Versiunea .Pdf
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
c y m k Curtea de la Argeº Revistã de culturã Anul V Nr. 7 (44) Iulie 2014 Prejudecãþi ºi tabuuri Gheorghe PÃUN orbeam acum câteva numere (februarie 2014) despre „bolile lumii”. Multe dintre ele îºi au origVinea în ceea ce încearcã titlul de faþã sã sugereze, în prejudecãþi colective, tabuuri ºi mituri moderne, crescute ºi intrate de la sine în „mentalul colectiv” sau întreþinute, conºtient sau nu, de subsisteme (interesate adesea, obscure uneori) ale ceea ce numim lume. Existenþa însãºi a prejudecãþilor ºi tabuurilor este o boalã, pentru de tipul slãbiciunilor sistemelor de cã interzice punerea în chestiune decizie/vot (vezi teorema lui Arrow ºi tot a unor aspecte care devin fetiº, se ce s-aa scris înainte ºi dupã ea, inclusiv autonomizeazã, care transformã uneori despre „mediocraþia” la care fãceam în erezie discutarea lor, cu atât mai referire în august 2013), la cele biblice, mult eventuala contestare. De cele mai cum ar fi „paradoxul Isus-BBarabas”, multe ori, existã explicaþii istorice pentru trecând prin cele psihologice (gen asemenea situaþii, de tipul „cine s-aa ars conformismul de grup, vezi experimentul cu ciorbã...”, cu menþiunea cã în multe lui Asch). Adesea, termenul a devenit o cazuri se suflã azi (cu precãdere în simplã justificare pentru extravaganþe de lumea occidentalã) ºi în îngheþatã. comportament, îngãduite, deci încurajate, A nu se înþelege cumva cã sunt pur în numele democraþiei. Gãsim exemple ºi simplu împotriva acestor prejudecãþi din stradã pânã în presã, inclusiv cea ºi tabuuri, nediferenþiat ºi fãrã nuanþã. culturalã. Nu, sunt doar împotriva tãcerii religioase care le înconjoarã, împotriva interzicerii – e leagã de punctul dinainte, tacite, dar trainice – de a le aduce sub dar meritã a fi notatã separat: lupã, de a arãta cu degetul atunci când promovarea minoritãþilor. Nu împãratul este gol. mã Sgândesc, Doamne fereºte, la cele naþionale, religioase, anatomice, ci, orbeam în februarie despre iarãºi, la cele de comportament. ªi obsesia creºterii economice nu pun în discuþie nici pentru acestea continue ºi despre hipnoza îngãduirea lor, între limite ce þin de coleVctivã care nu ne lasã sã ne imaginãm fiecare caz în parte, asta este firesc, Catedrala Mioveni, Argeº viaþa unei societãþi, conducerea unui stat, ci insistenta „discriminare pozitivã” a tot fãrã a implica partide politice, un fel de ce se abate de la medie, ca ºi numãrul metastazã sistemicã, moºtenitã din alte capcanelor ce þin de „corectitudinea vremuri, care explicã multe „simptome politicã” (adesea, mofturi formale care Din sumar: de boalã”, de la crize economico- capãtã greutate tocmai prin subliniere). Horia Bãdescu: Caicul lui Nastratin financiare la crize politice, de la apariþia Nu intru în amãnunte, ca sã nu fiu acuzat Cristian Cocea: O catedralã de cuvinte – dictatorilor la anexarea Crimeei (prin de cine ºtie ce ~fobie. Remarc doar cã Divina Comedie deprofesionalizare, interese personale un efect al democraþiei capãtã astfel, Terezia Filip: Viaþã fãrã scãpare ºi de grup, foamea de voturi, corupþie prin militantism agresiv ºi încurajat, Gabriela Dumitrescu: Documente brâncoveneºti etc.). Cele douã ilustreazã ºi titlul de o formã care, la prima vedere, contrazice Paul Radovici-Mãrculescu: Gabriel Sudan aici, dar multe altele pot fi adãugate. chiar sensul democraþiei. Nu majoritatea Unele