REVISTà LUNARà DE CULTURà A SOCIETÃÞII SCRIITORILOR TÂRGOVIªTENI Anul XV, Nr. 3 (168) – martie 2014 Apare cu sprijinul Consiliului Local Municipal ºi al Primãriei Municipiului Târgoviºte

Noaptea de martie. Glose vechi ºi noi

Se împlinesc, pe 14 martie, 160 de ani de la naºterea unui mare nedreptãþit al literaturii române – Alexandru Macedonski. Nu prea ne mai stã nouã, astãzi, gândul la poezie, dar Macedonski ar putea interesa (cum se întâmplã ºi cu Eminescu) mãcar anumiþi moderatori de emisiuni televizate, avizi de scandaluri. Evident, dacã i-ar duce capul ºi dacã, vorba unui celebru personaj, ocupaþiunea lor mintalã n-ar fi la alte prostii! Pentru cã numele poetului aduce instantaneu în memorie amãnunte senzaþionale sau picante ale biografiei, ºi în primul rând structura sa de genialoid, egolatria fãrã limite, ca ºi rivalitatea dintre el ºi Eminescu, grefatã pe o radicalã deosebire de temperament ºi alimentatã de atitudinea ostilã a „Junimii”. Rivalitate culminând cu publicarea (regretatã mai apoi) a nefericitei epigrame, de mulþi evocatã, de mai puþini cunoscutã. Problemã rezolvatã, totuºi, acum, de internet, unde, dacã ºtii ce sã cauþi, gãseºti. Textul acela nu trebuie, însã, agravat (cum a fost ºi cum ar putea fi), evenimentul trebuie contextualizat. Eminescu ºi Macedonski erau atunci doi oameni vii, aflaþi într-o veche polemicã, niciunul nu fusese încã urcat pe soclu. Nici consecinþele pe termen lung ale internãrii poetului nu erau cunoscute. De altfel nici textul nu era foarte violent, ba aproape benign, ºi numai circumstanþele ulterioare l-au putut agrava, conferindu-i o anume dozã de cinism, cu deosebire prin versul ultim. Nu voi cãdea, evocând aici, atât cât spaþiul îmi permite, personalitatea ºi importanþa lui Macedonski, în capcana exacerbãrii senzaþionalului biografic, deºi, în cazul sãu, profilul existenþei determinã conturul operei. Dacã m-am referit la rivalitatea dintre el ºi Eminescu, am fãcut-o pentru cã între cei doi poeþi n-a existat un conflict conjunctural, ci unul structural. ªi n-a fost unul determinat în primul rând de temperamentul uman, ci de cel artistic. ªi s-a consumat într-un anume climat literar. Sã nu uitãm cã Macedonski a citit la „Junimea” „Noaptea de noiembrie”, fãrã niciun succes. A fost, într-un fel, un moment în care, intrând, cum se spune, în bârlogul lupului, poetul a vãzut cã între ceea ce scria el ºi ceea ce gândea „Junimea” nu se putea realiza o conciliere. Spre deosebire de Eminescu, care a continuat din romantismul european ºi din cel al înaintaºilor sãi paºoptiºti dimensiunea metafizicã, profundã, gravã ºi extrem de serioasã în sensul prelucrãrii artistice, Macedonski a preluat-o pe cea protestatarã, revoltatã, insurgentã, contradictorie. Comparaþia (care se face, în mod fatal) cu Eminescu nu trebuie, tocmai de aceea, sã vizeze chestiunea profunzimii. Care e, de multe ori, în poezie, o falsã problemã. Eminescu e, desigur, mai profund, mai filozofic, mai grav, mai solemn, dar ºi mai hieratic. Macedonski e mai simplu, uneori fanfaron, poezia lui e lipsitã de complicaþia sau de glazura filozoficã, dar este mai directã, mai pãmânteascã. Eminescu este mereu egal cu sine, în orice fragment al sãu putem descifra chipul întregului. Macedonski este inegal ºi proteic, poezia sa cuprinde ºi spaþii aride, în care poetul e refuzat de muzã. Eminescu este un cãutãtor de adevãr ºi de sine care s-a gãsit. Macedonski este în permanentã cãutare: a stilului, a sinelui, a succesului. Visul eminescian se sfârºeºte în himera universalã. Visul macedonskian þinteºte himera poeticului. Mã despart de ideea unor comentatori care susþin cã existã un Macedonski vechi (romanticul protestatar, în descendenþã heliadescã) ºi unul nou, deschis cãtre simbolism, parnasianism, sincronic cu miºcãrile moderne din artele plastice. Excluzând inegalitatea operei, Macedonski este un altfel de romantic decât Eminescu. Aflat într-o permanentã cãutare a propriei identitãþi, autor al unei opere neîncheiate, magmatice, el a putut recepta mesajul miºcãrilor poetice noi. Înnoirea se produce la el chiar în sânul a ceea ce pare vechi. Natura din „Noaptea de mai” are cu totul altã valoare decât cea din poezia lui Eminescu. În alegorismul („vechi”) din „Noaptea de decemvrie” distingem elementele unei arte poetice noi, dupã cum în „Rondelul lucrurilor”, de pildã, aflãm un subiect liric la care Eminescu n-ar fi avut cum sã ajungã. Autorul „Luceafãrului” este, fãrã îndoialã, cel mai mare poet român, un poet deplin ºi astral. Dar prin el se închide un cerc. Prin mai terestrul Macedonski, poet la fel de mare, dar în altã manierã, un alt cerc se deschide. Tudor Cristea REVISTà LUNARà DE CULTURà A SOCIETÃÞII SCRIITORILOR TÂRGOVIªTENI Marcã înregistratã OSIM ISSN 1582-0289 Publicaþie distinsã cu ORDINUL ZIARIªTILOR CLASA I AUR de cãtre Uniunea Ziariºtilor Profesioniºti din România (31.03.2010)

REDACÞIA DIRECTOR REDACTOR-ªEF SECRETAR DE REDACÞIE Tudor Cristea Mihai Stan Ion Anghel

SENIORI EDITORI REDACTORI ASOCIAÞI Barbu Cioculescu Daniela-Olguþa Iordache Dan Gîju Mihai Cimpoi Dumitru Ungureanu Niculae Ionel Henri Zalis Margareta Bineaþã Agnes Erich Florentin Popescu Victor Petrescu Ana Dobre Liviu Grãsoiu George Coandã Alexandru Pompiliu George Anca Nicolae Scurtu Radu Cârneci Emil Stãnescu SUBREDACÞIA CHIªINÃU Ioan Adam Corin Bianu Iulian Filip Iordan Datcu George Toma Veseliu Vasile Romanciuc Sultana Craia Ion Mãrculescu Ianoº Þurcanu Aurelian Silvestru In memoriam: Mircea Horia Simionescu TEHNOREDACTOR GRAFICà – Iulian Filip Mihai Gabriel Popescu Ioan Alexandru Muscalu Alexandru Coman Mircea Constantinescu În atenþia colaboratorilor: Materialele trimise vor avea 2 sau 4 pag. A4 cu literã de 12 la un rând sau 3500-7000 semne fãrã spaþii (4500-9000 cu spaþii). Manuscrisele primite nu se returneazã. (Redacþia) Reproducerea parþialã sau integralã a unor articole din revistã fãrã aprobarea redactorului-ºef intrã sub incidenþa legii drepturilor de autor.

Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã ISSN on-line 2284-600X pentru conþinutul articolelor revine exclusiv Revista poate fi cititã ºi on-line la adresa semnatarilor acestora ca persoane individuale. www.bibliotheca.ro/reviste/litere

„Litere. Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni”, Editura Bibliotheca ºi Societatea Scriitorilor Târgoviºteni ureazã, cu ocazia Mãrþiºorului ºi a Zilei Doamnelor Românce, tuturor cititoarelor ºi colaboratoarelor o Primãvarã plinã de satisfacþii, împliniri ºi întâmplãri fericite trãite alãturi de cei dragi.

LITERE 2 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni CUPRINS

EDITORIAL: Tudor Cristea – Noaptea de martie. Glose vechi ºi noi ...... 1 BREVIAR: Barbu Cioculescu – Sictir Paradis! ...... 5 VALENÞE LITERARE: Mihai Cimpoi – ªcolile literare – Spiritus flat (Spiritul înnoitor) ... 7 RECITIRI: Henri Zalis – Petru Dumitriu ...... 10 AFINITÃÞI SELECTIVE: Ioan Adam – ªcoala Amorului ...... 13 CRONICA LITERARÃ: Margareta Bineaþ㠖 O carte care confirmã ...... 15 POVESTEA DINTRE VORBE: Liviu Grãsoiu – Peisajul reconsiderat ...... 18 REVELAÞIILE LECTURII: Iordan Datcu – Antonio D’Alessandri despre Dora D’Istria ....19 EXERCIÞII DE REGÂNDIRE: Sultana Craia – Dragoste ºi renunþare – Trei poveºti ...... 21 LITERE ªI SENSURI: Ana Dobre – Construcþie ºi deconstrucþie în dimensiune umorescã ...... 23 INTARSII: Daniela-Olguþa Iordache – Iulia Hasdeu. O prietenie spiritualã ...... 24 ACCENTE CRITICE: Dorina Grãsoiu – Campania „generaþionist㔠în presa româneascã interbelicã ...... 26 INTERPRETÃRI CRITICE: Florina Loredana Stoica – Coordonate ale poeziei Anei Blandiana – analizã semantic-textualã ...... 29 PROFILURI LITERARE: Lucia Negoiþ㠖 Liviu Grãsoiu – portret la maturitate ...... 32 LIT(ER)OGRAFII: Magda Grigore – Poezie, în abanos ºi fildeº ...... 34 CITITOR PRINTRE RÂNDURI: Emil Lungeanu – Unde sunt cei care mai sunt? ...... 36 CITITOR DE POEZIE: Victor Petrescu – Am crezut în iubire ...... 37 SFATURI PE LUMINÃ: Mihai Miron – Informaþie, educaþie, culturã ...... 39 ALAMBICOTHECA: Dumitru Ungureanu – Prima amintire ...... 41 ISTORIE ªI FICÞIUNE: Luca Piþu – Hiasmul camaradului Pierre Louÿs ...... 42 DIN ISTORIA...: Aurelian Silvestru – Festele memoriei ...... 44 NOTE DE LECTURÃ: Niculae Ionel – Pr. Ioan Mircea – Apocalipsa, o recapitulare a firii în Dumnezeu ...... 45 MEMORIALISTICÃ: Ileana Iordache-Streinu – Capºa ...... 48 NOTES: Simona Cioculescu – 2004 ...... 51 BARIERA VIS-REALITATE: Dimitrie Grama – De vorba cu Cioran ...... 53 MARI POEÞI AI IUBIRII: Radu Cârneci – Dante Allighieri ...... 55 RAFTUL DE SUS: Mircea Constantinescu – Viaþa între NU ªi DA, propusã de...... 57 ANUL SHAKESPEARE: Horia Gârbea – Tragedia Regelui Richard al Treilea ...... 60 POEZIE: George Toma Veseliu – Poeme ...... 63 POEZIE: Dorin N. Uritescu – Negresa virginã, de pe Rio Costa ...... 65 RIDENDO: Corneliu Berbente – Prostia în patru pãrþi ...... 67 PROZÃ: Iarman Popaart – Uncubus ...... 68 PROZÃ: Adrian Munþiu – Drumul Crucii...... 71 PROZÃ: ªtefan Dorgoºan – Coºmarul ...... 73 PROZÃ: Iulian Filip – Douã buzunare ale sperietorii de pe mãgura cu maci ºi floarea-soarelui ...... 76 PROZÃ: Nicolae Rotaru – Pãcãtosul sacru ...... 78 IDENTITATE ªI DIVERSITATE: Petre Gheorghe Bârlea – Umbre ºi lumini în configuraþia identitarã a României de astãzi ...... 81 PHILOSOPHIAE IN CIVITATE: Pompiliu Alexandru – Individul ºi grupul ...... 84 STEIURI: George Anca – George H. Mead despre D. Draghicesco ...... 86 CLIO: Manole Neagoe – Arta Neoliticã în România – unele nedumeriri ...... 89 GEOCIVILIZAÞIE ROMÂNEASCÃ: George Coand㠖 Starea de românitate. Strãvechea unitate a neamului ...... 91 PORTRETE ÎN PENIÞÃ: Florentin Popescu – Un „ironic reflexiv”: Calistrat Costin ...... 93 CABINETUL DE LECTURÃ: Gheorghe Buluþ㠖 Un bibliofil uitat – Richard de Bury ..... 95 CÃRÞILE BIBLIOTHECII: Mihai Stan – Cãrþile unui ilustru monografist ...... 96 EMINESCIANA: Dumitru Copilu-Copillin – Eminescu universal. Receptarea în publicaþii de limba italianã ...... 99 ISTORIA CÃRÞII ROMÂNEªTI: Agnes Erich – Activitatea tipograficã târgoviºteanã în epoca brâncoveneascã ...... 102 ARTà POPULARÃ: Iuliana Popescu – Xilogravuri populare din Transilvania în Colecþia Muzeului Naþional al Satului „Dimitrie Gusti” ...... 104 ARS LONGA...: Dan Gîju – Un candidat la „cãmaºa de mire”: Scriitorul ºi „agentul cu sentimente patriotice” Ion Lotreanu (1940-1985) ...... 107 FIRIDE BASARABENE: Nicolae Scurtu – O epistolã necunoscutã a lui Antonie Plãmãdealã ...... 110 SOCIETATEA SCRIITORILOR TÂRGOVIªTENI ...... 112 CALIGRAFIA CU LUMINÃ: Ion Mãrculescu – Fotografia de stradã ...... 114 REVISTA REVISTELOR: Tudor Cristea – Eonul Carpaþilor ...... 116 3 Anul XV, Nr. 3 (168) • martie 2014 CALENDAR DÂMBOVIÞEAN

1.III.1945 – S-a nãscut Maria Georgescu 2.III.1976 – S-a nãscut Paula Elena Albu 3.III.1863 – A murit Iancu Vãcãrescu (n.1792) 4.III.1951 – S-a nãscut Virgil Voinescu-Orãºanu 4.III.1956 – S-a nãscut Dumitru Ungureanu 5.III.1914 – S-a nãscut Marta Anineanu (m.2000) 5.III.1982 – A murit Florica Mumuianu (n.1908) 7.III.1933 – S-a nãscut Lucian Penescu 8.III.1952 – S-a nãscut Gandy Romulus Georgescu 9.III.1947 – S-a nãscut Ion Vrãbiescu (m.1996) 11.III.1943 – S-a nãscut Pavel Papazian (m.1999) 13.III.1910 – S-a nãscut Ion G.Vasiliu (m.1985) 15.III.1831 – S-a nãscut Pantazi Ghica (m.1882) 16.III.1947 – S-a nãscut ªtefan Ion Ghilimescu 18.III.1936 – S-a nãscut Paul Sân-Petru 19.III.1899 – S-a nãscut I.D. Pietrari (m.1984) 19.III.1918 – S-a nãscut George Ciorãnescu (m.1993) 24.III.1940 – S-a nãscut Elena Bãlan-Osiac 25.III.1880 – S-a nãscut Constantin C. Diculescu (m.1936) 25.III.1912 – S-a nãscut Sabina Cornelia Stroiescu (m.1989) 25.III.1942 – S-a nãscut Ioan Viºan 26.III.2004 – A murit Alecu Vaida-Poenaru (n.1924) 27.III.1937 – S-a nãscut Valeriu Liþã Cosmin (m.1993) Întocmit de Ioan Alexandru Muscalu

Cãrþi ºi reviste primite la redacþie

1. Mircea Anghelescu, Scriitorii ºi închisoarea, IV, nr. 2(29), februarie 2014, Bucureºti, Colecþia Criticã & istorie literarã, Editura Cartea fondatori Coman ªova – director ºi Florentin româneascã, Bucureºti, 2013, 254 pag. Popescu – redactor-ºef; 2. Ana Blandiana, Fals tratat de manipulare, 2. Nord literar, anul XI, nr. 1 (128), ianuarie 2014; Editura Humnitas, Bucureºti, 2013, 484 pag. nr. 2 (129), februarie 2014; apare sub egida 3. Mircea Dinutz, Arcade critice, Editura Pallas Consiliului Judeþean Maramureº, Baia Mare, Athena, Focºani, 2014, 140 pag. director Gheorghe Glodeanu; 4. George Ene, Eminescu. Securitatea ºi siguranþa 3. Familia, revistã lunarã de culturã, seria V, anul 50 naþionalã a României, prefaþã de prof. univ. dr. (150), nr. 1 (578), ianuarie 2014, Oradea, director Dan Banciu, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2014, Ioan Moldovan, redactor-ºef Traian ªtef; 480 pag. 4. Poesis, revistã de poezie, anul XXIV, nr. 10-12 (273-275), octombrie-decembrie 2013, Apare 5. Titi Damian, Cronicle muscelenilor, Editura sub egida Uniunii Scriitorilor din România, Satu Editgraph, Buzãu, 2013, 350 pag. Mare, redactor-ºef George Vulturescu; 6. Luca Piþu, Documente antume ale „grupului 5. Ramuri, revistã a Uniunii Scriitorilor din din Iaºi”, ediþia a III-a revãzutã, adãugitã ºi România, fondatã în 1905, serie nouã, nr. înzestratã cu ilustraþiuni dinspre Marilena 1(1172), 2014, Craiova, director – Gabriel Murariu, Dan Hatmanu, Demetrios din Coºoveanu, redactor-ºef – Paul Aretzu; Gaesteion, Salvador Dali + Angelus de Millet, 6. Curierul naþional, Partener oficial al Alianþei Editura Opera Magna, Iaºi, 2012, 436 pag. Confederaþiilor Patronale din România, nr. Zoom. gaura de vierme 7. George Geacãr, , poezie, 6583, 27 ianuarie 2014, Bucureºti, director Casa de Pariuri Literare, 2013, 84 pag. Adrian Voinea; 8. Claudiu Komartin, Cobalt, [versuri], Casa de 7. Helis, Revistã de culturã, editor Asociaþia Editurã Max Blecher, 2013, 90 pag. Culturalã Helis, anul XI, nr. 1(129), ianaurie 9. Ioan Barb, Meditând închis în ochiul ciclopului, 2014, Slobozia, redactor-ºef – Gheorghe Dobre. [versuri], Editura Brumar, Tmiºoara, 2013, 80 pag. 8. Luceafãrul de dimineaþã, lunar de culturã al USR, 10. Titi Damian, Scriitori din zodia Helis (antologie nr. 1 (1043), ianuarie 2014, Proiect realizat cu criticã), Editura Helis, Slobozia, 2013, 344 pag. sprijinul Primãriei Sectorului 2 Bucureºti, primar 11. Dorin N. Uritescu, Fascinaþia numelui. Studiu Niculai Onþanu, Bucureºti, redactor-ºef Dan al creaþiei lexico-semantice ºi stilistice, Editura Cristea, secretar general de redacþie Horia Gârbea; SAIS, Bucureºti, 2009, 352 pag. 9. Atitudini, anul XII, nr. 1(82), ianuarie 2014, 12. Marian Dragomir, Versuri cu vino-ncoace, editatã de Casa de cultur㠄I.L. Caragiale a Editura Tracus Arte, Bucureºti, 2014, 100 pag. Municipiului Ploieºti, redactor coordonator 1. Bucureºtiul literar ºi artistic, revistã lunarã, anul Gelu Nicoae Ionescu LITERE 4 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni BREVIAR Barbu Cioculescu

SICTIR PARADIS!

O duceam bine la Editura pentru spre postul de redactor, nu din modestie Literaturã, poate chiar prea bine, ceea ce sau cine ºtie din ce alte complicate calcule, ar fi trebuit, cred, sã-mi dea de gândit. Cum pur ºi simplu nu-mi trecea prin cap. însã totul mergea ca pe roate, mimând În tocmai cum, peste un cârd de ani, firescul, nu-mi puneam probleme. Citeam, editorialist al ziarului „Dreptatea”, n-am cu ochii pe fiecare literã, durduliile proze avut în vedere, la venirea la putere, ale lui Zaharia Stancu, în plinã ebuliþie, obþinerea vreunui beneficiu. Nici pe la grãmada de fabule ale lui Marcel Breslaºu, sediul partidului n-am mai trecut, dupã ce pieºiºoarele de teatru ale Luciei Demetrius, am început sã am greutãþi, la intrare, cu lava liricã a lui Victor Tulbure, exerciþiile portarul. Dând nas în nas pe stradã cu lirice ale Ninei Cassian, iar printre ele câte profesorul Þepelea, tocmai coborât dintr- un volumaº de nuvele. În „Acvarium” cel o luxoasã limuzinã, acesta mã certase: „– al noului director al editurii, play-boy-ul Tocmai acuma nu vii sã scrii la Petru Dumitriu, tineri burghezi borâþi, cu «Dreptatea», când avem bani?” „– Am fumuri de aristocraþi, se destrãbãlau, în fost prost de bun”, am mãrturisit unui puterea nopþii într-o vilã de lux, încingând prieten. „– Ba nu, mi-a replicat acesta, ci la urmã o congã, dans ecuatorial la modã, doar bun de prost ce ai fost”. în foiala cãruia se alcãtuia un ºir de bãrbaþi Dulcea perioadã din anii ce se ºi femei, fiecare cu mâinile pe ºalele, fundul apropriau de nobila cifrã de treizeci a fost celui din faþã. Insuportabil spectacol de generoasã cât priveºte mângâierile Evei. În decãdere moralã, implorând rapida fundal Greerele, ne mai întâlneam în câte intervenþie a forþelor populare – ºi materie un molcom amurg de septembrie în parcul de film pentru un regizor cu gusturi de la intrarea ºtrandului Bragadiru – azi, feliniene. Cred cã episodul a fost folosit, zona interzisã a Bãncii Naþionale. Firavã, de altfel, într-un film dedicat prezenþei zbuciumatã, mã întreba cum de nu i-am ilegaliºtilor la actul din 23 august 1944. mai dat un semn de viaþã cu lunile. „– Ultimul rând de corecturi ale preþiosului Puteam sã mor ºi nici n-ai fi ºtiu!” O reper revoluþionar fusese efectuat în afarã mângâiam, ºtiam amândoi cã e un caz de editurã, un cuplu de bãtrâni scotea ceva pierdut. Din întâmplare, într-un cerc cu bani pe aceastã cale, numai cã numele lor mai multe fete în floare ºi cu prea puþini nu putea figura în cartuºul volumului, bãieþi o cunoscusem pe Ankh’, fatã de cinstea îmi reveni mie. Din pãcate obiectul rege, în realitate nepoatã de regent. Avea, se vãdi plin de greºeli de tipar, de genul cu vorbele lui Pavel Chihaia, ochi tãiaþi în celor ce îl exaspereazã pe un autor. Sastisit, pumnale, frunte înaltã, pãrul strâns într- Petru Dumitriu întrebase: „– Cioculescu un falnic coc – adânc, brunã, tãcutã, foarte ãsta are ceva studii?” tânãrã, motive politice nu-i îngãduiau sã Aveam, tocmai intrasem în posesia se înscrie la vreo facultate. Nativã diplomei de examen de stat. Priceperea mea caracteristicã în zodia Scorpionului, îºi profesionalã nu suferi alte cârpeli. La o schimba cu bruscheþe dispoziþia, trãia prin ºedinþã de lucru, „tovarãºa” Igiroºanu, impulsuri temperamentale puternice, pe chestionatã asupra felului în care îmi duc care le jugula. Dacã nativul în Leu întindea munca, recunoºtea cã sunt un bun corector, laba, ºi-o retrãgea, numaidecât, înþepatã. nu fãrã a adãuga cã, dacã aº vrea, aº putea Ca orice îndrãgostit, pierdeam în fiecare muncii mult, mult mai bine. În fapt, îmi zi câte o ºansã. Cu cruzime – cãci nu avea luasem în serios treaba. Nu ridicam ochii nevoie de mine – eram încurajat sã stãrui. Nu eram tocmai de plâns: în liota de * Din volumul în pregãtire la Editura Bibliotheca fete a secþiei de corecturã, aceea cu care intitulat Amintirile unui uituc – Exerciþii de memorialisticã, vol. II. de preferinþã lucram nu era fatã de rege, 5 Anul XV, Nr. 3 (168) • martie 2014 ci de farmacist, nu avea posibili strãmoºi conducãtorilor editurii, am fost pus pe armeni, ci, cu siguranþã, pãrinþi evrei. Era liber. Din toatã acea pestriþã lume, cu roºcatã, mult mai tânãr decât mine, bine destule pãcate politice, soarta m-a ales pe împlinitã pentru vârsta ei, ne înþelegeam mine. ªederea în Paradis luase sfârºit, în perfect, deoarece avea umor, întâmplându- tocmai ca în anecdota pe care o povestea se sã fiu întrebat cum ar trebui sã arate tata. Zicea cã, undeva în Orient, în faþa fata care sã-mi placã i-am apucat un ºuvoi unei antice fresce înfãþiºând izgonirea din de pãr ºi i-am zis: „– Roºu ca acesta”. Am Paradis, un ghid local se sforþa sã dea vãzut, spre surprinderea mea, cum s-a explicaþii în limba francezã, unui grup de schimbat la faþã. Dupã care lucrurile au turiºti: „– Voici serpent pezevenghi. Donne evoluat foarte repede ºi nu tocmai la pomme à Eve. Eve mange pomme. Eva iniþiativa mea. Farmecul ei era de a nu avea donne pomme à Adam. Adam mange niciun mister – se numea, ei bine, cum? pomme. Arrive archange sabre feu à la Pot da numele unei fete care acum este main: Sictir paradis!” poate bunicã, în Israel (îºi dorea cinci Turul prin acele instituþii care ar fi putut copii!), dupã ce a ocupat acolo un post de avea nevoie de un corector se dovedi rãspundere? Când i-aº zice Ruth sau Sara, pãgubos, nu se afla niciun loc liber, nici aº trece de la proza memorialisticã la cea mãcar în întreprinderile poligrafice. Ar mai de imaginaþie. Sunt, prin urmare, într-un fi existat o posibilitate, sã încerc sã public punct mort, în aceeaºi insuportabilã situaþie din poeziile mele. În perioada de mai înainte, în care mi-e peste mânã a povesti unele Petre Stoica dusese în redacþia „Tânãrului dupã-amiezi de-a lungul cãrora pãrinþii ei scriitor” câteva, sub pseudonimul Popescu. lipseau, trimiºi la câte douã cinematografe, În redacþie, Florin Mugur, Gh. Tomozei, ºi unde o fatã învãþa spontan alfabetul Nicolae Stoian le gãsiserã publicabile, însã erosului. Sau noaptea de la Constanþa, când au aflat numele adevãrat al autorului când, trezit de un foºnet uºor, mi-am dat cerurã timp de gândire. La o vreme dupã seama cã nu mai sunt singur în pat. ce pãrãsisem editura încã nu se hotãrâserã. La întoarcerea în Bucureºti de la mare, Aveam destule motive sã-mi plâng de în tren, în acelaºi compartiment cu amicii milã, încã nu aflasem cât de periculos este mei, Stroe Slãtineanu, Miºu ªtefãnescu, sã te autocompãtimeºti, un anume confort plãcutele ceasuri în care ea somnola la rãmânându-mi la îndemânã, l-am stricat ºi pieptul meu. Banala mea educaþie mic pe acela fãcând boala copiilor, un pojar. burghezã ostilã spunerii pe nume a celor Convalescent întârziat, primeam vizitele pe care veºmintele le acoperã. Cu trimitere prietenilor apropriaþi, Sandu, Andrei, Dan, la vechea legislaþie a þãrii ce menea morþii dornici sã mã vadã cât mai curând pe pe cei surprinºi „trãgându-se de þâþe ºi picioare, spre a-i întovãrãºi la lungile partide arãtându-ºi ruºinile”. Ruth, Sara, Tia sau de înot în care se întreceau la Herãstrãu, cum sã-i spun, dorea sã aibã parte de cele lac pe care ajunseserã sã-l strãbatã de câte mai ferme mângâieri ale unui mascul bine trei ori în lung ºi-n lat, într-o singurã antrenat, însã fãrã a-ºi pierde virginitatea. dimineaþã de duminicã. Oare când îi voi Caz în care s-ar fi îndrãgostit – deci nu întovãrãºi? Îmi dãdeam seama cã nu în acel mai trebuia jucatã comedia dragostei. Op- an. Într-o bunã zi venirã sã-ºi ia rãmas bun era o cinstitã înþelegere, fiecare din pãrþi – plecau într-o excursie mai lungã. Atâta primea ce poftise, rãmânând totdeauna grijã faþã de mine mã impresionã, ceva de fãcut pentru data viitoare. Fãrã ceremonialul mã depãºi. spectacol pentru public. Numai tovarãºa Cei trei plecau deciºi sã fugã din þarã, Negrescu, ºefa cadrelor, mã chema din trecând Dunãrea. De unde gravitatea când în când cu aceeaºi stereotipã momentului despãrþirii cu mine în întrebare dacã am fost legionar? – m-a necunoºtinþã de cauzã. La puºcãrie, cãci întrebat ca într-o doarã, dacã nu mã tentativa eºuase, deciseserã cã atunci când gândesc sã mã însor. Uite cã nu-mi vorbeau despre mine sã nu-mi pronunþe amintesc ce i-am rãspuns. numele, ci sã-mi zicã Belizarie. În toamnã, cred, mi s-a înmânat plicul Când, acasã la mine, timp de trei ani cu hârtioara prin care mi se aducea la nimic nu m-a deranjat ca într-o temniþã din cunoºtinþã desfiinþarea din motive de Craiova, prietenii cei mai buni sã mã economie a postului meu, respectiv pomeneascã pe numele ilustrului general desfacerea contractului de muncã. O bizantin, cu ce ar putea-o stânjeni pe modalitatea prin care destinul mã avertiza Michaela, sã-i spun Ruth, pe Ankh’, Anca, cã ceea ce este prea bun se ºi terminã mai spre a semna, cu cugetul împãcat, Belizarie? repede. Cu regrete care, neîndoios, aveau sã strãpungã pentru multã vreme inimile (continuare la pagina 9) LITERE 6 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni VALENÞE LITERARE Mihai Cimpoi

ªCOLILE LITERARE – SPIRITUS FLAT (SPIRITUL ÎNNOITOR) (3)

Spaþiul anglo-saxon cunoaºte o decenii de poezie europeanã (se are în puternicã miºcare artisticã (în care sunt vedere prima jumãtate a secolului al angajaþi pictori ºi scriitori), legatã de Frãþia XX-lea – n. n.): dadaism, expresionism, prerafaelistã, „Miºcarea de la Oxford” (cu umanism, creaþionism, neo-obiectivism, caracter religios), Clubul „Versificatorilor” modernism, ultra-modernism, supra- (evocaþi de Yeats în Tremurul valului), realism, antihermetism, ultraism... „Grupul Bloomsbury”, transformat, la Spaniolul R. Gómez de la Serna a fãcut 1920, în „Clubul memoriilor” (programul chiar un inventar al ismos-urilor ºi era constituit din agnosticism tolerant ºi reprezentanþilor acestora. „Probabil cã o dogmatism cultural, din raþionalitate asemenea supraestimare de variante progresistã ºi snobism social, din ironie ºi literare ºi artistice, aproximeazã Friedrich, autoironie), Grupul imagiºtilor (din care decurge din înclinaþia, foarte rãspânditã face parte ºi T. S. Eliot), Cercul lui Auden în þãrile romanice, faþã de actualul la (antifascist), „Miºcarea”. modã, care trece cu vederea conexiunile. În SUA activitatea grupãrilor literare Poate cã aici ºi-a spus cuvântul ºi modelul este legatã de marile oraºe (Miºcarea de formãrii de partide politice ºi al disputelor la Chicago, Miºcarea de la Harlem (a între partide”. Dar, într-un anumit sens, scriitorilor de culoare). acest tablou al unei schimbãri pretins Hugo Friedrich nu foloseºte termenul rapide a stilului e la rândul sãu simptomatic de „ºcoalã literar㔠considerând cã pentru literatura modernã însãºi” (Hugo influenþa nu e hotãrâtoare, cã afilierea la Friedrich, Structura liricii moderne, un precursor îi confirmã ºi consolideazã Bucureºti, 1969, p. 149). propriile predispoziþii artistice ºi c㠄existã Poeþii recurg la experimentele o constrângere de ordin stilistic ºi struc- provizorii pentru a rupe cu trecutul tural, care este un tipar al epocii”. Nu mai îndepãrtat sau apropiat în numele viitorului. suntem obligaþi, în acest sens, sã þinem Insultarea tradiþiei ºi goana cu viteza modei, cont de programele grupãrilor ºi de încercarea de a anticipa „frumosul” nu e clasificãrile literare. Bunãoarã, ºcoala decât convenþia ultimei mode. Continua simbolistã moare pe la 1900, dar crizã de timp duce la o nestatornicie a reprezentanþii ei în frunte cu Mallarmé conºtiinþei artistice ºi la nomaditatea ei. prezintã particularitãþi atestabile ºi la „Reflexul acestei situaþii, conchide Valéry, Guillèn, Ungaretti, Eliot, Trakl. cercetãtorul german, e o pretins㠄Deci, ori simbolismul nu a decedat, schimbare a stilurilor. Dar e o iluzie opticã. susþine exegetul, ori noþiunea exprimã o Complexitatea ce pare s-o reflecte nu structurã a stilului poetic într-un mod cu existã. Existã doar nuanþe ºi variante care totul insuficient ºi trebuie înlocuitã în pledeazã pentru posibilitãþile complexe ale consecinþã prin descrierea detaliilor poeziei actuale, dar care nu sunt foarte acestei structuri”. ªi P. Valéry a atras concludente pentru aprecierea structurii atenþia cã denumirea de „simbolism” e sale stilistice” (Ibidem). inadvertentã deoarece însumeazã o Pe fundalul extrem de pestriþ al polivalenþã terminologicã. Sunt enumerate ºcolilor, grupãrilor ºi orientãrilor literare, stilurile, ºcolile ºi orientãrile din ultimele care exprimã nietzscheenele voinþe de putere prin artã ºi care amalgameazã * Fragmente din studiul monografic Anatomia fiinþei ambiþii, aventuri, poziþii, contradicþii între, („ªcoala literarã de la Târgoviºte”), în pregãtire rivalitãþi ºi raporturi consolidatoare, la Editura Bibliotheca. 7 Anul XV, Nr. 3 (168) • martie 2014 concepte ºi formule, „priviri absolute”, apropiindu-i «umãr lângã umãr» ºi adevãruri practice ºi teoretice etc., ªcoala fãcându-i sã rãmânã «tãcuþi ºi fermecaþi, de la Târgoviºte pune într-o dreaptã mai bine de un sfert de ceas». „Solemnitatea cumpãnã româneascã, bineînþeles orga- aceea ne-a legat adânc, mãrturiseºte nicistã, noul ºi vechiul, tradiþia ºi inovaþia, prozatorul, am evocat-o de nenumãrate ori moda ºi modelul. Semnul diriguitor al de-a lungul anilor, cum evoci esenþa ºi aprobãrii/dezaprobãrii stã scris pe direcþia unui program. Realizat – printr-o frontonul ei ca o devizã. romanticã înþelegere neconvenit㠖 în mai De fapt, nu se face nicio declaraþie, toate scrierile noastre de mai târziu”. nu se þine niciun discurs fondator, nu se Este momentul-cheie al întemeierii unei publicã vreun articol-manifest, nu se alege prietenii, faþã de care cele mai dramatice un lider propriu-zis. Totul se pune sub întâmplãri ale vieþii fiecãruia, petrecute zodia binecuvântãtoare ºi orânduitoare a împreunã, au trecut discret într-un plan providenþei. Noi suntem cei care trebuie secundar. sã fim conform modelului pe care ni l-am Nopþile de solidaritate intelectualã propus. târgoviºteanã au continuat ºi în anul 1948. Cei „grupaþi” au o vocaþie indiscutabilã Ele sunt evocate cu o notã pateticã ºi a des-grupãrii, respectând o conditio sine sentimentalã accentuatã: „În ultimele zile qua non: libertatea, în „hor㔠conform ale anului urmãtor, Radu l-a adus a doua unor predispoziþii naturale de joc. Vânturile oarã la Târgoviºte ºi Petru ne-a citit trei fãcute nu urmeazã o direcþie înafarã, ci nopþi la rând, în camera îngheþatã a mamei înãuntru, fiind anabatice. E o ºcoalã prin mele, atunci bolnavã, refugiatã la bunica, ea însãºi, fãrã a se modela dupã influenþe însemnãrile lui despre cãrþi ºi iubiri, texte exterioare. κi este, astfel, sie înseºi model. din Cãlinescu, câteva povestiri Ei se joacã, recurg la glume, scriu misive extraordinare ale lui Edgar Poe, în amicale, asemãnându-se cu cei din traducerea lui Baudelaire (ambele volume „Arzamas”-ul rus, care se dedau unor din care ne-a citit mi le-a dãruit la acþiuni de bufonadã ritualicã sau cu despãrþire, cu tremurãtoare dedicaþii de conaþionalii lor de la „Junimea”, fixaþi de ºcolar exaltat). Au fost nopþi de beþie fãrã Eminescu în Antropomorfism. Prin joc ºi alcool (de unde?), de solidaritate prietenie se întemeiaz㠄ªcoala de la intelectualã, de sãrãcie ºi speranþe (deºi Târgoviºte”. Prin ele, ca dublu temei sãrbãtori, n-aveam de niciunele în casã, în estetic ºi etic, se realizeazã ctitorirea, afarã de o lãdiþã cu cartofi din care Mioara, obþinerea de teren ferm ºi justificarea – cele sora lui Radu, a prãjit întruna.) Nopþi de trei elemente care, dupã Heidegger, iubire curatã”. constituie esenþa temeiului. Definitorie pentru gruparea care se Sentimentul prieteniei nutreºte confe- întemeiazã este prietenia de tip romantic: siuni, inocenþe ºi rãsfãþuri cu adevãrat solidã, intelectualã, de lungã duratã. boiereºti. „Aº spune, recunoaºte Mircea Gravitaþia în jurul acesteia este însãºi Horia Simionescu, într-o evocare a lui raþiunea existenþei ei, ca ansamblu de Petru Creþia, cum i-am spus cândva ºi lui persoane reunite printr-o comunitate de Radu Petrescu, cãruia îi datorez prietenia idei. Izbucnitã spontan, are putere de cu Puiu: „Aºa-i cã ne jucãm frumos?”. legãmânt pe viaþã, „funcþionând” ca un (Mã refeream, printre altele, ºi la centru radiant în ciuda tuturor obstacolelor volumaºul de Corespondenþã Radu ºi facticitãþilor existenþei, a „destul de Petrescu, Petru Creþia ºi Mircea Horia dramaticilor întâmplãri” enumerate de Simionescu, „editat” prin anii 50 de Radu, prozator: iubiri pãtimaºe ºi contrariate, într-un singur exemplar caligrafiat, ºi la evacuãri din casele pe care le-am locuit, „revistele”, tot manuscris, întocmite de trecerea prin grindina umilinþelor ºi mine în acei ani, cãrora Puiu Creþia le-a servituþilor, strãdania de a rãmâne aceiaºi asigurat întotdeauna colaborarea, odatã cu prin vremi duºmãnoase, de-a face, de-a pagini din Jurnalul meteorologic, prima visa, dar mai ales de a supravieþui frumos, formã a ceea ce mai apoi s-a intitulat în demnitate. Nori), iatã o mãrturisire despre întemeiere Pentru aceºti „prieteni profunzi” din Vârstele. Celãlalt este Acelaºi, un adevãrat Alter Iatã, apoi, o omologare perfectã cu ego, în care te poþi proiecta fãrã rezerve Serile de la Médan a Serilor de la ºi fãrã a mai þine cont de „schema” Târgoviºte: „un apus de soare de o heideggerianã mediaþie – relaþie – nemaipomenitã frumuseþe” curmã diferenþã, de delimitãrile lui Husserl înflãcãratele dispute ºi declaraþii, (Celãlalt ireductibil la Acelaºi) sau ale lui LITERE 8 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni Levinas (celãlalt ca altul pentru un ego; circular (în sensul lui René Girard), iar ca „ceea ce eu nu sunt”). sentimentele lor de amicie se pun, ca ºi Prietenii, în cazul „ªcolii de la cele ale eroilor lui Stendhal Octave ºi Târgoviºte”, sunt pur ºi simplu prieteni, Armance, situaþi în extremitãþile opuse ale absolviþi – adic㠖 de orice complexe ºi imensului salon al doamnei Bonnivet, sub rãmânând aceiaºi în timp. semnul unei „desãvârºite prietenii” ºi al unei Testul lor insurecþional constã nu în a „simpatii neþãrmurite”. edita reviste cu program, ci reviste- „ªcoala de la Târgoviºte” se manuscris într-un singur exemplar. întemeiazã, prin urmare, cu toate Sediul lor nu este vreun salon aristo- particularitãþile inerente unei ºcoli literare: cratic sau vreo vilã (din pãdurea Médan unidirecþionare programaticã, joc, libertate sau din pãdurea Parrasio), ci într-o camerã a fanteziei ºi a acþiunilor insurecþionale, îngheþatã, mâncarea nu e una de restau- prietenie, spaþiu al reuniunilor, mese în rant luxos sau un gânsac fript, din care se comun, sfidare a condiþiei sociale de lãcomeau cei de la „Arzamas”, sunt „proletari ai condeiului” (ca sã ne aducem nechimbaþii cartofi prãjiþi. Spaþiul nu este aminte de o sintagmã a lui Eminescu, ce unul „euclidian” liniar, ci unul „einsteinian” sinonimiza poezia cu sãrãcia).

(urmare de la pagina 6) victima accepta dialogul, iar acesta nu se urnea, în ciuda eforturilor conjugate. Sictir Paradis! Pe aleea cu castani, pe o singurã bancã se zãrea o fatã cu nasul într-o carte. Ora Nu te bucura prea devreme, voi scrie triumfului sunase, Sergiu mã trase dupã Ileana. Dar, mã rog, care din cele trei? Cãci, el, ne aºezarãm de-a dreapta ºi de-a stânga scumpe Belizarie, dacã în insomniaca-i fetei, Sergiu îi luã cartea din mânã, era „Pe vigilenþã, regimul comunist îþi asigura câte aripile vântului”. Avea despre ce vorbi, era, un semestru de hoinãreli la fiecare an de altminteri, un retor înnãscut. Fata petrecut în delicioasele-i instituþii, numai acceptã, cu naturaleþe, situaþia creatã, cât puþin de aceste luni un suflet tandru alegea despre mine nu-mi amintesc sã-l fi încercat sã mã aline. Sau mai multe. Stãpân pe sã-l întrerup pe Sergiu. La plecare am timpul meu, în loc s㠄lecturez” de câte cinci convenit sã ne mai întâlnim ºi am stabili ori „Þie-þi vorbesc Americã!” al Mariei chiar data. Cum mã aºteptam, Sergiu nu Banuº ºi chiar de patru nesãrate proze cu se prezentã la randevu. Eu însã m-am dus. ilegaliºti bãtrâni ale lui Francisc Munteanu, Dar poate cã ar trebui sã vorbesc de mã ocupam de acele suflete. Unde, precum Lizi, cu fantasticile cascade de râs, de se ºtie, elementul de care are, profesional spirituala Onica, de Olimpia, de... Într-un nevoie, seducãtorul, este timpul. Timpul interviu, cãtre sfârºitul vieþii, cineastul Sergiu numit liber, pe care regimul comunism mi- Nicolaescu întrebat câte amante a avut, a l asigura cu o ciudatã ritmicitate. rãspuns cu decenþã cã a le fi numãrat i s-ar Greele, Ileana cea de mine dezamãgitã, fi pãrut indecent. Mai original, poetul Ion vine din þara fagilor, Ileana cea veselã din Barbu afirma cã ar fi avut cinci mii de tonica Oltenie, Ileana, cea cãreia îi ziceam amante. κi va fi închipuit cã se situase pe o Liana, din Basarabia, din Gagauzia, mai poziþie de netrecut. Ieri, alaltãieri, la televizor, precis. Aceasta a trecut în mai multe Vadim susþinea, el pater familias rânduri prin viaþa mea – a fost, dacã vreþi, ireproºabilus a fi avut zece mii. o poveste romanticã. Împlineam treizeci de ani, iubit de Imaginaþi-vã aleile Grãdinii Botanice femei, cu excepþia celor de care mã într-un aromitor amurg de septembrie, doi îndrãgosteam. La aceastã vârstã pier geniile tineri, Sergiu, student, Barbu, elev în clasa poeziei, supravieþuiam, cu consecinþele ce a ºaptea licealã, cãlcând pietriºul aleilor în se pot trage, aveam, prin sertare, trei caiete speranþa apariþiei unei minunate perechi de de versuri, în cel de al treilea „Cântece de fete frumoase, gata sã facã pe loc ºi pe malul apei” proslãveam undele la care dinadins cunoºtinþã cu noi. Imaginaþi-vã nu mai ajungeam, forþa cu care firea se cã n-am întâlnit pe nimeni – nu e greu – ºi regenereazã, vântul tare al patriei, cãmaºa cã ne-am îndreptat cãtre bãncile ce care se îndrãgostise de mine, haina care- strãjuiau un mic debarcader. Bolnav de mi citea gândurile. timiditate, Sergiu vroia neapãrat s㠄agaþe” Nici înspãimântat, nici înfricat, ceasurile iar eu mã bucuram, în adânc, cã niciun în care mã scufundam în urât veneau din prilej nu se întrupeazã. Detestam obiceiul, acel miez al copilãriei în care, dacã nu mã momentul cel mai penibil fiind acela când înºel, lunecasem pe lângã autism. 9 Anul XV, Nr. 3 (168) • martie 2014 RECITIRI Henri Zalis

PETRU DUMITRIU

În intervalul unui deceniu ºi mai bine, ne-am oprit. A aprins lumina ºi a aºteptat. între 1947 ºi 1960, cel mai precoce Eram, cred în salon. Pe pereþi tablouri cu prozator al nostru fusese Petru Dumitriu. rame grele, pe parchet un covor imens, în Larg menþionat, prezent continuu în culori stinse, liniºtitoare. prim-plan. – Vorbeºte, mi-a zis, ºi s-a lãsat într-un Fãcuse studii superioare în Germania, fel de jilþ. În spatele acestuia era o comodã de unde s-a întors în 1942. Primise din frumos lãcuitã. Priveam spre mobilier cu familie o educaþie utilã, probabil cã tatãl senzaþia cã mã îndrãgostisem de nemiºcarea sãu, militar de carierã, se purtase cu el cam elegantã a obiectelor înconjurãtoare. dur dacã, mai în glumã mai în serios, Petru Am început sã explic ce caut acolo, Dumitriu afirma despre sine: „Ca singurul scoþând de la început în evidenþã cã sunt copil la pãrinþi, tata nu mesagerul lui Zaharia s-a chinuit mult pânã Stancu, cel cu care sã facã din mine un Petru Dumitriu dis- bãrbat. ªtia de la cuta liber. Am repetat oºtire ce înseamnã ce anume se doreºte educaþia. Acolo de la el. Exista un nimeni nu lua treaba motiv anume: sã asta în joacã”... invoce criza roma- Când nu eram nului occidental ºi sã decât un recenzent o ia, oarecum pieziº, începãtor, în echipa spre niºte succese de la „Gazeta deosebite ale prozei literarã”, Milo Petroveanu mi-a cerut sã-l noastre, care succese se datorau, cum însoþesc pânã la Editura de Stat pentru altfel?, îndrumãrii de cãtre partid a activitãþii Literaturã, ca sã luãm de acolo câteva cãrþi. de creaþie. Bun prilej sã îl salutãm ºi pe director. Nu ºtiu ce m-a reþinut sã rânjesc, Acesta era Petru Dumitriu în persoanã. mutra mea pândea, reþinut, o reacþie de tip Bine clãdit, elegant, impunãtor, Petru contrar, ca Petru Dumitriu sã-ºi închipuie Dumitriu ne-a rezervat o primire rece. Cu cã nu cred o vorbã din ce debitam. Toþi Milo a schimbat câteva vorbe din vârful eram, pe atunci, bolnavi de duplicitate; buzelor, mie dacã mi-a adresat o privire în important era sã nu o pãþim, sã fim daþi de fugã. Mã simþeam mic, ridicol, inexistent. gol sau sã ne trãdãm singuri. Cineva îi va Peste câteva sãptãmâni, de astã datã fi spus lui Petru, ºi cred cã asta a fãcut Zaharia Stancu m-a trimis la Petru acasã; Milo Petroveanu (cu siguranþã în absenþa acesta locuia într-un vast apartament cu mea) sã nu-i fie fricã de mine. Sã mã bage vederea spre Ciºmigiul vecin, pe o alee în seamã cu un dram de bunãvoinþã. lipitã de parc. – Ce dracu, a zis prozatorul, sãltându-se Era cu puþin înainte de prânz. Am în jilþ, numai francezii, dacã vrei sã ºtii, au sunat, uºa s-a deschis, nu am realizat din peste douã duzini de romancieri despre care prima clipã cã cel ce mã poftea înãuntru meritã sã discutãm cu respect ºi alþi nu era altul decât amfitrionul. Aud ºi acum cincizeci pe care sã-i consemnãm cu cel zgomotul uºii; l-am urmat pe scriitor prin mai viu interes. ªi apoi tot repetãm istoria vestibul spre o odaie mare, aeratã, în care cu succesele noastre de ani ºi ani. Nici

LITERE 10 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni n-ai habar cât mã chinuiesc succesele am lãsat deoparte prudenþa ºi i-am cerut astea! Nu mai e loc de atâtea succese!... sã mã lãmureascã. Iar Petru Dumitriu, A continuat sã denunþe gogoriþa cu agasat de faptul cã jumãtate din inºii prezenþi decadenþa romanului occidental, vorbindu- lucrau la C. C., mi-a spus cã nimic nu e mi admirativ despre Camus, despre mai neplãcut decât sã vorbeºti despre Malraux, despre André Gide, despre literaturã cu inºi care, fie n-o pricep, fie iau Mauriac. A închis ochii ºi a rãmas gânditor. poziþie de drepþi în faþa tuturor stupiditãþilor. Câteva secunde mai târziu, ca ºi cum nu A repetat: „Dacã ºi Camil Petrescu ºi G. se petrecuse nimic, mi-a fixat termenul Cãlinescu ºi Adrian Maniu ºi A. E. când sã trimitem curierul sã ia articolul. Baconsky, ºi eu, în coada listei, am sta mai „O sã iasã amuzant, bine adus din condei. aproape unii de alþii, n-ar avea cine sã Adversarul cade din ring, dar nu îºi pierde inventeze istoriile stupide ce ajung de reflexele”. Când am primit textul, mi-a coºmar. Nenorocirea este asta: toþi suntem trecut tot cheful sã-l citesc pânã la capãt... vinovaþi de câte ceva... însã niciodatã nu Al doilea moment s-a petrecut un an îºi vor permite sã ne þinã la distanþã dacã sau un an ºi jumãtate mai târziu, prin ne-am apãra reciproc. Se folosesc de noi, ianuarie 1957, cu ocazia acordãrii premiilor cine scapã sã-i fie de bine, restul riscã sã pentru actualitate. Evenimentul s-a petrecut cadã în cursã de-a rostogolul”. în sala de festivitãþi de la Casa Scânteii. La ceremonie, Petru Dumitriu a stat lângã * Constanþa Crãciun, ºi a fãcut ce-a fãcut sã o necãjeascã pe preºedinta Comitetului La sfârºitul anului 1957, Petru de Artã ºi Culturã. A urmat un prânz la Dumitriu a fãcut obiectul unui denunþ. care au luat parte cei distinºi cu premii, Denunþ otrãvit, dovadã urmarea. În gazetarii prezenþi, activiºtii din secþia de substanþã, erau vizate douã categorii de propagandã a C. C.-ului. Fãrã sã aibã aerul fapte. Prima: cã îºi umpluse buzunarele cu cã se ia în serios, Petru Dumitriu a ridicat contracte pentru urmãtorii 5-6 ani ºi în al o cupã de ºampanie ºi a felicitat întreaga doilea rând cã favorizase cu aceleaºi asistenþã, convins cã duºmanul de clasã a contracte de reeditare câþiva dintre mai primit o loviturã. „În curând vom fi apropiaþi, precum Zaharia Stancu, Titus singurii care gãsim puterea sã acþionãm Popovici, A. E. Baconsky, Ion Vinea. (S-a pentru binele artei ºi al realismului. În Oc- spus, cu acel prilej, cã organele de anchetã cident nimeni, deocamdatã, nu trece printr- de la Ministerul Finanþelor au gãsit avansuri o stare de inspiraþie mai puternicã... Trag greu justificabile pentru cocheta sumã de de timp apusenii, însã timpul þine cu noi. ºapte milioane lei... Singur Ion Vinea nu De un singur lucru mi-e fricã: cã pentru primise un ban. Îi încasase în numele lui prânzul ãsta bogat trebuiau mai multe guri. tot Petru Dumitriu!). Cât mai multe!” Nu s-a rostit nici o acuzã la adresa La plecarea de la ceremonie, Petru limbajului sãu ambiguu, când „pe linie”, Dumitriu m-a luat pânã în centru în maºina când minimalizator ºi chiar deschis lui. Era bucuros cã strecurase îndoiala cosmopolit, dacã ar fi sã uzãm de un printre partinici. Din douã una: sau n-au termen foarte vehiculat în perioada înþeles cã acolo sunt multe guri, cum ceruse dogmatismului agresiv. cu glas tare Petru, vor începe întrebãri, se În martie 1958 a fost îndepãrtat de la vor auzi murmure, strigãte de protest sau, direcþia ESPLA ºi cam tot atunci i s-a ridicat de-au înþeles, s-au fãcut cã plouã... dreptul de semnãturã în presa cotidianã. ªtiu ªoferul trãgea cu urechea. Mã feream direct de la A. E. Baconsky cã pentru a-l sã zic ceva de teamã cã omul de la volan putea publica în revista „Steaua” pe care o va ciripi despre faptul cã una scriam ºi alta conducea, poetul ºi eseistul clujean a re- fumam. Însã Petru Dumitriu mi-a potolit curs la un tezaur de diplomaþie. frica: „Sunt prieten cu bãiatu’, mai închide În „Gazeta literarã”, Petru Dumitriu nu ºi el ochii, mai îºi înfundã urechile! Nu e a mai fost prezent. George Ivaºcu a în pagubã...”. încercat o tentativã sã-l atragã în paginile Nu dãduse nici o explicaþie semnelor „Contemporanului”, însã a existat, în ultima conspirative pe care le schimbase cu Radu clipã, opoziþia secþiei de presã ºi materialul Tudoran, premiat cu acea ocazie, în tot cules a fost dat deoparte. timpul mesei. Dupã câteva ezitãri succesive, Nu uit câteva fapte mãrunte. Unul din

11 Anul XV, Nr. 3 (168) • martie 2014 acestea îl priveºte pe Petru Dumitriu per- noul sãu ciclu de nuvele din seria sonal, care încerca sã se facã respectat în „Bijuteriilor de familie”, în paginile revistei continuare, în ciuda autoritãþii ºtirbite. „Steaua” de la Cluj. A. E. Baconsky, în A apãrut într-o zi la ESPLA pentru a calitate de redactor-ºef al lunarului mai sus intra în posesia câtorva hârtii personale lãsate citat, ori de câte ori se lovea de opacitatea acolo. Îi tremurau mâinile de enervare cã cenzurii locale, lua trenul ºi venea în din tot personalul redacþiei a venit sã-l sa- Capitalã sã rezolve aici obiecþiile. lute doar un singur om: Radu Albala. Acesta S-a nimerit cã cenzorii au pretins, la un s-a ridicat de pe scaun de îndatã ce fostul moment dat, scoaterea din sumarul „Stelei” director a intrat în sediu, ºi i-a ieºit în a nuvelei pe care o semna Petru Dumitriu, întâmpinare cu salutul: „La dispoziþia despre „Isprãvile de tinereþe ale lui Toto dumneavoastrã, stimate domnule director.” Istraty”. Iniþial, s-a afirmat cã proza în Deºi teama îl stãpânea pe vizitator, cât discuþie exaltã amoralismul unui boiernaº ºi pe interlocutor, cei doi au intrat într-un opac la evenimentele sociale, dar obsedat de birou sã-ºi uite amãrãciunea la o ceaºcã de cele intim sexuale. Li s-a probat, cu ajutorul cafea. S-au trezit cu un ipochimen care a textului incriminat, cã reproºul este fãrã declarat cã Petru Dumitriu nu are ce cãuta obiect. Au venit atunci cu pretenþia ca nuvela acolo... Sã plece. Ceea ce proaspãtul venit sã sufere tãieturi pentru a nu leza sensibilitatea ºi a fãcut demn, cu o expresie gravã pe nu mai ºtiu cãrei activiste. Au trecut ºi la alte chip, salutându-l pe Albala cât mai ºicane, ca de pildã schimbarea titlului, luarea curtenitor posibil. Dupã care a adãugat cã peste picior a autorului poftit sã insereze în sunt zile când murdãria ºi sila urâþesc capitolul povestirii sale un avertisment cum strãzile, casele oraºului, chipurile oamenilor. cã Toto Istraty nu era tocmai sãnãtos la S-a întors acasã. La aproximativ un an minte etc. etc. de la întâmplarea cu pricina, Petru Dumitriu A. E. Baconsky a decis sã ia foarte în ºi-a îmbarcat soþia în maºina personalã ºi a serios sâcâielile ce îl opreau sã lucreze ºi a plecat la Berlin (cel din Est) sã îºi încaseze plecat la Bucureºti, la Uniunea Scriitorilor, drepturile de autor pentru o traducere din sã îºi prezinte demisia. Mihai Beniuc, pe „Bijuterii de familie”. A trecut în aceeaºi zi atunci primul ei secretar, îl preþuia ºi a în Berlinul de Vest ºi s-a smuls din mâna încercat sã-l convingã sã ar fi o nebunie dictaturii proletariatului. I s-a refuzat – din sã abandoneze periodicul, de altfel excelent, motive greu de înþeles – azilul politic în când exista riscul sã cadã pe mâna nu ºtiu Franþa, încât prin forþa lucrurilor a revenit cãrui diletant. în Germania unde s-a stabilit un timp. A fãgãduit sã intervinã urgent ºi a A fãcut o carierã punctatã de aranjat lucrurile astfel: Petru Dumitriu va remarcabile succese, niciodatã descurajat încadra figura lui Toto Istraty în nuvelele de greutãþi, nelãsând ca amãrãciunea sã îi urmãtoare cu doi-trei sprijinitori ai stãpâneascã sufletul... miºcãrilor antimonarhice, în schimb nuvela ªi pentru ca cititorul sã înþeleagã de controversatã va apãrea necenzuratã. câtã tãrie moralã a avut nevoie Petru A fost singurul numãr din „Steaua” Dumitriu, în cei aproape doi ani cât a durat întârziat faþã de data normalã, cu exact 25 „trecerea lui prin deºert”, când, fãrã sã fie de zile! În tot acest interval, þinut la curent atacat pe faþã, fusese practic exclus din cu ºicanele administrative ºi nu numai, la viaþa literarã ºi publicisticã voi povesti aici care m-am referit, Petru Dumitriu avea tãria o istorie pe care am aflat-o de la mult sã hoinãreascã prin parcul Herãstrãu, sã regretatul A. E. Baconsky. cizeleze câteva bucãþi relativ autonome, sã Am relatat altundeva cã cel ce avea el intrige privirile pe Calea Victoriei ºi sã însuºi sã treacã prin carantina ceauºistã exclame furios când i s-a refuzat o preþ de un lustru ºi mai bine, exact pentru documentare de la Fondul Literar în nordul opoziþia declaratã faþã de totalitarism ºi Moldovei: „Am sã las baltã totul. Iar celor obscurantism (se împotrivise cultului care mã hingheresc le doresc sã se-nece personalitãþii, dupã vizita lui Ceauºescu în într-o bãltoacã de vomã”. China ºi Coreea de Nord), a fost singurul Era ca un leu în cuºcã, furios pe cei care i-a întins o mânã de ajutor, în clipele care îi blocau drumul. Înjura mizeria cu o cele mai grele, lui Petru Dumitriu. Acesta sãlbaticã frenezie. Avea în curând sã scape va publica, în tot cursul anului 1958 ºi, de ea. La amiazã, trecea pe strada plinã de intermitent, în trimestrele I-II din 1959, lume privind numai înainte, falnic ºi sfidãtor.

LITERE 12 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni AFINITÃÞI SELECTIVE Ioan Adam

ªCOALA AMORULUI*

Nãscut la Vinerea – la o fugã de cal de un an pe culoarele facultãþii, de unde a plecat Cigmãul lui Ion Budai-Deleanu! – Dorin într-un sat moldovenesc de la poale de munte N. Uritescu vine spre poezie pe cãrarea ce-mi pare cã se numea Sineºti. ªi-acolo ce îngustã dintre „jucãreaua” cu substrat fãcea? Sã nu-mi rãspundeþi cã s-a amoros ºi meditaþia cu bãtaie mai lungã împrietenit cu Bacchus! L-a prins dragostea despre trecute vremuri ºi interdicþii. Cine de carte... S-a înscris la Facultatea de crede cã biografia nu explicã poezia are în Filozofie din Iaºi, pe care a absolvit-o în acest caz o dezminþire tare, cãci omul e 1978, s-a apucat de sculptur㠖 erau anii în anticamera operei. Îl ºtiu din anii studenþiei care de pe tãbliile paturilor ºi uºile dulapurilor (Eheu, fugaces labuntur anni!), când, ne priveau mustrãtori voievozii –, de pitoresc, zuliar ºi nãzuros, cu sticlãrie, îmi pare cã a ridicat muºchi ca ai lui Van Damme ºi o ºcoalã, dupã ce demolase „fãcuþi” într-un stagiu de coºmelia de dinainte, ba a þapinar, descinsese în inventat ºi Didactonul, un fel Bucureºti direct de pe de protocomputer bun pentru frontiera bãnãþeanã unde-ºi predarea programatã a „satisfãcuse” serviciul militar. gramaticii despre care am Ardelean pânã-n vârful scris într-o gazetã centralã unghiilor, „rangerul” ne (mare!) ºi am primit un telefon amuza cu nesfârºitele isprãvi indignat al secretarului de ale sergentului Pãºcãlãu, un partid din comunã, supãrat Moº Teacã cu grad mai mic c-am lãudat un profesor cu în care întrezãream mai toþi atitudini „foarte discutabile”. adevãrul trist cã prostia Ce-a fãcut, cum a fãcut, încolãcise România. Rebelul ce zei l-au ajutat nu ºtiu, dar care râdea de alþii, dar ºi de sine (bun spinul din ochii autoritãþilor mãrginaºe a ascunziº de ochii bãnuitori ºi timpanele revenit în Bucureºti, dascãl la un liceu fine, cãci aveam deja printre noi „vigilan- vestit, ºi-abia atunci Capitala care nu ucide, tes”), se simþea în Capitalã ca peºtele-n dar însingureazã, ne-a despãrþit de-a apã. Dãdea ºcolii ce era al ºcolii, nu cu binelea preþ de vreo douã decenii. L-am prea mare tragere de inimã, dar frecventa redescoperit în 22 decembrie 1989, când „Caru’ cu bere”, crâºmele cu „mandatari” într-un zbor la razmot în faþa CC-ului s-ar din „mândra periferie”, era neobosit pe ringul fi putut vedea o mare de lume amestecatã, de dans de la „boºimani” – restaurantul mulþi oameni cu conºtiinþa curatã, dar ºi „Doina” avea atunci o orchestrã de negri – pirande strigând din toþi bojocii „Jos , dispãrea în incursiuni misterioase pe la comunismul!”, niºte confraþi de-ai acestora „Hanu cu tei” în cãutare de companii voind sã-ºi „retrocedeze” imediat o parte graþioase. Când iubea, iubea cu nãbãdãi, ºi din „avutul poporului”, iar el, rãzvrãtitul el, fantele galant, trãdãtorul atâtor amoruri, cu „Alain Delon” ºi cãciulã de nurcã ura ºi blestema trãdarea („scris㔠ºi ea, pãtrunsese pe culmea valului în „Incinta vorba romanþei, „în legile omeneºti...”) cu perfect㔠pentru a da mâna cu Dan Iosif o încrâncenare de inchizitor tânãr contrariat ºi Dumitru Mazilu. Ce-o fi învãþat el din cã victima îi scapã. „Revoluþie”, ce speranþe a trãit, ce Apoi i-am cam pierdut urma. Eu am dezamãgiri a avut, iarãºi nu ºtiu, cert este luat-o pe cãile gazetãriei, el a mai întârziat cã n-a ales scara mãririlor efemere, n-a retorizat într-un CPUN de carnaval, ci s-a dedicat ºi mai temeinic gramaticii pe care * Dorin N. Uritescu, Pe Rio Costa. Balade erotice, odinioarã o privea cu scepticism. Acum e Editura Bibliotheca, Târgoviºte, 2014 13 Anul XV, Nr. 3 (168) • martie 2014 un lingvist cu ºtaif, autor de dicþionare, iubãreþ ºi vagant, / Duminicã seara, dupã teoretician al pleonasmului ºi al figurilor partidã, serveam masa la restaurant, / Dupã de stil, scormonitor de domenii de graniþã bãrbierit mã dãdeam cu cea mai bunã („rangerul” nu se dezminte!), specialist în lavandã, / Aveam uniformã de cangar antonomaze ºi dinamicã lexicalã, doctor în albastru, fãcutã la comandã, / Cravatã filologie, citat deferent de specialiºti albastrã ºi cãmaºe albã de mãtase, zilnic altminteri cam cusuþi la gurã. Ceva îl schimbatã, / Cu monogramã lucratã de Zoe distinge totuºi de aceºtia. În cercetãrile lui, de la ªcoala de Artã”. Un spirit pozitivist din rama strâmtã a comentariului de strictã ar sfãrâma misterul, rupând cortina de specialitate luceºte gheara auritã a vrajã în clipa în care ar identifica în Rio literatului. Citindu-le, bãnuiam în el un Costa profanul Râul Coastei din Cugir. prozator care se ascundea din motive ce- Rebel nevindecabil, poetul îl sacralizeazã, mi scãpau încã. Descopãr azi cu încarcã peisajul pe un covor zburãtor, surprindere un poet. ducându-l departe, spre Sudul torid, spre La mijloc de Vechi ºi Nou, Insulele fericiþilor, populate de creoli pertractând ardeleneºte logodna iubãreþi, sustraºi opreliºtilor. E utopia arhaismelor cu americanisme de ultimã frumoasã, barocã, a unui evadat mental din orã, Dorin N. Uritescu e un rapsod al comunism, ale cãrui doruri ºi amoruri nu Amorului. Ferice de el cã a avut dascãli încap într-o lume dominatã de buni, cãutaþi printre cei din dimineaþa constrângeri. poeziei româneºti, nu printre barzii de Aminteam mai devreme numele lui ultimã generaþie! Preþuitorii de licori Pann. Dorin N. Uritescu l-a citit negreºit. vechi, cãrora timpul le-a înteþit tãria, se Din arcurile tari ale harpei acestuia, Spitalul vor gândi, citindu-l, la Budai-Deleanu, Amorului ºi ªcoala moralului, discipolul Pann, Conachi ºi alþi iscusiþi luptãtori în din viitorime a durat o arcadã nouã, ªcoala turnirurile libovului. De la autorul Amorului, slãvitã în versuri capricioase, Þiganiadei a deprins meºteºugul când scurte, fulgurante, când lungi ºi licenþiosului suav care sugereazã, dar nu lenevoase ca fluviile Paraná ºi Araguaia. spune, acea strategie echivocã a vânãtorii Uritescu n-are superstiþia prozodiei „sobolaºului” ascuns „în desiº”, episod perfecte. Ca Polider, croitorul bãnulescian cinegetic descris cu farmec nespus în din Cartea Milionarului, lucreazã mai cântul IX al epopeii la noi fãrã pereche. curând cu mãsuri mari, cu alexandrini ºi Cu miez anecdotic, aºa cum cer hexametri pe care-i cununã ori îi siluieºte rigorile baladei, poemele din Pe Rio Costa ingenuu, într-un continuum ce îmbinã sunt de fapt epitalamuri, cântece de nuntã oralitãþile prozei – opþiune postmodernã! – fãrã preot în care simþurile îºi cer ºi-ºi cu violele ºi ritmurile baladei clasice. Mare capãtã drepturile fãrã a aluneca o clipitã în devorator de femei, Pann le evoca sumar, mizerabilismul scatologic al unui Emil proiectându-le fugitiv pe ecranul aducerii Brumaru, poet stimabil cândva, dar care aminte: „Toate sã vi le numesc, / Sã nu ºi-a mânjit la bãtrâneþe panaºul. Iatã-l pe credeþi cã bârfesc: / Una e Viºa lui Bran, / poet, pãcãtos ºi ingenuu, vânând „nufãrul” Alta e Muºa lui Stan / Cu care mã iubeam mai degrabã pe ritmuri gingaºe de gazel an, / ªi luã pe nea Coman. // Una Voica oriental decât pe acorduri de canción sud- dintre Tei, / ªi Ilinca vara ei, / Ce-o iubeam american: „I-am prins din florile-ispitei, un ca ochii mei, / ªi luã pe nea Matei. // Alta-i brâu, / Pe cap, i-am împletit o cununã. / Floarea din vãlcea / ªi Safta care-mi plãcea, Era ca o zânã-de-noapte pe lunã, / I-am / Dar Marica le-ntrecea, / Ranã inimi-mi strâns cu buzele scoica urechilor, / Cu gust fãcea.” Aceeaºi cavalcadã a numelor în dulce, de crudã-alunã / ªi-am sãrutat-o cu baladele din Pe Rio Costa. În „bivuacul genele pe gâtul întins, / În timp ce-mi îngâna ispitei” se adãpostesc rând pe rând Ana, stins, cântecul perechilor, / Aflate-n delirul Bianca, Eva, Carmen, Mina, Nelly, jocului iubirii, puternic încins. / Luceafãrul Maria, Marga, Lena, Doina, Saveta, o de dimineaþã cobora în pripã, / Când ne-am Constanþã ºi-o Catrinã (din Franþa, semn descleºtat din strânsoarea îmbrãþiºãrii. / Ni cã matadorul n-are inhibiþii etnice), s-a pãrut cã nu trecuse decât o clipã.” morãriþe, cãlugãriþe ce-l supun la Pe Rio Costa se iubeºte, se minte, se trudnice, dar dulci „ascultãri”, câte-o trãdeazã, se moare. ªi, mai ales, se fuge creolã în care parcã aº distinge o urmaºã din istorie. ªi iatã-l iarãºi pe bardul a Romicãi ºi-a lui Parpanghel, vibrând „îmblãtit” de-al memoriei „scormonitor toate ca o coardã de violã când maestrul bici”, descriindu-ºi nostalgic costumaþia de îºi încearcã arcuºul. fante incorigibil cu care pleca dichisit la atac: „Jucam fotbal în echipa localã, eram (continuare la pagina 17) LITERE 14 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni CRONICA LITERARà Margareta Bineaþã

