Scrisul Românesc Nr. 6 (82) ♦ iunie 2010 1 Scrisul SR Serie nouă Anul VIII Nr. 6 (82) 2010 Românesc Revistă de cultură fondată la Craiova, în 1927, serie nouă, din ianuarie 2003

Florea FIRAN

Tudor Arghezi – 130

a 130 de ani de la naşterea lui limbă românească. De la debutul publi- Arghezi, un portret spiritual cistic şi poetic din „Liga ortodoxă“ a lui Lîn sinteză ni se pare cel mai Macedonski (25–30 iulie 1896) şi până la potrivit omagiu adus celui „mai mare poet debutul editorial cu volumul Cuvinte potri- român de la Eminescu încoace“. În intenţia vite, din 1927, se înregistrează o perioadă noastră, editorialul din numărul pe mai neobişnuit de lungă în biografia artistică al revistei Scrisul Românesc urma să fie a unui scriitor de valoarea lui Arghezi. consacrat lui Arghezi, dar s-a întâmplat Reţinerea şi discreţia, ca şi în cazul deru- ca Festivalul Internaţional „Shakespeare“, lării amintirilor, şi-au spus iarăşi cuvântul, ediţia a VII-a, să aibă loc în aceeaşi perioa- poetul nu s-a grăbit către glorie, deşi se dă. Ne-a încercat însă un regret văzând cum pare că a intuit-o. Tudor Arghezi Tudor evenimentul privind aniversarea „marelui Cu acest prim volum, ce însumează o Alpha“ s-a aflat prea puţin în atenţia presei sută de poeme, Arghezi intră în conştiinţa literare româneşti, dacă nu chiar „trecută contemporanilor, noutatea şi originalitatea cu vederea“. Despre marii creatori putem versului stârnind însă ecouri dintre cele scrie şi vorbi oricând, dar în anumite mai controversate în rândul criticii lite- Corneliu Baba – momente – ca spre exemplu aniversări sau rare. Generaţiei mai vârstnice, surprinsă comemorări – readucerea lor în actualitate, nepregătită pentru receptarea sensului, cu prin noi lecturi şi interpretări, se impune mai totul nou şi original, al creaţiei argheziene, Tudor Arghezi ne-a adus poezia monumentală şi grea a zborului mult ca oricând. i se va opune alta mai tânără care tocmai sufletesc către lumină, a angelicului fulgerător şi melancolic, a tristeţii Aventură spirituală a secolului al se afirma – Mihai Ralea, G. Călinescu, mortale, dar turburate de neliniştea năzuinţii, a singurătăţii astrale, dar XX-lea, cum avea să consemneze cândva Pompiliu Constantinescu, Tudor Vianu, extatice, fără eminesciana sugestie etică a tragediei omului superior. Miron Radu Paraschivescu, Tudor Arghezi Şerban Cioculescu – recunoscând în G. CĂLINESCU desemnează o personalitate de primă Arghezi un „nou Eminescu“. mărime a culturii româneşti, cu o activita- Debutul editorial al lui Arghezi se pro- te literară diversă ca funcţie şi modalitate duce în plină efervescenţă creatoare încât, Poezie artistică, prodigioasă şi mereu înnoitoare, în perioada interbelică, scriitorul exercită începând cu primele sale încercări literare o influenţă cu adevărat covârşitoare asupra din ultimul deceniu al secolului al XIX- literaturii române. Tot acum îi apare şi lea şi până în vara lui 1967, când pulsul şi volumul de versuri Flori de mucigai care, Edward Foster Tudor Arghezi Proză condeiul au încetat pentru totdeauna. alături de Cuvinte potrivite, anunţa, cu Doina Pologea Carmen Firan De-a lungul a şapte decenii, Arghezi temei, un nou poet de valoare şi origina- Gordon Walmsley Riri Margareta Panduru s-a impus ca poet şi pamfletar virulent, litate. În această perioadă, Arghezi se va Marian Victor Buciu prozator de talent şi dramaturg interesant, afirma şi în proză cu volumele Icoane pe Ion Buzera publicist şi gazetar de excepţie, traducător lemn şi Poarta neagră (1930) care includ Cecilia Căpăţînă original, realizând o operă uriaşă şi tulbu- scene din viaţa monahală şi din umbra zi- Adrian Cioroianu rătoare, o adevărată sinteză de creaţie şi durilor închisorii. Continuare în pagina 3 Mihai Ene Ovidiu Ghidirmic Ioan Lascu Florin Rogneanu Eseu Constantin M. Popa Adrian Sângeorzan Toma Hirth Carte eveniment: Gabriel Coşoveanu – p. 4 invitatul lui Zeus despre Constantin M. Popa p. 31 Monica Spiridon – Apărarea şi ilustrarea spirtului critic p. 5 Irina Mavrodin – Să nu ne uităm poeţii p. 7 Dumitru Radu Popa – Martin – 70 p. 15

Teatru: Ion Parhon – Gala vedetelor p. 26 Craiova veche de Lucian Irimescu Evenimente 2 Nr. 6 (82) ♦ iunie 2010 Scrisul Românesc culturale Sumar

Florea Firan, Tudor Arghezi − 130 ...... pp. 1, 3 Cl. Miloicovici, Scrisul Românesc – Lansări de carte ...... p. 2 Gabriel Coşoveanu, Cu îngerii scrisului printre dorinţele scriitorilor ...... p. 4 Scrisul Românesc Tudor Arghezi, Amintiri olteneşti; Bine te-am găsit, Cărbuneşti ...... p. 4 Revistă de cultură Monica Spiridon, Apărarea şi ilustrarea Tema: Viitorul Cărţii spiritului critic ...... p. 5 Fondată la Craiova, în 1927, Ovidiu Ghidirmic, Ordinea şi ierarhia ..... Serie nouă (din ianuarie 2003) ...... p. 6 Craiova, 25–26 octombrie 2010 Constantin M. Popa, Miracolul plurivalent Membră A.R.I.E.L. al luminii ...... p. 6 Irina Mavrodin, Să nu ne uităm poeţii ... p. 7 Adrian Cioroianu, Este de imaginat o Scrisul Românesc Apare sub egida NATO fără Turcia? ...... p. 7 Fundaţia – Revista Scrisul Românesc Ion Buzera, Fragmente ...... p. 8 Lansări de carte în parteneriat cu „Gazeta de Sud“ Doina Pologea, Poeme ...... p. 8 şi Primăria Municipiului Craiova Marian Victor Buciu, „A avea“ şi „a fi “ în a mai toate oraşele, şi Drobeta Turnu îngrijită de George Sorescu. grai şi trai oltenesc ...... p. 9 CSeverin organizează în fi ecare an o După cuvântul de deschidere al direc- REDACŢIA Ioan Lascu, Cum poţi deveni stângist… p. 10 serie de manifestări cultural-artistice sub toare, Raluca Graf, manifestarea a continu- Mihai Ene, Instinctualitate şi nevroză în genericul Zilele Severinului. La ediţia din at cu o prezentare făcută de Florea Firan proza lui Ion Vinea ...... p. 11 Redactor-şef: Ion Maria, Poeme ...... p. 11 acest an, a XVIII-a, Scrisul Românesc privind Scriitorul D.R. Popescu şi opera FLOREA FIRAN Toma Grigorie, Jurnalistul fără jurnal, la Editura şi Revista au fost printre invitaţii sa. Cu adăugări au venit şi ceilalţi invitaţi, ieşirea din scenă! ...... pp. 12, 13 preferaţi. Directorul editurii, Florea Firan, Dan Cristea, Gelu Negrea şi Ileana Roman. Secretar general de redacţie: Sorana Georgescu-Gorjan, Mituri şi sim- redactori ai celor două instituţii, cola- Despre Florea Firan a vorbit Mircea Pospai GABRIEL COŞOVEANU boluri la Constantin Brâncuşi (II) ...... p. 13 boratori de marcă ai acestora, între care subliniind contribuţiile istoricului literar cu Dan Ionescu, Despre mesaj, în altă lumină academicianul Dumitru Radu Redactori: ...... p. 14 Popescu, scriitorul Mircea Petrişor Militaru, Un buildingsroman bine FLORENTINA ANGHEL Pospai, directorul Studioului IRINA CUCU inversat ...... p. 14 teritorial de radio „Oltenia“, COSMIN DRAGOSTE Dumitru Radu Popa, Martin 70: Bene poeta Liliana Hinoveanu au Merenti...... p. 15 MIHAI ENE fost invitaţii Primăriei şi ai Edward Foster, Speranţa iarăşi spulberată DAN IONESCU ...... p. 15 Bibliotecii Judeţene „I.G. Roberto Bolaño, Scriitorul şi opera sa ... Bibicescu“. Acestora li s-au Redactori asociaţi: adăugat: criticul literar Dan ...... p. 16 FELICIA BURDESCU Cristea, directorul revistei Carmen Firan, Repetiţia unui sfârşit amâ- RĂZVAN HOTĂRANU nat ...... p. 17 „Luceafărul de dimineaţă“, Gordon Walmsley, Poeme ...... p. 17 Gelu Negrea, redactor-şef al MONICA JOIŢA Riri Margareta Panduru, Eroarea lui publicaţiei amintite, precum şi ION PARHON Raluca Graf, Florea Firan, Dumitru Radu Popescu şi Mircea Pospai George Vancouver şi urmarea ei ...... p. 18 scriitori locali – Ileana Roman, FLORIN ROGNEANU Deyan Ranko Brashich, PIGS nu pot zbu- Viorel Mirea, Florian Copcea ş.a. volumul dedicat lui Tudor Arghezi, dar şi GABRIELA RUSU-PĂSĂRIN ra ...... p. 18 Principalii organizatori au fost scriito- activitatea de editor şi redactor-şef al revis- Adrian Sângeorzan, Poezia în criză? ... p. 19 rul Viorel Mirea şi directoarea bibliotecii, tei Scrisul Românesc – serie nouă. În pos- Colegiul redacţional: Anca Moldoveanu, Condiţia intelectuală a ADRIAN CIOROIANU poeziei lui Ion Barbu ...... p. 19 Raluca Graf, manifestările având loc în tura de moderator, Florea Firan nu a pierdut prima parte a zilei la Biblioteca Judeţeană, ocazia de a aduce la cunoştinţă publicului ANDREI CODRESCU Felicia Burdescu, „Memoria lui Shake- IRINA MAVRODIN speare“ – J. L. Borges ...... p. 20 în cea de-a doua la Palatul Culturii „Teodor severinean istoricul Editurii şi al Revistei Ionel Buşe, O fi losofi e a reprezentării ... p. 21 Costescu“. „Scrisul Românesc“, moment care s-a în- EUGEN NEGRICI Ştefan Vlăduţescu, Actualitatea interviului În prezenţa unui numeros public – pro- cheiat cu oferirea de reviste tuturor parti- NICOLAE PANEA ...... p. 22 fesori, scriitori, studenţi, elevi, bibliote- cipanţilor şi autografe acordate de cei doi DUMITRU RADU POPA Mihaela Prioteasa, Lumea utopică a lui autori ai cărţilor lansate. DUMITRU RADU POPESCU William Golding ...... p. 22 Această manifestare, în- MONICA SPIRIDON Geo Constantinescu, Juan Manuel de tr-un fel, a fost continuată INA VOINEA Prada – „Colţurile văzduhului“ ...... p. 23 la Palatul Cultural „Teodor Cosmin Dragoste, Infi nita libertate a crea- Costescu“ şi a fost condu- Corectură: torului ...... p. 23 să de către scriitorul Viorel CLAUDIA MILOICOVICI Rodica Grigore, Drumul spre castelul artei MIHAELA PRIOTEASA ...... p. 24 Mirea. Aici au mai avut loc Ileana Firan, Evenimente culturale la Paris şi alte prezentări: Documente ADRIAN BOLDIŞOR ...... p. 24 ale municipalităţii severi- Cecilia Căpăţînă, „...sub infl uenţa alcoolu- nene, vol. VI, coordonator Prezentarea artistică: lui“ ...... p. 25 Tudor Răţoi Timoc, dicţio- CRISTINA CORNELIA MARCU Nicu Vintilă, Comunicarea în adevăr ...... nar de evenimente de Florian ...... p. 25 Copcea, Revista „Luceafărul Redacţia şi Administraţia: Ion Parhon, Aplauze binemeritate la Gala Dumitru Radu Popescu şi Florea Firan, acordând autografe de dimineaţă“, prezentată de Str. C. Brâncuşi, nr. 24, Craiova, Dolj Vedetelor ...... p. 26 cari, cititori, reprezentanţi ai presei scrise Gelu Negrea, Revista „Scrisul Românesc“, Telefon: 0722753922; 0351/404.988 Ion Parhon, „Puterea obişnuinţei“ ...... şi televiziunii locale – au fost lansate vo- de Florea Firan, Revista „Forum“, de Ileana E-mail: [email protected] ...... pp. 26–27 Web: www.revistascrisulromanesc.ro Aloisia Şorop, Şi dacă Hamlet ar fi fost lumele Epistolă către Englezi, cel de-al Roman, Revista „Caligraf“, de Viorel Cont: RO03BRDE170SV21564261700 femeie? ...... p. 27 treilea volum de teatru inedit al drama- Mirea. Participanţilor li s-au prezentat şi Timotei Ursu, Hamlet pe sponci?!...... p. 28 turgului D.R. Popescu publicat de Scrisul momente artistice realizate cu participarea BRDE Agenţia Mihai Viteazul, Craiova Adrian Boldişor, Un model paideic în cul- Românesc, Tudor Arghezi. Treptele deveni- unor talente locale. tura română: Eliade – Culianu ...... p. 29 rii de Florea Firan cât şi ultimul număr al Cl. MILOICOVICI Abonamentele se pot face la sediul redacţiei. Viorel Forţan, Will for all ...... p. 29 revistei Scrisul Românesc. În Bucureşti, revista poate fi procurată şi Red., Okeanos ...... p. 30 Au mai fost prezentate de la Centrul de Difuzare a Presei, Muzeul Gabriela Rusu-Păsărin, Avatarurile bio- cărţile Oltenia, studii şi cer- Literaturii Române (Bulevardul Dacia). grafi cului ...... p. 30 cetări, poate cea mai impor- Dumitru Radu Popa, Fragilitate şi forţă .. tantă carte despre zona numită ISSN 1583-9125 ...... p. 31 „perimetrul sentimental“, Florin Rogneanu, Toma Hirth – invitatul lui Responsabilitatea opiniilor exprimate Zeus ...... p. 31 C. Brâncuşi de criticul V.G. Ion Jianu, Şi Balaci a întors spatele Ştiinţei Paleolog, ediţie trilingvă în aparţine integral autorilor...... p. 31 limbile română, engleză, fran- Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază. Carmen Firan, Teluric şi magic ...... p. 32 ceză, Marin Sorescu în docu- Tiparul: Tipografi a de Sud, Craiova, Adrian Sângeorzan, O pasăre rară ...... p. 32 mente şi scrisori inedite, ediţie str. Câmpia Islaz nr. 97A, Tel.: 0251/534.408 Eseu Scrisul Românesc Nr. 6 (82) ♦ iunie 2010 3 Continuare din pagina 1 Florea FIRAN Tudor Arghezi – 130 oarta neagră şi volumul de spaţială şi temporală a poeziei. Autorul Florilor de mucigai a avut în versuri Flori de mucigai sunt Dacă limba argheziană este „cea mai interiorul poeziei lirice – menţiona criti- Pgenerate de experienţa amară curată limbă“ de după Eminescu, ea este şi cul Şerban Cioculescu – toate corzile lirei: din închisoarea de la Văcăreşti, unde poetul de o simplitate condensată, purtătoare de gravitatea alterna cu umorul, grotescul cu a fost întemniţat împreună cu unsprezece adevăruri desfoliate şi necruţătoare, este sublimul, suavitatea cu trivialul transfigu- scriitori (între care şi Ioan Slavici) pentru expresivitatea nudă care „loveşte direct“ rat artistic. activitatea publicistică din timpul primului din motivaţii superioare. Uneori neînţe- Înnoitor fără pereche al limbajului poe- război mondial. Şi iată că replica volumu- les, alteori invidiat, de multe ori ermetic, tic românesc, continuând pe Eminescu, au- lui Fleurs du mal, a simbolismului francez, dar totdeauna revelator, Arghezi este, fără todefinindu-se „un ostenitor mut“, Arghezi ajuns la maximă revelaţie poetică prin îndoială, un fenomen în literatura noastră, afirma că „s-a străduit un timp şi o ţâră ca neobişnuit mânuitor de penel, interesant de să stoarcă vorbele de icre“, munca dârză, cunoscut ca om şi creator. lupta cu cuvântul fiind, după opinia lui, ele- Apropierea de estetica urâtului i-a mentul hotărâtor în creaţia artistică. de Niculae Gheran, vol. II, Repere critice permis poetului o schimbare dezinvoltă a Spirit neliniştit, stăpânit de setea de şi Corespondenţa (650 p.), pentru care cuvântului prin care lumea apare aşa cum real şi concret, poetul încearcă, de-a lungul distinsului cărturar i s-a acordat Premiul este, nu cum s-ar vrea, în care nimic nu e existenţei sale, să dea răspuns unor proble- Special al Uniunii Scriitorilor din România. ascuns, iertat sau diminuat ca semnificaţie me care-l frământă privind rosturile omului Cele două volume oferă o imagine cât mai şi structură, chiar dacă ea ţine de o esteti- în lume, de unde şi tendinţa către o poezie exactă asupra vieţii şi operei scriitorului de că încă neintrată, până atunci, în literatura cu implicaţii filosofice, alături de o poezie la debutul publicistic din 1896 până în 1967, română. cu pronunţat caracter social. continuând până în 1989, cu momentele şi Tablete din Ţara de Kuty (1933), În 1946, când împlinea o jumătate ecourile consemnate de publicaţiile româ- Cimitirul Buna-Vestire (1936) şi romanul de veac de activitate literară, i se acorda neşti şi străine. Lina (1942) au ca notă dominantă critica Premiul Naţional pentru Literatură, iar Volumele, numite de Arghezi Scrieri, unor moravuri; Cartea cu jucării (1931) peste un deceniu era primit membru activ alcătuite din versuri şi proze, sunt înregis- te duce în lumea copilăriei, Ochii Maicii al Academiei Române. Meritele sale lite- trate cronologic, cu o prezentare a sumarului Domnului (1934) ilustrează iubirea ma- rare i-au adus apoi Premiul de Stat pen- acestora, iar articolele sunt înregistrate ţi- ternă, iar volumul Ce-ai cu mine, vântu- tru Poezie; devine preşedinte de onoare nându-se seama de prima apariţie în presă. le? (1937) cuprinde „povestiri ale boabei al Uniunii Scriitorilor din România şi este Opera lui Tudor Arghezi a fost tradusă şi fărâmei“ în care paradisul miniatural şi sărbătorit, la 85 de ani, în calitate de poet în numeroase limbi, între tălmăcitori figu- Charles Baudelaire, nu întârzie să apară, artizanal predomină. naţional, opera fiindu-i considerată o - ex rând şi numele unor poeţi de mare presti- într-o manieră originală, proprie ascuţimii Scriitorul a întemeiat, a condus, dar presie a „inepuizabilelor virtuţi creatoare giu, precum Salvatore Quasimodo şi Rafael argheziene în Testamentul Cuvintelor po- mai ales a colaborat la o mulţime de pu- ale poporului“. Alberti. Creaţia scriitorului a putut fi astfel trivite, manieră aproape singulară în litera- blicaţii (D. Vatamaniuc înregistra în 2005 Mărţişorul – casa şi grădina frumoase- receptată la scară universală, preţuită şi tura română de până la el. peste 574 de periodice la care Arghezi a co- lor amintiri – avea să-şi primească meşte- comparată, ca valoare, cu opera unor scri- laborat), în paginile multora angajându-se rul făurar la 14 iulie 1967, când se stingea itori precum Garcia Lorca, Rilke, Claudel, în polemici de răsunet prin cunoscutele-i din viaţă şi era înmormântat cu funeralii Eluard, Eliot sau Aragon. pamflete. Depăşindu-şi vechiul său prieten, naţionale, alături de tovarăşa de viaţă, Decernarea premiului Herder, pe anul N. D. Cocea, publicist de marcă şi valo- Paraschiva Arghezi. Mărţişorul, aşezare in- 1965, de către Universitatea din Viena, ros pamfletar în epocă, Arghezi devine cel trată în legendă şi istorie literară, acum ca- este, fără îndoială, o recunoaştere a meri- mai mare şi mai virulent pamfletar român, să-muzeu, şi grădina primitoare unde s-au telor literare ale lui Arghezi şi includerea îndeosebi prin colaborările de la „Facla“, înfiripat atâtea proiecte literare reunesc în lui pentru totdeauna în rândul marilor poeţi „Seara“, „Cronica“, „Hiena“ ori „Bilete de fiecare an, la 21 mai, prieteni şi iubitori ai universali contemporani. papagal“. În coloanele ziarului „Informaţia poeziei româneşti veniţi să-şi aducă oma- În ultimul an de viaţă, Arghezi era zilei“, la rubrica Bilete de papagal, publi- giul lor celui ce a creat ca nimeni altul o propus pentru Premiul Nobel (Rosa del că, în septembrie 1943, pamfletulBaroane , lume care, trecută prin genul poetic, avea Conte era dintre susţinătorii fervenţi) dar prin care stigmatizează pe ambasadorul să renască argheziană ca definire supremă n-a fost să fie, cum n-a fost nici cu Blaga. Germaniei la Bucureşti, baronul Manfred de originalitate. Deosebirea constă în faptul că Arghezi a von Killinger, pentru care este arestat şi tri- Acţiunea de tipărire integrală a operei trecut în eternitate, în timp ce Blaga a în- mis în lagărul de la Târgu-Jiu. argheziene într-o ediţie începută în 1962 tâmpinat obstacole în acordarea unui sim- Cum se ştie, Arghezi excelează în pro- reprezintă iarăşi o recunoaştere a valorii plu aviz chiar din partea unor confraţi de za scurtă, fiind creatorul „tabletei“ şi al creaţiei sale. Dar valorificarea moştenirii breaslă. „biletului“, iar cele şase serii ale revistei literare lăsată de scriitor naţiunii române a La 130 de ani de la naştere, Arghezi ne „Bilete de papagal“, „cea mai mică foiţă de continuat printr-o serie de exegeze şi studii apare cu adevărat cel mai mare poet român, la Gutenberg încoace“ (trei sub formă de începute de cei care l-au consacrat încă de după Eminescu, critica literară având me- Tudor Arghezi şi Zaharia Stancu revistă şi trei cu rubrici speciale, în două la debutul editorial, sau imediat după ace- nirea de a-i consolida locul şi rolul în lite- Aderând la estetica urâtului, creând o ziare politice şi o revistă), îl reprezintă cel ea, drept cel mai mare poet român contem- ratura noastră. lume de infern social, Tudor Arghezi pro- mai bine. poran: Mihai Ralea, G. Călinescu, pulsează o poezie a grotescului, adâncită Publicistica lui Arghezi se regăseşte în Pompiliu Constantinescu, Şerban mai ales în Flori de mucigai, răsturnând bună parte în volumele: Manual de mo- Cioculescu, E. Lovinescu, Vladimir tipare şi norme, prejudecăţi şi refulări po- rală practică (1946), „Bilete de papagal“ Streinu, Tudor Vianu, Perpessicius, etice în drumul spre descătuşarea totală, (1946), Pagini din trecut (1955), Din drum Dumitru Vatamaniuc, Al. Bojin, Ov. (1957), Lume veche, lume nouă (1958), Crohmălniceanu, D. Micu, Al. Piru, Tablete de cronicar (I960), Cu bastonul M. Petroveanu, Nicolae Manolescu, prin Bucureşti (1961). Dacă mai adăugăm Eugen Simion, Nicolae Balotă, D. culegerea postumă Teatru (1968), în care Cesereanu, Emil Manu, Alexandru este inclusă şi comedia satirică Seringa, George, Sorin Alexandrescu ş.a. scrisă în lagărul de la Târgu-Jiu, şi ediţia Lucrările lor, de o reală valoare bibliofilă Versuri, din 1959, avem o ima- ştiinţifică, vin să clarifice, să desci- gine cât de sumară din imensa operă ce a freze o operă de miracol şi imprevi- lăsat-o posterităţii „Marele Alpha“. zibil, pentru a cărei receptare – cum Scrisă în „cea mai autentică limbă ro- îşi încheia G. Călinescu eseul său în mânească“, opera lui Tudor Arghezi rivali- 1941 – trebuie „să ai vocaţia mituri- zează cu cele mai reprezentative creaţii ale lor grozave, a viziunilor cosmice“. literaturii universale. Şi, după cum spunea În 2005, după o îndelungată Tudor Vianu, „puţini alţi poeţi ai genera- cercetare a fondului de cărţi şi peri- ţiei lui, din alte literaturi naţionale, îi pot odice din ţară şi de peste hotare, D. sta alături, prin energia expresivă, prin fe- Vatamaniuc publică monumentala lu- cunditatea fanteziei, prin caracterul atât de crare Tudor Arghezi, Biobibliografie, Tudor Arghezi cu Paraschiva, soţia sa, şi uman al mesajului poetic.“ vol. I, Opera (866 p.), cu o postfaţă Tudor Arghezi la Mărţişor, în 1958 Elisabeta Burda, sora Paraschivei, în 1912 Eseu 4 Nr. 6 (82) ♦ iunie 2010 Scrisul Românesc

Carte – Cu îngerii scrisului eveniment Gabriel COŞOVEANU printre dorinţele scriitorilor

e obicei, când porneşte să Alte reacţii propulsează discuţia spre pe aceeaşi linie de start hermeneutic. gândească substanţa unei contemporaneitate, unde Adrian Marino, Fără vreo aplecare spre senzaţiona- viitoare cărţi, Constantin M. bine-cititul, căci C. M. Popa i-a dedicat lismul dominant astăzi, cu totul străin de PopaD procedează meticulos, anticipând co- două cărţi până acum, funcţionează ca reper gregarismul ce pare să ordoneze ierarhiile erenţa întregului, dar respectând şi fiecare exact pe tronsonul pe care s-a remarcat cu actanţilor din periodice, Constantin M. piesă în parte, iar rezultatul ni-l prezintă deosebire: imperativul europenizării mora- Popa impune pur şi simplu prin ţinuta pe autor aşa cum a fost dintotdeauna: pon- vurilor noastre, dincolo de faza declarativă, demersului său, concentrat doar asupra derat, model de civilitate, spirit critic greu politicianistă, recomandarea exasperată de diferenţelor dintre efemeridele culturale şi de înşelat. Nici Îngeri provizorii (Editura a ieşi din anecdotism şi foiletonism, nece- supravieţuitorii unei scene seismice, apte Aius, 2010) nu face excepţie, aici întâlnin- sitatea racordării la un sistem mondializat, să-i clatine şi pe privitorii ei, precum o du-se cele mai proaspete eseuri, creaţii ale verificabil, de comerţ ideatic. Tema conexă cobră ce-şi monitorizează victima. Prima anilor plini de evenimente din urmă. Felul unui asemenea proiect cognitiv, şi anume mişcare ar fi readunarea elementelor - per în care urmăreşte glosatorul evenimenţia- raportul ficţiunii cu datele realului, îşi gă- sonalităţii creatoare, după operaţiunea lul e cât se poate de instructiv: nimic nu-l seşte şi ea aproximarea: „«Gâlceava imagi- invizibilă publicului, aceea a identificării impresionează ab initio, dar, pe măsură ce naţiei cu factologia» (în exprimarea lui Dan acelor elemente. De aceea, câte un text în- argumentaţia se dezvoltă – şi anume de la C. Mihăilescu) are aspectul unui război de cepe muzical, cât se poate de user-friendly, sine, de unde lipsa de crispare stilistică – sute de ani. Recrudescenţa disputei, mani- cu un exerciţiu de imaginaţie, semn al unui tonul devine iritat, rămânând perfect urban. festată în anii din urmă, când a fost privile- ataşament de principiu faţă de actul literar: Pentru că faptele înfăţişate, cu precădere în giată literatura factuală (biografia, jurnalul „Dacă am trăi pe un ostrov dunărean mali- prima secţiune a volumului, Atitudini, sunt intim, documentul istoric), face necesară ţios convertit în insulă mitologică stăpânită subsumabile unui registru în care tentativa nu numai «reabilitarea ficţiunii», ci chiar de farmecele, mirajele şi atingerile malefice de portretizare psiho-etnică prevalează, ne readucerea în actualitate a întrebării: «Este şi elegant, el pare descins dintr-un burg ale vrăjitoarei Circe, am descoperi, dincolo aşteptăm, cu speranţele neînşelate, la un ficţiunea pură teoretic dezirabilă?» (Wayne transilvan, iubind cumpănirea şi rigoarea de diabolismul ispitei, chemarea absurdă a periplu în universul pestriţ, câteodată ului- C. Booth)“. O viaţă de cititor şi profesor, judecăţii“. unui prezent etern, şi nu ideea exuberantă tor, al metehnelor româneşti. Eseistul nu se dar şi de om care nu a refuzat proiecţia so- Cert e că în nicio analiză întreprinsă, fie a metamorfozei, a lumii în permanentă dovedeşte nici „cioranian“, când explorează cială, cu toate neajunsurile rezultate de aici, ea aplicată lui Macedonski ori Sadoveanu, mişcare, atât de pregnant definitorie pentru uriaşul potenţial disruptiv al românilor, nici l-a determinat pe C. M. Popa să vieţuiască lui Ion Simuţ, Paul Cernat sau Mircea A. universul baroc“ (rândurile îl prezintă pe „noician“, când dă peste o oază intelectuală în intermundiu: pe de o parte, să fie bun Diaconu, criticul nu deformează opera, ci tânărul Anton Jurebie). energetistă, care a crescut valoric în ani rezident al bibliotecii eco-borgesiene, iar, observă, cu instrumentar ce asigură o rezo- Îngeri provizorii ni-l recomandă, încă o neprielnici ideii de valoare înseşi. pe de alta, să-şi schimbe, la o adică, identi- luţie înaltă, toate ipotezele, constructele şi dată, pe eseistul discret, deşi foarte personal El se situează, cu motivaţiile la înde- tatea de castalian cu una neutră, de anonim materialele rămase pe dinafara edificiului şi tranşant în opinii, care ştie să vorbească mână, în zona calmă a celui care ştie că a prin mulţimea gălăgioasă, ego-centrată şi, prezumat. Cordialitatea face casă bună cu despre o mare Republică a cărţilor fără să forţa fraza, respectiv procesul cognitiv, nu nu o dată, vorace în repulsia ei în faţa te- profunzimea, iar acest tandem începe să plictisească, pentru că el se află acolo, în poate avea decât o consecinţă – pierderea oriei (vorbim de accepţia gadameriană din semene a rara avis prin peisajul agitat de interiorul acelei biblioteci supramundane credibilităţii în ochii martorului atent la ce Elogiul teoriei). Din acest motiv crede, evi- dorinţa prim-planului, greu de înţeles, to- din motive de curiozitate cuplată cu raţiuni s-a petrecut în ultimele două decade. Deşi dent, că formula mundus est fabula suportă tuşi, la atâţia ani după (re)punerea tuturor de conştiinţă. pretinde a nu avea priceperea trebuincioasă şi inversiunea. unor activităţi de prospectare şi scanare a Daca este pus în postura celui ce trebu- Tudor ARGHEZI pieţei mişcărilor publice, ceea ce ar presu- ie, totuşi, să dea verdicte, iar asta petrece la oraş, unde sentimentul de dragoste nu e pune şi acceptarea unei relaţii „intime“ cu tot timpul pentru un cronicar, chiar în dosul Amintiri olteneşti tăcut şi aspru...“ mass-media, Constantin M. Popa se arată frazelor aparent echidistante, eseistul tinde Iulie 1943 substanţial informat asupra datului imedi- să adopte un ton lipsit de ţâfna triumfalistă „Socotiţi buni precupeţi şi buni numai at. Aspectul e comun mai multor scriitori a regăţeanului care descoperă hibe undeva la cobiliţa cu coşuri, oltenii le-au dat pe de astăzi, care nu au intrat, desigur, în ca- şi doreşte să demaşte chestiunea cu ajutorul vremuri boierilor din Bucureşti o învăţă- tegoria yesmen. De mulţi ani, dacă vreau a mulţi decibeli. Câteodată respectiva ţâfnă tură de minte. Pe neaşteptate, în vreo 30 Bine te-am găsit, să prind veste despre sensul real al unei e însoţită şi de deriva imposibil de tolerat şi de ani, ei au fost găsiţi instalaţi la toate Cărbuneşti... situaţii controversate nesesizate, caut co- de suportat, deontologic şi etic, a recoman- răscrucile de competinţă şi toate profesiile mentariul unui literat independent. Se naşte dării. Din păcate, gestul acesta al magnani- intelectuale s-au resimţit numaidecât de „...Ca meridionali ai românilor, oltenii spontan întrebarea spinoasă – ce înseamnă mităţii prost înţelese câştigă teren şi, dacă prezenţa juveţilor în ele. [...] nu sântără totuşi nici gasconi, nici sumbri independent? A răspunde e la fel de simplu am pledat mereu pentru dezinhibarea tine- Oltenii nu vin câte unul, ci câte o sută şi luciferici ca latinii din Andaluzia. Ei pe cât a şi fost: a respecta orizontul ideilor rilor „crescuţi la umbra stejarului“, nu văd cel puţin o dată, buluc. E datina lor să nă- sunt români de o specie sui-generis, care care te-au format. Dacă ele au aparţinut de ce încurajarea a putut duce la gândul de- vălească grămadă, alaltăieri în piaţă, ieri au ştiut să ia limba românească pe cobiliţă maeştrilor spiritului, atunci te vei ruşina în şănţat că ai putea pronunţa „Îi recomand lui în universităţi, azi... În traistă cu bozul de şi în răspăr, mânată ca şi o răzmeriţă a lui faţa lor şi nu vei dori în ruptul capului să X...“. Este un exemplu al graţiei stilistice mămăligă, care-i un sandwich cu brânză de Tudor din Vladimir la îmbobocirea suavă îi sfidezi, sau, mai rău, să îi dezamăgeşti. şi al ductus-ului motivaţional C.M. Popa în burduf la mijloc, ei se adună ca rândune- cu care ne dă bineţe gorjanul în iţari. E o Unul dintre punctele arzătoare pentru orice acest context, şi, atunci când investighează, lele şi pleacă, fără să le pese, în sângele lor ramură de poezie din care mulţi au năzuit ins reflexiv de la Nordul Dunării e de aflat în să zicem, supralicitarea noţiunii de discurs negru cu un temperament englezesc. Ţara să-şi subţieze un condei. Scula tăioasă era spectrul minoratului. Aliat devine aici Titu la Maria-Ana Tupan ori analogiile cam toată e colonia lor, remorcată la ciudatul pe aici la îndemâna fitecui. Pe Amaradia Maiorescu, care încă din 1867 avertiza asu- săritoare peste cal din sinteza lui Alex. Banat dintre Vârciorova şi Olt, cu oamenii şi la Jii, cichia şi cuţitul sunt gemene cu pra primejdiei instaurării, fără vreo revoltă Ştefănescu, se arată mereu supravegheat. cei mai teferi dintre români şi poate că, poezia şi zvâcnirea oltenească. Crestând salubră, a adjectivului „mic“ în retorica Indiferent ce ar fi luat în vizor, mecanis- afară de bucovineni, cei mai români. o haşchie dintr-o creangă de răboj de pe la celor ce comiteau stihuri. Nu este neapărat mul provocator al dialecticii ludice nu e ac- Averea viitorului stăpânitor e, la pleca- Cozia şi Tismana, îmi făcui şi eu un băţ de nevoie să fii teoretician al specificului na- tivat, preferându-se sobrietatea cuvântului re, traista şi doina, păstrată în fluierul de-o credinţă, zis uneori şi condei, care mă învaţă ţional sau doctor în psiholingvistică pentru ţintit fără grabă, şi mai ales, cu oroare faţă şchioapă, vârât în bete o dată cu cuţitul. şi acum câte ceva şi pe care îl învăţ şi eu să a realiza că ocurenţa unor termeni spune de efecte care să pună sub reflector emi- Te uitai în gara mică, de lângă gârlă, cum scrie câte o ţâră. destule, şi grave lucruri, despre anvergura tentul. Vorbind, la un moment dat, despre se despărţeşte muica de plozii ei, de-abia Suntem cu toţii, la toate vârstele, înainte emitentului lor. Dispersarea eforturilor, de- „metoda“ lui Gabriel Dimisianu, profesorul sculaţi pe picere, şi ajunşi oameni încă de de a fi ajuns calfe (se preferă zicala măgulitoa- turnarea energiilor şi, iarăşi, maioresciana craiovean oferă un tablou care i s-ar potrivi la patru ani, oameni întregi, cu iţari crăpaţi re maestre), suntem cu toţii, mereu, ucenicii şi atenţionare asupra blocului de marmură, sieşi: „Atras de orizontul solar, de spaţiile la burtă şi cu cămeaşa cusută cu arnici, ca începătorii unui condei niciodată tocit... singurului bloc, pe care-l ai la dispoziţie şi deschise ale volubilităţii sau, altfel spus, de taica. Bătrâna sta cu mâna la gură până nu Ca unul uitat de vreme mai mult decât rişti să-l transformi într-o „figură caricată“ spectacolul vieţii publice, se inhibă repede se mai vedea trenul şi din staţie alerga de-a mai toţi, chem asupra tinereţii noastre să sunt traseele din jurul Ţiganiadei, soco- în faţa spontaneităţii şi, atunci, se retrage dreptul după gâşte. Oamenii eştia nu se pogoare şoimul din văzduh al geniului tită arhetipală, ca şi din iradierea operei în umbra protectoare a bibliotecii pentru a sărută niciodată, observa moşierul, depu- românesc. El ne ocroteşte, de la Coresi caragialeşti, unde mesajul general e chiar ordona, într-o viziune personală, materia tat sau profesor, care venise prin lanurile încoace, slovele şi întotdeauna holdele, bă- al „absolutei disponibilităţi“, vorba lui A. proteiformă şi imprevizibilă a literaturii. de grâu să ia jurnalele cu faetonul: propri- răganele, izvoarele şi noroacele noastre.“ Guglielmi. Mai degrabă solemn şi mefient, echilibrat etarul era tot oltean, dar învăţase pupătura August 1964 Eseu Scrisul Românesc Nr. 6 (82) ♦ iunie 2010 5

Apărarea şi ilustrarea spiritului critic Monica SPIRIDON necesitate socio-istorică uşor dintre critic, pe de o parte, autori şi cărţi externe, de situaţia exactă a dezastrului începând cu Duminica orbului, în urmă cu de explicat, mult mai dificil de pe de alta. Am chiar un binecunoscut coleg cultural şi educativ moştenit: începând cu exact 20 de ani. justificat, a instituţionalizat la de breaslă – «persoană importantă, nu spui principiile sale definitorii şi sfârşind cu oa- Din păcate, odată cu trecerea timpului, noi Oo tensiune păguboasă dar solidă, care cine» – care îmi mărturisea candid că îşi menii care le aplică, în instituţiile de toate au scăzut alarmant şansele limpezirii apelor n-a fost dezamorsată nici azi. Ea opune pe produce cronicile orientându-se doar după nivelele. În punctul unde am ajuns acum, tulburi. Momentul kairotic a trecut pe lângă de o parte aşa numita creaţie organică, şi oameni (repartizaţi de el în două sortimente: totul trebuie reclădit din temelii, după ce se noi neobservat şi, în perspectiva timpului pe de alta spiritul critic – reputat ca sceptic, cei pe care îi cunoaşte şi Ceilalţi), în totală va fi demolat şi nivelat cu buldozerul, tot ce lung, astfel de rateuri se plătesc. dizolvant, inhibitoriu, steril ş.c.l. indiferenţă faţă de cărţi – pe care doar le e de demolat, pe baza unui plan de urgenţă Poate ar mai fi ceva de adăugat. România În trecut ca şi după căderea comunis- traversează în grabă. naţională şi de respiraţie amplă. este departe de a fi un paradis pentru femei mului elanul recuperării decalajelor, al Cât despre vocaţie, mă încăpăţânez să Legislaţia culturală şi educativă în vi- în orice privinţe însă domeniul umanist este umplerii golurilor a mizat pe democraţia susţin – mergând evident împotriva curen- goare afişează un dispreţ insultător faţă de înintea oricărui altul o lume a bărbaţilor, expresiei – dacă nu de-a dreptul pe grafo- tului – că este un complex de aptitudini, competenţa de vârf, în beneficiul învechirii solidari între ei ca o falangă macedoneană. manie. (Scrieţi, băieţi, numai scrieţi...) dozate într-un mod inimitabil, dar având un în funcţie, al fidelităţii instituţionale. (Asta O arie unde o femeie reuşeşte să se afirme Sechele ale suspiciunii naţionale în faţa sâmbure tare din care nu pot lipsi printre în condiţiile în care un eşalon compact de doar muncind cam de două ori mai mult spiritului critic – adică în faţa exigenţei, altele: sagacitatea dar şi imaginaţia; spiritul valori proaspete a putut fi recrutat abia cu decât un bărbat de valoare egală sau mai a profesionalismului intransigent, a eli- analitic fin dar şi respiraţia sintetică amplă; începere din 1990). Excelenţa e descura- mică şi de multe ori nu izbuteşte nici asta. tismului, a cultivării excelenţei etc. – se condeiul sprinten, formularea lapidară şi jată prin toate mijloacele. N-ar fi rău să Cred că doar un singur lucru este mult mai desluşesc şi în entuziasmul nediferenţiat al pregnantă. Mi se pare deci extrem de bizar ne amintim că, între războaie, un post de rău decât să fii, cu discreţie şi uneori cu mai tuturor cronicarilor de întâmpinare din să constat că pentru unii – nu puţini – hăr- profesor universitar titular se putea ocupa eleganţă, împinsă spre periferie ca femeie: reviste, care împart elogii şi încurajări în nicia, (cu o vorbă inspirată a lui Caragiale – prin concurs, fireşte şi cu respectarea şi anume să fii selectată fiindcă eşti femeie dreapta şi în stânga, dându-le şapte tuturor asinitatea) grafomania, logoreea nestrunită unor norme stricte – la numai 25 de ani! şi fiindcă variaţia cosmetică face frumos. la morală, fiindcă ...toţi sunt de familie şi emfatică trec drept înlocuitori de talent Exemplul lui Tudor Vianu e pilduitor în Soluţia ideală în toate privinţele ar fi bună. Rezultatele se văd cu ochiul liber – şi pricepere. această privinţă. meritocraţia absolută, un cuvânt care, cel haosul total al valorilor la care s-a ajuns în În sfârşit profesionismul (horribile Dar, înainte de orice detalii, ceea ce puţin în occident, în momentul de faţă, are ultimul timp, impostura, dispariţia oricăror dictu!) deranjează în România de mult şi pe trebuie să se schimbe este mentalitatea care un iz aproape fascist. (Nu glumesc: peste criterii de valoare, grafomania arogantă, mulţi, în mod special în branşa umanioare- aşează excelenţa, meritul, profesionismul Ocean, cineva mi-a atras atenţia în privinţa lipsa unui minim profesionalism în critică lor, unde are mare căutare poza artistă. A fi de vârf la coada listei de priorităţi, ca şi asta, făcând-o, de altfel, cu cele mai bune ş.a.m.d. profesionist în sfera culturală înseamnă a cum o societate – oricare ar fi ea – ar putea intenţii). Singurul criteriu valid al unei Impostura, mediocritatea, veleitarismul avea un fond aperceptiv solid, o informaţie să iasă vreodată definitiv din marasmul selecţii valorice – în stare să menţină în sunt lăsate să fiinţeze în devălmăşie cu bogată în toate orizonturile disciplinelor comunist fără un corp cultural de elită. În funcţiune un corp intelectual de elită, valoarea, împotriva ei, dacă nu în locul ei socio-umane, să mânuieşti un idiom inteli- privinţa asta România e cu mult în urma indiferent de vârstă, sex, relaţii mondene, de-a dreptul. gibil, cu respectarea proprietăţii termenilor altor ţări din Estul post-comunist şi ar coaliţii strategice ş.a.m.d. – ar trebui să fie În asemenea circumstanţe ecarisajul cul- tehnici şi să te orientezi rapid pe un teren trebui să ne întrebăm de ce nu suntem în palmaresul personal, probat cu sportivitate tural se impune ca o iniţiativă de urgenţă. necunoscut. rândul lumii. în competiţie directă. Aş enumera doar trei dintre priorităţile Înlocuitorii săi – cum se zicea în vremi- Din nenorocire, cei care s-au instalat Aş reaminti în încheiere întrebarea pe unui sistem eficient de igienizare culturală le de aur – ne asaltează din mai toate direc- la putere în 22 decembrie, sub paravanul care, cu câteva zile în urmă, mi-a pus-o un – carent la noi şi de aceea atât de necesar: ţiile. Mă opresc numai la două tipuri – cu candidei şi însângeratei revolte populare profesionist din mass media: Mai este nece- intransigenţa valorică, stimularea vocaţiei mare căutare pe piaţă în clipa de faţă: dile- spontane, au avut nu numai motive serioase sar un Titu Maiorescu în vremea noastră? în detrimentul tenacităţii veleitare şi insti- tantismul artist şi amatorismul care poartă să paralizeze orice iniţiativă de despărţire De Titu Maiorescu mutat tale quale tuirea cu orice preţ a profesionismului în boneta preţiozităţii ştiinţifice. Ambele sunt a apelor, ci şi mijloace subtile s-o facă. peste frontiera veacului nostru fără îndoială orice domeniu. producătoare de euforie verbală. Agonia cripto-comunistă în straie reformis- nu mai e nevoie, şi nici de critica de direcţie Venind vorba de intransigenţa valorică, Prima dintre ele este mai uşor de de- te au permis regizarea eficientă a confuziei care a fost atunci necesară din motive pur câţi critici au destul sânge rece ca să-şi mistificat, fiind de regulă întâmpinată cu totale şi a lipsei de criterii valorice în care contextuale. Însă, mutatis mutandis, avem facă netulburaţi datoria, ignorând avertis- surâsuri indulgente. Mult mai perversă, navigăm şi acum. nevoie acută de redefinirea şi de revitaliza- mentul lui Terentiu: Obsequium amicos, cea de a doua epatează pe mulţi cititori Pentru destinul viitor al României, iner- rea funcţiilor înalt culturale întruchipate de veritas odium parit? Deşi în viaţa socială de bună credinţă. Aceştia dezvoltă în mod ţia comunistă post decembristă s-a dovedit mentorul Junimii. Mai exact, este nevoie reprezintă simptome de civilitate, o serie surprinzător un complex Jupân Dumitrache şi se va mai dovedi catastrofală, în toate de una sau de mai multe instanţe care să de cutume – precum bunăvoinţa, amabili- sui generis, încredinţaţi fiind că un text privinţele. Departe de a fi o fatalitate a nea- menţină în alertă spiritul critic, să-l readucă tatea, compasiunea pentru cei handicapaţi, indigest şi de o ilizibilitate pedantă este, de mului, această nenorocire istorică poartă în stare de funcţionare cu toate motoarele. reflexul de a da prioritate doamnelor, de bună seamă, scris adânc... un nume: Ion Iliescu, care va trebui poate Şi ar mai fi nevoie de o tribună de unde a fi săritor cu rudele şi serviabil cu amicii Am enumerat mai sus doar simptome cândva ţinut responsabil pentru haosul să se strige cu hotărâre non-valorilor: «În – devin reprobabile când sunt (aşa cum care trădează de fapt o maladie cronicizată valoric durabil în care ne-am prăbuşit lături!» se întâmplă acum) transferate în raportul cu efecte culturale catastrofale – criza de concepţie a sistemului de învăţă- mânt românesc şi a instituţiilor responsabile de formarea elitelor culturale. Cred că, până la un punct, teama viscerală a comunismului faţă de ştiinţa adâncă de carte şi înverşunarea sa împotriva elitelor, a profesioniştilor de vârf erau – în forme răsturnate, aberante – semnul unui respect incomparabil mai mare pentru excelenţă şi pentru efectele sale cu bătaie lungă, decât entuzias- mul de faţadă al autorităţilor de după 1989, indiferent de culoarea politică. Din 1990 încoace, nimeni nu s-a gândit că una dintre primele evaluări ce se cereau întreprinse Florea Firan, Adrian Sângeorzan, Dinu Flămând, Gellu Naum, în 2006, urgent – înainte de inventarul la Fundaţia Culturală Română din Bucureşti (preşedinte acad. Augustin visteriei, de bilanţul datoriilor Toma Hirth – Întrebare Buzura), cu prilejul lansării volumului de proză Farsa, de Carmen Firan. Eseu 6 Nr. 6 (82) ♦ iunie 2010 Scrisul Românesc

