An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR Revistă de istorie şi cultură Anul IX, nr. 3 (97), martie 2020 Editată de Asociaţia Culturală MEMORIA OLTULUI
Director: Ion D. Tîlvănoiu
Comitetul de redacţie: Mircea Şerbu, dr. Nicolae Scurtu, Ion Andreiţă, Ion Lazu, Dumitru Botar, Ioan Smedescu, Jean Lupu, Cornel Manolescu, Floriana Tîlvănoiu, col. (r.) Dumitru Matei
Planşele noastre
1. Dumitru Caracostea (n. 10 martie 1879, Slatina- m. 2 iunie 1964, Bucureşti)- istoric literar, teoretician şi critic literar, stilistician, folclorist, membru al Academiei Române şi ministru al Educaţiei Naţionale. 2. Declaraţie a lui Dumitru Caracostea din 1946 prin care arată că nu a făcut politică (Arhiva C.N.S.A.S., dosar P 17 225). 3. Declaraţie a lui Dumitru Caracostea din 1954, dată la ieşirea din închisoare, prin care îşi dă acordul ca fiul său să primească lucrurile confiscate la arestarea sa (Arhiva C.N.S.A.S., dosar P 17 225). 4. Şcoala de Agricultuă de la Strehareţi într-o imagine de epocă.
ISSN 2284 – 7766 Tiparul executat la Editura Hoffman www.EdituraHoffman.com Tel./fax: 0249 460 218; 0740 984 910
www.memoriaoltului.ro 1 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
Cuprins
1. Ion Andreiţă- Steagul din jurul inimii...... /3 2. Ion Lazu- Amintirile unui scriitor slătinean (XLIII)...... /6 3. Marin Petran-Vlădila- Din actele moşiei Vlădila-Avramovici (III)...... /20 4. Dumitru Nica- Mihai Popescu- profesorul nostru de matematică...... /25 5. Ion Tîlvănoiu- Istorie sau telenovelă? Amintirile Eleonorei Florescu din Caracal (VII)...... /32 6. Nicolae Teică- De Sfânta Maria Mică în târgul Balşului...... /36 7. Lt. col. Constantin Savopol- Cu călăraşii romanaţeni în drum spre Kerci (II)...... /38 8. Sabin Lungoci- Muzeul Romanaţiului la ceas aniversar...... /60 9. Cornel Manolescu- Şcolile primare din Slatina în anul şcolar 1863-1864...... /64 10. Ion Tîlvănoiu- Dumitru Caracostea în argivele C.N.S.A.S. (I)...... /71 11. Floriana Tîlvănoiu, Nica Marcela- Pictorul Gh. Teodorescu-Romanaţi în corespondenţă cu profesorul Pătru Crăciun (I)...... /83 12. Ilie Dumitru- Vinovaţi fără vină...... /90 13. Calendarul Memoriei Oltului şi Romanaţilor- martie...... /97 14. Pătru Crăciun- Numismaţi caracaleni din trecut: Nicolae V. Ionescu...... /99 15. Traian Zorzoliu- Fântânile Drăgăneştiului...... /101 16. Jean Lupu- Coruri numai pentru concursuri sau prezenţe artistice permanente?...... /105 17. Nicolae Fulga- Naşu’ Marin Constantin...... /107 18. Ion Tîlvănoiu, Nicu Petria- Eroi şi monumente din Olt şi Romanaţi: - Eroii satului Giuvărăşti, judeţul Olt (fost Romanaţi)...... /109 - Eroii comunei Gostavăţu, judeţul Olt (fost Romanaţi)...... /111 - Eroii satului Ianca, judeţul Olt (fost Romanaţi)...... /114
www.memoriaoltului.ro 2 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
Steagul din jurul inimii
Ion Andreiţă
„Când s-a produs o înfrângere, steagul nu se predă, ci pânza lui se înfăşoară în jurul inimii”. (Nicolae Iorga)
În capitala patriei noastre, Bucureşti, s-a produs un fapt de o gravitate foarte mare; intolerabilă. Urechea opiniei publice, deschisă pâlnie la şuierul sirenelor politice, cu sau fără coadă şi solzi, dar solzoase de atâta îmbâcseală, a înregistrat dramaticul eveniment la fapte diverse, ce se uită imediat după aflarea lor. Câteva consemnări pe facebook şi în nişte ziare de provincie, cu circulaţie locală. Şi cam atât. Ce s-a întâmplat? Un grup de tineri români din judeţele Covasna şi Harghita, în special elevi însoţiţi de dascălii lor, dar şi de vârste mai mari, alcătuiţi în formaţii artistice, au venit să prezinte la Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” din Capitală o manifestare culturală intitulată „Români despre Români”, să mai afle şi alţii despre traiul lor (străin) în propria ţară. Au venit organizat, 200 de participanţi, cu patru autocare; s-au îmbrăcat frumos, cu straie de sărbătoare, naţionale, având cu ei steaguri şi orchestră. Potrivit ziarului „Mesagerul de Covasna” (13 iunie 2017) ei au sosit în Bucureşti sâmbătă, 10 iunie, după ce porniseră în miez de noapte din Tulgheş, Livezi, Doboi, Miercurea Ciuc, Breţcu, Mărtănuş, Tg. Secuiesc, Zăbala, Voineşti-Covasna, Zagon, Hăghig, Vâlcele, Sf. Gheorghe, „având întipărite în minte, dar mai ales în suflet, bucuria şi importanţa participării la evenimentele ce urmau să se desfăşoare în capitala României”. În Piaţa Universităţii au fost întâmpinaţi cu flori şi un baner pe care scria „Bine aţi venit fraţi români din Harghita şi Covasna!”. Oaspeţii au depus o coroană de flori la Crucea Eroilor Revoluţiei. Toată suflarea a cântat Imnul Naţional „Deşteaptă-te Române”. O altă coroană de flori a fost depusă la statuia lui Mihai Viteazul, primul Întregitor de Ţară. Apoi, oaspeţi şi gazde au mers la Biserica Sf. Gheorghe Nou, lăcaşul de cult al martirilor Brâncoveni, în curtea căreia a fost amplasată Troiţa Românilor din Covasna şi Harghita, anume adusă de oaspeţi. Străbătând oraşul de la sud la nord, s-au îndreptat cu toţii spre Muzeul Satului, unde urma să se desfăşoare Şezătoarea călătoare „Femeile din Ţinutul Căciularilor cos ie”, căreia avea să-i ţină isonul ansambluri folclorice şi coruri. Dar… acum apare blestematul dar – şi nenorocitul cadou cu care aveau să fie întâmpinaţi oaspeţii în poarta Muzeului: Interdicţia de-a pătrunde înăuntru cu un steag mare, desfăşurat. Cadou făcut (parcă anume) cu câteva zile înainte de sărbătorire Zilei Drapelului Naţional, din 26 iunie. Pe motiv că sunt prea multe drapele tricolore, care ar transforma manifestarea culturală într-una naţionalistă. www.memoriaoltului.ro 3 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR Incoruptibilul cerber: muzeograful Eugen Ţepeş Stroia (sau ce-o învârti el pe acolo, prin incinta sfântă a neamului). Îi sare în ajutor însăşi directoarea Muzeului, conf. univ. dr. Paula Popoiu, adresându-se celor din poartă: „Stimaţi domni şi doamne, eu fac parte din conducerea Muzeului Satului şi nu îmi amintesc să fi dat indicaţiile pe care le spuneţi, eronat şi rău intenţionat….; dacă nu aveţi o dovadă scrisă în acest sens, aş putea spune, fraţi români, că tare bine mai calomniaţi pe cei care v-au primit cu drag… Colegul meu Ţepeş a venit duminica de acasă ca să fie alături de dumneavoastră. Dacă nu a fost de acord să dezlănţuiţi naţionalismul pe teritoriul muzeului unde nu se face politică, atunci bine a făcut”. Stupefiante declaraţii. Batjocoritoare – de la modul elitist al adresării la insinuarea acuzaţiei de calomnie. Dar acuzaţii au prezentat actul prin care Muzeul (e-mail primit chiar din partea lui Eugen Ţepeş Stroia) le punea în vedere să nu vină cu prea multe drapele ale României la şezătoare. O suită întreagă de reguli mai ale dracului decât dacă ai solicita să intri la Scutul de la Deveselu. O citez pe cea necunoscută de directoare, cu litera cu care am descoperit-o redactată: „SUNT INTERZISE CU DESĂVÂRŞIRE !!!!!!!! (8 semne de exclamare!) lozinci, înscrisuri sau alte acte de patriotism (!mirarea mea!) ce ar putea prejudicia identitatea etnicilor maghiari atât din zona Covasna-Harghita, cât şi a altor grupuri etnice din România. Însemnele tricolorului vor fi folosite în limita bunului simţ (!!!) fără prea mari exagerări”. Abominabil! Pricepând gravitatea situaţiei, doamna directoare încearcă să dreagă busuiocul, dar mai rău se afundă în mocirla din care ar trebui să iasă fără funcţia identitară: „La mica şedinţă pe care am făcut-o chiar acum privind evenimentul semnalat de dumneavoastră, am citit şi eu textul care a ieşit din muzeu fără aprobarea mea (!!!) la iniţiativa muzeografului de serviciu. Într-adevăr, pentru acel text trebuie să-mi cer scuze (numai atât? – n. n.) şi să vă spun că nu a fost văzut sau aprobat de cineva din conducere” (!!!). Şi totuşi. Manifestarea românilor din oropsitele judeţe Harghita şi Covasna s-a desfăşurat, în aplauzele unui public numeros. Ea s-a bucurat de participarea şi susţinerea unor personalităţi care ştiu să facă deosebirea dintre monstruoasa coaliţie ce s-a înscăunat la Muzeul Naţional al Satului din Bucureşti şi frumuseţea cântecului în limba română, a nepieritoarelor tradiţii ale poporului acestei limbi. Amintesc, astfel, pe dr. Constantin Secară, etnomuzicolog, cercetător ştiinţific la Institutul de Etnografie şi Folclor „Constantin Brăiloiu” al Academiei Române, pe jurnalistul de înaltă conştiinţă naţională Dan Tănasă şi pe colega domniei sale de condei, Maria Creţu-Graur, directoarea cotidianului „Mesagerul de Covasna”. Îl am, de asemenea, în vedere pe inimosul şi competentul dr. Mihai Târnoveanu, preşedintele Asociaţiei „Calea Neamului”-Braşov, organizatorul acestei manifestări, care, aducând într-o trăistuţă câţiva pumni de pământ, a spus: „Am aici o mână de pământ din Harghita şi Covasna amestecat cu pământ din Bucureşti, de la Biserica Sfântul Gheorghe Nou şi din Piaţa Universităţii. Este acelaşi pământ sfânt al nostru, al tuturor. Pământul care ne uneşte. Uneşte prin râuri de apă şi sânge, prin taina botezului şi taina de jertfă românească”. Consemnez, în continuare, opinia poetei Mihaela Aionesei, profesoară de limba şi literatura română, participantă la eveniment: „Ca român trăitor de 35 de www.memoriaoltului.ro 4 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR ani în municipiul Tg. Secuiesc, unde de Ziua Naţională a României etnicii maghiari, în loc să sărbătorească alături de noi, pun steaguri negre sau, şi mai rău, pregătesc bombe artizanale „să-i sperie puţin” pe manifestanţi, aşa cum se ştie că s-a întâmplat în 2015… A se interzice intrarea cu Tricolorul în incinta Muzeului Naţional al Satului, a se interzice manifestările patriotice pentru a nu fi „prejudiciaţi maghiarii” din cele două judeţe, precum şi a se interzice „textele eminesciene, lacrimogene” – oricât de grav ar suna ce voi spune – mi se pare un act de trădare. Sunt simboluri pentru care au murit eroii acestei ţări! Sunt simboluri pe care de prea multe ori le-am afişat cu teamă, pentru a ni se interzice în Capitală! (…) Cum să interzici ceva ce face parte din identitatea ta naţională? M-a pus serios pe gânduri această atitudine antiromânească, la care nu m-am aşteptat. Oricâte explicaţii şi scuze a adresat conducerea Muzeului, nimic nu poate alina mâhnirea, palma dată de un frate pe obrazul meu. Dar ridic Tricolorul către cer şi spun şi eu ca Eminescu: Trăiască naţia!”. Mihaela Aionesei mi-a transmis, ulterior, şi o poezie scrisă cu acest prilej. Pentru nobleţea ce-i străbate versurile, o transcriu mai jos: ,,Eu nu lupt cu nimeni Şi-avem o singură casă sub soare – Lupt cu mine Pământul cu plămânii Lupt să tac Inundaţi de ură şi blestem Lupt să rabd Prin care trece uneori oastea lui Lupt să pierd Dumnezeu Şi-apoi să strâng din dinţi Rostogolită într-o ploaie, Până escaladez munţii de lacrimi. Sunt normalul anormal Pe coate sau pe furiş Vagabondând prin mine însămi Răstignesc prin lume o patimă Cu rugăciuni întinse până la cer Asta mă învaţă dragostea Să alin palma dată de un frate Să mor de dor în limba mea, Ce-mi arde încă obrazul… Deşi iubesc cu braţele-amândouă Eu nu lupt cu nimeni, Cu aceiaşi ochi şi patimă ascunsă Lupt cu mine Român, maghiar, ţigan, orfan… Omenia să n-o pierd. Toţi suntem după acelaşi Tată fraţi * ,,Precizările” cu privire la incidentul ce a avut loc în data de 10 iunie 2017 la Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” – semnate, mai târziu, de aceeaşi directoare, Paula Popoiu – sunt bălmăjeli, angajamente, demagogie. Nu le reiau, din jenă (şi protecţie) pentru cititor. Voi spune, însă, că aceşti copii, tineri şi adulţi n-au primit nici măcar un pahar cu apă, şi nici sfatul de unde să procure. Este prea mult: sa rabzi de sete o zi întreagă de vară, pornit la drum din miezul nopţii şi plecat înapoi, spre casă, în miezul nopţii următoare. Totuşi, voi nota cuvintele unei doamne, Costache Constantina, interlocutoare a colegului Dan Tănasă: „Alo, Muzeul Satului? Doamna Popoiu, m-aţi dezamăgit profund, m-aţi lovit în inimă. (…) Fiecare căsuţă din Muzeul Satului ar trebui să aibă Tricolorul la poartă. (…) La noi nu e voie să-l purtăm nici la manifestaţii. Ruşinos. Într-o ţară normală la cap, până acum ar fi trebuit să vă daţi demisia de onoare, dacă aveţi aşa ceva”. www.memoriaoltului.ro 5 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR Opinia interlocutoarei merită luată în consideraţie. Nu brutal, nu vindicativ, ci aşa cum spune Eminescu, în articolul „Să facem un congres”: „Oricine a şovăit numai o dată în cariera sa politică (nu-i departe nici cea aşa-zis profesională – n. n.) fie el prelat, fie ilustritate, fie magnificenţă, trebuie înlăturat cu îngrijire, căci aici trebuie oameni ai faptei pe care să nu-i orbească nici şansele, nici aurul, nici stelele şi ordurile mari (care în general se pun pe inime mice!)”. * Revenind la spusa lui Iorga din moto-ul acestui articol – „Când s-a produs o înfrângere, steagul nu se predă, ci pânza lui se înfăşoară în jurul inimii” – el era urmat de încă o propoziţie: „Inima luptei noastre a fost ideea culturală naţională”. Cu siguranţă că toţi cei două sute de oaspeţi-participanţi la frumoasa manifestare patriotică s-au întors acasă cu Tricolorul înfăşurat în jurul inimii. Şi alături de ei, odată cu ei, mii şi milioane de români.
Amintirile unui scriitor slătinean (XLIII)
Ion Lazu
16 martie 2009, luni. La TV Cultural se dă un interviu cu Norman Manea, preluat de altundeva. Mi-l reamintesc, încă de prin anii 70 cu început de calviţie, pe atunci cu o faţă rotunjoară, nu prea înalt. Reiese că a plecat în 87. Are pregătire de matematician. Despre exil: era în situaţia să o poată face, dar a amânat, sperând că... dar şi-a dat seama că mai rău nu se poate. A revenit în 97 dar impresia a fost foarte rea, l-au deranjat urmele ceauşismului, blocurile muncitoreşti, acum şi mai dărăpănate, în melanj cu kitsch-ul american. La a doua venire, lucrurile s-au mai atenuat. Aseară a avut o întâlnire la MNLR, spera ca aici să nu mai vorbească despre politică, făcuseră această convenţie... Se adresează deci celor tineri din sală, presupune că ei nu ştiu contextul. Nu poate pretinde că a fost un pur, mici cedări a făcut şi el, iar alţii au rămas într-adevăr pe poziţie fermă, fără compromisuri, dar au înfundat puşcăriile şi fapt este că la ieşirea din detenţie 80% dintre ei au semnat angajamentul de informatori. Iar alţii nu, spre lauda lor. Problema s-ar pune corect astfel: Cât rău a făcut fiecare dintre aceşti turnători de nevoie? Însă vorbind despre ceilalţi, erau două categorii de scriitori, unii care scriau toată săptămâna poezii şi osanale, iar uneori dădeau şi lucruri mai curajoase, însă cu acord de la Cenzură, dă-i drumul, e de-al nostru, pe când ceilalţi erau stopaţi de fiecare dată: ia vezi de ăsta! Aşa se face că în mod paradoxal unii dintre lăudători reuşeau să spună chestii îndrăzneţe, luând faţa, iar ceilalţi treceau de defetişti, evazionişti. Era deci cenzura, dar prin 78-79 au desfiinţat-o, câteva luni ne-am amăgit că va fi mai bine dar a fost mai drastic. Măcar cenzura avea regulile stabilite, instituţional, acum însă te puteai trezi că ţi se spune de la tipografie: muncitorii noştri nu acceptă să tipărească asemenea lucrare. De parcă rostul lor nu ar fi fost să tipărească ce li s-a trimis... Dar mai era şi securitatea, suspiciunea. Odată primeşte un telefon de la unul dintre cei mai buni prieteni, musai să iasă la o plimbare. Era vreme de ploaie, vino la www.memoriaoltului.ro 6 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR mine, dar nu, acela a insistat. Şi pe drum i-a mărturisit că a făcut pact cu securitatea, dar o să-l ţină la curent cu tot ce scrie în rapoartele lui. Eşti nebun?! De la ăştia nu mai scapi, etc. Îl turna, dar se întâlneau aproape zilnic şi îl ţinea la curent. Şi fapt este că nu l-a mistificat, când şi-a văzut dosarul a constatat că acela îi spusese tot. Deşi se speriase că nu-i spune tot. Voiau să ştie în ce ape te scalzi, cu cine te vezi, ce scrisori primeşti din străinătate etc. Şi după un an au renunţat la serviciile acelui amic, ca nefolositor; a văzut în dosarul său rezoluţia de renunţare la informator. Se întâlneau cu turnătorii nu la Secu, ci în diferite apartamente speciale, prin oraş. În 87 a plecat, ca evreu şi scriitor nu-l puteau refuza, în general căutau să nu stârnească scandaluri în afara ţării, scriitorii erau deci favorizaţi cumva. Şi cum a fost cu articolul despre Eliade, care a aprins spiritele aici? Da, în ultimul volum de Memorii, scris în ultimii săi ani de viaţă, Eliade are o frază de genul ăsta: Când l-au suprimat pe Căpitan, generaţia noastră a înţeles că nu mai are nici un viitor în România. I-a dat telefon lui Cristinel, a vorbit şi cu Matei Călinescu, erau buni prieteni, dar Eliade murise, iar ea nu a vrut să scoată fraza. Corect. Atunci a scris articolul, analizând soarta generaţiei în acel context, căci nu toţi au împărtăşit opţiunea lui Eliade. S-a făcut vâlvă teribilă în ţară. Dar de ce? Aici nu se înţelege faptul că impresia cea mai rea o dă străinilor cocoloşirea aspectelor incomode din biografia marilor noştri scriitori, precum şi ocultarea defectelor noastre naţionale. Tocmai vine din Germania de la un congres Goethe, ce credeţi? L-au făcut felii-felii, cu căsătoria lui de septuagenar, cu..., dar ce înseamnă asta?! Goethe e tot Goethe, Faust tot Faust etc. Ai voie să discuţi, să întorci lucrurile pe toate părţile. Cine să spună marile adevăruri dacă nu marii scriitori? Despre evrei cele mai dure lucruri le-au spus scriitorii evrei, asta fără îndoială. Aşa şi trebuie. La noi, cele mai virulente critici le-au adus Eminescu şi Caragiale. Cei din ţară, care cunosc situaţia şi doresc îndreptarea relelor, ei trebuie să vorbească şi nu e cazul să-i ostracizăm pentru că au spus adevărul. (Dar dacă Eminescu a spus adevărul şi despre evrei, atunci de ce îl contestă, adevărul spus de el şi pe Eminescu? Există o dublă măsură? (nota mea, I. L. ) 17 martie, marţi. Telefon de la Tatiana R. care vrea Istoria lui N.M., ne dăm întâlnire la Universitate. Spre seară telefon că e rău bolnavă, spondiloză cervicală, mari dureri, trebuie să stea la căldură; telefon de la Florin M., întâlnire mâine la 12.00. De la Dna Tupan, invitaţie pentru sâmbătă 9.30, de la dna I. Drăgănoiu, vestea că s-a dat jos placa lui Vasile Băncilă, îi spun de-a lui Perpessicius, de-a lui Mihai Sadoveanu; de la directorul Al. Istrate pentru plăci; Ministerul nu aprobă monumentul în curtea USR, e imobil de patrimoniu, N.M. mai încearcă; trimit mail Irinei Petraş şi lui Gârbea, să poziţioneze pe blogul USR cele 12 noi plăci puse; dau telefon lui Gelu, aşteaptă rezultatul vineri, în mare tensiune. Bujor N. îmi mulţumeşte pentru articolul despre N. Manea, aş fi dorit un comentariu. Seara, Lidia caută articolul lui Bujor N. despre Norman M., ca să văd cum îl demască - dar nu dă de el, ştiu că au fost prieteni şi că s-au despărţit. 18 martie. De dimineaţă citesc intens Adamek. Ies în oraş pentru întâlnirea cu Florin Mihăilescu. În aşteptare, un tânăr îmi vorbeşte despre falsa criză, ca unii www.memoriaoltului.ro 7 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR finanţişti să câştige încă mai mult decât până acum. La ieşire îl ajungem din urmă pe Eugen Negrici, parcă mai galben la faţă, grăbit să plece la Craiova. Îl fac să înţeleagă că suntem consăteni, eu şi Florin. Şi Mincu, zice. Rău supărat că Marin Mincu a scris insultător despre el. Îl atenţionează pe Florin că va lovi şi în el, fără jenă, dur, nedrept etc. Îi spun că am dat Iluziile... sale la vreo 3-4 persoane, lucru chiar adevărat. Da, zice, nu se mai găseşte, el a cumpărat nişte exemplare. Îl învăţ cum să ceară exemplare în contul drepturilor băneşti, dar spune că nu are astfel de drepturi, de unde? Nu mai insist. Ne despărţim. Prin ploaia subţire, noi fără umbrele. Discutând de-ale literaturii, vezi bine...
SFÂRŞIT
Plăci memoriale ale scriitorilor din Bucureşti I. Plăci memoriale fixate de USR în perioada 2007-2009: (LB: Scriitor prezent în Albumul Literaturile Bucureştiului, ed. MNLR, 2010)
Aderca Felix (1891-1962), LB, str. Sf. Constantin nr. 31 A, (anii 1935- 1962), S.V. Albala Radu (1924-1994), LB; str. Trotuşului, nr. 95, s.I, altă adresă: Str. Vasile Mironiuc nr. 15,S. I. (anii 1972-1994) Albu Florenţa (1934-2000), LB (şi Dumitru Almaş) str. Colţei nr. 23, S.III. Alexandru Dumitru (1929-1991), Aleea Someşul Mic, nr. 3, Bl. F4, S.IV. Alexandru Ioan (1941-1996), LB, str. Belgrad nr. 5-A, S.I. Almaş Dumitru (1908-1995) (şi Albu Florenţa), LB., str. Colţei nr. 23, S. II. Almosnino George, Bd. Liviu Rebreanu, nr. 29, bl. M-36, sc.7, S.III. Andriţoiu Alexandru (1929 – 1996), LB, str. Dionisie Lupu nr. 74, S.II. Aramă Horia (1930-2007), Bd. Ion Mihalache, nr.321, bl. 11, sc. E, S.I. Archip Ticu (1891-1965), str. Sf. Constantin, nr.13 B., S. V. Baconski A.E. (1925-1977), LB, str. T. Arghezi, nr. 24, S. II. Balaci Alexandru (1916-2002), Int. Vişinilor, nr. 9, S.III. Baltag Cezar (1939-1997), LB, str. Drumul Murgului, nr. 4, sc. 2, S. III. Baltazar Camil (1902-1977), LB, str. Apolodor, nr. 13-15, S. V. Barbu Eugen (1924-1993), LB, str. Mihai Eminescu, nr. 56, S. II. Băieşu Ion (1933-1992), LB, str. C.A. Rosetti, nr. 43 A, S.II Băncilă Vasile (1897-1979), LB, str. Cerceluş, nr. 73, S.III. Bănulescu Ştefan (1929-1998), LB, Int. Argeaua, nr. 4, S. III. Bănuţă Ion (1914-1986), LB, str. Şipotul Fântânilor nr. 1-3, S.V. Benador Ury (1895-1971), LB, str. Traian, nr. 87, S.III. Beniuc Mihai (1907-1988), LB, str. Jean Monet, nr. 51, S.I. Biberi Ion (1904-1990), LB, bd Mărăşti, nr. 35, S.I. Boldur Anda, (1924- 1981), LB, str. Dionisie Lupu, nr. 74, S.II. Botez Alice (1914-1985), LB, Str. Paris, nr. 20, S.I. www.memoriaoltului.ro 8 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR Botta Dan (1907-1958), LB., Bd Carol I, nr. 42, S.II. Botta Emil (1911-1977), LB, Bd Carol I, nr. 42, S.II. Mihai Bradu, str. Iani Buzoianu, nr. 21, S.I. Brahaş Corneliu (1950-2005), LB, str. Bibescu Vodă, nr. 1, sc. 1.S.IV. Brăescu Gheorghe (1871-1949), LB, str. Popa Nan, nr. 24, S.III. Brezianu Barbu (1909-2008), LB, Piaţa Spaniei nr. 12, S. II. Brunea-Fox, Felix (1898-1977), LB, str. Schitu Măgureanu, nr. 25, S.V. Buzinschi Raluca (1964-1983), LB, str. Apolodor, nr. 13-15, S. V. Buzinschi Corneliu (1937-2001), LB, str. Apolodor, nr. 13-15, S.V. Camilar Eusebiu (1910-1965), LB, str. Ion Ghica, nr. 3, S.I. Cantacuzino Charles Alphons (1874-1949), str. Berthelot, nr. 22, S.I. Caracostea Dumitru (1879-1964), LB, bd Lascăr Catargiu, nr. 28, S.I. Caraion Ion (1923-1986), LB, str. Colentina, nr. 7, S.II. Carandino Nicolae (1905-1996), LB, str. Hristo Botev, nr. 22, S.II. Carianopol Virgil (1908-1984), LB, str. Amman, nr. 5, S.II. Cartojan Nicolae (1883-1944), LB, str. Ienăchiţă Văcărescu, nr. 17-B, S. IV. Călin Liviu (1930-1994), LB, str. Apolodor, nr. 13-15, s. V. Chelariu Traian (1906-1966), str. Lebedei, nr. 8, nelocuită Chimet Iordan (1924-2006), bd. N. Grigorescu, nr. 18, bl. 13 bis, S.III. Chiriţă Constantin (1925-1991), LB, str. Joliot Curie, nr. 25, S. V. Ciobanu Mircea (1940-1996), LB, str. 13 Septembrie, nr. 117, S.V.; altele: Hristo Botev nr. 6, S.II. Ciobanu Ştefan (1883-1950), bd Ghica Tei, nr. 22, S. II. Ciobanu Valeriu (1917-1966), bd Ghica Tei, nr. 22, S.II. Ciprian George (1883-1968), str. Ştirbey Vodă, nr. 65 B, S.I.(anii 1940- 1968) Ciurunga Andrei (1920 – 2004), LB, bd Nicolae Titulescu, nr.95-103, S.I. Cocea N.D. (1880-1949), LB, str. Frumoasă, nr. 39, S.I.; alte adrese: Polonă 7; Pţa C.A. Rosetti, 8 Comarnescu Petru (1905-1970), LB, str. Icoanei, nr. 10, S.II. Condeescu Dan Alexandru (1950-2007), LB, str. Ceahlău, nr. 20, S. VI. Constante Lena (1909-2005) şi Brauner Harri (1909-1988), Aleea Tincani nr. 10, bloc F-13, sc. 4, S.V. Corlaciu Ben. (1924-1881), str. Reconstrucţiei, nr.10, bloc 29, sc. 1, S.III. Covaci Aurel (1932-1993), LB, str. Teodor Aman, nr. 9-A, S. I. Crainic Nichifor (1889-1972), LB, str. Vasile Conta, nr. 5; alte adrese: Cal, Giuleşti nr. 43, Creţia Petru (1927-1997), LB, Cal. Călăraşilor, nr. 319, S. II. Cristea Valeriu (1937-1999), str. Gura Ialomiţei, nr. 3, bloc PC 9, sc. D., S.III. Cristescu Maria Luiza (1943-2003), LB, str. Apolodor, nr. 13-15, S.V. Crişan Constantin (1939-1996), LB, str. Apolodor, nr. 13-15, S.V. Crişan Nicolae ( 1923-1999), LB, str. Apolodor, nr. 13-15, S.V. www.memoriaoltului.ro 9 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR Crohmălniceanu Ovid. S., LB, (1921-2000), LB, str. Dionisie Lupu, nr. 74. S.II. Crudu Ştefan (19 – 1984), LB, bd Nicolae Titulescu, nr.95-103 Cusin Adi (1941-2008), str. Constructorilor, nr. 28, bl. 50, sc. A, S. VI. Damian Mircea (1898-1947), str. Biserica Enei, nr. 14, S.I. Delavrancea Cella (1887-1991), LB, str. Mihai Eminescu, nr. 25, S.II. Demetrius Lucia (1910-1992), LB, str. Matei Millo, nr. 12, S.I. Dianu Romulus (1905-1975), str. N. Filimon, nr. 29; altă adresă: str. I. Mincu nr. 9 (demolat) Dima Alexandru (1922-1991), str. 1 Mai, nr. 30 (fostă Compozitorilor), bl. OD-15, S. V. Dimov Leonid (1926-1987), LB, str. Colentina, nr. 1, sc. 7 Drăgănoiu Ion (1943-2003), LB, Şos. Mihai Bravu, nr. 290, sc. A, S,III. Dumitrescu Geo (1920-2004), LB, str. Nerva Traian, nr. 11, bloc M.68, S. III. Dumitrescu-Buşulenga Zoe (1920-2006), LB, str. Semicercului, nr. 1, S.I. Dumitrescu Mariana (1924-1967), str. D. Brândză, nr. 16, S. V. Dumitriu Dana (1943-1987), LB, str. Dionisie Lupu, nr 74, S.II. Dumitriu Petru (1924-2002), LB; str. I. Brezoianu, nr. 29; alte adrese: str. Mătăsari, nr. 4 Fati Vasile Petre (1944-1996), PM, str. Izvorul Mureşului, nr. 11, bloc A11, sc. B, S.IV. Filitti Charlotte (1911-1989), bd Lascăr Catargiu, nr.11-A, S.I. Flora Ioan (1950-2005), bd Unirii, nr.74, Bloc j3, S.III. Frunzetti Ion (1918-1985), LB, str. Tunari, nr. 22, S. II. Gafiţa Mihai (1923-1977) (cu Alice Voinescu), LB, str. C.A. Rosetti, nr. 25, S.II. Gafton Marcel (1925-1987), bd Ion Mihalache, nr. 343, bloc G., S.I. Gane Horia(1936-2004), Cal. Griviţe, nr. 216, sc. A , S.I. Georgescu Paul (1923-1989), str. Sf. Constantin, nr. 24. S.V. Gheorghiu Virgil (1905-1977), LB, str. C.A. Rosetti, nr. 24, S.II. Giurgiuca Emil (1906-1992) şi Mara (1920-2002), Bd Dim. Cantemir, nr. 11, sc. I. Grigorescu Dan (1931-2008), LB, str. Vasile Conta, nr. 5, S.II. Herdan Ion (1920-2000), Piaţa M. Kogălniceanu, nr. 8, S. V. Horia Vintilă (1915-1992), LB; str. Pitar Moş nr. 12, S.II; alte adrese: bd Elisabeta, nr. 41; bd Lascăr Catargiu, nr. 14, Ioana Nicolae (1939-2000), str. Dealul Mitropoliei,nr.19, S.IV; alte adrese: Aleea Dorohoi 10, bl. E-14, S. IV. Iordan Iorgu (1888-1986) (cu Brunea-Fox), str. Schitu Măgureanu, nr. 25, S.V. Isanos Magda (1916-1944), LB, str. Popa Nan, nr. 47-49, S.III. Iuga Ion (1940-1993), LB, str. Tunari, nr. 6 , S. II. Ivasiuc Alexandru (1933-1977), LB, str. Pictor Barbu Iscovescu nr. 44, S.I. www.memoriaoltului.ro 10 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR Ivaşcu George (1911-1988), LB, şos. Aviatorilor, nr. 62, S.I. Kiriţescu Alexandru (1888-1961), str. J. L. Calderon, nr. 40, S.II. Laurenţiu Dan (1937-1998), LB, str. Bibescu Vodă, nr. 1, sc. 1, S. IV. Lăcustă Ioan (1948-2008), str. Drumul Taberei , nr. 25, bloc Z/48, S. VI. Lovinescu Horia (1917-1983), str. Batiştei, nr. 1, S.II. Lupeanu Mira (1944-2006), bd. Titulescu, nr. 24, S.I. Macedonski Alexandru (1854-1920), LB, Aleea Al. Macedonski, (clădirea nouă ASE) S.I. Mancaş Mircea ( 1905 -1995), LB, bd. Nicolae Titulescu nr.95-103 Maniu Adrian (1891-1968), LB, str. Plantelor, nr. 50, S.III.; alte adrese: str Sf. Elefterie, nr. 32, S.V. Manolescu Ion Sofia (1909-1993), Aleea Bacău, nr. 1, bloc B-1, sc. 3, S.V. Manoliu Petru (1903-1976), str. Labirint, nr. 106, S.III. Manu Emil (1922-2005), LB, bd. Ion Mihalache, nr. 47, S. I. Matei Horia (1923-2002), LB, str. Victor Eftimiu, nr. 9 S.V. Marin Mariana (1956-2003), str. Barajul Bistriţei, nr. 10, bloc Y.7, S.III. Martinescu Pericle (1911-2005), bd. Bucureştii Noi, nr. 74, bloc RC 3, S.I. Mazilu Theodor (1930-1980), LB, str, Zefirului, nr.5, S.III. Mazilescu Virgil (1942-1984), str. Valea Ialomiţei, nr. 4, bloc C-11, sc. D, S. V. Mihalaş Marcel (1937-1987) LB, str. Apolodor, nr. 13-15, S.V. Morărescu Dragoş (1923-2005), str. Sf. Constantin, nr. 24, S.V. Mugur Florin (1934-1991), LB, str. Bibescu Vodă, nr. 19, S. IV. Muntean George (1932-2004), bd. Mihai Bravu, nr. 98-106, bl. D-16, sc. 4, S.II. Munteanu Aurel Dragoş (1942-2005), LB, str. Didiței, nr. 11, S. IV. Munteanu Francisc (1924-1993), str. Parfumului, nr. 28, S.III. Muşatescu Tudor (1903-1970), LB, str. Luigi Cazzavillan, nr. 33, S.I. Naghiu Iosif (1932-2003), şos. Ştefan cel Mare, nr. 12, bl. 18, sc. 2, S.I. Naum Gellu, LB, str. Av. Petre Creţu, nr. 64/bis, S, I. Nedelciu Mircea (1950-1999), LB, str. Dionisie Lupu, nr. 65, s. II. Netea Vasile (1922-1991), (între anii 1973-1989) Dr. Taberei , nr. 44-A, bl.Z 132,sc. B, S. V. Nicolescu G.C. (1911-1967), LB, str. Nanu Muscel, nr. 6, S. V. Nicolescu Vasile (1929- ), LB, str. Slobozia, nr. 24, S.IV. Nicorovici Vasile ( 1924-1990), LB, str. Apolodor, nr. 13-15, S.V. Nisipeanu Constantin (1907-1999), Bd. Ion Mihalache, nr.,321, sc.C, S.I. Noica Constantin (1909-1987), LB, str. Drumul Taberei, nr.66, sc.2, S.V. Oancea Nicolae (1937- 2007), LB, str. Apolodor, nr. 13-15, S.V. Olăreanu Costache (1929-2000), Bd. Braşov, nr. 11, Bloc E-13, et 10, S.V. Olteanu Ioanichie (1923-1997)( cu Horia Matei; cu V. Eftimiu), str. Victor Eftimiu, nr. 9 Omescu Corneliu (1936-2001), str. Tg. Neamţ, nr. 15-17, bloc A-15 sc.3, S. V. www.memoriaoltului.ro 11 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR Oprea Alexandru (1931-1983), LB, Calea Dorobanţilor, nr. 49, S.I. Ornea Zigu ( 1930- 2001), LB, şos. Nicolae Titulescu, nr. 97-103, sc. 3, S.I. Paleologu Alexandru (1919-2005), LB, str. Armenească, nr. 34, S.II. Paler Octavian (1926-2007), LB, str. Al. I. Cuza nr. 28 A, S.I. Pană Saşa (1902-1981), LB, str. Dogarilor, nr. 36, S.II. Pandrea Petre (1904-1968), LB; str. Sandu Aldea nr. 96, S.I.; şi în str. Barbu Delavrancea, nr. 20 (anii 1936-1948). Refuzat. Papadima Ovidiu (1909-1996), LB, str. Ştefan Sănătescu, nr. 38, S.I. Papu Edgar (1908-1993), LB, str. Gh. Moceanu, nr. 9, S.I. Papu Letiţia (1912-1979), LB, str. Gh. Moceanu, nr. 9, S.I. Paraschivescu Miron Radu (1911-1971), LB, bd. Magheru, nr. 43, S.I., (anii 1960-1971) Pâcă Theodor (1928-1978), str. Drumul Taberei, nr. 120, bl. OD1, S.V. Petrache Ion (1926-1998), Cal. Giulești, nr. 58, sc. C, S.VI Petrescu Cristina (1962-2005), LB, str. Apolodor, nr. 13-15, S.V. Petrescu Ioana (1906-1996), LB, str. Apolodor, nr. 13-15, S.V. Petroveanu Mihail (1923-1977) (cu N. Steinhardt, Eusebiu Camilar), str. Ion Ghica, nr. 3 S.III Philippide Alexandru (1900-1979), LB, str. Ilarie Chendi, nr. 9, S.II. Pillat Ion (1891-1945) (cu Dinu Pillat), str. Al. Philippide, nr. 9, S.II. Pillat Dinu (1921-1975), str. Al. Philippide, nr. 9, S.II. Popa Victor Ion (1895-1946), LB, str. Leonida, nr. 28, S.II. Popescu Cornel (1932 – 1994), LB, Bd. Nicolae Titulescu, nr.95-103, S.I. Popescu Cristian (1959-1995), şos. Mihai Bravu, nr. 105, S. II. Porsenna Nicolae (1892-1971), bd. Lascăr Catargiu, nr. 27, S.I. Porumbacu Veronica (1921-1977), (cu N. Steinhardt, Eusebiu Camilar), str. I. Ghica, nr. 3 Postolache, Ion Larian (1916-1997), bd. Lascăr Catargiu, nr. 11A, S.I. Preda Marin (1922 – 1980), LB, (1921-200, LB, str. Dionisie Lupu, nr. 74. S.II. Protopopescu Alexandru (1942-1994), LB, str. Bibescu Vodă, nr. 1, sc.1, S.IV. Pruteanu George (1947-2008), Bd. Chişinău, nr. 25, bl A 8/1, S.III. Raicu Lucian (1934-2006), şos. Ştefan Cel Mare, nr. 17, Bloc 17, sc. B., S.II. Ralea Catinca (1929-1981), LB, str. Dionisie Lupu, nr. 74, S.II. Ralea Mihai (1896-1964), LB, str. Washington, nr. 19, S.I. Regman Cornel (1919-1999), LB, str. Vasile Lascăr, nr. 106, S. II. Robescu Marius (1943-1985), Bd. Iuliu Maniu,nr. 53, bl. 18, sc 6, S. V. Roman Radu Anton (1948-2005), LB, str. Louis Blanc, nr.21, S.I. Roşu Ioan (1945-1996)(cu Dan Laurenţiu), LB, str. Bibescu Vodă, nr. 1.S.I. Rotaru Ion (1924-2006), LB, str. Popa Savu, nr. 52, S.I. Rovan Maria (1919-2000), LB, str. Apolodor, nr. 13-15, S.V. www.memoriaoltului.ro 12 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR Sadoveanu Ion Marin (1893-1964), str. Dem. Dobrescu, nr. 13, S.I. Sântimbreanu Mircea (1926-1999), LB, str. Hristo Botev, nr. 8, S. II. Sebastian Mihail (1907-1945), LB, str. Antim Ivireanul, nr. 41, s. V. Serghi Cella (1907-2005), LB, str. Sf. Constantin, nr. 24, S.V. Serebreanu Ion (1928-1991), LB, str. Apolodor, nr. 13-15, S.V. Solomon Dumitru (1932-2003), LB, str. Apolodor, nr. 13-15, S.V. Sorbul Mihail (1885-1967), LB, str. Loc. Victor Manu, nr. 4, S. II. Speranţia Eugeniu (1888-1972) LB, str. Valeriu Branişte, nr. 60 A, S. III. Stănoiu Damian (1893-1956), LB, str. C.C. Arion, nr. 18, S.I. Steinhardt, Nicolae (1912-1989), LB, str. Ion Ghica, nr. 3, S.III. Stoian Niculae (1935-1990), LB, str. Dionisie Lupu, nr. 74. S.II. Stratan Ion (1955-2005), LB, str. Bibescu Vodă, nr. 1, sc.1, S,IV. Suchianu D.I. (1895-1985), LB, bd. Regina Elisabeta, nr. 44, Sc. B, S. V. Ştefănescu A.I. (1915-1985), LB, str. Dionisie Lupu, nr. 74. S.II. Ştefănescu Mircea (1898-1982), LB, str. Al. I. Cuza nr. 53, S.I; alte adrese: Str. Batiştei, nr. 18, S.II. Refuzat! Tăutu Nicolae (1919-1972), LB, str. Dionisie Lupu, nr. 74. S.II. Teodoreanu Ionel (1897-1954) (cu Teodoreanu-Velisar Ştefana), LB, Int. M. Eminescu; alte adrese: str. Romulus, nr.55, (anii 1940-1954) Refuzat! Teodoreanu-Velisar Ştefana (1907-1995), LB, Int. M. Eminescu; alte adrese: str. Romulus 55, (anii 1940-1954) Refuzat! Teodoreanu Păstorel (1894-1964), LB, str. Vasile Lascăr, nr. 40, S.II, alte adrese: cal. Dorobanţilor, nr.244 . Refuzat! Teodorescu Virgil (1909-1987), LB, – str. Heleşteului, nr.3, S.I.; alte: str. Nanu Muscel, nr. 10, S.V. Tita Aurelian, (1915-1994), LB, str. Apolodor, nr. 13-15, S.V. Tomozei Gheorghe (1936-1997), str. Deleni, nr. 6, bl. T.64,sc.1, S. II. Tonegaru Constant ( 1919-1952), LB, str. Al. I. Cuza, nr. 13-A. S. I. Tudoran Radu (1910-1992), LB, str. Şipotul Fântânilor, nr. 5, S.V. Tulbure Victor (1925 – 1986), LB, bd. Nicolae Titulescu, nr.95-103, S.I. Tupan Marius (1945-2007), LB, str. Apolodor, nr. 13-15, S.V. Turcea Daniel (1945-1979), str. Baba Novac, nr. 13-A, bloc 2 , S.III. Ţic Nicolae ( 1929-1992), LB, str. Apolodor, nr. 13-15, S.V. Ulici Laurenţiu (1943-2000), LB, str. Apolodor, nr. 13-15, S.V. Vasilescu Valjan Ion Al. (1881-1960), str. Culmea Veche, nr. 8, S. II. Velea Nicolae (1936-1987), LB, str. W.A. Mozart, nr. 2, sc. 2, S. II. Vesper Iulian (1908-1985), LB, str. Apolodor, nr. 13-15, S.V. Vinea Ion (1895-1964), LB, str. Brazilia, nr. 47, S, II. Vintilă Petru (1922-2002), str. Teiul Doamnei 16, bl. 2, sc. 2. S.II. Vizirescu Pan M.(1903-2000), LB , str. Pitar Moş, nr. 8, S.II. Voinescu Alice (1885-1961) (cu Mihai Gafiţa), LB, str. C.A. Rosetti, nr. 25, S. II. Voronca Ilarie (1903-1946), LB, str. Parfumului, nr. 20, S.III. Vrânceanu Dragoş (1907-1977), bd. Iuliu Maniu, nr. 102-104, sc.5, S. V. www.memoriaoltului.ro 13 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR Zamfirescu Ion (1907-2001), LB, str. Henri Coandă, nr. 44, sc. 1, S. I. Zamfirescu Violeta (1920-2006), str. Anibal Teoharie, nr. 13, S. V.
