c y m k Curtea de la Argeº Revistã de culturã Anul IV Nr. 6 (31) Iunie 2013 Alan M. Turing Gheorghe PÃUN º fi putut intitula acest text „Un vot reconfortant”, dar ar fi fost ambiguu-dderutant, trimAiþând la politicã, de aceea am ales numele personajului, chiar dacã este vorba „doar” despre un matematician. Da, dar unul genial. Pãrintele calculatoarelor, iniþiator al multor ramuri ale informaticii. S-aa nãscut la 23 iunie 1912 (Londra), a murit la 7 iunie 1954. Centenarul a fost sãrbãtorit anul trecut, cu manifestãri în toatã lumea. N-aaº scrie acum de ideile lui Turing. (Detalii pot fi gãsite despre el, chiar dacã se nimereºte în articole apãrute în revistã în iulie în luna iunie, dacã de curând nu ar 2012 ºi octombrie 2012.) Ideea de fi avut loc un eveniment semnificativ calculator programabil, cu programele ºi neaºteptat: într-uun „plebiscit” plasate alãturi de date (de aici organizat pe internet, s-aau cãutat vulnerabilitatea la viruºi), cu sistemul cele mai importante descoperiri de operare ca metaprogram care ºtiinþifico-ttehnice britanice. Exagerat executã programe particulare, toate de generalã întrebare, în fond, lipsitã acestea sunt prezente in nuce în de noimã întrebare, pe de o parte, teorema de existenþã a maºinii Turing pentru cã în ºtiinþã, în culturã în universale. Avea 24 de ani Turing general, nu se pot face clasamente atunci când îi apãrea lucrarea ca în sport, pe de altã parte, pentru amintitã, iar în ea rezolva o problemã cã nu votul public poate compara formulatã de faimosul David Hilbert rezultate ºtiinþifico-ttehnice, el poate încã de la începutul secolului XX: da seama cel mult despre notorietatea ce se poate calcula „mecanic”? lor. Cu atât mai puþin un vot „deschis”, Nu numai cã Turing a dat rãspunsul pe internet. Dar tocmai de aceea cel mai convingãtor, dar a mai gãsit rezultatul, spuneam, este semnificativ ºi primele probleme care nu se ºi neaºteptat: pe locul întâi a ieºit... pot rezolva algoritmic. (Discuþia maºina Turing universalã, un rezultat se adânceºte, ajungem la limitele matematic, o definiþie urmatã matematicii – ale axiomatizãrii, de o teoremã care demonstra cã de exemplu, la limitele calculabilitãþii, o asemenea „maºinã” (repet ºi insist: la rezultate care încã îi pun în o purã definiþie matematicã, simboluri dificultate pe teoreticienii ºtiinþei, de la un capãt la altul) existã, poate filosofi, epistemologi ºi ce vor fi construitã matematic. E adevãrat, ºi definiþia ºi ideea din demonstraþia mai fi fiind ei, cãrora le este greu sã evalueze/valorifice asemenea Biserica Drãguþeºti-CCotmeana teoremei au fost pur ºi simplu revoluþionare: lucrarea lui Turing, rezultate, prea apropiate poate apãrutã în 1936 („On computable de „gramatica lumii”, de Dumnezeu- numbers with an application to the matematicianul sau de Dumnezeu- Din sumar: Entscheidunsproblem”, Proceedings matematica, dupã cum ar spune pitagoricienii.) Horia Bãdescu: Micul Prinþ of the London Mathematical Society), este „certificatul de naºtere” ÎPS Calinic: Gurie Grosu: Jurnalul unui mitropolit al calculatoarelor de astãzi. ã revenim la vot. Aproape Johan Galtung: Socialismul sovietic ªi, vã mai puteþi imagina viaþa o sutã de mari descoperiri Florian Copcea: Mihai Cimpoi: Mihai Eminescu. de zi cu zi fãrã calculatoare?... au fost aduse în competiþie, uneSle dintre ele sonore ºi practice, Dicþionar enciclopedic e aici, rostul prezentãrii cu impact vizibil, din biologie Marian Mihãescu: Ipostaze ale lirismului în textul de faþã. ªtiu cã în istorie (descoperirea structurii ADN-uului, poetic eminescian nu existã dacã, dar este diverse tehnologii legate de geneticã) D sigur cã dacã Tudor Petcu: Interviu la astronomie (descoperirea pulsarilor, lucrarea lui Turing radiaþia Hawking, prezicerea cu Ruxandra Cesereanu nu ar fi apãrut antimateriei), din medicinã Terezia Filip: N. Steinhardt – atunci ºi aºa, (descoperirea penicilinei, celulele calculatoarele nu stem, fertilizarea in vitro) la inginerie intelectualitate ºi sanctitate ar fi apãrut atunci (cristalele lichide, radarul, cristalografia Emil Lungeanu: Cum m-am îmbolnãvit când au apãrut cu raze X, fibra opticã, holografia, (prin anii ’40 ai de poezie sinteza polietilenei) etc. Peste secolului trecut) toate (a ieºit, de altfel, pe locul doi), Paula Romanescu: George Sand, inimã ºi nu ar mai fi ospitalierã, monstru fermecãtor arãtat aºa cum miniautomobilul Mini, sprijinit, desigur, Adina Nanu: Încã o carte de Olga Greceanu aratã. John de asociaþiile de fani din toatã Europa. ªi totuºi, în lumea ºi la vremea Mircea Opriþã: Aventuri politico-poliþiste von Neumann a recunoscut noastrã excesiv de tehnologizatã, explicit cã, de pragmaticã/materialistã, un rezultat Revista apare cu sprijinul atunci când a matematic a fost recunoscut drept cel mai important. Reconfortant, Primãriei Municipiului Curtea de Argeº proiectat primele calculatoare, a fost mai ales pentru un fan al lui Turing, ºi al Asociaþiei Culturale „Curtea de Argeº”. esenþial influenþat truditor adicã în ale calculabilitãþii. www.curteadelaarges.ro Curtea de la Argeº

Domnul Eminescu scris-aa Toate-ss vechi ºi nouã toate... nul acesta se face recensãmântul soiul acesta, suportând cu înlesnire evoluþiunile sale. a produce contribuþiunilor directe în toatã þara În secolul nostru a cãzut stavila care despãrþea nimic, plãtesc pentru periodul legal de cinci ani. Modul pânã mai ieri pe om de toatã scara fiinþelor organice. cu fraze ºi cumA guvernul roºu procedeazã în aceastã cestiune Deºi ridicat, prin raþiunea sa, asupra întregei scãri, cu neliniºtirea se poate rezuma în trei cuvinte, care de altminterea omul azi a ajuns sã recunoascã [faptul] cã deosebirea societãþii se cuvine tuturor actelor sale: abuz, arbitrariu între el ºi lumea organicã inferioarã nu este absolutã. binefacerile ei. ºi sete de bani. Aceastã bandã, care de cinci ani Cu toatã elasticitatea inteligenþei ºi adaptabilitatea De aceea (...) trateazã România cum odatã ienicerii Turcia ºi fizicului sãu, omul va vedea uºor cã statul regulat pe însã oamenii mamelucii Egipetul, au fãcut dintr-oo simplã operaþie care-ll au albinele ºi furnicele nu este decât prototipul bine organizaþi administrativã, care trebuia întocmitã cu nepãrtinire în mic al statului omenesc; va recunoaºte apoi cã, au legi care ºi dreptate, un îndoit mijloc de a satisface cele deºi în muºuroaie ºi stupi nu existã parlament, nici reguleazã 2 pasiuni ale lor de cãpetenie, adicã puterea codice scris, nici gazete, totuºi dominã acolo o ordine înaintarea ºi banii. Astfel, pe de o parte, consecinþi cu circulara naturalã, o repartiþie a muncii, o despãrþire în clase, pe treptele onestului vistier, º-aau propus ca scop principal un serviciu al siguranþei publice chiar. Fiindcã societãþii prin mãrirea arbitrarã a contribuþiunilor, pe de altã parte regina albinelor e sora tuturor celorlalte, precum merit ºi muncã, satisfacerea urelor politice, lovind mai cu seamã ºi muma unui viitor popor de albine, a unui viitor iar cei slab în membrii opoziþiunei. (...) roi, cugetãtorul va vedea în calitatea cea întâi organizaþi nu simt rãul unei accesibilitãþi necontrolate Un lucru numai nu prevãd cinstiþii mameluci o analogie cu vechea regalitate, când monarhul a tuturor la suirea acestor trepte. O rea organizare, care s-aau nãpustit pe noi cu toatã ardoarea unor era primus inter pares, în a doua calitate, acea ori învechitã, deci nepotrivitã cu dezvoltarea unui stomahuri care au fost mult timp goale ori cel puþin elementarã putere de formaþiune a statelor, patria popor, ori prematurã ºi pripitã, deci devansând cu mai puþin pline decât apetitul detentorilor lor. Este potestas. Iatã dar viaþa unui popor mic, care se mult stadiul dezvoltãrii sociale, va produce neapãrat fabula þãranului ºi a cloºtei cu ouã de aur. Cloºca petrece în cadrul unui stup, cu una sau douã boale sociale, cãrora un popor puternic le pune capãt în fiecare zi da câte un ou. Lacomul proprietar, voind emigraþiuni pe an care se colonizeazã într-aalte locuri printr-oo crizã violentã, care însã la o rasã mai slabã sã se îmbogãþeascã dintr-oo singurã datã, spintecã pe sub regine noi. Ba se poate introduce în mod artificial devin cronice, slãbind-oo din ce în ce ºi fãcând-oo nefericita pasãre ºi gãsi – nimica. Aºa proced ºi d-nnii pânã ºi rãzboiul civil în statul albinelor. Închizând sã piarã, fie prin sleire de puteri, fie prin cucerirea patrioþi cu þara româneascã. Dorinþa de-aa se-mmbogãþi douã roiuri la un loc, ele intrã în luptã, pânã ce de cãtre strãini. prea iute nu ne mai lasã nici timpul de a munci una din regine cade – iatã rãzboiul de succesiune. Fenomenul simplu al vieþii publice la popoarele ºi a produce pentru a-ii satisface cu încetul. Vor tot Astfel vom vedea explicându-sse marea migraþiune primitive, precum ºi pe trepte inferioare ale vieþii deodatã; sunt pe drum de-aa spinteca aceastã cloºcã a popoarelor din Evul Mediu; sunt roiurile tinere de organice, se complicã foarte mult la om. Deºi cu ouã de aur care se numeºte naþiunea românã. albine cuvântãtoare, care, nemaiavând loc în patria toate cãrþile câte au încercat vreodatã de a stabili În propriul d-llor interes îi rugãm sã-ººi stãpâneascã veche, curg sub ºefi noi în Europa, lãsând roiurile o normã absolutã pentru organizarea statelor catã lãcomia, cãci într-oo zi se vor pomeni cu biata pasãre pãrinteºti ºi vechile instituþii în pãmântul Asiei. a se privi ca neizbutite, începând de la statul platonic moartã de slãbiciune ºi de trudã. Prin urmare, ar fi Interesantã însã rãmâne soarta trântorilor. Din ºi sfârºind cu eroarea „contractului social”, credem bine ca onestul vistier, înainte de-aa numãra ºi vãmui momentul în care nu mai îndeplinesc niciun rol în a putea stabili un adevãr general: statul nu este un ouãle de aur ale Bãncei sã mai domoleascã zelul viaþa socialã a statului albinelor sunt înlãturaþi. Astfel, product al raþiunii, ci al naturii. El va merge bine când agenþilor sãi de toatã mâna ºi sã mai lase sã societatea albinelor are revoluþiile ei. Ca dovadã însã se va conforma cu legile lui înnãscute de dezvoltare, rãsufle biata lume muncitoare, într-uun cuvânt, despre înþelepciunea înnãscutã a naturii, alãturi cu când raþiunea va juca rolul medicului ce subvine sã nu o buzunãreascã decât încet ºi regulat, cãci cea câºtigatã a omului, trântorii societãþii omeneºti, numai acþiunii naturii; va merge rãu când va trãi aºa este ºi mai înþelept pentru d-llor, orgia putând demagogii, care nu îndeplinesc niciun rol în viaþa nenatural, când raþiunea, în loc de-aa se împãca sã þie ceva mai mult ºi deznodãmântul, pe care statului decât acela de-aa trãi din exploatarea ºi cu natura lui, îl va face obiectul unor experimente toþi îl prevãd, va fi ceva mai întârziat!... amãgirea mulþimii, nu împãrtãºesc soarta colegilor nesocotite. (Timpul, 17 iulie 1880) lor din statul albinelor. Trãind din avutul comun fãrã Cercetând popoarele ºi organizaþiunile primitive suntem uimiþi de armonia înnãscutã care domneºte upã pãrerea noastrã, orice revoluþie Pietà acolo; este aºadar evident cã interesele ºi vederile e criza unei boale sociale. Precum însã cele mai divergente sunt armonizabile ºi cã arta nu este niciun organism pe pãmânt omului de stat e de-aa descoperi mijlocul pentru careD, legat prin existenþa sa de un timp ºi de a le pune în armonie. un loc anumit, pe care-ll disputã altor organisme, Secolul trecut – secol raþionalist par excellence – nu poate scãpa de victoria parþialã ºi temporarã ne aratã încercarea de-aa întemeia statul numai pe a morbiditãþii, precum aºadar tot ce e organic percepte apriori, inventate de marii scriitori ai epocii; poartã, ca blestem al unei moºtenite imperfecþiuni, dar ne dovedeºte totodatã cum s-aa rãzbunat asupra plagele existenþei sale, tot astfel nu existã popor tuturor natura ignoratã a statului, prin anarhie, care sã nu fi avut boalele ºi crizele sale. Sunt mãceluri ºi grozãvii nemaipomenite. Fenomenele aceste boale neapãrate, trebuie ele sã cuprinzã câte rãsar pe suprafaþa acestui organism în pe orice popor în mod egal, ori nu? decompoziþiune, înveninat de experimentele Noi credem cã ºi aci deosebirea e tot atât unui raþionalism superficial, ne prezintã o mulþime de mare precum e între individ ºi individ. O rasã de analogii cu starea noastrã actualã, mutatis puternicã va avea crize rare, însã vehemente, mutandis însã, adicã în mai puþin energia care-oo pot costa viaþa, sau o regenereazã; una caracterului poporului francez. Ceea ce în Franþa mai slabã va avea boale ºi crize dese, ºi-ººi va era miºcare pe faþã, la noi sunt laºe conspiraþiuni târî viaþa fãr-aa se putea regenera ºi fãrã a putea de palat; ceea ce în Franþa era mare ºi-nn rãu muri; o rasã puternicã, însã puþin expusã prin ºi-nn bine la noi e meschin ºi... reversibil. împrejurãrile istorice, va avea puþine afecþiuni de (Timpul, 18 iulie 1880)

Redactor-ººef: Gheorghe Pãun CURTEA DE LA ARGEª E-mmail: [email protected] Redacþie: Daniel Gligore, Maria Mona Vâlceanu, Constantin Revistã lunarã de culturã Website: www.curteadelaarges.ro Voiculescu Apare sub egida Trustului de Presã „Argeº Expres” (B-ddul Basarabilor 35A, Colegiu redacþional: Svetlana tel./fax: 0248-7722368) ºi a Centrului de Culturã ºi Arte „George Topîrceanu” Abonamente se pot face la sediul Cojocaru – director al Institutului (B-ddul Basarabilor 59, tel./fax: 0248-7728342) din Curtea de Argeº redacþiei – Trustul de Presã „Argeº de Matematicã ºi Informaticã al Expres” (25 lei/6 luni ºi 50 lei/12 luni); Corecturã: Cristian Bobi ºi Academiei de ªtiinþe a Moldovei, Chiºinãu, Florian Copcea banii trebuie trimiºi în contul SC – scriitor, membru al USR ºi USM, Drobeta-Turnu Severin, Ioan Radu Gîrjoabã Tehnoredactare: Elena Baicu Argeº Expres Press S.R.L., deschis Crãciun – director al Editurii Ars Docendi, Bucureºti, Spiridon la Raiffeisen Bank Curtea de Argeº, Cristocea – director al Muzeului Judeþean Argeº, Piteºti, Dumitru Augustin Doman – scriitor, Curtea de Argeº, Sorin Mazilescu – ISSN: 2068-99489 IBAN: RO83 RZBR 0000 0600 0373 director al Centrului Judeþean Argeº pentru Promovarea Culturii, 5533, sau în contul deschis la Piteºti, Marian Nencescu – redactor-ºef al revistei Biblioteca Întreaga rãspundere ºtiinþificã, Trezoreria Curtea de Argeº, IBAN: Bucureºtilor, Filofteia Pally – director al Muzeului Viticulturii juridicã ºi moralã pentru conþinutul RO46 TREZ 0485 169X XX00 0379. ºi Pomiculturii din România, Goleºti, Argeº, Octavian Sachelarie articolelor revine autorilor. – director al Bibliotecii Judeþene „Dinicu Golescu”, Piteºti, Reproducerea oricãrui articol Tiparul: SC TIPARG SA, Piteºti. Adrian Sãmãrescu – director editorial al Editurii Tiparg, Piteºti, se face numai cu acordul autorului Ion C. ªtefan – profesor, membru al USR, Bucureºti. ºi precizarea sursei. Revista poate fi sponsorizatã prin intermediul Asociaþiei Culturale Curtea de Argeº, CIF 29520540, cont Volksbank, IBAN RO82 VBBU 2587 AG15 1679 2701.

2 Anul IV Nr. 6 (31) Iunie 2013 Curtea de la Argeº

Homo sapiens Micul Prinþ Horia BÃDESCU þi citit, fãrã îndoialã, Micul Prinþ, capodopera lui sunt copii încã vii”. Avea dreptate: lumea oamenilor mari e plinã de cadavre Antoine de Saint-EExupéry. Dar cine nu l-aa citit?! vii, fiindcã ceea ce face societatea, cel mai adesea, este de a ucide copilãria Vã amintiþi, prin urmare, momentul în care micul copiilor ºi copilul din om. Nu ne avertiza cel pornit pe urmele arhetipurilor, ale prinAþ îl roagã pe povestitor sã-ii deseneze o oaie ºi cum, mumelor ºi ale mãiestrelor, Constantin Brâncuºi: „Când nu mai suntem copii înduplecat de rugãminte, acesta se trudeºte sã-ii împlineascã suntem deja morþi”? dorinþa. Dar niciuna dintre oile desenate nu e pe placul micului prinþ. Însã atunci când povestitorul, agasat de aparentele nazuri ale ar, la urma urmei, ce este copilul? acestuia, deseneazã o ladã ºi-ii spune: „Aceasta e o ladã! Oaia care-þþi trebuie Copilul e o lume încã neinvadatã de oameni. se aflã înlãuntru.”, micul prinþ conchide cu bucurie: „Chiar aºa mi-oo ºi doream!” Copilul e o pasãre care poartã în oase vãzduhul încã neinfestat de oDameni. ªi aplecându-sse deasupra desenului murmurã: „Ia te uitã! A adormit…” Iatã aici esenþa poeziei! Cãci poezia este aceea care ne face sã vedem Copilul e un pârâu încã neotrãvit de oameni. invizibilul, sã imaginãm lumea ºi sã ne înminunãm în faþa frumuseþii. Iatã sufletul Copilul e firul de iarbã peste care n-aau plâns acidele ploi fabricate de oameni. copilului putând sã vadã, precum Copilul e pãmântul virgin care primeºte inocenþa acela al poetului, miracolul seminþei. universului ºi sã se uimeascã Copilul se dãruie încrederii. dinaintea lui. Fiindcã pentru copil, Copilul crede în adevãrul cuvântului. ca ºi pentru poet, lumea e plinã Copilul vede chipul adevãrat al lumii. de miracole. Copilul ºi poetul Copilul nu se înminuneazã, el trãieºte minunea. merg împreunã spre orizontul Copilul este „o stea care strãluceºte pentru realului, spre frumuseþea, ca într-oo bunã zi fiecare sã ºi-oo regãseascã pe a sa”. bunãtatea ºi adevãrul universului Prin urmare, ce este cu adevãrat un copil? Ceea ºi al umanitãþii. ce omul ar fi putut deveni ºi n-aa reuºit. Ajutaþi copilul Admirabilul scriitor Werner sã rãmânã ceea ce este ºi omul sã devinã Lambersy spunea cã „poeþii asemenea! Gurie Grosu: Jurnalul unui mitropolit ÎPS CALINIC ajoritatea mãnãstirilor noastre, îndeosebi de starea sufleteascã a mitropolitului care fusese Aºa cum acelea care sunt ºi monumente istorice, forþat sã se pensioneze în urma unui proces regizat spuneam, deþin o Carte de Aur (sau de Onoare) cu grijã din umbrã. Ne aflãm mai degrabã în faþa unui înlãturarea în careM personalitãþile care trec pe acolo, dar ºi scurt jurnal þinut de Gurie Grosu în decurs de trei (deghizatã vizitatorii, îºi aºtern gândurile ºi impresiile privitoare zile (7-10 septembrie 1937). Aflãm din el cã fostului în pensionare) a la aºezãmintele respective. Tot în paginile acestor mitropolit al Basarabiei i se impusese sã pãrãseascã mitropolitului Gurie cãrþi sunt consemnate ºi vizitele canonice întreprinse nu numai reºedinþa arhiepiscopalã din Chiºinãu, Grosu din scaunul de ierarhul locului. Aºa încât, aceste cãrþi devin dar ºi pãmântul dintre Prut ºi Nistru. Mai aflãm de mitropolit nu o datã o cronicã sui-generis a unei epoci. cã a petrecut o varã – vara anului 1937 – într-o vilã al Basarabiei, Pe când eram stareþ la Sinaia, am descoperit aºezatã în imediata apropiere a Mãnãstirii Nãmãieºti, asemãnãtoare pânã în Cartea de Aur faptul surprinzãtor cã la acea în al cãrei locaº se ºi îmbisericea temporar, tratat la identitate cu mãnãstire, în 1919, se desfãºurase prima ºedinþã cu mult respect ºi cu multã solicitudine de maicile înlãturarea din treaptã a mitropoliþilor-primaþi a celui dintâi Guvern al României chinoviei pentru care Ghenadie Petrescu ºi Atanasie Mironescu ºi chiar întregite, adevãr atestat ºi de are numai cuvinte de cu punerea în retragere de cãtre regimul comunist semnãturile autografe ale miniºtrilor gratitudine ºi de laudã. a mitropolitului Vasile Lãzãrescu (1961), a fost respectivi... De la ele a cules o consecinþa unui plan. Mai târziu, la Mãnãstirea Cernica, serie de date privitoare Se dorea înlãturarea lui Gurie Grosu ºi aceasta unde am stãreþit, de asemenea, am la originea cuvântului din motive de rãzbunare, întrucât, cu prilejul unei gãsit în Cartea de Aur o însemnare Nãmãieºti, respectiv, vizite oficiale efectuate la Chiºinãu de regele Carol II, ineditã – ºi emoþionantã, prin la tradiþia referitoare acesta, deºi nu fusese uns de Bisericã la urcarea conþinutul ei – lãsatã de Tudor Arghezi la începuturile vieþii pe tron!, dorise, dupã normele monarhice bizantine în 1964. Pe aceasta ºi pe aceea monahale sihãstreºti însuºite de Biserica noastrã, sã intre, la momentul aparþinând lui Pierre Emmanuel de aici. Chiar ºi la prima consacrat, în timpul Liturghiei, în altar prin Uºile le-am reprodus, de altfel, însoþite lecturã a textului, se vede Împãrãteºti. Atunci, în vãzul ºi auzul a sute de de explicaþiile de rigoare, în revista limpede cã emanã de la oameni aflaþi în Catedrala Mitropolitanã din Chiºinãu, Manuscriptum, la sfârºitul anilor ’80 un om evlavios, cãlugãr Gurie Grosu i s-a aºezat înainte ºi i-a spus: „Mãria ai secolului trecut. ºi ierarh autentic, care, O Carte de Aur, inauguratã în 1937, Ta! Asta s-o faci când vei veni cu coroana pe cap dupã nedreptãþile îndurate, ºi cu soþie legiuitã!” Dublã aluzie: la faptul cã regele an gravat pe copertã, deþine ºi Sfânta întocmai ca Sfântul Ioan Mãnãstire Nãmãieºti din Eparhia Carol II nu fusese învestit, uns de Bisericã, la urcarea Gurã de Aur la sfârºitul Argeºului ºi Muscelului, strãveche sa pe tron, respectiv la faptul cã monarhul se vieþii, nu pregetã sã vatrã monahalã aflatã la opt kilometri despãrþise de „soþia legiuitã” (regina Elena) exclame: „Slavã lui depãrtare de oraºul Câmpulung. Se Fecioara îndureratã ºi trãia nelegitim cu Elena Lupescu... Dumnezeu pentru toate!” aflã menþionatã în paginile ei prima vizitã canonicã efectuatã de patriarhul Justinian ntr-oo carte apãrutã în anul 1996 ºi intitulatã nainte de a reproduce integral aceastã mãrturie Marina în calitate de întâistãtãtor al Bisericii noastre Din istoria vieþii bisericeºti din Basarabia, îndatã dupã întronizarea sa din 6 iunie 1948. ineditã, se cuvine sã reamintim cã Gurie Grosu autorul ei, Boris Buzilã, s-a aplecat îndelung Însã piesa cea mai interesantã, de-a dreptul (1877-1943) ºi-a împletit de timpuriu viaþa asupraÎ procesului, de mare rãsunet în epocã, intentat cu monahismulÎ ºi cu Biserica Ortodoxã. Dupã mitropolitului Gurie Grosu ºi a stabilit ceea ce ºtia surprinzãtoare, din cuprinsul acestei cãrþi, o constituie amplul text cu care se deschide, semnat de fostul ce absolvã trei trepte de învãþãmânt teologic, toatã lumea: cã Gurie Grosu fusese de o cinste mitropolit Gurie Grosu al Basarabiei (1928-1936). este cãlugãrit ºi apoi hirotonit ieromonah, la vârsta ireproºabilã ºi cã, în urma acestui montaj judiciar, Textul înaltului ierarh contrasteazã atât cu de 25 de ani. ªapte ani mai târziu devine arhimandrit, se dorise îndepãrtarea sa din Scaunul Vlãdicesc întinderea impresiilor – câteva rânduri sau câteva iar în 1920 episcop. Din 1921 deþine demnitatea de al Chiºinãului. fraze – care se pun pe hârtie în asemenea arhiepiscop al Chiºinãului ºi Hotinului, iar în 1928 Din aceastã perspectivã trebuie abordate paginile împrejurãri, cât ºi cu specificul lor. Textul lui Gurie devine mitropolit al Basarabiei, provincie pentru pe care Gurie Grosu le-a aºternut în Cartea de Aur, Grosu are echivalentul a opt pagini dactilo, pe a cãrei realipire la România, în 1918, luptase în septembrie 1937, la Mãnãstirea Nãmãieºti de o parte, iar pe de alta, este o mãrturisire legatã cu tot sufletul ºi din toate puterile. ºi înþeleasã amãrãciunea din sufletul sãu. Anul IV Nr. 6 (31) Iunie 2013 3 Curtea de la Argeº

Homo sapiens

Socialismul sovietic Johan GALTUNG ar ce vine dupã socialism? Am întrebat am înþeles ceva mai bine care era situaþia.) Oamenii sistem numai privind retoric, ºtiind prea bine cã nimeni nu va de la Moscova intraserã în fibrilaþie, se agãþaserã de „cocoaºele” sale ºi efectele rãspunde. Ar putea sã fie capitalismul? radiouri, dãdeau telefoane la distanþã. Ura împotriva rele, ci ºi luând în seamã S-aD fãcut rumoare în iurtã, cortul mongol uriaº mea crescuse ºi mai mult, eram tipul care aduce bunele intenþii, naive sau nu, unde avea loc conferinþa. Preºedintele de sesiune veºti rele. (...) precum ºi efectele bune. De – era chiar preºedintele comisiei locale UNESCO, pildã, nu vreau sã vãd munca deoarece ne aflam, spre finalul lui august 1980, u abordez istoria sovieticã dintr-un punct misionarilor creºtini numai ca la o conferinþã UNESCO în Mongolia, cu interesanta de plecare oarecum neconvenþional. Pentru un efort de a-i face pe localnici robi pentru proprietarii temã „Sãrind peste capitalism, direct din feudalism mare parte a secolului XX, socialismul de plantaþii, sau numai ca o parte centralã a în socialism” – îºi lovea frenetic cu degetele ceaºca sovieticE consta în douã ºi numai douã þãri: Uniunea imperialismului cultural vestic. Fenomenul este mult de ceai. Pauzã de ceai!, a anunþat el, chiar dacã Sovieticã ºi Mongolia. Cã o anume reformare mai complicat. Nu vreau sã mã judec pe mine, sau mai era multã vreme pânã la pauza din program. a lamaismului era necesarã în Mongolia, ca ºi pe noi, numai în raport cu bunele intenþii, iar pe Am ieºit afarã în soare. „Cât de departe vezi în Tibet, este în afara oricãrei îndoieli, dar cu dialog ceilalþi numai în raport cu efectele rele. cu ochii” este un tip de frazã înmagazinatã în noi; ºi nonviolenþã, nu cu teroarea ruseascã ºi chinezã. Am întâlnit tot felul de oameni în Uniunea aici sus, în podiºul mongol, asta înseamnã foarte Am fost în Uniunea Sovieticã de 25 de ori, de la o Sovieticã, la toate nivelurile. Eram odatã pe peronul departe. Este ca ºi când privirea s-ar curba ea însãºi, delegaþie studenþeascã din 1953 pânã la o prelegere staþiei de cale feratã din vechiul Viborg, în 1953, urmând suprafaþa Pãmântului, absorbind la maximum despre iminenta dizolvare a sistemului sovietic ºi imediat dupã ce trecusem graniþa venind din Finlanda dealurile acoperite cu iarbã tunsã de oile, caii ºi despre independenþa Estoniei, þinutã în biblioteca ºi trebuia sã schimbãm trenul, iar un funcþionar mi-a cãmilele care pãºteau. În toate direcþiile, cãrãri ºi sacrã a Universitãþii din Tartu (parte a imperialismului þinut un mic discurs despre alegerile libere pe care drumuri; dupã cum se ºtie, nomazii se deplaseazã cultural suedez încã tocmai le avuseserã în Uniunea Sovieticã. Unul ciclic, dar nu totdeauna urmând aceleaºi cicluri. din 1632), în dintre localnicii care se aflau în spatele meu Urmatã câteva mii de ani, o asemenea activitate octombrie 1989. a ascultat ºi a ºoptit: Asta e o minciunã totalã! lasã urme. Atunci am primit Am ieºit odatã, seara târziu, din hotelul de elitã Atunci când douã cicluri nomade se cele mai îndelungi Sovietskaja din Moscova, am sãrit peste gardianul intersecteazã, iar iarba este deja prea de curând aplauze din toatã care literalmente dormea la uºa mea, am reuºit scurtatã, poate sã aparã o crizã. Dar, un pic de viaþa mea – sã mã strecor într-un taxi înainte ca el sã fugã dupã lapte fermentat de iapã poate ajuta. ªtiu asta de „niciodatã pereþii mine, m-am dus în cartierul sãrac Novokuznetskaja la un comandant al unei unitãþi ONU, care împãrþea noºtri nu au auzit ºi am privit realitatea: un rus mort de beat, târându-se conflictele în douã categorii: acelea care se dizolvã ceva de genul pe patru labe ca un câine – bodogãnit din spate într-un singur whisky tare ºi cele pentru care e acesta”, mi-au de soþie, ºi alte asemenea, sub un afiº care omagia nevoie de douã. Iepe au destule pe aici, suficiente declarat gazdele Marea Armatã Roºie. Când cei doi au dispãrut, libaþii pentru a-ºi dizolva conflictele. (...) estone. am încercat sã desprind afiºul, dar am fost oprit Dar acum situaþia era serioasã ºi din nou eram ªeful petrecerii de un poliþist zâmbitor. Am fost mustrat a doua responsabil de un scandal. Acest „direct din de dupã prelegere, zi ºi sigur asta nu fusese o bunã purtare feudalism în socialism” nu ridica probleme. Tot un rus, m-a invitat de oaspete – dar a fost o bunã contrapondere ce le trebuia era o maºinãrie de stat aºezatã peste la un pahar ºi la toate autolaudele pe care le auzisem. ierarhia feudalã ºi apoi sã-i înveþe pe dumnealor mi-a spus: Bine, Fãrã îndoialã, mulþi oameni din Uniunea Sovieticã feudalii ceva gângurealã marxistã. O bunã lecþie bãnuiesc cã asta credeau cu adevãrat în ideea eliberãrii forþelor pentru început este cântecelul primitiv comunism- e ceea ce vom productive prin proprietate socialã ºi mijloace de slavagism-feudalism-capitalism-socialism- avea, independenþã. producþie, la fel ca aceia din Vest care, iarãºi contrar comunism. Primele patru sunt chiar utile Credeþi-mã, evidenþelor, cred cã eliberarea forþelor pieþii va duce ca periodizare istoricã, divizând timpul în ere. profesore Galtung, nu numai la creºtere, dar cã firimiturile în plus Dar apoi începem sã avem probleme, probleme faptul cã 25.000 se vor aduna grãmezi în jurul sãracului Lazãr. ªi împãrtãºite de toate studiile asupra viitorului. de oameni cântã acolo, ca ºi aici, se aflau fundamentaliºti în acþiune: Sfântul Alexie 24 de ore la rând ceea ce ne trebuie este producþie socialã totalã, esajul lor era îndreptat spre tovarãºii din este ceva de completã – respectiv, piaþã total liberã, completã. Afganistan. Unii argumentaserã împotriva neînþeles, dar îþi dã sentimentul cã mesajul este Este interesant acest fundamentalism occidental socialismului din convingerea cã între departe de a fi unul pozitiv, iar asta e grav. Dar comun, în versiunile sale marxiste ºi liberale. În etapeM era nevoie de capitalism, ca aperitiv. Dintr-un oare noi nu am fãcut nimic bun în aceastã þarã?! timp ce chinezii par a fi pregãtiþi pentru a-ºi schimba punct de vedere comunist, acest lucru nu era aºa Nonviolenþa estonianã era pe cale sã direcþia la fiecare, aproximativ, nouã ani, noi, în Vest, simplu. Dogmatic vorbind, acea poziþie era corectã, izbândeascã. Iar eu aveam ceva similar de spus: ne ducem corabia pânã lovim uscatul. Am fost dar pragmatic exista suspiciunea cã unii tovarãºi – Nu toþi ruºii sunt comisari, ei au ºi înfãþiºare fascinat de similaritãþi. Diferenþele au fost triviale. doreau capitalismul mai degrabã pentru a se bucura umanã. Bineînþeles, aveþi dreptul sã faceþi din limba de fructele lui decât pentru raþiuni teoretice. Era estonianã o condiþie pentru a ocupa o funcþie u trecerea anilor, mi-am dat seama cum nevoie de o teorie a salturilor, nu numai de lapte în administraþia publicã (enormã bucurie)! Dar nu oameni bine situaþi în Uniunea Sovieticã de iapã. ªi de specialiºti din Moscova ºi din Europa sã-i alungaþi pe ruºi afarã din þarã (liniºte de gheaþã). au trecut prin etapele obiºnuite. Dupã de Vest. În timpul nopþii, o delegaþie a venit la mine la hotel ce auC fost buni credincioºi, a venit scepticismul, Ceaiul a fost turnat în pahare mari de sticlã cu încercând sã mã depãrteze de prejudecata cã existã care la început vorbea printr-o tãcere elocventã. mânere de argint filigranat. Iar preºedintele sesiunii ceva precum un rus bun. Am trecut prin asemenea Apoi au venit glumele, iar unele erau chiar bune. s-a apropiat de mine cu ochii micºoraþi ºi un zâmbet vizite nocturne la hoteluri din multe locuri ºi am Sã ne imaginãm cã Vestul ar fi fost capabil sã subþire pe buze: Asta e ceea ce sperãm!, mi-a metodele mele de a le contracara. O bunã bonetã producã glume la fel de bune despre Banca Mondialã spus. Cu alte cuvinte, un aºa-numit subtext, total de noapte face parte din recuzitã... sau FMI! Apoi a venit teama cã o crizã se apropie, incompatibil cu supertextul venit din Moscova via apoi a fost „scape cine poate”, cinism pur, corupþie, partidul local. Acest salt trebuie recunoscut! Dar istemul sovietic era absurd, el era muribund. fugã. La baza societãþii, s-a mers direct la glume ºi nu un salt în lãturi, ca sã nu mai vorbim de a pune Acesta fusese diagnosticul meu deja într-un acolo s-a rãmas, cel mult progresând prin a produce locomotiva istoriei sã meargã înapoi. Tipii de articol din 1954 din sãptãmânalul norvegian glume ºi mai bune. Le era teamã, spuneau unii. la Moscova erau furioºi ºi mormãiau spre mine, TheS Third Way, chiar dacã nu formulat atât de precis. Sã fim rãbdãtori, spuneau alþii. Complet pesimiºti: „burghez!” Mã gândesc cã pe bunã dreptate. (...) Încã-l admir pe scriitorul norvegian Sigurd Evensmo, „oricum nu va fi de niciun folos”. Dar eu aveam ºi lucruri mai rele de oferit. editor la acea vreme al revistei, pentru cã a publicat Sistemul sovietic a cãzut pentru cã nimeni Din cauza legãturilor aeriene dificile, sosisem cu articolul, în special având în vedere cât de greu nu credea în el, nu pentru cã Vestul a spus asta, ci pentru cã ei ºi-au spus-o lor înºiºi. La a 50-a o zi mai târziu decât alþii, suficient de târziu pentru a fost 45 de ani mai târziu pentru media norvegianã aniversare din 1967 încã mai puteam identifica a aduce cu mine ziare în care se scria despre sã devinã fundamental criticã ºi constructivã persoane care chiar credeau. Ei au devenit miºcarea Solidaritatea din Gdansk. (...) în legãturã cu un subiect precum „participarea revizioniºti, dar credeau în revizuiri. Am participat Dupã pauza de ceai, am prezentat noutãþile norvegianã la campania iugoslavã”. la petreceri cu persoane din partidul comunist, din Gdansk, pe care le-am interpretat mai degrabã Reflectând la cele 25 de vizite în Uniunea majoritatea profesori, bine educaþi, fluenþi în patru ca un efort, la timp, de a ajunge la un socialism Sovieticã în perioada 1953-89, nu ajung la starea sau cinci limbi ºi culturi, un nivel care rareori se democratic decât de a introduce capitalismul. (Câteva unui credincios care a fost trãdat, pentru simplul întâlneºte în Vest ºi aproape deloc în Statele Unite. sãptãmâni mai târziu, când l-am întâlnit pe Walesa motiv cã eu nu am fost niciodatã un credincios, ºi am intrat în contact direct cu ura sa faþã de partid, ci la o anumitã tristeþe. Eu nu vreau sã judec un (Continuare la pag. 23)

