UN PREOT-SCRIITOR Despre Alexandru BARDIERU Nu S-A Dintre Colaboratorii Zeloși Ai Acestei Publicaţii

UN PREOT-SCRIITOR Despre Alexandru BARDIERU nu s-a dintre colaboratorii zeloși ai acestei publicaţii. știut aproape nimic până în anii ’90, când zia- În perioada 1934-1935 colaborează la revista rul Mesagerul a publicat o scrisoare și un ma- Ghioceii a Societăţii „Iulia Hasdeu” pe care o terial ale acestui scriitor și preot uitat, din Mol- conducea poeta Magda Isanos. Și singur redac- dova de dincolo. ta revista Limba noastră pe care o editau elevii Am mers încet pe urmele documentelor Seminarului Teologic. ca să descoperim că a avut o corespondenţă Lista colaborărilor lui cu alte publicaţii frumoasă cu Mihai Spiridonică, căci a fost un este impunătoare: Arma cuvântului (Alba prieten devotat al basarabenilor care au plecat Iulia, 1940-1943); Cuget clar (revista fondată în 1940 goniţi de urgia roșie și dezmoșteniţi de N. Iorga, 1940); Păstorul Tutovei (Bârlad, mai apoi de regimul comunist. 1940-1942); Vestitorul satelor (Fălticeni, Un folclorist împătimit, Alexandru Bar- 1940); Înmuguriri (Fălticeni, 1940); Viaţa dieru a fost și un atent memorialist și poate Basarabiei (1940-1941); Mitropolia Moldovei anume lui datorăm cele mai frumoase pagini (1941-1944); Bucovina (Cernăuţi, 1942-1943; dedicate unei destinse personalităţi basarabe- Bucovina literară (Cernăuţi, 1943-1944); ne – Speranţa Tudor. Biserica basarabeană (Bălţi, 1943); Basarabia Astăzi putem scrie despre Alexandru Bar- (Chișinău, 1943); Cetatea Moldovei (Iași, 1942- dieru o biografi e după toate rigorile știinţei en- 1943); Credinţa (Cernăuţi, 1943); Povăţuitorul ciclopedice: creștinului (Bălţi, 1943-1944). „Alexandru Bardieru (12.III.1913, s. Nis- Contemporan al nostru, el a văzut ceea ce foia, jud. Hotin –22.IX.1994, Botoșani). Nume n-au reușit să vadă mulţi dintre colegii lui de literare: Delanesfoia; Al. Delanesfoia ș.a. generaţie – eliberarea Basarabiei în 1990. Pe noi S-a născut în familia unor agricultori – însă ne interesează acel fragment din viaţa lui, Gheorghe și Agripina Bardier. care s-a consumat până în 1944, adică până în Studii: școala primară în satul natal ziua când a apărut ultimul număr a revistei Viaţa (1921-1927), Seminarul Teologic din Chiși- Basarabiei: CÂNTECE populare din Basarabia; nău (1935), Facultatea de Teologie din Chiși- Frunzuliţă de mohor; Frunzuliţă fl ori mărunte; nău (1935-1939). Este hirotonisit ca preot în Frunzuliţă de doi nuci; Frunzuliţă de lămâi; 1938 în Parohia Rângaci din preajma Hotinu- Frunzuliţă lobodă; Frunzuliţă trei Vâzdoage; lui unde va activa până în 1940 când Basarabia Hai murgule în pas mai tare / Culese de Al. a fost ocupată de sovietici. În perioada 1940- Bardieru. – 1944, nr. 3-4; GRUIA lui Novac: 1944 a fost preot în parohia Ruj, judeţul Baia. Baladă populară / Culeasă de A. Bardieru. – Tot în această perioadă când a revenit acasă a 1942, nr. 8-9; ORAŢII la nuntă; Iertăciune: fost preot în satul Marșinţî, judeţul Hotin. (Folclor) / Cules de Al. Bardieru. – 1943, nr. 1; Debut la 4 august 1929 în ziarul Cuvânt Tudor S.: [Scriitoare. Soţia scriitorului Iorgu moldovenesc cu articolul Nu părăsiţi Sfânta Bi- Tudor]. – 1943, nr. 3-4; Anii ce vin. – 1940, serică, iar începând cu anul 1932, devine unul nr. 11-12; Toamnele basarabene. – 1941, nr. 1; 374 Doină. – 1941, nr. 5; Scrisoare. – 1941, nr. 8; Despre prietenii noștri nu prea știu. Știu Scriitori care au fost... Cum am părăsit Basarabia. – 1941, nr. 1. doar că S.M. Nica e funcţionar pe la primăria Corespondenţa lui cu Mihail Spiridonică din București; V. Ţep.[ordei] profesor tot acolo; este una revelatorie pentru noi, care dorim să S. Roșca tot în București; moș Iorgu nu știu pe cunoaștem epoca interbelică și urmărim înde- unde o fi , însă știu că trebuie să fi e la un loc cu aproape destinul personalităţilor basarabene gineri-su; Hali[ppa]… la București, str. Donici de după 1944. 30; de alţii nu știu. Eu mai scriu câte ceva, însă Din șirul lung de răvașe am selectat o sin- le ţin în mapă. Dacă vreodată vă-s învrednici gură scrisoare plină de sensuri și informaţii: să scoateţi ceva, vă rog să contaţi și pe mine și „Fălticeni, 27 ianuarie 1947 să mă anunţaţi din vreme. Voiu cere și «Pro- Dragă prietene, vincia». E bine să ne menţinem legăturile. De Am rămas foarte plăcut impresionat când aceea, te rog, măcar la câteva luni scrie-mi, dar verișoara Dtale mi-a întins plicul de la priete- scrie-mi. Când ai în plus ceva reviste de litera- nul de gânduri din vremurile bune și frumoase tură sau broșuri, vezi de nu mă uita și împăr- de altădată. Într-o clipă mi-a trecut prin minte tășești-mi și mie. Aici sunt bun prieten cu d. întreaga icoană a acelor vremuri pe care le re- Artur Gorovei, Aurel G. Stino, cu Al. Șerban gretăm cu toată sinceritatea. Eu m-am așezat din București. Sănătate de la familia mea. deocamdată la Fălticeni, unde am și fost înca- Cu modeste [indescifrabil], drat, însă din cauza fraţilor mei de breaslă n-am Bardieru” reușit să-mi iau încă în primire cele vreo sută de familii. Totuși, nădăjduiesc în grija bunului Așa, rând cu rând, vom pune toate pagini- Dumnezeu, care m-a ocrotit totdeauna… le lipsă din Istoria Culturii Basarabene.

Clădirea Facultății de Teologie din Chișinău. Imagine de epocă 375 UN TRANSNISTREAN LA CHIȘINAU Pe Lev Barschi (25.11.1909, s. Cul naia Despre prozatorul Lev Barschi, Alexandru Veche, reg. Odesa – 11.12.1974, Chișinău) l-am Cosmescu, de obicei foarte rezervat în apreci- cunoscut din scrierile lui modeste, din romanele eri, și-a permis doar o singură dată, o singură lui cu un ușor iz romantic, care parcă doreau să remarcă: „Vrea să-și mai spele păcatele…” schiţeze o realitate, dar nu aveau curajul. Nu știam pe atunci de tragedia de la Ti- Nici Facultatea noastră (1961), nici Bujo- raspol când într-un singur an au fost împușcaţi renii (1967), n-au făcut epocă literară. Primite aproape toţi scriitorii, de la cei mai răsăriţi până de cititori și de critică, în scurtă vreme ele au la debutanţi cu o singură poezie publicată. Nu fost trecute la arhiva istoriei, probabil, în pri- știam, fi indcă istoriile literare și enciclopediile mul rând, din cauza lipsei de curaj al autorului. minţeau. În dreptul acestor scriitori, reabilitaţi De fapt, critica îl ataca dur chiar în timpuri- în anii ’60, la data morţii au fost trecute cifre le lui cele mai bune. Recenzia, la romanul Facul- arbitrare, și nu anul veridic al decesului, 1938. tatea noastră, V. Ciocoi a intitulat-o Nu e faculta- A participat la cel de-al Doilea Război tea noastră (Tinerimea Moldovei, 1960, 13 iulie). Mondial. După război a ocupat diverse pos- Era apropiat de pedagogie fi indcă în 1928 turi. A fost director la Muzeul literaturii de pe absolvise cursurile pedagogice de la Balta și lângă US din RSSM și la Biroul de propagandă chiar a lucrat un timp învăţător într-un sat. a literaturii de pe lângă US din RSSM. Dar ispita literaturii îl aduce în aulele In- Criticul Zunea Săpunaru în cartea Arti- stitutului de Literatură „A.M. Gorki” din Mos- cole de critică (Chișinău, 1960) i-a defi nit exact cova pe care-l absolvește în 1940, fi ind ales traiec toria și fundamentul operei lui L. Barschi – imediat secretar responsabil al Uniunii Scriito- Poziţia ideologică e temelia creaţiei. rilor din Moldova. Opera: La sfârșitul vieţii (Tiraspol, 1930); De această perioadă este legată o fi lă mai Spinii veninoși (Tiraspol, 1931); Din braţele bo- puţin cunoscută și cercetată din biografi a lui. gătașului (Tiraspol, 1932); Cotitura (Tiraspol, El este unul dintre puţinii supravieţuitori ai 1935); Pe malul Nistrului ( Tiraspol, 1939; pro- masacrului asupra scriitorilor din RASSM. blema vigilenţei de clasă); La Floreni (Chișinău, 1952); Bujorenii (Chișinău, 1954); Facultatea noastră (Chișinău, 1959); Se întorc rândunele- le (Chișinău, 1964); La începuturi (Chișinău, 1972); Scrieri (1975; prefaţă de H. Corbu); Pie- se (1957); Opere (1959); Trec anii (1961); Iz- voarele (1965); Sătuc de codru (1964); Casa cu brâie (1969); Cușmuliţa brumărie (1963). Referinţe critice: Coroban V. Lev Barschi. În: Profi luri literare, Chişinău, 1972; Malev V. Un simplu soldat al literaturii. Nistru, 1969, nr. 11; Mormântul lui Lev Barschi. Cimi rul Central, Chișinău Corbu H. Calea scriitorului. Nistru, 1959, nr. 8. 376 Scriitori care au fost...

UN FĂURITOR DE HARTĂ ADEVĂRATĂ Rămâne și până azi o enigmă faptul cum apartamente, unii le-au schimbat de trei-patru după congresul scriitorilor din 1966, când Ion ori. Uniunea a trecut în casa proprie, privilegiu Druţă a cerut trecerea scrisului la alfabet latin, de care nu s-a bucurat nicio altă uniune de cre- președinte al Uniunii Scriitorilor a fost ales aţie și și-a construit propria Casă de Creaţie, o un tânăr – Pavel Boţu. Poate încrederea con- frumuseţe de complex înălţat în codrii Orhe- ducătorilor de la CC al PC din RSSM era atât iului. Pe unii nu-i satisfăcea felul lui de a orga- de mare că anume acest poet devotat va face niza viaţa Uniunii, alţii dimpotrivă erau foarte ordine la Uniunea Scriitorilor ori poate felul mulţumiţi. Noi însă putem judeca după felul lui calm, sigur, ferm de a vedea și rezolva cele cum conducătorii de atunci reacţionau la orice mai delicate probleme îi creau o aureolă de sugestie a scriitorilor. În timpul acelei perioade om atotputernic. Și trebuie să recunoaștem că de stagnare cele mai furtunoase congrese le pe- în cei mai bine de douăzeci de ani cât a con- treceau scriitorii. Era o disciplină în viaţa uni- dus Uniunea Scriitorilor această organizaţie unii cum nu s-a mai afl at apoi. Și totul venea obștească a fost cea mai autoritară. Scriitorii de la un singur om care se vedea nu stăpân, ci cu toate problemele existente primeau regulat responsabil de toţi și de toate.

O ședință a Uniunii Scriitorilor RSSM, la tribună Pavel Boțu 377 Printre multele poze cu Pavel Boţu, une- românităţii de acolo. Prin el, Sudul Basarabiei le ofi ciale, de la tribune impozante, între per- ocupate și-a avut cântăreţul. Era greu să împaci sonalităţi suspuse, altele de album de familie, linia fermă a partidului în problema naţiona- plimbându-și fetele, am ales una mai puţin lă și senzaţia că pământul tău se afl ă pe hartă obișnuită. Pavel Boţu oaspete la casa lui Pablo străină. Neruda, pe Isla Negra, din Chile. Anul 1966. Această dramă internă se citește în fi ecare Viitorul premiant Nobel l-a primit și l-a ome- vers al lui Pavel Boţu și el era nevoit să ascundă nit ca pe cel mai scump prieten. Probabil că și multe sentimente în rânduri și cuvinte ofi ciali- Neruda vedea în el ceea ce noi, la Chișinău, nu zate, doar ca să poată trasa o linie nevăzută de vedeam și nici nu apreciam. toţi pe harta Basarabiei în care Sudul orfan era Trebuie să recunoaștem că după plecarea real lipit la Basarabia. lui Uniunea Scriitorilor a mers la vale. Treptat Și au să treacă ani, se vor calma furtunile s-a pierdut simţul disciplinei, apoi s-a ruinat politice și ideologice și literatura va fi cântărită Casa de Creaţie, Casa Scriitorilor s-a prefăcut după alte criterii, la alte cântare, și cred că abia într-un spaţiu de închiriere și cu încetul – s-a atunci va fi pusă în valoare adevărata valenţă a pierdut și marea autoritate. acestui distins poet – Pavel Boţu. Conducătorul Uniunii Scriitorilor timp Scriitorii adevăraţi sunt destin. Pavel Boţu de aproape 23 de ani, recenzat și prezentat și a fost ca un simbol al destinului Sudului Basa- la Chișinău, și în URSS, poet arhicunoscut, Pa- rabiei. vel Boţu a fost un autor necunoscut. Nu prin Am trecut în toamna lui 2012 prin satul nume, ci prin operă, prin mesaj. Ceamașir, unde la 14.VII.1933 s-a născut Pavel Originar din Bugeac, din Bugeacul care Boțu. Casa părintească nu mai există, și în locul astăzi se afl ă în Ucraina, copil al Sudului, niei a fost sădită o livadă. Dar lumea din sat știe merit într-un spaţiu lingvistic străin după că acolo a locuit un poet care la 17.II.1987 s-a 1940, Pavel Boţu a fost un statornic apărător al stins tragic din viață în preajma Chișinăului...

378 Pavel Boțu și Pablo Neruda. 1966 Scriitori care au fost...

UITAREA CA O IZBĂVIRE Gloria din timpul vieţii nu este o garanţie mut să pună cuvânt pentru el, deși acesta, când a gloriei postume. Aceasta trebuie să ţină min- era la revista Viaţa Basarabiei, nu i-a publicat te cei care vor să cucerească gloria imediat și niciun rând. pe vecie… În Bucov au trăit permanent două per- Pe Emilian Bucov (8.VIII.1909, Chilia sonaje diferite. Unul, poetul autentic a fost Nouă, reg. Odesa – 17.X.1984, Chișinău) l-am treptat alungat într-un ungher al sufl etului, iar cunoscut de la distanţă. Erau ani grei pentru el. în prim-plan a ieșit poetul-tribun, omul care Avea probleme cu plămânii și ca să urce la etajul merge în pas cu viaţa, cu schimbările reale și cu trei, la președintele Uniunii Scriitorilor, făcea o cele iluzorii. Steluţa de erou a primit-o poetul pauză lungă pe unul dintre fotoliile din hol. tribun, poetul liric însă nu s-a ales cu nimic. Avea prinsă la piept steluţa de Erou al De vină era Vladimir Maiakovski, poezia Muncii Socialiste, dar și era luat în derâdere lui ce se revărsa ca o cascadă uriașă. Dar ceea pentru opera lui prosocialism cu o înverșunare ce n-a înţeles Bucov de la Maiakovski, că acesta tot mai mare. a pus punct poeziei sale printr-un glonte. Nu Pe de o parte, o recunoaștere totală din din disperare amoroasă, ci din conștientizarea partea partidului, iar pe de alta, o negare totală crimei pe care o produce seducând sufl etele din partea elitei intelectuale. oamenilor. Autorităţile transformaseră poe- Îmi amintesc cum la una din seratele de zia lui într-un instrument de înregimentare în la Uniune, unde el luase cuvântul, criticul Va- minciuna socialistă. sile Coroban îi dădea niște replici dure, la care Poetul autentic Emilian Bucov a debutat sala reacţiona zgomotos. Savura parcă umilirea foarte frumos: Clocotul muncii (1936), Dis- leului bătrân. Iar leul, care la drept vorbind întotdeauna a fost un poet, și la chip și la atitudine, reacţio- na calm, replicând neconvingător. Mulţimea nu era de partea lui. Orice s-ar spune, orice s-ar scrie, dar calităţile lui omenești nu le poate pune nimeni la îndoia- lă. Când a fost nevoie să reedităm clasicii, a fost în prima linie, când s-a vorbit despre alfabetul latin – la fel, când nu mergea seria Debut, tot Bucov a scris prefețele celea care trebuiau să fi e paratrăsnet. Când s-a întors Nicolai Cos- Emilian Bucov (rândul III, al doilea din dreapta), tenco din Gulag, Bucov nu s-a te- elev al Liceului „B.P. Hasdeu” 379 cursul soarelui (1937), China (1938), a scris în total peste o sută de cărţi, care în fi nal au stat la baza unor Scrieri (5 volume, 1970-1973), pe când în realitate din opera lui rămân doar câ- teva plachete. Era încă din fragedă tinereţe un susţinător convins al revoluţiei din URSS. A tradus din Ilf și Petrov Douăsprezece scaune. A tradus din V. Maiakovski și din mulţi alţi poeţi ruși. Făcuse studii la Liceul „B.P. Hasdeu” din Chișinău și la Universitatea din București, de aceea a redactat cu pricepere revista pentru copii Scânteia leninistă, iar mai apoi revista scriitorilor Nistru. A condus și Uniunea Scri- itorilor, dar schimbările care erau așteptate de societate și erau pregătite de scriitori îl scoteau Emilian Bucov cu soţia, la Chilia, tot mai mult la tușa literaturii. Probabil, cu cea în faţa casei unde a copilărit mai mare dragoste despre el a scris doar Pe- Regimul sovietic pentru care a optat i-a tru Cărare, care într-o parodie a exprimat toată furat totul. esenţa fenomenului Bucov. I-a substituit talentul. I-a dat o altă patrie „De unde să știe francezul de urnă, și i-a furat chiar și natala Chilie care a fost luată Mândru de sine mi-am zis, Basarabiei și transmisă Ucrainei… Când eu, m-am născut în faimoasa Chilie, Și chiar l-a condamnat la uitare. Iar el într-un fund de Paris…” Deși a fost unul dintre curajoșii scriitori care în toate timpurile au afi rmat că limba e ro- mână și alfabetul trebuie să fi e latin. Cântând Chișinăul în strofe lirice de felul: „Bravi cântăreți din fl uiere-nfrunzite, Cu trăsături bătrâne, ca și-akânii, Sorb din țărână vremuri adâncite. Salcâmii Chișinăului, salcâmii.” [Salcâmii Chișinăului] În octombrie 2012 am fost la Chilia, am fost pe str. Bucov, dar casa copilăriei lui nu mai există. O paragină și rămășițele unei curți care își așteaptă stăpânul mi-a produs mare triste- țe...

Mormântul poetului Emilian Bucov. Cimi rul Central, str. Armenească, Chișinău 380 Scriitori care au fost...

UN AUTOGRAF INEDIT DE GHEORGHE CARDAȘ Numele lui Gheorghe Cardaș (1.IV.1899, Drăgușeni, jud. Suceava – 1984, București), istoric literar, documentarist și editor de texte, a devenit și el istorie. Uitarea s-a produs mult prea devreme din motive lesne de înţeles. Ca și marea majoritate a intelectualilor români de calitate, care au activat fructuos în perioada interbelică, a fost trecut pentru reeducare prin pușcăriile regimului comunist din România, aplicându-i-se apoi cea mai cruntă pedeapsă – uitarea, adică accesul limitat la publicul cititor. A făcut șase ani de pușcărie grea la două dintre cele mai grele pușcării românești: Jilava și Gherla, din 1958 până în 1964. Ieșit din pușcă- rie la o vârstă înaintată într-un regim schimbat cu alte valori prioritare, a rămas parcă umbrit de epoca lui de aur. Iar viaţa lui avuse o lansare strălucită: li- cenţiat al Facultăţii de litere și fi lozofi e a Uni- versităţii din București (1924), specializare Gheorghe Cardaş în literatura comparată la Paris (1926-1927), funcţionar la Biblioteca Academiei Române, cercetător știinţifi c la Institutul de Istorie al 1859) (București, 1936), Poeţii moldoveni până Academiei Române (1950-1953) ș.a. la Unire (1673-1859) (București, 1937), Poeţii Spectrul lui de interese este deosebit de și prozatorii Basarabiei până la Unire (1812- larg, iar opera, chiar reprodusă în formulă bi- 1918) (București, 1937), Poeţii și prozatorii Bu- bliografi că comprimată, este atât de volumi- covinei până la Unire (1787-1859) (București, noasă încât ar solicita prea mult spaţiu. Noi ne 1937) ș.a. vom limita doar la câteva titluri care ne intere- Din acest impresionant ciclu ne interesea- sează. La mijlocul anilor ’30, când în provinci- ză îndeosebi antologia și studiul Poeţii și pro- ile reîntregite mișcările regionaliste de căutare zatorii Basarabiei până la Unire (1812-1918) a identităţii și specifi cului luaseră amploare, lui (București, 1937), care în presa vremii de la Gheorghe Cardaș i-a venit ideea să lanseze o Chișinău a fost primit cu anumite rezerve. serie de antologii și studii. Așa una după alta, la Autorului i s-a imputat insufi cienta cu- intervale mici, au apărut: Poeţii și prozatorii Ar- noaștere a unor nuanţe istorice. Dar cartea deja dealului până la Unire (1800-1918) (București, apărută a intrat în circuitul literar și graţie ei, 1936), Poeţii munteni până la Unire (1787- mai târziu, mai multe generaţii de cercetători 381 aveau să știe că în Basarabia exista literatură originală românească, iar unii cercetători, precum era O. Ghibu și alţii, care puneau la îndo- ială acest fapt, aveau argumentele în faţă. Valoarea antologiei rezidă nu numai în antologarea numelor plenar afi rmate, dar și in- cluderea în analogie a unor autori minori, dar care au avut și ei partea lor de contribuţie la procesul literar. Nu știm care au fost motivele arestării, dar suntem siguri că resortul ascuns al procesului a fost construit pe baza acestor antologii care ni- cidecum nu conveneau sovieticilor și respectiv acoliţilor lor din România. Dar destinul este imprevizibil. La 26 ianuarie 1970, la București, Gheorghe Cardaș se în- tâlnește cu Leonid Gheorghian, medic, nepo- tul scriitorului și preotului Petre Gheorghian care a fost inclus în antologie. Drept mărturie a acestei întâlniri ne-a ră- mas un autograf pe foaia de titlu a volumului Poeţii și prozatorii Basarabiei până la Unire (1812-1918) (București,1937): „Unui medic iu-

Coperta cărții Poeții și prozatorii Basaraiei de Gheorghe Cardaş bitor de literatură, bun prieten și ajutor la slăbi- ciunile bătrâneţii mele, cu dragoste Gh. Cardaș.” Antologia împreună cu posesorul auto- grafului au emigrat în Germania și, acum un an, la Frankfurt, am ţinut în mână acea bijute- rie bibliofi lă, de pe care Leonid Gheorghian cu amabilitate ne-a făcut o copie.

O dedicație pentru Leonid Gheorghian, autor Gheorghe Cardaş 382 Scriitori care au fost...

POET AL TIMPURILOR FĂRĂ DE ÎNTOARCERE Pe 4 ianuarie 2010, în spital, în urma unui atac de cord, a murit poetul Arhip Cibotaru. L-am cunoscut pentru prima oară la re- dacţia revistei Nistru. Era în 1975 sau poate 1976 când i-am prezentat lui Nicolae Dabija niște versuri în speranţa de a debuta în literatu- ră. Acolo l-am văzut pe redactorul-șef pe care-l cunoșteam din poeziile publicate, care îmi pă- rea extrem de devotat cauzei partidului, deși dădea dovadă de simţ poetic, de acel nerv secret care deosebește simplii stihuitori de poeţi. Îmi părea simpatic în felul cum semnase prefaţa la cartea de debut Ochiul al treilea scri- să de Nicolae Dabija, dar nu mi-a plăcut felul cum își certa subalternul când acesta lipsise câ- teva ore de la serviciu. Pentru mine era inima- ginabil ca un poet să ceară altui poet activitate strictă de birocrat și funcţionar. Cu atât mai mult cu cât Dabija era liderul unei generaţii Ion Constan n Ciobanu decorându-l pe Arhip Cibotaru la jubileu care strica deja tiparele poeziei înrădăcinate și venea cu o literatură nouă. Mai târziu aveam Probabil, că asta este plata pentru accep- să înţeleg că unul din motivele supărării era și tarea unei conjuncturi politice în defavoarea această stricare de tipare. purităţii literare. Sub ochii mei se producea o schimbare de De câteva ori am discutat cu A. Cibotaru generaţii – generaţia Damian, Vieru, Vodă, Te- despre planurile lui de creaţie, despre cum o leucă, Arhip Cibotaru, care se afl a pe creasta mai duce. Dispăruse din el ceva din felul lui de valului, era înlocuită treptat de Dabija, Roman- a fi , acea încredere, acea fermitate în rostire pe ciuc, Lari, Filip, Tarlapan, Benea, Josu ș.a. Era care o întrezărisem la prima întâlnire, îmi pă- un proces fi resc pentru mine, dar foarte durerea un om învins, dar care nu acceptă acest gând ros pentru cei care participau la el și, îndeosebi, și încearcă din răsputeri să înoate mai departe pentru cei care urmau să cedeze întâietatea. împotriva valurilor care devin tot mai mari, dar După 1989 Arhip Cibotaru s-a pomenit aceste valuri nu erau altceva decât valurile uită- la periferia atenţiei publice, era o răzbunare rii, care – în cele din urmă – l-au și înghiţit… pentru poezia lui patriotică, pentru mesajul lui Și când părea că e defi nit acoperit de uita- comunist. El însă părea să nu cedeze și publica re, el a scos o carte de mare rezonanţă, Pe tim- din când în când cicluri de poezie lirică, poezie pul lui Teleucă, care cred că pentru generaţia bună, dar care trecea pe lângă cititor. lui trebuia să valoreze cât un testament… 383 UN CAPITOL NESCRIS DIN ISTORIA NOASTRĂ Fiul academicianului Ștefan Ciobanu, Va- leriu, a avut parte de un destin literar destul de difi cil. În mare parte aceasta se datorează faptului că peste tot ce a realizat el a căzut umbra marelui său tată. Aș crede că epoca l-a nedreptăţit și nu trebuia să-și treacă simpatiile și antipatiile pentru academicianul Șt. Ciobanu asupra fi ului, care de la bun început a fost o promisiune literară autentică. Sunt convins că atmosfera încărcată în jurul tatălui l-a infl uenţat, l-a sensibilizat, l-a ţinut mereu în încordare și de aici și dispariţia lui atât de prematură. Probabil au existat și alte motive, dar și acest argument nu poate fi scos din joc. S-a născut la 4 aprilie 1917, la Nemi- rov, în Ucraina, în plină desfășurare a revoluţiei din Rusia. Și el s-a dovedit a fi fi ul fi del al acestui veac. Pe de o parte, un cercetător profund al frământărilor sociale, iar pe de alta, un poet incurabil. Școala primară și pe cea secundară a Valeriu Ciobanu făcut-o la Chișinău, iar studiile superioare și le-a făcut la București, absolvind Facultatea de litere cu o pregătire solidă și o documentare bogată. a Universităţii (1940). În 1942 a făcut studii de A tins să cuprindă o sferă largă și diversă: de la specializare în Franţa, și-a luat doctoratul la Bu- folclorul naţional și al vecinilor (Jertfa zidirii curești cu teza Poporanismul: geneză, evoluţie, la ucraineni și ruși, 1938) până la simbolismul ideologie (1946). Încă din anii de studenţie a pu- francez și romanul psihologic contemporan blicat poezii și lucrări de istorie literară în presa (Hortensia Papadat-Bengescu, 1965). A lăsat periodică: Gândirea, Cadran, Viaţa Basarabiei, studii-portrete despre Al. Depăraţeanu, Al. Vla- Viaţa românească, Jurnalul literar ș.a. huţă, Tudor Pamfi le, M. Șolohov. Între anii 1942 și 1949 a fost asistentul pro- El este autorul primei monografi i despre fesorilor D. Caracostea, T. Vianu și G. Călinescu prozatoarea H. Papadat-Bengescu. Lucrarea la Catedra de literatură română modernă. Din scoate în evidenţă aptitudinile lui de cercetător 1949 până în 1966 a activat în calitate de cerce- și realele calităţi de analist, care știe să pătrun- tător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. dă în tainele creaţiei și să le facă înţelese citi- Călinescu”. Prin studiile sale de istorie literară V. torului ca sondaje profunde în manifestările Ciobanu s-a afi rmat ca un cercetător de talent, sufl etești ale personajelor de zguduitoare trăiri. 384 Basarabia a dat elemente de creaţie în toate do- Scriitori care au fost... meniile vieţii, dar n-am știut să se impuie, pentru că au fost modești și cam înceţi în acţiunile lor. Valeriu Ciobanu va fi gura printre acei moldoveni basarabeni care au fost dăruiţi de la natură și cari au avut și o pregătire culturală temeinică, pentru că nu degeaba a fost fi ul lui Ștefan Ciobanu, profesor universitar, membru al Academiei Române și scriitor de volume de mare valoare documentară asupra trecutului românesc al Basarabiei. Cine va citi acest volum, se va convinge, că Valeriu Ciobanu a fost un poet și a avut ce spune în poezia lui. Tot așa de bine a fost Valeriu Ciobanu în studiile lui critico-literare. Și-i păcat că s-o fi găsind și arhiva Institutului de Teorie Literară, unde lucra sub conducerea lui George Călinescu. S-au dus amândoi prea devreme dintre cercetătorii scrisului literar românesc. 20/III 1973. Pan Halippa” S-a stins din viaţă la 21 decembrie 1966, la București. Și de aici încolo a început viaţa lui postumă și, spre regretul nostru, putem spune că și anonimatul. Coperta monograﬁ ei lui Valeriu Ciobanu Unii critici consideră că îi lipsește acestei lucrări accentul personal și prea evident predo- mină momentul negaţiei în defavoarea necesi- tăţii de a afi rma concepţii înnoitoare. Pan Halippa îi scrie prefaţa la un volum de versuri ce trebuia să apară postum. Semnifi caţia acestei prefeţe este dublă. Pe de o parte, Valeriu a crescut sub ochii lui Pan Halippa, acesta fi ind prieten cu Ștefan Ciobanu, deci i-a cunoscut în- deaproape toate fazele de evoluţie. Pe de altă parte, fi ind președintele Societăţii Scriitorilor din Basarabia, era cel mai în drept să-l recomande cititorului pe un poet atât de fi n și plecat spre alte tărâmuri atât de prematur: „Am cetit cu plăcere poeziile lui Valeriu Ciobanu și am regretat că nu mi le-a dat la vreme, pentru ca să le public în revista noastră Viaţa Basarabiei, am să le public în Editura Societăţii Scriitorilor basarabeni. Ce pă- cat că noi, moldovenii basarabeni, am fost și mai rămânem mult prea domoli în mișcarea noastră. Pan Halippa, Cuvânt-înainte, facsimil 385 NU-S VINOVAT FAŢĂ DE ŢARA MEA Sudul Basarabiei, pământ istoric, păstrător de tradiţii româ- nești, a fost acea parte din terito- riile ocupate de ruși care a trecut de două ori la patria-mamă și de două ori s-a pomenit frântă în două. Și dacă hărţile au fost modifi cate cu sârguinţă, apoi rana din sufl etele oamenilor mai sângerea- ză și astăzi. Iar sufl etul sângerând al unui popor naște poeţi. În 1972, în România literară, academicianul Șerban Cioculescu scria: „…Robert Cahuleanu (An- drei Ciurunga) nu scrie niciodată Poetul Andrei Ciurunga la masa de scris numai ca să se afl e în treabă: are totdeauna ceva de spus – și o spune cu claritate Mama mi-a făcut semn să tac și m-a scos și cu răsunet.” din sufragerie. Andrei Ciurunga, alias Robert Cahu- – A murit regele, mi-a șoptit. leanu, iar la naștere Robert Eisenbraum, își – Și ce are el cu bunica? am vrut sa afl u trage obârșia din coloniștii germani stabiliţi pe neapărat. la începutul sec. XIX în sudul Basarabiei. Re- – Nu are nimic, numai că bunica plânge marcăm faptul că, fi ind o personalitate ce nu ori de câte ori aude despre moartea cuiva. Așa avea dreptul să-și semneze cu propriul nume sunt bătrânii. Fii cuminte, să n-o mai superi și scrierile literare, a folosit mai multe pseudoni- tu! me: Nicu E. Grădinaru, Matei Scutaru, Radu – Și cine o să fi e rege de-acum? m-am în- Calomfi r ș.a., lăsând în grija istoricilor literari verșunat eu să știu. să se descurce în meandrele publicaţiilor la – Un copil mai mic decât tine. care a colaborat. Spre groaza mamei am bătut din palme de În volumul manuscris Memorii optimis- bucurie: te. Confesiuni – refl ecţii – evocări (București, – Adică eu am să fi u mai mare ca regele? 1988) autorul ironizează, pășind parcă peste – Da, cu un an, mi-a răspuns mama zâm- greutăţile și suferinţele de odinioară, dintr-o bind. Hai mergi și te spală. Freacă-te pe mâini dorinţă tainică de a nu ne împovăra și pe noi și pe faţă. Uite în ce hal ai venit!” [P. 26] cu amărăciunile epocii: Destin tragic cu refugiere peste Prut, cu „– De ce plângi, bunico? am întrebat ime- două condamnări și înfundare în pușcărie diat, mai mult curios decât alarmat. pentru opera poetică, cine poate pune la îndo- 386 ială faptul că fi ecare vers lăsat pe hârtie (și nu vorabile auspicii, dacă dracul nu și-ar fi băgat Scriitori care au fost... numai, căci am ţinut în mână în casa poetului coada din nou, să-mi încurce încă o dată socote- o bucată de pânză pe care au fost brodate niște lile abia limpezite. versuri în închisoare, ca să nu fi e uitate și mai În noaptea de 28 noiembrie 1958, la nici apoi să fi e transcrise pe hârtie). un an de la căsătorie, ne-am pomenit cu bătăi Cronica vieţii lui a fost consemnată în puternice în ușă: două formule. În forma unor proze hazlii pe – Deschideţi, securitatea!” care autorul le-a botezat Memorii și sub forma Condamnat la 18 ani de pușcărie, a fost unor versuri, unde tensiunea sentimentului eliberat înainte de termen. Murise primul se- este adusă la sublimul trăirii. cretar al partidului comunist din România, Prima detenţie a suportat-o la Canal, în Gheorghe Gheorghiu-Dej, și venise la putere perioada 1950-1954, cea de-a doua – în anii Nicolae Ceaușescu, care în 1964 a eliberat din 1958-1964. închisori deţinuţii politici: În aceleași Memorii optimiste. Confesiuni „N-am să te uit, n-am să te uit, celulă – refl ecţii – evocări (București, 1988) subtilul cu zale-n geam și talpă de ciment, autor consemnează: „…Era în toamna anului unde-așteptăm cu spaima caraulă 1957, mai exact în noiembrie. să te străpungă paloșul absent. * * * Cu câteva luni în urmă, în iulie, apăruse De mi s-ar pune nuferi sub picioare, primul număr al noii reviste Rebus, împiedicată n-am să te uit, Golgotă de-mpăraţi multă vreme să iasă pe motiv că… dacă sovie- cu sceptre descompuse-n așteptare ticii nu aveau o revistă de cuvinte încrucișate, și-n hulă sub hlamidă-ngenunchiaţi. nu se cădea să avem tocmai noi o asemenea pu- blicaţie. Cu multă greutate a fost scoasă aceas- Și dacă-aș prinde-n aripi tot eterul tă idee din creierul îmbâcsit al unui căpos de la n-am să te uit, abis al nimănui, Comitetul Central. unde-am simţit că se destramă cerul La Rebus, publicam două careuri pe lună să-mi dă de veste Dumnezeu că nu-i. sub pseudonimele: Radu Calomfi r, Matei Scu- [N-am să te uit] taru, Nicu E. Grădinaru și altele. Ba chiar, sub Concluzia pe care o trage Andrei Ciurun- semnătura lui Matei Scutaru, am încasat și un ga și care este un generic al unei întregi genera- premiu de o mie de lei – bani, nu glumă, pe ţii distruse și măcinate în pușcăriile și lagărele atunci – pentru cele mai reușite defi niţii date comuniste, indiferent de pe ce continent și din unui careu anume, propus în cadrul unui con- ce parte a lumii – Nu-s vinovat faţă de ţara mea. curs. Publicasem și poezia cu același titlu în re- Tot sub pseudonimul Radu Calomfi r pu- vista Ora satului, atribuind-o, din greșeală, al- blicasem și niște versuri la Urzica, fără însă a-i tui poet martir – Sergiu Mandrinescu. deconspira lui Mircea Pavelescu adevărata mea Dar am reparat la timp eroarea și autorul identitate și blestemul care apasă asupra nume- acestei poezii devenite celebre în toate pușcă- lui meu. Cred c-ar fi făcut un infarct. riile din România a fost repus imediat la locul În seara de revelion, la cumpăna anilor cuvenit. Poezia scrisă la penitenciarul Jilava 1957-1958, mă căsătorisem cu Ina. A fost o rămâne a fi un argument suprem că acești nuntă ca-n basme, coana Verginica, mama mi- oameni prin nedreptatea care li s-a făcut au resei, se întrecuse pe sine în a umple două mese rămas totuși neînfrânţi și poate și mai purifi caţi cu bunătăţi. Anul nou începea sub cele mai fa- în crezul lor: 387 „La ora când cobor, legat în fi are, Debutul s-a produs și, peste ani, autorul, în să-mi ispășesc osânda cea mai grea, Memorii optimiste. Confesiuni – refl ecţii –evo- cu fruntea-n slavă strig din închisoare: cări (București, 1988), își amintea cu un surâs – Nu-s vinovat faţă de ţara mea! ironic de emoţiile debutantului: „Vara anului 1937 m-a surprins corigent la limba germană. Nu-s vinovat că i-am iubit lumina, Profesorul Krammer, un tip caraghios, mic și curată cum în sufl et mi-a pătruns, gras, crăcănat, despre care s-a zvonit că și-ar nici că vrăjmașii i-au prădat grădina fi găsit moartea într-un lagăr nazist în timpul și că sutașii coasta i-au străpuns. războiului, afl ase că tatăl meu fusese profesor de germană pe vremuri la același liceu și era Nu-s vinovat că-mi place să se prindă convins că eu cunosc limba și că nu-i răspund rotundă ca o ţară, hora-n prag, la lecţii doar ca să-i fac lui în necaz. Stupidă sau c-am primit colindători în tindă, idee. De aceea, îmi punea note mai mici decât cum din bunic în tată mi-a fost drag. colegilor mei, la răspunsuri sensibil egale. Ba chiar dacă răspundeam de cinci sau de șase, Nu-s vinovat că toamnele mi-s pline mă pomeneam cu un patru de care nu mă ști- cu tot belșugul, de la vin la grâu, am vinovat. Care elev ar accepta dinadins să ia nici c-am poft it la praznic pe oricine, note mici? cât m-am știut cu cheile la brâu. Rănit în orgoliul meu de școlar care-și pregătea conștiincios lecţiile, chiar și pe cele Dac-am strigat că haitele ne fură mai puţin atractive, am renunţat să mai învăţ adâncul, codrii, cerul – stea cu stea, la germană – limbă pe care n-o puteam suferi și sfânta noastră pâine de la gură, pentru duritatea ei și de care habar nu aveam, nu-s vinovat faţă de ţara mea. numind-o «barbarische sprache», cu toată pă- rerea contrară a domnului Krammer. Nu-s vinovat c-am îndârjit șacalii Rezultatul a fost inevitabila corigenţă de la când am răcnit cu sufl etul durut fi nele anului, pe care am trecut-o nu cu același că nu dau un Ceahlău pe toţi Uralii profesor, transferat între timp, ci cu doamna și că urăsc hotarul de la Prut. Aurora Andrei, profesoară la liceul de fete, care mi-a dat din ajun subiectul tezei și îndrumările De-aceea, când cobor legat în fi are, necesare pentru oral, ca să fi e sigură că nu va împovărat de vina cea mai grea, mai avea difi cultăţi… să mă treacă. cu fruntea-n slavă strig din închisoare: Mă aprecia din cele câteva poezii publica- – Nu-s vinovat faţă de ţara mea!” te, dar, mai ales, din placheta Melancolie, car- [Nu-s vinovat faţă de ţara mea] tea mea de debut, tipărită pe spezele unchiului Crezul suprem al poetului se poate formu- Haralambie cu un an înainte, în vara anului la astfel: „De-asupra noastră este doar Dumne- 1936. zeu și Patria.” Cât despre tragica moarte a domnului Poeţii veritabili debutează precoce, e aproa- Krammer, m-am gândit deseori la ironia soar- pe o legitate confi rmată și de Andrei Ciurunga. tei sale, care și-a bătut joc de profesorul meu. În 1932 îi apar primele versuri în revista Îndru- A iubit limba germană ca pe limba natală, a marea tinerimii a Liceului „Ioan Voievod” din apărat-o împotriva ignoranţei elevilor săi un Cahul. La 16 ani scotea de sub tipar prima pla- lung șir de ani și a murit asasinat de posesorii chetă, intitulată Melancolie (Cahul, 1936). de drept ai acestei limbi. [P. 44] 388 * * * – E bine, mi-a zis. Alege vreo 30-40, care-ţi Scriitori care au fost... Cu debutul meu editorial lucrurile s-au plac ţie mai mult, și vino mâine cu ele la mine. petrecut cam așa: moș Haralambie era propri- Moș Haralambie a fost deci primul cenzor etarul unei modeste tipografi i alcătuite dintr-o cu care am făcut cunoștinţă în cariera mea lite- plată de dimensiuni reduse și un boston, adi- rară, dar atât de îngăduitor încât nu mi-a res- că o presă mică de imprimat, la care se tipă- pins nicio poezie. reau cărţi de vizită, tipare pentru cele trei mari – Acum du-te cu ele la domnul Mănescu evenimente din existenţa orășenilor: botezuri, să facă el socoteala. nunţi ori decese, sau orice alt imprimat care nu – Ce socoteală? depășea suprafaţa unei coli de hârtie ministeri- – Nu te privește. Fă cum îţi spun. Vreau ală. Dacă vom adăuga la aceasta mașina cu care să-ţi tipăresc la tipografi a mea un volum, să in- se tăiau teancurile de hârtie pentru tipar, prin tri și tu în rândul poeţilor. manevrarea manuală a unui cuţit ca de ghilo- În mintea lui, un poet trebuia negreșit tină, ca și cele câteva zeci de casete conţinând să-și aibă numele scris pe-o copertă, ca să-și literele de plumb, vom avea imaginea completă merite atributul. Ca Dimitrie Bolintineanu. Ca a acestei minitipografi i. Întreaga instalaţie era George Coșbuc. amplasată în jumătatea din dreapta a librăriei Am zburat într-acolo. Bătrânul Mănescu bătrânului Anastase Mănescu, în stânga afl ân- și-a tras pe nas ochelarii pe care-i purta pe frun- du-se librăria, cu câteva cărţi nu dintre cele te în momentul acela, și-a netezit mustăţile mari, mai recent apărute și cu felurite rechizite șco- galbene de tutun, mi-a luat foile din mână și s-a lare sau de birou, la care proprietarul adăugase adâncit în niște socoteli numai de dânsul știute. și câteva raft uri de jucării: abţibilduri, păpuși, Calcula preţul tiparului: cules, machetat, tras la mingi de cauciuc și baloane, plus câteva mă- mașină, capsat. Textul poeziilor nu l-a interesat. runţișuri. Peste vreo jumătate de oră, în care timp eu Tipografi a o închiriase de la moș Hara- trecusem în revistă de câteva ori cărţile de pe lambie, care nu avea nici chef, nici timp, nici tejghea și din raft uri, mi s-a adresat, netezin- pricepere să se ocupe de ea. N-am cunoscut du-și mustăţile: niciodată condiţiile învoielii, dar probabil că – E-n regulă. Bani de hârtie ai? erau avantajoase pentru ambele părţi, altfel – N-am, domnu’ Mănescu, de unde să am? această combinaţie nu ar fi durat ani de zile, iar – Atunci spune-i asta domnului Haralam- relaţiile dintre proprietar și chiriaș n-ar fi fost bie. atât de pașnice, aș zice chiar amicale. Nu împlinisem încă 16 ani – acest eveniment urma să aibă loc către toam- nă – când moș Haralambie m-a poft it la dumnealui în- tr-una din zilele lunii mai a anului 1936. – Câte poezii ai scris până acum? m-a luat repede. – Păi, știu și eu? Cred că sunt peste o sută. Liceul „Ioan Voievod” din Cahul, imagine de epocă 389 Unchiul meu a căzut ca din pod: Ei bine, meșterul tipograf culesese «balta» – Cum, el n-are hârtie? în locul «bolţii», spre marea mea disperare. – O fi având, i-am zis, dar mi-a cerut bani – Ce faci aici, domnu’ Mănescu? l-am în- pentru ea. trebat alarmat pe bătrân. După un moment de gândire, moș Hara- – Nu-i nimic, m-a liniștit el. Taie-l cu o lambie s-a luminat: liniuţă pe «a», așa cum te-am învăţat, și scrie la – Lasă că aranjez eu. Mănescu nu are hâr- capătul rândului «o». tie în stoc și nu vrea să investească acum niște Am făcut operaţia cu inima strânsă. Dacă bani. Vino mâine după școală la mine. Dar mai nu observă tipograful și-mi lasă greșeala? Pen- ia pe cineva să te ajute să duceţi hârtia la tipo- tru mai multă siguranţă, am subliniat cu două grafi e. linii litera de pe margine. A doua zi m-am prezentat pe la trei după Peste alte trei zile, la ultima corectură, to- amiază, așezat nu prea confortabil în cadrul bi- tul era în ordine. Cartea nu avea nicio greșeală. cicletei lui George Capala, un coleg de liceu de Încăpuseră 29 de poezii, în 300 de exemplare, la ţară cu doi ani mai mare ca mine, care stătea cu preţul netipărit pe copertă. Mă gândeam să în gazdă la noi. le ofer cartea «admiratorilor» mei, toţi oameni Cu un bileţel de la unchiul meu, am alergat cu stare, lăsându-i fi ecăruia latitudinea de-a în- cu bicicleta la Banca Federală, o instituţie care curaja cu cât îi lăsa inima și obrazul, tânărul ta- avea și un depozit cu tot felul de materiale, prin- lent care mă socoteam. Ideea tot moș Haralam- tre care, bineînţeles, și hârtie. I-am dat biletul bie mi-a dat-o. Spre lauda lui, nu mi-a pretins domnului Jorj Romașcu, directorul băncii – și să-i restitui cheltuielile tipografi ei, nici costul peste zece minute ieșeam pe poartă în următoa- hârtiei. În schimb a avut satisfacţia de-a primi rea formaţie: eu tot pe cadrul bicicletei, care în- primul exemplar al tirajului, cu cel dintâi auto- cepuse să mă cam taie pe la părţile îndeobște mai graf pe care-l semnam, la începutul unui drum rezistente (dar poezia cere, nu-i așa, sacrifi cii) în presărat de autografe. spate, pe portbagaj, un pachet cât toate zilele de Placheta se intitula Melancolie, era de di- hârtie, iar la mijloc, George Capela, pedalând și mensiunile unui carneţel de cuvinte (moș Mă- icnind, căci greutatea bicicletei supraîncărcate îi nescu mi-o tipărise la boston) și nu cred să se solicita la maxim forţele. Placheta a intrat în lucru chiar de-a doua zi, iar într-o săptămână mi s-a dat corectura – prima din viaţa mea. Ţin minte și azi surprinderea cu care descopeream greșeli- le de tipar inerente și teama ca nu cumva să-mi apară și-n carte. Mai ales una din ele mi-a cauzat câteva nopţi de nesomn. Versul suna așa: «Și-acum te duci, te stingi ca steaua Ce piere de pe bolta clară.» Andrei Ciurunga într-un moment de inspirație... 390 mai afl e la ora aceasta în vreo altă bibliotecă de- Se alcătuise un comitet pentru organizarea săr- Scriitori care au fost... cât a mea – unicul exemplar existent fi ind găsit bătorii a 75 de ani ai poetului G. Tutoveanu și după patru decenii, păstrat cu sfi nţenie într-un eram invitat, ca unul ce-l cunoșteam pe poet, să dulăpior al mătușii Violeta, după moartea aces- marchez acest eveniment în presa locală. Am teia. Totuși, un alt exemplar trebuie să se afl e și scris imediat un foileton intitulat Tinereţe fără la Biblioteca Academiei Române. [P. 45] bătrâneţe și i-am dat drumul în prima pagină a * * * Anchetei. Socot cu cale să-l reproduc după pa- Apariţia Melancoliei mi-a înlesnit apropie- tru decenii, deoarece în acel articol rezumam rea (mai întâi prin corespondenţă) de un poet însuși crezul meu literar, rămas neschimbat de mult mai în vârstă ca mine, al cărui nume îl în- la debut până azi.” [P. 52] tâlneam frecvent în revistele vremii: George Tu- Au urmat altele, la fel de interesante, care toveanu. Profesorul meu de latină, Luciliu Pârvu au suscitat atenţia criticii și admiraţia cititori- (ce nume predestinat!) era originar din Bârlad. lor: În zodia cumpenei (poeme, Bolgrad, 1939), Plecând acasă în vacanţa mare, mi-a cerut un Poemul dezrobirii (Chișinău, 1943); Cântece exemplar al plachetei să-l înmâneze poetului, cu de dor și de războiu (stihuri, 1944, Chișinău), care se afl a în relaţii. I l-am dat bucuros. Dom- plachete care mai târziu vor deveni capete de nul Pârvu mi-a lăsat adresa lui Tutoveanu (bule- acuzare pe masa judecătorilor comuniști. Dar vardul European 42) să-i scriu maestrului dacă până atunci autorul, neghicindu-și viitorul, sa- nu voi primi la timp câteva rânduri confi rmare. vurează bucuria apariţiei editoriale și gustă din Așa am și făcut, peste vreo lună de tăcere plin din seva dulce a gloriei literare: din partea poetului bârlădean. Mi-a răspuns „În toamna anului 1943 și în primăvara lui foarte curând, anunţându-mă, spre stupefacţia 1944 mi-au apărut două cărţi, prima, cea de la mea, că nu-l văzuse pe profesorul Pârvu și deci Editura «Cuvînt Moldovenesc», se intitula Po- nu primise nimic. I-am expediat cartea prin emul dezrobirii și însuma 32 de pagini. Era de poștă, mi-a scris câteva rânduri de laudă care fapt un poem dramatic conceput pentru sce- m-au făcut să mă umfl u ca un păun, după care nă, pe care îl publicasem în ziarul profesorului mi-a trimis un colet cu cărţile sale. Așa s-a în- L.T. Boga și-n care afi rmam drepturile noastre fi ripat o prietenie de la distanţă între un bătrân milenare asupra Ardealului. Atunci când di- poet consacrat (avea 64 de ani) și un debutant rectorul gazetei a văzut că vin la el elevi și ele- aproape copil, plin de aurul viselor sale. ve, solicitându-i numărul cu poemul, deoarece Peste câţiva ani, afl ându-ne amândoi în Bu- profesorii de limba română le pretindeau să-l curești, m-am dus să-l cunosc personal. Locuia cunoască, a dispus tipărirea lui într-o plachetă în apartamentului fi ului său Polidor, în parcul cu un tiraj de o mie de exemplare. Broșura s-a Vatra Luminoasă. Era un bătrânel foarte simpa- epuizat imediat, ceea ce a reprezentat pentru tic, subţire la trup, îmbrăcat într-o haină neagră Leon Boga un câștig frumușel. Eu m-am ales încheiată până la gât, în genul aceleia dintr-o cu- cu mulţumirile sale prietenești și cu un titlu noscută fotografi e a lui Topârceanu. Am vorbit mai mult în biografi a mea personală. multe și de toate, nu știu cum s-a făcut că discu- A doua carte a însemnat pentru mine ţia a lunecat spre Dante și Shakespeare. Cât de primul volum propriu-zis, cele de până atunci ciudate mi-au părut aceste nume ilustre, rostite nefi ind decât trei plachete fi rave. Mi l-a tipărit în limba dulce a poetului moldovean! Editura «Dacia Traiană», fi liala din Chișinău. Au mai trecut câţiva ani, lucram prin 1947 Cartea, de 144 de pagini, cuprindea 61 de la ziarul Ancheta din Brăila, când m-am pome- poezii, dispuse în patru cicluri de versuri. Ti- nit cu o scrisoare din partea lui George Nestor. tlul ei: Cântece de dor și de războiu. 391 Am ridicat 30 de exemplare de la tipografi e din cele o sută, cât însumau drepturile mele de autor. Volumul urma să fi e pus în vânzare peste câteva zile. Dar în urma unui raid aerian efectuat peste noapte, una din bombe mi-a fă- cut praf întregul tiraj. [P. 116-117] Pentru ziua de 27 februarie 1944, afi șe multicolore anunţau un mare eveniment cultural la Chișinău: șezătoare literară comună a scriitorilor și artiștilor din București, Iași și Sibiu sub egida primăriei orașului. Primar era colonelul Anibal Dobjanschi, un modest prozator, pe care îl alesesem în funcţia de preșe- dinte al Asociaţiei Scriitorilor din provincia Cămașa de deținut a lui Andrei Ciurunga în care sunt noastră, pentru sprijinul pe care ni l-ar fi putut brodate tlurile poeziilor compuse în închisoare da – și de multe ori ni l-a dat – în rezolvarea diverselor probleme de ordin administrativ și aplaudau și grupurile de trecători de pe străzi, chiar fi nanciar. Un primar care pe deasupra care ne ascultau la megafoanele primăriei. Sea- mai era și colonel, putea multe! ra ni s-a oferit la guvernământ un banchet pe Sala Expres, cu o capacitate de 2000 de lo- care Ion Th . Ilie nu l-a uitat până în ultimele curi, era arhiplină. S-au instalat megafoane pe sale clipe de viaţă. Mi-l amintea cu plăcere, ori străzi. Lumea ieșită de la biserică se oprea în de câte ori ne întâlneam la cenaclul «George grupuri și ne asculta. Era o duminică blândă Bacovia» din București, peste ani. ca de început de primăvară timpurie, deși luna Șezătoarea de atunci a însemnat cântecul martie nici nu venise. nostru de lebădă.” [Andrei Ciurunga, Memorii Au sosit de la București scriitorii Pan Vi- optimiste. Confesiuni – refl ecţii – evocări (Bu- zărescu și Th . Al. Munteanu, actorul Al. Gh. curești, 1988)] Bericon, instrumentistul Ion Ioviţă și interpre- Cartea ce a urmat a fost insistent căutată ta Rodica Bujor. de Securitatea regimului comunist: Poeme de De la Iași au participat profesorii Gheor- dincoace (Brăila, 1947). Dar tirajul mic și vigi- ghe Cuza și Petru Stati, directorii revistelor Ce- lenţa mamei au făcut ca ediţia să nu ajungă pe tatea Moldovei și respectiv Cuget moldovenesc, mâinile anchetatorilor. Eusebiu Camilar și D. Iov. Au fost prezenţi din Abia peste câţiva ani de la ieșirea din puș- Ardeal Ion Th . Ilie, Iosif Morţan, Lucian Valea cărie este acceptat de edituri și așa îi apar pla- și Iustin Ilieșiu. Programul l-am completat noi, chetele: Decastihuri (București, 1968); Vinovat cei din localitate: Sergiu Matei Nica, Niculai V. pentru aceste cuvinte (București, 1972); Argu- Coban, Sabin Velican, C.A. Munteanu, Victor mente împotriva nopţii (București, 1976); Echi- Tulbure, Leonid Luican și semnatarul rânduri- valenţe (București, 1978); Imn pentru fl acăra lor de faţă. Prezentările le făcea părintele Vasile fără sfârșit (1982); Gestul împăcării (București, Ţepordei, directorul Razei. 1983) ș.a. Iar după decembrie 1989 tipărește A fost un triumf. Înfăptuisem cu puterea Lacrimi pentru Basarabia (1995). cuvântului ceea ce realizase Mihai Viteazul cu Cu anii, a făcut o totalizare care, retopită în sabia: unirea tuturor provinciilor românești. formă literară, s-a prefăcut în mai multe pagini Sala ne aplauda minute întregi în picioare, de memorii, doar apărute parţial în formulă de 392 carte: Memorii optimiste (1992), Poemele cum- lo, pe pagina a treia, a apărut și 24 ianuarie al Scriitori care au fost... plitului canal (1992), căci partea cea mai mare meu, semnat cu numele din catalog, iar dede- de scrieri rămâne încă în manuscrise. subt cu menţiunea «elev în clasa I a liceului A colaborat la numeroase reviste și zia- Ioan Voievod». A însemnat debutul meu publi- re: Bugeacul, Familia noastră (Bolgrad), Viaţa cistic. Era în februarie 1932. Apăream «în pre- Basarabiei (Chișinău), Basarabia literară (Chi- mieră mondială» într-o foiţă de patru pagini, șinău); Cuvânt moldovenesc (Chișinău), Raza ceva mai mare decât ale unui caiet de desen. (Chișinău), Bacăul, Înainte (Brăila), Expresul, Neavând subvenţii, revista trebuia să se Ancheta, Curentul literar, Prepoem, Vremea, întreţină prin ea însăși, adică să devină «renta- România literară, Contemporanul, Viaţa româ- bilă». În acest scop, directorul școlii l-a obligat nească, Urzica, Ramuri și altele. pe fi ecare elev să difuzeze, unde și cum o ști, Și această colaborare începută foarte de- câte 30 de exemplare. Costa trei lei unul. Bi- vreme, la o vârstă precoce a fost de bun augur: neînţeles că mi-a dat și mie porţia de foi, dar „La 15 septembrie 1931 treceam pragul liceului mama când și-a văzut odrasla în rândul «poe- «Ioan Voievod», după un examen de admitere ţilor», a scos 90 de lei imediat (Doamne, și ce luat cu succes. Doamna Ostașcu ne pregătise mare era suta pentru biata de ea!) și-a reţinut destul de conștiincios și cine a vrut să înveţe a toate exemplarele, din care eu, autorul poeziei, reușit fără probleme. sustrăgeam din când în când câte unul pentru Director al liceului era Constantin Radu, a-l difuza vreunui unchi sau mătușă. Niciodată profesor de limba română la cursul inferior, nu mi s-a dat mai puţin de 20-30 de lei. Cu tim- deci și la noi, bobocii clasei întâia. Nefi ind de pul am ajuns să epuizez stocul păstrat (chipuri- prin părţile locului, nu avea casa lui, ca domnul le) cu mare sfi nţenie de mama. Rămăsese doar Știrbu, domnul Romașcu, părintele Hartia sau exemplarul al 31-lea, oferit de domnul director alţi profesori originari din oraș. S-a instalat la cu o dedicaţie scrisă «cu toată dragostea», cu liceu, într-o cameră la etaj. Canalizarea lipsind, cerneală roșie, probabil în momentul când co- iar closetul profesorilor afl ându-se tocmai în recta niște teze. Era primul autograf ce-l pri- fundul curţii, doamna director – o fi inţă vulga- meam. [P. 38] ră și nesimţită, pe care noi, copiii, nu o puteam Ţin minte că prin anul 1937 revista Re- suferi – deschidea în fi ecare dimineaţă fereastra bus-Magazin împreună cu CEC-ul au iniţiat spre curte și vărsa conţinutul oalei de noapte un concurs pe toate liceele din ţară, dedicat unde se nimerea, de cele mai multe ori în capul economiei. Formularele sosiseră și la școala câte unui elev pe care-l umplea de «noroc». noastră într-un plic sigilat, cu menţiunea de-a Dumnealui, domnul director Radu, um- se deschide în momentul începerii competiţiei. bla rareori bărbierit, neglijent îmbrăcat, în- Direcţiunea liceului l-a delegat pe profesorul tr-un costum ponosit, ca luat din talcioc, care de matematici Dumitru Cara cu desfășurarea atârna pe trupul sfrijit al Domniei Sale ca tren- întrecerii. Ne-am strâns vreo 20 de candidaţi ţele sperietoarei de ciori din via lui moș Sofo- din toate școlile din oraș într-o clasă a liceului cle. Era însă un bun profesor, «le vedea», cum nostru. Fete nu-mi amintesc să fi fost. Con- se spune azi în «elevatul» jargon școlăresc. Își cursul era fi xat pentru o duminică dimineaţa, completase studiile în Italia. Ne vorbea cu mult spre sfârșitul lunii octombrie. Ionel Pătrașcu, entuziasm de savantul romanist Ramiro Ortiz, singurul concurent de care mă temeam, nu ve- căruia îi fusese student. nise. M-am bucurat, era mai experimentat și În scurt timp, directorul a editat o foaie a mai rapid decât mine. Și poseda și dicţionarul liceului, intitulată Îndrumarea tinerimii. Aco- Larousse. 393 Ni s-au dat imprimatele cu careul, concur- scotea un ziar intitulat Graiul satelor. Era o pu- sul a început într-o tăcere ca de examen, între- blicaţie în patru pagini de dimensiuni mijlocii, ruptă din când în când de fâșâitul fi lelor dicţi- adresându-se ţăranilor din judeţ, dar și orașu- onarelor, pe care ne era permis să le consultăm. lui nostru, care nu poseda nicio foaie. Avansasem binișor, nu aveam nevoie de timpul Acum, dacă mă gândesc bine, nu știu cât limită afectat concursului pentru a preda re- ar fi fost utilă o gazetă locală. Știrile zburau ca zolvarea. Ionel Pătrașcu a apărut gâfâind peste pe sârmă de la o casă la alta, evenimentele se vreo jumătate de oră. Antrenat într-o partidă afl au chiar înainte de a se produce, atât erau de fotbal, pierduse noţiunea timpului. A primit de documentaţi concetăţenii mei în privinţa și el imprimatul, însoţit de dojana profesoru- mersului întâmplărilor prezente și viitoare. De lui supraveghetor, dar eu luasem deja un avans aprovizionare se îngrijeau negustorii și ţăra- convenabil. Am ieșit primul după cronometru. nii producători, care nu aveau niciun interes Rămânea de văzut dacă n-am făcut vreo gre- să stea cu raft urile sau tarabele goale. Proble- șeală în rezolvarea careului. Ionel Pătrașcu a ie- mele edilitare le rezolva primarul orașului fără șit al doilea, cu tot handicapul ce și-l crease. Al sprijinul presei, iar criticile le adresa oricui, treilea nu mai știu cine a fost. Cred că un elev dar mai ales a notabilităţilor, se rosteau în gura de la Școala de arte și meserii. mare, pe străzi și în saloane, însoţite uneori de Peste-o lună ne-au venit premiile acordate câte un nume de sfânt, de o sărbătoare crești- de CEC. Câte un bilet de economii în valoare nească din calendar (preferat era Paștele), iar de o sută de lei pentru mine, respectiv 75 și 50 când nemulţumirea devenea generală, se ajun- de lei. Libretele erau însoţite de diplome. Au gea până la Dumnezeu, invocat totdeauna în fost primii mei bani câștigaţi de pe urma cu- strictă intimitate cu mama celui în cauză. vintelor încrucișate. Peste câteva bune decenii, Graiul satelor era altceva. Ignorând micile când Ionel Pătrașcu ajunsese redactorul-șef al evenimente mondene, cancanurile și indiscre- noului Rebus, îmi publica număr de număr ca- ţiile de moment, Vasile Hondrilă consemna în reurile, sub diferite pseudonime, pentru a nu coloanele publicaţiei ce-o edita, fără a fi mo- mi se repeta semnătura. În felul acesta îmi câș- noton-moralist sau enervant-pisălog, numai tigam binișor existenţa. Dar până atunci, mai sunt multe de povestit. [P. 61] Revizorul școlar al judeţului, prin anii 1937- 38 era Vasile Hondrilă, un poet viguros și un om cum rar mi-a fost dat să cunosc. Iniţiativele sale cultural-patriotice s-au materializat pe hârtie și-n bronz, trezind interesul unui oraș potopit de somnolenţa cetăţenilor săi. Nu știu din ce fonduri, probabil din banii Inspec- toratului, Vasile Hondrilă Andrei Ciurunga și soția Ina în biblioteca scriitorului 394 acele acţiuni constructive care puteau declanșa crezătorii adolescenţi în statornicia binelui și a Scriitori care au fost... energii viitoare prin exemplul ce-l ofereau. În dreptăţii, dar pregătite cu perseverenţă diabo- afară de asta, exista în ziar și un colţ sau o pa- lică în culisele diplomaţiei europene și pe câm- gină, după necesităţi, cu probleme culturale la purile de manevră ale marilor oștiri europene. zi. Acolo mi-a publicat și mie câteva versuri, [P. 65] iar la apariţia Melancoliei a salutat-o cu înţele- În preajma Paștelor din ultimul meu an de gere, scriind printre altele: «Poeziile spun mai liceu, prin luna aprilie, am plecat acasă pentru mult ce va fi autorul lor, decât ce cuprind ele.» cele două săptămâni de vacanţă. Citez din memorie, dar mi-am permis să pun Aici, mari pregătiri în vederea unui con- ghilimelele, deoarece sunt sigur că n-am greșit cert oferit de corul și orchestra Gimnaziului de nicio iotă din această poliţă semnată în alb de băieţi, sub conducerea muzicală a profesorului Vasile Hondrilă. A fost prima recenzie a pri- Ion Fazlî. Punctul forte al concertului îl con- mului meu volumaș – și asta nu se uită ușor, stituia Balada lui Ciprian Porumbescu, inter- mai ales că recenzia spunea adevărul: ce alta pretată la vioară de Ion Fazlî, acompaniat de puteam însemna eu la nici 16 ani împliniţi, de- mama la pian. A fost într-adevăr un succes – și cât o ipotetică promisiune de viitor? mi-a făcut plăcere să trimit un scurt reportaj Printr-o listă publică de subscripţie, apă- asupra spectacolului la Neamul românesc al lui rută în câteva numere succesive din Graiul Iorga, la care începusem să colaborez cu ver- satelor, Vasile Hondrilă a făptuit alt miracol suri și articole literare. Nota a apărut în ziar în orășelul legat de memoria ilustrei fi guri a peste câteva zile, spre satisfacţia concetăţenilor domnitorului Ioan Vodă Cumplitul, care și-a mei, fi e că asistaseră, fi e că nu la concert – dar găsit moartea în apropiere, pe dealul Roșcani- mai cu seama spre marea mândrie a mamei, lor. Adunând fondurile necesare prin contri- care începuse să culeagă roadele îndârjitei ei buţia profesorilor și a elevilor a ridicat în cen- străduinţe de a-și fi crescut fi ul în dragostea ei trul orașului, la intrarea principală în parc, un de frumos… [P. 76-77] bust închinat marelui voievod, al cărui nume îl Tot la Bolgrad a apărut în acel an primul purta și liceul. număr al Moldaviei, revistă literară editată de La dezvelire a participat un public imens, Ioan Șt. Botez, profesor de limba română și di- din judeţ și oraș, cu invitaţi de la Inspectoratul rector al liceului, transferat aici din Galaţi. Mol- Regional din Galaţi, ba chiar și ofi cialităţi de davia a apărut în condiţii grafi ce superioare, pe la București. Am fost solicitat și eu să scriu și o hârtie velină compactă, în formatul actualei să recit o poezie. Pe mine însă m-a impresio- reviste Luceafărul. Din păcate, numărul de de- nat în mod deosebit cuvântarea profesorului but cuprindea, în primul rând, materialele citi- D.V. Ţoni, pe vremea aceea director general în te la șezătoare de cei patru scriitori bucureșteni, Ministerul Învăţământului sau chiar ministru care nu erau nici măcar inedite. Mie, deoarece adjunct, nu mai știu. eram pe punctul de a absolvi liceul, mi s-a stre- Ioan Vodă era singurul monument din curat o poezie. Altfel, directorul Ioan Șt. Botez, oraș – și ne plăcea grozav nouă, elevilor să fa- ditamai educator și profesor de limba română, cem câte o poză cu profesorul sau colegele în dar «un pedagog de școală veche», după cum dreptul soclului său. s-a văzut, era împotriva prezenţei elevilor în Lui Vasile Hondrilă îi datorez, așadar, cele revistele literare. Iar cea dirijată de el, ce să mai mai frumoase momente de entuziasm cinstit, zic… mai rău ca sub inchiziţie! juvenil, în preajma unor evenimente de un Doar goana lui după nume sonore i-a ju- mare tragism istoric, neintuite încă de noi, în- cat o festă teribilă. O, cu ce satisfacţie (diabo- 395 lică!) am citit peste câteva zile în România lite- evident, nu de clasă), eram ascultat, nu-mi dă- rară de sub direcţia lui Cezar Petrescu o notă deau bătaie de cap. asupra Moldaviei, în care se critica vehement Colaboram la Curentul literar și la Prepo- apariţia fără sens a celor patru scriitori de oraș em, două publicaţii de capitală care-mi tipă- și se deplângea ignorarea talentelor locale, por- reau versurile, iar din când în când îmi apărea nindu-se de la poezia mea, apreciată ca singura și câte un articol la pagina culturală a ziarului colaborare notabilă din revistă… Neamul românesc patronat de profesorul Iorga. De altfel, din Moldavia nu au mai apărut [P. 110] decât două numere, poate trei. Publicaţia a su- Am hotărât ca din toamna aceluiași an, combat repede, întorcându-se în nefi inţa din 1943, să-mi dau demisia din funcţia de peda- care venise, fără să lase în urmă prea multe re- gog. grete. Câteva rânduri trimise părintelui Ţepor- După eșecul de la bacalaureat, pe care dei au aranjat totul. De la 1 septembrie urma să l-am dat la Liceul «Vasile Alecsandri» din Ga- funcţionez ca redactor la Raza și pedagog la Li- laţi și am luat nota zece în teză la limba română ceul «B.P. Hasdeu», unde, pe lângă o retribuţie și nouă la limba franceză, dar doi la matema- mulţumitoare, primeam gratuit casă și masă la tici (notă eliminatorie), m-am întors în orașul internat. Pentru munca de la Raza benefi ciam copilăriei mele, unde am fost angajat pedagog de al doilea salariu. Vasile Harea, directorul Li- la fostul Liceu «Ioan Voievod», acum redus la ceului «B.P. Hasdeu», era un profesor de mare patru clase gimnaziale. Copiii mă cunoșteau, prestigiu, atât ca om de cultură, cât și ca patriot cu un an în urmă le fusesem coleg (de liceu, luminat. Preda psihologia, logica și estetica la clasele superioare. În anul 1942 i-a apărut la «Casa Școalelor» un studiu masiv asupra fi lozofi ei lui L.N. Tolstoi – volum editat la reco- mandarea profesorului Ion Petrovici, ministrul educaţiei naţionale din acei ani. Subdirectorul liceului, care îndeplinea funcţia de director administrativ, era profesorul de latină Olaru, în grija căruia cădea și in- ternatul al cărui pedagog fusesem numit. Fiind șeful meu direct, îl vedeam zilnic. Mă aprecia pentru activitatea gazetărească și literară, ca și profesorul de română Sălceanu. Misiunea mea era de a supraveghea dimi- neaţa deșteptarea și masa elevilor. De la orele opt, când intrau la cursuri, eram liber dinspre partea liceului până la orele treisprezece. În acest interval alergam prin oraș pentru reportaje și noutăţi. Știrile le predam imediat la se- cretariatul de redacţie. Între orele 13 și 21 eram din nou la liceu, serveam masa elevilor și-i su- pravegheam la orele de meditaţie, fără obliga- ţia de a-i mai și ajuta. Îmi alesesem câţiva băieţi La pian soția Ina și Andrei Ciurunga buni din clasa a opta, pe care-i investisem cu 396 atributul de șef de clasă. Ordinea era ţinută de neștearsă a Basarabiei și toate faptele sale le-a Scriitori care au fost... către aceștia, își preparau lecţiile la catedră, în raportat la conștiinţă. Rar de tot se întâmplă sălile unde se făceau meditaţiile… ca un om de o asemenea integritate și puritate În serile de sâmbătă, se strângeau în ca- morală să slujească de atâţia ani pe tărâmul atât mera mea câţiva elevi din ultima clasă, printre de difi cil al literaturii. Pentru el scrisul nu mai care un tânăr cu o voce de aur, Tolea Antono- este o distracţie sau o formulă de manifestare a vici. Făceam reuniuni neuitate, la care partici- orgoliilor ascunse, scrisul este esenţa și moște- pa și un băieţel de vreo 14 ani, desenator pri- nirea cea mai de preţ pe care el o transmite, ca ceput și mare amator de poezie și muzică, mai pe o comoară, fi r cu fi r, rând cu rând. târziu, acest copil a îmbrăţișat arta dramatică, I-am editat o carte de versuri. a devenit un actor cunoscut, apare frecvent la Concepută ca o antologie, Lacrimi pentru televiziune, pe afi șele teatrelor și pe genericul Basarabia este, de fapt, un argument de pietate fi lmelor românești: Iurie Darie.” [P. 116; An- și credinţă, un testament poetic veritabil pen- drei Ciurunga, Memorii optimiste. Confesiuni tru un poet ce aproape o jumătate de secol n-a – refl ecţii – evocări (București, 1988)] putut să-și vadă locurile natale. Acest volum Apariţia lui pe arena literară a fost remar- apare susţinut de poetul Sergiu Grossu, care cată de critici chiar de la primele rânduri tipă- știe prea bine preţul pe care l-a plătit generaţia rite. sa ca să vadă realizarea, fi e și parţială, a unui Criticul literar al revistei Bugeacul (1939), vis, vis care totuși va deveni realitate. bolgrădeanul Iacob Slavov, și el scriitor înce- Întotdeauna când citesc mărturisirile ce- pător, scria cu o anumită doză de ironie mas- lor schingiuiţi în pușcăriile comuniste ori chiar cată: copiile de pe procesele-verbale ale interogato- „Robert Cahuleanu (pseudonimul literar riilor mă fulgeră un gând care n-are răspuns al lui Andrei Ciurunga), un prea tânăr poet ba- unde e securistul X, care bătea fără cruţare sarabean, își editează al doilea volumaș ca să acuzaţii ca să obţină rapid dovezi de vinovăţie, demonstreze un însemnat progres în arta sa ori temnicerul Y care umilea în ultimul hal un poetică. Infl uenţa lui Eminescu din Melancolie intelectual de marcă la care el, în alte vremi, nu se șterge pentru ca, adoptând procedeele sim- s-ar fi învrednicit să le șteargă nici praful de pe boliste din Zodia cumpenei, să cadă în mrejele pantofi . Ce-au făcut după 1964 acei călăi, cum poetului Ion Minulescu. Poezia sa e mai mult și-au trăit veacul? Au avut remușcări ori mai elegiacă… degrabă au blestemat statul care le-a dat pensii Poezii mai originale sunt Sufl et frânt, bune și nu le-a dat voie să-și termine opera de Rugăciune, Primăvară, Bucurie ș.a., frumoa- sugrumare a «dușmanilor poporului»? se dovezi de ascensiune. Poezii înfl ăcărate de L-am întâlnit la București într-o toamnă străbuni, de plugarul basarabean, sunt opere când i-am adus tirajul la Lacrimi pentru Basa- veritabile ale unui poet în deplină formaţie.” rabia. Era mișcat, îmi părea extrem de emoţio- Despre Andrei Ciurunga s-a scris mult și nat. Vorbea simplu, sfătos, încât îţi crea senza- nume notorii au semnat cronici și eseuri des- ţia că îl cunoști de-o viaţă. Ironiza cu plăcere, pre creaţia lui poetică: Nichifor Crainic, Șer- era glumeţ așa cum sunt acei scriitori care ani ban Cioculescu, Cezar Baltazar, Mircea Micu, de zile sunt nevoiţi să se ascundă în spatele Alexandru Piru ș.a. Constatăm cu satisfacţie că unor pseudonime. Îi identifi ci ușor în discuţie, poetul a rămas fi del obiectivelor literare con- când cunoști fenomenul cenzurii sovietice. Ei turate în tinereţe. A scris și scrie numai la în- spun ceea ce alţii, scriitori gravi în serviciul pu- demnul inimii, a purtat mereu în sufl et icoana terii, nu au curajul s-o spună. 397 Discutam în salon, iar din ușa deschisă a cabinetului priveau spre noi zeci de cărţi, aranjate în raft uri ca la o bibliotecă publică, doar din simplu motiv ca să încapă liber, să nu se înghesuie și să fi e accesibile în orice moment. Am plecat într-un târziu, căci dacă nu plecam discuţia nu avea șanse să se termine. Dar emoţiile erau așa de mari că mi-am uitat căciu- la. Așa că am făcut cale întoarsă și încă o dată mi-am luat rămas bun de la gazde. Un poet basarabean aproape necunoscut la Chișinău, necunoscut la baștină, la Cahul, și foarte puţin luat în seamă la București, dar în fond unul dintre cei mai interesanţi poeţi lirici pe care i-a dat Basarabia în secolul XX – Ro- bert Cahuleanu, alias Andrei Ciurunga –, a lă- sat un cutremurător testament: „Mai am puţin, mai am puţin până la moarte și n-am să văd frumoasa întâlnire pe care-au scris-o veacurile-n carte și nimeni încă nu i-a dat cetire.

