran, sc. 1:350.000, Bucure�ti, 1981. * Arvinte et al. 1987: Vasile Arvinte, Stelian Dumistr�cel, Ion A. Florea, Ion Nu��, Adrian Turcule�, Noul Atlas Lingvistic al României. Moldova �i Bucovina. Date despre localit��i �i informatori, Bucure�ti, Editura Academiei. Bianu 1907: I. Bianu, Documente române�ti, I, Bucure�ti, Institutul de arte grafice Carol Gobl. Bogdan 1913: N.A. Bogdan, Ora�ul Ia�i. Monografie istoric� �i social� ilustrat�, Ia�i, Tipografia H. Goldner. Butnaru 2012a: Daniela �tefania Butnaru, La double dénomination des monastères et des skites orthodoxes en Moldavie (Roumanie), „Revue Roumaine d’Etudes Francophones: Le religieux”, nr. 4 (2012), p. 310–317. Butnaru 2012b: Daniela �tefania Butnaru, La symbolique de la dénomination toponymique. Etude de cas: la toponymie urbaine officielle de Boto�ani, „Philologica Jassyensia”, nr. 2 (16), p. 143–150. Butnaru 2013: Daniela Butnaru, Reprezent�ri metaforice ale unor structuri spa�iale, în vol. Flores Philologiae. Omagiu profesorului Eugen Munteanu, la împlinirea vârstei de 60 de ani, editori Ana Catan�- Spenchiu �i Ioana Repciuc, Ia�i, Editura Universit��ii „Alexandru Ioan Cuza”, p. 170–177. M. Ciubotaru 2001: Mircea Ciubotaru, Oronimia �i hidronimia din bazinul superior al Bârladului, Ia�i, Demiurg. �. Ciubotaru 1997: �tefan Ciubotaru, Monografia ora�ului Boto�ani, Boto�ani, Axa. Hostiuc 1929: Erast Hostiuc, Istoricul fostei Mân�stiri de maici din P�tr�u�i pe Suceava, Cern�u�i, „Glasul Bucovinei”. Iacob 2001: Dan Dumitru Iacob, Denumirea str�zilor �i numerotarea caselor din ora�ele �i târgurile Moldovei la mijlocul secolului al XIX-lea. Documente, „Historia Urbana”, t. IX, nr. 1-2, 97-126. Capro�u, Zahariuc 1999: Ioan Capro�u, Petronel Zahariuc, Documente privitoare la istoria ora�ului Ia�i, I, Ia�i, „Dosoftei”. Capro�u 2000a: Ioan Capro�u, Documente privitoare la istoria ora�ului Ia�i, II, Ia�i, „Dosoftei”. Capro�u 2000b: Ioan Capro�u, Documente privitoare la istoria ora�ului Ia�i, III, Ia�i, „Dosoftei”. Daniela Butnaru 324 Daniela Butnaru

Iorga 1903: Nicolae Iorga, Studii �i documente, V, Bucure�ti, Editura Ministeriului de Instruc�ie. N�dejde, �i�u 1895: V.C. N�dejde, I. �i�u, Dic�ionar geografic al jude�ului Boto�ani, Bucure�ti, Tipografia �i Fonderia de Litere Thoma Basilescu. Popp et al. 1973: N. Popp, I. Iosep, D. Paulencu, Jude�ul Suceava, Bucure�ti, Editura Academiei. Rezeanu 2003: Adrian Rezeanu, Toponimie bucure�tean�, Bucure�ti, Editura Academiei Române, Funda�ia Na�ional� pentru �tiin�� �i Art�, Institutul de Lingvistic� „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”. Simionescu 1941: I. Simionescu, Pitorescul României, IV. Prin mun�ii no�tri, Bucure�ti, Cartea Româneasc�. Tufescu 1977: Victor Tufescu, Jude�ul Boto�ani, Bucure�ti, Editura Academiei. Ungureanu, Boamf� 2006: Alexandru Ungureanu, Ionel Boamf�, Toponomastic�, Ia�i, Sedcom Libris.

Linguistic Reflexes of Complementary Spatial Cognitive Structures Knowledge of reality is organized also through language, and therefore by proper names. Naming places – one of the first things done by a community when it settles in a territory in order to be able to orientate itself in space – is made by the mental analysis of the representation of the concrete object, based on soil characteristics, on forms of relief, on some natural or built by man landmarks, on stories about a place or related to the land owner. The research on toponymy conducted so far confirms an observation from some expert studies, namely that geographers give names to major relief units, usually to those unnamed by the local population, who, instead, identifies and names only certain parts of the major geographical objects. Unlike popular toponymy, official or geographical toponymy is often required in order to meet the need to highlight spatial realities left unspecified by the locals, who often exercit their primitive function in determining some limits identifying some parts of the relief units. When talking about streets’ names, we often meet dual denomination situations. Sometimes, in order to designate a street, speakers use names other than those set by the administration. Also in the case of the monasteries there usually is a double denomination: a formal one, of the church’s titular saint, and a spontaneous one, related to the founder of the monastery or to the monastery’s location.

Institutul de Filologie Român� „A. Philippide” Ia�i, România CLRE. Corpus lexicographique roumain essentiel. Résultats et perspectives

Ana CATAN�-SPENCHIU, Marius-Radu CLIM, M�d�lin PATRA�CU, Elena TAMBA

Key-words : electronic dictionary, linguistic resources, corpus, computerized lexicography

1. Introduction Jusqu’à la fin du siècle passé, la recherche lexicographique roumaine était fondée sur des moyens et méthodes traditionnelles. Pendant les dernières années on a initié quelques démarches institutionnelles d’accomplissement de certains instruments et ressources digitales nécessaires aux philologues, en général, et aux lexicographes plus particulièrement. Très importants pour la recherche actuelle, les corpus de textes, quel que soit leur type ou la langue dans laquelle ils ont été écrits, sont à présent accessibles librement ou partiellement librement à l’aide de l’internet. Pour la langue roumaine il y a quelques initiatives informatisées dans ce sens : – DACOROMANICA (http://digibuc.ro/), projet réalisé par la Bibliothèque Métropolitaine de Bucarest et la Bibliothèque de l’Académie Roumaine – à présent la plus importante bibliothèque digitale roumaine, accessible en ligne, qui offre un fond de 2 000 volumes (plus de 1 000 000 pages, des images et quelques ressources sonores numérisées), contenant des textes qui couvrent l’intervalle Moyen Age – le début du XX e siècle1. L’accés à la plupart des ressources de la platforme DACOROMANICA est libre ; – CONSILR, Le Consortium pour l’Informatisation de la Langue Roumaine (http://consilr.info.uaic.ro/ro/) – portal permettant aussi l’accés à certaines ressources et outils de traitement informatisé ����������������������������������������������������������� 1 DACOROMANICA est un partenaire officiel de la plus importante bibliothèque digitale au niveau européen EUROPEANA – la Bibliothèque Virtuelle Européenne (http://www.europeana.eu/portal/).

325 326 Ana Catan�-Spenchiu, Marius-Radu Clim, M�d�lin Patra�cu, Elena Tamba

de la langue roumaine, selon des conditions précisées pour chaque situation ; – eDTLR, corpus qui inclut le format électronique du Dictionnaire Trésor de la langue roumaine2 ; – le projet CNR, Corpus de referin�� al limbii române pentru constituirea de dic�ionare academice [Corpus de référence de la langue roumaine pour rédiger des dictionnaires académiques], réalisé en 2007-2008 à l’Institut de Linguistique „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, Bucure�ti; l’accès aux ressources créées dans ce projet est restreint, celles-ci étant destinées, pour l’instant, aux chercheurs de l’institut mentionné ; – DEXONLINE (http://dexonline.ro/), environ 40 dictionnaires transposés textuellement – intégralement ou partiellement en ligne; projet déroulé grâce à une initiative personnelle (C�t�lin Frâncu, Bucure�ti – 2001) ; – RoWordNet, réseau sémantique lexical de la langue roumaine, aligné au niveau de concept avec celui de la langue anglaise ; – EUROVOC, trésor multilingue qui inclut de nombreux dictionnaires bilingues extraits automatiquement des corpus parallèles), etc. Le Dictionnaire trésor de la langue roumaine a été élaboré à l’intermède des moyens et des méthodes traditionnels. C’est après 2000 qu’on a commencé à éditer les volumes de DLR à l’assistance informatique, en facilitant de cette manière le processus de l’impression et de la parution des dictionnaires. Par la collaboration scientifique entre les philologues et les informaticiens on a obtenu la version informatisée du Dictionnaire trésor de la langue roumaine (à l’intermède de l’accomplissement de trois projets CNCS et par la participation à eDTLR, projet financé par CNMP). Ce type de recherche interdisciplinaire a eu déjà des résultats pour le français (Trésor de la Langue Française Informatisé, TLFI – http://atilf.atilf.fr/), l’espagnol (Diccionario de la lengua española de

����������������������������������������������������������� 2 Pour des détails sur le projet eDTLR, voir l’article Elena D�nil�, eDTLR– base de données et instrument pour la recherche lexicographique roumaine, in «Philologica Jassyensia», VI, nr. 1 (11), 2010, p. 37–46 et en ligne : http://www.philologica-jassyensia.ro/. CLRE. Corpus lexicographique roumain essentiel 327

la Real Academia Española, DRAE – http://buscon.rae.es/draeI/), l'italien (Tesoro della lingua italiana delle origini, TLIO – http://tlio.ovi.cnr.it/TLIO/index2.html), l’anglais (Oxford English Dictionary, OED – http://www.oed.com/), etc. 2. CLRE. Le développement d’un corpus lexicographique roumain En 2010, on a initié un projet de recherche qui a eu pour but principal l’accomplissement d’un corpus lexicographique roumain qui inclut les dictionnaires essentiels de la Bibliographie de DLR (sélectés selon le critère de l’importance ou de l’utilité dans la recherche de l’évolution de la langue roumaine) aligné au niveau de l’entrée et partiellement au niveau du sens. Ainsi, UEFISCI-CNCS a financé, pour la période 2010-2013, une jeune équipe de chercheurs qui a développé, à coté de cette base de données lexicographique, un milieu de programmes permettant la consultation interrogative de ce corpus. Un autre objectif important proposé et difficile à accomplir à l’intermède des méthodes traditionnelles a été la réalisation d’une liste de mots, quasi-exhaustive pour la langue roumaine, à partir du corpus aligné. Les objectifs du projet CLRE. Corpus lexicografic românesc esen�ial. 100 de dic�ionare din bibliografia DLR aliniate la nivel de intrare �i la nivel de sens [CLRE. Corpus lexicographique roumain essentiel. 100 dictionnaires alignés au niveau de l’entrée et, partiellement, au niveau du sens]3 s’inscrivent dans la série des démarches de digitalisation de la recherche lexicographique académique de Roumanie. La première étape du projet (juillet 2010 – juillet 2013) a eu pour but l’acquisition des 100 dictionnaires des 300 de la Bibliographie de DLR. Puis, le développement du corpus a été inclut en tant que direction de recherche par elle-même dans le plan de recherche de l’Académie Roumaine dans le Département de

����������������������������������������������������������� 3 Pour des informations plus détaillées sur le projet CLRE, voir l’article Elena Tamba D�nil�, Marius-Radu Clim, Ana Catan�-Spenchiu, M�d�lin Patra�cu, The Evolution of the Romanian Digitalized Lexicography. The Essential Romanian Lexicographic Corpus ; le résumé a été publié dans Proceedings of the 15 th EURALEX International Congress, 7-11 august 2012, Oslo, eds. Ruth Vatvedt Fjeld, Julie Matilde Torjusen, Press Reprosentrales, UiO, ISBN: 978-82-303-2095-2, p. 225; pour la variante in extenso, voir Tamba et al. 2012. 328 Ana Catan�-Spenchiu, Marius-Radu Clim, M�d�lin Patra�cu, Elena Tamba

Lexicologie – Lexicographie de l’Institut de Philologie Roumaine « A. Philippide », de Jassy, à partir de janvier 2014. Vu le fait qu’il n’y avait pas pour le roumain un projet de recherche similaire, pour son accomplissement a été nécessaire d’impliquer des professionnels linguistes et informaticiens et de s’adapter en permanence à ce type de démarche. En tenant compte de l’importance du développement des ressources pour la recherche philologique roumaine et de toutes les activités proposées dans le projet, une première étape a été représentée par l’identification et la sélection de la liste des 100 dictionnaires envisagés pour CLRE (la liste peut être consultée sur la page d'internet du projet – http://www.clre.philippide.ro). Pour que ce matériel devienne un instrument utile pour l’étude de la langue roumaine, après une analyse préliminaire des matériaux de la Bibliographie DLR, on a identifié et sélecté plusieurs types de travaux lexicographiques. Ainsi, on a inclut dans le corpus de divers types de dictionnaires (on y présente seulement quelques exemples pour chaque catégorie): – des dictionnaires de type général: DA = Dic�ionarul limbii române, t. I-II, Bucure�ti, Tipografia ziarului „Universul”, Imprimeria Na�ional�, 1907-1944; DLR = Dic�ionarul limbii române, serie nou�, t. VI-XIV, Bucure�ti, Editura Academiei, 1965-2010; DEX = Dic�ionarul explicativ al limbii române, Bucure�ti, Editura Academiei, 1975; DEXI = Dic�ionarul explicativ ilustrat al limbii române, de Eugenia Dima, Doina Cobe�, Laura Manea, Elena D�nil�, Gabriela E. Dima, Andrei D�nil�, Lumini�a Boto�ineanu, Chi�in�u, Editurile Arc �i Gunivas, 2007, etc. – des dictionnaires auxiliaires: Dic�ionarul ortografic, ortoepic �i morfologic al limbii române, ed. a II-a rev�zut� �i ad�ugit�, Bucure�ti, Univers Enciclopedic, 2005; Florin Marcu, Noul dic�ionar de neologisme, Bucure�ti, Editura Academiei Române, 1997; – des dictionnaires spéciaux (encyclopédiques ou spécialisés, choisis sur le critère de leur importance pour la perspective diachronique sur la langue): Dic�ionar enciclopedic. [vol.] I: A–C (1993), [vol.] II: D–G (1996), [vol.] III: H–K (2000), [vol.] IV: L–N (2001), [vol. V]: O–Q (2004). [vol.] VI: R–S (2006). [vol.] VII: T–Z (2009), Bucure�ti, Editura Enciclopedic�; I.-Aurel Candrea – CLRE. Corpus lexicographique roumain essentiel 329

