VALERIU POP

BĂTĂLIA PENTRU ARDEAL

Ediţie îngrijită de: Sanda Pop e Nicolae C. Nicolescu

BCU Cluj-Napoca

CD EDITURA ENCICLOPEDICĂ Bucureşti, 1992

*"'r ... r*S.«J.Î T Cfsa Im Redactor : Doina Elena FĂGET

Coperta : Olimpiu Popa

ISBN 973-45-0021-X

/ în memoria lui OVIDIU şi a ALEXANDRINEI, fiul cel mare şi soţia lui VALER POR

Sanda Pop NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI

Volumul "Bătălia pentru Ardeal" scris de Valeriu Pop, perso­ nalitate proeminentă a vieţii noastre politice din perioada interbelică, îngăduie să se urmărească, aproapemomentcumomentevenimentele dramatice trăite de România, ameninţată în Ginta ei naţională şi statală, în condiţiile izbucnirii celui de-al doilea război mondial. După propria-i mărturisire, autorul s-a străduit ca lucrarea să fie cit se poate de obiectivă, lăsînd să vorbească mai mult actele şi documentele, cele mai importante fiind reproduse în întregime sau citate pe larg. Pentru înţelegerea corectă a cauzelor evenimentelor care s-au derulat în tot cursul anului 1940, Valeriu Pop fixează cadrul politic european, în general, şi al celui est-european, în special, dominat de interesele Germaniei şi URSS, consfinţite în cele din urmă de Tratatul de amiciţie Ribbentrop-Moloiov (august 1939), cu repercusiuni deosebit de grave asupra unor state din Europa, între care şi România. La tratativele de la Tumu Severin (16-24 august 1940) unde a fost şeful delegaţiei române cit şi cu prilejul Arbitrajului de la Viena (29-30 august 1940) ca al doilea delegat al României, Valeriu Pop s-a ilustrat ca mare român şi patriot, vădind mult tact, curaj, perseverenţă şi mare abilitate diplomatică în apăra­ rea cauzei naţionale. El analizează şi descrie cu lux de amănunte mersul nego­ cierilor de la Tumu Severin ca şi cauzele eşecului acestora, precum şi suita evenimentelor dramatice pentru România din zilele de 29 şi 30 august de la Viena. în acele împrejurări, teza României, susţinută in numele guver­ nului român de Valeriu Pop, exprimată în propunerea unei cesiuni teritoriale şi suficiente pentru a permite crearea unui

5 spaţiu vital destinat minorităţii maghiare din România de de­ plasat in Ungaria, era după aprecierea lui Fabricius dreptatea insăşi şi nici nu se poate cere României mai mult decît face. Ca un foarte bun cunoscător al istoriei Transilvaniei, Vale- riu Pop, într-o scrisoare adresată lui Gh. Tătărescu, recapitu­ lează părerile sale in problemele care au constituit obiectul cărţii de faţă, astfel: "Arbitrajul de la Viena din 30 august 1940 este nul de drept şi neavenit, nu numai fiindcă a fost impus României prin forţă şi constrîngere de Puterile Axei (vezi declaraţia Lor­ dului Halifax, făcută in numele guvernului britanic in Camera Lorzilor şi a Domnului Winston Churchill in Camera Comu­ nelor la 7 septembrie 1940), ci fiindcă acest arbitraj nu a fost valabil acceptat de România şi ulterior nu a fost ratificat nicio­ dată, într-adevăr, deplinele puteri pentru acceptarea arbitrajului au fost date D-lui M. Manoilescu şi mie, in mod colectiv, deci România nu putea fi angajată valabil printr-o singură semnă­ tură. Or, protocolul de acceptare şi toate actele anexate au fost semnate numai de Dl. M. Manoilescu, iar eu nu am semnat nici un act. Arbitrajul nu a fost ratificat nici de Suveran, nici de Consiliul de coroană (vezi comunicatul nr. 88 al Casei regale, Monitorul oficial nr. 201/din 1940), nici de parlament, nici de generalul Antonescu. Socotesc deci că teza iniţială a României (la Conferinţa de Pace de la Paris) trebuie să fie susţinerea nulităţii Arbitrajului de la Viena, in urma căruia s-a produs numai o stare de fapt care, intre timp, a fost înlăturată prin concursul larg şi de netă­ găduit al armatei române. înlăturarea stării de fapt, creată în 1940, ne-a dus la starea de drept, consfinţită prin Tratatul de la Trianon". Textul manuscrisului, setul de documente (telegrame, refe­ rate, rapoarte, note, scrisori etc, etc.) în limbile română, fran­ ceză, germană, precum şi însemnările sale politice ne-au fost puse la dispoziţie prin amabilitatea D-nei Sanda Pop, căsăto­ rită cu Ovidiu, fiul lui Valeriu Pop. Păstrat in condiţii extrem de vitrege, manuscrisul însem­ nărilor şi notelor politice s-a deteriorat şi numai graţie muncii tenace şi plină de dăruire a D-nei Sanda Pop, a putut fi recon­ stituit în forma in care se află astăzi, avînd 96 de pagini dac­ tilografiate, însemnările înmănunchează impresiile sale privind copilăria, viaţa de elev şi student, familia, prietenii, cunoscuţii, precum şi consideraţii asupra propriei activităţi politice cit şi asupra problemelor de politică internă şi internaţională. Unele

6 dintre consideraţii sînt relatate pe larg, altele reprezintă simple notiţe, consemnări lapidare. Fără îndoială, în intenţia autorului era ca aceste însemnări, note să constituie baza scrierii unor cărţi de istorie sau de memorialistică. Precizăm, că o mare parte din aceste însemnări sînt redate în Postfaţă, încercînd să creionăm prin propriile sale mărturi­ siri, dimensiunea reală a omului politic care cu gîndul, fapta şi acţiunea a slujit cu abnegaţie interesele neamului românesc. Pentru facilitarea înţelegerii de către cititori a unor eveni­ mente, fapte şi procese istorice s-a procedat la alcătuirea unor sumare note, care se regăsesc la finele lucrării. Menţionăm că textul cursiv din cuprinsul lucrării corespunde sublinierilor făcute de autor în manuscris. Ne exprimăm pe această cale recunoştinţa şi întreaga grati­ tudine faţă de d-na Sanda Pop şi dl. Nicolae C. Nicolescu, care ne-au sprijinit cu o reală competenţă şi dăruire la pregătirea, in cele mai bune condiţii, a manuscrisului pentru tipar. ÎN LOC DE PREFAŢĂ* Copleşit de emoţie şi durere mă adresez tuturor românilor şi, mai ales, românilor din întreg cuprinsul Ardealului, pentru a Ie spune tot ce s-a petrecut în ultimele săptămîni în măsura în care se poate spune şi trebuie să fie spus. Am reprezentat România şi am fost chemat să susţin dreptatea cauzei sale la conferinţa de la Turnu Severin, unde s-au ciocnit excesivitatea revendicărilor teritoriale maghiare cu dîrzenia dreptăţii româ­ neşti. Ungaria ne-a cerut, în afară de judeţul Făgăraş, de jude­ ţul Sibiu, de părţi neînsemnate din Tîrnave şi Alba, în afară de judeţul Hunedoara şi de Banat, situate la miazăzi de Mureş, tot restul Ardealului, cu două puternice capete de poduri la sud de Arad, deci mai mult decît două treimi din trupul Ardealului, 69 000 km pătraţi cu 2 200 000 de români de singe. Am opus în numele României, din prima clipă nu numai un categoric "Non possumus", ci am accentuat că arita vreme cît există o Românie, o armată română şi o naţie românească, precum şi dreptate în lume, nu putem admite existenţa unui litigiu teritorial cu Ungaria şi îndreptăţirea unor revendicări de această natură din partea Ungariei faţă de România. România a recunoscut că, datorită interpenetraţiunii celor două popoare, creată prin vitregia istoriei în dauna noastră, poate fi între noi o problemă etnică de examinat şi de soluţionat, fiind de dorit ca într-o Românie omogenă să fie la un loc toţi românii şi numai românii, după cum într-o Ungarie de asemenea omo­ genă ar trebui să-şi găsească adăpost toţi ungurii şi numai ungurii. La Turnu Severin, România a declarat că este gata să exa­ mineze, în spirit de înţelegere, această problemă, dacă Ungaria

* Cuvintare ţinută la Radio-Bucureşti in ziua de 1 sept. 1940.

