Din Viata Familiei IC Bratianu
Total Page:16
File Type:pdf, Size:1020Kb
Sabina Cantacuzino (1863‒1944) era cunoscută de contemporani ca „fiica cea mare a lui Ion C. Brătianu“ și „sora cea mai mare a Brătienilor“ ‒ Ionel, Con- stantin (Dinu) și Vintilă. A făcut școală în particular, după obiceiul timpului, la moșia Florica, iar mai târziu la București, cu profesori renumiți (Spiru Haret, David Emmanuel, V.D. Păun etc.), încheindu-și studiile cu un examen de ba- calaureat susținut la Colegiul Sf. Sava. În 1885 s-a căsătorit cu doctorul Constantin Cantacuzino. A învățat de tânără să iubească teatrul, muzica, artele plastice, de- venind cu timpul proprietara unei importante colecții de pictură românească și de obiecte de artă populară. A contribuit la înființarea și funcționarea Muzeului de artă „Toma Stelian“ și a Universității Libere (asociație culturală aflată sub patronajul reginei, în cadrul căreia se organizau conferințe și concerte); și-a lăsat prin testament locuința din București ca sediu al unui „cămin pentru doctoranzi“, conceput ca o fundație academică. Pe lângă sprijinirea instituțiilor culturale, s-a dăruit asistenței publice: a lucrat o lungă perioadă la Așezământul Regina Elisabeta, a organizat un cămin de copii bazat pe sistemul Montessori, a condus Spitalul nr. 108 din București în timpul Primului Război Mondial, a fost președinta Asociației pentru Profilaxia Tuberculozei, a avut, în 1914, inițiativa înființării unui spital pentru tuberculoși. Împreună cu alți membri ai familiei, a rămas în București în tim pul ocupației militare germane din 1916‒1918 și a fost internată în 1917, timp de nouă luni, la Mânăstirea Pasărea. Memoriile ei, pe care a început să le scrie în 1921, când se împlineau o sută de ani de la naș- terea lui Ion C. Brătianu, au apărut la Editura Universul din București în 1933 (vo - lumul I) și 1937 (volumul II). A murit la București în ziua de 23 august 1944, în urma unui cancer esofagian. Ediţia a III- a, revăzută Introducere, note, indice şi ediţie îngrijită de dr. ELISABETA SIMION Redactor: Oana Bârna Coperta: Ioana Nedelcu Tehnoredactor: Manuela Măxineanu DTP: Andreea Dobreci, Dan Dulgheru Tipărit la Proeditură şi Tipografie © HUMANITAS, 2013, pentru prezenta ediţie Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României CANTACUZINO, SABINA Din viaţa familiei Brătianu: 1821–1891 / Sabina Cantacuzino; ed., pref.: Elisabeta Simion. – Ed. a 3-a, rev. – Bucureşti: Humanitas, 2013 Index ISBN 978- 973- 50- 3461- 0 I. Simion, Elisabeta (ed.) (pref.) 94(498)"18"Brătianu, I.C. (0:82-94) 929.52(498) Brătianu (0:82-94) 821.135.1-94 EDITURA HUMANITAS Piaţa Presei Libere 1, 013701 Bucureşti, România tel. 021 408 83 50, fax 021 408 83 51 www.humanitas.ro Comenzi online: www.libhumanitas.ro Comenzi prin e- mail: [email protected] Comenzi telefonice: 0372 743 382, 0723 684 194 notă asupra ediţiei Ediţia princeps a memoriilor Sabinei Cantacuzino, Din viaţa familiei Ion C. Brătianu, a apărut în timpul vieţii autoarei la Editura Universul din Bucureşti (volumul I în 1933; volumul II în 1937); cartea era ilustrată cu fotografii (volumul I) şi desene de Ştef. Constantinescu (volumul II). Ediţia a doua a apărut sub în grijirea mea la Albatros, Bucureşti, în 1993 (volumul I) şi 1996 (volumul II), fără ilustraţii, exceptând, la finele primului volum, câteva fotografii. Prezenta ediţie, intitulată Din viaţa familiei Ion C. Brătianu. 