Gh. Adamescu, Dic�ionarul enciclopedic ilustrat, partea I, Dic�ionarul limbii române din trecut �i de ast�zi de I.-Aurel Candrea; partea II, Dic�ionarul istoric �i geografic universal de Gh. Adamescu, Bucure�ti, Editura Cartea Româneasc�, [1926–1931]; Lexiconul tehnic roman, I �.u., elaborare nou�, Bucure�ti, Editura Tehnic�, 1957, etc. Les dictionnaires de la langue roumaine ont été écrits en utilisant trois types d’alphabets: cyrillique, de transition ou latin. Pour les dictionnaires en alphabet cyrillique et de transition on a opté pour les éditions modernes si elles existent (par exemple, pour Dictionarium Valachico-Latinum. Primul dic�ionar al limbii române, studiu introductiv, edi�ie, indici �i glosar de Gh. Chivu, Bucure�ti, Editura Academiei Române, 2008 [cca 1650]). Pour numériser les dictionnaires, premièrement on a du scanner et OCR-iser4. Afin d’obtenir des bons résultats il y a eu des efforts logistiques pour acheter un scanner de livre avec performance spéciale de type face-up Atiz BookDrive DIY, un appareil photo Canon EOS 550D et un programme de reconnaissance de caractères ABBYY Fine Reader Engine – SDK FineReader Engine 9.0. Les dictionnaires écrits en alphabet cyrillique et de transition représentent un défi pour les informaticiens (voir les captures d’écran ci- dessous), parce que les programmes de reconnaissance optiques de caractères sont largement inefficaces pour ces textes, en nécessitant de multiples ajustements, avec des résultats insignifiants. Pour obtenir des résultats de référence, il faudrait utiliser le programme OCR avec un lexique des mots roumains écrits en alphabet cyrillique et de transition.

����������������������������������������������������������Figure 1. (à gauche) Andrei� Iser, Vocabular românesc-nem�esc, Bra�ov, I. Gött,4 OCR: 1850 optical; (à droite) character S. Petri, recognition Vocabular (reconnaissance portativ românesc-nem optique de caractères).�esc �i nem �esc- românesc, Sibiu, G. de Clozius, 1861. 330 Ana Catan�-Spenchiu, Marius-Radu Clim, M�d�lin Patra�cu, Elena Tamba

Au cours du projet, il y avait eu plusieurs tests sur le système de configuration du scanner basée sur la qualité, l’âge, l’état et le type de documents numérisés. Une étape importante dans le projet a été faite par les lexicographes de l’équipe était représentée par la validation de la segmentation et l’alignement au niveau d’entrée, suivie par la vérification de la exactitude de la forme du mot-titre à l’aide de l’interface spécialement créée par les informaticiens. Fondamentalement on a validé la division de chaque entrée et on a vérifié l’exactitude de chaque mot-titre. En cas de différences entre la forme imprimée et la forme numérisée, on a fait les corrections nécessaires. Ces actions ont été conçues pour faciliter le processus d’alignement des entrées. Afin d’obtenir des résultats plus rapides pour les activités lexicographiques, on a impliqué des volontaires philologues pour faire face à la segmentation de la page originale dans des entrées. Pour les dictionnaires cyrilliques ou de transition on a transcrit les mots avec l’alphabet latin. Cette opération a été effectuée manuellement par les lexicographes qualifiés de l’équipe en utilisant la possibilité donnée par l’interface de corriger les mots-titre. Pratiquement, cette opération a été réalisée manuellement et on a attaché une « étiquette » avec la transcription en alphabet latin des mots-titre. Pour les dictionnaires alignés, les entrées sont affichées aussi dans un format d’image. Pendant ce processus, on a constaté que certains dictionnaires nécessitent un nouveau balayage, en résultant ainsi une augmentation du temps de travail pour corriger les lacunes causées par les paramètres de numérisation qui doivent être particularisés à toutes les instances présentes dans les dictionnaires concernés. Pour cela nous avons utilisé d’autres copies du même dictionnaire ou on a fait faire appel à plusieurs méthodes de balayage et de traitement informatique (réglage du contraste, de l’éclairage, l’équilibre noir et blanc, etc.) Les résultats du projet peuvent être trouvés en circuit fermé à l’adresse http://www.clre.philippide.ro. Pour respecter les droits de propriété intellectuelle, les spécialistes intéressés doivent signer un accord, en assumant la responsabilité de l’utilisation des informations contenues dans corpus lexicographique. CLRE. Corpus lexicographique roumain essentiel 331

Les résultats de la consultation peuvent être obtenus selon l’une des deux façons, soit par visualisation des entrées dans un seul dictionnaire, soit par visualisation des entrées des tous les dictionnaires alignés. Pour aider les utilisateurs on a envisagé la construction de deux types de listes de mots, à savoir une liste individuelle pour chaque dictionnaire et une complète, y compris l’alignement au niveau de l’entrée de tous les termes. Chacune des deux options donne à l’utilisateur l’option de la liste par ordre alphabétique ou bien on peut affiner les résultats en utilisant les filtres sur la forme des mots-titre (mots qui incluent un certain groupe de lettres, etc.).

Figure 2. Affichage des mots commençant avec lettre D

Figure 3. Les résultats affichés pour le mot « dragon »

Les résultats de la recherche permettent de visualiser l’entrée du dictionnaire en format image. Sur la même page, on peut voir les 332 Ana Catan�-Spenchiu, Marius-Radu Clim, M�d�lin Patra�cu, Elena Tamba métadonnées se référant au dictionnaire dont on a extrait l’entrée et la définition en version reconnue par ABBYY. Celle-ci ne peut être utilisée dans les dictionnaires en alphabet cyrillique ou de transition.

Figure 4. Capture d’écran avec l’article « moine » �c�lug�r’ d’un dictionnaire écrit en cyrillique Dans la mesure où la politique linguistique de la Roumanie va clarifier certaines questions juridiques concernant les droits de propriété intellectuelle, on va fournir un accès gratuit à l’information pour tous ceux qui s’intéressent à la langue roumaine. Jusqu’à présent, l’accès du public à l’information, selon la solution proposée par la plate-forme Dacoromania, semble être l’un des plus inspirés. Ainsi, pour certains documents, qui ne sont pas soumis au droit d’auteur ou les droits ont été négociés avec les héritiers, l’accès est gratuit, tandis que les documents couverts encore par le droit d’auteur sont disponibles exclusivement in situ sans permission d’être copiés, sur le site ne s’affichant que les métadonnées et sélectivement les 5 premières pages du document, à partir de la page-titre. Dans ce projet on a été envisagé aussi le problème d’alignement au niveau des sens avec certains dictionnaires déjà numérisés (eDTLR, TDRG). Le modèle de l’alignement au niveau de sens est fondé sur la lemmatisation des champs de la définition, en comparant les sens des définitions visées des deux dictionnaires. Après plusieurs essais, l’équipe de développement du projet a décidé d’essayer à réaliser une correction automatique, du format numérisé et reconnu au niveau du caractère. Jusqu’à présent, deux ressources ont été développées qui peuvent être utilisés pour augmenter la similitude de la forme numérisée avec la forme imprimée. Faire construire un lexique des mots-titre qui ont été CLRE. Corpus lexicographique roumain essentiel 333 validées et corrigées dans l’étape de segmentation des définitions et de les utiliser pour corriger automatiquement les formes numérisées, ça représente la direction principale qui sera abordée afin de résoudre ces lacunes. Après cette étape on vise à créer un lexique de formes fléchies extraits d’autres ressources textuelles numérisées de la langue roumaine. En utilisant ces deux ressources on espère à une grande fidélité de la forme digitalisée. 3. Conclusions Avec l’appui institutionnel, le projet a assuré la formation et la spécialisation d’une jeune équipe de recherche interdisciplinaire, prête et capable de proposer des projets futures et de poursuivre la recherche commencée. Le projet CLRE a également ouvert des possibilités encourageantes permettant la mise en réseau avec des professionnels d’autres centres ou pays, et avec d’autres projets. À cet égard, un lien essentiel est représenté par CLRE et la rédaction du dictionnaire de la langue roumaine, menée sous l’égide de l’Académie Roumaine : il y a une proposition du Département de lexicologie et lexicographie de l’Institut de Philologie Roumaine « A. Philippide » de Jassy, subordonné à l’Académie Roumaine, de faire comprendre dans le plan de recherche le développement de cette ressource lexicographique par l’introduction d’autres dictionnaires outre ceux étant déjà alignés. Le projet CLRE a proposé un type de recherche constructive et il a réussi dans une période relativement courte à établir des liens avec des projets similaires à l’étranger, en facilitant ainsi l’intégration de ce corpus dans un projet international : EneL. European Network of e-Lexicography (http://www.cost.eu/domains_actions/isch/Actions/IS1305), dans la ligne de financement COST, qui vise à créer un réseau pan- européen de ressources lexicographiques pour une utilisation académique et pour le grand public. Le projet ENel est réalisé sur une période de quatre ans (2013-2017) et jusqu’à présent y participent 29 pays. L’idée du projet CLRE a été reçu avec intérêt lors du dernier Congrès de linguistique et de philologie romane (CILPR XXVII – Nancy 2013) où des spécialistes prestigieux ont été intéressés de l’accès au corpus créé pour la corrélation avec le projet international Dictionnaire Étymologique Roman (DÉRom) (www.atilf.fr/DERom/). 334 Ana Catan�-Spenchiu, Marius-Radu Clim, M�d�lin Patra�cu, Elena Tamba

Pour approfondir et harmoniser davantage l’alignement des dictionnaires, les membres du projet vont compléter le nombre des travaux lexicographiques. Le corpus lexicographique roumain essentiel (CLRE) est un outil indispensable et une base de données fondamentale pour l’étude de la langue roumaine et pour la phase de recherche de l’informatisation de la langue roumaine, en s’alignant aux programmes de recherche existants à l’échelle internationale.

Bibliographie D�nil� 2010 : Elena D�nil�, eDTLR – base de données et instrument pour la recherche lexicographique roumaine, in « Philologica Jassyensia », an VI, nr. 1 (11), 2010, p. 37–46. Tamba et al. 2012: Elena D�nil�, Marius-Radu Clim, Ana Catan�-Spenchiu, M�d�lin Patra�cu, The Evolution of the Romanian Digitalized Lexicography. The Essential Romanian Lexicographic Corpus, p. 1014-1017 (http://www.euralex.org/proceedings-toc/euralex_2012).

CLRE. Essential Romanian Lexicographic Corpus. Results and Perspectives This article shows the achievements of the project CLRE (Essential Romanian Lexicographic Corpus. 100 dictionaries from the Romanian Thesaurus bibliography aligned by entries) and the connections made between this corpus and other developments of language digitizing, both in Romanian and in other European languages. The CLRE corpus includes an important number of the most important Romanian dictionaries, formally aligned, and that will offer Romanian specialists an excellent working instrument and will set the basis for future researches.

Institut de Philologie Roumaine « A. Philippide » Jassy, Roumanie O privire asupra deprinderilor culturale populare în contextul trecerii de la via�a rural� la cea urban�*

Adina HULUBA�

Key-words: childbirth beliefs, urban behaviour, superstitions, work migration, ethnographic fieldwork

Datele ultimului recens�mânt din România arat� c� 54% din popula�ia stabil� a ��rii se afl� în ora�e. Aparent, ace�ti locuitori, printre care ne num�r�m �i noi, sunt caracteriza�i de un trai modern: ra�ional, utilitarist �i tehnologizat. Comportamentul nostru se construie�te îns� în virtutea unui rol asumat, definit de Erving Goffman ca dedublare a individului potrivit caracterului „promi��tor” al activit��ii pe care o dezvolt� orice persoan� în prezen�a altora (Goffman 1959: 2). Fiind printre or��eni, un fost s�tean se va îmbr�ca �i va vorbi ca ei, dar odat� aflat într-un mediu familiar, mai pu�in presant la nivel psihologic, atât vorbirea sa, cât �i gesturile sale vor reveni la modelul ini�ial, la care a fost martor în prima parte a vie�ii. O analiz� aprofundat� a datelor culturale ce supravie�uiesc în urma plec�rii din mediul rural nu s-a f�cut, literatura de specialitate propunând pân� acum cinci direc�ii de abordare a fenomenului migra�iei interne �i interna�ionale. S-a vorbit, a�adar, despre: estimarea cantitativ� a fluxurilor de popula�ie, evaluarea impactului pe care îl au migran�ii asupra economiei �i asupra societ��ii-gazd�, motivele pentru care are loc str�mutarea (dac� este voluntar� sau impus� de diverse constrângeri), nivelul de integrare �i asimilare a noilor veni�i �i etica �i

* Aceast� lucrare con�ine concluzii ale cercet�rii finan�ate de Autoritatea Na�ional� pentru Cercetare �tiin�ific�, CNCS-UEFISCDI, cod de proiect PN-II-RU- PD-2011-3-0086, �i face parte din volumul Credin�e despre na�tere în contextul urban din Moldova. Memoria tradi�ional�, aflat în curs de publicare la Editura Universit��ii „Alexandru Ioan Cuza” din Ia�i. Datele au fost culese de la 20 de informatori urbani, cu vârste �i studii diferite, �i comparate cu cele primite de la al�i 20 de subiec�i din satele lor de obâr�ie, precum �i cu documente aflate în Arhiva de Folclor a Moldovei �i Bucovinei din Ia�i.