9 - în mod prealabil şi irevocabil - va fi acceptat acest princi­ piu etnic, abandonînd principiul revizionismului teritorial. Am avut adinca mulţumire sufletească de a fi putut rămine pînă la urmă întruchiparea intransigenţei, dîrzeniei şi mîndriei româneşti, întemeiate pe dreptate, aşa după cum se cuvine reprezen­ tantului unei naţii ce şi-a plătit cu prisosinţă, prin suferinţe mile­ nare şi jertfe nenumărate, înfăptuirea unităţii sale naţionale şi politice. Negocierile cu Ungaria au luat sfîrşit, fără ca România să se S clintit de pe poziţia acestei intransigenţe şi fără să fi făcut vreo propunere de cedări teritoriale. A urmat la cîteva zile numai invitarea d-lui Mihail Manoilescu, ministrul Afacerilor Străine al României, din partea Puterilor Axei la Viena, în scopul expunerii documentate a tezei româ­ neşti. Am fost desemnat ca delegat al României pentru a sus­ ţine şi apăra alături de dl. ministru Manoilescu şi la Viena drep­ tatea cauzei româneşti. Cu cîtă înfrigurare am completat în mai puţin de 24 ore documentarea aut de vastă ce ne stătea la dispo­ ziţie, pentru înfăţişarea cauzei sfinte a României!? Cite nădejdi nu am legat de putinţa demonstrării dreptăţii româneşti cu aceeaşi intransigenţă, dîrzenie şi mîndrie, ca şi la Tumu Severin, de astă dată însă în faţa Puterilor Axei, în faţa lumii întregi!? Cite per­ spective de reală satisfacţie pentru ţară nu ne permitea certitudinea că toata acţiunea de propagandă făcută în 22 de ani de Ungaria, toate argumentele meşteşugit ticluite, toate denaturările istorice şi etnice vînturate peste ţări şi mări vor fi spulberate de noi, de astă dată în faţa întregii lumi, o dată pentru totdeauna? Nimic nu s-a ales din toate aceste nădejdi. La Viena am găsit o stare de lucruri cu totul alta decît la care ne puteam aştepta. Plecat ca delegat al României, la Viena am devenit un simplu observator, pentru a se păstra paritatea de reprezentare cu Ungaria. Singurul reprezentant autorizat al României care a mai rămas astfel, nici el nu a avut putinţa de a susţine şi dezvolta in fond teza românească. La Viena, România a fost pusă numai şi numai în faţa alternativei: de a accepta sau de a nu accepta un arbitraj al Puterilor Axei, fără rezerve şi fără condiţii. Pentru ca ţara să-şi poată da seama de ceea ce trebuie să fie alegerea României în faţa acestei alternative, trebuie să se spună fără înconjur că alegerea era în realitate o alegere în faţa alternativei de a fi sau de a nu fi. într-o cumpănă stătea România eventual redusă teritorialiceşte şi etniceşte pînă la limita indicată de măsura maximă a revendicărilor teritoriale

10 maghiare, cunoscute de noi la Turnu Severin, insă cu frontie­ rele sale noi garantate fără rezerve şi fără echivoc contra ori­ cui, de către cele mai mari puteri militare ale lumii; in cealaltă cumpănă era zădărnicia unei lupte, nu pe viaţă şi pe moarte, ci numai pe moarte, a rezistenţei oricit de eroice şi de deznădăj­ duite, a unui neam călit prin suferinţe şi sacrificii, care în urma întinderii generalizate a ameninţărilor ducea in mod ine­ xorabil la desfiinţarea totală a statului român şi mai mult decît atît, la distrugerea structurii organice a neamului, a ceea ce este mai indispensabil fiinţei şi refacerii unui neam, a sufle­ tului său însuşi. Ce alegere trebuia făcută în faţa acestei alternative? La această întrebare vreau să răspund. Aş putea spune că la Viena nu am reprezentat România, că nu am luat eu hotărîrea şi că personal nu am semnat nimic in numele ţării mele. Toate acestea însă ar fi meschinării şi nu ar constitui un răspuns la întrebarea pusă. De aceea, deplin conştient de răspunderea morală ce-mi asum în faţa istoriei şi în deplină cunoştinţă de cauză, după ce am aflat, am văzut şi am cunoscut totul, este de datoria mea să spun ţării întregi răspicat şi fără ezitare, ceea ce nu mi-a fost dat să exprim în clipa luării hotăririi: dacă soarta ţării mele ar fi fost pusă în mîinile mele, în clipa cînd trebuia făcută ale­ gerea în faţa alternativei de la Viena şi as fi avut îndrituirea şi îndatorirea ca eu însumi să iau hotărîrea fatală, aş fi zis "Da, accept arbitrajul în condiţiile propuse", chiar dacă aş fi ştiut, cu toată certitudinea că această hotărire a mea mă va costa viaţa Mai mult, oricine ar fi fost în aceeaşi situaţie, ar fi trebuit să ia aceeaşi hotărire, pentru a nu fi strivit de osînda veacurilor ce vor să vină. Consummatum est. Am pierdut circa 42 000 km pătraţi din pământul sfînt al Ardealului, cu peste 1 200 000 de români de sînge. Nu e clipa să ne punem întrebarea dacă totul aşa trebuia să se petreacă şi dacă nu se puteau oare îndruma destinele României pe alte cărări, care să ocolească primejdiile Scilei şi Caribdei. Nu, nu e clipa. Poate va veni o dată. Acum, dragostea de neam şi simţul datoriei ne cer altceva Să tragem toate învăţămintele unor erori săvîrşite timp de 22 de ani; să facem un legămint sfînt, care niciodată să nu fie călcat; România in viitor să nu mai facă mciodată politică de senti­ mentalism sau de romantism, ci să se lase condusă numai şi numai de interesele sale proprii, de acel sacru egoism naţional care, singur, chezăşuieşte viitorul unui stat şi al unui neam.

11 Să ştergem deci lacrimile ce curg şiroaie pe obrajii noştri, să ne încruntăm hotărirea şi voinţa pînă la paroxism, să ne apucăm de lucru constructiv şi regenerator, din prima clipă, să ne strîngem rîndurile într-o Românie mai mică decit aceea a idealului naţional împlinit, însă considerabil mai mare şi ca teritoriu şi ca număr de români decit aceea care în 1916 a por­ nit la dezrobirea tuturor românilor. La adăpostul integrităţii şi inviolabilităţii graniţelor ce ne-au rămas, dar mai ales şi mai presus de toate, sub scutul vredniciei noastre proprii şi a calităţilor noastre tradiţionale, în sGrşit descătuşate, să fim cu toţii nu numai făuritorii unei Românii noi, mai solide, mai reale şi mai sănătoase decît in trecutul apropiat, ci şi chezăşia Fiinţei şi dezvoltării fireşti a tuturor fra­ ţilor noştri de sînge de peste hotare. Numai aşa vor bate inimile de dincolo şi de dincoace de hotare în acelaşi ritm, numai aşa vom fi una în gîndire şi in simţire, numai astfel limba, legea şi conştiinţa naţională vor rămîne în fiinţă şi vor fi dătătoare de viaţă pe toate plaiurile locuite de români. Uniţi în jurul Regelui, simbol al României veşnice şi nepieritoare, numai cu preţul acestor hotăriri şi stră­ danii, se vor împărtăşi iarăşi şi de-a pururi toţi românii din acelaşi potir al unităţii româneşti, desăvîrşite. Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Valeriu Pop CAPITOLUL I POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI Orientarea constantă a României România a avut cu Începere din 1919 pină in vara anului 1940, indiferent de guvernele care s-au succedat, o atitudine rectilinie, caracterizată mai ales prin încadrarea sinceră şi fără rezerve în politica de pace a Societăţii Naţiunilor1. Această politică s-a concretizat prin păstrarea şi cultivarea legăturilor de alianţă formală sau virtuală cu marile puteri din Apus, cu statele din Mica înţelegere2 (Iugoslavia şi Cehoslovacia), cu statele din înţelegerea Balcanică3 (Iugoslavia, Grecia şi Turcia) şi cu Polonia. Politica României s-a manifestat fără şovăire pentru menţinerea statutului teritorial creat în 1918, îndeplinind cu lealitate obligaţiile sale de prietenă şi aliată, uneori chiar cu riscuri se­ rioase pentru securitatea şi viitorul său. Cînd împrejurări independente de voinţa sa au constrîns-o să încheie acordul economic din 23 martie 1939 cu Germania (Convenţia Wohlthat)4, care ar fi putut crea prin amploarea ei impresia unei schimbări de orientare politică, România s-a grăbit să semneze la 11 mai 1939 o convenţie similară5, de egală amploare, cu Marea Britanie, chiar cu preţul unor reale şi însem­ nate sacrificii de ordin material din partea sa. Pentru păstrarea orientării sale constante în politica externă, România a solicitat şi obţinut la 13 aprilie 1940 garanţiile uni­ laterale franco-britanice6 pe care guvernul român, prin decla­ raţia preşedintelui de consiliu Armând Călinescu7, le-a acceptat a doua zi cu satisfacţie şi recunoştinţă. Aceste garanţii ne-au cau­ zat multe neajunsuri în relaţiile noastre cu Germania şi ne-au fost aspru reproşate în situaţii grele pentru România.

