Revista apare cu sprijinul Academiei Române, ■ „Un popor nu se caracterizează atât prin oamenii din Fondul Recurent al Donatorilor mari pe care îi are, ci mai ales prin felul în care îi recunoaşte şi îi stimează pe aceştia.” Friedrich Nietzsche

Revista apare sub egida Academiei Române

Revistă naţională de cultură, politică şi ştiinţă Anul XXXI · Nr. 8 (821) • August 2020 In memoriam Vladimir Zamfirescu „Opera este unică...”

■ Nicolae Breban. Sensul uimirii

■ Ioan-Aurel Pop. Specificul național și valorile identitare europene ■ Răzvan Theodorescu. Căile divergente ale primei modernități românești (secolele XVII-XVIII) ■ Clubul Ideea Europeană. Trianon. După 100 de ani (II) Colaborări de Florin Abraham, Alexandru Porțeanu, Vasile Pușcaș, Ionel N. Sava

■ Sorin Lavric. Coșmarul statuilor ■ Adrian Majuru. „României îi lipsește o «hartă a viitorului»” ■ Comentarii critice de Ștefan Borbély, Marian Victor Buciu, Constantina Raveca Buleu, Boris Marian, Marius Miheț, Adrian Dinu Rachieru ■ Maria-Ana Tupan. Despre prezent privind spre trecut

■ Alexandru Surdu. La mormântul poetului ■ Mircea Platon. La ce bun școala în vreme de ciumă ■ Daniela Zeca. Ferestre pictate ■ Josu de Solaun. România și sentimentul prezenței divinității. O confluență magică ■ Luiza Barcan. Doamna mea de română ■ Kiki Dimoula în versiunea Angelei Bratsou

■ Aura Christi. Forța poeziei. Un mecanism abisal Clubul Ideea Europeană II. Trianon. După 100 de ani

sociaţia Contemporanul, în par‑ la 3 februarie 1919 a fost numită de către Con‑ teneriat cu Academia Română, Florin Abraham siliul Suprem (principalul organ decizional) o co‑ Institutul Cultural Român şi Mu‑ misie de studiu formată din opt experţi (francezi, zeul Municipiului Bucureşti, a or‑ englezi, americani şi italieni). O procedură simi‑ ganizatA – în cadrul Centenarului Marii Uniri – o Tratatul de la Trianon lară a fost utilizată şi în cazul frontierelor Ceho‑ serie de conferinţe, prelegeri şi lecturi publice slovaciei. În cadrul lucrărilor comisiei teritoriale cu genericul Trianon. După 100 de ani. Ce sem‑ şi mitologia politică însărcinată cu analizarea solicitărilor României a nificaţie are Tratatul de la Trianon? Cum arată fost respinsă ideea transferurilor de populaţie şi acest eveniment major, aşezat în contextul istoric revizionistă a schimburilor de teritorii pentru a se crea zone al primelor decenii ale secolului al XX‑lea? Cum e omogene etnic. Ca atare, principiile agreate şi în perceput evenimentul desfăşurat la Palatul Ma‑ poteza noastră este aceea că mitologia cazul României au fost cele ale autodeterminării, rele Trianon de la Versailles în ziua de vineri, 4 revizionistă în jurul Tratatului de la securităţii militare şi eficienţei economice. Dintre iunie 1920 – un eveniment de anvergură, la care Trianon a fost produsă în Ungaria in‑ propunerile discutate în cadrul comisiei de experţi au participat reprezentanţi ai 22 state? terbelică pentru a păstra statu‑quo‑ul cea mai îndepărtată de solicitările româneşti era „Pentru România – afirmă istoricul Vasi‑ politicI şi social, ulterior fiind utilizată, în contexte cea americană, care lăsa Ungariei oraşele Satu le Puşcaş –, semnarea Tratatului de la Trianon istorice diferite, ca un instrument pentru conduce‑ Mare, Oradea, Carei, Arad, sub argumentul etnic. (1920) a însemnat recunoaşterea internaţională rea autoritară a societăţii maghiare. Funcţionarea Este adevărat că în aceste oraşe prezenţa româ‑ a fruntariilor postbelice, în cea mai mare parte o mitului s‑a bazat pe o spirală a acţiunilor interne nească era una minoritară, însă în zonele rurale consecinţă a aplicării principiului autodetermină‑ şi internaţionale, fiecare dimensiune având rolul din proximitatea acestor oraşe etnicii români erau rii naţionale, cel care a fost considerat principa‑ de a legitima şi energiza mitologia politică. Dacă majoritari. În includerea oraşelor de pe zona de lul pilon al Doctrinei Păcii, la sfârşitul Primului excludem perioada totalitarismului comunist vest în teritoriul României a contat voinţa Franţei Război Mondial. Dar un Tratat de pace conţinea (până în anii 1970), perioada de maximă liberta‑ şi Angliei de a consolida economic şi militar sta‑ şi alte aranjamente între părţile semnatare, care te şi democraţie în Ungaria (1990‑2010) coincide tul român (includerea căii ferate care lega aceste intenţionau să aşeze evoluţiile viitoare pe o cale cu cea în care mitologia Trianonului avea un rol juridico‑politică, economică, financiară, socială, politic secundar/marginal. În celelalte perioade culturală etc. Starea de pace era doar deschisă de din istoria Ungariei, mitologia Trianonului a fost momentul semnării Tratatului de pace, «dinamica principalul combustibil ce a pus în mişcare resor‑ Tratatul de la Trianon a curmat turile profunde ale sistemului politic maghiar. păcii» – cum o numea Nicolae Titulescu – depin‑ utopia Ungariei imperiale, zând de modul în care părţile adoptau o atitudine Ceea ce maghiarii denumesc „cea mai mare constructivă sau distructivă. Aceasta este o con‑ tragedie naţională”, dezmembrarea Regatului prin aducerea ei la condiţia de cluzie evidentă a raportării părţilor la sistemul Ungariei, poate fi înţeleasă din perspectiva di‑ stat‑naţiune. Este adevărat, au Tratatelor de la Versailles (1919‑1920), inclusiv mensiunii statului şi populaţiei: de la 325.411 rămas în afara graniţelor Ungariei 2 2 Tratatul de la Trianon”. (Din vol. Trianon! Tri- km s‑a redus la 92.833 km , iar populaţia de la un număr important de etnici anon! Un secol de mitologie politică revizionistă, 20,8 milioane la 7,9 milioane locuitori. Nu se men‑ ţionează în naraţiunea mitologizată a Tratatului maghiari, însă acestora le‑a fost Coordonatori: Vasile Puşcaş, Ionel N. Sava. Pre‑ recunoscută calitatea de membri cu 20 faţă şi postfaţă de Vasile Puşcaş. Proiect editori‑ de la Trianon că aşa‑numitele „teritorii pierdute” al dedicat Centenarului Marii Uniri, apărut sub erau parte a Regatului Ungariei nu în virtutea drepturi depline egida Institutului de Istorie „George Bariţiu” al unui proces electiv democratic, ci erau consecinţa Academiei Române şi a Fundaţiei Transilvania unor situaţii istorice din Evul Mediu. De exemplu, Leaders, Editura Şcoala Ardeleană, 2020) în Burgenland (cedat Austriei prin Tratatul de la În cadrul proiectului naţional Trianon. După Saint‑Germain) populaţia maghiară era doar 9%. 100 de ani, iniţiat de Asociaţia Contemporanul şi În teritoriile „pierdute” către Slovacia sau Serbia (Voievodina) grupul etno‑confesional al ungurilor oraşe), care trebuia, în viziunea Parisului şi Lon‑ revista Contemporanul. Ideea europeană – care nu depăşea 30%, potrivit recensământului efectu‑ drei, să constituie o contrapondere, împreună cu apare sub egida Academiei Române – au ţinut at de Budapesta în anul 1910. În privinţa Transil‑ Polonia, la Germania şi pericolul bolşevic. În iunie conferinţe şi prelegeri scriitorii, istoricii, diploma‑ vaniei (Marele Principat al Transilvaniei, cu cele 1919 Consiliul Suprem a căzut de acord să urmeze ţii şi profesorii Dumitru Preda, Eugen Uricaru, 15 comitate) datele din recensămintele oficiale recomandările comisiei de studiu în privinţa gra‑ Adrian Majuru, Vasile Puşcaş şi Mircea Platon. arată efectele politicii de maghiarizare: în 1869 niţelor României cu Ungaria şi Regatul Sârbilor Poeţii Aura Christi, Ion Mureşan şi pianistul Josu erau 1.428.299 (59,7%) români şi 735.085 (30,7%) Croaţilor şi Slovenilor, în pofida nemulţumirii gu‑ De Solaun ne‑au oferit prilejul să vedem Româ‑ maghiari, iar în 1910 erau 1.608.108 (55,3%) ro‑ vernului de la Bucureşti condus de Ion I.C. Brăti‑ nia, credinţa, iubirea, frumuseţea, solidaritatea mâni şi 1.005.526 (34,6%) maghiari. Chiar şi în anu. Trebuie menţionat în acest context faptul că şi prietenia prin ocheanul poeziei şi, respectiv, al solicitările teritoriale extinse ale României la la Conferinţa de Pace nu au fost acceptate cererile muzicii. Conferinţa de Pace, cele bazate pe Convenţia poli‑ maximale ale României. Evenimentele au fost difuzate în spaţiul on tică dintre România şi Antantă, din august 1916, În privinţa graniţei româno‑sârbe, intere‑ line între 4 iunie 2020 şi 4 iulie 2020. Calde mul‑ românii reprezentau majoritatea etnică, potrivit sele strategice ale Marilor Puteri au vizat întări‑ ţumiri tuturor partenerilor, inclusiv directorului rezultatelor recensământului din 1910. rea politico‑militară a Belgradului, motiv pentru Visual Joy Production, Marian‑Cornel Merinţoni. care o parte semnificativă a Banatului a rămas Serbiei, inclusiv românii din Valea Timocului (regiunea în dreapta Dunării, situată în vecină‑ Este Tratatul de la Trianon tatea sud‑vestului României). Experţii şi liderii un „dictat al Marilor Puteri”? politici decidenţi erau conştienţi de faptul că pe teritoriul României rămâneau importante comu‑ Au fost deciziile de la Conferinţa de Pace lu‑ nităţi de maghiari, germani sau evrei ş.a., însă au ate în privinţa Ungariei absurde, imorale şi lipsite fost incluse clauze privind protecţia minorităţilor de fundament, adică rodul unei acţiuni despotice în Tratatul de la Trianon (art. 54‑60). De aseme‑ de pedepsire? A fost Ungaria împiedicată să‑şi ex‑ nea, România a semnat în 9 decembrie 1919 un prime propriile interese, iar semnarea Tratatului Tratat al Minorităţilor, prin care se angaja să le de la Trianon s‑a produs prin ameninţarea cu dis‑ respecte acestora drepturile, „fără nicio deosebire trugerea statalităţii sale, astfel încât să putem dis‑ de naştere, de naţionalitate, de limbă, de rasă sau cuta în mod veridic de un „dictat”? A fost Regatul de religie” (art. 2). Acelaşi principiu al echilibrului Ungariei o „victimă inocentă” sau crearea statelor a fost urmat de experţi şi stabilirea graniţelor din‑ succesorale era soluţia viabilă pentru rezolvarea tre România şi Cehoslovacia: Maramureşul din problemei naţionalităţilor din Austro‑Ungaria? dreapta Tisei a fost lăsat Pragăi, în timp ce fronti‑ Parteneri: Academia Română, Institutul Conferinţa de Pace de la Paris, ce şi‑a înce‑ era românească a fost stabilită pe râul Tisa, con‑ Cultural Român, Muzeul Municipiului Bu‑ put lucrările la 18 ianuarie 1919, a fost construită siderat a fi o frontieră naturală. Soluţiile găsite la cureşti, TVR Cluj, Asociaţia Publicaţiilor Li‑ nu ca o simplă adunare a conducătorilor statelor Conferinţa de Pace nu mulţumeau în chip absolut

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ CONTEMPORANUL. IDEEA terare şi Editurilor din România (instituţie învingătoare, care să ia decizii abrupte în privinţa niciuna din părţi, însă reprezentau un compromis sub a cărei egidă funcţionează peste 80 de statelor învinse, ci a fost pregătită să ia hotărâri considerat echitabil de Consiliul Suprem. publicaţii de cultură şi edituri), Visual Joy plecând de la recomandările grupurilor de experţi. Nici România, nici Ungaria nu au fost re‑ Production, Muzeul Naţional al Literaturii În cazul concret al graniţelor României trebuie prezentate în comisiile de experţi care au anali‑ Române, Fundaţia Culturală Ideea Euro‑ menţionat că după prezentarea punctului de ve‑ zat chestiunea frontierelor dintre cele două sta‑ peană, Agentiadecarte.ro, Revista Contem- dere de către conducătorul delegaţiei, premierul te. Atât guvernul de la Bucureşti, cât şi cel de poranul Ion. I.C. Brătianu (31 ianuarie‑1 februarie 1919), la Budapesta au căutat să influenţeze deciziile

Anul XXXI t Nr. 8 (821) t 2020 Conferinţei de Pace nu doar prin instrumentele Teza fundamentală prezentată de delegaţia va trezi empatia membrilor Consiliului Suprem mai puţin vizibile ale lobby‑ului, ci şi prin trans‑ maghiară în cadrul Conferinţei de Pace, dincolo prezentând un argument geopolitic îmbrăcat în‑ miterea unor puncte de vedere scrise, menite a de argumentele tehnice privind distribuţia etni‑ tr‑o haină istoristă: Regatul Sfântului Ştefan nu influenţa deciziile finale. În contradicţie cu teza că, pentru care Marile Puteri trebuiau să men‑ trebuia dezmembrat deoarece, încă din perioada „diktatului”, Ungaria şi‑a făcut cunoscută poziţia ţină Ungaria Mare, era presupusa superioritate Evului Mediu, împreună cu polonezii au repre‑

prin 38 de note diplomatice, punând la dispoziţie civilizaţională a ungurilor în raport cu celelalte zentat un „scut” al creştinătăţii împotriva ame‑ CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ un vast material documentar, prin care spera să populaţii. Funcţiile acestei teorii a superiorităţii ninţării mongole şi turce. Subsecvent, acestei idei influenţeze deciziile conferinţei. civilizaţionale maghiare, manifestate în cadrul a „recunoştinţei” pe care Occidentul ar trebui să Este important de menţionat faptul că fina‑ Austro‑Ungariei, erau de a menţine statu‑quo‑ul: o poarte Ungariei, se afla ideea superiorităţii ra‑ lizarea Tratatului de pace cu Ungaria s‑a realizat între maghiari/austrieci şi restul naţionalităţilor, siale a maghiarilor. Românii arau consideraţi o doar după ce România, care ocupase Budapesta în care trebuiau să le accepte dominaţia în baza pre‑ populaţie inferioară, deoarece erau o naţiune tâ‑ august 1919, a primit solicitarea de retragere (7 supusei superiorităţi, respectiv în interiorul so‑ nără, spre deosebire de „Ungaria milenară”. Teza noiembrie 1919). Până la 28 martie 1920 armata cietăţii maghiare. Aristocraţia şi‑a inventat rolul inferiorităţii rasiale şi civilizaţionale a românilor română s‑a retras din întreg teritoriul Ungariei de garant al prezervării superiorităţii naţiunii, ca transilvăneni, ce a fost utilizată la finalul perioa‑ (la est de râul Tisa), potrivit înţelegerii cu Consi‑ atare ţărănimea, proletariatul şi mica burghezie dei interbelice în joncţiunea dintre iredentismul liul Suprem. Ungaria a fost invitată să‑şi expună trebuiau să accepte o piramidă socială imuabilă. maghiar şi nazist, se dorea a fi „demonstrată” propria poziţie în faţa Conferinţei de Pace, fiind În constelaţia de idei a mitologiei revizio‑ prin teorii istorice revolute. Maghiarii încercau primită „cu răceală, dar corect” de gazdele france‑ niste argumentele de ordin juridic (care ar trebui să‑şi fundamenteze dreptul asupra Transilvani‑ ze. Conducătorul delegaţiei maghiare, contele Al‑ să aibă prioritate într‑o confruntare pe tărâmul ei prin teza preeminenţei lor istorice în regiune, bert Apponyi, ce încarna Ungaria aristocratică şi dreptului internaţional, căreia îi şi aparţine speţa respectiv prin dreptul generat de cucerirea unui conservatoare, a vorbit în faţa Consiliului Suprem Tratatului de la Trianon) au o importanţă margi‑ teritoriu. În acest sens a fost reînviată teoria isto‑ în ianuarie 1920, exact cum făcuse cu un an în nală. Contestarea în sine a valabilităţii juridice a ricului austriac Robert Rösler (publicată în 1871) urmă şi primul conducător al delegaţiei României, Tratatului de pace cu Ungaria, invocată în spaţiul potrivit căreia românii ar fi ajuns în Transilva‑ Ion I.C. Brătianu. Nu au avut loc negocieri ver‑ public maghiar drept o consecinţă a „diktatului”, nia în secolele XIV‑XV, populaţia latinofonă dis‑ bale, însă delegaţiei maghiare i s‑a permis să de‑ nu s‑a dezvoltat ca o temă importantă, deoarece părând în urma retragerii romane din secolul al pună documente scrise, în sprijinul poziţiei sale. guvernul maghiar a participat la Conferinţa de III‑lea. Această teză istorică asumată de guvernul Plecând de la condiţia de ţară responsabilă de iz‑ Pace, iar textul juridic a fost semnat de împuter‑ maghiar şi‑a găsit ulterior numeroase ecouri în bucnirea războiului, stare stabilită încă de la înce‑ niciţi legali ai Ungariei, dobândind valabilitate istoriografia maghiară, care a dorit cu orice preţ putul Conferinţei de Pace, Ungaria trebuia să con‑ prin ratificare şi înregistrarea în Seria de tratate să dovedească întâietatea maghiarilor în Transil‑ vingă asupra faptului că a înţeles noile realităţi, a Ligii Naţiunilor (1921). vania, ignorând sau contestând nu doar sursele iar opresiunea asupra minorităţilor va înceta de‑ maghiare care atestau prezenţa populaţiei neo‑la‑ finitiv. Dimpotrivă, contele Apponyi, sfidător faţă tine în Transilvania în zorii Evului Mediu, ci şi de naţionalităţile emancipate ale Austro‑Ungari‑ dovezile arheologice ale continuităţii aceleiaşi po‑ ei, a susţinut inferioritatea rasială a românilor, de pulaţii în Ardeal. Dar cum în naraţiunile de tip exemplu. În faţa noii situaţii create de atitudinea Morala acestei situaţii seculare este mitologic nu este esenţială coerenţa internă a delegaţiei maghiare la Paris, în 24 februarie 1920 că un consum ridicat de mitologie argumentaţiei, ci doar capacitatea ei de seducţie Consiliul Suprem primeşte o scrisoare comună a istorică dăunează sănătăţii emoţională, delegaţia maghiară la Conferinţa de delegaţiilor Cehoslovaciei, României şi Regatului naţiunilor! Pace afirma că Transilvania este cu „100 de ani Sârbo‑Croato‑Sloven, în care este avertizat că ori‑ mai avansată decât Regatul României” (cu toate ce modificare a frontierelor deja convenite va în‑ că românii transilvăneni erau consideraţi o rasă semna o „trădare”. inferioară!), punând astfel bazele teoriei transil‑ Budapesta a încercat o acţiune de ultim mo‑ vanismului. Românii era blamaţi că nu erau re‑ ment. Contele Apponyi a refuzat semnarea Trata‑ cunoscători „conducătorilor maghiari” pentru că, tului de pace şi au fost deschise tratative secrete din nobleţe superioară, i‑ar fi civilizat, oferindu‑le Un alt argument de factură legalistă este cel cu Franţa, guvernul maghiar încercând să obţină cu „generozitate” şcoli şi instituţii politice. Conte‑ al aplicării principiului autodeterminării popoa‑ sprijinul Parisului pentru modificarea frontie‑ le Apponyi, autor al politicii de asimilare etnică relor. Cu vădită neplăcere şi încercând să‑i dimi‑ relor, în schimbul unor avantaje pentru oameni în Austro‑Ungaria, nega în cadrul Conferinţei de 21 de afaceri francezi (de exemplu, firmele Schnei‑ nueze impactul, guvernul Ungariei a recunoscut Pace orice politică opresivă în monarhia dualistă. der‑Creusot). Turnura pro‑franceză a Budapestei la Conferinţa de Pace valabilitatea acestui princi‑ Cu un astfel de arsenal ideatic, în condiţiile în nu a avut şanse de reuşită deoarece Parisul ar fi piu. Nici nu putea fi altfel, deoarece nu doar că se care situaţia politicilor de asimilare a minorită‑ trebuit să ofere explicaţii pentru schimbarea sa, afla la baza existenţei noului stat maghiar, ci s‑a ţilor din Austro‑Ungaria era cunoscută în detaliu atât anglo‑americanilor, cât şi aliaţilor săi din manifestat şi în relaţie cu România. În contextul de diplomaţiile occidentale, membrilor Consiliului Europa central‑răsăriteană. Ca atare, Parisul semnării Tratatului de la Bucureşti (7 mai 1918), Suprem le‑a fost uşor să respingă orice revendi‑ a abandonat jocurile oportuniste şi Ungaria nu care consacra înfrângerea militară a Bucureştiu‑ cări teritoriale maghiare. Adevărata tragedie a a mai putut tergiversa încheierea Tratatului de lui, Puterile Centrale (implicit Ungaria) se anga‑ Ungariei la Conferinţa de Pace a fost, de fapt, lip‑ pace, semnat la Trianon în 4 iunie 1920. În faţa jau să nu se opună unirii Basarabiei cu Regatul sa de realism a elitelor conservatoare maghiare, eşecului cu adevărat istoric, elita politică maghia‑ României, decizie rezultată prin aplicarea princi‑ care au transformat propriul eşec în administra‑ ră s‑a derobat de responsabilitate, a evitat asu‑ piului naţionalităţilor. marea realităţilor, aruncându‑se cu fervoare în Mitologia revizionistă încearcă să şubre‑ rea unui imperiu multinaţional într‑o uriaşă temă teoria conspiraţionistă a „diktatului”. zească forţa principiului autodeterminării naţiu‑ propagandistică, eludând realitatea, pentru a‑şi nilor prin relativizare. Este adevărat că principiul păstra statutul privilegiat. nu avea la momentul Conferinţei de Pace de la În Ungaria interbelică iredentismul propa‑ Paris o valoare universală, că el nu a fost aplicat gat de stat se împletea cu cel izvorât din interiorul Iredentismul maghiar, în cadrul coloniilor puterilor învingătoare decât societăţii. Educaţia şcolară (limbă şi literatură, politică de stat după al Doilea Război Mondial, iar cazul elocvent istorie, geografie, economie) în integralitate era de inconsecvenţă este blocarea unificării Austriei aservită obiectivelor revizioniste. Manualele de Tratatul de la Trianon a fost supus unui ra‑ cu Germania, din raţiuni privind securitatea eu‑ istorie construiau nu doar imaginea unei Ungarii pid proces de mitologizare, devenind evenimentul ropeană, aşa cum aceasta era definită la confluen‑ istorice glorioase, ci transmiteau mesajul ireden‑ fondator traumatic al Ungariei. Funcţia lui funda‑ ţa intereselor anglo‑franceze. tist în formule explicite, statul maghiar fiind pre‑ mentală era de a păstra statu‑qou‑ul politic, social Ungaria nu a recunoscut decizia de unire zentat drept o „victimă”. Simultan era afirmată şi economic, în condiţiile în care pretenţiile elitei cu România luată la Alba Iulia, solicitând orga‑ ideea unei „misiuni divine” a maghiarilor de a‑i maghiare de a conduce o „mare putere” s‑au dove‑ nizarea unui nou referendum. Consiliul Suprem supune pe slavi şi români (denumiţi în mod peio‑ dit iluzorii. A fost refuzată reforma agrară, deşi a respins cererea contelui Apponyi, considerând‑o rativ „olahi”), deoarece erau slabi şi necivilizaţi şi doar 745 magnaţi deţineau o treime din teritoriul inutilă, deşi acesta se angajase să respecte deci‑ au „invadat teritoriile maghiare” (ideea inferiori‑ agricol, iar 1,2 milioane de ţărani nu aveau propri‑ zia rezultată dintr‑o nouă consultare a populaţiei, tăţii civilizaţionale/rasiale este o constantă a na‑ etăţi funciare. Societatea maghiară nu a urmat un „oricare ar fie ea”. Mitologia revizionistă exagerea‑ raţiunii iredentismului maghiar). Mesajul politic, proces de democratizare internă, ci s‑a menţinut ză consecinţele referendumului de la Sopron (ves‑ accentuat din 1936, odată cu dinamizarea politicii un regim parlamentar caricatural, fiind refuzată tul Ungariei), care a fost iniţial acordat Austriei, iredentiste la nivel statal, era de a se trece la acţi‑ introducerea scrutinului universal masculin, pre‑ care însă în urma unui proces plebiscitar în 1921 une pentru anularea „crudului Trianon”, iar con‑ cum în celelalte state din vecinătatea Ungariei. a revenit Ungariei. După decenii de opresiune, os‑ diţia de „victimă” trebuia transformată în cea de Premierul István Bethlen (1921‑1931) spunea că tilitatea împotriva maghiarilor era atât de extin‑ „învingător”. votul secret „nu era compatibil cu caracterul des‑ să încât nu poate fi imaginată dorinţa românilor, La un secol de la Conferinţa de Pace, pu‑ chis al naţiunii maghiare”. Dimpotrivă, societatea slovacilor ori a sârbilor de a reveni sub conducerea tem constata cu serenitate că existenţa naţiunii maghiară, având avantajul relativei omogenităţi Budapestei, doar pentru că ei îşi declamau supe‑ maghiare nu a fost pusă în realitate în primejdie. etnice (cca 90% erau etnici maghiari), se afla în‑ rioritatea civilizaţională/rasială. Dimpotrivă, dis‑ Tratatul de la Trianon a curmat utopia Ungariei tr‑o permanentă stare de mobilizare şi tensiune, preţul arătat faţă de identitatea naţionalităţilor imperiale, prin aducerea ei la condiţia de stat‑na‑ pentru himerica refacere a Regatului Sfântului în Austro‑Ungaria le‑a lăsat acestora o traumă ţiune. Este adevărat, au rămas în afara graniţelor Ştefan. Mitologia Tratatului de la Trianon era greu de vindecat în cadrul statelor succesorale. Ungariei un număr important de etnici maghiari, parte esenţială a politicii revizioniste, prin care În lipsa unor argumente juridice şi demo‑ însă acestora le‑a fost recunoscută calitatea de Ungaria spera la redobândirea fostelor teritorii grafice imbatabile, la Conferinţa de Pace delega‑ membri cu drepturi depline. din perioada dublei monarhii, ori măcar o parte a ţia maghiară a prezentat argumente emoţionale, Morala acestei situaţii seculare este că un acestora, prin alianţe cu statele revizioniste, Ita‑ care au fost ulterior înglobate în mitologia Triano‑ consum ridicat de mitologie istorică dăunează să‑ lia fascistă şi Germania nazistă. nului. Echipa contelui Apponyi a considerat că nătăţii naţiunilor!