335 Adina Huluba�336 echitatea modului în care sunt receptate diversele identit��i etnice, lingvistice �i religioase (Bagchi 2009: 419-420). Având o relativ� leg�tur� cu subiectul integr�rii �i asimil�rii migran�ilor, vreme de doi ani, am pornit o investiga�ie ce se bazeaz� pe un segment redus al culturii populare �i am ajuns la concluzia c� mediul urban nu are un impact covâr�itor asupra memoriei tradi�ionale �i nu poate eradica total reac�iile rurale la prima genera�ie de or��eni. Fie c� se mut� din sate în ora�ele din România sau în a�ez�ri urbane str�ine, oamenii apeleaz� la reperele constante de spiritualitate, atunci când traverseaz� etape critice la nivel existen�ial sau î�i reg�sesc mediul familiar într-o form� mai restrâns� (un grup de prieteni, colegi, vecini cu acela�i tip de mentalitate rural�). Speciali�tii în migra�ie interna�ional� pot g�si astfel un indiciu suplimentar pentru o eventual� analiz� extins� a proceselor psihoculturale care îi marcheaz� pe imigran�i. Pentru a surprinde aceast� tr�s�tur� spiritual� a subiec�ilor este nevoie îns� de o documentare riguroas� a cercet�torului asupra mediului cultural din care provine informatorul. Aceea�i condi�ie apare �i în cazul anchetelor etnografice urbane, care îi solicit� specialistului „s� ia în considerare mai multe registre sociale �i culturale” (Gutwirth 1978: 49), cu o aten�ie sporit�, fiindc� „etnologia de azi este în egal� m�sur� urban� �i rural�” (Agier 2004: 31). Exist� îns� voci autohtone care declar� inutil� cercetarea culturii tradi�ionale în mediul urban �i propun, în loc, investigarea cotidianului sau a „faptului m�runt” din vie�ile citadine. Desigur, obiectul preocup�rilor d� �i m�sura efortului necesar, îns� „etnologia ora�ului” presupune ignorarea unui fenomen sociocultural puternic în România, dar �i în alte ��ri aflate nu cu foarte mult timp în urm� sub influen�� sovietic�: mentalitatea tradi�ional�, arhaic�, izbucne�te aproape în fiecare moment al vie�ii pe care prima genera�ie de or��eni o duce. Spre deosebire de vestul Europei, unde sunt frecvente resuscit�rile voluntare ale comportamentului popular sau se încearc�, dup� formula pus� în circula�ie în volumul editat de Eric Hobsbawn, o „inven�ie a tradi�iilor” (Hobsbawn 2000: 1), în acest spa�iu privilegiat din punct de vedere cultural nu este necesar� (înc�) o atitudine recuperatorie. Initia�ive precum „la blouse roumaine” sau „mândra chic” care au reu�it s� faca din alti�e �i alte elemente ale c�m��ilor tradi�ionale o surs� de inspira�ie pentru mod� sunt rare �i definesc o O privire asupra deprinderilor culturale populare... 337 mai pu�in numeroas� genera�ie a treia de or��eni. La fel ca în cazul emigran�ilor, o dat� cu nepo�ii celor care au p�r�sit spa�iul natal apare un fenomen psihosocial caracterizat de o nostalgie a începutului, de fapt a apartenen�ei la ceva distinct de modelul central, impus. Ora�ele noastre forfotesc de fo�ti s�teni. Informa�ia pe care ace�tia au adus-o cu ei irumpe surprinz�tor adesea. Este suficient s� men�ionez c� în cursul unei conversa�ii conven�ionale, despre pove�ti spuse copiilor, mi s-a men�ionat basmul „cu M�r��rile” de c�tre un tehnician dentar originar din Hârl�u – Ia�i. Entit��ile men�ionate reprezint� ni�te spirite tutelare ale torsului, care trebuie s� se încheie pân� în mar�ea din S�pt�mâna Mare a Pa�tilor, de unde �i numele lor. Nerespectarea acestei norme tradi�ionale atrage hierofania terifiant� a divinit��ilor ce vin s� pedepseasc� în mod cumplit femeia lene��. Forma lexical�M�r��ri este rar� (Mar�olea apare frecvent), �i posibilitatea de a înregistra o asemenea informa�ie în mediul urban nu constituie o întâmplare fericit�, pentru c� România se afl� abia la începutul urbaniz�rii, în prima din patru etape posibile, �i, a�a cum subliniaz� profesorul Ion H. Ciubotaru la cursurile sale, clasa noastr� muncitoreasc� este, de fapt, o categorie social� distinct�: ��rani str�muta�i, afla�i în pribegie în ora�ele industrializate for�at. Un alt exemplu tot din sfera medical�, dateaz� din luna aprilie 2013 (�i le men�ion�m doar pe cele foarte recente). O asistent� medical� de la Spitalul „Cuza-Vod�”, Ia�i, mi-a r�spuns la mul�umirile adresate în urma tratamentului medicamentos cu formula „S� v� fie de leac!”, folosit� de c�tre descânt�toare: „Leac �i babii colac!”. Când i-am atras aten�ia asupra a�a-zisei inadecv�ri a expresiei în mediul clinic impersonal, s-a justificat prin nevoia de empatie pe care o are orice pacient. Formulele conven�ionale, de tipul „Cu pl�cere!”, nu o pot transmite, potrivit acestui subiect. R�spunsul s�u nu este unul rar printre cadrele medicale. Cercet�toarea Silvia Ciubotaru remarca faptul c� na�terea este îngreunat� de „mecanismul psihodinamic produs de team�, nelini�te, spaim� �i alte st�ri afective”, iar empatia dintre bunica (ce ajuta alt�dat� la na�tere) �i gravid� (Ciubotaru 2005: 58), uneori înso�it� de pove�ti �i cântece, f�cea din travaliu un moment total diferit de cel actual. A�adar, r�spunsul asistentei medicale atinge miezul atitudinii tradi�ionale, atât prin punerea accentului pe afect �i nu pe Adina Huluba�338 profesionalismul rece, cât �i prin expresia cu valoare magic� pe care o utilizeaz�. Spontaneitatea acestor informa�ii surprinz�toare pentru un adept al antropologiei urbane poate fi blocat� îns� de o metodologie gre�it� a cercet�torului. Masca or��eneasc� purtat� de fo�tii s�teni devine impenetrabil� sau inutil�, în func�ie de abordarea interviului. Efortul adapt�rii la psihologia rural-urban� nu constituie în nici un caz, cum s-a spus, o c�utare cu lupa a datelor culturale tradi�ionale, ci o obliga�ie elementar� a etnografului de teren. Sanda Golopen�ia invoc� un „dialogism polimorf �i extins între insideri” (Golopen�ia 2001: 35) drept mecanism al amintirilor culturale sau istorice comune în cadrul unei colectivit��i-memorie. Conceptul acesta define�te un mediu social în care toate persoanele se cunosc, î�i vorbesc �i „sunt în contact ritual” (Golopen�ia 2001: 36). P�trunderea în colectivitatea-memorie, mai exact în mediul familiar al informatorului adoptat de spa�iul urban, nu poate ob�ine rezultate veridice f�r� un tact profesional. Dintre cei 21 de subiec�i urbani cu care am discutat, nu pu�ini au avut o prim� reac�ie de r�spuns f�când apel exclusiv la cuno�tin�ele lor religioase sau de factur� modern�. Din prima categorie de eschiv� specific� pentru men�inerea aparen�elor urbane fac parte r�spunsuri precum: „lâng� copilul nebotezat se pune o icoan�” sau „împotriva deochiului se spune «Tat�l Nostru»”. Ambele exemple apar �i în localit��ile rurale, dar acolo ele sunt imediat dublate de informa�ii de provenien�� precre�tin�, cum este gestul de a a�eza cle�tele folosit la foc, m�tura sau cu�itul, lâng� p�tu�ul copilului. A doua evitare a r�spunsului, provocat� atât de contextul artificial – un interviu –, cât �i de intruziunea etnografului, se face prin r�spunsuri de tipul „pe copilul care nu cre�te îl duce la doctor”. Dac� în mediul rural insisten�a cercet�torului asupra cauzelor este concediat� prin formulele „a�a e bine” sau „a�a am apucat din b�trâni”, la ora� oamenii recurg la informa�ii conven�ionale. Atunci când se discut� cu un subiect aflat în mediul urban de câteva decenii sau mai pu�in, este necesar� revenirea asupra întreb�rilor, uneori prin sugerarea r�spunsului c�utat. De�i etnologii de ultim� or� ar putea vedea în aceast� tehnic� de intervievare o „influen�are a martorului”, este bine cunoscut faptul c�, o dat� cu dobândirea unei educa�ii tradi�ionale, ata�amentul fa�� de mediul natal O privire asupra deprinderilor culturale populare... 339 atrage �i respingerea elementelor str�ine. Spre exemplu, Viorica Vi�an, originar� din �ibana – Ia�i, a precizat în mai multe situa�ii c� îi sunt familiare informa�iile prezentate, dar c� a aflat de ele aici, în ora�, de la colegele de serviciu �i c� acas� la ea nu se f�cea a�a. A�adar, în ciuda unui mediu uniformizat, aflat sub presiunea mijloacelor de informare, no�iunile magice �i comportamentale populare r�mân distincte în memoria nou-venitului la ora�. Acela�i subiect �i-a manifestat �i siderarea în fa�a ritualurilor degradate, prezentate cu mare pomp� la televiziuni. Con�tiin�a tradi�ional� nu permite o acultura�ie pentru prima genera�ie de or��eni �i acest fapt z�d�rnice�te un eventual demers de escamotare a datelor culturale populare acolo unde ele nu exist�. Putem urm�ri trecerea de la atitudinea defensiv� a subiec�ilor care mimeaz� o adaptare la comportamentul �i gândirea urban� la adev�rata lor natur�, format� de precepte socioculturale specifice mediului rural, prin indicatori lingvistici. În timpul conversa�iei, se renun�� treptat la pronun�ia literar� în favoarea fonetismelor, iar neologismele (nu de pu�ine ori folosite impropriu de c�tre subiec�i, din dorin�a de a ar�ta receptorului c� au un vocabular potrivit ora�ului) sunt înlocuite cu regionalisme. De aceea, este necesar ca cercet�torul s� fie familiarizat cu zona etnografic� de obâr�ie a informatorului �i s� scurteze timpul necesar relax�rii psihocognitive prin sugerarea termenilor populari �i prin utilizarea fonetismelor, în limite fire�ti. Întrebarea r�mâne totu�i: de ce s� depunem efort pentru a provoca ie�irea din laten�� a supersti�iilor �i practicilor tradi�ionale? Motivul principal const� în vitalitatea lor deosebit�, ele constituie un fapt de zi cu zi �i deci o realitate social� ce d� identitatea spa�iului sud-est european. Un exemplu rapid al acestui fenomen cultural regional este faptul c� or��enii ucraineni nu doar �tiu c� izbirea unei p�s�ri de geamul gospod�riei constituie un semn funest, ci �i tr�iesc convingerea profund� c� exist� o leg�tur� magic� între, s� zicem, dezorientarea unei p�s�ri �i tragedia familial� (Golovkha-Hicks 2008: 37). Aceea�i credin�� a fost culeas� la noi de etnologul Ion H. Ciubotaru din localitatea Berezeni, jude�ul Vaslui (1999: 17). Stadiul de laten�� a informa�iilor este întrerupt �i acestea sunt puse în practic� în dou� contexte �i din trei motive. Primul context este cel al mediului familiar, atunci când fo�tii s�teni tr�iesc Adina Huluba�340 convingerea c� receptorii nu sunt str�ini de acest tip de comportament sau c� nu îi vor privi cu dispre�. Cel de-al doilea moment ce catalizeaz� reac�iile rurale este un eveniment existen�ial, sau, folosind terminologia lui Arnold Van Gennep, un rit de trecere: la na�terea unui nou membru al familiei, în timpul nun�ii sau la înmormânt�ri, un fost s�tean va face întotdeauna apel la bagajul s�u de cuno�tin�e tradi�ionale. Cele trei motive ale persisten�ei în mediul urban constau în limitele pe care �tiin�a le are în a explica hazardul vie�ii, în nevoia condi�iei umane de a se pune la ad�post de pericole �i în încercarea de a influen�a pozitiv viitorul. Pentru a exemplifica scurt fiecare dintre motiva�ii, voi invoca un segment redus al culturii populare – obiceiurile de na�tere, pe care subiec�ii cu care am discutat le respect� la fel de mult la ora� ca în satele de origine. Apelul la explica�iile magice pentru ceea ce �tiin�a nu poate dovedi este cel mai des întâlnit în cazul semnelor din na�tere, puse pe seama contagiunii mamei în timpul sarcinii cu obiecte furate sau impure magic. Fiecare subiect cu care am discutat a invocat câte un caz, fie c� era personal sau doar cunoscut. Teama de influen�ele r�uvitoare face ca bebelu�ii s� poarte un fir ro�u la încheitura mâinii, în timp ce modelarea viitorului are loc în chip nestr�mutat la îmb�ierea copilului dup� botez. Apa cu care îl spal� na�a pe proasp�tul cre�tin con�ine simboluri pentru ceea ce poate asigura un destin fericit: frumuse�e, s�n�tate, bog��ie. Ideea de bel�ug reiese inclusiv la nivel stilistic, prin enumerarea cumulativ� a elementelor rituale de c�tre informatori: „�i-n sc�ld�toare se pune ce trebuie – ap�, lapte, zah�r, ou�, pene, a�a se obi�nuie�te. Copilu’ când se face mare cic� s� aib� de toate, �i zah�r �i sare �i piper, tot ce-i trebuie” (Doina Popa, Foc�ani – Vrancea). Un alt r�spuns justificativ pentru consemnarea �i analiza datelor de cultur� tradi�ional� p�strate active de c�tre or��eni este c� bog��ia informa�iilor va mai exista cel mult înc� o genera�ie, prin for�a lucrurilor. Copiii primei genera�ii de or��eni recepteaz� lumea satului ca pe o realitate str�in� de via�a lor, dar o accept�, în timp ce a treia genera�ie pierde integral contactul cu matca spiritual�, la fel ca în cazul imigran�ilor, ceea ce demonstreaz� leg�tura profund� dintre limb� (copiii celor care s-au n�scut în str�in�tate nu mai înva�� limba bunicilor) �i cultur�. Fiindc� limba este felul în care un popor vede O privire asupra deprinderilor culturale populare... 341 lumea, dup� cum spunea regretatul profesor Dumitru Irimia, decodarea magic� a lumii î�i pierde codul o dat� cu succedarea genera�iilor în spa�iul urban.