Reografii literare Confruntări Constantin Ovidiu M. POPA GHIDIRMIC Miracolul plurivalent al luminii Ordinea şi ierarhia nteligenţă iscoditoare şi critică, adeptă a unui şi este amplificată de natura sa imaginativă. Mereu în proteism virtual, Carmen Firan refuză rigorile căutarea perfecţiunii, artistul încearcă din răsputeri univoce, se răzvrăteşte în faţa instalării într-un să-şi salveze fiinţa autentică, să rămână el însuşi. imic nu se poate desfăşura, aşa cum trebuie, singurI gen sau formulă estetică şi abordează, cu egală Denunţând „lumea de intermediari“ (avocaţi, agenţi, fără ordine. Principiul ordinei este de o im- dezinvoltură poezia, proza ori teatrul. Încă de la primele brokeri, terapişti, galerişti) care „te negociază, te vând, portanţă capitală în tot ceea ce întreprindem. volume, s-a observat propensiunea poetei spre drama- te manipulează“, Lucian se retrage în „turnul“ său, OrdineaN este necesară în viaţa individuală, cât şi în cea socială. tizarea subtilă a lirismului. Existenţa discursului paran- în acel pod simbolic interzis Liei. Au acces în zonele Factorii decizionali sunt datori să apere, în primul rând, ordinea tetic (structuri didascalice sui-generis) şi a personaju- eterate ale creaţiei doar iniţiaţii, cei care pătrund mis- în stat. Un stat care nu asigură ordinea socială, nu-şi merită acest lui-comentator confirmă tentaţia obiectivării dramatice terul existenţei, care „văd dincolo de lucruri“, aşa cum nume şi este ameninţat cu dispariţia, cu destrămarea. neînstrăinată însă de sfera este Brian, singuraticul Contrariul ordinei este haosul, anarhia, care am văzut unde poeticului, circumscrisă, în şi vulnerabilul lor amic, duce: la anularea oricăror eforturi, la debusolare şi instaurarea fond, organicităţii creaţiei. măcinat în tăcere de fata- unei confuzii generale, din care greu se mai poate ieşi. Cu toate acestea, ecartul între litatea bolii necruţătoare. Există nu numai o ordine administrativă, dar şi una a cunoaş- piesele de început (Polen pe (Actorul Ştefan Mirea de- terii, care începe cu delimitarea domeniilor, după care urmează insulă, Vânătoare imaginară) săvârşeşte un rol de com- valorizarea şi ierarhizarea lor. Ordinea nu se poate realiza fără o şi Lumina din pod, recenta poziţie impresionant). axiologie, disciplină generală care se ocupă cu studiul valorilor premieră a Teatrului Naţional După dispariţia par- (gr. „axios“ – valoare; „logos“ − studiu) în toate domeniile de „Marin Sorescu“ din Craiova, tenerului de viaţă, Brian, activitate şi care, la noi, din păcate, lasă de dorit. O dată stabilite este considerabil. Autoarea se atins la rândul său de valorile, se impune, apoi, a fi şi ierarhizate, pentru că nu toate îndepărtează de expresia poe- SIDA, se stinge treptat valorile sunt de acelaşi fel şi de acelaşi calibru. matică în favoarea dialogului înconjurat de căldura su- Ordinea şi ierarhia se presupun şi se intercondiţionează. O viu, a replicii percutante şi a fletească a prietenilor săi. societate sănătoasă şi bine structurată nu poate să tindă decât spre Scenă din finalul spectacolului: Ştefan Mirea, desenului conflictual ferm. Valeriu Dogaru şi Tamara Popescu Originalitatea piesei se o ierarhie a valorilor. Acesta trebuie să fie ţelul unei societăţi. O Rezidenţa artistică newyorkeză i-a marcat, fără îndoială, dezvăluie în dinamica viziunii determinată de modifica- primă disociere, pe care se cuvine s-o facem, este între cele două scriitura, în acord cu exigenţele experimentului scenic rea distanţelor actanţiale şi de percepţia semnelor cultu- tipuri fundamentale de valori: spirituale şi materiale. actual, cumulând tensiunile decupajului în cotidian cu rale respinse ori acceptate. Jocul şi zborul sunt asemenea Valorile spirituale sunt superioare celor materiale, întrucât o problematică neobişnuit de complexă. indicii ale confruntărilor semnificative. Artistul plastic, ele rezistă în timp, pe când cele materiale sunt caduce, perisa- Monoactul lui Carmen Firan concentrează drama exacerbând de multe ori autoexigenţa până la distru- bile. Nimic nu este mai important, în viaţa unei naţiuni, decât artistului aflat în pragul ratării, erodarea, prin -banali gerea pânzelor nou zămislite, dar acceptând ideea de valorile spirituale. O naţiune rămâne în eternitate prin valorile tate, plictis, diferenţe mentalitare, a relaţiei de cuplu, „pereche complementară“, propune un joc ce s-ar putea ei spirituale. România este reprezentată în lume, prin Eminescu, confruntarea emigrantului cu noua lume în care a ajuns, numi Răspunsul care precede întrebarea. Descoperim Brâncuşi, Enescu, cât şi prin alte culmi ale gândirii, culturii şi agonia trupului bolnav de SIDA, în fine, solidaritatea în sfera ludicului teme fundamentale ale spiritului crea- artei, care exprimă spiritul românesc în universitate. umană şi sentimentul nobil al prieteniei. tor: Viaţa, Timpul, Eternitatea, Deşertăciunea. Ştiinţa şi cultura sunt domeniile cele mai înalte de activitate Piesa, dramatizare a nuvelei omonime apărute în „Prin interacţiunea dintre dragostea, înţeleasă în- umană, de care depinde însuşi progresul umanităţii. volumul Caloriferistul şi nevasta hermeneutului (Ed. tr-un sens mai larg şi mai stimulator, şi inteligenţa care Valorile ştiinţei şi culturii reprezintă tot ceea ce a creat, mai Polirom, 2005), se află deja în repertoriul unor presti- nu se lasă covârşită de existenţa răului, a absurdului şi durabil, umanitatea, de-a lungul timpului. Paradoxul face, însă, gioase teatre americane (New York Actors Studio şi urâtului, dramaturgii americani ajung la o forţă expre- ca tocmai aceste valori supreme să fie mai puţin accesibile mare- Philadelphia Theater Company),iar montarea craiovea- sivă plină de vitalitate şi poezie“, nota undeva Petru lui public, ceea ce nu le scade, câtuşi de puţin, din însemnătate. nă beneficiază de experienţa regizorală a reputatului Comarnescu. La Carmen Firan, autoare româno-ameri- Receptarea acestor valori reclamă un anumit nivel de înţelegere Mircea Cornişteanu, care a imprimat spectacolului un cană, vigoarea trăirilor şi atmosfera poetică se întâlnesc şi de cultură. ritm în crescendo, adecvat tramei şi stărilor emoţionale în scena zborului, moment simbolic al înălţării spre un În rândul valorilor spirituale, trebuie să includem şi valorile înscenate. posibil paradis, ori al căderii în infern, când se atinge religioase. Biserica îşi are, indiscutabil, rolul ei, în menţinerea Incipitul aduce două personaje contradictorii, Lia limita supremă a suferinţei, dincolo de care nu mai poa- echilibrului moral şi sufletesc, în îmblânzirea instinctelor şi în (în excelenta interpretare a Tamarei Popescu) şi Lucian te fi decât moartea. Suspendarea în levitaţie revelează realizarea păcii pe pământ. Acea „pacea universală“, despre care (întruchipat cu detaşare ironică şi sensibilitate de către şansa reconcilierii. vorbea Kant, este de neconceput, fără rolul benefic al Bisericii. Valeriu Dogaru). Văduvă bogată, Lia îl întâlnise pe Descoperindu-şi portretul nesperat, Lia înţelege După ştiinţă, cultură, religie, domeniul cel mai important Lucian, pictor talentat, la o expoziţie şi încheiase o că- transferul de sentimente sugerat în atribuirea enigma- rămâne cel politic. Este foarte adevărat că domeniul politic ţine sătorie după calcule de prestigiu şi avere („eu care îmi ticului zâmbet al lui Brian şi va dobândi încuviinţarea de sfera „proxis“-ului social şi se circumscrie clipei, momentu- imaginam că va ajunge celebru în New York! Ce pros- de a urca în pod. „Hai sus, în pod!“, sună ultima replică lui, însă, oricât am vrea, nu putem face abstracţie de acest dome- tie! Şi bogat... Altă prostie!“) ce se dovedesc iluzorii. a piesei. niu, pentru că de el depinde, în mare măsură, existenţa noastră. Convieţuirea în mica enclavă newyorkeză, situată la Scenografia, în linie minimalistă, aparţinând lui Preciziile arbitrare ale unui om politic pot periclita chiar viaţa un sfert de ceas de Manhattan, adânceşte incompatibi- Viorel Penişoară-Stegaru, este construită pe axe de co- planetei, aşa cum istoria a dovedit-o, în mai multe rânduri. De lităţi evidente. Ea cântă (metaforic vorbind) la tobă, în erenţă ce separă cele două planuri ale spaţiului scenic: aceea, tendinţa de a minimaliza sau bagateliza importanţa facto- timp ce el la vioară. Lia este practică, posesivă, confor- grădina (demitizare a edenului) şi podul (cu lumina in- rului politic ni s-a părut, întotdeauna, o dovadă de superficialitate mistă, opacă la subtilităţi speculative, uşor mitomană spiraţiei venind din înalt). De altfel trebuie să remarcăm şi iresponsabilitate. (înşiră „poveşti cu bani, atacuri, răpiri, şantaj, violuri că lumina, metaforă plurivalentă, reprezintă supratema Politicul este succedat de capacitatea de apărare a ţării, iar şi sacrificii“, are simţul concretului, aparţine întrutotul piesei. Chiar dacă uneori este înşelătoare, totul începe aceasta, la rândul ei, de economic, cu răsfrângeri directe asupra realului. şi se sfârşeşte cu lumina. Pentru aflarea marilor -ade nivelului de trai şi a vieţii noastre de zi cu zi. Lucian, în schimb, visătorul emigrant român trans- văruri, pentru a conferi aventurii existenţiale bucuria Această ierarhizare a domeniilor de activitate umană este plantat într-un mediu socio-cultural străin, e bântuit de împlinirii, este necesară, suntem avertizaţi, „o relaţie posibilă şi mai mult decât necesară, dacă vrem să ne considerăm angoasele exilului perpetuu. Inadaptarea devine cronică bună cu lumina“. fiinţe cu adevărat conştiente, naţionale. Fiecare domeniu de ac- tivitate îşi are locul său, bine stabilit, în ierarhia socială, numai că în evaluarea domeniilor trebuie să ne păstrăm spiritul critic şi simţul proporţiilor. Acordarea unei importanţe exagerate unor domenii minore, periferice, capătă, adeseori, conotaţii de-a dreptul ridicole şi duce la o degradare sau corupţie a conştiinţei publice. Atunci îşi face loc ceea ce spaniolii numesc „la locura“, adică „nebunia colectivă“. Câtă dreptate avea Juvenal, cu al său „panem et circenses“ („pâine şi jocuri de circ“), încât îţi vine aproape să crezi că nimic esenţial nu s-a schimbat, în psihologia socială, din Antichitate până astăzi! Eseu Scrisul Românesc Nr. 6 (82) ♦ iunie 2010 7

Exerciţii O idee Irina Adrian MAVRODIN CIOROIANU

Să nu ne uităm poeţii Este de imaginat o NATO „Ars amandi = ars scribendi = ars moriendi“: Îmi place foarte mult acest vers fără Turcia? de Dan Laurenţiu, pentru că el ne oferă – dincolo de adevărurile pe care ni le propune prin noi raportări – şi o paradigmă posibilă a operei sale. cum aproape un an – în august ar fi România, printre alţii), statele puternice Regăsim aici – printr-un procedeu foarte specific lui Dan Laurenţiu, care reia 2009 – scriam tot aici despre din UE – mă refer în primul rând la Franţa şi vechi sintagme latine, pe care le re-citeşte, punându-le într-un nou sistem de ra- „noua geopolitică a Turciei de Germania – s-au arătat reticente în ultimii ani porturi, într-o nouă reţea intertextuală – formula „matematică“ a creaţiei sale, prin azi“,A aducând în discuţie o recent observabilă la ideea includerii previzibile a Turciei în su- care viaţa şi moartea – viaţa poetului, moartea poetului, dar care nu mai sunt atunci răcire a relaţiilor dintre Ankara şi statul perstatul european. În faţa acestor pertractări, numai ale sale, căci s-a desprins de ele, fiind totodată în ele – se transformă într-o Israel, precum şi o dezamăgire în creştere a opi- Turcia pare a se întoarce la visul ei strategic artă a scriiturii despre iubire care este un modus vivendi. niei publice turceşti la adresa Uniunii Europene milenar: de a prelua rolul de conducător poli- Ca deţinător al unei înţelepciuni universale („eu vin cu dreptul la un cânt uni- (şi a SUA). Acel text (în primul rând datorită tic al statelor musulmane. În ultimii ani, liderii versal“), el se situează într-un timp imemorial, într-un timp al începuturilor, acolo circulaţiei pe Internet a Scrisului Românesc) Gül şi Erdogan – ca şi ministrul turc de externe, unde se naşte într-una rostirea poetică mereu uimită, mereu iniţială şi mereu iniţi- mi-a adus multe mesaje, dintre care unele (pro- Davutoglu – au investit un efort considerabil în atică. Este un timp foarte (modern) european şi totodată marcat ca aparţinând unei babil nu majoritare, dar într-un număr care m-a această direcţie. Dacă voi nu ne vreţi, atunci să Antichităţi greco-romane – „Loranthus europaeus filius/ meus unicus maximus“, surprins) mă întrebau dacă perspectiva mea vedem cum răspundeţi provocării noii noastre se numeşte pe sine poetul –, dar şi un timp violent de actual, ba chiar biografic de-atunci nu era, totuşi, un pic prea alarmistă. politici externe – pare a fi spus Ankara către actual. Ne aflăm astfel în plin oximoron, figură emblematică pentru întreaga cre- Aproape că şi eu căzusem pe gânduri – chesti- Bruxelles, după care şi-a întors privirile spre aţie a lui Dan Laurenţiu, a cărui artă stă şi într-o ştiinţă de a construi un Tot, o onându-mă la rându-mi dacă temerile sugerate Siria, spre Irak şi Iran, spre musulmanii din Armonie, un Cosmos, din contrarii care, conform logicii obişnuite, se resping cu acolo chiar au suport. Balcani sau din Caucaz etc. Aşadar, avem un brutalitate. Recent, lucrurile au cunoscut o evoluţie ac- autentic lanţ al slăbiciunilor: folosind ca alibi În cazul lui Dan Laurenţiu, sintagma trebuie înţeleasă mai ales ca o transgre- celerată (deşi poate că nu „evoluţie“, ci „invo- incidentul recent cu Israelul, Turcia votea- siune a antinomiei raţional/iraţional, oximoronul „conştiinţă clară“ (masculină) luţie“ ar fi aici termenul mai potrivit). Vestea a ză împotriva unei sancţiuni susţinute de SUA – „conştiinţă obscură“ (feminină) fiind construit şi deconstruit într-una printr-o făcut înconjurul lumii, adăugând o notă de sus- împotriva Iranului, iar SUA (prin secretarul autoreflexivitate acută („Dan Laurenţiu, pentru cine scrii? –Scriu pentru femei şi pans (nedorită, în opinia mea) întregii afaceri. Apărării Robert Gates) pune sub semnul între- pentru filosofi“). Ce s-a întâmplat, pe scurt: o flotilă improvizată bării politica „turcească“ a Europei unite. Tipul de poet autoreflexiv este rar în literatura română, iar Dan Laurenţiu este din câteva vase turceşti, navigând sub pavilion Strict cronologic, „dezamăgirea“ europea- printre cei câţiva care-l reprezintă în mod foarte semnificativ. Fiecare poem al său turc şi având la bord circa o sută de activişti nă a Turciei s-a accentuat semnificativ după – de îndată ce trecem pe această grilă de lectură – poate fi citit şi ca oars poetica. propalestinieni (în cea mai mare parte turci) a 2002, când la conducerea statului a venit par- Să ne oprim asupra celui intitulat Ave Eva, din volumul cu acelaşi nume (1986). plecat acum câteva săptămâni dinspre Turcia tidul islamic moderat AKP (Partidul Justiţie şi Imaginea paradisiacă este aici multiplu marcată ca degradată, ca decăzută în ordi- (şi partea turcească a Ciprului) spre fâşia pa- Dezvoltare). Am avut plăcerea de a-i întâlni nea umanului, în ciuda originii ei sacre îndepărtate. Îngerul a devenit Diavol, dar, lestiniană Gaza (parte a statului Israel). Având (în termeni oficiali) atât pe premierul Erdogan, mai mult chiar, acesta este „şchiop“, călăreşte pe un cal de „fier“ ( epitet ce trimite informaţiile sale – flotila fusese finanţată de un cât şi pe preşedintele Gül – păstrez amintirea la o lume obiectuală, reificată, mecanică, lume alienată aşadar chiar şi în raport ONG turc pe nume „IHH“, creditat a fi apropi- unei discuţii libere avute cu acesta din urmă, la cu lumea vegetală, animală şi cu cea a oamenilor, şi deci de două ori alienată at de reţelele fundamentaliste musulmane –, un Belgrad, în primăvara lui 2007, pe când domnia faţă de Paradisul primordial). Este principiul demiurgic deturnat de la atributele comando al armatei israeliene Tsahal a inter- sa era încă ministru de Externe al Turciei. Astăzi, lui divine, şi întors către atributele artei, şi anume ale unei arte care şi-a uitat sectat convoiul; s-a iscat o previzibilă încăiera- tonul la adresa lor al unor analişti europeni mă sursele religioase. Dar există un cerc de pe traiectoria căruia Diavolul ca demiurg re iar rezultatul a fost funest: 10 morţi, din care pune pe gânduri: unii văd în ei (doar) doi poli- decăzut nu poate să iasă. „Demonul obscen“, „stridentă fierărie“, „amuşinând“ cu nouă de partea turcilor. ticieni abili care au folosit pentru export reto- „măgărescu-i bot“, se întoarce în „răcoros eden“, unde se află „inocenta“ şi „alba Este exact ce mai lipsea pentru a atinge apo- rica apropierii de Uniunea Europeană în timp odaliscă“. geul unei situaţii de criză fără precedent între ce acasă apăreau alături de soţiile lor acoperite Dacă recurg la unele interpretări actuale ale poeziei de tip autoreflexiv pot două state – Turcia şi Israel – care de-a lungul cu tradiţionalul batic musulman şi profitau de vedea în această imagine o trimitere la albul şi la inocenţa paginii încă nescrise. Aş ultimilor 60 de ani au excelat, mai curând, reformele cerute de Bruxelles pentru a se răfui, introduce în această ecuaţie şi termenul „riscă“ – „nu ştie ea ce riscă“ –, ce poate printr-un parteneriat real şi notabil, apreciat în plan intern, cu aripa politică (şi militară) a aparţine aceleiaşi izotopii, dacă admitem ideea că a scrie – aşa cum intuiesc şi ne şi încurajat de la distanţă de Statele Unite ale statului laic moştenit din secolul trecut, de la spun mulţi poeţi şi prozatori – înseamnă a arunca zarurile, pentru a aboli hazardul, Americii. Pentru că la acest nivel al relaţiilor Kemal Atatürk2. asumându-ţi totodată şi riscul de a nu-l aboli, şi încercând totodată să institui o internaţionale principiul dominoului (căderea Pe termen mediu, prevăd înmulţirea dezba- ştiinţă a jocului, prin care să-l poţi controla pe acesta după voie. unei piese atrage căderea alteia) funcţionează terilor referitoare la poziţia Turciei în NATO. de minune, iată consecinţa directă a acestui Subiectul este realmente serios. După armata Poemele de felul acestuia, paradigmatic pentru cele, multe, scrise de Dan incident: miercuri 09 iunie a.c., în Consiliul SUA, armata turcă e cea mai importantă din Laurenţiu ca secrete sau mai puţin secrete „arte poetice“, ne vorbesc pe limba de Securitate al ONU, Turcia (şi Brazlia) – ca Alianţă. Poziţia geografică a Turciei o face de lor despre orice poezie care este rostire, transcriind o rostire sacră dintru începu- membre nepermanente ale Consiliului – au neînlocuit în rândul aliaţilor SUA din regiune. turi, un murmur al unei lumi locuite de divinitate, murmur pe care omenirea l-a votat împotriva unei rezoluţii ce propunea pre- Însă noua sa poziţionare – cu faţa mai curând uitat demult şi pe care-l caută, încordându-şi auzul astupat de torentul zgomotelor lungirea unor sancţiuni la adresa Iranului. Pe către Est decât către Vest – poate trezi la Ankara lipsite de sens ce ne însoţesc pe tot parcursul vieţii, până la moarte. Jocul scrip- scurt: în momentul de faţă, Turcia este singu- ambiţii care până de curând erau doar teoretice. turalităţii se estompează aici în favoarea unei „oralităţi“, a unei spuneri uimite ce rul membru NATO care, în mod deschis, nu Dezvoltând o politică externă tot mai particu- izvorăşte din cuvântul dintru început. susţine poziţia statelor occidentale în privinţa lară, dând semnale de compatibilitate faţă de În această vară toridă, în preajma zilei tale de naştere, vom pune, Dan Laurenţiu, Iranului. grupul BRIC (Brazilia, Rusia, India, China) al ca pe o floare rară şi spre eternă aducere-aminte a poeziei tale, aceste prime strofe Şi, din păcate, pare a nu fi vorba despre un ţărilor emergente şi atingând un minimum isto- dintr-un poem pe care tu mult l-ai iubit: simplu accident şi nici de o coincidenţă trecă- ric în relaţiile cu Israelul (ceea ce nu displace toare. Noul comportament politic al Turciei multor state musulmane din Orientul Mijlociu), „În pântecul femeiicum doarme dus Cuvântul! îngrijorează Washingtonul – şi ar trebui să ne Turcia se poziţionează ca un actor internaţional el a căzut acolo de unde? drept din cer? facă foarte atenţi şi pe noi (români sau bul- de la care, pentru o vreme, nu-i exclus să par- dar nimeni nu răspunde; afară bate vântul gari, baltici, polonezi ş.cl.), cei ce reprezentăm vină – pentru Occidentul generic – mai multe şi-un diavol şchiop alături de calul de fier NATO la Marea Neagră sau în Estul european. surprize decât certitudini. Iar în ceea ce pri- Iar nemulţumirea Americii nu vizează numai veşte întrebarea din titlu: un NATO viabil fără şontâc – şontâc aleargă spre alba odaliscă pe politicienii Erdogan sau Gül – premierul, re- Turcia este greu de imaginat. Ceea ce, până la surâzătoare, goală, lungită într-un cot; spectiv preşedintele Turciei; SUA nu fac niciun urmă, este tot un atu în mâna Ankarei – şi a vai! cât de inocentă-i! nu ştie ea ce riscă! secret din faptul că sunt decepţionate de com- noilor săi prieteni. amuşinându-i coapsa cu măgărescu-i bot“. portamentul din ultimul deceniu al decidenţilor de la Bruxelles în privinţa admiterii Turciei în 1. Daniel Dombey, „US blames Europe for Turkey vote UE1. Din acest punct de vedere, relaţia cauză- against Iran sanctions“, în Financial Times, 10 iunie 2010. 2. Enzo Bettiza, „Ankara se întoarce cu spatele la efect pare clară: în ciuda susţinerii directe a Bruxelles“, în La Stampa (Torino), 02 iunie 2010 (vezi vari- Toma Hirth – Stea solitară Americii (şi a unor membri UE din zonă, cum anta în limba română la www.presseurop.eu) Eseu 8 Nr. 6 (82) ♦ iunie 2010 Scrisul Românesc Poezie

Istoria esenţială a [276] Exemplu de „circularitate perfec- literaturii române tă“ pascaliană: „La nature a des perfecti- Ion ons, pour montrer qu’elle est l’image de Fragmente Dieu; et des défauts, pour montrer qu’elle BUZERA n’en est que l’image.“ Nu se putea imagina o mai „interesată“, postrenascentistă conci- lere a platonismului cu creştinismul. [237] Felul în care accepţi să vizuali- de altfel, cele două teme-cheie ale redac- [256] Dinu Păturică – arhetipul impla- [277] „Gândesc prea mult.“ (Baudelaire). zezi o materie oarecare tinde să definească tării: obligativitatea şi decepţia. Ele sunt cabil al politicianului român. Il avait probablement raison. acea materie şi chiar s-o instrumenteze în inextricabile. [257] În fiecare critic literar mare se [278] „Acum produc cam trei fraze la sensul dorit, s-o „supună“, s-o transforme. [243] Tehnica redactării Vieţii... află un mic Borges. două zile.“ (Livius Ciocârlie). Un ritm bun, De aceea, e nevoie ca în spatele oricărei este similară celei folosite în redactarea [258] În critica literară, umoral este cu condiţia să fie al unui mare scriitor. „vizionări“ să stea o „theoria“, o vedere şi- Dicţionarului... sau Hermeneuticii...: antonimul lui profesionist. [279] Cea mai avansată tehnică mentală mai-cuprinzătoare. fixarea pe o temă (de data aceasta: au- [259] Cea mai „exclusivistă“ eroare a este cea a nonacţiunii. [238] Nimicul nu există decât ca nimi- tobiografică), pe un reper cronologic şi unui liberal este să se declare sistematic [280] Cel mai important pentru un cire (reprezentare) a lui. „exhaustivarea“ lor, trecerea mai departe. liberal. teoretician literar este să aibă un scut (de [239] Unii gânditori literari (Starobinski Deşi materia este foarte dură, dramatică, [260] Rolul aforismului este să lase fabricaţie superioară – ca al lui Ahile!) care etc.) au avut şansa de a fi aproape obligaţi relatarea tinde s-o transforme într-o „dare enigma să zburde în orice direcţie doreşte. să reziste la teorii. să mediteze de timpuriu pe teme tari, care de seamă“ stereotipizată de incapacitatea [261] A cocoloşi un autor (numai pentru [281] Instrumentalizarea dorinţei – i-au adus în nexul interpretabilităţii lumii, captării vieţii înseşi. Salvarea (parţială) a că, să zicem, îl vezi frecvent) e o culme a esenţa cinematografiei. lucru importantissim, căci, cu cât mai textului vine din faptul că are foarte multe grotescului în critică. [282] Excepţional de complicatele repede găseşti un astfel de „centru“, cu atât de spus. [262] Cu cât spiritul e mai tăios, cu atât trasee ale conştiinţei vinovate: practic, de e mai bine pentru clarificarea discursului [244] Stilul care anesteziază, care reu- creierul e mai bine oxigenat. aici a ieşit întregul roman modern. critic propriu-zis, care are şansa de a ieşi şeşte să anestezieze ideea e, totuşi, exterio- [263] E bine ca orice abordare a unui [283] Fără o atrofiere a (nu o simplă din haosul multiplicităţii inutile. ritatea care devoră, care reuşeşte să devore autor de anvergură să fie precedată de o neatenţie faţă de) ceea ce îi este străin, in- [240] Cine nu a înţeles că a scrie critică sufletul. despletit-mirată tatonare. telectul nu poate funcţiona. literară, indiferent dacă te plasezi în amonte [245] Paul de Man: „vertiginous posibi- [264] „Sunt fericit să văd universul [284] E clar că nicio gândire de tip de- sau în aval, înseamnă a face parte dintr-o lities of the referential aberration“. Pe astea simplificându-se“. (Gaston Bachelard). E constructiv nu poate duce mai departe de ştafetă, nu ia parte la acea ştafetă. se bazează, probabil printre alte domenii de prima „simţire“ a celui care vrea să înţe- adânca ei insuficienţă. [241] Internetul e un gigantic apedince activitate, marea literatură. leagă ceva, pentru că, dacă am merge pe [285] Rolul jurnalului este similar de care te poţi dispensa, dar în afara căruia [246] Dacă citeşti Ideile lui Friedrich „varianta“ Borges, ne-am situa într-un con- celui al unui izvor: să sape în cea mai dură nu exişti. Schlegel, vei avea în faţă cea mai avansată tinuum de o complexitate paralizantă. stâncă. [242] Prima şi cea mai frapantă trăsătu- şi, în acelaşi timp, cea mai candidă conşti- [265] Nu trebuie să inventezi un in- [286] Falsa moleşeală wagneriană. ră a discursului memorialistic (Viaţa unui inţă estetică a epocii. strument de cunoaştere, căci, de obicei, se [287] Singura sursă reală a literarităţii om singur, Editura Polirom, 2009) al lui [247] Probabil că cel mai dificil lucru, inventează singur. este fantasticul. Adrian Marino este absenţa vocaţiei, ge- în critica literară, este acela de a găsi tonul [266] Proust şi Valéry n-au făcut altce- [288] Martin Scorsese vorbind despre neric spus: autorul nu poate evoca, nu are care să reziste în istorie, pentru simplul va, în ultimă instanţă, decât să ducă până Leonardo di Caprio: arta filmului în impla- darul captării emoţiei, nu ştie să transforme motiv că nu ştii care va fi istoria. la capăt două tipuri radical distincte de cabilul derulării ei. deficitul evident de trăire în eventuală stra- [248] Ceea ce poţi exprima, cândva vei introspecţie: senzorială şi mentală. [289] Jubilaţia secretă care însoţeşte – tegie de reconversie de un fel oarecare. În exprima. [267] Aforismul înseamnă identificarea ca o aură – orice formă de prostie. cazul său, teoriile, insistenţele, numeroase- [249] Un mare autor nu face altceva (apariţia) unei legături invizibile până la [290] Ostentaţia este una dintre nume- le contexte din cărţile de erudiţie privind decât să creeze un labirint, al cărui centru articularea lui. roasele fiice ale prostiei. refuzul „literaturităţii“ etc. nu sunt altceva nu-l ştie nici el, dar pe care – dacă acel [268] Modernitatea ne-a cam obişnuit [291] Poate că domeniul în care e nevoie decât conştientizări ale unei absenţe interi- „centru“ există – are şansa de a-l descoperi să plastifiem conceptele. cel mai mult de creativitate e politica. oare. În mod normal, un astfel de mod de primul. [269] Dacă atunci când erai obsedat de [292] Puterea e cea mai toxică iluzie. a scrie (stereotip, compulsiv, chinuitor) ar [250] Atunci când citesc istorie litera- ceva, nu ai găsit cu totul altceva, nu ai făcut [293] Cel mai grotesc tip de inteligen- fi condamnat cartea la un eşec de proporţii. ră, mă interesează coeficientul de puritate nimic. ţă (căci există şi aşa ceva!) este cel care Totuşi, dramatismul (uneori: de o intensita- metodologică. [270] Poţi să-ţi dai seama foarte târziu se pliază, acceptă să se plieze pe rutina te indiscutabilă) al reconstituirii unei vieţi [251] „Măsura de energie şi încredere în de superficialitatea unui ins: nu e deloc banalului. desfăşurate în cea mai mare parte într-un sine generează destin.“ (Livius Ciocârlie). vina aceluia. [294] Cinismul are, în zilele lui bune, o regim totalitar derivă dintr-un paradoxal Cât de mult contează cine spune ceva. [271] Nu cunosc lectură mai palpitant- apertură de-a dreptul epistemologică. efect stilistic: deşi pe Adrian Marino acesta [252] Inerţia fiinţei umane e, poate, cel întremătoare decât cea a Dicţionarului [295] Prefeţele au, de cele mai multe nu-l interesează deloc, acumularea obsesivă mai bun mijloc de autocunoaştere. filosofic al lui Voltaire. ori, rolul de a-ţi da de înţeles, în feluri mai a unor idei, detalii şi circumstanţe reuşeşte [253] Trei mari vicii filoxerează critica [272] Un chiasm e o rezolvare, dar în mult sau mai puţin sofisticate, că nu are să contureze foarte bine senzaţia de sufoca- literară: umoralitatea, incultura şi prostia. alt plan decât cel în care se manifestă. rost să citeşti cartea. re a individului în comunism. Autorul a ştiut E suficient ca unul singur să fie prezent, [273] Enormul şi inutilul efort (ciorani- [296] Precipitarea poate însemna va- că riscă, dovadă faptul că, de mai multe ori, pentru ca textul să fie compromis. Dar ade- an, „am fost proxenet“ etc., între altele...) lorizare instantanee, „profitabilă“, unică a chestionează în profunzime rostul scrierii. văratele ravagii apar atunci când cele trei de a fi memorabil. posibilului. (De ex., p. 227: „Capitolul cel mai dificil conlucrează. [274] Foarte important pentru un co- [297] Criticul literar e fascinat, mai al acestei Vieţi – pe care regret tot mai mult [254] Ceea ce pentru un autor de secol mentator literar, oricare ar fi el, este să dea mult de orice, de insuficienţa literaturii: că am început s-o scriu, de dus totuşi până XVII putea fi foarte avansat din punct de impresia de sistem. bucuria lui provine, de cele mai multe ori, la capăt şi cu orice preţ, efort tot mai greu vedere mental, nu mai e, pentru omul seco- [275] Cu cât un autor relativ cunoscut dintr-un gol lăuntric transferat. de suportat – este evocarea şi mai ales de- lului XXI, decât o simplă, vulgară şi uneori spune mai multe prostii, cu atât are şanse finirea exactă, chiar brutală, a relaţiilor cu tragică banalitate. mai mari să fie validat de posteritatea ime- (Extras din volumul Proximităţi critice. III, regimul comunist, după eliberarea mea din [255] Un critic literar care contează nu diată. În ceea ce o priveşte pe cea lungă, să în curs de apariţie la „Scrisul Românesc“) DO, în 1963.“) În acest citat identificăm, joacă pe mize mici nici măcar în joacă. ne abţinem. Doina POLOGEA poeme cu mâinile goale ce mai ştiţi voi nimic nu m-ar deosebi de Tine despre zbor? Doamne două poteci m-au întâmpinat: când Alexandru Macedon a cerut să fie dacă din toate, din toate am ales-o pe cea îmburuienată îngropat fir din multele ştiute, văzute şi asta mi-a schimbat mersul cu mâinile lăsate afară. goale, din sicriu întâmplate într-unul mai lin semn că nu a luat cu el nimic din lume zise stropul de apă aş fi-nvăţat el câştigase ultima, cea mai de preţ bătălie: în cădere spulberându-se: să fiu două râuri aveam în faţă: mâinile lui atât de viu am fost încât viu am ales să-l traversez pe cel învolburat erau acolada unui zbor nimic nu mă va deosebi, de-acum şi asta mi-a schimbat mersul de mare două drumuri într-unul mai lin şi atunci Motto: „nenorocirea grea şi adevărată vă întreb pe voi zise norul risipindu-se: care m-a făcut odată om“ oricum, toate se înnodau la capete mâinilor atârnate atât de viu am fost încât Ioan Es. Pop cu nodul de aur al morţii pe lângă trupuri nimic nu mă va deosebi, de acum şi dincolo de el când sufletele iau cu totul forma mâinilor de cer două drumuri mi s-au deschis: podul se întind spre lucruri l-am ales pe cel noroios mersul continuând şi se încleştează zise omul şi asta mi-a schimbat mersul lin strâns de firul răsuflării sale atârnând: într-unul mai lin ca un psalm Eseu Scrisul Românesc Nr. 6 (82) ♦ iunie 2010 9 A avea şi a fi Obsesii Marian Victor BUCIU în grai şi trai oltenesc

espre Soreşti, urmaşul lor ştie treieriş îi dau conştiinţa trecerii vieţii. de pământ numit invariabil, pentru orice câte ceva în La Lilieci din La olteni, uneori, copiii pot fi daţi, vân- suprafaţă, moşie, e drept că slugile sunt spusele lui moş Pătru, care duţi, poate că şi înfiaţi, aflăm că pe albii de prezente) într-o lume – mă refer la timpul aflaseD la rândul lui „din vechime“. Neam scăldat, ţiganilor rudari. Undeva citim cum relatării – comunizată şi omogenizată prin mare, el se trage de la străbunica Sora, o se scaldă copilul după botez, cu metodă şi variate forme de constrângere. frumoasă luată de mocanii de la Sibiu care îndemânare. Nu apar aici cazuri exacte de Pe la începutul veacului, „oamenii erau au coborât spre Dunăre, aleasă apoi de vânzare de copii. Ei sunt proprietatea cuiva mai dintr-o bucată,/ Lumea nu era aşa de un cioban numit Radu, din Alun. Pe linia şi când sunt mici trebuie să ştie să răspun- pestricită ca azi.“ Părerea despre oame- cealaltă, un străbunic, Matei, marchidan, dă prompt cum se numesc părinţii, în fapt nii de altădată este rea, deşi tot omogenă. venit de la mare, a luat-o sau a plătit-o cu cum li se spune în sat. Se trezesc mulţi în Aflăm că „Oamenii erau hoţi.“ Poate e mult aur pe Maria Ciucă a lui Drăghicioiu. casă, uneori îi descoperă astfel şi părinţii, aici şi o referire la haiduci, prezenţi încă Şi aşa s-a întemeiat neamul, având la bază mama îndeosebi, care nu mai ştie cum să-i în memoria satului. O vădită mizantropie e familia şi mai sus – serios, adică olteneşte, hrănească şi pe unde să-i culce. Catalina mai curând întărită decât atenuată de latura glumind – chiar lumea, pentru că se întâl- lui Ioane are, în viaţă, 15 copii, şi pentru umană bună, prin faptul că existau altădată niseră unul de la mare cu una de la munte. ea este o muncă grea chiar să le servească şi „oameni care iubeau animalele“. Iată cum legăturile, fapte şi vorbe, devin mâncarea, fără a mai pune la socoteală să o Legăturile de la om la animal nu lipsesc hotărâtoare. pregătească. nici ele din „Olteniadă“. Caii, mândria ţăra- Bunicul scriitorului, Ion Bălan Sorescu, Copiii se-nvaţă de mici cu greul şi răul nilor, sunt stârpiţi în comunismul perceput este evocat în Porecla, din Cartea a patra şi vor să facă sau măcar să vadă întâmplări adesea drept criminal, răul ajuns la culme. (1988), pe când autorul „Olteniadei“ se rele, cum ar fi morţile prin spânzurătoa- Când nu-şi pot achita dările pentru vite, ţă- mutase în casa Soreştilor. Bunicul Nicoliţei, re. Prin definiţie fără minte, destule rele în bătaie de joc (jocul ajunge aici în mare ranii le omoară, punându-le gips în uroaie. tatăl lui Gheorghe Ionescu („notar, deştept, le fac singuri. Iau banii (de aur!?) şi-i dau măsură bătaie de joc), casa sărmană, o Dacă vita fată, viţelul e omorât şi deplâns dar fără pământ“) era din Melineşti („de pe tutun, nepăsători faţă de nevoile fami- cojmelie, a unei rude, care le e şi vecină. de ochii lumii. „Aşa ceva nu s-a mai po- peste deal“). Nicoliţa trăieşte în casă cu liei. Când se mai deschid la minte, suferă Marin merge şi el pe spiţele roţii de căruţă. menit cât o fi neamul acesta românesc.“ fiul cel mare, Nicolae, şi cu cuscra, cu care în tăcere că nu ies din comună, uneori nici Cu vârsta, cresc pretenţiile faţă de munca Boul „haiduc“, Boian, nu mai e iubit, când are, de bună seamă, unele neînţelegeri. din sat, şi se uită la satele vecine ca-n altă unui copil. Trimis ca să are pământul suro- se-ngraşă pentru că pleacă noaptea singur, Casa arde în 1947. Tatăl său, Gheorghe, lume. Se joacă aparent ciudat, imitând rii tatălui, pământ lăsat de ea moştenire ne- nevăzut, la păscut. Nicoliţei i se face dor de rămâne în grija Nicoliţei şi odată ajuns la ceva din munca şi traiul celor mari. Şcoala, poţilor, Marin părăseşte boii în câmp. Până trecut şi o doare amintindu-şi boii duşi la vârsta de 88 de ani, o cheamă pe fiică la el „cartea“, li se pare mai curând grea şi fără să iasă din sat, se bucură că uneori de acolo abator şi privind casa lor. În război, aflând acasă, întrucât simţise „un urât“ de moarte. rost. Naniescu nu este singurul care îl minte se văd munţii. Pentru ca lumea întreagă că are familie grea, nemţii îi restituie lui Fiica cea mică era chiar vecină cu tatăl, dar pe taică-său că se duce la şcoală. Neputând să fie văzută, crede în glumă (şi poate că Nătărău viţelul luat. Ruşii nu fac la fel, el socrul şi ginerele, Păun, nu se vedeau cu să fie verificat acasă, el se preface că citeşte viaţa aici nu e altceva, oricât de încerca- nu pricepe de ce şi aşteaptă mulţi ani în- ochi buni. Două fiice se măritaseră în afara de pe carte, dar rosteşte fără rost vorbele tă) că doar marea lipsea. Dus la Craiova toarcerea viţelului. Coborând de la munte Bulzeştiului, una la Murgaşi, sat vecin, iar care-i vin lui din minte. Prostia ţine loc nu să i se facă poze, plătite în mălai, pentru la Dunăre, oilor le ţiuie urechile, munţii alta la Fierăşti. Nicoliţa, văduvă, cu şase o dată de inteligenţă. înscrierea la Liceul „Fraţii Buzeşti“, mama „le fug din conştiinţă“ (aici reapare primul copii, se crede „necăjită“. Marin a fost născut de Nicoliţa după ce, îi impune: „să mănânci cartea“. Verb foarte limbaj al lui Sorescu), iar câmpia le ame- Uneori se vorbeşte despre surorile de la abia de trei zile, îşi oprise războiul de ţesut. cuprinzător acesta, a mânca… ţeşte. La ziua Sfântului Ignat e tăiat porcul, Bucureşti, dar despre ele vine vorba ceva „Născut seara, o să fii noaptea treaz/ Şi-o să Fratele cel mare, George, e cititorul de mare eveniment, îndeobşte atât de cunoscut, mai mult în corespondenţa de familie, edi- cam cucăi ziua.“, îi prevesteşte mama, după scrisori. În vremea întovărăşirilor şi a co- relatat şi el cât se poate de atent. Câinelui tată de fratele mai mare al scriitorului, uni- semnele pe care le-a deprins, iar scriitorul lectivizării, fiind elev la liceu şi înţelegând este învăţat să convieţuiască cu porcul. De versitarul foarte legat de „moşia“ pentru pare a lăsa de înţeles că horoscopul olte- mersul târâş şi forţat al istoriei, ca să nu fie când nu mai are ca tovarăş porcul, adică de care se bătuse, la propriu, tatăl mort tânăr… nesc nu e fantezist. Ca orice copil de olteni, exmatriculat, face presiuni asupra mamei ca la înfiinţareagospodăriei colective, câinele Nicoliţa, văduvă, se descurcă greu şi cu şi el ştie de mic cine e. Cine e vrea să zică să cedeze ceea ce ea numeşte „strânsura“. urlă mereu, şi pentru asta nu există niciun munca la câmp şi îl ia pe Seder ajutor la al cui e. E „Mărin al Nicoliţei a lui Fănică Mama nu poate fi convinsă cu teoria lui K. leac. Câinele este apărător, ajutor, dar şi cărat de mărăcini. Îşi aminteşte de o femeia al lui Ion Bălan“. Cum se poartă apare mai Marx. „− Băga-ţi-o-ar în ochi de teorie…“ vestitor. Bătrânul Gheorghe vine la fiică- care voise, adică îndrăznise să-i ceară ca însemnat decât cum se comportă. În primii Marx nu e de-al lor sau de pe la ei. Află sa, cu ghetele schimbate-n picioare, târziu, să i-l înfieze pe fiul cel mic, Ionică, despre ani, el poartă cămaşă de cânepă, aspră şi c-a murit şi-i urează omeneşte, spontan, să după ce ajunge câinele. care spune, inefabil pentru mulţi cititori, că lungă. Odată, la moară, un sătean, văzân- fie sănătos, aşa mort cum e. Ea îl ascultă Sătenii trăiesc în înţelegere cu sălbăti- era „cam torofleanc“. Mai tot ce păţeşte, se du-l îmbrăcat aşa, vrea să-i ridice cămaşa pe consăteanul Florea lui Ghiţă: pământul ciunile. George vede şarpele casei, blând plânge ea uneori, ar fi din pricina copiilor şi să-i afle sexul. Violul este zădărnicit cu nu trebuie dat golanilor de la Sfatul po- şi acesta. Lupul nu mănâncă niciodată ei. Pentru că uită acasă certificatul fiului ei un pumn de mălai care l-a orbit pe neruşi- pular, pentru că „Ştiu ei cum se munceşte om. După o întâlnire cu lupul, Gheorghe cel mai mare, Nicolae, care urma să fie în- nat. Se vede că nu e fată, după ce îmbracă pământul?“ Când, după căderea regimului Ionescu duce haitei – un fel de pomană de scris la Liceul „Carol“ din Craiova, Nicoliţa pantaloni din stofă de dimie. Ca să poarte comunist, proprietatea este retrocedată, la animal la animal – o oaie, şi reproşul ne- parcurge pe jos de două ori drumul între sat şi o pălărie nu se poate. Înţelege că a avea George nu pierduse obsesia pământului. E vestei e că nu sacrifică una stearpă. Acum, şi oraş, lung de 30 de km, dar străbătut de pălărie însemna a fi cineva important. Află chiar panicat de posibila lui pierdere. Aşa-l regretul e că nu mai sunt nici lupi, nici oi. „crile de oameni“. că portul şi comportarea se leagă şi ele. vede, tot supărat, Marin, care se vede şi pe Blestemat de mamă, Mitre se întâlneşte cu Când îi vine rândul să fie înscris la şcoală Inevitabil, sunt trăite bolile, nu neapărat sine „bătrân“, cu durere de picioare (marţi, ursul, dar nici el nu mănâncă om, ci porci în oraş celui de-al doilea dintre fii, George, cele ale copilăriei. Ca să se vindece de al- 12 septembrie 1995): călătoreşte prin ţări sau boi. Ursul, numit ca şi rudarul de care deplasarea se petrece într-o căruţă camufla- beaţă la ochi, mama îl duce să sugă la ţâţă de străine şi-şi pierde moşia de unsprezece e adus, Ţurloi Ciurel, se urcă pe spatele lui tă cu cergi, nu se înţelege dacă din cauza femeie străină, ceea ce nu-i displace deloc. stânjeni (22 de metri). Fratele cel mare moş Pătru şi Mitru Tălmaciu, ca să le aline războiului; a celui militar, nu, să spunem, Altceva îl bântuie mereu. Îşi va aminti până vrea să-i deschidă ochii, îi arată esenţialul: durerile. În pădure, cerbul Gheorghiţă, aflat cotidian. Pentru Nicoliţa intervine salva- aproape de moarte ce chin era păscutului „să-ţi vezi de pământ!“ în perioada boncănitului, sare în apărarea tor eclipsa amintirii. „Dar am uitat ce-am păsărilor şi mai ales al animalelor. El paşte Totul în sat e proprietatea cuiva, o fân- căprioarelor şi e, în mod nejudecat, împuş- păţit.“ Se presupune că vrea să povestească gâştele şi curcile. Se bucură, ca un duşman, tână, o cişmea, un roşcov, o plută, un stejar. cat. În comunism, vânătorii stârpesc toate pe cât posibil din cele bune, pentru a nu se când li se fură oile. Oarecum veselă îi e şi Orice aparţine cuiva, îi poartă numele. Nu sălbăticiunile (de o blândeţe deplină) din dezonora. L-a certat chiar, spune George amintirea. „Rămăsesem teleleu, prea mare se face economie verbală. Nici în sat, nici pădurea pe care o orăşenizează, transfor- Sorescu, pe Marin, care a cam încălcat în pentru curci,/ Prea mic pentru boi…“ Între dincolo de el. Din afara satului vin sau mând-o, dintr-un fel de rai, într-un fel de carte codul onoarei de neam: „Mărine, mai alte obligaţii reamintite, mai e una numită pleacă vorbe secrete, ziua sau prin vis. E o iad. La câmp, un vultur mort de mult (odată scrie şi d’ele bune, că ne-ai făcut dracu’ de a se „ţine la vite“. Era un fel de grijă, pază, veche obişnuinţă neschimbată. Trimiterea cu stârpirea lupilor) încă zgârie, se crede râs! Suntem şi noi de neam.“ (p. 815, în protecţie. Dacă oamenii îşi fac adesea rău, de vorbe merge încă greu, „ca-n vremea că-n chip răzbunător, nişte copii care pasc acest volum). Despre bunătate, ea vrea să ce să aştepţi de la animale? Ionică, mai mic, dacilor“. S-a păstrat amintirea că pe vre- oile. se ştie că Maica obişnuia să dăruiască ce aici, mătură curtea sau toacă frunze la raţe. muri se locuia în bordeie, se purtau cozi Olteanul rural al lui Sorescu, de până la putea şi cui nu avea. Prin urmare, adevă- Jocurile lor par nişte pregătiri de muncă. împletite şi se cosea la lumina feştilei. În experimentul social comunist, păţeşte în La rul vieţii urmează, în planul mamei, să fie Marin îşi aminteşte că el şi Ionică se sat există şi proprietatea pur omenească, Lilieci multe şi uită destule. Îşi aminteşte înlocuit de cel al vorbelor. Tot pe cât e po- joacă-n ţărâna de pe la cimitir. Jucăria legată prin generaţii. Omul aparţine mai de unele cu haz de necaz şi durere stinsă, sibil. Nicoliţa, mai degrabă o observatoa- lui Ionică e un cui ruginit. Acasă, cei doi multora, e-n proprietatea lor. O spune punând în viaţă o patimă redusă. Ţine la ce re realistă, are odată o vedenie cu un ulm se joacă de-a mânatul oilor pe sub pat. numele care îi este, nu scris, ci spus: „Gogu are sau nu mai are, puţinul i se pare deja care apare şi dispare, de unde ea rămâne cu Ori de-a-n boul, un fel de a se rostogoli. lu’ Mitru Măriei lu’ Niţă…“ Ciudată este mult. Rămâne legat de tot ce-i iese-n cale credinţa că „nu trece vremea“. În privinţa Poate tot în joacă (totul la ei este şi totoda- nostalgia după o lume omogenă, poate că şi, până la urmă, omul o scoate la capăt timpului, e nehotărâtă. Cele trei feluri de tă nu este joacă) beau apă din lac. Strică, şi reală (lipsesc moşierii, ţăranii au curele chiar şi cu semenii lui. Eseu 10 Nr. 6 (82) ♦ iunie 2010 Scrisul Românesc

