Raporturile Domnitorului Moldovei Mihail Sturdza Cu Rusia
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
RAPORTURILE DOMNITORULUI MOLDOVEI MIHAIL STURDZA CU RUSIA Eugen-Tudor Sclifos Domnitorul Moldovei Mihail Sturdza, personali- bile italiană și engleză. Avea predilecție pentru tate controversată a epocii moderne, prezintă un cultura clasică, poseda cunoștințe avansate în interes aparte pentru știința istoriei, și nu numai, domeniul istoriei și fi lozofi ei (Stourdza 1907, 36). fapt explicat prin aceea că el a obținut succese Despre intrarea viitorului domn regulamentar al considerabile în mai multe domenii de activitate Moldovei în viața politică ne mărturisește Mano- comparativ cu alți domnitori. Această persoană laki Drăghici, care spune că la 1812 „au rânduit cu aptitudini deosebite, la fel cum fusese și Dimi- (Scarlat Callimachi) și pe Mihail voevod Sturdza, trie Cantemir la vremea lui, dorea din toată inima tânărul abia venit din școală, logofăt al doilea și să contribuie la eliberarea Țării Moldovei, afl ată pe urmă l-au făcut vornic de aprozi, în al doilea sub protecția Rusiei, care la acel timp dispunea an al domniei când s-a căsătorit cu fi ica logofătu- de toate mijloacele pentru a putea fi o mare pute- lui Vasile Roset”. re în sud-estul european. În anul 1816 el primise de la Pini, consulul rus Mihail Sturdza s-a născut la Iași, în 1794, după în Moldova, un atestat care confi rma că a înde- alte surse în 1795 (Lecca 1899, 466). Era fi ul ma- plinit cu onoare funcția de vornic de aprozi, iar relui logofăt Grigore Sturdza și al Mariei Cali- acesta scria în semn de mulțumire pentru servi- machi, fi ica lui Grigore Calimachi și nepoata lui ciul acestuia: „apreciez sentimentele de loialitate Ioan Teodor Calimachi, iar mama ei, Elena Ma- și înțelepciune de care dă dovadă vornicul Mihail vrocordat, era fi ica lui beizadea Alexandru Ma- Sturdza” (Documente 1891, 1). vrocordat și a Smarandei Sulgearoglu, bunicul ei patern nefi ind altul decât Nicolae Mavrocordat, Considerațiunile sale asupra Principatelor scrise primul domn fanariot (Gorovei 1995, 266). Co- în 1825 scot în evidență faptul că acesta dorește pilăria domnitorului regulamentar s-a desfășurat să fi e pe placul autorităților rusești, pentru a pu- sub învățătura abatelui de L’Hommé, originar tea depăși momentele grele prin care trecea Mol- din Luneville, emigrat în timpul revoluției fran- dova. El se declară pentru o apropiere de Rusia, ceze (Stourdza 1907, 37). Mai mult chiar, Mihail în detrimentul Imperiului Otoman, care se afl a Sturdza își va trimite și copiii în 1834 la Luneville într-o situație grea. Sugestive în acest sens sunt (Platon 1991, 47). La formarea lui intelectuală a cuvintele pe care acesta le adresează contelui Ne- contribuit și stabilirea unor relații cu junimistul sselrode, în care își arată adeziunea la Rusia: „eu sas Flehtenmacher, venit în Moldova în 1821. doresc să fi u agreabil puterii protectoare și țării mele” (Documente 1891, 62). Formarea politică a făcut-o în preajma bunicului său Nicolae Șuțu, contribuind la elaborarea Co- Mihail Sturdza va duce o luptă acerbă pentru tro- dului care poartă numele domnitorului. Situația nul Moldovei, fi ind convins că domnia lui Ioniță privilegiată de care a dispus în timpul adminis- Sandu Sturdza este una de scurtă durată. El era trației lui Nicolae Șuțu îl deprinde cu necesitățile de părere că Moldova trebuia să-și îndrepte pri- statului și, ceea ce este mai important, îl ajută să virea spre Rusia, țară care cunoscuse o ascensiu- înțeleagă necesitățile societății românești, care se ne după Congresul de la Viena, care a pus capăt afl a într-o perioadă de tranziție. Experienței poli- războaielor napoleoniene. Încă din 1827, în misi- tice pe care a dobândit-o și abilitățile demonstra- unea încredințată în Principate, pentru pregăti- te în administrație, li s-au adăugat cunoștințele rea viitoarei ocupații militare rusești și a elaboră- vaste pe care le poseda. Cunoștea limbile france- rii unui memoriu asupra Principatelor (Caterley ză, greacă, germană, rusă, citea și înțelegea lim- 1911, 94), colonelul Liprandi, „unul dintre agenții Tyragetia, s.n., vol. VIII [XXIII], nr. 2, 2014, 113-120. 113 II. Materiale și cercetări cei mai fi ni ai Rusiei” (Colson 1839a, 25), prie- adresate de el Cabinetului de la Petersburg ara- tenul cel mai apropiat al lui Pușkin în perioada tă cât de serios își studiase țara de timpuriu și exilului acestuia la Chișinău, căsătorit mai târziu cu mintea lui puternică și clară își făcuse de pe cu Zoe Samurcaș (Bezviconi 1940, 42), a găsit un atunci idee exactă de adevăratele ei nevoi. Din colaborator docil intereselor Rusiei, nimeni altul tinerețe aspirase la domnie și a știut să dobân- decât Mihail Sturdza, care a manifestat un zel dească favoarea Petersburgului fără de care orice neobosit, dar și o capacitate uimitoare de muncă năzuință la scaun ar fi fost zadarnică” (Rosetti în interesul Rusiei, câștigând repede sprijinul lui 1922, 179). Kiseleff, încrederea