Au fost inscripţionate 209 nume de scriitori, pe un număr de 160 plăci memoriale.
II. Plăci memoriale nefinalizate (în perioada 2007-2009): III. Basarabescu I. Al. (1870-1952), Bd. N. Bălcescu nr. 24, S.II. Renovare. Bengescu Hortensia Papadat (1876-1955), L, F, Str. Bărăţiei nr. 38 (Magazinul Cocor). Renovare. Botez Demostene (1893-1973), str. Frumoasă nr. 33 (1940-1960), STR. Ilfov nr.1; alte adrese: str. Rahmaninov nr. 27. Refuză. Bucuţa Emanoil (1887-1946), str. Gr. Alexandrescu nr. 17, imobil demolat Ciurea Doina ( 1936- 1999)), Int. Domneşti nr. 5. S. II. Nelocuită. Densusianu Ovid (1873-1938) , str. Roma, nr. 34, S.I. Refuză. Doinaş Şt. Aug. (1922-2002), LB, Bd. I.C. Brătianu, nr. 35, S. III. Renovări. Dragomirescu Mihail (1868-1942), L, Int. Călţuna nr. 17, S.IV. Refuză. Filimon Nicolae (1819-1865), LB, bis. Enei, demolată. Fulga Laurenţiu (1916-1984), LB, Str. Emanoil Porumbaru nr. 50; în Gh. Brătianu 14 (anii 81-84). Refuză. Eugen Jebeleanu (1911-1991), LB, str. Gr. Mora nr. 36, S. I., nefixată. Petre Ispirescu (1830-1887), Bis. Mămulari, str. Iulius Barash nr. 3; în reparaţii. Labiş Nicolae (1935-1956), Piaţa Alba Iulia, fostă Miletin nr. 14, S.III. Lăptăria lui Enache, F. (Avangarda), str. Batiştei nr. 25, S.III. Refuză Macovescu George (1913-2002), Int. Spătarului nr. 7; str. Herăstrău Nr. 31, S.I. Refuză. Negoiţescu Ion (1921- 1993), LB, Calea Victoriei, nr. 2, sc. A. S. III. Renovare. Popescu Ştefan ( 1912- ), Str. Parfumului nr. 25, S.III, demolată. Rădulescu Banu (1924-1998) , LB, Int. Nopţii, nr. 7, S.I. Renovare. Titel Sorin (1935-1985), F. 18.21, str. Spătarul Milescu nr. 18, S.II. Refuză. Urmuz (1883-1823), str. Apolodor nr. 9. S.V. Demolată. Zamfirescu George Mihail (1898- 1939, LB,, Str. Mircea Vulcănescu nr. 10, S.I., anii 1937-1939. Refuză. Zarifopol Paul ( 1874-1934), LB, str. Spătarului nr. 28, S. II. Refuză.
Total 22 plăci memoriale nefinalizate.
IV. Plăci memoriale dispărute, imobile demolate:
Banuş Maria (1914-1999), LB, B-dul Dacia nr. 14, S. I. (Dispărută!) www.memoriaoltului.ro 14 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR Perpessicius D. Panaitescu, (1891-1971), str. Mihai Eminescu nr.122, S.II, dispărută! Petrescu Cezar ( 1892-1961), str. C.A. Rosseti, nr. 25, .II., dispărută!. Rosetti Al. (1895-1990), str. Dionisie Lupu nr. 56, S.I., casă demolată, noiembrie 2011. Sadoveanu Mihail, (1880-1961), str. B. Delavrancea nr. 47, A.I. Vlahuţă Al. ( 1858-1919), str. Visarion nr.10. S.I., casă demolată.
Total 6 plăci memoriale demolate-dispărute.
V. Transcrieri PLĂCI MEMORIALE (După Corneliu Lupeş: Itinerarii muzeistice, MNLR, 2003; Şoaptele urbei, ed. Oscar Print, 2011, cu completările mele.)
1. ANGHEL PAUL, B-dul N. Bălcescu,32-34, et.3 ap.52,S.I: P.M. Între anii 1969 -1995 aici a locuit şi a scris cea mai importantă parte a operei sale scriitorul Paul Anghel 1931-1995 2. ARGHEZI TUDOR. Casa memorială Mărţişor, cu placă memorială: În această casă a trăit şi a scris între 1926-1967 Tudor Arghezi; Placă memorială: B-dul Kogălniceanu, 42: În această casă a locuit între anii 1912-1930 poetul Tudor Arghezi. Aici a scris volumele Cuvinte potrivite, Icoane pe lemn, Poarta neagră şi a redactat revista Bilete de papagal. 3. MANOLE AUNEANU, str. Ion Oteteleşanu, 5: P.M. În această clădire a trăit şi a creat timp de 20 de ani scriitorul şi publicistul Manole Auneanu 1973- 1993. 4. GEORGE BACOVIA str. George Bacovia nr.63: casă memorială şi placă memorială: În această casă a trăit şi a creat între 1933-1957 poetul GEORGE BACOVIA. S-a aşezat această placă în anul 1958, luna mai, 25, ca un omagiu adus marelui poet. 5. ION BARBU, 2 plăci memoriale. Str. Carol Davila 65: ION BARBU – autograf pe basorelief. Primăria Municipiului Bucureşti, 1991. 2. Aici a locuit între anii 1921-1961 poetul şi matematicianul Ion Barbu (Dan Barbilian) 1895- 1961. S-a aşezat această placă prin grija Uniunii Scriitorilor din Bucureşti în aprilie 1970. 6. I.L. CARAGIALE, str. Olari 21, Aici a locuit în anul 1885 I.L.C.; str. I.L. Caragiale 23: Aici a locuit între 1901-1902..., str. M. Rosetti nr. 1: Aici a locuit în anul 1900 I.L.C... 7. PERPESSICIUS – placă dată jos de noii proprietari... 8. GEO BOGZA, str. Ştirbei Vodă nr. 2: Între anii 1977-1993 aici a locuit şi creat scriitorul Geo Bogza 1908-1993. 9. DIMITRIE BOLINTINEANU str. Negustori nr.16: În această casă a locuit poetul Dimitrie Bolintineanu. 10. THEODOR CAPIDAN, B-dul M. Kogălniceanu, nr.49: Aici a locuit acad. Theodor Capidan – lingvist 1879-1953. „memoria digni viri”. www.memoriaoltului.ro 15 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR 11. ŞERBAN CIOCULESCU,str. Turnescu nr. 5: Aici a gândit şi a creat între anii 1936-1988 Academicianul Şerban Cioculescu, critic şi istoric literar. 12. BARBU ŞTEFĂNESCU DELAVRANCEA, str. Matei Basarab. Placă pe faţada şcolii purtând numele scriitorului: Această şcoală s-a deschis în ziua de 17 noiembrie 1859, anul Unirii Ţărilor Române. Aici a învăţat în 1866-1867 marele scriitor Barbu Delavrancea. 13. VICTOR EFTIMIU, str. Victor Eftimiu nr.9: Aici a locuit între anii 1935-1972 scriitorul Victor Eftimiu, membru al Academiei Române, născut în Albania 1880, decedat la Bucureşti - 1972; în memoria sa la 100 ani de la naştere. Uniunea Culturală a Albanezilor din România. Deasupra, medalion de bronz. 14. MIRCEA ELIADE, B-dul Dacia nr. 141: În această casă a locuit între anii 1934-1940 Mircea Eliade scriitor şi istoric al religiilor. 15. MIHAI EMINESCU, str. Lipscani nr.19: În această casă poetul Mihai Eminescu a lucrat ca redactor la ziarul Timpul, între anii 1877-1879; Calea Victoriei 45: Mai am un singur dor/ În liniştea serii/ să mă lăsaţi să mor/ la marginea mării. Pe aceste locuri, în anul 1883 M.E. a fost cooptat de redacţia ziarului România liberă. Str. Plantelor nr. 9: În acest loc s-a aflat sanatoriul Caritatea unde a încetat din viaţă, la 15 iunie 1889 marele poet M.E. Str. C.A. Rosetti nr. 2: Pe aceste locuri au fost casele lui Grigore Peucescu în care M. E. a citit pentru prima oară Scrisoarea III-a. Omagiu din partea Societăţii ASTRA şi a românilor de pretutindeni. 15 iunie 2001. Str. Covaci 14: În acest imobil poetul M.E. a lucrat ca redactor la ziarul Timpul între anii 1880-1881. Str. Piaţa Amzei. În acest loc s-a aflat casa în care scriitorul Ion Slavici l-a găzduit pe marele poet M.E. în anul 1883. Deasupra, altă placă de bronz în medalion cu bustul celor doi scriitori având inscripţia Eminescu Slavici, semnat Gh. Adoc. Str. Buzeşti Nr. 5. Pe acest loc s-a aflat casa în care a/ locuit Mihai Eminescu / împreună cu / Veronica Micle/ în primăvara anului / 1882. 16. GALA GALACTION, str. Gala Galaction nr.51: În această casă a trăit între anii 1915-1961 scriitorul Gala Galaction (1979-1961) Muzeul Literaturii Române. 17. OCTAVIAN şi ONISIFOR GHIBU, str Hristo Botev, nr. 22: În această casă a locuit Octavian O. Ghibu. Fundaţia Culturală Octavian şi Onisifor Ghibu. 18. RADU GYR, intersecţia Mendeleev cu Piaţa Amzei: Aici a trăit şi a creat între anii 1964-1973 Radu Gyr, 1905-1975. 19. GRIGORE HAGIU, str. Pictor C-tin Stahi, nr.16: Între anii 1953-1984 aici a locuit şi a creat scriitorul G.H., placă marmoră cu medalion bronz având inscripţia 1933-1984 G.H. 20. IULIA PETRICEICU HASDEU, str. Iuliu Maniu 10: I.P.H. 1869-1888 medalion cu efigie de bronz. Poeta s-a născut în această casă. Primăria Municipiului Bucureşti 21. NICOLAE IORGA, str. Buzeşti nr. 36: placă cu medalion bronz: În această casă în care a funcţionat redacţia Sămănătorului, N.I. a locuit între anii 1903-1908, apărând drepturile limbii române şi drepturile ţăranilor. www.memoriaoltului.ro 16 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR 22. PANAIT ISTRATI, str. Paleologu nr. 3: În această casă a locuit de la 26 X 1934 la 16 V 1935 scriitorul P.I., prieten al visătorilor şi învinşilor. 23. LEON KALUSTIAN, str. Maria Rosetti nr. 16: În această casă a trăit, a scris şi a luptat pentru democraţie timp de 40 de ani gazetarul L.K. 1908-1990. 24. ION LĂNCRĂNJAN, str. Şincai nr.10: placă cu efigie în bronz: Aici a trăit şi creat în ultimii ani ai vieţii scriitorul I.L. 1928-1991. 25. EUGEN LOVINESCU, B-dul M. Kogălniceanu nr. 49: În această casă a vieţuit E.L. şi în al 62-lea an s-a stins aici la 15 iulie 1943. Tot aici s-au ţinut şedinţele cenaclului Sburătorul 1881-1943. 26. ION MINULESCU, str. Gh. Marinescu nr.14: Aici a gândit, a trăit şi a scris poetul I.M. plecat din viaţă în 11 aprilie 1944. Casă memorială I.M. şi Claudia Milian. 27. ANTON PANN, str. Anton Pann: În această casă a locuit, a gândit şi a scris în limba cea fără de moarte a norodului, iubit şi înţeles de cei mulţi A.P. (1794-1854) Fiul Pepelei cel isteţ ca un proverb (Mihai Eminescu). S-a aşezat această placă de către Uniunea Scriitorilor din R.P.R. cu prilejul împlinirii unui veac de la moartea scriitorului, în anul 1954, luna noiembrie, în al zecelea an de la eliberarea poporului nostru şi în al şaptelea an de la declararea R.P.R.. str. Logofăt Udrişte Năsturel, nr... cu 4 inscripţii pe laturile bustului amplasat în faţa bisericii. Etc. 29. CEZAR PETRESCU, str. C.A. Rosetti intersecţia cu Vasile Conta: Aici a trăit şi creat în ultimii ani ai vieţii scriitorul C.P. 1892-1961 30. RADU PETRESCU, str. Pitar Moş nr.23: În această casă a locuit între anii 1950-1982 prozatorul şi eseistul R.P. 31. GHEORGHE PITUŢ, str. Rutundă nr. 8, bl. Y2C, sc.1 et. 3 ap. 13: Între anii 1969-1991 aici a locuit şi a creat scriitorul G.P. 1 aprilie 1940-6 iunie 1991. 32. ALEXANDRU PIRU, str. Av. Mircea Zorileanu, nr.92: Între anii 1950-1993 aici a locuit şi a scris profesorul A.P. 33. CORNELIU M. POPESCU, str. C. Silvestri nr.12. În acest imobil s-a născut şi a locuit 10 ani C.M.P. (1958-1977, autor al versiunii engleze Mihai Eminescu-Poesis. Laureat post-mortem al Acad. Rom., omagiat prin UNESCO...(care a înfiinţat un premiu pentru traduceri purtând numele lui C.M.P.) 34. TITUS POPOVICI, str. V. Alecsandri nr.10: Între anii 1971-1994 aici a locuit scriitorul T.P., academician, personalitate marcantă a culturii româneşti 1930-1994. 35. MARIN PREDA, str. Al. Rosetti nr. 21: Aici a trăit şi a creat între anii 1975-1980 scriitorul M.P. 1922-1980. C.R. MOTRU, b-dul Ferdinand nr.47: În această casă a trăit şi a lucrat C.R.M. 1868-1957, psiholog, filosof şi om de cultură, Preşedinte al Academiei Române 1938-1941. 36. LIVIU REBREANU, b-dul M. Kogălniceanu, nr.51. Aici a locuit şi a creat între anii 1934-1944 scriitorul L.R. 1885-1944. www.memoriaoltului.ro 17 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR 37. ALEXANDRU ROSETTI, str. Dionisie Lupu nr. 56: Aici a trăit A.R. 1959-1990, membru al Academiei Române, lingvist, editor-cărturar. 38. MIHAIL SADOVEANU, str. Pitar Moş nr.20: În această casă a locuit scriitorul M.S, 39. MARIN SORESCU, str. Gr. Alexandrescu nr. 43: În această casă a trăit, a creat şi a sperat scriitorul M.S. între anii 1969-1996. „Sper să nu mi se refuze, Doamne/ Plăcerea de a citi în stele/ Măcar odată pe săptămână/ După orarul afişat pe un nor.” M.S. 1996. 40. HENRIETTE YVONNE STAHL, b-dul Pache Protopopescu nr. 89: Aici a locuit şi a scris scriitoarea H.Y.S. 41. NICHITA STĂNESCU, str. Piaţa Amzei: Într-un apartament din acest bloc a locuit şi a creat în ultimii ani ai vieţii poetul N.S. 1933-1983 – placă memorială cu basorelief de bronz. 42. VLADIMIR STREINU, Int. Vladimir Streinu nr. 2: În această casă a trăit şi a creat între anii 1938-1970 V.S. Tot aici a fost sediul revistei şi cenaclului Kalende 1942-1946, pe care marele critic şi profesor l-a condus. 43. TUDOR VIANU, str. Andrei Mureşan nr.33: În această casă a trăit filosoful şi omul de litere T.V. 1989-1964. Placă memorială cu medalion de bronz. 44. ALEXANDRU VLAHUŢĂ, str. Visarion nr.10: „În această casă a trăit şi creat în anii 1918-1919 poetul ALEXANDRU VLAHUŢĂ”. Placa a dispărut! 45. VASILE VOICULESCU, str. Nicolae D. Staicovici nr.34: Medalion: Scriitorul a locuit în această casă între anii 1919-1963. Primăria Municipiului Bucureşti. Bd. Eroilor Sanitari 22-39, placă memorială... Text... 46. MIRCEA VULCĂNESCU, str. Popa Soare nr.16A: În această casă a trăit filosoful M.V. 1904-1952. 47. TIBERIU UTAN, str. Ştirbei Vodă: În această casă a trăit şi a scris poetul Tiberiu Utan.
V. COMPLETĂRI DE PE TEREN LA LISTA PLĂCILOR MEMORIALE deja existente, transcrise de I. Lazu:
48. BOTEZ EUGEN (Jean Bart), str. Comandor Eugen Botez, nr. 22: Efigie în bronz auriu 30/40 cm, dedesubt placă memorială: Aici a trăit şi a creat între anii 1928-1933/ Comandorul Eugen Botez 1874-1933/ prozator şi publicist de maşină cu/ pseudonimul Jean Bart/ membru fondator şi secretar al/ Ligii Navale Române. Liga navală Română. 2003. 49. CARAGIALE, MATEIU, str. Luca Stroici nr. 9 A. În această casă a locuit între anii 1923-1936 scriitorul Mateiu Caragiale (1883-1936). 50. PETRESCU CAMIL, Int. Camil Petrescu, scriitor, un basorelief de bronz, fără text. Fără vreo menţiune privind numele, datele... 51.STANCU ZAHARIA , str. Heleşteului nr. 30. Placă memorială cu basorelief deasupra: Aici a trăit şi creat/ în ultimii ani ai vieţii/ scriitorul/ Zaharia Stancu / 1902-1974. www.memoriaoltului.ro 18 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR 52.GOGA OCTAVIAN, str. Puţul de Piatră nr.6: „Aici a locuit / OCTAVIAN GOGA / (1881-1938) / Poet, ziarist, om politic.” 53.CĂLINESCU GEORGE, str. G. Călinescu nr. 53: Cu un basorelief pe peretele de la stradă al casei „Academia Română. Casa memorială / GEORGE CĂLINESCU.” 54. MIHAI EMINESCU, str. Buzeşti nr. 5, S.I : Pe acest loc s-a aflat casa în care a/ locuit Mihai Eminescu / împreună cu / Veronica Micle/ în primăvara anului / 1882. 55.VALENTIN SILVESTRU, Pţa. M. Kogălniceanu nr.7: „În această clădire / a locuit şi a creat / între anii 1960-1996 / scriitorul, ziaristul şi criticul / VALENTIN SILVESTRU / personalitate de vârf / a teatrului românesc din ultima / jumătate a secolului XX.” Placă marmoră 60/70 cm. tel. 314.14.42 56.THEODOR MĂNESCU, str. Sf. Constantin Nr. 13: „În această clădire / a locuit scriitorul / T.M. / între anii 1980-1990.” Placă marmoră 50 /40 cm. 57.IOSIF SAVA Piaţa şi Monumentul : I.S./ 1933-1098/ Om de cultură. 58.POMPILIU CONSTANTINESCU, str. Sabinelor Nr. 109. Placă memorială: În această casă / a trăit şi a creat / între anii / 1933-1946 / Criticul literar / Pompiliu Constantinescu. 59. GEORGE ŢĂRNEA, str. Giurgeni Nr. 9, bl. F.9, sc. C 60. ARCADIE DONOS, B-dul N. Bălcescu Nr. 36, sc. A: „În acest bloc a locuit şi a creat actorul şi scriitorul Arcadie Donos (1923-2000)” 61. GEORGE MAGHERU, str. Justiţiei Nr. 36: In această casă / a trăit şi a scris / între anii 1920-1952 / poetul doctor / George Magheru / 1892-1952 62. IOSIF SAVA, str. Sf. Apostoli Nr. 40 (fost 6). Basorelief sub care citim: Iosif Sava, muzicolog... 64.ION HELIADE RĂDULESCU, str. Monetăriei Nr. 4, Biserica Mavrogheni. NON OMNIS MORIAR. In amintirea lui/ Ion Heliade Rădulescu,/ marelui luminător al Neamului Românesc/ şi luptătorului pentru drepturile lui./Casa Şcoalelor/ recunoscătoare./ Ministrul Cultelor şi al Instrucţiunei C. Disescu. Ad-rul Cassei Şcoalelor M. Popescu/ 1913, August 8// 1802-1872// Ion Heliade Rădulescu/ Preşedinte al Academiei Române/ 1867- 1870.
Ion Lazu împreună cu părinţii www.memoriaoltului.ro 19 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR Din Actele moşiei Vlădila-Avramovici (III)
Marin Petran-Vlădila
Din documentele de arhivă avem informaţii despre averea şi actele de Stare Civilă ale moştenitorilor lui Nicolae Purcea, averea lăsată prin testament pe teritoriul comunelor Redea şi Vlădila. Amintim că din cele două căsătorii, Nicolae Purcea a avut doi băieţi şi două fete. Iată actul de căsătorie al lui Silvestru Purcea: Extract din registrul actelor de căsătorie Din anul una mie opt sute şapte zeci şi şapte luna decembrie ziua patru ora două după amiază. Act de Căsătorie Al Dlui. Silvestru Nicolae Purcea de ani două zeci şi trei de profesiune agricultor şi domiciliat în comuna Redea. Fiu major al Dlui. Nicolae Purcea de ani patru zeci şi şase de profesiune agricultor şi domiciliat în com. Redea şi al răposatei Riţa. Care au fost faţă şi au consimţit. Şi al Dnei. Theodora Iordache Voiculescu de ani două zeci şi trei de profesiune menajeră şi domiciliată în com. Dioşti. Fică majoră a răposatului Iordache Voiculescu şi a Dnei Băluţa de ani şase zeci de profesiune menajeră şi domiciliată în com. Dioşti. Care a dat consimţămîntul său prin actul legalizat de primarul com. Dioşti la 30 noiembrie 1877...” Prezintă interes şi contractul de căsătorie încheiat între aceştia, în care este stipulată dota soţiei: ,,Contract de Căsătorie Subsemnatul Silvestru Purcea din com. Redea fiu al Nicolae Purcea şi Theodora Voiculescu din com. Dioşti, fiică a deced. Iordache Voiculescu ambii în etate majoră, declarăm că de a noastră liberă voe şi cu consimţămîntul părinţilor şi consimţămîntul nostru am contractat vieţuirea noastră întrunire în Căsnicie fără a crea între noi alte stipulaţiuni de cît acelea prescrise de legile existente, atît în privinţa vieţuirii noastre personale cît şi în privinţa întrebuinţării dotei arătate mai jos ce mi se dă mie Theodora Voiculescu de către mama mea Băluţa Voiculescu... -opt zeci pogoane moşie în hotarul -2 macate, Dioşti... -12 perne de lînă, -4 boi, -1 scoarţă, -2 vaci, -1 masă şi un cearşaf, -2 cai de căruţă, -1 cearşaf cusut, -1 bivoliţă cu turmacu, -4 .....brodate, -20 oi, -4 perne canava, -5 capete rîmători, -2 mese de pînză, -2 chilimuri, -1 pereche sfetnice, -2 covoare de lînă de casă, -1 lighean cu ibricul lui, -1 idem...de lînă de târg, -cană de dulceaţă, www.memoriaoltului.ro 20 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR -12 tacîmuri de masă cu servetele lor, -6 fuste, -16 cămăşi ale fetii, -1 gardirobă şi trei galbini mari; -17 prosoape, spre credinţa sa am format acest -7 rochii ale fetii, contract semnat de toate părţile şi -3 haine şi un tartan, verificat de onor Trib. Romanaţi. -1 plapumă şi o saltea, Făcut la 24 noiembrie 1877”. Al doilea fiu al lui Nicolae Purcea, pe nume Miron Niculesu, a fost căsătorit cu Smaranda, fiica arendaşului moşiei Vlădila, Pătraşcu Cernătescu din Argeş. ,,Extract din registrul actelor de Căsătorie Din anul una mie opt sute nouă zeci şi cinci luna decembrie ziua două sprezece, Miron, june de naţiune român de religiune ortodoxă de profesie agricol domiciliat în com. Redea, Fiul Dlui. Nicolae Purcea încetat din viaţă şi al Dnei. Ileana N. Purcea de ani cinci zeci şi cinci de profesiune menajeră domiciliată în com. Redea care au fost de faţă şi au consimţit –şi al Smarandei P.I.Cernătescu de ani şaispre zece jună de naţiune romînă ...de profesiune menajeră domiciliată în comuna Bălceşti plasa Oltul de sus judeţul Argeş, fiica lui P.I.Cernătescu proprietar şi al Dnei.Ioana menajeră.... Act Dotal Subsemnatul Pătraşcu I.Cernătescu proprietar în com. Bălceşti plasa Topoloveni judeţu Argeş, declar prin aceasta că la căsătoria ce preaiubita mea fiică Smaranda are a contracta cu Dnul. Miron Niculescu din com. Redea plasa Ocolul jud. Romanaţi, constitui dotă următoarele şi anume : -Lei noi, trezeci şi cinci mii, din care trei zeci de mii cinci sute în efecte publice depuse la Casa de Depuneri şi Consemnaţiuni cu recipisa N.55 891 din 1895, -Una trăsură şi mai multe obiecte de trusou valorate toate la suma de lei trei mii cinci sute. Total lei noi trei zeci şi opt de mii cinci sute. Pentru garantarea acestei dote se va lua dupe celebrarea căsătoriei şi în puterea acestui act o inscripţiune hipotecară legală în moşia ginerelui meu Miron Niculescu. În timpul minorităţii sale, ginerele meu nu va putea beneficia de cât de venitul averei dotale consemnată cu recipisa sus zisă încasând regulat cupoanele efectelor consemnate numai dupe a sa simplă cerere şi înlocuind efectele ce vor eşi la sort prin altele.Chiar în acest interval zisele efecte se vor putea ridica de la Casa de Depuneri şi Consemnaţiuni, însă numai în schimbul luărei unei inscripţiuni hipotecare pentru garantarea dotei şi întrebuinţa cu al meu consimţămînt în cumpărare de imobile, iar dupe ajungerea la majorat a ginerelui meu şi luarea inscripţiunei hipotecare se vor putea ridica de dânsul numai dupe a sa simplă cerere şi întrebuinţa aşa dupe cum îl va povăţui interesele… Anul 1895 noiembrie 11”. Primăria com. Redea, eliberează acte ,,doveditoare’’ celor doi fraţi, Silvestru Purcea şi Miron Niculescu, pentru atestarea moştenirii celor două proprietăţi, Redea şi Vlădila. ,,Certificat www.memoriaoltului.ro 21 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR Subsemnatii proprietari din jud. Romanaţi, încredinţăm prin aceasta pe a noastră răspundere că Dnul. Silvestru Purcea şi Miron Niculescu, fraţi, sînt deplini proprietari ai moşiei Vlădila-Avramovici situată în com. Redea jud. Romanaţi şi învecinîndu-se la miză noapte cu moşia statului Govora, la miază zi cu moşia Bisericii Sf. Ilie din Craiova, la răsărit cu moşia statului Frăsinet, la apus cu moşnenii com. Redea. Declarăm de asemenea că Dlor. cu pacinică posesiune a mobilului mai sus descris şi sînt singuri stăpâni pe cuprinsul lor. Pentru care am dat Dlor. acest certificat sub a noastră semnătură legalizat de comună ca să le servească la împrumutul ce voesc a contracta la Prima Societate de Credit Funciar Român din Bucureşti. Făcut la 3 decembrie 1903”. Un alt certificat este dat de Primăria Redea la 6 decembrie 1903, nr. 2978 ,,Certificat Noi Gheorghe A. Moanţă primarul com. Redea din plasa Ocolul jud. Romanaţi, în urma cererii făcute de Dlor. Silvestru Purcea şi Miron Niculescu fraţi din com. Redea a li se libera un certificat constatator că pe moşia Dlor. Vlădila-Avramovici nu există pădure. liberat la 6 decembrie 1903 cu nr. 2979 Certificat Noi Gheorghe A.Moanţă primarul com. Redea din plasa Ocolul jud. Romanaţi în urma cererei făcută de Dl. Silvestru Purcea şi Miron Niculescu fraţi din com. Redea, a li se libera un certificat constatator că pe moşia Vlădila-Avramovici nu se află împroprietăriţi clăcaşi”. Din Registrul de Stare Civilă-Actul de Căsătorie al Ioanei N. Purcea cu Ilie Stan Călugăru. ,,Comuna Locusteni Estract Jud.Doljiu Pentru căsătoriţi pe anul 1878 Din anul una mie opt sute şapte zeci şi opt luna Ianuarie ziua două zeci şi şapte ora opt a.m. Act de căsătoria lui Ilie Stan Diaconu Ilie de ani două zeci şi cinci de profesiune Comerciant născut în Locusteni la anul una mie opt sute cinci zeci şi trei luna august ziua două spre zece domiciliat tot în aceasta fiu major al lui Stan Diaconu Ilie de ani şaizeci şi cinci, de profesie agricol şi domiciliat în această Comună şi al Marii de ani şaizeci profesie agricolă şi domiciliată tot în această Comună care au fost de faţă şi au consimţit şi Iona Nicolae Purcea de ani două zeci de profesie Comerciantă în com. Redea plasa Ocolul Districtul Romanaţi la anul una mie opt sute cinci zeci şi opt luna octombrie ziua două zeci domiciliată tot acolo, fiica majoră a lui Nicolae Purcea de ani cinci zeci profesie agricol domiciliat… şi a Ilincăi de ani patru zeci şi cinci… Contractu de Căsătorie Sub semnaţii juni Ilie Stan Pârloiu din com. .... şi Iona N.Purcea din com. Redea în etate majoră, declarăm că de a noastră liberă voe şi consimţămîntul părinţilor şi consigenţilor noştri am contractat viitoarea noastră întrunire în căsnicie fără a crea între noi alte stipulaţiuni de cât acele prescrise de lege, atât în privinţa www.memoriaoltului.ro 22 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR vieţuirii noastre personale cât şi în privinţa întrebuinţării dotei arătate mai jos ce mi s-a dat mie Iona N.Purcea de către părintele meu N.Purcea. Eu Nicolae Purcea din com. Redea constitui ca dotă fiicei mele Iona avera următoare : -22 pogoane în Districtul Grozăveşti, -5 fuste , -300 galbeni cu cei de la gîtu fetii, -1 capod alb, -4 boi, -16 cămăşi ale fetii, -2 vaci, una cu vitel şi alta stearpă, -4 cămăşi de dat, -2 cai de căruţă, -16 prosoape de dat, -20 oi, cinci spre zece cu miele şi -6 tacâmuri de masă cu servetele lor, cinci sterpe, -1 cergă de lînă, -5 stupi, -6 perechi de ciorapi, -3 chilimuri, -1 fustă de lînă, -1 velinţă, -2 prosoape, -1 plapumă, -1 cearşaf de ladă, -1 saltea, -1 ladă ferecată, -8 perini de lînă, -1 ladă brodată, -3 perini cu ingliţa, -2 pălării. -2 mesele de masă, una făcută cu Spre credinţă dat am format acest ingliţa, contract semnat de toate părţile şi -1 rochie de matasă, verificat de onor Trib. Romanaţi. -1 rochie de lînă, ginere-Ilie Călugăru, -1 ...... de poplină, mireasă-Iona N.Purcea, -2 haine de mătasă, tatăl miresei-Nicolae Purcea. -2 scurteici, una bună şi una de 1877 ianuarie 16”. purtare, Ultimul act de Căsătorie al fiicei lui Nicolae Purcea, Ioana (Ana), cu Filip Ionescu. ,,Registrul starei civile pentru căsătoriţi Din anul una mie opt sute opt zeci şi doi luna octombrie ziua şapte spre zece înainte de amiază. Act de căsătorie al Dlui. Filip Ionescu de ani două zeci şi trei de profesiune agricol şi domiciliat în com. Redea fiu al Dlui. Ion N.Băjănescu de ani cinci zeci şi al Dnei. Oprica de ani patru zeci şi cinci ambii de profesiune agricoli şi domiciliaţi în com. Redea care au fost de faţă şi au consimţit. Şi al Drei. Ioana Nicolae Purcea de ani opt spre zece de profesiune lucru de mână şi domiciliată în com. Redea fiica minoră a Dlui. Nicolae Purcea de ani cinci zeci şi cinci şi a Dnei. Ilinca de ani cinci zeci de profesiune agricolă şi domiciliată în com. Redea care au fost de faţă şi au consimţit..... Contract de căsătorie Subsemnaţi juni Filip Ionescu din com. Rerdea fiu al Dlui. Ion N. Băjănescu şi al Ioanei fica Dlui Nicolae Purcea tot din com. Redea ambii în etate majoră declarăm că de a noastră bună voe şi cu consimţămîntul părinţilor şi consăngenilor noştri am contractat viitoarea noastră întrunire în căsătorie fără însă a crea între noi alte stipulaţiuni sau obligaţiuni decât acelea prescrise de www.memoriaoltului.ro 23 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR legile Ţărei atât în privinţa vieţuirii noastre personale în căsnicie cât şi întrebuinţarea dotei ce mi se constitue mie Ioana de către tatăl meu. Eu, Nicolae Purcea, constitui ca dotă ficei mele averea următoare : -Patru mii şi două sute lei noi între -una scurteică de purtare, care intră şi cei înşiraţi de la gâtu -două haine între care una stofă şi fetei, una pălărie de mătase. -Două sute lei noi valoarea a două -cinci spre zece cămăşi bune, inele o broşă de piept şi o pereche de -două cearşafuri de pat şi unu de toarte de aur toate, ladă, -două zeci şi cinci pogoane moşie în -două mese una cu ingliţa alta hotarul Redea în delniţele despre brodată, miază zi de comună în selişte în stâlp -şase servete în ochiuri de masă, şi padină, -două prosoape de şters, -patru boi de jug, doi tineri, -şase perechi de ciorapi, -două vaci, -una băsmăluţă de mătase şi una -doi cai de trăsură, brodată, -două zeci oi, cinci spre zece cu miei -una umbreluţă de mătase, şi cinci sterpe, -trei perechi ghete bune, -un loc de vie de zece stînjeni latu şi -două cămăşi pentru ginere, lung de şaizeci, -trei cămăşi de dat, -şase tacîmuri de masă, -cinci spre zece prosoape de dat, -un lighean cu ibricul lui, -două broboade de dat. -trei chilimuri de lînă de diferite feţe, Spre credinţă dat am format acest -una plapumă, contract semnat de toate părţile şi -una saltea, verificat de onor Trib. Romanaţi. -una cergă de lînă, Făcut la 4 octombrie 1882”. -două velinţe de aşternut, lînă feţe, -zece perini de lînă, -patru de bumbac cu ingliţa, -două perini cu tuluri, -patru rochii bune lucrate, -idem fuste de purtare, Căsătorită cu Filip Ionescu, Ioana (Ana) Purcea decedează la 10 august 1888 la etatea de 24 de ani lăsând în urmă doi fii, Ion de 21 de ani şi Eustaţiu de 15 ani. Tatăl său, Nicolae Purcea, fiul lui Dumitru Purcea, căsătorit a doua oară cu Ilinca, decedează la vârsta de 63 de ani la ,,şeapte spre zece august 1894, ora şeapte dimineaţa’’.