1821–1891, reia volumul I de la Albatros cu o serie de revizuiri indicate mai jos; de asemenea, preia majoritatea ilustraţii lor din acelaşi volum al ediţiei princeps. Am transcris textul volumului de faţă după caietele manuscrise aflate la Biblioteca Academiei Române, Colecţia manuscrise, pro cedând, totodată, la o confruntare cu textul volumului I publicat de autoare în 1933. Din această confruntare a reieşit că unele pa ragrafe fuseseră omise la alcătuirea textului publicat, având de altfel în manuscris menţiunea „nu se copiază“. În general, era vorba fie de referiri la unele persoane de natură să nască susceptibilităţi, fie de aprecieri asupra cărora autoarea a revenit ulterior. Paragrafele respective nu ocupă un spaţiu mare în cuprinsul cărţii; le- am menţionat totuşi întrucât, prin caracterul lor critic la adresa unor oameni sau evenimente, au în opinia mea o importanţă deosebită. În prezenta ediţie am redat aceste texte în paranteze drepte când era vorba de o frază sau un fragment; când era vorba de unul sau de câteva cuvinte, am renunţat la pa- ran teze pentru a nu îngreu na lectura. Am găsit totodată, în urma confruntării, paragrafe inexistente în manuscris, aşadar adăugate în textul publicat. Şi în asemenea cazuri am folosit paranteze drepte, dar însoţite de nota de subsol: „Paragraf existent numai în ediţia I din 1933. (N.ed.)“. În acelaşi timp, puţi nele datări necorespunzătoare 22 notă asupra ediţiei desfăşurării evenimentelor politice relatate au fost corectate în text, lucru menţionat în notele de subsol. În fine, am inclus în volum capitolul „Translaţiunea. Florica, 22 mai 1921“, despre manifestările prilejuite de aniversarea centenarului naşterii lui Ion C. Brătianu, capitol care nu există în volumele publicate în timpul vieţii Sabinei Cantacuzino. Deşi cronologic s- ar fi încadrat în volu mul II, care cuprinde perioada 1914–1941, tematic capitolul aparţine volumu lui I, întrucât su biectul său este, în fond, personalitatea lui Ion C. Brătianu. Transcrierea textului s- a făcut conform normelor actuale, fără a se schimba însă formele nemaiuzitate azi ale unor cuvinte (prezente uneori în text laolaltă cu formele moderne – de ex. institutriţă/institutoare), relevante pentru definirea personalităţii autoarei, a stilului, a epocii în care a trăit şi a scris. Am marcat cu paranteze drepte (puţinele) mele adăugiri în text, cu rol de clarificare a sensului; ele sunt uşor de deosebit de adăugirile, marcate la fel, din manuscrisul autoarei. Am preluat o parte din notele de subsol ale autoarei, marcându- le cu asterisc şi adăugând menţiunea N.a. La fel am procedat cu părţile de text care poartă şi în manuscris adnotarea „scris de Ionel“ sau „scris de Vintilă“, ceea ce dovedeşte că însemnările fuseseră citite în manuscris de cei doi fraţi, unele aprecieri purtând, prin urmare, şi girul lor. Am re nunţat însă la trimiterile privind corespondenţa familiei, întrucât scrisorile menţionate şi notele de subsol nu erau însoţite întot dea una de elementele necesare unei identificări şi nu aveau indicată sursa (volum, arhivă, bibliotecă). Atunci când identifică un loc sau precizează ceva despre o persoană, Sabina Cantacuzino foloseşte adverbul „azi“, care se re feră, desigur, la anul în care îşi scrie memoriile, după însemnări anterioare sau folosind corespon - denţa de familie. Scrierea me moriilor a început în 1921 şi a durat, pentru