Operele Lui Spiru C. Haret. Vol.5
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
+Opere_vol_V_final.qxd 11/23/2009 11:03 AM Page 1 Operele lui Spiru C. Haret +Opere_vol_V_final.qxd 11/23/2009 11:03 AM Page 2 +Opere_vol_V_final.qxd 11/23/2009 11:03 AM Page 3 Operele lui Spiru C. Haret Ediþie îngrijitã ºi note de Constantin Schifirneþ Volumul V Parlamentare Rapoarte, expuneri de motive, discursuri 1901–1904 +Opere_vol_V_final.qxd 11/23/2009 11:03 AM Page 4 Redactor: Lucian Pricop Coperta: Cristian Lupeanu Tehnoredactor: Olga Machin Toate drepturile asupra acestei ediþii aparþin Editurii Comunicare.ro, 2009 SNSPA, Facultatea de Comunicare ºi Relaþii Publice Strada Povernei 6, Bucureºti Tel./fax: 021 313 58 95 E-mail: [email protected] www.comunicare.ro www.editura.comunicare.ro Editat cu sprijinul Autoritãþii Naþionale pentru Cercetare ªtiinþificã. Tiraj: 1000 de exemplare. Preþ de vânzare al unui exemplar (mai puþin adaosul comercial): 107 lei (vol. I–VI). Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României HARET C., SPIRU Operele lui Spiru C. Haret / Haret C. Spiru; pref.: Remus Pricopie, Constantin Schifirneþ. Ed. a 2-a, rev. – Bucureºti: Comunicare.ro, 2009 11 vol. ISBN 978-973-711-206-4 Vol. V: Parlamentare: 1901–1904. – Bibliogr. ISBN 978-973-711-212-5 I. Pricopie, Remus (pref.) II. Schifirneþ, Constantin (pref.) 821.135.1-821 821.135.1 +Opere_vol_V_final.qxd 11/23/2009 11:03 AM Page 5 INTRODUCERE Activitatea parlamentarã a lui Haret în anii 1901–1904 ºi împrejurãrile politice în care s-a desfãºurat Dupã demisiunea guvernului prezidat de Dim. Sturdza la 30 martie 1899, Regele a voit sã încerce o altã formaþiune ministerialã liberalã cu Dimitrie Gianni, preºedintele Camerei. Acesta ar fi trebuit sã concentreze pe toþi liberalii, dar drapeliºtii(1) se menþineau încã în atitudinea lor ostilã, iar amicii lui Fleva erau prea depãrtaþi acum de liberali; de aceea Regele se decide a face apel la conservatori. Aceºtia erau ºi ei împãrþiþi: de o parte conservatorii vechi, de alta junimiºtii. Ar fi trebuit o concentrare; dar nu s-a putut realiza, ºi atunci s-a constituit un guvern sub prezidenþia lui George Gr. Cantacuzino, numit de popor Nababul, din cauza marii sale averi. Desigur altã persoanã ar fi fost indicatã pentru aceas- ta: Lascãr Catargi, ºeful Partidului Conservator dar el murise chiar în timpul crizei de guvern. Acest nou guvern format în ziua de 11 aprilie ºi-a zis conserva- tor-omogen (fiindcã lipseau junimiºtii) ºi a dobândit sprijinul lui N. Fleva, care a intrat în guvern ca ministru de domenii. Alãturi de el figurau personalitãþi mar- cante ca fraþii Iacob ºi Ion Lahovari(2), generalul Manu, Take Ionescu cu amicul sãu dr. Istrati ºi cu tovarãºul mai vechi C. Dissescu(3). Camerele liberale se dizolvã, iar în mai ºi iunie se fac alegeri noi care dau o bunã majoritate susþinã- toare a guvernului. Situaþiunea lui, însã, nu era deloc uºoarã, fiindcã trebuia sã lupte cu criza economicã ºi financiarã care începuse ºi cu o opoziþie dublã: a junimiºtilor, nemulþumiþi cã nu li se satisfãcuse pretenþiile la formarea guvernului; a liberali- lor, supãraþi cã fusese forþaþi a se retrage prin lupta atât de aprigã desfãºuratã de conservatori. Forþa combativã a ministerului era reprezentatã prin