13 Chiar şi după comunicarea solemnă din 28 mai 1940, remisă ministrului german Fabricius8, cind sub presiunea pră­ buşirii frontului anglo-francez din Apus am făcut un început de adaptare la noua situaţie ameninţătoare pentru noi, a doua zi am semnat Convenţia Venger pentru distrugerea regiunii petro­ lifere in caz de agresiune germană, convenţie capturată de armatele germane în timpul campaniei din Franţa. Această con­ venţie ne-a fost opusă în scrisoarea' lui Adolf Hitler către Rege şi cu ocazia vizitei primului ministru Ion Gigurtu10 la Berchtesgaden, ca o dovadă peremptorie a duşmăniei consec­ vente a României faţă de Germania. Misiunea ministrului român Grigore Gafencu", numit la Moscova după cedarea Basarabiei şi a Bucovinei de Nord, a consistat în normalizarea şi adîncirea raporturilor României cu Uniunea Sovietică, dar ministrul Grigore Gafencu, pe lingă această misiune publică şi oficială, a mers mai departe, culti- vînd legături strinse cu ministrul iugoslav Gavrilovici, un cunoscut anti-german, şi prin Gavrilovici cu sir Stafford Cripps, amba­ sadorul Marii Britanii, susţinînd faţă de acesta vremelnicia noii orientări a României. Aceasta demonstrează cu prisosinţă hotărîrea fermă a României de a nil se pleca definitiv în faţa constrîn- gerii pe care o exercitau asupra voinţei sale evenimentele în curs de desfăşurare momentană. Atitudinea ministrului român Grigore Gafencu a fost imputată României de von Ribbentrop12 şi contele Ciano13, in zilele tragice de la Viena (29-30 august 1940) ca un act neamical al suveranului şi al României faţă de Ger­ mania, nu fără temei, după cum se confirma prin raportul ministrului Gafencu din 26 august 1940, în care opiniile am­ basadorului britanic îl obsedează pe ministrul României, pre­ cum şi prin telegrama primită in acea vreme de Grigore Gafencu de Ia Londra cu următorul text: "Vous serez recu en audience ici. Telegraphiez. Signe Tillea." Explicaţiile şi pro­ testele de circumstanţă ale ministrului român din 8 septembrie 1940, nu pot fi socotite concludente. Politica externă a României nu a suferit pină în vara anului 1940 nici o deviere de Ia această linie tradiţională, nici chiar sub guvernul, de altfel de scurtă durată, prezidat de Octavian Goga14. în adevăr, guvernul Goga, Ia 4 ianuarie 1938, prin declaraţia ofi­ cială a ministrului Afacerilor Străine, Istrate Micescu, s-a angajat clar şi categoric: "România va urmări aşa precum am arătat-o în momentul instalării mele la Ministerul Afacerilor

14 Străine, o politică credincioasă alianţelor sale intinzînd în acelaşi timp mîna, in chip leal, tuturor statelor cu care ea are legături. Urmărind dezlegarea problemelor sale de politică internă, guvernul român rămîne credincios tratatelor care îl leagă de Franţa, de Polonia, • de Mica înţelegere, de înţelegerea Balca­ nică, fiind adînc devotat ideii de pace pe care este hotărît să o slujească cu tărie şi statornicie." Gh. Tătărescu15, care a prezidat guvernul român pînă la 4 iulie 1940, caracterizează în lucrarea sa "Evacuarea Basara­ biei şi a Bucovinei de Nord", orientarea politicii externe a Româ­ niei din 1919 pînă în 1940 astfel: "Politica aceasta nu a fost politica unui om, nici politica unui singur guvern. Politica noastră externă a fost politică naţională." Grigore Gafencu, ministru al Afacerilor Străine pînă la 30 mai 1940 in guvernele prezidate in mod succesiv de Ar­ mând Călinescu, C. Argetoianu şi Gh. Tătărescu, arăta că şi în consiliul ţinut de rege în ziua de 19 aprilie 1940 s-a hotărît ferm: "Rezistenţa armată împotriva unei agresiuni, fie germană fie sovietică",* Regele Carol al II-lea s-a pronunţat numai in consiliul ţinut la 29 mai 194016, sub constringerea prăbuşirii frontului din Apus şi cu regret, pentru o apropiere de Ger­ mania. Mai mult însă decit faptele şi dovezile arătate în cele ce preced, mai presus de mărturisirile şi constatările făcute de unii oameni politici români, trebuie să tragă în cumpănă păre­ rile şi concluziile unui publicist englez de elită şi de mare autoritate, cum este R. W. Seton-Watson17, care afirma: "Chiar şi în cel mai superficial examen al politicii sale externe, trebuie să se pună în mod cinstit anumite fapte Ia creditul său (al regelui, nota autorului). Este adevărat că, în parte pentru motive personale, a comis grava eroare de a demite pe Titulescu", care avea ambiţia înţeleaptă de a ajunge la o înţelegere cu Moscova19, şi care plănuise chiar un proiect în acest sens cu Dl. Litvinov20. însă, în alte privinţe, el însuşi şi diferiţii săi sfetnici de la conducerea Ministerului Afacerilor Străine au continuat politica faţă de Societatea Naţiunilor, faţă de aliaţii apuseni şi faţă de Mica înţelegere şi înţelegerea Balcanică, chiar atunci cînd nu se putea spune acelaşi lucru despre aliaţii

* Grigore Gafencu, Preliminaires de la guerre ă l'Est. De l'accord de Moscou (21 aout 1939) aux hostilites en Rusie (22 juin 1941). Fribourg, Editions Egloff, 1944, p. 329.

15 săi mari şi mici. El era dispus să dea garanţiile necesare ca temei al "securităţii", atunci cînd puterile apusene nu erau dis­ puse să o facă. El era gata să se alăture Poloniei, atunci cînd PHsudsky21 insista pe lingă Franţa ca aceasta să întărească demi­ litarizarea României în 1934; ca şi PHsudsky, el a refuzat să treacă in cealaltă extremitate, încheind un tratat cu Germania. EI a acceptat planul lui Barthou pentru un pact răsăritean, care a fost sabotat de către Germania. El a adoptat sancţiunile in aventura etiopiana a Italiei, in timp ce Ungaria vota contra sanc­ ţiunilor. Atitudinea sa faţă de Mica înţelegere şi faţă de înţele­ gerea Balcanică a fost pe deplin loială, cu totul deosebită de aceea a Iui Stojadinovic şi a prinţului Paul, care s-au înţeles cu Bulgaria şi Italia in 1937, fără a-şi îndeplini obligaţia de a notifica aliaţilor lor aceste înţelegeri. El a înţeles pe deplin consecinţele politicii austriece a lui Hitler şi aceasta, într-un timp cînd oamenii de stat britanici erau cuprinşi de orbire şi cînd Iugoslavia se deroba. în timpul crizei cehe din 1938, el a fost pentru o acţiune comună din partea Micii înţelegeri, însă a întîmpinat refuzul lui Stojadinovic. El a încercat să împie­ dice pe colonelul Beck23 de a lovi Cehoslovacia cu pumnalul pe la spate în chestiunea Teschen [Tesin]24 şi a declinat în mod hotărît oferta lui Beck, privitoare la o parte din teritoriul Rute- niei. Cînd Hitler a izbutit să ocupe Boemia şi să creeze un stat slovac fantomă, nu a fost vina lui Carol dacă Polonia a refu­ zat din nou de a coopera in această chestiune vitală pentru ea, şi aceasta din cauză că Polonia era prea orbită spre a-şi da seama