Coperta manuscrisului Memorii op miste Eu v-am chemat să-ntâmpinăm Minunea, Beam ceai, mâncam un chec pregătit de basarabeni cu răzvrătiri de piatră, doamna Ina și nu ne săturam de vorbă. De la să vă-ncălziţi pe buze rugăciunea amintiri din pușcărie treceam la zilele noastre, și să vă fi erbeţi sângele pe vatră. de la poezie la proză, de la literatură la politi- că și aveam o singură constantă – Basarabia. Eu vă cunosc, vă știu privirile senine, Înţelegeam perfect că nici după revoluţia din basarabeni încremeniţi în stâncă. decembrie statutul lui social nu s-a schimbat. Vă bate inima prin ţările străine – Traiul modest demonstra aceasta. Anii petre- dar inima vi-i românească încă. cuţi în închisoare noua putere n-a vrut să-i contorizeze, să aprecieze stoicismul lui. El mi-a Mai am puţin, mai am puţin până la moarte arătat o mostră de rezistenţă care m-a marcat. și-n gheara morţii mă frământ și sânger. Titlurile poeziilor compuse în închisoare ca Chiar dacă cerul azi ne va desparte, să nu le uite le-a cusut cu un ac improvizat în eu tot mă-ntorc la voi – mă schimb în înger. pânza cămășii. Dar el nu se plângea, nici nu regreta trecu- Arhanghel viu, cu foc și cu putere, tul. Era un optimist incurabil. Îl ascultam și mi am să cobor din cer, cum spune mitul, se părea că-l am în faţă pe Don Quijote în toată și pentru marea voastră înviere splendoarea și nobleţea sa. Mă uimea prin fap- am să ridic de pe mormânt granitul…” tul că nu purta pică nimănui și toate proble- [Mai am puţin] mele se înnodau în jurul propriei personalităţi.

398 Scriitori care au fost...

O POETĂ BUCUREȘTEANĂ CARE A DEBUTAT LA CHIȘINĂU Pe Corina Constantinescu (16.XI.1919, Chișinău) am descoperit-o graţie unei plachete de versuri. Mai târziu am afl at că, de fapt, tânăra poetă a devenit actriţă. Copilăria și-a petrecut-o la Nisporeni. A studiat la Liceul de fete „Regina Maria” din Chiși- nău, pe care l-a absolvit în 1938. Și-a continuat studiile la Bucu- rești, unde a absolvit Institutul Teatral. Artistă la Teatrul Mic din București. Protagonistă a mai multor pelicule cinematografi - ce: Nepoţii gornistului, Amintiri din copilărie ș.a. Debut editori- Corina Constan nescu la vârsta debutului al în 1938 cu volumul Versuri. De fapt, e unicul volum al autoarei, dar unul în acest mănunchi de poezii contribuţia celei care promitea dintâi generaţii de după război, care a intrat în un mare viitor făgașul de odinioară al senzitivelor, vibrând în literar. Prefaţa- faţa frumosului etern, pe care-l simte și-l înţe- toarea ediţiei, lege...” profesoara Ana În zilele când abia se redescoperea litera- I. Negrescu de tura basarabeană, la îndemnul inimosului critic la Liceul de fete literar Eugen Lungu, am publicat un mic eseu „Regina Maria”, dedicat Corinei Constantinescu – Vibrând în menţiona: „Co- faţa frumosului etern (Orizontul, 1989, nr. 4). rina Constan- Printr-o fostă colegă de liceu mi-a mulţumit, tinescu, sufl et dar aceasta din urmă a emigrat în Israel și legă- gingaș, curat tura noastră n-a mai fost reînnodată. Doar de și cald, aplecat la această colegă am afl at două detalii curioase. spre autoana- Fratele Corinei a fost viorist celebru, iar casa liză și contem- lor mai există și astăzi pe str. Maria Cibotari, în plaţie, aduce ea se afl ă Ambasada Germaniei.

Placheta Corinei Constan nescu 399 UN FILOZOF AL CRITICII LITERARE În literatura din stân- Muzeului Literar „D. Can- ga Prutului Vasile Coroban temir” și el cerceta ceva tot (14.02.1910, s. Camenca, acolo. Am schimbat câteva raionul Glodeni – 19.10.1984, replici de serviciu, deși sim- or. Chișinău) a fost mai mult ţeam că este gata de o discuţie decât un critic literar, mai mai lungă n-am prelungit-o. mult chiar decât un fi lozof. Eram prea timid… Totuși, Studiile lui la Iași (1935) sunt convins că ne-am fi în- au lăsat în sufl etul lui o ţeles, căci ambii veneam în li- amprentă de neșters. El a fost teratură de la știinţele exacte. un director de idei literare, De fapt, am convingerea care a fost urmat de o pleiadă că din acest motiv el a și îm- de tineri critici care i-au brăţișat meseria de crtic lite- împărtășit opţiunile estetice. rar, din setea de obiectivitate Profund naţional, el într-o lume absolut subiecti- a scris fără ezitare studii și vă a scrisului beleltristic. recenţii axate pe literatura Vasile Coroban Opera lui impresionea- universală, căci aceasta în ultimă instanţă era ză prin profunzime, și nu prin volum: Ion punctul lui de reper. Canna / Ch., 1953; V. Alecsandri: Viaţa și Spirit critic până la aciditate, era concomi- opera / Ch., 1957; Scrieri alese / Ch., 1983; tent un spirit liber care ușor pășea în domeniul Studii și articole de critică literară / Ch., 1959; umorului și era foarte spiritual nu numai în Romanul moldovenesc con temporan / Ch., grupul său de admiratori fi deli, dar și în public. 1969, 1974; Studii, eseuri, recenzii / Ch., 1968; Îmi amintesc de o serată de la US de la fi nele Pagini de critică literară / Ch., 1971; Dimitrie anilor ’70, unde pe scenă era Emilian Bucov Cantemir – scriitor umanist / Ch., 1973; Creaţia împovărat de gloria ofi cială comunistă și ca- lui M.Eminescu în școală / Ch., 1980, ș.a. re-și amintea de trecutul lui utecist și ilegalist: Dar până astăzi rămâne neîntrecută ca – La un moment dar au aruncat în mine realizare critică monografi a despre romanul cu o tabacheră ţintindu-mă drept în cap… po- moldovenesc. Acea lucrare care a fost de fo- vestea Bucov. La care din sală răsună vocea lui los, în primul rând, prozatorilor. Ea a fost ca o Coroban: oglindă magică în care s-au refl ectat toate vic- – Și păcat că n-au nimerit! toriile lor, dar, mai ales, eșecurile și ceea ce-i Sala izbucni în râs, iar Bucov, care proba- mai important, criticul sugerea și soliţii pentru bil n-a înţeles replica, a considerat rumoarea învingerea acestor obstacole. Era fi resc pentru din sală drept o virtute a naraţiunii lui. el, căci nu era un simplu cronicar de carte, un Nu l-am cunoscut de aproape. Deși eram simplu evocator de opinii estetice, era, în pri- la un pas. Lucram la tema Mateevici, în arhiva mul rând, un fi lozof… 400 Scriitori care au fost...

A FĂCUT TOTUL PENTRU NOI, IAR NOI NU ȘTIM UNDE ÎI ESTE MORMÂNTUL Sergiu Victor CUJBĂ, fi ul prozatorului Victor Crăsescu. Era cunoscut cu Pan Halip- pa încă din 1906 de la ziarul Basarabia (1906- 1907), unde lucra în calitate de redactor literar este fi resc ca acesta să-i ofere generos paginile revistei pentru prozele scurte și poemele lui. Biografi a lui ilustrează un capitol mai pu- ţin cunoscut din istoria literaturii noastre. Personalitatea lui Sergiu Victor Cujbă aproape că nu are nevoie de prezentare. Este un nume ce și-a găsit locul în paginile istoriilor literare. Și totuși, se creează impresia că cineva îl acoperă intenţionat cu vălul tăcerii, așteptând să i se destrame fresca de pe marele zid al istoriei noastre naţionale. Mi-l imaginez pe fostul licenţiat în drept, având chipul lui Th emis, cu balanţa de aur în mâini. Pe un talger – voluminoasa-i operă li- terară, iar pe cealaltă – frumoasele-i fapte: re- dactarea primului ziar românesc la Chișinău, întemeierea unui teatru naţional, întemeierea Societăţii editoriale „Luceafărul”, organizarea unei reţele cooperatiste ș.a. Dar – ceea ce a fost mai important pentru Sergiu Victor Cujbă toţi fruntașii și activiștii basarabeni – Sergiu Cujbă venea dintr-o altă lume, dintr-o altă ci- Când cineva nu-i plăcea lui Cujbă, el îi trântea vilizaţie și experienţa lui era necesară pentru lui Pelivan: ștergerea anumitor stereotipuri. – Asta n-are importanţă! Teodor Inculeţ, în ziarul Cuvânt moldove- Așa am prins și eu cuvântul și înţelesul lui. nesc (1931, nr. 1), scrie despre Sergiu V. Cujbă: Pelivan venea de la slujbă obosit, pe la ora „De la el am învăţat un alt cuvânt românesc: trei după amiază. Mânca și lucra apoi vârtos importanţă. D-l Pelivan trăia în două camere pentru gazetă. Pe Cujbă trebuia să-l învăţăm să în corpul clădirii unde era redacţia Basarabi- scrie moldovenește, căci altcum nu era înţeles ei, și unde amândoi aveau de multe ori discuţii de moldoveni. Și eu eram corectorul manus- aprinse. Vorbeau însă totdeauna românește. criselor lui. 401 Tatăl lui Cujbă a fugit pe vremuri din Ba- demult, cu Constantin Gheorghevici Stere, cu sarabia, persecutat de siguranţa rusă. Din scri- naţionalistul Gheorghe Vasilevici Madan ș.a.” erile tatălui său, Victor Crăsescu, am reprodus Venirea lui Sergiu Cujbă la Chișinău era și noi în gazetă. Noi ţineam la Cujbă că era ro- o întreprindere riscantă, pusă la cale de Con- mantic, vesel și zglobiu și eram nedespărţiţi de stantin Stere, care întemeind împreună cu Ion el, cu toate că eram spionaţi fi ecare dintre noi. Pelivan ziarul Basarabia își dădea bine seama Când plecam undeva, vedeam mai totdeauna că, fără o mână profesionistă, afacerea n-are câte un agent în urma noastră. Scăpam uneori sorţi de izbândă. Pe de altă parte, riscul era în numai suindu-ne în câte o trăsură.” a-l da pe fostul cetăţean al Rusiei Sergiu Victor Sergiu V. Cujbă era preţios pentru tinerii Cujbă, născut în familia lui Victor Crasiuc la basarabeni nu numai ca gazetar cu experienţă, 10 octombrie 1875, la Chișinău, și emigrat fără ci și ca un bun cunoscător al mișcării socialiste, voie, urmărit de ohranca rusă. care avea relaţii în cercurile progresiste ruse. Șase luni de zile a muncit Sergiu V. Cuj- Echilibrul lui sufl etesc era foarte necesar bă la ziar, șase luni de zile a fost urmărit, dar anume la început de cale, când se punea teme- până la urmă pedeapsa cu care s-a ales a fost iul mișcării de eliberare naţională. ușoară, colonelul de jandarmi Vasiliev i-a pus În revista lui Gheorghe Bezviconi, Din condiţia să părăsească Basarabia în 24 de ore. trecutul nostru (1934, nr. 13-14, p. 26), am ci- Această decizie era dureroasă pentru el și de tit o informaţie foarte curioasă, care mai târziu zece ori mai dureroasă pentru colectivul re- ne-a dat descifrarea unei fotografi i colective. dacţiei. În Viaţa Basarabiei (1936, nr. 7-8) Ion În această revistă au fost inserate memoriile Pelivan consemna: „Mare bucurie a căzut pe lui Gavriil Andreevici Bezviconnâi, care l-a capul meu, ca prim-redactor, venirea de la Bu- cunoscut personal pe Vladimir Galaktionovici curești a domnului Sergiu Victor Cujbă, care Korolenko, scriitor și publicist cu mare autori- cunoștea bine limba și avea și oarecare rutină tate în rândurile democraţilor din Rusia, care gazetărească. Și pe deasupra – era om ponderat avea mulţi prieteni în România: și modest. „...Vladimir Galaktionovici nu-l numește Dar bucuria a fost de scurtă durată. Căci, în schiţele sale pe cumnatul său. Acesta și-a zis după vreo 3-4 luni de luptă gazetărească, Ser- Alexandrov, afl ându-se deja în România; pe giu Cujbă deveni «neblagonadiojnâi» și într-o când numele lui adevărat era Ivaniţchi și era bună dimineaţă primește de la polcovnicul de de prin părţile Pskovului. Fiind revoluţionar, jandarmi Vasiliev pricaz: cu primul tren să pă- urmărit, a fugit peste Dunăre, unde s-a oplo- răsească Basarabia.” șit printre pescari și a ajuns să le fi e ataman. Abia mai târziu s-a afl at și motivul ade- Mai apoi a devenit medic foarte vestit, vene- vărat ce l-a făcut pe guvernatorul Haruzin să-l rat de întreaga plasă. Prin intermediul lui Ko- expatrieze. Curajoasa pledoarie oratorică a lui rolenko a făcut cunoștinţă cu revoluţionarii Sergiu V. Cujbă, rostită la 29 octombrie 1906 români, cu rușii emigranţi și cu cei proveniţi cu ocazia redeschiderii Tipografi ei Eparhiale din Basarabia, cu celebrul socialist, cu criticul ce urma să tipărească cărţi în limba băștinași- Gherea-Dobrogeanu, cu Victor Crăsescu (Cra- lor a pus pe gânduri administraţia gubernială siuc), cunoscut sub numele scriitorului Ștefan buimăcită de frământările revoluţionare din Basarabeanu, cu fi ul acestuia, tot scriitor, Vic- Basarabia. tor Cujbă, activist pe tărâmul naţional și pe cel Activitatea lui publicistică se conjugase cu al cooperaţiei, cu literatorul și socialistul Zam- agitaţia orală și aici a „crăpat” răbdarea autori- fi r Constantinovici Ralli-Arbore, decedat nu tăţilor basarabene... 402 Părăsește în grabă orașul de baștină, dar dându-i o formă artistică desăvârșită. O grabă Scriitori care au fost... nu și tema Basarabiei – în „escapadele” sale pu- explicabilă pentru el, dar inexplicabilă pentru blicistice din ziarul Universul din 1914, în tim- noi, parcă i-ar fi zorit special pana, atunci când pul vizitei ţarului în România, și în volumele era cazul să mai zăbovească, să mai chibzuias- de versuri: Patrie și libertate (1916), Cântări că. În cazul nuvelei Bătrânul clopotar, Sergiu Basarabene (Chișinău, 1919) ș.a. rămâne ace- Victor Cujbă era la un pas de a crea o capodo- lași fi u devotat și optimist, sperând să-și vadă peră, dar acest pas n-a fost făcut... Literatura baștina eliberată (nu putea să uite sau să ierte păstrează o nuvelă bună, iar istoriile îl situează atitudinea autorităţilor ţariste faţă de afl area sa pe autor printre scriitori de mâna a doua... în Basarabia). Exemplifi c chiar cu acele rânduri dedicate A avut norocul să-i cunoască îndeaproape pământului și tipărite în Viaţa românească sub pe B.P. Hasdeu, pe George Coșbuc, pe Zamfi r titlul Basarabiei (1906, nr. 5, p. 299). Arbore, de la care a deprins lecţia răbdării, a Viaţa lui a fost „regizată” ca o necesitate de muncii fără preget. Ei l-au susţinut când a de- a se jertfi pentru alţii. A colindat ţări străine și butat cu povestirea Fluierul fermecat, tipărită a deprins limbile pe viu, iar în 1919, când a fost în revista Amicul copiilor, redactată de I.L. Ca- trimis la Paris să apere drepturile Basarabiei la ragiale. Conferinţa de pace, experienţa lui lingvistică G. Coșbuc i-a prefaţat volumul de debut a fost deosebit de utilă. Unele bucăţi de proză Povestiri din copilărie (București, 1896), rezu- cum ar fi Bătrânul clopotar (Viaţa Basarabiei, mând: „Ziua bună se vede de dimineaţă.” Poetul 1933, nr. 3), Poetul Antioh Cantemir și ţarul Pe- scria: „Povestirile d-tale sunt o încercare, și, cred tru (Viaţa Basarabiei, 1933, nr. 19) ș.a. trădează eu, sunt destul de reușite ca-nceput. Eu cred că o mare vigoare literară. d-ta ai scrie bune povești. Talent ai, știi ce să tra- Poezia Speculantul în iad face parte din tezi și cum.” Iar Iacob Negruzzi scria despre el în aceeași categorie: 1899, în Analele Academiei, tomul XX. „Un speculant, murind, fu dus Reţinem faptul că lucrarea lui de licen- În iad, căci mult greșise. ţă, apărută în 1900, aborda o temă delicată – Acolo, la un drac bălţat morala omului politic, iar el se afl a mereu în În smoală nimerise. mediul unor oameni politici de cea mai înaltă probă. Dar pe când dracul se gătea Opera literară a lui Sergiu Victor Cujbă Să-l fi arbă, ca pe-un pește, nu ne oferă probe de profunzime și de mare El tartorului i-a șoptit, rezonanţă. A fost o literatură necesară, scrisă Șiret, negustorește: cu scopul de-a fi de folos Patriei. El n-a reu- șit să se impună nici ca poet, nici ca prozator, – Aveţi nevoie pentru iad? nici ca dramaturg (fapt ce i-a reușit atât de bine Eu furnizez de toate: tatălui său, Victor Crăsescu). Motivele neafi r- Am smoală, calitatea întâi mării sale plenare sunt multiple. Problemele Și fac vânzări și-n rate...” existenţei, conjugate cu lupta de eliberare na- (Speculantul în iad) ţională, cu zecile de scrieri despre cooperaţie, Literatura a fost pentru el ca un „produh” cu încercarea de a crea o reţea cooperatistă în prin care respira sufl etul său, prins în ghearele Basarabia, i-au solicitat multe forţe și energie, rutinei... nu i-au lăsat timp sufi cient ca să-și aprofunde- S-a afl at în serviciul nobil al cooperaţi- ze conceptele literare, să retopească materialul ei până în 1930, adică a fost unul dintre acei 403 care au încercat să-i mobilizeze pe ţăranii ba- hărnicia acestui sarabeni la lupta cu sărăcia, să-i organizeze în- scriitor, stins din tr-o nouă formulă socială. Punând alături de viaţă în 1937. această operă, ajunsă astăzi anonimă, opera lui Totodată, dis- literară, păstrată parţial prin arhive și aproape punând de o au- necercetată, îţi dai seama de forţa de muncă a tobiografi e a lui acestui basarabean. Sergiu Cujbă, el Enumerăm aici doar câteva titluri, fi indcă a încercat să facă bibliografi erea întregii sale opere rămâne a fi o (nu prea reușit) lucrare de viitor: Încoronarea 10 mai 1881 (Bu- unele precizări curești, 1901); Florin (poveste în versuri, Brașov, biografi ce. 1902); Viaţa și luptele lui Ștefan cel Mare (1904); Din date- Patrie și libertate (1916), Cântări basarabene le prezentate (Chișinău, 1919); Unindu-ne, învingem! (Chiși- de Pan Halippa nău, 1928, piesă pentru copii); Cinstiţii pionieri reţinem totuși Coperta volumului ai cooperaţiei (piesă, 1930); Imnuri de înfrăţire două momente Cântări Basarabene (București, 1930); Între inimă și pungă (1931); semnifi cative. Primul este legat de anul 1932, Chemarea lui Ștefan cel Mare (Chișinău) ș.a. când Sergiu Cujbă a înfi inţat la Ismail Socie- O serie întreagă de scrieri literare au văzut tatea dramatică „Gavriil Musicescu”, ce avea lumina tiparului în revista Viaţa Basarabiei: drept scop propagarea culturii românești în Poezie: Cântec zaporojan (1932, nr. 4, sudul basarabean. p. 19.); Zarema (poemă) (1932, nr. 12, p. 29- Al doilea moment ţine de perceperea fu- 36); Speculantul în iad (1933, nr. 2, p. 52.), – neraliilor naţionale ale lui Sergiu Cujbă la care Semn.: S. Vic. C.; Cântarea neamului (1933, printre alte personalităţi a vorbit și tânărul re- nr. 3, p. 40-41); Imnul Basarabiei Unite (1933, prezentant al gazetei Cuvânt moldovenesc Emil nr. 4-5, p. 84); Califul călător (1933, nr. 10, Gane, o fi gură interesantă ce urmează încă a p. 55-56); Musca și păianjenul (1935, nr. 1, fi descoperită. Funeraliile au trezit mai multe p.44-45). Proză: Bătrânul clopotar (1933, nr. 1, discuţii. Gheorghe Bezviconi în câteva însem- p. 40-44); Poetul Antioh Cantemir și ţarul Pe- nări manuscrise se arată nemulţumit de felul tru (nuvelă istorică) (1933, nr. 7, p. 11-30); cum s-au comportat la înmormântare fi ul scri- Năzdrăvăniile lui Arvinte Palmă-Lată, răzeșul itorului, actor de meserie, precum și cea de-a (poveste moldovenească) (1935, nr. 7-8, p.60- doua soţie a lui Sergiu Cujbă. 65); Alte isprăvi ale lui Arvinte Palmă-Lată Dar aceste nuanţe sunt „din altă operă”. Is- (1935, nr. 11-12, p. 18-23). toria a reţinut că în cel de al 61-lea an al vieţii, Memorialistică: I. Pelivan la Conferinţa la sanatoriul „Sănătate” a încetat din viaţă, la 8 Păcii de la Paris (1936, nr. 7-8, p. 133-135); Lui martie 1937, Sergiu Victor Cujbă, unul dintre Ion Pelivan (la împlinirea a 35 de ani de luptă) apostolii mișcării naţionale din Basarabia. (1936, nr. 7-8, p. 77-78). Cercetătorul literar Vasile Badiu a încer- Biografi a de creaţie a lui Sergiu Victor cat, în câteva rânduri, să-mi arate unde se afl ă Cujbă mai ascunde anumite surprize. Până mormântul scriitorului, dar, cu regret, n-am mai ieri se discuta mult chiar și referitor la anul mai reușit să-l găsim. Fusese „rătăcit” de „ad- nașterii scriitorului. ministraţia” cimitirului și acum ne mulţumim Pan Halippa, în Viaţa Basarabiei (1942, doar cu simpla informaţie că osemintele lui se nr. 4), a reamintit cititorilor revistei despre odihnesc în Cimitirul Central din Chișinău... 404 Scriitori care au fost...

UN ROMAN CU UN DESTIN CA AL AUTORULUI SĂU Alături de prozatori cu debutul încă până la 1900, revista Viața Basarabiei găzduia și prozatori debutanţi, cum a fost și cazul lui Mihai Curicheru. Cele câteva proze publicate au nimerit în antologiile editate după 1990, dar marea enigmă a acestui autor rămâne a fi romanul În deal la cruce, anunţat de revista Viaţa Basara- biei în curs de apariţie. Roman tipărit din care până astăzi nu s-a găsit niciun exemplar. Nici aici la noi, nici în bibliotecile din România. Prozatorul a murit în gulag și nu putem crede că NKVD-ul a reușit să strângă toate exemplarele acestei cărţi. Biografi a pe care o prezen- tăm aici ne poate servi drept ghid în cazul când vom insista în ideea descoperirii acestui roman. Mihai Curicheru s-a născut la 12 august 1910 în satul Negrești, judeţul Lăpușna, în familia ţăranilor Petru și Agrepina Curicheru. A absolvit Școala Normală din Chișinău în 1930 și a fost învăţător în satele: Cimișeni, Grătiești (1931-1932), Tohatin și Ghelăuza (1932-1934), Curluceni (1934-1940), Strășeni (1940-1941). Și-a satisfăcut serviciul militar din noiembrie 1931 până în mai 1932, având Prozatorul Mihail Curicheru gradul de caporal. Debutul lui a fost în revista Școala basara- A fost membru al Partidului Liberal beană, iar colaborarea cu Viaţa Basarabiei a în- (1930-1938), iar în 1939 a fost obligat să se în- semnat un pas mare în cunoașterea talentului scrie în Partidul Frontului Renașterii Naţionale lui scriitoricesc. (1938-1940). Bibliografi a colaborării lui cu revista se Arestat în 1941 pentru activitate politi- prezintă astfel: Mama trăiește (schiţă; 1939, că și pentru activitate de scriitor. A murit la nr. 6); Petale de mac (roman; 1939, nr. 7-8); 24 august 1943, în lagărul Taișet. Mih. Curicheru, autorul romanului „În deal la Tot el mai este autorul unui roman din care cruce”… a prezentat pentru editare Comitetului a publicat doar un fragment și acest roman cu Societăţii Scriitorilor din Basarabia un roman – titlul Fundul negru până astăzi nu este cunoscut, „Fundul negru” (1940, nr. 1). nici chiar în dosarele de la SIS nu s-au păstrat Revista pedagogilor Școala basarabeană, exemplare din lucrările acestui prozator. redactată de Bogdan Istru, a publicat o recen- 405 zie care ne permite să ne imaginăm liniile de Curicheru și într-o măsură salvează sau menţin contur ale romanului pierdut: integritatea povestirii. „În deal la cruce, roman de Mih. Curiche- Nu știu însă de ce autorul folosește cuvinte ru, Chișinău, 40 lei. și expresii pretenţioase, abstracte, ca: subiect de Lucrarea e apărută recent. E scrisă de un discuţie, mediu, să se consume faptele, drama- coleg. Se cere deci, obiectivitate, măsură și sin- tism, inserate la fapte diverse etc. deși nu ca- ceritate. drează cu mediul unde se petrece acţiunea. Vom încerca, sinceri cetitori, să ne dăm pă- În general, intrările acestea fac pe cititor să re- rerea despre romanul d-lui Curicheru, închipu- grete că nu poate simţi plăcerea lecturii întreţinute. indu-ne că lectura e cunoscută de fi ecare. În loc să zugrăvească natura, face și teoria Vom afi rma de la început că În deal la cru- ei, p. 75, de exemplu. În unele locuri face fi loso- ce este o nuvelă și nu un roman. fi e cu urme de comic, repetă expresiile pe același Autorul se inspiră din mediul rural, din plan de frază, plină de nesiguranţă, de acţiune. viaţa de la ţară. Din pricina aceasta, apare sub o formă atât Intenţionează să zugrăvească: mentalita- de simplistă, încât exclude preocupările artistice tea ţăranului nostru, în ce privește însurătoarea, ce licăresc în paginile amintite. unde zestrea materială primează, iar în al doi- Să scurtăm cercetarea noastră ca să ajungem lea rând, puterea credinţei că legământul frăţi- la sfârșit, unde autorul se grăbește cu deznodă- ei de cruce prin jurământ – un vechi obiceiu – mântul și unde respiră cu ușurinţă că a scăpat și nerespectat, are ca urmare mustrarea de cuget. dânsul de scris și cititorul de roman. Ai terminat Pedeapsa vine: ori peste voinţa omului, ori de de citit o carte întreagă, un roman, și te miri cum bună voie, căci autorul nu afi rmă prea clar. Mai s-au spulberat toate paginile fără nicio amintire, degrabă relevă forţa amorului propriu, care îl sugestie. La sfârșit emoţia a năzuit să apară, dar îndeamnă pe om să nu-și calce sau să-și respecte numai atât. De ce? Niciun confl ict, niciun con- cuvântul de onoare. trast, nicio icoană; tipuri șterse, ori absente. Era și natural. Limba întrebuinţată e cea Curiozitatea te provoacă și începi să-ţi pui din popor: simplă și ușoară, pe înţelesul tuturor. o serie de întrebări. Ar urma deci și stilul să fi e ușor, cu exprimări limpezi, cu sonoritate rustică. Ce e drept, găsim fragmente de viaţă, de natură, unde stilul e atât de sprinten și plastic, atât de familiar, încât zugrăvirea apare atât de reală. Aci o întâmplare de familie, dincolo o scenă din viaţa tineretului, unde pros- peţimea patriarhului se simte intactă și sugestivă; pagini scrise cu artă, aș putea zice, cu măiestrie. De fapt, ele singure vorbesc despre talentul d-lui Fotograﬁ a lui Mihail Curicheru din arhiva SIS 406 Scriitori care au fost...