Traduttore / Traditore Ioan Cum poţi deveni LASCU stângist… u este un secret pentru la capătul nopţii de Céline. Ştiam amân- drepturile lor de proprietari“ (p. 146). Se nimeni că una dintre cele doi pe dinafară o grămadă de pasaje din vede treaba că nici tinerii scriitori francezi mai faimoase personalităţi ea. Anarhismul ei ne părea înrudit cu al nu erau departe, când priveau spre răsărit, de stânga,N în Franţa anilor ’50 şi ’60, a fost nostru.“ (Puterea vârstei (jurnal), Editura de aceeaşi gândire şi limbă de lemn. Sunt ci- Jean-Paul Sartre. Lider intelectual al scrii- Amarcord, Timişoara, 1998, p. 142). Într-o tate astfel romane ale lui Panferov (Obştea torilor şi filosofilor grupaţi în jurul revistei notă de subsol sunt menţionate alte cărţi calicilor), Leonid Leonov (Viezurii) şi Les Temps modernes, simpatizant, aderent importante publicate în 1932, citite şi dis- Şolohov (Pe Donul liniştit). Nu „acea lun- ideologic şi chiar susţinător al lui Stalin cutate în cercul Sartre-Beauvoir: Imaculata gă epopee căzăcească“ le cucerise minţile, Jean Paul Sartre şi al regimului sovietic, dar şi al lui Fidel Concepţie (A. Breton), Un oarecare Pană ci Pământuri desţelenite, care „ne păru o din prizonierat (1941) şi-a văzut liniştit de Castro, anti-burghez şi participant direct la (H. Michaux), Indiferenţii (A. Moravia), capodoperă“, unde comisarul era persona- profesorat şi de publicarea unor cărţi. Abia mişcările studenţeşti din mai 1968, Jean- Iapa verde (M. Aymé) etc. Despre Condiţia jul pozitiv, iar culacii contrarevoluţionari în 1944 îl cunoaşte pe Camus, însă un prim Paul Sartre, cel care a refuzat, în 1960, umană a lui André Malraux, apărută mai nu erau scoşi din formula de din duşmani diferend între cei doi are loc repede, în chiar şi Premiul Nobel pentru Literatură, întâi în Nouvelle Revue Française, Sartre de moarte ai poporului. În naivitatea lor, 1946. şi-a declinat, abia spre sfârşitul vieţii, lu- şi Castorul lui gândeau „şi de bine, şi de tinerii intelectuali francezi erau interesaţi În toamna anului 1951, Albert Camus ările de poziţie, uneori ostentative şi chiar rău“; îi stimau „mai degrabă ambiţia decât şi de „moşnegii obscurantişti luptând să-şi publică Omul revoltat, unde, în câteva vehemente, în favoarea stângii politice şi realizarea“ (op. cit., pp. 142–143). păstreze grâul“. Halal interes, halal expri- capitole, face o critică fără menajamente a socialismului. Dacă, de pildă, în 1962, Însă, tipic pentru tinerii scriitori ai mare! Exact aşa li s-a întâmplat tuturor ce- regimului totalitar stalinist. Este atacat Sartre pleda la Moscova în favoarea unei generaţiei existenţialiste în căutare de lor care au crezut nu numai în veridicitatea vehement în presa de stânga, inclusiv în „coexistenţe ideologice“ a scriitorilor, par- modele, „tehnica scriitorilor francezi [li romanului realist socialist, ci şi în „nevino- Les Temps modernes, unde apare, sub că în ultimul lui interviu, din aprilie 1975, se părea] tare primitivă în comparaţie cu vata“ propagandă de stat sovietică. semnătura lui Sartre însuşi, Réponse a fostul stângist îşi recunoştea exagerările, cea a marilor americani“ (op. cit., p. 143). Nu trebuie să ne scape din vedere faptul Albert Camus (Răspuns lui Albert Camus). cam în felul lui Petre Ţuţea: „Domnilor, ce Dintre aceştia, John dos Passos (Paralela că orientarea intelectualilor interbelici, cu Legăturile de prietenie dintre cei doi se rup vreţi, am fost un imbecil!“. Nu sunt chiar 42) le „dăruia multe lucruri“. Sunt menţio- deosebire francezi, dintr-o anume frondă, definitiv: „Prietenia noastră nu era deloc vorbele lui Sartre, aşa cum le-a rostit, ci naţi, desigur, şi William Faulkner şi Ernest către stânga, a fost începutul simpatiilor uşoară, dar o voi regreta“, mărturiseşte doar o parafrază a lor. Hemingway (50 000 Dollars şi Fiesta): şi al adeziunilor declarate pentru Uniunea Jean-Paul Sartre în Situations IV. Continuă Convingerile de stânga ale autorului „Mare parte din regulile pe care ni le-am Sovietică şi pentru regimul politic comu- să socializeze cu comuniştii: în 1952, ia Cuvintelor se insinuează însă în epoca din- impus în romanele noastre ne-au fost in- nist impus după război în statele ocupate. parte la Congresul popoarelor pentru pace, tre cele două războaie. Pe la începutul ani- spirate de Hemingway“ (idem). Anterior, Ei erau anarhişti şi antiburghezi, încrezători ce se desfăşura la Viena, apoi publică, tot în lor ’30, când căutările lui nu ieşiseră încă Franz Kafka le întrunise sufragiile. Am în faptul că prin criticile lor vor schimba Les Temps modernes, controversatul articol din faza febrilă, el şi tânăra lui prietenă, menţionat şi pasiunea pentru filmele de lumea. Tot ei dădeau simultan dovadă şi de Comuniştii şi pacea. În 1954–1955, alături nimeni alta decât Simone de Beauvoir (the la Holywood, care, asemenea romanelor eclectism, deoarece anume cutume şi idei de Simone de Beauvoir, vizitează U.R.S.S. Beaver – Castorul), devorau de-a dreptul scriitorilor menţionaţi, aveau meritul de occidentale precum şi cultura americană îi şi China, iar în 1960 călătoreşte în Cuba, cărţile unor contemporani deja celebri, dar a le revela America. Romancieri, actori, atrăgeau în egală măsură: întâlnindu-l pe Fidel Castro. În 1962 sus- şi filmele americane, cinematograful înce- regizori şi cântăreţi o făceau să vieţuiască „Departe de a ne rupe de epoca noastră, ţine pledoaria de la Moscova despre „co- pându-şi, tot atunci, prima escaladă spre în sufletele lor. Însă: „Doi intelectuali mic- anarhismul nostru emana dintr-însa şi ne existenţa ideologică“ a scriitorilor. O anu- culmile gloriei. În Capitolul al treilea din burghezi, invocând viitoarea lor operă pen- punea în armonie cu ea; în opoziţia noastră mită schimbare de direcţie se întrezăreşte amplul jurnal Puterea vârstei, Simone de tru a ocoli angajamentul politic“ (ibidem), faţă de elite, aveam sumedenie de aliaţi, în 1966, când, în conflictul arabo-israelian, Beauvoir consemnează nenumărate detalii cochetând mai degrabă cu anarhismul şi iar pasiunile noastre le oglindeau pe cele ţine parte Israelului. În mai 1968, se alătură semnificative privitoare la cea mai ferti- sfidând preceptele glaciale şi exclusiviste ale majorităţii contemporanilor: dragostea studenţilor şi vorbeşte la Sorbona. La 70 de lă perioadă a formării celor doi scriitori. ale marii burghezii, întorceau, totuşi, spa- pentru jazz şi pentru cinema era ceva cu- ani pare a se detaşa de vechile sale convin- Între scriitorii cei mai apreciaţi şi cu efect tele Americii, care, pentru ei nu era decât rent.“ (p. 147). O perioadă de tatonări în geri stângiste. Deşi sinuos, destinul acestui imediat asupra… antrenării mentale şi in- „ţara unde triumfa în chipul cel mai odios care pasul către aşa-zisele realităţi din Est faimos scriitor şi militant pentru democra- telectuale a celor doi tineri care se gândeau asuprirea capitalistă; detestam în ea ex- fusese deja făcut: indubitabil că această ţie este, în cea mai mare parte, marcat de la viitoarea operă, îl regăsim mai întâi pe ploatarea, şomajul, rasismul, linşajele.“ orientare are la bază criterii de natură soci- adeziunea fără echivoc la comunism. Céline: (op. cit., p. 146). al-politică, aşa cum lesne se deduce şi din „[…] citeam tot ce apărea; cartea france- Dincolo de fascinaţia vieţii americane, experienţele tinerei Simone de Beauvoir, CONCURS DE DEBUT ză care-a însemnat cel mai mult pentru noi Jean-Paul Sartre şi Simone de Beauvoir re- consemnate în jurnalul ei, cele mai multe în anul acela (1932, n. n.) a fost Călătorie simţeau nevoia altei lumi. Şi cum celălalt la maturitate. Puterea vârstei a apărut în- Revista şi Editura pol nu se putea situa decât în tr-o bună traducere a Ancăi-Domnica Ilea, Est: „Către U.R.S.S. întorceam la editura timişoreană Amarcord, fiind în Scrisul Românesc amândoi o privire mult mai primul rând o preţioasă carte-document re- organizează ponderată“ (idem), turnura era feritoare la formarea ca scriitori, la debutul Se adresează celor care nu au ca şi făcută. Cei care doreau să şi la destinul literar al tandemului Sartre- împlinit 35 de ani şi nu au debutat reinventeze lumea şi omul în Beauvoir. Însemnările din acest jurnal sunt publicistic sau în volum. scrierile lor, nu erau, deocam- informaţii capitale pentru biografiile celor Concursul se desfăşoară în urmă- dată, nicăieri ferm ancoraţi: doi celebri scriitori şi prieteni. toarele secţiuni: poezie, proză, teatru, „Aşa se face că în mod pa- Literatura autoreferenţială şi memo- eseu. radoxal eram atraşi de America rialistică a Simonei de Beauvoir nu se Lucrările vor fi semnate cu un al cărei regim îl osândeam, iar opreşte însă aici, fiindcă tot ea a mai scris motto, care se va regăsi de asemenea şi U.R.S.S.-ul, unde se desfăşura Amintirile unei fete cuminţi şi Mandarinii. pe un plic închis ataşat manuscrisului. o experienţă pe care o admi- Cea de a doua carte este cu deosebire sem- El va cuprinde numele şi prenumele ram, ne lăsa reci. […]. Cei mai nificativă pentru cunoaşterea mai subtilă a concurentului, data de naştere, adresa, mulţi intelectuali aveau ace- relaţiilor dintre Jean-Paul Sartre şi Albert numărul de telefon, eventual şi premii- eaşi atitudine ca noi.“ (op. cit., Camus. Cu toate că prietenia celor doi mari le obţinute la alte concursuri literare. p. 147). de la prova corăbiei literaturii angajate nu Manuscrisele vor fi trimise, până Dar începutul fusese deja a cunoscut niciodată efuziunile, ea a avut la data de 30 septembrie 2010, pe făcut prin lecturi din literatura şi momente semnificative, dar şi divergenţe adresa: sovietică, unde erau înfăţişate de adeziuni şi opinii. Revista – Editura noile realităţi, de altminteri Albert Camus părăsise rândurile parti- Scrisul Românesc, mincinoase, ale construcţiei dului comunist încă de la jumătatea anilor str. C. Brâncuşi, nr. 24, socialismului şi comunismu- ’30, convins de mistificările propagandis- Craiova. lui (formule extrase de noi din tice şi de caracterul represiv al regimului Un juriu alcătuit din personalităţi fosta limbă de lemn): „o etapă sovietic, după revenirea lui André Gide ale lumii literare va acorda câte un a revoluţiei de care noi habar din U.R.S.S. (Retour de l´URSS, 1936). n-aveam: relaţia dintre sat şi În timpul războiului doar Albert Camus premiu pentru fiecare secţiune, separat oraş, dintre comisarii însărci- a fost înregimentat în mişcarea de rezis- pentru revistă, separat pentru editură. naţi cu rechiziţiile şi colectivi- tenţă (redactor la publicaţia clandestină Relaţii suplimentare se pot obţine la Tel: 0722/753 922; 0351/404 988 Daniela Codarcea-Kamiliotis – Compoziţie zările şi ţăranii îndărătniciţi în Combat), în timp ce Sartre, după eliberarea Eseu Poezie Scrisul Românesc Nr. 6 (82) ♦ iunie 2010 11 Mihai ENE Instinctualitate şi nevroză în proza lui Ion Vinea

acă estetismul şi crepuscularismul formează decadentă, deşi întreaga modernitate le-a preluat şi dez- sursele principale ale atitudinii estetice şi voltat în direcţii multiple. Şi totuşi, după cum observă ontologice a lui Ion Vinea, instinctualitatea criticul Ovidiu Ghidirmic, „Rivalitatea dintre tată şi fiu, şi nevrozaD sunt consecinţele acestei atitudini, care ne in- dintre Axel şi Darie, dezvăluie afinităţi secrete, în virtutea teresează cel mai mult în studiul de faţă. Nici în aceste cărora unul nu este decât o proiecţie posibilă a celuilalt. cazuri însă Vinea nu se dovedeşte un radical, viziunea sa […] Darie este ipostaza infantilă a lui Axel, iar acesta, la fiind tot una moderată. Scriitorul nu cade în patima anali- rândul său, ipostaza virilă, matură, a lui Darie. Ceea ce zelor fiziologice pe filieră naturalistă, deşi resurse ar fi fost pentru copil nu este decât un joc nevinovată, pentru Axel suficiente, majoritatea personajelor sale având şi o latură se instituie într-un păcat, a cărui expiere se soldează cu alienată. Instinctul care domină este, evident, cel erotic, preţul dezorganizării vieţii psihice şi al destrămării morale, aşa cum transpare şi din poezia sa, dar prelucrat în diverse în solitudine, într-un cuvânt, al alienării.“ („Ion Vinea şi maniere. Nevrozele sunt, în general, stăpânite şi nu conduc vocaţia misterului“) la delirul imagistic şi senzorial al unui Huysmans. Foarte Chiar şi Lia, termenul median al ecuaţiei, suferă de dife- puţin interesat de spiritualism şi deloc de ocultism (deşi rite „boli“, dintre care cea mai interesantă şi mai gravă este „cununia“ dintre Lucu şi Ana, într-un schit din munte, are cea a tuturor lunatecilor lui Vinea: „Şi boala Liei este unul în ea ceva mistic, dar nimic satanic, dimpotrivă), Vinea nu din fenomenele psihice predilect studiate la Vinea, cel al construieşte nici măcar paradisuri artificiale, căci pare a nu erupţiei afective a subiectivităţii care covârşeşte realitatea, avea nevoie. Categoria lunatecului, cea care domină proza beatificând-o într-adevăr, dar ce beatificare a unui obiect sa, mai ales romanescă, conţine în ea însăşi elementul degradant şi ce cheltuire de energii care ar fi meritat o cu transfigurator şi dimensiunea onirică, astfel încât am putea totul altă destinaţie!“ (E. Simion). Simţul etic al criticului afirma că lunatecul trăieşte el însuşi într-un paradis artifi- se face auzit într-o manieră destul de improprie obiectului cial, pe care şi-l construieşte „văzând şi făcând“, cum se de studiu, pentru că aici rezidă toată miza demonstraţiei, exprimă un personaj din Lunatecii. În cazul lui Silion, spre dacă într-adevăr putem vorbi despre o demonstraţie: bea- exemplu, tehnica tergiversării, argumentul autoiluzoriu, tificarea unui „obiect degradant“, în perfectă concordanţă refuzul de a lua orice hotărâre importantă sunt metodele cu practicile decadente. prin care se creează, instinctual, aproape inconştient, „pa- La rândul său, Sergiu Sălăgean observa, foarte per- radisul artificial“ în care trăieşte personajul. Nici măcar tinent, că „Scriitorul frecventează motivele simboliste decăderea umilitoare la care ajunge la sfârşitul romanului (este, de fapt, în această descriere, un amestec de elemente nu îl scoate din acest imperiu al Mayei, îndelung ţesut cu simboliste şi decadente, n. n., M. E.), stările muzicale de fire durabile de către propria mână. conştiinţă, în care aceasta se pierde prin extaz, obsesiile psihologici asupra stării nervoase a pacientei. Problemă Instinctul erotic se manifestă suveran în prozele lui (căpătând la Vinea, ca notă proprie, o uşoară deplasare căreia Vinea nu îi dă o prea mare importanţă, nu studiul Vinea. Începând cu Darie, în care se analizează înflorirea sper spaimă), coloristica specifică simbolismului, cu tona- clinic interesându-l aici, fapt care îndreptăţeşte scoaterea instinctului sexual, obsesia care se configurează treptat şi lităţile degradate de roşu şi albastru spre violet, psihozele sa din orizontul prozei naturaliste, aşa cum a încercat să tarele pe care le va lăsa această obsesie, dar şi cu Axel, (temă predilectă a lui Huysmans şi Rollinat, într-o măsură sugereze, la un moment dat, critica. unde instinctul sexual deja domină personajul, continuând a lui Samain), care duc la indistincţia realitate-vis“ (Ion Un alt fenomen foarte interesant, deşi colateral, are loc cu Lucu Silion unde instinctul erotic, foarte puternic, este Vinea, 1971, p. 17). în proza lui Vinea. Este ceea ce am putea numi estetizarea „îmblânzit“ prin atitudinea pasivă, contemplativă, abstra- Pe acest fond de instinctualitate şi crepuscularitate îşi nevrozei. Nici măcar boala, cu toate realităţile sale crude, să, şi până la întreaga pleiadă feminină, caracterizată mai face loc şi nevroza. În Lunatecii, unde, de asemenea, pa- nu se debarasează de valenţele estetice pe care i le ataşează ales prin erotismul variat pe care îl dezvoltă. ternitatea pare a-şi spune cuvântul, Lucu moştenind de la scriitorul. După cum am observat, de obicei chiar estetismul Paradisul suspinelor este, după cum afirmă şi Tudor tatăl său atât oboseala şi plictisul existenţial, cât şi inape- crepuscular se află la originea nevrozei sau este elementul Vianu în Arta prozatorilor români (1966), „confesiunea tenţa pentru travaliu, nevroza este totuşi o temă secundară. declanşator. Laura Feraru suferă din cauza artificializării unui nevropat, un ins purtând povara unei vechi obsesii Personaje cu obsesii monomane sunt majoritatea: Arghir, excesive a interiorului, cu toate că nu raţiuni doctrinale erotice nedezlegate“ (p. 226). Darie este personajul cel „fiul cadavrului“, Ana Ulmu, o erotomană cu valenţe de o împing la această opţiune, aşa cum se întâmplă cu Des mai bântuit de viziuni erotice, căci se află întrutotul sub mare curtezană, malefica Iada, mai bine descrisă în celălalt Esseintes. Nici măcar mizantropia pe care Lucu Silion o puterea Liei. Radiografia interiorului lui Darie este una roman, neterminat, Venin de mai, care trăieşte cu servitorul demonstrează în câteva rânduri nu o acaparează vreodată extrem de complexă ca imagini şi trăiri, dar monomană: şi aşteaptă moartea soţului, Adam Gună, chiar Lucu Silion, pe Laura. Este vorba tot despre un instinct estetic superior, obsesia erotică a Liei, fixaţie teribilă şi bolnăvicioasă care incapabil să se desprindă de imaginea Laurei Feraru şi pre- exacerbat de inteligenţă şi cultură, dar care merge înspre o depăşeşte limitele devenirii sexuale, dă naştere la himere ferând să trăiască o viaţă dublă. construcţie adresată mai degrabă simţurilor şi instinctelor şi la angoase insuportabile la un „tenace supliciu“ stăpâ- Singurul personaj care suferă acut din cauza unei boli decât intelectului. nit de „sabaturi mintale“. Căci, după frământările diurne, nervoase este Laura. După cum constată şi doctorul Barbu, Această estetizare a nevrozei conduce, implicit, la „noaptea, împotrivirea înceta şi palida oaste a sucubilor nevroza Laurei este provocată sau cel puţin potenţată de amortizarea nevrozei, lucru care se întâmplă şi în cazul ieşea din grotele tainice“ (Paradisul suspinelor). La Vinea, interiorul greu şi apăsător, pe care l-am prezentat mai sus. instinctului, care nu izbucneşte niciodată cu forţa şi dra- invocarea acestei practici oculte nu are un conţinut sata- Aglomerarea de obiecte şi mobilier, atmosfera închisă şi matismul unui Macedonski. Vinea este interesat de crearea nic, aşa cum nu avea, de fapt, nici la Macedonski. Singurul obscură creată de draperiile „grele şi aproape ermetice, unui echilibru demonstrativ, a unei armonii a contrastelor, Satan vine din conştiinţa propriei senzualităţi şi dintr-un tapetul întunecat, cu turburătoare răsfrângeri de ţesuturi în care analiza să se poată concentra mai degrabă asupra subconştient tulburat. vitale, înaltele vaze, cu lungi tulpini sfârşite în corole ex- degradării universului, sub toate formele pe care le poate Nici fundamentul ereditar nu trebuie ignorat, Darie tatice, şi răsfirarea sfeşnicelor de argint ce se înmulţeau în împrumuta: dezintegrarea fizică a obiectelor şi fiinţelor, moştenind pulsiunile secrete care îl împing pe Axel la oglindă“ (Lunatecii) par a fi cauza bolii de nervi. Şi totuşi, precaritatea relaţiilor umane, ratarea individuală, căderile adulter şi, mai apoi, la o decădere progresivă, urmând-o chiar după înlăturarea acestora şi schimbarea atmosferei interioare etc., pe deasupra cărora pluteşte un sentiment pe Lia obsesiv şi agonic. Triunghiul stabilit are o nuanţă exterioare, progresele sunt minore, fiind mai mult rodul de tristeţe şi nostalgie implicită, în culori de un rafinament oedipiană. Analiza dinamicii subconştientului şi devoala- unor autosugestii şi al unor proiecţii intenţionate, ceea sumbru, dar toate etalate cu o plăcere lucidă, în care scrii- rea substratului instinctual al fiinţei vin pe aceeaşi filieră ce demonstrează influenţa altor factori, fie ereditari, fie torul să se poată regăsi, de fapt, pe sine. Ion MARIA poeme zonă matematică un tractor ară prin cer Dumnezeu nu stă prea bine vremea e imprevizibilă şi brazda cade pe pământ Dumnezeu nu prea ştie matematică cu matematica îi spun copacului de la colţul străzii pe trotuar acolo unde se găsesc face totul din instinct face totul din instinct care este meteorologul meu de serviciu ziarele gratuite cu geometria stă puţin mai bine deasupra fiecărui om se anunţă ploi abundente un copil şi-a lăsat un vis aşa că aşază câte o stea aşază un înger şi golani umblând pe străzi ca un cadou deasupra oricărui cuib de pasăre şi un diavol aş vrea să nu plec mâine sub pomul de crăciun şi un înger deasupra fiecărui om după ce echilibrul a fost stabilit de acasă la televizor pune totul acolo aşa cum ai pune bucuros are şi el timp dar frigul din buzunare se anunţă nopţi ploioase o icoană în cui de-o ţigară mă obligă în camera mea şi un pahar cu vin Teatru 12 Nr. 6 (82) ♦ iunie 2010 Scrisul Românesc Toma GRIGORIE Jurnalistul fără jurnal, la ieşirea din scenă! Acţiunea se petrece în anul 1989, în Craiova-Isarlâk. de mămăligă oltenească! În blocul Romarta, sufrageria familiei lui Gary Desideriu GARY: Iertăciune, Limpi dragă! Tu eşti excepţia care în- este alături de a vecinului Popescu. În linie sunt postate tăreşte regula... bucătăria şi baia. În faţa blocului, o bancă, în aşa-zisul OLIMPIA (din mers): Măi Gary, eşti dus cu pluta, mai părculeţ. mult ca sigur. (Închide uşa să nu-l mai audă. Spre Actul I public.) Se ramoleşte, bietul de el. Păcat. L-au mâncat puşcăriile... GARY (va vorbi mereu cu un uşor accent ardelenesc. CANDID (ieşind după Gary): Profesore, ai băgat-o pe Se bărbiereşte în baie, cu uşa deschisă): Ce spui, mânecă. Isarlâka ta Xantipă e foc aprins şi nestins. Candide, „de ce lumea secolului nostru îşi pierde GARY: Cum nu. Uiţi că-i olteancă verde? Şi pe deasupra încrederea în Umanitate şi Istorie“, şi în acest an şi deşteaptă, şi fostă crainică la Staţia de valori- de graţie ’89? ficare internă a fabricii de marmelade şi sucuri (Vecinul Popescu este deja pe banca din faţa blocului răcoritoare? aranjând pulurile la table. Se uită mereu în direcţia CANDID (Spre public): Iar vorbeşte cifrat. Olimpia a fost apartamentului familiei lui Gary) redactoriţă la Studioul teritorial de radio Craiova. CANDID (ascuns după uşă): Nu ştiu ce să spun, Gary... (Către Gary): Dar şi tu ai fost ditamai asistentul lui GARY (îl vede în oglindă): No, dar ieşi, domnule, de Liviu Rusu şi apropiatul magistrului tău, Lucian acolo! Blaga. Napocos cum îi zici tu eufemistic, în caiete- I. D. Sîrbu de Marin Sorescu CANDID: Nu pot, că mă vede Olimpia. le tale şi în romane. Spy, spy, fără încetare... Mai ia o pauză, tovarăşe GARY: Nu te vede, măi idealistule, că doar eşti invizibil. GARY: Da, drept îi, dar acum îs numai fostul, aşa cum îmi Popescuuu! Nu mai spiona aşa, fără odihnă!... Trupul tău îi doar ideea de mine. Tu eşti alter-ego- zice Limpi, când e supărată. GARY: Strigă tu, că şi aşa nici chiar el, cu urechile lui ul meu. Eşti frumoasa fără corp. Ha, ha, ha! Dar nu CANDID: Ai fost chiar şi cel mai tânăr conferenţiar uni- antrenate, nu te aude. Da, ai dreptate, mă spionează mi-ai răspuns la întrebare. versitar la Institutul de Artă Dramatică din Cluj- al dracului de bine. Nici musca nu trece peste capul CANDID: După mintea mea, adică a ta, ca să-ţi răspund Napoca. meu, ca el să n-o vadă şi să n-o audă... la întrebare, cred ce a spus un împărat chinez: GARY: Mulţam fain! Tu vrei să-mi ridici moralul. Dar ai CANDID: Păi, doar e încadrat cu angajament în regulă la „Ajunge să distrugi un secol şi dispare întregul lanţ uitat că am fost şi puşcăriaş cu repetiţie? Întreprinderea „Limba şi timpanul“. Ha, ha, ha! al timpului.“ CANDID: Cum să uit, doar am îndurat împreună închi- ...... GARY: De unde ai mai scos-o şi pe-asta? sorile. Pentru omisiune de denunţ, adică fiindcă nu GARY: A, servus şi noroc bun, tovarăşe Popescu! Ce mai CANDID: Cum de unde? Din cărţile şi dicţionarele în care ţi-ai turnat colegii din Cercul literar de la Sibiu. scrie „Scânteia“, că văd c-o studiezi cu bucurie! stai cu nasul toată ziua şi chiar şi toată noaptea. GARY: Aşa-i. „Eu care am fost în tinereţe socialist con- POPESCU (Va vorbi în limbaj oltenesc popular): Zâce GARY: No, şi ce mai zicea chinezul? vins, chiar şi membru al partidului comunist în ile- de bine, că depăşim planu’ cu peste sută la sută, că CANDID: Zicea că „şi cronica acestui veac e lipită de Evul galitate.“ ...Mereu m-au pedepsit când am vrut să obţinem 5000 de kile de grâu şi 10.000 de porumb Mediu. La fel ca atunci, sunt perioade chinuite de le arăt greşelile cretine pe care le săvârşeau, făcând la hectar... dogmatism, inchiziţii, ciumă, lupte fratricide între politică proastă, ajutaţi de activişti ageamii. CANDID: Obţinem o laie! Asta îi raportează ei lui Nae!... papalitate şi regii feudali, între guelfi şi ghibelini, CANDID: Da, mari nenorociţi! Pe tine, cu origine mine- GARY: Mă bucur, poate că ne vor scoate tichetele de catolici şi protestanţi...“ rească sănătoasă, te-au închis la Jilava, în 1957. alimente anul ăsta, care spui că se anunţă atât de GARY: Tulai, Doamne! Vorbeşti în dodii. Dar s-ar putea Apoi la Gherla. mănos! înţelege ceva, desigur... GARY: Corect îi, între ’57 şi ’63, la Jilava şi la Gherla mai POPESCU: Cred şi eu că Tovarăşul şi partidul nu ne lasă ei CANDID: Tu, profesore Gary, chiar şi fără catedră, poţi întâi şi apoi continuând să-mi facă reeducarea şi în să murim de foame. Haideţi, daţi cu zarul. citi şi dincolo de cuvinte... lagărele de la Periprava, Grindu, Salcia, Giurgeni. CANDID: Ai grijă, profesore, că Alea iacta est! Adică GARY: Înţeleg, cum nu. Că doar fost-am în exilul din CANDID: Lasă, că a trecut. Noi să fim sănătoşi, că zarurile au fost aruncate pentru noi românii soci- Isarlâk inspector ortograf la Combinatul de Dumnezeu are grijă să le-o plătească el cândva. alişti... Dar vezi ce vorbeşti. „Foaie verde slobodă, Panificaţie şi Vinalcool. GARY: No, dar când? Atunci când mi-o trece părul prin gura lumii lobodă...“ CANDID (aparte, spre public): Citiţi în termeni reali: căciulă şi vor înflori din el flori pe locul de veci? GARY (în şoaptă): Să mă tragi de mânecă! (Spre Popescu) Secretar literar la Teatrul Naţional din Craiova... CANDID: Dum spiro, spero! (Adică atât cât respir, sper.) Aşa-i, vecine, că „cine s-a fript cu iaurt suflă şi în Dar şi profesor fără catedră, scriitor şi jurnalist fără GARY: „Dintre toate puşcăriile mele, Craiova mi se pare frigider?“ jurnal... astăzi a fi cea mai cumplită şi cea mai absurdă. POPESCU: Parcă e oţâră cam de-a-ndoaselea. Dv. totdeu- OLIMPIA (cu accent oltenesc, din bucătărie): Cu cine Fiindcă îi pe viaţă. Am dreptul la pachet şi la vor- na suciţi vorbele, că nu mai ştiu când vorbiţi serios vorbişi tu, Desidere, acolo? bitor, la plimbare, dar nimeni nu îmi mai trimite şi când glumiţi... GARY: Ia, cu cine să vorovesc, măi nevastă? Că sunt numa pachet, nimeni nu mă cere la vorbitor, chiar şi la CANDID: (Spre Gary) Las’ că ştie el cum să te traducă în eu aci!...(Îi face cu ochiul lui Candid.) plimbare merg totdeauna singur, singur, singur...“ informare... OLIMPIA: Nu mă prosti tu pe mine, ardeleanule, că doar CANDID: Cum singur? Nu eşti cu mine? (Spre public) Nu GARY: „Omul sfinţeşte locul şi prostul sfinţeşte... soclul.“ nu stătuşi la taclale de unul singur, aşa de florile e aşa oameni buni? Spuneţi şi dumneavoastră dacă CANDID: Vezi să nu se prindă că o sfecleşti! mărului... nu sunt eu umbra lui? POPESCU: Ha, ha, ha! Dar ia staţi. (Ofuscat) Adicătelea CANDID: Vezi, ţi-am spus eu că mă aude? GARY: „De aproape 15 ani (până în 1972 mai aveam cine e prostul, tovarăşe profesor? GARY (în şoaptă): Şezi blând, că ţi-oi mai zis. Tu eşti câţiva colegi de bârfă şi de cârciumă) nu mi-a mai GARY: Bată-te norocul, să te bată! Doar nu crezi că eşti n-aude n-a vede, uşorul vântului şi greul pământu- intrat niciun prieten în casă; nici nu am prieteni în mata? Matale eşti tovarăşul Popescu... Te ştie tot lui... (Către Olimpia): Ioi, tu soaţă, poate îi fi bolân- acest oraş.“ blocul. Ce te-a pus cineva pe soclu?... dă de urechi, de nu mă crezi. Vino de mă vede! CANDID: Craiova – „cel mai mare sat universitar din POPESCU: Cum să mă pună, vai de păcatele mele. Eu ţară!“, cum îi spui tu. fusei doar maestru constructor. Puteam să-mi fac OLIMPIA (vine lipăind cu papucii pe cimentul gol. GARY: „Faima Universităţii sale reducându-se la faima singur postamentul dacă voiam. Haideţi jucaţi! Cercetează încăperea. Candid se ascunsese in- echipei de fotbal. Am doar câteva cunoştinţe pru- CANDID: Vai de liceul tău de la seral! Ajunseşi stinctiv după uşă.): Ştiui, că eşti singur, dar mai frâ- dente şi vecini sau colegi respectuoşi, dar timoraţi. maestru... nează-te şi tu, că vorbişi destul în viaţa ta. Şi chiar Am scris zece cărţi în acest oraş, mai am în pregă- GARY: Dumneata eşti maistru, tov. Popescu, maeştri sunt şi ce nu trebuie de multe ori... tire vreo trei sau patru; piesele, ca şi romanele mele marii artişti. Şi ei sunt urcaţi pe soclu, nu pe posta- GARY: Ei, Limpi dragă, vezi că nu-i nimeni niminuţa? – chiar şi cele publicate – sunt, ca şi mine, suspec- ment. (Aruncă zarurile) Marele şi dubla mută. Dacă n-aş fi înspumat te-aş ţuca... tate, suportate, tolerate... Trăiesc total izolat, ca un GARY: Marţ! Uite, deşi e luni eu te-am făcut marţ, tovară- OLIMPIA: Fugi de-aici, nu vezi că eşti băbătie bătrână? Robinson pe o insulă a umbrei şi a amneziei...“ şe Popescu! Sunt cu un pas în viitorul luminos... GARY: De ce zici aşa? Nu poate un moş bătrân! să se în- CANDID: O ai pe Limpi!... CANDID (îl trage de mânecă): Ce faci, clămpăule? Iar drăgostească de propria babă? Văzuşi că vorbesc GARY: Da, o am „pe Sfânta Vineri, celesta mea soţie, ea scapi iepurele drept în bătaia puştii vânătorului de singur? Ptiu drace, uite că folosesc şi eu perfectul e delegată de Limba Română să-mi ţină de urât şi informaţii proaspete?! vostru simplu, pe care îl detest... Cu mine vorbesc... să mă păzească de sinucidere sau, mai rău, de urlet POPESCU: Da, e marţ. Dar ce vroirăţi să spuneţi de viito- Vai de facultăţile mele de la Cluj şi de la Sibiu. Mi de nebunie!“ rul luminos? le-am cam pierdut şi pe acele mintale în puturosul OLIMPIA (deschide uşa la bucătărie şi vorbeşte de acolo): GARY: A, nimic. A spus la Meteo că mâine va fi senin şi vostru de Isarlâk... Hai profesore, că te aşteaptă vecinul pe bancă, soare luminos. Mâine e marţi şi e în viitor, nu? Deci OLIMPIA: Mă, ortografule, profesor fără catedră, mai cu tablele! De când se tot uită în sus la fereastra mâine vom avea viitor luminos, nu? scurtează-ţi limba. Dacă oraşul meu e puturos în- noastră, i s-au făcut ochii cât cepele şi i s-au lungit POPESCU: O întorserăţi ca la Ploieşti. Dar e bine că-mi seamnă că sunt şi eu?!... urechile până la etajul întâi... amin­ti­răţi de politica noastră de construire a socia- CANDID: Vezi, altere, să n-o iei pe cocoaşă cu mestecăul CANDID: Al naibii dom’ Popescu, mereu la datorie. lismului victorios... şi luminos, dacă vreţi! → Eseu Scrisul Românesc Nr. 6 (82) ♦ iunie 2010 13 Sorana GEORGESCU-GORJAN Mituri şi simboluri la Constantin Brâncuşi (II)

ucian Blaga scria: „Sculptorul tirani. Modelul lucrării se pare că a fost un timp şi spaţiu. fără sfârşit monumen- Brâncuşi a încercat să reducă clovn celebru. Marmura şi bronzul polisat până tală, din oţel şi fontă la forme şi linii ultime o pasăre Domnişoara Pogany, „feerica bunică a la incandescenţă le-a folosit în temele alămită, ridicată pe un şi aL creat o stranie divinitate a extazului. sculpturii abstracte“ cum o numea Jean Arp, grave, legate de creaţie, zbor, înălţare dâmb. A cioplit şi a cizelat un ou, preocupat ex- are ochi şi mâini de madonă bizantină. transcedenzală. Despre felul în care au fost interpre- clusiv de problema fi gurilor fundamentale Între lucrările intitulate Eileen, Doamna De lemn s-a folosit pentru lucrări- tate aceste monumente se poate vorbi la şi totuşi, depăşindu-se, el a întruchipat oul L.R., Doamna Agnes E. Meyer, Nancy le cu tentă umoristică (Şeful, Himera, nesfârşit. Ne vom limita doar la spusele cosmic.“ Cunard, Negresa blondă, Negresa albă şi Vrăjitoarea, Doamna L.R.). L-a întrebu- sculptorului. Jacques Lassaigne preciza, la rândul modelele care le-au inspirat asemănările se inţat şi pentru temele biblice sau pentru Ştim astfel că, în catalogul expoziţiei său: „Brâncuşi dăruieşte o formă universală pot doar intui. coloanele asemănătoare unor totemuri. sale de la Galeria Brummer din New York nepieritoare miturilor ascunse ale tradiţiilor Simbolul lui Joyce – o spirală – ne poa- A lăsat în aceeaşi lucrare porţiuni bru- (1933–1934), Brâncuşi a cerut să se adauge milenare. A plăsmuit forme care sunt ace- te duce cu gândul la labirintul din Ulysses. te şi porţiuni perfect prelucrate, sugerând sub imaginea Coloanelor fără sfârşit din lea ale naşterii, ale începutului lumii, forme Se spune că tatăl scriitorului s-ar fi mirat imagini atemporale, desprinderi ale spiritu- lemn: de o neîntrecută bogăţie potenţială.“ cât de mult i s-a schimbat fi ul, de când nu-l lui de materie (Coapsa, Somnul). A asociat „Proiect de coloane care, mărite, vor Brâncuşi însuşi afi rma: mai văzuse! Joyce însuşi va crea un echi- socluri grosolan lucrate cu lucrări superb sprijini bolta cerului.“ „Trebuie ca viaţa individuală să fi e valent verbal plin de haz pentru Coloana fi nisate, obţinând efecte deosebite. De pildă Sculptoriţei Malvina Hoffman i-a rela- absorbită în gândirea universală ca frumu- infi nită brâncuşiană: minunata Măiastra din marmură albă este tat în ajunul inaugurării monumentelor: seţea unei opere să devină vizibilă pentru HIERARCHITECTITIPTITOP- aşezată pe o Dublă cariatidă din calcar, „Natura zămisleşte plante care cresc toţi.“ LOFTICAL CELESCALATING THE reprezentând două biete siluete omeneşti, din pământ, drepte şi vânjoase – iată-mi „Când creezi, trebuie să te confunzi cu HIMALS. ca o contrapondere a zborului spiritului Coloana, se afl ă în frumoasa grădină a pri- universul, cu elementele.“ Cât despre autoportretul desenat de faţă de omenirea primitivă. Plasarea Noului etenului meu din România. Formele ei sunt Şi-a defi nit chiar el opera: sculptor şi intitulat Relativement tel que născut din bronz lustruit pe un soclu de aceleaşi, de jos şi până sus, nu are nevoie „Nu este o expresie locală, este esen- moi, format din cercuri concentrice şi tri- lemn având în centru o scobitură rotundă de piedestal sau soclu ca s-o susţină; vântul ţa celei mai înalte expresii a purităţii unghiuri, înţelesul i se caută încă. creează o metaforă sugerând maternitatea. n-o va distruge, stă prin propria-i putere.“ universale.“ * * * *** Aretiei Tătărescu, comanditara lucrării, Pentru el, sculpturile erau etape în pro- Paul Klee aprecia că un artist dă prin Lucrările care au făcut să curgă cea i-ar fi spus despreColoană că este „o scară cesul realizării unei idei, în căutarea celei simboluri elemente consolatoare pentru mai multă cerneală în materie de exegeză la cer“. mai adecvate forme de expresie pentru om, atingând sfere universale. Putem spu- sunt însă cele cuprinse în Ansamblul mo- Peste ani îi va preciza Carolei Giedion- tema respectivă. După el, ne că Brâncuşi a concurat natura, creând numental de la Târgu-Jiu, unica lucrare de Welcker că simbolul Coloanei este succesi- „Frumosul se naşte ca o plantă şi se un univers de forme simbolice – arhetipuri for public realizată de sculptor şi înălţată unea generaţiilor. dezvoltă conform cu propriu-i destin.“ platoniciene pentru eternitate. A realizat în propria-i patrie, ca o „justiţie poetică“, În legătură cu Poarta, a cărei machetă *** obiecte-simbol, idei întrupate în formă, o după cum aprecia Sidney Geist. i-a arătat-o Malvinei Hoffman într-o foto- Încă de la primele sale lucrări, portre- artă care tinde către absolut. Gândit ca un omagiu pentru ostaşii grafi e, artistul ar fi spus: te fi gurative, artistul a reuşit să surprindă Brâncuşi a reuşit o esenţializare a tu- gorjeni căzuţi în primul război mondial, „Aceste coloane sunt rezultatul unor ani caracteristicile esenţiale ale modelelor. A turor bărbaţilor şi femeilor în cuplul pri- Ansamblul îmbină sculptura, arhitectura şi de căutări. Mai întâi a fost grupul acestor socotit însă că: mordial Adam şi Eva, ca şi în Sărutul. În urbanismul, fi ind considerat de Ionel Jianu două siluete din piatră, aşezate şi îmbrăţi- „Dacă ne limităm la reproducerea exac- Peştele, Foca, Pasărea, Ţestoasa, Cocoşul, drept cel mai de seamă monument închinat şate… apoi simbolul oului, apoi gândul a tă, oprim evoluţia spiritului.“ Pinguinii, realizează o sumă a tuturor ace- morţilor din acel război. crescut până la această poartă spre lumea Cu timpul, imaginile devin atempora- lor vieţuitoare, eliminând detaliile şi cău- Pentru William Tucker este „singura de dincolo.“ le, arhetipale, simboluri ale persoanelor tând să le prindă „scânteia spiritului“. sculptură a timpurilor moderne care poa- Toate aceste vorbe sunt relatate de in- reprezentate. Socotind că „Fiecare materie are o indi- te fi comparată cu marile monumente ale terlocutorii săi. Prinţesa X pentru sculptor: vidualitate a sa, pe care n-o putem distruge Egiptului, ale Greciei sau ale Renaşterii“. Are o valoare deosebită ceea ce a no- „Este femeia, sinteza însăşi a femeii, după cum ni se năzare, ci doar s-o facem să Sculptorul nu a comentat niciodată tat el însuşi pe o hârtie, păstrată în arhiva este eternul feminin al lui Goethe redus la vorbească propria sa limbă“, sculptorul îşi semnifi caţia ansamblului ca atare. Brâncuşi de la Muzeul Naţional de Artă esenţă“ care „rezumă într-un singur arhetip alegea deliberat materialele. A folosit astfel Pe o axă de la vest la est se afl ă: o masă Modernă din Paris: toate efi giile feminine de pe pământ.“ marmura albă pentru a simboliza caracterul rotundă înconjurată de douăsprezece scau- „La colonne sans fi n c’est comme une Socrate este cugetătorul prin excelenţă, virginal al Torsului de fată. A utilizat mar- ne, pe malul Jiului, în apropiere de podul chanson éternelle qui nous emmène dans reprezentat ca un craniu supradimensionat mura cu striuri colorate pentru a reprezenta apărat în octombrie 1916 de locuitorii ora- l’infi ni au-delà de toute douleur et joie pe un corp fragil: penajul Păsăruicii. Pe Adam l-a cioplit în şului; o alee mărginită de treizeci de scaune, factice.“ „Nimic nu-i scapă marelui gânditor. lemn de stejar pentru a-i valorifi ca trăinicia, grupate câte trei în nişe speciale; un portal Adică: El ştie tot, vede tot, aude tot. Are ochii în iar pentru Eva a recurs la lemnul de cas- din piatră format din două coloane masive „Coloana fără sfârşit este asemeni unui urechi, urechile în ochi.“ tan, apt să-i redea curbele graţioase. Dacă ornate cu simbolul ochilor din Sărutul, sus- cântec etern care ne duce cu sine în infi nit, Şeful, un cap de bostan cu o gură uriaşă Rodin a reprezentat în Sărutul doi tineri ţinând o arhitravă cu o friză reprezentând dincolo de orice durere şi bucurie factice.“ şi o tichie de tablă pe cap, satirizează toată aşezaţi confortabil pe o stâncă, la Brâncuşi patruzeci de ideograme ale Sărutului; o gama de superiori ierarhici, despoţi sau îndrăgostiţii sunt stânca însăşi, în afară de stradă pe care se afl ă o biserică; o Coloană Restul e tăcere...