August 2020 Pentru intrarea în vigoare a Tratatului de la internaţionale. El rămâne un reper fundamental Alexandru Porţeanu Trianon era necesară ratificarea sa, conform pro- al istoriei universale contemporane. Studierea, cedurii stabilite în articolul 364 din finalul Tra- cunoaşterea şi cercetarea sa necesită o abordare tatului. Data de referinţă pentru intrarea sa în ştiinţifică, obiectivă, înţelegerea sa ca fapt istoric, Centenar Trianon vigoare urma a fi data ratificării de către Ungaria ca act de cultură istorică. şi de către trei dintre Principalele Puteri. Intra‑ ncetarea operaţiunilor militare prin ca‑ rea în vigoare pentru fiecare Putere se va produce pitulările şi armistiţiile succesive din la data depunerii ratificării. Desfăşurarea calen‑ Vasile Puşcaş octombrie‑noiembrie 1918 a menţinut daristică a ratificărilor de către Puterile semnata‑ starea juridico‑politică de război, a că‑ re a început imediat, în vara anului 1920. Trianon, Trianon! rei soluţionareÎ a revenit Conferinţei de Pace de România a îndeplinit această prevedere a la Paris. Revoluţia democrată din Ungaria (30‑31 Tratatului prin dezbaterea ratificării sale în Senat şi în Camera Deputaţilor, în perioada 14‑26 august octombrie 1918) a adus la putere guvernul conte‑ ltimele decenii au arătat omeni‑ lui Karolyi Mihaly, care a semnat armistiţiul de la 1920. Dezbaterile au fost ample, consistente, sinte‑ tizându‑se în remarcabilele discursuri ale lui Take rii că trăieşte nu doar într‑o lume Belgrad (13 noiembrie 1918). foarte complexă, dar şi că eveni‑ Conferinţa de Pace începută în ianuarie Ionescu (la Senat) şi Iuliu Maniu (la Cameră), prin‑ cipalii reprezentanţi ai Puterii şi Opoziţiei. mentele vieţii sociale se derulează 1919 a notificat guvernului de la Budapesta (Nota cu o U viteză deosebită. Motiv pentru care fiecare Vix, 20 martie 1919) condiţiile păcii, în principal Ratificarea Tratatului de la Trianon de către Ungaria, care făcea obiectul reglementării în cau‑ cetăţean simte nevoia de a descifra cât mai repede configuraţia teritorială a Ungariei, substanţial re‑ şi extins căile de evoluţie. Crizele internaţionale dusă la dimensiunile corespunzătoare majorităţii ză, a fost întârziată şi prelungită abuziv de către Ungaria. La 15 noiembrie 1920, propunereea legis‑ care se succed la intervale de timp tot mai scurte maghiare. În această situaţie, guvernul Karolyi au relativizat la maxim modelele matematice de nu şi‑a asumat răspunderea semnării Tratatului lativă a guvernului Teleki Pal privind „organizarea păcii de la Trianon” a fost întâmpinată de Aduna‑ de Pace. Celelalte forţe politice s‑au complăcut în rea Naţională printr‑o „Declaraţie solemnă de pro‑ aceeaşi postură. Riscul vidului politic l‑a determi‑ Pentru România, semnarea Tratatului test”. Dezbaterile s‑au desfăşurat în lunga perioa‑ nat pe Karolyi să aducă la putere noua grupare dă dintre 15 noiembrie 1920 ‑ 26 iulie 1921, încă de la Trianon (1920) a însemnat politică a comuniştilor maghiari reprezentată de puţin studiată de către istorici, necesitând exerci‑ recunoaşterea internaţională a aventurierul Bela Kun, care a instaurat „Republi‑ tarea demersurilor ferme ale Conferinţei de Pace. fruntariilor postbelice, în cea mai ca Ungară a Sfaturilor”, inclusiv în zona nord‑ves‑ În cele din urmă, ratificarea ungară a trebuit tică din Transilvania (Bihor, Sătmar). mare parte o consecinţă a aplicării să fie totuşi asumată de către aceleaşi oficialităţi principiului autodeterminării naţionale ale noului stat, cunoscute pentru atitudinea lor profund potrivnică Trianonului. Acestea au fost Tratatul de la Trianon a reprezentat obligate prin însăşi poziţia lor să procedeze îm- potriva propriilor lor convingeri, apelând la argu‑ previzionare. De aceea, acum se face apel şi mai o operă monumentală de drept şi mentele supreme ale raţiunii de stat, printr‑o în‑ frecvent la fenomene şi procese istorice contempo‑ relaţii internaţionale. El rămâne delungată persuasiune în rândurile colegilor, dar rane pentru a găsi explicaţii la fapte prezente şi un reper fundamental al istoriei şi ale adversarilor parlamentari, recurgând la orice eventuale reconstituiri seriale care să indice mă‑ universale contemporane artificiu procedural, oricât de firav, pentru obţine‑ car viitorul imediat. rea votului de ratificare, pentru evitarea activării Iniţiativa editării acestui volum a venit stării de război, adică a ocupării militare a Ungari‑ dinspre interesul manifestat de studenţi, dar ei, care ar fi însemnat un adevărat dezastru politic, şi de opinia publică generală care a receptat În primăvara anului 1919, Conferinţa de fără precedent. Prin diverse compromisuri de acest din mass‑media lansarea subiectului Trata‑ Pace s‑a concentrat pe elaborarea şi încheierea fel, au fost salvate cât de cât aparenţele soluţionă‑ tului de la Trianon (1920). După ce, în anii an‑ Tratatului de Pace cu Germania (28 iunie 1919). rii oricât de formale, prin adoptarea „articolului de teriori, s‑a scris despre Centenarul declanşării La 1 august 1919, regimul comunist din Un‑ Lege XXXIII privitor la Tratatul de la Trianon”, la Primului Război Mondial (1914), al terminării garia a fost înlăturat, fiind înlocuit – în cele din pachet cu alte reglementări curente. Acest proce‑ conflictului (1918) şi s‑a celebrat un secol de la urmă – de regimul lui Horthy Miklos şi de „teroa‑ deu a fost acceptat tacit, ca un fel de echivalent al desăvârşirea Marii Uniri (1918), aducerea agre‑ 22 rea albă”. ratificării, deşi el rămânea deficitar în privinţa for‑ sivă a subiectului Trianonului cu ton contestatar Conferinţa de Pace s‑a consacrat finalizării mulării explicite a semnificaţiei sale. la momentele istorice menţionate a stârnit nedu‑ Tratatului cu Austria şi negocierilor Tratatului de După 26 iulie 1920 au depus ratificările re‑ merire printre consumatorii ştirilor lansate de Pace cu Ungaria. Delegaţia ungară a tergiversat spective SUA, China, Cuba, Nicaragua, Panama, media şi îndeosebi media socială. Iar mediul de şi prelungit abuziv tratativele, astfel că, la 6 mai Polonia, Portugalia, precum şi alte 10 state sem‑ receptare a unor astfel de opinii a fost mult viciat 1920, Conferinţa de Pace a adresat Ungariei nota natare ale Pactului Societăţii Naţiunilor, inclus în de intensificarea discursului politic populist, na‑ ultimativă de rigoare („scrisoarea Millerand”). Partea I‑a a Tratatului de la Trianon. ţionalist, xenofob, care a proliferat în spaţiul pu‑ În după-amiaza zilei de vineri 4 iunie 1920 a Aplicarea completă a Tratatului în teren s‑a blic european şi cu deosebire în cel central‑sud‑est avut loc în palatul Micul Trianon de la Versailles prelungit până prin anul 1924. european. Pe când istoricii de profesie au abordat solemnitatea semnării Tratatului de Pace dintre Pe baza experienţei nefavorabile privind aceste teme în conferinţe restrânse ori publicaţii Puterile Aliate şi Asociate şi Ungaria, în prezen‑ desfăşurarea negocierilor finale, factorii de condu‑ de specialitate, aşa‑numita „istorie jurnalistică” a ţa oficialităţilor şi a unui public select. Momentul cere ai Puterilor Aliate au adoptat măsuri de pre‑ accentuat doar aspecte pe care redacţiile ori cercu‑ principal a fost chiar cel iniţial, în care cei doi re‑ cauţie. În cursul aceleiaşi zile de miercuri 26 iulie rile emitente le considerau a corespunde „cererii prezentanţi ai Ungariei au fost invitaţi să‑şi depu‑ 1921 au avut loc trei momente din istoria finali‑ pieţei”. De unde a apărut nevoia de a veni spre nă semnăturile pe pagina finală a Tratatului, fapt zării Tratatului. Dimineaţa, la Budapesta, Adu‑ publicul larg şi cu opinii istoriografice ori ale şti‑ consemnat la ora 16.32. La exact aceeaşi oră, în narea Naţională a votat „articolul XXXIII privitor inţelor sociale care să ofere cititorilor puncte de Ungaria au răsunat clopotele şi sirenele, iar timp la Tratatul de Pace de la Trianon”, fapt comunicat sprijin pentru gândirea raţională. de 10 minute a încetat întreaga activitate publică. imediat Guvernului Franţei, depozitarul tuturor În volumul de faţă propunem opinii ale câ‑ Ziua de 4 iunie 1920 a fost declarată ca zi de doliu actelor Tratatului. Ca urmare, în seara aceleiaşi torva experţi din domeniile istoriografiei, sociolo‑ naţional. Semnarea Tratatului a fost întâmpinată zile, la ora 18.00, a fost semnat la Paris Protoco‑ giei, dreptului, ştiinţelor politice şi relaţiilor in‑ în Ungaria prin ample manifestări de protest. lul preliminar care preciza că „în momentul pro‑ ternaţionale etc., deoarece am dorit să facilităm Tratatul de la Trianon are 14 părţi, ce cu‑ cedării la prima depunere a ratificărilor, Puterile realizarea unei analize interdisciplinare care să prind 364 articole, grupate în Secţiuni, Capitole Aliate şi Asociate declară că îşi rezervă toate drep- asocieze demersului istoric şi elemente de cunoaş‑ şi Paragrafe, incluzând diferite Anexe, Tabele şi turile ce le‑ar putea aparţine ca urmare a neexecu- tere şi înţelegere ale fenomenelor contemporane Protocoale. În fruntea fiecăruia dintre Tratatele tării clauzelor de armistiţiu sau a executării lor in- care au fost intenţionat sensibilizate de politiza‑ de Pace din 1919‑1920, inclusiv a celui de la Tri‑ complete din partea Ungariei”. Al treilea moment rea nedisimulată pe care au propus‑o unele parti‑ anon, era înserat ca Partea I‑a Pactul Societăţii era întocmirea „Procesului-Verbal de de, grupări culturale, personaje publice în căutare Naţiunilor, care proclama ideea cardinală a asigu‑ depunere a Ratificărilor Tratatului de rării Păcii. Tratatul de la Trianon instituia înceta‑ Pace semnat la Trianon, remise Guver‑ rea stării de război la data intrării sale în vigoare nului Republicii Franceze”. Depunerile prin ratificarea de către Ungaria, „când vor exista au fost executate de către patru dintre relaţii oficiale între Puterile Aliate şi Asociate şi Principalele Puteri Aliate şi Asociate Ungaria”, care redevenea astfel stat independent, (Imperiul Britanic, Franţa, Italia şi Ja‑ după aproape patru secole. Tratatul fixa frontie‑ ponia), precum şi de către altele cinci rele Ungariei cu vecinii săi (Austria, Statul Sâr‑ (Belgia, România, Statul Sârbo‑Croa‑ bo‑Croato‑Sloven, România, Cehoslovacia). El sta‑ to‑Sloven, Siam şi Cehoslovacia). bilea pentru Ungaria clauze politice europene şi Orice încercare de punere sub extraeuropene, determina clauze militare, navale semnul întrebării a semnificaţiei Tra‑ şi aeriene, pe cele referitoare la prizonierii de răz‑ tatului (ca fiind un „Diktat” pentru de‑

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ CONTEMPORANUL. IDEEA boi şi morminte, apoi Sancţiuni pentru încălcarea tractorii săi extremişti) riscă alunecări legilor războiului, reparaţiuni, clauze financiare, periculoase, pe panta descendentă a economice, privitoare la porturi, căi de apă, căi tendinţelor revizioniste, contrare Tri‑ ferate, regimul muncii, Declaraţiuni, Dispoziţii anonului. speciale ş.a. Statele semnatare ale Tratatului în‑ În ansamblul său, Tratatul sumau majoritatea statelor lumii de atunci şi ma‑ de la Trianon a reprezentat o ope‑ Muzeul Storck joritatea populaţiei planetei. ră monumentală de drept şi relaţii

Anul XXXI t Nr. 8 (821) t 2020 de glorie electorală şi de putere clădită pe schelete ale trecutului. În altă ordine de idei, am dorit să atragem atenţia asupra faptului că şi popoarele din această parte a Europei ar trebui să se raporteze constructiv la contextul Josu De Solaun zonal, continental şi global. Doar liderii politici şi statali slabi văd mereu o primejdie în tot ceea ce se întâmplă în jur şi caută să se salveze doar pe ei, România şi sentimentul prezenţei

