MUZEUL NAÞIONAL COTROCENI Mariana Lazãr Sub semnul vulturului bicefal Cantacuzinii veacului al XVII -lea BUCUREªTI 2016 Cantacuzinii în societatea munteanã a veacului al XVII-lea Administraþia Prezidenþialã Muzeul Naþional Cotroceni În urmã cu trei veacuri, în zbuciumatul an 1716, din porunca sultanului îºi încetau în mod dramatic existenþa ultimii descendenþi direcþi ai postelnicului Constantin Cantacuzino ºi ai soþiei sale, domniþa Elina, stolnicul Constantin, împreunã cu fiul sãu ªtefan, domn al Þãrii Româneºti (1714-1716), cu fratele de care fusese apropiat o viaþã întreagã, spãtarul Mihai ºi cu ginerele, Radu Dudescu. Profund impresionaþi, contemporanii au perceput evenimentul ca finalul unei drame al cãrei preludiu îl constituise sfârºitul tragic al nepotului lor, principele Constantin Brâncoveanu, executat în 1714 de turci împreunã cu cei patru fii ºi cu marele boier Ianache Vãcãrescu. Trãind într-o societate cu o mentalitate profund religioasã, pentru unii dintre ei soarta tragicã a Cantacuzinilor reprezenta manifestarea unei pedepse divine, consecinþã a anumitor atitudini, gesturi ºi acþiuni ale lor de-a lungul a Administraþia Prezidenþialã aproape patru decenii de când conduceau destinele acestei þãri. Destinul tragic al dispariþiei tatãlui lor, postelnicul Cantacuzino (executat în decembrie 1663 din porunca lui Grigore Ghica), pãrea sã-i Muzeul Na?ional Cotroceni urmãreascã pe toþi cei ºase fii ai sãi, niciunul neavând o moarte liniºtitã - fie muriserã prea de tineri sau în condiþii care treziserã suspiciuni, fie dr. ?tefania Dinu, manager interimar, coordonator proiect împãrtãºiserã soarta finalã a tatãlui1 . Nu neapãrat o intervenþie divinã le marcase destinele, cât, mai ales, complexitatea raporturilor interne dintre dr. Mariana Lazãr, istoric, organizator expozi?ie reprezentanþii marii boierimi, disputele dintre ei pentru deþinerea puterii în stat, în contextul accentuãrii dominaþiei otomane, în special în desemnarea ºi Livia Georgescu, muzeograf cu atribuþii de conservator Livia Rãitaru, muzeograf, concep?ie graficã ?i realizare catalog, fotografii expozi?ie destituirea domnilor þãrii, în traficul de influenþã, în adoptarea unor mãsuri radicale. Oana Rãitaru, referent, elaborare afi?, invita?ie „Bogãþia, slava ºi numele cel mare al Brâncoveanului ºi al Cantacuzinilor, acestea au fost prãpãdenia lor”2 , concluziona strãnepotul lor, banul Paula Sofica, muzeograf, design expoziþie Mihai Cantacuzino, în reconstituirea istoriei genealogice a înaintaºilor. ªi nu era departe de adevãr, întrucât familia Cantacuzino - constituitã din postelnicului Constantin Cantacuzino ºi domniþa Elina, cu fiii, fiicele ºi nepoþii lor - s-a individualizat în grupul relativ rarefiat al elitei aristocratice muntene din secolul al XVII-lea prin personalitatea deosebitã, cultura ºi bogãþia fiecãruia dintre membrii ei, stârnind invidii ºi, adesea, defãimãri, Mulþumiri colaboratorilor: probabil tocmai pentru cã li se recunoºtea superioritatea. Patriarhia Romãnã-Biblioteca Sfântului Sinod - dr. arh. Policarp Chiþulescu, director - Gabriela Pisicã, restaurator În raport cu celelalte neamuri boiereºti, Cantacuzinii au avut ºi ºi-au exprimat în mod clar conºtiinþa