Familia Mihail Curicheru – soția Soﬁ a Câșlaru-Curicheru și ﬁ ica Elena

De ce Ileana n-a împărtășit lui Ion că va Din ele, fără să vrei, deduci că d. Curiche- fi mamă, mai înainte: la gard când îl implora ru s-a grăbit. S-a grăbit să tipărească, fără o re- să n-o lase sau când a priceput că Ion se duce constituire, corectare a manuscrisului, poate din undeva cu gând rău? teama ca să nu se descurajeze. De ce Ileana nu se apăra faţă de tatăl ei în D. Curicheru are talent, dar numai de în- confl ictul pentru Ion, cu argumente care apă- cepător; o schiţă, o nuvelă, fără pretenţia unui reau și naturale și logice: că Petre e oft igos, pier- roman, în care ai stăpâni și cuprinde ansamblul, dut, scuipă sânge și știe precis că va muri? dispoziţia, acţiunea și motivele psihologice. De ce a mai venit Precu la tatăl Ilenei cu re- Debutul e o lecţie concretă că opera litera- proșuri, când feciorul său era pe moarte? El trebuie ră nu se croiește nici din ambiţie, nici din în- să fi știut aceasta. Probabil a fost la el, la spital, l-a tâmplare. Opera ţâșnește ca izvorul, mai mult cerut acasă, și apoi știa satul, căci știa și Măriorica. sau mai puţin intens; trebuie să fi i maestru, să-i De ce Măriorica n-a împărtășit vestea mor- cânţi lucirea apelor și șoaptelor tăinuite. ţii lui Petre imediat, norei și lui Ion? Trebuie multă răbdare, însufl eţire, poate De ce mustrarea de conștiinţă la Ion nu înce- chiar tristeţe, pentru a fi împăcat cu tine și cu pe a doua zi, după ce doarme o noapte la Ileana? lumea ta...” [P. Pleșca // Școala basarabeană, Iată greșeli fundamentale din cauza cărora nr. 3, martie, 1938] scenele dispar fără urmă și procesul psihologic se Constatăm cu regret că un talent verita- înnămolește în nesiguranţă și neautentic. bil de prozator din cauza vitregiei istoriei nu Sunt pasagii care ar trebui să pecetluiască s-a putut realiza plenar și din acest motiv unul impresii, să lumineze adâncuri sufl etești și totuși dintre pilonii prozei interbelice, rămâne încă nu o fac. nedescoperit și necitit. 407 LIVIU DELEANU – POETUL UNEI TAINE schimba alfabetul. Și tot din acea perioadă îmi amintesc de insistenţa cu care se propaga un poem mare al lui Liviu Deleanu Tinereţe fără moarte. Eram în epoca Tinerei gărzi. Cartea lui Aleksandr Fadeev, dar mai ales fi lmul, era di- fuzat la televiziune și demonstrat la clubul din sat, și noi toţi ne afl am sub impresia tinerilor din Krasnodon. Aveam personajele noastre preferate, fi indcă tipajele din fi lm erau alese perfect. Fetele vroiau să semene cu Liubov Șev- ţova ori cu Uliana Gromova, iar băieţii îl pre- ferau pe Oleg Koșevoi ori pe Serioja Tiulenin. Versiunea moldovenească a acestei istorii noi o învăţam pe de rost și o recitam la seratele școlare. Și era greu de făcut o legătură între poetul Liviu Deleanu, poeziile căruia le învăţam în școala primară, inclusiv cele din abecedar, și autorul acestui poem, patriotic, ideologizat până la refuz. Ca să sublinieze valoarea lucrării, profesoara noastră de literatură, menţiona că autorul a primit pentru acest poem premiul Com- Poetul Liviu Deleanu, anii ’60, sec. XX somolului leninist din Moldova. Peste ani, Poet cu o mare deschidere lirică, celebru poetul nu mai era, am făcut cunoștinţă cu soţia prin șlagărul Sanie cu zurgălăi și uitat prin po- lui, Baca Deleanu și, fi ind în postură de direc- emul premiat Tinereţe fără moarte. tor al Muzeului de Literatură, ne-am propus să Liviu Deleanu (8.2.1911, Iași – 12.5.1967, deschidem un muzeu în apartamentul în care Chișinău) și-n viaţa cotidiană a rămas poet, a creat poetul. preferând să pozeze cu câinele și nu cu altci- Biblioteca, biroul, totul era exact așa păs- neva… trat, de parcă stăpânul a ieșit din odaie pentru Când am început să învăţ literatura mol- o clipă, și acuși-acuși o să revină. Mai multe dovenească, când am început să înţeleg că în vrafuri de manuscrise, de variante erau siste- această literatură ceva se întâmplă, era anul matizate, iar Baca Deleanu îmi povestea istoria 1965. A fost o schimbare de conducere a Uni- poemului Tinereţe fără moarte, care, de fapt, unii Scriitorilor, un congres furtunos despre însemna pentru poetul născut la Iași un fel care nu se știa prea multe, dar totuși, părinţii de pașaport de loialitate, fi indcă tot ce era de mei vorbeau despre dorinţa scriitorilor de a dincolo de Prut era privit cu suspiciune. Bă- 408 nuiesc că a fost și un îndemn de a scrie acest tecul pe care-l cântau părinţii mei la șezătorile Scriitori care au fost... poem pentru a obţine o altă pondere socială. lor în sat cu rudele, era cântecul preferat, fără de Și chiar dacă a primit premiul Comsomolului, care eu nu mă culcam și nu adormeam, dacă ta- locul lui în ierarhia literară, aproape că nu s-a tă-l meu nu-l cânta seară de seară. Că sania ceea schimbat. N-am mai dus la capăt ideea creării cu zurgălăi, caii ceia focoși, nemaipomeniţi, ce unui muzeu în apartamentul scriitorului. Era o mâncau apă cu mei, erau vii în imaginaţia mea. noutate pentru Chișinău această încercare, dar Ei parcă m-ar fi așteptat lângă fereastră ca eu să Mihai Cimpoi nu ne-a mai oferit această șansă, adorm, să mă poarte prin vis. cerându-mi să plec de la conducerea Muzeului Nu știu cum i-a văzut autorul cântecului, de Literatură. dar sania cu zurgălăi este și astăzi vie în mine Pentru mine imaginea lui Liviu Deleanu și este sufi cient să ascult un clinchet de clo- așa a și rămas una neconturată. Frumoase poe- poţel ca să am senzaţia că acuși, acuși o să aud zii pentru copii și un poem Tinereţe fără moar- fornăitul cailor și scrâșnetul zăpezi sub tălpile te. Și poate că acest poet ar fi fost clasifi cat în săniei și o boare de zăpadă stârnită de iureșul ierarhia mea personală anume pe această po- mișcării. ziţie, dacă o întâmplare nu mi-ar fi deschis o Un poet care a putut crea o poezie pe care mare taină a poetului, o taină de care m-am o cântă un neam întreg este un poet naţional. simţit și eu legat încă din copilărie. Și nu mă interesează dacă el a scris Tinereţe Atunci când am făcut selecţia unei antolo- fără moarte sau n-a scris Tinereţe fără moarte, gii de cântece în care în dreptul celebrului cântec sau ceva similar. Sanie cu zurgălăi era scris numele autorului – Un poet care a simţit fi orul ascuns care Liviu Deleanu – am rămas șocat. Acesta era cân- trăiește într-un neam întreg și a descris visul

Un ceai în familia poetului Liviu Deleanu 409 mai multor generaţii printr-o simplă mărturi- formulă de acuzare și autorii la fi ecare anchetă, sire Sanie cu zurgălăi. Este un poet de frunte în la fi ecare congres al scriitorilor, la fi ecare oca- toate ierarhiile literare. zie de promovare, erau obligaţi să-și justifi ce Nu contează curentele literare, nu contea- acest trecut și chiar să se culpabilizeze. ză polemicele literare, poporul și-a ales singur Liviu Deleanu a debutat în revista Pros- cântecul pe care îl reprezintă: pect când avea 15 ani. În 1927 a scos volumul „Sanie cu zurgălăi, Oglinzi fermecate, avea 16 ani. La 26 de ani a Frumoși sunt căluţii tăi, hei, scos volumul Ceasul de veghe, iar în 1940 pla- Dar mai frumoși sunt ai mei, cheta de versuri Glod alb, ca după război să Că le dau apă cu mei scrie Balada lui Kotovski, Balada urii. În 1950 Și zboară ca niște zmei. Hei! scrie poemul Krasnodon, care în 1957 a fost Mai frumoasă-i mândra mea, publicat cu titlul Tinereţe fără moarte. Deseară mă duc la ea, Este o distanţă extraordinar de mare între Sanie cu zurgălăi. volumul Oglinzi fermecate și plachetele Vremuri noi (1952), Poezii și poeme (1954), Cânturi de De-o vrea mândra, de n-o vrea, ieri și de azi (1958), Ieșire din legendă (1963), Deseară mă duc la ea, hei! Dragostea noastră cea din toate zilele (1956). Obosit, cum oi putea, Premiul Comsomolului Boris Glavan l-a Mă duc deseară la ea primit în 1967, când nu mai era în viaţă. Sanie cu zurgălăi. Hei! La Cimitirul Central din Chișnău este un Obosit și plin de apă, monument funerar, un profi l frumos al poetu- Mă duc la ea că mi-e dragă, lui pe care sunt trecute ca două semne de hotar, Sanie cu zurgălăi. două cifre 1915-1967. Acolo însă nu este scris principalul, că autorul cântecului Sanie cu zur- Săniuţă, du-mă iară, gălăi s-a născut la Iași și a murit la Chișinău. Iar Săniuţă, du-mă iară, hei! sania lui colindă și astăzi spaţiile României Mari. Unde-am fost și-alaltăseară, P.S. Notiţă bibliografi că selectivă: Unde-am fost și-alaltăseară, DELEANU, Liviu (8.II.1911, Iași – Sanie cu zurgălăi. Hei! 12.V.1967, Chișinău), poet și dramaturg. Du-mă la mândruţa mea, Colaborări: Prospect, Vitrina literară. Că e dulce guriţa, Opera: Scrieri (Chișinău, 1976; în 2 vol.); Sanie cu zurgălăi.” Oglinzi fermecate (Chișinău, 1927); Ceasul de Poeţii generaţiei interbelice au fost poe- veghe (Chișinău, 1937); Glod alb (Chișinău, ţii cu destinul rupt în două, având parte de un 1940); Vremuri noi (Chișinău, 1952); Mi-i drag debut frumos, de primele plachete publicate să meșteresc (Chișinău, 1953); Poezii pentru co- până la război, ei dintr-o naivitate greu de ex- pii (Chișinău, 1954); Poezii și poeme (Chișinău, plicat au rămas în acest spaţiu sovietic, având 1954); Stihuri alese (Chișinău, 1958); Căutări speranţa că vor descoperi o lume nouă, așa de ieri și de azi (Chișinău, 1958); Ieșire din le- cum comenta propaganda sovietică, așa cum gendă (Chișinău, 1963); Dragostea noastră ce-a promiteau ziarele și cum glăsuiau difuzoare- de toate zilele (Chișinău, 1965); De la mic la le. Realitatea însă era cu totul alta și cruzimea mare (Chișinău, 1968); Cartea dorului (Chi- acestei realităţi a trecut ca un bisturiu nevăzut șinău, 1968); Destăinuire (Chișinău, 1970); Li- prin destinele poeţilor basarabeni, disecându-i curici – stihuri pentru mici (Chișinău, 1961); în două. Și tot ce a fost interbelic era deja ca o Nepoţica o învaţă pe bunica (Chișinău, 1952); 410 Strigăt din inimă (Chișinău, 1976); Freamăt Elitele anilor ’60 ai secolului XX aveau Scriitori care au fost... (Chișinău, 1962); Poezii (Chișinău, 1991); Buz- preferinţele lor: intelectualii mai rar mergeau duganul fermecat (Chișinău, 1979, 1980); Ver- la restaurant, la cafenea, căci acolo se aduna suri (Chișinău, 1967); Cu cântări și fl ori pe plai multă lume de duzină și atunci o discuţie ra- (Chișinău, 1980); Și de n-ar fi cuvântul iubire fi nată, în liniște o puteai face doar la un ceai (Chișinău, 1981); Tinereţe fără moarte (Chi- într-o atmosferă mai intimă. Ceaiul era moda șinău, 1987); Triluri vesele (Chișinău, 1979); acelei generaţii care începuse să se discute atât Ala-bala portocala (Chișinău, 1984); Chem de aprins veșnica temă a priorităţii, adică ce cântecul (Chișinău, 1982); Ciocârlii pentru co- este mai important fi zica sau lirica? pii (Chișinău, 1987). La această masă unde stau doi scriitori, Referinţe critice: Cibotaru S., Cuvânt Liviu și Baca Deleanu, prioritatea i se dădea despre Liviu Deleanu – în cartea Mesajul social liricii. al literaturii (Chișinău, 1972); Deleanu B., Vedem cât de modest era pregătită masa, Carte pentru și despre tine (Chișinău, 1983); deci a doua prioritate este cea a comunicării, Dolgan M., Liviu Deleanu: mesaj și măiestrie – în care conta mai mult decât ceea ce se punea pe cartea Conștiinţa civică a poeziei contemporane masă. (Chișinău, 1976); Botezatu E., Un gând pentru Fotografi a de la sfârșitul anilor ’50 este o L. Deleanu, în rev. Basarabia, 1991, nr. 2; mărturie că toate generaţiile sunt puse în situa- Rabii B., Imaginea vremii – în cartea Jurnal ţia de-a alege între fi zici și lirici, între material critic (Chișinău, 1967). și ideal.

Mormântul poetului Liviu Deleanu, Cimi rul Central, Chișinău 411 UN PROZATOR DESCOPERIT DE RĂZBOI Vasili Diubin este unul dintre prozatorii A trăit pentru un singur roman pe care l-a azi uitaţi cu desăvârșire. Eu nu l-am cunoscut, și scris. dar am avut ocazia să nimeresc în apartamen- Imaginea de mai jos a fost executată în iu- tul lui de pe str. Florilor. Atunci am auzit pen- nie 1945, în anul când s-a ajuns la Berlin și a tru prima oară numele lui și, desigur, doream fost luat cu asalt, el fi ind rănit și contuzionat pe să văd cum arată o casă de scriitor. Nimic deo- 24 aprilie 1945. S-a sfârșit calvarul războiului și sebit, ba chiar mai mult ca atât. Nimic nu coin- a continuat cu o nouă intensitate calvarul stali- cidea cu ceea ce îmi imaginam că trebuie să fi e nismului, calvar resimţit deosebit de mult, mai în casa unui prozator. Familia lui parcă nici nu ales, în Basarabia, cu foamea din 1946-1947, cu conștientiza ori nu dorea să se vadă că alături deportările din 1949 și 1951 și cu veșnica frică de ei a locuit un scriitor. de arestare care plana peste toţi…

Prozatorul Vasili Diubin, iunie 1945, Berlin 412 Scriitori care au fost...

O POETĂ DE CARE A UITAT BASARABIA Sunt oameni care nu au parte de recunoș- tinţa urmașilor și uitarea acoperă faptele lor care poate ne-au schimbat destinele. Elena Donici, fi ica unui nobil basarabean, din acel arbore uriaș al Doniceștilor, s-a dovedit a fi foarte utilă într-un moment greu al istoriei noastre. Anume în perioada 1918-1920 când la Paris se decidea recunoașterea Unirii Basarabiei cu România, când un grup mare de emigranţi ruși, în frunte cu P. Miliukov și A.N. Krupenski, demonstrau lumii întregi că Unirea a fost un act forţat și că Rusia are toate drepturile asupra Basarabiei. Elena Donici locuia la Paris și basarabenii au antrenat-o în această luptă, mizând mult pe relaţiile ei și speranţa lor și-a găsit confi rmarea. În enciclopedia Femei din Moldova am inclus un articol foarte mic dedicat acestei perso- nalităţi: „Elena Donici (1883, Basarabia – ?), pu- blicistă și scriitoare de limba franceză, fi ica no- bilului basarabean Gheorghe Donici. Poeta Elena Donici Și-a făcut studiile la Iași, pe urmă s-a stabilit defi nitiv la Paris. A apărat cauza Basarabiei la Conferinţa de Regretatul istoric literar Vasile Ciocanu a Pace de la Paris (1919-1920). publicat un studiu dedicat Elenei Donici din A realizat o serie de traduceri din poezia care am desprins câteva precizări necesare: populară și din scrierile unor scriitori români „Elena Donici s-a născut în Basarabia, con- din sec. al XIX-lea, pe care le-a inclus în cu- sacrându-și cartea părinţilor săi, «care s-au stins legerea Adoptations et poésies: I. Chants rou- din viaţă înainte de a-și vedea visul realizat». mains, poésies populaires de Bessarabie; II. Poé- Evident, se avea în vedere actul de reîntregire sies diverses (Paris, 1922). a României în 1918. În niște note manuscrise Culegerea conţine și câteva poezii proprii ce se păstrează în Arhivele Statului, București, ce exprimă dragostea faţă de meleagurile na- Elena Donici consemna că tatăl ei a fost nobilul tale, precum și informaţii referitoare la istoria basarabean Gheorghe Donici, născut la Chiși- Moldovei, a teritoriului dintre Prut și Nistru, la nău în 1834 și mort în 1902, comunicând și alte personalitatea lui Ștefan cel Mare.” informaţii despre părinţii și strămoșii săi, care 413 au stăpânit moșia Voroteţ din ţinutul Orheiului. cută în 1883. La acea dată Gheorghe Donici Această moșie, după spusele ei, a aparţinut lo- se afl a în fruntea nobilimii din judeţul Bender gofătului Sandu Strurza, care i-a dat-o de zestre cu titlul de consilier de stat. A ocupat diferi- fi icei sale căsătorite cu Nicolae Roset Rozno- te posturi în administraţia ţinutului, stăpânea vanu. Fiica acestuia din urmă, Elena, a adus-o moșiile Voroteţ, Drochia ș.a. (ANM, fondul 88, ca zestre lui Manolache Donici, care i-o va lăsa reg. 2, dosarul 569, f. 7-15).” [Revista de lingvis- drept moștenire fi ului mai mare, Nicolae – văr tică și știinţă literară, 1993, nr. 2] primar, adăugăm noi, cu Iancu Rusul, părintele Totuși, trebuie să remarcăm că Elena Do- lui Alecu Russo. Ulterior moșia i-a revenit lui nici va rămâne în istoria noastră nu numai ca o Gheorghe Donici. După moartea părinţilor, ră- partizană a unionismului, dar, în primul rând, mânând stăpână pe moșia Voroteţ, E. Donici a ca o scriitoare și o folcloristă. vândut-o ţăranilor (ASB, f. 10, 15). Academicianul Ștefan Ciobanu a analizat Alături de zidul Bisericii «Sfi nţii Împăraţi unul dintre volumele ei de bază Chants Rou- Constantin și Elena» din Chișinău s-au păstrat mains, găsind de cuviinţă să publice aceste în- până în prezent mormintele boierilor de la Vo- semnări: roteţ. Aici sunt înmormântaţi bunicii după tată „Este ceva ereditar, ceva înnăscut în per- ai autoarei cărţii: Nicolae Donici (1797-1878) severenţa naţionalismului familiei boerilor ba- și Ecaterina, născută Feodosiu (1806-1878), fi i- sarabeni Donici… cele și fi ii acestora Elizaveta (1831-1908), Ale- xandra (1845-1884), Manolache (1838-1892), Constantin (1840-1904), și Gheorghe Donici cu fi ica Maria, adică sora Elenei Donici, năs- cută la Chișinău, după cum arată inscripţia de pe postament, la 16 august 1880, și răposată la Paris la 1 mai 1897. La înmormântarea surorii Maricuţa la Chișinău, mărturisea E. Donici în notele manuscrise la care ne-am referit, «ta- tăl a pus să se facă toată ceremonia în limba românească» (ASB, f. 10). Chiar și inscripţiile de pe postamente au fost săpate în românește cu caractere latine și numai parţial în rusește. Pe postamentul de pe mormântul Alexandrei (după soţ Russo) sunt încrustate aceste înduio- șătoare versuri: «Fatală crudă soartă, Tot ce e drag în lume, Curând din lume piere! Ferice care lasă Măcar un dulce nume!» Din statul de serviciu al lui Gheorghe Do- nici, completat la 1 noiembrie 1890 la Chiși- nău, afl ăm că era căsătorit cu Elena, fi ica lui Ștefan Casso, și avea cu aceasta două fete în viaţă: Ecaterina, născută în 1875, și Elena, năs- Gheorghe Donici 414 Și nu ne-a mirat faptul, când la anul 1919, Scriitori care au fost... atunci, când areopagul european punea în dis- cuţie chestiunea Basarabiei, că în jurnalele din Paris se tipăresc o serie de articole semnate de Elena Donici în apărarea drepturilor știute ale poporului românesc asupra provinciei scăpate de sub jugul străin. Am afl at că este o tânără poetă basarabeancă, fi ica lui Gheorghe Donici, a unui luptător pentru drepturile românești în Basarabia, fost mareșal al nobilimii în judeţul Orhei, com. Voroteţ, care, neputând suporta regimul din Basarabia, se stabilește în Franţa. Și iată că în sufl etul fi icei acestui Donici, educaţia franceză nu numai că n-a stâns amintirile copilăriei, ci a trezit o nostalgie, pe care noi poate nu o cunoaștem. Talentul său de scriitoare, de poetă îl pune în serviciul cauzei basarabene românești. Și acuma apare cu un volum de Cântece românești, poezii populare din Basarabia, cu o serie de «adaptions» și poezii originale. Coperta cărți Chants Roumains de Elena Donici După o poezie plină de avânt patriotic (Au paysan Roumain), poeta dă publicului francez invocând unele imagini, unele tablouri din Ba- o scurtă notiţă istorică asupra Basarabiei și sarabia cu aceeași notă de patriotism adânc, de prelucrează în franţuzește cele mai caracteris- iubire faţă de ţara noastră. tice cântece românești din Basarabia din colec- Acei, care se străduiesc pentru a completa ţia lui Gh. Madan și V. Alecsandri, cu notiţa realizarea visului strămoșilor noștri, care cum introductivă din acest din urmă autor. se vede din dedicaţia d-rei Elena Donici, a fost Mai departe găsim redate câteva poezii cu și visul strămoșilor ei, se vor bucura că atât de caracter naţional, care au legătură într-un fel necesar astăzi, ci și un talent de scriitor, care nu sau altul cu Basarabia, din V. Alecsandri (Nis- va rămânea fără urme. trul, Tatarul, Pohod na Sibir, Sentinela română, Ș.C. (Ștefan Ciobanu)” [Școala Basarabiei, Bucovina, Hora Unirei, Adio Moldovei), din anul I, 1922, ianuarie-februarie, nr. 1-2] D. Bolintineanu (Muma lui Ștefan cel Mare), În revista L’ Im a g e , tipărită la Paris, într-un din C. Bolliac etc. număr special dedicat Basarabiei am găsit o În cele câteva poezii originale, tipărite în poză a Elenei Donici. În felul acesta am între- acest volum (Villages roumains, Joug, Délivra- git un portret, dar am făcut și o reconstituire uce, Vous aviez bien raison), poeta își revarsă istorică. O readucere în actualitate a unei per- dorul său faţă de locurile scumpe ale copilăriei, sonalităţi uitate.

415 SCRIITOR, TRADUCĂTOR ȘI JURNALIST Ca și toată familia Donici, a adorat viaţa un pic boemă, născut la Sankt Petersburg, a evadat din Petrograd și a trăit până la sfârșitul vieţii, adică până în 1985, la București. La Chișinău a locuit cu familia în casa lor de pe bd. Alexandru, nu departe de clădirea Academiei, dar, spre regretul nostru, clădirea a fost demolată. Cu cea mai mare plăcere frecventa redacţiile publicaţiilor basarabene care erau situate în diverse locuri, o parte în clădirea Primăriei, altă parte într-o clădire situată peste drum de Teatrul Naţional, la intersecţia bd. Ale- xandru cu str. Regele Mihai (azi M. Eminescu), iar cele mai mici erau risipite prin oraș. Era un fan al marilor actori de cinema și Ros slav Donici frecventa cinematograful care activa într-un local de pe str. Pușkin, colţ cu str. Fântânilor. Iar Rostislav Donici s-a născut în celebra fa- la balurile nobilimii mergea la Clubul Nobilimii milie Donici, din care au mai ieșit doar în ultima (azi, cinematograful „Patria”). Și, ca orice ziarist generaţie prozatorul de notorietate europeană ce se respecta, mergea la hipodrom, la cursele de Leon Donici, istoricul Valeria Costăchel, secre- cai și la fotbal care se juca pe stadionul din Piaţa tara lui Nicolae Iorga, pictoriţa Larisa Donici. Nemţească (actualul stadion „Dinamo”). Rostislav, după tată Rostoţki, a fost un traducător și un bun publicist. Despre curajul lui vorbește faptul că a transmis reportaje de pe frontul de est până în ultima clipă. Evacuarea lui din Crimeea s-a fă- cut cu ultimul tren când era cât pe ce să fi e surprins de trupele sovietice. Tot el a reușit să se întâlneas- că cu Maria Cibotari la București, să-i ia un interviu și acea sesiune foto realizată într-un restaurant e una dintre cele mai interesante in- stantanee care s-au păstrat cu celebra artistă. Cântăreața Maria Cibotari acordă un autograf lui Ros slav Donici, 416 18 mai 1940, Bucureș Scriitori care au fost...

UN GĂLĂŢEAN ADOPTAT DE CHIȘINĂU Poate de aceea că s-a născut într-o familie de marinari, oameni împătimiţi de dorul călătoriilor nesfârșite, poate de aceea că de mic copil a urmărit legănarea valurilor spre ţărmuri numai închipuite, Nicolae Dunăreanu a fost un prieten fi - del al drumurilor fără sfârșit. Nicolae Dunăreanu este numele literar pe care l-a purtat Nicolae Ionescu, născut la 29 august 1881, la Galaţi, în familia lui Pavel Perju, zis Dunăreanu, mecanic naval gălăţean, originar din jud. Tutova, și al Emiliei, fi ica unei rusoaice, căsătorită la Galaţi cu germanul pomera- nian Zander, mecanic și el. Dunăreanu urmează cursurile școlii primare și primii ani de liceu în orașul natal, continuându-și studiile secundare la Iași, la Liceul Naţional. Aici, în 1897, îl cunoaște, prin intermediul lui N.N. Bel- diceanu, pe Mihail Sadoveanu, cu care va lega o temeinică prietenie. Amiciţia lor a fost temeinică chiar de la bun început, deoarece în 1900, plecând la studii la Bu- Trei neri scriitori: Nicolae Dunăreanu, Mihail Sadoveanu și Nicușor Beldiceanu (de la stânga la dreapta) curești, s-au stabilit cu traiul la aceeași gazdă, la o italiancă ce avea casă în strada Jus- cunoaște oameni și locuri. Revenit în ţară, își tinian 186. dă examenul de capacitate și reintră în învăţă- Pentru Nicolae Dunăreanu anii trăiţi în mânt, predând gimnastica la licee și școli din preajma lui M. Sadoveanu s-au prefăcut în pa- Alexandria, Galaţi, Râmnicu-Vâlcea, Ismail, gini de carte pe care a intitulat-o declarativ Cu Tulcea, Chișinău. În anul 1920 era șef al Ser- Mihail Sadoveanu în anii tinereţii. Tot la Iași viciului activităţii extrașcolare din Directoratul frecventează Seminarul Pedagogic și audiază instrucţiunii publice al Basarabiei, desfășurând cursuri de psihologie și de pedagogie, obţi- o activitate culturală notabilă. Primește acest nând, în 1903, și licenţa în drept. Este numit post din mâinile minunatului pedagog Apostol profesor suplinitor de gimnastică la Huși și la Culea. Dorohoi. Părăsește catedra și se angajează pe Dar schimbarea a fost benefi că, în pri- un vas comercial, în dorinţa de a călători, de a mul rând, pentru N. Dunăreanu care editează 417 la Chișinău, împreună cu Liviu Marian, revis- beni la o șezătoare literară. Alături de el au fost ta Renașterea Moldovei. Primul număr apare în acea zi prezenţi la manifestare: Sergiu Matei la 1 aprilie 1920 cu subtitlul Revistă literară și Nica, Iorgu Tudor, Dimitrie Iov, Paul Donici, de propagandă naţională. O revistă literară ro- Laurenţiu Fulga, Vasile Ţepordei, Sergiu C. Roș- mânească într-un Chișinău care abia învăţa a ca, George Doru Dumitrescu, Sabin Velican ș.a. scrie și a citi bine românește era un act de cu- La 8 august 1942 participă la consfătuirea raj. Cu atât mai mult cu cât acest gest urmărea ziariștilor din Chișinău. scopul de a încuraja scriitorii locali, a-i mobiliza La 11 aprilie 1943 în sala cinematografului la scris, încercând astfel să realizeze o integrare «Expres», în cadrul șezătorii scriitorilor basa- literară fi rească. Pe de altă parte, cititorii basara- rabeni, Nicolae Dunăreanu a citit din scrierile beni aveau șansa să cunoască din prima mână sale. De remarcat că la aceeași șezătoare a par- scrierile autorilor din Regat. Principiul vaselor ticipat și Nichifor Crainic cu conferinţa Transfi - comunicante a stat la baza acestei frumoase idei. gurarea românismului. Mai rar se pomenește despre faptul că a re- În ziua de 20 iulie 1943, tot în sala cinema- dactat și revista Soarele, „publicaţie pentru po- tografului, a avut loc o șezătoare literară a scri- por”, organ al Inspectoratului școlar regional. itorilor transilvăneni la Chișinău. În prezidiu, De fapt, vina este a timpului care n-a de- alături de gazdele Ion Pelivan, Elena Alistar, Ion pozitat în arhive exemplarele acestei publicaţii. Moldovan s-a afl at și Nicolae Dunăreanu, ca vi- Urmărind aceleași scopuri, îngrijește, îm- cepreședinte al Societăţii Scriitorilor din Basara- preună cu Liviu Marian, crestomaţia în două bia, calitate în care a fost ales la 14 iunie 1943 în volume Prozatorii noștri, tipărită în 1921. cadrul adunării generale a Societăţii Scriitorilor Traduce în limba rusă două volume de și publiciștilor din Basarabia. Proză românească, publicate la Chișinău (anul La 21 octombrie 1943 participă la o șeză- ediţiei nu este indicat). toare literară organizată la Tighina. Printre co- Despre faptul că este autorul câtorva ma- legii de breaslă prezenţi la acea ședinţă îi men- nuale se știe mai puţin și se amintește foarte ţionăm pe Robert Cahuleanu, Nicolai V. Coban, rar – în colaborare cu Șt. Ciobanu, alcătuiește Vasile Ţepordei, Sergiu C. Roșca, Victor Basarab câte o Carte de citire pentru clasele a II-a și a ș.a.” III-a (1921). A fost membru fondator al Societăţii Scri- Dintre ediţiile scoase la Chișinău, merită itorilor Români (1909) și acest fapt l-a ajutat să fi e menţionat volumul intitulat sugestiv Nă- – deși la intervale destul de mari – să tipăreas- dejdi spulberate (Chișinău, 1928). că și să retipărească anumite scrieri chiar și în În 1937 se stabilește cu traiul la București, epoca comunistă. unde rămâne până la sfârșitul vieţii, dar nu Dar trebuie să se știe că prima lui cunoș- uită să viziteze regulat Basarabia, participând tinţă cu Basarabia a avut loc încă în 1912 când, la toate evenimentele culturale de rezonanţă ce asumându-și toate riscurile, a călătorit prin se desfășurau în ţinut. Ucaraina și Basarabia. Din acea călătorie „s-a Cronicile de odinioară consemnează: născut” volumul de proze Din vremuri cernite „La 2 decembrie 1941 Asociaţia Presei Ro- (1920), tipărit la Chișinău. mâne din Basarabia și-a reluat activitatea. Ni- În carte se conţin informaţii preţioase des- colae Dunăreanu și Vasile Ţepordei sunt aleși pre plecarea administraţiei românești, la 1878, vicepreședinţi. Președinte – Leon T. Boga. din cele trei judeţe ce formau sudul Basarabi- La 19 iunie 1942 pe scena cinematografului ei. Este o „lecţie” literară perfectă pentru acei «Expres» participă alături de confraţii basara- care, cu destulă ușurinţă aveau să cedeze Basa- 418 rabia la 1940. O lecţie care așa și n-a mai fost dar de scris nu s-ar fi dezis sub niciun legă- Scriitori care au fost... învăţată până la sfârșit... Tot acolo este redată mânt. o cutremurătoare descriere a Tighinei, destinul Și apariţia unei prime organizaţii scriito- tragic al unui oraș basarabean, este „reconsti- ricești la Chișinău tot lui o datorăm. În 1919 tuit”, de fapt, dintr-o discuţie cu un birjar... Asociaţia Scriitorilor Români din Basarabia a El întreprinde această călătorie solitară fost fondată de către Nicolae Dunăreanu, susţi- pentru a descoperi un nou pământ – Basara- nut de prietenul său Mihail Sadoveanu. bia. Și descoperirea l-a fermecat. A rămas aici Mai târziu, în 1940, când a fost fondată din primii ani ai Unirii și până la plecarea for- Societatea Scriitorilor din Basarabia, el iarăși a ţată. Fizicește a părăsit aceste uimitoare melea- fost printre pilonii noii organizaţii. guri, sufl etește – niciodată... George Dorul Dumitrescu, care în 1936 Având parcă o intuiţie nefastă, prefaţând poposise la Chișinău, descrie cu duioșie mo- volumul enciclopedic Figuri contemporane din mentul descoperirii și împrietenirii cu Nico- Basarabia (Chișinău, 1939), el face un bilanţ al lae Dunăreanu: „...Dacă n-ar exista drumeagul activităţii profesorilor din regat care au mun- prietenos colbăit printre scaieţi și răuruscă, de- cit în Basarabia. Dincolo de aceste cuvinte este pășind linia ferată din dreptul gării înspre casa tăinuit un reproș adresat cercetătorului viitor și inima scriitorului N. Dunăreanu, peisajul ar care prea ușor ar putea trece cu vederea această avea înfăţișarea unui ţinut pustiit. muncă grea de pionierat: „Câţi mai sunt printre Drumeagul ne era prea cunoscut atunci și noi, acei care în anul mântuirii 1918, plini de prea amintitor în anii ce s-au scurs, ca să-l pu- iluzii, cu avântul tinereţii, au venit aici și, ală- tem da uitării. De câte ori n-am poposit la capă- turi de fraţii basarabeni, au dat tot tributul lor tul lui, în lumina potolită urzită din soare și din de energie, tot ce au avut ei mai sfânt, pentru pânza pomilor pe dealurile Batagurilor, acolo închegarea sufl etească a neamului nostru, oro- unde se afl a, rod al unei strădanii de o viaţă, psit de veacuri? locuinţa primitoare a scriitorului. Mulţi dintre ei au rămas înfi pţi de-a pururi Portiţa ne aștepta să fi e deschisă. Găseam în pământul Basarabiei. De-am cerceta malu- de îndată arcada glicinelor îmbălsămată și un rile Nistrului, câte cruci au rămas în fi inţă? Și surâs plin de îngăduinţă. Nu am uitat nici frea- chiar dacă vreuna mai stă de veghe la o margine mătul ispititoarelor frunzișuri de paltin prin de drum, cine se oprește să verse o lacrimă? Aco- desișul cărora, la semnalul acceleratului de la lo doarme un fost «contemporan». Tighina, lunecau stelele năpăd...” [Orașul din Din Transilvania, Banat, Bucovina, Ve- amintire, București, 1944] chiul Regat ori Dobrogea, ani de-a rândul, atâta Evident că o fi re atât de lirică, care chiar și sânge s-a vărsat, atâtea suferinţe s-au plămădit, în frământarea cotidiană căuta fărâme de poe- unifi cându-se cu pământul pentru unitatea su- zie nu putea să nu încerce să-și împărtășească fl etească. sentimentele...... și vremea trecând, fără să vrem, ei devin Debutul scriitoricesc Nicolae Dunăreanu uitaţi... Căci nu e posibil a fi xa pentru eternitate și-l face la Pagini alease (1902-1903) și la Arta chipurile tuturor fruntașilor Unirii, de toate ca- (1903), în care semnează N. Floraru. tegoriile sociale, în bronz ori marmoră... Dar în Perioada literară cea mai rodnică a scriito- pagini de hârtie – da!” rului este cuprinsă între anii 1905 și 1915, când Descifrând gândurile expuse mai sus, des- colaborează la revistele Semănătorul, Făt-Fru- coperim resortul interior care l-a obligat să mos, Luceafărul, Ramuri, Viaţa românească. Ea scrie. Putea să aibă un alt destin profesional, coincide cu o temerară căutare de sine, călăto- 419 riile lui fi ind, în primul rând, o mișcare fi reas- În diferite perioade ale creaţiei, N. Dună- că spre lumea personajului, spre descoperirea reanu tipărește și traduceri din Cehov (1908, detaliului literar autentic. Această stare, de spi- 1910, 1912), Gogol (1909, 1924), Korolenko rit, această atmosferă era caracteristică întregii (1910), Gorki (1912), Fadeev (1956). generaţii antebelice. Se apropia un cataclism Dar ce este, de fapt, traducerea? Este o mondial. Presimţirea lui dădea naștere neliniș- școală literară benevolă, când intri într-un la- tii, dorinţei de a găsi soluţii neobișnuite. borator de creaţie străin și încerci să descoperi După cel de-al Doilea Război Mondial, îi instrumentele cu care un maestru a săvârșit întâlnim numele în Contemporanul, Gazeta li- minuni. terară, Steaua, Tribuna, Viaţa românească. Proza lui Dunăreanu, cu sau fără voia au- Cele câteva tentative poetice din tinereţe torului, poartă amprenta evidentă a prozei cla- nu-l satisfac și el se orientează, defi nitiv, către sice ruse. proza scurtă. Nuvelele, povestirile și schiţe- Este nulă, să zicem, infl uenţa lui A. Fa- le lui Dunăreanu stau sub semnul unei certe deev, dar cea a lui A. Cehov, V. Korolenko și infl uenţe sadoveniene. Al. Piru descoperă și M. Gorki nu poate fi neglijată. sufi ciente afi nităţi cu Victor Crăsescu. În a sa Nicolae Dunăreanu rămâne fi del convin- Istorie a Literaturii Române de la început până gerii sale de a scrie mult, de a nu lăsa tocul din azi, la pagina 222, citim: „Prieten de pescuit al mână, indiferent de împrejurări. lui Sadoveanu, N. Dunăreanu (1881-1973) ur- După 1945, lucrările lui apar mai rar, însă mărește viaţa oamenilor din Deltă și din por- cititorii nu-l uită... turi, continuând pe Victor Crăsescu (Chinuiţii, Vârsta înaintează, dar sufl etul rămâne tâ- 1907; Din împărăţia stufului, 1914). năr, nostalgic de tânăr... Îi furnizează subiectele viaţa oamenilor O intuim chiar și după titlurile volumelor anonimi din preajmă – docheri, pescari, mari- de proză: Nuvele și schiţe (București, 1952); nari, meseriași, ţărani, slujbași, tâlhari, pribegi, Oameni și fapte (București, 1961); Frumoasa simpli condrumeţi, căutând «motivarea» ne- Paulina (București,1972). dreptăţii în formula lansată de prozatorii ruși și Felul lui simplu de a aborda problemele, francezi. Conturarea realităţii crude, accentu- însușit încă la începutul carierei scriitoricești, area deznădejdii și romantica deschidere spre a fost ca un tic de care n-a putut scăpa toată o lume nouă, necunoscută, dar care urmează viaţa. Omul obișnuit, cu necazurile și bucuriile a fi descoperită. Revelaţia aceasta va veni de la lui, este un personaj frecvent, îndrăgit de pro- un om de tip nou. Și prozatorii cern caracte- zator.” re în căutarea acelui prototip. Viaţa pescarilor Nicolae Dunăreanu s-a stins din viaţă în lipoveni fermentată de mizerie, de optimism, 1973, la 17 octombrie, la București, momentul de luptă necontenită cu natura ostilă și impre- acesta fi ind consemnat de dicţionarul cronolo- vizibilă, naște spectrul larg în care se oglindeș- gic Literatura română (București, 1979). te plenar interiorul personajelor mistuite și de Chișinăul a uitat de acest fi u adoptiv, deși, superstiţii, și de intensele trăiri ale unor iubiri în mod fi resc, publicaţiile de astăzi ar trebui nefericite. să-l redescopere, iar edilii urbei să găsească un Scriitorul se dovedește a fi un observator loc (pe unul dintre pereţii liceului la care a ac- subtil al peisajului, al formelor și culorilor pi- tivat) pentru o placă comemorativă, pe care, de torești basarabene (ceea ce îl înrudește mult fapt, Nicolae Dunăreanu și-a instalat-o singur cu Gib Mihăiescu), abuzând însă de amănunte în inimile celor pe care i-a îndrumat pe cărările care slăbesc tensiunea interioară a lucrărilor. întortocheate ale vieţii... 420 Scriitori care au fost...

GRECOV În lume există scriitori și scriitori adevăraţi. După părerea mea deosebirea dintre ei este una esenţială. Primii scriu dintr-o pornire internă, cău- tând mereu inspiraţia, oft ând că sunt în criză de creaţie și nu au teme. Pe când cea de-a doua categorie sunt scriitorii care dincolo de scris au mari pasiuni și scrisul vine doar ca o completare. Ei nu cunosc ce înseamnă criză de inspiraţie sau lipsă de temă. Ei au temele lor și sursa lor nesecată de inspiraţie – pasiunea pentru ceva. Adică ceea ce americanii numesc – hobby. Un asemenea scriitor adevărat a fost Iurie Grecov. Avea diverse pasiuni și parcă încerca să ghicească cum chipul lui se proiectează pe această neobișnuită îndeletnicire, în ce măsură ea refl ectă personalitatea lui. O făcea cu o ușurinţă demnă de invidiat. Cu o motoretă „Riga” a ajuns de la Chiși- nău la Riga, la uzina care producea motorete, și i-a uimit pe producători cu o asemenea perfor- manţă. Lor nu le venea a crede că motoretele lor pot parcurge asemenea distanţe. Scriitorii Gheorghe Barbarov și Iurie Grecov. Această călătorie a devenit mai târziu carte. Foto: Nicolae Răileanu Avea acasă o colecţie de vârfuri de săgeţi, doua lui esperanto prin care se înţelegea per- cuţite din piatră și alte scule, vestigii ale an- fect cu cei din universul nesfârșit al cărţii poș- tichităţii, pe care el le colecţiona ca arheolog tale și al timbrului. amator. Prin prisma fi lateliei a scris cărţi și enci- Și aceste preocupări și-au găsit locul lor în clopedii. cărţile lui. Dar dincolo de scrierile propriu-zise era M-a învăţat să copertez cărţile așa cum fă- omul. Cumpătat, cugetător profund, un rafi nat ceau tipografi i de odinioară și am fost nevoit cunoscător al literaturii ruse și române și ceea să-mi meșteresc și eu un strung de presat blo- ce-l caracteriza plenar un umanist cu deschi- cul la carte și am copertat și eu ediţii rare. dere europeană. El, rus, a stat în primele rân- Dar marea lui pasiune a fost fi latelia. Era duri atunci când scriitorii luptau pentru limba omul care vorbea esperanto. Iar fi latelia era a română, pentru alfabetul latin, pentru tricolor. 421 Edita revista Kodrî prin care propaga lite- existenţă. În acea zi am descoperit doi scriitori. ratura noastră în limba rusă. După anii ’90 îi Sanda Lesnea, o doamnă delicată, venită parcă venea greu, chiar foarte greu, căci nimeni nu din altă lume, cu un stagiu sovietic obligatoriu dorea să fi nanţeze o întreprindere atât de im- pentru un intelectual – mai mulţi ani de gu- portantă. Statul nu avea interes pentru cultura lag. Și Iurie Grecov, care era mereu dispus să noastră, iar oamenii de afaceri nu vedeau ni- descopere ceva, să discearnă niște lucruri. Ne- ciun profi t într-o asemenea întreprindere. El am împrietenit pe loc. M-a invitat la el acasă, suferea. Îl jignea indiferenţa, aroganţa, tupeis- în apartamentul de pe str. Florilor și acea ati- mul. Deși era un aristocrat al spiritului și ar fi tudine echilibrată faţă de un tânăr nu s-a mai trebuit să facă abstracţie. schimbat până în ultima clipă… L-am cunoscut pe timpurile când eram El nu vroia să împartă lumea în etnii, na- un debutant. Am găsit și primul lui autograf ţiuni, găști literare. scris pentru mine în acea zi de 29 martie 1979. Recunoștea doar două categorii de scrii- Eram o „ecipă” de scriitori: Iurie Grecov, Sanda tori: acei care pot, știu cum și au despre ce scrie Lesnea și eu – un tânăr anexat din mila cuiva și restul care vor să scrie… la acea echipă. Nu eram angajat la serviciu și El făcea parte din prima categorie și de această ocupaţie îmi dădea niște bani pentru aceea locul lui va rămâne veșnic necompletat…

Scriitorii Dimitri Olcenco și Iurie Grecov. Redacția revistei Kodrî. 1976. Foto: Nicolae Răileanu 422 Scriitori care au fost...

UN FILOSOF NU ÎMBĂTRÂNEȘTE… la Institutul Teologic din București. De aici în- colo au urmat universităţile vieţii. După mai multe hărţuieli și prigoniri po- liţienești, la 7 martie 1959, Sergiu Grossu a fost arestat, ancheta durând trei luni, luni de valvar, după care a fost condamnat la 12 ani de închi- soare, din temniţă scăpând abia peste câţiva ani, în urma unei amnistii. A fost angajat în câmpul muncii la diferite posturi necorespunzătoare studiilor sale universitare, comuniștii sperând că munca grea și prost plătită îl va readuce pe făgașul trasat de partid. Sergiu Grossu reușește însă să se exileze în Franţa, la 5 aprilie 1969 când, fi ind plecaţi într-o călătorie turistică, el și soţia sa Nicole Valéry-Grossu, scriitoare, deţinută politică și nepoata lui Iuliu Maniu, au „uitat” să se întoar- că, cerând azil politic. De aici vine acel cerc desăvârșit pe care îl înscrie opera acestui scriitor, care în 1969 a Poetul și ﬁ losoful Sergiu Grossu ajuns în lumea liberă și semnează o carte de versuri cu titlul Pietre de aducere aminte (1971). Un om ca o epocă, Sergiu Grossu și astăzi, De fapt, aceste „pietre de aducere aminte” când nu mai este, are imaginea unui cronicar sunt în legătură directă cu toată opera semnată aplecat peste fi le și zi de zi stă la masa de scris. de scriitorul basarabean. Are un crez nestrămutat că un fi lozof nu îmbă- În limba franceză: trânește… Nous attendons une Nouvelle Terre, 1971, S-a născut la 14 noiembrie 1920 în satul Editura „La Pensée universelle”, Paris. lui Pan Halippa, Cubolta, în familia lui Ion și a Un rayon de soleil (poèmes), 1971, Editura Mariei Grossu. „Debresse-poésie”, Paris. În 1927 părinţii lui Sergiu Grossu se mută La Chaîne (poème de prison), 1971, Edi- cu traiul la Bălţi, unde viitorul scriitor frecven- tura „Les paragraphes litteraires de Paris”, Paris. tează școala primară, apoi este înmatriculat la Catacombes 1973 (Almanach de l’Eglise Liceul „Ion Creangă”. du Silence), 1973, Editura „Catacombes”, Paris. Studiile universitare le-a făcut la Bucu- Derrière le rideau de bambou (de Mao rești la Universitate, luându-și licenţa în fi lozo- Tsé-toung à Fidel Castro), 1975, Editura „Ca- fi e și fi lologie modernă. A mai studiat teologia tacombes”, Paris. 423 Au fond de l’abîme (Le règne de la haine), Fiul cel pierdut (poeme dramatice de in- 1976, „Apostolat des Editions”, Paris. spiraţie religioasă), 2000, Editura „Eminescu”, Vania Moïsséieff (Le jeune martyr de Vo- București. lontirovka), 1976, Editura „Catacombes”, Paris. Banul (poem oral), 2000, Editura „Emi- Les enfants du Goulag (Chronique de nescu”, București. l’enfance opprimée en URSS), 1979, Editura Roada anilor tineri – 1940-1954 (versuri și „France-Empire”, Paris. proză), 2000, Editura „Museum”, Chișinău. La calvaire de la Roumanie chretienne, Îmi bate inima la Bug (Din problemele 1987, Editura „France-Empire”, Paris. Transnistriei românești), 2000, Editura „Mu- Maïtresse, Dieu existe (Les enfants dans seum”, Chișinău. l’étau de l’athéisme soviétique), 1988, Editura Vania Moiseev (Un tânăr martir din Volon- „Fayard”, Paris. tirovca), 2000, Editura „Museum”, Chișinău. L’Homme intérieur (A la recherche de Peripeţiile lui Ţumpi (poezii pentru copii), notre plénitude spirituelle), 1997, Editura 2000, Editura „Museum”, Chișinău. „Résiac”. Evanghelia Exilului, 2001, Editura „Duh și L’Eglise persécutée, 2002, Editura L’Age Adevăr”, București. d’Homme. Copiii Gulagului (Cronică a copilăriei În limba engleză: oprimate în URSS), 2002, Editura „Museum”, Th e Church in today’s catacombs, 1975, Chișinău. Editura „Arlington House”, SUA. Cercetaţi și vegheaţi (Mic vocabular al Oastei În limba română: Domnului), 2002, Editura „Traian Dorz”, Simeria. Muștar (epigrame și epitafe), 1940, Editu- Apărând adevărul (gânduri vechi la în- ra „Bucovina”, IE „Torouţiu”, București. ceput de nou mileniu), 2002, Editura „Duh și Pietre de aducere aminte (poezii religioa- Adevăr”, București. se), 1971, editată în RFG și introdusă clandes- Mai tare ca moartea (poeme de dragoste), tin în ţară. 2002, Editura „Eminescu”, București. Calvarul României creștine, 1992, Editura Finalizarea acestui ciclu mare de opere „Convorbiri literare”, Iași. trebuia să se încoroneze cu o lucrare, care ar fi Inscripţii pe un vas de lut (poezii), 1994, însumat și aspiraţiile tinereţii și dorul de baști- Editura „Roza Vânturilor”, București. nă, și „pietrele de aducere aminte”. Univers simfonic (poeme orale create în- Volumul intitulat Cu gândul la Basarabia tr-un lagăr din Delta Dunării), 1994, Editura (Chișinău, 2003) Sergiu Grossu îl aduce într-o „Roza Vânturilor”, București. formulă de totalizare, de sublimare a unor ex- În șfi chiul ironiei (poezii satirice), 1996, perienţe și prin el, în acest volum, descoperim Editura „Hrisovul”, București. motivările traiectoriilor lui spirituale. Și acest În așteptarea unui nou pământ, 1998, Edi- ciclu memorialistic este continuat în volumul tura „Duh și Adevăr”, București. M-am luptat lupta cea bună (București, 2007). Chipul omului dinăuntru (În căutarea La Chișinău există un Centru de Cultură plenitudinii noastre spirituale), 1999, Editura pentru Copii și Tineret care-i poartă numele, „Duh și Adevăr”, București. e un semn fi resc că chiar și după decesul lui la Apocalipsiada (epopee creștină în 12 cân- 27 iulie 2009, la București, el continuă să fi e cu turi), 1999, Editura „Eminescu”, București. noi, fi indcă omul nu îmbătrânește niciodată…

424 Scriitori care au fost...

UN ISTORIC LITERAR DE CARE-ȘI AMINTESC DOAR BASARABENII… Unul dintre primii critici literari din Re- gat, care a venit în Basarabia în 1917, a fost Petre V. Haneș. El era animat de gândul să participe la evenimentele din această provincie românească în care se știa că mai locuiesc români. Și mare i-a fost uimirea să descopere că aici există autori, există o tradiţie literară și sunt toate posibilităţile de-a relansa școala na- ţională și o viaţă literară autentică. Petre V. Haneș a fost autorul care primul a sesizat importanţa literară a operei lui Ale- xe Mateevici, care primul a sistematizat patri- moniul literar al lui Alexei Mateevici și a atras atenţia asupra poeziei Limba noastră, ca fi ind o veritabilă capodoperă. Ediţia din 1926, dedica- tă lui Alexe Mateevici, a fost și rămâne una de referinţă pentru toţi istoricii literari. Petre V. Haneș în 1940 a tipărit o istorie a literaturii basarabene, care la fel este o carte de căpătâi pentru toţi cercetătorii preocupaţi de evoluţia scrisului basarabean. Destinul lui n-a fost ușor, i-am publicat biografi a în săptămânalul Literatura și arta și aici reproduc doar partea enciclopedică a aces- Istoricul literar Petre V. Haneş tei biografi i: Născut la 6 noiembrie 1879, la Călărași, cu Vechiul Regat. Impresiile sale de la aceste judeţul Ialomiţa, adică parte de Moldova de memorabile ședinţe le-a prefăcut în pagini de dincolo de Prut prin voia destinului, încă din memorii, care astăzi pentru noi sunt docu- anii de studenţie la Facultatea de fi lologie a mente remarcabile. Universităţii din București a scris primele sale În 1918 a ţinut un curs de istoria literatu- pagini despre basarabeanul Alecu Russo și rii române la Universitatea Populară din Chi- tema aceasta l-a urmărit toată viaţa. Atâta doar șinău, iar în anii 1918-1920 a ţinut un curs de că în 1917, când s-a ivit posibilitatea de a vi- istoria literaturii basarabene la Universitatea zita Basarabia, el a și sosit la Chișinău într-o din București. El primul s-a interesat de opera misiune culturală. A asistat la ședinţele Sfatu- și viaţa poetului Alexe Mateevici. Întocmind lui Ţării, a fost martorul ocular al proclamării volumul Studii literare (1926), a inclus un ca- autonomiei, independenţei și Unirii Basarabiei pitol dedicat poetului basarabean. Acumulând 425 treptat materialul basarabean, tipărește în 1942 o lucrare nespus de preţioasă Scriitori basarabeni, cuprinzând toţi autorii care au activat în- tre anii 1850 și 1940. Paralel cu activitatea de deputat, cu cea de secretar general la Minis- terul Instrucţiei Publice, a reușit să execute la comanda Academiei volume de studii literare, o sinteză a istoriei literaturii românești, care a fost tipărită și în limba franceză. A obţinut premiul Facultăţii de litere din București pentru lucrarea Dezvoltarea limbii literare în prima ju- mătate a secolului al XIX-lea. În 1939 s-a pensionat, dar până la sfârși- tul vieţii nu s-a despărţit de arhive și cărţi. S-a stins din viaţă la 17 aprilie 1966. Opera lui se prezintă astfel: Cântarea Ro- mâniei (București, 1900); Alexandru Russo. O Ediția Poezii, autor Alexei Mateevici, îngrijitor Petre V. Haneș, 1926 pagină ignorată din literatura română, pref. de Ov. Densusianu (București, 1901; ed. II, 1930); une cu cel slavonesc (București, 1913); Grama- Evangheliarul românesc din 1561 în comparaţi- tica românească pentru toţi românii, în colab. cu V.V. Haneș (București, 1919); Un călător englez despre români, teză de doctorat (București, 1920); Istoria literaturii românești (București, 1924; ed. II, 1927; ed. III, 1931); Studii și cer- cetări (București, 1927); Istoria literară în călă- torii (București, 1933); Genuri literare (Bucu- rești, 1934); Lecturi alese din scriitorii români (București, 1934); Tinereţe (București, 1941); Vechile noastre cazanii: Coresi, Varlaam, Mâ- năstirea Dealu (București, 1943); Studii de istorie literară (București, 1970); Mihai Eminescu începător (București, fără an); Poezii populare în scrisorile din război ale soldaţilor (București, fără an), Scriitorii basarabeni. 1850-1940 (Bu- curești, 1942) ș.a. Publicaţiile lui în revista Viaţa Basarabiei sunt tot niște etape pentru acea fundamentală istorie a literaturii basarabene: Poetul basarabean-bucovinean D. Petrino (1942, nr. 5-6); Sa- lutul unui frate (1936, nr. 7-8). Astăzi Petre V. Haneș este practic un critic literar uitat și numai basarabenii îl citează frecvent, fi indcă opera lui, în linii mari, este o operă de inspiraţie basarabeană. 426 Coperta cărții lui Petre V. Haneș, 1915, Bucureș Scriitori care au fost...