ataşându‑se la structuri conjuncturale unidirecţionale de putere, sacrificând CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ şanse de parteneriate de durată lungă pe care le‑ar putea obţine printr‑o cooperare sinceră şi sistematică. divinităţii. În urmă cu mai bine de două decenii am publicat un volum (Pulsul istoriei în Europa Centrală, 1998) în care am încercat să explic de ce istoria O confluenţă magică este atât de importantă pentru definirea identităţii naţiunilor din Europa Centrală. Mesajul principal al acelui volum a fost inspirat de celebra carte a lui Robert D. Kaplan, Balkan Ghosts (1993). În primul deceniu post‑1989, Europa şi întreaga lume au fost oripilate de violenţele etno‑religioase din rima mea întâlnire cu România a avut loc la începutul anilor Balcani, iar Kaplan avertiza liderii regionali şi pe cei ai Europei să nu se ’90. Aveam vreo nouă sau zece ani şi am găsit din întâmplare lase pradă fantasmelor istorico‑politice de tipul celor care tulburau sud‑estul în vechea bibliotecă de acasă – grădina mea secretă, plină continentului. Atunci am atenţionat liderii României, ca şi pe cei din Europa de cărţi prăfuite – un volum al unui autor, al cărui nume Centrală, să ia aminte la spusele lui Robert D. Kaplan, să aibă grijă să nu mi s‑aP părut ciudat, îndepărtat, aproape oracular. Era o carte intitulată dea şi ei drumul „strigoilor” central‑europeni, deoarece şi în această zonă Sacrul şi profanul, într‑o ediţie albastră, din 1979, a Editurii spaniole Gu‑ unii politicieni erau tentaţi a aduce în prim‑planul vieţii sociale fantasmele adarrama. Nu ştiam dacă autorul era bărbat sau femeie, dar am început conflictualităţilor trecute. Odată potolit avântul liderilor post‑comunişti din să citesc, vrăjit de fiecare pagină. Mircea Eliade se născuse la Bucureşti, statele Europei Centrale pentru aderarea la NATO şi UE, recursul la „stri‑ spunea reversul coperţii cărţii, şi dădea nume unor lucruri cu care am goii” istoriei a revenit, iar ceea ce se spera că va deveni calea de viaţă euro‑ convieţuit, pe care le‑am experimentat, dar care până atunci mi s‑au pă‑ peană, în sens occidental, ni se înfăţişează astăzi tot mai clar ca o îndrep‑ rut de nenumit sau cel puţin imposibil de numit. Bucureştiul, România şi tare spre calea inspirată de vechile obiceiuri estice. Prilej în care unii lideri Eliade îmi păreau realităţi ancestrale şi misterioase precum constelaţia central‑europeni dovedesc o orientare politică asemănătoare celor care au Scorpionului. De atunci, această ţară s‑a stabilit în universul meu sim‑ dat drumul „strigoilor” din Balcani la sfârşitul secolului al XX‑lea, dovedind bolic ca o emblemă a îndepărtatului şi a misticului, a ceea ce era în mod lipsa voinţei de a învăţa din lecţiile celor două conflagraţii mondiale care misterios îndepărtat, dar, totodată, suficient de aproape pentru a‑l simţi au însângerat veacul trecut şi din suferinţele naţiunilor din această regiune parte din acelaşi întreg. datorate fascismului şi bolşevismului. Pentru România, semnarea Tratatului de la Trianon (1920) a însemnat recunoaşterea internaţională a fruntariilor postbelice, în cea mai mare parte o consecinţă a aplicării principiului autodeterminării naţionale, cel care a fost considerat principalul pilon al Doctrinei Păcii, la sfârşitul Primului Răz‑ Totul constituie o moştenire culturală, artistică boi Mondial. Dar un Tratat de pace conţinea şi alte aranjamente între părţile şi umană unică. În 2014, această moştenire şi apoi semnatare, care intenţionau să aşeze evoluţiile viitoare pe o cale juridico‑po‑ întâlnirea mea intimă cu esenţa ei mi‑au schimbat litică, economică, financiară, socială, culturală etc. Starea de pace era doar în mod profund viaţa, atât viaţa artistică, cât şi în deschisă de momentul semnării Tratatului de pace, „dinamica păcii” – cum celelalte aspecte. o numea Nicolae Titulescu – depinzând de modul în care părţile adoptau o atitudine constructivă sau distructivă. Aceasta este o concluzie evidentă a raportării părţilor la sistemul Tratatelor de la Versailles (1919‑1920), inclu‑ siv Tratatul de la Trianon. Spania, în anii ‘90, deşi era deja angrenată în acel proces de secula‑ Volumul de faţă include câteva studii care prezintă istoria ideii şi con‑ rizare omologabil capitalismului târziu din orice stat‑naţiune european, strucţiei statului naţional modern în Europa Centrală, ca şi a contextualităţii păstra încă în ţesutul său civic rămăşiţe ale neotomismului legendarei europene şi central‑sud‑est europene de la sfârşitul Primului Război Mondi‑ Şcoli din Salamanca din secolul al XVI‑lea (Francisco de Vitoria, Domingo al. Întrucât această contextualitate a fost dominată de evenimente sistemice, de Soto, Luis de Molina, Francisco Suarez), un curent de gândire care a am propus o analiză bazată şi pe metode analitice formale pentru a circum‑ avut o mare influenţă în istoria teologiei, a filosofiei, a dreptului şi a eco‑ 23 scrie cât mai logic deciziile Conferinţei de Pace de la Paris (1919‑1920). O lec‑ nomiei spaniole, şi care este decisiv pentru înţelegerea unei bune părţi a tură juridică a Tratatului de la Trianon şi a principiului naţionalităţilor, aşa cum opera imediat după terminarea conflagraţiei, este urmată de câteva stu‑ culturii spaniole succesive. În acest sens, existau atât în ​Spania, cât şi în dii care prezintă unele consecinţe culturale, politice şi instituţional‑statale România rămăşiţe ale moştenirilor religios‑spirituale, teologice, greu de ale elaborării şi aplicării aceluiaşi tratat. Un capitol consistent este dedicat găsit în alte naţiuni canonice din Europa. Cu atât mai mult cu cât Româ‑ analizei istorico‑istoriografice a miturilor politice construite în Ungaria pe nia şi Moldova au fost şi sunt singurele ţări din Europa de Est a căror seama Tratatului de la Trianon, cu scopul susţinerii unei politici revizioniste limbă oficială este de origine romanică, la fel ca spaniola, iar în epoca lui şi revanşarde care şi‑a prelungit manifestările până în zilele noastre. Două Traian, Spania şi România au făcut parte practic din acelaşi imperiu. analize aparţin unor sociologi care evaluează discursul politic şi atitudinea Cu acele pagini ale lui Eliade a început să crească în mine un pu‑ unor curente, grupări, personaje politice contemporane care şi‑au făcut din ternic sentiment de apartenenţă la acel areal cultural şi artistic în care Tratatul de la Trianon nu doar o ţintă critică, ci mai ales un suport pentru România a fost unul dintre maximii reprezentanţi, care se formase, îna‑ lansarea unor politici radicale destinate consumului electoral intern, dar inte de toate, pe un substrat roman şi dacic combinat cu alte influenţe ale şi cu certe tendinţe de destabilizare a regiunii central‑europene. Motiv să grecilor medievali şi ale Imperiului Bizantin, şi apoi, într‑o mai mică mă‑ reamintim de posibilitatea conflictualizării zonei, cu efecte continentale şi sură, influenţe slave, otomane, maghiare şi germane. Muzica Imperiului internaţionale încă nebănuite, dar mai ales pentru a relansa cooperarea şi Bizantin m‑a fascinat pe când eram copil, tot pentru legătura cu Spania conlucrarea între statele şi naţiunile Europei Centrale care, astăzi, au şi un (o parte din Spania a fost Provincia Spaniae, Spania bizantină din timpul obiectiv comun de mare însemnătate – integrarea europeană. lui Iustinian) şi influenţa ei asupra liturghiei muzicale vizigoto‑mozarabe Toţi autorii înscrişi în cuprinsul acestei cărţi apreciază deosebit mun‑ spaniole. Ascultam în isonul bizantin, acea magică pedală (drone în engle‑ ca redactorilor Editurii Şcoala Ardeleană (Cluj‑Napoca) care au contribuit ză), toate problemele filosofice relative a filioque transpuse în muzică. Şi profesionist şi cu dedicaţie la apariţia acestui produs editorial. Mulţumim am înţeles curând că ceea ce mă atrăgea atât de mult spre arta româneas‑ îndeosebi domnilor Vasile George Dâncu, directorul editurii, şi Andrei Do‑ că era faptul că, adeseori, exprima melancolie sau dor fără speranţă, dorul boş, destoinicul cititor şi redactor de carte, deoarece ne‑au fost alături de la de ceva de neatins sau absent, dar mereu cu un sentiment de prezenţă a lansarea proiectului editorial şi până la finalizarea lui, cu destinaţie spre divinităţii. Sau, mai bine zis, exprima aproape mereu un umanism tragic, cititorii dornici de cunoaşterea istoriei contemporane. un fel de speranţă fără optimism. România este, până la urmă, o confluenţă magică între trei regiuni: ■ Prefaţă la vol. Trianon, Trianon!..., Europa Centrală, Europa de Est şi Peninsula Balcanică, însă – şi acesta Editura Şcoala Ardeleană este cel mai important lucru – fără a putea fi inclusă pe deplin în niciuna dintre ele, deoarece propria‑i personalitate culturală şi istorică depăşeşte Eveniment editorial oricare dintre aceste părţi. Sculpturile lui Brâncuşi, poezia lui Nichita Stănescu, operele lui Ionescu, Eliade, Blaga, Tzara sau Cioran, muzica ne‑ Trianon, Trianon! muritoare a lui Enescu, bisericile fortificate din Transilvania, mânăstirile Un secol de mitologie din nordul Moldovei, cu magnificele lor fresce, bisericile de lemn din Ma‑ ramureş sunt exemple unice prin combinarea stilului gotic cu tradiţionala politică revizionistă construcţie de lemn, Mânăstirea Horezu, cetatea Sighişoara sau cetăţile Editura Şcoala Ardeleană, 2020 dacice din munţii Orăştie, totul constituie o moştenire culturală, artistică şi umană unică. În 2014, această moştenire, şi apoi întâlnirea mea intimă cu esenţa Coordonatori: Vasile Puşcaş, Ionel N. Sava. ei mi‑au schimbat în mod profund viaţa, atât viaţa artistică, cât şi în cele‑ Prefaţă şi postfaţă de Vasile Puşcaş. lalte aspecte. Datorez totul României şi tocmai de aceea voi dedica o bună Proiect editorial dedicat Centenarului parte din munca mea pentru a promova profunzimea şi bogăţia istoriei, a Marii Uniri, apărut sub egida Institutului artelor şi a culturii sale. 17 Iunie 2020, Madrid, Spania de Istorie „George Bariţiu” al Academiei Române şi a Fundaţiei Transilvania Traducere din limba spaniolă de Leaders Maria Floarea Pop

August 2020 colective, devenim nostalgici faţă de evenimente La mijlocul anilor 1990 a fost iniţiat Ionel N. Sava pe care nici măcar nu le‑am trăit. Aşa s‑ar explica primul proiect româno‑maghiar modalitatea prin care un tânăr maghiar în vârstă de bună vecinătate, după căderea de 25 de ani sau un prim-ministru de 56 privesc De la nostalgie politică astăzi nostalgic la harta Ungariei Mari. Zidului Berlinului. Franţa şi Nostalgia încearcă să confirme sau, dimpo‑ Germania au acordat sprijin la trauma culturală? trivă, să corecteze circumstanţele extraordinare însemnat ale trecutului prin intermediul unei culturi con‑ Dilema europeană a formiste sau revizioniste din prezent. Dacă s‑a produs o nedreptate, ne împotrivim în prezent acelei nedreptăţi. Întrucât nu am participat la Europa Centrală a fost, din păcate, expusă Ungariei la 100 de ani producerea ei, nu putem decât interpreta respec‑ acestui trecut traumatic. tivul eveniment precum o piesă de teatru cu publi‑ Astfel că, în zilele noastre, trauma este în‑ după Trianon cul, actorii, scena şi culisele sale. Astfel, de fapt, ţeleasă nu atât ca instituţie (cum ar fi sclavia sau s‑ar reinterpreta, pe baza scenariului nostalgic captivitatea) şi nici măcar ca experienţă (a fi sclav despre trecut, trauma culturală a prezentului. sau deţinut), cât mai ales ca memorie colectivă În treacăt fie amintit aici, pentru a transmi‑ (amintirea servituţii la afro-americani, de exem‑ te experienţele neplăcute ale trecutului, grecii au Centenarul european: plu). inventat tragedia, adică teatralizarea unei expe‑ celebrare sau comemorare? De aceea, americanul J.C. Alexander defi‑ rienţe sociale negative din care să se degaje în‑ neşte trauma ca o sumă de condiţii. Astfel, când văţăminte colective. Tragedia antică era un ritual ontextul în care s‑a marcat 1918 suferinţa este însuşită colectiv ca o criză socială ce se desfăşura pe o scenă amenajată în faţa unui drept anul reconcilierii şi recon‑ sau politică de anvergură, atunci devine o criză public invitat sau selectat. Epoca modernă a in‑ strucţiei în Europa a probat o dată culturală (de identitate), adică o traumă cultu‑ clus în tehnicile sale interpretative trauma, adică în plus că Franţa şi Germania, ad‑ rală. În oricare dintre variante sau interpretări, suferinţa colectivă şi mobilizarea socială pentru versariiC ireconciliabili de la 1914, învinsul şi în‑ acest text sugerează că trauma Trianonului este o ameliorarea nedreptăţii. Societatea întreagă de‑ vingătorul de la 1918 şi 1945, sunt astăzi model de criză a modului maghiar de a se raporta la trecut vine o scenă. reconciliere şi construcţie europeană. ca la o suferinţă a prezentului. Suferinţa a renăs‑ Obsesia despre trecut a fost până relativ re‑ În Europa Centrală şi de Est, urmând mode‑ cut în postcomunism, adică atunci când libertatea cent tratată cu mijloacele medicinei şi psihanali‑ lul franco‑german, ideea de reconciliere a pătruns a permis exerciţiul memoriei colective. zei. În anii 1970, sociologia a produs o schimbare la scurt timp după 1989. La mijlocul anilor 1990 Trauma maghiară este astfel (re)construită de perspectivă. Astfel, s‑a constat că nostalgia nu a fost iniţiat primul proiect româno‑maghiar de ca traumă culturală pentru ca suferinţa trecutu‑ este nicidecum o patologie şi nici cu necesitate o bună vecinătate, după căderea Zidului Berlinului. lui să fie inclusă în repertoriul faptelor prezentu‑ angoasă (depresie), cât mai degrabă exprimă dis‑ Franţa şi Germania au acordat sprijin însemnat. lui. Devine parte a daily life. Este adică interpre‑ poziţia curentă în raport cu experienţele din tre‑ Misiuni diplomatice la Bonn şi Paris, urmate de tată în cele mai diverse medii sociale, menţionată cut. iniţiative bilaterale între Bucureşti şi Budapesta, în manualele şcolare, înscrisă în memoria urbană În formele colective, nostalgia este un pre‑ au asigurat un climat favorabil proiectelor de re‑ cu nume de străzi, pieţe şi locuri publice, ilustrată 1 text pentru a reflecta la realităţile din prezent. formă şi integrare ale celor două ţări . Reconcilie‑ de personaje literare, comemorată în ocazii oficia‑ Selecţia evenimentelor are drept criteriu utili‑ rea din anii 1990 a netezit calea Ungariei şi apoi a le, exprimată în scrierile universitare, propagată tatea lor pentru confortul nostru curent. Diferiţi României către organizaţiile europene şi atlantice. în mediile internaţionale. autori insistă asupra conţinutului pozitiv, plăcut, Ulterior integrării, începând cu 2004 şi, îndeosebi Muzeul este viu, trecutul este trăit în viaţa reconfortant al evenimentelor din trecut pe care după 2010, lucrurile s‑au schimbat. Bucureştiul a de zi cu zi, trauma este cotidiană. Suferinţa reală le actualizăm în prezent pentru a ne procura plă‑ asistat surprins, alături de alte capitale europene, sau doar închipuită sau imaginată este astfel poli‑ cere, satisfacţie, împlinire, confirmare. Amintirile la o schimbare de perspectivă în Ungaria. tizată, colectivizată, stimulată ca sursă de emoţie copilăriei au o asemenea funcţie. Ne amintim ce Astfel că, în prezent, în Europa Centrală şi transformată, în cele din urmă, în cauză cultu‑ ne place. şi de Est accentele regionale sunt diferite şi, pe rală. Trauma este ulterior asociată cu turnee sau Ce se întâmplă însă cu lucrurile negative, cu alocuri, chiar contradictorii. Polonia a marcat cu trasee ale expunerii publice a actorilor, benefici‑ cele care provoacă neplăcere, suferinţă? Psihana‑ 24 optimism centenarul reconstrucţiei sale politice. ază de recuzită şi repertoriu, audienţă şi sprijin. liza a sugerat că ele sunt represate, uitate inten‑ Cehia s‑a asociat iniţiativelor europene, spre de‑ Devine o acţiune colectivă ce exprimă deziderate ţionat, abandonate. Din inconştient s‑ar întoarce, osebire de Slovacia, care a dat o notă naţională sociale, unitate pentru împlinirea lor, număr sem‑ eventual, în forme deplasate sau derivate. Totuşi, evenimentului. nificativ de aderenţi şi devotament în susţinerea sociologia proceselor mentale, inspirată de teoria România s‑a remarcat prin menţionarea cauzei. sprijinului Franţei, celebrarea intensă a Reginei cadrelor, consideră că abandonarea trecutului Maria şi, într‑o oarecare măsură, a Regelui Fer‑ are sens doar atunci când viitorul este optimist, dinand, ca figuri emblematice ale Marii Uniri de promiţător. Când în mod colectiv avem o aştep‑ la 1918. tare proastă pentru ziua de mâine, atunci cel mai Noul regionalism central Doar Ungaria a anunţat oficial că nu are probabil se declanşează nostalgia pentru ziua de european. Laicizarea mitului nimic de aniversat în 2018‑2019, şi cu atât mai ieri. Dacă există, depresiile colective îndeamnă la puţin în 2020. La Budapesta se comemorează 100 căutarea în trecut a unui viitor mai bun. Nostal‑ istoric maghiar de ani de la semnarea Tratatului de la Trianon. gia devine astfel opoziţie la propagarea stării de Astfel interpretat, Trianonul este un pretext O certă preferinţă pentru interbelic s‑a re‑ lucru din prezent, adică la stagnare sau, dimpotri‑ de mobilizare în sprijinul crizei identitare ma‑ instalat în ţara vecină, la început sub forma disi‑ vă, la progres. Pare a fi o reacţie identitară, întru‑ ghiare, după cum argumentăm mai departe. mulată a nostalgiei rolului istoric şi apostolic al cât nostalgia este unul dintre mijloacele pe care Reamintim aici că, în anii 1980, Mitteleuro‑ Ungariei şi, la scurt timp după, în formele severe le angajăm în lucrul neîncetat pentru a construi, pa a dominat extensiv dezbarea publică pentru ca, ale traumei Trianonului. menţine şi reconstrui propria identitate. Triano‑ imediat după 1990, scrierile lui Milan Kundera şi Devine astfel relevant a cerceta resorturile nul poate fi, aşadar, acreditat ca expresia crizei mai ales ale lui György Konrad să devină abece‑ sociale şi culturale care întreţin nostalgia politică identitare din prezent a Ungariei. darul cultural al post‑comunismului maghiar. maghiară interbelică şi generează o formă actua‑ Nostalgia Secession‑ului, pictura lui Klimt, arhi‑ lizată a traumei Trianonului. tectura art nouveau, literatura lui Stefan Zeig şi Pentru noi este un prilej de a acorda inte‑ Despre condiţiile Claudio Magris, admiraţia multiculturalismului res eforturilor, altfel insistente, ale vecinilor ma‑ kakanian inundă minţile şi inimile central‑euro‑ ghiari şi de a conforta eventuale neînţelegeri mai suficiente ale traumei penilor. Astfel că, după 1990, nu întâmplător Bu‑ vechi. România nu are nimic de revendicat de la Mai departe, nostalgia este cultura despre dapesta a găzduit laboratorul acestui curent care Ungaria, cu excepţia reconcilierii cu trecutul. De trecut care se asociază cel mai adesea cu neîncre‑ a fost, desigur, Universitatea Central Europeană. la 1918 încoace, mesajul nostru constant a expri‑ derea în viitor. Este o criză despre trecut transfe‑ Resuscitarea fin‑de‑siècle‑ului vienez, în mat dorinţa de conlucrare pentru un viitor euro‑ rată în sarcina viitorului. Dacă, de pildă, viitorul anii 1980 şi imediat după 1990, a oferit intelec‑ pean mai bun. este dogmatic adulat sau renegat, nostalgia este tualităţii central europene oportunitatea de a dis‑ reacţia la fel de dogmatică de adoraţie sau de re‑ cuta şi finalul acestei epoci care a fost, desigur, negare a trecutului. declinul dualităţii. Ce este nostalgia? Progresul cu orice preţ, altfel numit şi dog‑ Pentru maghiari, 1900 este luminos, însă matismul despre viitor, este, în această privinţă, 1918 este de‑a dreptul întunecat, poate chiar odi‑ Constatăm că angoasa trecutului, deşi s‑a poarta de trecere către trauma socială. Proiecţia os. Pe acest fundal, anticipând parcă manifestările ameliorat, nu s‑a consumat în totalitate în Europa unui viitor peste puterile noastre generează o cri‑ Centenarului european ale anului 1918, prim-mi‑ Centrală. În chiar miezul Europei unite, nostalgia ză a trecutului. Forţăm, cu alte cuvinte, memoria nistrul maghiar Viktor Orbán s‑a folosit de prilej îmbracă în hainele simbolice ale prezentului eveni‑ trecutului pentru a servi un viitor închipuit, ima‑ pentru a readuce în atenţie nu ce ar avea Europa mente din trecut considerate traumatizante. Sunt ginat, exaltat. Putem, de pildă, să aşezăm o mie de de sărbătorit, ci mai degrabă ce ar avea Ungaria

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ CONTEMPORANUL. IDEEA modalităţi, exprimări actualizate ale unui trecut ani de istorie în serviciul unui mit a cărui împlini‑ de revendicat. Budapesta a anunţat astfel că nu pierdut. Astfel că, prin intermediul proceselor re este din ce în ce mai îndepărtată. În acest mod, are nimic de celebrat în 2018‑2019, şi cu atât mai istoria recentă a transformat (şi) cultura despre puţin în 2020. 1 Autorul a fost implicat în acest proiect în calitate de con‑ trecut într‑o traumă. Memoria trecutului nu mai Dacă acceptăm că există evenimente trau‑ silier, la acea vreme, a ministrului apărării de la Bucureşti. Vizitele de documentare la Bonn şi Paris din anii 1995 şi este, ca la renascentişti, înălţătoare, ci este retro‑ matice colective ce nu pot fi nicicând celebrate sau 1996 au contribuit decisiv la stabilirea unor măsuri de coo‑ gradă. Cu cât trecutul este mai recent, cu atât ar reconciliate, chestiunea devine de ce ar fi Triano‑ perare româno‑maghiare după modelul franco‑german. fi mai traumatic. nul traumatic şi deci ireconciliabil mai mult decât