apartenenþei la un grup de elitã, a nobleþei Arhivele Naþionale ale României - dr. Ioan Drãgan, director familiei lor prin dubla descendenþã - din Cantacuzinii apusului Bizanþ prin tatã, de unde ºi preluarea ca stemã a familiei a vulturului bicefal, ºi din - dr. Claudiu Turcitu, ºef secþie Basarabii Þãrii Româneºti, pe linia bunicului matern, Radu ªerban, domn al þãrii (1601-1611). Ascendenþa maternã, legitimatoare în plan intern, a fost cel - dr. ªerban Marin, ºef secþie mai explicit formulatã în titulatura primului Cantacuzino ajuns domn: „Io ªerban Cantacuzino Basarab voievod, din mila lui Dumnezeu stãpân ºi domn a Biblioteca Academiei Române - acad. Florin Filip, director general toatã Þara Româneascã, nepot al marelui ºi preabunului, bãtrânului ºi preasfântului ºi preacinstitului Io ªerban Basarab voievod”3 . Nu lipsitã de - Gabriela Dumitrescu, ºef serviciu semnificaþie, din aceeaºi perspectivã a conºtiinþei privind originea nobilã a familiei ºi a cunoaºterii trecutului acesteia, era prezenþa în biblioteca Muzeul Naþional de Artã al României - Cãlin Stegerean, manager - dr. Emanuela Cernea, ºef birou 1 De precizat cã acelaºi final tragic îl avuseserã ºi strãbunicul lor, Mihai Cantacuzino „ªeitanoglu” (executat de turci în 1578), ºi bunicul lor, Andronic Cantacuzino - dr. Carmen Tãnãsoiu, conservator (susþinãtor ºi sfetnic al lui Mihai Viteazul, i-a urmat destinul, fiind executat din porunca lui Ieremia Movilã în toamna anului 1601). 2 Banul Mihai Cantacuzino, Genealogia Cantacuzinilor, ediþia Nicolae Iorga, Bucureºti, 1902, p. 309. Mulþumiri domnului Mihail Dim. Sturdza ºi doamnei Elisabeta Negrãu pentru fotografiile incluse în expoziþie 3 Istoria Cotrocenilor în documente, Muzeul Naþional Cotroceni, Bucureºti, 2001, p. 34; Radu ªerban era numele luat de acest boier ca domn, prenumele sãu din boierie fiind ªerban - de aceea nepotul sãu de fiicã a primit numele ªerban ºi, poate nu întâmplãtor, a fost primul Cantacuzin care a ajuns domn. ISBN 978-973-0-22547-1 3 Cantacuzinii în societatea munteanã a veacului al XVII-lea Administraþia Prezidenþialã Muzeul Naþional Cotroceni În urmã cu trei veacuri, în zbuciumatul an 1716, din porunca sultanului îºi încetau în mod dramatic existenþa ultimii descendenþi direcþi ai postelnicului Constantin Cantacuzino ºi ai soþiei sale, domniþa Elina, stolnicul Constantin, împreunã cu fiul sãu ªtefan, domn al Þãrii Româneºti (1714-1716), cu fratele de care fusese apropiat o viaþã întreagã, spãtarul Mihai ºi cu ginerele, Radu Dudescu. Profund impresionaþi, contemporanii au perceput evenimentul ca finalul unei drame al cãrei preludiu îl constituise sfârºitul tragic al nepotului lor, principele Constantin Brâncoveanu, executat în 1714 de turci împreunã cu cei patru fii ºi cu marele boier Ianache Vãcãrescu. Trãind într-o societate cu o mentalitate profund religioasã, pentru unii dintre ei soarta tragicã a Cantacuzinilor reprezenta manifestarea unei pedepse divine, consecinþã a anumitor atitudini, gesturi ºi acþiuni ale lor de-a lungul a Administraþia Prezidenþialã aproape patru decenii de când conduceau destinele acestei þãri. Destinul tragic al dispariþiei tatãlui lor, postelnicul Cantacuzino (executat în