subiecte sunt extrem de „are dreptate” (defineºte norma), PS Virgil Bercea: Exegeza patristicã, delicate. Democraþia, de exemplu. Un ci minoritatea, particularul... o formã de trãire a credinþei cuvânt-mmantrã, pretins a acoperi o mie Aº mai aminti ºi altele – încrederea Claudia Voiculescu: Remember, Istrate Micescu de realitãþi, din Grecia cea veche pânã nediferenþiatã în ºtiinþã, de la care Valeriu Râpeanu: Mircea Eliade, aºa în China cea nouã. Butada lui Churchill ne aºteptãm sã explice tot, sã rezolve cum l-am cunoscut („Democraþia are tot felul de defecte, dar tot (a se vedea, pentru o analizã mai Marian Nencescu: Despre „rosturile” filosofiei ceva mai bun nu existã”) pare a închide detaliatã, cele ºapte prejudecãþi înrudite, discuþia, spunând discutate de Dan D. Farcaº în numãrul româneºti, din perspectivã comparatã totul ºi nimic. Nu insist, din luna mai), credinþa nelimitatã în Theodor Codreanu: A con-vieþui existã bibliografie, piaþa liberã, concurenþa consideratã cu Eminescu uneori aparent sursã principalã a creºterii (fac diferenþa Maria Vaida: Horia Bãdescu iconoclastã. Urmãriþi-oo, între „concurenþã” ºi „competiþie”), sau erosul ca izbãvire de exemplu, pe Juli reflexul „rezolvãrii” prin forþã a Elis Râpeanu: Epigrama. Zeh, scriitoare, juristã, conflictelor, credinþa în (ne)ciclicitatea jurnalistã germanã – istoriei, (in)actualitatea statelor Pornind de la origini este prezentatã de naþionale (mai ales în Europa), Ion Pãtraºcu: Din tainele Tibetului Gabriela Cãluþiu speranþa/resemnarea cã lumea Mircea Opriþã: Leonida Neamþu, Sonnenberg în numãrul este reglatã, dintr-uun „centru” terestru sau jocul de-a anticipaþia din februarie 2013 ºi, în paralel/îndeosebi, de un Zeu al revistei. Dar nu protector, care ne vegheazã binevoitor Revista apare cu sprijinul pot sã nu-mmi amintesc de „deasupra”, altele ºi altele. Primãriei Municipiului Curtea de Argeº „defectele” democraþiei, Peste toate, prejudecata prejudecãþilor, de la cele, sã le zicem cã, devenind conºtienþi de (unele dintre) ºi al Asociaþiei Culturale „Curtea de Argeº” structural-mmatematice, ele, vom scãpa de prejudecãþi... www.curteadelaarges.ro Curtea de la Argeº Domnul Eminescu scris-aa Toate-ss vechi ºi nouã toate... iercurea viitoare, 12 noiemvrie, d. Louis omnul Dimitrie Sturza, raportorul comisiei Ceea ce Wiest dã în teatrul cel mare un concert Senatului pentru redigerea rãspunsului dorim însã vocal ºi instrumental, al cãrui program la discursul tronului, a citit în ºedinþa (credem cã d. foarMte atrãgãtor îl vom da în numãrul viitor. de 1D decemvrie nu numai proiectul de rãspuns, ci Sturza va gãsi Este pentru public o datorie sã meargã miercuri totodatã un fel de expunere istoricã a fazelor prin dorinþa noastrã la teatru spre a mângâia pe bãtrânul artist de lovitura care au trecut Moldova ºi Þara Româneascã, cele foarte justificatã ce a trebuit sã primeascã aproape de sfârºitul douã corãbii pe-oo mare pururea tulburatã, pânã prin o seamã carierii lui atât de strãlucite. Se ºtie cã Wiest, omul s-aajungã la domnia ereditarã. de precedente) de adevãrat talent care a fãcut o carierã de o viaþã Raportul d-llui Dim. Sturza prea e frumos pentru e ca aceastã întreagã, care de la începutul teatrului nostru ºi ca sã nu figureze ca o paginã de istoriografie, de convertire pânã acuma ºi-aa þinut fãrã rival ºi cu cea mai mare filosofie a istoriei chiar, în analele literelor române. sã fie