Anul XXXI t Nr. 8 (821) t 2020 altele? Transfomarea Tri‑ mutaţie culturală nu s‑a începutul anilor 1980, că imperiul maghiar supra‑ anonului în traumă cultu‑ produs şi la vecinii valahi. În vieţuieşte la două generaţii după Trianon datorită rală înseamnă interzicerea România, o bună parte din maghiarilor din afară. contestării sale în public şi dezbaterile culturale ale ani‑ transferul în registrul eve‑ lor 1990 au migrat tot către

nimentelor istorice ireconci‑ sfârşitul de secol al XIX‑lea. CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ liabile. Îndeosebi în Ardeal, unde A fost făcută o nedreptate Motiv pentru care este amintirea Vienei nu a putut la 4 iunie 1920? semnificativ să descriem pe fi oprită la Arad sau Oradea. scurt mecanismul substitu‑ La Timişoara, de exemplu, Sistemul de la Versailles este dilema ma‑ irii altor cauze sociale aso‑ s‑a instalat unul dintre cele ghiară a secolului al XX‑lea. Pentru că este vorba ciate cu suferinţa colectivă mai active centre de evocare despre frontiere, şi nimic nu este mai problema‑ – Holocaustul evreiesc, ocu‑ a nostalgiei mitteleuropene, tic în Europa. Reamintim aici că, în 1918, pentru paţia sovietică, revolta din cu traduceri literare, colec‑ prima dată într‑o conferinţă de pace, propunerile 1956, detenţia şi deportările ţii publicistice, simpozioane, delegaţiilor au fost formulate pe baza unor evalu‑ – de către suferinţa maghia‑ catedre şi altele asemenea. ări tehnice şi studii de teren. Poziţiile britanice, ră a Trianonului, care devi‑ În discursul cultural, americane, franceze şi italiene au fost întemeia‑ ne astfel causa prima. începând cu 1990, românii te pe recomandările şi rapoartele unor comisii de Traseul este unul si‑ ardeleni s‑au întors la 1900 studiu. De exemplu, delegaţia britanică, cea mai nuos. Începând cu anii 2000, pentru că aceasta a fost pa‑ apropiată de poziţia maghiară, a susţinut că avi‑ Viena sfârşitului de secol al radigma culturală regională zele tehnice au fost precise în susţinerea poziţiilor XIX‑lea este înlocuită de mi‑ post‑socialistă disponibilă. politice întrucât „frontierele de pe noua hartă a tul istoric al Visegradului şi Observatorul Astronomic Astfel că discursul unui dis‑ Europei se conformau mult mai apropiat cu divi‑ de amintirea Trianonului. Amiral Vasile Urseanu tins istoric de la Cluj precum ziunile etnografice decât oricare altele din istoria Fără Mitteleuropa, atât de Ioan-Aurel Pop a actualizat precedentă” (Charles Seymour, 1951). intens resuscitată de litera‑ mesajul memorandist în În afara studiilor de teren, s‑a menţionat în tura dizidenţei, tema Visegradului ar fi fost mai postcomunism. Este motivul pentru care 1918 ultima vreme rolul determinant al lui de Marton‑ degrabă obscură pe scena culturală a postsoci‑ este relatat în termenii jutificativi ai memoran‑ ne în trasarea frontierelor. Astfel, se crede că „op‑ alismului. Când s‑a creat grupul de la Visegrad dismului de la 1900. Ardelenismul sau discursul ţiunile geografice pe care le‑a angajat pe harta sa (1990), intenţia a fost de scurtare a traseului inte‑ memorandist a devenit astfel o replică cultural au oferit de fapt un punct de vedere subiectiv în ce grării fostelor state socialiste. Nimeni nu s‑a gân‑ întârziată în raport cu renaşterea regionalismu‑ priveşte naţiunea română, inspirat în principal de dit că acest grup va deveni, într‑o bună zi, auto‑ lui postcomunist maghiar. Atât timp cât brătie‑ viziunea şcolii franceze de geografie regională” (G. nom şi va afişa chiar o frondă în raport cu aliaţii nismul (atitudinea liberalilor români, în speţa lui Palsky, 2010). Totuşi, să consemnăm că, în ciuda occidentali. I.I.C. Brătianu, la Conferinţa de Pace) nu se sesi‑ preciziei şi imparţialităţii, în ce priveşte utilitatea În interpretarea noastră, în ţările grupului zează în raport cu dinamica noilor regionalisme, studiilor de teren, contrar opiniilor vehiculate în de la Visegrad, 1920 a căpătat prioritate în raport în cultura română chestiunea Europei Centrale prezent, echipa tehnică franceză de fapt deplân‑ cu 1900 sau chiar cu 1940‑1944. Avem astfel sufi‑ rămâne o problemă pur ardeleană. gea neglijarea recomandărilor sale (prin vocea lui ciente motive să considerăm că interbelicul mar‑ Similar se poate remarca, de exemplu, dedi‑ Charles Benoist, şeful comitetului de studiu). chează debutul trecutului traumatic al Ungariei, caţia cu care autorităţile din Oradea au reconsti‑ Criteriul după care s‑au stabilit noile divizi‑ iar postcomunismul maghiar tinde să (re)devină tuit înfăţişarea arhitecturală de la 1900, cu splen‑ uni geografice în Europa Centrală şi în Balcani a interbelic, adică revendicativ şi revizionist. Nimic didele sale clădiri art nouveau. Doar că edificiile fost acela al raportului dintre populaţia stabilă şi nu este mai important decât revendicarea trecu‑ de după 1918 din vechea cetate a lui Ladislau I‑ul cea flotantă. Conceptul era oarecum nou în epo‑ tului şi obsesia măreţiei de odinioară, emoţia isto‑ îşi aşteaptă şi ele rândul. că, asociat cu şcoala franceză de geografie umană ricităţii şi, desigur, hibrisul monarhiei imperiale (Vidal de la Blache). Presupunea prevalenţa po‑ şi regale. pulaţiei stabile, preponderentă în zonele rurale, Atunci când, începând cu 2001, chiar 2004 Consecvenţa diasporei în raport cu populaţia flotantă (funcţionari impe‑ şi, mai ales, cu ascensiunea la guvernare a Fidesz riali, militari, comercianţi), aşezată îndeosebi în 25 în 2010, preferinţa maghiară s‑a mutat către in‑ maghiare zonele urbane. Delegaţia americană a utilizat, de terbelic, iar trauma produsă de tratatul de la 4 asemenea, această clasificare în stabilirea balan‑ În Ungaria, reînvierea temei Tratatului din iunie 1920 a devenit tema culturală dominantă, ţelor etnice ale populaţiilor şi linia frontierelor. 4 iunie 1920 este marcată de disputa istoricilor Mittelleuropa s‑a estompat până la dispariţie în S‑a adăugat distincţia dintre provinciile imperi‑ Ungaria. O altă Europă Centrală, degajată din din Academia de Ştiinţe a Ungariei şi din Univer‑ ale şi regiunile naturale, altfel o temă aflată în saloanele Visegradului, şi‑a făcut apariţia în dis‑ sitatea Central Europeană şi este indubitabil le‑ atenţia şcolilor de geografie franceză şi germană cursul public maghiar. Cu alte cuvinte, un nou re‑ gată de accederea la guvernare a lui Viktor Orbán (Fr. Ratzel), dar din unghiuri diferite. Regiunile gionalism s‑a insinuat în discursul public. şi a formaţiunii sale politice, Fidez. geografice (numite „pays” sau „ţări”) au fost, în Este explicaţia pentru care Budapesta gân‑ E. Kovacs crede că, începând cu 2012, un fel mare măsură, reconstituite în detrimentul vechi‑ deşte misiunea sa europeană la nivel regional, de Historikertstreit (controversă) s‑a produs în lor provincii imperiale. ceea ce reprezintă o variantă laică a mai vechii cultura maghiară: trauma Trianonului a fost ridi‑ Evident, multe alte lucruri ar mai putea fi misiuni apostolice a regatului maghiar în „Bazi‑ cată la statut de traumă naţională, alte suferinţe scrise pe această temă. Nu acredităm însă aici că nul Carpatic”. Invocată în discursurile prim-mi‑ fiind secundare în raport cu aceasta. Practic, dis‑ nistrului maghiar, regiunea desemnată se supra‑ puta a doi istorici – András Geró, director al In‑ realitatea politică ar fi arătat diferit dacă reco‑ pune geografiei etnoculturale maghiare dinainte stitutului Istoriei Habsburgice şi profesor la Uni‑ mandările tehnice ar fi fost integral luate în consi‑ de 4 iunie 1920 şi actualizează conturul central versitatea Central Europeană, şi Ignác Romsics, derate. Este doar evident că s‑a obţinut echilibrul european al naţiunii maghiare istorice. membru în Academia de Ştiinţe a Ungariei – a necesar prin intermediul comparării datelor teh‑ Multiculturalismul Vienei a fost astfel înlo‑ prilejuit angajarea unei dezbateri publice în legă‑ nice şi, ulterior, prin mecanismul negocierilor po‑ cuit de individualismul şi noul regionalism al Vi‑ tură cu teme fundamentale precum Holocaustul, litice. Benoist chiar considera că „munca noastră segradului, care substituie, în numele Ungariei, Trianonul şi persecuţia stalinistă din comunism. a rămas secretă, necunoscută şi, ceea ce a fost cel solidaritatea simbolică a Austriei Mari, adică a Este o mutaţie la care a contribuit şi diaspo‑ mai neplăcut, pe jumătate inutilă” (Palsky, 2010: imperiului central european. Imperiul este sub‑ ra maghiară, care a proiectat în mentalul vest‑eu‑ 116). stituit de regenţă. Amiralul Horty şi alte câteva ropean şi american o hartă etnică şi culturală Nu putem, aşadar, aşeza în sarcina specia‑ personaje ale interbelicului maghiar au luat, cel mitteleuropeană, cu frontiere politice estompate liştilor francezi, şi cu atât mai puţin a lui Emma‑ puţin parţial, locul lui Konrad şi Kundera. Dova‑ şi margini culturale pronunţate. Diaspora ma‑ nuel de Martonne, responsabilităţi suplimentare dă că, la scurt timp după, Central European Uni‑ ghiară, în raport cu alte comunităţi de migranţi, sau simpatii personale pe care, chiar dacă le‑a versity a trebuit să se refugieze la Viena. este una dintre cele mai cultivate şi influente. avut, ele nu par să fi influenţat, cum se susţine, În acest mod, 1920 a căpătat prioritate şi În străinătate, resuscitarea fin‑de‑siè‑ deznodământul negocierilor de pace de la Paris acesta e mecanismul substituirii traumei Triano‑ cle‑ului vienez în anii 1980 şi imediat după 1990 din 1918‑1920. nului altor cauze sociale asociate cu memoria co‑ a oferit intelectualităţii maghiare oportunitatea Conchidem că sistemul de la Versailles a fost lectivă. de a trata chestiunea Ungariei Istorice în cadrul expresia voinţei politice a aliaţilor care au aşezat, legitim al fostei monarhii imperiale şi regale. Îna‑ înaintea preferinţelor personale şi naţionale, ide‑ inte de acesta, antisovietismul de la 1956 şi anti‑ alurile păcii şi reconcilierii europene. Credem, de comunismul din anii 1980 au asigurat un cadru de aceea, că dilema maghiară a amânării sau recon‑ Ce urmează după afirmare legitim în Occident. În definitiv, dincolo cilierii beneficiază astăzi de un context european postcomunism? de Cortina de Fier, ce ar fi putut fi mai potrivit dintre cele mai favorabile. pentru cauza maghiară decât evocarea fin‑de‑siè‑ Trauma Trianonului, dacă există cu adevă‑ În înţelegerea Budapestei, postcomunismul cle mitteleuropean? Cu atât mai mult cu cât des‑ rat, ar trebui compensată cu ocazia împlinirii a o s‑a încheiat atunci când fostele ţări socialiste au tinaţia finală a acestei evocări – Viena – era chiar sută de ani de la semnarea tratatului de la care i (re)descoperit vocaţii politice şi regionale proprii. acolo, alături de blocul comunist, dar dincolo, ca se trage numele. O Ungarie europeană nu poate fi Dovadă, de exemplu, redescoperirea vocaţiei euro‑ mărturie a libertăţii, a prosperităţii capitaliste şi, decât în consonanţă, adică în reconciliere cu veci‑ pene a Cehiei sau, şi mai evident, Intermarium‑ul mai ales, a măreţiei de odinioară. Dincolo era Oc‑ nii săi europeni, iar orice amânare n‑ar face decât polonez (nostalgia regatului polono‑lituanian), re‑ cidentul şi, desigur, acolo se adăpostea şi diaspora să afecteze viitorul lor comun. r luat după 2015. maghiară. Din motive pe care, pentru a fi descrise, György Schöpflin, etnic maghiar şi profesor ■ Dosar alcătuit în colaborare cu spaţiul nu ne permite să le discutăm aici, această la Colegiul Universitar din Londra, remarca, la Editura Şcoala Ardeleană

August 2020 Revista apare cu sprijinul Academiei Române, ■ „Un popor nu se caracterizează atât prin oamenii din Fondul Recurent al Donatorilor mari pe care îi are, ci mai ales prin felul în care îi recunoaşte şi îi stimează pe aceştia.” Friedrich Nietzsche

Revista apare sub egida Academiei Române

Revistă naţională de cultură, politică şi ştiinţă Anul XXXI · Nr. 7 (820) • Iulie 2020

■ Nicolae Breban. Învăţătoarea mea, Mia Pop: dacii și romanii

■ Academia Română • Tratatul de la Trianon după un secol Colaborări de Ioan-Aurel Pop, Adrian Majuru, Ion Mureșan, Mircea Platon, Aura Christi, Dumitru Preda ■ Răzvan Theodorescu. Căile divergente ale primei modernităţi românești (secolele XVII-XVIII) ■ Alexandru Surdu. Acasă, la Giuleștii de Maramureș

■ Corespondenţă din Israel O carte-eveniment: Mirel Taloș, Undeva în Transilvania Mirel Horodi. Un roman despre holocaustul evreilor din judeţul Sălaj ■ Adrian Dinu Rachieru. Eugen Uricaru și istoria „secretă”

■ Portrete în relief: Mircea Platon ■ Semnal editorial: Mircea Platon. Deșcolarizarea României. Scopurile, cârtiţele și arhitecţii reformei învăţământului românesc ■ Corespondenţe din Ţara Sfântă, Franţa, Italia, China și SUA ■ Ding Chao. Încotro lumea post-pandemică?

■ Alexa Visarion. Vocaţia prieteniei Clubul Ideea Europeană

I. Trianon. După 100 de ani CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

sociaţia Contemporanul, în par‑ o mare conştiinţă a lumii – ce ne‑a dat nouă ţara, Cehoslovaciei (în total, 22 state). Tratatul a fost ra‑ teneriat cu Academia Română, cât ce i‑am dat noi ţării”. tificat de Corpurile Legiuitoare ale României la 17 Institutul Cultural Român şi Mu‑ Istoricul, profesorul şi diplomatul Dumi‑ august (Senatul) şi, respectiv, 20 august 1920 (Ca‑ zeul Municipiului Bucureşti, a or‑ tru Preda descrie acea zi de vineri, 4 iunie 1920, mera Deputaţilor), fiind sancţionat la 30 august ganizatA – în cadrul Centenarului Marii Uniri – o astfel: „La 4 iunie 1920, în eleganta galerie «Co‑ 1920 de către Regele Ferdinand I. La 14 noiembrie serie de conferinţe, prelegeri şi lecturi publice telle» care leagă palatul Marele Trianon de Tri‑ el a fost acceptat şi de Adunarea Naţională a Unga‑ cu genericul Trianon. După 100 de ani. Ce sem‑ anon‑sous‑Bois (aripa dreaptă) de la Versailles, riei şi a intrat în vigoare la 26 iulie 1921, după ce, nificaţie are Tratatul de la Trianon? Cum arată într‑o atmosferă solemnă, dar sobră, începând în prealabil, fusese consacrat şi de celelalte Puteri acest eveniment major, aşezat în contextul istoric cu ora 16.30, s‑a desfăşurat ceremonia semnării semnatare. al primelor decenii ale secolului al XX‑lea? Cum e celui de‑al patrulea Tratat de pace de către Pu‑ Referindu‑se la semnificaţia acestui ma‑ perceput evenimentul desfăşurat la Palatul Ma‑ terile Aliate şi Asociate, de data aceasta cu Un‑ jor document internaţional, în şedinţa Adunării rele Trianon de la Versailles în ziua de vineri, 4 garia, unul din statele succesorale ale fostului Deputaţilor din 4 aprilie 1934, Nicolae Titulescu iunie 1920 – un eveniment de anvergură, la care avea să sublinieze: «Tratatul de la Trianon apare au participat reprezentanţi ai 22 state? tuturor românilor, şi îndeosebi celor din Ardeal, „Pentru România – afirmă istoricul Vasi‑ ca o consfinţire a unei ordini de drept cu mult mai le Puşcaş –, semnarea Tratatului de la Trianon redusă decât aceea pe care veacuri de convieţuire (1920) a însemnat recunoaşterea internaţională şi de suferinţe comune au săpat‑o în conştiinţa is- a fruntariilor postbelice, în cea mai mare parte o torică a neamului nostru. De aceea, în chip firesc, consecinţă a aplicării principiului autodetermină‑ în opinia noastră publică, Tratatul de la Trianon rii naţionale, cel care a fost considerat principa‑ evocă mai curând ideea unei completări decât ide- ea unei amputări». lul pilon al Doctrinei Păcii, la sfârşitul Primului Drumul parcurs de neamul românesc de la 1 Război Mondial. Dar un Tratat de pace conţinea Decembrie 1918 la 4 iunie 1920 – interval istoric şi alte aranjamente între părţile semnatare, care decisiv în devenirea modernă a Statului său inde‑ intenţionau să aşeze evoluţiile viitoare pe o cale pendent, unitar şi suveran – se constituie într‑un juridico‑politică, economică, financiară, socială, exemplar parcurs în care voinţa politică, depăşind culturală etc. Starea de pace era doar deschisă de numeroase egoisme şi scăderi morale, a reuşit să momentul semnării Tratatului de pace, «dinamica îmbine cu succes acţiuni diplomatice consecvente păcii» – cum o numea Nicolae Titulescu – depin‑ şi perseverente cu efortul disciplinat şi curajos al zând de modul în care părţile adoptau o atitudine armatei sale, caracterizat de contemporani drept constructivă sau distructivă. Aceasta este o con‑ o contribuţie valoroasă la stabilitatea şi pacea pe cluzie evidentă a raportării părţilor la sistemul continentul european, care a împiedicat hotărâtor Tratatelor de la Versailles (1919‑1920), inclusiv propagarea bolşevismului în Europa centrală.” Tratatul de la Trianon”. (Din vol. Trianon! Trianon! Un secol de mitologie Ioan‑Aurel Pop, preşedintele Academiei Ro‑ politică revizionistă, Coordonatori: Vasile Puşcaş, mâne, este de părere că „evident, Tratatul de la Ionel N. Sava. Prefaţă şi postfaţă de Vasile Puş‑ Trianon are importanţa sa internaţională şi naţi‑ caş. Proiect editorial dedicat Centenarului Marii 11 onală greu de estimat şi imposibil de minimalizat: Uniri, apărut sub egida Institutului de Istorie el a legitimat voinţa dreaptă a poporului român „George Bariţiu” al Academiei Române şi a Fun‑ şi ne‑a întărit în plan internaţional o moştenire daţiei Transilvania Leaders, Editura Şcoala Arde‑ scumpă. Popoarele cărora li s‑a recunoscut drept‑ leană, 2020) atea istorică prin tratatul de la Trianon au cuvânt În cadrul proiectului naţional Trianon. După să‑l apere şi să‑i susţină justeţea, din moment ce 100 de ani, iniţiat de Asociaţia Contemporanul şi toate tratatele internaţionale care i‑au urmat l‑au revista Contemporanul. Ideea europeană – care confirmat. Cu alte cuvinte, cu excepţia imperiului apare sub egida Academiei Române – ţin confe‑ rusesc (care s‑a refăcut mereu în diferite forme), rinţe şi prelegeri scriitorii, istoricii, diplomaţii şi toate celelalte imperii destrămate de popoare în Imperiu Habsburgic. Completând Tratatul de la profesorii Dumitru Preda, Eugen Uricaru, Adrian 1918 au rămas doar o amintire istorică. În schimb, Saint‑Germain‑en‑Laye cu Austria, noul docu‑ Majuru, Vasile Puşcaş şi Mircea Platon. Iar po‑ statele polonezilor, românilor, cehilor, slovacilor, ment a sancţionat definitiv procesul de dezagre‑ eţii Aura Christi şi Ion Mureşan, pianistul Josu croaţilor, lituanienilor, letonilor, estonilor etc., gare a monarhiei bicefale. Aplicându‑se principiul De Solaun ne vor oferi prilejul să vedem România, create, recreate, întregite sau renăscute după Pri‑ autodeterminării naţionale – «una din cele mai credinţa, iubirea, frumuseţea, solidaritatea şi pri‑ mul Război Mondial, au rămas şi dăinuie şi as‑ mari forţe spirituale ale istoriei moderne», cum îl etenia prin ocheanul poeziei. tăzi. În consecinţă, prima noastră menire este să definea distinsul jurist român George Sofronie –, Evenimentele sunt şi vor fi difuzate pe reţe‑ ducem mai departe moştenirea lăsată de acei mari la Trianon s‑a autentificat acest înalt concept de lele new media între 4 iunie 2020 şi 4 iulie 2020. bărbaţi de stat şi «părinţi ai patriei» care au con‑ conştiinţă a omenirii, fiind înscris ca o normă de Calde mulţumiri tuturor partenerilor, inclusiv struit deciziile de la Chişinău, Cernăuţi şi Alba bază în dreptul ginţilor şi morala internaţională. TVR Cluj şi directorului Visual Joy Production, Iulia şi care au făcut posibil Trianonul. Este bine Tratatul, fructul unor eforturi considerabile Marian‑Cornel Merinţoni. să medităm din când în când asupra acestei moş‑ de aproape un an şi jumătate, s‑a conformat rigu‑ teniri şi să nu ne întrebăm atât – ca să parafrazez ros datelor naţional‑demografice, istorice, cultura‑ le şi social‑economice, ca şi cri‑ teriilor de securitate colectivă. Din partea română şi‑au înscris numele pe textul său Dr. Ioan C. Cantacuzino (ministru de stat) şi Nicolae Titulescu (fost ministru de Finanţe, de la 20 aprilie 1920, Prim‑delegat la Conferinţa de pace), iar din par‑ tea ungară de Ágost (Gaston) de Benárd (ministrul Muncii şi Să‑ nătăţii Publice) şi Alfréd Dras‑ che‑Lázár de Thorda (ministru plenipotenţiar); alături de ei, re‑ prezentanţii Statelor Unite ale Americii, Marii Britanii, Fran‑ ţei, Italiei, Japoniei (desem‑ Parteneri: Academia Română, Institutul Cultural Ro‑ nate drept Principalele Puteri mân, Muzeul Municipiului Bucureşti, Asociaţia Publi‑ Aliate şi Asociate), precum şi caţiilor Literare şi Editurilor din România (instituţie celelalte Puteri Aliate şi Asoci‑ sub a cărei egidă funcţionează peste 80 de publicaţii ate: Belgia, Ceho‑Slovacia, Chi‑ de cultură şi edituri), Visual Joy Production, Muzeul na, Cuba, Grecia, Nicaragua, Naţional al Literaturii Române, TVR Cluj, Fundaţia Panama, Polonia, Portugalia, Culturală Ideea Europeană, Agentiadecarte.ro, Revista Regatul Sârbo‑Croato‑Sloven, Contemporanul

Iulie 2020 Tot ceea ce face România legat de centenarul Trianonului trebuie să fie detaşat de contingent, trebuie tratat fără înverşunare şi încadrat în contextul general de recunoaştere a noii arhitecturi a Europei prin sistemul de tratate de Ioan-Aurel Pop la Paris (Versailles, Saint Germain, Neuilly‑sur‑Seine, Trianon şi Sèvres) Importanţa Tratatului din 1919‑1920 de la Trianon

