4

Lunar de cultură * Serie veche nouă * Anul VI, nr. 4(64), aprilie 2014 * ISSN 2066-0952 VATRA, Foaie ilustrată pentru familie (1894) * Fondatori I. Slavici, I. L. Caragiale, G. Coşbuc VATRA, 1971 *Redactor-şef fondator Romulus Guga * VATRA VECHE, 2009, Redactor-şef Nicolae Băciuţ ______

Emil Chendea● Te văd Ilustraţia numărului: EMIL CHENDEA ______să ne fie ploilor, decor. Antologie „Vatra veche” Eu mi-aş pune fruntea cea cu tâmple chiar în gura ei cu colţi. Inedit Ah, dar s-ar putea ca să se întâmple să o mănânce. Şi pe noi pe toţi! CĂTRE VERA Strigă leoparda de durere hh, o doare Leopardul dracului, azi, plânge NICHITA STĂNESCU după ce a lăsat un nor din alb-negru cum era, – în sânge

Antologie Vatra veche, Inedit, „Către Vera”, de Nichita Stănescu/1 Festivalul Internaţional de Poezie „Nichita Stănescu” – 2014/3 Vasile Tărâţeanu: „Acesta este un festival de elită”, de Daniel Mihu/3 În numele poeziei, de Nicolae Băciuţ/3 Dragă frate Nicolae, de Vasile Tărâţeanu/4 Nicolae Băciuţ: „Premiul Nichita Stănescu poate fi asimilat cu un titlu de nobleţe”, de Daniel Mihu/5 Vatra veche dialog. Acad. Adam Puslojic, de Daniel Mihu/6 Gala poeziei la Ploieşti, de Codruţa Băciuţ/8 Vatra veche dialog cu Vasile Tărâţeanu, de Daniel Mihu/9 Poeme de Vasile Tărâţeanu/9 Poeme de George Stanca, Nicolae Dabija, Adrian Alui Gheorghe/10 Vatra veche dialog cu Teofil Răchiţeanu, de Viorica Manga şi Marin Iancu/11 Scrisori de la , de George Anca/13 E. Cioran Inedit, de Isabela Vasiliu-Scraba/14 Simbolismul numărului trei... (), de Horea Porumb/16 Centenar Maria Banuş, de Boris Marian/18 Maria Banuş, Însemnările mele, de Ion N. Oprea/19 Cartea anului. Fals tratat de manipulare (), de Răzvan Ducan/20 În paradigma ctitoriilor culturale, de Valentin Marica/22 Emil Chendea●Bucuria de a picta Poeme de Viorica Şutu/22 Scriitorul integral. Esteticianul (Mihail Diaconescu), de Monica Duşan/23 Poeme de Adrian Botez/24 O carte în dezbatere. Rodica Lăzărescu, Semne de carte: O voce critică tot mai distinctă. De Ion Roşioru/25 Nobleţea cuvântului, de Livia Ciupercă/27 Semnele de carte ale Rodicăi Lăzărescu, de Ionel Popa/28 Poeme de Menuţ Maximinian/29 Cronica literară. O nouă monografie , de Geo Constantinescu/30 Unicitatea poetului Theodor Damian, de M.N. Rusu/31 Un loc pentru cei proscrişi (Radu Igna), de Constantin Stancu/32 Saltul în Salm (Ion Pachia Tatomirescu), de Constantin Stancu/35 Theodor Răpan, ultimul...., de Melania Cuc/36 Metanii peste strigătul arborelui (Valentin Marica), de Maria-Daniela Pănăzan/37 Cărţi şi scriitori aproape inimilor noastre. Iulian Filip, un poet fericit, de Vitalie Răileanu/38 Poetul imnului pentru femeia dragă (Ianoş Ţurcanu), de Vitalie Răileanu/39 Un nou iluminism (George Ichim), de Mircea Doreanu/40 Camelia–Iuliana Radu – Universul devastat, de Lucian Gruia/42 O carte a arheicităţii sotereologice (Elena Daniela Rujoiu), de Adrian Botez)/43 Reportaje lirice (Ioan Gliga), de A.I. Brumaru/44 Rodu’ Poeziei (Dorina Rodu), de Vasile Larco/44 Avatarurile unui scriitor (), de Gabriela Ciobanu/45 Emil Chendea●Flori 43 Actualitatea gândirii politice a lui Pamfil Şeicaru (Victor Frunză), de Geo Constantinescu/46 Valenţe operative ale criticii literare (Daniela Sitar-Tăut), de Marian Barbu/47 Chiar şi de dincolo de moarte (Mircea Dinutz), de Ion Roşioru/48 Popas pe malul gândurilor (Lőrinczi Francisc-Mihai), de Ioan Popa/50 Casele memoriale (Luminiţa Cornea), de Nicolae Băciuţ/51 Poeme de Dumitru Ichim/52 Textul biblic şi fericirile (Tiberiu Lăpădătoni), de Constantin Stancu/53 Vieţi minuscule (Pierre Michon), de Alina-Liana Pintican/54 Amurgul iubirii, de Aurel Codoban/55 Ars Amandi. Livocika, de Valeriu Gherghel/56 A(o)ntologii. Poeme de Valeriu Matei/56 Iubirile scriitorilor.Ionel Teodoreanu şi Lily, de Mihai Ştirbu/57 Gelozie, poem de George Topârceanu/59 Oameni pe care i-am cunoscut. Octav Pancu-Iaşi, de Veronica Pavel Lerner/ 60 Documentele continuităţii. Problema proprietăţii foştilor optanţi unguri, de Ioan Sabău-Pop/61 Măria Ta, Ţăran Român, de Al. Stănciulescu-Barda/63 Un document important pentru istoria Reghinului, de Hans Ganesch/63 Ancheta Vatra veche. Casa memorială „Otilia Cazimir”, de Luminiţa Cornea/64 Starea prozei. La raison du plus fort, de Lucia Olaru-Nenati/65 Starea prozei. Profesorul şi coana Lisaveta, de Anica Facina/67 Emil Chendea●Antibiosis Tetrade. Poeme de Petru Solonaru/68 Dialog peste timp. Poeme de Georgeta Younes/69 Poeme de Ribana pascu/69 Jurnal de călătorie. Am văzut sfârşitul lumii, Uşhuaia, de Alexander Bibac/70 Biblioteca Babel. Artur Lundkvist, traducere de Dorina Brânduşa Landen/71 Rainer Maria Rilke, Maurice Maeterlinck, de Traducere de George Anca/71 Asterisc. Orgolioşii, de Elena Buică/72 Excelsior. Arborele îngerului, Poeme de Elleny Pendefunda/73 Unde îngerii nu calcă, de Miruna Miron/74 Expoziţii. Muzeul de artă Iaşi, de Suzana Fântânariu/75 Paul Rădulescu – Homo pictor, de A.I. Brumaru/77 In Memoriam. Imponderabilul Deliu Petroiu, de Suzana Fântânariu/78 Concursul „Ion Creangă”, ediţia 2014/79 Excelsior.Maria Roxana Modiga/79 Scena, Cehov, „Livada de vişini” şi Gyorgy Harag, de Cristian Ioan/80 Literatură şi film. Fiul războiului, de Alexandru Jucan/81 Vatra veche dialog cu Maria Mierluţ, de Zeno Fodor/82 Epigrame de Vasile Larco/83 Colţul lui Ştef/83 Curier/84 Emil Chendea●San Francisco, Marină Festivalul de Literatură „Agatha Grigorescu Bacovia/86 Emil Chendea/87 Starea prozei. Petrea Moroz, de Decebal Alexandru Seul/88 Ilustraţia numărului: EMIL CHENDEA

2 învăţat, odată cu „poetul Bărcilor Premiile ediţiei a XXVI-a părăsite”, că: Preşedintele juriului: Eugen Simion, „Mi-atât de puţin timpul, critic şi istoric literar, academician Atât de grăbite sunt toate,

Atât de uşor se strică, Marele Premiu pentru Poezie Ce la naştere pare eternitate”. „Nichita Stănescu”:

Nicolae Băciuţ, Târgu-Mureş Premiindu-mă pe mine, răsplătiţi Premiul „Opera Omnia”: toate liniştile şi neliniştile unui oraş, Nicolae Dabija, poet, prozator, despre care, în numele nostru, academician, Chişinău Romulus Vulpescu a spus: Premiul pentru traducerea lui Nichi- „Stau într-o cafenea la Târgu- ta Sănescu: Ognean Stamboliev, Mureş” traducător şi critic literar, Bulgaria Şi beau cafea. Premiul pentru promovarea operei Oraşu-i trist, ostil, semeţ şi gureş, lui Nichita Stănescu: Cu lume rea. Dragoliub Firulović, poet, pictor, solist, Serbia. * N-am timp, n-am bani, n-am inimă, În Laudatio, Vasile Tărâţeanu, n-am chef poet, academician (Cernăuţi) a spus, Să mai scriu versuri: între altele: În fiecare prost presimt un şef „Mă bucur că laureaţilor Festiva- Şi întrevăd demersuri. lului «Nichita Stănescu» li se alătură un poet extraordinar şi că el, alături Abandonat de tine, trag tutun de ceilalţi deţinători ai Marelui Pre- Şi mi-e cam silă, Că-n barbă-aborigenele văd un miu, reprezintă o întreagă armată, o În numele poeziei, vreau să Semn de prasilă. armată a cuvântului care ştie să se ia mulţumesc profesorului Eugen de piept cu veşnicia, astfel încât Simion, printre puţinii care nu s-au cuvântul românesc, harul românesc Cum m-aş scula voievodal, drept, folosit de critica şi istoria literară ca dac, să dăinuie în timp şi să arate întregii de o cârjă, ci le-a folosit ca pe un lumi că merităm un loc extraordinar, Într-un scurt iureş, baston de mareşal. un loc frumos sub soare, în această Întreagă cafeneaua praf s-o fac În numele poeziei, vreau să La Târgu-Mureş... Românie dodoloaţă pe care o dorim mulţumesc colegului Constantin cu toţii”... Stere, care ştie cât de important e ca * Premiindu-mă pe mine, aţi premiat pe Direcţia să aibă Cultură, iar Cultura Vasile Tărâţeanu: cel care, îndrăgostit de poezia lui să aibă Direcţie. Nichita Stănescu, a îndrăznit să bată „Acesta este un festival de elită, În numele poeziei, eu, Băciuţ, la uşa Poetului cu poezia sa şi Poetul cu un palmares special” adică Baciul, vreau să mulţumesc l-a poftit la ospăţul cuvintelor, iar R: Care a fost impresia dvs. soţiei mele Codruţa, care a înţeles că apoi, privindu-l, i-a spus: despre ediţia a XXVI-a a Festiva- baciul nu poate trăi fără Codru (ţa). „Bătrâne, dă-mi o coală de hârtie. lului Nichita Stănescu? Vă mulţumesc tuturor pentru Semeni cu Horia”! Şi cu albastrul din V.T.: Am fost la majoritatea fes- acest premiu care, ca să fiu zgârcit, cerul lui Horia a făcut chipul meu în tivalurilor şi pot spune că ediţia spun doar că mă onorează, privind chipul lui, semnând îngereşte: „Al aceasta a fost selectă, fiind implicaţi înapoi, nu cu mânie, ci cu admiraţie, meu privit de al său!” toţi foştii laureaţi ai festivalului care la cei care l-au primit, de la Gheorghe Premiindu-mă pe mine, îl premiaţi pe sunt în viaţă. O parte dintre ei nu au Tomozei, în 1984, la Horia Bădescu, cel care a avut şansa să-l respire, putut veni. E bine că în condiţii de în 2013, dacă ar fi să-i pomenesc doar deodată cu Nichita, pe Eminescu. Căci, ca şi cum m-ar fi luat de mână criză economică oamenii îşi mai pot pe Adam Puslojić, , permite asemenea acţiuni de cultură, pe mine, adolescentul, Nichita m-a , Adrian Păunescu, într-un timp în care cultura e lăsată pe purtat pe unde mai rămăsese conturul Ileana Mălăncioiu, Constanţa Buzea, ultimul loc în acţiunile cu caracter paşilor lui Eminescu. , Ion Mureşan, oficial. Acesta e un festival de elită, Atunci, într-o toamnă în care soarele Nichita Danilov.. . cu un palmares special, mai ales că e pălea sub arămiul frunzelor, Nichita Premiindu-mă pe mine, aţi patronat de Ministerul Culturii şi A- s-a oprit la un moment dat, departe de premiat pe toţi cei care, de la cademia Română. Şi el a promovat vacarmul străzii, s-a ridicat în vârful Romulus Guga încoace, stau de veghe mereu opere de calitate, a trezit inte- picioarelor, a pus mâna streaşină la resul pentru poezia lui Nichita la „starea poeziei” în Târgu-Mureş, ca ochi şi, privind într-o depărtare numai ea să rămână acasă, să-i fie casa casă. Stănescu. de el ştiută, m-a întrebat: → Să stea cu noi la masă! Şi care au DANIEL MIHU NICOLAE BACIUŢ

3 „Bătrâne, vezi casa aceea?” Nu pe Nichita, a înţeles că cerul rămâne vedeam nicio casă. „Acolo, zise înstelat deasupra capului numai dacă Nichita, Eminescu a scris patria lui e limba română. «Kamadeva»”. Şi, ca şi cum ar repeta Premiindu-mă pe mine, l-aţi premiat după Eminescu, a spus: pe cel care a fost ridicat în faţa „Cu durerile iubirii altarului de preot şi botezat în numele Voind sufletu-mi să-l vindic, poeziei: L-am chemat în somn pe Kama - „Spuneţi după mine: Kamadeva, zeul indic. Te lepezi de cuvinte? Nu mă lepăd! El veni, copilul mândru, Călărind pe-un papagal, Te-ai lepădat de cuvinte? Având zâmbetul făţarnic Nu m-am lepădat! Pe-a lui buze de coral. Te-ai lepădat de cuvinte? Aripi are, iar în tolbă-i Nu m-am lepădat! El păstrează, ca săgeţi, lene de a fi; Numai flori înveninate Te-ai lepădat de cuvinte? De la Gangele măreţ. Nu m-am lepădat! le sărut pe amândouă, care au pe unghii rouă Puse-o floare-atunci-n arcu-i, Scuipă de trei ori. de pe filele de carte Mă lovi cu ea în piept, Ptiu, ptiu, ptiu! care au trecut prin moarte Şi de-atunci în orice noapte şi re-nviu în fiecare Plâng pe patul meu deştept... Fie Diavolul cuvântului ochi din margine de zare. Binecuvântat! Le sărut pe amândouă: Cu săgeata-i otrăvită Sărut stânga, sărut dreapta A sosit ca să mă certe Premiindu-mă pe mine, l-aţi premiat care ţin drept cruce cartea”. Fiul cerului albastru pe cel care, spovedindu-se, mai speră Vă sărut stânga, vă sărut dreapta, cu Ş-al iluziei deşerte.” să se mântuiască prin poezie: bucurie şi cu spaimă, cu toate „Mi-ai dat, Doamne, poemele mele, cele scrise şi cele care Premiindu-mă pe mine, l-aţi premiat cuvinte mai aşteaptă încă să le scriu. Cât încă pe cel care, atunci, a înţeles cel mai şi nu le pot pe toate folosi; în toate e Tatăl, şi cuvântul, ca la- tandru îndemn pentru orice vorbitor mai multe rămân în morminte nceput de lume, e Fiu! de limba română: decât aş putea eu Şi vreau să fac o profeţie, care să nu „Să ne împrietenim cu Eminescu rosti. aibă soarta celei care a profeţit că sărutându-i secolul al XXI-lea va fi religios sau versul, Mi-ai dat, Doamne, nu va fi deloc: secolul al XXII-lea va iar nu slăvindu-l de neînţeles veşminte fi al poeziei sau nu va fi deloc. căci ce-a fost el n-a fost eres şi nu mă pot cu toate înveli; şi sărutare de pământ îi fuse mai multe rămân Ploieşti, 31 martie 2014 mersul. nepătate Să-l punem între vii, căci este viu, şi nu mă mai pot (Nicolae Băciuţ, discurs la primirea bolnav de frumuseţea mamei mele, mărturisi. Marelui Premiu de Poezie „Nichita de cerurile numai ce nasc stele, Stănescu”) de ierburile ce cuprind nisipul din Pe mine, Doamne, pustiu. mie m-ai dat DRAGĂ FRATE NICOLAE Să-l întrebăm pe Eminescu dacă şi nu-mi ajung, doarme bine între credinţă şi păcat”. Muzeu de iarnă mi-am creat, în patul inimilor noastre Singurând nostalgiat. şi dacă vinul sângelui are vechime Premiindu-mă pe mine, i-aţi premiat Cu idolii din a ta casă şi dacă mările ne sunt albastre pe cei care cred că, aşa cum sună Memoria zăpezii când m-apasă. şi dacă peşti-s umbra stelelor cu titlul unei cărţi a lui Constantin Silabisind în orice seară coadă Manolache, „În martie, Ploieştiul se Din Manualul tău de ceară şi coada umbrei plopilor înalţi numeşte Nichita”, doar că martie ar Ca sub Pleoapa lui Homer ne-a adunat pe noi, ceilalţi, trebui să aibă 365 de zile. Să nu mă simt, Doamne, stingher. în jurul verbului curat Premiindu-mă pe mine, i-aţi premiat Din ieri în azi şi în vecie rostit de el şi murmurat pe cititorii mei, pe cititorii noştri, pe Un anotimp în colivie. de noi, ai lui, cei cărora nu contenesc să le spun: Te voi citi mereu, drag frate, de el, al nostru”. „Sărut dreapta Cu dragoste, cu dor împresurate. celui ce deschide cartea, VASILE TĂRÂŢEANU Premiindu-mă pe mine, l-aţi premiat pe cel care, la Struga, în Catedrala sărut stânga De ziua lui Nichita şi a glorificării „Sf. Sofia”, privindu-l şi ascultându-l celui ce-a învins nătânga tale, 31.03.2014

4 studenţie, când eram redactor la revista „Echinox”, m-am dus acasă la Nichita şi am stat de vorbă cu el. Realizam unul dintre primele mele interviuri, care „Premiul Nichita Stănescu aveau să devină de referinţă în a mea poate fi asimilat cu un titlu de „Istorie a literaturii române contemporane nobleţe” în interviuri”. Eram atât de legat, de contaminat de fenomenul Nichita, încât R: Aţi câştigat ediţia 26 a acestui ar fi fost necinstit să nu fiu alături de el festival. Care a fost prima reacţie, când a fost încoronat „rege al poeziei” prima trăire când aţi aflat acest lucru? la Struga, când i s-a pus „Cununa de aur” N.B.: Sentimentul meu dominant a ______pe cap. Eu cred că acela e cel mai mare fost că un astfel de premiu nu este chipului meu cu cel al lui Horia. Atât de premiu din lume pentru poezie. Este convertibil într-o valoare monetară, cât mult îl iubea Nichita pe Horia, nu ştiu mai nobil decât Nobelul în acest domeniu. este convertibil în nobleţea pe care o dacă a scris pe undeva despre această Atunci, ca un Badea Cârţan, mi-am pus induce genericul premiului. Premiul iubire tainică, încât avea la el o monedă merinde şi cărţile lui Nichita Stănescu... Nichita Stănescu poate fi asimilat cu un cu chipul acestuia. Faptul că a „bătut” – În desagă... titlu de nobleţe. Eu asta simt şi am chipul meu pe o monedă imaginară, – Da, dacă vreţi să spuneţi puternica trăire că el mi-a fost acordat punând-o la paritate cu chipul lui Horia, rucsacului meu din studenţie desagă... nu doar mie, ci şi tuturor celor care, la pentru mine înseamnă extraordinar de Şi m-am dus la Struga, condus de o Târgu-Mureş, şi-au făcut din starea de mult. chemare tainică. Îi mulţumesc lui veghe la limba română o permanenţă a Dacă mi-ar fi înmânat premiul Dumnezeu că mi-a dat acest gând. Era existenţei. Poate părea paradoxal că Nichita Stănescu, ar fi spus, cu 1982, la început de toamnă şi peste un trebuie să veghem la limba română în siguranţă: „Pentru Horia, pentru istorie, an Nichita a plecat dintre noi. Nu mi-aş mijlocul ţării. Stăm de veghe la mai întâi, şi apoi pentru Nicolae, pentru fi iertat niciodată dacă nu înfruntam respectul faţă de limba română, faţă de cuvântul întrupat în istorie”. atunci toate obstacolele ca să ajung la valorile care au crescut întru limba – Deci premiul a ajuns la cine Struga, în Macedonia, pe malul română. Am simţit atunci când am trebuie şi din perspectiva lui Nichita şi Ohridului. M-am simţit fericit să am primit diploma că o primesc şi pentru ar trebui să aveţi o bucurie dublă. parte de o astfel de şansă, pe care mi- Romulus Guga şi pentru cel mai tânăr – Sunt mulţi poeţi în ţara asta care am acordat-o singur, de a fi alături de poet din judeţul Mureş, Darie Ducan, meritau, cu îndreptăţire, acest premiu. el. Atunci Nichita a refuzat, într-un pentru că noi suntem nu doar un grup, Nu pot primi toţi odată însă acest gest poetic sublim, să vorbească unui ci o stare de unitate. Suntem puternic premiu. Faptul că sorţii au decis că anul reporter în franceză, pentru că, i-a spus impregnaţi de ceea ce Noica numea acesta să plec eu cu frumoasa povară a Nichita, cu deja antologicele sale vorbe: „sentimentul românesc al fiinţei”. Nu Marelui Premiu „Nichita Stănescu” în „Patria mea este limba română”. Nu o este nimic naţionalist, în sensul rău al biografia mea poetică m-a făcut nu doar spunea prima dată. La Struga însă, în cuvântului, în ceea ce facem. După puterile să fiu onorat, ci chiar să fiu mândru. Şi catedrala „Sfânta Sofia”, am simţit că noastre, după talentul nostru, facem nu e nicio urmă de trufie, nicio urmă de cerul înstelat deasupra unui poet român totul pentru „creşterea limbei româneşti orgoliu în asta. Dar, înainte de toate, este, de fapt, cerul limbii române. ş-a patriei cinstire”, cum zicea cronicarul. suntem oameni şi avem nevoie să ne – La câte festivaluri „Nichita” aţi – Şi despre premiu, o idee... hrănim din astfel de stări, din fost la Ploieşti? De vreo 20 de ani – Mi-a fost acordat într-o recunoaşterea elanurilor noastre particip cam la toate şi ştiu că doar succesiune de nume grele ale poeziei creatoare, din validarea acestora. Eu anul trecut v-am văzut aici. Greşesc? româneşti, care te sperie puţin, te niciodată nu am scris pentru mine sau – Am fost doar la ultimele două. bucură, te onorează, dar te şi obligă. de dragul de a mă afla în treabă. Eu sunt – Atunci e o nuanţă aici: Aţi venit Atunci când preşedinte de juriu printre autorii aflaţi într-un continuu a doua oară, dar aţi ajuns primul! este Eugen Simion, premiul creşte în dialog cu cititorii, eu îi caut pe ei, ei mă – Anul trecut am venit prima dată, semnificaţie şi... valoare. Pentru că caută pe mine şi întreţinerea unei astfel la invitaţia omologului meu de la Eugen Simion este o autoritate de comuniuni îmi întăreşte convingerea Direcţia pentru Cultură Prahova, incontestabilă în critica şi istoria literară că este un mare adevăr ceea ce a spus directorul . Dar am a ultimei jumătăţi de veac. Hőlderlin: „Plin de merite, şi totuşi în trecut frecvent prin Ploieşti, pe la Casa Pentru mine, acest premiu este şi o chip poetic, locuieşte Omul pe acest „Nichita Stănescu”. Nu e nevoie de recunoaştere, o răsplată a unei pământ”. Dar ca să fie aşa, nu trebuie să niciun Festival ca să-l cauţi la casa de îndărătnicii, a unei perseverenţe în a lăsam la voia întâmplării „starea acasă pe Nichita. Eu sunt legat de crede în energiile nebănuite ale poeziei”. Şi am numit astfel şi un titlu Ploieşti, nu am spus-o în public, cred, cuvântului românesc, ale cuvântului de antologie a poeziei lui Nichita. niciodată, dar sora mamei mele a trăit care mărturiseşte şi ne mărturiseşte. – Legând iar prezentul de trecut, aici. Într-un fel, prin această legătură de – La aflarea acestei veşti, mă premiul acesta este şi încununarea unei sânge, sunt şi eu puţin ploieştean. gândeam la ceea ce ar fi spus Nichita pasiuni. Îmi spuneaţi cândva că aţi Faptul că a doua oară când am Stănescu, care vă vedea într-o plecat aproape fără bani să-l vedeţi pe venit oficial am primit Marele Premiu, asemănare cu Horia. Nichita la Struga. mă duce cu gândul tot la ceva spus de – Dacă e să-i dăm crezare lui – Am avut în facultate un profesor Nichita: „Trebuie să vii a doua oară Nichita, care mi-a spus: „Bătrâne, se- de teoria literaturii care mi-a rămas, ca pentru că prima oară nu există meni cu Horia”, cu siguranţă că măcar o şi atunci, foarte drag, Ion Vlad, căruia îi niciodată!”. undă din acest premiu ar fi fost şi pen- plăcea la seminarii modul în care eu Ploieşti, 31 martie 2014 tru asemănarea, pentru îngemănarea vorbeam despre Nichita Stănescu. În DANIEL MIHU

5 depăşit amărăciunea şi tragismul despărţirii de el. La înmormântare, am rostit ceva ce acum sună a destin: „Iartă-ne, frate Nichita, că încă mai suntem în viaţă”. Acum mi-am dat seama că sunt foarte fericit că am trăit cei 31 de ani fără de el, dar totuşi cu el ca un înger păzitor sau ocrotitor. În cei 30 de ani am publicat peste 50 de volume din literatura română. Chiar şi eu, după ce am publicat 35 de volume în limba sârbă, din care Nichita a tradus poeme din primele zece, care

au reapărut acum cu volumul „Apa de băut”, după 30 de ani, am început să scriu în limba română. El nu ştia că voi veni şi eu pe urmele lui. R.: Foarte interesant acest aspect... A.P.: Eu am şi spus că m-am născut „Eu m-am născut ca poet ca poet român în Maramureş. Am fost român în Maramureş” acolo să văd unde a fost Nichita de două ori. La înmormântare, crucea de R: Cum faceţi, d-le academician, mă lemn i-a venit tot din Maramureş. refer că dintre scriitorii întâlniţi, dvs. M-am dus acolo şi am scris primele sunteţi foarte darnic? Este o poeme în limba română care au trăsătură naturală, este o reacţie apărut în volumul „Plâng, nu plâng”. spontană? Cum se explică asta? Şi nu R: În momentul de faţă aveţi mai mă refer doar la dărnicia faţă de multe volume publicate în română oamenii din jurul dvs. Ci şi faţă de decât în sârbă? instituţii. A.P.: Nu. În limba sârbă am de trei A.P.: Daniele, nu te repeta! Asta ai ori mai multe. În limba sârbă scriu de mai scris cândva! aproape 50 de ani. Eu sunt un poet de R: Ştiu. Dar puteaţi să vă schimbaţi! limbă română foarte tânăr. A.P.: Te iert pentru că aşa este! R.: Dar sunteţi foarte spontan în Uneori îmi e şi teamă să nu-mi cadă ambele limbi. Ca ziarist şi nu numai, pe suflet, ca un mare păcat, gloria am observat, cum spunea chiar asta. Într-un fel şi nemeritată! Toată scriitorul Horia Zilieru, că sunteţi lumea consideră că sunt foarte speranţa Estului, România – Serbia – apropiat de Nichita Stănescu. Şi asta Bulgaria la Premiul Nobel. e adevărat pentru că, prin destin sau A.P.: Asta nu! Sună prea pompos, prin fericirea vieţii, am avut ocazia să prea sonor. Nichita, Marin Sorescu, fiu foarte apropiat de spiritul lui , Gelu Naum, , Nichita, de fiinţa lui, să fiu ocrotit de chiar şi Petru Stoica au avut şanse la prietenia lui. Cum spunea şi el, acest premiu. Nichita ştia că nu suntem într-o condamnare la trebuie să comentezi premiul Nobel prietenie. Asta nu e numai o cărare de nici negativ, nici favorabil, pentru că fericire, ci şi un fel de chin, de ______greutate, de seriozitate. Nu-mi vine să cred, aproape două decenii am trăit şi retrăit nu numai viaţa mea, ca foarte tânăr poet. Nichita mă compara cu foarte tânărul compozitor Chopin şi, Texte comunicate de Adam în prefaţa cărţii „Pasărea dezaripată”, Puslojic, la 30 martie 2014, la tradusă de el şi publicată la Minerva, Ploieşti spunea: „Să dea Dumnezeu să nu ai ______soarta lui Chopin!” Mi-a fost teamă faci un pas greşit şi după aceea nu să nu mi se întâmple ceva şi să mor mai ai şanse reale. Să nu uităm că prea devreme. Dar iată, destinul a fost Samuel Becket a luat banii, dar nu s-a foarte tragic, el ne-a părăsit la 50 de dus să ridice premiul. ani. Acum am intrat în anul 22 în plus R.: Foarte frumos a făcut. Cred că faţă de Nichita. Eu am 72 de ani şi Adam Puslojic şi Nichita Stănescu, aşa e corect procedat, ţinând cont → acum îmi dau seama ce tânăr ne-a octombre 1983, scriind o dedicaţie DANIEL MIHU părăsit el. Sigur că fericirea noastră a pe volumul „Oase plângând”.

6 de implicaţiile politice de acolo, de Emil Bota, Stelaru, Baconski, contaminarea premiului şi cu alte Augustin Doinaş. criterii... R.: Întrebarea dificilă se continua A.P.: A mai fost Jean Paul Sartre, aşa: A contat în prietenia cu Nichita care l-a refuzat. E singurul scriitor faptul că ambii aveţi o obârşie daco- care a refuzat premiul deja declarat. romano-slavă? E o fraternitate Acum spun ceva împotriva mea: aparte! Premiul Nobel e un mare premiu! A.P.: Nichita a inventat o formulă: Tocmai mi-am tăiat orice şansă, „Să rămână viu chiar şi sub semnul intenţionat! de întrebare.” La fel ca şi în cazul lui R.: Eu v-am întrebat de Nobel pentru Eminescu, şi el e de mai multe că sunteţi speranţa unor oameni de origini. Şi eu şi Vasco Popa. Asta e o litere. Ei vă văd etalonul de valoare valoare, e o categorie care te obligă. culturală al acestui spaţiu estic. R. Dublu te obligă! A.P.: Dacă nu l-a luat Tudor Arghezi, A.P.: Aşa faci din tine o fiinţă Lucian Blaga, Vasco Popa, Danielo cosmică. Fără obsesii şi fără Kiss – care aveau şanse reale, ce să naţionalisme, dacă îţi iubeşti patria în spun. Să nu uităm că un om din juriu, care te-ai născut sau „patria limbii cel mai important de acolo, Arthur române”, cum spune Nichita. Dar nu Linquist, a scris prefaţa la trei volume este doar invenţia lui. La fel, când a ale lui Nichita, publicate în Suedia. folosit, chiar ca titlu, sintagma Nichita a intrat de două ori în cercul „Necuvintele”, nu ştia că Lucian finaliştilor de cinci scriitori şi într-un Blaga avea asta în însemnările lui. an a luat Elitis, apoi Singer. I-am Nichita trebuia să ajungă la formula spus: „Nu-i mai bine să nu împarţi lui de „Necuvinte”. Spunea într-un premiul cu Isaac Singer şi să rămâi film realizat cu el: „Dacă replica lui împreună cu marele Jose Borges, Shakespeare a fost între două sunete, care, ca şi tine, a ajuns în cercul final cea a lui Cehov a fost între două de cinci. Nichita a râs şi mi-a spus: tăceri.” Tăcerea ca în „Necuvinte”. „Şi asta e o idee”. L-am întrebat atunci dacă necuvântul face parte din antipoezie şi mi-a „Marea mea speranţă e că voi răspuns parcă nu. El nu trăia supravieţui ca poet, în ambele limbi, modernismul sau postmodernismul prin ceea ce încă nu am publicat.” din curentele recente, ci trăia modernismul lui Eminescu, Blaga, R.: Câte volume aţi publicat până Arghezi. acum? R.: Revenind la timpul actual, vă A.P.: Ar suna pompos: sunt aproape întreb cum ar fi văzut Nichita 15 în limba română, 35 în sârbă, dar propriul lui festival? Aţi discutat mai am 43 de volume de poezie scrise astfel de subiecte? în limba sârbă, din acelea nu am A.P.: Vai de mine, nu s-a gândit la publicat niciun vers. La fel, mai sunt aşa ceva! Să se gândească la faptul că 10 în limba română nepublicate. va fi stradă, că ca fi târg... De fapt, şi- Marea mea speranţă e că voi a furat propriul târg în care s-a născut. supravieţui ca poet, în ambele limbi, Că e născut în Piaţa sârbească din Nichita între prieteni sârbi prin ceea ce încă nu am publicat. Ploieşti care acum e Piaţa „Nichita R.: Încă un motiv de a fi un etalon Stănescu”. Eu am şi propus să fie cultural... folosite ambele denumiri. A.P.: Asta îţi pare credibil sau R.: Ca ploieştean, vă spun că oamenii incredibil? folosesc tot forma veche, de Piaţă R.: Mi se pare firesc! sârbească. Doar oficial sună diferit. A.P.: Eu scriu aproape zilnic poeme. A.P.: Trei primari mi-au promis că R.: Mi-aţi zis să vă pun o întrebare reabilitează asta. La fel, încerc să dificilă. Deci, prietenia specială cu reabilitez numele său deplin: Nichita Nichita... Hristea Stănescu. Să nu rămână doar A.P. Dar nu numai cu Nichita. Am cu bunicul rus. Îţi dau acum un avut o relaţie de prietenie cu o răspuns vizual, fără întrebare. Iată o mulţime de scriitori mari: Petru scenă frumoasă, dar dureroasă: La Stoica, Geo Bogza. Marin Sorescu, sfârşitul lui octombrie 1983, îmi scrie Mircea Dinescu, Ana Blandiana, o dedicaţie pe ultimul lui volum, Adrian Păunescu, Ioan Flora. Am antum, „Oase plângând”. Ce vedeţi în Adam Puslojic, Nicolae Băciuţ, întâlnit şi clasici. Acum nici nu îmi poză... suntem la Belgrad. După două Dragoliub Firulović, Casa Memorială vine să cred că am stat cu ei la masă: luni de zile... La revedere! „Nichita Stănescu, 30 martie 2014

7 Nichita. Adam a recitat cum numai un adevărat prieten o poate face, poezia „Exist”.

Avem momente în care ni se pare Într-o limbă română curată şi că intrăm în atemporalitate, momente corectă, bulgarul Ognean Stanboliev a unice, momente ce nu ne-am dori vorbit cu mare drag despre marea sa nicidecum să fie uitate. Memoria realizare, traducerea în trei volume, în afectivă şi, de bună seamă, scrisul ar limba bulgară, a operei lui Nichita. trebui să fie nepieritoare. Oraş în săr- Acesta consideră că poezia româneas- că este una dintre cele mai frumoase bătoare ce a găzduit a XXVI-a ediţie şi mai puternice din lume şi de aceea a Festivalului Internaţional de poezie a învăţat româneşte, citind mai întâi Constantin Stere, Vasile „Nichita Stănescu”, Ploieşti, a deve- „50 de poeme cu Nichita”, despre ca- Tărâţeanu, Nicolae Băciuţ – la nit prietenos şi primitor, mângâiat de re s-a vorbit atât de mult, iar în 2001 decernarea Premiului Festivalului blândele raze ale primăverii şi ve- a tradus 90 de poezii ale lui Nichita, a Internaţional „Nichita Stănescu”, gheat de sus de autorul „Sensului Ploieşti, 31 martie 2014 iubirii”. scris în multe reviste de cultură des- ______Peste noapte, se schimbă ora şi pre el, a realizat emisiuni TV şi chiar bate bine şi către alte ceruri parcă ieşim din timp şi intrăm în alt un film despre Nichita şi unul despre pământeşti…” Acest soare ne-a adus timp, Timpul Nichita, Timpul Nemuririi. Ana Blandiana. A citit poezia „Ochiul în anotimpul poeziei” – a încheiat Manifestările culturale dedicate care plânge” în limba bulgară. Horia Zilieru. Poetului au fost organizate în tot Poetul ieşean Horea Zilieru, copleşit de emoţie, şi-a amintit de A fost invitat apoi poetul judeţul, dar nicăieri acesta nu a fost momentul în care a citit primele basarabean Nicolae Dabija, cel care atât de prezent ca la Ploieşti. Parcul poezii ale lui Nichita apărute în şi-a amintit de momentul în care s-a „Nichita Stănescu” a fost plin de revista „Tribuna”, iar apoi de întâlnit cu Nichita în Basarabia şi flori, de căldură, de prietenie, de lume momentul în care a afirmat: „Sunt acesta a sărutat pământul, iar apoi a şi de cărţi. Târgul de carte e deja pus îmbrăţişat fiecare plop întâlnit în cale. în mişcare. Au loc lansări de cărţi, obsedat că Nichita Stănescu are Ceva mai târziu, când s-au cunoscut peste 18 edituri din ţară au venit să-şi geniu”, continuând să definească mai bine şi au devenit prieteni şi a valorifice ofertele. S-au cumpărat profilul Poetului: generos, bun, blând, început să îi zică pe nume, avea cărţi, s-au dat autografe: Mircea o literă imensă pe cerul românesc ce impresia că se tutuia cu Dumnezeu. În Cărtărescu, Alex Ştefănescu şi alţi ______încheiere, a recitat poezia „Sclava”. autori de mare notorietate. Şi Academicianul Vasile Tărâţeanu deasupra tuturor… Poetul… Au nu a avut ocazia să-l întâlnească nici urmat evocări, alocuţiuni, mesaje în România şi nici la Cernăuţi pe transmise dinspre noi spre Cel Nichita Stănescu, unde, cu siguranţă, Drag… ar fi sărutat caldarâmul pe care-şi Ne-am îndreptat spre Muzeul purtase odată paşii . Memorial „Nichita Stănescu”. „Aripile lui Nichita Stănescu cresc în Ajungând, am depus flori la statuia ce sufletele noastre”, a considerat acest îl reprezintă pe adolescentul Nichita, poet, iar apoi a recitat poezia „Cimitir un bust amplasat în faţa Casei ambulant”. poetului, lângă care s-a lansat Constantin Manolache, Nicolae Arhitectul Ştefan Macovei i-a volumul „Belgradul în cinci prieteni”, Băciuţ (sus), Vasile Tărâţeanu, dăruit lui Nichita multe monezi, nu cea de-a treia ediţie, apărută la Adam Puslojić, Constantin Stere, pentru că ar fi fost pasionat de Editura Tracus Arte. În acest spaţiu, Dragoliub Firulović, Ognean numismatică, ci pentru că îi plăcea se simţea respirarea Poetului. Ne-am Stamboliev, Nicolae Dabija, Horia istoria şi, prin monezi, Nichita aşezat cuminţi pe scaune, în curtea Zilieru, Ploieşti, 30 martie, la Casa ajungea la istorie. invadată de lumină şi căldură. Era ora Memorială „Nichita Stănescu” (jos) Poetul Nicolae Băciuţ, prezentat prânzului… şi, Adam Puslojic ne-a ca fiind cel mai tânăr poet ce l-a amintit tuturor celor prezenţi că cunoscut pe Nichita, a evocat Nichita s-a născut la prânz. Evocarea întâlnirile lui cu Nichita Stănescu şi a făcută de Adam Puslojic ni l-a recitat mai multe poezii, trezind o apropiat mai mult pe Nichita. Poetul a puternică emoţie în rândul celor scris pentru două ţări de cititori, a prezenţi. scris versuri şi a avut o idee: să facă Soarele, mult soare a rămas în din ele ceva spaţial: „El scria versuri curtea casei lui Nichita, amintindu-şi în aer, desenate spaţial”. Apoi, am poate şi el câte un crâmpei de aflat că Nichita a iubit foarte mult existenţă… Noi ne-am retras muzica şi e invitat Dragoliub discret… Firulović să cânte melodia „Lume, Scriitori, la bustul lui Nichita CODRUŢA BĂCIUŢ lume, soro lume”, pe care Adam a Stănescu din Ploieşti, 31 martie auzit-o pentru prima dată de la 2014

8 joasă speţă promovată şi de putere şi – Primul lucru pe care l-a făcut a de opoziţie. Românii nu au aşteptat fost să abroge tocmai această lege. Şi ceva bun de la ruşi, dar la fel şi de la aveau, în mod normal, alte urgenţe, actualii diriguitori ai Ucrainei. Noi, cum ar fi cele legate de locurile de precum şi comunitatea maghiară şi muncă, de stopare a crizei. Tocmai cea rusă, am sprijinit la ultimele abrogarea acestei legi i-a făcut pe cei alegeri Partidul Regiunilor, cu care din Crimeea să protesteze şi să-i am semnat un protocol de colaborare, aducă acolo pe ruşi. prin care urma să ne sprijine. Identitatea naţională a celor de Conform protocolului, trebuia să acolo a fost grav pusă în pericol, de avem reprezentanţi în funcţii de aceea s-au adresat patriei lor istorice. conducere şi să aplice doleanţele Putin abia aştepta un semnal. noastre legate de politica lingvistică. – Deci Putin a avut un motiv, Aceste două solicitări au fost aplicate nu un pretext! printr-o lege care corespunde – Dacă ucrainenii nu abrogau standardelor europene despre legea, nu se ajungea la reacţia rusă, la drepturile minorităţilor. Ne oferă intervenţia militară. dreptul la limba maternă şi la relaţii – Eu aşteptam ceva similar din culturale cu patria istorică, acolo unde partea României. Dar, poate, cu alţi populaţia minoritară reprezintă un politicieni la cârmă... procent mai mare de 10%. Deci, legea – România nu face aşa ceva „Tot ce se poate face este a fost adoptată de vechea putere, în pentru că, să fiu iertat, nu e Rusia, şi e unirea cu Basarabia. Asta o timp ce se protesta de către cei ajunşi angajată în obligaţii internaţionale ca dorim din tot sufletul” acum la conducere să nu fie validată. membru NATO şi UE. Chiar dacă ne Iar Ianukovici a validat-o, dar nu a vom adresa ei, nu ar face aşa ceva. – În acest timp, contemporan făcut nimic pentru implementarea ei. Doar că Titus Corlăţean a asigurat nouă, care a fost cea mai mare – Dar noua putere? Ucraina că România o susţine deplin bucurie a dvs. În Bucovina de pentru integrarea în UE, nu are Nord, încă o parte a unei pretenţii teritoriale, dar a atenţionat-o bulversată şi întinsă şi fragmentată FĂRĂ DE ARIPI să nu încalce drepturile românilor din etnic Ucraine? Ucraina. Altceva, România nu poate – După ce fostul preşedinte Îngerul meu păzitor face. Nu poate interveni cu armata. ucrainean, Ianukovici, a fost încă n-a învăţat să zboare – Măcar până la Hotin, nu determinat să plece, tineretul fără de aripi până la Kiev... ucrainean a ieşit să protesteze paşnic – Tot ce se poate face este unirea şi frumos, demonstrându-şi dorinţa cât e ziua de mare cu Basarabia. Asta o dorim din tot lui de a face parte dintr-o comunitate e nevoit să alerge sufletul. de ţări europene civilizate. Toţi din urma mea – Desigur, dar şi cu cele trei românii de acolo au pledat pentru judeţe de la mare, acum... tot la asta. spre seară obosit Ucraina! – Ar fi mai bine pentru români cade frânt din picioare – După părerea mea, dacă s-ar ca Ucraina să facă parte din UE? gândi, pentru că şi Transnistria a – Da, asta e sigur. Nici UE nu ne astfel noaptea depus cererea de căsătorie cu Putin, dă foarte multe, noi trebuie să ne trebuie să mă apăr singur iar pe el nu-l deranjează să aibă mai manifestăm ca o naţiune puternică. E cum pot multe amante, dacă ar fi mai înţelepţi o garanţie în plus, aşa ne-ar sprijini în politicienii ucraineni, ar putea face dorinţa noastră de modernizare a CA O CĂTANĂ ceva. Dacă Transnistria ajunge la vieţii. Şi ca membri ai NATO, am Rusia, se vor trezi cu un pericol în asigura pacea mult mai eficient. sunt un civil neinstruit coaste. Soluţia ar fi ca Transnistria să Bucuria noastră, a românilor de acolo, domn general fie cedată Ucrainei şi ea să a fost când tineretul a ieşit în stradă şi încurc dreapta cu stânga retrocedeze Moldovei cele trei judeţe a solicitat ca Ucraina să semneze de şi stânga cu dreapta de la Marea Neagră. Mai ales că le-au urgenţă tratatul de aderare la UE. Şi fac roata împrejur şi o iau într-o primit cadou de la Moscova, de la asta a venit după ce fusese parte Hrusciov, care, în 1954, le-a dăruit şi deziluzionaţi, după ce Parlamentul de când mi se ordonă culcat Crimeea. În cazul acesta, dacă la Kiev nu a semnat Acordul de la stau drepţi politicienii români ar avea mai mult Vilnius. Ne-a întristat, însă, când dând onor curaj, demnitate... manifestările paşnice au decăzut în sincerităţii de a fi – Şi inteligenţă! violenţe de stradă întreţinute şi de precum sânt – Da... şi dacă ar fi oameni de putere şi de opoziţie. Aşa s-a ajuns să jumătate încă în aer caracter, problema ar fi rezolvată! moară 100 de manifestanţi. Sunt şi jumătate-n pământ DANIEL MIHU omagiaţi ca eroi, dar eu îi văd ca VASILE TĂRÂŢEANU victime ale unei politici de cea mai

9 POEME SECVENŢIALE 2 Icoană

Apocalipse N-am să uit, pe-un şes podit cu pai, câte zile-or fi să-mi mai rămână: Apocalipsa nu e o bacantă. o căruţă trasă de doi cai dansând. salomeic. din buric. din şi în ea – o femeie bătrână. șoldurile falnice. din gâtu-i de Carul scârţâia din osii, sfânt, vioară. din sânii vibratili. din şi-nlemnii, văzând, lângă-o răscruce. hemis-fesele pietroase. din glezna că bătrâna duce – sau aduce? caligrafiată. o căruţă plină de pământ. Soarele se zbenguie. cald. rotația Ea stătea deasupra, -ngenuncheată, milenară. iarba crește. se usucă. parcă se ruga, cu ochii duşi; renaște. stâncile filosofează. prinse-atunci, blând, lanul să se zbată bilioane de ani. aceeași poziție. cu şi lumina prinsă în ţăruşi. fața. mâncată de sare. arsă de Ea stătea ca-n strană, cuvioasă soare. măcinată de vânturi. furtuni. şi privea tot timpul înainte: crăpată de cutremure. geruri. poate-şi aducea strămoşii-acasă, toriderìi. luna își face ciclul. marea poate-şi avea carul cu morminte? se ține după ea. flux-reflux. binom Şi am vrut să-i strig o întrebare: Spune, unde duci acel pământ? etern. bielă–manivelă. babă-moș, E ţărână scoasă de vânzare? lambă-uluc. nut–feder. eu-tu. vânt Mama. plânge. presează. urlă. sau ţărâna propriului mormânt?! liber. zburdă prin elemente. împinge. împinge. împinge. Pentru pomi îl duci sau pentru oale? țesuturi. epiderme. curiozitate pruncul. eu adică. țâșnește. afară. Ori, poate, -i pământ răscumpărat feminină. cal în călduri. freamătă. iese. țipă. în văzduh. urlet primar. de pe la străbunii dumitale, nechează. penetrează. caută. pipăie. existențial. buric însângerat. care îl vândură altui sat? vântul. lubrifiat. tăiat. ombelico del Şi o urmării, fără de grai, Oamenii fug. într-o sigură direcție. mondo. până se topi cu tot cu cai cine-i împinge ? mână. zorește. ...și mama, mama, mama stă să în ţărâna şesului acel. grăbește. biciuește. zbirul timpului. cadă. și George nu mai vine. lăsați ...Cea icoană o mai văd şi-acum naște. te. crește. te. hrănește. te. copiii să vină la mine. o, voi sănii și fără-asemănare-n univers: înmulțește . te. voi cai, voi cai. nu credeam să-nvăț o femeie şi doi cai pe drum crește. îl. hrănește. a muri. vreodată. și. mama stă. stă. şi-o căruţă-mbătrânind din mers. îl...îmbătrânește. te. mori. te. pe stă. să. să. să. să cadă. peste lume. NICOLAE DABIJA sine. te. naște. crește. hrănește. peste foetus. peste ziua de mâine. înmulțește. îmbătrânește. mori. peste soartă. Iisus pământ de flori. element. Mama. tot împinge. inerțial. real. A crescut preţul petrolului. Cotaţiile substanță. apă. aer. foc. lut. chimie. împinge. împinge. împinge. copilul. la bursă joc... eu adică. într-o unică direcție. doar scot popoare întregi în stradă. Ne ...floare. apă. lumină. fotosinteză. într-acolo. spre izbăvire. a lumii. vom bate până la ultima clorofile. înflorește. uimește. usucă. umanitatea. sufletele. omenirea. picătură de sânge amestecată cu diseminează. semințe. spori. omenetul. petrol. spermă botanică...putreziciune. Lumea. otrăvoasă. veninoasă. Vom izbândi. moarte descompunere. ucigașă. perversă. perfidă. parșivă. Spirala sângelui. crește. primul om. vicleană. fățarnică. machiavelică. A crescut preţul grâului. Boabele se al spiralei prime. nu e ca ultimul. perfidă. rea... rea...rea... rostogolesc om. din spirala finală. Ce. frumoasă. este. viața. când. mai ca timpul din hambare. Foamea Totul fuge. într-o direcție. apuci. dimineața. împarte morţii nevăzută. necunoscută. ca un sfânt. în buni şi răi. divinitate. îndeamnă. împinge. Scufunda pământului. întru sine. A crescut preţul peştelui presează. pistonează. suflă. vânt. săvârșitul lumii. pe sine. venea a ajuns la limita insuportabilului. Cu potoape. furtună. diluviu. volbure omoară pe siret. omul omoară pe doi peşti şi de aer. de ploaie.. muierea la om. pământul înghite pământul. trei pâini cumperi o păşune în rai. facere. împinge. opintește.. presat. apa îneacă apa. focul arde pe foc.

împins. opintit. apocalipsarea. Au dispărut popoare care nu au plătit «apăsat, strângere, strivire, condens Eu apocalipsunt. preţul adevărat are; constrângere, forţare, obligare. tu apocalipsești. al supravieţuirii, a sili, a constrânge, a obliga, a presa; el. ea apocalipsesc. altele au rămas suspendate în a năzui, a-şi da silinţa, a-şi noi. voi. ei. ele... negocieri fără şir. da osteneala, a se strădui, a face Apocalipsa... un efort. mamă... Numai preţul lui Iisus cu tărie, putere, vigoare, energie, cap Tu, a rămas tot 30 de arginţi acitate; armată, unităţi militare; viol Doamne! de două mii de ani. enţă, ... constrângere.» naștere. GEORGE STANCA ADRIAN ALUI GHEORGHE

10 negru? Mă simt așa de bine în învăț pe copiii mocanilor să scrie și să moara mea! E așa de bun colțul pe citească. Ceea ce am și făcut, înce- care-l căutam, un colțișor pând din toamna lui 1973. Toți ai înmiresmat și cald, la o mie de mei, mama, prietenii din copilărie, leghe de ziare, birje, cețuri!... Și ce munții înșiși m-au reprimit și iertat ca de lucruri frumoase în jurul meu! pe un fiu risipitor. Din 1973 până azi, Abia de opt zile m-am instalat, și am trăit în satul meu din Apuseni, un- capul mi-e plin de impresii și de, când va fi să fie, vreau să fiu în- amintiri...” Cât de mult vă gropat, sub o brazdă de pământ nisi- recunoașteți într-o asemenea pos, sub o poală de codru, într-un loc ipostază? De unde această dorință ce-i spune „La Morminți”, unde dorm de poposire definitivă în legendă? strămoșii mei, „cu codrul aproape...” – Sunt convins că sufletul lui Eu sunt, prin toată ființa mea, un om Alphonse Daudet semăna în bună al Muntelui, înțelegând prin acest măsură cu al meu. M-am născut într- cuvânt Apusenii sau Munții Apusului, un sat din munți, am trăit până la 10- cum, în toate scrierile mele, îmi place 15 ani în munți, într-un ținut cu să-i drăgălesc. Peisajele Apusenilor păduri și limpezi ape curgătoare. La 5 s-au impregnat în ființa mea, le-am ani, am ținut prima dată în mână o asimilat, dar și ele pe mine. Odată ce „Regenerarea neamului românesc undiță cu care am prins primul le-ai văzut și, în cazul meu, și trăit, trebuie să înceapă cu regenerarea păstrăv. De atunci, n-a fost vară în peisajele Apusenilor nu pot fi uitate. naturii în mijlocul căreia atâta care să nu fi prins cel puțin câteva – Care ar fi miza unei astfel de amar de timp a trăit.” sute de păstrăvi. Apele de aici izolări? Suntem tentați să vedem în (I) conțineau belșug de păstrăvi, la viața aceasta o atitudine existențială Dorul de Răchițele* mea de până acum cred că am prins protestatară față de tot ce ar putea Frumoasa întâmplare de a-l fi cel puțin zece mii de păstrăvi, pe care să însemne „les maux du siècle”. cunoscut, acolo, în vârful Munților nu-i mâncam, desigur, eu, decât într-o – În Apuseni, codri bătrâni mai Apuseni, pe scriitorul Teofil mică măsură, dăruindu-i prietenilor și există, umblu de o viaţă prin ei şi am Răchițeanu, m-a vindecat de dorul de cunoscuților, cărora le făceam sentimentul că atât cât vor trăi ei şi eu Răchițele, spre care, de atâția ani, în totdeauna prin aceasta câte o mare voi trăi, ca duh între celelalte ale lor nevrednicia mea, n-am fost în stare să bucurie. Au mâncat păstrăvi la mine duhuri. Sunt păduri în Apuseni în pornesc, deși vară de vară această mulți scriitori, în special clujeni, care mii de arbori au fost plantaţi de dorință mă împingea cu o intensitate printre care Horia Bădescu, Teohar propria-mi mână. Începând de la poate egală doar cu aceea a dorului Mihadaș, D. Cesereanu, Eugen vârsta de 9 ani, vârstă la care am de a-mi vedea satul natal. În cele din Uricaru, Mircea Borcilă, Nicolae putut ţine în mână o unealtă folosită urmă, însoțit de istoricul și criticul Mocanu, Vasile Sav, Ion Cristofor, la plantatul puieţilor, toate vacanţele literar Mircea Popa, în miezul verii Alexandru Vlad, ca să-i pomenesc mele de şcolar şi mai apoi de student anului trecut, am ajuns aici, la doar pe câțiva. Am lipsit din munți al Filologiei clujene, mi le-am Răchițele, în solitudinea Apusenilor, doar pe timpul studiilor liceale și cheltuit la plantat de brazi-fagi- unde, la câteva luni după ce își universitare, după care m-am întors în paltini. Prin asta mi-am câştigat în sărbătorise cele șapte decenii rotunde satul meu ca dascăl, meserie din care acele timpuri existenţa şi m-am de viață, poetul ne-a întâmpinat cu am ieșit la pensie. Nu zic că la un întreţinut la „şcolile cele mari”. Am aceeași nedezmințită iubire și bucurie moment dat n-am dorit să am un post plantat sau igienizat brazi, molizi, frățească. Impresionat de experiența la oraș. După încheierea studiilor fagi, paltini, în nenumărate locuri din artistică neobișnuită pe care o trăiește, filologice, mi-am dorit un post de Apuseni, la Răchiţele, Ponor, Valea printre puținele de acest gen din redactor la o revistă de cultură din Crăciunului, a Drăganului, Zărna, literatura română, i-am cerut lui Cluj, dar nu s-a putut. Mi-am zis, Poieniţa, Preluci, Buteasa, Tălianu, Teofil Răchițeanu îngăduința de a ne până la urmă, că mai de folos ar fi Cheuţu, Fulgerata, Nimăiose, Piatra împărtăși, aici, sub cetina de la colțul dacă m-aș întoarce în satul meu, să-i Arsă, Fântânele, Izbuc, Valea geamului casei sale de pe Valea ______Obârşiei, Tomnatec şi în cel puţin alte Stanciului, din nepotolita sa frenezie câteva asemenea locuri. existențială. Puieţii plantaţi de mine atunci au ______crescut, iar acum ei alcătuiesc *)Fragment din volumul Marin Iancu, adevăraţi tineri codri prin care, la anii Convorbiri cu Teofil Răchițeanu. Un de acum, care sunt ai senectuţii, „menestrel al dorului”, în pregătire la deseori rătăcesc în căutare de pace, Editura Nico, Târgu-Mureș linişte ori singurătate. Să umbli prin * codri plantaţi de propria-ţi mână. E – Refugiat în peisajele uimitor un sentiment ce nu se poate descrie de sălbatice ale mlaștinilor din prin cuvinte. Camargue, Alphonse Daudet scria Am plantat brazi pentru → următoarele: „Și acum, de ce vreți Mircea Popa şi Teofil Răchiţeanu VIORICA MANGA şi să regret Parisul vostru zgomotos și MARIN IANCU

11 pădurile Apusenilor, pentru pădurea germani. Romantismul german, ca să românească, în fond, pentru urmaşii ne exprimăm în termenii filosofiei lui mei direcţi. Am plantat cu aceste Blaga, a fost elementul catalizator biete mâini ale mele un lot special de care a dat poeziei lui Eminescu o cinci mii de brazi pe care-i las universală dimensiune. Eminescu e o moştenire copiilor mei Simona, floare, care, neudată de apele Sânziana şi Octăviuţ, alături de câteva novalisiene, n-ar fi atât de frumos cărţi şi de o casă din grinzi de brad înflorită. cioplite cu barda de mâinile mele. Lor Nici Macedonski – acel le mai las şi sentimentul meu de Macedonski modern – n-ar fi existat teamă pentru soarta Codrului dacă n-ar fi existat poeţii parnasieni. Românesc, care e în pericol, Sau dacă totuşi da, ar fi fost un poet împreună cu îndemnul de a-l apăra, de o tonalitate minoră. Câteodată, un Casa din munţi a poetului Teofil cu oricâte firave puteri, şi cu porunca poet este, după părerea mea, „suma” Răchiţeanu să planteze, în fiecare an ce-l vor avea poeţilor pe care i-a citit. Orice izvor ______de petrecut pe pământ, cel puţin o îşi are rădăcinile în alte mai adânci cunosc îndeaproape. Era pe la sută de brazi. Le las un pământ de trei izvoare. Aşa şi poeţii. Poezia există începutul anilor ′70, absolvisem, la hectare, cumpărat de mine din peste tot, ca apa în oceane, ca stelele Cluj, Filologia, n-aveam slujbă, onorariul primit, cândva, pe câteva în necuprinsul Chaosului. Totul e, trăiam în acest oraş, de azi pe mâine, din cărţile mele apărute înainte de ziceam, să ai tipul potrivit de antene din puţinii bani câştigaţi din ce 1989 (de atunci n-am mai primit de la spre a o capta. Felul în care o face puteam, ici colo, să public (ceva nimeni vreun onorariu pentru vreuna reprezintă originalitatea lui, asemănător trăise nu cu mulţi ani din cărţile mele). Tot lor le mai las originalitate prin care el devine înaintea mea, tot la Cluj, Gh. credinţa că mie, tatăl lor, Codrul „nepereche”. Grigurcu). Românesc mi-i tată, să creadă în el, în – Plasată sub semnul unei La un moment dat, în revista viitorul lui, să nu uite că eu cred – şi experiențe revelatoare, prietenia și „Echinox”, era hotărât să mi se să creadă şi ei – că ţara noastră corespondența cu Geo Bogza publice o pagină de poezii, dar trebuie să redevină o ţară plină de trebuie să vă fi marcat din plin cenzorul de atunci al Clujului i-a păduri şi de curate izvoare, ca aceea existența. În ce împrejurări s-a stopat apariţia. pe care o descrisese Eminescu în născut acest mod cald de Pagina conţinea zece din cele Memento mori. Fără o natură „frecventare” spirituală, apropiată, mai frumoase poezii pe care le sănătoasă, nu suntem şi nu vom fi un prin bogăția intelectuală, de cea scrisesem până atunci (de-ar fi apărut, neam sănătos. Au fost vremuri când instituită între Eckermann și mai ar fi fost, sunt convins, una din din orice punct al pământului vârstnicul și înțeleptul său mentor? paginile antologice ale revistei românesc ai fi pornit, ai fi putut – Geo Bogza ar fi împlinit în „Echinox”). ajunge la Marea cea Mare mergând acest început de 2014, 106 ani. Ce Dezamăgit, am furat șpaltul cu doar prin păduri. Am avut o pădure emoţionant ar fi dacă acum ar fi în poemele proscrise, l-am pus într-un edenică, dar n-am ştiut (de cele mai viaţă! Partea efemeră a ceea ce a fost plic şi l-am trimis lui Geo Bogza, multe ori n-am fost lăsaţi) s-o Geo Bogza odihneşte în racla ei de la acuzând, într-o scrisoare însoţitoare, păstrăm. Am degradat-o, cu voie sau Mânăstirea Pasărea, însă eu simt că vremurile în care trăiam şi în care fără, şi odată cu ea s-a degradat, din spiritul său e printre noi, toți cei care poezia mea, deşi nu avea în ea nimic nefericire, şi neamul nostru. l-am cunoscut cu adevărat şi l-am subversiv, era urgisită. Regenerarea neamului românesc iubit. N-am să emit acum judecăţi de Spre marea mea surprindere, Geo trebuie să înceapă cu regenerarea valoare asupra operei lui Geo Bogza, Bogza a publicat pe prima pagină a naturii în mijlocul căreia atâta amar au făcut-o cei competenţi în domeniu revistei „Contemporanul”, în cadrul de timp a trăit. Când pădurea va şi o vor mai face, deoarece nu tot ce a rubricii al cărei titular era, două dintre înceta să mai fie, nu numai neamul scris Geo Bogza se cunoaşte. poemele mele proscrise la Cluj, românesc, ci neamurile toate vor Bănuiesc că arhiva sa personală e avertizând că în acest oraş poezia are, înceta să mai fie. uriaşă şi, în momentul când accesul la în propriile-i rânduri, duşmani. – Să se înţeleagă de aici că doar ea va fi permis, vom avea, sunt Bogza îşi etala spiritul său de Muntele este generator de poezie? convins, mari revelaţii. Eu aici vreau dreptate şi, în imensa sa generozitate, – Ca element cosmic, poezia să spun câte ceva despre Geo Bogza, îmi închina o tabletă, răzbunându-mă există oriunde. Totul e să ai antene omul suflet, aşa cum în câteva pentru tot ceea ce mi se întâmplase la speciale spre a o detecta şi a o aşterne momente ale vieţii mele mi s-a Cluj şi dând, prin gestul său, o palmă pe hârtie. Ceea ce pentru poezia mea revelat. grea duşmanilor de la Cluj ai poeziei. a fost Muntele, pentru alţii pot fi L-am mai mult decât iubit. L-am Geo Bogza a simţit în mine un cărţile altor de dinaintea lor poeţi. venerat. Geo Bogza a fost în anii om nedreptăţit, un suflet ultragiat, pe Există poeţi care din alţi poeţi se tinereţii mele un model de moralitate, care s-a simţit dator să-l ajute. nasc, ca florile din alte flori. Sunt un etalon al conştiinţei de scriitor, un Acesta este punctul de la care a convins că Eminescu, pe o anume generos şi un altruist, gata să pornit relaţia mea cu Geo Bogza, dimensiune a lui, din natura intervină oricând în apărarea unui relaţie care a durat până la plecarea sa românească se trage, dar pe de o alta, semen de-al său aflat la ananghie. În dintre noi. în mod sigur, din poeţii romantici ipostaza asta mi-a fost dat mie să-l

12 Din păcate, criza Universităţilor mele, în …. …… pentru biblioteca americane a redes considerabil Universităţii. Dar nu dispun de o

posibilităţile de o „teaching position bibliografie completă a scrierilor 15 Aprilie 1973 in Humanities”. mele indianistice. Se găseşte la tale Stimate Domnule Anca, Urez, soţiei şi D , mult noroc şi Biblioteca Myts & Symbols. Studies Îmi cer iertare că răspund cu sănătate – şi succes! in Honor Mircea Eliade (Chicago, întârziere la scrisoarea Dtale din 28 Cu cele mai bune sentimente University Presse 1969): conţine o tale Martie, dar am avut mai multe „dead- al D bibliografie sumară, dar totuşi utilă. ale lines” care mi-au blocat Îţi urez succes în proiectele D . corespondenţa cam două săptămâni. 12 Jan. 1978 Nu conta, totuşi, pe numele meu. Îmi pare rău că tocmai anul acesta nu Stimate Dle Anca, Sunt din nou persona non grata în ne vom opri la Roma – în orice caz Răspund cu întârziere la cele trei România – şi nu vreau să încurajez Dale nu înainte de Septembrie (când s-ar scrisori ale , şi te rog să mă ierţi că confuziile. putea, dar încă nu sunt sigur). După răspund în grabă. Am avut un an Îţi voi trimite, îndată ce vor apare întoarcerea din Finlanda, vom fi la greu: sora soţiei mele s-a stins, de (în Martie): 1) Cahier: …..: Mircea toată luna Septembrie. Poate te cancer, la Paris, după multe luni de Eliade (aproape 400 de pagini, cu repezi Dta. Dacă reuşeşti să-ţi inutile chinuri. Am venit târziu, şi bibliografía tuturor traducerilor din prelungeşti şederea... obosiţi, la Chicago – unde mă cărţile mele; 2) L’epreuve de Din păcate, n-am primit cele două aşteptau cursuri, seminarii etc. labirinthe: Entretiens avec Mircea cărţi. (Uneori, pachetele întârzie 2-3 Îţi voi trimite mai multe cărţi de-ale Eliade. S-au publicat încă două cărţi luni, alteori se rătăcesc. Acelaşi lucru ______despre Mircea Eliade în toamna se întâmplă şi cu multe din cărţile pe aceasta şi altele (trei) sunt sub tipar. care le trimit personal, de aici. Foarte Dar un toate sunt interesante!... tale puţine ajung în ţară. M-am resemnat Îţi urez, D şi familiei, un An Nou să le repatriez anonim, prin edituri fericit şi spornic. tale sau librării. Dar câtă bătaie de cap. Al D Inutilă şi umilitoare!...). De la C.(onstantin) Noica n-am mai 26 Aprilie 1970 avut veşti din Ianuarie. În direct, am Domnule Gheorghe Anca, aflat că astă iarnă ar fi suferit - dar nu Mulţumiri pentru scrisoarea din 4 ştiu de ce. Sper că e, acum, restabilit. Aprilie. Am scris chiar acum I-am scris din nou. editorului Payot să vă trimită un În speranţa că ne-am putea totuşi exemplar din De Zalmoxis à Gengis- întâlni la Paris, şi cu urări de bine (şi Khan. Nu ştiu în ce măsură v-aş putea stră noroc!) fi de ajutor. Numai D puteţi judeca Al Dtale dacă “Zalmoxis” merită să inspire o P.S. M-am bucurat aflând din tragedie. Cunoaşteţi studiul lui Eugen scrisoarea Dtale că M. Maliţa cunoaşte Todoran “Mitul lui Zalmoxis şi admiră lucrările mele. Aveam în teatrul lui Lucian Blaga” (Folclor impresia că „oficialitatea” mă ignoră Literar, Timişoara, 1969, pp. 25-38)? total... Cu cele mai bune urări de bine, stră al D 11 Jan. 1979 Dragă Domnule Anca, Paris, 19 Sept. ’980 Mulţumiri pentru scrisoare şi pen- Stimată Doamnă, tru 10 Indian Poems. Mă bucur că ţi-a Stimate Dle Anca, ajuns cu bine Le Cahier Mircea Elia- Din scrisoarea către Becescu veţi de. Înţeleg, însă, că n-ai primit cele- afla de ce nu pot scrie decât câteva lalte cărţi, trimise de aici, cu multe rânduri. Sper că biletul de avion va luni în urmă (cred, în mai-iunie uşura obţinerea titlului de voing de la 1978!). mai fac o încercare: expediex Ambasada Franţei. mîine prin poşta aeriană Myths, Rites, Vom fi la Chicago la 5 Oct. Nu Symbol: a Mircea Eliade Reader (2 vă supăraţi dacă voi răspunde ...... la vol.). eventuala scrisoare pe care o voi Privitor la proiectul Dtale – un primi. Sper că într-o zi voi putea scrie număr “indian” al revistei Zamolxis – cu mai puţine eforturi. ai uitat că Zamolxis şi-a încetat Cu cele mai bune sentimente, al apariţia în… 1943! Dale sincer Ar fi minunat dacă ai …… versiunile sanscrită şi vernacular P.S. Mulţumesc fetiţei pentru ale Scrisorii I. Poate găseşti vreo scrisoare şi pentru desen! subvenţie, în India sau… România. GEORGE ANCA

