c y m k Curtea de la Argeº Revistã de culturã Anul V Nr. 7 (44) Iulie 2014 Prejudecãþi ºi tabuuri Gheorghe PÃUN orbeam acum câteva numere (februarie 2014) despre „bolile lumii”. Multe dintre ele îºi au origVinea în ceea ce încearcã titlul de faþã sã sugereze, în prejudecãþi colective, tabuuri ºi mituri moderne, crescute ºi intrate de la sine în „mentalul colectiv” sau întreþinute, conºtient sau nu, de subsisteme (interesate adesea, obscure uneori) ale ceea ce numim lume. Existenþa însãºi a prejudecãþilor ºi tabuurilor este o boalã, pentru de tipul slãbiciunilor sistemelor de cã interzice punerea în chestiune decizie/vot (vezi teorema lui Arrow ºi tot a unor aspecte care devin fetiº, se ce s-aa scris înainte ºi dupã ea, inclusiv autonomizeazã, care transformã uneori despre „mediocraþia” la care fãceam în erezie discutarea lor, cu atât mai referire în august 2013), la cele biblice, mult eventuala contestare. De cele mai cum ar fi „paradoxul Isus-BBarabas”, multe ori, existã explicaþii istorice pentru trecând prin cele psihologice (gen asemenea situaþii, de tipul „cine s-aa ars conformismul de grup, vezi experimentul cu ciorbã...”, cu menþiunea cã în multe lui Asch). Adesea, termenul a devenit o cazuri se suflã azi (cu precãdere în simplã justificare pentru extravaganþe de lumea occidentalã) ºi în îngheþatã. comportament, îngãduite, deci încurajate, A nu se înþelege cumva cã sunt pur în numele democraþiei. Gãsim exemple ºi simplu împotriva acestor prejudecãþi din stradã pânã în presã, inclusiv cea ºi tabuuri, nediferenþiat ºi fãrã nuanþã. culturalã. Nu, sunt doar împotriva tãcerii religioase care le înconjoarã, împotriva interzicerii – e leagã de punctul dinainte, tacite, dar trainice – de a le aduce sub dar meritã a fi notatã separat: lupã, de a arãta cu degetul atunci când promovarea minoritãþilor. Nu împãratul este gol. mã Sgândesc, Doamne fereºte, la cele naþionale, religioase, anatomice, ci, orbeam în februarie despre iarãºi, la cele de comportament. ªi obsesia creºterii economice nu pun în discuþie nici pentru acestea continue ºi despre hipnoza îngãduirea lor, între limite ce þin de coleVctivã care nu ne lasã sã ne imaginãm fiecare caz în parte, asta este firesc, Catedrala Mioveni, Argeº viaþa unei societãþi, conducerea unui stat, ci insistenta „discriminare pozitivã” a tot fãrã a implica partide politice, un fel de ce se abate de la medie, ca ºi numãrul metastazã sistemicã, moºtenitã din alte capcanelor ce þin de „corectitudinea vremuri, care explicã multe „simptome politicã” (adesea, mofturi formale care Din sumar: de boalã”, de la crize economico- capãtã greutate tocmai prin subliniere). Horia Bãdescu: Caicul lui Nastratin financiare la crize politice, de la apariþia Nu intru în amãnunte, ca sã nu fiu acuzat Cristian Cocea: O catedralã de cuvinte – dictatorilor la anexarea Crimeei (prin de cine ºtie ce ~fobie. Remarc doar cã Divina Comedie deprofesionalizare, interese personale un efect al democraþiei capãtã astfel, Terezia Filip: Viaþã fãrã scãpare ºi de grup, foamea de voturi, corupþie prin militantism agresiv ºi încurajat, Gabriela Dumitrescu: Documente brâncoveneºti etc.). Cele douã ilustreazã ºi titlul de o formã care, la prima vedere, contrazice Paul Radovici-Mãrculescu: Gabriel Sudan aici, dar multe altele pot fi adãugate. chiar sensul democraþiei. Nu majoritatea Unele subiecte sunt extrem de „are dreptate” (defineºte norma), PS Virgil Bercea: Exegeza patristicã, delicate. Democraþia, de exemplu. Un ci minoritatea, particularul... o formã de trãire a credinþei cuvânt-mmantrã, pretins a acoperi o mie Aº mai aminti ºi altele – încrederea Claudia Voiculescu: Remember, Istrate Micescu de realitãþi, din Grecia cea veche pânã nediferenþiatã în ºtiinþã, de la care Valeriu Râpeanu: Mircea Eliade, aºa în China cea nouã. Butada lui Churchill ne aºteptãm sã explice tot, sã rezolve cum l-am cunoscut („Democraþia are tot felul de defecte, dar tot (a se vedea, pentru o analizã mai Marian Nencescu: Despre „rosturile” filosofiei ceva mai bun nu existã”) pare a închide detaliatã, cele ºapte prejudecãþi înrudite, discuþia, spunând discutate de Dan D. Farcaº în numãrul româneºti, din perspectivã comparatã totul ºi nimic. Nu insist, din luna mai), credinþa nelimitatã în Theodor Codreanu: A con-vieþui existã bibliografie, piaþa liberã, concurenþa consideratã cu Eminescu uneori aparent sursã principalã a creºterii (fac diferenþa Maria Vaida: Horia Bãdescu iconoclastã. Urmãriþi-oo, între „concurenþã” ºi „competiþie”), sau erosul ca izbãvire de exemplu, pe Juli reflexul „rezolvãrii” prin forþã a Elis Râpeanu: Epigrama. Zeh, scriitoare, juristã, conflictelor, credinþa în (ne)ciclicitatea jurnalistã germanã – istoriei, (in)actualitatea statelor Pornind de la origini este prezentatã de naþionale (mai ales în Europa), Ion Pãtraºcu: Din tainele Tibetului Gabriela Cãluþiu speranþa/resemnarea cã lumea Mircea Opriþã: Leonida Neamþu, Sonnenberg în numãrul este reglatã, dintr-uun „centru” terestru sau jocul de-a anticipaþia din februarie 2013 ºi, în paralel/îndeosebi, de un Zeu al revistei. Dar nu protector, care ne vegheazã binevoitor Revista apare cu sprijinul pot sã nu-mmi amintesc de „deasupra”, altele ºi altele. Primãriei Municipiului Curtea de Argeº „defectele” democraþiei, Peste toate, prejudecata prejudecãþilor, de la cele, sã le zicem cã, devenind conºtienþi de (unele dintre) ºi al Asociaþiei Culturale „Curtea de Argeº” structural-mmatematice, ele, vom scãpa de prejudecãþi... www.curteadelaarges.ro Curtea de la Argeº

Domnul Eminescu scris-aa Toate-ss vechi ºi nouã toate... iercurea viitoare, 12 noiemvrie, d. Louis omnul Dimitrie Sturza, raportorul comisiei Ceea ce Wiest dã în teatrul cel mare un concert Senatului pentru redigerea rãspunsului dorim însã vocal ºi instrumental, al cãrui program la discursul tronului, a citit în ºedinþa (credem cã d. foarMte atrãgãtor îl vom da în numãrul viitor. de 1D decemvrie nu numai proiectul de rãspuns, ci Sturza va gãsi Este pentru public o datorie sã meargã miercuri totodatã un fel de expunere istoricã a fazelor prin dorinþa noastrã la teatru spre a mângâia pe bãtrânul artist de lovitura care au trecut Moldova ºi Þara Româneascã, cele foarte justificatã ce a trebuit sã primeascã aproape de sfârºitul douã corãbii pe-oo mare pururea tulburatã, pânã prin o seamã carierii lui atât de strãlucite. Se ºtie cã Wiest, omul s-aajungã la domnia ereditarã. de precedente) de adevãrat talent care a fãcut o carierã de o viaþã Raportul d-llui Dim. Sturza prea e frumos pentru e ca aceastã întreagã, care de la începutul teatrului nostru ºi ca sã nu figureze ca o paginã de istoriografie, de convertire pânã acuma ºi-aa þinut fãrã rival ºi cu cea mai mare filosofie a istoriei chiar, în analele literelor române. sã fie deplinã demnitate locul de primã vioarã în orchestrã, Wiest, Calamitatea politicã a domniei elective e descrisã ºi pe de-aa unul dintre cei dintâi cultivatori ai muzicii naþionale ºi cu culori atât de vii, stabilitatea ºi dezvoltarea pururea. de la care ne vor rãmâne atâtea bucãþi încântãtoare continuitivã de sub domniile ereditare e atât de Cãci – ceea de stil original românesc, Wiest a fost, printr-oo simplã ademenitoare pentru orice spirit care tinde a vedea ce-ii ciudat în mãsurã administrativã, expuls din teatru ºi aruncat pãstrându-sse bunurile naþionale pe care le-aam þara noastrã – existã oameni politici care au cu totul pe strade. Pentru noi ºi pentru orice om cu bun-ssimþ câºtigat în curgerea veacurilor încât nu ne îndoim alte principii în opoziþie fiind ºi altele fiind la guvern, cã cititorii vor urmãri c-uun mare ºi meritat interes care cunoaºte lumea, mai ales cea din þara noastrã, precum medaliile au aversul ºi reversul lor. mersul ideilor din discursul distinsului academician. incidentul lui Wiest este un motiv de indignare, dar Aversul de astãdatã e frumos. Sã nu ne pomenim D. Sturza e fãrã îndoialã un academician adevãrat, nicidecum de mirat. Wiest trebuia s-aaibã soarta mai mai târziu c-uun revers pe cât se poate în contrazicere un om ce ºtie multã carte, cu mult temei. tuturor oamenilor de talent, trebuia sã cazã ºi el cu frumoasele dezvoltãri istorice de azi ale învãþatului Dar ceea ce va mira pe cititorul care-ººi aduce victima acelei conjuraþii eterne a nulitãþilor invidioase, membru al Academiei. aminte de ani abia trecuþi este marea schimbare (Timpul, 5 decembrie 1880) a nerozilor rãi, a neputincioºilor de minte, a capetelor care s-aa operat în maniera de-aa vedea a acestui inepte, ce prigonesc fãrã omenie, fãrã milã ºi fãrã bãrbat. (...) e sentiment catã sã se fi înrãdãcinat ruºine pe omul care se distinge prin merit propriu Noi nu bãnuim aceastã schimbare de opinii. în inima Domnitorului faþã cu acea ºi a cãrui existenþã le stã ca un ghimpe în sufletul lor Din contra, ne felicitãm cã încet-îîncet spiritele mai categorie de oameni care ieri l-aameninþau sec ºi netrebnic. În toatã lumea civilizatã conjuraþia mult ori mai puþin rebele încep a recunoaºte cã ºi-ll Cbatjocureau, azi îl linguºesc? aceasta, convinsã de nimicnicia sa, îºi urmãreºte statele, departe de a fi un contract sinalagmatic, Din câte am scris noi, adesea a vorbit patima þintele mai cu sfialã, mai pe dedesubt ºi mai de la bazat pe stipulaþiuni convenþionale ºi capriþii politicã, adeseori am discutat cu amãrãciune, nu întuneric; urzirile ei sunt mai totdeauna neutralizate momentane, sunt din contra producte ale naturii, tãgãduim, rolul de regulator pe care ar trebui sã-ll prin împrejurarea cã publicul imparþial, luminat sau susceptibile de un tratament normal ºi de unul joace Coroana în luptele noastre politice. Dar în cel puþin plin de respectul autoritãþii este totdeauna anormal, cã, producte organice ale naturii fiind, mijlocul acestei discuþii sâmburele unei negre îndoieli un razim solid al meritului ºi al reputaþiei adevãrate. ele au legile lor înnãscute înaintea oricãror legi încolþea în adâncul inimii noastre. Ce respect, ce La noi însã aceastã stãrostie de secãturi veninoase, scrise ºi cã cine le urmeazã pe cele dintâi mai nu iubire mai poate avea suveranul nostru pentru un de „onorabile” nimicuri, de idioþi înfumuraþi, troneazã, are nevoie de cele din urmã. Ne bucurãm cã, alãturi popor unde impunitatea rebeliunii, a libertinajului taie ºi spânzurã ziua-nn amiaza mare; ei compun cu teoriile importate din câteºipatru unghiurile lumii, penelor ºi gurilor sunt merite, sunt titluri de juriurile de artã, ei sunt paºalele instituþiilor naþionale, pãtrunde convingerea cã monarhia ereditarã asigurã recomandaþie (...)? de la ei atârnã soarta acelor nenorociþi care, târâþi mult mai bine progresul unei naþii decât alte forme Un grup de oameni care abia proclamaserã de adevãrata chemare, îºi cheltuiesc viaþa ca sã facã de guvernãmânt. la Ploieºti rãsturnarea formei de guvernãmânt ceva ce nu se poate face fãrã voia celui ºi a dinastiei se recomandã – peste câþiva ani – de sus. Închipuiascã-ººi oricine soarta Coroanei spre punere în funcþiuni, ºi condeiul acestora. ªi ne mai mirãm cã nu rãbdãtor al suveranului iscãleºte. (...) e artã la noi ºi ne mai plângem Dacã ni s-aar cere formula dupã care se manifestã cã se ivesc aºa de greu începuturi activitatea suveranului în urma marilor decepþiuni ce de artã. Exemplul lui Wiest este de i le-aa pregãtit partidul roºu, am zice cã M.S. Regalã faþã. Aceasta este rezultatul muncii viseazã în adevãr la consolidarea dinastiei ºi a inteligente ºi zdrobitoare a unei vieþe viitorului þãrii, însã nu pe aceeaºi linie cu tendinþele întregi; asta este rãsplata adevãratului actualitãþii, ci pe-oo linie paralelã. Înmulþirea armatei, Bene-MMerenti în þara româneascã. asigurarea succesiunii la tron, o sporire continuã E foarte încurajator acest rezultat a puterii Casei sale proprii ºi o continuã zãdãrnicire pentru naturile înzestrate din generaþiile a tendinþelor revoluþionare ale partidului roºu, ce se ridicã. prin faptul cã, ajungând la putere, acest partid De aceea încã o datã zicem se reneagã, se dezminte, face contrariul de ceea publicului cã este dator sã dea razim ce zisese, iatã elementele care ne fac a admite bãtrânului artist lovit ºi maltratat cã existã o deosebire între viitorul pe care Domnul ºi sã manifesteze energic pretenþia l-oo fi sperând pentru þara menitã a fi moºtenirea de a se repara nedreptatea dinastiei sale ºi între viitorul poporului care necalificabilã ce s-aa fãcut lui Wiest. locuieºte în aceastã þarã. (Timpul, 8 noiembrie 1880) (Timpul, 10 decembrie 1880) Redactor-ººef: Gheorghe Pãun CURTEA DE LA ARGEª E-mmail: [email protected] Redacþie: Daniel Gligore, Maria Mona Vâlceanu, Constantin Revistã lunarã de culturã Website: www.curteadelaarges.ro Voiculescu Apare sub egida Trustului de Presã „Argeº Expres” (B-ddul Basarabilor 35A, Colegiu redacþional: Svetlana tel./fax: 0248-7722368) ºi a Centrului de Culturã ºi Arte „George Topîrceanu” Abonamente se pot face la sediul Cojocaru – director al Institutului (B-ddul Basarabilor 59, tel./fax: 0248-7728342) din Curtea de Argeº redacþiei – Trustul de Presã „Argeº de Matematicã ºi Informaticã al Expres” (25 lei/6 luni ºi 50 lei/12 luni); Corecturã: Radu Gîrjoabã Academiei de ªtiinþe a Moldovei, Chiºinãu, Florian Copcea banii trebuie trimiºi în contul Tehnoredactare: Elena Baicu – scriitor, membru al USR ºi USM, Drobeta-Turnu Severin, Ioan SC Argeº Expres Press S.R.L., Crãciun – director al Editurii Ars Docendi, Bucureºti, Spiridon deschis la Raiffeisen Bank Curtea Cristocea – director al Muzeului Judeþean Argeº, Piteºti, Dumitru ISSN: 2068-99489 Augustin Doman – scriitor, Curtea de Argeº, Sorin Mazilescu – de Argeº, IBAN: RO83 RZBR 0000 director al Centrului Judeþean Argeº pentru Promovarea Culturii, 0600 0373 5533, sau în contul Întreaga rãspundere ºtiinþificã, Piteºti, Marian Nencescu – cercetãtor asociat la Institutul de deschis la Trezoreria Curtea Filosofie al Academiei Române, Filofteia Pally – director al juridicã ºi moralã pentru conþinutul de Argeº, IBAN: RO46 TREZ 0485 Muzeului Viticulturii ºi Pomiculturii din România, Goleºti, Argeº, articolelor revine autorilor. 169X XX00 0379. Octavian Sachelarie – director al Bibliotecii Judeþene „Dinicu Reproducerea oricãrui articol Golescu”, Piteºti, Adrian Sãmãrescu – director editorial al Editurii se face numai cu acordul autorului Tiparul: SC TIPARG SA, Piteºti. Tiparg, Piteºti, Ion C. ªtefan – profesor, membru al USR, Bucureºti. ºi precizarea sursei. Revista poate fi sponsorizatã prin intermediul Asociaþiei Culturale Curtea de Argeº, CIF 29520540, cont Volksbank, IBAN RO82 VBBU 2587 AG15 1679 2701.

2 Anul V Nr. 7 (44) Iulie 2014 Curtea de la Argeº

Homo sapiens Caicul lui Nastratin Horia BÃDESCU ugit irreparabile ºi încã o datã, sinea cea de o fiinþã ºi spunerea ei. ândva m-aam jucat cu înþelesuri pe care tempus! ªi cum încã! Aºa încât, „Sfânt trup ºi hranã sieºi, Hagi rupea din nu infinitele posibilitãþi ale atotputernicului Verile vin ºi trec; el” nu e doar o tulburãtoare metaforã ºi artã poeticã limbaj le instituie în orizontul conºtienþei, toamFnele vin ºi trec; iernile barbianã, ci ºi un profund adevãr existenþial. Fiindcã, ci laC fel de infinitele stãri ale sufletului, miraculoasa ºi primãverile aºijderi. Fiecare asemeni miturilor adevãrate, metaforele, aceste alchimie a fiinþei ºi existenþei, întrebându-mmã, cu cu amintirile ºi cu nostalgiile nanomituri, nu fac tristeþe ºi nostalgie, oare când ne lor. Fiecare cu tristeþile ºi decât sã traducã dãm seama cã am îmbãtrânit? Atunci singurãtãþile care se fac tot mai lungi ºi tot mai pline prin imaginarul când „Este ºi mâine o zi!” devine de umbre. De umbrele acelora care au fost, fiind poetic genetica pentru noi „Este ºi mâine o zi?” încã, ale celor ce sunt încã, ne mai fiind. ªi odatã cu existenþialã. Ori Pentru fiecare dintre noi vine o clipã ele ori împreunã cu ele, cãci unele fãrã altele nu pot poate, dimpotrivã, în care o zi în plus capãtã valoarea sã se aºeze în universul imaginarului, cu umbrele aceasta nu este shakespearianã a unui târg pentru celor noi, nu infiniþi, fiindcã infinitul nu aparþine omului decât lectura fãcutã care nici mãcar un regat nu e decât ca proiecþie axiomaticã a ceea ce nu va putea omnipotentei suficient. Pentru regi, ca ºi pentru fi mãsurat vreodatã, ci nenumãraþi, care am fost ai virtualitãþi, vederea oamenii obiºnuiþi. anotimpurilor, ai zilelor în care ne-aam pierdut pentru a ceea ce nu este Însã, la urma urmei, ce înseamnã a ne regãsi în fiecare dimineaþã în eternul prezent îngãduit a fi vãzut. un om obiºnuit? Acela care, „la mijloc cãruia ne restituie binecuvântata memorie. Cert este cã ne de rãu ºi bun”, adicã în spaþiul care Scriam cândva cã timpul în care „vieþuieºte” hrãnim viaþa cu nu este doar valea uimirii, ci ºi, artistul e prezentul perpetuu, câºtigat însã cu trecutul propria viaþã. Timpul ºi mai ales, lumea cãderii din rai, ºi viitorul fiecãruia. Consumate, arse cu obstinaþie nostru, al fiecãruia, se trudeºte sã-ººi trãiascã umanitatea în fiecare zi, devenite mâinele-aazi, cãci prezentul e ne rupe din trup ºi suflet ca sã hrãneascã prezentul cu bunãcuviinþã. Cu bunãcuviinþa celui cãruia lumea trecutul care se întâmplã, iar viitorul doar prezentul pe care memoria îl duce cu sine într-uun mâine încã i-aa fost datã spre desfãtare ºi spre suferinþã. În care încã n-aa avut loc. Dar poate cã nu numai artistul posibil. Ca ºi pentru un dram de adevãr în plus, cuantica sufletului, particula lui Dumnezeu le conþine se hrãneºte cu astãzi pentru a avea un mâine, îºi pentru încã o zi, cu viaþa lor plãtesc, deopotrivã, pe amândouã. Iar în caicul dus de apele Dunãrii de devoreazã sinele pentru a-ººi putea recâºtiga, o datã ºi artistul ºi omul obiºnuit. niciunde spre niciunde se aflã ºi Hogea ºi Nastratin. O catedralã de cuvinte –

Divina Comedie Cristian COCEA þi observat? Unele cãrþi sunt ca niºte grãdini viitorilor oameni de comerþ ºi de afaceri din oraºul participare la o societate – mergi prin ele, te bucuri de frumuseþea care va deveni, în scurt timp, o nouã Atenã. iniþiaticã, de facturã florilor, te opreºti sub un copac ºi contempli Fundamentalã rãmâne, din aceastã perioadã, cavalereascã, în care joculA norilor. Acestea sunt cãrþile de poezie. Altele întâlnirea ucenicului cu maestrul Brunetto Latini, dragostea juca rolul unui funcþioneazã ca niºte gãri – locuri în care vii ca sã scriitor, savant, filosof ºi om politic, un enciclopedist vehicul de înãlþare a sufletului pleci imediat altundeva – mã gândesc la dicþionare, medieval care s-a strãduit sã-ºi educe ºi sã-ºi cãtre Dumnezeu, societate manuale ºi enciclopedii. Mai existã ºi cãrþi-arenã, „subþieze” concitadinii. Dupã moartea tatãlui lui iniþiaticã în care sã fi fost unde urmãreºti luptele eroilor cu fiarele. Sau cu Dante, Brunetto îi va deveni tutore ºi-l va iniþia introdus de Latini. Dar sã nu anticipãm. propriul suflet. În fine, câteodatã, poþi întâlni cãrþi- „în ºtiinþa de a vorbi frumos ºi a conduce statul De la Trivium, elevul medieval trecea la catedrale. Ridicate dupã principii arhitectonice dupã politicã”. Quadrivium – la aritmeticã, geometrie, muzicã ºi mãreþe, ele sintetizeazã înþelepciunea unei epoci astronomie. Nu se ºtie dacã Dante a fãcut studii ºi favorizeazã întâlnirea cititorului cu sublimul. sistematice în aceste arte – cel mai probabil, nu, Despre o carte-catedralã va fi vorba în continuare. cu toate cã, în 1285, el se afla la Bologna, unde O cunoaºtem sub titlul Divina Comedie ºi a fost e posibil sã se fi înscris la universitate. Însã flacãra construitã, în amurgul Evului Mediu, de poetul iscatã de Latini ardea în continuare. Pe tot parcursul florentin Dante Alighieri. E interesant cã Dante n-a vieþii, poetul a fost un extraordinar autodidact, numit-o niciodatã aºa. El îi spunea, simplu, Comedia, adunând în minte „tot ce se putea cunoaºte ºi ºti” la aºa cum alchimiºtii vorbesc despre Operã ºi începutul secolului al XIV-lea. Adicã istorie, teologie, francmasonii despre Lucrare. Abia admiratorii i-au matematicã, fizicã, botanicã ºi zoologie, astrologie adãugat epitetul onorant de Divinã, dar, e de înþeles, ºi filosofie. Cunoºtea latina ºi i-a studiat aprofundat orice catedralã e dedicatã atributelor Principiului. pe Virgiliu, Cicero, Seneca. I-a citit pe Homer ºi pe „Comedie” înseamnã, dupã stilistica anticã, orice Aristotel. ªtia perfect Sfintele Scripturi. Vorbea limba text în care lucrurile încep rãu ºi se sfârºesc bine, francezã ºi provensala. A cãlãtorit mult, interesat spre deosebire de opusul sãu, „Tragedia”. ªi mai de peisaje ºi moravuri. În Divina Comedie, toate interesant e cã Dante n-a vãzut-o niciodatã tipãritã, aceste cunoºtinþe, o sumã a înþelepciunii Evului adicã pusã la dispoziþia maselor de cititori, întrucât Mediu, sunt strânse ºi armonizate magistral. tiparul apare mult dupã moartea poetului. În schimb, 1 în acest interval, circulã circa 600 de cópii ale Divinei. e la Brunetto Latini, Dante va învãþa însã, a 9 ani, Dante trece printr-o întâmplare care îi Dar manuscrisul dantesc nu s-a pãstrat. Cumva, mai mult decât orice, „cum pãtrunde un va modela destinul. Se întâlneºte cu un înger. pentru noi, Opera þâºneºte în întreaga ei splendoare, muritor în veºnicie”, aºa cum noteazã poetul Un înger incarnat în persoana unei fete de refuzându-ne accesul la ºantier. ªi, pentru cã o în InfernulD , XV, 85. Probabil cã aceastã formulare se aceeaºiL vârstã cu el – Beatrice Portinari. „Mi-a apãrut simþim justã ºi perfectã, suntem îndemnaþi sã o referã la fãurirea caracterului – un tânãr trebuie sã înveºmântatã într-o culoare simplã ºi demnã, încinsã plasãm alãturi de alte cãrþi sapienþiale, precum se comporte moral (luând exemplu de comportament ºi împodobitã în chipul în care-i ºedea bine vârstei dialogurile platoniciene, Evanghelia dupã Ioan sau virtuos din textele antichitãþii romane), sã meargã ei…”, urma sã scrie, mai apoi, poetul. A fost o Don Quijote. Le luãm ca atare, fãrã sã ne gândim drept, sã se lupte cu soarta schimbãtoare, dispreþuind întâlnire extraordinarã, un fel de rapt mistic. De la prea mult la autor. Totuºi, despre Dante se cunosc durerea ºi nedreptatea, rãutatea ºi invidia. Þinând acea întâlnire, Dante nu va mai iubi niciodatã altã multe lucruri – aºa cã cercetarea Lucrãrii începe cu cont de preocupãrile politice ale lui Latini, „a pãtrunde femeie. Giovanni Boccaccio, primul comentator ºi folos dacã facem cunoºtinþã mai întâi cu Maestrul ei. în veºnicie” mai poate însemna a trãi armonios biograf al lui Dante, evocã în culori vii viaþa florentinã Dante Alighieri – un florentin, în cetate, a fi cetãþean, a cunoaºte „res publica”, ºi marea întâlnire dintre cei doi copii. Era în luna treburile obºteºti, a alege în cunoºtinþã de cauzã mai, când cerul revarsã asupra pãmântului lumina un exilat, un iniþiat ºi florile, când florentinii sãrbãtoreau zilele primãverii. Într-o zi necunoscutã din luna mai a anului 1265, de ce parte te plasezi, în disputa care a însângerat Italia sute de ani, cea dintre Împãrat ºi Papã, cu În casa familiei Portinari, oaspete mic alãturi de tatãl când Soarele rãsãrea în Constelaþia Gemenilor, se sãu, Dante o vede pe Beatrice mai frumoasã decât nãºtea la Florenþa, în Toscana, Dante Alighieri. alte cuvinte, în disputa dintre puterea temporalã ºi autoritatea spiritualã. Brunetto Latini a fost guelf orice înger de pe frescele mãnãstirilor. ªi, cu toate Copilul provenea dintr-o familie veche, dar scãpãtatã, cã era doar un copil, „cu atâta dragoste i-a primit care face însã eforturile necesare pentru a-i asigura proeminent, adicã un partizan al Papalitãþii, care a exercitat funcþii importante în Florenþa cuceritã în inimã chipul, încât, din ziua aceea mai înainte, apoi o educaþie de bazã, dupã modelul curricular niciodatã, cât timp a trãit, nu l-a mai pãrãsit…” medieval – Trivium ºi Quadrivium. Tânãrul florentin de partidul sãu, dar care a cunoscut ºi exilul, atunci studiazã elementele gramaticii, logicii ºi retoricii, puse când ghibelinii, adepþii împãratului romano-german, au venit la putere. În fine, putem bãnui cã „a pãtrunde (Fig. 1: Dante, între Florenþa, intrarea în Infern în circulaþie de ºcolile epocii, apoi se familiarizeazã ºi Muntele Purgatoriului – Santa Maria del Fiore) cu „Ars dictandi”, „Arta de a se exprima”, atât de utilã în veºnicie” a însemnat pentru Dante ºi o formã de Anul V Nr. 7 (44) Iulie 2014 3 Curtea de la Argeº

Homo sapiens va reîntâlni, peste alþi nouã ani, îmbrãcatã pledând pentru folosirea limbii italiene în creaþia literaþilor, nu se justificã. Sensurile marelui poem sunt în alb, în apropierea unui pod peste intelectualã. ªi, mai presus de toate, va ºlefui marele patru, nici mai multe, nici mai puþine – cel literal, al Arno. Beatrice îl va saluta din ochi, iar sãu poem, Divina Comedie, început înainte de exil relatãrii întâmplãrilor poetice, cel filosofico-teologic, adolescentul,O cutremurat pânã la leºin, va fugi acasã ºi sfârºit dupã 20 de ani de trudã. la care Dante a avut acces datoritã vastei ºi ºi va aºterne pe hârtie primele sale versuri. Apoi, În noaptea de 13 spre 14 septembrie 1321, bolnav incredibilei sale culturi, cel politico-social, nãscut din o va iubi de la distanþã, cu disperare. Mai ales cã de malarie, de care se îmbolnãvise în zona lagunelor cunoaºterea istoriei ºi politicii Occidentului medieval, între ei se ridicã ºi bariere sociale – Beatrice se va venete, Dante, cel mai mare poet al Italiei, moare ºi, în sfârºit, sensul iniþiatic, metafizic, dupã Guénon, cãsãtori cu un bancher bãtrân, mai potrivit rangului la Ravenna, fãrã sã mai fi vãzut vreodatã Florenþa. care prezintã un caracter ezoteric. El se verificã prin familiei ei decât Dante. Apoi, o va pierde definitiv – Avea 56 de ani. Seniorul cetãþii, Guido Novella, va comparare cu alte lucrãri ezoterice, din zone culturale Beatrice moare la doar 24 de ani. Sfâºiat, golit încununa fruntea-i rece cu laur ºi va rosti elogiul ºi religioase diferite, dar toate fiice legitime ale de viaþã, Dante cautã consolare în scris. Va duce funebru. Apoi, trupul poetului va fi purtat pe umeri Tradiþiei primordiale. la bun sfârºit lucrarea Vita Nuova, Viaþa Nouã, o de cei mai de seamã cetãþeni ai Ravennei ºi va fi autobiografie emoþionantã a adolescenþei ºi tinereþii înmormântat într-o capelã franciscanã. De-a lungul doua chestiune lãmuritã de René Guénon sale. Este, cum au sugerat comentatorii, primul timpului, florentinii vor face numeroase demersuri este aceea a posibilei apartenenþe a lui roman de dragoste din literatura Europei Occidentale. pentru a-i recupera rãmãºiþele pãmânteºti, dar Dante la organizaþia iniþiaticã „Fede Santa”. Dar ºi primul roman psihologic. ªi va transfigura cei din Ravenna vor refuza ºi chiar, la un moment AmintindA douã rare medalii, aflate în Muzeul de iubirea cãtre Beatrice, dupã metoda curteneascã. dat, le vor ascunde. Astãzi, în Bazilica Santa Croce, Istorie din Viena, care-l înfãþiºeazã pe Dante ºi O va transforma pe iubita sa într-o Doamnã, care-l cãlãtorul care trece prin Florenþa poate vedea pe pictorul Petru din Pisa, Guénon interpreteazã vegheazã din cer, alãturi de Sf. Lucia ºi de Maica numai un cenotaf din 1829. inscripþiile de pe revers, F.S.K.I.P.F.T., drept abrevieri Domnului, îl inspirã în Lucrare ºi devine un mijlocitor ale formulei „Fidei Sanctae Kadosch, Imperialis între om ºi Principiu. Vom reveni asupra acestei oet ºi filosof, gânditor politic ºi teolog, Principatus, Frater Templarius”. Guénon se bazeazã chestiuni. diplomat ºi exilat – dar a fost, oare, Dante pe simbolistica ºi titlurile unor grade masonice înalte, În 1295, la treizeci de ani, Dante se cãsãtoreºte ºi altceva? A fãcut parte dintr-o organizaþie concluzionând cã e posibil ca Dante sã fi fost unul cu Gemma Donati, provenind dintr-o P iniþiaticã, unde sã fi din ºefii unui „terþ-Ordin de filiaþie Templierã”, ai cãrui ilustrã familie florentinã. Va avea fãcut cunoºtinþã cu o demnitari purtau titlul de „Kadosch”, „Sfânt”. Ipoteza patru copii, douã fete ºi doi bãieþi. doctrinã tradiþionalã? este susþinutã ºi de personajul ales de Dante sã-i Tot la 30 de ani, hotãrãºte sã intre Nu existã dovezi fie cãlãuzã în Paradisul Divinei Comedii, Sf. Bernard, în politicã, înscriindu-se în Breasla concrete. În schimb, cel care a dat Regula Ordinului Templului. În plus, Medicilor ºi a Spiþerilor. Pentru omul analizând sintagma contemporan, mirarea este dublã – „Imperialis Principatus”, ce-au a face breslele cu politica ºi Guénon observã cã se ce legãturã existã între activitatea potriveºte bine cu rolul unui poet ºi spiþerie? Se cade a politic pe care Dante spune acum cã sistemul politic l-a jucat în exil, acela de medieval nu cunoºtea dreptul agent al puterii imperiale. individului de a alege ºi de a fi ales, „Sfântul Imperiu” are ci opera cu drepturile ºi interesele o semnificaþie simbolicã, 2 breslelor ºi ale nobililor, ai cãror chiar ºi astãzi, în reprezentanþi se întâlneau în masoneria de rit scoþian, foruri deliberative. Iar afilierea unde membrii Consiliilor lui Dante la „Arte dei Medici e Supreme sunt calificaþi ca demnitari ai „Sfântului degli Speziali” e logicã – oare 3 nu folosesc poeþii cernelurile Imperiu”. În fine, Guénon produse în spiþerii? Dincolo din analiza scrierilor pune în evidenþã corespondenþa între treptele de asta, Dante se înscrie ºi danteºti, rezultã cã iniþierii masonice ºi cele nouã ceruri ale lui Dante. în Breasla Bibliotecarilor, ai poetul cunoºtea bine În lucrarea Ezoterismul creºtin, René Guénon reia oamenilor care lucrau cu cãrþile. acest domeniu. Încã problematica apartenenþei lui Dante la o organizaþie Se afiliazã guelfilor albi, o facþiune din secolul al XIX-lea, iniþiaticã, detaliind tipul de iniþiere specific poetului. mai criticã la adresa papei mai mulþi cercetãtori Aceasta ar fi o iniþiere proprie castei cavalerilor, Bonifaciu al VIII-lea decât confraþii s-au aplecat asupra care se adreseazã emoþionalului, având iubirea ca lor, guelfii negri. Va lucra în slujba aspectelor misterioase, vehicul de transmitere a influenþelor supraumane. Presupunerea lui Guénon se potriveºte foarte bine Florenþei ca diplomat ºi ca prior, ezoterice sau chiar întregii opere danteºti, începând chiar cu Vita Nuova. unul dintre cei ºase executivi ai „eretice” ale Divinei Comedii. În 1826, Aceastã lucrare de tinereþe, consideratã de critica „Signoriei”. Dar cariera sa politicã 4 literarã drept o autobiografie sentimentalã, capãtã va fi de scurtã duratã. În 1301, în Gabriele Rossetti, un astfel o altã importanþã – Dante mãrturiseºte timp ce îndeplinea o misiune diplomaticã la Roma, literat ºi un carbonar italian emigrat în Anglia, publica douã volume de studii danteºti, în care formula experienþe iniþiatice, transfigurarea iubirii pentru guelfii negri iau puterea în Florenþa ºi începe ipoteza cã Divina Comedie fusese scrisã în limbajul Beatrice devenind o cale de apropiere de Dumnezeu. epurarea politicã. Dante va fi judecat în lipsã, acuzat secret al unei societãþi secrete, umanistã, care se Pânã ºi celebrul grup de literaþi „Fedeli d’Amore”, de fraudã, câºtiguri ilicite ca prior ºi conspiraþie opunea tiraniei papale. În 1854, francezul Eugène prietenii lui Dante, creatorii „dulcelui stil nou”, împotriva Papei. În final, va fi condamnat la moarte Aroux cãuta sã afle dacã Dante fusese catolic sau o formã liricã de exprimare a iubirii, se transformã prin ardere pe rug, în caz cã se va mai întoarce albigenz, iar rezultatul era expus în chiar titlul astfel într-un fel de „societate artisticã”, afiliatã unei vreodatã în oraºul natal. studiului sãu – Dante hérétique, révolutionnaire organizaþii iniþiatice, în speþã, „Fede Santa”. Folosirea et socialiste. Apoi, la începutul secolului al XX-lea, unor creatori, profani sau iniþiaþi, de cãtre un grup ncep acum cei 20 de ani de exil dantesc. Poetul Arturo Reghini, matematician, filosof ºi francmason iniþiatic, pentru a pãstra ºi a transmite cunoºtinþe va rãtãci departe de cetatea iubitã, departe de italian, evidenþia legãtura dintre idealul de viaþã tradiþionale, se întâlneºte destul de des, considerã familie ºi prieteni, lipsit de mijloace materiale, dantesc ºi învãþãturile misterelor orfice, pitagoreice Guénon, mai ales când grupul iniþiatic se afla în aproapeÎ cerºind, „navã fãrã pânze ºi fãrã cârmã”. ºi eleusine. Însã, cel mai pertinent eseu asupra primejdie. Or, „Fede Santa”, ca descendenþã Va încerca sã protesteze, împreunã cu ceilalþi ezoterismului lui Dante aparþine marelui tradiþionalist templierã, trebuie sã se fi simþit extrem de primejduitã florentini în exil, va încerca sã organizeze diaspora, René Guénon. În stilul sãu precis, francezul în epocã – într-un fel sau altul, Dante îºi începe dar se va convinge repede cât de „ticãloasã ºi puncteazã câteva chestiuni asupra cãrora Divina Comedie în momentul în care se desfãºura neroadã” este tovãrãºia alor sãi. Va pribegi pe la nu încape îndoialã. celebrul proces al Ordinului Templier, care curþile nobiliare, mai mari sau mai mici, dupã bunul Prima ar fi aceea cã Dante foloseºte, nu numai în se va termina dezastruos, în 1314, cu arderea plac al celor puternici. Dintr-un guelf va deveni Divina Comedie, un limbaj plurisemantic, construind pe rug a Marelui Maestru Jacques de Molay. aproape un ghibelin, condamnând amestecul niveluri diferite ale textului. „O, voi, ce teferi v-aþi Pentru a încheia consideraþiile despre tipul de papalitãþii în treburile laice ºi sperând cã o intervenþie nãscut la minte, cãtaþi cu sârg ce tâlc ascund de iniþiere dantesc, sã mai amintim posibilele legãturi, imperialã va rãsturna guvernul florentin care-l exilase. gloatã, sub tainic vãl, ciudatele-mi cuvinte” – Infernul evidenþiate de Julius Evola în Metafizica Sexului, Va teoretiza separarea autoritãþii spirituale de puterea IX, 61-63. Cu alte cuvinte, poetul aratã clar cã, în între dragostea curteneascã a Occidentului medieval, temporalã (în De Monarchia), rezervând acesteia din opera sa, existã un sens ascuns, doctrinar, pentru cei cu ai sãi trubaduri, ºi poeþii islamici care-l contemplau urmã rolul pãstrãrii pãcii între oameni. Va deplânge în stare sã-l pãtrundã. Iar acest sens e în consonanþã pe Dumnezeu în ochii unor fecioare, precum Ibn fãrâmiþarea Italiei în 50 de state-cetãþi ºi va visa la cu Tradiþia primordialã, acea învãþãturã de origine Arabi, care a scris un poem mistico-erotic dedicat un împãrat unificator. Va rãtãci prin Padova, Lucca, nonumanã, transmisã oral, prin influenþe spirituale, frumoasei Nizam, fata protectorului sãu. Verona, Ravenna. Poate a ajuns ºi în Franþa, aºa în organizaþii iniþiatice. Cum Tradiþia este anterioarã cum crede Boccaccio. ªi, mereu, va scrie. Il Convivo marilor religii, este inutil, socoteºte Guénon, (Fig. 2: Michael Parkes, Dante ºi Beatrice; Fig. 3: (Banchetul) – tratat asupra stãrii de lucruri politice sã ne întrebãm dacã Dante era catolic sau eretic. Dante Gabriel Rossetti, A doua întâlnire a lui Dante italiene. De Vulgari Eloquentia (Despre arta vorbirii În plus, nici întreprinderea de a multiplica la infinit cu Beatrice; Fig. 4: Cenotaful lui Dante, Florenþa, în limba vulgarã) – artã poeticã ºi filologie romanicã, hermeneutica operei danteºti, aºa cum le place Santa Croce) 4 Anul V Nr. 7 (44) Iulie 2014 Curtea de la Argeº