O CARTE CARE CONFIRMÃ*

Dup㠄Ruleta mincinoas㔠(2007) ºi Moreanu are intenþia manifestã de a „Cerbul însetat” (2012), Iulian Moreanu, transgresa cenuºiul existenþei cotidiene, alias Gheorghe Ciocodeicã, profesor din pentru a sesiza dincolo de ea general- Moreni, pare sã nu-ºi fi epuizat resursele umanul. ºi inspiraþia, publicând în anul 2013 Epica prozelor din „Febra” este, ca ºi volumul de proze scurte „Febra” (editura în cazul celorlalte volume, nu foarte Premier, Ploieºti). Cartea nou apãrutã este, consistentã, dar interesul este trezit de într-un fel, o continuare a celorlalte douã, creionarea atentã a atmosferei ºi de galeria atât din punctul de vedere al atmosferei, umanã aparte pe care acestea o propun. cât ºi al personajelor ºi Sunt tipologii diverse, care toposului evocat, proza ascund trãiri ºi drame la fel scurtã fiind formula narativã de diverse: copilul sãrac, preferatã ºi în scrierile tânãrul alienat, retardatul, anterioare. omul strãzii, studentul, Structuratã în douã scriitorul, vecinul antipatic, pãrþi, Ethica minima ºi 10 afaceristul veros, vânzãtoarea povestiri cu un copil, de legume, profesorul, „Febra” este radiografia unei elevul. Omul este centrul umanitãþi desacralizate, prozelor lui Iulian Moreanu, lipsite de fard, trãind dupã iar textura narativã este þesutã propriile reguli ºi principii, cu doar ca fundal pentru un ritm interior ºi o curgere conturarea unor adevãrate existenþialã aparte. Este portrete în medalion. Atent la aceeaºi lume din volumele detaliile semnificative, autorul precedente, cenuºiul Moreni natal, de care se foloseºte de vizual ºi chiar de olfactiv scriitorul se simte indisolubil legat, cu atât pentru a conferi autenticitate chipului mai mult cu cât însuºi pseudonimul ales evocat, iar acuitatea notaþiilor prilejuieºte este o certã trimitere la locurile evocate. adevãrate fiºe de observaþie clinicã, în buna Tehnica decupajului, a feliei de viaþã, tradiþie a naturaliºtilor. ªoferul Gigel este practicatã pe spaþii largi în „Cerbul însetat” „un tânãr slãbuþ, îmbrãcat sãrãcãcios de ºi „Ruleta mincinoasã”, se regãseºte în tot (având mai mereu pe el niºte pantaloni volumul de proze din 2013, Iulian Moreanu peticiþi de trening ºi un hanorac ponosit), fiind preocupat ºi aici de insolitarea banalului încãlþat aproape invariabil cu aceiaºi teniºi cotidian dintr-o perspectivã personalã, gãuriþi în dreptul degetului mare” (Gigel, puternic încãrcatã emoþional, mascatã abil ºoferul Iadului). Lectorul care þine de o aparentã detaºare. Fapte neînsemnate seminarul de Istoria filozofiei este vãzut se încarcã progresiv de semnificaþii, iar ca un „tip de o blândeþe ºi de o indulgenþã oamenii angrenaþi în desfãºurarea lor sunt exemplare, politicos peste mãsurã ºi mai fiinþe mai degrabã blazate ºi abulice, cu sfios decât o fecioarã din poveºti”. (Sorry, tabieturi ºi automatisme sociale, a cãror professor!). Un þigan cãldãrar care cautã biografie vine sã justifice ansamblul unei sã-ºi vândã marfa printre blocuri are „o vieþi de cele mai multe ori plafonate, dacã înfãþiºare fioroasã (mustaþã stufoasã ºi nu ratate. În toate prozele sale, Iulian pânã aproape de urechi, pãlãrie uriaºã, cât un lighean, hainele largi ºi negre, cãmaºã înfloratã ºi puþind înfiorãtor”.) (Domnul * Iulian Moreanu, Febra, Editura Premier, Ploieºti, 2013, 182 pagini. C.). Domnul C., vecinul antipatic ºi temut 15 Anul XV, Nr. 3 (168) • martie 2014 de majoritatea locatarilor blocului în care respectivã ºi o carte”; ritualul servirii mesei locuieºte, are un profil psihologic aparte: într-o tabãrã ºcolarã; descrierea „Emana forþã, neînfricare, iar dârzenia lui suferinþelor prin care trece un bolnav de pãrea fãrã margini. Bine înfipt pe picioare, gripã; modul revoltãtor-fãþiº în care o elevã cred cã ar fi rãmas nemiºcat ºi pe puntea mediocrã este promovatã ca eminentã doar unui vas în plinã furtunã. Când mergea, pentru cã are pãrinþi influenþi; preocuparea deºi cu acel ºchiopãtat de care spuneam, obsesiv-hilarã a unora de a afla vârsta de pãrea în stare sã taie cu trupul în granit, pensionare a cunoscuþilor lor. iar atunci când stãtea pe loc, ai fi zis cã Iulian Moreanu încearcã (ºi de multe s-a înºurubat în pãmânt.” ori reuºeºte) sã ilustreze general-umanul Ironia este ºi ea prezentã în aceste din aceste frânturi de viaþã care alcãtuiesc caracterizãri succinte, dar savuroase: ca un puzzle corpul scrierilor sale. Deºi „Omul aratã destul de stas pentru a-i putea este un spirit mai degrabã grav, nostalgic bãnui preocupãrile: ochelari de soare, pe ºi interiorizat, umorul nu-i lipseºte. De care totuºi ºi i-a scos, tuns foarte scurt, exemplu, þiganul cãldãrar care pierde un aproape zero, cam grãsuþ pentru vârsta lui, pariu cu scorþosul domn C. (vecinul haine neinspirat lãrguþe, fãrã cravatã, douã antipatic) este nevoit sã mãnânce, drept ghiuluri, lãnþoiul de aur de rigoare”. pedeapsã, o sutã de lei, fapt care-i provoacã (Biblioteca pentru toþi) o reacþie tragi-comicã: „Dupã ce-a mai Figurile feminine sunt rare în prozele întârziat câteva minute, þiganul s-a din „Febra”, interesante în acest sens fiind îndepãrtat blestemându-ºi cu ºi mai mare tanti Victoriþa, simpatica vânzãtoare sârg viaþa ºi ziua în care îl cãcase mã-sa, sârboaicã de legume, ºi fata ei, „o muiere ºi continuând sã-ºi care la pumni în cap”. în toatã firea, coaptã, pietroasã ºi iute în (Domnul C.). miºcãri”. Când doreºte însã sã portretizeze Registrul predominant este cel grav- un „înger blond”(soþia profesorului de nostalgic, pe alocuri cu accente tragice, statisticã ºi obiectul fanteziilor secrete ale ilustrativã în acest sens fiind una dintre cele tuturor studenþilor acestuia), Iulian mai izbutite proze din volum, „Coteþ de Moreanu eºueazã într-o imagine lux”, un simbolic rechizitoriu la adresa neinspiratã ºi banal-convenþionalã: „ nerecunoºtinþei omeneºti, care oferã Subþire ca un þurþur, cu pãrul lung moartea drept recompensã unei loialitãþi atârnându-i adolescentin pe umeri, canine duse pânã la ultimele consecinþe. îmbrãcatã într-un costum de blugi (cam În majoritatea scrierilor se simte vibraþia raritate pe atunci), mulat pe trup, femeia discretã, dar sincerã, a sufletului unui fuma o þigarã pe care a aruncat-o când el narator care se doreºte doar un observator a ajuns lângã ea, ºi apoi l-a sãrutat cu o just ºi detaºat. Tinereþea pierdutã este un tandreþe care ne-a lãsat gura apã”. (Exa- laitmotiv al prozelor lui Moreanu, iar men la nu mai ºtiu ce). melancolia vremurilor de altãdatã adie Aceastã umanitate diversã este printre rânduri. Revederea podului peste surprinsã fie în plinã epocã de aur, fie în râul Argeº, construit într-o tabãrã de muncã perioada postrevoluþionarã sau chiar în patriotic㠄în penultima vacanþã de licean” contemporaneitate (prozele din „Ethica a autorului, îi provoacã acestuia minima”), fie în zorii instaurãrii sentimentul unei ireparabile ºi sfâºietoare comunismului („ 10 povestiri cu un copil”). pierderi: „Anul acesta, în varã, l-am vãzut Acestea din urmã reþin prin duioºia din nou, în aceeaºi poziþie, încremenit de evocãrilor ºi prin delicateþea surprinderii durere ºi frânt ca o sãgeatã. Am scãpat o psihologiei infantile, a trãirilor, visurilor ºi lacrimã. Pe cine sã rog sã îmi dea înapoi renunþãrilor unui copil trãitor în vremuri cele douã sãptãmâni din tinereþea mea, vitrege. Atunci când autorul nareazã cu lux rãmase, definitiv, aici? ªi cine ar putea sã de amãnunte felurite întâmplãri din viaþa o facã?”(Podul de piatrã) de ºcolar a Copilului, protagonistul celor Sunt de remarcat poveºtile de viaþã ale 10 povestiri, relatarea împrumutã ceva din personajelor care populeazã prozele din nostalgia discret-duioasã a unui Anatole „Febra”. Majoritate sunt biografii France. interesante, chiar dacã relatate condensat Iulian Moreanu prezintã simplu, firesc (filmul vieþii domnului C., al vânzãtoarei ºi detaºat-lucid aspecte mãrunte din viaþa de legume Victoriþa, al profesorului de cotidianã, pe care ºtie sã le facã interesante: statisticã), dar unele pãcãtuiesc printr-un reflecþii asupra „metodei practicate de ziare spectaculos cãutat, când nu sunt de-a ºi reviste de a vinde împreunã cu ediþia dreptul neverosimile (întorsãturile

LITERE 16 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni melodramatice ale vieþii protagonistului din gagicile din vorbe, ºi ciobanii ãia de la „Gigel, ºoferul iadului” sau îmbogãþirea Politehnicã ni le reguleazã gata încãlzite!”. cam telenovelisticã a soþilor Florica ºi (Examen la nu mai ºtiu ce). Nicolae din povestirea „Coteþ de lux”, cu Finalurile nu aduc o rezolvare toate mutaþiile psiho-comportamentale care naraþiunii, dimpotrivã, o lasã deschisã ar fi decurs de aici). În plus, sunt câteva interpretãrii ºi imaginaþiei cititorului, proze în „Febra” cãrora le lipsesc savoarea angrenându-l pe acesta într-o interesantã ºi nervul epic, fiind doar simple peroraþii aventurã trans-textualã. Progresia narativã pe marginea unor subiecte ele însele aride este bine controlatã ºi în fiecare dintre („Aluzii”, „Orgolii ºi amintiri” sau „Video proze tensiunea epicã se acumuleazã farse”). Majoritatea scrierilor lui Iulian treptat, numai cã autorul oferã o Moreanu reuºesc, totuºi, sã creeze o interpretabilã suspensie în locul rezolvãrii atmosferã autenticã, atât prin surprinderea aºteptate. culorii locale, cât ºi a pitorescului Cu plusuri ºi minusuri, proza lui Iulian oamenilor ºi limbajului acestora. Existã în Moreanu este una agreabilã, atentã la „Febra” mostre de dialoguri vii, spumoase, crearea atmosferei ºi preocupatã de bine adaptate situaþiei de viaþã respective. surprinderea autenticului general-uman. Iatã, bunãoarã, cum se lamenteazã între ei Textele lui sunt autotrofe, cresc ºi se studenþii la Filosofie, mai puþin pragmatici hrãnesc din ele însele, împletind într-ale amorului carnal: „ Bã, am ajuns perspectiva obiectivã, de suprafaþã, cu dracului de poveste cã noi, ãºtia de la aceea subiectivã, de fond, într-un discurs Filosofie, nu ne pricepem decât sã ameþim în care emoþia primeazã.

(urmare de la pagina 14) rupseserã oasele în oþelãrii) era unul surpat, rãvãºit, devastat. Poeziile ce-i consemneazã ªcoala Amorului decadenþa împrumutã atunci ceva din realismul aspru, deloc idilic, al gravurilor Pripit – era om al Sudului! – înaintaºul pillatiene din Satul meu. Primitivã, din novecento îºi menþiona cuceririle în colþuroasã, umanitatea lui e filmatã în cadre graba condeiului; meticulos ºi tacticos, scurte, expresive, de reportaj monografic. discipolul ardelean din mileniul trei le Portretistul deseneazã cu linii puþine, închinã stanþe ample, contemplându-le frânte, ici-colo îngroºate, fizionomii ce se melancolic prin geamul aburit al memoriei. reþin. Gheorghe a Creºtinei, aruncat în Sunt poeme în care erosul ºi femeile se vâltori dupã ce ºi-a dat boii la „colectivã”, rãsfaþã în „eternitãþi de-o clipã”, cum ar A lu’ Catanã, ridicat de securiºti când spune Ion Pillat. În spaþiul lor torid Amor rememora scene din rãzboiul de peste Prut, e un torþionar tandru ce-ºi pârjoleºte unchiul Solomon, aºteptând sã vinã victimele la para iubirii, celestul fãcând americanii ºi, mai ales, unchiul Den, casã bunã cu trupescul. poznaºul ºiret ce înfruntase prohibiþia ºi Baladele lui Dorin N. Uritescu nu sunt „gãrzile federale” de peste Ocean, dar însã exclusiv erotice, nu „cânt㔠doar trebuise sã se încline în faþa organelor femeia „bogatã în toate ca un cireº în rod”. represive din þarã, sunt fragmente dintr-o „Poemationul” înfiripat în ele nu e doar lume care a fost ºi niciodatã n-o sã vie eroic, ci ºi „comico-satiric”. Atunci struna iarã. În astfel de momente balada se sunã mai grav, versul nu mai invocã, ci preschimbã în recviem cu o cadenþã gravã, evocã, explicã, detaliazã. Budai-Deleanu ar funerarã. Alteori, când portretistul devine fi numit astfel de glose mânioase caricaturist, desenul aglomereazã trãsãturi commentatiuncula, cum observationibus dizarmonice, reþine feþe întãrâtate, historico-criticis. În filigranul lor e de aflat psihologii de coºmar. Ca-n palimpseste, ºi-o încrâncenare postumã, un rãzboi cu Calvarul colectivizãrii, La cinematograf timpul revolut, plin cu „tovi” ºi „tove” în Câmpul Brodnicilor, Vocea Americii, plasaþi vindicativ, ca-n tindele mãnãstireºti, De-a baºchirii ºi þariºtii, Profesorul Huna, în focurile Gheenei. Aici Poetul nu mai Emancipare cu schepsis pe Rio Costa, cautã delectabile „chiþibuºuri sonore”, rime Cãutãtor de aur pe Rio Costa, Pe Rio rare: pronia-California, reverie-Orãºtie, Costa cu activista de partid sunt file glasvand-Cleveland, curaj-Blaj, Gauguin- dintr-un jurnal liric dureros, rãni Eden, ci se dezlãnþuie justiþiar. Edenul (de necicatrizate, venite dintr-un trecut pe care fapt Vinerea, satul celor o sutã de ardeleni poetul de acum îl va transfera, poate, întorºi bogaþi din America dupã ce-ºi rãbduriu ºi metodic, în pagini de roman. 17 Anul XV, Nr. 3 (168) • martie 2014 POVESTEA DINTRE VORBE Liviu Grãsoiu

PEISAJUL RECONSIDERAT

La mijlocul lui ianuarie a.c. am avut ºansa violent relaþiile cu vechea formulã ºi propune de a vizita o expoziþie de picturã care mi-a acum alt fel de peisaje. Lucrãrile au dimensiuni tãiat respiraþia prin multiplele valenþe, care trãdeazã vocaþia renascentistã a lui Eugen implicaþii ºi reuºite tehnice rareori folosite în Raportoru, cel puþin prin plãcerea de a acoperi respectiva artã frumoasã. spaþii întinse, pânzele neputând fi accesibile Evenimentul resimþit de mine, ca ºi de colecþionarului posesor de apartamente destui (dar nu suficient de mulþi) vizitatori s- normale, ci fiind destinate unor sãli mari, a produs la Galeriile Simeza de pe bulevardul luxoase, beneficiind de lumini generoase ºi bucureºtean Magheru ºi încununeazã, cel de fundaluri de expunere neocupate cu lucrãri puþin deocamdatã, activitatea de pictor a lui de dimensiuni reduse (nu valoric, ci ca Eugen Raportoru, cunoscut ºi remarcat de suprafaþã) cum ar putea oferi hotelurile de subsemnatul încã în urmã cu vreo patru lux, sãlile de conferinþe, foaierele unor teatre decenii, când curiozitatea de reporter TV a ce se respectã, ori birourilor bãncilor renumite. fãcut sã cred în ºansele artistice ale unui copil Prin Peisaje (aºa se numeºte fiecare lucrare) minune, deloc agresiv, deloc iconoclast, bãiat Eugen Raportoru realizeazã în picurã ceea ce crescut în frica lui Dumnezeu, în cultul muncii, Tudor Arghezi reuºise în mult discutata al artei ºi al respectului faþã de familie. plachetã 1907 (subintitulatã Peisaje), adicã o Pânã acum, la 52 de ani, a reuºit ceea ce detaºare totalã de tiparele clasice. Artistul oferã puþini prevedeau, participarea la zeci de la aceastã vârstã viziunea proprie asupra unor expoziþii individuale ori de grup, în Bucureºti, vechi strãzi bucureºtene, unor case aflate în în þarã, dar ºi peste hotare, absolvirea liceului pragul prãbuºirii, prin grija edililor Capitalei. „Nicolae Tonitza”, apoi a Academiei de arte Universul este coºmaresc, parcã ireal, pecetea frumoase, un premiu al Uniunii Artiºtilor extincþiei izbucneºte de pretutindeni, descoperitã Plastici al cãrei membru a devenit din 2010 ºi, de ochiul unui artist care vede dincolo de poate lucrul cel mai important, un progres aparenþe, dincolo de contururile materiale constant ca meseriaº, dar ºi ca interpret origi- bãnuite de o infinitã fragilitate. Peisajele lui nal al subiectelor abordate. Eugen Raportoru au un suflet ascuns, special, A lucrat enorm asupra sa, asupra ce i s-a dezvãluit doar acestui subtil meºter al talentului cu care a fost dãruit, a muncit adesea culorilor îmbinate dupã cele mai neaºteptate ºi ca un sclav, în condiþii ce i-ar fi fãcut pe mulþi stranii dicteuri ale inspiraþiei. Formal, Eugen sã abandoneze înaltele obsesii estetice ºi sã Raportoru se abate suveran de la ceea ce au rãmânã la statutul de pictor de gang, de unde numit unii peisaj citadin, cãci a dãrui viaþã ºi se pot câºtiga bani frumoºi. Ambiþiile ºi cultura dãinuire materiei supuse perisabilului mi se pare asimilatã în ani l-au fãcut însã sã devinã ceea o reconsiderare fundamentalã a universului care ce este astãzi: un inovator (mã feresc sã spun i-a atras ºi pe alþii. Interesant cã, în nici unul revoluþionar) în domeniul unde au strãlucit dintre vastele tablouri nu apare vreo figurã artiºti celebri: în peisaj. Definit în dicþionare omeneascã, totul lãsând impresia cã ne gãsim drept „gen de picturã sau de graficã având ca dupã un teribil atac asupra fiinþelor umane. Cred obiect reprezentarea, cu precãdere, a însã cã omul este foarte implicat în universul priveliºtilor de naturã, în picturã, desen sau propus de Eugen Raportoru, lui datorându-i-se fotografie care prezintã o asemenea priveliºte”, haosul, prãbuºirile, dezastrul final. Viziunea peisajul a constituit tema predilectã a lui Eugen sumbrã te urmãreºte mult timp dupã pãrãsirea Raportoru, sensibilitatea sa, gustul rafinat expoziþiei, chiar ºi atunci când te întreabã cineva conferind pânzelor semnate de artist o cot㠄cu cine seamãnã Raportoru?” Rãspunsul vine remarcabilã pe piaþa operelor de artã simplu, direct ºi ferm: „cu nimeni”. Este el însuºi, contemporanã. Era vorba însã, mai ales, de devenit în aceºti ani, un maestru între maeºtrii peisajul în sensul clasic al cuvântului, acela picturii contemporane. ªi sunt convins cã, reamintit în pasajul anterior. imensa lui putere de muncã, îi va consolida Iatã însã cã, la vârsta deplinei maturitãþi poziþia, iar mediatizarea nu îl va ocoli, spre ºi a forþei de creaþie, Eugen Raportoru a rupt onoarea ei, cãreia îi este datoare.

LITERE 18 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni REVELAÞIILE LECTURII Iordan Datcu

ANTONIO D’ALESSANDRI DESPRE DORA D’ISTRIA

De un tratament nedrept are parte la Multã vreme, nici în Italia amintirea noi, ºi în Italia, aici pânã la o vreme, opera sa n-a preocupat pe cei în mãsurã sã scrie Dorei d’Istria (1828–1888). Tratamentul despre ea. Domnul Antonio d’Alessandri nedrept din þara sa de naºtere este vãdit, pe a sintetizat astfel situaþia spre finalul cãrþii de o parte de faptul cã scrierile sale n-au sale, apãrutã întâi în 2008, la Roma, fost reeditate într-o ediþie temeinicã, prima Gândirea ºi opera Dorei d’Istria. Între tentativã, parþialã, fãcându-se în 1876, de Orientul european ºi Italia (traducere din cãtre Grigorie G. Peretz, ºi pe de alta pentru limba italianã de Mara Chiriþescu ºi cã studiile parþiale despre ea sunt totuºi Cerasela Barbone, Bucureºti, Pavesana, puþine. Situaþia îºi are mai multe explicaþii. 2011): „Problema moºtenirii Dorei d’Istria A fost mai întâi absenþa unei opinii decise s-a complicat: au apãrut contencioase în asupra importanþei operei sale. Astfel, România ºi în Italia pentru hotãrârea Nicolae Iorga a scris odatã c㠄Foarte puþin repartizãrii exacte a bunurilor defunctei. rãmâne azi (...) dintr-o operã atât de variatã, Imediat ce Institutul pentru Surdo-muþi a atât de elocventã uneori ºi atât de intere- intrat însã în deplina posesiune a vilei ºi santã atunci când o erudiþie netemeinicã, terenurilor (donate prin testament de cãtre construitã fãrã prea multã disciplinã ºi scriitoare), a procedat la vânzarea acestora, metodã nu înãbuºã însuºirile fireºti ale începând cu 1898. Vila a fost la început sexului ei ºi nu-i umbreºte graþia luminoasã închiriatã, apoi, în 1909, vândutã. Nimic a sufletului sãu feminin.” Altã datã, istoricul nu pare sã reiasã din documente în legãturã spune imperios: „Dora d’Istria nu trebuie cu ce conþinea edificiul (mobilier, obiecte, uitatã, cum a fãcut-o atâta vreme incapa- cãrþi, hãrþi etc.), care ar fi trebuit sã devinã citatea mai multor generaþii de a ceti, a proprietate comunã. În ciuda cercetãrilor înþelege ºi a respecta o inteligenþã fãcute pânã acum, nu se cunoaºte soarta multilateralã, îndreptatã cãtre toate marile acestui material. Vila nu mai existã astãzi: întrebãri ale timpului.” Critici ºi istorici în locul ei se înalþã un bloc de ºase etaje. literari o ignorã, ca G. Cãlinescu care, în La parter este o micã grãdinã privatã pe al celebra sa Istorie a literaturii române (1941) cãrei zid de incintã se poate citi urmãtorul îi dã, în capitolul despre Ion Ghica, doar epigraf: «Principesa Elena Koltzoff fotografia ºi douã rânduri sub ea, prin care Massalski Ghica 1882–1888, albanezã de o apreciazã ca „o publicistã de reputaþie origine, româncã prin naºtere, florentinã europeanã”. La bibliografia de la sfârºitul prin alegere, s-a înnobilat ºi glorificat pe cãrþii nu-i dã opera, ci doar cele câteva cãrþi sine prin sublime virtuþi sufleteºti ºi care au apãrut despre ea în România. Au intelectuale în numele european al Dorei contribuit, totodatã, la regretabila situaþie, d’Istria, în memoria celor aproape trei faptul cã a stat în România doar pânã la decenii de ºedere în aceastã casã, unde a vârsta de 14 ani ºi faptul cã a murit departe murit recunoscãtoare ºi reverentã, a pus de þarã. G.I. Ionnescu-Gion, unul dintre Comuna în 1915». În 1908 oraºul Florenþa puþinii care au scris despre ea în secolul al i-a adus un omagiu Dorei d’Istria când i-a XIX-lea, a deplâns, în 1889, înstrãinarea folosit numele ca sã denumeascã piaþa scriitoarei: „Cenuºa sa este astãzi depusã în care, odatã, fusese piazza Goldoni. În patru crematoriul de la Trespiano – departe, foarte ani însã, numele pieþei s-a schimbat din departe de pãmântul patriei pe care blestemul nou devenind piazza Torino (astãzi Isidoro unui obicei nenorocit ºi neromânesc fãcuse del Lungo). Atunci a fost momentul când pe Dora d’Istria, ca pe multe alte familii s-a decis celebrarea amintirii scriitoarei prin române ºi bogate prin bogãþia ãstui pãmânt, fixarea acelei plãci comemorative pe vilã. sã-l uite cu desãvârºire.” Pãrea cã din Dora d’Istria nu trebuia sã 19 Anul XV, Nr. 3 (168) • martie 2014 mai rãmânã nimic: «rugul» care arsese (1857), Veytaux (1859), Livorno (1861), resturile ei pãmânteºti dãdea impresia cã-i Veneþia (decembrie 1866-1869), Torino ºtersese ºi amintirea.” (1869-1870) ºi în fine, din septembrie 1870 În momentul în care ºi-a scris cartea la Florenþa, unde rãmâne pânã la decesul domnul d’Alessandri, biografia ºi bibliografia sãu la 17 noiembrie 1888. scriitoarei erau „aproape necunoscute Ample ºi substanþiale sunt capitolele majoritãþii savanþilor” din Europa privind opiniile scriitoarei despre problemele Occidentalã. O menþiune specialã face naþionale din sud-estul european ºi despre pentru cercetãtoarea Luisa Rossi, cu cãrþile problema femininã. În cel dintâi, a vrut sã sale I bagni di mare. Una principessa atragã atenþia occidentului asupra luptei unor europea alla scoperta della Liguria popoare, ca românii, bulgarii, albanezii, grecii (Genova, Sagep, 1998) ºi Autunno a împotriva oprimãrii ºi pentru afirmarea Rapallo. I bagni marini di una principessa identitãþii lor naþionale. Pagini în care se in Liguria (Genova, Sagep, 2000), prin care resimte influenþa ideilor lui Johann Gottfried ºi-a dobândit „meritul de a fi reaprins în Italia Herder. La fel de profundã este analiza celor interesul pentru figura Dorei d’Istria.” douã cãrþi, fiecare în câte douã volume, Les Am amintit mai sus motivele pentru femmes en Orient (1859-1860) ºi Des care scriitoarea este necunoscutã în þara ei femmes par une femme (1865), consacrate de naºtere. Domnul d’Alessandri are alte examinãrii condiþiilor materiale ºi morale ale explicaþii ale îndelungatei ei uitãri: literatura femeilor, miºcãrii lor de emancipare. Cãrþile encomiasticã despre ea, absenþa interpretãrii sunt scrise – precizeazã Antonio gândirii ei aºa cum se desprinde din lucrãrile d’Alessandri – „cu intenþia de a oferi o amplã sale, prejudecata cã femeile n-au jucat un frescã a istoriei femeilor în diverse spaþii rol remarcabil în diverse domenii, în fine geografice europene ºi a condiþiilor lor opera vastã ºi eterogenã a scriitoarei. materiale, morale, sociale, politice, juridice Literaturii encomiastice despre ea, ºi economice” ºi sunt structurate pe o vastã aurei mitice cu care a fost încununatã, bibliografie istoricã, lingvisticã ºi autorul îi opune un demers istorico-politic etnograficã, la care s-a adãugat observaþia riguros, cercetarea mai tuturor surselor directã a autoarei în timpul unor lungi documentare, de la Torino, Florenþa, cãlãtorii. Sunt cãrþile unei autoare care Cosenza, Calabria, Livorno, Veneþia, abordeazã vasta problematicã nu de pe Cagliari, Pisa, Roma, Graz, ºi, bineînþeles, poziþiile unui militantism politic, ci de pe fondurile Ghica de la Bucureºti. Adãugãm poziþii culturale de facturã liberalã. Autoarea cã cercetãtorului italian nu i-a scãpat nimic a voit sã afle „dacã în Europa orientalã soþia din bibliografia româneascã. ºi mama sunt în mãsurã sã contribuie în Talia europeanã a scriitoarei este mod eficient la regenerarea þesutului social”. documentatã ºi prin evocarea numeroaselor În conturarea condiþiei femeii române ei relaþii culturale, ºtiinþifice, politice cu a vremii s-a sprijinit cu deosebire pe creaþia personalitãþi precum Giorgio Asproni, popularã, pe obiceiuri, ceea ce a condus – Alessandro d’Ancona, Angelo de scrie autorul – la propunerea unei imagini Gubernatis, Girolamo de Rada, Giuseppe a ei „mai degrabã simplã ºi aproximativã”. Garibaldi, Tullo Massaroni, Francisco Antonio d’Alessandri (s-a nãscut în Protonotari, Edgar Quinet, Federico anul 1977) este cercetãtor ºi cadru didactic Sclopis di Salerno, Niccolo Tommaseo, la Facultatea de ªtiinþe Politice a Universitãþii Lorenzo Valerio, Adam Wolf º.a. Roma ºi secretar al Asociaþiei Italiene de Temeinice sunt, în cartea domnului Studii Sud-Est Europene. A publicat lucrãri d’Alessandri, atât capitolele despre despre situaþia politicã a unor þãri precum biografia autoarei (mitul ei, trecerea de la România, Serbia, Croaþia, Albania cu ac- Elena Ghica la Dora d’Istria, genealogia cent pe procesul de formare a statelor familiei Ghica, influenþa pe care au avut-o naþionale în secolul al XIX-lea. Lucrarea pe asupra ei ideile lui Quinet, Michelet, care am prezentat-o a fost distinsã cu Lamartine, Ion Heliade Rãdulescu, Gh. premiul Spadolini-Nuova Antologia. Asachi, relaþia cu profesorul sãu grec Prezentatorul cãrþii, Francesco Guida, Giorgios Pappadopoulos, anii petrecuþi cu apreciazã cã analiza operei Dorei d’Istria familia la Berlin, Dresda, Viena, Veneþia, „rãmâne esenþialã (ºi ineludabilã)”, cã Dora cãsãtoria cu prinþul rus Alexandr Koltzoff d’Istria este în cartea autorului italian „un Massalski ºi anii petrecuþi cu el la Sankt personaj de mare consistenþã”, iar autorul Petersburg între februarie 1849 ºi 1855, cãrþii se prezintã ca „un tânãr cercetãtor dupã care cei doi soþi s-au separat, Dora de-o vigoare deosebitã”. Aprecieri la care d’Istria pãrãsind pentru totdeauna Rusia, subscriem. Mai rãmâne ca un autor român apoi anii petrecuþi la Lugano (1856), unde sã dea, sperãm cât mai curând, cartea se împrieteneºte cu Giorgio Asproni, Arau româneascã despre Dora d’Istria. LITERE 20 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni EXERCIÞII DE REGÂNDIRE Sultana Craia

DRAGOSTE ªI RENUNÞARE – TREI POVEªTI (2)

Creanga de aur, prima poveste despre naturã dupã miliarde de dibuiri, este o iubire imposibilã, apare în 1933. Acesta termenul ultim al evoluþiei cosmice”. Când este ºi anul în care se publicã a doua istorie, farmecul ei îi paralizeazã inteligenþa, Adela lui Garabet Ibrãileanu. Suntem în îndrãgostitul face apel la raþiune: „ªi doar, epoca în care prozatorii români încep sã gândind bine, nu e decât un om”. Un om, descrie scene de alcov deja fãrã secrete, nu imaginea în sine a Frumuseþii eterne, de o carnalitate încã nu chiar obscenã, dar cum o percepe Kesarion. foarte departe de discreþia literaturii Pe acest om însã, estetul îl descoperã antebelice. ªi tocmai acum, Sadoveanu ºi în varii ipostaze, în lumina zorilor ºi a Ibrãileanu, aduc în peisajul literar cele mai amurgului, contre-jour, sub o pãlãrie sau pure imagini ale iubirii. alta, cu silueta desenatã graþios pe fundaluri În prima poveste Kesarion Breb de naturã. renunþã pentru cã este un ascet. Fiecare situaþie, fiecare toaletã a ei, Comunicarea dintre el ºi Maria este total fiecare gest îi încântã simþurile pentru ceea spiritualizatã ºi îºi asumã o suferinþã cât o ce descoperã în ele drept Artã. Este doar viaþã. În a doua, doctorul Codrescu renunþã un om ºi ca medic Codrescu ºtie foarte pentru cã este un estet. Sigur, în planul bine din ce este fãcut acesta. Dar este ºi o naraþiunii, dragostea împlinitã mundan în operã în care Natura, cum se vede, atinge Creanga de aur este imposibilã, pentru cã desãvârºirea. ªi mai mult, la Adela nu doar Maria, ca împãrãteasã, iar Kesarion, ca prezenþa fizicã este sursã de bucurie strãin necunoscut abia dacã pot schimba esteticã. Ea inspirã emoþii, senzaþii ºi o câteva fraze. Dar asta nu reduce cu nimic imaginaþie care nu se adreseazã instinctelor, frumuseþea renunþãrii, în idee. fiziologiei, purei materialitãþi. Adela îi oferã În Adela nu existã, social, bariere. o comunicare inteligentã, plãcerea de a Diferenþa de vârstã n-ar fi neobiºnuitã schimba „idei fine ca niºte sãgeþi de aur, într-o cãsãtorie din La Belle Epoque. Ea într-o atmosferã de sensibilitate delicatã, mai curând reprezintã regula. Nici statutul creatã de amândoi”. nu-i desparte pe protagoniºti. Amândoi ªi tocmai de aceea, hotãrãºte doctorul aparþin lumii onorabile, burgheze, înstãrite. sã renunþe, deºi tânãra femeie, chiar fãrã a Niciun scandal în perspectivã. ªi sunt liberi rosti un cuvânt, îi dã toate semnalele pe amândoi, neconstrânºi de nicio altã relaþie. care o persoanã educatã din vremea ei ºi Mai mult, împãrtãºesc plãcerea comuni- le poate îngãdui. ªi totuºi Nu! „Adela este cãrii, au acelaºi simþ al umorului ºi o o iluzie paradiziacã ºi nu trebuie sã devie inteligenþã egalã. realitate” decide Codrescu. Este laº? Este Spre deosebire de imaterialitatea Mariei excesiv de lucid ºi anticipeazã devalorizarea din Creanga de aur, prezenþa Adelei este poveºtii de dragoste dacã ea, devenind o mai vie. Nu este o idee, ci o femeie vie, pe cãsãtorie banalã, ar aduce între ei o care doctorul Codrescu o preþuieºte ca un domesticitate în care este loc, inevitabil, estet ce se aflã: „Corpul unei femei tinere, pentru material? Refuzã sã o vadã elasticitatea lui, rotunjimile calde, fineþea îmbãtrânind ºi, mai ales, sã fie vãzut atins ºi luminozitatea epidermei este realizarea de decrepitudine? Are sentimentul cã formalã ºi structuralã desãvârºitã a materiei atingând-o ar macula puritatea frumuseþii? vii, este miracolul suprem înfãptuit de Deopotrivã, estetul renunþã, ca ºi ascetul, 21 Anul XV, Nr. 3 (168) • martie 2014 tocmai pentru cã are ca ºi acela, o forþã îmbãtrânind iar el n-o va vedea domesticitã, moralã excepþionalã. pentru cã-i va „reda libertatea” la momentul În ambele cazuri apare o dilemã: dar oportun ºi amândoi vor rãmâne doar cu dacã, renunþând de fapt se refuzã, lãsând ceea ce va fi fost frumos. pustie viaþa femeii iubite, dacã este egoist De ce renunþã Felix la Otilia? În consacrându-se Ideii ºi ndãruindu-ºi romanul din 1933, Cartea nunþii, G. cãldura, tandreþea, empatia? Alegând Cãlinescu fãcuse din personajul Jim un singurãtatea, renunþând la ultima luminã a proprietar al iubitei lui, unul neproblematic, existenþei proprii, nu are el rãspunderea un bãrbat care îºi adjudecã o fecioarã, face moralã a suferinþei celei pe care totuºi o din ea o pãpuºã dupã modelul filmelor adorã? Nu este ca ºi cum Hyperion s-ar americane la care se reduce cultura lui refuza Cãtãlinei? Pentru Kesarion alegerea (adãugând ºi galele de box, ca sã nu-l nu este, de fapt posibilã. El aparþine unui nedreptãþim) ºi se afiºeazã cu prada în scenariu scris în stele, el va trebui sã fie anturajul monden, ca un fotbalist de azi cu ultimul Decheneu, cel care va privi lumea o „fotomodelã”. „cu ochi îngheþaþi” mortificat ca ºi Maria De unde apare Felix, dupã cinci ani? în insula exilului. Sã fie influenþa indirectã a romanelor din Codrescu însã alege în deplinã libertate. 1933, a lui Sadoveanu ºi a lui Ibrãileanu? De teamã sã nu-ºi profaneze iubirea, el o Oricum, Cãlinescu nu atinge, în a sa ucide, se mortificã la rândul sãu fãrã a servi poveste despre renunþare, înãlþimea, o cauzã, fie ea ºi pierdutã, ca aceea cãreia puritatea ºi rafinamentul celor doi. îi este jertfit Kesarion. Poate cã refuzul se explicã prin A treia poveste de iubire-ºi-renunþare reminiscenþele unei educaþii Belle Epoque, apare la cinci ani distanþã dupã cele douã. poate cã mai curând, subliminal, Felix În 1938, G. Cãlinescu publica romanul s-ar simþi incestuos, cãci sentimentele Enigma Otiliei. Alt motiv de perplexitate pentru Otilia sunt mai curând fraterne? Ea pentru liceanul zilelor noastre care, crescut este în mod sigur mai maturã decât el, când într-o ambianþã obscenã, nu poate pricepe îi explicã lucidã, c㠄pentru o fatã reuºita în ruptul capului cum de e posibil (doar în viaþã nu e o chestiune de studiu ºi dacã, aºa cum luminat conchide el, Felix energie”, cum crede el. Conºtientã de nu e în toate minþile sau dacã are minte nu efemeritatea puterii de seducþie, conºtientã toatã-i bunã) ca un tânãr în mod cert de propria frivolitate, Otilia este de fapt cea îndrãgostit de o tânãrã sã-ºi refuze darul care renunþã. O existenþã banalã alãturi de ei de despãrþire. Ar mai înþelege, un mare un Felix conºtiincios ºi cuminte nu este efort cã de o soþie de împãrat bizantin nu pentru ea. Aventura, alãturi de Pascalopol te poþi atinge, cã un „bãtrân” de 40 de ani ºi dupã el, da. Poate cã Felix intuieºte cã, renunþã la o tânãrã (deºi nici mãcar n-ar oferindu-i-se în noaptea dinaintea „fugii” trebui sã plãteascã) dar cu alegerea lui Felix cu Pascalopol, Otilia nu-i dã decât un corp. precis ceva nu e în ordine. În mentalitatea Ea, cea adevãratã nu aparþine nimãnui. ªi lumii de azi, primitiv-consumistã, nimic nu el renunþã la un dar incomplet, o posesiune se refuzã, totul se înhaþã. Comentariul de oarecare, un premiu de consolare. mai sus al elevului de liceu este autentic ºi Jim se mulþumea cu o Vera pasivã, fãrã desigur nu reprezintã o excepþie. Pur ºi personalitate, Felix refuzã ceea ce, fãrã simplu, omul zilelor noastre nu poate sã sufletul Otiliei, ar fi un manechin. Ar fi înþeleagã rafinamentul renunþãrii, al dorit, mai târziu, când vor fi avut o carierã, virtualitãþii în iubire, al sentimentelor deli- o relaþie intelectualã ºi statornicã, cate, al dilemei. Felix ºi Otilia sunt de aceeaºi fermecãtoare, partener ºi iubitã. Dar Otilia vârstã, de aceeaºi condiþie, relativ este o efemeridã ºi, înþelegând asta, darul emancipaþi. El nu este un ascet (relaþia cu ei nu are valoare. Oricum nimeni n-o poate Georgeta stã mãrturie) ºi nici neapãrat un pãstra pe ea cea adevãratã de atunci, nici estet. Un estet este Pascalopol, un chiar ea însãºi, fotografia pe care, dupã personaj-frate al doctorului Codrescu, dar ani, i-o va arãta Pascalopol aratã cã ea s-a unul care nu împinge estetismul pânã la pãrãsit ºi pe sine, devenind o femeie doar a-ºi refuza relaþia cu Otilia, deºi ea este „picantã, gen actriþã întreþinutã”, ceva ce cumva informal incestuoasã. Nu în sensul nici unul nu ºi-ar fi dorit. cã ea i-ar fi cu adevãrat fiicã, dar pentru Sentimente contradictorii, subtile, cã i-ar fi putut fi. Numai cã Pascalopol dintr-o literaturã scrisã pentru un public rezolvã dilema. Otilia nu-l va vedea în stare sã o merite LITERE 22 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni LITERE ªI SENSURI Ana Dobre

CONSTRUCÞIE ªI DECONSTRUCÞIE ÎN DIMENSIUNE UMORESCÃ*

Apreciat artist plastic, Ion Mãrculescu ciudãþenie, privit suspicios ca un om care se dedicã ºi literaturii, fãrã a-ºi abandona ar avea „al treilea picior”. Sugestia kafkianã prima vocaþie. Modul dezinhibat, ludic în pune meditaþia în parabolã: „Dar ºi în care abordeazã ficþiunea este al unui om cartea mea existã un personaj asemãnãtor care vede plastic lumea, ca-n acel „Simþ lui Negrobono, un fel de alter ego care se groaznic ºi vãz monstruos” al lui Caragiale. trezeºte într-o dimineaþã cã i-a crescut al Fãrã a construi epic, pe etaje ale naraþiunii, treilea picior. Pe moment, crede cã, de confruntându-ºi personajele în oglinzi fapt, acest al treilea picior este un simbol paralele, din unghiuri diverse pentru a le ºi cã semnificã talentul care, ca de obicei, relativiza, ca în proza modernã a autenticitãþii cade pe capul omului ca o pedeapsã, atât ºi substanþialitãþii, Ion timp cât el, omul, nu l-a Mãrculescu creeazã o prozã cerut, nu ºi l-a dorit ºi nici interesantã prin decupaje, nu-l vrea. Un capriciu al izolând fragmente de real, Providenþei! Nu e prea uºor ca-ntr-un puzzle, pentru a le sã fii talentat!” integra aceleiaºi viziuni S-a spus despre Ion ordonatoare. Altfel spus, Mãrculescu, prozator al procedeazã ca un pictor care spiritului târgoviºtean, volens, deconstruieºte realitatea nolens, integrat ªcolii de la pentru a o construi, apoi, Târgoviºte care a reinventat potrivit viziunii sal artistice. literaritatea ºi, avant la lettre, În ultimele trei cãrþi care ºi optzecismul, cã se alcãtuiesc Jurnalul de la delimiteazã polemic de toatã Marcona – O iubesc enorm, recuzita postmodernistã pe domnule judecãtor! , Al care nu conteneºte sã o treilea picior, Haralamba, nota comunã persifleze. Refuzând sau, mai bine zis, sfidând este predispoziþia ludicã, provocarea o retoricã, Ion Mãrculescu nu creeazã o alta, continuã a epicului, inclusiv a receptorului, dar îi îngroaºã liniile celei la care se raporteazã obligat sã ia cunoºtinþã de un alt fel de a mucalit ºi ironic. face/ înþelege literatura, o carte din mai Ceea ce nu s-a relevat în legãturã cu multe poveºti, „una mai þicnitã decât alta”, scriitura lui Ion Mãrculescu este latura ca sã folosim, spre exemplificare, chiar eseisticã. Dincolo de prestidigitaþiile sale termenii scriitorului. Din þicneala aceasta, stilistice ºi narative, spumoase prin nota însã, desprindem imaginea unui creator accentuat umoristicã, se aflã o meditaþie implicat în lumea sa, chiar dacã, ostentativ, gravã asupra lumii cãreia autorul îi identificã el îºi construieºte imaginea unui negator, tarele ºi pe care le supune criticii sarcastice, a unui contestatar. El opune lumii celei satirei, unei critici constructive, s-ar putea aievea, propria lume de fantasme ºi spune. Fotografii ale prezentului aºa cum mediteazã dureros la condiþia creatorului apar ele televizate: „Despre marile în contemporaneitate. Receptat abuziv, evenimente ale zilei. O bãtrânicã de nouãzeci acest creator este, pentru cei mai mulþi, o ºi doi de ani din Florida, furioasã pe vecinul ei mai tânãr cu cinzeci de ani care a refuzat

* Ion Mãrculescu, O iubesc enorm, domnule sã o sãrute, ºi-a luat pistolul ºi a tras mai judecãtor!, Editura Paralela 45, Piteºti, 2008; Al multe focuri spre casa acestuia. treilea picior, 2011; Haralamba, Editura Trei, (continuare la pagina 31) Bucureºti, 2012. 23 Anul XV, Nr. 3 (168) • martie 2014 INTARSII Daniela-Olguþa Iordache

IULIA HASDEU. O PRIETENIE SPIRITUALÃ

„Être oiseau, c’est tout ce qu’il me faudrait.” (Iulia Hasdeu)

Ediþia a doua a cãrþii, apãrutã la Editura Laurian, Ion Gârleanu, Ghenadie Petrescu, „Asociaþia culturalã Iulia Hasdeu” în 2013 ºi pictorul P. Walch etc., toþi împodobiþi de Iulia intitulat㠄Iubirile Iuliei Hasdeu”, cu nevinovate dar pline de haz porecle. mãrturiseºte o strânsã relaþie între autoare, La patru ani, Lilica vorbea ºi franþuzeºte. Crina Decusarã Bocºan, ºi tânãra poetã, mai La zece ani, avea toate noþiunile de aritmeticã, bine zis, o impresionantã prietenie spiritualã. istorie, geografie, gramaticã, istorie naturalã, Fiind prea aproape de sufletul Iuliei, ortografie ºi englezã, cânta „dumnezeieºte” autoarea are sentimentul cã nu o vede clar, la pian ºi desena destul de bine. aºa cum numai emoþia sa personalã o cere. Iulia avea de timpuriu „un zâmbet îngãduitor „Nu pot sã v-o prezint aºa cum EU o vãd”. de om matur” fiindcã ºtia sã se cunoascã pe Pentru a se apropia totuºi de obiectul sine ºi sã se multiplice în zeci de oglinzi. Avea, reflecþiilor sale, Crina Decusarã dupã propria sa percepþie de Bocºan împarte cartea, firesc, sine „spirit viu, zglobiu, puþin în trei segmente ºi totodatã zburdalnic” ºi cu toate astea etape ale vieþii Iuliei. „supus ºi înþelept”. Înþelesese Prima etapã, dintre 1869 ºi de timpuriu efemeritatea anilor 1881, este intitulat㠄Lilica”, ºi se complãcea în lumea apelativ sub care era cunos- naturalã a inocenþei. cutã fiica lui Hasdeu în întregul „L’enfant ne croit plus mediu literar ºi cultural même aux contes,/ Je voudrais românesc. A doua etapã, 1881 qu’il crût au language/ Des – 1886, este perioada în care oiseaux et des fleurs des près/ Il Iulia îºi cãuta dublura faut bien qu’on croie à cet age,/ adolescentinã pentru care On croit si rarement après.” alesese pseudonimul Camille Datoritã pasiunii pentru Armand, ºi ultima, 1888, cãrþi ºi studiu, Iulia ºi-a început intitulat㠄Bolta” ºi care in- cursurile gimnaziale cu dispen- clude finalul dramatic al fetei de numai 18 ani. sã de vârstã, alãturi de bãieþii de la Colegiul Autoarea cãrþii se apropie cu delicateþe Sfântul Sava. Avea 11 ani când s-a confruntat ºi nedezminþit interes de copilãria fabuloasã cu invidia ziarelor care insinuau faptul cã a Iuliei, de toate argumentele pe care se succesele fetei se datorau faimei tatãlui. întemeiazã faima sa de copil-minune. Cu toatã durerea despãrþirii de þarã ºi de Primul argument era o fenomenalã mediul bucureºtean în care se formase, Iulia memorie care o fãcea pe Iulia sã sarã peste trebui sã plece cu mama ei la Paris. etapele fireºti ale evoluþiei sale de copil – la În 1881, fiica lui Hasdeu se afla încã în doi ani ºi jumãtate recunoºtea literele ºi recita vacanþã la Braºov. O ceartã survenitã însã poezii lungi, la patru ani înþelegea nemþeºte între pãrinþi, de vinã fiind infidelitãþile tatãlui, ºi povestea cu multã fantezia basmele auzite încãrcã de tristeþe plecarea la Paris a celor de la bunici, la cinci ani scria piese de teatru douã Iulii. „care nu se mai terminau” de lungi ºi compli- „Marele Hasdeu, un adevãrat titan în cate ce erau. arena luptelor pe teme istorice, lingvistice, Un alt argument era umorul cu care erau literare ori politice, este dezarmat în faþa întâmpinaþi oamenii de culturã ºi litere care ameninþãrilor cã va fi pãrãsit de soþie ºi de frecventau casa lui Hasdeu – A. Treboniu fiicã.” Despãrþirea însã este inevitabilã. LITERE 24 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni Contactul celor douã femei cu Parisul Copilul Iulia o visa însã pe adolescenta „fremãtãtor ºi costisitor” le obosi. Camille Armand, pe care o creiona în jurnalul Înscrisã la Colegiul Sevigné din Paris, sãu intim. Lângã jurnal se aflau zeci de Iulia continuã sã studieze greceºte, latineºte, proiecte literare, aºa cum literatura noastrã pianul ºi prozodia. La examene ea se prezentã nu a mai cunoscut decât în cazul lui Eminescu, exemplar ºi obþinu o bursã de la Camerã, fãrã proiecte urieºeºti netrãite pânã la capãt din de care studiile ei nu ar fi fost posibile. punct de vedere intelectual ce l-au uimit pânã O rujeolã banalã produce însã mari ºi pe pãrintele ei, B.P. Hasdeu. ravagii, suferinþã, însingurare ºi o ciudatã Viaþa îi apare ca o carte ce se rãsfoieºte reflecþie tragicã pe care abia acum am putea singurã, dar care e aºa de scurtã încât nu mai s-o înþelegem. „Je voudrais beaucoup savoir ai timp sã reciteºti pagina care þi-a plãcut în pourquoi on m’a tuée”. mod deosebit. Totuºi, dupã examenele de iarnã, Iulia „Le livre de la vie est un livre suprème/ devine bursierã a statului român, primind 300 Qu’on ne peut ni fermer ni ouvrir à son choix./ de franci pe lunã, bursã votatã în unanimitate La page où l’on se plait ne se lit pas deux în ªedinþa de Consiliu ºi aprobatã în fois/ Mais le livre fatal se tourne de lui même./ Parlament. On voudrais revenir à la page où l’on aime/ Crina Decusarã Bocºan se ocupã de Et la page où l’on meurt est déjà sous nos frãmântãrile sufleteºti ale Iuliei, utilizând ca doigts,” material corespondenþa ei cu prietenele Dacã ar fi împlinit 20 de ani, Iulia ar fi fost bucureºtene dar ºi cu tatãl ei precum ºi jurnalul prima femeie doctor în litere a Facultãþii din menit sã consemneze noile sentimente ºi Paris. Programa de doctorat cuprindea însã reflecþii ale Iuliei. „Eleva românã se simte mai multe domenii în care Iulia a excelat. Sã-ºi exilatã”, afirmã scriitoarea pe bunã dreptate, aleagã filosofia, istoria, literatura, filologia? deoarece noile ei însemnãri par sincere dar „Oricum ar fi – îºi spune tatãl fetei încântat – exaltate. eu nu împiedic pe Lilicuþa de a-ºi alege „Ah! Parisule! Te iubesc, te ador totuºi. specialitatea dupã pofta inimii.” E nebunia mea. Ce vrei? Am fost fãcutã Astfel Iulia Hasdeu „la seule élève femi- pentru el. Este dragostea mea, iubitul nine” de la Þcoala de Studii Înalte din Paris îþi meu Madame de Sevigné o avea pe fiica alege sã susþinã în numai doi ani teza de ei, Madame de Staël – pe tatãl ei, eu am doctorat „Filosofia popularã a românilor – Parisul. Este fiica mea, tatãl meu, iubitul logica, psihologia, metafizica, logica ºi meu. E viaþa mea. Iar departe de el sunt teodiceea”, deoarece Camille Armand trebuia liniºtitã, dar tristã, mã plictisesc. Aerul sã fie o femeie a Renaºterii. scumpei mele Românii, soarele Orientului, „Din partea mea aº vrea sã fiu mereu zâmbetele prietenilor mei – nimic nu mã fetiºcanã ºi studentã la Sorbonna”. În aceastã poate face sã-l uit.” posturã ea elaboreazã de asemenea „Logica Existã deci o dedublare sufleteascã ipotezei”, parcurgând critic scrierile lui Platon, exprimatã uneori în mici texte cu subtext pa- Aristotel, Descartes, Copernic, Keppler, New- triotic cum ar fi poezia „Patrie”: „Surtout, ton, Hume, Leibnitz, Bacon ºi Herodot precum quand longtemps éxilé/ On a vecu loin d’elle/ ºi studiile literare „Mon Shakespeare”, „Mon L’amour profond s’est rélève/ Dans le coeur Corneille” ºi „Mon Sophocles”. infidèle.” Dar iubirile? ªi totuºi adolescenta obosea, avea La vârsta de 16 ani, Iulia reflecta – persistente dureri de cap. Hasdeu îºi dãdu „Chaque homme a en lui le don d’aimer, Il seama cã zelul fetei ºi munca ei zilnicã pânã în faut qu’un homme aime, c’est pour cela. C’est miez de noapte sunt exagerate. „Am în vedere de cela qu’il vit.” „A nu iubi pe nimeni e cea de a nu se abuza de forþele ei încã prea mai mare crimã”. fragede ” sau „N-o forþa la muncã [ ] forþa O fericire ºi o iubire a Iuliei este natura poate sã sporeascã ºtiinþa unui om, dar în pe care o descrie cu încântare dar ºi cu o acelaºi timp micºoreazã geniul care trãieºte sumbrã premoniþie în „Bourgèons d’avril”, numai în libertate ºi prin libertate.” povestea unui mugur încã nedeschis dar Vizitarea Olandei ºi a Elveþiei în vacanþe îngheþat de suflarea vântului rece. reprezentarã adevãrate borne în maturizarea O altã fericire e ºtiinþa, apoi þara ºi cei Iuliei. Pasionatã de teatru ea va reflecta asupra apropiaþi. Dar cea mai mare încântare este de fericirii. De ce în teatru nu intereseazã a descrie toate acestea. fericirea, se întreabã ea. „Mon bonheur c’est de chanter la nature,/ „ªtim atât de puþin fericirea încât ne apare L’amour, les fleurs, le soleil, ma forêt,/ Être ca neverosimilã când nu este asociatã cu oiseau, c’est tout ce qu’il me faudrais.” ceva. E legea naturii cã orice om, orice fiinþã, În urma ei, „pasãrea Iulia” a lãsat un trebuie sã sufere. Or, ce nu este real nu ne pãrinte rãvãºit ce i-a construit un castel, un miºcã, nu ne intereseazã. Iatã de ce pe scenã mormânt-poem ºi prima carte de spiritism din fericirea este ceva banal”. România. 25 Anul XV, Nr. 3 (168) • martie 2014 ACCENTE CRITICE Dorina Grãsoiu

CAMPANIA „GENERAÞIONISTÔ ÎN PRESA ROMÂNEASCà INTERBELICÃ* (1)

Despre o disputã între generaþii literare apariþia, declanºând, cu o vehemenþa rar se poate vorbi nu numai în cadrul vreunui întâlnitã pânã atunci, un tir continuu deceniu sau secol; dintotdeauna a existat o împotriva „bãtrânilor”, respectiv a tuturor rivalitate între „tineri” ºi „bãtrâni”, între cei autoritãþilor culturale ºi politice anterioare. care vin ºi cei care nu vor sã pãrãseascã, Aceºti „tineri furioºi” (mai toþi proaspãt încã, arena publicã, dar niciodatã, parcã, absolvenþi de liceu, în jurul vârstei de 19- aceastã disputã nu s-a manifestat cu o 20 de ani) nu numai cã le contestã violenþã mai mare decât în deceniile trei ºi „bãtrânilor” (care uneori nu numãrã mai patru ale epocii interbelice româneºti. mult de trei decenii) orice merit, dar Rãzboiul, cu toate implicaþiile ºi încearcã sã-i înlãture din arena literarã ca consecinþele lui, a produs o schimbare pe niºte fosile ancorate în vremuri esenþialã în modul în care arta era iremediabil apuse, într-o mentalitate conceputã de cãtre creator ºi primitã de învechitã, desuetã ºi, deci, implicit, receptor. Marile þeluri odatã atinse (unirea dãunãtoare. cu Þara, împroprietãrirea þãranilor etc.), Erijându-se în reprezentanþi ai unei „noi era firesc sã se facã simþitã o mutare a spiritualitãþi”, intransigenþi ºi justiþiari, ei se accentelor valorice în conºtiinþa creatorilor cred îndreptãþiþi, în numele noilor idealuri ºi o schimbare în mentalitatea publicului pe care le proclamã bãtãios, sã arunce un receptor faþã de opera de artã. teribil „în lãturi” exponenþilor „generaþiei Tocmai de aceea, apariþia dupã rãzboi rãzboiului”, printre aceºtia numãrându-se a unei reviste precum „Gândirea”, ce se „ramoliþi” de tipul Nicolae Iorga, G. declara programatic o revist㠄de generaþie”, Ibrãileanu, E. Lovinescu, C. Rãdulescu- este perfect justificatã în contextul cultural Motru, Mihail Dragomirescu, P. P. al momentului. Atâta doar cã generaþia Negulescu, dar ºi scriitori „compromiºi” imediat postbelicã nu era protestatarã, nu precum T. Arghezi, Cezar Petrescu, Camil se simþea ruptã de predecesori, ba Petrescu, Ion Pillat, Adrian Maniu etc. dimpotrivã. Nici „Gândirea” ºi nici Cine erau, în fond, zgomotoºii tineri „Cuvântul” nu-ºi propuneau o „demolare” imberbi ºi care era statutul lor literar (dacã a personalitãþilor literare antebelice, ci o el exista cu adevãrat) în momentul continuare a tradiþionalismului anterior, declanºãrii campaniei generaþioniste? completat, fireºte, prin acel ortodoxism Mult timp, istoricii literari au tratat teoretizat ºi propovãduit doctrinar de nediferenþiat componenþa acestei generaþii Nichifor Crainic. turbulente. Alãturi de Mircea Eliade, Petru Dar iatã cã în 1927, sub oblãduirea Comarnescu, Constantin Noica, Mihail „Gândirii” ºi a „Cuvântului” (mai corect Polihroniade, Ionel Jianu, Mihail Sebastian, spus, a lui Nichifor Crainic ºi, respectiv, Mircea Vulcãnescu, Stelian Mateescu etc. Nae Ionescu) o nouã generaþie îºi face erau înscrise, automat, ºi numele semnatarilor

* Studiul a fost publicat în 1984, într-un volum colectiv intitulat Atitudini ºi polemici în presa literarã interbelicã. Apãrut în cadrul Tipografiei Universitãþii Bucureºti (T.U.B.), este de la sine înþeles modul precar de difuzare ºi, implicit, de receptare. De aceea, ca un memento, voi publica studiul meu, cu menþiunea cã, slavã Domnului, între timp au apãrut multe altele, poate mai valoroase dar, sigur, mai „la zi”, al meu având însã meritul de a se înscrie printre actele de pionierat. LITERE 26 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni Manifestului „Crinului alb”: Petre feþele pãrinþilor noºtri. Unii au suferit mai Marcu-Balº, Sorin Pavel ºi Ion Nestor. mult, alþii mai puþin. Dar toþi ne-am La o privire mai atentã, se pot observa întrebat. Ceea ce nu se fãcuse pânã uºor deosebirile (chiar divergenþele) de atunci. Criza religioasã a fost pentru noi pãreri, motiv pentru care au ºi existat atâtea mai puternicã decât a generaþiilor trecute. dispute ºi polemici între aºa-ziºii [ ] Confuzia care s-a fãcut înaintea reprezentanþi ai „noii spiritualitãþi”. Sigur noastrã, ºi pe care o fac acum profesori cã anumite „idei forþ㔠le erau comune universitari – noi nu am fãcut-o. Pentru (obsesia rãfuielii cu vechea mentalitate cã noi am cunoscut o viaþa mai antebelicã, cu concepþia raþionalistã, complicatã. Am trecut experienþe care prãfuitã, aspiraþia spre Absolut, spre ne-au condus la raþiune, la artã, la „completudinism”), dar sferele de influenþã misticism. Suntem cei dintâi care diferite care se exercitau asupra lor (pe de diferenþiazã planurile acestea de realitate, o parte – doctrina filozoficã a lui Nae ºi înþelegem cã fiecare îºi au viaþa ºi Ionescu, ce le inocula dorinþa de a trãi în legile lor. Viaþa, izbindu-ne dureros ºi aventurã, spaima de ratare, pe de alta – precoce, ne-a apropiat de realitãþi exaltarea mistic-ortodoxistã a lui Nichifor necunoscute celorlalþi. Crainic) au dus la puncte de vedere net De aceea pentru noi, viaþa lãuntricã e deosebite, deseori ireconciliabile (Excepþio- atât de cruntã, de diversã, de chinuitoare. nalul studiu al lui Z. Ornea: Tradiþionalism În noi izbândeºte Spiritul”. ºi modernitate în deceniul al treilea, Edit. Nu totdeauna, însã, Itinerariul Eminescu, 1980, ca ºi riguroasa analizã pãstreazã acest ton urban, detaºat; uneori dedicatã de D. Micu „Gândirii” ºi (e drept, rar) apar note provocatoare, gândirismului, Edit. Minerva, 1975, etichetãri jignitoare, care iritã ºi, fireºte, trateazã diferenþiat pe reprezentanþii noii atrag imediat riposte: generaþii, subliniind deosebirile dintre ei). „ªi nu ne intimideazã nici sarcasmul Cel dintâi care, în numele generaþiei suficient al bãtrânilor inteligenþi, nici mus- sale, oferã o sintezã a trãsãturilor specifice trãrile maturilor, nici glumele imbecililor ale „noii spiritualitãþi” este Mircea Eliade, de ambe sexe, nici nepãsarea celor care considerat de toþi ºeful acestei echipe de se pretind a fi astãzi îndrumãtorii noºtri excepþie ºi, totodatã, port-parolul ei. Stu- spirituali, nici seaca indiferenþã a universi- dent al Facultãþii de Litere ºi Filozofie din tarilor. Vom arãta cã ne cunoaºtem Bucureºti, avându-l ca profesor pe Nae îndestul forþele ca sã nu cutezãm cu Ionescu, Mircea Eliade îºi începe de la frunþile rãsturnate sã-i privim în ochi ºi vârsta de 19 ani colaborarea la „Cuvântul” sã nu le cumpãnim loviturile. Iar cum ºtim (al cãrui redactor, din 1926, era sus- cã vom întâlni împotriviri, nu aºteptãm, numitul profesor), iar din 5 septembrie ci lovim noi întâi”. 1927 pânã-n 16 noiembrie 1927 publicã Acest „credo” al unei generaþii ce nu seria de articole intitulatã: Itinerariu spiri- întreprinsese încã nimic menit s-o statueze, tual. Propunându-ºi sã traseze liniile de sã-i ateste existenþa, declanºeazã resortul orientare „pe viitoarea hartã sufleteascã a polemic nu numai al „bãtrânilor”, ci ºi al generaþiei”, Itinerariul se vrea totodatã ºi acelora care, biologic ar fi putut uºor fi un îndreptar, care s㠄ia atitudine anexaþi noii echipe. Astfel ªerban împotriva vechilor metode, sã schiþeze Cioculescu (n. 1902, faþã de Mircea Eliade critica celor câteva personalitãþi ce – n. 1907) ridicã primul mânuºa ºi în nãzuiesc încã sã ne fie îndreptãrii ºi sã articolul intitulat „Un itinerar spiritual” afirme valorile, preferinþele, þelurile”. („Viaþa Literarã”, an III, nr. 86, 26 mai Încercând sã surprindã specificitatea 1928, p. 1, 3) el atacã întreaga generaþie generaþiei sale, configuraþia ei aparte, tânãrã de lipsã de raþionalism. Teoria Mircea Eliade depisteazã ºi cauzele, generaþiei binecuvântate, cu o menire circumstanþele care au determinat o astfel providenþialã („întâia generaþie torturatã de de conformaþie: „Pentru cine înþelege – noi imperativul sintezei”), care printr-o suntem generaþia cea mai binecuvântatã, experienþã sufleteascã unicã a rupt punþile cea mai fãgãduitoare din câte s-au rânduit ce-o legau de înaintaºi, îi pare criticului un pânã acum în þarã. Trebuie sã þinem seama teribilism adolescentin, fãrã vreo acoperire numai de elitã. în planul realitãþii. Întreaga pledoarie a lui Suntem cei care au trecut, odatã cu Mircea Eliade referitoare la „ortodoxismul” copilãria, experienþe diverse ºi tragice, generaþiei sale este „demorsat㔠printr-o care am cunoscut viaþa, rãsfrântã pe singurã observaþie: „Dar sunt unii din acei 27 Anul XV, Nr. 3 (168) • martie 2014 tineri, în numele cãrora vorbeºte aºa de sociolog, atunci când încearcã sã ofere frumos d. Mircea Eliade, îngrijoraþi de explicaþii plauzibile asupra conformaþiei absenþa intelectului din programul sãu. „speciale” a generaþiei lui: „Deosebirea Intelectul ºi raþiunea lipsesc. Le ia locul dintre duhurile generaþiilor poate avea ºi spiritul” (Unul dintre aceºti tineri la care o altã lãmurire. Cei care se dezvoltã într-o se referã ªerban Cioculescu este M. epocã de crizã scapã de înregimentãri Sebastian care, Într-un articol din pripite. Conºtiinþa nefiindu-le ataºatã de „Cuvântul”, nr. 1159, 15 iulie 1928, p. 1, la început la un singur crez – cum se 2, vorbeºte despre „dorul de luciditate” al petrece cu conºtiinþa celorlalte generaþii generaþiei lui). care primesc anumite dogme pentru cã Deºi foarte apropiaþi ca vârstã de nu simt necesitãþi spirituale contrarii – reprezentanþii „noii generaþii”, criticii de la funcþioneazã pe toate planurile, cu toate „Kalende” (Vladimir Streinu, Pompiliu potenþele, asimilând o pluralitate de valori. Constantinescu, ªerban Cioculescu) sunt Conºtiinþa generaþiei noastre e polivalentã. aruncaþi de mai tinerii confraþi în tabãra Lângã valoarea empiricului ºi logicului, s-a „bãtrânilor”. Raþionalismul lor declarat este aºezat valoarea eticã ºi religioasã. S-au perceput ca o atitudine desuetã, perimatã, aºezat dupã o experienþã. ªi sunt ca o mentalitate pozitivistã rãsuflatã. Singur experienþe pe care nu le îndurã decât Mihail Sebastian îi considerã drept o replicã asemenea generaþii. ªi care sapã prãpãstii lucidã, în cadrul aceleiaºi generaþii, la între înþelegerea lor ºi a predecesorilor; adresa „neliniºtii metafizice” proferate de pentru cã prãpastia existã între valorile adepþii lui Nae Ionescu, sau a misticismului pe care acestea le acordã marilor de nuanþã ortodoxistã propovãduit coeficienþi ai vieþii ºi ai duhului. O doctrinar de Nichifor Crainic. Singur el conºtiinþã antebelicã era antrenatã de sesizeazã polii opuºi ai acestei „noi familie, de ºcoalã, de Universitate, de spiritualitãþi”, încercând sã þinã o cumpãnã literaturã cãtre un realism de felurite dreaptã între douã extreme ce nu puteau fi nuanþe. Refuza ºi alunga anumite valori conciliate. Este, de fapt, unica tentativã de pentru cã nu avea organul sã le aprecieze, încorporare a „raþionaliºtilor”, funcþiuni cu care sã le obiectiveze. Aici „intelectualiºtilor” de la „Kalende” în „noua e marea deosebire, e organicã. De aceea, spiritualitate”: „Urmãresc destinul încã discuþiile cu cei bãtrâni sunt sterpe. neclar al spiritualitãþii noi – din care Pentru cã, oricât ne-am strãdui, nu le misticismul nu înfãþiºeazã decât o singurã putem evidenþia substanþa intimã a latur㠖 pasionat ºi atent. În ce mã priveºte, anumitor experienþe proprii. O experienþã congenital impropriu acestei din urmã nu se poate comunica decât celor iniþiaþi, poziþii sufleteºti, o vãd fãrã sã o trãiesc dupã cum partitura unei simfonii nu se [...]. E greu sã mã situez. Totuºi, între transformã în sunete decât sub ochii unui «Duh ºi slovã» (revistã anunþatã cu muzician”. obstinaþie de „spiritualiºtii” noii generaþii, Replicând acuzaþiei de lipsã a dar care nu a apãrut niciodat㠖 n.n.) ºi raþionalului, a intelectualului din teoria sa, Calende (sic!) – socotindu-le pe acestea Mircea Eliade subliniazã faptul cã aceºti anticipat drept douã poziþii ºi douã orientãri factori nu sunt decisivi în conturarea (evident depãºind literatura) – înclin spre specificului generaþiei sale. „S-ar putea locurile celei din urm㔠(Noua spiritualitate spune cã am închinat examenului (Anchetã) – Observaþi în cadrul raþionalului prea puþine pagini, ºi numai preocupãrilor Dvs., sau în al întregii culturi atunci când încercam a-i stãvili primatul. deosebiri care ar întemeia încrederea într- Lucrul se înþelege lesne; nu scriam un o nouã spiritualitate de adâncã ºi generalã tratat asupra esenþei funcþiunilor spirituale, semnificaþie? În „Tiparniþa literarã”, an I, ci trasam linii de orientare pe o hartã încã nr. 2, 30 noiembrie 1928, p. 42-47). nelãmuritã. Mã interesa, în cel dintâi rând, Deloc iritat de intervenþia lui ªerban specificul, ineditul noii generaþii. Iar Cioculescu, ba dimpotrivã, vizibil flatat specificul sãu nu era gravitarea cãtre ma- de ecoul studiului sãu, Mircea Eliade terialism, nici negarea valorilor raþionale, rãspunde calm fiecãreia dintre ci încercarea de sintezã, de armonizare a „nedumeririle” exprimate de mai necesitãþilor duhului, întemeiate pe vârstnicul confrate. Fãrã nici o nuanþã robustul trunchi al personalitãþii” (Mircea polemicã, pe un ton de perfectã civilitate, Eliade, Sensul „Itinerariului spiritual”, studentul în filozofie îºi dovedeºte cu „Viaþa literarã”, an III, nr. 87, 9 iunie aceastã ocazie nebãnuite virtuþi de 1928, p. 1, 2).

