Sub Semnul Vulturului Bicefal Cantacuzinii Veacului Al XVII-Lea

MUZEUL NAÞIONAL COTROCENI Mariana Lazãr

Sub semnul vulturului bicefal

Cantacuzinii veacului al XVII -lea

BUCUREªTI 2016 Cantacuzinii în societatea munteanã a veacului al XVII-lea Administraþia Prezidenþialã Muzeul Naþional Cotroceni În urmã cu trei veacuri, în zbuciumatul an 1716, din porunca sultanului îºi încetau în mod dramatic existenþa ultimii descendenþi direcþi ai postelnicului Constantin Cantacuzino ºi ai soþiei sale, domniþa Elina, stolnicul Constantin, împreunã cu fiul sãu ªtefan, domn al Þãrii Româneºti (1714-1716), cu fratele de care fusese apropiat o viaþã întreagã, spãtarul Mihai ºi cu ginerele, Radu Dudescu. Profund impresionaþi, contemporanii au perceput evenimentul ca finalul unei drame al cãrei preludiu îl constituise sfârºitul tragic al nepotului lor, principele Constantin Brâncoveanu, executat în 1714 de turci împreunã cu cei patru fii ºi cu marele boier Ianache Vãcãrescu. Trãind într-o societate cu o mentalitate profund religioasã, pentru unii dintre ei soarta tragicã a Cantacuzinilor reprezenta manifestarea unei pedepse divine, consecinþã a anumitor atitudini, gesturi ºi acþiuni ale lor de-a lungul a

Administraþia Prezidenþialã aproape patru decenii de când conduceau destinele acestei þãri. Destinul tragic al dispariþiei tatãlui lor, postelnicul Cantacuzino (executat în decembrie 1663 din porunca lui Grigore Ghica), pãrea sã-i Muzeul Na?ional Cotroceni urmãreascã pe toþi cei ºase fii ai sãi, niciunul neavând o moarte liniºtitã - fie muriserã prea de tineri sau în condiþii care treziserã suspiciuni, fie dr. ?tefania Dinu, manager interimar, coordonator proiect împãrtãºiserã soarta finalã a tatãlui1 . Nu neapãrat o intervenþie divinã le marcase destinele, cât, mai ales, complexitatea raporturilor interne dintre dr. Mariana Lazãr, istoric, organizator expozi?ie reprezentanþii marii boierimi, disputele dintre ei pentru deþinerea puterii în stat, în contextul accentuãrii dominaþiei otomane, în special în desemnarea ºi Livia Georgescu, muzeograf cu atribuþii de conservator Livia Rãitaru, muzeograf, concep?ie graficã ?i realizare catalog, fotografii expozi?ie destituirea domnilor þãrii, în traficul de influenþã, în adoptarea unor mãsuri radicale. Oana Rãitaru, referent, elaborare afi?, invita?ie „Bogãþia, slava ºi numele cel mare al Brâncoveanului ºi al Cantacuzinilor, acestea au fost prãpãdenia lor”2 , concluziona strãnepotul lor, banul Paula Sofica, muzeograf, design expoziþie Mihai Cantacuzino, în reconstituirea istoriei genealogice a înaintaºilor. ªi nu era departe de adevãr, întrucât familia Cantacuzino - constituitã din postelnicului Constantin Cantacuzino ºi domniþa Elina, cu fiii, fiicele ºi nepoþii lor - s-a individualizat în grupul relativ rarefiat al elitei aristocratice muntene din secolul al XVII-lea prin personalitatea deosebitã, cultura ºi bogãþia fiecãruia dintre membrii ei, stârnind invidii ºi, adesea, defãimãri, Mulþumiri colaboratorilor: probabil tocmai pentru cã li se recunoºtea superioritatea. Patriarhia Romãnã-Biblioteca Sfântului Sinod - dr. arh. Policarp Chiþulescu, director - Gabriela Pisicã, restaurator În raport cu celelalte neamuri boiereºti, Cantacuzinii au avut ºi ºi-au exprimat în mod clar conºtiinþa apartenenþei la un grup de elitã, a nobleþei Arhivele Naþionale ale României - dr. Ioan Drãgan, director familiei lor prin dubla descendenþã - din Cantacuzinii apusului Bizanþ prin tatã, de unde ºi preluarea ca stemã a familiei a vulturului bicefal, ºi din - dr. Claudiu Turcitu, ºef secþie Basarabii Þãrii Româneºti, pe linia bunicului matern, Radu ªerban, domn al þãrii (1601-1611). Ascendenþa maternã, legitimatoare în plan intern, a fost cel - dr. ªerban Marin, ºef secþie mai explicit formulatã în titulatura primului Cantacuzino ajuns domn: „Io ªerban Cantacuzino Basarab voievod, din mila lui Dumnezeu stãpân ºi domn a Biblioteca Academiei Române - acad. Florin Filip, director general toatã Þara Româneascã, nepot al marelui ºi preabunului, bãtrânului ºi preasfântului ºi preacinstitului Io ªerban Basarab voievod”3 . Nu lipsitã de - Gabriela Dumitrescu, ºef serviciu semnificaþie, din aceeaºi perspectivã a conºtiinþei privind originea nobilã a familiei ºi a cunoaºterii trecutului acesteia, era prezenþa în biblioteca Muzeul Naþional de Artã al României - Cãlin Stegerean, manager - dr. Emanuela Cernea, ºef birou 1 De precizat cã acelaºi final tragic îl avuseserã ºi strãbunicul lor, Mihai Cantacuzino „ªeitanoglu” (executat de turci în 1578), ºi bunicul lor, Andronic Cantacuzino - dr. Carmen Tãnãsoiu, conservator (susþinãtor ºi sfetnic al lui Mihai Viteazul, i-a urmat destinul, fiind executat din porunca lui Ieremia Movilã în toamna anului 1601). 2 Banul Mihai Cantacuzino, Genealogia Cantacuzinilor, ediþia Nicolae Iorga, Bucureºti, 1902, p. 309. Mulþumiri domnului Mihail Dim. Sturdza ºi doamnei Elisabeta Negrãu pentru fotografiile incluse în expoziþie 3 Istoria Cotrocenilor în documente, Muzeul Naþional Cotroceni, Bucureºti, 2001, p. 34; Radu ªerban era numele luat de acest boier ca domn, prenumele sãu din boierie fiind ªerban - de aceea nepotul sãu de fiicã a primit numele ªerban ºi, poate nu întâmplãtor, a fost primul Cantacuzin care a ajuns domn. ISBN 978-973-0-22547-1 3 stolnicului Constantin Cantacuzino a unei monografii a vieþii împãratului Ioan al VI-lea Cantacuzino4 . Bucureºti fiecare ºi-a avut o reºedinþã, Constantin ºi Iordache dobândind casele familiei din mahalaua Arhimandritului, iar unii dintre ei ºi-au zidit curþi Coeziunea acestei mari familii, „Cantacuzena Domus”, se fundamenta în primul rând pe legãtura de sânge5 . Dupã dispariþia tragicã a bunicului, boiereºti pe moºii situate în vecinãtatea capitalei, precum Constantin la Afumaþi, Mihai la Fundeni, Iordache ºi Constantin moºtenind ºi reºedinþa familiei Mihai Cantacuzino „ªeitanoglu” ºi a tatãlui lor, Andronic Cantacuzino6 , Constantin ºi fraþii sãi au considerat spaþiul Þãrilor Române mult mai sigur de la Coiani. pentru viaþa ºi cariera lor socialã ºi politicã, pe care au început-o ca mari dregãtori în divanele domnilor Radu Mihnea ºi Alexandru Coconul, se pare Pentru fiii ºi fiicele lor ajunºi la maturitate, postelnicul Cantacuzino ºi soþia sa, finã cunoscãtoare a boierimii muntene, au promovat o abilã înrudiþi cu ei7 . Cãsãtoria cu domniþa Elina, venitã din neplãcuta pribegie dupã moartea la Viena a tatãlui sãu, Radu ªerban (1620), a fost pentru Constantin politicã matrimonialã, care a vizat, în primul rând, alianþe cu familiile cele mai importante ale þãrii, unele ca vechime, altele ca avere - Brâncoveanu, Cantacuzino una de succes, în sensul integrãrii sale în elita din jurul domnului ºi acceptãrii lui de cãtre boierimea pãmânteanã. De-a lungul domniei lui Buicescu, Filipescu, Corbeanu, Leurdeanu, Grãdiºteanu, Buhuº, Catargi, Creþulescu, Drugãnescu, Fãrcãºanu. În secolul al XVIII-lea banul Mihai Matei Basarab a fost unul dintre principalii sãi sfetnici, pãstrându-ºi dregãtoria de mare postelnic întreaga perioadã (1632-1654). Mariajul lor a fost unul Cantacuzino aprecia aceastã abilitate a strãmoºului sãu: „Numitul Costandin postelnicul, de o parte cu clironomia de la socrul sãu ºi de la cumnatul sãu „binecuvântat”, potrivit mentalitãþii epocii, prolificitatea familiei exprimându-se în cei unsprezece copii, ºase bãieþi ºi cinci fete, ajunºi la maturitate, aºa Basarab voievod, s-a îmbogãþit, de altã parte, s-a mãrit a lui ipsolisis, nu numai cãci cã era ginere de Basarab, ci mai mult cu îngrãdirea ce se încuscrise cu 11 cum sunt reprezentaþi în tablourile votive din ctitoriile lor, ale cãror nume privilegiau ramura româneascã a familiei, precum ºi raporturile de alianþã cu douãsprezece familii din cele mai în stare ale Valahiei, prin mijlocirea însurãrii fiilor sãi ºi a mãritiºului fetelor sale ” . elita munteanã - Drãghici, ªerban, Constantin, Mihai, Matei, Iordache, Anca, Maria, Stanca, Ilinca, Bãlaºa. Identificându-se în documentele vremii drept cei „de bun neam”, cu o pregãtire intelectualã ºi politicã specialã, Cantacuzinii au reuºit sã deþinã o Cantacuzinii au fost ºi unii dintre cei mai bogaþi boieri români ai timpului, având reºedinþa principalã la Mãrginenii din Prahova. Domeniul poziþie preeminentã în stat în a doua jumãtate a secolului al XVII-lea, ca „sfetnici” ai domnilor ºi, ulterior, chiar ca domni. Concludent este faptul cã toþi funciar stãpânit de postelnicul Constantin Cantacuzino ºi de soþia sa, Elina, era probabil cel mai mare din þarã, în componenþa sa regãsindu-se, în primul cei ºase fii ai postelnicului Cantacuzino au ajuns mari dregãtori, aceasta ºi ca urmare a influenþei lor tot mai accentuate în exercitarea actului puterii în rând, moºiile transmise prin moºtenire de la strãmoºii paterni ºi materni ai domniþei Elina, boierii Craioveºti ºi cei din Mãrginenii, cãrora li s-au adãugat Muntenia, consecinþã nu numai a raporturilor din interiorul grupului de boieri ai cãrui lideri deveniserã, dar ºi a capacitãþilor personale ale fiecãruia dintre bunurile funciare achiziþionate de acest cuplu8 . Averea deþinutã trebuia sã le permitã o existenþã potrivitã rangului lor social, sã le asigure resursele ei. Ascensiunea lor politicã a fost, însã, una sinuoasã, trecând ºi prin momente extrem de dificile, la un pas de moarte, determinate de raporturile pe care financiare în situaþii dificile ºi, totodatã, sã ofere baza constituirii pentru fiecare moºtenitor al familiei a unui patrimoniu propriu, inclusiv pentru zestrea le-au avut cu domnii, dar ºi de disputele cu alþi mari boieri privind ocuparea funcþiilor în divanul domnesc ºi administrarea treburilor publice. Au deþinut o fetelor. Cei doi fii mai mari, Drãghici ºi ªerban, care la începutul vieþii lor familiale apucaserã „vremi bune ºi norocite” ºi beneficiaserã de suportul poziþie însemnatã în divanele lui Radu Leon (1665-1669), Antonie vodã (1669-1672) ºi în prima parte a domniei lui Gheorghe Duca (1674-1678), dar au financiar ºi îndrumarea tatãlui9 , ºi-au edificat propriile curþi boiereºti, Drãghici la Mãgureni ºi ªerban la Drãgãneºti. Ceilalþi patru feciori mai mici, fost persecutaþi de Grigore Ghica, în special în a doua domnie (1672-1674) ºi de Gheorghe Duca în a doua parte a domniei, ªerban fiind, chiar, în 12 „pentru cã ei au rãmas mici ºi necãtaþi dã noi, cãci am cãzut la vremi gréle ºi nenorocite, supt multe pateme ºi nevoi ºi grele prãzi”10 , au primit moºteniri în primejdia pierderii vieþii . arealul „scaunului caselor mãrginenescu” - Constantin, reºedinþa pãrinþilor de la Filipeºtii de Târg, Mihai, împreunã, se pare, cu mezinul Iordache, Cel mai mare dintre fraþii Cantacuzino, Drãghici, a ocupat funcþiile de sluger, logofãt, mare paharnic, mare spãtar ºi, probabil, ar fi avansat în conacul de la Mãrgineni, iar Matei ºi-a construit propriile case la Filipeºtii de Pãdure (poate începute tot de pãrinþi), finalizate de fiul sãu Toma. În ierarhia consiliului domnesc dacã nu s-ar fi întâmplat dispariþia sa timpurie, pe când se afla în misiune la Constantinopol (1667). Referitor la influenþa sa politicã, reþinem numai faptul cã i-a obþinut lui Radu Leon reînnoirea domniei, în condiþiile în care acesta era contestat de o bunã parte a elitei muntene.

4 Corneliu Dima Drãgan, Biblioteca unui umanist român, Constantin Cantacuzino stolnicul, Bucureºti, 1967, p. 117 - cartea Ioannis Cantacuzeni Eximperatoris Un „curs honorum” ascendent l-a avut ªerban, în relaþie ºi cu puternica sa personalitate - pe rând mare postelnic, mare spãtar, mare logofãt, inclusiv historiarum, Libri IV, apãrutã la Paris în 1645 (a dãruit-o bibliotecii mãnãstirii Hurezi); Virgil Cândea, Mãrturii româneºti peste hotare, vol. I, Bucure?ti, 2011, reprezentant al unor domni la Înalta Poartã, atribuþii care l-au pregãtit pentru cea mai înaltã demnitate, de domn. Constantin a fost numai stolnic în timpul p. 84-85, stolnicul a solicitat mai întâi lui Ioan Comnen de a redacta o carte despre viaþa împãratului Ioan Cantacuzino (1699) ºi, apoi, lui Mihai Vizantios de a realiza o copie dupã lucrarea acestui împãrat, Apologie contra lui Mahomed. domniei lui Gheorghe Duca ?i nu a ocupat nici un loc în divanul fratelui sãu ªerban, în Genealogia familiei precizându-se cã nu „era iubitor de boierii...”, 5 Violeta Barbu, De bono coniugali, Bucureºti, 2003, p. 80. 13 6 fiind dedicat studiului ºi cã fratele lui i-a acordat „protocatedria, adecã rândul a ºedea din susul tuturor boierilor” . În mod sigur a fost unul dintre Despre raporturile ºi cariera Cantacuzinilor în Þara Româneascã în a doua jumãtate a secolului al XVI-lea vezi ªtefan Andreescu, Mihai Vitezul, Cantacuzinii ºi Marea Bãnie de Craiova, în Restitutio Daciae, vol. III, Studii cu privire la Mihai Viteazul, Bucureºti, 1997, p. 13-34. 7 Matei Cazacu, Cantacuzinii din epoca Turcora?iei ?i instalarea lor ?ãrile Române (secolele XVI-XVII), în Mihai Dim. Sturdza, Familiile boiere?ti din Moldova ?i ?ara Româneascã. Enciclopedie istoricã, genealogicã ?i biograficã, volumul III, Familia Cantacuzino, Bucure?ti, 2014, p. 56-57 11 Banul Mihai Cantacuzino, Genealogia Cantacuzinilor, p. 82. 8 Constantin Rezachevici, Domeniul boieresc al lui Radu ªerban, în „Studii. Revistã de Istorie”, t. 23, 1970, nr. 3, p. 469-492; Mariana Lazãr, Domeniul feudal 12 Nu vom insista asupra acestui aspect, abordat de istoriografia referitoare la perioada respectivã: Eugen Stãnescu, Studiu introductiv la Cronicari munteni, vol. I, cantacuzin în opþiunile testamentare ale Elinei Cantacuzino, în Muzeul Naþional Cotroceni, Studii ºi articole de istorie ºi istoria artei, Bucureºti, 2001, p. 39-49. Bucureºti, 1961, p. XXVI-XXVII, XLIII; Constantin Rezachevici, Fenomene de crizã social-politicã în Þara Româneascã în veacul al XVII-lea (partea a II-a: a 9 Violeta Barbu, Câteva diate munteneºti din a doua jumãtate a secolului al XVII-lea, în „Revista de Studii Sociale”, vol I, 1996, p. 502-503; postelnicul Cantacuzino doua jumãtate a secolului al XVII-lea), în „Studii ºi materiale de istorie medie”, vol. XIV/1996, p. 105 ºi urm.; Gheorghe Lazãr, Aspecte ale ideologiei politice în mãrturisea în diata sa cã „i-am aºãzat mai nainte ºi i-am miluit ºi Dumnezeu ‹îi› va milui”. Þara Româneascã ºi Moldova (a doua jumãtate a secolului al XVII-lea), în „Revista Istoricã”, nr. 5-6, 1996, p. 337. 13 10 N. Iorga, Documente privitoare la familia Cantacuzino, Bucureºti, 1902, p. 107-108. Banul Mihai Cantacuzino, Genealogia Cantacuzinilor, p. 292.

4 5 stolnicului Constantin Cantacuzino a unei monografii a vieþii împãratului Ioan al VI-lea Cantacuzino4 . Bucureºti fiecare ºi-a avut o reºedinþã, Constantin ºi Iordache dobândind casele familiei din mahalaua Arhimandritului, iar unii dintre ei ºi-au zidit curþi Coeziunea acestei mari familii, „Cantacuzena Domus”, se fundamenta în primul rând pe legãtura de sânge5 . Dupã dispariþia tragicã a bunicului, boiereºti pe moºii situate în vecinãtatea capitalei, precum Constantin la Afumaþi, Mihai la Fundeni, Iordache ºi Constantin moºtenind ºi reºedinþa familiei Mihai Cantacuzino „ªeitanoglu” ºi a tatãlui lor, Andronic Cantacuzino6 , Constantin ºi fraþii sãi au considerat spaþiul Þãrilor Române mult mai sigur de la Coiani. pentru viaþa ºi cariera lor socialã ºi politicã, pe care au început-o ca mari dregãtori în divanele domnilor Radu Mihnea ºi Alexandru Coconul, se pare Pentru fiii ºi fiicele lor ajunºi la maturitate, postelnicul Cantacuzino ºi soþia sa, finã cunoscãtoare a boierimii muntene, au promovat o abilã înrudiþi cu ei7 . Cãsãtoria cu domniþa Elina, venitã din neplãcuta pribegie dupã moartea la Viena a tatãlui sãu, Radu ªerban (1620), a fost pentru Constantin politicã matrimonialã, care a vizat, în primul rând, alianþe cu familiile cele mai importante ale þãrii, unele ca vechime, altele ca avere - Brâncoveanu, Cantacuzino una de succes, în sensul integrãrii sale în elita din jurul domnului ºi acceptãrii lui de cãtre boierimea pãmânteanã. De-a lungul domniei lui Buicescu, Filipescu, Corbeanu, Leurdeanu, Grãdiºteanu, Buhuº, Catargi, Creþulescu, Drugãnescu, Fãrcãºanu. În secolul al XVIII-lea banul Mihai Matei Basarab a fost unul dintre principalii sãi sfetnici, pãstrându-ºi dregãtoria de mare postelnic întreaga perioadã (1632-1654). Mariajul lor a fost unul Cantacuzino aprecia aceastã abilitate a strãmoºului sãu: „Numitul Costandin postelnicul, de o parte cu clironomia de la socrul sãu ºi de la cumnatul sãu „binecuvântat”, potrivit mentalitãþii epocii, prolificitatea familiei exprimându-se în cei unsprezece copii, ºase bãieþi ºi cinci fete, ajunºi la maturitate, aºa Basarab voievod, s-a îmbogãþit, de altã parte, s-a mãrit a lui ipsolisis, nu numai cãci cã era ginere de Basarab, ci mai mult cu îngrãdirea ce se încuscrise cu 11 cum sunt reprezentaþi în tablourile votive din ctitoriile lor, ale cãror nume privilegiau ramura româneascã a familiei, precum ºi raporturile de alianþã cu douãsprezece familii din cele mai în stare ale Valahiei, prin mijlocirea însurãrii fiilor sãi ºi a mãritiºului fetelor sale ” . elita munteanã - Drãghici, ªerban, Constantin, Mihai, Matei, Iordache, Anca, Maria, Stanca, Ilinca, Bãlaºa. Identificându-se în documentele vremii drept cei „de bun neam”, cu o pregãtire intelectualã ºi politicã specialã, Cantacuzinii au reuºit sã deþinã o Cantacuzinii au fost ºi unii dintre cei mai bogaþi boieri români ai timpului, având reºedinþa principalã la Mãrginenii din Prahova. Domeniul poziþie preeminentã în stat în a doua jumãtate a secolului al XVII-lea, ca „sfetnici” ai domnilor ºi, ulterior, chiar ca domni. Concludent este faptul cã toþi funciar stãpânit de postelnicul Constantin Cantacuzino ºi de soþia sa, Elina, era probabil cel mai mare din þarã, în componenþa sa regãsindu-se, în primul cei ºase fii ai postelnicului Cantacuzino au ajuns mari dregãtori, aceasta ºi ca urmare a influenþei lor tot mai accentuate în exercitarea actului puterii în rând, moºiile transmise prin moºtenire de la strãmoºii paterni ºi materni ai domniþei Elina, boierii Craioveºti ºi cei din Mãrginenii, cãrora li s-au adãugat Muntenia, consecinþã nu numai a raporturilor din interiorul grupului de boieri ai cãrui lideri deveniserã, dar ºi a capacitãþilor personale ale fiecãruia dintre bunurile funciare achiziþionate de acest cuplu8 . Averea deþinutã trebuia sã le permitã o existenþã potrivitã rangului lor social, sã le asigure resursele ei. Ascensiunea lor politicã a fost, însã, una sinuoasã, trecând ºi prin momente extrem de dificile, la un pas de moarte, determinate de raporturile pe care financiare în situaþii dificile ºi, totodatã, sã ofere baza constituirii pentru fiecare moºtenitor al familiei a unui patrimoniu propriu, inclusiv pentru zestrea le-au avut cu domnii, dar ºi de disputele cu alþi mari boieri privind ocuparea funcþiilor în divanul domnesc ºi administrarea treburilor publice. Au deþinut o fetelor. Cei doi fii mai mari, Drãghici ºi ªerban, care la începutul vieþii lor familiale apucaserã „vremi bune ºi norocite” ºi beneficiaserã de suportul poziþie însemnatã în divanele lui Radu Leon (1665-1669), Antonie vodã (1669-1672) ºi în prima parte a domniei lui Gheorghe Duca (1674-1678), dar au financiar ºi îndrumarea tatãlui9 , ºi-au edificat propriile curþi boiereºti, Drãghici la Mãgureni ºi ªerban la Drãgãneºti. Ceilalþi patru feciori mai mici, fost persecutaþi de Grigore Ghica, în special în a doua domnie (1672-1674) ºi de Gheorghe Duca în a doua parte a domniei, ªerban fiind, chiar, în 12 „pentru cã ei au rãmas mici ºi necãtaþi dã noi, cãci am cãzut la vremi gréle ºi nenorocite, supt multe pateme ºi nevoi ºi grele prãzi”10 , au primit moºteniri în primejdia pierderii vieþii . arealul „scaunului caselor mãrginenescu” - Constantin, reºedinþa pãrinþilor de la Filipeºtii de Târg, Mihai, împreunã, se pare, cu mezinul Iordache, Cel mai mare dintre fraþii Cantacuzino, Drãghici, a ocupat funcþiile de sluger, logofãt, mare paharnic, mare spãtar ºi, probabil, ar fi avansat în conacul de la Mãrgineni, iar Matei ºi-a construit propriile case la Filipeºtii de Pãdure (poate începute tot de pãrinþi), finalizate de fiul sãu Toma. În ierarhia consiliului domnesc dacã nu s-ar fi întâmplat dispariþia sa timpurie, pe când se afla în misiune la Constantinopol (1667). Referitor la influenþa sa politicã, reþinem numai faptul cã i-a obþinut lui Radu Leon reînnoirea domniei, în condiþiile în care acesta era contestat de o bunã parte a elitei muntene.

4 5 principalii sãi sfetnici, cel puþin în adoptarea deciziilor importante, ca ºi în redactarea corespondenþei pe care ªerban Cantacuzino a purtat-o cu otomani erau tot mai abuzive. „Iatã ?i vremile ?i oamenii acum s-au iu?it foarte; poate fi cãci ?i stãpânitorii ?i puternicii cei mari cer mai mult ?i afarã din reprezentanþii Marilor Puteri creºtine din zonã. Mihai îºi începea cariera de mare dregãtor ca mare postelnic în domnia lui Radu Leon, de?inând-o ?i în obiceiu ?i socotealã vor sã ia, ?i a?a urmeazã ?i alte necuvio?in?e ?i pagube mai multe la norod”, afirma cu mare pãrere de rãu stolnicul Constantin divanele lui Antonie vodã ºi Gheorghe Duca, ca sã devinã mare spãtar numai la începutul domniei fratelui sãu ªerban ºi sã revinã în aceastã funcþie o bunã Cantacuzino18 . perioadã din domnia nepotului Constantin Brâncoveanu. Matei a fost pentru o perioadã limitatã mare agã în sfatul lui Duca, neocupând nicio func?ie în Având o bunã cunoaºtere a situaþiei geopolitice a spaþiului sud-est european ºi a intereselor Marilor Puteri în zonã, dispunând de informaþii divanul lui ?erban, care, însã, pe mezinul familiei, Iordache, l-a fãcut mare stolnic în 1682 ºi din 1686 mare spãtar, devenind principalul sãu om de dintre cele mai diverse în acest sens, ªerban Cantacuzino ºi fraþii sãi au iniþiat tratative cu Imperiul Habsburgilor, cu Rusia ºi Polonia, pentru a dobândi 14 încredere . eliberarea þãrii ºi, chiar mai mult, a întregului spaþiu al Ortodoxiei sud-est europene de sub stãpânirea otomanã. Poziþia lor în societate, consideraþia de Menþinerea coeziunii, precum ºi o anumitã discreþie asupra problemelor de familie ºi de patrimoniu le fuseserã solicitate fraþilor Cantacuzino care se bucurau ºi în alte medii politice sunt dovedite prin acordarea de cãtre împãratul austriac a statutului de principi ºi nobili ai Imperiului Romano- atât de cãtre tatãl, cât ºi de mama lor, în diatele pe care aceasta le-a întocmit în 1667 ºi 1681: „precum ºtiþi cã ºi noi v-am pãzit ºi v-am þinut pre toþi la un loc German, în raport desigur ºi cu politica austriacã în zonã. Timpul ºi împrejurãrile politice nu i-au mai permis finalizarea lor, dar acestea au fost continuate neosebiþi, aºa ºi voi sã îngãduiþi unul altuia, ca nu carea cumva sã stricaþi numele cel bun al neamului vostru”15 . Comportamentul pe care Cantacuzinii în urmãtoarele decenii de cãtre fraþi ºi nepoþi, implicaþi într-un complicat ºi primejdios „joc” diplomatic, care s-a sfârºit tragic pentru unii dintre trebuiau sã-l manifeste era astfel în relaþie cu „bunul nume al familiei”, ce necesita a fi consolidat, deoarece le conferea prestigiu în societate. În ei19 . consecinþã ºi imaginea publicã pe care doreau sã o impunã era cea a unei familii puternice, unite ºi numeroase, aºa cum era reprezentatã în tablourile Sub anumite aspecte, prin politica ºi realizãrile sale ªerban Cantacuzino a creat premisele pentru lunga domnie a urmaºului sãu, nepotul votive din principalele ctitorii cantacuzine. Aceastã conºtiinþã a poziþiei speciale a familiei Cantacuzino se manifesta ºi la femeile din neam, care dupã Constantin Brâncoveanu, care a beneficiat mult timp de suportul, îndrumarea ºi competenþele unchilor ºi verilor sãi, boierii Cantacuzino. Dincolo de 16 cãsãtorie se identificau tot drept Cantacuzina , pentru cã ascendenþa lor era mai prestigioasã decât legãtura matrimonialã. Prestigiul ºi puterea acestei dramatica finalizare a raporturilor dintre ei, trebuie recunoscut cã multe din iniþiativele ºi reuºitele politice ºi culturale ale domniei lui Brâncoveanu, deosebite familii au fost consolidate prin înrudiri, dar ºi prin cooptarea în cadrul acestui important grup de putere a altor mari boieri ºi a unor sfetnici echilibrul, prevederea ºi înþelepciunea lui s-au datorat în bunã parte discuþiilor, sfaturilor ºi acþiunii Cantacuzinilor, stolnicului Constantin, spãtarului credincioºi, care-i susþineau interesele prin servicii ºi fidelitãþi, rãsplãtite cu ocrotire, donaþii ºi funcþii. Au ajuns astfel sã domine viaþa politicã a Mihai, stolnicului Pârvu ºi fratelui lui, vornicului ªerban. Chiar ºi ceilalþi veri, Toma, ªtefan ºi Radu Cantacuzino, au devenit mari dregãtori în sfatul sãu 17 Munteniei timp de aproape jumãtate de secol, stârnind invidii ºi duºmãnii, reflectate în cronicile vremii . domnesc nu doar pentru cã îi erau rude, ci ºi pentru cã erau unii dintre cei mai competenþi ºi cultivaþi membri ai elitei române. Motivele suspiciunilor, Domniile lui ªerban Cantacuzino (1678-1688), Constantin Brâncoveanu (1688-1714) ºi ªtefan Cantacuzino (1714-1716) au reprezentat disputelor ºi, în final, ale animozitãþii profunde dintre ei au fost complexe, nu îndeajuns cunoscute de cei care le-au analizat, ?i trebuie desigur raportate la perioada supremaþiei politice ºi culturale a acestei familii în societatea munteanã, care atunci a cunoscut poate cea mai amplã deschidere cãtre civilizaþia competiþia pentru deþinerea puterii în stat. occidentalã, în toate aspectele sale, în raport cu vremurile trecute ºi cu viitorul apropiat. În timpul unui deceniu de domnie, ªerban Cantacuzino, Din scurta domnie a lui ªtefan Cantacuzino (aprilie 1714-ianuarie 1716), aspru judecat atunci ºi ulterior din perspectiva detronãrii ºi a personalitatea cea mai puternicã a familiei, a acþionat pentru asigurarea stabilitãþii interne a þãrii ºi consolidarea statutului domnului în ierarhia politicã dramaticei dispariþii a Brâncoveanului ºi a fiilor sãi, sunt de reþinut în special douã decizii importante. Considerând cã domnii „cu multã nevoinþã ºi cu munteanã, fãrã a elimina însã consensul cu membrii divanului ºi cu boierii apropiaþi în adoptarea celor mai importante decizii de guvernare. Iniþiativele mare grije sã pãstoreascã pre lege ºi pre dreptate ºi sã chiverniseascã cu folosinþã de obºte pre toþi câþi sânt supt stãpânirea ºi oblastiia lor”, desfiinþa darea sale politice erau condiþionate, însã, de statutul sãu ºi al þãrii în raport cu puterea suzeranã, Imperiul Otoman, în condiþiile în care ingerinþele dregãtorilor vãcãritului, introdusã de predecesorul sãu pentru acoperirea, în special, a solicitãrilor dregãtorilor otomani, ca „nedreaptã, silnicã ºi fãr de lége”, întrucât „lãcomia ºi nedreptatea ºi neobicinuitele dãri au adus patria noastrã la aceastã stare ticãloasã ºi vrednicã de lacrãmi” (în 1703 Brâncoveanu obþinuse confirmarea domniei pe viaþã prin dublarea haraciului)20 . Prin cealaltã acorda scutire de dãri pentru toþi preoþii, „pentru ca sã sãvârºeascã cu inimã 14 Datele referitoare la dregãtoriile deþinute de boierii Cantacuzino au fost extrase din Nicolae Stoicescu, Dicþionar al marilor dregãtori din Þara Româneascã ºi Moldova, Bucureºti, 1971, precum ºi din documente de epocã ANIC, Documente istorice, MDCLXXVIII/12, MCDXLIII/11, MDVI/6, MCCCC/133, MCCCC/133, MCLXXVI/58, MLXIII/298, D/16, MDCLVIII/34, XXII/2, DCXXXIX/34, DCXXVII/36; Istoria Cotrocenilor în documente (secolele XVII-XX), Muzeul Naþional 18 N Iorga, Bra?ovul ?i românii, Bucure?ti, 1905, p 367. Cotroceni, Bucureºti, 2001, p. 20, 22, 27, 34, 39 etc. 19 Despre corespondenþa Cantacuzinilor ºi a lui Brâncoveanu cu austriecii ºi ruºii vezi: Banul Mihai Cantacuzino, Genealogia Cantacuzinilor, p. 214 -249; Virgil 15 Documente privitoare la familia Cantacuzino, publicate de Nicolae Iorga, Bucureºti, 1902, p. 109. Zaborovschi, Politica externã a celor trei Principate Þara Româneascã, Transilvania ºi Moldova de la asediul Vienei (1683) pânã la moartea lui ªerban 16 Violeta Barbu, De bono coniugali, p. 37. Cantacuzino ºi suirea pe tron a lui Constantin Brâncoveanu (1688), Bucureºti, 1925; L. Demeny ºi Paul Cernovodeanu, Relaþiile politice ale Angliei cu Moldova, 17 Istoria ?ãrii Române?ti (1290-1690), Letopise?ul Cantacuzinesc, ed. C. Grecescu ?i D. Simonescu, Bucure?ti, 1960; Radu logofãtul Greceanu, Istoria domniei lui Þara Româneascã ºi Transilvania în secolele XVI-XVIII, Bucureºti, 1974, p. 190-192; Paul Cernovodeanu, În vâltoarea primejdiilor. Politica externã ºi diplomaþia Constantin Basarab Brâncoveanu (1688-1714), ed. Aurora Ilie?, Bucure?ti, 1970; Istoria ?ãrii Române?ti, de la octombrie 1688 pânã la martie 1717, ed. Constantin promovate de Constantin Brâncoveanu, 1688-1714, Bucureºti, 1997; Olga Cicanci, Rolul Cantacuzinilor din Þãrile Române în Rãsãritul Ortodox (sfârºitul secolului Grecescu, Bucure?ti, 1959; Radu Popescu vornicul, Istoriile domnilor ?ãrii Române?ti, ed. Const. Grecescu, Bucure?ti, 1963. al XVII-lea ºi începutul celui de al XVIII-lea), în Studii ºi articole de istorie ºi istoria artei, Muzeul Naþional Cotroceni, Bucureºti, 2001, p. 50-54. 20 ANIC, Suluri, nr. 12; taxa respectivã viza toate vitele mari, cai, vaci, tauri, bivoli ºi se aplica tuturor deþinãtorilor, indiferent de poziþia socialã.