Homo sapiens Arhitectura numericã a operei „Beata Beatrix” este cauza ºi motorul ascensiunii, Minunata cãlãtorie a poetului Ca orice operã profund semnificativã, Divina adunând atribute divine de tip, sã spunem, feminin – prin cele Trei Lumi Comedie permite o hermeneuticã fãrã sfârºit. În cele îndurarea, frumuseþea. E ºi un tip de gândire Ajungem acum la conþinutul manifest al Divinei ce urmeazã, ne vom limita la a evidenþia structura contemplativ. Beatrice este „Sophia” ºi „Notre Dame”, Comedii despre care am dat înainte câteva indicaþii. numericã a marelui poem, precum ºi la a semnala sãgeata ºi þinta sãgeþii, patroana constructorilor Într-adevãr, este vorba despre o cãlãtorie în cele Trei aspectele iniþiatice ale periplului dantesc, folosindu-ne de catedrale din toatã Europa. Dante o plaseazã Lumi, pe care poetul o începe în lunea de dupã Florii de comentariile lui René Guénon (Ezoterismul lui aproape de Dumnezeu, în cel de-al nouãlea Cer, ca a anului 1300. Atunci, Dante avea 35 de ani, în plinã Dante) ºi ale discipolilor sãi (îndeosebi studiul lui pe un înger al Feþei Divine. ªi tot nouã sunt ierarhiile crizã a vârstei de mijloc. „Spre-amiaza vieþii noastre Mircea A. Tamaº, Dante ºi desãvârºirea iniþiaticã). infernale, prin oglindire – pentru a se adeveri muritoare/ ajuns, într-o pãdure-ntunecoasã/ mã rãtãcii Consider cã orice nouã lecturã, indispensabilã principiul corespondenþei hermetice: „Ce este Sus pierzând dreapta cãrare”. E momentul în care orice este ºi Jos” sau, ca în rugãciunea împãrãteascã: clarificãrii oricãrui adept al doctrinei tradiþionale, om trebuie sã înveþe amara lecþie a soarelui care „Precum în Cer, aºa ºi pe Pãmânt”. Nouã este va aduce la luminã sensuri noi ºi corespondenþe coboarã spre asfinþit, vãzându-ºi diminuate puterile. un numãr sacru, simbolizând împlinirea Operei. fecunde. E criza celui care înþelege cã averile strânse pe Divina Comedie este relatarea marii cãlãtorii pãmânt nu sunt suficiente – „Cãci degeaba veþi cuceri doua pereche de numere care construieºte a lui Dante prin Infern, Purgatoriu ºi Paradis, în care lumea, dacã vã veþi pierde sufletul”, cum spunea Divina Comedie este 7 – 11. Despre 11 am îi are drept ghizi pe poetul Virgiliu ºi pe Sf. Bernard, apostolul Pavel. În acest moment, Dante face un mandataþi cu aceastã misiune de Beatrice, Beata spus deja cã se regãseºte în silabele din A vers. În Cabalã, lucru în care mulþi dintre noi se regãsesc: priveºte Beatrix, ajunsã în rândul Fericiþilor. Dante începe 11 este Numãrul în jur, înþelege cã se aflã, la propriu ºi la figurat, într-o aceastã cãlãtorie iniþiaticã în lunea de dupã Florii, Puterii, asociat pãdure sãlbaticã, ºi vrea sã iasã la luminã. Numai pentru a o termina în Duminica Paºtelui, în anul 1300, ºi cu cavalerii cã drumul spre dealul însorit, pe care-l vede, îi este la vârsta de 35 de ani. Poemul e scris în versuri, din Tarot, acele barat de trei fiare – o panterã, un leu ºi o lupoaicã grupate în terþine. Fiecare vers are 11 silabe, rima personaje care jigãritã, care-l împing din nou „pe unde-n veci n-a este încruciºatã, primul vers din terþinã rimând cu distrug Vechiul, rãzbãtut luminã”. Alegorie limpede a sufletului în al treilea, iar al doilea cu primul din a doua terþinã, pentru a fãuri impas, din care nu poate sã iasã singur, ci numai cu obþinându-se astfel o deosebitã cursivitate. Poemul Noul. René ajutorul unui Maestru. ªi iatã cã ajutorul vine – este este împãrþit în trei pãrþi – Infernul, Purgatoriul ºi Guénon poetul antic Virgiliu, mandatat de Beatrice drept Paradisul, fiecare parte conþinând 33 de cânturi, plus cãlãuzã. Astfel, Dante porneºte un prolog, în total 100 de cânturi. Astfel, la fel ca în în marea sa iniþiere, nu direct construcþia unei catedrale, observãm puse la lucru cãtre Luminã, ci pe drumul opus, perechi de numere simbolice, care constituie anevoios, purificator – prin Infern arhitectura numericã a Lucrãrii. ºi Purgatoriu, cãtre Paradis. Primul numãr, 3, este cuplat cu pãtratul sãu, 9. De aici înainte, cale de 99 de Semnificaþia simbolicã a numãrului 3 este aceea cânturi, cititorii vor merge alãturi a Creaþiei divine, a lucrului dupã un plan condus de de el, înfricoºaþi sau în extaz – Spirit. Astfel, Opera se împarte în trei, ca ºi Lumea – de ºapte sute de ani încoace. existã o Lume Inferioarã, una Medie ºi alta 5 Evident, tema cãlãtoriei prin Superioarã. Tripartiþia Lumii e sugeratã Cele Trei Lumi este veche – de ºi de Catedralã, cu Temelia sa la Ghilgameº încoace, marii (catacombele, puþul, mormintele etc.), iniþiaþi au coborât în Tãrâmul cu Pereþii sãi (la vedere, conþinând Morþii, pentru a înþelege ce este pilde pentru profani) ºi cu Acoperiºul Viaþa ºi cum trebuie ea trãitã. sãu (o regiune superioarã, o pãdure Poetul Virgiliu a descins, la de piatrã populatã de creaturi supra- rândul sãu, în Infern, iar înaintea umane), accesibil numai iniþiatului. În sa a fãcut-o alt mare cântãreþ – civilizaþiile tradiþionale, Oraºul întreg stã Orfeu. Iniþiaþii în Misterele pe un plan intermediar, între Necropolã 7 Eleusine mureau ºi înviau, odatã (aºezatã mai jos, protejând poarta de cu bobul de grâu, iar înaintea Vest) ºi Templu (plasat pe o înãlþime, considerã cã 11 lor adepþii egipteni ai lui Osiris experimentau în deschizându-se influenþelor spirituale funcþiona ca un sanctuare „Marea Cãlãtorie Nocturnã”. Isus Hristos de la Est). Necropolã – Cetate – 6 fel de semn de pãtimeºte singur, îºi dã sufletul rãstignit între doi Akropolã, iatã reprezentarea spaþialã a recunoaºtere tâlhari, învinge Moartea ºi dã tuturor creºtinilor treptelor de existenþã. Sã mai remarcãm, în treacãt, în organizaþia templierã din care e posibil sã fi fãcut speranþa învierii. Mai târziu, Mahomed va face cã principiul corespondenþei funcþioneazã ºi în lumea parte Dante. Sã notãm în treacãt cã suma cifrelor ºi el o cãlãtorie infernalã ºi celestã, cãlãuzit psihicã, cu a ei parte inferioarã (inconºtientul), anului în care a fost înfiinþat Ordinul Templului (1118) de Arhanghelul Gabriel. Este aici o experienþã cu raþiunea de fiecare zi ºi cu revelaþia superioarã, dã 11 ºi sã reþinem ideea lui 11, asociat Puterii fundamental umanã, pe care noi, cei moderni, pe cât de rarã, pe atât de preþioasã. Revoluþionare. Puternic semnificativi sunt ºi multiplii lui 11. De exemplu, 33, numãrul silabelor dintr-o avem dificultãþi s-o înþelegem. Raþionalismul ne-a veºtejit cumva sufletul – mai degrabã credem cã n doctrina tradiþionalã hindusã, aratã Guénon, terþinã dantescã (ºi al cânturilor din Infern, Purgatoriu totul se terminã odatã cu moartea. ªi asta ne lasã existã teoria celor trei „guna” – trei tendinþe sau Paradis), este vârsta la care Iisus ºi-a desãvârºit deznãdãjduiþi, oricât am vrea s-o ascundem. Cei fundamentale caracteristice fiecãrei fiinþe Opera. 33 este ºi numãrul gradelor din masoneria mai mulþi, pierzându-ne credinþa, alungãm astfel manifestate.Î Din predominanþa uneia sau alteia dintre scoþianã. Apoi, plasându-ne într-o altã zonã religioasã, gãsim cã 66 este valoarea numericã totalã de gânduri, rezumându-ne la „aici” ºi „acum”. aceste tendinþe rezultã locul fiinþei în ierarhia celor a numelui „Allah”, iar 99 este numãrul principalelor trei lumi. „Guna”-ºii sunt: „sattwa” sau lumina atribute divine conform tradiþiei islamice. uþini dintre noi ne raportãm la chestiune cunoaºterii, corespunzând stãrilor superioare, Despre numãrul 7, pe care îl regãsim în cele dintr-un punct de vedere strict psihologic – „rajas” – expansiunea fiinþei într-o stare determinatã ºapte diviziuni ale Purgatoriului, sã notãm cã e psihanaliza ne-a învãþat cã trebuie sã ºi „tamas” sau obscuritatea, rãdãcina tenebroasã numãrul omului desãvârºit, care a coborât Spiritul în integrãmP conþinuturile inconºtiente, mai ales a fiinþei, stãrile inferioare. Cosmologic, hinduºii Materie (3 plus 4). ªapte indicã ºi cele ºapte planete, traumatice, în fãptura gândurilor noastre, ca sã considerã cã, din haosul posibilitãþilor lui „tamas”, cãrora le corespund zilele sãptãmânii, cele ºapte arte nu fim bolnavi. Rãscolim aºadar Lumea infernalã Principiul genereazã o schimbare – sãmânþa ordinii, liberale (Trivium ºi Quadrivium), necesare educaþiei a inconºtientului ºi încercãm s-o înþelegem. Din în desfãºurare, din care pornesc ciclurile existenþei omului medieval, dar ºi cele ºapte trepte ale iniþierii pãcate, practica psihanaliticã nu garanteazã automat universale. Sintagma se întâlneºte, explicit, ºi în în masoneria Royal Arch. ªapte este semnul vindecarea, deoarece demonii invocaþi nu sunt deviza francmasoneriei scoþiene – „Ordo ab Chao”. legãmântului lui Dumnezeu cu Umanitatea. Aºadar, îmblânziþi de un Principiu Superior. Dar ce-ar fi Iar Iniþierea este tocmai realizarea totalã a stãrilor ºapte semnificã o muncã terminatã, un efort de dacã am accepta sã gândim cu mintea unui iniþiat, fiinþei, în care Microcosmosul reproduce procesul ºlefuire încununat de succes, un lanþ al devenirii. din antichitate sau din Evul Mediu, care considera cosmologic al Macrocosmosului. Omul trece prin ºapte stadii ale dezvoltãrii, Lumea literal o stare de spirit ca pe un loc? Atunci Infernul, Nouã, pãtratul numãrului trei, joacã ºi el un rol Anticã a cunoscut ºapte minuni, Roma a fost Purgatoriul ºi Paradisul ar cãpãta concreteþe ºi am important în opera dantescã. Nouã este numãrul lui construitã pe ºapte coline, ºapte sunt înþelepþii putea interioriza mai uºor lectura Divinei Comedii, Beatrice, afirmã poetul în mod explicit. Am arãtat mai din vechime, ºapte sunt virtuþile ºi viciile etc. întocmai ca un credincios, participând la ritual? sus cã întâlnirile dintre cei doi s-au plasat la intervale Este suficient sã înþelegem cã Dante era la curent Greu, dar nu imposibil. de nouã ani. Dar Beatrice din Divina Comedie nu cu semnificaþiile numerice ºi le-a folosit deliberat este femeia florentinã de care poetul s-a îndrãgostit în construcþia Divinei Comedii, operã armonioasã (Fig. 5: Dante, Florenþa, Santa Croce; Fig. 6: pe viaþã, ci un spirit iluminat, din voinþa cãruia face nu numai la nivelul expresiei, cât ºi al structurii William Blake, Infernul; Fig. 7: Gustav Doré, Dante uluitoarea sa cãlãtorie prin cele trei tãrâmuri. propriu-zise. Paradisul) Anul V Nr. 7 (44) Iulie 2014 5 Curtea de la Argeº

Homo sapiens Realul – proteism, fertilitate ºi ispitiri poetice

Viaþã fãrã scãpare Terezia FILIP n copleºitoarea lui diversitate, la Nichita halucinant, în undele ei. Obsesia fertilitãþii lucrurilor depãrtarea, necunoscutul, în Stãnescu Realul prezintã zone sau niveluri lumii e cvasiprezentã în multe poeme, în universul raport cu nãzuinþe ºi reverii fertile, în care sãlãºluiesc ocultate în ipostaze imaginar nichitian. În accepþiunea poetului, realul spirituale sau concrete, cu nebãnuite,Î în forme sau culori aparent comune, prezintã funcþiuni germinative. Nebãnuite zone aºteptãri mai mult sau mai inerte ori vide, fiinþe de-o uimitoare vivacitate. Aceste fecunde, aparent comune, inerte ºi banale, sunt puþin vagi, sau cu nedefinite teritorii fertile din real sunt intuite, sau sesizate, numai situate frecvent undeva „la interferenþe”, într-un spaþiu melancolii. În simbolismul ºi numai de fiinþa poetizantã, de eul „cutremurat” de interval ori la impactul între realitãþi sau entitãþi masonic, albastrul mediazã între alb ºi negru, fiind de diferenþele din lume ºi de aventura sinelui în ea. diferite, bunãoarã la limita corporalitate-luminã, o culoare a concilierii ºi armonizãrii contrariilor, a În neomodernitate, eul poetic percepe relaþia cu corporalitate-umbrã, unde activeazã câmpuri împãcãrii. Nichita Stãnescu augmenteazã într-o lumea ca pe o continuã ºi subtilã diferenþiere – „Mã de incidenþã ale cãror tensiune ºi febrilitate onticã accepþiune neomodernã ºi ludicã puterea revelatorie cutremurã diferenþa dintre mine/ ºi firul ierbii,/ dintre sunt sesizate poetic. a albastrului ºi productivitatea lui ca zonã poeticã mine ºi lei,/ [...] dintre mine ºi numere,/ bunãoarã Într-un poem, Elogiu, din Obiecte cosmice, poetul fecundã: „Pânã când ºi culoarea albastrã/ are o între mine ºi doi, între mine ºi trei.” (Sunt un om viu) prezintã aceste zone fecunde, germinative, ale – însã mereu prodigioasã, dar ºi ca pe o permanentã capitalã a ei/ unde miºunã ai albastrului/ vieþuitori, realului, ca surse poetice ºi ontologice. Albastrul incidenþã ori interferenþã a sa cu forme, lucruri, înghesuiþi unul într-altul” (Elogiu). Un alt poem, misterios ºi mistic elemente sau teritorii fertile. Cântec, din ciclul Alegerea sferei [5], reitereazã al romanticilor, ca ºi Realul prezintã astfel o dimensiune proteicã, profunzimea ºi misterul poetic al albastrului, lumina, de altfel, sau sesizatã de Eminescu drept freamãt, trecere, fascinanta lui putere de seducþie sau de inspiraþie, alunecare, curgere, murmur, bãtaie, cutremur precum umbra, este capacitatea de-a deschide perspective, de-a tãia ce reverbereazã-n suflet sau în minte. În poezia o astfel de zonã fertilã cãi înspre visurile ºi sensurile materiei: „E o urmã lui Nichita Stãnescu o asemenea tensiune care ºi populatã mistic în albastru, nu se vede,/ unde-mi pun sandaua îl implicã pe eu vine din douã direcþii, are douã ºi misterios, ontic se desface,/ ca în urma roþii praful liber,/ un castel surse. Pe de-o parte, interacþiunile eului cu sau poetic. Albastrul de perne ºi de pace,/ [...]/ e o urmã în albastru, realul iscã, într-un fel de reciprocitate, „emoþia reprezintã în plan nu se vede,/ moare cine nu o ºtie, moare/ cine nu cea dãtãtoare de contururi/ mereu crescândã, simbolic o „cale a mã crede./[...]./ E o urmã în albastru. Moare/ cine descrescândã pururi”, ce modificã instantaneu reveriei ºi cale a visului” n-o iubeºte. Moare sigur./ Pierde curcubeul o culoare” [2], „simbolul adevãrului contururile lucrurilor. Pe de altã parte, tensiunea (Cântec, Opere I, p. 788). Loc sau prilej de liniºte ºi ºi al veºniciei lui diferenþierii eului de lucruri ºi fiinþe conduce la visare, de contemplare ori de repaus ontic, albastrul Dumnezeu” [3], sau, în experimentare ºi joc, la izbirea de real în chipuri contrariazã, se aratã productiv ºi neliniºtitor, plin de felurite ºi, evident, ºi la mãrturisirea acestor estetica romanticã, este urme, tãind o cale spre sensuri sau spre eternitate, reverii. La rândul ei, lumea, ca spaþiu al culoarea misterioasã o provocare sau o invitaþie la reverie ºi la explorare. aventurii, surprinde mereu, prezentând zone a spiritului înaripat al de-o uimitoare efervescenþã onticã, ce, la eului, al elanurilor de rice spaþiu, orice concept, orice materie atingerea poeticã – tactilã ori vizualã, contem- cunoaºtere, puritate sau realitate sunt apte sã declanºeze plativã, afectivã ori senzorialã, se deschid ºi infinit ale omului. reverii ori sã iºte ipotetice sau reale lumi brusc, ca spaþii miºunând uimitor de fiinþe. Definiþiile simbolice, efervescente.O Orice zonã sau dimensiune a realului filosofice sau mistice poate constitui într-o astfel de accepþiune liricã asemenea zonã sau „substanþã” prezintã, într-adevãr, fecundã, purtãtoare de fiinþe, este albastrul ca o zonã intermediarã, „cea mai adâncã”, ºi ludicã, ºi o datã mai mult în cea a lui Nichita în accepþiune poeticã lumina în care sau „cea mai imaterialã” dintre culori, o veritabilã Stãnescu, un loc productiv, populat, miºunând contemplãO miºunarea unei veritabile lumi din luminã de fiinþe, plin de vieþuitori „înghesuiþi unul în altul”. cale spre metafizic: „Lipsit de materialitate în sine, [1] eul poetic, ochiul apt de asemenea sesizãri: albastrul dematerializeazã tot ce pãtrunde în el. Acest mod de-a interacþiona cu lucrurile ºi „câmpurile” „Bate-n cãrãmizi lumina/ cu fiinþe dulci în ea./ Se Albastrul este un drum al infinitului în care realul se din real, sesizând proteismul ºi totodatã poeticitatea arat-o balerinã/ ºi-ncã una se aratã./ Oh, e-o lume în transformã în imaginar… albastrul deschis este calea lor, indicã o nouã privire poeticã asupra lumii ºi o luminã/ nesperat de-adevãratã,/ ºi-i un dans, când la reveriei” [4]. Definit astfel, din perspectivã simbolicã tulburãtoare percepþie a vieþii misterioase care se amurguri/ bate-n cãrãmizi o razã/ cu fiinþe dulci în ea” ºi poeticã, albastrul poate reprezenta o dimensiune adãposteºte în lucruri ori zone de interferenþã. (Orã fericitã). Lumina are funcþii ºi valori diverse: misticã, dar, privit din perspectivã ºtiinþificã, bunãoarã, Privirea poeticã dã astfel peste falii misterioase care lumina din ziua întâi a creaþiei, lumina misterioasã el este una dintre componentele cele mai productive se iscã în câmpul din proximitatea subiectivã a eului, ºi misticã a romanticilor, lumina sacrã ce-nvãluie ale spectrului luminii. Or, în accepþiunea lui Nichita deschizând în real perspectiva unei neînchipuite benefic fiinþa în revelaþiile mistice, lumina care se Stãnescu, existenþa însãºi ºi lucrurile din real sunt fertilitãþi/febrilitãþi mai mult sau mai puþin active, mai instrumenteazã ºi substanþializeazã, se propagã în creaþii ale luminii. mult sau mai puþin perceptibile. Oricât de paradoxal, unde, în cuante, sau corpusculi, pânã la substanþa pentru conºtiinþa liricului sau a cititorului de la final fertilã ce conþine ºi relevã fiinþe, din reveria poetului uloare a depãrtãrilor ºi a orizontului de secol 20, aceastã fecunditate putea þine fie de neomodern. Lumina bate-n real, în lucruri profane, în nedefinit, a înãlþimilor celeste ºi a o misticã forþã a viului, fie de-o fantasticã percepþie ziduri ºi cãrãmizi, precum vântul ori curenþii de aer, ºi întinderilor acvatice, albastrul devine un ludicã, ori de un câmp metafizic care ar radia miºunã de dulci fiinþe imaginare a cãror corporalitate simbolC al tuturor experienþelor sufleteºti ºi spirituale ºi activa în vecinãtatea corpurilor, a materiei. se deseneazã mai mult sau mai puþin vag ori care angajeazã, într-un anume fel, omul, zãrile,

ar de ce este necesar ca Dante sã aleagã drumul ocolit? Rãspunsul ste imposibil ca, aici, sã cuprindem întreaga bogãþie a Divinei comedii. îl dau toate doctrinele tradiþionale ºi a pãtruns în marile religii ale Cãrþii. Dante ºi cãlãuza sa întâlnesc sute de personaje, fiecare cu povestea sa, Nu poþi accede la stãrile superioare ale Fiinþei fãrã ca, în prealabil, sã fiecare cu pedeapsa, ispãºirea sau fericirea personalã. Catedrala este fi transformatD stãrile inferioare. Moartea ºi învierea, Katabasis (a merge în jos) împodobitãE cu sute de tablouri ºi frize, care ne uimesc ºi astãzi. Istoria, filosofia ºi Anabasis (a merge în sus), Solve ºi Coagula – sunt cele douã faze necesare ºi teologia se împletesc cu imagini poetice de neuitat, cuvintele scapãrã, într-o Marii Opere hermetice. Mai pe de-a dreptul, vom spune cã, în încercarea sa Lucrare de neasemuitã mãiestrie. Ne rezumãm la a mai semnala câteva indicii de a se apropia de Dumnezeu, omul trebuie sã se purifice, arzându-ºi pãcatele. care ne duc cu gândul la iniþierea lui Dante. Astfel, cãrturarul spaniol Miguel Purificãrile se fac prin cufundarea în elemente, înþelegând modul în care ele Palacios, specializat în sufism, publica în 1927 o carte intitulatã Dante ºi islamul, ne limiteazã viaþa sau ne înrobesc. De exemplu, Pãmântul semnificã tot ceea în care dovedea corespondenþa geografiei danteºti cu cea a grupurilor tradiþionale ce este greu, de la poftele corporale pânã la gândurile apãsãtoare. Apa este islamice. Prin ce filiaþie au ajuns aceste învãþãturi la poetul florentin? Pornind de tot ceea ce e rece, de la nestatornicie pânã la egoism, ºi aºa mai departe. la cercetãrile lui Palacios, René Guénon considerã cã marele Ibn Arabi, maestrul Înþelegând elementele, purificarea înseamnã o cucerire a esenþei lor ºi o prin excelenþã, a condus ºi a inspirat anumite ordine iniþiatice ale Islamului, care transmutare, operaþie esenþialã pentru orice iniþiat. Bunãoarã, sã te purifici prin au intrat în contact cu Ordinele cavalereºti occidentale, în timpul cruciadelor, pãmânt înseamnã sã foloseºti bunurile tale materiale în interesul altora – de împãrtãºind cunoºtinþe ezoterice. La acest depozit iniþiatic a avut acces Dante, aici instituþiile caritabile. Cãlãtoria lui Dante începe prin Infern, nici nu s-ar ca membru al unei organizaþii descinse din Ordinul Templului, care îl avea putea altfel, pentru ca poetul sã vadã consecinþele înrobirii sufletului omenesc ca ºef exterior pe împãratul Henric al VII-lea de Luxemburg. în Elemente, care nasc patimi ºi suferinþã. Noi, cei moderni, ne grãbim sã Dincolo de valoarea artisticã, Divina Comedie se constituie ca o adevãratã respingem realitatea Iadului, ca loc de suferinþã pentru pãcãtoºi, dupã moarte. carte de învãþãturã tradiþionalã, pe care orice cãutãtor al înþelepciunii are datoria Mai mult, nici cu ideea de pãcat nu ne place sã operãm. Totuºi, dacã am fi sinceri, am recunoaºte cã, de multe ori, Infernul este aici – trãim în el. s-o citeascã mãcar o datã în viaþã. 6 Anul V Nr. 7 (44) Iulie 2014 Curtea de la Argeº