Take Ionescu, dobân- dise mare autoritate în guvernarea trecutã; dar se vede cã conservatorii vechi îi atribuirã Ministerul Instrucþiei, iar Finanþele – cel mai important în acele mo- mente – furã date generalului Manu, ceea ce desigur l-a supãrat. Guvernul a fost nevoit sã contracteze în condiþiuni foarte grele împrumutul de 175 milioane pentru lichidarea datoriei flotante. +Opere_vol_V_final.qxd 11/23/2009 11:03 AM Page 6 6/Operele lui Spiru C. Haret, vol. V Asemenea împrejurãri au fãcut, fireºte, dificilã situaþia generalului Manu la Finanþe, deºi este sigur cã nu putea sã fie vorba de vreo greºealã ºi o rãspundere personalã a acestui ministru, om ponderat ºi – se zicea atunci – chiar fricos când era vorba sã angajeze banii statului. Zvonul public – hrãnit, negreºit, de unii amici politici – zicea cã era aºa de circumspect încât, de câte ori semna o ordo- nanþã de platã pentru o sumã mare, întreba pe ºeful contabilitãþii dacã semnãtura nu-l angajeazã ºi pe el personal. De aceea în urma vacanþei de Crãciun au urmat discuþii ºi tratative, dupã care la 9 ianuarie 1900, când s-a deschis Parlamentul, guvernul s-a prezentat remaniat: generalul Manu era la Interne, Take Ionescu la finanþe, dr. Istrati la Instrucþie, iar în locul acestuia I. C. Grãdiºteanu(4), cunos- cut sub numele de Ionaº, persoanã simpaticã din cauza acþiunii sale naþionaliste. Acum, ministrul cel mai important al guvernului este Take Ionescu; acum începe ascensiunea rapidã a acestui bãrbat politic, ºtia sã atragã în jurul persoa- nei sale mai mult decât în jurul partidului numeroase simpatii ºi chiar nemãrgi- nite devotamente, printr-o dibace acþiune de largheþã financiarã ºi de binevoi- toare îngãduinþã faþã de slãbiciunile omeneºti. Uºa casei sale larg deschisã fiecãrui partizan, farmecul persoanei sale (de pe atunci i se zicea de admiratori „Tãchiþã gurã de aur“) ºi interesul ce arãta pentru nevoile individuale ale celor ce veneau sã-i solicite bunãvoinþa, au contribuit ca numãrul partizanilor perso- nali în lãuntrul partidului conservator sã creascã în fie zi. *** Trei acte foarte importante au caracterizat aceastã sesiune (1899–1900): tranzacþia cu guvernul ungar în privinþa rentei ºcoalelor din Braºov(5), afacerea Hallier(6) ºi bugetul pe 1900–1901. *** Violenta campanie a conservatorilor contra guvernului Sturdza în 1898–1899 avusese ca motiv cã a ºters din buget subvenþia ce se cuvenea bisericii Sf. Nicolae din Braºov ºi cã a intrat în tratative cu guvernul ungar pen- tru a se gãsi mijlocul legal de a se plãti suma cuvenitã bisericii1. S-a pronunþat atunci chiar cuvântul de trãdare. Sturdza fãcuse aceasta în 1897, pentru a împiedica închiderea ºcoalelor din Braºov, cum anunþau ungurii. Modalitatea înþelegerii era ca guvernul român sã depunã o datã pentru totdeauna un capital care sã dea venit egal cu suma care în trecut era înscrisã în buget, dar tratativele s-au întrerupt, pentru cã Sturdza 1. Vezi vol. II, p. 89. +Opere_vol_V_final.qxd 11/23/2009 11:03 AM Page 7 Introducere / 7 cerea ca acel capital sã se dea mitropoliei din Sibiu, iar ungurii voiau sã se dea guvernului lor. A început atunci campania „trãdãrii“ ºi guvernul lui Sturdza s-a retras. Trata- tivele au continuat apoi ºi s-a ajuns la înþelegerea ca zisul capital sã