13 Incapabil de a uita de sine, odată intrat pe tărâmul ideilor își percepe în mod fatal prezența subiectivă. De aceea lumea ideilor ar fi ajuns să-i Echivocuri indispensabile trezească melancolii în loc să-i lu- prestigiului (mărturisiri inedite mineze gândirea (Cioran către Lucian ale lui Cioran din texte Blaga, 1 iunie 1934, München). În 1988, Sylviei Jaudeau îi decriptase cunoscute şi complet așa-zisa lui renunțare la filozofie din necunoscute) neputința de a găsi la Kant urma (I) vreunei slăbiciuni omenești. Citind în primăvara anului Motto: „La haine de la philosophie est 1967 o Arheologie a științelor umane toujours suspecte: on dirait qu’on ne se ______(carte de succes analizată în 1988 de pardonne pas de n’avoir pas été plus absolue. La formule est fausse studenții belgieni la un seminar spe- philosophe, et, pour masquer ce regret, également quant au fond et à la cial), „pesimistul de serviciu al unei ou cette incapacité, on mal-mène ceux forme. On ne peut pas dire : le plus qui, moin scrupuleux ou plus doués, lumi în declin” (cum îl catalogase Pe- absolu ; c’est comme on disait : le tre Țuțea, bunul său prieten din Ro- eurent la chance d’édifier ce petit plus infini. Quant à dire que la mort univers invraisemblable qu’est une mânia) se distrează pe seama lui Mi- est une non-valeur c’est une pure chel Foucault, observând cum acest doctrine philosophique bien articulée.” absurdité” (p. 507). Simone Boué își filozof ținea să-și epateze auditoriul (Cioran, Oeuvres, 1995, pp.1567-1588). amintea că la moartea lui Sartre – cel (şi cititorii) cu expresia „finitude an- cu „mâinile murdare” (Les mains Bilet pentru mormântul lui thropologique” ori de câte ori ataca în sales), cum scria Horia Stamatu în Sartre. Falsă abandonare a filozofiei. Les mots et les choses (1966) pro- rev. „Punta Europea” (Madrid, nr. Impostură lingvistică la Foucault. Un blema nimicniciei omului („misère de 1/1956, pp. 9-21, www.filosofia. histrion vesel hamletizând în l’homme”, precizează Cioran). org/hem/dep/pun/ta001009.htm) des- momente de reală disperare. Nimeni Autorul Căderii în timp (La pre figura discutabilă a filozofului nu știa să admire cum știa Cioran. chute dans le temps, Gallimard, Paris, francez susținut de Moscova –, ar fi Pascal, „un sceptic încăpățânat să 1964), titlu care trimite la gândirea lui vrut și Cioran să pună (printre multele creadă”. Pascal versus Heidegger. Nae Ionescu (2), remarcă citindu-l pe coroane depuse la mormântul lui „Empêchez-moi, Seigneur, de Foucault (profesor universitar răpus Sartre) un mic bilet pe care să scrie succomber à ce Feu!”. Numai un de SIDA în 1984, la 58 de ani) că doar atât : „Mulțumesc”, iar la spirit religios îl poate înțelege pe dintre toate imposturile, cea mai rea semnătură să treacă „Moscova”. Cioran. este cea a limbajului (3). Pentru că o În Caietele scrise în perioada După ultima vizită pe care asemenea impostură e imperceptibilă 1957-1972, Emil Cioran notează rolul filozoful i-o făcuse „abrutizaților vremurilor noastre” avut de lectura lui Șestov în decizia la Monaco, George Săndulescu şi-a (Cioran). Apoi și-a amintit probabil sa de a renunța la filozofie. amintit că unchiul său Noica îi de faimoasele prelegeri ale lui Nae Spre sfârșitul vieții, spunea că spusese despre Emil Cioran că e Ionescu (4), pe care îl mai însoțea la trebuie să începi cu filozofia, apoi să singurul om care nu „face impostură”, cursuri fără să-i fie asistent, fascinat te desprinzi de ea, tinzând către nu vorbește despre lucrurile pe care de naturalețea cu care acesta expunea adevăratul scop al filozofiei care este nu le stăpânește, că întotdeauna ideile cele mai subtile într-o româ- înțelepciunea (Convorbiri, București, Cioran a știut mai mult (1) decât a nească pe înțelesul tuturor. La cinci- 1993, p.254). În 1977 preciza că din etalat verbal sau în scris (Noica zeci şi șase de ani, Cioran imaginează Heidegger i-a plăcut latura kierke- Anthology). În jurnalele de taină ale (cu umor subțire) mizeriile si gaardiană, nu cea husserliană (op. cit., lui Emil Cioran publicate de Simone ostracizarea la care ar fi supus un p.25). Boué la Gallimard, găsim o notație filozof occidental care ar îndrăzni să Poate cu gândul la Blaga și la despre „Papa existențialiștilor”, pe folosească limbajul curent: Heidegger, doi mari inovatori ai care el îl considera lipsit de Abandonarea imposturii lingvistice limbajului filozofic, într-o conversație profunzime: „Ce qui me gêne chez i-ar putea servi acelui nefericit drept din 1982, întâi acceptă că există Sartre c’est qu’il veut toujours être ce bun prilej de a pricepe „finitudinea termeni noi din filozofie cu darul de a qu’il n’est pas” (Cioran, Cahiers. antropologică” pe propria-i piele revela aspecte necunoscute ale 1957-1972, Gallimard, Paris, 1997; (Cioran, Cahiers, 1997, p.502). realității, apoi semnalează riscul Avant-propos de Simone Boué, După succesul imens pe care l-a depărtării de realitate pe care o atrage p.489). Mai aflăm și observația avut cu Ecartèlement (1979), carte pe după sine tehnicizarea limbajului (ținând de domeniul „gândirii care o credea „mai puțin bună decât filozofic practicată în exces. desfășurate” la care Cioran ar fi celelalte”, Cioran îi scria fratelui său La treizeci și trei de ani, îi scria renunțat de mult, dacă ar fi să ne luăm că s-ar întoarce la filozofie dacă n-ar faimosului autor al Cenzurii trans- după niște afirmații ale sale în care fi așa de bătrân, întrucât filozofia „are cendente că este într-atât de cucerit punea aforistica, gândirea condensată, cel puțin scuza de a fi inaccesibilă de „o pasiune profetică de Vechi deasupra filozofiei care necesită ziariștilor și gospodinelor” (Cioran, Testament” încât își simte umbrită argumentarea ideilor): „J. P. Sartre 25 noiembrie 1979). → bucuria pentru idei filozofice noi. écrit sur la mort : la non-valeur la ISABELA VASILIU-SCRABA

14 Simone Boué, de care Cioran langue allemande, donc ton élève aflat că Emil Cioran a citit Biblia de (1911-1995) s-a îndrăgostit în 1942 şi peut me faire signe. la un cap la altul de patru ori. cu care a fost împreună până la Cu prietenia de totdeauna, Dar e suficient să ne gândim cât sfârşit, spunea în 1996 Cioran” îi era de drag Pascal pe care-l (http://dodille.fr/Etudes/?p=717) că considera un sceptic încăpățânat să Cioran era vesel, că nu era de loc Povestind cât s-a opus Cioran „în creadă, chiar „agățat de credință cu sinistru cum îl arătau cărţile sale... de numele prieteniei” dintre el și editor disperare”. Despre cele trei zile metafizician „privat”, confiscat din să i se facă un caiet la prestigioasa petrecute în tinerețe la mânăstire timp în timp de imaginea Apocalipsei Editură L'Herne, așa cum i se făcuse (foarte probabil la Mânăstirea „deja prezentă în gândirea ce și lui Mircea Eliade în 1978, Sâmbăta de Sus din apropierea însoțește viața oamenilor” (Convor- Constantin Tâcu observa că „pentru Sibiului) Cioran spusese următoarele: biri, 1993, p. 53). Genialul Petre Cioran prietenia era mai importantă „Je n’ai pas pasé dans ma vie que Tuţea era de părere că Cioran s-ar decât relațiile sociale ori trois jours dans un convent et je ne preface că e disperat (5), în timp ce profesionale” (vezi Cioran, 12 recommencerais pour rien au monde un alt vechi prieten, poetul Horia scrisori de pe culmile disperării și une experience semblable”. După Stamatu (6), nota că este pesimistul alte texte, Cluj-Napoca, 1995, p. șaptezeci de ani, va spune că a fost cu cel mai mult umor, din câţi 125). Unui amic plictisit de viață, interesat și de „plictisul” monastic, pesimişti a cunoscut vreodată. La Cioran îi scrisese în 1981 că poate lua amenințând trăirea duhovnicească rândul său, Cioran zisese într-un decizia de a renunța la propria-i (Convorbiri, p.89), și că mistica îl interviu din 1978 că are mulți prieteni existență doar dacă nu mai este în interesează mai mult decât sfințenia, buni, la care ține enorm, căci doar stare să râdă. Câtă vreme mai poate să întrucât: „mistica e tensiune” (p.272). prin ei ajunge să-și cunoască propriile râdă, să mai aștepte, „căci râsul este o La cincizeci și patru de ani, nota în defecte (op. cit., p. 39). Prin anii victorie asupra vieții și morții” (O jurnal că orice ar face, nu poate să șaizeci, consemna într-unul din convorbire cu Cioran, în rev. „Viața creadă în legi fizice și că „universul multele lui caiete că în lume ar purta Românească”, București, Anul nu dăinuie decât printr-o intervenție masca omului amabil cu cei din jur: LXXXVI, nr.3/1991, p. 102). supra-naturală… Il n’est rien que „Je joue dans le monde le brave type. Scrisoarea către Alexandru Frâncu, j’aime autant chez Pascal que son L’affabilité est mon masque. Il est precum și un asemenea sfat dovedesc dégoût des sciences… Il est vrai que j’en ai assez d'être sinistre – falsitatea histrionismului declarat în incroyable à quel point je pense à ce que je suis toujours quand je reste 1983, prin care pe motive de Pascal. Ses thèmes sont les miens, et seul” (Cahiers, Gallimard, 1997, p. 261). „pudoare sau ca mecanism de ses tourments aussi. Ce qu’il a du Însemnarea ne pare însă a fi doar pe apărare” și-ar disimula perfect souffrir, si j’en juge d' après moi!” jumătate adevărată, dacă ținem seamă adevărata stare sufletească (8). Decupând din fundalul religios de „ultimele” noutăți despre sine pe (Convorbiri, 1993, p.87). suferința lucidității dezintegratoare, care Cioran i le transmitea două Un prieten exilat – care nu Ion Simuț îl pusese pe Cioran alături decenii mai târziu profesorului fusese „prea blând cu Cioran... pentru de Bacovia (rev. „România literară, Alexandru Mateescu Frâncu (7), câteva pagini despre Sfântul Pavel” nr. 18, 12-18 mai 1993), pe care prieten din tinerețe stabilit în America din La tentation d’exister –, autorul Cărții amăgirilor îl considera de Sud: consemnase că „un poem citit „poet al plictisului moldav”, un plictis Paris, 22 juin 1989 împreună cu Cioran e de zece ori mai mai coroziv decât spleen-ul. Simuț „Mon cher ami, frumos, o bucată de muzică ascultată imaginase cum poetul, dacă ar fi fost Merci pour ta lettre et pour cu el e de zece ori mai aprinsă de consecvent cu sine, ar fi putut semna l’envoi de l’article qui Elle a negligé înțelesuri. Cum admiră el nu știe să Cartea amăgirilor izvorâtă și ea din de me faire parvenir. Le plus admire nimeni. Iar eu pe acest Cioran abisul plictiselii. Criticul literar n-a probable est qu’on s’est trompe îl aud, mai înainte de orice, în tot ce ținut însă cont de laitmotivul lui d’adresse. Quoi qu’il soit, a Rio on scrie” (Nicu Caranica, Nesuferitul Cioran după care „tot ce vine din est plus à la page qu’à Paris. On y est exaltat, în rev. „Destin”, nr. 15/1966, religie și mistică e copleșitor de aussi plus jeune…Signe de vieillesse: pp.116-121, text cuprins de G. profund” (Convorbiri, p.272). În il m’est impossible de lire un roman, Stănescu în vol. Emil Cioran în 1947, mistica era pusă de Cioran pe al si remarquable soit’il. Par contre je conștiința contemporanilor săi, Ed. treilea loc, după metafizică şi poezie dévore le moindre livre de mémoires. Criterion Publishing, 2007, pp. 89- (vezi scrisoarea către Aurel Cioran în Un autre symptôme significatif, 93.). De fapt, buna dispoziție nu vol. Scrisori către cei de-acasă, voir inquiétant : une fatigue exclude dispozițiile mai sumbre, nici București, 1995, p. 43). În Demiurgul injustifiée, une impossibilité momentele de gravitate sau chiar de cel rău (1969), – carte de inspirație croissante de m’accrocher à la „har”. De la fratele său Aurel Cioran bogomilică „întrucâtva lugubră” moindre illusion. La lucidité – chinuit fără nicio vină șapte ani în (Cioran către Aurel, 4 aprilie 1969), excessive est un signe, inquiétant, de „universitățile lui Teohari Georgescu” pe care spaniolii au interzis-o în 1974 même que la diminution de toute (apud. Petre Pandrea), unde i-a fost ca anticreștină –, Cioran (care prin envie de voyager. Ce que, dat şi sorei lui Cioran să fie „reținută” 1937 citise un an întreg mistici și heureusement, je n’ai pas perdu, pentru „re-educare” (conform cu etica vieți de sfinți) scrisese limpede că c’est l’envie de rire. Quand elle și morala comunistă) prin bătaie, mântuirea nu-i este indiferentă. Dacă m’abandonnera, je savrai que je suis înfometare şi frig patru ani fără ar fi sigur că îi este, ar fi de departe fichu. Je suis encore attache à la condamnarea nici unui proces –, s-a cel mai fericit om din lume.

15 sacru prin intuiţie, fără cuvinte, fără a trece prin etajul mintal, ci prin „rugăciunea inimii”, termen ortodox, despre care ne vorbesc vechii noştri patriarhi bizantini! Adică, am uitat că

putem fi uniţi cu Unul, rămânând noi „Pot iubi fără cuvinte”… înşine, fără a fi trecut prin cele trei Hermann Hesse – Siddhartha numere! Cred că acesta ar fi mesajul „Liturghiilor profane” ale lui Ion Numărul trei, număr popular, Minulescu. În celelalte poeme ale număr simbolic, număr mistic. Unu: aceluiaşi autor, numărul trei e folosit totul a început de la El, nimic nu cu nemiluita – trei devenise un număr există în afară de Unu, în afară de El, monden. În „Liturghiile profane” totul e UNU. Numărul Doi, e lumea numărul Trei pare a avea, însă, o creată. Sunt tot atâtea sarcini pozitive rezonanţă deosebită, mistică. cât şi negative, suma tuturor UNU este sarcinilor electrice din univers e zero, Casa celui care n’are nici sfârşit totul în lume se însumează la zero, Nici început… Da, din păcate, se comunică cu sacrul dar lumea e alcătuită din contrarii: (Götterdämmerung). prin minte, nu cu inima. cald-rece, lumină-întuneric, bine- DOI, prezent în succesiunea şi E adevărat că şi gânditorii orientali rău, yin şi yang. Numărul DOI mai inseparabilitatea vieţii şi a morţii, e (hinduşi, budişti,...) vorbesc despre simbolizează însă şi bornele. N-ai reconciliat prin întoarcerea la Unitate: ascensiunea la sacru prin mintal sau, cum să cuprinzi totul şi, instinctiv, îţi Cine-o să ne-adoarmă’n inimi teama mai precis, dincolo de mintal, căci fixezi hotarele cunoaşterii, borna zilelor de-apoi? acesta din urmă n-ar fi decât plafonul mică şi borna mare, infinitul mic şi (Götterdämmerung). de nori care acoperă calea spre infinitul mare, microcosmosul şi Numărul TREI, sau tricolorul veritabila Cunoaştere. Prin destră- macrocosmosul. Cunoaşterea lumii Nebuniei, e credinţa raţională, care marea norilor ajungi la Lumină, sensibile e limitată de aceste borne, sălăşluieşte în minte şi nu în inimă: ajungi să descoperi cine eşti şi cui dincolo de care nu ai cum să te Iar tricolorul Nebuniei închis cu aparţii, ajungi să identifici Lumina cu aventurezi. Dualismul, care te inundă, grijă’n câte-un cufăr Pacea şi Iubirea. Orientalii mai ase- e inseparabil de existenţa acestor De craniu omenesc muiesc iureşul gândurilor cu vântul, borne. Chinezii pot şi azi explica (La umbra crucilor de lemn). care agită apele şi care maschează aproape totul prin dualism şi prin Dualistă mai e Cuminţenia şi vederea comorii ce zace ascunsă în relaţiile ciclice dintre cele cinci Nebunia, la fel ca albul şi negrul – suflet, pe fundul lacului. Poate că elemente care s-au „condensat” din preoţilor propovăduitori ai sacrului iureşul de gânduri n-are alt scop decât suflarea caldă (yang) şi cea rece (yin) prin raţiune („ai tricolorului”) fiindu- să te „anestezieze”, că să uiţi că eşti atunci când s-au născut “cele zece mii le asociat negrul: muritor. El nu caută să-ţi ofere Ade- de lucruri”. Preoţii’mbrăcaţi în negru ca şi vărul, ci doar confortul personal. Numărul Trei aduce împăcarea cu cioclii, […] Min-talul te minte (jocul de cuvinte dualismul. Da, e posibil să depăşeşti Încruntaţi privesc mulţimea albă n-o fi întâmplător!) chiar şi atunci bornele asociate cu numărul doi! adunată-n stradă –… când te face să crezi că ai ajuns să-l Când cunoşti trei dintre termenii unei (În oraşul cu trei sute de biserici). întrezăreşti pe Cel care n-ar trebui să proporţii, poţi să-l determini pe La Minulescu, vântul care agită a- aibă nici chip, nici nume. Poate însă următorul, altfel inaccesibil. Aşa s-a pele lacului ce ascunde comoara sau că viziunea respectivă nu este decât o calculat, cu peste două mii de ani în norii care împiedică accesul spre Lu- proiecţie, deghizată „după chipul şi urmă, mărimea piramidei lui Keops, mină sunt asemuite cu dangătul asemănarea ta”, o soluţie confortabilă măsurând lungimea umbrei unei tije clopotelor, care-ţi evocă o haită de la problemele tale existenţiale. înfipte în pământ, de înălţime lupi ce urlă: Strategia mintalului ar fi, deci, aceea cunoscută şi comparând-o cu O, nu te-apropia de mănăstire, de-a te amăgi, de a-ţi oferi soluţia lungimea umbrei piramidei. Printr-o Căci clopotele care sună-n turlă facilă, raţională, rupându-te, parcă, de proporţie, aşadar, prin TREI, ai acces Sunt haitele de lupi flămânzi ce propriul tău corp – şi prin asta la inaccesibil, îl poţi intui, îl poţi urlă!… privându-te pur şi simplu de latura cunoaşte – prin raţiune, prin (O, nu te-apropia de mănăstire). fizică a bucuriei de a exista - şi de a inteligenţă, prin logos. Extrapolând În speranţa contopirii cu această muri, căci nu există viaţă fără de acest raţionament, ai acces, aşadar, la lumină, Minulescu te îndeamnă să i te moarte şi refuzul morţii e echivalent sacru prin gândire, prin raţiune, prin închini, cum o făceau pe vremuri, la refuzului de a trăi. verb. Religia Europei occidentale e un moment dat, egiptenii, care Religia, cultura, tradiţia noastră una gândită. Oameni ca tine au înălţat preamăreau pe zeul Aton: occidentală acordă mintalului şi înalţă catedrale ca să ajungă prin Ce-ţi pasă de nu ştii ce te-aşteaptă monopolul cunoaşterii (inclusiv armonie la divinitate – prin Când ce te-aşteaptă nu-i scris cunoaşterii cu litera C mare). Nu ştiu arhitectură, prin calcul, prin artă, prin nicăieri? → unde şi când s-o fi pierdut geometrie, prin forme, prin percepţii HOREA PORUMB materiale, prin creaţii ale mintalului. Cunoaşterea prin inimă, accesul la

16 De vrei, ridică-ţi braţele spre soare *** Şi dacă poţi, învaţă de la el Ideile susţinute în Liturghiile Ce-i fericirea vieţii viitoare… profane vizează spiritualitatea. Ele (O, nu te-apropia de mănăstire). sunt grave în esenţa religioasă, vădit Simbolismul Luminii – pacea şi „conservatoare”, nostalgic tradiţiona- iubirea – nu aparţin însă compar- listă (de parcă ar fi subodorat venirea timentului raţiunii – şi nici într-un caz post-modernismului) – deci, în apa- „Mănăstirii” (sublinierea îmi apar- rentă contradicţie cu orientarea libera- ţine): lă a simbolismului. O, nu te-apropia de Mănăstire Dacă a preferat o poezie cu aspect Emil Chendea●Izbucnire Căci crucea ei ludic, este pentru a putea transmite, ______Şi negrele-i zidiri, într-o manieră aparent glumeaţă, un Aparţinem, e drept, celei mai N’adăpostesc nici pace, mesaj sobru, împăcând astfel ambele recente civilizaţii terestre, dar şi Nici iubire! laturi ale dilemei. singurei care respinge ca fiind (O, nu te-apropia de mănăstire). Lungă vreme, experienţele superstiţii sau manifestări paranor- Mănăstirea e neagră, căci e zidirea spirituale ale umanităţii au fost male anumite fenomene psihice minţii: catalogate şi cenzurate. Omul s-a recunoscute fără dificultate de către Asculţi cum sună clopotele’n turlă – străduit să le facă compatibile cu toate celelalte. În turla albă-a negrei Mănăstiri… restul cunoştinţelor despre lume, cu Extazul mistic este o realitate, la (O, nu te-apropia de mănăstire). mulţimea fenomenelor naturii, cu fel ca şi experienţa de proximitate a „Tricolorul” raţiunii e sursa legile ei, prin raţiune, după principiul morţii (în câteva milioane de cazuri, credinţei „învăţate”, a credinţei „tricolorului”, al celor trei numere: în SUA, 1 din 8 indivizi au străbătut omului de rând: parcurgi lumea sensibilă (numărul faimosul „tunel”), ca şi intuirea morţii Trei cruci de lemn – Doi) prin experienţă directă şi o premature a nou-născutului (pre- Trei cruci enorme de lemn, vopsit cu intuieşti pe cealaltă prin raţiune moniţii exacte, documentate în 25% trei culori (numărul Trei). Progresul materia- din cazuri), ca şi, de altfel – cine ar fi Păzesc pe marginea şoselei fântâna lismului a îngrădit însă tot mai mult crezut! – efectul benefic al… celor credincioşi… dimensiunea verticală a existenţei, l-a rugăciunilor colective şi anonime (La umbra crucilor de lemn). dezobişnuit pe om de ideea pentru succesul unor intervenţii Dacă-l privezi pe om de religia absolutului. Că nu mai putem chirurgicale grele, de care literatura „învăţată”, e ca şi mort, iar, odată cu discerne limbajul simbolic al medicală universitară începe să el, amorţeşte tot oraşul: faţadelor catedralelor (vezi ce-am abunde. Nu mai sună nici un clopot – nici un scris cu câtva timp în urmă despre (Ideea n-ar fi nouă: cu titlu de clopot de aramă; „Limbajul simbolurilor”) denotă curiozitate, amintesc faptul că, prin Şi oraşul cu trei sute de biserici declinul conştiinţei noastre percep- secolele 12-13, membrii unor De trei zile, tive, vidul senzorial, emoţional, comunităţi evreieşti recent instalate în Pare-a fi pictat în dosul unui geam de reflectiv, sentimental şi transcen- apusul Europei plăteau batlani, care panoramă!… dental care ne caracterizează. Am se rugau dimineaţa şi în numele (În oraşul cu trei sute de biserici). ajuns să nu mai trăim nici în „titularilor” aflaţi la muncă!) Pe adevăraţii zei, omul din eternitate, dar nici în prezent. Credem Toate aspectele enumerate mai sus vremurile de demult îi simţea cu că am devenit mai inteligenţi, dar am arată că legătura cu sacrul e inerentă sufletul, fără intervenţia mintalului, pierdut ceea ce e dincolo de omului şi că această comunicare nu era în comunicare cu ei, dar îi „iubea inteligenţă. Ba, nu mai ştim face nici trebuie neapărat să treacă prin raţiune. fără cuvinte” (ca să-l parafrazez pe distincţia dintre veritabilul “spiritual” Astfel de trăiri iraţionale te fac să Hermann Hesse). Minulescu regretă şi o simplă trăire psihică. Pe de o descoperi că aparţii unui tot, că tocmai această dispariţie a vechilor parte, Lucifer, prăvălit în tenebre şi lumina ce-o întrezăreşti la capătul zei. Cei „cuminţi”, cei care simţeau rupt de Lumina divină, continuă încă tunelului e Pace şi Iubire, că ea „cu inima”, constată triumful s-o imite cu succes. Victimele se lasă reprezintă o părticică a Luminii Nebuniei, deplâng amurgul zeilor şi acum, ca şi Faust odinioară, prinse imuabile şi că se află… în tine. (Götterdämmerung), a adevăratei de falsa lui strălucire. Vechiul adagio, Mens sana in comuniuni a omului cu Creatorul: Pe de altă parte, chiar şi corpore sano, poate fi interpretat Cei Cuminţi privesc plângând – experienţele spirituale autentice te drept o incitare să revii la propriu-ţi […] expun la riscul de a te arde cu focul. corp, la senzaţii, la a-ţi asculta Iar Nebunul stă deoparte şi zâmbeşte Căci e vorba de focul… divin! Ajungi respiraţia, bătăile inimii, lăsând fredonând: să-l întrezăreşti după un îndelung mentalul deoparte, căci acesta, prin Götterdämmerung!… parcurs interior şi nu trebuie să te discursul său interminabil, ar vrea să (Götterdämmerung). repezi să ţi-l însuşeşti, ca hoţul acela te separe de trup, să te reconforteze Minulescu mai plânge şi din parabolă, care, nepregătit fiind, îl prin „soluţia” raţională – de unde instituţionalizarea credinţei. Cum ar fi fură, se arde şi se îneacă odată cu el. interesul în soluţia „inimii”, vechea să ne imaginăm oraşul cu cele „trei Altfel spus – şi revin aici la ideea soluţie, cea naturală, cea care nu trece sute de biserici”, evident făcute ca să „tricolorului” – nu te lansezi în prin cele trei numere, cea care pare să „pară”, ca să se vadă, plantate la căutarea Infinitului din spaţiul îngust fi dispărut odată cu amurgul zeilor. fiecare colţ de stradă?… dintre cele două borne!

17 Centenar se face multor creatori care nu mai au antologie selectivă din „Țara fetelor”, cum să se apere de uitare. „Cumpăna apelor”, „Bucurie”, „La În revista „Contemporanul – ideea porțile raiului”, „Magnet”, „Se-arată europeană” și în „Observator cultural” lumea”, „Metamorfoze”, volume (Ovidiu Morar, Geo Șerban) au publicat publicate în intervalele 1937-1949 și ( 10 aprilie 1914-14 iulie 1999) comentarii la poezia ei, la „Jurnalul 1956-1962, adică poeta, cu bună știință intermitent”. elimină șapte ani de... risipă. Este un Pe bună dreptate spunea cineva, Ovidiu Morar scria „O mare poetă gest onorabil, pe care nu l-au făcut Maria Banuș nu este doar autoarea uitată – Maria Banuș”, în nr. 676 și 677 mulți autori, în acel timp. Pe lângă binecunoscutului poem care i-a atras ale „Contemporanului”, citând din mai numele celor care au scris despre Maria atenția lui G. Călinescu, „Țara fetelor”, multe poeme memorabile, subliniind Banuș, amintiți mai înainte, adăugăm dar ea a trăit, prin energia, inspirația, senzualitatea transfigurată prin ars pe , Giancarlo Vigorelli, tinerețea care nu a părăsit-o, sub zodia poetica. Sunt amintiți Pompiliu Guillevic, G. Dimisianu, C. Ciopraga, acestei „fericite țări”. La 14 iulie 1994, Constantinescu și , care, la Ion Pop. D. Micu, M. Petroveanu, se stingea într-un cămin de bătrâni, fel ca și G. Călinescu, au fost Eugen Simion, Lucian Raicu ș.a. Opera marea poetă, contestată de unii și de entuziasmați de scrierile poetei. poetei, pentru că ea a lăsat o operă, alții, înghesuită recent într-o listă a „Jurnalul” Mariei Banuș, comentat de cuprinde numeroase game, modalități scriitorilor „de dicționar”, Maria Banuș. Geo Șerban, este punctat de observații de exprimare, inclusiv jocul A trăit aproape 85 de ani (n. 10 aprilie personale făcute în anul 1963, când suprarealist, neosimbolismul, neomo- 1914), mai mult în București, dar a convingerile scriitoarei încep să se dernismul etc. Ea știe să fie delicată, călătorit destul de mult, a fost la Paris clatine, îndoielile o apropie de o suav-îndrăgostită, insinuantă, dar și (unde trăiește fiul ei), la Moscova, în realitate care avea să devină, în timp, deschis-declarativă, de o sinceritate alte țări foste socialiste, fiind un timp o indubitabilă. Poezia Mariei Banuș a fost dureroasă, ironică. Ea știe să se scriitoare agreată de regimul comunist. tradusă în câteva limbi europene, adreseze unor cititori de vârstă școlară, Tatăl ei a fost director la Banca engleză, franceză, germană, italiană, adolescenți, maturi, maturi de vârsta a Marmorosch-Blank, aceea cu rusă, iar ea ne-a dăruit numeroase treia, tristețea ei nu este dezarmantă, ea răsunătorul faliment din timpul crizei poeme din mai toate continentele lumii, conține o nestrămutată credință în (1929-1932). A studiat Dreptul și una dintre ultimele realizări fiind voința de a trăi cu demnitate. Am Literele la București. În 1928, a debutat creația lui Alain Bosquet, un poet de cunoscut-o în ultimii ani de viață, era la „”, revista lui prestigiu al Franței. În 1994 i-a apărut încă fermecătoare, fermă în opinii, fără Arghezi (avea doar 14 ani, poemul în SUA, traducerea engleză realizată de jeluiri sau reproșuri inutile. Avea un purtând acest titlu). Anul 1937 Dan Duțescu, „Demon in breckets” chip de adolescentă datorită ochilor vii, înseamnă pentru ea debutul în volum cu (Demon între paranteze). Nicolae albaștri, obrajilor rotunzi, felului de a se „Țara fetelor”, poezie erotică și de mare Manolescu scrie în prefață că este vorba adresa soțului, numindu-l „logodnicul sensibilitate. Din 1939, se apropie de de un „jurnal liric”, intim, al autoarei, meu dintotdeauna”. Nora Iuga a numit-o, mișcarea comunistă, din convingere, întrerupt timp de 30 de ani (când s-a cu afecțiune, „o Doamnă a Poeziei” , în ceea ce, azi, pentru unii ar putea să pară dedicat mai mult militantismului timp ce Alex. Ștefănescu i-a împărțit în ceva rușinos, blamant. Răspunsul nu va politic) și reluat cu „Tocmai ieșeam din trei etape creația, ceea ce nu este cu convinge decât pe cei obiectivi – deși arenă”. „Din cadra mea, dinăuntrul meu totul corect. Maria Banuș a avut un fiică de „burghez”, credința în armonia / priveam înspre lume / sunt ochii unei singur chip, chiar dacă „La masa verde, interetnică, în dreptul la o libertate a bătrâne din Rembrandt?”, scria Maria față-n față / cer unii moarte, alții viață”, conștiinței erau mobilul multor Banuș. Punctul de inflecțiune al sună astăzi retoric. „Cititorii nu se simpatizanți ai comunismului din acea evoluţiei poetei este într-adevăr 1963, prefăceau că o citesc”, cum afirmă vreme. În 1955, ea scrie un poem care îi când publică „Metamorfoze”, o imbatabilul critic, o citeau, cum erau va fi și îi este și postum reproșat, „Ție- ______citiți Beniuc, Deșliu, , ți vorbesc, Americă”, scris cu patos și Nicolae Labiș, cel care a dat cele mai fără acoperire în realitatea politică, dat mari speranțe, dar a murit cel mai tânăr. fiind diferența de nivel al dezvoltării Să nu ascundem faptul că au fost destui SUA, față de țările socialiste, regimul care au crezut într-o lume fără sărăcie, dictatorial impus în aceste țări, despre plină de armonie. Nu există, dar nu care poemul nu spune un cuvânt. poeții sunt de vină. „Bătrânii mei, Iubitoare a literaturii universale, de cea tinichigii, cavafi, croitori, meșteri în mai bună calitate, Maria Banuș a tradus târguri apuse”, se revendică poeta de la din Goethe, Rilke, Shakespeare, Pușkin, ștetlul evreiesc, fără a uita de pogrom Neruda ș.a., a alcătuit o antologie „Din (un poem poartă acest titlu), de iubire, poezia de dragoste a lumii”. O perioadă, de bunătate, iar biografia și-o înscrie între anii 1944-1970, ea nu și-a într-un scurt poem –„Între două ruine” manifestat interesul pentru evreitatea – „Între două ruine am zidit o casă / căreia îi aparținea, dimpotrivă, a căutat între două trădări am sădit o credință / să evite această apartenență, dar, vorba între două hăuri, am pus o masă cu lui Sebastian, „nu poți să-ți dai demisia șervete și solnițe / între doi munți de din funcția de evreu”. cadavre am văzut o brândușe și i-am Desigur, nu se poate spune că zâmbit / Am trăit, dragii mei. Acum poeta a fost uitată complet, după înțelegeți? Așa am trăit”. dispariția fizică, dar o umbră s-a așezat BORIS MARIAN în postumitate, o umbră a nedreptății ce

18 asemănătoare cu ceea ce am citit în volumele „Memoria ca zestre” , (Editura Institutului Cultural Român, Bucureşti, 2003) scrise de Nina Cassian (trei volume cuprinzând trei etape, în perioada anilor 1948-2003) şi prezentate de noi (în presa timpului

Suplimentul de cultură din 22-28 – revista „Lohanul”, Huşi, iunie 2011 martie 2014 al Editurii Polirom Iaşi şi în volumul „Strămoşii noştri din arhive, restituiri”, p. 247 ş.u. de Ion publică în avanpremieră un fragment N. Oprea, Editura PIM, Iaşi, 2011) ca din volumul I, 1927-1944, Însemnă- mostre ale faptului că şi în România a rile mele, de Maria Banuş, apărut în fost o perioadă îndelungată când unii Bucureşti, la Editura Cartea Româ- scriitori nu numai că au trăit bine din nească, colecţia Jurnale şi memorii, ceea ce câştigau scriind, dar au dus şi cu note şi comentarii de Geo Şerban. o viaţă boemă, ceea ce relatează şi Structurată în două volume, Maria Banuş în Însemnările sale. 1927-1944 şi 1945-1999, opera În- semnările mele prilejuieşte aniver- Dar cine a fost Maria Banuş? sarea la 14 aprilie 2014 a 100 de ani Metropolis şi mass-media relatează: de la naşterea autoarei, Maria Banuş, Născută la 14 aprilie 1914, din părinţi dând, după expresia celui (celei) care Anetta şi Max Bănuş, contabil şi ______director de bancă, decedată la 14 iulie nu semnează în caseta de prezentare a eroare preluată şi colportată pe 1999, a rămas cunoscută ca poeta, cărţii, „cuvântul celui mai implicat internet, dar în realitate la 23 de ani, jurnalista, traducătoarea şi creatoarea martor al unei istorii literare volum al confesiunilor erotice; în de piese de teatru în secolul XX. tumultoase – jurnalului poetei”. 1949, publică volumul de poezie A debutat literar în 1928, în „Ce înseamnă 72 de ani (1927- Bucurie, în două cicluri – Cântec sub revista „Bilete de papagal” a lui 1999) din viaţă unei poete din tancuri şi Vânt de martie, Editura Tudor Arghezi, la vârsta de 14 ani, cu România, - se întreabă anonimul (a) pentru literatură şi artă; Fiilor mei, versuri erotice: casetei, uitând să scrie 64 ca şi faptul 1949; în 1953 – Versuri alese şi „Te caut pe tine, suflete fugar, că însăşi poeta, în fragmentul cuprins Bucureşti, oraş iubit, Editura Cu frăgezimea şi durata unui fum în Însemnările din pagină îşi Tineretului, poeme pentru copii; declarase public în 1987 vârsta Încât mă mir şi eu cum de ai loc Despre pământ şi Îndrăgostiţii, 1954; În fiinţa mea de-acum…” împlinită de aproape 74 de ani, – în 1955, Ţie-ţi vorbesc, Americă! şi A publicat în jur de 20 volume de apăsată, încă din adolescenţă, de Din cronica acestor ani; în 1956 Se versuri, o parte din ele tributare ale originea etnică, într-o Europă bântuită arată lumii; în 1957, Poezii, Torentul, dogmatismului şi proletcultismului, de stafia comunismului, de lipsa de ESPLA; în 1962, la Editura pentru ale realismului socialist… spaţiu vital a nazismului, de evoluţia literatură – Magnet şi Metamorfoze; A fost nevoită să adere la ceea ce violentă a ambelor extreme?” Diamantul în 1965; Portretul lui a scris Sorin Toma în ianuarie 1948 Întrebare şi text preluate Fayum, Editura Eminescu, în 1970; în „Scânteia” şi în broşură la Editura întocmai, cu aceeaşi eroare a anilor Oricine şi ceva, la Editura Cartea Ro- Scânteia despre „Poezia putrefacţiei poetei, de Petre Ivan în ziarul mânească, 1972; la Editura Eminescu, şi putrefacţia poeziei, răsfoind „Metropolis” din 1 aprilie 2014, Noiembrie inocentul în 1985 şi cotidian cultural, editat de Teatrul cu volumele lui Tudor Arghezi”, cel Orologii cu figuri în 1989; Fiesta în care – am spus – a lansat-o. acelaşi nume din Bucureşti, care duce 1990 la Editura Cartea Românească. Dintre cărţile sale: volumul Ţara mai departe ceea ce s-a scris în Piesele sale de teatru: Ziua cea fetelor, Editura Cultura poporului, Suplimentul Cultural de la Iaşi… Mare şi Îndrăgostiţii. 1937, la vârsta de 10 ani, după cum Importat mi se pare că jurnalistul Volumul său Ţie-ţi vorbesc, s-a făcut calculul anilor în Supli- de la Metropolis informează şi ceea Americă! a fost medaliat cu aur la mentul cultural şi Metropolis, ce sunt Însemnările mele: „…un Festivalul Tineretului şi Studenţilor ______Jurnal intim ţinut cu intermitenţă de la Varşovia, 1955; în anul 1989 i câteva bune decenii, între anii 1927 şi s-a decernat Premiul Internaţional 1999, poate cea mai amplă scriere de Gottried von Herder, numărul acest tip în epoca modernă a premiilor fiind mult mai mare. literaturii noastre, deloc săracă în Traduceri din: Rainer Maria Rilke, mărturii cu caracter reflexiv Johann Wolfgang von, Goethe, autobiografic. O fereastră, în orice Wiliam Shakespeare, A. Puşkin, caz, revelator deschisă spre un destin Pablo Neruda, Hazim Hikmet ş.a. al creatorului dramatic, expus România şi Franţa, ţară de care a furtunilor istoriei (Geo Şerban)”. fost legată în ultima perioadă a vieţii, Reflexii ale autoarei din ambele ca şi literatura universală, îi cinstesc perioade, 22 mai 1941 şi de mai memoria. târziu, noi găsindu-le foarte Emil Chendea●Flori 2 ION N. OPREA

19 Cartea anului Americii”; apoi tatăl, preot, descoperind întâmplător, în spaţiul concentraţionar de la Sighet, o poeziei de-a ei; apoi,

tatăl, mort într-un accident absurd la Să fii frunză / Şi obligată să te porţi / 49 de ani, după ce se întorsese din Asemenea tuturor frunzelor, / Deşi închisoare, înainte de a fi putut vorbi; înţelegi / Şi chiar poţi / Cu totul şi cu apoi (sau şi aşa), după cum scrie la totul / Altceva; / Fapt din care / – persoana întâi singular, crescusem Uluitor – / Să nu tragi concluzia / Că citind, locuind în lumea cărţilor, într-o eşti altfel decât frunzele, / Ci că ele, perioadă în care era ...în căutare de frunzele, / Sunt altfel decât ele însele. / modele. Iată o definiţie. Definiţie a Apoi vârsta adolescenţei, înregimentării şi a comportamentului de ...îndrăgostită de Gelu Ruscanu, de turmă!? A pierderii propriei identităţii!? Ladima, de Pietro Gralla, de Bălcescu, A minetismului forţat dat de „dictatura” dar şi influenţa primită în formarea copacului!? Neliniştitoare certitudini! scriitoricească, nu de la un poet, cum Neliniştitoare întrebări! am fi tentaţi să bănuim, ci de la un dramaturg (); apoi Cartea de faţă (Ana Blandiana, obsedantul chestionar cu zeci de Ed. Humanitas, Bucureşti, 2013) e întrebări, pentru intrarea la facultate, la scrisă sub semnul acestui inconfort, de- filologie (cu capitolul „averii”, singurul a fi putut fi, sau de-a putea fi, imperso- „completat cu inima deschisă”); apoi nală „...frunză”, inconfort exprimat de personale, sau generale, ce meritau respingerea admiterii etc. autoare, nu în manieră lirică, precum în notate. Este un altfel de jurnal, unul al Apoi maturitatea..., în 1962 poemul redat, Definiţie, dintr-o clarificărilor pentru sine (subiectul admiterea fără să se ţină cont de perioadă de dizidenţă, ci prozaic, sub investigaţiilor sunt eu însumi, spune originea socială; somaţiile voalate ale forma unei obsedante întrebări, repetate autoarea) şi pentru terţe persoane, fiind oamenilor „atotştiutori” ai puterii, de de mai multe ori, ca un laitmotiv, sub scris în „cronologia” stărilor avute, şi a-l părăsi pe Romi, ca în Traviata, apoi umbrela diferitelor concatenări de nu a timpului, având astfel libertatea căsătoria cu acesta, apoi, în condiţiile în expresii şi cuvinte: cât din ceea ce am revenirilor la fapte care i-au marcat care cercul invizibil se strângea, trăit este un rezultat al voinţei mele şi existenţa. sentimentul că erau indisolubil legaţi cât se datorează influenţelor, Ana Blandiana vorbeşte în cele unul de altul. presiunilor şi manipulărilor care s-au aproape 100 de eseuri/confesiuni, Apoi, după terminarea facultăţii, exercitat asupra mea? De aceea, spune însumând circa 500 de pagini şi de (ca mutarea de la Cluj la Bucureşti; primele autoarea, nu este o încercare de a-mi parte din carte) jurnalul pe care l-am poezii publicate (anul 1963); apoi povesti viaţa, ci o încercare de a o ţinut în acel ultim an al deceniului 9 şi gazetărie la „Contemporanul” şi apoi, înţelege”, şi că aceasta „este şi o carte care ajunsese la cel de-al treilea caiet din 1974, la „România literară” (care de amintiri, doar în măsura în care de câte 200 de file..., scris, uneori, mi-a dat posibilitatea şi chiar amintirile mele pot deveni argumente. imediat ce am ajuns acasă, desigur, obligativitatea nu numai să spun ce Ca să continue, nu justificativ, ci după anumite întâmplări (cu şi fără gândesc, ci şi să gândesc lumea prin explicativ, că a fost prima dintre cărţile ghilimele) memorabile, dar şi la care treceam); apoi şansa scăpării din mele pe care am scris-o fără bucurie. îndemn: Aşează-te imediat şi scrie tot cutremurul din 4 martie 1977 (...în Fals-ul tratat de manipulare este o ce-ai trăit azi, mi-a poruncit Romi, blocul nostru muriseră 300 de încercare a reaşezării lumii cunoscute „Romi” fiind soţul ei, scriitorul persoane); apoi anul 1985, cu scandalul pe un făgaş dat de echilibrul relativ Romulus Rusan. poeziilor din „Amfiteatru”, care a dus dintre dreptul individual şi dreptul Aşadar, sunt trei mari perioade în la interdicţia ei, dar şi bucuria de a-i fi colectiv. Este rezultatul trecerii acestei care personajul principal, Otilia Valeria copiate de mână poemele; apoi lumi prin filtrul propriei trăiri sau Coman, alias Otilia Valeria Rusan, alias interdicţia definitivă de a publica, în obsesii, prin sita convingerilor, prin Ana Blandiana (Ana nu este decât rima toamna anului 1988, după scandalul cu paşnica stare a observării simple, dar la Blandiana, Blandiana fiind un sat Motanul Arpagic; apoi maşina la pline de sofisme, a unui scriitor-om, românesc din Munţii Apuseni) caută să poartă, vizibilitatea ei – după cum cetăţean şi artist, aflat sub teroarea înţeleagă lumea în care locuieşte, nu mărturiseşte – creând o tensiune asupra uimirii eterne. numai asemeni lui Hölderlin, adică întregii străzi; apoi telefonul care nu Uzitând de definiţia libertăţii, ca poetic. Este vorba de lumea concretă, avea ton decât când voia el, dar şi dreptul de a spune nu, Ana Blandiana fizică, cea de dinainte de `89, cea de vocea de la telefon („De ce nu o iubeşti identifică, nuanţat, trei etape în care a imediat de după `89 şi cea „de acum”, pe Tanti Elena?”), ca cea mai mare frică spus nu: cel de dinainte de `89, cel din cu subperioadele sale date de înainte de `89; apoi ca un fel de „râsu- primul deceniu de după `89 şi cel de „combustia” unor aspiraţii, de „arderea” plânsu” nichitastănescian... croşetarea acum. unor vârste sau de atingerea unor borne, unei fuste în timp ce asculta „Europa Este o altfel de „luptă cu inerţia”, pe care destinul şi oamenii i le-au pus Liberă”, fusta fiind botezată „chiar aşa, faţă de cea a lui Nicolae Labiş. înainte. «Europa Liberă»”. Etc. etc. Cartea nu este un jurnal, în spirit Asemeni poeziei „Puşca” a lui Ca în pofida tuturor, să rămână clasic, unde să fie notate, ca o probă Nichita Stănescu, prima perioadă a scrisul ca o formă de salvare.→ obligatorie (da fapt, pentru cei mai primei perioade este... copilăria, cu mulţi, ca o vanitate), lucrurile de peste prezenţa mamei, tatălui şi sorei ei mai RĂZVAN DUCAN zi. Nu este nici măcar o carte de mici, cu casa familiei cu „radioul ce comentarii personale ale faptelor scârţâia, miorlăia” pe undele „Vocii

20 Perioada tristă şi întunecată, plină de pus mâna pe telefon ca să-i telefonez lui lipsuri, de dinainte de `89, are şi alte Emil Constantinescu şi să-l felicit... repere în cartea Anei Blandiana: copiii Mi-a răspuns chiar el... de la orfelinate, sau băieţii de pe Calea – Vreau să vă felicit, i-am răspuns... Victoriei, tunşi, îmbrăcaţi şi încălţaţi la – Tu ce vrei? a repetat el grăbit şi fel, cu expresia feţei, mai precis ocupat, cu aerul că se află în cursul inexistenţa oricărei expresii; apoi unei complicate împărţiri în care personaje suspecte venite la casa de la trebuie să-i dea fiecăruia ceva şi nu are Comana, jud. Giurgiu; amintirea timp de pierdut. Să spun ce vreau şi să diverselor justificări ale cenzurii las pe altul la rând. comuniste, în redacţiile editurilor (de – Ce să vreau? am întrebat eu ex. la „Călcâiul vulnerabil”, ...unde uimită. Apar şi nume proprii şi întâlniri sentimente şi idei se transformă într-un – Ce funcţie vrei, ce ceri, mi-a memorabile (cu Eugen Ionescu, Emil adevărat strigăt de revoltă); apoi explicat el agasat, dar stăpânindu-se. – Cioran, Mircea Eliade ş.a.), dar şi amintirea oamenilor, cu „yesmanii” Ce vreau? am repetat eu, începând să întâlnire banale, cu oameni obişnuiţi, epocii ( etc.), dar înţeleg, nu vreau nimic, am spus cărora autoarea le face importante şi oameni binevoitori (Georgeta întotdeauna că nu vreau nimic. Vreau concesii, dându-le semnificaţii de Dimisianu: vom muta poeziile în alte să vă faceţi datoria ca să pot să mă preţiozitate. Ana Blandiana deversează, locuri ale sumarului etc.); apoi viaţa întorc la viaţa şi la cărţile mele fără neparcimonios, ca un preaplin, volutele ternă cu cozi fără locomotivă, unde remuşcări. Vreau ca toţi cei care vreţi de-nţelegere, lipsită de complexe, a oamenii care se aşezau la rând fără să ceva să nu vreţi numai pentru voi, ci şi lumii sale de sub frunte (care e lumea ştie ce se dă şi când; de asemenea, pentru alţii. Şi am închis telefonul.). din carte), probabil, ca o compensare a „bucătăria” premiilor literare, inclusiv Aceasta, fiindcă, spune autoarea, am imposibilităţii rearanjării onorabile a cele ale Uniunii Scriitorilor (cu buna fost întotdeauna convinsă că nu sunt lumii concrete din jurul ei. Este, până la înţelegere pe bază de troc, cu hârtiuţe făcută să conduc oamenii, ci să-i urmă, un drept şi un talant de visător. scoase de prin buzunare, unde fiecare emoţionez şi să-i conving. Nu am scris această carte pentru a citea diverse nume care trebuiau Ana Blandiana mai vorbeşte şi de anii transmite un adevăr pe care eu îl deţin, neapărat premiate); apoi despre tulburi şi iresponsabili ani `90, dar şi ci pentru a găsi un adevăr în care eu relaţiile cu criticii, cititorii, despre de punctul 8 (de la Timişoara – n.m.), am nevoie. Sensul ei nu este să acopere, profesia de scriitor, neexistentă în celebrul punct 8 (care – n.m.) era ci să descopere ceva, spune acesta. nomenclatorul profesiilor, despre formularea lustraţiei, ca să spună apoi Aşa cum spuneam la începutul „indiferenţa” propriului scris; despre că Piaţa Universităţii şi apoi Alianţa acestui text, autoarea a trăit şi trăieşte zvonuri şi vecini şi prieteni, cu reacţii Civică... au pornit teoretic din acest permanent cu frica de a nu fi diferite la acţiunile de intoxicare ale punct esenţial; apoi vorbeşte despre manipulată, deşi mă întreb, lupta ei, şi Securităţii; despre prieteni şi neprieteni locuitorii acelei istorii de 52 de zile, „impunerea” prin lectură a „propriului scriitori; despre propria urmărire şi Piaţa Universităţii (cu manipularea adevăr”, nu este până la urmă un soi de intenţii de intimidare, şi chiar de aferentă: acolo dansează femei goale şi manipulare? De ce ar fi acesta mai asasinat (?!) (cu un tractor, într-o seară în corturi sunt drogaţi), dar şi despre puţin nocivă, decât cea de care se teme ploioasă, pe o margine de dig, pe când insulta golan ridicată la rang de autoarea? Cine deţine adevărul absolut? se întorcea cu maşina, împreună cu decoraţie, pentru că „zona liberă de Până la urmă, din totdeauna, ne soţul ei); despre refuzul de a rămâne în comunism” era de fapt o închisoare manipulăm unii pe alţii, pentru a mai străinătate (Mi se părea că, plecând, îl înconjurată de ură. diminua din asperităţi, sau din contră, a legitimam pe Ceauşescu, îi lăsam ţara Ca să caracterizeze apoi concis pro- le face mai proeminente sau a le lui.); apoi fulguiri ale „epopeelor” pria situaţie: implicarea civică m-a az- înlocui, pe cele ale părţii adverse, cu devenirilor cărţilor sale (Aş putea scrie vârlit pe pagina întâi a ziarelor, sco- cele „ale noastre”(!!?). Aşadar, Fals-ul o întreagă carte spunând povestea ţându-mă din zona revistelor literare; tratat de manipulare ar putea fi publicării fiecăruia dintre volumele pe era o perioadă în cursul anului 1990, în manipularea însăşi! Între este şi nu este, care le-am publicat înainte de `90) etc. care niciodată când un necunoscut se apare, „intermediarul”, ar putea fi! Şi de etc. Dar şi concluzia tristă, postfactum, îndrepta spre mine, pe stradă, nu ştiam ce nu? Totu-i, până la urmă, semantică! că în aproape 50 de ani, solidaritatea dacă urma să mă insulte sau să mă Şi totuşi, spune Ana Blandiana: cea ne-a fost dizolvată cu spaima îmbrăţişeze. mai periculoasă dintre formele de suspiciunii. Mai vorbeşte despre trecerea manipulare căruia i-am căzut victimă a Apoi ...decembrie 1989... cu orbitoa- bruscă de la condamnarea proprietăţii fost capacitatea mea de a mă iluziona, rea lumină a libertăţii apărută prea la supremaţia ei absolută, ca apoi să de a mă entuziasma, de a începe prin a brusc; apoi seara de 27 decembrie conchidă, deziluzionată: totul după avea încredere. 1989, când, după cum afirmă, am înce- revoluţie, în libertatea de a fura. Sfârşitul cărţii este unul al deziluziei put să bănuiesc că sunt manipulată; Apoi ferocitatea luptei politice născute din firea noastră „lasă-mă să apoi refuzul să fie între cele 39 nume al care pentru aceasta rămâne dovada te las”, din lenea lipsei noastre de Consiliului Frontului Salvării Naţiona- abuzurilor pentru care se pregătesc reacţiei şi din mereu vinovata noastră le, refuzul să fie vicepreşedinte al candidaţii, ca să definească speranţă că totul se poate aranja. F.S.N.-ului, refuzul de a fi ambasador ireconciliabil politicienii, ce apar din Este o carte despre mine şi timpul pe UNESCO, refuzul de a fi manipulată neant şi se întorc în neant. care l-am străbătut, sau altfel spus, prin sinecuri sau alte funcţii. Ca apoi, ca o anatemă pentru prezent, într-o cheie lirică, luată din poezia (Emblematică e discuţia cu proaspătul, să ajungă la concluzia că lumea politică domniei sale (numită Baladă): N-am de atunci [noiembrie 1996], preşedinte de azi e şi mai coruptă decât cea din altă Ană, / Mă zidesc pe mine... al statului, Emil Constantinescu: Am 1992.

21 Naţională la desăvârşirea ideii de muzeu la Târgu-Mureş, de la completarea colecţiilor bibliotecii publice târgumureşene cu cărţi în limba română la studiile de antropologie, de la iscusinţa orga- nizării expoziţiilor etnografice de la Paris şi New York sau cele din Germania şi Italia la suferinţa anului 1940, toate acestea ordonând un timp

cultural rostitor, o gândire exemplară GEOMETRIE SACRĂ prin limpezime şi consecvenţă profesional-umană. Doamne…Tu… Studiul Aureliei Diaconescu ai schiţat exprimă reprezentativitatea operei lui pe un pumn Aurel Filimon, pornind de la de lut

adâncimile spiritualităţii româneşti doar un triunghi. Prin cercetarea Aurel Filimon, identificate în Fondul Aurel Filimon, La mijloc magic ochi fondatorul Muzeului din Târgu- în cele 1500 de piese etnografice de cu pleoapa scut. Mureş şi editarea acesteia, Aurelia tezaur achiziţionate între 1918 şi Cerc, semicerc, Diaconescu îl include, fără rezerve, 1940. Prin prâsnele şi inele de mire, încerc pe Aurel Filimon în paradigma chimire, teascuri, care de lemn, tăria piramidei ctitoriilor culturale. Demersul este un râşniţe, mori, bâte ciobăneşti, blidare, ce mi-ai dat act de verificare intelectuală, căci A. furci de tors, războaie de ţesut, troiţe, simplă din linii drepte, Filimon reprezintă o biografie culturală icoane pe sticlă şi lemn, dar şi prin să mă’nalţ cub de excepţie, o conştiinţă intelectuală costumele populare din Monorul însingurat şi civică vie, deplină prin luciditate şi natal, pe care nu o dată le îmbrăca, din trepte în trepte trudă. Nu întâmplător vorbea S. Mehedinţi Aurel Filimon dovedea puterea de spre altar de zigurat. de „silinţele” lui Aurel Filimon. rezistenţă prin artă, iscusinţa, armonia În studiul monografic al Aureliei şi umanitatea etnografiei româneşti, 22 martie 2013 Diaconescu, viaţa şi opera lui Aurel virtuţile încorporate în diversitatea şi Filimon sunt percepute ca aparţinând măiestria etnografică, lirismul artei RUGĂCIUNE tezaurizării culturale. Ceea ce doar populare, disponibilităţile acesteia în sugera H.H. Stahl, altădată, despre a numi expresiv sentimentul româ- Dă-mi, Doamne, lumină omul rar, Aurelia Diaconescu deta- nesc al fiinţei. Prin destinul cu pe drumul tern. liază prin forţa documentelor cuprinse accente tragice, Aurel Filimon a unit Tu… poţi să alini, cu fervoare în comentarii conclu- în preocupările şi trăirile sale Ca- căci peste steiul dente. Aurel Filimon nu e doar fonda- pitala cu zone ale Bistriţei, sufletului meu torul Muzeului din Târgu-Mureş, ci Maramureşului, Sălajului, Hu- înălţimile cern personalitatea cu funcţie modelatoare nedoarei sau Mureşului, unde umbre de cedri în cultură, purtătorul ideii de descoperă, la Suseni, celebra Fibulă, şi pini. sămânţă, înţelegând cercetarea etno- devenită emblema Muzeului Judeţean – Mă vezi? grafică şi organizarea ei în forme Mureş. Sunt crisalida instituţionalizate ca argumente în Fiecare segment al acestui periplu cu degete-mpletite. definirea adecvată a etnogenezei şi – argumentează A. Diaconescu – Jur împrejur unităţii culturale a poporului român. poartă pecetea unicităţii operei mai ard Pentru Aurel Filimon şi etnografia culturale a lui Aurel Filimon, cel care doar flăcări ostenite. era magistra vitae, ducând spre ştia să aşeze dăruirea în dăinuire. Apusul… îmi întinde maturizarea spiritului de cunoaştere, Într-un timp al înjosirii valorilor, pocal cu vin păgân înţelegând, cum spuneau corifeii studiul Aureliei Diaconescu fixează şi răzleţirea fumului, Şcolii Ardelene, „dacă iaste rândul în onoare o secvenţă din postumitatea întunecată floare. bine şi cum să cade întocmit şi făcut.” unui ctitor care a purtat pasiunea Nădejdea… Marele etnograf a preluat, de fapt, din irepresibilă a adevărului şi voinţa mi-e la Tine, cuvântarea minţii Şcolii Ardelene şi autentică ce a născut tradiţie c-ai să mă iei la sân din spiritul astrist, în inegalabila sa etnografică. să-mi dai operă culturală. S-a spus cu dreptate – consemna puterea râului Aurelia Diaconescu priveşte Nietzsche în „Naşterea filozofiei” – ce se-mplineşte-n mare. valoarea întregului. De la datele că un popor nu va fi caracterizat atât incipiente ale colecţiei de arheologie prin oamenii săi mari, cât prin felul 24 martie 2013 şi etnografie din Târgu-Mureş la în care îi recunoaşte şi îi cinsteşte pe VIORICA ŞUŢU înfiinţarea Societăţii de Arheologie, aceşti oameni mari. (Din volulmul Răstimp între lumi, Istorie şi Etnografie, de la activitatea VALENTIN MARICA în curs de apariţie la Editura Nico) lui Aurel Filimon la Muzeul de Artă

22 Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Dionisie Smeritul şi Areopagitul, Sfântul Maxim Mărturisitorul, Sfântul Grigorie Taumaturgul, Metodiu de (VI) Olimp, Sfântul Grigorie de Nyssa, Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Atanasie cel Mare, Sfântul Ioan

Damaschin, Sfântul Simion Noul Mihail Diaconescu este autorul Teolog, Sfântul Nicolae Cabasila” unei cuprinzătoare și originale (vol. I, Teologie şi estetică, 2009, p. VII). doctrine estetice. Ea este afirmată în ______La acestea ar mai trebui adăugate tratatul Prelegeri de estetica , precum și despre numele unor mari teologi din diverse Ortodoxiei (vol. I Teologie și estetică; rigoarea dogmatică și norma estetică. epoci şi culturi europene, pe care vol. II Ipostazele artei, 1996; ediţia a Faptul că Mihail Diaconescu îi domnul Mihail Diaconescu îi II-a revizuită şi amplificată a apărut admiră şi îi utilizează în scrierile sale aminteşte în mod curent la cursurile în 2009). pe marii teologi este binecunoscut. În sale pentru studenţi şi masteranzi, la Lucrarea se înscrie printre cărțile prefaţa la ediţia a II-a a tratatului el seminarii, în conferinţe publice, în de căpătâi ale culturii române şi afirmă: „În mod deosebit mi-au fost intervenţii televizate, în dezbateri şi europene. De altfel, a fost distinsă cu îndreptar vastele lucrări de sinteză colocvii ştiinţifice, în alte ocazii: premiul pentru filosofie al Academiei sau eruditele studii parţiale ale Petru Abelard, Mortiz von Aberle, Române pe anul 2009. Mult mai im- Părinţilor Profesori Dumitru Karl Adam, Ioannis Zizoulas, Toma portant decât premiul Academiei este Stăniloae, Theodor M. Popoescu, Ion de Aquino, Savvas Aguridis, Albert faptul că Mihail Diaconescu s-a im- Gh. Savin şi Ioan G. Coman, cel Mare, Antoine Arnauld, Christos pus ca unul dintre marii esteticieni ai străluciţi arhierei ai teologiei Yannaras, Ernst Troeltsch, Kallistos epocii noastre. Este un estetician cu o ortodoxe româneşti contemporane, Ware, Alfons Auer, Hans Urs von fermă orientare spiritualistă creştină. precum şi cele semnate de Teodor Balthasar, Karl Barth, Benedict de Prelegeri de estetica Ortodoxiei Bodogae, Athanasie Negoiţă, Nursia, Dietrich Bonhoeffer, Emil este o sinteză vastă, adunând în Dumitru Radu, Ioan I. Rămureanu, Brunner, Rudolf Bultmann, Karl paginile ei două milenii de acumulări Ioan Mircea, Ene Branişte, Emilian Rahner, Jurgen Moltmann, Jacques spirituale ale poporului român, Popescu, Ion Bria, Ioan Zăgrean, Maritain, Soeren Kirkegaard, Marie- realizate pe temeiul Ortodoxiei. Aşa Mircea Păcurariu, Isidor Tudoran, Dominique Chenu, Olivier Clément, cum s-a spus, erudiția autorului, Liviu Stan, Dumitru Popescu, Ştefan pe care Mihail Diaconescu l-a spiritul analitic, puterea de disociere Alexe, Gheorghe I. Drăgulin, Ioan M. cunoscut personal la Paris (a avut cu și valoarea demonstrațiilor pune Florea, Nicolae Chiţescu. Faptul că, el pasionante discuţii pe diverse această carte la înălțimea celor mai în dezvoltarea spirituală a Europei şi teme), Yves Marie-Joseph Congar, importante înfăptuiri teoretice a întregii lumi creştine, cultura Oscar Cullmann, Jean Daniélou, românești. Această lucrare este în noastră teologică, cu începuturi în Henri De Lubac, Pavel Evdokimov, măsură să exprime specificul și capodoperele literare, dogmatice şi G. V. Florenski, Réginald Garrigou- valențele culturii noastre, să deschidă catehetice ale strălucitei perioade Lagrange, Reinhold Niebuhr, Wolf- noi perspective, noi drumuri în dacoromane (străromâne) este hardt Pannenberg, Nikos Nissiotis şi cercetările filosofice despre frumos. printre cele mai vechi, mai mulţi alţii. Interesul romancierului Este o construcţie speculativă de mare importante şi mai active transpare în pentru teologii ortodocşi, catolici, amploare şi de o severă rigoare logică scrierile lor într-o mare varietate de luterani şi anglicani este constant. şi dogmatică ortodoxă. Doctrina este- forme” (în ediţia a II-a, 2009, p. Pe plan literar, acest interes a tică diaconesciană este o construcţie XVII). avut ca rezultat faptul că Mihail teoretică monumentală şi fascinantă, Tot în această ediţie a tratatului, Diaconescu evocă epic sau teoretic în care pulsează energia nemuritoare respectiv în studiul prefaţă Filosofie, probleme teologice şi filosofice a frumuseţii. Este o frumuseţe de teologie şi estetică în perspectiva precum: mister, revelaţie, sacru, ordin spiritual, percepută la scară raţiunii speculative, acad. Alexandru profan, imanent, transcendent, pancosmică şi pancalică, precum în Surdu observă: „Domnul Mihail frumuseţe (înţeleasă la scară cosmică, Sfânta Liturghie ortodoxă. Diaconescu reia, într-o interpretare dar şi ca atribut al Divinităţii), În cadrul Prelegerilor de estetica nuanţată şi personală, idei, diaconie (el vorbeşte de diaconie Ortodoxiei, Mihail Diaconescu demonstraţii şi concluzii din literară şi de diaconie artistică), prezintă teoria sa despre frumos, dezbaterile despre frumos ale unor kenoză (a creat sintagma kenoză precum și raporturile dintre artist și mari doctrinari ai bisericii (Sfântul auctorială), sacrificiu, răscumpărare, creație. El vorbește de asemenea Justin Martirul şi Filosoful, Minucius cunoaştere (înţeleasă în sens despre relația dintre teologie și Felix, Teofil al Antiohiei, Sfântul teologic), creaţie, spiritualizare etc. estetică, despre ipostazele frumosului, Clement Romanul, Origen, Clement Sunt probleme care marchează respectiv despre frumos ca atribut al Alexandrinul, Fericitul Augustin, profund şi într-o mare varietate de Divinității, despre frumusețea lumii, Sfântul Ioan Casian, căruia autorul îi modalităţi istoria culturii române şi frumosul uman și frumosul artistic, dedică, de altfel, o amplă secţiune europene. → despre estetica urâtului, despre într-un alt tratat al său, respectiv în MONICA DUŞAN estetica Ortodoxiei în concepția lui Istoria literaturii dacoromane,

23 Mihail Diaconescu se referă la În demonstraţiile lui teoretico- ele insistent sau fugitiv, apelând, între estetice se observă că literatura are un SFINŢI, IERNI ŞI MORŢI altele, la simboluri. Forţa revelatoare loc deosebit. Pe de o parte experiența ÎNVIAŢI a simbolurilor îl ajută să realizeze sa literară îşi spune cuvântul, iar pe parabolele sale epice dominate de o de alta – judecăţile şi demonstraţiile sfinţii din aprilie dimensiune reflexivă constantă. Este cu care operează în teoriile lui iernile din aprilie motivul principal pentru care criticii estetice, au influenţat în moduri morţii din aprilie şi istoricii literari îl consideră pe diferite elaborarea romanelor, Mihail Diaconescu un scriitor filosof, marcate de serii lungi de variate se aud bocănind ciocanele care respectiv un romancier moralist. Este simboluri. bat piroanele în mâinile Lui limpede, de asemenea, faptul că el ne Se observă astfel, un fir de Iisus apare ca un scriitor creştin militant. legătură care uneşte trăirea credinţei Marile secțiuni ale volumului al creştine, aşa cum este ea afirmată de nefirească – nepermisă linişte – II-lea din Prelegeri de estetica Biserică, creaţia sa epică, doctrina în care Ortodoxiei, respectiv demonstrațiile estetică şi convingerile literare. nu se aude măcelărirea mieilor din Ipostazele artei, ne ajută să Există, de asemenea, un sens înțelegem convingerile literare ale lui invers de legătură, de la doctrina blestem pe capul celor care Mihail Diaconescu și în special seria estetică spre teoriile literare şi spre păstrează liniştea în romanelor sale. Aici este demonstrat modul în care au fost concepute şi sufletul călăilor lumii pe larg, cu un număr mare de structurate romanele prin care Mihail exemple luate din toate regiunile țării Diaconescu s-a impus. toate luminile se și din cele mai diferite epoci istorice, Volumul Biserici şi mânăstiri sting logic: din că arta este rugăciune, doxologie, ortodoxe. -Ortodox senin libertate întru Hristos, ofrandă, Churches and monasteries se catehizare, diaconie, bucurie, tradiție deschide cu eseul Terra Mirrabilis în sfinţii din aprilie nu vor mai vie, reuniune de simboluri care Mihail Diaconescu analizează face minuni comunicante, și mai ales, o originalitatea artei noastre sacre şi iernile din aprilie vor fi şi modalitate de spiritualizare a omului îndeosebi modul cum s-a ajuns la ninsoarea până la și, prin el, a lumii întregi însetate de convingerea românilor că trăiesc într- os – pentru totdeauna – asupra Creatorul ei. o Ţară Sfântă. Eseul Terra Mirrabilis întregului „Categoriile cu care Mihail reia unele idei demonstrate de Mihail univers Diaconescu operează în teoriile sale Diaconescu în amplul său tratat estetice sunt rezultatul unor evaluări, Prelegeri de estetica Ortodoxiei. Este morţii din aprilie vor reflecţii şi demonstraţii care au în unul dintre cele mai frumoase volume învia din morminte – ţinând în vedere toate tipurile de manifestări de artă din câte au fost publicate până mâini – frântă artistice. Exemplele din aceste acum în cultura română. lumina pâinii amare: memoria – demonstraţii sunt selectate îndeosebi inconvenabil din arta românească şi europeană. ______nonconformist trezită – în (Fragment din volumul în Arhitectura, literatura, muzica, Emaus pregătire Simbolic, metafizic şi orfevreria, coregrafia, arta tiparului, monumental în proza lui Mihail ceramica, urbanistica, preocuparea Diaconescu) pentru densitatea, repartiţia şi IADUL DIN TINE ______difuzarea luminii (pentru diafan), caligrafia, miniaturile, ceremoniile, te-ai întrebat vreodată despre broderia numeroase alte manifestări iadul din tine? – când şi în care frumosul ne solicită prin cele cât ţi-ai mărturisit – din mai variate forme şi modalităţi, sunt fascinanta mârşăvie colcăindă în evocate în Prelegeri de estetica tine? Ortodoxiei în strânsă relaţie cu conceptualizările şi categoriile cât ai avut curajul să-ţi specifice propuse de doctrina lui înghiţi – din excrementele Mihail Diaconescu despre frumos.”1 propriei tale conştiinţe – cât şi Numai pornind de la conceptul dacă? ortodox de credinţă putem înţelege raporturile existente între doctrina ...o – câtă silă – câtă silă – şi estetică pe care Mihail Diaconescu a câtă edificat-o şi convingerile sale literare. monstruoasă milă mi-e de tine – înfricoşat – imens ipocrit şi 1 Preot prof. univ. dr. Dumitru Radu, pustiit orfan – Iudă fără Fundamentele teologice ale fenomenologiei Hristos! narative, Editura Arhiepiscopiei Tomisului, ADRIAN BOTEZ Constanța, 2005, cap. „Credință creștină, Emil Chendea●Scoică II doctrină estetică și teorie literară”, p. 90.