Homo sapiens ntr-oo astfel de viziune, ºi sufletul, legat intrinsec sunt palate./ Aici, una peste alta,/ una lângã alta,/ asemãnãtoare cu Eminescu, Nichita Stãnescu de corporalitate, dar manifestându-se invizibil una îndãrãtul alteia,/ sunt fiinþe gravide de fiinþe” clameazã: „N-am unde sã mor./ Moartea este prin forme corporale, este o realitate, un loc, (Idem). Oricare dintre cele douã ritmuri contrare populatã de fiinþe” sau: „Gândesc un loc pustiu/ sauÎ un câmp populat, ba chiar o damnare, o sursã deschid perspective de fiinþare diferitã, migraþie dar pustiul/ e plin de fiinþe pustii” (Idem). Atitudinea fatalã de existenþã care împovãreazã fãrã scãpare ori o fastuoasã ºi lentã rezidenþã. În viziunea poeticã aparent detaºatã ºi notaþia ludic-ironicã, ori percepþia eul de amintirea propriilor experienþe anterioare, a lui Nichita Stãnescu, pânã ºi moartea reprezintã realului ca loc miºunând halucinant de viaþã ºi acumulate succesiv: „N-am unde sã mor./ Îmi trag o realitate pe cât de tainic-înfiorãtoare, pe atât de de fiinþe diferenþiazã însã viziunea celor doi poeþi, sufletul, pânã când/ ºi în suflet existã o populaþie a fecundã ºi vie, ce nu poate salva fiinþa de freamãtul neomodernismul de retorica ºi atitudinea romanticã, amintirilor”, sunã cumva nostalgic versurile (Elogiu, spectacular al existenþei: „N-am unde sã mor/ mult mai patetice. Opere I, p. 374). Simþurile – miros, auz, privire – Moartea este populatã de fiinþe./ Peste tot sunt fiinþe”, În viziunea lui Nichita Stãnescu se manifestã ca invizibile antene de punere-n relaþie a individualitãþii dintre care, unele „se scurg repede,/ altele se scurg zone „populate” sufletul, cosmosul, moartea, pustiul, cu generalitatea, a unului cu multiplicitatea, a eului încet” (Idem). Iar pustiul e, de asemenea, în mod frunzele, ritmurile, mai repede ºi mai încet, cãci întreg cu lumea, sunt nu doar cãi înspre lume ºi dinspre paradoxal, populat ºi „plin, de fiinþe pustii”, un loc realul, fizicul ºi metafizicul sunt în mod fatal toposuri lume cãtre eu, ci realitãþi fecunde ºi efervescente de sau o realitate cu relevanþã onticã, la fel cum pline ale onticului. Iar eul, în aceastã þesãturã, reprezintã o nebãnuitã viaþã misterioasã: „Pânã când ºi mirosul/ sunt ºi alte elemente din real: „Frunzele sunt pline spiritul vertical, incident pe orizontala lumii, precum de fiinþe înfiorate/ Privirile pline de fiinþe polare./ nu e altceva decât o lume/ locuitã de fiinþe repezi”, raza de luminã, mereu treaz ºi damnat la povara Lumina de fiinþe luminoase” (Idem). iar auzul este, de asemenea, populat: „pânã când ºi unei vigilenþe ºi a unei responsabilitãþi purtate cu Într-o astfel de percepþie stranie ori aparent auzul are/ locuitorii lui sufocaþi unul într-altul!” (Idem). sine ca pãcat strãmoºesc. Cãci el ia în serios tot absurdã, pânã ºi grafemele, semne trasate O astfel de percepþie poeticã devoaleazã douã subtile ce-l înconjoarã: „Am ºi-un defect, un pãcat: iau în schematic, inerte, sunt semantizate ontologic: trãsãturi ale realului, sesizate, de altfel, ºi pe cale serios iarba,/ iau în serios leii…” (Sunt un om viu). filosoficã sau pe cale misticã: „Nu se înfioarã nimic. Staticã stea./ Fiecare literã are Când existenþa e conceputã ºi se afirmã spectaculos 1. Viul în lume nu este doar o tulburãtoare fiinþe/ în ea,/ ºi nefiinþe// Sã-l omorâm cât mai repede ca manifestare vizibilã ºi, în egalã mãsurã, ca realitate, ci un mister de o forþã copleºitoare, pe A,/ sã-i eliberãm pe închiºii lui” (Opera magna I, manifestare invizibilã, când între cele douã câmpuri un dat pentru eternitate, o fatalitate sau un noroc p. 942, Asasinare). Literele alfabetului, sau cifrele, pentru cel dãruit cu viaþã. nu sunt, prin urmare, niºte scheletice grafii vide, existã o legãturã vie, iar ceea ce pare pustiu, inert 2. De aici decurge, ca o consecinþã, a doua ci misterioase figuri sau spaþii de rezonanþã sonorã, ori vid miºunã de viaþã, moartea sau nimicul, pustiul realitate: în univers nu existã moarte, cãci, odatã niºte recipiente ce capteazã ºi ermetizeazã în ele sau neantul sunt de neconceput ºi de neacceptat. creatã viaþa, fiinþa existã în chipuri felurite, fiinþa. Ele nu intrã în logica vieþii. Obsedanta fertilitate a în ºi pentru eternitate. Gestul poetic reprezintã, lumii, pe cât de fascinantã, tot pe atât de riscantã, O veche scriere misticã în acest caz, o tentaþie devine însã cu timpul dramaticã, instituind un anumit hermesianã fundamenteazã de-a elibera fiinþele sau tip de suferinþã a eului, ca subiect prea vigilent, prea aceastã subtilã ipotezã [6] atent ºi fatal absorbit de pe care creºtinismul miºcãrile din spectacolul o concretizeazã ºi o lumii, iscându-le, mereu aprofundeazã. Astfel se face provocându-le. În variantã cã în accepþiunea poeticã a modernã, drama miticului lui Nichita Stãnescu nu existã Midas [11] poate fi asimilatã niciunde în real, în lume, condiþiei poetice. În vreun loc de retragere din faþa peregrinãrile sale mundane, existenþei obsedante, proteice, în atingerile sau izbirile copleºitoare, cãci sufletul, de real, poetul provoacã cosmosul, moartea, umbra, necontenit profunzimile la culorile, lumina sunt spaþii manifestare. Orice incidenþã fecunde, generative, miºunând de viaþã ºi apte a o sensurile adãpostite în real sau interferenþã a sa iscã demultiplica neaºteptat ºi imprevizibil. În acest caz, ori în semnele grafice ºi de zonele fecunde ale lumii condiþia eului în lumea care-l circumscrie, în orice aici înfiorarea onticã ºi ce debordeazã de „populaþii”, spaþiu sau materie s-ar afla, este aceea de centru poeticã atât în faþa literelor de „fiinþe”, sau de „migraþii” genezial care iscã halucinant viaþa. Orice eu care ºi a cifrelor – a lui A, bunãoarã, sau a lui unu. Ele instalate ori cuibãrite în real, miºunând, ca semne percepe astfel zonele proteice din real este el însuºi sunt semne, zone sau falii ontice peste care poetul ale prezenþei definitive a onticului, sau doar a sursã de existenþã, sursã de poezie, ºi de viaþã. dã la tot pasul în magma realului. unor sensuri ce se cer identificate ºi înþelese. Asemãnãtor cu simþurile, umbra este ºi ea Mundaneitatea însãºi, miºunând de clocotul vieþii, al fertilizantã. În toate cazurile, fenomenul pare a fi rivitã într-oo astfel de viziune, lumea în care fiinþelor înghesuite în ea, „…una peste alta, una lângã acelaºi: zonele de interferenþã, albastrul, lumina, stau înghesuite una peste alta, sau una alta, fiinþe gravide de fiinþe…”, mai mult sau mai puþin auzul, mirosul, umbra, ori cele misterioase ºi lângã alta, fiinþe gravide de fiinþe este prin sesizabile, provoacã necontenit conºtiinþa, împinge absolutizate – moartea, pustiul, cosmosul – sunt excelenþãP miºcare, vieþuire, creaþie, fiinþã ºi ea spiritul în stare de veghe la deconspirarea fertile ºi revelatorii, apte oricând de-a produce exclude în totalitate pustiul, nimicul, neantul, moartea efervescenþei sale. noi realitãþi, devoalând nebãnuitele ori tainicele chiar. Odatã înfãptuitã, creaþia, lumea, fiinþa, nu mai dimensiuni de adâncime ale realului. Nici moartea existã niciodatã, nici în ea, nici în afara ei, niciun loc Note ºi nici retragerea în sine nu sunt soluþii, cãci: „pânã pustiu, niciun lucru neatins în vreun fel de misterul [1] În vol. Hermeneutica realului, în cap. Luminã ºi vieþii. Poetul se aflã astfel în faþa unei fatalitãþi: reverie poeticã, pp 268-280, am detaliat epifaniile poetice când ºi în suflet existã o populaþie/ a amintirilor” ale luminii. (Idem). Iar cosmosul, departe de-a fi gol sau vid, aºa „Gândesc un loc pustiu/ dar pustiul/ e plin de fiinþe [2] J. Chevalier, A. Gheerbrant, Dicþionar de simboluri, cum se crede, el rânjeºte de-a dreptul ameninþãtor, pustii./ Frunzele sunt pline de fiinþe înfiorate./ Privirile Albastru, Volumul 1, p. 79. „plin” de fiinþe: „Cosmosul rânjeºte./ Pânã când ºi pline de fiinþe polare./ Lumina, de fiinþe luminoase” [3] Hans Biedermann, Dicþionar de simboluri, 1, în rânjetul lui,/ sunt rãzboaie ºi pãci/ ale fiinþelor din (Elogiu, Opere I, p. 375) Gândul însuºi târãºte Ed. Milenium I.O., 2002, p. 16. rânjet” (Idem). El deschide în adâncime o zonã plinã, dupã sine mereu, oriunde se instaleazã, un proiect [4] Idem, J. Chevalier, A. Gheerbrandt, Albastru, în care sãlãºluiesc halucinant fiinþe. Laitmotivic, de viaþã. Existenþa exclude astfel vidul ontic ºi Volumul 1, p. 79. poema deplânge absenþa unui spaþiu, a unei materii moartea într-un chip ce ne aminteºte de o afirmaþie [5] În vol. Un pãmânt numit România, Cf. Opere, I, din strãvechea scriere hermesianã, celebrã – Corpus Univers Enciclopedic, Bucureºti, 2002, p. 788. propice morþii. N-am unde sã mor – se tânguie [6] Hermes Trismegistos, Corpus Hermeticum, Editura poetul, descoperind obsedant în lume doar viaþã, Hermeticum: „Cãci nu existã moarte în lucrurile care sunt…” [7], sau: „nu existã nimic în întreaga lume Herald, Bucureºti, 2007. Traducere: Dan Dumbrãveanu, fiinþe, populaþii, rãzboaie ºi pãci, migraþii etc. revizuire text ºi îngrijire ediþie: Alexandru Anghel. care sã fie distrus” [8]. Accepþiunea morþii în Hermeneutica este legatã tot de numele acestui personaj ceste zone identificate poetic reprezintã cãi aceastã viziune este fie o eroare omeneascã – una fabulos, rege al Egiptului, întelept sau iniþiat ºi fondator înspre profunzimile fizice ori metafizice ale de denominare a termenului – a-thanatos, sinonim al filosofiei oculte. lumii. Relevarea lor drept câmpuri populate cu nemurire sau veºnicie [9], fie o incapacitate [7] Hermes Trismegistos, Corpus Hermeticum, p. 69. ca niºteA spaþii sau zone miºunând ontic, de sensuri, a omului de-a accepta ºi înþelege incredibila forþã [8] Ibidem. ori de fiinþe, este consecinþa unei stãri de veghe a vieþii în tot misterul ei, de-a dãinui în vizibil [9] Ibidem. Hermes Trismegistos, într-un discurs iniþiatic ºi atenþie, de grijã ºi luare la cunoºtinþã, putere de ºi dincolo de vizibil [10]. cãtre fiul sãu, Tat, aratã cã moartea este lipsitã de realitate, Vorbim, în acest caz, de o paradoxalã temã liricã, iar noþiunea ei rezultã dintr-o eronatã utilizare a cuvântului înstãpânire a eului în real ca într-un imperiu al vieþii nemurire – athanatos, care prin înlãturarea primei litere a, ºi cunoaºterii. Într-o asemenea viziune proteicã, nu de obiºnuita ºi clasica temã a obsesiei sau a fricii de moarte, ci de reversul acesteia: de o disperare a dat thanatos numitã nu veºnicie, ci moarte. În aceastã în cosmos sau în realul imediat, în elemente sau accepþiune, chiar noþiunea este o eroare. în dimensiunea metafizicã nu existã locuri pustii, a viului ºi a vieþii, de obsedanta fertilitate a realului, [10] Cf. Ibidem. Moartea apare astfel ca percepþie întrucât existenþa este ab initio un definitiv ºi fatal de teama poeticã de-a nu gãsi niciunde vreodatã în ºi denumire eronatã a veºniciei, a realului ºi a irealului. spaþiu al locuirii, al vieþii. Eul pare damnat la a fi, real ori dincolo de acesta, un loc al definitivei liniºtiri [11] Pierre Grimal, Dicþionar de mitologie generalã a dãinui în eternitate, fãrã scãpare de sub aceastã ºi tihne, nici în suflet, nici mãcar în pustiu sau în greacã ºi romanã. Prefaþã de Charles Picard. Traducere putere, misticã, a locuirii lumii, a vieþii fãrã scãpare. cosmos, ºi nici chiar în moarte. Acest fapt lãmureºte din limba francezã de Mihai Popescu. Editura Saeculum Nici mãcar miºcarea cu ritmurile ei distincte, mai încet o datã mai mult asupra acelei disperate invocãri I.O., Bucureºti, 2003, pp 334-335: „Imediat Midas a cerut sau mai repede, nu oferã posibilitatea de evitare a eminesciene, a muririi definitive din Rugãciunea ca tot ce atingea sã se transforme în aur, …iar aceastã locuirii ontice ºi nici accesul la un spaþiu al definitivei unui dac, fapt imposibil ºi fãrã sens în concepþia dorinþã a devenit ulterior o suferinþã ºi o damnare pentru liniºtiri de zbuciumul existenþei, fiindcã: „Mai repede, el...” ªi V. Kernbach, în Dicþionar de mitologie generalã. hermesianã ºi în cea creºtinã, cãci moartea e doar o Postfaþã de Gh. Vlãduþescu. Ed. ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, mai încet./ În mai repede sunt migraþii./ În mai încet trecere într-o altã formã de existenþã. Într-o atitudine Bucureºti, 1989, p. 341. Anul V Nr. 7 (44) Iulie 2014 7 Curtea de la Argeº 8 Brâncoveanu 300 Documente brâncoveneºti Gabriela DUMITRESCU În 2013, a apãrut la Editura Mitropoliei Olteniei, Craiova, Volumul are un Cuvânt înainte al acad. Ionel Haiduc ºi o Introducere cu binecuvântarea Înaltpreasfinþitului Irineu, Arhiepiscopul Craiovei semnatã de acad. Rãzvan Theodorescu. Albumul este realizat de ºi Mitropolitul Olteniei, Membru de Onoare al Academiei Române, Gabriela Dumitrescu, Liana Nãstãselu, Oana Dimitriu ºi Ion Andrei care semneazã ºi Prefaþa, un foarte frumos album intitulat Constantin Þârlescu. Textul care urmeazã este reluat de la paginile 2 – 5 Brâncoveanu. Documente din colecþia Bibliotecii Academiei Române. ale albumului. olecþia de documente istorice a Bibliotecii a noilor influenþe manifestate în cadrul cancelariei ai lumii ortodoxe. Epoca Academiei Române a fost constituitã domneºti; culoarea este preponderent aceea a brâncoveneascã a deschis pe parcursul a mai bine de un veac ºi chinovarului, cu care caligraful realizeazã adevãrate calea influenþelor occidentale ilustreazãC epoci diferite ale istoriei românilor: sunt opere de artã, ca niºte broderii. Domnia lui Matei care au început sã prevaleze asupra celor orientale acte publice ºi particulare, scrise în slavonã, latinã, Basarab adaugã noi elemente artei caligrafice, ºi s-a creat o sintezã naþionalã originalã, prin românã, greacã sau în alte limbi, începând cu monograma sa apãrând însoþitã de elemente aportul tradiþiei rãsãritene ºi al celei occidentale. secolul XIV-lea ºi mergând pânã la mijlocul secolului heraldice; literele ce compun monograma sunt Principalele tipuri de acte interne emise de al XIX-lea. Ele vin sã întregeascã studiul istoriei impunãtoare, pline de înflorituri, cu aspect Cancelaria Domneascã au fost: hrisovul, actul oficial poporului român, oferind informaþii economice, criptogramatic, fãcând apel la elemente care sã al domniei, autentificat cu una sau mai multe peceþi politice, sociale ºi culturale prin cercetarea impresioneze. Dupã Matei atârnate, care se referea de regulã la acordarea lor din punctul de vedere al elementelor Basarab, sub domniile de cãtre domn (împreunã cu Sfatul Domnesc) constitutive proprii actelor de cancelarie: lui ªerban Cantacuzino ºi a unor danii, privilegii ºi imunitãþi sau la întãrirea limba, ortografia, formularul diplomatic, Constantin Brâncoveanu, ºi recunoaºterea unui transfer de proprietate; subscrierea autografã ºi neautografã, peceþile, actul domnesc reflectã anaforaua, reprezentând un raport scris al pergamentul, hârtia, formatul, dimensiunea, din ce în ce mai mult dregãtoriilor domneºti adresat domnitorului sau plicatura, cernelurile, grafia, notele preocuparea pentru arta Divanului, în legãturã cu o problemã administrativã de pe versoul acestora. miniaturii, monograma sau judecãtoreascã, prin care se comunicau Redactate pe pergament sau pe hârtie, fiind în acord cu acest concluziile unor cercetãri ºi se sugerau soluþii; cu cernealã neagrã, cu cernealã roºie ºi aur, avânt artistic. Introducerea hotãrnicia sau hotarnica, prin care se stabileau în ornate cu frontispicii ºi subspicii policrome, actului domnesc în mod oficial limitele uneia sau mai multor proprietãþi reprezentând stemele Þãrilor Române ºi ale circuitul artei miniaturistice sau ale unui teritoriu, document înscris în categoria familiilor domnitoare, sau cu iniþiale ornate, se va produce treptat, fiind actelor juridico-administrative, în care sunt portrete de sfinþi, elemente iconografice condiþionatã în principal de consemnate, pe bazã de martori ºi acte probatorii, creºtine, documentele constituie totodatã dorinþa voievozilor emitenþi hotarele unei proprietãþi; rãvaºul, prin care se exemple excepþionale de artã caligraficã pentru fast ºi mãreþie. recunoaºte un drept sau o stare de fapt, sau o listã ºi a miniaturii. Sigiliile, cele mai importante trimisã de domnitor cãtre organul de judecatã, elemente de autentificare, au dimensiuni prin care sunt nominalizaþi cei care urmeazã ºi câmp sigilar diferit, dupã epoca în care au sã stabileascã hotarele unei moºii; scrisoarea, fost create ºi dupã cancelaria care le-a emis. omnia lui o comunicare scrisã, cu caracter personal Peceþile actelor, ele însele obiect de studiu, sunt în Constantin sau oficial. cãuº din cearã sau în capsule din lemn ori din metal, Brâncoveanu adesea realizãri deosebite (cele mai spectaculoase, (1688–1714)D entru a economisi materialul de scris, în cearã roºie, atârnate cu fire de mãtase împletite marcheazã un punct cãci pergamentul era scump, diecii sau în capsule metalice), care sporesc importanþa important în evoluþia procedau la reducerea unor cuvinte ºi frumuseþea actelor domneºti. ºi semneP grafice, dupã reguli ºi criterii cunoscute culturii ºi artelor Încã înainte de apariþia stilului brâncovenesc, pe teritoriul Þãrii ºi aplicate pe scarã întinsã în diplomatica în Cancelaria Domneascã a Þãrii Româneºti se Româneºti. Stilul medievalã. Un prim procedeu a fost abrevierea împodobeau iniþialele domnului ºi semnul biruinþei brâncovenesc, asociat prin trunchiere, adicã eliminarea pãrþii finale cu flori de clopoþei sau cu ramuri ºi frunze de stejar, cu numele acestui a cuvântului. Un alt procedeu utilizat frecvent anticipând bogatele compoziþii fitomorfe cãtre care domnitor, îi este doar a fost acela al prescurtãrii prin contracþie, adicã se îndreaptã inspiraþia artiºtilor din veacul al XVII-lea. parþial tributar. Acest pãstrarea primei ºi ultimei litere a cuvântului. Actul solemn trebuia sã exprime în acelaºi timp stil s-a nãscut dintr-o Uneori, în urma prescurtãrii, se pãstreazã doar grandoarea ºi fala domnului. Multe dintre actele evoluþie fireascã a iniþiala, procedeu denumit prescurtare prin siglã. emise de Cancelaria lui Constantin Brâncoveanu artelor din ultimele Suprascrierea sau scrierea în caturi a fost de au iniþiala împodobitã cu antrelacuri în culori, care decenii ale secolului asemenea utilizatã frecvent, de obicei pentru îi sporesc aspectul pictural, ajungând uneori la o al XVII-lea, la care zilele sãptãmânii, lunile anului, toponimice sau decorare foarte elaboratã în interiorul frontispiciului, au contribuit ºi unele dregãtorii. Acestea se prescurtau, trecându-se populat cu motive florale, steme ºi simboluri. influenþe externe. Apariþia unui stil unitar, atât laic, deasupra cuvântului una sau douã consoane, acoperite de o tildã. Un alt sistem de abreviere emnãtura prin monogramã, folositã mai cât ºi ecleziastic, era în acel moment o necesitate, a fost acela al anagramei, care implica îmbinarea ales în Cancelaria Þãrii Româneºti, alcãtuitã pe care Brâncoveanu a facilitat-o ºi a susþinut-o din semnul crucii ºi intitulaþie, face parte prin ideile sale culturale reformatoare ºi, mai ales, literelor în aºa fel încât sã se întrepãtrundã unele cu din Selementele de autentificare a actului domnesc financiar. El a încurajat formele care rãspundeau cel altele. Alãturi de monogramã, s-a practicat ºi varianta ºi a avut o evoluþie destul de inegalã. Între mai bine programelor sale, iar aceste forme, în pas semnãturii proprii, inclusã adesea în monogramã. invocaþia simbolicã ºi semnul crucii prin care începe cu tendinþa barocizantã a vremii, puneau un accent Semnãtura domnului, menitã sã autentifice actul, monograma este dificil de stabilit o relaþie din punct deosebit pe decoraþia de tip sculptural. Ornamentaþia alãturi de sigiliu, reprezintã uneori realizãri grafice de vedere grafic, fiindcã fiecare a avut propria sa bogatã a documentelor, în care apare predominant deosebite, de o mare eleganþã, în chinovar ºi aur. evoluþie. Semnul crucii, urmãrind monograma, se motivul vegetal stilizat, în culori vii, cu aur ºi argint, Peceþile, aplicate sau atârnate, poartã în efigie regãseºte multã vreme în compoziþiile acesteia, rãspundea cerinþelor de viaþã ale boierimii ºi domniei, elementele care, începând de la V.A. Urechia, vor care trebuia permanent sã-ºi etaleze statutul, bogãþia. deºi ulterior, în epoca de înflorire a miniaturilor, avea denumirea de Nova plantatio, reprezentând va fi înlãturat. În schimb, elementele intitulaþiei Actele din Cancelaria lui Constantin Brâncoveanu douã personaje domneºti faþã în faþã, busturi sau care alcãtuiesc monograma rãmân aceleaºi, reprezintã o culme a stilului de a împodobi trupuri întregi în picioare, despãrþite de un arbore, schimbându-se de la o domnie la alta numai documentul chemat sã reglementeze raporturile personajele încoronate purtând mantii lungi ºi având sistemul de prescurtare a numelor de voievozi. Dacã juridice dintre oameni. Artistul miniaturist realizeazã fiecare câte o stea în ºase colþuri deasupra capului. la începutul secolului al XV-lea monogramele sunt desene de mare fineþe, care includ întotdeauna Trebuie menþionat cã, deºi înrudit cu familia prezentate sobru ºi fãrã înflorituri, cãtre sfârºitul simbolul heraldic al acvilei cruciate, de cele mai Cantacuzinilor, în sigiliile lui Constantin Brâncoveanu secolului ºi începutul celui urmãtor, în timpul multe ori încadratã într-un mic medalion, împodobit nu vom întâlni acvila bicefalã, iar, dintre elementele domniilor lui Vlad Cãlugãrul, Radu cel Mare ºi cu aur ºi motive florale. Cele aproximativ o sutã de tip Nova plantatio, cel mai des întâlnit este Neagoe Basarab, monograma începe sã fie realizatã de documente prezentate în acest album, ordonate arborele în vârful cãruia se aflã aºezatã acvila din ce în ce mai complicat, scrisã cu chinovar ºi aur. cronologic, oferã un tablou cuprinzãtor al diferitelor þãrii, însoþitã de aºtri, uneori susþinutã de doi lei, La începutul secolului al XVII-lea, interesul pentru aspecte ale domniei lui Constantin Brâncoveanu, totul inclus într-un cartuº timbrat de o coroanã ornamentaþia actului de cancelarie devine permanent, acel rãgaz de un sfert de secol, atât de benefic domneascã închisã. chiar voievozii fiind preocupaþi de aspectul grafic pentru spiritualitatea româneascã, rãgaz vegheat prin În privinþa corespondenþei incluse în acest album, al actelor de cancelarie. Îmbinarea culorilor ºi stilul grija Voievodului de a-ºi pãzi þara de invaziile strãine menþionãm cã este vorba doar de cele 18 scrisori creaþiei dau mãsura splendorii ºi mãreþiei puterii ºi de participãrile la campanii militare în folosul altora. adresate de Constantin Brâncoveanu cãrturarilor suverane. Pe parcurs, monograma capãtã o Este o perioadã fastã, în care înfloresc activitãþile Ioan ºi Ralachi Cariofil, tatã ºi fiu, scrisori aflate semnificaþie dublã, în acelaºi timp element de pe tãrâm artistic ºi cultural, se traduc cãrþi, se înalþã în manuscrisul grec 974, publicate în traducere învestiturã ºi de artã miniaturalã. Lucratã artistic, mãnãstiri, se înfiinþeazã tipografii ºi ºcoli, unde de Paul Cernovodeanu ºi Mihail Carataºu în 1975 ea se va impune treptat, ca o consecinþã fireascã profesorii sunt dintre cei mai de seamã cãrturari (B.O.R, an XCIII, nr. 9–10, pp 1139–1154). 8 Anul V Nr. 7 (44) Iulie 2014 Curtea de la Argeº

ªtiinþa, parte a culturii Gabriel Sudan Paul RADOVICI-MMÃRCULESCU abriel Sudan ocupã Din 4 iunie 1937, este membru corespondent muzeu), Cezar Lãzãrescu ºi Ascanio Damian (foºti un loc important al Academiei Române, Secþia de Matematicã. rectori ai Facultãþii de Arhitecturã din Bucureºti), în matematica Dupã rãzboi, este în continuare profesor la Andrei Caracostea, Adrian Gheorghiu (profesor româneascã.G El a fost Facultatea de Arhitecturã, profesor la Institutul de geometrie descriptivã la Arhitecturã), George interesat de fundamentele de Prelucrare a Lemnului (pânã la mutarea acestuia Cristescu (profesor de fizicã la Politehnica din matematicii, având cercetãri la Braºov) ºi la Politehnica Bucureºti (la CFR ºi Bucureºti), Nicolae Lupu ºi V. Benedek (foºti ºi lucrãri în teoria mulþimilor, Metalurgie), pânã în 1962. Din 1962 este referent decani ai Facultãþii de Arhitecturã din Bucureºti). în domeniul funcþiilor recursive ºi apoi ºef de secþie la Institutul de Matematicã Aparticipat la marile congrese de matematicã ºi în teoria algebricã, al Academiei, pânã la pensionarea sa din 1969. din Italia (1928) ºi Elveþia (1932). Dupã 1945 a fost elementarã ºi geometricã a numerelor. Funcþioneazã ºi la Institutul invitat la marile congrese de matematicã de la Oslo, S-a nãscut la 14 (26) aprilie 1899 în Bucureºti. inginerului Leonida. Moscova, dar invitaþiile îi soseau dupã terminarea Tatãl sãu a fost profesor la Liceul „Aurel Vlaicu” din În 1967 devine doctor întâlnirilor. Giurgiu ºi la ªcoala Normalã din Bucureºti. Mama docent. Arefuzat categoric orice participare la viaþa sa, Rose Remy, era varã primarã politicã, deºi a fost solicitat. cu soþia lui Gheorghe Þiþeica. Vorbea curent franceza, engleza, germana ºi Clasele primare ºi gimnaziul avea cunoºtinte avansate de latinã, greacã veche, le absolvã la Liceul bucureºtean italianã ºi spaniolã. Era mare amator de muzicã „Schewitz-Thierren” între 1906 de operetã, operã ºi simfonicã. În tinereþe a cântat ºi 1913. Continuã la Liceul „Mihai la vioarã (la moartea sa, vioara a fost dãruitã unui Viteazul” din Bucureºti ultimele patru tânãr ºi talentat profesor de muzicã). clase, unde susþine bacalaureatul ªtia aproape pe dinafarã roluri din piesele lui în toamna anului 1916. Caragiale, era prieten cu George Calboreanu ºi cu Se înscrie la Facultatea de ªtiinte sora lui Grigore Vasiliu Birlic, admira, de asemenea, a Universitãþii din Bucureºti, dar este 1 opera scurtã a lui Pagnol. Urmãrea Festivalul nevoit sã întrerupã studiile, deoarece „George Enescu” din prima ºi pânã în ultima zi. în timpul Primului Rãzboi Mondial Universitatea 2 din Bucureºti a fost sediul Comandamentului ra un om bun. trupelor germane de ocupaþie ºi nu a funcþionat pânã În perioadele la încheierea armistiþiului, în 1918. Revine în facultate de restriºte în 1918 ºi o absolvã în toamna anului 1920. Printre (în Especial în anii 1950- profesorii sãi s-au numãrat Gheorghe Þiþeica, Dimitrie 1960), când foarte mulþi Pompei, Anton Davidoglu, Traian Lalescu (încheie oameni de valoare cursul acestuia de Serii Trigonometrice cu menþiunea erau fie marginalizaþi „foarte bine cu distincþie”), David Emmanuel. (Dan Barbilian, Octav Lucreazã ca profesor suplinitor la Liceul „Cantemir Onicescu, Victor Vodã” ºi la Institutul „Notre Dame”, ambele din Vâlcovici), fie li se tãiau Bucureºti. Este recomandat de Traian Lalescu pensiile (în special sã urmeze doctoratul la Göttingen cu marele 4 membrilor familiilor matematician David Hilbert. Urmeazã timp de trei Mãrculescu, Damian ani cursurile de doctorat cu matematicieni renumiþi: 3 Se cãsãtoreºte în ºi Radovici), fie erau arestaþi, îi ajuta material David Hilbert, Edmund Landau, Felix Bernstein, 1937 cu Paula Damian, ºi spiritual, fiind o gazdã primitoare a acestora. Richard Courand. De asemenea, urmeazã cursuri sora mai micã a bunicii mele, Elisabeta Damian Afost decorat pentru activitatea ºtiinþificã de psihologie, filosofie ºi fizicã (opticã), cu profesorii Mãrculescu, cu care convieþuieste timp de patruzeci ºi didacticã cu Ordinul Muncii, clasele trei ºi doi, Nelson, Ach ºi Pohl, precum ºi cursurile Institutului de ani, pânã la dispariþia sa, în 22 iunie 1977. ºi a primit titlul de profesor emerit. de Actuariat din Götingen, pe care le absolvã în La Göttingen, pe lângã profesorii enumeraþi Cu privire la prima decorare cu Ordinul Muncii 1926, director al Institutului fiind Felix Bernstein. anterior, a purtat corespondenþã cu Paul Bernays, clasa a treia, Sudan relata cu umor: „Am fost chemat Hans Levi, Werner ºi Hans Schwaerdfaeger, Wilhelm la Decanat ºi mi s-a spus cã Facultatea m-a propus ºi susþine doctoratul la 20 iulie 1925. Bucuria Ackermann. A fost coleg cu Rosza Péter, renumitã pentru Ordinul Muncii ºi cã ocup poziþia numãrul îi este umbritã de dispariþia tragicã a fratelui matematicianã specializatã în teoria funcþiilor 14 în lista alcãtuitã. Toþi cei de dinaintea mea sãu, Emanuel Sudan, înecat la Balcic în acelaºi recursive. A fost prieten cu Hans Spath, cu renumitul s-au reclamat unul pe celãlalt, iar cel care primea an, Îdupã ce ºi acesta obþinuse doctoratul în chimie fizician belgian Paul Debaye, cu O. Friderichs reclamaþiile îl tãia de pe listã pe cel care era ºi, prin concurs, un post de asistent la Universitatea ºi l-a cunoscut ºi pe Bartel van der Waerden. reclamat. Reclamându-se toþi între ei, eu am rãmas din Lausanne. Diploma de doctor în matematicã singurul care nu a primit reclamaþii ºi astfel am primit ºi cea de actuar sunt echivalate în 1932 de n România a fost bun prieten cu Nicolae ordinul...” Universitatea din Bucureºti ºi, respectiv, în 1940 Teodorescu, Grigore C. Moisil, Miron Nicolescu, Închei aici aceastã primã parte dedicatã de Institutul de Statisticã de sub conducerea Dan Barbilian (cu care a întreþinut o bogatã prezentãrii vieþii, activitãþii ºi corespondenþei lui academicianului Octav Onicescu. corespondenþãÎ în tinereþe), Mihai Sarian, Octav Gabriel Sudan, ilustrând-o cu mai multe fotografii În 1927 devine asistent al profesorului Emil Onicescu, Nicolae Manolescu (profesor de din arhiva personalã. Pangratti (geometrie descriptivã), iar din 1932 mecanisme la Politehnica din Bucureºti), Nicolae asistent al profesorului Aurel Angelescu, la catedra Bãrbulescu (fost decan la Facultatea de Fizicã), (Fig. 1: Familia Sudan – Emanuel, Sudan tatãl, de algebrã, unde þine un curs de teoria numerelor. În Gheorghe Lelescu (profesor la CFR), Grigore Ionescu Gabriel ºi mama, Rose; Fig. 2: Gabriel Sudan în 1934 devine conferenþiar la Facultatea de Arhitecturã, (profesor de istoria arhitecturii), Alexandru Cãlinescu timpul unei excursii în Elveþia; Fig. 3: Gabriel Sudan iar din 1942 profesor. Dupã moartea tragicã a (sculptor), George Simotta (profesor ºi arhitect ºi soþia, Paula Sudan (1939); Fig. 4: Gabriel Sudan profesorului Aurel Angelescu (1937), este asistent reputat, cu construcþii renumite, de exemplu, casa la un examen de matematicã la Facultatea de al profesorului Dimitrie Pompei pânã în anul 1940. familiei Simian din Râmnicu-Vâlcea, actualmente Arhitecturã, împreunã cu asistentul sãu, Paul Benes)

crisorile, datând din perioada septembrie 1691–decembrie 1704, au Dupã cum se cunoaºte, Constantin Brâncoveanu a fost unul dintre cei fost redactate în limba greacã de diferiþi dieci ai Cancelariei Domneºti ºi mai iluºtri diplomaþi ai Þãrii Româneºti, purtând o bogatã corespondenþã cu poartã semnãtura autografã a domnitorului, în româneºte, cu caractere numeroase personalitãþi ale vremii sale, între care s-au aflat împãraþii Leopold I, chirilice.S Ioan Cariofil, cãrturar ºi cleric nãscut în localitatea Karyes (de unde Iosif I, Carol al III-lea, Ludovic al XIV-lea, Petru cel Mare – Þarul Rusiei, Papa ºi numele) din apropierea Constantinopolului, într-o familie originarã din Agrafa, Clement al XI-lea, August al Il-lea, Regele Poloniei, Hrisant Notara, Patriarhul a studiat la Marea ªcoalã din capitala Imperiului Otoman, ca elev al lui Theofil Ierusalimului ºi încã mulþi alþi demnitari ºi înalte feþe bisericeºti. Voievodul a Korydaleu, al cãrui nepot era ºi cãruia i-a succedat în calitate de director al acelui încercat, aºadar, sã ducã o politicã abilã între Austria ºi Turcia, întreþinând o aºezãmânt, în jurul anului 1640. Prima sa ºedere în Þara Româneascã are loc corespondenþã ascunsã cu demnitarii imperiali, sprijinind negocierile de pace în anii 1641-1646, în timpul lui Matei Basarab. Mai târziu, a fost vistier al lui Radu iniþiate încã din 1691 de cãtre ambasadorii Angliei ºi Olandei la Constantinopol. Vodã Leon (1664 -1669) ºi, dupã propria mãrturisire, a mai petrecut un an la Autoritãþile de la Viena nu s-au arãtat nerecunoscãtoare faþã de Brâncoveanu Bucureºti (din 13 aprilie 1679). Refugiat în Þara Româneascã dupã 1691, când ºi l-au rãsplãtit chiar cu acordarea titlului de principe al St. Imperiu (la 30 ianuarie Sinodul convocat la Constantinopol l-a declarat eretic, va primi gãzduire, prin grija 1695), i-au îngãduit cumpãrarea de proprietãþi la Braºov ºi construirea unei lui Brâncoveanu, la Mãnãstirea Radu Vodã din Bucureºti. Ralachi Cariofil, cel de al treilea fiu al lui Ioan, la rândul sãu corespondent al voievodului muntean, reºedinþe la Sâmbãta de Sus ºi chiar dreptul de a se refugia în Transilvania, a ocupat funcþiile de mare hartofilax, mai târziu de mare ecleziarh al Patriarhiei în caz de primejdie din partea turcilor. din Constantinopol (1692) ºi de mare retor, a fost cãsãtorit cu Smaragda (din Prezentarea, în finalul albumului, a acestor diplome, al cãror drum dramatic, familia Cantacuzino) ºi a fost preþuit pentru însuºirile sale intelectuale deosebite. sinuos ºi tainic nu este încã pe deplin cunoscut, subliniazã o datã în plus Dincolo de relaþiile personale pe care le relevã aceastã corespondenþã, prestigiul european de care se bucura domnitorul. În mod paradoxal, ele întâlnim numeroase referiri la diferite evenimente din Þara Româneascã, au constituit, în destinul acestei mari personalitãþi, semne ale preþuirii, la relaþiile domnitorului cu imperialii ºi Înalta Poartã. dar ºi dovezi fatale, care i-au grãbit cãderea. Anul V Nr. 7 (44) Iulie 2014 9 Curtea de la Argeº 8 ªtiinþa, parte a culturii Gabriel Sudan Profesorul Gabriel Sudan are o prioritate în matematicã descoperitã ºi reluând câteva paragrafe de la paginile 14, 15 ale cãrþii Din gândirea matematicã recunoscutã abia cu aproape o jumãtate de secol mai târziu, în urma unei româneascã, publicatã de Solomon Marcus la Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, operaþiuni „matematico-ddetectiviste” de toatã frumuseþea. O prezentãm pe scurt, Bucureºti, 1975. n caz mai puþin obiºnuit de frustrare, caz articol nu era justificatã de faptul cã s-ar fi identificat vol. 99, 1928, pp. 118-133), afirmã la p. 106 identificat abia în ultima vreme ºi pe care-l în el exemplul cãutat. Se ajunsese la el prin urmãtoarele: „By this definition, Ackermann gave semnalãm aici pentru prima datã, îl priveºte eliminare, deoarece despre celelalte se putea afirma the first example of a function which is not primitive pe Uprof. Gabriel Sudan, autorul unor lucrãri profunde cu certitudine cã nu conþin exemplul cãutat. Mai recursive”. Evident, este vorba de o exagerare, de teoria mulþimilor ºi de teoria numerelor, lucrãri, pleda pentru acest articol ºi faptul cã era menþionat deoarece, în 1928, nici mãcar nu era introdusã din pãcate, prea puþin cunoscute de tânãra generaþie la bibliografie în cartea noþiunea de funcþie primitiv recursivã. de matematicieni. Identificarea acestui caz a fãcut clasicã a Roszei Péter Dupã cum se ºtie, conceptele de obiectul unei urmãriri care aminteºte de situaþiile asupra funcþiilor recursive. recursivitate, calculabilitate ºi toate pline de neprevãzut din unele romane poliþiste. Dar entuziasmul provocat chestiunile aferente lor au apãrut abia O vom relata aici în toate detaliile. de acest din urmã fapt în deceniul al patrulea al secolului Cu puþin timp înainte de a muri, prof. Gr.C. Moisil fusese repede risipit. nostru (Kleene, Gödel, Turing etc.). ne-a atras atenþia, într-un mod cu totul întâmplãtor, Într-adevãr, în cartea Ca ºi Sudan, Ackermann nu a dat, ci cã primul exemplu de funcþie recursivã care nu este Roszei Péter nu existã a folosit fãrã sã-ºi dea seama o funcþie primitiv recursivã a fost dat de cãtre prof. Gabriel nicio trimitere, în text, recursivã care nu este primitiv recursivã. Sudan. Împrejurarea în care am primit aceastã veste la articolul lui Sudan, dar Exemplul lui Ackermann este reprodus, nu ne-a permis sã cerem explicaþii ºi aºteptam cu prezenþa acestui articol prin intermediul cãrþii clasice a Roszei înfrigurare un moment prielnic în care sã-l putem la bibliografie putea fi Péter, în monografia relativ recentã a aborda pe prof. Moisil în legãturã cu acest subiect. explicatã prin faptul cã lui Samuel Eilenberg ºi Calvin C. Elgot Între timp însã au survenit plecarea d-sale în Canada unul dintre capitolele cãrþii (Recursiveness, Academic Press, New ºi evenimentul tragic care a fãcut imposibilã reluarea se referã la recurenþa York-London, 1970, pp. 73-81). Dar, acestei discuþii. Am relatat aceste lucruri câtorva transfinitã, adicã exact dupã cum se poate vedea, prioritatea colegi mai tineri, cu care colaborãm, printre la tema în care se încadra în aceastã privinþã aparþine lui Gabriel care cercetãtorului Ionel Þevy de la Institutul articolul prof. Sudan. Sudan, care ºi-a publicat exemplul cu de Matematicã ºi studentului Cristian Calude cel puþin un an mai devreme ºi care, de la Facultatea de Matematicã a Universitãþii m relatat aceste în plus, a stabilit un rezultat care, într-o din Bucureºti. Dificultatea consta în primul rând lucruri ºi lui viziune aposteriori, s-a dovedit deosebit în identificarea articolului în care se afla exemplul Ionel Þevy, de semnificativ în ceea ce priveºte cu pricina. Într-adevãr, în urma verificãrii listei de propunându-iA sã natura funcþiilor recursive prin care lucrãri ale prof. Sudan (o astfel de listã se aflã în examineze cu atenþie obþinem diferite numere ordinale mai lucrarea lui George ªt. Andonie, Istoria matematicii întregul text al acestui mici sau egale cu omega la omega. în România, vol. III, Editura ªtiinþificã, Bucureºti, articol. Ionel Þevy are la un moment dat impresia de lterior stabilirii faptelor consemnate mai 1967, pp. 170-171) s-a constatat cã nici una dintre a fi identificat (la p. 13 a articolului!) un exemplu cu sus, Cristian Calude a avut fericita idee lucrãrile sale ºtiinþifice nu-ºi propune obþinerea proprietãþile dorite; în fapt, funcþia în cauzã era parþial de a merge la articolul lui Ackermann, unui exemplu de tipul celui menþionat de cãtre recursivã, dupã cum avea sã arate ulterior Cristian Gr.C. Moisil. Situaþia se complica însã datoritã pentruU a stabili „pe text” diferenþa de naturã dintre Calude, care, ambiþionat de acest eºec, porneºte posibilitãþii ca terminologia ºi notaþiile folosite de exemplul acestuia ºi cel al prof. Sudan. Rezultatul din nou în cãutarea exemplului dorit. Atunci când cãtre profesorul Sudan sã fi fost atât de diferite de acestei confruntãri a fost surprinzãtor: Ca ºi exemplul aproape orice speranþã era pierdutã, spre sfârºitul cele utilizate astãzi, încât sã facã de nerecunoscut prof. Sudan, cel al lui Ackermann este obþinut prin articolului (la p. 29), Calude reuºeºte sã gãseascã exemplul în chestiune. Într-adevãr, primul articol al suprapunerea a douã funcþii, una dintre ele, cea exemplul mult cãutat, argumentul în aceastã privinþã prof. Sudan apare în 1924, în timp ce noþiunea de notatã de prof. Sudan cu tc, fiind preluatã întocmai fiind stabilit prin efortul comun al lui Ionel Þevy funcþie recursivã ºi terminologia corespunzãtoare (doar cu diferenþe de notaþie ºi cu o permutare ºi Cristian Calude. apar abia în deceniul al patrulea. Mai era posibil a primelor douã argumente) de cãtre Ackermann, Evident, autorul articolului utilizeazã acest ca un atare exemplu sã figureze implicit, în cadrul în timp ce a doua, Y în notaþia prof. Sudan, este unor consideraþii relative la o cu totul altã problemã. exemplu în cu totul alte scopuri decât cel pe care-l modificatã uºor de cãtre Ackermann, în sensul Dupã cum vom vedea, au fost ºi una ºi alta... avem noi în vedere acum. Articolul apare în ianuarie- cã argumentele numere ordinale sunt înlocuite iunie 1927, deci este scris cel mai târziu în 1926, cu argumente naturale. upã o examinare atentã a tuturor articolelor în timp ce noþiunile de funcþie recursivã ºi funcþie ºi cãrþilor prof. Sudan, Cristian Calude îºi primitiv recursivã urmau sã fie degajate abia (În fotografie, de la stânga la dreapta, în opreºte atenþia asupra articolului Sur le cu câþiva ani mai târziu. (...) curtea casei din str. Teleajen nr. 34: Paul Radovici- nombreD transfini omega omega, publicat în Bulletin În cartea sa, Rosza Péter, referindu-se la un Mãrculescu, Paula Sudan, Lucica Zavalescu, mathématique de la Société Roumaine des Sciences, exemplu al lui W. Ackermann (Zur Hilbertschen veriºoara primarã a doamnei Sudan, Gabriel vol. 30, 1927, fasc. 1, pp 11-30. Alegerea acestui Aufbau der reellen Zahlen, Mathematische Annallen, Sudan ºi Constantin Mãrculescu Jr.) Lacrima Anei Valentin Iacob s-aa nãscut în Bucureºti, pe 12 octombrie lui Hrist (poeme ºi proze, 2004). 1955. Este poet ºi jurnalist. În 1979 a absolvit Facultatea Este membru al USR ºi al Asociaþiei Scriitorilor de Matematicã a Universitãþii din Bucureºti ºi pânã în 1993 Profesioniºti din România. A primit Premiul pentru debut a fost informatician ºi profesor de matematicã. A debutat al Asociaþiei Scriitorilor din Bucureºti, Premiul pentru poezie ca scriitor dupã decembrie 1989. Poeme, proze, interviuri al Colecþiei Biblioteca Bucureºti (1998), Premiul pentru ºi amintiri literare i-aau apãrut în majoritatea revistelor literare literaturã pentru copii al Concursului naþional de literaturã româneºti. A publicat patru cãrti: Petrogradul într-uun pahar „Alexandru Odobescu” (1997, Cãlãraºi) ºi a fost nominalizat cu ºampanie (poeme, 1996), Pianul kamikaze (poeme, la premiile pentru debut ale Uniunii Scriitorilor ºi ASPRO. 1998), Balada Craiului de Tobã (poem, 1998), Clownul Din 1992 este redactor la Formula AS. Poemul zidit mãnãstirii Argeºului întrematã, binecuvântatã de preoþi cu mir ºi agheasmã – Dacã meºterul Manole i-aar fi lãsat Anei – atunci când prin galeria aia a ei, de vizitare... a zidit-oo – un horn mic, o galerie de vizitare... ªi dacã toate astea s-aar fi întâmplat, alta ar fi fost Atunci Ana ar fi putut sã se zbatã mai cu folos între ziduri soarta literaturii române ca o Negresã la galere, ºi a nechemaþilor ei, la galera mãnãstirii trãgând la rame nedemni nici mãcar sã-ii spele prozele pe picioare – printre abside ºi sfinþi... Ei, tot aºteptând poemul acela ce va sã vie ºi nu mai veni, ªi Ana, Negresa, s-aar fi zbãtut pânã în zilele noastre poemul zidit într-oo frescã, demult, vie, din chiar zidul într-uun trunchi de bisericã vechi ºi uitat...

