HUNEDOARA Monografie
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
Judeţul HUNEDOARA monografie volumul I MUNŢII ORĂŞTIEI, CENTRUL REGATULUI DAC Deocamdată, pentru perioada secolelor IV-III a. Chr., există puţine descoperiri arheologice care ar putea da indicii cu privire la populaţia geto-dacică din zonă, dar aceasta reprezintă şi un stadiu al cercetărilor. Cert este că, din punct de vedere arheologic, odată cu secolul II a. Chr. constatăm o dezvoltare destul de bruscă a aşezărilor şi fortificaţiilor dacice din zonă, cu un bogat material arheologic. Acum, mai ales de pe la jumătatea acestui secol, îşi au începuturile o serie de aşezări de pe Valea Mureşului. Cele mai semnificative urme ale civilizaţiei dacice de pe teritoriul judeţului Hunedoara aparţin epocii Regatului Dac, secolul I a. Chr. - începutul secolului al II-lea p. Chr. Pe lângă urmele arheologice, avem şi câteva izvoare scrise care servesc la reconstituirea istoriei politice a perioadei. Centrul Regatului se afla în Munţii Şureanu, pe teritoriul actualului judeţ Hunedoara, astfel că într-un mod fericit istoria ridicării acestei construcţii politice, rezultatele dezvoltării civilizaţiei dacice din această zonă şi perioadă sunt strâns legate de teritoriul de care ne ocupăm. Geneza acestui centru de putere foarte important şi spectaculos este marcată de incertitudini. Cercetătorii consideră surprinzătoare apariţia într-un spaţiu politic puţin vizibil ca sudul Transilvaniei a unor personalităţi precum Burebista şi Deceneu, care au atras atenţia contemporanilor asupra acestei părţi a Europei224. Au fost exprimate diverse opinii cu privire la premisele apariţiei centrului de putere din Munţii Orăştiei de la începutul secolului I a. Chr. Le vom aminti pe cele mai importante. Burebista era conducătorul unei uniuni de triburi care-şi avea centrul în cetatea de la Costeşti- Cetăţuie; aceasta fiind situată în zona muntelui sfânt Kogaionon, avea acces la mari bogăţii în zăcăminte de minereu de fier şi era în apropierea Văii Mureşului şi a Munţilor Apuseni pe care-i stăpânea225. Deci apariţia centrului de putere din Munţii Orăştiei ar fi o urmare a evoluţiei demografice şi a cristalizării 224 G. Florea, Dava et oppidum. Débuts de la génèse urbaine en Europe au deuxième âge du Fer, Cluj-Napoca, 2011, p. 112. 225 I. Glodariu, în Istoria Transilvaniei, vol. I (până la 1541), (coord. I. A. Pop, Th. Nagler), Cluj-Napoca, 2003, p. 80. c^ ) \ - ./'a 'Monografie o câtorva centre de putere locale, intracarpatice - mai exact, centrele de pe Valea Mureşului mijlociu, atestate prin apariţia aşezărilor şi fortificaţiilor din secolul II-I a. Chr. şi de emisiunile monetare226. Conform altei ipoteze, ar fi fost vorba de un transfer de putere din zona de la sud de Carpaţi, probabil dintr-un centru din Muntenia, ţinând cont că în perioada anterioară aici s-au acumulat anumite experienţe şi tradiţii227. Mai nou, s-a exprimat ipoteza conform căreia creşterea demografică sesizabilă pe Valea Mureşului prin apariţia unui număr mare de aşezări, cât şi a unor fortificaţii, s-ar datora pătrunderii, în secolul II a. Chr. / jumătatea acestui secol, a unor comunităţi şi a unui grup de războinici, cunoscuţi ca „grupul Padea - Panagyurskij Kolonii” , de la sud de Carpaţi, din sud-vestul României. Ar fi vorba de o populaţie formată din elemente tribalo-daco-scordisce, cu un