→ CANDID: Ai grijă, că nu e aşa de prost dl. profesor îmi ziceţi aşa, cam în furtunos! precum pare. Cântă-i în strună! bătaie de joc...... GARY: Da, la asta m-am referit şi eu. La vi- CANDID: Iote la el. Ţi-am spus că nu e (Popescu, de cum a intrat, s-a dus la pere- itorul luminos, construit de partid în atât de prost... tele despărţitor şi a pus urechea pe frunte cu marele nostru conducător! OLIMPIA: Da, de unde. Aşa ne învaţă par- un pahar lipit de zid.) POPESCU: Nu cred că vorbirăţi serios. Vă tidul să ne adresăm între noi. Să fi m VOCEA: Unde ai fost, tovarăşe? Ai părăsit cunoaştem noi părerile rele faţă de toţi ca unul, tovarăşi de nădejde la postul de observaţie a obiectivului partidul nostru comunist, parcă n-aţi construirea societăţii socialiste mul- Suru! fi fost în tinereţe membru... tilateral dezvoltate! POPESCU (Surprins şi puţin speriat): Nu, CANDID: Ei, vezi, ştie tot. E greu să-l GARY (aparent foarte serios): Da, aşa să l-am însoţit în părculeţ, ca să-l trag îmbrobodeşti. ştiţi! Noi spunem tovarăşe, pentru de limbă în direct! GARY: Da, am fost şi am crezut în el, însă că preţuim nespus clasa muncitoa- VOCEA: Fii vigilent. Să nu-ţi scape nimic. m-a dezamăgit. Dar de unde ştii re, forţa conducătoare în statul soci- Cazul este foarte inteligent... toate astea despre mine? alist, viitor comunist... POPESCU: Am înţeles. Să trăiţi, tovarăşe POPESCU: Ei mai ştim şi noi, muncitorii POPESCU: Mă băgarăţi în lozinci, dar colonel! (Spre public) Nu ştiam că ăştia şi membrii, câte ceva... ştiu eu ce ştiu... Dar sunteţi vecinii mă aud tovarăşii de la Secu... CANDID: Îmbrobodeşte-l acum! mei şi acum la pensie nu mai sun- OLIMPIA (strigă de la fereastra deschisă): teţi periculoşi... Noi tovarăşii cre- Bună ziua, tovarăşe vecin Popescu! dincioşi ai partidului şi ai Marelui (Fragmente din piesa câştigătoare a Con- POPESCU: Săru’mâna, doamna Olimpia. Conducător trebuie să fi m vigilenţi cursului de dramatizări după Jurnalul unui Şi dvs. îmi ziceţi tovarăşe? Nu mă până la moarte! jurnalist fără jurnal, de Ion D. Sîrbu, iniţiat de supăr, dar mi se pare că şi dvs. şi CANDID: Aprobă-l pe mitocan! Aprobă-l Teatrul Naţional „Marin Sorescu“ din Craiova.) Portretul lui I. D. Sîrbu de Vasile Buz Cronică literară 14 Nr. 6 (82) ♦ iunie 2010 Scrisul Românesc Dan IONESCU

Despre mesaj, în altă lumină

este construit pentru a produce efecte de limpede conştiinţa constituirii şi efectelor n ce priveşte prezenţa sa în scena mesaj. Se individualizează definiţional că contractului de comunicare. comunicării, Ştefan Vlăduţescu „discursul este modul original în care se În situaţia de comunicare apare obiectul nu părăseşte prin cartea Concepte transmite mesajul“. Ilustrarea validităţii se comunicării, acesta este o sumă sui generis, şi noţiuniÎ de comunicare şi teoria mesaju- face prin verificarea angrenării constatării o integrală a sumei semnificaţiilor transmi- lui (2009) se menţine în linia tipologică în în reţeaua comunicaţională: „consuma- se, a celor produse de prezenţa şi contactul care s-a înscris prin studiile anterioare, ace- torul, deja dedat cu mirodeniile a mii de comunicatorilor, a semnificanţei cadrului ea a spiritelor ce se străduiesc să-şi rezume, ani de evoluţie limbajual-cogitaţională, ar cultural şi a faptului profund omenesc al să-şi sintetizeze şi să-şi configureze experi- resimţi mesajul transmis ca atare (simplifi- intenţiei de comunicare. Organizarea şi enţele în principii şi elemente categoriale. cator doar „condoleanţe“) drept impoliteţe, derularea discursului ce avansează mesajul Volumul subîntinde, într-un discurs nedelicateţe sau insultă“. Mesajul ca mesaj au loc în ordonarea unei instanţe de comu- coerent, abordări explicativ-dezvăluitoare n-are utilizare practică. nicare, rolul căreia este să edicteze regulile ale unor concepte şi noţiuni bazale în ar- În cadrul reflecţiei asupra comunicării de desfăşurare a procesului comunicaţional hitectura şi paradigmatica teoriei mesajului ca obiect al comunicologiei este explicitat şi de îndrituire la discurs pentru diferiţii şi comunicării. şi conceptul de situaţie de comunicare. agenţi comunicatori. Prin destructurarea, deconstrucţia şi Se arată că aceasta desemnează „presupo- În subcapitolul Axiomele comunicării reconstrucţia noţiunilor şi conceptelor ce ziţia abstractă şi generală cu care agentul se pune în lumină contribuţia reputatului fac obiectul cercetării le face pe acestea comunicator abordează practica de dis- profesor de teoria comunicării, Mihai Dinu, accesibile, iar pe cât sunt mai clare şi dis- curs“. Conceptul articulează preproiectul la instaurarea şi codificarea axiomei ce tincte, pe atât pot deveni operaţionale şi se automatic activabil în momentul accederii explicitează comunicarea drept un proces însemna „ce este gândit“. consolidează în conştiinţa comunicaţio- la starea de comunicare. Prin conştienti- continuu şi ireversibil ce presupune acomo- Prin secţiunile sale, cartea de faţă este nală. Procedura investigaţională cuprinde zarea implicării într-o situaţie, se produce dare şi adaptare. Întrucât enunţul postulativ una de gândire şi, în plan secund, de specu- trei etape: radiografierea funcţională, indi- o „situare“, o poziţionare: se antrenează include teze convergente ale profesorului laţie. Aceste argumente ne fac să afirmăm vidualizarea definiţională şi ilustrarea me- aşteptări pe care se supraimprimă rezoluţii Dinu şi specialistului american J. Ruesch, că ne aflăm în faţa unei lucrări de sinteză canismului de absorbţie-utilizare practică. şi care determină realitatea comunicaţio- structura semnificaţională teoretică este de- a celor mai recente şi diverse perspective Pentru a impune ideea complexă că orice nală de moment. Ilustrarea mecanismului numită axioma Ruesch-Dinu. Comunicarea asupra elementelor şi proceselor comuni- discurs conţine un mesaj, că niciun mesaj evidenţiază: cine are puterea de a institui o nu mai poate fi astăzi tratată în termeni de caţionale fundamentale. O notă de origina- nu poate apărea decât în cadrul unui discurs situaţie are şi puterea derivată de a genera cauză-efect ori de stimul-răspuns. Agenţii litate se sesizează indiscutabil şi la nivelul şi imediat de acesta şi că mesajul nu poate comportamentul la care obligă în mod im- comunicatori ce nu conştientizează şi nu formulării, în registrul limbajului şi al stilu- surveni doar ca mesaj. Autorul examinează plicit situaţia creată. respectă constrângerile axiomei se expun lui. Per ansamblu, cartea arată capacitatea un mesaj condensat precum „condoleanţe“ Pe de altă parte, se constată că orice la neînţelegeri, dezacorduri, stânjeneală, autorului de a înfrunta provocări teoretice, şi îi observă funcţionarea în mediul socio- comunicare se bazează pe un contract de fricţiuni şi chiar conflict. de a se angaja în dezbateri incitante şi de lingvistic. Spus singur, fără introducere şi comunicare, înţeles ca protocol instaurat În a da contur inteligibil unor concepte amploare teoretică şi formativ-practică. Ea fără încurajări, „condoleanţe“ s-ar profila implicit sau explicit şi care gerează dezvol- sunt convocate opiniile unor personalităţi evidenţiază şi propensiunea spre enunţarea ca bruscare a obişnuinţei, ca inadecvare, tarea oricărei interacţiuni comunicaţionale. ale domeniului. Concept, după cum se ştie, de soluţii şi generarea de interogaţii şi ipo- căci mesajul are valoare de mesaj când Forţă comunicaţională îşi arogă cel care are are ca etimon latinescul „conceptum“ care teze de cercetare. Petrişor Militaru Un buildingsroman bine inversat parent, volumul lui să-i dovedească, intrau în rol femeile dace. este crunt parodiată, iar invocarea psiha- a moldovenilor i se opune hiperactivul Nicolae Turtureanu, Dublă Acestea lăsau, ca din întâmplare, în locu- nalizei freudiene spre a motiva strategia de personaj muntean Meşterul Manole, care cetăţenie (Editura Dana Art, rile pe unde trecea armia romană, chiupuri luptă a dacilor şi jertfirea romanilor în locul găseşte că „a pune femeia la zid“ poate fi Iaşi,A 2009), subintitulat „treisprezece scri- cu vin, pe care legionarii, lacomi sau doar celor mai viteji luptătorii spre a-l onora pe uneori soluţia. sori“, este un roman epistolar, la persoana însetaţi, le secau dintr-o sorbire. Apoi, cât Zamolxe nu fac decât să incite imaginaţia Din păcate, la final, meşterul nu ştie întâi, adresat unui cititor necunoscut, deşi erau ei de lungi, cădeau laţi. Pentru vitejii cititorului şi să sugereze că lectura à rebo- să îşi ţină gura în faţa Stăpânirii, ceea ce formula de adresare cu care începe fiecare daci era o treabă de rutină să-i culeagă pe urs a istoriei naţionale, fapt ce ar putea fi o face ca sacrificiul să pară de prisos. În fine, dintre scrisori poate să atragă pe parcursul romani de pe drumuri şi să-i predea gospo- soluţie pentru a aduce istoria mai aproape Baba Novac este balada caracteristică arde- lecturii o apropiere potenţială („Dragă prie- dinelor dace, care-i prăjeau la foc mic, ca de tinerele generaţii. Pe de altă parte este lenilor. Începând cu Scrisoarea a V-a, Tavi tene de departe, …“). În realitate, printr-un jertfă supremă adusă lui Zamolxis. Când, revigorantă, la nivel intelectual, onestitatea se mută într-o ţară mai mult sau mai puţin stil foarte simplu, cartea devine sub ochii în sfârşit, Traian a prins figura, a ordonat cu care personajul îşi expune viaţa, expe- imaginară, din vremea societăţii socialiste noştri un roman experimental în care auto- suprimarea viţei-de-vie…“. diind scrisori din Kali-Buba (să fie o trimi- multilateral dezvoltate. Fost cercetător la rul foloseşte istoria poporului din care face Idealizarea nejustificată a strămoşilor tere la Kali-Yuga, vârsta decăderii spiritu- un Institut de Istorie de la Iaşi, Tavi este parte pentru a explora propria istorie per- ale, din filosofia indiană?), capitala insulei acum colaborator al Securităţii şi împreună sonală, creând, în acelaşi timp, impresia de Buba-Luba, unde este ataşat cultural pe cu alţi colegi şi prieteni de-ai săi narează cu ironie şi cinism întâmplările din timpul aşa- buildingsroman – Tavi (Octavian Ionescu) lângă Ambasada României, aşa cum aflăm zisei revoluţii din ’89 când, evident, foştii este personajul-narator care evaluează de-a din Scrisoarea a V-a. Dacă Scrisoarea I co- informatori devin revoluţionarii patrioţi din lungul evenimentelor – dar un building- respunde la nivel psihologic copilăriei, iar „Buba-Luba“, termen ce pare să rezoneze sroman inversat, un text care mizează pe Scrisoarea a II-a este dedicată revoluţiilor cu grotescul şi arbitrarul care guvernează un sens destructurant pentru că una din în general (echivalentul adolescenţei), în această lume ce îşi conţine propria cicatrice ideile fundamentale ale cărţii este că sub Scrisoarea a III-a aflăm primele informaţii în nume. De asemenea, există şi alte nume normalitatea lucrurilor cotidiene şi a cli- despre revoluţia „împotriva Odiosului“ şi a savuroase: Olo (dictatorul acestei ţări are şeelor pe care le întreţinem la nivel mintal Sinistrei, ceea ce ar fi analog primelor sem- un nume care sugerează imbecilitatea şi despre istoria personală sau transpersonală ne de maturitate în viaţa unui om ca Tavi. mişcarea retrogradă), Olo Doi, Mânăstirea se ascund cele ce ţin de „somnul raţiunii“. Scrisoarea a IV-a este fermecătoare prin SECU, Mişcarea Fetelor Îngheţate, Fabrica Astfel, în primele scrisori, Tavi parodiază modul în care Nicolae Turtureanu înţelege de Bătut Apa-n Piuă etc., menite să spo- tocmai formarea limbii şi a poporului ro- să explice dominanta psihologică a fiecă- rească expresivitatea stilistică. mân, baladele Mioriţa şi Meşterul Manole, reia dintre regiunile istorico-geografice ale În concluzie, scrisorile nonconformiste cu un umor şi o ironie rabelaisiană: „Încă României, atribuindu-i fiecăreia o baladă ale lui Nicolae Turtureanu, scrise între 1991 de la primele războaie romano-dace, strate- care să o definească. Mioriţa e preferata şi 2005, sunt o radiografie lucidă a societă- gii romani nu-şi explicau unele înfrângeri moldovenilor fiindcă ciobanului nu-i pasă ţii româneşti, dinspre trecut spre contem- în faţa dacilor, care aveau o tehnică inferi- ce o să zică mama sa când o să afle isprava, poraneitate, în care domină tema identităţii oară de luptă şi o gândire aşişderea. Până ci o pune pe oiţa năzdrăvană să-i transmită (personale şi naţionale) şi care continuă s-au prins: când pe daci nu-i mai ajutau pu- că s-a însurat, „oferindu-i scenariul unei tradiţia marilor umorişti din literatura ro- terile, iar legiunile romane erau gata-gata nunţi la iarbă verde“. Pasivităţii metafizice mână – Anton Pann şi Ion Creangă. Eseu Poezie Scrisul Românesc Nr. 6 (82) ♦ iunie 2010 15

Din partea cealaltă Dumitru Radu POPA Martin 70: Bene Merenti...

m scris la această rubri- una (invizibilă) în suflet... Căci, iată, mă putea să reziste butadelor, că în numeroase rânduri iau cu luarea aminte să-mi dau seama că, hârjonelilor şi chiar exa- Adespre personalităţi şi vreau-nu-vreau, nu mai sunt nici eu un om gerărilor bahice cărora noi profesori­­­ care m-au format de-a lungul tocmai tânăr... ne dedam. Mi-aduc aminte anilor, în timpuri nu uşoare pentru exerci- Mircea Martin, pe care l-am pomenit că la lansarea primei lui ţiul intelectual liber. Şi am făcut-o cu toată în atâtea rânduri ca pe un magistru cu un cărţi, absolut remarcabila smerenia de care sunt capabil, căci am rol absolut particular în formarea mea in- Generaţie şi Creaţie, ne-a fost un tânăr obraznic, insolent, talentat şi telectuală, la început – apoi într-un spectru invitat la el în de acum vrând să le ştie pe toate dar, dintr-un motiv mai general, devenindu-mi prieten, respon- mitica garsonieră să săr- sau altul – probabil o ascunsă şi apărată cu sabil şi de un anume model pe care l-am bătorim... Câţi profesori dinţii timiditate! –, agresiv şi persiflant ales în existenţa mea, şi nu numai în aceea făceau asta cu studenţii lor peste măsură. literară – e unul dintre puţinii profesori în în acele vremi de delaţi- Astfel, mă văd într-o fotografie veche viaţă pe care îi mai am şi de la care învăţ une şi neîncredere plătită în care interlocutor îmi este Mircea Martin, necontenit. L-am întâlnit pe vremea unui de sistem? Eu am adormit, ilustrul profesor şi teoretician al literatu- dezgheţ ideologic când, adus la seminar de probabil sub efectul pe ki- rii care tocmai a întors pagina 70 la şirul un alt remarcabil actant în formarea mea, logram-corp a licorilor ce Mircea Martin şi Dumitru Radu Popa anilor; acel timp care, fără să ne întrebe asistentul universitar pe atunci, Al. Sincu, se serviseră acolo... M-am trezit teafăr şi seamă, alţi oameni care nu iubesc decât cam cât de tineri ori bătrâni ne simţim, ţin- ne-a fost prezentat drept redactor la revis- acoperit cu un pled. Ştiind cât de crud eram ceea ce înţeleg. Cred că un critic ar trebui tuieşte acolo, răbojul lor fără milă sau con- ta Amfiteatru, seria de aur sub conducerea eu însumi la acea dată, gestul m-a cople- să înţeleagă şi ceea ce nu iubeşte; după cum sideraţii subiective... lui Ion Băieşu. S-a întâmplat – or oare în- şit. În timp, aveam să trec prin diverse faze ar trebui să se apropie cu iubire de ceea ce Mai toţi mentorii mei au trecut dincolo tâmplare să fie? – ca articolul ce l-am dat în relaţia mea cu Mircea Martin – dar pe- nu înţelege: să depăşească momentele de de apele Styxului, unii năprasnic, precum eu să-i placă, şi să mă cheme să discutăm semne în orice prietenie adevărată e astfel! contrarietate sau de opacitate printr-un elan Savin Bratu, Profesorul de teoria literatu- despre el. Emoţia era mare, dar avea să se Dar de când, cu discreţia care-i e atât de de simpatie penetrantă. Înţelegerea deci, ca rii, făcut praf şi pulbere de cutremurul din sfârşească curând căci, de fapt, ceea ce îmi caracteristică, m-a convins că trebuia să putere de supunere la obiect, ca probă de 1977, alţii probabil cu un zâmbet înţelept spunea tânărul care, pe hârtie, era doar cu mă iau în sfârşit în serios, mi-a fost una din plasticitate spirituală, ca sfidare a închistă- pe buze, căci subitul şi l-au dorit, şi su- zece ani mai mare ca mine, se transforma cele mai apropiate persoane, dincolo de un rii şi suficienţei, ca semn că dialogul există bitul l-au avut în cele din urmă, ca bunul într-un discurs ce îmi arăta că, acea cronică ocean care ne desparte. şi comunicarea – comuniunea chiar – sunt meu Profesor Şerban Cioculescu, dispă- pe care o scrisesem, oricât aş fi încercat să Cărţile lui stau mărturie pentru o operă posibile.“ rut în somn, trecând aşadar în braţele lui o mai dreg (doar îi plăcuse!) va fi nu mai solidă, cum puţine sunt în teoria şi critica Profesor, teoretician literar, critic de Thanatos direct din acelea ale fratelui său mult decât un text vagant, trudind degeaba literară românească. Într-un recent interviu, fină acuitate, mentor literar şi cultural – ce geamăn, Hypnos, cum el însuşi, probabil, şi asimptotic spre unde ar fi trebuit să fie! Mircea clarifică orice neînţelegere – de ca şi aş mai putea adăuga la acest grăbit identi- ar fi spus, cu aluzie cărturărească ce îi era Atunci mi-am dat seama, pentru întâia cum ar fi fost vreuna! – declarând: „...Simt kit al celui pe care, vrând-nevrând, îl vom atât de dragă... oară, fără să fi cunoscut literal sau- sub nevoia să spun că atracţia pentru critica de categorisi de acum înainte între septuage- Mihai Pop, Vladimir Streinu, Edgar stantiv termenul, că mă aflam în faţa unui identificare nu se leagă neapărat de numele nari? Iată ce – şi e extrem de însemnat, Papu, Adrian Marino, Zoe Dumitrescu- perfecţionist! lui Marcel Raymond, este, oricum, ante- unic pentru mine: căldura specială, pe care Buşulenga, Silvian Iosifescu, Al. Piru, Un an mai târziu a fost într-un juriu rioară întâlnirii cu el iar, pe de altă parte, sufletul acestui om bun o emană, neştiut, Cicerone Poghirc, toţi au plecat dintre noi care mi-a acordat primul premiu literar personalitatea lui e departe de a se reduce când şi cum – adică exact la momentul şi şi, în afara recunoştinţei adânci ce le-o port din viaţă, era în 1969 şi ne-am dus să pe- pentru mine la faptul că a practicat o critică locul potrivit, când nu se mai poate altfel! au lăsat, dincolo de substanţiala lor operă, trecem în garsoniera lui de lângă Biserica de identificare. Pot să afirm că am avut o Ei bine, această căldură e în stare să topeas- şi o cută (vizibilă) pe fruntea mea, dar şi Rusă... Câte alte petreceri memorabile nu înclinaţie instinctivă pentru acest mod de că gheţarul oricât de compact şi sinuos al s-au mai făcut acolo, în a citi şi interpreta literatura – ceea ce riscă suspiciunii lui intelectuale: acel redutabil spaţiul mic ce se expan- să sune ciudat din partea unui critic. Merg, scut care, precum pavăza pe care Thetis da miraculos sub bom- totuşi, mai departe şi spun că identificarea i-a cerut lui Hefaistos să o meşteşugească bardamentul frazelor şi mi s-a părut modul firesc, natural, de a face pentru fiul ei, Ahile, când acesta s-a decis ideilor, căci participan- critică, spre a nu zice singurul mod.“ să meargă în luptă cu Aheii, după moar- ţii erau Sincu, Romul Iar din cartea lui doctrinară cea mai în- tea lui Patrocle, şi ce conţinea, închipuia Munteanu, Nicu Raţă semnată aş cita acest paragraf care îmi dă practic, lumea toată, cu bucurii şi mizerii, dintre profesori şi Ioan întotdeauna fiori la lectură şi care e poate,in printr-o măiastră şi fără de cheie combinată Petru Culianu, Şerban petto, căci Mircea Martin are o aristocratică alchimie... Acest inexpugnabil scut acceptă Anghelescu, Victor Iva­ pudoare faţă de zgomotul pieţei, Credo-ul să-l dea jos Mircea Martin atunci, şi numai no­vici, Paul Dro­geanu, acestui rar contemporan al nostru: „Critica atunci, când îi ajungi aproape. Eu am văzut Silviu Angelescu – de înseamnă, înainte de toate, înţelegere. Ea acest scut, am avut şi şansa de a observa fapt toţi discipoli şi emuli nu este iubire pentru că iubirea se dispen- cum eroul din spatele lui treptat îl coboară, ai tinerei gazde care, cu sează de înţelegere. Sunt critici, după cum lăsându-mă înăuntru. toată seriozitatea un sunt oameni in genere, care nu înţeleg decât Pentru acest privilegiu rar, încă o dată, Mircea Martin, Dumitru Radu Popa, Florea Firan (Bucureşti, 2006) pic băţos-reşiţeană, nu ceea ce iubesc. Sunt alţi critici şi, de bună îi mulţumesc! Edward FOSTER Speranţa iarăşi spulberată Traducere de Alexandra CARIDES Aş vrea să-ţi dau Luminile. tot ce ai aşteptat să găseşti, (oare de ce nimeni Cu toţii vrem să dominăm toate acele trăiri grăbite nu le aprinde?) rostul şi locul din filmele neterminate, cât de mult îmi doresc să-ţi dăruiesc goana noastră zilnică. Regizorii ne aleargă măcar o parte prin secvenţe ce din ceea ce aştepţi să găseşti. Fiecare din ele par a fi Cuvintele nu pot e un mic scenariu viaţa însăşi. Ne place face secvenţele care ne face să simţim să hoinărim. imaculate. esenţa rostită de actori Altundeva, profesorii trupului Filmul eşuează zgomotos altundeva. se întâlnesc să pună laolaltă în timp ce rola aşa-zisele elemente de viaţă. îşi dă sfârşitul. Ne-am aplecat, umiliţi Oare ei să fie Privitori, de această revelaţie dură, adevăraţii arbitri umili, şi ne-am luat locurile. veniţi să revendice acest joc urât suntem trimişi acasă. şi să-l sfârşească? Sasha Mereţ – Din sălbăticie Proză 16 Nr. 6 (82) ♦ iunie 2010 Scrisul Românesc Roberto Bolaño: Scriitorul şi opera sa

oberto Bolaño s-a născut în văd un coridor singuratic. de moarte. Fantezii. Fantezii. face, într-un fel, parte RSantiago de Chile în 1953 şi a Paloare X iceberg = un Undeva într-un fald al trecu- dintr-un vast camuflaj. dus o existenţă nomadă trăind alternativ coridor singuratic populat tului am vrut să fim lei şi nu Cei care aţi fost soldaţi în Mexico, El Salvador, Franţa şi Spania. treptat de propria noastră suntem altceva decât nişte ştiţi ce vreau să spun. Primul său roman de întindere, The teamă, populat cu acei pisici castrate. Pisici castrate Fiecare carte care nu Savage Detectives, apărut în 1998, a fost care se plimbă prin feria împerecheate cu alte pisici cu este o capodoperă este distins cu numeroase premii literare iar coridoarelor, căutând, nu beregatele tăiate. Tot ce înce- carne de tun, un soldat romanul cu titlul 2666, publicat postum în o carte ci o certitudine pe ca o comedie se sfârşeşte ca care mărşăluieşte, un 2004, a primit The National Book Critics de care să sprijine vidul un exerciţiu criptografic. pion care va fi sacrifi- Circle Award în anul 2008 şi continuă să certitudinilor noastre. * cat pentru că mimează fie aclamat de către critică drept prima ca- Astfel interpretăm viaţa (…) Eram scriitor. Eram în fel şi chip trăsăturile podoperă a secolului XXI. Bolaño a murit în momentele celei mai scriitor, dar creierul meu in- unei capodopere. Când în Spania la vârsta de 50 de ani. adânci disperări. Turme. Adriana Cârcu dolent şi vorace îmi consuma Roberto Bolaño am realizat asta, m-am Fragmentele de mai jos sunt desprinse Călăi. Scalpelul spintecă corpurile. A şi E măruntaiele. Vultur al prometeului sau pro- oprit din scris. Cu toate acestea, mintea nu din The Savage Detectives şi 2666. X Feria Del Libro = alte corpuri; uşoare meteul vulturului din mine, într-o bună zi a încetat să-mi lucreze. De fapt, îmi lucra ca aerul, incandescente, ca şi cum noaptea am înţeles că aş putea ajunge să public arti- chiar mai bine când nu scriam. Mă între- (…) O vreme Critica mărşăluieşte cot trecută editorul m-ar fi futut în cur. Moartea cole excelente prin reviste şi ziare, şi chiar bam: de ce trebuie o capodoperă să fie as- la cot cu Opera, apoi Critica dispare şi poate părea un răspuns satisfăcător, ar spu- cărţi, care n-ar fi fost nedemne de hârtia pe cunsă? Ce forţe secrete o învăluie în taină Cititorii sunt aceia care rămân să ţină pasul. ne Blanchot. 31 X 31 = 961 de motive se- care erau tipărite. Dar am înţeles, de ase- şi mister? De acum ştiam că nu are niciun Călătoria poate fi lungă sau scurtă. Cititorii rioase. Ieri am sacrificat un tânăr scriitor menea, că nu voi reuşi niciodată să creez rost să scriu. Sau că se merita s-o fac numai mor unul câte unul şi Opera îşi continuă sud american pe altarul urbei. În timp ce ceva asemănător unei capodopere. O să dacă aş fi fost pregătit să scriu o capodope- drumul singură, deşi o Critică nouă şi noi sângele lui picura pe basorelieful ambiţii- spuneţi că literatura nu constă doar din ca- ră. Cei mai mulţi dintre scriitori se amăgesc Cititori i se tot alătură de-a lungul drumu- lor noastre mă gândeam la cărţile mele şi podopere, că ea e mai degrabă populată de sau se joacă. Poate că amăgire şi jocul sunt lui. Apoi Critica moare din nou şi Cititorii la uitare, şi asta, în sfârşit, avea sens. Un aşa numitele opere minore. Aşa credeam şi acelaşi lucru, cele două feţe ale aceleaşi mor şi ei din nou şi Opera lasă în urmă o scriitor, am stabilit cu toţii, nu trebuie să eu. Literatura este o pădure imensă iar ca- monede. Adevărul este că nu încetăm ni- trenă de oseminte în drumul ei spre singu- arate ca un scriitor. El trebuie să arate ca un podoperele sunt lacurile, pomii falnici sau ciodată să fim copii; copii îngrozitori, pli- rătate. A te apropia de operă, a naviga în bancher, un copil de bani gata care creşte pomii ciudaţi, adorabilele, elocventele flori ni de răni şi de vene noduroase, de tumori siajul ei, este semnul unei morţi sigure, fără griji, ca un profesor de matematică, ca şi peşterile ascunse, dar o pădure este făcu- şi de pete ale vârstei, dar la urma urmelor dar noua Critică şi noii Cititori se apropie un funcţionar de închisoare. Dendriform. tă şi din pomi obişnuiţi, din petece de iarbă, tot copii. Cu alte cuvinte nu încetăm să ne de ea neobosit şi fără încetare pentru a fi Şi cu toate acestea, în mod paradoxal, ne bălţii, viţă sălbatică, din ciuperci şi florice- agăţăm de viaţă, pentru că noi înşine sun- înnoit devoraţi de timp şi de viteză. În fi- plimbăm pe aici. Arborescenţa noastră X le sălbatice. Mă înşelam. De fapt, nu există tem viaţa. La fel de bine am putea spune: nal, Opera călătoreşte iremediabil singură paloarea balconului = amfiteatrul trium- opere minore. Adică, autorul unei opere suntem teatru, suntem muzică. Şi tocmai de spre Marea Nemărginire. Şi într-o bună zi fului nostru. Cum pot tinerii, cititori prin minore nu este domnul X sau Y. Domnul X aceea scriitori care renunţă sunt puţini. Ne Opera moare şi ea, aşa cum toate lucrurile antonomasie, să nu realizeze că suntem şi domnul Y există, fără discuţie; ei se luptă jucăm de-a nemurirea. Ne amăgim în apre- mor şi îşi află sfârşitul: Soarele, Pământul mincinoşi? Nu trebuie decât să ne priveşti! şi se zbat, publică în ziare şi reviste, şi din cierea propriei noastre opere şi în perpetua şi Sistemul Solar şi Galaxia, la fel ca şi cele Purtăm impostura pe chip ca un blazon. Şi când în când chiar le apare şi câte o carte depreciere a operelor celorlalţi. Scriitorii mai îndepărtate volte ale memoriei. Tot totuşi ei n-o observă iar noi putem recita cu care nu este nedemnă de hârtia pe care e spun: ne vedem la Nobel ca şi cum ar spu- ceea ce începe ca o comedie se sfârşeşte în o neruşinare totală: 8, 5, 9, 8, 4, 15, 7. Şi ne tipărită, dar acele cărţii sau articole, dacă te ne, ne vedem în iad. Am văzut odată un tragedie. […] putem plimba salutându-ne (eu, cel puţin, uiţi bine, nu sunt scrise de ei. Fiecare operă film american cu gangsteri. Într-una dintre * îi salut pe toţi; juriul, călăii, binefăcătorii minoră are un autor secret şi fiecare autor scene un detectiv împuşcă un răufăcător şi, Am să vă spun câte ceva despre onoarea şi studenţii) şi putem lăuda pederastul pen- secret este, prin definiţie, un scriitor de ca- înainte să tragă focul fatal, îi spune: ne ve- poeţilor, în timp ce tocmai mă plimb prin tru sloboda-i heterosexualitate, impoten- podopere. Cine scrie opera minoră? Un au- dem în iad. Se joacă. Detectivul se joacă şi Feria del Libro. Sunt poet. Sunt scriitor. tul pentru virilitate şi încornoratul pentru tor minor sau aşa se pare. Nevasta bietului se amăgeşte. Răufăcătorul, care-l priveşte Mi-am făcut un nume bunicel ca şi critic. onoarea-i nepătată. Şi nicicare nu geme: nu de el poate confirma că l-a văzut stând la în ochi şi-l blestemă înainte de a muri, de Dintr-o ochire văd 7 X 3 = 22 de standuri, există suferinţă. Doar liniştea noastră noc- masă aplecat peste paginile albe, foindu-se asemenea, deşi spaţiul lui de joc şi de amă- dar, de fapt, sunt mult mai multe. Vederea turnă când ne târâm în patru labe spre fo- pe scaun, gonind pixul pe hârtie. Dovada gire a fost redus la zero, pentru că în scena noastră e limitată. Şi totuşi am reuşit să-mi cul pe care cineva l-a aprins pentru noi la o pare inatacabilă. Dar ceea ce a văzut ea este următoare va muri. Şi regizorul filmului fac un loc sub soarele acestei feria. Am lă- oră misterioasă şi cu un scop de nepătruns. doar exteriorul. Coaja literaturii. O părere. se joacă. La fel şi scenaristul. Ne vedem sat în urma mea maşinile avariate, limitele Suntem conduşi de soartă şi cu toate aces- * în iad. Devenim istorie. Iată, avem recu- scrisului, faptul că 3 X 3 = 9. Nu a fost uşor. tea nu lăsăm nimic la voia întâmplării. Un (…) Persoana care scrie cu adevărat noştinţa poporului german. O luptă eroică În urmă au rămas A-ul şi E-ul, sângerând scriitor trebuie să fie asemenea unui cenzor, opera minoră este un scriitor secret care evocată de generaţiile viitoare. O dragoste de moarte, atârnate de un balcon la care mă aşa ne-au spus înaintaşii iar noi am urmat nu acceptă decât dictatul capodoperei. nemuritoare. Un nume cioplit în marmură. reîntorc câteodată în vise. Sunt un om edu- acest gând minunat până la penultima con- Bunul nostru maestru scrie. Este absorbit Timpul muzelor. Chiar şi o expresie aparent cat: închisorile pe care le cunosc sunt unele secinţă. Un scriitor trebuie să semene cu un de ceea ce ia formă, bine sau rău, pe pagi- nevinovată ca ecouri ale prozei greceşti subtile. Şi, fireşte, poezia şi închisoarea au foiletonist. Un scriitor trebuie să semene nă. Nevasta lui, deşi el nu o ştie, îl observă. este doar joc şi amăgire. Jocul şi amăgirea fost întotdeauna învecinate. Cu toate aces- cu un pitic şi TREBUIE să supravieţuias- Cel ce scrie este chiar el. Dacă ea ar poseda sunt eşarfa de pe ochi şi biciul scriitorilor tea, melancolia este sursa atracţiei mele. că. Dacă nu ar trebui să citim şi noi, opera raze X în priviri, ar putea să vadă că în loc minori. De asemenea: promisiunea fericirii Mă aflu cumva în cel de-al şaptelea vis sau noastră ar fi un punct suspendat în neant, o să urmărească un exerciţiu de creaţie litera- viitoare. O pădure care creşte vertiginos, o am auzit cu adevărat un cocoş cântând în mandală redusă la un sens minim, liniştea ră, ea este, de fapt, martora unei şedinţe de pădure pe care nimeni n-o poate împrejmui, capătul celălalt al ferie? Una din două. Dar noastră, certitudinea noastră că stăm bălă- hipnoză. Înăuntrul omului care stă şi scrie nici măcar academiile. De fapt, academiile de obicei cocoşii cântă dimineaţa iar acum, bănind dintr-un picior la o distanţă sigură nu se află nimic. Vreau să spun, nimic din au grijă ca ea să înflorească nestânjenit, aşa după ceasul, meu e ora prânzului. Mă el însuşi. Cu cât mai bine i-ar fi, sărmanu- cum fac entuziaştii şi universităţile (teren plimb prin feria şi-mi salut colegii care se lui, dacă s-ar dedica lecturii. Lectura este propice neruşinaţilor) şi instituţiile guver- plimbă la fel de visători ca şi mine. Visător plăcere şi fericirea de a fi în viaţă sau triste- namentale şi patronii şi asociaţiile culturale X visător = o închisoare în raiul literar. ţea de a fi în viaţă, dar mai presus de toate şi declamatorii de poezie; toţi ajută pădurea Plimbare. Plimbare. Onoarea poeţilor: cân- ea e cunoaştere şi întrebări. Pe câtă vreme să crească şi să ascundă ce e de ascuns, toţi tecul pe care-l auzim ca o judecată palidă. scrisul e mai întotdeauna gol. În mărunta- ajută pădurea să reproducă ceea ce trebuie Văd chipuri tinere privind cărţile expuse şi iele omului ăluia care stă acolo şi scrie nu e reprodus – de vreme ce procesul e inevita- numărându-şi mărunţişul din adâncul bu- nimic. Vreau să spun, nimic din ceea ce, la bil –, deşi nimeni nu vede niciodată ce anu- zunarelor la fel de întunecate ca şi speranţa. un moment dat, nevasta lui ar putea recu- me este reprodus, reflectat cu docilitate. 7X1=8 îmi spun şi trag cu coada ochiului noaşte. El scrie ca după dictare. Romanul Plagiat, spuneţi? Da, plagiat, în sensul la tinerii cititori; o imagine amorfă se su- sau volumul lui de poeme decente, adec- că toate operele minore, toate scrise de prapune pe micuţele lor feţe zâmbitoare cu vate, nu izvorăsc dintr-un exerciţiu de stil mâna unui scriitor minor, nu pot fi altceva încetineala unui iceberg. Trecem cu toţii pe sau de voinţă, aşa cum crede nefericitul de decât plagiatul unei capodopere. Mica di- sub balconul de care atârnă literele A şi E, el, ci dintr-un exerciţiu de disimulare. E ferenţă este că aici vorbim despre plagiatul iar sângele lor ne împroaşcă şi ne pătează nevoie de multe cărţi, mulţi brazi frumoşi, sancţionat. Plagiatul ca şi camuflaj, ca un pe veci. Doar că balconul e la fel de palid care să apere de ochii flămânzi cartea cu peisaj din lemn şi pânză, ca o şaradă care ca şi noi iar paloarea nu atacă niciodată pa- adevărat importantă, peştera mizerabilă a ne conduce, de cele mai multe ori, în vid. loarea. În acelaşi timp, şi spun asta ca să nefericirii noastre, floare magică a iernii. Într-un cuvânt: experienţa e cea mai bună. mă apăr, balconul se plimbă împreună cu Iertaţi-mi metaforele. Câteodată, în agita- (...) Experienţa este mama ştiinţei... [...] noi. În alte locuri asta se numeşte mafia. ţia mea, devin romantic. Dar ascultaţi-mă. Traducere şi prezentare Văd un birou, văd un computer mergând, Orice scriere care nu este o capodoperă de Adriana CÂRCU Proză Poezie Scrisul Românesc Nr. 6 (82) ♦ iunie 2010 17 Carmen FIRAN Repetiţia unui sfârşit amânat

n fiecare an vin în România pentru câteva zile. Piaţa Romană găsesc o cartolină cu litere groase şi chenar mai morocănoşi, proliferează în Întoarcerea acasă a devenit un ritual pe care de negru ca anunţurile funebre de pe pachetele de ţigări: schimb saloanele de masaj erotic fiecare dată mi se pare că-l pregătesc cu grijă şi „Bucureştiul dăunează grav sănătăţii: o tonă de substanţe iar chipul lui Dan Puric, ajuns din de fiecareÎ dată ia turnuri neaşteptate. Nu mă plâng. Deşi nocive pe cap de locuitor; poluarea fonică depăşeşte 70 de pantomim un fel de guru spiritual, m-am născut într-un spaţiu în care lamentaţia e monedă de decibeli: ascultă un aspirator, e aceeaşi senzaţie!; 16 maşini priveşte grav din toate vitrinele. schimb, folosită de cei puternici şi de cei slabi deopotrivă, pe un loc de parcare; doar 2 metri pătraţi de spaţiu verde pe Cuvântul obsesiv e criza şi toate se învârt în jurul lui. la rău şi la bine, cât să-şi arunce vina în altă parte. cap de locuitor, inclusiv cimitirele“. Mă liniştesc. Umorul La televizor e mediatizat un miting de protest al bugetari- Oamenii noştri sunt mereu victimele cuiva, ale istori- e la locul lui, în ciuda lamentaţiilor care curg din ecranul lor loviţi de măsurile de austeritate luate de guvern. Feţe ei, guvernelor, conspiraţiilor internaţionale ori propriilor televizorului şi din ziare, din gurile vecinilor şi prietenilor mai degrabă irascibile decât disperate, femei energice care obiceiuri pe care se încăpăţânează să le considere virtuţi. care propovăduiesc tot felul de dezastre. mai mult cântă lozinci antiguvernamentale, bărbaţi plicti- Altfel nu suntem un popor încăpăţânat. Am rezistat nu atât Anul acesta ne-am plănuit venirea în Bucureşti înaintea siţi, o adunare indecisă şi neconvingătoare, ca un 1 Mai pe prin perseverenţă, cât prin tenacitatea de a găsi căi ocolite, caniculei care ştiam că loveşte încă de la început de iunie, invers. Hotărâm să fugim în provincie. Bucureştiul nu e supape de rezistenţă alimentate cu umor şi băşcălie, am doar că am nimerit prost, criza era în floare şi spiritele mai ţara, iar Transilvania e oricum altceva. Criză şi acolo, dar evitat finalizările şi am trăit clipa cu ironică filosofie în încinse ca niciodată. TAROM-ul nu mai zboară de mult mai tăcută, mai tihnită şi totuşi luată poate mai în serios. aşteptarea miracolelor. Unele dintre ele sunt însă încăpăţâ- la New York – poate pentru că America nu mai pare im- O rudă îndepărtată a soţului, lider sindical în Bistriţa, nate şi nu se produc cum şi când am vrea noi. Chiar şi aşa, portantă? – aşa că am făcut slalome prin norul de cenuşă ne face o invitaţie neaşteptată: să venim de Crăciun în România a ajuns în Uniunea Europeană, şi diferenţele tind al vulcanului din Islanda, prin greva stewardeselor de la 2012 şi să petrecem sfârşitul lumii împreună în munţi unde să se estompeze mai ales când cam peste tot bate vântul compania British Airways şi am ajuns în Bucureşti în plin el are o casă de vacanţă. Porc, colinde, palincă, toate ritu- depresiei şi spaimei de viitor. cod portocaliu în mai toate regiunile ţării, de la ploi şi fur- alurile creştine şi precreştine. Ne surâde ideea, n-am mai Şi totuşi „la noi e mai rău ca în alte părţi“ – sunt aver- tuni la proteste împotriva lui Băsescu care le-ar fi promis fost de mulţi ani de Crăciun în ţară. „Şi pentru mai multă tizată de cum aterizez pe Otopeni, formulă care pare s-o bugetarilor că vor trăi bine înainte ca grecii să aducă în siguranţă, ce-ar fi să facem o repetiţie chiar acum? Noi ro- înlocuiască pe cea cu care mă obişnuisem deja, „tu nu ştii, UE calul troian şi să deschidă cutia Pandorei burduşită cu mânii stăm prost cu finalizările şi s-ar putea să ratăm până la noi e altfel…“, anulându-mi orice încercare de a compa- criză. şi sfârşitul! Şi dacă mai staţi două zile, organizez pentru ra lumea din care vin cu cea pe care am lăsat-o. În cei douăzeci de ani de la Cădere…, Bucureştiul s-a voi şi o grevă generală.“ Intru repede în atmosfera locului, cu preţul insomnii- schimbat mult, doar că acum găsesc că arată mai rău ca La grevă n-am stat, dar repetiţia sfârşitului ne-a ieşit lor datorate diferenţei de fus orar, accentuării cearcănelor acum doi ani. Zidurile clădirilor sunt tot mai coşcovite, se de minune. La urmă am luat cu noi şi o sticlă cu palincă probabil prin regresie în timpul când trăiam acolo, vorbesc construieşte mai puţin, multe magazine din centru au dat rătăcită în bagajul companiei British Airways paralizată de precipitat şi simt cum se amestecă frustrări, revolte şi ne- faliment, câinii vagabonzi au îmbătrânit, le-a crescut părul norul de cenuşă care îşi face de cap pe cerul tulbure al putinţe într-o agitaţie căreia nu-i înţeleg neapărat sensul. şi li s-a îngroşat lătratul, trotuarele sunt şi mai înţesate de Europei. În cutia poştală a apartamentului pe care l-am păstrat în maşini parcate, asfaltul e mai spart, oamenii mai speriaţi şi Gordon WALMSLEY Poeme