10 Anul V Nr. 7 (44) Iulie 2014 Curtea de la Argeº

Altarul inimii Exegeza patristicã,

PS Virgil BERCoEA formã de trãire a credinþei În anul 2008, s-aa înfiinþat în Bucureºti Fundaþia Culturalã Numele lor vor fi perpetuate, la fel faptele lor, iar în timp premiile vor deveni Erbiceanu, preºedinte fondator fiind Constantin Laurenþiu garanþii prestigioase ale valorii profesionale ºi personale a laureaþilor. De aceea, Erbiceanu. De la pagina web a fundaþiei (http://www.fundatia- majoritatea premiilor se vor adresa tinerilor aflaþi la început de carierã, erbiceanu.ro/), aflãm cã „Activitãþile Fundaþiei Culturale ca o confirmare ºi o încurajare, în acelaºi timp.” Erbiceanu se doresc o continuare a realizãrilor membrilor Sunt avute în vedere ºase premii (muzicã, istorie, construcþii, valori europene, familiei, în varii domenii. Se vor, de asemenea, un mijloc de drept ºi eticã în viaþa politicã), cel pentru istorie, Premiul acad. Constantin promovare a unui set de principii ºi de valori care i-aau însoþit mereu pe Erbiceni: Erbiceanu (1838-11913), fiind acordat la prima sa ediþie, în acest an, teologului de la valoarea profesionalã la calitatea personalã. Dorim, astfel, sã acþionãm asupra þesutului social prin intervenþii punctuale, precise ºi eficace. (...) ºi scriitorului Cristian Bãdiliþã, colaborator al revistei noastre. Reluãm mai jos Principalul instrument de realizare a obiectivelor Fundaþiei va fi acordarea prezentarea pe care PS Virgil Bercea, Episcop catolic de rit bizantin al Oradei, periodicã a câtorva premii dedicate memoriei membrilor iluºtri ai familiei. i-aa fãcut-oo cu acest prilej laureatului. greu de vorbit despre o personalitate imaginea lui Anticrist, conform poziþiei aceloraºi autenticã preluând critic „totul” despre textele scrise complexã aflatã în plin proces de creaþie, Pãrinþi ai Bisericii, unele sinteze care preiau frânturi care ne transmit revelaþia divinã. Astfel ajungem prezentã în mass-media ºi activ implicatã din teza de doctorat susþinutã la Universitatea la alte lucrãri ale lui Cristian Bãdiliþã precum Visio în viaþaE culturalã, ºtiind cã are în faþã încã o lungã Paris IV – Sorbona, cu titlul Les métamorphoses Sancti Pauli Apostoli. Apocalipsa lui Pavel (Bucureºti perioadã de activitate. Orice bilanþ, fie el ºi de etapã, de l’Antéchrist chez les Pères de l’Eglise, o altã 2011) sau Trei romane mistice ale Antichitãþii - Iosif ºi va rãmâne incomplet. Cu atât mai greu de prezentat contribuþie filologico-teologicã pe care Cristian Aseneth, Testamentul lui Iov, Testamentul lui Avraam va fi Cristian Bãdiliþã în multitudinea preocupãrilor Bãdiliþã o aduce dezvoltãrii domeniului. (2008). Referitor la aceste trei apocrife ale Vechiului sale de teolog, eseist, traducãtor ºi poet. De aceea, Din 2001 pânã în 2011 a coordonat, împreunã Testament, considerate de autor adevãrate „romane îmi revine sarcina de a mã opri asupra contribuþiei cu Francisca Bãltãceanu ºi Monica Broºteanu, mistice“ ale literaturii iudeo-elenistice, ele dobândesc Domniei sale în domeniul literaturii patristice, traducerea comentatã a Septuagintei, proiect publicat o importanþã filosofico-teologicã majorã, dimensiunea exegezei biblice ºi teologiei. în colaborare cu editura Polirom. Despre aceastã literarã a textelor sporindu-le valoarea. Iosif ºi Iniþial, îl ºtiam pe Cristian Bãdiliþã din scrierile lui, lucrare, Andrei Pleºu spunea: „Noua traducere Aseneth are ca temã principalã convertirea prin dar am avut ocazia sã ne întâlnim pentru prima datã a Septuagintei nu se înþelege pe sine ca o lucrare iubire. Testamentul lui Iov reia, sub forma tragediei într-o garã la Paris. De atunci ne uneºte o prietenie paralelã cu aceea a Bisericii sau – cu atât mai greceºti, motivul omului drept pus la încercare de sincerã ºi dezinteresatã, bazatã pe convingerile puþin – ca o lucrare polemicã. Ea este, dimpotrivã, Dumnezeu. Testamentul lui Avraam ni-l prezintã comune în perenitatea valorilor Sfintei Scripturi pe blândul ºi ospitalierul patriarh într-o încleºtare ºi a gândirii Sfinþilor Pãrinþi ai Bisericii. Formarea dureroasã cu absurdul morþii. sa intelectualã la Facultatea de Litere ºi, mai ales, Traducerile Patericului sau Apoftegmele Pãrinþilor îmbrãþiºarea limbilor clasice ºi-au pus amprenta din pustiu (2007) sau a lui Evagrie Ponticul, Tratatul asupra modului în care abordeazã teologia, un practic. Gnosticul (2003) se adaugã contribuþiilor lui loc important ocupând întotdeauna textul biblic sau Cristian Bãdiliþã la introducerea în circuitul lectorilor patristic aflat în centrul atenþiei, pe care se articuleazã de limbã românã a lucrãrilor patristice atât de ulterior întregul sistem argumentativ. Scrierile sale necesare înþelegerii nu numai a creºtinismului aduc o contribuþie importantã la descifrarea scrierilor timpuriu, cât ºi a creºtinismului contemporan, care sacre ºi oferã teologilor dogmaticieni ºi moraliºti are nevoie de întoarceri permanente la puritatea o serie de repere clare în aprofundarea teologiei începuturilor. Cât de actualã este transmiterea trinitare, hristologiei, pneumatologiei, mariologiei, învãþãturii de credinþã ºi viaþã a Pãrinþilor Bisericii angelologiei ºi demonologiei. o dovedeºte realitatea credinþei, care depãºeºte Traducerea Evangheliei dupã Matei (2009), în simpla împãrtãºire a unei doctrine ºi priveºte omul ediþie bilingvã, include textul român ºi cel în greaca în totalitatea lui, în dimensiune materialã, psihicã, veche, oferind un amplu comentariu biblic privind afectivã, socialã ºi spiritualã. variantele manuscrise existente, informaþii la nivel Dar deschiderea spre creºtinism nu se opreºte filologic, istoric, comentarii patristice, care ne oferã o încercare a laicatului de a se afilia travaliului biblic asupra unei experienþe livreºti, ci atinge ºi istoria o deschidere exegeticã amplã, dar ºi una liturgicã, al Bisericii, o aspiraþie la dialog ºi colaborare. Nu o recentã a Bisericii: ºi cerul s-a umplut de sfinþi..., de teologie spiritualã. Fidelitatea faþã de sensul despãrþire de Bisericã, ci o revenire la ea – acesta Martiriul în Antichitatea creºtinã ºi în secolul XX, originar al cuvântului ºi faþã de originalul editat este orizontul efortului nostru.” De fapt, este vorba Actele Colocviului Internaþional, Sighet, 2-5 iunie în greaca veche se îmbinã cu transpunerea despre contribuþia biblistului-filolog, care se îngrijeºte 2011. Volumul cuprinde studii care analizeazã într-un limbaj accesibil omului de azi. de textul Sfintei Scripturi cu acribia specificã cauzele, caracteristicile, modelele precreºtine ºi arheologului, conservatorului pergamentelor, interpretãrile date martiriului creºtin în Antichitate oul Testament – Evanghelia dupã Ioan, papirusurilor sau al palimsestelor. Traducãtorul ºi ºi în timpurile moderne, pentru cã martiriul nu ediþie bilingvã, volumul II (2010) ºi Noul exegetul din domeniul istoriei comparate a religiilor cunoaºte nici limite confesionale, nici temporale, Testament – Apocalipsa lui Ioan, ediþie sau biblistul-teolog colaboreazã în mod necesar însoþind creºtinismul pe tot parcursul istoriei sale. bilingvã,N volumul III (2012) sunt construite pe aceeaºi pentru a oferi o concluzie corectã, adevãrul ºtiinþific ªi martyria – mãrturisirea de credinþã, indiferent structurã ca lucrarea mai sus amintitã. Ultima lucrare fiind acelaºi indiferent dacã cercetãtorul este laic de forma pe care o îmbracã – este o constantã menþionatã este, prin subiectul ei, binevenitã ºi în sau cleric, ateu sau credincios. a Bisericii lui Hristos de-a lungul timpurilor ºi una contextul imediat al apariþiei, anul 2012 fiind marcat dintre funcþiile pe care aceasta trebuie sã o exercite de unele tendinþe neomilenariste. Aceste tendinþe altã preocupare a lui Cristian Bãdiliþã este în istorie prin membrii ei. devin posibile datoritã scepticismului generalizat literatura apocrifã. Volumul Evanghelii iserica din România a ºtiut sã dea mãrturie al societãþii marcate de crizã ºi datoritã apocrife, ajuns la ediþia a V-a (2012), este de credinþã în sfinþenie prin Episcopii agnosticismului adoptat de o mare majoritate a unulO dintre cele mai de succes titluri. Literatura Bogdánffy Szilárd (1911-1953), Vladimir creºtinilor, al acelora care neglijeazã aprofundarea creºtinã a primelor secole conþine o serie de GhikaB (1873-1954), Anton Durcovici (1888-1951) sau fides et ratio a conþinutului credinþei lor. Stilul „apocrife”, numite astfel datoritã caracterului lor prin cea a Episcopilor greco-catolici care au arãtat în apocaliptic este plin de mister, foloseºte un limbaj „ascuns”. Acestea cuprind uneori adevãruri de plus fidelitatea faþã de porunca Mântuitorului „pentru simbolic în care recunoaºtem principalele arhetipuri credinþã, însã, datoritã procesului de mitologizare ca toþi sã fie una” (Ioan 17, 21), unitate pe care ºi profunzimile unui subconºtient colectiv marcat de specific transmiterii orale a evenimentului respectiv, Valeriu Traian Frenþiu (1875-1952), Iuliu Hossu spaime ancestrale ºi de cãutarea unui sens al tuturor apar unele denaturãri ºi preluãri din surse ce exclud (1885-1970), Alexandru Rusu (1884-1963), Ioan lucrurilor, de o numerologie simbolicã legatã de ulterior lucrarea respectivã din rândul cãrþilor Bãlan (1880-1959), Ioan Suciu (1907-1953), Vasile gândirea ebraicã. De aceea preluarea ad litteram canonice. Aceste lucrãri apocrife aparþin ºi Aftenie (1899-1950) ºi Tit Liviu Chinezu (1904-1955) a unui sens imediat este greºitã ºi se impune o ambientelor diferite, de la miºcãrile gnostice, adepte au ºtiut sã o pecetluiascã cu jertfa lor. ªi mãrturia serioasã analizã lingvisticã, antropologicã, cultural- ale dualismului de tip maniheist, pânã la produsul de credinþã a tuturor acestora lasã sã se întrevadã istoricã ºi teologicã a fiecãrui pasaj supus exegezei. creºtinismului vernacular al primelor secole. Dar suferinþele, încercãrile, rugãciunile ºi speranþele Bineînþeles, puntea de legãturã dintre textul originar nimeni nu contestã, de exemplu, evenimentul descris preoþilor, persoanelor consacrate ºi a laicilor, nu ºi o justã interpretare trece obligatoriu prin literatura de Ad Inferos sau în Transitus Mariae, acceptate ca o numai catolici, ci a oamenilor de bunãvoinþã din patristicã, Pãrinþii Bisericii fiind cei care, aflându-se evidenþã de cãtre credincioºi ºi transpuse iconografic toate confesiunile care au trãit slujind cu adevãrat mai aproape, cronologic, de perioada apostolicã, de cãtre Tradiþia Bisericii în icoana Învierii sau a lui Hristos, dupã poruncile Lui, deoarece chemarea ne aratã cel mai bine sensul real al textului, aºa cum Adormirii Maicii Domnului. Cunoaºterea literaturii lui Dumnezeu este universalã, este mai presus acesta a fost transmis ºi explicat prin legãtura inter- apocrife este indispensabilã cercetãtorului din de bariere politice, confesionale sau de orice alt fel. generaþionalã a credinþei în Bisericã. Aici regãsim domeniul studiului religiilor ºi teologiei, o cercetare (Continuare la pag. 14) Anul V Nr. 7 (44) Iulie 2014 11 Curtea de la Argeº

Istoria de lângã noi

Remember, Istrate MicesClcauduia VOICULESCU -aa întâmplat ca perioada interbelicã sã Profesor distins ºi ilustru, a susþinut cã dreptul cântatului la flaut (ca ºi Titu fie încoronatã de cele mai strãlucite minþi este evolutiv, precum ºi legãtura acestuia cu Maiorescu ºi Frederic cel pe care le-a iscat pãmântul românesc existenþa obiectivã, realã. A elaborat un curs de drept Mare, bântuiþi ºi ei de aceeaºi în domeniulS culturii, politicii ºi al vieþii militare. civil: succesiunile ab intestat. Autocaracterizându-se, pasiune) ºi al poeziilor scrise Istrate Micescu, scoborâtor al unei vechi familii Istrate Micescu afirma cã este un om de drept. Felul de el. De altfel, ºi avocatul de boieri cu moºii întinse la Ciumeºtii ºi Miceºtii natural de a fi, harul oratoric ºi spiritul carismatic ºi profesorul de Drept de Argeºului încã din secolul XVI, a vãzut lumina zilei l-au fãcut, pe drept, celebru în epocã. Avea, dupã la Facultatea ieºeanã, Matei la Ploieºti, în 22 mai 1881, fiind unul dintre cei 5 copii mãrturia lui N. Carandino, înfãþiºarea unui „filosof Cantacuzino avea pasiunea ai profesorului de ºtiinþe naturale ºi fizico-chimice alexandrin”. În 1923 era socotit primul avocat al þãrii, muzicii. Acesta absolvise chiar clasa de pian a la Ploieºti (primul director al Liceului „Sfinþii Apostoli înaintea înaintaºilor ºi celebrilor Matei Cantacuzino Conservatorului de Muzicã din Lausanne. Pasiunea Petru ºi Pavel”) ºi senatorului liberal Nicolae Micescu (1854-1925, avocat cu Dreptul absolvit la Paris în pentru vânãtoare îl fãcuse pe Istrate Micescu sã (1853-1925) ºi ai soþiei acestuia, Maria (1850-1945), 1877, orator inegalabil ºi prof. de drept la Facultatea colecþioneze peste 100 de arme de vânãtoare ºi nãscutã Rãdulescu. ieºeanã; contribuþii în domeniul dreptului familiei) de panoplie. Douã puºti aveau pe ele monograma Dotat cu o minte ºi o inteligenþã excepþionale, ºi Toma Stelian (1860-1925, avocat, politician, împãratului Napoleon I ºi a arhiducelui Rudolf se remarcã, asemeni fraþilor sãi, încã de pe bãncile ministru al Apãrãrii). de Habsburg (marca Peter Longo). În pãdurile Liceului „I.C. Brãtianu” din Piteºti, ca un elev strãlucit Aavut relaþii de prietenie cu Anton Bibescu sale se vânau sitari, iepuri, vulpi, fazani, mistreþi. (va absolvi liceul ca premiant). Vine la Facultatea (fiul lui Alexandru Bibescu ºi al marii pianiste de Litere din Bucureºti, secþia filologie clasicã, unde-l Elena Bibescu, nãscutã Costaki-Epureanu), nepot n 1945, la venirea comuniºtilor, Istrate are coleg, printre alþii, pe viitorul filosof Ion Petrovici. al domnitorului Gheorghe Bibescu ºi al Zoiei Micescu e scos din barou (în februarie 1945), Pleacã la Paris sã urmeze Facultatea Mavrocordat. Nãscut în din universitate, cât ºi din demnitãþile politice, de Drept, avându-i colegi pe Titulescu 1878, Anton a fost ministru pensionatÎ forþat. Este arestat pentru douã luni ºi Minulescu. Aici îºi ia, în 1903, licenþa cu plenipotenþiar ºi diplomat în 1947. Rearestat ºi acuzat fictiv de „acþiune magna cum laude. Revine la filologia clasicã cu multe relaþii în lume. La de rezistenþã împotriva regimului de democraþie cu aplicare pentru dreptul roman, studiind ceremonia cãsãtoriei sale cu popularã” ºi de „complot pentru rãzvrãtire ºi la Berlin (unde ºi Panait Cerna, nãscut în fiica lordului de Oxford, a fost participare la organizaþiuni de formaþiuni politice de acelaºi an cu Istrate Micescu, trimis cu bursã prezent, printre personalitãþile tip fascist”, va fi judecat ºi condamnat, la 1 iulie 1948, de Titu Maiorescu, în 1913, îºi pregãtea o de seamã ale timpului, ºi la 20 de ani de temniþã grea, cu confiscarea totalã tezã de doctorat cu titlul „Lirica de idei” ºi George Bernard Shaw. Anton a averii ºi distrugerea excepþionalei sale biblioteci încununatã la Leipzig tot cu magna cum Bibescu a fost prieten cu din casa din Bucureºti în care adunase cãrþi rare în laude, cu câteva zile înainte de tragicul sãu Churchill ºi Roosevelt, pe care ediþii de bibliofil... Cãrþi de drept, filosofie, lingvisticã, sfârºit cauzat de o pneumonie galopantã). îi tutuia. Marcel Proust, care etimologie, de literaturã clasicã în greaca veche ºi Revine la Paris, unde îºi ia doctoratul în le datoreazã fraþilor Anton latinã (limbi ºtiute ºi vorbite de Istrate Micescu), de 1906 cu teza pe care o publicã aici cu titlul ºi Emanuel Bibescu scrierea poezie. Aceste cãrþi, dupã 1948, aveau sã fie arse „La personalité morale et indivision comme ºi apariþia romanului sãu În ºi aruncate în lacul Ciºmigiu. Aceeaºi barbarie constructions juridiques (Étude de technique cãutarea timpului pierdut, scria: fãcea sã fie distrusã ºi imensa bibliotecã de la juridique)” ºi care este apreciatã ºi citatã, „Aceºti Bibeºti au înrudiri cu Florica Brãtienilor... La vila de la Miceºti, biblioteca în lucrãrile lor, de mari juriºti francezi. familiile de Noailles, Chimay era compusã din cãrþile pãstrate de la tatãl sãu Reîntors în þarã, profeseazã avocatura ºi Beauffreumont, care sunt de (profesorul Nicolae Micescu), din cãrþile fratelui sãu, la Baroul de Argeº, Râmnicu-Vâlcea ºi Ilfov. viþã capeþianã ºi ar putea oricând sã revendice, cu Didi Micescu (1889-1934, licenþiat al Facultãþii de Extrem de cultivat ºi rafinat, iubeºte impecabilul multã îndreptãþire, coroana Franþei”. Dupã pierderea Drept din Paris, cu doctorat susþinut tot la Paris în ºi eleganþa vestimentarã, cât ºi pe cea a manierelor, celor mai dragi fiinþe din viaþa lui Anton – mama ºi 1912 cu teza „Essais sur les techniques juridiques”, gesturilor ºi þinutei omului din stirpea boiereascã, atât soþia –, la venirea comuniºtilor pierde averea ºi moºia avocat strãlucit, mare mecena ºi colecþionar de artã), în agora, cât ºi acasã. Are diferite funcþii ºi atribuþii: Corcova (unde Mihail Sebastian, invitat de Anton, cumpãrate de Istrate Micescu dupã moartea fratelui avocat, conferenþiar universitar la Facultatea de Drept scrisese piesa Steaua fãrã nume) care sunt sãu, cât ºi din cãrþile lui Istrate. Aceastã bibliotecã din Bucureºti (unde predã din 1912 drept civil, drept naþionalizate. Amar, scrie: „Corcova mea iubitã e pe a fost devastatã de trupele sovietice în toamna comparat ºi filosofia dreptului, împãrþind catedra cu cale sã disparã ºi eu plec”. Pãrãseºte þara în 1945. anului 1944. Titulescu), deputat de Romanaþi, Muscel ºi Soroca, Omul Istrate Micescu – contemporan ºi prieten Încarcerat la Aiud, omul care cunoºtea temeinic în calitate de membru al P.N.L., fiind ales deputat în cu o seamã de oameni de culturã ºi de artã – avea greaca ºi latina, care culesese laurii succesului deplin primul Parlament al României întregite (1919-1923), pasiuni: colecþionar de artã, colecþionar de cãrþi la bara baroului, va bea aici cupa amarului împreunã senator (vicepreºedinte al Camerei Deputaþilor), (ca ºi biblioteca Brãtienilor de la Florica, biblioteca cu Ion Petrovici, Nichifor Crainic, Radu Gyr, Mircea decan al baroului din Capitalã (în 1937 fiind numit lui însuma 33.000 volume), vânãtoarea, femeile. Vulcãnescu, Gheorghe Eminescu, generalii „decan de onoare pe viaþã” al Baroului Ilfov), membru Mociulschi ºi Carlaonþ (ºi câþi alþii?). Pe priciul în Consiliul Superior Naþional al Frontului Renaºterii olecþionar de artã, ca ºi celebrul Toma de moarte al Aiudului, ofiþerul politic al închisorii Naþionale, ministru al Finanþelor (1920-1921; a Stelian, Istrate Micescu îºi împodobise îi spune: „Eu ºtiu ce þi-ar trebui þie, mã banditule, susþinut Legea impozitului progresiv) ºi ministru pereþii conacului de la Miceºti (terminat în patru scânduri! ªi-o sã þi le dau în curând!” al Justiþiei în guvernul Tãtãrescu (24 nov. 1939 1928,C în stil neoromânesc clasic; proiectul conacului, Cel cãruia i se dusese faima de avocat înnãscut, – 10 mai 1940). structurat pe patru niveluri, demisol, parter, etaj ºi genial în pledoariile sale în care îmbina raþionamentul mansardã, alcãtuit din 22 de camere, dupã desenele cu erudiþia ºi rigoarea profesionalã, se stingea în u vechiul coleg de studii pariziene Nicolae lui Istrate Micescu, a fost realizat de arhitectul bolgiile Aiudului în chiar ziua în care împlinea 70 Titulescu (nãscut la un an dupã el, în 1882), olandez Edmond van Algi-Saanen, care face doar de ani (mai 1951). va fi numit la catedrã la Facultatea de Drept fundaþia; inginerul Corani realizeazã structura de din CBucureºti. Ca ºi Istrate Micescu, Titulescu este un rezistenþã – stâlpi ºi planºee de beton armat, iar n Micul Dicþionar Enciclopedic, ediþia strãlucit orator. Va preda la Iaºi ºi Bucureºti. Rivalul meºterul local Gheorghe Ungureanu executã a II-a revãzutã ºi adãugitã, Ed. ªtiinþificã ºi lui Istrate Micescu, Titulescu este unul dintre cei mai ºarpanta; sculptorul Jurcã s-a ocupat de decoraþia Pedagogicã, Bucureºti, 1978 (în plin regim de mari diplomaþi europeni ai perioadei interbelice. Ca ºi interioarã din lemn, iar ceramistul german C. Ruffer „democraþieÎ popularã”!), numele lui Istrate Micescu Istrate Micescu, este ministru de Externe (1927-1928, a realizat în holul mare un frumos ºemineu din nu este menþionat. E menþionatã numai comuna 1932-1936). ceramicã veneþianã ºi fier forjat – distrus dupã 1948) Miceºti din judeþul Argeº care, în 1976, avea Atât Istrate Micescu, cât ºi Nicolae Titulescu ºi ai Casei Muzelor (Cabana de vânãtoare, ridicatã 3,5 mii locuitori... au promovat ideea menþinerii pãcii într-o Europã în 1935, cu parter, etaj ºi mansardã este realizatã Abia în 1995 Curtea Supremã de Justiþie, secþia în care bântuiau stihiile rãzboiului. de meºterul Gheorghe Ungureanu, sculptorul Jurcã penalã, îl va achita pe Istrate Micescu, încercându-se Istrate Micescu va participa atât la Rãzboiul ºi tâmplarul Gaºpar, dupã proiectul lui Istrate astfel o reparaþie juridicã, politicã ºi moralã pentru Balcanic din 1913 (ca ofiþer de artilerie), cât ºi Micescu; aici se mai pãstreazã ºemineele executate omul care, fiind adeptul democraþiei liberale, se la Rãzboiul de Reîntregire a Þãrii, rãnile pricinuite de ceramistul Ruffer) cu tablouri semnate de Nicolae declarase deschis împotriva regimului instaurat pe front cauzându-i lezarea ºi disfuncþia corzilor Grigorescu ºi de maeºtrii contemporani ºi prieteni ai dupã 23 August 1944. vocale. Va fi operat în Elveþia ºi se va reface. sãi – Eustaþiu Stoenescu (1884-1957) ºi N. Dãrãscu Fiind omul oratoriei ºi mai puþin al scrisului, Intrã în conflict cu conducerea P.N.L. ºi creeazã, (1883-1959). Ei se bucurau de susþinerea ºi ca ºi Matei Cantacuzino, Istrate Micescu a lãsat în în 1925, un grup disident ºi publicaþia Rãspunderea, încurajarea lui Istrate Micescu, care-i invita ºi la urma sa doar urmãtoarele scrieri: Lumea muzelor prin care cere „refacerea moralitãþii ºi credibilitãþii partide de vânãtoare, urmate de ospeþe, la care mai în Grecia anticã, 1937; Lupta dreptului împotriva partidului”. La tribuna Parlamentului se va duela, participau Rebreanu, Minulescu, Blaga, Goga, Dinu legilor nedrepte, 1938; Noul Drept civil ºi metoda ca de la egal la egal, cu N. Iorga. Brãtianu, Oscar Han, Pamfil ªeicaru, Eduard Mirto, interpretãrii lui, 1939; Curs de drept civil ºi Pledoarie Elaboreazã, la instalarea dictaturii regale, Ion V. Perieþeanu, ªtefan Pleºoianu, Eftimie ºi în procesul „Amira” (publicate postum). Constituþia din 1938, în care menþiona îngrãdirea Emanuel Antonescu, Gheorghe A. Cuza, dr. Amza Aºa s-a încheiat viaþa unui om unic, care ºi-a uimit puterii regale pentru cã „toate puterile statului Jianu, Aurelian Bentoiu, Radu Budiºteanu, Horia contemporanii prin strãlucirea minþii ºi a discursului izvorãsc din naþiunea românã, iar regele nu este Cosmovici. Pe aceºtia, ºi nu numai, omul care-i oratoric. A fost un adevãrat ºi autentic patriot, decât primul cetãþean al þãrii, dar care se supune citea în original pe Tucidide ºi Platon, îi va fi încântat fãcându-ºi datoria de a se exprima liber, cinstit legilor acesteia”. nu numai cu vasta sa culturã, ci ºi cu meºteºugul ºi drept. 12 Anul V Nr. 7 (44) Iulie 2014 Curtea de la Argeº