LITERE 28 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni INTERPRETÃRI CRITICE Florina Loredana Stoica

COORDONATE ALE POEZIEI ANEI BLANDIANA – ANALIZà SEMANTIC-TEXTUALà (3)

2. Perspectiva criticii (b) foºneascã în neºtire,/ Dupã felul nesigur în Volumul în sine lasã impresia unui amplu care alunecã luna” (Dupã felul în care poem închinat iubirii, temã pe care poeta o vede alunecã luna). ca pe o consecinþã a harului de a stãpâni Nãscutã din ºi prin cuvânt, iubirea stã cuvântul: „Dragostea chiar, de-o ating, se sub semnul unei veºnice nefiinþe în care pot modeleazã-n fraze,/ vai mie, vai celei pedepsite fi descoperite „frumuseþea rãdãcinilor” ºi cu laude!”. De altfel, poezia ºi iubirea par a fi „ne-nþeleasa bucurie de-a nu mai fi pentru coordonatele prin care se schimbã ordinea vecie” (Dacã ne-am ucide unul pe altul); ea lucrurilor; poezia e, într-un fel, magie ºi tot dureazã cât o privire în care cei doi sunt magie este ºi dragostea: „Tu nu vezi niciodatã/ „ucigaº fiecare ºi victimã / Salvator ºi salvat”. Fluturii cum se privesc peste noi?/ Nici Impresia generalã, la nivelul atitudinii, semnele pe care vântul/ Le face ierbii când este de permanentã contemplaþie, de trecem?/ Dacã mã întorc brusc/ Ramurile spiritualizare a sentimentului, de sensibilitate, încremenesc./ ªi aºteaptã sã ne îndepãrtãm./ toate amintind de fiorul metafizic blagian. N-ai observat cã pãsãrile apun?/ N-ai observat O particularitate a poemelor de dragoste cã frunzele se sting?/ N-ai observat ºoaptele / din acest volum ar fi melancolia, absenþa Care cresc în spatele nostru / Ca muºchiul pe nuanþei temperamentale, a emoþiei partea trunchiurilor dinspre nord?/ ªi tãcerea incontrolabile, poezia fiind expresia care ne aºteaptã oriunde /Toþi ºtiu ceva ce conºtientizãrii existenþei ºi experienþei, un nouã ni se ascunde.” prilej de meditaþie, implicit o cale de acces la Versuri precum: „Simt cã te apropii cunoaºtere. întotdeauna / Dupã zãpãceala mestecenilor/ Criticul Eugen Simion este de pãrere cã Care încep sã se agite/ Sã foºneascã în în Octombrie, noiembrie, decembrie neºtire/ Dupã felul nesigur /În care alunec㠄dragostea este vãzutã eminescian, ca o luna” (Dupã felul în care alunecã luna) bucuroasã disperare, ºi tot eminescian este sugereazã faptul cã iubirea, tema centralã a sugerat ºi momentul ei de extaz: somnul, volumului, este o altã faþã a poeziei, adormirea: «Adormi, adormi,/ Cum stãm cu reprezentând acea stare de graþie care poate ochii-nchiºi/ Pãrem întinºi alãturi/ Doi schimba ordinea universului: „florile/ Pe care tineri morþi egali./ Dupã ce somnoros pãºeºte le priveºti apun/ Pãsãrile pe care le priveºti soarele/ Prin ierbi uscate,/ Cerul e moale ºi apun/ Apele se fac mai mici”. lasã pe degete/ Un fel de polen/ Pe feþele În lirica Blandianei, atât iubirea, cât ºi noastre se mutã/ Umbrele cârdurilor de existenþa stau sub semnul unei continue pãsãri,/ Mirosul strugurilor ne pãtrunde/ aºteptãri, sub semnul coborârii dincolo de Adormi,/ Nu te speria/ Pletele noastre moarte, al devenirii într-un timp mitic, atunci vecine/ Rãsfirate în iarbã/ Au început sã când „rãsare / Înlãcrimatul soare de octombrie prindã rãdãcini,/ În curând frunzele ne vor / Din oul vãruit cu nori, / Clocit în calde înveli/ În auriul omãt/ Aripile þi s-au înfundat veºnicii” (Aºteaptã sã vinã octombrie). Ceea în þãrânã/ ªi nu se mai vãd.»” (Eugen Simon, ce vesteºte sentimentul de dragoste este Scriitori români de azi., vol III, Chiºinãu: prezenþa unei naturi care se constituie nu ca Editura David Litera, 1998, p. 208). un cadru personificat, însufleþit, ci mai curând Somnul reprezintã, aºadar, un motiv fun- ca o prelungire a spiritului, a fiinþei: „Simt cã damental al volumului Octombrie, noiembrie, te apropii întotdeauna / Dupã zãpãceala decembrie, accentuându-se cu volumele mestecenilor/ Care încep sã se agite/ ªi sã ulterioare (Poezii ºi Somnul din somn), 29 Anul XV, Nr. 3 (168) • martie 2014 moartea ºi somnul devenind metafore ale concretizându-se în text prin structuri precum întregii creaþii a poetei. „liniºte”, „toatã liniºtea din univers”, La Blandiana, însã, somnul, adevãrat㠄liniºte necunoscutã”, „Era atâta liniºte / stare de graþie, nu simbolizeazã inevitabil Cã timpul nu îndrãznea / Sã spunã vreo moartea, nici regresiunea blagianã în secundã, / Cerul nu rostea nici un nor” ancestralitate, „în pãrinþi”, ci, mai curând, „tãcere luminatã”, „ adâncã tãcere”, „ „întoarcerea pentru o clipã la ritmul pur al tãcere dinainte de naºtere”etc. materiei, în zona de liniºte ºi plenitudine a Tema devenirii este un alt prilej de simþurilor” (Ibid., p. 209). meditaþie pentru poetã, ca ºi stingerea, Astfel, în prima poezie, Îþi aduci aminte vãzutã de acelaºi critic literar drept figura plaja?, „marea/ Se-nchidea ca o pleoapã / poeticã specificã, înþeleasã ca „o însingurare Peste ochiul în care-aºteptam”. Somnul este, luminoasã ºi tristã a elementelor, o în Nu-mi voi mai aminti, starea prin care se coborâre spre starea de inocenþ㔠(Ibid., p. accede la cunoaºterea revelatorie: „ªi cu ochii 210). închiºi/ Voi auzi cum freamãtã/ Împãduritul Spaþiul iubirii pare a fi unul ameninþat de Dumnezeu”. Fericirea însãºi echivaleazã cu degradarea ilustrând un conflict interior, „o aceastã stare: „E atâta fericire/ Cã aproape cã molcomã gâlceavã a sufletului cu trupul þi-e somn” (Despre þara din care venim). într-o somnolenþã vinovatã, într-o pendulare Ideea morþii însã apare frecvent, continuã între dorinþã ºi respingere, între îmbrãcând diferite veºminte, fiind pe rând o luciditate ºi abandon” (Tudor Cristea. simplã continuare a existenþei într-o altã ordine Partea ºi întregul, Editura Bibliotheca, – „ ªi eu sã nu ºtiu de când/ Înaintez fãrã Târgoviºte, 1999, p. 56): „Miros de trup umbrã/ Cântând” (Umbrei mele i-e fricã) –, abandonat de suflet / Sub soarele eliberare – „definitiva liniºte” (Am dreptul) neruºinat, / Miros de trup pe care / Carnea –, un „leagãn blând” al cãrui octombrie îi creºte / În care sângele bolboroseºte / ªi permite omului sã vad㠄îngeri goi râzând prin într-un fel de harnicã furtunã / Celulã cu pãduri”, este sorã bunã a vieþii, vegheatã ºi celulã se-mpreunã / Nu te apropia, nu mã ea de un al doilea soare, care îmblânzeºte atinge, / Amar mi-e trupul ºi otrãvitor, / Cu aceastã trecere spre toamna vieþii: „Nu ni s-a soarele prelins la subsuori,/ Cu fluturi beþi de dat/ Numai/ Un singur soare/ Care se-ntunecã/ mine rãscoliþi / Din larve sfãrâmate de dorinþi Înspre searã treptat,/ Ci ducem, covârºiþi de / Pe care nu pot sã le-ncapã. Fugi! / De braþele greutatea lor/ Doi sori pe care nu-i putem profanatoarei cruci/ În care, fericitã, mã urãsc, vedea deodatã./ Unul ne strigã sã intrãm,/ / Nu-mi respira miasma-mbãtãtoare / Când Celãlalt ne face semn sã ne ridicãm,/ Sã sufletul mã pãrãseºte-n soare / Ca sã te prind plecãm,/ Unul îºi urcã fanatic/ Spaima de-a ºi sã te rãstignesc.” (Trup amar). nu fi oprit,/ Celãlalt coboarã uºor,/ Invincibil, „În care, fericitã, mã urãsc” – iatã cãtre sfârºit./ Unul vegheazã creºterea/ sintagma definitorie a erosului în accepþia (mai Celãlalt scãderea;/ Unul lumineazã ca focul/ curând decât în viziunea) Anei Blandiana. Un Celãlalt ca mierea/ ªi soarele acesta de pe critic precum Daniel Cristea Enache, amintit urmã/ Ne-aratã drumul ºi ni-l face blând / În mai sus, ar gãsi tocmai în aceastã limpede noapte, ca-n þãrânã scurmã,/ Cuib dulce morþii sintagmã calitatea, dar ºi limitele poeticii legãnând../” (Doi sori). autoarei. Care ar putea fi, totuºi, justificatã Poezia Anei Blandiana stã sub semnul de precedentul arghezian. Cel din unui vag optimism ºi al unei luminozitãþi prin Transfigurare, de pildã: „Puteam sã ºtiu cã-n care orice categorie negativã a existenþei se zeama ei suavã/ Albastrã alburie era otravã?/ estompeazã („suavã disperare”, „tãcere M-am îmbãtat, am murit?/ Lãsaþi-mã sã dorm... luminatã”, „beznã tandrã”, „ povarã M-am copilãrit.// Cine mai bate, nu sunt acasã/ dulce”, „clar de moarte” etc.). Cine întreabã, lasã.../ Cui mai pot sã-i ies în Eugen Simion observa cã somnului drum/ Cu sufletul meu de acum?”. afectiv îi corespunde un somn vegetal, Cât despre cerebralitate, limpezime ºi noiembrie fiind una dintre lunile în care profunzime, despre claritate ºi sugestie, poeta materia ezitã între viaþã ºi moarte. Zãpada pare însãºi s-a pronunþat în mai multe rânduri, ceea a fi simbolul acestei retrageri din lume: „Dar ce, alãturi de artele poetice multiple din eu trec prin zãpadã dormind / Tu eºti somnul volumele de versuri, indicã o autenticã din care / Nu vreau sã mai ies/ Rar câte-o frãmântare creatoare, dar ºi o profundã privire mai mare/ Distratã, uitucã visez,/ Neaua conºtiinþã artisticã. Iatã o opinie a sa din 1976: moale îngheþatã pe mine,/ Mã strânge/ Mi-e „Misterul nu e niciodatã tulbure, el începe cald în somn ºi bine/ ªi ºtiu cã o sã mor” (Tu întotdeauna dincolo, nu dincoace de eºti somnul). limpezime. Nu întunericul e misterios, ci raza Alãturi de somn, tãcerea poate fi de luminã care-l subliniazã. [ ] Poezia consideratã o temã complementarã, stranie, dificilã, nu este aceea din care nu LITERE 30 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni înþelegi nimic, ci aceea pe care nu o poþi sa creaþie: „Acea Pietà din Domul Florenþei înþelege definitiv.” (Ana Blandiana, Eu scriu, înþelege de ce poezia în forme fixe mã tu scrii, el, ea scrie, Bucureºti: Editura Cartea respinge, de ce poezia ermetizantã sau Româneascã, 1976, pp. 28 – 29). ªi iatã o liberã de sens nu mã atrage; ea ºtie, cu sau opinie mai recentã ºi mai plastic exprimatã, fãrã gândul lui Michelangelo, cã arta în unul dintre „fragmentele despre poezie” adevãratã este, pentru mine, numai linie incluse la finele antologiei La cules de îngeri de unire, raport suspendat, întotdeauna (2003), în care Ana Blandiana încearcã sã-ºi altul, întotdeauna riscant, între perfecþiune defineascã propria formulã, comparând ºi sugestie.” (Ibid). cunoscuta Pietà a lui Michelangelo din Privind în ansamblu (dar ºi în parte), am Catedrala San Pietro, dusã la perfecþiune, cu putea concluziona printr-o frazã pe care cea din Domul din Florenþa, neterminatã. criticul Iulian Boldea, autor al unei Poetei i se pare a distinge aici ezitarea între a micromonografii dedicate poetei în seria spune totul ºi a sugera: „Nu cumva mâna cunoscutã de la editura braºoveanã AULA, artistului a fost opritã sã continue nu numai o preia dintr-o cronicã a lui Tudor Cristea, de moarte, ci ºi de bãnuiala cã nu totul spre a-ºi încheia o recenzie din revista trebuie spus, cã trebuie lãsate zone clujeanã Apostrof (nr. 4, aprilie, 2011) la sugestiei, umbrei, îndoielii, gândului rostit volumul Patria mea A4: „(Ana Blandiana pe jumãtate pentru a fi întregit de ceilalþi este) o poetã (...) de stirpe aleasã, care în milioane de feluri, într-o tainã mereu merge, înfruntând orice riscuri, nu pe curgãtoare, nelimitatã, ca un izvor?” (Ana cãrãrui ºerpuite, ci pe calea regalã a Blandiana, La cules de îngeri, vol. 2, Editura poeziei” (Cf. Tudor Cristea, Calea regalã, în LiterNet, 2003, p. 149). ªi de aici, la propria Litere, nr. 2 (131), februarie 2011, pp. 12-14).

(urmare de la pagina 23) despre încrâncenãrile dintre troieni, felul în care arãta Elena nu a contat...”, parodia – Construcþie „profitând de întuneric, muma lui i-a rãspuns ºi deconstrucþie de la fereastrã cã acela nu e fiul ei, cã fiul ei e un viteaz care nu fuge de pe câmpul de luptã, în dimensiune umorescã aºadar, du-te la oºtire, pentru þarã mori ºi-þi va da nevasta un copil din flori!” – sunt Deºi un glonþ i-a trecut prin fereastrã ºi un ingredientele acestei proze alerte, sprinþare altul i-a gãurit capota autoturismului, omul a al cãrei farmec nu constã în construcþie, ci în scãpat nevãtãmat. Nu este primul acces de furie inteligenþa îmbinãrii decupajelor, operaþiune al distinsei doamne, cunoscutã pe mapamond a unui Alphonse Allais, tentat mereu sã pentru crizele de furie pe care le fãcea în tinereþe. detensioneze atmosfera prin umor – bonom Cu un an în urmã, a tras de mai multe ori dupã o sau maliþios, prin ironie. femeie care se pare cã se întâlnea cam des cu Conºtient de imperativul stilului propriu, vecinul. Gelozia este o treabã foarte bengoasã!” Ion Mãrculescu se detaºeazã, caragialian, prin – sunt interpretate fie într-o notã gravã, fie ironie de alþii, autopersiflându-ºi tendinþa jucãuºã, persiflantã, sugerând o opþiune: prea mimeticã: „Acuma ca sã fac ºi eu ce fac cei ne ocupãm de lucruri insignifiante ºi le uitãm pe care scriu romane lungi ºi de cele mai multe cele cu adevãrat importante. ori plicticoase, aº putea sã descriu interiorul Autoironia („Eu eram prostul proºtilor! casei pictorului, ce tablouri sunt pe pereþi, ce De-adevãratelea!”), ironia (Miºu, a cãrui se vede pe fereastrã, sã fac biografia ocupaþie de bazã este sã þinã conferinþe, a pictorului, sã descriu cum au început cei doi gãsit „soluþia antiplictiseal㔠– tema soacrei, sã se mângâie, sã se pupe, sã se gâdile, dar pe care o spune cu variaþiuni de fiecare datã, nu e stilul meu, aºa cã revin la poveste. Mai cu succes garantat, ºi conferenþiazã mereu ales cã nu am la dispoziþie decât o oarã!” despre aceasta), tendinþa spre demitizare – Originalitatea scriiturii lui Ion „Elena din Troia nu era atât de frumoasã pe Mãrculescu stã în puterea de a fantaza, cât se zice ºi e de neînþeles cum de s-au bãtut închipuind o lume pe care o asumã în atâþia pentru ea ca chiorii. (...) Elena din Troia dimensiunea universalã a umorului, lume în era scundã, o doapã neagrã ºi grasã, cãlca care se integreazã pentru a o privi din interior paniu, se uita câº, avea nasul borcãnat, pãrul ºi pentru a-i demonta piesele, dar ºi din exte- ciufulit, gras ºi încâlcit, era clevetitoare ca o rior pentru a o contempla în eterna ei curgere. þaþã ºi mahalagioaica cea mai certãreaþã ºi, ca Umorul nu este gratuit, ci unul grav al unui sã respectãm adevãrul istoric pânã la capãt, spirit interogativ ºi contempaltiv, în empatie trebuie sã spunem cã era ºi cam proastã. cu inteligenþa, cu talentul, cu durabilul. Proastã de-a binelea! Dar, pentru un poet nevãzãtor cum a fost Homer, cel care a scris 3 februarie 2014 31 Anul XV, Nr. 3 (168) • martie 2014 PROFILURI LITERARE Lucia Negoiþã

LIVIU GRÃSOIU – PORTRET LA MATURITATE

Câteva trãsãturi pregnante l-au pentru un intelectual care îºi croieºte un individualizat pe Liviu Grãsoiu, chiar de la drum în viaþã. S-a observat asta chiar ºi debutul sãu editorial cu Poezia lui Vasile atunci când el a ajuns, dupã terminarea Voiculescu, Ed. Dacia, Cluj Napoca 1977. facultãþii, redactor la Televiziunea Rigoarea, probitatea, directeþea ºi Românã. Scenariile ºi recitalurile de francheþea opiniilor critice s-au armonizat, poezie, unele dintre ele cu tematicã chiar de la începuturile sale literare, cu stilul religioasã, au avut rolul de a rãspândi în elegant, mereu atent la eter o creaþie literarã de prim nuanþe, fãrã alunecãri în rang. Timp de un deceniu si gratuitãþi pãguboase sau jumãtate, tânãrul redactor a metafore facile. reuºit sã impunã câteva Încã din perioada anilor emisiuni de istorie literarã, în de studiu la Facultatea de care un loc important avea Filologie a Universitãþii sã fie ocupat de Vasile Bucureºti, Liviu Grãsoiu era Voiculescu, scriitorul tutelar, un veritabil om de carte. O modelul sãu desãvârºit. Liviu anume distanþã ironicã faþã Grãsoiu a adus în faþa de locul comun sau de opinia marelui public figura îngheþatã în canon s-a fãcut emblematicã a unui scriitor simþitã chiar de la primele aproape necunoscut studii publicate, în pragul generaþiilor tinere. El a vorbit deceniului ºapte al secolului trecut. cu îndrãznealã despre una dintre valorile Trãsãturile chipului aveau un „aer retro”, fundamentale ale literaturii noastre, care descins parcã din figurile în sepia, intra astfel în paginile remarcabile ale reproduse de paginile istoriilor literaturii memoriei audio-vizuale. Criticul îºi ºi aparþinând marilor critici si istorici aminteºte cu nostalgie de anii în care micul literari interbelici. Printr-o întâmplare ecran difuza pagini din creaþia memorabilã fericitã, recursul la opiniile criticilor a lui Vasile Voiculescu: „participarea la autorizaþi a însemnat pentru Liviu Grãsoiu ce eu numesc Voiculesciana reprezintã un punct sigur de plecare. Actul temeinic cel mai preþios titlu de glorie pentru munca de restituire a devenit ºi o datorie de a mea de critic, istoric literar, editor ºi re- pune în circulaþie nume, cãrþi, interpretãri dactor în audio-vizual”. prea puþin citite ºi cunoscute. Ba chiar, Chiar din primele articole critice, sã ne amintim, în acei ani, abia ieºeau în Liviu Grãsoiu þine sã evidenþieze veritabila lume, din nou, numele interzise de conºtiinþã artisticã a scriitorului care ideologiile demolatoare ale vremii. redebutase postum cu „Ultimele Un asemenea demers critic la care sonete..” ºi cu romanul „Zahei Orbul”. s-a angajat Liviu Grãsoiu nu a putut prinde Nicolae Mecu vorbea despre o adevãratã viaþã fãrã nesfârºitele ore de cercetare la „fervoare justiþiar㔠a tânãrului critic în Biblioteca Academiei, în compania cãrþilor interpretarea etapelor literare ale evoluþiei rare ºi a vechilor reviste literare. scriitorului: „cartea dedicatã lui Vasile Cercetãtorul a stat permanent aproape de Voiculescu dezvoltã o pledoarie pasionalã aceste surse obligatorii de informaþie ºi polemicã, pentru cunoaºterea ºi mai LITERE 32 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni dreapta preþuire a liricii voiculesciene cautã de fiecare datã un unghi inedit de cititã atât în tabloul liricii româneºti abordare, fãcând un soi de dreptate moderne, cât ºi în interiorul creaþiei postumã, cu totul dezinteresatã, celor pe scriitorului” care îi comenteazã. ªt.O. Iosif, de pildã, Începând cu prima sa carte, Liviu este analizat sub semnul emines- Grãsoiu a pus pietre importante la temelia cianismului. Sunt readuse în atenþie interpretãrii uneia dintre operele care remarcabilele traduceri din poezia englezã stârneºte un interes mereu viu ºi astãzi, la ºi germanã ºi nu mai puþin destinul cu totul cinci decenii de la moartea scriitorului special al poetului ardelean. Cazul martir. Temele, tradiþia, apartenenþa, Topîrceanu este explicat prin popu- simbolurile creaþiei voiculesciene sunt laritatea ºi longevitatea poeziei sale, privite în oglinzile receptãrii clasicizate în autorului atribuindu-i-se, de aceastã datã, timp, dar ºi în viziunea cercetãtorilor din un destin fericit. Acceptat sau respins de generaþiile mai apropiate. Pe linia unei contemporanii sãi, Topîrceanu rãmâne ºi inspirate evaluãri subiective, criticul azi un autor-personaj care ne atrage Constantin Cubleºan schiþeazã un portret simpatia ºi ne trimite înapoi, la cãrþile sale. în care Liviu Grãsoiu se regãseºte cu Roxana Sorescu remarc㠄distanþa siguranþã: „Temperament echilibrat, criticã, judecata lucidã ºi dreapta mãsurã cenzurat ºi reþinut cu mãsurã în a istoriei literare” pe care ne-o propune formularea judecãþilor de valoare, spirit Liviu Grãsoiu în revalorizarea poetului analitic pãtrunzãtor, dispunând de un comentat. Despre Emil Giurgiuca, poetul limbaj pe cât de elevat (elegant) pe atât intrat astãzi într-un con de umbrã ºi care de precis în expresie, sunt calitãþi esen- a debutat în anul 1938 sub auspicii þiale, de altfel, ale studiilor sale, alcãtuite favorabile, Liviu Grãsoiu ne aduce câteva dupa arhitectura verificatã, clasicã, în argumente în favoarea recitirii cãrþilor spiritul unei discipline, rigori ºi metode de sale. Intenþie generoasã bazatã pe o abordare a subiectului, sã zicem tradi- analizã de text impecabilã. Sã adãugãm þionale, cu acribie ºi insistenþã rãbdãtoare acum ºi cele doua cãrþi scrise în ultimele asupra detaliilor semnificative”. decenii, dedicate în întregime poeziei de Volumul impresionant Mereu poeþii, azi. Ele se intituleazã Poeþi si poezie ºi apãrut în anul 2012, la Tipo Moldova, în Românul a rãmas poet?. Ambele sunt colecþia Opera Omnia, stã mãrturie apariþii ale editurii Bibliotheca, pentru tot ce a însemnat munca ºi Târgoviºte, 2013. devoþiunea lui Liviu Grãsoiu în cercetarea La capãtul însemnãrilor de faþã þin poeziei româneºti. Regãsim aici cele sã remarc, odatã cu apariþia câteva sute de pagini dedicate lui Vasile impresionantei cãrþi Mereu poeþii, Voiculescu, legendã exemplarã a momentul împlinitor al carierei de critic, literaturii noastre. Mircea Anghelescu eseist ºi istoric literar a lui Liviu Grãsoiu. sublinia una dintre trãsãturile personalitãþii Nu sunt multe voci de acest fel în peisajul criticului, într-un articol de sintezã prezent literar actual. Chiar în zilele acestea în în D.S.R., Vol 2, 1988: „Caracteristicã care aºtern aceste posibile tuºe pentru lecturii critice a lui Grãsoiu este tendinþa portretul lui Liviu Grãsoiu, am primit de identificare cu opera investigatã ºi de volumul postum al Victoriei Ana Tãuºan, aici cãutarea modelului ideal pe care Poeme în spirale. O selecþie din cele 23 aceasta îl reflectã, adicã a unei perspec- de caiete pe care poeta le-a donat Dorinei tive în care toate virtuþile textului sã fie ºi lui Liviu Grãsoiu înaintea morþii. Este nu numai înþelese pânã în cele mai dis- una dintre cele mai frumoase cãrþi apãrute crete nuanþe, ci ºi în latenþele sale, în ultimii ani la pregistioasa editurã proiectele embrionare etc., care trebuie amintitã, care ne readuce conºtiinþã una ºi ele sã fie îngropate în sistem. Lectura dintre admirabilele poete ale generaþiei simpateticã este principial potrivit㠒60: „Unde voi fi, când acestea citiþi?/ Nu textului liric ºi aºa se poate explica, vã întrebaþi, mã rog vouã./ Voi fi vântul, probabil, de ce cãrþile ºi mai toate studiile când bate vânt,/ voi fi norul, când plouã./ sale sunt dedicate poeziei ºi poeþilor”. Ori, poate, mesteacãnul firav,/ cu frunzele Amintim în aceastã ordine de idei, studiile tremurãtoare,/ în anonimatul pãdurii/ nu monografice dedicate ªt. O. Iosif, lui G. ºtiu pe cine, nu ºtiu ce aºteptând,/ nimeni Topîrceanu sau Emil Giurgiuca, poeþi care venind pe cãrare,/ ca astãzi, ca ieri/ ca sunt mai puþin comentaþi astãzi. Criticul oarecând, ca oricând.” 33 Anul XV, Nr. 3 (168) • martie 2014 LIT(ER)OGRAFII Magda Grigore

POEZIE, ÎN ABANOS ªI FILDEª

O poezie axatã pe reflecþie, strãbãtutã ultragiatã în volutele realului, meandrele de un sentiment afectiv al trãirii, care contingentului ºi ale subconºtientului corespunde inclusiv nevoii de confesiune reprezintã partea întunecatã a vieþii, ºi care valorizeazã într-un mod original abanosul existenþial, care reclamã nevoia esteticul prelungit în eticul (religios) de reculegere ºi de transferare a experienþei purificator, ne oferã volumul Patimile într-un ceremonial imaginar. Instinctul pianinei, semnat de profesoara piteºteanã salvãrii vine prin meditare: „Mã Allora Albulescu, volum apãrut sub egida descotorosesc de propria identitate/ ca de Asociaþiei Scriitorilor un înveliº strãin ºi care/ a Bucureºti, la editura Nouã, gãzduit starea pregãtitoare/ însoþit de câteva impresii ale a sinelui cãtre alt sine.” lui Horia Gârbea ºi prefaþat (Starea pregãtitoare). de Radu Aldulescu. Acoperit Cartea are ca suport pe alocuri de o texturã douã idei aparent contra- livrescã, glisând armonios dictorii, implicarea în viaþa între inspiraþie ºi cerebra- concretã/ vieþuirea ºi litatea riguroasã a exerciþiului construcþia spiritualã/trãirea textual, discursul poetic (sub aripa ocrotitoare a surprinde prin retorica unei Creatorului), altfel spus melancolii romantice, cica- risipirea ºi regãsirea. trizatã ºi voalatã, trecutã prin Dinamica viziunii este una instanþa unei modernitãþi invers proporþional㠖 cu cât sceptice a gândirii care i-a orizontul de aºteptare din impus decantarea. ontologia ca atare este unul neîmplinit, cu Allora Albulescu propune pianina ca atât apropierea ºi aspiraþia spre o pe o metaforã a eului, iar zbaterea lui, perspectivã providenþialã creºte. E un risipirea/cãutarea/cunoaºterea, sunt amestec de sacru ºi profan în cartea Allorei percepute ca o muzicã ontologicã Albulescu, care ne aminteºte de convertirea împãtimitã. Aºa cum destinaþia unei pianine lui eros în agape, aspectul relgios ºi cel este în general studiul personal, insistenþa laic potenþându-se reciproc de-a lungul individualã, acomodarea ºi trãirea volumului. (Re)gãsirea eului ºi orientarea subiectivã a sunetului, tot astfel autoarea lui înspre singurul ºi adevãratul infinit (cel (re)trãieºte experienþa subiectivã divin), pare a fi motivaþia din substratul (sentimentele, gândurile, observaþiile) ºi întregii lirici. experimenteazã dedurizarea trãirii prin Patimile pianinei reflectã starea cuvânt ºi poezie. Poeta este conºtientã de sufleteascã a fiinþei tensionate, care are, apartenenþa sufletului la o altã dimensiune cum spunea un Pãrinte Bisericesc, toatã ºi încearcã sã redimensioneze faptul de creaþia în afara ei ºi toatã conºtiinþa viaþã obiºnuit. Asistã ºi participã la un înãuntru, acest lucru fiind izvorul dramei spectacol ontologic desacralizat, de aceea omeneºti. Sufletul trebuie sã se salveze din resemnificarea lui este esenþialã. setea fãrã margini/patima, ca sã se Sentimentele contradictorii, stãrile de spirit construiascã pe sine în adevãratul sens al negative, combustia interioarã, sensibilitatea cuvântului. Dostoievski afirma cã patimile reprezintã setea dupã infinit a omului * Allora Albulescu, Patimile pianinei, Editura Nouã, Bucureºti, 2007. întoarsã într-o direcþie în care nu-ºi poate LITERE 34 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni afla satisfacþia. Tot astfel este omul care Ipostazele fragmentarului, procedeu nu-ºi oferã decât din cele omeneºti, finite/ frecvent al poeticii postmoderne, mutã perisabile/insignifiante, iar acestea nu-i vor centrul de greutate ºi de reflecþie spre astâmpãra niciodatã chemarea perfecþiunii condiþia umanã tributarã stãrilor multiple/ ºi/sau a infinitului cel autentic, de esenþã succesive/ contradictorii, stãri pe care spiritualã. Aºa cum pianina este o replicã a poeta le traverseazã în cãutarea propriei muzicii în spaþiul redus, în acelaºi mod, definiri, relevând condiþia umanã sensibilã hic et nunc, lupta este a fiecãruia cu sine, ºi tragismul ei intrinsec: „Ne mutãm/ de la cu ispita, pãcatul ºi/sau risipirea. Paradoxal, umbrã la soare/ cu buzunarele/ grele de individul trebuie sã se salveze de sine/prin moarte,/ umblãm din cetate-n cetate,/ tot sine. Fuga prin lume a poetei/dupã lume, mai aproape/ ºi tot mai departe/ de blonzii/ cum spun teologii, este fireascã ºi copii lãbãrþaþi/ peste strãzi îmbãtate/ cu nesãþioasã, dar se dovedeºte a fi zadarnicã plânsetul/ veacului/ plin de minuni/ ºi de-atâta ºi insuficientã, soldatã de fiecare datã cu trãdare,/ târând/ clipele suspendate/ între iluzii, tristeþi, pierderi, întrebãri fãrã iluzie/ ºi libertate ”(Starea de veghe). rãspuns, peisajul uman fiind unul Starea de a fi, Starea de a deveni, Stare deziluzionant: oameni calcinaþi, rãtãcitori, atonalã sunt titlurile unor poeme elocvente fiinþe-melc, nume desensualizate ºi pentru coloana sonorã a realului, cu toate desenzualizate, râsete însângerate, oameni chemãrile lui înºelãtoare care erodeazã murdari, ticãloºi, orbi ºi goi, rãtãcind cum trupul omenesc, pe care frumos îl numeºte spune Biblia, ca niºte oi (Isaia 53:6): autoarea trup de moarte ºi minuni. Pentru „Searã de searã/ pe la rãscruci/ se aratã a ilustra vidul vieþii ºi nonsensul, precum câinii/ neîmblânziþi/ ºi þapii zbiarã/ cu glas ºi nevoia schimbãrii ºi transformãrii fun- omenesc/ a pustiu ºi a urât./ Pe dupã damental-necesare a acesteia, poeta uluci,/ ºerpii de lut/ te ademenesc/ în frigul/ vorbeºte despre pierderea celei mai nobile de sub pielea lor,/ iar în pridvor/ bufniþe iluzii a vieþii, iubirea, al cãrei ultim avatar scurse/ din ochi/ de beznã/ îþi împlântã/ în este absenþa, ca ºi Gradul zero al scriiturii gleznã/ þipãt hãituit/ prin bestiarul/ din inima la care poeta face trimitere. Însã pierderea ta / La marginea ei/ te va aºtepta/ Cel pe privilegiilor vieþii este compensatã adesea care/ L-ai rãstignit. (Bestiar). Aparentele de energiile ei pe care încearcã sã le imagini din viaþa unei familii fericite, valorifice aspirând la o altã dimensiune, secþiunile prin sentimente, cercetarea vindicativã. Patimile se metamorfozeazã în rolandbarthianã asupra iubirii (toate sentimente (r)acordate la sfera divinã. grãbite între prolog ºi epilog), ºedinþele de Astfel, absenþa/pierderea/sfârºitul psihanalizã (sfârºite tot biblic, cu sentimentului uman de dragostea poate fi conclusivul-imperativ Ia-þi odatã patul ºi înþeles (ºi) ca o asumare a eºecului care umblã!), viaþa ca teatru, aparentul normal, motiveazã. Exerciþiile de dragoste ºi de pânda ºi vânzarea vieþii impun deopotrivã dãruire fortificã fiinþa în drumul ei spre nevoia de dez-egotizare: „Minciuna începe verticalitatea recuperatorie: „Vântul purta/ cu mine/ în fiecare dimineaþã când mã/ miresmele morþii/ –ultim rafinament-/ ºi tu trezesc într-o nouã ficþiune ºi/ mã prefac erai eu/ într-o îmbrãþiºare însângeratã / în eu, îmi/ adun obrajii prelinºi peste/ faþa Sfârºitul vine cântând,/ în legãnarea de pernã brodatã cu/ lacrimi, îmi/ pun solzii coapsei tatuate/ cu geamãtul pianinei de pe ochi dupã ce mi-am/ plivit mãtrãguna abanos,/ ce a strivit sub petalã întreg din priviri/ ºi iar ºi iar/ coloana vertebralã universul,/ mãnâncã inimi, îºi bea lacrimile/ mi-o/ zvârl în cele patru vânturi, sã/ alerg în pocalul sânilor învineþiþi/ de muºcãturile în nesfârºita alergare ºi în/ risipire de mine/ pearcingurilor / Sã nu te mire nimic,/ am pânã când, vã asigur, eu/ nu mai sunt apucat sã-þi mai spun,/ înainte ca pe eu ”.(Dez-egotizare). Viaþa este resimþitã falangele translucide/ sã înmugureascã/ de poetã ca o Gâlceavã a privighetorii semnul crucii. (Patimile pianinei de oarbe cu lumea. Ea pare îngrijoratã pentru abanos). Ipostazele feminine sporesc clapele de fildeº ale sufletului care gradul de sensibilitate ºi de subtilitate al îngãlbenesc în spaþii întunecate. Secvenþele poeticii: „iar eu voi muri ºi mai am încã/ poetice sunt etalate cu acurateþe ºi atâtea cântece de dragoste/ în pântecele ingeniozitate, iar sentimentalismul ºi emoþia meu de pianinã/ din lemn de trandafir.” se întrepãtrund cu fantezia ludicã ºi adesea (Patimile pianinei din lemn de trandafir). cu ironia neaºteptatã, ceea ce conferã poeticii o substanþã calitativã, omogenã. (continuare la pagina 38) 35 Anul XV, Nr. 3 (168) • martie 2014 CITITOR PRINTRE RÂNDURI Emil Lungeanu

UNDE SUNT CEI CARE MAI SUNT?

La începutul anilor ’60, Philip Dick îºi în ruptura definitivã cu trecutul ºi foºtii imagina în romanul sãu The Man in the ilegaliºti de la Doftana ai acelor ani? Nu High Castle cum ar fi arãtat astãzi lumea fãcuserã ei atunci din Reportaj cu ºtreangul dacã naziºtii ºi aliaþii lor ar fi ieºit din rãzboi de gât al lui Fucik un best-seller la fel cum învingãtori. De fapt însã, e o falsã Salonul „Artistes pour la Liberté” de la problemã. Felul cum se vede spectacolul Angers din ’99 a fãcut din antologia Poésie mondial nu depinde de timp, ci de locul enchaînée (Poezia încãtuºatã) a Paulei din care-l observi, iar vânzãtorii de bilete Romanescu? Conjugarea istoriei la timpul ai acestui mare teatru politic îºi plaseazã trecut ar fi, aºadar, o gravã greºealã de înadins spectatorii pe cele mai proaste gramaticã, pe care generaþiile de cititori ai locuri din salã: iatã esenþa strategiilor de noii antologii bilingve a aceleiaºi distinse manipulare ºi diversiune pe care Noam poete ºi traducãtoare Unde sunt cei care Chomsky le denunþã astãzi public în nu mai sunt? / Où sont-ils ceux qui propriul sãu „Decalog”. Dacã însã ai cumva n’existent plus? (Editura Betta, 2012) ar norocul sã apuci un scaun mai în primele face bine sã n-o mai repete. Fiindcã titlul rânduri ºi mai la mijloc, perspectiva se lui Nichifor Crainic împrumutat de autoare schimbã ca prin farmec. Într-un film mai acestei monumentale selecþii de nu mai recent dedicat Poloniei rupte în douã de puþin de 89 poeþi ai gulagului românesc este pactul Ribbentrop-Molotov, un rabin ºi el tot un trompe l’œil cu aparenþa faptului ascuns în pãdure analiza situaþia printr-o revolut, a unei pietre de hotar lãsate în dilemã: „În vest, un monstru cu mustaþã urmã. Or, „uneltirea prin poezie” – cum micã. În est, un monstru cu mustaþã mare. îºi intituleazã dr. Marian Nencescu Încotro deci sã apuci?” Al Doilea Rãzboi excelenta recenzie pe mãsura acestei mari Mondial s-a isprãvit de mult, dar dilema cãrþi – ca „armã politicã de luptã împotriva rãmâne încã de gardã ºi astãzi, precum acel regimului totalitar” nu a luat deloc sfârºit soldat japonez din junglã predat abia dupã odatã cu comunismul. Gironda n-a creat 24 de ani, ori ca Buchenwald care expresia L’Ancien Régime pentru uzul continuase o vreme sã funcþioneze bine- poeþilor, iar cenzurã, persecuþii politice ºi mersi ºi sub administraþia sovieticã (mi- martiri mai sunt încã. De aceea, salutând nus cuptoarele, e drept), fãrã sã ni se sufle apariþia acestui volum-document de 500 vreun cuvinþel despre asta la vizitarea pagini obligatoriu pentru orice istorie literarã lagãrului în ’77, cu faimosul sãu ceas de care se respectã ºi pentru raftul oricãrei la intrare spart ºi oprit – pasãmite simbol mari biblioteci (remarcabil inclusiv prin al unui capitol al istoriei încheiat o datã impecabila prezentare datoratã editorului pentru totdeauna. Exact aceeaºi iluzie Nicolae Roºu ºi bogata ilustrare cu arta opticã o produce ºi climatul de triumfalism graficã a Adinei Romanescu într-o perfectã postcomunist din ziua de azi, când noua adecvare tematicã), încredinþat cã efortul modã a retrospectivelor ºi memorialelor ºi demersul omagial plin de pietate al dedicate martirilor perioadei 1948-1964 te autoarei i-au rezervat deja – dacã mai era face sã crezi cã de-acum înainte libertatea, nevoie – binemeritatul loc în Elizeu, trag dreptatea ºi bunãstarea ne-ar fi pe veci nãdejde c㠄cei care nu mai sunt” continuã garantate de Asigurãrile Allianz-Þiriac ºi de totuºi sã fie prezenþi printre noi ºi vor con- ex-socialistul Baroso. Dar oare, întocmai tinua încã sã fie la fel de contemporani ºi ca actuala A.F.D.P.R., nu la fel crezuserã cu generaþiile viitoare ale neamului lor. LITERE 36 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni CITITOR DE POEZIE Victor Petrescu

AM CREZUT ÎN IUBIRE

Poetul Vali Niþu ne propune spre îl stârneºte, se regãseºte în „versuri ºi lecturã un nou volum „Sentiment de femei”, când „mã cuprinde nostalgia/ noiembrie”. Prolific în ultimii ani (între rãmâne în urma mea/ metafora ºi poezia”. 2010 – 2013 fiind autor a peste 10 volume κi aflã refugiul sufletesc „ireversibila cale” dintre care amintim: „Plouã în hohote” – în mirajul femeii iubite pe care „eu mâine 2011; „Pereþii cuvântului” – 2011; te aºtept/ dã-mi voie sã trag cortina/ pentru „Despletitele dimineþi” – 2011; „Secunda a rãmâne acolo/ în cartea cu copertele albe/ celest㔠– 2012; „Rescriu ce mi-a fost tãcute amintiri/ iubiri alese/ ºoapte” Dorul scris” – 2012; „Propriu-mi carusel” – de fiinþa iubitã ºi-l trãieºte în singurãtate, 2013) nu ºi-a abandonat nici în visare: „nici nu ºtiu ce m-aº un moment sentimentul pre- face fãrã vis/ poate n-aº fi dominant, cel al iubirii: „am nimic/ în afarã de o tristã crezut în iubire/ cine ar fi searã/ plictisitã ºi banalã”. I putut sã mã opreascã/ în prag se pare cã ºi „umbra de amintire”, cãreia îi dedicã îmbãtrâneºte în pragul „cuvintele (ce) se înalþã cu vieþii”, viaþã ce se scurge pãsãrile cãlãtoare/ spre o între „pãreri de rãu” sau destinaþie necunoscutã unei „erori”, într-o lungã poveste iubiri/ cu chipul din culorile întrebându-se dacã sã toamnei”. De aceea „trãiesc accepte „realitatea drept în ºi scriu pentru tine/ alb faþ㔠sau „mai bine nu”, poem”. Titlul este sugestiv „imaginea este clarã/ nu pentru destinul autorului. poate fi clãditã pe minciuni”. Publicist prin vocaþie, Rememorându-ºi timpul conduce din anul 2000 ziarul „Impact”, trecut doreºte sã plece „în deºertul colaborând la reviste ºi publicaþii apãrute trecutelor iubiri/ ce mã recheamã”, în arealul cultural al Târgoviºtei sau din rãmânându-i desigur „tãcute atâtea alte centre culturale ale þãrii. Editorialist ºi dimineþi/ mereu la capãt/ cãrãrile apuse”. colaborator al unor reviste din Germania, De aceea, invocã copilãria „în pantaloni Canada, Albania. Se implicã plenar în viaþa scurþi ºi o cãmaºã de in”, vremurile când culturalã a Târgoviºtei. În acest volum îºi „mã aºteaptã cuminte/ acolo la þarã/ o dedicã sentimentele apusului de toamnã culoare”. Se consider㠄îmbrãcat în vise” (noiembrie fiind luna sa de naºtere – 12 având dorinþa ca s㠄aºtern cuvinte ude noiembrie 1952) care prevesteºte iarna (cu într-o adiere de vânt/ ce întârzie frumuseþile dar ºi cu vicisitudinile ei) negãsindu-mã o stare/ în pridvorul însetat/ anotimpul reflexiei ºi al bilanþului de pe prispa vieþii” pe care s-a aºezat existenþialist pentru autor, nostalgic dup㠄uitare (a)” iar timpul „pleacã uºor/ copilãria sa într-un sat dâmboviþean: „sunt trãgând înapoi o zi”. În cãutãrile sale atât de trist/ ºi-mi e dor de copilãria mea/ „între subiect ºi predicat” filosofeazã cu sãrãcãcioasã în simplitatea ei/ dar bogat㠄piramidele din cuvinte volatile”, viaþa de demult/ ca ºi tine neuitatã hotãrându-se: „merg mai departe/ trist în fotografie/ dintr-un tablou cu ramã versuri albe”. Concepe uneori viaþa în îmbãtrânitã/ ºi cãnitã de la fumul unei sobe „piese de teatru/ trãite/ în care sunt actorul cu lemne/ de stejar ”. Pe lângã principal/ cu pãcatele mele/ misterioase”. sentimentul iubirii faþã de femeia ca stare Se interpune între femeia iubitã ºi cele mai de a fi, cu tot zbuciumul sufletesc pe care banale simboluri (casa, strada, gara, florile

37 Anul XV, Nr. 3 (168) • martie 2014 de câmp, clopotul, iarba, frunzele ruginii o himer㠄frumoasã/ cât libertatea unui ºi altele) ale existenþei fiecãruia dintre noi cuvânt”, toamna rezonând cu stãrile sale, care creeazã un univers de normalitate, acum „ascult tãcerile/ ce îmbãtrânesc cu de confort, dar ºi de revoltã uneori, când fiecare searã”. Este acelaºi sentiment sentimentele nu-i sunt împãrtãºite. obsedant ca ºi în volumele precedente, cel Este atent ºi la ce se întâmplã în jurul al îngemãnãrii dintre iubire ºi actul creator sãu unde: „trec ºi vin anotimpurile javrelor/ ca stare existenþialã. Practicã versul alb, ºi noi cu ce am mai rãmas/ în afarã de cu metafore încãrcate de simboluri, gustul dulce/amar/ al unui lãtrat”, câinele asumându-ºi riscurile ce decurg din acest (omul) de ras㠄chiar dacã-i umilit ºi stil poetic, pe care-l experimenteazã însingurat/ într-o lume ce nu mai opreºte/ consecvent, ca un joc hazardat al un carusel nebun/ de legat”. Doreºte sã cuvântului. Abandoneazã deliberat rima, în stopeze rãul „la vama unde începe binele”, favoarea forþei sugestive a cuvintelor, pe „oamenii – oameni”. Poemele sunt cãrora le descifreazã noi sensuri ºi „pentru tine/ prieten drag de dincolo de semnificaþii. Autenticitatea îi conferã plasmã/ oprirea fiind la vameºul de veridicitate acum când „mã odihnesc pe cãrþi”. De altfel, nici nu-ºi vede trãirile margine de viaþã/ ºi aºtept/ poteca de la ardente decât prin aceste adevãrate capãtului unui drum/ târziu sau poate-n vehicule ale progresului uman care sunt zãri/ ºtii tu mai bine cerule/ calea sigurã ºi cãrþile, de care deseori afirmã în poeziile dreaptã/ în care sper”. sale cã are nevoie ca de aer ca ºi de Prin acest volum poetul demon- iubire, pentru a nu se simþi izolat într-o streazã cã ºi-a gãsit calea deplinei lume modernã, plinã de frustrãri, maturitãþi a actului creativ, abordând alienare, disperare, izolare. profund o temã majorã a registrului po- Existenþa este „în pântecul unui oraº/ etic: cea a iubirii receptatã cu calm, fãrã tine pustiu”, femeia visatã, doritã, fiind seninãtate ºi demnitate.

(urmare de la pagina 35) cu nimicul ºi va neglija temelia lui spiritualã nu va putea sã absoarbã în sine Poezie, în abanos trãirea sublimã, esenþialã, dar autoarea ºi fildeº intuieºte magia ºi mesajul sunetului ontologic profund ºi încercã sã fructifice timpul lucrãrii cu sine detaºându-se de Pianina (numitã ºi pian vertical, având manifestarea orizontalã a vieþii: „ªi geme corzile verticale) este ca ºi sufletul Cuvântul de dupã zãbrele,/ ªi moare de omenesc, în acesta înþelepciunea, credinþa viu ºi ultimul sutaº,/ Tot bâjbâind sã te ºi nãdejdea sunt dispuse vertical, spre gãseascã Tatã!/ Fac legãmânt cu ochii divin(itate), ele oferind accesul la muzica mei/ Sã nu coboare de pe ceruri celestã, chiar dacã uneori împãtimit de niciodatã!”. (Legãmântul). lume sufletul cunoaºte suferinþa: „Sã te Modernitatea stilisticã ºi tematicã a mai chem în bucuria mea?/ S-a risipit prin discursului liric (care nu este unul religios crengi însângerate/ Pe-o stradã cu grãdini unitar) dovedeºte existenþa unei conºtiinþe sinucigaºe / Gândul, izvor a toate câte poetice problematice ºi abordarea detaºatã sunt,/ Refuzã, iarãºi, sã mã vrea/ Sau sã a marilor teme poetico-filozofice. Stilul este mã ºtie, sã mã doarã / Sã mã mai cursiv, modern, cerebral, autoarea primeºti în odihna Ta?/ Tocmai învãþ cum cenzurând libertatea ºi tumultul vocilor sã te schingiuiesc:/ Plugarii Þi-au arat pe interioare, temperând calofil linia melodicã spate brazde lungi,/ Iar eu în fiecare clipã a frazei ºi cultivând acordul versului, le-adâncesc,/ Încolãcindu-te cu sãrutãri montat în construcþia poemului, cu insidioase,/ Atinse de apostazie / adâncimile inefabile ºi cu marile întrebãri Doamne, buzele astea pãcãtoase/ Sunt ale fiinþei. Poezia slujeºte ca ºi rugãciunea, numai ale Tale, pentru vecie!”. ceea ce aminteºte de mistici ºi de (Apostazie). Transformarea lentã ºi sigurã dobândirea mântuirii prin artã. ªi în a fiinþei, devenirea, echivaleazã, metaforic exemplul Allorei Albulescu virtuþile vorbind, cu parcurgerea drumului lirismului sprijinã lungul drum al omului existenþial dinspre abanos spre fildeº, de cãtre sine, iar revelãrile esenþiale, poate o la patimã, la luminã. Parafrazându-l pe metanoia necesarã fiinþei, dupã cum Sfântul Maxim Mãrturisitorul, atâta vreme considerau grecii, se petrec încet, printr-o cât omul va fi într-o continuã preocupare discretã execuþie liricã în surdinã. LITERE 38 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni SFATURI PE LUMINà Mihai Miron

INFORMAÞIE, EDUCAÞIE, CULTURÃ

Ce legãturã pot avea cuvintele acestea? „rezultat al informãrii, ºtire comunicatã de De ce este nevoie de informaþie? o agenþie de presã, de un ziar, de cãtre o Pentru omul contemporan a fi informat televiziune sau un post de radio”. Cerând reprezintã nu numai un element de confort iertare pentru tautologia din definiþia de ci chiar unul de securitate socialã. Tocmai origine galicã, noi am mai adãuga ºi de aceea omenirea ºi-a dezvoltat în timp o internetul de astãzi cu toate ramificaþiile sale. industrie de informare, de cunoaºtere ºi J.J.Van Cuilenburg („ªtiinþa de punere în gardã asupra a ceea ce se comunicãrii”, Humanitas 2000) crede cã întâmplã sau se poate întâmpla în viitor. sunt înrudite conceptele de comunicare ºi Aceastã industrie este bazatã îndeobºte pe informaþie ºi deci primul se referã comunicare. obligatoriu la al doilea. Denis Mc Quail („Comunicarea”, Inst. Dupã David Randall („Jurnalistul uni- Eu., 1999) scrie cã termenul comunicare versal”, Polirom,1998) „ºtirea este o „se referã de obicei la acþiunea de a transmite informaþie proaspãtã ºi ineditã asupra unui un mesaj despre ceva, cuiva care este subiect de interes general despre care nu receptorul”. Etimologic, cuvântul provine s-a mai auzit”. din latinescul communicare înþeles prin a Noi credem cã informaþia este face comun, a fi în relaþie cu...(DMcQ). În componenta de bazã în mass-media pentru Franþa secolului al 14-lea avea sensul de cã în orice gen de presã am crea (ºtire, împãrtãºire a ceva, de participare la ceva comentariu, reportaj, anchetã, documentar iar dupã secolul al 17-lea primeºte înþelesul etc.), doar informaþia poate constitui de acces sau trecere. Abia dupã secolul al momentul de început. Faþã de toate celelalte 18-lea, odatã cu începutul dezvoltãrii genuri ale presei, în modul cel mai evident tehnologice a instrumentelor folosite, va se adevereºte cã informaþia este esenþa însemna „transmitere”. ºtirii. Dar informaþia care poate fi preluatã Sigur, cu toþii ºtim astãzi cã putem vorbi ºi ca o marfã (cumpãratã de la o agenþie despre comunicare directã, interpersonalã de presã sau un deþinãtor de tip paparazzi) sau mediatã (pe suport tehnic), cea care nu poate fi retransmisã (de cele mai multe prin punerea în relaþie a unor grupuri mari ori) în stare brutã, ci este prelucratã pentru de oameni devine comunicare de masã. a deveni ºtire având în vedere publicul Englezescul mass – etimologic = mulþime cãruia i se adreseazã ºi canalul de de consumatori de forme de culturã, unit transmitere (ziar, radio, televiziune etc.). cu latinescul media (plural de la medium) = Aceastã îmbrãcare sau ambalare în haine suport tehnic, unite au dat termenul larg noi, specifice informaþiei devenitã ºtire, o folosit mass-media ca definire a „unor face interesantã ºi credibilã, vandabilã suporturi tehnice ce servesc la transmiterea publicului. ªi iatã cum ºi ºtirea devine la mesajelor cãtre un ansamblu de indivizi rândul ei marfã. Iar ºtirea de televiziune, separaþi” (Remy Reiffel, Jean-Claude fiind o relatare scurtã despre o situaþie sau Bertrand: „O introducere în presa scrisã ºi despre o persoanã, trebuie sã intereseze vorbitã”, Polirom 2000). un numãr cât mai mare de telespectatori Funcþiile mass-media ºi implicit ale spunându-le ºi arãtându-le cine, ce, când, televiziunii sunt: informare, educare ºi unde, cum ºi de ce a fãcut ceva. Desigur formare, divertisment. cã se urmãreºte efectul la public prin Informaþia este definitã în dicþionarul noutate absolutã sau exclusivitate, prin Larousse („Le petit L”, Paris, 1995) ca neobiºnuit uneori derutant, prin

39 Anul XV, Nr. 3 (168) • martie 2014 dimensiunea conflictului sau potenþiala pentru a reveni la formula „aþi prostit dezvoltare a sa în derularea ºtirilor pe poporul cu televizorul”. Dar despre aceeaºi temã. acestea, mai multe altãdatã. Pentru cã specialitatea noastrã este Scriind despre situaþia din USA, încã totuºi televiziunea, vom cita funcþiile ºi de la mijlocul secolului trecut, HL Emery disfuncþiile sale. Edwin („The press and America” Engl. Prima, cea de informare, reprezintã ºi Cliffs, 1954) remarca senzaþionalismul care cel dintâi scop al difuzãrii imaginilor ce au invadase canalele de ºtiri, jurnaliºti cu ca obiect punerea în cunoºtiinþã a dispreþ faþã de omul de rând, faþã de etica telespectatorului cu informaþia devenitã ºtire jurnalisticã ºi fãrã responsabilitate au folosit de televiziune dupã toate reperele ºi tonul bombastic, strident, de senzaþie în canoanele sistemului. Disfuncþiile informãrii scopuri perverse pentru a ademeni publicul. sunt persuasiunea, prin care autorul încearcã Au transformat dramele vieþii în sã impunã o anumitã idee, manipularea ca melodrame ieftine, au deformat cotidianul, variantã ºi mai nocivã a persuasiunii prin au înlocuit ºtirile importante cu sex ºi care se ascund sau deformeazã anumite violenþã. Aºa la ei, aºa ºi la noi. Aferim! aspecte, dezinformarea prin care înþelegem Nimeni nu poate cere – ºi nici nu o pierderea totalã a obiectivitãþii cu un scop face – unui autor sã nu caute precis din partea emiþãtorului ºi intoxicarea, senzaþionalul ºi sã producã numai ºtiri pe care colegul Ion Buchedru o defineºte sau alte materiale terne, cunoscute sau ca „suprasaturare a corpusului social cu neinteresante. Nici vorbã! informaþie falsã ºi blocajul canalelor de Numai cã, ducerea senzaþionalului la comunuicare cu mesaj mincinos pentru a extrem, la limite de nesuportat moral de deruta...(Ionel Bucheru „Fenomenul cele mai multe ori sau în spaþii de televiziune”, Fundaþia RM, 1997). subcivilizaþie, produce fenomenul de Influenþarea publicului se poate – ºi se senzaþionalism. Chiar dacã acest tip de face! – prin selectarea ºtirilor, prin materiale, de emisiuni pot atrage un anumit conceperea lor, prin plasarea lor în funcþie public, ele nu produc valoare de niciun fel de importanþa pe care le-o acordãm, prin ºi sunt de condamnat. Publicul poate fi titlurile cu care le anunþãm, prin stãpânul nostru dar nu ºi dictatorul amãnuntele pe care le scoatem în evidenþã prostului gust. ºi desigur prin selecþia ºi montarea În urmã cu 2-300 de ani, presa stãtea imaginilor. sub nimbul seriozitãþii, funcþiona mai ales Dar, aceste disfuncþii le putem întâlni pentru un cerc restrâns de accesanþi, ºi la celelalte funcþii ale mass-media. Când utilizatori. Iluminiºtii au crezut cã vor putea ne referim la educaþie, culturã ºi formare face din presã un mijloc de cultivare, ne gândim poate mai ales la copii, la tineret, formare ºi educare a maselor populare deºi majoritatea emisiunilor de televiziune pentru a crea la ele apoi, o formã de gândire din acest moment, fie ele la posturi autonomã, poate criticã ºi în orice caz mai particulare dar – din pãcate – ºi la cele elevatã decât schemele culturii tradiþionale. publice se transpun la un nivel îngrijorãtor Pentru o perioadã, dorinþa aceasta a de jos, prin care numai educaþie nu se face funcþionat. De fapt pentru perioade diferite ci mai curând influenþare persuasivã de timp la fiecare popor. Radioul dar mai politicã sau mercantilã în funcþie de ales televiziunea, în secolul al 20-lea, au interesele emiþãtorilor. Iar pentru copii, comasat aceste perioade ºi au transformat ceva desene animate sau filmuleþe penibile rapid totul în show ºi propagandã. Este care le dezvoltã capacitãþi mai degrabã ceea ce vedem ºi trãim astãzi. violente decât intelectuale. Noroc de unele Prof. Ben H Bagdikian de la canale dedicate artelor, istoriei ºi culturii, Universitatea Berkeley (din California USA) majoritatea neautohtone, unde chiar dacã ne avertiza încã din 1990 cã: regãseºti tendinþe partizane, mai poþi detecta „Lorzii statului global”, proprietarii ºi culturã adevãratã. corporaþiilor multinaþionale din mass-me- Despre divertisment ce sã mai dia, controleazã circulaþia informaþiei (care spunem, pe posturile noastre de numai liberã nu mai este). Ei au propria televizhiune, pe mai toate, este importat agendã care implicã o putere imensã asupra formatul, de prost gust, farã calitãþi inter- ideilor, culturii, comerþului, politicii în sine. pretative de cele mai multe ori. Aici avem Pentru ei profiturile sunt enorme. Dar noi, de a face cu intoxicare cu prostie, parcã noi cu ce ne alegem?

LITERE 40 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni ALAMBICOTHECA Dumitru Ungureanu

PRIMA AMINTIRE

Nu mai reþin – ºi se pare cã nici nu s-a Imaginaþi-vã copilul de trei ani luptându-se decis – cine a fost învingãtorul „întrecerii” cu asemenea jucãrie! Orice vã imaginaþi, dintre Mircea Eliade ºi Carl Gustav Jung, nu va corespunde realitãþii! pe tema care dintre ei îºi aminteºte ceva de În odaia de toatã ziua fusese aºternutã o la o mai fragedã vârstã. Este incitant gândul pânzã de cânepã pe masa înnãditã, pe care participãrii la un asemenea concurs. Dar adãstau strãchini cu mîncare – ciorbã, capacitatea creierului de stocare a sarmale, piftii, fripturi, poate ºi cozonac sau informaþiilor – imensã, cum spun specialiºtii alte delicatese, gen gogoºi, colarez ori pâsat. – nu poate fi valorificatã dacã nu ºtii cum. De voi fi remarcat bunãtãþile sau nu, greu sã Altfel zis, fãrã software, hardiscul din decid. Memoria mea s-a ºters ori s-a rescris dotarea noastrã naturalã este inutil. Însã, nu pe acele porþiuni; sã inventez nu-i greu, însã chestii ºtiinþifice voiam sã fierb azi în la ce bun? Cine era în jurul mesei, stând pe alambicothecã... cele douã paturi laterale ºi pe taburete de Probabil cã urmãtoarea întâmplare este diferite mãrimi, ajustate cu perne? Þin minte „prima mea amintire”. doar trei persoane: tata, Taica ºi naºul meu Era o zi de iarnã nu prea geroasã, de botez, Dumitru Necula, zis Mitic-al lu’ fiindcã mã jucasem prin curte cu sania. Turcu. Era un bãrbat trupeº, a cãrui meserie Sã fi fost luna ianuarie sau februarie, 1959? nu þinea de spaþiul rural, ci se învecina cu a În martie urma sã împlinesc 3 ani, ºi cum lui taicã-miu: ºi naºul lucra la sonde, dar la martie totdeauna deschide postul Paºtelui, extracþie, nu la foraj. Ciudat sau ba, nu-mi aproape sigur petrecerea la care urma sã amintesc din acea zi îndepãrtatã silueta fiu „vedet㔠s-a desfãºurat înainte. Aveam niciunei femei. Parcã pe undeva, pe laterala o sanie fãcutã de Taica ºi-un derdeluº natu- retinei, joacã umbra luminoasã a bunicii, ral în partea de vest a imensei noastre curþi. Maica. Ea m㠄adunase” de pe-afarã, Ninsese destul, fiindcã zãpada strânsã lângã momindu-mã cãtre capul mesei din fundul poarta mare depãºea înãlþimea gardului. odãii, unde Naºul trona pe scaunul fãrã Cine bãtãtorise maldãrul de omãt, ridicând speteazã, cu spinarea la peretele pe care un soi de piramidã? Tata nu prea stãtea pe fusese bãtut în cuie un macat þesut. Naºul acasã, având serviciu la sonde, dar nu-i era o Instituþie, încã. Nu doar naºul Miticã al exclus sã fi luat concediu, oferindu-mi – meu, ci naºii fiecãruia dintre sãtenii acelui expert în asemenea drãgãlãºenii – mijlocul timp. Sã te duci de sãrbãtori la Naºul cu de a-mi frânge gâtul pe gheþuº. plocon era o datorie sfântã, decãzutã azi, Taica sã fi fost constructorul? Parcã când termenul desemneazã o legãturã mai n-aº crede. Bunicul era fabricantul saniei. degrabã ilegalã, mafioticã, nu una legitimã, Avea talent la conceperea ºi execuþia etnosoficã, aº zice, împrumutând conceptul obiectelor unicat, pe care doar el ºtia sã le lui Petru Ursache. punã în valoare. Pentru construcþie folosise Soarele dupã-amiezii inundase gãlbui materialul agonisit din belºug în gospodãrie. aerul încãlzit al camerei. Focalizarea se Tãlpicile erau din cel mai dur salcâm, stabilizase pe genunchii Naºului. Acolo, probabil tãiat cu decenii în urmã, suficient pe un prosop alb, jucau niºte covrigi ºi de uscat ca sã fie uºor. Cadrul susþinea bucãþi de zahãr cubic. Pesemne, aveam trei uluci de ulm pregãtite sã înlocuiascã la un apetit imens pentru asemenea nevoie vreuna ruptã în gard. Peste ele, prânzuri (f)alimentare, de vreme ce, îmbrãcãtoare, înfãºurase o bucatã de cergã, nãvãlit asuprã-le, nici n-am observat cã gri-cenuºie cândva. Nu pentru plãcerea Naºul mi-a luat moþul... Veselia celor din mea meºterise Taica sania, ci pentru a cãra jur m-a trezit la realitate. sacul cu boabe la moarã, trãgând „tancul” „Aventura conºtiinþei mele” atunci a de-o funie. Scris-am tanc, fiindcã lungimea debutat. Plângând sau ba? Mai caut prin scârletelui depãºea un metru ºi jumãtate. memorie... 41 Anul XV, Nr. 3 (168) • martie 2014 ISTORIE ªI FICÞIUNE Luca Piþu

HIASMUL CAMARADULUI PIERRE LOUŸS

Istorie ºi Ficþiune: cam pe unde ar zãcea trei obiecte: oglinda de bronz a rivalei sale diferenþa dintre ele? Bacchis, pieptenul nevestei marelui preot ºi Nu cumva în faptul cã prin ultima colierul sacru al zeiþei cipriote. Artistul se Destinul acþioneazã simetric ºi-i mare iubitor executã dar, odatã furturile ºi sacrilegiul per- de repetiþii? petrate, nu-ºi mai solicitã recompensa, cãci, Profesorul P.M. ne povestea, în acest sens, între timp, a realizat superioritatea visului cã, pe vremea când funcþiona ca lector nocturn asupra amãgirilor diurne; cãci, între moldovalah la o universitate din Francia timp, ºi-a astâmpãrat oniric dorinþa de posesie Meridionalã, se legase emoþional cu o ºtudeantã a corpului frumoasei curtezane. frumoasã, pre numele ei de botez Françoise, ºi, În Invenþiunea lui Morel, capodopera cum dispunea de lovele hexagonale, o va fi lui Adolfo Bioy Casares, dragã inimii mele întrebat, în ajunul unei aniversãri, dacã i-ar impregnate de canon greco-latin (iar foarte displãcea o piesã de vestimentare, un mantou curând, graþie sporului demografic al bunãoarã. Drãguþa ideea mantoului accepta1, rrromilor, ºi de clasicism sanscrit), un însã nu ºi modul de procurare: „De-ar fi prietenul naufragiat pe o insulã pustie se face, cu meu un ºtudinte nevoiaº, m-ar încânta gândul ajutorul unui proiector de raze letale, icoanã, achiziþionãrii preþioasei haine. Aº aprecia spre a putea trãi în intimitatea imaginalã a sacrificiul. De la tine aºtept altceva, ºi anume sã cutãrei dameze ce anterior se pretase unei furi mantoul din vreun magazin.” operaþii identice. De unde morala, ce mi-o S-a descurcat omul cum a putut, adicã ºopteºte un glas din depãrtarea textualã, cã ingenios: cumpãrat-a dumnealui þoala literatura „nu-i o simplã înºelãciune; ea îi buclucaºã de la o dugheanã, pretinzând puterea de a merge cãtrã ceea ce este prin totodatã cã o ºterpelise: c-aºa-i în istorie, în infinita multiplicitate a imaginarului. Osebire lunga duratã braudelianã, continuum al între real ºi imaginar, inestimabilul privilegiu banalitãþii ºi al imprevizibilului ce nu mai al realului, îi cã avem mai puþinã realitate în surprinde pe nimeni. realitate, aceasta nefiind decât irealitatea Nu e tot aºa ºi în ficþiune, sub care negatã, îndepãrtatã prin energica lucrare a întotdeauna decelãm o figurã (ci nu neaparat negaþiei cât ºi prin aceastã negaþie ce este desenul din covorul nuvelei lui Henry James), lucrarea”. precum în Afrodita camaradului Pierre Louÿs, Sã ne întoarcem însã, curajoºi nevoie precum în visul lui Demetrios, iubitul reginei mare, la cartea louÿsianã, unde, zguduitã de Berenice. atâta temeritate, curtezana se îndrãgosteºte Romanul, transpus cu ani în urmã pre la rândul ei de sculptor. Detaºat, apolinic, vãlãhie, la Institutul European, sub intitularea acesta îi reclamã o încercare similarã, poate ºi Artistul ºi curtezana, pentru edificarea eroticã mai durã: aceea de a irumpe stradal, a maselor carpatine, ba ºi a minerului Cosma împodobitã cu obiectele sustrase cultului. Rãcoare din Valea Jiului, lanseazã doi Câteva momente o iau alexandrinii drept protagoniºti ex aequo: sculptorul zeiþa Afrodita, apoi profanatoarea se veade antemenþionat ºi meretricea Chrysis, de care arestatã, aruncatã în temniþã, condamnatã la el se îndrãgosteºte în accepþia foarte negreacã moarte. Primeºte, acolo, vizita artistului ºi, în a vocabulului acesta. Inainte de a-i ceda, culmea încântãrii de a-l revedea, îi propune peripateticiana exige de la capriciosul copil al sã bea împreunã cucuta socraticã. Nemuritor decadenþei alexandrine nu biºtari, cum cerea ºi rece, tot atât de impersonal ca Flaubert, de la amanþii ei prilejuali, cât o dovadã de însã de o politeþe perfectã, Demetrios refuzã. amor, o triplã, o întreitã probã de curaj nebun, Oleacã mai târziu, ia modelul trupului inert, de punere în joc a capitalului vital. Îl dominat de rigor mortis, în vederea statuii înºtiinþeazã cã i se va dãrui dacã-i va aduce irealizante ºi celebrizatoare2. LITERE 42 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni Nu-mi rãmâne acum decât sã debuschez Diogenes, lui Pierre Louÿs sã fie cetit, chiar figura ce subîntinde logica fabulei louÿsiene, ºi unimanual, de auctorul celebreii ca ºi, de altfel, a naraþiunii cervantine, dacã MadAmoiselle Salammbovary3 ori de Restif bãgãm seama, pe urmele lui Salvador de de la Bretonne, cãrora nu le-ar fi disconvenit Madariaga, la quijotizarea lui Sancho ºi la Afrodita, necum Cântecele lui Bilitis, necum sanchizarea finalã a lui Don Quijote. Daco- Trei fete ale mamei lor; poate nici Femeia ºi romano-cuman agil, mã prind cã respectiva paiaþa, poate nici Aventurile regelui figurã e hiasmul, crucea sfîntului Andrei, litera Pausole. X, mod de dispunere a constituenþilor Asta însã þine de o altã naraþiune4. sintactici, narativi ºi ficþionali, întemeiat pe Oratio lectorum ad notulas recurenþã ºi în care douã perechi de termeni Notulae, sanctulae, blandulae, primesc o distribuþie încruciºatã. Cam aºa: a Hospites comitesque operis – bb – a; în genul: Nu trãim ca sã ne Quae nunc abitis in loca priv(atiz)ãm, ci ne priv(atiz)ãm ca sã trãim. Pallidula, rigida, nudula, Cãci dacã, la început diegetic, reala Date nobis lectoribus peccatoribus Chrysis se refuzã inflexibilului Demetrios, în Ludos mentis iocosque multos! partea a doua inflexibilul Demetrios nu are ochi pentru reala Chrysis. Destinul se piteºte Note ºi notule darã, la Pierre Louÿs, în spatele unei simple 1. Altfel ar fi procedat contemporana ei de la cruci a sfântului Andrei, în spatele unui X Gurile Dunãrii, francofilã sau francofoanfã. Soyons donc réalistes, mon cher Paul, exigeons elementar, dragã Watson. l’impossible! ar fi murmurat ea in petto, dacã nu Prin urmare, de aceea + aºadar, cumva chiar în pat, ºi ar fi cerºit partenerului – nu avertismentul lãsat de Tradiþie, ºi retrâmbiþat palton, nu pantofi, ci – ci un superb paltof cum de noi, ar suna c㠄singurele evenimente a cãror nici în reveriile vreunui student arab din anul necesitate absolutã se poate postula sunt cele pregãtitor, involuntar comiþãtor de cuvinte-valizã, ce þin de o serie recurentã”. Astfel, conform nu s-ar fi ivit. Cfr. Paul Miclau: Roumains acestei distincþii stagiritice, «datoria Poetului déracinés. La vie quotidienne dans la Roumanie de Nicolas Ceaucescu, 1995, pp. 285-290 ºi nu-i sã povesteascã lucruri ce efectiv au avut passim. loc, ci lucruri putându-se întâmpla în marginea 2. Cetitoriul iubitor de conjecturi se va întreba verosimilului ºi a necesarului». cum ar fi reacþionat profesorul P. M dacã Plus de asta, excelenþa istoriei ficþio- Françoise s-ar fi comportat, în primã fazã, aidoma nalizate, minunãþia ei, rezidã în faptul cã în ea alexandrinei Chrysis. Rãspunsul este elementar, lumea-i pe dos; cã, în ea, determinarea dragul meu Watson: exact ca Demetrios. Mai ales în faza a doua. I-ar fi pretins occidentalei, în Was ist das? Cela retrogradã reginã iaºte. schimbul amorului sãu nesãbuit, colaborarea cu veut bien dire: „determinarea mijloacelor de serviciile secrete ubucureºtene întru stoarcere cãtre scop ºi a cauzelor de cãtre efecte”. de informaþii privitoare la centrala atomicã de la La Pierre Louÿs, peripateticiana nu moare Cadarache, apoi ar fi denunþat-o la Direcþia deoarece a perpetrat sacrilegiul; dumneaei Supravegherii Teritoriului, care ar fi lichidat-o îl perpetreazã spre a muri, mai cu seamã discret, dându-i, lui, prilejul sã ofere pieþei, dupã pentru a-i da artistului prilejul de a triumfa câteva luni de intensã scriiturã, un roman poliþist senzaþional cât The Day of the Jackal, exhibându-se, de a învinge conceptul capodoperioara lui Forsyth, ci nu ficþii colorate sensibilizându-l, de a nemuri efemerul autobiograficeºte cât Roumains déracinés. La încadrându-l în imaginã, prinzându-l în figurã. vie quotidienne dans la Roumanie de Nicolae Fiindcã, de se bate în Istorie un cui Ceaucescu (Publisud, 1995). tomaºevskian peretelui, mai târziu cineva se 3. Ocheadã insolentã la ªerban Foarþã ºi ale va spânzura sau nu de el. În Ficþiune îi puþintel Alteritãþii Sale minunate Afinitãþi efective! 4. Poate chiar alecsandrinã, ci nu neapãrat altfel. În Ficþiune, finalul suscitã începutul, ceea alexandrinã, dacã avem în vedere nostalgiile ce precede îi ales în funcþie de ceea ce urmeazã, ecologiºtilor, proliferarea vetrelor etnice sau a spânzurarea bricoleazã cuiul, diegeticul cui al reþelelor internetice, reîntoarcerea în forþã a lui Pepelea, cel isteþ ca un procedeu cehovian. refulatului idiomatic ori invazia, în culturã, a Arheologia e dimensiunea Istoriei, «drãguþului», a modurilor minore ºi a chicismelor eshatologia ºi teleologia sunt ale Ficþiunii, diverse. Iar de nu-mi voi fi îngãduit calamburul martor fie-ne Paul Ricoeur. decât în notula finalã, decât în ea, îi ºi fiindcã Bardul Mirceºtilor, deºi era mai chel decât genitorele istor O datã regula posteriorului: cauza unui bãgãri de seamã, parcã avea plus de talent la fapt trebuie sã rezide, musai cã rezidã, într-un versificat, la francofonfit ori la cãlãtoritul peste fapt subsecvent; altã datã, regula anteriorului: hotarele patriei. miºcarea regresivã spre illud tempus, Carmen auctoris gratulatorium resurgenþa seriilor ce mereu se aflã în urmã. Notulae, sanctulae, blandulae, De unde ºi inanitatea oricãrei glorii sau Hospites comitesque operis Quae nunc abitis in loca gloriole: ele nu ne dau nici mãcar modesta Pallidula, rigida, nudula, posibilitate de a face bunã impresie asupra Vobis gratias ago: precursorilor, lui Joyce ºi lui Vergiliu sã fie Lectoribus meis sollertissimis admiraþi de Homer, lui Cioran de Pascal ºi Ludos mentis iocosque dedistis multos! 43 Anul XV, Nr. 3 (168) • martie 2014 DIN ISTORIA... Aurelian Silvestru