Gordon Walmsley este un pământ sortit pieirii. este din New Orleans. Un adevăr trist şi totuşi un adevăr. A studiat la Uni- A ierta înseamnă a permite să fii nou. versitatea Princeton, Rar. specializat pe litera- Totuşi imposibil. tură germană. Ultimii Am explorat o fâşie de nisip între două mări douăzeci şi cinci de şi am găsit ambele mări frumoase. ani şi i-a petrecut în În lumea viselor Danemarca unde este o respiraţie tăcută poate fi deajuns. redactor-şef la ziarul „The Copenhagen Re- A găsi ceva view“, o revistă de lite- ratură on-line în cinci Opt aripi intră în arşiţă. limbi diferite. A scris un şoim se luptă cu lemnul. numeroase colecţii de geamuri pline de soare poezii, ultima lui apa- aruncând piloni de foc riţie fiindTouchstones, într-un lac cu lebede. a journey through poems in xenophobic times (Piatra de există un lac care luceşte în alt loc încercare, o călătorie prin poezii în timpuri xenofobice). între pădure şi dealurile de sus. niciun barcagiu nu merge pe acel râu, Vise ale acestei lumi deşi în amurg există cea mai mică sugestie de sosire. în acel loc un şoim a venit să se odihnească, În lumea viselor invizibil, în umbră, plin de reticenţă. o respiraţie tăcută poate fi deajuns. visez la viaţa lui de încercuiri şi plonjări. Ce îţi trebuie ca să simţi atunci când lebedele lovesc lumina umbra albastră a conştiinţei? se decojesc, două câte două. Trebuie să treci prin uşă în fluxul concis de timp ca să vezi lumina de jos. ceva se desprinde. Este cald şi îţi va umple fiinţa. un şoim, un râu, patru lebede. Şi în observarea luminii şi a căldurii ceea ce mă mişcă pe mine Remarci şi tu umbrele, şi umbra sunt gesturile pe care le-am văzut. Are multe nume şi unul dintre ele este ruşinea. încerc să le interpretez Ne atenţionează: Devii ceea ce urăşti. cum curg sau coboară sau zornăiesc. Este atât de simplu. este ca şi cum ceea ce transpiră Nu poţi înţelege era destinat exclusiv pentru beneficiul meu, pe cineva pe care nu îl iubeşti. ca şi cum aş avea Este atât de greu. ceva de înţeles. Şi umbrele au multe nuanţe, nu că s-ar putea spune făcute la comandă, cum sunt ele, în oricare alt fel pentru tine şi pentru mine. decât limba pasărilor şi a râurilor. Un pământ care nu poate găsi un ideal mai mare decât apărarea Traducere de Răzvan HOTĂRANU Daniela Codarcea-Kamiliotis – Nud Proză 18 Nr. 6 (82) ♦ iunie 2010 Scrisul Românesc Eseu Riri Margareta PANDURU Eroarea lui George Vancouver şi urmarea ei

n prima parte a sec. XIX-lea, Informaţia l-a decepţionat pe Vancouver, neputincioasă iar gândul se- englezii s-au îndreptat spre vest, dar asta nu l-a împiedicat ca să recunoască ndreaptă cu evlavie la cura- ajungând până la ţărmul N V al descoperirea, şi să dea numele ofiţerului joşii şi temerarii navigatori OceanuluiÎ Pacific. Una dintre expedeţii a insulei, pe care, a însemnat-o pe harta sa. şi exploratori, cărora le fost făcută de căpitanul G. Vancouver cu Mă uit încă odată la pod, apoi la inscripţia datorăm, toate descoperiri- vasul Discovery între anii 1792−1795, care care acum capătă o altă conotaţie. O vedere le. Minunile naturii, orcile, a ancorat la insula Cypres din apropierea largă de pe pod este un lucru spectacu- balenele care sar în valurile oraşului Anacortes . los. Trecătoarea desparte, de fapt, insula ce se rostoglesc în albastru, Având şansa să călătoresc în această Fidalgo de insula Whidbey, iar apa nu mai sunt sortite vieţii şi morţii zonă , m-am oprit să admir un pod zvelt, este turbulentă ca atunci, când a fost văzută ca şi mine, un început şi un elegant ce traversează o trecătoare prin care de ofiţerul Whidbey. sfârşit pentru fiecare îmi zic curge o apă cu mare viteză care creează La câteva minute de Pasul Decepţiei, şi mă îndrept către interio- curenţi ce-mi dau fiori . În partea de nord pe insula Fidalgo, se află oraşul Anacortes, rul oraşului. O idee grozavă a acestuia, zăresc un grup de turişti opriţi situat pe coasta nord vestică a Oceanului ce reface imaginea lumii de Vancouver în dreptul unei plăci. Citesc şi eu curioasa Pacific, care atrage foarte mulţi turişti, în altădată, o aflu în 100 de vizitatori pe an. inscripţie ,,Deception Pass“. Nu-i pătrund special dintre cei entuziasmaţi de bărci, aşa înfăţişări, făcute din tăieturi cu mâna, sau La întoarcere mă opresc din nou la podul sensul, ridic din umeri şi arunc o privire jur- că ne-am hotărât să-l vizităm. pictură murală postată pe pereţii din oraş ce trece peste Trecătoarea Decepţiei. Păşesc împrejurul podului. Admir Parcul Statului, Un oraş înconjurat de apă, cu un canal de-a lungul străzii. cu gândul înapoi, în timp, să prind ideea lui lacurile cu apa proaspătă, plaja, splendori natural, navigabil, la nord, Guemes, de Artistul Bill Mitchell a folosit fotografii Vancouver care l-a decepţionat şi cobor sub produse pe căi naturale, dar şi terenurile de golfuri pe latura de est, vest şi sud, oraşul istorice, şi a creat figuri ale oamenilor în pod. Apa clocoteşte la picioarele podului, tabără, picnicuri realizate de oameni. Asta răsuflă liniştit, simţindu-se vegheat. Insula mărimi naturale şi evenimente cu realizări şuieră parcă îngrozitor, aievea, apoi se do- este acum, dar în anul 1792 lucrurile stă- Fidalgo face parte din cele 172 de insule, ale lor, care te opresc şi te fac să cunoşti moleşte în faţa mea, ca să curgă în linişte. teau altfel. Vancouver s-a servit exclusiv care formează arhipelagul San Juan. trecutul acestui oraş ca şi cum ai face parte Podul se arcuieşte mândru deasupra mea, de ideea că are în faţă un golf, a crezut că Nu poţi să nu te opreşti ca să priveşti în- din el. Acum, prezentul îmi arată Feribotul privirea îmi alunecă spre plaja frumoasă gândeşte raţional, că este o peninsulă şi va delung apa canalului navigabil de culoarea Statului Washigton din Anacortes, locul de întinsă pe malul nordic. Aceeaşi trecătoa- păşi pe continent. azuritului albastru închis care te fascinează unde pleacă curse către Sidney, Victoria din re care colectează apa din Strâmtorile Juan Dar l-a mai încercat o idee, aceea de a-l şi te ameţeşte. Nave în număr impresionant Canada şi restul insulelor San Juan printre de Fuca l-a condus pe G. Vancouver spre trimite pe primul ofiţer Joseph Whidbey să de mare, ambarcaţii cu vâsle sau cu motor, care şi Cypres, locul de ancorare ales de G. frumoasa strâmtoare Puget Sound. Acolo, exploreze îndeaproape, cu o barcă mică. cu vele iahturi şi cele de cursă lungă, for- Vancouver, situat la nord de Anacortes. a fost pus în posesie cu întreaga regiune, Acesta a constatat existenţa unei trecătoari, mează o privelişte larg cuprinzătoare, care Mă despart de Anacortes cu regretul că de Coroana Engleză, şi astfel englezul G. prin care curge apă tulbure care desparte mă copleşeşte. nu m-am nimerit în luna mai, când sărbă- Vancouver cu erorile sale, a intrat în istoria două insule. În faţa naturii mă simt slabă şi toreşte Marina, care atrage zeci de mii de descoperirilor geografice. Deyan Ranko BRASHICH PIGS nu pot zbura eyan Ranko Brashich, născut în Belgrad, melancolia în whisky în loc de soare; şi asta le-a înceţoşat Franţei, probabil pentru DYugoslavia, trăieşte în New York din 1949. Este mintea. Dacă la început au beneficiat de un influx de 60 miliarde de dolari. ziarist, avocat şi profesor de drept; a reprezentat clienţi pe investiţii economice, sponsorizate de guvern, au cumpărat Să nu ne mai gândim scena naţională şi internaţională, inclusiv la Tribunalul şi au cheltuit aiurea, aruncându-se cu ochii închişi în la Portugalia, Spania, de la Haga. Colaborează cu regularitate la publicaţii pro- investiţii imobiliare. Norii de pe cer păreau luminoşi prin sau Italia... Dar nu e fesionale şi de largă circulaţie din SUA. lentilele exploziei economice. vorba numai de bani. Guvernele au făcut împrumuturi pentru a finanţa Pentru o ţară, lăcomia Să ne scoatem pălăria în faţa francezilor şireţi, nebunia şi au încurajat inflaţia economică, aşa cum nemăsurată poate fi germanilor abili, englezilor perfizi, giganţii economici ai guvernul american ne-a lăsat să ne scufundăm în haosul devastatoare, aşa cum Uniunii Europene. Cu toţii au ticluit un plan de salvare ipotecilor imobiliare. În 2004, Grecia a cheltuit 22 miliarde am văzut cu toţii de financiară a Greciei, purtătoarea actuală a titlului de de dolari pentru organizarea Jocurilor olimpice, sumă care curând. Căile adoptate „Bolnavul Europei“, un plan în valoare de 146 de miliarde nu include cele 22,9 miliarde de dolari care au intrat în de Grecia pentru a se califica pentru salvarea financiară de dolari, sau 110 miliarde de Euro. Sau cel puţin asta crearea infrastructurii necesare. Azi Grecia are datorii au rezultat în acţiuni dramatice: măsuri de austeritate, vor să ne facă să credem. De fapt toţi isteţii Europei au internaţionale în valoare de 300 miliarde de Euro, sau 441 reduceri în servicii, în ajutorul social, în pensii, şi în alte conceput şi pus în practică o salvare masivă a propriilor miliarde de dolari. beneficii. Demonstranţii au ieşit în stradă să protesteze. Cu instituţii financiare pe socoteala uneia dintre cele mai mici PIGS s-au prăbuşit, porcii nu au putut zbura, şi acum Grecia mai este şi o altă poveste. În istoria ei contemporană şi mai sărace membre ale cartelului original, Comunitatea trebuie să plătească. Să plătească pentru a fi salvaţi de către există numeroase perioade de haos: un război civil Europeană. Neîndoielnic vor repeta performanţa în viitorul Comunitatea Europeană, cu toţi cei 27 de membri ai săi, prelungit, o juntă militară, o perioadă dictatorială, guverne apropiat, când Portugalia şi Irlanda vor ajunge şi ele la incluzând ţări sărace-lipite ca Letonia, Lituania, Polonia rostogolindu-se unul după altul. Oare va supravieţui strâmtoare. sau Slovacia. Comunitatea internaţională va contribui această primă democraţie mondială propriului său faliment Grupul celor patru ţări, supranumit „PIGS“ (iniţiala şi ea la acest efort, prin intermediul Fondului Monetar economic? fiecărei ţări: Portugalia, Irlanda, Grecia şi Spania) a crezut Internaţional. Acesta nu este însă o „salvare“, ci reprezintă Uniunea Europeană a declarat recent crearea unui că poate zbura, ridicându-se în înălţimi ca şoimii, doar că un nou împrumut care va trebui plătit cu dobânzi şi mai „vehicul cu destinaţie specială“ un fond similar cu TARP porcii nu pot zbura (în engleză pigs înseamnă porci). S-au ridicate. O parte din aceste fonduri sunt livrate de ţările (Troubled Asset Relief Program, sau un Fond pentru înălţat pentru scurtă vreme, cu economiile lor naţionale ale căror instituţii financiare au făcut împrumuturile ajutor în situaţii disperate), în valoare de 1000 miliarde de alimentate de soare. În afara Irlandei, celelalte trei ţări au iresponsabile în trecut, dar la aceasta „salvare“ contribuie dolari, cu scopul de a susţine alte ţări europene în situaţii parte de o climă însorită, ceea ce le-a înfierbântat probabil şi ţări care nu au avut nimic de-a face. În ultimă instanţă, economice de criză. Acest vehicul nu este decât o rablă, o minţile. A izbucnit o explozie de construcţii de locuinţe unde se vor folosi aceste 146 miliarde de dolari? Este un maşinărie jalnică al cărei scop este de a transforma datoriile de neimaginat şi investiţiile imobiliare au luat proporţii calcul simplu. Băncile şi instituţiile financiare franceze – pe care ar fi trebuit să le plătească – în gunoi. Nu este nici neaşteptate. Tot ce părea să conteze era atracţia unei clime vor lua 75 milioane, germanii vor primi 45 milioane, pe departe o maşină nouă şi „curată“ din punct de vedere însorite, ignorând resursele şi cererea pieţei. Câmpuri iar britanicii 15 milioane. În total, 135 milioane dolari, ecologic, nici măcar nu este un hibrid. Este numai o nouă aride s-au transformat peste noapte în mici oraşele pentru ceea ce reprezintă mai mult de 92% din suma totală de formă, altfel împachetată şi prezentată, a unei tehnologii pensionari. Zone mari şi altfel nefolosite s-au transformat salvare. Aşa că cei trei giganţi abili s-au scos singuri din vechi. Părinţii Comunităţii Europene au înmânat o nouă în terenuri de golf cu viaţă scurtă: vor exista până când încurcătura financiara cu banii altora. Vorba lui Gordon carte de credit copiilor lor, pentru a-şi plăti datoriile şi straturile subţiri de apă ce le alimentează vor seca. Bani şi Gekko: „Lăcomia este bună“. dobânzile acumulate pe vechea carte de credit, şi pentru a credite se puteau obţine foarte uşor. Se făceau averi peste Dacă Irlanda se va scufunda din pricina celor 867 putea împrumuta şi mai mulţi bani. În aşteptarea unui nou noapte, pe hârtie fireşte, care la rândul lor generau alte milioane dolari în datorii, un alt plan va fi aplicat pentru dezastru. Mai, 2010, Washington, CT speculaţii şi investiţii utopice. salvarea Angliei, probabil de ordinul a 168 miliarde de Irlandezii, sau Tigrii Celtici, şi-au găsit căldura şi dolari, a Germaniei, cam pentru 184 miliarde de dolari şi a Traducere de Alexandra CARIDES Eseu Scrisul Românesc Nr. 6 (82) ♦ iunie 2010 19 Adrian SÂNGEORZAN care ar putea prezerva poezia în lumea de astăzi. Nostalgia nu mai are nici o valoare pentru că e veşnic la un pas de depresie şi alienare şi din ele e greu de stors poezie. Poezia în criză? Suntem încă în plină criză şi guvernele continuă să tipărească forţat alte miliarde de bacnote. Ca antidod, poate ar trebui să n poet englez spunea, mai în par să găsească uşor drumul spre ei. Comunismul cred că a creat în Romania propunem ca poezia să devină valută forte, glumă, mai în serios, că oda- Văzută din America, unde trăiesc şi o atmosferă paradoxal propice poeziei să se tipărească bancnote cu chipuri şi ver- tă cu înmulţirea populaţiei scriu, poezia rămâne aceeaşi pasăre rară, şi mai ales metaforei în spatele degetului suri celebre. Inflaţia poate ar fi astfel mai planeteiU numărul poeţilor va creşte atât de care ba n-are aripi, ba n-are fulgi, cioc sau căruia poeţii încercau să ascundă elefanţi bine ţinută sub control şi am citi poezie mult încât poeţii minori şi mici vor trebui chiar suflet, dar care continuă să zboare. de porţelan. Îmi place să citesc poezie direct din portofele. sacrificaţi pentru a putea hrăni cu ei poeţii Chiar orbii şi surzii îi simt din când în când românească pentru că mi se pare pur de calibru. Cum la noi se spune că „nu e om fâlfâitul, prin metrourile din New York, şi simplu mai plină de substanţă şi de să nu fi scris o poezie“ sau că „românul e prin parcuri sau chiar în reclamele care ne suflet decât poezia americană, pe care născut poet“ ar trebui să ne aşteptăm la un sufocă. Aici, unde totul e made in China, tinerii poeţi români uneori încearcă s-o adevărat dezastru naţional. Nu cred că poe- continuă să se scrie poezie care deşi va fi ti- imite. Există încă o inerţie bună trans- zia, ca specie, e pe cale de dispariţie, pentru părită în tipografii chinezeşti, rămâne totuşi misă de generaţia veche care a împins că se scrie incredibil de multă poezie. Pe poezie americană. cu onoare poezia prin toate hârtoapele cale de dispariţie cred că sunt cititorii de Am tradus nu de mult câţiva poeţi ame- comunismului. În România poezia nu poezie, care săracii nu pot suporta acelaşi ricani contemporani, unii foarte „trăsniţi“, cred c-a avut nimic de recuperat după proces darwinian de selecţie şi transforma- care au dus poezia în zone fie prea stufoase, 89 pentru că îşi câştigase deja un loc re asemeni celor ce continuă să scrie poe- fie uscate ca deşertul. A fost o aventură lite- al ei. Nu acelaşi lucru se poate spune zie, uneori incontrolabil. Proces mai mult rară interesantă care m-a marcat şi din care despre proză. sau mai puţin „natural“. mi-a trebuit ceva timp să-mi revin. Dacă până la urmă rima tot a fost Am fost recent întrebat la un colocviu Trăind într-o altă cultură şi plutind în- ucisă, cred că proza rămâne locul ce cred despre starea şi viitorul poeziei. tr-o altă limbă (de fapt între două culturi şi cel mai bun de „reciclare“ a poeziei. Poezia astăzi nu pare că stagnează, degene- două limbi atât de diferite) a trebuit să fac Citesc mult mai multă proză decât po- rează şi nici că se regenerează. Toate astea la un moment dat o alegere legată de limba ezie şi scriu mai multă proză. De multe i s-au întâmplat deja de câteva ori. Nu cred în care vreau să scriu. Mulţi prieteni, scri- ori când întorc paginiile romanelor pe că poezia e acum într-un pericol mai mare itori americani, continuă să mă convingă care le citesc văd zburând metafore şi decât era acum 30 sau 50 de ani. Cel puţin să trec cu toate bagajele în engleză. Pentru rime care se strecoară afară sau înăun- nu în America unde continuă să fie scrisă şi mine cred că e prea târziu, ar fi un chin tru, fără a-mi produce nici un fel de citită de poeţi sau oameni care se cred poeţi, inutil, forţat, un fel de sepuku-harakiri cul- confuzie. Şi pentru că m-am întors persoane care suferă de sindromuri cărora tural. Sunt unii care au încercat şi n-au mai recent de la Big Sur, California, locul încă nu li s-a găsit un nume, sau cel mult de rămas întregi. Îmi traduc singur poeziile în unde Henry Miller a trăit ultimii ani, către studenţi de la creative writting pe care engleză, uneori când le scriu sunt fragmen- nu pot da un exemplu mai bun de pro- profesorii încearcă să-i convingă că poţi fi te care-mi vin direct în engleză şi mă declar zator ale cărui cărţi mustesc de poezie. învăţat cum să scrii poezie deşi muzele nu mulţumit cu performanţa asta. Nu văd care ar putea fi stimulentele Daniela Codarcea-Kamiliotis Anca MOLDOVEANU Condiţia intelectuală a poeziei lui Ion Barbu xtrem de critic faţă de majorita- extatic un cer platonician“. Distanţarea în- în placa încinsei atmosfere,/ O, tu, noian la uniunea cu o fiinţă omenească, care însă tea formulelor poetice ale epocii, săşi lasă loc apropierii, până la limita conto- de lavă ce-aveai să fii pământul!“), tân- e însetată de lumină, încearcă să o aducă pe Ion Barbu nu a manifestat mai pirii contrariilor, altfel spus până la sinteza jind cu toate astea după o altă lume, după Enigel în spaţiul securizat, închis, al pro- multăE îngăduinţă nici faţă de propria sa dintre teză şi antiteză. Sinteza de apolinic „slava-ntrevăzută“. Cele două extreme, priei condiţii. Prelungită imprudent, tenta- lirică, pe care o cerne printr-o sită foarte şi dionisiac, aspiraţia către absolut şi expe- căutând în virtutea unui principiu supra- tiva expune din nou increatul logicii aspre, fină, astfel încât ceea ce rămâne, la urmă rienţa intensă, organică, a trăirii, tensiunea ordonator, apropierea şi identificarea, sunt implacabile a viului – care nu e alta decât în volum, să-l reprezinte cu adevărat. dintre un „acolo“, sus şi un „aici“, jos se în prima fază a creaţiei barbiene „epurate“, consumul, alterarea, altfel spus, moartea. Luciditatea maximă a poetului solicită o vor dovedi extrem de fecunde pentru liri- abstractizate. Părăsirea paradisului inexistenţei, chiar şi exegeză critică pe măsură şi ridică un semn ca barbiană. Un poem se intitulează chiar În După melci Barbu deschide o altă pentru o aspiraţie superioară, se dovedeşte de întrebare: dacă Barbu trebuie analizat în Nietzsche, un altul Panteism, se încheie cu etapă a a creaţiei sale. Poezia capătă car- a fi tragică. Deschizându-şi micile porţi ale evoluţia sa, aşadar dintr-o perspectivă di- două versuri definitorii („Cutremurând ver- naţie epică, povestea devine un înveliş sub sufletului său mare către o făptură- ome acronică, fixând etapele devenirii sale, ori tebre de silex ori granit,/ Va hohoti, imensă, care pot fi descoperite sensuri adânci şi un nească, „regale ciupercă“ devine el însuşi dimpotrivă, se cere interpretat exclusiv prin Vitala Histerie“); sufletul universal vorbeş- substrat simbolistic bogat. Concluziile nu uman, ieşind astfel din propria perfecţiune, prisma volumului Joc second, mai exact a te – se exprimă − prin glasul „munţilor“ sunt date de la început, ci sunt desprinse de făptură suficientă sieşi. ordinii celor trei cicluri de aici. (soliditate „supremă încordare de granit“), cu efort printr-o atentă hermeneutică. Pentru a fi atitudine de vis şi extaz, po- Condiţia intelectuală a poeziei lui Barbu al „lavei“ (fluid solidificat), al „banchize- Descântecul ce anunţă melcului sosirea ezia trebuie să abandoneze accidentalul; ca favorizează şi motivează referinţele livreşti, lor“ („soliditate aparentă ascunzând de fapt primăverii şi bocetul cu care e petrecută să fie universală, impersonală, absolută, ea digresiunile şi reflecţiile filosofice, într-un verzi şi stătătoare pustietăti lichide“), al apoi mica vietate, după ce iarna „i-a muş- trebuie să-şi ardă specificul, personalizarea cuvânt relaţiile intertextuale. Se consideră „râului“ (lichid „gigant clocotitor“, devenit cat din pântec“, acoperă cu un strat popular şi relativul din ea. că din această perspectivă, a intertextuali- „uşoară spumă“), iar izbucnirea colosală de înţelepciune accesibilă oricui, diferenţa Spre acest ţel estetic tinde ciclul Joc se- tăţii, în opera lui Barbu se poate distinge cu spre înalt şi coborârea spre „calda, impu- de „statut“ şi nivel dintre cele două fiinţe. cund, ce începe prin cunoscutul poem şi se claritate cea de-a patra subdiviziune a lui dica Cybelă“ nu constituie două optiuni Fragilitatea copilului e un dat, un semn încheie printr-o strofă nu mai puţin antologi- Gerard şi Genette din Palimsestes, anume extreme, aflate la cele două capete ale cla- firesc al vârstei sale, pe când fragilitatea că, deşi mai puţin citată: „dogoarea, podoaba: hipertextualitatea – relaţia de derivare a viaturii; dimpotrivă într-un mod doar apa- melcului e un rezultat, ea apărând atunci răsfeţe/ Un secol cefal şi apter./ – Ştiu drumul unui text din altul prin transformare ori imi- rent paradoxal, ele sunt strânse şi răsucite, când este scos prin „cant şi îmbieri“, de Slăbitelor Feţe./ Ştiu plânsul apos din eter“. taţie, aşa cum este în Joc secund − punctul memorabil, într-un singur fir − transformat după al său „oblon de var“, pus protector „Dogoarea“ mult prea omenească şi podoaba culminant al operei sale. într-un filon liric. între „trup şi ce-i afar“. Mica vietate her- mult prea pământească să „răsfeţe“, în conti- Formal parnasiene, primele poeme Poetul se dovedeşte de o mare maturitate mafrodită este o vietate perfectă, ce nu are nuare, „un secol cefal şi apter“, raţionalist şi (considerate simple exerciţii de digitaţie încă de la primele sale versuri, acestea ex- nevoie decât de sine însuşi, în somnul său positivist: aceasta nu va fi şi calea urmată de pentru poeziile de mai târziu) acoperă de ploatând, cu efecte mai mereu remarcabile, hibernal el simbolizează increatul. poet, ci calea de la care el se consideră dator fapt cu perfecţiunea rece, austeră şi con- captarea şi „fixarea“ energetismului fluid Inexistentul ieşind din conditia lui, su- să se abată, pentru a atinge astfel veritabila venţională a modelului o energie − uneori şi arzător în plasa rece, indiferentă, strict portă capriciile şi rigorile ce apasă lumea asceză, atitudinea „de vis şi extaz“. chiar o înflăcărare − aproape romantică. instrumentală a unei prozodii regulate. viului. Spiritul, deschis imprudent spre ma- Puritatea ce nu trebuie alterată a incre- Cultul formei este păstrat ca la Heredia, „Spasm îmcremenit“, aşadar inclusiv terie, intră şi se transforma în ea, devenind atului şi puritatea ce nu trebuie alterată a Leconte de Lisle ori Macedonski în ultima cu ajutorul dat de forma fixă, perfect cize- „perisabil“. Melcul reprezintă o sinteză, o poeziei se „susţin“ reciproc, ca două feţe sa perioadă de creaţie, lirismul însă nu mai lată, a strofelor. sferă în care principiile masculin şi feminin asemănatoare dar nu identice, ale unei poate să-şi păstreze maxima obiectivare Elementele nu sunt decorative, ca la s-au îmbinat. A-i tulbura armonia paradisi- monede. Universul liric barbian se confi- impusă de estetica parnasiană. adevăraţii parnasieni: materialul folosit de acă e totuna cu a-l încredinţa morţii. gurează ca un sistem, cu analogii şi cores- Helada „academic“ şi „decorativ“ e înlo- poet este el însuşi o lavă, care s-a răcit şi a Tot o tulburare a armoniei se găseşte şi pondenţe mai uşor sau mai greu vizibile, cu cuită prin Helada lui Nietzsche, a „elanului devenit materie verbală, dobândind forme- în, Riga Crypto şi Lapona Enigel şi ea se repetiţii şi reluări de motive, cu trepte ce cutreierând dinamic fiinţele“ şi „radicând le reliefului pe care îl umple („Te-năbuşai dovedeşte la fel de funestă. Crypto visând trebuie parcurse şi ritmuri diverse. Eseu 20 Nr. 6 (82) ♦ iunie 2010 Scrisul Românesc Felicia BURDESCU Memoria lui Shakespeare – J. L. Borges

rozatorii au scris nuvele, argentinian. Lui Shakespeare, argentinianul către final lui Thomas Thorpe. Noul ales mai întâi pentru exerciţiul îi dedică una dintre cele mai cunoscute şi poate intra în universul operei poetului en- poetico-discursiv, iar în timp controversate piese postmoderne. Romantic glez, căci îşi manifestă intenţia, cum altfel, acesteaP au devenit adevărate perle pe care în temperament, poetul englez continuă să decât a intra acolo, printr-un inel magic, numai fondatorii de tradiţie se încumetau fie în vârful unei liste ideale printre crea- cumpărat la un târg de suveniruri, atât de să lucreze. Considerate miniaturi muzea- tori, tocmai fiindcă la el viziunea asupra obişnuit la amerindieni. Tehnic Borges le/antologice, ca proze scurte s-au regăsit lumii, ori a operei de artă se cuprind, iar din construieşte oricum o apertură pe unde se apoi în piesele mai lungi ale scriitorilor punct de vedere tematic, revelează condiţia ajunge de obicei în universul paralel al lu- – romanul, dramaturgia. Faulkner, Joyce, umană în toate manifestările, fireşti sau ne- mii imaginare, din literatura fantastică. Una Merime, Negruzzi, Gogol, Kafka sunt fireşti. Elisabetanul este o culme şi pentru perfectă, artizanală, care generează energii. autori de nuvele mai apropiaţi de gândirea că şi-a asumat o sarcină herculeană, anume Noul protagonist nu este mai norocos, căci modernă, surprinzând şi astăzi publicul, fie a schimba engleza medie în cea poetică, în provocarea îl distruge pe măsură ce avan- cu forţa instantaneu revelată a textului (mi- vreme ce statua Barocul renascentist pen- sează în tainele poeticii lui Shakespare, tic-mistic-epifanic), fie cu travaliul eironi- tru britanici. În descendenţă, vorbim acum distrugându-i Sinele, chiar raţiunea critică. an asupra formei, pe care creatorul poate despre Renaşterile lui Shakespeare… Cum se poate scăpa din hipnoza obiectu- să-l îndure. Şi astăzi ni se pare mai mult decât lui distrugător? Făcând apel la mijloacele Jorje Luis Borges este un astfel de omenească întreprinderea, sau mai ales civilizaţiei tehnice din secolul douăzeci, reprezentant, autor argentinian de nuvele finalizarea artistică a unei opere complexe memoria este dată la telefon, unei persoane care stabileşte tradiţia în America de Sud. care, de-a lungul secolelor se îndepărtează, de la capătul firului... nu unei femei, care Şi datorită lui, astăzi vorbim despre nuvelă devorându-şi autorul, ori transformându-l trebuie iubită heterosexual, spune Borges, – genul major. Mai întâi studiază în Elvetia, în legendă. Aura personalităţii o dobândise nu unui copil, ci unui bărbat, iubitor de apoi în Spania, însă straturile multicultura- poetul din timpul vieţii şi a recunoaşterii la Shakespeare... le pe care le armonizează în operă, se întind palatul reginei Elisabeta I, unde era invitat Nuvela este scrisă într-o tehnică palim- între limite vaste de civilizaţie: latino-ame- cu trupa Globe Theatre. Cunoaştem azi că psestică, la care autorul radiază nivelul de ricană (peste graniţele Argentina, Brazilia, Shakespeare nu călătorise în afara Angliei, la bază ca şi pe cel care închide, iar mijlo- Uruguay), combinată cu cea europeană şi decât cu zborul imaginativ, iar lecturile erau odată cu valoarea mitico/epifanică radiată cul conţine alternarea straturilor de cultură, cu aceea nord americană. Borges efectiv din surse limitate, din cărţi care ajungeau din textul nuvelei. Sorgel este acum o su- din continentele străbătute de Borges. De brăzdează Atlanticul în călătorii, pentru că în casa protectorului de la Londra, Lordul biectivitate slabită, redusă la tăcere, pentru fapt însăşi viteza discursului este o maies- este invitat pretutindeni în a doua jumătate Southampton. Comentariile din acea casă, care şi actul critic e o neputinţă. Pentru că trită transpunere afterMode a cinematicii a secolului trecut, mai bine zis după statua- ori discuţiile aprinse cu Marlow – marele este sortit să întâlnească memoria poetului filmului colorat şi vorbit, care luase avânt rea carierei scriitoriceşti. poet rival –, a cărui prezenţă se simte şi în elisabetan, el întâlneşte o provocare atât în America de Nord. Textul propune şi ope- Nu este surprinzător pentru argentinian sonete, experienţa de viaţă pe fugă, printre de inegală, încât îl anulează chiar pe el, ra deschisă, pentru că subiectul şi obiectul să-şi reprezinte atât filosofia existenţială, hanurile îmbâcsite de fum, băutură, pros- cel ales... apoi asistăm cum se degradează poveştii se pierd undeva în infinitul terestru. cât şi viziunea asupra operei de artă, în tituate şi scandalagii proscrişi ai capitalei mintal şi se dezmembrează fizic. Amy Greenfield aseamănă finalul la Borges forma unei cărţi/scriituri, în care ordinea medievale, par să nu fie de ajuns acum, să Argentinianul scrie această nuvelă cu un mic gol, lăsat într-un colt, când tri- supremă este cea alfabetică. Prin urmare, legăm autorul de operă, iar validările se de excepţie, către finele secolului trecut. burile Navajo ţes carpete... în gândirea lor gânditorul nu alege numerele de aur pentru tulbură... Borges suferă de o boală cumplită de ochi mistico-magică este chiar locul prin care vreo fundaţie, pe linia pitagoreică, însă cu Cel care, încifrând metaforic mesajul şi în pragul orbirii compune cu mintea, zeul Arhe al artei pătrunde să transforme literele demonstrează în fapt o cunoaştere operei elisabetanului, de fapt îl descifrează ca un Orfeu postmodern, universul inte- materialitatea firelor în esenţa operei de atentă a teoriei mulţimilor, având infinitul în nuvelă este Borges, aducând mai multă rior–exterior, al descompunerii eroului. artă... iar la Borges, va aranja literele. inclus: o pagină în plus în volum, aparent apreciere şi lumină asupra geniului poetic Organele interne ale lui Sorgel se revarsă După o lungă carieră de nuvelist şi poet în afara relaţiei cu povestea. Forma men- englez. El pare să reamintească fiecăruia în chinuri neomeneşti, iar intelectul este (Biblioteca din Babel, Funes memoratorul, tis proiectată în travaliul compoziţional, despre inteligenţa vie şi talentul scriitorului deja aneantizat. Din punct de vedere me- Inelul circular, Alephul, Istoria tangoului), după ordinea perfectă a universului scris din secolul şaisprezece, care sunt omeneşti dical, reprezentarea artistică a unei astfel ca prozator de renume mondial, însă şi în- de Divinitate, se alcătuieşte în cazul lui şi despre creaţia artistică pentru care, chiar de suferinţe, trimite la autoscopia negativă/ ţelept al unei experienţe vaste, Borges îşi Borges, dintr-o şansă biografică. El moşte- îngerii în ceruri ajung invidioşi. Sublimată schizofrenia alienaţilor din secolul 20, care reprezintă la final opera de artă cu simbolul neşte pe linie paternă, o colecţie excelentă ca memoria lui Shakespeare, opera este pare să apară după o autoidentificare (şi perenităţii şi al vieţii... porumbul cu boa- de clasici/moderni ai literaturii universale şi comoara care ne-a rămas, iar acesta pare să libidinală) ratată (S. Dali, pictura). bele aranjate concentric. Să fie obibliotecă se dedică, bibliotecar fiind, unei perceperi devină un dar cultural fără limite, o moş- S-a făcut o trimitere la nuvela lui ancestrală, dar ideală, care aşteaptă doar şi reprezentări artistice a acestui depozitar. tenire universală. În primul rând pentru că Hoffmann, Omul de nisip, în special pentru să încolţească? Se pare că da. Este chiar Un astfel de reprezentant instruit la vârf în este un brand, nu poate fi de vânzare în reprezentarea artistică a torturii, faţă de un imn umanităţii, mesaj care răzbate din multiculturalismul a trei continente, trebu- nicio accepţiune. motivul omului de nisip, cu arhetipul în fiecare piesă, anunţându-l pe Marquez, alt ia să apară. În concepţia lui T.S. Eliot, se Borges construieşte nuvela pe formula folclorul german. Omul care toarnă nisip în creator al nuvelei – genul major. află o hartă imaginară a globului terestru, estetică a Romantismului german, (Hoffman ochii copiilor pentru că nu vor să adoarmă O ultimă fotografie sepia ni-l arată pe flexibilă veşnic, de unde veac după veac –Omul de nisip) şi astfel inversează ordinea seara, e un astfel de monstru devorator... ba autor aproape orb, în holul săracăcios, la se ridică mari creatori, la intersecţia din- în discursul ficţional, mai precis raportul mai mult, canibalismul fiului său înfiorează Hotel de Paris, unde Oscar Wilde îşi trăise tre tradiţie (civilizaţia istorică) şi talentul subiect–obiect. Prin animaţie, memoria lui horroristic, pentru că este hrănit cu ochii ultimele clipe. Neînţeles, sărac, repudiat, personal. Shakespeare (ca autor sau operă) se schim- bolnavi ai copiilor neascultători... trebuie însă artist autentic al estetismului, anglo- De ce nuvela Shakespeare’s Memory/La bă din obiectul de cercetat, în monstrul să fi cunoscut Borges şi monştri din folclo- irlandezul lăsase un mesaj: Arta se face memoria de Shakespeare? Ca hermeneuţi care torturează psihic şi fizic pe Hermann rul sud american, populat de vietăţi cât mai pentru artă, cu toate că spiritul închis în dezvelim influenţa marelui poet elisabetan Sorgel (alter egoul borgesian) presupus a fi fantastice (G. Marquez după tradiţia borge- operă vine din străfundurile universului asupra lui Borges, cel care citise extensiv subiectul care o poartă... inversarea este fo- siană), care întăresc caracterul copiilor pe uman. Se vede că pe Borges nu îl bântuia şi traducea în spaniolă dintre mari maeştri losită mult şi la autorii postmodernişti, care cunoaşterea nu numai a binelui… numai memoria lui Shakespeare... ai literaturii universale, pentru publicul astfel obţin atracţia garantată a publicului, Memoria lui Shakespearae se transferă Calendar – iunie 1 iunie 1958 – s-a născut Gheorghe în com. Pleniţa, jud. Dolj; Geafir, în com. Negoi, jud. Dolj; jud. Olt; Truţă, în com. Călui, jud. Olt; 8 iunie 1877 – s-a născut Nicolae 17 iunie 1888 – s-a născut Victor Papilian, 26 iunie 1904 – s-a născut Petre 2 iunie 1964 – a murit D. Caracostea, în Vulovici, în Calafat, jud. Dolj, m. 8 sept. în Galaţi, m. 15 aug. 1956, în Cluj; Pandrea, în oraşul Balş, m. 8 iulie 1968, în Bucureşti, n. 10 martie 1879, în Slatina; 1916; 19 iunie 1973 – a murit Gabriel Bucureşti; 6/7 iunie 1881 – s-a născut Ion 9 iunie 1948 – s-a născut Mircea Pospai, Georgescu, n. 4 sept. 1911, în Craiova; 27 iunie 1976 – a murit Ion Dumitrescu, Minulescu, în Bucureşti, m. 11 apr. 1944, în în com. Cernăteşti, jud. Dolj; 21 iunie 1951 – s-a născut Ioan Anastasia, în Bucureşti, n. 9 ian. 1914, în com. Optaşi, Bucureşti; 12 iunie 1916 – s-a născut Alexandru în com. Turburea, jud. Gorj, m. ian. 2009; jud. Olt; 7 iunie 1939 – s-a născut Marin Beşteliu, Balaci, în com. Aurora, jud. Mehedinţi, m. 22 iunie 1951 – s-a născut Bucur 28 iunie 1909 – a murit Ioan Crăciunescu, în satul Gura Văii, com. Podari, jud. Dolj; 7 mart. 2002, Bucureşti; Demetrian, în Craiova; n. 1845, în Castranova, jud. Dolj; 8 iunie 1897 – s-a născut Atanasie 12 iunie 1939 – s-a născut Doru Moţoc, 22 iunie 1919 – s-a născut Florin 28 iunie 1919 – s-a născut I.D. Sîrbu, în Pop-Marţian, în satul Şerbăneşti, com. în com. Câineni, jud. Vâlcea; Dumitrana, în oraşul Lipcani, azi Republica oraşul Petrila, jud. Hunedoara, m. 17 sept. Nenciuleşti, jud. Vâlcea, m. 14 ian. 1969, în 16 iunie 1944 – s-a născut Viorel Dianu, Moldova, m. 27 sept. 1945, pe front; 1989, în Craiova; Bucureşti; în com. Bârsoiu, jud. Vâlcea; 23 iunie 2000 – a murit Ion Nijloveanu, 29 iunie 1951 – s-a născut Mihai Sporiş, 8 iunie 1933 – s-a născut Cristina Tacoi, 16 iunie 1951 – s-a născut Gheorghe în Craiova, n. 27 sept. 1913, în com. Oporelu, în satul Robeşti, com. Câineni, jud. Vâlcea. Filosofie Scrisul Românesc Nr. 6 (82) ♦ iunie 2010 21 Ionel BUŞE O filosofie a reprezentării(I)