Istoria de lângã noi Mircea Eliade, aºa cum l-aam cunoscut Valeriu RÂPEANU mintirile mele sunt vechi ne-a fãcut atenþi cã la câteva sute de metri de ici aº vrea sã fac o precizare: Mircea Eliade de patruzeci ºi ºase respectiva casã începea ceea ce se numea „zona nu vorbea despre sine, nu cãuta sã afle de ani, practic, jumãtate periculoasã” ºi ne-a spus sã fim foarte prevãzãtori care sunt intenþiile în legãturã cu retipãrirea de Asecol. M-am aflat în ianuarie noaptea, când vom pleca de acolo. opereiA lui în România. Eu am fost acela care i-am 1968 timp de o lunã de zile Deoarece la întoarcerea în þarã am fost întrebat vorbit despre faptul cã sunt multe voci care cer împreunã cu regretatul actor mai ales cum stãtea Mircea Eliade, vreau sã retipãrirea cãrþilor sale apãrute între cele douã Silviu Stãnculescu într-un vã înfãþiºez câteva elemente care cred cã îi rãzboaie ºi l-am întrebat cu ce crede cã ar trebui schimb cultural în SUA. Aºa caracterizeazã personalitatea. Cea dintâi trãsãturã a început. Se afla de aproape trei decenii în Occident, cum se obiºnuia, gazdele noastre ne-au întrebat caracterului sãu, care m-a izbit încã din primele clipe, cunoscând mai multe þãri (Anglia, Portugalia, Franþa, din prima zi pe cine am vrea sã întâlnim în timpul era lipsa de trufie, modestia sa funciarã, deºi situaþia Statele Unite ale Americii) ºi mã refer la cele unde acelei cãlãtorii de studiu. De la început, în afarã de sa intelectualã era atunci pe culmi. Profesor, eseist a locuit mai multã vreme, la care trebuie adãugate personalitãþi din diferite domenii: marele muzician, respectat, a cãrui colaborare era cerutã de marile cãlãtoriile sale din anii adolescenþei ºi ai tinereþii compozitor, dirijor, teoretician Aaron Copland, care a publicaþii ºtiinþifice ale lumii, invitat la colocvii ºi ºi, aºa cum am spus, numeroasele participãri la avut în SUA rolul pe care l-a avut în România George congrese pe toate meridianele globului, Mircea Eliade conferinþe, colocvii dupã 1948. Atunci, Mircea Eliade Enescu, actriþa Shirley MacLaine, cunoscutã la noi nu cãuta sã epateze, nici sã se împãuneze cu titluri ºi mi-a spus cã nu îºi dã seama ce l-ar putea interesa mai ales prin filmul Apartamentul, am cerut sã fim distincþii. Vorbea despre opera sa numai atunci când pe cititorul român, insistând mai ales asupra reacþiei primiþi de Mircea Eliade ºi de cumnatul sãu, marele îl întrebai. Locuia într-o casã tip de american mijlociu, tineretului. Se temea de faptul cã tineretul din þara dirijor român Ionel Perlea. Astãzi, importanþa pe care înconjuratã de o micã, foarte micã grãdinã. Am urcat noastrã, pe care el nu-l cunoºtea, nu mai putea sã pânã în 1944 a avut-o Ionel Perlea în România ºi câteva trepte ºi, dupã ce am sunat, ne-a deschis fie interesat de problematica romanelor sale de pânã dupã aceea în lume ca dirijor (în special la douã doamna Cristina, soþia sa, o persoanã de o mare în 1940. Se schimbaserã atâtea, România trãise de mari teatre de operã, Scala din Milano ºi Metropolitan distincþie fizicã ºi moralã. Cum vã puteþi închipui, un sfert de veac într-o altã orânduire socialã. ªi, chiar din New York) începe sã fie pe nedrept uitatã. Din în momentul când foarte afectuos a apãrut Mircea dacã, aºa cum îmi spunea Mircea Eliade, nu ar fi avut pãcate, în plinã glorie, dirijând un concert la festivalul Eliade, nu mi-a venit sã cred cã mã aflu în faþa celui loc asemenea schimbãri de structurã, mentalitatea, de la Aix en Provence, Ionel Perlea a suferit un atac ale cãrui romane perspectivele tineretului cunoscuserã peste cerebral. Conducea Marea Simfonie a lui Franz le citisem încã tot în lume metamorfoze sau uneori chiar Schubert ºi a continuat sã dirijeze pânã la sfârºit. din adolescenþã, transformãri spectaculoase. America trãia atunci În acel moment avea sã se prãbuºeascã pe podium. cunoscându-i în plinã revoluþie hippy, pe care am avut prilejul Timp de cinci ani s-a luptat cu moartea ca sã poatã o parte dintre sã o cunosc la faþa locului ºi despre care am conduce din nou ansambluri orchestrale renumite pe cãrþile ºi tratatele ºi scris un amplu reportaj la întoarcerea în þarã. jumãtate paralizat – dirija cu mâna stângã – reuºind sale ºtiinþifice Apoi, Mircea Eliade trãia de atâta vreme într-un ºi atunci performanþe calitative incredibile. Pentru care îi sistem în care editorul avea primul ºi ultimul generaþia noastrã, Ionel Perlea a fost un mit ºi, dupã asiguraserã locul cuvânt în selectarea ºi tipãrirea unei cãrþi, ce l-am cunoscut atunci la New York, personalitatea eminent în cultura deoarece studia tot ce þine de interesul lui a rãmas pentru mine o adevãratã icoanã. universalã la care cititorilor, de modul în care produsul tipãrit Dupã douã-trei zile ni s-a comunicat cã vom m-am referit. de el este cãutat sau rãmâne doar în rafturile fi primiþi de Mircea Eliade, la Chicago, unde librãriilor. Fãrã îndoialã, am recunoscut în ceea se afla ca profesor la celebra universitate Illinois. ra un om ce îmi spunea Mircea Eliade acea perspectivã Am ajuns pe la prânz în uriaºul oraº cu un trecut scund, a anilor când Nae Ionescu, profesorul, mentorul, atât de tumultuos. Noi îl ºtiam mai ales din filmele cu i-a oferit toate condiþiile pentru o afirmare cu gangsteri pe care le vedeam în copilãrie la privirileE ascunse plenarã încã de pe bãncile facultãþii. Pentru cinematografele de mâna a doua din Ploieºti, fãrã sub perechea de Nae Ionescu tineretul reprezenta un adevãrat ºtirea pãrinþilor ºi, mai ales, împotriva lor, ca sã nu ochelari pe care cult, în numele cãruia ºi pentru care acþiona. mai vorbim de autoritãþile ºcolare. Chicago este însã acest împãtimit un oraº vestit, ca sã mã refer doar la tãrâmul cultural, cititor nu i-a eºi solicitat pe multiple planuri, de la prin universitatea al cãrui profesor respectat ºi preþuit pãrãsit toatã viaþa, puþin adus de spate, îmbrãcat cursuri pânã la redactarea volumelor a fost Mircea Eliade, printr-un extraordinar muzeu, simplu ºi neostentativ. Ne-a primit în cunoscutul living sale ºtiinþifice, la cãrþile literare, la unde capodoperele par sã nu se mai sfârºeascã, pe care îl puteþi vedea în filmele despre americanul selectareaD paginilor de jurnal care urmau sã aparã prin orchestra simfonicã, una dintre cele mai obiºnuit. Totul era ordonat, totul era „echipat” la zi, la Editura Gallimard (întrebându-l dacã va tipãri faimoase din lume, prin construcþiile impresionante totul se pregãtea în faþa ta. Doamna Eliade avea ca jurnalul în integralitatea lui, mi-a rãspuns negativ, ridicate aici de celebrul arhitect Mies Van der Rohe ajutor pentru treburile serii o negresã, al cãrui prieten spunându-mi ºi motivele, pe care însã nu le pot ºi prin nenumãrate alte aºezãminte culturale. Ajunºi ne-a condus cu maºina lui la hotel. Era un om voinic, dezvãlui public), la redactarea unor studii ºi articole la hotel, am dat un telefon la locuinþa lui Mircea care a ieºit din automobil, s-a uitat în dreapta ºi de specialitate, Mircea Eliade urmãrea cu interes Eliade, unde ne-a rãspuns cu o mare amabilitate în stânga apoi ne-a fãcut semn sã venim ºi noi, evoluþia culturii româneºti. Mi-a spus cã acolo, soþia sa. Ne-a invitat seara la masã, dând toate strãbãtând cei câþiva metri de la uºa casei sub în America, ei pun preþ pe doi scriitori români coordonatele însoþitorului nostru, un român din protecþia lui. Scruta mereu strada ºi, dupã ce am intrat contemporani, ªtefan Bãnulescu ºi Marin Sorescu, Banatul sârbesc stabilit în SUA. Trebuie sã precizez în automobil ºi a verificat închiderea uºilor, s-a urcat ºi discuþia noastrã s-a purtat îndelung în jurul acestor cã în acelaºi timp cu noi se afla în America marele ºi el la volan ºi a pornit în trombã. De ce v-am spus doi scriitori de mare valoare. Dar ºi asupra altora. nostru om de culturã Petru Comarnescu. Era toate aceste lucruri? Pentru a înþelege cã în drum ºi În acelaºi timp urmãrea modul în care scriitorii români comisarul retrospectivei Ion Þuculescu, deschisã la întoarcerea de la casa lui Mircea Eliade am trãit o dinainte de 1944 începeau sã-ºi afle locul în circuitul la Washington. Acest entuziast om dãruit artei atmosferã specific americanã. Cu marele scriitor ºi valorilor. Nu micã mi-a fost mirarea când, la începutul n-a precupeþit nicio clipã din luna cât a stat atunci savant am avut douã întrevederi, una în acea searã convorbirii, cu politeþea care îi era caracteristicã, în America pentru a propaga acestã valoare în casa lui, împreunã cu Silviu Stãnculescu, Petru mi-a spus cã mã cunoaºte din momentul în care mi-a a artei româneºti. Comarnescu ºi o pereche de doctoranzi japonezi, citit monografia George Mihail Zamfirescu. Era cartea apoi a doua zi dimineaþã, în biroul sãu de la mea de debut, apãrutã în 1958. Fãrã îndoialã, nu etru Comarnescu fusese înainte de cel universitate, „între patru ochi”. Celebrul birou, numele meu îl fãcuse sã citeascã mica monografie, de Al Doilea Rãzboi Mondial unul dintre supraîncãrcat de cãrþi venite din lumea întreagã, de ci acela al scriitorului cu nouã ani mai în vârstã decât prietenii cei mai apropiaþi ai lui Mircea reviste, de publicaþii, pe biroul lui aflându-se teancuri el. Formula lor literarã era deosebitã, dar ceea ce Eliade.P Îi despãrþeau numai doi ani, Petru de manuscrise ºi de fiºe. Aici, cu puþin timp înainte aprecia Mircea Eliade la George Mihail Zamfirescu Comarnescu era nãscut în 1905, Mircea Eliade în de încetarea sa din viaþã, într-o noapte, dupã era autenticitatea, aºa cum rezultã ºi din cronica 1907. Amândoi au fãcut parte din gruparea „Criterion” plecarea lui cãtre casã, s-a dezlãnþuit un incendiu. pe care o publicase în ziarul Cuvântul din 1933, ºi numele lor s-au interesectat necontenit pânã în Cea dintâi întrebare pe care mi-a pus-o a fost la apariþia romanului Maidanul cu dragoste. Despre 1944. Petru Comarnescu studiase în SUA între 1930- legatã de modul în care se scrie istoria în România autenticitate în literaturã, care rãmãsese una dintre 1932, primind o bursã din partea Statului American acelor ani, þinând seama de perioada începutã în preocupãrile sale ºi peste zeci de ani, mi-a vorbit la Universitatea din Los Angeles. Acolo îºi trecuse 1944 ºi care durase mai bine de douã decenii, în care atunci Mircea Eliade. doctoratul cu teza Kalonkagathon, publicatã în s-a dus o ofensivã pe toate planurile împotriva culturii Nu era preocupat doar de scriitorii pe care România în 1945 ºi pe care, dupã zeci de ani de româneºti, a tradiþiilor naþionale, a intelectualitãþii care timpul îi secerase ºi îi dusese în lumea de dincolo. interdicþie, am republicat-o în Biblioteca de Filosofie reprezenta acest spirit. Inclusiv împotriva lui Mircea Manifesta o solidaritate fãrã fisurã cu prietenii sãi a Culturii Româneºti, într-o ediþie alcãtuitã ºi îngrijitã Eliade, „demascat” încã din septembrie 1944 de rãmaºi în þarã ºi care suferiserã atât de mult din de eminentul profesor ºi istoric al literaturii universale organul Partidului Naþional Þãrãnesc Dreptatea. pricina vicisitudinilor istoriei. De aceea, la ieºirea din Dan Grigorescu. Doamna Eliade mi-a spus cã Intelectualii, între 1944-1964, fuseserã interziºi, clãdirea universitãþii, unde avusesem acea neuitatã la recepþia din seara aceea are sã vinã ºi Petru epuraþi, arestaþi, unii dintre ei, precum Gheorghe I. convorbire, Mircea Eliade mi-a spus „Te rog sã faci Comarnescu. Sosise cu o zi înainte la Chicago Brãtianu, îºi sfârºiserã viaþa în închisori. Se interesa pentru Dinu (Constantin Noica) tot ce ai fãcut pentru ºi locuia în casa prietenului tinereþii sale. de ceea ce s-a fãcut ºi se va face pentru ca operele Titel (Petru Comarnescu)”. De la Hotelul Palmer House am plecat cu un taxi de seamã ale culturii noastre sã-ºi reocupe locul Dar, e cazul sã mã opresc aici. Pentru cã acum ºi, dupã ce însoþitorul nostru a dat adresa, ºoferul meritat în circuitul valorilor naþionale. începe o altã poveste. Cu personaje adevãrate.

Anul V Nr. 7 (44) Iulie 2014 13 Curtea de la Argeº

Istoria de lângã noi Constantin Muºat, eroul argeºean cu o singurã mânã Gheorghe VLAD onstantin Muºat a fost unul dintre miile (România, 17 februarie 1917) ºi 19 rãniþi, numãrul morþilor de eroi români cunoscut ºi venerat Caporalul din Domneºtii Argeºului devenise ºi al rãniþilor ajungând la mai de o þarã întreagã, pentru cã, deºi în un adevãrat erou, fiind cunoscut, de acum, de bine de 1200 de persoane. rãzboiC i s-a amputat braþul stâng, a refuzat sã-ºi o þarã întreagã, un poet închinându-i o baladã. Printre cei cãzuþi în luptã a fost abandoneze camarazii ºi a continuat lupta folosin- Faptele sale de arme au atras atenþia marelui ºi grenadierul erou, caporalul du-se de singurul braþ valid pe care îl mai avea, istoric Nicolae Iorga care scria: „Neapãrat cã nu se Constantin Muºat. fãcând minuni de vitejie pe câmpul de luptã. Era fiu pot aduce laude destule aceluia care a stat trei luni Pe 14 august, dupã terminarea bãtãliei, printre de þãrani argeºeni, s-a nãscut în comuna Domneºti, adesea numai cu pieptul la trecãtorile Carpaþilor, trupurile ostaºilor români cãzuþi în luptã, a fost a învãþat puþinã carte la ºcoala din Crucea (azi, dovedind zilnic cã România nu e pentru încãlcãtori gãsit ºi trupul lui Constantin Muºat, cãzut pe ºanþul Vâlcelele), mergând zilnic pe jos câþiva kilometri. de þarã, un sat fãrã câini…” (Neamul românesc, tranºeei, cu faþa spre inamic, zdrobitã de schija În 1916, a fost concentrat, pãrãsindu-ºi soþia 31 iulie 1917) unui obuz. Camarazii sãi de luptã l-au aºezat în ºi cei patru copii, luptând pentru dezrobirea fraþilor Un moment deosebit pentru ostaºii-þãrani români mormântul sãpat aproape de locul unde îºi dãduse ardeleni care trãiau sub apãsarea unui jug strãin s-a petrecut în martie 1917, când regele Ferdinand ºi pentru întregirea României. Alãturi de camarazii din a declarat în faþa militarilor Armatei a II-a: „Vi se ultima suflare, punându-i alãturi de crucea modestã Batalionul 1, Regimentul 2 Grãniceri, a lucrat cu va da pãmânt… Vi se va da ºi o largã participare ºi câteva grenade. spor la amenajãrile genistice de la graniþa cu Austro- la treburile statului.” (România, 28 martie 1917.) Bãtãlia a continuat pânã pe 22 august, când Ungaria, între Valea Prahovei ºi Susai, fiind apreciat Constantin Muºat era mai bucuros acum, ºtiind militarii români au respins atacurile repetate ale unui de comandanþii sãi care îl descriau ca un „element cã la sfârºitul rãzboiului va primi pãmânt alãturi inamic înmãrmurit ºi el de zidul înãlþat de piepturile destoinic, veºnic neobosit, care nu o datã s-a oferit de camarazii sãi ºi îºi va câºtiga mai uºor pâinea ostaºilor români. voluntar pentru executarea unor misiuni periculoase.” zilnicã, dar pânã atunci trebuia continuatã lupta. („Figuri de eroi”, Analele I.S.I.S.P., nr. 3. 1967) ãtãlia de la Oituz, se încheia astfel cu În noaptea de 14 spre 15 august 1916, alãturi un eºec al planului elaborat de generalul de camarazii de luptã, a trecut graniþa dintre fraþi, german Von Ludendorff, care prevedea impusã de o mare nedreptate a istoriei, trãind bucuria cã înB cleºtele atacului concentric al armatelor austro- înaintãrii victorioase la început, dar ºi durerea ºi germane sã încercuiascã armata românã ºi sã o neputinþa retragerii, remarcându-se în luptele de la scoatã din luptã. Bãtãlia aceasta, ca ºi cele de la Câineni, în defileul Oltului ºi de la Braºov. A fost rãnit Mãrãºti ºi Mãrãºeºti, a salvat Moldova de catastrofa uºor de mai multe ori, dar de fiecare datã a refuzat invaziei ºi a ocupaþiei inamice ºi a adus o nouã sã fie evacuat în spatele frontului, spunând cã consacrare a bravurii ostaºilor români conduºi de nu se sperie el de niºte simple „zgârieturi”. destoinicii generali Eremia Grigorescu ºi Alexandru Cu aceeaºi dârzenie a continuat lupta ºi în zona Averescu. La aceastã mare victorie a contribuit Vrancei, remarcându-se, în special, prin atacul ºi caporalul Constantin Muºat, grenadierul la baionetã ºi prin modul precis în care arunca cu o singurã mânã din Domneºti-Argeº. grenadele. Vã întrebaþi, poate, cum participa, efectiv, la Un episod dramatic s-a petrecut în bãtãlia care luptã bravul militar ºtiind cã nu avea decât o singurã a avut loc la 16 decembrie 1916, când s-a adresat mânã. Ei, bine, dupã revenirea sa în unitate, fãcea camarazilor cu îndemnul „Fiþi gata, bãieþi! Sã arãtam antrenamente istovitoare pentru aruncarea vrãjmaºului de ce sunt în stare grãnicerii!” (I. Scurtu, grenadelor. Lipsit de mâna stângã, el ducea grenada Presãraþi pe-a lor morminte, ale laurilor flori, n luna august, unitatea sa a fost trimisã spre la gurã ºi smulgea cuiul grenadei cu dinþii, apoi Ed. Albatros, Bucureºti, 1978, p. 147) Oneºti, acolo unde inamicul reuºise sã facã o o arunca rapid cu toatã puterea asupra inamicului. Luptând cu o dârzenie rar întâlnitã, Constantin spãrturã în frontul de luptã, ameninþând unitãþile Cu timpul, datoritã antrenamentelor dure, reuºea Muºat ºi colegii sãi au respins inamicul net superior româneºti.Î Pe 12 august, artileria românã deschide sã arunce grenada pânã la 70-80 de metri numeric, capturând patru ofiþeri ºi 300 de soldaþi. un foc nãprasnic, distrugând reþelele de sârmã ºi sã aibã o precizie uimitoare, nimerind þinte În toiul bãtãliei, un obuz a explodat în apropiere, ghimpatã ale inamicului. La ora 9, grãnicerii într-un cerc de câþiva metri. zdrobind osul mâinii stângi a lui Muºat, mai sus de Regimentului 2, din care fãcea parte ºi Constantin Dupã rãzboi, eroului i s-a ridicat o statuie lângã cot. Expulzat în spitalul de la Iaºi, a fost operat de Muºat, încep sã urce panta spre inamic, care gara Buºteni, din Prahova. În aceeaºi poziþie este urgenþã ºi, pentru a i se salva viaþa, i-a fost amputat dezlãnþuie un puternic foc de gloanþe care face înfãþiºat ºi în statuia ce i-a fost ridicatã în oraºul braþul stâng de la umãr. Trece prin momente grele, sã cadã mulþi ostaºi români. Aceºtia îºi continuã Bârlad, pe soclul cãreia stã scris: „Caporalului pentru cã þãranul din el prefera sã moarã, decât cu greu înaintarea, încurajaþi de caporalul Muºat, sã fie infirm ºi sã nu mai poatã munci pãmântul. Constantin Muºat, cãzut eroic la datorie, apãrând care le striga mereu: „Grenade, bãieþi! Daþi grenade!” cu preþul vieþii sale pãmântul scump al patriei, în ziua („Figuri de eroi”, Analele I.S.I.S.P., nr. 3, 1967) entru vitejia pe câmpul de luptã, a fost de 14 august 1917, pe frontul de pe valea Oituzului. avansat la gradul de caporal ºi propus Atacul eroic al românilor se încheie victorios, Prin rãpãitul asurzitor al gloanþelor se auzea mereu, pentru o înaltã decoraþie. Comisia de inamicul fiind respins cu mari pierderi. ca o îmbãrbãtare, glasul caporalului grenadier Muºat: reformãP a decis sã fie lãsat la vatrã, dar bravul Deºi inamicul a efectuat în cursul zilei încã cinci Grenade, bãieþi! Daþi grenade!” (I. Scurtu, op. cit., caporal le-a spus ofiþerilor ºi medicilor: „Casa mea, contraatacuri, acestea nu i-au clintit pe ostaºii români p. 151) familia mea se aflã sub cãlcâiul duºman. Vã rog de pe poziþiile cucerite. Seara, germanii, dupã o Într-un ziar al timpului se scria: „Constantin Muºat sã mã lãsaþi sã plec din nou pe front, sã lupt pânã pregãtire de artilerie masivã, dezlãnþuie un puternic a închis ochii mulþumit cã ºi-a fãcut datoria întreagã. la sfârºit!” Impresionatã de cererea sa, comisia atac, reuºind sã pãtrundã în tranºeele românilor, ªtia bine cã nu se va mai întoarce în mijlocul alor sãi, a fost de acord ºi el s-a întors la unitate. unde se încinge o sângeroasã luptã corp la corp, dar nu voia sã moarã cu cugetul neîmpãcat. Setea La 17 februarie 1917, prin Înalt Ordin de zi, luptã încheiatã nedecis. rãzbunãrii l-ar fi ucis mai curând.” (Miºcarea, 22 este citat, fiind dat ca exemplu deosebit de eroism Peste douã zile, pe 14 august, grãnicerii români, august 1917) ºi dragoste pentru þarã: „Caporalul Constantin sprijiniþi de Regimentul 29 Infanterie, atacã decisiv, Acum, la 100 de ani de la aceste evenimente Muºat a cerut sã nu fie reformat, ci sã fie trimis obligând inamicul sã se retragã cu mari pierderi. Dar memorabile, îndrãznesc sã fac propunerea ca, dacã pe front ca aruncãtor de grenade, având mâna ºi pierderile românilor sunt mari. În luptã au cãzut în comuna sa natalã, Domneºti, Argeº, nu i s-a ridicat dreaptã în bunãstare. Cinste lui pentru pilda eroic maiorul Caracaº, comandantul Batalionului 3, încã o statuie, cetãþenii ºi autoritãþile sã facã acest frumoasã ce o dã camarazilor sãi de arme!” patru cãpitani, comandanþi de companii, 8 ofiþeri morþi lucru, în memoria acestui brav erou argeºean.

(Urmare de la pag. 11) „nu doar cã nu-þi hrãneºte sufletul, dar pe termen lung þi-l ºi usucã”, a gãsit în exegeza Hrisostomului acea „teorie literarã pe care o aºtepta”, una care recând dincolo de lista lucrãrilor de specialitate, trebuie remarcat faptul „nu explicã doar textul, ci-þi hrãneºte din belºug ºi sufletul.” Aceastã chemare cã domnul Cristian Bãdiliþã este ºi un autor plin de temperament ºi a fãcut dintr-un poet ºi un filolog un teolog ºi nu întâmplãtor aceastã convertire umor. Revoltat împotriva prostiei ridicatã la rangul de autoritate, veºnic s-a petrecut pe terenul literaturii patristice. protestatarT în cãutarea adevãrului ºi justiþiei, critic al imposturii comuniste ºi De la teologia scrisã ajungem la trãire, la credinþã. Credinþa e implicitã neocomuniste, se autodeclarã, aºa cum întâlnim în interviurile sale, „un anarhist sufletului uman… Credinþa ºi convingerile noastre intime, rezultatul experienþei creºtin de dreapta”. Aceastã „anarhie” mãrturisitã, de fapt, rodul neliniºtilor personale, a frãmântãrilor ºi contactului direct cu Dumnezeu, este sursa cea mai existenþiale ºi al dorinþei permanente de a acþiona în sens pozitiv în aceastã importantã a adevãratei cunoaºteri. Aceasta, expusã într-un limbaj poetic de cãtre lume, provine din întâlnirea radicalã a omului cu Dumnezeu. Inclusiv „convertirea” artist sau prezentatã sistematic de cercetãtorul specializat în domeniul teologiei, de la filologie la patristicã, dupã cum mãrturiseºte într-un interviu (Alice Nãstase este cel mai important izvor al adevãratei teologii. Cristian Bãdiliþã este ºi una Buciuþã, „Cristian Bãdiliþã: Atunci când iubeºti, pânã ºi infernul devine locuibil”, ºi alta. Felicit Fundaþia Erbiceanu pentru instituirea Premiului „Academician revista Tango, 19 martie 2014), este rezultatul întâlnirii cu Omiliile lui Ioan Gurã Constantin Erbiceanu” ºi consider optimã alegerea Domnului Cristian Bãdiliþã, de Aur. Revoltat împotriva formalismului teoriei literaturii care, în accepþia sa, ca primul premiat. Vivat, crescat, floreat! 14 Anul V Nr. 7 (44) Iulie 2014 Curtea de la Argeº

Seniori ai culturii Acad. Alexandru Boboc Profesorul Alexandru Boboc mai cunoscute volume din aceastã serie, semnalãm: Filosofia contemporanã s-aa nãscut la 20 februarie 1930, în texte alese ºi adnotate (ediþii succesive între 1985-11988, cuprinzând traduceri în comuna Dumbrava, judeþul din W. Dilthey, E. Cassirier, Husserl, N. Hartman, M. Heidegger, H.G. Gadamer, Mehedinþi. În 1951 susþine G.W.F. Hegel º.a.), dar ºi Discursul despre metodã de R. Descartes (1990), bacalaureatul, la Liceul „Aurel Scrieri filosofice alese, de Ed. Husserl (1993), Scrieri teologice din tinereþe de Vlaicu” din Bucureºti, iar în 1957 G.W.F. Hegel (1995) sau Filosofia formelor simbolice de E. Cassirier, ori Adevãr obþine licenþa la Facultatea de ºi metodã de H.G. Adamer. Colaboreazã la elaborarea Micului dicþionar filosofic Filosofie. În acelaºi an este reþinut (1978) precum ºi a volumelor de Filosofie contemporanã. Probleme, teorii curente la Catedra de istoria filosofiei, ca (cercetare bibliograficã, B.C.U., 1977-11987) sau Studii de istorie a filosofiei preparator; din 1972 este profesor universale (vol. I – XIII, 1969-22005). titular. Din 1964 predã cursuri Între volumele originale, semnalãm, selectiv: Istoria filosofiei contemporane. de istoria filosofiei contemporane, Filosofia nemarxistã (1976), Confruntãri de idei în filosofia contemporanã (1983), iar din 1976 filosofia modernã ºi Adevãr ºi conºtiinþã istoricã. Confruntãri contemporane între hermeneuticã filosofia culturii. În acelaºi an susþine ºi dialecticã (1988). doctoratul, cu tema: Conceptul Dupã 1990 îºi intensificã activitatea ºtiinþificã, în cadrul colaborãrii cu de cunoaºtere la Kant ºi în Academia de ºtiinþe din Chiºinãu, ºi predã cursuri de filosofie, în limba germanã, neokantianism (lucrare publicatã la Bucureºti ºi Cluj-NNapoca. În paralel, conduce lucrãri de doctorat, acordând titlul în 1968, sub titlul Kant ºi de doctor în filosofie, din 1972 încoace, unui numãr de peste 50 de specialiºti. neokantianismul). Din 1992 este ales membru corespondent al Academiei Române, iar din 2012, Din 1968, în paralel cu activitatea membru titular. didacticã ºi de cercetare, are ºi Este membru al Societãþii de studii clasice din România, al Asociaþiei o intensã activitate ºtiinþificã ºi germaniºtilor ºi al Societãþilor „Kant” din Bonn / Mainz ºi „Leibniz”, din Hanovra. publicisticã, concentrându-sse asupra studierii operei marilor gânditori moderni Demersul filosofic al profesorului Alexandru Boboc are în vedere finalizarea contemporani (Descartes, Leibniz, Kant, Hegel, Kirkegaard, Schopenhauer, ontologicã, în configuraþiile cunoaºterii, acþiunii ºi creaþiei ºi participarea la Nietzsche, W. Dilthey, Husserl, N. Hartman) pe care îi traduce ºi îi prezintã dialogul teoretico-ffilosofic contemporan prin concentrarea asupra studiului publicului român, din original, din limbile germanã ºi francezã. Între cele comparat ºi al hermeneuticii. Despre „rosturile” filosofiei româneºti, din perspectiva comparatã Marian NENCESCU e vorbeºte astãzi frecvent despre cu Marin ªtefãnescu, autorul primului curs universitar a unor preocupãri de naturã filosofia/filosofiile occidentale, în contextul de Filosofie româneascã (Ed. Caselor Naþionale, conceptual-teoreticã iniþiate încã în care prinde contur tot mai insistent 1922, reeditat la Ed. Historia, 2008), au încercat din 2003, prin articolul „Ideea de o miºcareS de naturã postmodernistã menitã sã sã reabiliteze acest concept: „Mi se pare cã dacã filosofie comparativã ºi studiul proclame sfârºitul filosofiei, nu doar occidentale, nu avem ºtiinþa neamului, oricât de învãþaþi am fi, istorico-filosofic”, publicat in dar ºi al tuturor ºcolilor de filosofie naþionale, tot ne-ar lipsi ceva de o însemnãtate fundamentalã.” nuce în vol. Pentru ce istoria filosofiei (p. 14 ºi urm.). în general. În acest context, orice consideraþii (op. cit., p. 53). privind interpretarea filosofiei pe considerente etno- În acest context, contribuþiile unor gânditori n esenþã, profesorul Alexandru Boboc pledeazã psihologice devin caduce, în mãsura în care nicio moderni, de la Mircea Vulcãnescu ºi Constantin pentru reabilitarea tradiþiei, în sens hegelian ºcoalã filosoficã, mare sau micã, nu poate pretinde Noica, ºi pânã în modernitate, la Alexandru Surdu, („Tradiþia nu este o statuie imobilã, ci e vie a fi universalã, sau mãcar universal valabilã. sau Alexandru Boboc, la elucidarea problemei ºi eaÎ creºte ca un fluviu puternic, care se amplificã Întrebarea fundamentalã rãmâne, totuºi, legatã filosofiei româneºti, trecutã prin ispitele „dacice”, pe mãsurã ce înainteazã mai departe de izvor” – de perenitatea filosofiei ºi, implicit, de extinderea neoaristotelicã sau neokantianã, conduc spre G.W.F. Hegel, Prelegeri de istoria filosofiei), ariei geografice în care aceasta este în special prin afirmarea „laturii acceptatã. valorice din moºtenire”. În acest sens, Pornind de la realitatea cã anumite rediscutarea conceptului de filosofie þãri dispun de o situaþie economicã româneascã este nu doar necesarã, înfloritoare, în special cele din zona dar ºi binevenitã în contextul europeanã sau nord-atlanticã, fapt „reelaborãrii unei teorii a valorificãrii care le permite o dezvoltare culturalã ca hermeneuticã (op. cit., p. 23) în ºi socialã deosebite, rezultã cã acestea sensul indicat de C. Rãdulescu-Motru: ar dispune ºi de o ºcoalã filosoficã „Înlãuntrul disciplinelor filosofice, unanim acceptatã. Cum, în practicã istoria filosofiei are rolul de memento lucrurile se dovedesc fundamental mori” (v. cap. Filosofia ºi istoria deosebite, nu toate statele europene filosofiei din vol. Istoria filosofiei cu o situaþie economicã favorabilã moderne). Modul de analizã propus se pot lãuda cu o ºcoalã filosoficã pe de profesorul Al. Boboc este acela mãsurã. Situaþia ne conduce ºi spre al cercetãrii comparate, dupã întrebarea fundamentalã, anume dacã modelul literaturilor comparate, iniþiat existã o filosofie româneascã, iar dacã de Philippe van Tieghem (Literatura rãspunsul este afirmativ, care sunt „rosturile ºi necesitatea acceptãrii tezei unei filosofii naþionale comparatã, Bucureºti, 1966) ºi aplicat de Al. Boboc în temerile” ei. Rãspunsul nu este simplu, dovadã care nu doar cã existã efectiv, dar se ºi manifestã ca volumul Confruntãri de idei în filosofia contemporanã cã de mai bine de un secol generaþii de gânditori, o ºcoalã filosoficã distinctã (v. argumentele formulate (1983), unde susþine proiectul filosofiei comparate, de la Nae Ionescu încoace, au încercat sã ofere un în acest sens de Alexandru Surdu în vol. Pentru ce dupã imboldul oferit de modelul filologiei, folclorului temei pertinent la aceastã problemã mereu actualã. istoria filosofiei, Ed. Paideia, 2003, p. 114 ºi urm.). ºi chiar al culturilor comparate, idee ce conduce spre De altfel, întrebarea nu este atât de aridã precum Rãspunsul acestor veritabili creatori de ºcoalã principiul „universalitãþii” ºi al „sincronizãrii active”. pare ºi nici de naturã sã intereseze exclusiv pe de gândire româneascã este deopotrivã reconfortant Cu alte cuvinte, studiul istoriei filosofiei ºi, implicit, specialiºtii în domeniu. Mai degrabã publicul iubitor ºi încurajator: „Având în vedere tendinþele post- al filosofiei româneºti, ca hermeneuticã, reprezintã de frumos ºi armonie este acela interesat sã afle moderniste lichidatoare din filosofia occidentalã, o formã de „experienþã a gândirii”, cu valoare evident dacã în cugetul curat ºi în gândirea altruistã consideratã universalã, constatãm cã acestea nu „pozitivã”, îmbogãþitã pe principiul „analogiei”, numitã a poporului nostru se aflã ºi un grãunte de se aplicã în filosofia româneascã. Aici, dimpotrivã, în matematicã ºi egalitatea a douã rapoarte (v. Paul înþelepciune ºi, implicit, de balsam întãritor strãdania de a dovedi cã filosofia existã ºi este viabilã Masson-Oursel, La philosophie cómparée,1923). ºi înãlþãtor de sentimente. devine alta ºi constituie o particularitate a filosofiei Pledând pentru dialog ºi confruntãrile de idei, româneºti.” (Alexandru Surdu, op. cit., p. 117). profesorul Al. Boboc transformã filosofia comparatã acã, iniþial, Nae Ionescu nega cu În acest context se situeazã „studiile istorio- într-un instrument menit sã lãrgeascã orizontul desãvârºire acest concept: „Filosofia filosofice” de Filosofie româneascã din perspectiva ºtiinþific (implicit tipologia lingvisticã cu aplicare româneascã în forma ei cultã nu existã. la fenomenul filosofic), prin alcãtuirea unei „hãrþi ªi eD foarte probabil cã nu va exista încã multã contemporanã, elaborate de profesorul Alexandru a universalitãþii care sã cuprindã varietatea naþiunilor vreme de aici înainte. Aºa de puþin favorabilã îi este Boboc în ultimii ani, cele mai recente fiind tipãrite la Ed. Grinta, din Cluj-Napoca (2007) ºi Editura sub semnul spiritului creator, a cãrui finalitate deocamdatã conjunctura.” (text apãrut în 1921 ºi rãmâne ceea ce Hegel numea cândva promovarea Neliniºtea metafizicã, Ed. Fundaþiei Academiei (2011), pe fond, o continuare ºi republicat în umanitãþii” (op. cit., p. 28). Culturale Române, 1993, p. 103), alþii, începând o exemplificare de naturã practico-aplicativã Anul V Nr. 7 (44) Iulie 2014 15 Curtea de la Argeº 8 Sub crugul Eminescului A con-vvieþui cu Eminescu Theodor CODREANU hiar ºi cei mai neînduraþi antieminescieni cele tradiþionale. Cândva, Ibrãileanu considera cã despãrþire” de Eminescu, fie ºi sunt nevoiþi sã accepte Con-vieþuirea cu la faculté maitresse a criticii este înþelegerea, semn din pricinã cã pânã ºi „O discuþie Eminescu, titlul unei recente cãrþi semnate al inteligenþei, ar adãuga Mihai Ralea. E ceea ce pe aceastã temã presupune, de CAdrian Dinu Rachieru (inspirat de o sintagmã încearcã sã facã ºi Adrian Dinu Rachieru, dovedind obligatoriu, reîntoarcerea la a lui Constantin Noica) în prestigioasa Colecþie înþelegere ºi faþã de admiratorii lui Eminescu, ºi faþã Eminescu.” (p. 7) Despãrþirea, „Eminesciana” a Editurii Junimea din Iaºi, în 2013. de „demolatori”, alegând calea de mijloc a judecãþilor în posteritate, de un scriitor, fie ªi spre aceastã realitate spiritualã trimite, altminteri, estetice, sociologice, politologice sau filosofice. el ºi mare, nu se poate face cu noua carte a lui Adrian Dinu Rachieru, Desigur, faptul implicã un „zgomot” polemic, ci prin tãcere în contextul în care „demitizanþii” vorbesc oarecare risc stilistic, lãsând acceptatã cvasiunanim, cum, de altfel, au ºi fost despre o adevãratã „teroare” a scriitorilor impresia de monotonie, „propuneri” (de la Eugen Negrici ºi Dan C. Mihãilescu canonici, pe care suntem nevoiþi sã o compensatã însã de eleganþa la Neagu Djuvara!), dar, ironie, o tãcere impusã tot suportãm. De altfel, în 2012, criticul publica ºi urbanitatea stilului, în cazul prin „gãlãgie” publicã, dovedind, a câta oarã?, cã o altã carte, centratã pe aceeaºi spaimã autorului timiºorean. de Eminescu nu ne putem despãrþi pe cale naturalã, fiindcã ar trebui sã ne autonegãm sinucigaº. Aºa de „poetul naþional” de care o cohortã de cã singura despãrþire posibilã de Eminescu este doar articleri se simte bântuitã: Despãrþirea de artea se deschide cu în spirit nicasian (vezi Constantin Noica, Despãrþirea Eminescu? Sã adãugãm alte douã cãrþi un Argument (Despre de Goethe), o „despãrþire” sporitoare, nicicum eminesciene ale autorului: Eminescu dupã o imposibilã despãrþire), nihilistã, cum, altminteri, nici nu se poate altfel Eminescu (2009) ºi una abia ieºitã de sub urmatC de opt capitole, tot atâtea „probleme” ale eminescologiei în cazul Eminescu, dovadã cã, atât cu Goethe, teascuri, O întâlnire mirabilã: Eminescu ºi cât ºi cu autorul Luceafãrului, ne aflãm în plin centru Creangã (Editura Ideea Europeanã, actuale („Problema Eminescu”, un rãzboi imagologic, Amprenta canonic al unor culturi (p. 9). Aºa încât îndemnurile Bucureºti, 2013), ºi avem imaginea care ni se „propun” spre uitare a poetului nostru, grãitoare cã ºi pentru Adrian Dinu Rachieru bucovineanã, Despre „dualismul eminescian”, Luceafãrul – o nu sunt de sorginte „endogenã”, ci „exogenã”, Eminescu rãmâne centrul iradiant al fie reflexe ale „reeducãrii” marxist-leniniste, ale canonului literar românesc, chiar ºi prin autobiografie? (Cercul „strâmt” ºi sfera hyperionicã), „Cabala antieminescianã”, unor leonterãuþi, rolleriºti întârziaþi, fie simptome raportare la fenomenul de respingere de care suferã o ficþiune?, Romanul epistolar ºi „cuplul imposibil” ideologice de „corectitudine politicã”, erijatã în hibrizii culturali (Mircea Eliade) ieºiþi din „piteºtizarea” (Despre „iubirea poeþilor”), Eminescu ºi „cestiunea” haine „neoconservatoare”, la tismãnenii de ultim sovieto-comunistã de al treilea grad (Paul Goma) basarabeanã, „Rostul arheic” (Eminescu ºi canonul ceas. Aceºtia, vechi ºi noi, ne vorbesc mereu sub haine „anticomuniste” ºi „neoconservatoare”. literar românesc)), ºi se încheie cu o Addenda, de „cretinologia româneascã” (I. Ludo, 1947), Calitatea dintâi a criticii lui Adrian Dinu Rachieru Încã puþinã eminescologie. Argumentul reia succint de „cadavrul nostru din debara”, de „spirocheta mi se pare a fi detaºarea, semn al obiectivitãþii, atâta rãspunsul dat pe larg în cartea din 2012, fãcându-mi româneascã” (aluzie, desigur, la cea eminescianã, cât este posibilã în ºtiinþele umaniste. Detaºarea nu onoarea a reþine ca motto al noului volum o de unde ºi indignarea în faþa demonstraþiei unor este lipsã de opþiune esteticã, ideologicã, ontologicã, observaþie a mea dintr-o anchetã a revistei ieºene eminenþi medici, ca Ion Nica sau Ovidiu Vuia, dimpotrivã, implicã „impersonalizarea” care face Cronica veche: cã poetul n-a suferit de sifilis). Dar posibilã apropierea ºi rãmânerea în adevãr, pe care „Despãrþirea vinovaþii de asemenea rãtãciri sunt o permite fidelitatea faþã de axiologic, de estetic. Pentru de Eminescu exclusiv românii, oricând predispuºi a a dãinui în detaºare, e nevoie de o cunoaºtere poate fi treaba se umili în faþa stãpânilor din Rãsãrit aproape exhaustivã a problematicii abordate, luând personalã a sau din Apus: „Am fost în atâtea rânduri în consideraþie toate pãrþile aflate în disputã, dupã fiecãrui creator, gata sã ne despãrþim de genialul poet vechiul principiu de drept: audiatur et altera pars. dar nu a culturii numai pentru a nu supãra pe unii sau Asta face Adrian Dinu Rachieru când pune în balanþã române”. De pe alþii, dovedind o obedienþã mizele majore ale eminescologiei actuale, trecute prin aici, „imposibila condamnabilã.” (p. 8).

