Artileria antepirobalisticã sau “aruncãtorul de pietre". În iar Demetrius ºi-a facut o intrareatacarea cetãþii Rhodos, în anul Grecia ºi Macedonia s-a dez- triumfalã în AtenaCapitolul (307 î.Hr.). I 303 î.Hr. voltat foarte mult tehnica con- De numele lui Demetrius se Romanii au preluat de la greci strucþiei acestor arme care auARTILERIA fostleagã ºi inventarea ANTEPIROBALISTICà celei mai teri-tehnica construcþiei maºinilor de utilizate în rãzboaiele contra bile maºini de asediu a anti- rãzboi, dovedindu-se tot atât de regilor persani ºi în cele din chitãþii, "helepola" sau cuceri- pricepuþi organizatori ai "arti- Peloponez duse de Filip (359-336toarea de cetãþi.Aceasta a fost leriei” antichitãþii. Astfel, îm- î.Hr.), ulterior de cãtreCele Alexandru mai vechiprima maºiniplatfomã dede artilerierãzboi. Balistelepãratul Iulius ºi Cezar, catapultele în jurul anu- cel Mare, la asediul cetãþii Gaza-mobilã ºi blindatã din istorie.În lui 50 î.Hr.“doteazã fiecare legiune capitala filistenilor ºi pentru atacul asupra oraºului Salamina,romanã cu câte 30 baliste”5 iar în cucerirea cetãþilor feniciene. din insula Cipru (306 î.Hr.), hele-secolul IV, în timpul împãratului Unul dintre manþele pe care le-au Constantin cel Mare generalii lui fiecare legiune avea atins unele dintre sunt AlexandruP cel în jur de 50 de rimele maºini de rãzboi comparabile cu cele Mare care a urmat obþinute de armele de mijloace de lovire la tron,capabile Demetrius sã ducã lupta la distanþã la distanþã. foc, mult mai târziu. (336-283se pare î.Hr.), cã au s-afost întrebuinþate în Deºi nu deþinem Asia, în secolul VII î.Hr. de În general, cla- remarcat prin sificarea maºinilor consemnãri din acea iscusinþaregele înNabucodonosor uti- al II-lea perioadã, faptul cã de rãzboi antice, ce lizarea(605-562 acestor î.Hr.), din Babilon, la regele Burebista, pot fi considerate maºiniasediul de luptã. Ierusalimului (587-581 dupã anul 55 î.Hr. î.Hr.) ºi cetãþii Tyr (574 î.Hr.)1. predecesoarele Astfel, în luptele pieselor de arti- a cucerit în numai duse pentruStudiul cuce- maºinilor de rãzboi, 3 ani cetãþile balistele ºi catapultele, consideratelerie2 de astãzi este Balistã pe roþi rirea cetãþilor din dificilã, unii autori greceºti de pe þãrmul portulstrãmoºi Munychia ai artileriei ºi pentru de ocu-astãzi polaeste folositã arãta conform lui Mãrii Negre, de la Olbia pânã la occidentali Balistã grea de asediu pareaimportant oraºului deoarece Megara deþinutede la începuturi deDiodor“ca un turn uriaº cu nouãApollonia pledeazã pentru ipoteza folosind termenul Cassandros,ºi pânã la maºinile dispariþia de lor rãzboi în secoluletaje, înalt de aproximativ 31 defolosiriiÎn maºinilor literartura de noastrã rãzboi înde spe- comun „catapultã”pentru toate XVI au marcat decisiv istoria 3 cialitate termenul de balistã„ " se ale lui Demetrius au darâmat metriarmele. ºi aºezat pe 4 roþi imense”. Dacia încã din vremea lui. zidurileconfruntãrilor cetãþilor. militareSub ploaia iar perfor-deAceasta era deplasatã de câteva Ofensivareferã la oarmatelor armã cu romane razã mare de "proiectile" ale catapultelor ºi mii de oameni ºi avea dispuse latrimiseacþiune de cãtre care împãratulfoloseºte un sistem balistelor garnizoana a capitulat,interior numeroase arme care Domiþian,de propulsie în anul bazat 87 d.Hr.,pe un arc pu- puteau arunca împotrivaternic cuDaciei care s-aaruncã soldat sãgeþi, cu suliþe pietre cu greu- victoriasau pietre, dacilor. cu În o acestetraiectorie lupte, întinsã tate de 80 kg. O legiunea(orizontalã). a V-a Claudia" „Catapulta" coman-" este o variantã mai datãarmã de generalul de dimensiuni Cornelius mult mai perfecþionatã, Fuscusmari a care fost aruncãcomplet proiectile nimicitã grelepe cu înãlþime de Valeacu oOltului. traiectorie Cu aceastã curbã, utilizatã,ocazie, în 45 de metri, daciispecial, au capturat împotriva pe lângã fortificaþiilor. protejatã de un prizonieriIzvoare ºi maºinile istorice de certe rãzboi vorbesc înveliº metalic ale desprelegiunii faptul printre cã care, primele baliste maºini ºi “cântãrind 150 catapultede rãzboi (probabil au fost în inventate numãr de de de tone ºi fiind cel vechiipuþin 30).greci, Aceste la ordinul maºini lui de manevratã de rãzboiDionisus au fost din folosite Siracuza, ulterior în jurulde 3400 de oa- cãtreanului daci la399 apãrarea î.Hr. Acestea cetãþilor erau ºi în meni“4 a fost în luptelefapt arme duse de cu asediu. romanii. folositã fãrã Referindu-seUlterior, la rãboaieleîncepând cucare anul au succes pentru urmat335 în î.Hr. anii apar105-106, descrieri istoricul ale Echipã de 2 soldaþiSoldaþi romani mânuind mânuind o obalistã balistã. grea de asediu catapultei numitã ºi "lithobolos" 3 Jeff Kinard, Artillery. An Illustrated History of Its Impact, pg.12. 4 Ibidem,1 I.V. pg. Avdeev, 15. “Istoria orientului antic”, Bucureºti, 1951, pg. 314-350. 5 Ibidem,2 Cuvântul pg. 13. “artilerie” derivã din verbul arhaic francez “artiler”care înseamnã a construi ºi mânui maºini de rãzboi. 8 7

Artileria antepirobalisticã roman Dio Casius scria în lucrarea sa " Istoria Romanã": "Dupã ce Traian puse mâna pe munþii cei întãriþi de ziduri se gãsirã întrânºii armele, maºinile de rãzboi, prizonierii ºi steagul luat mai înainte de la Fuscus"6. Aceasta este prima menþiune istoricã referitoare la existenþa maºinilor de rãzboi în Dacia. În douã basoreliefuri de pe Columna lui Traian sunt prezentate maºinile de rãzboi ale dacilor: în unul dintre ele sunt reprezentate douã baliste dispuse pe zidurile unei cetãþi, iar în cel Baliste ale dacilor dispuse pe zidurile unei cetãþi asediate de soldaþi romani. de-al doilea, doi soldaþi daci pentru utilizarea maºinilor de Balistele erau maºini de mânuind o balistã (“scorpiones”). rãzboi apare odatã cu victoria dinrãzboi folosite de romani pentru Cele douã basoreliefuri anul 88 d.Hr. împotriva lui Tettiusaruncarea la distanþã, cu constituie dovada materialã Iulianus de la Tapae. Decebal traiectorie dreaptã, de sãgeþi, incontestabilã a utilizãrii solicitã ºi primeºte de la romani, suliþe sau diferite proiectile maºinilor de rãzboi de cãtre (pietre, bile de plumb etc.). strãmoºii noºtri daci. în schimbul pãcii, meºteri pentru construcþia cetãþilor ºi maºini de Deºi nu aveau o construcþie Un element important care standard, în principiu, structura evidenþiazã interesul dacilor rãzboi, baliste ºi catapulte. acestor maºini cuprindea: o piesã

Soldaþi daci mânuind o balistã (“scorpiones”). Basorelief de pe Columna lui Traian.