O FEMEIE ÎNTRE POLTICĂ ȘI LITERATURĂ Lida Istrati (22.06.1941, s. Sofi a, r-nul Drochia – 25.04.1997, Chișinău) a fost expo- nentul veritabil al mișcării feministe din Mol- dova. Ea a fost măsura unor lucruri pe care le poate face o femeie de caracter. O femeie în care se conjuga perfect talentul de scriitor cu talentul de a fi om. Venită în literatură relativ târziu, ea și-a ocupat imediat locul pe care-l merita de lider incontestabil și recunoscut de toţi. Avea logica unui savant. Și în discuţie cu ea parcă interveneau mereu două persoane diferite. Una venea cu logica rafi nată a savantului care a adunat înţelepciune prin cărţi și labo- ratoare, iar alta ca și cum venea de la ţară cu logica simplă, dar indubitabilă a săteanului, cu argumentele elementare care nu mai ai cum să le pui la îndoială. Se complăcea în această ipostază. Era arma ei de apărate într-o lume populată de ipocrizie, mizerie morală, trădare omeneas- că. Era arma ei de atac, căci acesta era dorul pe care nu-l putea nimici niciun dușman și de unde ea putea duce orice ofensivă, fi e că împo- Prozatoarea Lida Istra triva unor subalterni de la Muzeul Literaturii care insistau în ideea că lucrurile la muzeu și la mai putut fi ignorat nici de puterea de atunci, Uniunea Scriitorilor trebuie să se desfășoare în nici de puterea care a urmat la guvernare, nici făgașul pe care-l acceptă doar ei, fi e împotriva de critica literară: Scara (Chișinău, 1990), Goa- mafi ei colhoznice care se aranjase bine în par- na după vânt (Chișinău, 1992), Nevinovată ini- lamentul de atunci. mă (Chișinău, 1995). Cunoștea bine capacitatea sistemului bol- Și ca o avertizare, e romanul rămas în ma- șevic de a se adapta la orice situaţie. Era una nuscris Fașă albă de mătase. dintre victimele acestui sistem. Pentru o bucată Lida Istrati a fost primul politician care în de proză, Îngăduie, omule, publicată în revista mai multe rânduri de la tribuna Parlamentului Nistru, în 1968, n-a mai avut dreptul să publice ne-a prevenit de pericolul instalării la putere a timp de zece ani. Volumul ei de debut Nica a unor grupări oligarhice. Toţi făceau glume pe apărut abia în 1978. Dar ceea ce a urmat n-a seama ei. Presa o arăta într-o lumină, politici- 427 enii speculau vorbele ei reducându-le din gra- Lida Istrati aducea în politică nu doar pro- vitate și importanţă. Dar au trecut anii și aver- pria experienţă de viaţă, de savant biolog cu tizarea ei s-a adeverit. Am ajuns să fi m conduși doctoratul luat. Ea aducea experienţa de viaţă a de grupuri oligarhice, conduși deschis și fără personajelor ei literare. A unui Ștefan cel Mare șanse de a schimba situaţia… și Sfânt, cel mai important om de stat pe care Parcă îmi răsare și acum în minte mo- l-a putut produce Neamul nostru. Deși roma- mentul când m-a telefonat de la sediul fostului nul ca și cum ne previne că eroul nostru se afl ă Comitet Central al PC din RSSM: Tot mai departe (Chișinău, 1987). – Iurie, știi ce arhivă am în faţă? Tot ce au Dar așa e soarta unui scriitor adevărat – scris scriitorii noștri la CC. Toate denunţurile. nu poţi fi proroc în propria ţară. Trebuie să le iei la Muzeul Literaturii. Las’ să se A plecat pe neașteptate dintre noi. Întoc- păstreze acolo… mai așa cum a răsărit pe neașteptate. Oponenţii N-am reușit să ducem la bun fi nal opera- ei politici s-au bucurat în taină de plecarea ei. ţia. A intervenit ceva, poate cineva ne-a împie- Marea majoritate a susţinătorilor ei au regretat dicat. Dar acea arhivă era o bună lecţie pentru amarnic. Odată cu Lida Istrati pleca dintre noi alte generaţii de scriitori, mai ales, pe tema: o voce care știa cum, când și unde să rostească Cum trebuie să te comporţi faţă de orice putere, Marele Adevăr. dacă ești creator adevărat și nu un profi tor de pe După ea, o vocea asemănătoare nu a mai urma scrisului. apărut…

Mormântul Lidei Istra . Cimi rul Ortodox Central, Chișinău 428 Scriitori care au fost...

UN SCRIITOR BASARABEAN CU VOCAŢIE EUROPEANĂ Este autorul unor memorii foarte interesante: Amintirile unui moșneag basarabean, tipărite în fascicule în revista Viaţa Basarabiei (1932, 1934, 1935). Am spicuit din acele sincere pagini doar un singur fragment, care mi se pare deosebit de elocvent și semnifi cativ pentru contemporanii noștri: „Au trecut cam mulţi ani, să fi e vreo trei sferturi de veac din ziua când, în comuna Bră- tușeni, jud. Bălţi (pe atunci al Iașilor), dintr-un tată rus și o mamă moldoveancă, am venit eu pe lume…” – așa începe să depene lungul fi r al naraţiunii povestitorul care nu se grăbește ni- căieri, fi indcă partea cea mai frumoasă a vieţii lui a rămas în urmă. În faţă are doar umbrele trecutului și poate doar cicatricele unor fră- mântări de odinioară: „Acea perioadă a vieţii mele a dat naștere unui confl ict sufl etesc care de altfel era inevitabil și care a durat un șir de ani, terminându-se și el Scriitorul Pavel Cuzminschi prin intervenţia destinului. Citesc cu o pasiune deosebită paginile de Confl ictul a izbucnit în zilele războiului din memorii. Autorii acestui gen de scrieri sunt 1877, când, la un moment dat, în conștiinţa mea, subiectivi, dar știu să conserve aerul epocii și s-a pus întrebarea următoare: «Bine, dar la urma știu răspunsurile pentru multe probleme care urmei, ce ești tu, măi băiete, rus sau român?» Fi- ne chinuiesc și ne înnegurează existenţa. rește că un răspuns categoric nu venea, cu atât Pavel Cuzminschi s-a născut la 20 noiem- mai mult, cu cât pe de o parte stătea tatăl meu, brie 1857 în Basarabia și tot acolo s-a stins din mediul și educaţia rusească, iar pe de altă parte viaţă în 1941. Publicist, jurist, memorialist, a – iubita mea mamă, care îmi spunea: «Ascultă fost și președinte de onoare al Societăţii Scrii- Păvăluţă, nu te chinui degeaba! Să fi i totdeauna torilor din Basarabia. cetăţean leal (loial) rus și în același timp să nu Și-a făcut studiile la Liceul Regional din uiţi că ai supt lapte românesc. Și atunci vei rămâ- Chișinău. A absolvit Facultatea de drept a Uni- ne ruso-român atâta vreme cât va vrea Dumne- versităţii din Sankt Petersburg. În 1881 a fost zeu... Nu-ţi bate capul degeaba și fă-ţi datoria.» ales președinte al Zemstvoului jud. Bălţi. Mai Și totuși mi-am «bătut capul» un șir de mulţi ani a locuit peste hotare. ani până în anul 1886 când a murit tatăl meu; 429 iar elementul rusesc nu mi-a dat pace până în limpede, clar și just. Se vede că inima a fost moto- anul 1918, când a încetat din viaţă însăși Ru- rul condeiului. Autorul are deplină dreptate de a sia și când s-a terminat și dualismul fi rei mele extinde până la ecouri indignarea sa. Trebuie ca și confl ictul meu sufl etesc, laptele mamei rămâ- asasinii, înainte de a fi osândiţi prin arme, să fi e nând învingător... Și iată cum din „ruso-român” înlănţuiţi de dispreţ și de dezgust; lumea întreagă m-am transformat în Român, ieșind cu obrazul trebuie să prigonească pe carnivori, strigând: La curat dintr-un confl ict îndelungat și chinuitor.” lup! Nicio străduinţă nu rămâne zadarnică. Au- torul volumului Je condamne e unul din cei mai Ani mulţi au trecut de atunci, de când au buni luptători în această luptă sacră.»” fost scrise aceste rânduri, dar îndoiala zbuciu- mă încă sufl etele unor basarabeni. Și ca să sca- Lucrarea a fost comentată în Belgia, Fran- pe defi nitiv de ea ar trebui să citească aminti- ţa și Elveţia, ca mai târziu volumul să fi e tradus rile unui scriitor uitat, Pavel Kuzminski, care a în limba engleză. scris și a editat o vastă operă literară în câteva A urmat drama Ultimul țar (Elveţia, 1918; limbi străine. scrisă în franceză). Bibliografi a scrierilor lui e strâns legată Despre această lucrare P. Kuzminski po- de geografi a Europei de Vest. Lucrarea Ghidul vestea ulterior: Europei (Viena, 1897; scrisă în limba rusă, și-a „…o publicasem – spre a păstra drepturile găsit imediat un cumpărător: Editura „No- de autor – în Courrier de Vevey. Acest ziar a voe Vremea” de la Petersburg); piesa Amiralul început publicarea la 25 aprilie 1919 cu prea- roșu (tradusă de autor în franţuzește, a supor- vizul următor: «Începem publicarea unei drame tat treizeci de reprezentări pe scena Teatrului de o actualitate pasionantă, care ne-a fost oferi- „Alhambra” din Bruxelles, provocând recenzii tă de către d-l Pavel P. Cuzminschi, om de litere foarte favorabile și dându-i dreptul de a deve- (autorul volumelor Je condamne, Fléau Rouge ni din ofi ciu membru al „Societăţii Autorilor etc.), membru al Societăţii Autorilor Dramatici Dramatici și Muzicali din Paris”. din Paris și colaboratorul bine cunoscut al Ga- Tot el s-a manifestat ca autor în spiritul zetei de Lausanne.»” romanului lui F. Dostoievski Demonii; a scris dramele: Tovarășii și Gorodovoi (Sergentul de Această dramă a fost tradusă în limba en- poliţie), având drept scop fi nal demascarea gleză, limba rusă și apoi în limba română. operei comuniștilor, cari începuseră deja sinis- S-a manifestat ca un publicist harnic și intra lor activitate în Rusia și aiurea. ventiv. Locuind în Germania, la Berlin, trimi- O altă lucrare care a stârnit polemici, contea săptămânal cronici unui ziar din Petersburg troverse și recenzii admirative a fost Je con- și unui alt ziar din Odesa Note asupra vieţei în damne (Elveţia, 1918; în franceză). Berlin. Povestește Kuzminski: Opera lui publicată peste hotare urmează „Acest volum a stârnit o mare vâlvă în a fi recuperată, studiată și, în cele din urmă, presa elveţiană și cea franceză. Iată ce scria, de acest autor cu o solidă prezenţă în literatura pildă, Benjamin Valloton, celebrul scriitor elve- europeană își va ocupa locul binemeritat în is- ţian: «Am citit cu mare interes Je condamne. E toria literaturii noastre.

430 Scriitori care au fost...

UN ROMANCIER UITAT vins. Îmi părea artifi cială atmosfera romanului și supărătoare dorinţa autorului de a crea cu orice preţ chipul dușmanului din români. Nu-l credeam din simplu motiv că moșul și mătușa mea și o bună parte din rudele mamei mele locuiau în România. Nouă ne plăcea foarte mult când ei soseau în ospeţie vorbind literar și adu- când cadouri care la noi nu se întâlneau. Ei nu puteau fi dușmani… Mai târziu am afl at despre comanda ideo- logică și despre multe nuanţe legate de politica partidului comunist. Și romancierul cu studii la Liceul din Cahul și absolvent al Universităţii din București, Facultatea de drept (1934), a fost nevoit să se conformeze și o temă atât de tragică ca vara lui 1940 să devină o farsă ideologizată. Romanul a fost reeditat în mai multe rân- duri. Prima parte a apărut în 1948, după care în 1952 apare versiunea integrală, repetată în 1959 și în 1968. Subiectul romanului Deștep- tarea este reluat în alt roman, Drumul cu plopi (1956, 1965), dar aceste romane scrise „corect ideologic” n-au adus glorie autorului, care a fost Prozatorul Alexandru Lipcan participant la cel de-al Doilea Război Mondial Nu știu cum a ajuns acea carte la noi aca- și cu toate acestea a fost un simplu redactor de să. Poate de aceea că în ea era cuprinsă o bună carte la Editura „Cartea Moldovenească”. parte din perioada românească pe care părinţii Ultima lui apariţie editorială s-a produs mei o cunoscuseră ca liceeni ori poate pentru în 1976 când i-a apărut volumul Lumini la răs- descrierea părăsirii Basarabiei de autorităţile pântie. române în 1940. Am citit și eu romanul Deș- A fost un autor cuminte, acceptat de auto- teptarea de Alexandru Lipcan (21.08.1908, Ca- rităţi și de aceea au fost uitate mai întâi roma- hul – 10.06.1977, Chișinău), dar nu m-a con- nele, apoi și autorul lor…

431 ANONIMATUL AR FI PENTRU EL O PEDEAPSĂ PREA CRUNTĂ... Destinele poeţilor mari sunt diferite, des- Prima școală poetică a seminaristului de tinele poeţilor mici sunt aproape identice. pe atunci Antonie Luţcan a fost cea de copist Antonie Luţcan a rămas ca poet numai în sau poate, mai exact vorbind, cea de cronicar, memoriile câtorva contemporani și în sufl etele de prim-redactor al versurilor care mai târziu câtorva redactori, care, la vremea lor, l-au lan- aveau să fi e înmănuncheate în placheta Cânte- sat fără prea mult curaj în lumea misterioasă cul plugarului. și plină de surprize a literaturii, rezervându-i Responsabilitatea pentru cuvântul scris, o pistă obișnuită pentru un poet de orientare pentru cuvântul tipărit a însușit-o, probabil, în tradiţională. acești ani de ucenicie, de ajutor la secretariat, Și totuși, am deplina convingere că acest de gazetărie fără pretenţii. autor merită un alt destin. Datori- tă lui, astăzi citim versurile scrise cândva de „Homer al nostru”, poetul Tudose Roman. Avea marea răbdare să-l plimbe pe orbul Tudose Roman pe străzile Chișinăului, să stea și să-l asculte la redacţia ziarului Cuvânt moldovenesc, înregistrând poeziile și spusele poetului. În numărul 3 din 1933 al revistei Luminătorul a ţinut să publice o dedicaţie-portret. O na- ivă trecere în revistă a unor relaţii spirituale, dar, mai ales, profundul regret pentru pierderea unui poet: „Te-ai stins, poete orb, Și lira-ţi e orfană... Iar dacă ai plecat, La sufl et și la corp Straiu tu ne-ai lăsat, Mai negru decât pana Cernită a unui corb. Tu, orb fi ind, te-ai dus... Dar – plângem moartea ta; De ce, cât pot vedea, Ca sufl etul tău nu-s?” (Lui Tudose Roman) Antonie Luțcan (stânga) și poetul Tudose Roman cu ﬁ ul 432 Pătrunderea în mediul literar și, mai ales, mai simple ritmuri și rime, extrăgând din ele Scriitori care au fost... în cel gazetăresc, la o vârstă precoce nu întot- toată seva poetică. deauna poate fi de folos viitorului autor. Câteodată ai impresia că preotul din el are Ironia și chiar desconsiderarea cu care sunt nevoie, pentru o mai profundă respiraţie, de întâmpinate aproape toate apariţiile din ziar, tre- aceste lumi zămislite de propria-i imaginaţie și zesc în sufl et o anumită doză de causticitate care, care supravieţuiesc numai graţie hârtiei. uneori, te face să te dezici de tine însuţi pentru a Regret ignorarea acestui nume de către nu cădea victimă limbilor fără de minte... criticii de prestigiu, dar, pe de altă parte, vreau Un alt pericol e chiar pretinsa boemă a să cred că anume această solitară traversare a acestor medii și uneori tinerii neafi rmaţi ră- deșertului poetic i-a adus cristalina viziune, mân sub vălul anonimatului doar din cauză că l-a prefăcut într-o lentilă miraculoasă care și-au cheltuit puţinele zile date de Dumnezeu știe să-și concentreze puterea doar pe anumite la cafenea, citindu-și încercările literare unor imagini, să improvizeze miraje, să construiască prieteni mereu aghesmuiţi. lumi ce nu există. Vocea elegiacă a lui Antonie Luţcan este Nu știu cum i s-ar fi împlinit destinul, dacă inconfundabilă în contextul generaţiilor de po- nu i-ar fi fost dat să treacă prin atâtea încercări: eţi interbelici. Peisajul este marea predilecţie a Primul Război Mondial, două revoluţii, Unirea, autorului, mereu inspirat în alegerea decorului, cedarea Basarabiei, cele două refugii. Pentru un în crearea unei atmosfere deosebite, panteiste. individ obișnuit aceasta ar însemna o biografi e Eminescian până la epigonism, el își trăiește cli- bogată, pentru un poet o asemenea biografi e pa astrală a poeziei în sistemul de coordonate lasă prea puţine șanse de concentrare... al câtorva teme: casa părintească, steaua tremu- S-a născut la 17 ianuarie 1903 în satul Cu- rând în ceruri, eroul liric singuratic și nemărgi- cioaia, judeţul Bălţi, în familia dascălului Filip nitul Dumnezeu. La steaua de Mihai Eminescu Luţcan și a Xeniei (sora dreaptă a lui Pan Halip- este retopită în mai multe variante, dar niciuna, pa). Dintre cei patru băieţi și două fete care creș- probabil, nu-l satisface pe exigentul autor și el, teau în familie, viitorul poet era cel mai mare. îndărătnic, schimbă decorul, modifi că atmosfe- Cursul școlii primare l-a însușit la Cu- ra, lăsând fără răspuns eterna întrebare cu stea- cioaia, de unde s-a înscris la Seminarul Teolo- ua care ne veghează de mii și mii de ani... gic din Chișinău. Odată pornit pe calea slujirii „Terestrul glob i-o părticică Domnului, fi ind la o vârstă mai puţin studen- Din lumea veșnicului haos, ţească, ajunge, în 1936, licenţiat în teologie la Un fel de humă, o mărgică, Facultatea de teologie din Chișinău. Un punct ce-aleargă făr-repaos… A fost preot în satele: Cruglic (1924), Lunga (1925-28), Cuilucani (1928-1940), Dră- De-acolo pare stea aprinsă, gănești și Gura Văii (1940-1944, jud. Vâlcea), Lucind în zări îndepărtate Lungești (1944-1948, jud. Vâlcea). Și alte lumi ce se înșală Și-a început colaborarea la ziarul Cuvânt Privesc deșarta lui spoială.” moldovenesc încă până la 1917, trecând apoi pe (Pământul, în: Luminătorul, 1933) la toate publicaţiile vremii: Luminătorul, Mol- Romanţios, el nu uită să plaseze eroul liric dova de la Nistru, Viaţa Basarabiei, Raza, Re- în mijlocul idilei „organizate” și regizate de el, nașterea, Deșteptarea ș.a. nu uită să „pună” în versuri acel fi or care ur- În volum a debutat, probabil, ceva mai mează să se prefacă în sursa de rezonanţă a su- târziu, tipărind în 1926 Cuvinte de îndrumare, fl etului nostru. Conștient, coboară până la cele cartea fi ind menţionată ca aparţinând mănăs- 433 tirii Dobrușa. În 1927 îi apare placheta Poezii care, pe lângă câteva precizări biografi ce, îmi religioase și tot în același an scoate de sub tipar mai relata și un motiv foarte important care o broșură de 62 de pagini lirice, foarte duioa- a pecetluit destinul acestui talentat scriitor: se, intitulată Poezii religioase și patriotice. În „Dumneavoastră îl numiţi poet melancolic. De 1930, la Bălţi, a scos de sub tipar Zvonuri de fapt, e puţin spus. Viaţa lui și poeziile au avut clopote, un mănunchi de poezii, așternut pe o evidentă culoare tragică. Când era cu preoţia 36 de pagini și subintitulat Versuri religioase și la Cuilucani, mama mea, salvându-mă din ghe- patriotice. În 1937 – placheta de versuri Poezii, arele tifosului, s-a molipsit ea însăși și a murit. după care a urmat cartea Cântarea cântărilor, Nenorocirea a lăsat urme dureroase pe toată apărută tot în 1937. Zvonuri de clopote, tipări- viaţa tatălui-văduv, singuratic, iar eu, la fel – tă în 1938, precum și placheta Poezii religioase, copilăria – când la o biserică, când la alta, când scoasă de sub tipar în 1940, continuau ciclul la vreo mătușă, când la nimeni. Unii preoţi fă- de versuri de inspiraţie divină. Judecând după ceau gospodărie, bogăţii. publicaţiile apărute în perioada războiului, au- A. Luţcan se mulţumea cu puţin, tinzând torul rămânea fi del acestei teme, sperând, pro- mai mult de a face bine altora. Războiul a lovit și babil, să publice și alte volume. asupra noastră. Sosit în judeţul Vâlcea, tata era Melancolicul poet, în orele libere de la susţinut de unii săteni, pe când preoţii localnici slujba în biserică, între vecernii, botezuri și nu i-au permis să profeseze slujba bisericească. cununii, știa să-și croiască fragmente de timp Mi-amintesc spusele unui «sfânt părinte»: «Mă, și să lucreze la un roman de proporţii Valentin popă, să nu te văd pe lângă biserică, c-am să-ţi și Adina, lucrare care, împreună cu alte ma- frâng picioarele!»” nuscrise ale poetului, se afl ă în posesia fratelui S-a stins din viaţă la 24 mai 1948 și este acestuia, poetul Vasile Luţcan. înmormântat în cimitirul din Drăgășani, jude- După placheta de versuri apărută în 1930 ţul Vâlcea. la Bălţi, autorul își caută un editor pentru două Un poet care, născut în codru, a visat coră- lucrări: Evanghelie în versuri și Poezii lirice biile și porturile străine și-a găsit aleanul de veci (profane). Se prea poate că mai avea și alte lu- departe, departe de vatra părintească, întocmai crări în curs de pregătire, care n-au ajuns la ti- cum scrie în palma tuturor visătorilor... De fapt, par, așa cum a rămas în manuscris romanul în era conștient de jocul destinului, îi ghicise ros- versuri Valentin și Adina. tul, descifrându-l în poezia Astronomul: Variantele de poeme tipărite în reviste el „De-aparate-nconjurat și le imaginează ca pe niște piste de pe care ur- Și c-o lunetă înarmat, mează să decoleze viitoarele plachete. La cer privește astronomul... Paralel, își verifi că pana, își încearcă citito- În joc nebun, în joc hoinar rul, intrigându-l cu proiecte mari de viitor. În Prin sticlă mii de aștri-apar: 1933, din numărul 10 al revistei Luminătorul, Ce iscusit ajuns-a omul!... începe tipărirea unui vast poem Viaţa Domnu- lui nostru Isus Hristos, lucrare la care nu revine Străbate-a norilor perdea, numai din cauza unor condiţii obiective, ce-i Descoperind stea după stea, strangulează parcă fi ecare clipă de inspiraţie... Cu cifre semne-n cărţi el scrie; După ce am tipărit un articol dedicat lui Ci numai Jupiter din zări, Toni Luţcan în Literatura și arta (nr. 42, 13 oc- Privind a omului sforţări, tombrie 1994), la 3 decembrie 1994 am primit Își spune-n gând: «Ce jucărie!»” o scrisoare de la fi ul poetului, Leonid Luţcan, 434 Scriitori care au fost...

REVISTA CARE SALVEAZĂ DE UITARE Un moment de mare curiozitate care se întâlnește foarte rar în literatură. Nu prea dese sunt cazurile când doi fraţi colaborează la aceeași revistă. La noi, însă, trei fraţi Luţcan: Antonie, Vasile și Ana au scris poezie, proză, publicistică și critică literară. Cel mai mic dintre fraţi era Vasile Luţcan, unul dintre oamenii foarte apropiaţi ai redactorului-șef al revistei Viaţa Basarabiei Nicolai Costenco. Ei aveau ceva comun și ca fi zic, și ca spirit. Ambii poeţi, ambii polemiști și ambii au comis aceeași gre- șeală de-a rămâne în ’40 în Basarabia. Vasile Luţcan a reușit să scape de iscoa- dele NKVD-ului, iar a doua oară, în ’44 n-a mai riscat să-și încerce norocul, stabilindu-se cu traiul la Drăgășani, jud. Vâlcea, unde a fost profesor și ani de zile n-a riscat să publice niciun rând. Abia în anii ’90 am început o corespon- denţă cu Vasile Luţcan și acele materiale le am depuse într-o mapă în vederea utilizării lor într-o viitoare istorie a literaturii ori, poate, într-un volum al Basarabiei necunoscute. Am simţit în acea corespondenţă o nostalgie sin- Poetul Vasile Luțcan ceră după anii tinereţii și o mare părere de rău A fost redactor și oponentul lui Nicolai pentru anii pierduţi în afara literaturii, adică Costenco în materie de poezie și critică litera- pentru anii în care n-a scris ceea ce și-ar fi do- ră. Bibliografi a publicaţiilor lui la revista Viaţa rit să scrie. Basarabiei este una impresionantă: Luţcan Vasile (1.I.1913, s. Cucioaia, jud. Despre revuistica românească (1934, nr. 4); Bălţi – 23.IX.1998, Drăgășani, jud. Vâlcea, Ro- Revista revistelor: Cultura poporului, Timocul, mânia), scriitor. Școala basarabeană, Satul, Familia (1934, nr. S-a născut în familia lui Filip Luţcan și 4); Deceniul muncii (despre ziarul Poșta Cetăţii Xenia (născută Halippa). Albe; 1935, nr. 1); Din tainele viitorului (1934, În 1940 avea gata volumul de poezii În nr. 5); Ideologii basarabene (1934, nr. 12); Mis- umbra iubirii, dar n-a fost editat, tot așa cum tica basarabeană (1935, nr. 3); Spirit nou (1936, n-a apărut a doua plachetă de versuri Poemele nr. 5-6); Renașterea basarabeană (1935, nr. 6); stepei. Caracterul anarhic al vieţii noastre sociale (1934, 435 nr. 7-8); Școala nouă (1934, nr. 10); Muzeul Na- răsită (1943, nr. 3-4); Litanie (1943, nr. 6); Zori ţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa”, 1893- (1943, nr. 11-12); Plecări (1944, nr. 1-2); Prie- 1933 (1934, nr. 5); Recenzie (rec. la cartea: Tca- tenie (1944, nr. 3-4); Figuri basarabene: Axentie ciuc-Albu N. Viaţa și opera lui Tudor Flondor. Frunză (1934, nr. 5); Recenzie (rec. la cartea: Pop Cernăuţi: „Iconar”, 1934; 1934, nr. 12.); Pictura Licu. Un fi lozof al istoriei – Al. Xenopol. Sibiu: lui Anatolie Cudinoff (1935, nr. 6); [Adnotare] „Th esis”, 1934; 1935, nr. 5); Viitorul Basarabiei (adnot. la cartea: Bârcă M. Trei cântece – pen- (1934, nr. 7-8). tru sopran și acompaniament de piano. Craiova, După 1940 destinul nu i-a mai permis să 1939; 1939, nr. 7-8); Ţăranul și literatura (1937, se ocupe de editarea creaţiei și această dramă a nr. 10); Literatura vânătorească (1937, nr. 11); lui Vasile Luţcan o descifrăm în documentele Recenzie (rec. la cărțile: Sucur A. Închinare: po- pe care le tipărim în continuare: eme. Chișinău: „Cartea Românească”; Bunciu „Brăila, 1 martie 1982 N. Lada cu năluci: versuri. București: „Vremea”; Mult stimate Domnule Luţcan, 1934, nr. 3); Recenzie (rec. la cartea: Buzdugan Au trecut anii și zilele noastre fără rod și I. Păstori de timpuri: poeme. București: Ed. Ca- suferinţele fără sfârșit. În sfârșit împlinesc la 12 sei Școalelor, 1937; 1937, nr. 7-8); Recenzie (rec. mai care vine 73 de ani. Sunt stabilit în Brăila cu la cartea: Maniu Adrian. Focurile primăverii și familia din 1948, venind din Făurei, unde am fl ăcări de toamnă. Ed. Fundaţiilor Regale, 1935; fost secretar la primărie. Acum sunt pensionar. 1935, nr. 7-8); Portrete literare: Alexei Mateevici De multe ori mi-am amintit de Dvs. și de pă- (1937, nr. 9); Portrete literare: Tudose Roman rintele Anton Luţcan, cred că sunteţi rude, pu- (1937; nr. 3-4); Tolstoi și evreii (1934, nr. 6); Fa- blică poezii frumoase. Acolo, la Drăgășani, îmi bulele lui Trilussa (traduse de Mihnea Vântu; aduc aminte, locuiește și poetul Pan. Vizirescu 1935, nr. 7-8); Ţi-aduci aminte (1934, nr. 3); Tai- și fi ica Dlui Iorgu Tudor. Adresa mi-a dat-o Dl ne… (1934, nr. 4); Semnifi caţie…(1934, nr. 5); Slavov din Tulcea. M-am întâlnit aici în Brăila Crepuscul (1934, nr. 6); Lacrimi pe copilărie; Fe- zilele trecute. Deși am avut contract cu Editura ricirii viitoare (1934, nr. 7-8); Hai, birjarule; Iti- «Minerva» și volumul trebuia să apară în 1969, nerar rural (1934, nr. 10); Câte cântece… (1934, dar cum se afl a sub tipar, nu știu din ce cau- nr. 12); Apoteoză (1934, nr. 12); Cântecul ado- ză, contractul mi-a fost anulat. Dar nimeni nu lescentelor (1935, nr. 1); Visul primăverii (1935, mi-a spus adevărul și nici azi nu cunosc mo- nr. 3); Cântec de leagăn (1935, nr. 3); Domniţa tivele. În vederea întocmirii unui studiu, am zorilor (1935, nr. 7-8); Voiu părăsi (1935, nr. scris Dlui N. Halippa să-mi pregătească niște 7-8); Asemeni unui vis… (1935, nr. 9); Clar de lucrări, nici astăzi n-am primit nicio veste. Mă lună (1935, nr. 11-12); Orfanul; Frumuseţea pregătesc să-l vizitez curând, să vedem care e (1936, nr. 2); Din „Florile copilăriei” (1936, nr. baiul. Cu mare greutate am editat pe plan local 5-6); Plugarul și ogorul (1937, nr. 3-4); Requiem; două volume din care unul selectiv – perioa- Mormânt uitat (1937, nr. 5-6); Laudele trupu- da 1924-1979 – Somnul lebedelor, cu prefaţă de lui (1937, nr. 11); Ţintirim; Mâhnire; Crizante- fi ul lui Perpessicius, având 350 pagini, cu care me (versuri; 1937, nr. 12); Mănăstire (1938, nr. am primit titlul de Laureat al Festivalului Naţi- 4-5); Ţintirimul de cristal (1938, nr. 6-7); Versuri onal «Cântarea României» – 1981. Dacă doriţi (1938, nr. 8-9); Nocturnă (1938, nr. 10); Armo- să-l aveţi vi-l pot trimite ramburs prin poștă, nie nocturnă; Presimţiri (versuri; 1938, nr. 12); costă 29 lei – atât mă costă tiparul. Dacă sunt Plâns muncitoresc (1939, nr. 5); Când toamna și alţi amatori vă rog să-mi comunicaţi cât mai a sosit (1939, nr. 9-10); De ar putea (1940, nr. repede. Tirajul este aproape epuizat, dar reţin 4); Drumul nostru (1943, nr. 1); Pe câmpia pă- câteva exemplare pentru fraţii noștri. 436 Dacă doriţi, vă rog să-mi trimiteţi cât mai Scriitorii basarabeni salută cu entuziasm Scriitori care au fost... repede toate datele biografi ce și circa 10-15 po- și dragoste pe Tovarășul Stalin, eliberatorul ezii din cele mai frumoase – publicate și nepu- Basarabiei de sub sclavia românească, pe tov. blicate. La cele publicate indicaţi revista unde Molotov și pe tovarășul Comandant al armatei au fost publicate. Arătaţi volumele apărute și roșii, Timoșenko. volumele în (titlurile) manuscris, colaborări Scriitorii basarabeni salută cu însufl eţire etc. Idem și pentru părintele Anton Luţcan – intrarea în Basarabia a nebiruitei armate roșii, vreau adresa lui. Dacă cunoașteţi adresa fami- în frunte cu vrednicii ei conducători. liei lui Sergiu Matei Nica și a lui Th eodor Plop, Scriitorii basarabeni salută pe tovarășii vă rog să mi le comunicaţi urgent. scriitori din patria regăsită URSS, care au știut Cred că nu v-am deranjat cu rugămintea să ridice prin scrisul lor viaţa culturală a mun- mea. Vă rog să-mi scrieţi mai detaliat despre citorimii pe înălţimi universale. Dvs. și dacă aţi publicat ceva în reviste, volume Hotărâm: etc. Noi, muncitorii scrisului din Basarabia Aștept cu multă nerăbdare. ne alăturăm idealurilor ce însufl eţesc pe fraţii Cu cele mai nobile sentimente și urări de noștri din URSS și delegăm pe tovarășii Nico- sănătate. lai F. Costenco, secretarul general al Societăţii Al Dvs. sincer, Scriitorilor din Basarabia, și pe Vasile Luţcan, Alfred Basarab Tibereanu. pentru a lua contact cu reprezentanţii scrisului Str. Pietăţii, cart. Hipodrom, bloc H1, sc. din URSS, împuternicindu-i și la hotărâri. 2, ap. 23, of. 6, cod 6100. Brăila.” N.F. Costenco P. Ștefănescu (corectat în Ștefănucă) Alt document-cheie pentru descifrarea Vasile Luţcan dramei scriitorilor basarabeni este acesta: Bogdan Nistru (Istru – n.n.)”

„Societatea Scriitorilor din Basarabia Iar istoria literaturii noastre nu poate fi Proces-verbal completă fără asemenea răvașe-mărturii: Membrii Societăţii Scriitorilor din Basa- „Drăgășani, 4.XII.1975 rabia, în urma revenirii Basarabiei roșii mun- Dragă confrate, citorești la sânul patriei iubite URSS, ne-am M-am bucurat mult primind rândurile adunat și am deliberat asupra situaţiunii de aducătoare de atâtea noutăţi, de care eu eram faţă – în unanimitate: oarecum străin. Anii, evenimentele au trecut peste noi și ne-am înstrăinat. Pe aripile gândurilor, văd cum dorm codrii Ghilicenilor și-n noi cufundate în ceaţă așeza- rea străveche Valea lui Vlad – Cucioaia – unde am văzut lumina zilei. Îmi amintesc cu duioșie anul 1933 când am pă- șit sfi os pragul redacţiei «Vieţii Basarabiei» cu un caiet de ver- Prezidiul Congresului Societății Scriitorilor din Basarabia suri. Parcă îi am în faţă pe Pan. (de la stânga la dreapta): Pan Halippa, Boris Baidan, Vasile Luțcan și Halippa, Ștefan Ciobanu, Pe- Nicolai Costenco. 24 mar e 1940 437 tre Ștefănucă, N.F. Costenco, Teodor Nencev, Am vizitat Chișinăul în 1970. Cu N. Cos- Magda Isanos și alţii. Va rămâne luminoasă fi - tenco m-am aplecat asupra mormântului lui Al. gura lui Ștefan Ciobanu și-mi voi aminti mereu Mateevici și am păstrat un minut de tăcere în cuvintele încurajatoare la adresa «băietului». faţa monumentului lui Ștefan cel Mare și Sfânt, Între altele, trebuie să arăt că într-un cotidian operă a sculptorului nostru Alexandru Plămă- din Chișinău apăruse un interviu pe care mi l-a deală. L-am cunoscut pe poetul Gheorghe Vodă acordat profesorul academician despre Pușkin, și cu toţii am sărutat cei trei plopi din grădina căruia V.B. îi închinase un număr omagial. O soborului, sădiţi de mine în faţa monumentu- văd pe Magda Isanos zâmbitoare, copil plăpând lui martirilor Unirii: Mateevici, Murafa, Hodo- cu ochi mari, căutând să-și ascundă infi rmita- rogea. Numai locul și plopii au rămas. Desigur, tea. Frumos citea Magda și mi s-a părut timidă, vânturile timpului nu și-au spus încă cuvântul. sfi oasă, atunci, pentru prima dată printre scri- Totul e legat de condiţiile, posibilităţile de crea- itorii din Chișinău. Împrejurările m-au dus la ţie, de viitorul provinciei natale. Trușeni și Negrești. Sâmbăta eram degrevaţi de Am suferit mult văzând atâta nedreptate ore pentru a lucra cu Ion Bădărău (Bogdan Is- numai pentru că am avut prilejul să ne fi năs- tru) la revista Școala basarabeană, redactată de cut între Prut și Nistru. noi până la evenimentele din 1940. În același Acum câteva zile am primit o scrisoare an a apărut și nefericitul meu 1 volum Umbra literară de la Octav Sargeţiu. Locuiește în Bu- iubirii. Numai câteva exemplare și manuscri- curești: Șoseaua Colentina 17, apartamentul 3, sul mi-au rămas. Tirajul de 3000 ex. s-a pierdut București II, telefon 42.81.00. De asemenea, odată cu toate bunurile ce aparţineau tipogra- mi-a scris și Iorgu Tudor tot din București – fi ei condusă de Teofi l Bologa. str. N. Beldiceanu 22. Ar trebui nopţi și zile de spovedanii ca să În Cimitirul «Bellu» se afl ă mormântul ne aducem aminte evenimentele prin care am lui Dominte Tumonu; mort în 1972. Au mu- trecut și în depărtarea cărora contribuţii în- rit: Vladimir Cavarnali și Sergiu Matei Nica. semnate am avut fi ecare. La înmormântarea lui Sergiu am luat parte. De Au venit anii de întuneric ai refugiului, câte ori am trecere prin București merg și pe la cu suferinţele și zilele pline de primejdii prin «Bellu». Am evocat toate acestea pentru că o diferite școli din Vâlcea. N-am publicat niciun necunoscută căldură m-a cuprins când am citit vers, deși am scris mult pentru a se păstra la rândurile primite de la d-ta. sertar. Nu-i vorbă că nici nu se putea publica Trimit chestionarul și fotografi a. Vreau să și scrie după metoda realismului socialist, ne- reluăm legătura, să ne revedem. Poate ţi-ar face înţelegând să renunţ la crezul meu artistic, pă- bine o cură balneară la Olănești, Govora, Căli- ream în «anii de ucenicie» la noi, acasă. mănești, când ne-am întâlni. La București l-am vizitat destul de des Rămân cu aceeași dragoste de frate. pe Pan. Halippa care a fost în Drăgășani. Am Omagii familiei! luat parte la comemorarea celor 50 de ani de Vasile Luţcan” la moartea lui Al. Mateevici printr-un cuvânt [Scrisoare adresată lui Mihai Spiridonică] rostit în catedrala Sf. Eleft erie – București. * * * Câte bucurii, câte necazuri, câte deziluzii! „Drăgășani, 12.III.1980 Am fost nevoit să-mi desăvârșesc studiile la Dragă M. Spiridonică, Universitatea din București, pentru a ocupa o Întâi, îţi mulţumesc pentru chestionarul catedră de limbă și literatură română. În vară trimis și pe care azi l-am trimis la Iași. Eu am am ieșit la pensie. consultat primul dicţionar și l-am găsit excep- 438 Pe Bogdan Istru nu l-am văzut, soţia la Scriitori care au fost... telefon răspundea mereu «plecat în documentare». Evită să se întâlnească cu cei veniţi de dincoace. George Meniuc lucrează izolat pe strada Dacinaia, la periferia Chișinăului. Probabil ai văzut ce frumos e orașul acum. Străzile vechi, cu arborii seculari, par adevărate tuneluri de umbră și lumină. Expoziţia de pictură și sculp- tură din fostul Sobor nu încălzește sufl etul. Parcul însă e o explozie de verdeaţă. Pe soclul lui A.S. Pușkin strălucesc versurile traduse de mine și Costenco: «Cu lira mea nordică, / dând glas singurătăţii / am rătăcit aici…» Procesul de înstrăinare e vizibil numai la oraș. La sate, în autobuze, în tren, toţi ascultă muzica populară transmisă de posturile noas- Profesorul Vasile Luțcan tre. Toate emisiunile televiziunii sunt urmărite ţional. Echipa de la Iași lucrează temeinic, docu mare interes. M-am convins despre aceasta. cumentat spre deosebire de altele. Mă întrebi ce fac, ce scriu. Am fost atât la înmormântare, cât și la Acţionez în cenaclul «Gib I. Mihăescu» parastasul de 40 de zile de la decesul lui Pan. din Drăgășeni. Scriu și iau parte la șezători li- Halippa. S-au rostit cuvântări frumoase, au terare în Oltenia, în schimb de experienţă cu vorbit din partea Institutului de Istorie, Uniu- alte cenacluri. nii Scriitorilor etc. Am în pregătire câteva culegeri: Poienele Toate cuvântările se găsesc la fi ul defunc- stepei, Cântare de bucurie, Poezii. Deocamdată tului, pregătite pentru tipar, cândva… dacă… stau în sertar. În iulie 1979 am fost invitat în Moldova. Aștept vești bune de la d-ta și de la Roși- Îmbolnăvindu-mă, mi-am petrecut șederea la anu. Spitalul clinic nr. 1 din Bălţi, fi ind operat de Cu toată afecţiunea, prostată. Șederea mi-a fost prelungită cu încă o V. Lu ţ c a n” lună, așa că m-am întors tocmai în septembrie, * * * cu bucurii și tristeţe. „7.V.1986 N.F. Costenco mi-a fost și gazdă și tova- Drăgășani răș de drumeţie. În vitrine tocmai apăruse vo- Dragul meu, lumul său Scrieri, culegere antologică. Pentru Mulţumesc mult pentru felicitările trimi- volumul său (roman) Severograd a primit ma- se cu prilejul sărbătorilor de Paști. Vă dorim și rele premiu al Uniunii Scriitorilor din Mosco- vouă, familiei, multă sănătate, multe bucurii, va. Din 300 de romane, au fost premiate doar alături de cei dragi. 9. Unul din cei premiaţi a murit de emoţie… Adevărat că uneori trecutul nostru a fost N.F. Costenco a încasat 100 000 de ruble. Cu vitreg. Pentru mine însă el a fost încărcat de aceste ruble i-a cumpărat o vilă unei drăguţe multe satisfacţii. Îndată după absolvirea șco- la Ialta, în Crimeea. Când pleacă la Ialta, gurile lii, din lipsă de posturi, am funcţionat ca se- rele spun că «pleacă la alta»… cretar la «Universitatea populară» și am lucrat 439 în redacţiile revistelor «Școala basarabeană» și * * * «Viaţa B.». „Dragul meu, Pe atunci, în orașul nostru se desfășura Cu prilejul sărbătorilor de iarnă îţi doresc o bogată viaţă culturală. I-am auzit pe N. Ior- ani mulţi, sănătate și împlinirea tuturor dorin- ga, Ioan Petrovici, Nae Ionescu, Al. Borza, Ion ţelor. Am citit și eu antologia scriitorilor de Simonescu și mulţi alţii. De două ori am fost la dincolo. Sunt unii care merită să-i citești: Da- concertele lui George Enescu. Câte bucurii și bija, Zadnipru, Vieru. împliniri ne așteptau dacă nu venea nenorocirea Costenco a primit premiul de stat pentru din 1940. Îmi apăruse o carte de versuri În um- întreaga lui creaţie. La 75 de ani se vede și el re- bra iubirii. Colaboram la multe reviste și ziare. abilitat. Eu nu mă mai duc dincolo. Nu suport Cu sănătatea stau bine și sper să fi e și mai emoţiile și atmosfera înstrăinată de pe străzi bine. și în toate părţile. Aștept cu îndărătnicie lim- Citesc, scriu, urmăresc programele la te- pezirea apelor. Aveam un frate acolo care s-a levizor. La cei de dincolo nu ne vom duce de- prăpădit. Locurile de baștină sunt de nerecu- ocamdată. noscut. La mulţi ani! Primesc scrisori din când în când și ne Vasile Luţcan” mângâiem cu veștile venite foarte rar. Încheiem aceste rânduri cu dorinţa de a Biografi a lui nu poate fi una voluminoasă, vă ști sănătoși, bucurându-vă de o bătrâneţe li- deoarece, în linii mari, ea se rezumă la biblio- niștită și fără necazuri. grafi a colaborării sale la revista Viaţa Basara- Vasile Luţcan” biei.

Rândul I: Tamara Luțcan (4.VIII.1911), Vlad Luțcan (25.X.1969), Ana Leahu-Luțcan (1.III.1904), rîndul II: Vasile Luțcan (1.I.1913), Ana Sturza-Luțcan (10.II.1943), Dimitrie Luțcan (25.IX.1941). 440 Drăgășani, jud. Vâlcea, 14.VIII.1977 Scriitori care au fost...

