Descarca Oltart Nr.35.Pdf
Total Page:16
File Type:pdf, Size:1020Kb
OLTART Revistă de cultură Nr. 2 (35) • Mai 2021 Slatina OLTART Redacția OLTART Str. Acad. P. S. Aurelian nr. 44, Slatina, județul Olt, cod poștal 230076, tel: 0723 638 840 e-mail: [email protected] Redactor-șef: C. VOINESCU Redactor-șef adj.: Victor TIȚA Secretar de redacție: Oana GLASU Colegiul de redacție: Paul ARETZU, Aurelian Titu DUMITRESCU, Felicia FILIP, Dorin POPESCU, Cornel NICULAE, Maria IONICĂ Tehnoredactare: Hoffman Design [email protected] Corectura: Dumitru ȚICLEANU Revistă editată de Biblioteca Județeană Ion Minulescu cu sprijinul Consiliului Județean Olt Tiparul realizat la imprimeria Editurii Hoffman www.LibrariaHoffman.ro Tel. 0740 984 910 ISSN 2285-598X ISSN-L 2285 598X Întreaga responsabilitate pentru conținutul articolelor aparține autorilor. Revista publică articole conținând doar contribuții originale, din diverse domenii ale culturii. © OltArt, 2021 Toate drepturile rezervate. Nicio parte din această ediție nu poate fi copiată prin orice formă sau prin orice mijloace, electronic sau mecanic, incluzând fotocopierea, înregistrarea sau orice alt suport de stocare-redare, fără acordul scris al autorilor. Coperta I – Harta României – ținuturi și județe Cuprins 5 Editorial Dorina POPESCU Era, odată, un județ Cernăuți. Mai este și azi... 7 Basarabie Mihai CIMPOI Fenomenul basarabean sub semnul Păsării română Phöenix 21 Theodor CODREANU Nicolae Dabija, la judecata criticii 28 Calendar Aprilie 29 Nicolae DABIJA In memoriam 33 Leo BUTNARU Poeme 38 Arcadie SUCEVEANU Poeme 45 Florian COPCEA Hermeneutica lui Mihai Cimpoi 59 Dulce Alexandrina CERNOV Fântâna Albă – drum fără întoarcere Bucovină 67 Marin GHERMAN „Ghetoizări informaționale” în spațiul transfrontalier bucovinean 74 Calendar Mai 75 Vladimir ROBU Poeme 77 Marin GHERMAN Poeme 79 Dorin POPESCU Anii de grație și de creație de la Cernăuți 83 Vladimir ACATRINEI, Grigorie, cavaler de Pantazi SERGIU BARBUȚA 88 Raftul cu Teodor PRACSIU O panoramă a literaturii din Basarabia. cărți Theodor Codreanu – „Teodor Pracsiu” 98 Adrian SIMEANU Dureri basarabene 99 Marin GHERMAN Chipuri în oglindă: eseuri, tablete, interviuri de Ilie T. Zegrea 102 Maria TOACĂ Ce frumoși și luminoși sunt bucovinenii lui Ilie Luceac! 106 Poezie Ilie GORJAN Un poet cu P mare 107 Spiridon POPESCU 110 Lazăr POPESCU 111 Constantin PĂDUREANU 113 Mihai PĂCURARU 115 Laurențiu DRĂGUȘIN 117 Români Mihaela AIONESEI Dorințele noastre pentru români 119 Un poem de Mihaela AIONESEI Aici e Țara mea 120 O poetă Cătălina FLORESCU recomandată de Paul Aretzu 124 Vitralii Maria IONICĂ Et in Arcadia ego 127 Eseu Cornel NICULAE La Judecata de Apoi a țiganilor: Fărâmiță Lambru 130 Galeria de Ioan IOVAN Spiru Vergulescu artă 132 Loredana IANOVICI Teodora Maria Kitzulescu 134 Calendar Iunie 135 Mihai PLĂMĂDEALĂ O expoziție eclectică 138 Cuvinte din C. VOINESCU Dregătorii de curte domnească bătrâni Materialele pentru numărul 36 (august 2021) al revistei vor fi trimise pe adresa de e-mail [email protected] până la data de 20 iunie 2021, în Word, Times New Roman, 12, corectat, cu diacritice. 