,,Act de notorietate” consemnând urmaşii lui Nicolae Purcea din Redea www.memoriaoltului.ro 24 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR Mihai Popescu- profesorul nostru de matematică
Prof. Dumitru Nica
Motto: ,,De învăţat,înveţi multe, şi de la toţi. Dar profesor nu e decât cel care te învaţă să înveţi”. Constantin Noica
Pe măsură ce trec anii- scriam prin 2004- şi eu înaintez în vârstă şi în matematică, devin tot mai conştient de ceea ce datorez anilor de început. În gândurile mele cele mai intime, după chipul părinţilor, memoria îmi readuce mereu în suflet chipul profesorilor mei din liceu. Şi, fie-mi permis să o spun şi astăzi, trecerea anilor luminează tot mai mult chipul profesorului meu de matematică, Mihai Popescu. Lui îi datorez începuturile mele ca slujitor al acestei discipline. Generaţiile se succed, anii îşi continuă curgerea, valorile umane constituie borne, elementul fix în fluxul temporal. Am avut întotdeauna convingerea că anii în care am fost elev la Liceul Radu Greceanu din Slatina Liceul „Radu Greceanu”,1955- 1959, au avut o contribuţie covârşitoare în evoluţia mea spirituală. În liceul acesta era o atmosferă specială şi erau şi câţiva profesori remarcabili, care nu se putea să nu te impresioneze, printre ei şi „profesorul nostru” de matematică. Profesorul Mihai Popescu s-a născut la 23 mai 1925 în oraşul Balş, a urmat clasele primare şi gimnaziale în oraşul natal, iar liceul în Bucureşti, unde „viaţa l- a aruncat”. A terminat liceul în 1947, apoi Facultatea de matematică- astronomie la Universitatea din Timişoara. După terminarea facultăţii este numit profesor la Liceul ,,Radu Greceanu”, unde stă până în 1963, când se transferă la nou înfiinţata unitate liceală, ,,Şcoala Medie nr.2” Slatina, ca profesor titular, unde îşi desfăşoară activitatea până la pensionare, în anul 1987. A slujit 12 ani la Liceul „Radu Greceanu”, trei fiind şi director adjunct şi 24 de ani la Liceul „Ion Minulescu”, pe o catedră de matematică, dar preda şi astronomia, atunci când era în planul de învăţământ. www.memoriaoltului.ro 25 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR Este, poate, cea mai proeminentă figură de profesor şi intelectual din trecutul celor două licee din Slatina: „Radu Greceanu” şi „Ion Minulescu” dar şi din istoria oraşului. Om de o vastă cultură, îndrăgostit de elevi, de şcoală, de cărţi, profesorul Mihai Popescu a devenit aproape legendar în amintirea foştilor lui elevi şi a cetăţenilor oraşului. M- am mândrit întotdeauna că am învăţat la Liceul Radu Greceanu şi, deşi stimez şi venerez pe toţi profesorii mei, am ceva deosebit pentru profesorul Mihai Popescu, cel care ne-a predat teorema lui Pitagora,- ,,puntea măgarului” cum o spunea 1962- Colectivul de cadre didactice al Liceului „Radu el- cum numai marele Greceanu”. În rândul 1, de la stânga, profesorii: Ştefan profesor Grigore Moisil Cozma (2), Elena Achimescu (5), Gheorghe avea să facă referiri la ea. Ungureanu(7), Alecu Popescu (8), Dorel Georgescu (9) Ba, ne-a spus şi povestea şi cel mai impunător din această fotografie, pe rândul cu sacrificarea a 40 de boi 3, Mihai Popescu (5). de către Pitagora când a descoperit teorema, iar acum, ,,boilor nu le mai place teorema lui Pitagora”. Am reţinut de la dânsul un principiu, pe care am urmat să-l îndeplinesc mereu: ,,Pentru a reuşi să transmiţi matematică, trebuie să fii tu însuţi creator de matematică sau cel puţin să te străduieşti să fii”. Ce îndemn frumos!!! Înzestrat cu pregătire ştiinţifică temeinică, a căutat şi a găsit răspunsuri la multe probleme ale matematicii, nelămurite până la acea vreme. Îmi amintesc, eram prin clasa a X-a, când i-a apărut în Gazeta Matematică o nouă demonstraţie a teoremei lui Pitagora. Deci, o parte din rezultatele cercetărilor sale îsi găseau locul în Gazeta de specialitate sau în Revista de Pedagogie, precum şi în presa centrală sau locală, în care publica articole de astronomie, cum ar fi „Toamna astronomică”, în Oltpress din 21 sept. 1994, în care specifica: ,,Rândurile de faţă încearcă a servi drept lămurire, sumară, a formării acestor puncte importante ale sferei cereşti, importante şi pentru activitatea noastră: formarea calendarului, stabilirea zilei Paştelui etc. În acelaşi timp, poate aceste rânduri vor trezi interesul şi curiozitatea tineretului pentru aprofundarea acestor fenomene astronomice marcante”. Intenţionat am dat acest exemplu,ca să scot în relief că chiar dacă Profesorul s-a pensionat în 1987, a continuat să scrie până aproape de a muri. Pe lângă activitatea desfăşurată la clasă, a desfăşurat o muncă intesă, tot în domeniul matematicii, în calitate de vicepreşedinte al Filialei Olt a Societăţii de Ştiinţe Matematice din România (SSM), 1951- 1964, apoi Preşedinte,1964- 1990, tot acum fiind şi membru în Consiliul SSM. Această activitate a stimulat elevii şi a constituit un imbold pentru antrenarea lor. Mircea Becheanu, prof. univ. dr., colegul meu de clasă, fost coordonator al pregătirii loturilor olimpice ale www.memoriaoltului.ro 26 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR României, el însuşi olimpic, scria la întâlnirea de 60 de ani de la absolvire: ,,Un loc aparte are în memoria mea profesorul de matematică Mihai Popescu, datorită căruia am intrat în contact cu olimpiadele matematice şi apoi am renunţat să fiu inginer, cum ar fi vrut părinţii mei, şi 1994- La întâlnirea unei promoţii, în curtea Liceului „Radu am devenit Greceanu”. De la stânga, profesorii: Mihai Popescu (2) , Nicolae Popescu Optaşi (4), Margareta Popescu (6). matematician”. Fostul elev Emil Ciolan, şi el olimpic, îi adresa o scrisoare profesorului său spunând: ,,Era în septembrie 1981 când am păşit pragul Liceului Ion Minulescu. Chiar din prima zi, în ora de dirigenţie ni s-au prezentat câţiva dintre viitorii noştri profesori. Printre dânşii eraţi şi dumneavoastră. Vă mai văzusem prin liceu, dar atunci v-am privit cu un amestec de teamă şi respect. Teamă pentru că nu vă cunoşteam, respect pentru modul în care v-aţi prezentat şi ne-aţi adresat primele cuvinte... A urmat apoi ziua de 13 oct.1981, când am luat prima notă de 10 la dumneavoastră împreună cu felicitarile... Dar cel mai fericit moment al meu din viaţa de liceean a fost cel în care în clasa a XII-a, când aţi intrat în clasă şi în faţa întregii clase şi a doamnei diriginte aţi spus că voi merge la faza naţională a olimpiadei de matematică...”. Adaug faptul că fostul elev Emil Ciolan a absolvit facultatea de matematică şi a ajuns coleg de cancelarie cu „profesorul nostru”. Începând cu anul şcolar 1969-1970, anual a organizat sesiuni de comunicări şi referate ale elevilor, la care participau personalităţi ale vieţii ştiinţifice din ţara noastră: academician Nicolae Teodorescu, preşedinte SSM, prof. univ. dr. docent Ciprian Foiaş, Univ.Bucureşti, prof. univ. dr. docent Eugen Dobrescu, prof. univ. dr. George Vraciu, ambii Univ. Craiova. În 25 aprilie 1971, la o astfel de sesiune de comunicări, a participat Gh. Gussi, doctor în matematică, Institutul de Matematică al Academiei Române, care a ţinut în faţa tuturor elevilor conferinţa: ,,Rolul matematicii în cercetarea interdisciplinară”. La secţia ,,matematică”, unde preşedinte era profesorul Mihai Popescu, un interesant referat: ,,Propietăţi ale funcţiilor omografice aplicate la discuţia ecuaţiilor”, a susţinut Carol Kovaci, cls. a X-a B, care ulterior a devenit coleg de cancelarie cu „profesorul nostru”, ca astăzi să fie directorul Liceului ,,Ion Minulescu” şi titular pe informatică. www.memoriaoltului.ro 27 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR În 1979, eu fiind inspector şcolar de specialitate- matematică, împreu- nă cu dânsul am luat parte la înfiinţarea Concursului de matematică ,,Gheorghe Ţiţeica”, la iniţiativa Univer- sităţii Craiova- prof. univ. dr. George Vraciu şi prof. univ. dr. Dumitru Drăghi- 1989-30 de ani de la absolvire- promoţia 1959. În rândul 2, de cescu şi inspectorii de la stânga, profesorii: Mihai Popescu (3), Gh.Cotar ( 4), Ion specialitate şi preşe- Mateescu (5) şi Emil Constantinescu (6). Pe rândul 4, al treilea dinţii filialelor jude- de la dreapta, Mărgărit Niculescu- profesor de istorie la Liceul ţene SSM din cele Pedagogic Câmpulung (Argeş). cinci judeţe ale Olteniei. Trei dintre ediţiile acestui Concurs s-au ţinut la Liceul „Ion Minulescu”: 1982- a patra ediţie,1987- a zecea şi în 1993- a cincisprezecea. La toate ediţiile, inclusiv la cele desfăşurate în celelalte judeţe, elevii Profesorului au obţinut rezultate deosebite. Pe lângă Concurs, pentru profesorii de specialitate, se desfăşurau în acelaşi timp sesiuni de referate şi comunicări, la care prof. Mihai Popescu era nelipsit cu contribuţii ştiinţifice şi metodice. Începând cu 1981, am cerut conducerii Gazetei Matematice, coordonată de academician Nicolae Teodorescu, să ne repartizeze editarea nr. 5 al Gazetei, de către profesorii şi elevii judeţului Olt. Promisesem că inclusiv articolele ştiinţifice le vom asigura din partea profesorilor din judeţ. Am reuşit să scoatem numărul 5 al Gazetei, până în anul 1988, cu sprijinul substanţial al „profesorului nostru”. Între inspectorii de matematcă şi preşedintele filialei Olt a SSM, întotdeauna a existat o deplină colaborare în desfăşurarea olimpiadelor, a sesiunilor de referate ale elevilor, a sesiunilor de comunicări ştiinţifice ale profesorilor şi în acţiunile de perfecţionare ştiinţifică şi metodică a profesorilor de specialitate din judeţ. A ţinut foarte mult să înfiinţeze la Caracal o subfilială de matematică a Filialei Olt. Am reuşit acest lucru în 1981, când cu sprijinul academicianului Nicolae Teodorescu am organizat o dezbatere cu toţi profesorii privind manualele noi de geometrie, care urmau să se introduceă în licee. Menţionez faptul că academicianul N.Teodorescu, ca şi alţi profesori universitari de la Universitatea Craiova, erau anual invitaţii noştri la acţiunile de perfecţionare a profesorilor sau la concursurile de matematică sau la pregătirile elevilor pentru admitere la facultate. Nu pot să nu amintesc despre un eveniment trăit de mine la admiterea la facultate, acolo unde terminase şi ,,profesorul nostru”. Am dat două examene scrise- la matematică şi două orale- matematică şi fizică.La oralul de matematică, www.memoriaoltului.ro 28 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
1978-10 ani de la absolvire- promoţia 1968. după ce am răspuns foarte bine, profesorul- unul dintre cei doi- m-a întrebat: Unde ai terminat tinere liceul? Eu, care deja văzusem că-mi trecuse nota 10 pe fişă, cu mai mult curaj, am zis: ,,La Slatina”. ,,Cu cine ai făcut matematca?”. ,,Cu tovarăşul profesor Mihai Popescu”. Profesorul universitar a continuat: ,,Te felicit tinere, pentru răspunsurile date, ai obţinut 10 şi aceleaşi felicitări să i le transmiţi profesorului dumitale, colegul meu de grupă de la facultate, din partea profesorului Achim Dragomir”. Am rămas fără grai atunci şi doar am mulţumit şi am ieşit. Când am terminat facultatea, am stat patru ani la Şcoala Perieţi,dar făceam parte din Cercul pedagogic al cărui responsabil era profesorul Mihai Popescu. Când i-am povestit, a fost încântat şi m-a felicitat şi dânsul, pentru că am urmat matematica. În 1968, devenind titularul unei catedre la Liceul „Radu Greceanu”, am colaborat permanent cu „profesorul nostru”, pentu că eram un colaborator împătimit al Gazetei Matematice, ca după 1978, când am devenit inspector şcolar, să avem aceeaşi strânsă colaborare şi o „prietenie” mai mult decât între „un fost elev” şi profesorul lui. Aşa se face că, în mai 1983, i-am spus că am să organizez o Consfătuire a profesorilor de matematică pe ,,probleme de metodica predării matematicii”, de care a fost surprins. Înainte cu o zi, i-am spus că am doi invitaţi de la Universitatea Timişoara, prof. univ. dr Achim Dragomir şi prof. univ. dr. Pavel Cazan, (ambii îmi fuseseră profesori- algebră şi metodică). ,,Profesorul nostru” a fost plăcut impresionat de surpriză. Consfătuirea a avut un deosebit succes, iar „elevul şi studentul” a petrecut unul din cele mai frumoase evenimente din viaţă. www.memoriaoltului.ro 29 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR Pe lângă activitatea desfăşu- rată în domeniul matematicii, a desfăşurat şi o bogată activitate culturală, fiind membru al formaţiei de teatru a Sindicatului Învăţământ Slatina o lungă perioadă. Avea un deosebit talent pe care îl cunoscusem încă
1981- La înfiinţarea subfilialei Caracal a Filialei Olt a S.S.M. Rândul 1, de la stânga, academician Nicolae Teodorescu (3). Rândul 2, profesorii: Mihai Popescu (2) şi Dumitru Nica (5). Rândul 3, profesorii: Florian Petrescu (2), preşedintele subfilialei Caracal şi Ion Mateescu (4), secretarul Filialei Olt a S.S.M. din liceu. Uneori ne recita poezii din Eminescu, făcea glume mult gustate de noi elevii. Odată, întrebându-l pe colegul nostru Gheorghe Lefter: Cine era, măi Lefter, fata cu care te plimbai, pe centru? Colegul i-a răspuns: Verişoara unui prieten, tovarăşe profesor!. ,,Profesorul nostru” a zâmbit şi câteva minute ne-a vorbit despre prietenie. Era, pentru noi un adevărat sfătuitor, un om care se impunea nu numai prin pregătirea sa, dar şi prin ţinută, prin eleganţă, prin aspectul său fizic: înalt, păr bogat, nelipsindu-i zâmbetul de pe faţă. Pentru rezultatele obţinute, pentru întreaga activitate didactică de aproape 40 de ani, dar şi pentru cea nedidactică, profesorul Mihai Popescu s-a bucurat de aprecieri, de numeroase diplome, ordine şi medalii: Medalia muncii, Ordinul muncii, Medalia şi Ordinul ,,Profesor Emerit”, Diploma ,,Gh. Lazăr”, pentru merite în domeniul învăţământului, Diploma de Excelenţă din partea Ministerului Educaţiei şi multe alte distincţii. Dar cele mai frumoase aprecieri erau amintirile foştilor săi elevi şi mulţumirile aduse profesorului de matematică, cu ocazia întâlnirilor de promoţie. Cât de fericit îmi spunea, prin 1993-1995, pe când eu eram inspector general şi îl invitam uneori la scurte discuţii, că poartă în suflet multe amintiri din timpul pe când era la catedră şi îmi arăta uneori felicitări din partea elevilor,cu ocazia diferitelor sărbători din viaţa dânsului. Emoţionat, şi parcă îi dăduseră lacrimile, a fost când mi-a arătat scrisoarea primită cu mulţi ani în urmă de la elevul său, azi profesor de matematică la acelaşi liceu, Emil Ciolan, care se încheia astfel: ,,Regret că în liceu poate n-am fost totdeauna la înălţimea felicitărilor primite de la dumneavoastră în clasa a IX-a, dar în facultate m-am angajat să www.memoriaoltului.ro 30 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR realizez mai mult, pentru că reuşita mea la Facultatea de matematică nu-mi aparţine numai mie, ci este şi rod al muncii dumneavoastră”. Încă de când eram elevi, dar mai ales după 1965, aflasem că domnul profesor este suferind, cu inima. De câte ori avea nevoie să meargă la control, eu îi ţineam orele. În 1969-1970, a fost o perioadă mai lungă, dar către sfârşitul anului şcolar a revenit sănătos, iar eu am fost fericit când Profesorul mi-a spus că elevii săi au fost foarte mulţumiţi de modul în care eu am ţinut lecţiile. Profesorul Mihai Popescu s- a pensionat în 1987, dar nu a stat departe de şcoală. A continuat să conducă Filiala Olt a SSM şi s-a apucat să culeagă date pentru întocmirea unei monografii a Liceului „Ion Minulescu”. Meticulos cum îl ştiam, dornic să spună numai adevărul, a reuşit, împreună cu soţia, profesor de geografie la acelaşi liceu, să scrie această carte, cu gândul să apară în 1995 când vroiau să sărbătorească 30 de ani de la absolvirea primei promoţii a liceului. Condiţiile financiare au făcut ca lucrarea să nu apară la timp şi sănătatea nu l-a mai ajutat şi în 23 noiembrie 1996 profesorul Mihai Popescu a decedat. Profesorul Mihai Popescu a fost căsătorit cu Margareta Popescu, profesor de geografie la acelaşi liceu, amândoi formând o familie minunată; au crescut şi educat doi băieţi, ,,ca brazii”.Unul dintre ei, Sorin, cel care, mic fiind, îl însoţea pe tatăl lui pe la şcoală, cu un păr bogat şi inelat, mi- a furnizat unele date şi fotografii de familie, în toamna lui 2019. Dar, monografia de care aminteam, nu a rămas nepublcată. Scrisă la îndemnul inginerului Ion Ghergu, fost elev al Profesorului, acesta a fost şi cel care a spijinit substanţial tipărirea ei, aşa încât monografia apare abia în 1997, la aproape un an după moartea ,,profesorului nostru”. Autorii scriau în Postfaţă: ,,...deoarece am muncit de la început în cadrul acestui liceu pe care l-am iubit şi în care ne-am simţit bine... Am dat acestei cărţi un titlu care poate părea curios, dar care în realitate este cel mai potrivit cu conţinutul lucrarii... Scriind această carte, credem că am reuşit să ne scriem numele, dragostea, bucuria, izbânzile şi înfrângerile, gradul de înţelegere, răbdarea şi îmbogăţirea minţii...”. Merită specificat că, în „În loc de introducere...” la monografie, directorul de atunci, un alt fost coleg de-al meu şi elev al „profesorului nostru”, prof. Nicolae Constantin, scrie: ,,În anii de răgaz ce au urmat după o viaţă de muncă la catedră, lucrarea „Ani de liceu- monografia Liceului „Ion Minulescu””, a fost elaborată de distinsul profesor de matematică al şcolii, domnul Mihai Popescu... Încă o lecţie predată de domnul profesor, care a demonstrat, în termeni apropiaţi matematicii, că talentul se formează în singurătate, iar caracterul în vâltoarea vieţii, făcând din muncă unul din procesele prin care A agoniseşte proprietate pentru B...”. Acesta a fost Profesorul Mihai Popescu, care, atât prin modul de expunere clar şi precis, cât şi prin „eleganţa” cu care prezenta elevilor săi nu numai matematica, a lăsat în amintirea tuturor, unii deveniţi mai târziu colegii săi, o luminoasă şi neştearsă urmă.
www.memoriaoltului.ro 31 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
Istorie sau telenovelă? Amintirile Eleonorei Florescu din Caracal (VII)
Ion Tîlvănoiu
La Arhivele Naţionale din Bucureşti se păstrează în fondul Mihai Bălăianu câteva caiete cu însemnările învăţătoarei Eleonora Florescu din Caracal. Însemnările au fost scrise prin 1948-1950 şi cuprind date despre unele familii bogate ale oraşului ori judeţului, politicieni şi oameni de cultură locali, presărate pe alocuri cu bârfe şi picanterii mai puţin cunoscute publicului larg. Bănuim că aceste însemnări au făcut parte din colecţia Ilie Constantinescu fiind depuse ulterior de nepotul său, Mihai Bălăianu, la Arhivele Naţionale. Cine a fost Eleonora Florescu? Autoarea spune despre sine că se numeşte Eleonora Iancu Florescu Hera (Tunea) Teodoru, născută Eleonora Gh. Bădălău ,,mângâiată de apropiaţi Despa”. Părinţi i-au fost Gheorghe şi Elena Bădălău, s-a născut în Târgu de afară, pe strada Buzeşti, fostă Cezar Bolliac, ,,iar astăzi, cu schimbarea numelui de străzi, i se zice Secera şi Ciocanul”. Pe unul dintre caiete, Ilie Constantinescu a notat că Eleonora Florescu locuia într-o casă de lângă piaţa oraşului Caracal iar soţul său era armurier. Amintirile sale, mai ales referirile la unele familii cunoscute, prezintă interes istoric. Textul se prezintă selectiv iar grafia a fost adaptată normelor actuale.
Familia Mihalache Demetrian. Deşi de familie bogată şi de neam, s-a căsătorit la Fălcoi, căci aici nu-i da voie şi nici de la Episcopie, dar având avere şi influenţă l-a cununat un popă de pe moşia lui de la Fălcoi. Cei mari când fac aceste lucruri li se cuvin că sunt la putere iar de-ar fi făcut cei mici i-ar fi declarat că sunt nebuni [...]. Se mai trage din familia Demetrienilor şi soţia lui Alecu Constantinescu, ce era din familia lui Friptu. Soţia lui Alecu era nepoată lui Mihalache căci mai avusese o soră şi murise şi ea şi cumnatul lui Mihalache iar Mihalache era epitropul averii surorii. Căci a avut moşia Grojdibodu şi Potelu, ce le luase cumnatul său, Rusăneşti avea de la Romano ce le-a vândut afară de cele lăsate Eforiei de soţia lui, fostă Eliza Jianu, soră cu Iancu Fiera Florescu. Matilda Constantinescu, ce era nepoată lui Mihalache Demetrian şi soţia lui Alecu Constantinescu ce a avut ca naş pe generalul Florescu, fost ministru, a avut mai mulţi copii: Bibiţă, ce era maior şi jucător de cărţi; a bătut şi pe tatăl său şi pe mama sa şi a trebuit să plătească tatăl său multe datorii de pe urma lui. A trăit cu o fată la moşie a unui muzicant, Viorescu [?], apoi a trebuit să-şi dea demisia din armată fiind degradat deoarece mâncase nişte bani ai www.memoriaoltului.ro 32 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR Regimentului şi Tătărăscu i-a depus îndărăt şi l-a forţat să demisioneze. Nu era bun de nimic, numai de chefuri, au vândut moşia de la Grojdibod şi balta şi au tocat-o. Un alt băiat a fost Dorel, mai cuminte, este general-doctor, făcând doctoratul la Bucureşti. A fost trimis prin influenţă la Paris să studieze mai departe şi la plecare a luat şi o studentă, a întreţinut-o şi pe ea acolo din fondul statului şi s-a căsătorit cu ea, dar mamei lui nu i-a plăcut că nu avea avere, au două fetiţe pe care cei bătrâni le-au iubit. Singurul copil ce îşi mai menţine demnitatea familiei. Un alt băiat, Costică Constantinescu, judecător la Corabia unde avea şi tatăl său capital, la Banca Corabia în acţiuni, s-a căsătorit la îndemnul mamei cu o verişoară a lui, fata lui Jean şi a Iosefinei Demetrian. Căsătoria nu Alecu Constantinescu a putut să dureze deoarece ea avea altă fire, o amestecătură de român cu german şi avea alte idei. După doi ani au divorţat. Costică era un om ,,lasă-mă să te las!” şi juca cărţi; a făcut şi o chitanţă falsă în numele lui taică-său şi tatăl, de ruşine, ca să nu-l dea afară din justiţie, a plătit şi a dat o declaraţie că nu se mai primeşte nici o chitanţă din mâna cuiva până nu se prezintă persoana ce a iscălit. Toate acestea le ştiu că mi le-a spus chiar mama lor Matilda şi Alecu, tatăl lor, că îmi era naş delegat din partea lui naş Pavlică Brătăşanu la fată. Costică odată s-a răsturnat automobilul peste el şi a luat frâna din mâna şoferului să mâne el că bătuse un ţăran în cârciumă la moşia lor la Grojdibod şi era să-l omoare ţăranii. A luat repede automobilul din mâna şoferului şi ţăranii au dat cu pietre şi au spart geamul de la automobil, şi l-au lovit la ochi; de nu era şoferul era mort din mâna ţăranilor. S-a mutat la Caracal şi a trăit cu o rusoaică ce o adusese de la Bucureşti, cântăreaţă, a murit. Un alt frate, Dan, foarte slab de cap şi cam nervos [?] din cauza şcolii că îl persecuta mamă-sa că nu învăţa. Domnul Băleanu Silvestru era director la liceul Ioniţă Asan şi l- a lăsat repetent din corigenţă. I-a făcut destulă mizerie Matilda Constantinescu, mama băiatului, directorului liceului dar şi băiatului. Odată s-a întâmplat că şi mama băiatului şi directorul au călătorit împreună cu trenul întâmplător şi i-a făcut o festă lui Băleanu că de-ar fi fost altul ar fi pălmuit-o. El, foarte calm, i-a zis ,,Liniştiţi-vă, doamnă, că nu este momentul potrivit de a vă manifesta, lăsaţi pentru altă dată, cel mai bun lucru era să fiţi atentă la educarea copilului”- şi atunci mai rău i-a făcut [...]. El a părăsit vagonul şi a trecut în alt compartiment şi a lăsat-o să urle. Eram în tren cu dânsa, mă duceam la Craiova unde era soţul meu mobilizat la manutanţă în noiembrie 27 în anul 19161. Distanţa de la Caracal la Craiova a fost o tortură atât pentru Băleanu cât şi pentru ea şi mine şi pentru toţi ce erau în tren. Acest copil ce se chema Dan şi în armată a avut o neşansă căci un ofiţer pe care îl apostrofase mamă-sa, ce era în tren, s- a întâmplat ca să cadă copilul în compania lui, şi cele mai grele corvezi pe capul lui Dan cădeau şi când se curăţa şi spăla- tot pe capul lui Dan cădeau. Acest lucru a jignit-
1 La acea dată, Oltenia era sub ocupaţie germană. www.memoriaoltului.ro 33 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR o şi s-a dus chiar la ministrul de război şi nu s-a lăsat până nu l-a făcut pe ofiţer să aibă o mustrare militară, plus că l-a mutat şi foarte târziu i s-a luat în considerare munca lui şi foarte greu a avansat. Ofiţerul drept recompensă l-a dat [pe băiat] la muzică şi să sune dimineaţa la 5 deşteptarea; el nu ştia să cânte din goarnă deşteptarea şi toată ziua sufla în goarnă de se speriase oraşul crezând că a luat foc pe undeva. Apoi vai de armată şi de capul lui până s-a eliberat din ea. S-a dus la moşie şi a dat în darul beţiei şi s-a bătut cu frate-său pentru soţia celuilalt, a fost şi închis, apoi a luat el pe soţia lui frate-său şi au vândut tot iar tatăl lor, ce era mai principal a depus la bancă spre a nu se mai vinde. Şi tatăl lor, Alecu, era advocat, fost primar şi prefect, dar îi plăceau cluburile, şi el adesea juca cărţi dar fără bani. La urmă s-a retras şi trăia din averea ce o avea la bancă. Într-o noapte m-am pomenit cu naşa Matilda la mine şi mă ruga să merg la club şi să vadă unde este Alecu. El plecase la Mărgăriteşti la un frate ce era dator şi i se făcea vânzarea averii. El luase salba de galbeni din casa de bani cu o zi înainte, se dusese la Banca Naţională şi o schimbase, şi plecase să scoată pe frate-său din nenorocire. În această familie a fost viaţa o urgie pentru toţi, niciunul nu era mai procopsit ca celălalt. Iar Matilda, ce era bogată şi cu familie, dar niciunul nu se amesteca în casa lor deoarece Alecu îi pusese la distanţă. Mai mult, din neamul lui unul luase în căsătorie pe fata lui Pavlache Antonescu, Tincuţa. Acel frate era tare amărât căci soţia lui odată stând cu el de vorbă fie că a tuşit, fie că prin tuse a greşit o răsuflare, că el s-a simţit foarte înjosit şi lovit sufleteşte s-a dezgustat de soţia lui cu totul. Şi mai târziu numai cu Alecu fratele lui vorbea, până ce a prins pe soţie cu Alecu, un funcţionar de la tribunal ce soţia lui Alecu l-a orbit cu vitriol în ochi. El de durere s-a dus la fratele lui Alecu Constantinescu şi s-a plâns, şi într-o bună zi a murit mâhnit şi se zicea că s-a sinucis. Alecu Constantinescu a mai avut şi un băiat Jenică, foarte bun, cel mai bun dintre toţi băieţii lui, singurul ce a semănat cu mama lui. Au mai avut Matilda şi Alecu o fată, Mica. A instruit-o, a cheltuit pentru ea la pension şi a dus-o în toate oraşele, şi la Viena. I-a făcut case frumoase pe strada Libertăţii şi a căsătorit-o cu un militar, locotenentul Ionescu, şi au avut 2 copii, un băiat şi o fată ce se numea Buca [?]. Băiatului nu i-a plăcut cartea şi s-a luat cu o evreică, fata unui ceasornicar. Fata era foarte excentrică şi sburdalnică şi sentimentală. Era pe stradă cu băiatul unui şef de gară, Constantinescu, ce era judecător, nu mai avea ruşine de nimeni. Plecase odată pe jos la Studina la un fiu al lor şi a adus-o mă-sa mare. Tatăl ei era foarte manierat şi din www.memoriaoltului.ro 34 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR familie mai săracă dar purta mult respect soţiei lui, Mica, şi când dormea ea, şi pe ordonanţă o certa să nu facă zgomot, nici să trântească uşile. A murit iar Mica, soţia lui, a luat un maior vienez ce rămăsese după război acilea şi îl avea în cartier, căci soţul ei murise în război. Maiorul, foarte şiret, beneficia şi se mai avea şi cu o alta, o profesoară de menaj, Panaioteasca de la Liceul Teoretic; îi lua din giuvaericale şi le da celeilalte cadou şi cădea pe capul ordonanţei că umblă; până într-o zi când ducându-se la liceul de fete pentru fată- vede toartele la urechile Panaioteascăi şi un inel în mâna ăleia. Tace şi caută şi urmăreşte şi prinde şirul aventurii. Dar el asta o făcea cu tact ca să facă pe ea să cumpere lui o casă pe numele lui [...]. Alecu, taică-său, îi dădea pe an 50 de mii pentru voiajuri iar de când trăia cu vienezul ce se numea Griboschi, se ducea la Viena şi el făcea cecuri [?] şi şi-a cumpărat casă la Viena pe numele lui Griboschi. S-au cununat şi mai tot binele ei l-a mâncat cu el. Ea neglijase copiii şi acuma venise rândul de a veghea când dormea Griboschi şi îi făcea scene că nu-l lasă să se liniştească şi are zgomot. Când s-a dus a doua oară la liceu, a făcut o scenă Panaioteascăi şi a apostrofat-o în parc dar el făcea ce vrea el şi suferea şi avea sufletul mâhnit de fată şi de băiat. Pe fată a măritat-o după un nepot al lui Tătărescu, căci din Tătăreşti era unul ce luase pe a lui Jean Popescu, şi a voit să nu cadă averea pe mâini străine şi să fie pe mâna lui Tătărescu, că era din partidul lui tată-său. După o săptămână a fost chemată grabnic la Bucureşti deoarece fata era gravidă şi a trebuit să vândă casa să-i mai dea ceva pentru acest lucru. A vândut Mica tot şi parte din giuvaieruri sunt în mâinile Tătăreştilor. A vândut cuptorul cu casele din fund de lângă hotel Hagichirea, casele unde este Fănică Gavrilescu şi restul de la Gura Padinii şi de la Grojdibod, casele din deal le-a lăsat tată-său lui Dorel doctorul, fratele Micăi, şi le- a închiriat Serviciului Administrativ şi astfel s-a distrus averea acestei familii. Matilda era foarte econoamă, şi tot ce a strâns au mâncat alţii [...]. Din toată averea ei, singura plăcere ce i s-a realizat a fost ca să îi cumpere un automobil ca să se ducă nezdruncinată pe la moşii. Avea şi Matilda un ceva rău şi l-au moştenit şi băieţii iar fata nu, nepoata şi nepotul, da: când se ducea la un magazin şi de îi plăcea vreun lucru sau vreo dantelă sau altceva, nu se lăsa până nu-l lua. Alecu le făcea semn să tacă la negustori, şi când trimitea contul acasă plătea şi ce luase ea; o ştiu toţi negustorii, şi pe Alecu îl indigna şi îl jignea. Iar ea îi spunea că dacă l-ar fi tocmit şi l-ar fi cerut, el ar fi fost contra. Asta o zicea ca să fie scuzată dar avea boala cleptomaniei [?]. www.memoriaoltului.ro 35 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
De Sfânta Maria Mică în târgul Balşului
Nicolae Teică
Originar din Corbenii Balşului, scriitorul şi traducătorul Nicolae Teică (n. 2 nov. 1925- m. ?) rămâne în istoria literaturii române prin volumul Căprioara de smalţ (1961), o poveste din lumea olarilor olteni. În acest volum descrie lupta unui copil dintr-o familie de olari pentru realizarea unui vis: un cuptor special menit să transforme vechiul meşteşug al olăriei în artă. Eroul principal, Radu Olaru, îşi povesteşte viaţa unui interlocutor imaginar, arătând cum a învăţat meşteşugul de la bunic şi tată. Descrierea muncii meşterilor olari este făcută cu sentimentul celui care a pipăit argila urmărindu-i metamorfozele. Textul este presărat cu expresii şi termeni regionali care îi dau un plus de culoare şi originalitate, căci Nicolae Teică are umor, iar ironia şi umorul popular îi sunt familiare. Astfel, autorul spune că ,,se bârâca” prin dafini, se ,,hâţâna în scârcium”, se da ,,de-a scufundişelea”, fetele de măritat sunt mândre ,,să le alegi din grămadă ca pe porumbii de sămânţă”, una e vrenică de ,,nu-i stă mânuşiţa neamî-neam” şi are în casă ,,de toate ielea”, deci la ea e ,,mişină”; în loc de ,,tanti”, pe Olteţ se zice ,,ga” ori ,,gaga” Zmaranda, una se miră ,,o-le-lei, puţălică”, altul trebuie pus la punct ,,fi-mi-şi-ar al dracului”, socrul îşi ceartă nora straşnic: ,,-Măscina d-aci, năroado! Să taci din gură tăceare-ai de tot, în deal, la cimitir. Smâlceşte-o, că acu-ţi suflă vijelia prin păr! Te-nhaţ de coade şi mătur şuşaua cu tine la miez de noapte! Fac bâlci şi zbieret de lume cu tine, auzi? Sărăcio, dezăltato, paceauro!” Autorul pomeneşte ici-colo de vechi proprietari ai moşiilor de pe Olteţ: Andrei Corbeanu, Barbu Drugă de la Cetate, Stănceştii de la Moţăţei, Ochea de la Glogova şi pomeneşte o listă lungă de toponime: Gemărtălui, dealul Chiliei, Pădurea Sarului, Bârza, Oboga, Ştirbei, Bobiceşti, Călui, Olteţul cu zăvoaiele, Vârtina, dealul Viilor, Vârtopul, Corbenii, Româna, Leoteşti, Mâineşti. Scuturat de balastul ideologiei specifice epocii în care a apărut, volumul ar fi şi azi de succes. Am selectat pentru cititorii noştri un fragment sugestiv. Titlul aparţine redacţiei noastre.
Cine n-a văzut bâlciul din Balş de la Sfânta Maria Mică a pierdut nespus. N-o să-l mai vădniciodată cum a fost. De dimineaţă începea să se adune ciopor de lume, cu toate că toiul lui era pe seară. Veneau săteni de pe toată Valea Olteţului, de sus de la Bălceşti, până jos la Pârşcoveni, din Popânzăleşti şi Leu, Piatra-Olt şi mai de departe. Pâlcuri, pâlcuri de oameni gătiţi în ce aveau mai arătos se revărsau din toate părţile în orăşel, de te mirai cum îi încăpea pe toţi. Unii, cei mai bătrâni şi copiii, veneau claie peste grămadă în carele cu boi încărcate cu lucruri de vânzare sau gătite numai ca să-i aducă pe ei. Huruiau străzile de ghiociuri şi brişti, parcă bubuia cerul a ploaie. Câte un chiaburan cu punga umflată striga din şaretă să se dea lumea la o parte, încă plesnea şi din sfârcul biciului, de se alegea tot el cu părul jumulit. Chiar dintre negustorii de pe vremuri, cu capetele în nori şi burţile care stăteau parcă să nască, ieşeau să se uite la atâta popor care venea, tot venea, nu se mai isprăvea. Bărbaţii ar fi tras la o litruţă de băutură, femeile prin magazine după stămburi, marchizeturi şi crepdeşinuri, flăcăii şi fetele la tiribombe şi lanţuri, copiii pe la tarabele cu dulciuri. Până la urmă se împăcau ei, nu porneau cearta de dimineaţă. Mai ales, cădeau la voia celor mici, ca să nu se pornească pe urlete, să se bucure de bâlci cât nu era gloată. www.memoriaoltului.ro 36 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR Şi eu, când eram copil, la fel mă bucuram. Adunam din vreme ban lângă ban, uneori îi luam şi de pe unde erau puşi rău, ca să am cât mai mulţi pentru ziua cea mare. Plecam tot de dimineaţă, pe inima goală, fără părinţi, cu ceilalţi copilandri de seama mea. Şi când auzeam de departe ghiuleaua de la încercarea puterii sau tobele, mă treceau fiorii, nu mai puteam. De pe podul Gemărtăluiului o luam la fugă şi până în târg nu mă opream. Îmi cumpăram fes de hârtie, trompetă, sabie şi porneam colindul. De ici o gogoaşă, de dincolo un sugiuc, o bogace, le amestecam pe toate în burtă, şi bune mai erau, pline de pulberea bâlciului, care se ridica până la slava cerului de nu zăreai soarele! Mă dădeam în căluşei, în bărci, în dulap, intram la Marioara şi Vasilache, la panoramă, la femeia-şarpe, la omul care trage să moară şi o lună în urmă aveam ce povesti sau ce visa noaptea. Până la nemiaz nu-mi rămâneaun ban în buzunar. Dar nu luam drumul îndărăt. Rămâneam să văd totul până la sfârşit: pe cei cu dare de mână sugând berea, cu guler gros, cărată de Bacşiş, chelnerul, în boaltă, la umbră de cetină şi viţă-de-vie şi ascultând la taraful de lăutari sau zgâindu-se la cântăreaţa cu cununiţă pe cap şi beteală, care bătea cum ziceau ei, castanetele- de unde înţelegeam că-şi ţine hangul cu castravetele- şi de fapt erau geamparalele; flăcăii punând oglinda pe vârful ghetei să se uite din jos în susul fetelor; câte un rumân ajuns de băutură, căzut grămadă sub o ulucă, altul făcând circ cu nevasta, altul, mai zglobiu, jucând şi pocnindu-şi degetele- câte şi câte. Mă băgam peste tot, nu-mi scăpa nimic, mai cu seamă ce nu trebuia scăpat. Un ceas încheiat zăboveam lângă tobă şi clarinet până asurzeam de tot, şi fericit eram că nu mai aud. Alt ceas făceam apă în gură pe lângă roşcove, halviţă, turtă dulce, mere-n băţ, vată de zahăr, bunătăţi din care nu gustasem. Dacă nu-l găseam pe tata sau pe bunicul mă sfârşeam de foame. Abia seara târziu, după ce se trăgeau artificiile, mă înduram să plec şi eu acasă cu ceata de copii... Acum bâlciul era tot înţesat de tarabe încăr- cate cu ce-ţi poftea sufletul şi plin de lume. Sfârâiau miti- teii pe grătare, gogoşile şi La bâlci guriţele în www.memoriaoltului.ro 37 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR untdelemn, bufneau tobele, ţipau clarinetele şi trompetele, vâjâ- iau tiribombele, scârţâiau dulapul, bărcile, căluşeii. Se ridicaseră bolţi de cetină, venise circul şi Mircea, fotograful ,,la minut”. Magazi- Ceramică de Oboga nele de stat aduseseră pânzeturi, colectiviştii din Bârza miere, turcii din Balş bragă, sugiuc; noi, ceilalţi, după meserie: coşuri de nuiele2, rogojini3, văsărie4, lăieţii piepteni de cap, un bătrânel vreo zece mândreţe de cruci5- ca să le aibă oamenii la caz de ceva- se găseau de toate. Şi fiecare cu reclama lui: unul desfăcea vigul de pânză, altul rogojina, altul bătea cu degetul în oală sau cu oala de carâmbul căruţei ca să-i dovedească tăria, lăieţii se pieptenau deasupra unei scândurele, se făceau că ucid cu unghia şi strigau: -Nichita-rosu, nichit-harosu!... Şi lume, lume, ca la manifestaţie, n-aveai unde arunca un vârf de ac [...]. De câte ori cădea vinerea bâlciul, urma şi sâmbăta, zi de târg, şi duminica până noaptea târziu. Aşa a ţinut şi atunci, trei zile, ca nunta [...].
Cu călăraşii Romanaţeni în drum spre Kerci (II) Lt. col. Constantin Savopol
În anul 1942 apare la editura Tiparul Românesc din Bucureşti un jurnal de front al lui Constantin Gh. Savopol în care acesta consemnează momentele cele mai semnificative ale participării Regimentului 2 Călăraşi din Caracal la războiul din Răsărit. Volumul se intitulează ,,Cu călăraşii Romanaţeni spre Kerci” şi având în vedere că este o carte foarte rară credem că merită să reproducem în revista noastră, în serial, întregul volum. Se cuvine să spunem câteva cuvinte despre autor. Constantin Savopol este născut la 7 februarie 1894 la Piteşti, fiul generalului Savopol şi al Luciei, de religie ortodoxă, domiciliaţi în Craiova. La 2 noiembrie 1914 îl găsim la Regimentul 1 Călăraşi din Craiova, după ce absolvise şcoala de cavalerie de aici. Este profesor la Liceul Militar din Craiova până în 1926 când vine la Regimentul 2 Călăraşi din Caracal. În primul război mondial este prizonier. În 1944 era colonel, în 1945 este trecut în rezervă iar în 1958 este scos din evidenţă pentru limită de vârstă. A fost căsătorit cu A. Mărăscu şi au avut trei copii: Dinu (n. 1928), Rodica (n. 1931) şi Doina (n. 1933). În luptele de la Kerci (1942), comandantul Regimentului 2 Călăraşi era colonelul Ion Hristea, colonelul Savopol fiind ajutor al comandantului iar în perioada în care
2 Împletiturile din nuiele erau specifice zonei Morunglav 3 Lucratul rogojinilor era specific satului Călui 4 Lucratul vaselor este specific satului Oboga şi împrejurimilor 5 Cei mai cunoscuţi meşteri de cruci erau din satul Pietriş www.memoriaoltului.ro 38 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR colonelul Cristea a fost în Germania (15 martie 1944-5 aprilie 1944), colonelul Savopol a fost înlocuitorul comandantului. După cum mărturiseşte chiar autorul, copiii săi i-au dat un carneţel la plecarea pe front, cu rugămintea de a nota în el cum îşi petrece timpul. Notaţiile au fost la început zilnice, apoi ,,în clipele de răgaz”. Camarazii de front au devenit repede colaboratori ai jurnalului care s-a îmbogăţit cu fotografii făcute de ofiţerii şi soldaţii regimentului. Autorul mărturiseşte că ,,acest jurnal personal va fi o amintire plăcută şi călăraşilor romanaţeni ce au făcut războiul”. O copie a acestui volum inedit a fost oferită redacţiei noastre de către dl. prof. Dumitru Botar din Caracal. În redarea textului am respectat grafia originală.
7 IULIE [1941]. Nu este timp de pierdut. Marșul se continuă pe direcția: Dăncăuți, Levinți, Larga, Târgul Brânceni. Pe tot acest drum nu întâlnim nici o rezistență. Ne luptăm totuși din greu cu noroiul și cu lipsa totală de șosele. Locuitorii par voioși. Îi surprindem pe unii chiar în momentul când „operau” cooperativele, după plecarea autoritătilor sovietice. Vegetația pare mai întârziată, însă recolta este foarte frumoasă. 8 IULIE. La ora 10 ajungem în Târgul Brânceni. Casele, aspectul general al târgului, totul pare evereesc. Îți face silă să vezi casele acestea mici, vârâte una într-alta, majoritatea fără curți și murdare cum nu se poate închipui. Evreii nici nu îndrăsnesc să iasă afară. Toți se înghesuesc la geamuri. Dacă ușa este mai mare, ies puțin în stradă: dar pe măsura ce un militar se apropie, pe aceiași măsură grupul intră în casă. Sunt în târg și creștini, dar aceștia stau la mahala. Toți și-au pus la ferestre icoane sau câte o cruce pe ușe. Noi ne cartiruim numai la creștini. Instalăm autorități provizorii, până la sosirea celor definitive. Încep denunțuri, reclamații, se fac arestări, percheziții și atâta tot. Mai grav este cazul unui evreu, în casa căruia s-a găsit vestonul unui maior român din infanterie. Pe acest evreu populația l-a reclamat că pe timpul retragerii ar fi avut o purtare care contrastează foarte mult cu purtarea lui de azi, exprimată prin: „Trăiască Rumunie Mare! Ură!” Este sancționat.
12 IULIE Dela Brânceni trecem în acoperire pe Nistru, la Româncăuți, apoi la Văscăuți, unde populația ne primește bine cu fanfare, cu manifestații etc. Ajungem www.memoriaoltului.ro 39 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR la Colicăuți, iar trenul regimentar la Tabani. În ambele sate regimentul este primit cu foarte mare însuflețire. Eu sunt la Tabani. Aci directorul școalei, d. Luciucov, ajutat de institutorul Carjanovsky, înconjurat de cei câțiva luminători ai poporului ce mai rămăseseră, ne-a primit în fruntea elevilor și elevelor școalei în costume naționale. Două fetițe mici înaintează spre noi cu pâine și sare, spunându-ne : „Bine ați venit!” Toată populația manifestează pentru armata română iar corul intonează Imnul Regal; Directorul mulțumește în câteva cuvinte din partea populației, Regelui Mihai și Conducătorului Statului, că a trimes Oastea română să-i desrobească și încheie strigând: „Trăiască M. S. Regele Mihai I! Trăiască Conducătorul Țării Românești, D-l Autorul General Antonescu! Trăiască Armata Română! Ura!” Soldații și populația încep urale care nu se mai sfârșesc. Trupa intră în cantonament. Directorul mă roagă să asist la desgroparea steagului școalei, care fusese îngropat cu ocazia invaziei bolșevice. Într-adevăr după amiază asist, în curtea școalei, la această solemnitate. Într-o groapă, cam la un metru dela suprafața pământului, găsim un sul de hârtie ceruită cu îngrijire. La desfacerea lui apare frumosul steag: al școalei, cu insignele regatului, împreună cu câteva acte oficiale. Toate se predau directorului prin înche- ierea unui proces-verbal ce se lasă spre păstrare în arhiva școalei.