6 7 principalii sãi sfetnici, cel puþin în adoptarea deciziilor importante, ca ºi în redactarea corespondenþei pe care ªerban Cantacuzino a purtat-o cu otomani erau tot mai abuzive. „Iatã ?i vremile ?i oamenii acum s-au iu?it foarte; poate fi cãci ?i stãpânitorii ?i puternicii cei mari cer mai mult ?i afarã din reprezentanþii Marilor Puteri creºtine din zonã. Mihai îºi începea cariera de mare dregãtor ca mare postelnic în domnia lui Radu Leon, de?inând-o ?i în obiceiu ?i socotealã vor sã ia, ?i a?a urmeazã ?i alte necuvio?in?e ?i pagube mai multe la norod”, afirma cu mare pãrere de rãu stolnicul Constantin divanele lui Antonie vodã ºi Gheorghe Duca, ca sã devinã mare spãtar numai la începutul domniei fratelui sãu ªerban ºi sã revinã în aceastã funcþie o bunã Cantacuzino18 . perioadã din domnia nepotului Constantin Brâncoveanu. Matei a fost pentru o perioadã limitatã mare agã în sfatul lui Duca, neocupând nicio func?ie în Având o bunã cunoaºtere a situaþiei geopolitice a spaþiului sud-est european ºi a intereselor Marilor Puteri în zonã, dispunând de informaþii divanul lui ?erban, care, însã, pe mezinul familiei, Iordache, l-a fãcut mare stolnic în 1682 ºi din 1686 mare spãtar, devenind principalul sãu om de dintre cele mai diverse în acest sens, ªerban Cantacuzino ºi fraþii sãi au iniþiat tratative cu Imperiul Habsburgilor, cu Rusia ºi Polonia, pentru a dobândi 14 încredere . eliberarea þãrii ºi, chiar mai mult, a întregului spaþiu al Ortodoxiei sud-est europene de sub stãpânirea otomanã. Poziþia lor în societate, consideraþia de Menþinerea coeziunii, precum ºi o anumitã discreþie asupra problemelor de familie ºi de patrimoniu le fuseserã solicitate fraþilor Cantacuzino care se bucurau ºi în alte medii politice sunt dovedite prin acordarea de cãtre împãratul austriac a statutului de principi ºi nobili ai Imperiului Romano- atât de cãtre tatãl, cât ºi de mama lor, în diatele pe care aceasta le-a întocmit în 1667 ºi 1681: „precum ºtiþi cã ºi noi v-am pãzit ºi v-am þinut pre toþi la un loc German, în raport desigur ºi cu politica austriacã în zonã. Timpul ºi împrejurãrile politice nu i-au mai permis finalizarea lor, dar acestea au fost continuate neosebiþi, aºa ºi voi sã îngãduiþi unul altuia, ca nu carea cumva sã stricaþi numele cel bun al neamului vostru”15 . Comportamentul pe care Cantacuzinii în urmãtoarele decenii de cãtre fraþi ºi nepoþi, implicaþi într-un complicat ºi primejdios „joc” diplomatic, care s-a sfârºit tragic pentru unii dintre trebuiau sã-l manifeste era astfel în relaþie cu „bunul nume al familiei”, ce necesita a fi consolidat, deoarece le conferea prestigiu în societate. În ei19 . consecinþã ºi imaginea publicã pe care doreau sã o impunã era cea a unei familii puternice, unite ºi numeroase, aºa cum era reprezentatã în tablourile Sub anumite aspecte, prin politica ºi realizãrile sale ªerban Cantacuzino a creat premisele pentru lunga domnie a urmaºului sãu, nepotul votive din principalele ctitorii cantacuzine. Aceastã conºtiinþã a poziþiei speciale a familiei Cantacuzino se manifesta ºi la femeile din neam, care dupã Constantin Brâncoveanu, care a beneficiat mult timp de suportul, îndrumarea ºi competenþele unchilor ºi verilor sãi, boierii Cantacuzino. Dincolo de 16 cãsãtorie se identificau tot drept Cantacuzina , pentru cã ascendenþa lor era mai prestigioasã decât legãtura matrimonialã. Prestigiul ºi puterea acestei dramatica finalizare a raporturilor dintre ei, trebuie recunoscut cã multe din iniþiativele ºi reuºitele politice ºi culturale ale domniei lui Brâncoveanu, deosebite familii au fost consolidate prin înrudiri, dar ºi prin cooptarea în cadrul acestui important grup de putere a altor mari boieri ºi a unor sfetnici echilibrul, prevederea ºi înþelepciunea lui s-au datorat în bunã parte discuþiilor, sfaturilor ºi acþiunii Cantacuzinilor, stolnicului Constantin, spãtarului credincioºi, care-i susþineau interesele prin servicii ºi fidelitãþi, rãsplãtite cu ocrotire, donaþii ºi funcþii. Au ajuns astfel sã domine viaþa politicã a Mihai, stolnicului Pârvu ºi fratelui lui, vornicului ªerban. Chiar ºi ceilalþi veri, Toma, ªtefan ºi Radu Cantacuzino, au devenit mari dregãtori în sfatul sãu 17 Munteniei timp de aproape jumãtate de secol, stârnind invidii ºi duºmãnii, reflectate în cronicile vremii . domnesc nu doar pentru cã îi erau rude, ci ºi pentru cã erau unii dintre cei mai competenþi ºi cultivaþi membri ai elitei române. Motivele suspiciunilor, Domniile lui ªerban Cantacuzino (1678-1688), Constantin Brâncoveanu (1688-1714) ºi ªtefan Cantacuzino (1714-1716) au reprezentat disputelor ºi, în final, ale animozitãþii profunde dintre ei au fost complexe, nu îndeajuns cunoscute de cei care le-au analizat, ?i trebuie desigur raportate la perioada supremaþiei politice ºi culturale a acestei familii în societatea munteanã, care atunci a cunoscut poate cea mai amplã deschidere cãtre civilizaþia competiþia pentru deþinerea puterii în stat. occidentalã, în toate aspectele sale, în raport cu vremurile trecute ºi cu viitorul apropiat. În timpul unui deceniu de domnie, ªerban Cantacuzino, Din scurta domnie a lui ªtefan Cantacuzino (aprilie 1714-ianuarie 1716), aspru judecat atunci ºi ulterior din perspectiva detronãrii ºi a personalitatea cea mai puternicã a familiei, a acþionat pentru asigurarea stabilitãþii interne a þãrii ºi consolidarea statutului domnului în ierarhia politicã dramaticei dispariþii a Brâncoveanului ºi a fiilor sãi, sunt de reþinut în special douã decizii importante. Considerând cã domnii „cu multã nevoinþã ºi cu munteanã, fãrã a elimina însã consensul cu membrii divanului ºi cu boierii apropiaþi în adoptarea celor mai importante decizii de guvernare. Iniþiativele mare grije sã pãstoreascã pre lege ºi pre dreptate ºi sã chiverniseascã cu folosinþã de obºte pre toþi câþi sânt supt stãpânirea ºi oblastiia lor”, desfiinþa darea sale politice erau condiþionate, însã, de statutul sãu ºi al þãrii în raport cu puterea suzeranã, Imperiul Otoman, în condiþiile în care ingerinþele dregãtorilor vãcãritului, introdusã de predecesorul sãu pentru acoperirea, în special, a solicitãrilor dregãtorilor otomani, ca „nedreaptã, silnicã ºi fãr de lége”, întrucât „lãcomia ºi nedreptatea ºi neobicinuitele dãri au adus patria noastrã la aceastã stare ticãloasã ºi vrednicã de lacrãmi” (în 1703 Brâncoveanu obþinuse confirmarea domniei pe viaþã prin dublarea haraciului)20 . Prin cealaltã acorda scutire de dãri pentru toþi preoþii, „pentru ca sã sãvârºeascã cu inimã 14 Datele referitoare la dregãtoriile deþinute de boierii Cantacuzino au fost extrase din Nicolae Stoicescu, Dicþionar al marilor dregãtori din Þara Româneascã ºi Moldova, Bucureºti, 1971, precum ºi din documente de epocã ANIC, Documente istorice, MDCLXXVIII/12, MCDXLIII/11, MDVI/6, MCCCC/133, MCCCC/133, MCLXXVI/58, MLXIII/298, D/16, MDCLVIII/34, XXII/2, DCXXXIX/34, DCXXVII/36; Istoria Cotrocenilor în documente (secolele XVII-XX), Muzeul Naþional 18 N Iorga, Bra?ovul ?i românii, Bucure?ti, 1905, p 367. Cotroceni, Bucureºti, 2001, p. 20, 22, 27, 34, 39 etc. 19 Despre corespondenþa Cantacuzinilor ºi a lui Brâncoveanu cu austriecii ºi ruºii vezi: Banul Mihai Cantacuzino, Genealogia Cantacuzinilor, p. 214 -249; Virgil 15 Documente privitoare la familia Cantacuzino, publicate de Nicolae Iorga, Bucureºti, 1902, p. 109. Zaborovschi, Politica externã a celor trei Principate Þara Româneascã, Transilvania ºi Moldova de la asediul Vienei (1683) pânã la moartea lui ªerban 16 Violeta Barbu, De bono coniugali, p. 37. Cantacuzino ºi suirea pe tron a lui Constantin Brâncoveanu (1688), Bucureºti, 1925; L. Demeny ºi Paul Cernovodeanu, Relaþiile politice ale Angliei cu Moldova, 17 Istoria ?ãrii Române?ti (1290-1690), Letopise?ul Cantacuzinesc, ed. C. Grecescu ?i D. Simonescu, Bucure?ti, 1960; Radu logofãtul Greceanu, Istoria domniei lui Þara Româneascã ºi Transilvania în secolele XVI-XVIII, Bucureºti, 1974, p. 190-192; Paul Cernovodeanu, În vâltoarea primejdiilor. Politica externã ºi diplomaþia Constantin Basarab Brâncoveanu (1688-1714), ed. Aurora Ilie?, Bucure?ti, 1970; Istoria ?ãrii Române?ti, de la octombrie 1688 pânã la martie 1717, ed. Constantin promovate de Constantin Brâncoveanu, 1688-1714, Bucureºti, 1997; Olga Cicanci, Rolul Cantacuzinilor din Þãrile Române în Rãsãritul Ortodox (sfârºitul secolului Grecescu, Bucure?ti, 1959; Radu Popescu vornicul, Istoriile domnilor ?ãrii Române?ti, ed. Const. Grecescu, Bucure?ti, 1963. al XVII-lea ºi începutul celui de al XVIII-lea), în Studii ºi articole de istorie ºi istoria artei, Muzeul Naþional Cotroceni, Bucureºti, 2001, p. 50-54. 20 ANIC, Suluri, nr. 12; taxa respectivã viza toate vitele mari, cai, vaci, tauri, bivoli ºi se aplica tuturor deþinãtorilor, indiferent de poziþia socialã.

6 7 neturburatã, cu nevoinþã ºi fãrã de grijã dumnezeeºtile taini ºi sã se roage neîncetat cu credinþã ºi cu dragoste Preaînãlþatului Dumnezeu pentru mântuirea veghea la puritatea credinþei pe care o împãrtãºea credincioºilor, de a cãror mântuire se considera rãspunzãtor25 . 21 sufletelor noastre ºi pentru sporul a toatã þara”, impunându-le ca sã ºtie carte, pentru a citi Sfintele Scripturi . Aceastã mãsurã a adoptat-o, mai mult ca Cantacuzinii au între?inut raporturi deosebite cu toþi patriarhii ortodocºi ai vremii, dintre care cel al Constantinopolului, Dionisie, le era chiar sigur, datoritã intervenþiei mitropolitului Antim. rudã, oferind susþinere Bisericii Ortodoxe dintr-o dublã perspectivã, financiarã, prin donaþii cãtre mãnãstiri ?i comunitãþi ortodoxe, dar ºi prin sprijinul Cantacuzinii au avut de-a lungul timpului o bunã relaþie cu reprezentanþii Bisericii Ortodoxe. Din aceastã perspectivã, principalul act de politicã acordat ierarhilor ortodocºi în contracararea propagandei catolice ºi protestante, tot mai agresive26 . La curþile lor au fost primiþi, onoraþi ºi au beneficiat de internã al lui ªerban Cantacuzino la începutul domniei a fost redarea scaunului Mitropoliei lui Teodosie, caterisit de duºmanul Cantacuzinilor, fostul filantropia acestor domni ºi boieri patriarhii Constantinopolului, Ierusalimului, Alexandriei sau Antiohiei, în special Dositei al Ierusalimului ?i nepotul domn Grigore Ghica (în 1672)22 . Cu acest mitropolit a avut raporturi, în general, bune, implicându-l în efortul sãu editorial, de traducere ºi tipãrire în sãu, Hrisant Notara. De sprijinul ºi relaþiile lui ªerban Cantacuzino a beneficiat patriarhul Dositei în obþinerea firmanului de reclãdire a bisericii Sfântului limba românã a principalelor cãrþi de cult. ªi cei doi episcopi, ªtefan al Râmnicului ºi Grigorie al Buzãului, au beneficiat de atenþia domnului prin Mormânt, domnul contribuind ºi cu o sumã de bani27 . Sentimentul de apartenenþã la comunitatea panortodoxã este afirmat ºi de iniþiativa lui ªerban reconfirmarea unor privilegii fiscale ºi a unor donaþii din veniturile domneºti. Fostul episcop de Huºi, Mitrofan, a fost adus în þarã de ªerban Cantacuzino Cantacuzino de a finan?a tipãrirea Bibliei în limba greacã în tipografia lui N. Glykis de la Veneþia (1687)28 . De altfel, datoritã originii lor paterne ?i pentru tipãrirea Bibliei, continuându-ºi în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu activitatea de tipograf ºi devenind episcop al Buzãului. preocupãrilor lor, mediul cultural în care activau Cantacuzinii era unul mult mai extins decât spaþiul Þãrilor Române. Erau principalii reprezentanþi ai Damaschin, dascãl al copiilor stolnicului, a devenit mai târziu episcop al Buzãului, apoi al Râmnicului. Raporturi speciale le-au avut însã Cantacuzinii cu elitei culturale române, întreþinând corespondenþã cu mai mulþi cãrturari ai vremii lor, în special cu cei greci, fie cã se aflau la Constantinopol, Ierusalim mitropolitul martir. Antim Ivireanul, apropiindu-i formaþia, preocupãrile intelectuale ºi spirituale, precum ºi idealurile politice. Unele dintre cãrþi sale au sau Veneþia, precum Alexandru Mavrocordat, Ioan Cariofil, Ioan Comnen, Sevastos Kimenitul, Iacob Pylarinos, Ieremia Cacavela29 , dar ºi cu alþi fost tipãrite la îndemnul stolnicului Constantin Cantacuzino, alþi Cantacuzini, spãtarul Mihai Cantacuzino ºi nu mai puþin evlaviosul sãu nepot, ªerban intelectuali sau diplomaþi europeni30 . vornicul, finanþând apariþia unor cãrþi de cult în tipografiile lui Antim Ivireanul. Boier cultivat, deschis noilor idei ale timpului, postelnicul Constantin Cantacuzino a considerat ºtiinþa de carte ca unul dintre elementele Personalitate incontestabilã a epocii, Antim Ivireanul ºi-a asumat din plin misiunea de arhiereu ºi de îndrumãtor spiritual al credincioºilor definitorii pentru pregãtirea copiilor sãi. Interesul lui pentru carte ºi culturã este reliefat ºi de crearea nucleului primei biblioteci boiereºti din Muntenia, la români, manifestând o atitudinea intransigentã spre revigorarea spiritualã ºi moralã a societãþii româneºti: „ªi nimeni sã nu socoteascã din voi ºi sã zicã în reºedinþa sa de la Mãrgineni sau la cea din Târgoviºte, capitala þãrii. Menþinând relaþii cu mediul cultural grecesc din Imperiul Otoman ºi din diasporã, inima lui: darã ce treabã are vlãdica cu noi, nu-ºi cautã vlãdiciia lui, ci sã améstecã întru ale noastre? De n-aþi ºtiut pânã acum ºi de n-au fost nimeni sã vã Constantin Cantacuzino a apelat la intelectualii greci Pantelimon Ligaridis ºi Ignatie Petritzis pentru pregãtirea intelectualã a fiilor mai mari, Drãghici ºi învéþe, iatã cã acum veþi ºti cã am treabã cu toþi oamenii câþi sânt în Þara Rumâneascã, de la mic pânã la mare...cãci în seama mea v-au dat Stãpânul Hristos ªerban31 . Ceilalþi fii au studiat în þarã cu profesori particulari, iar în perioada refugierii familiei în Transilvania, datoritã tulburãrilor politice care au urmat sã vã pasc sufletele, ca pre niºte oi cuvântãtoare ºi de gâtul mieu spânzurã sufletele voastre ºi de la mine va sã vã cearã pre toþi, iar nu de la alþii, pânã când morþii lui Matei Basarab (1655-1657), din iniþiativa postelnicului, Constantin ºi Mihai au fost iniþiaþi în tainele filozofiei de rectorul Colegiului voiu fi pãstoriu”23 . evanghelic din Braºov, Martin Albrich32 . Predicile sale, Cãrþile de învãþãturã erau adresate în principal preoþilor, în calitatea lor de îndrumãtori spirituali ai credincioºilor, al cãror nivel Dovedind o înclinaþie deosebitã cãtre studiu, Constantin a frecventat pentru o perioadã (1665-1666) cursurile ªcolii Patriarhiei din intelectual îl considera nesatisfãcãtor: „între célélalte scârbe ce am, de mã rãnesc la inimã, easte aceasta cea mai grea de mã întristez ºi mã mâhnesc mai mult, cã vãz între preoþii miei atâta prostie, atâta neînvãþãturã ºi atâta nedumirealã, cât cunosc cã nu puteþi face vreun ajutoriu sau folos ticãloasei turme”24 . 25 Daniel Barbu, Scrisoare pe nisip. Timpul ºi privirea în civilizaþia româneascã a secolului al XVIII-lea, Bucureºti, 1996, p. 83. 26 Corespondenþa lor cu patriarhii ortodocºi ºi cu alþi cãrturari greci, precum ºi alte documente referitoare la aceastã familie vezi în Documente privitoare la istoria Promova astfel o reformare a clerului mirean care sã punã accentul pe vocaþia religioasã, autenticã ºi pe instruirea acestuia. românilor, vol. XIV, pãrþile I, II,III, întocmit de Nicolae Iorga. 27 Prin scrierile sale încerca sã le descifreze ºi mirenilor semnificaþia ºi simbolistica Sfintelor Taine, a fiecãrui aspect al cultului, a fiecãrei Marcu Beza, Urme româneºti în Rãsãritul Ortodox, Bucureºti, 1937, p. 30-31. 28 Virgil Cândea, Les Bibles grecque et roumaine de 1687-1688 et les visées impériales de Þerban Cantacuzène, în „Balkan Studies”, 10/1969, nr. 2, p. 351-371. sãrbãtori, propovãduind ºi o existenþã moralã în opoziþie cu acumularea de avere, bogãþia nemãsuratã, rod al furtului, al abuzurilor, deoarece milosteniile 29 Ariadna Camariano-Cioran, Jérémie Cacavela et ses relations avec les Principautés roumaines, „Revue des Études Sud-Est Européennes”, III, 1-2, 1965, p. 165-190; nu rãscumpãrau nedreptãþile. Astfel cã, din perspectiva misiunii sale nu întâmplãtor ºi-a ales ca simbol heraldic melcul, care-l identifica pe arhiereul ce A. E. Karathanassis, Des Grecs à la cour de Constantin Brâncoveanu, voévod de Valachie (1688-1714), în „Balkan Studies”, nr. 1, 1975, p. 56-69; o delimitare a acestui spaþiu geografic, politic, dar ºi cultural, din care fãceau parte ºi þãrile române vezi Virgil Cândea, Raþiunea dominantã, Cluj Napoca, 1979, p. 228-237. 30Despre corespondenþa stolnicului C. Cantacuzino cu lordul W. Paget, vezi Andrei Pippidi, Colloque anglo-roumain: Anglo-Romanian Relations from the 16th Century 21 ANIC, Mitropolia Bucureºti, CDXCII/2. to 1919, în „Revue des Études Sud-Est Européennes”, XIV, 1, 1976, p. 168-170; Paul Cernovodeanu, Legãturile stolnicului Constantin Cantacuzino cu lumea englezã, 22 Mitropolitul Teodosie va fi repus în scaun la 25 aprilie 1679, în cadrul unui „proces public”, prezidat de trimiºii patriarhului Constantinopolului; vezi Letopiseþul în Studii ºi articole de istorie ºi istoria artei, p. 16-31. Cantacuzinesc, ed. C. Greceanu, p. 176-177; M. Pãcurariu, Istoria Bisericii, vol. II, Bucureºti, 1994, p. 127; 131. 31 Victor Papacostea, Originile învãþãmântului superior din Þara Româneascã, în vol. Civilizaþie româneascã ºi civilizaþie balcanicã, Bucureºti, 1983, p. 269-272; cei 23 Antim Ivireanul, Opere. Didahii, ediþia Gabriel ªtrempel, Bucureºti, 1997, p. 25. doi greci din Hios au devenit profesori ai ªcolii greco-latine înfiinþatã de Matei Basarab la Târgoviºte în 1646, mai mult ca sigur din iniþiativa postelnicului. 24 Ibidem, p. 324. 32 Ibidem, p. 4.

8 9 neturburatã, cu nevoinþã ºi fãrã de grijã dumnezeeºtile taini ºi sã se roage neîncetat cu credinþã ºi cu dragoste Preaînãlþatului Dumnezeu pentru mântuirea veghea la puritatea credinþei pe care o împãrtãºea credincioºilor, de a cãror mântuire se considera rãspunzãtor25 . 21 sufletelor noastre ºi pentru sporul a toatã þara”, impunându-le ca sã ºtie carte, pentru a citi Sfintele Scripturi . Aceastã mãsurã a adoptat-o, mai mult ca Cantacuzinii au între?inut raporturi deosebite cu toþi patriarhii ortodocºi ai vremii, dintre care cel al Constantinopolului, Dionisie, le era chiar sigur, datoritã intervenþiei mitropolitului Antim. rudã, oferind susþinere Bisericii Ortodoxe dintr-o dublã perspectivã, financiarã, prin donaþii cãtre mãnãstiri ?i comunitãþi ortodoxe, dar ºi prin sprijinul Cantacuzinii au avut de-a lungul timpului o bunã relaþie cu reprezentanþii Bisericii Ortodoxe. Din aceastã perspectivã, principalul act de politicã acordat ierarhilor ortodocºi în contracararea propagandei catolice ºi protestante, tot mai agresive26 . La curþile lor au fost primiþi, onoraþi ºi au beneficiat de internã al lui ªerban Cantacuzino la începutul domniei a fost redarea scaunului Mitropoliei lui Teodosie, caterisit de duºmanul Cantacuzinilor, fostul filantropia acestor domni ºi boieri patriarhii Constantinopolului, Ierusalimului, Alexandriei sau Antiohiei, în special Dositei al Ierusalimului ?i nepotul domn Grigore Ghica (în 1672)22 . Cu acest mitropolit a avut raporturi, în general, bune, implicându-l în efortul sãu editorial, de traducere ºi tipãrire în sãu, Hrisant Notara. De sprijinul ºi relaþiile lui ªerban Cantacuzino a beneficiat patriarhul Dositei în obþinerea firmanului de reclãdire a bisericii Sfântului limba românã a principalelor cãrþi de cult. ªi cei doi episcopi, ªtefan al Râmnicului ºi Grigorie al Buzãului, au beneficiat de atenþia domnului prin Mormânt, domnul contribuind ºi cu o sumã de bani27 . Sentimentul de apartenenþã la comunitatea panortodoxã este afirmat ºi de iniþiativa lui ªerban reconfirmarea unor privilegii fiscale ºi a unor donaþii din veniturile domneºti. Fostul episcop de Huºi, Mitrofan, a fost adus în þarã de ªerban Cantacuzino Cantacuzino de a finan?a tipãrirea Bibliei în limba greacã în tipografia lui N. Glykis de la Veneþia (1687)28 . De altfel, datoritã originii lor paterne ?i pentru tipãrirea Bibliei, continuându-ºi în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu activitatea de tipograf ºi devenind episcop al Buzãului. preocupãrilor lor, mediul cultural în care activau Cantacuzinii era unul mult mai extins decât spaþiul Þãrilor Române. Erau principalii reprezentanþi ai Damaschin, dascãl al copiilor stolnicului, a devenit mai târziu episcop al Buzãului, apoi al Râmnicului. Raporturi speciale le-au avut însã Cantacuzinii cu elitei culturale române, întreþinând corespondenþã cu mai mulþi cãrturari ai vremii lor, în special cu cei greci, fie cã se aflau la Constantinopol, Ierusalim mitropolitul martir. Antim Ivireanul, apropiindu-i formaþia, preocupãrile intelectuale ºi spirituale, precum ºi idealurile politice. Unele dintre cãrþi sale au sau Veneþia, precum Alexandru Mavrocordat, Ioan Cariofil, Ioan Comnen, Sevastos Kimenitul, Iacob Pylarinos, Ieremia Cacavela29 , dar ºi cu alþi fost tipãrite la îndemnul stolnicului Constantin Cantacuzino, alþi Cantacuzini, spãtarul Mihai Cantacuzino ºi nu mai puþin evlaviosul sãu nepot, ªerban intelectuali sau diplomaþi europeni30 . vornicul, finanþând apariþia unor cãrþi de cult în tipografiile lui Antim Ivireanul. Boier cultivat, deschis noilor idei ale timpului, postelnicul Constantin Cantacuzino a considerat ºtiinþa de carte ca unul dintre elementele Personalitate incontestabilã a epocii, Antim Ivireanul ºi-a asumat din plin misiunea de arhiereu ºi de îndrumãtor spiritual al credincioºilor definitorii pentru pregãtirea copiilor sãi. Interesul lui pentru carte ºi culturã este reliefat ºi de crearea nucleului primei biblioteci boiereºti din Muntenia, la români, manifestând o atitudinea intransigentã spre revigorarea spiritualã ºi moralã a societãþii româneºti: „ªi nimeni sã nu socoteascã din voi ºi sã zicã în reºedinþa sa de la Mãrgineni sau la cea din Târgoviºte, capitala þãrii. Menþinând relaþii cu mediul cultural grecesc din Imperiul Otoman ºi din diasporã, inima lui: darã ce treabã are vlãdica cu noi, nu-ºi cautã vlãdiciia lui, ci sã améstecã întru ale noastre? De n-aþi ºtiut pânã acum ºi de n-au fost nimeni sã vã Constantin Cantacuzino a apelat la intelectualii greci Pantelimon Ligaridis ºi Ignatie Petritzis pentru pregãtirea intelectualã a fiilor mai mari, Drãghici ºi învéþe, iatã cã acum veþi ºti cã am treabã cu toþi oamenii câþi sânt în Þara Rumâneascã, de la mic pânã la mare...cãci în seama mea v-au dat Stãpânul Hristos ªerban31 . Ceilalþi fii au studiat în þarã cu profesori particulari, iar în perioada refugierii familiei în Transilvania, datoritã tulburãrilor politice care au urmat sã vã pasc sufletele, ca pre niºte oi cuvântãtoare ºi de gâtul mieu spânzurã sufletele voastre ºi de la mine va sã vã cearã pre toþi, iar nu de la alþii, pânã când morþii lui Matei Basarab (1655-1657), din iniþiativa postelnicului, Constantin ºi Mihai au fost iniþiaþi în tainele filozofiei de rectorul Colegiului voiu fi pãstoriu”23 . evanghelic din Braºov, Martin Albrich32 . Predicile sale, Cãrþile de învãþãturã erau adresate în principal preoþilor, în calitatea lor de îndrumãtori spirituali ai credincioºilor, al cãror nivel Dovedind o înclinaþie deosebitã cãtre studiu, Constantin a frecventat pentru o perioadã (1665-1666) cursurile ªcolii Patriarhiei din intelectual îl considera nesatisfãcãtor: „între célélalte scârbe ce am, de mã rãnesc la inimã, easte aceasta cea mai grea de mã întristez ºi mã mâhnesc mai mult, cã vãz între preoþii miei atâta prostie, atâta neînvãþãturã ºi atâta nedumirealã, cât cunosc cã nu puteþi face vreun ajutoriu sau folos ticãloasei turme”24 . 25 Daniel Barbu, Scrisoare pe nisip. Timpul ºi privirea în civilizaþia româneascã a secolului al XVIII-lea, Bucureºti, 1996, p. 83. 26 Corespondenþa lor cu patriarhii ortodocºi ºi cu alþi cãrturari greci, precum ºi alte documente referitoare la aceastã familie vezi în Documente privitoare la istoria Promova astfel o reformare a clerului mirean care sã punã accentul pe vocaþia religioasã, autenticã ºi pe instruirea acestuia. românilor, vol. XIV, pãrþile I, II,III, întocmit de Nicolae Iorga. 27 Prin scrierile sale încerca sã le descifreze ºi mirenilor semnificaþia ºi simbolistica Sfintelor Taine, a fiecãrui aspect al cultului, a fiecãrei Marcu Beza, Urme româneºti în Rãsãritul Ortodox, Bucureºti, 1937, p. 30-31. 28 Virgil Cândea, Les Bibles grecque et roumaine de 1687-1688 et les visées impériales de Þerban Cantacuzène, în „Balkan Studies”, 10/1969, nr. 2, p. 351-371. sãrbãtori, propovãduind ºi o existenþã moralã în opoziþie cu acumularea de avere, bogãþia nemãsuratã, rod al furtului, al abuzurilor, deoarece milosteniile 29 Ariadna Camariano-Cioran, Jérémie Cacavela et ses relations avec les Principautés roumaines, „Revue des Études Sud-Est Européennes”, III, 1-2, 1965, p. 165-190; nu rãscumpãrau nedreptãþile. Astfel cã, din perspectiva misiunii sale nu întâmplãtor ºi-a ales ca simbol heraldic melcul, care-l identifica pe arhiereul ce A. E. Karathanassis, Des Grecs à la cour de Constantin Brâncoveanu, voévod de Valachie (1688-1714), în „Balkan Studies”, nr. 1, 1975, p. 56-69; o delimitare a acestui spaþiu geografic, politic, dar ºi cultural, din care fãceau parte ºi þãrile române vezi Virgil Cândea, Raþiunea dominantã, Cluj Napoca, 1979, p. 228-237. 30Despre corespondenþa stolnicului C. Cantacuzino cu lordul W. Paget, vezi Andrei Pippidi, Colloque anglo-roumain: Anglo-Romanian Relations from the 16th Century 21 ANIC, Mitropolia Bucureºti, CDXCII/2. to 1919, în „Revue des Études Sud-Est Européennes”, XIV, 1, 1976, p. 168-170; Paul Cernovodeanu, Legãturile stolnicului Constantin Cantacuzino cu lumea englezã, 22 Mitropolitul Teodosie va fi repus în scaun la 25 aprilie 1679, în cadrul unui „proces public”, prezidat de trimiºii patriarhului Constantinopolului; vezi Letopiseþul în Studii ºi articole de istorie ºi istoria artei, p. 16-31. Cantacuzinesc, ed. C. Greceanu, p. 176-177; M. Pãcurariu, Istoria Bisericii, vol. II, Bucureºti, 1994, p. 127; 131. 31 Victor Papacostea, Originile învãþãmântului superior din Þara Româneascã, în vol. Civilizaþie româneascã ºi civilizaþie balcanicã, Bucureºti, 1983, p. 269-272; cei 23 Antim Ivireanul, Opere. Didahii, ediþia Gabriel ªtrempel, Bucureºti, 1997, p. 25. doi greci din Hios au devenit profesori ai ªcolii greco-latine înfiinþatã de Matei Basarab la Târgoviºte în 1646, mai mult ca sigur din iniþiativa postelnicului. 24 Ibidem, p. 324. 32 Ibidem, p. 4.

