Operele Lui Spiru C. Haret. Vol.6
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
+Opere_vol_VI_final_bun.qxd 11/24/2009 2:40 PM Page 1 Operele lui Spiru C. Haret +Opere_vol_VI_final_bun.qxd 11/24/2009 2:40 PM Page 2 +Opere_vol_VI_final_bun.qxd 11/24/2009 2:40 PM Page 3 Operele lui Spiru C. Haret Ediþie îngrijitã ºi note de Constantin Schifirneþ Volumul VI Parlamentare Rapoarte, expuneri de motive, discursuri 1907–1911 +Opere_vol_VI_final_bun.qxd 11/24/2009 2:40 PM Page 4 Redactor: Lucian Pricop Coperta: Cristian Lupeanu Tehnoredactor: Olga Machin Toate drepturile asupra acestei ediþii aparþin Editurii Comunicare.ro, 2009 SNSPA, Facultatea de Comunicare ºi Relaþii Publice Strada Povernei 6, Bucureºti Tel./fax: 021 313 58 95 E-mail: [email protected] www.comunicare.ro www.editura.comunicare.ro Editat cu sprijinul Autoritãþii Naþionale pentru Cercetare ªtiinþificã. Tiraj: 1000 de exemplare. Preþ de vânzare al unui exemplar (mai puþin adaosul comercial): 107 lei (vol. I–VI). Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României HARET C., SPIRU Operele lui Spiru C. Haret / Haret C. Spiru; pref.: Remus Pricopie, Constantin Schifirneþ. Ed. a 2-a, rev. – Bucureºti: Comunicare.ro, 2009 11 vol. ISBN 978-973-711-206-4 Vol. VI: Parlamentare: 1907–1911. – Bibliogr. ISBN 978-973-711-213-2 I. Pricopie, Remus (pref.) II. Schifirneþ, Constantin (pref.) 821.135.1-821 821.135.1 +Opere_vol_VI_final_bun.qxd 11/24/2009 2:40 PM Page 5 INTRODUCERE Activitatea parlamentarã a lui Spiru Haret în anii 1907–1911 ºi împrejurãrile în care ea s-a desfãºurat Retragerea liberalilor la 22 decembrie 1904 a fãcut loc unui guvern con- servator prezidat de G. Gr. Cantacuzino, ºeful partidului, care luã internele, în- conjurat de cei mai autentici reprezentanþi ai vechiului partid conservator: Ioan Lahovari (Domeniile) ºi Iacob Lahovari (generalul, Externele), g-ral G. Manu (Rãzboiul), ºi alãturi de ei profesorul Mihail Vlãdescu, care dezvoltase o stãrui- toare activitate parlamentarã prin atacurile contra lui Haret. A doua grupare în acest guvern o formeazã Take Ionescu (Finanþe) cu amicul sãu Alexandru Bãdã- rãu (Justiþia). Al optulea minister (Lucrãrile Publice) îl ia Ionaº Grãdiºteanu, rupt de la gruparea lui Carp. Forþa combativã era reprezentatã prin Take Ionescu, mulþumit, desigur, de înlãturarea junimiºtilor, care stãteau ca o perpetuã ameninþare pentru ascensiu- nea sa în primele rânduri ale Partidului Conservator. Carp era un adversar serios acum, mai ales, cã, decepþionat cã nu luase el guvernul, s-a arãtat din primul moment dispus sã întindã liberalilor o mânã ami- calã pentru a face opoziþie împreunã. Ca adversar mai depãrtat se arãta la ori- zont Nicolae Filipescu, care era acum în prietenie cu Carp. În guvern, Take Ionescu e susþinut de generalul Manu, care nu voia cu niciun chip o apropiere de Carp; încât chiar aici era oarecare diviziune. Întreaga perioadã de guvernare a conservatorilor dintre 1905–l907 se caracterizeazã prin luptele acestea, mai des ascunse, mai rar pe faþã, între cele douã grupe ale conducãtorilor, care împiedicã unitatea de acþiune a guvernului ºi a parlamentului. La început, pericol din partea opoziþiei nu este, cãci liberalii, divizaþi, dau impresia cã se vor reculege cu greu. Aceastã impresie încurajeazã pe fiii lui Cantacuzino sã punã la cale atacuri contra lui Take Ionescu, deoarece vãd cã preponderanþa