13 IULIE Dis de dimineața un soare strălucitor lasă să se întrezărească o zi frumoasă de sărbătoare, Este prima Duminică, în libertate, a Românilor de www.memoriaoltului.ro 40 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR pe aceste meleaguri. Adierea vântului tălăzuește ușor spicele bogatului lan de grâu, din marginea satului. Din corul păsărilor ce ciripesc în pomii, la umbra cărora tăinuiesc cu directorul, o privighetoare prinde a ne minuna cu glasu-i fermecător, în triluri și sunete prelungi preamărind zarea fericirii românești. Astăzi, conform orânduirii brigăzii, se va oficia un parastas pentru odihna sufletelor eroilor căzuți pentru împlinirea sfântului ideal. În sat, mare vâlvă. Pregătiri pentru pomeni. Femeile sunt grăbite să facă lumânări de ceară, căci nu există. Dascălul ce păstra cheile bisericii s-a repezit la Colicăuți, pentru a ruga pe bătrânul preot de acolo, să slujească și aci la Tabani. În fine la ora 12 putem începe slujba. De un an nu s-a slujit în biserică. Bărbați, femei și copilași în genunchi, ascultă și sorb fiecare cuvânt din rugăciunile rostite. Ieșim apoi afară, în curtea bisericii unde se continuă slujba, în fața monumentului eroilor din 1916-1918 care, ca prin minune, a scăpat de urgia bolșevică. Părintele citește apoi numele eroilor regimentului, dela începutul campaniei până azi; în cuvinte mișcătoare, explică oamenilor gestul sublim făcut de frații din țara liberă și roagă pe Dumnezeu să ție între îngeri pe eroi. La rândul meu, în puține cuvinte arăt cu câtă dărnicie aceșii soldați ai plaiurilor oltene s-au dat pe ei pentru liberarea fraților basarabeni. Ca să nu fie în zadar jertfa ce s-a făcut, toți trebue să muncească fără răgaz, căci astăzi numai așa ne putem menține într-o țară liberă, nouă și înfloritoare, sub scutul M. S. Regelui Mihai I și organizată de marele nostru Conducător. Îi rog să aibă grije de mormintele proaspete ale eroilor și să înlocuiască rudele ce-i plâng în vetrele îndepărtate. Numele eroilor să fie pomenit în fiecare Duminică, în semn de recunoștință pentru jertfa lor. Directorul se adresează copiilor, îndemnându-i să întipărească în minte aceste clipe mărețe și printr-o muncă sârguitoare să ajute și ei, când le va veni rândul, la întărirea României! Trăiască Regele Mihai I! Trăiască D-l General Antonescu, Conducătorul Statului! Trăiască Armata Română!”. Așa se isprăvește slujba la Tabani. www.memoriaoltului.ro 41 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR La Colicăuți, ceremonia a fost ceva mai complicată. Discursuri mai ample, defilare și la sfârșit o masă comună dată de întreaga populație pentru ostași. Bătrânul preot a poftit pe toți ofițerii, ospătându-i ca pe timpuri bune...
14 IULIE. Ajungem la Trebișăuți. Un sat mare și bine dospodărit. Bolșevicii nu reușiseră să distrugă averea particulară. Sunt găzduit la dascăl. Acesta a făcut armata la un regiment de pionieri. Rămăsese după invazie, la biserica lui. Era pus pe lista neagră, însă grație înaintării rapide a trupelor noastre a scăpat neridicat. Casa este curată. Camera mea este foarte frumos mobilată: un fel de sufragerie-salonaș împodobit cu covoare basarabene de un colorit armonios. Curtea este foarte orânduită; în mijlocul ei, o căscioară în care are bucătăria, cuptorul și grajdul. Românașul nostru foarte primitor îmi oferă de mâncare, ospătând și pe ostași. Abia ne-am obișnuit unii cu alții și iată ordinul de deplasare!... La ora 21 plecăm spre Hodărăuți. Ca un făcut, îndată ce pornim la drum se strică vremea. Abia am pus piciorul în scară și iată că cerul se înnorează; o ploaie, măruntă ne îngreunează drumul. Întunericul este atât de mare încât nu putem merge fără felinar. Vom fi iertați de astă dată pentru această infracțiune, dar știu că Rușii nu se mai uită înapoi!.. La ora 23 suntem în Hodărăuți, unde din cauza ploii ne cartiruim și noi cum putem. Am intrat cu însoțitorul meu, soldatul Ene și caii noștri în primul grajd. Acolo am și dormit, în fân…
16 IULIE. Ajungem în Dângeni, după ce toată noaptea am așteptat în pădurea dela Nord de Dângeni. Norocul nostru că am găsit pe căpitanul Tebeică Ștefan, comandantul escadronului de pioneri, care ne-a servit un ceai foarte gustos și bine venit. A rămas, bietul om, fără pesmeți. Ni s-a făcut un cort și ne așezăm toți la povestiri. Premiul întâi l-a luat lt. Tanoviceanu Niculae, subalternul lui Tebeică. În această ordine de idei, cea mai bună a fost următoarea: Era vorba de regimentele purtate. Soldații acestor regimente, când treceau pe lângă cei călări, râdeau de ei și le aruncau praf în ochi. Astăzi, din cauză noroiului, aproape toate mașinile regimentului purtat s-au împotmolit. Bieții șoferi se căzneau din răsputeri să o ia din loc, dar în zadar. Motoarele duduiau de credeai că sunt tractoare. Cei mai de plâns erau călărașii purtați. Împingeau la roată, de le ieșiseră stropii de nădușeală prin bluză, și erau în noroi până la genunchi. Când un regiment călare a ajuns la locul cu pricina, un călăraș ca să răzbune praful înghițit pe timp uscat, se aplecă ușor spre un șofer: „Dai două pe un cal?”...... În satele prin care trecem, găsim multe materiale ce-au fost furate de Ruși dela regimentele române în retragere. În special găsim cai, pături și harnașament. La ora 23 ne deplasăm spre Lipnic. Doctorul și cu mine avem reaua www.memoriaoltului.ro 42 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR inspirație să plecăm înainte cu mașina. În drum tocmai în pădurea în care poposisem cu o seară înainte, o pană de circuit ne silește să urmăm drumul pe jos.
17 IULIE. La ora două am ajuns în Lipnic. Întâlnesc niște premilitari ce fac de straje. Ei ne conduc la primărie. Aci primarul, om energic și cu inițiativă, concentrase toți tinerii și organizase cartiruirea trupelor, așa că este gata la orice serviciu. Către orele trei sosește și regimentul, care intră în sectoarele hotărâte. Prindem a ne odihni până dimineața. La amiază aflăm o veste care ne întristează pe toți. În timp cât regimentul 3 purtat era în dispozitiv pentru trecerea Nistrului și cobora pantele dela Veregeni, un proectil căzut în plin a ucis fulgerător pe maiorul Albu Emil și pe nedespărțitul său prieten locotenentul Gilli Marinescu. L-am văzut pe maiorul Albu în luptă la Siret. Era neînfricat, tot mereu înfruntând moartea își îmbărbăta băieții. La Hotin la fel; unde era lupta mai grea acolo era și maiorul Albu. Gloanțele mitralierelor nu fuseseră pentru el. Un proectil de artilerie l-a doborât pe erou. Puțin mai târziu cade lovit în piept și în cap, la colțul unei păduri, căpitanul Ionescu Eugen. Căpitanul Tebeică Ștefan trecuse Nistrul cu pionierii săi și înainta împreună cu escadroanele regimentului purtat. Pe brânci, prin tufișuri înaintau călăreții. Tebeică, nerăbdător cu echipele lui se furișează prin unghiurile moarte. Ajuns la adăpostul de beton, pregătește o mină de trotil, dă foc fitilului și-i dă drumul pe crenela de beton. Cât ai clipi din ochi o bubuitură îngrozitoare se aude și un fum gros și negru iese pe crenelă. Ocupanții sunt asfixiați, iar supraveghetorii ies afară și se predau. Vine la rând a doua și apoi a treia cazemată. Colonelul Talpeș Constantin ordonă căpitanului să rămână lângă el și prin spațiul liber al celor 3 cazemate își conduce escadroanele ce înaintează vârtos în pământul ucrainian. Deodată linia de luptă se oprește. Cu ochii lui ageri, căpitanul Tebeică a zărit în fund pe culme a patra cazemată care aruncă un foc ucigător. Nu stă mult pe gânduri: deodată se repede spre ea ca s-o distrugă. Dar betonul este mai tare; prin gura de oțel a cazematei o schijă doboară pe bravul căpitan... Ca să-l răzbune, pionierii se reped cu furie sub neînfricatul avânt al locotenentului Tanoviceanu Nicolae, la adăopstul de beton. Zece mine cuplate explodează deodată, transformând în țăndări blestemata cazemată. Mă întorc cu colonelul Hristea spre cantonament. Amândoi, tăcuți, nu putem articula nici un cuvânt... Cugetăm la legile neînțelese ale destinului. Bietul Emil Albu!... A fost la atâtea atacuri și nu l-a atins nici un glonț și acum, când se aștepta mai puțin a fost răpus!... Moartea căpitanului Ionescu Eugen însângerează din nou rana sorei sale, care și-a pierdut logodnicul acum doua săptămâni la Bahrinești.
www.memoriaoltului.ro 43 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR 18 IULIE. Toată noaptea au bubuit tunurile... Luptele grele ce se dau sunt foarte înverșunate. Ele vor rămâne pagina cea mai glorioasă a cavaleriei. Este luptă între betonul cazematelor și sufletul călăreților români. La amiază asistăm la înhumarea eroilor maior Albu Emil, căpitan Tebeică Ștefan și locot. Gilli Marinescu, în curtea bisericii din Lipnic. Clipele de despărțire sunt dureroase. E liniște.. Până și tunul a încetat o clipă glasul lui afurisit!... Preotul rostește rugăciunea. Doar camaradul Dobridor6 mai poate exprima durerea noastră a tuturor: plin de emoție, cu un glas tremurător, aduce ultimul omagiu eroilor... Un mănunchi de garoafe, culese în curtea gazdei mele, e presărat de colonel la picioarele eroilor. Bubuitul tunului reîncepe: este ultimul salut, cuvenit celor ce coboară în locul de veșnică odihnă... Ora 21. Regimentul se îndreaptă pe o ploaie cumplită spre Veregeni. Caii la mână rămân la Lipnic. Drumul este foarte greu: din cauza întunerecului, chiar călăuza nu merge la sigur. Cu harta, cu busola, informându-ne pe drum, ajungem la destinație. Duelul de artilerie a pierdut din intensitate. Regimentele purtate au pătruns bine în interiorul ucrainian. Noi suntem în linia doua și-i vom depăși după ce trecem Nistrul.
19 IULIE. Podul peste Nistru este gata. Trecem râul care a fost odată graniță și înaintăm adânc. Caii la mână urmează pentru a ne fi la îndemână, când se va relua urmărirea călare. La noapte înlocuim pe camarazii dintr-un regiment purtat. Rezistențele Rușilor sunt acum disperate. Probabil se vor rări până vom trebui să galopăm după ei.
23 IULIE. Alaltăeri regimental a încălecat și am pornit la urmărire. Mi se povestește că pe când caii la mână mărșăluiau spre eșalonul luptătorilor de jos, un avion rusesc s-a apropiat de coloană și a început s-o mitralieze. Cum avionul avea mitralierele așezate lateral, nu putea trage decât făcând volte mari (rog pe aviatori să citească în loc de volte „viraje”). Tot rotindu-se deasupra coloanei și fiind și la
6 Poetul Ilariu Dobridor (1908-1968), reporter de front, originar din Dobridor, judeţul Dolj. www.memoriaoltului.ro 44 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR înălțime mare, fiecare avea impresia că avionul sboară deasupra lui. Această impresie o avea însă, în mod foarte accentuat și veterinarul nostru secund, dr. V. B., care s-a grăbit să-și găsească un adăpost. Terenul este foarte ingrat: mai întins ca suprafața unui lac liniștit, nici cel puțin un pomișor cât de mic prin împrejurimi, de șanț nici vorbă!... Atunci ce era de făcut? Puțină bătae de cap și nevoia te învață, mai ales când stărui ca să găsești o soluție!.... Pe marginea drumului era un șir de stâlpi de telegraf. Veterinarul se repede lângă cel dintâi stâlp din apropiere. Apleacă capul cu bărbia strânsă de coșul pieptului, lipsește creștetul de stâlp după ce și-a pus casca în cap, îndepărtează puțin picioarele și în această poziție se mișcă în voltă în jurul stâlpului de telegraf, urmărit de privirile insistente și mai ales de intențiunile barbare ale sălbatecilor păsări bolșevice!... Astfel ingeniozitatea lui l-a scăpat… ca struțul!. Nu-i dau numele, căci nu și-a brevetat invenția!... Ora 13. Am trecut de Wapniarka. Escadronul Ogrezeanu, din avangardă, este oprit dincolo de pădure. Rușii trag cu artileria din direcția Sarapanowka. Însoțesc pe colonel Hristea la creastă pentru a ne da seama asupra situației. La dreapta, în vâlceaua de lângă șosea, este oprit plutonul sublt. Săndulescu. Câteva șrapnele trase asupra lui rănesc la piept pe ofițer și mai ușor pe alți doi soldați. Ridicat de ostași, ofițerul este evacuat la ambulanța germană din apropiere. Mă înapoiez la gros pentru a transmite ordinele comandantului de regiment. Divizionul II al maiorului Constantinescu Aurel va descăleca escadronul 4, care va ocupa poziția în prelungirea escadronului din avantgardă. Nici nu fac 500 metri și întâlnesc pe colonelul Dănescu cu șeful său de stat major, care instalase postul de comandă al brigăzii chiar aci, în marginea pădurii. Îi raportez situația și dispozițiile luate de regiment, care sunt aprobate. Mă îndrept spre regiment. În acest timp regimentul din stânga noastră, oprit și el în fața satului Lipovka, caută să manevreze satul pe la Nord, inamicul ținut de front de escadronul mecanizat. „Călăreața” noastră pune în baterie și începe o tragere violentă asupra satului. La ora 14,30 liniștea se restabilește. Ai noștri au intrat într-o parte din sat, dacă nu mă înșel chiar escadronul mecanizat a raportat aceasta. Trimetem patrule de contact spre Sud. Mai târziu, se trimete chiar escadronul căpitan Fortunescu la Sarapanowka, pentru siguranța stângei și legătura cu trupele germane. Terenul este foarte variat și acoperit. Rușii nu pierd nici un prilej pentru a exploata cu o măestrie rară toate avantagiile tererenului în retragerea lor. Am auzit că eri s-au retras dintr-un sat destul de bogat, care avea și un iaz. Un detașament a ocupat îndată satul luându-și numai sumare măsuri de siguranță spre pădurile vecine. Fiind cald, plini de praf și sportivi, oamenii și-au scos din ranițe costumele de bae. În câteva minute cea mai mare parte a detașamentului se bucura din plin, în arșița dogorâtoare a soarelui de vară, de răcoreala apei. N-au apucat bine să-și isprăvească baia și sovieticii din pădurile vecine s-au năpustit cu forțe superioare. Surprinderea a fost fără putință de scăpare. Nu s-au www.memoriaoltului.ro 45 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR salvat decât cei ce au fugit din timp, ceilalți au plătit cu viața această imprudență. Suntem la creastă, pe șosea. Dela noi, se vede perfect satul Lipowka și drumul spre Sokolowka. Atât șoseaua cât și creasta sunt reperate, căci îndată ce se vede o mișcare, bolșevicii trag câteva proectile, ce cad în apropierea noastră. Grâul s-a copt: în câteva zile ar trebui secerat. Pe lângă noi este un lan de ovăz, pe care soldații au început să-l cosească. Este ora 17. Lt. colonel Romeo Zaharia în drum spre Lipowka se oprește puțin la noi. Svelt, elegant și subțirel, coboară din atașul motocicletei, cu cravașa în mâna și surâzător ca întotdeauna. Rușii, fie că-l văd, fie că văd pe ostași cosind, trag câteva proectile. Zaharia își freacă monoclul, se uită în sus, urmărește vâjâitul proectilului, apoi cu sânge rece și surâzător către noi: ,,Nu sunt pentru noi. Cad departe!” Se urcă în atașul motocicletei și își urmează drumul la Lipowka pentru a se pune la curent cu situația, neluând în seamă îndepărtatele manifestațiuni de simpatie ale Rușilor. Peste noapte, rămânem pe poziție. Maiorul Martinescu Alexandru execută dispozițiunile de siguranță ordonate de colonel. În vederea dormitului pe poziție, am început a ne îngriji de un culcuș cât de sumar. Găsim o mică râpă la marginea pădurii, unde nu este curent. Pe mine mă atrage lanul alăturat de grâu. Soldatul meu Ion Ionescu cosește îndată câteva poloage de grâu și îmi face un culcuș, o minune. Se înserase deabinelea când fiecare ne-am retras în ,,apartamentele noastre”. Înfig în pământ bastonul, de care sunt nedeslipit, în vârf pun casca, mă desfac puțin la gât și mă trântesc... în „așternut”. Învelit cu pătura, adorm imediat. Nici n-am auzit când alături de mine s-au mai trântit și alții.
24 IULIE. Nu știu cum am dormit, dar știu că am visat că cineva cosea grâul și ajunsese în dreptul meu. Când am văzut chiar luciul coasei care se îndrepta spre mine, am sărit drept în sus și am început să alerg. După câțiva pași m-am trezit, probabil de răceala paelor udate de roua ce căzuse din belșug. Nu pot uita graba cu care m-am înapoiat la locul meu, când mi-am dat seama că este un vis. Bine că n-am strigat, căci aș fi alarmat pe toți cei din jurul meu. www.memoriaoltului.ro 46 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR Dimineața, am povestit tuturor visul.. Deși nu cred în vise, de data aceasta, acum în război, parcă mă gândesc la tălmăcirea lui. Toți îmi spun că mi-a fugit moartea și că voi scăpa teafăr din război, etc... Voi verifica... Rușii rezistă cu înverșunare... Aseară, escadronul mecanizat a cantonat în partea satului, unde a înserat. De dimineață dorind să ia apă dela fântână, oamenii s-au întâlnit cu Rușii care aveau acelaș gând. Focuri de armă, grenade și iată că s-au încăerat pentru apă, după ce o noapte întreagă dormiseră unii lângă alții în acelaș sat!.. Căpitanul Dragoș Georman și locotenentul Eliade Mihai intervin cu restul oamenilor și fugăresc pe Ruși până departe, afară din sat. Acum poate bea apă toată lumea, liniștiți, afară de căpitanul Georman care e rănit. Cu acest prilej lt.Eliade a atacat și capturat un post sovietic de observație. Documentele găsite sunt de o importanță deosebită. Mâine este vorba să reluam înaintarea, atacând pe tot frontul. Dat fiindcă vom sta și la noapte aci, plutonul de pioneri ne va construi un adăpost. În cursul zilei, o monotonie grozava. Cald și n-avem apă. Bine că suntem la mărginea pădurii, unde ne putem adăposti de arșița soarelui!.., Vizitez adăpostul: este încăpător pentru patru persoane, tocmai bine, colonelul, eu, doctorul și lt. Popescu. La câțiva pași în interiorul pădurii, căpitanul Stoia și-a construit „apartamentul” lui. Este ceva mai mare căci adăpostește și aparatele de radio, iar cei dela specialități se îngrijesc și de trai. Devotatul Jivko, ordonanța lui Stoia, este întotdeauna gata cu cafea sau ceai, după dorință. A fost dresat de sergentul T. R. Marin Popescu care muncește mult, dar cafeaua, cafea!... Cum se înserează, ne culcăm; putem zice că ne culcăm cu găinile.
26 IULIE. Atacul s-a amânat. Rezistența bolșevicilor este ceva mai serioasă decât ne închipuiam. Văd unități de Vânători că au început să treacă. În drum, Vânătorii se mai opresc la noi după informații; îi mai tratăm cu câte o cafea și timpul trece. În corespondența de astăzi este și ordinul de zi al Corpului Vânătorilor de Munte pentru zilele când am acționat sub ordinele lui. El este citit trupei și sună astfel: CORPUL-VANATORILOR-DE-MUNTE ORDIN DE ZI No: 31090/1941 Corpul de Munte mulțumește ofițerilor, subofițerilor și trupei Brigadei pentru devotamentul și bravura pe timpul dela 22 Iunie la 3 Iulie 1941, cu ocazia operațiunilor pentru cucerirea Bucovinei de Nord. Remarc cu bucurie curajul și abnegațiunea ostașilor din subunitățile dv. și le aduc recunoștința Corpului Vânători de Munte pentru faptele de arme săvârșite pe tot acest timp. Datorită spiritului de sacrificiu al ostașilor, ei au contribuit în mare măsură la succesul obținut de Corpul de Munte și s-au distins în mod deosebit în luptele pentru recunoașterea inamicului în zona Bahrinești, Baineț și Fântâna Albă. www.memoriaoltului.ro 47 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR Străpungerea poziției inamice precum și învăluirea forțelor inamice s-a executat de Corpul de Vânători, fără ca inamicul să stânjenească aceste operații, pentrucă alături de bravii Vânători de Munte s-au aliniat vitejii ostași ai Brigăzii de Cavalerie, care s-au identificat cu misiunea Corpului și n-au desmințit credința ce o poartă în noi Regele și Conducătorul Statului. Comandantul Corpului. Vânători Munte General de Divizie Gh.Avramescu
Eri a trecut pe aci un convoi de prizonieri. Cei mai mulți aveau niște mutre așa de hidoase de-ți făceau impresia că ai în față sălbateci. Cum ai putea cere unor asemenea brute să fie cavaleri și să respecte regulile internaționale ale războiului? După convoi urmau căruțele cu armamentul capturat. La ora 13 sosește ordinul de deplasare la Sokolovka. Abia am pus piciorul în scară și începe să plouă. Este de ajuns un ropot de ploaie, ca drumurile să fie impracticabile pentru mașini!.. Pe drum ne încrucișăm cu coloana regimentului lt. col. Olteanu Marcel pe care îi lăsăm să treacă. Drumul este presărat de morți, tunuri părăsite, chesoane și căruțe răsturnate. Ai impresia că ești în urma unui uragan... Când ne apropiem de Sokolovka, își fac apariția opt avioane rusești. Ne oprim și descălecăm, stând nemișcați. Rușii ne menajează: se uită puțin la noi și trec mai departe. Probabil că s-au gândit că nu se cade să coboare tocmai de sus dela ei, jos la noi!... După ce intrăm în satul de destinație ne pomenim cu câteva proectile de artilerie, așa, venite din senin. Dar probabil că au fost trase din greșală, căci afară de acelea, altele nu mai cad. Satul este mare: are case de zid, destul de curate. Prin mijlocul lui trece un râușor, care în dreptul unui parc este captat și formează un iaz destul de mare. Plantațiile din jurul lacului dau un aspect foarte plăcut întregului sat. În mijlocul parcului este o clădire mare cu două caturi, înconjurată cu brazi bătrâni și alte specii de pomi, care dau un colorit minunat întregului parc. Se cunoaște că aci a fost odată proprietatea unui om cu gust. Astăzi comuniștii au transformat-o în școală populară. Am aflat că pe timpul țarului, castelul a fost proprietatea prințului Vladimir Koreminscky, despre care acum nu se mai știe nimic Populația mai toată a fost evacuată din cauza luptelor ce s-au dat. Găsim o casă părăsită, pe care o deschidem și instalăm postul de comandă și cartierul nostru. De prin celelalte case părăsite se aduc niște pături pe care se aștern pae uscate și iată culcușul cel mai bun. Spre seară sosesc și bucătăriile care au făcut eforturi foarte mari ca să ne ajungă, drumul fiind foarte greu.
27 IULIE. Divizionul maior Martinescu este cantonat în parc, caii la conovăț printre pomi, oamenii în camerele spațioase ale castelului. Divizionul maior Constantinescu Aurel în restul satului. Între ambele divizioane suntem noi, cu www.memoriaoltului.ro 48 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR escadronul de specialități. Pe la ora 8, vine și pune în baterie un divizion de artilerie, aparținând unui grup de Vânători. El este instalat la vre-o trei sute de metri de, casa noastră. Aflăm că situația ar fi următoarea: continuăm urmărirea spre Sud-Est în lungul Bugului pentru a tăia retragerea Rușilor spre Bug. Se zice că ar fi înconjurate 4-5 divizii sovietice, care au fost în regiunea Chișinău. În fața noastră sunt trei batalioane de Vânători, care au dat lupte grele. Chiar și ieri au fost atacați cu care de luptă. Vânătorii noștri au distrus cinci care. În vâltoarea luptei, dintr-un adăpost, un vânător a lăsat carul să treacă, a sărit apoi pe el, i-a întins o foaie de cort pe turelă și l-a orbit. Apoi i-a turnat benzină și i-a dat foc. Servanții n-au putut ieși afară, căci fuseseră închiși de comisari în car, când i-au pornit. Alte care au fost distruse cu tunul anticar. Rușii se retrag, dar apără cu îndârjire toate pozițiile de unde ne pot întârzia. Divizionul de artilerie a început tragerea. Trag artileriștii și nu se încurcă deloc!.. După o oră bolșevicii îi dibuesc și încep și ei să tragă, însă în loc să tragă în artilerie, trag în noi... Câteva lovituri cad lângă caii grupului nostru de comandă, omorînd doi. Un proectil cade în curtea ,,locuinței” unde se instalase căpitanul veterinary Spezi: era în casă, tocmai se spăla. Când a auzit explozia a vrut să să uite pe fereastră și atunci o schije l-a lovit la cap. Rana este destul de gravă. Este pansat de maiorul dr. Dașoveanu și evacuat la ambulanța brigăzii. După un mic răgaz Rușii reîncep bombardamentul: ce este curios, e că trag cu foarte mare precizie. Au tras în baterie și au scos un tun din serviciu. În postul nostru de comandă, unde s-a instalat antena aparatului de radio, au tras, câteva lovituri. Acum suntem în liniște și, cum timpul trece, vine ora mesei. Azi avem un ,,menu” special, căci s-au găsit vișine. Plutonierul Ciobanu conduce popota, când nu este ocupat cu transmiterea ordinelor căci este și motociclist. Bucătar este unul din bunii croitori, fruntașul Mărin Ion, specialist în ciorbe și fripturi la cuptor. Chelner este fruntașul Pătru, totdeauna foarte curat, dichisit și nu ne vorbește decât de localurile mari din București. Are pretenția că a servit la ,,Continental”. Pătru este ajutat de „Figaro”, mic de statură și de meserie bărbier. Amândoi sunt foarte îndemânateci; iar când lipsește ceva, fiecare aruncă vina pe celălalt. Aceasta se întâmplă în fiecare zi... Ne așezăm la masă, unde avem mai mulți ofițeri decât altă dată. Au aflat „menu”-ul dela Figaro, când s-a dus să-i bărbierească. De obicei, toți ofițerii mănâncă la escadroane unde de multe ori se ospătează mai bine ca cei dela ștab. Avem o ciorbiță de vițel, un rasol de limbă (fără hrean, dar cu bulion) și compot de vișine. Dejun regal. Ne ospătăm și urma să luăm cafeaua, când, începe un bombardament de o intensitate neobișnuită. Ieșim ca să trecem în adăposturi. În momentul când mă culc la pământ, o schije dela un proiectil ce se spărsese în apropiere mă lovește în dreptul inimii. Pătrunde în buzunarul dela www.memoriaoltului.ro 49 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR piept, îmi distruge 26 hârtii a cinci sute lei și se înfige în carnetul în care îmi notam impresile zilnice. Mă scol, mă pipăi la piept, scot schija ce era caldă și mă bucur că am scăpat teafăr cu atât. O schije din acelaș proectil a rănit ușor pe plutonierul Petică. Toți s-au bucurat că am scăpat ușor Caii din jurul nostru au suferit mai mult. Douăzeci și patru au fost uciși. Dată fiind situația în care ne aflăm, cerem brigăzii aprobarea de a schimba cantonamentul. Se aproba mutarea noastră la Sarapanovka, unde este și brigada. Colonelul Hristea dă ultimile ordine de marș; într-o jumătate de oră suntem plecați. Ajungem în noul cantonament la ora 18. Când ne liniștim, ofițerii încep să discute asupra celor petrecute. Unii fac legătura între visul cel cu coasa și schija ce m-a atins, – dar eu le-am povestit o bizară coincidență: tot la 27 Iulie, însă în 1916, în explozia dela pulberăria Dudești a fost omorît fratele meu căpitanul Gh. Savopol din artilerie, inventatorul granatei cu acelaș nume.
28 IULIE. Vânătorii, tot cercetând câmpul, au dat peste niște fire de telefon. Luându-se după ele au ajuns la șira de pae dela marginea satului Sokolovka. Din această șiră, se vedea la perfecție tot satul. Căutând prin pae, au găsit un observator rus cu telefonul lângă el. Așa se explică preciziunea tragerii lori... Bolșevicul nu a fost lăsat până nu a indicat exact locul bateriilor ruse!...
30 IULIE. Am plecat din Sarapanovka prin Sokolovka spre Rohuska. Drumul a fost extraordinar de greu. Avangarda a trebuit să facă niște eforturi grozave: nu numai că lupta cu greutățile marșului, dar prin tufișuri, prin buruieni erau răslețiți fanatici, care deschideau focul în coloană. Mașinile brigăzii și ale regimentului purtat au rămas în urmă. Sunt foarte mirat când văd o căruță mică basarabeană, trasă de doi cai tot mici dar vânjoși: în ea, colonel Dănescu însoțit de lt.-colonel Zaharia. Acești doi eroi nu pot să sufere să mai stea înapoi!... Nici acest timp mizerabil nu i-a reținut; vor să fie cu noi, tot înainte. Ne instalăm pentru noapte în satul Rohuska. Comanda, în școala din sat. Peste noapte avem și musafiri: pe colonelul Carp, comandantul regimentului de roșiori, căruia îi oferim un loc pe așternutul de pae de pe podea. Este fericit ca a găsit un adăpost!
1 AUGUST. După ce am trecut prin Volcek și Olgopol, ajungem spre înserat la Demofka. Aci găsim tot satul ocupat de trupe. Este imposibil să putem cantona. Am stat cu caii legați de garduri, iar oamenii în corturi pe marginea drumului. Până a doua zi de dimineață, ne-am odihnit cum am putut.
3 AUGUST. Toată noaptea a plouat. Șoseaua este complect desfundată. Este ridicol să spun „șosea”, căci așa ceva nu există în Rusia decât pe hartă. Pe teren www.memoriaoltului.ro 50 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR sunt poteci, iar șosele sunt pe unde le creiăm noi. Este deajuns să treci cu două escadroane printr-un loc ca să rămână în urmă o șosea rusească... La ora șapte pornim spre Capustianka. Nici n-a apucat capul coloanei să iasă din sat și ne-am oprit. Avangarda ce se angajase pe dealul Conceba se lupta de zor cu noroiul. A trebuit să înhame câte zece cai la un tun ca să-și sue secția de artilerie, afectată ei. În fine, la opt, începem marșul și căutăm să recuperăm timpul pierdut. Rușii se retrag și distrug totul in cale. Ajungem la Bacsa fără nici un incident. Ne oprim pentru o jumătate de oră. Femei, copii și foarte puțini bărbați se strâng în jurul nostru. Colonelul le spune în rusește să înceapă lucrul la câmp, că acum va fi liniște. Din grup se desprinde o femeie vorbind foarte corect românește. Ne povestește că este româncă, măritată cu un rus, pripășit pe aci. Prin intermediul ei ni se pun diferite întrebări. În general toți se interesau dacă pot ridica grame dela colhozul din comună. În acest timp călărașii, mai practici, după ce și-au adăpat caii, ce-au făcut ce-au dres nu știu: dar pe toți i-am văzut care cu pâine care cu unt alții, cu miere și alte bunătăți... Tot ei ne informează că în casa din față este un „club”. Era o casă mai prezentabilă decât restul caselor din sat. Cum avea și telefon, căpitanul Stoia cere învoirea să facă o percheziție. Încuviințarea fiind dată în doi timpi și trei mișcări sare lacătul, apoi ușa și... iată grupa de transmisiuni în căutarea inamicului. Rafturi, sertare se răvășesc. Nu se găsește nimc. Nelu Stoia, ingenios ca întotdeauna în cele technice pune mâna pe telefonul de pe birou și duce receptorul la ureche, în glumă. Telefonul funcțional!.. Îndată este chemat căpitanul Dănăilă, care fiind basarabean știa rusește și începe sa vorbească făcând pe bolșevicul: „Allo. Sunt rămas de unitate. Te rog comunică dacă sunt de-ai noștri pe acolo. Aci vin Românii”.... Telefonista dela Stephanovka nu se lasă așteptată cu răspunsul: „Nu-ți cunosc vocea!... Și îi închide telefonul”. Bineînțeles că aparatul este ridicat și linia distrusă. În drum spre Capustianka întâlnim câțiva bicicliști germani. Toți sunt în „exploatare locală”: unii cu ouă, alții cu găini în mână... Veseli că ne văd, ofereau soldaților noștri lapte și ouă. Soldații noștri refuză, – doar nu se poate mânca în marș și... erau sătui! Pe marginea drumului, mereu morminte proaspete; ici și colo câte un atelaj carbonizat cu personal cu tot. Erau urmele aviației germane care a înspăimântat pe Ruși. Doamne ferește să dai ortul popii în această pustietate!... Când mă gândesc că acum o săptămână era să mă curăț la Sokolovka!.... La ora 13 ajungem la Capustianka, de unde bolșevicii abia fugiseră, în grabă, la apropierea avangardei. Nici n-au avut timp să-și evacueze un depozit al cooperativei și două autocamioane pe cari, bineînțeles, le capturăm. La colhoz, sunt peste trei mii de găini, așa că toate escadroanele au la cazan supă de găină și rasol. www.memoriaoltului.ro 51 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR După câteva minute o patrulă aduce cinci cioloveci și o căruță plină de alimente. Era căruța de subsistență a companiei ce fugise și care se rătăcise. Bieții oameni, tot căutâd drumul, au dat de patrula noastră și aceasta le-a arătat drumul la noi. Când au văzut că nu-i omorâm așa cum li se spusese, erau foarte mulțumiți. Prin radio, brigada ne ordonă să împingem mai departe, cel puțin cu avangarda, să interceptăm la Bobric șoseaua ce vine dela Balta. Pe această șosea se scurg numeroase coloane inamice, spre Est. Ne îndreptăm cu toată iuțeala spre colonia evreiască Ghelbinova și tot apucăm o parte din coloană, pe care o luăm sub focul artileriei noastre. Căpitanul Amărăscu, comandantul avangardei, reușește să se apropie de Bobric, însă este văzut de inamic; acesta trimite un escadron care se infiltrează atât de bine, încât cade în flancul plutonului sblt. Dumitrescu. Acesta însoțea, cu plutonul său, pe căpitanul Mihăilescu, comandantul bateriei, care își căuta un observator. Prezența de spirit a lui Dumitrescu și sângele rece salvează situația. Descalică în grabă tot plutonul și deschide focul cu toate armele automate. Sgomotul focului atrage restul escadronului, care vine în ajutor la timp. Rușii ce nu s-au putut salva prin fugă, sunt capturați. Peste noapte rămânem pe poziție. Costică, ordonanța colonelului, ne-a întins un cort la colțul păduricii, iar Ion a aprins un foc în pădure, l- a camuflat, și ne-a fript un, pui dela Capustianka. Nu știu cum l-a fript și ce i-a făcut, dar are o crustă și este așa de fraged, cum n-am mâncat niciodată.
4 AUGUST . Cum se luminează, ne reluăm înaintarea. Ne lăsăm spre Est, pentru a ne apropia de regimentul de Călărași din brigada vecină. Spațiul dintre ambele brigăzi se mărise în cursul marșului de urmărire și ar fi rămas o zonă de 7-8 klm. necercetată. Cu toată atențiunea, intrăm în Bobricul Mare și ne îndreptăm spre Bobricul Mic. Aci înaintarea noastră este oprită de focurile intense ale artileriei inamice. Patrulele trimise ne informează că au luat legătura cu. călărașii din stânga și că aceștia au fost opriți de forțe superioare la Krivoi-Oziero. Probabil că aci inamicul, cu o ariergardă mai puternică, ne mai întârzie pentru a da timp coloanelor sale să se retragă spre Bug. La ora 10, brigada ordonă regimentului să mă duc personal la regimentul de călărași și să comunic de acolo situația exactă. La aceiaș oră am încălecat. Însoțit www.memoriaoltului.ro 52 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR de soldatul Ene, agentul meu calare, mă îndrept spre regimentul vecin. Ne despart 4 klm. în linie dreaptă. Colonelul îmi dă asupra drumului de urmat câteva relații care îmi prind foarte bine. El fusese în această zonă cu motocicleta. După trei klm. de marș mă apropiu de o măgură de unde mă voiu putea orienta. De acolo văd un escadron înaintând. Rușii mută focul brandurilor pe acest escadron. Fie că sunt observat pe movilă, fie din întâmplare, au căzut câteva proectile și în zona movilei. Ele sunt destul de departe de mine, dar au impresionat pe însoțitorul meu, căci îl văd strângând grăbit chinga la cal. Strig la el și îmi răspunde zorit: „Să mergem, domnule colonel, că ne nimeresc ăștia din greșeală și nu știe nimeni de noi pe-aci”. M-a convins și plecăm mai departe. După o jumătate de oră sunt la postul de comandă al regimentului; aci, spre marea mea părere de rău, nu găsesc pe lt. colonel Olteanu Marcel. Este pe prima linie; aci nu aflu decât pe maiorul Marinescu Constantin care mă pune la curent cu situația. La telefon, apoi, schimb câteva vorbe cu Marcel. Lămurit asupra situației o raportez chiar de aci, prin radio la brigadă; mai stau puțin de vorbă cu maiorul Marinescu Constantin, care îmi povestește peripețiile prin care au trecut astăzi de dimineață. Sunt foarte interesante: Regimentul trebuind să înainteze spre Krivoi-Oziero, pentru a intercepta acest nod de comunicații, a sosit la Ghezilovo. Aci urma să se instaleze pe poziție, pe înălțimile dela Nord și Sud de sat, de unde să stăpânească cu foc valea Kodima, unica linie de retragere a bolșevicilor. Lt. colonelul Olteanu, comandantul regimentului, ce se afla la avangardă, dă dispozițiuni plutoanelor slt. Melicescu și Cârneci, să interzică intrarea principală în sat. Tunurile anticar rămăseseră mult în urmă, luptându-se din răsputeri să răsbată prin noroaiele în care se împotmoliseră. Dela slt. Tell, trimis în recunoaștere, vine știrea că o coloană blindată inamică se îndreaptă spre Ghezilovo. Vestea cade ca un trăznet. Pentru a evita emoțiunea inerentă primului contact cu caii do oțel, lt.-colonel Olteanu, printr-un ordin scurt și plin de avânt, comandă lupta pe jos. Caii sunt adăpostiți. Grenadierii se adună în jurul colonelului. La apariția primului tanc, - cel din avangardă, - treizeci de grenade troznesc cu sgomot infernal, înecând într-un nor de praf și fum gros monstrul de oțel. Deasemenea mitralierele sergentului Feldioreanu, urcate repede într-un hambar, încep să arunce cu furie un foc năprasnic. Efectul este mare. Tancul s-a oprit. După câteva momente de șovăire, tancul își reia înaintarea încurajat de apropierea altor trei blindate inamice.Toate aruncă în mers, o furtună de foc ucigător din turele. Cade rănit mortal plutonierul Bălan D-tru din comuna gorjeană Arcani. Lt-colonelul Olteanu, care își dă seama perfect că orice ezitare, într-o luptă atât de inegală, poate fi fatală escadroanelor sale și artileriei, ce erau încă încolonate pe șosea, are prezența de spirit și în picioare, în fața călărașilor adăposțiți în șanțuri, cu sufletul cald apropiat de al lor, le strigă: „Băeți, nu vă lăsați! Peste noi nu vor trece cu nici un preț. Această intervenție este deajuns ca să electrizeze pe călărași care, www.memoriaoltului.ro 53 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR însuflețiți, parcă vroiau să cucerească blindatele cu brațele. Sublocotenentul Moise Mihalache, învățător din Taraclia, care nu are nici o însărcinare în luptă, într-un avânt de sublim eroism se repede la unul din tancuri cu un pachet de grenade, legate în snop, pe care le aruncă în ambrazura carului. Orbit de fum și simțind efectul exploziei, tancul se întoarce pe loc, antrenând pe celelalte; pornesc toate în goană spre liniile lor. În drum afurisitele născociri de oțel varsă mereu foc ucigător. Un glonț lovește pe bravul slt. Moise Mihalache și apoi altele vin să sângereze trupul prăbușit al temerarului ostaș. ...Tancurile rusești fugeau urmărite de focul răzbunător al călărașilor în capul cărora comandantul lor de regiment dădea exemplul. Liniștea cuprinde câmpul de bătălie, dar activitatea este îndoită. Comandantul de regiment se apropie de rănitul culcat acum în iarbă. „Viteazul meu Moise, ești rănit?” Și într-o duioasă tăcere, din ochii colonelului a căzut o lacrimă de bun camarad. Apoi, încet: „Meriți dela Patrie cruciulița albastră a Cavalerilor”. Îngenunchiat alături de rănit, comandantul își îmbrățișează subalternul sărutându-l pe frunte cu recunoștință. ...La ora 15 ajung la regiment. Aci se pregătește un detașament sub comanda căpitanului Dobrescu Alexandru, căruia i se va da o însărcinare foarte frumoasă. Avântul și voia bună sunt mari. La brigadă, slt. Hirschberg Gutner, ofițerul, german de legătură și slt. Pop Valeriu, cer învoirea de a executa o recunoaștere în gara Lubasevka. Cererea se aprobă. Îndrăsneții ofițeri se avântă singuri, cu mașina, spre gara ce se află la 5-6 klm. de Bobric. La o cotitură se găsesc față în față cu o camionetă Fără a pierde sânge rece, într-o clipită ofițerii erau culcați la pământ cu revolverele automate în funcțiune. Rușii surprinși abia încearcă să riposteze, în timp ce șoferul face sforțări extraordinare ca să întoarcă mașina peste câmp. În avântul lor tineresc, Hirschberg și Pop nu s-au gândit că gloanțele li se pot sfârși. Iată-i la un moment dat . .. fără muniție. Emoțiunea este mare. Pe amândoi îi preocupă găsirea rapidă a unei soluții, care însă întârzie. Rușii au rezolvat-o: șoferul bolșevic a reușit între timp să întoarcă mașina și dispare cu remorcă cu tot într-o viteză disperată! Nu știu dacă ambele părți au fost mulțumite. Ce mândri ar fi fost amândoi ofițerii cu camioneta cu ciolovecii capturați!.. ...Detașamentul Dobrescu trebuie să se îndrepte spre Marara, circa 20 klm. în spatele inamicului, ca să intercepteze comunicațiile și să distrugă calea ferată Lubasevka-Krivoi-Oziero. În acest scop i se afectează și plutonul de pioneri al regimentului. Lt-colonel Hristea îi cheamă pe ofițeri, le vorbește și le urează noroc, prevenindu-i că misiunea este delicată și că reușita ei depinde de curajul, îndrăsneala și inițiativa participanților. Or, de acestea nimeni nu se putea îndoi. Detașamentul se pune imediat în marș. www.memoriaoltului.ro 54 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR Restul regimentului se deplasează către ora 19 spre Ivanovka. Înainte de plecare, stopează o mașină în față comenzii. Din ea coboară un căpitan mititel slăbuț și foarte vioi. Se îmbrățișează cu colonelul și apoi, foarte milităros mi se prezintă. Este căpitanul Ioan Eugen din Marele Stat Major, venit după cererea sa pe front. I se dă comanda divizionului doi. Cât ai clipi din ochi îl văd călare în capul divizionului. Pare a fi„spirt” băiatul acesta!... Cum comandăntul nostru este reținut la brigadă, plec eu cu regimentul la noua destinație. Pe drum, admirăm lucrările de apărare executate de Ruși, și apoi părăsite. Strașnică a fost manevra, care a cruțat viețile ostașilor!... La ora 20 suntem la Ivanovka. Prima grijă: legătura la radio cu Dobrescu. „Allo-Allo. Dobrescu de Hotin. Dobrescu de Hotin. Răspunde dacă m-ai auzit. Răspunde dacă m-ai auzit. Trec pe receptie. Trec pe recepție. Stop. Ta-ti-ta”. În clipa următoare auzim: „Hotinul de Dobrescu. Hotinul de Dobrescu. Te-am auzit Hotin. Te-am auzit, Hotin. Sunt cu copiii spre vatra ordonată. Sunt cu copiii spre vatra ordonată. Ilie e cu mine. Ilie e cu mine. Cizma nu mă strânge. Cizma nu mă strânge. Răspunde dacă m-ai auzit. Răspunde dacă m-ai auzit. Stop-Ta-ti-ta”.. Odată făcută legătura cu Dobrescu, suntem liniștiți. Stăm permanent pe recepție, pentru orice eventualitate. Codul după care vorbim este puțin cam caraghios, dar este foarte bun!..