4 Anul IV Nr. 6 (31) Iunie 2013 Curtea de la Argeº

Homo sapiens Multiplele ipostaze ale adevãrului Dan D. FARCAª ogicienii secolului sunt achiziþionate în interiorul unei culturi omeneºti, „zarvã” de opinii, interne ºi externe, care adesea douãzeci au realizat fiind purtãtoare ale unor limite omeneºti ºi urmãrind se ºi contrazic, îl va deranja fãrã îndoialã, el dorind o operã remarcabilã, valori omeneºti. Nefiind niciodatã perfecte, e bine simple certitudini. Pentru o minte creativã, însã, materializatãL prin logica ca aceste adevãruri sã tot fie supuse re-validãrii. o asemenea pluralitate reprezintã o mare ºansã. formalã ºi calculul De o cu totul altã naturã sunt adevãrurile ideale, Dacã punem la lucru toate adevãrurile de care propoziþional. Cu ocazia care nu se referã la realitate, ci la lumi ideale. dispunem, un prim avantaj va fi cã, prin mai multe aceasta au fost puse în O astfel de lume este, de pildã, geometria adevãruri, eventual ºi de diverse tipuri, un acelaºi evidenþã antinomii necunoscute înainte, s-au euclidianã. Obiectele ei (punct, dreaptã, cerc etc.), obiect sau fenomen va fi luminat din mai multe direcþii promovat logicile plurivalente ºi, nu în ultimul rând, ca ºi adevãrurile ei (prin douã puncte trece o singurã simultan. Iar adevãrurile care nu sunt compatibile s-au aºezat fundamentele ºtiinþei calculatoarelor, dreaptã, suma unghiurilor într-un triunghi este de 180 între ele, sau chiar se contrazic flagrant, ne ori ale unor ramuri de cercetare precum lingvistica de grade etc.) sunt perfecte. Trebuie sã fie perfecte, avertizeazã cã ar fi bine sã le mai verificãm, ori matematicã. Evident, „cãrãmida de bazã” a acestui deoarece numai aºa putem aplica asupra lor, fãrã sã rãmânem prudenþi atunci când luãm decizii pe proces a fost conceptul de adevãr, cãruia i s-a dat greº ºi fãrã limite, operaþiile logice ºi matematice baza lor. În astfel de situaþii, de multe ori, subiectul înfãþiºarea care servea cel mai bine pentru calculele obligatorii în previziuni sau optimizãri pe un orizont va prefera ca, pe baza adevãrurilor disponibile, logicii matematice. De pildã, valoarea de adevãr 1 îndepãrtat. Obiectele ºi adevãrurile ideale nu existã sã ajungã la un adevãr mediu, de compromis, pentru propoziþiile adevãrate ºi 0 pentru cele false. în realitate, dar sunt foarte apropiate de niºte aspecte învingãtor, impus etc., pe care sã-l foloseascã Pe lângã beneficiile deja menþionate, aceastã ale realitãþii; altfel lumea idealã nu ºi-ar justifica apoi în acþiunile sale. accepþie datã adevãrului are însã ºi neajunsuri. existenþa. De pildã, în realitate nu existã Viaþa confruntã cu regularitate oamenii cu Pe de o parte, ea a deturnat atenþia spre probleme dreptunghiuri, dar sunt o mulþime de obiecte foarte probleme pe care ei trebuie sã le rezolve. Pentru sterile, cum ar fi stabilirea diferenþelor dintre enunþuri apropiate de un dreptunghi, la care adevãrurile unele dintre ele pot fi gãsiþi algoritmi potriviþi, care cum ar fi: „toþi oamenii sunt muritori”, „este adevãrat geometriei pot fi aplicate cu succes. eventual pot fi transferaþi ºi unui calculator. Alte cã toþi oamenii sunt muritori”, „eu afirm cã toþi oamenii Multã lume crede cã adevãrurile ideale sunt probleme necesitã însã gândire. E mai ales cazul sunt muritori”, „eu afirm cã este adevãrat cã toþi Adevãruri ºi existã situaþiilor unicat, care nu seamãnã cu nimic oamenii sunt muritori”, „cred cã toþi oamenii sunt o singurã Lume cunoscut ºi pentru care nu existã reþete. muritori” º.a.m.d. Pe de altã parte, absolutizând Idealã, absolutã, De regulã, în rezolvarea acestora se valoarea de adevãr, s-a pierdut din vedere sensul aºezatã la temelia implicã, sinergic, un mare numãr de modele ºi adevãruri, verbale ºi neverbale, din spatele fiecãrei propoziþii ºi al fiecãrui cuvânt. realitãþii. Am logice ºi prelogice, precum ºi o „busolã” Din acelaºi motiv, al adevãrului ataºat – oarecum argumentat, la subtilã a emoþiilor ºi a stãrilor de spirit, care din afarã – unei propoziþii, au rãmas închise mai momentul potrivit, cã e puþin probabil foloseºte valoarea adevãrurilor implicate. multe uºi ale domeniului, îndãrãtul cãrora aºteptau sã fie aºa. Spuneam în articolele anterioare cã, dezvoltãri interesante. ªi e foarte puþin dacã în procesul rezolvãrii unei probleme De pildã, în timp ce încercam sã vãd dacã un probabil sã fi complexe, inedite, o minte reuºeºte sã automat poate poseda adevãruri care sã-i dirijeze existat adevãruri antreneze suficient de multe adevãruri ºi acþiunile, m-am întrebat, în mod firesc, dacã ºi un ideale înainte de sisteme de adevãruri relevante, de toate animal poate avea, în mintea lui, ceva asemãnãtor apariþia omului. tipurile, adevãruri între care se stabilesc cu adevãrurile. Pentru mine, un adevãr e, de pildã, Dupã câte ºtim, relaþii speciale – ierarhice, de competiþie afirmaþia „friptura e bunã de mâncat”, iar „pietrele toate teoriile, toate ºi de cooperare – aceastã minte devine sunt bune de mâncat” e un fals. ªi, iatã, constat lumile ideale ºi un metaagent, capabil sã efectueze acþiuni cã ºi câinele meu posedã atât acest „adevãr”, toate adevãrurile voluntare, în particular, sã genereze ca ºi acest „fals” ºi le foloseºte în manifestãrile sale. ideale sunt fãcute un alt tip de adevãr: adevãrul nou creat. El nu le formuleazã în cuvinte, ci ºi le reprezintã în de oameni ºi, în mintea sa cu niºte instrumente pe care le pot numi ciuda perfecþiunii oi suntem incapabili sã vedem necuvinte. ªi pot gãsi mii de exemple similare. lor aparente, dintr-un asemenea proces, Am înþeles, aºadar, cã e mai util sã consider drept sunt purtãtoare în mod clar, altceva decât partea adevãr (sau fals) nu proprietatea unei propoziþii, ale unor limite exprimatãN prin cuvânt. Mai „vedem” ci însãºi propoziþia, mai general, orice rod valabil omeneºti. Din întrucâtva adevãrurile „de imaginaþie”, al cunoaºterii, care poate avea diferite înfãþiºãri cauza acestora, bazate pe vizualizare mentalã, în schimb sau haine, nu doar cea verbalã. toate lumile ideale nu mai putem urmãri ori analiza ce anume Fãcând un pas mai departe, în strãdania de „divorþeazã” de se întâmplã în etajele inferioare ale minþii a simula însuºirile fiinþelor vii, am înþeles cã orice realitate, la un Pescari noastre, cele aflate în „zona inconºtientã”. asemenea adevãr este parte a unui model al realitãþii, moment dat, de Aceastã conlucrare a agenþilor minþii, cu folosit de un agent (om, câine, automat etc.) obicei fãrã preaviz. Deci, dintr-un adevãr ideal marile sau micile lor adevãruri, a primit numele de în activitãþile sale, model în care existã nu doar nu se poate deduce niciodatã, automat, prin operaþii intuiþie. Unui observator neavizat, lucrurile îi apar ca adevãruri, ci ºi alte componente: valori, strategii etc. logice sau matematice, un adevãr inedit cert privind ºi cum subiectul are, la un moment dat, o „iluminare” realitatea. Cel mult ne-ar putea fi sugerat un astfel bruscã ºi misterioasã, prin care capãtã rãspuns vansând astfel, pas cu pas, am adunat de adevãr, care probabil se va confirma; dar s-ar la o problemã care-l chinuia de mult timp. De pildã, elemente ale unei metode în cunoaºtere, putea ºi infirma. un matematician va putea primi astfel (uneori în vis) elemente pe care le-am expus ºi în paginile soluþia la o problemã dificilã. El va construi pentru prezenteiA publicaþii. Cred cã este util sã recapitulãm etoda la care mã refer în acest articol descoperirea sa, cât va putea de repede, o reperele acestei metode, pentru a înþelege ºi alte ne-a ajutat sã înþelegem ºi mintea ca o demonstraþie riguroasã, dar va omite sã vorbeascã ipostaze ale conceptul de adevãr. Ne vom reaminti societate de agenþi, între care se stabilesc de tot efortul intuitiv intermediar, acreditând astfel astfel cã, asupra aceluiaºi aspect al realitãþii, relaþiiM de competiþie, cooperare ºi subordonare ideea falsã cã întregul proces al descoperirii s-ar eu pot avea adevãrul meu, iar altcineva pe al lui, ierarhicã. Fiecare agent al minþii poate avea gãsi cuprins în paºii justificãrii logice, deci cã diferit de al meu, iar pânã ce nu pot demonstra adevãruri proprii, potrivite activitãþilor pe care procesul creaþiei ar fi o operaþie pe de-a-ntregul netemeinicia niciunuia, printr-o confruntare cu le desfãºoarã. Aceste adevãruri (ca ºi modelele reductibilã la raþionamente logice. realitatea, ambele adevãruri rãmân demne de atenþia în general) sunt memorate în diferite moduri. Ele pot Francis Bacon credea cã marile adevãruri ale mea. Putem vorbi ºi de „sfera de acceptare” a unui fi verbale sau neverbale, matematice sau colocviale, teoriilor ºtiinþifice rezultã prin inducþie, generalizând adevãr, ca fiind totalitatea oamenilor care îl considerã conºtiente sau subconºtiente etc. ºi pot sã aibã adevãrurile punctuale, care rezultã din observaþie valabil ºi îl folosesc. Evident, un adevãr este cu diferite origini: unele sunt înnãscute, altele însuºite sau din experiment. David Hume a arãtat cã aceastã atât mai respectabil cu cât sfera sa este mai mare. din proprie experienþã, comunicate de un alt agent, explicaþie nu se justificã raþional. De fapt, noi Dar mãrimea sferei nu este ºi un criteriu de validare deduse prin operaþii logice sau chiar nou create. Cu înþelegem cã marile adevãruri generale sunt postulate a adevãrului. Când Copernic a spus cã Pãmântul cât un adevãr este exprimat pe un palier mai elevat pur ºi simplu, ca adevãruri nou create. Modelul se roteºte în jurul Soarelui, sau Einstein cã timpul (de pildã, matematic, abstract), cu atât scade heliocentric al Sistemului Solar imaginat de Copernic, îºi încetineºte pasul la viteze foarte mari, adevãrurile adecvarea sa la bogãþia de nuanþe a lumii reale, geometriile neeuclidiene create de Lobacevski, lor erau minoritare, totuºi progresul cunoaºterii dar creºte puterea de a consolida ºi a transmite Gauss ºi Bolyai, naºterea Universului prin Big Bang, le-a dat, ulterior, dreptate. cunoºtinþe ºi, mai ales, de a face previziuni ºi ca ºi nenumãrate alte teorii au fost, de fapt, adevãruri Adevãrurile le-am numit reale dacã afirmau optimizãri, chiar foarte îndepãrtate de premise, nou create, ori s-au sprijinit pe astfel de adevãruri. ceva corect despre realitatea înconjurãtoare (aceste cum e în cazul teoriilor ºtiinþifice. Adevãrul nou creat nu rezultã, deci, pe niciuna adevãruri mai sunt numite ºi empirice sau sintetice). Pluralitatea ºi complementaritatea adevãrurilor dintre cãile obiºnuite (experienþã, comunicare, Ele sunt verificate, fie prin observarea realitãþii de diverse tipuri din mintea noastrã este complinitã revelaþie, deducþie etc.), ci doar prin emergenþã, (adevãr de observaþie, sau concordant), fie printr-o de o pluralitate a adevãrurilor pe care le primim printr-un salt creator, un fenomen de tip voluntar, acþiune asupra realitãþii (adevãr practic) ºi pot fi atât de la semenii noºtri, provenind din viziuni sau teorii care, aºa cum am argumentat ºi în articolul anterior, este imposibil de descris matematic ori de prins punctuale (privind un eveniment sau fapt unic), alternative asupra unui anumit aspect al realitãþii. într-o teorie. cât ºi generale. Dar indiferent de ce tip ar fi, ele Pe un om nedeprins cu efortul intelectual, aceastã Anul IV Nr. 6 (31) Iunie 2013 5 Curtea de la Argeº

Urmuz, 130 - 90 Urmuz, în douã istorii ale literaturii uprarealismul român este, studii juridice, intrase în magistraturã, unui rebel. Luat în serios, autorul prin Urmuz, anterior celui fiind ajutor de judecãtor ºi în urmã Paginilor bizare fusese ºi înainte, francez ºi independent. grefier la Înalta Curte de Casaþie. de exemplu, de cãtre Tudor Vianu, Breton,S pãrãsind neseriosul hazard Muzicant fin, n-avea o slujbã potrivitã care în Figuri ºi forme literare a obiectiv, înþelegea sã apeleze la structurii sale. Numai pentru a-ºi demonstrat cã umorul lingvistic hazardul interior, adicã la acea distra fraþii ºi surorile, Urmuz compuse urmuzian pleacã de la „nonsensurile întâmplãtoare apropiere de elemente niºte false automatisme, parodiind prin echivoc ale lui Dodgson” ale subconºtientului care nu sunt academismul prozei curente. (...) (autorul Alicei în þara minunilor). constrânse de inteligenþã. Bergsonism Absurditatea cea mai izbutitã este Un punct de vedere uitat mai apoi, ºi totodatã freudism, adicã culturã a Ismail ºi Turnavitu, portretisticã solemn dar de o remarcabilã intuiþie, este timpului absolut, a visului. Breton voia academicã ºi parodie a obiºnuinþelor acela exprimat de Perpessicius. sã supunã visul unui examen metodic burgheze, în care se face mereu Convins, ca ºi alþi interbelici, dar spre a surprinde funcþionarea realã confuzie între cele trei regnuri, fiind primul în a o spune (1931), a spiritului, „fãrã controlul exercitat animal, vegetal ºi mineral. (...) cã proza lui Urmuz e un „joc voluntar de gândire, în afarã de orice Urmuz a fãcut ºi o fabulã condusã ºi amuzant”, criticul adaugã: preocupare esteticã ºi moralã”. dupã canonul clasic, dar fãrã sens. (...) „Marionete încovoiate sub greutatea Spre a ajunge la realitatea genuinã, De bunã seamã, acestea nu sunt unor destine peste puterile lor, cât din funcþionarea textului devenit la suprarealitate, ºi a cãdea în decât glume inteligente, ºi nimeni nu Ismail, Turnavitu, Grummer, Algazy, un perpetuum-mobile lingvistic. Acest automatismul psihic, îi trebuia lui pretinde a le vârî în marea literaturã. Gayk ºi Cotadi, protagoniºtii micului fel de inventivitate îºi are originea Breton o metodã, pe care o numi Ele au avut însã o neaºteptatã înrâurire teatru de pãpuºi al lui Urmuz, amuzã în câþiva autori vechi ispitiþi de coups dicteu automatic, încercare adicã ºi au slujit la lãrgirea conºtiinþei ºi întristeazã în acelaºi timp: sub de langage absurde cum ar fi Lewis de a se cufunda într-o stare de estetice. Cãci fabula de mai sus, fãrã travestiul lor amuzant se schiþeazã Caroll sau Flaubert, al cãrui Bouvard anecdotã, e o poezie didacticã purã, o existenþã înruditã cu a noastrã”. et Pécuchet Urmuz nu avusese cum Cronicari aºa cum S.J. Perse a scris în Anabase În definitiv, nimic mai exact decât sã-l cunoascã, dar care e un text un poem epic pur. S-a nãscut astfel a remarca faptul cã, aproape fãrã urmuzian avant la lettre. Flaubertianis- ideea de a trata un gen vechi, în excepþie, concisele proze urmuziene Cicã niºte cronicari mul e, de altfel, o trãsãturã neaºteptatã special doina popularã, în curatã sunt niºte portrete-biografii, deopotrivã la Urmuz. Scociorând „lãdoiul” de Duceau lipsã de ºalvari. formalitate, cu conþinutul cel mai comice ºi tragice. Maniera în care manuscrise pus la dispoziþie de familie ªi-aau rugat pe Rapaport eterogen. Aºa s-a ivit folclorul sunt concepute, asta e o altã problemã. pentru ediþia din 1930, Saºa Panã suprarealist. Existã în prima parte a secolului XX, Sã le dea un paºaport. nu descoperã în el, cu excepþia (G. Cãlinescu, Istoria literaturii aproape în toate literaturile, artiºti Fuchsiadei, singurul text necunoscut, Rapaport cel drãgãlaº române de la origini pânã în prezent, care au avangarda în sânge, voind decât aceleaºi ºapte deja publicate, Juca un carambolaj, Ed. Minerva, Bucureºti, 1986, însã transcrise ºi retranscrise de zeci pp. 888, 889.) Neºtiind cã-AAristotel de ori. Povestind istoria debutului la Nu vãzuse ostropel. Cugetul românesc, Arghezi noteazã „Galileu! O, Galileu! recursorul avangardei la rândul lui scrupulul artistic infinit Strigã el atunci mereu – literare româneºti al lui Urmuz, care nu se decide nici în ultima clipã dacã sã tipãreascã Nu mai trage de urechi nu este un poet, ci unP prozator: Urmuz. Prozele cele douã proze sau sã le ardã. Ale tale ghete vechi.” sale circulau, se pare, prin anii Cuplul flaubertian din povestirea Galileu scoate-oo sintezã 1907-1909, douã dintre ele fiind menþionatã evocã foarte bine cuplurile Din redingota francezã, publicate de Arghezi în 1922 urmuziene. (...) Micile lui naraþiuni sunt în serioasa revistã Cugetul un sottisier consacrat ticurilor romanului ªi exclamã: „Sarafoff, românesc, iar celelalte realist. (...) Procedeul pe care, probabil, Serveºte-tte de cartof!” apãrând postum, în Punct, Urmuz l-a considerat cel mai obiºnuit Contimporanul ºi Unu. În 1930, ºi meritând a fi cu precãdere ironizat este acela al portretului prin care Moralã: Pelicanul sau babiþa. Saºa Panã alcãtuieºte cel dintâi volum, sub titlul Urmuz, pe care-l romancierul îºi prezintã protagonistul. Toate prozele încep cu astfel de somnolenþã intelectualã, propice reia în 1970 sub titlul, astãzi cunoscut, Pagini bizare. Dacã portrete care reproduc în derizoriu transcrierii întocmai a râului oniric. felul cum aratã, se comportã sau Exactitatea în aceastã metodã e îi lãsãm la o parte pe viitorii avangardiºti, care i-au închinat se îmbracã personajele. (...) Dar nu aproape imposibilã ºi mai adesea doar personajele ºi locurile realismului suprarealiºtii simuleazã automatismul. un veritabil cult ºi ale cãror comentarii sunt lipsite de spirit Nud sunt transformate, ci romanul realist Cãci, pe de o parte, subconºtientul însuºi. Pâlnia ºi Stamate e un „roman organizeazã spontan, ºi conºtiinþa critic, trebuie spus cã Urmuz a fost socotit de cãtre contemporani sã schimbe tiparele, sã ºocheze în patru pãrþi” întins pe doar câteva poetului, bãnuitoare, rupând legãturile, bunul gust, sã-l scandalizeze. Cel mai pagini: cele patru pãrþi sunt descrierea nu face decât sã falsifice procesul un autor amuzant de parodii absurde. celebru, dintre prozatori, este Kafka. locului acþiunii, prezentarea fantastic, pe de alta, prea multã Ceea ce nu era fundamental greºit. Ruºii îl dau pe Daniil Harms, polonezii protagoniºtilor, intriga ºi încordare de descordare duce Doar cã nu era sesizatã anvergura pe Bruno Schultz ºi Gombrowicz, deznodãmântul. Naratorul respectã la o mai mare acuitate a conºtiinþei. consecinþelor. Parodia semnifica revolta contra cliºeelor de limbaj (abia românii pe Urmuz. Cine comparã forma clasicã, dar o goleºte de vechiul Constatând cu justeþe cã copiii ºi Odradek, Caietul albastru ºi Fuchsiada mai târziu s-a remarcat cã era vorba conþinut: rigidei caroserii nu-i mai demenþii au centrii frenatori mai cruzi descoperã imediat tehnica înruditã ºi de cliºeele romaneºti), iar absurdul, corespund nici o acþiune coerentã, ori mai slãbiþi, suprarealiºtii au arãtat a portretului-biografie, în care o fiinþã intens frecventat de dadaiºti, calea nici personaje psihologic motivate. (...) un mare interes pentru divagaþiile umanã mecanomorfã sau zoomorfã regalã a eliberãrii totale a literaturii. Urmuz e precursorul prozei unor onirice infantile ori pentru delirurile nu mai este descrisã dupã o logicã a „Simple elucubraþii premeditate, fãrã Gellu Naum sau Ion Vinea ºi mai paranoicilor, transcriindu-le viului biologic, ci dupã una a limbajului. un sens mai înalt”, scrie G. Cãlinescu ales Arghezi, la care latura absurdã, ºi pastiºându-le. În infantilismul Fuchsiada, descoperitã de Saºa Panã în Principii de esteticã, recunoscându-i sexualã sau fantasticã nu va lipsi, lui Adrian Maniu e un prim simptom printre manuscrise, este capodopera totuºi scriitorului o „înaltã conºtiinþã deºi aceea parodicã va scãdea de automatism. Urmuz, pe adevãratul acestui tip insolit de prozã. Nu s-a esteticã”, deºi jocul lui era dintre acelea în intensitate. Suprarealiºtii vor nume Demetru Dem. Demetrescu- stãruit destul asupra fineþii literare pe care le „profeseazã ºcolarii”. Acest fi mai sensibili la oniric ºi psihanalitic, Buzãu, nu era deloc un nebun, cum ar a bucãþii, excepþionalã sub raportul absente la Urmuz, totuºi cel dintâi care fi dispuºi filistinii sã-l socoteascã, deºi fel de a vedea lucrurile va reveni, dupã stricteþii artistice a întregului demers, a demonstrat caducitatea romanului s-a sinucis, de altfel cu o filosofie foarte Al Doilea Rãzboi, doar la Alexandru fãrã nicio notã falsã, ca sã împrumutãm realist, punându-i în relief cliºeele, atât în spiritul veacului. Voia sã moarã în George, pentru care Urmuz e o ficþiune lexicul muzical caracteristic micului de bine ascunse. Flaubertianismul lui chip original, „fãrã nicio cauzã” (n. 17 a criticii literare. Între timp, avangarda roman. (...) martie 1883 – m. 23 noiembrie 1923). în totalitatea ei îºi dãduse roadele, profund constã în aceastã dezvãluire parodicã. Urmatã însã de o reciclare Era fiul unui medic din Curtea de aºa cã se putea înþelege mai bine ventura lui Fuchs este a lor în manierã comicã ºi absurdã. Argeº, Ionescu-Buzãu (mama: Eliza), o literaturã ca aceea a lui Urmuz. deopotrivã sexualã ºi textualã. (Nicolae Manolescu, Istoria criticã unde se nãscu ºi primise o instrucþie Radiografia ei cea mai temeinicã Caracterul glumeþ al micului a literaturii române, Ed. Paralela 45, subþire. Fusese în copilãrie la Paris, o gãsim în Urmuz (1970) de N. Balotã, romanA rezultã nu atât din peripeþiile Piteºti, 2008, pp. 824-827.) frecventase Liceul „Gh. Lazãr” ºi, dupã paradoxal studiu academic consacrat nenorocosului amant al Venerei, 6 Anul IV Nr. 6 (31) Iunie 2013 Curtea de la Argeº