6Stãnculescu V., Ucrain C-tin, Istoria artileriei române în date, Bucureºti, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, 1988, pg.12. 9

Artileria antepirobalisticã

uºoarã, aºa cum o “Scorpiones”7 putem vedea reprezentatã pe Specificaþii tehnice Columna lui Greutatea „proiectilului“: 3-4,5 kg Traian era mane- Bãtaia maximã: 300 iarzi (275 m) vratã de un echipaj Echipaj: 2 oameni de 2 oameni ºi Se apreciazã cã în general trasã de 1-2 cai. O bãtaia maximã a acestor maºini formã particularã nu era foarte mare, dar cã cele a balistei inventatã mai performante puteau trimite de romani ºi des- sãgeþi sau suliþe pânã la distanþa crisã de istoricul de 450 metri, însã efectul letal se roman Vitruvius obþinea la distanþe mai mici. era „scorpiones”, Experþii militari contemporani pentru construcþia apreciazã cã vitezaproiectilelor “ ” cãreia se folosea era de aproximativ 115 km/h mai mult metal. având o precizie foarte bunã. Aceasta avea o Tragerea executatã de cãtre precizie foarte balistele cu traiectorie întinsã bunã, iar denu- servea în antichitate pentru Balistã romanã (Muzeul Militar Naþional, Bucureºti). mirea ei venea de îndeplinirea unor misiuni la gheara de similare tunurilor de astãzi. de lemn cu trei locaºuri care era Catapultele erau cele mai mari instalatã pe un afet sau postamentprindere a coardei balistei care era de forma cozii unui scorpion.maºini de rãzboi ale antichitãþii, din lemn. În douã dintre locaºuri întrebuinþate pentru aruncarea la erau întinse funii groase, elastice, distanþã a blocurilor mari de între care se îndoia arcul balistei piatrã, “proiectilelor”de plumb având o rezistenþã sporitã ºi ale sau materialelor incendiare în cãrui braþe erau legate cu o scopul cuceririi cetãþilor. Romanii frânghie ”coarda- balisticã”. erau experþi în utilizarea lor, iar În locaºul central era dispus prin traiectoriile curbe obþinute un jgheab de lemn care realizau unele misiuni pe putea avea practicat un ºanþ câmpul de luptã asemãnãtoare director al sãgeþii sau obuzierelor ºi aruncãtoarelor. “proiectilului”, sau pe care se În categoria catapultelor pot fi deplasa suportul conducãtor al incluse:“onagra”– inventatã de sãgeþii. Balista mai dispunea de romani (în englezã onager”„ ), pe un cablu pentru armare ºi un care mai târziu în epoca tambur cu douã manivele la care medievalã o întâlnim în lucrau servanþii. Pe mãsurã ce istoriografia occidentalã cu servanþii realizau întinderea numele de mangonel; bricola arcului balistei, coarda arcului se ºi trebucetul (Engl.- deplasa cãtre înapoi pânã se trebuchet”sau „ trebucket”). desprindea din cuiul de Acesta din urmã a fost siguranþã realizând aruncarea folosit în perioada secolelor proiectilului înainte. Împo- VI-XVI, iar în literatura triva luptãtorilor se foloseau noastrã de istorie militarã chiar snopuri de sãgeþi fixate pe este cunoscut ºi cu o talpã de lemn. Balista romanã denumirea de„frontibolã”. Catapulta se compunea 7 Ibidem, pg. 18. dintr-un afet pe care 10

Artileria antepirobalisticã

Onagra

Specificaþii tehnice Greutatea proiectilului: 50 pfunzi (22,5 kg) Bãtaia maximã: 365 metri (400 iarzi) Greutatea: 2-6 tone ceea ce expunea servanþii pericolului lovirii de cãtre baliste care aveau bãtaia mult mai mare. Pe teritoriul þãrii noastre, aceste arme s-au folosit ºi de cãtre daci în rãzboaiele daco-romane dar ºi mai târziu, aºa cum demonstreazã elementele metalice descoperite în fosta cetãþuie Gornea, la vest de Orºova, datând din secolul al IV-lea, precum ºi aºa-zisele ghiulele din piatrã datând din secolele II-VII de la Dinogeþia, azi satul Garvãn, comuna Jijila, judeþul Tulcea ºi de Catapultã (onagra) în acþiune. la Capidava, azi comuna Topalu, acþiona elementul principal al anticã din 330 î.Hr. ne descriu judeþul Constanþa10. acesteia-braþul catapultei. Acestaaceste mijloace de lovire ca fiind Catapultele au fost folosite în era din lemn, iar la extremitatea capabile “sã arunce proiectilecu occident pânã la perfecþionarea liberã avea un locaº în care se o greutate de 40 de livre pânã laarmelor de foc, în secolele XV- aºeza încãrcãtura sau un suport dedistanþa de 300 de iarzi” 8, o XVI, ultimul care a utilizat piele fixat cu frânghii. Pe timpulperformanþã comparabilã cu a trebucetul fiind spaniolul Hernán funcþionãrii, partea din spate a pieselor de artilerie de la sfârºitulCortés, în anul 1521, la asediul braþului, unde se gãsea secolului al XVIII-lea. Desigur, capitalei aztece Tenochtitlán. „proiectilul” era trasã în jos cu performanþele ajutorul funiilor ºi scripeþilor, erau diferite de pânã când, coarda unui arc robustla epocã la epocã fixat la baza maºinii se întindea laºi depindeau de maximum. Dând drumul funiilor,mãiestria braþul catapultei se înãlþa brusc.constructorilor ºi O barã aºezatã transversal oprea a trãgãtorilor. braþul ºi„proiectilul”era aruncat Istoricul cu putere înainte continuându-ºi roman Flavius drumul.Greutatea totalã a maºiniiJosephus (37- 100 era de aproximativ 2-6 tone. d.Hr.) descrie o Pentru deplasare era trasã de boi,catapultã (onagra) însã din cauza greutãþii, pentru în acþiune care parcurgerea distanþelor lungi arunca pietre de trebuia sã fie demontatã. 50 pfunzi la Primele referiri legate de aproximativ 365 Trebucetul sau frontibola. Putea arunca “proiectile”de 900 kg la folosirea acestor arme în Grecia metri (400 iarzi)9, distanþa de 100 iarzi (91 m) ºi obiecte mai uºoare mult mai departe.

