Grigore N. Filipescu (1886-1938): Repere Biografice
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
www.ssoar.info Grigore N. Filipescu (1886-1938): Repere biografice Andrei Popescu Veröffentlichungsversion / Published Version Zeitschriftenartikel / journal article Empfohlene Zitierung / Suggested Citation: Andrei Popescu (2012). Grigore N. Filipescu (1886-1938): Repere biografice. Annals of the University of Bucharest / Political science series, 14(2), 17-46. https://nbn-resolving.org/urn:nbn:de:0168-ssoar-389988 Nutzungsbedingungen: Terms of use: Dieser Text wird unter einer CC BY-NC-ND Lizenz This document is made available under a CC BY-NC-ND Licence (Namensnennung-Nicht-kommerziell-Keine Bearbeitung) zur (Attribution-Non Comercial-NoDerivatives). For more Information Verfügung gestellt. Nähere Auskünfte zu den CC-Lizenzen finden see: Sie hier: https://creativecommons.org/licenses/by-nc-nd/4.0 https://creativecommons.org/licenses/by-nc-nd/4.0/deed.de GRIGORE N. FILIPESCU (1886-1938). REPERE BIOGRAFICE ANDREI POPESCU GRIGORE N. FILIPESCU (1886-1938). BIOGRAPHICAL INVESTIGATIONS Abstract Grigore N. Filipescu, engineer and lawyer, was a controversial and inconstant politician in Interwar Romania. He had passed through many political parties until 1929, when he founded his own political organization. He was also involved in other areas, being the president of the Romanian Telephone Company, conducting the constuctrion of the Câmpina-Constanţa oil pipeline and organizing the first international fencing contests in Romania. Keywords: Grigore N. Filipescu, interwar Romania, conservatism, political biography. Preambul Studiul nostru î şi propune s ă aduc ă în prim-plan o figur ă mai pu ţin cunoscut ă, deloc neglijabil ă îns ă, a vie ţii politice române şti interbelice. Este vorba de Grigore N. Filipescu (1886-1938). Ne str ăduim s ă trecem în revist ă câteva momente semnificative din biografia sa politic ă, dar nu numai, o biografie care a fost marcat ă de notorietatea tat ălui s ău, liderul conservator Nicolae Filipescu. Pe lâng ă sursele arhivistice, destul de s ărace în informa ţii asupra subiectului, foarte importante pentru demersul nostru au fost presa şi memorialistica. În primul rând trebuie s ă men ţionăm ziarul personal al lui Filipescu, „Epoca”, apoi ziarele de mare tiraj, ca „Universul” sau „Curentul”. Interesante sunt şi informa ţiile oferite de presa str ăin ă, în special din Statele Unite ale Americii („The New York Times”, „Time”), Spania („El Sol”, „Heraldo de Madrid”), Fran ţa („Le Figaro”, „Journal des Débats”) şi Elve ţia („Journal de Genéve”, „Gazette de Lausanne”). Memoriile oamenilor politici ai epocii (Constantin Argetoianu, Nicolae Iorga, Grigore Gafencu, Alexandru Marghiloman, I. G. Duca) sunt de asemenea esen ţiale pentru studierea acestei perioade. 