lor in spe este ameninþatã de el. Într-un moment se pare cã Filipescu e înþeles cu Cantacuzino ca sã pregãteascã unirea junimiºtilor cu conservatorii, eliminându-se Take Ionescu. Aºa se explicã faptul cã Filipescu +Opere_vol_VI_final_bun.qxd 11/24/2009 2:40 PM Page 6 6/Operele lui Spiru C. Haret, vol. VI acuzã chiar în Camerã pe Bãdãrãu de fapte incorecte, ºi rezultatul este demisia ministrului de Justiþie ºi înlocuirea lui cu Dimitrie Greceanu(1). Dar lovitura datã amicului lui Take Ionescu nu-ºi produce efectul, cãci i se dã o satisfacþie destul de importantã: Mihail Vlãdescu este înlocuit la Instrucþie cu Const. Dissescu, iar secretarul general al Ministerului de Interne, Mih. Rahtivan, este înlocuit cu Petre Sfetescu(2). Deocamdatã, situaþia lui Take Ionescu este consolidatã, dar viitorul rãmâne tot nesigur. De altã parte, liberalii îºi strâng rândurile cu greu; d-abia la finele anului 1906 se întruneºte un congres care, înlãturând pe câþiva din aºa zise „vechile cadre“, pune jaloanele – deocamdatã numai atât – ale unei acþiuni unitare. Cu toate acestea, când se iveºte proiectul concesiunii terenurilor petrolifere, liberalii încep lupta contra guvernului. Iatã care era chestiunea. Bogãþia de petrol a þãrii noastre începuse a fi cunoscutã, în acea epocã, ºi preþuitã în cercurile economice ale statelor mari din Europa, ºi germanii erau aceia care doreau sã devinã deþinãtorii acestor terenuri, ºtiut fiind cã noi n-aveam capitaluri suficiente pentru a le exploata. Cum politica noastrã externã gravita în acel timp în orbita germano-austriacã, se înþelege cã bãncile ºi societãþile financiare din Germania cãutau sã se grãbeascã ºi sã formeze aici organismele trebuincioase, pentru a avea în mânã producþia de petrol ºi deci de benzinã. În acest scop cumpãrau mereu terenuri sau mãcar numai dreptul de exploatare de la particulari, dând cu mânã largã foloase cât mai mari. Aºa s-a întemeiat „Steaua românã“(3). În Europa nu era alt stat care sã facã concurenþã; dar de dincolo de Ocean se ivea finanþa Statelor-Unite, care – la rândul ei – pentru a-ºi feri de concurenþã posibilã activitatea petroliferã, începe a se interesa ºi a cum- pãra terenuri ale particularilor în þarã, ºi urmãrea, dupã metoda americanã, a-ºi asigura un monopol mondial. Deoarece statul nostru poseda terenuri destul de întinse în regiunile petro- lifere, s-a ivit în mintea societãþilor financiare americane ideea de a lua în conce- siune aceste terenuri ºi astfel s-a ivit oferta companiei Standard Oil. În faþa ei s-a ridicat însã Deutsche-Bank din Berlin. Propuneri de ici ºi de dincolo s-au fãcut în timpul guvernãrii liberale ºi s-a produs un curent de opinie publicã ostil ameri- canilor. Raporturile noastre politice cu Germania au fãcut sã se asculte cu mai multã simpatie glasul bãncilor din Berlin. Se zicea cã Sturdza este în principiu decis sã acorde concesiunea, asigurând statului cât mai mari foloase materiale. Take Ionescu, venind ministru de Finanþe, îºi propune sã realizeze ideea pãrãsitã oarecum de guvernul precedent. Partidul Liberal se ridicã în contra acestei concesiuni ºi alãturi de el vine partidul lui P. P. Carp, încurajaþi cu toþii de ceea ce se spunea – probabil cu temei – cã ºi preºedintele consiliului, G. Cantacuzino, ar fi potrivnic concesiunii. +Opere_vol_VI_final_bun.qxd 11/24/2009 2:40 PM Page 7 Introducere / 7 Înfiinþarea unei secþiuni