UN OM PENTRU TOATE GENERAȚIILE Ca orice actor de meserie, Gheorghe V. Madan aduce în scrisul basarabean nu numai fraza bine potrivită, rotunjită pentru a fi rostită – el aduce detaliul fi n pe care se axează verita- bilul joc actoricesc... Natura l-a înzestrat cu un simţ deosebit al adaptării. Născut la 5 octombrie 1872, la Trușenii din preajma Chișinăului, în familia slujitorului bisericesc Vasile Madan. Pornește pe calea tatălui din motive materiale, făcându-și studiile la Seminarul Teologic din Chișinău (pentru a fi scutit de anumite taxe și ajutat precum majoritatea copiilor din instituţi- ile de învăţământ eparhiale). În 1891, obosit și poate speriat de hărţuielile poliţiei, având numai 19 ani, se decide să treacă în mod clandestin Prutul cu intenţia de a se stabili la București. Conform memoriilor lui Gheoghe V. Ma- dan Din amintirile unui basarabean despre B.P. Hasdeu (Viaţa Basarabiei, nr. 8, 1932; nr. 12, 1933), acest episod s-a derulat astfel: „Eram un biet pribeag basarabean, – ti- nerel de 19 ani. Și numai ce trecusem Prutul, în noaptea de 8 noiembrie vechiu, prin dreptul Frăsineștilor. O noapte cu vânt rece și fulgi rari de ză- Scriitorul Gheorghe V. Madan padă. – Și eu gol-goluţ, între doi contraban- diști, și cu hainele turbincă în vârful capului... În revărsat de ziuă, eram în gara Ieși. Am Și, – haidea, ha! – prin vadurile Prutului, pân’ luat trenul de București și seara, la zece, m-am ce-am ajuns la malul românesc... Dar și când dat jos în Gara de Nord. am ajuns!.. într-adevăr c-am sărutat pământul N-m tras nici la hotel și nici la vreo cârciu- Ţării de bucurie!.. Că p-aci-p-aci să mă înec și mă, căci n-aveam decât zece bani în buzunar. să mă ia dracu!... După ce am căscat gura vreun ceas prin După această izbândă, am zăcut două zile gară și Calea Griviţei, – cu deosebire în dreptul de fi erbinţeli și amarnice dureri de cap. unei case cu chipurile lui Ion și Dumitru Bră- A treia noapte, pe la cucoși, m-au suit în- teanu pe peretele din faţă, – am luat-o frumos tr-o teleguţă moldovenească ușoară, de un cal, pe linia tramvaiului, cum m-au povăţuit. Și, – și m-am dus la Ieși. tot întrebând, din gardist în gardist, – am ajuns 441 pe la miez de noapte acolo, unde mi-a trebuit: listă, și din toate aceste întâlniri la redacţie s-a la Spitalul Brâncovenesc, la un refugiat basara- ales cu preţioasele sale memorii. bean – Vasile Spoială, student-intern în clinica În 1904, la București, cu sprijinul lui Spiru doctorului Buicliu. Haret și A. Vlahuţă, apare antologia Cântece și Primire frăţească, plină de voie bună. versuri alese, destinată exclusiv Basarabiei – era A doua zi, am făcut cunoștinţă cu alţi doi tipărită cu caractere chirilice și a fost dăruită refugiaţi politici basarabeni, tot studenţi la ca supliment abonaţilor ziarului Moldovanul. medicină: Victor Crăsescu (nuvelistul) și Filip Volumul doi al antologiei apare în 1911. Codreanu. Fire energică, nu se putea limita doar la Seara, m-au dus la alt revoluţionar mai relaţiile literare și la munca scrisului. El a fost vechiu: Zamfi r Arbore, publicist de talent și omul care a corespondat cu I. Pelivan, student funcţionar la Arhivele Statului, care trăia pe la Dorpat trimiţându-i cărţile necesare. strada Nerva Traian. A înviorat viaţa teatrală a Basarabiei, adu- Locuia în aceeași casă cu V. Crăsescu. când trupe de actori din regat pentru stagiu- Ambii însuraţi și cu copii. Singuri, în mijlocul nile de iarnă. E meritul lui că V. Alecsandri – unei curţi mari, cu iarbă ţelină, cu o livegioară dramaturgul – a devenit cunoscut și publicului de pomi roditori și vreun pogon de vie, stru- basarabean. guri razachie – curat ca la ţară!... Generaţia tînără – N. Costenco, V. Luţcan, O mai bună gazdă și popas pentru tot felul S.M. Nica, P. Ștefănucă – vede în el un Creangă de refugiaţi-politici (nihiliști, cum li se zicea al Basarabiei, un Calistrat Hogaș. Recunoaște- atunci) – nici că se putea...” rea valorii lui artistice nu se leagă de acel opus Sosit la București, se alătură refugiaţilor anonim, produs în timpul războiului, și martor basarabeni care gravitau în jurul lui B.P. Has- al căruia s-a dovedit a fi Gheorghe Bezviconi. deu și Zamfi r Ralli-Arbure. Tot ceea ce a făcut bun Gheorghe Madan Despre afl area lui în mijlocul refugiaţilor va rămâne, tot ceea ce a făcut rău se va șterge, a scris convingător în memoriile sus-menţi- căci pe cântarul faptelor sale, lucrurile onorabile onate. Din acele mărturisiri ne putem face o sunt mai multe și trag, incomparabil, mai greu... imagine clară despre felul cum supravieţuiau Actor refugiaţii basarabeni, care erau aspiraţiile lor și La București a studiat la Conservatorul de cum își rezolvau zecile de probleme cotidiene. Artă Dramatică. De ce a făcut anume această ale- Memoriile lui Gheorghe V. Madan sunt com- gere este greu de presupus. Poate pentru că a fost parabile cu cele scrise de Teodor Porucic, care seminarist și avea o voce frumoasă, poate pentru cuprind același segment de timp și practic vi- că era un bancagiu neîntrecut... De obicei, refugi- zează aceleași personalităţi. aţii basarabeni învăţau în România la școli care, Probabil că preocupările lui aveau și o într-un fel sau altul, le-ar fi asigurat viitorul. concepţie „teatrală“ la bază. Mișcarea pur po- A făcut parte, timp de doi ani, din trupa litică nu i-a dominat niciodată interesele. La Teatrului Naţional din București. redacţia Revistei noi se înfi inţează Societatea În 1908-1912 a desfășurat o rodnică acti- Milcovul a basarabenilor refugiaţi, avându-l vitate teatrală, organizând o trupă de entuziaști, ca președinte pe B.P. Hasdeu și secretar pe Z. care, sub conducerea lui, prezentau în orașele Ralli-Arbure, din ea făcând parte și unii soci- Chișinău și Orhei spectacole după lucrări de V. aliști români precum C. Istrati, Th . Speranţă și Alecsandri și C. Negruzzi. Cinel-cinel! de Va- alţii. Împărtășind în fond concepţiile acestei sile Alecsandri s-a bucurat de un mare succes, societăţi, Madan n-a aderat la mișcarea socia- lucru consemnat de presa timpului. Fiind mai 442 toţi din familii înstărite (Dicescu, Hâncu, Has- El a polemizat foarte dur cu Grigore Con- Scriitori care au fost... naș, Iașcinschi-Anghel, Gafencu, Sârbu), actorii stantinescu, publicistul care, timp de un an și amatori s-au dovedit a fi foarte înzestraţi. Una ceva, a scos la Chișinău un ziar foarte interesant dintre surorile Dicescu, Iulia, a mers pe calea lui Glasul Basarabiei (1913–1914) și care conside- Gh. V. Madan, colecţionând folclor basarabean ra că, de fapt, multe necazuri ale naţionaliștilor și reușind să publice chiar o culegere. Sora ei din Chișinău proveneau de la colaborarea lui Anastasia, devenind interpretă de operă, a creat Gh. V. Madan cu autorităţile ţariste. Aceeași la Chișinău un conservator care i-a purtat nu- părere o avea și scriitorul Sergiu Victor Cujbă, mele. Această instituţie a pregătit zeci de artiști. expulzat din Basarabia în 1906 pe motiv că nu Rolul lui Gh. V. Madan nu se limita doar are actele în regulă. De fapt, întâmplarea a fost la regie, la perfecţionarea jocului scenic. alta. La o petrecere, la restaurant, unde erau A făcut și o importantă muncă de impre- mai mulţi moldoveni cu orientare naţionalis- sariat, dinamizând, precum am mai spus, viaţa tă, Sergiu V. Cujbă a rugat orchestra să cânte teatrală a Basarabiei. Deșteaptă-te, române!. Cineva din cei prezenţi La acel moment, el era un model demn de a sesizat jandarmeria și, în consecinţă, a urmat urmat – fusese în România și vorbea o limbă expulzarea. Toată viaţa lui, Sergiu V. Cujbă nu literară elevată, jucase la Teatrul Naţional din s-a mai salutat cu Gh. V. Madan, fi ind convins București, publicase în prestigioasele ediţii de că el este autorul acelui denunţ. La rândul său, dincolo de Prut. Gh. V. Madan nega cu orice ocazie acest fapt. Publicist Și poate că am fi fost dispuși să-l credem, dar, Debutează în literatură în 1895 (revista în articolul Un protest al românilor basarabeni Viaţa, editată de Alexandru Vlahuţă). contra raptului de la 1812 (Literatura și arta, nr. În 1898, face o încercare riscantă, lansân- 42, din 16 octombrie 1997), istoricul Ion Varta du-se ca editor – în colaborare cu Șt. O. Iosif face niște dezvăluiri interesante, legate de ares- și Al. Antemereanu, fondează Floarea albastră, tarea ziarului Făclia ţării, ediţie confi scată chiar redactând concomitent și revista lui Nicu Fili- la primul număr. Și, în acest caz, implicarea lui pescu Epoca literară. Gheorghe V. Madan n-a fost prea reușită: Practica publicistică îi va prinde bine în „Cel care dăduse alarma și prevenise au- Basarabia, unde, la 14 ianuarie 1907, având torităţile, trâmbiţând despre pericolul pe ca- susţinerea câtorva boieri moldoveni (P. Di- re-l prezenta noua publicaţie, fusese, oricât ar cescu, M. Feodosiu, P. Gore ș.a.) din Societatea părea de paradoxal, un român, care intrase în Culturală Moldovenească, lansează gazeta na- slujba guvernatorului încă în toamna anului ţional-românească Moldovanul. 1908 în calitate de cenzor al publicaţiilor de Scopul publicaţiei era să facă opoziţie unui limbă română – acesta era fostul redactor al zi- alt ziar de limbă română, Basarabia, care pro- arului Moldovanul, Gheorghe V. Madan. punea basarabenilor un program social radi- La 17 iunie 1912, Gh. V. Madan raporta cal, ancorat conceptual în problema naţională. superiorilor săi pe un ton triumfător despre La 26 octombrie 1908, ziarul Moldovanul «delictul» descoperit de el în urma cenzurării își încheie activitatea. revistei Făclia ţării. Cenzorul, în raportul său, Privit din punctul de vedere al contem- a atras atenţia guvernatorului în mod special poranului nostru, adică al omului ce stă pe asupra articolului O sută de ani, traducându-l cumpăna a două secole – XX și XXI – nu în- aproape integral.” totdeauna ești de acord cu felul cum a procedat După 1918, a îndeplinit diferite funcţii: Gheorghe V. Madan. secretar al Consiliului de administrare al Casei 443 Noastre, consilier municipal ș.a. A colaborat la rămas în cea mai mare parte, până în vremea publicaţiile Cuvânt moldovenesc, Viaţa Basa- noastră, în manuscris. rabiei, Din trecutul nostru, în care i-au apărut Este nevoie de făcut o bibliografi e com- majoritatea scrierilor: proză, eseuri de inspira- pletă a scrisului folcloristului Gh. V. Madan ţie rurală, amintiri etc. deoarece majoritatea culegerilor sale au fost Folclorist tipărite în diferite ziare și reviste ce apăreau Ca folclorist, lansează culegerea Suspine, în Basarabia. Ceea ce vom prezenta în această poezii populare din Basarabia (1897, prefaţaţă carte este colecţia de folclor, rămasă în păstrare de George Coșbuc și dedicată lui B.P. Hasdeu), la mine, de către însuși Gh. V. Madan. O parte ce înmănunchează piese folclorice auzite la din această culegere am publicat-o în revista Trușeni sau în satele din zonă: Vărzărești, Cos- Viaţa Basarabiei, iar cântecele despre Nistru tești, Nisporeni, Căpriana, Cojușna, Dănceni, au fost folosite în emisiunea Nistrul în folclorul Ulmul, Scoreni, Ciuciuleni ș.a. Volumul a apă- moldovenesc de la Radio Chișinău în 1940. rut în colecţia Biblioteca pentru toţi. Colecţia cuprinde: colinde, descântece, George Coșbuc consemna în prefaţă: ghicitori, jocuri de copii, cântece de leagăn, de „Multe dintre poeziile basarabene sunt nuntă, de moarte, cântece de dor, de dragoste, tocmai așa cum le știam și eu de mic copil de pahar, doine haiducești, ostășești, cântece de-acasă, în nordul Ardealului, și cum le-am de petrecere, cântece ţigănești, oraţii de nuntă, citit și în Banat și în Crișana etc. Explicarea balade, proverbe, vrăji, farmece. acestui fapt e un lucru așa de mângâietor și în- A recomanda opera de o viaţă întreagă, po- sufl eţitor în ce privește chestiunea unităţii de pulară în Basarabia, e un lucru de prisos. Nimeni limbă și de sentimente la toţi românii.” În 1904, ca Gh. V. Madan n-a cunoscut mai bine aceste a tipărit la București, pentru cititorul basara- locuri de străveche tradiţie și de viaţă populară bean, în română, cu litere chirilice, antologia rămasă așa de curată și în vremurile de azi. Cântece și versuri alese înglobând opera celor Culegerea e o comoară pe care trebuie s-o mai prestigioși autori români. Cartea era desti- preţuim. Aproape în întregimea lor, versurile nată difuzării clandestine. populare sunt culese personal din comuna na- În viziunea lui Gh. V. Madan, folclorul tală Trușeni și din multe comune din judeţele era ceva viu și perpetuu. În vara anului 1935, Moldovei de la bătrâni sfătoși, lăutari vestiţi, organizează la Chișinău un festival folcloric cu cărora, drept mulţumire și pioasă datorie, le sătenii din Trușeni. pomenește numele și vârsta. Scriitorul Vasile Luţcan, fost redactor la re- Gh. V. Madan împarte versurile popula- vista Viaţa Basarabiei, cunoscându-l personal, re în două mari grupe: I. Cântece de lume (de l-a caracterizat astfel (revista Basarabia, 1992): dragoste, de despărţire, jale, străinătate, doi- „Încadrată în timp, activitatea folcloristică ne haiducești, ostășești, de petrecere, bocete); a lui Gh. V. Madan se întinde de la 1890 până la II. Balade. sfârșitul vieţii. El face parte din școala folcloriș- Sunt cântece pe diferite arii la nunţi, cu- tilor învăţători și preoţi care i-a dezvoltat sub metrii, șezători, prin păduri, lunci, pe malul infl uenţa curentului poporanist din ultimul apelor, la cârciumi. Cântecele de dragoste vor- deceniu al secolului al XIX-lea și a continuat besc despre dragostea inimilor tinere, senti- până curând după Primul Război Mondial. ment nobil al poporului nostru. Ce loc ocupă Gh. V. Madan în cadrul Versurile de despărţire, jale, străinătate folcloristicii moldovenești nu s-a arătat până și urât au un caracter trist și jalnic. Ele au fost acum, pe motivul că opera sa folcloristică a create sub apăsarea despărţirii de fi inţele iubi- 444 te: părinţi, fraţi, surori, iubite. Durerea este un În scurtă vreme, ies de sub tipar Răsunete Scriitori care au fost... sentiment etern uman. Moldoveanul își varsă din Basarabia (1935) și De la noi din Basarabia tot amarul sufl etului său împotriva celor ce-l (1938). asupresc, îl supără. Registrul sentimental al prozatorului este Baladele sunt cunoscute în popor sub nu- variat – de la descrierea peisagistică, la drama mele de Cântece bătrânești. Împreună cu în- interioară, latentă a personajului. treaga culegere, ele cuprind cea mai mare parte Din prima categorie fac parte: Trușenii de a folclorului moștenit de la Gh. V. Madan.” altădată, Colţuri de rai, Mănăstirea Dobrușa, Manuscrisul monografi ei Un sat basarabean Mănăstirea Căpriana, Toamnele Chișinăului de codru: Trușenii, la care se referă Vasile Luţcan românesc de altădată, Un sat răzășesc din Basa- și care conţine preţioase date folclorice și etno- rabia: Trușenii ș.a. grafi ce, se păstrează în fondurile Bibliotecii Cen- În cea de-a doua categorie se înscriu per- trale Universitare „Mihai Eminescu” din Iași. fect prozele: Ciuboţelele lui Ionel, Tinerei și stră- O parte din corespondenţa lui se păstrea- inei, Puișor, ţi-a fi păcat ș.a. ză în fondurile Muzeului Literaturii Române În mare parte, prozele lui Gheorghe V. din Iași. Madan, fi ind nu numai de inspiraţie folclorică, Merituosul savant și folclorist Iordan Dat- ci, mai degrabă, un produs al tradiţiei popula- cu a publicat în revista Steaua (Cluj-Napoca, re, se developează în timp. Așa cum fotogra- anul XLII, 1991, decembrie) un valoros stu- fi ile vechi adună pe ele praful de aur al epocii diu Un Creangă basarabean. Gheorghe Madan, care s-a dus, scrierile prozatorului de la Tru- prozator și etnograf, în care, pe lângă prezen- șeni, cu trecerea timpului, nu îmbătrânesc, nu tarea unui documentar factologic foarte inte- se demodează, ci devin adevărate piese dintr-o resant, trage câteva concluzii importante: „În colecţie preţioasă, pe care, fără ochiul și pana multe din prozele sale este mai prezent, decât prozatorului, am fi pierdut-o irecuperabil. la Creangă, folcloristul și etnograful, chiar cro- Translator nicarul, această delimitare nu de puţine ori nu În perioada Primului Război Mondial, a există sau este destul de fi ravă. Or, la Creangă, fost mobilizat în cadrul armatei ruse în calitate creatorul a lăsat în umbră pe folclorist.” de translator pe Frontul Românesc, unde orga- Prozator nizează Comitetul Naţional al Ofi ţerilor și Sol- Inspirat de folclor, impulsionat de un sen- daţilor Moldoveni din Armata a 4-a Rusă de la timent de dramatism interior atât de specifi c Mărășești. unui actor care se „hrănește” permanent din Evocările lui biografi ce, legate de acest detalii și din mici scene de viaţă, Gheorghe V. eveniment, sunt deosebit de preţioase: Madan scrie și publică proză originală impu- „Înspre toamna anului 1916, începuse a se nându-se ca un talent autentic. vorbi în Rusia că și glotașii de la 44 de ani în Ca prozator, Gh. V. Madan s-a manifestat sus vor fi mobilizaţi și trimiși la front. Și cum pe tot parcursul vieţii, mai cu seamă în perioa- eram glotaș de 44 de ani, m-au apucat fi orii. da 1932-1938. N-aveam eu chef de bătaie... Și ce interes aveam Atunci au apărut cele două volume din să-mi pun capul pentru pravoslavnica Rusie?! colecţia Cartea satului (Editura Fundaţiilor Să întăresc și mai mult puterea tiraniei, care ne Regale), unde el se pomenește în compania ţinea subjugaţi pe noi românii basarabeni?! unor reputaţi scriitori: Mihail Sadoveanu, Ion M-apuc și plec la Odesa, care pe atunci Agârbiceanu, Dimitrie D. Pătrășcanu, Alexan- gemea de rezerviști mobilizaţi. Asta era prin dru Cazaban ș.a. octombrie. 445 Aveam de la guvernatorul Basarabiei, Vo- fi resc acest lucru, căci prin aceasta ni se tăia nouă, ronovici, două recomandaţii ofi ciale, una către basarabenilor, orice speranţă de dezrobire de ju- prinţul Urusov, președintele Crucii Roșii de pe gul rusesc. Așa gândea și P. Halippa, I. Pelivan și Frontul Român, și alta către generalul Diterics, căpitanul Catelli, și doctorul D. Ciugureanu, și șeful cenzurii militare. d-na doctor Alistar, și Simion Murafa, și alţii. Și dă-i încolo, dă-i încoace: ce-am făcut, Doctorul Ciugureanu era chiar s-o pă- ce-am dres, m-am văzut numit translator de ţească rău, fi indcă la vestea intrării României limbă română al Cartierului Armatei a 4-a în război alături de Rusia, a avut ușurinţa să Rusă, care abia sosise atunci pe Frontul Român regrete în public acest fapt. din dreptul Tecuciului și al Mărășeștilor. * * * Comandant al acestei armate era gene- În ziua de 2 decembrie 1916, am primit de ralul Ragoza, fost comandant al regimentului la Statul-Major din Odesa certifi catul și 200 de Vologda, al cărui șef suprem fusese răposatul ruble bani de drum. nostru Rege Carol I. Ragoza cunoștea româna, Am făcut câteva cumpărături în oraș și – căci fusese în fruntea unei delegaţii la șeful său drept la gară, spre Chișinău, unde îmi aveam suprem, Regele Carol I. bulendrele. Dumnezeu să-i deie sănătate bunului ro- A doua zi, mi-am luat calabalâcul și – hai, mân și amic, căpitan Catelli, de la Statul-Major la drum spre Tecuci... Rus din Odesa! Că dânsul m-a ajutat atunci să fi u În gara Iași, comandantul rus al gării mi-a numit în acest post cu rang și leafă de colonel, cu dat loc într-un compartiment de cl. I, în trenul ordonanţă, gazdă, luminat și încălzit pe veselie. destinat pentru ruși... Starea sufl etească a naţionaliștilor basara- În ziua de 6 decembrie, pe la 6 dimineaţa, beni din Odesa nu era deloc înviorătoare, căci am ajuns în gara Tecuci... La ora 9 eram la Car- de pe Frontul Român veneau vești triste. tierul Armatei a 4-a. Generalul cuartirmeister, Într-o seară, m-am întâlnit la cinematograf Alekseev, mi-a spus, că voi lucra la serviciul de cu d-na Cavalioti, mama fraţilor Cavalioti de la informaţii și la cel de operaţii. Mi-a dat came- Cahul; și vorbind noi despre luptele de pe Fron- ră de locuit în clădirea tribunalului, unde era tul Român: că fraţii noștri români suferă mari instalat serviciul de operaţii. Șeful meu direct înfrângeri – d-na Cavalioti a început să plângă. era colonelul de stat major Bogoslovschi, sufl et – Vă doare, doamnă? bun și nobil, care avea simţiminte prietenești – Cum să nu mă doară, dacă sunt moldo- faţă de România. Lucra atunci la fi xarea fron- veancă? îmi răspunse cu suspin d-na Cavalioti. tului pe Putna Seacă. ...Lacrămi de basarabeancă pentru Ro- Nu aveam mult de lucru; făcusem o școa- mânia neferice, pustiită de dușmani... Lacrămi lă de perfecţionare în limba română tinerilor sfi nte! Pe care în veci nu le voi uita!... ofi ţeri basarabeni, translatori de la diferite ser- Căpitanul Catelli regretă că România a intrat vicii și unităţi. Mai traduceam rezumatul in- în război și-mi spunea, că un colonel de stat-ma- formaţiilor aduse de la front de către aviatorul jor de la Corpul din Odesa mărturisea, că dacă român căpitanul Sturza și de câtre doi ofi ţeri dânsul ar fi fost ministru de război al României, aviatori francezi din armata română. Aviaţia apoi niciodată nu și-ar fi vârât Ţara în război, în rusă lucra slab. situaţia în care se afl a atunci Frontul Rus. Nici timpul nu era prielnic, căci era un De altfel, moldovenii naţionaliști din Chiși- timp ploios și rece, cu nouri ceţoși. Prizonieri nău și alte părţi ale Basarabiei, toţi regretau intra- români din armata austro-ungară, cărora să le rea României în război alături de Rusia. Și era și fac interogatoriul, nu erau. 446 Ofi ţerii veneau la birou între 9-10 dimi- pulare basarabene din regiunea codrului (nu se Scriitori care au fost... neaţa. Eu mă sculam la 7 și, până pe la zece, spune care codru – al Orheiului sau Bâcului). umblam haimana prin oraș, cu toate că era Și mi-a cerut sfatul ca celui mai vechiu și timpul mereu urât și cu ploi reci.” priceput culegător de versuri și melodii popu- Gheorghe V. Madan a tradus și a publi- lare basarabene. cat fragmente din operele lui M. Lermontov, Adresa Fundaţiei era semnată de Hiotu ca N. Nekrasov, D. Pisarev, F. Dostoievski, T. Șev- Președinte și de Dta ca Senator-general. cenko ș.a. Seara, stând burlăcește acasă, mă gândeam În perioada afl ării sale pe front a fost pre- la oamenii, lucrurile și stările din România de ocupat și de formarea unui comitet al soldaţi- azi și mi-am amintit de un Hiotu, personalitate lor moldoveni. distinsă și amic al lui Nicu Filipescu, care cola- Partizan al genului epistolar bora la ziarul Epoca, la care colaboram și eu cu Mircea Handoca, editorul operei episto- răposaţii amici și prieteni Iancu Bacalbașa, Al. lare a lui Gheorghe Kirileanu, în volumul Co- Antemireanu, Sh. Ranetti și Șt. Iosif. respondenţă (București, 1977) a inclus câteva Și mi-am mai amintit de un Teodo- scrisori trimise de Gheorghe Madan, în 1932, rescu-Chirileanu de la orfelin. agricol «Ferdi- din Chișinău, bunului său prieten, precum și o nand» din Zorleni, care a scris Cartea ţăranului scrisoare expediată în 1935 de către Gh. Kiri- și de care mă leagă o forţă de activitate naţio- leanu lui Gh. Madan, la Chișinău. nal-culturală sub auspiciile lui Spiru Haret (el în Revista Basarabia (1992, nr. 10) a tipă- Regat, eu în Basarabia). Între scrisorile privitoa- rit o serie de materiale inedite, printre care și re la începuturile mișcării naţionale basarabene fragmente din monografi a Trușenilor și câteva (1895–1910), care ne-a adus la Republica Mol- scrisori expediate de Gh. Madan lui Gh. Kiri- dovenească basarabeană și apoi la Unire posed leanu în 28 martie 1930, la 8 și la 25 septembrie una (cartea poștală) și de la Teodorescu-Chiri- 1932, în decembrie 1932, la 7 ianuarie 1933. leanu, prin care mi se ofereau, pe când eram la În fondurile Muzeului Literaturii Româ- Teatrul Naţional din București, mijloacele de ne din Iași, cu ajutorul amical al cercetătorului înfi inţare a unei biblioteci românești într-o co- Dan Jumară, am găsit mai multe scrisori sem- mună din Basarabia. Pentru Th eodorescu-Chi- nate de Gheorghe V. Madan, adresate bunului rileanu mi-a cerut astă-primăvară Tomescu, său prieten și, în mare parte, susţinător și înger profesor la Facultatea Th eologică din Chișinău, păzitor, Gh. Kirileanu. să-i dau un plug de anul nou basarabean și i Deoarece scrisorile datează din prima pe- l-am dat pe cel din colecţiunea mea, pe care-l rioadă a înfi ripării marii amiciţii, și întrucât publicasem în Cuvântul moldovenesc. mai mulţi cercetători ai vieţii și operei lui Ghe- Dacă Dta ești Acela, apoi afl ă că și eu sunt orghe V. Madan consideră că din opera episto- Acel Gheorghe Madan, acel Badea Cârţan (tri- lară a scriitorului ne-au rămas puţine mostre, miteam cărţi) al Basarabiei, care a pus temelie am găsit de cuviinţă să le reproduc pe toate: mișcării naţional-culturale din Basarabia, care „Orașul Chișinău, 25 iulie 1928 a publicat în revistele din Ţară schiţe și nuvele Mult stimate Domnule Teodorescu-Chi- din viaţa basarabeană (needitate), care la 1989 rileanu, a tipărit (cu greșeli de tipar) în biblioteca «p. Cumnatul meu Mihail Bârcă, profesor de toţi» a lui Miller, sub titlul Suspine o parte din muzică în Chișinău, mi-a arătat o adresă a Fun- colecţiunea sa de folclor basarabean, care a or- daţiei «Ferdinand», prin care este însărcinat, în ganizat la Expoziţia jubiliară din 1906 secţiunea schimbul a 40 000 lei, să culeagă melodii po- basarabeană, care, la manifestaţia naţională stu- 447 denţească din seara de 7 martie 1906 din Piaţa Cântarea bisericească se păstra și se cultiva Teatrului, a fost rănit de moarte, care, în urma prin mănăstiri, îndeosebi la Căpriana, Condriţa manifestului de amnistie a ţarului, s-a reîntors și Curchi și la cea de maici de la Vărzărești. în Basarabia, a scos în anii 1907 și 1908, în Chi- Muzica și cântarea lumească înfl oreau, mai șinău, ziarul naţionalist Moldovanul și a înfi inţat ales, în orașe și târguri, cari atunci se compu- din elemente basarabene: o trupă teatrală, care a neau din mulţi negustori și breslași moldoveni, jucat teatru popular românesc în Basarabia timp plus boierimea de la ţară care petrecea iernile la de cinci ani (1907-1912), care la 1902 a tipărit, orașe, mai ales, în capitala provinciei – Chișinău. mulţumită lui Spiru Haret, prin Casa Școalelor o Avut-a Basarabia câţiva lăutari vestiţi. Băl- antologie românească cu litere chirilice și a răs- ţii (fostul ţinut Eși) – regiune de mulţi boieri pândit-o în Basarabia. Eu sunt! – am îmbătrânit și boierași a avut pe vestitul Lemiș, din școala (56 de ani), dar n-am murit și aș trăi așa încă lui Barbu Lăutaru: acest Lemiș cu taraful său a mult, dacă nu mi-ar fi inima cam beteagă. Fac cântat.” parte din generaţia de sacrifi cii și dacă sărăcia Aceasta este scrisoarea care a pus bazele nu m-au repus, apoi amărăciunile mi-au rănit unui schimb de scrisori relativ periodic, dar tocmai inimioara și o să mor pe neașteptate de foarte consistent ca informaţie – nu numai bi- moarte fericită peste câţiva ani. ografi că, dar și de ordin social general: Dar îi fi dumneata Acela sau un alt Teodo- „Mult iubite Domnule Chirileanu, rescu-Chirileanu, eu te rog să-mi dai voie a-ţi Vă mai trimit un fragment dintr-o scri- vorbi familiar și mai pe larg. soare de acuma aproape treizeci de ani în urmă La noi, dragul meu, când a pus Rusia stă- a părintelui Andrei Madan. Ţi-aduci aminte că pânire pe Moldova dintre Prut și Nistru, erau adeneoară iconarii și jugănarii nu puţin agitau aceleași oraţiuni, cântece și jocuri ca și în Bă- în ţară, simţind conștiinţa plăpândă a ţărăni- trâna Moldovă, căci eram aceeași Ţară, același mei din Vechiul Regat. După răscoalele din Neam, același graiu, aceleași datine și obice- 1888, aceste sate au fost izgonite, însă cei slabi iuri, aceeași lege și credinţă. și creduli porneau să caute norocul în Rusia, A dăinuit aceasta cam pân’ pe la anii 1870, așa că pe la 1889-1902 erau câteva mii de de- când – întorcându-se și la noi serviciul militar zertori români în Basarabia. prin ducerea recruţilor în Rusia, înfi inţându-se Din fragmentul alăturat, se vede cum jude- școli rusești și pe la sate și scurtându-se dis- ca bădiţa Andrei acest trist fenomen social și cât tanţele prin legarea Basarabiei cu cale ferată de pătimea sufl etul și inima lui de neam iubitoare. marile centre rusești – au început a răzbate la Cred că din materialul trimis părintelui noi valurile rusismului. Nae va face un chip de preot naţionalist basa- Dar, timp de 60 de ani, moldovenii basarabean, de pe vremea urgiei ţariste, tot atât de rabeni, despărţiţi de Moldova și izolaţi de Ru- luminos și admirabil ca și al părintelui Vasile sia prin graiu și depărtări, n-au avut altă hrană Damian «pictorul». artistică și culturală decât cea (puţină) moște- Pentru noi Mădăneștii e o cinste că un teo- nire de la Ţara de Jale a Moldovei în cea creată log-savant ca părintele Nae Popescu va înveșnici de geniul popular, local, propriu. Rar, foarte fi gura unui preot, apostol al cauzei naţionale în rar pătrundea câte ceva și de peste Prut prin Basarabia ce s-a ridicat din seminţia noastră și lăutarii din Huși și Eși sau era adus de mocanii astfel pomenirea lui A. Madan nu se va pierde. ce-și aduceau turmele din Bugeacul Basarabiei În ce privește chestiunea Bârcă, eu cred că sau veneau de se tocmeau ca simpli ciobani sau voiu putea drege lucrurile, dacă voiu obţine un ciobani scutari la marii veri basarabeni. fonograf de la Ministerul Cultelor și Artelor. 448 Când va fi liber sau în vacanţă, îl vom lua ca în- stau lucrurile în Basarabia din punct de vedere Scriitori care au fost... soţitor și, împreună, vom aduna melodii. Dar naţional. pân’ atunci, i-am spus să facă cum ai cerut D-ta Figura lui de profet, îndeosebi ochii lui în scrisoarea de dăunăzi.” mari, albaștri-verzui, ce te fascinau, m-au im- În această scrisoare se pomenește de presionat puternic. „chestiunea Bârcă“. E vorba de M. Bârcă, com- Cu vocea frântă, turburată, le-am povestit pozitorul care solicitase un fonograf. ce știam. Le-am spus, între altele, că cenzura Memorialist nu oprește cărţile românești, dacă acestea n-au Elementul memorialistic persistă în toate cumva cuprins revoluţionar sau antirus. Că scrierile lui Gheorghe V. Madan. Referinţa la lumea satelor își păstrează graiul și obiceiurile trecut, la amintire este frecventă. Chiar și pre- moldovenești; că nu înţelege rusește și că niște ocupările lui folcloristice sunt axate pe coordo- cărţi, scrise popular și după gustul acestei lumi, nata timpului. ar fi de mare folos naţional. Însă să fi e tipărite cu Starea permanentă de amintire, de căutare litere slovinești sau rusești. Negreșit – așa. Căci a unor detalii interesante, „ambalate” frumos în literele latinești nu sunt cunoscute și constituie cuvintele și expresiile epocii respective, dau un cea mai mare piedică. Aceste litere ne-au răzleţit farmec aparte scrierilor autorului basarabean. și înstreinat mai mult decât hotarul Prutului... Atent la detalii, fi n în descrieri, psiholog subtil După aceasta, a urmat un schimb de vederi când portretizează el știe să reînvie o epocă tre- între toţi cei de faţă; la urmă Hășdeu a declarat cută. Or, tocmai acestea sunt calităţile principa- înfi inţată Societatea pentru ajutorul românilor le ale unui veritabil memorialist. Exemplifi căm basarabeni refugiaţi în România și pentru răs- prin câteva amintiri despre Bogdan Petriceicu pândirea culturii românești în Basarabia. Hasdeu, publicate în revista Viaţa Basarabiei Ca președinte al Societăţii a fost procla- (1932, nr. 8) cu titlul Din amintirile unui basara- mat B.P. Hășdeu. Secretar a fost ales Z. Arbore, bean despre Bogdan Petriceicu Hășdeu: iar casier V. Spoială. „Pe marele și genialul basarabean B.P. După propunerea lui Hășdeu, noua socie- Hășdeu l-am cunoscut la București la 1891... tate a fost botezată «Milcov» – simbol al Unirii. La vreo două săptămâni, Spoială mi-a spus Stema peceţii – să fi e Bourul Moldovei și Vul- că, a doua zi, au să mă ducă la Mahomet – așa turul Munteniei – alte simboluri ale Unirii și îi zicea el lui Hășdeu – ca să-i fac cunoștinţa... înfrăţirii românilor. Și-ntr-adevăr, a doua zi, seara, pe la nouă, La plecare, când ne-am despărţit, Hăș- ne-am dus la redacţia Revista nouă a lui Hăș- deu mi-a spus: «Vino, domnule Madan, pe la deu, din strada Regală, unde a avut loc o ședin- mine!»... ţă, în timpul căreia s-a fondat Societatea «Mil- * * * cov» a românilor basarabeni. După aceasta, mă duceam din când în Au luat parte la acea ședinţă, întrucâtva is- când la Hășdeu. torică pentru Basarabia, prezidată de B.P. Hăș- Familia Hășdeu era pe atunci în mare do- deu, următoarele persoane: doctorul C. Istrati, liu, în urma morţii genialei domnișoare Iulia L. Bibicescu, Th eodor Speranţă, Ionescu-Gion Hășdeu – unica lor fi ică. și Cosmovici de la Ieși, iar din refugiaţii basa- Ori de câte ori mă duceam, să-l văd, la Ar- rabeni: Z. Arbore,V. Crăsescu, Vasile Spoială, hivele Statului, unde dânsul era director și avea F. Codreanu și eu. locuinţă, îl găseam trist și îngândurat, cu frun- Hășdeu, după ce i-am fost prezentat, mi-a tea răzămat pe mâna stângă, la masa de lucru și urat bun venit și m-a poft it să le istorisesc cum înconjurat de teancuri de cărţi și hrisoave. 449 Doamna Hășdeu, o falnică și distinsă ro- cată în revista Viaţa Basarabiei (anul II, 1933, mâncă de la Abrud, era de asemeni tristă și ne- nr. 11): mângăeată. „ÎNSEMNĂRI O negrăită jale plutea în atmosfera casei Dialectul moldovenesc în literatură. În lor... numărul trecut al revistei, colaboratorul nos- ...Și curtea cea mare și pustie a Arhivelor, tru apreciat, d-l Gheorghe V. Madan a publicat cu hardughiile celea de case vechi și dărăpăna- o poveste populară – Povestea lui Condrea cel te de mănăstire sihastră... Cu lilieci ţâșnind din Rău – în forma și graiul moldovenilor din co- clopotniţă și sburând prin curte în amurg de drul Bâcului, pe vremea stăpânirii rusești asu- seară... Și cu ședinţele de spiritism în miez de pra Basarabiei. noapte... D. Ștefănucă, un tânăr intelectual băști- Te cuprindeau fi orii! naș, găsește necesar să facă unele obiecţiuni cu Cu vremea însă, Hășdeu și-a revenit la fi - caracter știinţifi c în marginea problemei lim- rea lui de boier român voios. bei dialectale. Din spirit de obiectivitate, facem Dar, curând, a suferit alte lovituri: înceta- loc obiecţiunilor d-sale în cele ce urmează, cu rea din viaţă a soţiei și înlăturarea brutală din remarca necesară că nu suntem de acord cu fruntea direcţiunii Arhivelor. forma în care autorul a înţeles să-și prezinte Saft eaua din urmă i-a făcut-o bunul său obiecţiunile. Tonul e prea ridicat; o notă mai amic doctorul Istrati. Acesta, când a ajuns pe jos n-ar fi stricat... neașteptate, cum singur spunea, ministru de in- A.T. strucţiune, – «îmbracă-te în frac și hai cu mine D-l Gh. Madan, îndrăgostit peste măsu- la Palat să te fac ministru», spunea el că i-a spus ră de frumuseţea graiului moldovenesc, a pu- Tache Ionescu; – acesta, zic, spre a satisface un blicat în numărul trecut al revistei noastre o interes politic al lui Tache Ionescu, l-a înlocuit povestire în dialect despre Condrea cel Rău. pe Hășdeu la Direcţia Arhivelor prin profesorul Cu multe sforţări (greșelile de tipar te încur- Onciul, amic politic al lui Tache Ionescu. că aproape la fi ecare rând), am reușit să cetesc Istrati, cât a trăit, a regretat această gre- această legendă până la sfârșit. Mărturisesc că șeală și obidă, făcută din cauza «blestematei de am rămas nedumerit. Ce-a urmărit autorul politici». dându-ne această legendă în dialect? A voit cu Cât n-am umblat și n-am mijlocit prin al- tot dinadinsul să dea putinţă și cetitorilor să ţii ca să obţină iertarea?! Dar a fost imposibil. guste farmecul graiului moldovenesc? Încerca- Că așa era fi rea lui Hășdeu – neînduplecată! rea e greșită. Graiul moldovenesc cuprinde atât Eram prieten cu doctorul Istrati și știu cât de variate aspecte fonetice, încât e imposibil să de cumplit îl durea și cât de mult regreta... fi e redate cu alfabetul obișnuit. D-l Madan nu Și când Hășdeu nu mai era Hășdeu și ză- cunoaște semne diacritice pentru redarea aces- cea, sărmanul, uitat și părăsit la Spitalul Brân- tor aspecte fonetice și, chiar dacă ar cunoaște, covenesc, doctorul C. Istrati, acest mare român riscă să nu fi e înţelese de cetitori. Între autor și savant, s-a dus și a plâns la patul de suferinţă și cetitori se interpune deci imposibilitatea al vechiului său protector și amic...” comunicării graiului moldovenesc dialectal. Polemist Calea de mijloc aleasă de D-l Madan mai mult Firea lui artistică favoriza zefl emeaua, diformează graiul moldovenesc decât îi arată bancul, scena anecdotică, dar, ca orice artist, frumuseţile. nu prea știa să cedeze fără luptă în momentele Cetitorii necunoscători ai graiului dialec- principiale. O mostră de polemică a fost publi- tal moldovenesc vor ceti după cum e scris: jin, 450 fașim. mânţănim, șeri («ci sî șeri în grabă»). Am ales graiul cel mai simplu și mai ne- Scriitori care au fost... În realitate, sunetele j, ș, n, urmate de el apar împodobit. foarte melodioase în graiul moldovenilor și Povestirea a ieșit cu greșeli de tipar din canu pot fi redate decât cu semne diacritice. Nu uza grevei de la tipografi e. numai atât. Autorul nu e stăpân în întregime Acum, tânărul domn Ștefănucă afi rmă că pe dialect și încurcă pe alocurea forme literare nu cunosc bine dialectul basarabean și că am alături de cele dialectale. Imperfectul indicativ mutilat oribil graiul moldovenesc, iar publicarea la persoana a treia singular apare terminat la acestei povestiri nu aduce folos nici dialectologi- unele verbe în ea, pe când dialectul se aude în ei, nici folclorului, nici literaturii. e, ex.: trăia (dialectal trăie), stăpânea (dialectal Nu pot primi fără apel această știinţă. stăpâne). De aceea, rog pe onor. Direcţiune a re- Mai scapă de asemenea și cuvinte pur lite- vistei V.B. să supue cazul și judecăţii domnilor rare, ex.: foarte, veacuri (dialectal se aude nu- profesori Nicolae Iorga, Ovid Densusianu și mai vac, vacuri, «un vac de om»). Mihail Sadoveanu. În unele fraze ordinea cuvintelor ne adu- Cazul e nou și interesant. ce aminte de stilul cronicarilor («și el văzând Căci până acuma încă nimeni nu a scris atâtea jalnice lacrămi și amărâti suspinuri», într-un graiu așa de simplu și natural. p. 569). Și numai după ce sentinţele de mai sus Graiul moldovenesc din această povestire se vor fi pronunţat vom ști dacă un asemenea apare oribil mutilat și imposibil de cetit. Poate scris e dăunător sau ba. că autorul a vroit să facă folclor? Compoziţia În ce privește rugămintea cu ton de soma- bucăţii ne arată alături de povestirea despre ţie ca să încetez, mai nimerit ar fi fost să o adre- Condrea cel Rău și participarea autorului. seze revistei V.B., care a făcut pozna, publicând Intenţia i-a fost de literatură, deci. povestirea. Frumuseţea graiului popular reiese nu Gh. V. Madan” atât din vocabularul dialectal și aspectul fo- Problema naţională netic (care e imposibil de redat), cât din tonul A fost antrenat în mai multe activităţi ne- povestirii, ordinea cuvintelor în frază, imagini, cesare deșteptării mișcării naţionale în Basa- expresii, proverbe, etc. rabia, contribuie la trecerea ilegală a literaturii Încercarea D-lui Madan nu aduce folos în ţinutul dintre Nistru și Prut, corespondează nici dialectologiei, nici folclorului, nici litera- cu fratele Andrei din Trușeni, cu gruparea lui turii. Pelivan de la Dorpat, ajutându-i cu literatură Să-l rugăm să înceteze. și informându-se despre realităţile din Rusia în P. Ștefănucă” vederea organizării cât mai efi ciente a muncii revoluţionare. Arătând d-lui Madan cele scrise de d. Ște- „Modelul” de revoluţionar îl căuta în fănucă, d-sa ne-a dat spre publicare rândurile imaginea mai multor personalităţi: Zamfi r ce urmează: Ralli-Arbore, mare boier, ajuns simplu funcţio- ”Am dorit să scriu o poveste populară în nar la statistică pentru motivul că a jertfi t totul graiul ţăranilor noștri basarabeni pe vremea stă- pe altarul revoluţiei; Victor Crăsescu, doctor și pânirii rusești; căci, de la Unire încoace, acest scriitor, fugit din Chișinău, ferindu-se chiar și graiu s-a îmbogăţit cu expresiuni și cuvinte noi. în România de ohrana ţaristă (poliţia secretă – Și astfel am scris pe Condrea cel Rău din n.n.); Dobrogeanu-Gherea care avea un resta- no. 10 al revistei V.B. urant în gara Ploiești, dar făcea tot ce-i stătea 451 în puteri pentru a instaura o nouă orânduire în laţiile amicale și era internat în spital. Boli avea lume. Cel mai mult însă l-a infl uenţat B.P. Has- sufi ciente, deci motive de internare existau în- deu. Iată un moment mărturist în memoriile totdeauna. Dar și în aceste „evadări” medicale lui din Viaţa Basarabiei: nu avea limită. Când cuţitul datoriilor l-a ajuns „Mare naţionalist patriot, Hășdeu urgi- la os, a acceptat o internare la spitalul de boli sea Rusia și pe ruși. Nici zugrăviţi nu vroia să-i mentale din Costiujeni. Și, ca un actor și scri- vadă. Iar când el însuși îi zugrăvea, apoi – nu- itor veritabil, nu s-a speriat de pacienţii care-l mai în vreun rol josnic de iscoadă, ca acel din înconjurau. Ca și ei, își punea probabil aceeași Răzvan și Vidra (Piesa lui Hășdeu cu același întrebare: care sunt adevăraţii bolnavi – cei din nume). Sau îi acoperea de oprobriu și ridicol, interiorul spitalului sau acei rămași în afara lui? ca în Papa de la Neva. (Conferinţă cu acest Prefera mâncarea bună, băutura gustoasă, nume, ţinută de Hășdeu la Ateneul din Bucu- compania unor prieteni, căci avea darul deose- rești.) bit al povestirii, al bancagiului care știa să im- Pe revoluţionarii basarabeni, care îi cân- provizeze. tau despre o Basarabie dezrobită în hotarele În perioadele de cruntă sărăcie, își căuta unei Rusii constituţional-democratice, îi de- un refugiu sigur. A locuit un timp la Meleșe- testa. Zicea că «fac treabă de agenţi moscoviţi». ni, unde era preot un frate de-al său. Mai făcea Dânsul zicea că o Rusie constituţională va câte o escapadă pe la curţile boierilor cunos- fi și mai puternică decât cea ţaristă: deci mai cuţi. Timpul însă l-a cuminţit, astâmpărându-i periculoasă pentru noi, românii. cheful nesfârșitelor petreceri. Bătrâneţile, veni- Pentru Hășdeu problema basarabeană era te parcă pe neprins de veste, au fost cel mai bun o chestiune pur naţională, de ordin sentimen- leac pentru fi rea lui boemă. tal și de interes politico-naţional, iar nicide- Această perioadă o descrie și Gh. Bezvi- cum social-economic. coni în memoriile sale Portretov dlinâi read: Să-și iubească neamul, să-și păstreze gra- „Gh. V. Madan locuia la Chișinău, modest și iul și toate comorile sufl etești naţionale și să neobservat, primind o pensie mică, ca unul năzuiască la unirea Basarabiei cu România dintre «Eroii naţionali» ai unei epoci apuse. – acestea trebuiau să constituie, după dânsul, Când pierdea banii jucând cărţi, se «îmbolnă- idealul românilor basarabeni. vea». Era internat la spitalul orășănesc până la Era democrat, însă «numai pentru ţăranul însănătoșirea... fi nanciară. Găzduirea gratuită român!». și masa de la spital îl ajutau și prin alte căi, fos- O mărturisire analogă mi-a mai fost dat tul mare activist obștesc doctorul L.E. Seţin- să aud odată de la fostul ministru liberal Spiru schi. Eu îi vizitam pe ambii. Haret: «Când e vorba de ţăranul român sunt În iunie 1940, Gh. V. a rămas la Chișinău cel mai socialist!... dar și naţionalist!»” cu toate că era adeptul puterii populare. Oa- Boem menii mei care au venit îi erau străini. În scurt Fire de actor, purta în sufl et dorul pribegi- timp, s-a «repatriat», adică a trecut în Româ- ei. Poate și-ar fi dorit un cămin stabil, ca să fi e nia, unde locuiau fraţii lui.” în rând cu lumea, dar se prea poate că pentru În ghearele NKVD-ului un poet ca el aceasta ar fi fost o povară ce i-ar Este greu să afl ăm acuma cum a nimerit fi apăsat nespus de greu sufl etul. La Chișinău, la NKVD. Dar în dosarul nr. 824, în care fi gura locuia, de obicei, la hotel – fi e la „Suisse”, fi e la un grup mare de foști deputaţi ai Sfatului Ţării, „Londra”, fi e la „Continental”. Când o ducea la 5 septembrie 1940, au apărut fi lele cu proce- greu cu banii și-l năboiau datoriile apela la re- sul-verbal al interogatoriului lui Gheorghe V. 452 Madan (anchetator – Cerepanov). În pream- rul său pe moldovenii naţionaliști. Întocmai la Scriitori care au fost... bul, este prezentat astfel: acel moment, odată cu lansarea lozincii des- „Născut în 1872, c. Trușeni, jud. Chișinău. pre autodeterminarea naţionalităţilor, Inculeţ, Domiciliat: Chișinău, str. Buiucanii Mici Buzdugan, Halippa, Ciugurean, Catelli ș.a. au 12, ap. 6, proprietarul casei Ceban. început să organizeze comitete militare mol- Moldovean. Șomer. Provine dintr-o fami- dovenești în unităţile militare ale armatei ruse, lie de ţărani săraci. Celibatar. Studii superioare. care începuse să se dezmembreze sub presiu- N-a fost membru de partid. A fost arestat de nea revoluţiei. autorităţile române până la revoluţie. De la comitetele formate, au început să so- A fost decorat cu ordinul Regele României sească la Chișinău delegaţi la Congresul Mili- (nu e clar ce ordin e acesta, probabil ancheta- tar pentru a soluţiona problema despre crearea torul a înţeles greșit – ordinul era regal, dar se unui organ guvernamental în Basarabia – aces- numea Steaua României – n.n.).” ta și era S.Ţ. În octombrie 1917, de la toate co- Remarcăm de la bun început reacţia de mitetele militare din Odesa, Sevastopol, Kiev, apărare și spiritul de orientare ale lui Gh. V. Frontul Român, au sosit delegaţi la Chișinău la Madan. El știa unde a nimerit și cu cine are de Congresul Militar. furcă. De aceea, unele declaraţii trebuie citite și Eu, pe atunci, îmi satisfăceam serviciul în „răstălmăcite”. Armata a 4-a Rusă, de pe Frontul Român, eram Observaţi, chiar în debutul discuţiei, el își translator pe lângă Statul-Major. Din partea modifi că obârșia, și familia lui de preoţi este Armatei a 4-a, delegaţi la congres au fost: Go- trecută în categoria de „ţărani săraci”. Proble- ian, Selistraru, Mare. Mai apoi, Selistraru și ma pe care el și-o punea, probabil era simplă – Mare au fost aleși deputaţi în S.Ţ. să scape nevătămat din mecanismul monstru- Ceva mai târziu, au fost aleși reprezen- oasei mașini. tanţi în S.Ţ. și din partea altor organizaţii și „Î: – Ce știţi despre organul contrarevo- societăţi.” luţionar Blocul Moldovenesc și despre Sfatul La următoarea întrebare Gh. V. Madan dă Ţării? un răspuns care nu corespunde, cronologic, cu R: – Eu n-am fost membru al S.Ţ., dar ac- adevăratul mers al istoriei. Că face intenţionat tivitatea lui o cunosc bine, deoarece tot timpul acest lucru sau a uitat ceva, ne vine greu să spu- am fost în relaţii cu un șir de conducători mar- nem. Dar suntem tentaţi să credem că spiritul canţi ai S.Ţ. și B.M. lui folcloric se simţea mai în siguranţă când S.Ţ. a apărut și s-a dezvoltat concomitent încurca iţele. Astfel, proclamarea Republicii cu apariţia și dezvoltarea Radei contrarevo- Autonome Moldovenești, el o plasează nu la luţionare Ucrainene. Așa s-a întâmplat că în 2 decembrie 1917, cum a fost în realitate, ci în Ucraina a fost lansată lozinca despre formarea luna ianuarie 1918: Ucrainei autonome și în Basarabia au declarat „Î: – Când a fost convocat S.Ţ. și ce pro- autonomia. În Ucraina, au creat Samostiinu bleme erau soluţionate în cadrul lui? Ucrainu și S.Ţ. a declarat independenţa Repub- R: – În luna ianuarie 1918, la una din șe- licii Moldovenești. dinţe, S.Ţ. a proclamat autonomia moldove- S-a început gruparea forţelor pentru for- nească, iar, în scurt timp după venirea armate- marea Republicii Moldovenești Autonome în lor române, în Basarabia a fost pusă problema Basarabia din momentul când la Chișinău a Republicii Moldovenești Independente. În sosit Ion Inculeţ, reprezentant al guvernului interiorul S.Ţ. a apărut o grupă de românofi - provizoriu, care a și început să-i adune în ju- li care doreau unirea Basarabiei la România, 453 aceștia erau Pelivan, Halippa ș.a., care au orga- Autobiografi a sau, cum a numit scriito- nizat așa-numitul B.M. Reprezentanţii acestui rul această scriere, Scurte date biografi ce bloc au desfășurat o muncă intensă în scopul „Gheorghe Vasilevici Madan. pregătirii maselor în problema dezlipirii Basa- Sunt celibatar. Am 68 de ani. M-am năs- rabiei de la Rusia Sovietică și Unirea ei cu Ro- cut în 1872 în satul Trușeni, judeţul Chișinău; mânia. descendent dintr-o familie de ţărani ajunși cle- La 27 martie 1918, nominal, deputaţii S.Ţ. rici (tata a fost psalomșcic). au votat Unirea Basarabiei cu România. Am învăţat în Chișinău, la Seminarul Teo- Adevărat că Unirea Basarabiei cu Româ- logic, până în clasa treia. Eram considerat sus- nia s-a făcut cu condiţie, adică să fi e păstrate pect și, după percheziţia ordinară a jandarmi- autonomia și reforma agrară a Basarabiei în lor, am trecut la 20 noiembrie 1896 râul Prut în cadrul României. România, unde și-au găsit azil numeroși emi- Însă, la 27 noiembrie 1918, când s-a pus granţi politici ruși. problema despre aprobarea reformei agrare și La București, am absolvit Conservatorul a constituţiei Basarabiei, – aceste condiţii au și am fost primit pe scena Teatrului Dramatic fost anulate și Basarabia, brutal, fără respecta- Naţional. Mă ocupam de publicistică și lite- rea normelor elementare de votare, a fost unită ratură, publicând din când în când articole și defi nitiv cu România. S.Ţ., ca un instrument povestiri. În România, ocupam un post neim- inutil, a fost aruncat. portant la Ministerul Agriculturii și cel al În- Î: – Pe cine dintre invitaţii S.Ţ. care locu- văţământului, și de asemenea la Primăria Bu- iesc astăzi în Basarabia îi cunoașteţi? cureștiului. R: – Nu știu cine azi e în Basarabia, fi indcă În viaţa politică a României nu m-am în ultimul timp n-am întâlnit nicio persoană implicat; dar frecventam ședinţele publice ale dintre foștii deputaţi. Partidului Socialist în calitate de tovarăș de Î: – Cum au fost răsplătiţi deputaţii S.Ţ. idei și de prieten al conducătorilor partidului. pentru că au votat Unirea Basarabiei cu Româ- În 1906, după manifestul ţarist despre am- nia? nistierea crimelor politice, am revenit în Ba- R: – Toţi membrii S.Ţ. au primit câte o sarabia natală, unde, în 1907-1908, am editat recompensă – 50 ha de pământ – și toţi, fără săptămânalul Moldovanul în limba moldove- excepţie, au ocupat posturi înalte și se bucurau nească. Din anul 1909 până în 1916, am ocu- de aprecierea Guvernului. pat postul de cenzor al tuturor ediţiilor româ- Î: – Ce știţi despre aderarea unor persona- nești care soseau în Rusia și de corespondent lităţi marcante ale S.Ţ. la Comitetul refugiaţilor ofi cial al Agenţiei Telegrafi ce din Petersburg transnistreni? pentru Basarabia. R: – Știu că acest comitet se ocupa de re- În timpul războiului mondial, din 1916 fugiaţii din Transnistria, îndeosebi în perioada până la 7 aprilie 1918, am fost translator de lim- 1931-1932, când în URSS s-a început deschia- ba română pe lângă Statul-Major al Armatei a burirea și colectivizarea. 4-a Ruse, care acţiona pe Frontul Românesc. În Președinte de Onoare al Comitetului era momentul când în Rusia a izbucnit revoluţia Halippa, pe toţi refugiaţii îi lua la evidenţă bi- politică și socială, am fost ales președinte al co- roul de cercetare al Corpului III de armată și mitetului executiv al soldaţilor și ofi ţerilor mol- selecta dintre ei persoanele indicate pentru a fi doveni de pe Frontul Român, dar, în februarie trimise în URSS în scopuri de cercetare. Detalii 1918, am fost arestat de autorităţile militare ro- despre aceste locuri nu cunosc.” mâne (de la 21 februarie până la 7 martie), deoa- 454 rece eram considerat periculos pentru interesele două prăsade, pe burta mare – prăsadă – era Scriitori care au fost... românești în Basarabia, unde mi-a fost interzisă așezată o prăsadă mai mică – capul, iar pe ea o întoarcerea până la votarea Sfatului Ţării. furajcă rusească. În Basarabia ocupată de România, am Odată, camionul primăriei s-a ciocnit cu ocupat timp de cinci ani funcţia de secretar al el. Povesteam această istorie într-un cerc de Cârmuirii Casa Noastră, instituţie creată pen- scriitori, am oft at și am adăugat că a fost che- tru a înstrăina pământurile moșierești și biseri- mată ambulanţa: cești în scopul de a le împărţi ţăranilor fără de – Și ce s-a întâmplat mai departe? au ur- pământ. În consecinţa unor deturnări produse mat întrebările. în instituţia noastră și de încălcări ale legisla- – Ambulanţa a remorcat camionul, iar ţiei, eu am părăsit postul și n-am mai dorit să Madan, liniștit, a plecat la club. mai fi u în nicio slujbă de stat și am început să La început, Gh. V. s-a ofensat, auzind ban- mă hrănesc din scris, muncă care mi-a adus cul, care s-a împrăștiat repede prin tot orașul, numele de scriitor al poporului. Concomitent, dar mai apoi făcea singur haz... mă ocupam de cântecele și dansurile popula- Locuia Gh. V. în Hotelul Continental, pe re moldovenești, ocupaţie care îmi asigura un str. Alexandru, între străzile Armenească și câștig modest. Bulgară. Camera lui era mică și dădea cu gea- În viaţa politică nu m-am implicat. Am murile în curte. patru cărţi scrise de mine. Din 1929, am pensie «Dimineaţa, Madan nu putea fi găsit aca- de 3100 lei pe lună. Trei ani în urmă, am pier- să», deoarece dormea. Seara târziu se întorcea dut auzul urechii drepte și mi-au scăzut tare din «câmpul verde». vederile. În genere, bolnav și bătrân. Vara, corpul lui enorm, în costumul lui Scriitorul poporului din Basarabia, tova- Adam, stătea tolănit pe un pat mare. rășul Gheorghe Vasilevici Madan” Mi-amintesc, odată am venit la el împre- Imaginea lui în ochii tinerei generaţii ună cu V.I. Popovici, pe atunci un folclorist în- Generaţia tânără – N. Costenco, V. Luţ- cepător. Gh. V. ne-a vorbit despre obiceiurile can, S.M. Nica, P. Ștefănucă – vede în el un populare moldovenești, demonstrând dansuri Creangă al Basarabiei, un Calistrat Hogaș. populare în același costum, concomitent cân- Gheorghe Bezviconi a lăsat un portret tând la un fl uier ciobănesc... ” bine conturat al lui Georghe V. Madan – au fost Chiril Aldea-Cuţarov l-a cunoscut în anul prieteni și au colaborat la revista Din trecutul 1940, după intrarea armatei sovietice în Ba- nostru. În lucrarea sa Portretov dlinâi read... sarabia. Câteva crâmpeie din aceste amintiri (ANRM, 2983, mapa 7), am găsit aceste măr- le-a publicat în ziarul Știinţa. Un fragment din turisiri: aceste memorii, nepublicat până acuma, îl re- „Nu știu cu ce s-a ocupat Gh. V. după reproducem mai jos. voluţie. Am făcut cunoștinţă cu el în jurul anu- „Descoperisem numele prozatorului lui 1932. Gheor ghe V. Madan, citindu-l în paginile re- Era un bătrân înalt și bine făcut. Daumier1 vistei Viaţa Basarabiei, savurându-i umorul vi- desena capul nu știu cărui rege în formă de guros, sobrietatea și prospeţimea limbii, carac- prăsadă, iar Gogol îi compara pe eroii săi atât terele puternice ale personajelor lui de ţărani de cunoscuţi cu niște ridichi. Fie ca eu să fi u neaoși moldoveni din regiunea Codrilor. M-a învinuit de plagiat, dar Madan se asemăna cu fermecat proza lui lirică, împletită cu duioșie nesecată a folclorului strămoșesc, coloritul viu 1 Honoré Daumier (1808-1879), pictor, gravor și sculp- și realismul ei. tor francez; autor și de caricaturi, șarje (n.n. – I.C.) 455 Mi-amintesc de unele titluri: Puișor, ţi-o fi tiv: „Pe urmă, nu s-a mai afl at nimic despre el păcat... – tragedia femeii basarabene oropsite; până-n 1942, când a fost chemat la Pitești de Tinerei și străinei – destinul tragic al tinerilor autorul Gaiţelor, Alexandru Kiriţescu, care-și goniţi de secetă să-și caute o bucată de pâine ca avea păstrate două camere în casa în care se zilieri în orașe, precum și Trușenii de altădată, născuse de pe str. Crinului nr. 22. Ultima parte Așa-i războiul, Golanii Chișinăului, Condrea cel a zilelor vieţii sale de bejenie, Gh. Madan și-a Rău ș.a. petrecut-o, locuind în casa de pe strada princi- Doream cu orice preţ să-l cunosc. pală – Șerban Vodă, la parterul casei funcţiona În toamna anului 1940, am bătut la ușa Tipografi a Artistică a lui P. Mitu. În urbea din- «apartamentului» din căminul de pe strada tre dealuri și Valea Argeșului de legendă și-a Mihai Viteazul, colţ cu a Fântânei. Acolo, în depus și crucea, la vârsta nu prea înaintată de subsol, locuia confratele de pană Teodor Nen- 72 de ani (n. 1872, aprilie 20 – m. 1944, octom- cev. Venisem la Chișinău să-l văd pe poet. Toa- brie 4), fi ind înmormântat la Cimitirul central tă ziulica am discutat pe diverse teme, mai ales, al orașului.” despre creaţie și munca pe care o depunea pe Conform altor date, s-a stins din viaţă la atunci la redacţia Comsomolistul Moldovei. 7 noiembrie 1944. Seara, plimbându-ne pe stradă, Nencev Tot ceea ce a făcut bun Gheorghe Madan l-a acostat pe un om în vârstă, destul de înalt, va rămâne – fi e chiar și în simplele însemnări grăsulean, care-și făcea siesta înainte de culca- etnografi ce. re – «promenadul». Era prozatorul Gheorghe Tot ceea ce a făcut rău se va șterge, căci V. Madan. M-a recomandat. Scriitorul nu trăia cântarul faptelor onorabile este incomparabil departe, pe aceeași stradă, în clădirea fostului mai greu. Hotel «Suisse». Ne-a invitat la el. Era vorbăreţ, avea o limbă suculentă, «pli- nă de aromă și dulce ca o pâine», presărată cu cimilituri, snoave, anecdote, o limbă simplă, sinceră a ţăranului de la coarnele plugului din Trușenii lui de baștină. Discuţia a durat până hăt după miezul nopţii. Răspundea la toate întrebările. Era mu- calit. Parcă-i aud și acum râsul homeric, în cas- cadă, deși trecuse de mult pragul celor 60 de ani.” Ultimele acorduri... După 28 iunie 1940, a rămas în Basarabia, dar în iarna aceluiași an, s-a repatriat în Româ- nia. Publicistul Octavian Ungureanu tipărește în revista Argeș (1990, nr. 10, serie nouă) un „portret biografi c” al scriitorului și, în fi nal, inserează câteva date și informaţii mai puţin cunoscute, unele venind în directă contra- dicţie cu cele publicate de alţi cercetători, dar acest fapt trebuie doar să ne facă să revenim la momentele care ni se par cunoscute defi ni- Mormântul lui Gheorghe V. Madan, Piteș 456 Scriitori care au fost...