și bunăvoința curții imperia- Rusia pretindea la un devotament direct pen- le (Platon 1995, 234). După 1828, prezența rusă a tru politica ei în principate și anumite garanții, devenit una vizibilă, nu doar din punct de vedere care să-i asigure păstrarea infl uenței și asupra militar, ci și din punct de vedere al deciziilor po- persoanelor desemnate. Rusia a găsit aceste ca- litice, instituțiile fi ind subordonate autorităților lități în persoana vistiernicului Mihail Sturdza de ocupație rusești. Personajele cele mai infl u- și a lui Alexandru Ghica. Mihail Sturdza oferea ente ale regimului erau Feodor Petrovici Pahlen imaginea unui personaj devotat puterii protec- (consilier privat al țarului și președinte al Diva- toare, care făcuse multe servicii Rusiei, pe de altă nurilor Principatelor), Matei Liovevici Minciaki parte avea proprietăți în Basarabia și mai era un (consulul general în Principate) și mai ales Pavel mare latifundiar în Principatul Moldovei (Gheor- Kiseleff, care avea sarcina de a aplica tratatul de ghescu-Buzău 1957, 3) care făceau din el, după la Adrianopol, fi ind numit președinte plenipo- expresia consulului rus de la Iași, Stemposki, un tențiar al Divanurilor (Mârza 2005, 83). Mihail bun supus rus, dorit de ruși pentru a fi mâna lor Sturdza insistă ca domnul să fi e numit direct de dreaptă în exercitarea protectoratului (Desprez Rusia, o persoană care să reprezinte interesele 1850, 134). Pe de altă parte, unii boieri cum ar acesteia în țară și anume: „Singurul mijloc efi - fi Roznovanu, Balș și Conachi erau rivali puțin cace este numirea domnului în persoana unuia periculoși pentru Sturdza, care mai avea avan- care crede în misiunea sacră față de patrie, con- tajul că-și plătise sprijinitorii, dar și prin servicii formându-se vederilor puterii protectoare, o per- aduse în trecut augustului protector (Gane s.a., soană care are această convingere” (Documente 113). Totodată, Rusia nu dorea să aibă la condu- 1894, 35). cerea Moldovei un domn, ci un guvernator rus, Lucrările comitetului de redacție al Regulamen- controlat în exclusivitate de consulul rus acredi- tului Organic, începute sub Jeltuhin, au conti- tat la Iași (Rosetti 2000, 112). De altfel, călătorul nuat sub stricta supraveghere și colaborare a lui francez Auguste Labatut se exprima așa: „Prințul Kiseleff, noul președinte plenipotențiar al Diva- Sturdza fusese «muritorul fericit» pe care Rusia nurilor, ajutat de Nicolae Șuțu pentru Moldova și îl indicase ca domn sultanului” (Labatut 1838, Nicoale Mavros pentru Muntenia. În lucrarea sa 156). El fusese numit pentru a putea aplica în consacrată trecutului relațiilor româno-ruse, N. Moldova Regulamentul Organic, considerat uni- Iorga îl caracteriza pe Kiseleff astfel: „Adminis- ca persoană capabilă să aplice această legiuire, trator de mare talent, anexionist convins care nu în condițiile în care în Moldova domina arbitra- crede nici la dreptul la viață al națiunilor mici și riul și dezordinea. De aceeași părere era și Ștefan nici în posibilitatea acestora de a face față impe- Scarlat Dăscălescu, care spunea: „Acest om, de riilor, și-a îndeplinit misiunea justifi când încre- n-ar fi avut un mare defect, dar un defect mare, derea suveranului său, veghind la aplicarea celei care i-a pătat numele și i-a înnegrit memoria, lă- mai bune constituții posibile pentru Principate, comia nemărginită de avere și avariția exorbitan- în acord cu interesele Rusiei, al cărui mandatar tă, ar fi trecut, cel puțin la noi, de omul mare, că era” (Iorga 1917, 275-276). În Amintirile sale, avea toate calitățile cerute ca să fi e. În afară și cu Radu Rosetti îl aprecia pe Mihail Sturdza ca pe Rusia și cu Turcia a fost bine” (Iorga 1932, 40). unul dintre cei mai bine pregătiți boieri, care pu- Dând curs propriilor dorințe, neascultând de sfa- tea ocupa tronul Moldovei: „A fost fără îndoia- turile tatălui său, Grigore Sturdza, pentru a obți- lă, bărbatul de stat cel mai capabil ce l-a produs ne tronul și-a jertfi t toată averea, ba mai mult, a Moldova de două veacuri încoace. S-a ocupat de mai împrumutat de la evreii avuți din Iași, într- tânăr de treburile publice și unele din memoriile un fi nal își atinse țelul. Mai târziu un boier mol- 114 E.-T. Sclifos, Raporturile domnitorului Moldovei Mihail Sturdza cu Rusia dovean avea să afi rme: „pe tronul Moldovei veni lui din Petersburg să fi putut obține un rezultat domn Mihail Sturdza, care a deschis porțile Mol- imediat” (Rosetti 1922, 69). De asemenea, solid dovei jidovilor, de au intrat în țară, prin mijloci- protejat sub umbrela bunelor raporturi cu Rusia rea a 40000 de galbeni ce se vorbea că ar fi luat (Isar 2004, 114), a imprimat atitudinii sale o notă de la ei” (Xenopol 1910, 9-10). Dacă la Petersburg de sobrietate în raport cu puterea suzerană, pe „își așternuse treburile destul de bine”, apoi și la linia neamestecului acesteia în politica internă, Constantinopol era de așteptat ca totul să meargă datorită socrului său care avea o infl uență majoră bine.