Bibliografie Agier 2004: Michel Agier, La Sagesse de l’Ethnologue, Paris, L’oeil Neuf. Bagchi 2009: Amiya Kumar Bagchi, Mobility: Internal and International, în Human Development Report 2009. Overcoming Barriers: Human Mobility and Development, New York, Palgrave Macmillan, p. 419-436. Ciubotaru 1999: Ion H. Ciubotaru, Marea trecere. Repere etnologice în ceremonialul funebru din Moldova, Bucure�ti, „Grai �i Suflet – Cultura Na�ional�”. Ciubotaru 2005: Silvia Ciubotaru, Folclorul medical din Moldova. Tipologie �i corpus de texte, Ia�i, Editura Universit��ii „Alexandru Ioan Cuza”. Goffman 1959: Erving Goffman, The Presentation of Self in Everyday Life, New York, Anchor Press. Golopen�ia 2001: Sanda Golopen�ia, Intermemoria. Studii de pragmatic� �i antropologie, Cluj-Napoca, Dacia. Golovkha-Hicks 2008: Inna Golovakha-Hicks, The Life of Traditional Demonological Legends in Contemporary Urban Ukrainian Communities, în „Folklore”, vol. 40. Gutwirth 1978 : Jacques Gutwirth, L’enquête en ethnologie urbaine, în „Hérodote” (Paris), nr. 9, ianuarie-martie. Hobsbawn 2000: The Invention of Tradition, edited by Eric Hobsbawn and Terence Ranger, Cambridge University Press.

A Glance Upon Folk Cultural Behaviour in the Context of Rural to Urban Migration The paper presents a socio-cultural specificity of south-east Europe: peasants populate towns and continue their lives the way they saw it happening in villages. Although appearances may suggest that traditional behaviour is long forgotten, whenever ritual contexts demand it, migrants act as they were taught to. A second setting for rural behaviour in the middle of the town is built by familiar contexts. The presence of family members, old village neighbours or informal circumstances allow recent city dwellers to relax, speak and react in a peasant way. The causes of such retention against technology and pragmatism are both socio-historic and magic. Romania has only passed through the first phase of urbanization out of four possible. This leads to rural behaviour Adina Huluba�342 meant to ease the perception of life events every time science fails to explain causes. Moreover, the human need to ward off evil and the aspiration to influence positively the future still provoke magic gestures and maintain superstitions. Childbirth beliefs offer a lot of examples of this folk attitude. Still, the methodology used to capture rural behaviour needs to be carefully directed towards a psycho-cognitive relaxation of the subject. Villagers that now live in towns play convincingly the urban citizen part and quickly offer conventional answers during the interview. The ethnologic investigation demands that the specialist has already acquired knowledge on the ethnographic zone the informant comes from. Thus, a familiar atmosphere facilitates the activation of traditional memory. The effort is not by far artificial, since customs, superstitions and magic gestures appear everywhere. This privileged period is, nevertheless, limited since the first generation of city dwellers is constantly decreasing.

Institutul de Filologie Român� „A. Philippide” Ia�i, România Concordan�e lingvistice între dialectul aromân �i limba albanez�

Manuela NEVACI

Key-words: Aromanian, Balkan linguistic, Romance linguistic

1. Cel dintâi înv��at care a semnalat existen�a aromânilor în Albania, în teritoriul unde-i întâlnim �i ast�zi, a fost istoricul german Johann Thunmann, care a publicat la Leipzig, în anul 1774, în limba german�, lucrarea Untersuchungen über die Geschichte der östlichen europäischen Völker (Cercet�ri asupra istoriei popoarelor din Europa de R�s�rit): Vlahii de dincolo de Dun�re (românii sud-dun�reni) [...] sunt un popor mare �i numeros �i compun jum�tate din popula�ia Traciei �i trei sferturi din cea a Macedoniei �i Thessaliei. �i în Albania locuiesc mul�i. Vorbesc acela�i grai ca �i fra�ii lor de dincoace de Dun�re, îns� amestecat cu multe cuvinte grece�ti. [...] De 750 de ani sunt cunoscu�i sub numele de vlahi �i g�sim �i urme ale graiului lor înc� din sec. VI. Se numesc ei în�i�i rumâni sau rumuni. Grecii ii numesc vlahi (Thunmann 1774). Ulterior, informa�ii despre prezen�a aromânilor în Albania g�sim la istorici �i lingvi�ti români �i str�ini, printre care îi amintim pe A.D. Xenopol, N. Iorga, A. Philippide, Th. Capidan, Grigore Brâncu�, Nicolae Saramandu �i al�ii. Lui Th. Capidan îi dator�m monografia F�r�ero�ii, publicat� în volumul VI din Dacoromania, în anul 1931. Monografia se întemeiaz� pe o c�l�torie de studii timp de lun� efectuat� în 1928, când a vizitat numeroase a�ez�ri ale aromânilor �i a publicat câteva texte de la aromânii din zona Corcea. În perioada iulie – septembrie 2011 m-am deplasat în Grecia, Albania �i R. Macedonia prin contractul postdoctoral POSDRU „Valorificarea identit��ilor culturale în procesele globale”, cu proiectul Identitate româneasc� în context balcanic. În timpul c�l�toriei de studii am avut ocazia s� efectu�m cercet�ri de teren la aromânii din Albania în luna iunie. Cu acest prilej am înregistrat texte dialectale în localit��ile Shquepur, Stan Cabunara,

343 Manuela Nevaci 344 Manuela Nevaci

Fier, Andon Poci, P�rmet, Corcea, Moscopole, Greava. De asemenea, am aplicat un chestionar special (pentru p�storit) în Moscopole. Men�ion�m c� la intrarea în localitatea Andon Poci, vizitatorii sunt întâmpina�i de urarea inscrip�ionat� în aromân�: „Ghini vinitu” („Bine ati venit”), iar la ie�ire cu urarea „Oar� bun�” („Drum bun”). Ne-a interesat indeosebi stabilirea grupurilor dialectale, pornind de la faptul c� aromânii f�r�ero�i veni�i din Balcani �i stabili�i în Dobrogea se împart în dou� grupuri (�opani �i plisoti), cu deosebiri de grai, a�a cum rezult� din lucr�rile Cercet�ri asupra aromânei vorbite în Dobrogea (Saramandu 1972) �i Graiul aromânilor f�r�ero�i din Dobrogea (Nevaci 2011). Cu ocazia cercet�rilor de teren efectuate în Albania, am constatat existen�a acestor dou� grupuri, al�turi de care exist� �i altele: c�str� �o�, j�rc� �o�, ui�a�, culu�a�, mizuchiari, megido�. Exist� unele diferen�e, îndeosebi de ordin fonetic, între aceste grupuri. În lucrarea de fa�� ne vom ocupa de graiul f�r�ero�ilor din Albania sub aspectul concordan�elor lingvistice cu albaneza. 2. F�r�ero�ii (sg. f�r�irót, pl. f�r�iró�) au numele derivat de la localitatea Fra�ari (alb. Frashër), de unde provin o parte dintre ei, anume cei care se numesc ei în�i�i f�r�ero�i. Este vorba de cei din zona ora�ului Corcea, Albania (arom. Curceau�, alb. Korçë) �i câteva sate din împrejurimi, dintre care unii, pornind spre r�s�rit, s-au stabilit pe versantul nordic al muntelui Vermio (Macedonia greceasc�) �i în Nijopole (R. Macedonia). Denumirea de f�r�ero�i s-a extins, îns�, la to�i cei care î�i spun r�m �� (fa�� de arm��, cum î�i spun ceilal�i aromâni). F�r�ero�ii în Albania se g�sesc în jum�tatea sudic� a ��rii (zona dialectului tosc al albanezei). F�r�ero�ii din districtele Vlorë, Fier, Lushnja (câmpia Muzachia) �i o parte dintre cei din districtul Berat sunt cunoscu�i �i sub numele de muz�cheari (arom. mizu �ári). Exist� �i alte denumiri de grup, dup� �inuturi sau localit��i: culu�á� sau cu�u�á� (din Colonia), j�rc��ó� (din Jarcani), uia�í� (din Uianic), c�str��ó� (din Custre�), plisó� (din Pleasa). Fiind o popula�ie de p�stori, f�r�ero�ii cunosc o larg� r�spândire, îndeosebi în Grecia. Mul�i dintre cei care aveau locurile de iernat în câmpia Tesaliei, la Marea Egee (unde iernau �i pindenii) sau în vest, la Marea Ionic�, au r�mas definitiv în aceste locuri. Concordan�e lingvistice între dialectul aromân �i limba albanez� 345

3. Din constat�rile noastre, exist� la aromâni un deosebit interes pentru p�strarea identit��ii lor române�ti în contextul globaliz�rii. Se constat� la aromâni atât con�tiin�a romanit��ii, cât �i con�tiin�a românit��ii. În ceea ce prive�te con�tiin�a romanit��ii, ea se men�ine treaz� prin vestigiile romane, p�strate, de exemplu, la Apollonia (azi Poian, în Albania), pe malul Adriaticii, principala poart� de p�trundere a romanilor în Balcani, în secolul al II-lea î.Hr., când Iliria, Macedonia �i, apoi, întreaga Grecie (anul 148 î. Hr.) devin provincii romane. Din Apollonia pornea faimoasa Via Egnatia (denumit� pân� azi de c�tre aromâni Calea Mare), principala arter� de circula�ie în Balcani pe direc�ia vest-est, care ajungea la Salona (arom. S�run�; Salonic), continuându-se pân� la Constantinopol. Referitor la con�tiin�a românit��ii, ea este veche de câteva secole, nefiind rodul exclusiv al ini�iativei României, care, la sfâr�itul secolului al XIX-lea �i începutul secolului al XX-lea, a înfiin�at pe teritoriul Albaniei �coli cu predare în limba român�. De asemenea, recent, România a construit o biseric� româneasc� în ora�ul Corcea (Albania). Prin leg�turile comerciale cu centrele din Occident �i îndeosebi cu cele din fostul Imperiu Austro-Ungar, aromânii au venit în contact cu confra�ii lor din nordul Dun�rii. Con�tiin�a românit��ii este, astfel, anterioar� cre�rii diasporei române�ti în Austro-Ungaria, dup� distrugerea Moscopolei de c�tre musulmani în a doua jum�tate a secolului al XVIII-lea. Ora�ul a fost distrus, prin trei atacuri armate (1767, 1769, 1788), în a doua jum�tate a secolului al XVIII-lea. Ruinele ora�ului de odinioar�, cea mai mare a�ezare urban� din sudul Peninsulei Balcanice la acea dat� (50.000 de locuitori, 27 de biserici), se v�d �i ast�zi. La Moscopole a func�ionat singura Academie (institu�ie de înv���mânt superior) din Imperiul Otoman �i a existat, de asemenea, o tipografie. Rodul intensei activit��i culturale de la Moscopole au fost operele primilor scriitori aromâni, Theodor A. Cavallioti1, Daniil Moscopoleanul2 �i Constantin Ucuta. Men�ion�m,

1 Th. A. Cavallioti public� la Vene�ia, în 1770, ����������� (Prima înv���tur�), carte de citire pentru clasele elementare, scris� în grece�te, cuprinzând rug�ciuni din Biblie. Cartea are la sfâr�it un vocabular de 1170 de cuvinte grece�ti, traduse în aromân� �i albanez�. Însemn�tatea acestui vocabular pentru cunoa�terea dialectului M anuela Nevaci 346 Manuela Nevaci

în acela�i sens, �i traducerea în aromân� a textelor religioase (Liturghier aromânesc, Codex Dimonie). Limba operelor scriitorilor aromâni din secolul al XVIII-lea (Daniil, Ucuta, Cavallioti) cât �i cea a textelor religioase datând din aceea�i perioad� prezint� particularit��i ale graiurilor f�r�erot �i grabovean. R�zbate din limba acestor scrieri un iz de „arhaicitae”, care le apropie de perioadele anterioare din evolu�ia limbii române, uneori chiar de româna comun�. 4. În continuare vom prezenta numai câteva particularit��i esen�iale care diferen�iaz� graiul f�r�ero�ilor din Albania de restul graiurilor aromâne �i concordan�ele cu dialectul tosc al limbii albaneze. 4.1. Sistemul fonetic �i fonologic 4.1.1. Vocalismul. Semnalat� par�ial la f�r�ero�i de Th. Capidan �i ilustrat� cu numeroase exemple de Nicolae Saramandu (Saramandu 1972: 41, 51, 178-179) este afonizarea vocalelor finale [i] �i [�]: munt� ‘munte’, afl� ‘afl�’ etc. În ceea ce prive�te rostirile de tipul afl �, fenomenul amu�irii lui -� (în pozi�ie final�) se întâlne�te în dialectul gheg al limbii albaneze, a�a cum a semnalat Gr. Brâncu�. Credem c�

aromân a fost relevat� pentru întâia dat� de înv��atul german Johann Thunmann, profesor la Universitatea din Halle, care l-a �i publicat în lucrarea sa, Untersuchungen über die Geschichte der östlichen europäischen Völker (Leipzig, 1774). Lucrarea lui Cavallioti con�ine un singur text aromânesc (grai f�r�erotesc): Hristos de mor�i nâstâsí cu morte mort�a c�lc�ndu, š-a m�rmint�torlor ahârzi ban� harizm�(„Hristos a înviat din mor�i cu moartea pe moarte c�lcând �i celor din mormânturi via�� d�ruindu-le”). 2 Daniil Moscopoleanul public� la Vene�ia, în 1794, ���������� ���������� (Înv���tur� introduc�toare), carte de lectur�, scris� în grece�te, care cuprinde, la sfâr�it, un manual de conversa�ie în patru limbi: greac�, albanez�, aromân� �i bulgar�. Prima edi�ie a fost reprodus� de cercet�torul englez William Martin-Leake în Researches in Grecce (Londra, 1814: 383-403). Lucrarea lui Daniil nu este propriu-zis un lexicon, dup� cum arat� titlul, ci un ghid de conversa�ie cu sintagme întrebuin�ate în vorbirea zilnic�. Limba textului lui Daniil Moscopoleanul a fost studiat� de Grigore Brâncu� în ��������ii asupra structurii vocabularului aromân în dic�ionarul lui Daniil Moscopoleanul, în „Studii �i cercet�ri lingvistice”, XLIII, 1992, nr. 1, p. 39-43, care a relevat faptul c�, „în aceast� admirabil� oper� a lui Daniil Moscopoleanul, dominant, la nivelul lexicului, este elementul latin” (p. 41). Concordan�e lingvistice între dialectul aromân �i limba albanez� 347