8 9 Constantinopol33 , pentru ca apoi, intenþionând o aprofundare a cunoºtinþelor, sã se îndrepte spre Veneþia, unde exista o semnificativã comunitate greacã. 1700 Radu, însoþit de Hrisant Notara cãlãtorea în Italia, unde se pare cã a urmat cursurile Academiei din Padova, ca ºi tatãl sãu, plecând ulterior în Franþa40 . La Academia din Padova în intervalul 1667-1669 a urmat studii de filozofie ºi logicã, de geometrie, fizicã ºi astronomie, care i-au permis o anumitã Nu existã informaþii referitoare la frecventarea de cãtre Radu a unor cursuri în cadrul Universitãþii parisiene, însã una dintre preocupãrile sale a cunoaºtere a gândirii europene a epocii, conturându-i o formaþie umanistã. ªtiinþa sa de carte a împãrtãºit-o ºi fraþilor mai mici, Mihai, Matei ºi Iordache, reprezentat-o achiziþionarea de cãrþi, ex-librisul „Rodolfo Cantacuzeno” fiind identificat pe mai multe volume din biblioteca familiei. Cunoºtinþele, ca ºi ale cãror însemnãri se regãsesc pe unele dintre cãrþile de la Mãrgineni34 . Precizãm cã datoritã cunoºtinþelor sale mezinul familiei, Iordache Cantacuzino, a personalitatea marelui spãtar Toma Cantacuzino, fiul lui Matei, erau remarcate de interlocutori, iar secretarul italian Del Chiaro îi aprecia cultura variatã, participat la pregãtirea imprimãrii în limba românã a Evangheliei de cãtre fratele sãu domnesc ªerban, în 168235 . ca ºi cunoaºterea limbilor latinã, italianã ºi greacã. Însemnãri ale sale apar pe un exemplar din Principele lui Machiavelli41 . Cu fondul de carte achizi?ionat în strãinãtate, stolnicul Constantin a îmbogã?it substan?ial biblioteca familiei, care a devenit, prin cãr?ile pe care Pentru societatea româneascã în general, pentru cultura românã, în special, rolul Cantacuzinilor a fost deosebit, sub raportul deschiderii cãtre le-a dobândit pânã la moartea sa, una dintre cele mai mari ?i mai interesante, în ceea ce prive?te con?inutul, din Sud-estul Europei36 . Varietatea domeniilor alte orizonturi, al unei anumite laicizãri a gândirii42 . Consecinþele deosebite pentru nivelul intelectual al elitei româneºti rezultate din introducerea în care pot fi ordonate cãr?ile este reliefantã pentru complexa personalitate a acestui mare cãrturar român, care a fost stolnicul Cantacuzino, pentru învãþãmântului superior erau evidente ºi pentru fiii ºi nepoþii postelnicului Cantacuzino, care ºi-au asumat iniþierea ºi organizarea Academiei domneºti de pregãtirea ?i curiozitã?ile sale intelectuale ?i politice, pentru profilul sãu de umanist – istorie, teologie ?i filozofie, literaturã ?i filologie, dar ?i matematicã, la mãnãstirea Sfântul Sava43 , instituþie de învãþãmânt frecventatã de un numãr însemnat de tineri din întreg arealul ortodox. astronomie, fizicã ?i medicinã. Biblioteca reflectã vastitatea, pentru epoca respectivã, a preocupãrilor ?i cuno?tin?elor sale ?i ale familiei, luând în Sub influenþa Reformei ºi Contrareformei, în contextul dezbaterilor polemice din interiorul creºtinismului, „ocârmuitorii” laici ºi ecleziastici considerare forma?ia intelectualã a celorlal?i Cantacuzini, ale cãror însemnãri apar pe unele dintre cãr?i. Superioritatea intelectualã a stolnicului români, printre care se remarcau ºi Cantacuzinii, îºi puneau tot mai mult problema afirmãrii concepþiilor, adevãrurilor esenþiale ºi canonice ale religiei Constantin Cantacuzino, abilitãþile sale dipolmatice erau remarcate de cei care intrau în contact cu el. Reverendul englez Edmund Chishull îl prezenta ca ortodoxe ºi rãspândirii lor în rândul credincioºilor. Se intenþiona astfel o revigorare a sensibilitãþii religioase ºi a vocaþiei creºtinilor români, mediate de „priceput în controversele religiei sale, ca ?i în multe ?tiin?e liberale, este de asemenea foarte cunoscãtor în ale politicii ?i prin sfatul sãu sprijinã pe cunoaºterea Sfintei Scripturi ºi a scrierilor Sfinþilor Pãrinþi. În acest sens, au promovat ºi susþinut introducerea limbii române în cancelaria domneascã, 37 domnul de fa?ã, spre cinstea ?i folosul ?ãrii” . ªtiinþa de carte, ca ºi buna cunoaºtere a limbii greceºti, chiar în nuanþele ei, îi erau recunoscute de cãrturarii dar ºi în cult, cu autoritatea ºi suportul lor intelectual ºi financiar fiind traduse în limba românã ºi tipãrite Evanghelia, Apostolul ºi Biblia, în timpul timpului, traducãtorii cãrþilor tipãrite, care „la cele mai adânci filosofeºti ºi bogosloveºti noimata ce s-au aflat, pre dumnealui ca pre un epistimon ºi domniei lui ªerban Cantacuzino, iniþiative asumate ºi continuate de nepoþii sãi, Constantin Brâncoveanu ºi ªtefan Cantacuzino44 , prin cooptarea celor 38 ºtiutor l-am avut luminã ºi dezlegare întru toate” . mai de seamã cãrturari ?i tipografi români ?i greci ai vremi, precum Mitrofan, episcopul de Hu?i, fra?ii Radu ?i ?erban Greceanu, Antim Ivireanul, În mod similar postelnicului ºi fiii sãi au acordat atenþie instruirii copiilor ºi nepoþilor, care constituiau noua generaþie a Cantacuzinilor. Pârvu, Mitrofan Gregoras. Din aceeaºi raþiune au fost înfiinþate tipografiile în limba greacã de la Iaºi ºi Bucureºti, care au produs carte destinatã comunitãþilor fiul lui Drãghici, era cunoscãtor al limbii greceºti ºi al celei turceºti - aceste cunoºtinþe i-au facilitat misiunile la Þarigrad în calitate de capuchehaie a din spaþiul spiritualitãþii ortodoxe. A fost perioada cu cea mai intensã activitate de tipãrire a cãrþilor destinate a fi citite în Bisericã ºi în spaþiul privat unchiului sãu, ªerban. Fiii stolnicului Cantacuzino, ªtefan ºi Radu, au studiat ini?ial cu Damaschin39 , perfec?ionându-se ulterior cu al?i profesori; cãtre (1678-1716) din istoria tiparului românesc de pânã atunci ºi din secolul al XVIII-lea45 . Trãind într-o societate cu mentalitate religioasã, dimensiunea ctitoriceascã a reprezentat un aspect distinct al prezenþei acestei familii în societatea munteanã. Cantacuzinii s-au remarcat drept unii dintre cei mai importanþi ctitori ai epocii, fiecare zidind ori reconstruind sau renovând cel

33 Constantin a plecat sã studieze la Constantinopol probabil la îndemnul fostului director al ªcolii Patriarhiei, Ioan Cariofil, ajuns mare dregãtor în Þara Româneascã 40 Documente privitoare la istoria românilor, vol. XIV, partea I, întocmit de Nicolae Iorga, p. 328; Mario Ruffini, L'influenza italiana in Valachia nell'epoca di în timpul domniei lui Radu Leon, vezi N. Stoicescu, Dicþionar al marilor dregãtori, p. 16. Cantacuzinii au stabilit relaþii deosebite cu acest intelectual grec, elev al Constantin vodã Brâncoveanu (1688-1714), Monachi, 1974, p. 17. lui Teofil Coridaleu, oferindu-i protecþie în momentul în care, pentru nonconformismul gândirii sale, a fost acuzat ºi îndepãrtat de ierarhii greci conservatori din 41 Corneliu Dima Drãgan, Biblioteca unui umanist român, p. 9. Constantinopol, vezi D. Russo, Ioan Cariofil ºi operele lui, în Studii istorice greco-române, vol. I, Bucureºti, 1939, p. 181-191; Mihail Carataºu, Paul Cerovodeanu, 42 Despre opiniile mediului laic din perioada respectivã ºi rolul sãu cultural vezi V. Cândea, Raþiunea dominantã, p. 149-153, 321. Din corespondenþa lui Constantin Brâncoveanu cu cãrturarii greci Ioan ºi Ralachi Cariofil, în „Biserica Ortodoxã Românã”, nr. 9-10, 1975, p. 1140-1142. 43 34 Victor Papacostea, La fondation de „L'Académie Grécque” de Bucarest. Les origines de l'erreur de datation et sa pénétration dans l'historiographie, în vol. Corneliu Dima Drãgan, Biblioteca unui umanist român, p. 8-9. Civilizaþie româneascã ºi civilizaþie balcanicã, Bucureºti, 1983, p. 283-329; Ariadna Camariano-Cioran, Les Académies princières de Bucarest et de Jassy et leurs 35 Ion Bianu, Nerva Hodoº, Bibliografia Româneascã Veche, vol. I, Bucureºti, 1903, p. 247. 36 professeurs, Thessaloniki, 1974. Despre biblioteca stolnicului, Corneliu Dima Drãgan, Biblioteca unui umanist român; arh. dr. Policarp Chiþulescu, Cãrþi din bibliotecile medievale româneºti 44 Ion Bianu, Nerva Hodoº, Bibliografia Româneascã Veche, tom I,– sunt identificate toate cãrþile tipãrite în intervalul 1678-1716, din iniþiativa ºi cu sprijinul pãstrate în Biblioteca Sfântului Sinod, Bucureºti, 2011; Idem, Posesori ºi donatori de carte în epoca brâncoveneascã, în „Revista românã de istorie a cãrþii”, an XI Cantacuzinilor ºi al lui Constantin Brâncoveanu; Virgil Cândea, Raþiunea dominantã, p. 185-186; Doru Bãdãrã, ªerban Cantacuzino ºi noua orientare a tiparului (2014), nr. 11(în curs de apariþie). 37 românesc, în Colocviul Naþional de Istorie, Istoria Artei Decorative, Conservare-Restaurare ºi Relaþii Publice, Muzeul Naþional Cotroceni, vol. I, Bucureºti, 2009, Cãlãtori strãini despre ?ãrile Române, vol VIII, îngrijit de Maria Holban, MM Alexandrescu Dersca Bulgaru, Paul Cernovodeanu, Bucure?ti, 1983, p. 197. p. 9-14; 38 I Bianu, N. Hodoº, Bibliografia Româneascã Veche, tom I, p. 320. 45 Cornelia Papacostea Danielopolu, Lidia Demeny, Carte ºi tipar în societatea româneascã ºi sud-est europeanã (secolele XVII-XIX), Bucureºti, 1985; Doru Bãdãrã, 39 Corneliu Dima Drãgan, Biblioteca unui umanist român, p. 9. Tiparul românesc la sfârºitul secolului al XVII-lea ºi începutul secolului al XVIII-lea, Brãila, 1998.

10 11 Constantinopol33 , pentru ca apoi, intenþionând o aprofundare a cunoºtinþelor, sã se îndrepte spre Veneþia, unde exista o semnificativã comunitate greacã. 1700 Radu, însoþit de Hrisant Notara cãlãtorea în Italia, unde se pare cã a urmat cursurile Academiei din Padova, ca ºi tatãl sãu, plecând ulterior în Franþa40 . La Academia din Padova în intervalul 1667-1669 a urmat studii de filozofie ºi logicã, de geometrie, fizicã ºi astronomie, care i-au permis o anumitã Nu existã informaþii referitoare la frecventarea de cãtre Radu a unor cursuri în cadrul Universitãþii parisiene, însã una dintre preocupãrile sale a cunoaºtere a gândirii europene a epocii, conturându-i o formaþie umanistã. ªtiinþa sa de carte a împãrtãºit-o ºi fraþilor mai mici, Mihai, Matei ºi Iordache, reprezentat-o achiziþionarea de cãrþi, ex-librisul „Rodolfo Cantacuzeno” fiind identificat pe mai multe volume din biblioteca familiei. Cunoºtinþele, ca ºi ale cãror însemnãri se regãsesc pe unele dintre cãrþile de la Mãrgineni34 . Precizãm cã datoritã cunoºtinþelor sale mezinul familiei, Iordache Cantacuzino, a personalitatea marelui spãtar Toma Cantacuzino, fiul lui Matei, erau remarcate de interlocutori, iar secretarul italian Del Chiaro îi aprecia cultura variatã, participat la pregãtirea imprimãrii în limba românã a Evangheliei de cãtre fratele sãu domnesc ªerban, în 168235 . ca ºi cunoaºterea limbilor latinã, italianã ºi greacã. Însemnãri ale sale apar pe un exemplar din Principele lui Machiavelli41 . Cu fondul de carte achizi?ionat în strãinãtate, stolnicul Constantin a îmbogã?it substan?ial biblioteca familiei, care a devenit, prin cãr?ile pe care Pentru societatea româneascã în general, pentru cultura românã, în special, rolul Cantacuzinilor a fost deosebit, sub raportul deschiderii cãtre le-a dobândit pânã la moartea sa, una dintre cele mai mari ?i mai interesante, în ceea ce prive?te con?inutul, din Sud-estul Europei36 . Varietatea domeniilor alte orizonturi, al unei anumite laicizãri a gândirii42 . Consecinþele deosebite pentru nivelul intelectual al elitei româneºti rezultate din introducerea în care pot fi ordonate cãr?ile este reliefantã pentru complexa personalitate a acestui mare cãrturar român, care a fost stolnicul Cantacuzino, pentru învãþãmântului superior erau evidente ºi pentru fiii ºi nepoþii postelnicului Cantacuzino, care ºi-au asumat iniþierea ºi organizarea Academiei domneºti de pregãtirea ?i curiozitã?ile sale intelectuale ?i politice, pentru profilul sãu de umanist – istorie, teologie ?i filozofie, literaturã ?i filologie, dar ?i matematicã, la mãnãstirea Sfântul Sava43 , instituþie de învãþãmânt frecventatã de un numãr însemnat de tineri din întreg arealul ortodox. astronomie, fizicã ?i medicinã. Biblioteca reflectã vastitatea, pentru epoca respectivã, a preocupãrilor ?i cuno?tin?elor sale ?i ale familiei, luând în Sub influenþa Reformei ºi Contrareformei, în contextul dezbaterilor polemice din interiorul creºtinismului, „ocârmuitorii” laici ºi ecleziastici considerare forma?ia intelectualã a celorlal?i Cantacuzini, ale cãror însemnãri apar pe unele dintre cãr?i. Superioritatea intelectualã a stolnicului români, printre care se remarcau ºi Cantacuzinii, îºi puneau tot mai mult problema afirmãrii concepþiilor, adevãrurilor esenþiale ºi canonice ale religiei Constantin Cantacuzino, abilitãþile sale dipolmatice erau remarcate de cei care intrau în contact cu el. Reverendul englez Edmund Chishull îl prezenta ca ortodoxe ºi rãspândirii lor în rândul credincioºilor. Se intenþiona astfel o revigorare a sensibilitãþii religioase ºi a vocaþiei creºtinilor români, mediate de „priceput în controversele religiei sale, ca ?i în multe ?tiin?e liberale, este de asemenea foarte cunoscãtor în ale politicii ?i prin sfatul sãu sprijinã pe cunoaºterea Sfintei Scripturi ºi a scrierilor Sfinþilor Pãrinþi. În acest sens, au promovat ºi susþinut introducerea limbii române în cancelaria domneascã, 37 domnul de fa?ã, spre cinstea ?i folosul ?ãrii” . ªtiinþa de carte, ca ºi buna cunoaºtere a limbii greceºti, chiar în nuanþele ei, îi erau recunoscute de cãrturarii dar ºi în cult, cu autoritatea ºi suportul lor intelectual ºi financiar fiind traduse în limba românã ºi tipãrite Evanghelia, Apostolul ºi Biblia, în timpul timpului, traducãtorii cãrþilor tipãrite, care „la cele mai adânci filosofeºti ºi bogosloveºti noimata ce s-au aflat, pre dumnealui ca pre un epistimon ºi domniei lui ªerban Cantacuzino, iniþiative asumate ºi continuate de nepoþii sãi, Constantin Brâncoveanu ºi ªtefan Cantacuzino44 , prin cooptarea celor 38 ºtiutor l-am avut luminã ºi dezlegare întru toate” . mai de seamã cãrturari ?i tipografi români ?i greci ai vremi, precum Mitrofan, episcopul de Hu?i, fra?ii Radu ?i ?erban Greceanu, Antim Ivireanul, În mod similar postelnicului ºi fiii sãi au acordat atenþie instruirii copiilor ºi nepoþilor, care constituiau noua generaþie a Cantacuzinilor. Pârvu, Mitrofan Gregoras. Din aceeaºi raþiune au fost înfiinþate tipografiile în limba greacã de la Iaºi ºi Bucureºti, care au produs carte destinatã comunitãþilor fiul lui Drãghici, era cunoscãtor al limbii greceºti ºi al celei turceºti - aceste cunoºtinþe i-au facilitat misiunile la Þarigrad în calitate de capuchehaie a din spaþiul spiritualitãþii ortodoxe. A fost perioada cu cea mai intensã activitate de tipãrire a cãrþilor destinate a fi citite în Bisericã ºi în spaþiul privat unchiului sãu, ªerban. Fiii stolnicului Cantacuzino, ªtefan ºi Radu, au studiat ini?ial cu Damaschin39 , perfec?ionându-se ulterior cu al?i profesori; cãtre (1678-1716) din istoria tiparului românesc de pânã atunci ºi din secolul al XVIII-lea45 . Trãind într-o societate cu mentalitate religioasã, dimensiunea ctitoriceascã a reprezentat un aspect distinct al prezenþei acestei familii în societatea munteanã. Cantacuzinii s-au remarcat drept unii dintre cei mai importanþi ctitori ai epocii, fiecare zidind ori reconstruind sau renovând cel

10 11 puþin o bisericã sau o mãnãstire pe propriile moºii sau în oraºe, pentru alte lãcaºuri de cult fiind principalii donatori46 . conferã o anumitã unitate stilisticã ansamblului50 . Mãnãstirile Mãrgineni, Comana, Cotroceni, Colþea, Sinaia, Râmnic, Poiana, Cobia, Dintr-un Lemn, „Sfinþii Apostoli” din Bucureºti, bisericile În mod similar decoraþiei în piatrã sau în lemn, motivele florale ºi vegetale din argint aurit, realizate în „repousée” ºi prin traforare, ce din Afumaþi, Filipeºtii de Târg ºi de Pãdure, din Mãgureni, Fundenii Doamnei, Biserica Doamnei din Bucureºti, pentru a enumera numai o parte dintre împodobesc vasele de cult donate, în special, Cotrocenilor, dar ºi celorlalte ctitorii cantacuzine, ca ºi veºmintele liturgice, au marcat o notã distinctã în ctitoriile cantacuzine, sunt considerate monumente marcante pentru cultura ºi spiritualitatea româneascã a Vechiului Regim. Unele dintre aceste arta medievalã româneascã din acest sfârºit de secol XVII. Coloanele de inspiraþie clasicã din incinta Cotrocenilor, cu fusul canelat, având bazele ºi aºezãminte ecleziastice au fost edificate ca urmare a unor experienþe religioase deosebite, cum a fost pelerinajul Elinei Cantacuzino, însoþitã de fiul sãu capitelurile decorate cu frunze de acant sau cu flori de crin, se remarcã prin zvelteþe, prin calitatea execuþiei, denotând o anumitã eleganþã. În concepþia Mihai ºi de fiica sa Stanca, la Ierusalim, la Sfântul Mormânt, unde au fãcut importante donaþii, spãtarul Mihai continuându-ºi drumul de penitenþã ºi la esteticã a vremii lui ªerban Cantacuzino se tinde cãtre un echilibru între arhitecturã ºi decoraþia sculpturalã, cãtre o armonie incontestabilã, specificã Sfântul Munte Sinai (1681-1682). Mai târziu, Mihai Cantacuzino va ctitori, împreunã cu nepotul sãu, Constantin Brâncoveanu, mãnãstirea de la epocilor de maturitate artisticã51 . Râmnicul Sãrat, pe care o va închina mãnãstirii „Schimbarea la Faþã” de la Muntele Sinai, pentru susþinerea comunitãþii cãlugãrilor de acolo, trãitori în Rafinamentul ºi strãlucirea frescelor ºi icoanelor pictate de zugravii epocii, creatori de ºcoalã, bogãþia ºi somptuozitate obiectelor liturgice 47 condiþii extrem de dificile . În memoria pelerinajului va zidi ºi mãnãstirea Sinaia, de la poalele Bucegilor, iar în cadrul ctitoriei sale bucureºtene Colþea va mãrturisesc gusturi ºi sensibilitãþi baroce la nivelul elitei româneºti a timpului52 . De remarcat cã cei mai renumiþi zugravi ai timpului, Pârvu Mutu ºi 48 înfiinþa un spital destinat bolnavilor sãraci ºi o ºcoalã, pentru instruirea copiilor fãrã resurse . Ansamblurile ecleziastice ctitorite de Cantacuzini s-au Constantinos, s-au afirmat în pictarea ctitoriilor cantacuzine din aceastã perioadã, primul la Cotroceni, Filipeºtii de Pãdure, Mãgureni, celãlalt, se pare la individualizat nu doar prin semnificaþia lor spiritualã, ci ºi prin valoarea artisticã, conferitã de elementele de artã ºi civilizaþie care au fost introduse prin Cotroceni, în pictura icoanelor tâmplei, ºi la Biserica Doamnei, pentru a continua, împreunã cu ceilalþi artiºti formaþi în atelierele lor, cu împodobirea intermediul acestora, mãrturisind permeabilitatea ctitorilor lor la influenþe diverse, pe care le-au sintetizat într-un stil propriu. Din aceastã perspectivã, s- rafinatã a bisericilor lui Constantin Brâncoveanu ºi ale Cantacuzinilor53 . Se pare cã la Cotroceni Pârvu Mutu inaugura seria amplelor reprezentãri ale au constituit în modele pentru lãcaºurile de cult zidite în epoca respectivã, ca ºi în aceea viitoare. familiei Cantacuzino, specifice ulterior ctitoriilor reprezentaþilor acesteia, conform mãrturiei reverendului Edmund Chishull, care remarca redarea în Domnia lui ªerban Cantacuzino a marcat începutul unei noi etape în evoluþia artei ºi arhitecturii româneºti, cu inovaþii manifestate în special la pronaosul bisericii, alãturi de tabloul votiv cu ªerban Cantacuzino, Maria Doamna ºi copiii, ºi a altor rude cantacuzine54 . nivelul artelor decorative, care oscileazã între tradiþia artisticã bizantinã, cu anumite influenþe orientale, Renaºtere ºi Baroc. Cantacuzinii, prin cultura lor, Motivele decorative vor fi preluate ºi amplificate în arta brâncoveneascã, a cãrei specificitate îi este conferitã tocmai de aceastã bogãþie a prin receptivitatea de care au dat dovadã la contactul cu alte civilizaþii, au fost principalii promotori ai noului stil, identificat ulterior ca stilul decorului în piatrã sculptatã, în argint sau broderie, rolul Cantacuzinilor, în special al spãtarului Mihai Cantacuzino, prin ctitoriile sale, în conturarea brâncovenesc, în calitate de comanditari ai argintãriei liturgice ºi laice, ai broderiilor de cult, ai podoabelor interioare ale bisericilor ctitorite de ei sau ale stilului brâncovenesc fiind incontestabil 55 . În mod asemãnãtor, palatele Cantacuzinilor - Mãrgineni, Coiani, Filipeºtii de Târg ºi de Pãdure, Mãgureni, palatelor lor. Preferinþele lor pentru un anumit repertoriu decorativ se manifestã în comenzile de obiecte din argint aurit solicitate renumiþilor meºteri Drãgãneºti, Bucureºti - s-au remarcat prin confort, dar ºi prin arhitectura lor diversã, unde alãturi de ornamentaþia orientalã, arabo-musulmanã modelatã 49 ardeleni: Sebastian Hann, Johanes Henning, Georg May, pe care trebuiau sã le execute în stilul solicitat de comanditari . în stuc, apar elemente ale artei occidentale, în special la sculptura în piatrã. Îmbinând elemente cu origini diverse, noul stil este definit de varietatea decoraþiilor vegetale ºi florale, de reprezentãrile antropomorfe - Acelaºi repertoriu decorativ îl regãsim în miniatura hrisoavelor emise de cancelariile domneºti ale lui ªerban ºi ªtefan Cantacuzino, redactate de capetele de îngeri, de femei - ºi zoomorfe - pãsãri, lei afrontaþi - din sculpturile în piatrã ºi în lemn, ce împodobesc ancadramentele uºilor, ferestrelor, logofeþi în minuscula uncialã sau în cursivã, echilibratã ºi ordonatã. Se remarcã preferinþa pentru cerneala de aur, chinovar ºi cea verde în realizarea coloanele sau tâmplele bisericilor, stucaturile aurite, relevând o deosebitã calitate a execuþiei. Noutatea o reprezintã interesul pentru figurativ la nivelul frontispiciilor - unde sunt reprezentate stemele celor doi domni cantacuzini în diverse combinaþii ale elementelor componente, vulturul bicefal tuturor artelor decorative, inclusiv al broderiei ºi miniaturii; sculptura în lemn ºi piatrã capãtã mai mult relief, suprafeþele sunt acoperite de vrejuri cantacuzin ºi acvila munteanã, încadrate de ornamente florale ºi vegetale - a iniþialelor (uneori susþinute de îngeri), a monogramei domnului, motivele meandrate, mai mult sau mai puþin stilizate, pãstrându-se totuºi o armonie ºi o justã repartizare a detaliilor, ce denotã o execuþie tehnicã superioarã ºi decorative florale regãsindu-se ºi în chenarele ce încadreazã textul documentelor.