Sub crugul Eminescului Mihai Cimpoi: Mihai Eminescu. Dicþionar enciclopedic Florian COPCEA ihai Cimpoi este pe care se sprijinã conºtiinþa lumii întregi ºi pentru propune „regândirea lui Eminescu din perspectiva un nume distins a ne determina sã descoperim geneza Creaþiei. noilor provocãri culturale”, dar nu urmând traseul al Basarabiei, Metoda sa exegeticã identificã fãrã obstacole predecesorilor sãi, ci raportându-ne mereu la cunoscutM în spaþiul spiritual- omul eminescian, pe care îl defineºte drept idealismul antologic evidenþiat de opera poetului, cultural european prin un homo ethicus. cum ne sugereazã ºi Rosa del Conte ºi cu care contribuþia sa substanþialã Arborele genealogic al lui Eminescu, propus el este de acord, întrucât semnificaþia universalã adusã la elucidarea ºi de Mihai Cimpoi, deºi în linii mari redã rezultatul a eminescianismului constã în excepþionala interpretarea unor fenomene cercetãrilor întreprinse de alþi istorici, reconstituie compenetraþie ºi dreapta cumpãnã dintre supremele literare ºi întregirea biografiilor o bunã parte din tinereþea poetului, marcatã valori umane, ce constituie „tot ce-i frumos ºi bun”. unor spirite luminate promovate de cele mai fundamentale teme ale filosofiei ºi Plecând de la afirmaþia lui Mihail Dragomirescu sub semnul „conºtiinþei estetice literaturii mondiale. Se disting la Eminescu – scrie potrivit cãruia Eminescu nu se gãseºte nici în proza universale”, între aceºtia figurând: M. Eminescu, academicianul Mihai Cimpoi – o lume a cercului lui, nici în postumele lui ºi mai puþin în articolele Fr. Nietzsche, F. Dostoevski, C. Noica, P. Celan strâmt, a realului limitativ-existenþial, o lume sale politice (aici acesta nu are dreptate, dar nu-l ºi E. Cioran. Cãrturar renumit, stâlp al vieþii culturale, romantizatã (în sensul programatic al lui Novalis). învinovãþim, deoarece la timpul respectiv nu ieºiserã cum îl numeºte Eugen Simion, Mihai Cimpoi a Mihai Eminescu a fost continuu obsedat de eternitate, la luminã, sau erau ignorate, manuscrisele devenit o figurã polarizantã a culturii româneºti, care de arhetipuri ºi de fiinþã, toate la un loc sprijinindu-l eminesciene), Eminescu este cu adevãrat numai a continuat direcþia datã de Eminescu de recuperare, în demersul sãu genial sã „tematizeze o deschidere în poezia lui, ºi anume, în capodoperele sale lirice, salvare ºi universalizare a fiinþei naþionale. Reputat ºi o închidere de naturã ontologicã” asupra lumii. Mihai Cimpoi analizeazã un numãr de 430 de poezii, critic literar, estetician ºi istoric al culturii, Mihai prilej de a demonstra unitatea lor structuralã, dialogul Cimpoi este autorul celei dintâi sinteze critice riticul înþelege, prin urmare, sã-ºi asume Poetului cu Demiurgul ºi vizionarismul sãu „asupra referitoare la complexitatea literaturii române de travaliul misiunii de Creator ºi cã lui misterului ultim” (Rosa del Conte). dincolo de Prut, O istorie deschisã a literaturii române Eminescu din Basarabia. Opera sa, diversã ºi impresionantã, niciodatãC nu-i putem otãrât lucru, fãrã Eminescu cultura include peste 50 de lucrãri de criticã ºi istorie literarã, accepta moartea românã ar fi stagnat la nivelul filosofie ºi istorie a culturii, toate concepute cu intelectualã „sau vidul „oficializat” de Titu Maiorescu înainteH de a-l descoperi. Este un adevãr vocaþie, urmând criteriile ºi principiile cãlinesciene, spiritual din perioada modelul fiinþial noicist ºi experienþa ontologicã 1884-1889”, de vreme pe care Mihai Cimpoi îl scoate în evidenþã heideggerianã. Traseul sãu existenþial cunoaºte ce devenise posesorul în secþiunile Corespondenþã ºi Odiseea o racordare directã, care nu poate fi în niciun viziunii moderne „a unei receptãrii, ultima având drept obiectiv conturarea personalitãþii lui Eminescu, fel contestatã, la parametrii literaturii universale, pluralitãþi de miºcãminte” cel care avea sã fie considerat un mare el dezvoltându-se sub semnul etnosului ºi sacrului, fãrã de care lumea/ideea poet al fiinþei. Criticul, prin comentariile a unui mesianism care, într-adevãr, a generat ar deveni „forma cugetãrii sale pertinente, autorizate, spulberã încã renaºterea „miturilor spiritualitãþii naþionale” (obser- reci” (Memento mori). o prejudecatã eminescologicã: calificativul vaþia aparþine lui Eugen Simion). Exegezele lui Mihai Mihai Cimpoi, atras de ultim mare romantic nu mai corespunde Cimpoi asupra operei lui Eminescu aveau sã-i aducã de dorinþa (de altminteri, actualitãþii, este inexact atât sub raport statutul de cel mai reputat eminescolog român. foarte necesarã) de a-l cronologic, cât ºi din punct de vedere Fãrã îndoialã, lucrarea sa capitalã, de excepþie încadra pe poet într-un al complexei structuri moderne. pentru întreaga culturã româneascã (ºi nu numai!), anumit contingent/curent/ miºcare, în capitolul II Pentru a-ºi susþine demonstraþiile, este Mihai Eminescu. Dicþionar enciclopedic (Editura Mihai Cimpoi apeleazã, cu obstinaþie, al Dicþionarului cuteazã Gunivas, Chiºinãu, 2012), lansatã cu fast la primul la constatãrile din studiile Svetlanei sã-l aºeze pe poet, Congres Mondial al Eminescologilor, organizat Paleologu-Matta – Eminescu ºi abisul respectând „criteriul la sfârºitul anului 2012 de Academia de ªtiinþe a ontologic ºi Rosei del Conte – Eminescu estetic”, în vârful „scãrii Moldovei. Respectiva lucrare (rezultat al unei munci sau despre Absolut, care au adus un spor de valori” a literaturii de cercetare ºtiinþificã de peste trei decenii), unicã de noutate la descifrarea/interpretarea universale, cazul evaluãrii sale fiind similar „cazului în spaþiul european, aduce ordine în „haosul” operei arhitecturii prozodice eminesciene. evaluãrii lui Shakespeare”. În acest context, eminesciene risipitã în nenumãrate corpusuri ºi Marea calitate a întreprinderii lui Mihai Cimpoi complexa, inegalabila operã a lui Eminescu este restituiri, unele dintre ele scãpând nejustificat atenþiei constã ºi în faptul cã a reuºit sã parcurgã un labirint decodificatã de Mihai Cimpoi prin prisma realitãþii celor care continuã sã îl considere pe marele poet ºi sã confirme „caracterul deschis” al operei „zeul tutelar al limbii române”. timpului, trecutã fiind prin filtrul curentelor care eminesciene. El nu ezitã sã se pronunþe asupra Volumul se compune (în forma nedifinitivã datã de ºi-au pus puternic amprenta în literatura românã: a ceea ce presupune eminescologia ºi, pentru autor în ediþia I) din nouã secþiuni, prima axându-se clasicismul, romantismul, barocul ºi simbolismul, prima oarã, oferã informaþii biobliografice despre pe biografia poetului, ultima cantonându-se în zona toate influenþându-l pozitiv, fapt demonstrat cu eminescologii care ºi-au dirijat eforturile cãtre studiul de receptare în limbi strãine a acestuia. prisosinþã în construcþiile sale. Concluzia exegetului: operei ºi vieþii poetului. Eminescologia româneascã Mihai Eminescu. Dicþionar enciclopedic este, nu Mihai Eminescu, unul dintre reperele-cheie „în ºi cea strãinã este pusã în paralel ºi explicatã cu încap dubii, o operã fundamentalã, de referinþã, care dialogul cu cultura universalã” (Eugen Barbu), este autoritate, astfel încât, constatãm cã Eminescu a ne introduce în universul eminescian spre descifrarea de o modernitate rar întâlnitã la un clasic. Iatã cum avut un impact deosebit ºi asupra altor culturi, de multor enigme de care a avut parte în viaþã ºi care explicã Mihai Cimpoi capacitatea lui Eminescu de aici deducându-se incontestabila sa universalitate. încã îi mai înconjoarã opera, provocând orgolii a depãºi valenþele limbajului clasic: modernitatea Mihai Eminescu. Dicþionar enciclopedic este ºi contestaþii fãrã temei. lui Eminescu se cere înþeleasã nu prin opoziþie cu un instrument de lucru capabil sã te orienteze, fãrã clasicismul, ci printr-o complementaritate dialecticã, riscuri, în cosmosul eminescian pentru a cunoaºte ihai Cimpoi, dupã ce efectueazã un portret- poetul nelãsându-se încadrat în forme canonice. dimensiunea unui mit, parte a tezaurului spiritual sintezã al „luceafãrului poeziei româneºti”, Toate acestea se datoreazã culturii enciclopedice românesc. îi „retuºeazã” biografia, comentând ºi a poetului, cãreia Mihai Cimpoi îi consacrã multe Personalitate artisticã ºi intelectualã cu caracter analizândM (în spirit constructiv, estetic ºi entuziast, pagini din lucrare. În concepþia sa, Eminescu a avut erudit, universalist, Eminescu a fãcut ca „literatura desigur) investigãrile/interpretãrile celor mai autorizaþi privilegiul, cunoscând mai multe limbi, sã ia contact poeticã românã” sã înceapã în secolul al XX-lea „sub biografi ai lui Eminescu: George Cãlinescu, Vladimir cu marile culturi ale lumii, de unde a preluat idei auspicile geniului lui”, iar „forma limbei naþionale”, Streinu, Nicolae Georgescu etc. El se depãrteazã novatoare pentru progresul limbii române ºi, fireºte, care ºi-a gãsit în poetul Eminescu cea mai frumoasã de stilul clasic al literaturii universale (termen propus al culturii autohtone, pe care le-a trecut prin filtrul înfãptuire pânã astãzi, sã fie „punctul de plecare de Goethe), întrucâtva romanþat ºi nesemnificativ minþii sale, lucru ce i-a permis sã creeze o operã pentru toatã dezvoltarea viitoare a veºmântului în ceea ce priveºte destinul unei personalitãþi de vastã, fãrã egal. cugetãrii româneºti”. Este concluzia profundã, seamã a literelor româneºti, ºi utilizeazã metode Studiind Caietele eminesciene, Mihai Cimpoi esenþialã, la care ajunge Mihai Cimpoi ºi, la sfârºitul noi de abordare a operei eminesciene. El dispune decreteazã: Eminescu a fost un spirit universalist, „spectacolului lumii eminesciene”, oferit în aproape de un alt limbaj, mai elevat, îmbogãþit de substanþã cultura servindu-i drept model de universalitate 550 de pagini, ne confirmã: Eminescu este un poet filosoficã, de metode moderne specifice cercetãrii valoricã. Graþie efortului lui M. Cimpoi, aflãm exponenþial, paradigmatic, poet-mit. ºtiinþifice ºi „atacã” din alt unghi complexa „amãnunte” despre 300 de personalitãþi istorice, În concluzie, Mihai Eminescu. Dicþionar biobibliografie a lui Mihai Eminescu. Sunt valorificate figuri culturale, eroi literari, autori de lucrãri din enciclopedic este o lucrare de mari proporþii, lecturile avute de-a lungul vieþii din lucrãrile marilor toate sectoarele ºtiinþei, care, într-un fel sau altul, care reuºeºte o veritabilã proiecþie a tot ce s-a scris filosofi ai lumii, formându-l astfel spiritual ºi dându-i l-au influenþat spiritual pe poetul român. pânã acum despre marele poet. Acest lucru este ºansa de a completa biografia eminescianã cu Un capitol aparte este rezervat eminescianismului, obligatoriu întrucât, nu-i aºa?, reaºezarea noastrã elemente în mãsurã sã-l detaºeze net de modele. curent care, dincolo de sensul sãu semantic, trebuie româneascã ºi liniºtirea conºtiinþei noastre de sine Asemenea lui G. Cãlinescu, el face din biografia înþeles ca o „manifestare a desãvârºirii estetice” tot prin Eminescu trebuie sã ne vinã. Mihai Cimpoi lui Eminescu un pretext necesar atât pentru a-l a întâistãtãtorului poeziei româneºti, conceput fiind este categoric în acest sens: altã soluþie introduce pe poet în universalitatea genialelor idei ca o „Fiinþã întru poezie”. Energeticul critic ne nu ne oferã Istoria! Anul IV Nr. 6 (31) Iunie 2013 7 Curtea de la Argeº

Sub crugul Eminescului Ipostaze ale lirismului în textul poetic eminescian (I) Marian MIHÃESCU Lirism subiectiv – Lirism obiectiv ºi Rugãciunea unui dac, Glossã, Floare albastrã, prin oximoronul „suferinþã Asociatã etimologic cu „lira”, vechi instrument pe de altã parte, vom observa manifestarea directã dureros de dulce”. Se muzical, poezia este cea mai apropiatã artã de a eului, fie într-o formã simplã, fie disociat, în primele declanºeazã criza dionisiacã muzicã, de unde derivã tonul fundamental poetic douã texte, ºi manifestarea mascatã a eului într-o prin scufundarea eului în de incantaþie (ca ºi rapsodul interpretând melodia altã persoanã, în celelalte trei texte. tumultul vieþii, lãsându-se pradã sentimentelor la lirã, poetul îºi „cântã” sentimentele). În plus, În Singurãtate, se observã cum în strofa 1, care-l ard ºi-l topesc ca un rug uriaº. Intensitatea ca ºi în muzicã, în poezie comunicarea se face incantaþia liricã a poetului sugereazã cadrul intim trãirilor este redatã prin cele douã comparaþii prin sugestie, mesajul este încifrat în simboluri de singurãtate: izolare („perdelele lãsate”), obsesia mitologice evocând chinurile lui Nessus ori Hercul. acustice care ajung deseori departe de limbajul scrisului („masa mea de brad”), inspiraþia („focul În strofa 4, eul poetic, de-acum lumit prin pecetea comun al cuvintelor, în sfera poeziei ermetice pâlpâie în sobã”), pentru ca în versurile 2 ºi 4 dragostei, începe sã penduleze între „suferinþa ori a poeziei pure. incantaþia sã devinã monolog liric. Odatã stabilitã dureros de dulce” a vieþii ºi nostalgia pentru „propriul În cele ce urmeazã, vom analiza diverse ipostaze relaþia eului cu lumea, incantaþia împleteºte de-acum vis” al genialitãþii. Conflictul interior este o crizã ale lirismului din textele literar-poetice eminesciene, uºor, începând cu strofa 2, prin metafora amintirilor de cãutare a identitãþii: „rugul” dragostei sau „visul” pornind de la diferenþieri de bazã între liric, epic, „stoluri, stoluri”, cele douã planuri poetice: universul eternitãþii? Se alege condiþia eternitãþii ca soluþie dramatic, precum ºi de la asimilarea în zona liricului interior de iluzii ºi amintiri ºi universul exterior al lumii, de regãsire a sinelui, dar pentru asta trebuie sã a epicului sau a dramaticului, vom analiza raportul proiectat în viziune romanticã („negre, vechi zidiri”). renunþe la „ochii tulburãtori din cale” ºi sã invoce eului liric cu sine ºi cu lumea înconjurãtoare ºi vom Eul poetic este aici în ipostaza eului liric subiectiv „nepãsarea tristã” ca semn al ataraxiei. sistematiza formele lingvistice în care el se manifestã, simplu: Eul liric apare aici ca eu liric subiectiv disociat: încercând sã statuãm un grupaj de categorii estetice geniul (eul de dincolo de spaþiu ºi timp), în operatorii pentru orice fel de text liric. Stoluri, stoluri trec prin minte contemplaþia apolinicã din strofa 1, dar ºi în revenirea La nivel elementar, categoriile liric, epic, dramatic Dulci iluzii. Amintiri din strofa 5, ºi omul comun (eul obiºnuit, cunoscãtor se diferenþiazã ca genuri literare. Þârâiesc încet ca greieri al pasiunilor omeneºti ºi al voluptãþii morþii), ilustrat Opera liricã transmite direct ideile ºi trãirile eului. Printre negre, vechi zidiri. de strofele mediane. Cele douã pronume personale Opera epicã transmite indirect ideile din ultimul vers, unul în dativ, altul în acuzativ, autorului prin nararea acþiunii unor marcheazã atât de evident eul poetic disociat: personaje. „Mie redã-mã!” Opera dramaticã recreeazã subiectul prin acþiune directã în scenã a personajelor- ste cunoscutã fascinaþia poetului actori. pentru mitul geto-dacic, de la mirifica Odatã cu epoca romanticã, amestecul poveste de dragoste a lui Sarmis, genurilor a devenit o trãsãturã de doctrinã la teribilaE dramã pasionalã a Gemenilor, esteticã, ajungându-se ca astãzi cu greu pânã la cãderea mãreaþã a Daciei Felix sã mai putem determina un gen literar pur. în faþa Romei din Memento mori. Toate Totuºi, în ciuda acestui amestec, la nivelul aceste excelente texte postume au alimentat poeticii generale, putem vorbi de texte care pe parcursul vieþii editoriale a poetului antume se încadreazã în specii bine determinate, cunoscute, unele menþinându-se în proiecþia plasându-se clar într-unul dintre cele trei aceleiaºi epoci, precum Rugãciunea unui dac, genuri: poezie liricã/ poem/ poem dramatic. altele recreând atmosfera de dragoste magicã Frescã Exemple la Mihai Eminescu: Lacul; în alte epoci, ca în Strigoii sau în prima Luceafãrul; Andrei Mureºan (Tablou parte din Scrisoarea IV. dramatic într-un act). Iar dacã vrem sã menþinem În Odã (în metru antic), monologul liric se combinã cu apostrofa liricã, cele douã invocaþii (Suferinþã tu, Aºadar, e uºor sã ne închipuim transferul unor textele strict în zona lirismului, atunci putem opera monologuri lirice ale eului poetic unora dintre eroii dureros de dulce/.../ Vino iar în sân, nepãsare tristã) aici cu douã ipostaze: lirismul subiectiv, prezent sãi îndrãgostiþi – Sarmis, „craiul tânãr al Geþiei cea marcând puncte esenþiale în trecerea eului pe curba în textele asemãnãtoare primului exemplu, veche”, Arald, „mândru rege /.../ stãpân peste avari”, sinusoidalã a existenþei. Din motive de spaþiu, vom ºi lirismul obiectiv, prezent în textele asemãnãtoare îndrãgostit în viaþã ºi moarte de Maria, „reginã celorlalte douã exemple. cita, dintre cele cinci strofe ale odei, numai strofele dunãreanã”, sau cavalerul trubadur medieval Cum opera liricã este, îndeosebi, expresia eului, extreme ºi una dintre strofele mediane: îndrãgostit de frumoasa din „castelul singuratic” aparþinând, aºadar, lirismului subiectiv, vom vedea – ori unora dintre mãreþii învinºi de sub zidurile cã nici aceastã marcã gramaticalã a persoanei nu Nu credeam sã-nvãþ a muri vrodatã; Sarmizegetusei. este pe de-a-ntregul operabilã, fiindcã la o analizã Pururi tânãr, înfãºurat în manta-mi, Durerea amarã din Rugãciunea unui dac mai atentã lirismul poate fi prezent la toate cele Ochii mei nãlþam visãtori la steaua adresatã marelui zeu Zamolxis, de a-i îngãdui trei persoane, inducând ideile prin diferite forme Singurãtãþii. intrarea în „vecinicul repaos”, este mascarea de manifestare în plan lingvistic, e adevãrat, eului poetic sub masca eului dacului: de multe ori amestecate în acelaºi text: monolog De-al meu propriu vis, mistuit mã vaiet liric (la persoana I), apostrofã liricã (la persoana Pe-al meu propriu rug, mã topesc în flacãri ªi tot pe lângã-acestea cerºesc înc-un adaus: a II-a), incantaþie liricã (la persoana a III-a). Pot sã mai re-nviu luminos din el ca Sã-ngãduie intrarea-mi în vecinicul repaus! /.../ Astfel numai, Pãrinte, eu pot sã-þi mulþumesc Exemple la Eminescu: Mai am un singur dor; Pasãrea Phoenix? Cã tu mi-ai dat în lume norocul sã trãiesc. Ce-þi doresc eu þie, dulce Românie; Sara pe deal. Sã cer a tale daruri, genunchi ºi frunte nu plec, Iar lirismul obiectiv, fiind, de fapt, o metamorfozare Piarã-mi ochii tulburãtori din cale, Spre urã ºi blestemuri aº vrea sã te înduplec, liricã a epicului, în poeme sau poeme dramatice Vino iar în sân, nepãsare tristã; Ca sã pot muri liniºtit, pe mine Sã simt cã de suflarea-þi suflarea mea se curmã „personajele” nu sunt altceva decât niºte „roluri” ªi-n stingerea eternã dispar fãrã de urmã! pe care eul liric le joacã pe diferite „voci”. Mie redã-mã! Sintetizând, avem un lirism subiectiv al eului, Este, în fond, una dintre feþele interioare ale simplu sau disociat – dupã cum se va vedea în Textul ilustreazã disocierea eului în trecerea poetului însuºi, aceea înclinatã spre pesimismul continuare, dar ºi un lirism subiectiv al eului mascat, lui de la contemplaþia apolinicã la criza dionisiacã schopenhauerian, întrezãritã încã din finalul sub masca persoanelor a II-a sau a III-a – dupã cum ºi tendinþa de a reveni la condiþia apolinicã iniþialã. Epigonilor sau din cugetarea finalã a Cezarului vom analiza mai departe, precum ºi un lirism obiectiv (Florentina Sânmihãian, Odã (în metru antic) din Împãrat ºi proletar. (poematic), unde eul liric se obiectiveazã în de Mihai Eminescu, în Limbã ºi literaturã, nr. 3, Este aici eul liric subiectiv al poetului mascat „cvasipersonaje”, generând o liricã a rolurilor – dupã 1989, pp. 371– 377.) sub diverse alte euri: Sarmis, Arald, dacul, Cezarul cum se va vedea în ultimele texte analizate. Strofa 1 redã eul poetic al geniului solitar, pururi etc. tânãr ºi visãtor, conºtient de steaua nemuririi sale, Singularã în poezia româneascã pânã la replica Lirismul subiectiv. înfãºurat în propriul univers de gânduri, în planul postmodernã Totul este scriiturã din Levantul de Ipostaze ale liricii eului echilibrului apolinic. Mircea Cãrtãrescu, Glossa eminescianã este un cod Cercetând comparativ poeziile eminesciene Începând cu strofa a doua se rupe acest etic al omului de geniu trecut prin dilema din Odã (în metru antic). Singurãtate, Odã (în metru antic) pe de o parte, echilibru prin întâlnirea cu dragostea, exprimatã 8 Anul IV Nr. 6 (31) Iunie 2013 Curtea de la Argeº

Sub crugul Eminescului

mul de geniu trãieºte condiþia singurãtãþii conþine în sine „arcul voltaic” al întregului lirism – Hai în codrul cu verdeaþã, fie retrãgându-se în lumea sa, „nemuritor eminescian, ce se aflã în germene în acest text Und-izvoare plâng în vale, ºi rece”, ca în Luceafãrul, fie rãmânând în ºi urcã pânã în Luceafãrul. Stânca stã sã se prãvale mijloculO lumii mediocre, meschine, dar detaºându-se Toate ipostazele eului liric analizate mai sus, În prãpastia mãreaþã. /.../ de hãþiºurile ei ispititoare, regãsindu-se pe sine, toate formele de discurs liric – monolog, apostrofã, rãmânând „la toate rece”, intangibil la bine incantaþie – sunt prezente în text. ªi sosind l-al porþii prag, ºi la rãu, ca în Glossã. Cele 14 strofe sunt dispuse astfel: primele Vom vorbi-n întunecime; Incantaþia liricã introduce în text multitudinea 13 strofe alcãtuiesc planul iluziei, plasat în trecut, Grija noastrã n-aib-o nime, motivelor poetice – curgerea ireversibilã a timpului, exprimând dragostea trãitã intens, pânã la extaz, Cui ce-i pasã cã mi-eºti drag? fericirea trecãtoare a omului, zãdãrnicia, dar, iar ultima strofã, a 14-a, redã planul realitãþii, plasat îndeosebi, motivul prezentului etern ºi motivul în prezent, exprimând nostalgia pentru iubirea Comparând cele douã intervenþii ale fetei, vom lumii ca teatru: pierdutã. sesiza antiteza metaforelor folosite, reproºul fiind susþinut de metafore ale morþii ºi eternitãþii, simboluri Tot ce-a fost ori o sã fie a prima vedere, textul se înfãþiºeazã ale istoriei ºi culturii („stele”, „ceruri nalte”, „întunecata În prezent le-avem pe toate, cititorului ca un text epic, obiectiv, mare”, „piramidele-nvechite etc.), iar chemarea fiind Dar de-a lor zãdãrnicie în care se împletesc stilurile direct ºi indirect, susþinutã de metafore ale vieþii ºi efemeritãþii, imagini Te întreabã ºi socoate. /.../ cu unL „narator” confesiv ºi cu intervenþii directe ale ornante care creeazã un cadru peisagistic rustic, /.../ Alte mãºti, aceeaºi piesã, unui „personaj evocat”. Impresia vine din câteva simplu ºi jucãuº („verdeaþã”, „trestie”, „foi de mure”, Alte guri, aceeaºi gamã, instrumente lingvistice adecvate: linia de dialog, „fir de romãniþã”, „bolþi de frunze” etc.). Amãgit atât de-adese surprinderea imaginii „personajului” prin portretul Sub masca persoanei a III-a (ea) se ascunde Nu spera ºi nu ai teamã. sintetic „mititica”, verbul dicendi „zise” al „naratorului”. aici eul liric subiectiv al poetului: atât reproºul Dar, cercetat cu amãnunþime în planul lirismului, ºãgalnic al iubitei, cât ºi chemarea iubitei sunt, Adevãrurile gnomice, cu izvoare în gândirea textul ne încântã ca acordurile unei harfe. de fapt, cele douã feþe spirituale ale poetului însuºi, anticã stoicã ºi în scepticismul modern Strofele 4, 13, 14, primele prin incantaþie liricã sesizate ºi în disocierea eului din Odã (în metru schopenhauerian, sunt exprimate de poet, în cea susþinutã prin exclamaþii, ultima prin apostrofã liricã antic); reproºul ºãgalnic al iubitei este oglinda mai mare parte, sub formã de apostrofã liricã, aºa susþinutã de forþa metaforelor din vocativ, exprimã în care se vede faþa apolinicã a poetului, cea cum se observã ºi din versurile finale ale strofelor înclinatã spre visare, eternitate ºi absolut, citate, poetul adresându-se unui tu omnipersonal, iar chemarea este oglinda în care se vede dar asumându-ºi, evident, ºi pentru sine, conduita faþa dionisiacã a poetului, înclinarea lui spre moralã invocatã. Când lumea e un teatru uriaº, tumultul vieþii, spre bucurie ºi dragoste. iar regizorul o voinþã universalã oarbã, Versul final este cheia liricã a micului ademenitoare, singura salvare a omului poem: totul este un suspin liric al eului, superior de a dobândi ataraxia este detaºarea care alunecã o clipã în planul iluziei, poate de mediocritate prin indiferenþã ºi rece ironie: al amintirii, în care saltã o gingaºã „voce” a propriei simþiri, ca apoi, întreaga vrajã sã se Tu pe-alãturi te strecoarã, risipeascã la impactul cu realitatea prezentã Nu bãga nici chiar de seamã, ºi sã revinã sentimentul fundamental al Din cãrarea ta afarã tristeþii metafizice: „Totuºi este trist în lume!” De te-ndeamnã, de te cheamã. /.../ /.../ Zicã toþi ce vor sã zicã, ele douã faþete sunt, în germene, Treacã-n lume cine-o trece acordurile lirice majore ºi minore Ca sã nu-ndrãgeºti nimicã, în care va evolua întreaga poezie Tu rãmâi la toate rece. de Cdragoste a lui Eminescu în cele douã Monumentul Eminescu din Oneºti (foto: www.turism-zzone.ro) etape cronologice, cum remarca Garabet Dupã cum se ºtie, prima strofã a Glossei eul liric subiectiv simplu (eu) sau asociativ Ibrãileanu (Eminescu – note asupra versului, în Viaþa se regãseºte în final ca antistrofã. Ambele (eu+tu = noi): româneascã, nr. 9-10, 1929, pp. 333–369), etapa sintetizeazã toate motivele poetice, iar tonul ieºeanã (1874-1876) cu gingaºe „canþonete” de de apostrofã liricã dã tonul fundamental al poeziei: Astfel zise mititica dragoste precum Crãiasa din poveºti, Dorinþa, Lacul Dulce netezindu-mi pãrul. etc., ºi etapa bucureºteanã (dupã 1876, cu apogeul Tu rãmâi la toate rece, Ah! ea spuse adevãrul; în 1883) cu tânguitoare elegii, romanþe, sonete, De te-ndeamnã, de te cheamã; Eu am râs, n-am zis nimica. precum Departe sunt de tine..., Pe aceeaºi ulicioarã, Ce e val ca valul trece, De câte ori, iubito..., De ce nu-mi vii?, Pe lângã plopii Înc-o gurã – ºi dispare... Nu spera ºi nu ai teamã; fãrã soþ, ªi dacã..., Sonete etc. Natura însãºi intrã Ca un stâlp eu stam în lunã! Te întreabã ºi socoate în rezonanþã cu starea sufleteascã a poetului Ce frumoasã, ce nebunã Ce e rãu ºi ce e bine (romanticul état d’âme), luxuriantã, mirificã, feericã, E albastra-mi, dulce floare! Toate-s vechi ºi nouã toate: armonioasã în poeziile ieºene, pustie, rece, Vreme trece, vreme vine. ªi te-ai dus, dulce minune, mohorâtã în cele bucureºtene. ªi-a murit iubirea noastrã – Pãdurea (O, rãmâi), codrul (Ce te legeni..., Este aici eul liric subiectiv al poetului mascat Floare-albastrã! floare-albastrã!... Revedere), ca mãºti lirice ale eului poetic, exprimã de persoana a II-a, sub care înþelegem, de fapt, Totuºi este trist în lume! ºi ele aceeaºi diferenþã de tonuri. un „tu” omnipersonal (eu, tu, el, ea, noi, voi, ei, ele), Întreaga poezie, bogat imagisticã la început, cu alte cuvinte, un lirism al pildelor adresându-se Celelalte strofe structureazã textul potrivit devine tot mai reflexivã, exprimând în multiple didactic ºi moral tuturor. celor douã intervenþii ale fetei. acorduri de harfã eul liric subiectiv al poetului, pânã Strofele 1, 2, 3 redau reproºul ºãgalnic al fetei se ajunge la marea orchestraþie din Luceafãrul. ublicatã în 1873 în Convorbiri literare, adresat iubitului ei cã ar putea s-o uite de dragul poezia Floare albastrã rãmâne încã obiectul lumii lui înalte la care aspirã: Lirismul obiectiv. Lirica „rolurilor” fascinant al interpretãrilor literare, date fiind Categoria esteticã de „rol” este proprie artei raportulP ei cu întreaga creaþie eminescianã, raportul – Iar te-ai cufundat în stele dramatice, reprezentând „partitura de joc” a fiecãrui cu romantismul european ºi, interesant pentru ªi în nori ºi-n ceruri nalte? actor ce contribuie la punerea în scenã a unei dezbaterea de faþã, diversele ipostaze ale lirismului, De nu m-ai uita încalte, opere dramatice. altfel zis, multiplele „voci lirice” ale textului. Sufletul vieþii mele. Dar în creaþiile lirice, unde nu avem de-a face Consideratã de unii o poezie a începuturilor, cu „personaje” actante, ci doar cu „vocea liricã” În zadar râuri în soare de alþii o poezie de maturitate, Floare albastrã a poetului manifestatã direct sau „mascat”, cum Grãmãdeºti-n a ta gândire se plaseazã, dupã cum bine stabilea Vladimir Streinu, am putem vorbi despre o „liricã a rolurilor”? ªi câmpiile asire ca un „cap de operã”, „embrion al marii opere ªi totuºi, unele creaþii poematice se citesc ªi întunecata mare; eminesciene”. (Vladimir Streinu, Floare albastrã nu numai într-o cheie epico-dramaticã, ci, datoritã ºi lirismul eminescian, în Studii eminesciene, Piramidele-nvechite unor alegorii ºi simboluri ale partiturii textului, Editura Albatros, Bucureºti, 1971, pp. 269–292.) Urcã-n cer vârful lor mare – ºi într-o cheie liricã, aºa cum vom analiza în Ca poezie de dragoste, prin jocul antitezelor Nu cãta în depãrtare continuare Luceafãrul ºi Mureºan (tablou dramatic), (iluzie/realitate, trecut/prezent, etern/efemer, Fericirea ta, iubite! unde „rolurile” jucate de personajele simbolice apolinic/dionisiac etc.), prin motivul poetic sunt, de fapt, „voci” lirice ale poetului în ipostaza fundamental, cu ecouri din romantismul german, Strofele 5–12 redau dulcea chemare a fetei lirismului obiectiv. prin forþa de sugestie a metaforelor, Floare albastrã la viaþã, dragoste, fericire: (Va urma)

Anul IV Nr. 6 (31) Iunie 2013 9 Curtea de la Argeº 8 ªtiinþa, parte a culturii Dupã 40 de ani, despre Gr.C. Moisil