ărbătoririle, aniversările şi comemo‑ fiecare („adevărul semnificaţie”), ceea ce este, sub dominaţia austro‑ungară. Este bine ca aceste rările fac parte din viaţa cotidiană a însă, evident, lipsit de consistenţă logică. Când acţiuni să se refere la recunoaşterea internaţio‑ popoarelor civilizate. Ne gândim şi la vorbim despre noua arhitectură a Europei Centra‑ nală a deciziilor popoarelor, la noua arhitectură înfrângeri, aşa cum ne gândim şi la le şi de Sud‑Est de după Primul Război Mondial, europeană de după Marele Război, care nu este victorii,S le readucem pe toate, din când în când, în este obligatoriu să facem distincţie între realităţi‑ decizia Marilor Puteri; marile puteri nu au făcut memorie, fiindcă din toate avem de învăţat. Sunt le de fapt şi cele de drept. De fapt, toată ordinea decât să recunoască actele popoarelor eliberate. regimuri politice şi popoare care accentuează tra‑ veche a regiunii s‑a prăbuşit în anul 1918, când Aceste popoare din vecinătatea României au în‑ gediile, precum sunt altele care glorifică împli‑ au căzut patru imperii şi s‑au format noi state ori văţat să nu fie la remorca ofensivei ungare, să nu nirile. Românii nu s‑au gândit niciodată cu prea s‑au întregit altele, după criterii etnice şi naţiona‑ răspundă mereu şi punctual provocărilor venite multă insistenţă la nereuşitele lor istorice – şi au le. Cauza acestei imense schimbări a fost, fără în‑ de la Budapesta. Partea ungară urmăreşte să se fost destule de‑a lungul vremii! –, preferând amin‑ doială, lupta de emancipare naţională a popoare‑ întâmple tocmai acest lucru şi, din păcate, mulţi tirea, uneori prea apăsată, a victoriilor. Poate să lor, declanşată în secolul al XVIII‑lea şi ajunsă la români cad în această capcană. se reflecte în această atitudine şi câte ceva din fi‑ apogeu în „secolul naţionalităţilor” şi la anii 1900. Argumentele principale ale Ungariei împo‑ rea noastră de popor latin. Vecinii sârbi, de exem‑ Ocazia schimbării iminente a fost, fără îndoială, triva Trianonului erau bazate, la 1920, pe dreptul plu, dimpotrivă, au făcut din tragica bătălie de la războiul mondial, „marele război”, care a favorizat istoric, pe dreptul sabiei, pe „misiunea civilizatoa‑ Kossovopolje, din 1389 (în urma căreia turcii au împlinirea voinţei popoarelor, pe fondul înfrân‑ re a maghiarilor în Bazinul Carpatic”. De altmin‑ luat iniţiativa în regiune), un moment de referinţă gerii Puterilor Centrale. De drept, noua ordine a teri, în anumite documente orchestrate de cercuri pentru identitatea lor naţională şi un simbol al sa‑ fost acceptată în anii 1919‑1920, prin pomenitele oficioase ale Budapestei, se iterează şi astăzi ide‑ crificiului pentru credinţă. Vecinii unguri au găsit tratate de pace. ea rasistă că, la 1920, marile puteri occidentale cu cale să considere anumite înfrângeri situate Pentru români, cehi, slovaci, croaţi etc., mo‑ au dat Transilvania, „perla Regatului Ungariei”, de‑a lungul istoriei lor drept evenimente memora‑ mentul culminant al schimbărilor a fost toamna pe mâna „necivilizatei Românii balcanice”. Argu‑ bile sau chiar sărbători naţionale. Epoca Modernă anului 1918. Tratatul de la Trianon înseamnă mentele României, Slovaciei, Croaţiei etc. se cen‑ începe, de exemplu, în istoria Ungariei, în 1526, pentru aceste popoare doar desăvârşirea proce‑ trează pe etnia majorităţii populaţiei, pe decizia odată cu „dezastrul” de la Mohács; 15 martie 1848 sului, prin consfinţirea internaţională a unei re‑ majorităţii populaţiei, pe dreptul popoarelor de (când s‑a decis, între altele, „unirea Transilvaniei alităţi preexistente. În viziunea acestor popoare, a‑şi hotărî singure soarta (principiul autodetermi‑ cu Ungaria”) marchează gloria unei revoluţii pier‑ nu marile puteri au creat România Întregită, Slo‑ nării popoarelor, susţinut şi impus de SUA prin dute; 23 octombrie 1956 este ziua altei revoluţii vacia (în cadrul Cehoslovaciei) şi Croaţia (în ca‑ preşedintele Woodrow Wilson). După cum se vede, înăbuşite în sânge, de data aceasta de tancurile drul Regatului Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor), este vorba despre două viziuni complet diferite. sovietice; 4 iunie 1920 este ziua „catastrofei” de la ci chiar popoarele respective, prin elitele lor, în În dreptul internaţional, nici la 1919‑1920 şi nici Trianon etc. urma mişcărilor de emancipare naţională. Este acum, argumentele Ungariei nu au validitate, nu 12 În ultima vreme tot auzim de numele de clar pentru oricine că nu Trianonul a hotărât des‑ fac parte din arsenalul democraţiei şi nu au fost Trianon, legat de semnarea, în urmă cu un secol, trămarea Imperiului Austro‑Ungar, ci chiar naţi‑ recunoscute de către comunitatea internaţională. a unui tratat de pace. La finele Primului Război unile care nu au mai vrut să trăiască în „închisoa‑ Poziţia Ungariei este singulară, izolată, pe când Mondial, s‑a încheiat câte un tratat de pace de că‑ rea popoarelor”. poziţia României este împărtăşită de mai mulţi tre toate puterile învingătoare la un loc cu fiecare actori în cadrul configuraţiei internaţionale. dintre statele învinse luate separat. De aceea, în Deciziile de recunoaştere a noilor state şi a anii 1919‑1920, s‑au semnat la Paris şi în împre‑ celor întregite la 1918 au fost revalidate (în mare jurimi cinci documente care puneau capăt oficial măsură) după al Doilea Război Mondial, apoi la războiului. Tratatul de la Trianon este ultimul România de la 1918 s‑a legitimat Conferinţa de la Helsinki (1975) şi apoi după că‑ din seria celor cinci. Se cheamă aşa după numele derea Cortinei de Fier. Pentru noi, pentru români, palatului numit Marele Trianon, de lângă somp‑ în lume, iar legitimarea au făcut‑o este dureros că au rămas în vigoare urmările tuosul Versailles. Dacă nu se semna acolo acest instanţele internaţionale de atunci Pactului Ribbentrop‑Molotov (încheiat la 23 au‑ tratat dintre puterile aliate şi asociate şi Ungaria, şi au repetat‑o mereu cele care au gust 1939), care, deşi a fost denunţat, produce, în probabil că puţini români ar fi auzit de Trianon. urmat, până astăzi continuare, efecte. Dar acest fapt grav nu are le‑ Documentul regla toate problemele dintre învin‑ gătură cu Trianonul. Graniţa de vest a României gători şi Ungaria, care, la declanşarea războiului, cu Ungaria, cu excepţia episodului din 1940‑1944 nu fusese subiect de drept internaţional. De fapt, (petrecută în timpul unui regim totalitar fascist, pentru prima oară după circa o jumătate de mi‑ condamnat de toate instanţele internaţionale), a leniu (1541‑1920), Ungaria redevenea o ţară in‑ rămas de un secol neschimbată, fiind considerată dependentă, recunoscută oficial ca atare tocmai Pentru români, Tratatul de la Trianon nu expresia relaţiilor democratice şi a principiilor in‑ prin acest înscris. Tratatul consfinţea, între multe are cum să fie considerat drept înfăptuitor al uni‑ ternaţionale de convieţuire paşnică. alte lucruri, desprinderea din teritoriul Ungariei rii Transilvaniei cu România, din moment ce acest Unirea Transilvaniei cu România nu a fost istorice („Ungaria coroanei Sfântului Ştefan”) a document a oficializat doar, în plan internaţional, actul unei elite (deşi elita l‑a votat), ci un act de‑ tuturor teritoriilor (ţări, provincii) în care ungu‑ o realitate mai veche. Unirea provinciilor româ‑ mocratic cu caracter plebiscitar: 1228 de delegaţi, rii erau minoritari sub aspect demografic. Aceste neşti, inclusiv a Transilvaniei, cu România nu s‑a aleşi şi numiţi din partea unităţilor administra‑ teritorii erau, în principal, Croaţia şi Voivodina, făcut în urma tratatelor încheiate de învingători tiv‑teritoriale, partidelor politice, bisericilor, aso‑ Slovacia şi Transilvania, care au fost recunoscute cu statele învinse (prin urmare, nici în urma Tri‑ ciaţiilor profesionale, femeilor, studenţilor etc., ca făcând parte din Regatul Sârbilor, Croaţilor şi anonului), ci datorită mişcării de emancipare na‑ au votat la 1 Decembrie 1918 nu doar în numele Slovenilor, Cehoslovacia şi, respectiv, România. ţională, culminate cu deciziile luate la Chişinău, lor individual, ci şi al milioanelor de români care Prin aceste decizii (şi prin cele ale Tratatului de Cernăuţi şi Alba Iulia. Tratatul de la Trianon nu a le‑au delegat dreptul de vot, prin documente de în‑ la Saint Germain), „Ungaria istorică” pierdea în hotărât unirea Transilvaniei cu România, ci doar credinţare, numite „credenţionale” (publicate re‑ favoarea populaţiilor majoritare, care‑şi decisese‑ a consfinţit în plan internaţional actul înfăptuit cent, în cele opt volume ale lucrării monumentale ră destinul în 1918, cam două treimi din teritoriu. de români în 1918. Frontierele României Întregi‑ numite Construind Unirea cea Mare, elaborate de Acest document, ale cărui prevederi sunt valide, te nu au fost recunoscute doar la Trianon, ci şi la Universitatea „Babeş‑Bolyai”). Prin urmare, un în general, şi astăzi, este prezentat de propaganda Saint‑Germain (graniţa de nord‑est a României, vot exprimat la Alba Iulia este votul a zeci şi sute maghiară drept „cea mai mare nedreptate istorică cu Polonia), Neuilly‑sur‑Seine (graniţa de sud‑est, de români, iar toate cele 1228 de voturi reprezin‑ făcută de către marile puteri occidentale Ungari‑ cu Bulgaria; astfel, pentru români, Trianonul este tă, de fapt, poziţia tuturor românilor transilvani.

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ CONTEMPORANUL. IDEEA ei eterne, stăpâna Bazinului Carpatic”. De aceea, doar un episod juridic, legat de graniţa de vest a Conform recensămintelor austro‑ungare, românii mulţi maghiari văd în Tratatul de la Trianon mo‑ României (este drept, extrem de importantă), din reprezentau majoritatea absolută a Transilvaniei mentul destrămării Ungariei, în urma „răpirii” de epopeea Marii Uniri. (cu Banatul, Crişana şi Maramureşul). către marile puteri a „provinciilor sale istorice”, În consecinţă, acţiunile organizate de Româ‑ După orice război, oriunde şi oricând în anume Transilvania, Slovacia, Croaţia etc. nia la cei o sută de ani trecuţi de la semnarea Tra‑ lume, au fost învinşi şi învingători. Întotdeauna, Care este realitatea? Mulţi spun astăzi, în tatului de la Trianon se corelează, în general, cu învinşii au fost pedepsiţi, iar învingătorii au decis plin relativism, că adevărul este aşa cum îl vede acelea ale ţărilor şi popoarelor eliberate la 1918 de soarta ţărilor din zona lor de acţiune. Însă, pentru

Anul XXXI t Nr. 7 (820) t 2020 Românii, polonezii, cehii, slovacii, croaţii, lituanienii, letonii, estonienii Trianon după 100 de ani. şi mulţi alţi europeni celebrează tratatele de pace de la Paris tocmai România văzută prin ocheanul poeziei fiindcă acestea au acceptat deciziile CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ popoarelor de formare a noilor state naţionale şi federale, pe ruinele imperiilor german, austro‑ungar, ţarist şi otoman

prima oară în istorie, învingătorii din Primul Răz‑ boi Mondial au fost obligaţi să ţină seama, în pro‑ porţie covârşitoare, de voinţa popoarelor implica‑ te. Învinşii, ca întotdeauna, au avut frustrările şi Aura Christi suferinţele lor, dar, în cazul special al poporului maghiar, o parte din elită (cea de extracţie nobili‑ gură-cască la ceea ce nu se cuvine văzut. ară) a cultivat mentalitatea de victimă obligată să Lecţia de libertate De când mă ştiu, cu capul plecat, se răzbune. În consecinţă, tot ceea ce face Româ‑ cu-acelaşi surâs blând sfâşiat, uitat nia legat de centenarul Trianonului trebuie să fie Sfinţi trişti, cu aure negre, de cineva pe chip, eu nu fac decât detaşat de contingent, trebuie tratat fără înverşu‑ ciuruiţi de gloanţe, sudalme, acelaşi, mereu acelaşi lucru: nare şi încadrat în contextul general de recunoaş‑ transformaţi în paznici ai grânelor, zeul meu îl ascult, tere a noii arhitecturi a Europei prin sistemul de apoi în paznici ai armelor şi soldaţilor; tratate de la Paris (Versailles, Saint Germain, Ne‑ trataţi cu evlavie de păsări şi câini, îl aştept şi-l urmez sfinţi trecuţi prin furcile caudine, uilly‑sur‑Seine, Trianon şi Sèvres) din 1919‑1920. dintr-un amestec de sfială, nefiresc de senini, apropiaţi şi străini... România de la 1918 s‑a legitimat în lume, iar le‑ smerenie şi încă ceva nu tocmai gitimarea au făcut‑o instanţele internaţionale de bine definit. Dar zeul nu vine Învăluiţi în aburul unui surâs întotdeauna. El vine când vede atunci şi au repetat‑o mereu cele care au urmat, abia înţeles, admiraţi în tăcere, că nu se mai poate fără mine. până astăzi. strânşi unii în alţii, ca sufletul în suspin, Şi-atunci, ce-mi rămâne, când mă regăsesc Istoria este interpretată diferit de către dife‑ ca valul crescut din miezul altui val, faţă în faţă cu desăvârşita-i absenţă? ritele popoare. Românii, polonezii, cehii, slovacii, care ezită să-şi tragă răcoarea Să o fac pe pândacul? Când el nu se-arată, croaţii, lituanienii, letonii, estonienii şi mulţi alţi din văzduh, din vulturi, din mal... totul pare şi chiar aşa este: prădat, vândut, europeni celebrează tratatele de pace de la Paris trădat, în picioare călcat tocmai fiindcă acestea au acceptat deciziile popoa‑ Sfinţi stinşi aproape, cu privirile arzând, în piaţa publică, printre cruci, relor de formare a noilor state naţionale şi fede‑ cu aripile lipite de trupul firav, apărat unde de o vreme, straniu, rale, pe ruinele imperiilor german, austro‑ungar, de zale, una din aceste aripi mi-a ţinut o linişte apocaliptică s-a lăsat, ţarist şi otoman. Este drept că aceste realităţi noi de cald, mi-a fost cer, pe urmă pământ, de stai înşurubat locului au fost acceptate de către puterile aliate şi asoci‑ în timp ce în curtea sfintei ctitorii şi, câteodată, îţi vine ate, învingătoare în cadrul Primului Război Mon‑ l-am urmărit în tăcere pe Iisus la capătul lumii să te duci. ceva de neînţeles pe nisip desenând... dial. Dar aşa s‑a întâmplat de când este lumea. Dar tu eşti la capătul unei lumi, De‑acum un secol şi până astăzi, alte decizii cu Sfinţi negri, cu rădăcina pierdută murmur. Şi tremur. Tot tremur. 13 putere juridică internaţională au confirmat – în în negura unui aproape uitat mit, Cum e să te simţi acasă – în exil? linii mari – tratatele din anii 1919‑1920 şi exis‑ care spune că tristeţea e cerul Cum e să te simţi acasă, mereu, tenţa statelor naţionale din regiune, aşa că orice condorilor, speranţa e aerul în arenă? În ţara mea şi copiii ştiu discuţie nostalgică despre vechi imperii şi state respirat de statuile de granit. să răspundă la astfel de întrebări, multinaţionale devine caducă. Mai ales că astăzi pentru că bărbaţii noştri secole statele şi popoarele din fosta „Europă de Răsărit” de-a rândul au fost plecaţi la luptă, comunistă militează pentru integrarea cât mai iar femeile i-au aşteptat. Pe unii şi azi deplină în Uniunea Europeană. Sau, mai exact, în Sfinţi cu aura neagră îi aşteaptă. Şi eu ce am făcut? Eu?! viziunea României, aşa ar trebui să facă. Eu scriu poeme de când mă ştiu Între poziţiile oficiale ale Ungariei şi Româ‑ Tăcere în toate. Se-abate încet şi îmi aştept zeul, da, acelaşi, niei este o diferenţă de accent, dar accentul este liniştea peste culmi şi coame line mereu acelaşi zeu. grav. România vede noul eşichier politic‑teritorial de dealuri şi ziduri şi nouri... Cine al Europei Centrale ca parte a unui proces înfăp‑ trece prin foc, sabie, cer, e profet Din romanul în versuri Geniul inimii, Editura Ideea europeană, 2017 tuit de popoare (1918) şi legitimat de marile pu‑ teri (1919‑1920), pe când Ungaria vede doar legiti‑ sau ceea ce buimac numim rătăcit, marea şi doar momentul 1920, neglijând complet ferindu-ne privirile temător... rolul popoarelor. Aici de secole învie şi mor Semnal editorial aceiaşi sfinţi surpaţi în taină şi mit. Evident, Tratatul de la Trianon are impor‑ tanţa sa internaţională şi naţională greu de esti‑ Sfinţi cu aure negre, de departe Aura Christi, mat şi imposibil de minimalizat: el a legitimat vo‑ veniţi, în câteva ceasuri prea sfinte Orbita zeului inţa dreaptă a poporului român şi ne‑a întărit în au dat buzna în cetatea cu şapte plan internaţional o moştenire scumpă. Popoarele în versiune cărora li s‑a recunoscut dreptatea istorică prin coline, se roagă, ne-aduc aminte ebraică tratatul de la Trianon au cuvânt să‑l apere şi să‑i tot ce-au văzut în marea vieţii carte, Traducere de susţină justeţea, din moment ce toate tratatele lumina o răscolesc în morminte... Menachem Falek internaţionale care i‑au urmat l‑au confirmat. Cu alte cuvinte, cu excepţia imperiului rusesc (care Editura Emda, s‑a refăcut mereu în diferite forme), toate celelalte 2020 imperii destrămate de popoare în 1918 au rămas De când mă ştiu Tel Aviv, Israel doar o amintire istorică. În schimb, statele polone‑ zilor, românilor, cehilor, slovacilor, croaţilor, litu‑ După ce m-a învăţat că totul anienilor, letonilor, estonilor etc., create, recreate, se plăteşte cu sânge, zeul meu „Orbita zeului”/ întregite sau renăscute după Primul Război Mon‑ e, totuşi, bun cu mine, deşi eu „The God’s Orbit” dial, au rămas şi dăinuie şi astăzi. În consecinţă, nu merit nici o privire a lui. Tot ce sunt nu merită Traducere în prima noastră menire este să ducem mai departe nici sandaua să i-o atingă. moştenirea lăsată de acei mari bărbaţi de stat şi limba engleză de Dar prin părţile noastre, „părinţi ai patriei” care au construit deciziile de la har Domnului, nu se judecă Adam Sorkin şi Chişinău, Cernăuţi şi Alba Iulia şi care au făcut după merit. Dacă altminteri Petru Iamandi posibil Trianonul. Este bine să medităm din când totul era, eu de mult pe rug Editura Mica în când asupra acestei moşteniri şi să nu ne între‑ aş fi fost arsă de vie. Şi nimeni băm atât – ca să parafrazez o mare conştiinţă a n-ar fi sărit să-l stingă, deoarece, Press, 2020 lumii – ce ne‑a dat nouă ţara, cât ce i‑am dat noi de când mă ştiu, nu pricep Marea Britanie ţării. r din ce cauze obscure, eu am stat

Iulie 2020 „Regatul României este un stat naţional unitar şi indivizibil”, iar „teritoriul României este inalienabil”

Dumitru Preda Trianon, 4 iunie 1920‑2020

„O stare de lucruri chiar milenară nu are temei să dăinuiască când s‑a constatat că e contrară dreptă- ţii. […] După matură chibzuinţă, Puterile Aliate şi Aso- ciate au decis să nu modifice pe nici un punct, clauzele teritoriale conţinute în condiţiile de pace. Dacă s‑au hotărât la aceasta, cauza este că s‑au convins că orice modificare a fruntariilor fixate de ele ar aduce inconve- niente şi mai grave decât acelea pe care le denunţă de- legaţia ungară. Voinţa popoarelor s‑a exprimat în zilele de octombrie şi decembrie 1918, când Dubla Monarhie s‑a năruit şi când populaţiunile de mult timp opri- mate s‑au unit cu fraţii lor italieni, români, iugoslavi sau cehoslovaci. Evenimentele care s‑au produs de la această epocă constituie tot atâtea mărturii noi despre sentimentele naţionalităţilor pe vremuri subjugate sub coroana Sfântului Ştefan”.