* * Ceea ce era constant în acţiunea regelui Carol II era cre­ dinţa sa patetică în Marea Britanie şi dorinţa sa de a fi admis în intimitatea rudelor sale de la Curtea Angliei. La acestea se adăuga nădejdea că oamenii de stat britanici se vor trezi Ia timp. Aceştia nu au priceput importanţa Anschluss-ului25, ei au salutat venirea lui Henlein la Londra şi au trimis pe lordul Runciman la Praga; toate acestea nu au făcut din Carol un Stojadi­ novic gata să trădeze pe Benes26 şi pe cehi, sau un Beck, cu pum­ nalul în mină, gata să ajute pe germani şi pe unguri in a nimici un stat slav vecin. Călătoria sa la Londra27 a venit Ia puţin timp după Miinchen28 şi i-a arătat orbirea şi inerţia celor de Ia putere: cu toate acestea, el nădăjduia să poată cumpăra arma­ ment dintr-o ţară care continua să refuze a se reînarma, astfe că se reîntoarce cu miinile goale. EI nu a avut insă nevoie să i

16

/ se spună că pierderea intreprinderilor Skoda şi Witkowitz, pierderea a 35 divizii cehoslovace bine înarmate, lipseau înţelegerea Balca­ nică nu numai de putinţa unei acţiuni unite, dar şi de izvorul de căpetenie pentru aprovizionarea cu guri de foc şi avioane, in timp ce aceşti factori aduceau în patrimoniul Germaniei aprovizionări adiţionale enorme, care ii îngăduiau să accele­ reze şi mai mult reînarmarea ei. în această stare de spirit dez­ nădăjduită a făcut imprudenţa de a merge Ia Berchtesgaden29, pentru ca apoi, furios de ameninţările puţin mascate ale lui Hitler, să se debaraseze in mod sumar de conducătorii Gărzii de Fier30, la reîntoarcerea sa in România. în martie 1939 Hitler a ocupat Praga şi a suprimat Repu­ blica Cehoslovacă, însă regele Carol a rămas ferm, şi cînd pri­ mul răspuns al Angliei a venit sub forma unei garanţii către Polonia - cel mai revoluţionar şi neintîlnit act din toată isto­ ria noastră dipomatică - el a insistat şi obţinut o garanţie similară pentru România, cu toate că îşi dădea bine seama că această garanţie nu ar fi putut să-şi dea roadele, deoarece Anglia con­ stata de-abia acum cantitatea redusă de armament ce o putea rezerva prietenilor săi. Chiar şi cucerirea Poloniei3', pactul germano-sovietic32 şi ocuparea de către ruşi a Poloniei răsă­ ritene nu l-au clintit. El a dat dovadă de prietenie pentru alia­ tul său polonez prăbuşit, in măsura in care aceasta era cu putinţă, fără o sinucidere totală. El nu a pregetat să pedepsească pe ucigaşii primului său ministru, Călinescu33, în septembrie 1939, prin execuţii generale (care, trebuie să se adauge, au fost făcute pe o scară şi cu o brutalitate necunoscute pînă atunci în România, chiar sub regimul turcesc); felul in care agitaţia de Ia Berlin a fost brusc întreruptă, a vădit că el lovise just şi că obţinuse cel puţin un oarecare răgaz. în timpul acesta insă, regele Carol juca un joc pierdut dinainte, afară numai dacă puterile apusene nu ar fi putut frina fluxul cuceririlor germane. "Linia Carol al H-lea", construită de-a lungul frontierei de vest, s-a dovedit tot atît de puţin utilă ca şi linia Maginot34: mult mai importantă a fost construcţia căii ferate care unea Bucovina cu Rutenia carpatică, permiţînd astfel trupelor sovie­ tice să vină in ajutorul Cehoslovaciei. * * * Regele instaura un regim totalitar şi după trei zile Rusia pre­ zentă ultimatumul său35, prin care cerea să i se cedeze Basara­ bia şi Bucovina de Nord. Cu un an înainte, in iunie 1939,

17 2 - Bătălia pentru Ardeal dl. Gafencu declarase că "frontierele existente ale României sînt esenţiale pentru spaţiul vital al poporului român"; la înce­ putul anului 1940, însuşi Regele declara că aceste frontiere sînt "pe veşnicie româneşti". Acum el era într-o situaţie fără scăpare: ştia că garanţia britanică nu era valabilă împotriva Rusiei şi, în orice caz, era făcută inutilizabilă prin aşezarea geografică. De aceea el nu pretinse ca garanţia să fie îndepli­ nită, ci abandonă Basarabia fără împotrivire." (Studiu expus de R. W. Seton-Watson la conferinţa Societăţii Leplay la colegiul Sommerville de la Oxford la 31 decembrie 1942). Nu se poate deci trage la îndoială orientarea rectilinie a politicii externe a României pină în vara anului 1940, alături de aliaţii săi din Apus, din Mica înţelegere, din înţelegerea Balcanică şi alături de Polonia. A contesta această politică externă, a pre­ tinde că România cu ani în urmă a schimbat atitudinea, făcînd o politică de echivoc sau chiar o altă politică, este o afirmaţie contrară realităţii şi în acelaşi timp dăunătoare intereselor superioare ale ţării, mai ales in ajunul discuţiilor pentru întoc­ mirea proiectului tratatului de pace cu România.

Politica României faţă de Germania

România, angajîndu-se intr-o politică de pace, defensivă, pentru apărarea graniţelor sale şi a statutului teritorial creat în Europa la 1918 în general, totuşi, nu a înţeles niciodată, în perioada dintre cele două războaie mondiale, să facă o politică agresivă faţă de Germania, cu care de altfel nu se învecina şi cu care avea multe interese economice comune. în măsura în care Germania îşi refăcea şi moderniza industria sa şi solicita produsele româneşti, România nu s-a arătat refractară la inten­ sificarea schimburilor comerciale dintre cele două ţări, cu eco­ nomii complementare. Astfel, aceste schimburi în anii 1937-1938 reprezentau un volum foarte important in comerţul exterior al României. Nicolae Titulescu însuşi in 1935-1936 a avut intenţia să facă un pas mai departe, pe tărîm politic, dorind să realizeze o mai pronunţată cordialitate în raporturile dintre cele două ţări, transformîndu-le în relaţii amicale. Acţiunea Iui Titulescu urma să culmineze într-o vizită a sa la Berlin, care însă nu a mai avut loc in urma ieşirii sale din guvern. în toamna anului 1936 şi în primăvara anului 1937, iniţia­ tiva clarificării raporturilor dintre România şi Germania a fost

18 luată de mareşalul Goring36 în cadrul unor întrevederi pe care le-a avut cu ministrul României la Berlin, Petrescu-Comnen37. Goring, în aceste întrevederi a cerut României, in numele lui Adolf Hitler, să nu se angajeze într-o combinaţie împotriva Germaniei şi să se oblige la o neutralitate sinceră şi riguroasă, oferind în schimb recunoaşterea şi garantarea fruntariilor României împotriva Ungariei şi Bulgariei, iar la cererea României chiar şi împotriva Uniunii Sovietice. Raportul lui Petrescu-Comnen precizează intre altele: "Ceea ce cerem [Germaniajde la Dvs. este să ne asigurăm că nu sînteţi şi nu vă veti angaja în nici un fel de combinaţii împotriva Germa­ niei- în schimbul acestei asigurări, sîntem gata a da României o garanţie formală de stat pentru integritatea sa teritorială. Nu avem nici un angajament faţă de Ungaria. Vă oferim amiciţia noastră. Dacă o refuzaţi, ne vom căuta prieteni în altă parte şi să nu vă miraţi dacă vom întări legăturile noastre cu Bulgaria şi Ungaria." Petrescu-Comnen continuă: "A repetat [Goring] că a fost însărcinat de Fiihrer să-mi facă - în mod oficial - decla­ raţiile de mai sus şi că, dacă doresc, Fiihrerul este gata să mă primească pentru a mi le confirma şi personal." "Noi [Germania] nu cerem României nici o alianţă, dimpo­ trivă, neutralitatea acesteia ne-ar fi cu mult mai de folos decît o alianţă. Dar această neutralitate trebuie să fie sinceră şi rigu­ roasă, în schimbul garanţiei unei asemenea neutralităţi, Germa­ nia va spune tuturor vecinilor României, cum a spus şi pentru Iugoslavia: Nu aveţi dreptul să vă atingeţi de pămîntul româ­ nesc! Vom spune Ia Budapesta ca şi la Sofia că orice tentativă împotriva României ar fi urmată de apariţia avioanelor noastre deasupra Budapestei şi Sofiei. Nu mai încape îndoială, de ase­ menea, că orice tentativă din partea Sovietelor de a trece gra­ niţa Dvs. ar găsi, la cererea Dvs., în dosul armatelor româneşti, legiunile noastre." Primul ministru Goring a rugat ca cele de mai sus să fie comunicate regelui Carol II dar să rămînă con­ fidenţiale. (Raportul din 25 martie 1937). Această propunere este confirmată şi prin raportul profeso­ rului Gh. Brătianu, căruia tot mareşalul Goring i-a declarat la 7 noiembrie 1936: "Putem merge pînă la garantarea frontiere­ lor, aşa cum am făcut cu Iugoslavia, dar trebuie să fim siguri." Formula neutralităţii nu era incompatibilă cu pactele şi ali­ anţele noastre, care, toate, aveau caracter defensiv şi nu conţi­ neau nici o clauză îndreptată împotriva Germaniei, şi nici cu garanţiile franco-britanice obţinute de România la 13 aprilie 1939.