deplinã demnitate locul de primã vioarã în orchestrã, Wiest, Calamitatea politicã a domniei elective e descrisã ºi pe de-aa unul dintre cei dintâi cultivatori ai muzicii naþionale ºi cu culori atât de vii, stabilitatea ºi dezvoltarea pururea. de la care ne vor rãmâne atâtea bucãþi încântãtoare continuitivã de sub domniile ereditare e atât de Cãci – ceea de stil original românesc, Wiest a fost, printr-oo simplã ademenitoare pentru orice spirit care tinde a vedea ce-ii ciudat în mãsurã administrativã, expuls din teatru ºi aruncat pãstrându-sse bunurile naþionale pe care le-aam þara noastrã – existã oameni politici care au cu totul pe strade. Pentru noi ºi pentru orice om cu bun-ssimþ câºtigat în curgerea veacurilor încât nu ne îndoim alte principii în opoziþie fiind ºi altele fiind la guvern, cã cititorii vor urmãri c-uun mare ºi meritat interes care cunoaºte lumea, mai ales cea din þara noastrã, precum medaliile au aversul ºi reversul lor. mersul ideilor din discursul distinsului academician. incidentul lui Wiest este un motiv de indignare, dar Aversul de astãdatã e frumos. Sã nu ne pomenim D. Sturza e fãrã îndoialã un academician adevãrat, nicidecum de mirat. Wiest trebuia s-aaibã soarta mai mai târziu c-uun revers pe cât se poate în contrazicere un om ce ºtie multã carte, cu mult temei. tuturor oamenilor de talent, trebuia sã cazã ºi el cu frumoasele dezvoltãri istorice de azi ale învãþatului Dar ceea ce va mira pe cititorul care-ººi aduce victima acelei conjuraþii eterne a nulitãþilor invidioase, membru al Academiei. aminte de ani abia trecuþi este marea schimbare (Timpul, 5 decembrie 1880) a nerozilor rãi, a neputincioºilor de minte, a capetelor care s-aa operat în maniera de-aa vedea a acestui inepte, ce prigonesc fãrã omenie, fãrã milã ºi fãrã bãrbat. (...) e sentiment catã sã se fi înrãdãcinat ruºine pe omul care se distinge prin merit propriu Noi nu bãnuim aceastã schimbare de opinii. în inima Domnitorului faþã cu acea ºi a cãrui existenþã le stã ca un ghimpe în sufletul lor Din contra, ne felicitãm cã încet-îîncet spiritele mai categorie de oameni care ieri l-aameninþau sec ºi netrebnic. În toatã lumea civilizatã conjuraþia mult ori mai puþin rebele încep a recunoaºte cã ºi-ll Cbatjocureau, azi îl linguºesc? aceasta, convinsã de nimicnicia sa, îºi urmãreºte statele, departe de a fi un contract sinalagmatic, Din câte am scris noi, adesea a vorbit patima þintele mai cu sfialã, mai pe dedesubt ºi mai de la bazat pe stipulaþiuni convenþionale ºi capriþii politicã, adeseori am discutat cu amãrãciune, nu întuneric; urzirile ei sunt mai totdeauna neutralizate momentane, sunt din contra producte ale naturii, tãgãduim, rolul de regulator pe care ar trebui sã-ll prin împrejurarea cã publicul imparþial, luminat sau susceptibile de un tratament normal ºi de unul joace Coroana în luptele noastre politice. Dar în cel puþin plin de respectul autoritãþii este totdeauna anormal, cã, producte organice ale naturii fiind, mijlocul acestei discuþii sâmburele unei negre îndoieli un razim solid al meritului ºi al reputaþiei adevãrate. ele au legile lor înnãscute înaintea oricãror legi încolþea în adâncul inimii noastre. Ce respect, ce La noi însã aceastã stãrostie de secãturi veninoase, scrise ºi cã cine le urmeazã pe cele dintâi mai nu iubire mai poate avea suveranul nostru pentru un de „onorabile” nimicuri, de idioþi înfumuraþi, troneazã, are nevoie de cele din urmã.