8 Ibidem, pg. 18. 9 Flavius Josephus, The jewish War, Tradus de G.A. Williamson, Penguin Books, London, 1981, pg. 309. 10Stãnculescu V., Ucrain C-tin, Istoria artileriei române în date, Bucureºti, Ed. ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, 1988, pg. 12. 11

Capitolul II ARTILERIA ROMÂNÃ PIROBALISTICÃ MEDIEVALÃ ªI PREMODERNÃ 1. Apariþia ºi dezvoltarea artileriei în Þãrile Române, în secolele XIV-XV

timp s-a transformat în ceea ce tunuri, Neidel, iar la Sibiu este S numim astãzi tun“ ”. Sistemul lor atestatã existenþa armelor de foc ãpãturile arheologice dinde construcþie era acelaºi: erau (bombarde) ºi a unui archebuzier provincia chinezã Can-Si au scosrealizate sub forma unor þevi (fãuritor de arme) în Condica de la ivealã un document din anul masive de fier forjat, compuse socoteli a oraºului Sibiu, 1372- 300 î.Hr. din care reiese compo- din mai multe piese/bare metalice1386. ziþia pulberii. Cu toate acestea, Fragment de bombardã de la sfârºitul abia în sec. XIII au apãrut în secolului al XIV-lea (Muzeul Militar Europa primele ºtiri despre Naþional Bucureºti). pulbere publicate în anul 1249 într-un manuscris pãstrat în biblioteca Palatului Escorial. În aceeaºi perioadã, filosoful ºi naturalistul englez Roger Bacon (1214-1292) a publicat lucrarea „De secretis operibus et naturae et nullitate magiae”, unde a prezentat compoziþia pulberii ºi care erau îmbinate ºi întãrite cu În „ Socotelile oraºului i-a descris proprietãþile pirotehnice.cercuri metalice numitefrete „ ”. Sighiºoara”se aminteºte, în anul Primii care au folosit armele Se cunosc douã tipuri: bom- 1393, de existenþa unui turnãtor de foc dupã chinezi au fost arabii,bardele propriu-zise ºi bom- de tunuri, numit Iacob Wahl. în asediul cetãþii Sidgilmessa, înbardele de mânã (viitoarele Cu ocazia unor sãpãturi arhe- anul 1273. De la arabi invenþia apuºti). Cele dintâi menþiuni ologice efectuate în anul 1936, în trecut la spanioli care le-au uti- privind construcþia lor în Þãrile ruinele vechii cetãþi a Severinului lizat în cucerirea Gibraltarului Române dateazã de la sfârºitul construitã de domnitorul Mircea (1308) ºi în luptele de la Baja secolului XIV. Astfel, în cel Bãtrân (1386-1418), au fost (1325). Transilvania, la Braºov este descoperite mai multe ghiulele de Primele arme de foc au fostamintitã o familie de turnãtori depiatrã precum ºi þeava unei bom- bombardele(în limba englezã „bombard”), denumire sub care au fost cunoscute în majoritatea þãrilor europene. În þara noastrã, în cronicile vremii le întâlnim sub denumirea de puºci„ ”. Bombarda era o maºinã de rãzboi care servea la lansarea unor pietre mari ºi care, odatã cu per- Puºca grea de mânã (archebuzã) din sec. XV aflatã la Muzeul Naþional al Unirii Alba Iulia. fecþionãrile tehnice, realizate în Caracteristici: formã octogonalã; lungimea - 910 mm; calibrul- 30 mm; diametrul exterior la gura þevii - 57 mm; greutate, apreciatã - 45 kg.

12

Artileria românã pirobalisticã medievalã ºi premodernã barde de bronz din începuturile artileriei: Cele“ din- vremea aces- tâi bucãþi ale artileriei, numite în tui domnitor 1. Europa bombarde, la români se Aceastã desco- numeau balimezuri. Acestea, perire ne fiind prea mari, dupã obiceiul determinã sã de atunci, când s-au fãcut altele credem cã mai mici s-au dat acestora Mircea cel Bãtrân numirea de tunuri...”. a fost primul dom- Este de remarcat faptul cã în nitor român care a utilizat Europa, artileria era prezentã în artileria. majoritatea armatelor fiind În Moldova, domnitorul folositã de germani în anul 1329, Alexandru cel Bun (1400-1432) Sus: Fragment de þeavã de tun din secolulîn luptele din Prusia sau de XV descoperit la Drobeta Turnu Severin. avea în cadrul oastei sale câteva englezi în luptele de la Cambray bombarde de lemn, legate cu cer- (1339) ºi Crécy în anul 1346 Jos: Bombardã din sec. XV “tun mic de curi, procurate din Polonia de la mânã” (Muzeul Militar Naþional Bucureºti)(rãzboiul de o sutã de ani). Muzeul Militar Naþional are în colecþia sa o bombardã de mânã cunoscutã ca „tun mic de mânã” din sec. XV. (foto). Aceasta este compusã dintr-o þeavã din fier forjat având o singurã artilerie. Prima atestare documen-deschizãturã cu calibrul de 42 mm Lvov. Deoarece aveau forma tarã a folosirii bombardelor în întãritã cu douã frete, iar la partea unor butoiaºe se numeau Þara Româneascã dateazã din din spate are practicat locaºul pentru “sãcãluºe”. Prima menþiune timpul aceluiaºi domnitor Vlad aprinderea încãrcãturii de pulbere. privind achiziþia unor guri de Dracul. Dupã cum ne informeazãDin categoria bom- foc, în þara noastrã, dateazã dinhronicul cavalerului burgund bardelor propriu- anul 1432 fiind consemnatã în Jehan de Warvrin, domnitorul azise scrisoarea lui Vlad Dracul folosit în asediul cetãþii turceºti (1436-1442 ºi 1443-1447 de la Giurgiu, urmaºul lui Mircea cel Bãtrân) din anul cãtre braºoveni în care acesta le 1445, cerea, înainte de a fi domn: „Deci, vã rog, ca pe niºte fraþi ai mei gãsiþi-mi o sutã de puºci” 2, Sus: Bombardã micã cu ghiulele de piatrã din secolul XV descoperitã în cetatea Giurgiu, colecþia Muzeului Militar Naþional din douã bom- Bucureºti. barde care „fãceau mai mult zgo- Jos: Schema blocului închizãtor imaginat de autori. cu certitudine mot decât stricãciune ”3. arme portative deoarece în acea În lucrarea ”Puterea armatã perioadã nicio armatã din pãrþileºi arta militarã la români ”, noastre nu deþinea o asemenea Nicolae Bãlcescu spunea despre

1 Istoria Artileriei Române, Ed. Militarã, Bucureºti, 1977, pg. 31. 2 Stãnculescu V., Ucrain C-tin, Istoria artileriei române în date, Bucureºti, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, 1988, pg. 13. 3 Ibidem, pg. 13 13

Artileria românã pirobalisticã medievalã ºi premodernã în acelaºi muzeu mai întâlnim O a doua piesã reprezentativã încã 3 piese. Una dintre aceastea,aflatã în colecþia Muzeului cu încãrcare pe la gura þevii Militar Naþional este o altã (prezentatã în fotografie) este bombardã cu încãrcarea aproape completã, formatã dintr-ope la gura þevii. ostaºi þeavã deschisã la ambele Þeava se ºi se sprijineau capete, cu doi umeri de multe ori pe o furcã laterali montaþi pe sau un suport. Au fost folosite un inel de care se ºi pe teritoriul þãrii noastre, exem- plarele aflate în muzee având fixeazã o furcã Bombardã ºi puºcã grea pentru de mânã, din secolul al calibrul între 20 ºi 30 mm. XV-lea aflate în colecþia Utilizate la început ca arme amplasarea Muzeului Militar portative, puºtile grele de mânã piesei National din Bucureºti. s-au transformat ulterior în remarcã prin robusteþe, con- tunuri, dupã modelul bombardei, pe afet structorul folosind acelaºi sistemcu deosebirea cã þevile erau mult sau pentru a o înfige direct în de frete ºi realizând o întãriturãmai lungi. pãmânt. La unul din capete, þeava proeminentã la gura þevii În colecþia Muzeului Militar avea o prelungire în formã de asemãnãtoare modelului prezen-Naþional existã patru þevi de scarã în care se introducea tat anterior. La aceastã piesã puºcã grea care constituie piese “blocul închizãtor”, un cilindru umerii laterali de care se fixeazãrare ºi reprezentative, toate fiind cu pulbere închis la partea furca pentru amplasarea pe afet neghintuite, douã având formã dinapoi (element care lipseºte). sunt montaþi la partea dinapoi a hexagonalã, iar douã formã tron- Acest cilindru servea drept þevii. În mod evident furca asigu-conicã. Tot în acest muzeu se camerã de încãrcare ºi se fixa la ra fixarea rigidã iar darea poate admira o armã de calibru þeavã printr-o panã. Pentru a înclinãrii þevii se realiza prin ridi-mult mai mare de tipul“tun mic de putea încãrca proiectilul, þeava carea acesteia progresiv pe afet. mânã”având þeava montatã pe un