caracter militar accentuat, cristalizată la nord de Balcani228. Pătrunderea grupurilor de războinici din sud (după analogiile de rit şi ritual funerar, dinspre Oltenia) s-ar fi produs din raţiuni strategice şi economice, iar câteva generaţii mai târziu se va naşte regatul lui Burebista229. La începutul secolului I a. Chr. se pun bazele Regatului Dac, prin acţiunea începută de către Burebista, sprijinit de marele preot Deceneu. Conform celor transmise de Iordanes230, începutul domniei lui• Burebista• se situează• /vîn anul 82 a. Chr.231 . De asemenea, la Strabon găsim• /vcâteva • informaţii• .932 referitoare la începuturile domniei: „Lăsând la o parte lucrurile mai vechi ale geţilor, întâmplările din urmă sunt următoarele. Ajungând în fruntea neamului său, care era istovit de războaie dese, getul Burebista l-a înălţat atât de mult prin exerciţii militare, sobrietate şi ascultare de porunci, încât, în câţiva ani, a făurit un regat puternic şi a supus geţilor cea mai mare parte din populaţiile vecine. Ba încă a ajuns să fie temut şi de romani. Căci trecând plin de îndrăzneală Dunărea şi jefuind Tracia - până în Macedonia şi Illiria - a pustiit pe celţii care erau amestecaţi cu tracii şi cu ilirii şi a nimicit pe de-a întregul pe boiii aflaţi sub conducerea lui Critasiros şi pe taurisci” . 226 H. Daicoviciu, Dacia de la Burebista la cucerirea romană, Cluj-Napoca, 1972, p. 32-54. 227 R. Vulpe, Le Gète Burebista, chef de tous les Géto-Daces, în „Studia Thracologica", 1976, p. 52-55. 228 A. Rustoiu, op. cit, p. 33-36. 229 Ibidem, p. 37. 230 Iordanes, Getica, X, 67. 231 I. Glodariu, op. cit., p. 80. 232 Strabon, Geografia, VII, 3, 11. 91 o 9i?a . ceiţ(?:j^ 0 J ud elui ^Hunedoara c r \ 2 ‘^ V - N s f& P ( > 0 Acţiunea lui Burebista are loc în contextul în care pericolul roman se extindea în Peninsula Balcanică, iar în vestul teritoriului se aflau celţii şi e posibil ca războaiele dese menţionate de izvor să reprezinte conflictele dintre uniunile de triburi existente233. Oricum, probabil şi datorită colaborării strânse cu puterea religioasă, dar şi forţei militare şi viziunii sale politice, Burebista reuşeşte să aducă sub ascultare mare parte din teritoriile locuite de geto-daci. Unele uniuni de triburi sunt unificate pe cale paşnică, altele, se pare, sunt supuse prin forţa armelor234. Reuşeşte să controleze regiunile unificate făcându-i pe locuitori să „asculte de porunci”, prin posibile măsuri de însănătoşire a moravurilor şi prin sprijinul marelui preot, astfel că este înzestrat cu o „putere aproape regală”235. Iniţial, Burebista a fost conducătorul unei uniuni de triburi, dar odată cu extinderea autorităţii sale asupra unui teritoriu mult mai larg, probabil a creat şi mijloacele şi instituţiile prin care să controleze aceste teritorii. Astfel, a început un proces de fortificare, în timpul lui încetează emisiunile monetare tradiţionale şi a început emiterea monedelor de tip roman. Armata cu care a organizat numeroasele expediţii presupunea o autoritate centrală destul de puternică, probabil a existat o cancelarie regală - din moment ce avem informaţii despre relaţii şi tratative diplomatice236. Reperele importante ale politicii sale externe sunt următoarele: expediţia împotriva celţilor, cea care viza oraşele greceşti de pe ţărmul Mării Negre, atacurile la sud de Dunăre şi implicarea în conflictul dintre