5 AUGUST. Pe la ora 7, șase avioane își fac apariția, sburând foarte jos. Până ne desmeticim de ce neam sunt, au și lansat trei bombe mari în sectorul escadronului doi. Acțiunea detașamentului Dobrescu ne este astfel povestită: ,,Era prima zi mai călduroasă, după ploile din ultimul timp.. Suntem chemați la regiment de lt. colonel Hristea, care ne face recomandațiuni: nu se îndoiește de reușita execuției, date fiind calităţile noastre excepționale. Intră la rând căpitanul Dobrescu Al comandantul detașamentului, care expune situația, împarte misiunile și face fiecăruia recomandațiunile trebuitoare. Misiunea negreșit că era grea, căci unitatea trebuia să pătrundă în zona inamică, unde la circa 20 klm. avea să opereze în spate și pentru moment nu se putea bizui decât pe propriile sale forțe. Era o misiune de cavalerie care satisfăcea pe îndrăznețul nostru căpitan. Către ora 16 detașamentul, precedat de o avangardă, se pune în marș. Două ore mai târziu, în timpul ce se apropia de o pădure, este primit cu focuri de arme automate din direcția Lubașevka. Schimbăm puțin direcția și tot detașamentul se îndreaptă spre pădure, unde descălecăm pentru un scurt popas. La orizont, cercetând atent cu binoclul, se putea distinge traseul căii ferate. La dreapta noastră se vedea gara Lubașevka în care, judecând după fumul locomotivelor, se găseau câteva trenuri gata de plecare. Trebuia procedat îndată la distrugerea liniei. Plutonul de pionieri sub www.memoriaoltului.ro 55 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR comanda sublt. Nicola, cu un pluton de călăreți pentru siguranță, își continuă îndată marșul către direcția ordonată. La umbra copacilor, oameni și cai se bucurau din plin de scurtul popas, bând cu lăcomie din apa limpede a liniștitului pârâu ce străbătea pădurea. Bucuria nu ne este de lungă durată. Marșul nostru, probabil că a fost observat, căci rare proectile de artilerie încep să cadă în jurul nostru, din direcția Syrovo. Șoseaua urma lungul crestei care trecea prin fața inamicului, așa că trebuie s-o părăsim. Ne-am îndepărtat peste câmp, în lungul văii. Drumul este greu dar sigur. Înaltele holde prin care trecem făceau cercetarea terenului foarte anevoioasă. În fiecare clipă ne putem găsi în fața unui șanț , a unei râpe, prin care atelajele artileriei și a celor câteva căruțe cu munițiuni să nu poată trece. Pe nesimțite soarele dispăru la orizont. Umbrele înserării ne-au surprins înainte de a isprăvi prima parte a misiunii. Deodată, înaintea noastră se aud focuri dese de armă. Plutonul nostru de pionieri este atacat... Cu tot detașamentul, în grabă, ne îndreptăm în acea direcție, într-adevăr, inamicul observând acțiunea pionierilor a trimes două camioane cu „pihotă” (infanterie) pentru a-i împiedeca să execute distrugerea. Plutonul însărcinat cu siguranța a deschis focul reducând elanul infanteriștilor roșii. O puternică bubuitură umple văzduhul. Calea ferată a fost distrusă, iar șinele desfăcute pe o lungime de două sute de metri. De acum trenurile din gara Lubașevka au rămas în gară... Se înserase. Întunericul se lasă din ce în ce mai de nepătruns. Putem avea surprize la fiecare pas. Urmăm marșul spre Sud-Est dealungul căii ferate. Plutonul de pionieri se înapoiază la detașament Plutonul ce-i făcea siguranța a mai întârziat adunându-și oamenii ce au fost în patrulă. Unul lipsește: fruntașul Tudorache Ștefan din escadronul întâi. La câteva sute de metri zărim silueta neprecisă a unui canton. Cercetașii noștri se apropie cu prudență de el pentru a-l cerceta. Deodată izbucnesc câteva focuri de armă. Doi cercetași cad de pe cai. Comandantul detașamentului ce se afla în capul avangardei, descalecă un pluton pe care îl îndreaptă spre canton. Restul unității sub comanda lt. Niculescu I. așteaptă cu înfrigurare rezolvarea incidentului. În douăzeci de minute inamicul este respins. Pornim înainte. Cei doi răniți, împușcați din apropiere, pe la spate, sunt sumar pansați și urcați într-o căruță, căci de evacuat nici vorbă nu poate fi. S-a făcut noapte deabinelea. Luna se ivește târziu. Ne orientăm din ce în ce mai greu, mai mult din instinct și după confuzele indicații ale locuitorilor: Pe hărțile rusești nu se poate pune temeiu, sunt foarte neprecise. Am pătruns bine în plină zonă inamică. Numai Dumnezeu și norocul ne vor putea ajuta să ne strecurăm, nesimțiți, până la localitatea indicată de misiune. www.memoriaoltului.ro 56 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR Către ora 23 ajungem la o încrucișare de drumuri. Ne oprim ca să ne orientăm. Pe care o luăm?. . Consultăm, harta, cât de proastă era, busola și... inspirația. În plină noapte trebue să luăm drumul cel mai bun și cel mai scurt. înainte de a ne hotărî, svârlim o ultimă aruncătură de ochi împrejur: la câteva sute de metri observăm parcă străjuind misterios, o casă dărăpănată. Ne repezim într-acolo pentru a lua câteva informațiuni. Spre norocul nostru, locuitorii ei nu fugiseră încă. Bucuria noastră este și mai mare când, la stâlcitele noastre întrebări în limba rusă, omul ne răspunde în moldovenește. Îl luăm cu noi ca să ne arate drumul cel mai scurt spre Marara. Mai avem de parcurs numai 12 klm . Deabia străbatem câteva sute de metri și un sgomot de motoare ne face să ne oprim o clipă. Avem în față câteva mașini sovietice. Căpitanul ordonă să nu se tragă, ci să fie lăsate mașinile să se apropie cât mai mult. În acest timp plutonul sublt. Ciuciu este descălecat și dispus deoparte și de alta a drumului, în trăgători. Mașinile se apropie cu farurile stinse. Prima este lăsată până la zece metri de căpitan, când acesta ordonă deschiderea focului.. O mică încăerare în întuneric... Prima mașină este capturată împreună cu cei doisprezece ocupanți. Cealaltă, folosind învălmășala și întunericul, dispare peste câmp. Zadarnic lt. Niculescu și câțiva ostași se iau după ea: era prea târziu, a dispărut în bezna nopții. Oboseala nu le-a fost însă zadarnică, deoarece tot au prins doi cioloveci dintre care unul rănit. Mașina capturată are material de transmisiuni și o mică rezervă de benzină. Îmbarcăm răniții noștri în ea și o luăm cu noi. Continuăm marșul în tăcerea adâncă a nopții, sub impresia celor întâmplate. Către orele trei, ne apropiem de obiectivul nostru final. Satul este format din câteva case nenorocite, aruncate în fundul unei văi: „Numai de n-ar fi ocupat”, — își șoptesc oamenii. — „ca să avem unde dormi”... O mică recunoaștere împinsă până în sat, la cea mai apropiată casă, ne informează că satul este liber. Până aseară fuseseră trupe sovietice. Încet, ne infiltrăm cu tot detașamentul în sat. Cercetăm casă cu casă și ne încredințăm că inamicul spălase putina cu câteva ore mai devreme. Găsim niște fire telefonice și o centrală cu care îmbogățim sărăcăciosul nostru inventar. Nu e timp de odihnă. Dispozitivul de apărare trebue realizat înainte de ivirea zorilor. Artileria, caii la mână și căruțele rămân camuflate în sat. Plutoanele întărite cu mitraliere și branduri sunt dispuse pe înălțimile din jurul satului. Suntem într-o astfel de situație, încât inamicul ne poate ataca din orice direcție. De abia suntem cu dispozitivul realizat că ne înștiințează dela observator că un biciclist inamic se aproprie. Cum ordinele sunt să nu se tragă decât la www.memoriaoltului.ro 57 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR distanță mică, biciclistul e lăsat până intră singur în sat și apoi capturat. El declară că a fost trimes să repare firul. Probabil că este vorba de firul telefonic distrus de noi, care aparținea unei baterii aflate la doi klm. est de sat. Pe la șapte dimineața aceiași soartă o au alți trei cioloveci, trimeși cu aceiași misiune. Dacă mai așteptăm, nu este exclus să vină toată bateria!.. După o oră sunt semnalate două tancuri însoțite de două camionete, pline cu soldați: se zăresc la circa opt sute metri și vin dinspre Nord. Situațiunea se mai complică. Căpitanul ordonă ca, tunurile să fie îndreptate în direcția tancurilor, iar două grupe de luptă cu o piesă de mitralieră luată dela rezervă, toate sub comanda plutonierului Mitroi Florea, să fie aduse în acea parte, pentru a fi întrebuințate la nevoie. Tancurile, – mai prudente, – se opresc la două sute de metri de sat și trimet înainte doar mașinile cu soldați. Probabil că inamicul dorește să verifice prezența noastră în sat. Mașina este lăsată să se apropie până la comanda căpitanului.. „Foc” comandă scurt căpitanul Dobrescu. Tunurile asvârlă câteva proectile în tancuri, în timp ce mitralierele aruncă o ploaie de gloanțe asupră camioanelor cu soldați. „Tancurile” fug în toată graba. Plotonierul Mitroi se năpustește cu grupele sale, înconjurând mașinile; ciolovecii, buimăciți de surprinderea neplăcută, încearcă să fugă dar nu reușesc. Sunt capturați 24 soldați și un ofițer. Trebuia să fim acum foarte prudenți, căci fusesem descoperiți. Locotenentul Niculescu, suit pe acoperișul unei colibe, făcea pe observatorul. Deodată îl vedem gesticulând și sărind în sus. Zărise o coloană de mașini inamice ce se scurgeau pe comunicația principală dela Sud de sat, la circa doi klm. Mișcarea îi este fatală, căci acoperișul colibei cedează: observatorul cade în hazul nostru al tuturor. Dar tunurile noastre începuseră să-și facă datoria. Coloana inamică este risipită și dispare în toată viteza peste câmp, învăluită într-un nor de praf și fum. Nu era chip să avem nici un pic de liniște în acest blestemat de sat... După o oră ni se semnalează apariția altor două care de luptă, de astă dată însoțite de o companie, care venea spre sat în trăgători. Este vizibil că inamicul vrea să ne atace în forță. Situația devine grea pentru noi; trebuie să rezistăm cu orice preț în acest loc căci n-avem unde ne duce în altă parte. Tot armamentul intră brusc în funcțiune: mitraliere, puști-mitraliere, branduri și tunuri. Într-un efort spontan toți trag cu disperare; noroc că muniție avem din belșug!... Radio, în acest timp, transmite situația la regiment, inamicul oprit la două sute de metri, nu mai poate înainta. Carele de luptă își varsă dela depărtare focul asupra satului, nepricinuindu-ne nici o pagubă. La un moment dat, inamicul se ridică în picioare. Noi credem că pornește la atac. Rămânem foarte mirați când îl vedem că o rupe la fugă, părăsind www.memoriaoltului.ro 58 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR mitraliere, morți și răniți, Un singur rănit și trei cai morți, – iată bilanțul luptei. Regimentul ne ordonă să părăsim satul și să ne deplasăm la cota 204 Nord Agafievka, pentru a intercepta și acolo o comunicație. După o jumătate de oră părăsim satul. Nu apucăm a ne îndepărta mai mult decât un klm și o ploaie de proectile se abate pe sat. Ce noroc că am plecat!... Ne continuăm marșul spre noua destinație, uitându-ne înapoi la frumoasa tragere pe care tunarii bolșevici o execută, cu atâta furie, asupra Mararei . În depărtare, paralel cu noi, mărșăluiesc cu mare viteza o coloană de mașini sovietice. Ne menajăm reciproc și ne vedem fiecare de marșul nostru. După o jumătate de oră, — se vede că nu le venea la socoteală direcția noastră, ne pomenim cu o ploaie de branduri din direcția lor. Părăsim comunicația și coborâm în vale, pe care mergem de astă dată nesupărați. La un moment dat nu se mai văd cele două camionete capturate, în care avem răniții. Coloana se oprește. După puțin timp se ivesc mașinile, care luptau din răsputeri, trozneau din toate încheeturile coborînd, peste câmp, la vale. După un marș de o jumătate de oră, un plutonier vine în galop să ne anunțe că un tun a rămas împotmolit în vale și că „un escadron inamic ne urmărește!”... Detașamentul descalecă și ocupă creasta pentru a face față atacului inamic; se trimet patrule pentru verificarea informației. Nu mult după aceea se constată că „escadronul inamic”, nu era altul decât plutonul ce fusese lăsat în urmă, pentru siguranța artileriei. Plutonul întârziase puțin, pentru că ajutase la despotmolirea tunului, și acum venea grăbit pentru a-și relua locul în coloană. Ușurare mare pe toți, râsete și spirite la adresa informatorului!.. Revenim la cai, încălecăm și ne urmăm marșul, — obosiți de această aventură care dura de 24 ore, dar mulțumiți de rezultat. Deabia acum își dau oamenii seama prin ce am trecut și în ce zonă ne plimbam!... Către ora 16 ajungem la cota 204, unde din nou intrăm în dispozitiv. În spatele nostru, departe, se aude bubuitul tunului. Ai noștri își croesc drum ca să vină la noi. Luăm legătura cu regimentul, căruia îi raportăm că avem răniți pe care nu-i putem evacua. Ostașii sunt extenuați dar veseli mai ales de capturile făcute. Ora 20. S-a înserat deabinelea când ni se semnalează o mașină. Armele și tunurile sunt îndreptate asupra ei. O lăsăm să se aproprie, după vechiul obicei. Toți așteptau comanda căpitanului nostru pentru începerea focului. Este chestie de o clipă... Spre uimirea noastră mașina stopează la 100 metri de prima linie. Din ea coboară trei siluete, care se îndreaptă foarte liniștite spre noi!... ,,Aceștia vin să se predea”, – exclamă observatorul nostru. Mare ne e www.memoriaoltului.ro 59 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR mirarea când recunoaștem în fața noastră pe medicul maior doctor Dașoveanu cu brancardierii săi, – care venise cu „sanitara” să ridice răniții. Cu un lux de amănunte ne povestește peripețiile marșului, presărate din când în când cu câteva considerațiuni tactico-strategice. Încântat parcă de isprava sa, așteaptă felicitări!... Când i se povestește ce i se pregătea și că viața sa nu a atârnat decât de un singur cuvânt și de apăsarea degetului pe trăgaciul mitralierei, amuțește, devine palid, zâmbetul disprețuitor de moarte dispare ca prin farmec și fața-i rotundă se umple subit de zeci de broboane de sudoare... Puțin timp după aceea ni s-a semnalat sosirea escadronului trei și a comandantului de divizion”…
…Astfel se sfârșește acțiunea acestui detașament, dusă la bun sfârșit grație energiei, curajului și mai ales calmului desăvârșit al comandantului său.
6 AUGUST. În general situația este foarte bună. Urmărirea continuă cu succes. Rușii sunt dezorientați; pe detașamente mici își caută loc printre detașamentele noastre spre a ajunge la Bug. Corpul Cavaleriei înaintează pe mai multe coloane, având la stânga renumitul detașament Lindemann și la dreapta Corpul de Munte. Cursa a luat un ritm accelerat, deși inamicul, pe mici detașamente rezistă acolo unde terenul îi îngădue să o facă. În asemenea lupte se deslănțue un foc de ai zice că sunt mari unități care luptă. Ca prin farmec, odată cu căderea nopții, focurile încetează. Rușii rup lupta și spală putina pe nesimțite. Dimineața o luăm dela început... Suntem informați că eri după amiază a fost victima unei ambuscade lt- colonel Gribovski și că a fost prins.
Muzeul Romanaţiului la ceas aniversar
Sabin Lungoci
De curând s-au sărbătorit 70 de ani de la înființarea muzeului caracalean, un muzeu deosebit de important, mai ales prin bogăția colecțiilor deținute de acesta, dar și prin contribuțiile științifice ale multor generații de istorici și arheologi, ce au servit cu multă dedicație Muzeul Romanațiului. Este redundant să subliniez faptul că, este greu de descris într-un articol multitudinea și diversitatea patrimoniului găzduit de Muzeul Romanațiului, dar am îndrăznit să subliniez anumite aspecte importante din cadrul acestui deosebit muzeu, aspecte pe care, de altfel, le-am și inclus în cuprinsul tezei mele de doctorat intitulate Muzeele din Oltenia- secolul XX. Situat în centrul civic al oraşului Caracal, pe strada Iancu Jianu, nr. 24, muzeul a fost înfiinţat în anul 1949, într-o clădire ce a aparţinut familiei Jienilor.7
7 Dana Roxana Dincă, Vera Grigorescu, Sabin Popovici, Monografia municipiului Caracal, S.C. Tiparg S.A., Piteşti, 2007, p. 212. www.memoriaoltului.ro 60 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR Clădirea este un monument de arhitectură ce se află pe Lista Monumentelor Istorice din judeţul Olt, având codul OT-II-m-B- 08747. Fiind situat în apropiere de Drumul European 70, muzeul se bucură de mulţi vizitatori, dintre care mulţi sunt străini. De altfel, după cum am putut constata, Muzeul În curtea muzeului din Caracal (1965) Romanațiului este deosebit de apreciat de elevii și profesorii din Caracal, care îl vizitează în număr foarte mare, în cadrul diverselor proiecte didactice și școlare. În curând, muzeul va intra în reabilitare totală, Primăria oraşului Caracal făcând deja demersurile pentru adăpostirea temporară a colecţiilor într-o altă clădire până la finalizarea lucrărilor. Ideea de a înfiinţa un muzeu în Caracal a aparţinut unor arheologi care au efectuat săpături arheologice la vestigiile romane de la Romula. În urma efectuării săpăturilor arheologice a rezultat un material valoros pe care voiau să îl prezinte publicului în cadrul unui muzeu. Ideea a devenit realitate abia în 1949, când muzeul a valorificat o parte din descoperirile arheologice de la Romula, Slăveni şi Fărcaşele, dar şi din achiziţii sau donaţii. Unul dintre cei mai importanţi donatori ai muzeului a fost profesorul Ilie Constantinescu. De-a lungul timpului Muzeul Romanaţiului şi-a schimbat sediul funcţionând între 27 septembrie 1949 şi 1992, într-o clădire situată pe strada Negru Vodă, nr. 1. Muzeul şi-a schimbat denumirea de trei ori, purtând numele de Muzeul Romanaţiului, muzeu raional, orăşenesc, ca, mai apoi, la data de 30 aprilie 1990, să revină la titulatura iniţială. Iniţial muzeul a avut trei colecţii, fiind adăpăstit în casa ce a aparţinut lui Iancu N. Dobruneanu, un nepot al lui Iancu Jianu. Desigur, cu timpul numărul colecțiilor a crescut, la fel și diversitatea acestora. www.memoriaoltului.ro 61 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR Expoziţia permanentă este organizată în opt săli având o suprafaţă de expunere de 400 metri pătraţi8. Expoziţia este organizată astfel: - sala I-Perioada Paleolitică şi Neoliticul timpuriu; - sala II-Neoliticul dezvoltat, Eneoliticul timpuriu şi perioada romană; - sala III-Eneoliticul Dezvoltat, Epoca Bronzului, Epoca Fierului şi Perioada Romană; - sala IV-Perioda Romană; - sala V-Perioada Romană şi Evul Mediu; - sala VI-Revoluţia de la 1821 şi Revoluţia de la 1848; - sala VII-Domnia lui Alexandru Ioan Cuza, Războiul de
Independenţă 1877-1878 şi Primul Iancu Dobruneanu şi bunica sa, Război Mondial; Sultana Jianu, soţia haiducului Iancu - sala VIII-Cel de Al Doilea Jianu Război Mondial şi aspecte din perioada interbelică, până în anul 19459. Muzeul ilustrează, cronologic, perioadele istorice începând cu Preistoria, Antichitatea, Evul Mediu, Epoca Modernă şi Contemporană, până la Marea Unire de la 1 decembrie 191810. Muzeul a plecat la drum cu trei secţii: de arheologie, etnografie şi arte plastice; deţine un inventar de peste 20 000 piese dintre care multe sunt obţinute în campaniile arheologice desfăşurate timp de şapte decenii, mai ales la vestigiile romane de la Romula aflată la o distanţă de aproximativ 9 kilometri de Caracal. Expoziţia începe cu Preistoria, fiind expuse oase de mamut, unelte din silex, topoare de mână aparţinând culturii de prind, măsuţe de cult din neoliticul timpuriu aparţinând grupului cultural Gârcea-Grădinile, nuclee de piatră, vase şi obiecte hallstattiene şi La Tène, ceramică de Vădastra specifică regiunii, o plasă de pescuit cu greutăţi. Tot ceramicii de Vădastra îi aparţine şi o piesă numită „fetiţa de la Hotărani”, ce o Zeiţa Fortuna (Muzeul înfăţişează pe zeiţa Fortuna, descoperită la Romanaţilor)
8 http://www.primariacaracal.ro/muzeul-romanatiului. 9 Ibidem. 10 http://www.gds.ro/Local/2015-09-25/muzeul-romanatiului,-una-din-mandriile-orasului-caracal/. www.memoriaoltului.ro 62 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR Romula. Perioada dacică şi romană este ilustrată, mai ales, prin ceramică, o colecţie importantă de opaiţe, unele cu cinci sau şapte braţe, dar şi prin sarcofage romane expuse în curtea muzeului. Un exponat rar îl reprezintă un opaiţ care reprezintă un cap de bătrân. O importantă colecţie de geme şi camee din jaspis sau onyx, gravate cu chipuri de zeităţi, scene din mitologie sau figuri de animale11, se află în inventarul muzeului, aceste artefacte fiind descoperite la Romula. Această colecţie de pietre semipreţioase este a doua ca importanţă din România, după cea a Muzeului din Zalău şi a cincea din lume de acest fel12 (geme romane). Printre exponatele importante din cadrul expoziţiei de arheologie se mai află expuse şi bijuterii din aur dacice şi romane. De o valoare deosebită sunt statuetele romane din bronz reprezentându-le pe zeiţa Diana, zeiţa Fortuna protectoarea Romulei-Malva şi Janus, precum şi statuetele din calcar ale lui Jupiter, Dolichenus, Dea Dardanica Romula ş.a. Perioada Evului Mediu este ilustrată prin documente ce evocă vechimea aşezării de la 1538, cărţi, paftale, brăţări, cercei, dar şi prin obiecte ce provin din cadrul Curţii Domneşti din Caracal. Tot din acestă epocă mai sunt expuse arme, puşti, pistoale, dintre care unele au aparţinut lui Iancu Jianu. Din patrimoniul muzeului face parte și un tezaur de monede medievale descoperit la Vlădila ce contribuie la ilustrarea anumitor aspecte ce țin de perioada medievală în zona analizată13. Un alt tezaur monetar, dar alcătuit din monede imperiale romane, a fost descoperit întâmplător în ianuarie 1978, în Caracal. Acesta a fost oferit muzeului, de către cel care l-a descoperit, Voinea Florea, fiind alcătuit din 130 de monede romane imperiale14. În faţa muzeului este amenajat un Lapidarium, o zonă cu peste 20 de piese valoroase ce constau în: sarcofage, vase de provizii şi praguri de porţi. Una din piesele remarcabile sarcofagul lui Aelius Iulius Iulianus, lucrat în calcar de Vraţa, ce prezintă Sarcofagul lui Iulianus ornamente interesante, atât pe capac, cât şi pe cutie, acesta fiind descoperit tot la Romula. Acesta prezintă o perforaţie pe capac produsă de către profanatorii de comori15.
11 http://www.cniptcaracal.ro/index.php?page=muzeu-romanatiului. 12 Ibidem. 13 http://www.primariacaracal.ro/muzeul-romanatiului. 14 Gheorghe Popilian, Ştefan Chiţu, Tezaurul de monede imperiale descoperit la Caracal, în „Arhivele Olteniei”, 12, Serie Nouă, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1997, p. 31. 15 Dorel Bondoc, Dana Roxana Dincă, Inscripţii şi piese sculpturale. Muzeul Romanaţiului Caracal, Craiova 2002, p. 3. www.memoriaoltului.ro 63 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR Unele piese din aceste colecţii sunt considerate rare şi deosebit de valoroase, participând de-a lungul timpului la expoziţii naţionale şi internaţionale (ultima expoziţie a fost în China în 2015). Perioada modernă este ilustrată bogat, cu ajutorul multor exponate, dar mai ales prin documente din timpul Revoluţiei de la 1848, arme, medalii, uniforme, fotografii. Nu în ultimul rând, Muzeul deţine şi o bibliotecă ce conţine 2140 de volume. În finalul articolului, este extrem de important să subliniez că multe din piesele arheologice descoperite în zonă și deținute de Muzeul Romanațiului sunt unicate atât pe teritoriul României și chiar în Europa.
Școlile primare din Slatina, în anul școlar 1863 – 1864.
Prof. Cornel MANOLESCU
În anul școlar 1863 – 1864 în orașul Slatina funcționau 3 școli primare: ~Școala de băieți ( Ionașcu ). ~ Școala de fete nr.1. ~ Școala de fete nr.2.
Școala de băieți Ionașcu. Primul local al școlii de băieți-Ionașcu au fost chiliile de lângă biserica Ionașcu. Pe la 1834, Petrache Poenaru16, care atunci era directorul Eforiei școlilor vine în Slatina și proiectează o clădire specială pentru școală, lângă biserica Ionașcu. La 1836, costrucția școlii se termină și școala începe a funcționa aici, cu începerea anului 1837. În anul 1840, atât localul de școală cât și biserica, stricându-se din pricina cutremurului din 11 ianuarie 1838, suferă o reparație generală. Localul mai este reparat în anii 1843, 1849, 1850, iar în 1894 este dărâmat cu totul, Petrache Poenaru- portret 17 de Constantin Lecca pentru a se clădi un altul.
16 Petrache Poenaru, n.la 10 ianuarie 1799, în com. Benești, jud. Vâlcea -d. 2 octombrie 1875, București, a fost un pedagog, inventator, inginer și matematician român ( ro.wikipedia.org/wiki/petrache poenaru). 17 Poboran, George, Istoria orașului Slatina, Slatina, 1909 www.memoriaoltului.ro 64 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR În anul școlar 1863 – 1864, planul clădirii Școlii Ionașcu era următorul:18 Clădirea avea patru săli de clasă, o locuință, cancelarie, Inst. Superior, odaie și o sală pe mijloc ( un coridor ).
Localul vechi al școlii Ionașcu ( George Poboran- Istoria orașului Slatina, pag. 391. Ediția II ).
*Personalul didactic în anul școlar 1863 – 1864, prezentat în ,,Anuarulŭ generale al instrucțiunei publice din România”, 1866 era următorul: 1. ,,Institutor:CL.I. și II D. Ión Lugoșanu. 2. ,, ,, III. ,, Răducanu Burdianu. 3. ,, ,, IV. ,, Stelian Dimitrescu. *Personalulŭ Comitetului de Inspecțiune. 1. D. Costică Manu, Prefectulŭ districtului, Planul școlii primare de Președinte de dreptŭ. băieți din Slatina în anul școlar 2 – Dimitrie Găbunea, Membru dupe decretulŭ 1864 – 1864. 19 No. 1644 din 17 Noemvrie 1858. 3 – Maiorŭ Ióne Munténu, Membru dupe decretulŭ No.1624 din Iuliŭ 1859”.
*Institutorul Ioan Lugoșanu a funcționat la Școala Ionașcu în perioada 1862 – 1876. S-a născut în anul 1840 în Transilvania în opidul (n.n. oraș mic). A studiat 8 clase la gimnaziul din Blaj. Testimoniul (n.n. certificatul, adeverința) de 8 clase i-a fost iscălit de directorul Timotei Cipariu și de consilierul imperial scolastic Dr. Ion Lugoşian... şi extras din ,,Anuar...”
18 Anuarulŭ generale alŭ Instrucțiunei publice din România, pe anul școlarŭ 1863 – 4, Bucuresci, imprimeria Statului, 1866. 19 Dimitrie (Dumitrache) Găbunea, în anul 1848 era președintele Magistratului orașului Slatina (Prof. Cornel Manolescu- ,,Conducătorii orașului Slatina-de la Vintilă Vodă 1530 și până în zilele noastre-). www.memoriaoltului.ro 65 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR Carol Fest. A mai studiat și la academia din Sibiu un an și jumătate jurisprudența. Avea bacalaureat și adeverința de drept roman și penal”. Mai întîi a fost slujbaș la Ministerul Instrucțiunei în București. În anul 1860 este numit prin concurs profesor la cl. I-a și a II-a de la școala sucursală din Craiova. În anul 1862 este numit tot la cl. I-a și a II-a la școala Ionașcu din Slatina, iar la 27 August 1864 trece la cl. III. În 1867 primește titlul definitiv. S-a căsătorit în Slatina, unde a trăit până la 13 mai 1877, vineri când a încetat din viață. Fiul său a fost Octavian Lugoșan, fost profesor la liceul Sf. Sava din București.20 *Răducan Burdeanu a funcționat ca institutor la școala Ionașcu între anii 1862 – 1864. S-a născut în București pe la 1818 – 1819. A studiat la colegiul Sf. Sava clasele primare și 6 clase de liceu. Mai întâi a lucrat 2 ani ca bibliotecar la colegiul Sf. Sava, iar la 29 septembrie 1847 este numit institutor la cl. I și II la școala din Câmpu- Lung, prin ordinul Eforiei școlilor No. 1044. În timpul revoluției, la 1848, se găsește și el trecut în conturile visteriei că a primit leafă, în calitate de comisar al guvernului provizoriu. Reintegrat în 3 octombrie 1851 este numit ca institutor la cl.I și II de la școala primară din Caracal cu ordinul No.126. În 29 Octomvrie 1860 este promovat la cl. III prin ordinul Eforiei No. 3115. La anul 1862, August 15 este numit ca profesor provizoriu la școala de băeți Ionașcu din Slatina. Promovat la cl. IV în Slatina la 5 Septembrie 1864, ca institutor superior (director). Pe la 1868 – 1869 îl găsim ca revizor pe o circumscripție de 4 județe în care intra și județul Olt. A funcționat și ca profesor privat la institutul Javeloni și Raul, din Slatina, pentru limba română și limba franceză. A fost autor al mai multor cărți didactice și morale, parte traduceri. A decedat în anul 1870.21 *Sterie Dimitrescu zis și Stelian Dimitrescu s-a născut pe la anii 1820- 1821 în comuna Deleni din județul Olt. Tatăl său Dumitrache sau Dumitru Gheorghe, de origine greacă, stabilit aici de mic, s-a căsătorit cu o româncă și a ocupat slujbe bune în administrație (ca zapciu)pe timpul domniei Fanarioților. După ce a fost scos din slujbă, a rămas ca profesor particular de limba greacă până la 1828, când a murit de ciumă.
20 Poboran, George Op.cit. 21 Poboran George, Op. cit. www.memoriaoltului.ro 66 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR Sterie Dimitrescu a studiat la școala din Slatina, colegiul Sf. Sava și în particular. La 7 Februarie 1847 prin ordinul Eforiei No. 2430 este mutat la Giurgiu la cl. I și a II-a, iar la 25 Septembrie 1858 la Rm.-Vâlcea la cl.III și a IV-a. Pe 28 Octombrie 1860 este mutat în București la școala din culoarea de negru. Tot în acest an la 26 Noembrie este numit profesor superior de clasa IV la școala de băeți Ionașcu din Slatina în locul lui Nicolae Tipeiu. La 24 Ianuarie 1862 este delegat de municipalitatea din Slatina a lua parte, împreună cu George Notara din jud. Olt, la un banchet dat în București pentru primirea D-lor Deputați de peste Milcov și unirea desăvârșită a celor două țări surori . De asemenea a mai fost delegat și pentru un bal, ce s-a dat în București în ziua de 10 Fevruarie 1862. La 1864 formează în jurul său un comitet, cu care prin liste de subscriere strâng suma de lei 1200 și cumpără un tun cu toate necesarele lui, pe care îl dăruiesc armatei române în numele Măriei Sale Domnitorului și a Camerei Legislative, ca semn de mulțumire din partea acestui district pentru secularizarea averilor mânăstirești La anul 1864, Septembrie 4 prin ord. Eforiei No. 43040 este numit revizor școlar cu reședința în Slatina. În anul 1866 reducându-se numărul revizorilor, rămâne în disponibilitate, iar la 7 Februarie același an îl găsim ca provizor la internatul liceului Sf. Sava. La 1867 este autorizat a ține în școala preparatoare a învățătorilor sătești din București, lecțiuni asupra ținerii registrelor și asupra religiunei. Pe 25 Octomvrie 1868 cu ordinul Eforiei No. 12313 este numit institutor superior de cl. IV la școala din culoarea de Albastru din București, apoi revizor școlar în Moldova peste județele: Roman, Vaslui, Fălciu, Bacău și Tutova. În anul 1870 îl găsim ca revizor școlar al județelor Bacău și Roman. În 1871 e mutat tot ca revizor la Dolj. În 1874 revine în jud. Olt, ca revizor școlar, an în care se pensie. În mai multe rânduri a fost ales membru în Consiliul județean și în Comitetul permanent. www.memoriaoltului.ro 67 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR Nu a fost căsătorit. În iulie 1899 a încetat din viată”. PROGRAMMA DE Învéțiăturile din șcólele primarie de băețĭ era unică pe țară și era întocmit de către Consiliulŭ de Instrucțiune publică, format din următorii: Aaron, Florianŭ, P. Poenaru, Laurianŭ, J. Zalomitŭ, Davila, J. Stratu. Școala de băieți Ionașcu din Slatina în anul școlar 1863 – 1864
avea o bază materială destul de bună pentru vremea aceea. Anuarul general al Instrucțiunei publice din România, publică la pag. 49 ,,Obiectele și zestrea șcóleĭ primarie de băeți, Slatina.”
Școala de fete nr.1 Slatina. ,,Această școală a fost înființată la anul 1846 iunie 1, prin stăruința Eforiei școalelor, de către C. Stancovici pe atunci Director și profesor la școala de băeți No. 1 Ionașcu d’aici din Slatina, cum ne spune el însuși în autobiografia sa”. 22 Primul local ,,în care s’a așezat această școală, la început ereau să fie casele din curtea bisericei Maica Domnului. Dar fiind prea ruinate, s’a instalat în casele lui Marin Negreanu (n.n. la 1909 casele Const. Racoviceanu). Pe la anul 1849, se mută în casele Joiței Tomuleasa (la 1909 casele Milcoveanu). Pe la 1850 se mută în casele lui Ion Polihron (n.n.la 1909 hotelul Regal)”23. În toate aceste locații, școala de fete Ionașcu a plătit chirie. În anul 1909, spune George Poboran ,,se găsește în casele D-lui Daniel, plătind o chirie de 3000 lei pe an”. În anul școlar 1863 – 1864 școala sau externatul de fete avea următoarea încadrare cu personal didactic (,,Anuarul general al instrucțiunei publice din România”, 1866 ):
22 Poboran, George Op.Cit. 23 Poboran George Op.Cit. www.memoriaoltului.ro 68 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
După o lună de la înființarea școlii, în iulie 1946 a fost numită Direc-toare a școlii și profesoară de lucru Madame König. George (Georgie) Michălescu (Mihălescu) ,,s’a născut la București în anul 1834. A studiat la școala greacă Cristidi din București 3 ani, a urmat clasa III și IV primară de la Sf. Sava, cl. I gimnazială la Radu Vodă, cl.II și III în institutul Râureanu și s’a preparat pentru examen cu profesorul Iacomi. La 1 Decem- brie 1860 este numit Inspector școlar provizoriu, prin examen, peste circumscripția Olt. La 19 Aprilie 1861 este numit institutor la externatul de aici (școala primară de fete No.1). În anul 1864 este mutat la clasa II-a de la școala de băeți No.1 Ionașcu. La 1892 iese la pensie la 58 de ani și se dedică cu totul comerciului cu librăria. În mai multe rânduri a fost ales membru în consiliul comunal și în camera de comerciu Circ. II Pitești. A încetat din viață la 19 septembrie 1908, după o paralizie de aproape 3 ani. Consiliulŭ superiore de instrucțiune publică: Aaron Florianŭ, P. Poienaru, Laurian,
J. Zalomitŭ, J. Stratŭ. Davila” 24.
Școala de fete No. 2 ,,Școala de Fete No. 2 din orașul Slatina a fost înființată din fondul așezămintelor Brâncovenești în anul 1861, prin ordinul No. 658 Mai 11, de
24 Poboran, George Op.cit. www.memoriaoltului.ro 69 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR către Principele Bibescu Basarab Brâncoveanu, ctitorul așezămintelor Brâncovenești, sub numele de ,,Externatul de Fete zis Brâncovenesc.” La 1 Iunie același an cursurile încep printr’o ceremonie religioasă. Școala s’a înființat cu două clase, după ordinul chiar al Principelui Brâncoveanu și cu un număr fix de 55 eleve, dar nu s’au putut înscrie de cât 49. Școala funcționa cu chirie prin diferite case particulare. Până la 1864 chiria se plătea de Minister, iar de la această dată, toate cheltuielile materiale au trecut în bugetul primăriei. De asemenea până la 27 martie 1863, școala a purtat numele cel vechi, iar de aici înainte i s’a zis Externatul de fete No. 2 și apoi școala de fete No.225 În anul 1864 D-na Directoare căreia îi mai zicea și Institutoare superioară, încetând din viață, a fost înlocuită cu D-ra Maria Mihălescu , (prin mariagiu Maria Penescu), care a condus școala pânâ cînd a eșit la pensie la 1 aprilie 1894. În acest timp a fost transferată 7 ani la Drăgășani de la 1873 – 1880, iar școala a fost condusă de D-na E. Panaitescu Mereanu și de D-na Blasianu”. Despre Ioan Alexe, George Poboran scrie în ,,Istoria orașului Slatina’’ următoarele: ,,Ioan Alexe s’a născut la 1830 în orașul Slatina. Părintele său a fost Alexe Zanfir negustor însemnat în Slatina. Cursurile primare le-a făcut la școala ,,Ionașcu’’ din orașul său natal, iar gimnaziul l’a trecut la Craiova. Ioan Alexe a ocupat funcțiunea de institutor în baza concursului și a fost numit la anul 1861 la școala de fete No. 2 din Slatina. Zestrea şcolilor În anul 1864 a fost transferat în București la școala No.1 din Culoarea Galbenă, unde a avut coleg pe distinsul institutor și director G. Eustațiu Ciocanelli”.
25 Poboran George, Op. Cit. www.memoriaoltului.ro 70 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
Dumitru Caracostea în arhivele C.N.S.A.S.
Ion Tîlvănoiu
Între intelectualii de marcă ai României care au avut de suferit în anii comunismului, Dumitru Caracostea este un caz deosebit. Profesor universitar, membru al Academiei Române, director al Fundaţiilor Regale, ministru al Educaţiei Naţionale, profesorul slătinean intră în vizorul autorităţilor. Încă din 1942 fusese în vizorul Siguranţei, care într-un referat din 18 septembrie consemna: ,,Investigaţiile efectuate în mod discret, au stabilit următoarele: Caracostea Dumitru, născut la 11 martie 1879 în oraşul Slatina, profesor universitar la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti, domiciliat în Bd. Elisabeta nr. 95 A, etaj 2, ap. XII, a fost unul dintre intimii prieteni ai decedatului Nicolae Titulescu, fost minstru al Afacerilor Străine şi prin intermediul acestuia şi cu ex regele Carol II. Caracostea Dumitru este rudă cu Nenişor,fostul secretar particular al lui Nicolae Titulescu, astfel că legătura cu fostul ministru de externe s-a perfectat. În timpul cât Nicolae Titulescu se afla în capitală, Dumitru Caracostea vizita des locuinţa acestuia discutând pe larg timp îndelungat diferite probleme politice”26.