ºi vremea sa (II) Dragoº VAIDA a 40 de ani dupã plecarea dintre noi profesorului din [6, în special, p. 644 ºi 661], dedicatã valoarea aplicativã a sistemului. a marelui învãþat, spirit european în sens corpurilor finite, pe care dânsul le denumea corpuri Semnalez în context autentic, partea a doua a articolului schiþeazã de imaginare ale lui Galois, nume frumos, cu cuprinzãtoarea monografie [5] alteL elemente privind personalitatea ºi opera rezonanþe, nedrãmuit de obsesia conciziunii de dedicatã corpurilor finite, de R. profesorului, ultima cu referire la aplicarea corpurilor astãzi, luat din literatura francezã. Aceste sisteme Lidl ºi H. Niederreiter. La pag. 533 sunt citate patru finite la teoria circuitelor din [6] (vezi ºi [4]). Deºi de calcul fuseserã descoperite de Gauss, lucrãri ale lui Gr.C. Moisil, împreunã cu articole departe de maestru ca dimensiune ºi temperament, Disquisitiones arithmeticae, 1801. Teoria de bazã ale discipolilor (pag. 668 ºi 684, S. Rudeanu, încerc totuºi sã sugerez semnificaþia culturalã ºi punerea în valoare a acestui important instrument C.P. Popovici ºi cu mine). a aventurii întreprinse de acesta, de atâtea sunt datorate lui Evariste Galois (1830) [3] (vezi ori în contradicþie cu epoca pe care o trãia. splendidele pagini despre Galois scrise de Dan upã dispariþia profesorului, am vrut De multe ori, se întorcea din strãinãtate Barbilian, descoperite de acad. Solomon Marcus sã ne rãmânã ceva de la dânsul, în afarã cu douã-trei cãrþi – tot atâtea semnalãri de inedite ºi comunicate lui Ion Pillat [1]). În prezent, corpurile de operã, impresii ºi amintiri, ceva ºi surprinzãtoare domenii pentru noi – pe care finite se aplicã în combinatoricã, teoria codurilor instituþional,D sã spun aºa. I-am scris o scrisoare ni le dãdea pentru prezentare la seminar. Cumpãrate ºi criptografie ºi în studiul circuitelor de comutaþie. lui Miron Constantinescu la Învãþãmânt. Dânsul cum? Profesorul îmi spunea cã în strãinãtate nu îºi mã consultase în legãturã cu o comunicare pe divulga calitatea de membru al Academiei, calitate usesem atras de subiect din primul an, care o avea în lucru ºi în care, la un moment dat, care i-ar fi deschis calea unor onoruri de rigoare, dar când mã bucuram de fermecãtoarele lecþii se referea la modele matematice în cercetarea care l-ar fi obligat la un anumit standing, de exemplu, de Algebrã Superioarã ale lui Alexandru sociologicã. În scrisoare, am susþinut ideea la cazare în hoteluri de mâna întâi. Prefera cazãri FrodaF (1894-1973), care mã intrigau, din semestrele cã nu ar trebui desfiinþatã catedra lui Gr.C. Moisil sub baremul acordat de Academie, pentru ca astfel 1-3. Din primul an (1952-1953), m-a fascinat o de la filosofie, cã direcþia de învãþãmânt-cercetare sã facã economii ºi sã ne ia câteva cãrþi. problemã propusã de Gheorghe Gussi, apãrutã matematica ºi informatica în ºtiinþele sociale merita Capitolul vizitelor în strãinãtate era, de cele mai menþinutã, într-o catedrã pentru care am propus multe ori, chiar ºi pentru profesor, prilej de încordãri numele de „Catedra Moisil”. S-a întâmplat sã fiu ºi contratimpi. Într-o discuþie care se acutiza, pe tema de faþã la o vizitã a lui Miron Constantinescu la greutãþilor întâmpinate de colegii tineri la plecarea Universitate (fãrã legãturã cu patrimoniul de idei în strãinãtate, în controversã cu tov. Ciungu, director Moisil, era vorba de un doctorat honoris causa, la Relaþii Externe la Academie, brusc, profesorul propus pentru un oaspete din strãinãtate). De faþã îºi interpeleazã interlocutorul cu întrebarea dacã ºtie cu mine, ministrul l-a întrebat pe rector, profesorul Cele Zece Porunci – veþi recunoaºte, neaºteptatã Gheorghe Ciucu, ce urmare a dat sugestiei din temã, în convorbirea dintre doi membri de partid scrisoarea mea. Rãspunsul rectorului nu mi s-a pãrut get-beget. Bineînþeles, interlocutorul rãmâne mut clar ºi convingãtor, dar nici negativ. Istoria a trenat de uimire. Profesorul îºi expliciteazã referinþa puþin timp dupã aceea, dar destul pentru colegii – Sã nu iei numele Domnului în deºert! Tov. Ciungu de la catedra lui Gr.C. Moisil, ºi aºa puþini, care au încãlca porunca, în interpretarea profesorului, prin început sã plece, cãutându-ºi un viitor mai bun, cu aceea cã îºi prezenta propria opinie drept poruncã ºanse de promovare. Aveau dreptate, casa rãmãsese de la partid. Ce o fi înþeles oficialul din toatã aceastã fãrã stãpân, firma fãrã titular ºi era greu sã ceri unor întâmplare? colegi mai tineri, niciunul profesor, puþin apostolat. Cred cã însuºi profesorul Moisil se gândise xistau în raporturile cu profesorul limite. la o mai bunã încadrare a catedrei sale. Exact De obicei, totul pleca de la o cunoaºtere înainte de plecarea în voiajul din Canada, de unde personalã reciprocã destul de bunã ºi avea sã nu se mai întoarcã, mi-a dat un telefon mergeaE pânã la argumentul consistent. Întâmplarea ºi mi-a spus cã a vorbit cu Nicolae Popescu care urmeazã spune ceva despre aceste raporturi. ºi cã mã întreabã ºi pe mine dacã aº fi de acord Participasem împreunã la Budapesta la o reuniune sã trec la catedra de la filosofie, pe un post a unui grup de lucru profilat pe colaborarea dintre de profesor. I-am spus cã da ºi mi-a rãspuns academiile „frãþeºti”, pe problemele tehnicii de calcul, cã va vorbi cu rectorul. Mã gândesc ºi azi cã ideea ºi aºteptam la aeroport îmbarcarea în avion (pe cu Catedra Moisil nu era aºa de rea, cã ar fi fost atunci profesorul consimþea sã zboare). Aºteptare, ceva de fãcut în direcþia menþionatã. stare ambiguã descrisã undeva de André Maurois, la gazeta de perete din hol, de unde încep scãrile În momentul în care azi se celebreazã 200 când încã nu ai plecat fizic, dar ai pãrãsit deja locul. pe care azi le consider un obstacol: „Sã se dea de ani de la naºterea lui Soeren Kirkegaard, filosof, Mã priveºte ºi-mi spune: „Vaida, aici veniturile un exemplu de corp cu patru elemente”. teolog si poet danez, reflecþiile acestuia privind viaþa noastre sunt compatibile”. Introducerea nu mã Gr.C. Moisil face o teorie frumoasã, pronunþat ºi exprimarea în formule paradoxale dau o strãlucire lãsa sã ghicesc continuarea (astãzi, aº fi devenit computaþionalã, a corpului cu patru elemente nouã paradoxurilor din gândirea ºi scrierile moisiliene. bãnuitor, temându-mã sã nu mã descopere cineva GF(2^2) in [6, pp. 220-252], întreaga carte abundând Pun aceastã referire în legãturã cu gândirea ca „incompatibil”). ªi continuã: „Vrei sã punem în extrem de numeroase exemple de aplicaþii ºi de filosofului ºtiinþelor, P.K. Feyerabend (1924-1994) juma-juma ºi sã bem împreunã un coniac?” Intuiþia laborioase calcule pe care le-am urmãrit cu plãcere [2], poate subiect pentru altã datã. ºi experienþa îi dãduserã posibilitatea sã vadã pe vremea studenþiei, când am fost nemuritor. cã eu nu prea sunt un adept al lui Bachus. (Urma Un corp finit este o mulþime cu un numãr finit Bibliografie [1] I. Barbu: Poezii. Prozã. Publicisticã, Editura Minerva, sã devin însã un adept al lui Backus, cel cu notaþia de elemente (cu douã, cu trei, cu patru, cu cinci, Bucureºti, 1987 (Ediþie îngrijitã de Dinu Pillat, Antologie pentru sintaxa limbajelor de programare. John dar nu cu ºase! etc.) cu care putem face toate cele patru operaþii fundamentale, tot timpul lucrând numai de Mihai Dascãl, Repere istorico-literare realizate de Mihai Warner Backus – 1924-2007, fiul unui emigrant Dascãl ºi Maria Rafailã, 351 p.). german – a fost unul dintre pionierii informaticii, cu acele câteva elemente, corpuri cu care „putem rezolva ecuaþii”, în explicaþia concisã a profesorului. [2] P. Feyerabend: Contre la méthode, Esquisse d’une la nivel mondial. A condus grupul de lucru care théorie anarchiste de la connaissance, Paris, Éd. Seuil, a dezvoltat limbajul de programare FORTRAN. Cel mai simplu caz de corp finit este cel cu douã elemente, 0 ºi 1, în care singura regulã neobiºnuitã 1979. Amurit exact în anul în care se celebra [3] Evariste Galois: Sur la théorie des nombres. Bulletin semicentenarul acestui limbaj. Împreunã cu Peter este aceea cã 1 + 1 = 0. Mai general, la corpurile care extind acest caz, mai precis, la cele de des Sciences Mathématiques de M. Férussac, 13, 1830, Naur – n. 1928 – a realizat sistemul de definire pp. 428-435 (cu doar doi ani înaintea decesului din 1832, caracteristicã 2, avem x + x = 0. Aºa putem ajunge a sintaxei limbajelor formale cunoscut sub numele îngrozitor de prematur, reluat dupã moartea lui Galois în Backus-Naur-Form (BNF), denumire pe care fãrã greutate la un corp cu patru elemente {0,1,a,b = Journal de Mathématiques Pures et Appliquées, 11,1846, P. Naur a contestat-o, preferând sã numeascã a + 1}. Adunarea nu ne produce încurcãturi (exemplu, pp. 398-407. sistemul Backus Normal Form.) (a + 1) + 1 = a sau a + (a + 1) = 1). La înmulþire, [4] A. Iorgulescu. S. Marcus, S. Rudeanu, D. Vaida Am fost de acord, am luat coniacul ºi pot avem a x a = a + 1 ºi, deci, a(a + 1) = a x a + a = (coordonatori/eds.): Grigore C. Moisil ºi continuatorii sãi sã spun cã plata ºi degustarea au fost riguros (a + 1) + a = 1. Este un calcul simplu cu care putem în domeniul Informaticii Teoretice/Grigore C. Moisil and juma-juma, episodul consumându-se exclusiv sã modelãm circuite de comutaþie, la fel ca profesorul, his followers în the field of Theoretical Computer Science, în cadre net raþionale, fãrã efuziuni sentimentale sau sisteme generale, în care joacã un rol doar patru Editura Academiei Române, 2007. (vã amintesc de replica românului, dupã invadarea stãri distincte, desemnate prin cele patru elemente [5] R. Lidl, H. Niederreiter: Finite Fields, Cambridge Cehoslovaciei din 1968, care îi spunea rusului disponibile enumerate. Pare ceva curios, în tot cazul University Press (Enc. Math. Applic. 20), 1997. cã el nu vrea o împãrþire frãþeascã, ci una fifty-fifty). neobiºnuit, sã vedem cum totul se reduce mereu la [6] Gr.C. Moisil: The Algebraic Theory of Switching Mi-a fãcut plãcere partea din cercetãrile cele patru elemente, dar tocmai în aceasta rezidã Circuits, Pergamon Press, 1969. La 1 iunie, profesorul Dragoº Vaida, unul dintre numele cele mai importante ale informaticii româneºti, a împlinit 80 de ani. La mulþi ºi buni ani, Domnule Profesor!

10 Anul IV Nr. 6 (31) Iunie 2013 Curtea de la Argeº

Dialoguri esenþiale Interviu cu Ruxandra Cesereanu Tudor PETCU

Tudor Prin poezia mea, am încercat închisoare politicã ºi aº fi fost deþinut în special aceia care nu au încetat Petcu: Înainte acest lucru: sã scriu despre nevroze de conºtiinþã, poate lucrurile ar sta vreodatã a glãsui puternic pentru de a discuta ºi neliniºti, sã le descarc ºi, poate, altfel. Dar, ca analist al mentalitãþilor Dumnezeu? pe marginea sã îi descarc ºi pe alþii de astfel de ºi cercetãtor al suferinþei celor care R.C.: Despre fenomenul Piteºti subiectului propus anxietãþi. Cãrþile mele cele mai violente au trecut prin Gulagul românesc, au scris cãrþi percutante atât aceia – universul concentraþionar din de poezie sunt Oceanul Schizoidian pentru mine nu existã vreo logicã care nu au trecut ºi nu au cunoscut România –, v-aº ruga sã vorbiþi despre ºi Coma. Dar, alãturi de ele, am scris a suferinþei. Cel puþin nu la nivel experienþa atroce ca atare (de la Virgil activitatea dvs literarã, întrucât, dupã ºi publicat ºi cãrþi despre dragoste convenþional, oficial, politico-social. Ierunca la Alin Mureºan, de pildã), cum bine este cunoscut, sunteþi poetã, ºi decadenþã ori despre dragoste Cã diferiþi foºti deþinuþi politici cât ºi mãrturisitori direcþi (Dumitru G. Bordeianu, ªtefan I. Ioan prozatoare ºi eseistã cu o foarte bogatã ºi izbãvire (de pildã, Veneþia cu vene vorbesc despre suferinþa lor activitate. V-aº ruga, de asemenea, violete ºi Kore-Persefona). Am fost Davidescu, Constantin Dumitrescu ºi concentraþionarã ca având un rost mulþi alþii). Paul Goma a filtrat literar sã faceþi referire ºi la stilul sau, interesatã ºi lãuntric experimentul de la Piteºti într-un roman mai bine zis, curentul literar ce de experimente revelatoriu – este poetice extreme sumbru, numit chiar Patimile dupã vã reprezintã cel mai bine, în special cu totul altceva. (a se vedea Piteºti. Despre acest experiment în activitatea literarã. Steinhardt îºi Submarinul iertat, nu am lucruri noi de spus, aºa încât Ruxandra Cesereanu: numeºte jurnalul scris împreunã cu o sã rezum opinia pe care am expus-o Am fost întrebatã nu de mult dacã sunt rememorãrii deja în cartea mea despre Gulagul Andrei Codrescu, o personalitate multiplã. ªi am râs. Mã românesc. Este vorba despre un ºi Þinutul Celãlalt, detenþiei ca consider întâi de toate a fi poetã, apoi fenomen aberant, ce se preteazã scris împreunã cu fiind al fericirii prozatoare, apoi eseistã. Vocile mele (iar formula cu psihanalizãrii, dupã opinia a destui Ruxandra Cesereanu (n. 17 august 1963, Cluj-NNapoca) pricina a fãcut analiºti (H.R. Patapievici, Vasile Dem este poetã, prozatoare, eseistã, cercetãtoare a universului carierã); un alt Zamfirescu ºi Alina Mungiu, de pildã). concentraþionar românesc, conferenþiar universitar la fost deþinut politic H.R. Patapievici (în Cerul vãzut prin lentilã) comenteazã acid astfel: Facultatea de Litere (Catedra de literaturã comparatã) vorbeºte, la a Universitãþii „Babeº-BBolyai” din Cluj-NNapoca (facultate „Abia când privim spaþiul mioritic ca rândul lui, despre anticamerã a fenomenului Piteºti, pe care a urmat-oo între anii 1981 ºi 1985). În timpul facultãþii un abis luminat! gravitatea chestiunii specificului a fost redactor la revista Echinox, din 1991 este redactor Sunt de acord, naþional este cu adevãrat pusã”. la revista Steaua, iar din 2011 redactor-ººef adjunct. ªi-aa însã, cu faptul Patapievici (în Politice) vede în susþinut doctoratul în 1997, cu teza Infernul concentraþionar cã, în urma fenomenul Piteºti un experiment reflectat în conºtiinþa româneascã. experienþei concentraþionare filtrate de „inginerie socialã”, pe care A publicat numeroase cãrþi de poezie, prozã ºi eseuri – le enumerãm moral, conºtiinþa colectivã devine, îl proiecteazã, extinzându-l în timp, pe acestea din urmã: Cãlãtorie spre centrul infernului. Gulagul în conºtiinþa vrând-nevrând, responsabilã etic. la scarã naþionalã: „Fenomenul Piteºti româneascã (ed. I 1998, ed. II 2005), Panopticum. Tortura politicã în secolul XX nu a încetat în 1952, el a continuat prin (2001), Imaginarul violent al românilor (2003), Decembrie 89. Deconstrucþia unei T.P.: Când discutãm despre mijloace sociale, nu penitenciar-sadice, revoluþii (2004), Gourmet (2009), Biblioteca stranie (2010). perioada concentraþionarã din România pânã dupã 1989. Ceea ce numim azi «poporul român» este rezultatul nu se suprapun, ci sunt distincte. ªi comunistã, nu putem face abstracþie Marius Conkan). În prozã, sunt experimentului Piteºti aplicat întregii aº dori sã fie acceptate toate, fãrã sã de ceea ce s-a numit nu doar o autoare de autoficþiuni (romanul Românii de dupã 1946. Acest fiu parþializatã ori fãrâmiþatã. Scriitura experimentul, ci ºi fenomenul Piteºti. meu emblematic, în acest sens, experiment de inginerie socialã, mea este arborescentã ºi jungloidã, Atâta vreme cât ne raportãm la este Tricephalos), dar din nefericire, a reuºit. Nu Stalin & aºa încât sã o descurce cine poate. ºi de naraþiuni fantastice Caragiale sunt tutelarii, ci Þurcanu & Ca poetã, am pledat pentru (a se vedea volumul de Nicolski.” Virgil Ierunca (Fenomenul autenticitatea ºi febrilitatea maximã povestiri Nebulon ºi, mai ales, Piteºti) vede în Eugen Þurcanu la nivel de simþire (poezia mea romanul Angelus). Pregãtesc, (liderul reeducãrii în închisorile Piteºti alterneazã între neoexpresionism ºi Gherla) un Verhovenski dus dincolo însã, o surprizã epicã, ºi postsuprarealism). Ca prozatoare, de limita rãului ºi un al doilea marchiz întrucât actualmente am mizat ºi mizez enorm pe plãcerea de Sade. Alþi memorialiºti vãd în lucrez la un roman-frescã de a povesti, pe gurmenzia narativã, Þurcanu un doctor Mengele românesc. despre comunismul ºi pe papilele gustative epico-epicureice. Sã nu uitãm cã infernul reeducãrii postcomunismul românesc! Ca eseistã, mã consider o analistã a de la Piteºti a sfidat mai cu seamã Poezia mea nu este mentalitãþilor (atunci când scriu despre dimensiunea transcendentalã, postmodernã decât arareori egalând judecata umanã cu cea suferinþa din închisori ºi lagãre – a se (în experimentele extreme), vedea Cãlãtorie spre centrul infernului. a lui Dumnezeu. Psihologul Adrian în schimb proza mea este Neculau considerã cã închisoarea Gulagul în conºtiinþa româneascã). îndeajuns de postmodernã, Dar sunt ºi o eseistã care are plãceri Piteºti a fost un „laborator experimental cred. Nu mã raportez, însã, de psihologie aplicatã, organizatã de gurmet în a testa ºi analiza romanul la postmodernism, neapãrat, dupã criterii ºtiinþifice”; iar tema contemporan strãin (a se vedea cartea din perspectiva desacralizãrii. experimentului a fost „transformarea mea Biblioteca stranie). Poezie ºi prozã omului în contrariul sãu” – sunt întru voi scrie cât voi trãi, fiindcã ambele T.P.: Sã ne concentrãm totul de acord cu aceastã definiþie sunt deja în sângele meu ºi fac parte acum asupra unui subiect care nu conteneºte sã mã bulverseze, din carnea mea. delicat ºi emoþionant. Mã refer psihologic ºi sufleteºte. La Piteºti, pânã la universul concentraþionar ºi credincioºii cei mai fervenþi au ajuns, T.P.: Dat fiind faptul cã poezia din România comunistã cãruia uneori, cã nu au mai fost apþi sã facã este una dintre trãsãturile dvs Doamna Chiajna i-aþi acordat o atenþie nici mãcar cruci în gurã, cu limba, definitorii, aº dori sã vã întreb fenomenul Piteºti, înþelegem clar întrucât se simþeau blestemaþi, cum vã raportaþi la stilurile poetice deosebitã ºi pe care l-aþi supus unor ce a însemnat ºi cum a fost permisã taraþi, avortaþi… contemporane? Consideraþi cã analize subtile. Sunteþi de acord cu intolerabila toleranþã, dar parcã odatã cu postmodernismul poezia faptul cã în cazul închisorilor comuniste T.P.: Comunismul a umplut cerul înþelegem ºi dimensiunea metafizicã contemporanã a intrat într-o erã din România, ca de altfel în cazul de sfinþi, dupã cum frumos se exprima a perversiunii. Chiar ºi Alexandr a desacralizãrii, a deconstrucþiei unei tuturor episoadelor funeste din istoria pãrintele Arsenie Papacioc. A umplut, arhitectonici a spiritului? Dar proza? umanitãþii, putem vorbi despre o logicã Soljeniþîn, la un moment dat, într-adevãr, cerul de sfinþi, referindu-ne R.C.: Aº spune mai întâi cã a suferinþei menite sã contribuie catalogheazã fenomenul Piteºti la cei care prin martirajul lor au învins scriitorii sunt fãpturi care mizeazã la o conºtiinþã colectivã ulterioarã drept cea mai mare barbarie a lumii intolerabila toleranþã din închisorile pe împãrtãºanie. Scriitorii pot sã scrie mai responsabilã din punct contemporane, însã, pe de altã parte, comuniste, dezvãluind frumuseþea ascunsã, dar ºi abandonatã a vieþii. pentru ei înºiºi, dar ei scriu mai ales de vedere moral? consider cã un asemenea capitol istoric Cum vã raportaþi la acest martiraj pentru ceilalþi. Ca sã îi vindece, sã îi R.C.: Nu prea accept formula depãºeºte statutul de barbarie. Dacã românesc ºi care sunt principalele de logicã a suferinþei! Înãuntrul meu depãºeºte, într-adevãr, acest statut, mângâie ºi sã-i înminuneze pe ceilalþi. cauze ce au fãcut ca el sã nu fie se gãseºte o fãpturã care repudiazã putem sã vorbim despre fenomenul Sau ca sã limpezeascã vremurile ºi suficient de cunoscut în zilele noastre? lucrurile în aceastã lume. Scriitorii sunt ideea cã suferinþa (injustã, abuzivã) Piteºti ca despre un test al rezistenþei niºte terapeuþi (sau încearcã sã fie). are o logicã. Fireºte, dacã aº fi fãcut morale la care au fost supuºi deþinuþii, (Continuare la pag. 13) Anul IV Nr. 6 (31) Iunie 2013 11 Curtea de la Argeº

Seniori ai culturii Acad. Emilian Dobrescu Acad. Emilian Dobrescu s-aa nãscut la 22 mai 1933, în Bucureºti. Este LINK (sub egida membru corespondent al Academiei Române din 1 martie 1974 ºi membru O.N.U.). Pentru titular din 22 ianuarie 1990. contribuþiile sale în Absolvent al fostului Liceu Comercial „Regele Carol I” (1951) ºi al Facultãþii domeniul cercetãrii de Economie a Universitãþii „Lomonosov” din Moscova (1956). În 1963 a devenit economice, Journal doctor în economie. A fost, pe rând, asistent, lector, conferenþiar ºi profesor of Applied Quantitative universitar în Bucureºti. A lucrat în Comitetul de Stat al Planificãrii ca prim- Methods i-aa decernat vicepreºedinte (1972-11978) ºi ca preºedinte (1981-11982), funcþie din care a Medalia de onoare pe demisionat în urma respingerii propunerilor formulate în nume personal pentru anul 2007. Membru al restructurarea economiei româneºti. A efectuat douã stagii de documentare- consiliilor ºtiinþifice ale cercetare în S.U.A. (1970 ºi 1996). Din 1990 este cercetãtor ºi conducãtor al Romanian Journal for Seminarului de Modelare Macroeconomicã al Institutului Naþional de Cercetãri Economic Forecasting, Economice. A publicat circa 100 de articole ºi lucrãri de specialitate, dintre care Theoretical and 15 în colaborare. Principalele sale direcþii de cercetare sunt: teoria ºi problemele Applied Economics, metodologice ale mãsurãrii economice, analiza corelaþiilor macroeconomice Oeconomica, fundamentale, studierea economiei româneºti în perioada postbelicã, participarea Romanian Review la pregãtirea teoreticã ºi metodologicã a introducerii analizei input-ooutput în of Statistics. Membru România (1968-11973), cu utilizarea în acest scop a experienþei americane, al Association de elaborarea primelor modele econometrice româneºti – monosectorial ºi Comptabilité Nationale plurisectorial, analiza caracteristicilor economiei slab structurate ºi a problemelor (Paris), al International prelucrãrii seriilor statistice în condiþiile acesteia, investigarea proceselor Association for inflaþioniste în economiile emergente, elaborarea macromodelului economiei Research in Income and Wealth (New York), al Society for Financial româneºti de tranziþie. În fiecare dintre aceste direcþii a publicat, în þarã Econometrics (New York), al Royal Economic Society (Londra); preºedinte de sau la edituri strãine, numeroase cãrþi. „Macromodelul Dobrescu” a fost utilizat onoare al Centrului Român de Modelare Economicã (Bucureºti); reprezentant în simulãrile analitice ºi predictive destinate politicilor monetare, în elaborarea al Academiei Române în Consiliul Naþional de Coordonare a Statisticii. În 1989, strategiei pe termen mediu adoptate în 2000 de Guvernul României, precum ºi FIDE i-aa conferit titlul de „Mare Maestru Internaþional” în compoziþia de ºah; în testarea coerenþei Programelor Economice de Preaderare pe anii 2001-22003; a publicat trei lucrãri în acest domeniu, dintre care una în englezã. pe baza lui sunt publicate sistematic estimãri previzionale; acest macromodel (Dupã Dorina N. Rusu, Dicþionarul membrilor Academiei Române. 1866–2010, este implicat în fundamentarea prognozelor pentru România oferite de Project Ed. a II-aa, revãzutã ºi adãugitã, Editura Enciclopedicã, Bucureºti, 2010.) Curajul de a fi OM Constantin POPESCU Alexandru TAªNADI de productivitatea muncii sociale, ca ºi de ritmul încadreazã în ceea ce spunea Cicero în Senat. creºterii economice organice sunt esenþiale pentru Datoria externã trebuie moderatã. Bugetul naþional a fundamenta o viaþã economicã naþionalã, prin trebuie echilibrat, dacã vrem sã trãim dupã cum raþionalitate ºi speranþã, în slujba unei vieþi mai muncim. Poporul trebuie învãþat sã munceascã bune pentru generaþiile ce coexistã ºi se succedã. productiv ºi nu sã cerºeascã! ropunerea, Sandule, din partea revistei De fapt, frumuseþea la modelarea creºterii economice – De fapt, Sandule, concepþia pe care acad. Curtea de la Argeº, de a-l însoþi pe domnul prin productivitate la Emilian Dobrescu se aflã Emilian Dobrescu o încadreazã în ceea ce crede academician Emilian Dobrescu, întru dialog în înþelepciunea cã niciodatã cantitatea nu poate cã reprezintã optimul vieþii economice ºi sociale este cu cineP este, mi-a venit ca o mãnuºã. substitui calitatea! una de tipul „întregilor integraþi”, potrivit cãreia ceea – ªi mie, Costicã, trebuie sã-þi mãrturisesc – De acord cu tine, Sandule. La acad. Emilian ce este sãnãtos pentru mediul natural este sãnãtos cã mi-a cãzut la fel de bine, dacã mã gândesc Dobrescu întâlnim atât argumentarea funcþiei ºi pentru om ºi comunitate, pentru lumea afacerilor la modul în care am crescut în ale modelãrii! productive a sistemului economic, dintotdeauna, cât private ºi publice. Când propune maximizarea – Aºa este. Domnul prof. Emilian Dobrescu, ºi mijlocul pentru a alimenta aceastã „homeostazie” fondului de consum însumat, ca indicator al optimului de când mã ºtiu într-ale modelãrii corelaþiilor din a vieþii economice prin economisire întru investire. vieþii economice ºi sociale, el subordoneazã criteriul viaþa economicã, este tot academician, nu numai Tot dintotdeauna, nu poþi consuma mai mult decât raþionalitãþii economice nu profitului financiar, ci ca recunoaºtere instituþionalã, ci, mai ales, produci, dupã cum nu aºteptãrilor oamenilor, în dimensiunea lor cantitativ- ca apreciere generalã a omului de valoare, poþi sã produci dacã valoricã. În afara acestor aºteptãri, orice criteriu ca spirit viu ce ne-a însoþit în ºcoala de altãdatã! nu investeºti ºi nu poþi de optim economico-social – Într-adevãr, modul în care noi am reflectat sã investi durabil decât este lipsit de conþinut! vorbim despre prof. academician Emilian Dobrescu, – Sã amintim, Costicã, sub titlul Curajul de a fi Om, ne-a fost inspirat de încercarea prof. acad. ceea ce spunea Einstein: în timp ce omul de succes Emilian Dobrescu de este cel ce obþine din ce în ce mai mult de la alþii ºi le a contura un model oferã incomparabil mai puþin ºi, dacã se poate, deloc, de structurare optimã a omul de valoare este cel ce oferã în schimb celorlalþi economiei româneºti dupã din ceea ce este, fãrã sã le cearã nimic în schimb! 1989, ca pe un pas de – Comparaþia, Sandule, mi se pare a fi foarte cunoaºtere bazatã pe potrivitã pentru dialogul nostru despre profesorul armonia dintre raþionalitate Emilian Dobrescu. Este omul de valoare care a avut ºi speranþã în alocarea ºi are curajul de a fi OM în alte cunoaºteri autentice, resurselor limitate, în condiþii cum spunea Cioran, construind o adevãratã ºcoalã de incertitudine ºi de economicã întru credinþa cã ceea ce putem mãsura dacã economiseºti ceea libertate. Ce pãcat, însã, ne poate apropia de esenþa tendinþelor, chiar dacã, ce depãºeºte excedentul cã datele cu care operãm în acest proces de adesea, ceea ce cuantificãm este mult în afara de venit peste consumul prezent. Iar dacã se modelare macroeconomico-socialã la noi, ºi nu calitãþii fenomenelor pe care le urmãrim! O ºcoalã întâmplã sã consumi fãrã sã produci, sã investeºti numai, nu au nicio legãturã cu ceea ce îºi doresc a modelãrii economice care sã nu fugã de esenþa fãrã sã economiseºti, înseamnã cã, de fapt, trãieºti oamenii, cu fericirea lor. Însuºi Kuznets, fondatorul fenomenelor ºi proceselor economice, aceasta pe datorie ºi, mai devreme sau mai târziu, vine PIB-ului, la vremea lansãrii acestui agregat economic, este ceea ce ne dorim! scadenþa. Un popor care nu economiseºte nu poate spunea cã se propune un asemenea indicator de – Putem, Costicã, sã ne apropiem de cine este sã trãiascã cu adevãrat pe propriile sale picioare, apreciere cantitativã a vieþii economice, care însã Emilian Dobrescu pentru cã am crescut în spiritul aºa cum îºi doreºte! nu are nicio legãturã cu aspiraþiile oamenilor! lucrurilor pe care le-am citit ºi trãit, în anii noºtri de – Sã amintim ºi faptul cã gândirea, ca ºi atitudinea ªi, când ne gândim cã l-am introdus ºi în Indicele copilãrie economicã, din care am învãþat cã iubirea ºcolii economice a acad. Emilian Dobrescu, se Dezvoltãrii Umane (IDU)!?

12 Anul IV Nr. 6 (31) Iunie 2013 Curtea de la Argeº

Seniori ai culturii – Acum ºi aici, Sandule, unde încercãm sã trãim cosmicã, de dincolo de cunoaºtere, este tot neproporþionalã, dar în sens invers! Sau, împreunã cu prof. acad. Emilian Dobrescu sensul prof. acad. Emilian Dobrescu pune la baza ºcolii de ce, pe mãsurã ce vorbim de dezvoltarea durabilã, a cine este, spre a lãsa cititorii noºtri sã fie liberi de econometrie din România modelarea calitativã ne îndepãrtãm tot mai mult de acest deziderat! în a aprecia acest lucru, se cuvine sã precizãm a interacþiunilor ºi interrelaþiilor, unde conteazã – Acum ºi aici, Costicã, unde ne-am propus sã cã valoarea definitorie a acestui spirit ºtiinþific stã nu numai esenþa ecolonomicã a conceptelor, privite cinstim valoarea curajului de a fi OM la prof. acad. în curajul de a fi în armonie cu adevãrul, bunãtatea ca „întregi integraþi”, ci ºi credinþa în rolul lor Emilian Dobrescu, putem sã lãsãm întru reflecþie ºi frumuseþea, ce fac fiinþa umanã sã gândeascã transformator din interior, de tip metanoia, asupra pentru sãnãtatea ºcolii economice de la noi ºi nu ºi sã trãiascã pe calea unei vieþi legate nu de oameni spiritelor tinere care fac din educaþia economicã numai înþelepciunea lui Richard Branson: când sau de lucruri, ci de un ideal, de a pune cunoaºterea autenticã o activitate motivatã de vocaþie. Ce frumos, afacerile sunt pentru oameni, atunci aduc ºi profituri în slujba îmbunãtãþirii vieþii oamenilor, a ceea sã avem ºi economiºti formaþi la ºcoala vocaþiei sãnãtoase pentru întreprinzãtorii lor. Orice modelare ce îºi doresc aceºtia! întru armonia raþionalitãþii cu speranþa, ca principii a lor în acest sens este în spiritul „sãnãtãþii întregului – Costicã, curajul de a fi Om, la prof. acad. ale vieþii economice ºi sociale! viu”, din care face parte organicã ºi viaþa umanã. Emilian Dobrescu, se manifestã în tãcerea formei – Spre deosebire de alte spirite ºtiinþifice – Asta înseamnã, Sandule, cã, dacã economia scrise, în morala bunului simþ pe care construieºte economice de la noi, Sandule, la prof. acad. Emilian bazatã pe raþionalitate serveºte „sãnãtãþii întregului ºcoala de econometrie din România, unde modelarea Dobrescu dãinuie curiozitatea cunoaºterii întru viu”, atunci ºi cei ce promoveazã afacerile pot fi bazatã pe valorile „sãnãtãþii întregului viu” pune interpretarea misterului vieþii economice, de ce fericiþi, deoarece ºi cei ce beneficiazã de roadele bazele unei noi interpretãri calitativ-cantitative, unii trãiesc bine ºi alþii trãiesc prost, de ce la unii lor directe, oamenii, sunt fericiþi! În afara fericirii încadratã organic în ceea ce îºi doresc oamenii. amprenta ecologicã este definitã de raportul 6% din ca „întregi vii integraþi”, totul este un contrasens Pentru cã, orice modelare a vieþii economice populaþie ºi 40% din resursele primare ale globului, periculos ºi generator de crizã ecolonomicã. De crizã ºi sociale, în afara a ceea ce îºi doresc oamenii, în timp ce la alþii o asemenea amprentã ecologicã ce afecteazã grav însãºi existenþa „întregului viu”. este un nonsens! – Dacã ºcoala în care suntem educaþi ºi crescuþi, – În tãcerea acestui om de ºtiinþã economicã, Costicã, ne învaþã sã visãm ºi sã avem curajul de a Sandule, se aflã o întreagã înþelepciune sistemicã, ne lupta pentru visele noastre, chiar ºi prin încãlcarea unde învãþãm nu numai ce este nou ºi util cunoaºterii regulilor încremenite în proiect, atunci ºi numai atunci întru fericirea oamenilor, ci ºi sã ne dezvãþãm, pânã putem spune cã am fost educaþi în iubire, de a fi cine nu este „prea târziu”, cum spune Dostoievski, adicã, suntem, de a deveni schimbarea care dorim sã se înainte de a ajunge în Iad, de lucrurile în care nu producã din interiorul spre exteriorul lumii noastre! credem cã ne mai pot fi de folos. ªi sã ne apropiem – Sã încheiem, Costicã, spunând cã suntem cât putem de optimul ca libertate în rãspundere, onoraþi ºi motivaþi de sens sã cinstim armonia dintre în solidaritate umanã, comuniune socialã ºi cunoaºterea autenticã ºi demnitatea de a fi OM la compasiune. De fapt, sã ne apropiem de optimul profesorul academician Emilian Dobrescu, astãzi „sãnãtãþii întregului viu”! când deficitele de acordare, coerenþã ºi rezonanþã – Convins cã viaþa este o existenþã în relaþia par sã ne arunce în cea mai gravã ºi profundã crizã cu tine însuþi, cu semenii, chiar cu divinitatea a valorilor din câte se cunosc! Lucrãri de economie 1996 ºi 2000, în englezã; O încercare de estimare a economiei necontabilizate – Cazul României, 1998, ale acad. Emilian Dobrescu în francezã; Unele estimãri ale economiei informale în România, 2001, în englezã; Distorsiunea monetarã Despre folosirea matematicii în cercetãrile în economia de tranziþie – Cazul României, 1998, economice, 1961; Ritmul creºterii economice, 1968 în englezã; Inflaþia de bazã în economia de tranziþie, (Premiul „Petre S. Aurelian” al Academiei Române); 1999, în englezã; Blocajul financiar în economia Tipologia economiilor naþionale, 1977; Macrociclul României, 2 pãrþi, 2000 ºi 2001, în englezã; Outputul economic optimal, 1983, în englezã; Mãsurarea potenþial dublu condiþionat, 2004, în englezã; economicã, 1989; Introducere în fundamentele Mãsurarea interacþiunii schimbãrilor structurale cu modelãrii macroeconomice, 2002, în englezã; Mihai Viteazul (Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”) inflaþia, 2009, în englezã; Macromodelul economiei Corelaþia dintre progresul tehnic ºi creºterea naþionale a României. Versiunea experimentalã productivitãþii muncii, 1963; Cuantificarea intensitãþii pentru prognoza dezvoltãrii economiei româneºti, INCE–Dobrescu, 1993; Macromodelul economiei schimbãrilor structurale în economie, 1967; Corelaþia 1971; Cu privire la modelarea corelaþiei fundamentale româneºti de tranziþie, cu trei ediþii în englezã, 1996, dintre acumulare ºi consum, 1971; Funcþia LM în a utilizãrii venitului naþional, 1972 ºi 1974 în englezã; 1998 ºi 2000, lucrare distinsã cu Premiul de economia de tranziþie, 1993; Dihotomia real-nnominal Optimul economiei socialiste, 1976, cu ediþie în Excelenþã al Bãncii Naþionale a României; Scenarii în economia româneascã de tranziþie, 1997; englezã în 1979; Tranziþia ºi comportamentul pe termen mediu pentru economia româneascã, Productivitatea muncii sociale, 1964; Structura economic, 1992, în englezã; Tranziþia ºi modelarea 2000, în englezã; Evoluþia macromodelului economiei economiei româneºti, 1969, cu o ediþie extinsã în macroeconomicã, 1993, în francezã; Viteza de româneºti de tranziþie, 2002; Tranziþia în România – 1973, în englezã, germanã, francezã, rusã; Balanþa circulaþie a banilor în economia de tranziþie, 1994, Abordãri econometrice, 2002; Macromodelul legãturilor dintre ramuri – instrument de analizã în englezã; Procesele instabile ºi modelarea economiei româneºti de piaþã – Versiunea 2005, structuralã a economiei, 1970, în românã ºi englezã; macroeconomicã, 1995, cu o ediþie în englezã în în englezã. Modele ale corelaþiei dintre acumulare ºi consum 1996; Economia de tranziþie – sistem slab structurat,