n februarie, anul acesta, s-au e, în primul rând, un joc al intelectului şi nu mai este acelaşi în care continuă să defi- împlinit 360 de ani de la moartea mai apoi unul gratuit al poeticului, în inter- leze cursul lucrurilor. El nu se îndoieşte de lui René Descartes, părintele ra- pretarea autorului. Vederea, „cel mai teore- ceea ce vede, nu aceasta e problema, însă ţionalismuluiÎ modern. Pierre Guenancia, tic dintre simţuri“, cum îl numeşte Pierre el consideră lucrurile pe care le vede altfel cunoscut filosof francez, specialist în car- Guenancia, este strâns legată de conştiinţă decât ca pe nişte lucruri reale. El îşi repre- tezianism, surprinde recent printr-o lucrare şi intelecţie. Văzul este în slujba gândirii, zintă ceea ce vede, mai mult decât dacă nu despre reprezentare, intitulată Le regard nu invers. Acest apriori al cunoaşterii, care le-ar vedea, pur şi simplu, ca lucruri adevă- de la pensée (PUF, Paris, 2009), atât prin este spiritul, subordonează privirea, în aşa rate. Prin această expresie, des utilizată în originalitatea lecturii asupra reprezentării fel, încât aceasta îi aduce intelectului prin acest eseu, am încercat să degajăm un plan în gândirea modernă, dar mai ales prin reprezentare, realul. Fragmentul care ur- în care lucrurile nu sunt recepţionate ca lu- rigoarea argumentării unei perspective mează constituie prima parte a concluziei cruri reale şi existente, ci ca nişte percepţii, menite să pună în paranteză atât excesele lucrării Le regard de la pensée şi se numeş- imaginaţii, idei, ca maniere sau moduri de cartezienilor moderni cât şi ale celor care te „Puterea reprezentării“. înţelegere a lucrurilor prin spiritul nostru. îl ignoră azi pe autorul celebrului Discours * Când eu îmi spun: după tot ceea ce văd eu de la méthode. Am subliniat în introducere şi în mai de la această fereastră sunt nu numai pălării Pierre Guenancia este profesor de fi- multe locuri după aceea, diferenţa dintre şi mantouri, eu nu mă situez pe un plan al l-au văzut niciodată în persoană. Nu putem losofie la Universitatea din Bourgogne, punctul de vedere al reprezentării şi cel al realităţii, nu mă întreb dacă visez sau sunt spune că o hartă „luminează“ un teritoriu Dijon. Principalele sale lucrări de filosofie adevărului cunoaşterii obiective a realităţii. treaz, eu descopăr lucrurile dintr-un alt reprezentat, ea îl face în mod sintetic mai sunt: Du vide à Dieu, Descartes et l’ordre De asemenea, am subliniat, independen- plan decât al existenţei lor în lume. Eu mi vizibil, îl „domesticeşte“, însă, în afara ca- politique, Descartes, bien conduire sa ţa conceptului de reprezentare în raport le reprezint, ceea ce vrea să spună: le fac zurilor particulare, ea nu aduce o mai mare raison, L’inteligence du sensible. Essai cu câmpul estetic la care el este în mod să treacă din nou prin faţa spiritului meu, inteligibilitate lucrului reprezentat. Acelaşi sur le dualisme cartésien, Lire Descartes, frecvent raportat. Înainte de a determina mental, în idee, în imaginaţie, cum dorim lucru pentru semnele instituţiei şi pentru tot Descartes, chemin faisant (à paraitre). natura activităţii reprezentaţionale, trebu- să numim acest lucru. ceea ce, în mod convenţional şi de manie- În România a fost invitat în 2002 de ie să vedem mai întâi în ce parte nu este Vedem poate mai bine în ce fel perspec- ra univocă, este pus să-l reprezinte ca atare Centrul de Studii asupra Imaginarului şi adevărul pe care-l căutăm, atunci când ne tiva deschisă de reprezentare nu este ade- ţinând loc de altceva: toate acestea au fost Raţionalităţii „Mircea Eliade“, Universita­ ­ reprezentăm ceea ce vedem, în loc de a-l vărul, pentru că eu nu gândesc în mod real trecute sub tăcere în reflexia noastră pen- tea din Craiova pentru conferinţa Foucault\ vedea pur şi simplu. Nu fără motiv acest că aceşti oameni nu pot fi decât ficţiuni şi tru că aici nu există nici iniţiativa spiritului Descartes – chestiunea subiectivităţii, pu- exemplu al percepţiei vizuale revine atât că eu sunt poate manipulat de un geniu al de a-şi reprezenta, dimpotrivă, pentru că blicată în Revista de studii socio-umane de des în această carte, deoarece vederea răului (sau de creierul meu dereglat). Nu e nu face decât să urmeze regulile comune nr. 2–3, Ed. Themis, Craiova, 2003. În nu este numai simţul cel mai teoretic al ca atunci când ceva de ordinul incertitudi- şi simple de lectură sau de decodaj. Însă ultima parte a lunii mai, anul acesta, au- omului, ea este şi paradigma cunoaşterii, nii s-ar naşte în mine şi ar încetini judecata când un om îşi reprezintă lucrul pe care-l torul va ţine, de asemenea, o conferiţă la chiar şi atunci când aceasta nu poartă asu- mea. Eu încetez numai să consider lucru- percepe ca putând fi altfel decât apare până Centrul „Mircea Eliade“, Universitatea din pra lucrurilor vizibile. Pentru a nu rămâne rile ca pe nişte blocuri ale existenţei ab- atunci, el are sentimentul de a înţelege mai Craiova, intitulată „Le moi peut-il être re- la un exemplu fictiv, împrumutăm de la solute: nişte oameni, o stradă. Schimbând bine ceea ce vede şi chiar de a-l recrea prin présenté?“, una din temele lucrării Le re- Descartes exemplul perceperii oamenilor planul în care evoluează în mod simultan acţiunea spiritului său aşa cum acesta îşi gard de la pensée, lucrare care dezvoltă în care trec pe stradă atunci când îi privim de spiritul meu şi lucrurile la care el este atent, reprezintă acest lucru în loc de numai a-l manieră hegeliană, în triadă („De ce să ne la fereastră.1 El gândeşte că sunt oameni eu fac să apară un alt plan în care ele sunt identifica. Această vedere poate fi clarifica- reprezentăm realitatea?“, „Cele două for- adevăraţi şi nu spectre şi automate acoperi- atunci înfăţişate, considerate, privite ca pe toare şi interesantă. me ale reprezentării“, „Reprezentarea de te de pălării şi mantouri. ceva care merită curiozitatea noastră pentru Avem noi alte mijloace de a progresa în sine“), tema filosofică a reprezentării ca E într-adevăr dificil în ochii non-filoso- că ele revelă aspecte si semnificaţii rămase a înţelege ceea ce ne înconjoară? Orice pro- „privire“ sau imagine vizuală a gândirii. filor, din punct de vedere factic şi verbal, nepercepute aşa cum este existenţa sau rea- gres al conştiinţei nu consistă oare în lărgi- Reluând din perspectiva lui René de a separa percepţia unui lucru de calitatea litatea care ne frapează şi ne reţine atenţia. rea câmpului reprezentării care, departe de Descartes relaţia subiect-obiect, autorul sa de lucru real sau cu adevărat existent. Văzând pentru prima dată, poate, mai cu- a fi un placaj de idei aruncat asupra realită- face o aplicaţie proprie pe ideea de repre- Nu facem experienţa percepţiei ca atare, ci rând pălării şi mantouri decât oameni ade- ţii, revelă ceea ce este ascuns şi luminează zentare ca „regard de la pensée“. Ingenios chiar a lucrurilor care ating în mai multe văraţi în care realitatea sare în ochi, spiritul ceea ce este în umbră? Situaţiile în care noi acest demers care iese parţial din tiparele feluri simţurile noastre. Nu mai filosoful este deturnat de la ceea ce i se prezintă şi am crezut că putem recunoaşte eficacitatea cartezianismului, nu neapărat din gândirea reflectează asupra percepţiei ca mediaţie poartă asupra aspectelor nevăzute pe care proprie actului de a se reprezenta se carac- lui Descartes. Cartezianismul nu înseam- invizibilă şi indispensabilă între conştiin- acest act de reprezentare le face atunci vizi- terizează printr-o schimbare survenită în nă întotdeauna filosofia lui Descartes, ci ţă şi ceea ce există în afara ei. Omul care bile, dar cu conştiinţa că ele n-ar fi fost aşa spiritul celui care îşi reprezintă un lucru şi supralicitarea unor puncte de vedere ale se opreşte un timp din preocupările lui, nu până atunci. Oamenii sunt cei care, într-un ca acesta sau celălalt în loc de a primi fără filosofului. Pierre Guenancia se întoarce la se întreabă, sau se întreabă în mod acci- sens, ascund vederea (spiritului) pălăriilor nicio repercursiune subiectivă această înţe- Descartes, în mare măsură, fără o parte din dental, cum percepe el lucrurile care-l în- şi mantourilor, cum arborii pot ascunde legere. Ceva basculează în viaţa intelectu- balastul cartezianismului. conjoară şi pe care le consideră reale. La pădurea. Arborii sunt, fără îndoială, lucruri ală a subiectului care nu mai poate atunci Reprezentarea, ca imagine a gândirii această experienţă constantă şi comună ne vizibile, dar pădurea nu e decât un lucru privi aceleaşi lucruri în aceeaşi maniera. pare a fi pentru autor elementul libertăţii de referim atunci când vorbim de omul captiv reprezentat în spirit şi nu devine vizibil Arta şi ştiinţa permit asemenea schimbări creaţie a spiritului care ne permite cunoaş- în lumea lucrurilor, de cursul evenimente- decât după ce a fost reprezentat. Dacă eu de orientare ale privirii graţie schimbării terea ca lume a posibilului. Reprezentarea lor. Caracterul de realitate a ceea ce ne în- îmi spun: „După toate acestea eu nu văd de paradigmă care ghidează, fără s-o ştim, ar trebui să fie, în acest sens, absolut auto- conjoară este prea manifest şi chiar orbitor decât pălării şi mantouri, dacă spun că sunt percepţia noastră a lucrurilor vizibile sau nomă, ba chiar un fel de origine a cunoaş- pentru ca noi să avem libertatea de a vedea oameni, este pentru că e gândesc cu spiri- cunoscute. Mai mult încă decât cunoaşte- terii. Autorul neagă, însă, faptul că ar fi în lucrurile care ne înconjoară altfel decât ca tul meu şi nu cu ochii mei“, eu depăşesc rile sau plăcerile estetice, ne aduc modifi- căutarea unei origini a gândirii, o asemenea pe nişte lucruri reale : ca lucruri percepute, planul realităţii şi introduc pe acela în care cări în modalităţile noastre de a vedea şi origine nu poate fi stabilită pe această cale. spiritul deplasând, în acest caz, atenţia asu- întrebările, refulate de caracterul masiv al de a înţelege sau a explica. Dar mai ales în Din moment ce, însă, reprezentarea, cu pra caracterului percepţiilor reale şi nu asu- lucrurilor existente, devin posibile. Nu e domeniul „social“ ne putem simţi, într-un toate resemnificările ei, vine de la are-pre - pra faptului existenţei sau a realităţii lor. vorba deci de a şti dacă lucrurile astfel re- fel în vârf, ceea ce am numit puterea re- zenta, presupune prezenţa. Dacă presupune Cu alte cuvinte, eu văd oameni trecând prezentate sunt adevărate sau false, ci dacă prezentării. Termenul de „conştiinţă“ care prezenţa, ar trebui să avem deja o conşti- pe stradă, dar nu mă întreb asupra faptu- ele sunt interesante, utile, luminatoare, sau a acompaniat deseori pe cel de reprezentare inţă a priori a prezenţei. Lumea pe care o lui de a vedea, nici asupra caracterului dimpotrivă, nefecunde. nu face decât să desemneze prezenţa unui construim prin libertatea spiritului are ceva de aparenţă a acestor lucruri care trec pe Există o diferenţă între reprezentările lucru în spirit, el desemnează de asemenea din gratuitatea imaginaţiei, ceea ce autorul stradă şi pe care le numim oameni. Când realităţii care sunt în mod simplu utile şi accesul la un prag de inteligibilitate (a unui nu neagă. Numai că imaginaţia nu este aici spiritul meu încetează să urmeze experien- uşor utilizabile şi celelalte reprezentări. fenomen, unei situaţii, unei stări de lucruri) o lume autonomă creatoare de ficţiuni, ci ţa prezentă, se deschide în el o perspectivă Dacă e vorba de a reprezenta un teritoriu diferită de cea precedentă, o schimbare în este legată de prezenţa obiectelor, ori pre- pe care n-a avut-o în vedere până atunci, pe o hartă, reperele trebuie să fie înţelese de felul de a înţelege ceea ce se vede care de- zenţa obiectelor este redată de subiectul de exemplu, posibilitatea pentru aceşti oa- toată lumea graţie legendei de maniera care păşeşte simpla intelecţie, sau cel puţin nu conştient. Deşi are o origine dublă, intelect meni care trec strada să nu fie decât spectre să permită o „lectură“ a spaţiului geogra- se reduce la aceasta. Exemplele pascaliene şi imaginaţie, după cum reiese din aserţiu- acoperite cu pălării şi mantouri. Chiar dacă fic. Criteriile „bunei“ reprezentări sunt aici fac mai mult decât să ilustreze acest carac- nile sale, ea se subordonează intelecţiei, ca nu sună prea bine să pui asemenea între- exactitudinea şi precizia informaţiilor date ter, în ultimă instanţă teoretic şi practic al şi la Kant. bări, chiar dacă acest lucru e pur şi simplu sub o formă vizuală. În mod indiscutabil actului de a se reprezenta, ele îl exprimă în O conştiinţă a prezenţei este punctul de „pentru a vedea“, pentru a se întreba până reprezentarea ne oferă cunoaşterea lucrului mod concret. plecare al re-prezentării. De aici intră în unde am putea noi duce o asemenea supo- reprezentat, la fel cum portretul unui perso- 1 A doua meditaţie, FA, t. 2, pp. 426–427 joc mecanismele imaginaţiei. Imaginaţia ziţie, spiritul nostru a schimbat planul, el naj îl face cunoscut pe acesta celor care nu (text latin pp. 188–189); IX-1, p. 25. Cronică literară 22 Nr. 6 (82) ♦ iunie 2010 Scrisul Românesc Eseu Ştefan VLĂDUŢESCU Actualitatea interviului

n continuarea demersurilor sale volum în anul 1993. Ele sunt acum intro- şi-au ratat opera. prezentare radiofonică investigative din ultimii ani, în duse ca o variabilă validă în a contribui G. Rusu-Păsărin: Şi Sado- etapizată, cât şi în formă Îdomeniul audio-vizualului, pro- „la provocarea memoriei“. Intenţia de- veanu, şi Arghezi? scrisă, prin prezentarea fesoara universitară Gabriela Rusu-Păsărin mersului jurnalistic o reprezintă „ce teme E. Simion: Nu, aceştia lor în volum. Tot de o este prezentă în librării cu o carte notabi- să fie receptate şi să producă reevaluări şi sunt doi uriaşi ai literelor ro- didactică aplicată ţine lă: Interviul – recurs la memoria cultu- reconsiderări de către un public divers ca mâne în secolul XX. Există o şi scrupulozitatea ela- rală (Bucureşti, Editura Tritonic, 2010). opţiuni ideologice, orizont şi cultural“. Cei lume Sadoveanu, un univers borării părţii teoretice: Preliminar se poate spune că volumul este 18 intervievaţi sunt personalităţi cunoscu- Sadoveanu, un limbaj inimi- cu atenţie la claritate, o reuşită sub aspectul tuturor celor trei te, aparţinând unor domenii ale culturii şi tabil. La fel în cazul Arghezi, la coeziune şi coerenţa mize ale sale: miza zetetică (de cerceta- spiritualităţii. În majoritate, avem de a face Caragiale, Eminescu, desi- ideilor, cu grijă la acu- re teoretică), miza de ilustrare practică şi cu critici şi istorici literari: Eugen Simion, gur... Acestea sunt modele ale rateţea conceptelor, cu miza didactică. D. Micu, D. Vatamaniuc, Al. Piru, E. Papu, culturii noastre...“ prudenţă în lansarea I. În ordinea ideaticii, prinsă în capitole- A. Marino, G. Munteanu, M. Ungheanu, Se ilustrează, de aseme- ipotezelor, cu meticulo- le Interviul – recurs la memoria culturală şi Ovidiu Ghidirmic. Sunt şi romancieri, dra- nea, o modalitate subreptice zitate în furnizarea argu- Argumentum, se dezbat principalele poziţii maturgi şi istorici: Fănuş Neagu, P. Anghel, de a obţine de la interlocutor mentelor, a exemplelor şi opinii exprimate în legătură cu interviul P. Everac, V. Cândea. Figuri aparte sunt o poziţie principială pe care şi ilustrărilor. şi se delimitează un concept operaţional Dumitru Stăniloae, mitropolitul Nestor pe cale directă, datorită unor Organizarea cărţii în flexibil şi productiv. Elementelor acestuia Vornicescu şi fotograful Vasile Blendea. binecunoscute exigenţe perso- două trepte teorie/practi- li se dă convergenţă în raport cu o „gândire Prin intermediul discuţiilor cu aceştia se nale autoimpuse, acesta n-ar fi devoalat-o. că duce la fixarea unui model de interviu comunicaţională“ şi în interiorul unei soci- scoate în evidenţă dubla ţintă a interviu- Criticul Ovidiu Ghidirmic (pe care îl cu- în raport cu care creativitatea celor care şi etăţi „cucerită de comunicare“ (cu expresii lui cultural: „reconstrucţia unei realităţi (a noaştem ca spirit polemic şi puţin deschis l-au însuşit, să se poată manifesta plenar şi ale lui B. Miége – Societatea cucerită de unei epoci culturale dominată de cenzură)“ la rămânerea în sfera lucrurilor aşezate şi cu succes. Pedagogul pune la dispoziţie o comunicare, Iaşi, Polirom, 2000). Interviul şi „realizarea portretului interlocutorului nemişcătoare) este stimulat prin aserţiunea terminologie, un model şi stimulează gân- este definit ca „gen publicistic complex“ pe baza exclusivă a răspunsurilor generate „întoarcerii la anul zero“ să arate concesiv direa critică şi creatoare a studenţilor şi a al cărui ansamblu de semnificaţii se -con de întrebări de diferite facturi“. despre perioada comunistă: „n-aş putea jurnaliştilor tineri. stituie în coacţiunea celor trei factori-reper În aceste interviuri constatăm cum func- susţine că în această perioadă n-au existat IV. Realizată în baza sintetizării celor ai „actului de comunicare: emitent, mesaj, ţionează strategia provocării mărturisirii. autentice valori ale literaturii noastre. (...) mai recente şi diverse perspective desprin- receptor“. Demersul generic al interviului „G. Rusu-Păsărin: Avatarurile apariţiei Există un spirit creator, care în nicio epo- se din studierea unei biografii extinse, ela- este îndreptat spre un intervievat de la care cărţilor dumneavoastră (s.n.) nu le ştim. că n-a putut fi împiedicat să se manifeste. borată metodic, sistematic, în cadrul unui se vizează obţinerea de date utile în infor- D. Stăniloaie: A venit curând închisoa- Dacă îi rupi păianjenului pânza, el şi-o ţese plan ce finalmente şi-a atins obiectivele, marea lectorului. rea, (...). M-am dus la Patriarhul Justinian şi la loc... “ promovând câteva idei originale (despre II. Miza de ilustrare practică se consu- i-am spus: «Vă rog să-mi publicaţi Filocalia III. Miza pedagogică a cărţii se mate- stimularea mărturisirii, despre provocarea mă în direcţia interviului cultural. Tema în continuarea celor patru volume publica- rializează în conexarea ideilor exprimate confesiunii şi despre modalităţi de radi- în jurul căreia se configurează portretele te la Sibiu». Mi-a răspuns: «Înţelege-te cu în capitolele introductive cu interviurile calizare a opiniilor intervievatului), scrisă intervievaţilor este aceea a disidenţei sau Departamentul Cultelor».“ propriu-zise într-un raţionament de exem- într-un stil supravegheat şi elegant, dar tot- rezistenţei prin cultură în sistemul poli- Este exemplificată şi o manieră de a plificare. După prezentarea teoretică a ope- odată accesibil, cartea profesoarei Gabriela tic românesc de până în decembrie 1989. stimula radicalizarea unor opinii pentru a raţiilor de intervievare acestea sunt făcute Rusu-Păsărin constituie cel mai valoros Interviurile au fost realizate în primii ani le face memorabile: „E. Simion: Istoria li- vizibile în cadrul unor activităţi de intervi- studiu despre interviu din literatura româ- de după revoluţie şi au apărut anterior în teraturii noastre este plină de scriitori care evare care a avut succes de public atât în nească de specialitate. Mihaela PRIOTEASA Lumea utopică a lui William Golding

n cei 56 de ani de la publicare, idea că nici una, nici cealaltă nu este justă mult timp, descoperim faptul că acest para- În Împăratul muştelor, în scopul de Împăratul muştelor – primul ro- din punct de vedere intrinsec iar civilizaţia şi dis feeric este desfigurat de lungi cicatrice a-şi îndeplini experimentului său, William man al lui William Golding, dar sălbăticia nu se exclud una pe cealaltă. lăsate de tubul de avion, târât în mare în Golding ia un grup de şcolari britanici şi celÎ care i-a adus popularitatea – a fost Pe de o parte, Golding se dovedeşte a timpul unei furtuni. În analogie cu această (care, după cum se arată la început, sunt mai adesea catalogat de critici ca fiind fi un fin observator al relaţiei dintre om şi imagine a frumuseţii desfigurate, ne dăm doar reprezentanţi ai rasei umane) şi îi pla- fabulă, alegorie sau mit decât ca fiind un societate, introducând idea că dezvoltarea seama că Golding a folosit copii drept pro- sează pe o insulă îndepărtată situată – la fel pamflet sociologic, psihologic sau religios. socială nu este condiţionată de regulile sis- tagonişti pentru povestea sa, pentru a sub- ca multe alte elemente ale romanului – la Golding, răspunzând la vasta categorizare temului politic tradiţional ci de natura uma- linia faptul că, chiar dacă ei sunt inocenţi şi mijlocul sau între ceva. În acest caz, limite- pe care a primit-o romanul său, a mărturisit nă, astfel personalitatea rămâne singura re- par să aibă mai multe şanse de reuşită într-o le care încadrează insula edenică, sunt date că el însuşi preferă să îl considere mitic, alitate ce supravieţuieşte tuturor schimbă- societate ideală, sunt de fapt mai rău decât de cer (loc unde se dau bătălii aeriene mor- referindu-se aici la capacitatea de genera- rilor. Pe de alta, autorul subliniză conflictul adulţii. Astfel, răul este esenţa naturii uma- tale) şi de pământ (Marea Britanie, de unde lizare şi de universalizare a temei, crezând ce se conturează în interiorul personalităţii ne şi inocenţa copiilor doar o ascunde. au fost evacuaţi în urma unui război nucle- cu tărie în idea că portretizarea pe care a fă- umane şi dificultatea de a alege între pasiu- În încercarea de a ajunge la miezul ar). Experimentul lui Golding, transformă cut-o în Împăratul muştelor structurii sociale ne şi imaginaţie. semnificaţiei romanului, pe lângă faptul metaforic insula într-o insulă a speranţei britanice ar putea cu uşurinţă deveni tabloul Mai mult decât atât, autorul foloseşte un că este povestea unui grup de băieţi care pentru omenire, locul care întruchipează structurii societăţii din orice colţ al lumii. pattern al oglinzii pentru a defini tema con- depun eforturi pentru a organiza un sistem posibilitatea unui nou început atunci când Acţiunea romanului este plasată pe o in- struită pe două nivele cu o largă varietate de politic şi social viabil pe o insulă pustie dar întreaga lume este în război, a ajuns la dis- sulă nenumită din Marea Sudului, unde, în simboluri ironice. Neclaritatea intenţionată în cele din urmă se întorc la o stare de bar- trugerea sa şi orice speranţă este pierdută. timpul unui război, un avion ce transportă folosită pentru a descrie momentul în care barie, Împăratul muştelor se dovedeşte a fi Se pare că cele două grupuri de băieţi re- un grup de elevi britanici, este doborât. În are loc acţiunea – regina este încă la pute- imaginea transpusă a identităţii culturale prezintă cele două feţe ale naturii umane, urma impactului pilotul avionului este ucis re şi armata roşie este inamicul – precum care pendulează continuu între acceptare cea raţională şi cea sălbatică şi când vine iar băieţii supravieţuitori rămân singuri pe şi locaţia insulei – suficient de îndepărtată şi negare. William Golding devine creato- vorba de supravieţuire, alte tipuri de bătălii insula părăsită şi izolată fără supraveghe- pentru a fi circulată doar ocazional (una sau rul unui tărâm imaginar în care societatea iau naştere: între natura umană şi sălbatică rea adulţilor. două nave pe lună trec prin zonă), şi totuşi porneşte prin a avea toate ingredientele – a omului, între raţiune şi instinct, individ şi Acţiunea originează ca şi consecinţă a suficient de aproape de civilizaţie pentru a utopice – necesare care garantează succe- comunitate, între auto-identitate şi identi- conflictelor dintre cele două societăţi care iau se afla sub spaţiului aerian de război – este sul, stabilitatea şi permanenţa dar sfârşeşte, tatea colectivă. Dar, pentru că niciuna din naştere pe insulă, respectiv între grupul de primul element care atrage atenţia asupra în ciuda luminozităţii sale iniţiale, fiind părţi nu este pe deplin acceptată sau negată, băieţi caracterizat prin raţionalitate, condus disonanţei subtile (tehnică folosită de către exact opusul. Societatea utopică originară fiinţa umană apare ca un hibrid al naturii. de Ralph şi cel promitiv, al cărui lider este Golding de-a lungul întregului roman drept dezvăluie un dedesubt sumbru, eşuează şi William Golding, privindu-şi povestea Jack. Dar Golding nu limitează importanţa combustibil pentru maşina alegoriei). În se transformă rapid în distopie, în timp ce desfăşurându-se şi ajungând la final, în etică a romanului doar la conflictele apărute, plus, locul în care au ajuns băieţii pare a insula paradisiaca regresează de la Eden la loc să intervină şi să-i ofere o morală, face şi în loc să concentreze acţiunea pe evaluarea fi raiul pe pământ: o insulă tropicală, cu o un iad sălbatic, pentru că, deşi elemente- un pas în spate şi observă în linişte lumea moralităţii, accentuează mai degrabă ambi- bază de corali, palmieri şi peşte strălucitor le esenţiale vieţii sunt prezente, aşa sunt şi pe care a creat-o, prin ambele capete ale guitatea morală dintre cele două societăţi, într-o lagună cu apă clară. Dar, nu după elementele de teroare, durere şi distrugere. telescopului. Cronică literară Scrisul Românesc Nr. 6 (82) ♦ iunie 2010 23 Geo CONSTANTINESCU Juan Manuel de Prada – Colţurile văzduhului

ăscut în 1970 în se distila noua estetică şi noua ideologie a umilinţele omului fără de patrie şi – mai Baracaldo, Spania, Spaniei moderne. Însă pe narator nu-l inte- apoi – mult visata iubire dar şi tragedia Juan Manuel de Prada resează textele în sine, ci combustia ener- fără limite a pierderii rodului ei, deci a a debutat cu îndrăzneţulN volum Cońos (Păsărici, 1995) şi getică vitală care le-a dat fiinţă. Astfel ro- iluziei continuităţii fiinţei. Acum poezia s-a făcut cunoscut cu El silencio del patinador (Tăcerea manul Las esquinas del aire îşi depăşeşte ei „spre drumul de renunţări şi deziluzii patinatorului) apărut în acelaşi an. Cu romanele Las más- valoarea eseistică metatextuală, devenind şi lehamite“ o va însoţi până în amurgul caras del héroe (Măştile eroului, 1996) şi La tempestad un roman al vieţii. vieţii, conştientă fiind „că lumea noastră (Furtuna, 1997) a cunoscut traduceri în mai multe limbi Printre scriitorii care iau cunoştinţă cu se bizuie deja pe şase mii de ani de mi- ale lumii. visurile tinerei apar cunoscuţii Cansinos zerie, de injustiţie, de crime şi războaie. Romanul Las esquinas del aire (Colţurile văzduhului, Assens şi Astrana Marín. Primul arată că A-i conferi vieţii nobleţe, demnitate, fru- Ed. Planeta, Barcelona, 2000) îşi propune reconstituirea versurile reflectă „imaginea unei fete care museţe, înălţare, înseamnă o sforţare de unei epoci istorice a democraţiei spaniole, anii fierbinţi pluteşte deasupra capcanelor carnale, care titani“. ai celei de-a doua Republici (1931–1936) având în vede- rămâne necontaminată de meschinătăţi, Aceeaşi încercare ar fi putut fi viaţa re destinul unei tinere emblematice pentru acele vremuri, sublimându-se până la pura idee“. frumoasei catalane, dacă vremurile care María Martínez Sagi. În paralel, tânăra catalană activează în i-au fost date nu ar fi fost atât de ostile. Totul porneşte de la nevoia firească a unui tânăr cu ve- celebrul club barcelonez „Club Femeni i Drama ei e drama unei întregi generaţii leităţi scriitoriceşti (naratorul însuşi al cărţii) de a-şi găsi d Esport“, o organizaţie „deschisă tuturor de spanioli care au oferit până la urmă un drum şi un model de viaţă într-un prezent ce i se părea neliniştilor culturale şi politice unde se for- o cultură demnă de marile valori ale mediocru, burghez, aşezat atât de precar pe un conglome- mează spiritul modern al femeii catalane în Europei, dar şi un exemplu de curajoasă rat de prejudecăţi şi compromisuri. Acesta descoperă într-o interiorul unui corp care încearcă să devină sănătos şi pu- democraţie, tocmai în pragul izbucnirii celui de-al doilea carte veche de interviuri figura tinerei republicane, ale că- ternic“. Toate acestea, însă, se desfăşoară într-o prea scurtă cataclism istoric mondial. Dar nu numai atât. rei idei vor deveni pentru viitorul scriitor însuşi motorul perioadă de timp, întrucât cealaltă jumătate a Spaniei, cea Şi generaţiile care s-au succedat au avut de suferit, iar existenţei. Însoţit de Tabares, un librar de carte veche şi de a tradiţiei aristocratice şi religioase, cantonată vetust în vi- acum, în democraţie, rănile istoriei încă nu s-au cicatri- Jimena, o tânără sedusă de parfumul şi frumuseţea acelei surile unei măriri demult apuse, cu întregu-i arsenal de pre- zat. Tinerii au încă nevoie de acele modele atât de dureros epoci romantice, naratorul porneşte o adevărată investiga- judecăţi şi intoleranţă se ridică cu armele peste generaţia spulberate de evenimente. Astfel, ideile lor de transforma- ţie detectivescă în căutarea atât a operei cât şi a autoarei ei, tânără, modernă, cutezătoare, târând poporul într-unul din re a societăţii şi de exprimare a neliniştilor estetice esenţi- María Martínez Sagi. cele mai cumplite războaie civile din istorie (1936–1939). ale, pe căi simple, raţionale, niciodată întinate de fanatism, Romanul se constituie din aceste aventuri, pe bază de Dar ceea ce este şi mai rău e că aceştia obţin victoria, aju- revin încă în conştiinţele prezentului. Naratorul se întoarce investigaţii pe texte literare şi documente ale epocii, recon- taţi făţiş de regimurile totalitariste de dreapta (cel german la ele şi le dă viaţă tocmai atunci când îşi vedea „viaţa mo- stituind o biografie şi o operă interesantă, într-un context şi cel italian – pe când democraţiile occidentale păstrează dificată de lipsa de orizonturi şi pândită de sterilitate“. istoric viu. Apar aici personaje reale şi personaje imagi- o orgolioasă şi prostească neutralitate) şi instaurează mai Romanul lui Juan Manuel de Prada, reconstituind nare, sunt citate articole şi texte literare, reconstituind o apoi un regim de teroare de o cruzime nemaiîntâlnită. această epocă cu o protagonistă nu neapărat de primă mână, lume intelectuală madrilenă complexă, la uşa căreia a bătut În aceste condiţii, María Martínez Sagi va urma pre- în conştiinţa estetică a epocii, dar de o bogată consistenţă sfios şi demn tânăra catalană, aducând cu ea impulsul ti- cum alţi partizani ai libertăţii conştiinţei şi ai democra- umană, oferă o pildă vie contemporanilor săi, care par să fi nereţii sportive şi feminitatea seducătoare în spaţiile unde ţiei spaniole, lungul drum al exilului. Acolo va cunoaşte pierdut deja motivaţiile superioare ale devenirii de sine. Cosmin DRAGOSTE Şi, dacă tot am ajuns aici, fii din nou tânără. Ia-o de la capăt! Înainte să poată răspunde, dispar şi ea stă în liftul care coboară scâr- ţâind şi nu poate pricepe că din oglindă o priveşte o femeie de 20 de ani. Cu dinţii Infinita libertate a creatorului puţin cam strâmbi, cu părul cam rar şi gâtul prea subţire, n-a fost niciodată o frumuseţe, dar asta nu-i mai pot dărui. Pe de altă parte u Ruhm. Ein Roman in neun mai atentă (prin felurite artificii narative), raporturile scriiturii cu realitatea, pe de o – de ce nu! Acum oricum nu mai contează. Geschichten (Editura Rowohlt, dezvăluie drame ale neînţelegerii, ale lipsei parte, şi cu propriile mecanisme generan- Mulţumesc. Ah, zic epuizat, nu te grăbi. 2009), Daniel Kehlmann venea de comunicare, ale imposibilităţii trăirii te, pe de alta. Autorul se metamorfozează […] Şi Rozalia? Străbate strada cu paşi dupăC nişte succese literare incredibile, care propriei vieţi în cadrele deja existente. în interiorul cărţii, intră în dialog cu per- mari, aproape leşinată de bucurie şi, pentru l-au transformat într-unul dintre cei mai „Aceasta este tema cărţii: ieşirea dintr-o sonajele sale, schimbă acţiunea în funcţie o clipă, mi se pare că am acţionat corect, populari autori germani de după al doilea viaţă şi trecerea în alta. […] În vis sau în de dispoziţia de moment sau de doleanţele că îndurarea este lucrul suprem […] Şi, în război mondial. Cărţile autorului, născut realitate. Reinventarea lumii, reinventarea protagoniştilor, arată opera ca produs nici- acelaşi timp, nu pot nega, îmi vine speranţa în 1977 la München, au fost deja traduse vieţii.“ (Volker Weidermann, Diese halb- când definitivat, mereu în facere şi în pre- absurdă că, la un moment dat, cineva o să în peste 40 de limbi. Ruhm (Faimă) sub- wahre Existenz, Frankfurter Allgemeine facere. Un exemplu relevant în acest sens facă pentru mine acelaşi lucru. Pentru că, la intitulat „un roman în nouă povestiri“ este Zeitung, 10.01.2009). este oferit în povestirea Rosalie geht ster- fel ca Rozalia, îmi închipui că sunt un ni- considerat de autor cea mai bună operă a Detaliul primeşte un rol central în ben (Rozalia se duce să moară). Bătrâna mic fără atenţia altuia, da, că existenţa mea sa de până acum. Este un roman incitant, Ruhm, atenţia trebuie defocalizată, pentru Rozalia, bolnavă de cancer, se decide să semireală se sfârşeşte de îndată ce acest alt- modern, fascinant prin modalităţile narati- a putea înregistra multitudinea de detalii apeleze la serviciile unei firme de eutanasi- cineva îşi mută privirea de pe mine – exact ve utilizate, prin principiile de îmbinare şi aparent anodine, care se coagulează într-o ere din Elveţia. Ajunsă la firma respectivă, ca acum, când părăsesc definitiv această combinare folosite. Kehlmann se centrează reţea semantică subterană, incidenţa unui începe să aibă ezitări şi să înceapă să-şi poveste, existenţa Rozaliei se stinge. De la în cel mai recent roman al său pe explorări- amănunt într-una din povestiri va determi- dorească rămânerea în viaţa. Aici firul epic o clipă la alta. […] Dacă mai rămâne ceva le de nuanţă ale formei şi ale cosituării sub- na recurenţa sa sub formă amplificată sau este întrerupt şi în fisurile care iau naştere în urmă, atunci o stradă în ploaie. Apa care tile. Cele nouă povestiri se leagă unele de cu rol revelator în alta. Sunt poveşti despre se înfiripă dialogul între personaj şi autorul se scurge din pelerinele a doi copii, un câi- altele ca „din întâmplare“, prin intermediul alunecarea existenţială în rutină şi banal şi său. Daniel Kehlmann se joacă admirabil ne ce-şi ridică piciorul acolo peste drum, personajelor sau al acţiunii, care explică despre neaşteptate glisări spre „altceva“. cu astfel de situaţii, induce multiperspec- un vidanjor care cască şi trei maşini cu nu- şi se explică, care luminează evenimenţi- Spre declickul care conferă sens ontic, chiar tivismul instanţei narative, se introduce pe mere necunoscute, care cotesc, ca şi cum alul din perspective şi unghiuri temporale dacă aceste poate fi chiar moartea. Propria sine în mecanismul diegetic. Rozalia îl roa- ar veni de foarte departe: dintr-o realitate diferite. viaţă este părăsită, substi- gă fierbinte pe autorul ei să o cruţe, până ce străină sau dintr-o cu totul altă povestire.“ Cronologia este una pul- tuţia identitară joacă un rol acestuia i se face milă şi nu numai că o sal- (pp.75−77, trad. C.D.) verizată, disparată, gesturile esenţial în Ruhm. Poveştile vează de la moarte, dar îi redă şi tinereţea. În romanul lui Kehlmann, viaţa este aparent colaterale explică lui Kehlmann „se învârtesc Kehlmann demască jocurile demiurgice ale o amalgamare de detalii, doar cel atent numeroase catene evenimen- în jurul jocului schimbător naratorului de tip clasic, le destructurează, poate distinge „firul roşu“, care să confe- ţiale precedente, protagoniştii dintre realitate şi ficţiune. se demască pe sine ca narator, îşi invadea- re sens şi să inducă o logică desfăşurării. sunt puşi în contact în cele Siguranţa propriei identi- ză propria lume, pe care o distruge atât la Comunicarea (mai bine zis lipsa ori pro- mai diferite moduri posibi- tăţi contează la fel de mult nivelul construcţiei cadrului, cât şi la acela funda sa distorsionare, cu consecinţe care le, însă întotdeauna distal, precum raportul dintre rea- al celei epice: „Da, ar fi putut să fie o -po destabilizează registrele ontice) este de- sarcina lectorului fiind aceea litate şi literatură.“ (Wiebke veste bună, cam sentimentală, ce-i drept, mascată, destructurată, palierele sale devin de a stabili conexiunile, de a Porombka, Spiegelglatte dar melancolia contrabalansată prin umor, fluide, cu o tangibilitate redusă unele faţă face adevărate „looping“-uri Designer­literatur, Die Zeit, brutalitatea ţinută în echilibru cu oareşce de altele. Daniel Kehlmann practică un joc printre avatarurile diegetice. 16.01.2009). filozofie. Gândisem totul. Şi acum? Acum permanent al instanţei diegetice, pe care o Povestirile în sine flanează Partea cea mai intere- distrug totul. Trag cortina, devin vizibil, demontează şi o reconfigurează, inserându-se prin arealul banalului, al santă a cărţii o constituie, apar lângă Freytag în faţa uşii liftului. O şi excluzându-se, ducând, prin aceste ipos- faptului aparent lipsit de pentru pasionaţii de ex- clipă mă priveşte perplex, apoi piere şi se taze, întrebările despre generarea narativă importanţă, care, la o privire periment, metadiegeza şi împrăştie ca praful. Rozalia, eşti sănătoasă. până la ultimele consecinţe. Eseu 24 Nr. 6 (82) ♦ iunie 2010 Scrisul Românesc Evenimente culturale Rodica GRIGORE îi impun scrierea, chiar şi într-o epocă prin excelenţă postmodern-descentrată, a unui Drumul spre castelul artei roman în adevăratul sens al cuvântului, iar nu a unei simple ficţiuni... Astfel încât permanentul sentiment de ncă de la istorică, observate adesea, şi în profunde aici, decât un punct de plecare, cartea abor- inadaptare resimţit de numeroşi spanioli, debutul repre- meditaţii nu doar asupra condiţiei umane, dând nu faptele ca atare, ci mecanismul din generaţii diferite, ani de zile după în- zentat de ro- ci şi asupra rolului şi locului artei în Spania subtil prin care memoria le poate da sens cheierea Războiului Civil, este exprimat, în manul Vârstele lui LulúÎ (1989), scriitoarea ultimelor decenii. Aşa se întâmplă şi în şi reelabora. În fond, exact aşa cum spune acest roman, cumva indirect, însă cu atât spaniolă Almudena Grandes s-a bucurat Castele de carton, carte apărută în 2004, o tatăl în faţa primelor încercări artistice ale mai pregnant. Nu prin intermediul descri- de un remarcabil succes, atât la publicul mărturie, după cum afirmă autoarea însăşi, Mariei José, „Despre asta e vorba, să pic- erii cine ştie căror fapte eroice din trecut, cititor, cât şi la critică. Poate că tocmai din „despre implicaţiile pe care un castel – tezi aşa cum simţi, să desenezi lucrurile aşa ci dimpotrivă, prin încercarea de a rămâne această cauză, interpreţii operei sale s-au de nisip sau de carton – le poate avea în cum le vezi tu.“ Autoarea pare a fi urmat întotdeauna pe tărâmul celei mai obişnuite aflat, uneori, într-o oarecare dificultate în Madridul anilor ‘80 şi despre măsura în ea însăşi sfatul acesta, Castele de carton normalităţi. Căci efectele anilor de război ceea ce priveşte încadrarea autoarei într-o care un astfel de castel poate fi întruparea transformându-se, aproape pe nesimţite, la pe care le prezintă, aici, indirect, Almudena anumită linie a tradiţiei reală a unei fantezii.“ fel ca şi Memorias de una niña gitana, în- Grandes, sunt cu atât mai importante şi literare hispane. În plus, a Nouă vârstă de aur, tr-un scurt eseu de poetică narativă. Tocmai afectează mult mai profund existenţa per- funcţionat, în cazul său, şi nu doar a inocenţei de- de aceea autoarea accentuează mereu că sonajelor decât am putea bănui la o primă şi grăbită lectură. Sunt conflicte vechi si prejudecata aşa-zisei „scri- pline, cât – poate mai motivul pentru care multe dintre persona- care au lăsat urme adânci, adesea ascun- ituri feminine“, pe care, ales – a totalei încrederi jele centrale ale cărţilor sale sunt femei nu se, şi, nu o dată, afectând dialogul între însă, Almudena Grandes în viitor, Madridul acelei este încercarea de a susţine vreo ideologie, generaţii care devine, astfel, în numeroase a respins-o, afirmând că epoci este, în Castele de ci dorinţa sa de a le face cât mai autentice, pagini ale Castelelor de carton, veritabil există doar literatură pur şi carton, scena unde se pe- câtă vreme literatura înseamnă, din punctul punct de tensiune, mereu prezent, până şi simplu, împărţirea acesteia trec întâlnirile esenţiale ei de vedere, „acea capacitate de a privi lu- în cele mai neînsemnate fapte ale protago- în masculină şi feminină între personaje, precum mea întotdeauna cu propriii ochi“, poziţia niştilor. Explorând, pe de altă parte, riscuri- nefiind altceva decât un şi cadrul fără de care Almudenei Grandes fiind, desigur, influen- le deplinei libertăţi atinse prin intermediul ecou al incorectei politici acestea n-ar fi putut avea ţată de creaţiile altor câtorva scriitoare care sexului şi artei, fără a se apropia, totuşi, corecte... Având în vedere loc. Protagoniştii, doi au marcat spaţiul cultural spaniol în ulti- de expresia clasică a romanului libertin, evoluţia prozei sale, de la băieţi (Jaime şi Marcos) mele decenii, între acestea mai cu seamă cartea aceasta reuşeşte să abordeze marile deja amintitul volum de şi o fată (Maria José), cu Ana María Matute şi Carmen Martín Gaite. teme ale literaturii, dovadă chiar titlurile debut sau Te llamaré Viernes toţii studenţi la Pictură, De aici vine, după părerea multor critici, şi subcapitolelor romanului: Arta, Sexul, (1991) şi până la scrierile aflaţi în căutarea vocaţiei abilitatea Almudenei Grandes de a spune Dragostea, Moartea. Astfel că nevoia au- mai recente cum ar fi Los şi a drumului spre marea povestea, dar şi de a o face accesibilă ci- toarei de a identifica, în primul rând, istoria aires difíciles (2002) sau artă, vor descoperi, însă, titorilor – păstrându-şi, însă, mereu, şi un pe care s-o povestească este dublată de des- Estaciones de paso (2005), cititorul atent şi dragostea, dar, deopotrivă, adevărata lor nivel profund sau, după caz, experimental, coperirea celor mai adecvate mijloace pen- la detalii poate observa, în toate acestea, identitate, formând un inedit şi cu totul ne- pentru deliciul analiştilor, de fiecare dată tru a face această povestire cât mai vie cu existenţa unui adevărat „fond sentimental“, aşteptat „trio amoros“, după cum se expri- surprinşi de inventivitatea narativă a autoa- putinţă, cât mai credibilă – şi, desigur, cât ca să repetăm celebra sintagmă impusă de mă autoarea însăşi, fundamental diferit de rei. Inventivitate care, în Castele de carton, mai cuceritoare. Iar limitele mecanismelor Pio Baroja în spaţiul cultural spaniol pentru consacratul menage à trois. Pretextul care înseamnă o esenţializare a textului, spre rememorării devin, treptat, pentru autoare, a defini, în epoca generaţiei ‘98, fundamen- declanşează mecanismul rememorării eve- surprinderea multor admiratori, obişnuiţi tocmai acelea ale unei lumi prin excelenţă tul care formează personalitatea esenţială nimentelor petrecute în urmă cu ani de zile deja cu preferinţa sa pentru construcţiile personale, încât depăşirea lor va determi- a unui scriitor. Nu este vorba, să reţinem, este moartea lui Marcos, singurul dintre cei narative de dimensiuni mult mai vaste, aşa na, evident, şi trecerea dincolo de graniţele de sentimentalismul facil – şi cu atât mai trei care reuşeşte să-şi urmeze vocaţia până cum fuseseră scrierile sale anterioare. Aici, realismului frust, nu neapărat pentru a se puţin lacrimogen – ci de o vocaţie senti- la capăt şi să ajungă un mare pictor. Privite însă, Almudena Grandes alege concizia şi, apropia de estetica postmodernă, ci mai cu mentală aflată în legătură cu mecanismele din perspectiva Mariei José, întâmplările nu o dată, precizia neaşteptată a expresi- seamă pentru a atinge, aşa cum Almudena subtile ale memoriei (sau ale rememorării) din anii de studenţie transformă cartea de ei, tocmai pentru a sublinia nevoia sa, ca Grandes şi-a dorit întotdeauna, pragul ma- şi cu marele talent de a descoperi mereu o faţă, dintr-un bun exemplu de realism (psi- scriitoare, de a se raporta, spre deosebire rii şi adevăratei arte. complicitate profundă cu cititorul. În felul hologic) – aşa cum, poate, unii cititori s-ar de mulţi dintre contemporanii săi (seduşi Almudena Grandes, Castele de carton. acesta reuşeşte Grandes să-şi transforme fi aşteptat – într-un excelent artificiu literar complet de ideile postmoderne), la o serie Traducere de Cornelia Rădulescu, Bucureşti, romanele, dincolo de latura erotică sau de natură a demonstra că realismul nu este, de modele oarecum tradiţionale, cele care Editura Humanitas, 2008 Ileana FIRAN imaginarul colectiv. La dezbatere au participat şi cercetătorii români Mihaela Timuş şi Corin Braga Evenimente culturale la Paris (INHA, Pyramides). În datele de 4 iunie (sediul Universităţii Sorbona) şi de 5 iunie (sediul ICR Paris) a venimentul lunii a fost fără îndoială Festivalul autoare a cărţii cu acelaşi titlu, apărută la ed. Michalon în avut loc colocviul, Turismul Internaţional de Film de la Cannes (12–23 mai), 2008 (Spaţiul-galerie al editurii Autrement, Paris). memorial în Europa centrală prezidat în acest an de regizorul Tim Burton. În luna mai a apărut cartea Literatura română şi orientală: reîntoarcere RomâniaE a prezentat două filme în competiţia secţiu- – vol.1: De la începuturi la 1848 ; vol.2 : De la epoca Mircea Cărtărescu pe locurile distrugerii. nii „Un certain regard“: „ marilor clasici“ la Primul Război Mondial Acesta se înscrie într-o serie de manifestări dedicate Marţi, după Crăciun, de de Andreia Roman, ed. Non Lieu. Antologia, istoriei violenţelor anilor 1930–1950 în Europa Centrală. Radu Munteanu şi Aurora, bilingvă, cuprinde texte şi o sinteză ale celor Printre participanţi s-au numărat cercetătorii: Romaniţa de Cristi Puiu. În afara mai importante momente literare şi o prezentare Constantinescu, Olivia Spiridon, Pierre de Trégomain, competiţiei, a putut fi vi- critică a autorilor. Margit Feischmidt. zionat documentarul de 3h La începutul lunii iunie a avut loc manifestarea La Editura L’Oreille du Loup Autobiografia lui Nicolae Palabre central-europene. Panorama cărţilor a apărut antologia de poezie Fără Ceauşescu, realizat de despre Europa Centrală, care este organizată ieşire, de Ioan Es. Pop. Selecţia Andrei Ujica. Marele pre- o dată la fiecare două luni (la sediul ICR textelor şi traducerea a fost miu, „Palme d’Or“, a fost Paris). Autori, traducători, realizată de poeta română Linda decernat filmului Lung Cristi Puiu (stânga), la Cannes editori, prezintă în locuri Maria Baros. Bonmee raluek chat (Unchiul Boomee, care-şi amin- diferite cărţi despre Europa Centrală. Un eveniment literar impor- teşte de vieţile sale anterioare), regizat de Apichatpong România a fost reprezentată de Aripa tant la constituit apariţia celui Weerasethakul. stângă , de Mircea Cărtărescu, apărută de-al doilea număr electronic al În data de 4 mai a avut loc vernisajul expoziţiei- în franceză în 2009 şi prezentată cu revistei Seine et Danube, ce poate instalaţie L’Échalier – Pârleazu’, realizată cu ocazia zilei această ocazie de traducătoarea Laure fi consultat la adresa http://www. Europei. Artiştii ce au participat la realizarea instalaţiei Hinckel. seineetdanube-atlr.fr/revue_sei- prezentate sunt: Victoria şi Marian Zidaru (sculptori), În datele de 3 şi 4 iunie a avut ne_et_danube_2.html. Cele patru Ovidiu Lipan – Ţăndărică (muzician), Cătălin Guguianu loc conferinţa Femei mediatoare şi secţiuni ale revistei: proză, poezie, (artist plastic), iar expoziţia a putut fi vizitată între 1–17 ambivalente, mituri şi imaginar, care teatru şi eseu cuprind, în acest mai, la galeria Cloître des Billettes, Paris. şi-a propus să reunească cercetători număr, texte scrise de autori români contemporani im- Între 3–31 mai a putut fi vizitată expoziţia România, din domenii diferite, pentru a dezbate portanţi: Benjamin Fondane, Urmuz, Mircea Cărtărescu, reminiscenţe, realizată de artista-fotograf Liliana Nadiu, despre reprezentarea femeilor în Carmen Firan, Dan Lungu, Marta Petreu şi alţii. Universitaria Scrisul Românesc Nr. 6 (82) ♦ iunie 2010 25