se depunã la banca de stat din Budapesta. Aceastã convenþiune s-a votat de Parlamentul român la 29 ianuarie 1900. Era dovada netemeiniciei campaniei care s-a sfârºit cu scan- dalul din strada Enei ºi se recunoºtea cã Sturdza nu putuse sã facã altfel. *** În martie 1900 s-a produs afacerea Hallier, care a pricinuit mare tulburare în viaþa noastrã politicã: afarã de luptele din Parlament, au fost multe întruniri publice ale Partidului Liberal, ºi agitaþii în stradã. Iatã despre ce este vorba. În 1895 ºi 1896, pentru a se desãvârºi lucrãrile portului de la Constanþa, s-au încheiat douã contracte cu constructorul francez Adrien Hallier. Statul avea sã plãteascã 15 milioane în doi ani, când totul trebuia sã fie terminat. Lucrãrile mer- geau însã încet, iar Hallier declarã la 5 martie 1899 cã nu mai poate continua. Atunci statul întreprinde a urma lucrãrile în regie pe socoteala antreprenorului. El protesteazã ºi cere despãgubiri de 17 milioane. Cine avea sã hotãrascã? Dupã contract, ar fi trebuit sã judece tribunalele þãrii. Hallier însã voia sã fie judecat de un tribunal arbitral, compus din un român ºi un francez plus un supra-arbitru. Nu putem ºti ce s-a întâmplat, vreau sã zic cã eu nu-mi pot forma prin mine o convingere, deoarece n-am studiat dosarele ºi mã mulþumesc a povesti dupã discuþiile din ziare ºi din Parlament. Fapt este cã guvernul a admis pretenþiunea lui Hallier. Unii oameni politici au afirmat cã la acordarea împrumutului de cãtre consorþiul de bãnci strãine s-a pus condiþia ca diferendul lui Hallier sã se judece de un tribunal arbitral; alþii au negat. Curios este cã generalul Manu, care era ministru de Finanþe când s-a fãcut împrumutul, a declarat în Senat cã nu s-a impus statului român acea condiþiune, pe când Take Ionescu, ministru de Finanþe în momentul când afacerea a început a se desfãºura, zicea cã s-a impus1. În opinia publicã s-a produs mare nemulþumire, s-a socotit aceasta ca o jignire adusã statului român. Liberalii au luat atitudine energicã contra acestei soluþiuni, având alãturi pe junimiºti. Procesul a þinut de la 1 pânã la 24 martie.2 Era un motiv de senzaþie ºi pro- cesul însuºi, dar ºi faptul cã avocatul lui Hallier era un fost ministru francez, un 1. Iatã propriile lui cuvinte: „Partizanii d-voastrã [aceasta se adreseazã Partidului Libe- ral] au adus þara într-o situaþiune aºa de teribilã încât am fost siliþi sã primim tribunalul [arbi- tral] ori sã cadã împrumutul. Dacã nu-l admiteam, venea controlul strãin în România“. 2. Tribunalul era compus din: Mihail Suþu, fostul director al Bãncii Naþionale, preºe- dinte, Lemans ºi Mauffre, membri. Avocaþii Statului: G. Panu, Ion Boambã, Barbu Pãltineanu. +Opere_vol_V_final.qxd 11/23/2009 11:03 AM Page 8 8/Operele lui Spiru C. Haret, vol. V mare om politic, Raymond Poincaré(7), acela care, peste optsprezece ani, avea sã fie un cald susþinãtor al þãrii noastre în împrejurãrile rãzboiului mondial. Poincaré a susþinut cã vina este a statului român, in spesele a inginerilor, care tot întârziau cu planurile ºi celelalte, schimbând diferitele pãrþi ale devi- zului, ceea ce i-a adus pagube mari; cã Hallier avea credite mari ºi deci nu se putea zice cã n-avea cu ce sã continue lucrãrile; în fine cerea în numele clien- tului sãu 17.000.000.