FESTELE MEMORIEI

Rar copil sã nu-ºi doreascã un computer de mii de soldaþi, cât numãrau armatele lor. performant. Avantajul este la fel de evident Seneca era în stare sã repete peste 2.000 ca ºi pericolul – computerul îi anihileazã, pe de cuvinte aparte (nelegate între ele), pe neprins de veste, efortul intelectual. care le auzea o singurã datã. Mozart putea Mulþi afirmã cã riscul este minimal. înscrie din memorie notele oricãrei bucãþi Studiile, însã, demonstreazã cã memoria muzicale pe care o auzea întâmplãtor. copiilor a scãzut simþitor în ultimul timp. Aceeaºi forþã de a memora îl Elevii recurg mult mai frecvent la datele caracteriza ºi pe Serghei Rahmaninov, stocate în computer, decât la cele despre care se povesteºte urmãtorul caz. acumulate de ei prin învãþare. ªi asta, în La profesorul Taneev trebuia sã vinã pofida faptului cã puterea lor de a memora compozitorul Alexandru Glazunov cu o este enormã: un om obiºnuit este în stare piesã scrisã de curând. Glumeþ din fire, sã memoreze toate informaþiile adunate în Taneev l-a ascuns într-o camerã alãturatã cea mai mare bibliotecã din lume. pe Rahmaninov, care pe atunci era stu- Imensele „depozite” ale memoriei sunt dent la Conservator. Peste un timp construite din contactele dintre celulele oarecare, dupã ce Glazunov ºi-a interpretat nervoase (aºa-numitele „sinapse”). O noua piesã muzicalã, Taneev l-a chemat singurã celulã are câteva mii de sinapse, pe Rahmaninov care s-a aºezat liniºtit la iar creierul omului dispune de circa 17 pian ºi (spre marea nedumerire a lui miliarde de astfel de celule! Glazunov, gata sã leºine de încordare) a Nu întâmplãtor savanþii au comparat repetat întocmai compoziþia, a cãrei memoria cu Butoiul Danaidelor partiturã n-o arãtase nimãnui Conform legendei, Danaos, regele Se presupune cã profunzimea unei cetãþi din Grecia Anticã, avea 50 de talentului este direct proporþionalã cu fete, pe care le-au cerut în cãsãtorie cei volumul memoriei. Intuind acest fapt, 50 de feciori ai faraonului din Egipt. Lui poetul antic Eschil a definit memoria ca pe Danaos, însã, nu-i era pe plac aceastã muma muzelor. însoþire ºi le-a refuzat propunerea. Supãrat, Aceast㠄mumã”, însã, are ºi metehne, faraonul a pornit cu rãzboi asupra lui. pentru cã uneori ne joacã feste ªtiindu-se mai slab, Danaos a cedat, dar, Odatã, rãtãcind prin oraº, Einstein s-a în tainã, le-a poruncit frumoaselor Danaide apropiat de un trecãtor ºi l-a întrebat: sã-ºi omoare soþii în prima noapte – Spune-mi, te rog, nu ºtii unde conjugalã. Ascultãtoare din fire, fetele locuieºte savantul Albert Einstein? i-au îndeplinit porunca. Pentru crima – Pãi, mi se pare cã dumneata eºti acela, sãvârºitã, când au nimerit în infern, au fost a venit rãspunsul trecãtorului nedumerit. pedepsite pe vecie sã umple cu apã un butoi – Într-adevãr, eu sunt Einstein, dar am fãrã fund uitat unde locuiesc, i-a lãmurit savantul. Deci, la figurat, am putea spune cã Renumitul fizician francez Ampere, memoria e aidoma unui butoi fãrã fund, în ieºind odatã dimineaþa din casã, a scris pe care, oricâte cunoºtinþe a-i turna, nu-þi uºa sa: „Domnilor! Ampere nu e acasã. ajunge o viaþã ca sã-l umpli. Veniþi spre searã”. O persoanã obiºnuitã utilizeazã în jur Peste vreo douã ore a revenit acasã, de 10% din potenþialul sãu memorativ. dar, citind avizul de pe uºã, a plecat înapoi Marile personalitãþi, de regulã, au un în oraº, cu gând sã vinã mai „spre searã”, randament mai mare. Despre Iulius Cezar când stãpânul urma sã se întoarcã ºi Alexandru Macedon, se spune cã ºtiau dupã nume aproape pe fiecare din cei 30-40 (continuare la pagina 52) LITERE 44 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni NOTE DE LECTURà Niculae Ionel

PR. IOAN MIRCEA – APOCALIPSA, O RECAPITULARE A FIRII ÎN DUMNEZEU

Fascinantã ºi de mare autoritate, Biblia realizatã de Pãrintele doctor Ioan Mircea, nu poate fi înþeleasã decât dacã este cititã care se înscrie între erudiþii români ai în întregime, dreapta tâlcuire, în trepte de Sfintei Scripturi [...]. Prezentul comentariu pãtrundere dupã puterile fiecãruia, urmând nu umple doar un simplu gol în literatura fireasca relaþie text-context pe un plan noastrã exegeticã; Apocalipsa pune cronologic, dar ºi pe un altul, mai ascuns, probleme ºi rãspunde atâtor conºtiinþe al unui dinamism antinomic, de negrãitã preocupate de întrebãri esenþiale, una din intensitate sacralã. Dintre atâtea poticneli, cele mai importante – vizând viitorul îndeosebi din perspectiva condiþiei umane ºi al lumii, cititorului nostru mirean, sensul însuºi al istoriei ºi al Apocalipsa ridicã cea mai existenþei întregii creaþii”. serioasã stavilã în calea Cartea „Apocalipsa” lecturii integrale aprofundate. este rodul împlinit al unui Acest doar aparent amalgam efort de o viaþã, iar faptul cã de mijloace ºi procedee a ajuns sã vadã lumina (ambiguitate artisticã, tiparului, fãrã a mai zãbovi hiperbolã, fantastic, în sertar, la 92 de ani ai pseudonimie, simbolism al autorului ei, poate fi culorilor, al pietrelor, dar mai considerat, pe drept cuvânt, cu seamã al numerelor), dacã un miracol. Un travaliu nu e interpretat eronat ori înþelept rostuit ºi-a gãsit per- lãsat la o parte, e perceput drept un text ce manent motivaþia în fervoarea credinþei ºi nu poate fi discursiv articulat – e socotit în dorinþa puternicã de a îndrepta rãtãcirea: deci imposibil de a fi transmis printr-un „Necunoaºterea exactã ºi interpretarea discurs limpede, ci numai gustat printr-o greºitã a adevãrurilor de temei ale Sfintei participare emoþionalã, prilej de fascinaþie Scripturi, îndeosebi a Noului Testament, sau groazã. Rãmâne astfel nevalorificat, în a dus totdeauna la nenumãrate erezii ºi amploarea lui, tocmai sensul escatologic, secte, de-a lungul veacurilor, care au generator al unei cauzalitãþi contrare celei zdruncinat adânc Biserica lui Hristos, timp aristotelice. de aproape douã milenii. Dar mai ales Existã, însã, o carte, din pãcate prea greºita înþelegere a cuprinsului Apocalipsei, puþin cunoscutã, aflatã la îndemâna care învãluie adevãrul divin în termeni învãþãmântului superior teologic, care ar simbolici, metaforici ºi alegorici, a dus la aduce multã luminã ºi ajutor celor interesaþi multã smintealã, fiind greu de înþeles pentru – e vorba de lucrarea „Apocalipsa” orice cititor. [...] De aceea, pentru cã nu (Introducere, note ºi comentariu de Preot toþi creºtinii cunosc aceste reguli de Dr. Ioan Mircea, cu un cuvânt-înainte de interpretare biblicã, ortodocºii noºtri nu Pãrintele Galeriu; Editura Harisma, cuteazã a citi Apocalipsa ºi, mai ales, a o Bucureºti, 1995, 480 p.), a cãrei apariþie a tãlmãci, de teama de a nu o înþelege greºit. fost salutatã de cãtre teologul prefaþator, Numai sectarii, trufaºi cum sunt, care nu încã din primele rânduri: „O asemenea carte vor sã ºtie de Sfânta Tradiþie, nici de – «Comentariul la Apocalipsã» – era de Bisericã, nici de regulile ei de interpretare mult aºteptatã. Este, de altfel, prima tâlcuire ale Scripturii, cuteazã a o citi ºi chiar a o ortodoxã sistematicã în Biserica noastrã, explica, dupã capul fiecãruia. Ba unii chiar 45 Anul XV, Nr. 3 (168) • martie 2014 scriu broºuri despre Apocalipsã, iar alþii „Descoperire”, însã parþialã, fãcutã de se ºi încumetã a o tãlmãci în lucrãri cãtre Hristos robului Sãu Ioan Apostolul, voluminoase, de câte 200 ºi ceva de pagini, supranumit Ioan Teologul. Prin urmare în care susþin milenarismul (milenismul) face o precizare de temei, motivatã apoi sau «Împãrãþia de o mie de ani» a lui Hristos pânã la deplinã saturaþie. Mesajul ultimei pe pãmânt cu ei, cei aleºi”. cãrþi biblice (prima – „Cartea facerii”) Pãrintele Ioan Mircea a avut în vedere acesta este, ºi nu altul: „Apocalipsa priveºte mai întâi cele douã izvoare de credinþã: deci viitorul Bisericii, cu prigoanele ºi Sfânta Tradiþie primarã ºi Sfânta Scripturã biruinþa ei... ca ºi judecãþile lui Dumnezeu a Noului Testament, încheiatã la sfârºitul asupra omenirii în decursul istoric pânã la primului veac cu Apocalipsã. Aºa cum este judecata finalã... când Mielul va birui cunoscut, Sfânta tradiþie primarã sau definitiv balaurul ºi proorocul mincinos”. nescrisã cuprinde descoperirea completã În jurul lui se desfãºoarã, pe aproape 500 a învãþãturii mântuitoare, propovãduitã de de pagini, un proces de nuanþare convingã- Hristos ºi de Apostolii Sãi, mari ºi mici – tor, dar pãstrãtor al tainei, de strictã cei mari (doisprezece, la care se adaugã adecvare hermeneuticã. Pavel) ºi cei mici în numãr de ºaptezeci. Desigur, imagini caracteristice genului Patru dintre marii apostoli (Matei, Ioan, apocaliptic („cartea cu ºapte peceþi”, „ºapte Pavel ºi Petru) ºi patru dintre cei mici îngeri”, „fiara cu ºapte capete”, „cupele (Marcu, Luca, Iacob ºi Iuda) au dat cele mâniei” ºi atâtea altele) fac obiectul douãzeci ºi ºapte de scrieri canonice din eruditului ºi laboriosului comentator, sunt care s-a alcãtuit Noul Testament (cuvântul decriptate judicios. „Cele douã forþe „testament” însemnând atât moºtenire, cât spirituale” (Mielul, Hristos, „mirele ºi unire cu Dumnezeu). Urmând apoi Bisericii” ºi balaurul, antihristul, rãul în fond îndreptarul, care de douã milenii a menþinut ca realitate tragicã, a cãrui înfrângere cere unitatea credinþei, comentatorul – dupã luptã), deºi nu aparþin aceluiaºi registru cum ne mãrturiseºte – a þinut seamã de ontologic, intrã în cadrul de „recapitulare regulile exegetice sau de interpretare a firii în Dumnezeu”. stabilite de Sfinþii Pãrinþi, precum ºi de Întrucât concepþia cãrþii se aratã a traducerea corectã în limba românã a satisface diverse grade de exigenþã, ºi fiecãrui text ºi a fiecãrei scrieri, confruntate nivelul de percepþie, sã zicem al cititorului totdeauna cu originalul grecesc. Pe lângã obiºnuit, s-ar distinge mai cu înlesnire. Un acestea, spre a nu cãdea în explicaþii greºite astfel de cititor, atent ºi rãbdãtor pânã la ºi personale, s-a alãturat consensual altor capãt, ar putea sã câºtige, cred, pe lângã o prestigioºi comentatori, câþi au existat serie de nedumeriri rezolvate, ceva mult de-a lungul vremurilor. Dar de câtã forþã mai de preþ pentru sine – un mai trainic de cuprindere ºi de stãpânire a detaliilor a sentiment de încredere în pronia cereascã. fost nevoie ºi s-a învrednicit pãrintele, Cãci, nu trebuie uitat, în locul unui mesaj numai Dumnezeu ºtie. ameninþãtor (exacerbat în ziua de azi ºi pe Biblist ºi exeget sârguitor (bibliografia cale artisticã, literaturã ºi film SF), apare scrierilor sale mai importante e prinsã în la sfârºitul Apocalipsei viziunea „cetãþii „Dicþionarul teologilor români”, autor preot sfinte”, dãtãtoare de speranþã, „Noul prof. Mircea Pãcurariu, Ed. Enciclopedicã, Ierusalim pogorându-se din cer”, „cortul Bucureºti, 2002, p. 297), Pãrintele Ioan lui Dumnezeu cu oamenii”. Mircea s-a aºezat hotãrât, de la început, Între muþenia înfricoºatã ºi îndrãzneala pe un traseu previzibili articole în diverse de a cuvânta despre Apocalipsã, Pãrintele publicaþii, cãrþi fundamentale („Epistola Ioan Mircea s-a ferit sã atingã excesul care întâi a Sfântului Apostol Petru”, 1973; schimbã, pentru judecata omeneascã, „Epistola a doua a Sfântului Apostol Petru”, calitatea lucrurilor hãrãzite de Dumnezeu 1975; „Dicþionarul Noului Testament”, a avea un nume. El nu a cãutat scrisul 1978, revizuit ºi completat într-o nouã frumos în sine, ci încadrarea cu fermitate ediþie), toate în trepte întãrite, în scopul în tradiþia ºi conciliaritatea Bisericii Una, înfãptuirii operei de o viaþã. Astfel cã n-ar cu deosebire a primului mileniu creºtin. fi de mirare când se constatã cã el porneºte Prin aceasta se distinge întrucâtva de alþi totdeauna de la miez. Bunãoarã, teologi români, mai influenþaþi de stilul semnificaþia fiind la bazã ea însãºi lexicalã, omiletic. Cã a fost vorba de o disponibilitate înþelege sã procedeze firesc, încã din structuralã sau de o determinare a perioadei fruntea cãrþii, ºi explicã cuvântul de specializare în mediul catolic, cert este „Apocalips㔠(în greac㠄apokalypsis”), cã ne aflãm în faþa unui cãrturar cu un traducându-l prin echivalentul românesc caracter foarte puternic, de asprã smerenie, „Revelaþie” sau „Descoperire”. probatã ºi de faptele sale de viaþã. LITERE 46 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni * La Cuþitul de Argint se mutã chemat de S-a nãscut la 15 septembrie 1903, în unchiul preotesei, Ilie Popescu, sã slujeascã Mãgura-Gureni, jud. Teleorman. A absolvit împreunã. Sfântul locaº, ctitorit în 1906 de Seminarul Central (1924) ºi Facultatea de întâiul rege al României, la împlinirea a 40 Teologie (1928) din Bucureºti, urmate de de ani de domnie, se aflã pe o coastã, vecinã o specializare la Facultatea de Teologie pe latura abruptã cu Parcul Carol. La Catolicã din Strasbourg (1931-1933) ºi un început, înconjuratã de grãdinã, frumoasa doctorat în teologie (1973). Toatã viaþa s-a construcþie a ajuns sã aibã o curte cam vrut preot paroh – în comuna Cojasca (jud. aglomeratã, cu cimitir ºi casã parohialã la Dâmboviþa), din 1934 pânã în 1944, ºi la numai câþiva paºi de morminte. Aici a locuit Biserica Cuþitul de Argint (Bucureºti), din pãrintele, cum intri, pe stânga. 1944 pânã la moarte (18 oct. 1997). Probabil, gândesc, la Cojasca citea La Cojasca, aºezare de câmpie, a slujit mult ºi scria puþin, iar la Bucureºti, invers. la Biserica Sfântul Nicolae, alãturi de socrul Tot aºa, dupã cum ºtiu sigur, dacã în sat a lui, preotul Constantin Popescu. Satul, purtat grija gospodãriei, la oraº a lãsat parohie mare, era încântat de frumuseþea treburile casnice, oricum mai uºoare, pe slujirii ºi surprins de austeritatea ºi bunãtatea seama preotesei. Putea dar a-ºi împãrþi tânãrului preot, „aºa popã nici cã s-a mai timpul, cu egal devotament, între scris ºi vãzut!”. Dar statura de cãrturar nu i-a fost parohie. Când umbla cu botezul prin cartier, cunoscutã în Cojasca. Oamenii au vãzut era de vãzut uneori însoþit de doi, trei copii. cã þinea în casã sumedenie de cãrþi, însã Îi lua cu el, spre a-i trage la preoþie, sã-i fãrã a le înþelege rostul. „Avea în casa þinã cãldãruºa cu aghiasmã. Ajuta ºi la oraº, lui, cea mai frumoasã din tot satul, o deºi nu mai avea aceleaºi posibilitãþi, pe groazã de cãrþi, mãiculiþã Doamne! Nu le cât putea, pânã la ultimul bãnuþ, lumea luai într-o cãruþã. La ce i-or fi trebuit sã-ºi nevoiaºã. Nu-l lãsa inima. A crescut, ca ºi mai batã capul cu ele, nimenea nu ºtia, cã pe Gheorghiþa, o altã fatã, devenitã doar ieºise popã!” învãþãtoare, rãmasã pe drumuri în anul Mult dupã ce s-a mutat la Bucureºti, foametei. ªi mulþi tineri, aflaþi la studii prin amintirea i-a fost pãstratã, trecând uºor Bucureºti, sunt gãzduiþi pe rând ºi ajutaþi dupã aceea, în rândul bãtrânilor, în poveste. ºi ei material. Pentru sine, izbuteºte a-ºi „Era cu milã mare faþã de sãrmani. Venea împlini o aspiraþie de tinereþe, sã vadã unul, cu copii o droaie pe cap, care n-avea locurile sfinte din Israel, iar în perioada de niciunele, cã pãrintele... Sac, ai?, îi tãia 1976-1978 face douã excursii, în Franþa vorba pãrintele. Sui-te ºi dumneatale colea, ºi Italia – toate împreunã cu soþia. În rest, în gura magaziei, ºi, umple-l, ºi sã fii nu sunt evenimente de datat, excluzând pe sãnãtos! Pãi pe rudari, în timpul rãzboiului, cele editoriale, în viaþa liniºtitã a pãrintelui. nu i-a îmbrãcat tot el? Cã erau goi, vai de În anii de bãtrâneþe adâncã, cu vederea mama lor! S-a dus la un rigiment, în slãbitã, suferise o operaþie de cataractã, Bucureºti, ºi s-a rugat acolo, cã daþi-ne, folosea numai lumina naturalã. La o mãsuþã, domnilor ofiþeri, oricât de rupte, cã le mai în faþa ferestrei, scria, cerceta, pierzându-se coasem noi, aºa ºi pe dincolo, sã se acopere în lucru pânã se însera. Umplea harnic fiºele ºi ei, sã nu mai tremure. Cã era iarna. ªi cu un scris ordonat, îndesit, cu literã popa Mircea era afarã din cale de mãruntã, ºi le clasa atent. De multe ori îºi gospodãros, lucra ºi la câmp, alãturi de oprea truda, la vorba moale a preotesei: noi, nu se sfiia deloc, chit cã era ditai preot. „Gata, drãguþã, ajunge pe ziua de azi. O Avea docar de punea calul la el ºi umbla, mai fi ºi mâine o zi prin voia Celui de Sus”. ºi la popa Albu, vecin de sat, din Bilciureºti. Acest om, fiind atât de sever, pe cât Docar popesc, cu un coº lãsat la spate, sã de plin de bunãtate era, a dovedit acea rarã încapã destul trifoi la drum, sã pui colo tãrie de caracter care nu supãrã pe nimeni. sub botul animalului, sã nu rabde. Apoi, la Pe sectanþi, în încercarea lor de a se infiltra el în casã, gãseai belºug de bucate, dar în parohie, îi descuraja doar prin întrebãri. posturile, nu exista, le þinea pe toate la rând, „A bãtut prea tare vântul ºi þi-a smuls baticul de la cap la cap. ªi nu lua nimic din ce de pe cap, aºa e?”, mustra el, cu blândeþe primea, la bisericã, împãrþea tot, la sãraci. abia ironicã, pe câte o tânãrã care venea la Amândoi, cu doamna Elena, cã n-au avut împãrtãºanie având capul descoperit. copii, au crescut în casã pe Gheorghiþa, fetiþã de þigani, cã rãmãsese orfanã. Pânã * s-a fãcut mare, de i-a fãcut ºi zestre la Într-un cuvânt, Pãrintele Ioan Mircea mãritiº. Iar casa, dupã plecare, cã i-au a fost în toatã viaþa lui un preot de parohie murit ºi socrii, au vândut-o pânã la urmã exemplar ºi rãmâne pentru ortodoxia româ- mai pe nimic, aproape au dãruit-o.” neascã un autor canonic. 47 Anul XV, Nr. 3 (168) • martie 2014 MEMORIALISTICà Ileana Iordache-Streinu

CAPªA

La începutul anilor ’40, uneori îl marelui filozof/ministru ºi, mãrturisesc însoþeam pe tatãl meu când mergea sã se ruºinatã cã nu am înþeles absolut nimic din întâlneascã cu prietenii lui, la un „schwartz”, zbuciumul acelei mari actriþe, o fiinþã la Capºa sau la Nestor, cei doi poli ai libertãþii firavã, care interpreta patetic rolul unui paj, de spirit din anii rãzboiului, poli situaþi pe ce suferea cumplit din amor neîmpãrtãºit axa N/S a Cãii Victoriei. cu o voce ambigenã ºi nazalã. Aºezatã la una din mesele în jurul cãrora Altãdatã, am vãzut-o ºi am auzit-o, reprezentanþi de frunte ai breslei scriitorilor aºezatã la masa noastrã, pe Eugenia ºi nu numai, se grupau pe simpatii, asistam Zaharia, foarte cotatã printre literaþi, actriþã destul de nedumeritã, uneori chiar speriatã, ºi directoarea unui teatru un mini teatru cu de felul cum înþelegeau s㠄stea de vorb㔠pereþii capitonaþi cu mãtase, zis Teatrul între ei acei „prieteni”. Mic, cuibãrit în mãruntaiele blocului care Pe parcursul pregãtirii acelui schwartz, la parter gãzduia cofetãria „Nestor”. Mie, îndelung „mitocosit” (cum spunea ªerban un copil încã, nu mi-a plãcut deloc, mi s-a Cioculescu), de la efuziunea reîntâlnirii, pãrut asprã ºi când vorbea, parcã zdrobea treceau brusc la tonuri ridicate ºi încordate, mãcinând cuvintele. Nu mi-a plãcut deloc. schimbau fraze scurte ºi chiar agresive ce Apariþiile lui Lilly Carandino, blond þâºneau ca niºte sãgeþi între mese, pletoasã, cu paloarea unui ten supraîncãrcat contrazicându-se vehement, pentru ca tot de o pudrã albã ºi cu o masivã conturare cu atât de brusc, sã înceteze. negru a ochilor, pur ºi simplu mã speria. Acele adevãrate dueluri literare, nu erau Auzeam foarte des vorbindu-se despre altceva decât controverse ºi confruntãri, o actriþã a cãrei frumuseþe îi vrãjea pe toþi. pe un tãrâm întotdeauna acelaºi, dar pe Camil Petrescu ºi Tudor ªoimaru, vorbeau care fiecare îl apãra cu argumente despre ea cu o admiraþie fãrã limite, personale. Pentru aceastã gimnasticã a numind-o „o stea”: Elvira Godeanu. spiritului simþeau ei nevoia sã se De la Nestor se pleca „în grup”, întâlneascã, sub pretextul unui schwartz. plimbarea pe Calea Victoriei, era atunci, Pe mai toþi îi cunoºteam din schimburile asemeni unui ritual; din mers grupul saluta de vizite pe care ºi le fãceau ªerban politicos sau doar zâmbea amical celor ce Cioculescu, Pompiliu Constantinescu, veneau din sensul opus, rarele opriri, Tudor Vianu, Camil Petrescu ºi cel mai pentru a schimba o vorbã, se fãceau parcã înverºunat, marele poet Ion Barbu ºi înc㠄 au ralenti”... mulþi alþii. Într-una din acele zile, am simþit cã Tot vehement discutau ºi comentau ceva se întâmpla pe cursul acelui flux uneori, o nouã premierã a Teatrului Naþional pietonal, o rumoare, un freamãt, ºi, bineînþeles, la fel de vehement „forfecau”, tulburându-i cursul – cam în zona viitoarei regia, interpreþii ºi mai ales textul. Romarta – ºi care odatã ajuns în dreptul Se vorbea, de exemplu – de data asta nostru s-a auzit ºoptit, dar foarte clar: „Vine fiind cu toþii de acord – de marea creaþie a Elvira... Trece Elvira...”. Elizei Petrãchescu din spectacolul cu Pânã la colþul cu str. Câmpineanu, poemul dramatic, „O sãrutare” scris de Ion discuþiile dintre literaþi s-au redus Petrovici, pe atunci Ministru al Culturii. substanþial, în mod evident toþi bãrbaþii Poemul fusese scris în 1900 ºi pus în ºi-au rectificat þinuta când, deodatã, a pãrut scenã la recomandarea lui I.L. Caragiale. cea despre a cãrei frumuseþe se vorbea atât... Alãturi de pãrinþii mei, în 1942, am Rememorându-mi acum, acea primã vãzut ºi eu acel spectacol/eveniment, pri- întâlnire a mea cu Dna Elvira Godeanu lejuit de sãrbãtorirea celor 60 de ani ai încerc sã-mi regãsesc, sã-mi reconstitui LITERE 48 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni uimirea cu care ochii mei au vãzut-o atunci. cum sã definesc spaþiul ocupat de acest Pãrãsisem de curând poveºtile cu zâne, loc atât de en vogue. Lung, adânc, destul eram la primii mei paºi în universul de strâmt, avea pe stânga expuse cele mai mitologiilor... tentante oferte. Calde, aburinde, cu miroase Tulburatã, uimitã, vrãjitã, priveam, la ºi arome nãucitoare pentru bieþii gurmanzi acea fiinþã înaltã, suplã, înaintând cu miºcãri ºi, nu numai, acele aperitive erau o parcã rotunde ale trupului, cãlcând cu un pas adevãratã agresiune, cãreia cu greu i se uºor în espadrilele de pânzã Rochia putea rezista... Se spunea cã marele bariton dintr-o mãtase bej-albã, o îmbrãþiºa la fiecare Petre ªtefãnescu-Goangã, cu un fizic pas pãrul pe umeri, blond-strãlucitor în impresionant, comanda „pentru început”, bucle parcã din fire de aur... ºi, chipul, 30 de chifteluþe, calde, picante, pufoase... Doamne, chipul de o limpede ºi împlinitã Pe partea dreaptã a acestui mare esofag se frumuseþe... Mergea purtând pe umãrul drept consumau în picioare aperitivele lichide, o poºetã din pânzã asemãnãtoare espadrilelor existând doar câteva mese, la capãtul lui, ºi þinându-se strâns de braþul unei prietene.... la care însã aveau prioritate doar vip-urile... ºi vorbea, nici tare nici încet, vorbea parcã Restul grupului se îndrepta cãtre Capsa rãsfãþându-se, din vârful buzelor, nasul ºi Café de la Paix, aºezate parcã sfidãtor, avântat adulmecând parcã efluviile admirative vis-á-vis, când din nou grupul se împãrþea, ºi râdea... ªtia cã este privitã, urmãritã, reducându-se substanþial. O parte intra la aºteptatã ºi se bucura. cafenea, unde pe mesele ºi în separeurile În semn de omagiu, grupul de literaþi ca niºte loji, capitonate cu pluº gros bordo, s-a oprit o fracþiune de secundã, desco- se gãseau toate ziarele ºi revistele, ediþiile perindu-se ceremonios ºi înclinându-se, de dimineaþã ºi de prânz, sosite calde, de iar ea le-a rãspuns înclinând uºor capul ºi la redacþiile aflate la doi paºi, în Sãrindar. râzând melodios... Toate fiind, de mari dimensiuni, erau De uimire, m-am întors ºi mergând de- susþinute de un fel de rame/suporturi, ceea a-ndãratelea, am privit îndelung în urma ce înlesnea lectura ºi manevrarea lor O acelei fãpturi atât de frumoase, care nu altã parte, intra la Capsa, iar restul se risipea ºtiam dacã este zânã sau zeitate Întâlnirea prin strãzile adiacente. Printre ultimii rãmaºi mea cu fascinanta ei feminitate, fãrã sã- se afla tatãl meu cu nedespãrþitul sãu mi dau seama, mi-a deschis calea cãtre încã prieten, ªerban Cioculescu, amândoi neînãscuta mea adolescenþã. fãcând o ultimã haltã la Librãria „Alcalay”, Camil Petrescu spunea cã în „Iatã femeia de pe Calea Victoriei colþ cu Bdul. Regina pe care o iubesc”, Elvira Godeanu ºi-a arãtat Elisabeta, având deasupra ei somptuosul mãsura talentului ei; ªerban Cioculescu hotel „Grand Hôtel du Boulevard”. Acolo spunea cã pânã la momentul acelui spectacol se gãseau un alt fel de desfãtãri – cãrþile, de referinþã cu „Scrisoarea pierdut㔠realizat noutãþile proaspãt apãrute, cãrora cei doi, de Sicã Alexandrescu, Elvira Godeanu a fost evident, ne le puteau rezista... cea mai autenticã Coanã Zoiþica – iar cei care Ora prânzului în familie apropiindu-se au vãzut-o în „Vizita Bãtrânei Doamne”, au vertiginos, cei doi se despãrþeau, fiecare putut mãsura talentul ei, cu atât mai mult cu luând tramvaiul 14, doar cã în sensuri cât competiþia cu mai marea ei înaintaºã, Aura opuse: ªerban Cioculescu spre Cotroceni, Buzescu, era uriaºã. tatãl meu cãtre Liceul „Mihai Viteazul”, Momentul Elvira fiind depãºit, dupã amândoi la fel de nerãbdãtori sã se revadã câteva secunde, grupul revenindu-ºi, o a doua zi... parte din el o cotea scurt ºi grãbit la stânga, * dupã colþul ocupat atunci de marea Bãcãnie 1939 „Dragomir Niculescu”, bãcãnia cu ºtaif a „Capsa”, pentru oamenii inteligenþi din Bucureºtilor, de unde se puteau cumpãra, Bucureºti, este o cafenea aºezatã central ºi „Delicatese comestibile”, expuse generos deci în drumul tuturor profesiunilor. în cele douã vitrine ce formau colþul Cãii Asociaþia medicilor, a profesorilor, a Victoriei ºi str. Câmpineanu. Dragomir inginerilor, a ziariºtilor, a actorilor, Niculescu a fost un fel de strãmoº al Societatea Scriitorilor Români, partidele supemarketurilor din zilele noastre. Colþul politice – în sfârºit orice corp constituit fiind depãºit, Bãcãnia avea un fel de anexã reprezentând o direcþie a spiritului, îºi are cãtre care o parte a grupului se îndrepta delegaþii lui la aceastã bursã a valorilor grãbit, adevãrat punct magnetic, loc de româneºti. În zilele de iarnã cele douã ºiruri mare desfãtare pentru cei cu un apetit ceva de mase, puse cap în cap în formã de ð care mai dezvoltat decât luarea unui simplu compune localul, sunt copleºite de clienþi aperitiv înaintea mesei de prânz. Nu ºtiu îngrãmãdiþi cum nu se imagineazã mai 49 Anul XV, Nr. 3 (168) • martie 2014 incomod ºi totul are înfãþiºarea unui e drept, se mai þine încã în pantaloni) se compartiment mai larg de tren aglomerat. invocã precis ºi cu indiferenþã, societatea Ceea ce se consumã de preferinþã aici este este zgâlþâitã din resorturile ei strãvechi, iar conversaþia ºi dreptul acesta de opinie prin patriotismul a fost de mult sfârticat sau comandarea unui schwartz. De multe ori nici numai devalorizat. de atâta nu e nevoie deoarece dupã ce te Clienþii se cunosc între ei de ani de aºezi, te trezeºti interpelat sau cerându-þi-se zile fie cã se salutã, ceea ce se întâmplã pãrerea a oricãrui vechi cunoscut al mai rar, fie cã în mod familiar nu se salutã vorbitorului. Pentru obiºnuiþii cafenelii de loc ci numai îºi zâmbesc; individualiºti intrarea este liberã ca ºi ieºirea. Nu tot astfel cu toþii ºi necongruenþi ca nisipul, ei stau lucrurile cu vizitatorii întâmplãtori; ei formeazã totuºi o coheziune ºi un agregat sunt liberi a decide sã intre, dar, când e vorba uman deosebit, fiindcã pictorul X tolereazã sã însã, sã ias㠖 fiinþa lor se simte depãºitã excentricitãþile tânãrului scriitor Y acesta de sufletul unitar al localului; forþe morale ascultându-le pe ale sale, fiindcã omul cu sensuri precise acceptã pe noul venit dacã politic P îºi vocifereazã credinþele ºi acesta le acceptã sau îl resping ºi în cazul partidului fãrã ca cineva sã se supere deºi acesta plecarea nu mai este o ieºire liberã ci face parte dintr-un partid advers ºi aºa o expulzare. Aceasta este modalitatea mai departe îngãduinþa reciprocã servind generalã dupã care Capsa ºi-a ales de temelie temeinicã acestui paradis so- reprezentanþii din toate categoriile cial. Edificiul are însã, cum ºi trebuie, o profesionale. Un om cu prejudecãþi, deci cu arhitecturã moralã cu o anumitã etajare a un aºezãmânt sufletesc burghez, nu s-a pãrþilor. Astfel, cei mai stimaþi sunt adãpostit mai mult decât o singurã datã subt oamenii politici, printre care doi foºti aceastã capelã a libertãþii de spirit, exclusiv miniºtri; cota lor s-a ridicat datoritã masculinã..., exclusiv masculinã, deoarece ziariºtilor adulatori, care se aºeazã în ziariºtii înjurã, simþul domesticitãþii lipseºte, aceastã clãdire, imediat dupã ei. scriitorii tradiþionaliºti ºi patrioþi nu vin, (Transcrierea a fost fãcutã conform cu neputând suferi atitudinile novatorilor (sexul ortografia ºi punctuaþia manuscrisului. I.I. Str.) LITERE 50 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni NOTES Simona Cioculescu

2004

2 aprilie. La ora 13 lansare la librãria A lãsat comunicarea la publicat. Am bãut Cãrtureºti (de lângã Patria). Lume destulã. Tokay seara – bun, dulce, cu parfumul spe- Se lanseazã volumul 5 din ediþia Ion Pillat – cific de afumat. Ar fi vrut sã se ducã la la editura Doinei Uricaru, Du Style. concertul din Piaþa Revoluþiei, dar era prea Autoarea ediþiei Nelly Pillat. Lume destulã obosit. Zi frumoasã, fãrã un nor, dar nu strânsã în ceainãria librãriei, modern foarte cald㠖 13-14°. decoratã, cu gust. Improprie totuºi pentru 6 aprilie (marþi). La Muzeu zvonuri lansãri; scaune puþine, instabile pe parchetul legate de Paºte, cã vom avea libere Vinerea alunecos. Au vorbit Barbu (a citit articolul Mare ºi ziua a treia de Paºte. Leafa ne-o despre volum din „R. lit.”), Matei Cãlinescu, dã azi. A venit Pavel Chihaia cu Mussy – Ion Vieru, Alexandru George, Mariana prietenii noºtri de la München. Lui Pavel i-a ªipoº, Nelly Pillat, Doina Uricariu – lucruri apãrut o carte la Constanþa, la Ex Ponto. totuºi ºtiute – cam lung, dar agreabil. Doar Vrea s-o lanseze miercuri sau joi, dupã Barbu a vorbit analizând volumul, ceilalþi Paºte, în sãptãmâna luminatã, la Muzeu. amintiri despre Dinu, impresii, lecturi din Mâine, vine pe la ora 13, sã vorbeascã cu Ion Pillat. Nelly foarte lãudatã de toþi. Cafea Condeescu. Pe la ora 18,30 a venit Iordan au bãut doar cei de lângã mãsuþe. Am sã Chimet, în vizitã la noi (sã ia un exemplar revin cãci mi-a plãcut ambianþa. Am plecat din „Litere” cu articolul lui Barbu despre spre casã cu Alexandru George. Pe drum, cartea lui Vasile Igna „Între Isus ºi Marx”). lângã Patria, l-am întâlnit pe Gabriel Se pare cã V.I. e grav bolnav, operat în Dimisianu, care ni s-a alãturat. Alexandru Elveþia, unde e ambasador. I-a murit fata George nu i-a acordat nicio atenþie ca ºi cum ºi traumatizat grav s-a îmbolnãvit. n-ar fi existat. E tot supãrat pe „Rom. lit.”. Asearã, la emisiunea Marius Tucã La Scala ne-am despãrþit de Dimi ºi am Show, amfitrionul ºi-a dat în petic. L-a plecat cu Alexandru George cu autobuzul insultat grav pe „pãrintele Constituþiei” 137. Noi am coborât în Cotroceni, el a plecat (Antonie Iorgovan), care a acuzat media mai departe spre niºte prieteni din Drumul cã nu e ºi nu poate fi imparþialã, atâta Taberei. Barbu s-a dus acasã repede. Îl vreme cât în spatele fiecãrei gazete ºi post aºteptam pe ªerban sã se întoarcã de la TV se aflã un afacerist (cum e Voiculescu, Budapesta. A venit abia pe la ora 17, cu 2 la Antena 1 ºi la „Jurnalul Naþional”). Tucã geamantane ºi o geantã de umãr foarte grele. s-a enervat ºi „s-a dezbrãcat de caracter”, Eu eram pe balcon ºi m-a strigat. A adus 2 insultându-l în loc sã-l punã la punct cu sticle de vin de Tokay, una primitã de la argumente. S-a fãcut de râs el, nu organizatori. Mi-a adus o bluzã albã Iorgovan, silindu-te sã þii cu acesta din frumuºicã, lui Barbu un T-shirt, ciocolatã urmã (care a ºi pãrãsit emisiunea). Am Mozart în cubuleþe aurii cu chipul schimbat postul. Am uitat sã spun cã tema compozitorului. A luat diferite dulciuri ºi emisiunii a fost: Politicienii ºi mass-media þigãri pentru colegele lui de la Institut. (mai participau Mona Muscã, Emil Boc, Budapesta l-a impresionat prin mãreþie. Au ºeful tineretului de la PUR, avocatul de la stat în centrul Pestei la un hotel de 4 stele, PRM). M-am culcat pe la ora 1,00. cu TV ºi un frigider plin cu bãuturi fine. 14 aprilie (miercuri). Când sã plec la Curãþenia ºi schimbatul prosoapelor zilnic. Muzeu – pe la 11,15, eram la poart㠖 am Cartelã magneticã la uºã. Deranjat cã gãsit o hârtie oficialã de la Apa Nova pentru servantele îi schimbau ordinea lucrurilor, schimbarea contorului de apã. Strigaserã dar tulburându-i intimitatea. A citit o nu-i auzisem (câinii erau în curte ºi au lãtrat, comunicare în englezã, întrerupere 10 dar de multe ori latrã la alþi câini). I-am vãzut minute, defecþiunea microfonului. Întrebãri vizavi la Negrea ºi i-am chemat sã ne instaleze din salã, la unele a rãspuns, la altele nu, cãci ºi nouã contorul; o fac pe toatã strada. Toatã le-a spus cã nu e istoric militar (despre ar- operaþia a durat cam 20 minute. Apoi am mament ºi organizarea Armatei Române). plecat la Muzeu, unde am ajuns la 12,10.

51 Anul XV, Nr. 3 (168) • martie 2014 Pavel, Mussy, Nicu ºi Gili Decu veniserã deja ei. Prefaþa e sigur fãcutã de Condeescu. cu proviziile pentru cocteil. Mapa lui Pavel Lume destul de puþinã totuºi, faþã de era la mine pe masã, în birou. Pavel era notorietatea, nu zic valoarea, cãci aceasta neliniºtit, cãci nu venise maºina de la Ex Ponto din urmã mi se pare exageratã de prietenii- (Constanþa) cu cãrþile. Se învârtea neliniºtit exegeþi, din cauza morþii lor premature, ºi (îmbrãcat în trenci alb cu o cãciuliþã neagrã din cauza beþiei, s-o spunem pe-a dreaptã! pe cap) ºi tot ieºea afarã pe trepte uitându-se ªi nu doar din amor, aºa se zice despre V. peste tot. Mussy sus, la etaj, lângã bustul lui Mazilescu cã s-ar fi sinucis din amor, dar Caragiale de O. Späthe; acolo se fac trataþiile probabil iubirea a fost ºi pretext pentru a la Muzeu. Câteodatã ºi jos, în stânga bea mai mult. Unul din vorbitori a afirmat Rotondei, în sãlile de expoziþie. Pânã pe la cã avea instinctul nefericirii (Buduca, cred). 13,15 nu venise mai nimeni, apoi au început Au mai vorbit D.A. Condeescu, Traian sã soseascã oaspeþii lui Pavel, mulþi Coºovei, Eugen Negrici. Era în prezidiu ºi cunoscuþi: M.H. Simionescu, Alexandru nevasta lui Virgil M., îngrozitor de urâtã, George, Sanda Cârsteanu, Gabriel Dimisianu pãrând cerºetoare. Ce-o fi ºi pe ea, când cu doamna. La ora 13 au sosit ºi vorbitorii aude cã Virgil s-a sinucis pentru alta. Eugen oficiali Barbu Cioculescu, Nic. Florescu (cu Negrici mi-a dat „Istoria poeziei sub Ileana). În fine, pe la 13,30 a început lansarea. comunism” (I) cu o dedicaþie superbã pentru Între timp sosiserã ºi oamenii de la editurã Barbu, doar, în care spune cã el, Barbu, e cu cãrþile, dar fãrã directorul Popiºteanu. Cu singura revelaþie literarã pe care a avut-o în el Pavel vorbise la telefon înainte. În prezidiu ultimele douã decenii. a luat loc ºi Alexandru George care nu era Spre finalul întâlnirii a fost ºi relansarea, pe afiº. Au vorbit toþi mai mult despre în formã nouã, a revistei „Tomis” din „Blocada” – opera principalã a lui Pavel – Constanþa. A vorbit Cornelia Maria Savu, decât despre „Itinerarii dobrogene” era ºi junele Cipariu în echipã, dar a tãcut. (cuprinzând diverse: de la poezii, la piese de Dupã rotondã, a urmat o trataþie jos în teatru, interviuri, scrisori). Pavel a citit 2 expoziþie, cu covrigi, vin roºu ºi alb. Apoi, pagini de mulþumiri la final. Au venit într-un în seara ºi noaptea de joi spre vineri, se pare târziu ºi operatorii de la TVR Cultural. Apoi cã parastasul s-a transformat în petrecere am fost sus la trataþie. Pavel n-a ajuns, a cu dans ºi bãuturã. Dana, a cãrei zi fusese rãmas cu editorii; urmeazã sã aparã la ei ºi joi, când a lipsit, a fãcut trataþia vineri. ªi eu „Blocada”. Eu ºi Barbu am stat de vorbã cu ºi ea am primit flori (lalele roºii) ºi mici Gabriel Dimisianu mai mult, ºi cu doamna cadouri de la colegi; ea multe ºi de la colegii D., care vrea sã aducã spre vânzare la Muzeu de vizavi. Zi superbã, senin, soare, pomi un jurnal al Luciei Demetrius (manuscris) înfloriþi. Joi, Barbu s-a dus la Polirom ºi a care va apãrea anul acesta la Albatros. luat exemplarele (10) din „Maigret ºi crima 15 aprilie (joi). Azi a fost Rotonda de la ºcoalã”, traducerea mea (am vãzut-o Virgil Mazilescu – Mariana Marin ºi lansarea ºi în librãrii, costã 129.000 lei). Apoi, vineri, volumului de opere V.M., ediþie alcãtuitã de Rodica Mihai mi-a adus textele culese de ea Dan Alex. Condeescu ºi de un grup de pentru volumul propus: Simona Cioculescu colaboratori tineri. Pe coperta interioar㠖 „Printre cãrþi ºi manuscrise”. Trebuie sã apãrea doar el însã, dar am vãzut ºi un exem- le fac corectura ºi sã-i mai aduc altele (pânã plar fãcut pentru Marta Hristea, ºi cu numele la 250 pagini, cât am stabilit).

(urmare de la pagina 44) singur dejunul. Într-o dimineaþã, vrând sã fiarbã un ou, ºi-a scos ceasul de buzunar Festele memoriei ca sã marcheze începutul fierberii. Peste un timp oarecare, ºi-a dat seamã cã în Despre Grigore Vieru se spune cã mânã þine oul, iar în oalã fierbe ceasul! odatã, aflându-se la Bucureºti, a fost Ulterior, fiind întrebat cum a reuºit se contactat prin telefon de cãtre acade- descopere legea atracþiei universale, a micianul Mihai Cimpoi care i-a spus: rãspuns: – Grigore, treci, te rog, pe la Uniunea – Datoritã faptului cã m-am gândit Scriitorilor ºi adu-mi bereta, cã am uitat-o necontenit doar la problema în cauzã. pe biroul preºedintelui. Pe baza acestor cuvinte, biologul O sãptãmânã mai târziu, întâlnindu-l francez Cuvier a definit noþiunea de geniu prin Chiºinãu, Cimpoi l-a întrebat: ca pe o concentrare permanentã. – Ei, cum? Mi-ai adus bereta? Destinul fiecãrui om se aºterne pe „cel La care maestrul a ridicat din umeri ºi mai scurt drum dintre viaþã ºi moarte”, i-a rãspuns: zicea Emil Cioran. ªi totuºi, urmele lãsate – Da de unde! Am uitat-o ºi pe a mea de el pe acest drum pot fi nemuritoare, tot acolo dacã nu uitã sã se concentreze permanent Newton, fiind burlac, îºi pregãtea asupra scopurilor pe care le-a trasat LITERE 52 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni BARIERA VIS-REALITATE Dimitrie Grama

DE VORBA CU CIORAN

Dimitrie Grama (în.1947). Scriitor român, de origine aromânã. Trãieºte în Europa Occidentalã, profesând în Danemarca, Marea Britanie, Gibraltar (Chairman of Surgical Services, Deputy Medical Director). Poet, eseist ºi filosof, personalitate a medicinii europene. Scrie poezie denumitã de autor „cotidianul mistic” (Pentru mine, barierele plantã- animal-om, la fel ca ºi toate celelalte bariere, cum ar fi spaþiu-timp, vis-realitate etc. sunt doar niºte invenþii recente). Cãrþi reprezentative: „Dã-mi mâna ta, strãine!”, „Pasãrea melancoliei”, „Neguþãtorul de imagini”, „Voi lua cu mine noaptea”, „Bastian, ºi alte confesiuni”, „Ilidia”. În legãturã cu romanul memorial Ilidia, s-a vorbit de frescã minimaliastã. (RED.)

Îmi amintesc vag cã ne dãdusem A tãcut privind frunzele gãlbejite ºi întâlnire la Bois de Boulogne. Nu pentru uscate pe care vântul le rãsucea de pe o vreun motiv anume ºi nici pentru vreo parte pe alta. amintire comunã am ales acel loc. Acum – Aºa suntem ºi noi, niºte frunze când mã gândesc mai bine, am impresia mânate de colo-colo de niºte forþe cã nu noi am ales locul, ci soarta care, cu necunoscute, ºi vrem nu vrem ne obiºnuita ei nonºalanþã, ne-a plasat acolo, alãturãm altor frunze, numai ca sã doi strãini, mai mult sau mai puþin putrezim împreunã. Nu þi se pare cã acest indiferenþi ºi aproape inconºtienþi de lucru este de o tristeþe fãrã de margini? existenþa celuilalt. – Depinde, i-am rãspuns. În universul Poate cã tocmai o astfel de relaþie meu, atunci când sunt Om, frunza din indiferentã, ne obligã câteodatã sã ne mine e poate aºa cum o vezi tu, mai oprim din goanã, sã ne privim în ochi ºi uscatã ºi uitatã undeva la o margine de sã ne destãinuim cu adevaratã uºurare ºi suflet, iar atunci când sunt Frunzã, omul sinceritate. O astfel de destãinuire nu este din mine e mic ºi umblã cu gura cãscatã posibilã decât între doi strãini, care nu au prin labirinte verzi, iar atunci când... absolut nimic nici de câºtigat ºi nici de – Nonsens, nonsens! A strigat el pierdut unul faþã de celãlalt. întrerupându-mã. Da, noi eram doi strãini perfecþi, unul – Evadarea ta în frunzã, evadarea în cu sinuciderea lui într-o lume absurdã, iar acel „cotidian mistic” cu care te tot lauzi, celalalt cu un cotidian mistic într-o lume nu este nimic altceva decât o sinucidere de neînþeles. din aceastã lume umanã, a cãrei existenþã ªi iatã-ne, brusc, faþã în faþã, fiecare este de prisos! înarmat pânã-n dinþi cu realitatea lui ºi – Schimbându-þi natura umanã, tu de cu restul realitãþilor posibile, pe care fapt te sinucizi. Te sinucizi cu speranþa fiecare are impresia cã le înþelege mai cã te vei readuna, cã te vei renaºte bine ºi mai profund decât celãlalt. într-o altã lume. Speranþa care, cu fiecare Mi-am dat seama cã e un om care sinucidere ºi cu fiecare reîntoarcere din nu face risipã de cuvinte, deoarece fãrã acel cotidian mistic, devine tot mai niciun fel de introducere mi-a spus: disperatã. – Dar tu nu crezi în „aceastã ªi eu am încercat sã evadez într-o realitate”, deci ar trebui, de la sine, sã altã lume, mai simplã, lãsându-mã cãrat înþelegi risipa aceasta absurdã de energie la întâmplare de motoreta mea în doi timpi pe care o numim „viaþã”! Vezi, eu am ºi nu de puþine ori am avut impresia cã încercat sã iubesc „viaþa”, dar..... m-am descãrcat de mine însumi, cã m-am

53 Anul XV, Nr. 3 (168) • martie 2014 debarasat de umanitate, pierzându-mã în pentru supravieþuire, nu mã intereseazã mãrãcinii ºi gardurile de la marginea copilul care ajunge om matur ºi mai apoi drumului. ªi eu am sperat cã motoreta bãtrân, ci mã intereseazã cel care vede mã va transporta, fãrã niciun fel de efort dincolo de „viaþã”. Dincolo de moarte! din partea mea, în nefiinþã. Nu vorbesc cu acei indivizi, sau mai bine În zadar am sperat ºi încercãrile mele zis, nu le vorbesc celor care acceptã viaþa ca om au eºuat, una dupã alta. Oricum, aºa cum viaþa le este vândutã lor de unii eu mi-am pãstrat mereu luciditatea de ºi de alþii, nu le vorbesc celor care sunt om! De aici poate mi se trage patima „programaþi” într-o existenþã sau alta. Eu disperãrii ºi mizeria neputinþei existenþiale. vorbesc sau le vorbesc doar celor care Tu, însã, pari fericit în cursa ta de maraton sunt „improgramabili”. Vorbesc despre în care parcurgi distanþe egale de acele animale rare care mor cu fiecare conºtient ºi de inconºtient, ca sã ajungi cuvânt spus, mor cu fiecare rãsuflare. Eu din nou la punctul de plecare, unde, de vorbesc despre „sinucigaºul total ºi fapt, nu s-a întâmplat absolut nimic de etern!” când ai plecat ºi pânã când te-ai întors. Când a terminat de vorbit, peste Bois Dar eºti încã tânãr, ai timp sã te trezeºti. de Boulogne s-a aºternut o liniºte de Ai încã timp destul sã te sinucizi cu mormânt. Într-un târziu, din spatele unor adevãrat!.... platani s-a desprins o umbrã care, la S-a ridicat sã plece, dar l-am oprit început ºovãitor, dar apoi din ce în ce mai trãgându-l uºor de mâneca fulgarinului. hotãrât s-a apropiat de noi. Era o femeie – Tu de ce nu te-ai sinucis?! L-am tânãrã, frumoasã ºi îmbrãcatã foarte întrebat aproape rãstindu-mã la el. simplu. S-a oprit în faþa noastrã ºi dintr-o S-a întors mirat înspre mine ºi mapã neagrã, mare, a scos un tablou pe ridicându-ºi sprâncenele stufoase pânã la care l-a aºezat cu grijã în aºa fel încât sã mijlocul frunþii, mi-a rãspuns: nu putem vedea desenul. – Vãd cã nu înþelegi nimic! Eºti mai – Eu sunt Livia, a spus femeia aia prost decât credeam, dar aºa era ºi tânãrã. Sunt pictoriþã ºi, fãrã sã vreau, Eliade, tot un prostãnac. Eu, m-am sinucis am asistat la discuþia voastrã. Ca artist, demult, încã din copilãrie, dar trebuie sã ca om nebun, vã dau dreptate amându- mãrturisesc cã nici sinuciderea aia nu rora ºi niciunuia dintre voi. Pentru cã nu mi-a adus vreo bucurie. cred în „dialog”, nu cred în cuvântul scris! – Bine, bine, i-am rãspuns. Oi fi eu Artiºtii cuvântului sunt un fel de sportivi prostãnac, dar dacã, aºa cum spui, aleºi sã participe într-o competiþie în care sinuciderea nu þi-a adus nicio bucurie, cel care umple cele mai multe spaþii goale atunci de ce ai continuat sã o promovezi? cu alte spaþii goale, câºtigã. Prostãnaci ca mine, ca Eliade sau tineri – Uite ce înþeleg eu prin artã, a spus încã nevinovaþi, pot fi uºor corupþi de Livia, dezvãluind tabloul. nemãrginita ta „inocenþã”, de nemãrginita ªi bãtrânul ºi eu l-am privit mult timp ta lipsã de rãspundere existenþialã ºi în tãcere. În acel tablou, în doar câteva cãlare pe motoreta vieþii fãrã de ideal, sã linii ºi culori eram fãrã îndoialã expuºi atât se sinucidã prematur ºi asta nu din eu cât ºi bãtrânul ºi fiecare cuvânt din convingere proprie. Sinucidere inutilã, conversaþia noastrã. Frunzele uscate, deoarece, aºa cum spui, ea nu aduce nicio stâlpii de luminã ºi oamenii de prin parc, uºurare, nicio bucurie, sau vreun alt sen- intrau ºi ieºeau din tablou, ca printr-o uºã timent anume, demn de sacrificiu. Deci, larg deschisã. sinuciderea de care vorbeºti, este la fel Fãrã sã spunã ceva, fãrã sã-ºi ia de absurdã ca ºi viaþa pe care o renegi. rãmas bun, bãtrânul s-a ridicat ºi a – Bine, recunosc cã ai putea avea dispãrut. M-am gândit atunci cã poate iar dreptate în contextul „banalitãþilor tale a plecat sã se sinucidã sau cel puþin sã-ºi cotidiene”, mi-a rãspuns el de data asta controleze motoreta. Cine ºtie, poate era fãrã sã mã priveascã, dar eu nu scriu deja mort, ºi eu, insensibilul, nici nu am pentru omul de rând, eu scriu pentru „art- observat. ist”, eu scriu pentru omul nebun care deja În schimb, am rugat-o pe Livia sã se e mort pentru cã a tânjit la Nemurire! Pe aºeze pe bancã lângã mine. Pentru mine nu mã intereseazã lupta meschinã totdeauna. LITERE 54 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni MARI POEÞI AI IUBIRII

Aºezaþi în limba românã de Radu Cârneci

DANTE ALLIGHIERI (1265-1321)

Dante Allighieri, pãrintele poeziei italiene, unul dintre spiritele cele mai reprezentative ale umanitãþii, s-a nãscut la Florenþa în 1265. Studii dirijate de cãrturarul Brunetto Latini (teologie, filosofie, artã poeticã), afirmare literarã în acelaºi timp cu Guido Cavalcanti, Cino da Pistoia, Lapo Gianni. Intrând în viaþa publicã, Dante a jucat un rol impor- tant în politica asprã a cetãþii sale, care l-a însãrcinat cu diverse misiuni diplomatice. Aparþinând partidului Albilor (învinºi), a fost exilat de opozanþii din partidul Negrilor, trãind un timp la Verona, apoi la Ravena, unde a ºi murit în 1321. Critici ºi istorici literari împart creaþia marelui florentin în douã pãrþi bine distincte: opera minorã (!), canzone ºi sonete de dragoste – scrieri de tinereþe – cuprinse în „Vita nuova”, toate închinate Doamnei sale Beatrice Portinari, care întruchipa idealul (aproape mistic) de frumuseþe ºi puritate, scrieri care constituie, aºa cum inspirat sublinia profesorul Alexandru Balaci «trepte de luminã cãtre piscul operei sale»; opera majorã: „Divina Comedie” (Infernul, Purgatoriul, Paradisul), una din capodoperele literaturii universale care impresioneazã la modul sublim nu numai prin elevaþia ideilor, bogãþia ºtiinþei, mãiestria arhitecturii, dar mai ales prin faptul cã acest monument spiritual este opera unui singur om, realizatã în condiþiile dramatice ale exilului. Aºadar, un înalt exemplu uman pus în slujba unei opere supra-umane. Legat de genialitatea „Divinei Comedii”, Shelley afirma cu admiraþie, cã este „ puntea azvârlitã peste fluviul timpului, unind lumea modernã cu cea veche”. Louis Gillet spunea despre Dante cã este „cel mai înalt chip de poet, care se înalþã în Europa, între Vergiliu ºi Shakespeare”, iar Marc Mounier, dând o conotaþie patrioticã creaþiei danteºti, adãuga: „Mai mult decât oricare altul, Dante Allighieri a slujit pentru întemeierea naþiunii italiene ” Alte scrieri de inspiraþie filosoficã, politicã ºi socialã ale lui Dante: „Convivo”, „Monarchia”, „De vulgari eloquentia”.

Ai doamnei mele ochi...

Ai doamnei mele ochi iubire poartã, Ea-i gând smerit ºi-ndemn cãtre blândeþe Priviri înnobilând cu-a sa privire În sufletul celor ce-i sorb vorbirea La trecerea-i vor toþi sã o admire ªi fericit rãmâi din prima oarã. ªi, salutaþi, îºi simt fericea soartã. Surâsul sãu e ’naltã frumuseþe Dar ºi neputincioºi, destinu-ºi ceartã Nu-i poþi rosti, nici rezidi zidirea, Jelind sãrmana lor neîmplinire; Atât de nobilã-i în tot ºi rarã. Alungã ea, mânie ºi mãrire: S-o-mpodobim, o, Doamne, cu ce artã!

55 Anul XV, Nr. 3 (168) • martie 2014 Blând, doamna mea, Mai sus de Empireu în armonii... Mai sus de Empireu, în sfera purã Blând, doamna mea, în armonii cuteazã Al inimii suspin îºi nalþã zborul: Împodobitã-n haruri ca o floare, Plângând, o inspirare nou㠖 Amorul Iar doamnele, în ea încrezãtoare, Sãdeºte-n el a dragostei arsurã. Pe Domnul lãudând se-nnobileazã. Ajuns la-naltul fãrã de mãsurã Virtuþile îi sunt ca sfinte-odoare: Zãreºte-o doamn㠖 gloriei izvorul – Nepizmuind-o, doamnele-o urmeazã, Nimbatã-n imn de-Atoatefãcãtorul Credinþã ºi iubire-ngemãneazã ªi-acel suspin sã plece nu se-ndurã. În toate cele ce îi sunt datoare. O vede, deci! ºi-i dornic a-mi vorbire De-al doamnei chip, ci nu pricep ce zice Alte priviri privirea sa smereºte Când tristei mele inimi cuvânteazã. Fãrã a-ºi dori cununa strãlucirii ªi-alãturea-i oricine se-ndomneºte, Ci acel chip minuni în tâlcuire Îmi dã, cãci spune-adesea «Beatrice», Cã-n tot ce face pune-a ei nobleþe, ªi-l înþeleg ºi mã extaziazã! Încât, în gând purtând-o, a iubirii Minune, nu e om sã n-o înveþe... Oh, ce noian suspinele...

Salut cel suflet Oh, ce noian, suspinele mâhnirii Zbucnind din miezul inimii prea-pline, Salut cel suflet stãpânit de dorul Luându-mi iar, din stinºii ochi, lumine Ce tainicelor inimi se aratã; Fãrã curaj a-i dãrui privirii. Îl scriu spre-a ºti pãrerea lor curatã A celor ce stãpân le e Amorul, Ochi gemeni ºi pe veci robiþi iubirii, Un plâns acum durerilor divine, Care-ºi luase-a treia oarã zborul Amor cununa lacrimei le-o þine, Din timpu-n care-n cer fac aºtrii roatã, Încercãnaþi cum ºi aveau martirii. Când se ivi Amor care îmbatã ªi dulcei spaime i-am simþit fiorul; Suspine-adânci sunt gândurile mele, ªi încleºtate-n sufletu-mi anume, Era voios cã inima-mi o are Încât leºinã-Amor de-atâtea plângeri La voia lui, purtând în braþe-o doamnã În dulce somn ºi ascunzând odoare Când vede-nscris pe negrele drapele Al dragei mele adoratul nume Din ce am sfânt dorind a se-nfruptare ªi-n stol, deasupra, întristaþii îngeri... Chiar dacã oboseala o însoamnã Când eu m-aprind! ci el, Amor dispare Amanþi, sã lãcrimaþi!...

Ce tristã zi!... Amanþi, sã lãcrimaþi! Amorul plânge ªi dreaptã-ndreptãþire plânsu-I are Ce tristã zi! Sosind, Melancolia Aude trista Doamnelor plânsoare Mi-a zis: „A ta voi fi de-acuma...” ªi-a lor privire doliul rãsfrânge, Am înþeles: n-avea cu sine gluma Ci,-alãturea-i, Durerea ºi Mânia. Da, poate moartea frumuseþi s-alunge Zorind cruzimea-n josnicã lucrare: „Sã pleci! i-am spus, nu-þi voi aici urgia! Zdrobeºte tot – nu însã ºi onoare Cuvintele-þi ivesc pe chipu-mi bruma...” Ce-n nobile femei la imn ajunge – Dar ea a-ntârziat cu mine, numa’, Când, iatã cã sosi Amor: mantìa Da, a-ncercat Amorul s-o învingã, Îi flutura pe umeri cu durere Eu i-am zãrit ucigãtoarea-i faþã Iar gluga-i peste chip cãdea cernitã; Pe cea aleasã doruri s-o încingã; Uimindu-mã, am întrebat cu teamã: ªi-acum, privind la cerul prins în ceaþ㠄De ce plângi, tu, te-apasã ce putere?” Spre acel tainic suflet, altã viaþ㠄Vai, nouã, zise, Doamna ta iubitã, ªi-ncepe dorul meu amar sã plângã Spre moarte e, ºi-n ºoapta ei te cheamã...”

LITERE 56 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni RAFTUL DE SUS Mircea Constantinescu

VIAÞA ÎNTRE NU ªI DA, PROPUSÃ DE...