19 Aceeaşi formulă, sub aspectul alianţei cu Marea Britanie şi Franţa (încheiată în toamna anului 1939) şi a pactului de prie­ tenie cu Germania, a fost practicată de Turcia pină în ajunul prăbuşirii Germaniei, şi încă cu mare folos, pentru interesele vitale ale Turciei. Că Germania şi-ar fi respectat - da sau nu - în cazul României angajamentele luate este o întrebare pur speculativă, dar cazul Turciei face să încline balanţa mai curînd către un răspuns afirmativ. România totuşi nu s-a grăbit să accepte propunerea atît de seducătoare a Germaniei, dorind să nu creeze nici măcar apa­ renţa unei devieri de la politica sa tradiţională faţă de marile puteri din Apus şi faţă de aliaţii săi din Europa Centrală şi din Peninsula Balcanică (Iugoslavia a procedat altfel). Apropierea şi înţelegerea politică a României cu Germania nu s-au reali­ zat, ceea ce este suprema dovadă a lealităţii şi sincerităţii poli­ ticii externe a statului român. în loc de apropiere, ceva mai tîrziu, în 1938 -1939, acţiunea regelui Carol II contra mişcării legionare şi acceptarea garanţiilor franco-britanice au dus la o Încordare pronunţată a relaţiilor dintre cele două ţări, care a persistat cu toată destinderea aparentă realizată prin Convenţia Wohlthat. Atitudinea faţă de Italia

România a avut faţă de Italia totdeauna o atitudine ami­ cală, mai mult, de caldă simpatie şi frăţie. Astfel, ne-am bucu­ rat sincer de succesele Italiei şi am fost alături de ea în ceasuri grele. Ţinuta României a fost răsplătită multă vreme cu aceeaşi măsură. Totuşi, după întîiul război mondial, sentimentele Ita­ liei faţă de România au început a se răci, în măsura în care nemulţumirile Italiei faţă de Franţa, izvorîte încă din timpul frăţiei de arme din 1915 -1918, hrănite apoi de supărările din timpul Conferinţei de Pace, s-au transformat în rivalitate şi, mai la urmă, în ostilitate făţişă. Italia a urmărit un timp oare­ care să atragă România de partea sa, în sensul ca ţara noastră să renunţe la legăturile sale tradiţionale cu Franţa, deci să ia poziţie categorică alături de Italia şi, în caz de nevoie, împo­ triva Franţei. După un început de aparent succes în timpul guver­ nului generalului Averescu38 (1926-27), Italia s-a putut repede convinge de inutilitatea tuturor eforturilor în această direcţie: România, afirmîndu-şi sentimentele amicale faţă de Italia, a con-

20 tinuat cultivarea legăturilor tradiţionale şi indisolubile cu Franţa, pe tărîm politic şi cultural. Răceala Italiei oficiale nu a Întârziat să se transforme - după încheierea alianţei italo-ungare39 - într-o atitudine neamicală faţă de România, culminînd in manifestaţii de nereţinută ostilitate în timpul sancţiunilor*1 aplicate Italiei de către Societatea Naţiunilor, cu participarea României. Această stare de spirit a determinat guvernul italian să ia, uneori categoric şi jignitor, poziţie pentru revizuirea Tratatului de Ia Trianon41 în favoarea Ungariei, aliata sa formală. Normalizarea raporturilor dintre cele două ţări, prin recu­ noaşterea imperiului italian şi reluarea schimburilor comerciale, nu a modificat cîtuşi de puţin ţinuta guvernului italian faţă de problemele vitale ale României, mai ales în ce priveşte reven­ dicările teritoriale ale Ungariei. Nu poate fi considerată ca o serioasă acţiune de apropiere din partea Italiei, propunerea contelui Ciano, făcută ministrului român Lahovary - cu prile­ jul unei vizite la Tirana - în primăvara anului 1938 - de a încheia cu România un pact care sâ-i garanteze explicit sau tacit graniţele, cu condiţia asigurării unui modus vivendi mai îngăduitor şi mai larg pentru minoritatea maghiară în cadrul statului român, inlăhirindu-se astfel modificări teritoriale. în orice caz, propunerea nu a avut nici o urmare. După făurirea Axei Berlin-Roma42, ţinuta Italiei era în funcţie de atitudinea Germaniei.

Atitudinea României faţă de Cehoslovacia, Polonia şi Iugoslavia

Mica înţelegere43 a fost un pact regional, cu caracter emina­ mente defensiv, îndreptat împotriva politicii revizioniste a Ungariei. România a dorit cu mulţi ani în urmă să-i dea un carac­ ter mai general, valabil în cazul oricărei agresiuni săvîrşite împo­ triva unui stat al înţelegerii. Această strădanie a României nu a dat nici un rezultat şi anume din cauza şovăielilor şi mai pe urmă a refuzului fie al Cehoslovaciei, fie al Iugoslaviei. Această îngustime de concepţie şi lipsa de prevedere s-a răzbunat amar, în primul rînd împotriva Cehoslovaciei şi Iugoslaviei. Cehoslovacia a sucombat cea dinţii în 1938/39, suferind în urma Conferinţei de Ia Munchen44 o serioasă mutilare, iar pro­ cesul s-a terminat printr-o totală dezmembrare şi prin desfiin­ ţarea formală a statului cehoslovac.

21 tarea formală a statului cehoslovac. România a acordat cea mai amicală asistenţă şi azil pe teritoriul său numeroşilor refugiaţi civili şi militari şi a refuzat să participe la împărţirea teritoriului statului amic, chiar şi la încorporarea satelor curat româneşti din faţa Sighetului (sate situate pe malul de miazănoapte al Tisei) cu toate sfaturile, îndemnurile şi propunerile ce i-au fost făcute de cealaltă aliată a sa, Polonia45, care nu a pregetat, la rindul său, să dea exem­ plu în această privinţă. Curind însă a sunat şi ceasul Poloniei. Alianţa noastră cu Polonia46, defensivă, nu conţinea nici o obligaţie în cazul unei agresiuni venite din Apus. Deci, declaraţia de neutralitate a României din 6 septembrie 1939 a fost in strictă conformitate cu obligaţiile şi cu onoarea României. Probabil că Polonia totuşi ar fi invocat "casus foederis", dacă vertiginoasa desfă­ şurare a campaniei nu ar fi determinat guvernul polon să ne ceară la 17 septembrie 1939 azil pentru sine şi pentru armată. Numai astfel România a putut să se declare neutră, la 21 sep­ tembrie 1939, faţă de guvernul din Moscova în diferendul Uniunii Sovietice cu Polonia, fără a i se face reproşul că şi-ar fi renegat semnătura. Guvernul român a acordat ospitalitate oficialităţilor polone47, precum şi refugiaţilor civili sau militari şi s-a îngrijit de transportarea tezaurului Băncii Poloniei la Constanţa şi de predarea acestuia potrivit dorinţei Poloniei către reprezentanţii Marii Britanii. Acest act de prietenie leală ne-a expus în mod firesc aprehensiunii Germaniei. înţelegerea Balcanică4* ne-a legat cu Iugoslavia, Grecia şi Turcia împotriva politicii revizioniste a Bulgariei. Am dorit mereu şi intrarea Bulgariei în acest pact regional pentru desă- vîrşirea solidarităţii ţărilor balcanice. Pentru realizarea acestui scop, România a fost dispusă să aducă şi sacrificii: în conse­ cinţă, în întrevederea de Ia Jebel (19 septembrie 1939) dintre miniştrii Afacerilor Străine, Grigore Gafencu şi Tzintzar Mar- covic (Iugoslavia) s-a căzut de acord ca "satisfacţiile ce vor fi consimţite Bulgariei vor consta în aportul pe care fiecare din statele balcanice ale Antantei balcanice le va face comunităţii balcanice". Iar conferinţa de Ia Belgrad a înţelegerii Balcanice, din 2 februarie 1940, a precizat că aceste satisfacţii vor consta în concesii teritoriale ce urmează a B făcute Bulgariei, la sugestia U.R.S.S. Nu a fost vina României dacă solidarizarea statelor balcanice nu s-a realizat la timp cu toate sacrificiile consimţite de România şi, pînă la urmă, România singură a fost nevoită să retrocedeze Bulgariei Dobrogea de Sud49, fără nici un folos