50 Scurtã Istorie a Artelor Plastice în R:P:R:, coord. George Oprescu, vol. I, Bucureºti, 1957. p. 205-206 – capitol redactat de Teodora Voinescu; Maria Ana Musicescu,

46 Broderia medievalã româneascã, Bucureºti, 1969, p. 19, 45 Nicolae Stoicescu, Bibliografia localitãþilor ºi monumentelor feudale din România, I, Þara Româneascã, Craiova, 1970; Idem, Repertoriul bibliografic al 51 Scurtã Istorie a Artelor Plastice în R:P:R., p. 205-206. monumentelor feudale din Bucureºti, Bucureºti, 1961; Sebastian Duicu, Edificii de cult cantacuzine din Þara Româneascã, vol. I, II, Craiova, 2007. 52 47 Rãzvan Theodorescu, Gusturi ºi atitudini baroce la români în secolul al XVII-lea, în SCIA, t. 29-30, 1982-1983, p. 145-147; Alexandru Duþu, Modelul cultural T.G. Bulat, O ctitorie brâncoveneascã închinatã Sfântului Munte Sinai: Râmnicu Sãrat, 1700, în „Glasul Bisericii”, XXII (1963), 11-12, p. 1031-1049; Horia brâncovenesc, în vol. Constantin Brâncoveanu, Bucureºti, 1989, p. 156-169. Constantinescu, Biserica fostei mãnãstiri Râmnicu Sãrat Ctitorie brâncoveneascã ºi monument de artã feudalã, în „Glasul Bisericii”, XXIV (1965), 1-2, p. 30-71. 53 48 Teodora Voinescu, Pârvu Mutu zugravu, Bucureºti, 1968; Corina Popa, Ioana Iancovescu, Vlad Bedros, Elisabeta Negrãu, Repertoriul picturilor murale brâncoveneºti, Al. Gãleºescu, Eforia Spitalelor Civile din Bucureºti, Bucureºti, 1900, p. 15-61. 49 I. Judeþul Vâlcea, Bucureºti, 2008. Julius Bielz, Arta aurarilor saºi din Transilvania, Bucureºti, 1957, p. p. 26-28; Corina Nicolescu, Argintãria laicã ºi religioasã în Þãrile Române (sec. XIV-XIX), 54 Cãlãtori strãini despre Þãrile Române, vol. III, Bucureºti, 1968, p. 198-199. Bucureºti, 1968, p. 27, 140, 162, 176, 210, 235, 298-299 etc. 55 Rãzvan Theodorescu, Civilizaþia românilor între medieval ºi modern. Orizontul imaginii (1550-1800), vol. II, Bucureºti, 1987, p. 65-70.

12 13 puþin o bisericã sau o mãnãstire pe propriile moºii sau în oraºe, pentru alte lãcaºuri de cult fiind principalii donatori46 . conferã o anumitã unitate stilisticã ansamblului50 . Mãnãstirile Mãrgineni, Comana, Cotroceni, Colþea, Sinaia, Râmnic, Poiana, Cobia, Dintr-un Lemn, „Sfinþii Apostoli” din Bucureºti, bisericile În mod similar decoraþiei în piatrã sau în lemn, motivele florale ºi vegetale din argint aurit, realizate în „repousée” ºi prin traforare, ce din Afumaþi, Filipeºtii de Târg ºi de Pãdure, din Mãgureni, Fundenii Doamnei, Biserica Doamnei din Bucureºti, pentru a enumera numai o parte dintre împodobesc vasele de cult donate, în special, Cotrocenilor, dar ºi celorlalte ctitorii cantacuzine, ca ºi veºmintele liturgice, au marcat o notã distinctã în ctitoriile cantacuzine, sunt considerate monumente marcante pentru cultura ºi spiritualitatea româneascã a Vechiului Regim. Unele dintre aceste arta medievalã româneascã din acest sfârºit de secol XVII. Coloanele de inspiraþie clasicã din incinta Cotrocenilor, cu fusul canelat, având bazele ºi aºezãminte ecleziastice au fost edificate ca urmare a unor experienþe religioase deosebite, cum a fost pelerinajul Elinei Cantacuzino, însoþitã de fiul sãu capitelurile decorate cu frunze de acant sau cu flori de crin, se remarcã prin zvelteþe, prin calitatea execuþiei, denotând o anumitã eleganþã. În concepþia Mihai ºi de fiica sa Stanca, la Ierusalim, la Sfântul Mormânt, unde au fãcut importante donaþii, spãtarul Mihai continuându-ºi drumul de penitenþã ºi la esteticã a vremii lui ªerban Cantacuzino se tinde cãtre un echilibru între arhitecturã ºi decoraþia sculpturalã, cãtre o armonie incontestabilã, specificã Sfântul Munte Sinai (1681-1682). Mai târziu, Mihai Cantacuzino va ctitori, împreunã cu nepotul sãu, Constantin Brâncoveanu, mãnãstirea de la epocilor de maturitate artisticã51 . Râmnicul Sãrat, pe care o va închina mãnãstirii „Schimbarea la Faþã” de la Muntele Sinai, pentru susþinerea comunitãþii cãlugãrilor de acolo, trãitori în Rafinamentul ºi strãlucirea frescelor ºi icoanelor pictate de zugravii epocii, creatori de ºcoalã, bogãþia ºi somptuozitate obiectelor liturgice 47 condiþii extrem de dificile . În memoria pelerinajului va zidi ºi mãnãstirea Sinaia, de la poalele Bucegilor, iar în cadrul ctitoriei sale bucureºtene Colþea va mãrturisesc gusturi ºi sensibilitãþi baroce la nivelul elitei româneºti a timpului52 . De remarcat cã cei mai renumiþi zugravi ai timpului, Pârvu Mutu ºi 48 înfiinþa un spital destinat bolnavilor sãraci ºi o ºcoalã, pentru instruirea copiilor fãrã resurse . Ansamblurile ecleziastice ctitorite de Cantacuzini s-au Constantinos, s-au afirmat în pictarea ctitoriilor cantacuzine din aceastã perioadã, primul la Cotroceni, Filipeºtii de Pãdure, Mãgureni, celãlalt, se pare la individualizat nu doar prin semnificaþia lor spiritualã, ci ºi prin valoarea artisticã, conferitã de elementele de artã ºi civilizaþie care au fost introduse prin Cotroceni, în pictura icoanelor tâmplei, ºi la Biserica Doamnei, pentru a continua, împreunã cu ceilalþi artiºti formaþi în atelierele lor, cu împodobirea intermediul acestora, mãrturisind permeabilitatea ctitorilor lor la influenþe diverse, pe care le-au sintetizat într-un stil propriu. Din aceastã perspectivã, s- rafinatã a bisericilor lui Constantin Brâncoveanu ºi ale Cantacuzinilor53 . Se pare cã la Cotroceni Pârvu Mutu inaugura seria amplelor reprezentãri ale au constituit în modele pentru lãcaºurile de cult zidite în epoca respectivã, ca ºi în aceea viitoare. familiei Cantacuzino, specifice ulterior ctitoriilor reprezentaþilor acesteia, conform mãrturiei reverendului Edmund Chishull, care remarca redarea în Domnia lui ªerban Cantacuzino a marcat începutul unei noi etape în evoluþia artei ºi arhitecturii româneºti, cu inovaþii manifestate în special la pronaosul bisericii, alãturi de tabloul votiv cu ªerban Cantacuzino, Maria Doamna ºi copiii, ºi a altor rude cantacuzine54 . nivelul artelor decorative, care oscileazã între tradiþia artisticã bizantinã, cu anumite influenþe orientale, Renaºtere ºi Baroc. Cantacuzinii, prin cultura lor, Motivele decorative vor fi preluate ºi amplificate în arta brâncoveneascã, a cãrei specificitate îi este conferitã tocmai de aceastã bogãþie a prin receptivitatea de care au dat dovadã la contactul cu alte civilizaþii, au fost principalii promotori ai noului stil, identificat ulterior ca stilul decorului în piatrã sculptatã, în argint sau broderie, rolul Cantacuzinilor, în special al spãtarului Mihai Cantacuzino, prin ctitoriile sale, în conturarea brâncovenesc, în calitate de comanditari ai argintãriei liturgice ºi laice, ai broderiilor de cult, ai podoabelor interioare ale bisericilor ctitorite de ei sau ale stilului brâncovenesc fiind incontestabil 55 . În mod asemãnãtor, palatele Cantacuzinilor - Mãrgineni, Coiani, Filipeºtii de Târg ºi de Pãdure, Mãgureni, palatelor lor. Preferinþele lor pentru un anumit repertoriu decorativ se manifestã în comenzile de obiecte din argint aurit solicitate renumiþilor meºteri Drãgãneºti, Bucureºti - s-au remarcat prin confort, dar ºi prin arhitectura lor diversã, unde alãturi de ornamentaþia orientalã, arabo-musulmanã modelatã 49 ardeleni: Sebastian Hann, Johanes Henning, Georg May, pe care trebuiau sã le execute în stilul solicitat de comanditari . în stuc, apar elemente ale artei occidentale, în special la sculptura în piatrã. Îmbinând elemente cu origini diverse, noul stil este definit de varietatea decoraþiilor vegetale ºi florale, de reprezentãrile antropomorfe - Acelaºi repertoriu decorativ îl regãsim în miniatura hrisoavelor emise de cancelariile domneºti ale lui ªerban ºi ªtefan Cantacuzino, redactate de capetele de îngeri, de femei - ºi zoomorfe - pãsãri, lei afrontaþi - din sculpturile în piatrã ºi în lemn, ce împodobesc ancadramentele uºilor, ferestrelor, logofeþi în minuscula uncialã sau în cursivã, echilibratã ºi ordonatã. Se remarcã preferinþa pentru cerneala de aur, chinovar ºi cea verde în realizarea coloanele sau tâmplele bisericilor, stucaturile aurite, relevând o deosebitã calitate a execuþiei. Noutatea o reprezintã interesul pentru figurativ la nivelul frontispiciilor - unde sunt reprezentate stemele celor doi domni cantacuzini în diverse combinaþii ale elementelor componente, vulturul bicefal tuturor artelor decorative, inclusiv al broderiei ºi miniaturii; sculptura în lemn ºi piatrã capãtã mai mult relief, suprafeþele sunt acoperite de vrejuri cantacuzin ºi acvila munteanã, încadrate de ornamente florale ºi vegetale - a iniþialelor (uneori susþinute de îngeri), a monogramei domnului, motivele meandrate, mai mult sau mai puþin stilizate, pãstrându-se totuºi o armonie ºi o justã repartizare a detaliilor, ce denotã o execuþie tehnicã superioarã ºi decorative florale regãsindu-se ºi în chenarele ce încadreazã textul documentelor.

50 Scurtã Istorie a Artelor Plastice în R:P:R:, coord. George Oprescu, vol. I, Bucureºti, 1957. p. 205-206 – capitol redactat de Teodora Voinescu; Maria Ana Musicescu,

12 13 Cantacuzinii s-au individualizat, astfel, ca membri marcanþi ai elitei române din zorii modernitãþii, cu o conºtiinþã puternicã a originii lor nobile, Monumente cantacuzine susþinutã de ideea unei distincþii prin naºtere, cu o apreciabilã avere în bunuri mobile ºi imobile ºi cu o culturã deosebitã. Cu atât mai dramaticã a fost (secolele XVII - 1/4 XVIII) cãderea lor din aceastã poziþie prestigioasã. Contextul în care s-a produs tragicul sfârºit al ultimilor Cantacuzini din generaþia secolului XVII era extrem Bucureºti 1. Mãnãstirea „Adormirea Maicii Domnului”, „Sfinþii Serghie ºi Vach”, Cotroceni - ctitoria lui ªerban Cantacuzino, domn al Þãrii Româneºti (1679-1682) de complicat, în relaþie cu poziþionarea Þãrilor Române în cadrul raporturilor dintre Marile Puteri din zonã, aflate în conflicte deschise. Executarea nu 2. Biserica „Intrarea în bisericã a Maicii Domnului”, a Doamnei - ctitoria doamnei Maria, soþia lui ªerban Cantacuzino (1683) doar a unui domn român, dar ºi a rudelor apropiate ºi chiar a marilor boieri din divanul þãrii, se constituia într-un act fãrã precedent în istoria raporturilor 3. Mãnãstirea Colþea, biserica „Sfinþii Trei Ierarhi, Vasile, Grigore ºi Ioan”, biserici paraclis dispãrute „Sfinþii Cosma ºi Damian”, „Sfânta Paraschiva”- româno-otomane ºi reflecta, în fapt, o accentuare a dominaþiei otomane asupra Þãrilor Române, în condiþiile în care, afectatã de o crizã profundã ºi ctitoria spãtarului Mihai Cantacuzino (1695-1698), în cadrul cãreia a înfiinþat primul spital din Þara Româneascã 4. Biserica „Bunavestire”/„Sfântul Anton”, Curtea Veche - ctitoria lui Mircea Ciobanul, domn al Þãrii Româneºti (1545-1555); restaurare, adãugiri pierzând într-o perioadã scurtã posesiunile din Europa Centralã, dupã eºecul în faþa Vienei (1683), Înalta Poartã intenþiona sã-ºi consolideze poziþiile de-a efectuate de ªtefan Cantacuzino, domn al Þãrii Româneºti (1714-1715) lungul Dunãrii. În aceastã situaþie, orice suspiciune de trãdare, de alianþã cu duºmanii genera reacþii extreme - ºi domnii români aveau nu puþini duºmani, 5. Biserica „Sfinþii Apostoli Petru ºi Pavel”, Arhimandritul - ctitoria unui mitropolit de Târnovo (ultimul sfert al sec. XVI), posibil Dionisie Rali, rudã cu chiar din interiorul þãrii, care furnizau dregãtorilor otomani informaþii, mai mult sau mai puþin veridice, despre relaþiile antiotomane ale acestor domni ºi boierii Cantacuzino; reclãdire sau numai restaurare efectuatã de Matei Basarab, domn al Þãrii Româneºti ºi de postelnicul Constantin Cantacuzino (1633-1653); restaurare, adãugiri efectuate de domnul ªtefan Cantacuzino (1715) ale apropiaþilor lor cu oficialii austrieci, polonezi ºi ruºi. Soarta tragicã a Cantacuzinilor a împãrtã?it-o ?i mitropolitul ?ãrii, Antim Ivireanul, pentru 6. Biserica „Sfântul Nicolae”, ªelari - dateazã ante 1671, reconstruitã de marele paharnic ªerban Cantacuzino, împreunã cu negustorii Apostol Lazaru ºi convingerile sale politice ?i raporturile cu fo?tii domni, fiind caterisit de patriarhul Constantinopolului la solicitarea lui Nicolae Mavrocordat ?i asasinat Iorga staroste (1700) de turcii care-l duceau în exil, poate tot din dispozi?ia acestui domn. Mavrocordaþii se dovediserã în general oponenþi ai domnilor munteni, funcþia de Ilfov mare dragoman al Porþii oferindu-le oportunitatea de a interveni pe lângã dregãtorii otomani pentru detronarea acestora56 . Reac?ia anticantacuzinã a lui 7. Fundenii Doamnei - biserica „Sfântul Eftimie cel Mare”, ctitoria spãtarului Mihai Cantacuzino (1699), moºtenitã de fiica sa, Ilinca Racoviþã, apoi de urmaºii ei Nicolae Mavrocordat a fost extrem de durã, confiscându-le averile ?i punându-i sub pazã pe cei rãma?i în ?arã, inclusiv femeile. Atunci sau în a doua 8. Afumaþi - conacul ºi biserica „Adormirea Maicii Domnului”, ctitoria stolnicului Constantin Cantacuzino (1696), ambele transformate în secolul XIX domnie a confiscat ?i cãr?i din biblioteca stolnicului, depozitatã la mãnãstirea Mãrgineni, pe unele pãstrându-le în propria bibliotecã, pe altele dãruindu-le 9. Clinceni - biserica „Sfântul Nicolae”, ziditã pe la 1680, catapeteasma de la 1694, elemente asemãnãtoare cu aceea a bisericii Cotroceni, nu se cunosc ctitoriei sale de la Vãcãre?ti57 . În 1721, printr-un alt act abuziv, închina principala ctitorie cantacuzinã, mãnãstirea Mãrgineni, la Muntele Sinai, de?i era ctitorii, din tradiþie, cã ar fi fost un Paleologu Ramadan. Satul aparþinea Cantacuzinilor, moºtenit, probabil, de fiul cel mic, marele spãtar Iordache, apoi de fiica lui Maria, cãsãtoritã, pe rând, cu Paleologu Guliano, apoi cu spãtarul Constantin Ramadan; este posibil ca fie Iordache (†1692), fie fiica sa cu primul stavropighie patriarhalã. ei soþ, Paleologu, sã fi construit aceastã bisericã, probabil pe lângã o casã boiereascã Edificatoare asupra complicatei conjuncturi politice în care trãiau sunt în?eleptele reflec?ii ale stolnicului Cantacuzino, adresate patriarhului Argeº Hrisant: „în vremile de acum, mai mult de nebunie decât de ra?iune se mi?cã lucrurile”, iar „anomaliile lucrurilor vremii de acum nu au nici o asemãnare 10. Mãnãstirea Curtea de Argeº - biserica „Adormirea Maicii Domnului”, ctitoria lui Neagoe Basarab, domn al Þãrii Româneºti (1514-1517); lucrãri de renovare realizate din porunca domnului ªerban Cantacuzino, ca urmaº pe linie maternã al ctitorului (1682) cu cele ce s-au petrecut în veacurile trecute”, cugeta el ca un bun cunoscãtor al istoriei. Perioada care a urmat, dacã nu a marcat o rupturã în evoluþia Giurgiu societãþii româneºti, a înregistrat pânã cãtre ultima treime a veacului al XVIII-lea o anumitã regresiune, dupã deschiderea deosebitã la nivel cultural ºi de 11. Mãnãstirea Comana, hramul „Sfântul Nicolae” - ctitoria domnului Vlad Þepeº (cca 1461); reconstruitã pe la 1588 de cãtre postelnicul ªerban din civilizaþie din perioada de „hegemonie” cantacuzino-brâncoveneascã. Coiani (viitorul domn Radu ªerban, bunicul matern al Cantacuzinilor); restauratã de strãnepotul sãu, marele vornic ªerban, fiul lui Drãghici Cantacuzino, care-i adaugã noi construcþii (1699-1700) - necropolã cantacuzinã - Radu ªerban (†1620), ginerele sãu, Nicolae Pãtraºcu (†1627), fiul lui Mihai Viteazul, soþia sa, doamna Ancuþa (†1665-1666) ºi fiul lor, Mihail Pãtraºcu (†1655), Drãghici Cantacuzino (†1667), fiii sãi, Constantin Cantacuzino mare paharnic (†1684), ªerban Cantacuzino vornicul (†1710), prima lui soþie, Maria (†1696) ºi fiica lor Maria (†1696) 12. Coiani/Coieni, Mironeºti - biserica „Sfântul Nicolae”, ctitorie a jupâneselor Anca ºi Maria din Coiani, descendente ale boierilor Craioveºti, bunica ºi mama domnului Radu ªerban (4/4 sec. XVI), reconstruitã de nepoata lor, Elina Cantacuzino cu fiii ei (1668-1669) 13. Dobreni - biserica „Adormirea Maicii Domnului”, ctitorie a domnului Constantin ªerban din perioada boieriei (1642-1643), casele sale boiereºti, cu lucrãri de renovare efectuate de ªerban Cantacuzino (1680-1688), moºtenite de urmaºii lui Mihai Cantacuzino 56 Banul Mihai Cantacuzino, Genealogia Cantacuzinilor, p. 308 - acþiunile lui Alexandru Mavrocordat contra lui Brâncoveanu ºi Cantacuzinilor. 57 Corneliu Dima Drãgan, Biblioteca unui umanist român, p. 11; arh. dr. Policarp Chiþulescu, Cãrþi din bibliotecile medievale româneºti, p. 30; Idem, Posesori ºi Dâmboviþa donatori de carte în epoca brâncoveneascã, p. 3. 14. Mãnãstirea Mãrgineni, hram „Sfinþii Arhangheli Mihail ºi Gavril”- ctitorie a vornicului Drãghici Mãrgineanul în ultimul sfert al secolului XV,

14 15 Cantacuzinii s-au individualizat, astfel, ca membri marcanþi ai elitei române din zorii modernitãþii, cu o conºtiinþã puternicã a originii lor nobile, Monumente cantacuzine susþinutã de ideea unei distincþii prin naºtere, cu o apreciabilã avere în bunuri mobile ºi imobile ºi cu o culturã deosebitã. Cu atât mai dramaticã a fost (secolele XVII - 1/4 XVIII) cãderea lor din aceastã poziþie prestigioasã. Contextul în care s-a produs tragicul sfârºit al ultimilor Cantacuzini din generaþia secolului XVII era extrem Bucureºti 1. Mãnãstirea „Adormirea Maicii Domnului”, „Sfinþii Serghie ºi Vach”, Cotroceni - ctitoria lui ªerban Cantacuzino, domn al Þãrii Româneºti (1679-1682) de complicat, în relaþie cu poziþionarea Þãrilor Române în cadrul raporturilor dintre Marile Puteri din zonã, aflate în conflicte deschise. Executarea nu 2. Biserica „Intrarea în bisericã a Maicii Domnului”, a Doamnei - ctitoria doamnei Maria, soþia lui ªerban Cantacuzino (1683) doar a unui domn român, dar ºi a rudelor apropiate ºi chiar a marilor boieri din divanul þãrii, se constituia într-un act fãrã precedent în istoria raporturilor 3. Mãnãstirea Colþea, biserica „Sfinþii Trei Ierarhi, Vasile, Grigore ºi Ioan”, biserici paraclis dispãrute „Sfinþii Cosma ºi Damian”, „Sfânta Paraschiva”- româno-otomane ºi reflecta, în fapt, o accentuare a dominaþiei otomane asupra Þãrilor Române, în condiþiile în care, afectatã de o crizã profundã ºi ctitoria spãtarului Mihai Cantacuzino (1695-1698), în cadrul cãreia a înfiinþat primul spital din Þara Româneascã 4. Biserica „Bunavestire”/„Sfântul Anton”, Curtea Veche - ctitoria lui Mircea Ciobanul, domn al Þãrii Româneºti (1545-1555); restaurare, adãugiri pierzând într-o perioadã scurtã posesiunile din Europa Centralã, dupã eºecul în faþa Vienei (1683), Înalta Poartã intenþiona sã-ºi consolideze poziþiile de-a efectuate de ªtefan Cantacuzino, domn al Þãrii Româneºti (1714-1715) lungul Dunãrii. În aceastã situaþie, orice suspiciune de trãdare, de alianþã cu duºmanii genera reacþii extreme - ºi domnii români aveau nu puþini duºmani, 5. Biserica „Sfinþii Apostoli Petru ºi Pavel”, Arhimandritul - ctitoria unui mitropolit de Târnovo (ultimul sfert al sec. XVI), posibil Dionisie Rali, rudã cu chiar din interiorul þãrii, care furnizau dregãtorilor otomani informaþii, mai mult sau mai puþin veridice, despre relaþiile antiotomane ale acestor domni ºi boierii Cantacuzino; reclãdire sau numai restaurare efectuatã de Matei Basarab, domn al Þãrii Româneºti ºi de postelnicul Constantin Cantacuzino (1633-1653); restaurare, adãugiri efectuate de domnul ªtefan Cantacuzino (1715) ale apropiaþilor lor cu oficialii austrieci, polonezi ºi ruºi. Soarta tragicã a Cantacuzinilor a împãrtã?it-o ?i mitropolitul ?ãrii, Antim Ivireanul, pentru 6. Biserica „Sfântul Nicolae”, ªelari - dateazã ante 1671, reconstruitã de marele paharnic ªerban Cantacuzino, împreunã cu negustorii Apostol Lazaru ºi convingerile sale politice ?i raporturile cu fo?tii domni, fiind caterisit de patriarhul Constantinopolului la solicitarea lui Nicolae Mavrocordat ?i asasinat Iorga staroste (1700) de turcii care-l duceau în exil, poate tot din dispozi?ia acestui domn. Mavrocordaþii se dovediserã în general oponenþi ai domnilor munteni, funcþia de Ilfov mare dragoman al Porþii oferindu-le oportunitatea de a interveni pe lângã dregãtorii otomani pentru detronarea acestora56 . Reac?ia anticantacuzinã a lui 7. Fundenii Doamnei - biserica „Sfântul Eftimie cel Mare”, ctitoria spãtarului Mihai Cantacuzino (1699), moºtenitã de fiica sa, Ilinca Racoviþã, apoi de urmaºii ei Nicolae Mavrocordat a fost extrem de durã, confiscându-le averile ?i punându-i sub pazã pe cei rãma?i în ?arã, inclusiv femeile. Atunci sau în a doua 8. Afumaþi - conacul ºi biserica „Adormirea Maicii Domnului”, ctitoria stolnicului Constantin Cantacuzino (1696), ambele transformate în secolul XIX domnie a confiscat ?i cãr?i din biblioteca stolnicului, depozitatã la mãnãstirea Mãrgineni, pe unele pãstrându-le în propria bibliotecã, pe altele dãruindu-le 9. Clinceni - biserica „Sfântul Nicolae”, ziditã pe la 1680, catapeteasma de la 1694, elemente asemãnãtoare cu aceea a bisericii Cotroceni, nu se cunosc ctitoriei sale de la Vãcãre?ti57 . În 1721, printr-un alt act abuziv, închina principala ctitorie cantacuzinã, mãnãstirea Mãrgineni, la Muntele Sinai, de?i era ctitorii, din tradiþie, cã ar fi fost un Paleologu Ramadan. Satul aparþinea Cantacuzinilor, moºtenit, probabil, de fiul cel mic, marele spãtar Iordache, apoi de fiica lui Maria, cãsãtoritã, pe rând, cu Paleologu Guliano, apoi cu spãtarul Constantin Ramadan; este posibil ca fie Iordache (†1692), fie fiica sa cu primul stavropighie patriarhalã. ei soþ, Paleologu, sã fi construit aceastã bisericã, probabil pe lângã o casã boiereascã Edificatoare asupra complicatei conjuncturi politice în care trãiau sunt în?eleptele reflec?ii ale stolnicului Cantacuzino, adresate patriarhului Argeº Hrisant: „în vremile de acum, mai mult de nebunie decât de ra?iune se mi?cã lucrurile”, iar „anomaliile lucrurilor vremii de acum nu au nici o asemãnare 10. Mãnãstirea Curtea de Argeº - biserica „Adormirea Maicii Domnului”, ctitoria lui Neagoe Basarab, domn al Þãrii Româneºti (1514-1517); lucrãri de renovare realizate din porunca domnului ªerban Cantacuzino, ca urmaº pe linie maternã al ctitorului (1682) cu cele ce s-au petrecut în veacurile trecute”, cugeta el ca un bun cunoscãtor al istoriei. Perioada care a urmat, dacã nu a marcat o rupturã în evoluþia Giurgiu societãþii româneºti, a înregistrat pânã cãtre ultima treime a veacului al XVIII-lea o anumitã regresiune, dupã deschiderea deosebitã la nivel cultural ºi de 11. Mãnãstirea Comana, hramul „Sfântul Nicolae” - ctitoria domnului Vlad Þepeº (cca 1461); reconstruitã pe la 1588 de cãtre postelnicul ªerban din civilizaþie din perioada de „hegemonie” cantacuzino-brâncoveneascã. Coiani (viitorul domn Radu ªerban, bunicul matern al Cantacuzinilor); restauratã de strãnepotul sãu, marele vornic ªerban, fiul lui Drãghici Cantacuzino, care-i adaugã noi construcþii (1699-1700) - necropolã cantacuzinã - Radu ªerban (†1620), ginerele sãu, Nicolae Pãtraºcu (†1627), fiul lui Mihai Viteazul, soþia sa, doamna Ancuþa (†1665-1666) ºi fiul lor, Mihail Pãtraºcu (†1655), Drãghici Cantacuzino (†1667), fiii sãi, Constantin Cantacuzino mare paharnic (†1684), ªerban Cantacuzino vornicul (†1710), prima lui soþie, Maria (†1696) ºi fiica lor Maria (†1696) 12. Coiani/Coieni, Mironeºti - biserica „Sfântul Nicolae”, ctitorie a jupâneselor Anca ºi Maria din Coiani, descendente ale boierilor Craioveºti, bunica ºi mama domnului Radu ªerban (4/4 sec. XVI), reconstruitã de nepoata lor, Elina Cantacuzino cu fiii ei (1668-1669) 13. Dobreni - biserica „Adormirea Maicii Domnului”, ctitorie a domnului Constantin ªerban din perioada boieriei (1642-1643), casele sale boiereºti, cu lucrãri de renovare efectuate de ªerban Cantacuzino (1680-1688), moºtenite de urmaºii lui Mihai Cantacuzino 56 Banul Mihai Cantacuzino, Genealogia Cantacuzinilor, p. 308 - acþiunile lui Alexandru Mavrocordat contra lui Brâncoveanu ºi Cantacuzinilor. 57 Corneliu Dima Drãgan, Biblioteca unui umanist român, p. 11; arh. dr. Policarp Chiþulescu, Cãrþi din bibliotecile medievale româneºti, p. 30; Idem, Posesori ºi Dâmboviþa donatori de carte în epoca brâncoveneascã, p. 3. 14. Mãnãstirea Mãrgineni, hram „Sfinþii Arhangheli Mihail ºi Gavril”- ctitorie a vornicului Drãghici Mãrgineanul în ultimul sfert al secolului XV,

14 15 reconstruitã de postelnicul Constantin Cantacuzino împreunã cu soþia Elina, cu sora acesteia, doamna Ancuþa ºi fiica, Ilina cu soþul ei, Eustratie ºi de boierii Filipeºti, Dumitraºco ºi fiul sãu, Panã, descendenþi cu toþii ai boierilor din Mãrgineni (1645) 15. Mãnãstirea Cobia, hramul „Sfântul Nicolae”, ctitorie a lui Badea Boloºin (1571-1572); restauratã de Pârvu Cantacuzino (1680), cu acordul bunicii sale, Elina, ºi al unchilor sãi, ca rude ale ctitorului 16. Târgoviºte - biserica „Adormirea Maicii Domnului”/„Sfântul ªtefan”, ctitorie a stolnicului Constantin Cantacuzino ºi a soþiei sale Safta (1705); reºedinþa postelnicului Constantin Cantacuzino ºi a soþiei sale, Elina, moºtenitã de fiii sãi, cu precãdere reºedinþã a stolnicului Constantin Prahova 17. Drãgãneºti - biserica „Intrarea în bisericã a Maicii Domnului” (1667), ctitoria lui ªerban Cantacuzino (viitorul domn) ºi a soþiei sale, Maria; conacul, reºedinþa familiei lui ªerban Cantacuzino (datând de pe la 1658), transformate ulterior 18. Mãrginenii de Jos - biserica „Adormirea Maicii Domnului” (4/4 sec. XVII), ctitoria lui Mihai Cantacuzino, dispãrutã; conacul - reºedinþã a familiei Cantacuzino (cca 1629-1630), moºtenit de spãtarul Mihai Cantacuzino, apoi de nepoþii sãi de fiicã, boierii Rudeni; ruinã 19. Mãgureni - biserica „Sfânta Treime”, ctitorie a Pãunei, soþia lui Drãghici Cantacuzino, ºi a fiilor ei, Pârvu, Constantin, ªerban, Grigore (1670), pictura 1694, Pârvu Mutu; conacul - ruinã 20. Filipeºtii de Târg - biserica „Adormirea Maicii Domnului”, ctitoria marelui postelnic Constantin Cantacuzino, cu soþia sa, domniþa Elina ºi a boierilor ANUSCRISE Filipeºti (1641-1642), dispãrutã, ca ºi conacul M 21. Filipeºtii de Pãdure - biserica „Sfinþii Trei Ierarhi” - ctitoria Bãlaºei, soþia lui Matei Cantacuzino mare agã, ºi a fiului lor, Toma, cu soþia Maria (1688, pictura 1692, Pârvu Mutu); conacul - ruinã 22. Mãnãstirea Sinaia - biserica „Adormirea Maicii Domnului”, ctitoria marelui spãtar Mihai Cantacuzino (1690-1695, pictura Pârvu Mutu) 23. Mãnãstirea Poiana, Câmpina - biserica „Adormirea Maicii Domnului”, ctitoria marelui spãtar Toma Cantacuzino (1690-1711, picturã Pârvu Mutu) 24. Schitul Lespezi, Posada - biserica „Sfânta Treime”, ctitoria lui Pârvu Cantacuzino (1674-1685, zugrãvit 1688-1689) Buzãu 25. Buzãu - mãnãstirea „Buna Vestire”, „a Banului”, ctitoria lui Andronic Cantacuzino, mare ban ºi mare vistier, tatãl postelnicului Constantin (1593- ÃRÞI ANTACUZINE 1601); reconstruitã de Andreiana Fãlcoianu, soþia marelui vornic ªerban Cantacuzino (începutã ante 1714-1722) C C 26. Râmnicul Sãrat - mãnãstirea „Adormirea Maicii Domnului”, ctitoria domnului Constantin Brâncoveanu ºi a unchiului sãu, spãtarul Mihai Cantacuzino (1690-1697, pictura Pârvu Mutu) 27. Berca - mãnãstirea „Sfinþii Arhangheli Mihail ºi Gavril”, ctitoria marelui stolnic Mihalcea Cândescu ºi a soþiei sale, Alexandra Cantacuzino (1694, pictura Pârvu Mutu) 28. Stâlpu - biserica „Sfântul Dumitru”; „Sfinþii Împãraþi Constantin ºi Elena”, ctitoria marelui spãtar Mihai Cantacuzino (dp. 1710) Vâlcea 29. Mãnãstirea Cozia - biserica „Sfânta Treime”, ctitorie a lui Mircea cel Bãtrân, domn al Þãrii Româneºti (1387-1391), restaurare, repictare a bisericii ºi noi construcþii realizate de paharnicul ªerban Cantacuzino (1706-1707) 30. Mãnãstirea Dintr-un Lemn - biserica „Naºterea Maicii Domnului”, ctitorie a lui Matei Basarab ºi a nepotului sãu, Preda Brâncoveanu (1633-1635), intervenþii de renovare ºi adãugiri de construcþii ale domnilor ªerban Cantacuzino (1684-1688) ºi ªtefan Cantacuzino (1714-1715); necropolã pentru doamna Maria, soþia lui ªerban vodã Cantacuzino, pentru copiii lor, Gheorghe beizadea, Maria Bãlãceanu ºi, probabil, Bãlaºa Vlasto 31.Mãnãstirea Hurezi (Horezu) - biserica „Sfinþii Constantin ºi Elena”, ctitoria domnului Constantin Brâncoveanu (1690-1697), portretele familiei Cantacuzino ºi al lui Radu ªerban 32. Titireciu, Ocnele Mari - biserica „Sfântul Ioan Gurã de Aur”, dateazã de la 1577, refãcutã de spãtarul Mihai Cantacuzino (1700-1706) Teleorman 33. Roºiorii de Vede - biserica „Sfinþii Apostoli Petru ºi Pavel”, ctitoria marelui vornic ªerban Cantacuzino (1708)