24 O CARTE ÎN DEZBATERE trei ediţii pe parcursul a 17 ani, Eugen Simion „scoate la lumină nu atât o operă, cât un autor cu o soartă

tragică”. E de salutat gestul veşnic tânărului critic şi istoric literar bucureştean de a-i acorda o şansă de reabilitare unui reprezentant de frunte

al realismului socialist şi care, spre

În Semne de carte (Editura Pallas deosebire de atâţia alţii, a avut tăria, Athena, Focşani, 2014), cunoscuta în dublul său exil, să-şi pună cenuşă eseistă şi comentatoare a fenomenului în cap şi să ia asupră-i toate păcatele literar actual, Rodica Lăzărescu, literaturii române postbelice. Dialogul adună o serie de cronici apărute în celor doi literaţi de marcă devine un anii 2012, 2013 şi chiar în primele „amar avertisment asupra ciclicităţii luni ale anului 2014, în prestigioase Istoriei” (p. 53). Doar destăinuindu- reviste precum Ateneu, Literatorul, ne sincer şi asumându-ne erorile, vom Cultura, Vatra veche, Convorbiri face ca această Istorie să nu se mai literare şi Pro Saeculum. Autoarea repete în tot ce-a avut ea mai odios în face parte dintre acei critici care intervievat precum pictorul Laurenţiu materie de cultură: colaboraţionismul obişnuiesc să vadă partea plină a Stan, comentatoarea reproducând nici deşănţat cu o Putere străină de spiritul paharului şi să se uimească neîncetat mai mult nici mai puţin decât 19 şi năzuinţele poporului român. de ceea ce-i singularizează pe dintre întrebările referitoare la senec- Exegeta preferă să comenteze scriitorii abordaţi şi evaluaţi cu tute, întrebări adresate de Constantin în primul rând scrierile în care empatie, mereu dispusă să Călin octogenarului care „eliberat, documentul primează faţă de împărtăşească şi altora revelaţiile prin mărturisire, de spaimele bătrâne- ficţional. Aici se înscriu şi notaţiile lecturale pricinuite de cărţile asupra ţii, surâde încurajator către mai tână- diaristice ce surprind pe viu cărora zăboveşte cu nestrunită rul său coleg de dialog” (p. 43). Inter- zbuciumul unei vieţi sau al unei bucurie. Apetenţa critică de bază e vievând aceiaşi oameni publici atât întregi epoci. Din această perspectivă întreţinută cu precădere de cărţile de înainte, cât şi după Evenimentele din sunt aduse sub ochii cititorului cele proză, de cele de interviuri ori Decembrie 1989, acelaşi inepuizabil două jurnale, „de o mare densitate a preponderent memorialistice, de piese şi ingenios Constantin Călin devoa- gândurilor şi trăirilor” (p. 97), ale lui de teatru, de tablete, de mărturii şi lează o adevărată comedie umană, Cornel Galben, scriitorul şi editorul amintiri din casa morţilor, de jurnale, oportuniştii fiind „ajutaţi” să se băcăuan care a hotărât să se retragă în de schimburile epistolare, de cele de autodemaşte şi să se contrazică în viaţa monahală şi chiar şi-a finalizat critică şi eseistică şi în mai mică chipul cel mai frapant posibil. proiectul, actualmente el vieţuind sau măsură de poezie, dovadă că, din cele Respectivii fripturişti s-au răsucit cu nevolnicindu-se „între zidurile 25 de cronici ale Semnelor de carte, 180 de grade ideologice, dar Mănăstirii Sf. Ioan Cassian, din doar două sunt consacrate unor cărţi năravurile le-au rămas fără leac, ca, comuna dobrogeană Târguşor” (p. de poezie: e vorba de volumul Călă- de altfel, şi limbajul de lemn în care 101). Între jurnal şi cronică este torii (2012), al şaselea în bibliografia îşi împachetează sterilitatea de situată cartea lui Constantin Călin, poetei Sânziana Mureşanu, respectiv creatori pârâţi ori care publică mai Provinciale. Fragmentarium. 1975- de Şi toate celelalte cuvinte (2011) mult decât scriu, adică se dedau fără 1989. Autorul îşi exprimă aici, şi al lui Dan Petruşcă. jenă la plagiate penibile. Raporturile odată cu el, comentatoarea, uimirea Ea însăşi intervievatoare avizată dintre documente şi ficţiunea propriu- nemărginită în faţa spectacolului pe şi împătimită, Rodica Lăzărescu se o- zisă şi, mai ales, miracolul printre care-l oferă limba română cu şi prin preşte asupra unor cărţi cu acest profil care aceste entităţi fuzionează în inegalabila ei forţă expresivă, îndeo- şi se arată, pe bună dreptate, interesa- laboratorul de creaţie al autorilor sebi din zona urâtului, din replicile tă de rolul pe care-l joacă cel ce pune recenzaţi o preocupă neîncetat pe activiştilor de partid, ale ţoapelor întrebările, rol pe care alţi comenta- neobosita comentatoare. Edificator în aferate şi snobilor sfertodocţi. Autoa- tori îl bagatelizează, de obicei, şi se acest sens e articolul consacrat rea simte mereu nevoia, atunci când ocupă îndeosebi de răspunsurile celor romanului Viitorul începe luni, al emite judecăţi referitoare la operele instigaţi să se confeseze. Din această mai mult decât hiperinteligentei Ioana de ficţiune, să facă trimiteri şi să se perspectivă sau optică exegetică, e Pârvulescu: „Roman de ficţiune şi, în sprijine pe documente ca interviul, analizat primul volum din Cărţile din egală măsură, de reconstituire fidelă a jurnalul, corespondenţa de familie sau ziar al lui Constantin Călin, un scor- «pulsului epocii», cartea adună mai între scriitori, articole gazetăreşti, monitor care surprinde „prin ineditul multe fire epice, care se „înnoadă” pe mărturii, fotografii etc., toate acestea întrebărilor lansate către interlocu- alocuri aşa cum realitatea se contribuind la mai pregnanta con- tori” (p. 41). Sunt puse pe tapet pro- împleteşte cu ficţiunea, documentul figurare a biografiilor sufleteşti, pre- bleme controversate precum implica- se topeşte în imaginaţie, imaginaţia cum în cazul membrilor grupării de rea sau neimplicarea scriitorului în leagă documentele între ele şi umple poeţi de la Albatros, de care s-a ocu- viaţa politică. Interesantă şi de apla- golurile realităţii” (p. 114). pat cu bune intenţii recuperatoare → udat i se pare epuizarea uneia şi ace- În Convorbiri cu Petru ION ROŞIORU leiaşi teme într-un dialog cu cel Dumitriu, carte care s-a bucurat de

25 Marin Iancu, într-o carte mai mult „combinaţie uimitoare de Creangă şi căutarea şi citirea cărţilor analizate cu decât necesară şi care scoate, atât cât ” (p. 8), apar, nu o o rară bucurie afectiv-participativă, se poate, din conul de umbră dată de tot hazul, întâmplări avându-i fie că-i vorba de romanul Urma al lui nedreaptă aşa-zisa „generaţie a în prim plan pe Dumitru Popescu (zis Adrian Alui Gheorghe, despre suita războiului”, o atenţie aparte fiindu-i Dumnezeu), Mihnea Gheorghiu, de studii literare consacrate Teleor- acordată aici năpăstuitului Sergiu Chivu Stoica, Fănuş Neagu, Sergiu manului de neobositul Stan V. Filerot (1921-1989). În „apariţia- Celac, Petre Manoliu, Ion Bănuţă, Cristea, neîntrecut şi norocos scormo- eveniment” semnată de Marin Iancu e Geo Bogza, , Florica nitor de documente adunate şi reconstituită şi placheta albatro- Mezincescu, Mihai Novicov, comentate în volumul Fotografii la siştilor, Sârmă ghimpată, interzisă Gheorghe Pană, Constanţa Crăciun, periscop, de Garnizoana Malamoc. nemilos de cenzură în 1942. G. Călinescu şi aşa mai departe, Întâmplări din viaţa unui om care a Rodica Lăzărescu scrie cu „într-un fascinant spectacol de trăit în vremuri năucitoare din participare afectivă despre autori cu gesturi, atitudini şi vorbe” (p. 13). punct de vedere istoric (2013) a lui care-şi găseşte afinităţi şi pe care îi Obiectivul de căpetenie al exegetei e Ştefan Dorgoşan, ori de vasta colecţie admiră pentru modul lor de a gândi, găsirea acelei faculté maîtresse a de portrete adunată de Ion Dumitrescu de a evita căile prea bătătorite de alţii fiecărui autor comentat. În cazul lui sub genericul Aşa i-am cunoscut. şi de a se raporta într-un chip original N. Gheran aceasta pare a fi rara Analizând Prezentul continuu la lumea literară. Astfel, Ioan Adam îndemânare de a portretiza şi sunt al timişorencei Maria Niţu, carte în este apreciat pentru „verticalitatea astfel reliefate câteva procedee, care e dezbătută, aşa cum o făcuse şi cărturarului care nu şi-a modelat printre care un loc privilegiat revine, Mircea Dinutz, ecuaţia centru- opiniile critice după cum a bătut pe lângă aspectul fizic şi ţinuta provincie în literatura naţională, vântul ideologic, ci a refuzat vestimentară, alegerii verbului exegeta bucureşteană pledează pentru compromisul, a judecat după criterii sugestiv. Spiritul parodic vertebrează o solidaritate nu doar a scriitorilor din strict estetice, căci, cum lesne se savurosul roman (semi)criptic al lui afara capitalei, ci din întreaga ţară, poate observa citindu-le, articolele Victor Mitocaru, Antologia anului Bucureştiul fiind şi el o zonă ca datând din «epoca de aur» nu conţin 2012, cronică nemiloasă a oricare alta. E necesar, aşadar, ca nimic compromiţător, nimic de care dureroaselor timpuri pe care le prejudecăţile privitoare la un complex autorul lor să se ruşineze, iar traversăm. de inferioritate a provincialismului să judecăţile de valoare de acum trei Tot aşa, atunci când comentează fie spulberate. decenii şi mai bine îşi păstrează şi o operă, exegeta stabileşte o temă Rodica Lăzărescu, comentatoare prospeţimea şi justeţea, trecând cu numitor comun căruia i se cu un discurs pe cât de spumos şi de succes proba timpului” (pp. 72-73). subordonează toate celelalte cum ar dens ideatic, pe atât de împătimit de Faptul că e un temerar cunoscător al fi, bunăoară, cea a aşteptării, în cazul aflarea şi rostirea exactă a adevărului, istoriei îi e de mare folos profesorului prozelor scurte din cel de al şaselea se regăseşte în mare măsură, dacă nu Ioan Adam care, în ipostaza de istoric volum al lui Gheorghe Stroe, O integral în portretul pe care i-l literar, îi pune la punct pe cei despre aniversare cu prietenii, cea a schiţează în finalul recenziei sale care scrie ori de câte ori îi prinde cu călătoriei în timp, în cazul eseurilor şi autoarei Prezentului continuu: „E ocaua mică (feste jucate de memorie, romanelor Ioanei Pârvulescu, sau spre limpede că Maria Niţu este o lacune de informaţie ori exagerări centrul propriei fiinţei, în volumul de învingătoare!” flagrante). Ca şi comentatoarea sa, poeme semnat de Sânziana Mobilitatea spirituală, de care Ioan Adam e „un dedulcit la fineţuri Mureşanu, stringenta realitate vorbeam mai sus, spiritul viu, lingvistice” (p. 73) şi are un har românească imediată, în piesa de analitic, însoţit şi armat totdeauna cu inegalabil al formulărilor portretistice teatru Hotel «Far East» a lui Viorel argumente pertinente, capacitatea de a mai mult decât memorabile. Pagina Savin ş.a.m.d. Analizele, dense şi transla cu lejeritate între fragment şi 77 ar merita reprodusă în întregime invariabil magistrale, se bucură de o ansamblu, între parte şi întreg, stilul pentru deliciul emblematizărilor ce-i perspectivă comparatistă, autoarea alert şi agreabil, uşurinţa formulării vizează, ca nişte porecle inspirate ori stabilind filiaţii pe cât de neaşteptate, unor judecăţi de valoare în cuvinte diagnostice puse de un medic de elită pe atât de pertinente şi la obiect, puţine, cu o limpezime clasică de unor personalităţi literare de prima plăcerea demonstraţiei, întotdeauna admirat, o recomandă pe Maria Niţu mână: Magda Ursache, Aurel Sasu, de mare forţă şi frumuseţe ca fiind una dintre vocile ce Constantin Trandafir, Alex Ştefănes- argumentativă, reuşind să-l fascineze reprezintă cu demnitate, la această cu, Mircea Dinutz, Nicolae Gheran, şi să-l contamineze realmente pe oră, critica noastră” (p. 148). Dinu Săraru, George I. Nimigeanu, cititor. Ca şi Daniel Cristea-Enache, Tudor Cristea, Neagu Djuvara, O atenţie specială e acordată autoarea Semnelor de carte nu scrie Daniel-Cristea Enache şi mulţi alţii. titlurilor şi puterii lor de sugestie. „niciodată pentru scriitori, ci despre E firesc, în această ordine de Citatele judicios alese sprijină, ei” (p. 70). O şi spune, de altfel, pe idei, ca exegeta să se oprească cu real conferă credibilitate şi acoperă coperta a patra a cărţii că pe unii folos documentaristic aspra judecăţile valorice oricât de dintre autorii recenzaţi nu i-a personalităţilor publice portretizate în îndrăzneţe, aşa încât nimic să nu pară cunoscut personal niciodată. Nu-i scrieri beletristice. În Îndărătul hazardat, gratuit, exagerat sau deloc puţin într-o lume a tuturor cortinei, cel de al treilea volum din partizanal. Talentul de povestitoare al coteriilor şi sforăriilor de pe scena (deocamdată) trilogia Arta de a fi autoarei e de netăgăduit, scrisul literaturii actuale şi, mai ales, din păgubaş a lui N. Gheran, exegetic îmbiindu-te irezistibil la culisele ei.

26 jurnal, interviu etc. – dintre apariţiile editoriale recente. Nume de scriitori

şi operelor lor, oglindă în iluminarea Sunt multe modalităţi de a aleselor Semne de carte. recunoaşte unei fiinţe frumuseţea şi Aşa cum se doreşte ca Biserica să nobleţea caracterului său. Şi dacă fie „vie”, adică să adune în jurul ei vom reflecta doar asupra unor semne evlavia, smerenia, iubirea pentru de carte încrustate cu migală, mult aproapele etc., tot aşa şi Biblioteca îşi calm, respect, detaşare şi substanţă are menirea sa virtuoasă (la aceasta analitică, vom recunoaşte distinsei alăturând, firesc: librăria, târgurile de doamne Rodica Lăzărescu stilul carte, simpozioanele, colocviile etc.): meticulos, profesionist, fără efuziuni să preţuim prezentul învăluit în gratuite, judecăţi critice pertinente. mantia generoasă a nobilului trecut, Recenta apariţie editorială (sub conform viziunii Ioanei Pârvulescu: egida Editurii Pallas Athena, 2014) „Viaţa începe vineri” sau „Viitorul deschide o fereastră cuvântului în- începe luni” sau „În intimitatea veşmântat în mantie sobră, cu sub- secolului al XIX-lea...” – sfânta ______tilităţi de analiză critică, cu un generic lectură!... argumenta... pro şi contra pe această atotcuprinzător, intitulat Semne de În ceea ce-l priveşte pe cunoscutul, temă...) carte. O carte a cărţilor recenzate în apreciatul şi îndrăgitul Daniel O selecţie de cronici literare, mai perioada 2012-2013. O selecţie a Cristea-Enache, remarcăm o exigenţă ales dacă vizează o durată de cronicilor de întâmpinare semnate de (explicabilă, neîndoios, nici nu aproximativ patru decenii, fireşte, Rodica Lăzărescu – din multitudinea îndrăznesc a contrazice, dar suficient aşază în prim-plan trăirile afective, o de publicaţii literare actuale. Şi pentru de dură), atunci când se referă la clasare – pe „trei secţiuni”, că domnia sa are un cult pentru ceea prestanţa nu doar a unor cronici meticuloasă şi responsabilă. Aceasta ce numim prestanţă, pentru frumu- literare, cât mai cu seamă a unor cărţi doreşte să ne convingă (şi avem seţea unei colaborări şi-a unei prie- de critică literară, făcând trimitere certitudinea că aşa este) Rodica tenii literare, acest volum, ce se la „logica unui (vreunui) volum de Lăzărescu, ea însăşi exigentă cu ceea doreşte, firesc, în amintirea unui strânsură şi umplutură cum sunt ce selectează şi despre ceea ce scrie şi maestru al scrisului şi jurnalismului atâtea...”, afirmaţie care, deopotrivă, tipăreşte. românesc, poartă o dedicaţie imper- poate fi o realitate, dar o realitate cu În acelaşi mod a reflectat şi sonală, gravă şi sobră: „Se dedică dublu tăiş..., gândind la acel „punct profesorul Ioan Adam prin memoriei lui Mircea Dinutz”. sensibil” care stăpâneşte fiinţa umană, acele Afinităţi selective (2012), titlu Volumul ne introduce într-un me- mai ales dacă-l însoţim şi de-acel care ne duce cu gândul la Şerban diu select scriitoricesc contemporan: precept biblic grăitor, să ne iubim Foarţă şi ale sale îndepărtate şi, totuşi, prozatori (Viorel Savin, Niculae Ghe- unii pe alţii, aşa cum ne iubeşte mereu proaspete tablete epice (1980). ran, Victor Mitocaru, Ioana Pârvules- Tatăl... (I Ioan 4.11) sau „Pe toţi Un spaţiu generos recunoaştem cu, Ştefan Dorgoşan, Adrian Alui cinstiţi! Frăţia iubiţi!...” prolificului scriitor băcăuan (cunoscut Gheorghe, Gh. Stroe), poeţi (Dan Pe- (I Petru 2.17). şi apreciat, deopotrivă, poet, prozator, truşcă, Sânziana Mureşeanu), critici Exceptând sus-numita afirmaţie (ce dramaturg) Viorel Savin, prin analiza literari (Mircea Dinutz, Daniel Cris- multora... glăsuirea nu le spune nimic romanului Impostorul sau Arta tea-Enache, Ioan Adam, Constantin deosebit), volumul e interesant, prin înfrângerii de sine (2011), Călin, Maria Niţu), memorialişti nuanţele filosofice care împodobesc şi „voluminos op”, cu străfulgerări spre (Eugen Simion, Ion Dumitrescu, Stan înnobilează volumul Cinematograful trecut, cu incizii percutante, plasate în V. Cristea, Marin Iancu). gol, precum: „inima are raţiuni pe „ţara lui Vodă Paranoia”, cu Şi cum mă aflu sub imperiul unor care raţiunea nu le cunoaşte...”; „arta absurdităţi „ilare”, cu o „lume sfaturi duhovniceşti, demne de tot se judecă după criterii estetice...”; dedublată”, cu personaje dotate cu respectul, voi îndrăzni chiar o uneori, suntem o „turmă ascul- „două tipuri de discurs”, dar şi o comparaţie, pe care mi-aş dori-o a nu tătoare...”, prea ascultătoare, de „lume în care însă dăinuie oaze de fi considerată (deloc) o exagera- aceea „figura funcţionarei din spatele umanitate...” re. Aşadar, dacă Sfântul Nectarie de gemuleţului devine un simbol al Concluzia criticului literar Rodica la Optina afirmă – la un moment dat – netrebniciei româneşti...” sau „ele- Lăzărescu e demnă de a fi reţinută: că „fiecare credincios, oriunde ar fi, mentul naţional, România noastră, „Avem în Impostorul un roman va fi adus pe nori în Corabia- Românul cu majusculă n-ar trebui să puternic, fascinant..., seducător prin Biserică...”, Rodica Lăzărescu, având fie o hiperbolă...” – aşa că s-ar sinceritatea trăirilor..., convingător, un cult al cărţilor (bune, în viziunea impune... „să ne tragem de păr în sus, tulburător...” domniei sale), formulează (prin precum baronul Münchausen (?!)...” În ceea ce priveşte Hotel „Far selecţia unor cronici literare) o Deopotrivă, interesantă, antiteza: East” – reţinem, o piesă de teatru cu generoasă invitaţie în(spre)... Corabia- „valorile autentice ies tot mai mult în un subiect complex, cu acţiunea Bibliotecă... Şi-avem a respecta evidenţă, se consolidează, se impun” plasată în „îndepărtatul est...” al → această deschidere spre lectura unor – „nonvalorile se şterg, se pierd, se LIVIA CIUPERCĂ volume de poezii, proză, teatru, eseu, uită...” (şi s-ar putea mult

27 acestui plai mioritic; o «dramă cu însuşi?!” Ceea ce ar putea atrage happy-end», un „happy-end nu în atenţia cititorului (ne avertizează spiritul statu-quo-lui din piesele lui recenzenta) este „tehnica” mono- Caragiale, ci unul care este... logului interior – „cu aerul unui taifas «fericit», întrucât sancţionează al personajului-narator cu sine Din seria de cronici recente, Rodica «răul» şi instaurează normalitatea...” însuşi...”, intuind plăcerea scriitorului Lăzărescu adună câteva din ele în Un „final ca în viaţă”, despre care nu Gheorghe Stroe de suprapunere a mai Semne de carte, Ed. Pallas Athena, se lasă prea convinsă autoarea multor tehnici narative, pentru a dărui 2014) sub imboldul prieteniei literare. cronicii. textului profunzime analitică. În mărturisirea prieteniei literare, au- Dar nedumerirea care declanşează Şi cum poezia e Regina, autoa- toarea volumului nu pleacă de la par- o profundă analiză asupra textului are rea Semnelor de carte apreciază – cu ti-pris-uri. Dovadă a acestui adevăr e ca punct forte întrebarea: de ce un acelaşi strunit condei – şi poezia lui diversitatea autorilor comentaţi (de «caragialâc», urmat, firesc, de Dan Petruşcă – „născută într-o şi la periferie, dar şi de la centru) şi posibile răspunsuri: „Să fie dintr-o lume desacralizată, obiectivitatea verdictelor, cei care vor «caragialâcul» savinian... o deliricizată..., cu luciri damnatice, de citi volumul constatând că, din 170 de reabilitare a naţiei noastre care... îşi secol XXI...” pagini, 60 sunt despre cărţile lui Ni- capătă demnitatea” – reţinând că Cu poezia lui Dan Petruşcă culae Gheran (Arta de a fi păgubaş „protagoniştii rivali nu se mai pupă pătrundem într-o lume „lipsită de fior şi Liviu şi Fanny. Intime – corespon- în «Piaţa Endependenţi», femeia liric, un alt «paradis în denţă), despre Anamneze necesare de refuză tentaţia amantlâcului, justiţia destrămare»”, o lume... „trăind în Mircea Dinutz (volumul Rodicăi Lă- îşi îndeplineşte meni-rea?!” sau poa- virtual”, contactul cu frumosul fiind zărescu „se dedică memoriei lui Mir- te „Să fie piesa lui Viorel Savin o „mediat/maculat de tehnică...” cea Dinutz”). În cazul lui Constantin invitaţie la o nouă lectură şi o Şi pentru a rotunji, cumva, atot- Călin, cronicarul abordează aici trei reconsiderare a universului cara- cuprinzătoarea analiză a volumului Şi dintre cărţile acestuia (Stăpânirea de gialean...?!” toate celelalte cuvinte (2011), vom sine – 2010, Provinciale – 2012 – Ambele supoziţii sunt demne de adăuga şi aprecierile critice formulate Cărțile din ziar – interviuri – 2013). toată atenţia. Se impune, deopotrivă, de domnul Cassian Maria Spiridon, în Scriind despre cele două cărţi ale şi lectura piesei, dar şi spectacolul postfaţa la volumul Toate-s cam de celui care şi-a consacrat întreaga viaţă oferit pe scenă. Şi atunci se vor găsi când (2008): „poeme în care realizării ediţiei critice a operei lui răspunsuri sau se vor naşte alte vibrează un sunet balcanic de , cronicarul urmăreşte întrebări. Orice-i posibil! sorginte barbiană, dar care îşi extrag să demonstreze că exegetul operei Invitaţia la lectură este generoasă, sevele din Nastratinul antonpannesc, marelui romancier şi-a neglijat în dacă avem în vedere pe diaristul călător printr-un Levant strămutat în mod periculos înzestrarea de prozator. Cornel Galben – cu ale sale însemnări orizontul ondulat...” În cele două cronici este pus în pe durata a 150 de zile (2012), Dacă atenţia criticului literar se- evidenţă harul scriitoricesc: arta de impresionante încondeieri, gândind şi ndreaptă către scriitori trăitori în portretist, darul de povestitor, la dicţionarul în şase volume al diferite colţuri ale ţării sau chiar peste oralitatea, subtilităţile ironiei… „personalităţilor băcăuane”, la hotarele oficiale ale acestei ţări – La Constantin Călin este remarcat volumele de interviuri (Ieşirea de aceasta nu poate deveni decât un şi analizat caracterul umoristic- siguranţă, Convorbiri fără adiţio- demers lăudabil. Mult dorit şi caricatural al observaţiilor socio- nale), la volumele de critică literară aşteptat. morale, sunt evidenţiate „notaţiile (Alergând prin subteranele textu- S-ar impune ca şi dinspre şi înspre filologice” ale autorului, prin care lui, Lecturi aleatorii) sau la proza sa. Banat, dinspre şi înspre Apuseni, acesta oferă imaginea realităţii şi a Deopotrivă, atenţie nedisimulată, dinspre şi înspre inima Transilvană oamenilor cu care a venit în contact pentru împătimitul „colecţionar de (Bucovineană, Basarabeană) – să direct zilnic. În ambele cazuri, nu uită portrete” – Ion Dumitrescu, pentru vibreze iubirea pentru cartea scrisă. să sublinieze importanţa cărţilor ca „migala şi precizia” de adevărat Literatura sau critica literară nu se sursă de informaţie de istorie literară „ceasornicar” în conturarea unei măsoară numai dinspre locul unde şi de aspecte din culisele politicii. Aniversări cu prietenii (2013), al răsare soarele, iar terme- Dacă urmăm socoteala aritmetică, „şaselea volum al buzoianului nii centru şi provincie (periferie) s-ar vom constata că şi alţi scriitori sunt transplantat în câmpia teleormă- impune a fi înlocuiţi cu valoarea. comentaţi cu câte două recenzii neană” Gheorghe Stroe. Douăspre- Indiferent dinspre ce punct cardinal se (Ioana Pârvulescu, Cornel Galben, zece naraţiuni – „câte ore pe ca- face semnalarea (promovarea). Viorel Savin). dranul ceasului”, dar „nu se putea Important să strălucească. Fireşte, Una e să citeşti cronicile prin dife- altfel la un împătimit al orologeriei”, dacă există şi deschidere, sinceră, rite reviste şi alta să leciteşti orându- una dintre ele având «protagonist» nedisimulată (dezinteresată), perti- ite într-o carte. A doua situaţie de lec- chiar un „ceas de colecţie...” Să fie o nentă. tură îţi dezvăluie multe despre arta posibilă dorinţă a scriitorului Mulţumim, în acest context, cronicii care la prima lectură sunt ne- (întrebare firească din partea criticului literar Rodica Lăzărescu, sesizabile: tehnica construcţiei, scara criticului Rodica Lăzărescu) de „a-şi pentru bucuria unei lecturi în care se valorilor pe care le promovează, de- pune personajele sub semnul lui simte implantarea strunită a ontologia, profesionalismul, stilul. Cronos, care-şi devorează fiii, sau, condeiului în analiza şi sinteza În volumul Semne de carte, → dimpotrivă, cel anulat este Timpul cărţilor prezentate. IONEL POPA

28 desluşim efigia autorului, criticul li- Răsare miezul. terar Rodica Lăzărescu. În demersul critic, autoarea îmbină cronica pro- Frunze-nuci, nuci-frunze, priu-zisă cu identificarea în operă a Coşuri de un verde-amărui, acelor elemente care duc spre portre- Pline pentru colacul de Crăciun. tul intelectual şi moral al scriitorului. Nucul e pustiit, Cronicile Rodicăi Lăzărescu nu Omul e fericit, sunt seci, rigide şi cu atât mai puţin Toamna îşi continuă mersul. calapodice şi nu au nici caracter apoftematic, dar nici eseistic (multe Esenţă de morţi cuvinte şi idei puţine, general-neutre, terminate în coadă de peşte). Tonul şi Pluteşte în vene stilul cronicii sunt adecvate lumii din Ploaia măruntă şi rece. cartea supusă observaţiei. Prin ceea Spală poiana Unde odihnesc morţii. ce spune şi prin cum spune (eleganţa frazei) formulează judecăţi critice Două cruci de lemn pertinente. În desfăşurarea demersului Cruci plutitoare Rezemate pe pământ critic e de reţinut permanenta trecere, Sunt semnul casei părinţilor. aproape neobservabilă, de la parte la Văd rugăciunile preotului, Strecurându-se, prin ferestre, întreg şi de la întreg la parte, cu În ceas de rugă, Spre lumina Cerului. argumente şi observaţii formulate Când mâinile împreună concis şi limpede. În comentariul său, Pe banca de lemn, Cer biruinţă, de multe ori autoarea lucrează cu Stăm de vorbă la umbra nucului, Un abur moale ţâşneşte din pământ. materialul clientului. Doi prieteni, eu şi bătrânul tată. Puţini sunt cronicarii care glosează Îl văd pe tata. pe marginea titlului cărţii, a ilustraţiei Numărăm fuşteii vieţii, În ochii lui mari, de pe coperta întâi ori despre antro- De la scara cu gândurile mele Negri ca tăciunele, ponimia lumii din cartea comentată. Ce se rezeamă de fruntea norilor. Oglindeşte un zâmbet blând. Autoarea volumului Semne de car- te nu neglijează aceste componente Mă descalţ la poarta vieţii. Aprind o lumânare. ale operei. Bat cu mâinile în fierul rece. În flacără e chipul bunicii. În câteva propoziţii de început ori Aştept iertarea timpului. Mă mângâie cum o făcea mereu. de încheiere semnatara cronicilor ofe- Amintirile nu pot fi smulse ră cheia cu care poţi deschide uşa spre Cruci plutitoare, din pământ iertător, Din pieptul copilului orfan, frumuseţile şi înţelesurile operei. În- Morminte călătoare, din cer Chiar dacă au esenţă de morţi. tre „începutul” şi „sfârşitul” recenziei strălucitor, MENUŢ MAXIMINIAN se desfăşoară demonstraţia; mai ele- Inimi împietrite, ______vat spus, cronica oferă posibilitatea Din trup muritor. Autorul s-a născut la Timişoara de a accede la imponderabilele ope- la 10 iulie 1979. Absolvent al rei, la inefabilul ei. Prin acest ansam- Satul din ilustrată Universităţii Babeş-Bolyai, Faculta- blu „tehnic” cronicarul devine nu tea de Litere, secţia română- numai convingător, dar te îndeamnă Faceţi loc etnologie, cu masterat în Etnologie la la lectura cărţii. În rândul din faţă! Universitatea de Nord Baia Mare. Cronicile Rodicăi Lăzărescu nu Vin bătrânii mei, Director editorial la sunt scrise într-un turn de fildeş al simpli şi tăcuţi. „Răsunetul”. criticii şi nici pentru unul al lecturii. A publicat volumele: „Confe- Ele sunt ancorate la o realitate bine Chipul lor e brăzdat de sunetul anilor. siuni”, 2004, „ Cartea Diuganilor”, definită ca prelungire a celei din Hainele lor sunt din fân şi mere. 2006, „Generaţia în blugi”, 2007, carte. Ca exemplu se poate da oricare Ochii lor au intrat în nesfârşire. „Chip de înger”, 2007, „Pe aripa dintre cronicile din prezentul volum. cerului”, 2008, „Povestea Anei”, Pe coperta a patra a volumului său, Îi aştept ca pe sfinţi. 2009, „Solidaritate şi toleranţă”, autoarea, cu simţul responsabilităţii a- 2009, „Rădăcini împrumutate”, firmă: „Dacă am greşit evaluările, vi- Sunt calea spre amintiri, 2009, „Rugăciunea cântată”, 2010, na îmi aparţine în exclusivitate”. Con- Ei, cei ai satului din ilustrată! „Vremea sintagmelor”, 2010, fruntând cronicile din volumul despre „Pomul cu litere”, 2011, „Stop care am făcut vorbire aici cu impre- Frunze de nuc reportofon”, 2011, „Cartea cu siile subsemnatului în urma lecturii u- coperţi de sticlă”, 2011, „Cornelia E vremea Crucii. nora din cărţile recenzate pot spune Ardelean Archiudean – Copila de Sub Nucul bătrân din dealul Sărăţii că Rodica Lăzărescu nu a greşit în e- Vii”, 2012, „Cartea cu coperţi de Este de bătut. valuările făcute. Se zice că două pă- aer”, 2012, „Noduri în haos”, 2012, reri identice sunt mai aproape de ade- Tata ia bota cea mare „Riturile de trecere” (în colaborare văr decât două diferite (opuse) în Şi-i cere nucului roadele. cu Vasile V. Filip), 2012, „Muchia opinii. Dintre frunze, malului”, 2013

29 CRONICA LITERARĂ perioadă de o jumătate de deceniu, după care a cunoscut pentru încă 5 ani lumea Occidentului, unde și-a câști- gat pâinea prin slujbe umile, dar esen- Într-un moment când pasiunea pen- țiale pentru desăvârșirea sa morală. tru lectură din partea majorității tine- Dar vocația lui Tudor Arghezi era rilor s-a diminuat îngrijorător, apariția alta. Era dăltuirea și șlefuirea unei cărți precum cea a neobositului cuvintelor, după ce cunoscuse cercetător, animator cultural și literar suferințele atroce ale pierderii ființei Florea Firan, Tudor Arghezi, treptele celei mai dragi în copilărie, seducția devenirii, (Fundația-Editură „Scrisul Absolutului a tot și a toate, precum și Românesc”, Craiova, 2010), vine să-i obiectivarea sinelui nesfârșit în atenționeze că abandonarea din co- activități de mică orfevrerie, care-i moditate sau ignoranță a dimensiunii dădeau pâinea și echilibrul necesar informative și formative a lecturii în- construirii operei de mai târziu. seamnă o pierdere irecuperabilă a Descoperit ca poet la frageda vârstă omenescului din partea acestora. Asta de 16 ani și debutat de marele Ale- pentru că Tudor Arghezi nu a fost xandru Macedonski în ziarul său ”Li- prostia agresivă a epocii nu s-a oprit doar unul din cei mai mari poeți, pro- ga Ortodoxă”, Ion Theo (cum semna doar aici. În 30 septembrie 1943, zatori și gazetari ai tuturor timpurilor, pe atunci aspirantul la poezie) a creat când la Informația zilei, la rubrica ci și un spirit civic și o conștiință în spiritul noii poezii simboliste, dar „Bilete de Papagal”, apare pamfletul românească indestructibilă, pentru mai apoi și-a urmat drumul său, drum Baroane, reprezentatul lui Hitler la acele timpuri și pentru posteritate. deloc ușor într-un moment al București, baronul Manfred von Kil- În monografia sa, Florea Firan căutărilor estetice permanente în acea linger, imortalizat de poetul român în urmărește treptele devenirii marelui epocă și al consolidării înseși acest portret caricatură, a cerut extră- scriitor în contextul lumii în care s-a instituțiilor moderne ale statului darea autorului în Germania și urmă- format și căreia i-a trasat prin mintea, român. În acest context, în timpul rirea familiei. Autoritățile române, cu talentul și faptele sale, noi coordonate Primului Război Mondial, tocmai o secundă mai rapide, l-au salvat pe ale devenirii. Tocmai de aceea pentru că nu a fost de acord cu poet, internându-l la celebra închisoa- monografia sa se dedică mai mult carnagiul ce cuprinsese omenirea și re de la Târgu Jiu, tocmai pentru a-l omului, ființei care s-a luptat cu publicase articole în contra acestuia în salva de ura și intransigența pretin- necazurile, cu ignoranța și ignominia Gazeta Bucureștiului este închis șilor stăpânitori ai lumii, care înce- din jur și s-a orientat printr-o creație (împreună cu alți intelectuali) la puseră să simtă acut clătinarea im- nemuritoare spre frumos în artă și închisoarea Văcărești în 1919. periului lor, dorit pentru 1000 de ani. spre bine în viață. Dar în 1924, cei care îl închiseseră Dar suferințele poetului nu s-au Bucureștean prin naștere, oltean pentru idei pacifiste, îi încredințează oprit doar aici. Regimul comunist prin obârșie, Tudor Arghezi nu s-a conducerea revistei „Cuget instaurat de sovietici l-au scos pe poet bucurat de o copilărie fericită. Dim- românesc” unde își dă întreaga din circulația valorilor între anii potrivă. Murindu-i mama din fragedă măsură a talentului ca gazetar, spirit 1948-1953. Asta după ce la 6 ianuarie pruncie, a cunoscut sfâșierea lipsei de civic și poet, unde debutează pe toți 1948 apare în Scânteia articolul lui afecțiune tocmai când avea cea mai ce aspirau la nemurirea poeziei. Tot Sorin Toma „Poezia putrefacției sau mare nevoie de aceasta. Formarea sa atunci, pentru a nu lăsa fără pâine pe putrefacția poeziei”, unde se exprima afectivă și intelectuală se petrecea cei 50 de muncitori ai tipografiei părerea că opera lui Tudor Arghezi prin internatele impersonale ale școli- ziarului a fondat celebrele Bilete de „nu e propriu-zis o estetică, ci un lor urmate, iar ”când ieșea duminica Papagal, publicația ”cât o foiță de fenomen patologic, un agent al împreună cu colegii de internat să țigară” unde poetul vorbește prin contagiunii pe care societatea viziteze statuile și muzeele, tresărea istețimea celebrului personaj cu pene sănătoasă trebuie să-l izoleze”. în fața fiecărei femei mai în vârstă, multicolore, Coco, în nu mai puțin Poetul a suportat cu stoicism izo- închipuindu-și că ar fi mama sa, pe cunoscutele dialoguri imaginare: larea, în timp ce în străinătate opera care o pierduse în copilărie”. Aceasta „Cum faci tu, Coco, ca să găsești în sa era din ce în ce mai tradusă, mai nu l-a împiedicat, însă, să aibă o toate zilele o idee nouă și să fabrici cunoscută, iar după re-trezirea la viață familie solidă, și să le ofere copiilor un bilet cotidian variat?”. În acest a autorităților române și reabilitarea săi și celorlalți care i-au citit opera, minuscul cotidian se forjează un nou lui în spațiul țării pentru care continua un univers al fericirii începutului de limbaj jurnalistic și literar, unde se să creeze, poetul primește, la 2 viață, inegalabil prin frumusețe și înfierează conformismul, ipocrizia februarie 1965, Premiul Herder armonie. Când a simțit chemarea și societății, parvenitismul și infatuarea pentru întreaga creație. seducția Absolutului universului și a vană. Când politicienii la putere se Tocmai pentru aceasta monografia vieții nu a ezitat ca de la vârsta de 20 simțeau vizați, încercau să cenzureze lui Florea Firan, Tudor Arghezi, de ani să intre în mănăstire și să foaia. A rămas celebră anecdota cu treptele devenirii, rămâne una din trăiască viața de austeritate și comisarul de poliție care se adresează cele mai vii și mai complete din cele sfințenie a călugărilor de rând. A stat vânzătorului unei gherete de ziare: ce s-au scris despre viața și opera în chiliile căutării lui Dumnezeu, dar „Caut ceva papagali... Am primit marelui poet. mai ales a sinelui însetat de acesta, o ordin să arestăm toți papagalii”. Însă GEO CONSTANTINESCU

30 uneori / Dumnezeu flămând / au încercat să mi-o scoată / cu buldozerul / pentru că florile ei Mă-ngheaţă un frig mineral aruncau umbre / peste apele Dunării / Mă arde un duh de scandal O, cum aş fi vrut să se rupă / Cuvânt triumfal. buldozerul în umbra florilor / aşa cum (Theodor Damian, În casa fulgerului, trebuia să se rupă şi acela / care a Opera Omnia, TipoMoldova, Iaşi, demolat Sf. Vineri în rugăciuni / Ne 2013, p. 355) trebuie o mănăstire în Ada-Kaleh / ca Pe când tinerii poeţi „desantişti”, de să se ştie / de unde, de când şi de ce” sub comanda unor universitari de la (Ada-Kaleh). Sau acest scurt poem Bucureşti, făceau exerciţii de atac din antologicul capitol Semnul Isar: publicistic şi editorial, între anii 1983 „Parcă mama m-a făcut / călătorind / şi 1989, mai mult cu petarde şi aşa glumeam cu ea / când veneam fumigene decât cu versuri adânci, acasă / îndumnezeit de drum / tânărul poet Theodor Damian intra în ______drumuri şi oameni / ea între Botoşani, poezia momentului prerevoluţionar Ecoul străzilor cântecul lor repeta / În Rădăuţi / Bucureşti / şi mereu între cu Liturghia Cuvântului, apărută în arlechini ardeau durerile de mâine. // oameni în piaţă / cu teamă / căci Klamath Falls, Oregon, S.U.A. E o După copii bătrânii mergeau din casă- stăteau comuniştii la pândă / n-aveai carte care dovedeşte din capul locului n casă / Şi sfinţeau sub paşii lor voie / trebuia să mori / şi să-ţi intre că autorul întoarce poezia generaţiei pământul / Şi băteau pe la uşile copiii-n orfelinat / să fie crescuţi de sale cu faţa la Divinitate, Domniilor voastre: / Îl primiţi pe un singur părinte / de stat” (80). răscumpărând lipsa acesteia din lirica Cuvântul? / Nu! Nu-L primim pe Dar antologia În casa fulgerului ateistă a congenerilor bucureşteni.2 Cuvântul!” (Copiii mergeau). nu trebuie înţeleasă doar sub acest „Auto-exilul său întru Cuvântul Aşadar, copiii din lirica lui aspect al revoltei poetului faţă de Domnului şi al scrierilor biblice” – Theodor Damian mergeau şi vesteau suferinţele societăţii româneşti scriam cândva într-o cronică de sosirea Domnului nostru Iisus Hristos premergătoare revoltei inocenţilor din întâmpinare despre Liturghia pe caldarâmul oraşelor asediate de anul 1989. Într-adevăr, dimensiunea Cuvântului – „s-a accentuat nu numai frigul ideologiei ateiste, pe când profetică a versurilor de aici, prin ruperea de realităţile natale care „bătrânii” lor constructori ai încărcate şi alimentate de o inducţie i-au impus autorului o serie de socialismului multilateral dezvoltat predictivă nu este cunoscută poeţilor servituţi, ci şi prin stările de graţie uitaseră cuvântul Domnului, numele optzecişti şi desantişti. Motorul divină care au fost radicalizate de interzis al acestuia. Iată încă un poem acesteia este fără îndoială vocaţia noul său habitat”. Cu alte cuvinte, în acest sens prevestitor de mari mesianică a poetului, mereu aşezată Theodor Damian se dezvăluia printr- schimbări fiinţiale în sensul sub preeminenţa Cuvântului şi a un discurs liric cu puternice accente conceptului de Mirare al lui Platon devenirii sale întru Logosul Genezei mesianice: „Călătorim spre Tine, (Mai târziu, Nichita spunea în şi al Sfintei Scripturi. Aşa se face că Cuvântule, / Cu furiile ascunse în testamentul către tânăra generaţie, Vă Theodor Damian introduce în poezia dezmierdare / Cu toate păcatele las Mirarea, Mirarea): „Cuvânt pe noastră contemporană motivul, explicate / Cu mirarea dezvirginată / cuvânt nu se cade să rupă / Când nefrecventat de alţii, al Mariei Cu dreapta ruşine împuţinată // fulgerul lumina-mi întrupă / Când Egipteanca. Nu detaliez aici şi acum Călătorim spre Tine, Cuvântule/ Cu strigă în mine întregul deşert / Că legenda şi parabola acesteia. Dau atâtea zâmbete nedăruite / Cu atâtea atunci n-am putut să te iert // Cuvânt cuvântul poetului: „Luna se înalţă / geografii neexplorate / Cu toate pe cuvânt nu se cade să taie / Când peste peşteră / ca o lumină lină a frunzele-mprăştiate / Cu toate râurile rugul genunchii-mi înmoaie / Când sfintei slave / peste credinciosul secate” (Călătorim). Sau iată o alta pe glasu-mi sporeşte mirarea ce sunt: / îngenuncheat / în rugă / ea nu ştie aceeaşi direcţie profetică: „Copiii «Pământul ce-l calci este sfânt!» // peste ce trece / cum nu ştie el că-i mergeau înainte şi strigau / Că Cuvânt pe cuvânt nu se cade să doară îngenuncheat / în deşertul cu ape Domnul este aproape, Domnul vine / / Când duhul în noi se-nfioară / Când bolnave / ce mâine nici n-au să mai ştim unde mergem, de unde venim; / 2 curgă // Atunci ai să muţi munţii / din Cartea e prefaţată de Dr. Leonard D. Cain, Numele Lui, Aliluia, Amin!” (Numele loc / ca Maria Egipteanca / cea profesor de Sociologie şi Studii urbanistice Lui). la Portland State University şi e considerată izbăvită de stricăciune / când te rogi / o „provocare” pe mai multe planuri, lirice, În poezia debutului său editorial, dar nu mai ştii unde eşti / şi ce faci / teologice şi ecumenistice. E dedicată Theodor Damian prefigurează drumul căci deja ai devenit / rugăciune” (Ca Mitropolitului Antonie Plămădeală, „spre cealaltă ordine a fiinţei” decât Egipteanca cea izbăvită). mentorul său, şi lui Dick Wechter, misionar aceea fluturată de confraţii săi Devenirea întru rugăciune şi al Bisericii presbiteriene americane. Din „desantişti”, o ordine nouă în care rugăciunea întru devenire (cunoaştere perspectiva de astăzi recitită, constat că Liturghia Cuvântului este prima şi ultima Cuvântul Creatorului devine tutelar, şi autocunoaştere / iată o motivaţie ridicare de drapel de luptă din partea egal cu cel al Genezei. De aici şi până filosofică pe care lirica lui Damian o scriitorilor români din America şi a la versurile sale anticomuniste şi face în contextul convulsionat al sociologilor americani prevestind dărâmarea anticeauşiste nu mai este decât un anului 1989. Devenirea întru fiinţă zidului Berlinului şi răsturnarea dictaturii pas: „Există în mine o insulă care mă propusă de Heidegger este → ceauşiste. Theodor Damian îmbrăcând astfel doare / o insulă în care mai poposea M. N. RUSU mantia cruciatului întru Hristos.

31 transformată de poet în devenirea Profesor onest şi plin de dragoste întru devenire: „Învierea este pragul pentru elevii pe care i-a format, nu devenirii, condiţia transfigurării numai le-a predat formal, trăieşte în noastre celei mai înalte” (Naşterea provincie, cu puterea vremurilor pe Domnului), afirmaţie programatică, umeri, scrie, ne provoacă la joaca recognoscibilă în multe altele din memoriei, un joc profund, pe care dacă poemele antologiei: „De când am nu-l acceptăm, ne refuzăm identitatea. intrat / în captivitate / Nu mai sufăr / Despre romanul Vâltoarea, putem remarca faptul că este un roman serios, de singurătate // Balsamul rugăciunii / important. îmi mângâie rana căderii / Apele Iată o frază definitorie: Iosif păşeşte Bethesdei / Clocotesc sub zodia printre ierburi până la uşa tindei. Mai Învierii // Am rătăcit 40 de ani / în aruncă o privire spre priciul unde a pustiul din mine / ca să mă întorc / de dormit în acel an al copilăriei, deschide unde am plecat // Acum corabia mea / aparatul şi fotografiază casa ce se zace epavă / la poale de munte împotriveşte cu încăpăţânare pădurii dărăpănat // Din ce-a mai rămas / am hotărâtă să o înghită. să ridic un altar / şi-am să intru-n Autorul, născut în anul 1934, deşi captivitate / iar” (Am rătăcit). publică cumva târziu dar cu vigoare, Dar această devenire şi revenire este stăpân pe talentul său, scris în anul întru Logosul divinităţii se manifestă 1968 şi revăzut în anul 2000, volumul are ceva trainic din greutatea adevărului pe mai multe planuri ontologice şi Radu Igna, scriitor din Haţeg, care rezistă, iar răbdarea scriitorului dă gnoseologice, ajungând până acolo membru al Filialei Alba-Hunedoara a valoare incontestabilă romanului şi-l încât poemele lui Theodor Damian Uniunii Scriitorilor din România, a pune în lumina istoriei. Iniţial, romanul consfinţesc o nouă geografie publicat la Editura Tipo Moldova, Iaşi, a fost publicat la Editura Corvin, Deva, metaforică, singulară, care îl 2013, o antologie cuprinzând trei 2001. detaşează de geografia abstractă a lui romane pe care le consideră Din vremurile care au fost rămâne Nichita Stănescu, cu fulgurante reprezentative pentru opera sa: totdeauna o imagine care se poate cuvinte despre Iisus, de Ioan Vâltoarea, Valea proscrişilor, Nimic pierde, care se poate disipa. Există o Alexandru, cu Imnele sale, sau de deosebit în timpul serviciului meu… stare pe muchie de cuţit, ceva foarte Antologia cuprinde note biobibliogra- seraficul Daniel Turcea, ca să nu mai îngust pe care lumea merge, iar jos este fice, referinţe critice şi ne sugerează că amintesc de geografia stradală, Vâltoarea, gaura neagră a vremii, un istoria literară va trebui să ţină cont de vociferantă a „desantiştilor” fără loc unde se rotesc destine până la acest important romancier care a prins Dumnezeu, Theodor Damian punctul de dispariţie. în cărţile sale viaţa specială a celor din propunând o geografie virgină Scriitorul Radu Igna prinde în Ardeal, a pus în lumină tragediile implantată în sânul Europei lirice: cuvinte vechi şi în iubiri noi imaginea personale şi erorile colective, ne-a „Bine, dacă trebuie / o să fac şi asta / satului din Transilvania la început de propus personaje de referinţă din istoria îţi zici / dar unde-i apa Sâmbetei / că epocă ce s-a vrut totalitară, o epocă grea destul de recentă a românilor. nicio geografie / nu ţi-o arată / ea nu-i în care au pierit în vâltoarea vremurilor Plecat de la ţară, din Glodghileşti din partea asta / de aici / înseamnă că- vieţi, obiceiuri, tradiţii, iubiri, erori, (Hunedoara), trecut prin încercări istoria, ceva s-a schimbat brutal, i de dincolo / dar dincolo cum să esenţiale, fiind exmatriculat politic de la irepetabil... ajungi / ce taină este aceasta / poate Facultatea de Filologie a Universităţii Marin Sorescu a fost apreciat pentru vikingii să te ajute / cei ce cunosc / al Bucureşti în anul 1958, având volumul de poeme-scrieri-imagini „La cincilea punct cardinal / şi meşteşugul numeroase perioade de tensiune în viaţa lilieci“, considerat ca exemplar pentru corăbiilor lungi” (Aşa ţi s-a spus). sa de profesor de limba română şi limba că a răpit ceva din eternitatea satului Prin toate aceste calităţi teoretice engleză, acum pensionar şi ajuns la o românesc. şi metapoetice antologia lui Theodor vârstă a maturităţii depline, Radu Igna Radu Igna nu a urmărit neapărat un Damian demonstrează şi ilustrează (n. 6 nov. 1934) ne lasă moştenire o fir narativ de excepţie, cred că nici nu faptul că ne aflăm în faţa unui poet lume frământată care depăşeşte l-a interesat, autorul s-a aplecat în marginile veacului prin pasiunea pentru total, a cărui unicitate e de ordinul suflete pentru a vedea ce a fost atunci, viaţă, simplu, profund, cu vorbe de duh evidenţei. Îmi propun să revin cu de- la începutul anilor perioadei socialiste- care dau culoare epocii. talii euristice într-unul din numerele comuniste... Şocul a fost puternic, o Autorul a fost premiat de Uniunea noastre viitoare. O merită pe deplin. lume spirituală se dărâma, începea o Scriitorilor din România de mai multe altă lume care nu putea să-şi fixeze ori, este cetăţean de onoare al oraşului identitatea. Radu Igna reuşeşte să fixeze Haţeg şi distins de Consiliul Judeţean istoria în plină dramă. Hunedoara cu diploma de onoare, dar, Gospodăria ţărănească din Ardeal se probabil, premiul cel mai important este prăbuşeşte sub presiunea formidabilă a aprecierea cititorilor şi a prietenilor vremii, oamenii nu mai înţeleg, notarul, scriitori: Dumitru Hurubă, Radu primarul, învăţătorul nu mai ţin pasul Ciobanu, Gligor Haşa, Eugen Evu, cu adevărul, sărbătorile par să vrea a fi Teresia B. Tătaru, Valeriu Bârgău, altele, credinţa mai are importanţă, → Adrian Dinu Rachieru, Constantin CONSTANTIN STANCU Stancu, Ioan Barb, Ioan Evu… Emil Chendea●Volare

32 animalele, tăcute, nu pot să înţeleagă, este repartizat într-o localitate de lui din Ardeal. Contactul cu elevii pădurea se împietreşte într-o culoare munte, uitată de oficialităţii, o localitate simpli de la ţară, care sunt marcaţi de verde-etern... mică, unde se petrec drame imense. munca lor, de credinţa lor, de pământ, Radu Igna acceptă realitatea cu Viitorul copiilor depinde de profesor, vite, timp, este semnificativ. blândeţe şi căldură, este ceva din dar puţini înţeleg aceasta. Profesorii de Profesorul Ştefănescu meditează: trecutul acela care îi aparţine şi lui, mai la şcoala din Valea lui Vlad, se luptă Acest Vasile P. Munteanu mi-a ales pe plan spiritual, este mişcarea pentru orgolii mărunte, inspectoratul de îmbogăţit cunoştinţele de psihologie valului care l-a prins şi pe autor la specialitate este preocupat de propa- şcolară punându-mi răbdarea la început de viaţă, invadându-i sufletul cu gandă, Koty Neni – bucătăreasa, este încercare. Mi-a fost un adevărat absolut... Dacă nu ar mai exista astfel interesată de universul ei închis de la maestru. Elevul fără caiete, creion, de scriitori, memoria noastră ar pieri... bucătărie, dar important pentru toţi, vreo unealtă de scris, nimic! În schimb, Limbajul este autentic, sunt folosite administratorul şcolii nu vede dincolo are un pumn agresiv şi o gură spartă. cuvinte care au un înţeles aparte pentru de Valea Proscrişilor, preotul satului I-am cumpărat creioane, stilou, cer- ardelean: colop, drot, ojină, minceni, pare prins în slujba lui eternă, toţi au neală, un pix şi trei caiete. A doua zi, a farbă, bică, sopon... Aceste cuvinte marile-mici probleme de rezolvat, doar venit fără ele. Le-a pierdut. M-am trezesc în mintea cititorului vremea, profesorul Gorun, om de modă veche, repezit la el şi, apucându-l de gulerul copilăria, părinţii, pădurea, sărbătoa- bazându-se pe principii sănătoase, vede cabatului de şubă, l-am scuturat cu rea... Cei care au trecut de vârsta a doua dincolo de profesie o stare de apostolat violenţă ca pe un pom. se regăsesc cu dragoste în povestea pentru comunitate. Personajul principal, Elevul acesta îi dă o lecţie de viaţă eternă, cei care sunt tineri îşi descoperă Cristian Ştefănescu, pregătit a-i urma la profesorului Cristian, el trebuie să aibă trecutul pe care nu l-ar fi aflat niciodată, conducerea şcolii, este bine instruit, dar grijă de familie pentru că tatăl îi este pentru că, din păcate, nu mai există în formare, abia pricepe sensul în care bolnav. ceva care să-i lege de trecut, nu mai se mişcă lucrurile în Valea Proscrişilor, Între teorie şi practică profesorul redescoperă istoria, care rămâne o temă pentru că este un puls specific în acest învaţă mare lecţie a vieţii de fiecare zi, de casă, citită sau nu, dar nu studiată... loc. Peste toate planează imaginea o lecţie necuprinsă în programa şcolară. Cititorul are la îndemână un glosar, epocii, cu „ciripitori” la Inspectorat, cu În paralel, Cristian tinde să devină pentru a putea pătrunde în esenţa dosare făcute pentru a şantaja, nu bărbat, cunoaşte câteva femei, medicul naraţiunii, pentru a înţelege că a existat pentru a zidi oameni, cu inspectori din Valea Proscrişilor, o femeie mai în o lume, acolo, în Transilvania, o lume a activişti, cu multă superficialitate şi vârstă decât el, dar liberă, pendulând lumilor... formalism, cu pericolul permanent a între suflet şi interes, abordând Manelizarea culturii a dărâmat schimbării pe criterii politice, cu dragostea de lume ca pe un exerciţiu memoria noastră de români... răspunsul tensiunea şocurilor specifice epocii necesar, apoi femeia locului, Cumbrie, scriitorului este viaţa, simplu, cu socialiste. Omul nu prea contează, cu viaţa ei sănătoasă, cu dragostea dragoste. Meritul lui Radu Igna este de intelectualul nu are valoarea lui de esenţială urcând din pământ ca o plantă, a ne oferi acest tablou de început de intelectual, ci este doar funcţionarul de trecând dincolo de cultură şi vreme, îi epocă... Trebuie să-l primim ca pe un la şcoală. Gorun vede altfel, tânărul marchează existenţa şi-l schimbă, într-o dar special. Cristian vrea altfel, dar toţi se împiedică lume care îşi caută sensurile. Plata păcatului este moartea, dar prea de ceva, lume refuză schimbarea, lumea S-ar părea că tânărul profesor, bine repede uităm că mor alţii pentru noi s-a rupt de lumea autentică, rămâne educat, în plină formare, va fi noul pentru ca viitorul să ne rămână intact. încremenită în vetusta stare a satului director al şcolii, toate converg pentru Vâltoarea este şi fotografia unei jertfe afectat de dorul după pământ, lucrul la a-i urma bătrânului Goron, pierdut umane, care marchează cititorul. câmp, beţivul necesar din peisaj, între bătrâneţe şi moarte. Dimineaţa l-au îmbrăcat cu cămaşă intelectualul rasat pierdut în culorile Secvenţa morţii bătrânului învăţător şi izmene albe de bumbac, cureauă anotimpului, urmărit ca fost Goron îi marchează pentru toţi, el lată, bocanci în picioare şi colop nou în anticomunist, cu sabia deasupra moare la datorie, precum acei cai cap, laibărul cel bun al lui Pavel în capului, cu suferinţa sa inutilă şi bătrâni în războaie. spate şi l-au dat în seama feciorilor să provocată, cu ritualul refuzului… De Dispariţia lui din Valea Proscrişilor fie cu ochii pe el ca nu cumva să se remarcat modul în care tânărul profesor este un eveniment pentru memoria rătăcească prin oraş... învaţă de la viaţă, direct pe viu, cum se locului... Poate un ţăran mai trece astăzi prin formează în această vale uitată de lume, Până la urmă, urmaşul Cristian nu oraş, invizibil, îmbrăcat aşa, simplu, cum primeşte putere din labirintul satu- ajunge director. De ce? Răspunsul este etern, hotărât, fără să-l vedem... ______chiar în noi, este etern, suferinţa are Romanul Valea Proscrişilor, publicat aceeaşi faţă în orice epocă, chiar dacă în iniţial la Editura Călăuza v.b., Deva, aparenţă este altfel. 2004, consilier editorial regretatul Deşi cititorul nu va întâlni mari Valeriu Bârgău, abordează starea de aventuri şi nici scene de dragoste care viaţă a învăţătorului aflat pe margine de să şocheze, va descoperi însă modul timp, căutând o cale de ieşire din Valea cum omul se poate forma în această Proscrişilor, acolo unde l-a împins lume şi cum există o ieşire din Valea destinul. Proscrişilor, după cum există o ieşire Învăţătorul este prea important pentru din comunism, din tăcere. o comunitate pentru a fi uitat, pentru a Pentru tânărul cititor, poate tema sau fi îndepărtat din treburile obştii. Privind subiectul cărţii nu par interesante, dar din interiorul acestei profesii scriitorul dincolo de mode şi stiluri rămâne viaţa, ne propune o etapă din viaţa unui aşa cum este ea, o viaţă în plină profesor, în plină epoca socialistă, când Emil Chendea●Lucruri de amintit miracole. →

33 Romanul începe şi se sfârşeşte nu ştie unde, în timpul serviciului său locuri de muncă, blocuri cu simbolic cu imagine beţivului din sat, o nu se întâmplă nimic, formalismul este apartamente, i-am instruit prin şcoli, nu imagine care subliniază căderea omului obişnuit, el continuă să se deplaseze la le-a convenit, vor altceva. Îi priveşte. în cele de jos, în mlaştina vremii, serviciu cu aceeaşi bicicletă, trece prin De condus nu vor putea conduce fără dureros pentru un intelectual adevărat... istorie pe bicicletă, nu-l vede nimeni ca noi. Aici este drama unui popor, gândul În acel moment, răsună în liniştea de om în sine, doar ca obiect. virusat de politică, drogul puterii… piatră un cunoscut strigăt de om Într-o singură zi se schimbă Poate de aceea nu s-a întâmplat nimic turmentat şi Tirea se ivi aproape de vremurile, apare lupta pentru scaunul deosebit… Eroul principal al căţii mai punte, venea strigându-şi tirada… iluzoriu al libertăţii, nimic nu se are o şansă: pensionarea… o altă eroare Există vremuri în care nu se întâmplă întâmplă în mod deosebit, aceiaşi a vremii. ceva deosebit, există vremuri în care, oameni se luptă pentru putere, îşi spun La Haţeg, retras în memoria locului, totuşi, se mai petrec unele lucruri domnule, ei, foştii tovarăşi, legaţi prin Radu Igna a continuat să scrie, pentru importante, care ne schimbă vieţile, aşa, legea nevăzută a căderii libere. că aşa se roagă cei care au tristeţea pe nevăzute. În toată această agitaţie de sfârşit de prelungită din timpul serviciului… Radu Igna, scriitor sensibil, atins de lume, este şi colegul Ion, profesor care În unele zile însorite, scriitorul are puţină tristeţe, cu o străduinţă demnă de se simte bărbat, el continuă adulterul curajul să treacă pe o bicicletă remarcat pentru redarea unor început într-o altă epocă, cu atenţie şi demodată prin faţa adolescenţilor prinşi evenimente pe care noi, românii, le-am energie, ca activitate de bază în noua între un veac şi altul, adolescenţii, cam pus sub preş, fugind de lipsa păcii epocă, prefigurând industria sexului şi a elevii eterni dintotdeauna… interioare, atent la memoria noastră cea pornografiei. Doar trei romane în această de toate zilele, scriitorul, retras în antologie, definitorie şi cumva cărţile sale şi-n regretele sale, ne deschisă. Radu Igna lasă o mărturie transmite romanul Nimic deosebit în curată despre lume. timpul serviciului meu. Eugen Evu notează: „Romanul Se pare că şi scriitorii au un timp al Vâltoarea este cel mai reuşit roman pe lor, dincolo de timpul civililor din care l-am citit în ultimii ani. Prin forţa secolul al XX-lea sau al XXI-lea, un unui narator a cărui luciditate este timp special când se schimbă epocile, insuportabilă…” (Provincia Corvina, oamenii, destinele, morţii… Este un nr. 21/2001). timp special, care iese din timp, un timp Dumitru Hurubă reţine: „Radu Igna în care se pierd identităţile. Această şi-a demonstrat nu doar harul de foarte scriere a fost iniţial încurajată de bun narator, ci şi de respect, publicaţiile REFLEX, din Reşiţa, în Emil Chendea●Flori 1 responsabilitate şi dragoste pentru actul anul 2003, redactor-şef fiind poetul ______de creaţie” (în revista „Vox Libri”, Octavian Doclin. O perdea neagră s-a aşternut afară, în Biblioteca Judeţeană Hunedoara, 2011). A trebuit să treacă o revoluţie peste faţa geamului, ştiu că afară cad însă Valeriu Bârgău a ţinut să sublinieze: noi, pentru ca să ne reamintim de fulgi mari, că vremea confuză din Valea proscrişilor este o carte în care propriul destin. Romanul redă marginea ultimele zile s-a schimbat. ecoul personajelor se amestecă într-un de timp dintre un veac şi altul, 22 Acesta este stilul lui Radu Igna, un iureş de obsedant de deceniu cu iureşul decembrie 1989, dată semnificativă stil curgător, descriind lucruri simple sălbatic al naturii, al caracterelor pentru români, de referinţă pentru cei în într-o manieră profundă. Fraza descrie exemplare (coperta a IV-a a cărţii)”. viaţă, încă, pentru că va veni o vreme vremurile. Stilul autorului este al unui când urmaşii noştri nu vor mai ştii Povestirea este marcată de o anumită profesionist, stăpân pe mijloace, iar niciodată că a existat un veac de tensiune, scriitorul consemnează refuzul unui plan elaborat epic şi singurătate… faptele, curat, fără mari pretenţii de acceptarea planului simplu al vieţii unor Radu Igna abordează evenimentele intelectual aflat la post între o epocă şi oameni din trecut, aşa cum l-a scris din perspectiva zilei de 21 decembrie alta. Cred că peste vreme, scrierile lui iniţial Dumnezeu, este un merit. 1989, atunci lumea nu se schimbase, Radu Igna se vor redescoperi, pentru că Antologia are profunzime, iar mentalităţile erau neatinse de libertate, ele redau fidel vremurile. Uneori ne sinceritatea autorului dă strălucire activişti de partid „luptau” pentru un este ruşine de ce a fost înainte, dar fotografiei. „viitor strălucit”, oamenii erau de pază acolo este viaţa noastră, plină de Radu Igna nu a preluat tehnica pentru a se apăra de alţi oameni: sensuri. romancierului care vrea să facă pe profesori, ingineri, medici veterinari, Titlul romanului este uşor ironic, dar placul cititorului, avid de facil, de păzeau o idee moartă de mult, printre ei revelatoriu, pentru unii nu s-a întâmplat întâmplări care s-ar putea întâmpla, dar se rătăceşte necunoscutul, în timp ce nimic, pentru alţii încep alte vremuri, care nu se întâmplă în realitate miliţienii dorm în post, femeile cu cu aceiaşi oameni. niciodată, Radu Igna a scris pur şi talent de primar se zbat între sarcini de Dar oamenii nu se schimbă peste simplu, direct, cu dragoste, profund... partid şi adulter... Arma de pază este la noapte, de aici începe drama adevărată. Doar trebuie să ne înţelegem trecutul... vedere, cei mulţi sunt anonimi, restul Un profesor anonim este arestat, fiind Putem afirma că această carte aşteaptă, simt aerul de liberate, confundat cu un securist, iar un fost sintetizatoare este densă, tablourile rememorează vremuri trecute, obiceiuri, activist de partid comunist are o piatră corect puse în lumină, personajele par a miroase a praf de puşcă etc. în inima sa: Orice va fi, oricum va fi, fi evadat din realitate în miezul Adrian Nedelcu, un profesor dintr-o zicea Mirescu, avem conştiinţa povestirii cu forţa adevărului şi a localitate uitată din România, se zbate împăcată că ne-am făcut datoria. Am speranţei care au marcat generaţiile din între simţul datoriei şi evadarea din muncit zi şi noapte ca să facem o ţară perioada la care s-a referit scriitorul cu cercul strâmt al istoriei. Este de pază şi nouă. Le-am construit fabrici, le-am dat durere şi iluminare.