esigur, astfel de idei, menite sã integreze filosofiile naþionale de raportare la operele filosofice mai în filosofia universalã nu sunt atât de noi ºi, mai ales, nu au vechi sau mai noi, de reconstrucþie acea valoare universalã scontatã. În alt context, profesorul a metafizicii „ce nu poate fi opritã GheorgheD Vlãduþescu atrãgea chiar atenþia: „Cu reprezentarea cu ordonanþe poliþieneºti” reprezintã hermeneuticã a lumii are a se lucra în limitele înþelegerii mentalitãþii „nãzuinþa fatalã” a culturii noastre, din epocã” (op. cit., p. 117), cu alte cuvinte, filosofia universalã nu îmbogãþite prin spiritul filosofic. este suma filosofiilor naþionale, iar o istorie a filosofiei româneºti, chiar raportatã la capodopere, precum creaþiile lui Maiorescu, Eminescu, Rãdulescu- xemplul superior al acestui tip de gândire autohton, bazat pe „forþa Motru, Mircea Florian, Lucian Blaga... iar lista poate continua, nu ar depãºi metaforizatoare a cuvântului”, dar ºi pe „dinamica trãirii”, îl reprezintã nivelul unei simple antologii, dacã n-ar fi dublatã ºi de o „istorie a ideilor”. gândirea filosoficã a lui Mihai Eminescu, caracterizatã de profesorul Aceastã istorie a mentalului (filosofic) invocat de profesorul Gh. Vlãduþescu Al. EBoboc drept „modernã” (v. art. „Eminescu ºi filosofia modernã”, în Filosofie poate ºi trebuie instrumentalizatã metodic, prin procedurã comparatistã, româneascã, 2007, p. 66 ºi urm., reluat ºi condensat în Spaþiu poetic ºi lumi comparatismul, ca metodã în hermeneutica aplicatã filosofiei, fiind esenþial, posibile, Ed. Academiei, 2004, p. 35 ºi urm.). Rãspunzând, indirect, întrebãrii „cu condiþia deducerii gradului de aporeicitate” (op. cit., p. 181). retorice formulate cândva de Ion Petrovici, anume dacã „Are Eminescu o Depãºind, aºadar, bariera biografismului, gânditorii contemporani, între care filosofie?” (Deasupra sbuciumului, Ed. Casa ªcoalelor, 1932, p. 63), Al. Boboc Alexandru Boboc ocupã un loc privilegiat, privesc filosofiile naþionale în funcþie admite, în acord cu G. Cãlinescu („Scrierile sale teoretice... dezvãluie un om de spaþiul cultural din care acestea „erup”, fenomen identificat de Lucian Blaga apt sã priceapã ºi sã mânuiascã abstracþii oricât de înalte”, Opera lui Eminescu, drept „subconºtient”. Filosofia priveºte provocãrile ºi interogaþiile lumii diferenþiat, ed. II, 1970, p. 337), ºi cã „în cugetarea lui Eminescu vom urmãri aspecte ale în funcþie de „spiritul” popoarelor, dar ºi de interacþiunile ºi provocãrile timpului. gândirii lui Leibnitz în configurarea spaþiului poetic ºi dispunerii timpului ca timp În acest sens, ideea comparatistã þine de o anumitã „forþare” a spiritului, al creaþiei – formã a universalitãþii ºi matrice a unitãþii dintre efemer ºi etern care, periodic, încearcã sã-ºi regândeascã definiþiile ºi metodele. în proiecþia omului prin instituirile valorice în forma operei de artã” (Filosofie Privite din aceastã perspectivã, cãrþile analizate nu sunt simple „istorii româneascã, op. cit., p. 91). În context este invocatã ºi „deplasarea de la ale filosofiei”, accidental româneºti, domeniu în care profesorul deþine deplinã Schopenhauer la Leibnitz”, cu accentul pe ideea cã „Prezenþa lui Leibnitz competenþã, cât o reabilitare a tradiþiei, o reluare ºi o reelaborare a conceptului (prin idei ºi motive leibnitziene) mãrturiseºte o abordare maturã, cu accent de filosofie româneascã vãzutã din perspectiva modernizãrii actului critic. pe înþelegerea lumii ºi fãurirea unei viziuni asupra ei (ibidem, p. 94). Concluzia: Readucând în discuþie raportul dintre universal ºi specificul (românesc) în „În orizontul modernitãþii, opera lui Eminescu aduce imaginea creatorului total” filosofie, profesorul Alexandru Boboc porneºte de la ideea, susþinutã cândva ºi de C. Rãdulescu-Motru, anume cã „sintezele filosofice reprezintã forþe de propulsiune (Studii istorico-filosofice, Ed. Academiei, p. 46). în cultura fiecãrei epoci” („Rostul filosofiei”, în Caiete de filosofie, 1942, p. 9). Ca o concluzie, filosofia comparativ hermeneuticã practicatã de profesorul Aparent aleatorii, temele abordate de profesorul Al. Boboc vizeazã un anume Alexandru Boboc reprezintã mai mult decât o reconstrucþie a conceptului de mod de „cugetare româneascã”, înscrisã fie pe coordonate neo-aristotelice, filosofie româneascã, ea este o reinterpretare a sa. Regândind tezele hegeliene, neo-kantiene, sau direct, în perspectiva „gândirii mistice”, venite la noi prin în special cele referitoare la unitatea dintre logic ºi istoric, gânditorul român, aflat modalitatea limbii (limbajelor): „Se poate vorbi de o condiþionare a mitului prin la vârsta deplinei maturitãþi, face din nou apel la forþa metodei, de aceastã datã limbã”, susþine profesorul Al. Boboc, referindu-se, de pildã, la raportul dintre comparatistã, pentru a pune în acord o serie de momente de referinþã ale filosofiei metaforã ºi mit la Lucian Blaga ºi E. Cassirier. româneºti cu însãºi istoria culturii universale. În acest sens, demersul filosofic Semnificativã pentru opþiunile filosofice ale profesorului Al. Boboc rãmâne însã propus de profesorul Al. Boboc, nu este un mijloc, cât un scop, exemplificat observaþia referitoare la doctrina specificã stadiului cultural al statului românesc, cândva de Mircea Florian (Filosofia româneascã, Casa ªcoalelor, 1940, p. 252): promovatã de Ion Petrovici în volumul Introducere în metafizicã (1929, Ed. Casa „Puterea de creaþie a românismului îºi va vãrsa binefacerile... nu prin searbãda ªcoalelor, p. 6): „Nouã ne convine mai mult o teorie naþionalistã”, bazatã, adaugã copiere a valorilor, ci prin luminarea pânã în adâncuri a rãtãcirilor, care pot Al. Boboc, pe cultul raþiunii ºi al normelor ideale ale „umanismului”. Acest mod fi foarte vechi ca ºi foarte noi”. 16 Anul V Nr. 7 (44) Iulie 2014 Curtea de la Argeº

Sub crugul Eminescului cesta este, altminteri, în esenþã, ºi „rãzboiul p. 52.) Ceea ce îl determinã pe Adrian Dinu Rachieru, postumelor, exprimând voinþa auctorialã a poetului, imagologic” radiografiat pe larg în primul din perspectiva echidistanþei, sã adopte calea pe când postumele, ca nefinalizate, nu ar trebui capitol al cãrþii, concluzia lui Adrian Dinu transdisciplinarã a dublului referenþial (Theodor sã intre într-un volum reprezentativ eminescian. RachieruA fiind tot nicasianã: „Dar faþã de Eminescu, Codreanu), prin care trebuie ascultate toate vocile, Din pricina raþionalismului estetic, Ibrãileanu înclina avertiza C. Noica, con-vieþuind cu el, trebuie «sã într-o dezbatere deschisã, fãrã a cãdea în exclusi- sã ideologizeze ºi publicistica, vãzutã ca inferioarã ne aºezãm în rãspundere». N. Iorga, în 1930, scria vismul logicii maniheiste, depistabilã, din pãcate, în poeziei antume, desigur. Din contrã, Perpessicius mustrãtor: «îl pomenesc mulþi, îl studiazã câþiva ambele tabere. Se ridicã aici ºi chestiunea vechiului va spune, între cele douã rãzboaie mondiale, cã ºi nu-l urmeazã nimeni». Încât, acelaºi Noica, autoritarism al criticii ºi istoriei literare din perspectiva personalitatea eminescianã este unitarã atât în acceptând punerea lui în cumpãnã, cerea – imperativ cãruia ierarhiile, adevãrurile, listele „canonice” erau poezie, cât ºi în publicisticã, ºi cã una fãrã cealaltã – sã fie fãcutã «cu tot atâta cuprindere ºi belºug de decise doar de o anumitã grupare culturalã „elitistã”. deformeazã personalitatea lui Eminescu. Fireºte, idei». Cine ar fi cutezãtorul? Chiar ivindu-se, nimeni, Acum, aceasta îºi revendicã singurã dreptul se poate vorbi de polivalenþa unei asemenea dincolo de opþiuni, rivalitãþi, orgolii inflamante etc., nu revizuirilor critice sub masca ideologiei „corect personalitãþi, fapt admis ºi de Adrian Dinu Rachieru. poate semna ex-comunicarea. În cazul lui Eminescu politice” a demitizãrilor. Astfel, atacurile mirobolante Nicolae Manolescu identifica existenþa mai multor vorbim despre o despãrþire imposibilã.” (p. 50) ale dilematicilor la adresa lui Eminescu intrã în Eminescu. Ne amintim cã un geniu ca Fernando Dovada: Eminescu rãmâne cel mai comentat autor „ethosul demitizãrilor”, pe când revizuirea imaginii Pessoa s-a multiplicat în numeroºi heteronimi chiar. român. Numai exegeza propriu-zisã cunoaºte ultimilor ani de viaþã a poetului, nu. Dublã mãsurã, Eminescu însuºi spunea despre „divinul brit”: câteva apariþii editoriale în fiecare an. Bunãoarã, dar cu refuzarea dublului referenþial din vechiul „Ca Dumnezeu te-arãþi în mii de feþe…” (Cãrþile). doar din 2000 încoace, în noua serie a Colecþiei principiu de drept: audiatur et altera pars. Apune însã feþele personalitãþii complexe a „Eminesciana” a Editurii Junimea, s-au tipãrit, în lui Eminescu în contradicþii ireconciliabile este medie, anual, câte douã cãrþi noi, multe remarcabile, temã a eminescologiei, pe care aº o pierdere de vreme, demnã de o criticã sofisticã. semnate de Pompiliu Crãciunescu, Al. Husar, Cristian categorisi-o „vicleanã”, este aceea a Livescu, Cassian Maria Spiridon, Carmina Mimi „dualismului eminescian”, fiecare folosind-o e subliniat un paradox ce rezultã din Cojocaru, Mircea Radu Iacoban º.a. Dar toate dupãO cum „i-a venit mai bine”, vorba lui Ion Creangã. raþionalismul estetic, anti-hermeneutic, în editurile importante din þarã publicã cel puþin Adrian Dinu Rachieru cunoaºte, ºi de astã datã, genere, ºi care încearcã sã-ºi compenseze câte o carte eminescianã pe an. foarte bine problema, reinvestigând-o cu aceeaºi carenþaD prin cultivarea impresionismului critic. Dacã Mã voi opri, în continuare, la câteva detaºare. Profitabile un G. Ibrãileanu se salva, în calitate de fin critic, teme expansive, în ultimele decenii, pentru cunoaºtere prin acea faculté maitresse care este înþelegerea, ale eminescologiei, asupra cãrora sunt doar speculaþiile dimensiune hermeneuticã esenþialã, raþionalismul zãboveºte ºi Adrian Dinu Rachieru. care nu trãdeazã estetic impresionist, captiv al ideii de „estetic”, se Bunãoarã, dupã controversa dacã vizionarismul ontologic lasã uºor sedus de ideologii, considerând, de pildã, Eminescu s-a nãscut pe 15 ianuarie capodopere eminesciene 1850 sau pe 20 decembrie 1849 precum Luceafãrul sau Doina (destule argumente pledând pentru ca „învechite” din punct de ultima datã), s-a mai ivit ºi contestarea vedere estetic, dar (atenþie!) naºterii la Botoºani în favoarea localitãþii din cauza „mesajului” Dumbrãveni, sat mare, aflat la vreo considerat prea evident, probã 15 km de Suceava, invocându-se, cã, în realitate, aceºtia practicã între altele, ºi mãrturiile de apartenenþã o judecatã „corectã politic”, ale poetului la spaþiul bucovinean ca în cazul Doinei, catalogatã (v. capitolul Amprenta bucovineanã). drept „xenofobã”, prin ignorarea Adrian Dinu Rachieru recunoaºte cã contextului istoric ºi a laturii Bucovina este spaþiul matrice al formãrii estetice. Unor astfel de spirituale eminesciene (p. 54), repunând provocãri încearcã sã rãspundã în discuþie majoritatea informaþiilor Adrian Dinu Rachieru în furnizate de istoria literarã. Dumbrãvenii se mândresc eminescian, acela din capitolul dedicat Luceafãrului, cu faptul cã primul bust eminescian din mediul sãtesc afirmaþia lui capitalã, poem contestat, acum, ca s-a dezvelit la ei, la 14/27 iulie 1902, la iniþiativa lui Antitezele sunt viaþa, nereprezentativ pentru poetica Leon Ghica, mare „iubitor de arte”, cum scria atunci care-l plaseazã printre eminescianã, în virtutea ziarul Deºteptarea din Cernãuþi. Bustul a fost opera marii gânditori ai lumii. tendinþei de supralicitare a lui Oscar Spaethe ºi n-a mai rãmas din el decât Fiinþa învietoare, creatoare scindãrii personalitãþii poetului, piatra de postament pe care scria: „Aici s-a nãscut este aceea a antitezelor textul fiind din nou redus la Eminescu.” De unde s-a ºi ivit o adevãratã legendã, împãcate, dincolo de dialectica sintezelor hegeliene, un simplu reflex „autobiografic” sau la o alegorie reînviatã în ultimii ani ºi cinstitã cu fapte culturale pe de care poetul român a þinut sã se delimiteze, prea explicitã, când, în realitate, este summa creaþiei mãsurã de edilii comunei, în frunte cu inimoºii Mihai apropiindu-se de logica dinamicã a contradictoriului eminesciene (Tudor Vianu) ºi „cea mai intensã ardere Chiriac, secretar, Ioan Pavãl, primar sau cu autorul a altui gânditor român, ªtefan Lupaºcu, recunoscut a poeziei româneºti” (Petru Creþia): „ªi Luceafãrul unui studiu argumentativ, pãrintele Constantin Jaba. ca principal precursor al transdisciplinaritãþii (fundatã poartã tensional aceastã «dramã a antinomiilor», fãrã Finalmente, Adrian Dinu Rachieru îi dã dreptate pe logica terþului ascuns) de cãtre Basarab Nicolescu. a rãmâne doar un vis erotic, eºuând în terestritate. lui Nicolae Cârlan, ale cãrui „lãmuriri” „vin sã Cartezienii raþionaliºti contemporani, adepþi ai Adevãrat, experienþa iubirii dã sensul vieþii, dar în spulbere asemenea «contribuþii» eminescologice, logicii binare, au putut folosi gândirea antiteticã viziunea de datã recentã a Giselei Vanhese (Portret controversele, fireºte, nu s-au stins, localnicii eminescianã împotriva poetului ºi gazetarului, d’un dieu obscur, Dijon, 2011), înþelegând Luceafãrul, «agãþându-se» de o Psaltire frecvent invocatã exagerând, la rându-le, consecinþele observaþiei într-o «lecturã nocturnã», ca summa a creaþiei ºi de faptul (real!) cã, prin 1834, tatãl poetului maioresciene privind antitezele „cam exagerate” eminesciene, Cãtãlina rezistã ispitirii demonice. era cãminar la moºia Dumbrãvenilor. Dar, vorba din primele poezii (Direcþia nouã în poezia ºi proza Mai mult, Luceafãrul este, în tectonica imaginarului, lui Cãlinescu: «puþinã mitologie nu stricã» românã, 1872). Aºa s-a ajuns la concluzia „suprema cristalizare a efortului eminescian, în cazul numelor emblematice.” (p. 64). prãpãstioasã cã „dualismul eminescian” este îndatorat, de regulã, «mitosului», transportând viziuni un soi de „maladie” descalificantã a personalitãþii, pure, genuine.” (p. 110) ªi concluzia, dupã argumente e dimensiuni naþionale, în schimb, este o care ar fi dus la scindarea eului, condamnându-l la din marii critici ºi din textul eminescian: „Gândirea altã controversã biograficã de dupã 1990, „schizofrenie” (C. Vlad). Mircea Cãrtãrescu vorbea lui Eminescu þintea ilimitatul, trecea «deasupra aceea privind ultimii ani de viaþã a poetului, despre „drama eului (eminescian) scindat”, care existenþei», cum cerea Nietzsche, strãpungea, 28 Diunie 1883 – 15 iunie 1889. Probabil, exceptând l-ar fi coborât pe scara „onticã” (p. 76), scindare de prin strãfulgerãrile ideatice, largi orizonturi vizionare, polemica stârnitã de nr. 265/1998 al revistei Dilema, care Eminescu n-ar fi fost conºtient, fapt contrazis trãind paroxistic «vremuirea», efemerul, în nestinsa-i problema intervalului biografic menþionat constituie cu argumente de Adrian Dinu Rachieru (p. 77). aspiraþie spre fiinþarea idealã, se instala în prezentul cea mai aprinsã disputã postdecembristã a Ion Negoiþescu extindea antitetica neîmpãcatã etern, evadând din cercul ontologic al suferinþei. eminescologiei. De o parte, numeroase argumente, la categoriile neptunic (al antumelor) ºi plutonic Fiindcã durerea, dupã Eminescu, este multe documentare, pentru revizuirea imaginii anilor (al postumelor), cu puternice rezonanþe „demoniace” «nemãrginitã».” (p. 113) „bolii” (Ovidiu Vuia, Dimitrie Vatamaniuc, Nicolae în publicisticã, strãbãtutã de un „ºovinism pustiitor”, Detronarea din câmpul estetic al literaturii Georgescu, Ion Filipciuc, Constantin Barbu, Cãlin o viziune politicã naivã, „oarbã de patimã” (p. 77). româneºti a unor capodopere ca Luceafãrul are L. Cernãianu, C. Popescu-Cadem º.a.), de cealaltã Aºadar, ceea ce a fost benefic în postume ºi malefic o insidioasã intenþionalitate ideologicã, vizând, – apãrarea punctului de vedere maiorescian ºi în antume se inverseazã, plutonicul devenind finalmente, contestarea geniului eminescian însuºi cãlinescian, fãrã alte dovezi decât argumentul monstruos în publicisticã! Adevãrul crud e cã o din postura de centru iradiant al canonului cultural autoritãþii, plus o barocã ploaie de etichetãri precum: astfel de „scindare” este o fantezie ingenioasã, ºi literar românesc ºi transformarea poetului într-un febrã conspiraþionistã, elucubraþii, stupizenii, ce-i drept, a eminentului critic, care, ca orice fantezie, scriitor istoricizat, ca atâþia alþii, fie ei cât de mari. „scenariu diabolic”, „enormitãþi”, „mitomani” etc., toate nu se confirmã nici la nivelul poeziei, nici la nivelul Altfel spus, distrugerea rãdãcinilor arheice ale „fãrã suport documentar credibil” (vorba lui Nicolae publicisticii. E vorba, mai degrabã, de o scindare spiritualitãþii româneºti, mizã cu bãtaie lungã Manolescu, Z. Ornea, Marin Mincu, C. Stãnescu º.a.), ideologicã a criticului care aprecia publicistica sub a creãrii, iluzorii, a unei alte identitãþi culturale, deºi suportul documentar se întinde pe mii de pagini. comunism, detestând-o în postcomunism, precum pe mãsura ideologiei globalizante a „corectitudinii Sau cum zice C. Popescu-Cadem, un documentarist a fãcut ºi Ioan Petru Culianu, sub aceeaºi influenþã politice”. Rãzboiul s-a început sub „nevinovatul” riguros: „Numai cã dovezile «pro» sunt mai a „corectitudinii politice”. Aceleiaºi probleme G. atac la sintagma poet naþional, ca fiind anacronicã numeroase ºi mai plauzibile decât cele «contra».” Ibrãileanu încercase, cu aproape un secol în urmã, ºi aberantã. Adrian Dinu Rachieru ºtie cã e vorba (C. Popescu-Cadem, Titu Maiorescu în faþa instanþei sã-i dea o turnurã esteticã, apreciind, la antipodul de miza majorã finalã a „noii eminescologii” documentelor, Editura Biblioteca Bucureºtilor, 2004, lui Negoiþescu, cã antumele sunt superioare estetic de tip dilematic. Anul V Nr. 7 (44) Iulie 2014 17 Curtea de la Argeº

Cãrþi ºi autori Horia Bãdescu sau erosul ca izbãvire Maria VAIDA oetul Horia Bãdescu atinge apogeul creaþiei bãrbat a creat femeia ºi i-a dãruit atâta farmec, încât „Înviazã lumea pe pãmânt,/ roua sale lirice, vrea sã credem noi, cititorii, odatã ea ne conduce spre paradis pe cea mai sigurã ºi cerului în rai se duce,/ înviazã cu apariþia celor trei volume antologice mai scurtã cale. Femeia are mai multã putere decât cuiele pe cruce/ ºi lumina-n fiece CãrþileP vieþuirii, Ed. Eikon, Cluj-Napoca, 2013, în rugãciunea, decât postul ºi, iartã-mã Doamne, decât cuvânt.// Doar în mine înviazã Colecþia Echinox, secþiunea Poezie. Avem însã însãºi virtutea.” Asemeni cãlugãrului din Raport..., eul vânt,/ doar în mine însereazã convingerea fermã cã ne aºteaptã noi surprize, care liric simte comuniunea cu Dumnezeu prin mijlocirea ploaia;/ Doamne, înfloreºte-i sã încununeze acest apogeu prin opere de certã femeii: „Lumea e-a ta,/ ia-o!/ Ia-o, cum altãdatã-þi/ luai ei odaia,/ crucea mea ºi raiul valoare liricã ºi profunzime a gândirii, deoarece femeia,/ femeia care-þi spunea:/ Vino cu mine/ în pe pãmânt!” (vol. 1, p. 71). poetul Horia Bãdescu nu ºi-a scris încã raportul sãu Dumnezeu!/ Lumea e-a ta,/ ia-o!/ Într-o bunã zi vei fi Ardenta iniþiere eroticã sau trãirea freneticã, cãtre Dumnezeu. Cele trei volume ale antologiei se pregãtit,/ într-o bunã zi vei fi tot atât de bogat/ precum prezentã sub al doilea strat al palimpsestului din lirica constituie într-o carte palimpsest, în care descoperim, un grãunte de pulbere” (vol. 3, p. 92). În aceastã sa, dezvãluie ipostaze diferite ºi inedite ale feminitãþii: rând pe rând, marile teme ale creaþiei poetului, manierã, poetul se elibereazã de orice opreliºti, se o fatã, fecioarã, o iubitã, o prinþesã, Annabel Lee, universul sãu strãbãtut de spaime existenþiale, de apropie de divinitate prin iubire, perceputã ca farmec, Dulcinea, dacã eul poetic e Don Quijote, o iubitã obsesii metafizice, de sacralitate angelicã, iar apoi, izbãvire ºi suferinþã, la fel cum se apropie de moarte, nordicã sau sudicã, o femeie sau Femeia, poezia, strat dupã strat, vârstele lirice ale creaþiei, perceptibile de altfel: „O dimineaþã ducea ea/ între mâini,/ o marea, cerul, toamna, oraºul, vântul, îngerii, ploaia, ºi la nivel stilistico-lexical, dar ºi al versificaþiei luminã izvorâtã din sine,/ toate elementele naturii care sunt erotizate ºi conferã sau prozodiei. Pentru cã în antologie, balada, un surâs de copil/ într-o un cadru intim desfãºurãrii trãirilor ºi gesturilor ritual- sonetul ºi ronsetul stau cu demnitate alãturi lacrimã;/ o dimineaþã erotice, ale creãrii femeii din lut, gesturi intrate la de poemele în vers liber, unele de o frumuseþe ducea ea/ între mâini,/ un moment dat în competiþie cu Marele Creator: inefabilã, expresionistã, altele de o profunzime în lumina ochilor/ ei/ viaþa „Dintr-o bucatã de lut/ mâna mea îþi poate desprinde/ ºi reflexivitate aproape gnomicã: „Erai locuitor/ ta/ în miradoarele abisului” conturul, cãci mâinile mele îºi amintesc./ Însã al tãcerii,/ dar tãcerea nu te mai/ locuia,/ Lui/ ce-ºi vor fi amintit mâinile Lui/ vorbeai,/ dar cuvântul/ nu-þi mai vorbea,/ trãiai,/ plãsmuindu-te?” (vol. 1, p. 61). Toate dar viaþa nu-ºi mai avea/ în tine sãlaº./ Unde? ºoaptele, cuvintele de dor, atingerile Când? Cum?/ Ziua de mâine/ n-are memorie” cele mai caste au reverberaþii profunde (vol. 3, p. 64). în inima ºi sângele marelui îndrãgostit: Volumele antologiei recent publicate „Pui un deget tu,/ pui o fãrâmã din fragila completeazã panoplia de ideatice eresuri, alcãtuire/ ºi trâmbiþa ei trezeºte din pornind de la Cuvântul demiurgic ºi creaþia liricã, somn/ primordiala reptilã.” Astfel, trupul la timpul etern ºi umbrele sale („Sã nu aºtepþi este supus iarãºi ispitei ºi pãcatului niciodatã,/ mâinele/ nu-i de aºteptat:/ originar, perceput ca o „fugã a sângelui/ dintotdeauna credincios/ te urmeazã./ Sã vezi, la spre rãdãcini imemoriale,/ e un strigãt ce bun?/ Orbii ºi-au aprins/ felinarul,/ veghetorii/ al oaselor/ cãtre marea câmpie” (vol. 1, de lumina din ei locuiþi/ aºezaþi sunt/ la cãpãtâiul p. 60). zilei ce vine./ Nu privi,/ ascultã:/ dinaintea ta merge/ (vol. 3, p. 119). Cuplul tãcerea” (vol. 3, p. 127), pânã la Erosul care învãluie reitereazã perechea primordialã, cuplul adamic dupã emeia este atât de tânãrã, sãlbaticã, tandrã, ca o hlamidã princiarã creaþia ziditoare a poetului. În izgonirea din paradis, dar edenul pierdut se poate potolitã ºi sfidãtoare, o tânãrã fiarã sau aceste volume, selecþia autorului relevã o temã care reface prin iubire, fãrã însã a uita vreo clipã „un mãceº locuit de lunã”, iubita, trudita se aflã camuflatã în sacralitate ºi thanatic, erosul care efemeritatea fiinþei, trãitoare în miradoarele abisului mea,F neasemuita, trista mea, draga mea, câmpia îl izbãveºte pe om, oferindu-i o clipã de eternitate, ºi bogatã cât „un grãunte de pulbere”. Prin puterea mea, mereu alãturi în lumina oricãrui anotimp. acel sentiment reprezentat aici în triplã ipostazã: magicã a sentimentului de iubire, putem vorbi în Propice iubirii este toamna, luna octombrie, cea care ardenta iniþiere eroticã sau trãirea freneticã, erosul cazul poetului Horia Bãdescu de o cosmicizare aureºte pãdurea ºi grãdina, cea care dã cerului tãria perceput ca izbãvire a fiinþei, iar în a treia ipostazã a erosului, care devine un centrum mundi, iar în albastrului pur, absolut, pe mãsura iubirii frenetic erosul dobândeºte profunde aspecte thanatice. jurul sãu se rotesc astrele, luna ºi soarele, timpul, trãite de eul poetic, luna care coboarã edenul pe În viziunea poetului, iubirea este o forþã cosmicã, anotimpurile, plantele ºi pãsãrile, toate vieþuitoarele pãmânt, atât în planul teluric, cât ºi în cel erotic; singura capabilã, cum spunea Dante, sã miºte sori menite a-l servi pe om, dar numai dacã este octombrie, luna împlinirii în eros, timpul care s-a oprit, ºi stele sau sã cristalizeze, „operaþia spiritului care îndrãgostit ºi poate trece uºor peste vrajbele inerente clipa cât o eternitate, iubirea înfãºuratã în aur: „Nu vei descoperã din tot ce i se înfãþiºeazã noi perfecþiuni unei relaþii: „Ne-am învrãjbit destul, de-acum e timpul/ înceta sã iubeºti,/ la capãtul fiecãrei/ iubiri/ doar iubire ale fiinþei iubite” (Stendhal). Fiinþele îndrãgostite sã-ngãduim iubirii un rãgaz;/ o viaþã se întinde pânã se aflã;/ aºa cum la capãtul vieþii/ se aflã doar viaþã/ aleargã întreaga viaþã spre cãutarea jumãtãþii care azi,/ vânat ºi vânãtor urmându-ºi schimbul./ Rãmâi ºi numai moarte/ la capãtul morþii/ ºi doar memorie/ sã le ofere sentimentul de plinãtate, de eternitate, alãturea, trudita mea,/ sã sprijinim cu umãrul povara!/ la sfârºitul memoriei/ ºi doar uitare aºteaptã/ de a atinge soarele cu picioarele ºi luna cu mâna, Nu înapoi îºi zãmisleºte vara/ iubirea noastrã de fãrãsfârºitul uitãrii” (vol. 3, p. 160). Femeia iubitã sentimentul cã timpul s-a oprit. Iatã ce mãrturisire tãcere grea./ Sã-ncetinim cumplita vânãtoare/ prin este muza inspiratoare, dar ºi complementarã actului cutremurãtoare face un cãlugãr în cartea lui Nikos încâlcitul vorbei rumeguº./ Ca douã fiare cãutând creator, deoarece poetul foloseºte cel mai adesea Kazantzakis Raport cãtre El Greco: „Viaþa întreagã culcuº/ în blana celeilalte sub ninsoare,/ înfometaþi pluralul noi, ºi nu întotdeauna într-o formulã de fusesem rãstignit, dar în noaptea aceea am înviat. de biata noastrã humã,/ nu mai simþim cum timpul reverenþã, ci tocmai pentru a arãta cã în laboratorul Dar mai e ceva, un lucru teribil, partea care, cred eu, ne sugrumã” (vol. 2, p. 104). creaþiei sunt douã persoane, un el ºi o ea: „Ne facem constituie pãcatul ºi de aceea te-am adus în chilia cuib ca pasãrea din cer/ ºi ne iubim, carne vroind mea, sã mã lãmureºti: am simþit pentru întâia oarã ãruirea iubirii, devotamentul, sacrificarea pre carne;” sau: „ºi doar cuvântul ne rãmâne fiu/ cã Dumnezeu era lângã mine, venea cu braþele oricãrui confort se face mereu în favoarea celui pierdut sã-i dea conturul viu”, ori: „Luminã deschise. (...) Oh, citisem înainte în scripturã, dar femeii iubite, sentimentul este nelimitat, blândã, lume întomnatã/ floarea de ghimpe înflorind erau numai vorbe, pentru prima oarã în viaþa mea o sãrbãtoareD a fiinþei, în consonanþã cu jocul inumanã, lipsitã de bucurie, am înþeles cât e de bun anotimpurilor, cu sãrbãtorile sfinte, cu sentimentul târziu/ ºi botul lunii care ne mai latrã/ ºi trupul nostru ºi cât de mult îl iubeºte pe om ºi cã din milã pentru cã timpul e o apã care ni se scurge printre degete: care mai e viu” (vol. 1, p. 205).