Tribunalul Poporului, prin ordonanţa din 10 aprilie 1946, dispune ,,a se întreprinde cercetări asupra lui D. Caracostea27” care ,,a funcţionat ca ministru al Educaţiei Naţionale” în guvernul Ion Gigurtu” şi care în această calitate ,,a putut săvârşi fapte din acele prevăzute şi sancţionate de legea 312/1945”. Documentul era semnat de acuzatorul public I. Raiciu. Dintr-o notă28, vedem lămurit cauzele urmăririi sale: ,,D. Caracostea este ministrul Educaţiei Naţionale în guvernul Gigurtu; este membru fondator al Asociaţiei Româno-germane care a fost constituită la 7 august 1940; este prieten cu legionarul şi doctrinarul mişcării legionare, prof. P.P. Panaitescu. S-a întâlnit cu acesta la 7 iulie 1942 la Biblioteca Academiei Române unde au discutat în amănunţime intrarea în Dumitru Caracostea (n. 10 martie 1879, mişcarea legionară a prof. Caracostea; D. Slatina- m. 2 iunie 1964, Bucureşti) Caracostea a avut editate unele manuale şcolare care au fost interzise de către Ministrul Ştefan Voitec ca fiind dăunătoare regimului nostru şi educaţiei şcolare;
26 Arhiva C.N.S.A.S., dosar P 17 225, vol. 2, fila 45 27 Arhiva C.N.S.A.S., dosar P 17 225, vol. 1, fila 2 28 Idem, vol. 2, fila 43 www.memoriaoltului.ro 71 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR Caracostea, scriitor, conducea Revista Fundaţiilor Regale şi a fost agent hitlerist, este socotit ca având legături pasagere cu organizaţia de spionaj italian în România (6 iunie 1932-15oct. 1934); la 22. XII.1942 intră la Legaţia U.S.A. , Divizia specială elveţiană. Intră la ora 11,50 fiind primit de Turkaş şi pleacă la ora 13,10; în mai 1943 a plecat în interes de serviciu în Germania cu paşaportul nr. 1181/943 iar la 20.VI. 943 se întoarce în ţară”. Alt motiv pentru cercetarea sa era considerat şi ,,programul ministrului Caracostea cu privire la extinderea studiului limbii germane în şcolile româneşti”- o iniţiativă a sa din 1940, pe când era ministru- acesta considerând ,,că numai printr-o cât mai largă cunoaştere a limbii germane se poate ajunge la o apropiere strânsă între Reich şi România”29. Legat de această iniţiativă, la dosarul de urmărire se păstrează o scrisoare a lui D. Caracostea din 11 aprilie 1941 adresată generalului Antonescu, având următorul cuprins: ,,Domnule general, Cu privire la scrisoarea mea din 6 august 1940 către excelenţa sa dl. Rust, Ministrul Educaţiei Naţionale a Reichului, am onoarea a vă aduce la cunoştinţă că înştiinţându-l de reforma învăţămân- tului limbii germane, arătam între altele hotărârea de a introduce limba germană în toate şcolile de meserii. De fapt, măsura nu era o inovaţie, ci menţinea Legea din 1936, care Theodor Capidan, Petre Grimm, Dumitru Caracostea
29 Idem, fila 50 www.memoriaoltului.ro 72 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR urma să fie înlăturată pe data de 1 septembrie 1940 de legea Petre Andrei. Această lege scotea limba germană din învăţământul nostru industrial; spre deosebire de aceasta, socoteam că este în interes naţional să facem din absolvenţii şcolilor noastre de meserii, elemente tot atât de pregătite ca şi cele din şcolile germane. Lucrul este cu atât mai necesar cu cât aproape toată terminologia noastră industrială modernă este de origine germană. În scrisoarea mea am întrebuinţat termenul de ,,gewerbeschule” [?] în singurul înţeles curent la noi, de şcoală industrială de meserii. Înţelesul acesta este confirmat prin însăşi traducerea română a scrisorii răspuns a Excelenţei sale, înmânată mie în Germania de Institutul German de Ştiinţă. Citez textul: ,,Am dori un viu interes cu privire la evoluţia ulterioară a problemei limbii în şcolile superioare şi industriale din ţara dvs. şi sper că reforma învăţământului limbilor străine începută într-un mod atât de promiţător sub conducerea d-voastră, să ducă la un deplin succes”. Rezultă că este vorba de şcolile industriale, deci, de meserii, nu şi de şcolile profesionale de fete, care la noi au o altă structură. Dealtminteri, în concepţia mea, toate chestiunile de felul acesta trebuiau să fie precizate într-o convenţie culturală germano-română, după modelul convenţiilor culturale italo-germane şi germano- bulgare, adaptate nevoilor noastre. Pusesem în studiu chestiunea aceasta şi ea este de un interes capital în situaţia actuală. Sunt, domnule general, al Domniei Voastre şi al Ţării servitor, D. Caracostea”30. Ulterior, la 26 iunie 1946, acuzatorul public Dumitru Săracu dispune ,,desesizarea cauzei privind pe bănuitul D. Caracostea în favoarea Curţii de Apel Bucureşti31”, ordonând trimiterea dosarului său către acuzatorul public şef. Astfel apare dosarul 2270/1946 care însă la 28 august 1946 primeşte ordinul de clasare de la procurorul general, întrucât ,,dl. Dumitru Caracostea a dat o declaraţie la 28 august 194632 acestui Parchet General, iar din examinarea dosarului rezultă că d-sa a ocupat funcţiunea
30 Idem, filele 57-58. 31 Idem, vol. 1, fila 3 32 Idem, fila 6, cu următorul cuprins: ,,Subscrisul D. Caracostea, profesor universitar onorar, membru al Academiei Române şi preşedintele secţiunii ei literare, domiciliat în Bulevardul Elisabeta, nr. 95 A, la cererea domnului procuror general al Curţii de Apel din Bucureşti, Gh. Petrescu, declar următoarele: Am fost ministru al Educaţiei Naţionale în guvernul Gigurtu dela 4 iulie-5 septembrie 1940, când am demisionat, continuând până la 14 sept. 1940 girarea administrativă, până la formarea guvernului Antonescu. Prezenţa mea în guvern s-a datorit numai situaţiei mele ştiinţifice. Este de notorietate că n-am făcut niciodată parte din vreun partid sau grupare politică şi am fost un izolat dedicat exclusiv ştiinţei. Am fost deci chemat în guvern ca specialist în serviciu www.memoriaoltului.ro 73 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR de ministru al Educaţiei Naţionale în guvernul I. Gigurtu de la 4 iulie la 5 septembrie 1940, când a demisionat, continuând girarea administrativă până la formarea guvernului I. Antonescu, iar din actele dosarului nu rezultă că d-sa ar fi militat în calitatea avută, de ministru al Educaţiei Naţionale, în condiţiile cerute de legea 312/45, ci numai ca specialist, şi ca atare neputându-i-se imputa vreun fapt care să reţină mai departe cercetările, dosarul cauzei urmează să fie închis şi afacerea clasată33”. La solicitarea lui D. Caracostea ,,profesor universitar onorar, domiciliat în Bucureşti, b-dul Elisabeta, nr. 95 A” i se eliberează şi un certificat constatator în acest sens34. Apariţia legii 291/1947, privitoare la urmărirea celor vinovaţi de crime de război sau crime împotriva păcii ori umanităţii, va schimba însă lucrurile. Dumitru Caracostea a fost arestat în primele zile ale lunii mai 1950, după cum rezultă dintr-un memoriu al soţiei sale, adresat ministrului de Interne: ,,Tovarăşe ministru, Subsemnata vin a vă aduce la cunoştinţă următoarele: Soţul meu, prof. D. N. Caracostea, deţinut din primele zile ale lunii mai, a plecat îmbrăcat numai cu ceea ce avea pe el. De atunci au trecut mai multe luni. Rufăria fiind veche, desigur s-a uzat. În consecinţă vă rog să binevoiţi a aproba să-i trimit două rânduri rufărie de corp, de schimb, ca şi îmbrăcăminte de iarnă, palton, haine groase, bocanci, căciulă etc, întrucât se apropie anotimpul rece. Lucia Caracostea, str. Barbu Văcărescu, 25, loco”35. Din acest material deducem că soţia nu avea nici un fel de informaţii despre soţ şi se observă că îşi schimbase domiciliul. La dosar există şi două declaraţii ale lui D. Caracostea, conţinând informaţii despre familia sa. Pe prima, anchetatorul a notat data de 4 VIII 1950: ,,Declaraţie: Subsemnatul D. Caracostea, născut la 10 martie 1879 în comuna Slatina, judeţul Olt, fiul lui N. Caracostea şi al Efrosinei Blehan, profesor universitar şi membru al Academiei Române, domiciliat în b-dul 6 Martie 95 A, Bucureşti, declar că tatăl meu a decedat în anul 1888 la Bucureşti iar mama a decedat la Şerbăneştii de Sus, judeţul Olt prin anii 1932-33. Nu am comandat. Activitatea mea în calitate de ministru s-a desfăşurat în respectul legilor Ţării şi fără niciun caracter politic. Actele mele sunt publice şi niciunul nu se încadrează în legea din aprilie 1945, care se referă la cei ce au făcut parte din guvernele de după 6 septembrie 1940. Nici ca simplu particular n-am făcut acte susceptibile de a fi încadrate în această lege. Prin urmare, nefiind dovedit niciun fapt material susceptibil de a fi urmărit pe baza legii amintite, este locul să hotărâţi în consecinţă. D. Caracostea”. 33 Idem, fila 4 34 Idem, fila 5 35 Idem, vol.2, fila 49 www.memoriaoltului.ro 74 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR avut niciodată şi nu am acţiuni. Nu am avut şi nu am valute sau alte valori în ţară sau în străinătate. Nu am avut şi nu am bijuterii. Aceasta este declaraţia pe care o dau şi semnez cu propria, nesilit de nimeni. D. Caracostea”36. Cea de-a doua declaraţie, nedatată, este mai cuprinzătoare: ,,Declaraţie: Subsemnatul D. Caracostea (Dumitru) de ani 72, născut la data de 10 martie 1879 în Slatina, fiul lui Nicolae şi al Efrosinei născută Blehan, ambii decedaţi, căsătorit, cu doi copii, de profesiune profesor universitar, fost ministru şi membru al Academiei Române, avere am posedat 27 hectare de pământ şi o casă. În trecut apolitic, în prezent neîncadrat, cu ultimul domiciliu în Bulevardul 6 Martie nr. 95 A, Bucureşti, declar următoarele: Am un băiat şi o fată. Băiatul se cheamă Andrei. Este profesor la Politehnică, căsătorit, cu doi copii minori. Domiciliat în B-dul Ana Ipătescu, nr. 28. Fiica este Lucia Protopopescu, soţul inginer pensionar, are 2 copii minori, domiciliată în str. Barbu Văcărescu nr. 15. Am doi fraţi: Teodor Caracostea, domiciliat în str. Siret nr. 59, Bucureşti, profesor universitar, văduv, având doi băieţi şi o fată: Frederic- profesor la Ploieşti; Gazi-funcţionar în Ardeal, fata căsătorită în Bucureşti. Cel de-al doilea frate este Nicolae Caracostea, agricultor, domiciliat în comuna Şerbăneştii de Sus, judeţul Olt. Are doi copii: un băiat şofer şi o fată profesoară de muzică. Soţia mea, Lucia, născută Walter, tatăl ei croitor are doi fraţi: pe Carol Walter, pensionar şi pe Jean Walter, pensionar. Primul pe Splaiul Independenţei, Bucureşti, celălalt în Parcul Domeniilor. Alte rude mai apropiate nu am. Aceasta îmi este declaraţia pe care o dau, susţin şi semnez propriu, nesilit de nimeni. D. Caracostea”37. Un referat din 26 octombrie 1950, referitor la dosarul 2270/1946 menţiona: ,,Prin ordonanţa din 10 aprilie 1946 a tov. av. Raiciu, acuzator public, s-a dispus întreprinderea cercetărilor asupra lui D. Caracostea care a funcţionat ca ministru al Educaţiei Naţionale în guvernul Gigurtu. Tov. acuzator public Săracu, titular al Cab. 1, prin ordonanţa din 26 iunie 1946, dispune desesizarea cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti. Dumitru Caracostea, profesor universitar onorar din Bucureşti, bulevardul Elisabeta nr. 95 A a ocupat funcţiunea de ministru al Educaţiei Naţionale în guvernul I. Gigurtu de la data de 4 iulie- 5 sept. 1940, dată la care a demisionat, continuând însă să gireze postul din punct de vedere administrativ până la data de 14 septembrie 1940, respectiv până la formarea guvernului I. Antonescu. Situaţia de mai sus rezultă din declaraţia dată de către D. Caracostea, acesta fiind singurul act de instrucţie. Dosarul a fost clasat fără a se putea descifra numele procurorului care semnează clasarea. Faţă de această situaţie, găsim că instrucţia făcută este insuficientă. Propunem să se redeschidă cercetările, urmând a se stabili: 1. Motivul pentru care a demisionat D. Caracostea din funcţia de ministru; 2. Activitatea depusă în intervalul cât a ocupat postul de ministru al Educaţiei Naţionale. În acest scop, se vor cere de la Minister: a. copii de pe acte, circulări şi decizii etc, emanate de la D. Caracostea; b. se va cerceta activitatea sa ştiinţifică şi literară din acea perioadă, ca: articole, broşuri,
36 Idem, fila 66 37 Idem, fila 67 www.memoriaoltului.ro 75 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR conferinţe38”. Rezoluţia aplicată pe document de Al. Voitinovici stipula: ,,Să se cerceteze cu lotul Gigurtu”. Astfel, la 5 decembrie 1950 se emite o ordonanţă prin care procurorul dispune ,,a se interveni prin circ. de miliţie respectivă pentru aducerea sub pază a învinuitului pentru interogare şi confruntări39”, fixând ca termen data de 20 decembrie 1950. În adresa înaintată miliţiei se menţiona că D. Caracostea domicilia în b-dul 6 Martie, nr. 95 A. Cum până la 20 decembrie 1950 miliţia nu dă nici un răspuns, procurorul şef trimite o nouă adresă dispunând aducerea acestuia la un nou termen, pe 15 ianuarie 1951. Numai că, aşa cum rezultă dintr-o adresă a secţiei de miliţie, ,,numitul Dumitru Caracostea din str. b-dul 6 Martie, nr. 95 este dispărut în loc necunoscut din anul 1945-1946. În imobilul de la această adresă, care este proprietatea susnumitului, se găseşte instalat Institutul de Cinematografie de pe lângă Consiliul de Miniştri40”. Prin urmare, la 5 aprilie 1951, procurorul dispune ,,a se interveni la D.G.S.S. pentru prinderea numitului acuzat sub pază la acest parchet pentru cercetări41”. Cum acuzatul nu este găsit, la 1 iunie 1951 adresa se repetă menţionând ,,Repetând adresele noastre din 5 aprilie şi 10 mai 1951, vă rugăm a lua măsuri pentru prinderea şi înaintarea sub pază la cabinetul nostru a numitului Dumitru Caracostea, fost profesor universitar şi ministrul Educaţiei Naţionale, cu ultimul domiciliu în Bucureşti, b-dul 6 Martie, nr. 95 A, fiind acuzat de crime de război42”. Este de neînţeles de ce nu era de găsit Dumitru Caracostea din moment ce a fost arestat pe 6 mai 195043 după cum declară soţia sa într-un memoriu prezentat în rezumat: ,,Lucia Caracostea arată că soţul ei a fost arestat în 6 mai a.c. Este de 71 ani, a fost numai om al ştiinţei, nu a făcut niciodată politică, în nicio funcţiune nu a ajuns pe bază de aprecieri politice. A fost câteva luni ministru al Dumnitru Caracostea ţinând un discurs la Academia Română. învăţământului, De faţă sunt Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu ş.a. (colecţia Petre Stroe)
38 Idem, fila 29 39 Idem, fila 10 40 Idem, fila 14 41 Idem, fila 21 42 Idem, fila 24 43 Mai precis în noaptea de 5-6 mai 1950 şi a fost depus la penitenciarul ,,Dunărea” din Sighet (idem, vol. 3, fila 5). www.memoriaoltului.ro 76 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR de asemenea ca teoretician bun şi nu ca politician, a fost director al Fundaţiilor Regale depunând aici o muncă pur literară şi ştiinţifică. Sentimentele care l-au călăuzit în viaţă au fost pur democratice, ceea ce se poate vedea clar din lecţia ţinută în 1943 la Şcoala de războiu, care nu a putut fi tipărită fiind oprită de cenzură, şi din care anexează câteva pasagii. Criteriul după care s-a călăuzit la tipărirea cărţilor cât timp era la Fundaţie, a fost talentul şi nu culoarea politică. A tipărit pe Sadoveanu, Eusebiu Camilar, Gala Galaction etc44”. Memoriul Luciei Caracostea45 este mai cuprinzător şi trădează nesiguranţa şi disperarea: ,,Tovarăşe ministru, Subsemnata Lucia Caracostea, de ani 67, domiciliată în Bucureşti Bulev. 6 Martie, nr. 95 A, aduc la cunoştinţa dvs. următoarele. În noaptea de 5-6 mai a.c. soţul meu, Dumitru Caracostea, profesor pensionar, în etate de 71 ani, a fost ridicat dela domiciliu de către organele dvs în subordine. Cum nici până în prezent subsemnata nu am cunoştinţă de motivul deţinerii soţului meu care este suferind, vă rog a-mi îngădui, pentru stabilirea nevinovăţiei lui să arăt câteva date care să binevoiţi a dispune să fie examinate şi luate în consideraţie: a. Niciodată în viaţa lui, soţul meu nu a făcut politică. Nu a fost înscris în nici un fel de partid sau grup politic, nici cel puţin simpatizant cu vreo grupare politică de orice natură. Toată activitatea lui s-a desfăşurat numai pe plan profesional, ca profesor secundar şi universitar de limba şi literatura română. A mai activat numai ca membru al Academiei Române. b. În nicio funcţiune publică nu a ajuns pe bază de aprecieri politice, ci numai prin munca şi valoarea lui, de multe ori având chiar greu de luptat cu contracandidaţi susţinuţi de oameni politici, aşa cum a fost cu catedra universitară. c. Soţul meu a fost totdeauna un om retras şi preocupat numai de ştiinţă şi de a-şi asigura o poziţie independentă, pentru a-şi putea spune cuvântul liber, neinfluenţat. Iată ce scria în anul 1941 (,,Hotare”, Revista Fundaţiilor Regale, An. VIII, nr. 10): ,,Pentru a-mi asigura un cuvânt liber în actualitate, am ţinut să rămân izolat de contactul direct cu scriitorii. Poziţia aceasta înseamnă că nu mă solidarizez cu niciuna dintre taberile sau grupurile în luptă şi nu iau partea unora contra altora”. Soţul meu a fost un izolat nu numai în literatură, dar şi în întreaga lui viaţă publică. N-a râvnit niciodată la nicio demnitate şi n-a căutat să-şi facă prietenii folositoare. N-a cunoscut şi n-a avut legături cu niciunul din oamenii noştri politici. Demnitatea de ministru al Învăţământului Public (4 iulie- 6 septembrie 1940) nu a solicitat-o şi nici nu a dorit-o. Puţin înainte, cu prilejul unei comunicări ce a făcut la Academia Română, secţia literară, fusese cunoscut de ex- regele Carol al II-lea. În demnitatea de ministru a fost numit nu ca om politic ci ca tehnician, în serviciu comandat. În decursul acestor două luni nu a lucrat decât pentru învăţământ şi în modul cel mai corect şi demn, ceea ce este de notorietate publică. Dealtfel întreaga lui activitate ca ministru a fost cercetată de Tribunalul Poporului iar dosarul, fără să fi fost chemat cel puţin la un singur interogatoriu, a fost clasat, astfel după cum se constată din alăturatul certificat ce depun în copie.
44 Arhiva C.N.S.A.S., dosar 17225, vol. 2, fila 7 45 Idem, filele 8-9 www.memoriaoltului.ro 77 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR d. A mai deţinut funcţia de Director al Fundaţiilor Regale dela 9 aprilie 1941- mai 1944. Şi în această funcţiune munca ce a depus-o a fost numai literară şi ştiinţifică,fără a fi legată de nici o tabără politică internă sau externă. Iată ce scria soţul meu în articolul citat mai sus: ,,În perspectiva zilei de mâine, nu facem un bun serviciu ideologiei noastre când legăm izbânda de o conjunctură politică externă, pentru că directivele creaţiei româneşti trebuie să fie mai presus de împrejurări” (1942). Tot ce a publicat în timpul cât a fost în această funcţie a avut ca criteriu numai talentul scriitorului ce a cerut tipărirea, indiferent de culoarea lui politică. Astfel a publicat scrierile lui: Mihail Sadoveanu, Gala Galaction, Mihail Beniuc, Eusebiu Camilar etc. care pot confirma a cele arătate mai sus. În calitate de director al Fundaţiilor, n-a fost ajutat nici material, nici moral de guvern sau de palat, după cum se constată din darea de seamă a activităţii Fundaţiilor pe anul 1944. Numai printr-o foarte chibzuită gospodărie a banului public, rezultat din vânzarea de cărţi, a putut face faţă cheltuielilor cu menţiunea că la preluarea conducerii a moştenit o situaţie financiară deficitară. e. Pentru ca să puteţi vedea sentimentele ce au călăuzit viaţa soţului meu, care îi desenează o gândire mult mai apropiată de democratismul zilei de astăzi, de dreptatea socială care trebuie să călăuzească desfăşurarea vieţii statului nostru, anexez 5 file46 cu pasagii dintr-o lecţie ţinută în aprilie 1943 la Şcoala Superioară de Război. Pasagiile citate nu au văzut lumina tiparului deoarece au fost oprite de cenzura lui Ion Antonescu. Soţul meu, profesorul Caracostea, întotdeauna a văzut răul şi nedreptatea socială ce a bântuit societatea româneascăvîn cursul deceniilor. A fost un neobosit iubitor al ţăranului nostru, fiind cel mai iscusit cunoscător şi cercetător al vieţii şi literaturii poporului. Mica proprietate din com. Şerbăneşti, jud. Olt, de 27 ha pământ, moştenită de la părinţii săi, n-a fost pentru soţul meu nicicând prilej de exploatare a ţăranilor pe care îi iubea şi-i studia, ci a fost prilejul vieţii lui de a lucra la sat ca într-un laborator, pentru alcătuirea operelor lui de literatură poporană, până astăzi singurele documentate şi
46 La dosar, filele 13-17 , material intitulat ,,Caracter şi conducere”, reţinut de cenzură la 22 iulie 1943. Materialul prin care erau semnalate lui Ion Antonescu anumite pasaje care ,,ar putea sugera diferite interpretări” era semnat de şeful de cabinet al ministrului Propagandei, Pan Vizirescu. Luând cunoştinţă că materialul trebuie cenzurat, D. Caracostea a renunţat la publicarea lui. www.memoriaoltului.ro 78 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
Din fişa matricolă penală a deţinutului Dumitru Caracostea de valoare. Iar când statul a păşit la o nouă formă socială a agriculturii- lucru de care a fost întotdeauna convins- a donat imediat această mică proprietate statului în martie 1949, astfel cum face dovada alăturatul certificat47 eliberat de Comitetul Provizoriu al judeţului Olt. Omenia şi purtarea soţului meu nu numai cu ţăranii dar şi cu toţi subordonaţii lui, în tot cursul vieţii lui, a fost exemplară, putându-se verifica oricând aceasta de către organele dvs. f. Mai adaug- spre a vedea sentimentele soţului meu faţă de stat- că pe tot timpul ocupaţiei germane 1941-1944 n-a ţinut nici un fel de cuvântare prin care să se aducă vreun elogiu nemţilor şi n-a scris şi n-a publicat nicio pagină, niciun cuvânt în care să laude politica germană şi faptele ei. Din această cauză era privit rău de reprezentanţii nemţilor în ţară şi dacă la legaţia germană au rămas acte şi documente, se vor găsi confirmate cele de mai sus. Tovarăşe ministru, supun prezenta cerere împreună cu actele alăturate, cu încredere în simţul dvs. de dreptate care este al regimului însăşi, spre a fi examinate şi verificate, şi a aprecia dacă este cazul a fi deţinut mai departe soţul meu suferind şi a cărui viaţă publică nu este alta decât cea arătată mai sus48”.
47 La dosar, fila 18, certificatul semnat de Dumitru Tivic dovedeşte că ,,D. Caracostea din Bucureşti a donat statului în martie 1949 terenul său arabil în suprafaţă de 27 ha, situat în com. Şerbăneştii de Sus, care teren a intrat în perimetrul Gospodăriei de Stat Boianu şi se administrează de aceasta conform planului de cultură”. 48 Arhiva C.N.S.A.S., dosar 17225, vol. 2, filele 8-9 www.memoriaoltului.ro 79 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR Un alt memoriu adresat de Lucia Caracostea ministrului de interne la 29 mai 1950 este la fel de elocvent: ,,Tovarăşe ministru, Subsemnata Lucia D. Caracostea, domiciliată în b- dul 6 Martie, 95, soţia profesorului D. Caracostea ridicat în noaptea de 5 spre 6 mai, cu onoare îmi permit să vă expun următoarele: soţul meu, în graba plecării, a omis să-şi ia cu el schimburile necesare îngăduite, aşa că în momentul de faţă nu posedă decât rufăria cu care a plecat îmbrăcat. Vă rog deci să-mi îngăduiţi şi totodată să-mi indicaţi şi calea prin care aş putea să fac să-i ajungă cele necesare. Răspunsul vă rog să mi-l trimiteţi la adresa următoare: Bul. 6 Martie, nr. 95, scara A, et. 2, apar. 12. Trăiască R.P.R. Lucia Caracostea49”. La arestare, lui D. Caracostea i se face percheziţie, locotenentul de securitate I. Nicolau consemnând în procesul verbal din 11 mai 1950: ,,Noi, lt. de securitate Nicolau Ion, cercetând amănunţit corpurile delicte ale numitului Caracostea N. Dumitru, prof. univ. Buc., Bd. 6 Martie, nr. 85, am constatat că în corpurile delicte existente nu există nici un fel de material ce ar putea interesa Securitatea Poporului50”. În noaptea arestării i se confiscaseră însă cărţi şi manuscrise după cum o dovedeşte un alt proces verbal: ,,Proces verbal, Astăzi anul 1950, luna mai, ziua 6, noi Lt. Dobre Gheorghe din D.G.S.P., având în vedere autorizaţia de percheziţie nr. 6700 din 5 mai 1950 a Parchetului Tribunalului Militar Reg. II, Buc. pentru a
49 Idem, fila 19 50 Idem, fila 20 www.memoriaoltului.ro 80 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR efectua o percheziţie domiciliară numitului Caracostea din B-dul 6 Martie, nr. 95 în scopul de a găsi material ce interesează ordinea şi securitatea poporului. Însoţit fiind de asistenţii mai jos notaţi, ne-am transportat la faţa locului unde am găsit prezent pe Caracostea Dumitru. După ce i-am pus în vedere calitatea şi scopul vizitei noastre, am procedat la percheziţionarea locuinţei, rezultatul fiind pozitiv. S-au ridicat diferite cărţi, notesuri şi notiţe, cu fotografii, pentru a fi triate. Nu s-au ridicat bani sau alte obiecte de valoare51”. Acest proces verbal este semnat de Lucia Caracostea. Foarte interesant este şi un alt document din dosar, este vorba despre un memoriu din 1941 adresat mareşalului Ion Antonescu de către D. Caracostea, referitor la activitatea Fundaţiilor Culturale Regale şi viziunea sa asupra menirii
acestora: ,,Domnule mareşal, Am onoarea a vă aduce la cunoştinţă că potrivit Decretului lege din 9 aprilie 1941, în urma propunerii subsemnatului, Consiliul Fundaţiilor Culturale Regale, în şedinţele de la 4-18 iunie a discutat şi încuviinţat planul de lucru şi bugetele Uniunii şi Fundaţiilor Culturale Regale şi ale instituţiilor componente. Deoarece art. 6 din Decretul Lege prevede că bugetele şi planul de lucru trebuie să fie aprobate de Conducătorul Statului, vă rog respectuis a-mi acorda o audienţă în acest scop. Anexez aci următoarele lucrări: a. Un memoriu-raport asupra Revistei Fundaţiilor Regale; b. Un memoriu-raport asupra planului de lucru al Fundaţiei Regale pentru Literatură şi Artă; c. Un memoriu-raport asupra planului de lucru al Fundaţiei ,,Regele Mihai I”; d. Un memoriu-raport asupra noii organizări a Secţiei Istorice; Atât din cercetările proprii cât şi din discuţiile îndelungate ale Consiliului Fundaţiilor Culturale Regale, rezultă că Fundaţiile asupra cărora trebuie să ne îndreptăm toată atenţiunea, spre a le da un nou suflet şi o nouă structură, sunt: 1. Fundaţia Regele Mihai I, care este chemată să contribuie la acţiunea de luminare şi înălţare a ţărănimii, făurind instrumente de lucru pe teren, coordonând iniţiativele locale şi dând modele de cum se cuvine să fie gospodărit satul.
51 Idem, fila 22 www.memoriaoltului.ro 81 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR 2. Fundaţia Regală pentru Literatură şi Artă, care este chemată să îndeplinească funcţiuni pe care alte instituţiuni nu le pot împlini, contribuind nu numai la îndrumarea sănătoasă şi înălţarea literaturii dar şi a întregii culturi naţionale. Când ţelurile acestea au fost bine împlinite, roadele au sporit întotdeauna prestigiul monarhiilor. 3. Azi, când în lupta de prestigiu între popoare, revistele la înălţimea vremii sunt un titlu, a da o sănătoasă şi temeinică îndrumare Revistei Fundaţiilor Regale este o imperioasă necesitate. Pentru împlinirea aceastor trei ţeluri, am onoare a vă înainta cele trei plnuri de lucru, discutate şi aprobate în Consiliul Fundaţiilor Culturale Regale, însoţite de unele comentarii. Creaţiuni deosebit de importante sunt cele referitoare la noua structură a Fundaţiilor Regale pentru Literatură şi Artă, dintre care subliniez în chip deosebit absoluta necesitate de a da ţării o Enciclopedie la înălţimea vremii, apoi o inventariere a întregului patrimoniu sufletesc printr-o Bibliografie Naţională, în sfârşit alcătuirea unui Corpus al creaţiunii noastre populare anonime, titlu de glorie al poporului nostru în comparaţie cu popoarele vecine [...]”52. În continuarea materialului, Caracostea reclamă faptul că Banca Blank şi în special Marin Simionescu-Râmniceanu au realizat profituri mari pe urma Fundaţiilor prin intermediul Loteriei. De asemenea, pentru Istoria Literaturii Române a lui Călinescu ,,tipărită înainte de a fi luat eu conducerea Fundaţiei” s-au plătit 1.300.000 lei iar editarea Cazaniei Mitropolitului Varlaam a fost încredinţată evreului J. Bick. După 6 septembrie 1940 au existat contracte oneroase în favoarea unor legionari, construcţii costisitoare (Pavilionul Cărţii). Banca Naţională nu mai acorda nici o subvenţie Fundaţiilor şi acţionase în instanţă pentru anularea vânzării imobilului din strada Lipscani. Caracostea încheie memoriul printr-o propunere de decret-lege ,,pe care vă rog respectuos a-l cerceta şi a-l transforma în lege”. Rezoluţia lui Antonescu pe acest document spune însă: ,,Curtea de Conturi să facă controlul gestiunii şi propuneri. Antonescu”.
52 Arhiva C.N.S.A.S., dosar P 17225/2, filele 25-26. www.memoriaoltului.ro 82 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
Pictorul Gh. Teodorescu Romanaţi în corespondenţă cu profesorul Pătru Crăciun (I)
Floriana Tîlvănoiu, Nica Marcela
La S.J.A.N. Olt, în fondul personal Pătru Crăciun se păstrează 56 de scrisori ale pictorului caracalean Gh. Teodorescu-Romanaţi adresate profesorului Pătru Crăciun între anii 1968-1979. Corespondenţa aceasta, necunoscută până acum, arată legăturile pictorului cu oraşul său de baştină şi aduce noi informaţii despre viaţa şi activitatea unuia dintre cei mai reprezentativi pictori, unul dintre principalii donatori ai pinacotecii din Caracal.
[1] 26 ianuarie 1968 Omagiu şi recunoştinţă Lic. N.1 din Caracal Fiind unul dintre elevii care a urmat pe vremuri cursurile Gimnaziului ,,Ionită Assan” din Caracal, cred că comemorarea împlinirii a 80 de ani de la înființare va fi un prilej fericit de a se pune într-o lumină cât mai vie scumpele amintiri ce ne leagă de școala de unde am primit primele noțiuni de instrucție și educație. Ca un prinos de recunoștință, caut să desprind din negura celor 63 de ani câteva figuri de profesori și elevi deși nu i-am mai văzut de jumătate de secol. Prinos de recunoștință trebuie să aduc fostului meu profesor de desen Ștefan Mihăescu. El a fost un îndreptar care m-a determinat să ajung azi ceea ce sunt. Încă din clasa a treia secundară, văzându-mi desenele mi-a spus ,, Băiete, ai talent ar fi bine să mergi la șc. Belle Arte’’. El m-a încurajat mereu și mi-a deschis ochii, arătându-mi drumul cel mai bun și cel mai frumos pentru viitorul meu. Amintirea figurii lui stărue și acum în mintea mea, și cu adâncă emoție îi aduc aici un sincer prinos de recunoștință . www.memoriaoltului.ro 83 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR Mi-amintesc apoi de fostul Director, Ilie Constantinescu, mare pedagog și profesor, stimat și iubit, care prin inițiativa lui apus baza muzeului de artă și antichități, condus astăzi de vrednicul său urmaș C. Pătru prin a cărui stăruință avem azi în Caracal un muzeu mare și bogat. Stărue în mintea mea și amintirea profesorilor Grecescu de fizico-chimie, N. Adam de educație fizică, Colgan de muzică și alții, iar dintre colegi D. Eftimescu fost profesor la Liceu Nr.1, I. Ștefănescu, Zidaru, I. Veleanu, Badea și Titi Stănculescu avocat. Doresc din toată inima ca Liceul de azi Nr. 1 să crească și să înflorească dăruind țării cadre de oameni cari să contribue la înălțarea R.S.R. Pictor G. Teodorescu Romanați.
[2] București 26 ian. 1968 Mult Stimate Domnule Director, Am primit acum două săptămâni o scrisoare din partea elevului Ostroveanu Siviu în care mă ruga să-i trimet ,,ceva material’’ în vederea ținerii unui referat în legătură cu foștii elevi ai Liceului, astăzi pictori consacrați- cu ocazia împlinirii a 80 de ani de la înființarea Liceului. Desigur că această inițiativă este luată de D-stră și răspund cu plăcere- și sunt mândru să-mi amintesc că și eu am fost odată elev al Gimnaziului ,,Ioniță Assan” azi Liceu. După cum vedeți am scris biografia mea mai pe larg, deşi nu tot ce am scris poate face obiectul referatului, ci numai activitatea ce am avut pe terenul Artelor frumoase. Vă rog deci pe D-stră să subliniați ce veți credeți potrivit a se spune, deşi am arătat întreaga mea activitate ca professor- (educator de artă)- ca Pictor- expozant de atâtea ori în țară- și ca restaurator și Pictor al monumentelor istorice- sau bisericilor în cari am pus în valoare pictura de multe ori destul de importantă prin realizarea artistică ce cuprind. Nu știu dacă această latură a activității mele o veți găsi necesară de arătat; eu am scris tot ce se leagă de viața mea- și vă rog să păstrați ca un ,,document” pentru cei ce mai târziu i-ar putea interesa. www.memoriaoltului.ro 84 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR Dacă nu mă înșel, mai de mult – ați dorit a avea autobiografia mea precum și a celorlalți Caracaleni- cari au depășit oarecum linia obişnuită de activitate. Am vorbit la telefon și cu Dl. pictor Marius Bunescu și mi-a spus că v-a dat informațiile cerute de curând. Nu am deocamdată adresa pict. Musceleanu, poate că o aveți d-stră ca să-i comunicați direct- deasemeni și cu alți reprezentanți de seamă ai urbei noastre. Eu nu-i cunosc și nu vă pot ajuta. După cum vedeți am trimes și câteva fotografii după tablourile mele; ar fi bine dacă odată cu referatul să fie proectate și aceste reproduceri- deși puține, tot poate ,,că vor sublinia mai bine portretul meu”. Am multe clișee pe sticlă dar nu diapozitive. Albumul îl am tot la Direcția Muzeului din Craiova – în vederea Expoziției ce urmează a se deschide în primăvară. Aș fi foarte fericit dacă ați putea veni și Dstră să vedeți. Expoziția ce se va face în cadrul Muzeului. Am trimes și două-trei recenzii (critici) ale expozițiilor mele- cari pot mărturisi mai bine decât aș fi făcut eu – caracterizarea sau meritul lucrărilor! Și acestea vă rog să le păstrați la un loc cu autobiografia – sau le încadrați – expunându-le pe sălile liceului. Dorindu-vă din toată inima multă sănătate și tot binele –vă salut respectos. Am adăugat telefonul, în caz că aţi dori ceva, sunaţi urgent. Devotat, Pictorul G Teodorescu Romanați Telefon: 752797 (356797).
[3] 25 .IV. 1968 Prinos de recunoștință Gimnaziului de altădată și Liceului N. 1 Ioniță Asan
Cu adâncă emoție am luat la cunoștință că în luna Oct. a.c. se va sărbători împlinirea a 80 de ani de la înființarea Gimnaziului – azi a liceului Ionița Asan – sau Liceul N. 1 din Caracal. Ca unul care a urmat pe vremuri cursurile Gimnaziului I.A. –comemorarea ce se va face, va fi un strălucit prilej de a se pune într-o lumină vie scumpele amintiri ce ne leagă de școala de unde am primit cele mai necesare noțiuni de instrucție și educație –și ca un prinos de recunoștință caut să desprind - din negura de vremuri trecute câteva amintiri -figuri de profesori -cărora și acum, le port în suflet recunoștința- pentru tot ce au făcut, ca elevul de atunci să fie azi- profesor -pensionar și artist pictor cunoscut. Prinos de recunoștință aduc mai întâi fostului și iubitului meu profesor de desen- Ștefan Mihăescu. El a fost un îndreptar care m-a determinat să ajung azi ceea ce sunt. Încă din cls.III văzându-mi desenele mi-a spus ,,Băete ai talent. Ar fi bine să mergi la Școala de Belle Arte”. El m-a încurajat și mi-a deschis ochii- arătându-mi drumul cel mai bun și cel mai frumos pentru viitorul meu – și cum amintirea figurii lui blânde stărue și acum în mintea mea – cu adâncă emoție – și din tot sufletul îi aduc aci un sincer prinos de recunoștință. www.memoriaoltului.ro 85 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR Mi-amintesc apoi de fostul și iubitul meu director Ilie Constantinescu, care pe lângă lecțiile atât de strălucite ce le ținea- vorbindu-ne de scriitorii și poeții noștri –ceeace m-a impresionat atunci- era și marea lui dorință de a înființa în școală un muzeu în care să se adune reliqve ale trecutului nostru- de orice natură și în acest scop făcea un apel stăruitor elevilor de a strânge și a aduce de acasă – câte un obiect vechi – ca icoane – stampe – cărți – documente. Am adus și eu o icoană veche. Astăzi grație acestei inițiative și cu marele sprijin al D-lui Director al Liceului C. Pătru- Caracalul se bucură de a avea un frumos muzeu care integrează elemente din întregul fost județ Romanați și din Oltenia chiar. Dar grație acestor îndemnuri primite de la dl. Prof. Ilie Constantinescu de a pune în lumină viața de pe meleagurile Oltenești... azi sunt și eu un mic colecționar de obiecte de folclor pe cari le prețuesc cu atât mai mult, și de aceea îi aduc aci Dlui. Direct. Ilie Constantinescu un adevărat prinos de recunoștință. Stărue încă vie în amintirea mea prof. de fizică- chimie Grecescu din T. Severin. Înalt, slab, purta părul lins și cu cărare la mijoc- sever – și întunecat la privire- părea să înghețe inimile elevilor când deschidea catalogul. Dar- în fond un f. bun profesor- fiind drept și conștiincios- am avut de învățat multe lucruri bune și folositoare- și acum abia aprecierea mea este integrală. Sunt f. recunoscător și Profesori ai liceului Ioniţă Asan din Caracal în iunie 1922 (S.J.A.N. Olt) prof.de educație fizică N. Adam. Fiind talentat s-a ocupat mult de mine, învățându-mă să fac figuri mai grele la paralele sau bară ajungând să fiu pe acea vreme un bun gimnast. Grație lui- azi la77 de ani- urc ușor pe scări și pe schelă- merg pe jos și alerg ca un tânăr! Și acum de câte ori realizez un tablou mai bun- cânt de bucurie. Oare nu se datorește aceasta și profesorului meu de muzică Colgiu – care ne ,,pișca cu foc’’- dacă nu eram atenți la repetițiile corale – unde eram solist ca altist până în cls. IV. Las pe seama altora să scrie mai cu talent – desigur și despre alte figuri de profesori- ce i-a avut în decursul celor 80 de ani- gimnaziul și Liceul de azi din Caracal. www.memoriaoltului.ro 86 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR Eu mă opresc – dorind din tot sufletul ca Liceul N. 1 ,,Ioniță Assan” să crească și să înflorească, iar faima și strălucirea lui – să dăruiască țării noastre oameni de seamă, cari să contribue la progresul și înnălțarea scumpei noastre Patrii Republica Socialistă Română. Pictor- profesor pensionar G- Teodorescu Romanați Str. Fluerului 32 Buc.