34 cărţii, Biblia. Ion Pachia-Tatomirescu pare că se joacă după stil vechi între brumărel şi

Ion Pachia-Tatomirescu este răpciune, dar este preocupat de esenţe şi limite, de cuvinte şi necuvinte, de zicere „magnetizat“ de poezia cu formă fixă, parcurgând un traseu liric interesant, şi oprire, de muzicalitate şi miracol, exprimă închinarea adusă zilnic cerului propriu, de la glosalmi şi zalmiori, la care ninge cu vorbe peste noi. salmi, ca formă minimă de exprimare a În volum, autorul caligrafiază şi poeziei din aerul încărcat de piramide. glosalmi, explodează în poezia mai În volumul Caligraful de salmi extinsă, se desfăşoară disciplinat cu (2013)*, vine în armonie cu sine şi cu fiecare lună din an, el doreşte să ne literatura importantă, şi ne prezintă dovedească faptul că este mag la curtea epopeea poeziei cu formă fixă. Este un regelui, cunoscător de taine şi profeţii. demers al unui scriitor în căutarea „Fulgerul din mine, umerii tăi – mere / esenţelor, modest, se descrie ca un car de flori de miere urcă-ntre rubine...“ obişnuit caligraf, refuzând titlul de poet, intrând în pielea scribului care transcrie (Glosalm de cireşar). Caligraful de zalmiori este textul imprimat în fiinţa eremitului. Cartea este, probabil, unică în felul preocupat de muzicalitate şi adevăr, de bucurie şi anotimp: „Fotonii-mi de-altoi ei, nu se adresează cititorului super- ______ficial, în căutarea baladei din poem, ci Belgia ca expresie a complexităţii n-au umbră nici joi, / n-au pietre clivante, nici protubernte, / au doar unuia în căutarea tainelor. În volum, literaturii române. poetul descrie pentru neiniţiaţi definiţia Eugen Dorcescu notează despre matcă-n roi, gândind preţuri noi, / pentru vămi şi fante, la comete-plante, / glosalmului, a zalmiorului, a salmului, poezia cu formă fixă promovată în căutările fac saltul final în salm, cea prezentul volum: „Ion Pachia-Tatomi- fotonii-mi de-altoi, fulgerele-n ploi...“ (Zalmior V). mai scurtă formă fixă în istoria rescu rămâne una din personalităţile poeziei. Saltul este o plastică descriere, literare (şi, în general, culturale) cele Ion Pachia-Tatomirescu inserează biobibliografie sub sigle, trimiţând la călătoria poetului ajunge în nucleul mai originale din Timişoara (şi nu nu- poeziei, acolo unde se petrece furtuna mai). El s-a impus nu doar prin valoa- epopeea poeziei cu formă fixă ca efect al disciplinării spirituale, al menţinerii materiei. Istoria poeziei cu formă fixă rea strict estetică, prin acurateţea stilis- este redată în carte, în prima secţiune, tică, prin rigoarea formală a poeziei tradiţiei de început grefată pe zicerea modernă, flămândă de adevăr şi ca o necesitate de omologare la nivel sale, ci şi (poate, mai ales) prin viziunea european, pentru că face legătura între care o generează şi susţine – cosmogo- adrenalină. Este o viaţă trăită printre cărţi în scrierile vechi şi cele moderne, fulger nia dacică, misterul şi fascinaţia între perioade, conservând divinitatea substratului, active încă în mentalitatea căutarea poeziei cu formă fixă din poemele cele de toate zilele, lecţii de poeziei, ca formă de comunicare a lui „dacoromânească“ (termen utilizat de Dumnezeu cu omul şi ca răspuns al scriitor în toate împrejurările)“. haiku şi imn, o importantă reţea de vase comunicante cu Dumnezeu privindu-ne omului la revelaţie. Deşi salmul se Autorul consideră că poezia sa este dintre roze, zâmbind la teoria modernă bazează pe cuvinte puţine, poemul rezultatul unei aventuri a omului în a comunicaţiei promovată de om într-o minim redă starea de graţie a sufletului spaţiul cosmic datorită marilor desco- istorie superparadoxistă... în căutarea luminii. periri în zona materiei, antimateriei, Caligraful a zis, cititorul va Fantezia poetului este în mişcare, informateriei, aselenizării, istoriei în înţelege că lumea se bazează pe deşi pare a apela la formele vechi ale evoluţii, în involuţii, cultură şi barbarie. cuvântul trecut prin focul din literaturii, el rămâne un modern prin Din acest demers, rezultă că Ion Pachia- microcosmos şi macrocosm, ca o curajul de a zice. Zicerea este o Tatomirescu este un novator (conform problemă complexă, este baza creaţiei, celor afirmate de Florin Vasiliu) aventură ce ne duce în cetatea timpului fără de timp... în general caligraful exprimând tehnica atingând posibilităţile oferite de haiku. închinării şi a laudei. Mitologia străbate Volumul ne prezintă anul Ion Pachia-Tatomirescu îşi urmează căutările, se bazează pe o poezia, cuvintele se mişcă între „roze salmului de la 1 brumărel la 30 sălbatice“, după cum afirmă poetul, răpciune, un an în care poezia se scrie mitologie personală atinsă de brumele literaturii bune din toate vremurile, spre rudă cu haiku-ul, salmul rămâne şi se zilnic, rezultatul fiind poemul complex consolidează ca formă autonomă, desfăşurat cu pasiune şi răbdare pe o patrie complicată, greu de egalat astăzi prin tratate şi epistole, una specifică literaturii române. durata unui an în care omul devine mai Ion Pachia-Tatomirescu inserează înţelept, astfel ziua are o istorie a ei „dacoromânească“, drept nişă culturală în Europa politicii cu formă fixă... în carte eseurile unor poeţi sau critici condensată în cuvinte, iar anul o tablă referitoare la poezia sa şi la demersul de înţelepciune în vremuri complicate. Îl cităm pe caligraf: „Valori: / mori în comori...!“ (p. 83). său de limpazire a zicerii. Aceste note Cităm: „Ciulin / în mov destin...” literare aduc explicaţii necesare şi (p. 40), „Focul / schimbă jocul...” (p. Ne întoarcem la izvoare, folclor, descântec... Ele refac, în stil modern, o lămuresc conţinutul volumului în sine. 41), „Brazii – / vămi de-ocazii...!” (p. S-au preocupat de acest gen literar: 52), „Scuturi – / cer de fluturi...!” (p. viziune asupra lumii cumva pierdută, cumva regăsită... Marian Barbu, Iulian Chivu, Eugen 54), „Greier / pe-albul creier...” (p. 68). Dorcescu, Vasile Moldovan, Constantin Exemplele pot continua, tehnica CONSTANTIN STANCU M. Popa, Alexandru Ruja, Florin este una personală şi ne trimite cu ______Vasiliu şi alţii. Cărţile lui Ion Pachia- gândul la Proverbe, de Solomon, acea Ion Pachia-Tatomirescu, Caligraful de Tatomirescu au avut ecou în Franţa sau colecţie de texte de înţelepciune salmi, Timişoara, Editura Waldpress, necesară în epocă, rămasă în sulul 2013

35 covor zburător este aruncat de Theodor Răpan peste umerii Iubirii colosale. ultimul „crescător” de inorogi Vis şi corbi ciugulitori, nemărgi- în rezervaţia Sonetului niri, magnolii, palate de cleştar şi sem- nul pus pe adoraţia Madonei. Un poet „Sunt cel mai fericit când ar ca puţini astăzi, cu miză şi dorinţă de Cuvântul…” e o declaraţie de dragoste răsturnare a faliilor dintre uscat şi ape. făcută Poeziei, prin titlul potrivit unui „Groaza bucuriei”, iată o sonet din cuprinsul celei mai recente sintagmă care mă urmăreşte ca o apariţii editoriale semnate de Theodor umbră de vulpe, odată ce am citit-o în Răpan. Sintagma spune totul despre ______apărut la Editura „Semne” din pagina cu sonete. Şi, da, bucuria îşi are travaliul şi neliniştea creatoare prin care teama sa de moarte, aşa cum, în alt trece arzând, de viu, Poetul… Bucureşti. Pentru a o citi, a intra în atmosfera adesea onirică, ai nevoie să plan poetic, cântecul viorii topeşte Colegi de generaţie fiind, frunza (nu floarea) belladonei! ucenicind mai mult sau mai puţin te plasezi într-un spaţiu baroc, fie el şi imaginar, să uiţi de lumea mercantilă Pe planuri diferite, dar defel fără laolaltă, în cenaclurile literare afinitate, alunecă, se glisează şi dau bucureştene, am avut privilegiul să-i şi zgomotoasă, în care trăieşti şi să pluteşti pe vers spre mirabilul tărâm al formă cărţii sonetele din carte. Cu urmăresc îndeaproape ascensiunea personaje adesea mitice, cu filigranări poetică. Răstimp de decenii destule, virtuţilor aproape utopice, dar care devin Poezie! de stil pentru care este mai potrivită Theodor Răpan a caligrafiat cu pana şi călimara decât computerul, ca patimă de pământean şi harul primit de Fiind este cartea prin care Theodor Răpan a atins culmea un labirint prin care Minotaurul paşte la dumnezeire, cu deznădejde (uneori) liber, sonetele din cel mai recent în faţa derapajelor cotidiene dar, mai creaţiei sale, un volum de sonete pentru care s-a pregătit prin întreaga-i volum al poetului Theodor Răpan ales, cu bucurie şi cu gloria asigurată sunt enciclopedii inegalabile. Citeşti la finalul fiecăreia dintre cărţile deja piramidă de cărţi editate până aici. Fiind este cartea cea mai bună a pagină după pagină şi uiţi că eşti în publicate. secolul postindustrializării. Fascinant! Am admirat la poet nu doar poetului Theodor Răpan! Dar ce înseamnă o carte „bună” în Mirific! discursul sublim, teleportarea ca într-o Din smalţuri de culoare şi sidef altă lume unde soarele nu apune vălmăşagul tipăriturilor care inundă piaţa de carte, a textelor literare care lunar, cu purpură şi diafane urme de niciodată, unde nu sunt umbre, nici lacrimi pe obrazul creatorului, aşa se măcar penumbre, dar unde basmul sunt vehiculate pe reţele literare online? văd vitraliile „catedralei“ pe care creează spaţii perfect potrivite pentru autorul său a denumit-o Fiind! ca el să le umple cu filosofie de cea Mai întâi, Fiind este o operă de artă, prin prezentarea sa grafică. Este o Să spun că Theodor Răpan scrie mai bună calitate. bine, ar fi lipsit de reverenţă din partea După mine, Theodor Răpan este bucurie să o ţii în mână, să o deschizi şi apoi să constaţi că, de fapt, poemele mea, ca simplu cititor. unul dintre cei mai frumoşi sonetişti Să spun că este un poet romantic, ai Literaturii Române! sunt egale sau chiar depăşesc calitatea tipăriturii. ar fi ca şi cum durerea lui creatoare nu Într-o lume în care abundă versul ar transpare destul prin fila velină a fără cap şi coadă, unde postmodernis- Misterul şi lumea morganică din care apare şi în care dispare imaginea volumului Fiind. mul liric musteşte de expresii licen- „Tristeţea mea n-o înţelegi, se ţioase, poemele lui Theodor Răpan poetică, versul nesupus traumelor de construcţie, curgerea firească a epopeii pare”, titlul unui sonet situat sunt mostre de artă literară unde Poe- aproximativ la mediana volumului, tul, pudic, sensibil şi măiestrit, oficia- „întâmplărilor” şi nu mai puţin fastuoasele imagini, care abundă, este ca un semn de carte şi te opreşti, şi ză, în numele înţelepciunii universale gândeşti, cauţi motivul tristeţii şi al artei autentice – Poesia! determină cititorul, nu o dată, să revină, să recitească textul doar pentru creatoare a Poetului. Poet care nu s-a dezis nicio zi din Dragostea în dimensiunea ei viaţa sa de creator, scriitor haric şi a găsi alte şi alte nuanţări posibile. De la cer la pământ, pe aripi de cosmică, iubirea pentru tot ce ţine de dedicat suferinţei prin care se naşte viaţă şi ţine de moarte dar, mai ales, sonetul, cel cu arabescuri printre care păsări ce demult s-au smuls din legende, cu stindarde medievale şi „uşi dragostea care a dus la măreţia şi mirările umanităţii se strecoară precum decăderea în păcat a Omului! argintul, Theodor Răpan este şi făr’ de chei”, tot prin lumi de poveste, trece Poetul şi îşi scrie cu propriul O lume fantastică şi aşchii de perfecţionistul ce îşi trimite poemele în nelinişte înfipte sub unghia cu care lumea cititorului într-un ambalaj de sânge, picnit de mit levantin, povestea de dragoste. caută în mormanul de steril cotidian duminică, cuprinse între două coperte acel frumos-durut al îngemănării dintre ilustrând conţinutul ideatic şi cu pagini Theodor Răpan are talent cu carul, are şi puterea de a struni inorogii bărbat şi femeie! ilustrate magnific. Dar perechea în speţă este doar o Nu despre aspectul îngrijit, de lux, creaţiei din propria-i poezie. Lucrează tehnic şi direct „pe curat”, fără ciorne motivaţie pentru naşterea unor sonete chiar, al ediţiilor sale editoriale am superbe! vrut să vorbesc în aceste rânduri, dar şi transpiraţia muncii sisifice dispare când citeşti sonetele sale: totul este în Un POET! Da, Theodor Răpan nu m-am putut abţine să nu admir şi este POETUL şi, dincolo de vremurile această îngemănare, care face fuziunea ordine, aşa, Născut şi nu Făcut! Parcă o curgere de idei lirice a căzut în grăbite în care trăim, critica literară va între poem şi grafică în opera sa trebui să-i recunoască literară. cascade peste acoperişul turnului său de fildeş… Opera literară distinctă! Fiind este cea mai recentă carte MELANIA CUC semnată de Theodor Răpan şi a Şi poeţii plâng, şi poeţii au boli, şi mor biologic. Tot acest destrămat

36 degetul. / Acolo, de trei ori pe zi, / Poetul așează ramuri verzi / peste țărâna albă / a Evangheliei / și ține

Un volum de versuri este ca o harfele soarelui / în palme. icoană nouă pe sufletul Poetului. El, cel Îngerul, crucea, lacrima sunt alte care scrie, se roagă. Dar nu oricum, ci trei metafore revelatorii ale versurilor cu eternele cuvinte căzute în... metanii. din acest volum. Volumul poetului Valentin Marica, Neprihănirea, simplitatea și Metanii peste strigătul arborelui, frumusețea sunt exprimate în imaginile Editura Cezara Codruța Marica, Târgu- cromatice ale albului neatins de vreo Mureș, 2013 este rugăciunea continuă a patimă, ale zăpezii și ale îngerului. „În eului liric care nădăjduiește și care iarnă, veșnicia” înseamnă că Un înger iubește necondiționat. Iubirea e mijește / după arborii reci... / Ne face jertfelnică, la fel ca și poezia. Prezentul ______semn, / ne arată că pleci / din rănile volum de versuri este închinat Timpul, arborele, nașterea, zborul, ierbii / cum se leagă astrele / în memoriei poetului basarabean Grigore leagănul, dorul de mamă, toate sunt nesfârșite zăpezi, / cum ochiul de ciută / Vieru, dar temele și motivele recurente metafore centrale ale volumului Metanii lacom se-adapă / la cina de taină / pe care le regăsim în fiecare poem ne peste strigătul arborelui, apărut în care-l și îngroapă. În imensitatea duc cu gândul la ideea centrală a operei 2013. Poemul programatic, Pleoape pe albului și a neprihănirii, dorința eului lirice a lui Valentin Marica: rugăciunea. cer, este mărturisirea de credință a liric e tainică: doar Poetul să ne ningă, Iar Cuvântul care zidește și ne zidește autorului, liantul între poemul-titlu și / numai largul lui ne strângă. simțirea poetică stă în imaginea iconică conținutul întregului volum, liantul Lacrima este asociată deseori cu a îngerului, imagine recurentă la nivelul între pământ și cer. simbolistica poetică a crucii. Dincolo întregii poezii a autorului. Sintagmele definitorii sunt eviden- de a fi doar o metaforă, ea amintește de Titlul volumului reia un poem din țiate poetic prin folosirea frecventă a suferința supremă a Fiului lui volumul de versuri Metanii, publicat în verbelor la conjunctiv, mod al posi- Dumnezeu. Însă durerea profundă a anul 1997. Inclus în ciclul Răstignit bilului, dar și al neliniștii creatoare: Să eului liric se scurge în „nemărginirea CUVÂNTUL sângerează, acest poem fii în cer, așa și pe pământ, să te timpului” și „Unul-Născut” este cel este metafora unui homo religiosus aburească legănarea frunzei, să știut de Poet pentru că mărul ochiului / vivendi, întrebător, care caută sensul lui meargă în urma ta dealul, să se se coace în zăpada / ultimului cuvânt al „a fi” într-o lume în care „strigătul ghemuiască în curgerea lunii /pragul, poemului, / Unul-născut... Arborele și arborelui” nu se aude decât în sufletul să ningă peste crucea din vârful casei / mărul sunt înlănțuite în curgerea divină sensibil. Arborele este copacul sacru, suspinul mamei. a Cuvintelor din fiecare poem. Tot care semnifică întregul simbolism al Având ca motto câteva versuri din Îngerul este cel care mângâie și alină verticalității, al vieții în continuă poezia lui Grigore Vieru, cel căruia îi suferința crucificării în rugăciunea și evoluție, în ascensiune spre cer. este dedicat volumul, regăsim indici liniștea Vecerniei: Numai Îngerul îmi Metafora arborelui ca simbol al spațiali și temporali care fac trimitere, spune / cum să țin în mâini freamătul ciclicității viață-moarte este un element directă sau discretă, la opera poetului crucii. / Numai Îngerul îmi spune că central al scrierilor lui Valentin Marica. basarabean, scris obligatoriu cu apa ce curge / e vecernie, / luciul ce Legătura între cer și pământ este majusculă. Invocarea spațiului sacru al apasă umărul. întruchipată de rădăcinile (fixate în Prutului sau al Pereritei, parafrazarea Și nu în ultimul rând, ne oprim pământ) și crengile care se înalță spre anumitor versuri ale lui G. Vieru, asupra poemului-capodoperă Rugăciune înalt (cer) marcând, poetic, legătura evocarea poetică în sinea ei întreagă pe o carte. Invocarea divinității și dintre cele două axe ale universului. este metaforică. În viziunea lui Valentin credința sunt aripile care înalță sufletul Desigur, ne putem gândi la metafora Marica, Poetul este îmbrăcat în cămașă în rugăciune. Poezia este, in facto, arborelui ca trimitere biblică: viața, de iarbă, el taie cărări în dealul cu rugăciune. Cuvânt către divinitate. cunoașterea, moartea, crucea (cea care spini sau își lasă Poetul frunza mâinii / Poetul stă la taifas cu Dumnezeu. Iar are forma unui arbore edenic), toate să fie geamăna spicelor cerești, pe dialogul lor este sublim, dincolo de fire, sunt vizibil folosite în ideea sugerării când, în vară, verdele rar / al atemporal, aspațial, tainic. continuității vieții, aspirația omului spre trandafirului sălbatic, / Poetul caută Așadar, avem în mâini un volum împlinire, spre contopire totală și oul de privighetoare. original în peisagistica lirică religioasă definitivă cu universul. Poemul Metanii Un poem deosebit, în care este de azi, un volum care marchează o peste sufletul arborelui, publicat în evocată figura poetului, este „Peste continuitate cu celelalte (16 cărți lirice) volumul din 1997, este o rugăciune. țărâna albă a Evangheliei”. Legătura în gândirea poetică a autorului și în „Murmurul unei rădăcini” se va cu divinitatea este simbolizată în uzitarea temelor și a motivelor transforma în „strigătul arborelui”, imaginea Mântuitorului care semnifică recurente. Beneficiind și de o frumoasă pătrunzând întreaga corolă a arborelui trăire lăuntrică autentică. Cuvântul este concepție grafică și o eleganță transformat în inima transfigurată sfânt și are putere multă, iar puterea aspectuală ce impresionează privitorul, cerând „o altă naștere”. Implorarea Cuvântului izvorăște din aceeași cartea lui Valentin Marica se impune divinității curge firesc în... corola de imagine poetică definitorie a arborelui atenției criticii literare prin profunzimea minuni a lumii crescute din crengile care domnește peste o lume platoni- ideilor conturate în cuvinte simbolizând arborelui edenic. Metaforele revelatorii, ciană a sferelor: Împresurat de cuvinte, religiosul pur, prin originalitate și blagiene, care apar în acest poem, / de pleoapele lor / lungi și moi ca exprimare poetică inconfundabile, prin element paratextual pentru volumul de mătasea apelor, / baterile de vânt / îi viziune și constanță lirică. față, sunt frecvent întâlnite în opera par / vârfurile arborilor / ce lasă umbră MARIA-DANIELA PĂNĂZAN lirică a lui Valentin Marica. / peste locul / în care / Iisus a scris cu

37

Artă Iulian Filip care este un fericit. El este privit ca un semn inteligibil imprimat în catastihul artelor – pictură, sculptură, muzică şi Poezie! – S-ar părea că în acest început de aici a spus foarte multe, dar nu e mileniu, atât de grăbit şi adesea totul. Şi pretenţia unora că încă n-a controversat, plăcerea lecturilor descoperit semne şi formule cu totul pleacă în plan secund, iar cititorul originale, e o copilărie. Bunul nostru contemporan nu mai exprimă poet, aşa cum îi şade bine unui ahtierea lecturilor. fântânar de prin părţile Sofiei În spaţiul estic al culturii române, drochiene, mai sapă adânc, reuşind să neamul nostru şi-a impus, afirmând descopere izvoare cu apă de cleştar, deosebitele năzuinţe şi idealuri anume potolind de minune setea multor prin cultură, iar scriitorii au fost şi admiratori ai creaţiei sale. rămân cei care au menţinut tainele Am mai observat că el, Omul ______fiinţei noastre naţionale, păstrând Iulian Filip, este asemănător piersicu- plin, / de viaţa ce ni-i dată. / O să mai dulcea limbă strămoşească, definind lui din pânzele sale, expuse în Sala cânt, o să vă cânt, o să vă bat la profilul moral, făcându-ne cunoscuţi Nuciferă a Bibliotecii „Onisifor poartă / cât mai visaţi şi cât mai sânt altor popoare, cu tot universul nostru Ghibu”, adică este încărcat de fructe / şi-avem aceeaşi soartă. / Am crezut de gânduri şi cumsecădenie. Iată de superbe şi se mândreşte că le-a că v-aţi ascuns – / de sub ierburi mi- ce, şi scriitorii români basarabeni, în produs din proprie iniţiativă, absolut aţi răspuns. / V-am bătut în crucea pofida tuturor vicisitudinilor istoriei legat de darurile / harurile primite de grea şi aţi tăcut. / Oameni dragi am care tinde să-i ţină mai departe de la străbunii şi părinţii săi, prin pe pământ, / oameni dragi – şi în cultura mamă, au păstrat şi au iscusinţa omului veghetor de frumos mormânt, / despărţiţi doar de ierburi promovat un deosebit respect faţă de şi însetat de adevăr (Acasă, p. 19): şi lut. / Mi-aţi răspuns când n-au- cartea românească. Aceasta ne-o Acasă / mamele / ne privesc îndelung zeam. / M-aţi chemat când nu eram. / atestă, elocvent, scriitorii basarabeni în faţă / şi ne scutură de fire nevăzute Mi-aţi deschis şi n-am intrat – nu contemporani. / hainele. / Taţii / ne observă v-am venit. / Vă visam din depărtări, / O casă fără cărţi, oricât de călcâiele / roase / într-o parte sau când treceam prin încercări / cu-o impunătoare ar fi ea, este tristă şi alta / şi ne-nvaţă să călcăm / pe toată aripă de cântec rănit. / O să mai vin, pustie. talpa (aici şi în continuare vom cita o să vă vin / să mai cântăm o dată / Cartea nu poate sta pe raft doar versuri din volumul De ce mă doare de cer senin, de cerul plin, / de viaţa pentru a-i „contempla cotorul frumos inima, de Iulian Filip, apărut în ce ni-i dată. / O să mai cânt, o să vă ornat” şi nici nu este cazul să pictăm colecţia Opera omnia la Ed. Tipo cânt, o să vă bat la poartă / cât mai pe pereţi o „bibliotecă”, dacă îşi mai Moldova, Iaşi, 2012). visaţi şi cât mai sânt / şi-avem aminteşte cineva cum a făcut-o un Stabilitatea descendenţei, paterni- aceeaşi soartă. personaj din scrierile lui Nicolae tăţii, influenţei sunt operaţiuni pe cât Astfel ne descifrează paternitatea Filimon, ci de a avea cărţi indispensa- de utile, pe atât de delicate în labo- poetul Iulian Filip, acolo unde, în bile, prezenţe vii, care ne devin prie- ratorul de creaţie al scriitorului. realitate, este vorba şi despre sacra teni nedespărţiţi, confidenţi discreţi, Sub unghiul ce ne interesează, înrudire, filiaţia o credem rezumată la în stare să ne ajute să ne cunoaştem Iulian Filip ne oferă nişte concluzii mai multe generaţii, dar se ştie că pe noi înşine. proverbiale, iar poemele sale concen- anume caractere se închid neştiut, ca De aici nevoia de lectură şi în acest trând într-un tablou de o densitate să apară peste zeci şi sute de ani – început de mileniu trei, iar scriitorii impresionantă – de altfel tipic arghe- prin tatăl unui om de artă de azi. români basarabeni prin cărţile lor ziană – reprezintă cea mai însemnată Poetul nostru este împovărat / formează arcul voltaic între inimile parte a semnificaţiilor esenţiale ale înnobilat de o largă omenire, cu noastre, exprimând prioritatea Cărţii. simbolului Cântecului – de dor şi mulţimea ideilor ei, ce încape în speranţe, de vise şi de taine adânci (O programul câtorva seminţe, iar el să mai vin, o să vă vin, p. 98): Am (poetul) fiind fiul discret al unui artist strigat, nu mi-aţi răspuns. / V-am ce a trăit pe când se îngemănau venit, voi v-aţi ascuns. / Am bătut în colinele sofiene cântă poemul (La poarta grea şi nu mi-aţi deschis. / Sofia, p. 20): Apa lângă pâine, / Dar veneam nu să vă cer – / aduceam pâinea lângă sare – / dacă sunt pe Acum, în plină iarnă, un singur un colţ de cer / pe-o aripă de cântec masă, / masa faţă are. / Mama lângă fruct explică bucuria omului – şi vis. / Mi-aţi răspuns când n- tată, / pruncuşori – în braţă, / dacă miraculosul proces al istoriei auzeam. / M-aţi chemat când nu sunt acestea, / casa are faţă. / Poarta vegetale, de la ivirea mugurilor până eram. / Mi-aţi deschis şi n-am intrat – cu fântână, / casă cu livadă – / dacă la împlinirea geometrică şi la nu v-am venit. / Vă visam din sunt acestea, casa-i cu ogradă. / promisiunea înveşnicitelor seminţe depărtări, / când treceam prin Poartă lângă poartă, / → ale Poeziei – reproducând, la scara încercări / cu-o aripă de cântec rănit/ VITALIE RĂILEANU unui an, cercurile largi ale împlinirii. O să mai vin, o să vă vin / să mai Spre aceste gânduri ne invită Omul de cântăm odată / de cer senin, de cerul.

38 salbă de izvoare, / frunză lângă bătrânelor catarge / o carte pentru frunză – / satul faţă are. / Satul are speranţe şi lumină, zice autorul. faţă, / Satul are nume – / zestre Această scumpă taină a existenţei pentru cine / a purces în lume. / poetului, este învinsă de dragul femeii Zestre-nlăcrimată / pentru-ndepărtaţi – credincioasă menirii ei, se – / ploaie către mamă, / ploaie către dovedeşte astfel fidelă şi faţă de sine fraţi. / Baştini lângă baştini, / doruri însăşi, de propriile ei aspiraţii, cărora lângă dor – / dacă sunt acestea, / n-a pregetat niciodată să le sacrifice ţara-i cu izvor. tot ceea ce poate constitui, în mod Aceste minunate versuri confirmă obişnuit, fericirea unei femei, constatarea noastră că Iulian Filip este îndeajuns de înarmate, pentru a se cel mai sincer poet din Ţara de Sus. putea realiza şi altfel în viaţă. Atunci Şi se impune din nou a fi remarcată, poetul o invită să mediteze (Dacă nu ca o a doua concluzie a constatărilor mai ştii… p. 67): Dacă nu mai ştii noastre – perspectiva nouă, adecvată nimic despre mine, / dacă nu-ţi scriu în esenţa concepţiei generale, etice şi şi nu-ţi telefonez, dacă n-ai citit vreo estetice, a zilelor noastre, din care nouă plachetă de versuri / de dragos- este receptat şi valorificat Poeticul te ce poartă numele meu, / dacă nu Făurar – un alt nume al scriitorului m-a văzut nimeni de Paştile Blajinilor Iulian Filip, din care este receptat şi / la mormântul părinţilor, dacă nu valorificat proteicul Om de Artă, Niciodată citirea şi recitirea poeziei apar la vreun post TV / sau nu citeşti simbolic motiv exprimat prin – lui Ianoş Ţurcanu nu ne vor lumina nimic despre mine în ziare, / pune-ţi o Poezie, pictură, sculptură şi muzică… îndeajuns cât de mult datorăm acestui basma mai întunecată, / ia un buchet Această solidă cultură a Artistului inegalabil poet cantabil, acestui prea de flori de liliac / şi caută-mă într-un nostru – livrescă – uneori s-a format puţin, totuşi, studiat autor. vis omorât / unde m-am îngropat în în atingere cu idei şi sensibilităţi, Asemenea altor scriitori înzestraţi mine însumi, / ca într-un mormânt. meditaţii şi trăiri, demersuri şi cu suava poetică nichitiană, Ianoş Astfel, poetul Ianoş Ţurcanu succese de F’aur de acum… mai Ţurcanu alcătuieşte, prin cuprinsul divulgă cititorilor temperamentul său 3 mulţi ani. volumului Casă pentru femeia iubită contemplativ, deschis universului Fiecare om adevărat de cultură (Ed. „Tipo Moldova”, Iaşi, 2012) un dintotdeauna al poeziei de dragoste şi posedă un Far Alexandrin al său, de alt deosebit inventar de poezie dor de Femeie, dar totodată la a cărui înălţime, îndreptându-şi confesivă, alegându-şi ca punct de disciplinat, uneori până la extaz… sau privirile spre zările apuse, vede numai observaţie şi contemplare – Femeia exces, sub imperiul raţiunii stelele în stare să-i umple lungimea (Casă pentru femeia iubită, p. 21): înregistrând impresii prilejuite şi de de undă a Luminii… şi să-i formeze o Singur pe malul mării, / cioplesc frumoase confesiuni (Femeile iubite constelaţie perfect ilizibilă şi o lume chipul tău în piatra iubirii. / Veni o odinioară, p. 31): Femeile iubite anexă posibilă. pasăre şi zise / că sunt un agramat, / odinioară / Se transformă treptat- În privinţa zărilor în plină că nu cunosc limba în care cioplesc treptat / În imagini însorite de vară, / lumină, vreau să zic actuale, scriitorul […]. / Şi vântul se opri: „Dinspre Cu-n farmec de neuitat. / Femeile Iulian Filip îşi aruncă mereu ochii în trecut începe / cea mai sigură cale iubite odinioară, / Explozii solare zare, descoperind încontinuu această spre viitor. / Fiindcă este timpul lasă în noi / Lângă o graniţă lumină, fie aici, în acest spaţiu absurdului posibil, / ridică-o casă, o imaginară, / sub nesfârşite ploi. / E în cultural românesc, fie peste trei casă pentru femeia ta iubită, / cu ele atâta înseninare / Că, la un continente, în contemporanii săi, iar ferestre deschise pe mare, / cu vise şi moment dat, / Durerea tăioasă ei sunt, nu altcineva decât admiratorii rouă pe flori, / să încapă în ea dispare / Şi totul e vindecat / Din Creaţiei sale spre care el, Omul de durerea şi visul…” […] / Zboară o zilele, răvăşite de aşteptare, / Doar creaţie Iulian Filip, vine mereu cu pasăre. / Bate vântul pe ţărmul rece. / amintiri au rămas / Şi vine o vreme în (Întrebări neroade, p. 243): Mai ştiţi Pescarul cu tălpile goale, / Prin care / Trecutul deja este ars. Sau în şi unde vă e casa? / Mai ştiţi că aveţi fumul de peşte prăjit, / toarnă tărie-n mai semnificative versuri: Eu ţi-am părinţi? / Vă mai place-acasă masa? pahare. / În spărtura albastră a mării adus din ţări îndepărtate / (De prin / Vă e sete? Flămânziţi / Mai ştiţi / tremură tufele de oleandru. / Norii, / Haiti, Fiji, Mozambic) / Cadouri jocul să-l jucaţi? / Mai ştiţi lumea s-o plăpând pe un zefir de seară, / trimit scumpe, haine elegante – / La toate citiţi? / Vă e poftă să cântaţi? / Vă e câte o rază / spre-adâncurile mării. / te-ai uitat numai un pic. / Eu ţi-am poftă să trăiţi? / Hramul ştiţi că-i de N-am mai văzut în viaţa mea / atâta adus din multe capitale / (Din Roma, trei zile? / Fumul vetrei voastre-l frumuseţe, / de parcă moartea mă Londra, Washington, Paris) / ştiţi? / Vă îneacă dorurile? / Pe la noi leagănă / s-adorm. / Mâine voi aduna Bijuterii, cosmetică, sandale – Le-ai când mai veniţi? / Ce frumos că vă iluziile toate, / voi aduna temerile studiat senină, ai surâs. / Eu vinuri ţi- grăbiţi! fragile, / trădările, singurătatea, am adus încântătoare / (De prin Să le găsim răspunsurile… versul, / şi voi înălţa în dreptul / Champagne, Sevilia, Cotnari, / De la ______prieteni care mai de care) / Şi iarăşi Filip, Iulian. De ce mă doare inima. Iaşi. : 3 ŢURCANU, Ianoş. Casă pentru femeia n-am văzut să faci ochi mari. / Azi, ţi- Ed. TipoMoldova, 2012. – 438 p. ISBN iubită. Iaşi : Ed. Tipo Moldova, 2012, 202 p. am adus, tăcut, ca prima dată, / → 978-973-168-809-1 (Col. Opera omnia. Poezie contemporană). VITALIE RĂILEANU ISBN 978-973-168-747-6.

39 O floare simplă, fără de parfum, / Şi poetului dreptul de a-şi afla un loc ai rămas atâta de-ncântată!... / Cum aparte, în contextul literaturii române să-nţelegi femeia, Doamne, cum?!... din Moldova de Est. În acest sens, nu Autorul modulează gânduri, nostal- ne putem refuza tentaţiei de a cita gice senine sau stenice, după cum îi integral poemul Ca să nu ne îndoim: dictează fluxul neextenuat al aminti- Ca să nu ne îndoim niciodată / de rilor ori zâmbetul purificat de tristeţe dragoste, / apăru gelozia. / Ca să nu al prezentului (Şi tu erai…, p. 56): Îţi ne îndoim de gelozie, / se ivi aminteşti / De ultimul gând dina- singurătatea, / veni tristeţea. / Ca să intea plecării / De pe ţărmul gol ca o nu ne îndoim de tristeţe, / apăru nălucire, / Când pe scena fierbinte a poezia / plină de / dragoste, / gelozie mării / Mai rămăsese atâta iubire? / / singurătate / tristeţe / lumină / şi Îţi aminteşti / De pocalul spart în niscaiva fragmente / de eternitate. cioburi mărunte / În sclipătul Această senzaţie acută de a dialoga usturător al dimineţii, / Când cu un prieten, ştiutor al fiorurilor in- credeam că acele minute / Pot terioare ale fiecăruia din noi, ne în- schimba mersul grăbit al vieţii? / Îţi cântă raţiunea şi ne încălzeşte inimile, aminteşti?... / Un pescăruş se opri pe înlăturând unele exagerări, dar şi pietrele sărate. / Furtuna de vară măruntele neînţelegeri…, transfor- dansa pe terasă. / Despărţirea părea mându-ne în Omul mării: Omul mă- departe, departe / Şi tu erai cea mai rii… Ca altădată, / Din nisipuri co- frumoasă, afirmă poetul. boară spre sud / Un profil de amiază Motivul amintirilor nostalgice cons- ciudată, / Tăinuită de valuri, la fund. tituie una din coordonatele acestui cu- / Discul soarelui stă să cuprindă / Iată-l pe poet la a treia apariţie prins metamorfozat în frumoase meta- Ţărmul gol şi o umbră de zid, / Când editorială – cartea de poezii fore din zodia liniştii fără sfârşit şi tăcerea, ca în oglindă, / Se răsfrânge Frumoasa Cale, Editura Timpul, Iaşi, ale polenului ameţitor din sărutări pe ape plutind. / Străjuite de crabi şi 2013, (254 de pagini). Dacă nu ar fi (Izgonirea din Eden, p. 103): Pentru de ore, / Bărci întoarse cu botul la fost avocat, George Echim ar fi fost că noaptea noastră / nu s-a sfârşit nori / Şi corăbii cu steaguri la prore, cel puţin arhimandrit (preot, în tot încă, / hai să urmărim cum dorinţa, / / Nu râvnesc odisei sau comori. / Nu cazul), ori profesor de nivel înalt. ca o panteră tânără, / îşi linge botul există decât unduire, / Grea şi fără Altfel, de unde dorinţa nestăvilită de sub oglinda cerului, / hai să ne facem niciun răgaz, / Între dragoste şi a instrui prin citatele baroce ale puterile / cu roadele pomului / din amintire, / La hotarul de vis şi talaz. motto-urilor şi subtextele atât de mijlocul raiului / şi să ne clătim gura Deci poetul Ianoş Ţurcanu este bogate. / cu polenul ameţitor din sărutări. / printre rarisimii scriitori care se Vocaţia avocaturii le îmbină, în Acum, / când picior cu picior se- exprimă suficient de amabil, pledând cele din urmă, pe cele numite mai mpreună, / trezind focul sângelui / şi astfel pentru un anume echilibru între sus. O pledoarie bună seamănă unei al macilor prinşi / în părul tău exerciţiul de inteligenţă rafinată şi predici inspirate, legile sunt mai mult despletit, / tocmai acum ne inundă sensibilitatea afectivă a creatorului. sau mai puţin învăţături, iar râsul / şi, urmând sfatul şarpelui ce Fire cu vocaţia orientată spre similitudinea între bară şi amvon este se strecoară încet / printre măslinii meditaţie, confesiuni şi reverie, dar de-a dreptul izbitoare. Ca să nu mai închişi în uleiuri, / rostim cu înzestrat şi cu o emotivitate asupra unui vorbim de sutană. Cele trei profesii zeflemea: / „Lasă-te, Doamne, de permanent control al lucidităţii, autorul obligă prin definiţie la un glume, / Nu vezi că se mai poate!... / poemelor din Casă pentru femeia comportament fără cusur, poruncile Mai dă-ne niţel timp.” / Ca într-un iubită scăldate în Lumini ce-nfiripă… etice fiind stricte şi riguros definite. acvariu, / noaptea se izbeşte / de ne spune tuturor: Cum să nu iubeşti Dar iată că, la maturitate, domnului pereţii sticloşi ai dimineţii / şi ne un astfel de poet? Cum să nu doreşti avocat i s-a arătat Îngerul Poeziei. Nu îngroapă viaţa / tot mai adânc în să-i citeşti volumele?... Iată textul: demonul, ca atâtor altora. Să nu uităm dulcele păcat. / „Lasă-te, Doamne, de Lumini se-nfiripă pe crestele zării. / E că şi îngerul poate fi pedepsitor. canoane / şi nu permite soarelui / să ora de contrabandă, / Când scoicile Până şi autocitarea are rosturi în inunde atât de rapid / grădina blânde şi apele mării / Nimic nu-s în estetica programatică a lui George Edenului! / Ne poţi izgoni către stare să vadă. / Miresme de alge şi Echim: aduce la zi versurile cânturilor prânz…”. Universul imagistic al nemurire / Doinesc cu putere, stăpâne, anterioare4, le pune într-o lumină poetului, cadenţele specifice versului / Când iar ne-aruncăm într-o dulce- nouă, asigură lectura pentru cei ce de dragoste îl domină pe Ianoş amăgire, / Din care nimic nu rămâne. n-au avut acces la ele, relectura pen- Ţurcanu, substituindu-se adesea / Lumini se-nfiripă în pânza de ceaţă, tru ceilalţi. Avem de-a face cu o stra- modului său personal de receptare a / De parcă imagini pictate / Ascund tegie a provocării receptării. Poetul sentimentelor interioare, a gândurilor după ele iubire şi viaţă / Şi nu avem are o încredere deplină în puterea → şi limbajului său propriu. timp pentru moarte. MIRCEA DOREANU Aceste comuniuni intime ale Ianoş Ţurcanu nu-şi dezminte scriitorului casei pentru femeia iubită niciodată cititorul fidel şi tocmai de 4 Referirea este la cărţile sale anterioare, de cu poezia, desprinde autenticitatea aceea nu-şi ascunde satisfacţia ori de poezie: Identitate, Ed. Pastel, Braşov, 2008, versului acestui ciclu, asigurându-i câte ori îl întâlneşte. (170 pagini) şi Împliniri, Ed. Timpul, Iaşi, 2011 (284 pag.).

40 absolută a Cuvântului. Şi în sine, ca lungă). Superbă poezie! Un fel de paradoxal inovator. Pentru că George poet şi ca om. „Demonii” al lui Lermontov, concis Echim creează un tip nou de acrostih, Acrostihurile sunt excepţionale. şi întors înspre Frumoasa Cale a în care două versuri încep cu aceeaşi Genul este uşor de abordat în vers vieţii: credinţa în Dumnezeu, familie literă; a se vedea în acest sens liber, dar rimate şi ritmate, acrostihu- şi ţară. poeziile: Dracul gol, (p.145); rile (aşa cum le scrie George Echim) Nu este niciodată prea târziu Mărcuşul, (p. 155); Lunca sunt egale în dificultate cu sonetele pentru un asemenea tip de scriere: Mărcuşului, (p. 156). endecasilabice: «Primul satrap în dră- „Cum să condamni patriotismul, când Acest tip de acrostih, în lipsa cuire, / Râde cu un râs satanic, / Im- asta este baza existenţei unei naţiuni ? altei denominări, l-aş numi bi- becilă – alcătuire... / Mie mi se pare Este soluţia care îi ţine alături pe acrostih, acrostih dublu, sau cel mai jalnic! / Unora poate le place... / La- oameni. În momentul când dispare bine macroacrostih. se-ne pe noi în pace! // Slugă e la alţi patriotismul, poporul respectiv este ca Nu este singura noutate stilistică stăpâni, / Aici joacă în „Satrapul”... / un ciulin bătut de vânturi”, (acad. a lui George Echim. El descoperă un Tartorul printre hapsâni, / Rău o să-l Dan Berindei, interviu în revista tip de scriitură pe care, de data mai doară capul,/ Atunci când nota de Scrisul Românesc, nr. 7/2013). aceasta, fără ezitări o numesc poem plată / Peste el vine ! ... Odată ...», Anamneza istorică este o coor- în oglindă. Citez o singură strofă din (Primul satrap). Am citat această donată subterană, fertilizantă a poezia CU TIMPUL... . Majusculele poezie pentru că este exemplară prin poeziei. Ea se referă când la poezie, şi datarea ne arată fără dubii, din nou, ceea ce numeşte „ecletism când la istoria poeziei, uneori laolaltă, o conştiinţă poetică trează. Ar mai fi luminat”. la toate: „Popor român, în suflet te în această nouă, pentru mine, formă, Pe acelaşi plan există coordonata am şi te respect! / Cum în trăire aspecte punctuale remarcabile. principal-principială a acestui poet, dreaptă nu există trepte, / Tu Am fost tentat să botez creaţia jubilaţia existenţială. Chiar şi când întotdeauna şi în toate ai fost drept, / autorului ca fiind şi etnopoezie. Este urăşte, detestă, osândeşte, Respectând pe alţi şi ei să te şi aşa ceva, însă doar pe o faţetă. dispreţuieşte, în diferite grade ale respecte!”, (Dragi români). Generic, de la prima carte până la acestor atitudini, George Echim, cu Orice poezie este de fapt aceasta, avem de-a face cu o poezie diavolul drept ţintă, are Îngerul ocazională: desigur, marile ocazii nu terapeutică; nu în sens egoist, de deasupra capului. Urăşte cu atâta nasc mari poezii. Aici, însă, (văzând autoscopie narcisistă. Poezia lui pasiune şi vitalitate încât dedicaţia „De Ziua Naţională a George Echim este reflexivă şi contaminează cu bine obiectul urii: României”), lucrurile s-au potrivit. tranzitivă simultan. Să luăm una din «Casa diavolului am „vizitat-o” des... În sacralizarea istoriei, avocatul, poeziile mele favorite, Venus (p. / Am vrut, n-am vrut, dar a trebuit s-o poet şi mare patriot George Echim 192): „Venusiene licăriri, / fac! / Să fac „pact cu dracul” şi apoi este geamăn întru spirit cu marele Enigmatice umbre, / Neuitate să ies; / Aşa nedreptăţii să îi vin de istoric Vasile Pârvan. rătăciri... / Unde-i iubirea cea dulce, / hac !», (Casa diavolului). De asemenea, în plin consens cu S-o văd din nou strălucind ?!...”. Sângele poeziei curge îngereşte ideatica poeziei lui George Echim se Autorul dedică această poezie, soţiei: de bine prin versuri: fără imitaţie, fără află, cu marile lui merite şi micile lui modalitate reflexiv-tranzitivă. Dar şi pastişă, autentic. Aş putea spune că compromisuri, Augustin Buzura. vicleanul cititor are, dacă nu o soţie, o George Echim este, ar fi, cu mult Poetul nu asistă neputincios la iubită reală sau imaginară, o Venus noroc, autorul unui nou folclor. Eram triumful urii, prostiei şi imposturii, la care la rândul ei se ipostaziază ca tentat să îi numesc poezia etnopoezie. toate acestea arătând soluţia în sensul atare, şi prin asta caracterul tranzitiv Este mult mai mult decât atât: versurilor următoare: „Smintiţii se consolidează. «Zâmbesc amar la cele ce se-ntâmplă, trebuie să fie puşi la locul lor, / Pe Scriitorul (George Echim este un / Iadul e şi el aicea pe Pământ.../ ignoranţi trebuie să-i învăţăm de unde critic atent, – ar fi categoric şi Uitaţi-vă şi-o să vedeţi... nălucă, / vin, / Cei de bună-credinţă să creadă- publicist, dacă ar avea timp) este Anticrist ne-ademeneşte... spre n viitor, / Iar cei nehotărâţi să-şi eminamente eminescian cu aceeaşi mormânt...// Ce-i de făcut ? Se amintească de destin... // Sunt atâtea dragoste de folclor şi scârbă faţă de întreabă atâţia;/ E timpul renunţării la moduri prin care am putea reface / politicianism, cu aceeaşi sentimen- păcate! / Au spus-o popii... chiar şi Psihologia ancestrală a neamului talitate muzicală. De altfel, una din Petre Ţuţea... // Mântuire ... Nu vise român, / Dacă-n cuptoarele sufletelor poezii are subtitlul Ecou eminescian sfârtecate! / Avem nevoie de ceea ce noastre s-ar mai coace / Credinţa-n (p. 98). sfinţea, / Iubirea să ne însoţească-n Dumnezeu – esenţa Spiritului Remarcabilul poet nu îşi toate... // Lăsată-i de izbelişte- creştin...”, (Spirit creştin). personalizează doar stilistic versul, ci, omenirea?! / Unde sunt aceia care nu Frumoasa carte Frumoasa Cale – pe întreg parcursul cărţii, în sens mai sunt5? / Nu renunţăm la ce ne e nu este un joc de cuvinte! – a lui propriu, familial şi geografic – menirea, / Gândind adânc la tot ce e George Echim, premia(n)t al Ligii sentimental, omul/poetul George demn şi sfânt, / Ăsta mi-e refrenul Scriitorilor, vine să confirme o Echim gândeşte ca un patriarh, în pentru orice cânt!...», (Ziua cea mai intuiţie pe care o avusesem de la sens biblic. debutul cu Identitate: autorul este un George Echim este unul din 5 Cu referire la poezia Unde sînt cei care nu nou iluminist. poeţii importanţi izvodiţi din duhul mai sînt?, din volumul de poezii Şoim peste Este didactic cu măsură, analist eminescian, pe linia Grigore Vieru, prăpastie – versuri inedite create în temniţele aşişderea, idealist formator prin dar mai frust, cumva, ad hominem. Aiudului, de Nichifor Crainic, Ed. Roza definiţie, darnic în oferta de modele şi Vânturilor, Bucureşti, 1990, p.31.

41 În această luptă inegală cu destinul, acesta elaborează strategii de distrugere, ca într-o partidă de şah. Dar lupta este dinainte pierdută în acest poligon de tragere pe care-l reprezintă existenţa: „tot mai uscaţi / lumea aceasta nu mai are nevoie / nici de simboluri / nici de pământ / doar de un Titlul paradoxal al recentului petec virtual în care / să îşi închipuie volum de versuri semnat de Camelia ceva / de exemplu că sunt auziţi Radu, Negru de iarnă (Editura Ateneul oamenii / când plâng” (retragerea). Scriitorilor Bacău, 2014) este edificator Poeta resimte din plin frigul pentru fenomenul că, depăşind o existenţial: „am rămas în iarnă ca nişte anumită limită, lucrurile se transformă cuiburi goale / ascunşi sub glugile de în contrariile lor. În poeziile acestui nea / închipuindu-ne că vom auzi tot volum, legile universului, în viziunea mai rar / şuieratul gloanţelor şi plânsul autoarei, se inversează: „uneori vedem muribunzilor / închipuindu-ne sfârşitul / universul invers / migălind la orizontala ca pe o blondă venind într-o pe care / verticala e doar un punct / decapotabilă / spulberând în diagonală regresia contemporană este felia / realitatea / o blondă cu dinţi de porţelan pâinii de azi / susul şi josul dansează la vedere / căreia nu i se poate refuza haotic” (table de şah). nimic” (povestea bunicului). ______În lipsa transcendenţei, universul Chiar în aceste condiţii, iubirea apare organic, personificat în sens aduce mângâiere: „leagănă-mă / lor / cei urâţi de fraţi / cei pe care nu îi negativ, fără frumuseţe: „burta leagănă firul de femeie şi mă ţine / va citi nimeni / în afara zidului de universului încă mai naşte hăuri / legată de tine / ca pe un ram de vâsc oameni bolnavi / vor rămâne doar bolboroseşte / leapădă placenta fierbinte stejarul” (iubita în timp de război). mărturisitorii / despre nebunia veche / / nici măcar timpul nu este întreg / peste În poeziile Fenotip de iarnă – despre creierul sfârtecat de orgoliu / nicăieri / peste visare” (călăuza). Adam şi Fenotip de iarnă – Eva se doar aceia vor fi în oaste / doar aceia... / Condiţia umană efemeră devine evocă păcatul originar care ne-a adus în ceilalţi se vor arunca pietre / priviţi tragică, nu numai prin destin, dar şi prin cunoaşterea diabolică, prin care putem de sus vor fi / din balcoanele închise / contribuţia umană distructivă: „un dinte să ne distrugem specia. Sub această pentru că ei încă / şi încă / şi încă mai abia mijit în gura beznei / mugur al ameninţare, universul îşi continuă au o inimă care bate” (poeţii liberi). morţii / scâncet / nimb nemaivăzut / agonia: „lumina a murit în felinare / În prefaţa volumului, intitulată plezneşte gingia pământului / şi nimeni ochii întunericului întind ramurile Apogeu de creaţie..., scriitorul Calistrat / nimeni nu îşi aduce aminte / nici catafalc / frica paşte veselă peste Costin remarcă pertinent: „Recoman- măcar învăţaţii / cum a venit neantul pe pământuri / demenţa desenează în dată drept «scriitor, poet, jurnalist, lume / un ceva în formă fixă“ (noi ferestre pereţi / vânt şuieră negru / vânt eseist şi grafician» (în «notele» din utopii). şuieră alb / dintr-un capăt în altul al volumul de versuri Floare mică, 2009), În această lume, viaţa reprezintă un lumii” (tactici de iarnă). licenţiată în psihologie şi master în război ontologic. Cele mai multe poezii Albul şi negrul, deşi contrastante, ştiinţele educaţiei, Camelia Iuliana sunt dedicate acestei teme: inamicii, nu sunt văzute maniheist, albul – bine- Radu scrie în cartea de faţă o poezie de soldatul iernii, alianţe, declaraţie, le, negrul – răul. Albul e al frigului, al rafinament, având exact însuşită ştiinţa strategii, retragere, baricade, agonia destrămării şi morţii termice a univer- discursului liric de efecte sigure. soldatului împuşcat în cap, supra- sului. El, prin contrast, dă amploare Din însăşi paginaţia, Negru de vieţuitorul, schije, adăpost, mortul, negrului apocaliptic: „din loc în loc / iarnă îşi are poemele titulate în... santinela, iubita în timp de război, găuri negre absorb cu o viteză uluitoare dedesubturi, încât trama prozodică în iubirea în tranşee, conspiraţia etc. / toate firele necunoscutului / înfricoșă- loc să debuteze de la un indicativ Pregătirile de luptă încep cu tor / adun în zona mea omătul / prăvă- oarecare, cum se obişnuieşte, debuşează încolonarea: „înaintăm ursuzi în lesc în întunericul dospitor / toată iarna într-un cuvânt tematic de natură a întuneric / cu sufletul acoperit sub za de / (…) / în atelierul întunericului / mala- lumina intenţiile autoarei, poemele – fier / (…) / înaintăm parcă / înaintăm xoarele se mișcă tot mai încet / gândesc multe foarte ingenioase – trebuind a fi nicăieri” (încolonarea). tot mai greoi / nu știu ce se întâmplă / lecturate dinspre final, de la „marca” Lupta se duce la graniţa dintre aud vuietul unui râu subteran / ieșind din subsolul textelor. fiinţă şi nefiinţă: „toţi avem un mort în departe / rupând din maluri / aud trans- Evident volumul se cere citit cu familie toţi / vom plânge şi nu vom uita formările reliefului / agonia / o hartă atenţie şi superioară înţelegere, spre / ne vom strânge unii în alții / peste secretă mereu în schimbare” (circuite). reală delectare! Poeta – în ciuda unui obuzele de omăt / soldatul trece cu În această lume, condiţia poetului anume ermetism de substanţă scientistă raniţa în spate / pe graniţele noastre apare de două ori precară, odată ca – are vocaţia, talentul rostirilor calcă apăsat / tot ce am clădit ieri / se va fiinţă muritoare şi a doua oară ca esenţiale.” dărâma / destrămarea aruncă prin marginalizat de societatea cu valorile Camelia Iuliana Radu este o poetă ferestre sparte / schele necunoscute / pe inversate: „Înfieraţi / cei care strigă în atipică, originală, care ne surprinde cu care va urca o graniță nouă / albită ca o afara cercului nebuniei / nu vor rămâne fiecare apariţie editorială. față de masă / brodată de timpul orb” decât vorbitorii / cei bătuţi de mamele LUCIAN GRUIA (pe graniţă).

42 Tăcerii. Este sinteza dintre măsură şi muşcătură, dintre penia şi poros-ul „Nou Ierusalim” (Întâi cunoscut-am măsura / Prin între noi muşcătura /*/ – Cea

chemătoare-n sublim / Lăuntricul Volumul Pietrele luminii line – in- Ierusalim), evidenţiate în procesualitatea cantaţii, al poetei Elena Daniela Rujoiu, istorico-extraparadisiacă, pentru vădirea este nu doar marcat de însemnele semnificaţiei extatice a paradisului, de arhaicităţii apotropaice-revelatorii, ci, în dincolo de orişice istoricitate primul rând, de ARHEICITATE (esența degeneratoare de fiinţă/fiinţare: Piatra tuturor fenomenelor, prototipul/ nerăbdării / Din vulcanii Mării // Piatra modelaritatea originară a tuturor lucrurilor oglindirii / Piatra înfloririi // Piatra care și ființelor; forță vitală; principiu). cântă / Şi se descuvântă... // Piatra jocului Expresia liturgic-incantatorie, dar şi / Şi-a norocului / Piatra templul Focului ionalexandrină, din titlu („lumină lină”), (cf. Poarta sărutului). Apă şi Foc, Răbdare invită atât la o autoexorcizare (de toţi şi Explozie Demiurgică, Dedublare/ demonii modernităţii!), cât şi la o ______Oglindire şi Înflorire/Decizie Demiurgic- pregustare a stării spirituale În definitiv, poemul Masa Tăcerii Înfiinţătoare, Joc Istoricizant şi Foc întru postapocaliptice, de extază generalizată şi poate servi şi de Artă Poetică, întrucât Instaurarea în Ombilicul Sacru al de recuperare spirituală adamică. Izvorul Mântuirii, al Revelaţei-întru-Zbor Lumii/TEMPLU...! – toate tind către Fără niciun fel de complexe, este, conform autoarei, însăşi Cartea/ resuscitarea... Păsării Măiestre. dezvoltând o viguroasă imagistică Byblos: Cărţile noastre-s ulcioare / Pasărea Măiastră. Originaritatea arheică, de sorginte masculin-războinică Înaripate izvoare / Înaripate izvoare...” – Absolută, după căutarea-aflarea întru uni- (sau, poate, amazonico-tracică!) – Poeta Cartea-Ulcior fiind atât Arheu al Femeii- tate mistică, a semanticii cosmice a Para- devine evocatoare şi invocatoare de forme Eva, cât şi al Orficului-Liră sau Vioară/ shabdei – Hermeneutică şi Suflare Re- cosmice originare, ale imaginarului Ceteră: orice ULCIOR este aparenţă de Înfiinţătoare a „Luminii Line”! „Herme- paradisiac. devine inspirat-tălmăcitoarea penia (lipsă fiinţială/ existen-ţială), care neia” e însuşi numele ocult al Stării Para- Arheilor Brâncuşiano-Eminescieni: Masa cheamă porosul (plinătatea-deplinătatea/ disiace... Al Zborului-Ek-Stasă Atotunifi- Tăcerii, Poarta Sărutului, Pasărea desăvârşirea spirituală, revelată omului ca catoare, întru Cele Trei Tărâmuri. Care, la Măiastră... până la Postludiumul care Potir Graal) – poros dumnezeiesc-demiur- rândul lui (Zborul), este atot- sugerează Roata Lumii – căci Cristalele gic (constant şi etern re-demiurgic!). cunoaşterii şi al atoateîmplinirii, al zeni- Divine ale Logos-ului Valah provoacă Cu solid însuşite şi revelate influenţe tului nuntit cu nadirul, al Yang-ului re- spre demiurgie şi refac, etern, potenţialul ale universului esenţializat eugenevu- contopit cu Yin-ul, întru androginitate, al eckhart-ian al lui Gotheit-Făcătorul ian, poeta Elena Daniela Rujoiu se Cheii de Boltă Alchimice, Reaflate de imergent/apofatic, cealaltă faţă a lui lansează în descrierea indescriptibilului Hristos – al relaxării/HORĂ-Ieşită-din- Got-Făcătorul emergent/catafatic: arheic, dominat de hierogamia Geea- Oră, întru contemplarea arheilor demiur- Pietre şlefuite-n Sine / Voi, Cristalelor Galatheea/Terestru-Uranic, adică de nunta giei originare: Piatra boltă- frunte / Ogli- Divine / Legământ din legănare / (...) mistică, întru tăcere şi nevăzut apofatic, ndă de Munte / Piatra – Slavei punte. // Sfântă limba mea, română / Curge-n sus dintre Manole şi Ana, dintre Yang-ul şi EA, piatra iubirii / EL, Apa-mplinirii / să iarăşi vină / Ce-a mai fost, Lumină Yiin-ul cosmic, Zidire întru Iubire/Eros Piatra rezidirii // Miresele – Mirii. / Mire- Lină! (cf. Postludium). Agapé: Spus-au prin veacuri Femeia / sele-Mirii. // Piatra-ngândurată / Herme- Lumea istorică, pasageră şi Geea din Muma Pangeea / Splendoarei de neia-Roată / Ora – orele / Hora-Horele. / fluctuant-proteică, este redusă la esenţele când Galateea // Despre zidire-n zidire / Pasăre / Măiastră / Din sorgintea ei imuabile, singurele care se vor putea Cu piatra-ncercării-n iubire. Noastră (cf. Pasărea Măiastră). înscrie pe traiectul soteriologic. Şi toate Unificator (absorbant/resorbant de Foarte rar ne-a fost dat să citim, în aceste esenţe tind, deci, către „meandre” istorice!), pentru esenţele ultimii ani, texte la fel de solid con- „dezgreunarea” re-creatoare a stării de revelate, este Orficul-„Melosul Tandru” centrate, întru semantici pluridimensional „zbor”-ek-stasă şi de ardere, ca fază (sau, cum formulează, în veacul al XVII- deschise şi revelate, precum este cartea de lustrală şi de reintegrare întru lea, primul mare Poet valah, Sfântul faţă. Da, Cartea Elenei Daniela Rujoiu impersonalitatea divină, dinspre curgerea Mitropolit Dosoftei, în legătură cu este una dintre aceste excepţii. cosmico-lactee (şi Uger-Fântână-Izvor Armonia Edenică: „mireasmă de A nu se trece, cu nepăsare şi al Curgerii!) spre Lumina Mântuitoare, dulceaţă”): ”O, prin al Vieţii meandru indiferenţă, peste un astfel de univers către eminesciana „noapte bogată”/ /Sufletul, melosul tandru!” Astfel, se re- poetic (în care Atlasul Martirico- „noaptea luminii mistice/misterul eternei înfiinţează „nemoartea” paradisiacă, via- Ascendent şi Prometeul Martirico- demiurgii” – care exprimă, prin verb ţa-înviere, care exclude morganatica Descendent îşi unesc vizionarismul, demiurgic, semnificaţia extatică a moarte (extrasă şi lepădată, întru iluzie şi soteriologicul şi vaticinarul cu HRISTOS brâncuşienei împietriri hieratice a Mesei pentru eternitate, din corporalitatea spa- – iar Eminescu şi Brâncuşi devin Tăcerii: Meandre, cascade, izvoare / ţială, prin re-activarea zonei de „refugium veritabile Călăuze Danteşti, în Hermeneia Visare şi dezgreunare / Toate-s rostire, peccatorum/scăparea păcătoşilor”, în Verbului Înfiinţător!), cu valenţe zburare // Ardere smulgere curgere / Uterul Paradisiac – Mater Ter Admira- soteriologice atât de generos oferite, spre Lactee-a-nstelatelor ugere / Cuvintele-s bilis/Regina Lumii): Cântă cuvintele abluţie, ochilor noştri de muritori! Să duh şi mirungere // Cum din bătrâni din sfintele / Pietrele vii, nu mormintele.* // citim Cartea, spre a ne mântui „soartea”, fântâni / Cu-mpreunare de mâini // Toate- Vino aici, lângă apă, / EA din Lumină spre a întrevedea (dimpreună, întru s din Noapte Lumini (cf. Masa Tăcerii). se-adapă. euharistie!) extragerea corporalului- „Împreunarea de mâini” este imaginea Poarta Sărutului este poemul teluricului, înspre „lumina lină” a restaurării Adamului/Androgin Originar, viziunii reunirii contrariilor/coincidentia Revelaţiei Informalului-Noncontradicto- re-format/re-sintetizat, întru re- oppositorum, pentru refacerea vieţii, rialului Paradisiac! solidaritarea spirituală a „ţăndărilor” tocmai în/întru Oul Dogmatic al Mesei PROF. DR. ADRIAN BOTEZ istorice ale umanităţii.

43 Niciuna din acestea nu-i sunt străine poetului Ioan Gliga: numai că

el, cum se vede, își transformă amăgirile în remediu, refuză naufragiul: prin peregrinare, crede așadar autorul nostru, depășești siguranța singurătății, a izolării. Departe de a fi o părăsire – de statornicii, de tradiții etc. – pare a ne încredința poetul, voiajul în depărtări e și o căutare de sine, o punere la încercare a ființei. Iată, în această ordine, acest Cântec canadian, cu imagini proaspete, cântând peisajul nordic, rece și prăpăstios, cu vârtejuri și întinderi de ape, în sonul tandru de fluier și frunză al folclorului de acasă: „Din Toronto-n Montreal / Drumu-i șes și drumu-i deal / Când pădure, când câmpie / Pân’ la «insule o mie».