22 Cînd Iugoslavia însă, în aprilie 194150, a avut de înfruntat încercarea supremă, România a uitat şi cochetăriile acesteia cu Ungaria şi Bulgaria şi gestul neamical de a concentra forţe militare la graniţa bănăţeană in ajunul Arbitrajului de la Viena şi s-a abţinut şi de la participarea la campania împotriva Iugoslaviei, şi de la ocuparea regiunilor compact româneşti de pe teritori­ ul statului iugoslav, desfiinţat vremelnic. Cu totul alta a fost atitudinea Ungariei şi a Bulgariei cu care Iugoslavia încheiase pacte de "veşnică amiciţie". Politica României faţă de U.R.S.S.

România nu a nutrit niciodată intenţii agresive împotriva U.R.S.S. şi nu a avut aspiraţii teritoriale asupra vreunui petec de pămînt sovietic. Politica României a fost dominată mereu de dorinţa unor legături normale şi paşnice cu U.R.S.S., con­ diţionate din partea sa numai de recunoaşterea alipirii Basara­ biei la Ţara-mamă", realizată prin voinţa liber exprimată a popu­ laţiei româneşti majoritare, şi de neamestecul Rusiei sovietice in viaţa internă a statului român. încă din 1923, guvernul I. I. C. Brătianu a încercat să nor­ malizeze raporturile ruso-române, oarecum în contrazicere cu tendinţa puterilor apusene care preconizau nerecunoaşterea regimului sovietic şi izolarea ruşilor. Conferinţa ruso-românâ" însă, care s-a întrunit în acest scop la Viena, nu a dat nici un rezultat pozitiv, fiind zădărnicită de cererea Uniunii Sovietice de a se discuta chestiunea Basarabiei, pe care România o con­ sidera, pe bună dreptate, ca o chestiune închisă. în 1929 s-a semnat la Moscova-şi de către delegatul României - protocolul53 pentru punerea în vigoare anticipată a pactului Briand-Kellogg54, care statornicea renunţarea Ia război a statelor semnatare. Acest act ar fi putut însemna un început de normalizare a relaţiilor dintre cele două state, dacă, comisarul poporului Litvinov, nu ar fi ţinut insă, după sem­ nare, să reamintească delegatului României "vechile şi serioa­ sele diferende dintre Uniunea Sovietică şi România." în 1932 au avut loc la Riga noi negocieri cu Rusia pentru încheierea unui pact de neagresiune. Negocierile au fost rupte in urma cererii categorice a delegatului sovietic de a se intro­ duce în textul pactului o formulă din care rezulta că: U.R.S.S. nu recunoaşte unirea Basarabiei. Negocierile au fost reluate la

23 Geneva in luna septembrie a aceluiaşi an, insă şi ele au eşuat in urma clauzei formulate de Litvinov că "pactul nu rezolvă diferendele existente intre cele două ţări." în sfirşit, în iulie 1933 s-au semnat Ia Londra de Uniunea Sovietică şi de România, Turcia, Cehoslovacia, Iugoslavia, Estonia, Letonia, Polonia şi Afghanistan, cunoscutele convenţii pentru definirea agresorului, prin care se recunoaştea ca terito­ riu care nu poate fi supus unui act de agresiune "teritoriul asu­ pra căruia un stat îşi exercită de fapt autoritatea". Această formulă nu dădea satisfacţie explicită şi deplină punctului de vedere românesc, totuşi putea fi considerată ca o recunoaştere indirectă a unirii Basarabiei, ca stare de fapt. România, în urma acestui început de clarificare, a mers mai departe şi în 1934 (guvernul Gh. Tătărescu) a reluat raporturile diplomatice cu U.R.S.S., al cărui ministru, Ostrovsky, a fost primit cu toată consideraţia şi s-a bucurat in cercurile româ­ neşti de o atmosferă foarte amicală. în această atmosferă de destindere îmbucurătoare s-au reluat legăturile feroviare şi s-au încheiat convenţii comerciale între cele două ţări, iar guvernul român a autorizat pe ministrul de externe, N. Titulescu, să ini­ ţieze încheierea unui pact de definitivă aşezare a raporturilor dintre U.R.S.S. şi România, în cadrul unei politici de prietene­ ască colaborare. Această iniţiativă românească şi negocierile care s-au angajat nu au dat însă nici un rezultat pozitiv. Pactul germano-sovietic

La 23 august 1939 - în plină tensiune dintre Germania şi Polonia - s-a produs un eveniment cu totul neprevăzut şi neaşteptat, care a avut cele mai incalculabile urmări pentru Eu­ ropa şi cele mai serioase şi grave repercusiuni asupra României: semnarea pactului germano-sovietic, la Moscova. Acest pact dădea completă libertate de mişcare Germaniei în Apus, iar Uniunii Sovietice putinţa rezolvării tuturor aspiraţiilor sale teritoriale în Răsărit. Astfel, pactul germano-sovietic a făcut posibil războiul între Germania şi Puterile apusene - prin înlăturarea primejdiei unei campanii duse pe două fronturi în detrimentul Germaniei, - iar Rusia a fost pusă în situaţia de a-şi realiza singură aspiraţiile sale teritoriale, fără amestecul marilor puteri din Apus. Zdrobirea fulgerătoare a Poloniei a avut ca urmare consoli­ darea şi adîncirea pactului de la Moscova prin încheierea con­ venţiei din 28 septembrie 1939 dintre U.R.S.S. şi Germania,

24 venţiei din 28 septembrie 1939 dintre U.R.S.S. şi Germania, care a delimitat frontierele între cele două ţări. Această con­ venţie se traducea în practică prin împărţirea imediată a Polo­ niei între cele două state contractante şi însemna punctul de plecare al unor radicale şi substanţiale transformări teritoriale în Răsărit. Acestea nu au întîrziat a se învedera şi a se concretiza în ce priveşte Lituania, Estonia, Letonia şi Finlanda, fie pe calea unor aranjamente paşnice, fie cu ajutorul unui conflict armat. Pactul germano-rus se dezvăluia a fi un pact de amiciţie, nea­ gresiune, de consultare, de delimitare a frontierelor şi zonelor de influenţă, un adevărat pact de colaborare. Chestiunea Basarabiei a fost pusă şi ea făţiş, prin discursul Iui Molotov Ia 29 mame 1940*. Totuşi tonul discursului şi expli­ caţiile date ulterior Ia Moscova ne îngăduiau să nădăjduim că, chestiunea Basarabiei nu a fost ridicată cu scopul unei imedi­ ate rezolvări şi, mai ales, a unei rezolvări pe calea armelor.

10 mai 1940

Toate speranţele şi prevederile României au fost dejucate şi spulberate prin evenimentele care s-au declanşat, la 10 mai 194056, pe frontul apusean şi prin evoluţii fulgerătoare dincolo de marginile prevederilor omeneşti a celor ce s-au petrecut în mai şi iunie. Capitularea Olandei, Belgiei, încercuirea armatelor franco- britanice din nord, Dunkerque, capitularea Franţei după mai puţin de 6 săptămîni, au fost a doua piatră de hotar care a îngrădit pentru cîţiva ani soarta Europei şi destinele României, fără putinţa de evadare sau opoziţie eficace. Dacă pînă la 10 mai 1940 politica de pace şi neutralitate a României sprijinită pe garanţiile franco-britanice împotriva unei agresiuni îi putea da României speranţa că se va putea menţine în afară de orbita conflictului şi va putea amina rezol­ varea litigiilor cu vecinii săi pînă la sfîrşitul războiului, după lichidarea frontului franco-englez din Apus, această iluzie nu ne mai fu îngăduită. Cum astfel de litigii se declaraseră cu U.R.S.S., cu Ungaria şi Bulgaria - legate prin pacte de amiciţie şi alianţă cu Germa­ nia şi Italia - iar litigiile constau în revendicări de întinse pro­ vincii româneşti, existenţa însăşi a statului român era pusă în discuţie, dintr-o dată. 25 Ultimatumul sovietic