are la interior o parte tronconicã,Dupã bombarde, la suport de lemn iar la exterior mai multe frete. începutul secolului al asemãnãtoar unui pat de armã Ultimul element al culatei este unXV-lea au apãrut modern. Alte arme grele se gãsesc braþ proptitor de manevrare careprimele arme portative expuse la Bastionul Graft probabil era îmbrãcat în lemn. grele, numite “ puºti grele de aparþinând Muzeului de Istorie Calibrul bombardei este de mânã”sau“archebuze”,în care Braºov ºi Muzeul de istorie din aproximativ 58 mm. procedeul de construcþie era maiAlba Iulia. modern ºi se baza pe turnarea met- În vechile noastre cronici, alului în forme. Acestea denumirile date armelor de foc erau mânuite de unul sau doi erau: puºti, tunuri, huºniþe, sineþe, sãcãluºe ºi prise. Puºtile erau tunurile din ziua de astãzi. Etimologia ar fi: Puºca (tun); Puºka (ungureºte); Büchse (germanã); Pixa (latineºte).

Bombardã din secolul al XV-lea din colecþia Muzeului Naþional de Artheologie ºi Istorie al Moldovei din Iaºi. Se pot distinge foarte bine, con- strucþia din bare forjate ºi fretele care realizau îmbinarea acestora. 14

Artileria românã pirobalisticã medievalã ºi premodernã “Sineþe”erau ceea ce numim celãlat. Capãtul astãzi puºti, iar “ sãcãluºe” ºi îndoit se înroºea în “prise” erau puºti mai mici. foc ºi se introducea Primele piese de artilerie erauîn“lumina”came- greoaie, cu mobilitate micã ºi cu rei de încãrcare. bãtaie redusã. Þevile erau fixate Preocuparea într-un butuc de lemn care se pentru studiul punea direct pe pãmânt, fixându-seproiectãrii ºi fabricãrii armelor Caracteristicile artileriei din sec. XV de foc, în þara noastrã, încã din Ghiulele de piatrã din secolul XV. Muzeul Militar Naþional Bãtaia maximã:între 25 paºi (pentru Bucureºti. puºtile de mânã) ºi 1400 paºi (980 m)perioada de pentru tunurile grele. Cele mai multeînceput a apariþiei lor este foarte Sunt prezentate diferite tipuri nu trãgeau la o distanþã mai mare debine demonstratã de un manuscrisde tunuri: tunul de cetate, mobil, 100 m. tunul dispus pe cãruþã-afet cu scut Greutatea încãrcãturii: egalã cu greu- descoperit în arhivele oraºului tatea“proiectilului”la piesele de cali- Sibiu. Astfel, în prima parte acestade lemn mobil, tunul de cetate bru mic ºi de 1/2, 1/3 din greutatea cuprinde un“tratat”de pirotehnie adaptat pentru a trage de pe proiectilului la tunurile grele. elaborat între anii 1380-1400 iar a cãruþã ºi cãruþa-afet, rigid cu pene, sau pe roþi proprii, sistemdoua, un studiu consacrat pro- cu ladã port- care se va generaliza începând cublemelor salpetrului ºi arma- pulbere. O parte sfârºitul secolului XVI. Totodatã,mentului artieristic al epocii, dintre acestea se se întâlneºte ºi situaþia montãrii elaborat între anii 1417-1460. pot vedea în þevilor de tun pe cãruþe. Efectul imaginile prezen- material al proiectilului era în tate. general foarte mic, însã cel moral În secolulul al XV- era foarte mare. Din acest motiv, lea, cel mai frecvent, tunurile erau folosite la începutul luptei. Proiectilele, numite în perioa- da de început “ghiulele”, aveau forma sfericã ºi erau din piatrã, fier sau plumb. Darea focului se fãcea cu o Cãruþã-afet cu scut de lemn mobil: Manuscrisul de la Sibiu. vergea de fier îndoitã în unghi drept la capãtul cu domnitorii români: Iancu de care se aprindea pul- Hunedoara, Vlad Þepeº sau ªtefan berea ºi cu un mâner cel Mare au înscris adevãrate la pagini de glorie în istoria militarã a poporului nostru ºi prin folosirea artileriei. Iancu de Hunedoara are meritul de a fi fost printre primii comandanþi de oºti europeni care a înþeles rolul mobilitãþii artileriei de câmp. Folosind care de luptã împru- mutate de la husiþi a montat pe acestea tunuri uºoare ( “fal- conete”) ºi le-a transformat în Tun de cetate adaptat pentru a trage de pe cãruþã, reprezentat în Manuscrisul de la Sibiu. 15

Artileria românã pirobalisticã medievalã ºi premodernã

Unul din tunurile construite de Nicolae Orban folosit la asediul oraºului Constantinopole în anul 1453. Muzeul Militar din Istambul.

artilerie mobilã cucerit, în anul 1453, oraºul strãpungã zidurile de protecþie ale pe care a utilizat-o cu succes în Constantinopole. oraºului Constantinopole. Tunul timpul “Campaniei celei lungi” În unele lucrãri din occident,gigant al lui Orban a fost constru- din anul 1443. În aceastã campanieOrban este considerat a fi ungur,it în 3 luni folosind un sistem a dispus de aproximativ 150 de probabil din cauza faptului cã propiu de turnare în forme de lut, 4 tunuri cu care a strãbãtut aproxi-provenea din Transilvania. Încã dinconcomitent în mai multe culee. mativ 300 de km în luptele contra anul 1452, Sultanul Mehmed Aºa cum subliniazã unii autori, turcilor. În anul 1456, în bãtãlia de al II-lea a dispus construirea calibrul tunului gigant era de 30 la Belgrad a instalat tunuri pe unele din cele aproape 200 de nave flu-pe tãrmul european al strâmtorii de inci (762 mm), fiind destul de viale care au luat parte la luptea ºiBosforului, a cetãþii Bogazi mare pentru ca un om sã se fost primul domnitor care a real-Kessen, ale cãrei tunuri asiguraudeplaseze pe palme ºi genunchi, izat cooperarea dintre artileriacontrolul traficului navelor prin în interior. Dupã finalizarea de uscat ºi nave realizând spri-strâmtoare. Pentru realizarea unortunului, la Adrianopol, acesta a jinul lor cu tunurile de câmp detunuri aºa-zise“de coastã" l-a fost transportat aproximativ 220 pe malul nordic al Dunãrii. angajat pe Orban. Era necesar cakm pânã sub zidurile Contemporan cu Iancu de aceste tunuri sã aibã o bãtaie de Constantinopolului pe o platfor- Hunedoara a fost ºi transilvãnea-aproape 4 km (lãþimea maximã amã lungã de peste 30 de metri, nul Nicolae Orban sau “Orban- Bosforului), proiectilele sã dis- trasã de 60 de boi ºi cu sprijinul a dacul”aºa cum l-a denumit croni-trugã navele care ar fi aprovizionat200 de muncitori. Conform carul grec Laonic Chalcocondil oraºul ºi sã fie suficient de preciseistoricului Roger Crowley în lucrarea sa intitulatã“Expuneri pentru þintele mobile. Dupã proiectilul avea o greutate de istorice". Nicolae Orban testarea capabilitãþii tunurilor cre-1500 pfunzi5 (750 kg), probabil este inventatorul artileriei greleate de Orban, acesta a fost angajatexagerat, iar celelalte 69 de tunuri ºi constructorul de tunuri pentru realizarea unor piese de se pare cã trãgeau proiectile cu ajutorul cãrora turcii au mari dimensiuni capabile sã (ghiulele) de 100 kg.