Călătoria este o reînnoire: ne / Să te poarte gândul vara / Până hăt, reînnoim sufletul, spiritul, însă la Niagara / Saint Laurent să-l porți Rodu` poate fi substantivul neac- reînnoirea va cuprinde și ceea ce sub pleoape / Când departe, când centuat al cuvântului rod, care înseamnă atârnă mai greu în firea noastră – aproape. / Pe Sherbrooke te poarte fruct, dar poate avea și semnificația de deprinderile, purtarea, năravurile, pașii / Iar în port, ca-naintașii / Cei efect al unei acțiuni (mai ales în sensul moravurile. Voiajul e reînnoirea care odinioară / Au gândit o nouă admirativ), iar în cazul de față, al unei individului. Cu acest nou volum al lui țară... / S-aștepți toamna ca să vină / preocupări poetice. Iată că, deja, se pu- Ioan Gliga (Poeme călătoare, ediție Aurindu-te-n lumină. / În pădurea cu ne accent pe tânăra autoare, Dorina Rodu, a cărții de poezii VISE, dumneaei bilingvă, Travelling poems, Editura arțari / Fascinat de culori tari / Cu nu mai este un nume necunoscut pe Ecran Magazin, Brașov, 2014) de siropul lor cel dulce / Vină noaptea să te culce. / Să visezi că prin poieni / Te tărâmul poeziei, deși, abia a depășit de (cum le-aș boteza) reportajele unor curând două decenii de viață (n. martie călătoriri lirice, o carte în multe poartă sănii cu reni...” Ioan Gliga nu uită că este și 1994, Călinești-Bucecea). privințe fermecătoare, voiajul, am Cartea, realizată la Editura Agata autorul de , epigramistul impresia, nu doar reînnoiește, dar Botoșani în anul 2013, adăpostește între reinventează persoana: ar apărea aici redutabil (a tipărit în caz mai multe coperțile sale 60 de poezii deosebite, ceva ca o reaprindere a unui depozit plachete) și întors din pelerinaje acasă autoarea abordând teme diverse: iubi- latent, uitat ori ignorat. M. Ralea, care vitriolează așezările precare de aci, cu rea, natura, copilăria, trăiri sufletești, a scris despre invitația la călătorie, îl câini hămesiți, manele și țigani puși teme tratate de multe ori cu o nuanță evoca pe poetul sentimental francez pe toate relele, cu precupețele nostalgică. Iubirea, după cum este firesc Edm. Haraucourt, de la care a rămas gălăgioase și cuconetul ifosat: „La pentru vârsta dumneaei, este cântată în un vers celebru: „partir c’est mourir TV mereu aceleași chipuri / Sunt cele mai multe poezii. un peu”, eseistul român nedându-i bătrâne blondele din jeep-uri / Urlă Tânăra poetă recita poezii, după defel dreptate aceluia, deși plecarea într-o Dacie manele, / Oamenii-au cum ne-a mărturisit, chiar din primele pe locuri străine, nestrăbătute decât uitat să se mai spele. // Primăvară, clase primare (învățător Ion Sposib), rareori de gândul ispitirii și al orele amiezii. / Vin în haită falnici apoi a început să compună versuri în îngrijorării, să nu-ți împuțineze oare maidanezii. / Coada la covrigi e tot perioada studiilor gimnaziale (prof. de orarul scurt al viețuirii? mai mare / Cei cu-n leu au mare limba română: Elvira Buțerchi; Geanina Tudoraș) și a celor liceale (prof. Si- Sunt două feluri de a-ți asuma căutare. // Se topește-ncet zăpada mona Daniela Paviliuc), perioadă când călătoria, după cum vor fi două tipuri mare / Bălți în zoaie-adânci pe trotuare. / Precupețe-oferă pătrunjelu’ culege și primele rezultate, primele de voiajori. Unul ar fi insul ce-și roade, obținând premii și mențiuni la caută, prin părăsirea spre larguri a / Unei doamne ce-și plimba cățelu’ // Ziarul Click oferă en-gros vip-uri / concursurile de creație poetică orga- țărmului, altă mască, țintește adică a- nizate cu diferite prilejuri în județul Silicoane cu și fără slipuri... / Ciorile și schimba obrazul interior, dându-și Botoșani. Aceste frumoase rezultate i- iluzia că ar fi alt personaj. În acest se-ntorc de la gunoaie / «Haoleo au dat curaj, de unde a apărut și visul de caz, încremenirea în proiect, cum s-a mânca-ți-aș, ce mai ploaie!!!»” a-și vedea poeziile publicate într-o car- spus, îmbătrânirea duhului e amânată, (Tablou general de capitală). te. Visul a devenit realitate, cartea au apărut acum o pauză, un armistițiu. Reportajele de călătorie ale lui VISE dovedește că poeta, absolventă Alții încearcă, așa cum am observat, Ioan Gliga (poetul o însoțește de de liceu, are talent, aplecare către reînnoirea. Sunt puțini însă aceștia, fiecare dată pe fiica sa, prodigioasa poezie, meticulozitate în șlefuirea crede eseistul evocat mai sus: artistă Luminița Gliga, la expozițiile cuvântului, încredere în forțele proprii, totdeauna ei își vor duce, fugind de vernisate în țară și peste hotare) se creația sa fiind originală, cu un stil umbra ce-i întovărășește, morbul letal constituie într-o carte delectabilă. aparte. → care i-a îndemnat să fugă. A.I. BRUMARU VASILE LARCO

44

Deși este foarte tânără, Dorina Rodu ne prezintă cu multă maturitate în gândire multe aspecte ale vieții, dând Majoritatea lucrărilor lui Manolescu impresia că a trecut prin diferite iau forma eseului, considerat de către evenimente, că le-a trăit, situații plăcute acesta ca „o provocare adresată rutinei” sau mai puțin agreate, descoperim în presupusă de activitatea de critic literar. versurile sale dezamăgiri, dar și Eseul devine aşadar modalitatea de a speranță, optimism și regrete: Din reflecta asupra unor cărţi, idei sau că problemele profunde precum şi abisul tristeței, / Vino de-mi culege întâmplări reale şi care îi permite totala soluţiile lor presupun şi o soluţie ludică. ultimele / Picături de speranță ale libertate de mişcare, neîngrădindu-i Formaţia de eseist transpare din dragostei / Sfărâmate de greutatea căutările şi imaginaţia prin reguli rigide afirmaţiile pe care le face privind lacrimei („Amurg”) sau: Am obosit să şi inutile. Textul este astfel un structura unei lucrări de critică literară tot trăiesc / În umbra amintirilor / Și să permanent dialog pe care scriitorul îl care, de obicei, este îndesată de „semne dau un răspuns trăirilor / De care-mi poartă cu sine însuşi, un fapt intim prin corecte şi care decurg fatal unele din amintesc. conţinutul său. Eseul este încercarea de altele”, nemailăsând loc „inspiraţiei de Viața, cu împliniri și dezamăgiri, a-şi clarifica sieşi probleme ridicate de moment”. În concepţia lui Manolescu cu satisfacții sau neliniști: E tristă și creaţiile literare citite dar şi de situaţii „reţeta” unei critici eficiente constă în a totuși fericită... / De ce? Pentru că: / E exterioare acestora, cititorul fiind mai ştii „să şi viseze pe marginea foii albe”, rănită, dar totuși iubită... / De ce?... / puţin vizat în comparaţie cu un studiu prin urmare studiul literar nu este doar Pentru că așa este ea, / Așa este viața!, critic obişnuit. Aşa se întâmplă şi atunci o lucrare în care sunt adunate un număr ne spune autoarea acestei cărți. când caută o motivaţie pentru mai mic sau mai mare de noţiuni Copilăria, acea perioadă a vieții resorturile care-l determină să se aşeze ştiinţifice şi de observaţii pertinente, ci omenești de la naștere până la la masa de lucru, o explicaţie pentru trebuie să fie la rândul lui literatură. În adolescență, este regretată (dar cine n-o interesul său faţă de scris şi de citit, Însemnări despre critică Manolescu regretă?) de poetă prin frumoasele căutare finalizată deocamdată prin eşec. merge până la aşezarea criticii în rândul versuri în poezia „Copilărie”: De ce nu Cealaltă modalitate de abordare a artelor. Lipsa trăsăturilor care ar putea te-ntorci de unde ai plecat? / De ce nu literaturii, critica, face obiectul Lecturi- să includă studiile de istorie literară în m-auzi când te strig? / De ce ai fugit lor infidele care se doreşte a fi o privire rândul lucrărilor artistice l-a făcut pe departe de mine? / De ce n-ai mai atentă asupra tendinţelor acesteia la noi, eseist să respingă această manieră rămas măcar un an... sau doi? Manolescu încercând să-i afle punctele cronologică de a aborda operele. În Versurile închinate părinților nu vulnerabile. Transformarea analistului Lecturi infidele, limitează situaţiile în puteau lipsi din această carte de debut, literar în “arhivist, paleograf, istoric şi care s-ar putea adopta un astfel de scriind cu lacrimi în ochi: Tu, mamă, chiar arheolog” care produce lucrări studiu. Se poate face istorie literară crăiasa vieții mele / La greu nu m-ai documentaristice îl nemulţumeşte pe e- doar în măsura în care ne referim la lăsat, m-ai ajutat; / Tu, tată, un sfânt seist dându-i prilej unei discuţii privind existenţa cărţilor ce îşi urmează una pentru mine / M-ai sfătuit mereu la bine noţiunile de critică şi de operă. În con- alteia în timp, asemenea evenimentelor și la greu. // („Icoana mea”). cepţia lui Maiorescu critica e „o lectură istorice, fapt care le face să fie legate Iubirea este zugrăvită în multe permanentă care implică toate lecturile între ele prin fire datorate influenţelor poezii: Am iubit mereu văzduhul noastre anterioare, reflecţiile, confrun- exercitate de un climat anumit, de un străveziu / Ce ne-acoperea când ne- tările, generalizările, o idee despre lite- loc, de o epocă. mbrățișam... / Fericiți noi atunci eram / ratură-personalitatea noastră întreagă”. Existenţa istoriei literare este pusă pe Și nu credeam că se va termina... La rândul ei, opera este definită prin seama criticilor, lor datorându-se faptul („Ochii albaștri”). excludere: „nu este neapărat ceea ce de a fi descoperit că „literatura se poate În poezia „Pace” ni se insuflă un vrea autorul ei” şi continuă în spiritul nu numai citi dar şi studia”. Acuzaţiile sentiment de liniște „pace și armonie”, conceptului lui Umberto Eco privind aduse istoricului sunt virulente, iar catrenul final este o epigramă: opera deschisă. Ideea este reluată în portretul acestuia e unul care se apropie Pacea-i un tezaur, / Învăluită-n aur... / Julien Green şi strămătuşa mea prin de grotesc: obiectiv, impersonal şi fără Greu de obținut, / Și ușor de pierdut. metafora „miresmei florii”. Despre talent, este „om de ştiinţă”, „mărginit şi Exemplele ar putea continua operă mai afirmă că este „atemporală, încruntat, prăfuit pe dinăuntru şi pe pentru a vă determina să citiți, nu doar fără trecut sau viitor, captivă inocentă a dinafară. Pentru el, operele literare sunt să răsfoiți cartea intitulată VISE a unui prezent permanent care se o mecanică înşiruire de obiecte aşezate poetei Dorina Rodu din Călinești- materializează în clipa intrării în pe masa de disecţie, printre care el trece Bucecea, o poetă foarte tânără, contact cu cititorul “, cu alte cuvinte ea doctorul, cu indicatorul în mână, rele- talentată, cu atracție spre această emite istorii mereu actuale privind vând ici o particularitate anatomică, bijuterie, care este poezia, unde prin viaţa, aşa cum susţinea şi Roland dincolo de o bizarerie morfologică, iar cuvinte puține se pot spune multe Barthes, abia în momentul lecturii. mai încolo un fragment despre care nu lucruri, se transmit multe gânduri, Discuţia despre critică este reluată în ştie nici el prea multe lucruri”. Acesta sentimente. Julien Green şi strămătuşa mea şi poartă vina de a fi „nenorocit” generaţii Prin acest volum de debut, pledează, de data aceasta, pentru o de studenţi filologi prin lucrările sale. autoarea a pășit cu dreptul pe tărâmul manieră inedită de a aborda un text Demersul este totuşi surprinzător pentru poeziei, o felicit, sunt convins că va literar prin apelul la paradox şi la joc simplul motiv că însuşi Manolescu scria scrie multe cărți de acum încolo, căci conform motivaţiilor eseistului, cu 30 de ani înaintea apariţiei acestor dorințele sale poetice vor da roade „acolo unde este imaginaţie este şi joc”. rânduri o istorie literară care se doreşte (Rodu, nume predestinat). Necesitatea unei astfel de critici se a fi, ce-i drept, una critică. bazează pe adevărul adeseori confirmat GABRIELA CIOBANU

45 ţările centrului Europei prin metodele cunoscute: eliminarea elitelor, supu- nerea lor la regimuri concentraționare de sclavie și de dezumanizare etc. A doua ediție a cărții Destinul unui Cu acest prilej își atrage oprobiul condamnat la moarte: Pamfil Șeicaru public din partea intelectualilor occi- (Editura Victor Frunză, f. d.) pune la dentali fascinați de succesele „marii dispoziția cititorului român din țară țări a comunismului vioctorios”. Lup- activitatea celui mai mare ziarist tător pe frontul războiului de reîn- român al tuturor timpurilor, tregire a României, autor în perioada desfășurată după 9 august 1944, când interbelică a peste 740 de articole în marele gazetar a plecat cu o misiune care denunța pericolul „comunist și în Occident, de unde nu s-a mai putut imperialist rusesc”, gazetarul propune întoarce, ca urmare a evenimentelor înființarea unui corp de voluntari de la 23 august ale acelui an, când, români care să se alăture luptătorilor prin arestarea mareșalului Ion din rezistența românească din munți. Antonescu, România a fost pusă la Dar glasul său nu era auzit de marile dispoziția trupelor sovietice. cancelarii occidentale, iar fondurile Împotriva acestui fapt, s-a orientat antonesciene pentru continuarea întreaga sa activitate jurnalistică, luptei în cazul victoriei sovietice au 11 ianuarie 1978 scotea în Germania istorică și politică, cu aceeași forță și fost extorcate de cei însărcinați să-l o nouă serie a „Curentului” care-l intransigență cu care a făcut-o până administreze (familia prințului Barbu făcuse celebru în perioada interbelică. atunci în coloanele ziarului său, Știrbei, Al. Crețeanu, Niculescu- Dar timpul n-a mai avut răbdare. Curentul, una din cele mai titrate Buzești, C. Vișoianu et comp.). La 21 octombrie 1980 Pamfil Șeicaru publicații românești ale perioadei Condeiul său precis și neobosit a se stinge la München, unde fondase interbelice. Cu o forță a verbului făcut să apară cărțile: Pax americana ziarul său de suflet, împreună cu uluitoare, pe baza unei vaste o pax sovietica (2 vol., Ed. Marsiega, marele român Vasile C. Dumitrescu, documentări și cu o putere de Madrid, 1947), Dotla – Rien que de cel care l-a subvenționat pentru pătrundere a fenomenelor politice ale cendres (Ed. Andre Bonne, Paris, întreaga sa perioadă de refugiu timpului de neegalat, Pamfil Șeicaru a 1948), Istoria partidelor politice în german, după plecarea intempestivă avut în permanență în vedere destinul România (Ed. Carpații, Madrid, de la Madrid, unde existența îi României crucificate de oameni și de 1958), Istoria Partidelor Național, devenise nesigură. evenimente. Țărănist și Național Ţărănist (2 vol., După stingerea acelei inimi care Ca urmare a acestei activități Ed. Carpații, 1963) etc. bătuse atât de viu pentru Țară, multe neoprite, imediat după ce „pumnul lui Nu mai vorbim de articolele din miile de foi scrise nu sunt încă Vîșinski” a fost trântit în masa regelui publicate în ziarele și revistele create tipărite. Sunt aspre cuvintele lui român, după 6 martie 1945, ca o de el sau la care doar a colaborat: pentru „nulitățile ambițioase care vor primă măsură de eliminare a elitelor „Almanahul pribegilor români”, să iasă din anonimatul în care îi nației a fost o listă de 12 ziariști și „Curierul românesc”, „Chemarea”, situează dezolanta lor nulitate, fiind scriitori pentru „judecarea în „Analele politice”, „Carpații”, gata să colaboreze la orice ticăloșie, conformitate cu dispozițiunile „Curentul” etc. în speranța că își pot crea un rol Decretului-Lege nr. 312 din 1945” a A fost, de asemenea, creatorul politic”. Mai ales acum, când tuturor celor cuprinși în actul de gazetei „Liberty and justice”, publi- Imperiul Rus se simte din nou acuzare. La acel proces, desfășurat cație internațională a Europei centrale îndreptățit să intre cu cizmele în după cele mai rafinate metode și de est (cu adresa pe General San- spațiul european al Ucrainei, după ce staliniste, toți ceilalți au primit ani juro, 7, Madrid) convins fiind că mai înainte făcuse același lucru cu grei de închisoare, iar Pamfil Șeicaru „izolate, grupările naționale de exilați regiunea filorusă din Georgia, iar în a fost condamnat la moarte. nu reprezintă nimic, înmănuncheate, Transnistria și-a făcut uitată Armata a Menționăm că acuzator public a fost solidarizate și dinamice, datorită unei 14-a de aproape un sfert de veac, cunoscuta Alexandra Sidorovici, soția idei comune, ele pot realiza o ade- bazându-se pe „înțelegerea” conjunc- vajnicului ideolog comunist Silviu vărată revoluție în politica internațio- turală a Comunității Europene și Brucan (cunoscut cititorilor noștri nală”. uluirea unui bloc militar, NATO, prin comedia pe care a jucat-o cu Atunci când regimul comunist surprins mereu în defensivă. Iată, relativ succes în așa-zisa revoluție român încearcă timida separare de deci, cum, cartea regretatului scriitor română din decembrie 1989). politica acaparatoare rusească și Victor Frunză, Destinul unui Ajuns din urmă de evenimente în promovează un soi de naționalism condamnat la moarte: Pamfil Germania, familia Pamfil Șeicaru se destul de trunchiat de ideologia roșie, Șeicaru, prin această ediție, a II-a, refugiază în Elveția, apoi la Lisabona, Pamfil Șeicaru este contactat de devine o carte de strictă actualitate. Și Madrid și Palma de Mallorca. agenți din țară și rugat să scrie pentru tot ea mărturisește, chiar dacă pentru Aici, marele jurnalist trage ei. Marele gazetar are însă temele mințile cele mai de pe urmă, că semnalul de alarmă Occidentului cu sale. Iar cum comuniștii erau destul valorile, chiar dacă sunt condamnate privire la intențiile imperiului roșu de de limitați intelectual, dar și fuduli, au la moarte, nu mor niciodată! a supune armelor și ideologiei sale încercat să-l umilească pe cel care, la GEO CONSTANTINESCU

46 egoist! Cu sacrificii financiare, e drept ! În paginile, de acum prestigioasei publicații Nord Literar, am

descoperit, cu ceva ani în urmă, și Spiritele feminine, afirmate refe- semnătura domnișoarei Daniela rențial în critica și istoria literară ac- Sitar-Tăut (n. 7 nov. 1972). tuală, sunt extrem de puține, vorbind Dânsa, ca personalitate a cu- numeric. Impedimentul afirmării lor vântului tipărit, s-ar încadra în rândul vine și din lipsa, aproape contagio- Generației insurecționale de la '90. asă, a necirculației publicațiilor de Firește și matur, vizibil pe de- profil, care să le susțină în afirmarea plin, scrisul său tipărit a primit girul lor. consacrării în 2003, când i s-a oferit Dacă nici în marile capitale de premiul pentru debut în critica litera- cultură ale țării, cu tradiție marcată și ră, la Festivalul Internațional „Fron- recunoscută ca atare, nu există un tiera Poesis”, septembrie, Satu asemenea adagio, nu mai zic un Mare. fenomen ușor recognoscibil ca atare, Cartea publicată atunci se nu vom putea să ne recunoaștem intitula Don Juan – Mitografia ______valorile acestui fundamental palier unui personaj. Prin și din sau cu parâme care fluidizează semnifi- de cultură. Don Juan, cheie de boltă în tipologia cațiile, etajele lor de escortă. Există o Critica literară, dincolo de propa- umană, cu explozii literare, mai ales singură clauză în acest contract tacit, garea ei desțărată, rămâne motorul în Evul Mediu târziu, ca și după și anume ca lectorul să fie unul viabil al limbajului înnoitor. Ea și-a aceea, tânărul critic băimărean a avizat, preocupat de fenomen, nu adăugat fratern, limbaje din arealul construit o tetralogie care i-a impus preconceput, nu prezumțios. umanist (filologic, lingvistic, etimo- definitiv personalitatea în actul Suita de cronici literare, în logic și lexical), filosofic, unde ideile enumerativ al valorilor din Nordul formatul cărții B5, din 2009, cu un stau la adăpost, gata oricând să iasă țării. Și nu numai! Așa că mina de titlu de maximă decență – Valori și în piața comunicării, ca să dea o aur... literar, odată descoperită, i-a prezențe conjuncturale (la care ne mână de ajutor înțelesurilor din sin- mai dat la iveală, ca la o decopertare, vom referi în continuare) – se taxa semnelor. pe aceeași canava a cercetării, constituie în adevărate studii de caz. Semnalarea aceasta, deloc consta- cărțile: Don Juan – O mitografie a Cu toate că formula comparatistului tativă, ci dureroasă, fără măsură, mă seducției (în 2004), Estetica don- versat care știe să scrie diferențiat, determină să spun că în anul 2014, juanismului. O analiză a feno- apelând la genul proxim și diferența m-am abonat și la reviste de cultură menului autohton (2007), Avata- specifică. Alternanțele acestea îi dau Nord Literar (din Baia Mare) și rurile seducătorului. Ipostaze ale posibilitatea să intre în jocul Vatra veche (din Tg. Mureș). donjuanismului în literatura uni- ofertelor date și de istoria literară Tocmai pentru a nu mă simți izolat versală (2007). la: Iosif Cheie Pantea, Cornel în receptarea valorilor literare De notat, deloc în trecere, că Ungureanu, Șerban Foarță, Mateiu I. produse în aceste zone ale țării. Am fiecare din ulterioarele trei cărți, a Caragiale, Radu Paraschivescu, H. P. întâlnit și bunăvoința celor doi căror substanță analitică s-a circum- Bengescu ș.a.; de filosofia directori ale acestor publicații: scris aceluiași „erotoman”, perma- contemporană scriitorului (sau prea profesorii Gh. Glodeanu și Nicolae nentul îndrăgostit, a primit câte un străveziu, care vine în timp până la Băciuț, cărora, din când în când, le premiu național, existent la manif- examenul hermeneutic al criticului mai pot expedia câte un text critic estări culturale din țară. analist) la: Săluc Horvat, Radu sau câte o... creație proprie. Oficii De acum, critica din literatura Mareș, Adriana Babeți, similare caut să am și în Moldova, universală și comparată și-a deschis și alți câțiva. Banat, Cluj sau Timișoara, Reșița. larg porțile prin contribuția sub- Stilul „celorlalți” nu-i scapă din Pe pupitrul trebuinței scriitoricești stanțială a Danielei Sitar-Tăut. vizor Danielei Sitar-Tăut: „Daniel personale se află, săptămânal și Ce spun toate astfel de noduri și Vighi, în Lumea de la 1848, propune lunar, informații și de la București, „recorduri” ale unui tânăr aspirant la o lectură binară asupra epocii prin România literară (director, gloria literară ? Că zodia Profesoarei pașoptiste”, Gabriel Chifu – „Cartea acad. Nicolae Manolescu) și Cultura i-a pus lauri merituoși numai de ea Povestirile lui Cesar Leofu (...) este (director, acad. Aug. Buzura). știuți, și a încredințat-o să perse- tributară esteticii ambiguității”. Mai rar, am acces la revista Lettre vereze pe drumul deschis, să Fără mimată pudibonderie, deci internationale. folosească toate oportunitățile de tranșantă, spiritul feminin al Iată cum am chibzuit că pot să fiu manifestare în dulcea povară a cronicarului literar, Daniela Sitar – computat la contemporaneitatea scrisului. Deoarece acesta, în for- Tăut, discută, eseistic și bărbătește, literară din țara mea. mula completă a modernității euro- cu toate consoartele de breaslă. Sistemul cultural din tăbăcita pene, încântă în sintaxa operantă a Edificator a rămas textul despre Irina noastră democrație mă îndepărtează enunțului, relaxând în ansamblul Petraș, o polivalentă scriitoare, de la luarea în folosință a pieței lexicului folosit. deplin formată la Școala Clujului. → Presei libere. Și atunci, devin și eu... Există între enunțuri un fel de MARIAN BARBU

47 Cu puține neologisme, ca în Așa pot eu motiva revenirea în forță, postavangarda de ieri, criticul de câteva ori, la nivelul cronicilor narează următoarele: „Spiritualitatea Danielei Sitar-Tăut. Și aici, ca în briantă a analistei emerge fecund, majoritatea intervențiilor sale de secundată de o ironie savuroasă, presă, vocea auctorială își stăpânește condescendentă pe alocuri, în subiectul în chingi, până la paginile volumelor ...” mărturisire, până la depoziții. Exact Același limbaj de protipendadă ca la judecata de apoi. Hélas! critică îl comunică autoarea într-un Ca să ne pregătească pentru sclipitor portret revenit lui Victor înțelegerea sui generis a textului Iancu. Iată doar un exemplu: brebanian din Pândă și seducție, „Oximoronică și voit șocantă, ipos- autoarea îi așază înainte comentariul taza parodică a unui Blând Dracula despre Mateiu I. Caragiale Ea poate fi circumscrisă literaturii formulează următoarea concluzie: consumiste, de al doilea sertar. Dacă personajele masculine ale lui Deși nu se află la prima ten- Mateiu I. Caragiale aparțin tipo- tativă de coabitare cu formula dra- logiei dandy-ste, atât prin vestimen- matică, Patul convertește un subiect tație, cât și prin portretul fizic, contemporaneizat. Dacă Avram androgin și efeminat, aerul de

Iancu era subintitulat clasicizant mister, bivalența sexuală sugerată, „trilogie dramatică”, piesa mai sus în același cod sunt incluse și De profunzimea dictonului latin amintită dinamitează maniheic reprezentantele sexului frumos, „Habent sua fata libelli” ne convinge taxonomiile înrădăcinate ale teoriei atitudinea de dezgust față de încă o dată, parcă şi mai apăsat, cartea literaturii, fiind subintitulate acestea, încondeierea pervertirii lor, lui Mircea Dinutz (24 septembrie „comidramă în 2 acte”. Habitanții preferința pentru camaraderia 1948-19 februarie 2013), Arcade cri- teatrali sunt tributari fragmentar prostituatelor, constituind argumen- tice (Editura Pallas Athena, Focşani, expresionismului, purtând nume te suficiente în susținerea acestei 2014), apărută prin grija doamnelor generice: Studenta, Profesorul, afirmații. Nina Deşliu şi Rodica Lăzărescu, la un Nevasta, Directorul, în vreme ce La Mateiu I. Caragiale, avem an de la trecerea criticului focşănean în Vocile și Patul par a fi extrase din primii homosexuali și lesbiene, și nefiinţă. Cartea cu acest nume ar fi marsupiul ionescian”. aceasta într-o perioadă în care moda cuprins, dacă ar fi apărut antum, trei Un loc aparte i-a fost rezervat romanelor romanțioase, de mistere cicluri: I. Identităţile lui Ianus. Căr- lui Nicolae Breban, a cărui biografie sau de capă și spadă, abia trecuse”. turarii; II. Între confesiune şi provo- s-a desfășurat sub trei dinastii în Iată, aș zice în fugă, ce-nseamnă care. Poeţii; III. Faptele realului. România și în alte spații ale Europei să stăpânești o teorie a personajului Prozatorii. Forma actuală cuprinde doar ultimele două cicluri, întrucât – Germania, Franța, Spania ș.a. El, în devenirea lui, nu numai pedestră, primul a apărut într-o carte de sine care, în câteva interviuri de prin echivalențe, dar mai cu seamă stătătoare, în urma unui concurs orga- autocalificare, s-a așezat, cât a putut prin afirmarea sa tipologică, de la nizat de Editura Rafet din Râmnicul să argumenteze, lângă ardeleanul Eugenio d 'Ors citare (tip, arhetip, Sărat, numărul de pagini fiind condi- Liviu Rebreanu. ectip). ţionat, prin Regulamentul respectivei Breban și-a mutat cu bună Informarea la pas, derulează în şi prestigioasei competiţii literare, la știință investigația în alte medii ale timp formulări cu speranțe stilistice circa 120. Unele capitole, ne spune existenței, decât Rebreanu, apăsând individuale, particulare de toată într-un Argument, doamna Rodica și reușind, în cele mai bune cazuri, frumusețea rotundului. Lăzărescu, au fost revăzute de autor, pe cele intelectuale, fie unele altele au fost preluate din fişierele izbândite, fie altele ratate. Aci, doi 10-20 ianuarie 2014 criticului aşa cum acesta le-a pregătit creatori de geniu l-au ajutat în mod şi, respectiv, le-a publicat în diverse preponderent, dacă nu exclusivist. reviste din întreaga ţară. Pentru un fragment de timp, cei doi Studiul despre Liviu Ioan Stoiciu, au fost contemporani – unul trăind în intitulat Călătorie în Ţara lui LIS, e Germania, Fr. Nietzsche (1844- prilejuit de lectura antologiei Lanţul, 1900), altul în Rusia, F.M. apărută la Editura Tipo Moldova, în Dostoievski(1821-1881). cadrul colecţiei de Poezie Contem- porană Opera Omnia şi el face do- Ei l-au copleșit pe scriitorul vada seriozităţii critice, a spiritului său Breban, român maramureșean, de obiectivitate şi, deloc în ultimul distrăgându-l astfel omului comun pe rând, a forţei de muncă şi de discer- al cărui univers interior l-a căptușit, nământ valoric. De pe poziţia criticului fie patologic, fie filosofic. Estetica genetician el compară masiva antolo- psihologismului, până la patologic și gie cu volumele anterioare şi salută redundant, poate că va fi intrat în judicios contribuţia soţiei autorului - atenția de calcul doctoral la careva prozatoarea Doina Popa – la → român aspirant de carieră. ION ROŞIORU

48 selectarea şi reordonarea/ restruc- Dante, ci acreditând-o drept „cel mai turarea pieselor, 292 la număr dintr-un viguros pamflet anticomunist din câte total, la data respectivă, de 1072. au apărut în România” ori, dându-i LIS îi apare exegetului ca un poet Cezarului ce e al Cezarului, „un excurs profund, ce se singularizează prin iniţiatic în lumea bolgiilor comuniste, aceea că nu aderă la o estetică a me- de care se apropie cu sensibilitatea taforei calofile şi a formelor de versi- monstruoasă şi vizionară a lui Arghezi, ficaţie tradiţionale epatante, ci e preo- mereu sub semnul pamfletarului cupat constant şi înverşunat de expri- corosiv, dar şi cu luciditatea dureros marea adevărului. încordată a unui kafkian pe Notele specifice ale acestui tip de care o poartă cu sine Cavalerii discurs sunt melancolia, scepticismul, Apocalipsei. revolta. Poetul, aplaudat şi hulit deo- Prin această carte, Şerban Codrin potrivă de contemporani, „doreşte, nici ______se dovedeşte a fi una dintre conştiin- mai mult, nici mai puţin, salvarea lu- s-o exorcizeze, s-o umanizeze şi să ţele etice şi estetice cele mai reduta- mii prin poezie. Între ochiul său critic, îmbie la demnitate. Pe exeget, îl intrigă bile, în linia poeziei de umoare neagră, totdeauna învegheat, şi ochiul său faptul că acest poet de reală vocaţie şi cu finalitate justiţiară” (pp.53-54). poetic, flămând de concretul imediat, complexitate nu este luat în calcul de În poemele lui Dan Petruşcă dilatat enorm în destule poeme ale unii istorici literari în vogă precum N. evidenţiază, cu lux de amănunte, sale, adesea depăşind graniţa imagina- Manolescu ori Alex Ştefănescu. Deci retorica seducţiei, birunţa lirismului rului în zona misterului şi absurdului, discursul său are şi o notă polemică şi asupra epicului şi dramaticului, exploatate cu ingeniozitate, nu există justiţiară şi pledează pentru recon- decelând planurile posibile de lectură: dezacorduri supărătoare. siderarea celui pe nedrept marginalizat. artă poetică, vibrant poem de dragoste, Autorul îşi domină discursul, aşa În aceeaşi ordine de idei, se arată pledoarie pentru întoarcerea firească a cum era de aşteptat din partea unui contrariat sau cel puţin uimit că un omului la natură, protest energic în creator înzestrat cu o remarcabilă volum de versuri precum Şoricelul faţa civilizaţiei tehnologice agresive inteligenţă poematică” (p. 17). Kafka pe foaia de hârtie al lui Ion etc. Grija deosebită pentru formă nu Un „întârziat cavaler al melan- Tudor Iovian a fost aproape în sufocă niciodată mesajul poetic, ci îl coliei, niciodată dispus să cedeze în unanimitate ignorat de critici, ceea ce potenţează. faţa spiritului alienant al urbei” (p.24) i se întâmplă frecvent pentru un poet ce Poetul cu o mare încredere în se pare a fi Mircea Popovici, autor care trăieşte în provincie într-o vreme în dăinuirea poeziei e asimilat unui Orfeo a publicat şapte volume de poezie, din care circulaţia cărţilor şi aşa apărute în modern confruntat cu umbrele infer- care editorul cu iniţiativă Nicolae tiraje derizorii e strigător de deficitară. nului ce-o înconjoară pe Euridice. Tot Panaite a selectat pentru Cabinetul cu Perspectiva abordativă din acest eseu din perspectivă tematistă e abordat stampe, 33 de „poezii alese”, în care minimonografic scris cu nerv este una solar-optimistul Ovidiu Genaru, pre- predomină tonul de romanţă, spiritul tematist-comparativă, mentorii săi ponderente fiind: natura, cetatea, divi- ludic cu gustul pentru fantasmagorii, principali fiind Baudelaire şi Bacovia. nitatea, erosul. Decelabilă e la acest notaţiile realiste cu suprarealismul Motivele asupra cărora criticul se poet nostalgia celui ce în veacul trecut autohton, ca şi regretul de a nu fi ajuns apleacă sârguincios sunt: casa, a frecventat asiduu marea literatură la esenţe cu „amintirea pustiitoare a fereastra, oglinda, livada, visul, rusă. unei iubiri pierdute” (p. 24). lumina, călătoria, ţipătul, frumuseţea, Într-un timp ce se desacralizează Marcel Mureşanu, „poet de aleasă creaţia, inima etc. galopant, florii tutelare din Trandafir stirpe”, este salutat pentru că abia după Poetul din Buhuşi e unul care se cu venele tăiate, i se găsesc conotaţii patru decenii de rodnică activitate revoltă împotriva Răului social, multiple: „existenţa ingenuă, prospe- poetică îşi întocmeşte prima antologie respectiv împotriva confraţilor ce se ţimea culorilor, capacitatea de a ne şi-l opune „stihuitorilor din toate abandonează cu uşurinţă modelor redeschide în faţa lumii prin iubire, un provinciile româneşti ce se antolo- poetice şi vânează succesul facil. arhetip al sufletului uman” (p. 67). ghează o dată la cinci ani şi-şi numără Un alt mare neîndreptăţit i se În lirica lui Paul Spirescu, autor a cu adâncă veneraţie, volumele cel pare, şi pe bună dreptate, Şerban Co- cinci volume de versuri, comentatorul puţin o dată pe trimestru” (p. 25). drin, autor „iubit de muze, dar neagreat observă că aceste poeme „se organi- Mircea Dinutz se raliază comen- de cei ce au mânuit/mânuiesc pârghiile zează ca o tensionată spovedanie tatorilor care au evidenţiat, în anto- puterii în Parnasul ante/postdecem- despre încercarea disperată a eului liric logia Poeme, cu 406 texte selectate din brist” (p.429). Testamentul din de a suplini, prin poezie, deficitul de 16 volume, plus 51 de terţine imper- strada Nisipuri e prin excelenţă o sacru din constituţia fragilă a fecte, trăsăturile pertinente ale auto- carte de sertar. Poetul ialomiţean, Universului” (p. 69). rului bucovineano-ardelean şi anume: disident neomologat, a trudit la ea Cu toate că asimilează ecouri din organicitatea, coerenţa, stabilitatea peste un sfert de veac. O primă ediţie a Villon, Esenin sau Vasile Voiculescu, tematică, replierea în sine a poetului, văzut lumina tiparului în 2002 (la poetul adjudean îşi păstrează profilul seninătatea în „spaţiul agitat al vieţii şi Editura Vinea) şi o alta în 2008 (la său liric intact, ipostaza de poeta vates al morţii” (p. 26), diversitatea for- Editura Helis), dar ediţia definitivă îşi fiind şi ea una priitoare şi onorantă. mulelor lirice mereu credibile chiar şi caută încă sponsorii. Intransigentul Lista de prozatori contemporani a atunci când cochetează cu postmo- exeget de la Focşani analizează această lui Mircea Dinutz cuprinde nume ca : dernismul, excelenta relaţie a poetului construcţie unică printr-o minuţioasă şi Nicolae Gheran, Constantin Trandafir, cu trecutul, buna priză la cotidian, virulentă grilă ideologică, spulberând Petru Cimpoeşu, Constantin Stan, ludicul, jocul de măşti, alteritatea. prejudecata că masivul op codrinian ar Viorel Savin, Victor Mitocaru, Petre Meditaţia asupra morţii nu face decât fi o replică la Comedia umană a lui Isachi şi Ioan Neşu. →

49 Ilustrul editor al operei lui creaţie. Din acest unghi e analizat, Rebreanu este şi un prozator cu nimic magistral, romanul Gerda al lui mai prejos. Mircea Dinutz îi Constantin Stan, roman în care se recenzează cu acuitate cele trei romane întretaie planurile realităţii visului şi memorialistice: Târgul Moşilor fanteziei, ca şi întreaga operă a lui (2008); Oameni şi javre (2010) şi Petru Cimpoeşu, la care salută mai Îndărătul cortinei (2012). Proiectată degrabă aspiraţia „spre planul înalt- iniţial ca tetralogie, trilogia descrie transcendental, ceea ce-l scoate fapte biografice şi istorice din perioada definitiv din plutonul optzeciştilor, interbelică până în primul deceniu al prizonieri ai unei viziuni şi ai unor secolului actual. Portretist neîntrecut şi mecanisme epice prestabilite, clasate şi creator de atmosferă, memorialistul se catalogate” (p. 105). detaşează net de masa amorfă a celor Aplecarea sârguincioasă asupra ce au dat la iveală cărţi de amintiri unor romane cu miză socială, precum despre lumea prin care au trecut, dar Impostorul sau Arta înfrângerii de care devin de cele mai multe ori prea sine, scris de Viorel Savin,ori Ăştia, pătimaşi cu epoca de tristă amintire a de Ioan Neşu, ambele inspirate din comunismului pe care l-au traversat. realitatea coşmarescă a colectivizării Niculae Gheran e un scriitor al agriculturii române de către un regim nuanţărilor necesare. El nu condamnă diabolic precum a fost cel comunist în bloc sistemul comunist, ci pare cu atât mai firească şi mai polarizează cât mai just şi mai obiectiv motivată. cu putinţă lumea editorială şi Dintr-o experienţă spirituală scriitoricească din care a făcut parte: supremă, „de purificare în faţa Răului, Prezență activă cu articole, pe de o parte sunt oameni oneşti, proliferând monstruos într-o lume care studii și eseuri, recenzii și cronici în principiali, muncitori, încrezători în şi-a pierdut echilibrul şi seninătatea” paginile revistelor literare ori în binele cultural şi în rostul lor pozitiv, (p.125) i se pare a fi fost scrisă cartea volume colective, dar și cu volume iar pe de altă parte, oportuniştii, Călător prin Utopia Felix, a lui de poezii de sine stătătoare: duplicitarii, carieriştii, impostorii, Victor Mitocaru, „un scriitor de Micheangelice (coautor, 2008), turnătorii din epocă şi aşa mai departe. atitudine şi un talent bine strunit” Preludii. Sonete (2011), Lecturi Memorialistul „polemizează explicit (p.124) şi care, ca evocator, „are mereu geografice. Culegere de texte cu prejudecata unora care ana- tentaţia să se întoarcă, cu sufletul (2012), Anotimpurile dragostei. temizează o întreagă epocă şi pe toţi vibrând, fie în spaţiul matricial, fie în Poeme (2012), Cu metafore în rai. cei care au deţinut funcţii, fără să-şi preistorie/mit/legendă, tânjind să explice rezultatele strălucite, în plan trăiască/retrăiască – măcar prin Poeme fără margini (2013), cultural, din acei ani, integri şi ficţiune, dacă altfel nu se poate – profesorul sibian Lőrinczi Francisc- eficienţi” (p. 88). puritatea unei vârste ieşite din timp” Mihai vine în fața cititorilor, cu Proliferarea ca frunza şi ca (p. 125). precădere a celor pasionați de iarba, după 1990, îl determină pe Interesantă ideea că poporul fenomenul literar, de astă dată, cu un Constantin Trandafir, cunoscut critic şi român, chiar şi în plină efervescenţă mănunchi de eseuri, recenzii și istoric literar, doctor în ştiinţe demitizatoare, se regenerează prin mit comentarii subiective, Popas pe filologice, „personalitate care şi recade răpus de nemiloasa istorie. malul gândurilor. Eseuri, apărut la înnobilează marginea şi sfidează Chiar dacă nu împărtăşeşte întru totul Editura sibiană CronoLogia (2013). centrul” (p. 94), să-şi amâne pesimismul radical al lui Petre Isachi, După cum însuși notează, reflectând publicarea cărţii autobiografice, exegetul i se alătură când moralistul asupra relației dintre poet și viață, intitulată 1989. Vedere din provincie. deplânge disoluţia învăţământului asupra gândului care împărțit în Jurnal, până în 2009. Autorul diarist românesc, când minciuna şi impostura două devine unul (p.182), acesta este devoalează, cu mijloacele prozei proliferează atentând la distrugerea o săltare de aripi din oul unei artistice, realitatea unuia din cei mai tradiţiei şi chiar a fiinţei naţionale. frământate clipe. Zbucnirea înafară dramatici ani predecembrişti care s-a Aderă la ideea că triumful omului a miresmei din boboc este arta dovedit a fi şi ultimul dintr-o epocă gregar e doar vremelnic şi că „omul creației cuvântului. Este o stare de extrem de neagră din istoria nu doar a religios va reveni în prim-planul vieţii naștere a doua oară. Nu poți smuci poporului nostru, ci a întregii Europe. sociale, aducând cu sine iubirea pentru miresmele din boboc, nici cuvintele Jurnalul intelectualului de mare semenii tăi şi pasiunea pentru idee” prestigiu constituie o impresionantă şi (p.132). din colb (p. 183). necesară invitaţie la neuitare a unor Mircea Dinutz face parte din Cum recenta carte a domnului vremuri în care cultul personalităţii galeria scriitorilor vizionari şi de reală Lőrinczi ar putea fi catalogată ca dictatorului devenise insuportabil integritate morală şi estetică. Golul aparținând, în bună parte, criticii pentru orice intelectual român onest. lăsat, prin dispariţia sa prematură literare, de vreme ce majoritatea Sunt cunoscute preocupările lui nedreaptă, în literatura română e unul textelor sunt rodul unor lecturi Mircea Dinutz pentru înţelegerea incomensurabil. Arcade critice ne profesionalizate, ierarhizând valori fenomenului postmodernist, ca şi dovedeşte cu prisosinţă că pe cât de în funcție de criteriul estetic, și cum rezerva sa faţă de înverşunarea unor profundul pe atât de echilibratul şi ele desprind trăsături ale operelor scriitori şi teoreticieni ai textualismului justiţiarul critic ne priveşte şi ne luate în discuție, emise în baza unei de a-i absolutiza efectele în defavoarea temperează izvoditor chiar şi de analize complexe și echilibrate, → procedeelor narative tradiţionale de dincolo de moarte. IOAN POPA

50 bine documentate și bine argumenta- pentru a-și depăși limitele, ci din te, succintele mele referiri nu se vor a plăcere, din vocație. Este îmbrăcat fi o critică a criticii, ci mai degrabă un elegant, în cămașă albă. Obiectul semnal asupra unei apariții în care el, crimei nu e toporul. Pata de sânge criticul, prin mijloacele de care i-ar murdări cămașa imaculată. dispune, ne cheamă către lectură, că- Obiectul crimei e celălalt om… tre ceea ce am putea citi și mai ales Raskolnikov ucide astăzi spiritul. Îl către cum am putea citi o carte ce transformă pe om în sclavul merită a fi promovată, justificându-i efemerității, al morții. Este un om înainte de toate valoarea. desacralizat, îndobitocit, putred în Cartea se constituie din două interior, sclipind de frumusețe în părți distincte: La vama cuvintelor. afară (p.140). Eseuri, recenzii, comentarii subiec- Țesătura născută din războiul tive și Sub arborele vorbei. Eseuri, amintirilor, având ca personaj central gânduri vii, acorduri subiective. bunicul, constituie tot atâtea pagini Întâiul studiu, și cel mai extins de lirism, un lirism aparte, așa cum de altfel, Ospăț subiectiv în livada de doar casa bunicilor este în stare să vișini mustii, este închinat poeziei lui nască: Templul își deschide porțile Ovidiu Vasilescu, care vine în pentru o altă lume, în care bunicul întâmpinarea degustătorilor de își prinde iarăși nepotul de mână și poezie cu versuri domnești, pătrunse îl poartă prin grădină, printre de fiorul religios ce-i traversează frunze, sub arbori respirând a întreaga creație poetică, liant al lumină, până mai sus, unde nucii își ideilor mari, revelatorii. aplecau coroana spre a ne săruta Autorul eseului trece prin filtrul înainte ca privirile să ne fie furate de trăirilor și interpretării proprii, rând pădurea din depărtare (p. 148-149). Casele memoriale sunt o pe rând, versuri ale volumelor Idei O carte profund gândită și moştenire de mare preţ, în complexul Verticale, Echinocții atemporale și frumos scrisă, o carte de cronici și pe care-l înghesuim în sintagma Vitralii de os, aprecierile sale fiind eseuri alcătuite într-un stil elevat, de „memorie culturală”. îmbrăcate la rându-le într-o haină de ținută, cu mijloace originale, Interesul pentru acestea a fost sărbătoare dintre cele mai alese. Așa, inconfundabile. Un studiu modern, întotdeauna mare şi în multe cazuri bunăoară, cățărarea pe Idei derulat pe o documentare amplă, un benefic pentru a salva bunuri Verticale este un act de îndrăzneală exercițiu de analiză pertinentă a aparţinând unor personalităţi ale și pentru alpiniștii literelor, temelor abordate, fie ele din culturii româneşti, care altfel s-ar fi deoarece peretele stâncos nu este domeniul literaturii, fie de natură prăpădit sau s-ar fi risipit pe la numai vertical, dar nu îi afli limitele filozofică. moştenitori, ţinute ascunse de ochii și atunci ești pus într-o situație nouă, Nu putem încheia aceste sumare lumii. de descoperire, de descoperire a ta considerații fără a reproduce două În destule cazuri însă, indolenţa prin poezie, de aflare a cerului reflecții – NB! – ale unuia dintre a făcut ca să fie lăsate în paragină albastru din tine prin rodirea eroii romanului lui Ovidiu Vasilescu, astfel de urme ale vieţii pământeşti metaforei, fagure edenic, din poezia Blestemul: Timpul pe care nu-l ale unor înaintaşi importanţi ori să celuilalt (p. 9). Și, asemenea lor, sunt trăiești lângă cei dragi, nu există. Și, fie organizate spaţii memoriale emise considerații, nu mai puțin tot de acolo: Ăsta-i omul, un mister, mistificându-se cu bună ştiinţă pertinente, privitoare la creațiile unor de care se miră și el însuși! (p. 93). adevărul sau prezentându-se diverse condeieri, poeți și prozatori Toate pe potriva talentului simulacre memoriale. deopotrivă, precum: Vasile remarcabil, al harului tainic cu care Adolescenţa mea mi-a dat Voiculescu, Valentin Marica, Providența l-a înnobilat pe poetul, pentru toată viaţa fascinaţia întâlnirii Marcela Ciortea, Maria Mărginean, prozatorul și cugetătorul Mihai- cu casele memoriale „George Ioan Popa, Cornel Nistea, Dinu Francisc Lőrinczi! Coşbuc” şi „Liviu Rebreanu”, Virgil, Ovidiu Moceanu. ______însoţite de aura personalităţii celor Cea de-a doua parte a cărții, Sub doi şi de orgoliul local. arborele vorbei, este rodul zborului Cândva, un secretar de partid de liber al gândurilor prin lumea la Judeţeana Bistriţa-Năsăud a pus cunoașterii, a poeziei și a cugetării, mare preţ pe cele două case, realizând incursiuni și judecăți extinzându-le spaţiul memorial cu insolite, bazate pe afirmații dintre corpuri de clădire cu spaţii cele mai solide ale marilor creatori și expoziţionale şi de conferinţe. gânditori precum: Emil Cioran, Din păcate, pentru Bistriţa- Constantin Brâncuși, Dostoievski, Năsăud, judeţul invocat/evocat, Cervantes, Dante, Rabindranath zestrea aceasta s-a îmbogăţit Tagore ș.a. nesemnificativ în timp – doar Casa Memorială „Ion Pop Reteganul” → Așa, de pildă, noul Raskolnikov, Emil Chendea●Turbulenţă al secolului XXI, nu mai ucide NICOLAE BĂCIUŢ

51 şi Casa Memorială „Andrei TABELUL LUI MENDELEEV Mureşanu” (de fapt, în lipsa oricăror piese din casa originală, aici e doar Am căutat prin cărți, un sediu de bibliotecă de cartier). ce pe sub bancă le citeam odată, Cam puţin pentru ceea ce s-ar fi cum poți să cucerești putut face, chiar dacă mulţi dintre o inimă de fată scriitorii care nu mai sunt printre noi să înțeleagă c-o iubești, au cam locuit prin apartamente de dar toate mi-au rămas fără folos, bloc, iar „apartament memorial” cu sfaturi seci, sună sinistru. precum statuile cu filosofii greci În judeţul Mureş, unde trăiesc care privesc tembel la tine de 35 de ani, nu există nicio casă cu ochii-ntorși pe dos. memorială... Deşi au plecat dintre noi vetriştii Romulus Guga, Anton Ea e cu totul altfel! Cosma, Ioan Radin Peianov, alţi Zvârlugă de sprințară! scriitori, cărturari (Serafim Duicu), Nu stă să te asculte ca o bleagă artişti (Ion Fiscuteanu, Cornel să o compari cu nimfe, prințese și

Popescu şa.), care au lăsat urme în lalele, cultura mureşeană. să-i spui că are aripi de fluture, de ce-ntârzie pe rana Cândva „brava” Uniune a mac. râului Scriitorilor a lansat un proiect de Nu o cunoști – nemângâiată nici de șipot, marcare a prezenţelor scriitoriceşti în îți dă cu ele-n cap! nici de copaci oblojită. lume prin plăci memoriale, dar din De-aceea-mi este dragă. acesta a rămas doar amintirea unui Și sus și-n inima ei – gând frumos, cu puţine şi Ne întâlneam, ca nimeni să nu știe, coroana. nesemnificative excepţii. când toți plecau acasă din liceu, Pe sub ea, Prof. dr. Luminiţa Cornea, din pe-o bancă mai dosită (mai trăiește printre spicele grâului – „cornul” covăsnean al limbii ulmul?) sfiala petalelor de maci. române, a trâmbiţat mereu respectul doar ea și eu – pentru astfel de instituţii memoriale, cuminții învățând la lecții de chimie! Au mai rămas realizând cu ceva ani în urmă chiar o Eram din clasă cel mai bun elev, numai privirile Mamei, lucrare pe această temă, care s-a dar pretindeam că nu-nțeleg ca un apus, bucurat de interes („Scriitori. Case şi tabelul lui Mendeleev fără nicio vlagă spre stea, muzee memoriale, Editura Diacon și o rugam mereu dibuindu-și prin ceață Coresi, Bucureşti, 1998, împreună cu să mi-l repete. zborul albinei din ceară. Cristina Ionescu). Era cea mai frumoasă fată, Domnia sa „recidivează”, după cum alta nu văzusem între fete, Și a fost seară, ce luni la rând a susţinut o rubrică în iar eu cum nimeni nu a fost dar abia revista „Vatra veche” în cadrul unei îndrăgostit, după trei nopți fără de zile anchete a acestei publicaţii, pe tema dar niciodată nu am îndrăznit s-a făcut dimineață. caselor memoriale. să-i spun că o iubesc Din textele publicate, o selecţie sau alte vorbe meșterite de iubire. NU CUMVA M-O FI NĂSCUT de douăzeci de case memoriale face VREO LAMPĂ? obiectul acestei cărţi, prima dintr-o ...dar într-o seară, serie, dorindu-se o valorizare a ce s-a-ntâmplat cu noi nici pân-acum „Să nu te întorci niciodată caselor memoriale vizate, precum şi nu știu, cu spatele la soare”, o evaluare a stării lor actuale. avea tăcere verde de iaz florind mi-a zis în fața lămpii afumate Nu e o perspectivă tehnică, luceafăr, umbra mea care îmi poartă totuşi, ci una mai degrabă de istorie și pentru prima oară vina. literară, consideraţiile autoarei buzele noastre s-au chemat ecou. „Dacă nu e nor, punctând adesea date biografice care Tabelului ce rămăsese în ruină s-ar putea să-ți pună-n spinare dau distincţie unei case sau alteia. descoperisem elementul nou, ori răsăritul de zi, Cu siguranţă, în timp, prof. dr. dar nu i-am spus sărut, ori răsăritul de-apus Luminiţa Cornea va aduna mai multe că nu era cuvânt, către tine însuți să fie dus. texte pe această temă, pentru o ci frică născătoare de lumină. Tu știi cât de grea e lumina? necesară „integrală”, o panoramă Desigur că nu ai de unde. care să poată fi asimilată cu o... FILĂ DE PROHOD Tu nu ai fost niciodată Istorie a caselor memoriale. nici cruce și nici Iisus.” Are şi calităţile şi râvna, Numai privirile Mariei DUMITRU ICHIM neodihna pentru a putea duce acest au mai rămas... Îndreptate în sus Kitchener, Ontario gând până la capăt. ca un apus

52 gândirea biblică specială şi evoluţia ei metru poeziei ebraice, tehnicile folosite, în timp, cuvântul din perspectiva strofa poeziei şi alte aspecte interesante. diferitelor limbaje, logosul – esenţa Surprinzător este studiul dedicat mesajului creştin şi termen consacrat în cuvântului, nuanţele pe care le are, teologie, afirmaţia profundă: „cuvântul sensurile şi dinamica în text, cuvântul s-a făcut trup…”. ca agent al comunicării adevărului, a Cititorul poate afla câte ceva despre lucrurilor care zidesc cititorul şi care istoria scrisului, despre cărturarul care poate schimba viaţa oamenilor, poate răspunde necesităţilor lumii, chiar declanşând naşterea din nou, trezirea… o istorie a calendarului din punct de „Prin cuvântul Său spus profeţilor, vedere practic şi teologic. Dumnezeu Se face cunoscut oamenilor, Sunt redate, cu pasiune, citatele, arătându-le preocuparea Sa continuă alegoria, fericirile etc. pentru comportamentul moral pe care Cartea acesta, destul de aridă în felul trebuie să-l dezvolte, şi mai puţin se ei, scrisă şi din perspectivă academică, urmăreşte o descoperire a unei ordini este structurată pe mai multe planuri: supranaturale mistice, pe care gnosticii 1.Studii de filologie biblică, 2.Studii de pretind că o posedă. Chiar dacă există lingvistică biblică, 3.Cuvântul, destule ocazii în care astfel de ordine 4.Logosul, 5.Istoria scrisului, 6.Prin supranaturală este descoperită, a se încercări spre biruinţă, 7.Alte aspecte vedea Isaia 6 şi Ezechiel 1, aceasta este stilistice. subordonată mesajului cu încărcătură Autorul ne oferă şi câteva date morală”. Tiberiu Lăpădătoni abordează în bibliografice menite să prezinte viaţa Tiberiu Lăpădătoni în studiul dedicat manieră riguroasă textul biblic, din frământată a filologului în faţa vieţii şi „logosului” (cuvânt) face o analiză perspectivă filologică, în cartea Studii a provocărilor reale, contactul cu riguroasă a mesajului creştin, a de filologie biblică, carte apărută la literatura de specialitate din vest sau din funcţiilor acestui cuvânt special (în Editura „Sitech” – Craiova, 2013. tezaurul teologic. Din acest punct de viziunea noastră logosul rămâne aşa, Tiberiu Lăpădătoni este născut în Valea vedere, zicerile lui Tiberiu Lălădătoni logos) pentru că are putere manifestată Dâljii, judeţul Hunedoara la 22.XI. aduc ceva nou în domeniu, pentru că prin capacitatea de a judeca sau 1949, este profesor gradul I, traducător. studiile sale pun accent pe textul biblic purifica, sau de a schimba viaţa omului Masterat în: Comunicare interculturală ca resursă spirituală certă şi serioasă, obişnuit, mundanul. şi traducere profesională, Universitatea evitând cumva tradiţia ori mitul Cartea acesta se adresează specialiş- „Hyperion” Bucureşti, 2008-2010; popular, la îndemâna unor teologi în tilor, filologii ar trebui să ţină cont de Master of Religious Education, căutarea spectaculosului. experienţa specială pe care o emană Covington Bible Institute, Rossville, Despre Cântarea cântărilor, o carte analiza textului divin, este şi o lecţie Georgia, SUA, 1992-1996; Master of preferată de mulţi creştini, uneori greu dură pentru curentul postmodernist care Ministry, 2005-2009 şi Doctor of abordabilă ca mesaj, Tiberiu Lăpădă- se mişcă incontrolabil în spaţiul Religious Education, 1996-2000, toni scrie: „Formularea interpretării ale- literaturii, demonstrând faptul că vechi Covington Bible Institute, Rossville, gorice în sensul creştin se întemeiază, sunt multe dintre „noutăţile” poeziei Georgia, SUA, preocupat de teologie. aşadar, pe caracterul tipic al Vechiului sau prozei actuale, unii redescoperă Cartea de faţă este o carte care ajunge Testament, pe faptul că sinagoga este ceva ce s-a scris cu mult timp înainte, la profunzimea zicerii Scripturii, scrisă privită ca un tablou preînchipuitor al ori pendulează în planuri pe care nu le atent cu bucurie şi cu talent didactic. Bisericii creştine şi, mai ales, pe faptul stăpânesc, difuze. Cartea abordează stilistica biblică, că în Noul Testament sunt multe texte Stilul autorului e unul prea didactic, limba, vocabularul, canonul, procedeele în care căsătoria este înfăţişată drept dar cititorul răbdător va avea de câştigat folosite, limbile în care a fost scrisă simbol al raportului lui Christos cu ceva mai mult decât filologie în sensul iniţial această monumentală carte, unică Biserica (vezi Matei 9:15; Ioan 3:29; strict al cuvântului, va redescoperi în viaţa lumii, numele sau numerele Matei 22:1-10; 21:2-9; Efeseni 5: 22-23 cuvântul care este activ în viaţa folosite în text, semnificaţiile profunde şi altele)”. omului… Ar fi trebuit ca el să abordeze şi teologice ale naraţiunii biblice. Un interesant capitol este dedicat studiile mai atrăgător, mai dinamic, dar Autorul este atent şi la nuanţele poeziei ebraice biblice pentru că a fost preocupat de mesajul crud, de educative care sunt necesare în viaţa aceasta cuprinde o treime din Biblie, ea rigoarea didactică şi de teama de a nu se creştinului, oferă informaţii pertinente edifică legătura ideatică de gândire ca: abate de la canonul creştin. sau sfaturi de viaţă pentru cititorul paralelismul membrelor, gândul care Cartea este o reuşită din perspectivă interesat de mesajul biblic. poate fi repetat în formă sacră, sau care academică, poate fi consultată de criticii Sunt abordate cărţile bibliei, aşa cum poate fi anticipat. Înţelepţii bibliei au sau istoricii literari pentru a înţelege că apar astăzi cititorului, fiecare cu mesa- folosit poezia ca mod suprem de literatura de influenţă sacră nu este o jul ei, cu scopul pentru care apare în comunicare şi exprimare a vremurilor şi joacă, e partea importantă a literaturii, Scriptură, sunt explicate alegoriile. Este a sufletului omenesc în mari încercări. cu o tradiţie şi experienţă specială, care analizată Apocalipsa din punctul de Autorul analizează extinderea poeziei iese din tiparele normale. Cu alte vedere al canonului teologic, epistolele biblice, istoria interpretării poeziei cuvinte, limbajul poate răni inimi, dacă pastorale ca stil şi mesaj, procedeul biblice, paralelismul membrelor, nu îi prinzi dinamica şi sensul. vorbirii în pilde, poezia specială ebraică paralelismul intern, sinonimic, antitetic, În final, există metalimbajul, ieşirea sau limba aramaică, limbă universală la sintetic sau formal, precum şi cel din istorie şi intrarea în textul din data scrierii textului biblic. divers, sau paralelismul extern, apoi substanţele divine… Sunt prezentate, pe rând, alfabetul CONSTANTIN STANCU limbilor în care au fost scrise cărţile,

53 Clermont-Ferrand, unde naratorul locuia împreună cu logodnica lui, Marianne. Nu e surprinzător faptul că în După o ceartă cu un necunoscut, majoritatea scrierilor sale, Pierre într-o braserie, naratorul ajunsese la Michon se confruntă cu unele dintre spital. Acolo l-a cunoscut pe bătrânul cele mai fundamentale întrebări cu Foucault, bolnav de cancer la gât, care toţi scriitori (dar şi criticii care refuza să fie transferat la spitalul literari) trebuie să lupte. Povestirile din Paris, unde avea şanse mai mari sale analizează lupta artistului (în de vindecare. Refuzul îl punea pe particular, a scriitorului) de a crea, seama analfabetismului său, la Paris, frustrările, eşecurile, incertitudinile spunea el, chiar şi pereţii sunt citiţi. întâlnite în această luptă şi câteva din Viaţa lui Georges Bandy. momentele glorioase. În acelaşi timp, Abandonat de Marianne, naratorul se opera lui Michon demonstrează că, în întoarse acasă, la mama lui. După o centrul acestei lupte de a crea, se află perioadă înecată în alcool şi droguri, căutarea identităţii. naratorul se decide să-şi schimbe ,,Vieţi minuscule’’ apare la viaţa, internându-se într-unul din editura Gallimard în 1984 şi obţine spitalele psihiatrice pentru a se premiul France Culture. Cartea vindeca. Acolo îl întâlneşte pe abatele prezintă vieţile unor oameni simpli pe Bandy, venit în vizită la cineva. care naratorul i-a cunoscut sau de Naratorul îl cunoscuse pe abate, care a auzit, oameni pe care a dorit ______acesta deservind biserica din să-i salveze prin literatură. Pierre Europa şi plecase în Africa, unde Mourioux. După câţiva ani, acesta Michon omagiază persoanele din lucrase ca pădurar şi mai apoi aflase ca Georges Bandy murise. viaţa şi istoria sa dar şi a familiei sale. devenise bogat. Aflăm că nu se mai Viaţa lui Claudette este Cartea este o autobiografie care întoarse la Cards, fiind omorât chiar consacrată destinelor femeilor, care fragmentează opt povestiri ale vieţilor de slujitorii săi. au avut un rol definitoriu în viaţa unor oameni enigmatici, vieţi care Viaţa lui Antoine Peluchet este naratorului. La Paris, în absenţa lui luminează incertitudinile şi durerile de asemenea ataşată memoriei auto- Marianne, el se consolă cu Claudette. care au condiţionat existenţa umană. rului. Acesta o urmase în Normandia, la Datorită literaturii, aceste scurte Acţiunea este situată la Mou- Caen, unde în fiecare zi, la birou, îşi biografii redau viaţă oamenilor rioux. Ultimul din familia Peluchet a aştepta muza. dispăruţi, căci Michon îi ridică pe fost Antoine, fiul lui Toussaint şi a lui În Viaţa micuţei moarte, aceşti oameni mărunţi pe un piedestal Juliette. amintirea lui Madeleine, sora folosind un stil foarte elaborat, în Naratorul realizează arborele naratorului este legată de moartea contrast cu modestia personajelor – o genealogic: Peluchet avusese o soră unei verişoare, micuţa Bernardette. adevărată broderie a vieţilor reale. mai mare, care se căsătorise cu Madeleine îl părăsise şi devenise Pierre Michon ridică aceste opt Pallade. Aceştia au avut două fiice, înger. Nu avea decât un an când a povestiri la rangul de legende, iar una dintre ele căsătorindu-se cu Paul murit. personajele devin la rândul lor Mouricaud. Fiica acestora, Élise, se Aceasta dispariţie a oamenilor pe legendare. căsătorise cu Félix Gayaudon şi care i-a iubit sau i-a întâlnit pe Aceste istorisiri au avut o aceştia au avut o fiică, Andrée, care parcursul vieţii, îi inspiră o influenţă majoră asupra existenţei lui se măritase cu Aimé şi au avut o fiică, înţelepciune, înţelegerea destinului Michon, ca om şi scriitor. care murise, şi un fiu, naratorul. uman: unii oameni mor, alţii se nasc – Cu ajutorul lor, putem reconstitui Antoine plecase în America, unde, se aceasta este lumea în care trăim – itinerariul personal dar şi traseul spunea că duce o viaţă de burghez. concept care trimite către acceptarea artistic al naratorului. În Viaţa lui Viaţa lui Eugène şi Clara începe cu seninătate a destinului de către André Dufourneau, naratorul începe cu amintirea vizitei făcută de narator oamenii minusculi pe care el îi evocă. prin a-şi adresa întrebări cu privire la şi mama acestuia la bunicii din partea Cele opt povestiri relevă o ascendenţa sa. tatălui, Eugène şi Clara, care locuiau mentalitate provincială: atitudinile El realizează o incursiune în la Mazirat. Aflăm că bunicul murise, oamenilor asupra vieţii, a celor trecut: amintirea mamei sale care îl iar bunica, Clara, murise şi ea, la apropiaţi, asupra morţii şi a educaţiei. purta în braţe, la Cards, revine in spital. Din fiecare povestire se degajă o prim-plan. În acea zi l-a văzut pe Perioada prezentată în Viaţa morală: atitudinea în faţa morţii, André Dufourneau găsindu-şi adăpost fraţilor Bakroot este o etapă de figura preotului, a femeii, fuga, sub castani. Pe acest André tranziţie către vârsta adultă. căutarea identităţii. Dufourneau îl încredinţaseră cei de la Naratorul i-a avut colegi la liceu, ALINA-LIANA PINTICAN, asistenţa socială părinţilor bunicii pe fraţii Bakroot, Rémi şi Roland. doctorand naratorului, pentru a-i ajuta în Roland a urmat cursurile Facultăţii de Universitatea ,,Babeş-Bolyai”, gospodărie. Litere iar Rémi murise de tânăr. Cluj-Napoca Un afiş de propagandă îi Viaţa bătrânului Foucault se dezvăluise, într-o zi, Africa. Părăsise situează la începutul anilor 70 la

54 a vieţii într-o altă lume; în afara „Altul tău”, cel care este implicat în timpului acestei lumi, nu în afara definirea fiinţei tale, cel cu care faci (XVII) spaţiului ei. Această lume trebuie pereche de comunicare în definirea câştigată, nu cealaltă. fiinţei tale: celălalt nu este nici total Consecinţa majoră a modelului identicul, nici total diferitul. Prima ontologic imanent avea să apară însă noastră întâlnire cu o altă realitate în toate implicaţiile sale abia odată cu decât propria noastră interioritate, atât culminaţia lui filosofică germană şi în contextul ontologiei, cât şi în numai la sfârşitul ei. Atât iubirea- contextul evoluţiei individului care pasiune, cât şi „iubirea-senzualitate” suntem, este întâlnirea cu altul. au nevoie pentru a exista de celălalt. Psihologii invocă astăzi „stadiul Potrivit modelelor ontologice invoca- oglinzii” (5) pentru a arăta cât de te, în primul caz celălalt este cu „totul necesară îi e copilului prezenţa ma- altul” (ganzAndere al lui Rudolf mei, ca să-şi poată constitui imaginea Otto), Absolutul. Dar dacă nu mai de sine, propria identitate ca eu. Bucuria este, după Spinoza, există cele două lumi ale lui Platon, AUREL CODOBAN afirmaţia fiinţei noastre, iar beatitu- dacă nu mai există transcendenţa, nu ______dinea nu este răsplata virtuţii, ci este mai există nici Absolutul, acest „cu 4. Există în limba română două virtutea însăşi. Această înflorire care totul altul” al religiilor, faţă de care variante – un pronume demonstrativ, este beatitudinea, această fericire noi, europenii, avem sentimentul pe „celălalt”, şi un pronume nehotărât, „altul” – pentru a traduce un termen deplină a noastră nu se obţine pe care-l are Avraam în faţa divinităţii, calea ascezei sau a pasivităţii, prin filosofic modern cu origine în germană, sentimentul de creatură. Tot ceea ce dar primit de noi îndeosebi din franceză. reducerea apetiturilor, respectiv a este se află în această lume, ne spune dorinţelor, în schimb, odată instalaţi Dificultatea terminologică aparentă principiul ontologic al imanenţei. necesită o explicaţie: distanţa de la altul la în ea, face posibilă reducerea acestor Revine lui Hegel dublul merit de a fi celălalt, distanţa de la un pronume apetituri sau dorinţe: celui fericit îi dus până la capăt consecinţele acestui nehotărât la unul demonstrativ măsoară este mai uşor să-şi strunească model ontologic, de a le fi evidenţiat gramatical distanţa de la o alteritate neutră dorinţele decât celui nefericit. în corelaţia lor: acolo unde pentru – oricine altcineva dect tine – la „altul Ce aduce nou teoria modernă a prima dată apare în filosofie ideea tău”, cum ar zice Hegel, la alteritatea cu dorinţei? Mai întâi de toate, ea este un morţii Dumnezeului creştin, tot acolo care poţi comunica, cu care ai putea, în anumite condiţii, reface „androginul elogiu: pentru Spinoza, dorinţa este apare şi altul, precum şi celălalt ca esenţa însăşi a omului, inevitabilă, iniţial”, care ţi-ar întregi fiinţa. Thales altul tău. mulţumea zeilor că este om, şi nu animal, implacabilă. Ea nu se mai supune Altul (4) i se prezintă conştiinţei ca grec, şi nu barbar, bărbat, şi nu femeie. normelor şi prescripţiilor morale ale un altul decât sine, dar, totodată, şi ca Ultima mulţumire e simptomatică pentru raţiunii, ci mai degrabă unor tehnici un alt eu (alter ego). În acest caz, misoginia filosofiei tradiţionale. Două din mai mult sau mai puţin manipu- conştiinţa are parte de o întâlnire cu mulţumirile lui Thales, adresate Zeului, ar latoare, obţinute prin cunoaştere. totul deosebită: obiectul este distant şi putea figura astfel alterităţi-pereche: grec Această schimbare a raporturilor obtuz în impenetrabilitatea lui, căci şi barbar, bărbat şi femeie. Nu însă, dorinţei cu moralitatea şi conştiinţa nu are interioritate, cum are omul; riguros vorbind, om şi animal, pentru că această pereche nu împărtăşeşte în comun este consecinţa schimbării modelului Altul, atât de deconcertant de aproape ontologic al lumii, a paradigmei în dimensiunea conştiinţei şi a comunicării. şi de departe în acelaşi timp, are o Am putea adăuga: copilul şi adultul, care este interpretată dorinţa. Dar şi interioritate uneori transparentă, alte- tânărul şi bătrânul, apropiatul şi străinul, această teorie a dorinţei ascunde ori misterioasă, de neînţeles. Alte- pământeanul şi extraterestrul şi, cea mai aceeaşi formulă, a dorinţei metafizice. ritatea defineşte mai degrabă rapor- importantă pentru noi, bărbatul şi femeia. Pentru filosofia modernă, omul este o turile interumane, intersubiectivitatea, Această alteritate Cesare Pavese o re- fiinţă finită. Dorinţa omului de a-şi decât relaţiile cu obiectele, pentru că simţea atât de acut încât a putut spune: depăşi finitudi-nea este similară implică, pe lângă prezenţa comună a femeile sunt un popor duşman, ca şi dorinţei creaturii de a fi Creatorul. Or, conştiinţei, şi folosirea comunicării: poporul german! De preferat rămâne însă formula sintetică a părintelui psihanalizei, această dorinţă este tot o dorinţă de diferit de obiect, cu altul poţi să Absolut, dorinţa de a fi Absolutul. Freud, la care problema Altuia este cu comunici. Oricum, comunicarea e adevărat una esenţială şi care a redus la Singura diferenţă este cea produsă de solicitată de prezenţa celuilalt, tot aşa patru formele acestei relaţii: Altul joacă modelul ontologic: o dată cu moder- cum cunoaşterea e solicitată de întotdeauna în viaţa individului rolul unui nitatea, după consumarea marilor prezenţa unei realităţi în care nu model, al unui obiect, al unui asociat sau călătorii şi descoperiri geografice, putem presupune existenţa vreunei al unui adversar. timpul devine mai misterios decât conştiinţe, a unui suflet. Eşti singur 5. Între 6 şi 18 luni, copilul este spaţiul, iar Absolutul se ascunde în când Celălalt nu este şi te afli printre capabil să se recunoască în oglindă ca timp, nu în spaţiu; la originea şi la obiecte. subiect. Până atunci lumea este pentru el sfârşitul timpului sau în totalizarea ceva care îl include indistinct şi care se Comportamentul Altuia poate fi fragmentează. Şi animalele au o „imago”, momentelor timpului, nu într-o altă interpretat şi înţeles, intenţiile pot fi lume. Dorinţa de Absolut, de a fi o reprezentare de sine, care este chiar comunicate, interpretate şi înţelese utilizată în deghizări. Dar numai copilul Absolutul, rămâne: ea are acum înaintea unui comportament sau după se anticipă ca o fiinţa vorbitoare, care forma eternităţii, a indefinitei un comportament. În sensul cel mai poate spune „eu”, şi care este identică cu conservări, în această lume, nu aceea strict, alteritatea defineşte raportul cu cea care îl ţine în faţa oglinzii.