Această tragică situaţie a format obiectul de discuţie şi deli­ berare a consiliului convocat la Rege în ziua de 28 mai 194057. Primejdia iminentă a determinat pe Suveran şi pe sfatul său să constate că neutralitatea înseamnă izolarea totală, iar izolarea totală echivalează cu riscul de moarte. Astfel s-a luat cu regret hotărîrea de a încerca o apropiere de puterile învingătoare. Preşedintele Consiliului de Miniştri, Gh. Tătărescu, la 28 mai 1940, a remis ministrului german, Fabricius, o notă ver­ bală, prin care sublinia colaborarea economică din trecut din­ tre cele două ţări, semnala anumite pregătiri militare ale veci­ nelor României şi manifesta speranţa guvernului român: "de a vedea lărgindu-se cadrul colaborării amicale cu guvernul Reichului". Răspunsul Germaniei s-a produs prompt la 2 iunie 1940, cînd Fabricius, printr-o notă verbală luînd "cunoştinţă cu inte­ res de gîndurile preşedintelui de Consiliu", a formulat brutal întrebarea, "daca şi în ce măsură guvernul român este dispus a trata privitor la o cerere de revizuire a vecinilor săi, ca de exemplu a U.R.S.S. în chestiunea Basarabiei". Acest răspuns diploma­ tic se traducea pe înţelesul tuturor în sensul că apropierea de Germania este condiţionată de satisfacerea prealabilă sau con­ comitentă a revendicărilor teritoriale ale vecinilor României, în special ale Uniunii Sovietice. întrebarea categorică formulată faţă de România cerea un răspuns net, iar răspunsul afirmativ ducea inexorabil la conce­ siuni teritoriale substanţiale, mai ales in Răsărit. Hotărîrea nu a fost uşoară. Guvernul regal român a răspuns numai la 20 iunie 1940, în mod tangenţial: guvernul român "înţelege că conversaţiile ce le va începe cu guvernul U.R.S.S. pentru clari­ ficarea raporturilor sovieto-române nu vor aduce nici o atin­ gere viitoarelor relaţii dintre Germania şi România." în fond guvernul român se angaja să discute direct cu Uniunea Sovie­ tică chestiunea Basarabiei. Probabil din cauza întîrzierii hotă- ririi României sau a lipsei de precizie a răspunsului, probabil şi din alte motive necunoscute guvernului român, hotărîrea Româ­ niei de a negocia cu Uniunea Sovietică nu a avut nici o înrîurire asupra evenimentelor care s-au precipitat dintr-o dată. în noap­ tea de 26/27 iunie 1940, comisarul Afacerilor Străine, Molotov, a remis ministrului român Gh. Davidescu o notă ultimativă

26 prin care se cerea României evacuarea şi cedarea imediată a Basarabiei, a Bucovinei de Nord şi a unui colţ al Moldovei (regiunea Herţa). Lovitura pentru România a fost mare şi dureroasă. în faţa ultimatumului România era singură: garanţiile franco-britanice nu jucau împotriva unei agresiuni sovietice, erau insă şi lipsite de orice semnificaţie reală, iar Germania, prin telegrama lui von Ribbentrop, ne-a avertizat că "acceptarea este in interesul bineinţeles al României" şi a sfătuit urgent guvernul român "să primească condiţiile niseşti fără nici o rezervă. Primirea ultimatului este singurul lucru ce rămîne de făcut."Atitudinea Italiei a fost identică. Aliaţii din înţelegerea Balcanică ne-au sfătuit şi ei să ne jertfim in interesul păcii. Consiliul de Coroană58 şi guvernul s-au înclinat în faţa acestei situaţii după o zadarnică încercare de acîştigatimp sau de a îndulci procedura de evacuare. România, pentru a evita desfiinţarea sa, chiar şi temporară, printr-un război fără perspective cu toţi vecinii săi, a ales păstrarea fiinţei sale statale, aducînd dureroase sacrificii teritoriale. CAPITOLUL II NEGOCIERI PRELIMINARE CU UNGARIA România izolată Pierderea Basarabiei a evidenţiat că România se găsea într-o primejdie mortală. România era complet izolată; norma­ lizarea raporturilor ei cu U.R.S.S. rămînea un obiectiv al viito­ rului, iar de Puterile Axei, statul român era socotit ca făcind parte din grupul de puteri duşmane. Coaliţia antigermană era zdrobită şi fără putinţa de a spune un cuvînt pe continentul european; Polonia şi Franţa erau scoase din luptă, iar Marea Britanie aştepta cu îngrijorare invazia. Europa era dominată in mod suveran şi exclusiv de constelaţia: Axa (Berlin-Roma) şi Pactul germano-sovietic (Berlin-Moscova). Dacă starea de izo­ lare a României se prelungea, cunoscute fiind revendicările terito­ riale ale Ungariei şi Bulgariei, prietene şi aliate cu Germania şi respectiv cu Italia, era de aşteptat ca România să fie tratată ca stat învins, deşi nu luase parte Ia război, şi să suporte şi ea consecinţele înfringerii aliaţilor săi, Polonia, Franţa şi Anglia. Apropierea noastră de Germania, iniţiată în ultima vreme, fiind condiţionată de către această putere, arbitră a situaţiei, de tratative directe şi înţelegere prealabilă a României cu Ungaria şi Bulgaria, era neîndoielnic că chestiunea Ardealului şi a Dobrogei de Sud se pune în modul cel mai acut. Dacă România vroia să scape cu sacrificii relativ suportabile şi să nu-şi pună exis­ tenţa sa însăşi în joc, ieşirea din izolare era o necesitate de imediată urgenţă. România avea în aparenţă două posibilităţi să iasă din izolarea care ameninţa să-i devină fatală: apropierea de Rusia sovietică sau apropierea de Germania. în practică, cele două

28 posibilităţi se rezumau la una singură. Apropierea de Rusia sovietică in sine nu era realizabilă de azi pe miine şi nici nu ne-ar fi putut apăra împotriva revendicărilor Ungariei şi Bul­ gariei, susţinute de Germania şi Italia. Uniunea Sovietică era prietenă cu Germania, în temeiul pactului din 23 august 1939 şi de dragul noii orientării a României, cu certitudine, nu ar fi mers la un conflict cu Ger­ mania. Cazul Iugoslaviei din 1941 este mai mult decit conclu­ dent. De altfel, cel puţin un început de înţelegere între Soviete si Ungaria părea real, iar Bulgaria se bucura şi ea de multă simpatie la Moscova. In plus, părea că zona de expansiune sovietică a fost limi­ tată prin pactul germano-sovietic la linia Gurile Dunării şi Prut, de unde începea, către apus, zona rezervată influenţei germane. Răminea orientarea către Germania, adică spre Axă, care era aparent mai uşor realizabilă, deoarece nici Germania, nici Italia nu se învecinau cu noi şi nu aveau nici o aspiraţie teritorială faţă de noi, iar o Românie consolidată, cu bogăţia sa de cere­ ale şi petrol, era o prietenă preţioasă pentru Puterile Axei, avi­ zate la importuri masive şi construise a se aproviziona in tim­ pul războiului din Sud-Estul european. Poziţia strategică a României putea să tragă şi ea în cumpănă. Despre valoarea militară a României, germanii şi Hitler personal aveau o mediocră, dacă nu chiar proastă, părere; în consecinţă, acest factor nu juca nici un rol, iar colaborarea militară a Romîniei nu se punea sub nici o formă. De altfel, în situaţia din vara anului 1940, Germania se dispensă de orice concurs militar venit din afară. Apropierea de Germania se lovea totuşi de mari obsta­ cole. Pierzîndu-se momentul oportun, Germania şi Italia se anga­ jaseră, cel puţin principial, în favoarea revendicărilor ungureşti şi bulgăreşti, iar cu ocazia agresiunii sovietice şi a pierderii Basarabiei, aceste angajamente trebuie să fi devenit mai con­ crete, pentru a putea determina pe unguri şi bulgari, stăpîniţi de pasiunea oarbă a revizuirii, să nu facă cauză comună cu U.R.S.S., ceea ce ar fi provocat complicaţii nedorite atunci în Sud-Est. Obstacolul pe care îl constituia structura politică internă a României era tot atît de redutabil. Adolf Hitler era şi un pasionat ideolog. Antisemitismul, antimasonismul şi antide- mocratismul erau doar dogme de strategie politică şi militară pentru Hitler şi Germania naţional-socialistă. Germania tota­ litară şi antisemită nu se putea încrede pe deplin decit în state care, în mod sincer şi fără reticenţe, se conduceau după ace-