Alexandre Millerand, Preşedintele Franţei

rumul parcurs de neamul româ‑ nesc de la 1 Decembrie 1918 la 4 iunie 1920 – interval istoric decisiv Nicolae Titulescu în devenirea modernă a Statului său independent,D unitar şi suveran – se constituie într‑un exemplar parcurs în care voinţa politică, La 14 noiembrie el a fost acceptat şi de Adunarea integrală de către Aliaţi a angajamentelor asuma‑ depăşind numeroase egoisme şi scăderi morale, în Naţională a Ungariei şi a intrat în vigoare la 26 te în 1916, aşa cum a subliniat cu îndreptăţire, circumstanţe externe complicate, a reuşit să îm‑ iulie 1921, după ce, în prealabil, fusese consacrat în 1939, marele istoric Gheorghe I. Brătianu, nu bine cu succes acţiunea diplomatică consecventă şi de celelalte Puteri semnatare. a fost o simplă ambiţie de moment a principalu‑ şi perseverentă cu efortul disciplinat şi curajos al Referindu‑se la semnificaţia acestui major lui conducător politic al războiului de eliberare 14 armatei sale, caracterizat de contemporani drept document internaţional, în şedinţa Adunării De‑ şi unitate naţională, ci „expresia vie, dinamică a o contribuţie valoroasă la stabilitatea şi pacea pe putaţilor din 4 aprilie 1934 Nicolae Titulescu avea aspiraţiilor seculare […] realizate în limitele lor continentul european, care a împiedicat hotărâtor să sublinieze: „Tratatul de la Trianon apare tu- de astăzi prin propriile noastre forţe şi prin sacri‑ propagarea bolşevismului în Europa Centrală. turor românilor, şi îndeosebi celor din Ardeal, ca ficiile noastre, în mare măsură «prin noi înşine»”. Vineri 4 iunie 1920, în eleganta galerie „Co‑ o consfinţire a unei ordini de drept cu mult mai Unitatea naţională era, de fapt, realizată în 1918 telle” care leagă palatul Marele Trianon de Tri‑ redusă decât aceea pe care veacuri de convieţuire prin respectarea principiului etnic, într‑un spaţiu anon‑sous‑Bois (aripa dreaptă) de la Versailles, şi de suferinţe comune au săpat‑o în conştiinţa is- geografic bine determinat, în cadrul căruia urmau într‑o atmosferă solemnă, dar sobră, începând torică a neamului nostru. De aceea, în chip firesc, să se asigure condiţiile de securitate şi dezvolta‑ cu ora 16.30, s‑a desfăşurat ceremonia semnării în opinia noastră publică, Tratatul de la Trianon re economico‑socială necesare existenţei naţiunii celui de‑al patrulea Tratat de Pace de către Pu‑ evocă mai curând ideea unei completări decât ide- române, în ansamblul acesteia. „A vorbi, deci, de terile Aliate şi Asociate, de data aceasta cu Un‑ ea unei amputări”. un imperialism român prin raportare la aceste garia, unul din statele succesorale ale fostului În cele ce urmează vom sintetiza principa‑ provincii, aşa cum fac adversarii noştri – avea să Imperiu Habsburgic. Completând Tratatul de la lele momente şi aspecte ale acestei bătălii pentru se afirme într‑un Aide‑mémoire înaintat Marilor Saint‑Germain‑en‑Laye cu Austria (semnat de recunoaşterea Unirii politice realizată la 1 De‑ Puteri în martie 1919 – înseamnă o dovadă de rea România la 10 decembrie 1919), noul document cembrie 1918. credinţă sau de ignoranţă”. a sancţionat definitiv procesul de dezagregare a „Noua diplomaţie” ce consacra principiul au‑ În aceste împrejurări complexe, incapaci‑ monarhiei bicefale. Aplicându‑se principiul auto‑ todeterminării naţionale ca ax central al viitoarei tatea sau reaua‑voinţă a guvernanţilor de la Bu‑ determinării naţionale – „una din cele mai mari reglementări mondiale, al cărei campion se dove‑ dapesta de a accepta realitatea istorică, hotărârea forţe spirituale ale istoriei moderne”, cum îl de‑ deau a fi Statele Unite, interesele diferite şi con‑ de unire de la Alba Iulia, respingând încercarea finea distinsul jurist român George Sofronie –, tradictorii, disputele, încă în surdină, pentru sfere părţii române de dialog pentru a se da o rezolvare la Trianon s‑a autentificat acest înalt concept de de influenţă la Dunărea de Jos şi Marea Neagră, paşnică problemelor bilaterale – în primul rând, conştiinţă a omenirii, fiind înscris ca o normă de ca şi evoluţia explozivă a situaţiei în fostul Impe‑ celor privind delimitarea frontierei –, în speranţa bază în dreptul ginţilor şi morala internaţională. riu Rus, introduseseră deja şi puteau introduce influenţării deciziei Conferinţei de Pace, aveau să Tratatul, fructul unor eforturi considerabile în continuare în ecuaţia tratativelor de pace ele‑ creeze o stare conflictuală tot mai deschisă între de aproape un an şi jumătate, s‑a conformat ri‑ mente de ordin politic, economic şi militar, chiar România şi Ungaria. Grevate de o moştenire isto‑ guros datelor naţional‑demografice, istorice, cul‑ necunoscute, care, în orice caz, nu trebuiau să fie rică dificilă, datorată contradicţiilor şi tensiunilor turale şi social‑economice, ca şi criteriilor de secu‑ neglijate sau minimalizate de statele interesate, acumulate secole de‑a rândul în urma agresiunii ritate colectivă. Din partea română şi‑au înscris cum era şi România. şi dominaţiei maghiare asupra unor întinse te‑ numele pe textul său Dr. Ioan C. Cantacuzino În faţa atâtor incertitudini, care parcă anun‑ ritorii româneşti, exacerbate în ultimele decenii (ministru de stat) şi Nicolae Titulescu (fost minis‑ ţau „calvarul păcii” din 1919‑1920, guvernul ro‑ prin politica de deznaţionalizare forţată a români‑ tru de Finanţe, de la 20 aprilie 1920, Prim‑dele‑ mân a căutat să adopte o atitudine pragmatică, lor din Transilvania, ca şi de poziţiile divergente gat la Conferinţa de Pace), iar din partea ungară realistă şi tenace în concordanţă cu obiectivul na‑ din anii Primului Război Mondial, aceste relaţii de Ágost (Gaston) de Benárd (ministrul Muncii ţional urmărit. Această atitudine plină de demni‑ aveau să conducă în cele din urmă la un dureros, şi Sănătăţii Publice) şi Alfréd Drasche‑Lázár de tate merită să fie mereu relevată, chiar dacă – în dar inevitabil război în 1919. Thorda (ministru plenipotenţiar); alături de ei, opinia unora dintre contemporani sau, mai apoi, Premierul Brătianu a hotărât să se prezinte reprezentanţii Statelor Unite ale Americii, Ma‑ în aprecierile unor analişti ai evenimentelor – el însuşi la Paris pentru a apăra cauza României rii Britanii, Franţei, Italiei, Japoniei (desemnate ea a fost considerată ca exagerată. Şi subliniem Mari, care, în orice caz, nu era un cadou din par‑ drept Principalele Puteri Aliate şi Asociate), pre‑ aceste merite nu numai ca urmare a rezultatelor tea Aliaţilor; în acest răstimp complex, aplicarea cum şi celelalte Puteri Aliate şi Asociate: Belgia, confirmate prin tratatele de pace din 1919‑1920, Hotărârii de unire şi consolidarea acesteia aveau

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ CONTEMPORANUL. IDEEA Ceho‑Slovacia, China, Cuba, Grecia, Nicaragua, dar mai ales ca un model a ceea ce trebuie să în‑ să se realizeze pas cu pas şi prin acţiunea elibera‑ Panama, Polonia, Portugalia, Regatul Sârbo‑Cro‑ semne o conducere politică cu adevărat respon‑ toare a armatei române. În momentul sosirii de‑ ato‑Sloven, Cehoslovaciei (în total, 22 state). Tra‑ sabilă pentru destinele unei ţări, indiferent de legaţiei române în capitala Franţei, la jumătatea tatul a fost ratificat de Corpurile Legiuitoare ale presiunile externe. Voinţa de a obţine recunoaş‑ lunii ianuarie 1919, România s‑a înfăţişat înain‑ României la 17 august (Senatul) şi, respectiv, 20 terea drepturilor teritoriale ale României asupra tea areopagului internaţional ca un stat naţional august 1920 (Camera Deputaţilor), fiind sancţio‑ provinciilor istorice româneşti în temeiul princi‑ unitar de fapt şi de drept. Statutul teritorial al nat la 30 august 1920 de către Regele Ferdinand I. piului naţionalităţilor, prin aplicarea corectă şi Transilvaniei şi al regiunilor locuite de români la

Anul XXXI t Nr. 7 (820) t 2020 vest de Munţii Apuseni, care urma să fie apărat Aplicându‑se principiul pentru a i se da o consacrare internaţională defi‑ autodeterminării naţionale – „una nitivă, avea la bază următoarele documente: Tra‑ tatul de Alianţă franco‑anglo‑ruso‑italo‑român din cele mai mari forţe spirituale din 4/17 august 1916 de la Bucureşti; Declaraţia ale istoriei moderne”, cum îl

Guvernului Statelor Unite din 5 noiembrie 1918; definea distinsul jurist român CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ Hotărârea Consiliului Naţional Român Central George Sofronie –, la Trianon s‑a (CNRC) din 10 noiembrie 1918 comunicată guver‑ autentificat acest înalt concept de nelor român, ungar şi aliate; Hotărârea Adunării conştiinţă a omenirii, fiind înscris Naţionale de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918; ca o normă de bază în dreptul Hotărârea Adunării Naţionale săseşti de la Me‑ diaş din 8 ianuarie 1919. ginţilor şi morala internaţională Dar, la 18 ianuarie 1919, când s‑au deschis în mod solemn lucrările Conferinţei de Pace, des‑ tinată să statueze noua arhitectură a relaţiilor între statele lumii, frontierele României nu erau între România şi guvernele aliate, poporul român nici definitivate şi nici recunoscute prin acte ofici‑ – care formează marea majoritate a populaţiilor ale cu validitate juridică internaţională. O parte a provinciilor în chestiune – s‑a alăturat în mod teritoriului naţional se afla încă sub diferite ocu‑ spontan la Regatul României prin Actul solemn de paţii străine, iar agresiuni ale puterilor inamice la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918. [...] Este deci – Ungaria şi Rusia Sovietică – se pregăteau atât clar stabilit că, în afara convenţiilor internaţiona- la Nord‑Vest, cât şi la Nord‑Est. le menţionate mai sus, alipirea acestor provincii la În cea de‑a doua expunere pe care avea să o România este perfect justificată din punct de ve- facă, la 1 februarie 1919, înaintea „Consiliului ce‑ dere juridic, prin voinţa liber exprimată de marea lor Zece”, Primul delegat al ţării, precizând fronti‑ majoritate a locuitorilor ei. Dreptul internaţional erele revendicate şi adăugând că alte sute de mii clasic, ca şi principiile formulate de Preşedintele de conaţionali trăiau dincolo de acestea, avea să Wilson sunt pe deplin aplicabile şi la cazul nostru. sublinieze: „Aceste cereri nu ar putea fi conside- A vorbi, deci, de imperialismul român referitor rate ca inovaţii [...] România nu reclamă intrarea la aceste provincii, aşa cum o fac adversarii noş- în unitatea românească a tuturor acestor popu- tri, înseamnă a da dovadă de rea credinţă sau de Ion I.C. Brătianu laţii de dincolo de Dunăre, de Nistru sau de Tisa, mare ignoranţă”. nici chiar a acelora de care ea nu este despărţi- „Noua diplomaţie” ce consacra principiul au‑ tă decât prin lărgimea unui curs de apă. Româ- todeterminării naţionale ca ax central al viitoarei În şedinţa din 8 februarie 1919 experţii bri‑ nia cere numai tuturor statelor vecine de a arăta reglementări mondiale, al cărei campion se dove‑ tanici, americani, francezi şi italieni au prezentat aceeaşi moderaţie şi de a face aceleaşi sacrificii în deau a fi Statele Unite, interesele diferite şi con‑ patru proiecte cu privire la frontiera de vest a Ro‑ interesul păcii, al liberei dezvoltări a popoarelor tradictorii, disputele, încă în surdină, pentru sfere mâniei. Dintre ele cea mai avantajoasă era propu‑ şi al progresului economic al Europei”. În concep‑ de influenţă la Dunărea de Jos şi Marea Neagră, nerea britanică, care mergea la aproximativ jumă‑ ţia Premierului român, Tratatul din 1916 – rod al ca şi evoluţia explozivă a situaţiei în fostul Impe‑ tatea distanţei dintre linia Tratatului din 1916 şi unor lungi şi aprinse negocieri cu Antanta – ţinea riu Rus introduseseră şi puteau introduce în conti‑ cea fixată ulterior la Trianon. Discuţiile prelimi‑ seama nu numai de interesele legitime şi de drep‑ nuare în ecuaţia tratativelor de pace elemente de nare privind frontiera româno‑ungară se vor pre‑ turile istorice ale poporului său, dar şi de cele ale ordin politic, economic şi militar, chiar necunoscu‑ lungi, fără ca delegaţia română să aibă dreptul de naţiunii maghiare; astfel, în cadrul teritoriilor re‑ te, care, în orice caz, nu trebuiau să fie neglijate a participa la ele. La 12 mai 1919 cei „4 Mari” îşi vendicate şi acordate României nu fusese cuprins sau minimalizate de statele interesate, cum era şi vor da acordul asupra traseului acesteia, „uitând”, „teritoriul istoric şi geografic român” de la est de România. În faţa atâtor incertitudini, care parcă însă, să‑l notifice părţii române. Evenimentele ul‑ Tisa, unde se afla, în urma dominaţiei ungare şi anunţau întregul „calvar al păcii” din 1919‑1920, terioare, circumscrise unui climat internaţional a măsurilor administrative ale guvernului de la guvernul român a căutat să adopte o atitudine complicat, caracterizat de starea de război exis‑ 15 Budapesta din ultimele decenii, o „masă compac‑ pragmatică, realistă şi tenace în concordanţă cu tentă în centrul Europei, în cadrul cărora presi‑ tă de aproximativ un milion de locuitori, având în obiectivul recunoaşterii unirii politice desăvârşite uni de tot felul vor fi făcute la Bucureşti pentru a oraşul Debreţin un centru politic şi cultural ma‑ la 1 Decembrie 1918. Factorii responsabili au în‑ ceda din poziţia iniţială, evenimente ce vor scoate ghiar”. Pe teritoriul ce urma să fie recunoscut Ro‑ treprins diverse şi consecvente demersuri pentru la iveală serioase contradicţii între Puterile Aliate mâniei, conform aceluiaşi Tratat din 1916, popu‑ a cunoaşte exact poziţia Marilor Puteri învingă‑ în abordarea concretă a raporturilor cu România laţia românească constituia, conform statisticilor toare în legătură cu angajamentele anterior lua‑ faţă de „problema Transilvaniei”, aveau să condu‑ oficiale ungare din 1910, o majoritate absolută de te faţă de România, căutând a le informa şi, deci, că la amânarea nejustificată a deciziei finale a fo‑ 54% din populaţia totală, iar dacă acele statistici a clarifica raporturile cu acestea în problemele rumului internaţional al păcii până în 1920. ar fi fost rectificate înlăturându‑se falsificările esenţiale, de interes pentru viitorul ţării noastre. „Sfătuit” şi uneori chiar ameninţat cu repre‑ tendenţioase, binecunoscute şi în epocă, procentul Totodată, ei s‑au dovedit conştienţi de amplitudi‑ siuni diplomatice şi economice, Premierul Ion I.C. reprezentat de naţiunea română s‑ar fi ridicat la nea evoluţiei politice internaţionale şi de faptul că Brătianu va dovedi şi în acest context, puţin favo‑ circa 62,5%, după alte surse chiar mai mult. În obiectivul naţional urma să fie atins într‑un mo‑ rabil, o poziţie curajoasă, demnă şi constructivă în plus, românii reprezentau în Transilvania şi ţinu‑ ment în care şi alte naţiuni din aceeaşi regiune abordarea concretă a problemelor cu care ţara sa turile limitrofe elementul autohton; invazia unga‑ a continentului îşi refăceau sau îşi reîntregeau se confrunta. În faţa celor „4 Mari”, Brătianu avea să sublinieze că „România e nu numai în stare ră, colonizarea germanică şi cea secuiască, infil‑ entităţile lor statale independente. Se punea însă de război, dar în război declarat cu bolşevicii din trările artificiale de populaţii alogene, îndeosebi întrebarea, în ce măsură şi în special sub ce con‑ Rusia şi cu cei din Ungaria”, adăugând: „E foarte maghiari sau vorbind maghiara, nu reuşiseră să diţii unitatea naţional‑statală românească avea bine să dezarmezi jandarmii, dar cu condiţia de a modifice caracterul românesc al întregului teri‑ să fie recunoscută şi concretizată în documente cu fi dezarmat în prealabil pe briganzi”. Invitat cu N. toriu, ci numai să împiedice evoluţia normală a valoare juridică internaţională? Mişu să ia parte la şedinţa din după‑amiaza zilei populaţiei româneşti şi să‑i răpească dreptul de În urma expunerilor amintite ale Premie‑ de 10 iunie, împreună cu reprezentanţii Cehoslo‑ exercitare a libertăţilor sale naţionale şi politice. rului român în faţa „Consiliului celor Zece” a fost constituită o „Comisie pentru studiul chestiunilor vaciei, şi supus unui rechizitoriu sever din partea Hotărârea Adunării Naţionale de la Alba Preşedintelui Wilson, chiar violent al şefului de Iulia de unire definitivă a Transilvaniei, Bana‑ teritoriale relative la România”. Mandatul ei nu era de a decide asupra valabilităţii Tratatului din cabinet britanic Lloyd George, Primul delegat al tului, Crişanei, Sătmarului şi Maramureşului cu României demonstra energic, fără ascunzişuri, România nu venea, astfel, în contradicţie cu re‑ 1916, nici de a hotărî care vor fi viitoarele fronti‑ ere ale României, ci de a analiza şi opina asupra temeiurile poziţiei guvernului său: „Dacă ungu- alitatea istorică şi nici cu exigenţele principiului respectivelor frontiere „pe temeiul etnic, geografic rii nu înţeleg situaţia lor adevărată şi nu renunţă autodeterminării promovate de Aliaţi, exigenţele şi al necesităţilor economice”; potrivit mărturiei la vechile lor pretenţii, pacea va deveni din ce în formulate de guvernul român şi acceptate în 1916 expertului britanic Harold Temperley, motivele ce mai dificilă”. După ce a doua zi dimineaţa în de Puterile Antantei găsindu‑şi concretizarea în‑ strategice născute din exigenţele politice ale mo‑ şedinţa Consiliului Miniştrilor Afacerilor Străine tr‑o formă democratică, cu caracter plebiscitar. mentului nu puteau influenţa asupra recomandă‑ se comunica delegaţiei române frontiera de vest Unitatea naţională trebuia şi era de fapt realizată rilor acestei comisii. şi nord‑vest cu Ungaria, la 13 iunie Georges Cle‑ respectând principiul etnic, într‑un spaţiu geogra‑ menceau avea să adreseze prin radio o Notă gu‑ fic bine determinat, unde viaţa poporului român vernelor român şi cehoslovac, prin care, în numele putea să fie asigurată prin condiţii de securitate şi Puterilor Aliate şi Asociate, declara: „1. Frontiere- de evoluţie economico‑socială necesare existenţei le descrise în telegrama de mai jos vor fi frontierele sale. care vor despărţi de o manieră permanentă Unga- Un Aide‑mémoire înaintat Marilor Puteri, „A vorbi, deci, de un imperialism ria de Cehoslovacia şi România. 2. Forţele armate în martie 1919, de către o delegaţie a oamenilor român prin raportare la aceste ale acestor state trebuie imediat să înceteze ostili‑ politici români din Transilvania remarca într‑un provincii, aşa cum fac adversarii tăţile şi să se retragă în cel mai scurt timp posibil mod extrem de limpede esenţa acţiunii româneşti, noştri – avea să se afirme într‑un în interiorul frontierelor naturale astfel stabilite”. pe care diverse cercuri mai mult sau mai puţin Aide‑mémoire înaintat Marilor În final, Nota apela la înţelegerea şi solidaritatea oficiale se grăbeau s‑o eticheteze drept „imperi‑ micilor lor aliate în îndeplinirea hotărârilor anun‑ alismul de la Bucureşti”: „În judecăţile care s‑au Puteri în martie 1919 – înseamnă ţate. emis în problema românească se uită, din neferi- o dovadă de rea credinţă sau de Între timp, la Bucureşti, Consiliul cire, adesea că, independent de tratatele încheiate ignoranţă” de Miniştri, întrunit în prezenţa Regelui ð