18 ANDREI POPESCU 1. Originea. Familia Filipescu S-a n ăscut la Bucure şti, la data de 1 octombrie 1886, fiind primul dintre cei cinci copii ai lui Nicolae Filipescu (1862-1916) şi ai Mariei Blaremberg 1. Tat ăl s ău a fost frunta ş al Partidului Conservator, primar al Bucure ştiului, deputat, vicepre şedinte al Camerei Deputa ţilor şi ministru al Ap ărării Na ţionale. Familia Filipescu era o veche familie româneasc ă, ale c ărei origini se pierd în timp, venind, se pare din Ţara F ăgăra şului, la sfâr şitul secolului al XIII-lea. Numele familiei, dar şi al mo şiei din jude ţul Prahova, vine de la Filip, fiul lui Udri şte Postelnicul, care a tr ăit în secolul al XVI-lea. Sp ătarul Mihai, un alt fiu al lui Udri şte, a avut un fiu Dumitra şco care a fost comis la 1620, stolnic la 1632, apoi clucer. Dumitra şco a avut la rândul s ău un fiu Pan ă, care a fost vel sp ătar în 1656 şi cumnat cu Şerban Cantacuzino. Pan ă Filipescu a avut un fiu Constantin, cronicar, care, la rândul s ău, a avut un fiu Grigore. Fiul acestuia, Pan ă, a fost logof ăt în 1775, vel vornic în 1781 şi vel ban în 1783 şi a avut un fiu Constantin, vel postelnic în 1789, vel vistier în 1784, vel ban în 1813. Fiul acestuia, Nicolae, c ăminar în 1812, apoi vel logof ăt şi ag ă, a avut doi feciori, pe Constantin Filipescu, ministru de finan ţe în guvernul provizoriu din 1848 şi pe Grigore Filipescu, mare vornic şi ministru în 1859. Acesta din urm ă este tat ăl lui Nicolae Filipescu, care a avut cinci copii: Grigore, Constantin, Maria, Ella şi Jeana 2. Nici Grigore Filipescu, nici fratele său Constantin, nu au avut copii, iar tat ăl lor l-a înfiat pe Vlad Stolojan, fiul unei fiice. Acesta şi-a luat numele Filipescu şi se pare c ă are un nepot la Paris, Nicolae Filipescu 3. În 1909 Grigore Filipescu s-a c ăsătorit cu Ioana Cantacuzino (1890-1971), fiica lui Matei Cantacuzino. Cei doi locuiau în Bucure şti, într-o cas ă de pe strada ce purta numele tat ălui s ău, la num ărul 18 4, construc ţia fiind proiectat ă de celebrul arhitect Ion D. Berindey şi ridicat ă în 1915 5. 2. Începutul vie ţii şi studiile Fiind n ăscut la Bucure şti, studiile şi le-a început aici, în capitala Regatului României. Dup ă absolvirea şcolii primare, s-a mutat la Paris, unde a urmat prestigiosul liceu „Louis le Grand” 6. Studiile superioare le-a f ăcut în dou ă ţări 1 Victor Botez, Corneliu Rade ş, Nobilimea la români , Ed. Floare albastr ă, Bucure şti, 2007, p. 132. 2 Octav-George Lecca, Familiile boiere şti române , Ed. Libra, 2004, p. 278-283. 3 Neculai I. Staicu-Buciumeni, Colegiul Na ţional „Nicolae Filipescu” , Ed. F ăt-Frumos, Bucure şti, 2007, p. 95. 4 Anuarul „Socec” al României-Mari , 1925-1926, I – Capitala , Ed. „Socec & Co.” Soc. Anon., Bucure şti, 1925, p. 9. 5 Ast ăzi, cl ădirea se g ăse şte pe strada Nicolae Filipescu, la num ărul 40 şi ad ăposte şte Secretariatul de Stat pentru Culte. 6 Dreptatea , 27 august 1938. GRIGORE N. FILIPESCU (1886-1938). REPERE BIOGRAFICE 19 diferite şi în dou ă domenii foarte diferite. În 1902 s-a înscris la Şcoala Politehnic ă din Zürich, pe care a absolvit-o în 1907. Dup ă ce a devenit inginer, Filipescu a urmat şi Facultatea de Drept de la Paris, devenind şi avocat. Nu ştim dac ă el a practicat avocatura, îns ă cunoa ştem faptul c ă era un inginer apreciat. În aceast ă calitate, Filipescu a condus lucr ări importante, una dintre cele mai importante fiiind construc ţia conductei de petrol Câmpina- Constan ţa7. Pentru diversele sale realiz ări, Filipescu va fi mai târziu decorat cu ordinele „Legiunea de Onoare” 8 şi „Ferdinand” 9. 