în gariul f�r�ero�ilor plisó� din Albania este o evolu�ie intern�, dialectul tosc cu care ei sunt în contact neprezentând fenomenul. În plus, amu�irea vocalei apare �i la -i final, realizându-se o serie complet� [-u, -�, -i]. La f�r�ero�ii din Albania apare reducerea lui i scurt final dup�r la pluralul câtorva substantive feminine: gu ρ ‘guri’, nuρ�ρ ‘nurori’ etc. Din analiza Atlasului dialectal al limbii albaneze (Gjinari 2007: h�r�ile 64-66), rezult� c� fonemul ë [�] este în albanez�, a�a cum se �tie, o realitate a dialectului tosc, unde el apare atât în pozi�ie accentuat�, cât �i în pozi�ie neaccentuat�. În aria dialectului tosc se întâlnesc graiurile aromâne�ti de tip f�r�erot, unde exist�, de asemenea, fonemul [�] (rom. �). Compara�ia între român� �i albanez� poate fi extins� pornind de la h�r�ile 90 �i 91 din vol. I al Atlasului, care ne prezint� fonemul [�] în pozi�ie neaccentuat�, medial� �i final� în cuvintele mëzat ‘junc’ �i në rrugë ‘pe drum’. În dialectul tosc, [�] se p�strez� în aceste pozi�ii [m�zat]� �i [n��rug�], în timp ce, în dialectul gheg, formele întâlnite sunt [mzat] �i [n rug], cu sincopa vocalei neaccentuate în pozi�ie medial� sau dispari�ia ei în pozi�ie final�. Situa�ia din dialectul tosc e identic� cu cea din graiul f�r�erot al aromânei, unde [�] se p�streaz� în pozi�ie neaccentuat� medial� sau final�: m�care ‘mâncare’, n� feat�‘o fat�’. 4.1.2. Consonantismul3. F�r�ero�ii din Albania, în afar� de l, a�a cum se aude la to�i aromânii, prezint� un � (l velar) ca în graiul grabovean (datorit� influen�ei albanezei): a�ás� ‘las’, cá�� ‘cale’, �un�‘ luni’, mo�t fa�� de alás�, cále, lun�, mult� (la f�r�ero�ii �ópa�) (cf. Capidan 1931: 199). La nivelul sistemului consonantic semnal�m un fenomen de influen�� a aromânei asupra dilaectului tosc: rostirea grupurilor consonantice cl, gl ca c�, g�: „În aceea�i zon� sudic�, �i grupul paralel gl (rostit g�) a evoluat la fel (I, h. 59b): vechiul grup gl în gju «genunchi», zgjua «stup», i gjatë «lung». Am re�inut reprezentarea pe h�r�i a grupurilor consonantice kl, gl pentru motivul c� acestea s-au p�strat mai ales în satele locuite �i de aromânii f�r�ero�i, în al c�ror grai, dup� cum se �tie, cl, gl se rostesc c�, g�: c�a�e, g�emu” (Brâncu� 2012: 9).

3 În acest subcapitol voi prezenta doar particularit��ile de natur� fonetic� �i unele schimb�ri care pot indica anumite tendin�e în evolu�ia consonantismului acestui grai. Manuela Nevaci 348 Manuela Nevaci

4.2. Morfologie 4.2.1. În graiul f�r�erot, viitorul se formeaz� f�r� conjunc�ia (s-): va c�nt�, va c�n�, va c�nt�, va c�nt�m �, va c�ntá�, va c�nt�; forma omonim� cu cea din celelalte graiuri (cu conjunc�ia s-) are sensul de ‘trebuie s�...’: va s-c�nt� ‘trebuie s� cânt’. Th. Capidan explic� dispari�ia conjunc�iei prin intercalarea pronumelui personal: „va tsî spun” (cf. Capidan 1932: 466; vezi �i Saramandu 1984: 457; Saramandu 1969: 155-162; Nevaci 2011: 148). Grigore Brâncu� a pus in eviden�� concordan�ele dintre graiul f�r�ero�ilor �i dialectul tosc al albanezei. Aici se încadreaz� �i formarea viitorului indicativ ca în albanez�, cu eliminarea conjunc�iei alb. të, ar. s�: alb. do shkoj, ar. (f�r�.) va neg� �Brâncu� 2007: 172). În ceea ce prive�te vechimea viitorului construit cu va + conjunctiv în aromân�, Theodor Capidan consider� c� este relativ recent, urme ale vechiului viitor, format cu infinitivul, fiind p�strate în adverbul va�� (va + �i < *�íe ‘fie’) ‘poate’. Referindu-se la structura formelor de viitor, Nicolae Saramandu observ� analogia cu formele verbale compuse din limbile balcanice (greac�, albanez�), subliniind totodat� specificul aromânei de idiom romanic – printre idiomurile balcanice (Saramandu 1969: 161). Auxiliarul viitorului la f�r�ero�ii din Albania (zona Përmet) este � ���� drom. o)� u s-c�nt� ‘o s� cânt’, iar la cei din zona Corcea este a: a z-c�nt�. Situa�ia este asem�n�toare în albanez�: do „vreau” + conjunctivul: do të shkoj „o s� merg”; do este invariabil �i, probabil, impersonal, ca �i o (< lat. volet), corespondentul românesc, care s-a impus relativ târziu în textele scrise. Construc�ia albanez� cu do + conj. este general� în ambele dialecte principale. În ceea ce prive�te forma de indicativ viitor în limba român� cu auxiliarul vr�a (< lat. volere), Grigore Brâncu� o încadreaz� între „particularit��i gramaticale atribuite substratului” (Brâncu� 2002: 47), subliniind concordan�ele dintre graiul f�r�ero�ilor �i dialectul tosc al albanezei: alb. të, ar. s�: alb. do shkoj, ar. (f�r�.) va neg� �Brâncu� 2007: 172). 4.2.2. Graiurile gr�mostean �i f�r�erot ale aromânei prezint� la fel ca limbile romanice portughez�, spaniol�, catalan�, occitan� – un sistem deictic ternar în ceea ce prive�te adverbele de loc: a�á (a�á�i) ‘aici’< lat. ac-hac, a�ía ‘aici’ < lat. ecce-hic, acló (acó�i) ‘acolo’ (< Concordan�e lingvistice între dialectul aromân �i limba albanez� 349 lat. eccum-illoc), la fel ca în graiul din Oltenia (ací – acía – acólo); fenomenul se reg�se�te în Iberia romanic� (portughez�, spaniol�, catalan�) �i în occitan�. Adverbele cu semnifica�ii general-abstracte, care indicau numai distan�a (în timp sau în spa�iu) fa�� de actul vorbirii, ca hic, primesc la fel ca pronumele demosntrative, elemente de înt�rire a valorii deictice (lat. eccum + hic > it. qui, fr. ici, sp., pg. aquí; lat. hicce > rom. ici, aci, it. ci (Iordan, Manoliu 1965: 202-203). Acesta constituie �i o m�rturie a leg�turilor dintre sistemele pronominale �i ale unei anumite categorii de adverbe, pe care unii cercet�tori le consider� pro-adverbe, nu numai datorit� sensului lor general abstract-rela�ional, ci �i posibilit��ii de reluare a unui circumstan�ialelor Referindu-se la deicticele de loc, Grigore Brâncu� arat� c� o situa�ie asem�n�toare exist� �i în albanez�. Adverbele pronominale këtu, aty�i atje se distribuie ca rom. aici, aci�i acolo: këtu semnific� „în locul unde ne afl�m, în acest loc”, aty „în locul apropiat de conlocutor”, unde se afl� persoana cu care se vorbr�te, atje „într-un loc departe de noi”, raportat deci la persoana a III-a: Atje banonte, atje punonte „Acolo locuia, acolo muncea” (Brâncu� 1999: 18-19). 5. Lexic 5.1. În cercet�rile noastre de teren la f�r�ero�i am înregistrat câ�iva termeni neatesta�i în Dic�ionarul dialectului aromân a lui Tache Papahagi: bi�óc� ‘loc’, bizbí�� ‘fluier’, c�l�mí�te ‘porumbi�te’ (der. de la c�lámi), có��‘strâmt’ (

4 Cf. alb. kuturú. 5 Termen dialectal în albanez�cu sensul ‘vorb�’; cf. tc. laf. 6 Etimologie necunoscut� în DDA. 7 Pentru pipirí��, DDA nu atest� sensul de ‘ardei’. Este atestat sensul ‘solni��’. Manuela Nevaci 350 Manuela Nevaci rrufé)8, s�mít� 9 ‘pâine proasp�t�’ (< tc. simit), s�rún�‘ora�’ (< S�run�)10, dád�‘bunic�’, cf. srb. dada, alb. dadë, tc. dady. DDA îl înregistreaz� numai cu sensul de ‘mam�’, p�strat în vorbirea f�r�ero�ilor �ópa�; át�‘mama’, cf. alb. atë ‘tat�’, pl. ‘p�rin�i’ este un împrumut recent la f�r�ero�ii din Albania. 5.2.Câ�iva termeni înregistra�i de noi prezint� interes privind concordan�ele cu albaneza: bán�, s.f.‘via��’. DDA pune sub semnul întreb�rii originea direct� din albanezul banë, care în albanez� (învechit) semnific� ‘locuin��, colib� ciob�neasc�’. În aromân� exist� verbul bâné�� ‘tr�iesc’ de la care, probabil, pe teren aromânesc, s-a realizat un derivat regresiv ban�, cu sensul ‘via��’; �ilim�án, înregistrat de DDA numai cu sensul ‘b�iat‘, l-am atestat cu sensul vechiului albanez çilimi ‘copil (3-8 ani), fiu’; �i�á (invariabil)

8 Sens neatestat DDA; atestat în Saramandu 2007: 546 (s.v. ruf�í��. 9 s�mít�, ini�ial însemna ‘pâine f�cut� cu maia din n�ut’. 10 În DDA 1061, s.v. s�rún�, se afirm� „cuvânt inexistent”, cu valoare poetic�. Cuvântul e prezent �i ast�zi în vorbirea f�r�ero�ilor �ópa� cu sensul ‘ora�’. Concordan�e lingvistice între dialectul aromân �i limba albanez� 351

�i româna caracterizându-se, în interiorul uniunii lingvistice balcanice, printr-o strâns� înrudire. Aceast� înrudire se observ�, în întregul sistem al celor dou� limbi, în sistemul fonetic, în structura morfologic�, în construc�ia sintactic�, în frazeologie, în formarea cuvintelor �i în vocabular. Prin convie�uirea îndelungat� cu popoarele în mijlocul c�rora tr�iesc aromânii au introdus în dialectul lor elemente împrumutate de la greci, albanezi, slavi, turci, cu care îns� nu s-au identificat niciodat� din punct de vedere etnic sau lingvistic, prin aromâni d�inuind în timp efigia Romei în spa�iul balcanic.

Bibliografie DDA = T. Papahagi, Dic�ionarul dialectului aromân, general �i etimologic, edi�ia a II-a augmentat�, Bucure�ti, Editura Academiei. * Brâncu� 1999: Gr. Brâncu�, Concordan�e lingvistice româno- albaneze, Bucure�ti, Editura Academiei Române. Brâncu� 2007: Gr. Brâncu�, Studii de istorie a limbii române, I, Bucure�ti, Editura Academiei Române. Capidan 1922: Th. Capidan, Raporturile albano-romane, în„Dacoromania”, II, 1921–1922, 444–454. Capidan 1926: Th. Capidan, Romanii nomazi. Studiu din via�a romanilor din sudul Peninsulei Balcanice, Cluj, 1926 (extras din „Dacoromania”, IV). Capidan 1932: Th. Capidan, F�r�ero�ii. Studiu lingvistic asupra românilor din Albania, Cluj, 1932 (extras din „Dacoromania”, VI). Gjinari 2007: J. Gjinari (coord.), B. Beci, G. Shkurtaj, Sh. Gosturani, Atlasi dialektologjik I gjuhës shqipe, vol. I, Napoli. Iordan, Manoliu 1965: I. Iordan, M. Manoliu, Introducere în lingvistica romanic�, Bucure�ti, Editura Didactic� �i Pedagogic�. Nevaci 2011: M. Nevaci, Graiul aromânilor f�r�ero�i din Dobrogea, edi�ia a II-a, rev�zut� �i ad�ugit�, Bucure�ti, Editura Universitar� (ed. I, Bucure�ti, Editura Cartea Universitar�, 2007). Rosetti 1930: Al. Rosetti, Cercet�ri asupra graiului românilor din Albania, „Grai �i suflet”, IV, p. 1-83. Saramandu 1969: N. Saramandu, Sistemul formelor verbale compuse în aromân�, în „Fonetic� �i dialectologie”, VI, p. 155–162. Saramandu 1972: N. Saramandu, Cercet�ri asupra aromânei vorbite în Dobrogea, Bucure�ti, Editura Academiei. Saramandu 1984: N. Saramandu, Aromâna, în V. Rusu (ed.), Tratat de dialectologie româneasc�, Craiova, Scrisul Românesc, p. 423–475. Manuela Nevaci 352 Manuela Nevaci

Saramandu 2007: N. Saramandu, Aromâna vorbit� în Dobrogea. Texte dialectale. Glosar, Bucure�ti, Editura Academiei Române. V�t��escu 1997: C. V�t��escu, Vocabularul de origine latin� din limba albanez� în compara�ie cu româna, Bucure�ti, Ministerul Educa�iei, Institutul Român de Tracologie.