fiecare volum, până în anul apa riţiei acestuia. Notele mele sunt numerotate cu cifre arabe în continuare pe întinderea întregului text şi sunt situate la sfârşitul volumului. La redactarea lor am folosit diferite dicţionare şi enciclopedii (Lu cian Predescu, Enciclopedia Cugetarea, 1940; Dimitrie R. Rosetti, Dicţionarul contimporanilor (1800–1898), Bucureşti, 1898; Victor Gomoiu, Din istoria me dicinii şi a învăţământului medical în România, Bucureşti, 1923), precum şi lucrări memorialistice sau de evocare a unor personalităţi (Nicolae Iorga, Oameni care au fost, vol. I–IV, Bucureşti, 1936– 1939; Ion Petrovici, Amintiri uni versitare. Figuri dispărute, 1920; Gh. Panu, Portrete şi tipuri parlamentare , Bucureşti, 1893; Memoriile regelui Carol I al României. De un martor ocular, notă asupra ediţiei 23 vol. I–XVII, Bucureşti, 1909–1912; Maria, Regina României, Povestea vieţii mele, vol. I–II, Bucureşti, Editura Eminescu, 1991). Un rol deosebit în întocmirea unor note, dar mai ales în verificarea unor date legate de viaţa familiei Brătianu a revenit informa ţiilor pe care le- am cules din corespondenţa Sabinei Cantacuzino cu familia sa, îndeosebi cu Ion C. Brătianu, Ion I.C. Brătianu, Con stantin (Dinu) I.C. Brătianu şi Vintilă I.C. Brătianu, parţial publicată în cele cinci volume Din corespondenţa familiei Ion C. Bră tianu (Bucureşti, 1933–1935). De asemenea, multe note au fost redactate pe baza consultării unor lu- crări de specialitate axate pe evenimente, pe probleme sau personalităţi ale perioadei evocate în cuprinsul memoriilor Sabinei Cantacuzino. În unele cazuri, am însoţit notele de indicaţia bibliografică. E.S. închinare Părinţilor, soţului şi fraţilor mei morţi Prin evocarea unui scump şi mândru trecut, am retrăit cu voi o viaţă de iubire şi încredere. Vă mulţumesc că mi- aţi înseninat ultimii mei ani şi vă rog de iertare că n- am putut să vă zugrăvesc mai bine icoana, spre pildă şi îndemn pentru cei tineri şi cei mai mici din neamul nostru. Fiecare din aceste pagini m- a apropiat de voi, ca în linişte să vă urmez. A voastră Sabina Florica, 1921 aprilie Bucureşti, 1933 mai tata Copilăria. 1821–1835 23 aprilie 1921 Se împlinesc o sută de ani de la naşterea tatei. Se va vorbi mult de viaţa lui publică şi de faptele mari ce a îndeplinit spre înte - meierea României ca stat şi spre îndrumarea poporului către un ideal politic şi naţional. Viaţa privată însă nu poate fi cunoscută decât de cei intimi, azi mai toţi dispăruţi, afară de copiii lui. De aci înainte şi noi trebuie să ne aşteptăm a-i urma, dintr- un an într- altul, de aceea aş vrea să fixez câteva amintiri. Nu se poate tăgădui, mai ales într-un stat mic, unde oamenii de seamă sunt puţini la număr şi în contact continuu, că o viaţă privată nepătată are o mare înrâurire pentru a da autoritatea ne - cesară conducătorilor neamului. A tatei a fost un model de cinste înaltă, de bunătate, de abne- gaţie, de energie şi de intuiţie genială pentru îndrumările ce iniţia- tiva lui veșnic activă dedea în toate direcţiile. Copilăria-i tristă şi lipsită nu numai de alintările cuvenite unui copil astfel înzestrat, dar chiar şi de un trai bun, l- a oţelit în toate felurile şi i- a deschis inima la nevoile şi suferinţele altora. Al 5-lea copil al lui Dincă Brătianu1 şi al soţiei lui, Anastasia Tigveanu2, din neamul Tigvenilor, mărunţi de stat, negri de oacheşi ce erau şi răi până la nebunie.