...scoþianul Danny Wallace, într-un – Asta-i tot? a zis. «Spune Da mai des»? – stil colocvial, internautic, deci... aidoma Mda, am zis, zâmbind. Asta-i tot. unui spãrgãtor de gheþuri, dotat dupã Propoziþia asta îi ieºise pe gurã ca ºi cum ultimul rãcnet, dar fãrã combustibilul ar fi spus-o toatã viaþa lui. – Spune Da mai aferent. Se mai întâmplã... Cartea se des. – Spune Da mai des, repetasem. Trei cheamã, în original ºi în traducere, „Yes vorbuliþe cu o asemenea putere. – Oamenii Man”, prin urmare va fi priceput – titlul – lipsiþi de pasiune sunt cei care spun de tot românul care utilizeazã romgleza întotdeauna nu, zisese el cu câteva computerelor. Scoþianul, un tinerel deloc momente înainte, ºi, zguduit, mã scoþian la vorbã, se destãinuie de la bun întorsesem spre el sã-l ascult. – Dar cei început: „Am scris cartea asta dupã ce, mai fericiþi oameni sunt cei care înþeleg cã mai întâi, am þinut un jurnal.”(= la vârsta lucrurile bune se petrec atunci când le ta?! nu-i pãcat??...). „Am folosit mai mult permitem noi sã se petreacã. ªi asta a fost unele pãrþi de jurnal decât pe altele, pe unele tot. Doar atât a trebuit pentru ca viaþa sã nu le-am inclus deloc, iar altele ºi-au gãsit mi se dea peste cap. Câteva cuvinte locul cuvânt cu cuvânt. Recomand þinerea pompoase spuse de un om complet ºi unui jurnal.”(= thank you, Mr. Scotch...). absolut strãin. Un necunoscut din autobuz. Jurnalele sunt miºto. ªi încã ceva: fã-mi o ªi încã unul bãrbos. Asta se ridica favoare. În timp ce citeºti cartea asta – împotriva a tot ce preþuiam ca fiind oricât þi-ar lua ºi oriunde te-ai apuca s-o adevãrat. Dacã mi se bãgase în cap vreo faci – fã-þi o însemnare pentru fiecare din lecþie când eram mic, atunci lecþia fusese dãþile în care ai fi putut spune Da la ceva. sã nu ascult niciodatã de un necunoscut ªi gândeºte-te unde te-ar fi putut duce Da- cu barbã.[...] Acum sporovãiam aiurea ul tãu. Într-o bunã zi s-ar putea sã-þi fie de despre una-alta, despre ce fãcuserãm în folos. Arãþi foarte bine azi, apropo.” (= no timpul sãptãmânii ºi, cât ai clipi, bãrbatul comment, fiind cazul unui apropo unisex). ãsta slab ºi cu barbã aruncase o bombã Pretextul sau subtextul romanului: filosoficã. Nu mi-am putut da seama dacã pozitivarea cu orice preþ (hm) a oricãrui a fost o simplã coincidenþã. Dacã vorbele modus vivendi actual. Dar pârdalnicul lui îmi erau adresate într-adevãr mie, dacã Scotch chiar îºi ia în serios demersul, decis, aveau o legãturã realã cu conversaþia ca precursorii marilor rituri religioase, sã noastrã ori dacã erau doar bolboroseli ne înveþe minte: „ – Uite ce, Dan, a zis aruncate de-un individ oarecare într-un Ian. Ai de gând sã-mi spui odatã ce curu’ autobuz. Dacã aº fi avut altã dispoziþie aº meu þi-a spus gagiul ãla din autobuz sau fi putut sã râd de cuvintele astea, sã-mi sã-mi stabilesc o altã întâlnire? – Bine, o îngrop capul în ziar sau sã-l ignor politi- sã-þi spun. Mi-am pus halba pe masã ºi cos. Dar din cauza îngrijorãrii prietenilor l-am privit pe Ian în ochi. – A zis: «Spune mei ºi cu toate câte se întâmplaser㠖 sau, Da mai des». Mi-am apucat din nou halba într-un fel, toate câte nu se întâmplaser㠖 ºi-am luat un gât. Am ridicat din sprâncene vorbele au cãpãtat o rezonanþã ciudatã, ca sã-i arãt lui Ian cã ar trebui sã fie importantã. Spune Da mai des. ªi atunci impresionat, dar din vreun motiv anume am avut momentul de revelaþie.” pãrea sã aºtepte mai mult. Asta-i problema Aº dovedi sadism critic-literar dacã cu generaþia MTV. Niciodatã satisfãcuþi. n-aº mai pipãi ºi alte precizãri: „Dar nu

57 Anul XV, Nr. 3 (168) • martie 2014 numai asta... voiam sã fac toate lucrurile Londra, ciupitã de fesele primului deceniu la care nu luasem parte... Voiam sã dau al mileniului nostru. E o carte captivantã, înapoi limbile ceasului ºi sã þip Da la toate neliniºtitoare, dar dozatoare de surâsuri, lucrurile la care mormãisem Nu. Nu doar chiar hohote de râs. Pentru cã la serile speciale, la evenimentele majore protagonistul se aventureazã în destule sau la sãrbãtorile deºãnþate... ci ºi la încurcãturi, chiar circumstanþe grave: chestiile mãrunte. La chestiile normale. La ASTA deoarece, simplu, nu tocmai per- chestiile care uneori sunt cele mai manent trebuie sã spunem DA. Respectiv, însemnate.[...] Trebuia sã-ncep sã-mi discriminarea pozitivã a vieþii tot o trãiesc viaþa din plin ºi nu doar sã mi-o discriminare este. Ce sã adaug?... Am avut duc. ªi era evident cum anume. Spune Da (ne)plãcuta surprizã sã citesc, pe multe mai des. Aveam sã spun Da mai des. pagini, genul de dialog al tinerilor internauþi. Spunând Da mai des aveam sã ies din rutina N-am de gând, respectându-mi cititorii, sã asta. Spunând Da mai des avea sã-mi citez fie ºi crâmpeie din aceastã reaprindã iubirea pentru viaþã.. Avea sã boscorodealã litoticã ºi redundantã. aducã înapoi vechiul meu Eu. Eul acela Schematismul ei a fost visat/prevãzut/ care murise puþin în ziua când fusese expus încã de un E. Ionescu(o) în mai toate pãrãsit.” (= de unde ºi presanta piesele sale, avantajate de rumeguºul bine actualitatea a sloganului partir c’est malaxat al unor Caragiale&Urmuz. Aºadar, mourir un peu...). „Îmi trebuia doar un (mãcar) înapoi la Ionescu(o), dacã vrem pic de impuls. Puþinã distracþie. O ºansã sã surâdem „pe bune”. Creând pe multe de a trãi într-un mod cu totul diferit. pagini aceste rudimente comunicaþionale, Puteam sã iau asta ca pe-un experiment. D. Wallace se dovedeºte un veritabil maso- Ca pe-un studiu asupra propriului meu chist întrucât, prin vârstã ºi apartenenþã comportament. Un studiu despre opti- socialã scoþianã (eei, ºi englezã!), el însuºi mism, oportunitate ºi ºansã.” (= go on, e un internaut feroce, bezmeticindu-ºi viaþa Mr. Scotch, deja picuri stropi din bronzul deasupra, sub, printre taste, imprimante, statuilor lui Kierkegaard, Sartre, Camus..., sms-uri, messenger-uri ºi roboþi telefonici desigur, prin London ãºtia sunt autori deja (confraþii sãi, mai casnici, au ºi roboþi de fumaþi). „Aveam câteva e-mailuri ºi le- bucãtãrie!). Cei care sunt totuºi curioºi sã am cercetat cu repeziciune. Unul era de apuce între douã palme aceastã carte la Hanne. Am putea sã stãm de vorbã un masivã, s-o deschidã, de pildã, la pg. 58-9 pic? Da. Altul era de la bunul meu prieten ºi sã parcurgã la pas dialogul dintre o Wag. Aº vrea sã ies la o bere cândva? australiancã (= provincia) ºi un englez (= Da. Încã unul era de la cineva total strãin. metropola) despre... ditamai bebeluºul Mi-ar plãcea sã am un penis mai mare? chinez. Pãi, ãºtia înstãriþi, despre ce naiba D... ia stai un pic. De la cine era ãsta? V-ar altceva sã discute?! Pe alocuri, ironia ºi plãcea sã aveþi un penis mai mare? Noua humorul salveazã spãrgãtorul de gheþuri Tehnologie de Sporire a Dimensiunii de la naufragiu. Muscalii laptopurilor ºi înseamnã cã mii de bãrbaþi exact ca iPod-urilor încep sã triumfe, cel puþin pe- dumneavoastrã pot acum sã... Oh, mesaj acolo, prin... putredul Occident. spam. Mai bine un spam totuºi, decât un P. S. Fiindcã veni vorba, de peste un sfat de la o fostã iubitã. Sãgeata de la deceniu termenul brit (cum scria mouse s-a îndreptat direct spre butonul Eminescu...) yes man fu sã fie folosit ºi de ºtergere, o reacþie instantanee formatã pe meleagurile mioritice, fie, oral, în de miile de e-mailuri nedorite din trecut, sloganurile politice, fie în media jurnalistice; dar apoi mi-am dat seama... cã nu asta mã aºtept sã fie în curând ºi scris, nu doar era miºcarea potrivitã. Sau atitudinea. Sau pronunþat iesmen, cu derogãrile de rigoare ºmecheria. Aºa cã am zis «Da». ªi am provocate de semidocþii care, mai ieri, râs. ªi dupã aceea am dat click pe link, vorbeau/scriau despre o geacã de blugi am completat datele de pe cartea de credit crem, asociaþie nefericitã care, într-o ºi am comandat Trusa Penisului Minune. tãlmãcire curentã, sunã cam aºa: o bluzã Pãi, nu durea sã fac asta, nu?” din ginºi albaºtri crem; nu-i aºa cã e hazlie Acest roman de cca 580 pg. e pistruiat romgleza noastrã?... cu fotoinstantanee alb-negru (inclusiv P. P. S. Cititorii acestor note nu vreau publicitare), cu intarsuri de jurnal intim, sã deducã printr-o generalizare cãznitã cum cu etalarea (dez)avantajelor Internetului, cu cã Mr. Scotch Wallace, prozator altminteri picanterii domoale despre o metropolã, stimabil, ar funcþiona ca exemplu de cum

LITERE 58 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni nu trebuie sã scriem, sã vorbim... Sper cu timpul, s-a scris pe table din piatrã, astfel cã s-a înþeles din rândurile anterioare cã ºi pãstrându-se pânã azi „Codul lui miza romanului sãu lãstãreºte altundeva, Hammurabi”, pe o stelã licitatã de victorioºii nu în livada gramaticii, dar a semanticii ºi, franþuji, care s-au grãbit s-o ascundã prin pendinte, a comportamentului obedient dus Muzeul Louvre; eeh, imperialiºtii...! la absurd: o mizã realmente de actualitate. Avraam, cel nominalizat la Nobel-ul „Vechiului Testament”, fu trãitor cam cu Ce babilonie, monºer!... douã secole înainte de Hammurabi, dar ce Ceea ce-mi place sã numesc o plachetã mai conteazã asta, când de-atunci se fãcurã de versuri, va trebui sã-mi placã sã numesc scrum cam patru milenii!... Oricum, codul ºi o plachetã de versete. Criteriul paginilor în chestiune, în 282 de prevederi, „ocup㔠mãrunte, pânã la 80, mi-a diriguit râul men- un teritoriu esenþial din ceea ce, dupã tal spre cuvinþelul plachetã. Altminteri, una romanii din obârºia noastrã, s-a defalcat pe elegantã ºi elocvent adaptat㠖 prin coperte cãprãrii: cod civil, cod penal, cod familial, ºi ilustraþii – mai noilor culegeri de stihuri cod comercial etc. Mi-e greu, parcurgând contemporane. Mã refer la ediþia secundã cu atenþie rândurile incizate la ordinul regelui a „Codului lui Hammurabi”, în versiunea Hammurabi prin Babylonul acelor evuri, sã lui Ov. Tãmaº. Acest rege ºi diriguitor echivalez cuvinþelul sclav/sclavã cu vreun legislativ, Hammurabi, fu sã vieþuiascã prin corespondent actual; aº face-o ºterpelind Mesopotamia, mai exact, în chiar ombilicul un oarece sinonim din compartimentul Babylonului, cam cu 18-17 secole ante- interrelaþiilor patron-angajat..., dar m-a ferit rior lui Iisus; sper ca cititorul vigilent ºi încã Hegel de tentaþia asta, când a detaliat mai cultivat decât mine sã-ºi raporturile stãpân-slugã în explice de ce am enunþat Fenomenologia sa, o secolele descrescãtor... Acel capodoperã în domeniu. Hammurabi l-a anticipat cu Dincolo sau dincoace de patru evuri pe alt magician acest inconvenient, lectura legislativ, Moise, ºi i-a lãsat puþinelor citate pe care mi le mai la coadã pe alde Solon voi îngãdui va fi una lesni- sau Lycurg, fãrã voia lor cioasã ºi, mult mai impor- nãscuþi cam cu un mileniu tant, producãtoare de fiori dupã. O micã precizare, utilã cel puþin pentru aceia care-ºi cel puþin celor lipsiþi de închipuie cã oamenii chiar Google: Mesopotamia aia, la evolueazã... ºi cã, egoiºti ºi care se va face permanent egolatri, cum ne dezvãluie trimitere fãrã a o mai enunþa, oglinzile sufletului, trãim în îºi lãbãrþa trupºorul cam peste actualul cea mai bunã dintre lumile posibile. E, teritoriu al Iracului, grafiat aci Iraq. subteran, ºi motivul pentru care apelez la Ilustraþiile din finele plachetei probeazã izvoarele freatice ce alimentau – atunci ca viguros ºi artistic – chiar ºi prin fotografiile ºi azi – din belºug complicat-de-simplele menite lui Saddam Hussein – coincidenþele raporturi dintre bãrbat-femeie, soþ-soþie, teritoriale; dar ºi arhitectonice sau de pãrinþi-copii, topite sub termeni actualizaþi, arhitecturã legiuitoare... Hammurabi precum cãsnicie, adulter, incest, deces, provenea dintr-un trib amoreu „de neam furt intrafamilial, rapt vicinal, logodnã, semitic” ºi ºi-a permis sã poarte „rãzboaie angajament prenupþial º.a.m.d. victorioase” contra unor vecini de ogradã, (Un parantes, vorba acelui E. Barbu: ba, culmea, sã oficieze instaurarea primului credeam cã m-au supravoltat, apropo de imperiu babilonian. „De epoca sa sunt Babylon, doi condeieri iluºtri: G. Steiner cu legate ºi începuturile utilizãrii fierului...”, „Dupã Babel” ºi P. Zumthor cu „Babel sau cum consemneazã prof. dr. N. Iuga într-un nedesãvârºirea”. Aceastã a treia lecturã exordium ex abrupto. Tot atunci s-a pricinuitã de istoria sau paradigma redactat, într-o formã definitivã, un poem Babylonului mã plesneºte peste faþã, cosmogonc, „Enuma Eliº”, sursa din indicându-mi cã m-am grãbit sã cred cã ºtiu amonte a religiei assiro-babiloniene; cu un destule despre subiect ºi cã mã pot lepãda bãþ de trestie, tãiat oblic, se consemnau de Mesopotamia doar scuturându-mi de toate acestea pe tãbliþe din lut moale – ul- glod... papucii, precum mitropolitul Nifon...). terior, scrierea respectivã fi-va numitã cuneiformã; fireºte de la cui... pentru cã, (continuare la pagina 62) 59 Anul XV, Nr. 3 (168) • martie 2014 ANUL SHAKESPEARE Horia Gârbea

TRAGEDIA REGELUI RICHARD AL TREILEA de William Shakespeare (Traducere ºi note de Horia Gârbea)

Actul I, scena 2 [Ducele de Gloucester, viitorul rege Richard al III-lea, încearcã sã o seducã pe Anne de Neville, nora regelui Henric al VI-lea, lângã sicriul acestuia deºi atât Henric al VI-lea cât ºi fiul acestuia, Eduard, soþul Annei, au fost uciºi de el.]

LADY ANNE: Pãcãtuind, þi-ai mai afla iertarea: Prin dreaptã rãzbunare cãtre tine Ce alþii pe nedrept i-ai hãcuit. GLOUCESTER: ªi dacã nu sunt eu hãcuitorul? LADY ANNE: Atuncea n-ar fi morþi, dar morþi îmi zac. Tu, slugã pentru demoni, i-ai ucis. GLOUCESTER Nu eu, pe soþ. LADY ANNE: Înseamnã cã e viu. GLOUCESTER: Ba-i mort, strãpuns cu mâna lui de Eduard. LADY ANNE: Minþi din gâtlejul strâmb: cã Margareta, Regina, a vãzut cum fumega De sânge sabia ta ucigãtoare. Aceeaºi ce ai dus spre pieptul ei, Doar fraþii tãi i-au abãtut tãiºul. GLOUCESTER: M-a-ntãrâtat cu limba ei spurcatã În calomnii, dând vina lor pe mine. LADY ANNE: Te-a-ntãrâtat gândirea sângeroasã Ce n-a visat decât sã taie-n carne: Ãst rege l-ai ucis? GLOUCESTER: Mã jur cã da. LADY ANNE: Juri „da”, mãi porc spinos? Mã jur ºi eu: Osândã þi se cade pentru faptã. Vai, ce virtuos era, ce bun, ce blând. GLOUCESTER: Bun rege pentru ceruri, unde stã. LADY ANNE: Da, ceruri, unde tu n-o sã te urci. GLOUCESTER: Sã-mi mulþumeascã mie, cã l-am dus. Acolo-i potrivit, iar nu aici. LADY ANNE: Iar tu eºti potrivit numai în iad. GLOUCESTER: ªi ar mai fi un loc, dacã-mi permiþi. LADY ANNE: Beci de pârnaie. GLOUCESTER: Dormitorul tãu. LADY ANNE: Amarnic somn sã ai în aºternut! GLOUCESTER: Aºa-mi va fi pân’ voi dormi cu tine. LADY ANNE: Chiar sper sã-þi fie. GLOUCESTER: ªtiu, aºa-mi va fi. Dar, bunã doamnã, sã lãsãm duelul LITERE 60 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni De vorbe ascuþite ºi, mai calmi, Sã ne-ntrebãm: provocatorul morþii A doi Plantageneþi, Henric ºi Eduard, Nu-i vinovat la fel cum e cãlãul? LADY ANNE: Tu cauzã ai fost ºi-apoi efect. GLOUCESTER: Ba frumuseþea ta a fost temeiul, O frumuseþe bântuindu-mi somnul Încât aº fi dat morþii chiar o lume Pentru un somn de-un ceas pe pieptul tãu. LADY ANNE: De-aº crede, ucigaºule, sã ºtii Mi-aº smulge frumuseþea cu-aste unghii. GLOUCESTER: Iar ochii ãºtia n-ar putea privi Ruina dulcei tale frumuseþi. Nu-þi osândi splendoarea. Dacã lumea O mângâie un soare, viaþa mea De frumuseþea ta e luminatã. LADY ANNE: Sã-þi pice ziua-n noapte, viaþa-n moarte. GLOUCESTER: Mi-eºti zi ºi viaþã, nu te blestema. LADY ANNE: Aº vrea sã-þi fiu, doar ca sã mã rãzbun. GLOUCESTER: E cea mai nefireascã hotãrâre Sã te rãzbuni pe-un om ce te iubeºte. LADY ANNE: E cea mai dreaptã ºi mai chibzuitã Bãrbatul meu ucis sã mi-l rãzbun. GLOUCESTER: Cel care te-a deposedat de-un soþ A vrut doar sã-þi gãseºti un soþ mai bun. LADY ANNE: Mai bun ca el, pe lume, nu existã. GLOUCESTER: Existã, chiar iubind mai mult ca el. LADY ANNE: Numele lui? GLOUCESTER: Plantagenet. LADY ANNE: E el. GLOUCESTER: Acelaºi nume poartã, da-i mai bun. LADY ANNE: ªi unde e? GLOUCESTER: Aici.

(Ea îl scuipã.)

GLOUCESTER: De ce mã scuipi? LADY ANNE: Ce bine ar fi fost venin sã-mi vinã. GLOUCESTER: Venin nu vine din aºa dulceaþã. LADY ANNE: Nici nu s-ar fi lipit de-aºa broscan. Lipseºti vederii mele. Îmi strici ochii. GLOUCESTER: Ba ochii tãi pe mine m-au stricat. LADY ANNE: De vasilisc sã-mi fie, ca sã crãpi. GLOUCESTER: Aº vrea sã fie, ca sã mor pe loc. Altfel, tot mã omoarã, dar cu zile. Iar ochii tãi în ochii mei aduc Ruºinea unor lacrimi de copil. Din ochii mei n-a curs o picãturã Când York ºi Eduard se jeleau aflând Suspinele lui Rutland pe când spada Lui Clifford, tuciuriul, l-a strãpuns1. Nici când rãzboinicul tãu tatã-mi spuse, Ca un copil, povestea morþii tatei Oprindu-se de douãzeci de ori Sã hohoteascã, iar toþi cei de-acolo Aveau obrajii ca ºi pomii-n ploaie,

1. Aluzie la uciderea lui Edmund, conte de Rutland, fratele mai mic al lui Richard în bãtãlia de la Wakefield. 61 Anul XV, Nr. 3 (168) • martie 2014 Ochii mei, de bãrbat, nu s-au udat, Cea mai mãruntã lacrimã gonind-o. Tot ce restriºtea asta n-a putut, Splendoarea ta a împlinit orbind Privirea mea cu plânset. N-am cerºit Nici de la prieteni, nici de la duºmani. ªi limba n-a ºtiut cuvinte dulci. Dar frumuseþea ta acum îmi duce Sufletul la cerºit, limba la vorbã.

(Ea îl priveºte dispreþuitoare.)

Nu-þi pune buzele sã se suceascã În strâmbãturã de dispreþ – sãrutul E potrivit cu ele. De nu-mi dã Iertare inima rãzbunãtoare, Iatã aceastã sabie ascuþitã:

(Îngenuncheazã ºi îi oferã sabia.)

De vrei ascunde-o-n pieptul meu ºi scoate Din el un suflet care te adorã. Îl las descoperit pentru lovire ªi, în genunchi, te rog sã mã ucizi.

(Stã cu pieptul descoperit, ea îl þinteºte cu sabia.)

Nu te opri, l-am omorât pe rege Dar provocat de frumuseþea ta. Loveºte-acum – pe tânãrul prinþ Eduard L-am omorât sedus de-un chip ceresc.

(Ea lasã sã-i cadã sabia.)

Ia-o din nou, ori ia-mã doar pe mine. LADY ANNE: Sus, prefãcutule, aº vrea sã mori Dar nu doresc sã fiu cãlãul tãu.

(urmare de la pagina 59) cum multe dintre pedepsele prevãzute ca licite de Hammurabi ni se par – nouã, Viaþa între NU ªi DA, creºtinilor, poate ºi mozaicilor, oricum mult propusã de... mai puþin musulmanilor, – cel puþin inumane (= am descoperit ºi pedeapsa preferatã mult ulterior de un vodã Þepeº: Reglementãrile intersexuale ºi „Dacã o femeie a cauzat moartea soþului conjugale dovedesc nu numai înþelepciunea ei pentru un alt om, acea femeie va fi trasã unui rege (probabil, sfãtuit bine de consilieri în þeapã.”), sã nu se omitã contextul ºi bufoni, ranguri nelipsite de la Curþi...) protoistoric ca atare ºi nici aceea cã, dar ºi perenitatea pan-istoricã a subiectelor astãzi încã, în anumite regiuni guvernate ipotetic conflictuale, ipotetic dezavantajate de fundamentaliºti, asemenea pedepse, medical, ipotetic excesiv de amoroase... prestabilite de sharia, sunt perfect Scriu aci ipotetic, dat fiind cã toate legitime. Tãierea sau extirparea unor versetele/surele/ordonanþele din codul organe (inclusiv ale aparatului genital), hammurabic încep cu „Dacã...” Le-am incendierea sau înecarea, spânzurarea depistat nu doar fiind picante, pentru cã sau lapidarea etc. sunt procedee puni- chiar sunt, ci ºi întrucât ilustreazã cât de tive care, fireºte, descurajeazã multe greu, cât-de-deloc evolueazã moravurile, turpitudini dar ºi probeazã o totalã lipsã pendinte de instincte, de sentimente, de de omenie întru îndreptarea pãcãtosului, ticãloºii mãrunte ori majore... Desigur, nu a eliminãrii lui fizice... LITERE 62 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni POEZIE George Toma Veseliu

POEME*

Zadarnicul e floare iar Dorinþa e un gând cu spini copil umil al unei iubiri mute Ai sã mã cauþi în zadar ce plânge stupid deºi eu voi fi totdeauna ce nu e de plâns. în Tine. Acum ai înþeles sau pari a înþelege Degeaba întrebi cã lacrimile sunt apã de ploaie încolo ºi încoace unde totul se ºterge e un singur drum Chipul meu chipul tãu. care duce la mine Tu. Toamna mea I De nu mã gãseºti lasã nervii undeva Toamnã cu burniþe de gânduri într-o batistã unde melancolice pletoase s-au tot strâns sãlcii arãmind verde cerul lacrimi amare dulci. cu nuiele galbene înroºite Cu mâinile tale mici ce nu mai vor sã înmugureascã scrie pe o hârtie toamnã superbã femeie invizibilã ºi gânduri spãlate întreabã-te unde m-ai alungat. brumate de pure nostalgii Priveºte uºa pe unde vântul pegasul nãrãvaº am ieºit care mutã setea e o oglindã a sufletului Tãu adevãrat. de pe o frunzã Alãturi ceva mai la stânga ce se vrea veºtedã ca o amintire în dreptul inimii neplãcutã dacã nu s-a aºezat ºi în zborul ei vântos altcineva e atinge ce nimic nu e chipul celui care a crescut azi pentru mine din Tine. de atins. Nu te speria iubito Toamnã te-am uitat acasã de o lacrimã de rouã în penar cu alinarea. care-þi va însemna cerul. Uite cã nu am creioanele colorate Priveºte sus cu ochii tãi plânºi cãci tu ai umplut mari strãlucind în soare. pãmântul ºi cerul cu culorile Sigur ai sã mã gãseºti aninat nestãpânite de creanga unei dorinþe ale unui dor de a pleca mereu aceeaºi odatã cu cocorii de a fi numai al Tãu Giovana. ce carã în pene Cautã-mã cautã-mã Visul unei nopþi de varã ºi mã vei gãsi spânzurat jucat aiurea pe o filã din cãrþile mele pe o scenã unde ce mi le scrie Cel de Sus actorii sunt în greva foamei îndemnându-mã sã te caut Eu pe Tine iar textul s-a coclit pe o paginã sã înþeleg de ce Eu sunt Tu mototolitã de vântul ºugubãþ al dacã Tu eºti Eu primarului care nu vrea cã în lumea asta sã plãteascã masa zadarnicul e floare a Speranþei la cantina sãracilor ce creºte în deºertul Dorinþei Toamnã urcã-mã în cãruþa fãrã coviltir * Din Pasãrea Lis, vol. II, în pregãtire la Editura a paiaþelor teatrului Bibliotheca 63 Anul XV, Nr. 3 (168) • martie 2014 De douã parale. Cum Tu care arunci veºtmintele înflorindu-mi sângele Cum mor albastre gânduri Tu nerostite. care aduni pentru focul veºnic Cum curg în lavã încinsã al iubirii mele Giovana copacii suspine ce tremurã zgribuliþi ce n-au nici început. la cel mai mic strigãt al Pãsãrii Lis Cum din tãcerile lasã-mã sã rãsãdesc pãdurea de limbi înþepenite tãiatã cum din nimic iubito în mine într-o zi fãrã nume eu te-am vrut. cu certitudini ce nu se pot tocmi * cu uitarea Rãscumpãratã în nopþile cãci pãdurea asta nu e ca celelalte de dulce tihnã cum ea vine din visul Pãsãrii Lis vremea din lumea oarbã cu chipul iubitei mele mã-ntreb ºi acuma cum ce înfloreºte în frunze o primãvarã curgea din storsul gândului pânã-n toamnã cu viscolul verilor ce da sã fugã cum fierbinþi lipsite de sens neînsemnata clipã pierdutã ca o toamnã când îngheaþã florile- moale alunecând în fumu-i cum. aiurea. * Rãspunde cum acum ªi dupã se aprinde focul cum nu-i de mirare cum Primul soare a fost doar al iezilor se prãvãlesc din raze cum era numai ºi numai luminã iluziile dau buzna cum pe urmã am aflat cã mai sunt ºi nopþile în pragul serii stinse cum dar nu înþelegeam din scrumul lutului ce arde cum cã pot fi albe se mai încheagã mintea cum. sigur era cã * un cer albastru apãsa moale Cãci pentru tine scumpo cum o mare întinsã de lapte cum în pustiu se nasc platanii cum de aici se vor fi ridicat norii cei albi în oazele înverzite pe nisipuri cum înflorind cerul senin. pluteºte mâna-n vise cum Totul e posibil de dor Giovana cum ca ºi cum am spune povestea când ochii tãi mã leagã cum. cu muntele de mãmãligã aburind fiartã la pârjolul soarelui. Numai noi Apoi fãrã niciun dubiu s-a auzit dulcele glas al bunicii Elis De ce întoarcem capul ºtergând clipa cãreia îngerii i-au pus pe umeri Stelele cad sfãrâmându-ºi aripa aripile Pãsãrii Lis. ªi nu se mai întorc lãsând lumina nimãnui. ªi mai apoi paºii grei Doar noi credem ai bocancilor înmuiaþi ºi asta e atât de bine cu pãcurã ai tatãlui pentru obiectele care cãra întruna copilãria noastrã care se oglindesc în sine ºi mama la plitã spun filosofi în neºtire cã pãmântul fierbând ciorba de vitã aºa cred ei sãrmanii ªi bunica Lina care alergã nebun numãrându-i zilele anii a þinut doi bãrbaþi pe aceleaºi drumuri bãtãtorite bat-o vina cã a trãit cu pingelele tãlpilor tocite pe amândoi Ceea ce lesne se poate deduce sã-i vadã-ngropaþi cã nici ziua nici noaptea nu stã ºi numai dupã aceea ºi pe noi netrebnicii în spinare ne duce Ialomiþa ademenitoare ºi caldã Când plouã lacrimi de durere varsã ca o fecioarã spaima apei când tunã ºi fulgerã care mi-a înfãºurat trupul mânia pe noi ºi-o revarsã lacomã de prea multã iubire numai noi avem zicã-se puterea ºi îngerul luând chipul lui Ion sã biruim timpul ºi sã-l îmbrâncim fratele meu aruncându-mã pe prund ca pe un taur care-ºi înfige ca sã vomit apa rãului ºi sã strig cornul în floarea roºie a iluziei noastre Exist Numai noi ªi dupã Numai noi LITERE 64 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni POEZIE Dorin N. Uritescu

Negresa virginã, de pe Rio Costa

Pe Rio Costa e noapte strãfulgeratã... Printre genele junglei, firele lungi ale lianelor, Privesc hârjoana înºelãtoare, de apã tulburatã, ªi ascult chicotele viclene ale valurilor – Veºnica „palavras les flots” despre mirese – Cu întâmplarea stranie a virginei negrese De la Boca del Rio Costa, îndrãgostitã de-un alb.

Din când în când, bolboroseala din vârtejuri Este întreruptã de rãzgâielile perfide, Ale ºopârlei gigant, în timp ce ucide Victimele înþepenite în vrejuri. Un refugiu, loc de cumplitã ispitã, În spatele meu stã în ierburi pitit, Fãcut din ramuri de soc ºi rãchitã În faþa lui, Iámár frige o bucatã Din capra de pãdure astã-noapte vânatã ªi plânge înfundat povestea ei tristã.

Cu bronzul trupului scãldat de lumina jãraticului, Mã întorc spre ea ca o fiarã rãnitã ªi mã apropii de intrarea bivuacului, Cu inima de dorinþi bântuitã.

Tabú este iubirea pentru negresa virginã ªi nu pot s-o duc pe niciun liman. Într-o coajã de nucã de cocos beau rom de cãtinã ªi mã afund în jungla de ierburi strãinã, Devenind dintr-odatã un biet boºiman.

Vrãjitoarea râului

Torentul iubirii bolboroseºte Cu vârtejuri, în sufletul meu, În care se scaldã goalã, Sub înfoiat curcubeu, Cu trupul de smoalã, Îmbrãþiºând voluptuoasã vâltoarea, ÞáAnú, vrãjitoarea.

Purtat ca de-un crâncen îndemn, Ies ameþit din bivuac, Febril ºi grãbit sã o chem, Privesc peste ape, buimac, Dar undele reci, înºelãtoare, Trec tulburi ºi-nvolburat, Ca purtate de-o vrãjitoare.

65 Anul XV, Nr. 3 (168) • martie 2014 Simt în sufletul meu tulburarea, E cu plãceri pãcãtoase-otrãvit. N-o sã-mi gãsesc niciodatã-alinarea, Pe Rio Costa voi fi mereu bântuit De-ai nostalgiei aprinºi fiori, Miraj chinuitor, stranie-arãtare, A unei capricioase, exotice, vrãjitori.

Zâna strugurilor copþi

– Ce mi-ai fãcut duh nebun, În întâlnirile fierbinþi, vesperale. Cu poveºtile tale astrale, Pe care m-ai pus sã le-adun? Ai zis cã iubirea noastrã din vie Este o paginã de mitologie! ......

– Ce n-ai înþeles tu, în vie, Este cã deja ai intrat În a iubirii mitologie De când fugeai de la internat ªi erai zâna strugurilor copþi, Striviþi în lunatece nopþi, Între fierbinþii, parfumaþii tãi sâni ªi licoarea s-o sorb cu sfinþenie, În a nopþii, totalã, muþenie Mã-ndemnau zei pãgâni......

Mai pãstrez în suflet acea reverie ªi acel unic moment, Pentru care-am rãmas repetent, La liceul din Orãºtie.

Sãlbatica din Tribul de Jos

Pe Rio Costa vin tulburi ape ªi sãlbatica din Tribul de Jos Se-aruncã-n valuri ºi rãzbate Torentul puternic, vijelios. Ea trece de aspre vârtejuri, Ajungând pe celãlalt mal, Se prinde de-al lianelor vrejuri – Al pãdurii întunecoase portal – Urmeazã cãrarea bine ºtiutã, Cu ochi scormonitori ºi salturi de ciutã, De blestemul iubirii purtatã ªi mã surprinde ca fiara o pradã, Un însingurat, de dor buimac, Descurajat, ghemuit în hamac......

M-a cutremurat voinþa ei de-a da bucuria, Unui suflet iubit, de dor chinuit, ªi m-am simþit dintr-odatã, puternic trezit, Sã-i rãsplãtesc cu prisos dãruirea, De freamãtul trupului ei biruit. Grafica: Alexandra Paºca

LITERE 66 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni RIDENDO Corneliu Berbente

PROSTIA ÎN PATRU PÃRÞI (partea a treia)

Pledoarie Comparaþie – Cã-s plin de-orgoliu nu-s jenat, Doi proºti, când vrei sã se compare, Mi-a spus. – Nu eu l-am inventat! Spui: „prost mai mic”, ºi „prost mai mare”. Continuându-i pledoaria, (Ar fi greºit ºi chiar nedrept, I-am replicat: – ªi nici prostia! Sã spui cã unu-i „mai deºtept”).

ªi deºtept, ºi prost Retractare S-a spus adesea, si pe drept, Le-am spus: – Prostie-aveþi cu carul! „Românul nostru e destept!” Regret acum vocabularul, Dar, când privesti la guvernare, Regret cuvintele ce vrurã Si prost e, prin reprezentare! Sã dea prostiei o mãsurã !

Patru versuri Prezenþã de spirit Sunt patru doar versuri în epigrama: C-un gest reflex am evitat În numele Tatalui, si-Fiului vin, Bolidul ce m-a ºters la umãr. Si-al Sfântului Duh, prostia destrama, Vãzând cã-i ne-nmatriculat, Si raul în poanta îngroapa. Amin! Mi-am zis: – De, proºtii nu au numãr !

Nerevendicare Epitaf Prostia este, cicã, foarte mare; Ca om normal, Atunci nu este, oare, de mirare? Era banal. Aceastã fãr-de cap proprietate Aºa, ca prost, E printre cele nerevendicate! Ce mare-a fost! Morala Se pare deci cã nu existã hoþi, Trompeta Când oarece ajunge pentru toþi! În Þara Proºtilor (secretã!) Relativ ºi absolut Ar fi, se spune, o trompetã Ce sunã-ntr-una „Adunarea!”, Privitã-n forma colectivã, ªi niciodat㠄Deºteptarea!” Prostia este relativã, Da e individual vãzutã, Scuzã Prostia este absolutã. E o scuzã, în esenþã, La Rovine Lipsa de experienþã? – Da, dar nu ºi pentru cel Când vãzu pãgâne oºti, Bou de când era viþel! Câtã frunzã, câtã iarbã, Mircea ºi-a ºoptit în barbã: Cosmopolitism – Nu pot fi puþini, cã-s proºti! Prostia se remarcã-n special, Succese Prin caracterul ei universal; Deci nu poþi fi un prost desãvârºit, Bãrbatul prost se-ntâmplã des De nu eºti ºi cumva cosmopolit. Sã aibã la femei succes: E prada care îi convine Inteligenþei feminine!

67 Anul XV, Nr. 3 (168) • martie 2014 PROZà Iarman Popaart

UNCUBUS (12)

DVIII. confortului. Deputatul W.W. Gottnaerdt. Lucrãrile Comisiei instituite pe lângã meditase asupra viitorului; visase noaptea Parlamentul European la propunerea sa au niºte demoni care-l chinuiserã, zmulgându-i fost lungi, obositoare ºi aproape inutile, fãrã sã-i explice de ce niºte teancuri de adicã exact aºa cum era în genere de dorit. bancnote cu care intenþiona sã-ºi cumpere Wulfgang Warner Gottnaerdt avea destule o casã pe Mallorca; analizase situaþia toatã motive sã fie mulþumit. Atât pentru ziua ºi ajunsese la concluzia cã întâlnirea a participarea proprie la dezbaterile din cãrei premisã sine qua non era discreþia sub ºedinþele plenare, pentru prezenþa sa în vãzul lumii nu trebuia evitatã. Aºezat comod prezidiu, la discuþiile din pauze, de pe holuri pe bancheta de clasa a doua din partea cu deputate sexy meritorii sub raport nefumãtoare a vagonului care mirosea fotografic, de la pisoare, cât ºi pentru cã, indubitabil a praf, usturoi ºi ceapã, medita precizându-ºi planurile de viitor anunþase la situaþia în care urma sã intre. Nu de în treacãt într-un interviu pe cei interesanþi altceva, dar ceva intim îi spunea cã într-un ºi interesaþi cã se întoarce acasã cu trenul. viitor cert îºi va permite ºi achiziþionarea unui Un mijloc populist de a demonstra cã existã teren pentru o casã în Croaþia, pe coasta încã modestie în lume, cã sunt de conceput dalmatã. Avea niºte amici buni ºi multe posibilitãþi de a face economii în recunoscãtori acolo. Mediterana! Cine-a zis bugetul Comunitãþii Europene? Da, asta, cã Bunul Dumnezeu a creat o singurã confirmase fãrã nici o ezitare deputatul capodoperã, Mediterana, dupã care s-a W.W. Gottnaerdt. ªi aº vrea sã-i vãd pe plictisit ºi a dat rasol? Oricine a zis-o, la orice toþi deputaþii europeni care se fâþâie între emisiune de televiziune sau în orice program Bruxelles, Strassbourg ºi oraºele lor de night-club o fi fost, a avut dreptate. aborigene la fel de populist demagogi ca Ce-l determinase sã accepte întâlnirea mine! În sine adãugase: numai cine fusese tonul categoric cu care fuseserã cumpãrã ieftin, dar exemplar public, îºi formulate propunerea unei noi afaceri ºi poate permite sã se vândã scump. ªi dintre contracararea de la bun început a refuzului cei foarte puþini care-l cumpãraserã astfel sãu prin afirmaþia cã cel ce voia sã fie ajutat n-ar fi fost nici unul care sã se laude c-a de el nu ignora faptul cã mai fãcuse douã fãcut-o, astfel cã putea repeta mutatis afaceri de acest soi. Wulfgang Warner mutandis fraza marelui miliardar: Ca poli- Gottnaerdt fusese tulburat de absenþa tician am jucat totdeauna respectând precizãrilor privind obiectul aluziei: el ar fi regulile jocului ºi totodatã m-am strãduit negat chiar ºi interior numãrul ºi calitatea sã le îmbunãtãþesc. abuzurilor realizate de el prin trafic de 88 De altfel, primise un telefon la hotel: i influenþã ºi furnizãri de informaþii se propunea o întrevedere într-un vagon de economice utile de care beneficia odatã cu tren, în cadrul cãreia i se va înfãþiºa conducerea unei comisii europene, dar ar posibilitatea unor afaceri atractive în fosta fi fost important sã ºtie despre ce implicãri Birmanie ºi în noua Gruzie aflatã în plin ar fi fost vorba, pentru a-ºi putea lua proces de democratizare, pe baza unor mãsurile adecvate. Trenul înainta spre oarecari ilegalitãþi ºi abuzuri lesne de comis noapte rapid ºi, din cauza excitaþiei, somnul prin intermediul funcþiei sale. De fapt, atunci îi fu alungat de senzaþia de foame. Pe de se gândise el la tren ºi indicase vagonul dintr- altã parte, era contrariat. Anunþase într-un un Eurocity mediocru sub raportul interviu cã va recurge pentru înapoiere la un tren ºi nici o reporterã inopinatã nu catadicsise încã sã se prezinte în vagonul * Din romanul cu acelaºi titlu, în pregãtire la Editura lui. Nu numai un tren, dar chiar un vagon Bibliotheca. LITERE 68 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni de clasa a doua! Deputatul WWG salutase la cefe ºi profile. Nici un cunoscut printre cãlduros iniþiativa acelor þãri care în numele ei, deºi costumele unora îi erau familiare. democraþiei autentice ºi în dorinþa de a Cele produse de Brioni, desigur. 3000- elimina complexele sociale desfiinþaserã 4000 euro costumul, 300 cravata, 300 diferenþa dintre clasele întâi ºi a doua. Un cãmaºa. W. W. Gottnaerdt reveni în argument sarcastic în plus fusese adus de vagonul sãu. Lãsase geanta necostisitoare el însuºi contra partizanilor celor douã ºi neimportantã prin conþinut într-o clase: de ce nu existã la o adicã ºi vagoane anumitã poziþie ºi constatã reflex cã nu restaurant de clasa întâi ºi a doua? Sau fusese miºcatã nici cu un milimetru din closete de clasa întâi ºi a doua? Sau poziþia în care-o aºezase. Caracterul re- peroane ca-n India, pentru trenuri flex al constatãrii era explicabil prin faptul concepute pentru casta superioarã uzând cã acest lucru nu se întâmplase în timpul de garnituri cu vagoane cu restaurant, unei pauze de la Bruxelles, când îºi pãrãsise bibliotecã, salã de film, de fitness, de colegii câteva minute, pentru a vizita dormit? Lãsã bancheta ºi se îndreptã spre bufetul. vagonul restaurant. Vagonul era plin. Tot Peste cinci minute veni la el chiar ºeful funcþionari, sigur mãrunþi, oameni de cu o tavã pe care se aflau douã farfurii, afaceri cu certitudine mediocri, cu tacâmuri, o jumãtate de vino rosso ºi douã laptopuri deschise de formã, ºi poate sticluþe de campari de 50 mililitri, amintind jurnaliºti care se furajau, beau ºi comentau de eºantioanele de reclame. Gottnaerdt meciurile din sferturile de finalã ale cupei mulþumeºte pentru farfuria de ravioli care-i campionilor europeni ºi ultimele manifestãri este aºezatã înainte; chelnerul se retrage grave ale crizei economice mondiale ºi-ºi lasã lângã client tânãra asistentã. Care depãºibile exclusiv prin instituirea unui unic are un fizic agreabil, în afarã de faptul cã-l guvern global, dar cu unele sacrificii întreabã dacã nu vrea sã fie servit chiar de obiective, fie ºi prin câteva noi rãzboaie ea. Întocmai ca într-o ºedinþã a unui regionale, epidemii ºi cutremure. Un executiv de la Strassbourg deputatul chelner se scuzã: spera cã peste circa o preferã sã speculeze resursele echivoce ale jumãtate de orã se va elibera o masã, dacã întrebãrii ºi întreabã dacã este posibil aºa nu cumva trenul va avea vreo oarecare ceva, chiar atunci ºi chiar acolo. Fata întârziere obiectivã. Dar dacã dorea, avea roºeºte profesional, în care timp politicianul sã fie servit în compartiment. Ideea era european îºi evocã o seamã de evenimente acceptabilã ºi deputatul Gottnaerdt nu-ºi internaþionale importante la care a participat: simþi câtuºi de puþin demnitatea lezatã. Dar în afara meselor copioase cu specific lo- se gândi totuºi cã atât timp cât mai sunt cal fusese servit de amfitrioni cu fete pãstrate deprinderile disocierii oamenilor definitorii pentru acelaºi specific ºi i-ar fi conform claselor întâi ºi a doua ar fi trebuit fost greu sã-ºi aminteascã un stat membru permanent rezervate câteva mese ºi pentru al ONU sau vreun þinut cu statut etnic ocazii în care ºi-ar face apariþia unul ca el. luptând încã pentru autonomie, libertate ºi – O persoanã sau douã? Deputatul democraþie care sã-i fi rãmas necunoscut W.W. Gottnaerdt vru sã spunã una, dar ºi sub acest aspect. Uneori, când multele se reþinu ºi zâmbi. ºedinþe internaþionale, europene sau – O cinã italianã, insalata di rucola, federale erau prea exagerat de plictisitoare, antipaste, ravioli à la Vincenza... W.W. încerca sã execute o listã cu atari Deputatul W.W. Gottnaerdt îºi aduse semnalmente etnice, în care se încurca aminte de o minunatã sesiune economicã repede prin lapsusuri, interpuneri ºi la Roma. Chelnerul pãrea tot italian, dar suprapuneri, astfel cã nu reuºea s-o unul deplasat spre nord pentru a face mai termine niciodatã. Mulþumi fetei pentru mulþi bani. N-avea iluzii în privinþa a ceea roºeaþa feþei, îºi plasã palma pe ºoldul cel ce putea comanda, dar gândurile îi trecurã mai apropiat de el, dar îºi exprimã dorinþa mai departe, integrate într-un generos ca el sã fie unicul martor al alimentaþiei. sistem european de idei: un chelner grec De fapt, deputatul W.W. Gottnaerdt i-ar fi propus un menu grecesc ºi el ºi-ar prezumase cã între timp ar putea apãrea fi amintit de sesiunea economicã de la ofertantul. Abia înghiþi o furculiþã de ravioli, Agios Nikolaos, pe Kreta ºi aºa mai departe. operaþia de înfigere fiind numai parþial Exista în realitate vreun colþ de lume al cãrui reuºitã, când un domn nu mai prost nume sã-i fi fost indicat, fãrã sã-i trezeascã îmbrãcat ca el, care pãrea sã nu-i fi amintiri gastronomice dintre cele mai recunoscut chipul identic celui prezentat agreabile? Între timp, deputatul Gottnaerdt pe ecranele televizoarelor ºi monitoarelor trecu în revistã clienþii restaurantului, pe branºate la internet veni sã-i spunã bunã cei cu feþe vizibile ºi pe ceilalþi, reductibili seara, sã se scuze ºi-l anunþe 91 inhibat cã 69 Anul XV, Nr. 3 (168) • martie 2014 o tânãrã doamnã din vagonul vecin doreºte sprijinã bãrbia. sã-i vorbeascã în legãturã cu o problemã Revenitã, chelneriþa nu pare a înþelege extrem de importantã. Un domn care-l prompt ce s-a întâmplat. Dar il popolo invitã la el, adicã unul care nu vrea italiano dispune de o legendarã celerità nicidecum sã se deranjeze el, ar fi fost mentale, rutinatã în vreo mie de ani de inadmisibil; dar o doamnã era un alibi literaturã, film ºi televiziune ºi fata ºtie ce rezonabil. Dorea ºi o fotografie de grup greu a obþinut familia ei arenda doamna, sã-ºi îmbrace adicã haina? restaurantului din acest tren botezat cu Rezonabil era ºi calificativul „extrem”, numele unui mare pictor flamand. De aceea fiindcã femeile actuale ºi-au creat un obicei nu produce nici un þipãt, întoarce capul din a superlativiza mai totul. Deputatul domnului Gottnaerdt astfel încât sã parã european se ridicã ºi porni în direcþia cã doarme sprijinit de fereastrã, îi indicatã, trecu prin manºonul dintre îndepãrteazã raviola de la colþul gurii, îi vagoane, urmãrit cu privirea de mesagerul ºterge obrazul cu un ºerveþel de hârtie ºi rãmas pe loc. În segmentul indicat nu era strânge repede din context tot ce reprezintã nici o doamnã. Reveni ºi domnul binevoitor urmele unei mese. Se tulburã puþin în rãmas pe loc se mirã la rându-i. legãturã cu resturile, anume exact ca în – N-am nici o vinã. Eu personal am tradiþionalele commedie dell’arte, care au jucat exclusiv funcþia unui pasager corect fãcut cu secole în urmã faima teatrului din educat în raport cu o doamnã extrem de cizma planetei; vrea sã bea vinul rãmas în atractivã. Vã rog, totuºi, sã mã scuzaþi... sticlã, se rãzgândeºte, vrea sã arunce þigara – Tocmai de aceea nu te scuz, replicã neaprinsã peste raviolele rãmase în farfurie, deputatul european, dând un sens tãios dar îºi aduce aminte cã ele pot fi reciclate echivoc replicii, tot în tradiþia adunãrilor pentru alt client, aºa cum fuseserã reciclate generale internaþionale. ºi pentru clientul de faþã. Apoi se duce – Mã voi duce eu personal sã caut în tarantelat spre microbucãtãria vagonului vagoanele urmãtoare, insistã domnul restaurant, sã-ºi consulte pãrintele. Poate binevoitor. Aºa-mi trebuie! Nici nu e un atac de inimã, decide el furios. Chiar pentru prima datã în viaþã când ajung dacã n-au avansat în vârstã, bãrbaþii de azi într-o asemenea penibilã posturã! sunt cu deosebire ameninþaþi de acest final Deputatul european îºi reocupã locul; ºocant, explicat prin stress, marile imediat îºi fãcu apariþia ºi chelneriþa apetisantã. probleme ale civilizaþiei actuale ºi prin – Doriþi sã vã mai încãlzim mâncarea? autoadministrarea iraþionalã de afrodiziace. Deputatul Gottnaerdt nu ºtia precis S-a scris adesea despre asta ºi în Corriere dacã dorea sau nu. Bãu o gurã de vin, della sera. ªi a intervenit în replicã un înfipse furculiþa în mormanul de ravioli organ al partidului comunist, care a care nu se rãcise totuºi ºi obþinu o confirmat efectul dezastruos, dar nu ºi încãrcãturã grotesc de mare. Nu înþelegea cauzele, constând în realitate în detestabila de ce numai la conferinþa de la Roma mentalitate consumistã atât de definitorie reuºise, fãrã sã fi avut mai multã experienþã, pentru aceastã fazã a capitalismului, chiar sã obþinã cu acelaºi tip de furculiþã o dacã nu se iau in calcul ºi giganticele jafuri cantitate decentã. Dar mai curând decât puse la cale prin hedge-fonduri, speculaþii probabil nu el era vinovat, ci caracterul ºi jocuri artificiale de acþiuni ºi preþuri. Dar lipicios al dreptunghiurilor de cocã. Duse fiica sa e mult mai sensibilã pentru cã a totuºi furculiþa spre gura deschisã con- vãzut destule filme ºi episoade tv ºi se form, strânse buzele în jurul ei, dincolo de gândeºte la un posibil asasinat printr-o încãrcãturã ºi o trase înapoi, goalã. otravã oarecare. Insinuatã în excelenta lor Venirã ºi alte încãrcãturi similare. Era mâncare. Padre padrone e furios. Primul timpul ca ºi chelneriþa sã-l priveascã cuvânt care-i vine în minte este Cosa admirativ, dar deputatul Gottnaerdt însuºi nostra. Al doilea este Ndrangheta. Al o privi parcã fãrã un interes special ºi ea treilea, Camorra. Se ºtie, vreuna din crezu cã este cazul sã se retragã. organizaþiile care nu se dau înapoi de la Dacã n-ar fi fãcut-o, l-ar fi vãzut cum nimic bun doar pentru ele. Dar ce are el de încearcã sã mai înghitã, cum i se holbeazã fapt cu toatã istoria asta? Parcã se ºi vede ochii, cum gura i se închide ºi i se deschide în anchete determinate de analiza medico- cu greu. Cum face eforturi sã-ºi sprijine legalã a stomacului mortului; el, care n-a maxilarul în palmã ºi reuºeºte. Dar capul vãzut nimic, fiica sa, care nu ºtie nimic nu pare puþin plecat, gânditor. Circa doi numai de tâmpitã ce este, ei cu toþii, care centimetri dintr-o raviolã vag coloratã în nici mãcar nu stãpânesc suficient limbile sosul de tomate îi atârnã din colþul stâng al francezã, flamanganã ºi germanã! Ei, gurii, cel opus în raport cu palma care-i outsiderii, nevinovaþii fãrã vinã! LITERE 70 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni PROZà Adrian Munþiu

DRUMUL CRUCII*

Am intrat pe poarta Cimitirului ºi am pe o tãbliþã cam cât un penar, poate ceva dat nas în nas cu Hulubei Forminte care mai mare, fiindcã e materialul scump. La tocmai fasona o cruce: Stat au marmorã de Ruºchiþa ºi de Vaºcãu. – Bunã ziua! În plus, comenzile sunt pentru cruci întregi. Mi-a rãspuns cu fruntea la salut. Dupã Bani buni, baºca clienþii. Îi cinstesc pe vreo câteva minute, ne-am întins, ca niºte cioplitori cu beuturi din alea scumpe, cunoºtiinþe, la taifas. Mã impresiona la el americãneºti. Sã nu mint, cã-i pãcat, mai nu numai chipul (avea nasul coroiat, beau ºi eu, dar seara, dupã ce închei asemeni unui cioc de pasãre de pradã, programul. Însã numai þuicã de Vãleni. strãjuind ceva ce aducea în parte cu un N-am pus în gurã altceva de când mã ºtiu. mansoleu) dar ºi memoria, sau felul sãu O þuicã bunã e medicament, cum zice ºi de a vorbi amabil. nea Gheþ. Lucrez în cimitirul ãsta de – Dumneata faci cruci frumoase aproape patruzeci de ani. ªi Gheþ, de cinci. pentru toatã lumea, dupã cum am L-am întrebat cum a ajuns aici? Mi-a remarcat. Dar nu-þi ciopleºti ºi dumnitale zis cã e poveste lungã. ªi dupã o pauzã una, pentru când va fi sã...? mi-a explicat cã el, la început, nici nu M-am oprit, fiindcã spusesem o ºtiuse cine e, ce vrea – deºi avea un nume, prostie. Nu s-a supãrat. prieteni ºi pãrinþi – pânã când a furat dintr-o – Am un flãcãu. Tot de aceeaºi livadã prune, iar când apãruse paznicul meserie. ªi îmi face el, la timpul potrivit, o cu o mãciucã, s-a pierdut, s-a zãpãcit, a cruce. Mai ceva decât sunt ale mele. E azvârlit în grabã prunele ºi o tulit-o glonþ. artist. Fugea din ce în ce mai iute. Respira din – Unde lucreazã? m-am mirat. ce în ce în ce mai sacadat pânã se sufoc㠖 La Bucureºti. Aici nu sunt comenzi. ºi, cum zicea, „i se tãiase rãsuflarea”, Mor oamenii sãraci. N-au bani de prãvãlindu-se, fãrã sã înþeleagã cum, în monumente. Fi’meu a plecat. S-a angajat el. Adicã tot cãdea, cãdea ºi nu se mai la o cooperativã. Se descurcã bine. Meseria oprea, de parcã, dincolo de drumul din are dedesupturile ei. M-am chinuit ani mulþi afarã, ar fi existat o serie de drumuri sã le învãþ pe toate. Pentru el a fost uºor. nevãzute decât doar cu gândul. „Omul ar Le ºtie de la mine. Face bani. Plata, (nu-mi putea muri în multe feluri, mai zicea, însã spuse „Dom’le”, ceea ce presupunea cã în nici un caz când se descoperã pe ne-am împrietenit), e dupã numãrul de dinlãuntru”. ªi în felul ãsta a simþit un litere. Cu cât e numele mai lung, ºi preþul e dor sã taie piatra ºi s-o schimbe dupã mai mare. Dacã ai noroc, poate muri un drumurile ce erau în el. om, ca de exemplu ãsta de îl dãltuiesc – Aici am învãþat eu meserie. Cã acum, pe nume Sãnãilã Alumãtrãºitu Bãlu, atunci erau oameni ca lumea. Dom’le, nu douãzeci ºi trei de litere. útia sunt bani. ºtiu dacã înþelegi. Aveai ce sã înveþi. ªi Dar nu aici. La fi’meu, la cooperativa lor de la cine. Doar cã proba de calificare, din Bucureºti, la Stat. Aici lucrez pe apucate atestatul, cum se zice, mi-a lãsat un gust ºi mã târguiesc la preþ cu toþi clienþii, dupã amar. Pãi nu pricep nici pânã astãzi cum cum aratã omul. Dacã-i vai de capul lui ºi s-a petrecut aºa ceva, în þara asta, rupt în cur, iau cât îmi dã. N-au nici mãcar dom’le Cã e peste poate. material ca lumea. Crucea am turnat-o din Am citit pe faþa lui regretul omului ce ciment. Sculptez doar numele în marmorã, nu înþelegea nici ce se întâmplã, nici de ce. În plus, iar îmi zisese dom’le. * Fragment din romanul Praful de pe tobã. Cartea – Stai sã-þi spun. Era o zi de varã. fiului, în curs de apariþie la editura Bibliotheca. 71 Anul XV, Nr. 3 (168) • martie 2014 Cald. Spre prânz, ne-am pomenit cu o criminalii de rãzboi aveau dreptul la loc de femeie tânãrã, frumoasã, dar cam ofilitã. veci numai în închisori. La ce le-ar trebui Eu bãteam spre ºaisprezece ani. afarã? Amãrâþii nu vroiau sã riºte. Doamna Uceniceam pe lângã maistrul Loþi, un s-a întors la cãruþaº, pe care nu mai þin meseriaº de prima mânã. Mã cãzneam sã minte de unde îl ºtia, s-au înþeles ºi au pornit sap cu dalta, pe un rest de marmurã cu crucea spre Raion. Aºa a început stricatã, literele mari din alfabet, nenorocirea. Baþi la uºi ºi baþi ºi drumuri pe supravegheat cu coada ochiului de maistru. la Foruri. Dar degeaba. Tevaturã, amânãri, Doamnã s-a oprit, ne-a salutat, cã nu se ºtie care e Statutul criminalilor spunându-ne cã vrea o cruce pentru fostul executaþi dupã rãzboi, ziceau. Poate ar ei bãrbat, maior sau colonel, aºa ceva, care trebui o aprobare de la minister. Tovarãºul fusese împuºcat de comuniºti. Poate nu Prim Secretar îi sugerase sã renunþe la oraº ºtii, fiindc㠒mneata n-ai apucat vremile ºi sã monteze crucea într-un cimitir sãtesc. alea, cu procesele ºi Mareºalul Antonescu. A încercat în câteva comune. Însã preoþii „Fã-i tu crucea, a zis maistrul Loþi, sã vedem au dat din umeri. „Cruce fãrã mort în de ce poþi fi în stare.” Lucrul dracului, cã cimitir ce rost avea”? ziceau. Sfinþia Sa mortul nu avea mormânt. Nici doamna, loc Episcopul a refuzat sã o primeascã. Sfânta de veci al ei, aºa cã nu ºtiam la ce dimensiuni cruce fãrã groapã e o blasfemie, i-a sã o croiesc. Fiindcã atunci aveam mãsurã transmis prin secretarul personal. Femeia, pentru fiecare cruce. Trebuia sã ºtii ce faci. dom’le, sta sã-ºi piardã minþile. Dormea Acum sunt toate otova. ªi nici clienta nu pe unde apuca, mânca din an în Paºti, cum avea mulþi bani. Muncã din greu, câºtig vine vorba. Cãruþaºul, om cu griji ºi cu puþini. Dar nu necazul ãsta a fost cel mai familie, s-a dat bãtut ºi s-a întors acasã, mare bai. Sã vezi. pãrãsind crucea la marginea Raionului, în Tãcuse câteva minute, alungând parcã câmp. Acolo a rãmas ºi doamna nu ºtiu un vis urât cu mâna, ºi îmi relatã, cu lux câte zile, ca un fel de santinelã ce pãzea un de amãnunte, ceea ce urmeazã: colonel fãrã o groapã creºtineascã undeva, – Dupã douã sãptãmâni am terminat oriunde. Dandanaua s-a lungit mai multe lucrarea, scrisã ca la carte, þais. Mi-am dat luni. Doamna a colindat prin nu ºtiu câte toatã silinþa, ca sã le arãt de ce pot fi în orãºele ºi oraºe, a avut discuþii cu primari stare. Doamna, mulþumitã, ne-a plãtit ºi cu Mitropolitul. Fiecare refuza în felul precum fusese înþelegerea; ºi ajutatã de un lui. Au prins-o frigul iernii, ploile de cãruþaº, de mine plus alþi doi gropari din primãvarã, vânturile mari. Zicea cã s-ar fi cimitir, am încãrcat crucea într-o hurubã nãpustit potopul peste lume, dom’le. Turna trasã de un cal. Apoi ne-a mulþumit cum din cer nu cu gãleata, cu ciºmeaua. Rupere se cuvine, ºi-au plecat, târâº-grãpiº cu de nori. Fereascã Dumnezeu! ªi ea, pe crucea spre oraº. Doamna zicea cã ºtie strãzi, fãcutã ciuciulete, tot se mai târa spre dumneaei un cimitir mai potrivit: Foruri. Unii, mai cu suflet – sunt ºi d’ãºtia, „Bunavestire.” Poate îl cunoºti. Trecuserã nu? Oameni de toate felurile – i-au trântit-o, vreo zece luni, aproape o uitasem, eu verde: „Cuconiþã, stai în banca dumnitale, lucram la alte cruci, când a oprit la poarta nu te pune cu tovarãºii ãi mari, cã ãia nu cimitirului cãruþa. De pe caprã a alunecat glumesc”. Degeaba. Uite-aºa, au apucat-o o doamnã. Avea mers nesigur, paºii rari ºi Paºtele pe drum. La Bucureºti, dupã ce ochi înceþoºaþi de friguri. Lângã ea a aºteptase multe ceasuri pe la uºi de ºefi cu coborât ºi omul ce mâna un cal sfrijit. O funcþii importante, s-a trezit sãltatã de gloabã. Dom’le, cum sã-þi zic, era acelaºi Securitate. Ãia, oameni aspri, n-au trata-o atelaj, acelaºi om ºi, culmea, cu aceeaºi cu mãnuºi. Au pus-o, dom’le, sã îi dea cu cruce ºi aceeaºi doamnã care comandase subsemnata... liru... liru, au înghesuit-o sã crucea. Dom’le dragã, m-am cutremurat renunþe, au ameninþat-o, ce mai, lucrul când am das nas în nas. Slãbise ca o dracului! Sã-ºi bage minþile în cap, sã lase scândurã ºi avea cearcãne la ochi ºi riduri. criminalii de rãzboi cât mai e timp. Dar Mai sã nu o recunosc. Îmbãtrânise. Vrei dacã crezi cã s-ar fi dat bãtutã, iar greºeºti. sã-þi zic ceva? Nu împlinise nici treizeci Cã nu s-a dat pe brazdã, dom’le. Au trecut-o de ani. Da’ arãta de peste petruzeci. Aici, toate nãduºelile. N-a renunþat cu niciun în punctul unde stai ’mneata ne-a spus toatã chip. Adicã sunt femei din astea firave ºi povestea, de ne-am îngrozit. Crezi, dom’le fãrã multã vlagã, nu strici nici doi bani pe c-a gãsit un loc de veci? Posibil? Da de ele, ºi când colo, uite, dom’le, de ce sunt unde! Fiindcã trebuia autorizaþie. ªi asta în stare! Vremile au ros-o ºi pe dinãuntru n-a putut obþine. Angajaþii de la Sfatul ºi pe dinafarã ca limbricii. Dar a rezistat. Popular ziceau cã mortul ar fi trãdãtor. Iar Aºa ceva, mai rar. LITERE 72 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni PROZà ªtefan Dorgoºan

COªMARUL*

Mã joc. Cuvintele nu au astâmpãr. Are vintrele încurcate! Cautã în permanenþã. Se plictisesc dacã Îmi dãdeau leacuri. Din cauza lor îmi stau pe loc. Sunt mai rele ca migratorii. vãrsam maþele mai aprig. Fug de la faþa locului sã nu fie prinse în Am plecat din sat, la ºcoala flagrant când se potrivesc cu lucrurile profesionalã. Ce tristeþe pe pãrinþi, ce cãrora li se aseamãnã ºi le spun pe nume. bucurie pe mine. Scãpam de veºnicie, de Ce-a fost întâi: oul sau gãina? Lucrul sau sapã, de coada vacii, de câmpia fãrã cuvântul? Materia sau gândul? Întâmplarea orizont, dar mã simþeam, în sfârºit, viu, sau imaginaþia? adicã liber. De parcã mã nãscusem cu Sunt doar un cuvânt care se rosteºte, nicovala în sânge, nu cu gluga de coceni. lãsând în urma mea un trup! Visez N-am cãutat armãsarul schilod din grajd încântarea stelelor care se topesc pe bolta cu tava plinã de jãratec. Nu aveam timp de subþire ºi lãptoasã spre dimineaþã. Preotul pierdut. satului zicea cã sunt eretic. Pãgân sau M-am urcat în primul tren, care pufãia nebun! nãrãvaº (Ce plãcere! Ce minunat produs – De mici vã bagã politica în cap. Unde al revoluþiei industriale! Ce libertate de este Eminescu? S-ar rãsuci în mormânt! miºcare!) ºi am plecat la oraº. Apoi am – Dar Ovidiu? îl întreb. Cartea Sfântã observat cã nu eram singurul din sat. Ce e în limba lui ºi limba lui a fost prima literã micã e lumea? de lege a fiinþei noastre! În ceea ce-l Din goana trenului lãsam în urmã priveºte pe Eminescu a fãcut-o ºi nu i-a cãtune meschine, insignifiante, rãmase de folosit la nimic. Destinul ne paºte o singurã râsul istoriei ca o dârã de ruºine, datã. Sã nu ne amãgim: nu existã un al imaginându-mi mãreþia ºi forfota virilã a doilea botez! Cine l-a creat pe om: munca oraºului. Eram încântat de visul meu. Nu sau Dumnezeu? Lumea nu e împãrþitã, e m-aº mai fi întors, nici mãcar cu privirea una singurã! Nu este un cuvânt despãrþit M-am înºelat. A fost mai repede decât în silabe. m-am aºteptat. Nu s-a legat de mine. A remarcat cu Preotul a plecat ºi el din sat, la Canal. tristeþe: Mai apoi am aflat cã nu o fãcuse de – Dacã te nãºteai înainte, om te bunãvoie ca sã salveze sufletele fãceam! Nu toþi meritãm secolul în care nãpãstuiþilor de acolo. Fusese arestat trãim. împreunã cu un grup de profesori cu care Înainte de ce? Suntem trup pe pãmânt organizase o ºezãtoare romanticã. Erau la momentul potrivit de ceasurile astrale. duºi, în timpul liber, când icneau de atâta Nicio secundã în plus, niciuna în pierdere. spart la cariera de piatrã, la cules de Altfel ar fi haos! porumb. Treaba lor, nu mã interesa. Religia fusese scoasã dintre materiile Celãlalt grup fusese avansat. Pãzea ºcolare. Materialiºtii erau la putere. Mã cuceririle revoluþionare ºi raþiile de gaz visam noaptea spãrgând tunele în stânci ºi lampant, produse alimentare, textile ºi mâncând ºine de cale feratã. În pântece încãlþãminte. Treaba lor! Nu-mi puneam îmi ardeau cãrbuni. Doftoroaiele, dându-ºi astfel de probleme. Ziarele urlau: lupta de coate, îmi prevedeau zile negre: clasã se ascute, duºmanul nu doarme, – E rãzbolit, sãracul! N-o duce mult! sabotaj împotriva intereselor naþionale! Auzisem la difuzor: * Fragment din farsa „Strãlucita carierã politicã a – În puternica economie închinatã unui activist, fost mecanic de locomotivã, care a denigrat partidul slujit cu devotament toatã viaþa” . creºterii nivelului de trai ºi satisfacerii 73 Anul XV, Nr. 3 (168) • martie 2014 cerinþelor de consum ale întregului popor, am auzit-o de când venisem la oraº. ªtiam indiferent de naþionalitate, pierderile sunt cã nu o sã mã aºed jos, adicã pe covor, ci planificate! pe unul dintre scaunele aflate lângã uºa Drumul spre sãrãcie era pavat cu mari capitonatã. Primisem o lecþie de civilizaþie succese. Nu se gãseau ouã, zahãr, mãlai, urbanã pentru cã la noi, în sat, la Bisericã, carne, ulei Totul era pe cartelã sau pe la Primãrie, la Dispensar, la ªcoalã, la sub tejghea. Precepþie, þãranii aºteptau în picioare ºi se Nici nu am început bine ºcoala, cã la mai ºi striga, din când în când, ca sã se începutul primului trimestru, toamna ºtie, ca un avertisment, la câte unul care desigur, ne-au suit în camioane ºi ne-au se fâstâcea de tot: dus la cules de porumb. Înapoi în sat, de – Scoate-þi, bã, cãciula, cã nu eºti unde abia mã bucurasem cã am scãpat. glugã de coceni în mijlocul câmpului sã te Ne mobilizau: plouã-n cap! ªi nu te mai scãrpina dup㠖 Naþiunea are nevoie de mâncare! ceafã cã nu eºti la mã-ta-n bãtãturã. – De ce nu merg toþi? am întrebat. – Sãrut mâna, coniþã, mã iertaþi! Nu eram prost, dar mã deranja faptul rãspundea umilit þãranul, rãmânând, de cã în camioane ne-au urcat numai pe cei fricã, nemiºcat în continuare. care stãteam la cãmin ºi veneam de la þarã. Când s-a întredeschis uºa capitonatã, Nu ºi pe orãºeni. duduiþa fâºneaþã m-a îndemnat, desigur Am auzit ca prin vis: sâsâind printre dinþii cu strungãreaþã: – útia nu-s obiºnuiþi cu munca! Fac – ...Si(!) Intrã! Si(!) mai multã pagubã. Si(!) Simþeam cã eram un favorizat Dupã întrebarea discriminatorie mi s-a al soartei, cã lumea se deschide pentru fãcut Dosar. Am aflat mult prea târziu, mine. Am intrat timid. Aveam în faþã o dupã ce au fost deschise arhivele încãpere mare cât naosul unei biserici Securitãþii: sabotor, oponent al regimului, fãcute de creºtini gospodari, iar în locul în duºman al poporului. La urmãtoarea care trebuia sã fie altarul, se afla un birou întrebare probabil cã l-aº fi urmat pe popã lat cât ograda bunicii ºi înalt cât ºirele de la Canal ºi nu mai apucam sã citesc paie ale lui tataie Prin comparaþie, rapoartele turnãtorilor semnate cu porecle Primarul satului stãtea într-o odaie de (nume de cod, secrete pentru totdeauna!). chirpici! Oricum ideea mea era fixã, chiar dacã Directorul, un tip decupat din revistele fugisem de munca la câmp: la cules de luptelor revoluþionare, nu s-a miºcat de cucuruz sã meargã ºi orãºenii! Sã vadã ºi pe fotoliul din piele de acelaºi fel cu care ei cum e viaþa la þarã ºi sã nu se mai întrebe era capitonatã uºa prin care am intrat. de ce fug þãranii de la sat la oraº. Socotisem în mintea mea cã au fost În lan, la capãtul rândului de porumb, tãbãcite vreo duzinã de viþele pentru am ieºit primul. Am fos numit ºeful clasei. acoperitorile bãtute în þinte pe suportul de – Partidul are încredere în tânãra nuc. Pe pereþi atârnau portrete de chelioºi, generaþie! a râs unul dintre pedagogii bãrboºi, cu cuºme, fãrã, zâmbitori, însoþitori care stãteau pe marginea tarlalei, zâmbãreþi etc, ca sfinþii pe zidurile bisericii ca niºte gardieni publici, sã nu fugim din la care popa îi punea pe þãrani sã se tabãra (lagãrul!) de muncã. Bã, n-auzi cã închine. te laud! Dacã vrei te ºi cânt. I-auzi: „Bagã Cocoþat pe cireada de vite tãbãcite, nasu’ în porumb/ ºi scoate pãnuºi din piticul mi s-a adresat cu un glas revoltat: rând!” Hop! Hop! Hop º-aºa! – Si(!) ce, mã? Te uiþi ca la muzeu M-am prins: vorbe politice, ideologie, si(!) nu-þi vine sã crezi?... Le-am preluat propagandã. Folclor orãºenesc. Perfidie! de la vechiul regim. Vezi în ce huzur trãiau? Suna ca dracu! Pedagogii nu primeau Ziceau cã luptã pentru dreptate. Libertate, normã la recoltat. Ce bine e sã fi pedagog, egalitate, fraternitate! Pe dracu! Niºte mi-am spus. bandiþi! S-au omorât între ei, care pe care M-a chemat la Cancelarie. Duduia de sã punã mâna pe caimac. Asta-i revoluþia! acolo, fâºneaþã ca Ileana prin fâneaþã, mi-a Osul conteazã, plutonul executã. Ghilotina spus prin strungãreaþã, cu oarecare re- soartei! a zis marele „Rembo”*. útia vor spect, neaºteptat pentru mine, care ieri mã vedeam la spart piatrã pentru Canal ºi azi * N-am desluºit cine ar putea fi acest Rembo! Rambo la Cabinetul Director: – Sylvester Stallone, actorul? Sau Rimbaud? – Si(!) Stai jos si aºteaptã! Si(!) (Arthur, poet francez simbolist, 1854-1891: Mâna A fost prima vorbã omeneascã pe care care þine condeiul valoreazã tot atât cât mâna care þine plugul!) LITERE 74 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni fi noii „dumnezei”! scos o vorbã. Piticul sãri cu clonþul: Mã uitam mirat ºi nu înþelegeam. Era – Locomotivele ºi revoluþiile nu sunt egoist, dar corect. Nu m-ar fi surprins sã pentru fitecine! Proºtii cerºesc, deºtepþii mintã. Evita. Am marºat, fãcându-mi cruce cuceresc! Cine vrea sã rãmânã de cãruþã cu limba în cerul gurii: sã stea la coada vacii! – În revoluþie ideile se schimbã ca Putea sã zicã orice. Mã simþeam ca rufele murdare. Ce nu se spalã, se arde! vitele intinse pe uºa capitonatã ºi pe fotoliile Bref: nu poþi iubi o singurã femeie, nu poþi în care piticul îºi lãfãia fundul: eram în muri doar pentru o idee! Noaptea ucide pielea lor! Holocaust fãþiº. Îmi venea sã câmpia cu roua pe licurici ºi învioreazã urlu: „Atunci de ce ne chinuiþi ca pe hoþii marele oraº din pulberea de stele! Urãsc de cai?” Bine cã m-am abþinut. Aº fi stricat meseriile care mor la apusul soarelui ºi frumuseþe de delaþiune. Zise înverºunat: hangiþele care se culcã odatã cu gãinile! – Istoria, între noi rãmâne, e vorbã Gãsisem antidotul. Simþeam cum i-am goalã! Mi-e scârbã de ea: merge înainte, pus pistoanele în miºcare. dar oamenii sunt tot ãia! A glisat-o spre un ton catifelat, dar Tac. Piticul gesticuleazã nervos din mobilizator: mâini peste cireada argãsitã: – Desigur, desigur! Vei pricepe mai – Ce, bã, de ce taci ca o glugã de târziu. De aceea ne-am orientat cãtre coceni? Unde te trezeºti aici? În câmp? Te dumneata, cu origine þãrãneascã sãnãtoasã, faci cã plouã? care þi-ai exprimat opþiunea sã intri în Era sã rãspund din reflex: „Sãrut rândurile clasei muncitoare, sã te trimitem mâna, coniþã, mã iertaþi!” M-am abþinut în tabãrã de instruire a tinerilor activiºti. la timp ca sã nu îngroº gluma. Ar fi fost Apoi, dacã vei obþine rezultate bune, mergi rãu de tot. Se vedea cã l-am ambiþionat: la ªcoala de partid, în paralel cu Cursul de – Dacã mai repeþi figura de la cules de maiºtri. Nu-i greu, examenele vor fi porumb te trimit la carcerã. Stahanovistule! echivalate. Trebuie însã sã te strãduieºti Cine te-a pus sã spargi norma pe rând? sã faci Liceul tehnologic la seral. Apoi Drept rãsplatã acum pleci tot la cules de facultatea muncitoreascã ºi... porumb într-un cuib de puturoºi care nu Rãmãsesem mut. Cred cã ceea ce au reuºit sã-ºi strângã recolta. Unde crezi? v-am spus pânã acum era numai în Chiar în satul tãu! Þãranii de acolo s-au închipuirea mea, cã vorbele o luaserã razna plâns la judeþ cã le-au plecat tinerii ºi nu înaintea faptelor care nu se petrecuserã mai au cu cine sã facã noua revoluþie în încã. Tãcerea care apãsa pereþii camerei agriculturã. Iar noi, orãºenii, aºa ca mine, era edificatoare. ca tine, trebuie sã fim solitari cu aliaþii noºtri A izbucnit fiara care zãcea în el, de clasã. Nu-i putem lãsa la greu. Suntem trezindu-mã din reverie: cu toþii fãrã rost în lume dacã rãmânem – Ce-ai rãmas mascã, bã, mãmãligã? unii fãrã alþii! Este singura soluþie ca sã Ce te uiþi transcendental la mine? Crezi cã ieºim din rahat. Rãmân goale hambarele te-am chemat aici pentru cã nu am altceva þãrii! Partidul a hotãrât! mai bun de fãcut decât sã-þi fac educaþie? Iar visam. Aceeaºi obsesie: porumbul! ªcoala asta de pramatii îmi mãnâncã zilele. Nici la cules de struguri nu era bine pentru ªti ce a fost înainte? cã ne-au pus botniþã. Iatã o idee nouã: sã Ridic din umeri. Simt cum îmi zboarã ne trimitã la cules de cãpºuni! Poate o fi duºumelele de sub tãlpi. mai bine. Nu mã puteam concentra. – Nu, tãuraºule, nu pension de Mãmãliga din mine era pe cale sã domniºoare, ci ªcoalã de corecþie. Nu s-a explodeze! Nu cerusem ajutor. Altcineva schimbat nimic: acelaºi local, aceleaºi hotãra în numele meu. Cum adicã folosinþe, acelaºi personal, aceeaºi „Partidul”? Coºmarul mã pândea din profesori, aceleaºi metode, acelaºi di- ungherele minþii! Îmi venea sã-mi iau rector! Colectivul nostru este strâns unit câmpii Monstrul de fier înghiþea jar ºi în jurul partidului. Firma ºi lozinca: tânãra scotea aburi pe nãri. Pufãind sacadat pe generaþie în pas cu vremurile noi! ºinele dintre tarlale ºi silozurile înalte de Întemeietorii ºcolii noastre au gândit un cereale de care se izbeau nemilos pãsãrile viitor strãlucitor: locomotiva este ca iscate în zbor de zgomotele maºinãriei, îmi revoluþia, ori ajunge la mausoleu, ori la fãcea în necaz: „fiare” vechi! Ai înþeles? – „Nu mã prinzi! Nu mã prinzi!” Nu! Pentru mine ambele destinaþii Ce pretenþii sã ai de la o glugã de simbolizau acelaºi lucru: cimitirul! Dar n-am coceni? 75 Anul XV, Nr. 3 (168) • martie 2014 PROZà Iulian Filip