“Tunul Dardanele” turnat în anul 1464 de cãtre turcul Munir Ali dupã modelul tunurilor lui Nicolae Orban. A fost folosit de turci ultima oarã, în anul 1807, împotriva englezilor. Se compune din 2 pãrþi care se asambleazã prin înºurubare: þeava propriu-zisã, calibrul 650 mm, în care se introducea o ghiulea de piatrã de 300 kg ºi camera de ardere a pulberii.

4 Istoria Artileriei Române, Editura Militarã, Bucureºti, 1977, pg. 35. 5 Roger Crowley, The Guns of Constantinople, în Military History Magazine, Sept. 2007.

16

Artileria românã pirobalisticã medievalã ºi premodernã artileria. În bãtãlia de la Vaslui concluzii juste din faptele istoriei. În lucrarea“Istoria Turcilor",(10 ianuarie 1475) aceasta a avutCãderea o oraºului Constantinopole istoricul turc Mustafa Ali Mehmedcontribuþie însemnatã la obþinereai-a arãtat importanþa artileriei de menþioneazã aportul tunurilor luivictoriei. ªtefan avea 20 de tunuriasediu. În anul 1462 el a atacat Orban, pe care-l considera“origi- ºi pentru fiecare câte 7 lovituri. Încetatea Chilia folosind artileria nar din Transilvania"ºi arãta cã acea epocã lupta începea cu artile-pentru cucerirea ei. De asemenea, din tunurile confecþionate de acestaria care era dispusã la intervaleleel a ridicat tunul pe întãriturile "se putea trage de puþine ori pe dintrezi, liniile pedestrimii având cetãþilor proprii, pe platforme de dar de fiecare datã produceau rolul de a dezorganiza dispozitivulluptã în care bastioanele erau semi- pagube mari".Contribuþia acestuiofensiv al inamicului, precum ºi circulare,de înlocuindu-le pe cele remarcabil fãuritor de arme la a descuraja. Deoarece îºi epuizaupãtrate, pentru a avea câmp de cucerirea Constantinopolului a fostrepede muniþia ºi reîncãrcarea duratragere foarte mare. Un exemplu decisivã ºi meritã sã fie cunoscutãfoarte mult lupta era preluatã de foarte bun în acestã privinþã îl con- de cãtre noi românii cu atât mai pedestrime. Voievodul a înþeles,stituie apãrarea cetãþii Neamþ care mult cu cât Nicolae Orban este înaintea altor comandanþi de oºti,în anul 1476 a rezistat timp de cel care a inventat artileria de cã artileria producea“mai multã 8 zile atacurilor turceºti, unele din mare calibru. spaimã decât vãtãmare”ºi a ºtiut tunuri fiind scoase din luptã de Secolul al XV-lea a reprezentatsã profite de acest fapt. Astfel, aartileria din cetate. Cronicarul lui o perioadã de mare înflorire ºi dez-aºezat câte 10 tunuri la flancurileMahomed al II-lea, italianul voltare a Þãrilor Române. În acestdispozitivului pedestrimii cu Angiolello, scria despre cetatea context a avut loc o consolidare poruncã straºnicã sã nu deschidãNeamþ: Un“ castel tare de munte fãrã precedent a puterii armate focul decât la ordinul sãu. Dupã unde erau turci prinºi din 1475. De potenþate de existenþa unor domni-mai multe ore de lupte grele dateopt zile bat ºapte tunuri, douã s-au tori de excepþie. Domnitorul pe o ceaþã deasã când mulþimearupt, iar cei ce erau în cetate nu ªtefan cel Mare a acordat o atenþienesfârºitã a turcilor ameninþa sãvoirã sã se supunã ºi se apãrau cu deosebitã artileriei. Oastea rupã liniile moldovene ªtefan a tunuri ºi nu le pãsa de noi”6. moldoveanã era compusã din hotãrât sã intervinã cu rezerva, În Þara Româneascã, Vlad cavalerie (cãlãrime), pedestrime printr-oºi loviturã puternicã datã înÞepeº s-a preocupat în prima parte artilerie (puºcaºi). Tunurile sau flancul drept ºi spatele duºmanilora domniei din perioada 1446-1462 mortierele erau procurate din concomitent cu deschiderea focu-de întrebuinþarea armelor de foc ºi oraºele transilvane, iar pulberea lui artileriei. Cele 7 salve au avutde fabricarea lor, mai ales a muniþi- era produsã în þarã, în moriºti deun efect uluitor, turcii au crezut cãilor. Aºa cum rezultã din unele mânã amestecând salpetru acele câteva ore de ciocniri infer-documente, Vlad Þepeº cerea (cumpãrat din þãrile vecine), cãr-nale au fost doar un preludiu ºi cãbraºovenilor sã-i trimitã silitrã bune (obþinut din lemn de tei sauadevãrata luptã abia începe, fiindpentru praful de puºcã. Rezultã de de brad, care se distila în vase decuprinºi de o descurajare generalã.aici cã în þarã avea pucioasã, cãr- pãmânt) ºi sulf. Cel mai frecventAnaliºtii militari contemporani bune ºi moara de mãcinat unde calibru era în jur de 15 cm, iar comparã acþiunea domnitorului cucele trei substanþe erau amestecate bãtaia în jur de 100 m. O parte din“apãrarea mobilã”, un concept pentru a se obþine pulberea. tunuri erau capturate în luptele curelativ nou folosit de cãtre armata Secolul al XV-lea, dominat de statele vecine. Astfel, în lupta deSUAîncepând la cu anii 1950, în carefigura istoricã a marelui domnitor Baia (1467) ªtefan a cucerit 50 deloviturile decisive sunt date ina- ªtefan cel Mare reprezintã o tunuri de la Matei Corvin. micului pãtruns în anumite perioadã de lupte eroice pentru Bãtãliile duse de cãtre domni-“pungi”ale apãrãrii proprii, spe-apãrarea naþionalã în care dez- torul ªtefan cel Mare ilustreazã cial pregãtite, cu un efect nimicitor.voltarea artileriei ºi a fortifica- modul iscusit în care a întrebuinþatªtefan cel Mare a ºtiut sã tragã þiilor au avut un rol important.

6 Stãnculescu V., Ucrain C-tin, Istoria artileriei române în date, Bucureºti, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, 1988, pg.46.