Linguistic Concordances between the Aromanian Dialect and the Albanian Language In this article I present phonological and morphologic features of three Aromanian subdialects in Albania. The study is based on fieldwork recordings of Aromanian dialect speakers from urban and rural communities: Shquepur, Stan Cabunara, Fier, Andon Poci, P�rmet, Korcea, Moscopole, Greava. In describing these features, this article raises the general descriptive question of how far Aromanian is a Romance language preserved in a Balkan enviroment. Among the particularities of the Farsherot idiolect we mention the fact that its vowel system counts 6 units, and the speakers make no difference between � and î, r� � meaning both r�u ‘bad’ and râu ‘river’. Another particularity is the nasal vowel in the idiolect of the Plisó� Farsherots. The future tense is no longer built with the conjunction s�: va spun, va ntreb� (compared to va s� spun�, va s� ngreg�), like the Pindean idiolect. A similar phenomenon occurs in Greek and Albanian. As for the lexical field, we identified some words not registered in the DDA: bi�óc� ‘place’ (unknown etymology), có�� ‘tight, narrow’ (< Alb. koce), vi �� ‘calf’ (< Alb. viç), gr�mb� ‘couch grass’ (unknown etymology). The geographic area and the social status of Aromanian spoken by different generations, as well as the characteristic of the selected lexical material have been described by making permanent comparisons with Dacoromanian, proving once again that Aromanians are those by means of whom the Rome effigy persists in the Balkan area.

Institutul de Lingvistic� „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” al Academiei Române/Universitatea din Bucure�ti, România Les atlas linguistiques roumains en format électronique1

Florin-Teodor OLARIU, Veronica OLARIU Marius-Radu CLIM/ Ramona LUCA

Key-words: digital cartography, Romanian linguistic atlases, pluridimensional geolinguistics

1. La cartographie linguistique roumaine, dont le centénaire a été récemment célébré (1909: Gustav Weigand, Linguistischer Atlas des dacorumänischen Sprachgebietes), a une riche tradition dans le domaine des atlas linguistiques, trois générations de tels ouvrages à caractère national étant parus au cours du dernier siècle2. L’une des dernières initiatives concernant le domaine de la cartographie linguistique roumaine est l’élaboration, dès l’année 1998, de l’Atlasul lingvistic român, pe regiuni. Sintez� [ALRR. Sintez�], dont le premier volume, paru en 2005, place la langue roumaine dans une position privilégiée par rapport aux autres langues romanes, cet idiome étant devenu « le seul qui, en moins d’un siècle, dispose de trois atlas linguistiques consacrés aux parlers dacoroumains pris dans leur ensemble » (Saramandu 2005 : V). Cette riche tradition dans le domaine de la cartographie linguistique est devenue pendant la dernière période la source d’une forte motivation des dialectologues roumains pour continuer la démarche d’innovation dans l’atlantographie linguistique. Cette chose est mise en œuvre à l’heure actuelle tout d’abord par l’adoption de

1 Une version élargie de cet ouvrage a été présentée au XXVIIe Congrès International de Linguistique et de Philologie Romanes, Nancy, France, 2013. 2 Les étapes les plus importantes sont les deux générations d’atlas qui suivent à l’oeuvre de Weigand: Atlasul lingvistic român [Atlas linguistique roumain] (ALR) et la série d’atlas régionaux : Noul Atlas lingvistic român, pe regiuni [Le Nouvel Atlas linguistique roumain, par régions] (NALR)/ Atlasul lingvistic român, pe regiuni [L’Atlas linguistique roumain, par régions] (ALRR). Pour une présentation des principaux ouvrages de la cartographie linguistique roumaine, voir Olariu 2010.

353 354 Florin-Teodor Olariu, Veronica Olariu, Marius-Radu Clim, Ramona Luca

deux lignes stratégiques de recherche : a) le recours aux technologies informatiques les plus récentes, capables d’assurer le support logistique nécessaire à la rédaction des atlas tout comme à l’élaboration des premières variantes numériques de ces ouvrages ; b) l’inclusion dans la sphère d’intérêt des géolinguistes, au-delà de la variation diatopique, aussi des autres variations, comme, par exemple, la variation diagenerationnelle, la variation diasexuelle, etc., c’est-à- dire l’option pour une géolinguistique pluridimensionnelle. 2. Les premières tentatives de numérisation des atlas linguistiques roumains ont eu lieu à la fin des années ’90 du dernier siècle. Celles-ci se sont développées au début des années 2000, quand deux des Instituts de la Filiale de Ia�i de l’Académie Roumaine – Institutul de Filologie Român� « A. Philippide » et Institutul de Informatic� Teoretic� – ont jeté les bases d’une future collaboration interdisciplinaire en vue de réaliser un logiciel pour l’édition des atlas linguistiques roumains par régions et aussi pour l’édition des textes dialectaux. Le logiciel a été structuré en deux composantes, l’une dédiée aux procédures concernant la préparation des données primaires et l’autre visant la configuration de l’interface multimédia :

������������������ ����������������������

����������������� ��������������� ������� ������������������ �������������� ������������������ ����������

����������� ������������ �������������� ����������������� ������������� ��������������������� ��������� �������� ������������ �������������� ��������������� ������������� ��������������������� ���������� ��������

Fig. 1 – Structure du logiciel NALR Après une période pendant laquelle ont été testées et améliorées quelques variantes succesives du logiciel3, en 2005 on a finalisé le

3 Les résultats des recherches ont fait l’objet de quelques ouvrages réalisés par les membres de l’équipe, parmi lesquels nous mentionnons: Bejinariu et al. 2006, Olariu et al. 2008, Boto�ineanu et al. 2013. Les atlas linguistiques roumains en format électronique 355 programme de publication assistée par ordinateur de l’atlas linguistique et en 2007 est parru le IIIème volume du NALR. Moldova �i Bucovina, publié tout entier à l’aide de l’ordinateur – une première nationale dans le domaine de la cartographie linguistique. En ce qui concerne les perspectives de ce projet scientifique, celles-ci sont liées à l’intention de développer ce logiciel pour pouvoir configurer la variante interactive, capable de faciliter l’acces online à la base de données du NALR. Moldova �i Bucovina. 1.2. Une initiative simillaire concernant la numérisation de la cartographie linguistique roumaine est coordonée par le dialectologue Dorin Uritescu qui, depuis quelques années, a commencé un projet d’informatisation du NALR. Cri�ana, étant aidé dans cette entreprise scientifique par deux informaticiens canadiens: Sheila M. Embleton �i Eric S. Wheeler. Ayant comme point de départ des études récents dans le domaine de la dialectométrie (Hans Goebl) et de la linguistique quantitative, les spécialistes mentionnés ci-dessus se sont proposés de réaliser, en utilisant des techniques statistiques telles que la graduation multidimensionnelle, un logiciel apte à offrir aux linguistes la possibilité de réaliser une analyse complexe de la variation diatopique à travers l’utilisation d’un volume élevé de matériel linguistique en format numérique. L’une des facilités les plus importantes offertes par ce logiciel est la possibilité d’élaborer, une fois le matériel introduit dans la base de données, des cartes interprétatives indépendantes et conformes aux intérêts scientifiques de chaque utilisateur, cette opération étant difficile à réaliser (du point de vue temporel et en tant que volume de travail) dans le format classique des atlas linguistiques: 356 Florin-Teodor Olariu, Veronica Olariu, Marius-Radu Clim, Ramona Luca

Fig. 2 – La technique de la graduation multidimensionnelle en géolinguistique (les « distances linguisiques ») (Embleton et al. 2009: 141) Jusqu’à présent les auteurs ont numérisé les données primaires des deux premiers volumes parus en format classique, sur papier, et ont réalisé aussi, à l’aide du logiciel, les premières recherches sur ce matériel linguistique, menées notamment sur le compartiment phonétique de l’atlas. 1.3. Le dernier projet (du point de vue cronologique) concernant la numérisation des atlas linguistiques roumains s’intitule Atlasul lingvistic audiovizual al Bucovinei (ALAB). Prima faz� [l’Atlas linguistique audiovisuel de Bucovine (ALAB). Première phase] (http://www.philippide.ro/alab_new/index.html) et il a été conçu par des linguistes et des informaticiens de Iasi. Un point de départ pour ce projet a été l’expérience acquise par quelques projets européens similaires, le premier étant Sprachatlas des Dolomitenladinischen und angrenzender Dialekte – ALD (http://ald.sbg.ac.at/ald/ald-i/), projet initié par une équipe de dialectologues et informaticiens de l’Université de Salzbourg. Cette oeuvre de pionnier pour le domaine a ouvert de nouvelles perspectives en géolinguistique, la méthodologie utilisée dans ce cas étant suivie par d’autres équipes de chercheurs. Un autre exemple que nous voulons mentionner dans ce contexte c’est l’Atlas linguistique audiovisuel du Valais romand – ALAVAL Les atlas linguistiques roumains en format électronique 357

(http://www.unine.ch/ dialectologie/AtlasPresent.html), un atlas qui, se revendiquant de la méthodologie de l’ALD, a essayé de la déveloper par l’adjonction du format vidéo au logiciel de l’atlas4. Dans l’état actuel de la recherche, le projet ALAB tente à repondre à un double défi: a) la volonté de sauvegarder, dans un format multimédia interactif, la richesse et la diversité dialectale de la zone éthno-culturelle de la Bucovine – celle-ci étant reconue comme une zone mosaïque du point de vue dialectal, avec une longue et riche tradition dans la sphère des contacts de langues et des relations interculturelles; b) l’intention de réaliser, pour la première fois au niveau national, un atlas linguistique audiovisuel et de développer sur le terrain roumain la technologie multimédia nécessaire pour une telle entreprise scientifique. Quant à la méthodologie, la stratégie euristique du projet est tributaire de l’expérience roumaine dans la cartographie linguistique: l’établissement du réseau de localités, la configuration du questionnaire, la réalisation des premières enquêtes de preuve ou la selection des informateurs adéquats pour les objectifs de l’atlas sont autant des points communs avec la méthodologie utilisée dans le cadre des projets nationaux ALR – NALR/ALRR. De plus, suite à l’intention d’assurer la pérennité du projet dans le contexte de la géolinguistique roumaine, nous avons inclu le réseau de points d’enquête du projet NALR/ALRR dans le réseau ALAB et nous avons aussi essayé de construire le Questionnaire ALAB ayant comme point de départ le Questionnaire NALR/ALRR. Pour la première phase de la recherché ont été retenues seulement 126 questions de la section La cour de ferme (moyens de transport, animaux domestiques, volailles) du Questionnaire NALR/ALRR, ces questions étant sélectionnées après une soigneuse analyse qualitative menée sur le matériel linguistique inclus dans les volumes déjà publiés dans la série NALR/ALRR. Finalement, un autre point de connexion avec la tradition de la géolinguistique roumaine est donné par l’intention de l’équipe ALAB

4 Les chercheurs de l’équipe ALAB ont eu des rencontres scientifiques avec l’équipe ALD, dirigée par prof.dr. Hans Goebl, ainsi qu’avec l’équipe ALAVAL, dont le directeur est prof.dr. Andres Kristol. 358 Florin-Teodor Olariu, Veronica Olariu, Marius-Radu Clim, Ramona Luca de faire des enregistrements d’éthno- et socio-textes dans les localités enquêtées qui vont contribuer substantiellement à realiser une radiographie détaillée de la zone prise en compte. Le côté innovant de l’Atlas par rapport aux réalisations antérieures de la géolinguistique roumaine est donné par deux éléments: le support multimédia, en tant que moyen d’archivage, d’affichage et de diffusion du matériel linguistique; la composante sociolinguistique de l’enquête dialectale. 1) En ce qui concerne le côté informatique du projet, la mise en oeuvre de l’atlas multimédia suppose dans une première phase la structuration des informations dans une base de données. Pour construire, interroger et assurer la maintenance et la gestion des bases de données de l’atlas, les informaticiens ont proposé le système relationnel MySQL. Étant l’un des plus usités systèmes relationnels « open-source », celui-ci peut être procuré directement sur Internet et il permet à l’administrateur de créer rapidement une base de données ainsi que sa gestion facile. La configuration de l’interface Web a été réalisée en deux étapes: a) la mise au point d’une interface sécurisée accessible seulement aux membres de l’équipe et à l’aide de laquelle seront configurées les fenêtres/formulaires d’introduction et de vérification des données concernant l’enquête (le questionnaire, les réponses à l’enquête, les notes explicatives, les points d’enquête, les informateurs, les éthno- et socio-textes, etc.).