DOUÃ BUZUNARE ALE SPERIETORII DE PE MÃGURA CU MACI ªI FLOAREA-SOARELUI

Trebuia sã-i iasã o prozã neordinar㠖 nici eventualilor pasageri, nici autobuzului, ºtia cu ce o începe, cu ce o încheie. Dar s-a nici... cerurilor... Nici lui nu-ºi vrea o întâlnire luat cu o schiþã în creion a ceea ce numea prea rapidã cu soþia, care e foarte departe de sperietoarea de pe mãgura cu maci ºi floarea cele ale culturii din Centru... soarelui, apoi ºi-a zis cã aplicã o culoare mov O apucã Ulise linie dreaptã spre Mãgurele, în loc de spãlãceala motivatã a zdrenþelor unei afundându-se în mama naturã, care, dimpreunã sperietori, iar efectul l-a dus cu ispita la cu eterna miºcare, tãmãduieºte ceea ce nu a transpunerea pe pânzã a motivului, care l-a dat nici Ministerul Culturii, nici Ministerul captivat în asemenea hal, încât a reuºit câteva Finanþelor, numai cât barul din Centru, unde variante ºi-i mai rãmânea pofta sã încerce alte preþurile mai þin cont de realitãþi... efecte cromatice... Era altceva decât proza Realitatea e cu un amurg grãbit, care-i sacrificatã? Mai mult? Mai puþin? scoate – nu prea departe de Mãgurele – o Cã i se pãrea bun subiectul ºi pentru un mãgurã cu o sperietoare uriaºã, înfiptã sã scurt metraj, ferit pe cât se poate, de didacti- sperie pãsãrile agresoare, care nu þin cont de cism, dar, oricum, o notã înruditã cu cea a intenþiile economice ale proprietarului ministerului ocrotirii sãnãtãþii – excesul de pãmântului de pe mãgurã, iar el o fi având ceva bãuturi alcoolice nu duce la bine!... – nu o în vedere semãnând floarea soarelui ºi aceastã putea evita, dar ar fi provenit din gura soþiei puzderie de maci... Nu era chiar amurg – apusul lui Ulise. A lui... Ulise? soarelui mai scãpãta o lance de raze pe Se surprinde cã i-a gãsit ºi nume garderoba sperietorii ºi lui Ulise i se pare cã-l chelarului clubului din Mãgurele (sã-i zicem vede pe Hristos zbãtându-se pe cruce, chiar astfel satului, pe urmã revenim!...), ºefului desluºeºte, parcã, ºi zângãneala unei legãtori cãminului cultural dintr-o localitate fãrã de chei la brâul Mântuitorului ºi se întreabã ce personalitate, chemat în centrul raional – la chei sã poarte Hristos, cã nu aveau cluburi în Centru, femeie! – la una din rarele convocãti acele timpuri – sãrãcie!... ªi nu se mai ºtie ce se a purtãtorilor de chei culturale, unde... chiar întreabã, dar întrebãrile îl opresc cu înoptatul ce sã-ºi spunã cã mai au de fãcut, când nu ai pe mãgura cu maci ºi cu floarea soarelui... nici cu cine (cluburile dispun de o unitate ...L-au cãutat toatã noaptea – soþia cu jumãtate angajaþi), nici cu ce (sãrmanul primar, vecinii, cu organele... Oricum, om la casã Ulise de culturã sã-i ardã?)... Dar spre sfârºitul verii ºi soþia îºi punea întrebãri de altã naturã, mai te mai gândeºti, îþi mai faci iluzii (când eºti concretã, mai ales uitându-se în partea celor chemat la Centru!) – dar dacã ceva se doi copii fãcuþi cu chelarul ei ºi al culturii schimbã? dar dacã ceva se dã? Mãgurelelor... Întrucât nu se schimbã, nu se dã nimic L-au gãsit tot pe mãgurã, cercetând ceea (în proza pe care o gândea), Ulise se rãcoreºte ce a gãsit în cele douã buzunare ale sperietorii: cu ce-i place sã gãseascã mai la îndemânã ºi în unul – un pahar, în altul – o paginã scrisã mai ieftin ºi... constatã cã nu se poate întoarce de mânã... la Mãgurele cu autobuzul – ºi nu cã nu i-ar fi Paharul o fi având o menire clarã: rãmas bani de drum (nici nu contabilizeazã prãºeºte proprietarul, prãºeºte, iar când îi e conþinutul buzunarelor), dar în asemenea sete... Cu paharul e clar ºi pentru cei din stare de spirit i se face milã de ceilalþi culturã, dar ºi pentru ceilalþi... eventuali pasageri din autobuzul ce s-ar fi Pagina scrisã mãºcat se întitula ºi mai angajat sã-l ducã acasã, dar care autobuz mãºcat: ªTII CUM A MURIT HRISTOS?... neapãrat s-ar fi prins a roti, a ameþi, a se Cine nu ºtie cum a murit Hristos? Între doi rãsturna cu toate cerurile ºi... nu le vrea rãul tâlhari a murit!... LITERE 76 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni Când a vãzut titlul mãºcat la rãsãritul auzite cândva pe undeva, altele – neobiºnuite: soarelui (cã la rãsãritul soarelui s-a trezit – om coºciug, copârºãu, casa mortului, lada, tron, de la þarã, chiar dacã e din culturã, deºteptãri casa de brad, jgheab, lemn... matinale!), a închis ochii (cã i se deschideau S-a prins cã a gãsit ce sã facã din nucul greu) ºi cãuta rãspunsul, ºi acesta i-a venit... uscat pe care nu se îndura sã-l taie – o aºchie între doi tâlhai a murit!... ªi i-a plãcut, ºi l-a de creangã mai avea viaþã, mai da frunze ºi o intrigat cã ceea ce scria sub titlul mãºcat tot mânã de nuci... Pentru altceva mai de viaþã aºa începea (cã dacã începea altfel nici nu mai nu prea ajungea lemnul nucului, dar de douã ºtie dacã citea totul din pagina celui de al doilea aripi ºi un capac pare sã-i ajungã ºi chiar sã-i buzunar)... Între doi tâlhari a murit Hristos, rãmâie... Cum sã nu-i rãmâie, dacã îºi face ºi dar cei doi tâlhari nu erau totuna. Ceilalþi ferestrele? Cum fãrã ferestre? Tron fãrã sã toþi erau mai jos de Hristos ºi de cei doi tâlhari vadã Þapãn Împãrat pe ce cãi merge pânã se care nu erau totuna. Adevãrat, ºi cei de jos alege druimul – doar unul? nu erau totuna – erau toþi mai jos decât A înþeles limpede cã-ºi face sieºi (!) sicriu Hristos, dar nu erau totuna... când potrivea ºi la aripa din stânga sã facã Atât! Ulise întorcea întrebãtor foaia pe fereastrã în dreptul ochilor ºi surâdea cu cealaltã parte ºi le-o întindea celor din jurul anticipaþie, închipuindu-ºi-i din urma sicriului lui, care nu înþelegeau lectura matinalã a pe deºtepþii din satul lor abia stãpânindu-se sã ºefului lãcaºului de culturã din Mãgurele. ªi nu-ºi prea dea coate: ia ce ºi-a fãcut deºteptul!? nici cheile de la club agãþate la brâul roºu al Nu trebuia sã treacã prea mult timp pentru sperietorii nu le ºtiau citi... dezlãnþuirea... coatelor... Nu, nu! Era bine, sãnãtos meºterul, tronul – în pod, dar satul Sicriu împrumutat – cu procente fierbea ca un roi de viespi cu un roi de albine L-au intrigat... ferestrele. Douã ferestruici împreunã: cum sã fie cu ferestre sicriul? cine mici – dar ferestre în toatã legea: una în l-a vãzut? e nebun? peretele din dreapta, alta în peretele din S-a surprins cã i-a trecut supãrarea ºi stânga... sicriului! Sicriu cu ferestre!!! Ce-i nedumerirea (cum s-a aflat?) mai curând decât trebuie mortului sã vadã? i s-ar fi pãrut... Asculta roiul de glume ºi de Nu fãcea sicrie. Meºter tâmplar, meºter lume uluitã ºi se surpindea înseninat: lumea! la tot ce se poate de fãcut din lemn diferit, dar Dar i-a venit ºi i-a cãzut în genunchi unul numai nu sicrie! Prin-ci-pi-al! Ori un fel de cu mortul – cã l-a luat pe neprins de veste ºi teamã? Pentru lume – varianta întâia cu nu are când ºi cu ce ºi... sã-i împrumute sicriul, principiile. Varianta a doua n-o recunoºtea cã o sã i-l întoarcã, la sigur, ºi cu... procente! nici pentru sine cu toatã fermitatea – ce sã te Cum vine asta... l-a luat pe neprins de temi de... tron? Mortul pe tron? Împãrat! Douã veste? Cum sã te anunþe moartea cã ai sã ai... ferestre sã aibã sicriul, ca sã vadã mãria-sa porãialã la cutare datã? Nu a putut sã-ºi facã... þapãnã pe care din cele douã cãi o sã-i fie tron dinainte ºi sã-l punã în pod? ªi cum sã-l drumul – pe fereastra de pe dreapta o sã fie împrumute? Duce mortul la groapã ºi i-l tot iarbã verde, înfloratã (spre rai, adicã), pe întoarce? Cum... sicriu cu procente? Cum o cea din stânga – pietre ºi mãrãcini... sã-i întoarcã sicriul? Cã el... tron ºi-a fãcut – Explicau în emisiune ºi cum se face sicriul cu aripi de nuc ºi cu ferestre ºi cu... ºi de ce la fund e ca un fel de scar㠖 douã Nu se ridicã din genunchi omul viu cu leaþuri (ca douã ºine de cale feratã) lungi, de mortul pe neprins de veste ºi... cad la lungimea lui Þapãn Împãratul, ºi nouã leþurele înþelegere – scurtã: dupã porãiala cu Þapãn transversale, peste care se aºterne stuf: sã se Împãrat sã-i aducã scândurã ca lumea – sã-ºi aeriseascã mortul?... Scarã, stuf ºi... nu se facã la loc tronul, cã moartea nu dã telegramã, prãvale împãratul, dar are legãturã cu þãrna tot trebuie sã te gãteºti... mai din strâns, tot de mai aproape...... Frumoase sicrie, cu geamuri de tot felul S-a pomenit cã face scara... De-a cui se fac – de-o vreme încoace – în satul lor, ºi lungime? Pentru cine? S-a mãsurat, parcã-s mai luminoase înmormântãrile (din întrebându-se cât loc liber se lasã la cap ºi la punctul de vedere al celor de pe tron). picioare, ca sã nu îndoaie împãratul genunchii... N-a cãutat prea lung scândurã pentru cap ºi picioare – de regulã împãraþii devin cuminþi, nu prea cu tropãitul ºi sãritul... A fãcut scara ºi a dosit-o. A fãcut talpa ºi... streaºina – tot le-a ferit din ochii celor care-i trec pragul. Cui ºi cum sã explici ce faci, când nici tu nu ºtii ce te-a apucat sã faci... tron?... Cum se mai cheamã sicriul prin diferite geografii româneºti? Cã se întreceau cei trei folcloriºti din emisiune cu tot felul de denumiri, unele parcã 77 Anul XV, Nr. 3 (168) • martie 2014 PROZà Nicolae Rotaru

PÃCÃTOSUL SACRU*

Da, sunt un diletant, însã unul care ºtie ªtefan Trucalã ca mare maestru în ACSUP! ce nu vrea. Nu ca aceia din proverbe care nu (Sper ca nu l-am supãrat pe prim-priorul ºtiu ce vor! Sunt ca un membru al unei suprem ºi acceptat Al Kamer, necum pe co- organizaþii selecte ºi oarecum misterios-dis- priorul Li Tzî, mult mãrite Scriitorinc ºi fin al crete, dacã tot port o insignã la rever, o rozetã meu, Nelu Roatã! Despre luminatul Imperator care m-a scos dintr-o încurcãturã, fiindcã un nu îndrãznesc sã spun nimic, afarã de salutul revanºard punitiv venea sã mi-o tragã pentru ºtiut: Ave! Cu toate cã, oricât o fi de spãlat, cã nu i-am acordat prioritate de trecere pe o abdatat, transplantat, electronizat creierul zebrã ºtearsã de pe aleea Poiana cu Platani, „meu”, nu pot sã uit ce am avut de tras c-am dar vãzând insigna Rotary, s-a mulþumit sã-mi tras în decembriada noastrã sau Romida ’89 arate obrazul ºi sã-mi atragã atenþia sã nu mai a voastrã. ªi ca ºi când n-ar fi fost de ajuns, pun în luminã nefavorabilã Clubul! Din punct ce-am tras ºi câte mi se trag pentru c-am de vedere al apartenenþei e vorba de o dezvãluit câte ceva în Amintirile unui deturnare simbolicã, fiindcã eu aparþin altei terorist! De-aia zic, ºi tu ºtii ce vreau sã spun: aglutinãri responsabile ºi efectorii numitã aº mai completa ceva dupã Ave pentru Marea Confrerie a Salvatorilor Uniunii Imperator. Poate la momentul resetãrii Planetare. Ea, MCSUP, azi – din pricini de temporale care, dupã cum spune Lilian Dinea globalizare – ajunsã parte a unei asociaþii de vãlidãdeanul, bate la uºa noului experiment confrerii (ACSUP), m-a consacrat ºi mã milenar!) gestioneazã, încã de la recrutarea în orb, ca Dar sã nu mai pierd vremea cu tribulaþii licean („realist”) la Gãneºti ºi, apoi, pe ce pot sã nascã interpretãri. Mai bine sã-mi parcursul anilor ’70, când a avut loc iniþierea exersez mâna pentru sãrbãtorile de iarnã, cãci la discreþie. Adicã în ascuns, deºi în vãzul toþi care mã ºtiu „bardist” (cum zice vecinul camarazilor cãtãnie de la Sibiu ºi al celor de brunet Garoy Spaniolu poetului!) îmi cer sã ofiþerie de la Câmpina. (Am zis bine, iubite evoluez pe teme date, mai ales, ca moº ce prim-prior Nell Roth ºi prieten al meu sunt, pe subiectul celor ºapte magnifici ai Scriitorinc alias Vanea Kolesov? Sã nu mai calendarului ortodox, aºa ziºii „ºapte moºi de fiu acuzat ori, Doamne fereºte, sortit iarn㔠care „gestioneaz㔠sãrbãtorile încenuºãrii, ca prietenul Priþache, care nu interferenþei dintre ani: Andrei, Nicolae, Ajun, ºi-a þinut gura!) Crãciun, ªtefan, Vasile ºi Ioan. Exersez ºi Totuºi, dragul meu Scriitorinc, cred cã repet sau ratez, douã astfel de „petiþii” mã vei lãsa (în viaþã) sã spun cã deºi sunt de destinate unor asemenea bãtrâni de legendã: acord cu deviza A servi mai presus de sine Cerere cãtre Moº Nicolae (Sfânt ierarh (pe limba prea puþin dragã mie: Service Above ºi moº prea generos, / De mai cerem daruri sã Self) ºi deºi caut ºi eu rãspunsuri la n-asculþi, / C-am pus ghetele la uºã, fain patrulaterul aceloraºi precauþii (Este acesta frumos, / Sã le umpli ºi-am rãmas desculþi!) adevãrul? Sunt corect faþã de toþi cei ºi Solicitare lui Moº Crãciun (Dragã moºule, implicaþi? Voi genera bunãvoinþã ºi nouã, te rog fierbinte, / Fã-ne pentru Anul prietenie? Voi fi benefic pentru ceilalþi?) nu Nou un mare dar, / Adu-ne în fruntea þãrii sunt rotarian. Cultul pentru cele patru egide Preºedinte, / Dar sã nu alegi din nou un (elitistã, eticã, eroicã ºi eroticã) deºi se marinar!) interfereazã cumva cu circumstanþele ºi Când oi scãpa eu de maladia asta a contextele funcþionale ale altor coagulãri dis- rimatului ºi a ritmatului aiurea? Cred cã crete (gen Opus Dei, GuMo, Franc- niciodatã, fiindcã vãd cã printre românii Masonerie, NOII) rãmâne marca fabricii (nãscuþi poeþi!) de toate vârstele bântuieºte zisa molimã a versificatului. Acum câteva zile * Fragment din romanul Uzina de otravã, în am fost la lansarea unei cãrþi de sonete, a pregãtire. LITERE 78 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni unui fost coleg de structurã cu epoleþi – eu la câta oarã, o vecinã de pe scarã a citit ultima presa scrisã, el la presa zisã! – care e plinã cu mea carte, un volum de povestioare, rurale, porno-obsceno-lascivo-libidinoºenii! Mãcar urbane ºi sub-urbane, intitulat Casa de-ar fi fost corecte, cãci chiar aºa urât pãcatelor, ºi ºi-a pus mana pe creºtet, mirositoare ar fi devenit înghiþibile, cum identificându-se cu un personaj negativ care spunea cineva despre aºacevaurile lui Emil traverseazã unele story-uri încopertate. Te Brumaru, dar nu e cazul. Culmea e cã rog sã mã ajuþi, cum ºtii Tu mai bine sã scap prefaþatorul, un neica nenea, ca ºi amfitrionul, de acest stigmat, un motiv de stres care i-a un nenea neica, plus vreo câþiva vorbitori chinuit la vremea lor pe mai toþi autorii care aparþinând domnului Public, inclusiv o au încercat sã fie realiºti, încercând sã se „actriþ㔠mare-n þâþã, au lãudat opera marelui situeze prin fapte ºi personaje în epocã ºi în maestru al microfonului. ªi, atunci, eu, realitate! ªtiu, soluþia este sã mai am puþinticã cumintele cãzãtor în pãcat cu gura (mã rog, rãbdare, cã nu va mai fi nevoie de ajutor, cã e cu tastatura!), de ce sã-mi fac scrupule cã cam timpul sã-mi fac catrafusele, cum se unii ºi altele strâmbã din nas la vederea spune, sã-mi pregãtesc bocceluþa de scânduri rezultatului scremerilor mele cerebrale? Pãi, pentru drumul din urmã. Totuºi, poate mã mai zãu, aºa! Eu sunt un înger pe lângã drãcosul laºi sã finalizez ºi restul capodoperelor ratate îndrãzneþ care foloseºte fãrã nici o perdea antum. Hai cã nu-Þi mai cer nimic. M-am lecuit. cuvinte agresive, contondente, otrãvitoare. Mai ales c-am vãzut un mare actor, argeºean Dar, mai bine sã-mi vãd de-ale mele. de-al meu, care fiind acuzat de un deputat cã-n De-ale noastre. De-ale dumneavoastrã, filmul în care a jucat ºi mai ales în rolul prietenii mei. Care mã înþelegeþi ºi mã interpretat, este blamabil pentru demersul acceptaþi ca pe un pãcãtos ce face pe sfântul. anti-educativ, limbajul vulgar, þinuta Unul care crede c-a apucat pe urmele lui Axel neglijentã, gesturile obscene, a reacþionat ca Munthe ºi cã are ce epiciza din acumulãrile ºi Fiul Tãu, într-un moment de mare încercare, sale de muncã, viaþã ºi activitate când a zis: „Iartã-i, Doamne, cã nu ºtiu ce revoluþionarã! Ca ºi când aº cita din altã Carte fac!” ªi acel actor a conchis: „Personajul sus de la San Michele, zic: situat a reacþionat vitriolant fiindcã s-a – Of, Doamne, cãrui regn ai hãrãzit sã recunoscut în poveste, în atitudine ºi în replici, aparþin? De ce, Bunule Pãrinte, ai vrut sã fac în comportament ºi în întregul joc. E mare parte din singurul neam care vorbeºte, dar ºi talent, e dovadã de culturã sã te detaºezi, sã din acelaºi, singur, care-ºi mãnâncã semenii? nu te vezi tu într-un story, sã accepþi cã Romeo Nici cele mai vorace fiare nu se sfâºie ele între ºi Julieta au existat la Verona aºa cum în mai ele, ca noi, oamenii! ªi mai mult decât atât: nu toate scrierile pãmântului existã Fãt Frumos ucid decât atâta cât le trebuie pentru ºi Moº Crãciun. Greºesc, Drãguliþã Doamne? supravieþuire, realizând astfel o ordine ºi un Mulþumesc: iau tãcerea Ta ca pe un rãspuns echilibru, o selecþie a teferilor ºi puternicilor afirmativ adresat unui pãcãtos sacru, dacã care sã ducã mai departe specia. Nu, nu mã nu te deranjeazã sintagma! suspecta de recurs la darwinism ºi cu atât – Da, moº Scârþalã, aºa a zis coana mai mult la cel social, al împãrþirii semenilor în Zambilica Birjã, mã informeazã consoarta- egali ºi mai egali, în aleºi ºi numiþi cei mai logogrif Catela, rupându-mi legãtura cu buni, cei mai cei mai, cei mai demni sã ducã divinitatea. mai departe steagul umanitãþii. Simpatia ºi – Ea cãreia îi umblã aiurea bibilica ºi-i tot empatia cu arianismul ar fi ultimul meu recurs zboarã adesea pãsãrica! mã fãcui cã mã mir. de Stan Pãþitul! Dar, cum spuneam, Doamne, – Ea, dânsa ori dumneaei! A zis cã ai sunt contrariat cã numai noi, superiorii, pus-o pe nasol în cãrþi, dar cã pe ea o doare trestiile gânditoare, vârfurile, mãsura tuturor în pãrþi, cã ºi aºa, nu te citeºte nimeni ºi e lucrurilor ne mâncãm (în câinie se zice, deºi sãtulã lumea de subiectele fâsâite pe care le câinii, e drept, se încaierã, dar nu se ucid, nu tot mesteci ca pe-o mãmãligã într-un tuci sub se devorã ei înde ei!), ne scoatem din luptã care s-a stins focul. (uneori, chiar înainte de începerea luptei), ne – Trebuie sã recunosc cã-mi plac zisele, dãm la gioale, cum zice vecinul Garoy, ne chit cã sunt mincinoase. Cum sunt, de fapt, ºi tachinãm, ne subminãm, ne excludem!... Cred filele scrise de mine. Minciuna epicã, la o cã þi-e cunoscutã zisa lui Hobbes: Homo adicã, e ca un fard pentru un obraz de doamnã homini lupus Þi-este, cum sã nu, cã doar de vârsta a treia: ascunde realitatea, dar pune Tu ne inspiri nouã, zoon poloticonilor, zisele în valoare realismul ºi scrisele!... Doamna Tela nu prea fu mulþumitã cu – Scuzã-mã puþin, Prea Bunule, cã tocmai explicaþia, aºa încât trase o concluzie mai a intrat în camera mea de lucru, roaba Ta casnicã: devotatã ºi consoartã a mea de prima dat㠖 Amãrâtului ãluia de Darînsã care zace Catela Trucalã sã mã informeze cã, iarãºi, a în pãmânt nu e în stare sã-i facã o pomenire 79 Anul XV, Nr. 3 (168) • martie 2014 de trei ani, cã i-a fost soþ ºi i-a fãcut un copil, vehementã ºi îndreptãtoare de atitudini, dar cu pricopsitul de Pricopie Fiereanu, noul moravuri, comportamente. Am abandonat furnizor de foloase muiereºti, se afiºeazã de proiectul, mergând la prima bombã de cartier parc-ar fi madam de Pompadur! sã probez dacã sunt considerat diliu. „Aveþi Ne-a întrerupt conversaþia de bucãtãrie ºampanie scumpã?” „Da, franþuzeascã. O susnicii de la etajul patru. Cei mulþi, bruneþi ºi doriþi cu mentã ºi lãmâie?” „Nu, cu borº natu- neliniºtiþi. C-am mai spus: la mine-n ral ºi cucutã!” Dupã un timp, m-am convins: Colenchina trãiesc bãºtinaºi, adicã indigeni. „ªefu, e un dilimescu la masa aia. A cerut Hindigeni, mânca-v-aº, cum zic ei. ªi au ºampanie cu borº ºi cucutã!” „Unde, fã? Ãla? dreptate: sunt hyndigeni. Gen indieni! Ei sunt Nu pare, diliu. ªi parcã-l cunosc, cã l-am vãzut pe cale sã preia comanda cartierului, fostã printre granguri la depuneri de coroane de mahala. Mai ales dupã ce veneticii – chinezii flori la monumentul cu drepturili omului. Sã ºi arabii – au început sã se împuþineze. Au nu fie, în puii mei, vreun acoperit de la sereiu fãcut bani ºi pleac㠖 bogaþi – acasã. Au mai sau de la deneau. Ia mai du-te sã-i iei comanda rãmas ceva sirieni, cã acasã la ei s-a rãzmeriþit o datã!” ªi þâþoasa brunetã mã abordeazã în Damascul, dupã modelul Bagdad, Tripoli, reluare: „Domnu, nu vã supãraþi, vreþi sã mai Tunis, Cairo, cuprinse de iureºul repetaþi comanda?” „Te-ai prins cã-s militar desprimãvãrãrile arabe cu explozii ºi percuþii. general acoperit Ehei, era o vreme când Dar autohtonii (românii de viþã veche – comandam Acum nu pot sã beau ºi eu o viþã de vie ºi þuicã de prun㠖 ºi hyndigenii ºampanie cu guler ca berea ºi cu cutã la gulerul iuþelii de mânã ºi spurcãciunii de gurã) sunt ãla ca vestoanele lui Mao Tze Dun.” „V-aduc aici (de mii de ani) ºi ºtiu ei ce au de fãcut: imediat. Nu înþelesesem Mã iertaþi!” „Dacã aº aleg ºi atât. În rest, se pun pe stat ºi pe fi cu vechimea revoltuþiei din decembrie mai aºteptat! Pe lenevit ºi pe lãudat sau pe hulit tânãr, nu te-aº ierta, cã meriþi. Al dracului, ºi manifestat! vecinul Garoy ºtie ce marfã bagã la înaintare „ ªi ca sã-mi fie dezvãþãturã de minte, atunci Am rãmas un diliu simpatic, am sorbit când am lãudat-o cã aratã miºto, pe þiitoarea piºvaserul sifonat, am plãtit domneºte ºi am lui Garoy ºi mamã a celor trei bãieþi ai lor, plecat tovãrãºeºte salutat militãreºte de ºeful Plexiglas, Pexal ºi Lindap, mi-a rãspuns c-o localului, convins cã m-a tras în piept. Eu sunt flatulez, dar n-am ºanse sã mã culc cu ea, cât convins cã eu i-am tras în piept pe toþi. Abia oi fi eu de tare în vânã, cum s-a auzit în bloc. acasã m-am dezmeticit, când doamna Catela Chiar aºa: propun sã rostim infinitivul verbului m-a anunþat c-a avut un ºoc atunci când a astfel: a flata, flatulaþie! Nu strâmbaþi din nas vãzut cã o elevã de clasa a VI-a, fiica fiicei ºi nu râgâiþi. Înainte de a mã considera scriitor unei colege a a sa de la grãdiniþã, a fost prinsã pe hârtie igienicã, haideþi în Colenchina sã fãcând sex oral în WC-ul ºcolii, nu cu un elev, vedeþi ºi sã auziþi în direct, dacã nu vã vine sã ci chiar cu pedagogul, care-i de-o seamã cu credeþi! Veniþi sã-l ascultaþi pe peºtele de tatãl victimei. „Care victimã?” era sã întreb, piþipoance Spaniolu, care atunci când e acuzat dar m-am abþinut mirat ca atunci când cineva cã e un pericol public, de agentul de poliþie la spune cã a auzit cum s-a crãpat de noapte, care cotizeazã cã e pericol public, el rãspunde când, se ºtie, cã nu se poate crãpa, cel puþin cu obrãznicie: „Nu-s pericol public, taticu. în expresii, decât de ziuã. N-am întrebat, dar Sunt privat, sã moarã mama ” tot am zis ceva ca sã nu tac: „Ehei, dacã ai ªi omul legii râde, ºi-ºi trece prin barbã vedea una ºi mai ºi! Se discutã la UE, iar în bancnota unsuroasã primitã de la Garoy ºi Veneþia s-a ºi aprobat, sã nu se mai viaþa merge înainte. Cu sau fãrã eroi, cu sau foloseascã termenii mamã ºi tatã, care sunt fãrã legi. Vechi sau noi! Viaþa vieþilor mã-sii! desueþi ºi trebuie scoºi din dicþionare cum De hoþ ºi de vardist! Dacã n-aº fi chel mi-aº s-au scos cuvintele þigan ºi jidan din DEX, smulge pãrul din cap, dar suferind de calviþie dar s-au introdus termenii ce desemneazã nu pot decât sã-mi fur singur cãciula. Cum organele sexuale bãrbãtesc ºi femeiesc, cu ne-o cam facem toþi, dedaþi cu votul, cu explicaþii extinse ºi etimologii abdatate. Se fac Occidentul, cu prezidentul sau pontul! Mama ºi propuneri pentru a se folosi expresiile cea nonagenarã, când a auzit de globalizare a pãrinte unu ºi pãrinte doi, pentru a nu-i crezut cã s-au întors ceapeul, cuascul ºi discrimina pe homosexuali!” globalul! „Doamne apãrã ºi pãzeºte!” murmurã Cine crede în creaþie, bine, cine nu sã ia Doamna K, se închinã ºi dispãru la televizor, aminte cã aceste închipuiri sau fantezii, chematã de Soliman Magnificul. Eu, domnul aceastã imaginaþie ori fabulaþie, este ruptã din Trucalã, de care cred cã v-aþi plictisit, îmi realitate. Realitate numitã cândva ªpaga ºi duc douã degete la tâmplã în chip de Glock ºpanga (nu mai numãraþi, are 13 litere!) pe ºi mã sinucid. Rezist, totuºi, percuþiei fiindcã, care o vedeam (ca pamfletar cu cãlimara de uºor cacofonic, curge apã caldã ºi vreau sã vitriol la brâu, ca meºterul Arghezi!) o satirã fac un duº. LITERE 80 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni IDENTITATE ªI DIVERSITATE Petre Gheorghe Bârlea

UMBRE ªI LUMINI ÎN CONFIGURAÞIA IDENTITARÃ A ROMÂNIEI DE ASTÃZI (1)

1. Am ales titlul de mai sus printr-o Altfel spus, am deplasat în mod voluntar evidentã inversare a ordinii cuvintelor din accentul spre primul dintre cei doi termeni în sintagma uzualã. În mod curent, se spune discuþie. „lumini ºi umbre”. Ne-am permis sã operãm 2. Este ceea ce ne-am propus noi aici, aceastã modificare pentru cã nu avem de-a dorind sã inversãm ordinea de receptare a face cu o expresie fixã din cea mai riguroasã realitãþii determinatului logico-gramatical al clasã a sintagmelor uzuale – „formule fixe”, sintagmei în discuþie care este România, în „cliºee” etc., acelea în care orice modificare esenþã, cu alþi doi determinanþi – configuraþia topicã schimbã sensul întregului complex ºi actualã. Mai simplu spus, ceea ce ne lexico-semantic, aneantizându-l, în cele mai propunem în rândurile care urmeazã este o multe cazuri (de ex., „ca nuca în perete”, „tobã descriere parþialã, subiectivã, mai mult decât de carte” etc.). În cazul de faþã, am folosit o o analizã ºtiinþificã a modului în care se expresie doar uzualã, relativ fixatã, ca atare, prezintã configuraþia identitarã a României la dupã o „lege a membrilor crescãtori”, începutul celui de-al doilea deceniu al teoretizatã, printre alþii, de clasicistul francez mileniului al III-lea. ªi, încã mai simplu, Jacques Marouzeau1 sau de stilisticianul încercãm sã sugerãm încã din titlu cã, în ciuda suedez M.E. Lindholm2. Ambii cercetãtori au opiniei comune, putem sã percepem partea remarcat cã în structura unor grupuri de întunecatã ca fiind „mai micã”, mai puþin cuvinte, formule ºi cliºee din limbile naturale, gravã decât suntem dispuºi sã o vedem, iar vorbitorii plaseazã, de obicei, întâi termenul pe cea luminoasã mai însemnatã decât am mai scurt, ca structurã fono-morfologicã, apoi putea sã credem. pe cel mai lung, întâi pe cel „pozitiv”, apoi 3. Contextul istoric în care plasãm corespondentul „negativ” º.a.m.d. Zicem, aceastã receptare este el semnificativ? aºadar, „cu mic, cu mare”, nu „cu mare, cu Întrebarea are un prim rãspuns de mic” (prin ordonare dupã o logicã a cantitãþii convenienþã: da, pentru cã noi trãim acum, în principiale), „la bine ºi la rãu”, nu invers aceastã actualitate ºi pentru cã orice mo- º.a.m.d. ment este potrivit pentru a-þi face o auto- Dar multe dintre aceste asocieri de analizã, fie ea ºi parþialã, subiectivã, cuvinte nu sunt chiar formule fixe, cum neºtiinþificã, un fel de audit intern periodic. spuneam mai sus. Aºa încât nu se pierde (to- Un al doilea rãspuns vine din contextul tal) sensul, dacã schimbãm ordinea. Cel mult, internaþional actual. România se aflã folosindu-le în deplinã cunoºtinþã de cauzã, angrenatã mai mult ca oricând în mecanismele puteam sã arãtam cã, prin inversarea ordinii create de o crizã economicã de proporþii, care obiºnuite a cuvintelor din sintagma le depãºeºte pe cele cunoscute în istorie sub respectivã, am dorit sã schimbãm perspectiva. numele de Marele Crah (1929), Marea Crizã

1 J. Marouzeau, 1933, „Groupes de mots, formules et clichés”, în: Revue des études latines, XI, 1933, pp. 85-92. Cf. ºi Idem, 1949, L’Ordre des mots dans la phrase latine, Paris: Editions „Les Belles Lettres”. 2 M.E. Lindholm, 1931, Stilistische Studien, Lund: Gleerup. 3 Ch. P. Kindleberger, 1996, World Economic Primacy: 1500 – 1990, Oxford: University Press. De fapt, cartea sa de referinþã este Manias, Panics, and Crashes: A History of Financial Crises, Wiley, 20055. Autorul a identificat 37 crize financiare internaþionale, între 1618 ºi 1988. Alþi specialiºti în istoria economiei, precum Gerard Caprio ºi Daniela Klingebiel, au analizat 116 crize moderne, cf. Episodes of Systemic and Bordeline Financial Crises, 2003, Internet: http://econ.worldbank.org/ view.php?id=23456. Pentru crizele din þãrile române, cf. Bogdan Murgescu, România ºi Europa. Acumularea decalajelor economice (1500-2010), Iaºi: Editura Polirom. 81 Anul XV, Nr. 3 (168) • martie 2014 (din anii 1930-1933) sau din altele, oarecum din sistemul sãnãtãþii º.a.m.d. comparabile, dacã le raportãm la epocile În ambele sensuri, cele mai multe imagini respective3. Anii 2012-2013 ºi începutul lui pot fi uºor demontate. De exemplu, în seria 2014 reprezintã convulsiile postoperatorii „pozitivã”, românul nu este deloc frate cu acestei crize, despre care nimeni nu îndrãzneºte codrul. Dimpotrivã, îi este un duºman atât de sã spunã cã a luat sfârºit ºi nimeni nu ºtie cât înverºunat, încât distruge cu ferocitate, cu o se va mai prelungi. vitezã de neînchipuit pânã acum un deceniu, Ne aflãm, aºadar, într-un moment istoric tot ce þine de pãdure – cursuri de apã, important, într-o actualitare fierbinte, cu ecosisteme – plante, vieþuitoare; aºezãri evoluþii de rãscruce, cu semne de schimbãri umane, configuraþie geo-economicã ºi majore pe mapamond, fie ºi dacã privim numai strategicã ºi, mai presus de toate, mediul spre noile economii emergente (China, Brazilia, ambiant. Invers, în seria „negativã”, nu India, Turcia, cu toate problemele lor, încã suntem noi nici cei mai corupþi, nici cei mai îndatorate trecutului), spre miºcãrile de cleptomani din lume ºi nici mãcar din Europa. emancipare din þãrile arabe sau, invers, cu Fenomenul continuã sã fie îngrijorãtor „ºi la manifestarea unor grave defecþiuni de case mai mari”, ca în Italia sau chiar ca în funcþionare a societãþilor pe care eram disciplinata Olandã. Nici cu deja proverbialele obiºnuiþi sã le vedem ca lideri incontestabili ºosele proaste ºi puþine nu suntem chiar pe ai lumii (SUA, în primul rând)4. ultimul loc – ne întrec cei din Ucraina etc. – 4. Situarea identitarã faþã de propria este adevãrat, ex-comunitari, deocamdatã. noastrã realitate ar justifica ºi ea jocul cu cei Altfel spus, nu suntem nici mai buni, nici doi termeni – lumini ºi umbre. În principiu, mai rãi decât alþii. Avem, însã, o particularitate: este cunoscut cã în tratatele de specialitate ne place sã ne ponegrim înºine, dar nu suntem sunt stabilite trei perspective pentru definirea deloc încântaþi când o fac alþii. Din aceastã identitarã culturalã, adicã spontanã sau particularitate se desprinde încã o faþetã a voluntarã, conºtientã, „construit㔠în timp – paradoxului român: contrastul dintre colectiv la nivel individual ºi colectiv: ºi individual: suntem de acord cã, la nivelul a) ce credem noi despre noi; colectiv, avem multe defecte, dar pretindem b) ce cred ceilalþi despre noi; cã, la nivel individual, fiecare dintre noi c) ce credem noi despre ceilalþi. constituie excepþia pozitivã. Or, în aceastã În ceea ce ne priveºte pe noi, românii, este privinþã, lãsând la o parte micile defecte un fapt cunoscut cã, din prima perspectivã, comune, pe care fiecare dintre noi le are, dar justificãm aproape fãrã excepþie diversele faþete în proporþie mai micã, uºor de „ascuns sub ale „paradoxului românesc”: avem despre noi preº”, ignorãm adevãrul cã indiferenþa faþã înºine o pãrere exagerat de bunã în aceeaºi de rãul comun este la fel de condamnabilã ca mãsurã în care avem ºi o pãrere exagerat de implicarea în susþinerea activã a acelui rãu. proastã. În privinþa celor bune, ne bazãm pe Recent, un analist îºi intitula articolul în care cliºee, deseori însuºite prin sistemul educativ: vorbea despre jaful din pãdurile româneºti toleranþa etnico-religioasã, frãþietatea cu „În timp ce tu dormeai”, parafrazând titlul codrul, respectul faþã de datinile strãmãºeºti unui cunoscut (ºi destul de siropos) film ºi altele, de tipul „românul s-a nãscut poet”, american. Ideea centralã a articolului era c㠄am fost o pavãzã la porþile Europei”, „avem o semnalele de alarmã ale câtorva oameni þarã bogatã cu oameni sãraci” etc. În cele rele, conºtienþi ºi activitatea câtorva ONG-uri sunt ne bazãm pe cazuisticã: sindromul adamic (nu absolut ineficiente, atâta timp cât autoritãþile ducem la capãt nimic din ceea ce ne locale ºi centrale sunt inconºtiente, propunem), „descurcãreala”, blestemul incompetente sau chiar complice cu jefuitorii, ºoselelor scumpe, proaste ºi puþine, batjocura iar masa populaþiei este indiferentã5. Din faþã de un potenþial agricol, industrial, turistic pãcate, pentru noi, din nou istoria ne învaþã de excepþie în lume sau, mai nou, cãderea cã asemenea atitudini se consemneazã ºi la liberã a sistemului de învãþãmânt, catastrofa popoare mai cunoscute în evoluþia

4 Ne gândim la faptul cã de acolo s-a declanºat criza mondialã, în anul 2008, ºi cã la sfârºitul anului 2013 s-a evitat la limitã pericolul incapacitãþii de platã a milioane de salariaþi, pericolul închiderii a mii de instituþii publice etc. 5 Cãtãlin ªtefãnescu, „În timp ce tu dormeai”, în: Dilema Veche, X, 514, 19-23 XII, 2013, p. 10: „Se taie pãdurea mai rãu decât o fãceau orcii din Stãpânul inelelor. Nu prea existã închipuire, fantezie, putere de expresie care sã formuleze la dimensiuni reale mãcelul ecologic la care suntem martori. Suntem prea preocupaþi sã stãm comod în fotoliu ºi sã cãscãm ochii la bâlciul zilnic, pânã ne ia somnul... În timpul asta, domniile lor lucreazã. Profesional. Sistematic. Fãrã sã lase nici un bob în urma combinei. Prin creierii munþilor, prin neguri..., în timp ce noi dormim, duduie niºte tractoare cu puteri de tanc. Taie drumuri adânci ºi ajung unde nici mãcar Muma Pãdurii nu s-a aventurat în adolescenþã. De-acolo încep sã taie ºi sã ducã la vale cantitãþi neînchipuite de lemn. Curg pãdurile ca niºte râuri învolburate. Asta, pentru cã râuri adevãrate nu vor mai fi în curând. Sunt alþi bãieþi care se ocupã ºi de treaba asta: ...bagã râurile de munte în tuburi subterane... În timp ce noi dormim, coºmarul din pãdurile patriei urmeazã un drum neabãtut, spre noi culmi de civilizaþie ºi progres...” LITERE 82 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni civilizaþiilor. În antichitate, de exemplu, incompetenþa crasã, incompatibilitatea pe Demostene i-a fãcut „adormiþi”, de-a dreptul, toate planurile cu locul ocupat de diverºi pe concetãþenii sãi, în celebrele discursuri actanþi în ierarhiile administrative, politice etc. „filipice”. Nu a reuºit sã-i scoatã din conduc spre blocarea oricãror mãsuri de toropeala autosuficienþei, din perimetrul remediere a unor grave deficienþe economico- comoditãþii cotidiene, aºa încât întâi Filip al sociale, juridice ºi ale sistemelor – învãþãmânt, Macedoniei, apoi fiul sãu, Alexandru sãnãtate, ordine publicã. Gafe parlamentare Macedon ºi locotenenþii acestuia au reuºit monumentale, precum cea din decembrie în planul lor de cucerire a Greciei, ca parte a 2013, cu privire la modificarea Codului Penal, lumii supuse lor6. frâneazã brusc ºi pentru perioade lungi 5. Despre realitatea negativã a modernizarea României. Continuarea României se vorbeºte mult, uneori cu monitorizãrii pe justiþie ºi amânarea sine die a voluptatea autoflagelãrii, aºa încât oricând intrãrii în spaþiul Schengen sunt mecanisme se pot sintetiza câteva leit-motive ale concrete ale funcþionãrii acestor frâne. discursului identitar conceput a contario. Singura soluþie pe care o gãsesc Absenþa unor ideologii în viaþa politicã totdeauna decidenþii pentru colectarea ºi, mai ales, absenþa unei strategii de banului public nu este crearea locurilor de dezvoltare social-economicã pe termen lung muncã, stimularea liberei iniþiative ºi ar constitui esenþa stãrii proaste actuale a managementul raþional al marilor companii naþiei. Politicienii noºtri, lipsiþi de pregãtire falimentare, nici stimularea accesãrii de specialitate, de principii morale ºi chiar de fondurilor europene, ci vechea ºi infailibila patriotism, „trãiesc clipa”, în sensul cel mai metodã a impozitãrii marilor producãtori, a rãu al expresiei. Încearcã sã cârpeascã gãurile întreprinderilor mici ºi mijlocii ºi, mai ales, a prea mari, încearcã sã treacã cu bine peste populaþiei de rând7. O decãdere fãrã prece- provocãrile de moment ºi sã se menþinã la dent a moravurilor publice pare sã completeze putere pentru satisfacerea unor interese aceastã imagine. Dispariþia oricãrei personale, prin compromisuri nesfârºite. autocenzuri în manifestãrile obºteºti la cel mai Realitatea este cu atât mai tristã, cu cât înalt nivel: mahalagism, grobianism, violenþã România, în perioada antebelicã ºi interbelicã, în comportament, analfabetism ºi aceeaºi a avut douã-trei generaþii de oameni politici violenþã în limbaj8. de cea mai bunã calitate – bine pregãtiþi Ca sã nu mai prelungim aceastã intelectual ºi profesional, susþinuþi de principii prezentare în negativ, pe care o cunoaºtem etice solide ºi sãnãtoase, oameni cu viziune cu toþii, citãm, ca o sintezã a sintezei, politicã, socialã, economicã, bine angrenaþi cuvintele filosofului care se strãduieºte sã în lumea contemporanã lor, bine intenþionaþi. rãmânã, totuºi, lucid ºi echilibrat, în aceste Astãzi, proiectele de anvergurã, strategiile de vremuri: dezvoltare durabilã ne sunt impuse de marile „Stãm prost cu economia, cu finanþele, puteri ºi marile organisme internaþionale: cu corectitudinea, cu competenþele ºi cu FMI, BM, UE, SUA º.a. simþul rãspunderii...Suntem guvernaþi Analiºtii spun cã niciodatã clasa politicã brambura, am ales în Parlament personaje nu s-a aflat la un nivel profesional ºi moral de mâna a doua ºi a treia, presa e plinã de atât de scãzut ca acum. Corupþia generalizatã, vulgaritãþi”9.

6 Cf. P. Gh. Bârlea, Peithous demiourgos. ªtiinþa ºi arta convingerii în antichitatea greco-romanã, Bucureºti: Grai ºi Suflet – Cultura Naþionalã, 2000, pp. 79-88. Absurdul merge mai departe, în istorie. Cercetãtorii moderni considerã cã, la scarã istoricã, mai valoroºi decât cinstitul ºi patriotul Demostene s-au dovedit cuceritorii macedoneni ºi, implicit, cozile lor de topor din Grecia, deoarece înglobarea acesteia în noul imperiu a facilitat o mai rapidã ºi mai largã rãspândire a culturii ºi civilizaþiei greceºti în lume. 7 România are cel mai mare numãr de biruri din Europa ºi unul dintre cele mai mari din lume. Din 2014, s-au aprobat (în comisii, cel puþin) impozite care frizeazã absurdul: taxã pentru parcurgerea unui traseu turistic (între Peºtera ºi Padina, de exemplu, chiar dacã mergi pe jos – 5 lei pentru fiecare membru al familiei); taxe pentru stâlpi, iazuri, baraje, furnale, taxe cabinele telefonice, pentru sere, pentru asfalt, chiar dacã acestea se plaseazã în interiorul instituþiilor sau fermelor. Chiar ºi universitãþile de stat trebuie sã plãteascã 5% din încasãri, în loc sã primeascã bugete mãrite de la stat, în conformitate cu inflaþia. Pe de altã parte, mai nou, primãriile localitãþilor au liber sã stabileascã drept impozite pentru populaþie orice sumã doresc. 8 Cf. Andrei Pleºu, „Perplexitãþi, nervi, oboseli”, în: Dilema veche, X, 516, 2013, p. 3. Cf. ºi idem, „Pentru o politicã mai femininã”, în: Dilema veche, X, 515, p. 3. Privind meseriile de bazã ale parlamentarilor, observã autorul, rezult㠄un spectacol tulburãtor”: diverºi ingineri, medici, antrenori de arte marþiale, ºoferi, mecanici auto, preoþi secularizaþi, cântãreþi de hip-hop, juriºti cu studii la Universitatea Ecologicã etc. „Analizând declaraþiile de avere, rezultã bogãþii fabuloase: câte 3 Mercedesuri, 100.000 de m 2 teren construibil, nenumãrate case/vile, iahturi, vaporaºe, elicoptere, milioane de euro în conturi; chiar ºi datoriile la bãnci spun multe – unul are 800.000 €, altul 2,3 milioane de €. Foarte mulþi au dosare penale: dimineaþa sunt audiaþi la Procuraturã, la DNA, iar dupã-amiaza voteazã legi în Parlament. De la aceºti oameni aºteptãm noi valoare! În ce þarã din lume primii trei oameni din stat ºi-au impus membrii familiei pe posturi publice foarte bine plãtite?” 9 Andrei Pleºu, „Români fericiþi”, în: Dilema veche, X, 504, 2013, p. 3. 83 Anul XV, Nr. 3 (168) • martie 2014 PHILOSOPHIAE IN CIVITATE Pompiliu Alexandru

INDIVIDUL ªI GRUPUL (2)

Marie von Franz, o discipolã a lui Jung, indivizi exemplari, care se sustrag într-un aratã cã cu cât gradul de civilizaþie este fel legilor sociologice. Individul schizoid, mai mare, cu atât regulile comportamen- având un comportament patologic, tului social devine mai flexibile, adicã nerezolvându-ºi propriile contradicþii, armonizeazã grupul cu masa. O rigidizare influenþeazã direct nivelul social, care prea mare sub formele raþionale nu devine ºi acesta patologic. Dar acum se conduce decât la o explozie în sfera pune întrebarea: ce este normalitatea? Când afectelor a cãror energie cere sã fie este socialul bolnav ºi când individul? eliberatã. Încã explodãm dupã evenimentele Întrebãrile acestea pot sã declanºeze mii din ’89, ca o reacþie normalã la de reflecþii filosofice. Vorba discipolului lui primitivismul încarcerãrii afectelor sub Jung, von Franz: când în Statele Unite vezi niºte idei care nu aveau, în plus, nicio un om dezbrãcat, stând într-un picior în acoperire valoricã. Birocraþia de astãzi piaþa publicã ºi adorându-l pe Dumnezeu, reprezintã o revenire spre acest primiti- chemi ambulanþa. În India, acelaºi individ vism. Astfel, ajungem la situaþii stupide din va fi considerat un sfânt. Care este deci prea multã dorinþã de controlare raþionalã. criteriul de normalitate? Este evident cã De exemplu se ajunge ca de dragul unei rãspunsul nu se poate gãsi decât în culturã. reguli care trebuie orbeºte sã fie pusã în Vedem cum un dialog al culturilor nu ne- practicã, o Primãrie a unui oraº, cum ar fi ar conduce decât spre o înþelegere a Târgoviºte, sã îºi dea singurã aprobare acestor fenomene sociale ºi individuale. pentru a se folosi de propriile servicii ºi Mai mult, acest dialog va întãri culturile bunuri. Existã aºadar o contrarietate izolate, care se vor înþelege pe sine cu mult schizoidã în sânul social ºi individual. mai bine prin poziþionarea aceasta faþã în Adicã, în locul unei conlucrãri între faþã cu un alter. În acest moment o culturã, comportamentul instinctiv, emoþional, rigid un grup social care aderã la o idee/pasiune ºi cel conºtient, cognitiv ºi flexibil, între se va concentra în jurul unei teme. Cu cât aceste paliere ia naºtere o reciprocã aceastã temã sau idee este mai clar ºi mai faultare. Adicã ne deplasãm într-un spectru în acord cu fiinþa indivizilor, cu atât al extremelor; între explozia afectivã ºi respectivul grup sau culturã sunt mai emoþionalã, rigidã ºi fãrã pic de nuanþare – puternice. De la o asociaþie sportivã pânã a se vedea susþinerea oarbã a unui erou de la un grup politic, aceastã temã trebuie sã paie cum ar fi Becali sau Nãstase, care, existe pentru a da aceastã forþã. Dacã, în dacã simpatia îi declarã nevinovaþi, nu schimb, vorbim despre valori fluctuante, existã altã variant㠖 se ajunge la fanatismul impuse iraþional ºi cu modificãri multiple ideologic în care regula este regulã fãrã ºi dese, atunci nu vom obþine decât o excepþie, ajungând la o rigiditate matematicã definiþie purã a gloatei. Aºadar, dacã privim acum, fãrã niciun corespondent în viaþã. mai atenþi grupurile politice, vom ajunge Or, flexibilitatea reiese numai când acest foarte repede la aceastã concluzie: este spectru conlucreazã, iar terenul sau spaþiul vorba de cele mai multe ori despre o gloatã acesta de conlucrare este cultura. Nu existã politicã, ºi nu despre un grup. Nu au niciun alt suport în afara acesteia. Cultura, cu þel nobil, nicio valoare autenticã în centrul anexa sa, educaþia, reprezintã substratul intereselor lor, în afara unor pseudo-valori. unde aceste tensiuni trebuie sã fie rezolvate. În momentul în care stânga se uneºte cu Or, acum se produce ºi deplasarea spre dreapta, ca în cazul struþo-cãmilei noastre individ, nu numai spre social. Cultura este numite USL, atunci nu poþi vedea decât fãcutã de anumite modele, de anumiþi exact acest fenomen patologic pus în LITERE 84 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni practicã. Unirea este doar de conjuncturã, Binele fãcut cu cap, adicã bine gândit, nebazatã decât pe un considerent emoþional cântãrit. Oamenii slabi ºi nesiguri vor de scurtã duratã. Ideile din spatele acestor imediat sã urce social, vor funcþii înalte ºi doctrine nu au cum sã stea în aceeaºi salã, sã facã parte din organizaþii care sã nicidecum sã conlucreze pentru a obþine cuprindã întreg globul. Doctrinele lor sunt un rezultat mulþumitor pentru indivizi. cele care se terminã în „isme”. Se identificã Acest grup este consolidat, puternic, doar cu spiritul grupului în acest fel ºi doreºte în mãsura în care ar fi avut o temã, o idee, sã devinã liderul acestuia. Este normal în o valoare axã, care ar fi orientat ºi emoþiile acest caz sã ia apãrarea grupului în faþa ºi afectele indivizilor. Or, aceºtia se bazeazã oricãror „atacuri” externe, chiar ale unei doar pe o atmosferã iraþionalã, artificial justiþii care vine ca impusã din afarã. Grupul constituitã sub forma unui grup, care nu politic dominat de astfel de indivizi va fi ºtie exact ce anume trebuie sã facã ºi de veºnic un teren de luptã pentru putere; ce. Emoþiile trag într-o direcþie, mintea singura valoare existentã fiind cea care o în alta. Cu cât coerenþa aceasta afectivã dã grupul în sine, netratând vreo secundã îi uneºte mai mult pe aceºti indivizi, cu efectiv calitatea acestei valori. Este ceva atât creºte agresivitatea lor împotriva unor de genul, „nu conteazã unde voi fi, impor- „duºmani” sau „necredincioºi” (în cazul tant este sã fiu director undeva”. Valoarea integriºtilor religioºi). Observaþi individualã superioarã este sufocatã de discursurile politicienilor ºi vedeþi cât de asemenea indivizi care îºi etaleazã dorinþele des apare acest cuvânt – „duºman” – în egoiste într-un mod exagerat. Valorile cele transmise de ei. gregare, cele care þin de imediata acþiune a Dar cum ajung sã ne conducã cei mai biologicului ºi eu-lui luptã cu acribie pentru rãi? Veºnica întrebare la care cãutãm a îndepãrta ameninþarea valorilor rãspunsuri din direcþii diferite. Individul care superioare, spirituale, proprii individului exprimã maxima noastrã de început este care se preocupã efectiv de evoluþia în componenta de echilibru, factorul sãnãtos, acest sens. Primul suferã de primitivism, care de cele mai multe ori rãmâne totuºi la al doilea de izolaþionism. Omul politic ar acest nivel individual, pãstrând o distanþã trebui sã gãseascã dreapta mãsurã între între el ºi grupuri sau mase. În general, de aceste extreme. De aceea aceasta pare a fi aici vine neimplicarea politicã a multor vocaþia ºi/sau meseria cea mai dificilã, cea indivizi care sunt destul de echilibraþi inte- pe care Platon o considera deasupra rior. Neimplicarea aceasta nu vine din cauza filosofiei. Este simplu pentru individul unui anumit comportament patologic – înzestrat sã se izoleze ºi sã îºi vadã de pro- social. Vine tocmai din acea suficienþã de pria mântuire. Filosoful cu adevãrat sine. Individul respectiv poate sã meargã desãvârºit este cel care a renunþat la aceastã ºi singur pe calea individuãrii. Se mântuire proprie, deºi ar putea oricând sã mântuieºte singur sau cel mult într-un grup i se dedice, pentru a ajuta pe cei mulþi sã la care aderã ºi pe care ºi l-a selectat sau se mântuiascã. În acest fel el iese din construit singur – familia, prietenii, colegii condiþia de individ pentru a trece în cea de de breaslã, asociaþia etc. Acþiunea politicã individ în grup, adicã politician. Pentru o identificã corect, ca fiind una a maselor, non-filosof, adicã pentru omul apropiat nefiind ghidatã de o gândire, de o valoare doar de valorile pãmântului, care nu a gustat autenticã în jurul cãrora acþiunile s-ar niciodatã din alte valori decât cele care îi ordona. Politicul este corect identificat satisfac propriul Eu, este destul de greu sã aºadar cu gloata ºi cu masa amorfã, se menþinã izolat. Lumea se nãruie în jurul ghidatã doar de dorinþe ºi afecte aflate sub lui dacã Eul sãu nu iese în evidenþã prin pragul unui superior demers de individuare. luptã, prin urcare socialã. Politicianul A face politicã sau a face parte dintr-o provenit din acest aluat individual nu poate masã amorfã, grobianã ºi urmãrind interese niciodatã sã vadã pe cei mulþi, sã meschine a devenit un fenomen similar. gândeascã la un eventual bine al tuturor Individul superior gândeºte în acest fel. deoarece este continuu preocupat de Acesta emite maxima despre care tot propriul Eu. Totul este duºman în jur ºi vorbim. Ceilalþi, cei care susþin dezvoltarea agresivitatea este forma de acþiune pentru Eu-lui ºi deci a tuturor tendinþelor egoiste, a învinge veºnic rãzboaie. Oare cum va trece în planul doi Sinele. Eul ne dezvoltã credeþi vreodatã cã societatea va ieºi din tupeul ºi impertinenþa, suficienþa egoistã primitivism fiind condusã de astfel de de sine ca aroganþã. Sinele este cel care ne indivizi? Biologic nu au cum sã vadã ce deschide spre ceilalþi, spre valori înalte, spre este superior! 85 Anul XV, Nr. 3 (168) • martie 2014 STEIURI George Anca