Cum vorbim Cum scriem Cecilia ...sub infl uenţa alcoolului CĂPĂŢÎNĂ

onsumat deopotrivă la necaz când relatează despre nenorociri, crime, ale unor verbe referitoare la mişcare sau beat apare în două tipare sintactice. Primul şi la bucurie, alcoolul pare a fi jafuri sau violuri. Chiar când le ajunge la devierea, chiar oprirea ei. În contextul e format din adjectiv + adjectiv / substantiv drog naţional. Starea provocată cuţitul la os, românii preferă să „dilueze“ dat, mişcarea şi încetarea ei, exprimate de cu semnifi caţia intensifi catorului adverbial de consumulC excesiv de alcool – cel mai suferinţa cu alcool, şi nu să lupte cu ea. verbele respective, aparţin unei persoane „foarte“: beat mort, beat rupt, beat frânt, adesea uitarea de sine –, când alcoolul Ies în stradă să protesteze: Urlă foamea-n derutate, dezorientate sau debusolate: luat, beat lemn, beat criţă / tun / turtă / cui ... slăbeşte şi deteriorează refl exele, memoria, noi!, dar absenţa dimensiunii tragicului şi dus, plecat, obosit, tras pe dreapta, dat Al doilea tipar, mult mai frecvent în atenţia şi gândirea, poartă numele de beţie. superfi cialitatea dominantă în toate trans- la foc mic, scos din priză, dat pe pauză, exprimarea superlativului, inversează cei Şi ameţeala, halucinaţia, incapacitatea de a formă protestul în bal, cu cântec, joc şi voie scurtcircuitat. doi termeni, între care apare prepoziţia de: deosebi adevărul de neadevăr, dezorienta- bună. Alte participii (cu sau fără determinanţi) mort de beat, rupt de beat, frânt de beat, rea, confuzia sau starea de necontrol sunt Nu întâmplător, cuvântul beat are o ale unor verbe care exprimă deteriorarea, criţă de beat, turtă de beat, cui de beat, adeseori numite beţie, omul putând fi beat frecvenţă superioară, are foarte multe si- alterarea sau dereglarea devin sinonime ale mangă de beat... de supărare, de fericire, de plăcere, de ură, nonime lexicale şi frazeologice şi apare lui beat prin utilizare metaforică: muşcat Substantivele sugativă, muci, mangă, de invidie, de ciudă, de amor, de putere, de folosit deseori la superlativ absolut. de maimuţă, ciupit, pişcat, făcut bucăţi, turtă, datorită contextului metaforizant, succes, de noroc... beat de toate. Dintre sinonime, cele mai multe aparţin călcat de urs, curentat, prins de fl amă, exprimă extrem de sugestiv „gradarea“ Românii nu concep să trăiască fără registrului familiar, colocvial, argotic, cu servit, muncit, obosit, fermentat, magneti- consumului de alcool, de la absorbţia de tip alcool. Nunţi, botezuri sau logodne, aniver- destul de multe derivate ale unor termeni zat, boţit, trotilat, tămâiat, aranjat. „burete“ la comprimarea de tip „turtă“. sări sau onomastici, parastase, pomeniri şi din limbajul religios: aghesmuit, afumat, Substantivele: fl enduri, cui, rangă, Cât priveşte expresiile verbale şi verbe- multe alte paranghelii nu pot avea loc fără ameţit, cherchelit, chiaun, făcut, matosit, muci, mangă, ştangă, turtă, clei, criţă, le care au una dintre semnifi caţiile: „a se alcool. Filosofi a beţivului e aceea că, şi dacă băut, îmbătat, turmentat, (livr.) grizat, cleşte, praştie, cocă etc. sunt utilizate ad- îmbăta“, „a se ameţi“, „a consuma alcool bei, şi dacă nu bei, tot mori. Specifi citatea pilit, sfi nţit, tămâiat, târnosit, trăsnit, verbial, cu semnifi caţia unui intensifi cator, în exces“, multe sunt creaţii ironic-îngădu- trăirii noastre e dată de hazul de necaz, mai turtit. Dicţionarele de argou înregistrează: în vecinătatea adjectivului beat: beat cui, itoare: a o lua la măsea, a trage la măsea, precis de tratarea în registru minor, adesea abţiguit, achiu, afanisit, afazit, afumat, beat rangă, beat turtă ş.a. sau adjectival, a o lua pe ulei, a lua la bord, a merge pe umoristic a gravelor probleme de viaţă. aghesmuit, arămit, aromit, atins, chilacciu, cu semnifi caţia „foarte beat“ în poziţia două / trei...cărări, a se face praf / muci / La această tratare superfi cială contribuie, chiurluit, chilibardit, ciobit, clei, cleios, de nume predicativ: E cui / mangă / turtă mangă / turtă / clei / cui..., a-şi face plinul, între multe altele, victoria iraţionalului cu chef, cu şpriţu’ / cu ţuica-n nas, drogat, / clei..., S-a făcut cui / clei / fl enduri / a i se urca la cap, a se chercheli, a se pili, asupra raţionalului, cauzată mult prea des fl ecuit, împărtăşit, împuşcat, împuşcat în mangă... sau de predicativ suplimentar: A a se drojdi, a se trotila ş.a. de consumul exagerat de alcool. La noi, şi aripă, într-o dungă, mache, machit, matol, fost prins mangă la volan. Din registrul limbii literare, două co- tragediile pălesc în faţa chefului de chef, a matolit, matosit, matrafoxat, mazgugur, Tot cu semnifi caţie superlativă apar şi locaţii reţin atenţia: în stare de ebrietate chefului de distracţie. Îmi stăruie în minte obosit, ochit, pilangiu, şpriţuit, trăscănit, propoziţii „consecutiv-concluzive“ precum: şi sub infl uenţa alcoolului, asociabile, din o scenă petrecută undeva, în Maramureş, trosnit, trotilat, tufl it, turlac, turtă, turtit, bea de stinge, bea de rupe, bea de usucă, păcate, şi celor mai puternici oameni, de după o ploaie torenţială. Un reporter, înso- văruit, vopsit. bea de nu se mai ţine pe picioare, bea de a căror raţionalitate depind totuşi atâtea ţit de un operator, a intrat într-o casă în care Câteva cuvinte apar utilizate în vorbire pică din picioare, bea de nu se mai trezeşte, destine. totul plutea în apă şi noroi. A întrebat gazda cu aceeaşi semnifi caţie, semnifi caţie depen- bea de face pe el, bea de se sparge, bea Iertător cu metehnele sau viciile seme- de dimensiunea pagubei. Într-o veselie ab- dentă însă de un anume context: luat, dus, de înnebuneşte, bea de trăzneşte, bea de nilor săi şi mereu cârtitor în privinţa calită- solut demenţială, femeia zâmbitoare i-a dat plecat, plesnit, curentat, obosit, bine făcut, ne uimeşte / miră, bea de-şi pierde minţile, ţilor acestora, românul satirizează beţia cu replici pline de voie bună. Aceeaşi veselie pilit, magnetizat, scurtcircuitat ş.a. Unele bea de nu mai vede ş.a. blândeţe şi toleranţă, niciodată cu dezgust aiuritoare o afi şează de multe ori ştiristele, dintre acestea sunt participii adjectivale Cu aceeaşi semnifi caţie superlativă, sau ură. Nicu VINTILĂ Comunicarea în adevăr uterea cuvântului şi vin- este UNA aşa cum Dumnezeu este UNUL închidem ochii către cele din afară şi să privim în interior“. decarea spirituală, recent şi că în prezenţa Lui, suntem în această Cu acelaşi raţionament întâlnim şi la Thierry Magnin, apăruta carte a autoarei lume, la noi acasă. Chiar dacă se admite în cartea sa Întâlnire cu infi niturile, la capitolul „Omul IleanaP Stănculeasa şi prezentată în cadrul prezenţa unui terţ ascuns, atunci când interior“: „Această capacitate a interiorităţii s-a ivit odată Librăriei „C’arte“ din Craiova, ne cheamă deznădejdile ne încearcă existenţa, prin cu începuturile umanităţii, o recunoaştem de-a lungul civi- să explorăm înţelesurile şi rezultatele co- comunicarea interioară şi prin rugăciune lizaţiilor şi a religiilor în divinitatea lor. Această capacitate municării în şi prin adevăr, culminând cu care este o comunicare cu Dumnezeu, ca de interioritate este specifi că omului, aşteptând în adâncul o cunoaştere a noastră interioară ce con- Mare Arhitect al Universului, cel Absolut, lui cel mai tainic, să fi e explorată.“ duce spre meditaţie prin rugăciune. de neatins, asimilat adesea cu universul, ne La fel aşteaptă să fi e citită şi cartea Ilenei Stănculeasa Într-un număr relativ mic de pagini, eliberăm de această angoasă şi ne elimi- pentru a fi înţeleasă, interpretată şi folosite învăţăturile dar condensate din punct de vedere al năm lipsurile spirituale, îmbogăţindu-ne în viaţa noastră de zi cu zi, deoarece rareori avem posi- informaţiei necesare pătrunderii în lumea în cunoaştere şi în adevăr. Comunicarea, bilitatea să ne smulgem din amalgamul de griji materiale noastră interioară, parte componentă a rugăciunea, îl pun, în cele din urmă, pe permanente pentru a ne rezerva momente de meditaţie lumii sociale, autoarea deschide perspec- om în faţa originii sale de neatins care îi spirituală, hrană absolut necesară sufl etului nostru supus tive nebănuite comunicării cu Divinitatea, scapă mereu pentru că ştiinţa lui nu poate încercărilor de tot felul. într-un fi nal acceptat de noi toţi. să descopere eventualul început al Pentru că, de fapt, ce este comunica- universului şi nu-i permite să-i preva- rea? este, aşa cum o spune Ileana Stănculeasa, o compo- dă cu certitudine sfârşitul la fel cum omul nu-şi poate nentă esenţială a vieţii, este intrarea în legătură cu exteri- cuprinde începutul şi sfârşitul ceea ce-i provoacă orul dar şi cu sine. Întotdeauna este o şansă să comunici uimire şi întrebări. în adevăr, între prieteni, în familiile noastre, între ţări, cu Uimirea şi întrebările al căror răspuns îl caută şi prin intermediul Divinităţii. Dar cât de greu este să pui omul, îi creează acestuia atitudini spirituale, atitudini mai mult preţ pe calitate decât pe cantitate, să-l asculţi pe umane, care-l împing dincolo de ceea ce este cunoscut, fi ecare în limba lui, în felul său de a vedea, să-ţi faci timp dincolo de ceea ce este prevăzut. Realul se lasă învăţat, să explici şi să discuţi, să-l descoperi pe celălalt şi să-l în- dar este întotdeauna altul, sensul se lasă descoperit, ţelegi ca să-l iubeşti mai mult. dar ne împinge spre altă destinaţie, Dumnezeu se lasă Bună cunoscătoare a Bibliei, a înţelesurilor acestei întâlnit, dar niciodată nu se lasă închis în defi niţiile cărţi de căpătâi a omenirii, la fel de bună cunoscătoare a noastre. Astfel devenim uimiţi, prizonieri ai propriilor operelor celor care din antichitate s-au ocupat cu studiul şi limite, tulburaţi, trimişi înapoi la fi nitudinea noastră, practica comunicării, autoarea separă cartea sa în capitole existând, totuşi, în faţa infi nitului, fără să-l posedăm ce descriu, defi nesc şi explică arta de a comunica între sau să-l epuizăm vreodată. oameni şi a oamenilor cu ei înşişi apoi sau în acelaşi timp Toate aceste adevăruri ne sunt relevate de autoa- cu Divinitatea, pentru că nu putem şi nu suntem singuri în re cu multe citate din autori celebri şi conchide la un acest univers incomensurabil. moment dat: „Tot binele pe care omul îl caută în afara Adevărul de la care porneşte autoarea este că lumea lui, se afl ă de fapt, în interiorul său. Trebuie doar să Toma Hirth – Arlechin Teatru 26 Nr. 6 (82) ♦ iunie 2010 Scrisul Românesc

Teatru Ion Aplauze binemeritate PARHON la Gala Vedetelor

a Buzău, din iniţiativa Teatrului „George 39 de trepte, o comedie în regia lui Petre Bokor, inspirată Marian Râlea, aceste incursiuni seducătoare în universul Ciprian“, condus de criticul de teatru Marinela de filmul lui Alfred Hitchcock. Reprezentaţia s-a înscris poveştilor, apreciate şi de părinţii sau bunicii protagoniş- LŢepuş, a avut loc cea de-a şaptea ediţie a Galei în contextul unei permanente şi benefice colaborări dintre tilor, devenind şi ele o componentă „tradiţională“ în Gala Vedetelor. În fapt, am fost martori la o săptămână de teatru scena bucureşteană şi teatrul buzoian. Vedetelor. reunind spectacole valoroase, câteva dintre ele pe drept Momentul de vârf al maratonului artistic de la Buzău, Cu totul remarcabil a fost faptul că întregul festival cuvânt excepţionale, ce au oferit publicului satisfacţia în- ce parcă a venit să justifice cu brio titlul de Gala Vedetelor, s-a desfăşurat pe trei paliere, căci alături de spectacolele tâlnirii cu eminenţi regizori şi interpreţi recunoscuţi prin a fost excepţionalul spectacol cu Sfârşit de partidă, din „secţiunea oficială“, la care ne-am referit, el a găzduit apetitul lor bine motivat pentru performanţă. de Samuel Beckett, în viziunea regizorului Alexandru şi secţiunea „vedete de mâine“, adică spectacole ale stu- Festivalul buzoian s-a deschis cu o premieră în afară de Tocilescu. Este o veritabilă bijuterie a artei spectacolului, denţilor de la Universitatea Naţională de Artă Teatrală din concurs, a teatrului-gazdă, cu piesa La dracu’ cu dragostea pe un text de o recunoscută dificultate, în care i-am aplaudat Bucureşti, desfăşurate seara, târziu, într-un cort uriaş, pus mea, adaptare după o idee de Pauline Daumale, realizată de pe actorii Irina Petrescu, Ion Besoiu, Răzvan Vasilescu şi la dispoziţie de unul dintre sponsorii festivalului, dar şi actriţa Catrinel Dumitrescu, ea însăşi interpretă alături de Mihai Constantin, ultimul dintre ei, în opinia noastră, ofe- Concursul echipelor de teatru ale elevilor, onorat şi el la Carmen Trocan, într-un discurs artistic ce pune faţă în faţă rindu-ne imaginea celei mai valoroase şi mai tulburătoare final printr-un spectacol de gală pregătit tot de studenţii de două femei din medii sociale total diferite, dar surprinzător de creaţii actoriceşti din anul trecut, de pe scenele noastre. la UNATC. apropiate sufleteşte, într-o noapte de Revelion, când trăiesc re- Un regizor de mulţi critici elogiat, iar de alţii contestat, Juriul publicului, alcătuit din Cristian Mareş, econo- velaţia unor temeiuri asemănătoare de îndoială şi nefericire. Radu Afrim, ne-a dat apoi încă o dată măsura inventivităţii mist, psiholoagele Virginia Cotigă şi Claudia Ichim, elevul În faţa unei săli plină ochi, cu numeroşi spectatori în şi a forţei hipnotice de a insufla interpreţilor gustul perfor- Alexandru Neagoe şi poliţista Simona Buiac, a decis ca picioare, trupa de la Odeon, condusă de doamna Dorina manţei prin spectacolul realizat la Teatrul „Maria Filotti“ premiul de regie al Galei să revină domnului Alexandru Lazăr, a dat strălucire motivaţiei numite îndeobşte „bucu- din Brăila cu piesa Omul pernă, de Martin McDonagh, Tocilescu pentru spectacolul cu Sfârşit de partidă, iar pre- ria jocului“, iar spectacolul cu Pyramus& Thisbe 4 You, în o producţie de referinţă pentru ambiţiile colectivului şi miile de interpretare rezervate spectacolelor studenţeşti să regia lui Alexandru Dabija, încununat cu premiu în gala pentru capacitatea regizorului de a reuşi să dea glas acestor fie înmânate tinerilor Mara Căruţaşu, pentru rolul din spec- UNITER, a smuls ropote de aplauze la scenă deschisă, ambiţii creatoare. tacolul cu nEverland, şi Mihail Conrad Mericoffer, pentru interpreţii fiind chemaţi în final de mai multe ori la rampă. Penultima seară de festival ne-a dat întâlnire cu Miss rolul din spectacolul cu Vremea dragostei, vremea morţii. Daisy şi şoferul ei, de Alfred Uhry, în regia lui Claudiu Nu vom încheia succinta noastră însemnare, fără să Goga, cu un redutabil trio actoricesc, alcătuit din Maia apreciem oportunitatea ciclului de conferinţe desfăşurate Morgenstern, Mircea Rusu şi Mircea Drâmbăreanu. Pe zilnic la Biblioteca judeţeană „Vasile Voiculescu“, susţi- fundalul aplauzelor, ne-am amintit că primii doi interpreţi nute de prestigioşi oameni de teatru şi ilustrate prin emoţi- au revenit la Gala Vedetelor, după ce, tot aici, cu doi ani onante secvenţe video ori de teatru radiofonic, coordonate în urmă, împreună cu Alexandru Finţi, au adus Teatrului de regizorul Mihai Lungeanu, consacrate prestigioşilor Evreiesc satisfacţia cuceririi Premiului pentru acel mai regizori Vlad Mugur, Silviu Purcărete, Alexandru Dabija, bun spectacol, cu Şahul regilor, în regia lui Felix Alexa. Mihai Măniuţiu, Tompa Gabor, Laszlo Bocsardi şi Cristian La puţin timp de la întâlnirea cu spectacolul de gală, Munteanu. Conferinţele au fost precedate de lansarea unor cu Craii de Curtea Veche, după Mateiu Caragiale, în importante cărţi de teatru, editate de revista Teatrul azi şi adaptarea şi interpretarea lui Alexandru Repan, pe muzica Fundaţia „Camil Petrescu“, volume prezentate de criticul gândită de George Marcu, a sosit mult aşteptata seară de de teatru Oana Borş. final, ce a marcat totodată împlinirea celor 15 ani dela Toate acestea au consacrat ceea ce putem înţelege prin Mihai Constantin şi Răzvan Vasilescu, în Sfârşit de partidă, regia lui înfiinţarea Teatrului „George Ciprian“, prin eforturile şi dimensiunea culturală remarcabilă a festivalului de la Alexandru Tocilescu pasiunea regretatului Paul Ioachim, nume conferit astăzi Buzău, organizat de Teatrul „George Ciprian“, Consiliul Cu acelaşi interes şi cu o incandescentă simpatie, a fost sălii de spectacole a teatrului buzoian. Seara a fost onorată judeţean şi Primăria din Buzău, Ministerul Culturii şi întâmpinat apoi spectacolul trupei lui Dan Puric, intitulat de reprezentaţia teatrului-gazdă, cu piesa Nişte fete, de Cultelor şi UNITER, în parteneriat cu TVR Cultural, Radio Made în România, care la aproape zece ani de la premiera Neil LaButte, în regia lui Cristian Juncu, care a încântat România Cultural şi alţi reprezentanţi mass-media, cu sa absolută, pe o scenă de festival din Menden, în nordul spectatorii printr-o adevărată demonstraţie de vioiciune şi sprijinul unor inimoşi sponsori locali, amintindu-ne zicala Germaniei, s-a dovedit la fel de proaspăt şi de electrizant tinereţe ivite, desigur, nu numai din vârsta unor interprete, potrivit căreia „prietenul la nevoie se cunoaşte“. Nici criza prin umorul lui savuros şi prin virtuozitatea actorilor-dan- ci mai ales prin tinereţea de spirit a montării, împlinită cu economică, nici ploile, nici vecinătatea unor celebre fes- satori, minunaţi mesageri ai puterii de seducţie a teatrului brio şi de „vedetele“ distribuţiei, actorii Vlad Zamfirescu tivaluri internaţionale de teatru, ca acelea de la Sibiu şi „fără cuvinte“. şi Catrinel Dumitrescu. Craiova, nu au inhibat orgoliul, strădaniile şi priceperea A urmat pe scena festivalului o întâlnire cu Teatrul Festivalul de la Buzău nu i-a uitat nici pe cei mici, organizatorilor, care au reuşit să transforme Gala Vedetelor „Nottara“, prezent la Gala Vedetelor prin spectacolul cu cărora le-a dăruit bucuria întâlnirii cu „Magicianul“ din nume în renume. Puterea obişnuinţei ondus de regizorul Claudiu Goga, Teatrul „Sică târziu să dezavueze aşa-zisul consum patologic de muzică astfel tocmai protestul său faţă de o puternică degradare Alexandrescu“ din Braşov ne-a oferit în ultimii şi să considere industria muzicală drept „criminalul în valorică a evenimentului ce cunoscuse prima ediţie cu Cani numeroase dovezi privind altitudinea cultura- masă al umanităţii“. decenii în urmă. În esenţă, piesa dezvoltă ideea eşecului lă a opţiunilor şi un apetit remarcabil pentru performanţă. Cunoscut iubitorilor artei teatrale din ţara noastră mai în artă, exprimată scenic sub forma neputinţei pregătirii Faptul a ieşit în evidenţă şi la montarea cu piesa Puterea ales prin excelentul spectacol cu piesa Creatorul de teatru, unui cvintet de Schubert, spre a fi prezentat la Salzburg, obişnuinţei, a dramaturgului austriac Thomas Bernhard, în regia lui Alexandru Dabija, cu Marcel Iureş în rolul ti- de către un grup de instrumentişti, în acelaşi timp cu înfă- găzduită de studioul teatrului braşovean chiar în viziunea tular, găzduit de Teatrul Act din Bucureşti, piesa Puterea ţişarea unor artişti de circ, terorizaţi de către dirijorul sau regizorală a directorului instituţiei. obişnuinţei a fost prezentată în avanpremieră în 1974, la regizorul lor, Caribaldi, acesta fiind la rândul său terorizat Născut în 1931, la Heerlen, în Olanda, şi crescut mai Festivalul din Salzburg, autorul năzuind să-şi manifeste de lipsa de profesionalism şi devoţiune din partea acestor mult de către un bunic din partea mamei, aceasta suferind bizari slujitori ai artei. Departe de a întrupa doar o subtilă din punct de vedere psihic, în timp ce tatăl, care nu re- sancţiune la adresa desacralizării unui veritabil mit cultu- cunoscuse paternitatea, s-a sinucis când dramaturgul avea ral-artistic, onorat însă şi astăzi de participări celebre la doar nouă ani, Thomas Bernhard a fost puternic marcat Salzburg, în noul complex-palat din Piaţa Max Reinhardt, de propriile probleme de sănătate, poate deloc străine de spectacolul lui Claudiu Goga pune în valoare cu remar- nihilismul ori de mizantropia ce i-au populat atât scrierile, cabilă iscusinţă aria mai largă a semnificaţiilor piesei, în cât şi atitudinea faţă de artă şi de lumea din jurul său, ba bună măsură consonantă cu propriile sale judecăţi şi atitu- chiar faţă de distincţiile conferite cărţilor şi pieselor sale de dini în faţa eroziunii valorilor şi a proliferării derizoriului teatru. Ca o ultimă şi severă expresie a acestei atitudini, el în arta celui de-al treilea mileniu, sub loviturile făţişe ori a interzis prin testament republicarea cărţilor şi montarea perfide ale spiritului comercial şi ale nonprofesionalismu- pieselor în Austria, unde, însă, o plăcuţă comemorativă lui, cu consecinţe nefericite asupra mentalităţilor unor ar- te întâmpină şi astăzi pe clădirea Teatrului Municipal din tişti şi asupra gustului publicului spectator. Aşa se face că Salzburg, oraşul copilăriei, pe care, după spusele sale, l-a măştile animalice, amintind poate de lumea personajelor iubit şi l-a urât cu egală pasiune. Acelaşi conflict uşor pa- lui Orwell, vor sugera acest proces de alienare ivindu-se radoxal l-a resimţit şi în ce priveşte atracţia faţă de muzică, nu numai pe capul artiştilor din piesă, dar şi într-o imagi- pe care a studiat-o în tinereţe, fapt ce nu l-a împiedicat mai Puterea obişnuinţei, pe scena Teatrului „Sică Alexandrescu“ nară sală de spectacol, dezvăluită în final privirilor → Teatru Scrisul Românesc Nr. 6 (82) ♦ iunie 2010 27 Aloisia ŞOROP Şi dacă Hamlet ar fi fost femeie?

ntrebarea din titlu poate fi deconcertantă, cinică contorsionat. Şi tot aici, mai târziu, aceeaşi Gertrude (o suflare, prinţul îl roagă pe Horaţiu „în lumea asta aspră, sau, pur şi simplu, ridicolă. Atunci când pe toate femeiuşcă bine clădită, cu o coafură înaltă ţinând loc de spune/ Povestea mea.“ Deci întreaga structură dramatică scenele lumii prinţul Danemarcii e jucat de unii coroană dar simbolizând şi feminitatea ostentativă, dusă se bazează pe relatarea lui Horaţiu. În acest mod Horaţiu dintreÎ cei mai talentaţi şi prestigioşi actori, Sir Laurence la coafor şi manichiurată regulat), urcă pe o masă dar co- devine un personaj cheie în piesă, actant în poveste cât şi Olivier, Richard Burton sau Kenneth Branaugh, ca să-i boară, de fapt, filogenetic, în rândul galinaceelor, mimând raportorul ei. citez numai pe cei britanici, cum poţi să anulezi identita- o găină amorezată ce-şi cotcodăceşte dorinţa în faţa unui Tot Horaţiu este cel care îi dezvăluie lui Hamlet apa- tea eroului şi să o transferi într-un echivalent al acesteia? cocoş plictisit. Degradarea continuă cu scena din iatac riţia duhului regelui ucis fără ca scenele relatate să aibă Şi totuşi acest lucru s-a întâmplat în cadrul spectacolului unde Hamlet nu numai că îi reproşează căsătoria pripită efectiv loc în piesa poloneză. Această omisiune instaurează prezentat de Teatrul Polski din Wroclav, Polonia, în regia ce a trimis doliul în ridicol, ci pare dispus el însuşi să se un regim de neîncredere în onestitatea relatării. Intimitatea Monicăi Pecikiewicz, sub auspiciile generoasei subteme apropie de mamă fizic, într-o încleştare corp la corp, cu lui Horaţiu, ca personaj, cu evenimentele îl plasează într-o a Festivalului Shakespeare din acest an, „Shakespeare şi evidente conotaţii freudiene. Pe parcursul piesei regina îşi poziţie privilegiată de cunoaştere a adevărului, mai mult, noua teatralitate“. pierde ciorapii plasă, pantofii cu toc şi, în final, chiar peru- este singurul supravieţuitor în stare de o redare fidelă a ca, însemnele regale dar şi ale unei feminităţi conştiente de realităţii. Însă schimbarea liniilor de forţă ale piesei, tran- sine, rămânând la sfârşit o femeie învinsă, o carcasă goală, sferul de focalizare pe Ofelia, pe partea feminină, în ge- vlăguită şi caraghioasă. neral, dezechilibrează povestea către un final neaşteptat. Pe aceeaşi scenă sterilizată de orice urmă de umanitate Adevărul la care sunt martori spectatorii este altul decât prin lipsa decorului (doar pe fundal se perindă clişee cu cel relatat în piesă. Ofelia nu moare acvatic, purtată de râu, imagini alb-negru ale unor camere de luat vederi, ca pe un ca o floare gingaşă aruncată ofrandă sorţii nemiloase, ci pupitru uriaş ce ţine sub observaţie o lume îngheţată în câte e omorâtă brutal şi sadic în baie, ca un martor incomod un gest, pentru ca apoi să apară imaginile unor animale într-o vendeta sângeroasă din mahalaua new-yorkeză. gracile, prăzi uşoare pentru prădători), Ofelia este pe rând Discrepanţa dintre evenimente şi relatare ni-l discre- agresată fizic de tată, de frate, de Hamlet, care-i respinge ditează pe Horaţiu ca raportor dezinteresat şi obiectiv şi îl dragostea pentru că respinge instinctul care a aruncat-o transformă într-un curtean feroce şi manipulativ, de teapa pe mamă în braţele unchiului. Ofelia se obiectivează din lui Rosencrantz şi Guilderstern, mai mult, un asasin în primele scene în trupul pe care tatăl îşi plimbă sugestiv slujba regelui, care îi întreţine lui Hamlet un raport fals Scene din Hamlet, regia Monica Peçikiewicz mâinile şi cu care fratele angajează un joc al inocenţei Încercarea de a defini termenii ne aduce în faţa unor pierdute. Treptat, atributele de fiică, soră şi logodnică dis- concepte extrem de fluide. Care este dimensiunea „noii par şi ea încetează de a mai simboliza sacralitatea purităţii teatralităţi“, între ce poli fiinţează noul teatru ca reiterare şi a iubirii. Denudarea trupului pe scenă o descompune pe de text în conflict cu sine prin polifonia vocilor care-l ros- Ofelia în materialitatea cea mai frustă, dar îi şi instituie tesc? Lucrurile dificil de formulat în cuvinte devin uşor de trupul ca obiect al dorinţei, în piesă, şi al privirii, în public. explicat pe scenă. Aproape toate reprezentaţiile cu piesa Târâtă în spaţiul privirii publice, Ofelia este reificată într-un Hamlet din festival au revelat existenţa unei tensiuni între bun de larg consum. Coate în sală, priviri cu subînţeles. Pe mesaj şi cod tradusă printr-o susţinută subminare a clişee- scenă – expunerea în agora, în cel mai înalt grad, a femi- lor regizorale caduce care ar fi riscat să trimită în saţietate nităţii pângărite. un public hrănit zilnic cu acelaşi fel de hrană şi, de înţeles, Metamorfozată, Ofelia îşi părăseşte personajul şi sta- din ce în ce mai flămând. tutul shakespearean şi preia frâiele piesei. Ea îşi însuşeşte Monica Pecikiewicz reinventează piesa pe două paliere drama personajului principal, preia rostul lumii şi, sibilinic, esenţiale, deseori marginalizate în abordările tradiţionale. se ascultă rostind monologul care-l defineşte pe prinţ dar şi Este vorba despre personajele feminine şi instanţa aucto- esenţa piesei: „A fi sau a nu fi. Aceasta-i întrebarea“. cu realitatea. Prin Horaţiu deci, aşa cum sugerează piesa rială din piesă. Presiunea simbolică a prihănirii atinge apogeul în scena Monicăi Pecikiewicz, se recuperează instanţa pierdută a Privită din perspectiva primei, întrebarea din titlu se nebuniei când Ofelia apare cu un pumnal înfipt în piept (în- autorului din perspectivă postmodernă, pentru că el faci- regândeşte în sensul deplasării centrului de greutate al pie- cercare de suicid?) iar de sub poala cămăşii albe se scurge litează accesul la o realitate fictivă, falsă, manufacturată sei. Nu Hamlet trebuie sa fie femeie, ci personajul princi- sângele care literalmente inundă toată scena. Danemarca grosolan. Horaţiu minte, dar minte ca un autor. Rescrie pal. Regizoarea roteşte sensul piesei precum roata ruletei, este o închisoare dar şi o baltă de sânge. Este semnul unei istoria. dintr-o întoarcere a încheieturii mâinii. Şi ies câştigătoare deflorări continue, perpetuate din generaţie în generaţie ca Existenţa instanţei auctoriale sub forma unei voci care femeile. „Hamlet“ încetează, prin urmare, a mai fi piesa un blestem, este sângele menstrual, esenţa feminităţii, prin se interpune între prezentul personajelor şi prezentul audi- intelectualului care luptă cu armele sale, raţiunea, retori- care Ofelia se tăvăleşte ca într-o mocirlă, este balta în care toriului este semnalată şi de folosirea repetată a înregistră- ca, imaginaţia, împotriva unei lumi închise, putrede, şi a izbesc cu bocancii toţi bărbaţii, pe care, jenate, vin să o cu- rilor audio care sunt inserate în piesă ca un terţ sau o intru- răului generat de o astfel de lume privată de temeiul raţi- reţe cu făraşul femeile de serviciu din teatru. Femeia este ziune textuală. Piesa începe cu actorii îmbrăcaţi ca pentru unii. Hamlet îşi diluează esenţele masculine şi devine, în strivită şi batjocorită în însăşi substanţa ei. Şi-atunci apare cocteil şi aşezaţi pe scaune în avanscenă ascultând, alături viziunea Monicăi Pecikiewicz, o piesă feministă pentru că bunul şi nobilul Horaţiu, Johannes factotum, care o invită de spectatori, vocea auctorială ce prezintă informaţiile de se dezvoltă în direcţia deconspirării cotropirii primitive a în baia lăsată de rege pe scenă şi o îneacă în cadă cu mâi- debut ale piesei. Şi tot aşa se încheie. Chiar şi monologul sexului slab. nile lui. Să tacă sângele, să se uite pângărirea, să rămână hamletian-ofelian este rostit o dată de Hamlet şi apoi, în Piesa polonezilor îl pierde pe Hamlet pe undeva pe lumea bărbaţilor intactă, integră, virgină ca o junglă. versiune completă, de vocea Ofeliei, pe care ea o ascultă, drum sub forma pretextului cultural arhicunoscut şi glisea- Trupul Ofeliei este şi după moarte obiect al negocierii, ca şi spectatorii, aşezată cuminte, ca şi cum i-ar fi picurată ză către profanarea noţiunii de femeie cu tot ceea ce ţine disponibil, cruţat de rigor mortis şi profanat prin atingere în ureche de o voce străină. O poveste care nu este a ei, dar de aceasta, fibră fizică, atom sufletesc, viaţă, moarte. Piesa repetată, pe care şi-l asumă, cu o responsabilitate tardivă, pe care şi-o va apropia. este un strigăt de groază, de siluire, cu gura închisă, cu bu- şi fratele şi logodnicul, până când este aruncat într-o gură Hamlet-ul Monicăi Pecikiewicz ne-a demonstrat încă o zele lipite. Macularea personajelor feminine este construită de veci, aşa cum lepezi la canal florile când au început să dată că piesa are o disponibilitate uriaşă de a fi permanent regizoral prin îngroşarea tuşelor unei sexualităţi animalice, pută. Şi piesa se termină aici. Ce urmează este Istoria care reconstruită ca spectacol, ca text, ca mesaj. Noua teatrali- a unui grotesc fizic şi fiziologic. Pe o scenă aproape goală face curăţenie după bărbaţi: o luptă, o trădare, un măcel. tate impune provocări, soluţii insolite, elemente punctuale sunt plasate într-un colţ două separeuri dreptunghiulare cu Celălalt aspect lucrat cu migală de regizoare şi care care să ancoreze piesa într-o realitate care este tot mai pro- pereţi transparenţi, cu rol de „digestie“ a unor etape din aruncă o lumină nouă asupra conţinutului piesei este in- teică, tot mai supusă deplasărilor de ritm şi regimurilor de piesă. Aici se va sugera libidoul Gertrudei sub forma unei stanţa auctorială. Piesele de teatru, se ştie, sunt naraţiuni prezenţă diferite ale audienţelor. Noua teatralitate este, în camere toride, ermetic închise, unde, sub presiunea abu- fără narator, nu există instanţă auctorială, ele aparţin unui ultimă instanţă, nouă cu fiecare spectacol. Cu Hamlet, în rilor unei sexualităţi debordante, trupuri lascive dansează prezent imediat graţie dialogului. În Hamlet însă, cu ultima mod cert. → publicului, instalat acum chiar pe scenă. individualitate a spectacolului. O ambianţă binevenită atât umor logodit cu ingenuitatea, fie, dimpotrivă, de grotesc şi Decorul sobru, rece, într-o cromatică cenuşie, cu pianul pentru construcţia lui într-o geometrie minimalistă, aspră, de o nevrotică visceralitate, accentuată în evoluţia perso- şi trepiedele instrumentelor alcătuind datele unei realităţi provocatoare, frecvent întâlnită în creaţia acestui regizor, najului Caribaldi, ca un tulburător balans între dorinţă şi mai curând surprinzătoare decât pretins familiare, senti- cât şi pentru spaţiul generos de joc oferit interpreţilor. Mai neputinţă, ori între iluzia chinuitoare a perfecţiunii şi dis- ment întărit de prezenţa unor trunchiuri subţiri de copaci, întâi Virginia Itta Marcu, valoroasa reprezentantă din garda perarea unui protest dramatic lovit de inutilitate. Paleta su- parcă biciuind şi ei, în chip ironic, nădejdea unei percepţii veche a teatrului braşovean, apoi Marius Cordos, în rolul gestivă de trăiri bine nuanţate, ce definesc discursul artistic circumscrise normalităţii, apoi machiajul violent şi costu- Caribaldi, partitură de o complexă solicitare fizică şi lăun- şi configurează relaţiile dintre personaje, până la finalul de mele expresive, parcă desprinse şi ele din lumea circului, trică, apoi Mihai Bica, Gabriel Costea şi Maria Gârbovan, un pilduitor dramatism, cu repetiţia eşuată şi dirijorul pri- create de scenografa Lia Dogaru, la care se adaugă frân- o veritabilă surpriză plăcută din rândul tinerilor crescuţi şi zonier al eşecului, pune în lumină atât atitudinea creatoare turile muzicii simfonice sau un abur de mister ce pare să afirmaţi sub îndrumarea lui Claudiu Goga, reuşesc să con- a regizorului faţă de text, cât şi meritele incontestabile ale plutească peste acest mariaj de filoane dramatic, comic fere spectacolului coerenţă, adevăr artistic şi o autentică interpreţilor în a impune această viziune adeziunii depline şi grotesc, reprezintă ambianţa de o stranie şi puternică tensiune intelectuală. Aceste calităţi sunt însoţite fie de un şi satisfacţiilor estetice ale spectatorilor. Film 28 Nr. 6 (82) ♦ iunie 2010 Scrisul Românesc