[4] București 15 iunie 1970 Iubite Domnule Director,
De la plecarea mea din Craiova nu am mai știut nimic ce a fost pe acolo, mai ales că expoziția mea a rămas deschisă în lipsa mea, încă o săptămână adică până la 17 mai. Nu știam deci ce s-a făcut cu tablourile reținute de D-stră. și abia azi am aflat că s-au ridicat împreună cu tabloul oferit pinacotecii. Le-ați încadrat? Ce impresie au făcut colegilor? Mi-a părut rău că actualul Director al Muzeului de Artă din Caracal nu s-a interesat de Expoziția mea, ignorând cred, activitatea unui concetățean. Și doar cred că avea cunoștință de acest eveniment? Eu nu înțeleg cum este posibil această dezinteresare că doar nu se fac prea des expoziții de pictură în Caracal! Expoziția a avut succes de Pictorul Gh. Teodorescu-Romanaţi public, vizitând-o și multe clase de elevi cari cu toții au găsit că lucrările prezentau interes. Profitul material însă a fost sub așteptări deși nu sunt cu capul prin nori și cunosc situația reală totuși am avut ghinionul inundațiilor cari au determinat Comitetul de artă și Cultură să se mai abțină a mai cumpăra câteva tablouri – propuse deja – pentru a trimite banii sinistraților. Cel puțin am mângâerea că într-un fel am putut contribui indirect la ajutorarea oamenilor nefericiți și greu loviți de soartă. Urma să rețină 2-3 tablouri și pentru expoziția de la Calafat, dar din același motiv s-a renunțat. După expoziția de la Calafat dacă nu o va înghiți Dunărea !? ași dori să o mut la Muzeul de Artă din Constanța, tot numai pentru profitul moral. Dealtfel nici www.memoriaoltului.ro 87 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR în casă nu ar avea mult loc, fiind majoritatea încadrate. Dar idealul meu ar fi să fac o Expoziție retrospectivă în București unde cred că se vor găsi la foștii amatori 800 de lucrări! Și apoi mă liniștesc! Actualmente mai fac câteva tablouri cu flori- trandafiri- și apoi urmează o lună de sacrificii pentru a termina pictura Bis. din Sibiu. Și asta e o problemă, deoarece din păcate și – bătrânețe – inima mea e f. obosită – și nu am voe să o obosesc și mai mult. Iubite Domnule Pătru Crăciun – poate vi se pare oarecum curios de ce vă scriu Dstră această ,,spovedanie” care mă privește personal, dar unui ,,om adevărat” ca Dstră mă simt mai apropiat și simt că mă înțelegeți, tot așa după cum avut bucuria să constat că mă apreciați. Vă rog să credeți că aprecierile cari le am pentru Dstră, sunt integrale și sincere socotindu-mă fericit ca la un bun și devotat prieten. După retrospectiva ce sper să o fac cândva în Bucureşti, mă voi gândi să dăruiesc liceului d-stră câteva tablouri. Oare muzeul de artă de aci este o altă socoteală?! Cu tot respectul vă doresc multă sănătate. G. Teodorescu Romanați
[5] 15 iunie 1971
Salut din toată inima inițiativa luată pentru înființarea unei Asociații culturale care va purta numele marelui pictor caracalean Marius Bunescu precum și la editarea revistei cu caracter științific literar artistic ce va avea titlul ,,Coloane”. Vin cu mult entuziasm alături de curajoșii inițiatori, rugându-vă să mă înscrieți ca membru, colaborând prin activitatea mea artistică, la ridicarea prestigiului,orașului în care m-am născut. Pictor Gh. Teodorescu Romanați Str. Fluerului 32 București
[6] București, 8 ianuarie1971
Iubite Domnule Pătru, Am citit cu multă plăcere scrisoarea Dstră. bucurându-mă de această surpriză cu atât mai mult cu cât și eu intenționam să vă scriu în legătură cu o donație de lucrări. Dar mai înainte de aceasta, pentru că acest fapt nu e tocmai de actualitate voesc să vă spun că vă ofer cu multă plăcere o lucrare pentru colecția Dstră. personală, dar trebue să stabilim modul de predare. Desigur cel mai bun lucru ar fi dacă ați avea ocazia- sau posibilitatea- de a veni Dstră în București, pentru ca cu această ocazie să vă puteți alege din alte 8-10 lucrări ce vă voi pune la dispoziție ceea ce veți crede. www.memoriaoltului.ro 88 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR Sau de nu e posibil mai curând –poate aflați pe cineva care va veni la București ar putea trece pe la mine ca să-i dau un tablou- pentru Dstră deși ar fi bine să știu cam ce preferință aveți în acest sens. Expoziția mea de la Craiova– am continuat-o și la Muzeul de Artă la Calafat, regretând mult că nu am stăruit destul pentru a fi dusă la Caracal, și bineînțeles dacă s-ar fi găsit atât posibilitatea de transport și - mai ales persoana care să se fi ocupat de toate câte trebuesc pentru ca Expoziția să fie văzută și apreciată. Un lucru nu înțeleg. Dvstră. a-ți binevoit a reține cele două tablouri + cel donat (Pridvorul la Mrea Horez?) pentru Pinacoteca Liceului- Pict. Bunescu? sau pentru Muzeul Liceului –care am vizitat-o, dacă este afară de pinacotecă există și un Muzeu cu lucrări separate de Pinacotecă? Și cine se interesează de acest Muzeu – cine-l conduce? Că Dvstră în ultimul timp am înțeles că fiind prea ocupat ați lăsat aceasta în grija și sarcina altei persoane? Așa înțelegând eu, că Dstră nu mai aveți timp de Expoziții și nici altă persoană nu cunoșteam care să pună suflet și interes ca Dvstră. Sau dacă este totuși cineva, nu s-a interesat și nu a vrut să se lege la cap cu aceaste griji. Ori Dir. Muzeului din Calafat m-a rugat stăruitor să le dau lucrările acolo. Regret că nu s-a făcut la Caracal dar nu din vina mea - de la Craiova ar fi fost mai ușor de transportat cu un mic camion - la Caracal. Acum văd că Dstră. intenționați să faceți aci o Expoziție colectivă a pictorilor Caracalului. Acest lucru numai Dstră. cu sufletul, inițiativa spiritul de sacrificiu și dragostea pentru artă, ar putea reuși sa-l înfăptuească o Expoziție mare reprezentativă, intervenind și la ajutorul Comitetului de artă și cultură de la Slatina. Eventual ar putea fi trimisă Expoziția și acolo. Dar mai înainte – din vreme trebuie să luați legătura cu pictorii și vedeți pe cine puteți conta și pe câte lucrări? Apoi în ce sală? Aceea a Clubului? Nu știu alta mai mare, mai bună și mai ușor accesibilă publicului. Și sala muzeului de la Liceu nu cred să fie potrivită pentru marele public! Trebuie să luați legătura cu I. Musceleanu să vedeți dacă e de acord și dacă e potrivit. Apoi vor fi și cheltuieli cu cataloagele – invitațiie, afișele-etc.- transportul lor în primul rând – de aici la Caracal cu un camion de la Caracal sau de la Comitetul de Artă – Slatina. Cu înțelepciunea și experianța Dstră. cred că toate greutățile inerente –vor putea fi rezolvate. Să vă dea Bunul Dumnezeu multă sănătate – și dragoste de artă și artiști – că după cum ați dăruit din sufletul Dstră. mare și bun sutelor de mii de elevi, caracalenilor – și celor din întreg județul – fost și actual – sunt sigur că și pe latura artelor veți putea realiza tot așa de mult cât ați realizat pentru știință și cultură. Sunt sigur că vă bucurați de o multă stimă și prețuire din partea tuturor ce v-au cunoscut și apreciat. Întrucât cât mă privește, sentimentele mele pentru Dstră. sunt cu totul integrale. www.memoriaoltului.ro 89 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR Să trăiți ani mulți sănătoși și mulțumit ca să culegeți roadele unei dăruiri de o viață pentru binele și ajutorul concetățenilor noștri! Singura mea dorinţă ce mai am la capătul celor 80 de ani este să pot realiza o expoziţie retrospectivă în Bucureşti, precum şi realizarea unui album cu reproduceri după monumentele mele istorice şi de folclor adunate de pe întreg cuprinsul frumoasei noastre patrii. După aceea împart tablourile la muzeele noastre [adăugat marginal]. Cu toată dragostea vă salută T . Romanați
Vinovaţi fără vină
Ilie Dumitru
Secolul al XX-lea a fost secolul marilor cuceriri ştiinţifice şi tehnologice, a fost secolul cuceririi spaţiului cosmic, dar a fost şi secolul a două războaie mondiale care au zguduit omenirea din temelii. Şocul psihic pe care l-a produs acest cataclism a fost devastator. Moartea îl asalta pe combatant de pe pământ, din văzduh sau se furişa sub forma unui gaz invizibil care ,,îl adormea pe veci”. De ce omenirea nu a putut să evite acest cataclism? Au aţipit raţiunea, înţelepciunea, simţul măsurii, al echilibrului? Romancierul Vintilă Horia face din marele poet latin, Ovidiu, personaj principal al romanului său ,,Dumnezeu s-a născut în exil”, un titlu deosebit de sugestiv: marele liric al antichităţii l-a descoperit pe Dumnezeu, adevărul suprem, chintesenţa universului, când a fost exilat la Pontul Euxin, în ţara geţilor ,,barbari”. Copleşit de amărăciune, Ovidiu constată că în lume există două tipuri de popoare: cuceritorii şi cuceriţii. Cuceritorii nu se opresc niciodată din acţiunea lor de a cuceri, pentru că şi-ar pierde sensul existenţei lor. Împăratul de la Roma se considera egalul zeilor celeşti. Probabil că împăratul X, regele X, ţarul Z l-au luat pe Augustul imperator drept model de glorias cuceritor şi nu s-au gândit nicio clipă că păşesc pe drumul pierzaniei lor. N-au văzut prăpastia ce îi aştepta. La aceste evenimente s-a mai adăugat însă unul care pretindea că va aduce pacea şi fericirea pe pământ: Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie 1917. Au fost oameni care au crezut în idealurile acestei mişcări sociale. Au crezut în dictatura proletariatului ca formă ideală de conducere a societăţii umane. Până la un moment dat, aceşti oameni au luptat pentru înfăptuirea acestor idealuri ale clasei muncitoare. Erau oameni de bună credinţă. Ceva s-a întâmplat în conştiinţa lor de şi-au schimbat atitudinea; au devenit critici şi contestatari ai dictaturii proletariatului. Emma Goldman, o femeie foarte inteligentă, luptătoare pentru binele proletariatului, după ce a văzut la faţa locului ce era cu adevărat dictatura proletariatului, a devenit aprigă conestatară a noii ordini sociale. www.memoriaoltului.ro 90 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR Scriitorul român Panait Istrati a publicat în anul 1925 cartea sa ,,Spovedanie pentru învinşi” în care îşi exprimă profunda sa dezamăgire faţă de ce era noua ordine socială în esenţa sa; nivel de trai scăzut, corupţie, abuzuri, birocraţie, forţă represivă mai aprigă decât ohrana ţaristă, demagogie. Ideologii noii ordini sociale urmăreau să extindă spiritul revoluţionar spre centrul şi estul Europei. La Budapesta, Bela Kun declarase Ungaria ,,Republica Sovietică a Sfaturilor”. Din cauză că România şi Polonia au zădărnicit acest plan, au fost considerate cele mai reacţionare ţări. Cetăţenii lor au fost crunt loviţi în iunie 1940. Cetăţenii români din Bucovina şi Basarabia au suportat calvarul deportării în Siberia. Cine erau aceşti oameni? Urmaşi ai răzeşilor lui Ştefan cel Mare- oameni gospodari, mândri de obârşia lor, preoţi şi învăţători, luminători ai satelor, primari, mărunţi funcţionari. Ei formau elita satelor şi pentru aceasta trebuiau lichidaţi. Năpasta s-a abătut asupra acestor oameni în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941. Între miile de deportaţi s-a aflat şi familia preotului Profir Şoimu din Parcani- Soroca. După şaptesprezece ani de chinuri în gheţurile din Siberia, soţia şi cei doi copii- preotul a fost executat în lagărul Ivodel- s-au întors acasă. Alte ramuri ale neamului Coşciug din Stoicani au reuşit să treacă Prutul şi să ajungă pe plaiurile Oltului. Maria Nestor-Şoimu, autoarea primei părţi a Maria Şoimu şi fiica sa, cărţii Elena Postolache-Şoimu, au mărturisit în cartea lor intitulată ,,Surghiunul- Drumul pătimirilor prin Siberia de gheaţă” tot ce au îndurat într-un spaţiu ostil care avea drept scop exterminarea acelor ,,bandiţi” , ,,duşmani ai poporului”. Lecturând cartea, m-am întrebat: ,,Ce încălcări ale legilor au săvârşit aceste familii de au fost declaraţi duşmani ai poporului, de au fost marginalizaţi, discriminaţi, de au trăit terorizaţi de foame, de frig, de frică permanentă?” Spre lauda lor, localnicii s-au purtat cu deportaţii ca nişte oameni cu suflet bun, i-au ajutat cu ce au putut dar şi ei o duceau foarte greu. www.memoriaoltului.ro 91 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR Teroarea o exercitau nomenclaturiştii şi nacialnicii. Despre familia sa, Maria Şoimu Nestor spunea: ,,Mama mea, Alexandra (Saşa), s-a născut în Stoicani din judeţul Soroca, într-o familie de răzeşi. Tatălui ei, Maxim al lui Potop Coşciug, oamenii din sat îi ziceau ,,căpitanul Maxim” căci aşa era formula de adresare la răzeşi, care erau urmaşii căpitanilor din oastea lui Ştefan cel Mare şi care erau puşi să păzească hotarele Ţării. Tatăl meu, Eugen Nestor, a fost primul învăţător băştinaş care a întemeiat şcoala primară din Parcani”. Încep să prindă contur motivele pentru care aceşti oameni care se identificau cu istoria Moldovei dintre Carpaţi şi Nistru trebuiau dezrădăcinaţi, ca în locul lor să fie aduşi alogeni de Elena Şoimu-Postolachi, autoarei părţii a doua a cărţii tot felul. Preotul Porfirie Şoimu era un gospodar desăvârşit care urmase şi ceva studii de agronomie: ,,... casa noastră, după părerea mea, era pe atunci cea mai frumoasă... tata a sădit o mândreţe de vie comandând butaşii din Franţa. ... Mama mea, o femeie harnică asemenea unei furnici, îi plăcea să aibă pe lângă casă de toate: zmeură, căpşune, flori... parcă o văd cu stropitoarea în spate, la vie, şi îngrijind tot ce creştea în grădină. Printre rândurile de vie, ea sădea legume: roşii, vinete, ardei graşi şi altele iar în ocolul vitelor a crescut usturoi cu măciuliile mari cât pumnul. Pe şindrila căsoaiei usca vişine, cireşe dulci şi amare, mere, pere. Mai usca pe lojniţă prune afumate, foarte gustoase... Sărbătorile Crăciunului mi-au rămas adânc în memorie... Câtă bucurie era... Înainte de Paşte, aranja casa ca pe o mireasă”. Din tot ce au mărturisit aceşti oameni, nu rezultă că au exploatat pe cineva, că au furt munca altuia; dimpotrivă, trăiau din munca lor cinstită, aveau un deosebit cult al muncii, al cinstei, al demnităţii. Vina lor a fost că au fost cetăţeni ai României Mari, care s-a opus expansiunii peste teritoriul său, a raptului de neoprit al cuceritorului. Calvarul acestor oameni paşnici a început în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941 cu spaima trăită în miez de noapte sub ameninţarea armelor. Copiii plângeau www.memoriaoltului.ro 92 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR iar părinţii erau uluiţi, nu înţelegeau ce se petrece cu ei. Au înţeles mai apoi că au fost victimele delaţiunii. Delaţiunea a fost practicată în societăţile corupte. Chiar şi la Roma antică a fost folosită, cu efecte devastatoare. A urmat călătoria spre locul surghiunului, în inima Siberiei: casa din Parcani-Floreşti-Bălţi-Nistru- Stepă-Volga-Başchiria-Kamerovo- Kuzneţk-Fastagol-Altai-Novosibirsk- cu şlepul pe Obi- pe râul Şegarca mai adânc în pustietăţile de gheaţă, debarcarea în satul Staraia Segarca. Au călătorit în vagoane pentru vite, fără aer, fără apă, înfometaţi. Moartea şi-a înfipt colţii în cei mai slabi: copii şi bătrâni. Cadavrele erau aruncate din tren. Un moment rău prevestitor a fost cel când bărbaţii au fost separaţi de familii. Zadarnic a cerut preotul Gh. Boguleanu şi Teodora Apostol Porfirie Şoimu să fie executat decât să-l rupă de familie. El va fi executat în lagărul Ivodel. Ajunşi la destinaţie, deportaţii au trebuit să treacă printr-un proces de adaptare. Nimic nu mai era ca la ei acasă. Pericolul cel mare se putea numi disperare, pasivitate ucigătoare. Pericolul ucigător se numea: sărăcie, foame, frig, păduchi. Pentru a se apăra de frig, preoteasa Maria Şoimu a construit o sobă cu plită cum avusese la Parcani. A construit asemenea sobe şi pentru rusoaice (o bătrână a plătit-o cu 4 căldări de cartofi). Au cules tot ce natura le oferea pentru a-şi mai îndulci Familia preotului Boguleanu care a fost viaţa. Din te miri ce încropeau femeile paroh la Turia şi Zorleasca (1956-1986) cu copiii: Georgeta (asistentă medicală o fiertură în care aruncau o mână de în Piteşti), Mihai (inginer în Slatina), făină neagră. Hrăniţi cu asemenea Nicolae (inginer în Canada) hrană, copiii erau distrofici; ei au fost www.memoriaoltului.ro 93 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR copii fără copilărie: ,,...Ne mai împrăştiam pe la alte case... Tanti Marioara căpătase nişte cartofi; i-a fiert cu coajă şi i-a întins unul micuţei Lidia care s-a născut în tren... copil distrofic, ţinut în pat. Văzând cartoful, ochişorii micuţei pe Familia Anatolie şi Ilita cu copiii Teodora (care va deveni soţia o clipă s-au înviorat. preotului Boguleanu) şi Valerian- înainte de nenorocirea care Nu văzuse această s-a abătut asupra lor copiliţă un pahar cu lapte şi nu se săturase de o bucăţică de pâine. La faţă arăta ca o băbuţă zbârcită, cu faţa păroasă”. Este adevărat că somnul raţiunii naşte monştri! Afişele propagandistice înfăţişau copii veseli, cu obraji rotofei. Nelimitată a fost obrăznicia demagogiei. Copiii deportaţilor au suportat diferite forme de discriminare. Nu erau admişi în instituţii superioare de învăţământ. Foarte greu Mihail Şoimu a reuşit să urmeze Facultatea de Medicină: ,,...am fost lipsiţi de cele mai elementare drepturi: dreptul la apărarea sănătăţii, la învăţătură, la limbă, la credinţă, dreptul de a trăi în Patria unde m-am născut, dreptul la libertate, chiar şi la viaţă”. Deportaţii suportau umilinţele la care îi supuneau nacealnicii cu scopul de a le distruge echilibrul psihic, cu scopul de a le distruge personalitatea şi sistemul lor de valori morale pe care aceşti basarabeni le dobândiseră în familiile lor. Nu au pierdut niciodată speranţa că se vor întoarce la casele lor, că îşi vor relua cursul normal al vieţii, cât mai putea fi, în lipsa celor dragi care zăceau în gropi comune. Nacealnicii le-au întins o cursă prin care nu ar mai fi părăsit Siberia niciodată: le-au propus să se înscrie în colhoz, pentru un trai mai bun, adică Anatolie şi Iulita Apostol împreună cu să îi lege pe vecie de pământul îngeţat. copiii Teodora aşi Valerian. Iulita provenea din răzeşii Coşciug www.memoriaoltului.ro 94 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR Deportaţii nu s-au lăsat păcăliţi de această ,,mărinimie otrăvită”. Reveniţi la Parcani sau la Stoicani, nomen- claturiştii au avut grijă să-i obstrucţi- oneze în fel şi chip: nu şi-au mai recuperat proprie- tăţile. Erau conside- Elena Postolache-Şoimu la sfinţirea Monumentului ridicat la raţi tot ,,duşmani ai Floreşti în memoria deportaţilor în Siberia poporului”. Abia după 1990 au putut să se manifeste ca cetăţeni cu drepturi depline. Cele două doamne, Maria Şoimu Nestor şi Elena Postolachi-Şoimu s-au angajat în activităţi publice prin care comemorau pe cei ucişi în Siberia de gheaţă. În vara anului 2012, doamna Elena Postolachi-Şoimu a venit în vizită la rudele sale care s-au refugiat în 1940 din Bucovina în satul Zorleasca, din comuna Valea Mare, judeţul Olt. A fost primită de inginerul Mihai Boguleanu, fiul preotului Gheorghe Boguleanu. Câtă durere va fi avut în suflet când s-a recules la mormintele familiei Leon şi Iulita Apostol, strămoşi ai săi, la mormântul preotului Gheorghe Boguleanu şi al preotesei Teodora, descendentă prin mama sa Iulita Coşciug Apostol, din răzeşii lui Ştefan cel Mare. Această doamnă Iulita Coşciug Apostol, avea un comportament deosebit, civilizat. Din mâinile sale ieşeau nişte lucruşoare de mare frumuseţe. Între această doamnă şi mama mea se crease o relaţie de stimă reciprocă. Probabil că le unea suferinţa de dezrădăcinată cu suferinţa de orfan de război din 1916. Sufletele celor care au suferit mult în viaţă vibrează mai profund. Iulita şi Leon Apostol au avut şi un fiu Valentin Apostol, inginer agronom, cerce- tător la Staţiunea de Cercetări de la Caracal. Familia Elena Postolache-Şoimu la comemorarea deportaţilor din Ţinutul Soroca, adunaţi la Floreşti Apostol a www.memoriaoltului.ro 95 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR cumpărat la Zorleasca o casă modestă cu două încăperi. În această casă s-au stins. Oamenii locului nu i-au uitat şi aprind la mormântul lor o lumânare. Poate doamna Elena Postolachi-Şoimu a poposit şi în cimitirul din Scărişoara-Olt, la mormintele învăţătorilor Grigore şi Olga Zemba. Elena Postolache-Şoimu la mormântul familiei Apostol, Învăţătoarea Olga aflat în cimitirul Zorleasca Zemba-Nestor a fost sora Mariei Şoimu-Nestor, autoare a acestei cărţi. Şi ea descindea din răzeşii Coşciug din ţinutul Soroca. Minţile care au conceput deportările şi lagărele de exterminare în masă au fost minţi diabolice. Despre secolul al XX-lea, sociologul Jean Francois Revel scria: ,,Cel de-al XX-lea secol a inventat sau cel puţin a sistematizat genocidul, lagărul de concentrare, exterminarea unor întregi populaţii”. Aceste atrocităţi au fost ascunse conştiinţei popoarelor. Omenirea datorează foarte mult acelor oameni care au dezvăluit ororile săvârşite de dictaturi, cu preţul libertăţii lor sau chiar cu preţul vieţii lor. Despre această carte a scris rânduri elogioase Nicolae Dabija: ,,Adevărul este dureros. El seamănă cu o operaţie pe cord deschis, fără anestezie. Dar oricum trebuia spus. Dacă vom tăcea noi, Sfânta Scriptură scrie că vor vorbi pietrele. Cea care a trăit între gheţarii Siberiei 17 ani de zile îşi înmoaie pana în lacrimile pietrelor mai înainte ca acestea să înceapă a vorbi. Amintirile ei sunt un rechizitoriu la adresa regimului criminal adus cu tancurile în Basarabia la 28 iunie 1940. Un rechizitoriu necesar. Memoria e cea mai de seamă avere pe care o putem lăsa moştenire urmaşilor noştri. Cu ajutorul ei putem recupera timpul pierdut. Timpul furat. Timpul abandonat”.
Dedicaţie a doamnei Elena Postolache -Şoimu din 2017 www.memoriaoltului.ro 96 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR Calendarul Memoriei Oltului şi Romanaţilor -Martie
-5 martie 1529, m. Dumitru pârcălab ,,de sabie”. Înmormântat la biserica din Cepturoaia (azi Iancu Jianu). -10 martie 1613, prima atestare documentară a satului Cârlogani. •24 martie 1714, este mazilit domnitorul Constantin Brâncoveanu . •12 martie 1733, m. Constantin Buzescu, ctitorul bisericii Strejeşti . -20 martie 1808, este întărit actul prin care Neaga din Slatina, văduva lui Ionaşcu Cupeţul, dăruieşte toată averea sa bisericii Ionaşcu din Slatina, ctitoria lor. •martie 1816, n. Ioan Arcescu, prefect de Romanaţi la 1848 . -15 martie 1817, n. la Caracal Dincă Bălşan, pompierul care a declanşat bătălia din Dealul Spirii în sept. 1848. -6 martie 1821, Tudor Vladimirescu şi Adunarea Norodului poposesc la Slatina în drum spre Bucureşti. •25 martie 1821, s-a născut N.B.Locusteanu, deputat de Romanaţi . •martie 1825, apare la Buda volumul de versuri „Plângerea şi tânguirea Valahiei…” de Barbu Paris Mumuleanu (n. la Slatina) •12 martie 1850, n. I. G. Sfinţescu, institutor la Slatina. •3 martie 1854, n. P. S. Radianu, agronom, la Păroşi-Olt . •24 martie 1867, m. Barbu Slătineanu, strănepotul lui Nicola Slatineanu, ctitorul bisericii Adormirea Maicii Domnului din Slatina. -22 martie 1872, se înfiinţează la Caracal Batalionul de Dorobanţi Romanaţi. •30 martie 1874, n. la Corabia acad. Nicolae Dobrescu, istoric al bisericii. •10 martie 1876, P. S. Aurelian scoate revista „Economia Rurală” •10 martie 1879, n. D. Caracostea la Slatina. •22 martie 1880, n. la Crâmpoia-Olt Vasile Toncescu , avocat , ziarist . •4 martie 1882, s-a născut N. Titulescu . •28 martie 1887 , n. Slatina g-ralul Aurel Aldea, ministru de interne între 23 august 1944 şi 4 nov. 1944 (m. în detentie la Aiud, 17 dec.1949). •23 martie 1892, s-a născut la Caracal Tudor Măinescu, poet şi epigramist. •26 martie 1892, apare la Caracal „Monitorul judeţului Romanaţi”. -17 martie 1893, n. la Movileni g-ralul aviator Emanoil Ionescu. -5 martie 1895, n. g-ralul Ion Iliescu-Zănoagă. •10 martie 1897, P. S. Aurelian scoate ziarul „Drapelul” . •14 martie 1899, n. Mircea Damian, scriitor, gazetar, la Izvoru-Romanaţi. •11 martie 1901, apare „Monitorul Judetului Olt” (pânã în 1916). -26 martie 1901, P. S. Aurelian devine preşedinte al Academiei Române. •29 martie 1901, s-a născut la Braneţi Sm. M.Vizirescu, scriitor. .13 martie 1907 devine prefect de Olt C. Anghel (Memoria Oltului nr. 8, 9 /2012) . •16 martie 1907, m. Dimitrie Petrescu, (n. Caracal), tatăl scriitorului Cezar Petrescu. •29 martie 1908, n. la Caracal Virgil Carianopol, poet. •24 martie 1913, m. Gh. Gr. Cantacuzino, fost şef al P.Conservator R-ţi . •15 martie 1916, apare la Slatina „Revista Juridică”. •19 martie 1917, n. Dinu Lipatti, pianist. A copilărit la Slatina de unde era mama sa Ana Racoviceanu . -7 martie 1918, în ziarul lui Pavel Brătăşanu La Roumanie ce apărea la Paris este publicat un apel prezentând aliaţilor tragedia României. -20 martie 1918, n. la Slatina scriitorul Demetru Iordana. www.memoriaoltului.ro 97 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR •19 martie 1920, a murit H. G. Lecca, dramaturg , n. 20 .II. 1873, Caracal ( Memoria Oltului nr.12 / 2013 ). •27 martie 1922, n. eroul aviator George principe Basarab Brâncoveanu . -26 martie 1923, n. la Bucureşti Valentin Lipatti , fiul Anei Racoviceanu de la Slatina. -martie 1924, apare ziarul Oltul, foaia P. Ţărănesc, cu redacţia în com. Făgeţel. -martie 1924, m. profesorul August Crainic, fost director al Liceului Radu Greceanu din Slatina. -5 martie 1924, a fost inaugurat monumentul eroilor de la Tituleşti-Olt. -1 martie 1925, apare la Slatina ziarul Cooperaţia Oltului. -17 martie 1925, n. la Corabia prof. univ. dr. Gheorghe I. Morait. - 20 martie 1925, n. Şerbăneşti prof. univ. dr. Vlad Matei, istoric medievist . •24 martie 1925, n. în Ciocăneşti-Romanaţi dr. Puiu Stoiculescu -6 martie 1926, n. la Caracal pictorul Relu Popa. -Martie 1928, apare la Slatina revista Luminiţa scoasă de elevii Liceului Radu Greceanu. -20 martie 1932, Mircea Damian scoate volumul ,,Celula nr. 13”. -12 martie 1933, apare la Caracal ziarul Chemarea Nouă (P.N.Ţărănesc) . 29 martie 1933, se sinucide g-ralul Sică Popescu (Memoria Oltului nr. 3/2012). -11 martie 1934, este instalat ca Episcop de Huşi P.S. Nifon Criveanu (n. Slătioara, R-ţi). -22 martie 1934, n. la Brâncoveni Constantin Cojocaru, istoric. •19 martie 1935, este înmormântat Pavlică Brătăşanu, senator de Romanaţi . •15 martie 1938, apare la Caracal ziarul ,,Pandurul”. •7 martie 1940, n. profesorul şi dirijorul Jean Lupu, dirijorul corului ,,Symbol”. •17 martie 1941, moare Nicolae Titulescu. •25 martie 1941, Mircea Damian scoate în capitală ziarul „Bucureşti” . •6 martie 1943, m. V. Alimăneştianu, deputat P.N.L. de Olt şi fost prefect. -3 martie 1945, n. la Orlea-Romanaţi poetul şi prozatorul Gil Păsculescu. •3 martie 1945, la Caracal se instalează prin forţă primul prefect comunist - Ilie Olteanu. -16 martie 1945, n. la Slatina profesorul, istoricul şi dirijorul Al. Chirilă-Stanciu. •25 martie 1946, m. prinţul Barbu Ştirbei, proprietarul moşiei Ştirbei-Romanaţi -20 martie 1950, m. Nicolae Negreanu (Scarlat Preajbă), ofiţer şi om de litere. -18 martie 1952, n. pictorul Paul Tudor Balş. -20 martie 1959, n. soprana Felicia Filip la Slatina. •23 martie 1961, moare Al. Busuioceanu. -23 martie 1969, m. la Bucureşti medicul Dumitru C. Negulescu (n. 1886 la Slatina). •31 martie 1971, moare pictorul Marius Bunescu . •23 martie 1974, Ştefan Voitec înmânează sceptrul lui N. Ceauşescu care devine preşedintele R.S.R. -10 martie 1974, m. poetul şi epigramistul Tudor Măinescu. •19 martie 1977, m. acad. Nicolae Teodoreanu, biolog, membru corespondent al Academiei Române. -25 martie 1986, m. dr. Marin Florescu, istoric (n. 1939, Strejeşti-Romanaţi). -7 martie 1992, osemintele lui N. Titulescu sunt aduse de la Cannes la Braşov. •28 martie1994. m. la Paris dramaturgul Eugen Ionescu (n. la Slatina) . -11 martie 1997, m. poeta şi traducătoarea Ileana Biju-Corilă. -25 martie 1999, m. Valentin Lipatti. •25 martie 2008, se înfiinţează Episcopia Slatinei şi Romanaţilor . •28 martie 2008, m. Constantin Preda, istoric, arheolog (n. Moruneşti) . -23 martie 2011, m. ambasadorul Dumitru Ceauşu (n. 8 mai 1937, Corbu, Olt). www.memoriaoltului.ro 98 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
Numismați caracaleni din trecut: Nicolae V. Ionescu
Pătru Crăciun
La S.J.A.N. Olt, în fondul personal Pătru Crăciun, se păstrează şi această comunicare scrisă de profesorul caracalean la 16 septembrie 1984. Nu avem informaţii dacă acest material a fost prezentat de autor în vreo împrejurare. Om de cultură polyvalent, Pătru Crăciun era membru al Societăţii Numismatice din România şi colecţionar.
Nicolae V. Ionescu (185-1910?) era originar din Transilvania, stabilit în Caracal în jurul anului 1870. A colecționat monede romane de la Romula, care se afla aproape de Caracal. În anul 1889, când profesorul Constantin Locusteanu a inițiat organizarea unui muzeu arheologic la gimnaziul din localitate, Nicolae Ionescu a donat 15 monede romane de argint. Nu știm câte monede avea colecția lui. Probabil câteva sute. La începutul secolului XX, el și a lichidat colecția. Multe monede au ajuns în posesia bijutierului Zaharia Horia. Bijutierul, dintr-un număr de 243 de monede a lucrat un cordon, cu piesele așezate pe trei rânduri. Cele mai multe monede aveau pe avers efigiile lui Traian și Hadrian. Dumitru Lupăncescu, decedat în 1983, care ne-a dat prețioase informații despre Nicolae Ionescu, a văzut cordonul în 1939 și l-a cercetat. Bijutierul i l-a oferit la suma de 500 de lei, dar nu l-a cumpărat. Ce s-a făcut cu acel cordon nu se știe. Cu toate cercetările noastre, nu am putut afla nimic despre el. Nicolae Ionescu a fost primul colecționar numismat al orașului Caracal. El a trăit până după anul 1907, că în acel an a trimis o scrisoare de felicitare lui Petre Dacianu fost subprefect al județului în timpul războiului independenței. Ilie Constantinescu (1874-1960) profesor de literatura română și istorie și a făcut studiile universitare la București, cu B.P. Hasdeu, Titu Maiorescu, Dumitru Onciul, V.A. Urechia, Gr. Tocilescu, a fost un colecționar total, adică a colecționat de toate. A început să colecționeze de la vârsta de 14 ani și monedele au constituit o preocupare de prim ordin în viața și pasiunea lui. Multe monede le-a achiziționat cu bani, dar și mai multe le-a primit de la elevii lui, ca și de la prieteni și cunoscuți. www.memoriaoltului.ro 99 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR Colecția lui Ilie Constantinescu cuprindea mai mult piese antice și medievale. Am avut ocazia să văd o parte din colecție. Nu era organizată științific, dar profesorul avea date și informații despre fiecare piesă. În anul 1940 profesorul D. Tudor de la universitatea din București a publicat o broșură cu titlul ,,Colecția de antichități romane din Oltenia profesor Ilie Constantinescu Caracal”. Despre monede scrie în prefața lucrării ,,Monedele ce a colecționat în cuprinsul Olteniei dau o idee clară despre circulația monetară în sudul Daciei, din epoca helenistică până în zilele noastre”. În ultimul capitol ,,Numismatica” D. Tudor scrie: ,,Cele câteva mii de monede romane ce se găsesc în colecția D-lui Ilie Constantinescu aparțin din vremea republicii până în epoca helenistică. Ele au rămas până acum inedite”. În continuare D. Tudor anunță că va publica un catalog special cu monedele. Nu cunoaștem dacă a publicat acel catalog. Numărul monedelor din colecție, după cum a declarat posesorul ei în anul 1959, se ridica la aproape 4000. Ilie Constantinescu a încetat din viață în 1960. Colecția a rămas în grija fiului său Ștefan Constantinescu. Vasile Gălățeanu (1927-1982) Ca și Ilie Constantinescu a prins pasiunea colecționării din copilărie. Începutul l-a făcut cu moneda de 1 leu, din 1938. L-a impresionat aversul acelei monede al cărei gravor a fost Ion Jalea. A colecționat atras la început de frumusețea pieselor, apoi, cu anii care au trecut, a ajuns la conștiința de colecționar numismat. Se orientase spre colecționarea de piese românești având ca scop să strângă toate emisiunile de la 1867 până în prezent. Când se ivea ocazia achiziționa și monede antice. Era membru S.N.R. din 1977. Vasile Gălățeanu a decedat în 1982. Ion Tabacu (1890-1960?) afost administrator financiar al judeţului. Poseda colecţie de monede antice, cele mai multe provenind de la Romula şi Sucidava. Monedele aparţineau secolelor II şi III e.n. Numărul lor se ridica la aproximativ 150 şi erau bine conservate. Pe căi ocolite, colecţia lui Ion Tabacu a ajuns în Muzeul din Caracal. Ion Mihail (1900-1980) salariat la poşta din oraşul Caracal. Îşi alcătuise o colecţie numismatică atras de frumuseţea monedelor şi bancnotelor, pe care căuta să le aibă cât mai puţin circulate. Îl interesau piesele apărute între cele două rîzboaie mondiale şi numărul lor era de aproape 300, între care şi unele rarităţi. Aceşti cinci colecţionari:Nicolae Ionescu, Ilie Constantinescu, Vasile Gălăţeanu, Ion Tabacu şi Ion Mihail reprezintă trecutul numismatic al oraşului Caracal. Putem menţiona şi pe Jean Popa (n. 1888). El este în viaţă cu o colecţie de peste 400 piese româneşti, organizată sistematic şi îngrijită astăzi de Mihail Stancovici, urmaşul colecţionarului. Ei nu sunt mulţi şi n-au avut colecţii deosebit de mari şi valoroase dar au constituit un şir neîntrerupt de pasionaţi ai cercetării trecutului istoric şi de aceea se cade să-i punem în lumină şi să nu-i uităm.
www.memoriaoltului.ro 100 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
FÂNTÂNILE DRĂGĂNEŞTIULUI
Traian Zorzoliu (1936-2015)
Apa este sursa mitică de viaţă, este elementul esenţial în procesul de naştere şi dezvoltare a tuturor formelor de viaţă, fiind, de asemenea, indispensabilă proceselor complexe de formare a solului. În antichitate, apa era atribuită divinităţilor binefăcătoare, fiindcă ea fertiliza ogoarele şi furniza viaţă. În aceeaşi vreme, izvoarele erau sacre, atribuindu-li-se câte o divinitate. De aici s-au născut o serie de credinţe cu ritualuri stricte, care au străbătut timpurile până în zilele noastre. Sunt cunoscuţi zeii lumii antice legaţi direct de izvoare, fluvii sau mări.53 Astfel, la romani, vara, în timpul caniculei se sărbătorea Neptun (23 iulie) după care urma Furrinalia - divinitatea apelor subterane şi a puţurilor. De la greci, romanii au luat Nimfele, ce populau apele şi pădurile ca zâne. În expediţia lui Alexandru Macedon împotriva geţilor, (335 î. H,), Arrian arăta că marele cuceritor adusese jertfă zeului Istros (Dunării), iar împăratul Traian a adus un omagiu fluviului Dunărea după terminarea podului de la Drobeta. Înainte de a pleca la luptă, dacii beau apă direct din Dunăre, jurând că se vor întoarce numai victorioşi. Şi însuşirile miraculoase ale apelor termale sau minerale cunoscute de ei pentru efectele terapeutice constituie încă un motiv de a zeifica apa. Romanii, la începutul anului aveau diferite manifestări cu rolul de a ghici mersul anului viitor. O astfel de datină veche era calendarul cu ceapă al plugarilor. Şi astăzi se mai practică în satele noastre ghicitul lunilor cu ploaie sau cu secetă din anul care vine, folosind 12 foi de ceapă pe care le aşează la fereastră cu puţină sare în ele. În funcţie de lichidul acumulat, se ştie cât de ploioasă sau secetoasă va fi fiecare lună. În mitologia românească există cultul apei sfinţite la Bobotează (aghiazma), care are darul purificator, vindecător, fapt pentru care se stropesc cu aceasta casele, oamenii, vitele şi viile. Aghiazma poate fi asemuită astfel cu apa vie din basmele româneşti. Apa neîncepută din ritualul descântecelor, băută pentru boli, pentru făcături de urât, de dragoste, pentru aflarea ursitei, descântată pentru deochi, pentru îndepărtarea duhurilor rele etc, este, de asemenea o apă cu însuşiri miraculoase. Şi la „dezlegarea“ lehuzei de ursitori se foloseşte o apă cu încărcături mistice. Din preistorie şi până în zilele noastre s-au transmis oral ritualuri magice de invocare a ploii în anii de secetă, cum ar fi „muma ploii“ şi „paparudele“. Paparudele erau formate dintr-un grup de copii dezbrăcaţi, acoperiţi la mijloc cu frunze de lipan sau de boj. Ei cântau şi jucau lângă o fântână sau în curtea unui gospodar zicând: „Paparudă rudă/ Vino de ne udă /Cu găleată nouă/Dă Doamne să
53 O monedă din anul 105 închinată cuceritorului roman avea pe revers pe Danuvius (Zeul Dunării), încoronat cu o trestie, protejând o navă. www.memoriaoltului.ro 101 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR plouă“. în timp ce cântau şi dansau gazda îi stropea cu apă. La sfârşit copiilor li se dădeau bucate. Un alt obicei legat de invocarea ploii era „Muma Ploii“, joc făcut tot de copii. Se adunau seara mai mulţi copii şi făceau din lut o păpuşă reprezentând o femeie aşezată în tron, numită Muma Ploii, iar lângă ea era aşezat un disc de lut cu raze numit tatăl Soarelui. Se înfigeau lumânări care se aprindeau în timp ce copiii se jeleau, zicând: „Muma Ploii, Muma Ploii/ Şi cu Tatăl Soarelui/ Dă-ne Doamne cheile/ Să deschidem ploile/ Să curgă şiroaiele/ Pe toate ogoarele/ Muma Ploii, Muma Ploii/Şi cu Tatăl Soarelui”- în timpul acestui bocet copiii trebuiau să plângă, dacă nu puteau cel mai mare îi lovea cu o urzică peste picioare. După ce jeleau Muma Ploii erau obligaţi să meargă la fântână unde o aruncau. Acolo erau aşteptaţi de alţi copii mai mari care îi udau cu apă. Caracterul sacru al fântânii era marcat încă de la săparea ei când, deasupra lemnelor care slujeau pentru sprijinirea burghiului sau a scripetelui pentru scoaterea pământului, se punea o cruce mică din scândură. După terminarea fântânii se cumpăra o cruce mare de lemn sau se făcea una pe care se scriau numele ctitorilor fântânii. La crucile de fântână se pune doliul purtat la mână pentru cineva mort, se aprind lumânări când se sloboade apa pentru un mort. Când este o apă curgătoare în apropriere, la slobozirea apei pentru un mort, se pun pe coji de tiugă lumânări aprinse şi flori care vor pluti pe apă ducând lumină pentru sufletul celui dispărut. Ca pretutindeni, acolo unde au fost surse bogate în apă s-au format şi primele aşezări umane iar în preajma lor, oamenii au devenit crescători de animale şi cultivatori de Traian Zorzoliu la muzeu (2012) plante. Situată pe prima terasă a Oltului, localitatea Drăgăneşti-Olt dispune de o pânză freatică bogată, situată la mică adâncime. La marginea terasei, spre lunca Oltului, apa iese la suprafaţă formând multe izvoare. Acest cadru natural, cu o climă potrivită, cu un sol plin de izvoare şi vegetaţie a oferit toate condiţiile pentru a fi populat neîntrerupt încă din neoliticul timpuriu. În ceea ce urmează mă voi limita la influenţa pe care a avut-o bogăţia zonei în apă, privind dezvoltarea socio-economică a populaţiei din acest teritoriu. De-a lungul secolelor, populaţia de aici s-a organizat în comunităţi mici care www.memoriaoltului.ro 102 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR s-au unit în evul mediu formând cătunele Uibăreşti (Peretu) şi Drăgăneşti. Iniţial, sursa de apă pentru consumul populaţiei a format-o izvoarele de la marginea terasei, izvoare care în timp au fost amenajate în cişmele dintre care unele se află în funcţiune şi astăzi. Aceste cişmele au fost zidite din cărămidă, cu acoperişul cu pante în patru ape, învelite la început cu stuf, şiţă şi, în timpurile modeme, cu tablă. Cişmelele erau prevăzute cu jgheab pentru adăpatul vitelor şi pentru spălat. Unele izvoare aveau deasupra buduroaie sau alte improvizaţii pentru strângerea apei. Cu timpul, aceste cişmele n-au mai putut satisface nevoile crescânde ale populaţiei şi, în apropierea acestora s-au săpat puţuri. Din cercetările făcute, în mijlocul cătunelor, la intersecţia drumurilor principale şi cu precădere pe văi, s-au săpat puţuri care aveau pereţii din bârne încheiate cu cuie din lemn, cu ghizduri din bârne sau din buduroaie. Apa din aceste puţuri se scotea cu cumpăna cu o ciutură şi mai rar, cu vălug din lemn cu funia. Explozia demografică de la sfârşitul secolului al XlX-lea, când populaţia localităţii s-a triplat, de-a lungul acestui veac ajungând la peste 3000 de locuitori, iar în gospodăriile drăgăneştenilor erau 510 cai, 1200 boi, 90 vaci, 2500 oi, 150 porci, păsări etc. numărul fântânilor a crescut la circa 30. Tot la sfârşitul secolului al XlX-lea au fost reconstituite principalele fântâni din comună, cu zidul puţului din colaci ciopliţi din calcar şi ghizdurile tot din calcar cioplit, aduse din zona de munte a Argeşului. Pentru aceste fântâni din piatră cioplită au existat şi jgheaburi din calcar cioplit, dar mai rare. Şi astăzi, în Drăgăneşti, Comani şi localităţile din zonă, după mai bine de un secol, se mai află în funcţiune fântâni din acestea. După anul 1940, fântânile au fost modernizate, la cumpănă s-a adăugat o roată şi lumânarea cumpenei a fost înlocuită cu un lanţ, la multe fântâni cu adâncime mare s-a renunţat la cumpănă şi s-a instalat vălug cu lanţ şi cu două ciuturi, învârtit de un mai sau de o roată de lemn cu pişleag. Mai târziu, în locul vălugului s-a folosit un scripete, o roată cu un şanţ pe care să circule lanţul cu cele două ciuturi aflate la capetele acestuia. În a doua jumătate a secolului al XX-lea s-au săpat puţuri largi care au avut puţul zidit cu tuburi de ciment la fel ca şi ghizdurile. Lângă fântână se afla un jgheab pentru adăpatul vitelor. La început jgheabul era din lemn apoi din ciment turnat. Toate aceste modernizări au avut ca rezultat o mai mare eficienţă în aprovizionarea cu apă a populaţiei. Şi la câmp s-au săpat fântâni pentru aprovizionarea cu apă a animalelor şi oamenilor aflaţi la muncile agricole. Aceste fântâni au urmat acelaşi proces de evoluţie ca şi cele din vatra comunei. Aceste fântâni au fost săpate pe văi unde apa era mai la suprafaţă. Din aceste fântâni amintesc: fântâna din Coanda, săpată pe Valea Călmăţuiului în apropierea dealului Belicarului, la Stoicăneşti; fântâna din Valea Sohodolului lângă pădurea Stăneasa; fântâna din Valea Sohodolului la Liţoaica. www.memoriaoltului.ro 103 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR Localitatea Drăgăneşti, datorită bogăţiei zonei în care s-a aflat, a cunoscut o dezvoltare socio-economică încă de la sfârşitul veacului al XlX-lea, fiind între anii 1883-1950 reşedinţă de plasă şi din anul 1950 până în anul 1968 reşedinţă de raion; în această vreme, la Drăgăneşti s-au realizat numeroase schimbări pe calea urbanizării localităţii. Astfel, la 31 august 1968 comuna Drăgăneşti a fost declarată oraş. În acest context şi aprovizionarea cu apă a localităţii a fost modernizată. S-au săpat 2 puţuri de mare adâncime pentru apă şi s-a instalat o reţea de 17,8 kilometri de conducte pentru alimentarea cu apă a gospodăriilor populaţiei, aceasta acoperind 20% din reţeaua stradală a oraşului. În această situaţie, fântânile publice au fost neglijate de ctitorii lor, o parte dintre acestea fiind părăsite şi astupate. Mulţi cetăţeni şi-au săpat fântâni cu diametru mic pentru aprovizionarea propriei gospodării. Astăzi, din cele 55 de fântâni, care erau în stare de funcţionare în anul 1960, mai sunt în funcţiune 12, iar fântânile din câmp sunt părăsite de mulţi ani, ele mai fiind doar repere pentru zona agricolă. Se ştie că apa este baza vieţii, animalele şi plantele nu pot trăi fără ea. Pentru aceasta oamenii au creat un cult al apei, considerând-o izvorul fecundităţii, apoi i s-au creat simboluri pentru că ea a Traian Zorzoliu- ,,Biserica din Drăgăneşti”, desen din 1996 însemnat zămislire. (Colecţia Asociaţiei Culturale Memoria Oltului) Şi la noi, românii, lângă un izvor, lângă o fântână se aşează o cruce considerând apa o sursă divină, ca un dar al divinităţii, ca un loc sacru indispensabil vieţii. Şi la Drăgăneşti toate fântânile au avut cruci la care se punea în final doliul purtat pentru defuncţi. La fântâni se aprind lumânări când se cară apele pentru morţi, tot la fântâni se udă paparudele şi se îngroapă „Muma ploii“ la anii de secetă, iar, în anumite situaţii, s-au săvârşit şi acte de magie. Unele fântâni au fost preferate pentru udatul miresei“, fiind numite „Fântânile miresei“. În afară de viaţă, fântânile au fost repere geografice şi istorice, au fost purtătoare de nume, legende şi întâmplări din viaţa oamenilor. Fântânile au fost şi vor rămâne repere ale vieţii, fiindcă apa lor a adus viaţă şi a înmulţit viaţă.
www.memoriaoltului.ro 104 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
Coruri numai pentru concursuri sau prezenţe artistice permanente?