O SCRIITOARE BASARABEANĂ DE EXPRESIE GERMANĂ Iar legătura este următoarea. La 18 octombrie 1823 Marioliţa Ralli (? – 1830), a doua fi ică a lui Zamfi rache Ralli s-a căsătorit cu un ofi ţer de origine germană Teodor von Mettlerkampf, de prin părţile Hamburgului. În memoriile basarabene ale lui Ivan Liprandi el fi gurează cu titlul de baron. Teodor von Mettlerkampf ajunsese în Ru- sia în 1814, fi ind deja căpitan al gărzii naţiona- le germane. În 1823 era căpitan în regimentul Seleghinski, încartiruit în Chișinău și se numea deja Teodor Davâdovici. A participat la războiul ruso-turc din 1828-1829 având gradul de maior. În familia lui Teodor și a Marioliţei au crescut doi copii: Oscar și Amalia (1825-1896). Oscar, la rândul lui, s-a căsătorit cu Pulheria Constantin Cazi- mir (1837-1922). Aceștia au și fost părinţii Eugeniei von Mettlerkampf, născută în 1860 în Basarabia, dar educată în Germania. Când s-a descope- Prozatoarea Eugenia von Me lerkampf rit că este posesoarea unei voci lirice deosebite, prim-soprano, s-a crezut că viitorul ei va fi Literatura basarabeană a fost și rămâne a unul fulminant al unei interprete de operă care fi una dintre cele mai democratice și accesibile va străluci pe marile scene europene așa cum sub aspectul abordării lingvistice și tematice. s-a întâmplat și cu alte basarabence. Neamuri diferite, graiuri diferite, dar toate ele Dar primul concert a fost și motivul îm- înrudite printr-o singură temă – Basarabia. bolnăvirii și pierderii vocii. Drama îndepărtării Cine se întâlnește cu acest nume de fa- de scenă a apropiat-o de literatură. A debutat milie profund german – Mettlerkampf nici cu un volum de versuri, iar mai apoi s-a dedi- nu poate bănui că, de fapt, el a fost purtat de cat artei traducerii. Autorii ei preferaţi au fost: o compatrioată de a noastră și originea ei ba- M. Lermontov, A. Ostrovski (Vasilisa Melentev- sarabeană poate fi ușor citită dacă recurgem la na, dramă tradusă pentru teatrul din Dresda). ajutorul lui Gheorghe Bezviconi și la revista sa Ca dramaturg original a scris piese de Din trecutul nostru (1935, nr. 17-20), de unde teatru: Elend (în colaborare cu Maria de Witte, vom spicui că la origini acest neam este înrudit pentru teatrul din Stuttgart), Niania (în cola- cu Zamfi r Ralli-Arbore. bo rare cu Maria de Witte, pentru teatrul din 457 Viena), Iuda (în colaborare cu Maria de Witte, de atenție ce a expus lucrările sale la Florenţa, pentru teatrul din Berlin) și Stepppenmarchen Geneva etc. (scrisă de una singură). Când Gh. Bezviconi pregătea un studiu În testamentul său a lăsat ca drama ocultă despre familia Iliașenco, legată de ea prin ru- Scara divină să se tipărească după moartea ei. denie, autoarea germană i-a pus la dispoziţie De fapt, și o altă dramă – Henri Maillard – n-a biografi a. fost publicată din motivul că punea în discuţie Era anul 1935. Ce a urmat, nu știe deo- veșnica problemă a relaţiilor franco-germane. camdată nimeni. Dar astăzi, când există atâtea A mai scris proză din care putem menţiona Po- relaţii culturale cu Germania, subiectul este vești ruse pentru copii germani. foarte bun pentru cercetare și sunt sigur că va Natura ei bogată nu s-a limitat la litera- fi cercetat. tură. Artele plastice au fost un timp domeniul Și în istoria literaturii basarabene la ca- care a pasionat-o. Remarcăm faptul că Eugenia pitolul literaturii germane va mai apărea un von Mettlerkampf a fost și o pictoriţă demnă nume – Eugenia von Mettlerkampf.

Chișinăul în epoca Eugeniei von Me lerkampf

458 Scriitori care au fost...

UN POET AL SECOLULUI XXI C.A. Munteanu este unul dintre fi ii anonimi ai Chișinăului. La fel ca și George Meniuc, a venit în literatură din mahalaua Munceștilor, unde s-a născut la 19 ianuarie 1919. A făcut studii liceale la Chișinău, iar licenţa în Drept a luat-o la Universitatea din București. Dar dincolo de profesia de jurist, el a rămas un captiv al literaturii și doar în ea s-a simţit în deplină libertate și armonie cu propria personalitate. A debutat cu versuri în 1930 și a colaborat cu poezie și proză în mai multe publicaţii, dintre care: Cuvânt moldovenesc, Atelier literar, Cadran, Universul copiilor, Pogonici. Mersul istoriei însă i-a dictat și temele, și registrul, și felul de a acţiona și de a se impune: „Înfi orat până în tălpi, am tresărit… Să fi e-adevărat?! Pământul scump, atât de plâns și de cântat E părăsit?!… […] Ca o fi ară rănită contemplu cerul Culegând adevărul:

– Ca păsările toamna, s-au călătorit ai noștri Poetul C.A. Munteanu, portret de N. Mogoș Dinspre zori – către seară… esenţă este un adept convins al mesajului po- Să-i așteptăm: etic. De aici și dragostea pentru eseu, din ne- Au să se-ntoarcă, negreșit, la primăvară!” cesitatea de a se exprima, de a transmite niște [Amintire: 28.VI.1940, fragmente] mesaje numai de el iniţial percepute și desci- frate. În cazul lui C.A. Munteanu avem o bi- În cazul lui s-ar cuveni să scriem despre bliografi e care depășește posibilităţile noastre două fi inţe îngemănate – un poet și un eseist. de a o reproduce într-un spaţiu limitat. A fost Poetul metaforic, ușor abstractizându-și senti- unul dintre cei mai harnici autori basarabeni, mentele și dorind cu tot dinadinsul o infi ltrare opera lui depășind circa 30 de titluri publicate a realităţii. O codifi care secretă pe bază de sen- sub pseudonim sau cu numele lui adevărat. timent. De aici și profi lul poetic foarte specifi c, Mărturisesc sincer că despre C.A. Mun- cu acorduri lirice profunde și personale. Nu se teanu am avut multă vreme o închipuire foarte teme să fi e catalogat ca tradiţionalist, căci în vagă. Informaţia primară despre existenţa unui 459 poet cu acest nume am primit-o indirect printr-un volum de poezie cu autograful autorului, volum pe care mi l-a dăruit părintele Dimitrie Balaur. A doua sursă a fost un alt scriitor basarabean, Mihai Spiridonică, care mi-a trimis câteva răvașe ce se păstrau în arhiva personală. Dar omul, care m-a făcut să scriu despre C.A. Munteanu, a fost doctorul Vlad Bejan de la Iași, care a fost prieten cu C.A. Munteanu: „Ne-am cunoscut în anul 1942 în luna martie, când mi-a adus spre publicare în revista școlară Licurici a Liceului «B.P. Hasdeu», eu fi ind redactorul revistei, poezia intitulată Început – Anul I, alegoria evului nou declanșat la 22 iunie 1941. O seamă de școlari și absolvenţi grupaţi în jurul revistei Li- curici, actori (elevi și ei) din trupa Teatrului Po- pular «Muncă și Lumină», mulţi neavând unde să se întoarcă acasă, formase o boemă adăposti- tă la un pavilion al CFR pe malul unui lac de la periferia Chișinăului… Aici și-au încercat talen- tele literare Vornic Basarabeanu (Vasile Cârlan), Sencine Pușcașu, Sandu Popescu, Leonid Luican, I. Jemăneanu, cântăreţii Misail Chiriţă, Petrică Un autograf de C.A. Munteanu pentru poetul Spoială, apoi «actorii» A. Zaruba, Serebrean, Sergiu Matei Nica, 16 august 1971, Bucureș criticii de artă Igor Creţu, Th . Bebea, C.A. Mun- teanu, V. Bejan. Pe C.A. Munteanu l-am vizitat mai scrie în felul cunoscut. S-a dedicat poeziei acasă, locuia pe un dâmb de lângă șoseaua Mun- pentru copii, a devenit membru al Uniunii Scri- cești – casă de ţară cu două încăperi, pridvor și itorilor, devenise salariat, a primit un premiu, i curte mare de ţară cu o palmă de loc de livadă și s-a dat o locuinţă la București. vie. Ne-a primit bătrâna sa mamă care, judecând După 1973 s-a îmbolnăvit. A fost de trei după bundiţă și vorbă, părea a fi bucovineancă. ori la Iași, ne-am revăzut la București și am Din spatele casei se vedea panorama Chișinăului, purtat o corespondenţă, aș spune, regulată. Nu iar Titus cu zâmbetul ce-l caracterizase se mân- lipsea de la reuniunile basarabenilor, dar păstra drea că Munceștii îs o localitate în vecinătatea că- o oarecare rezervă, pe care o justifi ca cu același reia se afl ă Chișinăul. zâmbet din totdeauna. Reamintindu-mi neca- Ne-am reîntâlnit în toamna anului 1944 la zurile lui cu boala și poate și altele de care nu București, apoi la spitalul militar de la Craio- mi-a vorbit, am regretul că eu, ca medic, nu va, unde se afl a și el în trecere ca militar. Ne-am l-am ajutat pe cât ar fi avut nevoie…” scris și ne-am mai întâlnit, dar după 1948 nu C.A. Munteanu este autorul care abia am mai știut de el până în 1968, când ne-am acum va fi descoperit de noua generaţie. El este revăzut la parastasul comemorativ al Pr. Alecu un poet al sec. XX, dar care a știut să scrie pen- Mateevici la București. O ducea greu. Am înţe- tru sec. XXI. les că i s-a impus după o arestare să înceteze să

460 Scriitori care au fost...

O SCRIITOARE EXILATĂ ÎN AFARA TIMPULUI Una dintre cele mai interesante persona- lităţi feminine în scrisul basarabean de la sfâr- șitul sec. XIX și începutul sec. XX a fost Olga Nacco. Chiar dacă n-ar fi scris nimic, biografi a ei reprezintă o fi lă inedită din istoria intelectu- alităţii basarabene. Născută la Odesa în 1840, a absolvit liceul și cursurile pentru învăţători. Iniţial a studiat în orașul natal într-un pension pentru fete, dar odată cu declanșarea războiului din Crimeea, fl ota engleză a început a bombarda Odesa și autorităţile au luat decizia de a evacua școala de fete. În 1854 a trecut cu traiul la Vozne sensk, în legătură cu evacuarea școlii, și s-a afl at aici până în 1857, momente descrise în lucrarea autobiografi că De la Odesa la Voznesensk. În 1858 se căsătorește cu istoricul și scriitorul basarabean Alexis Nacco. Cununia lor a avut loc la Odesa, în Biserica „Sf. Mihail” de pe lângă mănăstirea de femei cti- torită cândva de Roxandra Sturdza. Documen- Prozatoarea Olga Nacco tul a fost descoperit de meticulosul cercetător li- transformat într-o muncă de cercetare și selec- terar Vasile Ciocanu în ANRM, fondul 88, reg. I, tare etnografi că. dos. 700, fi la 13, și descris în cartea File de istorie „Am apucat încă în viaţă câţiva bătrâni, literară (Chișinău, 1989) din care citez: „În ade- care au fost contemporanii lui Pușkin și care verinţă se scrie, că la 1 decembrie 1858 a avut loc purtau haine naţionale din timpurile vechi. Ei căsătoria ștabs-căpitanului Alexei Nacco cu fi ica prezentau pentru mine un interes foarte mare decedatului consilier de curte Gheorghi al lui prin povestirile lor din trecutul Basarabiei.” Alexandru Gurţov, domnișoara Olga, de religie [Olga Nacco, din Prefaţa la Bessarabskie ocerki ortodoxă, în vârstă de 18 ani.” i rasskazî, Odesa, 1900] Ajunsă în mediul basarabean sau, cum s-a Om de o veritabilă cultură interioară, ea exprimat autoarea, „într-o fundătură a Basara- a început cu ceea ce este mai important – cu biei”, ea a făcut ceea ce n-au făcut generaţii de studierea limbii băștinașilor „…pe care n-o cu- ruși ajunși aici. În câteva luni a învăţat limba noșteam defel, dar în care foarte curând m-am română ca să poată comunica cu băștinașii și deprins să vorbesc, studiind viaţa basarabe- fi ind profund impresionată de tradiţii, obice- nilor, a moldovenilor, mai ales, care constitu- iuri, folclorul basarabean, comunicarea ei s-a ie populaţia băștinașă. Am studiat, în același 461 timp, trăsăturile naţionale ale caracterului lor, germani, ucraineni, armeni, greci, macedoneni, obiceiurile și legendele lor străvechi.” [Olga era un amalgam de popoare, un amalgam de Nacco, op. cit.] tradiţii și o sursă deosebită de inspiraţie, căci Itinerarul ei basarabean a fost unul intere- în această frământare omenească, fi ecare po- sant, legat direct de preocupările soţului, care por vroia să vină în primul rând cu partea lui era și moșier, dar râvnea și la un serviciu de stat. cea mai frumoasă. Dar desigur, băștinașii erau, Iniţial au locuit la Frăteștii de Sus, locali tate din în primul rând, în vizorul ei, mai ales, bătrânii, actualul raion Sângerei, contopită cu satul Bălă- care au fost martorii de fapte și evenimente me- șești, informaţia se conţine în ediţia lui P. Haneș morabile, dintr-o epocă care deja apunea. Scriitorii basarabeni (București, 1942). În prefaţa pe care o face la prima sa ediţie Un timp au locuit în satul Mânzâteștii Schiţe și povestiri basarabene (Odesa, 1900) scri- Vechi. Cercetătorul Vasile Ciocanu redă exact itoarea ne dă explicaţiile de rigoare: „…Ei îmi toponimia de odinioară: „O altă localitate în solicitau interesul în cel mai mare grad cu poves- care a trăit temporar familia Nacco a fost sa- tirile lor referitoare la trecutul Basarabiei. Mora- tul Mânzâteștii Vechi, contopit ulterior cu satul vurile și obiceiurile de atunci, diferite evenimente Berești, iar Bereștii la rândul lor – cu Unghe- și întâmplări din viaţa casnică a multor familii ce nii. Moșia cu satul Mânzâteștii Vechi (numită ocupă în prezent un loc de seamă prin poziţia în și Vasilică) O. Nacco a moștenit-o de la părinţi societate, mi s-au părut interesante, încât m-am (ANRM, fond 88, reg. I, dosarul 700, fi la 46) și stăruit să mi le întipăresc în memorie. s-a afl at în posesia ei până la sfârșitul sec. XIX. În același timp, eu observam viaţa popo- Mult timp familia Nacco a trăit la Chiși- rului basarabean, a populaţiei băștinașe – a nău, unde Alexis a îndeplinit diferite funcţii în moldovenilor. Trăsăturile naţionale ale carac- administraţia regională, precum și la Bender.” terului lor, obiceiurile, vechile ritualuri, su- [Vasile Ciocanu, File de istorie literară, Chiși- perstiţiile și legendele lor. Toate acestea dis- nău, 1989] par cu încetul, se șterg, se nivelează, devin de Probabil urmând îndemnurile poporaniste domeniul istoriei și al poeziei, căci civilizaţia foarte mult apreciate de intelectualii de atunci, universală a reușit de acum să atingă cu aripa se decide să schimbe orașul pe un târgușor mi- sa această ţară: ea a distrus pădurile seculare, cuţ cum era Vilcovo, din sudul Basarabiei, unde a secătuit solul, a populat-o cu o masă întrea- se angajează la lucru ca învăţătoare. gă de diferiţi răpitori – cosmopoliţi, scoate din Vilcovo era un târg așezat pe apă, supra- uz moravurile și obiceiurile, adună totul sub o numit și Veneţia Basarabiei. O lume aparte a singură formă generală fără culoare.” pescarilor în care se simţeau bine atât lipovenii, Dar primele ei scrieri n-au fost literare. adică rușii de rit vechi, cât și băștinașii moldo- În anii ’70 ai sec. XIX, a întreprins o călă- veni, deprinși să facă agricultură. torie de studii la Varșovia și la Paris, studiind De fapt, acest fel deosebit de a fi al basa- heliomeniatura și chiar a tipărit un îndreptar rabenilor l-a descoperit cu prisosinţă și în alte în această disciplină Rukovodstvo dlea izucenia sate din jud. Ismail, unde i-a fost dat să fi e în- gheliomeniaturî (Odesa, 1882). văţătoare. Primele ei publicaţii de inspiraţie literată Basarabia și basarabenii au devenit tema au început să apară din anul 1889 în ziarele Bes- ei literară preferată și, desigur, aria de cercetare sarabskii vestnik și Odesskii listok, iar mai târziu era foarte bogată. în Novorossiiskii telegraf și Odesskii vestnik. Erau Teritoriul locuit de români, evrei, ruși, niște schiţe, niște impresii culese din cotidian cu lipo veni, bulgari, găgăuzi, elveţieni, francezi, mici generalizări trecute în paginile de carte. Se 462 părea că această învăţătoare realităţile sociale dominante Scriitori care au fost... care locuia departe de cen- în societatea exploatatoare, trele intelectuale nu are nicio nu în însăși esenţa orându- șansă să se promoveze și să se irii feudalo-moșierești, ci în afi rme ca o autoare de proză, existenţa oamenilor răi, care dar sufl etul ei sensibil, încer- prilejuiesc rău altora. Această carea de a înţelege care este poziţie conciliatoare, această raportul dintre bine și rău în înduioșare și seninătate di- această lume și dorinţa since- minuează valoarea artistică ră de a spune ceva izvorât din a povestirilor basarabene ale adâncimea unei provincii, au scriitoarei Olga Nacco. convins-o că trebuie să scrie Proza Olgăi Nacco nu e și ea, la rândul ei, a convins de valoare egală, importanţa cititorii că are despre ce scrie. ei literară oscilează în depen- Debutul editorial Olgăi denţă de ceea ce a precum- Nacco s-a produs târziu, abia pănit în povestirile ei – con- în 1900, dar de această peri- cepţiile naive ale autoarei sau oadă este legat un eveniment adevărul aspru al vieţii.” foarte important din viaţa ei, În 1903 a fost trimisă și respectiv, foarte important Coperta cărți Olgăi Nacco în orașul Pavlovsk la niște pentru cultura noastră. cu autograful autoarei cursuri de perfecţionare. Ea În acel an îi este tipărit la Odesa volumul Bes- însă s-a decis în drum spre Pavlovsk să treacă sarabskie ocerki i rasskazî. Și din această carte se pe la Iasnaia Poleana și acolo s-a întâlnit cu Lev vede clar că prozatoarea e preocupată nu doar de Tolstoi. Marele scriitor rus era foarte interesat frumuseţea etnografi că a plaiului, ci e frământată să știe cât mai multe despre Basarabia, căci în de gravele probleme sociale pe care le înfruntă cu planurile lui de evadare de la Iasnaia Poleana, stoicism populaţia de atunci a imperiului rus. Ea Basarabia era pe primul loc. Pe de altă parte, cercetează și descrie omul cu toate realizările și era interesat să știe cum o rusoaică, locuind în slăbiciunile lui. Alexandru Kidel în prefaţa volu- mijlocul moldovenilor, îi învaţă limba rusă. Și mului Olga Nacco. Din trecutul Basarabiei (Chi- cum învaţă copiii o limbă străină, când în fa- șinău, 1976) remarcă cu fermitate critică: milie se discută în moldovenește. „Scriitoare de orientare realistă, Olga Șederea ei la Iasnaia Poleana n-a durat o Nacco, care înclina spre idealizarea realităţii zi-două, ci s-a transformat într-o găzduire de de după reformă, a fost nevoită să recunoască trei săptămâni, căci dincolo de învăţătoare, Tol- faptul că în lumea în care trăia ea și eroii ei stă- stoi discuta și cu o scriitoare, deja o bună cunos- pânea lăcomia, nedreptatea, mizeria și foamea. cătoare a tradiţiilor și obiceiurilor moldovenești. Însă Olga Nacco nu avea harul să pătrundă pro- Aceste zile petrecute în Iasnaia Poleana au fost fund fenomenele sociale ale realităţii descrise oglindite și în zilnicul lui Tolstoi din această pe- de ea, nici să disece lumea interioară a eroilor rioadă, dar și într-o descriere a Olgăi Nacco în zugrăviţi. De aici motivarea neconvingătoare a schiţa La Iasnaia Poleana: „El se interesa de ac- comportării personajelor, nerespectarea logicii tivitatea mea pedagogică, m-a întrebat, printre interioare a dezvoltării caracterelor lor… altele, cum mă descurc cu predarea limbii ruse Conform părerii scriitoarei, cauzele vicii- copiilor moldoveni, afl ând că timp de șase ani lor și ale marilor nenorociri sociale rezidă nu în am trăit într-un sat moldovenesc.” 463 Trebuie să remarcăm faptul că, dincolo de O bună parte din creaţia ei n-a fost tipă- interesantele tipuri și caractere basarabene, ea rită în volume și este risipită prin presa peri- a lăsat câteva schiţe bazate pe un material fac- odică a vremii. O încercare de a o readuce în tologic și istoric concret, cum sunt schiţele de- prim-planul interesului public a fost întreprins dicate lui Aleksandr Pușkin. În Zilei de tinereţe, atunci când cercetătorii Sava Pânzaru și Vasile tipărită în antologia Sbornik Pușkina (1899), ea Ciocanu au tipărit o antologie în limba rusă ce a reușit să îl readucă în memoria cititorului pe îngloba mai mulţi autori care au scris în Basa- A. Pușkin cu toată elita lui basarabeană, con- rabia și despre ea: Iz literaturnogo nasledia bes- vingându-ne că la momentul sărbătoririi celor sarabskih pisatelei XIX veka (Chișinău, 1986). 100 de ani de la naștere a poetului, Basarabia Pentru cititorul contemporan, opera Ol- venea cu aportul său inedit la această temă im- găi Nacco are mai multe valenţe. În primul portantă pentru ruși. Ea reușise să întâlnească rând, felul ei concret de a scrie, bazat pe buna martori care puteau descrie Chișinăul de pe cunoaștere a vieţii, este un material veritabil timpul lui Pușkin și anturajul lui. Chiar descri- pentru cei care vor să însușească aerul trecutu- erea casei lui Naumov, în care poetul a fost găz- lui basarabean. Fiind un bun psiholog, un om duit un timp, a interiorului ei, a preocupărilor care-și punea probleme fi lozofi ce, Olga Nacco gospodărești ale proprietarilor a permis ca as- a încercat în opera ei să găsească locul exact al tăzi muzeul „A.S. Pușkin”, să fi e reconstituită noilor relaţii capitaliste. Viaţa veche, cu ţiganii atmosfera descrisă de Olga Nacco. robi, cu ţărani întunecaţi, venea în contradicţie Deoarece a locuit un timp și la Chișinău, cu lumea capitalistă, care-și făcea loc tot mai unde soţul ei, scriitorul și istoricul Alexis Nacco, viguros. Noţiunile de bine și rău, de dragoste și a fost viceguvernator al Basarabiei și de aceea ură capătă valenţe deosebite în lumina noilor cunoștea orașul și tradiţiile lui. Făcând parte din raporturi. Au să treacă generaţii, dar lumea o nobilimea vremii, era cunoscută îndeaproape cu să deschidă cărţile Olgăi Nacco, anume pentru tradiţiile de familie ale acestei caste sociale care acest segment în care sunt descriși oamenii vii, păstra amintirea despre Pușkin și vremurile de cu emoţiile lor fi rești, cu trăirile lor originale. odinioară. Una din trupele teatrale de amatori a Îmi pare foarte rău că epocile istorice tot tim- avut-o printre protagoniste pe Olga Nacco. pul parcă ar avea intenţia s-o excludă pe aceas- În timpul vieţii, opera ei în volum a fost tă scriitoare din rândurile veritabililor creatori. publicată în două cărţi omonime: Schiţe și po- Pe timpurile ţariste, tematica ei nu conve- vestiri basarabene, care au apărut, respectiv, în nea autorităţilor. anii 1900 și 1913, această ediţie conţinând doar În anii interbelici nu convenea că era o o povestire de proporţii – Băimăcenii. În 1904 scriitoare ce se afi rmase în literatura rusă. a tipărit un volum dedicat războiului din Cri- În perioada sovietică nu convenea că a de- meea și intitulat Povestirea unchiului Maxim scris cu lux de amănunte trecutul basarabean. despre apărarea Sevastopolului în timpul războ- Cred că doar timpurile noastre sunt, din iului din Crimeea, iar în 1912 i-a apărut volumul nou, cele prielnice pentru opera și biografi a Povestiri, tipărit tot la Odesa. Mult mai târziu, acestei autoare. la sfârșitul anilor ’60 ai secolului trecut, Alexan- A murit în 1919 la Odesa, în plină desfă- dru Kidel a întocmit un volum selectiv care l-a șurare a revoluţiei și a războiului civil, uitată intitulat Din trecutul Basarabiei, carte tipărită la de lume, deși sunt sigur că merita o altă soartă, Chișinău în 1970. În limba română cartea ei Din căci tot ce a făcut ea a fost pentru schimbarea trecutul Basarabiei a fost tipărită în 1976. în bine a acestei lumi, pentru cititorii ei.

464 Scriitori care au fost...

UN TRADUCĂTOR Boris Oxinoit (1887, Chișinău – 1964, Pskov, Rusia), a fost un medic psihiatru de marcă, intelectual de viţă și un excelent tradu- cător. A transpus în limba rusă Luceafărul lui Mihai Eminescu, scrierile lui Tudor Arghezi, Cincinat Pavelescu, iar din germană a tradus din opera marelui Heinrich Heine. În vara anului 1940 a fost pus punctul pe i în cariera literară a talentatului traducător.

Traducătorul Boris Oxinoit

Doctorul Boris Oxinoit înconjurat de colegi 465 O CARTE UITATĂ, UN AUTOR UITAT… Recent un prieten mi-a oferit o carte ve- al Academiei Române. De remarcat faptul că a che, o ediţie rară de care se pare că au și uitat activat în calitate de profesor secundar (1889- chiar ediţiile bibliografi ce – Basarabia. Privire 1931). Debutând în pedagogie în calitate de istorică de G. Popa-Lisseanu (București, 1924). profesor suplinitor la liceele „Sf. Sava” și „Ma- În cele 96 de pagini sunt trecute cronologic di- tei Basarab”, apoi este admis ca titular din 1891 ferite etape din istoria provinciei dintre Prut și la Liceul „Gh. Lazăr” unde a predat limba la- Nistru, dar în comparaţie cu alte ediţii similare tină. A ocupat diverse funcţii în aparatul Mi- aici sunt aduse la zi problemele grave ale Ba- nisterului Învăţământului, ajungând chiar di- sarabiei, probleme care și până astăzi nu și-au rector general al învăţământului secundar, dar pierdut actualitatea și dau de lucru multor isto- s-a pensionat din postul de profesor la secţia rici. Dincolo de actul Unirii din 27 martie 1918 pedagogică universitară. a urmat un proces lung și stresant de negoci- A fost implicat activ și în viaţa politică, eri pentru recunoașterea acestui act istoric. Și făcând parte din Partidul Liberal, care l-a pro- în cartea lui G. Popa-Lisseanu aceste capitole movat deputat în anii 1922-1927, iar în 1924 capătă o oglindire veridică pentru momen- a fost vicepreședinte al Camerei deputaţilor. tul când se produceau acele negocieri difi cile. Opera lui impresionează fi ind vastă și foarte Ultimele trei capitole chiar prin capul de afi ș specifi că. elucidează gravitatea problemei: Tratatul de la Totuși, rămâne o enigmă de ce anume el a Paris în privinţa Unirii Basarabiei (p. 46), Refu- scris această carte? zul Sovietelor de a recunoaște Unirea Basarabiei Autorul încearcă să ne expună în prefaţă (p. 53), Republica moldovenească de peste Nis- mobilul secret al impulsului și poate argumen- tru (p. 60). tarea lui va trezi interesul altor oameni de stat Și tot la fi nele acestei cărţi sunt reprodu- care, având girul deciziei, vor consulta și aceste se trei adaosuri ce conţin declaraţii și cuvân- surse expuse în prezenta carte și poate se vor tări ale marilor personalităţi ale vremii care au ghida astăzi de aceleași sentimente: „Cărticica expus părerea lor vizavi de problema Basara- de faţă cuprinde un scurt rezumat al întregii biei. Aceste documente sunt valabile și pentru probleme a provinciei noastre de peste Prut istoricii contemporani care pot găsi în ele ar- și are menirea să trezească în cetitor dragoste gumente și suporturi temeinice pentru diverse pentru Neamul nostru din Basarabia; oropsit, lucrări în tema enunţată mai sus. Ne-am oprit vreme de mai bine de un veac, de o soartă vi- pe îndelete la descrierea acestei cărţi deoare- trigă și asuprit, neomenește, de un stăpânitor ce este o lucrare mai deosebită în șirul celor lacom și dușmănos și nu ne îndoim că ea va pe care le-a semnat Gheorghe Popa-Lisseanu desmorţi, prin înfăţișarea dreptăţii cauzei ro- (2.X.1866 – 14.V.1945), specialist în fi lologia mânești și prin scoaterea la iveală a sforţărilor clasică, care a făcut studii secundare la Bra- conducătorilor săi fi rești, sentimentele de dra- șov, studii universitare la București, și la 7 iu- goste de neam, înnăscute în sufl etul fi ecărui nie 1919 a fost ales ca membru corespondent bun Român.” 466 Scriitori care au fost...

POVARA UITĂRII Dacă scriitorii cu renume la noi sunt uitaţi cu ușurinţă chiar de contemporani, apoi despre criticii literarii nici nu poate fi vorba. În momentul când zăbovesc să se apropie de coala de hârtie uitarea îi acoperă ca un văl de netrecut. Excepţii practic nu există. Acesta este destinul literar al tuturor celor care îndeplinesc în lite- ratură două funţii de bază: de sanitari literari ai pădurilor lirice și de diriguitori consecvenţi ori nu prea ai marilor fl uvii ale inspiraţiei. Este o mare doză de nedreptate în această atitudine. Pușkin ar fi avut un alt destin fără Bielinski, Eminescu ar fi fost altul fără Maio- rescu… Literatura noastră a avut un critic bun pe care l-a uitat ușor și pe nedrept. Dar probabil că el trebuie adus din nou în contemporaneita- te. Nu pentru multe și interesante cronici fără de care azi nu poţi intui cum a evoluat procesul literar de odinioară, cum s-a ajuns la ceea ce Ramil Portnoi, anul 1939 s-a ajuns și cum nu s-au atins cotele care trebuiau atinse, ci pentru curajul descoperirii… revistei Octombrie când veni în fugă Portnoi, Ramil Portnoi este un nume puţin cu- fl uturând niște foi. noscut chiar de cei care fac critică literară – În Moldova a apărut un scriitor! postmodernistă. Dar acest autor are un merit Numai unde n-a fost Portnoi cu povestirea incontestabil în conturarea unei certe valori li- aceea, scrisă cam agramat, cam stângaci, dar terare, adică a sesizat la timp venirea unui scri- scrisă de Druţă. Umbla pe la Comitetul Central itor adevărat în literatura noastră. El a intuit în să-l elibereze pe Druţă din armată. Și dovedea scrisul debutantului Ion Druţă ceea ce noi am tuturor că el nu-i soldat, că el e scriitor. Mai târ- descoperit mult mai târziu. ziu făcuse câteva recenzii la adresa scrierilor lui Alexandru Cosmescu era un interlocutor Druţă. După ce Druţă scrisese Moș Cireș, Port- deosebit. Știa să pornească de la un detaliu și noi i-a spus: să ajungă la o micronuvelă, la o micropovestire – Ioane, bagă de seamă, nu te încuia numai foarte interesantă. aici în locul acesta cu umanismul, într-un cerc Din amintirile lui Alexandru Cosmescu naţional, dacă n-ai să te lărgești ai să te pierzi. am spicuit aceste rânduri legate de destinul Druţă s-a făcut foc, n-a mai vrut să audă literar al lui Ramil Portnoi: „Eram în redacţia de Portnoi, deși l-a înţeles perfect și observaţiile 467 i-au priit. După aceea, la câteva adunări, chiar și după moarte l-a pomenit de rău pe Portnoi, iar eu îmi amintesc de ziua aceea de pri- măvară, cum în îngusta redacţie a revistei Octombrie, Portnoi striga: – În Moldova a apărut un scriitor.” Biografi a lui o reproduc aici ca pe un registru simplu de ne- uitare. S-a născut la 11 ianuarie 1908 în satul Vărzărești. A studiat literele, fi lozofi a și dreptul la Universitatea din Cernăuţi, a fost pedagog la mai multe școli din Basarabia. După război a lucrat la revista Octombrie, a fost consul- tant editorial la Uniunea Scriito- rilor și a lucrat la primele ediţii ale clasicilor, tipărite cu mult greu după război în Basarabia: Mihai Eminescu (1954), Ion Creangă (1953). Ariadna Șalari și Ramil Portnoi la o întâlnire cu ci torii, anul 1958 Oricât ar părea de straniu, dar fi ind un foarte bun cunoscător al literatu- tecul Lăpușniţei (1953), Ion Creangă (1955), rii clasice, având un gust literar desăvârșit, el a Păsăruici nezburătoare (1957), Andrei Lupan debutat cu eseuri critice despre creaţia lui Leo- (1958), Analize și aprecieri (1959), Ecouri cri- nid Corneanu și Ion Canna. Acesta era spiritul tice (1963), Articole critice (1966), Piese (1968), vremii. Pagini alese (1977). Opera lui este destul de voluminoasă și S-a stins din viaţă la Chișinău, în luna oc- conţine: eseuri critice, dramaturgie, monografi i tombrie 1965. și chiar mai multe capitole dintr-o operă foar- Și chiar dacă ar fi scris înzecit mai puţin, te reușită Istoria literaturii moldovenești, vol. I Ramil Portnoi nu poate fi trecut cu vederea din (1958). Alte scrieri: Fata cu zestre (1953), Cân- simplul motiv că a descoperit un scriitor…

Chișinăul în anul 1947 468 Scriitori care au fost...

POETUL ENIGMELOR Alexandru Robot este poetul care s-a născut la București, la 15 ianuarie 1916, iar în luna august 1941, odată cu începerea războiului, a fost dat dispărut, fi ind înrolat în Armata Roșie. Este un poet care a debutat la 16 ani cu o plachetă de versuri foarte promiţătoare Apocalips teres- tru (1932) și în 1936 a reușit să mai scoată o plachetă de versuri Somnul singurătăţii. Dar a lăsat în manuscris două caiete de poezii Îmblânzitorul de cuvinte și Plecările și popasurile poetului. Un roman inedit Music-hall și un volum publicistic de schiţe, interviuri, reportaje. Avea ideea unui volum selectiv de poezii A înfl orit Moldova. Desigur că această idee i-a venit după 28 iunie 1940, respectiv și titlul. Este greu de înţeles ce l-a făcut pe acest tânăr bucureștean, născut într-o familie de meseriași să vină în 1935 la Chișinău, unde mediul literar era foarte modest, unde presiu- nea asupra basarabenilor în problema limbii române era foarte acută, unde se cerea ca tot ce este politic să Alexandru Robot cu soția nu aibă infl uenţe de stânga, căci se bănuia că Basarabia este bolșevizată. Colegul său de generaţie Nicolai Costen- Alexandru Robot a fost angajat la Gazeta co, alias Rafael Radiana, a publicat în revista Basarabiei și a rămas a fi un publicist de stânga. Viaţa Basarabiei o recenzie prin care consem- Era foarte harnic, a colindat ţinutul în lung și-n na apariţia, în 1936, a volumului Somnul sin- lat, lăsând impresii foarte frumoase și mărturii gurătăţii (Radiana R. Recenzie // Viața Basara- literare și despre Vâlcov cu pescarii săi lipoveni, biei, 1937, nr. 1-2.). Era o solidaritate literară și despre Chișinăul cuprins de fi erberea proce- justifi cată, fi indcă ambii aveau simpatii politice sului antifascist al lui P. Constantinescu-Iași. de stânga și le promovau cu consecvenţă. 469 În plan literar Alexandru Robot era un ideal, unde s-ar permite nestingherit să creeze concurent foarte subtil al lui Costenco, dar și să se afi rme. Eu cred că acest spaţiu există aceasta nu-i împiedica să fi e foarte generoși ca numai în visele poeţilor, fi indcă orice societate autori și colegi de generaţie. preferă să ţină și să controleze foarte rigid ca- Niciodată n-a încercat să-și mascheze drul de expresie, fi e politice, fi e poetice. opiniile politice. Era un simpatizant al mișcării Între multele texte eseistice risipite în pu- comuniste și rămânerea lui în Basarabia la 28 blicaţiile basarabene sunt unele de-o puritate iunie 1940 n-a fost întâmplătoare. Era o decizie antologică. Sunt mici bijuterii literare care pot conștientă. fi incluse în orice manual școlar, în orice carte Paradoxal, un poet avangardist în esenţă, antologică. cu o profundă subtilitate intelectuală, cu un Tableta Mărţișoare eu o văd ca pe o perlă, talent literar veritabil, a acceptat să rămână în- ca pe o mostră de scriitură poetică: tr-un teritoriu ocupat în speranţa că numai în „Mărţișoarele sunt simboluri. Primăvara se URSS talentul lui avangardist va fi apreciat pe refl ectează în aceste talismane fragile, al căror merit. La o adică, dacă ar fi să judecăm liber, mister s-a atrofi at, s-a vulgarizat. Taina mărţi- Alexandru Robot a fost cea mai elementară șoarelor doarme printre povești, a căror aminti- victimă intelectuală a propagandei comuniste. re s-a pierdut. El nici nu-și imagina că scrisul lui rafi nat va fi Apar odată cu ghioceii. Sunt primele acor- contrapus literaturii moldovenești din Trans- duri ale orchestrei verzi din parcuri și poiene, nistria, ce-l avea ca exponent de frunte pe Leo- cloroformizate de beţia albă a zăpezii. Inimi, nid Corneanu. ancore, potcoave, forme și contururi ale iubirii, Bănuiesc că dezamăgirea lui după un an speranţei și norocului, mărturisiri gingașe prinde viaţă în regimul comunist a fost una profun- se de gâtul femeilor. dă și greu de reparat. Mărţișoarele destăinuiesc inocenţa primă- Cine avea nevoie de un poet atât de fi n și verii, ale cărei insigne sunt amulete enigmatice, subtil în care metaforele și comparaţiile gâlgâ- cu un sens actual pur estetic. iau ca un havuz, iar fantezia părea nestăvilită? Explicaţia mărţișoarelor? N-o cunoaștem, „S-a culcat o fl oare cu un fl utur cum n-o cunoaștem nici pe cea a păcălelilor de Și-am pătruns în zi ca-ntr-un năvod. la 1 aprilie. Lângă porţile cu mult norod, Tradiţiile superfi ciale se păstrează, se con- Am uitat desagii să mi-i scutur. tinuă. Dar peste neguri seculare rămâne numai gestul. Sensul se pierde. Holde mari își freamătă păcatul. Ne vom decora gâtul, pieptul cu mărţișoa- Știu cum râmele au dat seminţi. re. Sunt singurele decoraţii care se acordă fără (Căile creșteau făgăduinţi decrete și fără să implice niciun eroism și nicio Și-ntorceau pe după soare satul.) virtute. Mărţișoarele sunt povești ale primăverii. S-a crăpat nămiaza cu păstaia Vești pe care le purtăm câteva zile, ca să trădăm Și își coace-aripa zborul crud. prin prezenţa lor adolescenţa naturii, cu ghioce- Răstignește inima bătaia, ii răsăriţi de sub giulgiul zăpezii destrămate de Cu porumbul din poveste ud.” soare. („Priveliște”) E atâta poezie în fragilitatea mărţișoarelor, Întotdeauna am încercat să înţeleg aceas- dar o poezie atât de simplă, încât s-a confundat tă tendinţă a unor creatori de a găsi un spaţiu cu banalul. 470 E destinul anotimpului. Primăverile sunt Fusese adus în «orașu-n care plouă de trei Scriitori care au fost... banale, pentru că ne inspiră aceeași puerilă do- ori pe săptămână» de către Al. Terziman, un rinţă de evadare. adevărat lup de mare în presa vremii. Și pentru prizonierii vieţii citadine mărţi- Sfătuit de acesta sau poate din prea mult șoarele sunt raze care se strecoară printre zăbre- respect pe care-l păstra, Al. Robot muncea din lele de fi er ale temniţei. greu și mult, muncea conștiincios și cu râvnă. Cât de frumos e uneori banalul, dar un Citea materialul primit la redacţie, tria ceea ce mărţișor valorează mai mult decât o metaforă.” era potrivit, tăind din el sau adăugând ca să-i De aceea, ideea lui Alexandru Robot era dea o formă cât de cât publicabilă. stearpă de la bun început, era o amăgeală care Tot el se îngrijea de paginaţia gazetei, de nu putea să dea roade, chiar și în regimul so- caracterul literei cu care trebuia culeasă o știre vietic. sau alta, dar partea cea mai ingrată și respin- Scriitorul și actorul Dominte Timonu l-a gătoare a meseriei de gazetar era aceea că în cunoscut la Chișinău, în anii când asupra con- atribuţia lui de secretar de redacţie cădeau și cepţiilor lui începuse să domine cele de stânga. articolele redacţionale, așa-zise de fond, care se Nu este exclus că o anumită infl uenţă o exercita publicau în prima pagină și care elogiau o anu- și presa sovietică care în capitala Basarabiei se mită dată istorică, o zi naţională sau un eveni- găsea în abundenţă. mente politic mai important. Decizia lui de a rămâne pe teritoriul Ba- Aceste articole nu prea soseau de afară, de sarabiei ocupat de Armata Roșie n-a fost ac- la corespondenţi și colaboratori, silindu-l pe cidentală, a fost o decizie conștientă. În cartea bietul secretar de redacţie să le meșterească el, sa, editată postum, Scara de lumini și umbre ceea ce Al. Robot făcea prompt și conștiincios. (Chișinău, 2008), Dominte Timonu îi dedică Din pricina aceasta eu îi aruncam câte o un medalion literar: înţepătură de viespe, căci, deși nu semna cu „Cu Al. Robot am fost coleg de redacţie, la numele lui aceste articole, în josul lor punând un ziar provincial. iniţialele gazetei sau, pur și simplu, Redacţia, De multe ori, cu o cafea înainte și o ţigară el totuși le-a scris cu patos patriotard, venind fumegândă, stăteam ore întregi la taifas. în confl ict fl agrant cu celălalt Al. Robot, cel Nu, nu era prea vorbăreţ, dar ceea ce spu- care deplângea că a ajuns slugă la stăpân și care nea, avea miez și adâncime. blestema stările sociale din acea vreme. Uneori se plângea că a ajuns slugă la stă- Aveam impresia că dualitatea aceasta era pân, că robește atât pentru alţii, dar de cele mai o stare în care se complăcea. multe ori blestema stările sociale din acea vre- Eu nu porneam cu înţepăturile de vies- me și îndeosebi faptul că un poet ori un proza- pe de la cine știe ce principiu sănătos sau de tor, în loc să scrie poezii, nuvele sau romane, la vreo cauză mai nobilă, nu; dimpotrivă, o fă- este silit să robotească la fi ţuici de scandal, la ceam de milă, pentru ca Al. Robot era așa de reviste știinţifi ce sau la buletine municipale, slab și sfrijit, încât munca aceea de adevărat pentru a-și câștiga o biată bucată de pâine. robot nu-l putea aduce la ceva bun. Nu era mulţumit de munca, care o presta Nu avea pe nimeni în acel colţ de ţară și și, ca cel mai evident manifest în acest sens, în nici nu-l ispiteau petrecerile, chefurile, cu toate cei doi sau trei ani cât a rămas în acel colţ de că era la vârsta când un om face toate nebu niile. ţară și cu toate că a lucrat la două ziare locale, Am încercat de mai multe ori să-l scot din nu știu ca Al. Robot să fi semnat două sau trei vizuina lui, să-l atrag în vreo escapadă, dar nu articole. s-a lăsat ispitit. 471 Când a început să se profi leze la orizont Peste o zi sau două, am afl at de la prieteni spectrul războiului, ne-am trezit amândoi la comuni că Al. Robot plecase din ţară. București. Târziu, foarte târziu, după ce se potoli- Evenimentele politice luau amploare și nu se marele pârjol, s-a zvonit că Al. Robot a pierit prevesteau nimic bun. în crâncenul război, pe frontul Odesei, luptând Un cumplit semn de întrebare atârna dea- cu arma în mână de partea sovieticilor.” supra întregii lumi, iar manifestaţiile parami- litare se înmulţeau ca ciupercile după ploaie. * * * Lumea strâmtorată, săracă și alarmată, căuta Vremea de pe atunci, pe care am petre- zadarnic un deznodământ fericit. cut-o în aceeași redacţie, cu o cafea dinainte și Cel de-al Doilea Război Mondial se făcea o ţigară fumegândă, se desprinde așa de fi del simţit și de la o zi la alta bătea din ce în ce mai din: insistent la fi ecare poartă, prevestind domnia „Provincie, tenebre prin parcuri au rămas lui întunecată și sângeroasă. Și orele coboară din primării cu ceas. Într-o zi din acestea, l-am întâlnit pe Al. Ca un convoi funebru, trăsurile la gară Robot pe bulevard, colţ cu Brezoianu, în drep- Se duc ca să aștepte un personal de seară!” tul unei cafenele, cu ochii mari, neastâmpăraţi, (Provincie) întrebându-mă: – Ce fac, mă? Ce fac?? I se citea pe faţă o Lucrările lui au fost publicate, începând stare de groază, stăpânit fi ind de un cutremur cu anii ’60, când a apărut o tradiţie de a aduce nervos, răpus de evenimentele de la orizont. la lumină operele scriitorilor muriţi în război, – Ce fac, mă? era întrebarea care îl chinuia dispăruţi prematur din circuitul literar. Dar și cumplit. atunci, la acea primă selecţie făcută de Simi- Până la urmă, din soluţiile pe care le-a avut, on Cibotaru, Alexandru Robot a apărut ca un a rămas să aleagă: să plece sau să rămână în ţară. poet profund original, ca o voce distinctă în Rămânând, își primejduia viaţa. Plecând toată poezia noastră. fără niciun ban, într-o lume străină și necunos- Evident că dispariţia acestui poet a fost și cută, era și mai cumplit. De aici se năștea acea rămâne pentru mine ca o enigmă. A apărut din aprigă întrebare: București și a murit undeva, lângă Odesa. – Ce fac, mă? Ani de zile am locuit în aceeași curte cu Înţelegând ce-mi cerea, mi-am dat seama fosta lui soţie, fără să bănuiesc cine este. Îmi că nici Dumnezeu din cer, dacă ar fi coborât părea o bătrânică foarte simpatică și inteligen- atunci pe pământ, n-ar fi fost în stare să-i dea tă, dar mai bătrână decât veacul și simpatizată o povaţă. doar de pisicile ei. Gheorghe Budeanu a făcut Al. Robot, ca mulţi alţii, se găsea în faţa un material frumos cu această femeie și cred celei mai grele clipe din viaţă. că, prin ceea ce a mărturisit ea la sfârșitul vieţii, I-am spus cu sinceră și adâncă durere: nu numai că a întregit portretul poetului Ale- – Să faci, Al., numai ceea ce te îndeamnă xandru Robot, dar a sporit și enigma care mai conștiinţa. planează asupra acestui poet.