55 Ars amandi „I-am citit pe ascuns jurnalele” (20 A(O)NTOLIGII noiembrie 1890). COPERŢI

„Un fir vizibil leagă vechile jurnale Imaculat cad file din biblioteca toamnei –

ale lui Liovocika de Sonata Kreutzer. e timpul să transpire romanticii poeţi Iar în pânza asta de păianjen este o rimând sezonul putred cu fardul pus muscă zgomotoasă, care a ajuns din pe întâmplare și căreia păianjenul i-a doamne, mestecenii trufiei cu fragezii supt sângele” (19 ianuarie 1891). puieţi; e meseria breslei s-asculte noi poveţe – „Liovocika e vioi, dar foarte eroii-s în derivă şi fariseii-s sfinţi, neliniștit. E ba la Pirogovo, ba la ies tomuri la paradă şi nu mai dau bineţe Tula, ba iarăși nu mai mănâncă supă coperţile luxoase cu autorii-n dinţi. de carne, ba trebuie să bea cafea de 1982 ovăz, se vede că s-a plictisit să fie sănătos. Pentru mine însă agitația asta PIETRE ALBE, PIETRE NEGRE

e îngrozitoare și neplăcută. Tot spune pietre albe, pietre negre că nu poate să scrie” (17 februarie numărate la mormânt, 1891). numai hăul le mai vede

aripile fremătând, „I-am reproșat că e însetat de glorie, Pe măsură ce anii trec, în jurnalul numai vântul le aude că e plin de vanitate, el a strigat că Sofiei Andreevna, Liovocika devine patimile vii ascunse, n-a mai văzut o femeie așa de Lev Nikolaevici (sau chiar L.N.). numai orbul le surâde proastă” (21 iulie 1891). razelor în ele strânse, Soții nu se mai înțeleg. Se ceartă frecvent, nu-și vorbesc cu zilele; cel ce le-a purtat odată – „Mă disprețuiește cu o indiferență fiecare îl amenință pe celălalt cu un condică reală-a sorţii egoistă și critică. Dar viața lui? Se gest decisiv. Sofia Andreevna vrea să a dus veste preacurată plimbă, călărește, scrie puțin, trăiește se sinucidă. Tolstoi se pregătește să zeului pe creasta bolţii unde și cum vrea, folosindu-se însă fugă de acasă. Admiratori fanatici îl şi din zarea-nvăpăiată de toți... Și slava asta, slava asta confiscă și îl îndepărtează și mai mult nu aude şi nu vede: nesătulă pentru care a făcut tot ce a de familie. tălmăcită viaţa-i toată putut, și continuă să facă. Numai zile albe, zile negre... oamenii fără inimă sunt capabili de o Sfârșitul se știe. În 28 octombrie vălură nemărginită asemenea viață” (4 august 1894). 1910, la 5 dimineața, Tolstoi pleacă negura înstrăinării – pe ascuns de la Iasnaia Poliana. E zgura-mi este astăzi pită, însoțit numai de un anume Mikovițki. „Liovocika a spus că va pleca pentru apă - lacrimile sării; Nu știe foarte clar unde vrea să totdeauna din casă și că nu o să se meargă. Urcă în tren, călătorește pe mai întoarcă” (21 februarie 1895). când mă-nvinge înserarea stau la căpătâi de veghe, platforma deschisă, răcește. În aşteptând numărătoarea, – dimineața zilei de 7 noiembrie (stil „Lev Nikolaevici s-a scăldat dimineață în iazul mijlociu, apoi a pietre albe, pietre negre... vechi), moare într-o odaie din gara 1985 Astapovo. Sofia Andreevna nu a fost scris. După prânz a jucat tenis cu primită în încăpere decât după fetițele și cu Mișa. Mai târziu a mers În provincia Edenuri cu bicicleta, apoi călare” (18 iunie moartea prozatorului. Peste două zile, în provincia Edenuri 1897). Lev Nikolaevici Tolstoi este unde gându-i lent, tehui, înmormântat în pădurea de la Iasnaia „Destinul meu a fost să fiu un pe înaltele gradenuri Poliana, sub un alun, fără serviciu scaunele sunt statui, element auxiliar al soțului-scriitor” religios. (25 iulie 1897). lumea poartă sub ogive

arme aprige de-atac – Biserica rusă îl excomunicase cu zece „Din nou e ceva răutăcios în privirea moleşite substantive, ani în urmă. lui” (25 octombrie 1910). complimente de iatac,

Citez din jurnalul Sofiei Andreevna merge la închinăciune „În 7 noiembrie, la ora 6 dimineața, Tolstaia (Viața mea, București: cu genunchii roşi pe trepte – Lev Nikolaevici s-a stins din viață. În Editura Allfa, 2012): raiul murmură pe strune: 9 a fost îngropat la Iasnaia Poliana” scaunele-s înţelepte,

(9 noiembrie 1910). „Liovocika se plânge adesea de pentru dreapta armonie durere la lingurică” (3 martie 1887). sunt mai vechile refrenuri, P.S. În imagine, Ilia Efimovici fericit cine le ştie Repin: Portretul lui Lev Nikolaevici „Deja e o săptămână de când în provincia Edenuri! Tolstoi (1893). Liovocika e din nou vegetarian” (9 2002 VALERIU GHERGHEL martie 1887). VALERIU MATEI

56 Iubirile scriitorilor

(II) După schimbarea orânduirii sociale, comuniştii l-au marginalizat pe „pseudoburghezul” Ionel Teodoreanu, neţinând cont de opera omului care nu dusese grija zilei de mâine. Din păcate, declararea _ războiului în Europa, şi apoi anul ______1940 cu cedările teritoriale, marea de Multe dintre aventurile sale, au fetele casei cocea gutui pe jar. Ea îl refugiaţi şi legiferările rasiste din rămas învăluite în discreţia zărise pe tânărul înalt, cu figura ţară, l-au marcat. misterelor. Dar despre una dintre trasă, palidă şi cu părul învolburat, Poate de aceea, în anii de după iubirile sale neîmpărtăşite, de după apărut o clipă în cadrul uşii, dispărut război, scriitorul nu s-a mai făcut 1938, se ştie de la un prieten al său, apoi. Dar şi el îi remarcase ochii remarcat prin alte romane. Pentru el Vlaicu Bârna: „Era în timpul negri lucioşi, pielea subţire a se prăbuşise o lume, un întreg războiului, când pe scena teatrului obrazului, rumenită de foc ca o univers, dar publicase până în 1947 din pasajul Majestic apărea un piersică, şi părul negru retezat scurt aproape câte un volum pe an. exemplar de lux al frumuseţii ca nişte franjuri alunecând în jurul Omul Ionel Teodoreanu era feminine, Nadia Gray” (actriţă de obrazului rotund. Peste puţină înalt, brunet cu ochi albaştri şi tenul origine română). Deşi mare cuceritor vreme, Lily a fost invitată la familia măsliniu, model de frumuseţe virilă, de inimi, Ionel Teodoreanu n-a reuşit avocatului Osvald Teodoreanu să care te întâmpina cu o căutătură să intre în graţiile actriţei. Din clipa petreacă Ajunul Crăciunului. Atunci, deschisă, de ai fi zis că-l cunoşti de în care o văzuse, n-a mai avut linişte Ionel a smuls-o dintre musafiri şi a când lumea. Remarcai şi o eleganţă şi somn, pentru că toate încercările condus-o într-o altă încăpere, în care, naturală în îmbrăcămintea şi de a se apropia de femeia devenită a la gura sobei i-a pus în faţă încer- mişcările lui. „Era atletic, avea pe el viselor şi a destinului, cum zicea, au cările sale literare. Amândoi erau o bluză care pocnea, iar noi vedeam fost zadarnice. Mesajele trimise prin pasionaţi de literatură, fapt care în el şi un model fizic. Avea un chip scrisori, versuri şi buchete de flori, poate a contat în apropierea celor frumos, de altfel zăpăcise toate au rămas fără efect şi total ignorate". doi. A urmat o corespondenţă înfier- fetele” (jurnalul.ro, 16 decembrie Nadia Gray (Nadia Kujnir- bântată şi un şir de revederi specta- 2009, „1 Mai cu Ionel Teodoreanu”, Herescu) era născută în Bucureşti în culoase, depăşind toate piedicile care autor Monica Andronescu). Era un 1923. Părinţii săi erau un rus şi o i-ar mai fi putut despărţi în viitor, şi om frumos, care firesc, prin apariţiile mamă basarabeancă. S-a căsătorit cu s-au căsătorit. sale în sălile tribunalelor, dar mai prinţul Constantin (Bâzu) Ionel Teodoreanu i-a dedicat ales prin ce a scris, a stârnit pasiuni Cantacuzino, fost aviator în timpul volumul „Jucării pentru Lily”, ea l-a printre reprezentatele sexului războiului. După război, odată cu susţinut mereu în toate. frumos. Datorită poate şi profesiei, instaurarea comunismului în Maria Ştefana Lupaşcu (Lily), fiind şi un îndrăgit scriitor, România, cei doi s-au refugiat la viitoarea scriitoare Ştefana Velisar conferenţia întotdeauna în faţa unui Paris. În Franţa, Nadia şi-a continuat Teodoreanu, era rudă cu public predominant feminin, de la cariera actoricească, jucând în 1949 Delavrancea şi se născuse în 1897 la şcolăriţele adolescente la matroanele în producţia franco-austriacă Saint Moritz, în Franţa, ca fiică a de vârsta mătuşilor. La apariţia lui, „L’Inconnu d’un soir”. A jucat diplomatului jurist Ştefan Lupaşcu şi ele aplaudau şi vociferau. Vărul său, alături de celebrii Marcello al Mariei Mazurier (franţuzoaică). Alexandru A. Teodoreanu, îşi Mastroianni, Vittorio de Sica sau Ea era ultima dintr-o lume strălucită amintea: „Scriitorul îmi povestise Errol Flynn. Cel mai cunoscut rol pe a unei epoci trecute, durata vieţii odată că la una dintre aceste întruniri care l-a primit a fost în „La dolce coincizându-i cu longevitatea unui publice ţinute în provincie, vita” (1960), capodopera lui Fellini. spirit elegant şi lucid. A fost o poetă complimentase pe o frumoasă După dispariţia soţului în 1958, s-a a copilăriei şi adolescenţei, proza- doamnă pentru bluza elegantă pe stabilit în America, la sfârşitul anilor toare şi traducătoare. Reprezentativ care o purta, ca la plecarea din oraş, ’60. Acolo s-a căsătorit cu avocatul pentru doamna Lily, cum o numeau aceasta să se prezinte la gară newyorkez Herbert Silverman. În şi Garabet oferindu-i un imens buchet de flori, 1976, a devenit cântăreaţă de Ibrăileanu, este romanul „Acasă” legat cu o fâşie de mătase albă, cabaret. Dar, la 70 de ani, la 13 iunie (1947), dedicat lumii copilăriei, scris sfâşiată din acea bluză”. 1994, inima i-a cedat, după un atac se pare sub influenţa lui Ionel Un rol important în trecerea de cord în Manhattan. Teodoreanu. A publicat: „Calendar peste aventurile sale, reale sau în- Pe viitoarea soţie Lily, Ionel vechi” (Bucureşti 1939), „Viaţa cea chipuite, peste slăbiciunile amoroase Teodoreanu o cunoscuse într-o seară de toate zilele” (Bucureşti 1940) – din viaţa lui, l-a avut soţia Lily, care de iarnă la Iaşi, în casa familiei ediţie îngrijită şi prefaţată de Aurel cu tact şi înţelepciune a ştiut să Delavrancea. Ea şedea turceşte la Martin, „Cloşca cu pui” → îndepărteze orice eventual „pericol”. gura sobei, fiindcă împreună cu MIHAI ŞTIRBU

57 (Bucureşti 1941), „Ursitul” ani, Alexandru A. Teodoreanu, care îndreptat spre Păcurari – un cartier al (Bucureşti 1970), „Căminul” locuia într-un bloc vechi din spatele Iaşului – să găsesc strada Buzdugan, (Bucureşti 1971), „Şoapte întru Bisericii Armeneşti. El s-a născut în în fundacul căreia se află casa în care asfinţit” (Bucureşti 1981), şi foarte familia lui Alexandru, fratele lui locuieşte Ionel Teodoreanu. Se multe traduceri. Osvald. „Îmi aduc aminte de înnoptase. Am nimerit destul de Celor doi soţi le-a fost scris să prezenţa fizică a verilor mei primari, repede. Într-o linişte de câmpuri sub traverseze vremuri tulburi. Însă, Ionel şi Păstorel Teodoreanu, trecuţi lună, casa sta luminată de dinăuntru, chiar dacă a fost încorporat la demult în lumea umbrelor. Casa prietenoasă. Mi-a deschis Gogo, elev începutul primului război mondial, bunicilor, evocată de Ionel în uniforma Liceului Internat. De la Ionel n-a ajuns pe front. Faptului că Teodoreanu, uliţa Zlataust din Iaşi, o masă, în holul înalt, s-a ridicat un părinţii Ştefanei îşi doreau ca unde ar trebui să existe acum un tânăr stângaci, cu amprentele ginerele lor să fie avocat, explică muzeu al scriitorului, al anilor adolescenţei zugrăvite pe faţa şi cu absolvirea facultăţii de către Ionel adolescenţei, al tinereţii… Povestea vocea nesigură. Era Afani. Stăpânii Teodoreanu într-un timp record, un începe demult, înainte de naşterea casei, Lily şi Ionel Teodoreanu, luau an. La 15 februarie 1920, cei doi celui care avea să devină unul dintre ceaiul obişnuit.” s-au căsătorit în casa Teodorenilor scriitorii cei mai îndrăgiţi ai În acea perioadă, Teodoreanu din Iaşi, de pe strada Kogălniceanu. literaturii române, pe vremea când fusese în celebra excursie la Istanbul, Au avut doi copii gemeni: Ştefan şi cei trei fraţi Osvald, Alexandru şi cu tatăl Profirei, Mihail Sadoveanu, Osvald. Laurenţiu, erau încă tineri.” care se documenta pentru romanele După război şi după pierderea Următoarea locuinţă, din strada sale istorice. soţului, la Văratec, Lily se confesa Kogălniceanu, s-a dovedit prea mică Aproape de locuinţa lui soţiei (Pia) lui Dinu Pilat, care era în pentru familia Teodoreanu, de aceea Teodoreanu, în capătul nordic, la închisoare. Îşi amintea copilăria tânărul avocat şi soţia sa Lily s-au numărul 10, într-o casă scundă, alături de verii Lupaşcu şi verele mutat în vara anului 1930 în locuia profesorul Garabet Ibrăileanu. Delavrancea, în aşteptarea tatălui pitorescul cartier Păcurari, pe strada Vecinătatea le-a fost de bun augur adorat, Ştefan Lupaşcu. El călătorea Buzdugan (Fundacul Buzdugan), la amândurora. Tăifăsuiau ore întregi misterios prin sud estul Europei, numărul 3. Casa fusese, prin 1898, a pe teme literare şi de viaţă, uneori având un rang însemnat în unei bătrâne doamne, Henrietta împreună şi cu alţi prieteni (scriitori francmasonerie. Poate de mirare, dar Brudea, apoi a lui Ioan Stamatin, care sau nu, dar personalităţi culturale): rezultă din corespondenţa dintre Lily a amenajat-o în 1903 cu parter şi etaj. Tudor Arghezi, Al. A. Philippide, şi Pia Pilat că ea avusese o copilărie După aceea, noul proprietar N. , Cezar Petrescu, Ion nefericită. „Ştiam că mama lui Lily Roznovanu, a închiriat-o Teodore- Pilat, Demostene Botez, era franţuzoaică, venită din tinereţe nilor. Prezenţa scriitorului în , N. Tonitza. în Moldova ca profesoară a copiilor Fundacul Buzdugan, sau Fundacul Puţini ştiu că Ionel Teodoreanu boierilor. Cu toate că Lily vorbea cu Vechi, a fost semnalată de N. avea o fire generoasă şi că radia de pasiune de neamurile sale, nu mi-a Crevedia în articolul „Cu Ionel fericire când putea face un serviciu povestit niciodată de mama ei. Odată Teodoreanu” din „Universul literar” cuiva. Îl ajutase pe George Lesnea, mi-a spus că în copilărie, la Paris, din 29 iunie 1930, dar şi de Valer care era tipograf la tipografia „Viaţa când se întorcea de la şcoală îi Dornea (de fapt, Profira Sadoveanu), Românească”: datorită lui, Editura plăcea să cumpere şi să se ospăteze în interviul „Ionel Teodoreanu” Cartea Românească i-a publicat lui cu o pâiniţă fierbinte în miezul căreia publicat în „Adevărul Cultural şi Lesnea o traducere de versuri din introducea o bucată de ciocolată, de Artistic” (22 decembrie 1935): Lermontov. Tot datorită lui, George unde am dedus că şcoala primară a „Înspre seară, acum câteva zile, m-am Lesnea, Tudor Arghezi, George făcut-o în Franţa alături de mama ei, ______Bogza şi primeau, de la care a fost luată definitiv, din 1939, un ajutor bănesc de la rămânând numai a tatălui. În cartea industriaşul Nicolae Malaxa. Ursitul, Lily scrie că trusoul şi l-a „Regele fierului” făcuse acest gest făcut la Paris, la mama ei, care însă caritabil în urma unei discuţii cu n-a participat la nunta care a fost la Ionel Teodoreanu la un proces. Iaşi. Lily fusese de fapt un copil al Donaţiile au continuat până în anul nimănui, crescută de rudele tatălui 1947, anul plecării industriaşului din său. Mi-am explicat astfel dragostea ţară. pasională şi tiranică de mai târziu, „Avocatul Ionel Teodoreanu era pentru soţul şi cei doi băieţi ai lor, foarte solicitat, nu numai pentru Osvald (Gogo) şi Ştefan (Afani), instanţele de pe malul Dâmboviţei. născuţi în 1921”. Un important proces, cu incendiatori În Iaşi, scriitorul a locuit pe de prăvălii de la Galaţi, i-a dat într- strada Zlataust, aproape de casa un timp multă bătaie de cap. Dar Otiliei Cazimir. printre picături, între procese, pe Despre trecerea pe acolo a parcursul unui an, el găsea şi timpul Teodorenilor, îşi aminteşte cu să ducă la bun sfârşit romanul amărăciune unul dintre ultimii aşteptat de cititorii fideli. Pe membri ai familiei, ajuns la 93 de Emil Chendea● Scoică I deasupra mai ţinea şi câteva →

58 conferinţe pe teme de actualitate se ca lovit de trăsnet în mijlocul Gelozie culturală, de obicei într-o sală de magazinului. Astfel i s-a curmat firul teatru, duminica dimineaţa. Una vieţii la doar 57 de ani şi vreo lună. Dacă nu ne-am fi-ntâlnit dintre ele, despre Rainer Maria Moartea îi fusese fulgerătoare, (Absolut din întâmplare), Rilke, pe care mi-o amintesc, o salvările nu puteau să circule. Tu pe altul oarecare ţinuse la Teatrul Regina Maria de pe „În Bucureştiul întroienit până Tot aşa l-ai fi iubit. chei, devenit apoi Teatrul de la streşinile caselor, prin viforniţa Operetă, azi dispărut.” (memoria.ro năprasnică, necirculând nici Dacă nu-ţi ieşeam în drum, „Evocări: Prin ani şi peste ani cu tramvaie, nici maşini, nici trăsuri, Ai fi dat cu bucurie Ionel Teodoreanu”, autor Vlaicu Păstorel, frate bun, şi Ştefănucă, unul Altuia străin, nu mie, Bârna). dintre cei doi fii ai lui Ionel Mângâierile de-acum. Se poate intui că scrisul i-a Teodoreanu, ajutaţi de bunul lui ocupat cea mai mare parte a timpului Ai avea şi vreun copil liber şi că multe cărţi i s-au conturat Care, poate (idiotul!), vara, când se refugia cu soţia şi Ar fi semănat în totul copiii în tihna Mănăstirii Agapia. Cu-acel tată imbecil. Acolo, într-un cerdac, scria până după-amiaza. După aceea, se plimba Şi aşa... ce lucru mare cu soţia şi se juca cu gemenii săi, Că-ntr-o zi ne-am întâlnit Ştefan şi Osvald. Conform vărului Şi că-s foarte fericit, – Alexandru A. Teodoreanu, „acolo Absolut din întâmplare! intra în fiecare dimineaţă într-un GEORGE TOPÎRCEANU chioşc din curtea mănăstirii, unde îl aşteptau o cană cu cafea, ţigări şi Emil Chendea●Flori 69 multe creioane bine ascuţite. Soţia ______Buzdugan” – Ion Mitican, marţi 28 avea mare grijă ca pe masa lui să prieten, scriitorul Dinu Bondi, i-au august 2007; existe multe creioane bine ascuţite şi adus acasă trupul fără viaţă pe o - jurnalul.ro, „Căutându-i pe Olguţa, se ocupa ea însăşi să le ascută bine”. sanie improvizată din două tălpi de pe Monica şi pe Dănuţ”, autor Acelaşi văr şi-l amintea pe scriitor ca ski şi capacul sicriului. L-au adus Cristinel C. Popa; „un bărbat frumos, pasionat de sport, urcând şi coborând troieni, - România literară 2000 nr. 5, de patinaj şi de box. Un om scăpându-l şi aburcându-l la loc, „Istorie Literară: Vă place Ionel luminos”. înnebuniţi de durere şi deznădejde, Teodoreanu?” de Ioan Stanomir; După ce în 1937 îşi pierduse într-o călătorie fantastică, dintr-o - adevarul.ro 3 iulie 2011, „Iubirea tatăl, în 1952 i-a murit şi mama. iarnă fantastică, cum n-a mai neîmpărtăşită a lui Ionel În ultima parte a vieţii, cunoscut Bucureştiul” (Mihai Teodoreanu”; împovărat de necazurile pe care noi Şerban, „Amintiri”). - România literară 2001 nr. 20, doar le putem bănui, Ionel Din cauza sărăciei inevitabile, Ştefania Velisar Teodoreanu – Teodoreanu părea umbra bărbatului având în vedere schimbările „Corespondenţă inedită – Scrisori elegant de înainte, ras totdeauna suportate de familie, a fost depus pe din roase plicuri”; proaspăt şi mereu bine dispus. Purta un divan îngust, îmbrăcat doar într- - historia.ro, „Ionel Teodoreanu, un nişte haine roase, avea barba un costum sport. Încălţămintea îi era crai de lux şi marea sa neîmplinire în crescută, dar mima aceeaşi dispoziţie veche, avea talpa din crep înnegrită dragoste”, autor Ionela Roşu; optimistă. Asul baroului abia îşi de uzură. Firma de pompe funebre la - jurnalul.ro 22 aprilie 2009, „Era un ducea zilele, iar scriitorul care familia şi-a permis să apeleze bărbat frumos, pasionat de sport şi Teodoreanu era purtătorul de visuri nu avea nici cai voinici, nici maşină patinaj” de Monica Andronescu; şi idealuri ale unei lumi condamnate, cu dublu diferenţial, pentru a - memoria.ro, „Evocări: Prin ani şi pentru că-i elogiase pe cei care înfrunta potopul de zăpadă. peste ani cu Ionel Teodoreanu”, exploataseră poporul. Întrebat de prozatorii de după autor Vlaicu Bârna; În 1954, pe 3 februarie, firul cel dintâi război mondial care i-au - Ziarul de Iaşi, Reportaj printre vieţii lui s-a rupt, în urma unui reţinut atenţia, Liviu Rebreanu îl ruinele casei care a inspirat romanul infarct. Era „o ninsoare şi o viforniţă menţiona printre primii pe Ionel „La Medeleni”, 17.05.2010; apocaliptice, care au ţinut aproape o Teodoreanu: „căruia îi transmit - ziarul natiunea.ro, 3 iulie 2013 săptămână, au ridicat pe străzi salutul şi mulţumirea mea pentru (director Cezar Adonis Mihalache) troiene de 3-4 metri.” Înfruntând toate paginile pe care le-a scris şi pe „Ionel Teodoreanu – medelenismul viscolul vrăşmaş şi nămeţii uriaşi, care le-am citit cu atât mai mare sau agonia unei lumi sufleteşti”, de pentru a ajunge la tribunal, plăcere cu cât eu nu le-aş fi putut Ion Ionescu Bucovu; romancierul a poposit, să-şi tragă scrie niciodată.” - historia.ro 22 decembrie 2009, sufletul, în alimentara de la răscrucea „Întâia mirare, întâia iubire, la străzilor Văcăreşti şi Căuzaşi. Se BIBLIOGRAFIE Medeleni”, autor Clara Mărgineanu; cunoştea cu vânzătorul, aşa că au -Wikipedia, enciclopedia liberă - jurnalul.ro, 16 decembrie 2009, „1 vorbit. Când şi-a ridicat mâna să-i „Ionel Teodoreanu”; Mai cu Ionel Teodoreanu”, autor arate cutiile de conserve, vânzătorul - ziarul lumina.ro, „File de poveste Monica Andronescu. l-a văzut pe Teodoreanu prăbuşindu- cu Ionel Teodoreanu, strada

59 OAMENI PE CARE I-AM adoptată, şi că, lucru interesant, dra- CUNOSCUT gostea i-a făcut chiar să semene unul cu altul. Titi Acs a plecat în Israel şi nu l-am cunoscut personal niciodată. Şi aşa m-am împrietenit cu autorul (14.04.1929-17.04.1975). celor mai frumoase cărţi de povestiri pentru copii. Când l-am cunoscut, Dacă ar fi trăit, scriitorul de avusese deja două infarcturi. Fuma literatură pentru copii, Octav Pancu- mult şi, fiind înconjurat, la Iaşi, ar fi împlinit anul acesta 85 de Mogoşoaia, de prieteni ca Teodor ani. Din păcate, s-a stins mult prea Mazilu, pictorul Florin Pucă, şi alţi devreme, la numai 46 de ani. câţiva amici care erau băutori, se L-am cunoscut la Casa de Creaţie aşeza cu ei la masă şi, la un pahar, Mogoşoaia, unde mă aflam cu mama discutau câte-n lună şi în stele. în vacanţa de primăvară a lui 1971. Eu eram atunci profesoară, Afară era o vreme superbă, castanii fusesem asistentă la Institutul de tocmai înfloriseră şi eram cu mama în Petrol şi Gaze, dar, când s-a mutat la sala de mese, la prânz. În ziua aceea, Ploieşti, eu am rămas la Bucureşti la era mare înghesuială la masă, aşa că un liceu. Aveam elevi de 17-18 ani şi ne-am aşezat la întâmplare şi am odată l-am invitat pe Octav Pancu- ______nimerit la o masă cu doi domni. Din Iaşi la şcoală la o întrunire cu una în alta, vorbind, unul din domni tineretul. Doamne, ce entuziasm a predea. Mi l-a citit cu un entuziasm se prezintă „Octav Pancu-Iaşi”. Nu-mi fost! Elevii nu se mai săturau să-i greu de descris. I-am spus că era venea să-mi cred ochilor. Citisem cu pună întrebări, iar el, cu umor, le foarte bun, dar că eu aş fi schimbat mare entuziasm, în copilărie, romanul dădea cele mai neaşteptate răspunsuri. ceva şi i-am indicat ce aş fi scris eu. lui „Marea bătălie de la Iazul Mic”, După acea întâlnire, elevii m-au Nu numai că a găsit ideea mea auzisem la radio cântece de Titi Acs implorat să-l mai invit, dar eu n-am excelentă, dar pe loc mi-a spus că am pe versuri de el, cântate la emisiunile mai făcut-o. talent şi că ar trebui imediat să încep pentru copii de simpatica Silvia Avea doi fii deja mari, scrisese să scriu. El avea o rubrică, la Chicoş, fusesem o înfocată pentru ei cărţi cu titluri tare frumoase: „Scânteia Tineretului”, mi se pare că admiratoare a acestor emisiuni şi, iată „Are tata doi băieţi”, „Tartine cu vară se numea „Curierul Inimii”. Mi-a că, deodată, mă aflam în faţa şi vânt”, „Cartea cu ochi albaştri”, propus ca eu să scriu scrisori autorului acelei cărţi care-mi plăcuse „Ţaraundevinerierajoi” etc. Era un inventate, iar el, în cadrul rubricii la nebunie. M-am uitat mirată la el şi om nu numai inteligent şi cu mult respective, care publica şi scrisorile, i-am spus cu candoare: „Hm... mi-l umor, dar şi, în permanenţă, în ciuda să scrie răspunsurile. Propunerea m-a închipuiam pe autorul cărţii «Marea suferinţei cardiace, de o veselie speriat şi am scris doar o dată sau de bătălie de la Iazul Mic» un moşulică, contagioasă. Ne-am întâlnit odată la două ori, dar el a fost încântat de eventual cu barbă, dv. sunteţi mult magazinul „Spicul” de lângă calitatea scrisorilor mele inventate. prea tânăr!” M-a asigurat însă că el Cişmigiu, m-a rugat să vin să-mi Prin el l-am cunoscut şi pe era autorul şi, mai mult, avea cu el o arate un text pe ca re trebuia să-l regretatul Octavian Sava, cu care nouă carte apărută, „Nu fugi, ziua ______fusese coleg la radio şi cu care aveam mea frumoasă”, pe care mi-a oferit-o să mă reîntâlnesc la Toronto, după pe loc, cu dedicaţie. Era 14 aprilie, peste 30 de ani, întâmplător, când ziua când împlinea 41 de ani. acesta venise în vizită la fiica lui. Am aflat atunci, cu surpriză, că o La începutul anului 1975, starea mulţime de cântece ştiute de mine pe sănătăţii lui Octav Pancu-Iaşi s-a de rost aveau cuvintele scrise de el. agravat, mai făcuse un infarct, era în Pe unele le mai ştiu şi acuma („Să fii spital şi, într-o zi, când l-am vizitat, bucătar marinar”, sau „Chimistul mi-a spus cu tonul lui ştrengăresc: amator”). Numele lui Titi Acs, „ce-ar fi să le fac alor mei o farsă şi autorul melodiilor respective, mi-era să mor chiar de ziua mea, în aprilie?” cunoscut de la radio, dar şi din Poate că simţea ceva, cine ştie? A cartierul unde locuiam la Bucureşti. murit la numai trei zile după ziua lui. Mi se pare că el locuia pe fostul S-a scris puţin despre acest scriitor „Bulevardul Republicii”, între Calea talentat, uitarea s-a aşternut peste el şi Moşilor şi Biserica Armenească, iar opera lui, deşi ar fi meritat o mai eu mergeam la tuns la un salon de mare recunoaştere. coafură de pe lângă cinematograful Un gând pios în amintirea celui Mioriţa. Acolo, coafezele îl Doamnei Veronica, / mulţumiri care, prin candoarea, dinamismul şi cunoşteau, pentru că, ziceau ele, Titi pentru bucuria / de a fi constatat că poezia scrierilor lui, a încântat câteva Acs venea cu fiica lui s-o tundă. Tot e / minunat să îmbătrâneşti / cu un generaţii de copii. ele spuneau că tatăl îşi iubea la an. Octav Pancu-Iaşi, 14 aprilie VERONICA PAVEL LERNER nebunie fetiţa, care era de fapt 1971

60 sferele puterii din România timpului, sprijinite puternic din aval de influenţa Vaticanului, la rândul său cu pretenţii, au fost foarte abile şi, pe de altă parte, factorii decizionali ai României au manifestat naivitate şi slăbiciuni neîngăduite. Guvernanţii, cercurile puterii şi parte însemnată din fruntaşii României au crezut de cuviinţă că este mai bine să se ducă tratative, având convingerea de justeţea

(II) măsurilor adoptate. A fost o capcană întinsă diplomaţiei Ungaria a readus în scenă problema româneşti, care nu a fost sesizată. Era optanţilor unguri cu vecinii săi previzibil că optanţii adânc înrădăcinaţi în Cehoslovacia, Iugoslavia şi România, concepţiile lor feudale care şi unde au avut proprietăţi întinse un corespundeau intereselor lor, au refuzat număr de cca 300 de familii de mari evidenţa unei situaţii de fapt şi de drept. proprietari care se revendicau ca Au adoptat o poziţie total rigidă şi au aparţinând blazoanelor şi titlurilor mizat pe câştigul cauzei, după cum au şi nobiliare maghiare. Proprietăţile lor au reuşit până la un loc. ajuns să facă parte şi să fie cuprinse în Au supralicitat pretenţii exorbitante teritoriile statelor succesoare Ungariei, în cazul supunerii la expropriere, prin între cele menţionate şi România care intermediul Guvernului Ungar, au cerut şi-a extins suveranitatea naţională printre altele un preţ cu mult superior asupra Transilvaniei (Legea reformei agrare din 30 iulie celui plătit proprietarilor români. Din cele consemnate în documentele la îndemâna şi analizate 1921, se exprimă pentru teritoriile din Ardeal, Banat şi 7 Crişana). Un număr însemnat de cca 200 de familii aveau de istorici , se pretindea o despăgubire globală de peste 33 proprietăţi şi în Transilvania, după statistici, deţineau miliarde lei, care să se achite imediat; plata să se facă în aproape 80% din suprafeţele agricole şi de pădure, în franci aur şi coroane aur cu o singură tranşă, plata 20% numele statului ungar ai cărui cetăţeni şi erau. pentru deranjul în proprietate, cu păstrarea unor Alături de guvernanţii Ungariei, nu au recunoscut, nu proprietăţi la alegere. După ce contenciosul a trecut la au acceptat Unirea Transilvaniei cu România şi s-au opus instanţele internaţionale, nu s-a mai discutat în moneda măsurilor de expropriere adoptate de România. Iniţial, au naţională a României, care la acea dată era convertibilă. opus rezistenţă, negând orice autoritate a statului român în Moneda naţională a României era cu mult mai ce-i priveşte, a cărui cetăţenie oferită au refuzat-o. puternică decât în zilele noastre, iar pentru a face o În faza următoare, ca cetăţeni unguri, au pretins să fie comparaţie cu pretenţiile emise ceea ce era insurmontabil, exceptaţi de la expropriere, solicitând sprijinul Ungariei şi bugetul anual al ţării nu depăşea 13 miliarde de lei. al organizaţiilor internaţionale. Cel care demască în numele României aceste Cereau să fie lăsaţi să rămână şi mai departe stăpâni pretenţii absurde a fost Nicolae Titulescu, reprezentantul peste moşiile din Ardeal, chiar dacă s-au expatriat, principal al României la Liga Naţiunilor. părăsind cu bună credinţă teritoriile de acum ale României El a surprins substratul problemei, bazându-se pe şi să se găsească „şi pe mai departe în situaţiunile de care intuiţia sa juridică şi calităţile de diplomat, cu toate că la beneficiază din vremea feudalilor”.6 început nu era iniţiat în aspectele disputei. Excelenta lui Cu toţii au făcut plângere la Liga Naţiunilor pregătire diplomatică, darul oratoric şi autoritatea de care împotriva Cehoslovaciei, Iugoslaviei şi României, prin se bucura a dus la acceptarea punctului de vedere că care solicitau ca să rămână în proprietate sau moşiile lor reforma agrară din România, în jurul căreia gravitau să fie răscumpărate la preţuri astronomice. Pretindeau că reclamaţiile optanţilor, este o chestiune exclusiv internă a li se cuvine un tratament ca foşti stăpâni, în cazul nostru României, în care Liga Naţiunilor nu se poate amesteca. al Transilvaniei şi stabilirea despăgubirii să fie pe măsură S-a ajuns la o concluzie similară cu a Cehoslovaciei în cadrul reformelor agrare. şi Iugoslaviei şi s-a redactat un document, proces – ver- Poziţia Guvernelor Cehoslovaciei şi Iugoslaviei a fost bal, care trebuia să închidă contenciosul pendinte la Liga cât se poate de clară. Au răspuns fără echivoc că Naţiunilor. Delegatul Guvernului Ungar a participat la re- problemele legate de organizarea politică şi economică dactare şi a semnat procesul – verbal, alături de Nicolae prin reforma agrară din fiecare ţară constituie o chestiune Titulescu şi reprezentanţii desemnaţi de Liga Naţiunilor. absolut de proprie de suveranitate internă, în care nu avea Cercurile oficiale maghiare au dezavuat actul semnat, ce căuta Liga Naţiunilor. Astfel că această chestiune a cu toate că reprezentantul Ungariei avea depline puteri în fost tranşată foarte clar, cererile optanţilor unguri au fost numele guvernului. S-a pretins că nu are dreptul să expediate de la Liga Naţiunilor ca o chestiune internă a semneze aranjamentul care s-a făcut, au înlocuit delegatul Cehoslovaciei şi a Iugoslaviei, fără niciun fel de alte la Ligă cu contele Apponyi. La Liga Naţiunilor nu s-a discuţii, finalizându-se simplu, cum a considerat în clarificat această repoziţionare a Ungariei care şi-a viziune proprie fiecare stat. renegat semnătura cu puteri depline a propriului În relaţiile cu România, problema optanţilor unguri a reprezentant, erau necesare clarificări, în acelaşi timp luat o altă turnură la care au concurat 2 factori în România nu a reacţionat pe măsură. Lucrurile au → principal. Cercurile de interes ale optanţilor înfiltrate în Prof.univ. dr. IOAN SABĂU – POP

6 Onişor Ghibu: Op. cit. p. 321. 7 A se vedea Vasile Nistor, op. cit. p. 270.

61 rămas în suspensie şi conflictul diplomatico - juridic mare număr de ţărani unguri sunt astăzi proprietari în readus în actualitate. Transilvania datorită legilor româneşti de expropriere pe Statul Român nu are o reacţie decisivă, cursul un pământ care, altfel nu le-ar fi revenit niciodată.” contenciosului se schimbă în cazul României, odată cu Trebuie recunoscut meritul istoric al diplomatului şi numirea lui Apponyi, un remarcabil reprezentant al eminentului jurist care a fost Titulescu, în prima etapă conservatorismului anacronic, al stărilor feudale depăşite, dobândind un succes covârşitor prin semnarea procesului inteligent şi inflexibil, tocmai un personaj potrivit pentru verbal care statua justeţea cauzei României, care a scos asemenea misiune din partea Ungariei. Transilvania din feudalism în care a fost abandonată la Onisifor Ghibu, contemporan cu evenimentele şi discreţia grofilor unguri de Pactul dualist de la 1867, şi că, cunoscător al parcursului procesului optanţilor unguri, în definitiv, chestiunile de reformă şi de proprietate ţin de afirmă că Apponyi chiar fiind deplin interesat şi tributar suveranitatea României, constituie o politică internă fără rânduielilor feudale, era o figură remarcabilă a politicii să poată fi internaţionalizată. feudale maghiare care a menţinut populaţia românească din Transilvania într-o stare de aservire şi inferioritate 1. Repere de desfăşurare ale procesului optanţilor şi economică existentă dinainte de Revoluţiile de la 1848, hotărârile adoptate tocmai bun acel Apponyi foarte capabil şi convingător Ca urmare a sforilor trase prin culisele cancelariilor pentru misiunea acordată, vorbitor fluent în mai multe europene, unde simpatiile împărtăşite pentru România şi limbi (germană, italiană, franceză, engleză), afişa o ţinută Ungaria erau împărţite, după Unire, înflăcărarea şi atitudine diplomatică, care captiva auditoriile în mod personalităţilor care au susţinut în Occident cauza dreaptă deosebit cel neiniţiat în domeniu. Sarcina principală a lui şi jertfele aduse de poporul român s-a mai atenuat, fie era să tragă linie peste tot ce făcuseră antecesorii săi şi să considerând ca o misiune îndeplinită, fie mai ales de readucă lucrurile în discuţie de la început. angrenarea în luptele interne pentru putere şi pentru Guvernul României a jucat totul pe „Cartea Titulescu”, acumularea de avere, pentru mulţi fruntaşi politici însă marele profesor şi diplomat român stăpân pe interesele ţării au fost trecute în plan secundar. Au început argumente, cu dreptatea de partea lui, nu a mai luptat cu să apară germenii care săpau la temelia României Mari şi aceeaşi forţă. Dornic de afirmare şi orgolios, nu a vrut să din interiorul ţării, lupta pentru putere şi averi orchestrată rateze duelul diplomatic şi oratoric cu ecoul pe care îl chiar de Casa Regală au dat semnele de slăbiciune ale putea produce de la tribuna Ligii Naţiunilor, era o ocazie Statului Român, simpatia occidentală erodată sau remarcabilă de afirmare a personalităţii sale pe scena diminuată. După război, toţi actorii s-au concentrat pe diplomaţiei internaţionale, ţinea mult la propria persoană reconstrucţia internă a statelor rezultate din prima mare faţă de care a trecut în plan secund o chestiune naţională conflagraţie. Era propice pentru România să-şi croiască atât de importantă. propriul drum şi să se afirme egal cu celelalte state, Este tot atât de adevărat că toate premisele erau de aruncând balastul care până atunci o încetinea. tranşare favorabilă României şi o asemenea victorie în Prudenţa şi poate ignoranţa în egală măsură cu faţa Ungariei ar fi avut răsunet în toate cancelariile dezinteresul pentru destinele ţării, care ne urmăresc ca o occidentale, iar Titulescu s-ar fi umplut de glorie. fatalitate istorică până în zilele noastre, au făcut ca unele Vastele sale cunoştinţe juridice, spiritul intuitiv, lucruri să se îndrepte într-o direcţie greşită, cu acumulare spontaneitatea oratorică dublau foarte mult, chiar în timp şi cu efecte în lanţ, până în zilele noastre, când acopereau nerecunoaşterea unor detalii tehnice, a unor plătim poliţele unei consecvente captivităţi istorice. statistici, număr de persoane, suprafeţe etc. şi o putere Este şi situaţia generată de procesul politico-istoric al genială de a specula pe greşelile şi argumentele optanţilor unguri, care a stat la rădăcina proceselor adversarilor dovedite atât în procesele de răsunet din ţară aceloraşi optanţi la Tribunalul arbitral de la Paris. şi ce interesează aici pentru interesele României. Este E adevărat că Titulescu a susţinut interesele României dificil de reproşat că nu a rezistat ispitei de a-l învinge pe în toate fazele îndelungatului proces, dar aceasta după ce Apponyi şi a riscat, acceptând disputa tocmai pe interese Apponyi a tras sfori cu abilitate şi a reuşit să impună că patrimoniale, politice şi financiare ale României. problema trebuie soluţionată la nivelul Ligii Naţiunilor, În pledoaria sa din 20 aprilie 1923, a demascat enormi- adică, caracterul intern al reformei agrare este discutabil tatea pretenţiilor Ungariei, numindu-le „imposibilitate şi trebuie aduse soluţii în instanţe internaţionale. Repe- amorală” dublată de imposibilitate financiară, pentru că tăm, nu s-a întâmplat aşa în cazul Cehoslovaciei, unde în cererea de plată în aur depăşeşte de peste 2 ori şi jumătate provincia Slovacă 25% din populaţie era de origine cifra totală a bugetului român. Titulescu a adus argumente maghiară şi marile proprietăţi aparţineau magnaţilor decisive atunci când a învederat textual că România are unguri, şi la fel în cazul Iugoslaviei, unde situaţia de perspectiva unei economii moderne, că „a căutat să proprietate în provincia Novi Sad era asemănătoare. imprime legislaţiei agrare un caracter obiectiv ca semn al Se pune legitim întrebarea, cum de a reuşit unei dreptăţi severe, poate, dar dreptate egală pentru toţi: Cehoslovacia să evite internaţionalizarea contenciosului, Aceasta a făcut să trateze pe picior de egalitate atât 8 cât timp reforma agrară a acestei ţări nu era atât de optanţii unguri cât şi proprietarii români”. Titulescu a progresistă cu aceea iniţiată de România, istoria adus argumente şi dovezi concludente în direcţia că maghiarimii a fost mai prezentă în Slovacia, unde au reforma agrară din 1921 a vizat în egală măsură pe toţi evoluat centre de cultură şi de civilizaţie ungureşti ţăranii cultivatori de pământ „independent de orice (Gheorghe Rakoczi şi contele Andrassi), de asemenea consideraţie asupra naţionalităţii anterioare şi astfel un mari proprietăţi, în fine capitala Ungariei feudale a fost la Pojon (Bratislava zilelor noastre). ⁶ Vasile Nistor, citat preluat, op. cit. p. 27.

62 că frigul singurătății și al străinătății nu te cele patru vânturi, iar cernoziomul tău va pătrunde. mănos să fie ,,rezervație” pentru … Ai crezut cu tărie, Măria Ta, Țăran ,,păsărica cu ochi albaștri și gușă De când te știi, te-ai înfrățit cu glia, cu Român, că glia aceasta a țării tale ai galbenă!” țărna. Din ea ți-ai tras seva și hrana și primit-o din adânc de vremi de la moșii și Ai iubit, Măria Ta, Țăran Român, cu mărirea și căderea, în ea ți-ai găsit limanul strămoșii tăi și ai datoria sfântă s-o patimă fiecare palmă de pământ, fiecare și odihna. Pentru ea ai muncit, ai trudit, ai transmiți mai departe urmașilor tăi slog, fiecare bucățică. Erai altădată în iubit, ai luptat și ți-ai jertfit tinerețea și întreagă, liberă și neîngenuncheată. Cum stare să-ți dai în cap cu frații, cu părinții, anii și banii. A făcut parte din viața ta, din spunea Ștefan cel Mare în Apus de Soare cu vecini, dacă ți-ar fi răpit o feliuță din trupul și din sufletul tău. a lui Delavrancea: ,,Moldova nu este a ce era al tău. Azi parcă nu te mai Cu țărâna te-ai botezat la vreme de mea, nu este a voastră, nu este a copiilor interesează pământul! Ți-ai plecat capul nevoie, în țărână ți-ai făcut bordei și voștri, ci ea este a urmașilor urmașilor și-ți sângerează sufletul, când vezi în satul mormânt. În țărână ți-a pus Dumnezeu, voștri!” Ai folosit cu grijă bogățiile tău, în comuna ta, pe bucata de pământ pe ca-ntr-o trăistuță, merinde pentru drum închise de Dumnezeu în sânul pământului care ți-au lăsat-o moșii tăi, cum se fac lung: și aur și argint și aramă și sare și Țării tale, cu teamă. Ai luat atât cât ți-a stăpâni cu acte în regulă învârtiții zilei, de petrol și gaze și cărbuni și apă și uraniu și trebuit, ca să treci peste praguri și peste care n-ai auzit neam de neamul tău. Te wolfram și multe-multe altele. Glia prăpăstii și ai lăsat restul, ca să aibă și simți mic, și umilit, și neapărat de cei ce aceasta ai iubit-o cu patimă și ai sărutat-o urmașii tăi la vremea lor, pentru lumea ar trebui să te apere. Te simți strivit de cei când ai avut-o, când ai părăsit-o, ori când lor. ce au bani și relații, de hoții cu gulere ai revăzut-o. Ai dus povara dorului de Te doare inima astăzi, când plângi în albe. Cu o sută și mai bine de ani în urmă, glie, când pașii ți-au umblat în depărtări, ungherul tău de colibă, auzind cu câtă George Coșbuc îți traducea gândurile și ai plâns ca la moartea unui fiu, când larghețe și indiferență mai marii zilei dau mesajul pe care-l transmiteai ciocoilor de dușmanii ți-au răpit din glia țării. Ai căzut străinilor și atâtor vântură-lume, pe atunci prin cuvinte ca acestea: ,,Să nu dea cu gura în țărână pe câmpul de luptă, prețuri de nimic, pământuri petrolifere, Dumnezeu cel Sfânt / Să vrem noi sânge, lăsându-ți sângele s-o-ngrașe. Ai fost aurifere, saline și altele asemenea! Ai nu pământ! / Când nu vom mai putea convins întotdeauna, că, prin glia țării, vei muncit cu sudoare fiecare palmă de răbda, / Când foamea ne va răscula, / fi și tu nemuritor. În glie ți-ai îngropat pământ, convins fiind că se supără Hristoși să fiți, nu veţi scăpa / Nici in moșii, strămoșii, părinții, soția, copiii, în Dumnezeu, dacă lași ceva nemuncit, mormânt!” glie te îngropi și tu. Când ai plecat departe năpădit de buruieni. Astăzi țara în cea mai Ai mai fi în stare, Măria Ta, să și ți-a fost teamă că nu-ți vei mai revedea mare parte este o ,,țară de pășuni”, o țară semnezi și astăzi un asemenea mesaj? niciodată plaiurile țării tale, ți-ai luat între de mărăcini și de pălămidă. Mai marii Dar, de fapt, tu chiar mai exiști? bagaje un pumn de țărână de acasă, pentru zilei te plătesc ca să nu muncești Pr. AL. STĂNCIULESCU-BÂRDA ca să-ți învelești trupul cu ea la vremea pământul, să cumperi fructe și legume din când va fi să fie. În felul acesta erai sigur ______

Sursa de provenienţă o prezintă Şi aici este consemnată funcţia, dar mai istoricul braşovean Gernot Nussbächer, în precizată în comparaţia cu documentul „Reghinul cultural”, vol. 5 din 2000, şi din Bardejov. Amintirile funcţiilor în anume Registrum Juris civilis (cartea aceste documente nu sunt cazuri izolate, judiciară, care era şi un fel de cronică a cele mai multe date despre şcolile din Saşii transilvăneni au instalat de localităţii) a oraşului Bartpha – Bartfeld Transilvania sunt obţinute din actele de timpuriu un învăţământ, patronat de azi Bardejov din nord-estul Slovaciei în judecată, de donaţii sau registre de plată vârfurile clericale şi lumeşti, competitiv ţinutul Zips – Szepes – Spis. ale vremii. Aplicarea plăcii comemorative pe plan european. La începutul sec. al În acest registru, e consemnat pe data pe clădirea şcolii de pe Călăraşilor (fosta XVI-lea în aproape fiecare localitate de 7 martie 1483 ca executor testa-mentar Şcoala ev. de fete) în anul 2010, cu ocazia săsească se afla o şcoală, plasată (după un Mathias Literatus Scolastikus in sărbătoririi a 550 de ani de la prima cum se poate observa până în zilele oppido Regen in partibus Transilvaniae atestare a şcolii săseşti, are deplină noastre) în centru, pe lângă sau în sito, fiul decedatului Georgius Wallasch. legitimare – în pofida unor alte păreri apropierea bisericii, demonstrând Am reuşit să obţin o fotocopie a nefondate – şcoala aflându-se într-un turn apartenenţa ei şi locul ocupat în societate. originalului, la analiza căruia se poate situat la actuala intrare în curtea şcolii. În anul 1722, Consiliul Sinodal constata conţinutul ce se referă la o Apare întrebarea legitimă: cum de a Evanghelic a hotărât şcolarizarea moştenire a unei datorii şi amânarea plăţii fost redactat acest document tocmai în obligatorie (băieţi şi fete) – saşii fiind acesteia pe un an. Deci nu se referă, Slovacia? Amintitul ţinut Zips - Szepes - printre primii din lume care introduc nicidecum, la o scoala. Apare însă un Spis a fost colonizat de regii maghiari cu această obligativitate. „Scolastikus (scolasticus). Prin acest o populaţie germană (expulzată după cel În acest context, trebuie privit şi termen se înţelegea în Evul Mediu – spre de-al Doilea Război Mondial) cam în învăţământul (Schulwesen) din Reghinul deosebirea actualului sens al cuvântului – aceeaşi perioadă în care au fost colonizaţi Săsesc, respectiv Reghin. conducerea (rector) unei şcoli, învăţat şi şi saşii transilvăneni. Mai mult: şi aceşti Nu e cazul şi locul să redăm toată tot ce avea de-a face cu instruire, colonişti s-au numit „saşi” şi au avut istoria învăţământului săsesc din urbe (o învăţătură şi studiu în general. Este legături strânse cu saşii transilvăneni. Unii istorie amplă a fost publicată în nr. 11- desemnarea unei funcţii. Putem deduce, din ei, emigrând în Transilvania, au 12/2010 şi nr. 1-2/2011 sub titlul „550 de desigur, din acest document, existenţa ocupat funcţii înalte în bresle sau chiar în ani de învăţământ german la Reghin unei şcoli în Reghin, dar nu este prima cadrul Universităţii Naţiunii Săseşti. 1460-2010” în această revistă) vreau să atestare. Prima rămâne cea din 1 ian. Astfel o fi ajuns şi familia Wallasch la mă rezum la o datare care apare mereu, 1460 când într-un document, aflat în Reghin. când sunt prezentate date istorice ale arhiva oraşului Bistriţa (păstrat acum în După toate cele relatate, se adeveresc şi Reghinului şi anume: „În anul 1483, este Arhivele Naţionale din Cluj-Napoca) este aici vorbele istoricului Lucian Boia: amintită prima şcoala cetăţenească din amintit Magister Petrus, rector scolarum „Istoria înseamnă o permanentă oraş.” Această afirmaţie este prezentată in oppido Reghen. reevaluare a trecutului”. fără a arăta sursa de provenienţă. prof. HANS GANESCH

63 Ancheta „Vatra veche” suflet mare. Volumele de poezii „Bunica ne iese-nainte / Cu zâmbetu-i Fluturi de noapte (1927), Licurici blând de bunică: / -Ei, care mi-a fost (1930), Cântec de comoară (1930), mai cuminte, / Fetițele ori tu, pisică?” culminează cu volumul apărut în (Bunica). 1957, Baba Iarnă intră-n sat, cel mai Pe peretele dinspre geamuri, se reușit din întreaga istorie a literaturii află o fotografie mare în care se române pentru copii. Dintre volumele recunosc ușor M. Sadoveanu, G. în proză, se evidențiază Grădina cu Ibrăileanu, M. Codreanu, G. Enescu. amintiri (1929), În târgușorul dintre Privim apoi o fotografie-martor: vii (1939), A murit Luchi (1942) și Otilia Cazimir ni se înfățișează în Prietenii mei, scriitorii (1960). chiar decorul acestei camere, lucru ce Bustul din fața casei îl face pe ne demonstrează, dacă mai era vizitator să tresară. Asemănarea este nevoie, că totul aici se prezintă evidentă. A fost dezvelit în 1994, cu vizitatorilor exact așa cum a fost când ocazia sărbătorii centenarului nașterii autoarea trăia, cu obiectele care i-au poetei, autorul fiind Dan Covătaru. aparținut. Totul este autentic. Lipsește Printre numele de legendă ale Iașului Casa – un antreu și două camere – a prezența ei. Privirile ni se opresc și este și Zlataust (vezi volumul Fata fost deschisă ca muzeu memorial la asupra bustului Otiliei Cazimir, din Zlataust, de Ionel Teodoreanu). În 10 iunie 1972. Interiorul pare încărcat realizat de I. Mateescu, fratele vitreg apropierea acestui loc, pe o stradă prin aglomerația multor lucruri. al lui G. Topîrceanu. liniștită (str. Bucșinescu, nr. 4), într-o Predomină scoarțele românești și Pe o etajeră – o carte deschisă pe casă modestă, cu grădiniță de flori, a icoanele: „E liniște-n odaie ... / care se află scrisă de mâna poetei o locuit poeta Otilia Cazimir (1894- Miroase a gutui și mere coapte / Și e dedicația originală: „Mie, ca să nu uit 1967). Decorul vegetal și calmul răcoare ca-n odăile bătrâne, / Ca-n cât mi-a scos sufletul cartea asta. cartierului, cu bisericile domnești albele iatacuri de pe vremuri.” O.C. sept. 1950”. Zlataust, Barnovski și Bărboi, erau Mobila este obișnuită, simplă. În Este vorba de o traducere, Abai, de favorabile reveriei și aducerii aminte. prima cameră, sufrageria, stăpâna M. Auezov. Traducătoare, prozatoare Asemenea sentimente au definit-o pe casei își primea musafirii. Era locul ..., însă Otilia Cazimir rămâne în profesoara Alexandriana Gavrilescu – unde șuetele literare aveau loc până literatura română ca o poetă ce a scris cea care este cunoscută în literatură noaptea târziu. În această cameră se poezii pentru copii și ca o poetă a sub numele de Otilia Cazimir, păstrează manuscrise ale poetei, florilor, în tradiția lui Ștefan Petică și pseudonim dat de părinții literari ai multe cu unele corecturi făcute de Dimitrie Anghel. poetei, G. Ibrăileanu și M. autoare, ediții ale operelor și A evocat exalațiile florilor așa cum Sadoveanu, pseudonim ce nu i-a publicații cuprinzând versurile pline se află ele în grădina casei, grădină pe plăcut purtătoarei, dar pe care, de sensibilitate ale Otiliei Cazimir. care atât de mult a iubit-o, „parfumul onorându-l, l-a făcut stimat. De asemenea, multe fotografii de vag de floare ne-nflorită”, Vizitatorul care intră în curtea plină familie, ale prietenilor și cunoscuților. „somptuosul miros de zambile”, cu flori tresare, trăind parcă atmosfera Într-o fotografie, sunt părinții „trifoiul parfumat, plutitorul parfum poeziei Pelerinaj sentimental, unde (tatăl a fost învățător, el a cumpărat de liliac”, miresmele de „galbeni Otilia Cazimir își amintește de casa casa), în alta, Otilia Cazimir la vârsta trandafiri”, de „coapte podgorii”, de cu cerdac, de „iatacul cald și bun”, în de 30 de ani, în curtea casei; alta este „car cu fân”, de „miriști ruginite”, de care miroase a gutui și a tutun, de cu George Topîrceanu, pe care l-a „prisacă”, de „scoarță aspră și scrinul vechi de nuc din care răzbea iubit foarte mult și de care a legat-o o masivă” de fag. un parfum de levănțică, de „divanul trainică prietenie – o prietenie Ne amintim afirmația lui C. înflorat cu roze” și de rouărușca luminoasă care constituie un capitol Ciopraga: „După D. Anghel, nimeni atârnată de uluci: „La ușa ce se vaietă de istorie literară mereu interesant. n-a adus un omagiu mai delicat / Mă-ntâmpină parfum închis și greu, Ani îndelungi de viață s-au aflat florilor – de la romanițele-n «pâlcuri / Și-n pragul putred, din trecut, m- împreună, iar după moartea poetului de aur», până la îndepărtatele flori ajung / Vechi amintiri din ceea ce-am (1937), mormântul a avut zilnic o exotice. Grădina «surâde leneșă sub fost eu.” floare proaspătă pusă la căpătâi de soare», frunzișul «își culcă umbra Otilia Cazimir a debutat în revista mâna credincioasei sale prietene. mișcătoare», un mac «își scutură pe Viața românească, în 1912, simțindu- Pe un perete, în aceeași cameră, rând petalele». Florile Otiliei se mai aproape de tradițiile poeziei privim portretele desenate de Cazimir sunt umanizate, sunt însăși românești decât de eforturile Topîrceanu – Otilia Cazimir și viața.” modernizatoare ale scriitorilor dintre George Topîrceanu. Otilia Cazimir, poeta ce se cele două războaie mondiale. În anul În a doua cameră, unde lucra și se identifică cu Iașiul, a onorat cu 1937, a primit Premiul Național odihnea, se află patul și un birou plin prezența ei viața spirituală a pentru Literatură, cea mai de fotografii ale unor prieteni și ale frumosului târg, încadrându-se în prestigioasă distincție care se putea unor copii din vecini. Otilia Cazimir generația de aur a scriitorilor ieșeni oferi atunci în domeniul literaturii. se împrietenea repede cu mulți copii. grupați în jurul revistei Viața Scrie mult, veghind mii de nopți A iubit foarte mult copiii, dar nu a românească. deasupra paginilor manuscrise, cu o fost căsătorită. A iubit copiii și LUMINIŢA CORNEA conștiință artistică exemplară și cu un pisicile, care apar adesea în creația sa:

64 Starea prozei să-i treacă gândul că a făcut un compromis, iar şi iar, că toată comportarea lui miroase a laşitate şi a slăbiciune! Nu, el e pur şi simplu uşor şi fericit şi se desparte de acela în cea Interacţiunea forţelor psihologice, mai perfectă bună dispoziţie, anunţând, influenţa caracterului celui mai tare ca în treacăt, colectivitatea că s-a asupra celui sau a celor mai slabi sunt răzgândit în privinţa deciziei anunţate. lucruri esenţiale în societate dar, Nu-l interesează că poate de decizia paradoxal, sunt foarte puţin cunoscute, aceea depindea soarta unor oameni care aprofundate. De fapt, ce anume meritau să li se facă dreptate, că el le determină, să zicem, adoptarea unei promisese acel lucru şi ei se bucuraseră, decizii într-un conclav, juriu, complet iar prin răzgândirea lui, el îi aruncă din de judecată, comisie, ori altă denumire nou în adâncă şi nemeritată disperare pe care o poate avea o adunare de că, în ultimă instanţă, îşi compromite, oameni uniţi cu scopul de-a lua o iar şi iar, autoritatea. Nimic, nici un hotărâre? Şi nu orice fel de hotărâre, ci argument „de bun-simţ” sau de logică adesea una dintre cele importante nu poate concura forţa acţiunii celui pentru comunitatea căreia i se ______mai puternic cu care el, şeful, vrea să adresează! Ce anume determină o masă dea cu uimire cum şeful ezită mult timp trăiască în cea mai deplină armonie şi de oameni, până atunci amorfă ca o până să ia o hotărâre dacă nu l-a de frica unei supărări a aceluia nici n-ar "maioneză tăiată", să devină o forţă, să consultat pe cutare subaltern dar care, mai putea dormi noaptea. se "lege" în coeziunea unui sens unitar, de fapt, n-ar avea nici un temei legal să Dar exemplele dominaţiei psihologi- decât impunerea ideii, părerii, fie consultat; ori cum şeful, înfuriat pe ce a celui mai tare stau tuturor la convingerii, scopului, interesului etc. pe propria lui slăbiciune, e hotărât să îndemână şi ar merita luate în atenţie şi care le susţine omul cu forţa termine cu vasalitatea faţă de acel studiate cu mai multă preocupare, de psihologică sau cu personalitatea cea neisprăvit, inferior ierarhic, să-l cheme vreme ce legitatea aceasta nu pare a mai marcantă, mai puternică decât şi să-l pună la punct, să-i „arate el”, să-i varia prea mult în decursul existenţei personalitatea fiecăruia în parte şi, demonstreze că nu-şi face datoria cum istorice, sociale, politice. Cine n-a auzit dintr-o dată, prin adoptarea adesea trebuie, că are vicii şi defecte pe care le de câte-o soţie frumoasă, destoinică, inconştientă a acelei idei, decât ale ştie foarte bine şi n-o să le mai admită virtuoasă, care a adus prin zestrea ei tuturor? Cine n-a întâlnit în viaţa lui o etc... Apoi ia ferm acea hotărâre şi-o temelia materială a unei căsnicii, dar luptă psihologică în care nu comunică tuturor plin de emfază şi care este terorizată de câte-o brută de argumentele, nu dreptatea, nu rangul, satisfacţie. bărbat căruia nu îndrăzneşte să i se nu instruirea, nici măcar forţa fizică nu Pe urmă, îl cheamă pe acel subaltern, opună, de care nu poate să se despartă, impun rezultatul, ci o forţă care, până la decis să fie puternic şi să-l înfrunte deşi nu simte decât ură şi silă faţă de el, stabilirea unei denumiri-etichetă, ar zdrobitor. Acela vine docil şi răspunde deşi are unde pleca şi toată familia o putea fi indicată cu acea sintagmă corect la întrebări şi-şi spune punctul de aşteaptă, o imploră să plece, să-l preluată din La Fontaine şi deturnată vedere despre hotărâre, dacă este părăsească, întorcându-se la locul ei uşor către sensul necesar aici, „la întrebat. Dar şeful nu-l mai întreabă firesc, la casa părintească unde totul i se raison du plus fort”. Adică dreptatea, mare lucru, nici pomeneală să-l potriveşte perfect şi toate sunt făcute pe raţiunea, celui ce poate domina bruscheze, să-i arunce în faţă învinuiri măsura mulţumirii ei; ba chiar şi un psihologic pe ceilalţi, a celui ce are şi vorbe grele despre păcatele lui, cum vechi prieten, întristat foarte de mariajul puterea de-a transmite imperativ, chiar îşi propusese îndelung, ba chiar ei, stă în aşteptarea întoarcerii ei. Dar o metaverbal, propria lui voinţă. repetase scena în faţa oglinzii pe când forţă mai puternică decât toate, un Uneori dialogul dintre un asemenea se rădea dimineaţa. Ba dimpotrivă, magnetism rece şi dur o ţine sclavă şi individ şi un semen al său se poate conversează despre vreme, despre ce prizonieră capriciilor lui, ale celui pe desfăşura cu totul ciudat, discuţia lor s-a mai realizat în unitate, căutând cu care n-are nici măcar curajul de a-l poate fi cu totul paralelă comunicării ardoare inexplicabilă acele subiecte înfrunta în gând, deşi n-a atins-o reale; ei pot vorbi despre altceva decât despre care ştie că-i plac subalternului niciodată măcar cu un deget. gândesc, se pot înjura, pot vorbi despre său. Ca atras de un magnet, vorbeşte el Ori situaţia inversă: în care o namilă vreme, despre ploile de anul trecut etc., însuşi despre hotărârea luată, de om, temut la slujbă, căruia toţi se fe- dialog care nu face altceva decât să constatând că nu e bună şi că va trebui resc să-i stârnească mânia spre a nu se mascheze, de fapt, transmiterea reală, s-o schimbe, apoi face o glumă, spune alege cu dinţii scoşi, când vine acasă, subiacentă, a mesajului subliminal, a un banc şi coboară tonul discuţiei până devine un mieluşel sub ochii soţiei sale, substanţei psihologice de la cel mai la nota colocvială, cea mai intimă cu o femeie mărunţică, urâtă şi firavă ca un puternic la cel mai slab, aşa cum putinţă, cerşind un zâmbet, un surâs, o copil, dar din cuvântul căreia nu ar în- cerneala simpatică transmite mesajul confirmare de la omul din faţa lui. drăzni să iasă, iar imaginea unei posibi- real strecurat printre rândurile unei Dacă acela zâmbeşte măcar la glumă, le supărări a ei e mai cumplită în gândul scrisori banale şi nesemnificative. atunci şeful e atât de fericit, se simte lui decât cea mai terifiantă apocalipsă. De câte ori nu se întâmplă ca în atât de uşurat de povara grea ce-i Sau un alt exemplu, prelevat din organismul social, deţinătorul psiholo- stătuse până atunci pe suflet, este uşor cruda şi actuala realitate: un individ fără giei celei mai puternice să nu fie şi cel euforic, imponderabil, şi nici nu vrea să studii, abia cu un pospai de liceu făcut mai mare în funcţie! Atunci procesul se gândească la toate hotărârile ce-l din bucăţi, fără talent, cultură, ori măcar luării deciziilor oferă un spectacol determinaseră să-l cheme „la ordine” pe ceva har oratoric, aparent şters şi → foarte ciudat. Posibilii spectatori pot ve- individ. Nici prin cap nu vrea să lase LUCIA OLARU NENATI

65 banal, reuşeşte să se infiltreze într-o pune s-o semneze nici n-o citesc sau instituţie pe un post mărunt, pe măsura dacă o fac, nici nu crâcnesc, ci pregătirii sale. Dar cu timpul, folosind semnează ca în transă un document care incredibile şi ingenioase mijloace de capătă astfel greutate de act colectiv învăluire a celor neatenţi, de corupere a apt de-a distruge cariera şi prestigiul celor cupizi, de înspăimântare a celor unui om. De această luare de poziţie fricoşi, de compromitere şi discreditare, colectivă orice demnitar fără chiar preventivă, a celor capabili şi deci experienţă, pregătire în domeniu, aşadar pasibili de a-i deveni şefi sau nesigur pe propriul său discernământ şi concurenţi, de mituire a celor lacomi, scară a valorilor, trebuie să ţină seamă reuşeşte să păstreze ani mulţi un fel de dacă nu vrea să aibă necazuri cu Emil Chendea●Flori 100 vid de putere, adică de forţă „masele”. Căci şi demnitarul simte ______psihologică, el devenind cu timpul, fără unda rece, diabolică, pe care o emană răului din istorie, marii dictatori precum a-şi schimba funcţia (căci nici nu i-ar individul în cauză şi de care nici el nu Hitler şi Stalin, întrebându-ne cum au trebui să răspundă pentru faptele sale, se poate apăra şi se simte obligat să reuşit ei să ajungă să stăpânească mase să-şi bată capul cu fel de fel de planuri, „joace cum cântă el”. Iar astfel, cel întregi de oameni şi să recroiască istoria programe şi indicatori economici vizat în acel document al ruşinii şi geografia? Mai întâi, înainte de a riscanţi, ci doar să profite cât mai omeneşti, fie el un insurgent care a manevra grupări omeneşti imense, ei şi- mult!), un şef neoficial al acelui îndrăznit să strige că împăratul e gol, fie au impus voinţa celor din imediata lor organism. Până acolo încât îl poate un om de valoare care ar putea fi pasibil apropiere, celor din preajma lor cărora trimite după ţigări pe directorul său care de-a ocupa o funcţie în arealul le-au indus fără nici o rezistenţă propria nici n-ar îndrăzni măcar să crâcnească respectiv, tulburându-i diabolicului lor voinţă, i-au determinat fără nici un în faţa lui şi care, terorizat de frică, face afacerile multe, dubioase şi profitabile, efort să resimtă planurile şi proiectele demersurile necesare pentru a-i obţine este înlăturat încă înainte de-a fi ştiut că lui ca pe ale lor proprii, izvorâte firesc aceluia derogare de studii, sau mai bine ar fi posibil să fie luat în atenţie. In din dorinţa şi afectul lor, fără să simtă zis, având în vedere fragilitatea acest fel reptila terifiantă urcă încet nevoia de-a raţiona dacă e bine sau nu vremurilor de azi când totul e posibil cu până la poziţii de influenţă incredibile să le adopte, să facă din ele scopul vieţii tupeu, îi obţine, lăudându-l pentru iar setea lui de putere, de prestigiu, de lor personale. „realizărili” lui, de fapt, un fel de recunoaştere, creşte şi ea geometric, Nicio excitare, nicio opoziţie, nicio certificat de compensare a studiilor. Ce demenţial, ajungând cu timpul să nu cugetare despre a fi sau a nu fi, nicio mai, un fleac, acolo, vreo cinci ani de mai mire pe nimeni când cineva (de examinare a calităţii morale a acelor muncă asiduă, nopţi nedormite, pildă, o altă canalie aflată în parteneriat fapte, precum ştim, acel mai adesea, examene şi stress câştigaţi pe ori datoare pentru un serviciu imund) îi abominabile, criminale. Ne amintim cu scurtătură, doar prin ştiinţa dominării recunoaşte în public meritul de-a fi toţii de uimirea populaţiei germane de psihologice! „părintele” vreunei mari întreprinderi după război când, parcă treziţi din Individul mai ştie când şi cu cine să de anvergură. somn, oamenii nu înţelegeau cum a fost se alieze (mai potrivit ar fi să scriu Şi iată cum atâtea subiecte circulă posibil să se întâmple acele atrocităţi de “înhăiteze”!), adulmecându-şi similii, liber, în stare pură, – precum altă dată care aflau parcă prima dată şi nu-şi precum simt câinii de departe un nişte personaje în căutarea unui autor îl explicau cum de au fost ei, cu toţii, ca o exemplar feminin din rasa lor. Când aşteptau pe Pirandello – şi nimeni nu fiinţă colectivă şi decerebrată, cei ce au descoperă o canalie mai mare decât el, prea-şi mai găseşte timp să le capteze, aclamat la unison, cuprinşi de o stranie se aliază cu aceasta şi formează un să le transforme în eroi livreşti care să beţie euforică, răcnetele omuleţului nucleu de rău invincibil, insolubil prin păstreze intacte absurdul şi puterea paranoic, grotesc şi, de fapt, ridicol forţa oricărei logici, dreptăţi, merite, terifiantă pe care o au în realitate. Ori dacă ar fi putut fi privit atunci la rece şi experienţe etc. Exemplarul dublat măcar să se întrebe, să cerceteze, dacă nu hiperbolizat în chip automat până la domină totul şi deşi cei din jur sunt cu nu pentru folosul literaturii, ci al vieţii, statutul de zeu. toţii conştienţi că scara ierarhiei e al societăţii, ce forţă teribilă au aceşti Dacă ar putea fi prelevată, izolată, răsturnată, că ceea ce se petrece este oameni, ce putere diferită cu totul, studiată acea substanţă, acea entitate, absurd, grotesc, incredibil, că frizează adesea în contrasens cu cea fizică şi acea energie, care a determinat toată aporia, nimeni nu îndrăzneşte să zică care-i face stăpâni absoluţi pe reacţiile absurditatea acelei dezastruoase nimic, decât să murmure în absenţa altui sau altor oameni? De ce natură e conduite colective, aşa precum s-au „stăpânului” de frica pedepsei. Căci substanţa pe care o emană psihicul lor? extras şi analizat în laboratoare atâtea „stăpânii” ştiu să-i pedepsească teribil Ce e fluidul, influenţa aceea ce produce substanţe chimice sau fizice, în stare pe insurgenţi, le dresează, de pildă, o astfel de efecte paradoxale? pură, determinându-li-se proprietăţile, campanie de presă în numele unui grup Poate că abia atunci când omul va potenţialul, utilităţile ş.a. şi care apoi au indignat şi animat de mânie proletară, descoperi, defini şi stăpâni pe deplin fost înserate în tablouri de elemente, ori face o „anonimă semnată”, adică un natura acestei forţe şi va afla dacă e precum cel al lui Mendeleev, lumea ar portret întors pe dos al celui în cauză, în omenească sau ocultă, multe din putea să afle la timp despre apariţia care meritele devin culpe grave, misterele nedezlegate ale istoriei şi unei astfel de primejdii şi ar putea s-o realizările sunt crime şi, în general, societăţii omeneşti din toate timpurile observe, s-o controleze, s-o combată toată imaginea omului cuprins în rama vor deveni mai limpezi. Abia atunci se înainte de a fi prea târziu şi să acelei hârtii este respingătoare, mustind va putea cunoaşte evoluţia acesteia în preîntâmpine devenirea ei devastatoare de ostilitate, grotescă, incredibil de consens cu cele mai importante, cu şi ajungerea în stadiul de-a produce josnică, evident dubioasă prin patimă adevărat, legi ce guvernează omenirea. schimbări în geografia şi în istoria pentru oricine ar citi-o fără părtinire. Nu e o exagerare această aserţiune căci planetei. Dar cine s-o facă? Toţi cei pe care-i să ne amintim de marile personaje ale