pretendenţii la conducerea Romei237. După anul 60 a. Chr. îi atacă pe celţii care ocupau nord-vestul teritoriului din zona sa de interes, îi învinge şi îi dislocă, aceştia ajungând în vestul Europei, iar Burebista îşi extinde stăpânirea până la Dunărea Mijlocie, fără ca acest lucru să însemne dispariţia totală a elementului celtic din regiune238. În jurul anului 55 a. Chr. organizează o expediţie împotriva oraşelor greceşti de pe ţărmul Mării Negre, probabil cu scopul de a le supune controlului său. O parte dintre ele au fost lovite necruţător, Olbia este cucerită şi distrusă - în 98 p. Chr., Dion Chrysostomos vede o parte din distrugeri -, Tyras are aceeaşi soartă, Histria a fost asediată, i -au fost distruse zidurile şi teritoriul ei rural a fost ocupat timp de trei ani, Tomis şi Mesembria au suferit lungi asedii, Callatis a avut distrugeri, la Odessos avem o pribegie în masă a cetăţenilor239. Datorită mai vechilor bune relaţii cu geţii, oraşul Dionysopolis a fost cruţat. Oricum, oraşele de pe ţărmul Mării Negre, de la Olbia la Apollonia, au ajuns sub autoritatea lui Burebista240. Astfel, stăpânirea sa se întindea de la Morava şi Dunărea Mijlocie până la gurile Bugului, din Carpaţii Păduroşi până la Munţii Haemus (denumirea antică a Munţilor Balcani), iar în decretul dat în cinstea lui Akornion este numit „cel dintâi şi cel mai mare dintre regii Traciei”241. O altă acţiune externă a sa se situează în contextul războiului civil de la Roma, dintre Pompei şi Caesar. Burebista îl trimite pe Akornion din Dionysopolis să poarte tratative cu Pompei. Cei doi poartă discuţiile la Heracleia Lyncestis şi se presupune că solul lui Burebista a obţinut, în schimbul ajutorului militar oferit de Burebista, recunoaşterea cuceririlor pontice ale regelui dac242, dar cel care iese victorios în confruntarea de la Pharsalus este Caesar care, după ce rezolvă problemele din interiorul Imperiului, plănuieşte o expediţie şi împotriva Daciei. Însă în 44 a. Chr., Caesar este asasinat şi în acelaşi an moare şi Burebista243. După moartea lui Burebista, formaţiunea statală creată de el se destramă. Datele arheologice şi puţinele izvoare scrise păstrate ne fac să credem că nucleul statal din zona Munţilor Şureanu supravieţuieşte. 233 I. Glodariu, Introducere în istoria antică a României, Cluj-Napoca, 2001, p. 65 234 I. H. Crişan, Burebista şi epoca sa, Bucureşti, 1977, p. 170-175. 235 I. Glodariu, în Istoria Transilvaniei, p. 81. 236 Ibidem, p. 84-85. 237 I. H. Crişan, op. cit, p. 230-266. 238 I. Glodariu, op. cit., p. 82; I. H. Crişan, op. cit., p. 230-241. 239 I. Glodariu, op. cit., p. 82. 240 I. Glodariu, op. cit., p. 82; I. H. Crişan, op. cit., p. 243-257. 241 I. H. Crişan, op. cit., p. 285. 242 I. Glodariu, op. cit., p. 82-83; I. H. Crişan, op. cit., p. 261-266. 243 I. Glodariu, op. cit., p. 85. 92 c^ ) \ - ./'a 'Monografie c> 0 Urmaşul lui Burebista la conducerea Regatului Dac a fost Deceneu, marele preot şi colaboratorul apropiat al primului rege. Deceneu este cel care mută capitala politică a Regatului Dac de la Costeşti- Cetăţuie (unde a funcţionat în timpul lui Burebista) la Sarmizegetusa Regia (Dealul Grădiştii), unde se afla şi centrul religios. Astfel, din această perioadă funcţiile de rege şi mare preot sunt reunite, iar indicii privind separarea celor două funcţii până la finalul existenţei Regatului Dac nu există244.