472 Scriitori care au fost...

HOMER AL BASARABIEI Este fi resc ca într-o regiune ca Basarabia, unde cultul pământului a fost suprem, poeţii să fi e ţărani. Doresc să scriu câteva rânduri în apăra- rea unui poet aproape uitat, clasifi cat simplu și comod – ţăran-poet. O mărturisește chiar Tu- dose Roman într-o scurtă notiţă biografi că pe care o încredinţează lui Ștefan Ciobanu și, în felul acesta, o putem citi tipărită fragmentar în volumul Cultura românească în Basarabia sub stăpânirea rusă. „...s-a născut la 5 ianuarie 1887, în satul Chipercenii de Sus din ţinutul Orheiului, scria autorul la persoana a treia; părinţii mei, ma- zâli, plugari sărmani, văzând cât e de greu să trăiești fără ca să știi carte, când eram de șapte ani m-au dat la școala din sat, unde în curgere de opt ani de zile am învăţat cu greu două clase (aceste școli aveau, de fapt, șase clase – Ș.C.) în limba rusească.” După ce a terminat cele „două clase”, a ră- mas pe lângă părinţi ajutându-i în gospodărie, Poetul Tudose Roman iar „în anul 1905, citind cel dintâi număr al gazetei moldovenești Basarabia, nu-mi credeam vederile, T. Roman participă la toate întruni- ochilor, că citesc în limba mea...”. rile cu caracter naţional, fi ind însoţit de unul Fără nicio ezitare Tudose părăsește satul și dintre copiii săi. Versurile le dicta colaborato- vine la Chișinău. La redacţia Basarabiei a fost pri- rilor redacţiei. Cel mai des îndeplinea această mit bine, în scurtă vreme a deprins a citi cu ca- misiune poetul Antonie Luţcan. Chiar și poe- ractere latine, i-au pus la dispoziţie cărţi de istorie ziile scrise în această vreme ni-l dezvăluie pe și, precum afi rmă el însuși, „am afl at de unde se Roman ca pe un poet din tagma lui Homer: trage Neamul nostru”. În paginile acelei publicaţi „Moldovo, Moldovo, iubita mea ţară, și-a văzut tipărite însăilările sale poetice. Avuta-i, sărmano, o soartă amară, De acum înainte devine un fel de fi u adop- Ca mama duioasă gemeai de durere tiv al redacţiilor moldovenești. Atunci când Văzându-ţi copiii zdrobiţi de putere, dispare ziarul Basarabia, el își găsește locul În jugul robiei sub alte popoare, său la Cuvânt moldovenesc. În pofi da faptului Meniţi de pieire sub grele povoare... că destinul îl lovise nespus de crunt luându-i Avut-ai, Moldovo, să-nduri multă jale, 473 Să vezi multe rele prin văile tale!... Ș-astfel stă viteazul și se uită-ntruna Dar tot începutul sfârșitul și-l are, Pân-ce cânt cucoșii, pân-apune luna. Căci astăzi dreptatea în lume răsare! Calul lui atuncea, speriat tresare Venit-au, Moldovo, azi zile senine, Și viteazul intră în movila mare...” Și capăt robiei adus-au cu sine. O poezie actuală, care ascunde în sine o De azi înainte, Moldovo iubită, antologie de versuri patriotice. Deși s-ar părea Ai chip și ai dreptul să fi i fericită.” că această temă istorică nu-l mai poate uimi pe (Ţării mele) nimeni acum când serialele Daciadei au inun- O poezie de-o simpleţe populară, dar foar- dat paginile ziarelor și revistelor, nu trebuie să te armonios închegată, de o profundă măies- uităm că poezia Craiul dac a fost scrisă până trie poetică. Chiar și atunci când nu mai sunt la 1917. Nuanţa de baladă nu e un indiciu că rânduri pe foaie parcă continui să intonezi rit- autorul nu ar recunoaște alt vers decât pe cel mul versului. Simplitatea versului mizează pe popular. Evoluând vectorial în planul tehnicii un anumit auditoriu. Poetul ieșit dintre ţărani poetice, Tudose Roman își poate permite luxul vine să contribuie la culturalizarea anume a de a alege pentru temele sale o tehnică poetică acestei pături de oameni și, ca să fi e înţeles, adecvată. E cazul similar al pastelului Iarna, al vorbește pre limba lor. Poezia Craiul dac e o poeziei de dragoste Aduceri aminte etc. ilustrare elocventă a acestui gând: Și totuși, voi aduce un alt exemplu, o po- „Vezi, colo, departe, ce movilă mare! ezie foarte interesantă, scrisă pe o tonalitate E-ngropat, se zice, un crai dac, călare. eminesciană: În zadar... Mai în orice seară, când răsare luna, „Haosul din lumea largă Iese din mormântu-i și se plimbă-ntruna. E prea greu de înţeles, Craiul de călare ţara-n jur privește, Însă mintea se încearcă Și mirat în sine, astfel își vorbește: Să-nţeleagă prin progres. – Ce vederi străine văd în orice seară, Toate tainele naturii Ce schimbări sunt astăzi în iubita-mi ţară? Cum se fac, de unde vin, În aceste târguri și-n aceste sate, Cum de sunt atâtea corpuri Cine mai trăiește, când sunt așezate? În al cerului senin, Vai de slava mare ce-am avut odată! Precum fumul se frământă Unde mi-i crăiasa, curtea mea bogată? Când se urcă către cer, Unde mi-s ostașii, unde mi-s argaţii, Se învârtește, se sucește Unde mi-i poporul, fi ii mei și fraţii? Pân’ dispare din vederi. Nu cumva romanii mi-au sfărmat domnia Tot așa și mintea noastră Și pe mândra-mi oaste a căzut urgia?! Se frământă uneori, Noaptea e senină, luna luminează Vrând să afl e taina lumii Câmpul și pe craiul, care tot visează. Ea se urcă printre nori. Împrejur tăcere. Dar în depărtare, Acolo în largul zării În câmpia largă, aude-o cântare. Printre atomii aprinși Craiul dac ascultă cu luare-aminte Ea vibrează-n mii de feluri Cântecul departe, și-nţelesu-i prinde. Pân’ se pierde printre dânșii. Ș-a înţeles viteazul, cântecul ce-i spune: Dar să afl e începutul – Dacii și romanii, azi s-o naţiune... Haosului ne-nţeles Craiul dac răsare și încet zâmbește, Ori puterea ziditoare Iar când doina tace, împrejur privește... N-o mai poate prin progres. 474 Orișicât ea nu s-ar zbate, Soci. A fost, după Mateevici, al doilea poet al Scriitori care au fost... Nu mai trece de hotar Neamului, care și-a părăsit prematur semenii... Și-ncercările ei slabe Volumașul de versuri Cântecul plugarului Rămân toate în zadar.” al lui Tudose Roman a fost reeditat în 1956. A În ultimă instanţă, Poezia își alege autorii, fost pomenit pe ici, pe colo în paginile memo- și nu contează cine sunt ei. Ţăranul e ţăran și rialistice. O singură enigmă mai plutește – acea poezia lui nu-i decât o alinare. Se prea poate Autobiografi e, care în anii de la urmă se păstra că în cazuri concrete așa o fi . Cazul lui Tudose în arhiva lui Ștefan Ciobanu. Roman e ceva ieșit din comun. Dacă după evenimentele furtunoase ale În 1912 tipărește la Chișinău placheta de acestui secol arhiva academicianului a rămas versuri Poezii moldovenești. O a doua apariţie intactă, atunci să sperăm că vom avea surpriza editorială a fost la fel de modestă ca volum. unei întâlniri cu un manuscris original, poves- Treizeci de poezii, tipărite în 1919, cu caractere tea unei vieţi întortocheate și tragice, istorisită chirilice, au alcătuit placheta adunată sub ge- chiar de acel care a dus greaua ei cruce. nericul Cântecul plugarului. Și poate e încă o șansă pentru noi de a ve- Tudose Roman a murit în 1921, fi ind în- dea într-o lumină nouă un poet uitat, pe Tudo- mormântat nu departe de Chișinău, la Step- se Roman...

Tudose Roman (primul din stânga, pe scaun) împreună cu familia 475 EPISOADE DIN FILMUL UNEI VIEŢI Valentin Roșca (7.01.1925, s. Alexan- și pădurea (Ch., 1972); Cel mai frumos ano- dreni, r-nul Edineţ – 28.09.1987, Chișinău) timp (Ch., 1970); Cine e harnic? (Ch., 1962); era un poet care putea fi văzut adesea la Casa Câte sunt pe lumea asta? (Ch., 1979); Curcube- Presei, mai ales, la redacţiile pentru copii. Avea ie (Ch., 1970); Cu soarele și cântecul la drum o abordare tematică a literaturii. Balansa pe (Ch., 1961); Cu viţa de-o fi inţă (Ch., 1982); muchia subţire între literatura pură și cea di- Descântece de dragoste (Ch., 1977); Din câte dactică. Redacţiile aveau nevoie de materiale ochii văd (Ch., 1957); Din podgoria mea (Ch., cognitive, iar el cu studiile lui agricole, făcute 1978); Drumul patimilor (Ch., 1968); Floare e la Școala agricolă din Brânzeni, era un autor pământul (Ch., 1960); Fantastic (Ch., 1968); consacrat în acest domeniu. De fapt, aici era și Întâlnire cu dragostea (Ch., 1964); Legenda rân- rădăcina polemicilor lui cu Grigore Vieru, po- dunicii (Ch., 1958); Mereu ucenic (Ch., 1984); lemici uneori chiar violente produse la adună- Mintea de pe urmă (Ch., 1966); Moș Ion de la rile de la Uniunea Scriitorilor. Gr. Vieru avea o Budăi pentru nepoţeii săi (Ch., 1957); Nasul altă viziune asupra literaturii pentru copii și nu Babei-Cloanţa (Ch., 1983); O sută de ochi (Ch., prea suporta scrisul angajat pe care-l practica 1990); O vară la Nistru (Ch., 1961); Odă en- uneori V. Roșca. tuziasmului (Ch., 1962); Patosul potrivit (Ch., Opera lui te copleșește prin volum: Scrieri 1980); Pentru omul harnic (Ch., 1958); Plină cu alese (în 2 vol., Ch., 1987); Amiaza lucrurilor minuni ograda (Ch., 1984); Poem de primăvară (Ch.,1982); Aoleu, e primăvară (Ch., 1966); Ce (Ch., 1957); Povestea norocului (Ch., 1974); Să avem mai scump (Ch., 1985); Cei șapte pitici fi m sănătoși (Ch., 1986); Stări și prestări (Ch.,

Un poet și doi prozatori (de la stânga la dreapta): Valen n Roșca, Ion Constan n Ciobanu și Samson Șleahu în Grădina Publică a Chișinăului. Foto: Nicolae Răileanu. Muzeul Literaturii Române din Chișinău 476 1991); Struguri de foc (Ch., 1975); Versuri (Ch., Debutează în presă în 1945, publicând Scriitori care au fost... 1975); Viteazul (Ch., 1964); Vremea cireșelor schiţe și poezii, iar debutul editorial s-a rea- (Ch., 1972); Pădure, verde pădure (Ch., 1983). lizat în 1952 cu o plachetă intitulată sugestiv: Și de aceea, criticul Andrei Hropotinschi Bună dimineaţa. Și totuși, scrierile lui de rezis- l-a defi nit postum: „Unicul, vulcanicul Valen- tenţă sunt cele adresate copiilor și cu tematică tin Roșca.” [Basarabia, 1993, nr. 4] ecologică, adică el a anticipat ceea ce fac astăzi Iar un alt distins cărturar – Victor Gher- ecologiștii. Cărţile O sută de ochi (1974), Câte man – a găsit de cuviinţă să contureze o altă sunt pe lumea asta (1979), Pădure, verde pădu- faţetă distinctă: „Măiestrie artistică, indispen- re (1982) vor fi reeditate și citate la nesfârșit. sabilă cultură lingvistică.” [Gherman V. Cultu- Atunci când i-am văzut bustul de la Cimi- ra limbii materne. Ch., 1984] tirul Central din Chișinău, l-am revăzut aievea, Valentin Roșca a pornit spre literatură din la masa redacţională, cu geanta-i mare de pie- viaţa reală, adică a lucrat învăţător, redactor le maro alături, explicând cu voce tare o temă literar la câteva periodice republicane, apoi desfășurată în ultima lui poezie. secretar responsabil la Uniunea Scriitorilor Și toate parcă au fost într-un fi lm pe care (1958-1965). l-am vizionat ieri…

Mormântul poetului Valen n Roșca, Cimi rul Central de pe str. Armenească. Chișinău 477 UN POET PENTRU TOATE TIMPURILE Filosofi i, sociologii, oamenii politici mai mult discută la capitolul conștiinţă naţională, istoria pare să ne convingă că scriitorii sunt cei care o și au. Desigur că nu toţi, dar unii sunt capabili să facă abstracţie de bunăstare și con- fort deosebit în schimbul unei neliniști interioare deosebite. Oricum ar fi , e foarte greu de explicat gestul acestui mic proprietar din Măș- căuţii Orheiului care ne lasă ca amintire a exis- tenţei sale două cărţulii zămislite românește. Și, spre marea noastră surprindere, deducţiile brodate în acele rânduri sunt și astăzi la ordinea zilei: „Deci, și eu, bunule cititor, nu că ase- mănându-mă lor, dar nici acelui grec Erostrat, carele au ars templul Artemidei din Efes, ce era pus în numărul celor șapte minuni ai vechimei, numai ca să-și lasă numele său nemuritor, nu, ci pătruns fi ind de scânteia dragostei, carele au aţâţat în sufl etul meu către fi ii românești, mai vârtos, văzând că limba aceasta, fi ind fi ică a slă- vitei și vechei mume latine, ar fi de trebuinţă a o mai înzăstra, atunci, când asemenea lucru se afl ă tălmăcit în multe limbi; eu nu m-am len- evit a le urma lor, și a traduce aceste fabule în limba moldovenească, care socot îţi vor fi de fo- Poetul Ioan Sârbu. los și cred că de ai avea cea mai mică picătură Fotograﬁ e din colecția cercetătorului Vasile Malanețchi de sânge român, ai sălta văzând în mânile tale această cărticică... Drept aceea aduc în jitniţa și 50 de fabule. În 1852 apare în aceeași tipo- patriotismului acest mic grăunte, carele încă ce grafi e volumul Alcătuirele d. Ioan Sârbu, poe- întâia oară ar putea sluji de dovadă și semn al zie, cuprinzând 98 de pagini. În plin proces de dragostei mele.” colonizare culturală glasul Muzei acestui basa- Rămâne a fi un miracol pentru istoria ba- rabean avea farmecul unui fulger, ozona aerul. sarabeană cele două apariţii editoriale la tipo- Și poate una din explicaţiile care se cer destăi- grafi a lui Achim Popov din Chișinău. În anul nuite e ascunsă în viţa lui genealogică. Gheor- 1851 este trasă la tipar cartea de Fabule alcă- ghe Bezviconi, genealogistul, ne prezintă ur- tuite în limba moldovenească de d. Ioan Sârbu, mătorul tablou: „Ca moșier Ioan Sârbu a fost care conţine o Înainte cuvântare de cinci pagini neînsemnat. El a vizitat Iașii și România, de 478 unde a fost mama sa – Smaranda, fi ica vel-că- care l-a caracterizat „că are un conţinut imo- Scriitori care au fost... pitanului Costachi Tomovici, ctitorul Bisericii ral, este scris, după convingerea cenzorului, cu „Sf. Ștefan” din Iași. Tatăl poetului – Gheor- reaua intenţie de a defăima onoarea personală ghe – a fost căpitan la carantina Basarabiei. a unor feţe cunoscute”. [E.D. Levit, File vechi, El, împreună cu fratele său Ion, născut la Iași necunoscute... Chișinău, 1981, p. 153] Acest în 1796, s-a mutat în Basarabia, unde în 1847 poem, precum și alte scrieri ale lui Sârbu, n-au s-a înscris în rândul nobilimii. Sârbu sunt des- ajuns până la noi. Face excepţie doar epitaful cendenţi din sârbi, refugiaţi în Moldova în sec. alcătuit la moartea părintelui său în 1860. Ca XVIII.” [Viaţa Basarabiei, 1932, nr. 7, p. 62] fabulist, Sârbu se înscrie în școala lui Donici. Formularul biografi c al poetului este des- Dincolo de Prut aceste apariţii editoriale n-au tul de modest ca volum. S-a născut la 18 ianu- fost trecute sub tăcere, în 1866, scriitorul V.A. arie 1830, în satul Ignăţei, jud. Orhei. În anii Urechia publica la București niște însemnări 1839-1848 învaţă la gimnaziul regional din Despre fabulă... caracterizând scrierile autoru- Chișinău unde a avut parte de profesori foar- lui român apărute la Chișinău. Aici el menţio- te buni ca: Ivan Handojschi, la literatura rusă, nează că „sunt lacrimile apăsatului, deși în pri- Alexandru Molceanschi, la limba latină, Ioseph virea literară sunt prea în urma literelor române Bellin de Ballu, la limba franceză. După absol- de la data imprimării lor”. În 1910, la Vălenii de vire lucrează în calitate de copist și traducător Munte, în tipografi a lui Nicolae Iorga apare an- la judecătoria districtuală Chișinău-Orhei. Îndeplinește până în 1856 funcţia de asesor din partea nobilimii la aceeași judecătorie. La Chișinău locuia pe Uliţa Mare, căci avea casă proprie, fapt atestat și în documente. Ultimii ani de viaţă i-a trăit la Mășcăuţi, fi ind înmor- mântat la cimitirul sătesc pe 10 aprilie 1868. Aici, în conacul lui, au rămas după moarte o impresionantă bibliotecă de carte românească și manuscrisele lui inedite, dar pe toate le-a în- ghiţit focul dezastruos al revoluţiei din 1917... Contul activităţii literare l-a deschis încă pe când învăţa la Chișinău. Adică atunci când armeanul Achim Popov cade de acord să-i tipărească în 1851 culegerea de fabule (Fabule alcătuite în limba moldovenească de d. Ioan Sârbu), iar în anul următor – o culegere de versuri alcătuite de d. Ioan Sârbu: Poezie. (Chi- șinău, 1852). Un risc destul de mare în acele vremuri asumat de autor și, respectiv, de tipograf, deoarece permisiunea cenzurii pentru asemenea soi de lucrări se obţinea cu multă bă- taie de cap la Odesa. Deși a continuat să scrie, alte lucrări n-a tipărit. La începutul anilor ’50 a scris un poem satiric, intitulat Beișorul, publicarea căruia a fost interzisă de către cenzură, Coperta cărții Fabule... de Ioan Sârbu. Chișinău, 1851 479 tologia Poeţi români de sub stăpânirea ruseas- PS. Aici e vorba de Sergiu Sârbu, ruda po- că, ediţie întocmită după cât se pare de marele etului Ioan Sârbu. istoric. „Dragă Sergiu, Versurile semnate de Ioan Sârbu astăzi ni Scrisoarea D-tale ne-a făcut mare plăcere. se par departe de perfecţiune. Dar e de datoria Dar din cauza bolii nu stau la masă prea mult noastră să le privim prin prisma timpului când și atunci scriu știinţă, încât deocamdată scri- au fost create. Numai astfel vom putea desluși sori lungi nu prea redactez. Altceva când vii acel nobil semn pe trunchiul veacurilor, lăsat aici. Ar trebui să stăm de vorbă ceasuri întregi. nouă spre veșnică pomenire. Mă simt puţin mai bine. Versurile le animăm Și acea simplă inscripţie de pe piatra de noi și avem o colecţie destul de frumoasă. mormânt, din cimitirul satului Mășcăuţi, de Pușkin, Lermontov, Apuhtin, Aghivţev, Seve- lângă Orhei, n-o să ne mai pară abstractă și rianin, Blok, A.K. Tolstoi, Esenin, Evtușenko, străină: „Aicea odihnești robul lui Dumnezeu Șevcenko, Nadson, Kotlearevski, Gumiliov, Ioan Sârbu. S-au născut la anul 1830 ghenarie Nikitin, Byron, Jukovski ș.a. Din poeţii melea- 15 și s-au svârșit la anul 1868 april 10.” gurilor noastre, am salvat moștenirea literară a lui V.S. Kataranov, dar am trimis-o, ca și vo- lumașe de Lașkov, Razu, Mimi ș.a. în orașul nostru, să fi e citiţi acolo. Versurile tale ne-au plăcut mult. Soţia mea a spus că ești «Lermon- tov Bas.». Ai o ușurinţă de versifi caţie și imagini plastice. Sonete și versuri de S. Sârbu apar în Bes.?, 2.V.1926 etc. Apoi Proșcealnoe și alte versuri, 31.VIII.1931. Când vii, nu uita spiţa – родословны. Te așteptăm cu drag. Doamnei omagii. Soţia mea vă dorește toate cele bune. Cu drag Gheorghe. Avem versurile lui K.R. – frumoasă ediţie.”

„Mult stimaţi și dragi colegi, Soţia mea și cu mine trimitem un gând bun și urări de bine soţiei Dvs. și Dvs., spe- rând să veniţi la noi. Să ne anunţaţi la telefon și să staţi nu zece minute, ci la o ceașcă de ceai. Ce găsiţi din vechituri și spiţă să nu le uitaţi printre altele. Încă n-am avut plăcere să văd pe cumnaţii Dvs. Cu aleasă consideraţie, Gh. Bezviconi”

„Dragă Sergiu, Nu ţi-am scris de mult, deoarece de 2/2 Coperta plachetei Fabule de Ioan Sârbu. luni așteptăm adresa nouă. București 16, Ra- Ediția din 1936 cu autograful profesorului Sergiu Sârbu ion 16 Februarie, Drumul Taberei, Bloc T7, et. 480 I, ap. 15. Telefon nu avem, încât să ne scrieţi Așteptăm venirea D-tale. Acum două zile am Scriitori care au fost... când veniţi. Noi după-masă suntem totdeauna telefonat cumnatului d-tale, repetându-i nu- acasă. Stăm la capătul autobusului 37, în faţă la mărul de telefon 71-07-88, dar am afl at că ești vreo 150 de pași distanţă. La casă nouă aștept suferind și astăzi duminică vroiam să-ţi scriu, fotografi a poeţilor Ion și Sergiu Sârbu, precum când am primit scrisoarea D-tale. Soţia mea și și spiţa lor promisă. Poate găsești și ceva «ve- cu mine regretăm mult că nu vom avea plăcerea chituri»… Te aștept aici, cu doamna, iar de- să ne revedem deocamdată, să-ţi auzim vocea ocamdată, când sunt sănătos, scriu câte ceva. poetică și curgătoare, dar, mai ales, că ești bol- Omagii Doamnei. nav. Mă simt mijlociu, scriu istorie puţin, citim Soţia mea vă trimite salutări. diverse cărţi. Noutăţi senzaţionale nu avem și Cu drag, ducem relativ nu prea ușor. Totuși, s-apropie Gh. Bezviconi” primăvara și prin mai sperăm să primim pen- sia soţiei mele mărită. A mea tot nu se rezolvă „Cu mult interes, dragă Sergiu, ţi-am ci- nimic încă. În așteptarea bunei revederi. Soţiei tit scrisoarea. Așteptăm vizita Dvs. Soţia mea D-tale mult onorate și D-tale vă dorim multă vă trimite salutări cordiale, Doamnei și D-tale. sănătate și fericire de sărbători. Orice însemnare, despre trecut, este interesantă Cu drag, pentru istoric, iar la Alexandria câte ceva mai Gh. Bezviconi” poţi găsi, poate și vreo carte încă ne-ajunsă în foc. Aștept așadar foto și spiţa sau completări. „Dragă Sergiu, Cu multă dragoste, Felicitările Dvs. le-am primit. Mulţumiri Gh. Bezviconi” și soţiei D-tale. Aștept cu nerăbdare opt fotografi i, iar numeroșii admiratori cer poemul „Dragă Sergiu, despre Institutul «Maxim G.» Mulţumim pen- Soţiei D-tale și D-tale vă trimitem urările tru versurile tale. Telefonul nostru: 7-11-88. E cele mai bune cu ocazia Anului Nou. De mult pe numele meu, încât poţi întreba și la infor- nu avem știri din partea D-tale. Recitesc cele maţii (03). Dacă dorești trimite-mi lista cărţi- opt volume ale romanului lui Stere. Pentru noi, lor care ar putea să mă intereseze, dar să știi, care nu cunoaștem atmosfera timpului, este că romanul are opt, iar nu trei volume. În orice foarte interesant, chiar dacă e romanţat și dese- caz, asemenea volume irepetabile fac mult mai ori exagerat. Oameni cunoscuţi. Totuși, nu am mult decât cărţile care se vând azi în 10-12 lei nimic împotrivă să fac schimb, neîntârziat, căci bucata. Nu am nicio supărare, oricât preţ dai; la altfel am să fac o cheie de descifrare a numelor fel, nu e cazul să te superi dacă (cunoscând aici din roman și mi-l voi schimba. Aș lua pictura ce pot lua) cer prea mult. Pentru Bulat aș face lui Iuri Bulat (dacă e iscălită și dacă poţi s-o ca- acest sacrifi ciu. Nu-mi trebuie. De împrumutat peţi) și pe Hoff mann. Dacă-ţi pare prea scump, nu pot. Zilele acestea am fost la familia Blinov, prefer să rămânem cu jucăriile noastre, fi ecare, vecină cu unchiul D-tale. Mă interesează: isto- căci e foarte greu să găsești colecţia completă. ria, romane istorice, literatura străină, engleză, Cu drag, mai ales, portrete… Gheorghe Bezviconi” Probabil voi aștepta luna martie, deoarece ţin la romanele mele și nu-s grăbit să le înstră- „Iubite Prietene, inez. În orice caz, scrie-mi lista. Sânt 1001 cauze de ce n-am răspuns la ul- Cu drag, tima scrisoare, dar scriu din ce în ce mai puţin. Gheorghe Bezviconi” 481 UN POET DESCOPERIT DE BASARABIA În luna noiembrie a anului 1990 eram la București cu o expoziţie din colecţiile Muze- ului de Literatură „Mihai Kogălniceanu” din Chișinău. Cum era și fi resc, am făcut o vizită lui Nae Halippa, în casa în care a locuit Pantelimon Halippa, str. Donici 32, din București. Vila orășenească amintea mai mult de un stat-major, în care la parter niște persoane erau antrenate într-o discuţie, în antreu erau depo- zitate colete cu cărţi, cineva intra, cineva ieșea. Nicolae Halippa ne-a primit la nivelul doi al vi- lei, într-un salon în care mi se păruse că timpul îngheţase și pe fi ecare lucru plutește o umbră de vechime. Lumina era slabă, afară era ceaţă, de aceea pozele făcute împreună n-au fost ca- litative. Când am terminat discuţia, coboram pe scară și m-a oprit un bărbat în etate, foarte energic, care mă întreabă: „Sunteţi de la Chișinău?” Îi spun că da. La care el imediat se înveselește și îmi spune: „Am nevoie să trimit ceva urgent la Chișinău. Mă numesc Octav Sargeţiu.” Poetul Octav Sargețiu Eu îi spun: „Nicio problemă. Cui vreţi să-i pe mpul când se aﬂ a în Basarabia transmiteţi mesajul sau coletul?” El îmi spune că lui Iurie Colesnic. La care eu îi spun: „Îl perioa da cea mai grea de editare, în timpul răz- aveţi chiar în faţă.” El face o mimică uimită și boiului din 1940-1944, cât timp revista a apă- spune că nu se poate: „Eu am venit să caut pe rut la București. cineva de la Chișinău și să dau peste D-voastră, Datele lui biografi ce, mai bine zis un stu- e o minune!” diu nu prea mare, l-am publicat în volumul I Așa ne-am cunoscut. Aceasta a fost prima al Basarabiei necunoscute. Atâta doar vreau să și ultima noastră întâlnire și n-am mai putut remarc că acest fi u al Bărăganului, născut la 23 să mai iau de la el nici biblioteca promisă, nici octombrie 1908, în com. Vlad Ţepeș, jud. Ia- arhiva, fi indcă în scurtă vreme a decedat subit. lomiţa, a fost unul dintre românii care au iubit El nici nu bănuia că eu îi cunosc nu nu- Basarabia până la sacrifi ciu. Și tot ce a realizat mai numele, ci i-am studiat creaţia și, îndeo- el a dedicat acestei provincii românești, de care sebi, ac ti vitatea la revista Viaţa Basarabiei, în s-a simţit atașat toată viaţa. 482 S-a stins din viaţă la 11 martie 1991 la Bu- I-am cunoscut aici pe Vieru, Dabija, Leo- Scriitori care au fost... curești, dar nouă ne stă bine să revenim la une- nida Lari, Andrei Ţurcanu, ministrul Poiată, la le dintre materialele de arhivă, legate de acest o serie de reuniuni și banchete, iar eu am re- om modest și sincer, care n-a dorit altă fericire văzut de opt ori Basarabia, începând din 1962, decât posibilitatea de a ști Basarabia revenită la soţia mea fi ind bolgrădeanca matale. Și Bolgra- Patria-Mamă. dul l-am revăzut o dată, din talcioc cumpărân- În arhiva lui Chiril Aldea-Cuţarov se păs- du-mi o frumoasă căciulă brumărie de astra- trează un fragment din corespondenţa pe care han. În Chișinău am petrecut de multe ori cu cei doi au întreţinut-o, fi ind amici încă din pe- N.F. Costenco, i-am spus și o epigramă a mea rioada interbelică. publicată în revista Epigrame în care sună așa: Această scrisoare pe care o reproducem «Pe volumul Ore de N.F. Costenco aici este o mostră literară și un document is- După ce-i scandezi toţi iambii, toric: Refl ectezi cu fruntea-n cute: „București, 1 noiembrie 1989 – Doamne, iartă-ne pe ambii Iubite Chiril Aldea-Cuţarov, Pentru orele pierdute.» Prietenul meu, Ilie Bulgaru, care a fost re- Dacă socoţi, poţi s-o plasezi în Literatura cent în locurile natale, la Orhei, unde în veci- și arta, trimiţându-mi-o și mie, decupată. nătatea Nistrului am petrecut 11 ani și doi în Sunt membru al Uniunii Scriitorilor din Chișinău, mi-a adus o notiţă cu adresa matale RS România, fi gurez în Antologia epigramei și a poeziei basarabene. românești de N. Crevedia; sunt solicitat des și Eu am predat câte 10 poezii atât lui Grigo- particip la numeroase șezători în capitală și în re Vieru, cât și lui Dabija, prin Arcadie Donos ţară, președinte de onoare la două cenacluri, și din București cu ocazia vizitei celor doi de mai iată ţi-am furnizat aproape toate datele biogra- sus aci la noi, pentru o antologie ce urmează a fi ce solicitate – adăugând că sunt născut în co- fi scoasă ca replică la Constelaţia lirei – apărută muna Vlad-Ţepeș, judeţul Călărași (nu cel de la Editura «Cartea Românească» – București și lângă Chișinău, ci din Bărăgan, care seamănă pe care sper că ai văzut-o. teribil cu stepa matale). Dacă e vorba de o cu totul altă antologie, Posed în corespondenţa mea o scrisoare văzând că-mi ceri fotografi e și date biografi ce – a matale, cam de prin 1942-43, când anunţa- te rog să-mi precizezi cine întocmește această sem că lucrez la antologia Lirica tânără basa- carte (matale, un colectiv) și, mai ales, dacă eu rabeană, evenimentele împiedicându-i apa- pot intra în ea, fi ind născut în altă parte decât riţia. Când am vizitat Bolgradul (am stat la o în Basarabia, de care însă sunt legat pe viaţă, verișoară a soţiei, Tania Cazacov), tocmai se dovadă că am debutat cu volumul Cântec în renovase Soborul și am luat parte la o slujbă singurătate – poezii numai cu Basarabia, vo- frumoasă. lum premiat de Societatea Scriitorilor Români, Scrie-mi pe larg. Nu este exclusă o vizită a în 1942, apărut și în ediţia a doua și sper să-l mea în Chișinău, unde am, ca profesor, pe fi ul văd și într-a treia, pentru că am scris încă 40 de unui fost elev al meu de la Mârzaci – Orhei, poezii. Volumul a ieșit în editura revistei Viaţa unde am fost director de școală 11 ani, amin- Basarabiei, al cărei redactor am fost în faza ei tiţi, și un nepot în Pașcani, lângă Lăpușna. Nu bucureșteană (1940-1944), director Pan Halip- mai vorbesc de câţiva fi ni, botezaţi de mine, pa. Mă bucur și ne bucurăm de revirimentul acum mari. pe care-l trăiește actualmente poporul și ţinu- De Bolgrad mă mai leagă și colaborarea tul Basarabiei. cu Dragomir Petrescu, la Bugeacul, prietenia 483 cu Vl. Cavarnali (decedat acum 21 ani) și cu Iacob Slavov (trăitor la Tulcea) etc. Am vrut să-ţi scriu patru rânduri lămuri- tor la antologia ce mă soliciţi și, precum vezi, au ieșit patru pagini. Merită, – evenimentul acestei regăsiri pe calea slovelor ce le aștept și de la matale tot atât de bogate. Te îmbrăţișez cu toată dragostea și îţi urez succese. Octav Sargeţiu P.S. Salutările mele călduroase lui Vieru, Dabija, Lari (am o fotografi e cu autograf de la ea), A. Ţurcanu și tuturor luptătorilor cunos- cuţi numai din nume – urându-le realizări pline de succes! O.S.” Doi poeți-prieteni: Octav Sargețiu și Nicolae Crevedia Ca un prieten veritabil, Chiril Aldea-Cu- care a fost un mare om, dascăl și poet, Octav ţarov a rămas profund mâhnit de dispariţia Sargeţiu – membru al Uniunii Scriitorilor din prematură a corespondentului său bucureștean România.” și, în minidosarul pe care l-a deschis, a anexat Constatăm cu regret că o viaţă de om în- o foiţă, mai bine zis un necrolog minuscul, care cape doar în câteva rânduri. Și atunci e fi resc i-a fost trimis la 13 august 1991, de către poeta să ne întrebăm: unde dispare restul? Unde este Ecaterina Davidoglu-Cavarnali în care într-o acest sentiment de recunoștinţă care ar trebui formulă ziaristică ascetică a fost scris: „Mem- să ne ghideze. Cred că numai memoria noastră brii Cenaclului «Ion Creangă» și ai clubului «Fe- poate îngloba aproape tot ce-ar permite să fi m mina» din București aduc un pios omagiu celui recunoscători înaintașilor noștri.

Adunarea generală a Societăţii Scriitorilor din Basarabia. Sala fes vă a Primăriei Chişinău. 24 mar e 1940. De la stânga, rândul I: Gh. Druţă (pe scaun), Mihail Curicheru, N. Smochină, Agura, Elena Dobroşinschi, Alexandra Hitov, Nicolae Spătaru, Speranţa Tudor, Pan. Halippa, Iorgu Tudor, Vasile I. Chicu, Al. Tibereanu, Octav Sargeţiu, I. Moraru; rândul II: Grecov, Nicolae Coban, Vl. Cavarnali, B. Baidan, preot. Portase Prut, Bogdan Istru, 484 Vasile Luţcan, N.F. Costenco, Codin Negulescu; în picioare: Leonid Şep ţchi, Sergiu Matei Nica, av. T. Păduraru Scriitori care au fost...

CUM AM DESCOPERIT UN OM Pe Aurel Scobioală, până în 1992, adi- încât de noi s-a prins porecla că vine ministrul că până în anul când a fost numit director al cu computerul lui. Departamentului de Stat pentru Edituri, Po- Plecarea în deplasare era un ritual aparte. ligrafi e și Comerţul cu Cărţi, îl știam doar de Eu care nu folosesc alcoolul, asistam la acest la distanţă. Era un scriitor care nu făcea parte ritual. La primele 100 km ne opream și înși- din aria mea de interese, lucra la editură, dar la ram toate bunurile pe capota mașinii și făceam o secţie cu care la fel n-am avut tangenţă și-n acest lucru de trei ori până la București. Și Sco- momentul când a fost numit în locul lui Vasile bioală știa să scoată din fi ecare cuvânt câteo Bahnaru, n-am simţit niciun prilej de bucurie. scânteie, câte-o aluzie umoristică, așa întocmai Sunt tipul de om căruia îi place să lucreze cu scoteam noi în copilărie scântei când băteam echipa și orice schimbare aduce un mare risc două bucăţi de cremene. Acesta este primul de-a strica armonia deja formată. nivel pe care l-am cunoscut. Nivelul al doilea Evident că cele 13 etaje ale Casei Editu- îmi părea mai complicat, știam că rădăcinile rilor vuiau: „Ce va aduce noua schimbare?” lui vin de la un Andrei Scobiola, fost deputat în Subalternii, probabil, sperau în taină că vor fi Sfatul Ţării, fost membru activ al Comitetului înlocuiţi directorii și eu care eram pe atunci di- Ostașilor Moldoveni din Chișinău, fost lider rector la Editura „Universitas” m-am dus fără politic în perioada interbelică, iar o altă rădă- nicio emoţie la prezentarea noului șef. Nu mi-a cină ducea spre marele istoric Alexandru Gon- produs nicio impresie, fi indcă îi lipsea factura ţa, și-atunci mă întrebam cum de-a nimerit el formală a funcţionarului, acea răceală tradiţio- într-un guvern cu Sangheli? Probabil în toate nală a șefi lor, care se cultivă cu pasiune în fi e- lucrurile există enigme și dedesubturi. Și el, fi - care structură birocratică. ind membru al guvernului Sangheli, promova Abia după primele ședinţe ale Colegiului o politică absolut românească în domeniul edi- Departamentului de Stat pentru Edituri, Poli- tării de carte. grafi e și Comerţul cu Cărţi el mi-a destăinuit Am negociat chiar tipărirea manualelor un fapt, poate singurul moștenit de la Vasile românești la Chișinău, în ideea că o parte de Bahnaru, care i-a spus: „Dacă vrei să faci ceva, manuale rămân aici, iar restul merg în Ţară. nu face nimic până nu te sfătuiești cu Colesnic, Acest proiect ne-a venit pe drumul dintre Bu- este unicul în care poţi avea încredere în tot curești și Chișinău – chiar pe podul de peste sistemul ăsta.” De atunci în toate deplasările de Prut și între noi l-am botezat proiectul Crăcă- peste hotare, în toate negocierile, în delegaţii nel. Tot el a fost omul care m-a scos de la Edi- eram și eu prezent și discutam cu miniștri de tura „Universitas”, fi indcă a obţinut de la San- la egal la egal, fi indcă în doi eram foarte pu- gheli, ceea ce nu s-a putut primi de la niciun ternici. Aveam chiar și o tactică a noastră care alt ministru democrat, bani pentru editarea dădea rezultate. Discuţia o începea Scobioală Enciclopediei Moldovei. Am trecut în 1994 la cu un banc, destindea atmosfera, după care mă Editura Enciclopedică „Gheorghe Asachi” și includeam eu cu partea pragmatică a discuţiei, într-un an de zile am reușit să pregătim materi- 485 Pe holul Uniunii Scriitorilor s-au întâlnit Gheorghe Ciocoi, Aurel Scobioală, Ion Ciocanu și Ion Constan n Ciobanu. Martorul evenimentului – fotograful Nicolae Răileanu. Muzeul Literaturii Române din Chișinău alele pentru primul volum împreună cu Eugen s-au temut să fi xeze momentul trecerii de la o Lungu, Boris Movilă, Nicolae Misail, dar s-a epocă la alta. terminat epoca Scobioală, a fost numit direc- Directoratul lui Scobioală a fost scurt, dar tor general Gheorghe Mazilu. Care, fără prea vreau să spun că a fost unul foarte interesant și multe explicaţii, în bună colaborare cu Andrei foarte bun, fi indcă nimeni nu poate anula pu- Hropotinschi, au început să saboteze editarea terea acelei ziceri tradiţionale: „Omul sfi nţeș- acelei enciclopedii, iar la 16 ianuarie 1995, am te locul”, fi indcă dacă era un om ambiţios s-ar fost nevoit să-mi dau demisia. Și-așa, unul din- fi implicat în toate proiectele editoriale și ar fi tre cele mai interesante proiecte ale lui Aurel provocat un haos, așa cum s-a întâmplat până Scobioală, Enciclopedia Moldovei în 4 volu- la el și așa cum s-a întâmplat după el. me, nu s-a realizat. Banii au fost irosiţi pentru El însă își știa perfect locul și acel postulat niște cărţi neimportante de care lumea astăzi a care afi rmă: „E bun șeful care nu împiedică lu- și uitat, iar Moldova este unica republică fostă crurile să meargă de la sine”, fi indcă este marea sovietică, care după eliberare nu și-a elaborat artă a omului de-a nu împiedica pe cineva să o enciclopedie nouă. Democraţii din tranziţie facă ceva, mai ales, ceva bun.

486 Scriitori care au fost...

DESTINUL, CA O NECUNOSCUTĂ MATEMATICĂ… trată, 1894); Elena D.O. Sevastos (vol. Călăto- rii prin Ţara Românească, Iași, 1888; Omagiu Franţei, 1919). Și-a făcut studiile secundare la Școala Centrală de Fete din Iași (1876-1886). Luân- du-și bacalaureatul, se înscrie la Facultatea de litere și fi lozofi e a Universităţii din Iași (1886- 1889). A debutat în literatură încă în anii studen- ţiei. A scris versuri, proză, publicistică, piese de teatru. A fondat revista Rândunica (1893), care a apărut pe parcursul unui singur an. A mai colaborat la publicaţiile: Convorbiri literare, Românul, Românca, Viaţa literară ș.a. Pen- tru monografi a Nunta la români. Studiu istori- co-etnografi c comparativ (1889), a fost distinsă cu Premiul „I. Heliade-Rădulescu” (1895) al Academiei Române. A fost, un timp, soţia poetului Artur Stavri (1869-1929). Este mama scriitorului Mihail Sevastos (1892-1967). A decedat la Chișinău, dar a fost înmormântată la Iași, în Cimitirul „Eternitatea”. Opera: Cântece moldovenești (poezii populare). – Iași, 1888; Călătorii prin Ţara Româ- Coperta cărții Anecdote poporane de Elena Sevastos nească. – 1888; Povești. – Iași, 1892; Anecdo- te poporane. – 1893; Limba română și autorii Destinul a vrut ca unul dintre numele de evrei. – 1898; Ștefan cel Mare în Munţii Vran- referinţă ale literaturii române să fi e legat pe cei (poem dramatic). – Galaţi, 1904; Mijloace veci de Basarabia și de Chișinău. pentru îmbunătăţirea stării poporului. – 1905; SEVASTOS, Elena Odorica (16.V.1864, Pace, înfrăţire. – 1905; Dreptul tău (piesă de Cucorăni, jud. Botoșani – 18.III.1929, Chiși- teatru, în versuri). – 1906. nău), folcloristă, poetă, prozatoare, publicistă. Mult timp nu s-a putut scrie despre acest A mai semnat: Odorica (Rândunica, Iași, nume, dar noile vremi pe care le trăim ne oferă 1893; Soarele, 1893); Rândunica (Românul, posibilitatea de a reda istoriei ceea ce-i aparţi- 1892); Elena D.O. Herat-Sevastos (Lumea ilus- ne pe drept – Adevărul Istoric.

487 O INSULĂ SOLITARĂ… În fi ecare toamnă rătăcesc prin hudiţe- le și ulcioarele Chișinăului de altădată, încălzit de un gând tainic și plăpând ca speranţa unui îndrăgostit. Visez să-l zăresc pe Constantin Sta- mati-Ciurea așa cum le-a fost dat să-l admire locuitorilor urbei la 1854, când patru furgoane încărcate cu vânători, câini și cutii cu provizii au purces la o uimitoare călătorie prin Basarabia. De după fi ecare cotitură aștept să-mi ră- sară înaintea ochilor perechile de cai focoși, încetaţi de drumeţie; vânătorii cu pălăriile pe-o ureche și cu glumele izvorând zâmbete pe buze, iar printre ei să zăresc fi gura sprintenă, licărul șiret al ochilor aceluia care mai târziu va da glas acestei frumoase aventuri întrată în istoria literaturii drept O vânătoare în Basara- bia. Însoţit de doi prieteni devotaţi: de Egor Calmuţchi, care este deja cunoscut cititorilor revistei noastre, și de Victor Dicescu, proprietarul moșiei Gălești și tatăl remarcabilului naţionalist și om politic Pavel Dicescu. Ei au purces să lupte cu haitele de lupi care la acea vreme făceau ravagii în Basarabia. Acesta era motivul ofi cial și pentru aceasta au cerut per- misiune să intre în posesiile private, în realitate însă cine cunoaște fanatismul vânătorilor ei toţi erau mânaţi de dorul aventurii. De la această minunată escapadă a avut de câștigat Scriitorul Constan n Stama -Ciurea numai literatura. Cum ne-am putea noi imagina Basarabia de odinioară, fauna și fl ora ei fără cursiuni vânătorești, publicată în anul 1853, a descrierea exactă făcută de Constantin Stama- întâmpinat la cititorii din centrul imperiului cea ti-Ciurea. El a fost nu numai un pasionat vână- mai călduroasă primire. Rușii din Basarabia, tor, el a fost un savant polivalent și acest lucru din contra, mi-au arătat făţiș animozitatea lor, poate fi ușor depistat la lectura acelei cărţi cu găsind, se vede, îndrăzneaţa încercare a unui tentă ecologică. Efectul acestei experienţe este mămăligar – precum binevoiesc ei a ne numi – însă duplicitar după cum mărturisește însăși de a umbla pe căile eroilor literaturii lor. Aceeași autorul aventurii: „Descrierea primei mele ex- întâmpinare ostilă a afl at-o mai târziu, chiar la 488 boierii români din Basarabia, comedia mea Co- Viaţa lui a fost un punct de tangenţă a Scriitori care au fost... meta de la 1853, prin care biciuiam deplorabila doi arbori genealogici vechi, boierești, două educaţiune ce se da copiilor noștri, lăsaţi pe mâi- neamuri moldovenești – Stamati și Ciurea. În nile unor servitori ignoranţi.” virtutea unei ambiţii, cavalerul Constantin Sta- Steaua lui răsărise deasupra Chișinăului mati a ţinut cu tot dinadinsul să-i dea fi ului o la 4 mai 1828, la întretăierea străzilor Pavlovs- pregătire aleasă, găsind că cel mai potrivit loc kaia și Haralambie (Frunze), un fragment din pentru studii e numai Parisul. casa lor s-a păstrat ca prin minune și acolo e S-a cufundat fără teamă în lecturi și dis- amplasată o prăvălioară de șlefuirea și vinderea cuţii, descoperind farmecul știinţelor natura- oglinzilor. În casa cavalerului Constantin Sta- le, fi lozofi ei, dreptului și, desigur, al limbilor mati se născuse un băiat, pe care l-au botezat străine. Preocupările lui știinţifi ce l-au făcut tot Constantin, fi e că din dorinţă de a-l face să cunoscut cu savanţii de renume Alexander von semene cu vrednicul poet, fi e că mânuitorul Humboldt (17 scrisori ale căruia se păstrau în penei visa ca tânărul lăstar să-i poarte slava și arhiva de la Caracușeni și au ars împreună cu prin tărâmuri pe unde el nu trecuse. Mama lui conacul în timpul răzmeriţei din 1917), natu- era Ecaterina Ciurea, o frumoasă femeie din ralist, geograf și călător german, Dominique neamul vestit în epocă a Ciureștilor. De aceea, François Arago, astronom și fi zician francez. al doilea nume al scriitorului este, de fapt, nu- Dar nu numai faptul că vorbea patru limbi mele mamei. și că era savant de o erudiţie și fantezie deose- De educarea copilului Stamati ce ocupau bită i-a făcut renume în cercurile apusene. Era doi profesori: un francez și un neamţ. Aceș- o fi re romantică, un vestit duelist. Semnătu- tia erau învăţătorii lui salarizaţi, dar mai erau ra unui glonţ a purtat-o imprimată pe partea și alţi profesori: amintirile contemporanilor și dreaptă a feţii ca pe un semn de cupaj și vitejie. celor ai casei despre faptele de vitejie din istoria În timpul unui bal la Paris un conte și-a permis Moldovei, despre Alexandru Pușkin, exilat la în glumă să mute scaunul domnișoarei care Chișinău, despre scriitorul Pavel Svinin (1788- dansase cu C. Stamati-Ciurea. Domnișoara a 1839), care în anii 1815-1816 a locuit în casa căzut. Lumea s-a amuzat o clipă, dar cavalerul lor. Dar parcă însuși orașul nu era un învăţător basarabean, cum era și fi resc, a cerut contelui de minune?... satisfacţie la duel care a și avut loc în pădurea Va rămâne totuși o taină faptul cum tâ- Bulonia. Contele era vestit ţintași și duelgiu și nărul C. Stamati-Ciurea, pentru un asemenea fi ind extrem de trufaș a promis adversarului oraș cum a fost Chișinăul, a părăsit fără prea că-l va ochi în ochiul stâng. La rândul său C. multe regrete marile capitale ale lumii: Paris, Stamati-Ciurea i-a promis un glonţ în inimă și Berlin, Londra, Viena… A lăsat parcă într-o s-a ţinut de cuvânt. Contele însă a greșit niţel, altă viaţă relaţiile cu elita mondenă, balurile, glontele lui a atins faţa ceva mai jos mutilând-o teatrele, recepţiile diplomatice și duelurile în din care cauză viitorul scriitor până la sfârșitul schimbul unui orășel de gubernie, care trăia vieţii a fost nevoit să poarte mustăţi și barbă. mai mult pe hartă decât materializat în străzi O vreme s-a afl at încadrat în serviciul di- și clădiri. plomatic al Rusiei în calitate de secretar de am- O fi auzit cu inima chemarea baștinei… basador la Paris, Berlin și Londra, dar, în cele Ori poate marile orașe îl oboseau cu urbanis- din urmă, este numit funcţionar cu însărcinări mul lor, el preferând libertatea câmpiilor întin- speciale pe lângă cârmuitorul Novorosiei și Ba- se, lătratul câinilor de vânătoare și aerul nepri- sarabiei. În 1853 a locuit la Odesa. A participat hănit al libertăţii. la stabilirea hotarului sudic al Basarabiei, gă- 489 sind rezolvarea unor probleme delicate în actele vechi păstrate în arhivele tatălui. În 1860 se căsătorește cu una dintre cele mai frumoase femei ale vremii – Maria Fischer von Albach (1839-1899). Din timpurile deja apuse, până la noi răzbat ecourile unor legende despre o conjugare a două inimi îndrăgostite, despre două inimi înnobilate de poezie. Alege- rea soţiei s-a făcut din întâmplare. Cu ocazia terminării construcţiei conacului a fost dat un bal la care printre altă lume bună a fost invitată și domnișoara Maria, care observând că ser- virea mesei s-a făcut nu sufi cient de elegant a încercat să rearanjeze tacâmurile când nimeni nu era prin apropiere. Acest gest al ei însă a fost remarcat de stăpânul conacului care în scurt timp i-a propus să se căsătorească. Au avut zece copii. Și din blânda domnișoară de odini- oară n-a mai rămas nimic. Ea a devenit o stă- până autoritară de care se temea toată lumea. Și Constantin Stamati-Ciurea, care a plecat în Franţa, unde s-a înscris în legiune ca să meargă în Africa să vâneze lei de atlas, și prietenii lui remarcaseră curajul lui ieșit din comun, în pre- zenţa soţii devenea ascultător ca un mielușel. Constan n Stama -Ciurea, autoportret El se temea de caracterul ei și prefera să scrie, tă frumoasă casă, în faţa căreia, printre pajiști căci doar în scris putea să viseze nestingherit și verzi, parterele aranjate de către grădinari fran- să simtă profunda plăcere a libertăţi absolute. cezi, își etalau masivele de fl ori și plante cu frun- Așa că datorăm scrierile lui C. Stamati-Ciu- ziș viu. rea, în primul rând, soţei lui Maria Fischer von Odaia cea mai somptuoasă a acestei case o Albach. constituia un salon spaţios, o parte a căruia era Tinerii aleg moșia tatălui, Caracușenii, construită în relief faţă de clădirea principală. drept loc de reședinţă. Această moșie o moște- Lumina zilei pătrundea aici prin cele patru uși- nise conform legilor Andronache Donici. geam, care dădeau spre terase. Mobilierul tapi- C. Stamati-Ciurea dă dovadă de mult spi- sat cu damasc roșu era aranjat pe covoare moi rit gospodăresc: el, arhitectul, deprins cu mode culori spălăcite, ce acopereau parchetul. delele franceze, proiectează un castel în stilul Un înger cu aripile întinse, sculptat în „Ludovic al XIV-lea”. Nepoata lui Maria M. basorelief, în mijlocul tavanului, părea că pri- Economu (Stamati-Ciurea) descrie casa care vește din orice colţ al camerei. Printr-o ușă cu a fost distrusă în timpul revoluţiei din 1917: geamuri vedeai luxurianta vegetaţie a unei gră- „Conacul lui, împrejmuit de terase și verande, dini de iarnă.” se afl a în apropierea satului într-un parc imens El, naturalistul, cu ajutorul grădinari- care ajungea până la un iaz întins. O alee lungă, lor francezi amenajează un parc și câteva sere cu copaci falnici pe margini, ducea spre aceas- cu plante exotice și fl ori rare. El, astronomul, 490 amenajează un mic observator, iar comunică- excursie vânătorească nu va aduce nici rezulta- Scriitori care au fost... rile lui sunt așteptate și bine apreciate în cercu- tul dorit, nici vreo plăcere.” rile știinţifi ce, el, cutezătorul, primul în ţinut La exemplul ce se referă la ecologie mai începe să se ocupe cu descifrarea tainelor foto- alăturăm și o mostră de gândire economică: grafi ei, el, medicul, practică medicina, tratând „Călătorind prin Bugeac, nu o dată stam uimit, locuitorii băștinași și pe cei din satele din apro- privind cu admirare la acele colosale cârduri de piere, el, artistul plastic, se lasă ușor furat de oi, în turme de la 20 până la 30 de mii de capete, vraja culorilor, iar contemporanii găseau pen- iar cai până la o mie într-o herghelie, prin care tru lucrările lui califi cativul – excelent! Unele zburdau armăsari aduși din Africa și Abisinia, pânze păstrate printr-o minune în colecţii- în preţ de 10 până la 12 mii de ruble armăsa- le particulare și, probabil, ar putea fi găsite și rul. Iar printre oile de Merino, albe ca omătul, expuse drept argument pentru acei ce pun la cu lână mătăsie, săltau berbeci de angora și Asia îndoială mișcarea penelului său. În orice caz, Mică, în preţ de 300-500 ruble berbecul.” memoria Mariei M. Economu a fi xat pentru Multiplele preocupări trecute prin prisma eternitate fragmente din colecţia scriitorului: nobilă a sufl etului și îmbogăţire cu praful de „Pe perete atârnau câteva tablouri și por- aur al inspiraţiei s-au așternut pe paginile căr- trete de familie în rame cu stratul de aur șters. ţilor și manuscriselor lui. Dar poate, mai de- Era opera bunicului meu, pentru care pic- grabă, erau niște urme de lumină, caligrafi ate tura fusese în tinereţe una din preocupările sale de steaua celuia care s-a chemat Constantin preferate. Cea mai mare pânză, așezată în mij- de Stamati-Ciurea: „Dedicându-mă literaturii, locul unui panou, reprezenta un senior galant n-am vânat glorie sau profi t. Am scris pentru cu freză, pantaloni scurţi și ciorapi de mătasă că-mi plăcea a scrie.” [Răsunete din Basarabia, neagră, care cânta la mandolină, privind o tâ- 1898] nără și frumoasă femeie stând în preajma sa. Impresionează volumul lucrărilor, dome- Acest tablou, copie a unei picturi celebre, niile de acţiune, dramele și tragediile eroilor, reţinea privirile îndeosebi.” [Literatura și arta, peisajele descrise cu o măiestrie uimitoare, dar nr. 21, 19 mai 1988] cel mai mult, poate, impresionează un gest fă- Astăzi noi putem să ne facem o părere cut la apusul vieţii, când el, scriitorul cea scris despre măiestria lui plastică doar după o foto- în patru limbi, și-a tradus opera în moldove- grafi e a unui autoportret. nește și a lăsat-o moștenire pentru posteritate: Și totuși, aceste preocupări nu sunt decât „Genii renumiţi împodobesc altarul patriei cu niște linii de contur la portretul bravului cava- cununi nemuritoare, cu trofee cucerite în luptă ler. Toată viaţa l-au măcinat două mari pasiuni cu dușmanii, cu comori de mare preţ. Eu însă, – scrisul și vânătoarea. Dragostea lui a fost atât neavând alta nimică, îi aduc lumânărică săra- de mare, încât s-a încumetat să le unească între cului, ce o lipesc de altarul ei, aprinsă de fl acăra paginile unei cărţi – O vânătoare în Basarabia, unei sincere iubiri. Și dacă invidioșii sacrifi ca- unul dintre primele studii ecologice și econo- tori ai acelui altar vor găsi de prisos modesta mice despre Moldova. Dovada e ascunsă chiar mea jertfă, apoi trimită-i o mică sufl are, nefi ind și în aceste rânduri: „Cu desţelenirea câmpu- nici stea, nici luceafăr…” rilor, cu înmulţirea satelor pe locuri odinioară Dacă e să credem până la capăt zicerea mi- pustii, nu extirparea pădurilor, apoi cu vână- oritică că fi ecărui om pe cer i se raportează o stea toarea arbitrară de oricine și în orice timp, fără și că odată cu stingerea lui și astrul își părăsește restricţiuni sau vreun regulament, se-nţelege că locul de pe imensa hartă a bolţii, atunci putem actualmente vânatul este mai de tot stârpit și o spune cu toată siguranţa că la moartea lui Con- 491 stantin Stamati-Ciurea, produsă la ora 11 seara, …Poate că limba din scrierile mele române la 23 februarie a anului 1898, din constelaţiile va face asupra cercurilor noastre literare, mai cerului s-a rupt lunecând spre veșnicii o stea de ales însă asupra supremului nostru areopag lite- primă mărime. A fost înmormântat în cripta fa- rar de pe malurile Dâmboviţei, o stranie impre- miliei la Caracușenii Vechi, r-nul Briceni. sie. N-am putut scrie altminteri. Limba română În anul morţii lui a scos de sub tipar volu- rustică, precum o vorbește poporul nostru din mul Răsunete din Basarabia. În Introducerea ce Basarabia, a fost singurul izvor din care m-am deschide volumul el face o mărturisire de cre- adăpat; nicio școală populară măcar; am fost și dinţă care are valoarea unui testament literar: sunt o insulă solitară în imensul ocean al slavis- „Renumiţii autori Turgheniev și Gogol au descris mului. Mai mult nu zic. cu măiastra lor pană vastele stepe ale patriei lor. Ofer iubiţilor cititori români în aceste pa- Turgheniev în Memoriile uni vânător și Gogol în gini, scrise fără nicio pretenţie, naraţiunea unei Taras Bulba. Aceste admirabile opuri ce le-am ci- vânătoare prin Basarabia. Doresc ca amintirile tit încă în tinereţele mele, m-au îndemnat să scriu mele să dea vânătorilor români, care nu cunosc și eu impresiunile mele de vânătoare, săvârșite de încă Basarabia, o idee despre bogăţiile, ce le-a mine în tovărășie cu mai mulţi amici ai mei, prin conţinut acest binecuvântat petic de pământ, Basarabia, patria mea mai restrânsă, începând înainte cu 40 de ani, bogăţii ce azi sunt dispă- de la Chișinău și cutreierând stepele bătrânului rute, lăsând în memoria încărunţiţilor băștinași Bugeac până la gurile Dunării. impresia unui vis fermecător.”