Iulie 2020 Ferdinand I, hotăra în unanimitate reche‑ revanşarde ungare obsedate de ideea restaurării, ð marea la Bucureşti a lui Ion I.C. Brătia‑ prin orice căi şi mijloace, a „Marii Ungarii a Sf. Adrian Majuru nu. Înainte de a părăsi capitala Franţei ca Ştefan”. Aceste cauze principale au determinat, răspuns la atitudinea discriminatoare a Marilor alături de evoluţiile tensionate din Ungaria, in‑ Puteri faţă de ţara sa, acesta a înaintat, la 2 iulie, clusiv după retragerea armatei române din Bu‑ Din vremuri medievale un ultim memoriu România în faţa Congresului dapesta şi restul teritoriului vremelnic ocupat, de Pace, prin care protesta solemn faţă de nerecu‑ amânarea semnării păcii cu Ungaria. n preajma zilei de 4 iunie 2020, am des‑ noaşterea unor frontiere care să asigure Români‑ După instalarea guvernului Alexandru Vai‑ coperit foarte interesantul articol sem‑ ei securitatea ei naţională. Poziţia sa avea să fie da‑Voevod (decembrie 1919) „politica de rezisten‑ nat de G.M. Tamás, De ce să nu scriem susţinută şi de mareşalul Foch, comandantul‑şef ţă” de până atunci a Bucureştilor, dezvoltată cu despre Trianon. Autorul pune cititorului al forţelor aliate, care se pronunţase consecvent „insistenţă şi sârguinţă”, avea să facă loc unei multeÎ întrebări, al căror răspuns îl poţi descoperi pentru securizarea „citadelei române”. Brătianu abile „diplomaţii a compromisului”, acceptată de în contemporaneitate, fără mare greutate. Îi dau – va remarca mai târziu istoricul nord‑american ambele părţi, prin care, fără a se eluda interesul dreptate dlui Tamás, pentru că suficienţa, super‑ Sherman David Spector în documentata sa ana‑ naţional fundamental, se va ajunge în cele din ficialitatea, ignoranţa, vanitatea mai ales, ne pot liză asupra diplomaţiei române din acea perioadă urmă la finalizarea păcii. Iar în cadrul acestui întoarce din drum. Am ales să mărturisesc, astfel, – „a reuşit să demonstreze că nu se mai putea spe- întortocheat proces puterea armată a României, despre un fenomen istoric, mai degrabă, al cărui ra ca România să rămână sub o permanentă su- rolul ei în balanţa strategică zonală au constituit traseu în timp traversează veacuri, şi anume: des‑ punere faţă de maşinaţiunile Marilor Puteri, care unul din argumentele forte în negocierile continu‑ pre două conflicte milenare, încheiate într‑o primă încercau s‑o folosească ca pe un pion. Brătianu a ate la Paris şi Londra. etapă între anii 1919 şi 1920 şi, definitiv, în 1947, răsturnat conceptul stabilit, şi anume acela că sta- Considerată drept una din cele mai strălu‑ ambele însă fiind mai întâi încheiate la Versailles tele europene mai mici au doar controlul marginal cite pagini din istoria neamului românesc, lupta în 1919 şi, respectiv, Saint‑Germanin‑en‑Laye asupra propriilor destine”. pentru apărarea Statului naţional întregit la 1 (septembrie 1919) şi apoi Trianon, în iunie 1920. În atari împrejurări, guvernul român a în‑ Decembrie 1918 şi recunoaşterea sa pe plan in‑ Actul din 4 iunie 1920 a fost cel din urmă ţeles că unicul garant al independenţei şi al asi‑ ternaţional desfăşurată deopotrivă pe plan di‑ episod al Europei moderne într‑o confruntare mi‑ gurării integrităţii teritoriale ale statului naţional plomatic şi militar, în cadrul căreia, aşa cum am lenară opusă absolutismului şi imperiilor de tip întregit rămâneau forţele sale armate. evidenţiat, rolul armatei române a fost hotărâtor, medieval. Anii Primului Război Mondial au faci‑ Informaţiile deţinute de conducătorii de s‑a încheiat cu semnarea tratatelor de pace, în ca‑ litat numai finalizarea acestui ultim act prin care la Budapesta, potrivit cărora Puterile Aliate nu drul cărora Tratatul de la Trianon‑Versailles din „închisoarea popoarelor”, cum era numit Imperiul aveau posibilitatea să acorde ajutor militar Ro‑ 4 iunie 1920 a consemnat în plan juridic şi moral Austro‑Ungar, a fost definitiv eliminată din isto‑ mâniei în cazul în care aceasta ar fi fost atacată o victorie decisivă în afirmarea drepturilor şi dem‑ rie. Cum a pornit această tradiţie de tip medieval pe Tisa, au influenţat, desigur, atitudinea Coman‑ nităţii românilor în conştiinţa umanităţii. şi confruntare milenară? damentului ungar, în sensul grăbirii atacului pro‑ Partea I a tratatului conţinea toate articole‑ Europa a cunoscut două astfel de confrun‑ iectat împotriva României. Declanşarea ofensivei le referitoare la Pactul Societăţii Naţiunilor. Tra‑ tări milenare, una în Occident şi alta în Europa a fost stabilită pentru 20 iulie, la ora 3.00, când tatul propriu‑zis era format din 14 părţi şi 364 ar‑ Orientală, care au opus patru popoare şi naţiuni: forţele ungare urmau să forţeze Tisa şi să dezvolte ticole şi stabilea frontierele Ungariei cu România, francezi şi germani, pe de o parte, români şi un‑ ofensiva la est, cu direcţia principală Oradea. Regatul Sârbo‑Croato‑Sloven şi Cehoslovacia (art. guri, pe de altă parte. În Occident, confruntarea Războiul româno‑ungar s‑a desfăşurat în 27‑35); în virtutea articolului 45, statul ungar re‑ începe în secolul al IX‑lea, iar în Orient, o sută de două faze. Cea dintâi a cuprins, la rândul ei, două nunţa, „în favoarea României, la toate drepturile ani mai târziu. Aşadar, Europa a trebuit să vin‑ momente distincte: ofensiva ungară, între 20 şi 23 şi titlurile asupra teritoriilor fostei Monarhii aus- dece două răni continue, din vremuri medievale. iulie, şi contraofensiva română, între 24 şi 27 iu‑ tro‑ungare, situate dincolo de fruntariile Ungariei, lie. Cea de‑a doua a debutat cu o etapă pregătitoa‑ astfel cum sunt fixate la art. 27, partea a II‑a şi Pars Occidentalis re (27‑30 iulie), pentru ca la 30 iulie să se producă recunoscute prin prezentul tratat încheiat [...] în forţarea Tisei de către armata română, continuată scopul de a reglementa problemele actuale dintre În Occident, ultimul împărat carolingian, cu operaţia de urmărire (cca 105 km) prin lupte cele două ţări, ca făcând parte din România”. Ludovic I cel Pios, a decis să împartă imperiul pe teritoriul ungar (31 iulie‑4 august) şi ocupa‑ În conformitate cu articolul 46, o comisie între cei trei fii, pentru a încerca să oprească un rea Budapestei. Guvernul ungar nu s‑a aşteptat compusă din 7 membri, dintre care 5 numiţi de posibil fratricid. Astfel, cel dintâi născut, Lothar, 16 ca armata română să‑şi continue ofensiva spre principalele Puteri Aliate şi Asociate, unul de Ro‑ a primit coroana şi zona de mijloc a imperiului Budapesta. Dar, atât timp cât cercurile politice mânia şi celălalt de Ungaria, urma să se consti‑ (Francia Media), cea mai dezvoltată şi populată, conducătoare ungare continuau să nu recunoască tuie în cursul a 15 zile de la intrarea în vigoare zonă de mijloc numită de atunci Lotharingia şi explicit hotărârea Marii Adunări Naţionale de la a Tratatului, pentru a fixa la faţa locului traseul care pornea din zona Ţărilor de Jos, la nord, co‑ Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918, de unire a Tran‑ liniei de frontieră (descris la art. 27). Prin arti‑ bora pe linia Rinului, cu Westfalia şi Palatinatul silvaniei cu România, şi recurgeau la forţa arme‑ colul 47, România confirma angajamentul de a de o parte şi Alsacia, şi Lorena, pe de altă parte, lor pentru a se opune împlinirii acestei decizii consimţi la introducerea şi respectarea dispoziţi‑ cuprindea, apoi, şi zona Suabiei, care includea şi luate în mod democratic, oprirea forţelor române ilor cuprinse în Tratatul asupra minorităţilor din Elveţia de azi, apoi Burgundia (sud‑estul Franţei pe Tisa ar fi fost o greşeală. În consecinţă, Înal‑ 1919, iar prin articolul 55, Ungaria era obligată de azi cu Provence) şi nordul Italiei, cu oraşele Ge‑ tul Comandament român a hotărât forţarea Tisei să acorde tuturor locuitorilor săi, fără deosebire nova şi Florenţa. Împărţirea are loc în 817 când şi urmărirea armatei ungare până la capitulare. de naştere, de naţionalitate, de limbă, de rasă sau Ludovic Germanicul, numit şi bavarezul, a primit Numai astfel se putea stinge focarul de război din de religie, deplina şi întreaga protecţie a vieţii şi zona Bavariei, iar Pepin a primit zona Aquitaniei centrul Europei care pusese în pericol integritatea libertăţii lor. În virtutea articolului 227, Unga‑ (sudul şi sud‑vestul Franţei). În 829 Ludovic cel teritorială a României şi pacea în această parte a ria recunoştea, totodată, ca lipsite de efect toate Pios îl introduce în moştenire şi pe cel de‑al pa‑ continentului. Oportunitatea acestei acţiuni a fost tratatele, convenţiile şi înţelegerile pe care fosta trulea fiu, Carol al II‑lea cel Pleşuv, pentru care recunoscută şi de Aliaţi. Monarhie austro‑ungară le încheiase cu România a creat un stat adiţional numit Alamania, viitorul Importanţa deosebită pe care cercurile con‑ până la 15/ 28 iulie 1914, ca şi de la această dată ţinut al Suabiei (Elveţia şi landul Baden‑Würten‑ ducătoare ale României au acordat‑o acţiunilor până la punerea în vigoare a respectivului tratat. berg de azi). După moartea lui Pepin, Aquitania îi armatei române pentru forţarea Tisei şi urmări‑ În vederea prevenirii unor noi acte de agresiune, revine lui Carol al II‑lea cel Pleşuv. La 840, cei doi rea trupelor ungare spre Budapesta a fost pusă în s‑a mai stipulat demobilizarea armatei ungare, fraţi, Ludovic şi Carol, stăpâneau zone mai omo‑ evidenţă de însuşi faptul că Regele Ferdinand I, toate navele de război austro‑ungare – inclusiv gene etnic, dar mai puţin dezvoltate, şi s‑au revol‑ Regina Maria, precum şi Prim-Ministrul Ion I.C. submarinele – urmând a fi predate Aliaţilor; for‑ tat împotriva fratelui lor mai mare, Lothar I, care Brătianu au fost prezenţi în acele zile pe front. ţele armate menţinute în serviciu erau limitate la deţinea şi titlul imperial, după moartea tatălui lor La 4 august, ora 18,00, generalul Mărdă‑ 30 000 de oameni. în 840. Lothar a fost învins în 842. A urmat în 843 rescu, comandantul trupelor din Transilvania, În urma Tratatului de la Trianon, pe harta tratatul de la Verdun, prin care cei doi îşi extin‑ primea în mod solemn, pe bulevardul Andrássy, Europei a reapărut, după patru secole, statul un‑ deau teritoriile spre interiorul vechiului imperiu, defilarea trupelor sale. „La Budapesta – avea să gar – 92 915 km2 cu 8 457 000 locuitori – în cadrul însă nu au eliminat Lotharingia. Confruntarea sublinieze savantul N. Iorga – n‑am căutat să jig- căruia minorităţile reprezentau 11%. pe întinsa şi bogata Lotharingie a continuat de nim mândria acestui popor adesea legat în istorie Reunind în vatra strămoşească provinciile atunci, prima împărţire efectivă a ei fiind în 870 cu al nostru [...], ci am afirmat dreptul nostru asu- aflate până atunci sub stăpânire străină, în ho‑ prin tratatul de la Mersen, succesorul lui Lothar pra Ardealului, unde naţia noastră se sprijină pe tare care au respectat într‑o măsură apreciabilă I şi Lothar al II‑lea stăpânind numai nordul Ita‑ vechimea de locuinţă, pe preponderenţa numerică, aspiraţiile naţionale exprimate anterior, România liei. Confruntarea pentru Francia Media a durat pe necesitatea geografică şi mai ales pe voinţa liber a devenit un stat mijlociu, sub raportul suprafeţei până în vremuri moderne, cu intermitenţe. Cum exprimată a majorităţii locuitorilor săi, azi cetă- şi populaţiei: 295 049 km2 (faţă de 137 000 km2 a fost, de pildă, în secolele X‑XII, când din vechiul ţeni egal îndreptăţiţi ai statului român”. înainte de 1918) şi 15 541 424 locuitori în 1920 regat germanic se naşte Imperiul Roman de Naţi‑ În perioada imediat următoare între Româ‑ (faţă de circa 7,25 milioane în 1916), de fapt, cel une Germană, care va include cea mai mare parte nia şi Marile Puteri Aliate au fost înregistrate nu‑ mai mare stat din sud‑estul Europei. Un stat omo‑ a regiunilor Lotharingiei, inclusiv statele inde‑ meroase momente încordate, cu intensităţi diver‑ gen din punct de vedere etnic, care, potrivit re‑ pendente Burgundia şi regatul Italiei, fapt care a se; acestea au fost influenţate, în egală măsură, censământului general din 1930, din 18 057 028 atras aversiunea Franţei, pentru următoarele se‑ de refuzul guvernului de la Bucureşti de a semna locuitori, înregistra: 71,9% români, 7,2% maghiari cole. Din confruntarea celor două blocuri apar pri‑

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ CONTEMPORANUL. IDEEA tratatul de pace cu Austria, care aducea serioase şi secui, 4,1% germani, 4% evrei, 3,2% ruteni şi mele breşe ale Europei moderne, după trei decenii prejudicii suveranităţii sale naţionale, de ciocni‑ ucraineni, 2,3% ruşi, 2% bulgari etc. de războaie religioase, în 1648, când este recunos‑ rea de interese economico‑comerciale între aces‑ Această trăsătură fundamentală a fost în‑ cută independenţa Ţărilor de Jos Unite (Olanda), te Mari Puteri în zonă, în efortul lor de a obţine scrisă în CONSTITUŢIA adoptată şi promulgată precum şi a Confederaţiei Elveţiene, teritorii care poziţii cheie îndeosebi în economia românească, în 1923: „Regatul României este un stat naţional se desprind din Imperiul Roman de Naţiune Ger‑ precum şi de o susţinută campanie propagandis‑ unitar şi indivizibil”, iar „teritoriul României este mană. Războiul pentru dominaţia Rinului a conti‑ tică denigratoare a cercurilor politice şovine şi inalienabil”. r nuat până la mijlocul secolului al XX‑lea, în jurul

Anul XXXI t Nr. 7 (820) t 2020 Trianon după 100 de ani. România văzută

prin ocheanul poeziei CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

Aula Academiei Române. Ioan-Aurel Pop, Dan Berindei, Răzvan Theodorescu şi Adrian Majuru. Decembrie 2019 unei frontiere dantelate, care pornea de la fluviul În vreme ce elita maghiară sărbătorea la Rin (Alsacia) şi se oprea pe Canalul Mânecii, de‑ 1898 „mileniul maghiar”, românul bănăţean Au‑ Ion Mureșan marcaţie stabilită în linii mari încă de la 1715. rel C. Popovici a redactat un nou proiect politic de Cea mai importantă miză era, desigur, stăpânirea reformare a Imperiului, proiect pe care l‑a făcut malurilor Rinului. public în 1906: Statele Unite ale Austriei Mari. Înviere Conceptul lui Aurel C. Popovici presupunea înfiin‑ Pars Orientalis ţarea a 15 provincii autonome (state), constituite Brusc s-a-nserat. În sfeşnic lumânarea, pe principiul naţionalităţii, respectând frontiere‑ pocnind, se-aprinse singură, din nou. În Europa Orientală, oprirea invaziilor tri‑ le etnice şi beneficiind de o largă autonomie in‑ Trei zile L-am vegheat sub răsuflarea burilor ungureşti la Lechfeld, în 955, de împăra‑ ternă, după modelul elveţian sau american. Era de somn ce-n somn e somnului ecou. tul romano‑german Otto cel Mare a determinat prevăzută, de asemenea, o întărire considerabilă schimbarea direcţiilor de atac ale acestora către a executivului central şi folosirea sistematică a Şi între pleoape strâns ţineam mormântul: vecinătăţile Câmpiei Panonice. În a doua parte limbii germane în administraţie şi ca limbă ofi‑ roşie stâncă spartă-n sur dreptunghi. a secolului X începe îndelungata confruntare a cială. Una din consecinţele cele mai importante Romanii-ntre măslini dormeau urându-L, maghiarilor cu vecinătăţile: frăţiile ceho‑morave, era pierderea importanţei jucate de Ungaria. În stând ghemuiţi, cu capul pe genunchi. cnezatele slovace, regatul Croaţiei, ţaratul sârb consecinţă, ceea ce nu s‑a putut realiza prin dia‑ şi cel bulgar de la Vidin şi, desigur, cnezatele şi log şi colaborare a fost împlinit după cinci ani de La vremea cântului de miruire, voievodatele româneşti din Banat, Crişana, Ma‑ război, în anii 1918‑1919. Deşi ultimul împărat al ne-am pus cenuşă-n păr şi-am plâns amar: ramureş şi Transilvania. N‑a existat o stăpânire imperiului, Carol al X‑lea, a redactat apelul numit „O, suflete, durere-i peste fire efectivă a acestor teritorii, ci relaţii de supunere Către popoarele mele credincioase, acesta a sosit când părăseşti al trupului hotar!” bazate pe jurământul de vasalitate al liderilor însă prea târziu. locali, îndeosebi în Croaţia şi Transilvania. Apa‑ Conflictul româno‑maghiar a rămas, însă, Nici semne nu au fost, fiindcă durerea re, astfel, în secolul al XI‑lea, un regat medieval într‑o formă bizară şi sterilă de manifestare, fiind topeşte semnele ce vin de sus. maghiar multinaţional, cu zone autonome la pe‑ 17 alimentat de revizionismul maghiar în perioada Dar parcă-parcă s-a-nteţit tăcerea riferie, după modelul şi cu sprijinul Imperiului ce izvora din groapa lui Iisus, Roman de Naţiune Germană. Confruntarea din‑ post‑Trianon. Dacă Ungaria va continua să do‑ rească să investească timp şi resurse în modelul tre români şi unguri a fost cea mai îndelungată iar stânca a prins apoi să vălurească, în această regiune, din secolul X până la mijlocul medieval al statelor multinaţionale conduse de o singură naţiune în detrimentul altora, ar trebui uşor, ca apa râului în munte, secolului XX, aşadar şi în perioada post‑Trianon. şi-un trup de abur a-nceput să crească să privească spre Iugoslavia şi Cehoslovacia sau Confruntare finalizată prin semnarea Tratatului din piatră, ca ieşindu-ne din frunte fosta URSS, în perioada post-1990. de pace de la Paris în 1947, care pacifică din nou frontiera româno‑maghiară, stabilită prima oară furnici de foc peste furnici de rouă. prin actul de la Trianon. Acelaşi tratat din 1947 Vindecarea Şi El a fost, n-am umbră de-ndoială: restabilea şi frontierele dintre Franţa şi Germa‑ venind spre noi a zis doar „Pace vouă!” nia, de la finalul Primului Război Mondial. După 1947, Franţa eliberată a solicitat, în Iar cerul tremura, ca o petală. Dacă privim cele două frontiere, din nord‑es‑ tul Franţei şi cea română‑ungară, vedem o asemă‑ schimbul despăgubirilor de război, după modelul nare a dantelăriei care se strecoară printre locali‑ anilor 1919‑1920, anexarea delimitată în timp a tăţi cu populaţie mixtă, de o parte şi alta. Francezi landului german Saar şi dominaţie economică în şi germani sau francezi şi valoni, pe de o parte, zona industrială Ruhr. Puterile Aliate aleg înfiin‑ Minunata plutire români şi maghiari, pe de altă parte. Zonele de ţarea Republicii Federale Germane în 1949. Pes‑ Începe ca o foarte bruscă surzenie, amestec nu pot fi evitate. te numai câţiva ani, în urma negocierilor dintre Începe ca o foarte bruscă trezire, Dacă Franţa şi Germania au rămas fidele Franţa şi RFG mai ales, este înfiinţată în 1951 Peste gramatică trece o vedenie traseului istoric care a dus către statul naţional, Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului, confruntarea dintre români şi unguri a avut un pentru a partaja resursele de oţel şi cărbune ale Şi încâlceşte părţile de vorbire. traseu puţin diferit. În vreme ce România a ales statelor membre, prevenind astfel un nou război proiectul unui stat naţional şi independent, un european. Comunitatea Europeană a Cărbunelui Stai pe o terasă. Singurul eşti drum foarte greu, care a presupus mari sacrificii, şi Oţelului include în spaţiul său vechiul imperiu Care vede o înaltă şi pustie clădire Coborând din ceruri. Abia mai vorbeşti, necesare însă pentru dezvoltarea unei naţiuni ti‑ Carolingian: Franţa, RFG (teritoriul iniţial avut Abia mai descrii minunata-i plutire. nere, Ungaria a ales o altă cale, una a compromi‑ de Ludovic Germanicul), Olanda, Belgia, Luxem‑ sului politic pentru o idee medievală. Ceea ce a burg şi Italia. Aşadar, întinsa şi bogata Lotharin‑ Bărbaţi şi femei urcă în poduri pus‑o în dezavantaj pe termen lung. gie a fost, în sfârşit, pacificată! Comunitatea De unde te privesc prin lucarne: În anul 1866, după înfrângerea de la Sadowa Europeană a Cărbunelui şi Oţelului a devenit nu‑ – care a pus capăt Imperiului Roman de Naţiune Cuvintele tale sunt vinete noduri, cleul viitoarei Uniuni Europene. Potrivit lui Robert Gura, un negru clopot de carne. Germană din centrul Europei – pentru a nu se pră‑ Schuman, artizanul acestui proiect politic, noua buşi, Austria a acceptat compromisul cerut de elita construcţie trebuie să se bazeze pe „egalitatea sta‑ politică şi financiară maghiară: dualismul. Astfel Clădirea pustie coboară în piaţă. telor şi nu prin puterea politicii de dominaţie”. împăratul Austriei a devenit şi rege al Ungariei. Cerul se face alb ca de spumă. În Europa Orientală, singura breşă rămasă Cu alte cuvinte, Ungaria a preferat statului mo‑ Deasupra porţii ei atârnă o paiaţă deschisă continuă să fie hrănită prin manipularea dern să se conserve prin modelul medieval de regat Făcută din cârpe şi gumă. multinaţional, dar cu o singură naţiune la guver‑ bazinului electoral, de o parte şi alta a frontierei nare în detrimentul celorlaltor naţiuni. Şi a conser‑ româno‑maghiare. Ceea ce dovedeşte că elitele po‑ Te îndrepţi înspre ea. vat acest proiect de stat medieval în interiorul unui litice ale ambelor ţări fie nu pot câştiga suficien‑ Tai ştreangul. imperiu, care nu s‑a putut nici el moderniza tocmai tă legitimitate din partea naţiunilor lor pentru a Iei paiaţa în spate. din cauza dualismului, Imperiul Austro‑Ungar fi‑ guverna, fie nici nu doresc aceasta. Şi preferă să Din ceruri se lasă o ninsoare târzie. ind numit între timp „închisoarea popoarelor”. Eli‑ întreţină un tangaj electoral permanent, ţintind ta maghiară a rămas până la final fidelă acestui un fals conflict, pentru a ascunde sub paravanul Ani întregi, zile nenumărate, model de stat şi de guvernare, în vreme ce România acestuia realele slăbiciuni ale propriilor guvernări Pe străzi tot mai înguste, mai întortocheate, şi statele balcanice, ulterior, au ales modernizarea şi interese de grup. Sunt lideri politici sau… mer‑ Treci mut; iar paiaţa pe umăr şi limitele etnice ale statelor lor. cenari politici? r începe a vorbi şi învie.

