Operele Lui Spiru C. Haret. Vol.1
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
+Opere_vol_I_final_bun.qxd 12/2/2009 11:12 AM Page 1 Operele lui Spiru C. Haret +Opere_vol_I_final_bun.qxd 12/2/2009 11:12 AM Page 2 +Opere_vol_I_final_bun.qxd 12/2/2009 11:12 AM Page 3 Operele lui Spiru C. Haret Ediþie îngrijitã, studiu introductiv ºi note de Constantin Schifirneþ Prefaþã de Remus Pricopie Volumul I Oficiale Rapoarte ºi referate cãtre Ministru, cãtre Consiliul de Miniºtri, cãtre Rege – rezoluþiuni, deciziuni, circulare, instrucþiuni, apeluri, înºtiinþãri, adrese, ordine. 1884–1888 1897–1899 +Opere_vol_I_final_bun.qxd 12/2/2009 11:12 AM Page 4 Redactor: Lucian Pricop Coperta: Cristian Lupeanu Tehnoredactor: Olga Machin Toate drepturile asupra acestei ediþii aparþin Editurii Comunicare.ro, 2009 SNSPA, Facultatea de Comunicare ºi Relaþii Publice Strada Povernei 6, Bucureºti Tel./fax: 021 313 58 95 E-mail: [email protected] www.comunicare.ro www.editura.comunicare.ro Editat cu sprijinul Autoritãþii Naþionale pentru Cercetare ªtiinþificã. Tiraj: 1000 de exemplare. Preþ de vânzare al unui exemplar (mai puþin adaosul comercial): 107 lei (vol. I–VI). Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României HARET C., SPIRU Operele lui Spiru C. Haret / Haret C. Spiru; pref.: Remus Pricopie, Constantin Schifirneþ. Ed. a 2-a, rev. – Bucureºti: Comunicare.ro, 2009 11 vol. ISBN 978-973-711-206-4 Vol. I: Oficiale: 1884–1888, 1897–1899. – Bibliogr. ISBN 978-973-711-207-1 I. Pricopie, Remus (pref.) II. Schifirneþ, Constantin (pref.) 821.135.1-821 821.135.1 +Opere_vol_I_final_bun.qxd 12/2/2009 11:12 AM Page 5 OPERELE LUI SPIRU C. HARET – O MÃRTURIE-MARATON DESPRE INTERES PUBLIC ªI RESPONSABILITATE Remus Pricopie Primele ºase volume ale acestei lucrãri au vãzut pentru întâia datã lumina tiparului în anul 1935, fiind urmate de alte cinci volume, publicate pânã în anul 1938. La acea vreme, un grup de iniþiativã, autointitulat Comitetul pentru ridicarea monumentului lui Spiru C. Haret, format din personalitãþi ale vremii ºi mai vechi colaboratori ai lui Haret, ºi anume Gheorghe Adamescu1, Petre Gârboviceanu2 ºi Gheorghe N. Costescu3, cãrora li s-au alãturat ºi G. Stoinescu, Ioan Ghiaþã, N. Nicolaescu, G. C. Ionescu ºi Gr. Teodossiu, au considerat cã „pentru cinstirea memoriei lui, se cuvine a-i publica Operele“. Prima ediþie a lucrãrii, publicatã de Editura Cartea Româneascã, cuprindea Biografia lui Spiru Haret (vol. I) scrisã de Gheorghe Adamescu, Oficiale (vol. I–III), incluzând documente elaborate de Haret în perioada în care a fost înalt funcþionar în Ministerul Instrucþiunei Publice ºi Cultelor (inspector general al ºcoalelor: 1883–1885; secretar general: 1885–1888) ºi ministru (1897–1899; 1901–1904; 1907–1910), ºi Parlamentare (vol. IV–VI), respectiv documente care reflectã prezenþa în Parlament a omului politic Spiru Haret. Celelalte cinci volume publicate ulterior, Polemici ºi politice (vol. VII–IX), Operele ºtiinþifice (vol. X) ºi Scrisori 1. Gheorghe Adamescu (1869–1942) a fost unul dintre colaboratorii apropiaþi ai lui Spiru C. Haret, ocupând sub mandatul acestuia funcþia de secretar general al Ministerului Instrucþiunei Publice. În acelaºi timp, Adamescu a fost istoric literar, autorul unei lucrãri de referinþã a istoriei literaturii române de la origini pânã în anul 1910, biograf, autorul unor manuale de literaturã din perioada interbelicã ºi, din 1921, membru corespondent al Academiei Române. 