Decupaj Timotei Hamlet pe sponci?!... URSU

m vizionat recent într- şi adaptările libere sau după o idee din..., Nemulţumirea mea, faţă-n faţă cu libre- un bine aerisit cinema care aduc mult mai degrabă cu nişte copii tul pe care Ambroise Thomas şi-a compus newyorkez o utilă ex- din flori, purtând în ei vigoarea lipsei de destul de controversata (chiar şi muzical!) perienţăA (Metropolitan Opera’s Hamlet prejudecată şi vioiciunea talentului de a partitură a operei HAMLET, pleacă însă Broadcast for Limited Show): o serie de supravieţui la ordinea zilei. de la alte date. Acolo nu se mărturisea o spectacole de operă filmate şi apoi pro- Ferească sfântul să se creadă că pledăm adaptare, respectiv altoirea altui gând pe iectate cinematografic, cu o bună imagine, împotriva „adaptărilor“ cinematografice: trunchiul lui Shakespeare întru recolta al- o bună sonorizare, ba chiar – la „pauze“, oricât ar fi de permanent-umane justifică- tor fructe; ci se pretindea că structura, ca când o parte din spectatori ies pe culoar să rile conflictelor din piesele lui Euripide, şi titlul, este chiar cea a celebrului autor se dezmorţească şi să-şi cumpere floricele eficientă este invitarea pricepută a acestora englez. Însă „forfecat“. Cenzurat franţu- – cu galante interviuri smulse interpreţilor. la sufletul spectatorului contemporan (chiar zeşte. Drama nu mai e atât a lui Hamlet, cât Am spus „experienţă utilă“ gândindu-mă la blestemându-şi zeii şi mânuindu-şi spadele a nefericitei (foste) virgine, Ofelia, care la punga palidă a miilor de pensionari îndră- cu mâinile amândouă) şi nu expedierea ve- Shakespeare – pierzându-şi minţile – o ia pe gostiţi de muzică: ei stau ore în şir să obţină cinului meu de la scara II a blocului A-3, apa Sâmbetei, la propriu şi la figurat. Aici, biletul la cinema, să apuce şi ei ditamai înapoi cu douăzeci-şi-trei de secole, între ca efect al nebuniei, Ofelia se auto-măce- „spectacolul de la Metropolitan Opera“ şi stâncăriile, grifonii şi bizareriile Eladei. lăreşte (cu cuţitul, domnule, la vedere?!)... anume la... un preţ de zece-douăsprezece Asta dacă nădăjduim să atingem, cât-de- Prilej pentru un lung – şi greu de suportat – ori mai ieftin decât cel al unui bilet în stalul cât, acel catharsis întru care grecul scrijela act petrecut între flori, candelabru, papură celebrei instituţii. pergamentul; numai că numitul catharzis şi neguri, între care clocotesc şi se scufun- trăieşte din altă substanţă astăzi, când dă doar vocalizele sopranei de coloratură Coana Saveta de la apartamentul 7 B se (în cazul nostru: înalta, zdravăna solistă Marlis Petersen, Ofeilia (în plină sinucidere!) întreabă dacă are sau n-are vreo noimă ca germană Marlis Petersen; o voce frumoasă, Foto Sara Krulwich, Metropolitan Opera fiul ei să „explodeze în neant“ călcând pe dar a cărei apariţie s-ar fi potrivit mult mai Cât despre opinia contemporană asupra o mină, pe un drum din Afganistan părăsit bine legendelor cu zeiţe osoase din care s-a performanţei lui Ambrois Thomas (care de orice dumnezei... Dar dacă o producţie inspirat Wagner...). oscilează între... „citate“ belle-canto şi cinematografică preia nu numai sugestia Meritul solistei constă, mai ales, în intuiţii dodecafonice neinteligibile), opinia conflictului, ci – de la titlu şi până la trup- faptul că a „salvat“ premiera de la MET, criticului Anthony Tommassini de la New şi-sufletul personajelor – materialul operei reuşind să intre în rol în doar trei-patru zile, York Times mi se pare elocventă: „Muzical, anterioare, cinstit e ca aceasta să se intitu- după ce titulara Natalie Dessay a devenit Hamlet nu e o capodoperă. Adesea muzi- leze „ecranizare“, să poarte numele autoru- brusc indisponibilă din raţiuni – se spune ca e înafara cursului acţiunii. Niciodată lui iniţial şi să îi respecte coordonatele de – medicale. Precum ştim bine, la operă Thomas nu te va surprinde cu ingeniozi- acţiune. contează.... ce şi cum se cântă. „Acelea în- tatea unei rezolvări muzicale. El nu avea Deşi rămân convins că ecranul nu trebuie cântă (dacă e să fie cu încântare!)“... – îmi această însuşire...“. Oricum, partitura ofe- să fie o „tribună de replici“, îmi scot căciu- şopteşte vecina de la 7 B, sugerându-mi s-o ră şi celorlalţi solişti – mai ales lui Jenifer la până la pământ în faţa Hamletului care-i las mai moale cu catharzisul. Dar o Ofelie Larmore (în rolul Gertrudei) şi lui James aducea în 1949 lui Sir Laurence Olivier râv- mai înaltă cu un cap decât partenerul său Morris (Claudius) fie şi doar câteva sclipiri nitul „OSCAR“; în faţa Hamletului (1964) (vizibil derutatul Simon Keenlyside, altfel de etalare a calităţilor vocale. Decorul in- al lui Grigori Kozânţev (cu Smoktunovski bariton de ispravă), te obligă să te întrebi, decis – care foloseşte din plin zidurile de Simon Keenlyside – Hamlet şi Jennifer Larmore – în rolul titular); ba chiar în faţa Hamletului fără voie, cum – dacă n-ar fi pierit Ofelia fundal ale unei scene dezbrăcate de orice Gertrude. Foto S.Krulwich, New York Times lui Zeffirelli (cu Mel Gibson). Acestea nu – ar fi arătat perechea regală la urcarea pe fantezie, dar mai ales costumele imaginate Între alte „opere“ am văzut şi ascultat erau simple reconstituiri arheologice ale tron; căci da, domnilor, oricât aţi zâmbi, zburdalnic de Agostino Cavalca încearcă – cu oarecare amuzată uimire – Hamlet, scrisului lui Shakespeare (?!), ci opere de libretul lui Carré, Barbier şi Thomas îi zadarnic să „aducă înspre noi“ acţiunea. opera concepută la mijlocul secolului apreciabilă onestitate în raport cu partitura acordă această şansă virtuală „nefericitului A-l îmbrăca pe Hamlet, ba în cizme, ba în XIX de francezul Charles Louis Ambroise originală. Lasă că opera cu adevărat ori- prinţ“ al lui Shakespeare!... bluejeans, ba într-un balonside foşnitor, nu Thomas, pe un libret de Carré şi Barbier. ginală nici n-o cunoaştem dintr-o variantă Asta ne aminteşte „prelucrarea“ co- rimează atât cu „A fi sau a nu fi?!...“, cât cu Încă de pe când François Ducis adaptase olografă, ci doar din trei manuscrise ulteri- misă tot în cuplu – şi tot franţuzeşte – de încântarea moldoveanului de la Burdujeni la Comédie-Française celebra poveste a oare, codificate bibliografic „Q1“, „Q2“ şi Al. Dumas-tatăl şi Paul Meurice, al căror care se hlizeşte zicându-şi: „... Bluj’ am; nefericitului prinţ într-o igienizată versiune „F1“, cu importante deosebiri între ele! Hamlet a înregistrat un succes enorm jacâ am; îs numa’ bun di Bucurăşti!...“ „franceză“ (şi anume: fără... „stafia tatălui“ Reconstituirile excesiv de… farma- la premiera din 1847, la Paris, în pofida ...Fapt e că, după un secol şi mai bine, – care, precum ştim – declanşa acţiunea!), ceutice pierd colaborarea spectatorului: faptului că... sentinelele nu văd niciun fel pensionarii newyorkezi (mulţi veniţi la fără Rosencrantz şi Guildenstern, fără gro- până şi Kenneth Branagh, în spectacolul de stafie a tatălui, Claudius nu-l trimite cinema-ul de pe strada 62-a îmbrăcaţi pari, fără duel, fără o serie de alte „fără“ teatral de peste patru ore în care textul lui deloc pe Hamlet în Anglia, Rosencrantz în... rochii de seară şi în „ţinute de operă, – inclusiv fără... moartea lui Hamlet, în fi- era o combinare Q2+F1 (1996), şi-a purtat şi Guildenstern continuă – bine-mersi! – căci... ori-şi-cât!“; ceea ce e deadreptul nal!), bietul Shakespeare se tot răsuceşte-n personajele în costume şi decoruri ale sfâr- să trăiască, mai ales că de Fortinbras nici emoţionant!), ei bine, ei se înghesuie să mormânt, perpelindu-se de pe-o parte pe şitului de secol XIX. La capătul a sute şi urmă... După ce grupul „conspiratorilor“ apuce ultimele bilete la „filmele Operei alta... Stafia lui face bigi-bigi degeaba, nu sute de adaptări modernizate ale tragediei (regina Gertrude, regele Claudius şi... Metropolitan“ cu satisfacţia că dacă nu-şi numai în culisele teatrelor ci şi din spatele „Prinţului de la Dania“, (...la urma-urmei ea Laerte) sunt pedepsiţi de... duhul fostului pot permite să fie prezenţi în fotoliile de ecranelor: nimeni nu mai pare dispus să-l ia însăşi adaptată de... William Shakespeare rege asasinat, prinţul Hamlet (care – se orchestră, să vadă şi să asculte live Verdi, în seamă cu seriozitate. după o povestire din Gesta Danorum a lui sugerează – e vinovat şi de niscaiva apu- Puccini, Gounod sau Ceaikovski, barem Mariajul „en trois“ al filmului cu - li Saxo Grammaticus!) n-o să ne mai mire cături împotriva naturii) întreabă: „– Şi ce plătesc aici doar 25 dolari în loc de 250; teratura şi cu teatrul este o certitudine nonşalanţa cu care Michael Almereida îl pedeapsă îmi dai mie?“. La care stafia răs- şi-apoi, de data asta n-a fost numai operă, legalizată ferm în suta de ani a Istoriei „transferă“ în 2000, pe Hamlet, din crâncen punde, înghesuindu-ne – barem ca de final! e şi ditamai Shakespeare, care – e-he-hee! Cinematografiei. Probabil că mai bine de Ev Mediu în crâncen New York contempo- – în pridvorul unui soi de catharsis parisian – cine nu ştie ce va să zică?!... Cei drept, trei sferturi din scenariile lumii poartă în ran, înscriindu-l student la o şcoală de film, cu miasme schopenhaueriene: „Pedeapsa Shakespeare e în dosul ecranului, zâmbind ele, mărturisit sau nu, dacă nu scheletul în vreme ce păcătosul rege Claudius de- ta e să... continui să trăieşti..!“ strâmb, ros de molii şi paralizat de neputin- barem sângele unei piese, al unei nuvele vine odiosul preşedinte al unei corporaţii. ...Cam tot pe-acolo saltă-ntr-un pi- ţă (căci pe plan mondial drepturile de copy- sau ale unei schiţe. Inclusiv adevăratele Acestea sunt adaptări care deschid o nouă cior, într-un şotron care nu duce decât right încetează după 75 de ani de la trecerea începuturi ale filmului românesc (vezi, de categorie estetică; faptul că nimeni nu-i înspre sine însuşi, libretul Carré-Barbier- cutăruia din viaţă în nemurire)... la Răzbunarea lui Haralambie Lecca, 1913 mai cere astăzi voie Bătrânului Will să-i Thomas; ceea ce, după premiera din 1868 Când astăzi se produc pe toate meridi- după Năpasta de I.L.Caragiale şi până la utilizeze conflictul drept pretext pentru o la Opera din Paris, a făcut-o pe Barbara anele atâtea mii de filme care ne învaţă ce Moara cu Noroc a lui Victor Iliu, 1957 sau nouă construcţie dramatică, cu noi direcţii Fischer-Williams – într-o cronică intitulată să mâncăm, cum să circulăm, cum să nu ne Pădurea Spânzuraţilor, 1960, a lui Liviu cardinale şi cu inedite finalităţi, seamănă „Hamlet, à la française“ să scrie: „...Doar prindem degetele în cutare maşină, prin ur- Ciulei) sunt tributare, cu mândrie, unui binişor cu ridicarea catedralei Nôtre Dame un barbar sau un francez ar fi îndrăznit mare atâtea utile filme de „protecţia mun- model anterior. Evident, trebuie să facem pe deasupra ruinelor şi terenului unui stră- să producă o asemenea făcătură burlescă cii“, de ce să blamăm – şi în numele a ce?! – distincţia limpede între ecranizare, ceea ce vechi (şi uitat) sanctuar celtic; vorba ceea: dintr-o temă atât de tragică cum e cea din un film de... „protecţia pensionarilor“?!... înseamnă mărturisita rămânere în familie „Le roi est mort, vive le roi!...“ HAMLET!“... Eseu Film Poezie Scrisul Românesc Nr. 6 (82) ♦ iunie 2010 29 Adrian BOLDIŞOR Un model paideic în cultura română: Eliade – Culianu espre relaţia dintre Mircea Eliade şi I.P. despre Eliade, acolo unde, pornind de la însemnările dis- din 1978, punctul maxim constituindu-l Dicţionarul reli- Culianu se pot spune multe, impresia fiind cipolului, îi încadrează pe cei doi savanţi atât în şirul unor giilor (care nu conţine ideile lui Eliade, deşi este semnat aceea că niciodată nu s-a spus totul. Acest personalităţi autohtone, cât şi într-un model universal: de amândoi) şi lucrarea Călătorii în lumea de dincolo. În lucruD se datorează mai multor factori. Moartea tragică a lui „Prin această comparaţie, obţinem dublul simbolic româ- scrisoarea pe care o trimite discipolului după citirea ma- Culianu nu i-a permis acestuia să-şi spună ultimele gânduri nesc al liniei presocratici-Socrate-Platon: «presocraticii» nuscrisului monografiei, Eliade nota: „Mi-a plăcut, întâi despre maestrul de care se îndepărtase în ultima perioadă noştri sunt Eminescu, Hasdeu, Iorga şi Pârvan; «Socrate» şi-ntâi, pentru că, deşi te ştiu «eliadian», n-ai căzut în păca- din viaţă. Este vorba nu numai de diferenţe privitoare la e Nae Ionescu; «Platon» e Mircea Eliade. [...] Prelungind tul hagiografiei“. Cu toate acestea, savantul nu a autorizat teme de istoria religiilor, ci şi în legătură cu trecutul poli- gândul lui Ioan Petru Culianu, putem prelungi şi seria traducerea în limba franceză a cărţii, ceea ce ridică semne tic al lui Eliade. În acest sens, Culianu afirmase: „Va mai exemplară propusă de el. Astfel, Culianu ocupă nişa va- de întrebare asupra felului în care a perceput opera. „Se trebui să demonstrez că tot ce am scris despre Eliade a cantă a neoplatonismului“. pare că apariţia în Italia a monografiei scrise de Culianu nu fost dictat de regula fundamentală a istoricului, care este Nicu Gavriluţă prezintă şapte puncte prin care Culianu i-a făcut o plăcere deosebită lui Eliade, căci aceasta risca aceea de a urmări adevărul în orice împrejurări; şi că din se distanţează de Eliade: folosirea cu prea mare uşurinţă a să atragă atenţia bănuitoare care începea să se concentreze această pricină a avut el impresia că-l «criticam»“. Matei unor formule de tipul „universal“ şi „aproape universal“, asupra lui aici. Era cu atât mai puţin dispus să sprijine pu- Călinescu, preocupat şi el de personalitatea lui Eliade, pornind totuşi de la exemple particulare; lipsa unei meto- blicarea ei în Franţa sau în Statele Unite, cum îl ruga totuşi nota: „Culianu, ca discipol fidel şi de aceea riguros (urma dologii ştiinţifice; metode diferite de abordare a fenome- Culianu“ (Florin Ţurcanu). să adopte maxima Amicus Plato sed magis amica veritas), nelor religioase: metoda complexităţii multidimensionale În perioada 1982-1983, Culianu a scris studiul Mircea (Culianu) vs. metoda ireductibilităţii (Eliade); în Eliade necunoscutul, în care insistă asupra perioadei ro- opera lui Eliade sunt atât teme verificabile, cât şi mâneşti din viaţa maestrului. El îl consideră pe Eliade a fi altele neverificabile; tema „terorii istoriei“ ce i-a asemenea lui Nae Ionescu: scapă oricărei clasificări tradi- făcut pe unii cercetători să-l considere pe Eliade ţionale. Eliade şi-a creat un mit personal în care se poate a fi „anistoric“, spre deosebire de Culianu ce era regăsi oricine, transformându-se astfel în model exemplar. atras de istoria pe care dorea să o controleze; Preocupările lui Culianu cu privire la opera maestrului au înţelegerea diferită a fenomenului şamanic (în continuat, materializându-se în studiul Antropologia filo- cartea Călătorii în lumea de dincolo, Culianu nu sofică, publicat în 1978. Însemnările pornesc de la rapor- face nicio referire la operele lui Eliade cu privi- tul pe care îl realizează Eliade între omul arhaic şi omul re la şamanism); în interpretarea mitului, Eliade modern. Savantul propune o antropologie dualistă, viaţa ar fi fost mai aproape de G. van der Leeuw de- omului modern desfăşurându-se pe două planuri paralele: cât de R. Pettazzoni. „Cu toate aceste reproşuri al istoriei şi al mitului. Omul modern, istoric, continuă să şi diferenţe asumate, I.P. Culianu nu cred că l-a trăiască după aceleaşi categorii ca şi omul pre-modern, trădat propriu-zis pe Mircea Eliade. Şi-a urmat structura vieţii inconştiente având la bază iniţierea impli- Maestrul, deseori contrazicându-l. În momen- cată în contactul cu istoria. te de supărare, Culianu chiar regreta veneraţia În legătură cu felul în care discipolul a dus mai depar- Ioan Petru Culianu şi Mircea Eliade pe care i-a acordat-o. […] Eliade, în schimb, a te proiectele maestrului, trebuie menţionate două lucrări avansase mult faţă de mine şi ajunsese să cunoască destul avut întotdeauna faţă de mai tânărul Culianu «o răbdare importante: Dicţionarul religiilor şi volumul 4 din Istoria de bine trecutul lui Eliade şi-al generaţiei sale, chiar şi fără angelică». I-a consacrat enorm din timpul său preţios. Nu credinţelor şi ideilor religioase. Prins în mai multe proiec- să consulte bibliotecile româneşti“. de puţine ori, acest lucru l-a făcut pe Culianu să se simtă te, printre care cele 16 volume ale Enciclopediei religiilor, Nici Eliade nu şi-a spus ultimul cuvânt despre discipo- important în proprii săi ochi. Mai mult, avem motive să Eliade l-a însărcinat pe Culianu să scrie Dicţionarul la care lul său, aşa cum se poate observa din Jurnal: „Admiraţia credem că Mircea Eliade i-a fost un venerabil Maestru. De gândea. Pe de altă parte, după terminarea celui de-al trei- mea pentru Ioan este sinceră şi fără margini. [...] Sper că ce? În primul rând pentru că l-a învăţat «cum să se dis- lea volum al Istoriei, savantul anunţa apariţia celui de-al voi putea scrie odată tot ce gândesc despre Ioan Culianu“. penseze de maeştri». O dată tăiate aripile Tatălui, Culianu patrulea. Publicarea lui a fost posibilă datorită colegilor şi Schimbul epistolar ne ajută doar în creionarea relaţiei din- a sfârşit prin a vedea în Eliade un veritabil prieten, deşi colaboratorilor săi, în principal a lui Culianu. tre cei doi. Într-un interviu acordat lui Andrei Oişteanu, uneori – aşa cum am arătat, opiniile lor nu coincideau“. Cineva spunea că raportul dintre maestru şi discipol Culianu declara: „Eu am spus întotdeauna că sunt un disci- Gabriela Gavril este însă de altă părere: „Culianu nu pare (oricare ar fi ei), se aseamănă unor copaci: unul mare, cu pol al lui Mircea Eliade, în măsura în care Domnia Sa îmi să fi fost vreodată atât de copleşit de imaginea maestrului ramuri multe, la umbra căruia poate creşte, protejat de recunoaşte această calitate. Întrucât, în repetate rânduri, său, încât să simtă nevoia răzvrătirii împotriva tatălui do- pericole, un copăcel. Deşi apărat, acesta nu va putea nicio­ recunoaşterea s-a produs – sunt un discipol al Domniei- minator: structura sa, conturată încă de foarte devreme, l-a dată să se dezvolte, datorită umbrei copacului mare. De Sale“. ferit atât de reproducerea întocmai a modelului, cât şi de aceea trebuie să se desprindă din pământ şi să pornească O bună imagine a relaţiei dintre cei doi este oferită de revolte «paricide»“. pe drumul său. Frumoasă descriere ce se poate aplica şi Sorin Antohi în Postfaţa pe care o scrie cărţii lui Culianu Culianu se „desprinsese“ de Eliade încă de la monografia relaţiei dintre Eliade şi Culianu. will for all Viorel FORŢAN shakespeare scene suave îşi învaţă puii să pescuiască scena balconului cu graţia şi tenacitatea cu henric al patrulea al cu care un excavator ce poţi să fii cincilea al şaselea şi să faci curte unui manechin decât rotiţă sapă la şanţuri prin închiderea balconului în Lume Spirit şi-Univers următorii regine o furnică face gropiţe şi pe scenă dar nu în obraji roata a fost inventată după ce au cunoscut civilizaţia metropolei justiţia câţiva băştinaşi *** un personaj feminin ce poţi să faci dintr-o insulă din pacific culegătorii de polen se ling legat la ochi căci vii au depus documentaţia pe buzele mândrelor te duci şi poate vrei pentru obţinerea brevetului minciuna să fii privitor la acoperişul care-ţi ţine *** un fascicul de lumină cumva nevasta acasă azi noapte luna s-a fardat legat la ochi cândva în fântâna băncii naţionale antimaxibiotică motiv pentru care cele două aiurea *** se ciocnesc deseori şi pe scenă te ştergi la gură intrarea în rai se vede plumburiu dar dac-aş fi e o problemă de-atâta muncă datorită celor care aşteaptă la căderea cortinei altminteri cum e şi te scarpini cu-n fulger regi englezi auzi crezul ce electrocutează ce superbeţe de metaforă preventiv pe lac s-a creat to be or not to be prostia o lebădă de-a moaca ce te-nconjoară te bate gândul Eseu 30 Nr. 6 (82) ♦ iunie 2010 Scrisul Românesc Franck Maubert, fragment Davidescu, George Banu, Octavian dintr-o carte recentă apăru- Saiu şi Matei Vişniec sunt recenza- keanos tă la Paris, dar şi dialogul te de Mihai Ene, Corina Bărbuică, dintre Adam Micknik şi Sir Petrişor Militaru, Cornel Mihai Isaiah Berlin. Despre iubire Ungureanu, respectiv Xenia Karo- scriu atât Adrian Cioroianu – Negrea. Atât la nivelul conţinutului, umărul de primăvară al re- reflecţii memorialistice, cât cât şi al prezentării grafice, revista Nvistei Lettre Internationale se şi Toni Morrison – un fragment din romanul cu acelaşi SpectActor menţine un standard deschide cu un eseu al lui Adam Michnik nume (Iubire), în curs de apariţie la Editura Art. ridicat şi ni se pare, în continuare, (Renunţarea la umanitate) despre perico- Carmen Firan, membru în consiliul redacţional, ală- una dintre puţinele publicaţii cu lul permanent al totalitarismelor, al extre- turi de Nicolae Manolescu şi George Bălăiţă, publică adevărat remarcabile din spaţiul revuistic românesc. mismului şi xenofobiei, alcătuit din ample proza Nevoia de catastrofă reprodusă şi de alte reviste fragmente din discursul ţinut de celebrul culturale din ţară. Mai semnalăm şi câteva fragmente evista clujeană Apostrof (nr. 5/2010) publică disident polonez la primirea Premiului semnificative din romaneleApocalipsa memoriilor, de Run foarte interesant dosar, Convorbiri cu dl „Ion Raţiu“ la Washington, o pledoarie Péter Nádas, Pământuri şi hotare, de Richard Ford, Gary. Portretul unui fost „tânăr bolşevic of great expec- pentru libertate şi toleranţă. Un prieten perfect, de Martin Suter şi Europa, de Tim tations“ faţă în faţă cu Occidentul, în prezentarea şi îngri- Foarte interesante sunt notele autobio- Parks, toate noutăţi editoriale ale acestui an. jirea lui Mihai Barbu. Dosarul conţine 11 „piese“ inedite, grafie ale lui Héctor Abad Poemul( din buzunar), despre interceptări telefonice şi fragmente de corespondenţă tran- găsirea, în buzunarul tatălui său mort, a unui poem pe care umărul 1/2010 (ianuarie-aprilie) al revistei scrise sau copiate de Securitate şi care se află în dosarul de i-l atribuie lui Borges – articolul este urmat de „cinci sone- Ntrimestriale a Teatrului Naţional din Craiova, la CNSAS al scriitorului. te regăsite“ de Jorge Luis Borges. SpectActor, propune o prezentare şi o radiografie a prime- Cuprinse în intervalul 11 august 1981 – 24 aprilie Câteva pagini care îţi pot oferi momente de perplexitate lor întâlniri „SpectActor“, organizate de Nicolae Coande, 1982, aceste interceptări precedă şi succed singura ieşire fac parte din jurnalul Mariei Banuş din teribilul an 1956, în care au avut protagonişti, pe rând, câteva în Occident a lui Ion D. Sîrbu. Dialogurile şi scriso- care apare consemnată şi revolta maghiară, dar şi din anii dintre personalităţile de marcă ale culturii rile, printre care cele cu Ileana Negoiţescu, Sergiu următori, ai „strângerii şurubului“, 1957–1959. româneşti de azi, precum Ion Caramitru, Al-George, Ştefan Aug. Doinaş sau Irina Sîrbu se Ion Vianu prezintă, cu farmecul cunoscut al povestirii Radu Beligan şi Ana Blandiana. În prim- rotesc în jurul acestei vizite în străinătate, singura sale, câteva Întâlniri, iar Ana Maria Narti câteva pagini plan se află şi premiera piesei Trei surori, pe care a apucat să o facă I. D. Sîrbu, deşi a supra- memorialistice cu titlul Eu – comunista. O radiografie a de Cehov, în regia cipriotului Andreas vieţuit până în 1989, plecând dintre noi cu doar câ- spaţiului politic italian, dominat de berlusconism, şi în- Pantzis. De asemenea, continuă publicarea teva luni înainte de Revoluţia decembristă. Şi iată cearcă să răspundă la întrebarea: De ce Berlusconi?. unor pagini inedite din corespondenţa scri- cum nefasta Securitate contribuie, fără voia sa, la De citit şi amplul dialog între Barbara Bray şi Marek itorului – şi, pentru o bună perioadă, secre- puzzle-ul istoriei literare, redându-i nişte piese ce, Kędzierski, urmat de eseul Rue Samuel Beckett al celui din tarului literar al TNC –, Ion D. Sîrbu, cu altfel, ar fi dispărut complet, ele nefiind destinate urmă. Tot la capitolul acesta, consemnăm ca de neevitat Ion Negoiţescu şi Virgil Nemoianu. Cărţi nici măcar unei terţe persoane, cu atât mai puţin dialogul dintre genialul artist Francis Bacon şi jurnalistul semnate de Peter Estherhazy, Alexandra unui public mai larg. (Red.)

GALERIILE RADIO-ARTS Gabriela RUSU-PĂSĂRIN Avatarurile biograficului

entaţia de a citi dincolo de cu- a eului profund (eul pur) sau a detestabilu- (operă scrisă în anii 1954–1958 şi apărută abordat genurile bi- vinte, dincolo de textul riguros lui eu biografic?“ (I,8). în 2000). ograficului prezenţi încadrat în conceptul de literatu- Interesantă este şi apetenţa pentru ge- Fără a respecta clauzele diarismului sau în cartea profesorului, academicianului ră exprimăT demersul tenace al lectorului de nurile biograficului atât a criticului, cât şi pe cele ale memorialisticii, „stilul pandrist Eugen Simion doar un exemplu in extenso a-l descoperi pe autor în replici ce ar putea a publicului. Cartea „a fost scrisă în timp este, prin excelenţă, ultimativ şi provoca- pentru a argumenta savoarea lecturării unei să-i definească o stare de spirit, un orizont (un mic eseu despre Otrăvurile lui Sainte- tor“ (I, 315). Romanul său confesional se asemenea opere, firescul analizei textului de aşteptare şi un trecut pe care nu ar dori Beuve este din 1975, altul – despre memo- plasează între jurnalul intim şi memorialis- şi a introspecţiei psihologice, arta surprin- să-l supună atenţiei. Când însă biograficul se rialistul Şerban Cioculescu – este din 1981, tica propriu-zisă. derii esenţialului şi a definirii paradigme- oferă spre a fi investigat cu „armele“ criticii iar cel care deschide Spaţiul biograficuluia Portretul realizat de criticul literar lor culturale, literare, critice, toate supuse literare, spectacolul este deplin. fost publicat în 1986; semn că tema urmă- Eugen Simion acestui „mic Faust de aceleiaşi interogaţii de început: „Cine scrie Criticul şi istoricul literar Eugen reşte pe criticul literar, iar criticul încearcă, Balcani“, „localist pătimaş cu spirit deschis memoriile, autobiografiile, cine se exprimă Simion publică o carte în două volume acum, să-i dea o definiţie teoretică)“. spre universalitate“, rămâne memorabil, în opera de confesiune: eul profund (eul despre Genurile biograficului (2002), căre- Este o investigare critică din perspecti- ca şi prezenţa în literatură a „moralistului pur) de care vorbesc Proust şi Valery, sau ia îi adaugă peste 400 de pagini într-o nouă ve diferite, cu plasarea în prim plan a inte- născut pe Olteţ şi format la şcoală nem- detestabilul eu biografic“? ediţie (2008). Detaliul este semnificativ resului pentru psihologic, pentru diacroni- ţească“: el se conduce nu după filosofia (şi Eugen Simion rămâne acelaşi spirit aca- pentru a defini preocuparea criticului pen- cul evenimentelor revelator pentru evoluţia morala) de şcoală, ci după ordinea cosmi- demic, elevat şi incisiv, cu un limbaj critic tru ceea ce critica veche numea literatura stilului, pentru dimensiunea existenţială că. Un principiu pe care Petre Pandrea îl fluent şi deloc acid, formulând sentinţe subiectivă. a unei teme. Teoreticianul Eugen Simion recunoaşte fără ezitare: „Principiul ordinii critice ce rămân valabile peste timp. Este Cartea face parte dintr-un ciclu tematic supune astfel analizei epoci, şcoli, scriitori, cosmice este unic. Fiecare lucru la locul apanajul criticului dublat de istoricul lite- ce cuprinde Întoarcerea autorului (1981), stiluri pentru definirea genurilor biografi- lui. Asta presupune puţină atenţie, niţică rar, cel ce jalonează spaţiul creaţiei literare Ficţiunea jurnalului intim (I-III, 2002), cului. Incitant este capitolul „Memorii sau memorie şi oleacă efort. Pe urmă ordinea din orice timp cu un aparat critic propriu ce Timpul trăirii, timpul mărturisirii (1977) jurnale? Petre Pandrea. Un spirit bogomilic intră în reflex“. conduce la formula „stilul Eugen Simion“. şi Sfidarea retoricii. Jurnal german (1986), însoţit de un Saint-Just şi de un Don Juan Crudul mandarin, Jurnal intim. 1952– „Genurile biograficului“ produc plăce- ultimele încălcând, după mărturisirea au- oltean“. Este o incursiune în viaţa şi opera 1959 este pentru criticul Eugen Simion rea lecturii atât specialistului, cât şi cititoru- torului, frontiera dintre teoria literaturii şi autorului Memoriilor mandarinului valah încă o dovadă a spiritului moralist prin lui avid de a cunoaşte regulile diarismului, ficţiunea diaristică. care „pandrismul devine şi un mod de a într-o prezentare diacronică. Rezultă profi- Genuri neomologate, jurnalul intim, plăti pentru atâtea virtuţi însumate, cu o luri literare care obţin astfel noi „lumini“ memoriile, autobiografia au fost neaccepta- lungă suferinţă. Nu este exagerat, în cazul şi „umbre“ într-un „timp al lecturii“. Este te multă vreme şi contestate chiar de nume lui Petre Pandrea, a înlocui pe a plăti cu a un „timp al trăirii“ şi este un „timp al măr- mari ale criticii. Eugen Simion este însă pătimi“. Acest „intelectual erasmic, trecut turisirii“, momente succedate de o plasare tentat de a face incursiuni în zonele „gri“, prin zece puşcării, spirit donjuanesc, apă- în paradigmele culturale pentru o istorie ignorate sau repudiate ,pentru a reconfigura rător acerb al tradiţiei ţărăneşti, huligan de a genului, o istorie pe care criticul literar portretul unui scriitor. Poetica spontaneită- stânga (cum singur îşi spune), şi în acelaşi Eugen Simion o realizează magistral. ţii relevă o scriitură care incită la lectură, timp, urmaş spiritual al lui Neagoe Basarab Cartea a fost lansată la cea de-a treia iar în unele cazuri notorii devine reper pen- şi al lui Cantemir“, „intelectualul ce-l ci- ediţie a Congresului Naţional de Istorie a tru definirea operei autorului (Jurnalul lui teşte pe Heidegger“ scrie confesiuni ce se Presei, cu participare internaţională (or- Mihail Sebastian, spre exemplu sau, şi mai apropie de discursul fastuos negativist al ganizat de Asociaţia Română de Istorie convingător, Jurnalul unui jurnalist fără lui Cioran. Iar morala ţărănească îl leagă de a Presei), desfăşurat la Universitatea jurnal al lui Ion D. Sîrbu). direcţia organicistă a culturii române. Constantin Brâncoveanu din Piteşti în Întrebarea pe care se fundamentea- „Memoriile şi Jurnalele ni-l arată lovit perioada 23–25 aprilie 2010 în prezenţa ză demersul critic şi istoric al lui Eugen mereu de istorie şi, chiar dacă nebiruit, unui public divers şi elevat prin preocupă- Simion este explicit formulată: „cine scrie viaţa lui este un şir de tragedii cumplite“, rile în domeniu, secvenţă de care s-a bu- memoriile, autobiografiile…, a cui operă concluzionează criticul Eugen Simion. curat şi publicul radiofonic al „Galeriilor este opera nonfictivă, opera de confesiune: Am ales din galeria scriitorilor ce au Radio–Arts“. Artă Scrisul Românesc Nr. 6 (82) ♦ iunie 2010 31 Dumitru Radu POPA Florin ROGNEANU Fragilitate şi forţă Toma Hirth invitatul lui Zeus

aniela Codarcea m-a frapat întotdeauna evenirea pe simezele Muzeului de Artă printr-o ciudată combinaţie de fragilitate şi din Craiova a operei lui Toma Hirth, într-o forţă. Frumuseţea ei transcende trăsăturile amplă expoziţie retrospectivă, a constituit fiziceD ale unei femei extrem de reuşite. În trup mignon, o pentruR mulţi iubitori de artă o surpriză extrem de plăcută, siguranţă de sine şi o personalitate greu de trecut cu vede- o adevărată revelaţie. Şi aceasta pentru că trecuseră 45 de rea. Prolificitatea ei – ca scenografă a făcut 36 de piese de ani de la debutul său la Craiova, unde îşi deschisese şi pri- teatru şi 5 filme! – e concurată doar de excepţionala extin- ma expoziţie personală. dere a interesului artistic, dovada unui talent ce acoperă cu Elev al lui Alexandru Ciucurencu, Toma Hirth şi-a egală măiestrie costumul, moda de cea mai înaltă calitate, gândit demersul artistic ca pe o formă de întrupare a pictura, desenul, arta fotografică şi...numerologia! Daniela luminii şi nu a simţit niciodată cătuşele spiritului, ajutat Codarcea are opere în muzee şi colecţii particulare, a lucrat fiind şi de experienţa sa artistică şi culturală, de factură şi lucrează cu cei mai cunoscuţi artişti în variatele ei dome- muzeală – să amintim aici faptul că timp de şapte ani a nii de interes şi, totuşi, niciodată nu am remarcat la ea nici lucrat ca muzeograf la Muzeul de Artă din Craiova, fiind cea mai mică urmă de snobism, de condescendenţă sau în permanent contact cu capodopere ale marilor maeştri vanitate. Asta pentru că e atât de autentică, o persoană cu ai artei româneşti, de la Aman şi Grigorescu, la Pallady şi sensibilitate profundă dar discretă, dublată de o inteligenţă Ion Ţuculescu. Încă de la debut el a dovedit că a ştiut să şi un simţ al umorului dezarmant. Firescul ei natural ne elaboreze cu inteligenţă spaţiul pictural, în care culoarea poate face uneori să uităm că nimic din ceea ce face artista trăieşte într-o tainică inspiraţie, fapt ce a reuşit „să-i nu e facil, superficial, ordinar. protejeze“ opera de clişee, dându-i acea forţă de dăruire Cu Daniela Codarcea, fie la un spectacol, la o petrecere în timp. sau pur şi simplu între prieteni, viaţa devine mai bogată, clipele trec parcă mai repede, ca şi cum ceea ce e bun nu poate să dureze prea mult! Copleşită de premii şi recunoaşteri unanime, păstrează mereu acea curiozitate Toma Hirth – Autoportret scrutătoare a artistului care nu epuizează nicicând lumea în raporturile cu lumea. şi, în consecinţă, se află mereu în febrilă căutare. Două sunt „stările“ perpetue ale creaţiei sale – iubirea Ştiu că în ultima vreme colecţiona manechine din toată şi naşterea, aceasta din urmă privită ca ipostază de naştere lumea. Cu tot riscul indecenţei de a devoala un secret al a luminii şi drumul ei caleidoscopic în crearea de frumuseţi artistei, mi-a mărturisit că pregăteşte un întreg ciclu pe labirintice – aşa cum este ultimul mare ciclu de lucrări pe tema manechinului. E vorba de o artă sincretică ce va care mulţi ar fi tentaţi să-l considere abstract –, dar şi ca îmbina manechinul ca obiect dar şi persoană, înlăuntrul stare de maternitate. lui, cu pictura şi marea poezie a lumii. Am avut privilegiul Plecând de la cugetarea lui Beethoven: „Oricât de bun rar de a vedea deja cîteva din aceste extrem de originale ar fi un artist, nu este în fiecare zi invitatul lui Zeus“, putem compoziţii. spune că Toma Hirth a fost un privilegiat al sorţii. Şi, când întregul ciclu va fi gata, nu mă îndoiesc că ne vom afla în faţa unei galerii de artefacte rare, în care, ca printr-o alchimie savantă, cu ţevărie subţire şi nevăzută, ascunsă ochiului oricât de scrutător, se sublimează sufletul ei generos, plin de mistere, fantastic şi boreal!

Spanioloaica Rafinat şi senzual, pictorul Toma Hirth stăpânea desenul, adeseori grav prin „puţinătatea“ liniei şi expresiv prin modulare, subsumându-l construcţiei cromatice. Aşa cum destăinuia într-una dintre poeziile sale, intitulată Lecţia de pictură, lucrările sale sunt „un bun remediu împotriva certitudinilor“. Privită în ansamblu, opera lui Toma Hirth a fost creată în momentele sale de singurătate meditativă, încercând să răspundă la raportul artistului cu fiinţarea, situându-se mereu în deschis, adică în acea zonă Atelierul artistei de libertate pe care i-a dat-o starea sa de răbdare a blândeţii Timpul Tableta de sport Ion JIANU Şi Balaci a întors spatele Ştiinţei finanţatorul oltenilor l-a făcut vinovat doar căruia Trică, supărat deoarece a fost jignit niversitatea Cra­ pe antrenorul olandez Wotte şi l-a suspen- de finanţator, a spart parbrizul Mercedesului Uio­va a terminat în dat din funcţia de antrenor principal. L-a lui Mititelu şi a părăsit echipa. genunchi campionatul aces- acuzat că, în noaptea premergătoare me- A doua zi, Universitatea a pierdut me- ta (ediţia 2009/2010), adică s-a salvat de la ciului, s-ar fi distrat într-un bar din Turnu ciul cu CFR Cluj în împrejurări destul de retrogradare abia în ultima etapă! Finalul Severin, în compania unor femei, iar a misterioase: de la 2−0 la pauză pentru ol- acestei ediţii a fost unul deosebit de tensi- doua zi ar fi modificat programul echipei. teni, rămaşi şi cu un om în plus pe teren, onat şi stresant pentru jucători. Căpitanul Olandezul a replicat, spunând că totul este au cedat partida, 2−3?! Antrenorul Unirii echipei, Andrei Prepeliţă, a afirmat pe si- invenţie ş.a.m.d. Urziceni, israelianul Roni Levi, a declarat te-ul clubului: „A fost o presiune enormă, Imediat, Mititelu l-a numit antrenor pe în presa din Israel că ştia dinainte de meci nu am mai simţit aşa ceva de când m-am un jucător cu experienţă, Eugen Trică, gi- că CFR Cluj va câştiga la Turnu Severin şi apucat de fotbal!“. nerele lui Ilie Balaci. În primul meci al său astfel ardelenii vor câştiga şi campionatul! Au fost evenimente în finalul sezonu- pe banca tehnică, Trică a obţinut un rezul- Ceea ce s-a şi întâmplat. lui care, într-adevăr, au bulversat nu nu- tat negativ, ruşinos pentru Universitatea, O informaţie de ultimă oră vorbeşte de mai opinia publică, suporterii, dar mai ales respectiv înfrângere la ultima clasată din la sine de atmosfera de la Universitatea: Ilie jucătorii, majoritatea tineri, încă necăliţi campionat, Ceahlăul Piatra Neamţ. După Balaci, cel care a fost vreo doi ani aproape cu lupte interne şi altele. Ştiinţa a pier- această întâlnire de la Piatra Neamţ, a ur- de Mititelu, susţinându-l prin declaraţii şi dut „acasă“ (adică la Turnu Severin, aco- mat alta, capitală pentru Craiova, cu lide- nu numai, a spus răspicat că nu-l mai in- lo unde Universitatea Craiova a disputat rul CFR Cluj (echipă care avea să câştige teresează Universitatea Craiova. „N-aş ac- meciurile din acest retur) un meci capital campionatul). Înaintea meciului, Mititelu cepta nici funcţia de magaziner la Ştiinţa!“, Pagină realizată cu sprijinul Serviciului Imagine cu o altă contracandidată la retrogradare, a provocat un incident la cantonamentul a declarat liderul Craiovei Maxima, supă- şi Relaţii Internaţionale – Primăria Craiova Internaţional Curtea de Argeş, scor 1−3, iar Craiovei în faţa întregii echipe, în urmă rat pe metodele de lucru ale lui Mititelu. Coordonator: Oana Răducănoiu 32 Nr. 6 (82) ♦ iunie 2010 Scrisul Românesc Atelier de artist Carmen FIRAN Daniela Codarcea–Kamiliotis Teluric şi magic rtiştii sunt fi inţe delicate şi boeme şi generos, sublimându-le în opulenţa coloristică şi se spune, atinşi de aripa îngerilor mai umorul ingénuu al comediei dell arte. buni sau mai răi, dependenţi de for- Arta Danielei Kamiliotis are profunzime fără să ţa nevăzutăA a muzelor care le amplifi că sensibilita- strivească, este aerisită şi luminoasă fără să cadă în tea lăsând impresia că ar fi oarecum deconectaţi de uşurătate, captează ochiul şi îl seduce să rămână fi del la realitate, vulnerabili şi „aerieni“. Uneori ne trezim mişcării intuite dincolo de rigiditatea unui manechin scuzându-le legătura fi ravă cu pământul printr-un surprins în trăiri absolvite ori pietrifi cate în timp. zâmbet înţelegător: „Ce să-i faci? E artist!“ O ştiu din România ca scenografă şi creatore Cunosc mulţi artişti în New York, americani ori de costume la spectacolele Teatrului Giuleşti, de la emigranţi din toate colţurile Caragiale la Dostoievski, de la lumii, obsedaţi să reuşească, Shakespeare la Molière, de la să atragă atenţia, să expună, să Durrenmatt la Dumas, ori din vândă, să facă găuri în cer. Iar fi lmele Probă de microfon, cerul de beton al New Yorkului capodoperă a lui Mircea nu se lasă uşor străpuns. În lu- Daneliuc, şi Înghiţitorul mea competitivă de aici reuşesc de săbii regizat de Alexa cei care nu sunt nici aerieni şi Visarion. nici nu se lamentează în boemă, Dar am cunoscut-o bine cei care coboară din turn, des- abia la New York, unde Daniela Codarcea-Kamiliotis chid larg ochii şi îşi înfi g bine i-am descoperit feţe multiple picioarele în pământ, pentru artistice pe care şi le-a cultivat O pasăre rară a-şi crea o formulă personală cu grijă şi pasiune. Ca fi ică a de succes care se poate tradu- cunoscuţilor actori Ileana şi n artist adevărat e totdeauna o pasăre rară. O ce în arta de a amesteca mun- Andrei Codarcea, Daniela a Urecunoşti nu după penaj, culori sau cântec, ca, talentul, curajul, luciditatea respirat praful scenei de mică ci după felul cum zboară. Când Daniela Codarcea şi inefabilul într-o combina- şi tot de mică a început să s-a desprins de cuibul iniţial ştia bine lecţia zborului ţie magică. Daniela Codarcea schiţeze costume şi decoruri în pictură, dar aripile i s-au desfăcut cu adevărat abia Kamiliotis este o astfel de per- în timpul repetiţiilor la care după ce a trecut oceanul. Pictura este poate arta cea sonalitate artistică fără astâm- îşi însoţea părinţii. mai supusă transformării, experimentării şi inova- păr care a înţeles dinamismul De foarte tânără a fost ţiei. Poate trece uşor şi pe nesimţite de la frumos la lumii în care a emigrat şi pe recompensată cu premii de interesant, de la interesant la straniu, de la culoare la care a ajuns s-o controleze toc- creativitate şi a avut expoziţii pată, de la formă la umbră, iar de la umbră la nimic mai pentru că i-a înţeles esenţa, de scenografi e, costume şi sau chiar la schimonosire. între teluric şi magic. Nud pictură la Bucureşti, Atena, Pictura Danielei Codarcea Kamiliotis, originală Aşa arată şi existenţa ei în New York, aşa sunt şi Salonic, Praga, Moscova, New York şi Washington. şi puternică, are meritul de-a şti să zboare sus, acolo lucrările ei de pictură şi grafi că. Cu o bună ştiinţă a A continuat să exceleze în arta costumului, la New unde curentele şi tendinţele s-au amestecat în pro- corpului şi mişcării, născută pentru graţie dar isco- Jersey Shakespeare Festival, pe Broadway, ori porţia care trebuie şi unde nu mulţi pot să ajungă. O dind dincolo de ambalajul frumos pentru a ajunge la în producţia lui Andrei Şerban cu Othello, la Les văd ca pe un albatros, unul viu colorat, care ştie să-şi sensul gestului, fi e el dramatic ori tenebros, Daniela Choregies d’Orange. inventeze cu graţie şi talent unda de vânt pe care să Kamiliotis e de fapt croită pentu tonurile grave ale La New York personalitatea artistică a Danielei se ridice. tragediei pe care însă le trece prin spiritul ei tonic Codarcea Kamiliotis a înfl orit şi s-a diversifi cat. Adrian SÂNGEORZAN Expoziţia ei The Studio la National Arts Club a reunit costume, pictură, colaje, ceramică, sticlă şi lemn pictat atrăgând atenţia presei americane care o prezenta ca pe o artistă totală, cu o „fereastră în sufl et“, talent multilateral de pictoriţă, decoratoare şi stilistă. Un artist, în cuvintele Danielei, este defi nit prin a îndrăzni, a spera şi a fi …Ea a îndrăznit şi a ajuns în cea mai înaltă poziţie visată de oricine ar dori să se afi rme în lumea modei: este de mulţi ani senior vice president of design la „Polo Ralph Lauren“, creatoarea colecţiei feminine. Munceşte şi zece ore pe zi, dar ca orice spirit ales, este în conspiraţie cu timpul, merge la specatocole de teatru şi poezie, pictează, călătoreşte, se bucură, învaţă, îşi răsfaţă soţul, Thanos Kamiliotis, şi el un artist, al ţesăturii. I-am vizitat de curând în casa lor din Bethel, Connecticut, decorată de Daniela până în cele mai mici detalii, o casă de basm înconjurată de un parc care se deschide spre lacul înconjurat de sălcii şi liliac. I-am găsit lucrând în grădină, după ce dimineaţa Daniela pictase şi cu aceeaşi graţie şi imaginaţie ne pregătise apoi prânzul. Sofi sticată, elegantă, naturală şi incurabil tânără, Daniela este o specie rară de artistă, jumătate de aer, jumătate de pământ. Ştie să desconspire cu precizie şi delicateţe misterul formei, culorii, gestului şi luminii Lucrări în atelierul artistei în arta spectacolului de fi ecare zi. Şi totul pare fi resc. Cine se miră că licuricii strălucesc noaptea? 6 Compoziţie Scrisul Românesc ISSN 1583–9125 32 pag – 2,5 lei SR