speciale la Curtea de Casaþie cu misiunea de con- tencios a dat naºtere unei opoziþiuni violente din partea liberalilor, care au de- clarat cã o vor desfiinþa, ceea ce au fãcut în anul 1910. La Ministerul de Instrucþie noul titular s-a arãtat din primul moment decis sã împiedice aplicarea mãsurilor luate de Haret ºi sã schimbe, întrucât va fi ne- voie, unele din legiuirile lui. Fiindcã Haret nu intrase în Parlament, este nevoit a-ºi apãra prin alte mijloace opera sa primejduitã. În acest scop înfiinþeazã în 1905, împreunã cu un numãr de profesori, institutori ºi învãþãtori un organ de luptã: „Revista Generalã a învãþãmântului“(4), în care a combãtut cu vigoare mãsurile luate de ministrul Vlãdescu ºi a atras în juru-i foarte numeroºi membri ai corpului didactic1. Acþiunea lui Haret, care avea rãsunet în lumea corpului didactic, nu putea sã impresioneze mult pe Take Ionescu, pe de o parte fiindcã ea lovea în activi- tatea lui Vlãdescu, pe care avea în curând sã-l facã a pãrãsi ministerul, ºi fiindcã ea privea numai pe un membru al guvernului, iar nu guvernul întreg. De aceea, el îºi urma desfãºurarea planului în vederea propriilor sale interese politice. Din acest plan face parte expoziþia din 1906, care trebuia sã sãrbãtoreascã jubileul de 40 de ani de domnie a regelui(5). Tot din acest plan face parte ºi cãlãtoria lui Take Ionescu la Berlin. Prietenia ce legase cu Kiderlen-Waechter(6), când fusese ministru plenipotenþiar în Bucu- reºti, i-a înlesnit acum, când el se gãsea în înalta situaþie de ministru de Externe al imperiului, sã aibã o întrevedere cu împãratul Wilhelm. În partid, situaþia lui Take Ionescu pare a se întãri, cãci, dupã moartea generalului Lahovari, fratele lui trece la Externe, ºi la Domenii este numit d-rul Istrati; iar dupã moartea lui Gr. Triandafil(7), preºedinte al Camerei, este ales C. Cantacuzino-Pãºcanu, amic al lui Ionescu, ºi vicepreºedinte Pavel Brãtãºanu, alt amic al lui. Cu toate aceste frãmântãri ºi dificultãþi, situaþia guvernului era destul de solidã ca sã mai poatã cârmui þara, dar evenimentele ce s-au produs în februarie ºi martie 1907 au schimbat cu totul starea de lucruri. În adevãr, pe la sfârºitul lui februarie se produc tulburãri în câteva sate din jud. Iaºi ºi din jud. Botoºani, de pe moºiile pe care le þinea în arendã Mochi Fiºer(8). Þãranii, apãsaþi de greutãþile învoielilor ºi de alte mijloace prin care se exploata munca lor, nu se mulþumesc cu protestãri mai mult sau mai puþin zgomotoase, ci fac acte de adevãratã rebeliune, devastând casele ºi hambarele. În Parlament începe a se vorbi despre faptele acestea, iar la 3 martie Ion I. Brãtianu interpeleazã pe ministrul de Interne, întrebându-l dacã nu crede cã e 1. Vezi articolele în volumul cu Polemici. +Opere_vol_VI_final_bun.qxd 11/24/2009 2:40 PM Page 8 8/Operele lui Spiru C. Haret, vol. VI momentul a se lua grabnice mãsuri contra trusturilor arendãºeºti, cãci în adevãr familia Fiºer þinea în arendã întinse moºii în diferite judeþe din nordul Mol- dovei. Preºedintele consiliului se aratã impresionat, mai ales cã interpelatorul nu are niciun accent de criticã personalã, ci se mãrgineºte a semnala în scurt pericolul ameninþãtor pentru stat. Se pare, dacã þinem seama de cele ce se vorbeau atunci, cã ministrul de Interne a fost în adevãr surprins de evenimente ºi n-a luat mãsuri decât dupã ce tulburãrile au luat forme grave.