GEORGE H. MEAD DESPRE D. DRAGHICESCO*

M. Draghicesco , într-o broºurã Alternativa pe care autorul o substituie intitulatã Le Probleme du Determinisme acestei ipoteze este cea a societãþii, sau o Social ºi într-o carte urmând cu un an mai conºtiinþã socialã generalã (este imposibil sã târziu, Du Role de l’ individual dans le se determine pe care anume dintre acestea o Dterminisme Social, a prezentat o declaraþie are el în minte), care este matricea din care apare asupra relaþiei dintre sociologie ºi psihologie, conºtiinþa individualã. Relaþiile sociale sunt care, în orice caz, scoate in relief puternic reale, obiective, ºi, potrivit autorului, sursa problemele legate de relaþiile acestor ºtiinþe . tuturor stãrilor de conºtiinþã care se aflã mai În prima sa lucrare, M. Draghicesco se presus de cea mai simplã senzatie ºi impuls. În ocupã de diferenþa pe care el o concepe ca loc, deci, de un creier cu epifenomenul sãu, existând între ºtiinþele sociale ºi ºtiinþele conºtiinþa, care nu este decât umbra realitatãþii, naturale pozitiviste. Acestea din urmã, acolo se aflã plexul social, care nu este doar ca potrivit lui, servesc sã profeþeascã viitorul, o þesãturã ºi bãtãturã de fapte, dar este, la urma printr-un studiu al trecutului. Trecutul le urmei, însãºi substanþa conºtiinþei. Fazele mai oferã faptele care în uniformitatea ºi simple, nereflexive, ale conºtiinþei ar fi, prin invariabilitatea lor dezvãluie legile care urmare, dependente de determinismul fiziologic determinã succesiunea necesarã a al corpului fizic, în timp ce procesele superioare evenimentelor în viitor. Acestui grup de din care apare individul conºtient s-ar ridica ºtiinþe trebuie sã aparþinã biologia, iar dacã din ºi ar depinde de complexul social ºi individul urmeazã sã fie definit ºi analizat de determinismul sãu, un determinism care este o fiziologie ºi o psihologie dependentã de teleologic pe când cel dintâi este mecanic. fiziologie, ºi de o sociologie care urmeazã Autorul aduce în aceastã discuþie acelaºi traseu, determinismul ºtiinþelor sociale problema moºtenirii de trãsãturi dobândite, va fi cel al biologiei . ajungând la concluzia cã pot fi precizate numai Împotriva acestui fapt, autorul face un pro- acele trãsãturi care decurg din condiþii test viguros. Baza protestului este cã permanente în mediul înconjurãtor, ºi care vor evenimentele de conºtiinþã nu pot fi predicate, continua sã aibã aceeaºi valoare pentru forme pentru cã ele izvorãsc dintr-o sursã care se aflã descendente pe care le-au avut acele forme mai sus decât cea a fenomenelor naturale. În parentale în care a apãrut variaþia. El conclude primul rând, el constatã cã fenomenele de de aici cã acele condiþii atât de instabile ºi conºtiinþã sunt de un caracter cu totul diferit . variante precum cele ale mediului social nu Ele sunt într-o mare mãsurã raþionale ºi pot fi, eventual, temei pentru moºtenirea teleologice în structura lor, în timp ce fenomenele trãsãturile dobândite ale vieþii conºtiente. naturale sunt mecanice. De aici el trece la Astfel apare un alt tip de moºtenire în lumea discuþia despre natura relaþiei dintre corp ºi socialã prin care caracteristicile dobândite sunt conºtiinþã. Ipoteza cã conºtiinþa este un pronunþate pe calea instituþiilor sociale. Baza epifenomen este respinsã din cauza eficacitatãþii moºtenirii în lumea biologicã este cã rezultatele evidente a conºtiinþei în conduita noastrã, în dezvoltãri au fost asimilate în textura materiei timp ce doctrinele paralele ale materialismului ºi biologice, astfel încât forma-copil aduce spiritualismului sunt trase în þeapa caracteristicile sale complet determinate cu ea contradicþiilor ºi implicaþiilor lor metafizice. în lume; în timp ce în lumea socialã forma vine pe cât posibil ca o paginã albã, cu nicio * Recenzie la Du Role de l’ individual dans le caracteristicã încã înscrisã pe ea, dar gata Determinisme Social ºi Le Probleme du pentru determinarea mediului sãu social prin Determinisme Social, Determinisme Biologique educaþie ºi formare . Astfel, se face o distincþie ºi Dterminisme Social. D. Draghicesco. Du Role capitalã între cele douã lumi, care pare pentru de l’ individual dans le Determinisme Social. D. M. Draghicesco cel mai important moment . Draghicesco . Paris, Felix Alcan, 1904. p 367. Le Probleme du Determinisme Social, Determinisme Aºa cum am indicat, existã o întreagã Biologique et Determinisme Social. D. lipsã de analizã a acestei dependenþe de Draghicesco. Paris, Editions de la Grande France, mediul social. La un moment dat, autorul 1903. p 99. subînþelege cã complexul social este un mediu LITERE 86 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni obiectiv antecedent existent înainte de în timp ce însuºi acest proces de creºtere a conºtiinþa cãreia îi este substratul într-un extensiei societãþii implicã o diferenþiere a anume sens. Altãdatã el implicã faptul cã noilor funcþii sociale ºi o organizare mai existã o conºtiinþã socialã generalã din care profundã decât ar fi putut exista în oricare apare conºtiinþa individualã. În timp ce pãrea dintre comunitãþile mai mici . Aceastã miºcare sã respingã poziþia lui Wundt cã aceastã este atât de continuã ºi neîncetatã încât nu i conºtiinþã socialã trebuie sã aparã în cea a se poate pune nicio limitã, cu excepþia indivizilor, el nu discutã nicãieri în mod integrãrii finale a rasei, deºi pas cu pas cu adecvat aceastã asumare, nici relaþia acesteia aceastã rãspândire a vieþii comunitare, trebuie cu o teorie a conºtiinþei cognitive. sã creascã adâncimea ºi intensitatea Se adugã la aceasta prezumþia autorului cã conºtiinþei sociale. Atunci, aici avem ivirea evenimentele din lumea conºtiinþei pot rezulta continuã a sintezei noi ºi neîncetate. din cauzaþie fãrã nicio serie fixã ori recurentã, ºi, Dacã vom examina procesele de finalmente, urmând paºii lui Tarde, sugereazã conºtiinþã ºi procesele sociale mai în detaliu cã lumea socialã este tânãrã în comparaþie cu vom gãsi cã percepþia este exprimatã în aceea fizicã; cã nenumãratele ere necesare termeni de psihologie modernã ca o formã de pentru a clãdi sistemul solar ºi una din planetele sugestie, cã asociaþia de idei revine la sale au rezultat prin evoluþie continuã într-un procesele de atenþie ºi repetiþie, ºi cã atenþia curs aproape invariabil al evenimentelor; cã este decât expresia subiectivã a prestigiului, lumea socialã este , prin comparaþie , decât într-o autoritatea cu care un element din mediul epocã de haos, comparabila cu stadiul nebular înconjurãtor ne comandã, în timp ce repetarea timpuriu al sistemului solar; cã scientiºtii care este o chestiune de educaþie, dacã luãm vor fi speculat la începuturi perioada nebularã educaþia în sensul sãu cel mai larg. Dar nu puteau cumva prezice evenimentele ce sugestia ºi prestigiul , autoritatea ºi educaþia aveau sã vinã în cadrul sistemului, aºa cum pot pot fi concepute doar din punct de vedere acum prezice cu certitudine o eclipsã; ºi vedem social . Avansând la imaginaþie, este de a fi cã o mare varietate de consideraþii pe niveluri identificatã cu invenþia, iar abstractizarea cu cu totul diferite logic sunt aduse în faþã. La un funcþionarea controlului social prin legi ºi punct, el sugereazã cã este de conceput o obiceiuri, în timp ce activitatea voluntarã îºi perioadã viitoare când o astfel de evoluþie va gãseºte marea ºi de adâncime expresie în ceea avea loc în cadrul lumii sociale, cã se va petrece ce M. Draghicesco defineºte ca geniu. Geniul o integrare socialã completã, astfel încât este persoana care dã expresie noii legi ºi prin procesele de drept ºi metodã vor fi trecute identificarea lui cu mediul sãu pe de o parte , complet în conºtiinþa omenirii ºi toate acþiunile ºi iniþiativa lui, pe de altã parte, imprimã ideea sale vor fi determinate, aºa cum sunt asupra comunitãþii , ºi ridicã masa pânã la ea evenimentele mecanice ale lumii fizice. La un alt , astfel cã ideea devine o parte din conºtiinþa punct el implicã faptul cã iniþiativa conºtiinþei întregii societãþi. face orice astfel de rezultat o imposibilitate. Aceste legi sociale sunt inculcate tinerei Când ne întoarcem la cartea lui M. generaþii, prin toate instituþiile sociale . Draghicesco despre rolul individului în Schimbãrile care au loc trebuie sã facã acest determinismul social, gãsim un efort mai lucru prin geniul care face avansul posibil, detaliat pentru a dovedi identificarea care este voinþa socialã . Avansul este sociologiei ºi psihologiei, care este teza finalã necesar datoritã însuºi procesului de a broºurii sale . El insistã din nou cã lumea continuã integrare socialã care implicã fizicã nu poate fi la temei pentru explicarea absorbþia neîncetatã de conþinut nou ºi tot conºtiinþei din cauza complexitãþii extreme a neîncetatã organizare nouã. Concluzia întregii conþinutului conºtient. Pentru autor, lumea materii este cã psihologia este decât fizicã este extrem de simplã, fãcutã din serii pedagogie aplicatã , declaraþia în termeni care se repetã fãrã excepþie, neoferind nicio individuali ai operaþiei prin care societatea îºi varietate, pe de-o parte, ºi niciun principiu de controleazã membrii, ºi ia din timp mãsurile sintezã, pe de alta. Varietatea ºi activitatea necesare pe care le implicã integrarea socialã. sinteticã sunt acceptate a fi condiþiile Astfel, sociologie ºi psihologie devenind conºtiinþei noastre personale, iar varietatea identificate, fiind decât aceeaºi ºtiinþã privind infinitã a lumii fizice ºi sintezele sale sunt spre acelaºi domeniu prin ferestre diferite. oarecum dispreþuitor respinse ca fiind destul Recenzentului îi pare o chestiune de de inadecvate pentru trezirea conºtiinþei re- nicio mare importanþã cã un paralelism complet flexive umane, în timp ce acestea ar putea fi se poate urmãri între conºtiinþã ºi mediul pe suficiente pentru stimularea proceselor vitale care-l cunoaºte. Cunoaºterea este universal ale formelor animale inferioare . Mediul so- recunoscutã ca fiind constructivã, aºa încât cial este cel la care trebuie sã ne uitãm pentru astfel de paralelism între proces ºi produs condiþiile în care poate apãrea reflecþia . este de aºteptat. Cu siguranþã, ceea ce M. Procesele sociale, în plus, merg în paralel Draghicesco reproºeazã psihologului cu psihologicul. Întreaga evoluþie socialã este fiziologist cã face este ceea ce el a fãcut cu un proces de integrare, iar aceastã integrare niciun mandat mai bun ca psiholog social. are douã faze ale sale, care rãspund direct Psihologul a subliniat cã lumea fizicã este celor douã cerinþe ale conºtiinþei reflexive. alcãtuitã din reprezentãrile noastre, cã legile Toatã istoria aratã societatea mãturând sale sunt doar asociaþii ale ideile noastre, ºi continuu tot mai multe comunitãþi una în alta, cã obiectele sale au unitatea apercepþiei 87 Anul XV, Nr. 3 (168) • martie 2014 noastre sintetice . Dacã ar fi fost de conceput cunoscãtor cunoscãtorului ca un conþinut cã o conºtiinþã ar putea obþine o putere de social implicând necesarmente alte sine, în sintezã din sintezele care-o afecteazã prin timp ce obiectul fizic cunoscut este subiect de mediul sãu , cu siguranþã, acestea puteau fi analizã în stãri care sã se refere la acest sine? gãsite în lumea ºtiinþei fizice. James Mill a Dacã acesta ar fi cazul, am putea într-adevãr dedus asocierea ideilor din succesiunea de deduce întreg procesul cognitiv dintr-o evenimente în natura fizicã despre noi . Dacã conºtiinþã care a fost în primul rând socialã ºi stimulul social poate comanda atenþia în al doilea rând fizicã. Dar fapt este cã acest noastrã, cu siguranþã cel fizic a exercitat sine pe care intrespecþia noastrã îl revelã este aceastã autoritate pentru perioade mai lungi, aºa-numitul sine empiric, ºi este la fel de mult ºi obiectele sale au dat mai departe sugestiile un construct ca ºi obiectul fizic. Un sine cu care impulsurile native au rãspuns la constructiv nu apare niciodatã ca obiect al percepþia naivã. Legea naturalã prezintã cu introspecþiei. El nu mai poate fi ajuns pe masa siguranþã cazuri clasice de abstractizare, ºi de disecþie, decât pe cea a ego-ului transcen- cine va trage linia între impuls ºi voinþã? Existã dental al lui Kant. Este, egal, adevãrat cã nu , totuºi , o problemã ridicatã aici care meritã o putem construi sine empirice, fãrã a construi analizã mai profundã decât îi acordã M. alte euri. Este la fel de adevãrat cã nu putem Draghicesco. Este problema relaþiei construi corpurile noastre fizice ca obiecte, fãrã individului, de care se ocupã psihologia, cu a construi alte obiecte fizice, ºi aceasta este o acel proces de conºtiinþã în ansamblu. Pe de bucatã de idealism berkeleyan de a raporta o parte acest lucru este cu deosebire o conºtiinþa obiectelor fizice la conºtiinþa sinelui problemã de psihologie socialã, dar problema empiric, dând precedenþã în realitate celui din care apare deodatã este dacã individul cu care urmã asupra celui dintâi. Este greu sã vezi cã se ocupã psihologul este acelaºi cu cel al psihologia, ca o analizã a conºtiinþei reflexive, sociologului. Autorul nostru insistã cã sunt este, în esenþã, socialã în caracterul sãu . aceiaºi ºi cã ºtiinþele sunt doar o ºtiinþã . Existã o altã atitudine a autorului, care Existã un punct de vedere din care duce mai mult sau mai puþin direct la aceastã obiectul social pare esenþial diferit de cel al chestiune. El presupune cã ºtiinþele fizice ne percepþiei fizice . Celelalte sine stau pe o bazã dau o teorie fixã a naturii, care nu se schimbã diferitã de cel a obiectelor fizice. Obiectele , nu este supusã reconstrucþiilor constante fizice sunt doar obiecte de percepþie, în timp care fac obiectul unor teorii sociale. Ipoteza ce alte sine sunt subiecte perceptive precum este una neîntemeiatã . Ar fi dificil pentru ºi obiecte percepute . Se pune întrebarea dacã teoria socialã sã se schimbe mult mai rapid aceastã diferenþã are vreo semnificaþie pentru sau mai fundamental decât a fãcut-o teoria procesul de cunoaºtere . Înþeleg cã materiei în ultima jumãtate de secol. Fapt este simþãmântul acestei diferenþe este ceea ce stã cã atitudinea noastrã faþã de teoria fizicã este în spatele poziþiei autorului dupã care exact aceeaºi ca ºi faþã de teoria socialã . conºtiinþa socialã stã pe un plan mai înalt Fiecare nouã ipotezã aduce cu ea o schimbare decât conºtiinþa fizicã. ºi prevede mecanismul radicalã de un asemenea caracter încât ar fi de cunoaºtere în sine. Potrivit prezumþiei sale, fost imposibil pentru omul de ºtiinþã de a fi conºtiinþa reflexivã, reprezentativã este prezis noua ipoteza de la cea mai deplinã esenþial o conºtiinþã socialã. cunoaºtere posibilã a lumii în vechime. Din Pusã în termeni oarecum diferiþi, situaþia punctul de vedere ptolemaic, nimeni nu ar fi este aceasta : cunoaºterea este în esenþã un putut vreodatã argumenta sau prezice pe cel proces de sintezã care implicã un sine copernican. ªi este esenþa nu numai a organizator, dar acest sine apare numai în pragmatismului, dar a celor mai multe alte mãsura în care alte sine, alii, apar în conºtiinþã doctrine filosofice moderne ale cunoaºterii, . Profesorul Baldwin în a saDezvoltare sã apeleze la aceastã cunoaºtere ºtiinþificã mentalã a descris, poate , la fel de satisfãcãtor realmente teleologicã precum cea a ºtiinþelor ca orice psiholog, procesul prin care sociale. Punctul care trebuie accentuat este personalitatea proprie a copilului rezultã din faptul cã conºtiinþa reflexivã, atunci când diferenþierea unei conºtiinþe sociale generale întâlneºte o dificultate esenþialã ºi formeazã într-un ego ºi alii. ªi aceste alte sine sunt o ipotezã pentru a rezolva aceastã problemã, acceptate ca subiecte ca întru subiectul are întocmai aceeaºi atitudine faþã de teoriile cunoscãtor, ºi deci nu ca obiectul cunoscut. sale sociale ca ºi aceea pe care o are faþã de Acest fapt, din punctul de vedere al eticii, este teoriile fizice, ºi vice- versa. Întregul corp de de o importanþã capitalã. Dupã cum a afirmat cunoºtinþe este deschis reconstrucþiei. Kant, aceste alte sine nu pot fi simple mijloace aºa cum sunt obiectele fizice. Ele trebuie sã fie GEORGE H. MEAD . recunoscute ca scopuri . Are vreo importanþã Universitatea din Chicago . acest fapt pentru psihologia cunoaºterii? Dacã Publicat în Psychological Bulletin 2, ne întoarcem la conºtiinta imediatã, nu gãsim (1905): 399-405. nici o dovadã directã specificã a unei valori Traducere din limba englezã: George cognitive care sã fie inerentã în percepþiile Anca noastre sociale în comparaþie cu percepþiile Nota editorilor: fizice . Una este la fel de realã precum cealaltã De peste un deceniu, am ortografiat . Din punct de vedere psihologic, întrebarea greºit numele lui Draghicesco. Mulþumim lui devine aceasta : prezintã introspecþia sinele Filipe Carreira de Silva pentru corectare.

LITERE 88 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni CLIO Manole Neagoe

ARTA NEOLITICà ÎN ROMÂNIA – UNELE NEDUMERIRI (1)

În 1973, cineva mi-a cerut sã-i fac europenilor în Europa” (Radu Florescu, în câteva notiþe despre istoria veche a prefaþa la cartea Marijei Gimbutas). Ea a României. O sintezã foarte bunã se afla în definit Neoliticul de la noi ºi din vecinãtate Tratatul de istorie a României, volumul I, ca Vechea Civilizaþie Europeanã. „România, apãrut în 1960. Mi-am zis cã n-ar fi rãu, scria Gimbutas, este vatra a ceea ce am dacã aº parcurge cartea lui Dumitru Berciu, numit Vechea Europa, o entitate cuprinsã Zorile istoriei în Carpaþi ºi la Dunãre, între 6500-3500 î.Hr.” apãrutã în 1966. Din tratat am reþinut O altã afirmaþie a Marijei Gimbutas, cronologia Neoliticului: 6000-2700. Erau care mi-a lãmurit nedumeririle stârnite de descrise toate aspectele materiale, sociale unii arheologi de la noi, a fost constatarea ºi spirituale în timpul Neoliticului românesc. potrivit cãreia „insistenþa cu care Autorul: Vladimur Dumitrescu, unul dintre orientaliºtii explicã schimburile culturale cei mai buni elevi ai lui Pârvan. De reþinut prin termenii de «importuri» ºi «migraþii» în mod special era „Caracterul deschis al trebuie deci privitã ca nejustificatã”. aºezãrilor, acestea nefiind întãrite în niciun În consecinþã, „Vechea Europã ºi-a fel”. Era vorba, deci, de o societate paºnicã. urmat propriul drum, generând o serie de Cartea lui Dumitru Berciu m-a pus pe culturi care prin asemãnare, prin legãturile gânduri. Autorul, un foarte bun arheolog reciproce ºi prin realizãrile lor unificã ºi ºi norocos pe deasupra, unde a pus hârleþul, disting aceastã civilizaþie de cea din au ieºit minuni, ca statuetele „Gânditorul” Orientul Apropiat, precum ºi de cea a de la Cernavodã ºi consoarta, opere datând vecinilor europeni de la nord ºi de la vest”. din anii 5000 î.Hr. Când descria obiectele Pe teritoriul þãrii noastre, aceeaºi culturã descoperite, Berciu era de pãrere cã ele se Neoliticã Cucuteni a cãpãtat mai multe datoreazã migraþiilor, sau influenþelor denumiri în funcþie de situl arheologic în egeene, anatoliene sau villnoviene. Adicã, care s-au fãcut descoperirile: culturile locuitorii unui spaþiu vast, totuºi, sã nu fi Gumelniþa, Hamangia sau Vãdastra. creat ºi ei ceva original? Neoliticul a Dupã Marija Gimbutas, caracteristica însemnat ºi sedentarizarea oamenilor, culturilor Neolitice de pe teritoriul þãrii aºadar migraþiile trebuiau eliminate. ªi noastre, o constituie lipsa de fortificaþii a atunci cum aveau loc influenþele? aºezãrilor omeneºti: „În Vechea Europa, Nedumeririle mele au fost spulberate de scrie Gimbutas, nu existau fortificaþii elabo- Cartea Marijei Gimbutas, Civilizaþie ºi rate ºi nici arme de luptã”. culturã, apãrutã în 1988. De origine Vladimir Dumitrescu, unul dintre cei lituanianã, Gimbutas a emigrat în SUA, mai de seamã elevi ai lui Pârvan, autorul principala ei preocupare fiind studierea celor mai importante studii despre Neolitic, Neoliticului din România ºi sud-estul constatase înaintea Marijei Gimbutas acest european. Ne-a vizitate þara unde a luat con- aspect caracteristic aºezãrilor Neolitice, tact, cum spunea ea, cu uluitoarele constatare prezentã, ºi în vol. I, din Tratatul descoperiri fãcute de arheologii noºtri. În de istorie, apãrut în 1960. Lipsa studiile pe care le-a fãcut, începând cu anul fortificaþiilor aºezãrilor Neolitice a fost, 1970, Gimbutas a aºezat Neoliticul de la noi aºadar, concluzia la care au ajuns cei doi într-o poziþie „centralã pe care teritoriul þãrii arheologi. Marija Gimbutas mai scria cã noastre îl ocupã în cadrul proceselor „Neoliticul” „a fost o perioadã de realã Neolitice precum ºi cele ale pãtrunderii indo- armonie în deplin acord cu energiile

89 Anul XV, Nr. 3 (168) • martie 2014 creatoare ale naturii”. Aceastã caracteristicã valorificarea zestrei Neolitice, politicul nu deosebeºte Neoliticul de la noi de alte a avut niciun amestec. Nici Ana Pauker, civilizaþii ºi pentru Marija Gimbutas „a nici Vasile Luca sau Moghiroº nu s-au devenit, de asemenea, evident cã aceastã interesat de descoperirile arheologice sau strãveche civilizaþie europeanã precede cu de însemnãtatea lor. câteva milenii pe cea sumerianã Nici echipa lui Gheorghiu Dej n-a fost consideratã cea mai timpurie de pe glob”. preocupatã de a soarta Neoliticului din Cu mici corecturi, a fost acceptat felul România. ªi nici nu aveau de ce sã fie în care Marija Gimbutas a numit ºi a preocupaþi, deoarece, pânã în anii 50 nu descris societatea cucutenianã al cãrei fuseserã fãcute descoperiri însemnate. sfârºit s-a datorat invaziei indo-europenilor, Vasile Pârvan îºi începea Getica cu relatarea care au venit din nord-estul Mãrii Negre, migraþiilor cimmeriene din sec. X-VII ºi nu populaþii rãzboinice de cãlãreþi, având un cunoºtea, dupã cum nota prefaþatorul armament performant lucrat din bronz. Geticii, decât „întâmplãtor ºi imprecis Aºa cum remarca prefaþatorul la cartea ceramica culturilor din Hallstattul timpuriu Marijei Gimbutas, ea ne oferã o viziune ºi mijlociu”. Vladimir Dumitrescu, elevul lui globalã asupra a peste cinci milenii din Pârvan, a fãcut cele mai importante istoria Europei. descoperiri privind Neoliticul, cea de la Cantitatea ºi calitatea materialului Hãbãºeºti, despre care scrie un studiu în arheologic cucutenian a impresionat pe 1967. Studiile despre Neolitic s-au realizat toatã lumea, dar ai noºtri, datoritã unei dupã anul 1957. A fost nevoie de mai mulþi pãguboase modestii, nu au îndrãznit sã facã ani pentru a studia materialele descoperite cunoscutã peste hotare o asemenea zestre. ºi, abia dupã aceea, oamenii ºi-au fãcut o În cadrul cãlãtoriilor pe care elveþienii pãrere despre cultura Cucuteni ºi culturile de la Association Hellas et Rome le fãceau similare de la Gumelniþa ºi Hamangia. Iar anual, în anul 2004 au poposit în România. materialele descoperite au fost atât de Au rãmas uluiþi atunci când au vãzut bogate, încât aceastã abundenþã a necesitat mãrturiile arheologice descoperite la mulþi ani de studii. Cucuteni, la Gumelniþa sau la Hamangia. În primii ani de dupã 1950, oamenii Oameni practici au luat cu entuziasm iniþiativa politici n-au avut niciun amestec în treburile organizãrii unei expoziþii în Elveþia a arheologiei. Cei care s-au ocupat de artefactelor Neolitice descoperite în arheologie au fost cei de la Academia România. Autoritãþile româneºti au sprijinit Românã, unii dintre ei fiind specialiºti material organizarea expoziþiei care s-a eminenþi. Ei au cerut fonduri pentru deschis în 2006. Cu aceastã ocazie a fost sãpãturi, iar în 1950, Academia a reuºit sã realizat un album în condiþii excelente, în care creeze institutele de arheologie din erau reproduse cele mai sugestive mãrturii Bucureºti, Iaºi ºi Cluj. În afarã de acestea, Neolitice. Albumul a fost însoþit de o prefaþã în cadrul muzeelor mai importante a ºi de texte, semnate de Florin Braºoveanu ºi funcþionat ºi o secþie de istorie veche. Unele Dragomir Popovici. Prefaþa a fost fãcutã de descoperiri foarte importante au fost fãcute Laurent Chrzanowski. Din prefaþã aflãm cã de muzeele regionale, cum au fost tezaurul oamenii de culturã din România, Eminescu, dacic de la Hinova ºi, mai ales, cultura Mioriþa, mai ales, Blaga, Mircea Eliade ºi Neoliticã de la Vãdastra. Cioran au clãdit mitul naþional al þãranului Încã un aspect pe care dârzii român, impregnat de simboluri „luate din combatanþi contra comunismului, care nu cultura etnograficã, azi încã o mândrie mai existã, îl negrlijeazã, este ºi felul în naþionalã ºi punctatã de trimiteri directe sau care a fost studiatã istoria veche. Având indirecte, conºtient sau inconºtient, la în vedere cã, pentru o asemenea disciplinã, sensibilitatea artisticã a oamenilor din era necesarã cunoaºterea limbilor latinã ºi Neolitic”. Mai aflãm din prefaþ㠄faptul cã greacã, plus cunoaºterea unor limbi strãine politicul a þinut sub obroc zestrea artisticã a contemporane, fãrã de care nu se poate Neoliticului lãsând sã zacã necunoscute face o cercetare serioasã, noii veniþi, pe artefactele recoltate de arheologi. tãrâmul istoriei nu cunoºteau asemenea Ceea ce nu ºtie prefaþatorul este cã limbi, din care cauzã au continuat sã începând cu regimul comunist, instaurat profeseze vechii specialiºti în istoria veche, dupã 1948, oamenii politici din vremea dintre ei remarcându-se cei doi elevi respectivã habar nu aveau de Neolitic, de strãluciþi ai lui Pârvan, Vladimir Cucuteni, de ceramica superbã Dumitrescu, care s-a ocupat de Neolitic, cucutenianã descoperitã pânã atunci. În ºi Radu Vulpe cu istoria daco-romanã.

LITERE 90 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni GEOCIVILIZAÞIE ROMÂNEASCà George Coandã

STAREA DE ROMÂNITATE. Strãvechea unitate a neamului (2)

Dupã ce am vãzut care a fost geospaþiul originalitate – opere ale locuitorilor spaþiului vatrã, încã din antichitate, al neamului strãvechi preromânesc – culturile românesc, în aceeaºi secþiune – „Spaþiul Hamangia, Vinca-Turdaº, Boian, istoric românesc” – din atlasul „Spaþiul Gumelniþa, ºi cu magnificenþã cultura istoric ºi etnic românesc”, la secvenþa II, Cucuteni, creatorii acestor culturi aparþinând „Dacia romanã”, explicaþia ne oferã civilizaþiei vechii Europe, la contactul cu urmãtoarele lãmuriri: pãtrunderea indo-europeanã intrând, cum „Limitele Daciei Romane le putem apreciam, într-un proces complex etnogenetic distinge dupã harta lui Ptolemeu ºi mãrturiile care a dus la apariþia pretracilor, iar, la rândul scriitorului Eutropiu. Ea cuprindea întreaga lor sunt creatorii unor culturi care s-au impus Transilvanie, Banatul, Oltenia, o parte din printr-o evident㠄unitate din punct de Muntenia ºi o parte din Moldova, pânã vedere al trãsãturilor materiale, etnice” dincolo de Piroboridava. De fapt autoritatea („Istoria României în date”, Ed. romanã trecea de aceastã limitare, stãpânind Enciclopedicã Românã, Bucureºti, 1971, p. 14) ºi þãrmul mãrii pânã dincolo de Cetatea Albã ºi din care se vor fi plãmãdit aici, ºi nu în altã La anul 271, împãratul Aurelian, sub parte, geto-dacii, care vor fi în stare sã presiunea migraþiunilor germanice, asimileze în culturi succesive (Glina Tei, procedeazã la evacuarea armatei ºi Monteoru, Verbicioara, Wietenberg, administraþiei romane din Dacia, populaþia Otomani, Gârla Mare, Noua, ultima de o certã daco-romanã, legatã de pãmântul sãu, unitatea pe teritoriul vetrei strãromâneºti) rãmâne pe loc, continuã muncile sale dând aporturi specifice epocii bronzului dinspre din rodul lor dijmã noilor stãpâni politici”. zãrile Orientului. Ei sunt acei locuitori din geospaþiul vatrã ªi acum revin la ceea ce este esenþial de care, la secþiunea I / „Dacia preroman㔠sunt reþinut din explicaþiile din atlas: rãmânerea în „consideraþi [ ] ca singurii autohtone ai vatra lor ancestralã a singurilor autohtoni acestui pãmânt, pe care-l locuiesc în dupã retragerea aurelianã, gãsind un salvator permanenþã din epoca bronzului pânã la modus vivendi de convieþuire cu invadatori cucerirea romanã ºi chiar, dupã aceastã germanici (vizigoþi, ostrogoþi, taifali, victoali, cucerire”, fãcându-se ºi aceastã corectã vandali, gepizi), apoi cu nãvãlitorii turanici precizare: „Vatra dacicã permanentã (huni, avari, maghiari, peanegi, cumani) ºi cu cuprindea întreg teritoriul etnic românesc, îndelungata viiturã slavã. ªi cu toate aceste nu numai în limitele lui actuale, ci ºi dincolo tãvãluguri migraþioniste autohtonii/oamenii de el, pânã la Tisa, Bug ºi peste Dunãre”. pãmântului nu ºi-au pãrãsit vatra, Trec peste afirmaþia uºor hazardatã cum reîntorcându-se peste secole – dupã cum încã cã geto-dacii, cuprinºi în valul marii migraþii a mai susþin cu patriotism fanatic ºi contrafactual indo-europenilor s-ar fi stabilit în regiunea istoricii maghiari ºi unii comparºi de-ai lor de carpato-dunãreanã în jurul anului 2000 î.Hr./ pe aiurea – în locul lãsat gol pentru alþii în î.e.n., pentru cã cercetarea arheologicã, mai cãutare, prin Europa, de-o patrie. ales de dupã apariþia atlasului, ne De bunã seamã cã mi s-ar putea face cu „desecretizeaz㔠altceva, ºi anume cã a existat degetul de cãtre istoricii români ºi nu numai de un proces complex etnogenetic început încã aceºtia: la ce bun o astfel de reluare a unei din Neolitic (5500 – 2500 î.Hr./î.e.n.). Este aici discuþii pe care ei o cred explicatã ºi încheiatã. de amintit cã, înainte de migraþia indo- Primesc. Dar cum poþi sã-þi pui cãluº la gând europeanã, în prima parte a mileniului 4 î.Hr./ când niºte „oameni de cultur㔠români – reiterez, î.e.n. s-au manifestat cu vigoare ºi nomina odiosa – îi „vãd” pe români ca pe o

91 Anul XV, Nr. 3 (168) • martie 2014 scursurã pe la poala de Carpaþi dând, astfel, germani, ºi rãzboinicul sarmat, / Precum ºi verde alegaþiilor contestatorilor maghiari? geþii [ ] / ªi cetele de daci ”. Tocmai de aceea hãrþile ºi explicaþiile de la Paulinus de Nola (episcop ºi sfânt al secþiunile „Dacia preromanã”, „Dacia Bisericii Catolice din secolul IV), în „Poem”: Romanã”, „Migraþiunea popoarelor „ªi aleargã la Tine (Hristos – n.n.) ºi germanice prin Dacia” ºi „Nãvãlirea geþii ºi dacul pileat, care locuieºte în barbarilor prin Dacia”, bine articulate amândouã pãmânturile de la mijloc, sau ºtiinþific ºi cartografic, pot fi supuse ochilor acela de pe malul bogat în boi mulþi”. lor întorºi de la adevãrul istoric, mai ales cã Pe vremea migratorilor turanici ºi slavi atlasul a fost realizat în acea vreme când (secolele IV-XIII). România fusese tranºatã teritorial la abatorul Zosimos (scriitor grec din secolul V) în marilor asasini fascisto-nazisto-bolºevici. „Istorie nouã”: Aºadar, împãratul Aurelian, pentru a-ºi „În acest timp ºi alte întâmplãri aºeza Dunãrea drept frontier㠖 a crezut el norocoase i s-au întâmplat lui Teodosiu mai lesne de apãrat – împotriva invadatorilor (împãrat roman – n.n.). Cãci a alungat pe din nord-vestul Europei, a început la 271 sciþi ºi pe carpodaci, amestecaþi cu hunii, ºi retragerea militar-administrativã la sud de [ ] i-a silit sã se întoarcã la locuinþele lor fluviu. Autohtonii, dar ºi o parte din [...] peste fluviu (Dunãrea – n.n.)”. veteranii din legiunile imperiale, care „Povestea anilor de demult” / „Povest primiserã drept recompensã pãmânt dacic, vremenâh let”, cronicã scrisã la Kiev pe la ºi-au continuat vieþuirea/convieþuirea pe tot începutul secolului XII: spaþiul vatrã dintre Carpaþi-Dunãre-Tisa- „Mulþi ani în urmã slavii se stabiliserã Nistru-Marea Neagrã. la Dunãre [ ] Iar când volochii (românii – Este curios cum cei ce o þin morþiº ºi astãzi n.n.) atacarã pe slavii de la Dunãre ºi se cu fantezistele teorii ale „golirii” Daciei (vidul stabilirã între ei [ ] aceºti slavi plecarã ºi etnic), s-au „scursurii”, cu scopul de trecere se stabilirã pe Vistula spre niciunde a geto-dacilor, nu vor sã În anul 6406 (897 – n.n.) ungurii trecurã priveascã cu sinceritate mãrturiile [ ] peste muntele care ºi astãzi se numeºte documentelor. Vom aduce în atenþie mai unguresc [ ] Venind din rãsãrit ei trecurã multe, probatorii ale unui adevãr de în grabã [ ] ºi începurã sã se lupte cu necontestat: dacã n-ar mai fi existat picior de volohii ºi cu slavii care locuiesc acolo”. autohtoni pe aici e de mirare cum de migratorii Gardizi (istoric persan din secolul XI) în au dat peste tot de români! „Podoaba istoriilor”: Pe vremea migratorilor germanici „Lângã slavi este un popor din Imperiul (secolele III-VI): roman ºi totuºi sunt creºtini ºi pe ei îi numesc Iordanes (istoric got din secolul VI) în N-n-d-r (români – n.n.). ªi ei sunt mai mulþi „Getica”: decât maghiarii ”. „Într-adevãr, sub cârmuirea lui Filip Anonymus (cronicar maghiar, probabil (zis ºi Arabul, împãrat roman între 245-248 – Petru/Pavel, secretar al regelui ungar Bela III n.n.) [ ] goþii fiind nemulþumiþi cã li s-a între 1131 – 1141) în „Gesta Hungarorum”: retras plata, din prieteni au devenit duºmani „Ia ducii rutenilor [ ] au încuviinþat [ ]. Trecând atunci Ostrogotha (rege got [ ] ducelui Almaº ca pãrãsind þara – n.n.) cu ai sãi peste Dunãre [ ] s-a unit Haliciului sã descalece dincolo de pãdurile apoi ºi cu [ ] trei mii de carpi (trib geto- Hovas (Transilvania – n.n.), spre apus, în dacic; sublinierea îmi aparþine) [ ] Carpii þara Panoniei [ ] cã aceastã þarã o locuiesc un neam de vameni (totdeauna gata de [ ] ºi românii, adicã pãstorii romanilor. rãzboi, care deseori au fost primejdioºi Deoarece dupã moartea regelui Attila, pentru romani).” romanii spuneau þãrii Panoniei cã este Ammianus Marcellinus (istoric roman pãºune ”. din secolul IV) în „Res Gestal”): „În anul ªi documentele sunt mult mai multe ºi urmãtor, pe când se pregãtea sã intre [ ] revelatoare, pe care decodificându-le – pentru cu mânie în þara duºmanilor (împãratul cã sunt tot atâtea coduri ale existenþei Valens – n.n.), revãrsarea Dunãrii românilor – cu bunã credinþã oricine are împiedicându-l [ ] l-a þinut nemiºcat în posibilitatea sã afle cã, de voie de nevoie, apropierea satului carpilor ”. fiind nevoiþi sã trãiascã ºi cu alte popoare Priscianus (grãmãtic latin din secolul V câteva veacuri bune, ei nu ºi-au pãrãsit vatra din Cesarea) în poemul „Cãlãtorie în jurul nicicând, au asimilat în fiinþa lor istoricã lumii” / „Periegesis”): „Aproape de acesta aporturi diverse, ºi s-au devenit întru (Rin – n.n.) izvorãºte marele fluviu Dunãrea românitate. Dar despre asta mai încolo. Avem / care, îndreptându-se spre rãsãrit, ajunge materie primã oferitã chiar de cei ce ne-ar voi la apele Mãrii Negre [ ] / Aici sunt temuþii alungaþi din propria noastrã istorie. LITERE 92 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni PORTRETE ÎN PENIÞà Florentin Popescu

UN „IRONIC REFLEXIV”: CALISTRAT COSTIN

Poºta de zile trecute mi-a adus douã primeascã o serie de texte de la cãrþi: Pe contrasens de Calistrat Costin colaboratori ne-am organizat în mici ºi Ironicul reflexiv Calistrat Costin, de grupuri ºi pur ºi simplu am luat trenul spre Grigore Codrescu, ambele volume fiindu-mi unele judeþe nou înfiinþate. expediate din oraºul lui Bacovia. ªi cum Împreunã cu alþi doi colegi eu m-am de oraºul cu pricina mã leagã o serie de hotãrât sã merg în Ardeal, la Covasna ºi amintiri (pe dealul de la marginea urbei, Harghita, la ziarele de acolo fiindcã ne prin 1970, „din primãvarã pânã-n var㔠ajunsese la urechi zvonul cã sunt în cãutare rãspundem comenzilor de „Drepþi!”, de redactori ºi colaboratori. În treacãt fie „Culcat!”, „Salt înainte!” ºi altele spus, bãnuiam cã la Braºov nu prea aveam asemenea, la ºcoala de ofiþeri la care-mi ºanse de vreme ce acolo apãrea un cotidian fãceam stagiul militar) ºi de poetul de multã vreme, dinaintea înfiinþãrii „Plumb”-ului aºijderea mã leagã multe judeþelor – ceea ce însemna cã acolo (cândva am condus Cenaclul literar care-i lucrurile erau bine ºi temeinic aºezate purta numele în Bucureºti ºi am alcãtuit ºi „Socoteala de-acasã, zice un vechi o ediþie din poeziile lui), m-am grãbit sã proverb, nu se potriveºte cu cea din târg”. vãd volumele, sã le rãsfoiesc, sã mai aflu De data asta, însã, s-a potrivit: la Miercurea cum se mai prezintã Calistrat Costin la anul Ciuc, unde se tipãrea „Informaþia Harghitei”, de graþie 2014, când este unanim am fost foarte bine primiþi. Mai ales cã ne recunoscut ca o personalitate culturalã ofeream serviciile fãrã prea mari pretenþii, importantã nu numai în oraºul lui, ci ºi în doar din dorinþa de a da o mânã de ajutor. întreaga þarã (ca poet, ca director de teatru, Într-unul din birourile redacþiei dar ºi ca Preºedinte al Filialei Bacãu a cotidianului cu pricina, cine ne-a primit atât Uniunii Scriitorilor). de cald încât ne-a dat impresia cã ne De câte ori mã gândesc la acest prieten aºtepta de multã vreme? Nimeni altul decât mã încearcã ºi un fel de nostalgie dupã anii Calistrat Costin, un bãrbat înalt ºi chipeº, tinereþii noastre zvãpãiate, când ne aruncam bine legat, zâmbitor ºi binevoitor pânã la cu toatã puterea inimii ºi a condeiului pe Dumnezeu. mãrile agitate ale gazetãriei. E vorba de ªi-a dat deoparte colile pe care scria sfârºitul celui de al ºaptelea deceniu al la un mic birou, am fãcut cunoºtinþã ºi veacului trecut, de acea perioadã pe care ne-a introdus la redactorul-ºef, cãruia i-a istoricii (ºi nu numai ei) aveau sã o fãcut o prezentare pe care azi aº numi-o numeasc㠄de deschidere” a României cãtre „de zile mari”. lume, dar ºi cãtre interior. Se reînfiinþaserã Se-nþelege, desigur, cã din acea clipã judeþele, apãruserã noi ziare, iar noi, studenþi drumurile cãtre paginile ziarului ne erau pe pe atunci în ultimii ani la Universitate iradiam deplin deschise de bucurie la gândul cã în paginile noilor Cu ziaristul Calistrat Costin ne-am publicaþii ne vom putea vedea apãrând împrietenit imediat ºi el ne-a însoþit în numele sub articole, reportaje, tot felul de câteva din documentãrile fãcute în acele materiale. Fascinaþia literei tipãrite ne zile în judeþ cuprinsese inimile ºi eram hotãrâþi sã ne „Trecut-au anii ”, vorba poetului. dedicãm publicisticii cu toatã fiinþa. Multã vreme dupã acele zile nu ne-am mai Aºadar, auzind ºi ºtiind noi cã ziarele vãzut ºi auzit. Drumurile vieþii ne-au dus abia apãrute nu prea aveau reporteri, sau pe fiecare-ncotro. Pe el l-au purtat în oraºul cã, în orice caz ar fi bucuroase sã în care s-a nãscut ºi unde avea sã facã o 93 Anul XV, Nr. 3 (168) • martie 2014 frumoasã carierã culturalã, Bacãu, mai întâi histrionul, înseamnã revanºa spiritului cre- ca redactor la prestigioasa revistã ator ºi inventiv”. „Ateneu”, apoi ca director al Teatrului Poezia lui Calistrat Costin este, în „Bacovia” ºi al Teatrului de Animaþie, ul- ansamblul ei, un adevãrat spectacol. Un terior fiind ales ºi preºedinte al Filialei lo- spectacol în care sarcasmul, ironia ºi cale a Uniunii Scriitorilor. autoironia, un anume mod de a „pune în Deschid mica monografie semnatã de scen㔠idei ºi gânduri, reflecþii, adesea amare, Grigore Codreanu într-o manierã mai puþin un anume umor, foarte personal, persiflarea rigidã ºi „scorþoas㔠(cum sunt mai toate concurã la realizarea întregului. Nu lipseºte scrierile de acest tip) ºi încã de la primele din „spectacol” predispoziþia spre ludic, rânduri îmi dau seama cã autorul mi-a cuvintele chemându-se unele pe altele luat-o cumva înainte, conturând profilul precum se cheamã scaunele învârtindu-se personajului sãu cât se poate de exact, aºa la roþile din târguri ºi iarmaroace. Rezultã încât nu-mi rãmâne altceva de fãcut decât de aici o notã inconfundabilã, foarte perso- sã-l citez: „Impunãtor, dinamic ºi sociabil, nalã, dincolo de „joac㔠distingându-se, la poetul Calistrat Costin (alias Costin Costinel o mai atentã lecturã, un ins neliniºtit pânã la dupã actele de stare civilã), poate fi tragic, meditativ în toate cele. Din poemele identificat uºor de la distanþã. Cu o înãlþime lui nu se pot decupa citate, nu se pot extrage peste medie, nas acvilin ºi barbiºon metafore ºi imagini întrucât sensul, mesajul „maiorescian”, îºi duce, cu eleganþã, se descifreazã numai prin reproducerea rotunjimile de sorginte hedonistã, dar ºi întregului. semicalviþia, pornitã deja – ascunzându-ºi-le Are dreptate monograful. Chiar ºi un cât poate, dar fãrã sã-ºi abandoneze poem ocazional precum La aniversare zâmbetul strunit ce alimenteazã o umoare conþine în el germenii universului de mobilã ºi imprevizibilã, având pentru orice întrebãri ºi neliniºti care bântuie fiinþa situaþie nouã o replicã neechivocã. autorului: „M-am nãscut, am crescut, am În prezent, el reprezintã, în chip public, copilãrite vieþuit / am fost, sunt, voi sã fiu, juridic ºi cultural, Filiala Bacãu a Uniunii un rãtãcit, am jelit, / cât în ºapte vieþi, de Scriitorilor din România. Reales ca râs n-am râs decât / în vreo trei, printre preºedinte, pentru un nou mandat, în lacrimi, cele mai multe amare se cheamã octombrie 2013, a reuºit sã impunã Filiala c-am trãit, fiecare cu steaua ºi, / pãrticica lui Scriitorilor drept o formã instituþionalã de de infinit, / am tânjit mereu la clipe viitoare, culturã ºi literaturã, atât prin revista toate, însã / au trecut, m-au cam durut, mai Plumb, publicaþie lunarã ce apare sub bine mã plãmãdeau ai mei din uitare.” egida Uniunii Scriitorilor, cât ºi prin Nesãbuitul, în loc sã-mi caut liniºtea cenaclul ºi activitãþile cu publicul, ºi locul / de veci, vine, vine judecata, desfãºurate periodic, cum e Toamna izbãvirea ºi n-am învãþat încã sã mor. / Bacovianã ºi altele”. Învãþãtura aceasta de minte sã ne fie oare Referitor la „activitãþile cu publicul” la aniversare fericirea / la care e-n drept sã simt numaidecât nevoia sã-l completez pe râvneascã din zorii ei mama omenirea? // monograf, spunând cã am participat ºi eu Aº da ceasul înapoi, calendarul la gunoi, / la ultimele (cele mai recente) ediþii ale sunt amar, puþin nectar mã simt bine, bine, „Toamnei Bacoviene” ºi am rãmas foarte bine / cã m-am sãturat de lume, nu de plãcut impresionat de desfãºurarea de mine, nu de tine. / Mi-e un pui fricos de forþe, de program, de numãrul mare de dor, vreau ºi nu mai vreau sã mor”. scriitori invitaþi, atât din judeþul gazdã, cât Nu întâmplãtor chiar titlurile unor ºi din altele: Neamþ, Suceava, Buzãu, volume pe care le-a publicat Calistrat Costin Galaþi, Botoºani, Vaslui conþin ele însele „date definitorii” ale Calistrat Costin este, cum notam mai poetului: Satirã duhurilor mele, Umor la sus, un scriitor cunoscut ºi pe deplin afirmat. gura þevii, Restu-i otravã, Bârfitor la colþ Cele ºaisprezece volume de poezie ºi alte trei de univers, Om fi greºit galaxia, La un de prozã alcãtuiesc deja o operã importantã pahar de neant. despre care s-a scris ºi se va mai scrie. Purtând în viaþa civilã o pãlãrie à la Detaliind acum panorama poeziei lui americain (pe care într-un exces de Calistrat Costin, dl. Grigore Codreanu admiraþie a mea era gata-gata s-o scoatã de identificã, pe bunã dreptate patru mari pe cap ºi sã mi-o dãruiascã), Calistrat dominante: „planeta – presupune surpriza Costin are ºi în literaturã prestanþa unei ºi noutatea; a doua lumea – înseamnã personalitãþi care nu poate fi confundatã ºi vastitatea ºi varietatea; a treia – neantul, faþã de care nu poþi avea altfel de sentimente tristeþea lucidã ºi resemnatã, iar a patra – decât de preþuire sincerã ºi adevãratã. LITERE 94 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni CABINETUL DE LECTURà Gheorghe Buluþã

UN BIBLIOFIL UITAT – RICHARD DE BURY

Printre cititorii ºi colecþionarii (de Rocher. Este o traducere din latinã dupã cãrþi), bibliofilul (ºi el cititor ºi colecþionar versiunea lui Hippolyte Cocheris (din de cãrþi rare ºi preþioase, manuscrise ºi 1856), integral refãcutã ºi corectatã cu tipãrite) este o specie aparte, un amator studiu introductiv ºi cu numeroase note, dar ºi un profesionist care uneºte în de Étienne Wolff. demersul sãu pasiunea de a cunoaºte ºi Textul lui Richard de Bury cuprinde evalua) ºi un instinct al acumulãrii (excesiv un prolog ºi 20 de capitole cu urmãtoarea chiar, bibliomanie, adic㠄nebunie” pentru tematicã: „Comoara înþelepciunii se aflã mai carte). În lexiconul grecului Suidas apare ales în cãrþi”; „Cum ne învaþã raþiunea sã numele lui Philo Biblos, gramatic antic ex- iubim cãrþile”; „Cum trebuie apreciatã pert în selecþia, preþuirea ºi obþinerea unor valoarea cãrþilor la cumpãrarea lor”. manuscrise preþioase. Sub acest titlu Câteva capitole (IV-VII) cuprind Philobiblios a circulat în diverse copii „plângeri” ale cãrþilor în legãturã cu scrierea în limba latinã a lui Richard de cãrturarii, cãlugãrii care posedã bunuri, Bury intitulatã De amore librorum încheiatã cãlugãrii cerºetori ºi rãzboaiele. În capitolul de autor la 24 ianuarie 1341. VIII scrie „Despre multiplele ocazii pe care Richard Aungerville de Bury (1287 – le-am avut pentru a dobândi cãrþi din 1345) a scris acest text cu scopul unei bune belºug”, iar în cele urmãtoare autorul face folosiri a bibliotecii sale pe care intenþiona consideraþii despre opþiunile pentru un gen sã o doneze unui colegiu de la Oxford,. sau altul de cãrþi: „Dacã preferãm scrierile Unde chiar el studiase (între 1302 ºi 1312). anticilor, nu condamnãm nici studiile Totodatã a încercat sã dea o explicaþie modernilor”; „Cãrþile ating perfecþiunea dragostei pentru cãrþi, bibliofiliei („marea prin moºtenirea predecesorilor”; „De ce pasiune care a dat un sens vieþii mele). A preferãm cãrþilor de drept pe cele din artele avut o carierã publicã importantã: consilier liberale”; „De ce am avut atâta grijã pentru ºi pãstrãtor al sigiliului personal regal (1329), restaurarea cãrþilor de gramaticã”; „De ce trezorier ºi cancelar al Angliei (1334), iar în n-am neglijat fabulele poeþilor”. ultima parte a vieþii sale episcop de Durham. Tematic vorbind capitolele care Recent am obþinut pentru „Bibliotheca urmeazã constituie o serie care priveºte bibliologicã”, colecþie personalã pe care o iubirea de carte, respectul ºi grija pentru îmbogãþesc încã, deºi am donat-o Bibliotecii aceasta: „Cine trebuie sã iubeascã mai mult Centrale a Universitãþii de Medicinã ºi cãrþile”; „Câte avantaje decurg din dragostea Farmacie „Carol Davila” din Bucureºti, pentru cãrþi”; „Cât este de meritoriu sã scrii tãlmãcirea cea mai recentã în limba francezã cãrþi noi ºi sã le restaurezi pe cele vechi”; a lucrãrii lui Richard de Bury – Philobiblon „Despre respectul cu care trebuie îngrijite ou l’amour des livres. Sã amintim faptul cã cãrþile”. Ultimele trei capitole (XVIII-XX) versiunea latinã a circulat în copii manuscrise, formeazã ºi ele o serie tematicã care vizeazã în epocã ºi mai târziu, ºi a cunoscut ºi trei pe studenþi ºi formarea lor în spiritul preþuirii ediþii tipãrite în perioada incunabularã (prima cãrþilor: „Am adunat o cantitate atât de mare din 1473 la Colonia). Timotei Cipariu avea de cãrþi pentru profitul comun al studenþilor în biblioteca sa o ediþie tipãritã la Lipsca în ºi nu doar pentru plãcerea personalã”; „În 1674. Primele traduceri moderne apar abia ce mod se vor comunica studenþilor cãrþile în secolul al XIX-lea (în limba englezã din mele”; „Rugãminte pentru studenþi sã preþu- 1832, iar în cea francezã din 1856). iascã bunãtatea noastrã dupã meritul ei”. Ediþia în francezã pe care o prezentãm a fost publicatã în 2001 la Éditions du (continuare la pagina 101) 95 Anul XV, Nr. 3 (168) • martie 2014 CÃRÞILE BIBLIOTHECII Mihai Stan

CÃRÞILE UNUI ILUSTRU MONOGRAFIST

Distins profesor, conºtiinþã purã,/ Mihai Popescu a descris cu har/ pe cei ce-n al culturii vast altar/ oficiazã sfânta-nvãþãturã./ Fiind el însuºi nobil cãrturar/ ºi-a pus întregul suflet în culturã/ ºi jertfa lui ne pare o bravurã/ ce nu o sã rãmânã în zadar./ În el surâd toþi Vãcãreºtii-n pace/ vãzând cã astãzi moºtenirea lor/ prin strãnepoþi a deveni deplinã,/ cã pe aceste sfinte plaiuri dace/ înþelepciunea se înalþã-n zbor/ ºi printr-un nou Mihai prinde luminã./ (Anatol Covali, Dascãlului între dascãli)

A vorbi despre omul Mihai Gabriel miºcarea culturalã, în special literarã, Popescu, despre istoricul, eseistul, survenitã dupã ªcoala prozatorilor jurnalistul ºi etnograful, prezenþã activã în târgoviºteni, afirmatã dupã cel de-al Doilea arealul cultural dâmboviþean ºi naþional, Rãzboi Mondial [...]. Este, prin urmare, o evocând scrierile sale dar ºi legãtura sa miºcare cultural-literarã ce se pune strânsã cu revista „Litere” (peste un programatic sub semnul constructural al deceniu a deþinut onorant rubrica de unei Unitãþi, pe care o reprezintã în prezent, comentarii pe teme istorice – „Clio”), dar într-un prezent etern, de care vorbea W. mai ales cu Editura Bibliotheca, unde i-au P. Ker, citat de René Wellek ºi Austin apãrut 22 din cele 27 de cãrþi Warren. [...]Într-o vreme publicate în perioada 1972- caragializatã, de relativizare 2011, este nu numai un gest ºi dispreþuire a valorilor, de menit sã amâne „uitarea” tranziþie infinitã ºi de care, firesc, se aºterne reactualizare a diferitelor asupra scriitorilor care, tem- complexe, eforturile prof. poral, aparþin deja trecutului, Mihai Stan (preºedinte dar ºi un mod de a-l reevalua fondator al SST, director al pe prolificul autor în cadrul Editurii Bibliotheca ºi redac- acestei rubrici – „Cãrþile tor-ºef al „Literelor”), ale Bibliothecii” – în care sunt directorului revistei, Tudor prezentaþi autori ºi cãrþile Cristea, ale tuturor celor din acestora publicate în cei echipa de la Chiºinãu peste 17 ani de existenþã a Bibliothecii (subredacþia „Litere”: Mihai Cimpoi, (editurã fondatã în 1997), care îºi poate Iulian Filip, Ianoº Þurcanu, Vasile înscrie printre realizãri apariþia, acum 15 Romanciuc, Aurelian Silvestru, Igor ani, a revistei „Litere”, precum ºi înfiinþarea ªarov º.a.) ºi ale celor 167 de membri ai Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni (2005), SST prezentaþi cu ample portrete entitate culturalã (167 de membri) ce se biobibliografice, însoþite ºi de o cronicã doreºte ºi reuºeºte, dupã spusele unor a activitãþii societãþii capãtã proporþii critici ºi istorici literari sã fie continuatoarea ciclopice.” („Litere”, Anul XIV, Nr. 10 fireascã ºi autorizatã a ªcolii prozatorilor (163), octombrie 2013, p. 7-8). târgoviºteni. Aºa cum aprecia acad. Mihai O simplã enumerare a titlurilor cãrþilor Cimpoi, cu referire la volumul „Societatea publicate de M.G. Popescu conduce la Scriitorilor Târgoviºteni. Din istoria unei constatarea cã în varii domenii ale culturii grupãri literare”, „Societatea Scriitorilor scrise el a fost iniþiator, un pionier Târgoviºteni este cea mai importantã deschizãtor de drumuri.

LITERE 96 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni Un citat din Sir John Frederick William Ca istoric al culturii, MGP ºi-a adunat Herschel – ilustru astronom englez, contribuþiile în volumele „Scrieri din trecut” descoperitor al mai multor stele duble ºi (2001), „Pagini la istoria culturii nebuloase plasate în excelente cataloage dâmboviþene” (2004, 2007), „Scrieri stelare – aºezat pe pagina a treia a cãrþii sale istorico-literare” (2008). „Pagini la istoria culturii dâmboviþene” Volumul intitulat, aºa cum remarcam, (2004) pare a fi o veritabilã profesiune de nepretenþios „Pagini la istoria culturii credinþã: „Dacã mi-ar fi îngãduit sã aleg o dâmboviþene” cuprinde, dupã mãrturisirea pasiune care sã mã susþinã în toate autorului articole ºi studii publicate în împrejurãrile vieþii ºi care sã fie pentru mine perioada 2001-2004 în 15 ziare ºi reviste, un izvor nesecat de fericire, o protecþie majoritatea însã în „Litere”. Datã fiind contra relelor existenþei ºi contra rãutãþilor diversitatea subiectelor abordate, MGP a oamenilor, aº alege pasiunea cititului. Un om ordonat textele pe criterii cronologice, cu astfel de gust e contemporanul tuturor cititorul descoperind însã lesne cã acestea raselor. Lumea a fost creatã pentru el.” pot fi circumscrise câtorva teme constant Într-adevãr, istoricul, ziaristul, dezbãtute în scrierile sale. scriitorul, animatorul cultural M.G. Una din acestea, ce ar putea fi intitulatã Popescu este, mai întâi de toate, un om de „Biserica ºi slujitorii ei”, cuprinde informaþii carte. Astfel, în spaþiul cultural inedite pentru majoritatea cititorilor, pânã dâmboviþean, el este prezent cu intervenþii mai ieri subiecte tabu. Un exemplu: Când pe diverse teme în publicisticã (peste 200 Radu cel Mare (domnitor rezident în de articole publicate ºi 34 de comunicãri Târgoviºte de numele cãruia se leagã ºtiinþifice). Dupã 1989, este o apariþie introducerea tiparului în Þara Româneascã constantã în librãrii – dupã mãrturisirile prin legendarul cãlugãr Macarie care a scos sale, rodul tardiv, din fericire nu inutil, al de sub teascurile tiparniþei de la Mãnãstirea numeroaselor fiºe de lecturã nevalorificate, Dealu, de lângã Târgoviºte, „Liturghierul” lesne de înþeles de ce, în anii de comunism – 1508, „Octoihul” – 1510, – în diverse ipostaze: memorialist (ciclul „Tetraevangheliarul” – 1512) intrã în con- „Memoria dascãlilor noºtri” ajuns la al flict cu Mitropolitul Nifon, fost patriarh de cincilea volum), ziarist („Scrieri din Constantinopol (mitropolitul se trecut”), etnograf („Runcu-Dâmboviþa, împotriveºte cãsãtoriei sorei lui Radu – pagini la o monografie” – 1972; printre Caplea – cu Bogdan Vornicul, ce îºi pãrãsise puþinele cãrþi care nu au apãrut la fãrã motiv soþia, de fapt o încercare fãrã Bibliotheca; „Râu-Alb Dâmboviþa, pagini succes de impunere a primatului autoritãþii la o monografie – 1999; „Dâmboviþa-2000. ecleziastice asupra puterii voievodale), Micromonografii ale tuturor localitãþilor acesta din urmã acuzându-l c㠄Bogdan, judeþului Dâmboviþa” – 2001; „Dâmboviþa- având el muiere cu lege, au lãsat-o fãr’ 2000. Micromonografii, ediþie bilingvã de nici o vinã ºi au luat pe soru-ta; el este românã-englez㔠– 2003;, „Moþãieni. curvariu ºi soru-ta ca o preacurvã ce-i Dâmboviþa, pagini la o monografie” – desparte este (...) împotriva legilor 2005, Ed. Gimnazium; „Dâmboviþa 1810- creºtine”, domnitorul îl alungã din cetate. 2010. Micromonografie, documente” – La pãrãsirea Târgoviºtei, în 1505, 2010”; „Tãtãrani. Dâmboviþa 1634-2010, mitropolitul ºi-ar fi scuturat papucii „ca sã pagini de monografie” – 2011), istoric nu ia nici un fir de praf de pe pãmântul literar („Dinastia Ciorãneºtilor”), istoric pe care se comisese o asemenea nelegiuire” („Bãrbuleþ-Dâmboviþa. Documente”, ºi i-a afurisit pe domn ºi pe poporul sãu. „Pagini la istoria bisericilor din Râu-Alb ºi O preocuparea pentru didactica istoriei Runcu”, „Pagini la istoria pãdurii în ºcoal㠖 „Momente din istoria judeþului dâmboviþene”, „Pagini la istoria Dâmboviþa integrate în istoria României” contemporanã a pãdurii”), folclorist (2005) – este fireascã pentru cel care o („Radu lu’ Anghel”), ultimele, s-ar pãrea, viaþã a fost profesor de istorie, care a lucrãri rare în domeniu. condus Filiala Dâmboviþa a Societãþii de Remarcabilã ipostazã a unei funciare ªtiinþe Istorice din România timp de 20 de modestii, M.G. Popescu ºi-a subintitulat ani, dar ºi cercul profesorilor de istorie din cãrþile de etnografie, rod al unor nesfârºite liceele judeþului Dâmboviþa (1982-1997). ore petrecute în arhivã, „pagini la...”, Istoric pasionat ºi doritor de a lumina subînþelegându-se îndemnul pentru prin studiile sale pete albe din istoria continuarea cercetãtorilor sale de cãtre inºi dâmboviþeanã, MG Popescu este ºi un cu vocaþie din generaþiile viitoare. documentat evocator al unor înaintaºi sau 97 Anul XV, Nr. 3 (168) • martie 2014 contemporani care, în localitãþile lor, Cele 134 de evocãri-portrete alcãtuiesc, adesea obscure, s-au manifestat ca în fapt, o succintã enciclopedie a luminãtori ai satelor, mai ales în „Memoria personalitãþilor culturii dâmboviþene, fiind, dascãlilor noºtri” (vol. I – 1998, Ed. Macarie, în acelaºi timp, o invitaþie pentru toate celelalte la editura Bibliotheca, vol. II contemporani ºi urmaºi sã continue ºi s㠖 1998, vol. III – 1999, vol. IV – 2000 ºi dezvolte tema, ceea ce s-a ºi reuºit, pentru vol. V – 2003). Mihai Gabriel Popescu oraºul nostru, prin „Enciclopedia oraºului rezumã tematica acestor cãrþi astfel: „Închin Târgoviºte”. aceastã carte tuturor dascãlilor care prin Cu siguranþã, prin scrierile sale, M.G. misiunea lor au fost, sunt ºi vor fi modelatori Popescu a deschis – ca etnograf – prin de caractere, educatori de conºtiinþe, monografiile sale, seria unor monografiºti, luminãtori de minþi, oameni cu dragoste mai toþi scriitori, membri ai Societãþii pentru glia strãbunã ºi poporul român”. Scriitorilor Târgoviºteni, care se considerã, Cuvinte ce unora dintre contemporani, din direct sau indirect, continuatorii ilustrului pãcate, li se vor pãrea desuete, dar care au monografist care a fost Mihai Gabriel constituit crezul unuia dintre cei mai de Popescu. Vom aminti, enumerând, doar seamã etnologi dâmboviþeni. autorii ºi realizãrile de excepþie ale M.G. Popescu este ºi un talentat evo- domeniului ce se înscriu în cadrul celor cator al unor personalitãþi, stãpân pe arta 45 de monografii, studii etnografice ºi de portretizãrii, relevând trãsãtura specificã, istorie localã apãrute la Editura Bibliotheca: dominantã a caracterului personajului Vatrã ºi oameni în freamãtul vremii. obiectivat, accentul cãzând, în linia impusã Bezdead – CDXXVIII (Victor Davidoiu); în publicisticã de Negruzzi sau Goga, pe Balada la lãutarii din Fântânele. O istorie firescul cotidian ce are ca efect umanizarea a comunei Cojasca, culegere de balade ºi acestora, unii, din pãcate, rãmaºi, poate ºi studiu (Niculae Ionel); Monografia din cauza manualelor de istorie, abstracþiuni comunei Ocniþa. Ocniþa – Scaun Domnesc; simbolizate excesiv. Urmând, probabil, Monografia comunei Rãzvad. Rãzvad – modelul lui N. Iorga („Oameni care au vatrã voievodalã (George Toma Veseliu); fost”) care a impus la noi portretul ca specie Runcu în eternitate. Mituri, legende ºi literarã, MGP realizeazã portrete remarcabile realitãþi (Victor Negulescu); Istoria renunþând la cliºeele devenite loc comun, Nucetului-Dâmboviþa. Cronologie evitând generalizarea prin apelul frecvent la enciclopedicã (George Coandã); Istoria situaþii inedite ce pun în luminã, uneori Aninoasei-Dâmboviþa. Cronologie nefavorabilã, aceste adevãrate personaje enciclopedicã (George Coandã, Gabriela istorice: Diaconul Coresi, Macarie, I.H. Niþulescu, Constantin Voicu). Rãdulescu, Ion ºi George Ciorãnescu, Ion O mai bunã încheiere a acestei evocãri Popescu-Runcu º.a. Când vine vorba despre decât spusele acad. prof. univ. dr. Anghel contemporani (Nicolae Ciachir, Constantin Ruginã, Boston, SUA, nu credem cã ar fi: Rotaru, Gheorghe Bulgãre, Mircea Popescu „Toate urãrile mele de bine, de succes în º.a.) – mai toþi „dascãli” –, pe alocuri, nobila muncã pentru viitor cã sunt convins, autorul nu rezistã ispitei tonului encomias- cã dumneavoastrã, domnule Mihai Gabriel tic, eludând premeditat o ierarhie atestatã, Popescu, nu vã veþi opri aici, Târgoviºtea egalizând prin hiperbol㠖 figurã de stil fiind un inepuizabil izvor de inspiraþie, atât devalorizatã prin uzul excesiv de pânã mai pentru trecutul sãu de istorie de ieri, dar ºi ieri. Este aici, desigur, admiraþia de astãzi prin oameni ca dumneavoastrã. necenzuratã pentru cei care, în concepþia Memoria dascãlilor noºtri, este scrisã de autorului, sunt creatorii culturii naþionale, domnul Mihai Gabriel Popescu, get-beget indiferent de înãlþimea aportului. De aceea un fiu al pãmântului din regiune, pe care M.G. Popescu se entuziasmeazã sincer îmi îngãdui sã-l felicit fiindcã a fãcut o când evocã pe Mircea H. Popescu (scriitor faptã naþionalã bunã. Moºtenirea trecutului ºi pedagog dâmboviþean), pe Cornel C. se compune din sufletul naþiunii ºi el trebuie Teodorescu (un poet dâmboviþean mai trecut la generaþia care urmeazã. Nu existã puþin cunoscut), pe Ion Popescu ºi mai mare onoare decât sã aduci elogii celor Constantin Teodorescu (doi inventatori care ne-au dat viaþã (bunii pãrinþi) ºi celor dâmboviþeni). Sau când aminteºte de de la care am luat luminã intelectualã. Mihai reviste ce apãreau acum aproape un secol: Gabriel Popescu a îndeplinit o datorie sacrã Satira, Almanahul Dâmboviþei, faþã de înaintaºi în cartea «Memoria Târgoviºtea, Neamul românesc literar, dascãlilor noºtri».” Ceea ce face ºi autorul Cuget clar, Graiul Dâmboviþei. acestor rânduri.

LITERE 98 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni EMINESCIANA Dumitru Copilu-Copillin

EMINESCU UNIVERSAL Receptarea în publicaþii de limba italianã

Italia este a doua þarã, dupã Germania, se remarc㠄Nuova Rassegna di letterature care a tradus ºi comentat poezia lui Mihai moderne” din Florenþa, care între 1906-1907, Eminescu. publicã un articol ºi poeziile Singurãtate, Încã în timpul vieþii poetului, ca însemn Veneþia, Venre ºi Madonã, ªi dacã, toate al recunoaºterii valorii creaþiei sale literare, traducerile fiind semnate de P. E. Bossi. promovatã de publicaþiile de limbã germanã, În perioada interbelicã ºi ulterior apar „Rivista internationale” (1 martie 1881) volume eminesciene de poezii ºi prozã, seria prezintã elogios poeziile eminesciene, de studii monografice ºi capitole în istorii imediat dupã publicarea lor în premierã de literaturã românã, mai ales de literaturã europeanã (în volumul „Rumänische universalã, semnate de mari personalitãþi Dichtungen”, Leipzig, început de an 1881). precum Tagliavini, Ortiz, Lupi, Ruffini, Ca urmare a rezonanþei poeziei eminesciene Bertoni, Camiluci, Quasimodo, Ungaretti º.a., în diferite cercuri literare din Italia, o care apreciaz㠄transparenþa stilului notorietate literarã precum Marco Antonio eminescian ºi sufletul pesimist al poetului, Canini selecteazã ºi traduce din creaþia un Tasso al României” (Roma 1922), eminescianã poezii, pe care le include în personalitatea poetului, care „stã alãturi de celebra sa antologie a poeziei de dragoste marii maeºtri ai literaturii universale” din Italia ºi din întreaga lume, „Il libro (Napoli, 1923), motivele comune la Eminescu dell’amore. Poesie italiane e straniere”, ºi Carducci, Machiavelli, D’Anunzio (Roma, apãrutã la Veneþia: în volumul 2, din 1887, anii ’30), poezia eminescianã raportatã la cea include Sonet II (Sunt ani la mijloc), în a liricilor germani, francezi, belgieni, volumul 3, din 1888, Sonet III (Când însuºi italieni (Milano, 1939, în „Poeti del mondo” glasul), iar în volumul 4, din 1889, Il desiderio de Spiritino Massimo). Ideea a fost motivatã (Dorinþã). În acelaºi an, 1888 (dar ºi ulterior, ºi aprofundatã în seria studiilor despre lirica în 1890-1891), la Florenþa, cunoscutul poet eminescianã, între care se remarcã prima tezã ºi exeget, Angelo de Gubernatis îl recomanda de doctorat, publicatã de Marco Pompilio lumii literare latine pe Mihai Eminescu în al (Roma, 1931) sau lucrãrile de autor, ca cea sãu „Dictionaire international des écrivains recentã a lui Marco Cugno, Mihai Eminescu: du jour”, drept „poetul de prim rang al þãrii nel laboratoria di Luceafãrul (Alessandria, sale”. În alt mare centru cultural, Milano, în 2007), de asemenea un studiu documentar 1892, cunoscutul autor de manuale, adresate aparþinând lui Giusppe Manita (editat de celor interesaþi de cunoaºterea limbii ºi Accademia Internazionale II Convivio, literaturii române, Romeo Lovera prezintã Castiglione di Sicilia, 2009), care comenteazã viaþa ºi opera lui Mihai Eminescu, pe care o ºi 5 lucrãri în limbile italianã ºi românã despre ilustreazã cu traduceri: în ediþia din 1906 in- coincidenþe între viaþa ºi opera celor doi poeþi clude ªi dacã, în ediþiile din 1907 ºi 1908, romantici, Eminescu ºi Leopardi, lucrarea care apar la Florenþa, mai include Singurãtate, fiind prezentatã de autor ºi la Congresul Venere ºi Madonã, ªi dacã, apoi în „La Internaþional al Eminescologilor de la letteratura rumena con breve Crestomazia e Chiºinãu din 3-4 septembrie 2013, în cadrul Dizionariette esplicative (Milano, 1908), in- dezbaterilor dovedind cu manuscrise clude în capitolul despre Eminescu, eminesciene cã poetul român a cunoscut ºi comentariile biobibliogarafice fiind susþinute tradus poezia lui Leopardi. în plan comparativ cu 4 poezii în limba românã Dinre contribuþiile criticii italiene, care au ºi cu versiunea italianã Singurãtate, ªi dacã. adus în atenþia mediului literar internaþional Dintre periodicele de la acest început de secol dimensiunea ºi valoarea universalã 99 Anul XV, Nr. 3 (168) • martie 2014 demonstratã a creaþiei eminesciene, se 1980, 1987), „Dizionario degli autori” detaºeazã lucrarea cunoscutului profesor (Milano, 1987), „Enciclopedia Italiana universitar, eminentul eminescolog Rosa del Trecani” (Roma, 1990) etc. Conte, un amplu studiu monografic, iniþial Interesul penru valoarea operei, în gen- tezã de doctorat, Eminescu o dell’Assoluto eral a mesajului creaþiei eminesciene, în cei (Modena, 1962,-în România a fost tradusã în peste 130 de ani investigaþi (1881-2013), s- 1990 ºi 2003;), care ilustreazã textul italian cu ar putea dovedi ºi printr-o evaluare cu 8 poezii ºi peste 3000 de versuri disparate, metode cantitative-matimatice de mãsurare completate ºi publicate într-un volum cu 53 a calitãþii prin „aproximarea” mãsurii în de poezii (Madrid, 1982). Dintre autorii care traducerile în limba italianã sunt „mai numeroaselor ecouri elogioase despre cartea aproape” sau „mai departe” de valoarea amintitã, „Eminescu sau despre absolut”, originalului românescu, precum ºi de publicate dupã 1962 s-a remarcat Micea valoarea universalã a operei clasicilor Eliade, care ulterior realizeazã similitudini consacraþi ai literaturii italiene, Dante sau ºi compatibilitãþi între Eminescu ºi Leopardi. Shakespeare, Byron, Milton, Morus, Un „bilanþ” sugestiv privind prezenþa Schelley, Frost, Whitman (cf.vol. Eminescu. masivã a traducerilor ºi referinþelor critice Recognition in English, Milano, 2000). Rosa eminesciene în publicaþiile de limbã italian㠖 del Conte a fost ºi unul dintre primii ca indiciu al ineresului – aratã astfel: organizatori de simpozioane inernaþionale pe a-peste 1500 titluri de traduceri (între tema universalitãþii lui Eminescu, „la care care cel puþin 200 sunt aproximative, deoarece au participat nume prestigioase ale sumãrul unor volume nu ne-a fost accesibil, cercetãrii lierare din înreaga lume”, „de visu”). Dintre sursele accesibile nouã am comunicãrile ºtiinþifice reunindu-le în volume, identificat, exclusiv în limba italianã, 29 de cum au fost. cele de la Veneþia în 1964 ºi volume, ediþii separate, cuprinzând peste Roma, 1967, dar ºi altele la Roma în 1987 1200 de texte traduse, de asemenea 90 de sau Roma ºi Milano în 2000, la care „au traduceri cuprinse în 22 de culegeri participat eminescologi din Italia, Germania, antologice ºi peste 50 de traduceri, publicate Portugalia, Spania, Anglia, Iugoslavia, de peste 20 de publicaþii periodice, care pot Ungaria, Suedia, România”. fi completate cu peste 120 de traduceri Cum se poate observa, pe aceeaºi scarã apãrute ca anexe în lucrãri eminesciene de a valorii universale au abordat creaþia istorie ºi criticã literarã sau în grupaje de eminescianã ºi mass-media, care a reflectat traduceri din periodice, subsumate toate acþiunile cultural-ºtiinþifice ºi de masã, dar ºi acestea totalizând peste 70 de publicaþii cu ecoul ei începând cu „Revue Franco-Italiane peste 1500 de traduceri tipãrite. Aceste date et du Monde latin” (1902) ºi pânã în zilele se cuvine a fi completate cu cele apãrute în noastre, dintre care se evidenþiazã concluzia ultimele decenii în publicaþiile on-line, care din „Omagiu lui M. Eminescu” (M. Luizi, ar mãri considerabil numãrul traducerilor din 1989): „Evocãrile din anul jubiliar 1989 au publicaþiile tradiþionale tipãrite. contribuit în a impune importanþa ºi bogãþia b. peste 450 titluri de lucrãri de criticã unei poezii ce onoreazã secolul sãu ºi cultura ºi istorie literarã, cuprinse în 19 volume europeanã”.. tematice, publicate în ediþii separate Un rol aparte în recunoaºterea ºi (cuprinzând cel puþin 125 de referinþe critice consacrarea creaþiei literare eminesciene l-au în limba italianã, monografii, lucrãri de avut publicaþiile enciclopedice, prin interesul doctorat º. a., despre opera eminescianã), de manifestat pentru dimensiunea universalã asemenea 22 de culegeri antologice (care a operei poetului român ca reprezentant de cuprind peste 160 de istorii literare, cursuri ºi frunte al latinitãþii literare, promovat în manuale, comunicãri la reuniuni ºtiinþifice numeroase centre de cultur㠖 adevãrate internaþionale, enciclopedii, prefeþe, eseuri, focare de iradiere a mesajului eminescian – date biobibliografice, studii, articole), precum între care se disting, câteva titluri ºi ediþii: ºi peste 50 de publicaþii periodice (în care „Di scienze, lettere ed arte” (Roma, 1932, ref. apar peste 60 de studii, articole, recenzii), la G. Cãlinescu, în deosebi cele din perioada care se adaugã peste 90 de referinþe critice postbelicã, precum „Dizionario letterario (prefeþe, note biobibliografice, comentarii, Bompiani degli autorii di tutti tempi e di tutte relatãri despre acþiuni publice), incluse în letterature” (Milano, 1956-1957, ref. Gino volumele ºi culegerile antologice cu traduceri Lupi), „Dizionario Universale della letteratua sau în publicaþiile periodice din care am contemporanea” (Milano, 1959-1963, ref. reþinut traducerile. Din acest bilanþ general Rosa del Conte) sau „La Nuovo Enciclopedia nu putem omite referinþele critice, comunicate delle Letteratura” (Milano, 1985), Dizionario în ultimele decenii pe canalele – uni ºi della letteratura mondiale del 900 „(Roma, multilingve – on-line, Google, Facebook, LITERE 100 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni Sitte-uri, SD-ROM, reviste, volume de mare a posibilitãþii reduse de a-l transpune în audienã ºi cel mai mult accesate, între acestea sistemul prozodiei specifice poeziei italiene – evidenþiind enciclopedia „Wikipedia”, care pare a fi apreciatã mai puþin prin litera prezintã viaþa ºi opera lui Mihai Eminescu în traducerilor (multe sunt realizate în prozã ºi peste 40 de limbi, inclusiv în italianã, cu în vers liber).î; în schimb, este comentatã în posibiliatea traducerii automate a textelor în mai mare mãsurã sub aspectul valorii generale cele peste 100 de limbi în care apare aceastã literar-artistice, din care cauzã ºi „înveliºul” „Enciclopedie liberã”, interactivã. lingvistic italian este diferit de cel al Aceste date reprezintã indicii ale originalului românesc, de unde percepþia ºi contribuþiei publicaþiilor de limbã italianã evaluarea poeziei eminesciene s-ar baza, în la cunoaºterea ºi consacrarea lui Eminescu viziunea noastrã, pe „intuiþia” valorii literar- în Italia (volume ºi periodice de prestigiu din artistice (recent, Premiul Nobel pentru fizicã Roma-60 de publicaþii, Milano-53, Florenþa- a fost acordat pentru demonsraþia cã 21, Torino-13, Veneþia-9, Modena-8, Napoli- „intuiþia” este o funcþie a creierului). Aºa s-ar 6, Parma-5, Catania-4, Genova-4, Calabria-2, putea explica faptul cã cititorii, cu deosebire Novara-2, Padova-2 ºi câte una în literaþii, fãrã sã cunoascã originalul românesc, Alessandria, Bari-Figli, Bologna, Castiglione îi pot intui valoarea chiar ºi din traduceri, „mai de Sicilia, Mantova, Mesina, Palermo, Perugia, aproape” sau „mai departe” de original. Un Renecate, Verona), precum ºi în alte þãri: exemplu tipic, în acest înþeles, îl reprezintã Germania (Heidelberg-2, München-2), Preºedintele Comunitãþii Europene a Grecia (Salonic-1), Republica Moldova scriitorilor, Giuseppe Ungaretti, care (Chiºinãu-2), Spania (Madrid-3), Ucraina referindu-se la Eminescu, dar fãrã a cunoaºte (Cernãuþi-2, Kiev-5), Ungaria (Budapesta-3), limba românã ºi poezia eminescianã în evident România (Bucureºti-20, Cluj-Napoca, versiunea originalã, ci din traduceri, i-a in- Iaºi ºi Sibiu câte 4, la Bacãu, Consanþa, tuit ºi apreciat vocaþia de geniu poetic uni- Craiova, Satu Mare, Vãlenii de Munte câte 1, versal: „Poet cu un sentiment chinuit ºi ars iar fãrã indicarea localitãþii-20). pânã la atingerea acelei înalte splendori De reþinut este ºi faptul cã în Italia poezia care face din el unul dintre cei mai mari lui Eminescu – privitã din perspectiva poeþi ai timpului sãu ºi ai tuturor „unicitãþii” specifice originalului românesc ºi timpurilor” (1964).