3. Activitatea publicistic ă Ziarul „Epoca” a ap ărut pentru prima dat ă în anul 1885, fiind fondat de Nicolae Filipescu 10 . Pe la acest ziar s-au perindat mari personalit ăţi culturale ca Barbu Delavrancea, Grigore P ăuceanu, Alexandru Vlahu ţă, Duiliu Zamfirescu, Nicolae Iorga sau Eugen Lovinescu 11 . În anii primului r ăzboi mondial, „Epoca” avea cel mai mare tiraj dintre ziarele cu caracter politic. Dup ă plecarea din Liga Poporului, Grigore N. Filipescu a decis s ă reînvie ziarul tat ălui s ău. Acesta îi d ăruise ziarul lui Pisani, un colaborator al s ău, în 1913, care la rândul lui, i-l cedase lui Constantin Argetoianu. Acesta din urm ă ar ăta c ă „ astfel a devenit Grigore Filipescu, gra ţie mie, proprietar legitim al ziarului în care m-a înjurat ţig ăne şte dup ă Conversiune, de la 1932 înainte şi pân ă m-am împ ăcat iar cu el, în prim ăvara anului 1938 ”12 . Aflat în pragul falimentului, Grigore N. Filipescu şi Constantin Argetoianu încearc ă s ă salveze ziarul, g ăsindu-i doi finan ţatori, în persoana bancherilor Aristide Blank şi Jean Chrissoveloni 13 . În schimbul finan ţării ziarului, Argetoianu şi Filipescu vor deveni membri ai consiliului de administra ţie al B ăncii Marmorosch, Blank & Co. Se formeaz ă un comitet de direc ţie, compus din Hiott, Many, Filipescu şi Argetoianu 14 . Finan ţarea ziarului de c ătre Aristide Blank şi prezen ţa lui Filipescu în consiliul de administra ţie al b ăncii acestuia au alimentat teoriile grupurilor antisemite care îl considerau pe acesta din urm ă, ziarul s ău şi gruparea sa ca fiind instrumente ale „jidanilor”. Dincolo de unele exager ări, trebuie subliniat faptul c ă Aristide Blank avea o influen ţă puternic ă asupra lui Filipescu şi a „Epocii”. Scriitorul Liviu Rebreanu noteaz ă în jurnalul s ău c ă în „Epoca” urma 7 C. Fundo, „A murit Grigore Filipescu”, în România , 27 august 1938. 8 L'Européen , 13 decembrie 1935. 9 Timpul , 27 august 1938. 10 Corneliu Şenche, „Un „prizonier al onoarei”. Nicolae Filipescu”, în Historia , IX, 88, aprilie 2009. 11 Pamfil Şeicaru, Istoria presei , Ed. Paralela 45, Pite şti, 2007 , p. 236-238. 12 Constantin Argetoianu, Pentru cei de mâine. Amintiri din vremea celor de ieri , vol. V, partea a V-a, Ed. Machiavelli, Bucure şti, 1995, p. 141-142. 13 Ibid. , II, partea a IV-a, Ed. Humanitas, Bucure şti, 1991, p. 226. 14 Ibid. , p. 227. 20 ANDREI POPESCU să apar ă un articol critic la adresa sa, îns ă acesta nu a mai ap ărut, datorit ă interven ţiei lui Blank, care l-a convins pe Filipescu s ă renun ţe la articolul respectiv 15 . Ziarul î şi întrerupe apari ţia la 20 august 1923, dar, la data de 1 februarie 1926, Grigore N. Filipescu îl reînfiin ţeaz ă şi va ap ărea pân ă la 8 mai 1938, când dispare definitiv 16 . Scopul reînfiin ţării ziarului, declara Filipescu, era lupta împotriva Br ătienilor şi a lui Barbu Ştirbey 17 . Din 1927 „Epoca” a sus ţinut o vreme Partidul Poporului al generalului Averescu 18 , iar din 1929 a devenit „oficiosul vlad ţepismului ”19 , apoi al Partidului Conservator.