Fig. 3 – Formulaire pour l’introduction des fichiers vidéo Les atlas linguistiques roumains en format électronique 359

Fig. 4 – Fenêtre pour vérifier les fichiers vidéo

b) la deuxième interface va permettre, sur le site Web du projet, la visualisation des informations archivées dans la base de données par tous les utilisateurs intéressés ; cette interface va inclure les outils de recherche nécessaires pour l’accès aux informations linguistiques. En tant que langage de programmation pour la configuration de l’interface Web les informaticiens ont utilisé le PHP (Hypertext Preprocessor) : il s’agit d’un des plus importants langages de programmation Web « open-source » et « server-side » et, de plus, il y a des versions disponibles pour la majorité des serveurs Web et pour tous les systèmes d’exploitation. Jusqu’à présent a été configurée la carte numérique de la zone enquêtée sur laquelle ont été tracés tous les sept points d’enquête retenus pour cette première phase du projet. Cette carte représente le noyau dur du projet autour duquel sera structurée toute l’architecture de type « client-server » de l’atlas multimédia. 360 Florin-Teodor Olariu, Veronica Olariu, Marius-Radu Clim, Ramona Luca

Fig. 5 – Page principale de l’atlas 2) Quant à la méthodologie de l’enquête nous avons opté, en accord avec les principes énoncés par Harald Thun (Thun 2000), pour une stratégie de recherche pluridimensionnelle, capable de prendre en considération un nombre assez élevé de paramètres variationnels. Si pour le début de la recherche nous avons retenu, au-delà de la variation diatopique, qui est spécifique pour la géolinguistique traditionnelle, aussi les variations diastratique, diasexuelle et diagénérationnelle, après quelques enquêtes de preuve nous avons sélectionné seulement les deux dernières, c’est-à-dire les variations diasexuelle et diagénérationnelle. Nous avons ainsi enquêté quatre sujets pour chaque localité pour couvrir les deux paramètres variationnels retenus : l’âge (jeune/ âgé(e)) et le sexe (femme/ homme). En ce qui concerne l’âge des informateurs, ceux-ci ont été choisis sur deux échantillons : le premier jusqu’à 35 ans (jeunes) et le second après 60 ans (âgé(e)s), la distance entre les deux catégories Les atlas linguistiques roumains en format électronique 361 couvrant pratiquement la période standard attribuée sociologiquement à une génération. La motivation pour introduire ce hiatus générationnel entre les deux catégories d’âge est liée à la pertinence de l’enquête, dans le sens de pouvoir distinguer avec une plus forte précision la variation diagénérationnelle, étant donné le fait que, sur l’axe temporelle, la dynamique (socio)linguistique est assez réduite dans le milieu rural par rapport à celle du milieu urbain. De plus, nous allons prendre en compte pour les prochaines étapes du projet (dans les conditions où ça sera faisable après une période de 40 ans depuis l’enquête NALR) la possibilité de récupérer quelques informateurs de l’enquête NALR qui soient inclus parmi les sujets de l’enquête ALAB afin de pouvoir déceler la variation diachronique d’un même idiolecte. Ce dernier aspect peut devenir l’un des piliers innovants du projet ALAB, grâce à l’existence d’une archive sonore sur bande magnétique du projet NALR pour les enquêtes menées dans quelques localités de la zone de Bucovine – situation singulière pour toute la zone de la Moldavie. La possibilité d’entendre et de comparer en ligne la prononciation d’un même idiolecte pour le même terme ou la même notion à la distance de quatre décennies représenterait une innovation importante pour la géolinguistique roumaine et, nous osons le dire, aussi pour la géolinguistique européenne. Comme nous l’avons dit ci-dessus, nous avons préconisé dans le projet ALAB, au-delà de l’enquête par Questionnaire, aussi la réalisation d’une base de données avec des enregistrements vidéo portant sur des événements linguistiques produits dans des situations communicatives aussi diverses que possible. L’enregistrement des textes en format vidéo qui soient attachés plus tard à l’atlas représente un pas important dans la direction de la mise en oeuvre d’un des désidérata de la géolinguistique actuelle – celui-la des atlas de textes. Cet objectif a éte soumis à l’attention des linguistes par l’un des dialectoloques les plus avertis, Michel Contini, qui considère ces atlas comme un dépassement des atlas de mots (« atlanti dei testi come superamento degli atlanti di parole »). 362 Florin-Teodor Olariu, Veronica Olariu, Marius-Radu Clim, Ramona Luca

Bibliographie

Bejinariu et al. 2006: Silviu Bejinariu, Vasile Apopei, Ramona Luca, Florin- Teodor Olariu, Lumini�a Boto�ineanu, Electronic Linguistic Atlases. Tools for Information Analysis, in The 4th European Conference on Intelligent Systems and Technologies, Selected papers, Ia�i, Romania, september, 20–23, 2006, p. 107-116. Boto�ineanu et al. 2013: Lumini�a Boto�ineanu, Florin-Teodor Olariu, Silviu Bejinariu, Un projet d’informatisation dans la cartographie linguistique roumaine: Noul Atlas lingvistic român, pe regiuni. Moldova �i Bucovina en format électronique (e-NALR) – réalisations et perspectives, in Casanova Herrero, Cesareo Calvo Rigual (éds), Actas del XXVI Congreso Internacional de Lingüística y de Filología Románicas, 6-11 septiembre 2010, Valencia, Berlin & New York, Walter de Gruyter, tome VI, p. 2921-2930. Embleton et al. 2009: Sheila M. Embleton, Dorin Uritescu, Eric S. Wheeler, Lessons from Digitizing a Linguistic Atlas, in Lumini�a Boto�ineanu, Elena D�nil�, Cecilia Holban, Ofelia Ichim (éds.), Distorsion�ri în comunicarea lingvistic�, literar� �i etnofolcloric� româneasc� �i contextul european, Ia�i, Editura Alfa, p. 137-145. Olariu et al. 2008: Florin-Teodor Olariu, Veronica Olariu, Silviu Bejinariu, Vasile Apopei, Los atlas lingüísticos rumanos: entre manuscrito y formato electrónico, in « Revista Espa�ola de Lingüística », Madrid, 37, p. 215-246. Olariu 2010: Florin-Teodor Olariu, Cartografia linguistica romena: un secolo di risultati, in « Bollettino dell’Atlante linguistico italiano », III Serie, Dispensa N. 34 (2010), p. 101-135. Saramandu 2005: Nicolae Saramandu, Prefa��, in Atlasul lingvistic român, pe regiuni. Sintez�, vol. I, Bucure�ti, Editura Academiei Române, p. V-VII. Thun 2000: Harald Thun, La géographie linguistique romane à la fin du XXe siècle, in Annick Englebert, Michel Pierrard, Laurence Rosier, Dan Van Raemdonck (éds), Actes du XXIIe Congrès International de Linguistique et de Philologie Romanes, tome III, Vivacité et diversité de la variation linguistique, Tübingen, Niemeyer, p. 367-388. Les atlas linguistiques roumains en format électronique 363

The Electronic Linguistic Atlases of Romania

The rich tradition in the field of the Romanian linguistic atlases and the innovative spirit that characterizes it are currently continued through researches that aim at elaborating the first digital atlases of the Romanian language. Three projects of this type were finalized or are being developed, each of them proposing specific solutions, being complementary in their approaches, regarding the digitalization of the linguistic cartography: a) The New Romanian Linguistic Atlas, on Regions. Moldova and Bucovina; the third volume (2007) was entirely edited with the help of the computer, through a software application specially conceived for this purpose; b) Online Romanian Dialect Atlas, that, using the statistical techniques of dialectometry on one hand and the multidimensional scaling on the other, aims at creating a program capable of processing a big number of linguistic data in order to offer a deep analysis of the dialectal configuration of a region; c) The Audio-Visual Linguistic Atlas of Bucovina (ALAB), a multimedia linguistic geography project that started in 2010 with the purpose of elaborating for the first time at a national level and among the first works of this type in Europe an audio-video atlas with a strong socio-linguistic component, that would simultaneously present the diatopic and diastratic variations on the dialect level.

Institut de Philologie Roumaine « A. Philippide »/ Institut d’Informatique Théorique Jassy, Roumanie

A Phraseological Universe in a Cultural Dictionary

Petronela SAVIN

Key-words: cultural dictionary, phraseological structures, human nourishment, systemic organization

In this article we would like to present the main result of PD project no. 582 “Romanian Phraseological Dictionary. The Onomasiological Field of Human Nourishment” (2010−2012), financed by UEFISCDI via the National Plan, PN II (2007−2013), conducted by us at “Vasile Alecsandri” University of Bac�u. This project was materialized in publishing the volume Romanian Phraseological Dictionary. The Onomasiological Field of Human Nourishment, at Institutul European Publishing House, Ia�i, in 2012, author Petronela Savin, translated by Ioana Boghian, preface by Stelian Dumistr�cel. The project’s main objective was the elaboration of a Romanian phraseological dictionary regarding the human being’s nourishment, a dictionary which exceeds the perspective of a simple collection of phraseological structures that are separately treated and alphabetically ordered, but organised as organic elements associated to a coherent system. This dictionary is aimed at turning to advantage the current linguistic space, providing an answer to Eugeniu Co�eriu’s challenge regarding the study of language from the perspective of culture’s universality and having in mind the various demands of linguistic research which, as compared with other subjects, entails ‘the most numerous connections with man’s way of being and with all the human activities in general’ (Co�eriu 1996: 164). In the modern lexicographical theory of functions, cf. Bergenholtz and Tarp (2003: 171−196), it is considered that dictionaries have to meet the communicative and cognitive needs of users. By satisfying the communicative needs, a dictionary supports

365 Petronela Savin 366 Petronela Savin the solving of problems related to text production, reception, translation, whereas by satisfying the cognitive needs it is meant to help in achieving systematic knowledge about a linguistic phenomenon, a non-linguistic phenomenon or context. A phraseological dictionary of an onomasiological field obviously responds to the cognitive needs. It is a “cultural dictionary”, with the meaning that was given to this phrase by A. Ray and S. Delesalle (1979: 7), a dictionary able to provide answers to socio-cultural questions. In Romanian linguistics, the majority of exclusively phraseological dictionaries such as those written by I.-Aureliu Candrea, Dic�ionar de proverbe �i zic�tori, Bucure�ti, Editura Libr�riei Leon Alcalay, 1912, by George Muntean, Apa trece, pietrele r�mân. Proverbe române�ti, Bucure�ti, Editura pentru Literatur�, 1966, by Vasile Breban, Gheorghe Bulg�r, Doina Grecu, Ileana Neinescu, Grigore Rusu, Aurelia Stan, Dic�ionar de expresii �i locu�iuni române�ti, Bucure�ti, Editura �tiin�ific�, 1969, by Gabriela Duda, Aglaia Gugui, Marie Jeanne Wojcicki, Dic�ionar de expresii �i locu�iuni ale limbii romane, Bucure�ti, Editura Albatros, 1985, by Alexandru Dobrescu, Dic�ionar de expresii �i locu�iuni române�ti, Ia�i, Editura Mydo Center, 1997 or by Mile Tomici, Dic�ionar frazeologic al limbii române, Bucure�ti, Editura Vestala, 2009, which are alphabetically structured and organized according to the type of phraseologisms, do not have as a main goal the exemplification of the ways in which the structures of collective mentality are reflected in language. The dictionaries which intended, among other things, to show the specific methods of the Romanian language to sensitise a representation or an attitude, as well as to identify the effects of the communication of primary mental forms, as related to regional and general patterns, by considering polygenesis and acculturation, were the founding collection Proverbele românilor din România, Bucovina, Ungaria, Istria �i Macedonia. Proverbe, zic�tori, pov��uiri, cuvinte adev�rate, asem�n�ri, idiotisme �i cimilituri, cu un glosar româno- frances, by Iuliu Zanne, and the fairly recent dictionary Pân�-n pânzele albe. Expresii române�ti, written by Stelian Dumistr�cel. In this context, having in view the essential role of phraseology in reflecting mentality patterns, we considered that it seems very A Phraseological Universe in a Cultural Dictionary 367 productive to elaborate a dictionary whose phraseological corpus should be conceived according to the principles of an onomasiological approach, which is probably the first one in the Romanian speciality literature. This work has an exegetic nature, it relies on serious documentation in terms of folk language, whose data have been corroborated with ethnographic, cultural and anthropology sources. A background has been built to justify the initiative and to certify the lexicographic solutions proposed, the results being entitled to provide the linguists, and also the common reader, with linguistic and stylistic certainties. The corpus of this dictionary consisted of phraseological units, namely expressive phrases, idioms, sayings and proverbs, and comparative stereotypes. We chose to study these categories as we believe that they express the relationship between the language and the culture of the people generating them in the best possible way. This phraseological corpus has been taken from Iuliu Zanne’s (1895−1912) monumental collection Proverbele românilor , vol. I−X, together with both the old and new series of the most important work of Romanian lexicography: Dic�ionarul limbii române. Other lexicographic sources used were: Dic�ionarul limbii române literare contemporane, vol. I−IV, Dic�ionarul universal al limbii române, by Laz�r ��ineanu, and also Micul dic�ionar academic, vol. I−IV. We have decided to translate the entire content of the dictionary in English, emphasizing the literal meaning, as well as the figurative, general meaning of the phraseologism, in an attempt to render the investigated corpus as visible as possible. In the former part of the dictionary, the corpus of phraseological structures based on images of feeding was organized according to onomasiological nuclei of the type Food and drinks, Characteristics, Actions, States, Organs, Instruments related to feeding, which are in turn divided into subcategories reaching the level of the food image, which is phraseologically exploited. We present below the general picture of the organization of the first part of the dictionary: Petronela Savin 368 Petronela Savin