17

Artileria românã pirobalisticã medievalã ºi premodernã

2. Artileria Þãrilor Române în secolul al XVI-lea

În secolul al XVI-lea au apãrut guri de foc mult mai mari, produse de zeci de arsenale ºi manufacturi din Europa, folosin- du-se materiale ca bronz, fontã sau aliaj de fier, calibrul variind între 40 ºi 190 mm. Dupã anul 1500, artileria s-a structurat în 3 categorii: de câmp, de cetate ºi de asediu. Tunurile de câmp (numite puºti sau sãcãluºe) aveau calibre între 4 ºi 9,7 cm, puteau fi trase de 4-6 cai ºi erau trans- portate cu cãruþele; încãrcarea se executa pe la gura þevii iar tragerea se executa de pe un afet de lemn. În aceastã perioadã a început sã se foloseascã fitilul pentru darea focului. Cronicarul Grigore Ureche menþioneazã cã artileria domni- torului Ioan Vodã cel Viteaz era compusã din tunuri uºoare“din cele moldoveneºti”, pe douã roþi (artilerie de însoþire) ºi obuziere (“huºniþe” sau “hubiþe”) care constituiau artileria grea de câmp. Greutatea tunurilor de asediu - mortiere (denumite“puºti mari” sau “balimezuri”) ajungea pânã Fragment de þeavã de tun din perioada domnitoului Þãrii Româneºti Petru Cercel (1583-1585). Calibrul interior al þevii este de 54,5 mm, lungimea de 580 mm, iar lungimea estimatã a tunului la 4.500 kg necesitând atelaje era în jur de 1.800 mm. Muzeul Militar Naþional din Bucureºti. grele pentru transport. Proiec- tilele aveau greutatea între 1,4 ºi 46 kg, iar bãtaia tunurilor a cres- cut semnificativ ajungând la aproximativ 400-600 metri7. De la domnitorul Petru Cercel (1583-1585) ne-a rãmas ºi o probã materialã despre artileria sa, un fragment de þeavã de tun cu ornamentaþii, turnatã probabil la Tunuri “orgã” reprezentate în Manuscrisul de la Sibiu. Veneþia al cãrui arsenal l-a vizitat

7 Ibidem, pg. 15. 18

Artileria românã pirobalisticã medievalã ºi premodernã Nepotul Radului Voievod”. Petru Rareº este un alt dom- nitor care s-a remarcat în uti- lizarea artileriei. În bãtãlia de la Feldioara, din data de 22 iunie 1529, susþinân- du-l pe voievo- dul transilvan Ioan Zapolya împotriva tru- pelor lui Fer- dinand I de Habsburg a folosit împotri- va pedestrimii 50 de tunuri de fontã ºi tunuri Armament ºi muniþie de artilerie din secolul XVI reprezentate pe una din feþele laterale ale sarcofagului luimai Ioan mici, cu Sigismund Zapolya (1540-1571) aflat la Catedrala Catolicã din Alba Iulia. mai multe þevi, în drumul sãu spre Mun- montate pe tenia unde fusese numit acelaºi afet domn. Aceastã piesã “orgelschütz” deosebit de valoroasã se sau “orgi“. În bãtãlia de la gãseºte în colecþia Obertin din Muzeului Militar Naþio- anul 1531 pier- nal. Þeava este din bronz, dutã de Petru lisã la interior; iar încãr- Rareº, croni- carea se executa pe la carul polon gura þevii. Pe “tunet” Bielski scrie în (partea din mijloc a þevii) “Sprava se poate remarca stema Wycevska” Þãrii Româneºti. În drep- urmãtoarele: tul culatei se vede urma “Luarãm atunci unui locaº de aprindere de la moldoveni (“lumina”) ºi a cârligului 50 de tunuri de fixare a plãcii mobile mari de schijã pentru acoperirea acesteia. (n.n. fontã) ºi toate tunurile Stema Þãrii Româneºti, de mici de fier. pe tunet, este înconjuratã Acestea din de inscripþia: Fãcutã“ de urmã erau câte Io Petru Voievod feciorul 6 ºi 8 la un loc, Pãtraºcului Voievod, pe roticele uºoare încât Rachete diferite concepute de nimic nu poate Conraad Haas în anul 1529. 19

Artileria românã pirobalisticã medievalã ºi premodernã în care au funcþionat centre pen- tru fabricarea pieselor de artilerie la Sibiu, Braºov, Sighiºoara, Bistriþa, Alba Iulia sau Târgoviºte. În secolul XVI exista la Sibiu o puternicã breaslã a constructorilor de arme. În anul 1961 s-a descoperit Manuscrisul de la Sibiu (Varia II 374) din care rezultã cã cinstea de a fi considerat pãrinte al rachetei moderne îi revine ºefului arsenalului dintre anii 1529- 1569, Conraad Haas. Studiile acestui inventator (partea a treia) reprezintã cel mai vechi document din Europa cunoscut “Lãnci zburãtoare” în mai multe variante, pânã acum în care sunt descrise concepute de Conraad Haas în anul 1535. detaliile tehnice ale construcþiei fi mai trebuincios pentru pedes- rachetelor. trime [....].Þevile sunt astfel cã se Lucrarea lui Conraad Haas aprind una de la alta, pe rând. cuprinde atât scheme fãcute în Încãrcarea este repede, cartuºeleculori, cât ºi texte care atestã con- sunt învelite în hârtie.Lungimea cepþia clarã a autorului despre þevilor este ceva peste un cot. rachete. În manuscris sunt Gloanþele sunt obiºnuite, de fierprezentate diferite tipuri de “Cãsuþa zburãtoare” sau de plumb”8. rachete, baterii de rachete, prin- motor reactiv, anticipând ideea capsulei spaþiale moderne. Datele tehnice privind aspec-cipiul rachetei cu mai multe Creaþia lui Conraad Haas este tul tunurilor lui Petru Rareº trepte ºi cãile experimentãrii sale practice. În anul 1535 a experi- originalã ºi se înscrie printre ma- relevã posibilitatea realizãrii unor mentat“lancea zburãtoare”echipatã rile realizãri înfãptuite în spaþiul salve cu efect nimicitor obþinutecu aripi în formã de coadã de rân-românesc în acest domeniu de datoritã þevilor multiple ºi unei dunicã, cu încãrcãturã de luptã ºivârf care este tehnica de rachete, muniþii moderne (cartuº cu cu un numãr de recipienþi de cu mult timp înainte ca tehnolo- pulbere învelitã în hârtie), lucru pulbere, cu aprindere succesivã. gia sã permitã construcþia ºi absolut remarcabil. În anul 1536 ingeniosul inventa-utilizarea lor în armatã. Pe teritoriul þãrii noastre s-autor a conceput o “cãsuþã zburã- Domnitorul Moldovei Ioan dezvoltat o serie de oraºe-cetãþi toare” miniaturalã dotatã cu Vodã a ridicat gloria militarã a

Þeavã de tun mic din Transilvania. În fotografie se poate observa înscrisul “HM 1595”. Colecþia Muzeului de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca.