decembrie 1663 din porunca lui Grigore Ghica), pãrea sã-i Muzeul Na?ional Cotroceni urmãreascã pe toþi cei ºase fii ai sãi, niciunul neavând o moarte liniºtitã - fie muriserã prea de tineri sau în condiþii care treziserã suspiciuni, fie dr. ?tefania Dinu, manager interimar, coordonator proiect împãrtãºiserã soarta finalã a tatãlui1 . Nu neapãrat o intervenþie divinã le marcase destinele, cât, mai ales, complexitatea raporturilor interne dintre dr. Mariana Lazãr, istoric, organizator expozi?ie reprezentanþii marii boierimi, disputele dintre ei pentru deþinerea puterii în stat, în contextul accentuãrii dominaþiei otomane, în special în desemnarea ºi Livia Georgescu, muzeograf cu atribuþii de conservator Livia Rãitaru, muzeograf, concep?ie graficã ?i realizare catalog, fotografii expozi?ie destituirea domnilor þãrii, în traficul de influenþã, în adoptarea unor mãsuri radicale. Oana Rãitaru, referent, elaborare afi?, invita?ie „Bogãþia, slava ºi numele cel mare al Brâncoveanului ºi al Cantacuzinilor, acestea au fost prãpãdenia lor”2 , concluziona strãnepotul lor, banul Paula Sofica, muzeograf, design expoziþie Mihai Cantacuzino, în reconstituirea istoriei genealogice a înaintaºilor. ªi nu era departe de adevãr, întrucât familia Cantacuzino - constituitã din postelnicului Constantin Cantacuzino ºi domniþa Elina, cu fiii, fiicele ºi nepoþii lor - s-a individualizat în grupul relativ rarefiat al elitei aristocratice muntene din secolul al XVII-lea prin personalitatea deosebitã, cultura ºi bogãþia fiecãruia dintre membrii ei, stârnind invidii ºi, adesea, defãimãri, Mulþumiri colaboratorilor: probabil tocmai pentru cã li se recunoºtea superioritatea. Patriarhia Romãnã-Biblioteca Sfântului Sinod - dr. arh. Policarp Chiþulescu, director - Gabriela Pisicã, restaurator În raport cu celelalte neamuri boiereºti, Cantacuzinii au avut ºi ºi-au exprimat în mod clar conºtiinþa apartenenþei la un grup de elitã, a nobleþei Arhivele Naþionale ale României - dr. Ioan Drãgan, director familiei lor prin dubla descendenþã - din Cantacuzinii apusului Bizanþ prin tatã, de unde ºi preluarea ca stemã a familiei a vulturului bicefal, ºi din - dr. Claudiu Turcitu, ºef secþie Basarabii Þãrii Româneºti, pe linia bunicului matern, Radu ªerban, domn al þãrii (1601-1611). Ascendenþa maternã, legitimatoare în plan intern, a fost cel - dr. ªerban Marin, ºef secþie mai explicit formulatã în titulatura primului Cantacuzino ajuns domn: „Io ªerban Cantacuzino Basarab voievod, din mila lui Dumnezeu stãpân ºi domn a Biblioteca Academiei Române - acad. Florin Filip, director general toatã Þara Româneascã, nepot al marelui ºi preabunului, bãtrânului ºi preasfântului ºi preacinstitului Io ªerban Basarab voievod”3 . Nu lipsitã de - Gabriela Dumitrescu, ºef serviciu semnificaþie, din aceeaºi perspectivã a conºtiinþei privind originea nobilã a familiei ºi a cunoaºterii trecutului acesteia, era prezenþa în biblioteca Muzeul Naþional de Artã al României - Cãlin Stegerean, manager - dr. Emanuela Cernea, ºef birou 1 De precizat cã acelaºi final tragic îl avuseserã ºi strãbunicul lor, Mihai Cantacuzino „ªeitanoglu” (executat de turci în 1578), ºi bunicul lor, Andronic Cantacuzino - dr. Carmen Tãnãsoiu,