66 Starea prozei de moloz, drept în mijloc, bănci înghesuite una peste alta în spate, geamuri pline de var, tabla la fel. Privind în sus, Ovidiu vede tavanul alb, dar şi cablurile atârnânde, O lumină chihlimbarie, o căldură consolele fără becuri. Pe pereţi, în loc calmă, de început de octombrie îi de întrerupătoare şi de prize, priveau încălzeşte oasele reumatice, aşa cum spre el găvane negre, fără ochi... stă singur la masă, pe terasa crâşmei – Ei, acu’-i acu’! Ce te faci, din cartier, sorbind socotit din Ovide? păhărelul cu rachiu de prune... Vine A tras un scaun, cu spătarul făcut de la înmormântare şi nu are chef să jurnal. A citit amuzat: „M-am meargă-acasă, unde, singur-cuc, nu plictisit!!!”; „Vine vacanţa cu trenul are cu cine schimba o vorbă... A din Franţa”; ”Profii sunt nişte murit Lisaveta, coana Lisaveta, fosta proşti…” femeie de serviciu de la liceu, o măcar nu vedea literele. Inima îi Aşadar, îşi alesese o carieră de bunătate de femeie, s-o pui la rană, nu ticăia mărunt şi-şi simţea gura uscată. tâmpit! Nici că se putea mai bine! A alta... Ea i-a fost dăscăliţă, la Aşa emoţii nu mai avusese niciodată, scos carneţelul şi pixul, a notat începutul dăscăliei lui, în şcoala în nici la cele mai grele examene din conştiincios ce lipseşte şi câte-i care intrase ca elev, apoi ca profesor, viaţa lui de student... Se comunica trebuiau ca să pună clasa la punct. S-a şi din care avea să iasă la pensie peste încadrarea pe discipline şi pe clase. gândit că taică-su n-are să-l refuze vreun an sau doi. – Tânărul nostru coleg, Ovidiu..., dacă îl va ruga să repare instalaţia Era tânăr pe atunci, era frumos, elevul nostru strălucit..., anunţa electrică, directorul le spusese că nu era deştept şi talentat...Tocmai fusese directorul, va fi diriginte la XII C, sunt bani, să se descurce care cum repartizat profesor de desen în liceul clasa de artă plastică... E în materie, poate… Maică-sa avea să spele pe care îl absolvise în urmă cu cinci în colectiv sunt numai fete, un singur geamuri, bănci şi duşumele… ani. Ce vise avea! Ce nerăbdare îl băiat, se va descurca... Sala de clasă e A doua zi, toată familia Pantaze cuprinsese! Zilele ce-l despărţeau de ultima de pe palierul doi, pe dreapta, trebăluia la etajul doi al singurului cariera didactică i se păreau înspre nord. L-au aplaudat ca pe un liceu din oraş, în ultima sală, spre interminabile. Dădea târcoale şcolii, premiant, el s-a fâstâcit, a îngăimat nord, tărâmul de desfăşurare a se uita înăuntru prin geamurile de la câteva cuvinte, nici acum nu ştie ce a activităţii primului profesor din parter. Ce să vadă? Maldăre de cărţi, rostit, dar îşi aminteşte clar cum neamul lor de ţărani. După o bănci clădite una peste alta, table dorea să se termine odată şedinţa săptămână de trudă, prin geamul stropite cu var... aceea, să se ducă la clasa lui, să vadă limpezit, se vedeau stejarii şi arţarii În ziua în care se deschidea doar ce mai trebuie finisat, să înceapă de pe Runc, vârful dealului, vacile pentru dascăli instituţia, el a fost munca de profesor, de care acum este păscând pe pajişti. Găurile din ziduri primul care i-a trecut pragul... sătul până peste cap... Putea ajunge dispăruseră, tabla era curată, duşu- Emoţionat! Nu ca elev, asta se un pictor cunoscut, aşa îi preziseseră melele lustruite. Băncile au fost ali- trecuse... Era profesor! Profesor! profesorii din facultate, dar el, nu şi niate pe trei rânduri, catedra adusă-n Înţelegeţi? Cu repartiţie guverna- nu, ţinea să fie dascăl la el acasă, în faţă, scaunul-jurnal aşezat lângă mentală! Ştia pe dinafară câte săli de ţara lui, în şcoala lui, din Moldova catedră, la locul lui, cărţile pe bănci, clasă sunt pe fiecare palier, câte băi, lui, unde erau... „şireşe” şi agude, etichetele pe cărţi… unde merg profesorii în pauze, unde unde era poamă şi erau păstări, O problemă, numai una, rămă- merg elevii, care-i cotlonul pentru pătlăgele şi goldane... sese. Era un fleac, o bagatelă să ţigara de la pauza mare, unde sunt Rând pe rând, fiecare şi-a primit înşurubezi un bec, să-l pui la locul ungherele de prins codanele în braţe, repartiţia pe clasă, sală şi etaj. Într-o lui din tavan. ca să le smulgi un sărut nevinovat... săptămână, totul trebuia să fie gata, Ovidiu nu ajungea până acolo, I s-a părut o veşnicie timpul până pus la punct, să strălucească de dar problema se putea rezolva. Erau când cancelaria s-a umplut de zumzet, curăţenie, să arate ca o casă încă, pe holul şcolii, scările de aromă de cafea, de exclamaţii care primitoare, să nu-i sperie pe zugravilor… Înşfăcă una, o duse-n mai de care, de regretele unora, de candidaţii la bacalaureat, să nu fie fir clasă. Văzu că cele două crăcane erau veselia altora... de praf pe nicăieri, cărţile să fie prinse cu sfoară… „Pentru un plus de Cum mai toţi colegii şi colegele aşezate pe bănci, etichetele pe cărţi, siguranţă! “, îşi zise în sinea lui. Se îi fuseseră profesori, tot un „Săru’ florile lângă cărţi şi lângă etichete... sprijini cu toată greutatea pe scară, mâna!” şi-un „Să trăiţi!”, ca la Flori proaspete, se înţelege, colorate, încercându-i rezistenţa: „Şedează… armată, a exclamat la fiecare parfumate... ori ba? Nu şedează, e solidă!” deschidere a uşii. „O nimica toată!”, şi-a zis în Vorbea ca la el acasă, pe valea râului, La ora 11, Consiliu Profesoral. A sinea lui Ovidiu, proaspăt profesor de ca moldovenii. Aşa ştia de la bunicu- semnat convocatorul cu responsabili- desen... său: „Vorbeşte cum ţi-e vorba şi tatea începătorului, străduindu-se să Dar, ajuns în pragul clasei, şi-a poartă-te cum ţi-i portul!” ocupe cel mai discret loc, pe rândul pus mâinile în cap şi s-a crucit. Ceea Căută şi numără cuiuţele de pus din spate. S-a prefăcut cufundat în ce vedea nu părea că ar putea fi la abajur, le prinse tacticos între → lectura unei cărţi, dar nici vreodată o sală de clasă... Un maldăr ANICA FACINA

67 TETRADE scoate rânduială spre al său chivot, chiar de picătura-ți ce firav țesu unde neclintirea-i focul tutelar. copleșire calmă într-aici și-acu’.... Transfigurare Nu știu să asculte din Întâiul Mot Însă-aceasta numai jertfei poate sta, dându-i afirmării chip de-atare Cel ce făptuiește, nefăptuitor cumpăna tăcerii și din umbra-i n-ar „nu”.... bucurând voințe, bucurii nu-l vor desluși lumina, reic cenușar.... aduna cu trupul ca al valmei joc. Însă cei ce calea dintre simțul nud Prinți ai cugetării Învârtind la roata cosmicului zor, și asceza pură o păstrează dar, Ieri în vis iubit-am torsuri de dincolo de semne: apă, vânt, lut, foc, prin cristalul minții tălpile-i aud nespus.... ce’în a cincea sferă umbrele își coc, cum prefiră spațiu’în timpul cel Azi, doar nume-s....toate. Dăinuiesc, poartă sacrificiu, sensu-i ființând zălud. dar nu-s.... prin divin... întregul fără timp și loc... Cugetând sub milă se așează-în punct Gemete și lacrimi cad întru zadar.... sunetele-oglinzii ning al vremii fus.... Risipit sub gânduri nu-l atinge gând coacere’înțeleasă’în ne’înțelesul crud.... și, deși-i orândei, nu rămâne rând Prinți ai cugetării pentru ele-amnar în corvoada lumii, căci, indiferent, Velierul clipei au furat scânteii și prin flori ce par vede simetria tuturora, dând giuvaerul speței dat-au de zăduf

Nu la „ieri” sau „mâine” ai a bucura până a așterne firea sub cântar. ochiului dintâie un invers torent. Cum transcende actul, chipul său cât un „azi” deduce-în veșnicia sa Alții, ai credinței, prosternând zulufi latent, chilipirul caznei ce te-a scris orând. ca ocean icoanei, au primit în puf prins asemănării de-al ascezei cor, Demn de milă-i uzul ca’în temei o za, pasărea înfrântă de al grabei drum suie mântuire, pururea Prezent.... sub curmarea’în sine-a vâtului – fruct al faptei înseși de himer glisând, văzduh.... Ne’înțelesul crud.... neclintirii minții să-i întreme gând. Prinde aparența să apari ca prins, Între ei, noi, singuri.... Înainte-oricum Matcă și ruină celora ce sunt, dar în contemplare și cogitabund ca cel trup să-și afle dizolvarea’în Sinele cu-asupra marelui mărunt fum ține-această lume ca sămânță-a tot. velierul clipei, ce spre gol a stins mântuirea-i dacă’în suflet am dedus Cei ce torc iluzii din meditabund plinul nemuririi, trebuie împins liniștea minunii, chiar aici și-acum.... unde tu ești Altul, iar Acela tu.... PETRU SOLONARU caierul oglinzii pururea nu pot Noaptea fi-va ziuă, vastul încuprins

______te pomeneşti! Sigur, le-am înghiţit, că capătul şorţului, scoate din buzunar PROFESORUL.... altfel de ce aş avea durerea asta de un şip şi un păhăruţ… →dinţi, luă becul, urcă pe scară şi… stomac? Ruginesc cuiele în stomacul – Ia, domn’ profesor! Bea o ţâră! Se trezeşte la spital, pe un pat de meu!” Eu aşa fac când mă doare fier, cu capul bandajat, cu o cocleală Vine prima zi de profesorat măruntaiele. Da mata eşti tare tânăr. fără seamăn în gură, cu gust de adevărat. Ovidiu, externat şi refăcut, Ce-ţi veni să te faci profesor? Bea pelin… Coana Lisaveta, la căpătâiul păşeşte cu entuziasmul tinereţii oleacă! lui… pragul carierei sale. Fetele din clasa A luat în scârbă păhărelul, l-a – Nu m-a trimis domnul director! sa, adolescente chipeşe, i-au surâs deşertat dintr-o înghiţitură, cum zis-a Am venit aşa, eu, cu de la mine galeş, băiatul, singurul elev între Lisaveta, şi s-a strâmbat de putere… atâtea domnişoare, părea copleşit, neplăcere… Ochii lui nedumeriţi încearcă să intimidat… Directorul a trecut, s-a Prima lui zi de învăţământ! Îşi recunoască locul, creierul să înţeleagă arătat mulţumit, l-a lăudat în faţa aminteşte clar toate cele… A găsit unde se află şi de ce. clasei pentru cum reuşise să cuiele, pe toate trei, sub calorifer, în – Vai, domnu’ profesor, ce amenajeze totul… Acum, elevii au ziua aceea festivă… Dar tot mai simte sperietură grozavă mi-aţi tras! Am plecat, iar el se plimbă prin clasă, gheara care-i zgândăre stomacul în crezut că s-a pornit cutremuru’, nu mângâind cu degetele băncile. locul în care s-ar fi aciuat ele, dacă le- alta. Bufff! Am alergat pe scări, nici Deodată, o durere ascuţită îl îndoaie ar fi înghiţit atunci când cu căzătura, nu ştiu cum, şi v-am găsit lângă din mijloc. Stomacul îl doare, prins când scara „a şedat”. Şi… îl doare. calorifer, într-o baltă de sânge… de cârcei. De aceea stinge rugina care îl Doamne, cu ce aţi greşit, de v-aţi Trântind găleata, mătura şi însoţeşte mereu, ascultând peste timp făcut profesor? făraşul, coana Lisaveta, crezându-se sfatul femeii de serviciu, coana – Aşadar…, „a şedat” până la singură pe palier, dă să-njure… Lisaveta: urmă!…Credeam că n-are cum să Deodată, prin uşa deschisă de la XII – Ia un rachiu, domn’ profesor! „şedeze”, că doar am verificat… C, îl vede pe Ovidiu… Femeia se Sigur trece… Şi-a amintit totul, a derulat, repede, îl prinde înainte de a se ______secvenţă cu secvenţă, filmul prăbuşi, îl aşază pe scaunul de la Din volumul „Personalul de întâmplărilor şi s-a oprit la cuie… catedră, îi şterge fruntea năduşită cu noapte”, aflat in pregătire la Editura „Cuiele! Unde sunt? Le-am înghiţit, NICO, Tg. Mureş

68 Dar tu, făţarnică făptură, Ce te ridici să mă înfrunţi, Scufundare Eşti doar mormanul de friptură, O doamnă stabilită de aproape trei Prădat de hulpavi pe la nunţi! decenii în Iordania, moldoveancă de prin Anticul vapor se scufundă ţinutul Vasluiului, traducător autorizat, În clarul ochilor tăi. dar, mai ales, cu oarece har literar şi Eu sunt ulcior în care vinul Mistic, bărcile de salvare mult umor, şi un domn, diplomat aflat în Zâmbeşte-ndrăgostit şi-acum, Salvează câteva văpăi. misiune în aceeaşi ţară, cu înclinaţii Din tine-o creşte doar pelinul literare evidente, au intrat într-un dialog În mângâieri de ploi şi fum! Oră necunoscută, echipaj mărunt, polemic pornind de la versurile lui Omar Pianul pe ape cântă Khayyam („Ulciorul”). Să-i urmărim! Bătrân beţiv şi pântecos Iar notele-s gonite de vânt, „Ştii tu, frumoaso, că ulciorul Sunt adorat şi sunt divin Valurile se frământă. Din care bei înfrigurată Şi nu mă înec cu un biet os L-a făurit cândva olarul Dintr-o friptură fără vin! Nu-i noroc, felinarele pier, Din lutul unui trup de fată (V. S.) Albastra zare e acum murdară, Frumos şi cald ca trupul tău? Furtuna învăluie noaptea-n mister – Iar trupul tău, care mi-e astăzi Moldoveanca şi persul Vom fi doar cenuşă amară… Cel mai dorit dintre limanuri, Va fi un biet ulcior din care Hei, ciob de pers, care pe vremuri Vor bea drumeţii vin la hanuri...” Ai fost maestro de chiolhanuri, Iertăm… (Omar Khayyam) Nu-ţi pune-n cârd cu descendenta Celor mai vrednici stâlpi de hanuri! Uneori ne regăsim identitatea Răspunsul unei femei către Omar În spatele unor măşti zămislite din Strămoşii mei n-aveau ca tine, Omar Khayyam, tu ce pe fete absenţă, Ce-i drept, o pană fermecată, Zâmbind le transformai în oale, Trişti ne subjugăm autoritatea, Dar când era vorba de chefuri, Spune-mi şi mie cu ce soartă Fiind atinşi de complezenţă. Îţi spun cinstit, o făceau lată! Mi te-ai ales, mă rog, matale? Uneori trebuie să iertăm timizi Că eu, bând vinul din ulciorul Bunicul David chiar pe tine Pentru că iertarea e calea-nspre Acesta strâmb şi pântecos, Te imita-ntr-o zi cu nori, adevăr. Te văd în el taman pe tine, Pe când, pe-o mândră de la crâşmă Actori aflaţi in setea de-afirmare – Bătrân beţiv şi păcătos! O ridica de subţiori! Să iertam? Nu este deloc uşor.

Femeia, chiar de după moarte Aşa-i spusese şi bunicii, Aşa că ce ne-a mai rămas? S-o transforma în vreo ulcică, Ce nu te cunoştea, săraca, Să iertăm putea-vom, în acest ultim Ea este-o muză-n orice stadiu, Şi-a socotit că imitatul ceas? De la fetiţă la bunică! E, negreşit, „Ucigă-l Toaca”. Sau vom rămâne trişti într-un decor, Dar voi, cei revoltaţi, bărbaţii, Fără a avea vreun scop, vreun rol? Nu inspiraţi măcar un vers La chef de te compar cu dânşii, Şi mă gândesc că chiar degeaba Matale-mi pari… apă de ploaie, Vă fofilaţi prin univers! Crede-mă, unul plănuise Tăcerea, lumina şi munţii Să-şi fac-o casă din butoaie! De toate acuzaţi femeia, Tăcerea, a ta lacrimă curgând peste Vă agitaţi, scoateţi scântei, Chiar vezi în mine o ciozvârtă brazi, Uitând că aţi venit pe lume Dizgraţioasă de slănină?! Iubirea, singurul refugiu de azi, Făcând scandal din burta ei! Dar afumată-n toiul nopţii, Veşmântul tău din frunze şi raze, Pe Zoroastru, nu-s divină?! Bătrâne pers, alint ulciorul, Ale mele eterne fantasme.

Mai ai din vinul cel gustos? Din trupul meu n-au cum să crească Şi, spune-mi, pe când scriai versuri, Lumina, al tău zâmbet enigmatic, Amare tufe de pelin - Erai la fel de pântecos? Speranţa, ecou al drumeţului Mă trag din beţivani, amice! (Georgeta Younes) singuratic, Şi-am să renasc în râu de vin! Veşmântul tău din scoarţă şi ploaie,

Lovitura persului A mea îngrijorare greoaie. Hai, nu te supăra, maestre! Bătrân beţiv şi păcătos Că ţi-am adus un mic afront! Munţii, a ta privire cufundată, Am fost şi eu la bătrâneţe, Zic, mângâind duios ulciorul Căldura, mereu prezentă, mereu Dar eram chipeş şi spătos Şi căutând spre orizont, visată, La mândra tinereţe. Veşmântul tău din văi şi creste, Mai bine-ntoarce-te în lumea A noastră nesfârşită poveste. Oceanele şi mările de vin Ce-mi pare tristă fără tine Doar cu frumoase le-am sorbit Şi hai cu mine în Moldova RIBANA PASCU Cu chipul dulce şi divin Să-ţi dau un vin cum se cuvine! Le-am adorat şi le-am iubit (Georgeta Younes)

69 Jurnal de călătorie copac ale cărui crengi se întindeau am intrat într-un hol mic, slab numai o direcţie, căutând parcă luminat, dar cald. Simţeam căldura disperat să se ţină de trunchiul chinuit venind de undeva. Mi-a plăcut de vânt. Apoi, au început să apară imediat. Era o atmosferă de casă case. Micuţe, parcă pentru pitici, veche, intimă, ospitalieră. Senora se colorate, cu garduri micuţe care aşezase în spatele biroului micuţ care

ocroteau grădiniţe ale căror iarbă şi era recepția. Cu un gest, a pus pe flori anemice se smuceau sub rafale. masă cheia cu numărul 7. Nu mi-a Străzi, maşini, magazine. Şi, totuşi, venit să cred! 7, 17, mereu numerele nu scăpam de senzaţia de mic, de astea. Locuri în avion, loc în autobuz, dimensiuni sub cele obişnuite, de camere de hotel, toate legate de parcă clădirile ar fi căutat adăpost în cifrele 7, 17... Totul mi se învârtea faţa vitregiei naturii, cât mai aproape anapoda prin cap. Am dat să scot de pământ. paşaportul. „Arată ca în Siberia... dar acolo – Nu, nu, zice, du mai întâi poate mai sunt şi ceva păduri...” bagajul în cameră. Nu eram uluit, dar aveam un fel M-am conformat. Am urcat nişte de stare aparte. Eram în locul de unde scări de lemn care scârţâiau, apoi am începea strâmtoarea Magellan, intrat pe un coridor strâmt, am trecut aproape de Ţara de Foc. Nu-mi venea pe lângă uşi mici, înguste, şi am ajuns să cred încă! Eram aproape de capătul la numărul 7. Când am deschis, m-a lumii. Am rămas singur în microbuz. lovit un aer cald, plăcut. Auzeam eu Şoferul s-a uitat întrebător la mine. un fel de şuier, dar nu ştiam de unde – Un hotel, por favor, i-am zis. vine. Apoi, am văzut minunea. Aerul – Aaaa, un hotel? cald venea printr-un dispozitiv din – Si, si, i-am zis aproape disperat podea. Camera era mică şi intimă. Nu Dintr-odată, sub noi a apărut că lumina zilei începuse să scadă, şi avea mare lucru în dotare, dar oceanul. La început, o întindere plată, i-am arătat o clădire care arăta a mirosea a curat, avea mochetă pe jos, cenuşie, apoi, apa s-a colorat într-un cabană de munte. un pat confortabil, şi, cu o treaptă mai albastru profund. Când am atins pista, – No senor, esto hotel es muy sus, separat, toaleta şi duşul. La cum nu văzusem încă nici urmă de oraş. carro, adică, e scump hotelul acela. arăta, m-aş fi aşteptat la un miros de Doar un catarg metalic pe care – Păi, nu cunoşti altul, mai ieftin? stătut, şi mai ales de vechi! Nu ştiu de fluturau amarnic rămăşiţele unui – Si senor, momentito... ce, dar majoritatea hotelurilor sau steag. În timp ce mergeam spre sala După două minute, microbuzul a pensiunilor în care-am stat în Ameri- de primire a aeroportului, rafale oprit în faţa unei clădiri mici, ca de Sud, lăsau impresia de vechi şi puternice zguduiau burduful corido- înzorzonată cu tot felul de lemnării uzat. Şi nu erau de categoria „rucsac”, rului suspendat, trimiţând şuvoaie de parcă făcute la traforaj. Părea adusă ci de trei stele. Ei bine, la pensiunea aer ca un duş rece prin crăpături. Am acolo dintr-o nuvelă de Cehov. asta nu m-a deranjat, cu toate că zâmbit. Culoarea: gri deschis. preţul a fost pipărat. „Asta e, băiatule... eşti aproape – Aici e, zice, şi-mi dă jos – Cât ? întreb. de capătul lumii... cum te simţi?” bagajul. – Costă 29.000 de pesos, dar După ce mi-am luat bagajul, am – Ă... pentru că sunteţi simpatic, 25.000, ieşit la peron. Vântul, mai, mai, să-mi N-am apucat să-i spun să mai zice, şi-mi zâmbeşte. trântească uşa de sticlă-n cap. N-am aştepte puţin, că poate nu erau locuri. Mi-am adus imediat aminte de apucat să fac niciun gest. Vedeam Microbuzul a dispărut în josul străzii. Valparaisso. Acolo mi se ceruseră cum vine către mine... Deodată, ca Toate străzile curgeau prin oraş, în 30.000 pentru 3 nopţi, adică în jur de din senin, a apărut o mână care a oprit jos, spre ocean şi spre port, dac-o fi 40 de euro. Aici, 25.000 numai pentru catastrofa. fost vreunul. o noapte? Am tăcut. Îmi convenea, – Transportation senor? Lovit de rafale laterale, am sunat. aveam acoperiş de-asupra capului. – Si, si, am apucat să mai zic, După ceva timp, apare o femeie în Acum, că greul trecuse, am trecut la înainte ca vântul să-mi bage cuvintele vârstă, aproape de 60. Păr tuns scurt, lucruri practice. Patroana, sau ce-o fi înapoi pe gât. grizonat, încadrând o faţă spre rotund, fost, a pus două căni de ceai pe-o Omuleţul mi-a înşfăcat valiza şi cu piele uşor închisă la culoare. Ochi măsuţă, şi m-a invitat. Mi se făcuse mi-a făcut semn să-l urmez către un prietenoşi. cam foame din nou, dar n-am refuzat. microbuz. Zgribulit, m-am aşezat pe – Ola, zic. – Ă... ce se poate face în Punta scaun. Nu era frig, dar vântul care – Ola, răspunde ea. Arenas? am întrebat într-un final. şuiera îţi făcea impresia că e frig. – Un lugar... un habitation... După ce a sorbit puţin din ceaiul Încet, microbuzul s-a umplut, şi a Parcă nu-mi mai venea nimic ca fierbinte, s-a uitat la mine şi a zâmbit. luat-o din loc. Toţi pasagerii tăceau. lumea pe gură. – Nimic! Afară, un soare de după-amiază. – Si, zice, ai un lugar (un loc), şi – Păi atunci... eu ce fac aici? Culori calde, reflectate de dealuri de- se dă la o parte din uşă. – Stai noaptea asta, şi pleci mai o parte, şi apa oceanului, de cealaltă Uşurat, am înghesuit valiza şi departe. parte. Din când în când, câte-un restul prin deschiderea prea mică, şi ALEXANDER BIBAC

70 își caută în zori bicicletele ude, uneltele lor reci.

Ei îngrijesc cu mâinile lor mica scânteie a zilei.

Verger (VII) SUEDIA (1906- 1991) (Viață ca iarba – 1954) Livadă fericită, ținându-se cum cresc Esența femeilor Perfecte fructele pe multe fețe, Bine știind instinctul bătrânesc Femeia este un copac cu rădăcini A și-l plia o clipă tinerețe. adânci în pământ – bărbatul este furtuna care urlă în Frumoasă treabă, ordine avans! coroana sa. Atât insistă ramurile toarse, de propria putere încântate doar se Femeia fuge pe cărările abrupte de destind într-un aerian balans. munte și tresare în aerul rece al înălțimilor și îi este Primejdiile tale, ale mele dor de însoritele câmpii idilice. Nu sunt frățești, ô verger, ô mon frère? Păsările femeii sunt domestice, ouă în Același vânt venind din stele cuib și mănâncă cereale de pe Ne forțează-a fi fragili, austeri. pământ, Țăranii și muncitorii dar nu zboară spre tărâmuri noi să prindă stele. sunt reali ca pâinea și ciocanul, oamenii necesari care au întotdeauna Femeia nu întinde strune dornică să dreptate audă un ton rar. Cântece dar întotdeauna primesc nedreptate. XIV Țăranii Femeia vrea viața obișnuită, vrea Voind să moară cele trei se uită jos în izvoarele unde stelele se micile griji într-o liniște mare. surori și-au pus coroanele rotesc Ea este mica adiere de vânt într-o zi Plecând să afle moartea-le. și sunt purtate de roțile ierboase. calmă Muncitorii se folosesc de foc S-au îndreptat către pădure: și simt puterea ursului de apă într-o Ea este mica aversă de ploaie cu „Pădure, dă-ne moartea cușcă. dulcea strălucire a soarelui de după Și-ai trei coroane de-aur partea” Țăranii, muncitorii aceea. știu că ziua nu cade de sus: S-a pus pe râs pădurea, ea trebuie dezgropată din pământ Femeia vrea veșnicia și vechiul și Și zece săruturi le da ciocănită din fier, ascuțită de cuțit. siguranța. Nu noul și aventurosul. Viitorul a li-l arăta. Ochii lor sunt luminoși de laptele pe care-l beau, De aceea femeia deține nimicul. Voind să moară cele trei miros a gunoi de grajd și a fum Surori spre mare porniră, astfel că nasul le curge, Femeia iubește cătușele, ale ei proprii După trei ani o întâlniră. ei sunt reali ca iarba și piatra. și ale altora. Dar ceilalți sunt ireali, absenți: De la femeie pleacă cordonul „O, mare, dă-ne moartea cei cu mănuși și unghiile lungi ombilical. Și-ai trei coroane de-aur partea.” și cu multă folosință a cifrelor. Perdelele lor negre blochează Când bărbatul vorbește despre cele Iar marea s-a pus pe plâns, dimineața, înalte și pune focul sufletului în Trei sute săruturi le da ei sunt străini de lapte și cărbune. vorbele lui, Trecutul a li-l arăta Ei locuiesc sus, deasupra pământului femeia vede gura lui dornică, o sărută și scuipă jos și-l întreabă ce vrea să mănânce la Voind să moară cele trei în coroanele arborilor. prânz. surori spre-oraș vântură, Ei navighează la soare cu ziare găsindu-l într-o insulă. deschise O, vultur ce vrei să zbori spre ceruri, dictează inscripții despre ei înșiși nu lăsa niciun cuib moale să te „Oraș, oraș, dă-ne moartea și formulează legile de aer. prindă! Și ai trei coroane de-aur partea.” Ei zboară pe patinele cu rotile pe marmură O, Samson, vrei să înfrângi dușmanii, Iar orașul s-a deschis la moment și lasă marea păzită de soldați. nu lăsa nicio Dalila să îți ia puterea. Săruturi dându-le ardent, Ei se ascund sub pleoapele lor Uitați-vă la prezent. ( Jar – 1929) și apasă butoanele-n vis. Traducere de GEORGE ANCA Traducere – Dar muncitorii, țăranii DORINA BRÂNDUŞA LANDÉN

71 Asterisc prieteni, rude de sânge, chiar membri de familie, colegi de serviciu... Nu de puţine ori, aceştia ne ating într-un mod greu de explicat, ne otrăvesc

atmosfera iluzionându-se că sunt mai Nu de puţine ori ne lovim de presus decât ceilalţi, trăind într-o orgoliul fără măsură al celor cu care realitate numai de ei închipuită, pe împărţim momente din viaţa noastră. care şi-au programat-o şi în care s-au Desigur, orgoliul celorlalţi, pentru că instalat cu convingerea definitivă că acela îl vedem mai bine şi acela ne este adevărată. deranjează sau ne răneşte. Mai puţin propriile calităţi, pe când demnitatea Nu e uşoară înfruntarea cu ne dăm seama că în fiecare din noi arată valoarea, cinstea, meritele aceştia. Ei parcă se luptă să pună este o doză de orgoliu care îi morale, gradul de preţuire ca şi rangul piciorul pe grumazul celorlalţi, chiar afectează pe cei din preajmă şi îi atins de o persoană în cadrul dacă sunt cei dragi ai familiei lui, aşa determină să ne răspundă cu aceeaşi societăţii. Dar – şi aci este un „dar” cum vedem uneori câte un tată, monedă, căci orgoliul provoacă foarte mare – recunoaştem uşor unde aproape devenit despot. Nu te poţi tendinţa de a răspunde cu orgoliu. se află graniţa între ele? lupta cu ei, fiindcă au pierdut Acceptăm sau nu, fiecare din noi Şi chiar dacă îi recunoaştem bine capacitatea de a accepta alte puncte suntem înzestraţi cu o anumită trăsăturile, orgoliul nu e uşor de ţinut de vedere, te izbeşti de refuzul cantitate de orgoliu născută din în frâu. Când e scăpat de sub control oricărei îndoieli. Aceştia întotdeauna dorinţa de a fi mai frumoşi, mai dă naştere ambiţiei, invidiei, geloziei, vor considera că au dreptate, nu inteligenţi, mai buni, mai bogaţi decât dorinţei posesive. Deşi unii sunt suportă să fie contrazişi, întotdeauna ceilalţi... egalitatea nu ne satisface. oameni inteligenţi şi cu multe alte vor respinge, din capul locului, orice Într-un fel, orgoliul face parte din calităţi, pentru că se află într-o etapă încercare de a-i înţelege pe alţii. codul nostru genetic, o moştenire din de viaţă favorabilă, crezându-se Dacă-i mai ascultă şi pe alţii, o fac generaţie în generaţie, de la facerea buricul pământului ating, totuşi, doar ca să găsească motive de a-i lumii. Nu orgoliu a fost acela care i-a dezinvoltura prostului fudul, cu contrazice. scos din Rai pe Adam şi Eva? Şi „înaltă ţinută academică” desprinsă Ei şi-au pierdut capacitatea de a- multe alte întrebări se nasc, legate de dintr-un limbaj prin care „c... t şi c.. şi recunoaşte greşelile şi dacă, totuşi, orgoliu. În primul rând, orgoliul este u”, înjurăturile şi cuvintele porno, li se demonstrează ca ei au greşit, fie un lucru rău sau bun? Ce înfăţişare constituie dovada forţei cu care calcă că nu recunosc, fie că minimalizează dăm orgoliului nostru şi cum toate convenienţele sociale, sfidând greşeala ca şi când ar fi ceva lipsit de răspundem la orgoliul celor din jurul bunele maniere şi poluându-ne viaţa, importanţă. Iar în cazul ăsta, ceva din nostru? Cum măsurăm câtă cantitate dar cei mai mulţi sunt oameni a căror exterior, o anumită conjunctură a de orgoliu este necesară şi când viziune culturală lasă mult de dorit. O determinat acesta. Vor continua depăşim măsura? Ego-ul nostru are astfel de linie este preferată de mulţi neabătut să emită păreri pe un ton nevoie de o anumită cantitate de politicieni de-ai noştri, unii aflaţi în atotştiutor, subliniind apăsat: „ştiu orgoliu numai de teamă de a nu ne domeniul subculturii, dar o întâlnim eu” sau „e greşit ce spui tu”. A-şi cere arată prea slabi? Putem avea şi la persoane cu mai multă instruire. scuze, pentru ei ar însemna a-şi pierde capacitatea să le cunoaştem criteriile, Infatuarea şi aroganţa născute din din putere, înseamnă că se coboară să stăpânim propriul orgoliu ştiind că orgoliu exagerat trezesc în ei dorinţa prea mult de la înaltul nivel al acesta are capacitatea de de a se poziţiona favorabil faţă de închipuirii lor. Orgolioşii nu lasă frâu autoîntreţinere? Cum împletesc ceilalţi. Unii dintre aceştia sunt liber sentimentelor despre care cred orgoliul cu dramul necesar de neîmpăcaţi cu ei înşişi şi de aceea se că te fac mai vulnerabil şi pretind că modestie şi onestitate? Avem tăria să naşte în ei dorinţa de a se simţi mai orgoliul este cel care te impune. Ei recunoaştem deschis că orgoliul cu bine dominând, de a fi percepuţi ca sunt potrivnici, adesea fără argumen- care putem face rău altora se întoarce nişte oameni puternici, de a dovedi te: „aşa vrea muşchii mei”. Orbiţi de împotriva noastră? Ne dăm seama altora că sunt oameni cu mai multe orgoliu, temându-se că sunt percepuţi întotdeauna că multe din acţiunile calităţi decât au cu adevărat, că au ca fiind sub nivelul la care şi-ar dori, noastre sau ale celor din jurul nostru dreptate întotdeauna, că raţionează unii se manifestă ca nişte snobi, iar o sunt legate de orgoliu? fără greşeală. Dacă sunt mai buni într- energie a răului din sufletul lor le Asociindu-l cu mândria şi un anumit domeniu, există tendinţa de dirijează paşii. Nu le pasă nici dacă demnitatea, nu de puţine ori ne a se crede mai buni în toate, superiori, sunt suspectaţi de egoism, de invidie, ascundem în spatele acestor cuvinte uitând complet că viaţa are un şir de ipocrizie, de vanitate sau răutate şi încurcându-le sensurile. Dicţionarul nesfârşit de alte domenii în care alţii nici de faptul că nu sunt iubiţi de ne spune că orgoliul este legat de sunt cei care excelează, că fiecare om semenii lor. modul în care am vrea să fim văzuţi are calităţile lui şi le poate dezvolta în Foarte mulţi orgolioşi se învârt, de ceilalţi, este un sentiment de modalităţi diferite. fără odihnă, în lumea esteticului, a încredere exagerată şi nejustificată Cu toate că orgolioşii sunt foarte literaturii, teatrului, muzicii, artelor despre valoarea şi importanţa socială, greu de suportat, viaţa nu ne scuteşte plastice, o lume din care cred că fac că e trufie, îngâmfare, vanitate, iar de a-i avea în preajma noastră. Sunt parte neruptă, o largă scenă → mândria se raportează la propria persoane de care nu ne putem ELENA BUICĂ părere de sine, de încredere în desprinde, cu care trebuie să ne ducem existenţa într-un fel sau altul, Toronto

72 pentru fiţe, lăsând impresia că această Excelsior lume se simte onorată de prezenţa lor. Am întâlnit pe tărâmul scrierilor părerile unora, adevărat beton armat, chiar dacă ei nu şi-au pus semnătura Iureşul de frunze nici măcar pe un biet rânduleţ de creaţie literară. Firea mea tolerantă Am auzit într-o zi la geam îmi permite să trec cu vederea peste aripile îngerului meu. multe scăderi omeneşti, dar ceea ce Nu m-am speriat: eu mă ştiam nu pot trece cu vederea este orgoliul apropiată-n zbor de Dumnezeu. nemăsurat al unor intelectuali din lumea scrisului, care desfiinţează cu Dar dacă visele în cer zburau emfază scrieri, chiar fără să le noapte şi zi – petale de cireş, Arborele sacru citească. Nu pot ierta anularea simţeam că nu ştiu tot ce vreau, oricărei valori literare a scrisului, fie că-n trup mă zbat adânc real iureş. Mă sprijin de tine. Tu sprijini cerul. prin omisiune, fie prin atac verbal, Deşi eşti trup, eu suflet şi iubire, fără să facă vreun fel de comentariu Chiar îngerul, cu nimbul său stelar tu îmi îmbraci veşminte verzi sau măcar să emită vreo idee legată mă învăţase ca să simt urcuş şi minţii desenezi o scară de gândire. de conţinut. Uneori, reaua credinţă picioarele purtând ca un adevăr Nu ţi-am cerut cu glas că vreau să urc este zvârlită de la înălţime – „sunt urmele ierbii, din pământ culcuş. acolo sus, în raiul de lumină scrieri care n-au nicio legătură cu şi totuşi trunchiul tău de cifre literatura” – cuvinte încărcate de ură, M-am auzit cum cresc crenguţe-n mă-mpinge, mai aproape ca să vină cu intenţia de a nimici, de a te pedepsi geam, pentru că ai avut cutezanţa să încerci eu însămi un cireş cu rădăcini să te afirmi, cuvinte de care nu am apa-n care se scaldă heruvimii, ascunsă-n taina lumii şi eram cu rodul tău hrănindu-mă pe mine fost ferită nici eu. Nicio demonstraţie precum de floare-s pomii plini. sclipitoare, niciun fel de comentariu, să văd adâncul rădăcinilor, să aflu ce e rău şi ce e bine. niciun argument nu le motivează ati- Iar îngerul ce m-a-nvăţat să zbor tudinea de negare, iar bucuria trăirii între nadir şi-albastru infinit Nu-s floarea ta, deşi m-ar încânta literaturii o cârpeşte cu zdrenţele invi- înnoadă sufletu-mi în dor să desluşesc între tulpini misterul diei răutăcioase. Nimic nu se ridică la creştin prin vis şi frunze împlinit. arborelui sacru. Totuşi prin tine simt înălţimea tensiunii intelectuale la care în mine cum se sprijină tot cerul. consideră că se află. Spectacolul Stejarul meu inteligenţei şi culturii lor şi-a ales altă Inimă de creştin scenă de desfăşurare, una aşezată la Susur crăpat, trosnet de crengi înălţime, acolo unde o cred ei şi acolo şi ciripit de păsări dintr-un cuib aflat Din lemnul pomului din rai ţi-au monopolizează un loc în deplin într-un stejar bătrân, în munţi sculptat o cruce narcisism. Rămân pe deplin convinşi m-au adunat, m-au aşezat ca şarpele pe ea, printre crengi şi că statura lor intelectuală este la început de timp, când soare nu-i, frunze zdrobitoare şi că această valoare la capăt de cărare-n luminiş în adevăruri şi în remuşcare să ne umană este singura care poate asigura să văd, s-aud, să simt urce. poziţionarea în societate. Lor li se un iz adânc în scoarţa lui, adaugă şi unii care scriu, dar care nu miros de vise şi răşini, Mă simt eliberată şi respir altarul iau în seamă nicio scriere a altora, fantasme de străbuni cărunţi unde arde focul fiindcă nimic nu se ridică la înălţimea şi să pătrund purificând iubirea de tine, sfinţind în creaţiilor lor. în scorbura fără sfârşit mine locul În final, răspunsul la întrebarea unde pentru foarte mulţi vajnicului copac ce-mi protejează dacă orgoliul e bun sau rău, se nu-i viaţă, alinare, nici viitor, nimic. jocul. evidenţiază de la sine. Ţinând cont de Şi nu mă pot desprinde de ce mi-ai faptul că orgoliul apare din prea dăruit multă încredere în sine şi nu te lasă să De-acolo, însă, ochiul tău de veacuri pentru că soarele răsare în fructul vezi când ai greşit, deci este o piedică ascultă şi mă-nvaţă cum s-aprind pârguit în calea autoperfecţionării, că poţi focul din gheaţă, în inima în care viaţă de copil ai răni pe cei din preajma ta, că în forma cu îngerii să dăruiesc cuvinte dăltuit. lui exagerată poate fi considerat chiar vers după vers o afecţiune psihică, eu, deşi nu mă şi să doinesc Iar de aici nu se mai duce... consider fără cusur, optez pentru o murmur divin de frunze ELLENY PENDEFUNDA viaţă echilibrată, autentică în trăiri, în întru care cresc puiet Clasa a VI-a, Colegiul Național de sinceritate şi în ideea că nimeni nu al codrului mustind de vraja Artă „O. Băncilă“ Iași este mai presus, deşi fiecare suntem graiul ce-l port sub aripi aplecate (Premiul I, Concursul Naţional diferiţi, dar fiecare avem dreptul sub de ghinda arborelui strămoşesc. de Creaţie „Ion Creangă”, 2014) soare la existenţa în demnitate.

73 Din perspectiva lumii moderne, copilul devine nouă ordine născută din dezordine, emergentă acestor structuri

Nu ȋnvăţ regulile jocului. Nu cred că disipative. Cum aceasta este fără premeditare, ea reuşeşte să restabilească l-aş mai putea juca vreodată. pacea sufletească a unei familii, unde (Mircea Eliade) ambii părinţi se află într-o permanentă

grabă pentru a-şi asigura ne-scurgerea Mi-am năruit şi casa şi oraşul şi din timp pe nisipul rece. lumea în care timpurile mele atârnau Copilăria poate fi, de asemenea, o într-o rotaţie atipică. Oare de unde mai stare premergătoare obţinerii cunoaş- sunt eu? terii. Aceasta definiţie este susţinută şi Sunt din copilăria mea. Din acea de către tradiţia hindusă, unde starea copilărie cu care mă prind de Rai ca de edenică este denumită „balya”, o ţară infinită, materializată doar într-un de cauciuc, citatul final şi obosit, cele făcându-se referire la o zeitate supremă. plan interior, tăinuit, dar aflat în umbra patru picioare febrile ale biroului meu, Ideea de copilărie apare încă de la inimii. toate par să urle la sfârşit, ameninţând Într-adevăr, nu mai poate fi vorba credincioase. Lăsaţi întrebarea „Ce ne Marele Anonim, care vorbeşte despre « calea prunciei », care permite despre o împlinire a copilăriei, prin facem?” Ea poate să-şi mai găsească ritual. Nu mai există copilării ca ale lui locul doar în abisul spre care ne reintrarea în Ceruri. Imaginea pruncului este asemănătoare cu cea a îngerilor, ca Creangă, deoarece nu mai există Nică şi îndreptăm cu toţii, dacă tot insistăm să nici nu se mai pune problema de umblat ne îndepărtăm de greaua copilărie, simbol al nevinovăţiei şi curăţiei, indicând o izbândă a simplităţii. Prin desculţ… A apus şi Zaharia Stancu. Şi lăsând limanul la voia întâmplării. deşi vremurile se tot schimbă, în urma Thomas Mann afirma şi se întreba, copilărie se dobândeşte linişte sufletească şi o mare încredere în sine, lor ramân doar contururi de umbre poate orb, poate doar testându-ne: „În cenuşii de atâtea jocuri si cuvinte, definitiv, în lume există doar o singură precum şi o victorie asupra angoasei. De asemenea, această stare nu trebuie copilăria rămâne simbolul inocenţei : problemă: cum să răzbeşti?, cum să starea anterioară căderii în păcat, o stare ajungi în larg?, cum să sfărâmi crisalida confundată cu una de naivitate, deoarece copilul reuşeşte să perceapă edenică, a tuturor posibilităţilor. Nu e şi să devii fluture?”. Această noţiune de nevoie să delimităm copilăria în praguri element încifrat, inviolabil, la care face lumea concret prin joc. Ludicul surescită imaginaţia şi stimulează de vârste, deoarece ea este doar o referire se poate atinge prin trăirea noţiune ce presupune ubicuitate, un profundă a copilăriei, cu toate emotivitatea, devenind un transfer de energie albă, pură, între copii şi adulţi, Dumnezeu atoatecuprinzător, ce se elementele ei : ludicul, jocul însuşi, relevă în primul rând prin simplitatea visul. La naşterea fiecăruia, s-au copiii transmiţând viaţă obiectelor dragi (păpuşi, ursuleţi). Jocul devine astfel naturală a sufletului de copil şi la aruncat mii de zaruri a câte şapte puncte simbolul varietăţii, fiind sufletul gesturile pure, fără semnificaţii ascunse, fiecare. Marea revoluţie a început şi copilăriei, locul în care se întâlnesc complicate. Ce bine e să ai certitudini, nimic nu poate să o mai ascundă, să o pulsaţiile imaginarului, depăşind mai ales unele gratuite şi clare, asemeni mai prefacă într-o minciuna siberiană. caracterul său aparent frivol şi gratuit. celor oferite de copilărie. Sunt lucruri Certitudini, Doamne, ce bine e să ai Prin jocurile deja consacrate, se care îţi vin mai frumos decât platoşa de certitudini în stomac, în cerul gurii, în cristalizează simţurile şi sentimentele, cuvinte ce stă grijulie pe sufletul bumbacul mătăsos al privirii, în vârful pregătindu-ne pentru jocurile la nivel imobil. Sunt călduroase. Intime. unghiilor. Da, uităm de pâine, o altă înalt, cele ale societăţii actuale, precum Protectoare ca nişte perdele roşii, grele, incertitudine în care se depozitează glia şi legăturile şi relaţiile cu ceilalţi. din catifea. Da, este un deceniu de când copilăriei. Scumpul meu birou, trebuie Ar fi fost frumos să avem certitudini, tot caut răspunsuri, găsite doar în jocul lăsată să cadă abrupt lucrarea: „Să dea să fim zaruri puternice, nestrămutate în primirii fiecărei zile pe sub uşă, porţia Domnul!”. Ce să dea, cu zarul mat ? Nu mea de speranţă. Bineînţeles, mai sunt mai calcă de mult îngerii pe zaruri, nu faţa hazardului, nu doar aruncate în bătaia vântului. Nu aşa, ci trăgând şi cele patru picioare ale biroului pe le mai aruncă de când le-a îngheţat în care mă sprijin. Iar de pe biroul meu topitură timpul. E prea frumos afară gravitaţia după noi, absorbind lumina. Nici aşa, devenind copii bătrâni foarte material, plat şi sec, pot să văd, pentru a mai putea fi împiedicat prin fereastra cu gratii grele, de plumb inefabilul pe această ţărână banală, în dependenţi de poveşti, ci bătrâni vânzători de iluzii mereu proaspete, nu imaginar, cerul care nu se plictiseşte acest vagon cu grâu. Să fim sinceri în niciodată de albastrul său. Şi da, fata ei, să ne învelim în aluminiu putrezite pe rafturile timpului. Însă ne încăpăţânăm a fi prea neimportanţi, rămâne mereu acelaşi platan solemn, cu sufletul de cristal şi să semnăm cât mai treptele dealurilor pe fundal care-l tot repede petiţia pentru un eventual deces, prea peticiţi, dormind în continuare, deşi alarma sună insistent de aproape ridică din bolgia dantescă. I se scurge dacă tot preferăm să ne înstrăinăm de gravitatea în pas repezit, prin rădăcină. adevărul fiinţei noastre. Fiindcă două decenii (cel puţin la mine). Dar preferăm să spunem „aşa trebuia să se Însă mai văd câteodată şi mari zăpezi rămânem copii şi în vis şi în viaţă. îngheţate pe dinafară, mari hemoragii Totuşi, prin copilărie şi ludic, prin întâmple” când arca noastră se sfărâmă în furtună. de maci vii pe dinăuntru, totul părându- această rotire continuă a noţiunilor de mi greu, secret, dar atât de înălţător. „seriozitate-amuzament”, cochiliile în Ce bine e să ai certitudini în epidermă, sub august, prin copilărie. În astfel de clipe, îmi pierd deceniul, care ne naştem reuşesc să se fisureze, să veacul, mileniul, gândindu-mă că se spargă, iar lumina să pătrundă, MIRUNA MIRON trebuie să fie contagios, asemeni holerei ajungând la esenţa tainei. Taoismul dă Clasa a X-a, care se împrăştie tăcut în noi. Şi totuşi, un sens simplu acestei stări Brăila inima mea sculptată grosolan şi care sufleteşti: „Măcar că sunteţi înaintat în (Premiul I, Concursul Naţional de mai bate când are chef, lacrimile mele vârstă, aveţi prospeţimea unui copil”. Creaţie „Ion Creangă”, 2014)

74 Expoziţii Constantin D. Stahi a folosit procedeul clasic al gravurii cu dăltiţa. Paralel cu Theodor Aman, artistul a

depozitarul unei importante practicat gravura în aramă şi colecţii de gravură românească xilografia, popularizând operele unor pictori celebri. S-a impus ca unul Proiectul tematic legat de dintre pedagogii prestigioşi ai colecţia de gravuri a Muzeului de învăţământului artistic, profesor şi Artă a debutat în 2010, titlul generic director al Şcolii de Arte Frumoase din Iaşi (1892-1902) şi director al al proiectului fiind 8/10 (tiraj de artist), fiind derulate mai multe etape ______Pinacotecii ieşene. A fost un în perioada 2010-2013, cu de tehnica abordată şi implicit promotor de seamă al vieţii artistice importante gravuri din colecţia folosirea tiparului înalt, plan sau din Moldova. Printre numeroasele muzeului ieşean: În sat, În oraş, adânc, îmi exprim admiraţia pentru portrete în pictură se disting, în mod Munca şi Note despre peisaj, gazdă gravorii români care au lăsat deosebit, cele care înfăţişează figuri fiind, de fiecare dată, Muzeul Viei şi posterităţii mesaje artistice şi de ţărani români, precum şi cele care reprezintă personalităţi importante ale Vinului Hârlău. documentare de mare valoare. vieţii noastre culturale din secolul Pe 21 martie a.c., la Muzeul Tiparul adânc – aquaforte, trecut. Este prezent în expoziţie cu Unirii din Iaşi a avut loc vernisajul aquatinta, gravura cu dăltiţa, pointe Elisabeta (regina Elisabeta) şi etapei finale, expoziţia intitulându-se seche, mezzotinta, vernis moale au ca Italiancă, ambele gravuri cu dăltiţa. Personaje. În noiembrie 2013, în exponenţi importanţi gravori. Cu acelaşi lăcaş de cultură s-a deschis Theodor Aman (1831-1891) şi Gabriel Popescu (1866-1937) expoziţia de carte - obiect intitulată Constantin D. Stahi (1844-1920) se este primul gravor român care „Metamorfoza cărţii”, autori: Atena – deschide o nouă epocă în grafica foloseşte aproape toate tehnicile Elena Simionescu şi Suzana Fântâ- românească, prin folosirea tehnicilor gravurii pe metal, preferând însă nariu-Baia, cu ocazia Festivalului gravurii pe metal, denumită şi gravura cu dăltiţa. El a fost cel care a internaţional de literatură şi traduceri. „tehnică de maturitate artistică”. deschis o cale nouă în dezvoltarea Onoranta invitaţie de a deschide Theodor Aman a adoptat procedeul, gravurii româneşti în metal, pe care el expoziţia de gravuri alături de criticul mai uşor de realizat, al gravurii în însuşi a practicat-o cu o deosebită Valentin Ciucă, Lăcrămioara Stratu- aquaforte cu reveniri pe alocuri cu măiestrie. Prima lui operă poartă lat, directorul Complexului Muzeal dăltiţa sau acul sec. Activitatea de inscripţia: „Mon premier burin – Le 6 Naţional Moldova, şi Mihail Voicu, gravor a lui Theodor Aman se Juillet 94” şi reprezintă un cap de coordonatorul proiectului, a însemnat desfăşoară între anii 1872 şi 1881, bărbat în stilul gravurilor lui Van o experienţă şi o responsabilitate pri- artistul aducând o importantă Dyck. După Theodor Aman, care a vind promovarea acestei valoroase contribuţie la dezvoltarea acestui gen fost deschizătorul de drumuri şi a colecţii de patrimoniu. După cum în România. El este primul peintre- trezit interesul pentru gravură, mărturiseşte Mihail Voicu, „este graveur român, folosind o tehnică Gabriel Popescu este primul profesor gestul firesc pe care ar trebui să-l facă liberă apropiată de fineţea desenului de gravură din România, numit în fiecare muzeograf în relaţia cu un sau a picturii. În perioada studiilor anul 1911 la catedra de gravură a artist contemporan”, înţelegând astfel făcute în Franţa, Aman a asimilat Şcolii de Arte din Bucureşti. Fiul solidaritatea artistului cu munca de problemele noi, ridicate de acestuia, Daniel Popescu, profesor de cercetare şi evaluare a muzeografilor „renaşterea” gravurii în aquaforte, istoria artelor şi Rectorul Institutului români. după o lungă perioadă de supremaţie de Arte Plastice „Ioan Andreescu” din În prezenţa unui numeros public a dăltiţei (burinului). Materialul Cluj, a însemnat pentru multe şi a unor personalităţi marcante ale (suportul) preferat rămâne arama. generaţii un reper cultural. În vieţii cultural-artistice ieşene: Lăcră- Cele mai desăvârşite portrete sunt cel expoziţia Personaje, este prezent cu mioara Stratulat, Valentin Ciucă, al mamei sale Pepica la bătrâneţe, ale Portretul soţiei artistului (Marta Valentina Druţu, Antonela Anastasiu, lui Cezar Bolliac, propriul portret al Canazin), în aquaforte. Lucia Ionescu, Aurel Istrati, Grigore pictorului şi portretul unui voievod. , cu cele două gravuri în Ilisei, Atena - Elena Simionescu, Mai putem adăuga şi portretele „Ana ac rece, intitulate Balerină şi Familie Giligor Pavel, Mihail Pamfil, Zamfira Aman”, „Ion Heliade Rădulescu”, de arlechini, îmbogăţeşte expoziţia, Bârzu, Grigore Bejenaru, Florin „Carol I Domnitorul Românilor”, respectiv patrimoniul muzeului Pânzaru, Cornelia Brustureanu, Florin care sunt înscrise în medalion, ieşean. Grigoraş ş.a., Mihail Voicu a asemeni portretelor franceze din Notorietatea gravurii în metal proiectat, în deschiderea expoziţiei secolul al XVII-lea. este evidentă prin generaţiile care au Personaje, imagini din etapele Colecţia Muzeului de Artă din urmat maeştrilor mai sus mentionaţi : anterioare, după audierea unui Iaşi deţine, pe lângă multe alte Ala Jalea Popa – Interior, aquaforte, excepţional recital susţinut de lucrări, şi portretele Pepica Aman, Feszt Ladislau – Minijupe, → Cvartetul „Artes” al Universităţii de mama artistului şi Un cerşetor, Prof. univ. dr. Arte „George Enescu” din Iaşi. gravură mică în aquaforte, ambele SUZANA FÂNTÂNARIU-BAIA Încercând o sinteză a enumerării aflate în prezent pe simezele Artist vizual lucrărilor, prin gruparea lor în funcţie expoziţiei Personaje.

75 aqua-forte, Marcel Chirnoagă – Suzana Fântânariu – Baia – În Poruncă a III-a, aquaforte, Simona somn, înapoi la părinţi, Anton Runcan – Portretul lui D. Cantemir Perussi – Esopia V, Roni (Florin) şi Portretul lui Constantin Noel, din seria de ilustraţii la Moş Brâncoveanu, aquaforte-aquatinta, Ion Roată şi Vodă Cuza, Horaţiu Hortensia Masichievici-Mişu – Dumitriu – Părintele Lucaci, Elena Doamna (soţia lui Matei respectiv Castaldi, toate xilogravuri Basarab), aquaforte-aquatinta, în alb-negru. Nicolae Krasovski – Compoziţie, Tiparul plan, încorporând aquaforte, Johan Untch – Membru litografia, lito-offset-ul, foto-litogra- fondator, aquatinta, Dan Erceanu - fia, monotipul şi serigrafia, au permis Antropometrie, aquaforte, Hildegard în timp eliberarea gravurii de Kremper – Fakner – Visare (din canoane. Litografia, mai puţin ciclul Viaţă de femeie), aquaforte- experimentală în sine, este mai liberă, aquatinta, Vanda Sachelarie- fuzionantă, apropiată desenului şi Vladimirescu – Cap de expresie, ac picturii, conferindu-i prospeţime şi rece, Corina Beiu Angheluţă – transparenţă. Încă din sec. XIX, în Privitori, aquaforte, Georgeta Bucureşti funcţionau mai multe (Gyorgy) Borusz – Portret în plan ateliere de litografie conduse de vertical, aquatinta, Edith Mayer – litografi austrieci sau cehi. Această Maică de la Agapia, aquaforte, Ana tehnică a tiparului plan era foarte Iliuţ – Fată din Drăguş, ac rece, apreciată, tentaţia pictorilor de a face Zoltan Szilaghi – Dialog, aquaforte, litografie fiind mare (Anton Chladek, Adrian Dumitrache – Compoziţie cu Constantin Lecca, Ion Negulici). personaj şezând, aquaforte. Prezenţa în expoziţie a lui Jean Al. În România, la începutul anilor Steriadi, cu litografia Criticul 60, xilogravura şi linogravura au avut Zambaccian, aduce un plus de un rol predominant. Deschiderea la valoare în zona acestei tehnici. O Bucureşti a unor expoziţii de artă parte din artiştii contemporani oferă mexicană, cubaneză, germană, astfel publicului interesante imagini americană, urmate şi de participarea portretistice: Mircea Bălău – Visuri artiştilor români la bienalele şi de viitor, Gheorghe Boţan – La Suzana Fântânariu-Baia – În somn, trienalele de profil de la Cracovia, spectacol, Vasile cel Mare – Femei înapoi la părinţi, Ljubliana, Rijeka, Milano, Baden- la plajă, Andres Salgo (artist ______Baden, au deschis noi orizonturi în mexican contemporan) – Peticind bogatul fond cultural-artistic păstrat domeniul gravurii. Dacă aruncăm o harta (din ciclul Don Quijote), de-a lungul timpului în documentele privire retrospectivă asupra artei litografie color, Romain Cazes – vremii. În acest sens, au avut loc două gravurii româneşti, descoperim o Tentaţiunea femeii, cromolitografie, mari simpozioane consacrate gravurii veche tradiţie grafică, începând cu Ion Pacea – Jucătoare de tenis, contemporane româneşti găzduite de ilustraţiile de carte şi cele cu tematică Aurel Bulacu, cu o imagine din Muzeul din Tulcea – cel din 1980 şi religioasă, care au fost însă executate ciclul Eroi 1877, Gheorghe din 2002 – „Muzeul modern şi Arta până către sfârşitul secolului al Ivancenco – Portret de muncitor, gravurii”, ambele coordonate de XVIII-lea, după tiparele de lemn. Gy. litografie în alb-negru. Serigrafia, criticul de artă Amelia Pavel. Szabo Bela şi Ethel Lucaci Băiaş, tehnică nouă, de factură industrială, Gravura e un autentic instrument alături de Mircia Dumitrescu, au scos care iese de sub incidenţa gravurii al celor mai înalte expresii ale din conul de umbră xilogravura, artistice în general, este reprezentată sensibilităţii umane, reprezintă un gen datorând generaţiilor următoare de Marius Gândac – The Pig’s al artei care atrage noi generaţii de repere valorice şi dorinţa de Story, cu un subiect împrumutat artişti dornici să-şi redimensioneaze continuitate. Mircia Dumitrescu este dintr-un cunoscut basm românesc, dar propriile lor coordonate de la o prezent în expoziţie cu Oglinda, cu un concept foarte modern ca generaţie la alta, iar evenimentul de la xilogravură în alb-negru, alături de: reprezentare. Muzeul de Artă din Iaşi este, în acest Clarete Wachtel – Artişti amatori la Saloanele de gravură din sens, un fericit exemplu. Din sate, xilogravură color, Ion State – Bucureşti, Cluj, Timişoara, Braşov, discuţiile cu Mihail Voicu, pasionat Joc (din ciclul Portrete), xilogravură Tulcea, Bienala internaţională de muzeograf şi gravor a reieşit că în alb-negru, Gheorghe Ivancenco – gravură mică Cluj, Bienala „scopul, mesajul final al proiectului Portret de muncitor, linogravură în internaţională „Iosif Iser”, Ploieşti, se constituie din dorinţa de reînnoire alb-negru, Ion Petrovici – Pescar şi Bienala de gravură „Gabriel Popescu” a patrimoniului muzeal ieşean. Anatol Cudinoff – O zi cu soare, Târgovişte, Bienala internaţională de Speranţa este ca, în câţiva ani, în Vasile Costin – Goethe (reproducere gravură experimentală, Bucureşti, colaborare cu Facultatea de Arte după gips) şi Ursăreasa din Bolduri Bienala internaţională de gravură de Vizuale şi Design din cadrul (după Nicolae Grigorescu), Geta la Sfântu Gheorghe, sunt doar câteva Universităţii de Arte „G. Enescu” şi Brătescu, din seria ilustraţii la exemple de „mişcări” ale gravurii Filiala UAPR Iaşi, să ia naştere şi Domnul Puntilă şi sluga sa Maty, contemporane în România, alături de aici, o bienală naţională de gravură”.