(Urmare din pag. 11) R.C.: Este pentru întâia datã cã aud ºi reacþionez la aceastã sintagmã pe care o menþionaþi aici ºi acum: intolerabila toleranþã! S-ar putea sã fie mai Prin închisorile ºi lagãrele comuniste din România au trecut destui R.C.: degrabã un joc de cuvinte care sunã provocator, fãrã sã conþinã neapãrat un sens preoþi, cãlugãri, ierarhi aparþinând tuturor cultelor, mulþi dintre aceºtia fiind supranumiþi „sfinþii închisorilor” tocmai pentru comportamentul lor impecabil major sau definitoriu. Existã deja arhicunoscuta sintagmã a lui Hannah Arendt din punct de vedere moral, uman, nu în ultimul rând religios. În mod aparte de banalitate a rãului – de ce sã mai cãutam ºi alte formule, când aceasta persecutaþi au fost greco-catolicii ºi romano-catolicii. Dar ortodocºii nu au fost se potriveºte ca o mãnuºã pentru universul concentraþionar din secolul XX nici ei scutiþi de marca Gulagului românesc, sute ori poate chiar mii de preoþi (indiferent de ideologia care îl animã)? Nu existã nicio dimensiune eticã ºi cãlugãri ortodocºi gãsindu-ºi sfârºitul în detenþie sau supravieþuind necicatrizaþi în torturã ºi reeducare, ci doar oroare ºi abominabil în absolut. în urma acesteia. Au existat chiar miºcãri monahale ºi spirituale anticomuniste din rândul T.P.: Închisorile comuniste din Romãnia, mai ales cele de la Piteºti, Aiud ortodoxiei – le amintesc doar pe cele mai mediatizate (în postcomunism) dintre sau Gherla, i-au ajutat pe foarte mulþi deþinuþi sã-ºi cultive, dupã cum ei înºiºi ele: miºcarea Rugul Aprins ºi miºcarea de la Mãnãstirea Vladimireºti (chiar dacã au mãrturisit, virtuþi înãlþãtoare. Într-un fel, cele petrecute în temniþele pe care aceasta din urmã a fost boicotatã chiar de BOR). „Sfinþi ai închisorilor” au fost le amintim au avut rolul de a face din nou posibilã naºterea Binelui din Rãu, ºi destui deþinuþi fãrã coloraturã clericalã, religioasã – au fost „sfinþi” exclusiv asemenea Universului din Haos. Consideraþi cã este hazardat dacã am lua prin comportamentul lor dãruitor, generos, sacrificial, în unele cazuri. În general, în considerare chiar ideea de purificare a condiþiei umane în scopul dobândirii cei care au scris despre Gulagul românesc s-au oprit ºi asupra acestei nuanþe recunoaºterii adevãrului sublim, în mãsura în care ne raportãm la victimele de martiraj ºi, în anumite cazuri, chiar a funcþionat o mediatizare amplã legatã universului concentraþionar românesc? de acest subiect. Aºa încât, chestiunea care se pune este cum a reacþionat R.C.: Nu ºtiu ce sã vã rãspund cu exactitate. Întrebarea dumneavoastrã publicul cititor sau auditoriul ºi de ce acest martiraj este, adesea, trecut cu pare sã fie mai degrabã adresatã unui posibil teolog sau unui înþelept (iar eu vederea sau minimalizat. Nu am un rãspuns limpede. Poate cã o parte din nu sunt aºa ceva). Tot ce ºtiu (în urma multelor lecturi pe care le-am fãcut asupra poporul român nu are ochi sã vadã ºi urechi sã audã... sau poate e o chestiune mãrturiilor de detenþie din perioada comunistã) este cã destui deþinuþi politici au (un defect) legatã de memorie, de memoria ororii! izbutit sã se mântuie lãuntric, în închisori ºi lagãre, datoritã unei înãlþãri spirituale T.P.: Reeducarea ºi tortura au fost coordonatele de principiu ºi datoritã unor revelaþii survenite acolo. Aceºti oameni au fost norocoºi, întrucât ale universului concentraþionar din România comunistã, de aceea sintagma au avut energia interioarã necesarã sã poatã supravieþui în infern într-un chip intolerabila toleranþã pare potrivitã. Tocmai reeducarea ºi tortura ne atrag atenþia iluminat. Dar pe lângã ei existã destui alþii care au cãzut în beznã ºi hãu cu privire la importanþa ºi obligaþia inviolabilitãþii demnitãþii umane. În acest sens, ºi nu au mai putut niciodatã sã se ridice ºi sã reînvie. Aºa încât lucrurile v-aº întreba care ar fi cea mai adecvatã manierã de a surprinde dimensiunea sunt împãrþite (ca întotdeauna în viaþã ºi în lume). eticã a reeducãrii ºi torturii la care s-a fãcut referire? (Septembrie 2012) Anul IV Nr. 6 (31) Iunie 2013 13 Curtea de la Argeº

Seniori ai culturii Ion Horea on Horea s-aa nãscut la 10 mai 1929, în comuna ediþie îngrijitã de Romulus Vulpescu, Editura Eminescu, Petea de Câmpie, judeþul Mureº. Urmeazã liceul 1973; Mãslinul lui Platon, Editura Dacia, 1976; Bãtaia la Aiud (1940-11942), Turda (1942-11944), Târgu cu aur, Editura Dacia, 1979; Un cântec de dragoste MurIeº (1944-11945), apoi Seminarul Pedagogic din Cluj pentru Transilvania, Editura Dacia, 1983; Eu trebuie (1945-11946) ºi Liceul „Al. Papiu Ilarian” din Târgu sã fiu (Colecþia „Cele mai frumoase poezii”, Prefaþã de Mureº (1947-11948). Între 1948 ºi 1949 este student Edgar Papu), Editura Albatros, 1984; Noaptea nopþilor, la Institutul de Arte Plastice din Bucureºti, pe care Editura Dacia, 1985; Guguºtiucul, Editura Ion Creangã, este obligat sã-ll pãrãseascã. Urmeazã ªcoala de 1985; Podul de vamã, Editura Eminescu, 1986; Viaþa Literaturã „Mihai Eminescu” (1951-11952). Este redactor viaþa, Editura Dacia, 1987; Dealuri de lut, Editura la Viaþa Româneascã (1952-11964), secretar al Uniunii Dacia, 1990; Cumpene, Editura Albatros, 1991; Locul Scriitorilor (1964-11968), redactor-ssef adjunct la ºi ceasul (Biblioteca pentru toþi), Editura Minerva, 1994; Gazeta literarã (1968) ºi România literarã (1968-11990). Cãderea pe gânduri, Casa de editurã „Ardealul”, 1996; Debuteazã cu poezie în 1949, în ziarul Lupta Bãtãi în dungã, Editura Albatros, 1999; 70, Editura Ardealului, ºi editorial cu volumul Poezii (1956). Biblioteca Bucureºtilor, 1999; Cartea sonetelor, Editura A publicat un numãr mare de volume de poezie, Ardealul, 2001; ªi va fi ziuã ºi va fi noapte, Editura a tradus din poeþii maghiari din România. Premii Ardealul, 2001; Mãrturisiri ºi Rugãciuni, Editura Viitorul ale Uniunii Scriitorilor (1961, 1976), Asociaþiei Românesc, 2003; Poezii ºi Poeme, Editura Fundaþiei Scriitorilor din Bucureºti (1972) etc. Internaþionale pentru Culturã ºi ªtiinþã „Mihai Volume de poezii: Poezii, Editura de Stat pentru Eminescu”, 2004; Reversuri, Editura Ardealul, 2005; Literaturã ºi Artã, 1956; Coloanã în amiazã, Editura Bãtaia cu aur, ediþie de autor îngrijitã de Eugeniu pentru Literaturã, 1961; Flori de pãpãdie, Editura Nistor, prefaþã de Al. Cistelecan, Editura Ardealul, Tineretului, 1962; Umbra plopilor, Editura pentru 2009; Versuri ºi Reversuri/ Vers et Revers, traducere Literaturã, 1965; Poezii (Colecþia „Albatros”), Editura de Paula Romanescu, Editura Cartea Româneascã, pentru Literaturã, 1967; Calendar, Editura Tineretului, 2009; Calea târgului, Editura Ardealul, 2010 1969; Încã nu, Editura Dacia, 1972; Versuri 1956-11972, (din acest volum sunt reluate poemele alãturate) etc.

Ectenie Vitraliu

Cruci destrãmate Zac în potire Cruci înclinate Sânge-nn potire Nucul, prin foi ruginii Sãlcii, pe râturi pustii Plopul, pe frunze-aargintii Noduri ºi fire Trupuri uitate Peste zidire Lacrimi curate κi mai pârguie nucile. Le mai scuturã ploile. Tot mai tremurã zãrile. Din patrafire Vai, omenire! Fãrã iubire Vai, Împãrate! Tu te þii, te mai þii, Tu te þii, te mai þii, Tu te þii, te mai þii, Cad nestemate Vai, Împãrate! Fãrã pãcate Vai, omenire! Clãtinat, cu nãlucile. Clãtinat, cu nevoile. Clãtinat, cu mirãrile. De la Cantata Ardealului la Cartea Rondelurilor Marian NENCESCU ncununat de Asociaþia cãpãtând ºi un rol distinct, autonom, evidenþiind „Din pãtimirea mea de bard/ Ceva-ceva se înfiripã/ Scriitorilor din Bucureºti adesea atât caracterul muzical al compoziþiei, ªi ca închise într-un gard/ Sub doar a timpului risipã/ cu premiul Opera omnia, cât ºi mesajul liric. La noi, maestrul necontestat al Rondelurile mele ard” (p. 49). noiembrieÎ 2012, poetul Ion rondelului rãmâne Alexandru Macedonski (1854- Originale sunt ºi reflecþiile despre starea ºi Horea revine în spaþiul publicistic cu o culegere 1920), autorul ciclului (publicat postum, în 1927) condiþia poeziei: „Cum viaþa-i gata sã te-ngâne/ de Rondeluri (Ed. Ardealul, Tg. Mureº, 2012, Poema rondelurilor, multe dintre aceste creaþii fiind Cã-i prea târziu, cã-i prea devreme/ ªi cã nimic nu-þi lector de carte fiica poetului, Irina Horea), cu totul popularizate, în anii ’80, prin muzica menestrelului mai rãmâne/ De-atâtea fleacuri ºi probleme/ Tu scrie, 99 de poeme, artistul evitând suta, probabil dintr-o Tudor Gheorghe. Probabil cã ºi sub influenþa acestui nu lãsa pe mâne”. Poet al Ardealului, Ion Horea nu-ºi prejudecatã nedezvãluitã public. Recentul volum, excelent actor ºi muzician, unii poeþi de esenþã uitã nici menirea profeticã: „La Rovine în câmpie/ al 30-lea dintr-o selecþie subiectivã comunicatã cãrturãreascã, de la Romulus Vulpescu, Radu Ori în codrii cei comaþi/ Ai Cosminului sã fie?/ Spune, de editor ºi înscrisã pe manºetele copertei cãrþii, Cârneci, la Ion Horea (autori de texte transpuse Maicã Românie,/ Unde sunt acei bãrbaþi?” (p. 91). întregeºte profilul literar al unui autor „de cursã lungã” muzical de Tudor Gheorghe), au cultivat rondelul Pornind de la acest nou volum de versuri, (a debutat în 1956, la fosta ESPLA, cu un volum ca pe expresia rafinatã a unui anume mod anticipãm cã poetul Ion Horea nu ºi-a epuizat de raportare liricã intitulat simplu Poezii, iar cea mai recentã carte capitalul liric, fiind capabil, pe viitor, sã furnizeze noi la realitate. a apãrut în 2011, la Cluj-Napoca, sub titlul Psalmi surprize. Sub acest aspect, „modestia” liricã afiºatã ºi rugãciuni, giratã de Editura Dacia XXI). Totodatã, de poet este înºelãtoare ºi ne face sã nu luãm în volumul Rondeluri reprezintã cea de-a cincea seamã avertismentele de genul: colaborare cu Editura Ardealul ºi cu neobositul „Moºia mea de om sãrac/ ei director, cãrturarul Eugeniu Nistor. Cu pãlãmidã ºi mohor/ Din Dacã despre opera poeticã a lui Ion Horea, critica, Bucureºti pânã-n Feleac/ prin glasul celui mai autorizat reprezentant al ei, Mã-ndeamnã sã le cânt în cor/ Nicolae Manolescu (v. Cinci secole de literaturã) Minunile acestui veac” (p. 98). a conchis cã este una care rãmâne, autorul însuºi, Poet tradiþionalist, purtând vrând parcã sã confirme acest verdict, persevereazã în suflet nostalgia originilor, Ion publicând cvasianual câte un nou volum de versuri, Horea, intrat în rândul clasicilor întãrind astfel ideea cã generaþia liricã ce debuta de mai bine de douã decenii, la mijlocul deceniului cinci al secolului trecut este dã glas în lirica sa marilor patimi departe de a fi expiratã. Dovadã este ºi tinereþea istorice, identificându-se cu spiritualã a unor poeþi, precum Radu Cârneci, glasul etern al eroilor neamului. Ion Brad sau, în cazul nostru, Ion Horea. Vibraþiile poeziei sale vin dintr-un Specie pretenþioasã ºi privilegiatã a literaturii oeziile cuprinse în recentul volum ev ancestral, învãluit de toamne universale, abordatã în egalã mãsurã ºi de autorii al lui Ion Horea constituie, simultan, ºi melancolii, unde supremele semne ale trecerii români clasici ºi contemporani, rondelul face parte dovada incontestabilã a mãiestriei tehnice rãmân cele sufleteºti. Lecþia de viaþã a poetului, din categoria poeziilor cu formã fixã, originea lui a poetului,P dar ºi a persistenþei unui fior liric cultivat comunicatã atât publicului, cât ºi celor apropiaþi, pierzându-se, ca ºi în cazul baladei, în Franþa consecvent de poet vreme de mai bine de patru este una simplã: poezia are darul de a ne împãca medievalã. Denumirea însãºi conduce spre decenii. Scriitor nostalgic, Ion Horea reitereazã cu lumea, cu condiþia sã fie practicatã ºi trãitã franþuzescul rondeau, indicând fãrã greº o categorie într-un veritabil jurnal liric, compus în canoanele cu sinceritate ºi dãruire: „Eu nu-s decât alesul liricã înruditã cu muzica ºi având drept caracteristici poeziei cu formã fixã, multe dintre temele sale lor comornic/ ªi fac un semn unde-i un dar sonor…/ rimele fixe ºi refrenul. Fixat în actuala formã clasicã favorite: contemplaþia trecerii timpului, „iluzia” Prins în al patimilor mele ornic/ Bãtai ºi glasuri vin de poetul Clément Marot, la începutul secolului cãrturãriei, moºtenirea liricã lãsatã urmaºilor, din lumea lor.” (Scribul, poem omonim, Ed. Ardealul, al XV-lea, rondelul cuprinde, de regulã, 15 versuri patriotismul echilibrat, seninãtatea cugetãrii puse 2011). cu lungime variabilã, în care refrenul (tema) se repetã sub semnul judecãþii divine. Rondelurile sale Aºadar, Ion Horea este un poet care nu doar la primul, al optulea ºi în ultimul vers, acesta „ard”, „þipã” ºi au vivacitatea „leopardului de savanã”: rãmâne, dar, mai cu seamã, convinge.

14 Anul IV Nr. 6 (31) iunie 2013 Curtea de la Argeº 8 Istoria de lângã noi N. Steinhardt, intelectualitate ºi sanctitate (I) Terezia FILIP O înrudire de esenþã de o astfel de þintã ori nãzuinþã se raporteazã rezistenþã tranºantã la dictaturi ºi una dintre Plec, în aserþiunea de permanent la acest absolut prin sistemul de gândire, categoriile sociale remarcabile – a dat cel mai lung faþã, de la premisa cã existã prin ce face ºi ce scrie, prin modul cum trãieºte ºi ºir de martiri în istoria recentã. Repudiatã de o legãturã certã ºi o înrudire prin principiile pe care le urmeazã în viaþa personalã. regimurile totalitare, ea a confirmat o uimitoare de esenþã, inaparentã Aceasta înseamnã, cu alte cuvinte, a îndeplini capacitate martiricã, de-a se jertfi pentru adevãr, în toate cazurile, între necontenit o triplã acþiune – a crede, a proclama justiþie, libertate, proprietate, credinþã-n Dumnezeu intelectualitate ºi sanctitate. Sau, altfel formulat, ce crezi ºi a trãi în lumina principiilor pe care le ºi alte valori, probând o forþã ce, în unele cazuri, aº putea spune cã intelectualitatea de mai multe proclami [3]. Evident, nu mulþi dintre intelectualii a excedat condiþia omeneascã pânã la limita cu carate, practicatã la anumite altitudini spirituale vremilor moderne ºi-au propus ºi au reuºit aceastã sfinþenia. Destul sã-i numim pe Mircea Vulcãnescu, este – poate fi – o cale spre sanctitate [1]. De manifestare tridimensionalã a fiinþei lor. În al doilea Dinu Pillat, Monseniorul Vladimir Ghika, Sandu ce consider plauzibilã aceastã ipotezã? Pentru cã: rând, vãd sfinþenia ca premisã a sanctificãrii, treaptã Tudor, Ioan Suciu º.a. Steinhardt a aparþinut acestei 1. Intelectualitatea, definitã de un eticism profund, posibilã spre aceasta, condiþie prealabilã obligatorie categorii ºi experienþe. Reflecþiile ºi aserþiunile structural („Tind sã cred cã nimic altceva nu importã ºi necesarã, ºi nu doar ca pe un rezultat de despre Dumnezeu, divinitate, creºtinism, care pot decât caracterul”, afirmã Steinhardt în Jurnalul convenienþã al acesteia. Sanctitatea nu este face din Jurnalul fericirii un obiect de cercetare fericirii) ºi de nãzuinþa ardentã spre un absolut definit pur ºi simplu o consecinþã a unei stãri de fapte, teologicã ºi filosoficã dintre cele mai serioase, de trinitatea adevãr-bine-frumos are ceva comun ci o permanenþã a harului ce emerge recunoaºterii înseamnã tot intelectualitate. Citindu-l, calci pe cu asceza ºi cu o formã de monahism convergent ºi îl obligã pe cel ce-o nãzuieºte ºi o trãieºte cu piscuri, te afli la altitudini dintre cele mai luminoase cu sfinþenia. 2. Consider cã intelectualitatea cea mai ardoare, la o extrem de înaltã vibraþie spiritualã în gândirea secolului 20. Atracþia steinhardtianã cãtre elevatã presupune o puritate ºi o altitudine specifice ºi, evident, ºi pe cei chemaþi sã o recunoascã ºi cel mai înalt nivel existenþial, care iscã ºi inspirã ideile, sfinþeniei, tot aºa cum sfinþenia are categoric o notã sã o confirme ca atare. Sanctitatea se cere imperativ sentimentul prezenþei ºi al pregnanþei lui Dumnezeu comunã cu intelectualismul cel mai efervescent. probatã dinainte într-o modalitate sau alta, pentru în lume, acuta recunoaºtere a nevoii omeneºti de (Cum putea fi „accesat” ºi înþeles Dumnezeu, altfel a fi confirmatã de sanctificare sau canonizare – bunãtatea supremã, de tandreþe, altruism ºi bucurie, decât printr-o formã superioarã de cunoaºtere?) recunoaºterea instituþiei bisericeºti necesitând care sã energizeze realul arid, constituie tot o vocaþie 3. În lumea noastrã neo- ºi postmodernã, omenescul un lung proces de documentare ºi de confirmare. intelectualã. Aceasta, întrucât cunoaºterea însãºi comunicã, cred, cu Dumnezeu nu atât ºi nu doar Cu sanctitatea nu te poþi juca, precum cu orice alte e un har venit, pe orizontala timpului, din sapienþa pe calea rugãciunii ori a participãrii liturgice, ci, într-o recunoaºteri profane, titluri ºi atribuiri cotidiene, timpurilor biblice, iar pe verticalã din tentaþia cu care mare mãsurã, ºi prin marile idei pe care le cautã cu orice alte confirmãri sau negãri. transcendenþa îl încearcã pe om, din bunãvoinþa ºi le primeºte individul antrenat în planul vieþii cu care absolutul se bolteºte deasupra cãutãrilor personale, pe calea cunoaºterii ºi a modelãrii de sine. omeneºti, dintr-o aptitudine specialã de-a vedea ªi cine altcineva îi inspirã ºi faciliteazã ideile inovatoare în profunzimea ºi în substanþa lor genuinã lucrurile ºi creatoare decât Instanþa Supremã, Dumnezeu? existenþei. Faptul acesta destul de subtil, de altfel, este suficient de convingãtor când îi privim nu doar cãrþile Patru cãi spre dimensiunea sfinþeniei ºi textele, ci personalitatea lui N. Steinhardt în Sanctitate înseamnã a avea flerul – cum se spune ansamblul ei. Linia sinuoasã a destinului sãu pare în limbaj actual – prezenþei lui Dumnezeu în lume, a se derula în þesãtura existenþei dupã niºte repere a-I percepe semnele în magma existenþei profane peste care dãm ºi atunci când îi citim, bunãoarã, ºi a ºti sã le decodifici ca atare, a avea simþul acut pe Sfântul Augustin, pe Toma de Aquino, pe al pregnanþei Sale ºi, nu în ultimul rând, a te simþi Bernard de Clairvaux, pe Edith Stein (Sfânta Tereza ºi a fi parte/partener la manifestarea Sa. De aici Benedicta a Crucii), ori pe Francisc d’Assisi, sfinþi bucuria ºi fericirea participãrii la realul dat. Nu celebri, cu care atât gândirea, cât ºi destinul lui însã întotdeauna ºi nu numaidecât toate acestea N. Steinhardt mi se par asemãnãtoare în câteva echivaleazã cu autodeclamata condiþie de creºtin, puncte esenþiale. Precizez însã cã nu în toate cu cea de monah ori cu dorinþa de-a te manifesta cazurile când vorbim de intelectualitate ºi de ca atare. Sanctitatea vine mai ales din foarte fina cunoaºtere, putem vorbi ºi de sanctitatea modului percepþie a diferenþelor, a distanþelor între persoana sau a modelului de gândire, cãci pârtiile cãutãrii profanã ºi nivelul ameþitor, spiritual, la care trebuie intelectuale pot fi uneori subiective ori rãtãcitoare sã urci, spre care te miºti. Sanctitatea echivaleazã [2] ºi ameþitoare ºi mai mult sau mai puþin îndepãrtate a orice absolut, sfinþenia este însã mai cu experienþa vieþii ºi a calitãþii de creºtin, pilduitoare, de Absolutul, întrezãrit totuºi, cu dificultate, de om. mult o nãzuinþã, o scintilaþie, mai mult ºi se poate atinge, cred, în patru modalitãþi sau Cunoaºterea omeneascã atinge, ºtim, cote diferite sau mai puþin intensã ºi frecventã în pe patru cãi mai mult sau mai puþin interferente, mai în fiecare caz în parte, iar alpinismul ori zborul la interferenþeleC cu realul, ale celui chemat [4], vizat mult sau mai puþin singulare ori absolutizate, pe care altitudini ameþitoare sunt aventuri nu numai temerare, de ea, decât o instalare definitivã a insului în zona le identific în cele ce urmeazã: 1. Intelectualitatea ci ºi riscante. Când, în cãutãrile sale, eul – monah ei înaltã, decât o captare ºi o deþinere netã ºi ardentã ºi strãlucitoare, 2. Monahismul, 3. Asceza, ori ascet, cavaler ori oºtean, intelectual ori simplu permanentã de cãtre eu a acestei stãri de supremaþie sihãstria sau însingurarea, 4. Martiriul, ca probã þãran, nobil sau chiar imperator – identificã Absolutul spiritualã. Aceasta se cautã ºi se recucereºte ultimã ºi totalã a sanctitãþii. cu Dumnezeu, aceasta poate fi calea spre sanctitate. permanent, clipã de clipã. Nici nu s-ar putea altfel, 1. Intelectualitatea ardentã ºi strãlucitoare Semnele ei? Bucuria permanentã de-a privi existenþa având în vedere realul: tangibil ºi concret, material exercitatã la cote himalayene ºi dublatã în cazul ca pe-un spectacol ce îmbie ºi deconcerteazã ºi inerþial, seducãtor ºi absorbitor. Sanctitatea e Steinhardt, aºa cum deja s-a afirmat [5], de moralitate totodatã, o neascunsã jubilaþie a cunoaºterii, iluzorie ºi evanescentã, iar semnele ei sunt acuta ºi spirit critic, de altruism ºi bunãtate, de o dignitate o ardentã ºi necontenitã nãzuinþã a desãvârºirii senzaþie a vederii ºi atingerii binelui, absolutului, camuflatã în chip paradoxal într-o fermecãtoare spirituale ºi o capacitate necomunã – intuiþie? – de-a a frumuseþii ºi perfecþiunii la cotele lor superlative, simplitate ce conota mai mult decât firescul – sesiza atât în realul imediat, cât ºi în câmpul virtual, foamea neostoitã a eului de toate acestea ºi naturaleþea ºi chiar umilinþa asceticã, ce venea lângã ºi în umanitate, imanenþa ºi prezenþa divinã. ªi, capacitatea rarisimã de a le identifica ºi îndeplini, evident din toate acestea, dar ºi din asumarea permanent, convingerea cã adevãrul-binele-frumosul traversând prin magma realului, în care, ca oameni, momentelor dramatice pe care a fost nevoit sã irizeazã mai mult sau mai puþin þesãtura existenþei, iar suntem conþinuþi, cufundaþi. ªi, desigur, cãutarea le traverseze la un moment dat [6]. Sã ne amintim uneori strãlucesc cu putere, ca semne ale prezenþei neostenitã iar ºi iar, sisificã, a luminii divine întrezãrite doar modul în care N. Steinhardt îºi înfruntã lui Dumnezeu. Aceasta e – poate fi – dimensiunea fulgurant ºi atinse o clipã. Aceastã confirmare o arestarea din 31 decembrie 1959, mergând singur sanctitãþii ºi calea spre ea, frecvent relevatã de ai citindu-l atent pe Steinhardt. Dar sanctitatea mai la Securitate, cu geamantanul gata fãcut ºi pregãtit N. Steinhardt în Jurnalul fericirii. ªi încã un aspect: înseamnã ceva: a fi gata de înfruntarea unor suplicii anume – la îndemunul tatãlui, de-a nu fi jidan fricos – o disponibilitate necomunã de-a se jertfi pe sine ºi ispitiri felurite în interferenþele eului cu realul. Prin pentru cele ce vor urma. Condiþia intelectualã pentru supremaþia acestui principiu dãtãtor de fericire. urmare, nu vorbim, în cazul de faþã, despre sanctitate reprezenta pentru Steinhardt ºi o formã de rezistenþã ca formulã reverenþioasã ori semn de recunoaºtere Delimitãri necesare asumatã la totalitarismul comunist [7] ºi permanenta a autoritãþii ºi poziþiei în ierarhia bisericeascã tentaþie ºi obligaþie totodatã, de a cunoaºte miºcarea Când spun sanctitate (din lat. sanctitas-atis = (adresatã papilor ºi patriarhilor ortodocºi, cf. Dex. sanctitate sau sfinþenie) nu vizez neapãrat sensul pur de idei contemporanã, la nivel global, de a se raporta 1998) sau a distincþiei ºi demnitãþii celui apelat astfel. ºi conecta permanent la aceasta. Intelectualitatea teologic al termenului de sfinþenie, ci în primul rând Vorbim aici de-o dimensiune intelectualã ºi spiritualã sfinþenia ca pe o însuºire pregnantã, dar rarisimã, este o excepþionalã dimensiune spiritualã ce de excepþie, ce tenteazã cotele cele mai înalte i-a definit mereu pe marii sfinþi ai umanitãþii, cãci implicitã într-un anumit mod de gândire, în atitudinea pe care le poate atinge omenescul în ardoarea ºi în acþiunile unei persoane/personalitãþi ce tinde ea înseamnã atingerea unei gândiri ºi atitudini lui spre perfecþiunea spiritualã. necomune ºi a disponibilitãþii de a muri, la o adicã, necontenit spre desãvârºire spiritualã ºi îl adoptã Când spun intelectualitate, vizez o categorie ca termen de referinþã în cunoaºtere ºi ca valoare pentru adevãrul suprem, iar acest fapt poate echivala socialã, dar ºi o stare sau o atitudine a fiinþei. cu sfinþenia ori conduce cãtre aceasta. supremã a existenþei pe Dumnezeu. Cel vizat Intelectualitatea timpurilor moderne, formã de Anul IV Nr. 6 (31) Iunie 2013 15 Curtea de la Argeº