2. Petre Gârboviceanu (1862–1938) a fost profesor de filozofie ºi pedagogie, administrator al Casei Bisericii, om politic liberal, reprezentant al Mehedinþiului în Parlamentul României, editor, alãturi de C. Rãdulescu-Motru, G. Coºbuc, I. Otescu, P. Dulfu, G. Adamescu, N. Nico- laescu, Const. C. Pop-Taºcu ºi V. Stoicescu, al revistei „Albina“, fondatã de Spiru Haret la 5 octombrie 1897. 3. G.N. Costescu (1872–1947) a fost profesor ºi editor a numeroase manuale, culegeri ºcolare ºi cursuri universitare – cu deosebire metodici. A scris, de asemenea, o serie de lucrãri dedicate evoluþiei ºi istoriei educaþiei din România ºi anume: Educaþie ºi învãþãmânt, vol. 1–3, publicate la Editura Librãriei H. Steinberg, în 1905, Contribuþiuni la istoria învãþãmântului nostru primar, volum publicat la Editura Cultura Româneascã, în 1937 etc. A lucrat îndeaproape cu Spiru C. Haret, acesta numindu-l revizor ºcolar în anul 1901 ºi inspector ºcolar în anul 1908. +Opere_vol_I_final_bun.qxd 12/2/2009 11:12 AM Page 6 6/Operele lui Spiru C. Haret, vol. I (vol. XI), vin sã completeze imaginea de ansamblu a activitãþii pe care Spiru Haret, în calitate de profesor, ministru, om politic ºi om de culturã, a desfãºurat-o la cumpãna dintre secole. La acea vreme, editorii aveau în vedere publicarea ºi unui al XII-lea volum, intitulat Bibliografia generalã, care urma sã cuprindã toate documentele relevante în raport cu viaþa ºi opera lui Haret. Acest volum, însã, nu a fost finalizat – ºi deci nici publicat – vreodatã. Republicarea acestei lucrãri, în cadrul Editurii Comunicare.ro, dupã mai bine de ºapte decenii de la prima apariþie, este expresia unei dorinþe manifestate de un grup mai larg, asupra cãruia voi face referire mai jos, de a valoriza un capital istoric ºi de a pune în circulaþie scrieri fundamentale ale culturii române. Este de fapt rãspunsul la o nevoie a societãþii de astãzi, respectiv nevoia de a reevalua starea ºcoalei româneºti înainte de a-i da o direcþie pentru urmãtoarele decenii. Orice evaluare are însã nevoie de o metodologie. Or, cum sã analizezi prezentul ºi sã încerci sã proiectezi viitorul fãrã o atentã ºi minuþioasã incursiune în epistemologia ºcoalei româneºti? Prin urmare, republicarea acestei lucrãri poate fi consideratã o invitaþie la a reflecta asupra unui moment semnificativ din istoria învãþãmântului românesc: este vorba de momentul reformelor structurale promovate de Spiru Haret la sfârºitul secolului XIX ºi începutul secolului XX, reforme care au contribuit la articularea coloanei vertebrale pe care s-a aºezat ºi dezvoltat ulterior sistemul de învãþãmânt din România. O astfel de incursiunea ar putea fi plinã de satisfacþii. Pe de o parte, surprinzãtor sau nu, oferã rãspunsuri, mai mult sau mai puþin complete, la o serie de probleme care, ºi astãzi, continuã sã figureze pe agenda discuþiilor publice, ca de exemplu: (a) decalajul de dezvoltare economicã, culturalã, socialã dintre sat ºi oraº; (b) formarea – „iniþialã“ ºi/sau „continuã“, am spune astãzi – a