5 Editorial Era, odată, un județ Cernăuți. Mai este și azi... Dorina POPESCU ele două clase făcute de bunica exemplul Penelopei în așteptarea lui Ulise, mea la români au fost peste că ne trezim în aceeași Țară a noastră – cu celelalte zece absolvite de pă- aceeași țară a lor! Ne trezim prin bucătării rințiiC mei la ruși și peste cele douăspre- limitate în curajul bucătăriilor de altădată zece în care m-am școlit eu la ucraineni. – unde mai mult se vorbea decât se mânca. Geografic se întâmpla totul în același sat, Suntem niște sclavi ai roboților de cafele. în aceeași școală. Diferența o făcea însă pe- Dăm peste cap licori cu magneziu eferves- rioada și, mereu, un alt/nou regim politic. cent și ne căutăm în panică memoria prin Deși până în 2011 am locuit în Regiunea bilețele lipite pe frigider. Memorii banale Cernăuți, Ucraina, învățămintele bunicii care includ plata facturilor, care ne amin- despre Județul Cernăuți mi-au rămas la tesc despre întâlniri (risipitoare de viață) și fel de impregnate în simț precum mirosul că trebuie să cumpărăm lapte. Bilețele care de naftalină din a ei Casă Mare. mai conțin câte un citat – acel colac de sal- Toate poveștile Bunicii începeau la fel: vare într-o situație când pare că mori; și, Era odată un Județ Cernăuți… Poveștile de fapt, doar pare. mele continuă cu: Mai este și acum Acel Suntem... ai cui? Noi – purtători de Județ… Și este locuit de aceiași români ie și adidași, cu vagă idee a ceea ce vom care niciodată nu au pierdut Speranța fi mâine, mai mult credem în Apocalipsă Unirii. decât în Unire. Străini în țara altora, noi Suntem... ai cui? Noi – pribegi prin – românii din regiunile istorice – conti- vocație, cu Țară și fără – pioni fără Rege, nuăm să fim altfel de români chiar Aca- fără Regat și cu un prezent suspect de să, în România. Nu sunteți de-a noastră... Alzheimer. Văitându-ne prin excelență, Sunteți din Basarabia? Întrebare care nu încă mai tragem de năvodul compătimirii. mă mai uimește după aproape zece ani de Poate-poate ne pică de-o milă. Nu, nu sun- trai în România. În toată povestea au evo- tem slabi! Dar nici suficient de pregătiți să luat doar răspunsurile mele. În primii ani recunoaștem că suntem... ai nimănui. Noi veneam cu explicații. În ultimii – precum – niște umbre umile – mumii risipitoare evreii, cu întrebare pentru întrebare. Și de valori, de limbă, de codri. Asfaltând uli- Basarabia nu este a Voastră? Din grijă pen- țele satelor cu straturi de zgură, am ucis tot tru cardiovasculari și din recunoștință farmecul opincilor. În Țara noastră – e țara pentru jertfa tânărului picat pe muntele lor, și imnul lor, și al lor steag. Sorica, în Carpații de Curbură, în Răz- Aparent, în fiecare dimineață înaintăm boiul Reîntregirii (în ranița căruia a fost semnificativ spre Patria-Mamă. Ce se în- găsită miraculos cea mai frumoasă poezie, tâmplă peste noapte, de parcă am repeta 6 Nu plânge, Maică Românie!), omit detaliile din România nu au călcat niciodată! Poate răspunsurilor primite. doar din acest motiv atât Basarabia, cât și Pipăim prin întuneric, cu fina intui- Bucovina și toate celelalte pământuri isto- ție a orbilor, speranțele. În zori de zi tră- rice, nu sunt ale lor. im dezamăgiri cumplite de a descoperi că Fericitul caz că suntem ni se datorea- am ajuns în punctul din care am pornit, ză doar nouă – etnicilor români, românii dar și frici firești că nu vom avea rezistența nimănui, care vom naviga din nou și din Penelopei. De atâția ani tot țesem poduri nou, sub steaua lui Ulise, spre Acasă. de flori, ne bocim tricolorul decapitat și P.S. În numele comunităților de etnici mascăm impecabil suferințele prin acele români din Regiunile Istorice ale Patriei parteneriate în vogă la care purtăm haine Mame aduc toate