8 Al. Papiu-Ilarian, Tezaur de monumente istorice pentru România, Vol. III, Bucureºti, 1864, pg. 240. 20

Artileria românã pirobalisticã medievalã ºi premodernã þãrii ºi în mod special a artilerieimasiv bombarda- moldovene la nivelul de perfor- ment de artilerie, manþã atins de puterile militare care poate fi con- ale Europei de la acea vreme. În siderat ca predece- bãtãlia cu turcii de la Cahul din sorul pregãtirii de 10 iunie 1574 domnitorul dis- foc de mai târziu. punea de 140 de guri de foc din Dupã intrarea în care 80 de calibru mare9, canti- Alba Iulia, domnitorul tate de artilerie care nu se va maiMihai Viteazul s-a pre- întâlni în Þãrile Române decât înocupat de fabricarea preajma rãzboiului de indepen- de noi guri de foc. Mai denþã de la 1877. Atunci, artileriatârziu, dupã moartea numãra 190 de tunuri. sa, în anul 1632, în Voievodul Mihai Viteazul a registrul inventar al Unul din cele 2 mortiere din sec.XV-XVI aflate în incinta utilizat artileria în lupta sa bastionului nou al Muzeului Naþional al Unirii Alba Iulia. Are formã de trunchi antiotomanã. În bãtãlia de la cetãþii Oradea, pe lângãde con cu o alveolã tip calotã ataºatã la bazã. Este turnat dintr-o singurã bucatã din aliaj de fier. Caracteristici: lungimea - 710 Cãlugãreni a folosit doar 12 tunuricele 20 de tunuri de mm; calibrul - 200 mm; diametrul exterior la "gura tevii" - 260 m; circumferinþa la nivelul îmbinãrii alveolei cu "baza þevii" - pe care însã le-a întrebuinþat diferite tipuri ºi calibre1400 mm; þeava este prevãzutã cu doi umeri de susþinere cu magistral.Este notabil faptul cãse aminteºte ºi de tunullungime de 200 mm ºi grosimea de 30 mm; Greutate apreciatã - pentru prima datã în istoria cu numele de“ºoimul 150 kg. Era folosit pentru asediul cetãþilor. militarã a artileriei române, mic al domnitorului În secolul al XVI-lea, armata domnitorul a folosit tunurile român, împreunã cu ghiulele nece-moldoveanã avea o dotare cu guri pentru tragerile de flanc.Astfel, sare”. Un alt tun, o“falconetã”cu de foc mai bunã, datoritã tradiþiei douã tunuri ale lui Mihai au stema lui Mihai Viteazul cu numelerãmase de la ªtefan cel Mare. dezorganizat aripa dreaptã a tur-de“ªoimul”este amintit ºi în inven-Acest secol a fost marcat însã de cilor, aducând o contribuþie tarul cetãþii Fãgãraºului, întocmitacþiunile domnitorului Mihai însemnatã la obþinerea victoriei.tot la 1632. Aceste tunuri cu denu-Viteazul care a utilizat, în scurta În bãtãlia de la ªelimbãr miri de animale mici, fãceau partesa domnie, într-un mod inteligent Mihai Viteazul a folosit 80 de din artileria de câmp, iar cele ºi eficient puþina artilerie din guri de foc, atacurile infanteriei ºibotezate cu nume de animale maridotare în toate bãtãliile ºi luptele cavaleriei au fost precedate de unerau piese de artilerie grea. purtate.

Tunuri moldoveneºti reprezentate pe fresca “Asediul Constantinopolului” de la Mânãstirea Moldoviþa. Mânãstirea a fost ridicatã în anul 1532 în timpul domniei lui Petru Rareº.

9 Istoria Artileriei Române, Editura Militarã, Bucureºti, 1977, pg. 46. 21

Artileria românã pirobalisticã medievalã ºi premodernã

Eliberarea oraºului Târgoviºte de cãtre trupele muntene conduse de cãtre Mihai Viteazul împreunã cu trupele transilvãnene ale pricipelui Bathory,Sigismund în anul 1595. În partea stângã, planul apropiat, trupele aliate pãtrund în interiorul cetãþii Târgoviºte în timp ce otomanii, reprezentaþi în planul îndepãrtat (12) se retrag ducând cu ei, ca pradã, o turmã de vite. Trupele se pot distinge dupã steagurile pe care le arboreazã. În planul apropiat se distinge foarte bine artileria transilvãneanã dispusã în spatele unor întãrituri de nuiele executând trageri pe deasupra trupelor proprii pentru susþinerea atacului. Respectând proporþiile, tunurile sunt de calibru mediu, probabil 50 mm, având în vedere grosimea considerabilã a þevilor de bronz. În planul secund, în partea stângã, este reprezentatã infanteria dotatã inclusiv cu muschete, iar în acelaºi plan în partea dreaptã cavaleria ali- atã. Artileria turceascã ce apãrã oraºul este dotatã cu tunuri uºoare. Fragment de gravurã de epocã dupã lucrarea “Pannoniae Historia Chronologica ....” 10.

Mortier de asediu ºi echerul tunarului pentru ochirea în înãlþime.

10 Giurescu, C-tin, C.; Giurescu, Dinu, “C.;Istoria Românilor”, vol. I, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1975. 22

Artileria românã pirobalisticã medievalã ºi premodernã

3. Artileria Þãrilor Române în secolul al XVII-lea

În secolul al XVII-lea artileria a fost prezentã în mai micã mãsurã în cadrul oºtilor noastre înregistrându-se un regres al puterii militare. Astfel, domni- torul Radu ªerban (1602-1611) în bãtãlia de la Ogretin (1602) a dis- pus doar de 3-4 tunuri. Acelaºi domnitor s-a îngrijit de întãrirea cu tunuri a unor puncte impor- Fragment de þeavã de tun din bronz (secolul tante ale þãrii instalând 3 tunuri XVII) descoperit la Curtea Domneascã de la cumpãrate din strãinãtate la Târgoviºte. Calibrul þevii este de 95 mm. Mânãstirea Tismana, în anul 1605 „ca sã o apere de oamenii rãi ºi Focºani, unde se sã stea acolo în vecie”. aflau instalate În înfruntarea de la Finta, mori puse în dintre domnitorii Vasile Lupu ºi miºcare de apele Matei Basarab din data de 27 mai unor râuri. La 1653 oastea din Moldova avea 15 iunie 1691 o 20.000 de oameni ºi 17 tunuri, iar aºa-zisã cea a Þãrii Româneºti 16.000 de “prãfãrie” oameni ºi 12 de tunuri. Ulterior, din Bucureºti s-a aprins de la un Matei Basarab îºi mãreºte trãznet ºi a pro- numãrul de guri de foc la 30. dus pagube. Acestea au fost pierdute, un an În anul 1691 mai târziu de cãtre marele spãtar Iaºiul avea Hrizea în lupta cu Gheorghe Ghiulele de fontã de diferite mãrimi. La cea mai mare dintre ele (cal. aprox. 120 mm) se poate observa locaºul pentru aprinderea încãrcãturii. 12 tunuri Rakozi al doilea, principele poloneze Transilvaniei. descoperitã în rada portului capturate de la Ion Sobieski, Este de remarcat faptul cã Mangalia, în anul 1970. regele Poloniei. tunurile au început sã fie folosite Sub domnia lui Constantin ºi pe navele militare. O þeavã deBrâncoveanu (1688-1714) se fa-

tun având construcþia asemãnã- brica în þarã pulbe- Þeavã de tun din bronz folositã pe navã, toare unei bombarde ºi încãrcarearea necesarã arma- calibru 36 mm din secolul al XVII-lea. A pe la gura þevii poate fi vãzutã la fost descoperitã cu ocazia lucrãrilor de ame- tei la Craiova, najare a portului Mangalia în anul 1970. Muzeul Militar Naþional fiind Bucureºti ºi Sistemul de încãrcare este pe la gura þevii. 23

Artileria românã pirobalisticã medievalã ºi premodernã

Sus: Þeavã de tun din anul 1646, din Transilvania, din vremea principelui Gheorghe Rákóczi I (1630-1648). Piesa se aflã în colecþia Muzeului Naþional al Unirii din Alba Iulia. Dreapta: detaliu de pe þeavã cu înscrisul anului de fabricaþie-1646. Caracteristici: lungimea - 2460 mm; calibrul 73 mm; diametrul exterior la "gura þevii" - 470 mm; greutate apreciatã - 400 kg.