Istoria de lângã noi 2. Monahismul adopat adesea ca o cale sau nu vizez viaþa monahalã – o soluþie fericitã, o salvare supreme ale existenþei. Prin cunoaºtere se ajunge o nãzuinþã spre sanctitate – neechivalentã însã în asa din largul social unde destinul de opozant în idei la culturã ºi, de multe ori, prin ricoºeu, cultura mod obligatoriu cu aceasta ºi nefinalizatã întotdeauna cu regimul, de prieten al unor intelectuali „periculoºi” îl poate readuce pe individ în orizontul cu obþinerea sfinþeniei – reprezintã o posturã de afarã, de intelectual ºi fost deþinut politic, era ºi cel mai de sus al cunoaºterii – credinþa. consacratã ce poate favoriza o datã mai mult mai expus, ºi mai vulnerabil. Viaþa monahalã i-a Aceastã asociere de valori ºi de practici l-a definit cãutarea ºi gãsirea lui Dumnezeu, ba chiar îl obligã oferit, în sfârºit, un context cultic ºi uman cu care pe N. Steinhardt aºa cum i-a definit pe oricare dintre pe cel în cauzã la permanenta finisare spiritualã anvergura spiritului sãu intelectual pãrea a se derula sfinþii creºtini începând cu ucenicii lui Iisus Hristos a individualitãþii. Monahismul a reprezentat o tentaþie în deplinã armonie – natura Rohiei, liniºtea, izolarea, ºi cu toatã posteritatea christicã a galeriei sfinþilor. ºi o ipostazã nãzuitã, adoptatã ºi trãitã de marea cãrþile, biblioteca, fraþii monahi, rugãciunea, De aici, cu certitudine, intelectualismul sau acea majoritate a sfinþilor consacraþi de Biserica Creºtinã. posibilitatea de-a scrie, semnele de preþuire ce dimensiune spiritualã aparte care pare a-l distinge Pentru Steinhardt a fost un permanent imbold veneau mai ales dinspre prietenii intelectuali etc. pe un astfel de individ de cotidianul sãu, dar totodatã mai mult sau mai puþin secret, nutrit consecvent, În contextul regimului totalitar al modernitãþii, martiriul îl ancoreazã în lume, pe care o probeazã însuºi inclusiv prin culturã ºi cunoaºtere, ºi favorizat [11] nu înseamnã însã numaidecât a muri pentru Hristos, numit permanent în comunitãþile pe care în mod paradoxal de circumstanþele închisorii credinþã, în groapa cu lei, spre desfãtarea vreunui le frecventeazã, în grupurile cu care interacþioneazã, ºi de sistemul concentraþionar comunist. dictator, ci este o asumare a jertfei de sine, tocmai în cercul ucenicilor Sãi, învãþãtorul, domnul, rabbi, 3. Asceza, sihãstria, însingurarea de lume, de cãtre acei intelectuali fideli unui sistem de idei recunoscându-I-se privilegiul de iniþiat, de învãþãtor, asociate adesea cu monahismul, dar nechivalente definit de: umanism, creºtinism, libertate de gândire de însuºi Fiu al Lui Dumnezeu. Steinhardt vede însã în mod obligatoriu cu acesta, dedicate unui program ºi de exprimare, caritate, respectul alteritãþii etc. în persoana lui Iisus Hristos nu doar intelectualul, sever de perfecþionare spiritualã, constituie o a treia – în fond, forme ale unei pilduitoare puritãþi sufleteºti, ci ºi pe cavalerul [14], pe insul ales, pe nobilul sau, pe cale posibilã spre sanctitate. Formele „sihãstriei” pot, ale participãrii la îmbunãtãþirea cu sine a lumii ºi ale româneºte, un boier ºi un ins al ospeþiei ºi belºugului în fond, sã fie nenumãrate ºi diverse. Între acestea, principiului creºtin al iubirii aproapelui. Groapa cu [15], ce duce cu sine, peste tot pe unde umblã, bucuria intelectualitatea însãºi reprezintã o cale, un lei, în regimului totalitar modern, era mult mai subtil cunoaºterii ºi a nutririi spirituale. Prin urmare, condiþia fel de însingurare sau de abstragere din cotidian amenajatã decât de creºtin nu echivaleazã nicidecum ºi din profan, un alpinism spiritual care, practicat pe timpul lui Nero; cu ignoranþa ºi incultura ori cu refuzul consecvent, poate conduce fiinþa spre piscuri. Astfel ea nu se afla în cunoaºterii [16], cu izolarea-n sine, se ºi explicã martiriul intelectualitãþii din închisorile incinta circului, arogantã sau ignorantã [17], aºa cum comuniste ºi intelectualitatea ca formã de rezistenþã întrucât „circul” s-ar putea uneori, greºit, crede. În aceastã la grobianismul oricãror regimuri totalitare. se extindea la ordine de idei, condiþia de creºtin, asumatã, Intelectualitatea a fost categoria care s-a opus cel arii mult mai largi, presupune o situaþie aparte a individului mai tranºant regimului comunist ºi, nu întâmplãtor, în spaþiul social. care o practicã deliberat ºi discret. Oricât ar cea mai martirizatã în închisori, lagãre, domicilii Groapa cu lei era fi de puþin instruit ºi „ºcolit”, în accepþiunea forþate etc. peste tot, ºi în cotidianã ºi socialã a unei epoci anume, ºi 4. Martiriul probat de unii intelectuali, de monahi interiorul ºi dincolo cufundat mai mult sau mai puþin în formele ori de sihaºtri, atunci când istoria, timpul sau epoca de zidurile laice ale vieþii, ba uneori chiar copleºit pe care le-au traversat au devenit potrivnice închisorii, unde de ele, creºtinul autentic nu este ºi nu a persoanei, valorilor adevãrului, justiþiei, credinþei, „trudeau” activiºti fost niciodatã o fiinþã ignarã ºi retrogradã. evidenþei dreptãþii etc. este o a patra cale. În fond, fideli ori informatori martiriul lui Iisus Hristos, pilduitor pentru întreaga zeloºi care aveau reºtinul este, a fost întotdeauna, umanitate, este o astfel de abstragere dintr-o ca obiectiv de în felul lui, un cunoscãtor ºi chiar cotidianitate „mlãºtinoasã”, inaptã de-a percepe activitate destinul un iniþiat, întrucât creºtinismul semnele prezenþei lui Dumnezeu în lume. Martirii vreunui intelectual e oC cale de existenþã fundamentatã pe înºiºi raportaþi la realul ºi cotidianul nonconformist... o filosofie ºi o conduitã în conformitate traversat/experimentat de ei probeazã, mai mult Fiecare dintre cu învãþãtura cea mai misterioasã ºi sau mai puþin, o condiþie intelectualã situatã într-un aceste patru cãi mai fascinantã a umanitãþii, o cunoaºtere fel de opoziþie stranie cu timpul lor, iar intelectualitatea pare suficientã de superioarã, o formã de comunicare ºi de ca atitudine, ca mod de gândire ºi concepþie de una singurã, comuniune a omenescului cu Dumnezeu existenþã, a fost adesea în istorie prilej ºi cauzã pentru a nãzui ºi atinge sfinþenia, dar nu e doar prin ca Absolut, care este capãtul de sus al expediþiei a martiriului. În secolul al XX-lea, condiþia martiricã simpla adopþiune a uneia sau a alteia dintre ele. Luate spirituale ºi existenþiale a omului în lume. a fost eficient alimentatã de cele douã regimuri însã laolaltã, toate patru creeazã o magistralã – calea Cunoaºterea creºtinã e, astfel, nu doar doctrinã, totalitare, extremiste, iar comunismul e notoriu regalã ce duce în mod cert spre acel absolut cãutat ci o formã de cultivare a individului susþinutã zilnic în aceastã privinþã. Sã nu ne amãgim cumva cã cu înfrigurare de intelectuali, de asceþi ºi monahi, ºi practic de credinþã, prin interferarea ºi validarea martirii sunt exclusiv problema antichitãþii, a timpurilor spre perfecþiunea nãzuitã de iniþiaþi, de sfinþi ºi de permanentã a celor trei acþiuni – a crede, a declama, vechi ori a deceniilor post-christice, cã destinul lor mistici, spre adevãrul-frumosul-binele întruchipate a aplica. Cãci a crede în Dumnezeu la nivel mental s-a decantat odatã pentru totdeauna în înfruntarea în chip unic de Dumnezeu. Indiferent, însã, de calea sau pur teoretic nu e suficient fãrã a-L enunþa creºtinismului cu pãgânismul, la interferenþa erelor de acces la ea, sanctitatea se aflã mereu într-un fel necontenit, recunoscându-I astfel prezenþa ºi de dinainte ºi de dupã Iisus Hristos, ori în de disidenþã faþã de cotidian ori într-o opoziþie mai pregnanþa în dimensiunea fizicã ºi în cea metafizicã, expansiunea apostolilor prin lume, încât posteritãþii mult sau mai puþin netã cu existenþa profanã. [12] (ceea ce Steinhardt face necontenit). Iar aceste sã-i fi rãmas doar preocuparea de-a învãþa din pilda douã acþiuni nu sunt împlinite în afara experienþei, jertfei lor. Nu. Probarea credinþei în gradul cel mai Steinhardt ºi paradigma vieþii creºtine. a aplicãrii, a practicãrii lor în interferenþele eului în înalt e permanentã ºi persistã în lungul secolelor Cei patru C cotidian. Conformitatea existenþei cu dimensiunea în toate societãþile. Un monah ortodox afirma Existã o paradigmã a vieþii creºtine ºi a vieþii divinã o reprezintã cuviinþa – o exigenþã maximã memorabil: comunismul a umplut cerul de sfinþi. intelectuale, despre care, la invitaþia mea, le-a vorbit Într-adevãr, timpurile aurite, de libertate, democraþie a omenescului faþã de sine, ceea ce-i conferã într-o primãvarã, elevilor mei, un reputat hermeneut individului creºtin rezistenþa diamantinã ºi forþa ºi bunãstare rodesc nu doar în plan economic, român din Franþa [13], iar aceasta acþioneazã ci ºi în plan artistic ºi cultural, filosofic ºi sapienþial, spiritualã ce vine din aceastã triplã acþiune ce neîncetat ca un filtru ce, pe de-o parte, îmbogãþeºte se petrece la nivel mental, spiritual ºi pragmatic, iar cele de restriºte sunt rodnice în suferinþã ºi ºi fortificã fiinþa, iar, pe de altã parte, purificã ºi martiriu. Comunismul a martirizat violent ºi nimicitor, modelându-i integral ºi deplin fiinþa. A gândi sau valideazã personalitatea umanã. Schema aceasta a crede conduce cu necesitate la a spune sau o mulþime de intelectuali care s-au amãgit în primele reprezentatã de patru valori fundamentale, asamblate lui decenii, crezând cã proprietatea, adevãrul, a enunþa, cãci vorbirea e forma omenescului într-o structurã quaternarã – Credinþã-Cunoaºtere- de a se exprima ºi pe sine ºi raporturile cu realul, libertatea de opinie ºi de exprimare, drepturile Culturã-Cuviinþã, ce reitereazã într-un fel chiar persoanei, credinþa, justiþia sunt valori pe care cu pãmântescul ºi cu cerescul, iar aceste douã simbolismul crucii sau orice altã quaternitate acte se împlinesc prin înfãptuirea a ceea ce crede un regim de secol 20, autoproclamat democratic ce ordoneazã ºi guverneazã destinul idividului ºi de partea celor mulþi, le va respecta cu necesitate. ºi spune eul. Condiþia creºtinã prezintã astfel în orizontul existenþei, l-a definit ºi pe N. Steinhardt. o funcþie integratoare, ea fiind o formã de modelare Aº! Intelectualii bãnuiþi de atitudini independente Cele patru categorii sau forme de manifestare ori adverse au umplut puºcãriile ºi, deºi încrezãtori a omenescului ºi a socialului, întrucât cele trei definesc exemplar caracteristicile creºtinului, operaþiuni/acþiuni, a crede – a spune – a aplica, se în justiþia atotbiruitoare, cei mai mulþi au pierit iar asocierea lor e nu numai stringent necesarã, acolo în chinuri cumplite. aureoleazã necontenit, reciproc ºi magistral una pe ci, mai ales, obligatorie pentru oricare dintre cãile alta. Existã un circuit cu dus-întors între cei patru C: spre sanctitate amintite mai sus ar opta cineva. ghidatã de cuviinþã, credinþa conduce cu necesitate artirizarea prin/în închisoare este pregnantã Fie cã vorbim de monahism ºi de intelectualitate, ori în Jurnalul fericirii ºi în multe alte cãrþi la cea mai totalã formã de cunoaºtere ºi de culturã, de ascezã ºi de martiriu, cunoaºterea este obligatorie tot astfel precum ºi cunoaºterea ºi cultura, luminate cu tematicã specificã [8]. A existat însã ºi ea nu poate fi obþinutã altfel decât pe calea ºi oM altfel de martirizare, în afara închisorii, subtilã, de cuviinþã, conduc, pânã la urmã, la þinta cea mai autocultivãrii de sine, prin educaþie ºi ºcoalã, prin înaltã, absolutul identificat cu Dumnezeu. Creºtinul discretã, dar tenace ºi consecventã, petrecutã cu necontenita nutrire spiritualã ºi intelectualã a eului complicitãþi în spaþiul social mai larg – tot un „univers practicant se intelectualizeazã cumva, inevitabil, iar cu cele mai bune idei ºi cunoºtinþe ale umanitãþii, intelectualul creºtin se modeleazã ºi se finiseazã concentraþionar” [9] ºi acesta. (N. Steinhardt vorbeºte prin modelarea în prezenþa maeºtrilor ºi adoptarea în Jurnalul fericirii de orice univers concentraþionar, astfel, necontenit ºi pilduitor, ºi pe sine ca fiinþã prin umilinþei specifice ucenicului, printr-un deliberat efort paradigma mai sus prezentatã, dar ºi þesãtura socialã care nu e neapãrat o închisoare sau un lagãr.) de înnoire neîncetatã a sinelui. Aceastã asumare ºi Steinhardt a experimentat ambele forme. Martiriul în care el activeazã, adicã fiinþa la nivel social ºi aceastã nutrire se petrec într-un anumit fel ºi atunci colectiv. [18] De aceea, creºtinismul poate fi soluþia sãu a fost mai mult sau mai puþin constant în toþi când vorbim de sihãstrie, de ascezã ori de retragerea anii de dupã instalarea comunismului, pânã la optimã, singura eficientã ºi validã în perspectiva din lume. Între aceste patru categorii sau concepte viitorului global al omenirii. moartea sa [10]. Când vorbesc despre martiriu, existã un dus-întors, pentru cei cãutãtori de valorile 16 Anul IV Nr. 6 (31) Iunie 2013 Curtea de la Argeº

Poezie fãrã frontiere Cum m-aam îmbolnãvit de poezie Emil LUNGEANU tridiile bolnave continuã expresie poeticã” etc. Iar proteicã nu e doar back. Dar acelaºi efect de mozaic îl au ºi sinesteziile sã producã perle. opera prin avatarurile ei (precum, spre pildã, cele – dragi foarte poetului Pãsãrii de cenuºã (1986). La ultimul bacalaureat, paisprezece versiuni la Mai am un singur dor, Arghezi avea „lavanda sonorã”, la Macedonski „ZoeS ºi Tipãtescu se iubeau compoziþiile barbiliene sau alte precedente în crinii emanau „cântece nãlucitoare”, Cârneci zice pe la spate” în Ultima noapte materie), dar chiar ºi agregarea fiecãrui poem în „obosealã aurie” ºi „albastre dangãte, bangãte” de dragoste, întâia noapte de parte, îndeobºte imposibil de anticipat, mereu eluzivã (epifora sonetului Zvon de clopote, ce-þi trezeºte amor, iar un candidat mai isteþ, invitat sã comenteze ºi înºelãtoare. Radu Cârneci construieºte în maniera în memorie acea repetiþie eolianã a lui Blaga: „lângã povestea de dragoste a Luceafãrului, rãspundea lui Friedensreich Hundertwasser, asimetric, multicolor mine vântul”). Portretul osmic din Chip înmiresmat inocent cu o ridicare din umeri: „Nu am nimic ºi fluid, numai cã nu o face cu ostentaþia vienezului, („Te voi închipui toatã numai din miresme:/ ca o de comentat, sunt întru totul de acord cu autorul.” ci din instinct, pentru cultivatorul Grãdinii în formã grãdinã clãtinatã de vânt” etc.) exerseazã o Cântare ªi totuºi, în toiul crahului de azi, când acþiunile de vis (1970) poezia fiind un act de libertate absolutã, a cântãrilor „pe nas”, o eroticã a beþiei olfactive, romantice se prãbuºesc la bursã ºi fetele de împãrat care refuzã prefabricatele ºi schelãriile sintactice iar tãmâierea ritualã din Ocroteºte-mã, Dorador... nu mai viseazã la Hyperion, ci la Hypermarket, rigide. Aºa se ºi explicã paradoxul cã un sonetist („Dorador, tu cea fãrã-de-chip, ocroteºte-mã!/ incorigibilul Radu Cârneci continuã încã sã convins ºi un adept al formelor clasice ca dânsul nu Împrejurul meu cãdelniþeazã miresmele/ trupului investeascã în lirica eroticã la fel ca în vremurile bune pregetã totuºi sã treacã la verslibrism („cu prestigiul tãu. Primeºte-mã...”) este din aceeaºi esenþã ale Cântãrii cântãrilor (1973) ºi ale Heraldicii iubirii sãu atât de vechi ºi, nu o datã, într-o formã mai mult cu teiul lui Eminescu ºi cu mistica hindusã (1975). Nici nu e de mirare cã astãzi, ajuns bogat decât armonioasã”) ori de câte ori Muza i-o cere. a comunicãrii cu divinul pe calea miresmelor. în zile (dacã am socotit eu bine, are în cont peste ªi poate cele mai ilustrative ocurenþe de acest fel le 31.000), aratã la fel de june ca întotdeauna. Cãci reprezintã sonetele albe, a cãror elasticitate e pusã ar dacã nici trecerea în revistã a mijloacelor dacã vrei elixirul tinereþii, atunci exerciþiul romantic la probã pânã la extrem ca într-o fabricã de ciorapi de expresie nu e încã de-ajuns pentru e o reþetã mai sigurã decât a doamnei Aslan de damã extrafini. Motorul acestui tip de sonete amprentarea poetului – mai punând la socotealã ºi freneziaI cuvintelor, strofele incidentale puse ori a contelui de Saint-Germain. Oare nu cânta nu mai este în paranteze, sintagmele stranii – atunci John Lennon „Nu-i nevoie decât de iubire”? endecasilabul destinatara acestor incantaþii flamboaiante Desigur, semnatarul Scrisorilor cãtre Dorador iambic, ci însãºi nu mai lasã nicio îndoialã. Fiindcã, cine (1997) nu e deloc – ca sã împrumut din dialectul fervoarea alta este rãsfãþata Dorador pe care bardul sorescian – singur printre îndrãgostiþi. Dar dânsul retoricã. Iatã o tot mângâie, o gâdilã, o scarpinã, dacã rãmâne singurul desemnat pânã acum cu o mostrã: „Încet, nu chiar suverana ºi capricioasa Muzã? antonomaza „poetul Iubirii”, dupã cum Macedonski închipuindu-te, Degeaba ne tot abureºte dânsul cum a rãmas „poetul Nopþilor”, sau Coºbuc „al þãrãnimii”. braþele-mi te cã e doar un „nume inventat”, o etichetã Ar fi totuºi o greºealã sã înþelegem de aici cã ceea cuprind/ uºor a „perenitãþii prin dragoste”, „sora mea ce-l distinge în mod fundamental de alþi pasionaþi subþiindu-se-n de dor”, cealaltã jumãtate din androginul ai sportului cu arcul lui Eros este doar vechimea dor./ (Lângã lui Platon ºi alte asemenea ambalaje cu legitimaþiei de club, consecvenþa repertorialã tinereþe mã adun. fundã de ochii nevestei. Auzi colo acoperire: a propriilor scrieri de-a lungul a cinci decenii Iscodindu-mã/ cã-ºi dedicã Scrisorile cãtre Dorador „tuturor de creaþie. Unicitatea erotismului lui Radu Cârneci pãmântul mã femeilor (...) celor de azi, celor dintotdeauna” þine, mai întâi, de artele poetice, de unde ºi marea ademeneºte...)// – ei bravos, adicã ºi Leanei Polimerizata, dificultate de a o pune într-o formulã sinteticã. Vai, munþii, târziu ºi Babei Omida, ºi balabustelor din Obor Aºa de mare, cã-þi vine sã recurgi la ceea ce se vamã îmi cer. de vând etnobotanice pe sub fuste? Au alea în comun cu Platon cum am eu cu cheamã o definiþie ostensivã, pe care prof. John Dar nu!/ Eu doar Muzicanþi Lyons de la Universitatea din Edinburgh o ilustra pentru tine;/ ca o Lady Gaga! Fugi, dom’le, cu androginul, aici e vorba de o boalã profesionalã, ce pitoresc cu noþiunea de bou: „Îl vezi pe ãla de colo? pasãre plutind, umbrã/ de blândã tristeþe îmi eºti, mai tura-vura-bãtãtura, Radu Cârneci are serioase Ei bine, acela este un bou.” Aºa ºi aici: cum defineºti, înlãnþuindu-mã.// Iartã-mi durerea!/ La marile pãduri probleme la serviciu, e încurcat cu propria lui ºefã! bunãoarã, un Centaur îndrãgostit (1969)? Simplu, boreale, târziu/ mã umplu de amintiri.// Aici o rãcoare Cã nu de florile mãrului i-a acordat madam Euterpe na cartea ºi vezi singur! Iar dificultãþile se lasã ºi mai de veºnicie. Linã putere./ Regretele în arborii de atâtea favoruri acestui mare fidel, multe de nu le bine vãzute în sintagma „permanentul meu roman de veghe ascultã –/ o, întinde-mi aripile...” (Iartã-mi încape cartea de muncã. ªi oare nu le merita? dragoste” din Mãrturisirea poetului însuºi, adãugatã, durerea...) E un exemplu de ce este-n stare frazarea Câþi alþi pictori de cuvinte i-au mai zugrãvit asemenea în chip lãmuritor, superbei ediþii antologice bilingve nepredicativã, elipticã ºi asindeticã atunci când ºtii icoane Maicii Poeziei? Iatã, prin urmare, de ce din 2006 a Scrisorilor cãtre Dorador ºi a s-o manevrezi în tehnicã cinematograficã. Elegiacul acest inegalabil galanton al lirei este ºi va rãmâne Jurãmântului. Unde mai explica autorul: „Aceste nu mai este exprimat ideatic, prin discurs, ci inconfundabil în literatura românã. sonete – în fapt, mici invocaþii lirice – au fost scrise imagistic, prin câteva secvenþe disparate, a cãror Þineþi aproape aºadar (era sã zic „fiindcã nici mereu, din 1969 pânã în momentul intrãrii sub tipar derulare rapidã îþi pune în miºcare nu gândirea, nu ºtiþi ce pierdeþi”), voi, tineri ucenici ce aspiraþi la a ediþiei de faþã. Unele dintre ele au fãcut parte ci chiar inima (o îmbrãþiºare, munþii, planarea unei graþiile Parnasului! Cã uite, eu m-am vãzut debutând din Banchetul (Ed. Dacia, 1972), altele din Sonete pãsãri, pãdurile nordului etc.). Uneori, secvenþa este editorial cu poezie abia în februarie ’89, adicã la scurt (Ed. Cartea Româneascã, 1983), ca ºi din antologia dinamicã ea însãºi, bunãoarã haikudiada „Singuri./ timp dupã ce m-am mutat la actuala mea adresã; Clipa eternã (Ed. Eminescu, colecþia Poeþi Români Cetatea se îndepãrteazã/ asemenea unei nave, ºi cine crezi cã mai locuise odinioarã în acelaºi Contemporani, 1988). De fiecare datã însã, am cerul înghiþind-o...”, unde miºcarea de recul este apartament? Nu mai încape, deci, nicio îndoialã: rescris toate textele, pentru o cât mai exemplarã ceea ce se cheamã în operatorie o filmare travelling maestrul contaminase locul cu germenii Poeziei... Note I. Ioanid, I. Pantazi, N. Mãrgineanu, Radu Gyr etc. [1] Desigur, ea prezintã ºi nota fausticã atunci când cunoaºterea ºi creaþia umanã [9] N. Steinhardt, în Jurnalul fericirii, vorbeºte de trei soluþii pentru a rezista în sau sunt ireconciliabile cu dimensiunea naturalã a fiinþei, când ele depãºesc anumite cote, a învinge „orice sistem concentraþionar” care nu e neapãrat o închisoare sau un lagãr... iar tensiunea lor le scoate din sfera omenescului, ba chiar le întoarce împotriva acestuia. [10] Cf. N. Steinhardt în dosarele Securitãþii, 1959-1989, Nemira 2005, dosarul sãu [2] Pactul lui Faust relevã cealaltã dimensiune ºi riscurile pe care le implicã traseul de urmãrire informativã se închide abia în iunie 1989. cunoaºterii. [11] Terezia Filip, N. Steinhardt, martirium politic ºi spiritualitate adamantinã, în revista [3] Acestea sunt cuvintele extrem de lãmuritoare dintr-o afirmaþie a Papei Ioan Paul Familia Românã, Baia Mare, martie 2012. al II-lea, enunþate în ziua de Paºti a anului 1990, în contextul mesajului Urbi et Orbi. [12] Tema rãmâne deschisã cercetãrii ºi oricãrei discuþii ºi analize. [4] E vorba aici de o dublã chemare ºi de o dublã interacþiune a omenescului cu sacrul, [13] Într-o discuþie cu Cristian Bãdiliþã, în primãvara lui 2010, la Târgu Lãpuº. cãci dacã omul aspirã spre absolut, ºi sacrul, la anumite cote sau altitudini, are, dupã [14] Jurnalul fericirii, ed. cit. p. 101: „Fãrã excepþie, Iisus ne apare înzestrat cu toate opinia lui Mircea Eliade, o forþã absorbitoare irezistibilã. Cf. Tratat de istorie a religiilor. însuºirile minunate ale unui gentleman ºi cavaler...” [5] Colocviile din cadrul Centenarului N. Steinhardt din 31 iulie 2012, de la Biblioteca [15] Idem, p. 141: „Iisus nu apare ca un Dumnezeu al pustiei ºi tundrei, al sterilitãþii, „P. Dulfu” din Baia Mare. uscatului ºi pârjolirii, ci unul al bogãþiei, belºugului, plinãtãþii, hranei ºi veseliei…” [6] În cazul lui N. Steinhardt, arestarea din 31 decembrie 1959. [16] Idem: „Creºtinismul neajutorat ºi neputincios” este „o concepþie ereticã, deoarece [7] N. Steinhardt în dosarele Securitãþii, 1959-1989. Selecþia documentelor, Clara nesocoteºte îndemnul Domnului: «Fiþi dar înþelepþi ca ºerpii ºi nevinovaþi ca porumbeii» Cosmineanu ºi Silviu B. Moldovan, Prefaþã: Toader Paleologu, Studiu introductiv: Clara (Matei 10,16); «Nu fiþi fãrã de minte!» (Tim. 4,4); sau: «fii treaz la minte!» (Tit.1,8 )”. Cosmineanu, Editura Nemira, 2005. Întâlnirile cu grupul prietenilor, Noica, Paleologu, [17] Idem, p. 15. „Creºtinismul, bãiete, nu-i totuna cu prostia. Apele râului Târgului Al. George, Marieta Sadova etc., sunt considerate „conspirative”. Ei se întâlnesc pentru a ºi râului Doamnei nu curg pentru netoþi ºi clopotele bisericii Capra nu bat numai pentru citi eseurile lui Noica, scrisorile de la ºi cãtre M. Eliade sau scrierile acestuia inculpate de babe cucernice.” Securitate ca fiind „uneltiri”, „duºmãnoase” etc., sau pentru a dezbate idei ºi a gãsi cãi de [18] Astfel se explicã evoluþia socialã ºi civilizaþia europeanã pânã-n secolele XIX-XX, comunicare ºi conservare a unor valori perene. Dar, evident cã acele întâlniri erau ºi forme ca o construcþie fundamentatã pe valorile creºtinismului. În momentele când acestea au de rezistenþã ºi totodatã de conectare a lor ca intelectuali la un circuit de idei contemporan. fost ignorate ori abandonate, deciziile eronate ºi consecinþele lor grave au produs dezastre [8] Existã o întreagã literaturã a universului concentraþionar, extrem de bogatã, dacã e asupra umanitãþii. Vezi Holocaustul ºi Nazismul, vezi Comunismul ºi un alt Holocaust sã amintim aici, alãturi de Steinhardt, pe Paul Goma, pe Teohar Mihadaº, pe Virgil Ierunca, produs de acesta. Anul IV Nr. 6 (31) Iunie 2013 17 Curtea de la Argeº

Poezie fãrã frontiere George Sand, inimã ospitalierã, monstru fermecãtor Paula ROMANESCU n romanul Les Amants de Venise, de operã, un patron de accidentale pe lângã sacralitatea ai cãrui eroi sunt George Sand cafenea. Era veriºoara mai sufletului de fiinþã gânditoare ºi Alfred de Musset, autorul, Charles micã a lui Ludovic al XVI-lea, ca specie moralã prevãzutã Maurras,Î avea sã noteze: „Nu i se poate dar ºi a unui pãsãrar din cu sentimentul drepturilor ºi îndatoririlor toate. refuza doamnei Sand un loc de marcã foburgul Saint-Antoine. Dar minciuna?! Cam ce loc sã fi ocupat minciuna între cei mai mari scriitori din vremea sa”, Moºtenea trãsãturi de în alcãtuirea acestui uluitor personaj? Rãspunsul pentru ca sã adauge mai apoi: „George caracter din „zestrea” este simplu: George Sand era femeie... Nu spunea avea o inimã largã, generoasã ºi electorilor de Saxa, beþivani filosoful Pierre Laffitte cã „atunci când femeile vor sã ospitalierã, altfel spus, era incapabilã de soi ºi desfrânaþi fãrã cedeze duios, Dumnezeu rãmâne mereu pe-aproape de sentimentul pe care oamenii obiºnuiþi pereche, ai cãror strãmoºi ca sã aranjeze lucrurile”? îl numesc iubire”. Ea era un monstru fuseserã protectorii lui Luther. Din sete de inocenþã a slujit ea cu egalã dãruire fermecãtor. Sã amintim cã Auguste II de ºi pãcatul ºi virtutea, rãmânând pãgânã cu francheþe, Împrãºtiatã, dar niciodatã fãrâmiþatã, Saxa – viitor rege al Poloniei, senzualã purã, ignorând canoanele unui deism George Sand avea o viaþã învârtejitã. semãnase între „florile prefãcut. Totul a creat în jurul numelui ei o finã În mijlocul vârtejului – ea, de un calm feminine” întâlnite în drumul legendã: „Buna George”... Nimic din ce este omenesc ºi o siguranþã desãvârºite. Cum s-o judeci, sãu (spre putere!) nu mai nu i-a rãmas strãin; era egalã naturii cãreia spiritul cum s-o înþelegi ca îndrãgostit de ea dupã puþin de trei sute de bastarzi, sãu liber ºi fericit îi reflecta limpedea curgere. ziceri ca acestea: „Nu te mai iubesc, dar între care ºi Maurice, viitor Desprinºi din marele tot, bãrbaþii care au trecut tot te ador. Nu te mai vreau, dar nu mã pot mareºal al Franþei, mare prin viaþa ei erau elemente întregitoare, întregindu-se lipsi de tine. Tu, unica mea iubire, suflet al meu, talent militar ºi, poate ºi mai mare degustãtor de prin ea. Sã-i numim pe cei mai de seamã (dar cei mãsurã a trupului meu, frate al meu, sângele frumuseþi feminine, cu, la rândul lui, alte sute de ce n-ar fi fost la înãlþimea ei – vezi doctorul italian meu, du-te la naiba, dar, dacã pleci, ucide-mã întâi!” bastarzi întru creºterea demograficã a imperiului. Pagello – erau fericiþi cã privirea ei va fi adãstat odatã Rãspunsul iubitului n-ar putea fi decât o invitaþie la De la aceºtia va fi moºtenit George Sand ºi asupra lor înnobilându-i): Jules Sandeau, Alfred raþiune, gen „Rãsfrânge-þi inima, George, e prea mare o fãrã de mãsurã îndrãznealã de a lua de la viaþã de Musset, Frédéric Chopin. pentru un piept omenesc”. Numai cã frumoasa „brune tot ce-i putea oferi, ba chiar ºi o infinitã nesaþietate Copilã fiind, a crescut la Nohant, în regiunea Berry; aux yeux bleus” – ochi de fiarã cu reflexe de noapte în planul dorinþei. adolescentã, a urmat ºcoala la o mãnãstire (unde înecaþi într-un fluid chihlimbariu, nu prea avea chef a pãlit-o ºi o crizã misticã), iar la 17 ani devine, sã restrângã nimic. Ei îi trebuia totul: iubire, libertate, iografia ei ar putea servi de „Evanghelie în urma morþii bunicii sale, stãpânã absolutã pe viaþã trãitã la cote înalte, nu limite, nu convenþii, nu unor libertari de-ai noºtri cãrora ea domeniile familiale de la Nohant. Aici era adesea lanþuri la care societatea omeneascã este expertã. le-a devansat cu superbie ºi murmurele, vãzutã îmbrãcatã bãrbãteºte, cãlãrind peste câmpuri Pentru ea prefãcãtoria i-ar fi fost un rol de împrumut. ºi revoltele”,B noteazã acelaºi Charles Maurras. ºi prin pãduri, mai mereu însoþitã de bãrbaþi (neapãrat În sângele ei (cu asta toþi biografii sunt de acord), Numai cã George Sand ºtia sã îmbine beþia inteligenþi, cu proºtii neavând ce discuta!), purtând se amestecau clase sociale ºi rase dintre cele firii cu o aprigã sete de virtute. Combinaþie mai cu aceºtia lungi conversaþii, fãrã complexe, dornicã mai diferite. În linie paternã, printre ascendenþii stranie nici cã se poate. Pentru ea, sexul, talentul, de a afla tot ce ºtiau ºi ei, exuberantã deseori, ei se numãrau: un rege al Poloniei, o dansatoare frumuseþea, tinereþea, nu erau decât daruri melancolicã rareori.