16 reconstruitã de postelnicul Constantin Cantacuzino împreunã cu soþia Elina, cu sora acesteia, doamna Ancuþa ºi fiica, Ilina cu soþul ei, Eustratie ºi de boierii Filipeºti, Dumitraºco ºi fiul sãu, Panã, descendenþi cu toþii ai boierilor din Mãrgineni (1645) 15. Mãnãstirea Cobia, hramul „Sfântul Nicolae”, ctitorie a lui Badea Boloºin (1571-1572); restauratã de Pârvu Cantacuzino (1680), cu acordul bunicii sale, Elina, ºi al unchilor sãi, ca rude ale ctitorului 16. Târgoviºte - biserica „Adormirea Maicii Domnului”/„Sfântul ªtefan”, ctitorie a stolnicului Constantin Cantacuzino ºi a soþiei sale Safta (1705); reºedinþa postelnicului Constantin Cantacuzino ºi a soþiei sale, Elina, moºtenitã de fiii sãi, cu precãdere reºedinþã a stolnicului Constantin Prahova 17. Drãgãneºti - biserica „Intrarea în bisericã a Maicii Domnului” (1667), ctitoria lui ªerban Cantacuzino (viitorul domn) ºi a soþiei sale, Maria; conacul, reºedinþa familiei lui ªerban Cantacuzino (datând de pe la 1658), transformate ulterior 18. Mãrginenii de Jos - biserica „Adormirea Maicii Domnului” (4/4 sec. XVII), ctitoria lui Mihai Cantacuzino, dispãrutã; conacul - reºedinþã a familiei Cantacuzino (cca 1629-1630), moºtenit de spãtarul Mihai Cantacuzino, apoi de nepoþii sãi de fiicã, boierii Rudeni; ruinã 19. Mãgureni - biserica „Sfânta Treime”, ctitorie a Pãunei, soþia lui Drãghici Cantacuzino, ºi a fiilor ei, Pârvu, Constantin, ªerban, Grigore (1670), pictura 1694, Pârvu Mutu; conacul - ruinã 20. Filipeºtii de Târg - biserica „Adormirea Maicii Domnului”, ctitoria marelui postelnic Constantin Cantacuzino, cu soþia sa, domniþa Elina ºi a boierilor ANUSCRISE Filipeºti (1641-1642), dispãrutã, ca ºi conacul M 21. Filipeºtii de Pãdure - biserica „Sfinþii Trei Ierarhi” - ctitoria Bãlaºei, soþia lui Matei Cantacuzino mare agã, ºi a fiului lor, Toma, cu soþia Maria (1688, pictura 1692, Pârvu Mutu); conacul - ruinã 22. Mãnãstirea Sinaia - biserica „Adormirea Maicii Domnului”, ctitoria marelui spãtar Mihai Cantacuzino (1690-1695, pictura Pârvu Mutu) 23. Mãnãstirea Poiana, Câmpina - biserica „Adormirea Maicii Domnului”, ctitoria marelui spãtar Toma Cantacuzino (1690-1711, picturã Pârvu Mutu) 24. Schitul Lespezi, Posada - biserica „Sfânta Treime”, ctitoria lui Pârvu Cantacuzino (1674-1685, zugrãvit 1688-1689) Buzãu 25. Buzãu - mãnãstirea „Buna Vestire”, „a Banului”, ctitoria lui Andronic Cantacuzino, mare ban ºi mare vistier, tatãl postelnicului Constantin (1593- ÃRÞI ANTACUZINE 1601); reconstruitã de Andreiana Fãlcoianu, soþia marelui vornic ªerban Cantacuzino (începutã ante 1714-1722) C C 26. Râmnicul Sãrat - mãnãstirea „Adormirea Maicii Domnului”, ctitoria domnului Constantin Brâncoveanu ºi a unchiului sãu, spãtarul Mihai Cantacuzino (1690-1697, pictura Pârvu Mutu) 27. Berca - mãnãstirea „Sfinþii Arhangheli Mihail ºi Gavril”, ctitoria marelui stolnic Mihalcea Cândescu ºi a soþiei sale, Alexandra Cantacuzino (1694, pictura Pârvu Mutu) 28. Stâlpu - biserica „Sfântul Dumitru”; „Sfinþii Împãraþi Constantin ºi Elena”, ctitoria marelui spãtar Mihai Cantacuzino (dp. 1710) Vâlcea 29. Mãnãstirea Cozia - biserica „Sfânta Treime”, ctitorie a lui Mircea cel Bãtrân, domn al Þãrii Româneºti (1387-1391), restaurare, repictare a bisericii ºi noi construcþii realizate de paharnicul ªerban Cantacuzino (1706-1707) 30. Mãnãstirea Dintr-un Lemn - biserica „Naºterea Maicii Domnului”, ctitorie a lui Matei Basarab ºi a nepotului sãu, Preda Brâncoveanu (1633-1635), intervenþii de renovare ºi adãugiri de construcþii ale domnilor ªerban Cantacuzino (1684-1688) ºi ªtefan Cantacuzino (1714-1715); necropolã pentru doamna Maria, soþia lui ªerban vodã Cantacuzino, pentru copiii lor, Gheorghe beizadea, Maria Bãlãceanu ºi, probabil, Bãlaºa Vlasto 31.Mãnãstirea Hurezi (Horezu) - biserica „Sfinþii Constantin ºi Elena”, ctitoria domnului Constantin Brâncoveanu (1690-1697), portretele familiei Cantacuzino ºi al lui Radu ªerban 32. Titireciu, Ocnele Mari - biserica „Sfântul Ioan Gurã de Aur”, dateazã de la 1577, refãcutã de spãtarul Mihai Cantacuzino (1700-1706) Teleorman 33. Roºiorii de Vede - biserica „Sfinþii Apostoli Petru ºi Pavel”, ctitoria marelui vornic ªerban Cantacuzino (1708)

16 Condica Fraþietãþii, 1706 mai 23 „Condicã sfântã închinatã acestei biserici sfinte ºi cinstite cu numele celor 3 sfinþi Ierarhi, ridicatã din temelie cu cheltuiala prea cinstitului ºi prea renumitului arhon mare spãtar domnului domn Mihail Cantacuzino ºi cu oarecare ajutor ºi cheltuialã a fericitului întru pomenire Radu Colþea. Aceastã condicã cuprinde numele dreptcredinciosilor creºtini cari s-au scris fraþi ºi aratã chipul cum sã se facã fraþii pe viitor. Cel ce voeºte, se face frate în chipul urmãtor: când va fi sã fie ºi el socotit frate împreunã cu cei de pânã azi la aceastã sfântã bisericã, are datoria sã dea bisericei numai un leu, pentru ca sã se scrie numele lui în condicã drept frate; iar dupã ce va fi scris, va fi dator sã dea tot la aceastã bisericã câte un leu pe an. ªi asta se va face toatã viaþa lui, adicã atât cât va trãi. Iar aceastã bisericã va fi datoare a-l pomeni totdeauna ºi dupã moarte a-i face la 40 de zile un sãrindar fãrã platã. Iatã un chip minunat de milostenie ºi uºor pentru oricine voeºte cu puþin lucru sã fie totdeauna pomenit. Iar când va muri ºi oriunde va muri, sã i se facã un parastas la 40 de zile numaidecât, lucru ce se capãtã de abea cu mare cheltuialã ºi cu multã platã. De aceea, se cuvine sã dobândim, cu aceastã micã milostenie, aceastã comoarã mare, ba chiar putem zice nãdejdea mântuirei noastre, cãci rugãciunea bisericei ºi puterea sfintelor Pateric, 1700 mai 30 liturghii au mare trecere înaintea lui Dumnezeu ºi prin mijlocirea „Aceastã carte care sã chiamã Otãcinic s-a scris în zilele preabunului ºi creºtin domnu, Io Costandin Basarab Brâncoveanu voevod, den lor, fie ca Domnul sã ne fie milostiv ºi iertãtor, trecând cu vederea porunca dumnealui cinstitul ºi blagorodnicul jupan Mihai Cantacuzino vel spãtar, sãvârºindu-se la anul de la spãseniia lumii 1700 greºelile noastre. Maiu 23, în anul dela Hristos 1706. Iar eu, ca measeþa mai, în 30 dni. ªi ostenitoriul scrisorii au fost Mitrea logofãtul” ‹f. 180› cel mai mic dintre toþi, pentru vecinica pomenire am pus aci sub „Aceastã sfântã ºi dumnezeiascã carte, care se chiamã Otecenic, adicã ce are în sine vieþile sfinþilor pãrinþi, iaste dat sfintii mãnãstiri cele scrise numele meu. Mihail Cantacuzino” Sinai‹i› de supt muntele Bucéciului de dumnealui Mihai Cantacuzino vel spãtar, ca sã fie pãrinþilor de mângâiere ºi sã s‹e› roage ºi limba greacã, 94 f (30x20 cm), semnãturã autografã pentru dumnealui. Leat 7237 ‹1728-1729›” ‹f. 115v› Biblioteca Academiei Române, Manuscrise greceºti, nr. 11 limba românã, 181 f (22x15,5 cm), pecete inelarã a lui Mihai Cantacuzino Biblioteca Academiei Române, Manuscrise româneºti, nr. 480

18 19 Condica Fraþietãþii, 1706 mai 23 „Condicã sfântã închinatã acestei biserici sfinte ºi cinstite cu numele celor 3 sfinþi Ierarhi, ridicatã din temelie cu cheltuiala prea cinstitului ºi prea renumitului arhon mare spãtar domnului domn Mihail Cantacuzino ºi cu oarecare ajutor ºi cheltuialã a fericitului întru pomenire Radu Colþea. Aceastã condicã cuprinde numele dreptcredinciosilor creºtini cari s-au scris fraþi ºi aratã chipul cum sã se facã fraþii pe viitor. Cel ce voeºte, se face frate în chipul urmãtor: când va fi sã fie ºi el socotit frate împreunã cu cei de pânã azi la aceastã sfântã bisericã, are datoria sã dea bisericei numai un leu, pentru ca sã se scrie numele lui în condicã drept frate; iar dupã ce va fi scris, va fi dator sã dea tot la aceastã bisericã câte un leu pe an. ªi asta se va face toatã viaþa lui, adicã atât cât va trãi. Iar aceastã bisericã va fi datoare a-l pomeni totdeauna ºi dupã moarte a-i face la 40 de zile un sãrindar fãrã platã. Iatã un chip minunat de milostenie ºi uºor pentru oricine voeºte cu puþin lucru sã fie totdeauna pomenit. Iar când va muri ºi oriunde va muri, sã i se facã un parastas la 40 de zile numaidecât, lucru ce se capãtã de abea cu mare cheltuialã ºi cu multã platã. De aceea, se cuvine sã dobândim, cu aceastã micã milostenie, aceastã comoarã mare, ba chiar putem zice nãdejdea mântuirei noastre, cãci rugãciunea bisericei ºi puterea sfintelor Pateric, 1700 mai 30 liturghii au mare trecere înaintea lui Dumnezeu ºi prin mijlocirea „Aceastã carte care sã chiamã Otãcinic s-a scris în zilele preabunului ºi creºtin domnu, Io Costandin Basarab Brâncoveanu voevod, den lor, fie ca Domnul sã ne fie milostiv ºi iertãtor, trecând cu vederea porunca dumnealui cinstitul ºi blagorodnicul jupan Mihai Cantacuzino vel spãtar, sãvârºindu-se la anul de la spãseniia lumii 1700 greºelile noastre. Maiu 23, în anul dela Hristos 1706. Iar eu, ca measeþa mai, în 30 dni. ªi ostenitoriul scrisorii au fost Mitrea logofãtul” ‹f. 180› cel mai mic dintre toþi, pentru vecinica pomenire am pus aci sub „Aceastã sfântã ºi dumnezeiascã carte, care se chiamã Otecenic, adicã ce are în sine vieþile sfinþilor pãrinþi, iaste dat sfintii mãnãstiri cele scrise numele meu. Mihail Cantacuzino” Sinai‹i› de supt muntele Bucéciului de dumnealui Mihai Cantacuzino vel spãtar, ca sã fie pãrinþilor de mângâiere ºi sã s‹e› roage ºi limba greacã, 94 f (30x20 cm), semnãturã autografã pentru dumnealui. Leat 7237 ‹1728-1729›” ‹f. 115v› Biblioteca Academiei Române, Manuscrise greceºti, nr. 11 limba românã, 181 f (22x15,5 cm), pecete inelarã a lui Mihai Cantacuzino Biblioteca Academiei Române, Manuscrise româneºti, nr. 480

18 19 Nicolae Milescu spãtarul, Itinerar de la Tobolsk, capitala Siberiei ºi pânã la hotarele Chinei; tot aici ºi despre þara Siberiei ºi râurile din ea, 1696 martie „Aceastã carte s-a scris atunci când din porunca marelui împãrat ºi marelui cneaz Alexie Mihailovici, domn a toatã Rusia mare, micã ºi albã, a fost trimis din Moscova la împãrãþia Chinei Nicolae spãtarul, în anul de la Adam 7183 martie 3” ‹f. 1› „Cartea de faþã a fost scrisã de mâna lui Mihail Vyzantios din porunca preaînþeleptului ºi renumitului arhon stolnic, domnul domn Constantin Cantacuzino cel vestit, în mãnãstirea domneascã a Sfintei Treimi a lui Radu Vodã, la Bucureºti, 1696 martie” ‹f. 204› „Din ale lui Constantin Cantacuzino” (limba greacã) limba greacã, 216 p (21x16 cm) Biblioteca Academiei Române, Manuscrise greceºti, 549

Ale lui Vasilie împãratului grecilor cuvinte de învãþãturã cãtrã fii-sãu Leon, 1715 „O am þinut în gândul mieu de o am fãcut eu, Lefter logofãt snã Isar logofãt” ‹f. 1› limba românã, 35 f (18x13,5 cm); desen reprezentând vulturul bicefal încoronat, încadrat de ample decoraþii florale ºi vegetale Biblioteca Academiei Române, Manuscrise româneºti, nr. 1805

20 21 Nicolae Milescu spãtarul, Itinerar de la Tobolsk, capitala Siberiei ºi pânã la hotarele Chinei; tot aici ºi despre þara Siberiei ºi râurile din ea, 1696 martie „Aceastã carte s-a scris atunci când din porunca marelui împãrat ºi marelui cneaz Alexie Mihailovici, domn a toatã Rusia mare, micã ºi albã, a fost trimis din Moscova la împãrãþia Chinei Nicolae spãtarul, în anul de la Adam 7183 martie 3” ‹f. 1› „Cartea de faþã a fost scrisã de mâna lui Mihail Vyzantios din porunca preaînþeleptului ºi renumitului arhon stolnic, domnul domn Constantin Cantacuzino cel vestit, în mãnãstirea domneascã a Sfintei Treimi a lui Radu Vodã, la Bucureºti, 1696 martie” ‹f. 204› „Din ale lui Constantin Cantacuzino” (limba greacã) limba greacã, 216 p (21x16 cm) Biblioteca Academiei Române, Manuscrise greceºti, 549

20 21 ‹Constantin Cantacuzino stolnicul›, Istoria Þãrii Româneºti întru care sã cuprinde numele ei cel dintâi ºi cine au fost lãcuitorii ei atunci ºi apoi cine o au mai descãlecat ºi o au stãpânit pânã în vremile de acum, cum s-au tras ºi stã, 1/2 sec. XVIII „Nu pu?inã mirare este la to?i câ?i scriu de aceasta, nici la câ?i bine Minei pe februarie, Veneþia, 1678 ‹Constantin Cantacuzino stolnicul›, vor socoti, de ace?ti Rumâni, cum s-au ?inut ?i au strãbãtut pânã „Carte pe februarie, Minei, cuprinzãtor de toatã slujba cuvenitã Note ºi însemnãri din vremea studiilor în Italia (1667-1669) astãzi a?a, pãzindu-?i limba ?i cum au putut ?i pot ?i pãmânturile pe aceastã lunã. Tipãrit ºi corectat de Nicolaos Glykis din „1667 ianuarie 19. Aici încep a face aducere aminte purcesului mieu den Constantinopol” ‹cãtre Veneþia, Padova› acestea lãcuiesc, care aceasta la pu?ine limbi ?i neamuri sã vede” Ioannina, la Veneþia, 1678. Fiþi urmãtori ai lui Hristos!” „1667 iulie 1. Aici fac catalog de cãrþile ce cumpãr, câte ºi câte sânt pânã într-una, mãcar cea mai micã” manuscris copiat de popa Stanciu de la mãnãstirea Antim limba greacã, in folio, [1] f, 156 p, [1] f, gravuri limbi greacã ºi românã; 136 f (20,5x15 cm) limba românã, 83 f (21x15,5 cm) Dãruitã de ªerban Cantacuzino mãnãstirii Cotroceni Biblioteca Academiei Române, Manuscrise româneºti, nr. 1498 Biblioteca Academiei Române, Manuscrise româneºti, nr. 3443 Muzeul Naþional Cotroceni

22 23 ‹Constantin Cantacuzino stolnicul›, Istoria Þãrii Româneºti întru care sã cuprinde numele ei cel dintâi ºi cine au fost lãcuitorii ei atunci ºi apoi cine o au mai descãlecat ºi o au stãpânit pânã în vremile de acum, cum s-au tras ºi stã, 1/2 sec. XVIII „Nu pu?inã mirare este la to?i câ?i scriu de aceasta, nici la câ?i bine Minei pe februarie, Veneþia, 1678 ‹Constantin Cantacuzino stolnicul›, vor socoti, de ace?ti Rumâni, cum s-au ?inut ?i au strãbãtut pânã „Carte pe februarie, Minei, cuprinzãtor de toatã slujba cuvenitã Note ºi însemnãri din vremea studiilor în Italia (1667-1669) astãzi a?a, pãzindu-?i limba ?i cum au putut ?i pot ?i pãmânturile pe aceastã lunã. Tipãrit ºi corectat de Nicolaos Glykis din „1667 ianuarie 19. Aici încep a face aducere aminte purcesului mieu den Constantinopol” ‹cãtre Veneþia, Padova› acestea lãcuiesc, care aceasta la pu?ine limbi ?i neamuri sã vede” Ioannina, la Veneþia, 1678. Fiþi urmãtori ai lui Hristos!” „1667 iulie 1. Aici fac catalog de cãrþile ce cumpãr, câte ºi câte sânt pânã într-una, mãcar cea mai micã” manuscris copiat de popa Stanciu de la mãnãstirea Antim limba greacã, in folio, [1] f, 156 p, [1] f, gravuri limbi greacã ºi românã; 136 f (20,5x15 cm) limba românã, 83 f (21x15,5 cm) Dãruitã de ªerban Cantacuzino mãnãstirii Cotroceni Biblioteca Academiei Române, Manuscrise româneºti, nr. 1498 Biblioteca Academiei Române, Manuscrise româneºti, nr. 3443 Muzeul Naþional Cotroceni

22 23 Evanghelie, Bucureºti, 1682 „Sv‹â›nta ºi d‹u›mn‹e›zãiasca Evanghelie, carea într-acesta chip tocmitã di pre orânduiala greceºtii Ev‹an›gh‹e›lii acum întâi s-au tipãrit, den porunca ºi cu toatã cheltuiala prealuminatului ºi preaînãlþatului domn ºi oblãduitoriu a toatã Þara Rumâneascã, Io ªerban C‹antacuzino› voevod, adevãratul nepot preabunului bãtrân ªãrban Bãsãrab voevod, întru folosul ºi înþelégerea pravoslavnicii rumâneºti Beséreci, ispravnic fiind preasf‹i›nþitul chir Teodosie mitropolitul þãrãi ºi exarh laturilor. În scaunul Mitropoliii Bucureºtilor tipãrindu-se, la anul de la sp‹ã›seniia lumii 1682” Predoslovia lui ªerban Cantacuzino: „...având învãþãturã de la strãmoºi pentru dumnezãiasca credinþã ºi cum cã credinþa...fãr de fapte easte moartã...ne-am nevoit de am sãvârºit acest lucru dumnezãescu, Svânta aceasta Evanghelie, care nefiind mai denainte tocmitã la slovenie sã sã ceteascã dupã rânduiala zilelor ºi a sãrbãtorilor celor domneºti ºi ale svinþilor, poruncit-am fratelui nostru Iordachie Cantacuzino vel stolnic de o au îndereptat ºi o au aºãzat precum umblã cea elineascã ºi întru toate asemenea dupã orânduiala Besérecii Rãsãritului alcãtuindu-se ºi svintele cuvinte, spre mai aleasã înþelégere a limbii rumâneºti” „ªi dentru micã osteneala noastrã o dãm aceasta dar pre la toate besérecile þãrãi noastre, întru folosul creºtinescului norod ºi întru pomenirea noastrã ºi a pãrinþilor” „Smeritul între iermonaºi Chiriac tiparnicul” ‹f. 174› limba românã, in folio, 4 f, 175 f, gravuri Biblioteca Sfântului Sinod

24 25 Evanghelie, Bucureºti, 1682 „Sv‹â›nta ºi d‹u›mn‹e›zãiasca Evanghelie, carea într-acesta chip tocmitã di pre orânduiala greceºtii Ev‹an›gh‹e›lii acum întâi s-au tipãrit, den porunca ºi cu toatã cheltuiala prealuminatului ºi preaînãlþatului domn ºi oblãduitoriu a toatã Þara Rumâneascã, Io ªerban C‹antacuzino› voevod, adevãratul nepot preabunului bãtrân ªãrban Bãsãrab voevod, întru folosul ºi înþelégerea pravoslavnicii rumâneºti Beséreci, ispravnic fiind preasf‹i›nþitul chir Teodosie mitropolitul þãrãi ºi exarh laturilor. În scaunul Mitropoliii Bucureºtilor tipãrindu-se, la anul de la sp‹ã›seniia lumii 1682” Predoslovia lui ªerban Cantacuzino: „...având învãþãturã de la strãmoºi pentru dumnezãiasca credinþã ºi cum cã credinþa...fãr de fapte easte moartã...ne-am nevoit de am sãvârºit acest lucru dumnezãescu, Svânta aceasta Evanghelie, care nefiind mai denainte tocmitã la slovenie sã sã ceteascã dupã rânduiala zilelor ºi a sãrbãtorilor celor domneºti ºi ale svinþilor, poruncit-am fratelui nostru Iordachie Cantacuzino vel stolnic de o au îndereptat ºi o au aºãzat precum umblã cea elineascã ºi întru toate asemenea dupã orânduiala Besérecii Rãsãritului alcãtuindu-se ºi svintele cuvinte, spre mai aleasã înþelégere a limbii rumâneºti” „ªi dentru micã osteneala noastrã o dãm aceasta dar pre la toate besérecile þãrãi noastre, întru folosul creºtinescului norod ºi întru pomenirea noastrã ºi a pãrinþilor” „Smeritul între iermonaºi Chiriac tiparnicul” ‹f. 174› limba românã, in folio, 4 f, 175 f, gravuri Biblioteca Sfântului Sinod

24 25 Apostol, Bucureºti, 1683 „Apostolul cu Dumnezãu Svântul, care întru acesta chip tocmit de pre orânduiala grecescului Ap‹o›stol acum întâi s-au tipãrit den porunca ºi cu toatã cheltuiala prealuminatului ºi preaînãlþatului domn ºi oblãduitoriu a toatã Þara Rumâneascã, Io ªerban C‹antacuzino› voevod, adevãratul nepot preabunului bãtrân ªãrban Bãsãrab voevod, întru folosul ºi înþelégerea pravoslavnicii rumâneºtii Beséreci, ispravnic fiind preasf‹i›nþitul chir Teodosie, mitropolitul þãrãi ºi exarh laturilor. În scaunul Mitropolii Bucureºtilor tipãrindu-l, la anul de la sp‹ã›seniia lumii 1683” Predoslovia lui ªerban Cantacuzino: „ºi se-au dat dintru micã osteneala noastrã dar beséricilor þãrãi noastre Ungrovlahiei, întru folosul preoþilor ºi tuturor credincioºilor...” „Smeritul întru iermonaºi Damaschin Gherbest tiparnicul, 1683 meseþa noemvriia 13” ‹f.199› limba românã, in folio, [5] f, 199 f, gravuri Biblioteca Sfântului Sinod

26 27 Apostol, Bucureºti, 1683 „Apostolul cu Dumnezãu Svântul, care întru acesta chip tocmit de pre orânduiala grecescului Ap‹o›stol acum întâi s-au tipãrit den porunca ºi cu toatã cheltuiala prealuminatului ºi preaînãlþatului domn ºi oblãduitoriu a toatã Þara Rumâneascã, Io ªerban C‹antacuzino› voevod, adevãratul nepot preabunului bãtrân ªãrban Bãsãrab voevod, întru folosul ºi înþelégerea pravoslavnicii rumâneºtii Beséreci, ispravnic fiind preasf‹i›nþitul chir Teodosie, mitropolitul þãrãi ºi exarh laturilor. În scaunul Mitropolii Bucureºtilor tipãrindu-l, la anul de la sp‹ã›seniia lumii 1683” Predoslovia lui ªerban Cantacuzino: „ºi se-au dat dintru micã osteneala noastrã dar beséricilor þãrãi noastre Ungrovlahiei, întru folosul preoþilor ºi tuturor credincioºilor...” „Smeritul întru iermonaºi Damaschin Gherbest tiparnicul, 1683 meseþa noemvriia 13” ‹f.199› limba românã, in folio, [5] f, 199 f, gravuri Biblioteca Sfântului Sinod

26 27 Biblia, Bucureºti, 1688 „Bibliia adecã Dumnezeiasca Scripturã ale cei vechi ºi ale cei noao Lége toate, care s-au tãlmãcit dupre limba elineascã spre înþelégerea limbii rumâneºti cu porunca preabunului creºtin ºi luminatului domn Ioan ªãrban Ca‹n›tacozino Basarb voevod ºi cu îndemnarea Biblia, Veneþia, 1687 dumnealui Costa‹n›din Brâncoveanul marele logofãt, nepot de sorã „SFÂNTA SCRIPTURÃ, adicã a Vechiului ºi Noului al mãriei sale, carele dupã pristãvirea acestui mai sus pomenit domnu, Testament în întregime” Putérnicul D‹u›mn‹e›zãu, den alégerea a toatei Þãrã Rumâneºti, pre „DIVINA SCRIPTURA nempè Veteris ac Novi Testament dumnealui l-au coronat cu domniia ºi stãpânirea a toatã Þara Omnia a viro doctissimo et linguarum peritissimo Ugrovlahiei. ªi întru zilele mãriei sale s-au sãvârºit acest diligenter recognita et multis in locis emendata, varijsq d‹u›mn‹e›zãesc lucru, carele ºi toatã cheltuiala cea desãvârºitã o au lectionibus ex diuersorum Exemplarium, collatione rãdicat. Tipãritu-s-au întâiu în scaunul Mitropoliei Bucureºtilor, în decerptis et ad Hebraicum veritatem in Veteri Testamento vrémea pãstoriei preasf‹i›nþitului pãrinte chir Teodosie, mitropolitul reuocatis aucta et illustrata” þãrii ºi exarhu laturilor. ªi pentru cea de obºte priinþã, s-au dãruit „Mai înainte s-a tipãrit în alte locuri, ºi acum se editeazã neamului rumânesc. La anul de la facerea lumii 7197, iar de la pentru prima datã la Veneþia, de cãtre Nicolae Glykis de la spãseniia lumii 1688, în luna lui no‹i›emvrie, în 10 zile” Ioannina, în 1687” ; „Con Licenza De `Superiori E Privilegio” Predoslovia lui ªerban Cantacuzino: „la tãlmãcirea aceºtii Sfinte limba greacã, in folio, [3 ]f, 1098 p, [95]p, [1] f Scripturi, fãcând multã nevoinþã ºi destulã cheltuialã...cã n-au rãmas Tipãritã cu susþinerea financiarã a lui ªerban Cantacuzino nici un neam, nici o limbã...ca sã nu citeascã întru a lor limbã Biblioteca Sfântului Sinod dumnezeiasca Scripturã” „...Cu nevoinþa ºi îndireptarea celor ce s-au întâmplat dascãli ºi mai mult desluºindu-se pre limba rumâneascã de cei mici ºi plecaþi dentru slugile mãriei tale, ªerban biv vtori logofãt i brat ego Radul logofãt”„A tot meºterºugul tipografiei ºi îndireptãrii cuvintelor rumâneºti ostenitoriu, de Dumnezeu iubitoriul Mitrofan, episcopul de Huºi. ªi s-au început acestu dumnezãescu lucru în luna lui noemvrie, anul de la începutul lumii 7196 ‹1687› ºi s-au sãvârºitu în septe‹m›vrie 7197 ‹1688›” limba românã, in folio, [5] f, 932 p, [1] f Biblioteca Sfântului Sinod