adulþilor; (c) adaptarea curriculei la nevoile reale ale societãþii; (d) creºterea dimensiunii practice a procesului de educaþie; (e) reformarea sistemului de evaluare a elevilor prin stabilirea unui echilibru între verificãrile pe parcursul anului, evaluarea la sfârºitul fiecãrui an de studii ºi corelarea acestuia cu examenele naþionale – capacitate ºi bacalaureat; (f) evitarea deteriorãrii calitãþii educaþiei, în special prin inexis- tenþa unor standarde de calitate în învãþãmântul privat, ceea ce a condus la apariþia fenomenului numit „fabrici de bacalaureat“; (g) structurarea anilor de ºcoalã pe cicluri de studii; (h) rolul educaþiei preºcolare în formarea copilului/elevului; (i) reevaluarea modului de formare a cadrelor didactice; (j) consolidarea statutului social al cadrelor didactice ºi întãrirea rolului acestora ca agent de modernitate; (k) înfiinþarea bibliotecilor ºcolare, cu deosebire la sate; (l) gospodãrirea/administrarea infrastructurii ºcolare; (m) (ne)implicarea politicului în viaþa ºcoalei; (n) introducerea unor standarde naþionale pentru acordarea titlului de profesor universitar, pe baza performanþelor ºtiinþifice originale recunoscute de comunitatea academicã naþionalã ºi internaþionalã etc. Pe de altã parte însã, am putea sã descoperim o serie de principii ºi învãþãminte care, lui Haret, i-au cãlãuzit paºii ºi l-au ajutat sã-ºi încheie mandatul de la Ministerul Instrucþiunei Publice ºi a Cultelor ca un om de stat care a lãsat moºtenire neamului sãu o construcþie durabilã, proiectatã în aºa fel încât sã fie capabilã sã dãinuie dincolo de mandatul sãu sau al guvernului pe care îl reprezenta. Or, acest subiect – stabilitatea politicilor publice în sectorul educaþiei – ºtim bine cã, din pãcate, reprezintã astãzi una dintre problemele majore pe care, deocamdatã, nu reuºim sã o depãºim. +Opere_vol_I_final_bun.qxd 12/2/2009 11:12 AM Page 7 Operele lui Spiru C. Haret – O mãrturie-maraton despre interes public ºi responsabilitate / 7 Din opera marelui om de stat, am putea sã ne însuºim anumite învãþãminte. Haret nu a avut un traseu politic facil ºi nici mandate ministeriale simple. Perioada istoricã în care a trãit a fost, poate, una dintre cele mai zbuciumate, chiar sângeroase, epoca fiind marcatã de Rãscoala de la 1907, care, în bunã mãsurã, i-a fost imputatã de adversarii sãi. Totuºi, dupã cum avea sã noteze, în 1935, Gheorghe Adamescu, în Biografia lui Spiru Haret, lupta dintre adversarii politici era în acea perioadã „puternicã, dar dreaptã, pasionalã, dar obiectivã“ ºi era aºa pentru cã „niciodatã nu se ajungea la atacuri personale“. În acest context, nu putem sã nu recunoaºtem valoarea intelectualã a simplului exerciþiu de a urmãri disputa dintre doi coloºi cu feþe reci, dar suflete calde ai istoriei noastre: Spiru Haret ºi Titu Maiorescu. Cei doi s-au confruntat în Parlament pe problema þãrãneascã ºi implicaþiile acesteia pentru ºcoalã. ªi totuºi, cum sã-l înfrunþi public pe Titu Maiorescu, cel care, în urmã cu 34 de ani, în calitate de ministru, admisese ca tânãrul de excepþie Spiru C. Haret sã plece la o bursã de studii în strãinãtate pentru a studia matematicile? Haret, poate cel mai greu încercat în acea perioadã (1908), fiindu-i atribuitã responsabilitatea