DREPTATEA V R E M E a V R E M U I E Ş
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
„LUMINEAZÄ-TE Şl VEI FI : VOIEŞTE ŞI VEI PUTEA". C. A. ROSETTI Director : ANUL VII, Nr. 213 şl 214 Generalul NICOLAE PETALA REDACŢIA, STR. REGALĂ No. 16. CRĂCIUNUL ANULUI 1927 ADMINISTRAŢIA STR. REGALA No.16 BUCUREŞTI Apare în flecare Duminică DREPTATEA Constatări dureroase Vremea vremuieşte Şi se lasă iarăşi nemărgi nită linişte în sufletele noas După 10 ani de Ia înfăptuirea Foarte des am stat de — N'au avut nevoie, căci ţele acoperite cu stuh ori tre. Este zi de sărbătoare. visului şi aspiraţiunei strămoşilor vorbă cu sătenii despre nou nu le-au cunoscut, unche paie Şi cu oişte ferestrici Se prăznueşte din nou naş glorioşi, reîntregirea poporului ro terea mântuitorului nostru tăţile şi născocirile pe care şule. cât pumnul, în care nu-ţi mânesc în vechile-i hotare „Dacia", putei vâri decât nasul. A- Isus Christos. Este minunat când nu numai ţăranul român dar le-au adus şi le aduc vre — Şi vrai să spui că, prilej de reculegere—Şi ne şi cel minoritar, a devenii pro necunoscându-le, a u fost cu ma se clădesc în sate case întrebăm întru sfârşit de murile nouă; şi de cele de prietarul pământului, pe care îna mai puţin fericiţi decât voi ? încăpătoare, bine acoperite, taina mântuirei adusă de isus. inte îi Iura ca slugă, iobag ori mai multe ori i-am găsii, bine luminate. Vra să zică — Nu vreau să spun asia, Dreptatea este dorinţa ar clacaş, este dureros, amar de du mal ales pe cei bâfrant, în acem rău că nu trăim în- uncheşule, căci fericirea ne zătoare a omenirei în mersul reros, tânguitorul refren car'l au dărătniciţi in cele apucate vizunie ca cei dedemult? ei către mai bins. Dar blânda zim zi cu zi rostit de multe per atârnă de aceste toate în învăţătură a Blajinului Nnzn- soane, scris de unele ziare „ţaia dedemult, — ca şi cum ar fi lesniri, ci de sufletul tău. Nu facem rău, şi ne rinean, ne arată cât de^chib nenorocita" „popor nesimţitor". încremenifi in loc, cu privi Omul e fericii când o îm ui'ôm cu mila la acei cari zuiţi trebue să fim când Durerea este cu atât mai mare, rile aţintite tn spre veacul păcat cu Dumnezeu, cu si n'au avut putinţa să-şi ri чorbim despre dreptate. Căci cu cât aceste insulte nemeritate, dice casă bună şi încăpă cel vechiu. ne şi cu semenii săi. Insă este lucru tare greu de lă la aduc ţârei şi poporului român, toare, chinui ndu-se sub murit. Şi să nu se înfâfnpîe însăşi români, şi încă dintre acei Tinerii sunt mui deschişi toate aceste născociri, des ca în trufia noastră sS facem cari au pretenţia de a se numi pre care um vorbit, înles şi'n întuneric. şi mai primitori. Au trecut nedreptate, crezând că facem intelectuali şi convingerea greşita nesc şi îmbunătăţesc vîaja Toate aceste înoiri fi pre dreptate. că ei ar fi în stare să îndrepte prin şcoală şi au alla înţe omului. faceri se săvârşesc chiar răul. Legea este să fim buni, legere a lumii. Iată - "cum o sută de ani. fără voia noastră. Căci om îndatoritori cu alfii. Să nu Există oare vre-un râu atât di ia om ia p'ldâ şi popor de grav, care ne ar peridita exis — Uncheşule, zfc aceştia facem rău la nimeni. Ci pe dela popor Aş ?, ce v dem tenţa? Ori cât am caută nu'l ga- băl rănilor, cartea Iu lineazu cât putem sê facem numai ят. Se apăra criminalii, infrac hun ş; ' do a'lor h a!,'ii, tre- pe om şi-i face să cunoa : bine. Să nu ne roadă duş torii,'de ,şa numiţii apostoli ai Ітое iá face r, ş ;o. Case mănia ca să-i vorbim pe umanit-aţei, şi tot aceştia critică scă uşor toate câte sunt pe şi şoiole astăz/, ^гаіі.і* ş! un judecător care ap li. a legea. alţii de rău pentrucă îi vedem lume. '^i•/,./' larii mâ'r.e, trebuv să Un mare personaj politic şi-a vrednici, Să ne ostenim ca exprimat părerea despre armata — Dar ce nevoie este ii Şi n ş; noi în rânJ cu 'u o ea, să fim şi noi cfti mal sus. „o ceata de slăbănogi" altul „am numai decât de asta ? răs cealaltă, căci nu sunlm nici ajuns la România mare datorita mai puţin deş'epţi, nici mai Dar să ne apărăm de cel pund bătrânii; n'am nevoie nedrepţi cari încearcă să ne norocului". puiin destoinici. Tr.bue să să ştiu ce-i tn lume. Eu om ! lovească. Şi să avem recr.