e aceea, ultimul capitol este cel intitulat „Rostul arheic” (Eminescu pe Walt Whitman drept poetul naþional al Statelor Unite. Acesta este chiar rostul ºi canonul literar românesc), cheia întregii cãrþi. Regretabil cã în arheic al lui Eminescu în cultura românã, cum argumenteazã ºi Adrian Dinu acest rãzboi mediatic s-au lãsat angrenaþi ºi critici de prestigiu, precum Rachieru. De altfel, pânã ºi cei care contestã centralitatea canonicã eminescianã NicolaeD Manolescu, sau, ºi mai rãu, un eminescolog de talia lui Petru Creþia, recunosc cã aceasta existã, chit cã lanseazã iluzia cã arheitatea eminescianã ar contrazicându-ºi truda remarcabilã pe tãrâmul eminescologiei. Este eronatã teza putea fi înlocuitã radical, într-o reformulare a canonului („bãtãlie canonicã”!), cu cã sintagma de poet naþional nu-i decât o invenþie româneascã, datoratã lui G. un alt geniu reprezentativ, de pildã – Mircea Cãrtãrescu, precum se strãduieºte Cãlinescu, prin capitolul din Istoria literaturii române de la origini pânã în prezent. sã revoluþioneze canonul Nicolae Manolescu în Istoria criticã a literaturii române. G. Cãlinescu nu a preluat sintagma nici din necrologul lui Iacob Negruzzi, cum De aici ºi credinþa cã faptul ar putea fi impus opiniei publice printr-o „nobelizare” se crede, ci de la Eminescu însuºi, care o foloseºte privitor la Shakespeare, a lui Mircea Cãrtãrescu, nobelizare ce eºueazã de ani buni ºi pe care o regretãm în chiar spiritul canonului literar occidental. Centralitatea canonicã a unui geniu ºi noi. Din pãcate, în pofida enormului sãu talent, Mircea Cãrtãrescu, chiar cu este însãºi condiþia existenþei canonului literar laic occidental, cum argumenteazã Nobelul câºtigat, nu s-ar putea impune în locul lui Eminescu, fiindcã este imposibil Harold Bloom, cel citit deformat la noi, Shakespeare fiind, în viziunea savantului ºi vreau sã cred cã nici autorul Levantului nu-ºi imagineazã cã, la rându-i, american, chiar centrul iradiant al canonului literar occidental, fiecare popor, la ar fi mai mult decât o „pãrticicã” din arheitatea eminescianã. rându-i, având câte un ales, cum a spus-o Tudor Vianu în cartea dedicatã lui Cititorul exigent s-ar putea întreba de ce a fost nevoie ca Adrian Dinu Rachieru Eminescu. Iar aceastã alegere s-a impus cu o evidenþã covârºitoare primului sã-ºi încheie cartea cu o Addenda, sub titlul Încã puþinã eminescologie. În fapt, mare critic român din secolul al XIX-lea, Titu Maiorescu, nu doar ca simplã nu e vorba de o micã „umpluturã”, ci de o rotunjire a mesajului „canonic”, textul opþiune a lui, ci ca expresie a sentimentului public general, perpetuat pânã astãzi. având rostul unui epilog. O vedem asta prin ceea ce semnaleazã autorul: Centralitatea canonicã s-a exprimat nu numai în literatura românã ºi prin sintagma apariþia ediþiei critice a volumului Poesii, în comentariul excepþional al lui poet naþional. Mihai Cimpoi atrãgea atenþia cã Fritz Martini, marele istoric literar german (1972), a atribuit lui Goethe aceeaºi formulã, ba numindu-l ºi „educator Nicolae Georgescu ºi care constituie însãºi Cartea canonicã a poeziei româneºti, naþional”, iar teoreticianul canonului, Harold Bloom, consacrã, din raþiuni similare, restituitã ca voinþã auctorialã a lui Eminescu. 18 Anul V Nr. 7 (44) Iulie 2014 Curtea de la Argeº

Cãrþi ºi autori Cãrþile interioare Cristina ªTEFAN u ceva timp în urmã sã se întrebe dacã nu cumva rãsfrângerea universului de ºah. Dar, ceea ce se prefigureazã interesant (iulie 2012), vorbeam în ºtiinþifico-tehnologic ºi mediatic asupra culturii poate este tocmai faptul cã la acest spectacol ideatic este revistã despre discuþiile avea ºi efecte benefice” (p. 180). invitat în mod implicit sã participe ºi cititorul, care a doiC profesori universitari, unul Dezbãtând cum vor afecta ºtiinþa ºi tehnologia îºi poate verifica intuiþiile, dar cãruia, cu fin umor, specializat în logicã filosoficã – viitorul culturilor, „fie în sensul unei progresive i se sugereazã sã nu se pronunþe despre cãrþile pe LF, iar altul în filosofia modernã dezintegrãri a lor, fie al unei elaborãri de noi forme care nu le-a citit. În acest sens, atenþionarea este – FM. Ei argumentau ºi culturale” (p. 181), Filosoful îl invocã pe Jean fãcutã prin trimitere la o carte a lui Pierre Bayard contraargumentau cu instrumentele disciplinei lor Ladriére, care arãta cã ºtiinþa ºi tehnologia pot fi atât despre cum sã vorbim referitor la cãrþile pe asupra problemelor implicate de teologia icoanei subsisteme în ansamblul cultural, cât ºi sisteme de care nu le-am citit. Se întâmplã ca „Persoanele (Vasile Tonoiu, Laudã Icoanei, Editura Academiei sine stãtãtoare cu o autonomie care sã le permitã cultivate – comenteazã Bayard, parcã spre a mãguli Române, Bucureºti, 2011). chiar sã se opunã culturii. Etnologul susþine cã cohorta cititorilor grãbiþi de azi ºi mai cu seamã a Acum (Vaslie Tonoiu, Mereu cu omul, mereu „istoria ºi hermeneutica întreprinse de Mircea Eliade non-cititorilor lipsiþi de inhibiþii – ºtiu cã mai înainte cu filosofia, Editura Academiei Române, Bucureºti, al nostru (!) mi se par de neînlocuit” (p. 183). de toate cultura este o problemã de orientare. 2013) întâlnim alþi doi interlocutori: filosoful (F) Cultivat e cel ce ºtie sã-ºi gãseascã repere ºi etnologul (E), antrenaþi într-un dialog privind emarc într-uun în ansamblul cãrþilor” (p. 9). deconstrucþia filosofiei prin etnologie, De la René mod aparte ºi Girard la Jean Ladriére, în prima parte, ºi În o trimitere fãcutã ºa se face cã structura apare mai compania lui Michel Henry în a doua parte. la „BlagaR al nostru”, despre relevantã decât conþinutul, iar cine Premisele acceptate ca punct de pornire sunt care ni se spune cã se a surprins termenii care alcãtuiesc cã etnologul este preocupat „mereu cu omul”, apleacã reflexiv asupra relaþiileA de bazã se aflã pe calea cea bunã iar filosoful are în atenþie „mereu filosofia”. Pentru unor concepte-imagini, a interpretãrilor. Mai mult, „o carte este mai cã problematica umanului, cât ºi a filosofiei, concepte mai apropiate puþin o carte ºi mai mult ansamblul de situaþii este inepuizabilã, cei doi reflecteazã asupra unei de empiric ºi intuitiv, care de discurs în care ea circulã ºi se modificã. scheme explicative împrumutatã de la René Girard, fac posibilã o înþelegere ªi atunci, nu cartea este în discuþie, ci ceea experimentând consecinþele unei deconstruiri a profundã a unor aspecte ce a devenit în spaþiul critic în care ea intervine metafizicii prin etnologie. Putem afla astfel despre privind cunoaºterea ºi nu înceteazã sã se transforme” (p. 10). analiza logosului lui Heraclit ºi a logosului la existenþei, pe care Citind o carte, parcurgem, în fapt, un drum evanghelistul Ioan, apoi despre discursurile conceptele ºtiinþifice, spre noi înºine. Citind, realizãm o „traversare epistemologice ale lui Foucault (în care relaþiile aride ºi abstracte, nu ne-o a cãrþilor” spre care venim cu un filtru propriu de putere dau seama de funcþionarea câmpurilor permit. Aceste concepte de înþelesuri, reprezentãri, valori. Astfel, epistemologice, iar corpul este captiv într-un sistem sunt mai aproape de simþul apelând la noþiunea lui Bayard, construim de aservire, în mãsura în care e tratat ca forþã de comun decât de rigoarea muncã), despre Esenþa omului la Heidegger, despre ºtiinþificã, dar au meritul de ceea ce s-ar numi „cartea interioarã”, adicã deschiderile antropologice în filosofia lui Blaga, a putea fi premisele unei reprezentãri asupra lumii, „ansamblul de reprezentãri culturale, colective sau pentru ca mai apoi sã revenim la tema finitudinii. care sã valideze subiectul cunoscãtor în toatã individuale, care se interpun între cititor ºi orice nouã Problematica dispariþiei omului (ca subiect de interes plenitudinea sa umanã. scriere ºi care îi modeleazã lectura” (p. 11). în cunoaºtere), dizolvatã prin etnologie, ar trebui sã Mai departe, observã Vasile Tonoiu, este demn Înþelegem cã fiecare cititor poate dezvolta o ne îngrijoreze? Este oare posibilã o filosofie creºtinã? sã reþinem „ideea lui Blaga cã ºtiinþa nu e structuratã potenþialã interpretare originalã a unei cãrþi pânã Pentru a cãuta rãspunsul la aceastã ultimã întrebare numai de categoriile cunoºtinþei, prin care se acolo încât este posibil ca „un autor sã nu se este invocatã ideea filosofului belgian Jean Ladriére: organizeazã datele simþurilor, oarecum în felul arãtat recunoascã în ce spun alþii despre cartea lui” (p. 11). „Dacã – spune Ladriére – existã numai manifestare, de criticismul kantian sau oricare alt criticism derivat, Cu speranþa cã acest fapt nu se va întâmpla în cazul nu ºi prezenþã absolutã, atunci credinþa nu poate ci ºi de o garniturã de categorii mai adânci, mai cãrþii de faþã, rãmâne deschisã invitaþia la lecturã. fi decât o descifrare de semne” (p. 107). secrete, de naturã stilisticã” (p. 197). Mai mult, pentru viitor, putem activa un tip În Compania lui Michel Henry aflãm despre Viaþa Încercând sã înþeleg structura narativã a lucrãrii, de atenþie expectativã plinã de curiozitate, pentru transcendentalã, Logosul grec versus Cuvântul am asumat la un moment dat ipoteza conform cãreia cã, la un moment dat, filosoful ne mãrturiseºte: Ioanic, Trup-Întrupare/Corp, ªtiinþã-Tehnicã-Barbarie. ne aflãm în faþa unui joc de strategie, de exemplu, „Aº vrea, dacã m-or ajuta ºi mi-or ajunge puterile, Dezvoltarea ºtiinþificã ºi tehnicã „tinde sã controleze a unei partide de ºah, în care filosoful deschide cu sã întreprind un studiu istoric ºi sistematic privind, societatea în ansamblu”, pânã la a crea o adevãratã piesele albe problematica filosofiei antropocentrice, comparativ, Logosul grecilor, pe autori ºi ºcoli, lume inumanã. Chiar „asistãm la afirmarea brutalã a iar etnologul îi rãspunde deconstruind cu armele Cuvântul ioanic în diverse traduceri ºi interpretãri unui învãþãmânt care nesocoteºte tot mai mult cultura conceptuale ale omului de ºtiinþã. teologice ale Evangheliei lui Ioan, Logosul-Cuvânt sinelui, a sensibilitãþii, a caracterelor…” (p. 179). Apoi, am evaluat ipostaza unui jucãtor abil, care în ceea ce Moreschini numeºte filosofie patristicã, Dar, observã acad. Vasile Tonoiu, „Michel Henry uitã se poziþioneazã alternativ la ambele capete ale tablei în general la scriitorii creºtini” (p. 189).

bsenþa fiinþei iubite aduce tristeþe ºi moarte în inima eului poetic iar conotaþiile fiecãrui simbol devin emblematice, de o surprinzãtoare originalitate, îndrãgostit, nimic nu mai are sens pe lume, însãºi luna octombrie, cea ca un joc de copii: pur, inocent, candid ºi solemn în acelaºi timp, gesturi fãrã nicio aducãtoare de iubire, devine pustie, pierzându-ºi farmecul ºi esenþa, urmã de teatralitate, dar încãrcate de sacralitate: „În cãuºul mâinii sale/ ne þine/ ducândA implicit la sfârºitul unei lumi: „Vine iar octombrie la vamã;/ Doamne, ia-ne lumina,/ precum noi/ amintirea ei/ în candela palmelor noastre/ o ducem./ Dacã ºi pe noi în seamã!/ În pustia numai de pustie,/ lasã, Doamne, rãsuflarea vie!/ cineva ar sufla,/ oare care dintre ele/ s-ar stinge?” (vol. 3, p. 177). Iubirea este Cã-i de trupu-i goliºtea din mânã,/ rana ei de rana mea se-amânã,/ gura mea o dulce pedeapsã, în viziunea poetului Horia Bãdescu, mai mare decât mândria, de gura ei ºi-aminte,/ carnea mea de carnea-i e fierbinte./ Doar arsura stã sã mã trufia sau uitarea: „Am vrut sã iubesc/ ºi am fost iubit;/ pedeapsa pentru trufia cuprindã,/ setea îmi îngheaþã în oglindã,/ zilele îmi sunt tot mai strãine;/ lumea iubirii/ e iubirea” (vol. 2, p. 59). moare-ncet ºi moare-n mine” (vol. 1, p. 70). Uneori, în ipostaza rãzvrãtitului, eul liric protesteazã vehement împotriva cinului monahal, cel care ar interzice iubirea onfesiunea liricã dobândeºte pe alocuri aspecte tragice, thanatice, mai carnalã, pãcãtoasã, dar care aduce atâta bucurie în inima îndrãgostitului: „cãci ales atunci când se referã la ruptura inerentã a cuplului prin moarte, preþ al burþii noastre înfoiatã/ plãtim cu visul visului în turmã/ ºi nu vã iert; am fost unde femeia iubitã, în ipostazã de Isis, continuã sã iubeascã ºi dincolo nãscut sã fiu/ ce sunt; nu stârvul îngropat de viu” (vol. 2, p. 95). Unicitatea femeii de Cmoarte: „Ce vei face de voi pleca înaintea ta?/ am întrebat-o./ ªi m-a luat de iubite este revelatã în poemele unde eul poetic este regele, David ori Solomon, iar mânã ºi a zis:/ Lasã-mã sã-þi învãþ tiparul fãpturii!/ Când vei fi iarbã,/ cu buzele motivaþia devine fireascã ºi esenþializatã: „Pe ea am iubit-o,/ cãci dintre toate,/ ea îþi voi gãsi/ urma trupului;/ goalã ºi fãrã ruºine,/ întinsã voi sta pe pãmânt/ ºi sânii singurã mi-a spus,/ cu pântecul ei luminându-mã:/ O, rege,/ ºi moartea se naºte/ mei îþi vor cãuta mâinile,/ ºi carnea mea tãria cãrnii tale,/ ºi ulciorul coapselor din pântecul unei femei!” (vol. 2, p. 65). Sufletul–pereche, cel care reface unitatea mele, fântâna vieþii,/ ºi mã voi umple de fiinþa ta!” Prin cuvinte puþine, fãrã androginã, este al bãrbatului în cazul acesta: „Ce poþi cunoaºte – mi-a zis –/ dacã podoabe inutile, mesajul liric ajunge direct la lector; Horia Bãdescu ºtie din mâna ta doar carnea mea/ o ºtie ºi gura ta numai/ rãsuflarea/ ºi auzul tãu numai/ învãþãturile clasicilor latini cã Non multa, sed multum; ne spune cã iubirea vorbele/ ºi cugetul tãu numai/ faptele/ ºi ochii tãi doar/ floarea întunecãrii mele?/ ºi moartea sunt îngemãnate, cã fiinþa umanã este efemerã, cã timpul este ªi am luat-o în braþe/ ºi am iubit-o/ ºi am auzit-o strigând numele Domnului/ implacabil, cã frumuseþea lumii este eternã, ca ºi a poeziei, de altfel. Ideile ºi i-am spus: Mai departe decât aceasta/ este numai moartea/ ºi pe aceea nu o acestea ne sunt dãruite fie prin vers clasic, în balade, sonete sau ronsete, pot/ cunoaºte!” (vol. 2, p. 60). Iubirea dobândeºte în poezia lui Horia Bãdescu o fie în vers alb, unde ritmul interior palpitã viu, ca o inimã ce bate mereu. valoare gnoseologicã, de cunoaºtere a lumii, dar mai ales a sinelui care luptã prin Critica literarã s-a aplecat, cum era ºi firesc, asupra poeziei lui Horia Bãdescu, iubire împotriva morþii, eul liric identificându-se osmotic cu fiinþa iubitã: „Dar ochii urmãrind aspectele referitoare la imanenþa tragicului în creaþia sa (Ioan Adam), mei/ cu vãzul tãu vãd,/ gura mea/ cu glasul tãu vorbeºte,/ picioarele mele/ cu la viziunea depresivã, spaima existenþialã ºi obsesia metafizicã (Petru Poantã), pasul tãu umblã,/ viaþa mea/ cu viaþa ta/ se þine împotriva morþii” (vol. 2, p. 64). sacrul de coeziune, silogismul, autenticele exaltãri (Ioan Holban), dar noi am Alteori, eul liric îndrãgostit trãieºte acut sentimentul scurgerii ireversibile a înlãturat pielea îngerului ºi am privit în miezul problematicii creaþiei sale, pentru timpului, mistuit de spaima cã e prea târziu: „E târziu, cu fiece zi mai târziu/ ºi cã: „Acum, deci, rãmân aceste trei: credinþa, nãdejdea ºi dragostea; dar cea n-am apucat încã sã-þi spun!/ Te iubesc/ ºi n-am apucat încã sã-þi spun!” (vol. 1, mai mare dintre ele este dragostea”, dupã cum ne-a spus Apostolul Pavel p. 58). Cuvintele poetului sunt simple, fireºti, gesturile au valoarea unor ritualuri, (Întâia epistolã cãtre corinteni, 13; 13). Anul V Nr. 7 (44) Iulie 2014 19 Curtea de la Argeº

Cãrþi ºi autori Un roman psihologic ºi modern Ion C. ªTEFAN xistã cãrþi la modã, care trec cu steagul Iatã cã Nora Iuga are curajul sã analizeze vestitei prozatoare ar fi datã gloriei fluturând, tot mai departe, alãturi de pudic, aproape fãrã reþinere, acest caz aparte, de dorinþa lui de a se afirma alte volume, care apar ºi se pierd în neant, exprimându-ºi pãrerea cã toþi oamenii sunt cu sprijinul ei ºi de a ajunge la fãrãE ca cineva sã-ºi mai aducã aminte de ele. egali în simþãmintele lor – îndeosebi în iubire. glorie ? Nu se spune aºa ceva, Din prima categorie face parte ºi cartea dar ne lasã sã subînþelegem! Norei Iuga Sexagenara ºi tânãrul, publicatã onþinutul cãrþii este Apoi, tot o abordare aparte în seria Top Zece + a Editurii Polirom, Iaºi, mai complex decât în mi se pare analiza în paralel a 2012. Interesul pentru scrierile Norei Iuga este apariþiile anterioare ale naratoarei cu prietena ei Terry – atât de mare, încât nu am reuºit sã-mi procur autoarei,C surprinzãtor derutant: una moralã, cealaltã glorioasã prin orice mijloace. la timp romanul ei, citindu-l abia acum, nu este vorba de-o iubire Relatarea modernã, trecând alternativ de la persoana la un an de la apariþie. trupeascã, ci doar de-o seducþie întâi la a treia (ea despre ea), oferã cãrþii o notã în Dezavantajul timpului s-a transformat, prin puterea cuvintelor. Anna, plus, determinând cititorul s-o perceapã în dublu plan, în cele din urmã, într-un avantaj, în sensul cã naratoarea la persoana întâi, îºi alãturi de lipsa dialogului, trecut mereu în exprimarea mi-am început lectura într-un fel avertizat de deruleazã prin faþa „ochilor verzi” indirectã, precum ºi atitudinea pasivã, dar sugestivã, cronicile pe care le scriseserã alþii despre acest amintirile din tinereþe, pentru a a „ochilor verzi” – fãcând parcã parte din decorul volum. Este vorba despre o scriere psihologicã, demonstra ce suflet sensibil are, ei afectiv, un reper necesar pentru a-ºi dezvãlui finã ºi cu multe subtilitãþi, inteligent conceputã ce viaþã bogat afectivã a trãit gândurile. ºi plinã de înþelepciune. ºi cum ºtie ea sã iubeascã – Într-adevãr, e vorba de-un roman cu totul aparte, Voiam acum sã descopãr mai mult decât se motive pentru care ar putea modelul cãruia ar trebui sã fie urmat de cât mai mulþi scrisese anterior despre aceastã carte, cum ar fi iubitã ºi acum, dar altfel. dintre cei care aspirã la gloria literarã. fi titlul antitetic, derutant, când afli cã o femeie Demonstraþia este atât de Inspiratã din izvoarele culturii europene, scriitoare în vârstã s-a îndrãgostit cu atâta pasiune de convingãtoare pentru mine, ca simplu cititor, încât cu multiple valenþe informative ºi raportându-se la un bãrbat cu peste 30 de ani mai tânãr decât ea. mã întreb de ce purtãtorul acelor ochi verzi, tãcut ultimele noutãþi narative, Nora Iuga ne convinge Astfel de evenimente sentimentale se mai întâmplã ºi aproape nedescris, o umbrã ascultãtoare, pe deplin, cu acest prilej transmiþându-i întreaga uneori, dar, de obicei, invers: bãrbatul vârstnic dar insistentã, n-o înþelege ºi nu-i rãspunde la admiraþie. se îndrãgosteºte de-o tânãrã scriitoare. sentimente? Explicaþia prezenþei tânãrului în casa Scriitori cu condei de diplomat Crina BOCªAN ea mai recentã lucrare a lui Corneliu Lupeº, clipã parcurgerea bipolarã a fenomenului înscris pe Acestora li se alãturã familia intitulatã Scriitori – diplomaþi, diplomaþi – coperta volumului, autorul rãmânând martorul neutru, Virgil Ierunca – Monica scriitori (Editura Oscar Print, 2013), nu cel care consemneazã – se vrea – obiectiv, extrãgând Lovinescu, care, având solicitãri trebuieC sã ne surprindã, având în vedere cã informaþia din diferite surse, care, evident, nu au putut pentru studii, odatã ajunºi în vest preocupãrile anterioare ale domniei sale îl fi nici imparþiale ºi nici egal de bogate, dar autentice. au promovat imaginea þãrii la legitimaserã drept cronicar al memoriei locurilor Urmãtorul capitol, cel mai extins, este dedicat posturi de radio clandestine, mai estompate de timp: Itinerare memorialistice diplomaþilor consacraþi, titlul însã menþioneazã abitir decât diplomaþii angajaþi ai bucureºtene (2003), Memorie literarã bucureºteanã diplomaþi consacraþi-toleraþi, argumentându-se pentru regimului, care urmau calea dictatã de partidul unic. (2005), Flacãrã a verbului românesc (2007) fiecare dintre cele 50 de persoane prin ce contribuþii Mult mai târziu, acestora li s-a alãturat Paul Goma, ºi ªoaptele urbei – Bucureºtii în 7 zile (2011). s-a fãcut remarcatã. În prima parte se disting care, la rându-i, nu a fost ignorat de Occident. Ca ºi în cazul volumelor anterioare, titlul personalitãþi recunoscute În urmãtorul capitol, Au ºi regii hobby-urile lor, este sugestiv, el slujeºte scopului propus. mai curând prin opera Corneliu Lupeº ne surprinde din nou, de data aceasta În Prolegomene autorul dezvãluie faptul literarã decât prin fiºa prin prezenþa capetelor încoronate, îndeosebi cele cã a colaborat la revista Diplomat Club, postului, nelipsind însã ale reginelor Elisabeta ºi Maria; prin descendenþele ceea ce l-a determinat sã se apropie ºi excepþiile: Duiliu Zamfirescu, regale apusene, au avut în momente cheie influenþe sã se familiarizeze cu activitatea din spaþiul Take Ionescu, Constantin benefice pentru România. diplomaþiei. Pânã la data elaborãrii lucrãrii Argetoianu, Anton Bibescu, Consecinþele diplomatice ale celei de a doua (2010), în bibliografia de specialitate I.G. Duca, Nicolae Titulescu, conflagraþii mondiale. Între rãzboi ºi revoluþie este autohtonã se poate semnala doar Dicþionarul Marcu Beza, Gheorghe penultimul capitol. Aºa cum se defineºte prin titlu, diplomaþiei (1979), în care, în ciuda unor Tãttãrãscu º.a. În cea de-a este vorba de aspecte care nu sunt strãine celor abordãri diplomatice, nu figurau diplomaþii doua parte sunt prezentaþi de vârsta autorului sau de cea a pãrinþilor noºtri, (persoanele), ci fenomenul in extenso, cu diplomaþi de carierã cu uneori ºi a urmaºilor. În prim-plan, cronologic, abordãri acordate sistemului politic respectiv. preocupãri literare, evident întâlnim personalitãþi culturale recunoscute, din Corneliu Lupeº evidenþiazã dubla ipostazã mai mult sau mai puþin rândul cãrora s-au remarcat Simion Stoilow, Iorgu a unor diplomaþi de carierã, cãrora le alãturã reuºite, dar ºi scriitori care Iordan, Mihai Ralea, Tudor Vianu, Grigore C. Moisil, nume ce s-au impus prin rolul jucat ca au îmbrãþiºat vremelnic Mihai Beniuc, George Macovescu, acesta din urmã, ambasadori culturali. Aºadar, pânã la ºi cariera diplomaticã. poate singurul care a fost mai degrabã diplomat personajele tratate biobibliografic (evident, De pildã, pe Lucian Blaga decât literat, aºa cum autorul nu ezitã sã accentueze. succint), autorul aruncã o privire generalã unii îl preþuiesc ºi sub acest Cât despre ceilalþi, performanþa a fost ºi a rãmas spre germenii acestui fenomen autohton, din care aspect (Nicolae Mareº), alþii contestându-i meritele în cea profesionalã. nu lipsesc Nicolaus Olahus, Miron Costin, Nicolae diplomaþie, în balanþã cu cele literare. În acest caz, se iplomaþii care au urmat, formaþi în URSS, Milescu, Gabriel Bethlem, Dimitrie Cantemir, Samuel pare cã autorul nu a optat pentru portretul poetului- apoi ºi în þarã, au fost instruiþi sã promoveze Micu, Gh. ªincai, Petru Maior, Ion Budai Deleanu, filosof, ceea ce e firesc, dat fiind profilul lucrãrii. iar din secolul al XIX-lea sunt menþionaþi: Ion Ghica, linia partidului unic; autorul remarcã C.Negri, Mihail Kogãlniceanu, Vasile Alecsandri, printreD aceºtia personalitãþi incontestabile, care se n capitol mai spinos al acestui itinerar Nicolae Bãlcescu, Vasile Boerescu, Alexandru diplomatic, defel comod, pare a fi cel detaºeazã, de pildã, Mircea Maliþa – prin valoarea Odobescu, Titu Maiorescu, Nicolae Petraºcu º.a. dedicat scriitorilor de a cãror numire nu ar culturalã, sau Corneliu Mãnescu – prin performanþe fi fostU strãin Ion Antonescu, cu intenþia de a-i feri de strict diplomatice. n prim pas în ineditul dicþionarului de care rãzboi ºi, mai cu seamã, de consecinþele respective. Ultimul capitol prezintã postrevoluþionarii, cãrora se face vorbire este capitolul Femeie – Dintre aceºtia autorul nu-i omite pe Mircea Eliade, li s-a alãturat grupul de intelectuali, din rândul cãrora numele tãu este diplomaþie, unde autorul Eugen Ionescu, Emil Cioran, pe fraþii Alexandru ºi îi citãm pe Al. Paleologu, Dan Hãulicã, Adrian demonstreazãU bibliografic cã Elena Bibescu, Elena George Ciorãnescu, Vintilã Horia, Constantin Dohotaru, Mihai Zamfir, Caius Traian Dragomir, Horia Vãcãrescu, Anna de Noailles ºi Martha Bibescu Gheorghiu (Virgil Gheorghiu), Neagu Djuvara, ªtefan Bãdescu, Maria ªipoº, Theodor Baconski ºi mulþi alþii. au fãcut un fel diferit de diplomaþie, atât prin operã, Baciu etc. Mulþi au fost vânaþi de regimul de dupã Corneliu Lupeº îºi încheie lucrarea cu un capitol fie muzicalã sau literarã, cât ºi prin promovarea þãrii rãzboi ºi au fost în imposibilitatea de a se întoarce în intitulat Nici diplomaþi, nici scriitori – de þarã de baºtinã, prin anturajul strãinilor care le cãlcau þarã. Dupã mai multe decenii, datoritã performanþelor promotori, prezentând personalitãþi ce au promovat pragul saloanelor literar-muzicale, cei mai mulþi literare, au fost invitaþi sã revinã, fie ºi ca oaspeþi. Cei România peste hotare, prin performanþe literare, fiind personalitãþi de anvergurã europeanã. mai mulþi au refuzat oferta, pentru a nu da satisfacþie artistice, sportive, uneori cu mai mult succes Corneliu Lupeº are meritul de a nu pãrãsi nicio unui regim care izolase România de Vestul Europei. la publicul larg decât profesioniºtii în materie.

20 Anul V Nr. 7 (44) Iulie 2014 Curtea de la Argeº

La curtea epigramei Epigrama. Pornind de la origini Elis RÂPEANU n zilele noastre, se poate perioadã, ea îºi pãstreazã exprimarea simplã ºi cuprinse în ANTOLOGIA GREACÃ. considera cã, alãturi de naturalã, fiind departe de spiritul rafinat care implicã De la greci, epigrama a fost preluatã de romani, poezie, epigrama este galanterie sau ridiculizare. Printre cei mai vechi vestiþi prin stilul lor lapidar. Au excelat în acest gen speciaÎ literarã cu cea mai mare scriitori cãrora li se atribuie epigrame se numãrã, restrâns, fãrã sã creeze forme noi, Catullus (84-54 înflorire, chiar dacã rebuturile alãturi de Arhiloh, Pisandru din Rodos (secolul VII î.Hr.), cel care a cântat-o pe Lesbia, Caton (94-46 circulã nestingherite, fenomen î.Hr.), apoi Alceu ºi Sapho, Hiparc, fiul lui Pisistrate, î.Hr.), Varon (82-37 î.Hr.), Petronius (sec. I) – autorul prezent ºi în domeniul surorii ei cel care a lãsat pe monumentele presãrate pe romanului Satyricon ºi considerat arbitrul eleganþei (poezia), cu nereuºite publicate drumurile Aticei inscripþii cu sfaturi pentru drumeþi, în Roma plinã de bogãþie ºi desfrâu a secolului I. în volume simandicoase ºi, nu de puþine ori, lãudate. precum „Aceasta este amintirea pe care v-o lasã Acest produs umoristic a devenit un fenomen cultural, Hiparc: nu vã înºelaþi prietenul!” La aceºtia se adaugã el care a dat strãlucire epigramei latine a pãtruns în toate mediile sociale, se consumã cu Anacreon, cântãreþul vinului ºi al iubirii, dar ºi al fixând statutul literar definitiv al acestei rapiditate, oferind câºtig etic ºi plãcere esteticã. Cine fiinþelor neînsemnate (animale mici, insecte). specii literare, a fost Marcus Valerius nu e încântat citind/auzind epigrame precum Talentul Odatã cu „migrarea” epigramei de pe piatrã MartialisC (? 40-104 d.Hr). De altfel, pe nedrept, vostru-n adevãr/ S-a mãrginit numai la pãr,/ Dar (sau alte materiale dure) pe pergament, forma ei Lessing îi ignorã pe greci ºi-l considerã pe Marþial toatã strãlucirea mea/ Nu stã-n chelie, ci sub ea! se extinde ºi, în întreaga ei istorie, va suferi lungiri drept iniþiatorul adevãratei epigrame. În atacurile sale, (Topîrceanu, parodiindu-l pe Cincinat); Unui poet ºi reveniri la forma consacratã – scurtã ºi concisã. Marþial se conduce dupã principiul rãmas pânã astãzi netalentat pletos – Gãsesc cã prea se-ngâmfã el/ O contribuþie deosebitã în evoluþia acestei specii valabil: Parcere personis, dicere de vitiis (dicton care Cu pãru-i arhiabundent:/ Alecsandri era mai chel,/ literare o are Simonide din Kios (sec. VI-V î.Hr.). figureazã pe coperta I a revistei noastre EPIGRAMA). Dar parc-avea mai mult talent! (Cincinat Pavelescu); Aceastã creaþie câºtigã mult în formã ºi conþinut, Meritul cel mai mare al acestui neîntrecut epigramist Din Craiova pân’ la Iaºi/ Se resimte lipsa sãrii/ versul e mai scurt ºi mai elegant, ideile mai elevate. al literaturii universale este faptul cã a intuit specificul Fiindcã cei mai mulþi ocnaºi/ Au ajuns la cârma El face trecerea la perioada alexandrinã (sec. III-II epigramei, structura ei spiritualã, tensiunea din þãrii (Pãstorel Teodoreanu) º.a. î.Hr), când la Alexandria înfloresc o culturã ºi interiorul ei, datã de ciocnirea dintre preambul ºi Se impune o remarcã importantã: în zilele noastre, o poezie greacã rafinate. Epigramele devin mici final, dintre aºteptare ºi rezolvarea-surprizã, adicã epigrama universalã, cu un trecut milenar, ºi-a gãsit compoziþii pline de spirit, cu un limbaj prelucrat cu dintre implicit ºi explicitul pregãtit strategic de ideea adãpost în literatura românã: ea înfloreºte numai grijã. Cele funerare abundã încã, dar, dacã pânã care e trimisã la înaintare. În cele peste 1.500 de la români (în România, R. Moldova ºi acolo unde acum aceste epigrame aveau drept scop pãstrarea, compoziþii, conflictul dintre cele douã pãrþi duce vieþuiesc cetãþeni ai noºtri), a devenit un bun spiritual sub o formã elegantã ºi concisã, a numelui ºi titlului cãtre surpriza finalã. Se remarcã modernitatea cu care þara noastrã contribuie la tezaurul cultural personajului decedat – cel mai adesea renumit structurii personajelor ce par desprinse din anecdote mondial. Ea existã ºi nu poate fi ignoratã, nici izgonitã prin avere, prin scrisul sau prin faptele de vitejie, contemporane: o galerie întreagã de tipuri ºi chipuri din istoria literaturii române. Importanþa ei impune epigramele alexandrine sunt închinate defuncþilor din Roma anticã plinã de bogãþie ºi vicii – „oraºul o scurtã trecere în revistã a apariþiei ºi a drumului de orice condiþie: naufragiaþi obscuri, oameni sãraci stãpân”, îndestulat, în care domneau, în egalã parcurs de ea pânã la noi. lipsiþi de glorie, tinere ºi copii rãpiþi de timpuriu de mãsurã, opulenþa ºi prosperitatea, precum ºi întreaga moarte. În aceste ocazii, poetul compune, într-o gamã a ticãloºiei omeneºti. Viazemski – prietenul Din istoria epigramei formã concisã, un fel de elegie în miniaturã. Când lui Puºkin – îl numea pe Marþial „biciul tâmpeniilor Cuvântul epigramã (din gr. epi = pe, graphein = a aceste elegii ajung sã exprime un sentiment delicat romane”. scrie) este mai vechi decât produsul literar pe care a ºi sincer, în câteva versuri de o cizelare perfectã, Legãtura cu Evul Mediu timpuriu o face poetul ajuns sã-l desemneze. Semnificaþia ei iniþialã a fost având în încheiere o vorbã de duh, o ironie, o sclipire creºtin, de inspiraþie pãgânã, Ausonius (sec. al inscripþie pe pietrele de mormânt, pe statui, pe scuturi spiritualã, ele se transformã în adevãrate capodopere IV-lea), care scrie epigrame cu tentã de madrigal, ºi alte arme, pe obiecte de cult destinate zeilor, dar ale genului, aºa cum sunt cele ale lui Callimah. închinate personalitãþilor oraºului Bordeaux de astãzi. ºi pe obiectele oferite persoanelor importante. Atât materialul, în general dur, cât ºi spaþiul restrâns, pigrama ajunge sã abordeze numeroase n ceea ce priveºte epigrama, e evident, încã i-au impus de la început un text cât mai scurt ºi mai alte teme. Toate micile evenimente ale vieþii de la începuturi, faptul cã ea devine un ferment concentrat. Drumul lung al afirmãrii epigramei ca îi servesc drept subiect: se scriu epigrame al literaturii prin inovaþiile ºi ingeniozitatea literaturã a început când informaþia seacã ºi rece despreE moartea unui greiere, despre albine, despre sa. ÎAstfel, Alceu este creatorul versului ºi al strofei capãtã conotaþii în diverse nuanþe ºi o formã îngrijitã, costul unui supeu, despre coaforul a cãrui pomadã alcaice, multe închinate lui Sapho, care le respinge, în care încep sã-ºi facã loc mijloacele literare face sã cadã pãrul etc. Devine moneda curentã prin rãspunzând cu strofe pline de o finã zeflemisire. (epitete, comparaþii, exclamaþii…); un pas important care se aduc laude celor puternici ºi, mai ales, Sapho, nãscutã în insula Lesbos, la Mitilene, care îl constituie apariþia inscripþiilor în versuri, acestea femeilor. Dragostea sau, mai curând, galanteria avea o ºcoalã celebrã de poezie ºi de muzicã pentru dând un plus de relief ideii exprimate, în general, furnizeazã epigramiºtilor un material inepuizabil. tinerele poete, e creatoarea strofei safice. Ausonius în distihuri. Inscripþiile capãtã, de timpuriu, nuanþe Pentru reuºita creaþiilor, autorii folosesc întregul (sau Magnus Ausonius), deºi a scris în limba latinã, aforistice, la care se adaugã, cu timpul, tonuri afective arsenal de metafore din aria iubirii, pe care e revendicat de francezi ca fiind primul lor poet. sau afectiv-ironice, chiar patetice. Deci, încã din alexandrinii le vor transmite, trecând prin elegiacii El este cel care a convertit motivul horaþian CARPE primii paºi, epigrama îºi contureazã cerinþele, romani, literaturii erotice moderne. Diversele ºcoli DIEM în CARPE ROSAM – acesta cunoscând individualizându-se stilistic prin lapidaritate, prin literare îºi lanseazã epigramele având un pronunþat o mare înflorire în literatura universalã a Renaºterii, noutatea ideii ºi a exprimãrii, ce picurã ironie ºi umor. caracter satiric, chiar maliþios. Callimah ºi Apollonios ºi nu numai. Renumitele versuri exceleazã în asaltul plin de rãutate. a început se scrie în vers epic. Primele Subliniem faptul cã, la alexandrini, apare acel Colliege, virgo, rosas,/ Dum flos novus... încercãri aparþin lui Terpandru – poet ºi element, acel infailibil specific epigramei moderne, (Culege, fecioarã, trandafirul,/ Cât timp floarea muzician grec nãscut în Lesbos, la sfârºitul spiritual, ingeniozitatea care contribuie la realizarea e proaspãtã...) secoluluiL VIII î.Hr. Sunt cunoscute, de asemenea, poantei (a ascuþimii, a înþepãturii: it. acutezza, inscripþiile apocrife ale lui Herodot, de pe trepiedul sp. agudeza, engl. pointed, biting, acuteness, fr. au conferit dictonului din Oda I a lui Horaþiu („Prinde statuii lui Apollo Ismenianul, cea de pe mormântul pointe, germ. Schärfe), acea vivacitate intelectualã clipa, bucurã-te de ziua de azi”) o semnificaþie poeticã lui Midas, citatã de Platon, ºi cele de pe sicriul lui materializatã prin idei neaºteptate, prin opoziþia ideilor adâncã, imaginea fiind întâlnitã ºi în Le Roman de Kypselos, reproduse de Pausanias. asociate în mod surprinzãtor, prin singularitatea ideii la Rose, dar, mai ales, la poeþii Renaºterii: Lorenzo Apoi, epigramele se scriu în vers elegiac, faþã de adevãrurile general acceptate, faþã de de Medici (1449-1492), Angelo Poliziano (1454- folosit de Arhiloh – unul dintre cei mai mari poeþi ai gândirea comunã, de inerþie. Galanteria furnizeazã 1494), Garcilaso de la Vega (1503-1536) – „el Antichitãþii, nãscut la Paros, la începutul secolului al epigramiºtilor subiecte inepuizabile, deschizând Petrarca Espanol”, Luis de Góngora y Argote (1561- VII-lea î.Hr. A compus elegii, imnuri, folosind iambul drumul madrigalului „dulceag”, dar ºi madrigalului 1627), Francisco de Rioja (1583-1659); cea mai mare în versuri pline de graþie, în care-ºi exprima pasiunea, epigramatic din zilele noastre. De la Leonidas din strãlucire a motivului trandafirului e datã de poetul ironia, forþa satiricã. Versul elegiac devine versul Tarent (contemporan cu Theocrit) am moºtenit francez Pierre de Ronsard (1524-1585) – „prinþul definitiv pentru aceastã specie literarã. În aceastã aproximativ 100 de epigrame pline de eleganþã, poeziei franceze”. (Va urma)