Lacrima Anei Constantin Ruga ruinelor Rãu de zidire Th. Ciobanu (n. 19 februarie De ce sunt sorbitã oare 1939, Tisa- ca de-oo peºterã de-aargint Anã rarã, ochiul verde Sãnduleni, cu brãþãri la subsuoarã stea amarã, jud. Bacãu) face sã ne ierte, ce-nnfloresc pânã se mint? zvon de clisã studiile primare faþa-sspumã Sã nu mor de apãsare, mai deschisã la Verºeºti, sã ne spunã un Manole-nn vis colind ºi de razã gimnaziale când se scurge ºi din ziuã apã sare, la Livezi, liceale dureroasã, la rãscruce spre izvoare viscolind, la Bacãu, fã-tte scundã soarta deasã cã nu ºtiu din ce mirare universitare la de ne-aascultã, de pedeapsã. picur strunele râzând, Iaºi (filologie, cã-nn afunduri Lasã-þþi sânul ori cã zalele mi-ss rare 1961). A debutat de pãmânturi în seninul ori cã treptele nu sunt, dar mai vine o ivire cu versuri în mult ne arde ochi de stâncã, de mã ºterge peste semn 1960 în revista dor de moarte sã te strângã ºi-nn afarã muºchiul tare ºi-nn genunchiul drept trei fire Iaºul literar. de bolire curg solemn, pe sub varã de-aaºteptare, Colaboreazã mai de sapã cale-aaleasã, mult ne-nngheaþã sã fim clare cu poeme ºi mai de spalã cu pãcat, dor de viaþã. publicisticã la în urcare, de mi-ee inima pe leasã Ateneu, Steaua, Dã-nne, Anã, sã ne doarã golul care a strigat. Cronica, Ramuri, rai pe ranã, subsuoarã Argeº, Convorbiri literare, Tribuna, Contemporanul, pune dune glasul moale România literarã, Manuscriptum, Revue roumaine, de cãrbune de la poale, Gerosul echilibru Jurnalul literar etc. în rãcoare fãrã veste Sub înfiorare soarele mã strigã Este preºedinte fondator al Fundaþiei Naþionale la picioare, prin ferestre sã nu-mmi fie rare stelele de rugã, ca din moarte a ta gurã – „G. Cãlinescu”, Oneºti. sã nu-mmi fie deasã pânã-nn zvârcolire sã ne poarte Adebutat în volum în 1972, cu Cetatea din inimã rugã surã rana de mireasã, patima de mire, (Ed. Albatros). Alte volume (toate de versuri): Porþile steaua umbra rãsucitã cãci în zori de orã pe vãzduhuri bate lui septembrie (1979), Infranord (1981), Inscripþii pe mai deasupra. din ispitã un Manole fãrã de identitate, drumul rotund (1989), Ion Creangã, craiul semnelor Dã-nne-nn rouã ºi din ore zidul de mã-aadunã, frigul mã petrece, (1995), Înger în gerunziu (1998). vlagã nouã, incolore, pãrul mi-ee de lunã un incendiu rece Este membru al USR, Filiala Bacãu. trup de strunã, duh de doliu ºi-ss de tot miºcare: locul mi-ee pãmântul, Poemele alãturate sunt reluate din Porþile lui pãr de lunã prin magnolii pe când ceru-nn care gândul strãbãtându-ll, septembrie, Ed. Cartea Româneascã, Bucureºti, lung în undã, spre galacticul Manole. zbatere-mmi rãmâne pentru sãrbãtoare, 1979. ca de nuntã, dincolo de mine lumea când mã doare. 18 Anul IV Nr. 6 (31) Iunie 2013 Curtea de la Argeº

Poezie fãrã frontiere eligia inimii ei se adãpa din scrierile lui „al femeilor”), se îndrãgosteºte de ea ca într-o sã-i respectaþi ºi alegerea.” Avea dreptate. Chateaubriand ºi Rousseau. Sentimentele, disperare. Pentru prima oarã simte el întreaga Pe de altã parte, Alfred, deºi se plângea în versuri tot cam de pe la ei. Romantica rousseauistã devastare pe care iubirea – Fléau du monde, de infidelitatea ei, Honte à toi qui la première/ eraR provocantã ºi vulnerabilã, puternicã ºi fragilã, exécrable folie – flagel al lumii, execrabilã nebunie, M’as appris la trahison/ Et de honte, et de colère/ atrasã de infinit, dar ºi mai avan de raiul pãmântesc. avea sã i-o inoculeze în suflet. M’as fait perdre la raison (Ruºine fie-þi, tu, ce prima/ La 18 ani se cãsãtoreºte cu baronul Casimir M-ai învãþat trãdarea ce-i/ ªi de amar, ºi de mânie/ de Dudevant, naºte doi copii pentru care va rãmâne Et si je vous disais, Ninon, que je vous aime Ai putut mintea sã mi-o iei), nu era deloc atât de mamã devotatã pânã la capãt, dar se plictiseºte Qui sait, brune aux yeux bleus ce que vous inocent pe cât pretindea a fi, nici fericit nu fusese de moarte ca soþie neglijatã, pânã în momentul când en diriez... înainte de-a o întâlni, cum se jurã c-ar fi fost. Dar un prieten de familie, Jules Sandeau, tinerel cu talent (Dacã þi-aº spune totuºi, Ninon, cât mi-eºti de cã raþiunea lui o cam luase razna, asta-i chiar aºa. scriitoricesc promiþãtor, îi propune sã scrie împreunã dragã,/ Bruno cu ochi albaºtri, ce mi-ai rãspunde Tot aºa aste cã George i-a rãmas pânã la sfârºitul cu el un roman. oare?) zilelor lui unica iubire, unica parte de luminã în Mamã a doi copii, Aurore Dupin, baroneasã raþiunea lui din ce în ce mai întunecatã, în sufletul de Dudevant, avea sã-l pãrãseascã pe consortul ªi el i-a spus. ªi ea a surâs ca pentru o promisã lui cuprins de devãlmãºie, aflând în mod devastator sãu baron, fustangiu ºi cartofor de duzinã, plecând beþie de iubire. cã „On ne badine pas avec l’amour” (Cu dragostea la Paris împreunã cu Jules Sandeau. Ea avea 27 ªi-a fost plecarea lor la Veneþia, boala lui, trãdarea nu-i de glumit), afundându-se tot mai mult în iraþiune, de ani, Jules, 21. În 1831 apare romanul lor (nu al ei, despãrþirea, împãcarea, ura, iubirea, cãutarea, însetat de nostalgia dupã clarul puritãþii... Chipul lui poveºtii lor de iubire sau ce-o fi fost acea scurtã respingerea, regretul, poezia, confesiunea. L’enfant George, luminat de profunzimea ochilor ei de dulce nebunie). Titlul romanului – Rose et Blanche. Cum terrible du siècle, Alfred de Musset, afla ce înseamnã noapte, ne-a fost lãsat cu paºaport de eternitate Jules era cam leneº, ea începe sã scrie un alt roman, de penelul lui Eugène Delacroix, de data aceasta singurã, Indiana, care apare în 1832, Charpentier, Joseph Danhauser – semnat George Sand. Pe Sandeau l-a fãcut tablou celebru, Liszt la clavir, unde nemuritor (înainte ca acesta sã devinã academician), George este portretizatã în þinutã împrumutând o jumãtate din numele sãu „Sand” bãrbãteascã (doar cravaºa îi lipseºte), ºi, lãsându-i lui „apa” (eau) care-i servea de relief... înconjuratã de patru domni, între care ªi-a mai trecut un an. În 1833, departe de soþul Théophile Gautier, iar, la picioarele ei, aproape de celebritate, George Sand publicã pianistului, o altã figurã femininã, romanul Lélia – un imens succes cu parfum de întoarsã spre „izvorul sunetelor” scandal. Ce casã bunã fac adesea succesul ºi (cu siguranþã contesa Marie d’Agoult, scandalul, ºi-or fi spunând vedetuþele de trei parale alias Daniel Stern), ca o statuie din timpul nostru strãveziu ºi bolovãnos... Romanul prãvãlitã a iubirii fãrã chip… „scandaliza”, pentru cã autoarea introdusese în el elemente autobiografice care pledau pentru fost apoi povestea iubirii eliberarea afectivã a femeii, victimã a egoismului dintre George Sand masculin. Ca sã fie convingãtoare, George ºi Frédéric Chopin, care Sand începea chiar cu viaþa ei. Scrisul îi aduce a duratA nouã ani. independenþã materialã, pe cea moralã Casa Olga Greceanu din str. Frumoasã, Bucureºti Dar asta e altã poveste. Poezie ºi-o acordã singurã. cântatã ºi duioºie de necuprins în Grupul prietenilor lui George Sand era, în plinã suferinþa din iubire. ªi totuºi, versurile lui spun cuvinte. Când s-au despãrþit, el a fost cel neconsolat. epocã romanticã, a saloanelor ºi cenaclurilor artistice, cã ºi suferinþa îi este dragã: J’aime et je veux souffrir/ Întâlnind-o întâmplãtor într-o zi, a întrebat-o de când dintre cele mai ilustre: Sandeau, Mérimé, Balzac, J’aime et je veux pâlir (Iubesc ºi vreau sã sufãr/ nu mai are veºti de la fiica ei ºi George i-a rãspuns Franz Liszt, Delacroix, Hugo, Musset, Chopin, Iubesc ºi vreau sã pier.) cã de doar câteva zile. „Deci n-ai aflat: De ieri ca, peste timp „La bonne dame de Nohant” sã ºi-i Nicio problemã, George era acolo sã-i împlineascã eºti bunicã”, i-a dat el vestea. Nu mult dupã aceea, apropie ca într-o adevãratã micro-societate pe vrerea cu suprademãsurã... Cãuta suferinþã? Avea sã Chopin, pe patul de moarte ar fi zis: „ªi totuºi, Alexandre Dumas – Père et Fils, Flaubert, Gauthier, fie servit. Cãuta iubire? Avea sã fie copleºit. Poetul mi-a jurat cã, dacã voi muri, va fi în braþele ei”. Turgheniev. Cam tot ce a avut secolul al XIX-lea mai Nopþilor se simte cuprins de o imensã voluptate din Cum am putea mai bine reda portretul acestei de soi a gravitat în jurul acestei femei în care (ne)iubire, dorindu-ºi chiar o perfecþionare a torturii. femei puternice ºi tandre? Sã amintim mãcar pasiunea se înãlþa ca o rugã pãgânã în largul Ea cultivã prietenii de la festinul cãrora Alfred era de spusele celor care au lãsat mãrturii despre universului. exclus, pãstreazã scrisori de dragoste pe care ea, marii ei contemporani. nu el i le-a scris, fumeazã tutun din Orient care Victor Hugo: „George Sand était une idée” ra în plinã afirmare a celebritãþii ei, când lui nu-i este pe plac. „Copilul cu plete blonde”, (George Sand era o idee). N-am avansat prea mult. frumosul dandy Alfred de Musset, poet „tânãrul cu inima de cearã”, cum îl numea Lamartine, Idee, desigur, dar ce fel de idee? Auguste Comte: precoce, rãsfãþat al muzelor (a se citi era un pic prea doldora de talent. Dar iubirea „George crede ºi spune cã sentimentul este de ajuns E ca sã ºtim ce avem de fãcut în viaþã”. Asta da, idee! pentru George nu avea nimic metafizic, cum ar fi Musset: Et si je doute de larmes/ c’est que je t’ai cerut-o moda timpului, ci o simplitate verde crud, vu pleurer (Dacã mã-ndoiesc de lacrimi/ e cã te-am de care cititoarele Lacului se simþeau contrariate. vãzut plângând). Charles Maurras: „George ºi-a George voia sã-l converteascã la optimism pe creat propriul ei Olimp cu eroi rãtãciþi din care par scepticul poet, sã-l statorniceascã pe marele sã descindã generaþii întregi de fãpturi de lut. George nestatornic jucând faþã de el ba rolul de maternã era un monstru, dar ce monstru fermecãtor!” Flaubert ocrotitoare, ba pe cel de amantã pârdalnicã, cãtre Turgheniev, dupã ce asistase la funeraliile ba pe cel de muzã inspiratoare de suspine ei la Nohant, la 10 iunie 1876: „Trebuia s-o fi preschimbate-n vers, rãmânându-i mereu cunoscut aºa cum am cunoscut-o eu ca sã înþelegi binecuvântare ºi blestem, venerã ºi madonã. întreaga feminitate din acest mare Om, imensitatea de tandreþe care sãlãºluia în acest geniu.” Mai ã l-aa dus la Veneþia într-un voiaj adaugã Flaubert cã la ceremonia funerarã venise, de ne-nuntire ºi cã acolo l-a pãrãsit într-o uniune deplinã a regretului dupã marea pentru doctoraºul Pietro Pagello cel dispãrutã, întreaga suflare omeneascã din þinutul chematC de ea sã-i dea îngrijiri „bietului îngeraº” Nohant, alãturi de celebritãþile cele mai strãlucitoare Alfred, care cam dãduse iama prin taverne, ba ale Franþei. se mai dãduse în gondole ºi cu niºte frumoase În veacul al XX-lea, André Maurois, prin biografia veneþiene (sau de ce neam vor fi mai fost ºi romanþatã Lélia ou la vie de George Sand, a fãcut acelea), acesta rãmâne doar un episod fãrã pentru cititorii de azi, de mâine, dintotdeauna cât importanþã pentru ea. Cã modestul doctor vor mai fi pe lume cititori, portretul complet (dacã veneþian s-a aruncat pe rugul pasiunii pentru geniul poate fi cuprins într-o biografie romanþatã) George cu ochii închiºi, urmând-o în Franþa ei al celei a cãrei operã este egalã, cantitativ, cu aceea ºi pãrãsindu-ºi pãrinþi (mamma mia!), logodnicã, a lui Balzac ºi a cãrei notorietate a egalat ºi depãºit situaþie financiarã deloc de neglijat, spre a pe mulþi dintre iluºtrii ei contemporani, femeia ale deveni þinta ironiilor prietenilor literaþi parizieni cãrei extravaganþe sentimentale nu erau egalate ai frumoasei brune cu ochi albaºtri logoditã cu decât de uriaºu-i talent. Ce n-a ºtiut ea? Sã zboare. scrisul, asta rãmânea doar problema lui. Mereu Dar a trecut prin viaþã cu sandale de vânt, surâzãtor, mereu în umbra ei, tot ce putea opune inspirându-le inspiraþilor sãi semeni întru geniu „înþepãturilor” de scorpioni-prieteni din lumea comori de culoare, ºi muzicã, ºi poezie, ea – roabã ei, era: „Dacã ea mã acceptã aºa cum sunt, fericitã scrisului, stãpânã peste inimi, prietenã Desen de Nicolae (Cucu) Ureche voi, respectând-o aºa cum o respectaþi, trebuie fãrã cusur, nobilã ºi plebee, femeie. Anul IV Nr. 6 (31) Iunie 2013 19 Curtea de la Argeº

Cãrþi ºi autori

Încã o carte de Olga GreceanuAdina NANU e 22 martie 2013 a fost lansatã o altã carte În cãutarea trãsãturilor celor mai profunde începuse încã de la Nicolae de Olga Greceanu (1890–1978), despre care disting creaþiile vizuale din þara noastrã, Olga Grigorescu, care, vãzând la care nu se ºtia nimic pânã acum, Dicþionarul Greceanu a avut atât obiectivitatea unui strãin, Barbizon în tablourile lui Millet zugravilorP de subþire monahi ºi mireni, Editura Idaco cât ºi dragostea de patrie a unui localnic. Nãscutã þãrani francezi adunând spice, – Har din Dar, redactor Iuliana Mateescu. în România, fiica unui polonez catolic ºi a unei dorise sã arate lumii farmecul Redescoperirea manuscrisului pare de domeniul nemþoaice protestante, a fost botezatã în religia ciobãnaºilor ºi al Rodicelor fantasticului, ca de altfel tot ce s-a întâmplat ortodoxã, s-a mãritat cu boierul oltean Nicolae de acasã, pictându-i „direct în în ultimii ani, când, pe rând, au ieºit la ivealã fie Greceanu, stãpânul culei de la Mãldãrãºti, franþuzeºte” (dupã opinia Olgãi Greceanu), redând picturi, fie scrieri ale autoarei. Îmi aduc aminte cum, ºi ºi-a înfipt rãdãcini solide în istoria ºi cultura þãrii. vibraþia luminii la fel ca impresioniºtii. acum 40 ani, Olga Greceanu, trecutã de 80 ani, m-a Aavut, prin urmare, atât distanþarea ºi termenii de La începutul secolului XX, fotografia color rugat sã o ajut sã-ºi punã cap la cap amintirile, pentru comparaþie, cât ºi implicarea sentimentalã pentru ºi cinematograful rãpiserã picturii una dintre menirile care nu mai avea rãbdare. Povestindu-mi apoi despre a vedea specificul naþional românesc pe toate feþele. ei socotite pânã atunci esenþiale, aceea de a reda rolul Sf. Alexie în viaþa ei, eu zâmbeam, ca atunci realitatea fidel, ca vãzutã într-o oglindã, obligând când asculþi o poveste frumoasã. Iar Olga mi-a spus: n artã, ea a gãsit mesajul cel mai elevat ºi mai pe artiºti sã mediteze asupra adevãratelor mijloace „Nu crezi? Aºteaptã, eu voi trece dincolo înaintea adânc în meditaþia asupra destinului omenesc de comunicare ale imaginilor create de om, linia ta ºi-þi voi trimite atâtea semne pânã te voi convinge din pictura monumentalã, adresatã mulþimilor desenului, umbra ºi lumina, culoarea etc. Matisse sau cã nimic nu se întâmplã întâmplãtor.” în clipeÎ solemne, alegând pictura muralã istoricã Gauguin, dintre cei mai cunoscuþi, pictau suprafeþe Cât a durat regimul comunist nu am putut publica ºi religioasã. A lucrat mereu în stil mare, visând plate de culoare intensã, puternic conturate, statice. nimic despre opera ei, oricât m-am strãduit. Dupã ansambluri grandioase. S-a pregãtit îndelung, prin Admirându-i, artiºtii români ºi-au dat seama cã ºi aceea, parcã au venit de la sine expoziþia de la studii la Academia de Arte belgianã din Liège, apoi ei au acasã, în vechile icoane ºi pe pereþii bisericilor, palatul Mogoºoaia (având drept catalog prima în Franþa ºi Italia, realizând la început compoziþii imagini familiare la fel de simplificate ºi de sintetice monografie pe care o promisesem artistei), pe panouri mobile, apoi ample desfãºurãri de scene precum cele ale artei moderne, dar care proveneau înlãturarea tencuielii care ascundea picturile simbolice pe pereþii din cauze total diferite. De douã milenii, Biserica Sãlii de Consiliu din Primãria din Bd. Banu Institutului de Istorie, Creºtinã vorbea credincioºilor despre suflet ºi Manta, apoi publicarea sau scoaterea unor ai Academiei nu despre trupul pieritor, anulând reprezentarea noi ediþii ale mai multor scrieri ale artistei. de Arhitecturã, determinantelor vieþii terestre, timpul, adicã Un manuscris s-a gãsit în copia pãstratã de ai Primãriei miºcarea ºi acþiunea, ca ºi spaþiul, adicã adâncimea o dactilografã, altul fusese publicat în fragmente de Verde, ºi relieful (pânã ce sculptura a pierit total din Biserica în ziarul Universul, textele unor predici ai Judecãtoriei Ortodoxã). Acesta a fost motivul pentru care artiºtii (pe care Olga Greceanu le þinea în biserici din Piaþa Amzei români au pornit sã-ºi redescopere zestrea trecutului, care-i definea, deosebindu-i de ceilalþi contemporani. cu binecuvântarea Patriarhului) au fost oferite din Bucureºti Astfel, în arta româneascã, înfloritã atât de de preotul cãruia ea i le dãruise etc. Pentru sau ai Bisericii spectaculos în perioada interbelicã, tradiþia s-a tipãrirea lor s-au strãduit un numãr mereu mai de la Bãlteni. împletit cu modernitatea aºa cum firul de mãrþiºor, mare de femei luminate, cucerite de farmecul Activitatea ei rãsucit din aþe roºii ºi albe, reprezintã în forma cuvintelor ºi imaginilor artistei: Iuliana Mateescu, de creaþie a fost cea mai simplã acordul contrariilor, deosebindu-se cea mai entuziastã ºi eficace dintre ele, ca tot timpul dublatã prin simbol de o simplã sfoarã. ºi Doina Mândru, Monica Pillat, Liliana Ursu, de o documentare Aurelia Bãlan Mihailovici – ºi ºirul continuã. care ºi-a depãºit pera Olgãi Greceanu ilustreazã Actualul volum are ca punct de plecare mai deseori limitele, din plin acest proces. multe foi scrise de mânã ºi ilustrate cu fotografii devenind cercetare ºi desene de Olga Greceanu, cuprinzând ceea de sine stãtãtoare. PrivitãO în acest context, ultima ei carte nu mai ce reuºise sã afle despre pictorii de biserici Faptul de a fi studiat apare ca un simplu dicþionar al unor meºteri uitaþi, cãlugãri din secolele XIV–XIX. Ea a scris în Belgia, odatã ci ca dezgroparea unor rãdãcini încã vii, ascunse pe copertã „Zugravii monahi”, a lipit pe prima cu pictura muralã în trecut, dar care au hrãnit ºi au susþinut mereu paginã ca dedicaþie portretul pãrintelui Sofian de ºi chimia, vorbeºte despre latura raþionalã, arta modernã româneascã. la Mãnãstirea Antim, confesorul, prietenul ºi tovarãºul sistematicã, a personalitãþii artistei. Aºa au apãrut Ideile artistei despre specificul naþional, care ei de lucru la pictarea sau restaurarea multor biserici, cãrþile Compoziþia muralã, legile ºi tehnica ei, rãzbat ºi în textul de faþã, îºi pãstreazã actualitatea înfãþiºându-l cu pensulele ºi paleta în mânã, ºi i l-a Specificul naþional în picturã, dar ºi Dicþionarul Biblic ºi azi, când circulaþia imaginilor prin televiziune dãruit. (Actuala ediþie are pe copertã acest portret). Ortodox, demonstrând impresionantele cunoºtinþe ºi internet a produs fenomenul globalizãrii, al ale artistei în toate domeniile, ca ºi alte volume uniformizãrii aspectului, rãspândind nu numai ând m-aam dus sã mã sfãtuiesc cu pãrintele despre Bucureºti, despre Cula de la Mãldãrãºti etc. limba comunã, engleza, dar ºi modelul înfãþiºãrii Sofian în vederea întocmirii monografiei Aºa cum pelerinajul Olgãi Greceanu la Ierusalim umane, prin costumul clasic sau blugii ºi tricoul, artistei, acesta mi-a pus în mânã a avut ca urmare scrierea Pe urmele paºilor Tãi, ca ºi arhitectura bãncilor, din metal ºi sticlã, manuscrisulC despre care nu ºtiam cã existã. Iisus, pentru a-ºi lãmuri în ce constã zestrea frescelor asemãnãtoare peste tot. Pentru completarea lui cu zugravii mireni, a trebuit medievale româneºti, pentru a ºti bine despre ce Astfel, scrierile Olgãi Greceanu ar trebui luate ca Iuliana Mateescu sã petreacã multe sãptãmâni vorbeºte, artista a pornit sã se documenteze serios, în seamã mai ales de cei care sunt chemaþi sã ºi luni pentru a reconstitui întregul volum din sã vadã cu ochii ei lucrãrile autentice din biserici. creeze „brandul de þarã”, cartea de vizitã vizualã mulþimea foilor disparate pãstrate de familie în cutii, Anotat cum se interpreteazã programul iconografic demonstrând prin ce ne deosebim de ceilalþi printre alte proiecte neterminate, apoi pentru a pregãti stabilit prin erminii, a cãutat iscãlitura meºterului, europeni pentru a fi recunoscuþi. materialul pentru tipar ºi a gãsi sponsori. Arhitecta i-a comparat operele. A descoperit pictori culþi, ºtiutori Publicarea acestui volum nu are ca scop Doina Petrescu, implicatã în restaurarea bisericilor ai tuturor canoanelor, dar ºi þãrani, talente native, realizarea unui tablou total, adus la zi, al picturilor dâmboviþene, a preluat controlarea fiºelor, urmatã de o prospeþime cuceritoare, apoi a verificat datele murale din Oltenia ºi Muntenia, lucru imposibil de de specialiste în arta medievalã: Doina Mândru, în arhive, consultând toatã literatura de specialitate imaginat, având în vedere cã, ºi în acest domeniu, Iancovescu, Cristina Cojocaru. disponibilã. viaþa, ca ºi valurile mãrii, schimbã necontenit situaþia, Lucrarea de faþã nu e un dicþionar obiºnuit, Despre probitatea acestui studiu vorbeºte în în fiecare moment forþele naturii, dar ºi oameni distrug vechile picturi, iar în acelaºi timp se ci o cercetare a rãdãcinilor artei româneºti moderne, primul rând faptul cã Olga Greceanu nu s-a mulþumit împodobesc biserici ºi capele care se construiesc cuprinzând un istoric al picturii murale din secolele sã meargã pe drumul bãtut, sã viziteze bisericile în spitale sau noi cartiere. XIV–XIX, o prezentare alfabeticã a pictorilor, apoi din Curtea de Argeº sau pe cele din nordul Moldovei, Dicþionarul zugravilor de subþire rãmâne a bisericilor pictate de aceºtia. unde se ducea toatã lumea, de la Pallady la Tonitza sau Sabin Popp, ci a intrat în toate lãcaºurile o mãrturie a unei epoci, a unei mentalitãþi Tema cunoaºterii tradiþiei naþionale, pentru comune artiºtilor români din secolul XX, a stadiului mari ºi mici din zona pe care ºtia cã va putea gãsirea trãsãturilor specifice culturii ºi artei româneºti în care se afla interesul publicului pentru moºtenirea sã o cerceteze temeinic, dintre Bucureºti moderne, era dezbãtutã cu patimã în vremea tinereþii artisticã ºi, mai ales, pentru personalitatea captivantã ºi Mãldãrãºti, în Muntenia ºi Oltenia. artistei, în perioada interbelicã, în discuþiile de la a unei artiste din prima generaþie de femei care s-au Capºa, unde se adunau pe înserat artiºtii, ca ºi afirmat ºi ca pictoriþe ºi ca scriitoare. Stilul ei viguros, ufundându-sse în trecut, Olga Greceanu în articole publicate în ziare, cum erau cele deosebit natural, dar mereu surprinzãtor prin îndrãzneala de înþelepte semnate de Francisc ªirato. Doar Olga nu a pãrãsit însã actualitatea în care trãia, caracterizãrilor, te prinde, oriunde ai deschide cartea, Greceanu a avut curajul sã publice o întreagã carte, preocupãrile generaþiei ei de artiºti, marcatã sã nu o mai laºi din mânã, ca ºi cum n-ai vrea sã de Cmodernismul care avea sã domine tot secolul îndelung conceputã, Specificul naþional în picturã, te desparþi de un prieten. Iatã, de pildã, cum încheie tocmai în 1939, când tensiunile rãzboiului ameninþau al XX-lea. Valoarea deosebitã a artei din perioada primul capitol, istoricul zugravilor de subþire: sã confunde naþionalul paºnic cu naþionalismul interbelicã a constat tocmai din împletirea tradiþiei „ªtiu cã sunt greºeli. Adicã nu ºtiu, îmi închipui! agresiv. cu modernitatea într-o sintezã unicã. Fenomenul Cã, dacã aº ºti, le-aº îndrepta!”

20 Anul IV Nr. 6 (31) Iunie 2013 Curtea de la Argeº

Cãrþi ºi autori

Ion C. ªTEFAN Mântuiþi inimile noastre

avel Pereº este în care personajele alese sunt de un pitoresc aparte, Teodoreanu, Octavian Goga, Barbu ªtefãnescu un scriitor talentat, iar întâmplãrile lor, deºi obiºnuite, par colosale, prin Delavrancea ºi alþii – inseraþi decorativ printre cu o culturã temeinicã, densitatea afectivitãþii pe care o pun în fiecare fapt, oamenii cartierului, deoarece: „Un roman este un un Pom înþelept, care nu se prin bucuria trãirii autentice. Eroii principali sunt fenomen sincretic pe calea cunoaºterii diferenþiate, grãbeºte, deducând cã operele Avel ºi Ludovica Rareº, personaje specifice o lume care scapã de extincþie prin ficþiune ºi limbaj, care strãbat timpul sunt rodul unei permanente mahalalei, lucrãtori într-o fabricã, dar reliefaþi acestea douã sunt al treilea sistem de semnalizare, cãutãri ºi al unei îndelungate trude de restructurare ºi apreciaþi de ceilalþi oameni ai cartierului, prin prin profeþie.” (p. 52) ºi îmbunãtãþire. situaþiile trãite ºi echilibrul lor de buni gospodari, Autorul încearcã sã ne convingã de dreptatea Licenþiat al Facultãþii de Filologie, instructor care respectã preceptele religioase, se iubesc alegerii sale, apelând ºi la alte argumente: „Probabil la Comitetul Judeþean de Culturã Ilfov, apoi la cu pasiune ºi se încadreazã în ritmicitatea vieþii cã pe atunci personajele din basme umblau printre Municipiul Bucureºti, fost director al Muzeului celorlalþi oameni din cartier. oameni fãrã sã se sinchiseascã vreun pic ºi cred de Istoria Literaturii Române, apoi profesor titular Naraþiunea se desfãºoarã într-un sens invers cã dacã asta nu se întâmplã acum e din cauzã la un colegiu naþional din capitalã, autor al unor trecerii timpului: de la bãtrâneþea ºi decesul lui Avel cã nu prea mai credem în ceva!” (p. 53) volume de versuri, ca Declaraþie romanticã, Miezul Rareº, prilej de nemãrginitã durere pentru Ludovica Profesorul Andrei Serafim este nu doar înþeleptul nopþii însorite, Iubirea e petrecere de moarte, ºi copii, dar ºi de continuã rememorare a faptelor cartierului, ci ºi un erudit creator, preocupat, mai ales, precum ºi de prozã – Mai mult decât o ºansã, Pentru anterioare... Vã mãrturisesc de elaborarea cãrþilor sale, fiindcã toate acestea, al unui Mic dicþionar de comunicare, cum cã, într-un fel, m-a el considerã cã: „Sã-þi pui sufletul elaborat împreunã cu Adriana Pereº – ºi, în sfârºit, ºocat aceastã schemã în bãtaia soarelui, ca sã fie ecoul al recentului roman Mântuiþi inimile noastre (Editura de construcþie narativã, atâtor suflete, este un miracol, Lucman, Bucureºti, 2011), el a devenit o personalitate motivându-mi rezerva pe care nu oricine îl are”. (p. 54) culturalã reprezentativã, pitoreascã ºi, mai ales, prin faptul cã urmãrim Printre oamenii obiºnuiþi apreciatã de colegii de condei ºi de generaþie. cu mai puþinã atractivitate se strecoarã ºi câþiva activiºti Cãrþile sale au apãrut la intervale mari de timp, evenimentele vieþii unui de partid, miliþieni, securiºti, rupþi autorul permiþându-ºi rãgazul unor lecturi selective om despre care ºtim, de de ceilalþi ºi deveniþi primejdioºi, atente ºi al cãutãrii unor forme aparte de elaborare, la început, cã a decedat, care preiau ºi prelungesc faptele în aºa fel încât fiecare apariþie sã devinã unicã; deºi ca Nichifor Lipan, din dictatorului, îndepãrtându-se de sunt scrise de acelaºi autor – ele par uneori o micã romanul Baltagul de Mihail rude ºi prieteni, care încep sã enciclopedie a calitãþii înnoitoare de ultimã orã. Sadoveanu... Dar, apoi, se teamã de ei, oamenii mahalalei Le reunesc însã frazele bogate, cu referiri cartea m-a captivat din rãmânând pe circumferinþele a la literatura universalã, cu dese trimiteri filosofice, ce în ce mai mult, deoarece doua ºi a treia, cu amorurile lor pornind de la înþelepciunea popularã, pânã la evenimentele sunt prezentate extraconjugale, cu petrecerile la mari gânditori ai lumii. E comparabil, ca stil, prin cu atâta plasticitate, încât cârciumi, cu slujbele de duminicã frumuseþea elaborãrii frazei, prin topica artisticã reuºesc sã ne convingã la bisericã ºi cu vizitele la bâlciuri ºi prin întorsãturile aparte ale unor expresii, cã, de fapt, omul acela ºi spectacole de circ. cu Mateiu I. Caragiale, din literatura românã, nu a pierit definitiv, ci trãieºte ºi cu Gabriel Garcia Márquez, din literatura în memoria soþiei sale n roman bogat, universalã, dar ºi cu alþi creatori de aceeaºi talie, ºi a prietenilor din cartier. în care întâmplãrile fiindcã, de la o anumitã culme în sus, unii scriitori Înger reale se îmbinã ca încep sã semene între ei, prin ceva aparte, menit endularea în OU mie ºi una de nopþi, care sã capteze pentru totdeauna atenþia cititorilor. permanentã între viaþã ºi moarte este devine cartea de cãpãtâi pentru modestele personaje un avertisment constant (deºi neexprimat), prezentate, alãturi de Biblie, ca sugestie cã viaþa ã refer în mod deosebit la Mântuiþi cu atâtP mai puternic, despre adevãrul cã toþi suntem este o poveste, în interiorul cãreia pot avea loc ºi inimile noastre, ultimul sãu roman, muritori, deci trebuie sã fim atenþi, anticipativ, întâmplãri fantastice, de la oameni pânã la îngeri în care am citit multe pagini încântãtoare. mai ales, la modul cum trãim ºi ce amintiri ºi serafimi, în tendinþa permanentã de purificare TemaM aleasã se referã la monografia geograficã ºi fapte lãsãm în urma noastrã. prin credinþã ºi de spiritualizare prin fapte bune. ºi spiritualã a unui cartier bucureºtean, situat În deplinã armonie cu familia lui Avel Rareº, Tocmai în reuºita alegerii aurului din nisipurile aproximativ între ªoseaua Viilor, ªoseaua Olteniþei, sunt prezentaþi oamenii cartierului: profesorul Andrei unor naufragii imaginare constã valoarea romanului Giurgiului, Spitalul 9, Cimitirul Bellu ºi zona Serafim, pãrintele Iulian, fierarul Vicã Lazãr, dar lui Pavel Pereº, cãruia îi dorim, pe mai departe, semiruralã ce se întinde pe partea dreaptã, pânã ºi personaje din istoria culturii ºi ºtiinþei româneºti, deplin succes! la marginea Bucureºtiului, spre comuna Domneºti, din perioada interbelicã – Virgil Carianopol, Pãstorel Din învãþãturi... eci, înainte de a-ii da [solului tãu] învãþãturã, socoteºte ce dar þi-aau adus solii care au venit la tine de la acel domn. Aºijderea, ºi voi trebuie sã trimiteþi un dar asemãnãtor acelui domn pe potriva lui, însã sã vã strãduiþi ca darul vostru sã fie mai de cinste ºi mai de preþ decât darul pe care þi l-aau adus, cãci aceasta iarãºi este penDtru cinstea voastrã, ca sã se mire mult acel domn, când va vedea darul tãu sã zicã: „O, mare minune, eu de-aabia am vãzut acest lucru de cinste bun ºi mare, pe care mi l-aa trimis, ºi iatã cã mi l-aa trimis mie, iar acolo câte vor mai fi rãmas?” Deci, dacã vei fi astfel lãudat, ºi aceasta este acum o cinste ºi o laudã pentru tine. Iar dacã se va întâmpla ca tu sã trimiþi mai înainte la acel domn, sã te sfãtuieºti cu boierii tãi, ce vor spune boierii, dacã trebuie sã trimiþi dar acelui domn, sau nu. Dacã vor zice toþi dregãtorii: „Trebuie, doamne, sã se trimitã un dar”, tu iarãºi sã vezi ce dar ai mai mare ºi mai frumos, pe acela sã-ll trimiþi, iarãºi pentru cinstea ta, înainte ca sã plece. ªi atunci cheamã pe sluga ta, pe care vrei sã-ll trimiþi sol ºi învaþã-ll, ºi spune-ii sfatul tãu, care sfat îl va alege Dumnezeu mai mare ºi desãvârºit. ªi strãduiþi-vvã foarte sã-ii daþi sfat bun ºi desãvârºit, cu cinstea cu care te va ajuta Dumnezeu. ªi astfel ai fãcut dupã voia ta cu solul acela. Acum se cuvine sã aflaþi sfat mai bun pentru solul vostru, ca ºi acolo sã fie cu ispravã pentru cinstea voastrã, pentru cã înainte þi-aa fost uºor, pentru cã ai învãþat ºi din sfatul acelui domn ºi din întrebarea dregãtorilor tãi; acum însã vei trimite sfatul tãu, ca ºi alþii sã înveþe de la tine. De aceea, fã sfat bun ºi destoinic. Iar apoi sã chemi în tainã pe sluga ta, pe care ai ales-oo sã fie sol, ºi vorbeºte-ii cu blândeþe ºi spune-ii: „Sluga mea cea bunã ºi fãtul meu, cât sfat bun ºi potrivit ne-aa ales Dumnezeu, noi te-aam învãþat, dar chibzuiala înþelepciunii cine o va putea înþelege cu mintea, sau cinstea noastrã cine o va putea proslãvi acolo, sau inima ta cine o va putea întãri, ca sã rosteºti cãtre domnul acela cuvântul care sã fie spre cinstea noastrã? Nimeni, fãtul meu, cã eu am cerut aceastã înþelepciune de la Domnul ºi mi-aa dat sã înþeleg ºi sã înfãptuiesc. Iatã, pânã acum, te-aam învãþat împreunã cu dregãtorii mei, iar acum, când eºti în tainã numai tu cu mine, eu te voi învãþa de unde este înþelepciunea ºi sfatul, ºi toatã tãria noastrã care sunt în aceastã lume: numai de la unul Dumnezeu, fiul lui Dumnezeu, care a fost ºi fiul Fecioarei. Cã eu, fãtul meu, când vreau sã fac vreun lucru înþelept sau vreo vitejie, sau fie ºi vreo supunere, întotdeauna cer sã-mmi fie întãrire Dumnezeu ºi preacurata lui maicã. Iar tu, iatã cã acum mergi de la mine cu învãþãtura noastrã; de aceea te învãþ, ca ºi mine, sã iei pe Dumnezeu drept ajutor, ºi sã faci milostenie în orice vreme, ºi sã te rogi ºi precistei, sã-þþi fie ajutoare.” Anul IV Nr. 6 (31) Iunie 2013 21 Curtea de la Argeº