76 prin număr se vor înscrie totuși în palmaresul calității, aprecierile în HOMO PICTOR comentariul analitico-teoretic fiind, și ele, pe măsură (de exemplu, ca să concretizez, ieșirile în caz ale prodigiosului Dan Hăulică). Într-o sumară trecere în revistă, Paul Rădulescu expune, așadar, la Dresner Bank (Berlin), la galeriile „De Leest” din Waalwjik (Olanda), și Etienne de Causans din Paris, la „Galerie du Lac” (în Coppet, Elveția) și la S-a aflat, în 2013, la a doua sa Clinique Jeanne d’Arc (Paris), la expunere pe simezele Galeriei Slatina (în Sala Artis), București KronArt din Brașov, artistul parizian (Librăria Cărturești) și Craiova Paul Rădulescu. De o picturalitate (Muzeul de Artă). savantă, însă afirmată cu discreție, pe Critica de artă (de pildă același o partiție, aș zice, bemolizată (paletă, Silvan Ionescu) a observat narativita- cum s-a mai observat, redusă, o tea demersului plastic al lui Paul întrepătrundere de volume sugerând o Rădulescu, enunțând cred, prin „sarabandă a regnurilor” – v. Adrian aceasta, și ceva mai mult: ridicarea Silvan Ionescu), cartoanele sale se penelului la măsura intelectuală, remarcă de regulă prin ideistică, diegeza neîngăduind, se știe, pariul plasticianului e cu precădere cantonarea în emoțional și în lumea intelectual: denaturalizarea formelor e fantasmelor nerezolvate – narate, la el și o aprofundare, explorarea repovestite, acelea se dezgheață, se existenței ascunse (de care vorbea vor multiplica adică, interpretate și undeva Marcel Brion, eseistul conotate noțional. Imaginarul nu francez) transpune, prin culoare și îndură totuși prin aceasta o reducție, o linii, invizibilul în vizibil; ascunsul, uscare de seve, dimpotrivă aci enigma necercetatul, tainicul, în prezență, e potențată; puse, afișate, întrebările prin mijloacele vizibilului. Trecerea, nu-și caută aici răspunsurile, nu caută să spunem astfel, de la terestru la a se sfârși în ele. Iată, de exemplu, supraterestru e, iată, imperceptibilă, aceste nuduri feminine (pictorul a tranzițiile sunt aci curgeri – delicate, mărturisit nu o dată că este nu doar subtile, insesizabile; tehnica picturală contemplatorul acestora, voyeurul, e pusă în serviciul destăinuirii, al dar e cercetătorul, expertul). Stilizate, comprehensiunii. arcuite, răsucite trupurile de femele Bucureștean prin adopție (îl dezgolite par întoarse spre sinea lor cunosc bine dintr-o junețe tulbure și genitală, parcă într-o imersiune excesivă, nu mai puțin reverioasă), autoerotică: nu o vor expune spre Paul Rădulescu e dintr-o familie satisfacția trivială a gloatei (ca într-o oltenească de zugravi bisericești (în anume perioadă a plasticii mondiale), București se va înrudi civilmente cu ea nu cheamă totuși mai puțin familia graficianului Aurel Jiquidi), privirea voluptoasă (nu însă și erotic se va deda apoi unei remarcabile înecată), ochiul juisant. Sexul ascuns. instrucțiuni plastice, în Liceu și Sex nesățios și vorace; sexul viu, Universitate; mai mult, se speciali- absorbant. Sub formele armonios zează un răstimp, la Muzeul de Artă curbate, aparent statice – însușirea aci al României, în restaurarea operelor (cum s-a spus) a sintaxei artei avariate ori bolnave. Meseria, de primitive e vădită – se trezește acum subțirimi și severități deopotrivă dinamismul adâncurilor, din nou tehnice și artistice, nu e doar (spre a fi privită) revolta fantasmelor. apropriată (omul va deveni, cum s-a Artist original, Paul Rădulescu spus, un veritabil, reputat medic de cuprinde în sine, aș zice, procesul icoane), ea lasă urme în creația prin care – cum ne încredințează un pictorului și artistul va suprapune Albert E. Elsen, istoricul american inspirației adesea neiubitoare de cunoscut – artistul modern a făcut din praguri rigoarea construcției; emoției artă o prelungire a eului, inducându-i și saltului în ținuturile himerei așa transformarea înfățișării (sau, de obstacolul conceptului. Rezultatele în vrem, a fenomenologiei) și schimba- lumea simezelor, atât în țară cât și în rea radicală a mijloacelor. străinătate nu întârzie – necopleșind A.I. BRUMARU

77 In memoriam excelenta instalaţie „Aqua” (o temă de semestru), în care Tiberiu Giuca a „împachetat apa în pungi, aşezându-le pe nişte cuburi albe... despre care exponentul fascinant al boemei Deliu Petroiu a vorbit foarte frumos. artistice timişorene La sfârşitul vernisajului, studenţii îl conduceau acasă în bună dispoziţie. Deşi aveam aura unei prietenii Am fost în comisia de corectare a comune cu I. D. Sîrbu, nu a fost probei de admitere la istoria artei în întotdeauna dispus să discute acest 1992. În timp ce lucram la subiect drag mie. Vorbea sporadic Universitatea de Vest la notarea despre Gary în contextul învăţămân- acestei probe, i-am atras atenţia că în tului academic de la Cluj. Odată am descrierea peisagistică a imaginilor văzut o fotografie de grup într-o exemplificate de candidați apare ______publicaţie cu I. D. Sîrbu, Deliu cuvântul „căşi” în loc de case. frumuseţi. De pildă, naşterea acestei Petroiu și alți tineri în jurul lui Lucian Cerându-i sfatul dacă poate fi cărţi, în care pot să scriu câteva Blaga. Via Cluj-Craiova-Timişoara penalizat acest regionalism, râs larg gânduri despre imponderabilul Deliu îmi dilata spaţiul şi timpul, în cu umor şi fraternizând cu candidații Petroiu - exponentul fascinant al perspectivă culturală. a spus: „Lasă-i că sunt bănăţeni, aşa boemei artistice timişorene. Boema L-am întâlnit de câteva ori la vorbesc ei pe aici!” care avea în adâncul ei întâmplările Victor Gaga în atelier la o palincă Sanda Vișan a ales atelierul meu semnificative culturale din Timişoara. mică şi discuţii diverse, tonice şi drept cadru de comentariu al celorlal- P.S Astăzi am găsit un referat: relaxante la masa de lemn din colţul te documentări şi a făcut o emisiune Deliu Petroiu din stânga atelierului decorat cu cu o selecţie de artişti: „Timișoara, Referat, asupra activității icoane pe sticlă, covoare ţesute şi dragostea mea”, cu un comentariu de didactice și creatoare a doamnei fotografii după părinţi. Deliu Petroiu. Pentru că nu a Suzana Fântânariu, în vederea Avea paloarea şi fineţea intelectua- comentat lucrările mele care slujeau atestării sale pe postul de lector la lului care citeşte mult și doarme pu- drept cadru pentru emisiune, am ieşit Facultatea de Arte Plastice, din țin. Uşor aplecat, jovial şi boem, a din listă. Nu a fost dată pe post. A cadrul Universității din Timișoara, fost un personaj iubit de studenţi, de vorbit frumos şi admirativ despre poziția 3, la disciplinele desen artis- artişti. Lidia Ciolac. La filmarea din atelier, tic, compoziție, decorativă genera- Sonda orice realitate cu repeziciu- lucrările mele nu au fost comentate, lă. Timișoara, 21 septembrie, 1990 nea unui sfredel, transformând-o în deci am fost scoasă din emisiune. ...Desenele și gravurile Suzanei scenă umoristică. Mereu a fost pus pe Părea vinovat Întâmplare nefericită. Fântânariu, realizate adesea pe supra- joacă şi şotii. Era un copil bătrân. În -La Helios, în 2003, Peter Jetza, fețe întinse (mai puțin obișnuite pe aparenta-i fragilitate, descopereai un Lidia Ciolac, Victor Gaga, Vasile suprafețele abordate), atestă un pro- tip de sensibilitate pe care niciodată Pintea. Cu Ordinul Naţional m-a lăsat nunțat simț al monumentalului, o pre- nu şi-a enunţat-o ca trăire. Se la urmă, fiind considerartă „cea mai ocupare constantă de a surprinde am- ascundea după ea. tânără „ctanară”. Un patriot bănăţean. ple mișcări sufletești prilejuite de Eu nu l-am văzut trist niciodată, Mi-a părut din nou rău că nu am aflat câmpuri tematice generoase. Atât în nici grăbit, parcă avea un timp în plus părerea dumnealui despre creaţia figurativul antropomorf sau zoomorf, în buzunar pe care îl gestiona în cel mea, acolo expusesem gravura cât și în geometria secretă a minera- mai optimist mod de trăire. Era o Palimpsestus, dragonii şi desenele lului sau a vegetalului pulsează o ne- armură? Nu știu. Niciodată nu a fost Călătoria. Pentru merit, la mine s-a potolită sete de a stabili tainice și confesiv. Când râdea, izbucnea audi- defectat microfonul. Reacţia lui a fost revelatorii relații între materie și spi- tiv scurt, după care rămânea într-un una relaxantă. rit, între om și lumea înconjurătoare. zâmbet feminin perpetuu şi o senină- În acel an, Victor a murit, iar eu, în Plăcerea vizuală se asociază în recep- tate a feţei lipsită de vreo urmă de rid. aceeaşi zi am avut un accident de tare cu bucuria pătrunderii prin ima- Nu avea vârstă. maşină grav, la întoarcerea de la ginea impecabil realizată în universul La vernisaje, în faţa unui public Simpozionul PLEINAIR din spiritual al meditației, al mitului, al numeros,vorbea liber şi disciplinat, cu Csongrád. SZÖGART = denumirea simbolului... voce scăzută fără accente. Era solici- grupului de artişti din Szeged. Când a trebuit să „avansez” de la tat la majoritatea vernisajele expoziţi- Este marele absent în cartea mea lector la conferenţiar, al domniei sale onale profesioniste, inclusiv ale (Dexul) Xilogravura - matrice condei, fie şi sub auspiciile unei hobiştilor. Ca lector la cursul de stilistică. Re-scrieri sau Cronicile convenţii academice, a avut bună- istoria artelor, era ataşat de agapele de vremii, o carte care dă seama de voinţa să scrie o pagină și jumătate sfârşit de an organizate la Bastion sau destinul meu artistic. Mi-ar fi plăcut în „referat”, axat pe activitatea mea la Casa Universitarilor ale grupei me- să aflu părerea, fie şi părelnică, artistică și pedagogică. le: Adorian Vica Tilă, Tiberiu Giuca, despre explorările mele profesionale, -L-am întâlnit într-o tabără lângă Daniel Ursachi, Eugenia Banciu, începând cu venirea mea în Craiova, cu Diodor Dure, dr. Nicoleta Spatar, Adela Pop, Felicia Timişoara, în 1986. Această lipsă de Dragomirescu, Angela Tomaselli, Selejan, fiind invitat permanent de reacţie rămâne pentru mine un mister, Letiţia Oprişan, Soerin Nicodim. → aceşti studenţi. Îmi amintesc de iar misterul naşte întotdeauna infinite SUZANA FÂNTÂNARIU

78 La închiderea ediţiei La această secţiune, au participat 177 Excelsior de concurenţi, 30 dintre aceştia fiind desemnaţi laureaţi. Dac-aş fi… Particularitatea acestui concurs Dac-aş fi soare, în dar v-aş trimite rezidă şi din abordarea sa editorială, fiindcă au fost tipările cinci volume, ca O rază bălaie, suavă, cuminte…

materializare a întregului efort de creaţie literară şi interpretare critică. Dac-aş fi nor, nu v-aş umbri… Creaţiile celor de clasele II – IV au Cu stropii, eu setea v-aş potoli. fost publicate în volumul „Anotimpul din vis”, ediţie îngrijită de prof. Mariana Dac-aş fi floare, v-aş dărui Simion, ale celor de clasele V-VIII în Parfum şi culoare, şi noapte şi zi… volumul „Fereastra timuplui”, ediţie îngrijită de prof. Angela Olaru, prof. Dac-aş fi pasăre, v-aş duce-n zbor Carmen Valentina Vlad şi Nicolae Băciuţ, La casa mamei de care vi-e dor… iar lucrările de la secţiunea B., clasele VIII – XII, în trei volume: „Poeme verzi Dar… nu sunt nici floare, nici soare, pe pereţi”, Nicolae Băciuţ în interpretări nici nor, critice, „Poeme verzi pe pereţi”, Nicolae Concursul Naţional de Creaţie Băciuţ în interpretări critice, laureaţi, şi Doar gândul îmi zburdă ca pasărea-n Literară “Ion Creangă” organizat de „Poeme verzi pe pereţi”, Nicolae Băciuţ zbor. Şcoala gimnazială “Ion Creangă” Brăila, în interpretări critice, elevi gălăţeni, ediţii Sunt o dulce copilă cu zâmbet timid, în colaborare cu Inspectoratul Şcolar îngrijite de prof. Angela Olaru, prof. Prisosind de iubire…un suflet candid. Judeţean Brăila, Biblioteca Judeţeană Carmen Valentina Vlad, prof. dr. Corneliu „Panait Istrati” Brăila şi Muzeul Brăilei, Goldu şi Nicolae Băciuţ. Eu vă pot dărui numai surâs, bucurii, ediţia a IX-a, a ajuns la final, reuşind să Peste 1500 de pagini de carte, ceea Mi-e gândul la joacă, la nebunii… adune în jurul său talente reale, peste o ce este impresionant, şi oferă o cu totul Am spice-n cosiţe, stropi de vise-n mie cinci sute de elevi, din aproape toate altă imagine asupra interesului manifestat privire zonele ţării, precum şi din Republica de elevi pentru creaţie şi lectură, inclusiv Din inimă eu răspândesc doar iubire- cea critică. Moldova. Şi îmi doresc timpul hain să se- Secţiunea A. a fost dedicată creaţiei Festivitatea de premiere a avut loc la literare, poezie şi proză, la care au Muzeul Brăilei, în faţa unei săli arhipline. oprească participat elevi din clsele II –VIII. Diplomele au fost înmânate de Şi copilăria să nu mi-o răpească… Secţiunea B., având ca temă organizatori, iar premiile, în cărţi, de MARIA- ROXANA MODIGA comentariul unui text poetic aparţinând Nicolae Băciuţ. Clasa a IV-a Colegiul Naţional unui autor contemporan, a propus spre Acesta a susţinut şi un recital de „Costache Negri” - Galaţi analiză versuri din volumul lui Nicolae poezie de 40 de minute. Băciuţ, „Poeme verzi pe pereţi”, Editura Vom reveni. (N.B.) Nico 2013. ______din Cluj-Napoca, unde a fost studen- →În acea curte, umbla un câine ne- La trecerea în eternitate a lui Deliu tul lui Lucian Blaga. Refugiat la Si- gru, exagerat de mare, a cărui înfăţi- Petroiu, 21.04.2008 biu, a participat la înfiinţarea celebru- şare, apariţie te înfiora. Deliu nu avea Cu tristeţe am aflat de trecerea în lui „Cerc de Literatură de la Sibiu”. emoţii sau temeri asupra fiorosului eternitate a celui care a fost Deliu Mai mult de patru decenii a trăit şi animal, pe când eu mă ascundeam des Petroiu. Mii de expoziţii vernisate în activat în Timişoara, dăruindu-se cu în camera de la parter, baricadându- ultimii 40 de ani, amfitrion a sute de pasiune studiului şi sintezei academi- mi uşa cu o bancă, masă, scaun. lansări de carte şi de simpozioane, ce, propăşirii învăţământului universi- - La iniţiativa grupei, am fost să-l autor a sute de articole şi de cronici tar şi liceal, promovării şi populari- colindăm. Am ajuns pe la 1. După literare, profesor care i-a avut ca elevi zării artelor frumoase. Deliu Petroiu colindări repetate, a ieşit soţia, pe aproape toţi absolvenţii Facultăţii se numără printre personalităţile defi- spunând că „e obosit”. După acea uşă, de Litere a Universităţii de Vest de la nitorii ale vieţii spirituale, cultural- era altcineva. Nu cred că-i plăcea să-i înfiinţarea acesteia, Deliu Petroiu a artistice din capitala Banatului. calci pragul locuinţei, deoarece ideea ajuns să fie, în cei 85 de ani de viaţă, În anul 2002, Filiala Timişoara a era că nu trebuia să prelungeşti delirul o adevărată instituţie culturală a Academiei Române, Universitatea de prietenesc şi acasă. Timişoarei. De fapt, foştii săi studenţi Vest şi Filiala Timişoara a U.A.P. au - La Primărie, la vernisaj, i s-a sunt cei care azi ţin pe umeri înaintat un memoriu Consiliului Lo- făcut rău şi am sărit să-l ajut. Mi-a Timişoara culturală: Şerban Foarţă, cal Timişoara cu propunerea ca emi- spus: „Te rog nu spune nimănui ceea Cornel Ungureanu, Marcel Tolcea, nentului profesor şi critic de artă să i ce mi s-a întâmplat”. Se sufoca. Când Daniel Vighi şi mulţi alţii. Cu toţii se acorde titlul de „Cetăţean de onoa- şi-a revenit, mi-a spus... să înţeleg că crescuţi să vadă lumea aşa cum o re” al municipiului Timişoara, lucru toată jovialitatea lui era corelată cu un vedea domnul profesor: Totul în care s-a întâmplat la 17.09. 2002. pericol în spatele acestei aparenţe, să jur e artă! De ieri, fără Deliu Petroiu, fie o decenţă, un exces de optimism, Deliu Petroiu s-a născut la 24 Timişoara este mai săracă. o formă de a te confrunta cu august 1922, în localitatea Nădlac, Primar Gheorghe Ciuhandu realitarea, clipă de clipă, o posibilă judeţul Arad. E absolvent al Facultăţii schimbătoare ? de Litere şi Filosofie a Universităţii

79 Scena Scena II (intrarea lui Epihodov) Literatură şi film Harag: Apare Epihodov (Dan Ciobanu) de după perdea, scârţâind şi se împiedică de podea, apoi nu în viziunea lui Gheorghe Harag găseşte ieşirea. Devine nervos, scapă Iată, mi s-a întâmplat din nou să fiu JURNAL DE REPETIŢII florile, le pune la subraţ şi apoi intră dependent de o carte, ca pe vremea când pe sub cortină. Duniaşa, când îl vede, citeam Dervișul și moartea de Selimovic. (II) A fi într-o carte, a nu mai putea respira se dă la el. El rămâne „amorezat”, fără ea, a nu mai gusta în paralel altă Doresc să menționez că nu am apoi ea începe să râdă. El o ia ca o opere artistice, a fi vizat până la secare, reușit să notez absolut tot ceea ce s-a încurajare. Ea se duce cu florile spre până la demență. E vorba de romanul vorbit sau ceea ce s-a făcut în aceste el, ca o vampă. Epihodov zice: Venit pe lume, de Margaret Mazzantini, patru luni de repetiții – nu am „Ah!”. Replica şi-o spune plat, plic- Polirom, 2010, tradus ireproșabil de cunoștinţe sau abilități stenografice – tisitor. Epihodov n-are nervi, n-are Gabriela Lungu, care semnează și așa că îmi cer iertare de la început tensiune interioară. Duniaşa îi dă cu celelalte opere ale autoarei deja celebre. cititorilor pentru eventualele tava în cap. Epihodov iese după ce se Actrița Mazzantini a renunțat la scenă în încurcă în perdea. favoarea scrisului, producând periodic neînțelegeri, disfuncționalități sau câte un bestseller, tradus în vreo 32 de întreruperi ale logicii frazelor pe limbi, cu 1.500.000 de exemplare vândute întreg parcursul acestui jurnal. Scena III (intrarea boierilor) (cum a fost romanul Nu te mișca). De asemenea, pentru o orientare Harag: Intră toţi, dar pe măsură Traducerea Gabrielei Lungu contribuie mai precisă prin universul acestui ce ajung spre cortină, amuţesc. Apoi, din plin la magia lecturii, la ritm, la jurnal a celor ce au avut plăcerea să Ranevskaia (Silvia Ghelan) se înfă- curgere nestăvilită, atentă la nuanțe, până se aplece asupra lui, voi scrie la şoară în cortină, fetele o cuprind. Toţi la găsirea unor expresii surprinzătoare, început, după numele fiecărui plâng. descoperite în fondul uitat de cuvinte. personaj, numele actorului care l-a Cortina se ridică foarte încet, Gemma voia un „lacăt de carne” - adică un copil - ca să-l rețină pe Diego. Orașul interpretat – consider că este un orchestra cântă şi apare Epidohov era „o pită umplută cu morți”, drapelul de omagiu meritat de toți colegii mei. trăgând dulapul după el. Firs apare cu la căsătorie veghea „fleșcăit”. Ura începe * un pătuţ de copil. Ranevskaia începe să apară, lunile trec ca niște vagoane Harag: Scena I. Buuun! Dragii să plângă înăbuşit, nimeni nu ştie ce goale, iar Gemma „picura ca un cer mei, să începem! Trebuie să fie un să facă. Gaev (Mihai Gingulescu) e obosit”, conștientă că ea fusese pentru anumit soi de atmosferă ciudată, emoţionat, dar nu vrea să arate. Varia Diego „balena, spatele puternic pe care el seacă, poetică şi grotescă. Totul spune pe falset „Ce frig e!... Mi-au se oprise ca o pasăre în așteptarea depinde de transparenţa cortinei. îngheţat mâinile”, ca să-i scoată din vântului care îl restituie călătoriei”. Cum îmi imaginez eu acum, în butoiul cu melancolie. Apoi Ranev- Numai că mâna lui Diego o smulge „din singurătatea înțepenită a trupului”. prima fază ... De după cortina de skaia se trezeşte şi vrea să râdă „Oda- Mă feresc să divulg ceva din epicul dantelă, se vede că se apropie cineva ia copiilor...” (spune asta cu teatra- surprinzător, imprevizibil. Autoarea din spate. Iese Firs (Aurel Ștefănescu) lism) Să reiasă caracterul ei ciudat. picură secretele după sute de pagini. ciudat, prin cortină, îmbrăcat bine, cu Deodată, se deschide uşa din sală Surprizele sunt minuțios gradate. Cititorul fular, pălărie, alb la faţă, straniu şi cu şi cu două valize grele apare cade adesea în capcane de interpretări binoclul de gât. Începe să cerceteze Charlotta (Livia Doljan). false, astfel încât, la final, trebuie să sala. Apare din spate Duniaşa Toată lumea încremeneşte. Ea reconsidere atitudinea diverselor (Monica Ristea) din lateral. Leneşă. vine, nu se opreşte, aruncă jos personaje. Drumul până la Firs e luuung! Se uită valizele în mijlocul scenei, dă să iasă, Soțul Margaretei Mazzantini, regizorul apoi se întoarce şi spune replica: Sergio Castellito, a ecranizat romanul la Firs, ia binoclul şi începe să se uite Venit pe lume în 2012. Joacă în film şi ea. Râde şi îl trage jos pe Firs (de Câinele meu, mănâncă şi alune ! Penelope Cruz, Emile Hirsch, Adnan cureaua binoclului). Firs se uită prin Moment penibil. Apoi, Piscik (Vasile Haskovic, Saadet Aksoy etc. Recunosc că cortină, Duniaşa rămâne într-o poziţie Vasiliu) în patru labe, latră spre am făcut adesea comparația literatură- foarte moale, relaxată. Intră Lopahin direcția unde a ieşit Charlotta. cinema. Mi s-a întâmplat prima oară să nu (Ion Fiscuteanu) şi începe să pipăie Aceasta se întoarce, zice ceva pe doresc a vedea filmul inspirat de roman, cortina. Apoi o vede pe Duniaşa. Ea nemţeşte şi iese din nou. Un discurs să nu-mi mutilez imaginația, să rămân se uită la el şi deodată începe să de scârbă. Atunci Piscik zice: Danke injectat cu forța literaturii. Filmul e danseze şi să cânte. Există un schön. După care Gaev, vrând să corect, scenariul se desfășoară sintetic termine gluma, întinde mâna spre (nici nu se putea altfel în fața celor șase liberalism în această casă, toată lumea sute de pagini dense). Există scene face ce vrea. Ranevskaia şi cu toată lumea, „în excelente, iar ritmul se accelerează gradat, Varia (Marinela Popescu) – un coadă”, fac ieşirea. respectând chiar ideea unei ubicuități. personaj aproape patologic. Nervoasă, Uneori tragedia trece subit în legendă, în necăsătorită... Crede că nu este Scena IV Ania – Duniaşa stil poematic. În fața atrocităților gândești femeie. Tot mereu unde apare creează precum doctorul din carte: rușinea de a tensiune. Şi invers. Şi în reacţii e o Harag: Duniaşa o ţine în braţe pe aparține rasei umane. Însă istoria curge, vibraţie. Nervoasă mai ales cu Ania. Fiecare are mult de spus, dar uitând mereu trecutul, oarbă adesea la bărbaţii... societăţii. Se deschide uşa altceva. Fără agresivitate, fără premonițiile tragediilor iminente. Cine e fiul războiului? Nu pot trăda finalul unei din sală şi zbiară cineva, Ania – temperament declarat. Ania aici poate se culcă în pat. epopei cutremurătoare. (Luminiţa Bortă). După aceea, vin ALEXANDRU JUCAN ceilalţi urlând, ţipând. CRISTIAN IOAN

80 Winnie Pooh, de A.Al. Milne, Cârli- doar să le spun cititorilor, care ne gate-mbârligate, de Mihai Crișan, cunosc mai puţin, că tu eşti un om Făt-Frumos cel Năsos, de Nela Stro- echilibrat în aprecieri: critici delicate, escu după I. L. Caragiale, Vrăjitorul laude ponderate, analize temeinice. din Oz, de Frank L. Baum, Făt-Fru- Acum te iert pentru că mă copleşeşti mos cel Urât, de Marin Sorescu, Ce- cu laude (ştii doar, laudele mă zăpă- nușăreasa, de Smaranda Enache după cesc, mă prostesc, nu sunt obişnuită Frații Grimm, Punguța cu doi bani, să le fac faţă, criticile însă mă ţin de I. Gheliuc după Ion Creangă, trează), înţeleg, e un moment festiv! Fabule?... Fabule! de Smaranda Ena- Şi acum să revin la întrebare: când- che și două din propriile ei adaptări: va oamenii au inventat Păpuşa (mult Albă ca zăpada, după Frații Grimm și mai târziu teatrul de păpuşi), pentru

Zâna Zorilor, după Ion Slavici. că aveau nevoie de un fel mijlocit de Multe din spectacolele create de comunicare, un auxiliar prin care să- Mimi Mierluț au fost prezentate și şi exprime, să-şi transfere gândurile, „TEATRUL DE PĂPUȘI – premiate la importante festivaluri din emoţiile, năzuinţele. Teatrul de O FORMĂ DE CUNOAȘTERE țară și străinătate, cu premii de păpuşi, ca și alte faţete ale artei, e o A LUMII spectacol, de regie, de scenografie si formă de cunoaştere a lumii şi de ȘI DE AUTOCUNOAȘTERE” de interpretare, dovadă a măiestriei autocunoaştere. E esenţial în formarea (I) acestei minunate artiste a teatrului personalităţii copilului şi în rafinarea Maria Mierluț (Mimi – pentru românesc de păpuși. gustului pentru frumos a adultului. prieteni și colegi) este una dintre cele Ca o încununare a întregii sale ca- – Dar cum se ajunge la sufletul și mai talentate actrițe și regizoare din riere, deosebit de bogată în realizări la mintea copiilor, pentru că, evident, teatrul românesc de păpuși. A început artistice remarcabile, în noiembrie copiii trec printr-o permanentă prin a fi o mânuitoare rafinată, inspi- 2013, la cea de-a IX-a ediție a Festi- evoluție și altfel trebuie să te adresezi rată, de o extraordinară inventivitate, valului Internațional al Teatrului de celor de 3-4 ani, altfel celor de 6-7 capabilă să se adapteze cu ușurință la Animație „Bucurii pentru copii. Spec- ani, altfel celor de 9-10 ani… fiecare tip de păpușă, dublată de o tacole de colecție”, organizat de Tea- – Tot prin cunoaştere: a psihologiei subtilă interpretă a textului. În mâini- trul Țăndărică din București, i s-a copilului, a literaturii potrivite diferi- le ei păpușile prindeau viață, se miș- decernat Premiul „Michaela Tonitza telor vârste, a unor forme ale artelor cau cu precizie, cu grație și finețe, Iordache” de excelență în animația plastice, a artei teatrale, a tainei co- transmiteau gânduri și emoție, îmbi- românească. municării gândurilor, ideilor prin narea perfectă a mânuirii cu rostirea – Dragă Mimi, ne cunoaștem de imagini şi emoţii, însufleţind neînsu- textului făcându-le expresive și mult, de pe vremea când am început fleţitul. convingătoare amândoi teatrul, am fost și colegi – Și cum e cu teatrul de păpuși A abordat apoi regia. În creația din timp de vreo doisprezece ani, și știi adresat adulților? Nu toată lumea acest domeniu și-a valorificat din plin că te prețuiesc foarte mult atât pentru știe că teatrul de păpuși a început, de cultura vastă, respectul deosebit față talentul tău și realizările tale artistice fapt, prin a fi un teatru pentru adulți, de operele literare de calitate, capaci- remarcabile, care au făcut din tine foarte popular, foarte îndrăgit, și așa tatea de analiză multilaterală a operei, mai întâi o actriță, apoi o regizoare a fost multe sute de ani. De exemplu, fantezia bogată, dar și rigoarea în recunoscută unanim ca aflată în pri- în secolul al XVI-lea, primele respectul unității ideatice și stilistice a mele rânduri ale artei păpușărești din spectacole despre celebrul Doctor spectacolului. În lunga sa carieră România, dar și pentru faptul că ești Faust au fost spectacole păpușărești. regizorală, a îmbinat cu măiestrie tra- unul dintre oamenii care gândesc La noi, pe la jumătatea secolului al diția – mai ales filonul popular – cu foarte profund și foarte interesant XIX-lea, când Vasile Alecsandri a inovația, cu experimentul, fiind des- despre literatură și despre artă în scris comedia Iașii în carnaval, în chisă înnoirilor cu adevărat valoroase general, despre teatru în mod special, care o puternică satiră politică e și inteligente. Spectacolele sale, întot- și despre păpușărie în particular. Noi prezentată cu mijloacele teatrului de deauna subtil stilizate și concentrate, am vorbit de nenumărate ori despre păpuși, această artă era încă una reduse la esență, sunt rezultatul unor toate acestea, dar aș dori să facem doar pentru adulți, și avea un căutări comune cu scenograful (și a cunoscute și altora măcar câteva din puternic impact social. E adevărat că colaborat mereu cu scenografi de gândurile, din părerile tale despre în iarmaroace, unde păpușarii primă mărime), pe care îl consideră frumoasa și nobila artă a teatrului de prezentau scenete amuzante cu creatorul cel mai important în teatrul păpuși. Pentru început, te rog să faci Marioara și Vasilache, copiii se de păpuși. Iar experiența de actriță o scurtă, dar consistentă pledoarie distrau și ei alături de cei mari, dar știe să o transmită, cu har pedagogic, despre importanța – și artistică, și un teatru de păpuși special pentru interpreților cu care lucrează. socială – a teatrului de păpuși. Să copii apare de abia în secolul XX. Rămân de neuitat spectacolele ei cu vorbim mai întâi despre cel destinat Acum, teatrul de păpuși pentru adulți, Ninigra și Aligru, de Nina Cassian, copiilor. atât de bogat odinioară, aproape că a Cartea cu Apolodor, de , – Zeno, prietene, ţi-a trebuit o dispărut, deși el are niște posibilități Cuconițele mele dragi, de Valentin jumătate de secol ca să-mi propui un uluitoare, care ar trebui → Silvestru după I. L. Caragiale, Pui de interviu şi să mă gratulezi cu o ploaie ZENO FODOR om, de , Întâmplări cu de laude? Nu, nu e un reproş, vreau

81 fructificate. Nu în detrimentul – Ca să-ţi răspund corect la teatrului de păpuși pentru copii, ci întrebare, ar trebui să-ţi povestesc alături de acesta. M-ar interesa viaţa toată! Şi nu sunt în stare... Cred punctul tău de vedere în legătură cu că am învăţat, în doze mici, tot această problemă. timpul... Văzând spectacole bune, mă -Da, la început păpuşa a înlocuit pierdeam în admiraţia adevăraţilor actorul în spectacole mai accesibile – creatori, spectacolele mediocre mă pentru adulţi. Abia prin sec. XIX puneau pe gânduri: de ce?, de ce n-au copilul a devenit un subiect important reuşit? Toate păreau corecte, la locul în pedagogie, psihologie şi, ca ______lor şi totuşi... (deduci că am fost un urmare, la un moment dat a apărut și domeniu. Eu, care privesc teatrul de autodidact toată viaţa). nevoia unui teatru specializat pentru păpuși de pe poziția criticului, a Iniţierea în păpuşărie am dobândit- vârste mici. Teatrul de păpuşi teoreticianului, cred că un mare artist o la Teatrul de păpuşi din Oradea contemporan dispune de mijloace şi păpușar trebuie să fie un artist mult (1957!). Acum îmi dau seama că am creatori care pot oferi spectacole mai complex decât actorul de teatru fost foarte norocoasă. Am ajuns acolo pentru cele mai rafinate pretenţii ale dramatic, să știe, să fie capabil să într-un moment „astral” al Teatrului: publicului adult. Dar unde e publicul? facă mult mai multe. Nu spun că scenograful teatrului, Paul Fux, era Îţi aduci aminte, prin anii ’90, când trebuie să-l poată interpreta chiar și deja o somitate în domeniu, intenţionam (tu director, eu regizor) pe Hamlet (deși am văzut un regizoarea mea Francisca Mirişan să facem un spectacol cu un text senzațional spectacol cu păpuși Simionescu era o doamnă şcolită (era semnat de Eugène Ionesco? Am realizat după o altă mare tragedie o raritate în epocă), sensibilă, renunţat (deşi József Haller făcuse shakespeareiană, după Macbeth), dar talentată. La secţia maghiară era deja schiţele, care prevesteau un trebuie să fie, totuși, un virtuoz în angajată Ildikó Kovács, care făcea un spectacol incitant), pentru că ne-am modelarea vocii (neavând celelalte tandem excelent cu Paul Fux; la dat seama că nu vom avea public... mijloace ajutătoare de care secția română se formase deja o trupă Poate la un festival... Atât. Nu putem beneficiază actorul dramatic – mai echilibrată de actori-mânuitori noi, acum, detalia problema ales mimica și forța privirii), trebuie (Simion Tomescu, Petre Simion, publicului, ea ţine de mulţi factori să poată mânui păpușa cu o Matilda Vitcu, Vera Medergan, Nina socio-economici, un anumit tip de extraordinară finețe, să o poată face Hedereanu, Alexandru Perghe) în management teatral, de educaţie (care să fie tot atât de expresivă ca un om care mi-am găsit un locşor în care să se face în ani, nu ţine de o stagiune- viu, trebuie să știe neapărat să cânte, mă simt bine – pentru că îmi plăcea două)… să aibă o mare flexibilitate corporală, tot ce vedeam şi tot ce făceam! Şi – Revenind la teatrul pentru copii, să fie mim și multe altele. făceam tot ce voiam (tinereţea e care crezi – pe baza lungii tale – Un actor păpuşar bun, ca orice neştiutoare, dar vrea mai mult!), experiențe – că sunt criteriile după actor, trebuie să fie un Artist care îşi pentru că în acel mediu exigent exista care trebuie întocmit repertoriul unui însuşeşte ideile, emoţiile textului şi, şi o anumită libertate: trei actori am teatru de păpuși? Cum reușești să îmbogăţindu-le cu fantezia şi sinceri- visat să facem un spectacol şi l-am îmbini cerințele diferitelor vârste ale tatea trăirii sale, le poate comunica, făcut (Petre Simion – regia, Maria copiilor-spectatori, care au, fiecare, transfera publicului, convingându-l. Mierluţ – scenografia, Rodica alte nevoi și alte capacități de Ca orice artist, el trebuie să nu obo- Albanezu – muzica). înțelegere. sească să înveţe toată viaţa această În stagiunea următoare am făcut – Criterii? Depinde de profilul minunată profesie, să înţeleagă adevă- regie. teatrului, de scopul propus, de rul că niciodată nu ştie destul şi, mai Un moment important la Oradea a publicul căruia i se adresează. Vrea ales, să fie convins că întotdeauna fost şi cursul de actorie de la Şcoala doar să-l distreze, sau să-l şi poate mai mult (adevăratul talent Populară de Artă. modeleze, să-l educe să-i dezvăluie tinde spre infinit...), să-i placă la Aici am primit primele lecţii de minunatele tainiţe ale artei? Are nebunie ce face! Să se dăruiască dicţie, interpretare, de la actori ambiţii estetice? Dispune de forţe întotdeauna cu bucurie! extraordinari (secţia română a artistice capabile să realizeze aceste – Tu de la cine ai învăţat actorie și Teatrului de Stat abia se înfiinţase – deziderate? apoi regie de teatru de păpuși, ce fiecare premieră era un veritabil – Cu alte cuvinte, fiecare mentori ai avut și ce modele? Cine eveniment cultural): Titi Simionescu, conducător de teatru trebuie să aibă ți-a marcat cariera artistică? Știu că Dorel Urlăţeanu, Valeriu Grama şi un program clar, bine definit și la începutul carierei sau mai târziu, tânărul regizor Radu Penciulescu a structurat, în funcție de care să pe parcurs, ai cunoscut oameni de cărui Ciocârlie a rămas în cronici şi întocmească repertoriul instituției. teatru deosebiți, și mă gândesc la memoria contempora-nilor ca o Mergând mai departe în încercarea Radu Penciulescu, Paul Fux, Pál aleasă sărbătoare artistică... de definire a valorilor de care trebuie Antal, Gheorghe Harag. Mi-ai spus A urmat Teatrul de păpuşi din să dispună un bun teatru de păpuși, cândva că ești foarte recunoscătoare Târgu-Mureş. spune-mi care sunt calitățile și câtorva artiști de la Teatrul de Aici abia se înfiinţase secţia indispensabile unui actor păpușar păpuși din Oradea, care au fost română, se organizau anual concur- performant, care poate răspunde primii tăi colegi, pe care eu nu i-am suri pentru ocuparea posturilor de tuturor solicitărilor acestei arte? Tu cunoscut atât de bine ca să mă pot actori, aşa că ne-am prezentat şi noi, ai o experiență imensă în acest referi la ei foarte concret. soţii Simion, am reuşit şi am rămas...

82 Și-i duce oile la pășunat, Stai pe loc tu vârsta-a doua Iar seara înspre stână le aduce. Cu elanul tineresc, Nu te trece precum roua, CRIZA ȘI OIERITUL Dă-mi răgaz să mai iubesc!

O duce tare greu ciobanul, Vârsta-a treia vreau să fie Nici vorbă de mai prins ozânză; Cu iubire și cu dor, La stână de-i lipsește banul, Să mă-nec în veșnicie El nu mai face nicio brânză! Prin satiră și umor. ------CONSTRAT VESTIMENTAR UNUI CONDUCĂTOR

De-o vreme-ncoace observați, Greu când torci al vieții caier În viața plină de mister, Și în post mai faci erori, ȘTIRE DE ULTIMĂ ORĂ Că-s mult mai bine îmbrăcați Iar ca șef te simți în „aer”, Cei dezbrăcați de caracter. Trebuie urgent să „zbori!” Să afle toți, chiar și nepoții, Că de la noi s-au dus tiptil ***** Corupții nesătui și hoții... BINE CĂ NATURA-I CELOR DIN MASS-MEDIA Dar vestea e de-ntâi april. VERDE ( acrostih) Sunt toți specialiști de seamă, APRILIE Bun venit iar primăvară! Au și programe variate, Iarna iată că abdică, Iar când nu e pe post reclamă, Frumoasă lună, în schimbare, Noaptea nu mai e „polară”, Precis că dau... publicitate! Când plouă, când e cer senin, E din ce în ce mai mică. M-a dus, ca fata, în eroare, Cu vârsta ei din buletin. (Ceasul îl vom da-nainte, NĂZUINȚĂ Asta-i de luat aminte) DE PAȘTE Afirmă-n taină un glumeț, Nu mai e de stat în loc, Că, de-ar avea un băiețel, Azi oamenii din tot orașul Au trotil sub tălpi flăcăii, Ar vrea să se numească Preț... Se-agită: Vine Iepurașul! Tropăie, se prind în joc, Să crească repede ca el! Dar când la prețuri ei privesc Unde? Chiar în gura văii. Toți iepurește o zbughesc. VASILE LARCO Rândunelele-s venite, POSTUL MARE Au de construit căsuțe, Iar pe drumuri prăfuite E post cu multe rugăciuni, Vin în stoluri vrăbiuțe. Mătănii, spovediri, iertare Și-atunci când nu se spun E feeric pe la sate, minciuni Râd bătrânii pe afară: ... Dar cei de „sus” au dezlegare. Dup-o iarnă grea cât toate, Este iarăși primăvară! PREVIZIUNE POLITICĂ E PRIMĂVARĂ IAR Precum scria în protocol Guvernul și-a intrat în rol, Plugul intră pe ogor, Iar de-o să facă treburi bune, Mieii zburdă pe tăpşan,

Va fi, desigur, o minune. Barza-şi caută de zor Iazul părăsit de-un an. NOILE ALEGERI Totul e superb sub soare, Vin cu urne-mpodobite, Armonie-i pe alei, Cu speranțe, rânduieli, Muza mea strălucitoare Și promisiuni menite Mândră e că sunt a ei… Să devină... păcăleli! Ah, de ce n-am vieți vreo trei!

CIBERNETIZARE Numai una am și-mi place, Anii buni i-aș pune-n sân, Un GPS ciobanul i-a montat Însă nu știu cum se face, Berbecului în coarne, de-ți faci Toți cei grei pe loc rămân. cruce,

83 Curier Și întrevăd demersuri.

Abandonat de tine, trag tutun Și mi-e cam silă, Că-n barbă-aborigenele văd un semn de prăsilă

Cum m-aș scula voivodal, drept, dac, Într-un scurt iureș Iubite domnule Băciuț, întreagă cafeneaua raf s-o fac Imaginați-vă un copil flămând rătăcind prin La Târgu Mureș... pădure, găsind ici colea câte un frag sălbatic și deodată i se deschide o poiană cântând din Un week-end plăcut! toate părțile cu fragi sălbatici, neștiind unde să Emil Chendea se îndrepte. Aceeași senzație de bucurie a Emil Chendea●Flori 47 copilului am avut-o cînd am primit Bună dimineaţa stimate domnule Redactor şef, ______''Despărțirea de înger''. Pur și simplu am rămas Nicolae Băciuţ, uluit. O întreagă carte de peste 400 de pagini de Am ,,păşit,,in PRIER. Vor poposi din nou Starea mea de sănătate lasă de dorit... mai mult Băciuț! Păi așa ceva nu se întâmplă nici în ,,ploile de flori” ,din nefericire, pentru lâncezind... în loc să lucrez. „Ale vieții valuri” povești, o asemenea surpriză pentru un sălbatic mine ele nu sunt balsamul revigorant mult m-au cam „spălat”... chiar din greu. Dar, pierdut prin pustietățile Canadei, care, găsind dorit numai pentru iubirea pentru natură ci, în mergem înainte. ici colea câte o poezie de Băciuț, o citea nu știu primul rând, un omagiu pios fiului meu drag! Cu bune gânduri și urări, de câte ori. Scuzați-mă că, de bucurie, rândurile Pe 19 va fi ziua mea de naştere. Poate, bucuria G.L. Nimigeanu acestea nu au coerența căutată, ci mai degrabă îndreptăţită a întâmpinării ei, va fi Asta da, dovadă de prețuire! sunt un țipăt de bucurie ca un copil în fața editarea noilor cărţi la care am BRAVOOO, Nicu Băciuț!!!! pomului de Crăciun. De unde să încep...cum să muncit: ,,Copilăria mea printre ciulini" , ,,Apa Ar trebui, acest supliment, trimis la toate vă mulțumesc, nu știu. Poate singurul lucru din pieptul muntelui". Şi desigur, nu în ultimul ambasadele și la toate centrele culturale unde nu mă fâstâcesc este unde sufletul meu de rând, revista VATRA VECHE din aprilie, noul ...... etc. preot se întâlnește cu Dumnezeu. Şi El mă rod al luminii minţii şi sufletului întreabă: Pe lângă necazuri nu ai nimic să-mi dumneavoastră! Foarte, foarte, foarte fain număr. Este aduci? O carte, Doamne, și o rugăciune pentru Cu mult respect! consistent şi adevărat. Un minunat cadou pe robul Tău Nicolae. Decebal Alexandru Seul care i l-ai făcut confratelui nostru sărbătorit, Har I-ai dat, Doamne, cum nu cu mulți ai fost P.S. Voi trimite la timp banii pentru revistele Lazăr Lădariu. atât de generos, dar ce îți cer dă-i mulți ani cu din partea a doua - anul 2014. Ducu sănătate să aibă timp să-ți toarcă din fuior, cum privighetoarea îți destramă dumnezeirea. Stimați domni, Mulţumesc din suflet! La mulţi ani domnului Dragul meu domn Băciuț, lasă-mă să te Luna viitoare se împlinesc 70 de ani de la Lădariu şi felicitări! E bine că vă ţineţi uniţi, îmbrățișez întru lumina Logosului cu necuvin- moartea lui Ion Minulescu (n. 6 ianuarie 1881, mai ales că e fum (şi foc) de jur împrejur... tele ce se revarsă peste cuvintele acestea București - d. 11 aprilie 1944, Ecaterina Ţarălungă rămase atât de departe în urmă de mine. Și mi-a București). Poate, cu ocazia asta, revista Vatra www.tzaralunga.org mai grăit Dumnezeu: Spune-i lui Băciuț că nu-l veche, pe care o urmăresc cu plăcere, va primesc până nu-și termină treptele până la cer, publica vreun studiu sau două, spre a marca Dragă Poete, carte cu carte... aniversarea. Aș vrea să contribui și eu cu Îţi mulţumesc pentru acest frumos supliment. Dumitru Ichim următorul eseu, sperând, prin aceasta, să Felicitări pentru gestul de cinstire a confratelui! P.S. completez tabloul (din: Horea Porumb, Fiii lui La mulţi, fericiţi ani poetului şi omului de La un dar se mulțumește cu alt dar. Un ''Meșter Ramses, Editura Limes, 2006). Ulterior, m-aș cultură Lazăr Lădariu! Manole'' pur ichimian, cu o prefață de Valeriu bucura dacă mi-ați deschide porțile ca să public Cu drag şi preţuire, Anania ceva din proza mea recentă. Ion Cristofor Stimate domnule Băciuţ, vă mulţumesc pentru Cu stimă, suplimentul revistei dumneavoastră, dedicat Horea Porumb Mulţumim pentru reviste! Vă urăm succes şi apreciatului om de cultură şi jurnalist Lazăr domnului Lădariu - la mulţi ani! Lădaru, dar şi pentru materialul CNN, referitor A ieşit frumos, Nicu! Ai muncit pe rupte, se Filiala Târgu-Mureş la marşul secuilor. Minunate amândouă. În vede. Mai sunt greşeli de culegere, din viteză, curând vă voi trimite câteva materiale pentru dar nu contează. E un număr bun. Mulţumesc pentru revistă! M-am uitat repede, VATRA VECHE. Toate cele bune, de aici din Îţi mulţumesc şi în numele lui Lazăr şi te e un numar frumos şi frumos ilustrat. Am citit oraşul în care a fost tipărită PALIA. îmbrăţişez, Băciuţule! interviul cu Dan Mănucă. E foarte bun. Poate Ioan Vasiu, Mariana n-ar fi rău să daţi mai multe interviuri cu astfel scriitor şi jurnalist de creatori care au scris pe ambele paliere de Dragă Nicolae, Stimate domnule Băciuţ, timp: înainte şi după 1989. Ar fi interesant de Mulțumesc pentru ”Vatra veche”. Am răsfoit-o Aţi realizat ceva extraordinar cu suplimentul aflat ce cred, ce simt şi ce vor aceia care au doar, pentru că n-am auzit niciodată de dedicat domnului Lazăr Lădariu. Valorile pe trecut de o falie culturală cu propriile lor vieţi. confratele meu întru vârstă, poetul Lădariu, și e care le întâlnim în viaţă, nu pot trece Cum văd, dacă văd şi ce soluţii au pentru frumos din partea redacției de a-i dedica un neobservate. Ştiu că domnul Lădariu este un marea punte culturală şi identitară a civilizaţiei număr întreg. M-am dus cu gândul la un alt om modest, dar este aşa cum am citit de-a româneşti... poet trecut de partea cealaltă a Stix-ului, lungul timpului şi concentrat în revistă, un OM Cele bune şi succes pe mai departe, Romulus Vulpescu, plecat dintre noi acum un FRUMOS. Ecaterina Ţarălungă an și jumătate și îți trimit o poezie de-a lui din Dumneavoastră sunteţi şi mai de preţ deoarece www.tzaralunga.org volumul ”Arte & Meserie”, publicat în 1979, îndreptaţi lumina valorii spre acest om. cu câteva luni înainte de plecarea mea din țară: Felicitări şi sănătate. Mulțumesc, Nicolae! Cu preţuire, Mi-ar plăcea să mă mai provoci la o clacă CARTE POȘTALĂ 2 Gabriella Costescu, pentru un număr de Vatră veche, că acel număr Sighişoara 5 (care nu a mai ajuns la mine, dar ce frumos e Stau într-o cafenea la Târgu Mureș - chiar și numai electronic!) mi-a plăcut în mod Și beau cafea, Mulțumesc pentru suplimentul deosebit. Orașu-i trist, semeț și gureș LAZĂR LĂDARIU, Cu cele mai bune gânduri de primăvară, Cu lume rea. stimate domnule Băciuț ! Iulian Filip M-aș bucura mult dacă mi-ați trimite un Deosebit portretul lui Nichita și istoria cu N-am timp, n-am bani, n-am inimă, n-am chef exemplar „în carne și oase”, urmând să achit tipajul lui Horia. Să mai scriu versuri: ulterior exemplarul, împreună cu abonamentul Felicitări pentru premiul de la Ploiești! În fiecare prost presimt un șef care va urma. Iulian Filip

84 Deosebit, altfel portretul lui Valentin Marica cu şi ale lui Ştefanovschi Dabija din Tetovo, ocazia altei mențiuni pentru baciul veghetor: Macedonia. felicitări! Apoi, referitor la Deda şi Eminescu, eu zic: Iulian Eminescu este peste tot. El este noi şi noi Vă mulţumesc. Gânduri bune, suntem el. Mitul trecerii pe la Deda nu trebuie Flavia să se suprapună peste fixul istoric. Eminescu a fost instantaneu. A devenit "omnia essere" Domnului Redactor şef Nicolae Băciuţ, pentru ca s-a hologramat în fiece fărâmă de Vatra veche se poate citi şi pe site-ul Chiar dacă la noi,,babele-şi fac de cap!” raza de cuget. Aşa că eu zic, frate al meu, să nu-i http://www.netvibes.com/cititor-de-proza soare, o părticică din azurul cerului mi-au fost certăm prea tare pe toţi acei care îl vreau pe http://cititordeproza.ning.com/forum/topics/vat aduse în suflet prin numărul 3 online al mai departe pe zeul nostru pământean. ra-veche-3-2014 publicaţiei dumneavoastră VATRA VECHE. Cu bucurie, pace în suflet şi drum de lumină. e-manuel Excelentă iarăşi prin tot ceea ce adună între CHE Va trimit ultimul articol scris de mine, am mai copertele ei. Aceasta apreciere va fi publicat, în respectabilul dumneavoastră aprofundată după lecturare, luând în calcul Stimate şi dragă domnule NICOLAE BĂCIUŢ periodic, în luna decembrie, un fragment de contribuţia dumneavoastră remarcabilă la - Vă mulţumesc mult, cu adâncă nuvelă. Sper să vă fie pe plac. Va multumesc! naşterea fiecărei reviste. reverenţă, pentru trimiterea revistei domniei Marian Horvat Astept desigur să-mi recitesc,,Vrăjitorul" şi în voastre (in format online) - "VATRA VECHE" - format tradiţional! Anul VI, nr. 3(63)/2014!!! ...Din nou, un Stimate domnule Nicolae Băciuţ, O duminică plăcută vă doresc! număr de exceptie, care vă situează revista în Trimit în atenția dumneavoastră o cronică, în Decebal Alexandru Seul centrul peisajului revuistic românesc, de azi - speranța că o veți găsi interesantă pentru şi, de asemenea, în fruntea ..."trebilor" publicarea în paginile revistei Vatra veche. Mulţumesc foarte mult şi felicitări esteticeşti!!! Pentru că este întâia oară când iau legătura cu Voica Foişoreanu ...Recunoscător, pentru publicarea grupajului dumneavoastră, anexez o scurtă prezentare a D-le Baciut, meu de stihuri! mea. Vă mulţumesc pentru faptul că-mi trimiteţi Doamne,-ajută-ne! - şi ne călăuzeşte, şi ne Cu stimă și prețuire, online revista "Vatra veche" şi pentru faptul că ocroteşte! Helene Pflitsch m-aţi publicat în numărul curent. Cu, mereu, aceeaşi admirativă preţuire şi caldă Vatra veche e întotdeauna o sărbătoare. Cu stimă, prietenie, Multe mulțumiri și succes pe mai departe! Marin Moscu Adrian Botez Rodian Drăgoi București Mulţumesc foarte mult! Mă şi apuc de citit. Mulţumesc dle Băciuţ.Numai bine, Bună, Succes pe mai departe! RG Mulţumesc din suflet că nu m-ai taiat de pe Ilie Şandru listă...chit ca nu mi-ai raspuns la câteva Salutare din Suedia! mailuri. Eu nu mai sunt de 2 ani la radio, sunt FELICITĂRI PENTRU FIBULA DE LA Am primit ieri Vatra veche - mulțam fain! - și, freelancer şi scriu. SUSENI ! aproape imediat după aceea, în mod Dar mă lupt şi cu o boala...eh, trebuia să mă Frumoasă, pe cât de adevărată, caracterizarea inexplicabil, un mail de la un Alexandru mai lupt cu ceva. pe care v-o face Steinhardt şi reluată acum în Sfârlea, necunoscut, în care îmi spunea să nu-i Cu drag, îţi trimit câteva poeme, dacă doreşti, Laudatio: "luarea lucrurilor în serios" ! mai trimit revista. Presupun că l-ai primit și tu, din noul meu vol. Vă mulţumesc pentru Revistă, dar dacă nu, ia notă, și scutește-l de eforturi Anni Doina Curticăpeanu peste măsură-i! Încă un număr interesant şi atractiv. Dovadă că Mie însă trimite-mi-o nesmintit, ba chiar ai se poate face cultură la parametrii unor Vă mulţumesc mult pentru revista! E o bucurie putea să-mi trimiți și vreo carte de-a ta, fiindcă, exigenţe valorice care mai păstrează sufletul de fiecare dată când o primesc! Aş vrea să vă plecat departe de-atâta vreme, n-am avut cum românismului, relevându-l profund şi cu bun întreb dacă un articol se poate publica în două să le citesc. S-auzim de bine! simţ. reviste? Mulţumesc mult! Șoro(betea) Mulţumesc, domnule Nicolae Băciuţ. Claudia Vaşloban George Baciu Dragă Poete, Vă mulţumesc mult şi pentru acest număr al Mulţumiri pentru revită şi felicitări! prestigioasei d-voastră reviste! Să trăiți, stimate maestre Nicolae Băciuț! Vă Ion Cristofor În speranţa că veţi considera scrierile mele rog, dacă este posibil, să publicați în „Vatra Am primit revista şi vă mulţumesc. Frumoasă demne de a apărea într-un colţişor al acesteia, veche” această cronică. Persoana este o poetă şi bogată aşa cum ne dorim să fie şi alte ataşez câteva poezii... tânără, absolventă de liceu, concetățean cu publicaţii de gen. Felicitări şi pentru Violeta Deminescu mine din orașul Bucecea, unde eu sunt cetățean longevitate. Cu stimă, Stimate maestre Nicolae Băciuț, am primit și de onoare. Poza coperților va trebui rotită cu M.B.B. al treilea număr din 2014 al „Vetrei vechi”, 90 de grade și introdusă undeva în interiorul Mulţumesc! Aţi venit cu primăvara cea mulțumesc, felicitări! Sunt, deja, cu gândul textului, lucruri pe care eu nu am reușit să le frumoasă! Gânduri bune, spre numărul 4, văzând că: fac. În pdf am trimis de teama diacriticelor. Vă Sânziana Batişte „Vatra veche” e loială, mulțumesc respectuos! Se susține sus și tare - Cu deosebită prețuire, Mulțumesc pentru revistă! N-o să fie păcăleală Vasile Larco Am întâlnit multe nume importante. În aprilie de-apare! Bună seara! Succes pe mai departe! Vasile Larco V-am ataşat poezia fetiţei din Galaţi (despre B.Ulmu ______care v-am vorbit). Vă mulţumim şi vă dorim vindecare totală Stimate Domnule Director Nicolae Băciuț, de răni sufleteştişsi trupeşti. Vă mulțumesc pentru publicarea recenziei mele Bunul Dumnezeu să vă ocrotească! la cartea d-lui Petre Isachi (Bacău) și rămân Vă purtăm n suflet! colaboratorul Dv. fidel. noi trei Cu deosebită considerație, Corneliu Vasile Bună seara, Mă numesc Hotca Marian şi sunt student la Mulţumesc pentru Vatra veche 3, Facultatea de Litere, specializările Limba şi Liana Cozea literatura română şi Etnologie, anul II Mulţumesc, frate Nicolae, pentru revistă. la Centrul Centrul Universitar Nord din Baia Când vin Târgu-Mureş, neapărat cartea lui Mare. Încă de mic m-a fascinat lumea Feier. Cele câteva note cu trimiterile la miraculoasă a poeziei. Scriu poeme de la vârsta toponimie şi rotacizare sunt întocmai cu de 10 ani când am colaborat la revista şcolii "scormonelile" noastre de la "şcoala marama". Emil Chendea●Flori 48 mele. De atunci mi-am decoperit talentul. →

85 Am colaborat şi la alte reviste cum ar fi: Nord Am primit mesajele d-voastră despre Literar, Nord Cultural, Revista Română, concursuri. Le-am distribuit mai departe unor Oglinda literară, Singur, Răsunetul, Boema copii talentați, unor doamne profesoare, sper să etc. aibă curajul să se înscrie. Vă mulțumim foarte Aş dori să vă trimit câteva dintre creaţiile mele mult! ce le-am scris în luna aceasta şi cealaltă. Între timp, am citit și revista nr.2 pe anul acesta Aproximativ toate poemele au ca temă generală trimisă de doamna Cornea. anotimpul primăvara. Poate veţi selecta câteva Nu pot să nu remarc faptul că reușiți cu fiecare pentru publicarea în revistă. număr să faceți din lecturarea ei o bucurie nu doar ochiului ci și sufletului, pentru că în După un concediu binecuvântat și ca la carte, cuprinsul ei sunt articole care pot mulțimi și cel pe o insulă de calm și liniște, în plin Atlantic, mai exigent cititor. nimic nu e mai reconfortant decât o blândă și Salut pe această cale și inițiativa d-voastră de lină revenire la ... Vatră! Emil Chendea●Flori 65 obținere a unui „spațiu memorial de amplasare Mulțumesc pentru baia de lumină primăvă- ______a unor personalități culturale, Rotonda ratică administrată gândurilor! Nu în ultimul de reviste din varii zone ale patriei noastre „Cenaculum” - ce frumos! să vă ajute rând, rămân îndatorată pentru includerea în VATRA VECHE pe care o păstoriţi cu o Dumnezeu! sumarul atât de ”hrănitor”. pasiune şi dăruire debordante îşi merită prin Îndrăznesc să trimit câteva poeme în speranța Numai bine și un început de sezon Pascal la fel conţinutul dintre coperte un loc fruntaş că se va găsi spațiu într-un număr viitor. Ştiu de inspirat și pe mai departe! printre unele publicaţii literare ale vremurilor din discuțiile de astă vară din tabăra de la Cu deosebită stimă, aceeași noastre spoite cu prea mulţi autori, ale căror Gledin că aveți material „pentru câțiva ani buni Gabriela creatii literare sunt ,,de doi bani!". de acum încolo”... Multumesc şi felicitări pentru cele două premii! Va reînnoiesc întreaga mea consideraţie! Mulțumiri, sănătate și spor în toate. Erwin Josef Tigla Decebal Alexandru Seul Mihaela Aionesei Stimate Domnule Nicolae Băciuţ, Bună ziua. Aș dori să am onoarea de a deveni Stimata redacţie, unul dintre colaboratorii revistei pe care o Domnule Nicolae Băciuț, am înaintat această Vă mulţumesc pentru onoarea de a fi prezenţi reprezentați. De aceea vă rog să-mi comunicați cronică a mea, la o carte de critică (confrații în revista dv. cu articole sau recenzii. dacă este posibil. În cazul în care răspunsul noștri mai rar, vor a comenta cărțile de Vă felicităm pentru calitatea remarcabilă a este afirmativ, vă rog să-mi transmiteți critică)... deoarece bănuiesc că voi avea revistei, care face să se impuna atenţiei istoriei condițiile de publicare (tematică preferată, înțelegere cândva, într-un nr. viitor la revista şi criticii literare prin valoare şi prestanta. Este norme de redactare, alte obligații). VATRA VECHE. Cu stimă! Vă citesc revista o reuşită foarte frumoasă. Vă mulțumesc și vă doresc o zi frumoasă. trimisa electronic prin grija prietenului Liviu Daniela şi Francisc Cu deosebit respect Ioan Stoiciu (LIS). Stimate d-le Nicolae Băciuț, Gabriela Ciobanu P.S. Nu-l cunosc personal pe Lucian Gruia - Vă mulțumesc mult pentru acest mesaj trimis... prof. de limba și literatura română dar cartea mi-a fost dată, spre lecturare de amicul editor C. Marafet din Râmnicu Sărat. Să însă știam de el tot de pe FB, citindu-l Domnului redactor-şef Nicolae Băciuţ, auzim numai de bine! întâmplător... Am primit Revista VATRA VECHE nr 3 si P.P.S. Dumitru Augustin Doman a semnalizat Mă bucur că l-ați trimis, semnul dvs. de online SUPLIMENTUL.O lectura care, în mod (în cuvinte pentru mine îngerești, în revista neuitare. Am primit și revista Vatra veche, sigur, mă va cuceri ! ARGEȘ nr 2 (380) februarie 2014 p.23) ultimul nr. trimis, pe care l-am citit..., dar nu în Pentru o nouă apariţie mai sunt transmise apariția la "Niciodată parodii... " - vedeți? Nici totalitate. Numai ce este scris de dvs. Și nu este Petrea Moroz şi Frăguţa. Mă cucereşte iarăşi el nu mă cunoaște personal. puțin. minunatul act de cultură cu pecetea numelui Cicu Tudor Cu admirație și prețuire, Dumneavoastră, rugându-mă să fiţi de acord cu Constanța opinia mea, şi nu numai a mea că prin noianul ______Textele vor fi culese în Times New Roman, corp 14, cu diacritice (cel mult 10 pagini A4 pentru secţiunea proză (una sau două proze scurte) sau 15 poezii. Pentru ambele secţiuni textele se

semnează cu numele real (dacă autorul Asociaţia Culturală „Agatha Grigorescu doreşte să fie publicat sub pseudonim Bacovia” şi Primăria Oraşului Mizil va specifica acest lucru). organizează ediţia a VIII-a a Se anexează un CV, care va Festivalului Naţional de Literatură cuprinde şi adresele de corespondenţă „Agatha Grigorescu Bacovia”. (poştală, e-mail, nr. de telefon) şi o Festivalul se desfăşoară pe două fotografie în JPEG sau TIF, cu latura secţiuni: poezie şi proză. mare de minimum 20 cm. Pot participa creatori de literatură Vom confirma primirea textelor din ţară şi străinătate, indiferent de imediat ce acestea ne parvin. (Lipsa vârstă sau afiliere la U.S.R. Nu pot Premiul revistei Fereastra pentru poe- confirmării e echivalentă cu neînscrie- zie, Premiul Gheorghe Eminescu pentru participa autorii care au obţinut unul rea textelor la jurizare). Textele care nu din primele trei premii la ultimele 3 proză, premiul Leonida Condeescu respectă prevederile acestui regulament pentru proză, Premiul revistei Fereastra ediţiile anterioare ale festivalului, (cu vor fi eliminate din concurs. excepţia celor cărora li s-a retras pentru proză. Vor fi acordate premii şi Juriul, format din 5 membri (pre- menţiuni ale unor reviste literare, premiul în bani, pentru neprezentare). şedintele juriului – o personalitate de Lucrările vor fi expediate (în instituţii de cultură sau sponsori. prim rang a culturii române, primarul Câştigătorii vor fi anunţaţi din timp format electronic) la adresa de e-mail: oraşului Mizil şi trei membri USR) va [email protected], sau prin poştă – pentru a participa la festivitatea de acorda următoarele premii: Marele Pre- premiere din luna octombrie 2014, pe CD – la adresa: Asociaţia Culturală miu Aghata Grigorescu Bacovia, Pre- Agatha Grigorescu Bacovia, str. Agatha urmând să confirme prezenţa. În cazul miul pentru poezie, Pre- neprezentării la festivitate, premiile se Bacovia, nr. 13 A, Mizil, judeţul miul Spirea V. Anastasiu pentru poezie, Prahova, până la 15 septembrie 2014. redistribuie.

86

În studioul artistului, Sacramento, California 2012 Emil Chendea●Mişcare în roşu M-am născut în Transilvania, România, mult timp în urmă ... Am studiat pictură, desen și istoria artei la Liceul de Arte Plastice din orașul Cluj, din România. și design grafic la Institutul de Arte Plastice din București, în România. Multe din lucrările mele (cărți concepute și ilustrate) au fost premiate cu premii naționale și internaționale. Am emigrat cu familia în Statele Unite în 1980 și un an mai târziu am început lucrul la primul meu loc de muncă de la Compania educațională Macmillan, o divizie a Macmillan Publishing Inc din New York City, unde am lucrat până în 1995, ca artist grafic de proiecte, cum ar fi Enciclopedia Collier. Am făcut mii de fotografii în Manhattan și pe Long Island, unde am trăit, și după ce ne-am mutat în Florida, în Emil Chendea●Drumul Undinei 1997, am continuat a face fotografii, de data aceasta atras de subiecte marine, de pescuit și de plimbările cu barca. Am început să pictez din nou, după mulți ani de întrerupere. Pictură reală. Nu am putut rezista tentației de a fixa pe pânză frumuseţea peisajului de acolo, din Florida. Munca mea a fost expusă în diferite expoziţii, a fost apreciată și chiar premiată. Unele picturi sunt în colecții private și publice în Statele Unite ale Americii, Canada și Australia. Recent, m-am alăturat Centrului Arte Frumoase Sacramento și Arte – California de Nord, dorind să fiu activ în viața artistică a comunității noastre. Veți găsi pe acest site (http://www.emilchendea.com/ echendea/California_Paintings.html#0) diverse pagini cu munca mea. Unele dintre ele cu totul diferite de celelalte: picturi noi și vechi, printuri de la fotografiile mele originale (flori) și informatică de artă îmbunătățite, combinate în Emil Chendea●Ape liniştite compoziții interesante. Lucrările mele au fost definite de interesele mele: cele care au fost create în anii în care am locuit cu soția mea în Deerfield Beach, Florida, adică între 1997 și 2010, și picturile mele recente, create după ce eu şi soția mea ne-am mutat în California, în vara anului 2010. În Florida, am fost impresionat de traiul foarte aproape de Oceanul Atlantic, mai bine spus fascinat de frumuseţea peisajului marin, de falnicii nori de vară și de apa chinuită în timpul furtunilor. Acum, eu sunt departe de Pacific, în apro- piere de Sierra Nevada, dar ceva s-a întâmplat – o schim- bare, o schimbare profundă în înțelegerea mea: pictez pentru propria mea plăcere, încercând să pun pe pânză emoțiile mele, visele mele, abordarea mea spirituală din această lume frumoasă în care trăim... Eu cred că-mi arat pasiunea și inspirația prin munca mea. Privitorule, vei fi judecător... EMIL CHENDEA Emil Chendea●Flori 68

87 buturuga, deplasând-o pe la ugerele vacilor, din care laptele ţâşnea aproape singur, animalele rumegând după suplimentul de tărâţe din iesle. Stăpânul lor se ridică, alinie găleţile mai deoparte şi netezi rumegătoarele pe spinare, cum îi era obiceiul, fără zăbavă prinse lopata de coadă şi râni podeaua cu migală, scoase gunoiul cu tărăboanţa pe movila de peste gard. În odaie, luă pânza de tifon, strecură în oala cea mare lichidul alb, la urmă introducând în ea o căniţă din care bău lacom, îşi trecu repede palma pe la gură, culcându-şi pentru un moment mustaţa groasă şi stufoasă şi se îndreptă, îndoit de spate, către şopron, după nişte unelte. Le găsi şi răsuflă uşor. Iar când Fuxa deretică prin bucătărie, de la portiţa dinspre toloacă măsură cu privirea, până unde avu şansă, pădurea pe alocuri rărită de topoarele cireşenilor sau de vântoase, întrevăzându-se atunci, doborând sau fasonând tulpinile falnice, până ce căzu la pat şi cu chiu cu vai se pricopsi cu o pensie. Acum şchiopăta bine, mai urca în bâte de el meşterite, să se-mbete de aerul de care nu se mai sătura. Se oprea când Emil Chendea●Flori 97 ______simţea o strânsoare în piept şi inima îşi contenea cu greu

Starea prozei bătăile după pauze mai lungi. „Merg într-acolo, o fac, ştii, de atâţia ani, nu-ţi face griji, acum n-am să întârzii...” „Cum spui asta?”, se căină bătrâna „Ce faci?” îl întrebă Fuxa, cu o mimică a feţei care nu-i scăpând culeşerul. Ai bolunzit? Însă vorbele ei, afară, unde se purta decât uimirea. aflau, rămăseseră aninate în rafale de vânt rece ţepuite de „Mă duc şi iar mă duc...” fulguială. „Omule, ţi s-a făcut de drum la bătrâneţe, dă-le fân, „Să-mi dai ceaunaşul gol, ceva făină, niscaiva sare. Şi scoate gunoiul, ia găleţile...” mai iau cu mine geanta cu piroane, bărdiţa, cleştele, ciocanul, „Hm, am să mă descurc, doar le-am avut în grijă de o lanterna, nişte cutii cu ţâbricuri şi... frânghia”. viaţă. Apoi îmi pregătesc desagii...” Zise astea cuvinte şi, împovărat de sarcină, plecă. „Ce-i cu tine, ai visat urât, ţi-a tăiat calea vreo pisică sau Lipsa-i din Cireaşa adunase discuţii de tot felul. Cineva cineva cu o căldare goală?” care râdea mereu îl credea şui. Petrea Moroz îşi înjghebase O auzise-n casa pe care o moştenise de la taică-su, însă un cuib din cetini departe în susul muntelui, pe culmea dogarul satului, trecut prea devreme sub dâmbul acela de-i zic Cocoşu, şi tremură cât tremură până ce, învins de ispită, cireşenii – Cositoarea. Baba-i umblă prin vatră, puse apă în aburcă gâfâind stânca, până la bradul plantat de el, când îi mai ceaun, cernu făina, scăpă puţină sare, dar se vede după cum se era prietenă ţapina şi nu-i era duşmană securea. mişca, cu gândurile în altă parte. Iar în prag de seară, îl cuprinse nemişcat urmărind parcă „Mi-o face pentru o plimbare să-mi ajungă”, mormăi printre ramurile lui, modelând un fel de candelabru, o stea Petrea, băştinaş din Cireaşa, o mână de cocioabe, răsărite ici, căzătoare, cu licăr de candelă... acolo printre brădişurile din zare. Şi moşul, lăsând-o pe Fuxa, DECEBAL ALEXANDRU SEUL răsucind tot mai încet făcăleţul, acolo în grajd trase sub el ______Directori de onoare Lădariu, Rodica Lăzărescu, Cleopatra Lorinţiu, MIHAI SIN Bianca Osnaga, Mihaela Malea Stroe, Ioan ADAM PUSLOJIC Matei, Menuţ Maximinian, Miruna Ioana Miron, MIHAI CIMPOI Liliana Moldovan, Cristian Stamatoiu, Gheorghe Şincan, Gabriela Vasiliu Redactor-şef adjunct Corespondenţi: Flavia Cosma (Canada), Mirela VALENTIN MARICA Corina Chindea (Italia), Andrei Fischof (Israel), Redactori: Dorina Brânduşa Landén (Suedia), Gabriela Cezarina Adamescu, A. I. Brumaru, Mariana Mocănaşu, Darie Ducan (Franţa), Dwight Cheţan, Geo Constantinescu, Luminiţa Cornea, Luchian-Patton (SUA), Mircea M. Pop Mariana Cristescu, Melania Cuc, Iulian (Germania), Raia Rogac, Claudia Şatravca Dămăcuş, Răzvan Ducan, Alexandru Jurcan, (Chişinău), M.N. Rusu (New York) Mioara Kozak, Suzana Fântânariu, Lazăr

Lunar de cultură editat de ASOCIAŢIA „NICOLAE BĂCIUŢ” PENTRU DESCOPERIREA, SUSŢINEREA ŞI PROMOVAREA VALORILOR CULTURAL – ARTISTICE ŞI PROFESIONALE Preşedinte SERGIU PAUL BĂCIUŢ Tiparul executat la S.C. Intermedia Group, Târgu-Mureş, str. Cuza Vodă nr. 57, România. Nicio parte a materialelor nu poate fi preluată fără acordul editorului. Copyright©Nicolae Băciuţ 2014 *Email : [email protected]; [email protected] *Adresa redacţiei: Târgu-Mureş, str. Ilie Munteanu nr. 29, cod 540390 * telefon: 0365407700, 0744474258. Materialele nepublicate nu se restituie. Responsabilitatea asupra conţinutului textelor revine autorilor. Opiniile reflectă exclusiv punctul de vedere al acestora.

88