28 29 Biblia, Bucureºti, 1688 „Bibliia adecã Dumnezeiasca Scripturã ale cei vechi ºi ale cei noao Lége toate, care s-au tãlmãcit dupre limba elineascã spre înþelégerea limbii rumâneºti cu porunca preabunului creºtin ºi luminatului domn Ioan ªãrban Ca‹n›tacozino Basarb voevod ºi cu îndemnarea Biblia, Veneþia, 1687 dumnealui Costa‹n›din Brâncoveanul marele logofãt, nepot de sorã „SFÂNTA SCRIPTURÃ, adicã a Vechiului ºi Noului al mãriei sale, carele dupã pristãvirea acestui mai sus pomenit domnu, Testament în întregime” Putérnicul D‹u›mn‹e›zãu, den alégerea a toatei Þãrã Rumâneºti, pre „DIVINA SCRIPTURA nempè Veteris ac Novi Testament dumnealui l-au coronat cu domniia ºi stãpânirea a toatã Þara Omnia a viro doctissimo et linguarum peritissimo Ugrovlahiei. ªi întru zilele mãriei sale s-au sãvârºit acest diligenter recognita et multis in locis emendata, varijsq d‹u›mn‹e›zãesc lucru, carele ºi toatã cheltuiala cea desãvârºitã o au lectionibus ex diuersorum Exemplarium, collatione rãdicat. Tipãritu-s-au întâiu în scaunul Mitropoliei Bucureºtilor, în decerptis et ad Hebraicum veritatem in Veteri Testamento vrémea pãstoriei preasf‹i›nþitului pãrinte chir Teodosie, mitropolitul reuocatis aucta et illustrata” þãrii ºi exarhu laturilor. ªi pentru cea de obºte priinþã, s-au dãruit „Mai înainte s-a tipãrit în alte locuri, ºi acum se editeazã neamului rumânesc. La anul de la facerea lumii 7197, iar de la pentru prima datã la Veneþia, de cãtre Nicolae Glykis de la spãseniia lumii 1688, în luna lui no‹i›emvrie, în 10 zile” Ioannina, în 1687” ; „Con Licenza De `Superiori E Privilegio” Predoslovia lui ªerban Cantacuzino: „la tãlmãcirea aceºtii Sfinte limba greacã, in folio, [3 ]f, 1098 p, [95]p, [1] f Scripturi, fãcând multã nevoinþã ºi destulã cheltuialã...cã n-au rãmas Tipãritã cu susþinerea financiarã a lui ªerban Cantacuzino nici un neam, nici o limbã...ca sã nu citeascã întru a lor limbã Biblioteca Sfântului Sinod dumnezeiasca Scripturã” „...Cu nevoinþa ºi îndireptarea celor ce s-au întâmplat dascãli ºi mai mult desluºindu-se pre limba rumâneascã de cei mici ºi plecaþi dentru slugile mãriei tale, ªerban biv vtori logofãt i brat ego Radul logofãt”„A tot meºterºugul tipografiei ºi îndireptãrii cuvintelor rumâneºti ostenitoriu, de Dumnezeu iubitoriul Mitrofan, episcopul de Huºi. ªi s-au început acestu dumnezãescu lucru în luna lui noemvrie, anul de la începutul lumii 7196 ‹1687› ºi s-au sãvârºitu în septe‹m›vrie 7197 ‹1688›” limba românã, in folio, [5] f, 932 p, [1] f Biblioteca Sfântului Sinod

28 29 Sfântul Ioan Gurã de Aur, Mãrgãritare, Bucureºti, 1691 „Mãrgãritare adecã cuvinte de multe féliuri a celui întru sfnþi pãrintelui nostru Ioan arhiepiscopul Þarigradului, a lui Zlatoust ºi ale altor sfnþi pãrinþi, de mulþi dascãli tãlmãcite den limbã eleneascã pre limbã greceascã, spre a cea de obºte a blagocestivilor ºi a pravoslavnicilor creºtini sufleteascã folosinþã. Iarã acum întâiu, cu porunca ºi cu toatã cheltuiala a prealuminatului ºi blagocestivului domnu ºi oblãduitoriu a toatã Þara Rumâneascã Ioan Constandin Bãsãrab voevod, s-au scos de pre limba greceascã pre limba rumâneascã ºi s-au dat în tipariu pentru cel de obºte folos sufletescu a tot neamul rumânesc, care supt oblastiia mãriei sale lãcuéºte, luminând în pravoslavie. ªi s-au tipãrit în vestitul oraº al mãrii Pravoslavnica Mãrturisire, Buzãu, 1691, tipografia sale, în Bucureºti, în sfânta ºi dumnezeeasca Mitropolie, purtând domneascã din Episcopia Buzãului acum cârma pravoslaviei preasfnþitul chir Teodosie arhiepiscopul „Pravoslavnica Mãrturisire a sãborniceºtii ºi apostoleºtii ºi mitropolitul a toatã Þara Rumâneascã. Anii de la facerea lumii Besérecii Rãsãritului dupre greceascã, den porunca 7199”;Logofeþii Radu ºi ªerban Greceanu: „dupre limba greceascã Meletie Sirigul, Întâmpinare la principiile prealuminatului ºi preaînãlþatului domn Ioan Costandin pre a noastrã rumâneascã le-am întors, precum ºi alte cãrþi am fãcut catolice ºi la chestiunile lui Chiril Lucaris; B‹râncoveanu› Basarab voevod întoarsã în limba rumâneascã ºi încã facem. La a cãrora nevoinþe avut-am îndreptãtoriu pe cinstitul, Dositei patriarhul Ierusalimului, Manual în de Radul logofãt Greceanul, ispravnic osârnic fiind, ca ºi la blagorodnicul ºi preaînþeleptul dumnealui Costandin Cantacuzino biv contra rãtãcirii calvine, Bucureºti, 1690 alalte câte s-au scos ºi s-au tipãrit aici în þarã, preasf‹i›nþitul vel stolnic, însã la céle mai adânci filosofeºti ºi bogosloveºti noimata „Tipãrite cu cheltuielile ºi privegherea preastrãlucitului ºi chir Teodosie mitropolitul þãrãi i proci. Tipãritu-s-au în ce am aflat, pre dumnealui, ca pre un epistiloon ºi ºtiutoriu l-am avut preapiosului domnitor ºi principe al întregii Ungrovlahii, tipografia domneascã, la Episcopia de la Buzãu, la anul de la luminã ºi dezlegare întru toate” domnul domn Ioan Constantin Basarab voevod, cu îngrijirea zidirea lumii 7200, în luna lui dichemvrie 3” „Aceastã sfântã ?i de suflet folositoare carte zisã Mãrgãrit iaste ºi corectarea preaînvãþatului notar al Marii Biserici, domnul Radu logofãt Greceanul: „cã aceasta mãrturisescu, cã precum a sfintei mãnãstiri ‹Sinaii› [...] ‹mun›tele Bucegi datã de M‹ihai› Mihail Macri din Ianina. În ilustrul oraº Bucureºtii ºi la alalte ce am prepus ºi am scos împreunã cu frate-mieu, Cantacuzino vel spãt‹ar›, la leatul ot Adam 7205, ot Hristova 1697” Ungrovlahiei, în anul mântuirii 1690, luna septembrie” ªãrban al doilea logofãt, de s-au tipãrit, aºa ºi la aceasta mai ‹f. 174v› „...s-a tipãrit...de cãtre preaiubitorul de Dumnezeu episcop vârtos ajutoriu ºi îndireptoriu mai grélelor cuvinte ºi noime limba românã, in 4º, [6] f, 178 f fost al Huºilor, chir Mitrofan” am avut pe dumnealui Costandin Cantacuzino biv vel stolnic” Biblioteca Sfântului Sinod „Ex libris Constantin Cantacuzino” (limba greacã) ‹f.3›, limba românã, in 4º, [4] f, 208 p (din 210 p), lipseºte fila de limba greacã, in folio, [9] f, 162 f, [1] f; 93 p; gravuri titlu ºi fila 3 Biblioteca Sfântului Sinod Biblioteca Sfântului Sinod 30 31 Sfântul Ioan Gurã de Aur, Mãrgãritare, Bucureºti, 1691 „Mãrgãritare adecã cuvinte de multe féliuri a celui întru sfnþi pãrintelui nostru Ioan arhiepiscopul Þarigradului, a lui Zlatoust ºi ale altor sfnþi pãrinþi, de mulþi dascãli tãlmãcite den limbã eleneascã pre limbã greceascã, spre a cea de obºte a blagocestivilor ºi a pravoslavnicilor creºtini sufleteascã folosinþã. Iarã acum întâiu, cu porunca ºi cu toatã cheltuiala a prealuminatului ºi blagocestivului domnu ºi oblãduitoriu a toatã Þara Rumâneascã Ioan Constandin Bãsãrab voevod, s-au scos de pre limba greceascã pre limba rumâneascã ºi s-au dat în tipariu pentru cel de obºte folos sufletescu a tot neamul rumânesc, care supt oblastiia mãriei sale lãcuéºte, luminând în pravoslavie. ªi s-au tipãrit în vestitul oraº al mãrii Pravoslavnica Mãrturisire, Buzãu, 1691, tipografia sale, în Bucureºti, în sfânta ºi dumnezeeasca Mitropolie, purtând domneascã din Episcopia Buzãului acum cârma pravoslaviei preasfnþitul chir Teodosie arhiepiscopul „Pravoslavnica Mãrturisire a sãborniceºtii ºi apostoleºtii ºi mitropolitul a toatã Þara Rumâneascã. Anii de la facerea lumii Besérecii Rãsãritului dupre greceascã, den porunca 7199”;Logofeþii Radu ºi ªerban Greceanu: „dupre limba greceascã Meletie Sirigul, Întâmpinare la principiile prealuminatului ºi preaînãlþatului domn Ioan Costandin pre a noastrã rumâneascã le-am întors, precum ºi alte cãrþi am fãcut catolice ºi la chestiunile lui Chiril Lucaris; B‹râncoveanu› Basarab voevod întoarsã în limba rumâneascã ºi încã facem. La a cãrora nevoinþe avut-am îndreptãtoriu pe cinstitul, Dositei patriarhul Ierusalimului, Manual în de Radul logofãt Greceanul, ispravnic osârnic fiind, ca ºi la blagorodnicul ºi preaînþeleptul dumnealui Costandin Cantacuzino biv contra rãtãcirii calvine, Bucureºti, 1690 alalte câte s-au scos ºi s-au tipãrit aici în þarã, preasf‹i›nþitul vel stolnic, însã la céle mai adânci filosofeºti ºi bogosloveºti noimata „Tipãrite cu cheltuielile ºi privegherea preastrãlucitului ºi chir Teodosie mitropolitul þãrãi i proci. Tipãritu-s-au în ce am aflat, pre dumnealui, ca pre un epistiloon ºi ºtiutoriu l-am avut preapiosului domnitor ºi principe al întregii Ungrovlahii, tipografia domneascã, la Episcopia de la Buzãu, la anul de la luminã ºi dezlegare întru toate” domnul domn Ioan Constantin Basarab voevod, cu îngrijirea zidirea lumii 7200, în luna lui dichemvrie 3” „Aceastã sfântã ?i de suflet folositoare carte zisã Mãrgãrit iaste ºi corectarea preaînvãþatului notar al Marii Biserici, domnul Radu logofãt Greceanul: „cã aceasta mãrturisescu, cã precum a sfintei mãnãstiri ‹Sinaii› [...] ‹mun›tele Bucegi datã de M‹ihai› Mihail Macri din Ianina. În ilustrul oraº Bucureºtii ºi la alalte ce am prepus ºi am scos împreunã cu frate-mieu, Cantacuzino vel spãt‹ar›, la leatul ot Adam 7205, ot Hristova 1697” Ungrovlahiei, în anul mântuirii 1690, luna septembrie” ªãrban al doilea logofãt, de s-au tipãrit, aºa ºi la aceasta mai ‹f. 174v› „...s-a tipãrit...de cãtre preaiubitorul de Dumnezeu episcop vârtos ajutoriu ºi îndireptoriu mai grélelor cuvinte ºi noime limba românã, in 4º, [6] f, 178 f fost al Huºilor, chir Mitrofan” am avut pe dumnealui Costandin Cantacuzino biv vel stolnic” Biblioteca Sfântului Sinod „Ex libris Constantin Cantacuzino” (limba greacã) ‹f.3›, limba românã, in 4º, [4] f, 208 p (din 210 p), lipseºte fila de limba greacã, in folio, [9] f, 162 f, [1] f; 93 p; gravuri titlu ºi fila 3 Biblioteca Sfântului Sinod Biblioteca Sfântului Sinod 30 31 Ioan Kariofil, Manual despre câteva nedumeriri (ÅÃ×ÅÉÑÉÄÉÏÍ), Snagov, 1697 „sau despre cercetarea ºi întãrirea unor dogme necesare Bisericii, compus de prea înþelptul ºi prea învãþatul profesor domnul Ioan Cariofil mare logofãt al marei biserici a lui Hristos, dupã cererea prea nobilului ºi învãþatului arhon domnul Constantin Cantacuzino ºi afierosit preaînãlþatului ºi evlaviosului principe, domnului domn Ioan Constantin Basarab voevod a toatã Ungrovlahia, pãstorind preasfinþitul ºi de Dumnezeu alesul mitropolit, domnul domn Theodosie. Evanghelie greco-românã, 1693, Bucureºti S-a tipãrit în cinstita mãnãstire Snagovul, în anul de la „Sf‹â›nta ºi d‹u›mnezãiasca Evanghelie elineascã ºi rumâneascã, Hristos 1697”; tipãritã de Antim Ivireanul acuma întâiu alcãtuitã într-amândoao limbile ºi dupã greceasca limba greacã, in 4º, [4 ] f, 46 f, cu cifre arabe; decoraþii simple, ai Biséricii orânduialã aºezatã, cu a bl‹a›gocestivului, geometrice prealuminatului ºi a mare cuviinþatului domnu ºi oblãduitoriu a Biblioteca Sfântului Sinod toatã Ugrovlahiia Ioan Costandin Bãsãrab voevod poruncã ºi cheltuialã, spre cea de obºte a pravoslavnicilor folosinþã, îndireptând cârma pravoslaviii preasfinþitul mitropolit chir Theodosie, în anul mântuirii 1693. ªi s-au tipãrit întru sfânta Mitropolie a Ugrovlahiii” „... tipãritã de mine, prea micul în ermonahi Anthim de la Iviriia” „Aceastã sfântã Evanghelie sfinþii sale pãrintelui mitropolit Varlaam o dãruieºte Costandin Cantacuzino biv vel stolnic, la anul de la Adam 7202 (1694), m‹ease›þa avgust 30 dni” limbile greacã ºi românã, in folio, [8] f, 372 p, gravuri Biblioteca Academiei Române, Carte Veche Româneascã, II 95

32 33 Ioan Kariofil, Manual despre câteva nedumeriri (ÅÃ×ÅÉÑÉÄÉÏÍ), Snagov, 1697 „sau despre cercetarea ºi întãrirea unor dogme necesare Bisericii, compus de prea înþelptul ºi prea învãþatul profesor domnul Ioan Cariofil mare logofãt al marei biserici a lui Hristos, dupã cererea prea nobilului ºi învãþatului arhon domnul Constantin Cantacuzino ºi afierosit preaînãlþatului ºi evlaviosului principe, domnului domn Ioan Constantin Basarab voevod a toatã Ungrovlahia, pãstorind preasfinþitul ºi de Dumnezeu alesul mitropolit, domnul domn Theodosie. Evanghelie greco-românã, 1693, Bucureºti S-a tipãrit în cinstita mãnãstire Snagovul, în anul de la „Sf‹â›nta ºi d‹u›mnezãiasca Evanghelie elineascã ºi rumâneascã, Hristos 1697”; tipãritã de Antim Ivireanul acuma întâiu alcãtuitã într-amândoao limbile ºi dupã greceasca limba greacã, in 4º, [4 ] f, 46 f, cu cifre arabe; decoraþii simple, ai Biséricii orânduialã aºezatã, cu a bl‹a›gocestivului, geometrice prealuminatului ºi a mare cuviinþatului domnu ºi oblãduitoriu a Biblioteca Sfântului Sinod toatã Ugrovlahiia Ioan Costandin Bãsãrab voevod poruncã ºi cheltuialã, spre cea de obºte a pravoslavnicilor folosinþã, îndireptând cârma pravoslaviii preasfinþitul mitropolit chir Theodosie, în anul mântuirii 1693. ªi s-au tipãrit întru sfânta Mitropolie a Ugrovlahiii” „... tipãritã de mine, prea micul în ermonahi Anthim de la Iviriia” „Aceastã sfântã Evanghelie sfinþii sale pãrintelui mitropolit Varlaam o dãruieºte Costandin Cantacuzino biv vel stolnic, la anul de la Adam 7202 (1694), m‹ease›þa avgust 30 dni” limbile greacã ºi românã, in folio, [8] f, 372 p, gravuri Biblioteca Academiei Române, Carte Veche Româneascã, II 95

32 33 Liturghie, Episcopia Buzãu, 1702 „Sf‹â›nta ºi dumnezãiasca Liturghie a Sf‹â›ntului Ioan Zlatoust, Liturghier grecesc ºi arãbesc, 1701, Snagov a Marelui Vasilie ºi a Sf‹â›ntului Grigorie Dvoeslov, carea easte „Trei sfinte liturghii, cu diferite alte rugãciuni trebuincioase Prejdeºtenia, carea acum de‹n› nou s-au tipãrit ºi în luminã pentru slujba ortodoxã, tipãrite acum pentru întâia oarã s-au dat întru folosul tuturor preoþilor ºi diaconilor, ca sã poatã greceºte ºi arãbeºte, dupã cererea ºi cu îngrijirea preasfântului pre lesne a sluji cum sã cade pre rânduiala ei, den izvoadele pãrinte kyr Athanasie, fost patriarh al Antiohiei, cu cheltuiala greceºti tipicul pre limba rumâneascã scos ºi tocmit, din porunca Domnului Ungrovlahiei Domnul Ioan Constantin Basarab ºi osârdia, împreunã ºi toatã cheltuiala a preacinstitului jupan voevod, Theodosie fiind arhiepiscop al acelei þãri. În mãnãstirea ªãrban Cantacuzino vel pãharnic, întru zilele prealuminatului, sfintei Maici a Domnului, numitã Snagov, în anul de la Hristos bl‹a›gocestivului domn Io Costantin Basarb voevoda, îndireptând 1701, cu îngrijirea cãlugãrului Antim, georgian de origine” cârma sf‹i›ntei beséreci preasf‹i›nþitul chir Teodosie „Aceaste leturghii greceºti ºi hãrãpeºti, fiind aici arhiep‹i›sc‹o›pul a toatã U‹n›grovlahiia. Tipãritu-s-au în sf‹â›nta sfinþia sa pãrinte proin Antiochia ºi rugând pre mãria sa Ep‹i›copie de la Buzãu, în tipografia domneascã, la anul de la Costandin vodã le-au dat la tipariu. Datu-se-au ºi dumnealui lui zidirea lumii 7210”„..cu cheltuiala sa isprãvindu-le, har le împarte jupân Constantin C‹antacuzino› biv vel stolnic aceasta, carea pre la sfintele ºi dumnezãeºtile biséreci ºi cui easte de trebuinþã acum se cheamã cã easte din cãrþile dumnealui” dãruéºte, pentru buna pomenirea lui...ºi a tot vechiu ºi limbile, greacã ºi arabã, in folio, [14 f], 96, 253 p, gravuri limbile, slavonã textul ºi românã indicaþiile tipiconale, bl‹a›gorod‹nicul› neamului sãu” Biblioteca Academiei Române, Carte Veche Româneascã, ediþia a II-a, in 4º, [4] f, 202 f, gravuri de Ioanichie Bakov ºi Ursul „Tipãritu-s-au acéste Sfinte Liturghii pren nevoinþa ºi multa I 130 (inv. 716) Biblioteca Sfântului Sinod ostenealã a lui Mitrofan, episcopul de Buzãu”

34 35 Liturghie, Episcopia Buzãu, 1702 „Sf‹â›nta ºi dumnezãiasca Liturghie a Sf‹â›ntului Ioan Zlatoust, Liturghier grecesc ºi arãbesc, 1701, Snagov a Marelui Vasilie ºi a Sf‹â›ntului Grigorie Dvoeslov, carea easte „Trei sfinte liturghii, cu diferite alte rugãciuni trebuincioase Prejdeºtenia, carea acum de‹n› nou s-au tipãrit ºi în luminã pentru slujba ortodoxã, tipãrite acum pentru întâia oarã s-au dat întru folosul tuturor preoþilor ºi diaconilor, ca sã poatã greceºte ºi arãbeºte, dupã cererea ºi cu îngrijirea preasfântului pre lesne a sluji cum sã cade pre rânduiala ei, den izvoadele pãrinte kyr Athanasie, fost patriarh al Antiohiei, cu cheltuiala greceºti tipicul pre limba rumâneascã scos ºi tocmit, din porunca Domnului Ungrovlahiei Domnul Ioan Constantin Basarab ºi osârdia, împreunã ºi toatã cheltuiala a preacinstitului jupan voevod, Theodosie fiind arhiepiscop al acelei þãri. În mãnãstirea ªãrban Cantacuzino vel pãharnic, întru zilele prealuminatului, sfintei Maici a Domnului, numitã Snagov, în anul de la Hristos bl‹a›gocestivului domn Io Costantin Basarb voevoda, îndireptând 1701, cu îngrijirea cãlugãrului Antim, georgian de origine” cârma sf‹i›ntei beséreci preasf‹i›nþitul chir Teodosie „Aceaste leturghii greceºti ºi hãrãpeºti, fiind aici arhiep‹i›sc‹o›pul a toatã U‹n›grovlahiia. Tipãritu-s-au în sf‹â›nta sfinþia sa pãrinte proin Antiochia ºi rugând pre mãria sa Ep‹i›copie de la Buzãu, în tipografia domneascã, la anul de la Costandin vodã le-au dat la tipariu. Datu-se-au ºi dumnealui lui zidirea lumii 7210”„..cu cheltuiala sa isprãvindu-le, har le împarte jupân Constantin C‹antacuzino› biv vel stolnic aceasta, carea pre la sfintele ºi dumnezãeºtile biséreci ºi cui easte de trebuinþã acum se cheamã cã easte din cãrþile dumnealui” dãruéºte, pentru buna pomenirea lui...ºi a tot vechiu ºi limbile, greacã ºi arabã, in folio, [14 f], 96, 253 p, gravuri limbile, slavonã textul ºi românã indicaþiile tipiconale, bl‹a›gorod‹nicul› neamului sãu” Biblioteca Academiei Române, Carte Veche Româneascã, ediþia a II-a, in 4º, [4] f, 202 f, gravuri de Ioanichie Bakov ºi Ursul „Tipãritu-s-au acéste Sfinte Liturghii pren nevoinþa ºi multa I 130 (inv. 716) Biblioteca Sfântului Sinod ostenealã a lui Mitrofan, episcopul de Buzãu”

34 35 Octoih, 1706, Episcopia Râmnic „adecã Osmoglasnic, care are în sine toatã slujba ce sã cuvine a Vãscr‹e›s‹e›nelor, împreunã ºi o sãptãmânã cu toate ale ei rânduéle, acum întâiu într-acest chip aºezat ºi tipãrit, în zilele prealuminatului ºi înãlþatului domn ºi oblãduitoriu a toatã Þara Rumâneascã, Ioan Constandin B‹râncoveanu› Basarab voevod, cu osârdiia ºi cu toatã cheltuiala preacinstitului, de bun ºi mare neam, a lui Mihai Cantacuzino vel spatar, spre cea de obºte a beséricilor lui Hristos trebuinþã ºi al pravoslavnicilor folos, cu bl‹a›g‹o›s‹lo›veniia preasf‹i›nþitului mitropolit chir Teodosie, Antologhion, Episcopia Râmnic, 1705 în Sf‹â›nta Ep‹i›scopie a Râmnicului, la anul de la zidirea lumii „adecã Floarea Cuvintelor, care cuprinde în sine toatã slujba ce i 7214, de Mihai Iºtvanovici ipodiaconul tipograful” sã cuvine lui a Sf‹i›ntei Besérici peste tot anul, acum întâiu într- limbile, slavonã, textul, în românã, indicaþiile tipiconale, in [2], 84 f acest chip tipãrit ºi aºezat dupã cel grecesc, în zilele (are 80 f), [1] f, gravuri, una semnatã Ioanikie (Bakov) prealuminatului ºi înãlþatului domn ºi oblãduitoriu a toatã Þara Biblioteca Sfântului Sinod Rumâneascã, Ioan Constantin B‹râncoveanu› Basarab voevod, cu osârdiia ºi cu toatã cheltuiala preacinstitului, de bun ºi mare neam, a lui Mihail Cantacuzino vel spãtar, spre cea de obºte a beséricilor lui Hristos trebuinþã ºi al pravoslavnicilor folos, cu bl‹a›g‹oslo›venia preasfinþitului mitropolit chir Teodosie, în sf‹â›nta Ep‹i›scopie a Râmnicului, la anul de la zidirea lumii 7213, prin osteneala iubitoriului de Dumnezeu chir Antim Ivireanul, episcopul Râmnicului” limbile, slavonã, textul ºi românã, indicaþiile tipiconale ºi pericopele biblice, in folio, [2] f, 406 f; text pe douã coloane, titlurile ºi iniþialele cu roºu, gravuri Biblioteca Sfântului Sinod

36 37 Octoih, 1706, Episcopia Râmnic „adecã Osmoglasnic, care are în sine toatã slujba ce sã cuvine a Vãscr‹e›s‹e›nelor, împreunã ºi o sãptãmânã cu toate ale ei rânduéle, acum întâiu într-acest chip aºezat ºi tipãrit, în zilele prealuminatului ºi înãlþatului domn ºi oblãduitoriu a toatã Þara Rumâneascã, Ioan Constandin B‹râncoveanu› Basarab voevod, cu osârdiia ºi cu toatã cheltuiala preacinstitului, de bun ºi mare neam, a lui Mihai Cantacuzino vel spatar, spre cea de obºte a beséricilor lui Hristos trebuinþã ºi al pravoslavnicilor folos, cu bl‹a›g‹o›s‹lo›veniia preasf‹i›nþitului mitropolit chir Teodosie, Antologhion, Episcopia Râmnic, 1705 în Sf‹â›nta Ep‹i›scopie a Râmnicului, la anul de la zidirea lumii „adecã Floarea Cuvintelor, care cuprinde în sine toatã slujba ce i 7214, de Mihai Iºtvanovici ipodiaconul tipograful” sã cuvine lui a Sf‹i›ntei Besérici peste tot anul, acum întâiu într- limbile, slavonã, textul, în românã, indicaþiile tipiconale, in [2], 84 f acest chip tipãrit ºi aºezat dupã cel grecesc, în zilele (are 80 f), [1] f, gravuri, una semnatã Ioanikie (Bakov) prealuminatului ºi înãlþatului domn ºi oblãduitoriu a toatã Þara Biblioteca Sfântului Sinod Rumâneascã, Ioan Constantin B‹râncoveanu› Basarab voevod, cu osârdiia ºi cu toatã cheltuiala preacinstitului, de bun ºi mare neam, a lui Mihail Cantacuzino vel spãtar, spre cea de obºte a beséricilor lui Hristos trebuinþã ºi al pravoslavnicilor folos, cu bl‹a›g‹oslo›venia preasfinþitului mitropolit chir Teodosie, în sf‹â›nta Ep‹i›scopie a Râmnicului, la anul de la zidirea lumii 7213, prin osteneala iubitoriului de Dumnezeu chir Antim Ivireanul, episcopul Râmnicului” limbile, slavonã, textul ºi românã, indicaþiile tipiconale ºi pericopele biblice, in folio, [2] f, 406 f; text pe douã coloane, titlurile ºi iniþialele cu roºu, gravuri Biblioteca Sfântului Sinod

36 37 Antim Ivireanul, Învãþãturã pre scurt pentru taina pocãinþii, 1705, Episcopia Antim Ivireanul, Sfaturi creºtine-politice, 1715, Râmnic Bucureºti „acum într-acest chip întocmitã ºi tipãritã în zilele „cãtre preacredinciosul ºim preaînãlþatul domn ºi stãpânitor prealuminatului domn Io Constantin B‹râncoveanu› al toatã Ungrovlahia, domnul domn Ioan ªtefan Cantacuzino B‹asarab› voevod, cu chieltuielile cinstitului de bun voevod, de preasfinþitul ºi alesul de Dumnezeu mitropolit, neam, a lui ªerban Cantacuzino biv vel pãharnic ºi domnul domn Antim din Iviria, de curând tipãrite cu câteva cu blagosloveniia preasfinþitului mitropolit chir rugãciuni folositoare sufletului pentru întreaga sãptãmânã, Teodosie, de iubitorul de Dumnezeu chir Antim, în preasfânta Mitropolie în Bucureºti, în anul mântuirii 1715” episcopul Râmnicului, la anul de la Hristos 1705” tipograf Dionisie Floru limba românã, in 8º, [25] f; gravurã limba greacã, in 8º, 38 p, ornamente tipografice Biblioteca Academiei Române, Carte Veche Româneascã, I 149A Biblioteca Academiei Române, Carte Veche Româneascã, I 172

38 39 Antim Ivireanul, Învãþãturã pre scurt pentru taina pocãinþii, 1705, Episcopia Antim Ivireanul, Sfaturi creºtine-politice, 1715, Râmnic Bucureºti „acum într-acest chip întocmitã ºi tipãritã în zilele „cãtre preacredinciosul ºim preaînãlþatul domn ºi stãpânitor prealuminatului domn Io Constantin B‹râncoveanu› al toatã Ungrovlahia, domnul domn Ioan ªtefan Cantacuzino B‹asarab› voevod, cu chieltuielile cinstitului de bun voevod, de preasfinþitul ºi alesul de Dumnezeu mitropolit, neam, a lui ªerban Cantacuzino biv vel pãharnic ºi domnul domn Antim din Iviria, de curând tipãrite cu câteva cu blagosloveniia preasfinþitului mitropolit chir rugãciuni folositoare sufletului pentru întreaga sãptãmânã, Teodosie, de iubitorul de Dumnezeu chir Antim, în preasfânta Mitropolie în Bucureºti, în anul mântuirii 1715” episcopul Râmnicului, la anul de la Hristos 1705” tipograf Dionisie Floru limba românã, in 8º, [25] f; gravurã limba greacã, in 8º, 38 p, ornamente tipografice Biblioteca Academiei Române, Carte Veche Româneascã, I 149A Biblioteca Academiei Române, Carte Veche Româneascã, I 172