ndiscutabil, faptul cã cineva din afara sistemului ºi-a asumat povara zecilor de naraþiuni. Indicele de nume (peste 1100) ºi bibliografia selectivã prezentãrii unor aspecte din activitatea diplomaþiei române coloreazã (peste 80 de surse) sugereazã anvergura tratãrii subiectului. ariditatea informaþiei. Autorul este neutru, nu este un cronicar al Probabil cã, în faza iniþialã, Corneliu Lupeº nici nu a realizat la ce se înhamã, evenimentelorI ori faptelor, ci îi încartiruieºte pe cei care au avut ca front de care e volumul de muncã solicitat. O echipã de tineri cercetãtori ºi-ar face un titlu luptã arta diplomaþiei. ªi, din aceastã armatã numeroasã, i-a ales pe cei care de glorie, iar pentru ei ar fi un valoros tezaur de documentare dacã ar continua au mânuit condeiul. Oare e vorba de spirit de breaslã?! În sensul larg al noþiunii, investigaþiile. ne referim la faptul cã filologii se bucurã de mai mult spaþiu acordat. Textele Meritul lucrãrii, pe lângã cel strict informativ, este ºi acela de provocare pentru sunt condimentate cu subiectivismul cãruia autorul nu a putut sã i se refuze. Permanent indicã sursele de documentare, mai bogate sau mai puþin bogate, dar o lucrare in extenso, care ar urmãri sã reliefeze fenomenul. Important este faptul totdeauna verificate, uneori prezintã chiar ºi opinii diametral opuse. Stilul colocvial cã lucrarea lasã loc dezvoltãrii, ceea ce înseamnã cã este vie ºi cã trezeºte pe alocuri face ca lectura sã fie plãcutã, nu existã formulãri tip, ci, dimpotrivã, interes, cã oferã informaþiile necesare ºi-l introduce pe cititorul „banal”, aproape ne surprinde varietatea introducerii în universul personajelor, cãci cei prezenþi în indiferent faþã de istorie ºi de neam, într-o lume cãreia societatea româneascã acest dicþionar-calendar-roman foileton de fapte ºi evenimente au devenit eroii îi datoreazã mult pe plan internaþional. Anul V Nr. 7 (44) Iulie 2014 21 Curtea de la Argeº

La pas prin satul global Din tainele Tibetului (I) Ion PÃTRAªCU ând am revãzut China, în vara anului 2013, Despre budismul tibetan sunt de reþinut, pentru va fi continuatã, însã, gândul mi-a zburat ºi spre Tibet, însã numai început, câteva elemente mai deosebite. Aºa cum de un alt cãlugãr. el, pentru cã fizicul meu nu mai era în stare creºtinii au crucea ºi aceastã religie are un simbol Deºi un erudit, nici Desideri sã seC caþere pe Acoperiºul lumii. Aº fi putut face fundamental numit Chorten, care reprezintã Universul nu avea deschiderea necesarã acest lucru cu peste 45 de ani în urmã, când eram prin cele patru elemente de bazã: pãmânt, apã, faþã de alte moduri de viaþã diplomat la Ambasada României de la Beijing, dar aer, foc. Tibetanii se conduc încã dupã cele patru ºi, implicit, faþã de religia pe atunci Tibetul nu era deschis pentru vizitatorii adevãruri de bazã: existenþa este marcatã de tibetanilor, pe care o nega strãini. Mi-a rãmas, însã, curiozitatea de a cunoaºte suferinþã; suferinþa are la bazã ignoranþa; biruind aproape în întregime. Pe mai mult despre acel tãrâm încãrcat de mituri ºi ignoranþa, scapi de suferinþã; existenþa este Nirvana. el îl tulbura ideea de Vid sau legende. În procesul de documentare, nu ºtiu de Când se roagã, credincioºii învârt în mâna dreaptã Gol, ca realitate supremã, care excludea un ce, mi-am amintit de minunata colecþie de povestiri ºiragul de mãrgele sau Roata vieþii, cu credinþa Dumnezeu creator. Nu putea fi de acord cu O mie ºi una de nopþi. Desigur, cele douã povestiri cã aºa alungã duhurile rele ºi vor avea parte de reincarnarea ºi recunoaºterea copilului în care a avut nu sunt surori gemene, dar unele elemente din o reincarnare mai favorabilã. Încã un mic detaliu: loc reincarnarea, poliandria (cãsãtoria femeii cu toþi istorioarele tibetane ar putea fi asemãnãtoare cu cele femeile îºi împletesc pãrul în 118 ºuviþe, fraþii mirelui), obiceiurile funerare de ciopârþire a ale ªeherezadei. Însã, în lipsa unei naratoare de talia corespunzãtor numãrului de texte sfinte. Dar, despre corpului defunctului ºi multe altele. Pentru el era un ªeherezadei, îmi imaginez un grup de cãlugãri budiºti budismul tibetan vom afla noi amãnunte din scrierile adevãrat paradox faptul cã viaþa oricãrei gângãnii era tibetani, în robele lor portocalii, care, dupã îndelungi unor misionari europeni, veniþi în Tibet. sacrã, în timp ce Tibetul era plin de intrigi, comploturi, meditaþii ºi rugãciuni, rãmân pe jos, cu picioarele sub violenþe ºi omoruri. Acest cãlugãr venea totuºi dintr-o ei, ºi încep sã depene, rând pe rând, fapte adevãrate n episodul urmãtor, cãlugãrul narator ne Europã vesticã, unde se înrãdãcinase concepþia sau legendare din istoria ºi cultura poporului tibetan. lumineazã asupra primelor contacte dintre cã misiunea de creºtinare trebuie sã se bazeze pe Mi-am dorit sã fiu ºi eu martor mãcar la câteva, budiºtii tibetani ºi misionarii catolici europeni, sabie. Aºa procedau de aproape douã secole catolicii dacã nu la toate acele o mie ºi una Î care au poposit iberici, în Orientul Îndepãrtat ºi în America Latinã. de poveºti. Acel moment a sosit, pe Acoperiºul deci, atenþie! lumii începând ilosofia tibetanã, tradiþiile ºi concepþiile Parcã îl aud pe primul povestitor din secolul al religioase erau ºi ele conectate la arealul începând ca în basmele noastre XVIII-lea. Este de civilizaþie care gravita în jurul Chinei. ªi în româneºti: A fost odatã ca niciodatã, veacul în care Tibet,F ca ºi în China, strãinii au fost lãsaþi sã practice a fost o mare numitã Thetis, care capucinii ºi iezuiþii propria religie, doar atâta timp cât nu era afectatã a secat cu o sutã de milioane de ani îºi disputau ordinea internã localã. Atunci când misionarii strãini în urmã. Platoul golaº, arid, rece ºi creºtinarea au încercat sã forþeze renunþarea la elementele stâncos, rãmas la vedere, se aflã la Tibetului. definitorii ale religiilor locale, împãratul chinez a o altitudine medie de 4785 de metri, Apostolatul anulat edictul de toleranþã ºi i-a expulzat pe aceºtia. fiind protejat de trei lanþuri de munþi lor a fost, însã, Tibetanii, ca ºi chinezii, erau politicoºi cu strãinii, dar falnici, printre care ºi Himalaya. Este compromis de ºi suspicioºi, chiar ºi atunci când aceºtia veneau cu un tãrâm fãrã egal pe planetã. Cu neînþelegerea ºi cadouri (deºi nu erau greci!). Este elocventã povestea el mai poate fi asemãnatã, eventual, chiar contestarea marelui misionar iezuit Matteo Ricci (1552-1610), doar Bolivia, care este numitã ºi Templul Jokhang filosofiei ºi care pregãtise cadouri pentru audienþa la împãratul Tibetul Americii Latine. Datoritã Chinei. Dupã ce darurile au fost examinate de înãlþimii, acest loc este cunoscut ºi drept Acoperiºul Departamentul Ritualurilor de la Curtea imperialã, lumii sau cel de al treilea Pol al Pãmântului. Pe s-a ajuns la constatarea cã: imaginile ºi picturile harta Republicii Populare Chineze, platoul tibetan Stãpânului Cerului ºi ale unei Fecioare... nu sunt se regãseºte în douã unitãþi teritorial-administrative: de valoare... El ne oferã o pungã cu oase, care ar Regiunea Autonomã Tibet ºi Provincia Qinghai. aparþine unor nemuritori, ca ºi cum acei nemuritori ªi, de aici, poveºtile se succedã dupã voia nu ºi-ar lua cu ei ºi oasele atunci când se înalþã la naratorilor în robe portocalii. ceruri... Asemenea lucruri nu trebuie introduse în Despre tibetani se spune cã sunt cel mai palat, pentru a nu atrage nenorociri asupra noastrã. religios popor din lume. Timp de milenii, în izolare Misiunea apostolicã nu a reuºit din cauza prea multor cvasitotalã, aceºti oameni ºi-au format propriul set incompatibilitãþi între cele douã religii, însã acei de valori materiale ºi spirituale. Au avut o religie misionari, fie ei iezuiþi sau capucini, au oferit lumii anticã, poate stranie pentru omul de astãzi, sub savante a Europei unele dintre primele studii, numele de Bon/bonism, care era mai mult o tradiþie de la faþa locului, despre istoria, cultura ºi religia spiritualã, decât o învãþãturã scrisã. Credinþa lor de pe platoul tibetan. era legatã de acel ºaman care vindeca, ghicea, Iacul Tibetan În povestea urmãtoare apare ºi un element neaoº conducea ritualurile sacrificiilor umane, comunica carpatin. Povestitorul aduce vorba despre Marco Polo cu zeii, intermedia legãturile dintre oameni ºi spirite, tradiþiilor locale, în cea mai mare parte de naturã al Transilvaniei, pe nume Körösi Csoma Sándor din ghida sufletele pe celãlalt tãrâm. Din acele tradiþii religioasã. Este de reþinut, însã, numele iezuitului comuna Chiuruº (Körösi în limba maghiarã), judeþul s-au pãstrat, pânã în zilele noastre, o serie de italian Ippolito Desideri, care a petrecut cinci ani în Covasna, care, în anul 1819, a pornit pe cont propriu talismane ºi obiecte sacre: ºiragul de mãrgele; Tibet (1716-1721). El era ºi un om de ºtiinþã, care spre Orientul Îndepãrtat, pentru a afla mai multe Roata vieþii, expresie a ciclului suferinþã-renaºtere; s-a aplecat cu interes asupra doctrinelor budiste ºi despre neamul sãu de huni. S-a oprit, însã, steagul rugãciunii; pumnalul folosit la sacrificiile a realitãþilor cultural istorice din Tibet. Învãþând limba în India, unde studiazã budismul ºi limba tibetanã. umane. A existat, desigur, ºi un întemeietor al religiei tibetanã, a scris chiar un tratat despre creºtinism, Sponsorizat de englezi, el ajunge într-o mãnãstire din Bon. Acesta ar fi fost legendarul Shenrab ni-Bo, cu care credea cã va avea succes în misiunea de Lhasa. Dupã opt ani în Tibet, se întoarce la Calcutta, care a sintetizat informaþii ºi datini, formule magice creºtinare. Intenþiona sã elaboreze ºi o mare lucrare în India, unde întocmeºte prima gramaticã a limbii ºi descântece pentru a da un anumit contur religiei teologicã, prin care sã combatã budismul ºi sã tibetane, primul dicþionar tibetano-englez (30.000 de Bon. Este bine de ºtiut cã Mircea Eliade al nostru demonstreze superioritatea creºtinismului. A pãrãsit cuvinte), precum ºi lucrarea Descrierea budismului. s-a oprit ºi el asupra uneia dintre variantele mitice Lhasa cu faima (dobânditã dupã un secol ºi jumãtate) De remarcat faptul cã lucrãrile lui au precedat ale naºterii legendarului Shenrab ni-Bo. de cel mai bun cunoscãtor european al Tibetului. publicarea, în anul 1904, a volumului Il Tibet al lui Aºa de târziu, pentru cã manuscrisele sale au rãmas Ippolito Desideri, înscriindu-se, astfel, printre primii eluând firul povestirii, un alt cãlugãr uitate în biblioteca unui nobil italian pânã în anul europeni care au adus lumii informaþii despre Tibet. preciza cã budismul indian a ajuns în 1875, fiind publicate abia în anul 1904, de cãtre Este remarcabilã decizia din anul 1933 a Universitaþii Tibet prin secolul al V-lea al erei noastre. prof. Carlo Puini, sub titlul de Il Tibet (Geografia, din Tokyo de a-i acorda lui Körösi Csoma Sándor Nu Rbudismul clasic, ci o ramurã a acestuia, Storia, Religione, Costumi) secondo la Relazione rangul de Bodhisattva (echivalent cu sfântul la Mahayana, care a prins rãdãcini ºi în China. del Viaggio del P. Ippolito Desideri. creºtini), devenind, astfel, primul alb sanctificat ºi Mahayana s-a grefat pe religia localã Bon, dând integrat în panteonul religiei budiste. Moare în India naºtere la ceea ce cunoaºtem astãzi drept budism ppolito Desideri s-aa bucurat în Tibet de acces ºi este înmormântat la Darjiling. În toamna anului tibetan. Mulþi comentatori pun semnul egalitãþii între larg la cele mai importante surse cãrturãreºti 1972, pleca, tot din Chiuruº, Jakabos Odón, cu budismul tibetan ºi lamaism. Ei sunt contraziºi de budiste. A consultat Studiul Kangyur, marea gândul de a ajunge la mormântul consãteanului cei care susþin cã despre lamaism nu se poate vorbi culegereI tibetanã de texte sacre, în 108 volume, sãu. Avea un bagaj sumar, din care nu lipsea, însã, decât dupã reforma din secolul al XV-lea, când clerul precum ºi Cartea tibetanã a morþii, un adevãrat ghid un pumn de pãmânt de sub nucul de lângã casã. ºi-a pierdut poziþia teocraticã, fiind trecut la rostul lui al celor duºi. Se pare cã tibetanii sunt singurii care Jurnalul zilnic, despre locuri, oameni ºi evenimente, adevãrat, de slujitor religios, avându-l pe Dalai Lama cred cã ºtiu precis ce se întâmplã dupã moarte. de pe traseul pânã la Darjiling, a fost redactat, drept lider spiritual suprem. În traducere, numele Pentru ei, existenþa pe celãlalt tãrâm este mai alternativ, în germanã, maghiarã ºi românã, de Dalai Lama înseamnã Oceanul de înþelepciune. importantã decât cea pãmânteanã. Povestea însã publicat numai în limba maghiarã. 22 Anul V Nr. 7 (44) Iulie 2014 Curtea de la Argeº

Orizont SF Leonida Neamþu,

Mircea OPRIÞà sau jocul de-aa anticipaþia ãscut la 26 august necdotice sunt ºi rezolvãrile subiectelor ca personaj). Astfel, realul se insoliteazã, imaginarul 1934 în localitatea implicate în ozenologie. În Rãpirea lui se relativizeazã. Soroca, Basarabia, Marlow, martorii africani ai unei apariþii Dispariþii enigmatice, capcane temporale, funcþii autorulN ºi-a fãcut cursurile de Aobiect zburãtor neidentificat trateazã telepatice manifestate la om sau în regnul animal, ºcolare la Viºeu ºi Sighet, ºi ei fenomenul cu o placidã nepãsare: toate acestea reprezintã motive generice în jurul absolvind în 1953 secþia de „Locul unde botul avionului a izbit stânca e marcat cãrora autorul nu oboseºte sã-ºi întindã þesãtura limba rusã a Facultãþii de Filologie de la Universitatea de o scobiturã neînsemnatã; alãturi, o zdreanþã de aventuri superficiale, cu încãrcãturã comicã ºi din Cluj. Debutul sãu revuistic s-a produs în sângerie, ca o floare speriatã – e tot ce a mai rãmas neaºteptate rãsturnãri de situaþii. O nuvelã mai Almanahul literar (viitoarea revistã clujeanã Steaua) din creierul unuia dintre piloþi. Se zice cã, totuºi, veche, Întoarcerea focului (1964), þine de specia SF-ului juvenil, închipuind cu umor ºi fantezie cu poemul Torentul înfrânt. A fost angajat imediat în a existat un supravieþuitor. Se zice. La unsprezece poeticã excursia montanã a unui grup de adolescenþi redacþia Stelei, participând, ca urmare, ºi la boema fãrã câteva minute muezinul de pe minaretul Stelei disponibili pentru misterele ºi magia lumii. Ei vor literarã a tinereþii sale. Dupã douã plachete de Daurite observã un disc argintiu care trecea în mare fi rãsplãtiþi de un spectacol paleoastronautic în aer versuri, Cântecul constelaþiei (1960) ºi Ochii (1962), vitezã, aproape razant cu orizontul. Muezinul îl salutã liber, prefigurat, pentru uzul viitorimii, pe un ecran s-a dedicat romanelor poliþiste ºi de aventuri, devenit cu un rãcnet mare. La unsprezece ºi câteva minute de energie necunoscutã, înzestratã cu memorie. un prozator prolific, cu incontestabil succes la public. patru contrabandiºti ce poposiserã în mica oazã Filtrat prin imaginaþia uºor inflamabilã a naratorului, Câteva dintre cele peste 30 de cãrþi ale sale Al-Ajall îºi întrerupserã jocul de cãrþi pentru a urmãri, fenomenul necunoscut primeºte aura poeziei, sunt: Toporul de argint (1964), Febrã de origine cu bãrbãteascã nepãsare, evoluþia, pe deasupra iar sugestiile sale aduc la întâlnire, ca într-un cerc necunoscutã (1967), Terra-Orr (1969), Jurnalul palmierilor înalþi, a unui al miºcãrii eterne, trecutul oficial al misiunii Scorbowsky, cele patru caiete ºi obiect ciudat: un fel de disc; îndepãrtat cu viitorul contrajurnalul (1971), Comoara locotenentului Balica la un moment dat, strania copleºitor: (1975), La Goulue danseazã cu Chocolat (1979). apariþie se înclinã ºi din ea „În faþa ochilor noºtri Dincolo de aspectele detectivistice ale romanelor curse ceva, ai fi zis cã e balaurul refãcea imagini sale, Leonida Neamþu s-a specializat în crearea de o farfurie prea plinã. Apoi, vechi, înregistrate cu multe contexte amuzant-sugestive, lucru valabil ºi pentru colorându-se intens, se secole în urmã. În ce anticipaþia sa. Culegerea de prozã scurtã Blondul topi, iar bãrbaþii, fãrã sã mãsurã aceastã înregistrare era exact cronologicã nu împotriva umbrei sale (1973) conþine scurte povestiri comenteze evenimentul, ºtiu, cãci în ºirul de imagini, construite pe o dispoziþie ludicã, datoritã cãreia revenirã la cãrþi.” clare ºi mai puþin clare, se SF-ul soft al autorului evolueazã adesea pânã Când obiectul bizar intercala la un moment dat dincolo de limita unde se mai poate lua în serios. suscitã, totuºi, interes, ca peisajul, foarte distinct, al Temele genului se învãluie în ironie jucãuºã, în finalul jocului cu dublúri unui oraº modern, cu coºuri încredinþându-se unor personaje fundamental comice, umane din nuvela Blondul de fabrici, blocuri înalte, lipsite de consistenþã, niºte subþiri caricaturi. Autorul împotriva umbrei sale, antene, pentru ca imediat agreeazã improvizaþia lejerã, farsa, gestul absurd. rezolvarea e tot în spiritul comicului de anecdotã: sã urmeze un alt peisaj, mai mult decât straniu ºi Amuzându-se, îi amuzã pe alþii, iar exerciþiul acesta „Discul, fiindcã un disc era, plana încet ºi fãrã care nu aparþinea în mod evident timpurilor noastre: de scurtcircuitare a gravitãþii conduce spre anecdotic. zgomot. Probabil tot oraºul îl observa, însã cine ºtie! undeva în munþi, printr-o trecãtoare, se scurgea Anecdote sunt multe dintre schiþele volumului, Pãmântenii pot fi atât de neatenþi! Schimbându-ºi o mare masã de oameni, o armatã, ºiruri lungi de ca la Corneliu Omescu din aceeaºi generaþie, sau neîncetat coloritul – ºi acum ºtiu cã acesta era luptãtori cãlãri ºi pedeºtri. Într-o fracþiune de secundã la Radu Honga dintre autorii mai tineri, însã prinse un sistem de semnalizare – discul venea încet chiar ni s-a pãrut cã vedem niºte animale, cai sau într-un mai rafinat sistem de strategii ale scrisului cãtre noi. catâri, trãgând greu o instalaþie ciudatã, pare-se niºte ºi de alibiuri. În O ipotezã absurdã, doi „înþelepþi” ai – Bãtrâne, i-am zis vechiului meu inamic, adã scãri pe roþi, folosite în vechime la asaltul cetãþilor. Universului discutã sceptic, de la nivelul imortalitãþii pentru orice eventualitate pâine ºi sare. La care, e neaºteptate, marele ecran de luminã lor nepãsãtoare, despre ºansele vieþii pe Pãmânt: Blondul adãugã: aproape se stinse. Culori cu totul „– Am înregistrat ºi eu fenomenul, veni rãspunsul – ªi douã bâte mari, sã le avem la-ndemânã, neobiºnuite pentru ochii noºtri pâlpâirã lui Barr, dupã vreo douã milioane de ani. Ce pãrere tot pentru orice eventualitate...” la intervale,P ca aurora borealã. Credeam cã ai despre Picãturile Verticale ce miºunã cam peste neobiºnuitul spectacol se terminase, dar ne înºelam. tot pe Sekka? ovestirea amintitã, care ocupã ºi spaþiul cel Încet se nãscu o nouã imagine, extrem de clarã, – Un fenomen inexplicabil, deocamdatã, rãspunse mai amplu din volum, evitã orice registru ºi care durã câteva secunde. Vãzurãm o stranie Nemuritorul de pe Baurus. Ai bãgat de seamã grav în favoarea celui ludic, dintr-o constelaþie de stele duble, o constelaþie cum nu cã aceste Picãturi Verticale se adunã deseori „irepresibilãP pornire spre parodie ºi joc, spre existã pe harta cerului nostru ºi care ne duse cu pe niºte Picãturi Orizontale, mult mai mari, cu bufoniada terifiantã ºi spre zeflemeaua flegmaticã”. gândul la adâncimile necunoscute ale Cosmosului… care traverseazã suprafaþa fluidã dintre continente? Observaþia era fãcutã de Cornel Robu în articolul Constelaþia pãru cã se îndepãrteazã ºi în clipa – Oh, da, suspinã Barr, cam obosit, dupã vreo Structuri narative în SF, publicat în Tribuna (1988). urmãtoare, cutremurãtor de clar, vãzurãm o formã douã hepoclioane. ªi adãugã: Tocmai urmãresc trei ªi tot acolo apare, ca tehnicã agreatã de povestitor, prelungã, strãlucitoare, înaintând cu o vitezã, pare-se, neînchipuit de mare.” Picãturi Verticale ascunse într-o Picãturã Lungã, „amalgamarea imaginarului cu realul” pentru efectele În anticipaþiile produse printre multe alte scrieri ce strãbate spaþiul dintre planeta Sekka ºi satelitul bufone pe care procedeul le poate produce. Astfel, de consum popular, Leonida Neamþu penduleazã Barra... numele lui Ion Hobana, anagramat în Ion Bohanu, între natura sa intimã, aceea a unui poet, ºi un – Tragi cumva concluzia cã pe planeta aia se atribuie unui personaj cu gesturi copiate dupã comportament ironic, de persiflare lejerã a temelor, amãrâtã ar fi posibilã vreo formã de viaþã? original. Nu e scutit nici colaboratorul belgian al celui cu care spiritul modern ºi maturitatea blazatã – O ipotezã absurdã, comunicã, dupã dintâi la o cunoscutã carte pe tematicã ozenistã, sunt tentate sã trateze ceea ce odinioarã stârnea un interval, Nemuritorul Barr.” Julien Weverbergh (devenit Serge Legusstaverberg emoþie înfioratã.

ovestea cea mai penetrantã pentru opinia publicã mondialã este cea de la începutul veacului trecut. Astfel, în lucrarea Adevãrata faþã a Lhasei, ziaristul a alpinistului austriac Heinrich Harrer, cuprinsã în volumul sãu ªapte britanic Edmund Candler scria, în anul 1904: Din punct de vedere al structurilor ani în Tibet, publicat în anul 1952. Impresioneazã tirajul de peste 60 politice ºi al practicilor religioase, oamenii se aflã încã în Evul Mediu... guvernarea de Pmilioane de exemplare ºi cele 30 de limbi în care a fost tradusã lucrarea. este de tip feudal, în care cãlugãrii lama sunt stãpâni supremi, iar þãranii sunt Filmul, cu acelaºi nume, în care rolul principal este jucat de Brad Pitt, este ºerbii lor. La rândul sãu, tibetologul american Melvyn Goldstein scria în lucrarea o ilustrare palpitantã a experienþelor trãite de Heinrich Harrer în cei ºapte ani O istorie a Tibetului modern, 1913-1951, cã religia ºi mãnãstirile sunt cãtuºe petrecuþi printre tibetani. Au fost ºapte ani în preajma lui Dalai Lama, cãruia grele pentru progresul social al Tibetului. Acestea sunt realitãþi tibetane ale acelor i-a devenit ºi dascãl. Ne putem închipui cã, la revederea acestui film, cãlugãrul timpuri, care îºi gãsesc o amplã reflectare ºi în numeroasele lucrãri publicate de nostru narator a avut o strângere de inimã, amintindu-ºi cum Armata Popularã franþuzoaica Alexandra David-Neel (1868-1969), ziaristã, scriitoare, exploratoare. de Eliberare a Chinei a preluat Tibetul în anii '50 ai secolului trecut. Lui îi sunt Ea a fost prima femeie din Occident care a pãtruns în oraºul interzis Lhasa ºi încã proaspete în memorie ºi actele reprobabile ale Gãrzilor roºii din anii tot prima care a primit o audienþã la Dalai Lama. Convertindu-se la budism, ea Revoluþiei Culturale. În ambele situaþii, au fost numeroase victime, pierderi a mers în Tibet nu pentru a-i creºtina pe tibetani, ci pentru a-i cunoaºte mai bine, materiale ºi spirituale irecuperabile. Aceea era, probabil, vama pe care tibetanii personal, ºi a-i face cunoscuþi lumii întregi. ªi a fãcut acest lucru din plin. Prin o plãteau pentru trecerea lor din societatea sclavagistã în contemporaneitate. lucrãrile sale, autoarea a întãrit imaginea Tibetului ca loc sacru, arãtând însã Da, un sistem sclavagist, iobãgist, despre care relatau unii cãlãtori strãini clar cã acesta este un tãrâm real, cu oameni adevãraþi. (Va urma) Anul V Nr. 7 (44) Iulie 2014 23 Curtea de la Argeº

Ars longa... Corneliu Drãgan-TTârgoviºte orneliu Drãgan- sãu asupra mâinii ºi a penelului, din Târgoviºte a cãror înfrãþitã trudã se aleg pânze atât s-aa nãscut la de minunate. Singur cu pânza fecioarã, 3 mCartie 1956, la Bucureºti. Corneliu Drãgan a ºtiut s-oo facã mai A absolvit Facultatea de frumoasã, mai sprinþarã, mai vaporoasã, Instalaþii, la Bucureºti transformând-oo în picturã. (Ion Coja) (1981), a urmat cursuri libere de picturã cu Horea mbinând procedeul acuarelei uscate Cucerzan ºi de desen cu cu acela al acuarelei umede (printre Iorgos Iliopolos. Între 1981 ustensilele de care se foloseºte, multe ºi 1991 publicã graficã conÎfecþionate de el, ca, de pildã, pensulele satiricã în Urzica, Albina, ultrafine, ºevaletul improvizat dintr-uun Flacãra Rebus, benzi trepied pentru aparate de fotografiat ºi desenate în Revista o planºetã de lemn, paleta alcãtuitã din Cutezãtorilor. Din 1990 mai multe funduri de cutii de bere etc., se dedicã picturii, se numãrã ºi uscãtorul pãrãsind meseria de inginer. Este unul dintre fondatorii ziarului Glasul Cetãþii, de pãr, cu ajutorul cãruia din Târgoviºte, unde se ocupã o vreme de partea graficã. Cãlãtorie de studii controleazã gradul de în Germania (2007), colaborare cu galerii din Germania ºi Franþa, participare umiditate al hârtiei în la expoziþii interne ºi internaþionale, personale sau de grup, de acuarelã sau de anumite porþiuni ale graficã satiricã. Membru al Societãþii de Acuarelã din Birmingham (2013), premii acesteia ºi în anumite momente ale lucrului propriu-zzis), cãutând în permanenþã sã obþinã prin experimente proprii tonuri cromatice nemaiîntâlnite sau rar întâlnite, însufleþind imaginea citadinã prin implementarea frecventã ºi extrem de sugestivã a prezenþei umane, dar excelând ºi în privinþa naturii statice ºi a portretului, Corneliu Drãgan-TTârgoviºte ambiþioneazã sã (re)impunã acuarela ca operã de sine stãtãtoare. În acest demers, el pleacã de la observaþia potrivit cãreia foarte mulþi artiºti contemporani, fie ei pictori sau sculptori, apeleazã la acuarelã doar în stadii intermediare ale realizãrii unei lucrãri finale, care urmeazã a fi ori o picturã pe pânzã, ori o sculpturã în lemn, piatrã, metal etc. Din aceastã cauzã, acuarela este tratatã, în mod nedrept, ca fiind o creaþie-iinstrument, cam de mâna a doua, care prea rar ajunge sã fie înrãmatã ºi expusã pe simeze. Aºa se prezintã situaþia la noi, pentru cã în alte locuri pictura în culori de apã se bucurã de un prestigiu ºi de un interes în rândul iubitorilor de artã cu totul remarcabile. Spre astfel de zone ºi-aa îndreptat mai nou atenþia ºi Corneliu Drãgan-TTârgoviºte. ªi nu fãrã folos, ci, dimpotrivã, obþinând recunoaºteri aº spune nesperate, directe ºi indirecte, din partea celor în þarã ºi strãinãtate. Picturã bisericeascã. Are lucrãri în colecþii particulare mai rafinaþi cunoscãtori în materie. Printre acestea aº aminti recenta primire în ºi de stat din România, Israel, Franþa, Germania, Turcia, Spania, Federaþia rândurile Societãþii de Acuarelã din Birmingham, un fel de club exclusivist care Rusã, Statele Unite, Elveþia, Cehia, Belgia, Olanda, Brazilia, Mexic, China, numãrã în total 81 de membri, dintre care doar 12 sunt din afara Marii Britanii, ºi Marea Britanie. acceptarea ca expozant la Bienala Internaþionalã de Acuarelã Shanghai Zhujiajiao din 2012 (3.000 de aspiranþi, numai 90 de admiºi, proveniþi din 60 de þãri). orneliu Drãgan-TTârgoviºte deseneazã dinainte de a picta ºi pictura sa (Corneliu Ostahie) este ea însãºi dovada cã linia simplã a desenului ºi atât de elocventã în absenþa Informaþii suplimentare, pe site-uul personal, la culoCrii a debordat pe http://www.corneliudragan-ttargoviste.ro/index.htm. ºevalet, în compoziþii mai ales peisagistice, cele mai multe „dupã naturã”, naturã cu care Corneliu Drãgan-TTârgoviºte nu a ezitat sã se confrunte autoritar ºi stãpân pe uneltele sale: linia ºi culoarea. Cãci acesta este sentimentul dominant pe care þi-ll prilejuiesc tablourile lui, sentimentul cã este deplin stãpân în atelierul Numãr ilustrat cu acuarele de Corneliu Drãgan-TTârgoviºte Semneazã în acest numãr Horia BÃDESCU – scriitor, Cluj-NNapoca Marian NENCESCU – scriitor, Bucureºti Cristian COCEA – scriitor ºi ezoterist, Piteºti Theodor CODREANU – scriitor, Huºi Terezia FILIP – prof. univ., Baia Mare Maria VAIDA – profesor, Cluj-NNapoca Gabriela DUMITRESCU – bibliograf, Bucureºti Cristina ªTEFAN – profesor, Bucureºti Paul RADOVICI – prof. univ., Bucureºti Ion C. ªTEFAN – scriitor, Bucureºti PS Virgil BERCEA – episcop al Oradei Crina BOCªAN – scriitor, Bucureºti Claudia VOICULESCU – scriitor, Bucureºti Elis RÂPEANU – scriitor, Bucureºti Valeriu RÂPEANU – scriitor, Bucureºti Ion PÃTRAªCU – diplomat, Bucureºti Gheorghe VLAD – profesor, Roºiorii de Vede Mircea OPRIÞà – scriitor, Cluj-NNapoca 24 Anul V Nr. 7 (44) Iulie 2014 24 pag. - 5 lei