Iulie 2020 Conferinţa de Pace de la Paris a acceptat, cu excepţia împărţirii Banatului cu Iugoslavia, doleanţele României aşa cum fuseseră ele negociate în 1916 de Ionel Brătianu. În plus, a recunoscut şi revenirea Basarabiei între hotarele ţării Mircea Platon Trianon. După 100 de ani

a un veac de la consfinţirea inter‑ eliberarea României din robia imperiilor încon‑ naţională a întregirii României cu jurătoare şi suzerane, protectoare sau garante. leagănul dacic al românismului care Înainte de Marea Unire de la 1918, a fost Mica e Transilvania, e binevenit să săr‑ Unire de la 1859. Iar înainte de Mica Unire a fost bătorimL acest moment. Dincolo de sărbătorirea apariţia unei generaţii de tineri boieri care au momentului, a izbânzii în sine, e salutar şi să ne înţeles că nu trebuie abandonate tradiţiile româ‑ amintim care au fost originile acestei izbânzi, cum neşti, dar trebuie scăpat de sub apăsătoarea tu‑ s‑a lucrat în acest sens. Pentru că rolul acestor telă culturală a Otomanilor şi a altor imperii. În sărbători naţionale nu e doar acela de a puncta Studie moldovană din 1851‑52, Alecu Russo nota voios o stare de fapt, ci şi de a rememora moda‑ că repedea modernizare a societăţii moldoveneşti lităţile în care s‑a lucrat în trecut şi s‑ar putea s‑a făcut şi sub imperiul modei: „Schimbarea cos‑ lucra şi astăzi pentru binele ţării. Tratatele de la tumului fu semnul pornirii duhului de deşteptare. Versailles şi Trianon au fost momente importante Ideea şi progresul au eşit din coada fracului şi din pentru România, izbânzi diplomatice şi naţionale buzunarul jiletcii […]. Prefacerea hainilor au pre‑ de o importanţă uriaşă, care au avut rădăcini în făcut de îndată condiţiile sociale a lumii noastre, acţiunea elitelor româneşti din secolul al XIX‑lea. precum şi relaţiile familiei […]. Fracul a introdus Şi e bine să ne amintim acest lucru. dignitatea, pantalonii au silit oamenii a‑şi măsura Elita secolului al XIX‑lea a construit Româ‑ coloveranţiile celor de la care aştepta vr’un folos”. nia pe baza ideii de continuitate. Ideea naţională Cu alte cuvinte, axul motor al modernizării presupunea descoperirea şi articularea continui‑ societăţii româneşti a fost recăpătarea sentimen‑ tăţilor istorice. Astfel, capilaritatea culturală sin‑ tului demnităţii. Modernizarea însemna, pentru cronică era completată de o înrădăcinare în trecut, Alecu Russo şi alţi patrioţi din generaţia sa, în‑ de o asumare a unor continuităţi. De exemplu, cei dreptarea din şale, încetarea „coloveranţiilor”, de la Convorbiri literare au articulat continuităţi a ploconelilor pe care şalvarii, spre deosebire de istorice cu paşoptiştii, recuperaţi în calitate de pantaloni, le îngăduiau fără riscul de a pocni cusă‑ lideri ai „mişcării naţionale” de la 1848, continu‑ turile. Din punct de vedere cultural, modernizarea ităţi naţionale (cu românii din afara graniţelor ţă‑ ca verticalizare însemna recuperarea istoriografi‑ rii), continuităţi sociale (publicând mult folclor şi că a trecutului românesc şi crearea unui sistem de chiar folclor urban, literatura dialectală a lui Vic‑ economie simbolică, legând organic cultura popu‑ tor Vlad Delamarina şi Ion Popovici Bănăţeanul, lară de cea a elitelor naţionale. de exemplu), continuităţi culturale (publicând În 1909, în alt context aniversar, reflectând lucrări de teologie, despre cărţile de cult, lucrări asupra drumului parcurs până la Mica Unire şi Regina Maria 18 despre literatura pentru copii, despre economie a semnificaţiei actului de la 1859, Nicu Gane, politică, ştiinţe ş.a.m.d., conceptualizând, cu alte aflat atunci la al cincilea mandat, neconsecutiv, cuvinte, cultura naţională ca pe un tot, având o de primar al Iaşiului, spunea: „Cei mai mari Dom‑ un pod pe apele curgătoare; iar despre drum de concepţie holistică asupra culturii naţionale). ni ai noştri din vechime au căutat să întruneas‑ fer, telegraf, etc… nici nu se visa. Ba din contra, Abia în epoca interbelică au apărut primele rup‑ că într’un singur mănunchiu aceste două ramuri când reposatul Domn Grigore Ghika din Moldova turi, când tinerii s‑au rupt de bătrâni. Retorica ale naţiunei române, dar n’au izbutit fiind că‑şi a vroit la 1853 să înfiinţeze telegraful au fost pâ‑ generaţionistă a fost prima ruptură serioasă în alesese calea armelor. Generaţia însă dela 1859 rât de boieri la Sultan că ruinează pădurile statu‑ istoria culturii române moderne. Apoi, comuniştii a avut norocul, fără vărsare de sânge, să atingă lui, înşirând stâlpi în ţară fără nici o necesitate. ne‑au cerut să ne rupem de trecutul burghezo‑mo‑ acest ideal, nu însă fără mari lupte şi sbuciumări. Apoi hatârul şi ruşfertul, aceste două cuvinte îm‑ şieresc, post‑comuniştii de trecutul comunist şi A izbutit pentru că intrase adânc în conştiinţa tu‑ prumutate dela Turci dimpreună cu obiceiul, in‑ aşa mai departe. România s‑a micşorat şi prin le‑ turor straturilor sociale din Moldova şi Muntenia trase adânc în moravurile noastre şi se infiltrase pădarea de trecuturile ei, proces care a încurajat că singura noastră scăpare era Unirea. În adevăr în toate ramurile dregătoriilor publice. unele voci să susţină că Marea Unire a fost rezul‑ ce eram noi înainte de unire? Dar iată că la 1848 un vânt bun ne vine din tatul unui noroc. apus, vântul de deşteptare al popoarelor şi negu‑ Dar anul Marii Uniri nu a fost rezultatul rile încep a se împrăştia. Se face lumina în con‑ unui simplu noroc. După cum e silit să recunoas‑ ştiinţa Românilor, noţiunea de patriotism de mult că chiar cel mai de seamă reprezentant al şcolii adormită în inimile noastre prinde să încolţeas‑ de demitizare a istoriei românilor, „cert este că în Tratatele de la Versailles şi Trianon că din nou, su­fletele se regenerează şi atunci s’a 1918, în momentul decisiv, românii erau pregătiţi au fost momente importante pentru simţit instinctiv de întreg neamul nostru că aceste pentru marele act al unirii”, pentru că „îi anima un România, izbânzi diplomatice şi două ţări nu mai pot sta despărţite fără ca viito‑ sentiment naţional dezvoltat pe parcursul secolu‑ rul lor să fie cu desăvârşire­ periclitat. Şi astfel a lui al XIX‑lea”. Acest sentiment naţional dezvoltat naţionale de o importanţă uriaşă, care au avut rădăcini în acţiunea început în Moldova încă din timpul Domniei lui pe parcursul secolului al XIX‑lea nu a apărut din Grigore Ghika ideia Unirei a se întinde şi a câş‑ nimic şi nu s‑a dezvoltat de la sine. El a fost, în pri‑ elitelor româneşti din secolul al tiga teren”. mul rând, rezultatul conştiinţei de neam pe care XIX‑lea Aşadar, întregul proces de modernizare a au avut‑o elitele cărturăreşti, clericale şi boiereşti Moldovei şi Ţării Româneşti şi mai apoi a Româ‑ ale românilor de‑a lungul veacurilor, începând cu niei Mici a fost întreprins cu gândul la unitatea voievozii Moldovei şi ai Ţării Româneşti şi trecând ţărilor locuite de români, unitate văzută şi ca sin‑ prin cronicari, prin Cantemir, prin Şcoala Arde‑ gura cale spre independenţă naţională. leană şi prin generaţia lui Tudor Vladimirescu, Două ţărişoare vasale Turcilor totdeauna Pentru a pune în mişcare acest sistem în până la mişcarea naţională din 1848. În al doilea expuse la invaziile oştirilor streine, totdeauna în care unitatea şi independenţa naţională se ali‑ rând, a fost rezultatul hotărârii generaţiei paşop‑ pe ­ricol de a fi înghiţite de vecini. Puterea suzera‑ mentau şi consolidau reciproc, elitele româneşti tiste şi post-paşoptiste, a Naţional Liberalilor din nă în loc să le apere le asuprea ea însăşi, conside‑ ale secolului al XIX‑lea au acţionat pentru a arti‑ jurul celor două oaze de românism care au fost co‑ râdu‑le ca nişte moşii de exploatat şi îngăduind cula instituţiile statului naţional, adică insituţiile nacele din Ştefăneşti ale Brătienilor şi Goleştilor, chiar fără nici o dreptate răşluirea teritoriului lor; care puteau să detecteze, selecteze şi promoveze şi ale conservatorilor moldoveni grupaţi în jurul într’un cuvânt eram doua ţerişoare slabe, umili‑ interesul naţional şi oameni pregătiţi să susţină Junimii şi Convorbirilor literare, de a valorifica te, îngenunchete, aproape necunoscute de Europa acest interes. acest sentiment naţional şi patrimoniul cultu‑ occi­dentală şi de mai multe ori oferite în diverse Tratatul de la Trianon a consfinţit înţelege‑ ral – limba, arta, folclorul – ale poporului român combinaţiuni diplomatice când unuia când altuia rea la care a ajuns Ion I. C. Brătianu cu reprezen‑ pentru a trece de la „naţionalitatea genetică”, de dintre falnicii vecini. Aceasta era situaţiunea ex‑

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ CONTEMPORANUL. IDEEA tanţii Antantei în 1916, înainte de intrarea Româ‑ la sentimentul difuz al apartenenţei naţionale, la ternă. niei în război. Se spune că, bântuit de imaginea personalitatea naţională, la asumarea şi dezvolta‑ Ca situaţiune internă era întuneric pretu‑ tatălui său, Ion Brătianu, care s‑a trezit, la Con‑ rea acestei identităţi etnice. tindene, sărăcie complectă, o oligarchie venită din ferinţa de la Berlin, din 1878, marginalizat, odată Pe tot parcursul secolului al XIX‑lea a avut Fanar care sugea ca un burete toate forţele vii ale cu România, de reprezentanţii marilor puteri, deşi loc o ofensivă naţional‑educaţională/ diplomati‑ poporului. Nici un metru de şosea, nici o şcoală România luptase cu mare vitejie şi mari sacrifi‑ că/ economică/ culturală/ politică al cărei scop era sau spital rural,­ nici o fabrică sau industrie, nici cii omeneşti pe câmpurile bulgare ale războiului

Anul XXXI t Nr. 7 (820) t 2020 ruso‑româno‑turc, Ionel Brăti‑ doar pentru că a arătat că Re‑ anu a hotărât să nu angajeze gina stă alături de popor, ci şi România în Primul Război Mon‑ pentru că ea a fost alături de dial până nu obţinea cele mai popor într‑unul din locurile în avantajoase condiţii de la aliaţii care s‑a întărit conştiinţa naţi‑

franco‑anglo‑ruşi. Diplomaţia onală, la spital, unde au căzut CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ lui, amestec de patriotism dina‑ barierele dintre provincii şi din‑ mic, de tip occidental paşoptist, tre clasele sociale. Iată ce scrie şi de tactice lentori levantine, Elena Emandi: „Către sfârşitul i‑a exasperat pe diplomaţii şi li‑ lui Septemvrie am luat serviciul derii antantişti. la spital: se înmulţiseră atât de Brătianu a reuşit, în pe‑ mult răniţii, că nu mai dovedea rioada 1914‑1916, ca preşedin‑ nimeni să‑i îngrijească. Acolo, te al Consiliului de Miniştri, stând ceasuri întregi la căpă‑ să adoarmă vigilenţa Puterilor tâiul lor, am putut cunoaşte de Centrale în vreme ce negocia cu aproape şi mai bine ca oriunde Antanta nu doar condiţiile, dar sufletul curat şi cinstit al ţă‑ şi momentul intrării României ranilor noştri şi am simţit că o în război. Întorcea ecuaţiile poli‑ legătură nebănuită până acum tice şi diplomatice pe toate feţele, era între ei şi mine. A trebu‑ luând deciziile foarte greu şi în‑ it războiul acesta groaznic, cu totdeauna cu gândul la analogii toate durerile lui, ca să învăţăm istorice. Izbucnirea războiului, să ne cunoaştem şi să ne iubim. în 1914, a însemnat pentru Bră‑ Munteni, Moldoveni şi Olteni tianu confirmarea ideii că sosise cari fuseseră atât de străini unii momentul prăbuşirii monarhiei de alţii, ţărani şi târgoveţi, bo‑ Austro‑Ungare şi, pentru a face gaţi şi săraci, toţi laolaltă au posibilă întregirea României, suferit, şi suferinţa i‑a apropiat. Brătianu a început, ca prim-mi‑ În tranşee şi în spitale s‑a în‑ nistru, o ofensivă diplomatică chegat unirea sfântă a tuturor directă, care ocolea cu prudenţă claselor sociale, care va dăinui, canalele oficiale. În negocierile să sperăm, şi după război, spre sale cu puterile Antantei, Bră‑ întărirea şi fericirea neamului tianu a pus trei condiţii pentru nostru”. Tranşeele şi spitalele intrarea în război a României: au fost locuri în care s‑au creat asigurarea necesarului de mu‑ microuniversuri sociale la scară niţie, ofensiva armatelor aliate umană, microsocietăţi faţă (mu‑ pe multiple fronturi pentru a nu tilată) către faţă în care românii lăsa România expusă atacurilor s‑au putut recunoaşte ca fraţi, de la Vest, şi ofensivă franco‑en‑ confirmând astfel justeţea unui gleză din sud, pentru a proteja efort de război iniţiat în numele România de un atac bulgăresc. unui ideal etnic, al conştiinţei Situaţia generală a frontului, cu naţionale care cerea unirea tu‑ bătăliile de la Verdun, Somme turor românilor într‑un singur şi succesele de pe frontul rusesc stat, suveran, nu al patriotis‑ lucrau în sensul cerut de Brăti‑ obţinuse, totuşi, de la Aliaţi promisiuni şi clauze mului civic specific imperiilor anu. Autorităţile militare franceze au fost, şi ele, care vor juca un rol important la Conferinţa de multinaţionale care urmăreau să unească naţiuni 19 fie naive, fie la fel de machiavelice ca Brătianu, Pace de la Paris din 1919. diferite sub umbrela sau jugul aceleiaşi ordini di‑ dându‑i acestuia asigurări referitoare la incapa‑ Semnarea convenţiilor s‑a făcut tot după re‑ nastice sau constituţionale. citatea armatelor austro‑ungare şi germane de a guli dictate de Brătianu, care, dornic să păstreze Declaraţia de război făcută de România Aus‑ răspunde ofensivei româneşti peste Carpaţi. Bul‑ secretul negocierilor sale, le‑a cerut reprezentan‑ tro‑Ungariei precizează clar obiectivele naţionale garia, au promis francezii, va fi anihilată militar ţilor Antantei să vină „pe drumuri diferite şi pe pe care le urmăreşte statul român intrând în răz‑ de ofensiva Antantei, făcând imposibil un atac jos” acasă la fratele lui, Vintilă, la care Ionel a boi: „Războiul, la care ia parte mai toată Europa, bulgăresc asupra României. ajuns, tot pe jos, pe drumuri ocolite. Textele con‑ pune în discuţie cele mai grave probleme referi‑ Brătianu a continuat să ceară sporirea efec‑ venţiilor erau scrise de mână pentru a nu fi divul‑ toare la dezvoltarea naţională şi chiar la existenţa tivelor militare aliate în Dobrogea sau în Grecia, gate de vreun dactilograf lucrând pentru Puterile statelor. România, împinsă de dorinţa de a contri‑ împotriva Bulgariei şi a negociat minuţios şi în‑ Centrale. După semnare, cei prezenţi au plecat bui să grăbească sfârşitul conflictului şi sub im‑ căpăţânat intrarea României în război, folosind „pe furiş unul câte unul”. Aceste precauţii, mane‑ periul necesităţii de a‑şi salva interesele de rasă, informaţiile furnizate de ataşaţii militari german vre şi negocieri au făcut ca România să intre la ne‑ se vede nevoită a intra în luptă alături de aceia şi austriac, pentru a ţine în şah Antanta şi pentru gocierile Conferinţei de la Paris înarmată nu doar a o obliga să‑şi respecte promisiunile. cu bunăvoinţa Marilor Puteri, ci şi cu acte. Bu‑ Pe lângă chestiunile militare, Brătianu a in‑ năvoinţa a fost diminuată de neînţelegerile dintre sistat ca în tratatul de alianţă să fie incluse încă Clemenceau şi Brătianu, care şi‑a atras ostilitatea La conferinţă a venit, pentru a două clauze: prima cerea să nu existe posibilita‑ diplomaţilor occidentali, cerând respectarea scru‑ negocia mai şarmant, Regina Maria tea încheierii unei păci separate şi a doua garan‑ puloasă a tratatelor încheiate cu Antanta. ta egalitatea României cu puterile aliate la toate Prin urmare, la conferinţă a venit, pentru discuţiile de după război. Ambele urmăreau ca in‑ a negocia mai şarmant, Regina Maria. Iată o teresele României să nu fie abandonate din cauza anecdotă din perioada Conferinţei transmisă de care pot să‑i asigure înfăptuirea unităţii sale na‑ unor negocieri separate dintre marile puteri, aşa la faţa locului de corespondentul ziarului Dacia ţionale”. „Proclamaţia către naţiune” a Regelui cum văzuse Ionel Brătianu că i se întâmplase ta‑ (primul ziar al României Mari, scos de Alexandru Ferdinand din 14 august 1916 anunţa că România tălui său în 1878. Marile Puteri ale Antantei au Vlahuţă şi I.Al. Brătescu Voineşti): „La un prânz intră în război convinsă de faptul că „pentru viitor încheiat un acord secret în care îşi promiteau că dat în onoarea Reginei noastre la Paris, în pre‑ numai pe temeiul naţional se poate asigura viaţa anexările promise României vor fi realizate „doar zenţa Preşedintelui Republicei, se servi la desert pacinică a popoarelor”. „Proclamaţia” vorbeşte de în măsura în care situaţia generală le va permite” fragi. Regina fu plăcut surprinsă. D. Poincare ob‑ „ziua aşteptată de veacuri de conştiinţa naţională, şi că România va fi primită la negocierile de pace servând lucrul, suverana noastră îl lămuri: ziua Unirii lui” şi afirmă datoria de a încerca să doar după ce Aliaţii vor fi luat deja „deciziile ex‑ – Fragi! E pentru întâia oară când le văd, înfăptuiască unirea românilor şi scăparea lor de trem de importante”. anul acesta. „sub stăpânirea străinilor” astfel încât România Negocierile lui Brătianu l‑au făcut să fie – La noi, Doamnă – adăugă Preşedintele – e să „propăşească în pace potrivit datinelor şi aspi‑ urât, considerat „cămătar politic”, şantajist care credinţa că, atunci când gustaţi întâia pârgă de raţiunilor gintei noastre”. Perioada refugiului în se „tocmeşte cu o abilitate genială”. Brătianu fragi, dacă vă puneţi ceva în gând, gândul se rea‑ Moldova şi a Iaşiului capitală a rezistenţei până lizează cu siguranţă. la capăt a testat aceste aspiraţii şi le‑a dovedit, Regina noastră luând din fructele proaspete, cu toate inerentele greutăţi, validitatea şi, deci, de bun augur, preşedintele întrebă: soliditatea. Înainte de Marea Unire de la 1918, – La ce vă gândiţi, Doamnă? Conferinţa de Pace de la Paris a acceptat, cu a fost Mica Unire de la 1859. Iar – La Banat, fu răspunsul Suveranei. excepţia împărţirii Banatului cu Iugoslavia, dole‑ înainte de Mica Unire a fost apariţia D. Poincare, puţin cam stânjenit, surâse.” anţele României aşa cum fuseseră ele negociate în unei generaţii de tineri boieri care Eleganţa făcea casă bună cu determinarea 1916 de Ionel Brătianu. În plus, a recunoscut şi de a negocia pentru naţiune. Între spitalul de revenirea Basarabiei între hotarele ţării. au înţeles că nu trebuie abandonate La ceas aniversar, e bine să ne amintim de tradiţiile româneşti, dar trebuie campanie şi saloanele diplomatice, Regina Ma‑ ria, asemeni altor membri ai elitelor de atunci ale modul în care s‑au obţiunt aceste izbânzi la care r scăpat de sub apăsătoarea tutelă României, a ştiut să lucreze pentru consolidarea ne întoarcem, iată, şi peste 100 de ani. culturală a Otomanilor şi a altor ţării. Aici trebuie precizat că imaginea Reginei imperii Maria ca „mamă a răniţilor” nu a fost importantă (Continuare în numărul viitor)

Iulie 2020