NUCLEI OF THE ROMANIAN PHRASEOLOGICAL CORPUS OF FOOD 1. Food and drinks 1.1. Edible plants and plant dishes 1.1.1. Fruits (Agurid�, Cirea��, M�r, Mur�, Nuc�, Par�, Poam�) 1.1.2. Vegetables (Ardei, Asma�uchi, Ciuperc�, Fasole, Hrean, Mu�tar, Piper, �ofran,�tir, Usturoi) 1.1.3. Plant products and plant dishes (Bor�, Moare, O�et) 1.2. Cereals and cereal dishes 1.2.1. Cereals and cereal products (Grâu, F�in�, M�lai, Mei, P�pu�oi/Porumb, P�sat, T�râ�e) 1.2.2. Cereal dishes (Colac, Coliv�, Covrig, Gogoa��, M�lai, M�m�lig�, Pasc�, Pâine, Pl�cint�, Terci, Turt�) 1.3. Milk and milk products (Brânz�, Caimac, Ca�, Ca�caval, Cheag, Lapte, Smântân�, Unt) 1.4. Honey (Miere) 1.5. Meat and meat dishes (Carne, Cârnat, Frigare, Icre, Os/Ciolan, Pe�te, Sl�nin�/Clis�) 1.6. Egg (Ou) 1.7. Salt (Sare) 1.8. Drinks (Ap�, Brag�, Vin, Vinars/Rachiu) 2. Characteristics (Acru, Amar, Dulce, S�rat) 3. Actions (A înghi�i, A mânca, A sorbi) 4. States (Foame) 5. Organs (Buz�, Dinte, Gur�, M�sea, Pipot�, Rânz�, Stomac) 6. Instruments 6.1. Containers (Oal�, Pahar, Plosc�, Strachin�, Tigv�, Urcior) 6.2. Tools (Cu�it, Lingur�, Melesteu, Sit�/Ciur/Dârmon) 6.3. Facilities (Cuptor, Mas�, Vatr�)

At the level of each word-entry we have identified relevant features of the feeding image in the phraseological process of signification. We shall further provide an example from the first part of the dictionary: M�r‘apple’ a) Acrid taste – mark of the negative The relationship acrid – negative otherness is illustrated by the image of apples in the phrasemes: a se s�tura ca de mere p�dure�e (to be fed up as if with wild apples) ‘meaning, to have had enough of a bad and unpleasant thing’, Treanca-fleanca, mere acre (Tittle-tattler, sour apples) ‘to fiddle- faddle, to maunder’ (Zanne I: 217). A Phraseological Universe in a Cultural Dictionary 369

b) Value – image of unused thing Even when endowed with all the qualities, the fruit may be the image of an unused thing: M�rul cel frumos îl mânânc� porcii (The beautiful apple is eaten by the pigs) ‘it is said when the stupid get the best; when good advice is given to the one who does not know how to treasure it’ (Zanne I: 215). c) Lack of edibility – mark of mischief Mischiefs can be overcome in certain conditions, even when there are elements that make the fruit unavailable: Sunt de unde n-are m�rul coaj� �i cirea�a sâmbure (I am from where the apple has no peel and the cherry has no stone) ‘it is said about a gluttonous man’ (Zanne I: 216). Sometimes, the image hides an altered content: Din afar� m�r frumos, / �i-n l�untru g�unos (Beautiful apple on the outside, / And hollow on the inside), Merele frumoase / Adesea-s vierm�noase (Beautiful apples / Are often full of worms)‘it is said about those who seem worthy on the outside, but that are not really like this on the inside’ (Zanne I: 215), Un m�r putred stric��i pe cele bune (A rotten apple will spoil the good ones, too) ‘a spoilt man will spoil his comrades, too’ (Zanne I: 216). In the latter part of the dictionary, the procedure was reversed, the relevant features of the food image in the phraseological process of signification constituting the nucleus around which the phraseologisms based on various food images are organized. Each phraseological unit was integrated in complex systems of representation proving the functionality of some general principles of the metaphoric transfer. Different images, representing food, drinks, characteristics, actions, states, organs or instruments related to feeding, enter the process of signification on a phraseological level, with the same relevant trait, showing homogeneity. Thus, phraseological units based on different images are subordinated to certain paradigms such as: Good taste – mark of the positive, Bad taste – mark of the negative, Lack of nutritional quality – image of non-value, Lack of edibility – mark of mischief, Accessibility – image of laziness, Technology of preparation as a way of qualification, Inadequacy of context – representation of the mismatch, Rarity as an image of value, Procurement act as way of qualification, Devouring the other as image of rejection, Man as subject and object of the act of devouring, The act of ingesting as an image of assumption, The act of failed ingesting as an image of rejection, The feeding act as an image of the profit that brings people together or of loss by cheating, Digestive organs as marks of validation, Instrument – image of the Petronela Savin 370 Petronela Savin self, Breakable instrument – image of mistake, lack of resistance etc. We shall further provide an example from the second part of the dictionary:

The act of failed ingestion as a mark of rejection Phraseological Literal translation Meaning units a nu înghi�i pe not to swallow ‘not to stand somebody’ cineva somebody a nu putea mistui pe not to be able to ‘not to like somebody’ cineva digest somebody a-i sta (a i se opri) to have ‘to disturb, not to stand somebody or (cineva) în gât (somebody) stuck something, not to tolerate somebody in one’s throat or something’ a-i sta (cineva) ca to have ‘to disturb, not to stand somebody or un os în gât (somebody) stuck something, not to tolerate somebody like a bone in the or something’ throat a fi s�tul (a se to be full up to the ‘to be disgusted; not to be able to s�tura) pân� în gât neck stand a situation any longer’

These two components of our dictionary represent the current lines of studying phraseology: cognitive linguistics that analyses the phrasemes as conceptual structures and metaphorical modes of conceptualizing the world, results of the universalities of thinking (Lakoff, Johnson 1980; Kövecses 1986; Liu 2002) and the semiotics of culture that takes into consideration the figurativeness of phrasemes mediated by “cultural taxons” based on social interaction, phenomena of material culture, intertextual phenomena, fictive conceptual domains, cultural symbols (Dobrovol’skij 1998, Teliya et al. 1998, Piirainen 2007, Mieder 2008). The choice of human nutrition as the topic of study constitutes an opportunity to reveal certain essential mechanisms related to the reflection of history, which does not necessarily mean the linguistic mirroring of events, because in order to illustrate the linguistic specificity of an idiom we must study the representation forms of the quotidian structures in the language, feeding being one of them, together with housing and clothes-making (Braudel 1984: 112−205). In this context, this dictionary comes across as a very useful research tool for linguists. Studies in phraseological research topics, A Phraseological Universe in a Cultural Dictionary 371 such as semantic and semiotic aspects of phrasemes, cognitive and psycholinguistic aspects, phraseology in language acquisition and language teaching, contrastive phraseology and translation, phraseography, could prove their productivity in the space of contemporary linguistics. This collection may also turn into an attractive material for anthropologists, teachers of languages within the educational process and the general public interested in the Romanian language, given its expressiveness and documentary significance which occasions the highlighting of some fundamental constructs belonging to Romanian mentality.

Bibliography A. Sources and references works DA = [Academia Român�], Dic�ionarul limbii române; I/I, letters A-B, Bucure�ti, 1913; I/II, letter C, Bucure�ti, 1940; I/III, volume I, D-de, Bucure�ti, 1949; II/I, letters F-I, Bucure�ti, 1934; II/II, vol. I, J- lacustru, Bucure�ti, 1937; II/III, lad�-lojni�� [s.a]. DLR = [Academia Român�], Dic�ionarul limbii române (new series), Editura Academiei, t. VI, letter M (1965-1968); VII/1, letter N (1971); VII/2, letter O (1969); VIII/1-5, letter P (1972-1984); IX, letter R (1975); X/l-5, letter S (1986-1994); XI/1, letter � (1978); XI/2-3, letter T (1982-1983); XII/1, letter � (1994); XIII/1, letter V (V-veni; 1997; venial-vizurin�; 2003); IV, letter L (L-lherzolit�; 2008); V, letter L (Li-luzul�, 2008). DLRLC = [Academia Român�], Dic�ionarul limbii române literare contemporane, vol. I-IV, Bucure�ti, Editura Academiei, 1957. DU = Laz�r ��ineanu, Dic�ionarul universal al limbii române, Craiova, Scrisul Românesc, 1943. * Breban et al. 1969: Vasile Breban, Gheorghe Bulg�r, Doina Grecu, Ileana Neinescu, Grigore Rusu, Aurelia Stan, Dic�ionar de expresii �i locu�iuni române�ti, Bucure�ti, Editura Stiin�ific�. Candrea 2002: Ioan-Aurel Candrea, Dic�ionar de proverbe �i zic�tori, edited by Ion Bratu, Târgovi�te, Bibliotheca (Ist edition: 1912). Dobrescu 1997: Alexandru Dobrescu, Dic�ionar de expresii �i locu�iuni române�ti, Ia�i, Mydo Center. Petronela Savin 372 Petronela Savin

Duda, Gugui at al. 1985: Gabriela Duda, Aglaia Gugui, Marie Jeanne Wojcicki, Dic�ionar de expresii �i locu�iuni ale limbii române, Bucure�ti, Albatros. Dumistr�cel 2001: Stelian Dumistr�cel, Pân�-n pânzele albe. Expresii române�ti, Ia�i, Institutul European. Hasdeu 1972−1976: B.P. Hasdeu, Etymologicum Magnum Romaniae. Dic�ionarul limbei istorice �i poporane a românilor, I−III, edition cared for and introductory study by Grigore Brâncu�, Bucure�ti, Minerva (Ist edition, vol. I: 1885 [1887], vol. II: 1889, vol. III: 1893 [1895]. Tomici 2009: Mile Tomici, Dic�ionar frazeologic al limbii române, Bucure�ti, Vestala. Zanne 1895-1912: Iuliu Zanne, Proverbele românilor din România, Bucovina, Ungaria, Istria �i Macedonia. Proverbe, zic�tori, pov��uiri, cuvinte adev�rate, asem�n�ri, idiotisme �i cimilituri, cu un glosar româno-frances, vol. I−X, Bucure�ti, Editura Libr�riei Socecu & Comp. B. Secondary literature Bergenholtz, Tarp 2003: Henning Bergenholtz, Sven Tarp, Two opposing theories: On H.E. Wiegand's recent discovery of lexicographic functions, in “Hermes – Journal of Language and Communication Studies”, no. 31, p. 171–196. Braudel 1984: Fernand Braudel, Structurile cotidianului: posibilul �i imposibilul, vol. I–II, translation and postface by Adrian Riza, Bucure�ti, Meridiane. Co�eriu 1996: Eugen Co�eriu, Lingvistica integral� (interview with Eugeniu Co�eriu by Nicolae Saramandu), Bucure�ti, Editura Funda�iei Culturale Române. Dobrovol’skij 1998: D. Dobrovol’skij, On cultural component in the semantic structure of idioms, in P. �ur�o (ed.), Europhras 97: International Symposium. September 2−5, 1997, Liptovský Jan. Phraseology and Paremiology, Bratislava, p. 55–61. Dobrovol’skij, Piirainen 2005: D. Dobrovol’skij, E. Piirainen, Figurative Language: Cross-cultural and Cross-linguistic Perspective, Amsterdam, Elsevier. Kövecses 1986: Z. Kövecses, Metaphors of anger, pride and love. A Lexical approach to the structure of concepts, Amsterdam–Philadelphia, John Benjamins Publishing Company. Lakoff, Johnson 1980: G. Lakoff, M. Johnson, Metaphors we live by, Chicago, University of Chicago Press. A Phraseological Universe in a Cultural Dictionary 373

Liu 2002: D. Liu, Metaphor, culture, and worldview. The case of American English and the Chinese language, Lanham, Maryland. Mieder 2008: W. Mieder, Strategies of wisdom: Anglo-American and German proverb studies, New York, Peter Lang Publishing. Piirainen 2007, E. Piirainen, Phrasemes from a cultural semiotic perspective, in H. Burger et al. (eds.), Phraseologie/Phraseology: Ein internationales Handbuch zeitgenössischer Forschung/An International Handbook of Contemporary Research, vol. 1, Berlin, Walter de Gruyter, p. 208–219. Ray 1982: A. Ray, Encyclopédies et dictionaries, Paris, Presses Universitaries de France. Rey, Delesalle 1979: Alain Rey, Simone Delesalle, Problèmes et conflits lexicographiques, in “Langue française”, no. 43, p. 4–26. Sabban 2007: A. Sabban, Culture-boundness and problems of cross-cultural phraseology, in H. Burger, D. Dobrovol’skij, P. Kühn, N.R. Norrick (eds.), Phraseology. An International Handbook of Contemporary Research, vol. 1, Berlin, de Gruyter, p. 590–605. Teliya, Bragina et al. 1998: Veronika Teliya, Natalya Bragina, Elena Oparina, Trina Sandomirskaya, Phraseology as a Language of Culture: Its Role in the Representation of a Collective Mentality, in A.P. Cowie (ed.), Phraseology Theory, Analysis, and Applications, Oxford, Clarendon Press, p. 55–79.

Abstract In this article we would like to present the main result of PD project no. 582 “Romanian Phraseological Dictionary. The Onomasiological Field of Human Nourishment”, financed by UEFISCDI via the National Plan, PN II (2007−2013), conducted by us at “Vasile Alecsandri” University of Bac�u. The project’s main objective was the elaboration of a Romanian phraseological dictionary regarding the human being’s nourishment, a dictionary which exceeds the perspective of a simple collection of phraseological structures that are separately treated and alphabetically ordered, but organised as organic elements associated to a coherent system. It is, in Romanian lexicography, the first attempt to organise an onomasiological field which is exclusively made up of a phraseological corpus.

“Vasile Alecsandri” University Bac�u, Romania

DANUBIANA PHILOLOGICA

. Giovanni Magliocco Il Circolo Letterario di Sibiu. Manierismo e poetica del mito nell’o- pera di Radu Stanca  ----, formato   cm,  pagine,  euro × . Valentina Sirangelo Dio della vegetazione e poesia  ----, formato   cm,  pagine,  euro ×

. Luminit,a Boto¸sineanu, Ofelia Ichim (a cura di) European Integration/National Identity. Plurilingualism/Multiculturality The Romanian Language and Culture: Evaluations, Perspectives Proceedings, Iasi, – September   ----, formato   cm,  pagine,  euro × Printed in December  by «ERMES. Servizi Editoriali Integrati S.r.l.»  Ariccia (RM) – via Quarto Negroni,  on behalf of «Aracne editrice S.r.l.», Rome