Recunoștințele pentru protocolare, tăiem panglici... Și atât. Cura- generozitatea umărului de sprijin pe care jul și Adevărul, se pare, nu mai reprezintă ni-l oferă Revista Oltart spre a ne plânge valori. Ele mai pot fi regăsite în Muzeul de Oful. Istorie, acolo pe unde mulți dintre românii 7 Basarabie română Fenomenul basarabean sub semnul Păsării Phöenix Mihai CIMPOI enomenul basarabean nu este fondul negru în care respiră deosebit de decât fenomenul românesc ca liber motivele vegetale, expresii învedera- atare manifestat la limită, in te ale organicului. Basarabeanul nu numai extremis.F Avem de-a face cu împrejurări că acceptă, resemnat, golul, ci și culoarea extreme colorate existenţial: un vânt al fa- care îl exprimă mai bine: negrul. Seninăta- tum-ului bate fără contenire în acel spaţiu tea sa prin excelenţă mioritică se manifestă asupra căruia se exercită din plin teroarea atât faţă de sentimentul morţii ca atare cât istoriei. Mioritismul spiritului românesc și faţă de imensul gol al nefiinţei pe care sub forma lui cosmico-creștinească se află se proiectează. Neatins de acel periclitant aici în starea lui cea mai pură, fiind de fapt horror vacui, de frica golurilor, el este că- o realitate existenţială primară. Abisul on- lăuzit consecvent de echilibru, măsură, de tologic se deschide în faţa sufletului basa- spiritul organicului și al viului. Sunt ele- rabean fără orizonturi limitrofe și „calea-n mente stilistice general-românești, oricum cruci” sugerează metafora heideggeriană a basarabeanul pare a găsi o sinteză molcumă drumurilor întrerupte de pădure: „Și eu aparte care s-a relevat și în monumentele m-aș duci/ Și mi-i calea-n cruci,/ Și nu secolelor XV și XVI moldovenești, despre pot răzbate? De străinătate,/ De copaci că- care același Blaga vorbea ca despre dovezi zuţi,/ De voinici stătuţi,/ De tufi tufoasă,/ strălucite ale unei interferenţe stilistice de De fete frumoase” (Din Caietul anonim, natură sintetică, dintre cele mai încântă- culegere de folclor basarabean aflat în ma- toare în Europa: „Dimensiunile moderate nuscrisul eminescian 2260). Primejdiile ale arhitecturii moldovenești, cumpătarea apar, pentru basarabean, de oriunde, calea în utilizarea elementelor, evitarea formelor cunoașterii fiindu-i mereu în cruce și pân- excesive ale goticului, dar și ale stilului bi- dită de toate cursele vieţii și limitele exis- zantin, sunt un secret al acestei singulare tenţei. Singur spaţiul obscur este nelimi- reușite. La norocoasa sinteză a contribuit tat după cum ne sugerează această atât de neapărat și folosirea aspectelor organi- dens filosofică strofă. Ca oricărui român, ce cari atenuează în sensul «viului» toate basarabeanului nu îi este frică de goluri, formele și liniile arhitectonice” (Lucian el privindu-le ca o continuare organică a Blaga, Opere filosofice, București, 1988, plinului. vol. 11, p. 453). Tot astfel – în plan psihic Lucian Blaga găsea aceeași alternanţă – nu putem vorbi de un sentimentalism de plin și gol, de accent și neaccent, de moldavo-basarabean pur, căci el este un substanţă și spaţiu în chilimurile oltenești dat organic, dar nu singurul, ci în complex cu câmpurile lor ultramarin albastre sau cu altele, ceea ce dă o sinteză sui generis, roșii închise și în covoarele basarabene cu observată și de Eugen Ionescu: „Există însă 8 și un alt fel de a fi moldovean, pe lângă fie în mioritismul muzicii lui Tudor Chi- cel sentimentalist.