Cãrþi ºi autori Scriitorul Mihail Diaconescu

ºi diplomaþia culturalã Ion PÃTRAªCU rimul contact, telefonic, a fost iniþiat româneºti, precum Lucian Blaga sau Valentin Lipatti. Regretatul istoric român, acad. de profesorul ºi scriitorul Mihail Diaconescu. Din punct de vedere al efectului pe plan extern, opera Florin Constantiniu, releva faptul Era în ziua de 30 decembrie 2011 când maestrului este consideratã drept o reflectare fidelã cã, în romanul Sacrificiul, Mihail auzeamP pentru prima datã vocea maestrului. a românilor ºi a spiritualitãþii lor, cu ceea ce este Diaconescu reînnoieºte dovada Adorit sã aprecieze, la cald, rememorarea lui al lor ºi numai al lor. responsabilitãþii asumate de scriitor în abordarea Gheorghe Nãstase, semnatã de mine în revista Romancierul Mihail Diaconescu este un pasionat tematicii istorice. El respectã principiul fundamental Pietrele Doamnei din Domneºti-Argeº. Romancierul al istoriei neamului românesc, din cele mai vechi al literaturii de acest gen, conform cãruia fantezia Mihail Diaconescu l-a cunoscut bine ºi l-a apreciat timpuri ºi pânã în prezent. Prin mozaicul sãu autorului trebuie sã se miºte în voie într-un cadru în mod deosebit pe Gheorghe Nãstase, care, pentru de romane, scriitorul este convingãtor în ceea general care sã respecte adevãrul desfãºurãrilor argeºeni, nu a fost doar un om politic ºi un bun ce priveºte vechimea trãitorilor din spaþiul carpato- trecute. La Mihail Diaconescu, continua acad. gospodar al judeþului, dar ºi un eminent om de dunãrean ºi drumul lor greu, cu sacrificii enorme, Florin Constantiniu, reconstituirea evenimentului culturã. El venise de la Braºov (1961) cu gânduri pentru devenirea ºi supravieþuirea lor pânã în istoric dã senzaþia de viu, de real... Romanul mari, printre care ºi acela de a realiza o simbiozã zilele noastre. Nu întâmplãtor, autorul îl citeazã pe Sacrificiul reuneºte textul interpretativ cu între specificul argeºean ºi cultura ardeleanã. unionistul Costache Negri în romanul sãu Speranþa: documentele epocii, constituindu-se într-o frescã În aceastã idee, l-a adus de la Braºov Suntem un neam strãvechi... am pãþit multe... Ne-am epicã cu mare forþã evocatoare. Iar în romanul ºi pe prof. Mihail Diaconescu. Ulterior, învãþat, deci, sã Suferinþa, Marea Unire ºi-a aflat în Mihail Diaconescu dupã ce l-a transferat ºi pe Gabriel gãsim puteri chiar un evocator la nivelul marii ei însemnãtãþi. Poate în slãbiciunea Þepelea de la Timiºoara, Piteºtiul de aceea, ne spunea tot acad. Florin Constantiniu, noastrã. Observãm a dispus de o triadã redutabilã Nicolae Iorga regreta cã nu a avut mai mult talent cã mesajul central a culturii ºi învãþãmântului: Nãstase, literar, care l-ar fi apropiat de adevãrul istoric. al Speranþei este Diaconescu, Þepelea. Romanul Suferinþa i-a dus titlul de Doctor Honoris mântuire prin unire. La capitolul lianþi, legãtura dintre Ajungând în acest Causa al Universitãþii din Oradea, pentru meritul noi are la bazã ºi factorul regional, punct, nu pot sã de a fi transfigurat epic locuri, evenimente ºi adicã patriotismul local, cu rãdãcini nu mã gândesc îndeosebi oameni din istoria românilor bihoreni, ardelene. Nãscut în localitatea la strategiile ceea ce face din aceastã capodoperã un simbol Priboeni, Mihail Diaconescu, având asimetrice, de sfânt al jertfei. ascendenþã maternã ardeleanã, care ne vorbeºte moºtenea nu doar harul de a nara, academicianul omancierul Mihail Diaconescu dar ºi pasiunea pentru istoria tragicã Mircea Maliþa în s-a dovedit ºi un diplomat înnãscut. ºi eroicã a strãmoºilor sãi de peste volumul Cuminþenia Ne spunea acest lucru ambasadorul Carpaþi. La fel ºi eu, precum tot satul pãmântului, strategii ValentinR Lipatti. Comentând romanul Speranþa, Lipatti Galeº de Argeº, am rãdãcini în care au permis semnaleazã un aspect mai puþin întâlnit în romanul Galeºul Sibiului, localitate încorporatã supravieþuirea istoric românesc de astãzi. Este vorba de ponderea actualmente în oraºul Sãliºte. Este noastrã de ºi semnificaþia pe care diplomaþia ºi negocierile de presupus cã ascendenþa la retragerea le dobândesc în þesãtura întregii construcþii a cãrþii. ardeleanã, combinatã cu elemente aurelianã ºi pânã Erau avute în vedere, printre altele, paginile în care subcarpatice, a determinat ºi un în contemporaneitate. autorul evidenþia eforturile diplomatice depuse de românism mai aparte, poate mai Nu numai plaja unionistul Costache Negri la Istanbul în problema militant. La Domnia Sa, acest lucru istoricã ºi tematica secularizãrii averilor mãnãstireºti. ªi atunci, ca ºi în este probat, fãrã dubii, de întreaga operã. În formarea romanelor sale impresioneazã, dar ºi modul alte împrejurãri istorice – subliniazã autorul romanului noastrã, ca oameni utili societãþii româneºti, am avut magistral în care autorul reuºeºte sã mixeze realul – solidaritatea româneascã nu a funcþionat. Marii fiecare de parcurs trasee dificile, cu multe hopuri ºi cu imaginarul în opere precum Cãlãtorie spre zei, boieri din þarã sau din capitala Imperiului Otoman numeroase capcane, dupã cum au fost ºi vremurile. Culorile sângelui, Marele cântec, Umbrele nopþii, îºi urmãreau propriile interese. Pânã la urmã, Într-un moment de sinceritate, profesorul Mihail Speranþa sau Sacrificiul, pentru a aminti doar o Costache Negri a gãsit înþelegere la marele vizir Diaconescu îmi povestea cum a ajuns membru parte din vastul corpus al lucrãrilor sale de excepþie. ºi la sultan, însã în schimbul sumei de un milion de de partid. A rezultat cã, practic, a fost invitat piaºtri, necesari Imperiului Otoman pentru a duce omanul istoric este considerat punctul sã facã acest pas. Era o necesitate istoricã, Rãzboiul Crimeei. Aici este tot un fapt istoric ºi nu forte al creaþiei sale, cel care îl defineºte întrucât elementul românesc era firav de tot, imaginaþia autorului. Despre demersurile lui Costache ca interpret epic ºi simbolic al existenþei atât în organizaþiile de partid, cât ºi în administraþia Negri am gãsit cuvinte elogioase ºi în volumul Icoane spiritualeR româneºti în timp ºi spaþiu. Domnia Sa localã din Ardeal. Am reþinut acest amãnunt întrucât, de luminã, semnat de diplomatul Nicolae Petraºcu este ºi un strãlucit teoretician al tradiþionalismului din anul 1958, când am fost angajat în Ministerul ºi specificului nostru naþional. Din paginile romanelor (fratele pictorului Gheorghe Petraºcu). Citez: de Externe, eram martorul eforturilor de românizare sale istorice mai rãzbate ºi teoria misiunii româneºti Costache Negri a luptat pe viaþã ºi pe moarte a instituþiilor centrale ºi locale, din toate domeniile în istorie ºi în lume, valabilã în toate timpurile. În ca þara sã-ºi redobândeascã a patra parte din de activitate. tomurile voluminoase, dedicate personalitãþii ºi operei pãmânturile ºi veniturile ei, respectiv 2,5 milioane sale, apare ca dominantã ideea cã Mihail Diaconescu de pogoane de pãmânt din Moldova ºi Valahia, e noi ne-aa apropiat, de asemenea, este un scriitor al cauzei ºi al restituirilor naþionale. numeroase biserici ºi ºcoli româneºti, precum în cuget ºi simþire, faptul cã ºi scriitorul Parcurgând mãcar o parte din criticile de specialitate, ºi cei o jumãtate de milion de þãrani români legaþi Mihail Diaconescu a activat pe plan extern te întâlneºti, în mod sigur, ºi cu urmãtoarea subliniere de piciorul Muntelui Athos. pentruP promovarea imaginii þãrii ºi a valorilor culturale a prof. univ. Petre Popa, istoric din Piteºti: Mihail Revenind la romanul Speranþa, aflãm de la autorul ale românilor. A fãcut acest lucru cu mult succes în Diaconescu se adapã la acel izvor inepuizabil pentru acestuia cã domnul Negri ºtia cã chestiunea averilor perioada când s-a aflat, în calitate de profesor invitat, literaturã, care este istoria neamului. La rândul sãu, stãpânite de mãnãstirile închinate mai avea încã la Institutul de Romanisticã al Universitãþii Humboldt regretatul prof. Gabriel Þepelea, membru de onoare destule tocmeli de trecut... aici, în viesparul din Berlin, unde a þinut cursuri, a condus seminarii al Academiei Române, evidenþia faptul cã genul duplicitãþilor ºi intrigilor orientale. Ambasadorul pentru studenþi ºi doctoranzi, a îndrumat elaborarea de roman istoric cultivat de Mihail Diaconescu Valentin Lipatti îi acorda notã maximã romancierului unor teze de doctorat cu tematicã româneascã. faciliteazã invazia documentului în ficþiune... Autorul, Mihail Diaconescu pentru modul strãlucit în care La fel de bine a fost apreciatã ºi prodigioasa activitate în funcþie de nevoile eposului, când îmbracã hainele stãpâneºte elemente definitorii ale diplomaþiei, publicisticã pe teme literare ºi culturale româneºti. protocolare ale istoricului, când straiele familiare pentru faptul cã personajele istorice din Speranþa Parþial, perioada respectivã se reflectã în romanul ale povestitorului. Vorbind despre veridicitatea sunt pe deplin conºtiente de menirea lor. Dupã opinia Nopþi ºi neliniºti, o lucrare splendidã, care m-a romanelor istorice ale lui Mihail Diaconescu, eminentului diplomat, Mihail Diaconescu a ºtiut, în impresionat în mod deosebit. Pentru promovarea Gabriel Þepelea mai adãuga: Nu un trecut imaginat, chip fericit, sã surprindã, sã analizeze ºi sã integreze istoriei ºi culturii româneºti, un rol important au jucat confecþionat, ci unul desprins din rama evenimentelor organic, în peripeþiile politice ale romanului, trãsãturile ºi traducerile din operele sale, în speþã romanele constituie osatura romanelor sale. definitorii ºi practicile care nu au încetat sã se istorice, în limbile germanã, francezã, englezã La rândul sãu, Dumitru Almaº evidenþia impunã în diplomaþia timpurilor moderne. Aceasta ºi rusã. Ca purtãtor de cuvânt al unui asemenea viziunea tolstoianã a lui Mihail Diaconescu: îl îndreptãþea pe ambasadorul Valentin Lipatti mesaj spiritual, Mihail Diaconescu a cãlcat pe urmele vastitate, amplitudine diapazonalã a subiectelor, a sã concluzioneze cã scriitorul este înzestrat unor veritabili reprezentanþi ai diplomaþiei culturale personalitãþilor, a scenelor, a ariei de desfãºurare. cu un al ºaselea simþ, cel diplomatic. 22 Anul IV Nr. 6 (31) Iunie 2013 Curtea de la Argeº

Orizont SF

Mircea OPRIÞÃ Aventuri politico-ppoliþiste oi autori minori pentru ºi organizarea unor sabotaje spre sfârºitul rãzboiului, sã-ºi joace propriile roluri ºi distribuit exclusiv pentru gen, dar interesanþi sub conducerea lui Emil Bodnãraº, ºeful comisiei cadrele de partid, prezintã un scenariu senzaþional, prin emanaþiile militare a PCR, apoi participarea efectivã la Insurecþia în care grupul imobilizeazã un taximetrist pentru senzaþionaleD ale scurtei lor de la 23 August din capitalã. Ca recompensã pentru a-i folosi autovehiculul la abordarea maºinii blindate biografii, fac obiectul acestor asemenea activitãþi, va face o rapidã ascensiune a Bãncii Naþionale, din care sustrag doi saci cu bani însemnãri retrospective. în aparatul politico-administrativ instituit de regimul (1.600.000 lei), în ideea de a-i dona unor organizaþii Nãscut, se pare, în 1924, comunist, lucrând, ca inginer, în departamentul aviatic sioniste sau de a fugi peste graniþã. Condamnaþi la Paul Ioanid este autorul unei povestiri de anticipaþie al Ministerului de Interne. Fraþii Alexandru ºi Paul moarte, cinci dintre ei (cu excepþia Monicãi Sevianu, intitulate Cu trenul interplanetar, 1954. Înruditã Ioanid (foºti Leibovici), urcã ºi ei de tineri în ierarhiile cãreia pedeapsa i s-a comutat în detenþie pe viaþã, cu alte texte SF produse în jurul anului 1955 epocii, primul ajuns colonel ºi ºef al Direcþiei judiciare însã în 1964 a fost amnistiatã, permiþându-i-se de Mihai Stoleru, Radu Sergiu, Mircea Brateº, Radu a Miliþiei, cel de-al doilea, sefistul nostru, devenit expatrierea în Israel) au fost executaþi Nor, I.M. ªtefan, lucrarea, mai curând reportaj de expert în probleme aeronautice la 18 februarie 1960, popularizare decât scriere cu pretenþii de literaturã, ºi profesor de balisticã la în închisoarea Jilava. ilustreazã orientarea tehnicistã a genului într-un Academia Militarã, ºef, tot moment de larg interes pentru „cucerirea spaþiului acolo, al Catedrei de studii in portretele cosmic”, activitate intratã deja într-o etapã practicã aviatice. La fel s-a întâmplat caricaturale prin eforturile sovieticilor de a lansa primii sateliþi ºi cu alte persoane din confecþionate artificiali ºi de a se înscrie în fruntea cursei ce avea anturajul lor. Soþia lui Igor în epocãD de propaganda sã ducã peste câþiva ani la performanþa plasãrii Sevianu, Monica (fostã comunistã e greu de stabilit omului pe o orbitã circumterestrã. Pe asemenea Abraham, iar din prima astãzi adevãrul asupra subiecte, Paul Ioanid s-a mai exprimat la modul cãsãtorie Alfandari), avea sã evenimentelor respective. „autorizat” ºi cu alte prilejuri, în presã, la radio intre curând în departamentul În extrema setului de ºi TV, fiind pilot de avioane ºi expert în aeronauticã, pentru þãri strãine al Radioului. ipoteze vehiculate este beneficiar al unor studii de specialitate fãcute Glanºtein Abraºa (devenit cea conform cãreia jaful la Moscova cu Tupolev ºi Antonov ºi reprezentant Saºa Muºat), fire aventuroasã de la Banca Naþionalã al României în programul spaþial secret al URSS. ºi cu pasiunea conspiraþiilor Paul Ioanid în cineverité-uul securist Reconstituirea nici mãcar n-ar fi putut ªi lui Igor Sevianu i se cunoaºte tot o singurã secrete, urma sã ajungã avea loc sub severele tentativã de abordare a genului SF: povestirea conferenþiar la Universitatea din Bucureºti, de unde mãsuri de supraveghere ale timpului, totul fiind Am fost astronaut!, publicatã în colaborare e trimis în 1948 cu misiuni speciale în Occident ºi o înscenare a Securitãþii pentru compromiterea cu Vlad Dobrencovici în 1955, pe acelaºi deconspirat la exemplarã a unui grup de intelectuali evrei în val de entuziasm stârnit de perspectiva Paris ca spion. contextul orientãrii antievreieºti a Partidului Comunist lansãrii în URSS a primilor sateliþi artificiali În sfârºit, Român dupã plecarea trupelor sovietice din þarã. ai Pãmântului – idee popularizatã la modul li se alãturã În varianta acreditatã de propaganda epocii, precum exaltat ºi la noi prin publicaþiile vremii. Haralambie ºi de execuþia protagoniºtilor jafului amintit, e de luat Povestirea închipuie o vizitã la bordul unui Obedeanu mare satelit artificial compus din (Hari în seamã spiritul lor aventurier, dovedit prin fapte laboratoare de cercetare ºtiinþificã, unde Lazarovici), produse în anii ilegalitãþii politice ºi ai rãzboiului, vizitatorul uimit primeºte explicaþiile tehnice viitor redactor dar ºi frustrarea consecutivã declasãrii sociale: toþi de rigoare. Momentul de senzaþie la Scânteia fuseserã debarcaþi în 1958-59 din poziþiile obþinute al povestirii este constituit de exersarea ºi profesor ca recompensã pentru trecutul lor comunist, fie imponderabilitãþii în spaþiul cosmic, însã de jurnalism pentru lipsã de studii corespunzãtoare funcþiilor, talentul precar al celor care se strãduiesc la ªcoala fie pentru „incompetenþã”, fie ca urmare a sã-l descrie la modul anticipat îl rateazã de partid ranchiunelor unor vârfuri ale sistemului, precum cu brio. Textul rãmâne, totuºi, ilustrativ „Jdanov”. Alexandru Drãghici, în familia cãruia Alexandru pentru eforturile anticipaþiei noastre Igor ºi Monica Sevianu, în anii 1950 Tuturor Ioanid avusese nefericita inspiraþie de a pãtrunde, de a se reinventa dupã cel de-Al Doilea acestor pãrãsind-o ulterior, în urma unui divorþ greu „înghiþit” Rãzboi Mondial într-o formulã tehnicistã ºi într-un ilegaliºti lansaþi promiþãtor în evoluþiile politice ºi de durul ºi omnipotentul, atunci, ministru de Interne. context pregãtitor pentru apariþia, în octombrie 1955, culturale de la mijlocul secolului trecut, caracterizate Despre Paul Ioanid a circulat o legendã, a Colecþiei „Povestiri ªtiinþifico-Fantastice”. prin stalinizarea efectivã a României, carierele le-au confecþionatã tot în laboratoarele Securitãþii, fost stopate însã brutal, în împrejurãrile – dubioase conform cãreia el ar fi reuºit sã scape trecând graniþa acã producþiile acestea rãmân aproape ºi dramatice totodatã – descrise de propaganda în URSS, unde cunoºtinþele sale de acolo i-ar fi fãcut insignifiante pentru istoria genului, iatã ºi epocii sub titlul de senzaþie poliþistã „Banda Ioanid”. urma pierdutã; dupã cum pierdutã ar rãmâne ºi urma contextul biografic în care apar. Amândoi Igor Sevianu, Paul Ioanid ºi ceilalþi amintiþi mai sus banilor jefuiþi de la Banca Naþionalã ºi ascunºi tot autoriiD discutaþi aici au figurat – ºi nu doar formal, ar fi participat astfel la cel mai faimos caz de jaf de autorul Trenului interplanetar prin împrejurimile în acte – între comuniºtii ilegaliºti recrutaþi din mediile armat al unei Bãnci Naþionale dintr-un stat comunist, Braºovului. Dacã ºi-ar fi amintit la vreme de scrierea evreieºti ale Bucureºtiului în timpul celui de-Al Doilea premeditat în mod temerar ºi sãvârºit la 28 iulie 1958. respectivã, nu e exclus ca Securitatea sã fi plasat Rãzboi Mondial. De numele lui Igor Sevianu (Igor Filmul propagandistic Reconstituirea (1960), produs ascunzãtoarea undeva, mai la distanþã, prin spaþiul Herºcovici, iniþial) se leagã, de pildã, proiectarea de Ministerul de Interne cu inculpaþii obligaþi cosmic...

(Urmare din pag. 4) Vietnam cu 15 ani mai devreme. Doar fanaticii ºi persoanele din sistem cu funcþii bine plãtite continuau sã creadã. Cu alte cuvinte, sfârºitul era aproape. Ceea ce nii au trecut. Nivelul de trai a mers în jos ºi mortalitatea infantilã a lipsea era un impuls. ªi acesta a venit, din RDG, din Leipzig, în octombrie 1989. crescut, alcoolismul a mers ºi mai mult în sus. ªi a apãrut ceva nou: Materialiºtii americani ºi alþii ca ei cred, desigur, cã lipsa de bunuri din rafturile poluarea a crescut enorm. Erau pe deplin conºtienþi de deficitul de magazinelor este ceea ce a doborât în cele din urmã regimul. Dar ei „organizau” libertateA în raport cu Vestul, dar se agãþau de avantaje, de material, de somatic. procurarea de bunuri, la fel ca norvegienii în timpul ocupatiei din 1840-45. Atunci când ºi acest lucru s-a dovedit greºit, a apãrut o masivã crizã spiritualã. Mult mai importantã decât aceste aspecte economice a fost criza spiritualã. Partidul a fost la fel de orb vizavi de efecte, precum au fost ºi comuniºtii din Vest. Iar acesta a fost blestemul lor, la fel cum va fi blestemul economiºtilor oficiali storia a preluat rolul lui Dumnezeu, Marx a fost Duhul Sfânt, Lenin a fost occidentali. La petreceri se mâncau alimente pe care nu le-am vãzut niciodatã Salvatorul, Stalin a fost apostolul Paul. Ceva a fost în neregulã cu toþi în magazine. În timpul unui drum cu maºina, în 1967, mi-au explicat cum aceºtia. Dar au mai fost ºi Maica Domnului ºi Maica Rusia, cãtre care funcþioneazã sistemul: câteva baterii de radio sau ceva bani daþi bunicii puteauI ºopti, aici, pe malul lacului, în care se reflectau stejarii ºi turlele bisericii. de la colhoz, primind, în schimb, o jumãtate de porc. Aproape jumãtate Acolo se puteau vedea ºi ei, în oglindã, Raskolnikov ºi fraþii Karamazov ºi toþi din populaþie locuia la þarã ºi era angajatã în activitãþi de microfermã. ceilalþi pe care sistemul sovietic a crezut cã-i poate „domestici”. Aceºtia vor Clasa muncitoare sovieticã nu avea un nivel material rãu în anii 1970-80. supravieþui probabil ºi capitalismului gangsteresc ºi participãrii norvegiene Dar nu a existat niciun progres, ba chiar s-a observat înclinarea spre înapoi. la golirea Rusiei de resurse prin intermediul „regiunii Barents”. Propaganda nu s-a diminuat, s-au schimbat oarecum doar sloganurile. Dar sistemul trebuie evaluat ºi în raport cu sistemul care-i va urma. Nu mai era revoluþia proletariatului, ci revoluþia „tehnico-ºtiinþificã”. Exista Dupã moartea nazismului, lucruri frumoase au înflorit, cum se ºtie, în Germania. o încredere în tehnologia informaþionalã mai mare chiar decât în Vest – aceasta Dar ceea ce fusese þinut sub control ºi a izbucnit dupã decesul socialismului era calea prin care toate problemele de planificare urmau sã fie rezolvate. Nu le sovietic au fost mai ales ºerpi ºi broaºte buboase, în întregime hidoºi. Fãrã trecea prin cap cã oamenilor le-ar plãcea sã facã unele lucruri ei înºiºi, nu toate, nicio nostalgie, compãtimesc împreunã cu ruºii în tristeþea lor dupã oportunitãþile dar mãcar unele. Erau orbi din acest punct de vedere, aºa cum sunt corporaþiile pe care le-au pierdut. gigantice din Vest care vor sã umfle pe oricine cu aceeaºi mâncare dubioasã. În 1988, pe când cãlãtoream cu trenul prin Siberia, erau la fel de puþini (Fragmente din secþiunea „Soviet Socialism” a autobiografiei lui Johan Galtung, cei care credeau în sistem cum erau americanii care credeau în rãzboiul din On the Peace Path Through the World, 2000.) Anul IV Nr. 6 (31) Iunie 2013 23 Curtea de la Argeº

Ars longa... Olga Greceanu Olga Greceanu s-aa nãscut la Sãulescu, picteazã Mausoleul 4/17 august 1890, la Mãnãstirea Nãmãieºti, de la Mãrãºeºti. Moare la 16 lângã Câmpulung (în familia ªeºevski: tatãl noiembrie 1978, la Bucureºti, este de origine polonezã, mama de origine înmormântatã la Cimitirul Bellu. germanã). Urmeazã ºase clase la Institutul Dupã 1989 i se publicã o serie Pompilian, apoi alte ºase la Institutul ªeºevski de manuscrise, unele neterminate, din Bucureºti, iar în 1911 începe studiile la altele ascunse în vremea regimului Facultatea de Chimie ºi la Academia de Artã comunist: Ura care ucide (roman, din Liège, Belgia, pe care le întrerupe în 1914 2000), Femei pictore de altãdatã din cauza rãzboiului. În 1914 se cãsãtoreºte (2008, traducerea cãrþii din 1943), cu Nicolae Greceanu, student la Institutul De Crãciun (2008), Meditaþii la Evanghelii (2010), Dicþionarul Biblic Ortodox (2012), Dicþionarul zugravilor de subþire monahi ºi mireni (2013).

pictoriþã vizionarã, de înaltã spiritualitate ortodoxã, Olga Greceanu a foOst una dintre cele mai apreciate artiste din perioada interbelicã. Pe lângã expoziþiile din þarã ºi strãinãtate, unde s-aa fãcut deosebit de apreciatã, prin stilul sãu neobizantin, a pictat biserici, a întocmit un monumental Dicþionar Nicu Greceanu la Mãldãrãºti Creºtin Ortodox, dãruit în manuscris Patriarhiei Române, a scris cãrþi de artã ºi de meditaþii profund religioase. A fost o ferventã participantã a „Rugului Aprins”, Politehnic din Liège. Revine fiind o apropiatã a arhimandritului Benedict Ghiuº, cãruia i-aa încredinþat spre în þarã ºi iniþiazã împreunã cu Rãstignire, detaliu pãstrare manuscrisele pe teme biblice. A fost singura femeie care a predicat Cecilia Cuþescu-SStorck prima în bisericã cu aprobarea patriarhului Justinian Marina. asociaþie a femeilor pictoriþe ºi sculptoriþe; în 1915, participã la prima expoziþie Cum se explicã faptul cã astãzi marele public ºi în special tineretul a asociaþiei, la Ateneul Român. În 1919 reia studiile la Liège, pe care le absovã nu ºtiu aproape nimic despre o creatoare cu o activitate atât de importantã? în 1922. Participã la numeroase expoziþii, singurã sau alãturi de alte artiste (Iaºi, Încã din timpul vieþii ei, pe mãsurã ce se instala dominaþia comunistã, Olga 1918; Ateneul Român, 1919; Bucureºti, 1922, 1923; New York, 1924; Bucureºti, Greceanu era împinsã la marginea 1925, 1926; Bruxelles ºi Bucureºti, 1927; Paris ºi Bucureºti, 1928; Barcelona, societãþii, socotitã indezirabilã atât unde primeºte Marele Premiu, ºi Bucureºti, 1929; Haga, 1930; Praga, 1931; prin origine, cât mai ales prin Roma, 1933; Varºovia, 1934, ºi multe altele, în þarã ºi peste hotare. În 1930 propaganda religioasã deschisã pe care o fãcea. Nu a mai fost pomenitã în cãrþile de istoria artei, volumele scrise de ea au fost dosite, picturile din instituþiile publice acoperite cu var, iar la conacul ei din comuna Bãlteni, judeþul Dâmboviþa, pereþii pictaþi de ea au fost dãrâmaþi, iar cãrþile arse. ªi astfel, asupra Olgãi Greceanu s-aa aºternut uitarea.

(De pe coperta a patra a volumului Meditaþii la Evanghelii, Ed. Sophia, Bucureºti, 2010, Cuvânt înainte de ÎPS Nicolae Corneanu, Prefaþã, date bibliografice ºi referinþe critice de Adina Nanu.) Pãrintele Sofian Boghiu Ctitorii Basarabi. Universitatea de Arhitecturã, Bucureºti studiazã la Paris tehnica frescei, cu Paul Baudouin. Picteazã numeroase fresce: în clãdirea Sinodului (1932), Academia de Arhitecturã (1937), Judecãtoria de Galben/Piaþa Amzei, Primãria de Verde/Banu Manta, Gara Regalã Mogoºoaia (1938), la conacul de la Bãlteni ºi în casa lui Grigore Gafencu (1939), Institutul pentru Studiul Istoriei Universale (1942), Biserica din Bãlteni-DDâmboviþa (1945) etc. A publicat mai multe cãrþi: Compoziþia muralã: Legile ºi tehnica ei (1935), Cula de la Mãldãrãºti (1937), Specificul naþional în picturã (1939), Pe urma paºilor Tãi, Iisus (1940), Femmes peintres d’autrefois (1943), Sã ne rugãm... (1943), Le Visage du Christ et les peintres de la Renaissance (1944), Vreau (roman, 1944). În 1961, moare Nicolae Greceanu. Din 1962, Olga Greceanu se dedicã picturii bisericeºti. În 1969, împreunã cu Eduard Numãr ilustrat cu picturi de Olga Greceanu. Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, Bucureºti Semneazã în acest numãr Horia BÃDESCU – scriitor, Cluj-NNapoca Constantin POPESCU – prof. univ., Bucureºti ÎPS CALINIC – arhiepiscop al Argeºului Alexandru TAªNADI – prof. univ., Bucureºti ºi Muscelului Marian NENCESCU – scriitor, Bucureºti Acad. Johan GALTUNG – Norvegia Terezia FILIP – prof. univ., Baia Mare Dan D. FARCAª – matematician ºi scriitor, Emil LUNGEANU – scriitor, Bucureºti Bucureºti Paula ROMANESCU – scriitor, Bucureºti Florian COPCEA – scriitor, Drobeta-TTurnu Severin Adina NANU – prof. univ., Bucureºti Marian MIHÃESCU – profesor, Curtea de Argeº Ion C. ªTEFAN – scriitor, Bucureºti Dragoº VAIDA – prof. univ., Bucureºti Ion PÃTRAªCU – diplomat, Bucureºti Tudor PETCU – drd. filosofie, Bucureºti Mircea OPRIÞà – scriitor, Cluj-NNapoca 24 Anul IV Nr. 6 (31) Iunie 2013 24 pag. - 5 lei