Jean Lupu
Statornic prieten al revistei noastre, maestrul Jean Lupu a trimis redacţiei noastre cel mai recent volum apărut de curând la editura Grafoart, volum intitulat sugestiv Borne pe cale. Lucrarea, ,,remarcabilă prin bogăţia ideilor, prin claritatea exprimării, prin argumentele convingătoare şi prin creativitate” (conf, univ, dr. Carmen Manea) adună laolaltă articole importante- unele apărute şi în presa slătineană- , texte cu tematică educativ-culturală, interviuri, poezii, diverse. După cum mărturiseşte autorul în Cuvântul introductiv- ,,încă de la începutul carierei mele didactice şi dirijorale, am simţit nevoia ca, pe lângă dialogul cu elevii din clase sau cu publicul din sălile de concert, să comunic şi cu marele public, cititorii şi ascultătorii. Numai astfel îmi simţeam împlinită misiunea de dascăl şi de dirijor”. Textul de mai jos a apărut în ziarul Oltul, din 7 ianuarie 1970 constituind un rechizitoriu diplomatic la adresa organelor care răspundeau de cultură. El a şi avut efectul scontat. Mulţumim domnului profesor Jean Lupu pentru acest nou dar, cât şi editurii Grafoart pentru permisiunea de a reproduce acest text.
Cu câteva săptămâni în urmă, şi-a reluat repetiţiile, după o pauză de aproape trei luni, cea mai veche formaţie corală din judeţul nostru, sexagenarul cor al Sindicatului Învăţământ Slatina. Cauzele acestei stagnări- nedorite şi neîntâlnite până acum în activitatea prestigioasei formaţii- ne-au fost dezvăluite , cu obiectivitate şi cu competenţă , de trei dintre cei mai statornici componenţi ai săi: prof. Maria Ungureanu, învăţătorul Vasile Rădulescu şi economistul Alexandru Anastasiu. Prof Maria Ungureanu: -,,Activez în această formaţie din 1952 şi am răspuns de activitatea sa timp de opt ani. Consider că nicio altă împrejurare nu i-a mobilizat pe membrii corului nostru într-o măsură mai mare ca acest concurs, în care am obţinut menţiunea întâi pe ţară. Au fost corişti care şi-au manifestat ataşamentul chiar prin renunţarea la concediu în perioada respectivă. Ce a urmat după acest eveniment este de-a dreptul de neînţeles. Entuziasmul s-a risipit, activitatea s-a reluat foarte târziu iar sărbătorirea succesului a fost privită cu indiferenţă de factorii care ar fi putut să trăiască aceeaşi bucurie cu cei sărbătoriţi. De aceea,în loc de concluzii închei cu întrebarea: cine poartă vina apatiei ce a cuprins ulterior corul nostru?” Înv. Vasile Rădulescu: -,,Marea majoritate a colegilor se consideră şi acţionează ca membri ai unei familii lărgite, uniţi prin nobilul ideal al realizării artistice. Mai mult ca oricând, acest ideal îi antrenase pe absolut toţi colegii noştri de formaţie cu şase-şapte luni în urmă, când am primit costume în valoare de 90000 lei şi apoi am înregistrat cel mai frumos succes din activitatea noastră. Ulterior însă, unele greşeli de tact ale organizatorilor au redus mult din entuziasmul coriştilor. Cei în a căror obligativitate de serviciu intră şi preocuparea faţă de acest cor, mai ales după faza finală, nu au făcut acest lucru şi astfel au demobilizat pe toţi cei care au depus suflet în animarea lui. Întrebăm pe cei vizaţi: www.memoriaoltului.ro 105 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR răspunsul şi atenţia lor a fost la aceeaşi înălţime? Categoric, nu! Au arătat că interesul le-a fost numai până aici şi că probabil se va mai manifesta la fel tot în asemenea împrejurări”. Alexandru Anastasiu -,,În ultimii 10-15 ani activitatea corului s-a rezumt numai la manifestările ocazionate de aniversarea zilelor festive şi la prezentarea în concursurile artistice de amatori. Mai înainte însă ne pregăteam şi susţineam spectacole-concert în Slatina şi în turnee prin diferite oraşe. Şi acum un an pregătisem circa 15 piese cu care se putea organiza un bogat şi variat concert coral, dar propunerile noastre au rămas fără rezultat. Susţin cu totă convingerea astfel de manifestări căci, mai mult decât în alte împrejurări, acestea sudează şi stimulează colectivul, fie şi numai prin simplele aprecieri pe care le-ar face publicul meloman asupra formaţiei. Şi să nu mi se spună că nu avem melomani în oraşul nostru sau că slătinenii n-ar mai avea nevoie de educaţie estetică şi de superioare momente de relaxare”. Observaţiile pertinente, reclamate de preocuparea permanentă pentru dezvoltarea şi înflorirea acestui cor, observaţii expuse cu claritate şi cu exigenţă de cei trei corişti intervievaţi, formează obiectul Corul Ciprian Porumbescu din Slatina (1969-1970), unor consideraţii de dirijor Dorel Georgescu. utilitate imediată. Consideraţii cărora trebuie să li se dea curs de urgenţă. Pregătirea corului să aibă un scop bine stabilit. Se ştie că orice efort făcut fără un ţel este neconvingător, nu dă satisfacţia muncii făcute cu plăcere şi, apoi, împrăştie forţele. Majoritatea coriştilor desfăşoară cu plăcere această activitate, fiindcă muzica face parte din felul lor de a fi şi de a se manifesta. Ataşamentul lor nu trebuie însă folosit subiectiv şi unilateral, numai pentru a justifica munca unora şi a răspunde unor chemări imediate. Trebuie să i se redea corului nostru funcţia pentru care au fost şi sunt create aceste formaţii: de a populariza valorile artistice ale literaturii corale universale şi româneşti şi de a ajuta pe oameni să devină mai buni, mai blânzi, cum spunea marele Enescu- ,,şi nu numai ca o hărţuită, dar neglijată formaţie de serviciu”. www.memoriaoltului.ro 106 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
Naşu’ Marin Constantin
Nicolae Fulga
Omul de cultură Nicolae Fulga, fost director al Casei de Cultură din Slatina, descrie în volumul Amintiri Pretimpurii (editura Scribul, director Ioan Smedescu) o întâmplare plină de haz de la un eveniment din istoria Slatinei: inaugurarea Casei de Cultură din oraş. Evenimentul a avut loc la 16 mai 1976 după amintirile celor care au fost martori evenimentului iar concertul Madrigalului nu a fost singurul susţinut în oraşul de pe Olt. Redăm acest fragment, recomandând cartea celor interesaţi de istoria culturală a Slatinei.
Se inaugura Casa de Cultură a Sindicatelor. Se tipăriseră afişe, invitaţii, se pregătise mare spectacol cu participări prestigioase, era atmosferă de eveniment istoric în viaţa oraşului- ceea ce a şi fost. Prezentarea spectacolului s-a încredinţat Liei Tanciu, crainică a Televiziunii Române, dânsa izvorând din Coteana de Olt. A evoluat în spectacol marele actor Silviu Stănculescu, care şi el are o rădăcină pe la Caracal. Au Nicolae Fulga ,,între contribuit la spectacol alte formaţii fabulaţie şi adevăr”
de renume precum corul bărbătesc ,,Lirica”, ansamblul ,,Căluşul” din Scorniceşti, dar capul de afiş a fost corul,,Madrigal” din Bucureşti sub bagheta magică a marelui dirijor Marin Constantin. Pe la mijlocul spectacolului, m-a abordat Mircea Papastere, coregraful de la Scorniceşti: -Vezi că maestrul Marin Constantin îţi va înmâna în faţa publicului ,,Culegerea de colinde a Corului Madrigal”. Culegerea respectivă era o raritate, devenise o valoare inestimabilă. În primul rând, conta valoarea ei intrinsecă din punct de vedere artistic. Interesul sporise şi pentru faptul că se aprobase, se îngăduise, de fapt, www.memoriaoltului.ro 107 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR publicarea unei asemenea culegeri, care era destul de aproape de religie şi, bineînţeles, de tradiţie. Culegerea mişcase, mai ales străinătatea. Am intrat în panică. Trebuia să răspund la un asemenea dar cu alt dar, care să aibă cel puţin o valoare apropiată. Cu ce să răspund? M-am întrebat dar n-am găsit soluţia. M-am dus la şefii din loja oficială şi le-am înfăţăşat situaţia delicată în care mă aflu. Gheorghe Constantin a săltat din umeri, ceilalţi nu ştiu dacă au pătruns ce voiam eu să spun. Era însă şi un tovarăş, Joiţa, vicepreşedinte al Consiliului Judeţean care a scos cheile din buzunar şi mi-a zis: -Mergi la mine în birou şi vezi că sunt acolo diferite obiecte de protocol, statuete, vaze de cristal, vezi dacă te satisface vreuna. M-am dus. Îi mulţumesc şi astăzi acelui om care a înţeles despre ce e vorba, dar n-am găsit nimic care să se potrivească. Venind însă spre Casa de Cultură, mi-a picat, cum se spune, ideea. Am trecut pe la magazinul ,,Oltul” şi de la raionul de artizanat, am cumpărat o ploscă de lemn şi un prosop lung, cusut cu motive folclorice de Vădastra. Plosca am umplut-o cu vin, iar prosopul l-am dat celei mai frumoase dansatoare, îmbrăcată în costumul oltenesc. Şi am aşteptat. După ce corul Madrigal şi-a terminat programul în entuziasmul general, publicul aplauda în picioare, maestrul Marin Constantin a primit Culegerea de la o coristă din rândul al doilea şi a spus: -Am venit aici, la Slatina, cu toată dragostea şi urăm noii instituţii de cultură toate succesele pe care şi le doreşte. Şi ca semn de preţuire, lăsăm aici cea mai frumoasă trudă a noastră, Culegerea de colinde româ- neşti. În clipa aceea, s-a uitat spre culise, în dreapta şi în stânga, semn că www.memoriaoltului.ro 108 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR aşteaptă pe cineva s-o primească. Am intrat cu plosca în mână. Fata venea după mine cu prosopul în braţe. Am primit culegerea, am mulţumit cu cuvintele care mi- au venit atunci şi am continuat: -Se ştie că orice copil care se naşte, după tradiţia românească, are nevoie de un naş care să-l iubească şi să-l ocrotească şi, cum astăzi se naşte un copil cultural al României, maestre Marin Constantin, vă rugăm să fiţi naşul copilului nostru! Sala era în delir. -Bine ai venit, Naşule! I-am întins plosca şi i-am pus prosopul de gât. A urat de bine (nu-i mai ştiu vorbele), a gustat din ploscă, apoi a întins-o corului. Plosca a circulat din mână în mână până la ultimul corist în aplauzele pline de căldură ale celor de faţă. Ne-am mai îmbrăţişat o dată. Naşu’ a mai dirijat un cântec cu prosopul de gât şi s-a tras cortina. Am convingerea că niciunul dintre cei 700 de spectatori n-a uitat momentul acela slătinean.
Eroi şi monumente din Olt şi Romanaţi
Eroii satului Giuvărăşti, judeţul Olt (fost Romanaţi)
Ion Tîlvănoiu, Nicu Petria
Într-un document de arhivă54 se vorbeşte despre 82 de militari din Giuvărăşti care erau daţi dispăruţi în 1920. Într-un alt tabel55 sunt amitiţi doi eroi din 1916-1918 care nu figurează în lista înaintată de preotul paroh Protoieriei Slatina în anul 1976. Aceştia sunt: Roşu Ilie (Regimentul 59 Infanterie, contingent 1896, pe urma lui rămân orfani 2 copii şi văduva Ioana Roşu Ilie) şi Dincă Marin (Regimentul 59 Infanterie, contingent 1897, rămân 2 copii orfani în grija lui Pascu D. Dincă). Preotul parohiei Giuvărăşti raporta următoarea situaţie a eroilor:
54 S.J.A.N. Olt, fond Prefectura Romanaţi, dosar 26/1920, filele 43-44 55 S.J.A.N. Olt, fond Prefectura Romanaţi, dosar 55/1920, filele 48-49 www.memoriaoltului.ro 109 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR TABEL cu eroii de la 1916 din comuna Giuvărăști jud. OLT
1. Andrei I. Pantilie 30. Curelea Gheorghe 57. Istrate Iancu 2. Andrei F. Gheorghe 31. Cojoc F. Ion 58. Istrate Tudor 3. Anghel Ene 32. Costea N. Marin 59. Istrate Marin 4. Anghel Tătăolă Ene 33. Cojocaru N. Ion 60. Istrate Dumitru 5. Andrei I. Dumitru 34. Cojocaru N. Florea 61. Imireanu V. Ion 6. Albu Stancu 35. Cojoc Gh. Pantilie 62. Lia Gh. Ilie 7. Albu Ilie 36. Creață St. Tudor 63. Magargiu M. Marin 8. Andrei T. Marin 37. Căpraru Marin 64. Moise Costea 9. Bojaru Tudor 38. Croitoru Stan 65. Moise Crăciun 10. Bojaru Florea 39. Chirea Gheoghe 66. Mitru V. Gheorghe 11. Budacu Florea 40. Croitoru Ilie 67. Nicula St. Nicolae 12. Bocai Stancu 41. Delcea Radu 68. Neacșu Gheorghe 13. Brezoi Baciu 42. Dragomanu F. Stancu 69. Naidin Costea 14. Bînă Nicolae 43. David Voicu 70. Naidin Nicolae 15. Bălașa Marin 44. Dop Voicu 71. Naidin Fl. Gheorghe 16. Bînă Stancu 45. Fișcuci Tudor 72. Petcu Gheorghe 17. Bălașa Alexandru 46. Fișcuci Ion 73. Raicu D. Gheorghe 18. Bosoi Gh. Marin 47. Fișcuci P. Marin 74. Stoichiță Florea 19. Brabie Gheorghe 48. Gîronceanu 75. Soare Radovici 20. Buga Marin Constantin 76. Soare Nicolai 21. Bălașa Costea 49. Gagiu I. Nicolae 77. Simion Ion 22. Cialîcu Marin (marele) 78. Spînu Ion 23. Chelu T. Nicolae 50. Gagiu Marin (micul) 79. Țurlui Gheorghe 24. Croitoru T. Mihalache 51. Geană Marin 80. Tîrîș N. Mielu 25. Cotelin N. Dumitrache 52. Giulea Marin 81. Tîrîș M. Mielu 26. Cioc Badea 53. Golgojan V. Gheorghe 82. Tîrîș Gheorghe 27. Cioc Trincă 54. Ivănică P. Gheorghe 83. Tîrîș Stancu 28. Cotelin M. Gheorghe 55. Ivănică Gh. Ion 84. Tăclău Voicu 29. Cojoc I. Ivan 56. Ivănică A. Marin 85. Ungureanu Ștefan
TABEL CU EROII DE LA 1944 COMUNA GIUVĂRĂȘTI JUD. OLT
1. Andrei I. Dumitru 11. Budacu T. Marin 21. Cotelin M. Alexandru 2. Albu Dumitru 12. Budacu O. Ilie 22. Cojoc F. Ristache 3. Andrei D. Gheorghe 13. Bosoi Stan 23. Cojoc F. Costea 4. Albu Pandele 14. Croitoru Stan 24. Ciubucan Alexandru 5. Barză Gheorghe 15. Cojoc Badea Marin 25. Cojocaru I. Ștefan 6. Bocai F. Marin 16. Căldăraru Constantin 26. Dima Tudor 7. Bocai F. Florea 17. Crăciun Gh. Dumitru 27. Gagiu G. Gheorghe 8. Bocai M. Marin 18. Cioară I. Marin 28. Giulea Tudor 9. Bosoi T. Florea 19. Cioară Ion 29. Golgojan M. Florea 10. Baciu Marin 20. Cioc Marin 30. Golgojan Crăciun
www.memoriaoltului.ro 110 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR 31. Gherghiță Marin 41. Prodana T. Marin 51. Vicică Simion 32. Gîrleanu G. Ion 42. Popa I. Tudor 52. Vîrdol E. Marin 33. Ghiocel Marin 43. Pîstae C. Ion 53. Vîrdol M. Gherghe 34. Giulea N. Alexandru 44. Petriță Ion 54. Vîrdol Tudor 35. Imireanu I. Andrei 45. Soare Benone 55. Vîrdol Stancu 36. Isbiceanu Radu 46. Spânu Constantin 56. Vîrdol I. Radu 37. Mitrică M. Stan 47. Soare Marin 57. Vasile Cr. Costică 38. Moise St. Gheorghe 48. Soare Dumitru 39. Mitrana Florea 49. Tebeică Dumitru 40. Nelepcu I. Florea 50. Tătaru Tudor De menționat că primul eou căzut pe câmpul de luptă din comuna Giuvărăști este eroul Giulea Tudor, iar al doilea Soare Benone.
Eroii comunei Gostavăţu
În anul 1976, preotul Zamfirescu de la parohia Gostavăţu raporta următoarea situaţie a eroilor:
PAROHIA GOSTAVĂȚU - Com. GOSTAVĂȚU – OLT EROII DIN RĂZBOIUL 1916 – 1919
Nr.crt. Numele și prenumele Gradul Contingent Regimentul 1. Sima I. Ion învățător sub. Lt. 1915 2 vânători 2. Mitrache S. Ion serg. 1908 59 infanterie 3. Dulgheru Iancu serg. 1913 exc. Regală 4. Vlad Marin cap. 1919 1 grăniceri 5. Preda Marin cap. 1916 19 infanterie 6. Istinie Florea cap. 1916 19 infanterie 7. Țolea Const. cap. 1916 19 infanterie 8. Constantinescu H. Ion cap. 1919 S. Militar 9. Stancu Radu sold. 1893 bat. Miliții 10. Dumitru Paraschiv sold. 1897 19 infanterie 11. Tone Pătru sold. 1898 80 infanterie 12. Pătru Marin sold. 1898 80 infanterie 13. Dobre Ion sold. 1898 80 infanterie 14. Datcu Ilie sold. 1898 80 infanterie 15. Istiute V. Ilie sold. 1898 80 infanterie 16. Oprea Mihalache sold. 1898 80 infanterie 17. Popa Ion sold. 1899 59 infanterie 18. Popa Hristea sold. 1899 Coloane 19. Popa Mihalache sold. 1899 59 infanterie 20. Dobre Florea sold. 1901 59 infanterie 21. Datcu Forea sold. 1901 59 infanterie 22. Matei Ion sold. 1901 5 vânători
www.memoriaoltului.ro 111 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR 23. Vlad Ion sold. 1901 80 infanterie 24. Băluță Dumitru sold. 1903 80 infanterie 25. Stănică Vasile sold. 1903 80 infanterie 26. Rută Dumitru sold. 1903 80 infanterie 27. Nițu Marin sold. 1904 59 infanterie 28. Stan Marin sold. 1901 59 infanterie 29. Mărinică Ștefan sold. 1904 19 infanterie 30. Puțică Marin sold. 1904 59 infanterie 31. Nițu Marin sold. 1904 80 infanterie 32. Leatu Grigore sold. 1903 59 infanterie 33. Stancu Grigore sold. 1903 59 infanterie 34. Țecu Nițu sold. 1903 59 infanterie 35. Fuloș Ion sold. 1903 5 vânători 36. Preda Dumitru sold. 1903 59 infanterie 37. Țolea Hristea sold. 1906 59 infanterie 38. Țolea Marin sold. 1906 59 infanterie 39. Neda Constantin sold. 1907 5 vânători 40. Stancu Marin sold. 1908 59 infanterie 41. Pârvan Ion sold. 1908 59 infanterie 42. Dare (Dan?) Ion sold. 1908 59 infanterie 43. Vâlceanu Pantelie sold. 1908 59 infanterie 44. Nițu Vasile sold. 1909 59 infanterie 45. Nițu Teodor sold. 1909 59 infanterie 46. Dincă Nicolae sold. 1909 59 infanterie 47. Duță Constantin sold. 1909 59 infanterie 48. Stancu Teodor sold. 1911 19 infanterie 49. Stancu Ion sold. 1911 19 infanterie 50. Stoian Marin sold. 1911 19 infanterie 51. Datcu Gheorghe sold. 1911 19 infanterie 52. Gheorghe Sima sold. 1911 19 infanterie 53. Preda Florea sold. 1911 2 Roșiori 54. Gheorghe Ion sold. 1911 19 infanterie 55. Dumitrescu Marin sold. 1911 19 infanterie 56. Radu Nicolae sold. 1912 19 infanterie 57. Mihai Cristea sold. 1912 1 grăniceri 58. Zaharia Pantelie sold. 1913 59 infanterie 59. Filea Cristea sold. 1913 2 călărași 60. Mirea Ilie sold. 1913 35 Matei Basarab 61. Nicolae Cristache sold. 1913 19 infanterie 62. Păun Dmitru sold . 1913 59 infanterie 63. Iova Vasile sold. 1914 19 infanterie 64. Pătru Ț. Pătru sold. 1914 -//- 45” 65. Preda Badea sold. 1914 19 infanterie 66. Nițu R. Ilie sold. 1914 19 infanterie
www.memoriaoltului.ro 112 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR 67. Stanciu Marin sold. 1915 1 jandarmi 68. Aspra Florea sold. 1915 59 infanterie 69. Stan Barbu sold. 1915 19 infanterie 70. Udrea Constantin sold. 1916 19 infanterie 71. Udrea Victor sold. 1916 19 infanterie 72. Vlad Marin sold. 1916 9 artilerie 73. Sima Cristea sold. 1916 5 vânători 74. Ene Gheorghe sold. 1916 59 infanterie 75. Vâlceav Dumitru sold. 1916 2 roșiori 76. Iancu Dumitru sold. 1916 14 obuziere 77. Popa Ion sold. 1916 19 infanterie 78. Duță Dumitru sold. 1916 19 infanterie 79. Pătru Ion sold. 1917 19 infanterie 80. Neda Florea sold. 1918 19 infanterie 81. Mitrache Tedor sold. 1918 9 artilerie 82. Stanciu Ion sold. 1918 19 infanterie 83. Ivan Petre sold. 1918 19 infanterie 84. Nae Pătru sold. 1919 19 infanterie 85. Duță Ion sold. 1919 19 infanterie 86. Niculescu Ion sold. 1919 19 infanterie 87. Gheorghe Vasile sold. 1919 19 infanterie 88. Constantin Mihai sold. 1918 19 infanterie 89. Voicu Nicoae sold. 1919 19 infanterie 90. Stan Gheorghe sold. 1898 19 infanterie 91. Ciobanu Teodor sold. 1809 1 4 artilerie 92. Țecu Mihai sold 1921 5 vânători
EROII DIN 1940 - 1944 1. Ruță Dumitru sold. 1939 26 Rovine 2. Radu I. Constantin sold 1934 19 Infanterie 3. Constantin M. C-tin sold. 1933 Jandarmi 4. Crăciun Fl. Gheorghe sold. 1932 1 Pionieri 5. Dumitrescu P. Oprea sold. 1941 35 artilerie 6. Istinie M. Ilie sold. 1943 35 artilerie 7. Istinie I. Petre sold. 1937 1 pionieri 8. Istinie D. Florea sold. 1944 19 infanterie 9. Mitrache V. Petre sold. 1935 19 infanterie 10. Preda Gr. Oprea sold 1942 19 infanterie 11. Pârvu Gheorghe sold. 1941 19 infanterie 12. Ruță D Băluță cap. 1935 vânători de munte 13. Ţarălungă Vasile sold. 1942 19 infanterie 14. Radu D. Ion sold. 1937 19 infanterie 15. Dincă M. Ștefan sold. 1940 2 cavalerie 16. Anonescu Florea sold. 1937 19 infanterie
www.memoriaoltului.ro 113 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR 17. Dulgheru Alexandru căpit. 1939 19 infanterie 18. Dulgheru Nicolae sold. 1938 2 cavalerie 19. Dobre Dumitru sold. 1933 19 infanterie 20. Dumitra Ilie Paraschiv serg. 1944 2 cavalerie 21. Dincă M. Gheorghe sold. 1938 19 infanterie 22. Dina Oprea sold. 1935 19 infanterie 23. Marin F. Petre sold. 1935 19 infanterie 24. Mitrache Nicolae sold. 1941 19 infanterie 25. Matei F. Petre sold. 1938 19 infanterie 26. Matei Octavian sold. 1940 19 infanterie 27. Mitrache Victor sold. 1942 reabilitare 28. Mirea Ștefan sold. 1932 7 vânători 29. Oprea M. Ion sold. 1933 19 infanterie 30. Pârvan Nicolae serg. 1944 19 infanterie 31. Popa D. Ion serg. 1932 19 infanterie 32. Preda D. Vasile sold. 1938 Bat. 81 asalt 33. Vișănescu I. Ion serg. 1940 2 cavalerie 34. Voinea Constantin sold. 1943 82 infanterie 35. Barbu M. Ion sold. 1942 19 infanterie 36. Badea I. Elef. sold. 1935 19 infanterie 37. Dincă I. Florea sold. 1945 2 cavalerie 38. Florea Ion sold. 1934 7 vânători 39. Mitrică Gheorghe sold. 1945 19 infanterie 40. Stancu Marin sold. 1936 19 infanterie 41. Stancu Vasile sold. 1940 19 infanterie La acea dată nu exista în localitate un monument al eroilor. El s-a ridicat în 1978, fiind realizat din beton de către Marin şi Neaţă Ristea. Are o înălţime de circa 3,5 metri şi este amplasat în centrul localităţii. Are un postament din două trepte în plan pătrat şi un soclu din trei blocuri paralelipipedice suprapuse, de mărimi diferite. Deasupra este o torţă din beton. Pe monument s-au aplicat plăci de marmură iar pe faţadă un basorelief din metal reprezentând o scenă de luptă cu soldaţi la atac şi avionae survolând câmpul de luptă. Inscripţiile de pe monument: 1. ,,Eroilor căzuţi în luptele din 1916-1919 şi 1940-1944” 2. ,,Organizatori: 1. Diaconu Petre 2.Vişănescu P-telie 3. Barbu Victor 4. Simion C-tin 5. Nicola Mihai 6. Vişănescu D-tru 7. Badea Florea 8. Mirea Ilie 9. Florescu Florea 10. Mateica Elena 11. Mirzău Ştefan”. 3. ,,Constructor Marin şi Neaţă Ristea, Stoeneşti”.
Eroii satului Ianca, judeţul Olt (fost Romanaţi)
În anul 1938 la Ianca s-a constituit un comitet care îşi propunea ridicarea unui monumet al eroilor din Primul Război Mondial. Secretarul acestui comitet,
www.memoriaoltului.ro 114 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR învăţătorul Ion Domozină, cerea prefecturii de Romanaţi să intervină ,,către onor Ministerul Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale pentu a da cuvenita aprobare comitetului de construcţiune al monumentului eroilor din comuna Ianca-Romanaţi pentru strângerea ofrandelor de la locuitorii din comuna Ianca şi de la donatorii din judeţ în scopul ridicării acestui monument. Alătur procesul verbal de constituire a comitetului cu semnăturile legalizate”56. Din respectivul proces verbal, vedem că acest comitet luase fiinţă la 2 martie 1938 în urma unei adunări ce avusese loc la şcoală în prezenţa prefectului Pavel Florescu aflat în inspecţie şi care acceptă să fie preşedinte de onoare al comitetului. În afară de Pavel Florescu şi Ion Domozină57, mai făcea parte din comitet şi directorul şcolii, Theodor Diaconescu. Cum învăţătoarea Eugenia Florescu (poeta Ada Umbră) şi soţul său erau decedaţi de 10 ani, fireşte, nu figurează în acest comitet. Acest comitet a făcut demersuri pentru strângerea de fonduri şi a fost recunoscut de Societatea ,,Cultul Eroilor” din e prin directorul său, colonelul Radu Makarovitsch menţiona într-o adresă că societatea ,,posedă în Bucureşti un atelier în care se pot executa orice fel de lucrări comemorative cu preţuri avantajoase”. Până în iunie 1939 se adunaseră 10610 lei necesari ridicării monumentului care urma să fie un ,,monument-cişmea” identic celui de la Buicani-Chişinău. Sub semnătura lui Ion Minulescu, Direcţia Artelor58 comunica faptul că ,,pentru asemenea lucrare nu se pot întrebuinţa materiale artificiale sau sintetice, ci numai piatră de carieră aşa cum prevede art. 22 din Regulamentul Monumentelor Publice apărut în Monitorul Oficial nr. 293/1938”. Aceste iniţiative nu au avut nici un rezultat. La Ianca, un monumet al eroilor a fost ridicat abia în anul 1992, respectându-se dorinţa înaintaşilor de a construi un monument-cişmea. Ansamblul este format dintr-o fântână înconjurată în semicerc de 7blocuri paralipipedice în forma unor coloane de mărimi diferite. Au fot aplicate 4 plăci de marmură cu inscripţiile: 1. ,,În memoria eroilor ce căzură pe câmpul de luptă în campaniile 1916-1918 şi 1940-1945. Glorie eternă”. 2. ,,Înălţăm sfânta cruce/Pentru ei şi-a lor onoare/Celor ce n-avură parte/ De sicriu şi lumânare”. 3. ,,Cinste, onoare şi recunoştinţă eroilor comunei Ianca căzuţi în cele două războaie mondiale: 1916-1918, 1941-1945”. 4. 15.VIII. 1992, R.C.” Iniţialele R.C. ar putea fi ale Romaniţei Ciani, arhitecta care –se pare- a executat lucrarea59. Un document de arhivă60 menţionează numele a 17 militari din Ianca despre care nu se ştia nimic în 1920, fiind daţi dispăruţi. Alt document de arhivă61
56 S.J.A.N. Olt, fond Prefectura Romanaţi, dosar 52/1938, fila 6 şi urm. 57 Bunicul cunoscututlui comentator sportiv Sebastian Domozină 58 Care se întrunise în şedinţă specială la 22 iunie 1939 în următoarea componenţă: Ion Minulescu, Camil Ressu, Fr. Storck, Cornel Medrea, Horia Teodoru, Gh. Ionescu şi Ion Paşa. 59 Doina Leulescu, Denissa Guţică-Florescu- Monumente şi eroi în judeţul Olt, Ed.Măiastra, 2018, p. 320. 60 S.J.A.N. Olt, fond Prefectura Romanaţi, dosar 26/1920, fila 44 61 S.J.A.N. Olt, fond Prefectura Romanaţi, dosar 55/1920, filele 8-9 şi urm. www.memoriaoltului.ro 115 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR dă detalii despre Regimentul, contingentul şi urmaşii rămaşi pe urma a 160 de eroi din Ianca din 1916-1919. Iată lista eroilor aşa cum era raportată depreotul paroh în anul 1976: PAROHIA IANCA I. COMUNA IANCA JUD. OLT TABEL Cu eroii patriei căzuți pe câpurile de luptă pentru onoarea Țării și a Bisericii Ortodoxe din România. – 1914 – 1941 1. Manda Radu 1916 38. Dimulescu Aurel 1916 2. Milcu Tudor 1916 39. Diaconu Pascu 1916 3. Andrei Victor 1941 40. Dobretescu Nicolae 1916 4. Angeru Bogdan 1941 41. Dimulescu Stan 1916 5. Andrei Stan 1916 42. Diaconu Vasile 1916 6. Alexe Costea 1916 43. Dimulescu Gheorghe 1941 7. Andrei Marin 1941 44. Diaconu Ion 1941 8. Andrei C-tin 1916 45. Dumitu In. Popa 1916 9. Andrei Stancu 1916 46. Domozină Florea 1916 10. Andrei I. Ion 1941 47. Diaconu Pascu 1916 11. Andrei St. Ghe. 1944 48. Dimulescu D-trache 1916 12. Argetoianu Preda 1916 49. Dimulescu D. Marin 1916 13. Brabeceanu Boaru 1916 50. Diaconescu Iorgu 1916 14. Brulea Ștefan 1916 51. Domozină Ion 1916 15. Brulea Dumitru 1916 52. Dimulescu Dumitru 1916 16. Brulea Florea 1941 53. Dimulescu P. Petre 1944 17. Brulea Gheorghe 1916 54. Dumitru Ion 1941 18. Batici Gheorghe 1916 55. Epuran Marin 1941 19. Benon Costea 1916 56. Epuran T. Ștefan 1941 20. Coteț Ilie 1941 57. Epuran Gheorghe 1941 21. Costea Dumitru 1916 58. Epuran Stan 1941 22. Cercelan Marin 1916 59. Epuran M. Florea 1916 23. Cercelan Petre 1941 60. Ene Haralambie 1916 24. Crăciun I. Stan 1916 61. Ene Stan 1916 25. Costea F. Marin 1941 62. Epuran T. Gheorghe 1941 26. Cosma Niculae 1916 63. Epuran I. Marin 1941 27. Ciobu Marn 1916 64. Epuran Vasile 1941 28. Cristea Gheorghe 1941 65. Gheorghe Haralambie 1941 29. Călinescu I. Ștefan 1916 66. Gheorghe Tudor 1941 30. Călinescu I. Marin 1916 67. Grigore Florea 1916 31. Călinescu I. Ion 1916 68. Grigore Gheorghe 1941 32. Călinescu S. Ion 1916 69. Gheorghe Pavel 1941 33. Crăciun S. Pope 1916 70. Gheorghe Iosif 1916 34. Ciein Ion 1941 71. Gâlcă Ion 1916 35. Ciobanu Trandafir 1944 72. Grigore Vasile 1916 36. Costea Costache 1916 73. Gheorghe Simeon 1941 37. Cristea Marin 1916 74. Gheorghe F. Ion 1941
www.memoriaoltului.ro 116 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR 75. Grigore Petrache 1916 119. Prodea Nicolae 1916 76. Istrate Iacob 1941 120. Prodea Culiță 1916 77. Iosa Dumitru 1941 121. Popa I. Dumitru 1916 78. Iordace Gheorghe 1916 122. Popa Trofin 1916 79. Iosa M. Traian 1941 123. Rusu Ștefan 1941 80. Nicu Florea 1941 124. Rusu Ion 1941 81. Nedeianu Marin 1916 125. Rusu Florea 1916 82. Nărăcioiu Ilie 1916 126. Rusu Titi 1941 83. Nevianu Florea 1916 127. Rusu Pascu 1916 84. Otea Stan 1941 128. Rădoi Niculae 1941 85. Otea Ștefan 1916 129. Rusu M. Ion 1941 86. Păpușoiu Anton 1916 130. Radu Stancu 1916 87. Păpușoiu Toma 1916 131. Samoilă Grigore 1916 88. Păpușoiu Dumitru 1942 132. Stăvaru Ștefan 1941 89. Porneală Ion 1941 133. Seoiaru Ion 1916 90. Popa I. Marin 1916 134. Șerban Nicolae 1941 91. Pascu Marin 1916 135. Stoienică I. D-tru 1916 92. Popa Gherghe 1942 136. Stăvaru Marin 1941 93. Prodea Nicolae 1916 137. Sarcea Vasile 1941 94. Prodea Culiță 1916 138. Săncărău Nicolae 1916 95. Popa I. Dumitru 1916 139. Spiridon Ion 1941 96. Popa Trofcu 1916 140. Sârbu C. Stan 1916 97. Rusu Ștefan 1941 141. Șerban Stan 1941 98. Rusu Ion 1941 142. Sârbu Dumitru 1916 99. Rusu Florea 1916 143. Sisoe Dumitru 1942 100. Gheorghe Simeon 1941 144. Teodorescu Petre 1916 101. Gheorghe F. Ion 1941 145. Tomescu Ionel 1941 102. Gheorghe Petrache 1941 146. Tudorică Vasile 1916 103. Istrate Iacob 1941 147. Vlădoi Preda 1916 104. Iosa D. Ion 1941 148. Vlădoi I. Striton 1916 105. Iordache Gheorghe 1916 149. Vlădoi I. Marin 1916 106. Iosa M. Traian 1941 150. Vlădoi Petre 1916 107. Iovancea Dumitru 1941 151. Vlădoi Dumitru 1916 108. Jianu Dumitrache 1916 152. Vlădoi Ilie 1916 109. Jianu Ștefan 1941 153. Văucă I. Marin 1941 110. Lupu P. Ion 1941 154. Vlădoi Ion 1916 111. Lupu V. Ion 1916 155. Vlădoi Petre 1941 112. Lupu I. Ion 1941 156. Otea Vasile 1941 113. Mitru Vasile 1941 157. Doineanu Nicolae 1941 114. Miloș Ștefan 1916 158. Popa Gh. Florea 1916 115. Măncioin Vasile 1941 159. Geantă Ion 1916 116. Mitroi M. Ion 1941 160. Coteț Oprea 1941 117. Miloș Virgil 1941 161. Rădoi C. Stancu 1916 118. Năvăncioiu Șt. Gh. 1916 162. Grigore Gheorghe 1941
www.memoriaoltului.ro 117 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR 163. Popa Preda 1916 165. Popa Stan 1941 164. Vlădoi Marin 1941 166. Ene Marin 1916
PAROHIA IANCA II-a Jud. OLT LISTA EROILOR DIN AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL
1. Andrei I Gheorghe 28. Ilie Stan 2. Andrei Ion 29. Ilie I. Stan 3. Bortofleac Spiridon 30. Iosa Marin 4. Burcheci Ion 31. Maroga S. Ion 5. Brulea Stan 32. Maroga Fl. Stan 6. Chițu S. Gheorghe 33. Moraru Gheorghe 7. Cioară Florea 34. Nicolae Ecup. 8. Cioară C. Ion 35. Nună Gh. Tudor 9. Cioară Marin Constantin 36. Nună Dumitru 10. Coteț Florian 37. Otea I. Gheorghe 11. Coteț Gheorghe 38. Pascu Gh. Ion 12. Coteț Dumitru 39. Pascu Gh. Marin 13. Coteț S. Ion 40. Prircă I. Dumitru 14. Coteț St. Oprea 41. Prircă I. Stancu 15. Ciurea Aristide 42. Preda Dumitru 16. Ciurea Gheorghe 43. Predoi St. Constantin 17. Ciurea Stan 44. Sârbu Nicolae 18. Crăciun Constantin 45. Sârbu Stan 19. Crăciun Gh. Dumitru 46. Șerban Constantin 20. Cuculeț Marin 47. Șerban Stan 21. Ducu Traian 48. Rădoi M. Marin 22. Ene Petre 49. Rădulescu Marin 23. Encea Costin 50. Rădună Ion 24. Filfor M. Stan 51. Rădună Stan 25. Gheorghe Marin * 52. Toc I. Gheorghe 26. Groza S. Ion 53. Toc M. Ion 27. Gușă S. Ion 54. Vancă M. Oprea Aceștia sunt eroii din al doilea război mondial din Parohia Ianca II-a Jud. Olt Ștampilă – Paroh Pr. Petre Nobrescu
* Detalii despre moartea lui Gheorghe Marin din Ianca la 13 aug. 1942 în Memoria Oltului și Romanaţilor nr. 65/ iulie 2017, pag. 65; Despre moartea caporalului Bâzgan Ion din Ianca la 12 nov. 1942, detalii în Memoria Oltului și Romanaţilor nr.66/ 2017 , pag. 59. Numele său nu apare în lista preotului.
Puteţi redirecţiona 2% din impozitul anual către Asociaţia Culturală ,,Memoria Oltului’’, cont RO02CECEOT0130RON0581998, sucursala C.E.C. Slatina, C.I.F. 28429585. Detalii pe www.memoriaoltului.ro, secţiunea 2%. Asociaţia Culturală ,,Memoria Oltului’’, loc. Izvoru, com. Găneasa, jud. Olt, str. Libertăţii nr. 96, tel. 0724219925; e-mail [email protected]
www.memoriaoltului.ro 118 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 119 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 120 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 121 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 122 An. IX, nr. 3 (97) MARTIE 2020 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 123