- Aceste cijate sunt suficiente primim tot ce i bun ş folo pentru a constata că părerile gre nevoie să ştiu de ale mele. sitor: tren, plug de fier, ba noştiinţă către aceia cari şite pornesc, nu dela ţăranul no ne-au făcut bine. Să-i respec stru român şi nici dela cel mino Să-mi deie Dumnezeu să toză, automobil, telegraf fi tăm pe mai marii noştrii, iie ritar, ci tocmai dela aceia cari spe nătate mie şi vitelor şi ploaie telefon, oglindă, dulap, săpun că sunt mei în vârsiS, fie că culează cinstea pâna- la simplici la sămanătură — şi eu sunt şi baie, spital şi şcoală, tate a acestui popor. sunt mai învăţaţi si mai pri mulţumit. Pentru asta n'am carte şi gazetă. Şi să cre cepuţi decât noi. Dar toate Aceiaşi apostoli ai umanitaris Uf T In * ~S J * ^^A.*,. dem în ele, căci, fiind năs mului, aceleaşi ziare cer ertarea nevoie să ştiu a ceti ! să fie cu adâncă măsură Dl. MIHAIL SADOVEANU cocirea minţii omeneşti, tot celor cari au fugit depe front, — Uncheşule, nu-i chiar chibzuite. Să ne ridicăm îm drepturi egale pentru venetici, es la 1828, lumea nu cunoşfe; tot prin voinţa şi bunătatea croci şi trădători de ţară. aşa cum spui, căci noi nu nici trenurile, nici vapoarele, lui Dumnezeu ne vin. potriva necinstei şl a nedrep Maria Ta, pe Tine, Tatăl Sfânt tăţii, — nu pentru a aduce Aceştia formează spre fericirea suntem numai nişte sălbă- nici telegraful nici telefonul Te-a hârâzit ca Rege azi sâ fii Vom avea astfet viafa moartea păcătosului, ci în celor modeşti şi muncitori, grupul tăciuni, să trăim într'o râpă Ai sâ spui că n'ai ne Celui mai brav popor de pe pământ, tânguitorilor cari se plâng cá tră- mai uşoară şi mai înlesnită. dreptarea lui.— Căci drepta voie de ele, cum n'au avut Şi rege a! întiegitei Românii, esc într'o ţară nenorocita, locuită pustie, într'un fund de cadru. Iar ca să fim fericifi va tea este fapta care pune pe nevoie cei dinaintea anului Maria Ta, noi oastea de copii de un popor nesimţitor* Oamenii vieţuiesc la olaltă trebui să ne luminăm şt fiecare lucru la locul său. Să Aceştia se revoltă şi caută să 1800. Eu însă am nevoie, din altă parte, intorcându- Micuţi, cum eşti Măria Ta, acum, ca să se ajute şi să-şi îm aşezăm deci cinstea şi drep atragă şi pe alţii la ideile lor,— căci umblu mai râpede pâ ne deplin spre învăţătura Deşi gândim ades !a jucării bunătăţească traiul. S'au a- tatea la locul lor. — Să ne contra ori căror legi care stabi nă 'ntr'un loc depărtat ; pot cea curată a bisericii, urând Şi la sburdâiniciile din drum, lesc „datoiiile" ce le avem de în dunat tn sate şi târguri s'au bucurăm de bucuria altuia, trimefe grabnic o veste ori rautáfile şt băutura, îmbuna în şcoala ne silim a învaţă, deplinit către ţară, ca fii ai ei. alcătuit \ărL S'ait supus u- şl să suferim de suferinţa Uită însă că nu este îndrituit un răspuns. tă f indu-ne şi sufletul pe Tot cea ce ne-o fi folositor Iui. Să-i ajutăm pe cei ne cine-va să ceară „drepturi" până nor legi şi unor stăpâniri. Să zicem că alte născo lângă minte. voiaşi. Să se folosească şl Când vom fi mari, şi când Măria Ta nu şi-a făcut datoria. Altfel ar fî ca'n sălbătăcia ciri, ca bicicleta şi automo M.hail Sadoveanu alţii de rodul muncii noas Va deveni ca noi, Ia fel, major. Nu încerc, a insista asupra cri cea veche, când se mânca bilul, iarăşi nu-ţi plac. Nu- tre, fiecare după vrednicia sa. Noi vom fi cetăţenii luminaţi, minalei deosebiri, pe care doar, ţi place nici tramvaiul. Noi aşa pretinşii „intelectuali" o fac. om pe om. Şi să nu fim răzbunători. Pe Măria Ta, un Rege bun şi Căpitan. însă, când ne ducem la tîrg, Noi şi Voi. Noi Ardeleni, Bănă — Nu cred eu una ca acela care a greşit, să-1 a- Noi vom fi bravii Tăi soldaţi. ţeni şi Voi regăţeni / Fenomen ce ne folosim de toate. asta. De unde se ştie că se jutăm cu vorba blândă şi cu Măria Ta, vei fi primul oştean. nu se observă la Basarabeni, Insă oamenii au desco Iarăşi sectanţii fapta bună, să meargă ?i el Şi ne-om trudi sa devinîm si noi spre cinstea lor. mânca om pe om ? perit leacul împotriva unor pe drumul omeniei. Să i se Viteji, la fel acelor mari Eroi, O altă dureroasă insultă, iarăşi — Se ştie uncheşule. Căci boli necruţătoare, ca vărsa — Primejdia baptistă — pe gratis o îndură de la aceşti dea ce i se cuvine, Dar să Cari au căzut cu glorie'n război. şt astăzi trăiesc pe pământ tul negru şi anghina difte- „oameni ai vremurilor noui de S'a scris de multe ori în ziarul fie mulţumit cu viaţa Iui, ca Uniţi, in cugete, suflete, simţiri, mocratice" — boerimeo româ noroade care au rămas îna rică.