Conform celor consemnate de Caracteristici generale ale artileriei Þãrilor Române din cãtre domnitorul Dimitrie secolul al XVII-lea Cantemir în lucrarea “Istoria imperiului otoman”,oastea dom- - artileria era de calibre diferite datoritã faptului cã mare parte era cap- nitorului Þãrii Româneºti, ªerbanturatã sau cumpãratã de la diferiþi producãtori; - tunurile uºoare de câmp erau cele mai numeroase iar artileria grea foarte Cantacuzino (1678-1688) numãrapuþinã; între 28-40.000 de oameni ºi - calibrele erau în jur de 4-6 cm pentru artileria uºoarã ºi de 10 cm pentru artileria grea; 38 de tunuri, cea mai mare armatã- þevile se fabricau din fontã sau din bronz, iar ghiulele erau în majoritate din perioada analizatã. Este de din fontã. Apar ghiulele cu încãrcãtura de pulbere; remarcat participarea domnitoru-- în Moldova ºi Þara Româneascã se fabrica pulbere la Craiova, Bucureºti ºi Focºani; lui ªerban Cantacuzino împreunã- bãtaia materialelor era de aproximativ 300 de paºi; cu 4-6.000 de ostaºi la asediul - materialul de artilerie trãgea foarte încet, aproximativ 7 lovituri pe zi; Vienei în anul 1683, unde este - încãrcarea continuã sã se facã pe la gura þevii iar darea focului se executa cu vergeaua înroºitã sau cu fitil. posibil sã fi avut ºi câteva tunuri. Pentru faptul cã a transmis fiind numite obuze, iar cele mai rolului oraºelor cetãþi ºi a trupelor creºtine informaþii mari bombe. reºedinþelor fortificate din cauza importante legate de desfãºurarea În Europa, artileria a fãcut pro-scãderii capacitãþii de protecþie în luptei, ªerban Cantacuzino a grese privind construcþia ºi între-faþa gurilor de foc grele. Din primit de la împãratul Leopold Ibuinþarea sa pe câmpul de luptã.punct de vedere politic, aceastã titlul de conte al Sfântului Ca noutãþi tehnice, au apãrut: situaþie, împreunã cu factorii eco- Imperiu Roman. mecanismul de ochire în înãlþimenomici ce favorizau dezvoltarea Din secolul al XVII-lea ºi îndreptãtorul. De menþionat, întreprinderilor manufacturiere ºi muniþia a început sã aibã încãrcã-totodatã, cã italianul Nicola al relaþiilor de producþie de tip turã explozivã din pulbere neagrãFontana (1600-1657) a devenit capitalist, au influenþat miºcarea ceea ce a mãrit foarte mult efec-primul teoretician al artileriei prinpopulaþiei ºi au marcat începutul tul la obiectiv al focului artileriei.elaborarea bazelor balisticii. procesului de dispariþie a soci- Înveliºul proiectilelor era din În plan general, dezvoltarea etãþii bazate pe relaþii economice fontã, cele cu greutatea sub 16 kgartileriei a avut ca efect reducereade tip feudal.

24

Artileria românã pirobalisticã medievalã ºi premodernã 4. Artileria Þãrilor Române în secolul al XVIII-lea ºi prima jumãtate a secolului al XIX-lea Din cauza situaþiei deosebiteturci ºi arnãuþi (240 de impuse Þãrilor Româneºti de oameni), care consti- domniile fanariote, în secolul al tuiau garda personalã. XVIII-lea a avut loc desfiinþareaOastea cea mai armatei naþionale ºi a artileriei. numeroasã în acea Treapta cea mai de jos a declinu-vreme a fost ridicatã lui militar al þãrii se pare cã s-a cu ocazia expediþiei înregistrat în anul 1739, când turcilor contra tãta-

Jos:Tun din anul 1724 donat de cãtre generalul rus Potemkin Principatului Moldovei. Caracteristici: fabricat din bronz,; lungime 1700 mm; calibru: 80 mm; grosimea þevii la partea din faþã: 60 mm. Sus: Detaliu de pe þeavã. Colecþia Muzeului Militar Naþional. domnitorul fanariot Constantin rilor, în anul 1728, când, domni-(tunuri) ºi sãcãluºe. De aseme- Mavrocordat a desfiinþat oastea torul Grigore Ghica a strâns la nea, domnitorul Nicolae naþionalã ºi miliþiile înconjurân-Fãlchiu 3.000 de pedestraºi, Mavrogheni a participat în anul du-se de un numãr limitat de 4.000 de cãlãreþi ºi 12 puºti 1787 cu o oaste redusã ºi 8 tunuri la rãzboiul ruso-austriaco-turc.

Þevi de tun din secolul XVIII în curtea Muzeului Militar Naþional. Piesa din faþã are calibrul 185 mm. 25

Artileria românã pirobalisticã medievalã ºi premodernã

Tun turcesc de calibru mic de la sfârºitul secolului al XVIII-lea aflat în colecþia Muzeului Peleº.

În general, artileria a decãzut, la Caracteristici generale ale artileriei Þãrilor Române fel ca întreaga oaste ºi era folositã din secolul al XVIII-lea pentru paza domnitorului sau - piese vechi de calibru mic rãmase de la domnitorii pãmânteni sau cap- pentru a trage salve la festivitãþileturate (de exemplu Grigore Ghica); de la curte. - domnitorii fanarioþi nu mai erau interesaþi de producerea materialului de artilerie în þarã; Dezvoltarea construcþiei - este posibil, deºi nu existã date, ca pulberea sã fi fost fabricatã în þarã; gurilor de foc în secolul XVIII a - în general, atât în Moldova, cât ºi în Þara Româneascã exitau câte 2-3 piese de artilerie folosite de regulã la ceremonialurile de la curte ºi 50-100 de permis fabricarea unor þevi cu oameni, aceºtia erau tunarii ºi cei care formau serviciile anexe. calibre din ce în ce mai mari. Astfel, în cadrul Muzeului Oastea revoluþionarã a lui unitãþi de infanterie ºi cavalerie, Militar Naþional se pot vedea mai multe tunuri din secolul al XVIII-leaTudor Vladimirescu a avut iar artileria reapare, în armata cu calibre peste 100 mm, toate 6 tunuri în timpul acþiunilor din naþionalã, în anul 1835 când þarul fabricate în strãinãtate. Cel mai anul 1821. Pe timpul retragerii Rusiei, prieten ºi protector al mare tun are calibrul de 185 mm.armatei sale din Bucureºti cãtre Þãrilor Române a dãruit în mod Oltenia 3 tunuri sunt lãsate la Pânã la înfiinþarea primei baterii oficial domnitorului Moldovei un de artilerie în Þara Româneascã Piteºti, astfel cã în luptele cu turcii, de la Drãgãºani, din tun de bronz de 4 livre (calibru de cãtre domnitorul Gheorghe 80 mm), capturat de la turci în Bibescu, în anul 1843, prezenþa 29 mai 1821 a folosit cele 11 . urma rãzboiului dintre anii 1828- tunurilor în oastea Þãrilor 3 tunuri rãmase 1829. Acest tun a fost singura Române a fost sporadicã ºi s-a Pe baza prevederilor regula- redus la câteva piese ruseºti sau mentelor organice, în anul 1830 piesã de artilerie pe care a avut-o turceºti. au început sã ia fiinþã primele Moldova pânã în anul 1849.

11 Stãnculescu V., Ucrain C-tin, Istoria artileriei române în date, Bucureºti, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, 1988, pg. 55.

26