38 39 Dositei patriarhul Ierusalimului, Istoria Patriarhilor Ierusalimului, 1715, Bucureºti „Împãrþitã în douãsprezece cãrþi, începând de la Iacob, fratele Domnului ºi cel dintâi ierarh al Ierusalimului ºi pânã acum, cuprinzând ºi dumnezeeºtile Adunãri ale Sfinþilor Apostoli ºi Sinoadele cele mai însemnate adunate în toatã lumea, ortodoxe ºi neortodoxe, ecumenice ºi locale ºi orice dogmã a sfintei catolice ºi apostolice ºi Biserici a lui Hristos...Scrisã de cãtre cel întru fericire sãvârºit, preasfinþitul ºi pururea pomenitul patriarh domnul domn Dosithei, înfrumuseþatã ºi pusã în cea mai bunã ordine de cãtre preafericitul patriarh al Ierusalimului domnul domn Hrisant, cu ale cãrui cheltuieli, mai bine zis ale Sfântului Mormânt, adicã cu mila creºtinilor ortodocºi, s-a tipãrit...pe la sfârºitul domniei preaevlaviosului ºi prea strãlucitului domn, domnul domn Ioan ªtefan voevod Cantacuzino, în Bucureºti, scaunul domniei Ungrovlahiei, prin îngrijirea ºi corectarea smeritului ieromonah Mitrofan Gregoras din Dodona, fiind supraveghetor al tipografiei preotul Stoica Iacovici, în anul una mie ºapte sute cincisprezece, în luna Octomvrie. ªi s-a hotãrât de preafericitul patriarh al Ierusalimului, domnul domn Hrisant, sã se dea în dar cartea credincioºilor” limba greacã, in folio, [1]f, 182 p, [1]f, 1247 p, gravurã Muzeul Naþional Cotroceni Operele Sfântului Iustin Martirul ?i Filosoful, Fericitul Teodoret episcop al Cirului, Tâlcuire la Lutetiae (Paris), 1551 Cântarea Cântãrilor, Veneþia, 1639 „Din ale lui Constantin Cantacuzino” (limba greacã) „Din ale lui Constantin Cantacuzino” (limba greacã) limba greacã, in folio, [3] f, 311 p, [5] p limba greacã, 4º, 312 p (lipsesc începutul ºi sfârºitul) Biblioteca Sfântului Sinod Biblioteca Sfântului Sinod

40 41 Dositei patriarhul Ierusalimului, Istoria Patriarhilor Ierusalimului, 1715, Bucureºti „Împãrþitã în douãsprezece cãrþi, începând de la Iacob, fratele Domnului ºi cel dintâi ierarh al Ierusalimului ºi pânã acum, cuprinzând ºi dumnezeeºtile Adunãri ale Sfinþilor Apostoli ºi Sinoadele cele mai însemnate adunate în toatã lumea, ortodoxe ºi neortodoxe, ecumenice ºi locale ºi orice dogmã a sfintei catolice ºi apostolice ºi Biserici a lui Hristos...Scrisã de cãtre cel întru fericire sãvârºit, preasfinþitul ºi pururea pomenitul patriarh domnul domn Dosithei, înfrumuseþatã ºi pusã în cea mai bunã ordine de cãtre preafericitul patriarh al Ierusalimului domnul domn Hrisant, cu ale cãrui cheltuieli, mai bine zis ale Sfântului Mormânt, adicã cu mila creºtinilor ortodocºi, s-a tipãrit...pe la sfârºitul domniei preaevlaviosului ºi prea strãlucitului domn, domnul domn Ioan ªtefan voevod Cantacuzino, în Bucureºti, scaunul domniei Ungrovlahiei, prin îngrijirea ºi corectarea smeritului ieromonah Mitrofan Gregoras din Dodona, fiind supraveghetor al tipografiei preotul Stoica Iacovici, în anul una mie ºapte sute cincisprezece, în luna Octomvrie. ªi s-a hotãrât de preafericitul patriarh al Ierusalimului, domnul domn Hrisant, sã se dea în dar cartea credincioºilor” limba greacã, in folio, [1]f, 182 p, [1]f, 1247 p, gravurã Muzeul Naþional Cotroceni Operele Sfântului Iustin Martirul ?i Filosoful, Fericitul Teodoret episcop al Cirului, Tâlcuire la Lutetiae (Paris), 1551 Cântarea Cântãrilor, Veneþia, 1639 „Din ale lui Constantin Cantacuzino” (limba greacã) „Din ale lui Constantin Cantacuzino” (limba greacã) limba greacã, in folio, [3] f, 311 p, [5] p limba greacã, 4º, 312 p (lipsesc începutul ºi sfârºitul) Biblioteca Sfântului Sinod Biblioteca Sfântului Sinod

40 41 Bartholomeo Platina de'Sacchi, De vitis ac gestis summorum pontificum , Coloniae, 1551 „Bap. Platinae Cremonensis, De vitis ac gestis summorum pontificum, ad sua usque tempora, Liber Unus. Huic additae sunt Vitae ac res gestae eorum qui interim fuere Pontificum, Philippus Melanchthon, Libellus Latinae a Paulo videlicet II. ad Iulium huius nominis III. Eiusdem item Grammaticae, Lipsiae, 1552 Platinae, Defalso et vero bono Dialogi tres. Contra amores I. [Libellus Latinae Grammaticae Philippi Melanchtonis De vera nobilitate I. De optimo cive II. Panegyricus in reconcinnatus a Jacopo Micyllo et prescriptus a Bessarionem doctiss, patriarcham Constantinopolitanum. Ioachimo Camerario]. [Lipsiae, 1552] Oratio ad Paulum II. Pont. maximum, de bello turcis inferendo. „Ex Lib‹ris› Constantini Cantacuzéni” Coloniae apud Iasparem Gennepaeum, Anno Domini MDLI limba latinã, [11f], 517 p, lipseºte fila de titlu (16x10 cm) (1551). Cum Gratia et Privilegio” Biblioteca Academiei Române, Carte Rarã, I 172091 „Ex Libris Constantini Cantacuzéni” limba latinã, [6f], 320 p, [2f], 92 p, [5f] (32x20 cm) Biblioteca Academiei Române, Carte Rarã, III 9853

42 43 Bartholomeo Platina de'Sacchi, De vitis ac gestis summorum pontificum , Coloniae, 1551 „Bap. Platinae Cremonensis, De vitis ac gestis summorum pontificum, ad sua usque tempora, Liber Unus. Huic additae sunt Vitae ac res gestae eorum qui interim fuere Pontificum, Philippus Melanchthon, Libellus Latinae a Paulo videlicet II. ad Iulium huius nominis III. Eiusdem item Grammaticae, Lipsiae, 1552 Platinae, Defalso et vero bono Dialogi tres. Contra amores I. [Libellus Latinae Grammaticae Philippi Melanchtonis De vera nobilitate I. De optimo cive II. Panegyricus in reconcinnatus a Jacopo Micyllo et prescriptus a Bessarionem doctiss, patriarcham Constantinopolitanum. Ioachimo Camerario]. [Lipsiae, 1552] Oratio ad Paulum II. Pont. maximum, de bello turcis inferendo. „Ex Lib‹ris› Constantini Cantacuzéni” Coloniae apud Iasparem Gennepaeum, Anno Domini MDLI limba latinã, [11f], 517 p, lipseºte fila de titlu (16x10 cm) (1551). Cum Gratia et Privilegio” Biblioteca Academiei Române, Carte Rarã, I 172091 „Ex Libris Constantini Cantacuzéni” limba latinã, [6f], 320 p, [2f], 92 p, [5f] (32x20 cm) Biblioteca Academiei Române, Carte Rarã, III 9853

42 43 Sancti Gregorii Nazianzeni Cognomento Theologi Opera, Lutetiae / Parisiorum, 1609 „Nunc primùm graecè & latinè conjunctim edita, subsidio & liberalitate reverendiss. episcoporum, & cleri universi Franciae regni. Jac. Billius Prunaeus, S. Michaelis in Eremo Coenobiarcha, cum mnss. regiis contulit, emendavit, interpretatus est, una cum Sancti Patris Nostri Athanasii Archiepiscopi doctissimis Graecorum Nicetae Serronii, Pselli, Nonii¨? & Eliae Alexandriae Cretensis commentariis. Aucta est haec editio aliquammultis Opera Quae Reperiuntur Omnia, Paris 1627 jiusdem Gregorii epistolis nunquam antea editis, „Quam haec editio aliis hactenus vulgatis locupletior sit ex interpretatione Fred. Morelli professoris & interpretis regii./ Epistola ad Lectorem indicabit cum indicibus necessariis Lutetiae Parisiorum: Typis regiis, apud Claudium Morellum, „Ex Libris Constantini ‹Cantacuzini›” via Jacobaea, ad insigne Fontis. MDCIX. Ex Regis privilegio” Nicolae Mavrocordat a confiscat cartea din biblioteca stolnicului, „Ex Libris Constantini Cantacuzéni” ºtergând ex librisul ºi a dãruit-o mãnãstirii Vãcãreºti limba latinã, in folio, 916 p, [20] p limba greacã, in folio [15 file], 1087 p Biblioteca Sfântului Sinod Biblioteca Sfântului Sinod

44 45 Sancti Gregorii Nazianzeni Cognomento Theologi Opera, Lutetiae / Parisiorum, 1609 „Nunc primùm graecè & latinè conjunctim edita, subsidio & liberalitate reverendiss. episcoporum, & cleri universi Franciae regni. Jac. Billius Prunaeus, S. Michaelis in Eremo Coenobiarcha, cum mnss. regiis contulit, emendavit, interpretatus est, una cum Sancti Patris Nostri Athanasii Archiepiscopi doctissimis Graecorum Nicetae Serronii, Pselli, Nonii¨? & Eliae Alexandriae Cretensis commentariis. Aucta est haec editio aliquammultis Opera Quae Reperiuntur Omnia, Paris 1627 jiusdem Gregorii epistolis nunquam antea editis, „Quam haec editio aliis hactenus vulgatis locupletior sit ex interpretatione Fred. Morelli professoris & interpretis regii./ Epistola ad Lectorem indicabit cum indicibus necessariis Lutetiae Parisiorum: Typis regiis, apud Claudium Morellum, „Ex Libris Constantini ‹Cantacuzini›” via Jacobaea, ad insigne Fontis. MDCIX. Ex Regis privilegio” Nicolae Mavrocordat a confiscat cartea din biblioteca stolnicului, „Ex Libris Constantini Cantacuzéni” ºtergând ex librisul ºi a dãruit-o mãnãstirii Vãcãreºti limba latinã, in folio, 916 p, [20] p limba greacã, in folio [15 file], 1087 p Biblioteca Sfântului Sinod Biblioteca Sfântului Sinod

44 45 Antonio Foresti, Del Mappamondo istorico, Veneþia, 1697 Nicolo Machiavelli, Il Principe, [f.e.], 1680 „Tomo Quarto, parte seconda. In cui si espongono i regni nati „La vita di Castruccio Castracani da Luca. Il modo che tenne il della declinatione e caduta dell'Imperio Romano in Occidente. Duca Valentino per ammazzare Vitellozzo Vitelli, Oliverotto da Cioè del'anno di Christo 420 sino all'anno 1692. Opera del P. Fermo, il Signor Pagolo ei il Duca di Gravina. I Ritratti delle Antonio Foresti della Compagnia di Giesu. Seconda editione. Cose della Francia et dell'Alamagna. Et i sette libri dell'Arte Di nuovo dedicato all'Illustrissimo e Reverendissimo della Guerra. Di Nicolo Machiavelli, Citadinno et Secretario Monsignor Paolo Vallaresso Vescovo di Concordia etc. In Fiorentino. volume III. MDCLXXX” Venetia, MDCXCVII (1697), per Girolamo Albrizzi. Con licenza de superiori e privilegio” „Dei Libri di Tomaso C‹antacuzino›” „Ex Libris Constantini Cantacuzéni” limba italianã, [4f], 364 p (14,5x8,5 cm) limba italianã, vol IV, p. I: 2 f, 404 p., 8 f; p. II: 2 f, 492 p., Biblioteca Academiei Române, Carte Rarã, I 49870 15 f (23x16,5 cm) Biblioteca Academiei Române, Carte Rarã, II 45568

46 47 Antonio Foresti, Del Mappamondo istorico, Veneþia, 1697 Nicolo Machiavelli, Il Principe, [f.e.], 1680 „Tomo Quarto, parte seconda. In cui si espongono i regni nati „La vita di Castruccio Castracani da Luca. Il modo che tenne il della declinatione e caduta dell'Imperio Romano in Occidente. Duca Valentino per ammazzare Vitellozzo Vitelli, Oliverotto da Cioè del'anno di Christo 420 sino all'anno 1692. Opera del P. Fermo, il Signor Pagolo ei il Duca di Gravina. I Ritratti delle Antonio Foresti della Compagnia di Giesu. Seconda editione. Cose della Francia et dell'Alamagna. Et i sette libri dell'Arte Di nuovo dedicato all'Illustrissimo e Reverendissimo della Guerra. Di Nicolo Machiavelli, Citadinno et Secretario Monsignor Paolo Vallaresso Vescovo di Concordia etc. In Fiorentino. volume III. MDCLXXX” Venetia, MDCXCVII (1697), per Girolamo Albrizzi. Con licenza de superiori e privilegio” „Dei Libri di Tomaso C‹antacuzino›” „Ex Libris Constantini Cantacuzéni” limba italianã, [4f], 364 p (14,5x8,5 cm) limba italianã, vol IV, p. I: 2 f, 404 p., 8 f; p. II: 2 f, 492 p., Biblioteca Academiei Române, Carte Rarã, I 49870 15 f (23x16,5 cm) Biblioteca Academiei Române, Carte Rarã, II 45568

46 47 Angelo Paciuchelli da Montepulciano, Trattato della pazienza, Veneþia, 1704 „necessaria ad ogni stato di Persone, et utilissima a'padri predicatori. Contenendo bellissima Ponderazioni scritturali, Dottrine et Erudizioni. Opera del P.M.F. Angelo Paciuchelli da Montepulciano Dell'Ordine de'Predicatori, già Provinciale HRISOAVE della Provincia Romana. Dedicata all'Ilustrissimo et Eccelentissimo Signor Giovanni Loredano Patritio Veneto. In Venetia, MDCCIV. Apreso Antonio Zatta. Con licenza de 'superiori e privilegio” EMISE DE DOMNII „R‹adu› C‹antacuzino›; Di Rodolfo Cantacuzeno” limba italianã, [12f], 486 p (24x17 cm) Biblioteca Academiei Române, Carte Rarã, II 46426 ANTACUZINO S, ERBAN C STEFAN CANTACUZINO Bibliografie fiºe cãrþi: , Operele lui Constantin Cantacuzino, publicate de N. Iorga, Bucureºti, 1901 Bibliografia Româneascã Veche, tom I, întocmit de Ioan Bianu, Nerva Hodoº, Bucureºti, 1903 Catalogul manuscriselor greceºti, întocmit de Constantin Litzica, Ediþiunea Academiei Române, Bucureºti, 1909 Corneliu Dima Drãgan, Biblioteca unui umanist român, Constantin Cantacuzino stolnicul, Bucureºti, 1967 arh. dr. Policarp Chiþulescu, Cãrþi din bibliotecile medievale româneºti pãstrate în Biblioteca Sfântului Sinod, Bucureºti, 2011 arh. dr. Policarp Chiþulescu, Posesori ºi donatori de carte în epoca brâncoveneascã, în „Revista românã de istorie a cãrþii”, an XI (2014), nr. 11(în curs de apariþie)

48 Angelo Paciuchelli da Montepulciano, Trattato della pazienza, Veneþia, 1704 „necessaria ad ogni stato di Persone, et utilissima a'padri predicatori. Contenendo bellissima Ponderazioni scritturali, Dottrine et Erudizioni. Opera del P.M.F. Angelo Paciuchelli da Montepulciano Dell'Ordine de'Predicatori, già Provinciale HRISOAVE della Provincia Romana. Dedicata all'Ilustrissimo et Eccelentissimo Signor Giovanni Loredano Patritio Veneto. In Venetia, MDCCIV. Apreso Antonio Zatta. Con licenza de 'superiori e privilegio” EMISE DE DOMNII „R‹adu› C‹antacuzino›; Di Rodolfo Cantacuzeno” limba italianã, [12f], 486 p (24x17 cm) Biblioteca Academiei Române, Carte Rarã, II 46426 ANTACUZINO S, ERBAN C STEFAN CANTACUZINO Bibliografie fiºe cãrþi: , Operele lui Constantin Cantacuzino, publicate de N. Iorga, Bucureºti, 1901 Bibliografia Româneascã Veche, tom I, întocmit de Ioan Bianu, Nerva Hodoº, Bucureºti, 1903 Catalogul manuscriselor greceºti, întocmit de Constantin Litzica, Ediþiunea Academiei Române, Bucureºti, 1909 Corneliu Dima Drãgan, Biblioteca unui umanist român, Constantin Cantacuzino stolnicul, Bucureºti, 1967 arh. dr. Policarp Chiþulescu, Cãrþi din bibliotecile medievale româneºti pãstrate în Biblioteca Sfântului Sinod, Bucureºti, 2011 arh. dr. Policarp Chiþulescu, Posesori ºi donatori de carte în epoca brâncoveneascã, în „Revista românã de istorie a cãrþii”, an XI (2014), nr. 11(în curs de apariþie)

48 1680 (7188) mai 15, Bucureºti 1680 (7188) iulie 8, Bucureºti ªerban Cantacuzino, domn al Þãrii Româneºti, dãruieºte mãnãstirii Cotroceni, ctitoria sa, 100 bolovani de sare de la Ocna Telega. ªerban Cantacuzino, domn al Þãrii Româneºti, dãruieºte mãnãstirii Cotroceni satul Dinþeºti ºi moºia Fâsâiani, Ilfov, cumpãrate Scris de Radu ºufarul, fiul lui Gheorghe ºufarul de la Teodosie monahul (Tudoran mare clucer din Aninoasa). Scris de Dumitraºco logofãt ANIC, Mãnãstirea Cotroceni, XXXIII/3. Original românesc, pergament, sigiliu timbrat, semnãtura autografã a domnului în cartuº, miniaturi ANIC, Mãnãstirea Cotroceni, II/23. Original românesc, pergament, sigiliu timbrat, semnãtura autografã a domnului în cartuº, miniaturi în în cernealã de aur, chinovar ºi culoare verde, frontispiciu ornat, iniþiala ornatã cernealã de aur, frontispiciu ornat, iniþiala ornatã

50 51 1680 (7188) mai 15, Bucureºti 1680 (7188) iulie 8, Bucureºti ªerban Cantacuzino, domn al Þãrii Româneºti, dãruieºte mãnãstirii Cotroceni, ctitoria sa, 100 bolovani de sare de la Ocna Telega. ªerban Cantacuzino, domn al Þãrii Româneºti, dãruieºte mãnãstirii Cotroceni satul Dinþeºti ºi moºia Fâsâiani, Ilfov, cumpãrate Scris de Radu ºufarul, fiul lui Gheorghe ºufarul de la Teodosie monahul (Tudoran mare clucer din Aninoasa). Scris de Dumitraºco logofãt ANIC, Mãnãstirea Cotroceni, XXXIII/3. Original românesc, pergament, sigiliu timbrat, semnãtura autografã a domnului în cartuº, miniaturi ANIC, Mãnãstirea Cotroceni, II/23. Original românesc, pergament, sigiliu timbrat, semnãtura autografã a domnului în cartuº, miniaturi în în cernealã de aur, chinovar ºi culoare verde, frontispiciu ornat, iniþiala ornatã cernealã de aur, frontispiciu ornat, iniþiala ornatã

50 51 1681 (7189) aprilie 14, Bucureºti ªerban Cantacuzino, domn al Þãrii Româneºti, miluieºte mãnãstirea Bistriþa cu vinãriciul domnesc din dealul Piteºtilor ºi al Scoarþei, fiind „ziditã ºi înãlþatã dã stremoºul domni‹e›i méle Barbul banul Craiovescul, de neamul cel bun ºi marele Bãsãrãbescu”. Scris de Dumitraºco logofãt ANIC, Peceþi, nr. 83. Original românesc, pergament, sigiliu atârnat în casetã din cearã, semnãtura autografã a domnului în cartuº, miniaturi în cernealã de aur, frontispiciu ornat, iniþiala ornatã

1680 (7189) septembrie 11, Bucureºti ªerban Cantacuzino, domn al Þãrii Româneºti, întãreºte nepotului sau Matei Filipescu mare agã patru roþi de moarã ºi cu moºie în Stãnceºti, Buzãu, cumpãrate de la Hrizea fost mare vornic. Scris de Radu ºufarul ANIC, Episcopia Buzãu, XXXI/50. Original românesc, pergament, sigiliu timbrat, semnãtura autografã a domnului, miniaturi în cernealã de aur, frontispiciu ornat, iniþiala ornatã

52 53 1681 (7189) aprilie 14, Bucureºti ªerban Cantacuzino, domn al Þãrii Româneºti, miluieºte mãnãstirea Bistriþa cu vinãriciul domnesc din dealul Piteºtilor ºi al Scoarþei, fiind „ziditã ºi înãlþatã dã stremoºul domni‹e›i méle Barbul banul Craiovescul, de neamul cel bun ºi marele Bãsãrãbescu”. Scris de Dumitraºco logofãt ANIC, Peceþi, nr. 83. Original românesc, pergament, sigiliu atârnat în casetã din cearã, semnãtura autografã a domnului în cartuº, miniaturi în cernealã de aur, frontispiciu ornat, iniþiala ornatã

52 53 1682 (7191) , Bucureºti ªerban Cantacuzino domn al Þãrii Româneºti, dupã ce „dentru cât au fost putinþa noastrã în vrémea domniei noastre, nu numai ce o am zidit precum se véde, ci o am ºi împodobit cu toatã nevoinþa: pre den lãuntru cu veºminte, cu arginturi, cu alte odoarã ºi cu tot feliul de înfrumuseþãri ºi pre den afarã o am întãrit cu ocine, cu moºii ºi cu toate de céle ce sânt de trebuinþa unii svinte case ca aceasta ºi cu miºcãtoare ºi cu nemiºcãtoare lucruri, încât sã poatã fi de ajuns spre hrana ºi spre traiul celor ce întru dânsa se vor afla lãcuitori, pãrinþi ºi 1682 (7190) iunie 2, Bucureºti posluºnici ºi de folosul streinilor celor ce ar veni spre vedérea ªerban Cantacuzino, domn al Þãrii ºi închinarea la svânta mãnãstire”, închinã mãnãstirea Româneºti, „cu dãstoiniciia domni‹e›i Cotroceni ca metoh al întregii Comunitãþi monastice de la împodobit la scaunul moºilor ºi Muntele Athos, stabilindu-i condiþiile de administrare ºi stremoºilor domni‹e›i méle”, dãruieºte funcþionare. Scris de Radul ºufarul, fiul lui Gheorghe ºufarul mãnãstirii Cotroceni vinãriciul din Târgoviºte domnesc din Dealul Bucureºtilor, „den ANIC, Suluri, nr. 7. Original românesc, hârtie, semnãtura autografã drumul Giurgiuvului în jos pânã în a domnului în cartuº, miniaturi în cernealã brun ºi în chinovar, în viile mãnãstirii Svânta Troiþã a Radului frontispiciu reprezentate hramul mãnãstirii Cotroceni, „Adormirea Vodã”. Scris de Dumitraºco logofãt Maicii Domnului” ºi stema domneascã a lui ªerban Cantacuzino, ANIC, Mãnãstirea Cotroceni, XXXIII/4. vulturul bicefal încoronat purtând pe piept stema Þãrii Româneºti; Original românesc, pergament, sigiliu iniþiala ornatã timbrat, semnãtura autografã a domnului în cartuº, miniaturi în cernealã de aur, frontispiciu ornat, iniþiala ornatã

54 55 1682 (7191) , Bucureºti ªerban Cantacuzino domn al Þãrii Româneºti, dupã ce „dentru cât au fost putinþa noastrã în vrémea domniei noastre, nu numai ce o am zidit precum se véde, ci o am ºi împodobit cu toatã nevoinþa: pre den lãuntru cu veºminte, cu arginturi, cu alte odoarã ºi cu tot feliul de înfrumuseþãri ºi pre den afarã o am întãrit cu ocine, cu moºii ºi cu toate de céle ce sânt de trebuinþa unii svinte case ca aceasta ºi cu miºcãtoare ºi cu nemiºcãtoare lucruri, încât sã poatã fi de ajuns spre hrana ºi spre traiul celor ce întru dânsa se vor afla lãcuitori, pãrinþi ºi 1682 (7190) iunie 2, Bucureºti posluºnici ºi de folosul streinilor celor ce ar veni spre vedérea ªerban Cantacuzino, domn al Þãrii ºi închinarea la svânta mãnãstire”, închinã mãnãstirea Româneºti, „cu dãstoiniciia domni‹e›i Cotroceni ca metoh al întregii Comunitãþi monastice de la împodobit la scaunul moºilor ºi Muntele Athos, stabilindu-i condiþiile de administrare ºi stremoºilor domni‹e›i méle”, dãruieºte funcþionare. Scris de Radul ºufarul, fiul lui Gheorghe ºufarul mãnãstirii Cotroceni vinãriciul din Târgoviºte domnesc din Dealul Bucureºtilor, „den ANIC, Suluri, nr. 7. Original românesc, hârtie, semnãtura autografã drumul Giurgiuvului în jos pânã în a domnului în cartuº, miniaturi în cernealã brun ºi în chinovar, în viile mãnãstirii Svânta Troiþã a Radului frontispiciu reprezentate hramul mãnãstirii Cotroceni, „Adormirea Vodã”. Scris de Dumitraºco logofãt Maicii Domnului” ºi stema domneascã a lui ªerban Cantacuzino, ANIC, Mãnãstirea Cotroceni, XXXIII/4. vulturul bicefal încoronat purtând pe piept stema Þãrii Româneºti; Original românesc, pergament, sigiliu iniþiala ornatã timbrat, semnãtura autografã a domnului în cartuº, miniaturi în cernealã de aur, frontispiciu ornat, iniþiala ornatã

54 55 1701 (7209) martie 9, Bucureºti Constantin Brâncoveanu, domn al Þãrii Româneºti, scuteºte 1684 (7192) iunie 3, Bucureºti de dãrile cãtre domnie patruzeci de oameni strãini, puºcaºi, ªerban Cantacuzino, domn al Þãrii Româneºti, dãruieºte cu vãtaful lor „pentru paza ºi starea mai fãrã primejdie de mãnãstirii Arhimandritul vinãriciul domnesc din Dealul oameni rãi aceastã dumnezeiascã mãnãstire” Sinaia, ctitoria ªcheilor, Saac, fiind „ziditã ºi începutã de în temeliia ei ºi unchiului sãu, marele spãtar Mihai Cantacuzino, deoarece era înãlþatã de rãposatul Matei Basarab voevod ºi de rãposatul „la un loc de munte ºi greu...pre unde pururea fiind pustietate, pãrintele domni‹e›i méle Costandin Cantacuzino biv vel oameni rãi, hoþi, tâlhari”. Scrie ªerban logofeþel postelnic”. Scris de Radul ºufarul, fiul lui Gheorghe ºufarul ANIC, Peceþi, nr. 253. Original românesc, pergament, sigiliu atârnat ANIC, Peceþi, nr. 85. Original românesc, pergament, sigiliu atârnat în casetã de cearã, parþial cãzut, semnãtura autografã a domnului în în casetã metalicã auritã, semnãtura autografã a domnului în cartuº, cartuº, miniaturi în cernealã de aur, frontispiciu ornat, iniþiala ornatã miniaturi în cernealã de aur, frontispiciu ornat, iniþiala ornatã

56 57 1701 (7209) martie 9, Bucureºti Constantin Brâncoveanu, domn al Þãrii Româneºti, scuteºte 1684 (7192) iunie 3, Bucureºti de dãrile cãtre domnie patruzeci de oameni strãini, puºcaºi, ªerban Cantacuzino, domn al Þãrii Româneºti, dãruieºte cu vãtaful lor „pentru paza ºi starea mai fãrã primejdie de mãnãstirii Arhimandritul vinãriciul domnesc din Dealul oameni rãi aceastã dumnezeiascã mãnãstire” Sinaia, ctitoria ªcheilor, Saac, fiind „ziditã ºi începutã de în temeliia ei ºi unchiului sãu, marele spãtar Mihai Cantacuzino, deoarece era înãlþatã de rãposatul Matei Basarab voevod ºi de rãposatul „la un loc de munte ºi greu...pre unde pururea fiind pustietate, pãrintele domni‹e›i méle Costandin Cantacuzino biv vel oameni rãi, hoþi, tâlhari”. Scrie ªerban logofeþel postelnic”. Scris de Radul ºufarul, fiul lui Gheorghe ºufarul ANIC, Peceþi, nr. 253. Original românesc, pergament, sigiliu atârnat ANIC, Peceþi, nr. 85. Original românesc, pergament, sigiliu atârnat în casetã de cearã, parþial cãzut, semnãtura autografã a domnului în în casetã metalicã auritã, semnãtura autografã a domnului în cartuº, cartuº, miniaturi în cernealã de aur, frontispiciu ornat, iniþiala ornatã miniaturi în cernealã de aur, frontispiciu ornat, iniþiala ornatã

56 57 1714 (7222) aprilie 27, Bucureºti ªtefan Cantacuzino, domn al Þãrii Româneºti, scuteºte pe preoþii þãrii de dãrile cãtre vistierie „pentru ca sã sãvârºeascã cu inimã neturburatã, cu nevoinþã ºi fãrã de grijã dumnezeeºtile taini ºi sã se roage neîncetat cu credinþã ºi cu dragoste 1714 (7222) aprilie 10, Bucureºti Preaînãlþatului Dumnezeu pentru mântuirea ªtefan Cantacuzino, domn al Þãrii Româneºti, sufletelor noastre ºi pentru sporul a toatã þara”; întãreºte lui ªerban, fiul stolnicului Mihalcea aveau obligaþia de a da pe an ploconul de un Cândescu ºi al Alexandrei Cantacuzino, moºii galben mitropolitului sau episcopilor, care nu în Râmnicu Sãrat, stãpânite anterior abuziv aveau voie „sã preoþeascã nici slujitoriu, nici fiece de Constantin Brâncoveanu. Scris de Gherghe om neînvãþat”. Scris Gherghe, fiul lui Iane logofeþelul, nepotul lui Gherghe ºufarul din logofãtul, nepotul lui Gherghe ºufarul din Târgoviºte Târgoviºte BAR, Documente Istorice, CCXVII/18. Original ANIC, Mitropolia Bucureºti, CDXCII/2. Original românesc, pergament, sigiliu timbrat, semnãtura românesc, pergament, sigiliu timbrat, semnãtura autografã a domnului în cartuº, miniaturi vegetale, autografã a domnului în cartuº, miniaturi vegetale, florale în cernealã de aur, chinovar ºi verde, florale în cernealã de aur, chinovar ºi verde, frontispiciu ornat, iniþiala ornatã frontispiciu ornat, iniþiala ornatã

58 59 1714 (7222) aprilie 27, Bucureºti ªtefan Cantacuzino, domn al Þãrii Româneºti, scuteºte pe preoþii þãrii de dãrile cãtre vistierie „pentru ca sã sãvârºeascã cu inimã neturburatã, cu nevoinþã ºi fãrã de grijã dumnezeeºtile taini ºi sã se roage neîncetat cu credinþã ºi cu dragoste 1714 (7222) aprilie 10, Bucureºti Preaînãlþatului Dumnezeu pentru mântuirea ªtefan Cantacuzino, domn al Þãrii Româneºti, sufletelor noastre ºi pentru sporul a toatã þara”; întãreºte lui ªerban, fiul stolnicului Mihalcea aveau obligaþia de a da pe an ploconul de un Cândescu ºi al Alexandrei Cantacuzino, moºii galben mitropolitului sau episcopilor, care nu în Râmnicu Sãrat, stãpânite anterior abuziv aveau voie „sã preoþeascã nici slujitoriu, nici fiece de Constantin Brâncoveanu. Scris de Gherghe om neînvãþat”. Scris Gherghe, fiul lui Iane logofeþelul, nepotul lui Gherghe ºufarul din logofãtul, nepotul lui Gherghe ºufarul din Târgoviºte Târgoviºte BAR, Documente Istorice, CCXVII/18. Original ANIC, Mitropolia Bucureºti, CDXCII/2. Original românesc, pergament, sigiliu timbrat, semnãtura românesc, pergament, sigiliu timbrat, semnãtura autografã a domnului în cartuº, miniaturi vegetale, autografã a domnului în cartuº, miniaturi vegetale, florale în cernealã de aur, chinovar ºi verde, florale în cernealã de aur, chinovar ºi verde, frontispiciu ornat, iniþiala ornatã frontispiciu ornat, iniþiala ornatã