(urmare de la pagina 95) cunoscut la acea datã, de unde ºi lipsa de consideraþie a lui Richard de Bury, dar în Un bibliofil uitat – posteritate autorul Canþonierului Richard de Bury (Canzoniere, 1360) rãmâne faimos, în vreme de cãrturarul englez este un bibliofil uitat. Aflat între douã lumi – un Ev Mediu Din pãcate generoasa donaþie nu s-a crepuscular ºi o Renaºtere emergent㠖 constituit ca o bibliotecã de învãþãmânt Richard de Bury scrie încã într-o latinã pentru cã a fost vândutã ºi împrãºtiatã dupã medievalã dificil de tradus, ceea ce a impus moartea lui pentru a acoperi datoriile pe reluarea ºi corectarea de cãtre Étienne care le lãsase. Nu s-a pãstrat nici catalogul Wolff a traducerii lui Hippolyte Cocheris. colecþiei întocmit de el însuºi, dar ne-a În limba românã Philobiblon-ul nu a rãmas manuscrisul latin al scrierii sale, fost încã tradus, deºi a fost un proiect mãrturie în timp pentru începutul bibliofilei editorial care-l viza cu prilejul întâmpinãrii moderne, situat totuºi foarte devreme, în Anului Internaþional al Cãrþii (1972). Atunci secolul al XVI-lea. s-a realizat o ediþie în limba maghiarã (la Dupã cum observã Étienne Wolff Editura Kriterion, 1971), tradusã ºi adnotatã unele capitole ale cãrþii au un rol de ghid de Bodor András dupã textul latin al ediþiei intelectual care conþine o pedagogie a critice îngrijite de Antonio Altamura studiilor într-o epocã în care anticii erau (Neapole, 1954), cu un studiu introductiv valorificaþi (suntem la începutul Renaºterii), de referinþã al lui Sigismund Jakó intitulat iar modernii abia îºi fac apariþia. De fapt „Bibliofilia medievalã ºi Philobiblohul lui Richard de Bury nu credea încã în modernii Richard de Bury”, un document istoric al care aveau sã urmeze cãci întâlnindu-l pe bibliofiliei în Europa, din primele secole al Francesco Petrarca în 1333 la Avignon celui de al doilea mileniu ºi pânã spre (dupã cum relateazã într-o scrisoare tânãrul sfârºitul secolului al XIV-lea, în care Ri- poet italian) îl trateazã pe acesta cu o chard de Bury este considerat drept „cel condescenþã decepþionantã pentru un care a dãruit literaturii europene primul intelectual interesat de opiniile ºi elogiu – cu valoare permanent㠖 al cunoºtinþele britanicului. Petrarca nu era bibliofiliei”. Au ºi cãrþile soarta lor. 101 Anul XV, Nr. 3 (168) • martie 2014 ISTORIA CÃRÞII ROMÂNEªTI Agnes Erich

ACTIVITATEA TIPOGRAFICÃ TÂRGOVIªTEANÃ ÎN EPOCA BRÂNCOVENEASCÃ (2)

În 1712, acelaºi Radovici va scoate în prima carte româneascã tipãritã ºi este prima româneºte un Octoih (Ibidem, I, 162, p. 485- ediþie a acestei cãrþi de cult în limba slavonã. 486) de 464 pagini, format in 40, tipãrit negru În anul 1570, diaconul Coresi va tipãri primul cu roºu. În prefaþã se aratã cã lucrarea a fost Liturghier în limba românã, incomplet, iar „tãlmãcitã de pre vorba ce greceascã ºi Mitropolitului Dosoftei i se datoreazã prima sloveneascã pre limba noastrã cea ediþie completã, în limba românã (Iaºi, 1679). româneascã.” Titlul este încadrat în flori de La rândul lui, pentru a împlini nevoia din ce în compoziþie tipograficã, iar pe verso-ul foii de ce mai simþitã a slujitorilor ºi credincioºilor titlu se regãsesc versurile dedicate stemei români de a înþelege ceea ce se citeºte în Þãrii Româneºti. bisericã, Mitropolitul Antim va traduce ºi va În 1712 se va da la tipar în anul 1713 o Liturghie (Ioan tipãri cartea Rugã- Bianu; Nerva Hodoº. Op. Cit, I, nr. 164, p. ciuni în toate zilele 487). Lucrarea este în format in 40, are 210 sãptãmânii. Tãlmã- pagini numerotate, tipãritã negru cu roºu, cu cite de pe grecie ºi 26 rânduri pe paginã. Pe verso-ul foii de titlu tipãrite acum întâi într-acest chip, spre folosul creºtinilor (Daniela Poenaru. Contribuþii la bibliografia româneascã veche. Octoih,1712 Târgoviºte: Muzeul Foaie de titlu Judeþean Dâmboviþa, 1973, p. 14), având 26 foi, în format in 8°, fiind realizatã de Gheorghe Radovici. Din punct de vedere ornamental lucrarea conþine un Liturghie, 1713 Litrughie, 1713, Stema Deisis ºi xilogravura reprezentând-o pe Maica Foaie de titlu Þãrii Româneºti Domnului pe tron, precum ºi vignete ºi frontispicii. se aflã stema Þãrii Româneºti ºi versurile dedi- Dupã cum este deja cunoscut, la 1508, cate domnitorului. Tipograful a fost Gheorghe Macarie tipãreºte la Târgoviºte primul Radovici, iar ilustratori Ursul Zugravul Liturghier care are o dublã însemnãtate: este (Deisis), Dimitrios (Sf. Vasile) ºi Ioanichie (Sf. Grigore). O lucrare trilingvã (slavo- neºte, româneºte, greceºte) va vedea lumina tiparului în martie 1713, ºi anume un Catavasier. În prefaþã, tipograful Gheorghe Radovici spune c㠄o închinu prea sfinþitului ºi Rugãciuni..., 1712 Rugãciuni..., 1712 Liturghie, 1713 prea înþeleptului Foaie de titlu Deisis Deisis Mitropolit a toatã LITERE 102 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni închinat Prealuminatului Oblãduitoriu Þãrii Rumâneºti Ioan Constandin Basarab Voevod..., la 1713. Tipograful este tot Gheorghe Radovici, lucrarea fiind de format in 8° mic, cu 17 rânduri pe paginã. În prefaþa închinatã domnului se aratã cã: „am pusu nevoinþã de s-au tãlmãcitu aciastã carte de pre vorba ce proastã greciascã pre limba rumâneascã, ºi cu a me cheltuialã amu fãcutu de s-au tipãritu spre folosul aceºtii patria.” (Ibidem, p. 488) Liturghie, 1713, Masa proscomidiei Lucrarea Maxime Filosofice (Ibidem, nr. Ungrovlahia, Kyr Anthimu, stãpânului mieu 166, p.489-491) (1713) reprezintã o culegere ºi fãcãtorului de multu bine, carea mã rog sã de sentinþe filosofice traduse din limba italianã o priimeºti cu blândeþe ºi cu faþã linã.” în limba greacã de preotul Ioan Avramiu, În acelaºi an se va fi scos de sub tipar un având 59 de foi, format in 80 mic. De Molitvenic (Ibidem, I, nr. 164, p.551; vol. IV, p. asemenea, sunt scrise ºi douã prefeþe semnate 41) (Evhologhion adicã M[o]l[i]tv[e]nic acum de Manu Apostol, una dedicatã Domnului a doua oarã tipãrit, dupã rânduiala celui „Ioan Constantin Basarab Voevod” ºi una grecesc) de 496 p., format in 4°, tipãrit negru cititorilor. Rostul tipãririi acestei lucrãri este cu roºu de cãtre acelaºi Gheorghe Radovici. subliniat astfel: „ªi pentru cã mulþi le-au socotit vrednice de tipãrire ºi folositoare tuturor, pentru multele ºi deosebitele sfaturi ce cuprind, am conlucrat ºi eu pentru dragostea neamului meu sã se dea la luminã ºi sã se tipãreascã cu cheltuiala mea spre folosul prea iubitei noastre mame obºtesci a Greciei, pentru ca sã se foloseascã ºi din acestea fiii ei iubitori de învãþãturã, ºi câþi sunt doritori de sciinþã ºi de filosofie.”

Catavasier, 1713, Iisus Christos judecãtor

Pe verso-ul foii de titlu se aflã stema Þãrii Româneºti, precum ºi numeroase frontispicii, viniete ºi iniþiale ornate. În prefaþã se se aflã adresarea cãtre cei care vor citã cum ca sã ierte geºelile întâlnite: „iarã cei ce vã veþi întâmpla a ceti, bucuraþiv-ã în Domnulu ºi vã rugaþi pentru noi, ºi ce greºalã veþi afla, veri în cuvinte, veri în slove, îndreptaþi cu duhulu blândeþeloru, Pilde filosofeºti, Pilde filosofeºti, 1713 ne puindu-ne în ponosu, cã pre cumu iaste cu 1713, Foaie de titlu Stema Þãrii Româneºti neputinþã ceriului a se vede fãrã nori, aºa ºi Alexandria (1713) romanul popular ce typariului fãrã greºalã.” (Ibidem) cuprindea întâmplãrile fantastice ale lui Lucrarea Pilde filosofeºti (Ibidem, nr.165, Alexandru Macedon va fi tipãrit, se pare, tot p. 487) va fi tradusã de Antim, pentru nevoile la Târgoviºte dupã cum precizeazã ºi Del ºcolilor din Bucureºti ºi se va tipãri sub titlul Chiaro în Istoria delle moderne rivoluzioni de: Pilde filosofeºti depe limba greceascã della Valachia (1718). tãlmãcite rumâneaºte, care cu cucerire s-au Dupã cum vedem, Constantin Brâncoveanu nu a fost doar un mare ctitor de mãnãstiri ºi biserici, ci ºi un sprijinior al „culturii româneºti prin scris ºi tipar” (N. Iorga. Activitatea culturalã a lui Constantin Vodã Brâncoveanu ºi scopurile Academiei Române. În: „Analele Academiei Române”, seria II, 1914-1915, p. 161) contribuind în mod deosebit la dezvoltarea artei tipografice, la tipãrirea de cãrþi pentru propria þarã sau pentru alte teritorii locuite de români, fiind un sprijinitor prin cuvânt ºi faptã al Ortodoxiei de pretutindeni, o figurã de seamã din istoria Molitvenic, 1713 Molitvenic, 1713, Foaia de titlu Stema Þãrii Româneºti neamului românesc. 103 Anul XV, Nr. 3 (168) • martie 2014 ARTà POPULARà Iuliana Popescu

XILOGRAVURI POPULARE DIN TRANSILVANIA în Colecþia Muzeului Naþional al Satului „Dimitrie Gusti” (1)

Colecþia de icoane a Muzeului Naþional datate, prezentând o valoare deosebitã, ceea al Satului „Dimitrie Gusti” din Bucureºti ce a determinat încadrarea lor în categoria cuprinde peste 1200 de piese, reprezentând: Tezaur. icoane pe lemn (553 piese); icoane pe sticlã Exemple: (617 piese); – Scene din „Alexandria”, Georgius icoane de vatrã (15 piese); xilogravuri Papp, 1817 (?), Nr. inv. MS 10290; 41,5 (8 piese); icoane din metal turnat (14 x 33,5 cm. piese); icoane pe tabl㠖 picturã ºi – Sfântul Gheorghe, Pop Onisie, sec imprimare pe suport metalic (2 piese). XIX, Nr. inv. MS 10291; 41,5 x 33,5 cm. Numãrul icoanelor nu este stabil, ci se – Cei patru Evangheliºti, Pop modificã pe mãsurã ce muzeul face noi Gheorghie, sec. XIX, Nr. inv. MS 10292; achiziþii sau primeºte donaþii. 35,5 x 31,5 cm. Xilogravurile populare din colecþia – Slãvirea Maicii Domnului, Nechita studiatã sunt piese foarte rare, create în Morariu, 1862, Nr. inv. MS 10293; 38,5 secolul al XIX-lea, în localitatea Hãºdate, x 30,5 cm. Cluj. Acestea au fost achiziþionate din – Iisus Hristos Învãþãtor, Pop colecþia Ion Muºlea, în perioada 1954- Gheorghie, 1806, Nr. inv. MS 10294; 41,5 1955. Majoritatea pieselor sunt semnate ºi x 33,5 cm. – Sfinþii Împãraþi Constantin ºi Elena, sec. XIX, Nr. inv. MS 10295; 38,5 x 30,5 cm. – Sfântul Haralambie, Nechita Morariu, 1840, Nr. inv. MS 10296; 41,5 x 33,5 cm. – Cocoº, Pop Onisie, 1840-1870, Nr. inv. MS 10297; 41,5 x 33,5 cm.

Scurt istoric Potrivit Dicþionarului de Artã, xilogravura (gr. xylon, lemn) este tehnica cea mai veche de gravurã în relief (Dicþionar de artã, vol. II, Bucureºti, Editura Meridiane, 1998, p. 208). Prin extensie, termenul a fost atribuit ºi matriþei (plãcii gravate) ºi chiar stampei ce rezultã prin imprimarea modelului pe hârtie. Arta gravurii apare în Þãrile Române în secolul al XVI-lea, sub forma ilustraþiei Scene din „Alexandria”, Xilogravurã, de carte. În Moldova gravura executatã la Georgius Papp, 1817 (?), Nr. inv. MS 10290; 401,5 x 33,5 cm. mãnãstirea Neamþ este cunoscutã din Clasatã în categoria Tezaur. aceeaºi perioadã. Condiþiile în care a apãrut LITERE 104 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni ºi sunt cunoscute sub numele de stampe populare din Hãºdate. Ele sunt realizate fie prin imprimarea modelului de pe plãcuþa de lemn pe hârtie, fie în tehnicã mixt㠖 gravurã în lemn cu intervenþie ulterioarã în culori vegetale sau în vopsele de anilinã. Xilogravurile se vindeau neînrãmate ºi tot aºa erau folosite pentru decorarea interiorului caselor þãrãneºti, fiind lipite sau fixate în cuie pe pereþi, pe lãzile de zestre. De asemenea, au fost utilizate pentru decorarea interiorului bisericilor de lemn sau au fost lipite pe diferite obiecte liturgice. Unele au fost lipite pe partea interioarã a copertei unor cãrþi. Xilogravurile þãrãneºti mai erau numite ºi „hârtii de stea”, deoarece din ele se tãiau fragmente (mai ales din cele ce înfãþiºau Sfântul Gheorghe, Xilogravurã, Pop Onisie, 16 sfinþi mici) care se foloseau pentru sec. XIX, Hãºdate, Cluj, Nr. inv. MS 10291; împodobirea Stelelor purtate de copiii 41,5 x 33,5 cm. Clasatã în categoria Tezaur. colindãtori la Crãciun. Stampele populare au constituit ºi xilogravura popularã nu sunt bine modele pentru icoanele pictate pe sticlã. cunoscute. Fixate în cuie sau lipite pe pereþi, În arta popularã, xilogravura se xilogravurile fie cã se înnegreau de fum, dezvoltã începând din a doua jumãtate a fie cã se degradau din cauza umezelii sau secolului al XVII-lea, pânã la sfârºitul erau rupte de copii, nu rezistau mai mult secolului al XIX-lea. de o lunã sau douã. Ele trebuiau înlocuite În prezent se cunosc aproximativ 100 cu altele. La Crãciun mai ales, oamenii îºi de piese, acestea fiind pãstrate în colecþiile împodobeau casa cu astfel de icoane noi. unor instituþii muzeale din þarã: Muzeul Ele se puteau cumpãra la un preþ mic, aºa Naþional al Satului „Dimitrie Gusti”, încât nimeni nu gândea sã le protejeze Bucureºti, Biblioteca Academiei Române, pentru a le avea un timp mai îndelungat. Muzeul Etnografic al Transilvaniei, Cluj- Aºa se explicã faptul cã, deºi au avut o Napoca. Majoritatea gravorilor þãrani ºi- circulaþie mare, xilogravurile au rãmas au semnat creaþiile, iar uneori le-au ºi datat. foarte puþine. Specialiºtii preocupaþi de Dintre aceºtia se remarcã: Pop Gheorghie, Nechita Morariu, Pop Onisie, Georgius Papp. Existã însã ºi xilogravuri nesemnate ºi nedatate, pe care specialiºtii le-au atribuit unora dintre creatorii consacraþi, în funcþie de particularitãþile de tehnicã artisticã ºi stilistice pe care le prezintã. «Un document din 1776 atestã pentru prima datã existenþa breslei zugravilor care „...zugrãvesc ºi tipãresc ºi pe hârtie” în satele Ocna Gherlei, Hãºdate, Silivaº ºi Sãplac. Dupã o stampã datatã 1700, începuturile acestui meºteºug artistic se situeazã în a doua jumãtate a secolului al XVII-lea. Exemplarele pãstrate din secolul al XVIII-lea aparþin unor meºteri care stãpâneau tehnica gravurii pe lemn» (Georgeta Stoica, Paul Petrescu, Dicþionar de artã popularã, Ed. Enciclopedicã, Bucureºti, 1997, p. 491-492). Cei patru Evangheliºti, Xilogravurã popularã, Xilogravurile populare din Transilvania Pop Gheorghie, sec. XIX, Hãºdate, Cluj, Nr. inv. MS 10292; 35,5 x 31,5 cm. au fost realizate de þãrani gravori talentaþi Clasatã în categoria Tezaur. 105 Anul XV, Nr. 3 (168) • martie 2014 cumpãrau înainte de a le proba ºi preotul satului – aceasta pentru a le controla oarecum sfinþenia» (Ibidem, p. 30). Deºi xilogravura popularã a cunoscut o mare amploare, pânã în prezent se cunosc numai numele a cinci meºteri, pe care îi vom prezenta: Gheorghie Pop – de la care au rãmas 11 xilogravuri, datate între anii 1798 –1824. Nechita Morariu sau Morar, care semneazã doar 10 xilogravuri, datate între anii 1834-1862. Simion Pop – semneazã doar 3 xilogravuri, toate datate 1842. Onisie Pop – cel mai productiv gravor de la Hãºdate, el semnând 17 stampe populare, dar nedatând decât douã: 1843 ºi 1851. „Sub acest penultim gravor þãran, care Slãvirea Maicii Domnului, Xilogravurã ºtia sã utilizeze cliºeele antecesorilor sãi, popularã, Nechita Morariu, 1862, Hãºdate, Cluj, Nr. inv. MS 10293; 38,5 x 30,5 cm. creând el însuºi altele nouã, meºteºugul de la Clasatã în categoria Tezaur. Hãºdate pare sã fi atins culmea înfloririi sale. Aceasta se petrecea, probabil între anii 1840- xilogravura popularã hãºdãþeanã nu au gãsit 1860” (Ion Muºlea, Xilogravurile þãranilor date concludente referitoare la originile ei. români din Ardeal, Extras din „Artã ºi tehnicã Se presupune cã meºteºugul putea proveni graficã”, Buletinul Imprimeriilor Statului, din mãnãstirile moldoveneºti, din Caietul 8, 1939, p. 10-11). mãnãstirile din apropierea Niculei, precum Andrei Man – în vremea cãruia ºi din alte lãcaºuri de cult ardelene. Existã începe decãderea xilogravurii populare o asemãnare ºi cu stampele de la transilvãnene. El a lucrat între anii 1859 ºi mãnãstirile Pecerska ºi Poceaev din 1883, perioadã din care dateazã cele 7 Ucraina, care între anii 1721-1802 au avut stampe ce au rãmas de la acest autor. o bogatã producþie de astfel de piese. Xilogravurile sale sunt lucrate mai îngrijit „Trebuie sã înregistrãm ºi faptul cã, la început, apoi sunt tratate foarte neglijent. pe la sfârºitul veacului al XVIII-lea, iconarii Xilogravurile au o deosebitã valoare ruºi ºi polonezi au fost gãsiþi desfãcând artisticã, ele dovedind o capacitate aparte icoane pânã prin pãrþile Braºovului ºi a gravorilor þãrani, marcatã mai ales printr- Fãgãraºului ºi cã unele icoane de la Hãºdate un puternic spirit sintetic. au inscripþii slave, alãturi de cele româneºti, iar altele numai slave. Dar de oriunde ar fi Materiale, tehnici ºi tehnologii venit întâiul meºter, el gãsea terenul artistice utilizate pentru realizarea pregãtit, întrucât þãranii noºtri cunoºteau xilogravurilor elementele tehnicii gravurii. Dupã cum a Procedeul de reproducere a desenului observat mai întâi profesorul Gheorghe cu ajutorul unui cliºeu tãiat în lemn a fost Oprescu, unii din ei gravau doar în lemn inventat în anul 868 în China. Aici a apãrut, monograma lui Cristos, pentru a o imprima deci, xilogravura (gravura în lemn). pe prescuri ºi cunoºteau, probabil ºi În Europa, aceastã tehnicã artisticã apare tiparele de caº ºi unt sau cele pentru turte abia în prima jumãtate a secolului al XIV-lea. ale ungurilor, lucrate cu o tehnicã Toate locurile de pe placa de lemn care asemãnãtoare.” (Ion Muºlea, Icoanele pe trebuiau sã aparã albe în reproducerea pe sticlã ºi xilogravurile þãranilor români din hârtie se ciopleau cu dalta. Se lãsau numai Transilvania, Bucureºti, Editura Grai ºi porþiunile ce trebuiau sã dea liniile ºi petele suflet – Cultura Naþionalã, p. 26). negre în procesul imprimãrii, iar restul se Xilogravurile nu erau vândute de gravori, scotea. De aceea, gravura în lemn se mai ci de negustori. Ei le desfãceau prin satele numeºte „gravurã înaltã”. Peste placa de din Ardeal, Maramureº, Banat, prin lemn cioplitã (matriþã) se aplica apoi cerneala, Moldova, Bucovina, Muntenia ºi chiar în acoperind zonele rãmase în relief. Modelul sudul Dunãrii. «Spuneau, fireºte, cã vin se imprima pe hârtie, rezultând stampa. „de la mãnãstire”. Oamenii nu prea LITERE 106 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni ARS LONGA... Dan Gîju

UN „CAMELEON” REFRACTAR LA CRITICà – SCRIITORUL MILITAR NICOLAE TÃUTU (24 noiembrie 1919–13 iunie 1972) (1)

Despre Nicolae Tãutu, cu materialele nu s-au jenat sã facã pactul cu diavolul, aflate la dosarele sale – unul în Arhivele precum Mihail Sadoveanu, Gala Galaction Militare (memoriul original) ºi douã, cel ºi, mai ales, aceia care, din motive sã le puþin, în Arhivele Securitãþii (aici însã doar spunem delicate, chiar aveau motive unul singur cert, adicã deconspirat, cel de întemeiate sã iasã la rampa revendicãrilor urmãrire operativã, particularizat cu postbelice, precum medicul ºi, totodatã, indicativul „Artistul”) –, s-ar putea scrie o scriitorul militar Saºa Panã, nu mai spunem carte destul de voluminoasã ºi incitantã de sperjurii de teapa lui Laurenþiu Fulga chiar, aceasta fãrã a mai pune la socotealã veniþi cu „celebra” divizie de „voluntari” – eventualele inserþii din consistenta sa operã ca sã numim aici ºi doi militari de carierã! – literarã. În ce ne priveºte, am ales sã , au fost trataþi cu întreg respectul cuvenit punctãm câteva idei, insistând doar pe unor valori autentice, cãftãniþi ºi cocoþaþi cotloanele mai puþin luminate, în fotolii comode, puºi în lu- ca sã zicem aºa, din biografia mina reflectoarelor ºi „uitaþi” acestuia, una dacã nu acolo pânã la loc comanda, fascinantã, ca a oricãrui cre- ca nu cumva generaþiile ce ator, fie el ºi militar, în orice vor veni sã fie nevoite sã caute caz reprezentativã pentru ºi sã gãseascã alte modele destul de dramaticul deceniu întru devenirea lor profe- cinci al secolului abia trecut, sionalã, spiritual-ideologicã ºi când România, intratã, în tot aºa. condiþiile de acum cunoscute, A fost o mare nebuloasã într-un rãzboi devastator din atunci, una destul de care avea sã iasã destul de controlatã însã, când, se ºifonatã, învinsã ºi ocupatã cunoaºte bine azi, în goana sa pânã prin 1960, dacã nu chiar mai mult, a dupã cadre de nãdejde, partidul de inspiraþie fost obligatã sã-ºi schimbe, odatã cu moscovitã nu s-a jenat sã deschidã larg orientarea ideologicã, întreaga zestre porþile elementelor altminteri destul de com- spiritualã, cu tot cu artizanii ºi pionii ei. Dar promise, precum ºi cele din fosta Legiune cum sintagma „la vremuri noi, oameni noi” a Arhanghelului Mihail (câte nu apucaserã este pe cât de lesne de formulat, pe atât de sã ia calea exilului), tactica fiind însã una dificil de aplicat pe teren într-un timp relativ mai mult decât eficace dacã avem în vedere scurt, pe când varianta „la vremuri noi, tot cã, dupã ce s-a vãzut cu hãþurile în mânã, noi” pare anume fãcutã pentru o lume din comuniºtii s-au debarasat de ei ca de ce în ce mai grãbitã, cum era ºi România ciumaþi, cu tam-tamul de rigoare unde a fost acelor ani, nu mai spunem de cea de dupã cazul, nu puþini sfârºind-o urât de tot, dupã 1989, nu trebuie sã mai mire pe nimeni cã, gratii, deºi alþii, nu puþini nici aceºtia, dupã dacã pe de o parte, scriitori ºi ziariºti precum o nouã ºi durã lecþie de exersare a metodelor Nichifor Crainic, Pamfil ªeicaru, Vasile de sluj la dispoziþia proletariatului biruitor, Voiculescu º.a.m.d. erau vânaþi cu freneticã ºi-au reînnoit fãrã remuºcãri angajamentele turbare proletarã, alþii, pe de altã parte, care de credinþã, reuºind o carierã onorabilã la suprafaþã, uneori sclipitoare – vorbim de * Fragment din studiul Contribuþii la o istorie a lumea literarã, totodatã ºi militar㠖, ba chiar literaturii militarilor, în pregãtire la Editura Bibliotheca. o viaþã în familie ºi societate fãrã griji de 107 Anul XV, Nr. 3 (168) • martie 2014 niciun fel ºi mai ales materiale, exceptând, autori promovaþi insistent de cãtre editurile poate, la unii dintre ei, anume procese de noastre cu ceva ºtaif pentru simplul fapt nu conºtiinþã, în orice caz însã s-au descurcat cã sunt mai valabili, ci, pur ºi simplu, fiindcã bine devreme ce au sfârºit în patul lor, având un nume strãin, par (culmea e cã ºi înconjuraþi de cei dragi, cu satisfacþia cã, sunt!) vandabili. în ciuda sacrificiilor (pentru unii, dupã cum Nãscut la Cislãu (24 noiembrie 1919), vom vedea, chiar a fost vorba ºi despre aºa Regiunea Ploieºti, în vara anului 1963, fiu ceva), au lãsat o operã apreciabilã ºi de ofiþer superior (pe tatã îl chema Dumitru, apreciatã. Cã pentru asta a fost nevoie de iar pe mamã Virginia, nãscutã Corbu, acceptarea unor compromisuri mai mult sau laborantã, decedatã în 1946, la 14 ani dupã mai puþin evitabile, de încãlcarea unor soþul ei), Neculai-Mina Tãutu trebuie sã fi principii, de trãdãri ºi lovituri de copitã, mai avut o copilãrie calatã pe tiparele oricãrei puþin va conta la ora bilanþului. Istoria însã odrasle de militar de carierã, mutat fiind, de aceea este istorie, ca sã reþinã ºi, când i odatã cu capul familiei, dintr-o garnizoanã se permite, sã devoaleze. ªi dacã, la rândul în alta. Conform Dosarului de verificare nr. nostru, oameni fiind, profitând de situaþie, 7699 aprobat de Direcþia a V-a a mai ºi formulãm câte o judecatã pe ici, pe Ministerului Afacerilor Interne, preluat mai colo, rãsfãþul este oricum prea mic, vrem apoi, cu nr. 83773/5.03.1964, la fondul sã credem, comparativ cu efortul efectiv operativ, azi în Arhiva CNSAS (cu nr. I gratuit, din perspectivã materialã (în lumea 483161), pe a cãrui copertã figureazã capitalistã, numai visãtorii ºi fraierii îºi mai pseudonimul „Artistul” (probabil cã numele permit aºa ceva!), de a evoca un înaintaº sãu conspirativ), deºi între timp ajunsese într-ale meseriei, pe de o parte, ºi, pe de colonel (din decembrie 1961), încã mai era altã parte, cu satisfacþia datã de scormonitul, bãnuit cã, înainte de rãzboi, fãcuse parte cu mijloacele la îndemânã, modeste ºi din Frãþiile de Cruce, amãnunt care, la orice rudimentare de multe ori, trebuie sã o orã, îl putea face destul de vulnerabil. Era recunoaºtem, în încercarea de a scoate la pe atunci, în perioada ultimelor verificãri ivealã câte un ciob de amforã (sau de fãcute discret, de Securitate, corespondent oglindã?) altminteri sortit uitãrii care, odatã special la ziarul „Apãrarea patriei” ºi locuia adus la suprafaþã, sã iradieze într-un fel mai în Bucureºti, sectorul 1, pe strada Dionisie aparte, proporþional ºi cu puterea de Lupu nr. 74. Ca fapt divers, în Dosarul percepþie a celui interesat, determinându- „Artistul” întocmit la Securitate, în dreptul ne sã privim ºi sã ne privim cu alþi ochi, rubricii profesiei sale, este completat simplu poate prin cu totul altã prismã, reevaluând ºi clar – „scriitor ºi poet”, iar la apartenenþa o stare de fapt care, odatã înþeleasã, ne va politic㠖 „exclus din PRM”, restul detaliilor cãlãuzi pe drumul ales cu paºii siguri ai adunate acolo datorându-se, evident, cunoscãtorului. conºtiinciozitãþii surselor (delatorilor), totul pornind, de fapt, de la exploatarea unei Prin urmare, de astã datã, a venit rândul informaþii referitoare la faptul cã poetul, poetului militar Nicolae Tãutu sã intre în acum pe val, tot mai apreciat de lumea malaxorul biografului pornit sã redescopere literarã, premiat de partid ºi de armatã, era cãrãrile ca ºi uitate, în parte, ale devenirii sale în realitate un impostor, „prietenii” sãi întru literaturã. Autentic supravieþuitor de pe cunoscând foarte bine cã, pe când fusese cuirasatul „vechii armate”, cea regalã, afirmat elev la Liceul „Aron Pumnul” din Cernãuþi plenar pe barcazul înroºit (de sânge) al (1938–1940), fãcuse parte din organizaþia comuniºtilor, dar care, având în vedere legionarã de tineret Frãþiile de Cruce, în circumstanþele parcurse cândva, putea sã o cadrul cãreia se ocupa cu „compunerea sfârºeascã lipsit de orice glorie, ca mulþi dintre diverselor cântece cu caracter legionar, ce camarazii sãi din Promoþia 1942 infanterie, erau cântate de ceilalþi legionari din Frãþiile Nicolae Tãutu (prenumele în acte era de Cruce”, cã a luat parte la unele marºuri Neculai-Mina), specializat, vreme de doi ani, organizate de cãtre legionari ºi, mai mult, pânã în 1954, ca activit de partid la cã ar fi fãcut parte dintr-un „grup terorist Universitatea seralã de marxism-leninism de al organizaþiei legionare FdC” care funcþiona pe lângã Comitetul orãºenesc PCR Bucureºti, chiar în liceu, care organizaþie „a pus la cale rãmâne încã un autor demn de studiat, ºi un atentat la adresa procurorului oraºului încã din perspectivã multiplã, iar amãnuntul Cernãuþi, colonelul Gh. Cristescu”. Aceeaºi cã este din ce în ce mai puþin amintit de criticã sursã semnala „manifestãrile duºmãnoase ºi mai deloc republicat în ultimul sfert de la adresa regimului democrat popular din veac, ba chiar mai mult, nu trebuie sã ne þara noastrã”, astfel cã, practic, Tãutu se mire ºi nici sã ne deruteze, în fond ºi la urma încadra la infracþiunea de „agitaþie urmei nefiind nici primul, ºi nici ultimul dintre contrarevoluþionarã împotriva regimului scriitorii români care pierde teren în mod ar- democrat popular din RPR” (filele 2–4 din tificial în „competiþia” cu mult mai modeºtii Dosarul I 483161/ACNSAS). Pe baza LITERE 108 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni acestor „spovedanii”, verificarea lui Tãutu Iureº strãjeresc, adicã o carte cu poeme începea la 10 iulie 1963 ºi se va încheia la dedicate lui Teofil Sidorovici, comandantul 10 ianuarie 1964, asta pe de o parte, ºi Strãjii Þãrii, ºi încã una tot de poeme – trebuie sã o spunem din capul locului cã Septentrion –, dar ºi o alta, de nuvele, poetul va scãpa basma curatã din douã intitulatã Clasa 8 A. Atrage atenþia însã din motive, unul explicit ºi cel de-al doilea im- primul moment cã prefaþatorul „tãcerilor” plicit, adicã, în primul rând, cã informaþia este scriitorul, eseistul ºi traducãtorul Mircea cum cã fãcuse parte cu acte în regulã din Streinul (1910–1945), iar autorul celor patru organizaþia legionarã nu se confirma, dar, gravuri este Rudd Rybiczka (1911–1998), pe de altã parte, fiindcã la ora respectivã, supranumit „ilustratorul iconarilor”, ambii când se dispunea verificarea sa, Tãutu avea deja recunoscuþi la acea orã ca personalitãþi deja state vechi de colaborare cu „serviciile”, ale lumii culturale bucovinene. Streinul, mai dupã cum se va vedea. De altminteri, încã ales, va rãmâne în istoria literarã drept unul din 19 martie 1963, pe baza faptului cã, în dintre fondatorii ºi lider al Grupãrii „Iconar” urma inventarierii arhivei fostului Serviciu (1931), biografia lui fiind una nu mai puþin Secret de Informaþii, probabil, se constatase demnã de revãzut. cã Tãutu apãrea în Dosarul SSI nr. 17291/ Bucovinean de origine, licenþiat în 1/573, Direcþia S3 declanºase deja avalanºa teologie (1932), redactor la oficiosul verificãrilor sale la cartotecã (în limbajul de legionar „Buna-Vestire” º.a., personalitate azi, în baza de date a Securitãþii), în vederea marcantã a vremii sale pe plan regional, cunoaºterii, eventual a recrutãrii lui ca Mircea Streinul meritã amintit fie ºi pentru informator, ceea ce iarºi, dupã cum se simplul fapt cã ne-a lãsat romanul Pravalia înþelege, în legãturã cu acest ultim aspect diavolului (Bucureºti, 1942), o cronicã a nu mai era cazul. Interesant este cã, în dramei trãite sub ocupaþie ºi pe timpul contextul expus, luând-o pe urma poetului, refugiului ºi din care, la un moment dat, agenþii Securitãþii se vor lovi, inevitabil, ºi prin gura unui personaj (pe la p. 677), în de opera poetului de dinainte de intrarea capitolul dedicat ocupãrii Cernãuþilor, acestuia, cu arme ºi bagaje, în siajul rãzbate mesajul veºniciei româneºti pe regimului comunist, la acea datã, 1963 aceste plaiuri: „Chiar dacã pãmântul acesta, adicã, operã pusã la index, în cea mai mare spuse Filo, ar rãmâne ºi-o mie de ani sub parte distrusã, câte o colecþie, doar, ºi aceea ciubota ruseascã, ºi ruºii tot n-ar fi în stare incompletã, din publicaþiile la care sã nimiceascã sufletul sãteanului român. colaborase în anii fragedei tinereþi, mai Þãranii noºtri vor fi veºnic ai noºtri. Ei nu- pãstrându-se în arhivele ºi bibliotecile bine ºi vor lepãda, niciodatã, sufletul românesc. secretizate ale Academiei Republicii Nici filosofii, nici cãrþile, nici domnãritul Populare Române (Academia Românã de nu constituie permanenþa româneascã. azi), eventual, sau ale nou înfiinþatei Permanenþa româneascã o constituie acest Securitãþi, acestea din urmã îmbogãþite cu þãran, acest þãran cu fluierul sãu. În sângele fiecare percheziþie în parte. Se vor prinde lui, dânsul poartã geniile viitoare. El poate astfel la dosarul sãu de verificare file întregi da viaþã unor poeþi, unor noi gânditori. Dar cu analize literare, stilistice ºi nu numai, dar dintr-un gânditor nu vei reuºi niciodatã sã mai ales citate din poemele sale de inspiraþie faci un þãran Iatã, noi credem c-am ºi patrioticã ºi naþionalistã altminteri pierdute devenit fii ai pãmântului. Însã, dacã am fi sau uitate pentru totdeauna, în orice caz însã devenit cu adevãrat, rãmâneam aici, ca sã în discrepanþã flagrantã cu osanalele pe care ne apãrãm, chiar cu preþul vieþii, þarina ºi le ridica, încã, la acea orã, deci în 1963, icoanele. Bolºevicii nu vor putea nimici partidului comunist. Pânã una-alta însã, prezenþa româneascã de aici, dupã cum n- înainte de a reproduce aici, într-o defilare au putut-o nimici nici în Transnistria. ªi fugarã, câte ceva din „probele” reþinute în asta o vom datora þãranului nostru, pe care respectivul dosar, profitând de faptul cã în ar trebui sã-l iubim pânã la jertfã.” Cu astfel biblioteca Academiei Române încã se mai de „argumente” în care, între altele, fãcuse pãstreazã câte un exemplar dintre primele referiri la practicile organelor represive plachete de versuri ale lui Neculai Tãutu, sovietice ºi, îndeosebi, la „grãjdarul Stalin”, cum semna iniþial, în anii când urma liceul la târfele ºi alogenii care s-au îmbulzit sã- la Cernãuþi, sã vedem cu ochii noºtri cam i întâmpine cu flori pe soldaþii ruºi, nu este în ce ape se scãlda el atunci, în fragezii ani de mirare cã M. Streinul a dispãrut „în ai cãutãrilor, totuºi Iar punctul de plecare condiþii misterioase” la scurtã vreme dupã nu poate fi altul decât placheta Tãceri pentru noua invazie bolºevicã, la 17 aprilie 1945, apã vie, apãrutã la Cernãuþi, în 1940, 42 de pe când abia împlinise 35 de ani. ªi nu e pagini, cu 24 de poezii, începând cu de mirare nici cã tânãrul Tãutu, într-un Preludiu ºi terminând cu Epilog de toamnã, astfel de anturaj, fie el ºi de orientare pe penultima paginã oferind un anunþ din literarã, fusese luat în colimatorul care reiese cã autorul mai are în pregãtire „serviciilor”. 109 Anul XV, Nr. 3 (168) • martie 2014 FIRIDE BASARABENE Nicolae Scurtu

O EPISTOLÃ NECUNOSCUTÃ A LUI ANTONIE PLÃMÃDEALÃ

Bibliografia prelatului, romancierului, exegetul lui Mihail Sadoveanu, oferind, în jurnalistului ºi cãrturarului Antonie acelaºi timp, informaþii privitoare la un eseu Plãmãdealã (1926-2005) înregistreazã ºi ~ Credinþa noastrã cea de toate zilele, pe un impresionant numãr de epistole trimise care l-am cãutat în paginile revistei Telegraful familiei, rudelor, prietenilor ºi unor confraþi, român ºi pe care nu l-am gãsit pânã acum. pe care i-a preþuit ºi i-a receptat cu Interesantã ar fi opinia lui Fãnuº obiectivitate. Bãileºteanu despre credinþa noastrã în Revelatoare sunt epistolele trimise lui aceste momente zbuciumate prin care ªtefan Ciobanu, Dumitru Stãniloaie, trecem ºi în care nu existã nici un reper Teodor Vârgolici, Constantin Ciopraga, Al. moral demn de luat în seamã. Piru, Virgil Cândea, Gheorghe Cunescu, Lecturile mai vechi ºi mai recente ale Mihai Cimpoi, Petre Pascu, Mircea eseistului Fãnuº Bãileºteanu, care Pãcurariu, Boris Cazacu ºi multor altora. pregãtea, în acel timp, un doctorat în litere Epistola, recent descoperitã, este cu biografia ºi opera lui Constantin V. trimisã istoricului ºi criticului literar Fãnuº Gheorghiu, ar fi putut sugera noi ºi Bãileºteanu (1947–2008), intelectual imprevizibile punþi de comunicare cu distins, cunoscãtor temeinic al operei divinitatea, cu forþa beneficã a operelor literare ºi culturale a marelui prelat al sacre ºi, desigur, cu absolutul. ortodoxiei româneºti. Am credinþa cã acest eseu se va gãsi, Ea se constituie într-un rãspuns decent se va publica ºi cã va deschide o altã ºi elegant la una din scrisorile trimise de perspectivã asupra acestui miracol.

* Dr. Antonie Plãmãdealã Arhiepiscop al Sibiului ºi Mitropolit al Transilvaniei [Cluj-Napoca], 9 februarie 1993 Cabinet Str[ada] Mitropoliei, nr. 24 2400 – Sibiu – România

Iubite d[omnule] Fãnuº Bãileºteanu,

Uneori rãspund târziu la scrisori, dar întotdeauna rãspund, chiar dacã le-a trecut vremea. Se întâmplã adesea sã amân ºi apoi hârtiile se îngrãmãdesc ºi când le reiau constat cã sunt în vinovãþii de neuitat. Iatã am gãsit ºi scrisoarea d[umnea]v[oastrã] din 5 mai 1992 nerãspunsã. Scria pe ea: Dat articolul ~ Credinþa noastrã cea de toate zilele, pãrintelui Mircea Pãcurariu1, decanul Facultãþii de Teologie. Nu mai ºtiu de ce i l-am dat. Poate îi þinea locul laTelegraful român2 redactorului D. Abrudan3. ªi drept sã vã spun nu mai ºtiu ce s-a întâmplat cu el. Acum vã scriu, de fapt, din Cluj, unde mi-am luat dupã mine un geamantan de hârtii, ºi aici n-am cum sã controlez ce s-a întâmplat. ªi vã rãspund, totuºi, pentru ca nu cumva scrisoarea d[umnea]v[oastrã] sã reintre într-un pachet de „nerezolvate” care sã mai aºtepte încã mult sã am timpul de revenire asupra lui. LITERE 110 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni Deci, iatã, o simplã confirmare, dar odatã cu ea ºi toatã stima ºi consideraþia ºi amintirea întâlnirilor de la Galaþi ºi de la Academie. Tot gândul cel bun, Dr. Antonie Plãmãdealã Mitropolitul Ardealului

[Domnului Fãnuº Bãileºteanu, Academia Românã, Calea Victoriei, nr. 125, Bucureºti].

NOTE Originalul acestei epistole, inedite, se aflã în biblioteca doamnei Hermina Bãileºteanu, cãreia îi mulþumim, public, pentru amabilitatea de a fi acceptat publicarea acestui preþios document literar. 1. Mircea Pãcurariu (n. 1932), profesor de teologie, istoric ºi membru al Academiei Române. 2. Telegraful român, revista Mitropoliei Ardealului. Apare la Sibiu (1990–2014). 3. Dumitru Abrudan (n. 1938), profesor de teologie. Redactor al revistei Telegraful român.

D. IONESCU-MOREL LA CHIªINÃU

*

Un scriitor care ar necesita o câteva emoþionante cuvinte privitoare la riguroasã cercetare biograficã ºi, evident, succesul piesei, iar pe recto se aflã bibliograficã este ºi Dumitru Ionescu-Mo- imaginea Teatrului Naþional din Chiºinãu. rel (n. 7 octombrie 1885, în Bucureºti) care, timp de câteva decenii, a fost o prezenþã activã în viaþa literarã cu prozã, teatru, publicisticã ºi câteva remarcabile traduceri din literatura europeanã. Cãrþile sale au fost receptate, cu obiectivitate, de Mihail Dragomirescu, G. Ibrãileanu, Perpessicius, Al. Bãdãuþã, Tu- dor Teodorescu-Braniºte, Petru Manoliu, Nicolae Carandino ºi alþii. Intervenþia de faþã mi-a fost sugeratã de Epistola este trimisã istoricului ºi o informaþie nouã privind reprezentarea criticului literar Mihail Dragomirescu, piesei de teatru Mãtuºica1 pe scena Teatrului personalitate importantã a literaturii Naþional din Chiºinãu, în anul 1931. române, care a citit ºi publicat unele poze Documentul de istorie literarã este, ºi articole ale lui Dumitru Ionescu-Morel de fapt, o cartolinã ce conþine pe verso în revista sa, Convorbiri critice. [Chiºinãu, 25 noiembrie 1931]

Iubite domnule Dragomirescu,

Comedia Zgripþuroaica sub numele de Mãtuºica2 s-a jucat, marþi, 24 noiembrie aci, în Chiºinãu, la Teatr[ul] Naþional, obþinând un real succes. Sunt fericit sã vã transmit aceastã veste, ca unul care cunoaºteþi sufletul acestei piese, ºi aþi apreciat-o, fiind maestrul meu în perfecþionarea ºi susþinerea ei. Sã trãieºti, Col[onel] Morel

[Domnului Mihail Dragomirescu, profesor universitar, Strada Nifon, nr. 32, Bucureºti].

Note Originalul acestei epistole, necunoscute, se aflã în biblioteca profesorului Nicolae Scurtu din Bucureºti. 1. Informaþia existentã în aceastã epistolã corijeazã aprecierea lui Constantin Paiu ~ „Mai rezistentã la confruntarea cu publicul s-a dovedit comedia în trei acte Mãtuºica (1932), prezentatã în premierã absolutã la Teatrul Naþional din Cluj ºi preluatã în urmãtorul deceniu de mai multe teatre din þarã”. [Constantin Paiu ~ Dumitru Ionescu-Morel, fiºã de istorie literarã în Dicþionarul general al literaturii române. Volumul 3, E–K. Bucureºti, Editura Univers Enciclopedic, 2005, p. 635–636]. 2. Ioan Massoff ~ Teatrul românesc. Privire istoricã. Volumul 7. 1. Teatrul românesc în perioada 1931–1940. 2. Completare ~ Teatrul Naþional din Iaºi între anii 1877–1916. Bucureºti, Editura Minerva, 1978, p. 69. (Teatrul Naþional din Chiºinãu cu repertoriul: Un erou de N. Kiriþescu, Jucãrii sfãrâmate de Caton Theodorian, Mãtuºica de Ionescu-Morel, Învierea de Henry Bataille dupã Tolstoi ºi Rãzvan ºi Vidra de B.P. Hasdeu). 111 Anul XV, Nr. 3 (168) • martie 2014 Societatea Scriitorilor Târgoviºteni

Salonul literar lunar (ediþia a 84-a) al Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

Sâmbãtã, 22 februarie a.c., la sediul ºi dotarea la Pietroºiþa a unui muzeu „Mircea Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni s-a Horia Simionescu”. Au fost primiþi noi membri desfãºurat al 84-lea salon literar al Societãþii, în Societatea Scriitorilor Târgoviºteni o întâlnire densã, în prezenþa a 36 de scriitori (Zaharia Potârniche, Ioan Adam, Dorin N. membri ai SST. A fost lansat numãrul 1-2(166- Uritescu, Marian Rãdulescu). Poetul Florea 167), ianuarie-februarie al revistei „Litere” ºi Turiac ºi-a prezentat volumul de poeme au fost înmânate diplome de excelenþã unor „Rapsodia naturii”, iar prozatorul Mihai scriitori care nu au fost prezenþi la salonul Constantin Alexandru, volumul de anterior. Preºedintele SST a punctat câteva memorialistic㠄Amintiri din Cartierul Latin”. acþiuni aflate în proiect, dintre care amintim: Cele douã cãrþi au fost analizate critic de cãtre publicarea volumului „Târgoviºte – persona- George Coandã, Corin Bianu, George Ioan litãþi culturale ºi viaþa literarã”, autor Gabriela Canache, Emil Stãnescu, Sorin Ivaºcu, Mihai Madrova, doctor al Universitãþii Karoline din Stan, Tudor Cristea, Victor Petrescu, George Praga, ediþie bilingvã românã-cehã, prima Toma Veseliu, care au relevat maturitatea carte de acest gen despre Târgoviºte semnatã discursului poetic al lui Florea Turiac, precum de un autor strãin; organizarea de cãtre SST ºi valoarea documentar-istoricã a evocãrii în parteneriat cu Primãria Târgoviºte a unei oraºului Târgoviºte în scrisului lui Mihai tabere de creaþie-arte vizuale (picturã, Constantin Alexandru. Pentru salonul literar sculpturã, fotografie artisticã) în vara anului lunar al SST – a 85-a ediþia – ºi-au anunþat 2014; editarea unui album fotografic de prezenþa scriitori din Buzãu: poeþii Dumitru prezentare a municipiului Târgoviºte (realizat Panã, Tudor Cicu, prozatorii Marian de scriitori ai SST, George Coandã, Mihai Rãdulescu, Dumitru Dãnãilã, Stan Brebenel. Stan, Ion Mãrculescu). Consiliul director al Remarcabil este faptul cã aceºtia au gãsit la SST a luat hotãrârea de a înainta un proiect Târgoviºte cadrul pentru manifestarea lor în Ministerului Culturii constând în înfiinþarea domeniul culturii scrise. (Observator)

Eminesciana

Joi, 30 ianuarie 2014, ora 14, Casa Corpului ºi gândirea indianã”, relevând faptul cã, în ciuda Didactic Dâmboviþa în parteneriat cu detractorilor, Eminescu rãmâne un poet uni- Inspectoratul ªcolar Judeþean Dâmboviþa ºi versal, faptul cã o profesoarã din India ºi-a dat Societatea Scriitorilor Târgoviºteni a organizat doctoratul pe o temã privind poezia lui o sesiune de comunicãri ºtiinþifice: „Eminescu Eminescu vorbind de la sine. Au conferenþiat – revizor ºcolar. Sub semnul permanenþei lui prof. univ. dr. Nicolae Georgescu, Eminescu”. Printre invitaþi s-au numãrat ºi eminescolog, critic ºi istoric literar; prof. univ. scriitori membri ai SST. Astfel, prof. dr. George dr. Petre Gheorghe Bârlea, de la Universitatea Coandã, preºedintele Uniunii Ziariºtilor „Ovidiu” din Constanþa. A fost lansatã revista Profesioniºti filiala „Ion Heliade Rãdulescu” „Litere”, un numãr cu numeroase pagini dedi- Dâmboviþa, a þinut o prelegere cu tema cate lui Mihai Eminescu. Evenimentul a avut „Eminescu istoric”, iar prof. Mihai Stan, loc la sediul Casei Corpului Didactic preºedintele Societãþii Scriitorilor Dâmboviþa, din Calea Domneascã, nr. 127, Târgoviºteni, a prezentat volumul „Effect of Târgoviºte, în prezenþa numeroasã a unor indian thought on Mihai Eminescu/ Eminescu cadre didactice. (Observator) LITERE 112 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni Un eveniment literar dedicat lui Mihai Eminescu

De Ziua lui Eminescu ºi a Culturii române, acþiunilor prevãzute în program, a fost din 15 ianuarie a.c., Librãria „Mihai Eminescu” noutatea argumentelor privind demonstraþia din Bucureºti a gãzduit lansarea cãrþii lui valorii operei eminesciene, cu aplecare Dumitru Copilu-Copillin (membru al specialã asupra evaluãrii - în raport cu originalul Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni), românesc – a traducerii ºi ecoului acesteia „Eminescu în perspectivã în peste 80 de limbi din peste universal㔠(Târgoviºte, 250 de þãri. A fost evocatã, de Editura Bibliotheca, 2013). asemenea, posibilitatea demon- Dintre cele 14 lucrãri straþiei cu instrumente mo- personale, selectate din tot ce derne de mãsurare a valorii a publicat autorul despre universale a moºtenirii Eminescu în perioada 1967- culturale eminesciene (grila 2012, ultima „Dimensiunea ºi criteriilor universalitãþii, metode valoarea universalã a moº- cantitative-matematice de tenirii culturale lui Mihai evaluare a calitãþii traducerilor Eminescu”, reprezintã sinteza prin aproximare, „mai aproape” unei viitoare cãrþi, care acum sau „mai departe” de originalul se definitiveazã pentru tipar. românesc, precum ºi numãrul Culegerea de lucrãri despre de peste 1000 de lucrãri, Eminescu – vãzut în pers- semnate de autori români ºi pectiva evoluþiei procesului de cunoaºtere, strãini, care au promovat ideea de recunoaºtere ºi consacrare ca valoare universalitate a lui Eminescu în ultimii 135 de naþionalã de dimensiune universal㠖 a fost ani. Aceste concluzii, acceptate ca expresie a publicatã de Editura „Bibliotheca” în vederea propriilor opinii, autorul le-a comunicat în prezentãrii ei la Congresul Internaþional al cuvântul acestuia cu prilejul lansãrii cãrþii sale Eminescologilor de la Chiºinãu din septembrie la Librãria „Mihai Eminescu” din Bucureºti. trecut.. Ceea ce au remarcat participanþii, În final, autorul a oferit autografe celor prezenþi ºi la lansarea cãrþii, în cadrul prezenþi. (Observator) Lansare de carte

Joi, 27 februarie, la ora 11, a avut loc în pe invitaþii acestora. A fost de faþã, din partea sala de festivitãþi a Bibliotecii Judeþene „Ion Consiliului Judeþean, domnul Ivan Vasile Heliade Rãdulescu”, Târgoviºte, un Ivanoff, care a rostit câteva cuvinte. În eveniment cultural deosebit – lansarea a douã continuare, dupã ce a vorbit despre propriul cãrþi de poezie aparþinând lui George Geacãr volum, arãtând cã este o antologie sui-generis, ºi lui Claudiu Komartin, doi poeþi din generaþii în sensul cã preia, alãturi de un ciclu inedit, diferite. Târgoviºteanul George Geacãr , autor mai multe texte din primele sale douã volume, al volumului „ZOOM. Gaura de vierme”, George Geacãr a fost prezentat de criticul apãrut în 2013 la Editura Casa de Pariuri Tudor Cristea, care a subliniat valoarea, dar Literare, este un optzecist întârziat, în vreme ºi unitatea stilisticã a poeziei acestuia. La ce Claudiu Komartin, care a tipãrit anul trecut, rândul lui, Claudiu Komartin s-a prezentat la Casa de Editurã Max Blecher, volumul „Co- singur, dar nu înainte de a rosti ºi el câteva balt”, este un tânãr poet ºi traducãtor cuvinte despre volumul lui George Geacãr, bucureºtean, afirmat în ultimul deceniu. din care a ºi citit un poem ales pe moment. Gazda manifestãrii, directoarea Bioblio- Dupã ce ºi-a evidenþiat activitatea literarã ºi tecii Judeþene, Agnes Erich, i-a prezentat suc- a arãtat cã volumul „Cobalt” le este dedicat cinct, în faþa unei sãli pline, pe cei doi poeþi ºi colegilor sãi de generaþie dispãruþi prematur – târgoviºteanul Constantin Virgil Bãnescu (1982-2009) ºi George Vasilievici (1978-2010) –, Claudiu Komartin a citit mai multe poeme, gustate în chip deosebit de cei din salã. Printre participanþi s-au numãrat mai mulþi scriitori ai locului, majoritatea membri ai Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni. Dintre aceºtia, au rostit câteva opinii despre autorul târgoviºtean Ioan Viºan ºi Emil Stãnescu. La finalul acestei manifestãri de excepþie, cei doi autori au acordat autografe. (Observator) 113 Anul XV, Nr. 3 (168) • martie 2014 CALIGRAFIA CU LUMINà Ion Mãrculescu

FOTOGRAFIA DE STRADÃ

În arta fotograficã, la fel ca în oricare proprietatea privatã. În acest sens, aº putea altã artã, existã teme, genuri, subiecte ºi aminti faptul cã nu în toate þãrile lumii este stiluri deja definite clar de-a lungul timpului. permisã fotografierea pe stradã, ceea ce, Fotografia de stradã este un gen pentru cei care nu ºtiu sau nu þin cont, se abordat în special dupã apariþia aparatelor poate finaliza cu amenzi dure, cu de fotografiat de mici dimensiuni, uºor confiscarea sau distrugerea aparatului ºi portabile, în special cele pe film Leika. Dacã chiar cu consecinþe mai grave. la început strada era un subiect abordat Din punct de vedere deontologic, preponderent de reporteri, cu timpul s-a existã pãreri împãrþite în ceea ce priveºte, dovedit a fi, din punct de vedere al imaginii, de exemplu, abordarea unor subiecte urâte un fenomen mult mai complex, foarte ale vieþii, ale mizeriei, promiscuitãþii ºi uman ºi puternic emoþional. Nume mari sãrãciei, cazuri în care subiecþii fotografiaþi ale fotografiei, precum Henri Cartier- ar putea fi umiliþi ori lezaþi în demnitatea Breson, Robert Frank, Diane Arbus, Frank lor umanã. În ceea ce mã priveºte, mã Doisneau ºi alþii, au devenit cunoscuþi prin feresc de asemenea situaþii, chiar dacã se acest gen de fotografie. Menþionez cã, în motiveazã cu afirmaþia cã recunoaºterea momentul de faþã, în þara noastrã existã mizeriei ajutã la eradicarea ei. un puternic curent de artiºti fotografi O altã idee care se dezbate cu privire la interesaþi de imaginea strãzii; aº numi fotografia de stradã, este dacã aceasta poate exemplul efervescentului grup constituit ca fi „manipulatã”, prelucratã, cum s-ar zice. un adevãrat fenomen sub denumirea de Cei mai mulþi spun cã imaginea trebuie lãsat㠄Bucureºtiul meu drag”. aºa cum a fost surprinsã, realistã, nu i se Dar ce este strada? Dupã pãrerea mea, poate adãuga ºi nu se poate înlãtura nimic. strada este, în primul rând, un fenomen Sunt de acord cu aceastã pãrere atâta timp social. Strada este mai mult decât un spaþiu cât sunt la mijloc interese de ordin jurnalistic. urbanistic ºi arhitectural, este o zonã cu Dar nimeni nu mã poate opri sã cred cã se oameni, motiv pentru care un confrate poate face ºi în alt fel, adicã sã împingi definea fotografia de stradã ca „oameni imaginea spre eseu sau chiar sã o transformi care fotografiazã oameni”. Un spaþiu care într-un eseu, eventual pânã la vecinãtate cu îºi modificã permanent aspectul ºi în visarea. Ori chiar sã realizezi o fotografie secunda urmãtoare el nu mai aratã la fel. de stradã pânã la pragul suprarealismului sau Cineva spunea cã, întrucât subiectele, al abstracþionismului. Geniul creator nu oamenii de pe stradã îþi sunt la îndemânã poate ºi nu trebuie sã fie limitat la fãrã ca tu sã fi fãcut vreun demers, posibilitãþile tehnice ale aparatului, oricât ar fotografia de stradã este foarte uºoarã ºi fi acesta de performant. Nu e greºit dacã simplu de fãcut. Dar cine a abordat-o, ºtie acceptãm ideea de autenticitate a subiectului, cã nu este aºa. Îþi trebuie un ochi bun, rapid, dar ºi pe cea de personalitate a artistului, capabil sã selecteze ce este mai expresiv, fãrã ca acestea douã sã se batã cap în cap. îþi trebuie o anume ºtiinþã a abordãrii având Calitatea esenþialã a unei fotografii de în vedere cã, de cele mai multe ori, stradã, la fel ca ºi aceea a unei fotografii subiectele umane se feresc de obiectivul din alt gen cu intenþii artistice, este aceea fotografic, ori pozeazã în atitudini artificiale. de a fi emoþionalã, de a crea emoþii. Fotografia de stradã are regulile ei care se Am gãsit scris undeva: „Fotografia de învaþã dupã îndelung exerciþiu ºi, în plus, stradã nu se referã doar la a ieºi ºi a face poze are ºi unele riscuri, începând de la unor necunoscuþi. Trebuie sã ieºi din viaþa ta agresivitatea fotografiaþilor, pânã la anume pentru a te transforma într-un voyeur. restricþii ºi interdicþii legislative în vigoare, Privirile în vieþile necunoscuþilor nu sunt un prevãzute pentru obiectivele speciale, lucru uºor de realizat, detaºarea de propriile militare sau de altã naturã, dar ºi pentru tale trãiri fiind foarte importantã”. LITERE 114 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni Foto: Ion Mãrculescu 115 Anul XV, Nr. 3 (168) • martie 2014 Revista revistelor

Eonul Carpaþilor (1) Stau câteodatã, drãgãliþã Doamne, ºi mã tot întreb cum s-ar putea defini fenomenul ãsta pseudocultural care simt cã mã copleºeºte pe trezie ºi-n somn...ªi gândul mã duce, iatã, cu vreo ºase decenii în urmã, când, copil, aflam despre „folclorul nou”, împãnat de „Ilenuþe tractoriste” ºi „Ionei brigadieri”, care se iubeau muncind ºi ascultau susurul naturii odatã cu freamãtul „timpurilor noi”. * Dar, vorba târgoviºteanului poet, au trecut vremile-acelea, ºi ajunserãm în alt veac ºi în alt mileniu, cu internet, site-uri literare ºi facebook, cu bloguri ºi forumuri pe care tot românul, care nu s-a nãscut doar poet, ci ºi prozator, eseist, comentator, opinioman, jurnalist ºi eþetera, scrie cum vrea ºi cum poate, mai cu greºeli de gramaticã, de ortografie, de logicã ºi de limbaj, mai bine sau mai rãu, dar scrie, scrie ºi iar scrie! ªi anunþã cãrþi ºi posteazã reviste ºi le comunicã adresa de pe site-uri ºi le expediazã prin e-mail, în format pdf. * Aºa primesc ºi eu publicaþii de care n-am auzit ºi despre care, adesea, nu ºtiu dacã apar doar în format electronic sau ºi pe hârtie! * Toatã lumea scrie ºi toatã lumea scoate ziare ºi reviste, pânã ºi la Gãeºti apar douã publicaþii, una îl laudã pe primar, iar alta-l înjurã la greu! * ªi uite cã-mi veni-n gând ideea (cum ziceau activiºtii pe vremuri!): avem în faþã nu un folclor nou, ci unul foarte nou! Internautic! Paralel cu cel veritabil, precum, ieri, Festivalul „Cântarea României” cu adevãrata culturã. * Acum, revenind(u-mi), sã mã opresc la una dintre revistele astea pe care le primesc prin e-mail. * Pânã spre a doua jumãtate a anului trecut, mi se expedia ritmic mensuala „Constelaþii diamantine”, aºezatã sub egida unei Ligi a Scriitorilor Români. Fãcând imprudenþa de a o lua în tãrbacã, primii (prin e-mail, cum altfel?!) niºte grozave, repetate ºi, pânã la urmã, redundante înjurãturi de la un bãtrânel nedus la bisericã de peste ocean, autodeclarat cel mai mare poet de limbã românã, care onorase cu versurile sale nemuritoare (ce mie mi se pãruserã, probabil, anoste) respectiva „Constelaþie”. În plus, de câteva luni nu mai primesc revista ºi, sincer sã fiu, sper cã nu fiindcã s-a supãrat, ci pentru cã a rãposat! * De rãposat o fi rãposat ea, dar se pare cã a fost clonatã, sub titlul blagian „Sfera Eonic㔠ºi sub egida aceleiaºi „Ligi”, dar amintind mai curând de „Rãcnetul Carpaþilor” („revistã de culturã universalã”, cum altfel?!). * Am în faþã, pe ecranul calculatorului, nr. pe decembrie 2013 (anul II, nr. VII). * Acum, pânã ºi ºcolarul din ultima bancã ºtie cã umorul rezultã dintr-un contrast. Bunãoarã, ticãitul Trahanache este membru al atâtor comitete ºi comiþii, încât nici nu le þine minte, astfel cã e nevoit sã-i înmâneze lui Dandanache (mai uituc decât el!) cartea sa de vizitã, pe care sunt trecute-n detaliu. * Încornorat, confuz, clopoþind aiurea, dar plin de importanþã ºi copleºit de demnitãþi al cãror numãr nici nu-l mai ºtie!... Cum sã nu râzi?! * Ei bine, chiar cum depãºeºti pagina de titlu, revista „Sfera eonic㔠aminteºte de cartea de vizitã a bãtrânului soþ al Zoei, prin enormul umor rezultat tot din contrastul dintre morgã ºi derizoriu. Eventualul meu cititor pierde mult din pricinã cã nu pot cita integral cele douã pagini care ne pun în faþã membrii fondatori ºi colectivul de redacþie! * Dar sper sã se descurce cu internetul ºi sã se distreze din plin. Eu voi spicui, doar, câte ceva. * Membrii fondatori, în numãr de doi, ocupã, cu poze ºi cu indicarea tuturor comitetelor, care pur ºi simplu-i strivesc prin importanþã ºi numãr, cea de-a doua paginã. Este vorba despre: N.N.Negulescu – iniþiator, prim fondator ºi ex-director al revistei „Constelaþii diamantine” (iatã!!!); iniþiator, prim fondator ºi actual director/redactor-ºef al revistei „Regatul Cuvântului”; membru al Academiei Româno-Americane de Arte ºi ªtiinþe; director/Redactor-ªef al revistei „Sfera Eonic㔠ºi despre Al. Florin Þene, membru al Academiei Româno-Americane de Arte ºi ªtiinþe ºi Preºedinte al Ligii Scriitorilor Români. * Mai departe, întreaga paginã a treia este ocupatã de Colectivul de redacþie, cu: Membri de onoare (12); Director (cel deja amintit); Redactori-ºefi (3); Secretari (2); Redactori principali (5); Redactori (7); Redactori asociaþi (8). În total, 34, cu titluri, apartenenþã, comitete, comiþii. Ceea ce te face sã cazi pe spate! * Însã adevãratul comic rezultã din discrepanþa, sesizabilã la nivelul întregului, dintre morga acestei cãrþi de vizitã colective ºi (non)valoarea mai tuturor materialelor înþesând cele 52 de pagini. * Dar pentru asta...aveþi puþinticã rãbdare!...(T.C.)

• • Revista se distribuie: în Bucureºti, la librãria Muzeul Literaturii Române în Târgoviºte, la librãria Gaudeamus ºi prin Primãria Municipiului Târgoviºte. Abonamentele se fac prin poºtã la Bibliotheca. redacþia Târgoviºte ºi la librãria Gaudeamus a Editurii

Redacþia Târgoviºte – Editura Bibliotheca, str. Nicolae Radian, bl. KB2/3, 130062, tel/fax 0245212241; mobil 0761136921; e-mail: [email protected]; www.bibliotheca.ro Redacþia Gãeºti – str. 13 Decembrie, bl. 30/C/6, 135200, Dâmboviþa, telefon 0245713234, 0722686856, e-mail: [email protected] Redacþia Chiºinãu – str. 31 August 1989, nr. 89, tel. 0037322234313; 0037369 129478, e-mail: [email protected]

Revistã editatã de SC Bibliotheca SRL [email protected] • www.bibliotheca.ro Tiparul la Biblioprint Târgoviºte 7,00 RON