Bustul scriitorului Constan n Stama -Ciurea, Caracuşenii Vechi, r-nul Briceni, 1993 492 Scriitori care au fost...

REÎNVIEREA LUI STERE defi nitiv, trebuie căutat și descoperit în opera lui literară. Respectiv, germenii literaturii lui sunt răsădiţi în preocupările lui politice. Odată ce politicienii au studiat doar opera politică, lăsând în afară interesele operei literare, ei n-au reușit să sintetizeze adevăratul portret politic al lui Constantin Stere, ci numai l-au conturat și l-au argumentat. Nuanţarea lipsește, este ca un portret în alb-negru, pe când Stere prezintă o erupţie de nuanţe. Respectiv, același lucru s-a întâmplat cu criticii și istoricii literari, care au căutat să-l descopere pe Stere numai în opera lui literară, fără să aibă curajul a privi în ansamblu personalitatea lui. Nu mă refer la studiile în care se trece în revistă activitatea lui politică, ci la faptul că în momentul când a intuit limita evolu- ţiei politice, când dincolo de această limită se contura clar eșecul politic, el a făcut o fantasti- că joncţiune cu literatura. Și în momentul când se părea că omul politic Stere e mort, de fapt în scena opiniei publice se urcă un scriitor de pri- mă mărime, care îl umbrește pe omul politic. În concluzie, Constantin Stere trebuie pri- Constan n Stere vit ca o personalitate integrală. Orice încercare de a-l fragmenta va conduce inevitabil la con- De ce totuși Stere a rămas ca o enigmă cluzii neobiective. pentru oamenii politici și la fel de enigmatic Este un paradox că în literatura interbe- pentru criticii și istoricii literari? lică, aproape concomitent, au apărut doi mari În opera lui politică parcă ar rămâne ceva romancieri: Liviu Rebreanu din Ardeal și Con- nespus, nerostit, neaccentuat. Parcă mai este stantin Stere din Basarabia. Două provincii ali- un acord ce mai are a răsuna, există o așteptare, pite, revenite la matcă, au adus cu ele specifi cul o ivire a minunii. Aceeași senzaţie o au litera- românesc și problemele cu care s-au confruntat ţii care încearcă să descopere mobilul acestei pe parcursul asupririi străine. Era o tematică erupţii vulcanice în literatura română care se cu totul nouă pentru literatura română. Unul cheamă În preajma revoluţiei. Cred că politici- descria realităţile din Imperiul Habsburgic, ce- anul Stere, mai bine zis – conturul lui politic lălalt se ocupa de viaţa basarabenilor din im- 493 periul ţarist. Procesul îndelung de acumulare a Însă fi rea lui complexă nu-i permite să ne conștiinţei naţionale, până la urmă, s-a afi rmat dea o relaţie direct proporţională cu o relatare prin conștientizarea propriei valori, unirea Ba- care parcă se impune de la sine. În alt interviu sarabiei, unirea Ardealului, au fost niște proce- el parcă s-ar contrazice. se izvorâte din conștiinţa poporului. „– Memoriile mele… Nu le pot face. Eu Vanea Răutu trebuia să vină în literatură, n-am jucat în viaţa publică un rol așa de în- era chipul basarabeanului care primul trecuse semnat, încât să merit a întreţine publicul cu Prutul și se integrase în sistemul politic româ- persoana mea. Apoi mai cred că niște memorii nesc. Era o experienţă unică în viaţa acestui cinstite nu pot fi decât acelea care se publică personaj. Și tot ea era o lecţie pentru istoria în cincizeci de ani de la moartea scriitorului formării României Mari. și de la epoca la care ele se referă. Altfel, me- În literatura basarabeană romanul lui Ste- moriile devin niște instrumente de jignire sau re a cunoscut un precedent. Mă refer, în pri- de lingușire, niște necuviinţe pe care eu nu le mul rând, la romanul lui D.C. Moruzi, adică pot comite. Chiar Jean-Jacques Rousseau, care la romanele lui sociale: Pribegi în ţara răpită spunea despre Confesiunile sale că sunt o carte (Iași, 1912), Înstrăinaţii (1910). Concomitent, cu care se va duce «înaintea lui Dumnezeu», remarcăm faptul că după romanul lui Stere nu s-a putut sustrage de la unele aprecieri de- În preajma revoluţiei a apărut un roman foar- favorabile… te apropiat ca tehnică literară, Ultimul om de Așa că memorii eu nu voi scrie…” [O is- prisos de Gheorghe Bezviconi, ceea ce demon- torie autobiogra fi că. În: Romanul românesc în strează că în literatura de peste Prut el s-a ma- interviuri. Antologie de Aurel Sasu și Mariana nifestat ca un fenomen fi resc, făcând parte in- Vartic. București, 1988, vol. III, (R-S), partea II] tegrantă din mediul în care a răsărit. Dar, pe de altă parte, dacă ne gândim În O istorie deschisă a literaturii române din bine, acceptăm ideea că o asemenea experienţă Basarabia (Chișinău, 1997), criticul Mihai Cim- unică de viaţă nu se putea pierde fără urmă în poi face o observaţie principială de la care trebuie neant. Ea venea în contradicţie chiar cu prin- să pornim atunci când analizăm romanul-fl uviu cipiul său împrumutat, ca postulat, de la Kant: În preajma revoluţiei. Este punctul de pornire „Nicio picătură de energie morală nu se pierde pentru a descifra și personalitatea autorului: în univers.” „Sunt trei romancieri în romancierul Ste- Atunci, evident că C. Stere nu putea să re: unul al condiţiei umane propriu-zise, cel nu-și scrie memoriile, în el sălășluia duhul de-al doilea al condiţiei subumane (al lumii mărturisirii, dar spiritul lui opozant nu putea peni tenciarelor și satelor siberiene) și cel de-al proceda direct, rectiliniu și formula de roman treilea al condiţiei supraumane (al fi rilor mo- a fost salvatoare. rale superioare). Arta romanescă steristă exce- A merge în pas cu timpul ori poate chiar lează atât în toate aceste trei sfere, cât și în rela- înaintea lui – acesta era crezul lui. Memorii- ţiile dintre ele, în așezarea lor în contratema ce le publicate peste 20-50 de ani ar fi produs o dă naștere contrapunctului simfonic.” explozie fără participarea memorialistului, el Autorul a explicat simplu geneza apariţiei însă era curios să cunoască rezultatele, să veri- romanului său: fi ce efectul imediat al celor scrise. „– Ce v-a îndemnat să scrieţi În preajma Așa a apărut romanul În preajma revoluţiei. revoluţiei? Ion Codreanu este unul dintre martorii – Bătrâneţea. Tinerii trăiesc cu nădejdea, care confi rmă caracterul autobiografi c al ro- bătrânii cu amintirile…” manului: 494 „Sunt și eu descris de către Stere în unul din într-un caz nu vroia să meargă alături de Rusia Scriitori care au fost... cele opt volume masive, care compun romanul ţaristă, văzând în distrugerea ei victoria idea- neterminat sub titlul În preajma revoluţiei. lului său. Deși educat în Rusia, era cetăţeanul Eu fi gurez sub numele de Ioniţă Cornea. lumii!” [Constantin Stere. Impresii În: Din tre- Când l-am văzut pe Stere ultima oară, bolnav cutul nostru, 1934, nr. 7-8, material nesemnat, greu, la sanatoriul «Regina Maria» din Bucu- dar scris de Gheorghe Bezviconi] rești, mi-a spus cu o voce slabă: «Moș Ioane, L. Leoneanu, unul dintre stenografi i care tocmai când trebuie să te descriu mai bine pe au participat la înregistrarea textului romanu- Dumneata și viaţa Dumitale, în volumul al no- lui, dictat de către autor, care avea senzaţia că uălea, iată că autorul moare și nu poate să-și se afl ă la catedră, consemna într-un interviu: termine lucrarea.» I-am răspuns: «Constantin „… D. Stere mi-a dictat Preludiile. Egorovici, tu nu vei muri și nici nu trebuie să …Plimbându-se prin casă, la început ner- mori», amintindu-i de o nuvelă a lui Anton vos, sub năvala ideilor, vedeam cum faţa i se Cehov, care avea drept subiect îmbolnăvirea înseninează cu încetul, accentuând din ce în ce unui scriitor care nu-și poate termina opera în expresie inspiraţia. Prima frază pornea mai începută și, de pe patul suferinţei, s-a rugat lui greu, celelalte urmau apoi ca un cântec prins în Dumnezeu să-l facă sănătos, ca să-și termine siguranţa glasului unui artist…” [O istorie au- lucrarea. Dădeam a înţelege prin aceasta că se tobiografi că, op. cit.] va face și dânsul sănătos. A dat însă din cap, Pornit de pe tărâmul memorialisticii, tre- având aerul să spună că-și cunoaște boala și cut treptat pe tărâmul fi cţiunii, rătăcind adesea știe că nu are leac.” [R. Marent, Cu moș Ion Co- prin lumea satiricului și a șarjei, acest roman dreanu, despre Constantin Stere. Amintirile lui totuși ne aduce în faţă o impresionantă gale- Ion Codreanu despre Constantin Stere. În: Viaţa rie de personalităţi reale, care au existat aievea. Basarabiei, 1939, nr. 4] Descifrarea personajelor și găsirea corespon- „– Și totuși, Răutu nu sunt eu! – afi rma ca- denţelor reale a fost preocuparea cititorilor tegoric C. Stere. – N-am avut roman cu Ilenuţa, chiar din momentul apariţiei primului foileton nici soţia mea n-a murit. din roman și continuă și astăzi. Vanea Răutu era un revoluţionar rus. La Gheorghe Bezviconi scria în articolul Va- întoarcere din exil în Basarabia, el găsește de- nea Răutu la Liceul Regional: „Acum 70 de ani căderea gospodăriei moșierești și înlocuirea Vanea Răutu sosește la Chișinău. Totuși, auto- elementului dinainte cu elementul venetic, rul, născut abia în 1865, povestește întâmplă- arendaș-armean… rile de mai târziu, când el însuși devine elev al El trece în România și parcă cade pe o Liceului Regional. nouă planetă: totul e altfel… Educaţia sa, ca și a majorităţii copiilor de Va urma răscoala ţăranilor în România, boiernași de pe vremuri, începe la pensionul suprimarea ei… războiul mondial. După răz- pastorului R. Phaltin, la care Răutu face cu- boi Răutu moare, împușcat de patrioţii români. noștinţă cu viitorii săi profesori liceali: Ivan Dictez într-o lună un volum de roman. Feodorovici Kemritz (l. franceză), Adolf Fri- Dacă voi trăi, în trei-patru luni îl voi termina. drihovici Wintzgerode (l. germană) și Ivan – Rolul în războiul mondial era mult mai Semeonovici Liviţki (la dl Stere zis: Malcen- complicat… co), cunoscut poet ucrainean, profesor de – Eu sunt român; tatăl meu nici nu vor- limba rusă. bea rusește. Răutu însă era revoluţionar rus, La Liceul Regional („B.P. Hasdeu”) dl Ste- lupta împotriva imperialismului rusesc și nici re studiază, împreună cu regretatul Gh. Const. 495 despre gradul de fi cţiune și de memorialistică care se conţine în roman și cine prevalează. Una este clar: ieșenii s-au supărat pe autor pentru descrierea Ciubăreștilor în care ei au recunoscut urbea lor. Iar criticii care întotdeauna au bune relaţii cu realitatea imediată au și întocmit liste de personaje care pot fi ușor recunoscute: Vasile și Sica Credinţă = Ion și Sofi a Nădejde, Vasile și Margot Gârlă = soţii Baltă, Ciorbadgioglu = G. Ibrăileanu, A. Vădrășcan = D. Pătrășcanu, Raul Dionide = Georges Diamandy, N. Șoltuz = N. Quinezu, Al. Temistoclide = Al. Philippide, Jean Lascaride = I. Cantacuzino, Gherasie Bi- volaru = Al. Bădăru, Aurel Cernea = Dim. Gre- ceanu, Demetru Jonea = N. Gane, D. Crăsneanu = Ionel Brătianu, Knix = Leopold Hax, Ilie Tur- cu = Ion Botez, Sidonia Alexe = Izabela Sado- veanu-Andrei, Gh. din Suceava = Gheorghe din Moldova, M. Pădureanu = M. Sadoveanu, Gr. Popologeanu = G. Topârceanu, Dionisie Partenie = M. Sevastos, M. Nastia = M. Pastia, Constan n Stere împreună cu secretarul său literar Gh. Chiriuţă = Niţă Piţurcă, Gh. Războiu-Vrân- L. Leoneanu ceanu = C. Dobrogeanu-Gherea, Bran Caroţi Grossu (Sașa Lungu), venerabil notar, decedat = V. Morţun, Toni Baclava = Toni Bacalbașa, în 1932, și pe a cărui soră autorul o ia de soţie. Miron Osmanli = I.L. Caragiale, Cristophor Ar- Petrea Stan este Petre Stanevici, fratele ghir = N. Iorga, Nitză Vasilescu = Take Ionescu, magistratului F.M. Stanevici. Stan, suferind T.T. Fluor = P.P. Carp, Carol Peters = Petre Poni, de oft ică, moare în 1886. Coleg cu ei mai era Filip Dresu = N. Fleva, Petre Rășinar = Octavian vene ra bilul Andrei Hrist. Gheorghiu, decanul Goga, Anibal Ionescu = Stelian Popescu, Mircea baroului din Chișinău. Ionescu din Argeș = Barbu Ștefănescu Delavran- Director al liceului, între anii 1881-1904, cea, Octavian Petrovici = Aurel Popovici, Leoni- era Vasile Lvovici Soloviev, care fi gurează sub da Cipacea = Eugeniu Carada, Ipolit Mircescu numele de Orlov. Tipurile profesorilor nega - = Titu Maiorescu, Nazarie Mreană = Gh. Panu, tivi: Șimanski (l. rusă) – Alexandru Nikiforo- Hariton Spirescu = Spiru Haret etc. etc. [Din vici Șimanovski, mai apoi vicedirector al băncii cărţile: Z. Ornea. Viaţa lui C. Stere, vol. 2, 1991; orașului din Chișinău; Scaenitz (l. latină) și Slo- C. Stere. În preajma revoluţiei, 1991] vic (l. greacă) – ar trebui să fi e slavii din Aus- Romanul a rămas neterminat și autorul tria, Lavrentie Mateevici Lescovetz, licen ţiat la a luat cu sine destinul eroilor. Totuși, epilogul Viena, și Frantz Iacovlevici Rebetz, supus aus- romanului a fost salvat printr-un miracol. triac. Însă, după afi rmaţia autorului, prototipul Aurel Ștefanelli a fost fi ul lui Th eodor Ște- lui Slovic era profesorul Lașcu… [Din trecutul fanelli, prietenul și colegul lui Mihai Eminescu. nostru, 1934, nr. 7-8] Soarta a făcut ca el să ajungă primar al Sorocii, De la apariţia romanului în foiletoane, în de unde, la începutul lunii august 1940, a fost 1931, și până în zilele noastre continuă discuţia arestat. 496 În fi șa lui biografi că, completată la NKVD că se apropie, nemilos, sfâr șitul, care nu-i mai Scriitori care au fost... și inclusă în dosarul nr. 1038 deschis la 30 iunie dădea răgazul să închege în roman materialul 1940 și încheiat la 9 septembrie același an, ne abundent ce urma să formeze volumul 9 și ul- mărturisește mai multe curiozităţi, dar pe noi ne timul din seria romanelor sale. interesează îndeosebi două momente: data naș- Cred că aduc o contribuţie preţioasă puterii – 1 ianuarie 1891 – și faptul că la rub rica blicând aici Epilogul vastului roman social, așa profesiunea a scris avocat, iar la punctul urmă- cum mi l-a comunicat Roman C. Stere la scurt tor, prin care era întrebat de locul serviciului, a timp după moartea regretatului său părinte. răspuns: primar al orașului Soroca și apărător. Trimisesem prietenului meu o scrisoare Deci, dintre toate posturile pe care le-a ocu- de condoleanţe, în care, între altele, îl rugam pat, Aurel Ștefanelli a preferat să se menţioneze să-și ia sarcina de a da o formă defi nitivă și de numai două, deși a activat în Parlamentul ţării a publica manuscrisele, ce, desigur, au rămas în (1932-1933), a fost și prefect de Soroca (1938). urma lui C. Stere. Cum era și fi resc, în acea vreme mult po- Făceam acest demers știind că Roman Ste- larizată a făcut parte din două partide. Din re are talent de scriitor și că numai o modestie 1931 până în 1938 a fost membru al Partidului dusă la exces sau un spirit exagerat de auto- Naţional Ţărănesc, iar din 1938 – al Partidului critic au împiedicat manifestarea sa pe terenul Renașterii Naţionale. literaturii românești, tot așa cum știam că nu- Istoria acestei biografi i are niște răsuciri mai la insistenţa unui consacrat scriitor român clasice. Avocatul Aurel Ștefanelli, membru al el a consimţit să publice câteva schiţe bune, sub Partidului Naţional Ţărănesc, a apărat în pro- pseudonim însă. cese comuniștii, dar ei n-au ţinut cont de gen- Răspunsul la demersul meu este scrisoa- tilenţa lui și l-au băgat în gulag. rea de mai jos a lui Roman C. Stere. Astfel, fostul primar și potenţialul scriitor Cer iertare bunului meu prieten pentru s-a pomenit în Siberia, în Ivdel-lag, unde la 31 această indelicateţe de a publica scrisoarea fără ianuarie 1945 i-a fost cusută în dosar ultima a-i avea consimţământul. fi lă cu nota nr. 56819, care spune că la 30 ianu- Multă vreme am vrut s-o ţin numai pen- arie 1945 Aurel Ștefanelli a murit. tru mine, ca un document preţios și ca o dova- Este important faptul că în cazul priete- dă de afecţiune din partea lui. nului său Roman C. Stere, Aurel Ștefanelli a Este un crâmpei rupt din sufl etul său și nu procedat foarte corect, salvând pentru posteri- ar trebui tocmai eu să-l divulg. tate epilogul romanului lui Constantin Stere În Îmi dau seama că pentru mine această preajma revoluţiei. scrisoare aduce lumini vii în ultimele momen- Îndemnat parcă de un resort interior, el te de creaţie ale lui C. Stere. publică în revista Viaţa Românească, nr. 4-5 Încheierea dramatică a operei marelui dis- din 1937, un material literar deosebit de valo- părut trebuie să devină bun comun al tuturor ros, cu un comentariu la obiect. admiratorilor săi. „În numărul din urmă al Vieţii românești, De aceea, cu strângere de inimă, dar și cu închinat în întregime memoriei lui C. Stere, a conștiinţa împlinirii unei dorinţi, public aici apărut un articol datorită bunului meu prieten scrisoarea: Roman C. Stere în care acesta publică sfârșitul «Dragă frate Aurel Feodorovici, romanului În preajma revoluţiei, așa cum l-a Am lipsit vreo zece zile de acasă și la în- schiţat grăbit defunctul C. Stere în câteva cu- toarcere am găsit scrisoarea cea bună pe care vinte și câteva note fugare cu creionul. Simţea mi-ai trimis-o. Îţi mulţumesc. 497 Am să-ţi răspund, înce- Și numai într-o seară pând de la coada scrisorii. de toamnă, nepoţii lui Ion Închipuiește-ţi că patru Cornea din Năpădeni, care zile înainte de moarte, bătrâ- își făcuseră obișnuinţa să nul a avut același gând ca și urmărească pe bătrân pre- Mata. A chemat pe doctorul tutindenea prin gospodărie, care îl asista și l-a pus să scrie cotrobăind printr-un cotlon, pe o bucată de hârtie, pen- au scos la iveală un pietroi de tru că el nu mai putea mâ- formă ciudată și un hârb de nui condeiul: «Manuscrisele mărime neobișnuită. mele să le ieie băiatul meu cel Nici Ion Cornea nu mai mai mare și să vadă ce poate știa de unde le avea, dar, scoate din ele.» zgândărât de întrebările co- Această încredere m-a piilor, se așează pe prispă și, mișcat, cum poţi să-ţi închi- privind asfi nţitul, prinse a pui, până într-adânc. După descâlci fi rele amintirilor. moarte am căutat cu toţii, Își mai aduse aminte că cei de aproape, manuscrisele petroiul și hârbul acela nime- și, spre surprinderea tuturor riseră la el de când cu vânza- celor pentru care voinţa lui a rea celui din urmă petec din fost un lucru sfânt, nu am pu- Coperta romanului În preajma revoluției moșia Răuteștilor. tut găsi nimic din materialul de Constan n Stere Își mai aduse aminte că pregătit în vederea volumului mai avea ceva. Și, scotocind ultim, deși auzisem că avea un capitol în între- pe o grindă din casa veche, găsi o carte colbă- gime scris, iar lui Gică, fratele al doilea, îi spu- ită. sese că avea gata cam un sfert din volum. Ce O scutură de stâlpul prispei și o deschise. s-a făcut cu acest material, până acuma rămâne Pe întâia pagină desluși o însemnare de un mister. mână, cu slovele spălăcite de vreme: «Nicio Cu vreo trei luni înainte de moarte, într-o picătură de energie morală nu se pierde în za- zi când suferinţele se arătau mai îndurătoare și dar!» Și dedesubt o semnătură îndesată. bătrânul începuse a spera din nou că-și va pu- Moș Ion închise o clipă ochii și, dintr-oda- tea termina volumul al nouălea, dar mai avea tă, din străfundurile amintirilor, i se înfăţișă destulă speranţă că va putea pune pe hârtie năvalnic un chip de luptător: Ion Răutu.» epilogul proiectat, m-a chemat și mi-a schiţat Frate Aurel Feodorovici, planul acestuia. De câte ori îmi rememorez acest epilog, Iată, aproape neschimbate, vorbele lui din mă simt cu totul zdrunci nat. Cred că ţi-am Epilog: răspuns la scrisoare. Mai mult nu mai pot con- «Au trecut mulţi ani de când nu mai există tinua. Ion Răutu. A fost uitat de toţi. Numai ideile pe Cu dragoste, care le sămănase și lozincele aruncate de el în R.C. Stere»” luptă își croiesc drumuri cotite și din când în Conștient că va reveni pe soclul pe care îl când izbucneau la lumină în unghere răzleţe de merită, recu noscând doar un singur jude cător ţară. Dar de fi inţa lui fi zică nu-și mai aducea onest și obiectiv – propria-i conștiinţă, C. Stere nimeni aminte. a scris profetic, parcă vizând generaţiile noastre. 498 Scriitori care au fost...

UN FILOZOF – POET Mai mult fi lozof decât poet, mai mult gân- ofi cială – a avut orbita lui secretă și regretul că ditor decât publicist, Victor Teleucă (19.01.1933, prea târziu a început să fi e preocupat de pro- s. Cepeleuți, jud. Hotin – 12.08.2002, Chișinău) blemele veșnice ale omenirii. Că ele doar, aces- va rămâne în epocă o per sonalitate inconfunda- te probleme, reprezintă veritabila moștenire a bilă. omenirii, restul este o apă și-un pământ. L-am cunoscut târziu, l-am apreciat și mai S-a dus dintre noi prea devreme și între- târziu și simt o vină pentru timpul care curge bările pe care și le-a pus au rămas fără răspuns, prea repede. Fiindcă am discutat prea puţin pro- poate și cum trebuie să fi e, să vină alţii din blemele fi lozofi ei existenţiale, fi indcă am făcut urmă, să-și spună din nou aceleași întrebări și schimb de prea puţine cărţi și ne-am oferit unul să caute răspunsurile lor. altuia prea puţine rânduri pentru lecturi. V. Teleucă a plecat, iar eu am rămas cu A fost omul care a mers de la sine înapoi senzaţia că el a fost mai mult fi lozof decât poet, spre sine. Dincolo de traiectoria cunoscută – că a fost mai mult gânditor decât publicist.

Victor Teleucă la vernisajul expoziției elevilor Liceului „Igor Vieru”. Casa Cărții „Mitropolit Petru Movilă”. Anul 2000 499 A PLECAT LA CELE VEȘNICE CONUL VASILE… La numai câteva zile după ce și-a scris pe răboj al 82-lea an de la naștere, pe neprins de veste s-a prăbușit un stâlp al literaturii noastre. Vasile Vasilache ne părea același, neschimbat, începând de la prima carte Trișca, tipărită în 1961, și până la una din ultimele cărţi Elegie pentru Ana-Maria (1983), Navetista și pădurea (1989). Ne-am deprins cu vorba lui șăgalnică, ce venea dintr-o mare răbdare de-a nu vorbi pripit și de-a nu regreta cele spuse. O dragoste pentru cuvânt cum a avut-o Vasile Vasilache mai rar se întâlnește – și pentru cuvântul rostit și pentru cuvântul scris. Cu toate acestea, el a reușit să dea lumii esenţa esenţei, să facă mărturisirea de conștiin- ţă prin romanul Povestea cu cocoșul roșu. Toată natura basarabeanului, toate aspiraţiile și îndo- ielile lui, toată drama existenţei între două ma- luri de râuri – Prut și Nistru – au fost expuse cu migală, cu teamă, cu curaj, cu sacrifi ciu, cu îndoială și cu speranţă. Și a avut dreptate, căci o literatură întreagă s-a format pe baza acestor sentimente, pe care autorul le-a semănat printre rândurile acestui roman. S-a schimbat epoca, dar eroii cinstiţi ai lui Vasile Vasilache vor rămânea în literatura Prozatorul Vasile Vasilache română cu fi zionomia proprie, cu caracterul neștirbit întru tocmai cum a fost și creatorul se supăra când îl întrerupeai sau aveai o altă lor. Era un enciclopedist deghizat, un om de-o opinie. Avea o democraţie înnăscută pe care o curiozitate mai rar întâlnită și care, ca și un co- au doar înţelepţii. De aceea, am și pus în ca- pil, își punea mereu întrebări și tot el era acel pul acestui necrolog cuvintele de adio, fi indcă care căuta răspunsuri. odată cu el pleacă un mare Domn și un mare Mă suna pe neprins de veste ca să mă în- Înţelept – Vasile Vasilache, care de acum încolo trebe ceva și dacă nu aveam răspunsul prompt, ne va lipsi și salvarea noastră vor fi doar cărţile discuţia noastră se transforma într-o căutare. care rămân în locul lui, gata pentru un dialog Era o plăcere să-i urmărești fi rul gândului și nu sincer și profund… 500 Scriitori care au fost...

UN DESTIN MUTILAT În literatura noastră nu cred că este un destin mai dramatic, mai tragic chiar ca cel al lui Ion Vasilenco. Sunt oameni pe care soarta îi pune nemilos la încercare și le compune cazne peste cazne ca să se vadă, ca să se convingă – vor rezista ori nu? O personalitate cu asemenea dimensiune a destinului a fost Ion Vasilenco. Originar din Pașcani, din orășelul pe care l-a cântat atât de frumos Mihail Sadoveanu, născut la 20 ianuarie 1926, Ion Vasilenco a murit la Chișinău la 13 martie 1977. Între aceste două cifre există destinul unui savant care de la bun început a promis foarte mult. Rămas în Basarabia după război, își face studiile la Uni- versitatea de Stat, doctorantura la Institutul de Literatură „Maxim Gorki” din Moscova și în 1956 susţine teza de candidat în știinţe, adică de doctor. Individ foarte capabil, el chiar din debut s-a remarcat ca un savant cu un potenţial extraordinar de mare și pentru studiul fi lolo- gic, și pentru studiul literar. Dicţionarele moldo-rus și rus-moldovenesc, apărute la Moscova, au fost redactate în mare parte de Ion Vasilenco. Și tot el a fost omul care a scris în colaborare Istoria literaturii moldovenești (vol. I, 1958), a îngrijit și a edi- Ion Vasilenco tat ediţiile lui Alecu Russo: Opere alese (1955) și Izbrannoe (1959). foarte modest de aceste teme, preferând să nu- Și atunci când se părea că în faţa lui se des- și riște viitorul, știind prea bine că oricând po- chide o carieră literară greu de pus la îndoială, liticul poate servi niște surprize neașteptate. Și viaţa i-a aruncat un delicat obstacol de încerca- ceea ce era bun ieri, astăzi nu mai este. Și ceea re, o verifi care foarte grea pentru un om onest, ce era valoros ieri, azi tot nu mai este. Și din cinstit cum era Ion Vasilenco. contra: tot ce ieri am neglijat, astăzi a revenit Erau anii dezgheţului hrușciovian și în în prim-plan. acei ani se încerca reabilitarea (în măsura în Cine s-a aventurat să riște, a greșit. Pe- care se putea) literaturii române și, desigur, a deapsa a fost cea mai cruntă posibilă. Un Ion literaturii interbelice. Unii savanţi se apropiau Gherman, un Ion Vasilenco pentru totdeauna 501 au fost trecuţi în umbra istoriei din cauză că au „Foarte preţioase pentru istoricii literari încercat, au năzuit să dea o interpretare obiec- sunt și vederile lui C. Stere cu privire la literatu- tivă literaturii basarabene. ră și artă. Privind arta ca o «manifestare a vieţii Ion Vasilenco a publicat în revista Cultu- sociale», scriitorul subliniază și caracterul ei ra Moldovei, la 17 ianuarie 1963, un material de clasă. El combate teoria «artei pentru artă», intitulat Constantin Stere. Era convins că acest arătând că arta nu poate fi fără tendinţe socia- mare autor de proză, că acest fondator de pu- le și declarând deschis: «Noi ne luptăm contra blicaţii literare, născut în Basarabia, nu putea unei teorii false, care sub fi rma «artei pentru să rămână un necunoscut. El trebuia prezentat artă» încearcă să ne treacă niște tendinţe soci- tinerei generaţii care venise în literatură, fără ale foarte bine pronunţate și asupra mirosului cunoașterea lui Stere era imposibil să-ţi faci și culorii cărora nu mai încape îndoială; și știm o opinie obiectivă despre literatura română și foarte bine, în același timp, că în realitate «arta despre autorii basarabeni. pentru artă» e un mit, o nălucă, născocită de Citit astăzi, articolul lui Ion Vasilenco este cei care ar vrea să eternizeze actuala stare de unul aproape nevinovat, pe când în acei ani lucruri, cu întreaga-i clădire a noţiunilor de ai dezgheţului hrușciovian, articolul lui a fost bine, frumos, drept etc.» califi cat drept o diversiune ideologică, drept Punând întrebarea «Cum trebuie să fi e o încercare de a submina, de a demola funda- limba literară și ce e de făcut pentru ca să fi e mentul noii literaturi sovietice, o încercare de a cum trebuie?», C. Stere sublinia că ea trebuie revizui istoria literaturii moldovenești. să fi e îndestul de bogată pentru a putea «îm- Nu avem acces la aceste arhive, deocam- brăţișa întregul material cultural și intelectual dată nu avem acces, dar suntem siguri că vi- al omenirii, fi ind în același timp «potrivită cu gilenţii care au scris referinţe la acest materi- legile și spiritul limbii» naţionale.” al, erau tot colegii lui Ion Vasilenco, scriitori, Dorinţa de parvenire și marea lașitate, savanţi, ziariști. Reacţia autorităţilor exprimată defi neau carierele multor pseudosavanţi, pseu- prin pana unor comuniști dogmatici, pretinși dopubliciști de atunci. Lovitura aplicată lui Ion savanţi cum era Iosif Varticean, n-a întârziat să Vasilenco fusese atât de puternică încât el s-a vină și a fost una nimicitoare. Acesta a publicat pomenit la ospiciu, la casa de nebuni. un articol tot în Cultura Moldovei, la 21 aprilie Este o mare nedreptate, este o mare cruzi- 1963, și chiar din titlu se vede atitudinea faţă de me în încercarea de a opri o mare personalitate tema abordată: Mai multă maturitate politică și să se realizeze, să-și descopere plenar potenţia- răspundere cetăţenească. În felul acesta tema lul și să dea lumii ceea ce se poate da. Constantin Stere a rămas închisă încă pentru Cazul lui Ion Vasilenco este cazul omului aproape trei decenii. căruia i s-a luat șansa, căruia i s-a substituit Deși în articolul lui Ion Vasilenco se con- destinul. El a reușit să publice și după 1959, ţineau niște sugestii principiale, necesare ge- Schiţă asupra istoriei literaturii sovietice mol- neraţiei artistice care se afi rma; mă refer la dovenești (1963), Din trecutul literar și cultural generaţia Druţă – Vieru în literatură, generaţia al poporului moldovenesc (1969), dar marea Ungureanu în teatru, generaţia Grecu în artele invidie a fost acel virus ascuns care i-a distrus plastice, generaţia Loteanu în cinematografi e. personalitatea. Aceste principii, expuse prudent, deoarece au La începutul anilor ’90, tot pe timpul când fost trecute prin lupa cenzurii, sunt valabile și eram director la Muzeul Literaturii, la Chi- astăzi și ne mărturisesc despre un curaj deose- șinău a sosit sora lui Ion Vasilenco, o femeie bit al autorului: energică, convinsă că foarte talentatul ei frate 502 a fost victima unor intrigi, că a plecat prea de- s-a revenit foarte sumar: Zamfi r Arbore, Alexei Scriitori care au fost... vreme în mormânt și că este o mare nedrepta- Mateevici, Sergiu Victor Cujbă ș.a. te ca el să rămână un anonim într-o literatură Sunt convins, un istoric literar al viitoru- pentru care a făcut tot ce i-a stat în puteri. Din lui, o să revină la destinul lui Ion Vasilenco și o tot ce-am reușit să realizăm atunci, la insisten- să încerce să-i descifreze curajul, să-i aprecieze ţa surorii lui a fost doar instalarea unei plăci opera și poate să-i numească pe acei care au comemorative pe casa în care el a locuit. A fost avut impertinenţa să-l arunce în ghearele poli- un gest frumos de reabilitare, dar un gest insu- ţiei secrete, prefăcându-l pe un savant potenţi- fi cient pentru a-l readuce în circuitul mare al al intelectual select într-un anonim. literaturii. Există în destinul cărturarilor basarabeni Istoriile de astăzi se limitează doar la câ- o legătură directă între hotărârea de moment, teva rânduri în care pomenesc anii nașterii și decizia subită și mersul roţilor de tren. Sub ro- morţii și lucrarea despre Alecu Russo, uitând ţile unui tren și-a terminat viaţa un cărturar că volumul I al Istoriei literaturii moldovenești excepţional, Alexandru David, și tot sub roţile a fost o ediţie extrem de îndrăzneaţă în care pe necruţătoare ale unui tren din gara Visterni- lângă clasicii recunoscuţi au fost prezentaţi și ceni a pus ultimul punct din destinul său isto- autori la care mai târziu nu s-a mai revenit ori ricul și criticul literar Ion Vasilenco…

Ion Vasilenco măcinat de boală 503 UN POET VRĂJIT DE FORMULE A surprinde în rândurile unei poezii chi- erau în mare vogă, fi indcă descătușaseră ato- pul complex sau, mai bine zis, lumea interioară mul, creând bomba de hidrogen, ori liricii, care atât de complexă a unui om precum a fost Ion credeau că numai frumosul poate salva lumea, Vatamanu este un mare risc. A fost poetul care care erau convinși că numai frumosul poate și-a construit poezia cu modelul clar al formu- oferi o șansă de supravieţuire umanităţii. lelor chimice, pentru a avut două mari pasiuni Ion Vatamanu a venit ca o tangenţă, ca un pe care le-a împăcat cum n-a putut-o face la punct de întâlnire a fi zicii și liricii. noi nimeni altul. Poate că a avut străluminarea Poetul Constantin Rusnac a mers ca un minunatului poet și matematician Ion Barbu, detectiv pe urmele acestei confruntări inte- care n-a vrut să părăsească tărâmul miraculos rioare, acestei lupte permanente, acestei cău- al matematicii în favoarea poeziei și n-a vrut să tări de sine și spre mare a noastră satisfacţie a părăsească poezia în favoarea formulelor ma- reușit să ne descrie cu lux de amănunte toată tematice. drama acestei confruntări. Convingător, bine Ion Vatamanu a adus în literatura noas- argumentat, stăpânind toată gama de titluri și tră sufl area știinţelor exacte la un moment de formulări specifi ce lui Ion Vatamanu, acrosti- grea cotitură, când venise dezgheţul hrușcio- hul construit ca un turn, amintind nu numai vian și în toată Uniunea Sovietică se discuta de opera poetului Ion Vatamanu, ci chiar și de aprig cine vede mai bine viitorul, cui aparţine fi inţa lui fi zică, care astăzi ne lipsește. acest viitor. Vor învinge fi zicienii care pe atunci

ION VATAMANU

Inima-i cu păsări în priviri, culese-n „Basmaua” de-acasă, a Impărţit-o cu sufl etească dăruire. Ocnaș al facerii – benevol prizonierat –, Obsedat a fost de două patimi, cum bobul între pietre-i măcinat: Navigând prin iamb, troheu, dactil, Nopţi în șir da versului sclipire,

504 cu Scriitori care au fost... Verdele din frunză chemându-ne-nspre datini; Valid, ca printr-un Atrium intra în zi-n valenţele chimiei, Ardent cioplind formula seacă, cu migală, și Totul pentru el se transforma într-un Teluric zbor pornit din dorul de părinţi, de grai, de glie, de pământ, de ţară. Amintindu-ne de inima lumii care-ncepu să-l doară, Avertizându-ne prin strofa-i ce vibrează neliniște, Murea zi de zi în cuvânt ca pasărea-n bobul din Miriște, pentru-a se naște dinnou într-un cânt – răspuns la strigătul disperat al acestui pământ. A încercat a scoate prin neodihna cuvintelor lăstari din rădăcini cu sevă Ancestrală, ca să aibă unde chema păsările, să-nprimăvărească ţara. N-a murit… Poetul care vru să sădim soarele-n Noi, să-l picteze în cuvinte, ca drumul acasă să nu-l dăm uitării, mereu să-l ţinem minte, Uite-l, în zare…, bătut de dor în ţinte, a închis doar ochii, să viseze, și Undeva, de-acolo, din vecie, mai are-a spune și a scrie…

P.oetul n-a murit… el a plecat neîmpăcat P.e urmele strămoșilor în ceruri, ca-n povești, cu S.ufl etul rănit încă de-atunci, din anii patruzeci, de S.ârma cea ghimpată, îndrăgită numai de rugină, ce trasă-a fost hain prin dulcea lui (si-a noastră) cu iz de mărar grădină a neuitatei case părintești. 505 Dacă cândva se va întocmi o ediţie a scrie- calmul lui olimpic le domolea și publicaţia avea rilor lui Ion Vatamanu cred că toate prefeţele numai de câștigat din urma acestei sincere co- posibile ar putea fi înlocuite prin una singură, laborări a celor doi poeţi. prin acrostihul lui Constantin Rusnac pe care-l Îmi făcea plăcere să-l ascult, să-l văd ală- găsesc ca pe o cheie nemaipomenită pentru turi să știu că există o persoană care nu numai opera și omul Ion Vatamanu. poate emite idei originale, dar și te poate apăra L-am cunoscut îndeaproape pe poetul Ion argumentat atunci când e nevoie. Vatamanu în momentul lui de glorie. Era par- Eram deja director la editura Universitas lamentar, era unul din cei doi conducători ai când vestea morţii lui m-a lovit ca un trăsnet. revistei Glasul și eu, angajat ca redactor, par- Eram convins că un asemenea Om nu se poate ticipam la elaborarea acelei reviste de mare prăbuși cu mult înainte de sorocul lui, dar am autoritate pe atunci. Și dacă Leonida Lari prin greșit… felul ei aprindea spiritele, Ion Vatamanu prin

Mormântul poetului Ion Vatamanu. Cimi rul Central, Chișinău 506 Scriitori care au fost...

DESTIN ASEMĂNĂTOR CU VÂNTUL… Cercetătorii literari au remarcat că David Vetrov, pe numele adevărat David Fiksman (22.6.1913, Chișinău – 22.9.1952, Chișinău) a colaborat la publicaţiile României Mari: Tim- pul, Lumea, Jurnal literar, Iașul, fără să observe că numele lui apare și în lista autorilor de la Viaţa Basarabiei, chiar de două ori. Prima oară e fi xat când publică poezia Dimineaţa primă- verii (1936, nr. 10, p. 14), iar a doua oară când Inza Chin îi dedică poezia Rânduri pentru des- părţire (1937, nr. 7-8, p. 134). David Vetrov și-a luat acest nume de îm- prumut, căci a colindat lumea la fel ca vântul, căci aceasta este semnifi caţia pseudonimului lui ales din limba rusă în care, de fapt, și-a scris opera. A făcut studii la Facultatea de medicină la Toulouse (Franţa, 1930), dar nu le-a terminat și s-a oprit la Iași la Facultatea de tehnolo- gie (1932). A făcut parte din mișcarea antifas- cistă și asta l-a determinat să ajungă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial tocmai la Moscova, unde lucra la postul de radio, pregă- tind emisiuni pentru Moldova și colaborând la Scriitorul David Vetrov redacţia gazetei Moldova socialistă. A debutat editorial în 1946 cu cartea de tenii pornesc la drum (1952), scrisă în limba versuri Doroga v Moldaviiu (Drum spre Moldo- rusă. Apropo de prieteni. Nu-i prea avea prin- va). În 1947 publică povestirea Nicușor Sârbu, tre scriitori din cauza caracterului lui și poate care este inclusă în manualele școlare, iar cea a trecutului antifascist, precum și a unor bă- mai mare reușită în proză fi ind povestirea Prie- nuieli că era în relaţii cu anumite servicii…

507 UN PROMOTOR AL AUTODAFEULUI LITERAR Gheorghe N. Viforeanu face parte din ge- neraţia interbelică a scriitorilor basarabeni. A avut un destin aproape comun cu mai mulţi fraţi de condei și de generaţie. Cum poate fi ex- plicată tăcerea lui de 30 de ani, survenită după instaurarea comuniștilor în România în 1944? Unui străin deprins cu moft urile democraţiei n-o să-i poţi explica niciodată. Te poate înţe- lege numai omul care a gustat din „raiul” comunist. Pentru unii poate în situaţia lui e una pu- ţin importantă, pentru alţii poate e mult prea interesantă, eu însă cred că omul se naște ca să se realizeze ca personalitate. Iar o personalitate se afl ă acolo unde-i este harul: „Autobiografi e Am văzut lumina zilei la 1 februarie 1911, stil vechi, în satul Cubolta din judeţul Soroca, din părinţi români. După mamă, sunt urmaș de răzeși. La 15 septembrie 1918, am intrat în școa- la primară pe care am absolvit-o în primăvara anului 1922 cu media 9,77, fi ind clasifi cat întâi din cei nouă absolvenţi. Scriitorul Gheorghe Viforeanu În toamna aceluiași an, am intrat în Școala medie mixtă «Vlad Ţepeș» din satul Nădușita, latifundiarului polonez Iosif Bâstrâţki, la doi reședinţă de plasă, din judeţul Soroca, pe care băieţi, din satul Iezăreni, judeţul Bălţi. am absolvit-o în primăvara anului 1926 cu re- Am debutat în presă, publicând un articol zultate excelente. în gazeta Vorbă și faptă din Bălţi, anul 1, nr. 2, După absolvirea Școlii medii, am fost în- din 12 iulie 1931, editată de profesorul George scris în clasa a cincea a Liceului de băieţi «Ion Burdun de la Școala normală de învăţători din Creangă» din orașul Bălţi. localitate. Am absolvit cursurile liceale după patru Articolul l-am intitulat Din carnetul meu. ani, când am reușit să-mi iau și diploma de L-am semnat cu pseudonimul Ion Românaș. bacalaureat. La 1 noiembrie 1932, am fost încorporat Din toamna anului 1930 până în primăva- la Regimentul 1 Căi Ferate din Iași, pentru sa- ra anului următor, am fost meditator în familia tisfacerea stagiului militar. 508 La 27 februarie 1933 am fost trimis la Bu- al meu, să-mi facă rost de un exemplar din re- Scriitori care au fost... curești să copiez niște hărţi cu caracter secret, vista unde bănuiam că trebuie să-mi apară un la Marele Stat-Major. articol. Achitându-mă bine de această sarcină, am S-a prezentat, așadar, la redacţia revistei, fost oprit ca furier la Batalionul II Exploatare unde l-a găsit pe primul redactor, în persoana CF din capitală, comandat de maiorul Baban lui Petru Stati. Mihail. A urmat dialogul: Înainte de eliberare însă, afl ând că la Lice- Pentru cine vreţi să cumpăraţi revista? ul «Ion Creangă» din Bălţi a luat fi inţă o revistă Pentru fratele meu din București, care este cu denumirea Cuget moldovenesc, am trimis un colaboratorul Dv. reportaj, la adresa acesteia, intitulat Cu trenul. Cum semnează? În acest articol evocam un drum cu multe Alexandru Vicol. peripeţii, pe care l-am făcut cu ocazia Sfi ntelor Din ziua aceea, de câte ori venea la Bucu- Sărbători de Paști, în primăvara aceluiași an, pe rești, distinsul meu profesor îmi dădea întâlni- direcţia București, Galaţi, Basarabeasca, Chiși- re la hotelul «Lido-Veneţia» de pe bulevardul nău, Ungheni, Bălţi, ales în mod special pentru Regina Elisabeta, unde trăgea de obicei. a cunoaște sudul și centrul ţinutului meu natal, În anul 1941 am publicat o selecţie din Basarabia. studiile și eseurile mele apărute în Cuget mol- Reportajul l-am semnat cu pseudonimul dovenesc, cărora le-am dat titlul Priviri asupra Alexandru Vicol, ca să nu afl e conducerea re- Basarabiei. Cartea a apărut la tipografi a «Buco- vistei că autorul era un fost elev al liceului, în vina» lui I.E. Toruţiu, din București. caz de eșec. Începând războiul din Est, am fost nevoit Spre surprinderea mea, am primit revista să întrerup scrisul. la unitatea militară, unde fi guram cu numele Această întrerupere s-a întins pe o peri- meu de familie. Reportajul a apărut semnat cu oadă de treizeci de ani. Abia din anul 1972 am pseudonimul menţionat. reușit să public, prin revistele de cenaclu, arti- Între timp, am mai publicat un foarte cole critice și evocări literare, fără să amintesc scurt reportaj în Viaţa Basarabiei din Chișinău de ţinutul meu natal, Basarabia. sub titlul Pe Hurez, cu semnătura Gh. Scutel- După evenimentele din decembrie 1989, nic și altul în revista Tinerimea studioasă din m-am gândit să mă aplec mai cu temei asupra Săneni, judeţul Dorohoi, sub titlul Noapte cu preocupărilor mele din tinereţe…” semnătura Gh. C. Gheorghe Viforeanu a debutat foarte tâ- Rămânând în București, după lăsarea la năr, fi ind încă licean, și a trăit fi ecare clipă cu vatră, am continuat să colaborez la revista din gândul la cuvântul scris, și a murit ca un scrii- Bălţi cu reportaje, studii și eseuri. Tematica se tor. A murit în 2003, având în mână corectura referea la viaţa Basarabiei sub aspect politic și ultimei cărţi, care, de fapt, a și fost cartea vieţii literar. lui. O întâmplare a făcut ca prim-redactorul Scriind despre alţii, Gheorghe Viforeanu a revistei, profesor de logică și psihologie, să afl e scris despre sine și așa va rămâne fi xat în isto- cine este misteriosul colaborator din București, ria literaturii basarabene – ca un promotor al când am apelat, prin corespondenţă, la un frate autodafeului literar.

509