58 59 1714 (7222) mai 4, Bucureºti ªtefan Cantacuzino, domn al Þãrii Româneºti, desfiinþeazã darea vãcãritului, „nedreaptã, silnicã ºi fãr de lége”, considerând cã „lãcomia ºi nedreptatea ºi neobicinuitele dãri au adus patria noastrã la aceastã stare ticãloasã ºi vrednicã 1714 (7222) aprilie, Bucureºti de lacrãmi” ºi pune sub puterea blestemului pe cei care o vor ªtefan Cantacuzino, domn al Þãrii Româneºti, introduce din nou scuteºte pe preoþii þãrii de dãrile cãtre vistierie ANIC, Suluri 12. Original românesc, pergament, sigiliu atârnat în ANIC, Mitropolia Bucureºti, CDXCII/3. Original casetã metalicã, semnãtura autografã a domnului în cartuº, grec, pergament, semnãtura autografã a domnului miniaturi în cernealã de aur, chinovar ºi verde, frontispiciu ornat, în cartuº, miniaturi vegetale, florale în cernealã de iniþiala ornatã aur, chinovar ºi verde, frontispiciu ornat, iniþiala ornatã, sigiliul lipseºte

60 61 1714 (7222) mai 4, Bucureºti ªtefan Cantacuzino, domn al Þãrii Româneºti, desfiinþeazã darea vãcãritului, „nedreaptã, silnicã ºi fãr de lége”, considerând cã „lãcomia ºi nedreptatea ºi neobicinuitele dãri au adus patria noastrã la aceastã stare ticãloasã ºi vrednicã 1714 (7222) aprilie, Bucureºti de lacrãmi” ºi pune sub puterea blestemului pe cei care o vor ªtefan Cantacuzino, domn al Þãrii Româneºti, introduce din nou scuteºte pe preoþii þãrii de dãrile cãtre vistierie ANIC, Suluri 12. Original românesc, pergament, sigiliu atârnat în ANIC, Mitropolia Bucureºti, CDXCII/3. Original casetã metalicã, semnãtura autografã a domnului în cartuº, grec, pergament, semnãtura autografã a domnului miniaturi în cernealã de aur, chinovar ºi verde, frontispiciu ornat, în cartuº, miniaturi vegetale, florale în cernealã de iniþiala ornatã aur, chinovar ºi verde, frontispiciu ornat, iniþiala ornatã, sigiliul lipseºte

60 61 1714 (7223) decembrie 8, Bucureºti ªtefan Cantacuzino, domn al Þãrii Româneºti, 1714 (7222) iunie 26, Bucureºti întãreºte scutirea de toate dãrile cãtre domnie ªtefan Cantacuzino, domn al Þãrii a mãnãstirii Râmnicul Sãrat, ctitorie a lui Româneºti, întãreºte mãnãstirii Constantin Brâncoveanu ºi a lui Mihai Sinaia, ctitoria unchiului sãu Mihai Cantacuzino; aceºtia o închinaserã ca metoh Cantacuzino fost mare spãtar, 100 mãnãstirii Preobrajenia de la Muntele Sinai, de taleri din zeciuiala pe care acesta cãreia trebuia sã-i trimitã douã pãrþi din o încasa pentru sarea extrasã din venitul anual. Scris de Gherghe, fiul lui Iane Ocna Slãnic, situatã pe moºia lui. logofãt, nepotul lui Gheorghe ºufariul din Scris de Anghelachie, fiul lui Mihai Târgoviºte logofãt din Târgoviºte ANIC, Mãnãstirea Râmnicul Sãrat, I/34. BAR , Documente Istorice , Original românesc, pergament, sigiliu timbrat, CCCLXXVI/25. Original românesc, semnãtura autografã a domnului în cartu?, pergament, semnãturã autografã în miniaturi vegetale, florale, în cernealã de aur, cartuº, iniþialã ornatã, sigiliul cãzut chinovar ?i verde, frontispiciu ornat, ini?ialã ornatã

62 63 1714 (7223) decembrie 8, Bucureºti ªtefan Cantacuzino, domn al Þãrii Româneºti, 1714 (7222) iunie 26, Bucureºti întãreºte scutirea de toate dãrile cãtre domnie ªtefan Cantacuzino, domn al Þãrii a mãnãstirii Râmnicul Sãrat, ctitorie a lui Româneºti, întãreºte mãnãstirii Constantin Brâncoveanu ºi a lui Mihai Sinaia, ctitoria unchiului sãu Mihai Cantacuzino; aceºtia o închinaserã ca metoh Cantacuzino fost mare spãtar, 100 mãnãstirii Preobrajenia de la Muntele Sinai, de taleri din zeciuiala pe care acesta cãreia trebuia sã-i trimitã douã pãrþi din o încasa pentru sarea extrasã din venitul anual. Scris de Gherghe, fiul lui Iane Ocna Slãnic, situatã pe moºia lui. logofãt, nepotul lui Gheorghe ºufariul din Scris de Anghelachie, fiul lui Mihai Târgoviºte logofãt din Târgoviºte ANIC, Mãnãstirea Râmnicul Sãrat, I/34. BAR , Documente Istorice , Original românesc, pergament, sigiliu timbrat, CCCLXXVI/25. Original românesc, semnãtura autografã a domnului în cartu?, pergament, semnãturã autografã în miniaturi vegetale, florale, în cernealã de aur, cartuº, iniþialã ornatã, sigiliul cãzut chinovar ?i verde, frontispiciu ornat, ini?ialã ornatã

62 63 1715 (7223) ianuarie 4, Bucureºti 1715 (7223) martie 15, Bucureºti ªtefan Cantacuzino, domn al Þãrii Româneºti, ªtefan Cantacuzino, domn al Þãrii Româneºti, reconfirmã aºezãmântul obºtii mãnãstirii întãreºte mãnãstirii Arhimandritul vinãriciul Argeº precum fusese stabilit de domnul domnesc din Dealul ªcheilor, iar în calitate de Matei Basarb, interzicând amestecul celor nou ctitor îi dãruieºte ºi vinãriciul din Dealul din afara obºtii în alegerea egumenului ºi în Tohanilor, Saac, fiind „ziditã ºi începutã de în administrare, precum ºi înstrãinarea bunurilor temeliia ei ºi înãlþatã de rãposatul Matei Basarab mãnãstirii. Scris de Neagoe logofãt, fiul lui voevod ºi de rãposatul moºul domniii méle Negoiþã logofãt din Târgoviºte Costandin Cantacuzino biv vel postelnic”. Scris de Gherghe logofeþelul, nepotul lui Gheorghe ANIC, Episcopia Argeº, I/4. Original românesc, ºufarul pergament, sigiliu timbrat, semnãtura autografã a ANIC, Mãnãstirea Sfinþii Apostoli, XI/6. Original domnului în cartuº, miniaturi vegetale, florale în românesc, pergament, sigiliu timbrat, semnãtura cernealã de aur, chinovar ºi verde, frontispiciu ornat, autografã a domnului în cartuº, miniaturi vegetale, iniþiala ornatã florale în cernealã de aur, chinovar ºi verde, frontispiciu ornat, iniþiala ornatã

64 65 1715 (7223) ianuarie 4, Bucureºti 1715 (7223) martie 15, Bucureºti ªtefan Cantacuzino, domn al Þãrii Româneºti, ªtefan Cantacuzino, domn al Þãrii Româneºti, reconfirmã aºezãmântul obºtii mãnãstirii întãreºte mãnãstirii Arhimandritul vinãriciul Argeº precum fusese stabilit de domnul domnesc din Dealul ªcheilor, iar în calitate de Matei Basarb, interzicând amestecul celor nou ctitor îi dãruieºte ºi vinãriciul din Dealul din afara obºtii în alegerea egumenului ºi în Tohanilor, Saac, fiind „ziditã ºi începutã de în administrare, precum ºi înstrãinarea bunurilor temeliia ei ºi înãlþatã de rãposatul Matei Basarab mãnãstirii. Scris de Neagoe logofãt, fiul lui voevod ºi de rãposatul moºul domniii méle Negoiþã logofãt din Târgoviºte Costandin Cantacuzino biv vel postelnic”. Scris de Gherghe logofeþelul, nepotul lui Gheorghe ANIC, Episcopia Argeº, I/4. Original românesc, ºufarul pergament, sigiliu timbrat, semnãtura autografã a ANIC, Mãnãstirea Sfinþii Apostoli, XI/6. Original domnului în cartuº, miniaturi vegetale, florale în românesc, pergament, sigiliu timbrat, semnãtura cernealã de aur, chinovar ºi verde, frontispiciu ornat, autografã a domnului în cartuº, miniaturi vegetale, iniþiala ornatã florale în cernealã de aur, chinovar ºi verde, frontispiciu ornat, iniþiala ornatã

64 65 1715 (7223) aprilie, Bucureºti ªtefan Cantacuzino, domn al Þãrii Româneºti, reconfirmã mãnãstirii Câmpulung milele dãruite 1715 (7223) aprilie 21, Bucureºti de noul ei ctitor, Matei Basarab, vama târgului ªtefan Cantacuzino, domn al Þãrii de la Câmpulung, pãhãrnicia de cârciumi, vama Româneºti, „fiindu nou ctitor”, mãnãstirii zborului (târgului) de la Sfântul Ilie, jumãtate Arhimandritul, îi întãreºte dreptul de a din vama de la Dragoslavele. Scris de Lefter, fiul lua pe an 50 de bolovani de sare de la lui Isar logofãt Ocna Telega „sã fie sfintei mãnãstiri de ANIC, Mãnãstirea Câmpulung, LXI/73. Original întãrire ºi de ajutoriu”. Scris de românesc, pergament, semnãtura autografã a Anghelachie, fiul lui Mihai logofãt domnului în cartuº, miniaturi vegetale, florale în ANIC, Mãnãstirea Sfinþii Apostoli, XI/7. cernealã de aur ºi chinovar, frontispiciu ornat, iniþiala Original românesc, pergament, sigiliu timbrat, ornatã, sigiliul cãzut semnãtura autografã a domnului în cartuº, miniaturi vegetale, florale în cernealã de aur, chinovar ºi verde, frontispiciu ornat, iniþiala ornatã

66 67 1715 (7223) aprilie, Bucureºti ªtefan Cantacuzino, domn al Þãrii Româneºti, reconfirmã mãnãstirii Câmpulung milele dãruite 1715 (7223) aprilie 21, Bucureºti de noul ei ctitor, Matei Basarab, vama târgului ªtefan Cantacuzino, domn al Þãrii de la Câmpulung, pãhãrnicia de cârciumi, vama Româneºti, „fiindu nou ctitor”, mãnãstirii zborului (târgului) de la Sfântul Ilie, jumãtate Arhimandritul, îi întãreºte dreptul de a din vama de la Dragoslavele. Scris de Lefter, fiul lua pe an 50 de bolovani de sare de la lui Isar logofãt Ocna Telega „sã fie sfintei mãnãstiri de ANIC, Mãnãstirea Câmpulung, LXI/73. Original întãrire ºi de ajutoriu”. Scris de românesc, pergament, semnãtura autografã a Anghelachie, fiul lui Mihai logofãt domnului în cartuº, miniaturi vegetale, florale în ANIC, Mãnãstirea Sfinþii Apostoli, XI/7. cernealã de aur ºi chinovar, frontispiciu ornat, iniþiala Original românesc, pergament, sigiliu timbrat, ornatã, sigiliul cãzut semnãtura autografã a domnului în cartuº, miniaturi vegetale, florale în cernealã de aur, chinovar ºi verde, frontispiciu ornat, iniþiala ornatã

66 67 1715 (7223) iulie 20, Bucureºti Antim, mitropolitul Þãrii Româneºti, stabileºte modalitãþile de funcþionare ºi administrare a mãnãstirii Tuturor Sfinþilor, pe care „dântru osténélee méle céle multe, din tipãritul cãrþilor ºi 1715 (7224) octombrie 14, din milosteniile îndurãtorilor creºtini ne-am învrednicit de am Bucureºti înãlþat din temelie”. Scris de Nicola ierei, notareºul Mitropoliei ªtefan Cantacuzino, domn al Þãrii ANIC, Suluri nr. 13. Original românesc, pergament, semnãturã Româneºti, acordã mãnãstirii Tuturor autografã în cartuº, miniaturi vegetale, florale în cernealã de aur, Sfinþilor o serie de privilegii, scutiri de chinovar, albastrã ºi verde, frontispiciu ornat, iniþiala ornatã dãri cãtre domnie, „sã poatã sãvârºi hotãrâtele pomeni ºi faceri de bine la sãraci ºi la streini ”, precum hotãrâse ctitorul ei mitropolitul Antim. Scrie Nicola logofeþel BAR, Documente Istorice, XIV/30. Original românesc, pergament, semnãturã autografã în cartuº, miniaturi vegetale, florale în cernealã de aur, chinovar, albastrã ºi verde, frontispiciu ornat, iniþiala ornatã, sigiliul lipseºte

68 69 1715 (7223) iulie 20, Bucureºti Antim, mitropolitul Þãrii Româneºti, stabileºte modalitãþile de funcþionare ºi administrare a mãnãstirii Tuturor Sfinþilor, pe care „dântru osténélee méle céle multe, din tipãritul cãrþilor ºi 1715 (7224) octombrie 14, din milosteniile îndurãtorilor creºtini ne-am învrednicit de am Bucureºti înãlþat din temelie”. Scris de Nicola ierei, notareºul Mitropoliei ªtefan Cantacuzino, domn al Þãrii ANIC, Suluri nr. 13. Original românesc, pergament, semnãturã Româneºti, acordã mãnãstirii Tuturor autografã în cartuº, miniaturi vegetale, florale în cernealã de aur, Sfinþilor o serie de privilegii, scutiri de chinovar, albastrã ºi verde, frontispiciu ornat, iniþiala ornatã dãri cãtre domnie, „sã poatã sãvârºi hotãrâtele pomeni ºi faceri de bine la sãraci ºi la streini ”, precum hotãrâse ctitorul ei mitropolitul Antim. Scrie Nicola logofeþel BAR, Documente Istorice, XIV/30. Original românesc, pergament, semnãturã autografã în cartuº, miniaturi vegetale, florale în cernealã de aur, chinovar, albastrã ºi verde, frontispiciu ornat, iniþiala ornatã, sigiliul lipseºte

68 69 RGINTÃRIE A Candelã (1680-1688); meºter Sebastian Hann, atelier Sibiu; argint ciocãnit, ajurat, gravat ºi parþial aurit; dimensiuni: H 28,5 cm; D max. 16 cm; D G 11,2 cm. De formã piriformã, prezintã un decor ajurat din lujeri cu frunze ºi BRODERIE DE CULT flori de bujor, heliantus, lalele, narcise, dispus pe douã registre ºi în medalioane, cele din registrul superior având o formã torsadatã, într- unul dintre medalioane fiind reprezentatã acvila bicefalã încoronatã ºi iniþialele lui ªerban Cantacuzino; registrul inferior are forma unei calote. În partea inferioarã prezintã un buton în formã de con de brad. Gâtul candelei este ajurat cu motive florale în meandru, marginea fiind marcatã de o frizã de fleuroni ºi susþinând trei anse de forma literei „S”, turnate ºi decorate cu un mic mascaron, care prind trei lanþuri din zale de sârmã, fiecare cu câte un clopoþel sferic; lanþurile fixeazã cu inele un capac în calotã, având marginea ondulatã ºi decor floral ciocãnit. Pe petala unei flori din registrul superior este gravatã marca meºterului, „SH”. Dãruitã de ?erban Cantacuzino mãnãstirii Cotroceni Administraþia Prezidenþialã

71 RGINTÃRIE A Candelã (1680-1688); meºter Sebastian Hann, atelier Sibiu; argint ciocãnit, ajurat, gravat ºi parþial aurit; dimensiuni: H 28,5 cm; D max. 16 cm; D G 11,2 cm. De formã piriformã, prezintã un decor ajurat din lujeri cu frunze ºi BRODERIE DE CULT flori de bujor, heliantus, lalele, narcise, dispus pe douã registre ºi în medalioane, cele din registrul superior având o formã torsadatã, într- unul dintre medalioane fiind reprezentatã acvila bicefalã încoronatã ºi iniþialele lui ªerban Cantacuzino; registrul inferior are forma unei calote. În partea inferioarã prezintã un buton în formã de con de brad. Gâtul candelei este ajurat cu motive florale în meandru, marginea fiind marcatã de o frizã de fleuroni ºi susþinând trei anse de forma literei „S”, turnate ºi decorate cu un mic mascaron, care prind trei lanþuri din zale de sârmã, fiecare cu câte un clopoþel sferic; lanþurile fixeazã cu inele un capac în calotã, având marginea ondulatã ºi decor floral ciocãnit. Pe petala unei flori din registrul superior este gravatã marca meºterului, „SH”. Dãruitã de ?erban Cantacuzino mãnãstirii Cotroceni Administraþia Prezidenþialã

71 Candelã (1680-1688); meºter Georg Heltner, atelier Braºov; argint ciocãnit, ajurat, cizelat ºi gravat; dimensiuni: H 35 cm; D max. 21 cm; D G 13,8 cm. Corpul candelei prezintã un decor ajurat din lujeri cu flori de bujor, heliantus, narcise ºi cu acvila bicefalã, dispuºi în medalioane torsadate pe trei registre: primul ºi cel mai mare ca diametru este în formã de sferã turtitã, Cruce de mânã cu caneluri ajurate dispuse în torsadã; registrul median, mult mai mic în sfârºitul secolului XVII; atelier transilvãnean; diametru, are forma sfericã ºi canelurile torsadate în sens opus celui anterior; Lemn sculptat; ferecãtura din argint, turnat, cizelat, gravat, aurit, cu email cele douã registre sunt delimitate de o bandã metalicã, micã în diametru, cu policrom; dimensiuni: H 20,2 cm; l 7,2 cm; 1,8 cm. decor renascentist cu ove; registrul inferior este în calotã. Butonul inferior, Cruce din lemn sculptat, având pe o faþã reprezentatã „Rãstignirea lui Iisus ovoidal ºi ºaiba care îl fixeazã sunt decorate cu caneluri ºi linii incizate, Hristos”, încadratã de doi Evangheliºti, deasupra fiind reprezentatã diferite stilistic ºi tehnic. Gâtul candelei este format de o bandã metalicã latã, „Schimbarea la Faþã”, iar dedesubt „Învierea Domnului”. Pe cealaltã faþã este decoratã „au repoussé” ºi ajur cu cartuºe ºi frunze. În zona cea mai sculptatã scena „Botezului Domnului”, încadratã de doi Evangheliºti, proeminentã a corpului candelei sunt fixate cu nituri, la distanþe egale, trei deasupra „Bunavestire”, dedesubt „Prezentarea la templu” (?). Crucea de lemn aplice având forma unor capete feminine. Acestea prind trei lanþuri din zale este ferecatã lateral într-un cadru turnat din argint aurit, format din plãcuþe de sârmã împletitã, având fiecare un clopoþel sferic, canelat, care þin un fixate cu nituri ºi balamale, decorate iniþial cu alte plãcuþe cu email pictat capac ajurat în forma unei margarete ºi prevãzut cu anou. În interior, la (alb, roºu, negru, bleu, verde închis, mov). Mânerul metalic este cilindric, gurã, se aflã un inel metalic, cu trei picioruºe, cu rolul de a susþine candela fiind prevãzut la mijloc cu un nodus sferic, canelat în spiralã ºi un nodus din sticlã. Marca meºterului pe banda metalicã de pe gât, „GH”. paralelipipedic. terminal, gravat cu flori. Dãruitã de ?erban Cantacuzino mãnãstirii Cotroceni Dãruitã de ?erban Cantacuzino mãnãstirii Cotroceni Administraþia Prezidenþialã Administraþia Prezidenþialã

72 73 Candelã (1680-1688); meºter Georg Heltner, atelier Braºov; argint ciocãnit, ajurat, cizelat ºi gravat; dimensiuni: H 35 cm; D max. 21 cm; D G 13,8 cm. Corpul candelei prezintã un decor ajurat din lujeri cu flori de bujor, heliantus, narcise ºi cu acvila bicefalã, dispuºi în medalioane torsadate pe trei registre: primul ºi cel mai mare ca diametru este în formã de sferã turtitã, Cruce de mânã cu caneluri ajurate dispuse în torsadã; registrul median, mult mai mic în sfârºitul secolului XVII; atelier transilvãnean; diametru, are forma sfericã ºi canelurile torsadate în sens opus celui anterior; Lemn sculptat; ferecãtura din argint, turnat, cizelat, gravat, aurit, cu email cele douã registre sunt delimitate de o bandã metalicã, micã în diametru, cu policrom; dimensiuni: H 20,2 cm; l 7,2 cm; 1,8 cm. decor renascentist cu ove; registrul inferior este în calotã. Butonul inferior, Cruce din lemn sculptat, având pe o faþã reprezentatã „Rãstignirea lui Iisus ovoidal ºi ºaiba care îl fixeazã sunt decorate cu caneluri ºi linii incizate, Hristos”, încadratã de doi Evangheliºti, deasupra fiind reprezentatã diferite stilistic ºi tehnic. Gâtul candelei este format de o bandã metalicã latã, „Schimbarea la Faþã”, iar dedesubt „Învierea Domnului”. Pe cealaltã faþã este decoratã „au repoussé” ºi ajur cu cartuºe ºi frunze. În zona cea mai sculptatã scena „Botezului Domnului”, încadratã de doi Evangheliºti, proeminentã a corpului candelei sunt fixate cu nituri, la distanþe egale, trei deasupra „Bunavestire”, dedesubt „Prezentarea la templu” (?). Crucea de lemn aplice având forma unor capete feminine. Acestea prind trei lanþuri din zale este ferecatã lateral într-un cadru turnat din argint aurit, format din plãcuþe de sârmã împletitã, având fiecare un clopoþel sferic, canelat, care þin un fixate cu nituri ºi balamale, decorate iniþial cu alte plãcuþe cu email pictat capac ajurat în forma unei margarete ºi prevãzut cu anou. În interior, la (alb, roºu, negru, bleu, verde închis, mov). Mânerul metalic este cilindric, gurã, se aflã un inel metalic, cu trei picioruºe, cu rolul de a susþine candela fiind prevãzut la mijloc cu un nodus sferic, canelat în spiralã ºi un nodus din sticlã. Marca meºterului pe banda metalicã de pe gât, „GH”. paralelipipedic. terminal, gravat cu flori. Dãruitã de ?erban Cantacuzino mãnãstirii Cotroceni Dãruitã de ?erban Cantacuzino mãnãstirii Cotroceni Administraþia Prezidenþialã Administraþia Prezidenþialã

72 73 Candelã 1715; meºter Petrus Hiemesch II, atelier Braºov; argint turnat, ciocãnit, ajurat, gravat, cizelat ºi parþial aurit; dimensiuni: H 36 cm; D max. 21 cm; D G 17 cm. Corpul candelei, de formã piriformã, este alcãtuit din cinci registre pe orizontalã, cu decor ajurat: flori mari ºi motive vegetale dispuse în medalioane, unele elemente ale decorului fiind aurite; butonul terminal este ovoidal, cu caneluri ºi linii incizate, diferit stilistic de restul candelei. Buza candelei are o margine latã cu decor vegetal ajurat ºi o frizã de fleuroni, pe margine fiind fixate trei anse din metal turnat în forma unor vrejuri, de care se prind trei lanþuri din zale de sârmã rãsucitã, fiecare având un clopoþel sferic aurit, cu brâu median profilat, ondulat; lanþurile susþin un capac în calotã, aurit, cu decor vegetal „au repoussé” ºi cu marginea ondulatã. Pe ultimul registru al candelei se aflã inscripþie de danie în limba românã (caractere chirilice). Poanson: „PH”. Inscripþie: „Robul lui Du‹m›nezeu Radul Cantacuzino, v‹e›l spãtariu, 1715”. Dãruitã probabil de so?ia sa, Stanca, ?i copiii lor mãnãstirii Cotroceni Administraþia Prezidenþialã Discos (1680-1688); meºter Anastasie Sigduri, atelier sud-dunãrean (grecesc); argint ciocãnit, gravat ºi aurit; dimensiuni: D 19,2 cm. Tasul prezintã o formã simplã, fiind foarte puþin adâncit ºi având o bordurã latã, nedecoratã. Pe partea posterioarã a marginii este gravat numele domnului ºi iniþialele de meºter „AÓ” . Inscripþie: „Io ªerban voevod Bãsãrab”. Dãruit de ?erban Cantacuzino mãnãstirii Cotroceni Administraþia Prezidenþialã

74 75 Candelã 1715; meºter Petrus Hiemesch II, atelier Braºov; argint turnat, ciocãnit, ajurat, gravat, cizelat ºi parþial aurit; dimensiuni: H 36 cm; D max. 21 cm; D G 17 cm. Corpul candelei, de formã piriformã, este alcãtuit din cinci registre pe orizontalã, cu decor ajurat: flori mari ºi motive vegetale dispuse în medalioane, unele elemente ale decorului fiind aurite; butonul terminal este ovoidal, cu caneluri ºi linii incizate, diferit stilistic de restul candelei. Buza candelei are o margine latã cu decor vegetal ajurat ºi o frizã de fleuroni, pe margine fiind fixate trei anse din metal turnat în forma unor vrejuri, de care se prind trei lanþuri din zale de sârmã rãsucitã, fiecare având un clopoþel sferic aurit, cu brâu median profilat, ondulat; lanþurile susþin un capac în calotã, aurit, cu decor vegetal „au repoussé” ºi cu marginea ondulatã. Pe ultimul registru al candelei se aflã inscripþie de danie în limba românã (caractere chirilice). Poanson: „PH”. Inscripþie: „Robul lui Du‹m›nezeu Radul Cantacuzino, v‹e›l spãtariu, 1715”. Dãruitã probabil de so?ia sa, Stanca, ?i copiii lor mãnãstirii Cotroceni Administraþia Prezidenþialã Discos (1680-1688); meºter Anastasie Sigduri, atelier sud-dunãrean (grecesc); argint ciocãnit, gravat ºi aurit; dimensiuni: D 19,2 cm. Tasul prezintã o formã simplã, fiind foarte puþin adâncit ºi având o bordurã latã, nedecoratã. Pe partea posterioarã a marginii este gravat numele domnului ºi iniþialele de meºter „AÓ” . Inscripþie: „Io ªerban voevod Bãsãrab”. Dãruit de ?erban Cantacuzino mãnãstirii Cotroceni Administraþia Prezidenþialã

74 75 Vãl de tâmplã (Dverã) (1680-1688); atelier italian; þesãturã din mãtase, broºatã cu fir de argint ºi argint aurit; dimensiuni: 205,5x 89 cm. Vãl de tâmplã (Dverã) Este confecþionat din þesãturi asemãnãtoare ca tehnicã, (1680-1688); atelier italian; dar diferite prin repertoriul decorativ. Partea centralã a þesãturã din mãtase, broºatã cu fir de argint aurit; dverei este o þesãturã din satin de mãtase de culoare roºie, dimensiuni: 169 x 58 cm. broºatã cu fir din argint aurit, având ca decor principal Este confecþionat dintr-o þesãturã tip satin din mãtase de culoare roºie, broºatã stema familiei Cantacuzino, vulturul bicefal, înconjuratã cu fir din argint aurit. În centrul compoziþiei este reprezentat vulturul bicefal, de vrejuri, flori mari ºi frunze de acant. Chenarul lat este stema familiei Cantacuzino, în jurul sãu fiind brodate cu fir de mãtase vrejuri, realizat dintr-o þesãturã verde închis, broºatã cu fir din flori mari ºi frunze de acant, în partea inferioarã terminându-se cu franjuri din argint ºi decoratã cu motivul „solzi de peºte”, din fir de fir de argint rãsucit. Dublura din satin de bumbac, de culoare ocru-brun, a fost mãtase verde. Dublura din satin de bumbac, de culoare adãugatã la ultima restaurare. ocru-brun, a fost adãugatã la ultima restaurare. Dãruit de ?erban Cantacuzino mãnãstirii Cotroceni Dãruit de ?erban Cantacuzino mãnãstirii Cotroceni Administraþia Prezidenþialã Administraþia Prezidenþialã

76 77 Vãl de tâmplã (Dverã) (1680-1688); atelier italian; þesãturã din mãtase, broºatã cu fir de argint ºi argint aurit; dimensiuni: 205,5x 89 cm. Vãl de tâmplã (Dverã) Este confecþionat din þesãturi asemãnãtoare ca tehnicã, (1680-1688); atelier italian; dar diferite prin repertoriul decorativ. Partea centralã a þesãturã din mãtase, broºatã cu fir de argint aurit; dverei este o þesãturã din satin de mãtase de culoare roºie, dimensiuni: 169 x 58 cm. broºatã cu fir din argint aurit, având ca decor principal Este confecþionat dintr-o þesãturã tip satin din mãtase de culoare roºie, broºatã stema familiei Cantacuzino, vulturul bicefal, înconjuratã cu fir din argint aurit. În centrul compoziþiei este reprezentat vulturul bicefal, de vrejuri, flori mari ºi frunze de acant. Chenarul lat este stema familiei Cantacuzino, în jurul sãu fiind brodate cu fir de mãtase vrejuri, realizat dintr-o þesãturã verde închis, broºatã cu fir din flori mari ºi frunze de acant, în partea inferioarã terminându-se cu franjuri din argint ºi decoratã cu motivul „solzi de peºte”, din fir de fir de argint rãsucit. Dublura din satin de bumbac, de culoare ocru-brun, a fost mãtase verde. Dublura din satin de bumbac, de culoare adãugatã la ultima restaurare. ocru-brun, a fost adãugatã la ultima restaurare. Dãruit de ?erban Cantacuzino mãnãstirii Cotroceni Dãruit de ?erban Cantacuzino mãnãstirii Cotroceni Administraþia Prezidenþialã Administraþia Prezidenþialã

76 77 Chivot, 1685 Dãruit de ?erban Cantacuzino mãnãstirii Cotroceni Muzeul Naþional de Artã al României

Cãþuie, 1686 Dãruitã de ?erban Cantacuzino mãnãstirii Cotroceni Muzeul Naþional de Artã al României

Cruce de masã, 1684 Dãruitã de ?erban Cantacuzino mãnãstirii Cotroceni Muzeul Naþional de Artã al României

78 79 Chivot, 1685 Dãruit de ?erban Cantacuzino mãnãstirii Cotroceni Muzeul Naþional de Artã al României

Cãþuie, 1686 Dãruitã de ?erban Cantacuzino mãnãstirii Cotroceni Muzeul Naþional de Artã al României

Cruce de masã, 1684 Dãruitã de ?erban Cantacuzino mãnãstirii Cotroceni Muzeul Naþional de Artã al României

78 79 Candelabru (1680-1688), atelier german; Dãruit de ?erban Cantacuzino mãnãstirii Cotroceni Administraþia Prezidenþialã

Coperta 1: Stema domneascã a lui ªtefan Cantacuzino (Mãnãstirea Sfinþii Apostoli, XI/6) Coperta 4: Familia Cantacuzino (picturã de Pârvu Mutu, Biserica Filipe?tii de Pãdure)

Volumul nu poate fi reprodus parþial sau integral fãrã acordul Muzeului Naþional Cotroceni