29 leaşi principii ca şi ea însăşi. România nu răspundea şi nu a răspuns nici mai tirziu pe deplin acestor cerinţe. în apa­ renţă, România era organizată ca un stat totalitar, cu o constituţie autoritară, cu un partid unic, cu Regele şef de par­ tid, cu toată lumea îmbrăcată în uniformă, cu salutul roman etc., etc. Toate acestea erau însă o simplă spoială care nu putea as­ cunde realitatea pentru observatorul perspicace; România făcea antisemitism de circumstanţă, regim totalitar cu masoni şi de­ mocraţi cunoscuţi şi încerca să încropească o apropiere de Germania, cu anglo şi francofili ş.a.m.d. Regele era înconjurat de oameni de aceleaşi credinţe, iar situaţia Elenei Lupescu1 era mai tare decît oricînd. Vechii exponenţi ai democraţiei, I. Maniu, I. Mihalache, dr. Lupu ş.a., erau izolaţi şi complet părăsiţi şi daţi uitării ca inutili chiar, de factorii care i-au protejat şi sus­ ţinut in trecut. Hitler şi Germania naţional-socialistă nu puteau susţine sincer şi intim o astfel de Românie, iar încrederea reci­ procă era exclusă. Un astfel de condiţii, acţiunea de apropiere era fără perspective de reuşită deplină şi mai ales rapidă, deşi zilele şi chiar orele erau numărare. în altă ordine de idei, în bătălia pentru Ardeal, Regele tre­ buia să se sprijine pe întreaga ţară şi să fie susţinut de toţi factorii politici. Regele Carol II a refuzat să înţeleagă acest lucru, iar cînd a înţeles nu a putut trage concluziile practice în timp util, că nu poate înfrunta furtuna sprijinindu-se numai pe un guvern personal, izolat de naţiune şi criticat, iar mai la urmă chiar odios. Regele Carol II sprijinindu-se pe un guvern de concen­ trare naţională ar fi solidarizat toată ţara în jurul acţiunii sale, iar în afară s-ar fi bucurat de toată autoritatea necesară, făcînd cu neputinţă exploatarea de către duşmanii României a acestei slăbiciuni organice de care suferea ţara.

Iniţiativa regală din iunie 1940

în tragicele ore ale crizei Basarabiei, Regele personal a făcut apel Ia sprijinul Germaniei şi Italiei, prin miniştrii Fabricius şi Chigi, primind însă numai sfaturi de moderaţie şi îndem­ nuri categorice de a ceda în faţa ultimatum-ului. Cu prilejul acestor conversaţii suveranul s-a adresat prin Fabricius şi von Killinger, care se găsea întîmplător (?) la Bucureşti, direct Fuhrerului, pentru încheierea unei legături politice care să ofere României siguranţă absolută. La aceasta, Fiihrerul, la

30 2 iulie, a ceruf ca intii Suveranul să se pronunţe dacă este de acord să intre în tratative directe cu Ungaria şi Bulgaria pentru rezolvarea litigiilor cu aceste state. Guvernul român la 2 iulie 1940 a fixat poziţia şi hotărirea sa printr-un comunicat: "noua noastră orientare de politică externă esre determinată prin noua ordine europeană care este in curs de realizare. în cadrul acestei politici noi, România renunţă la garanţiile anglo-franceze." Garanţiile anglo-franceze au fost date României la 13 aprilie 1939 in următorii termeni: "Guvernul britanic şi francez atri­ buie cea mai mare importanţă faptului de a preveni orice modifi­ care, impusă prin forţă sau prin ameninţare de forţă, statului-quo din Mediterana şi din Peninsula Balcanică. Luind in conside­ rare împrejurările speciale, scoase in evidenţă prin evenimen­ tele ultimelor săptămîni, cele două guverne au dat în consecinţă României şi Greciei asigurarea că dacă o acţiune ar fi între­ prinsă, punînd în primejdie independenţa lor, în aşa fel că dacă aceste ţări ar judeca că este interesul lor vital să reziste cu forţa, guvernul englez şi francez se obligă a le da de îndată toată asistenţa care este în puterea lor." Termenii generali ai garanţiilor obligau în mod vădit cele două mari Puteri să ne dea asistenţă în caz de agresiune, ori­ cine ar fi agresorul. Tratatul de alianţă între Marea Britanie şi Franţa de o parte, iar Turcia2 de altă parte stipula in art. 3 că Turcia ia notă de garanţiile acordate României şi se asociază la aceste garanţii. Această stipulaţie ne-ar fi dat un sentiment de mare sigu­ ranţă, dacă Turcia prin "clauza sovietică" cuprinsă în acelaşi tratat de alianţă -încheiat după izbucnirea războiului germano- polon - nu ar fi înlăturat explicit orice angajament îndreptat împotriva Uniunii Sovietice. Acest fapt, precum şi poziţia luată de Marea Britanie şi Franţa după intrarea armatelor sovietice în Polonia (18 septembrie 1939) au îndemnat guvernul român să precizeze termenii garanţiilor franco-britanice. Guvernul britanic însă a refuzat să interpreteze garanţiile date potrivit literei lor. Ministrul britanic, sir Reginald Hoare, la 14 decembrie 1939, a comunicat guvernului român că guvernul Majestăţii Sale a examinat, dacă ar fi posibil, in împrejurările actuale, de a îndeplini un astfel de angajament (adică angaja­ mentul de a face să joace garanţia engleză în cazul unei agre­ siuni sovietice); el a ajuns la concluzia că "ar fi posibil de a

31 respecta angajamentul într-o singură eventualitate, dacă Turcia ar merge imediat în ajutorul României şi că nici o opoziţie nu ar fi de temut din partea Italiei. Dacă guvernul român este in măsură de a da un răspuns afirmativ Ia aceste două întrebări, guvernul Majestăţii Sale este dispus a examina cu guvernul francez noua situaţie şi a stabili ce contribuţie ar fi posibil a da la apărarea României." Cele două condiţii erau irealizabile, dată fiind "clauza sovie­ tică "din tratatul de alianţă anglo-franco-turc şi date fiind legă­ turile Italiei cu Germania. Cu drept cuvînt conchide Grigore Gafencu, ministru al Afacerilor Străine în aceea vreme: "Era dificil a da altă inter­ pretare demersului lui sir Reginald Hoare, decît aceea a unui avertisment amical ca România să nu mai conteze pe ajutorul Marii Britanii in caz de agresiune sovietică"* Astfel garanţiile anglo-franceze au devenit iluzorii încă Ia sfîrşitul anului 19393, iar ajutorul britanic după 10 mai 1940, era şi materialmente imposibil. în acelaşi timp, existenţa for­ mală a garaţiilor punea piedici de netrecut în calea apropierii de Germania, pe care apucase guvernul român. Asa se explică hotărîrea cuprinsă în comunicatul din 2 iulie 1940. Noul guvern, constituit Ia 4 iulie avînd ca prim-ministru pe I. Gigurtu, iar la Afacerile Străine pe Mihail Manoilescu4, în declaraţia sa publică se angaja: "Pe plan extern, guvernul înţelege să facă o politică de integrare sinceră in sistemul creat de Axa Berlin-Roma", iar la 11 iulie5 România s-a retras, fără explicaţii, din Societatea Naţiunilor. Noul guvern român, prin această declaraţie, s-a angajat într-o politică de încadrare în noua ordine europeană exprimată prin Axa verticală Berlin-Roma şi Axa orizontală Berlin-Mos- cova, deci într-o acţiune simultană de apropiere şi de Berlin şi de Moscova. Acţiunea de apropiere de Berlin a rezervat-o pen­ tru sine, iar acţiunea de Ia Moscova a încredinţat-o lui Grigore Gafencu. Regele, prin răspunsul din 6 iulie 1940, cuprins într-o notă scrisă predată ministrului Fabricius, s-a angajat la tratative directe cu Ungaria şi Bulgaria, în speranţa că România va avea spri­ jinul moral al Fuhrerului pentru moderarea pretenţiilor ungu­ reşti şi bulgăreşti, acceptînd astfel condiţia sine oua non a apropierii

* Grigore Gafencu, op. cit., p. 320-321.

32

/ de Germania şi a protecţiei (apărării durabile) acestei mari puteri. La 10 iulie Regele a mai solicitat şi o întrevedere cu Fiihrerul. Dorinţa Regelui a fost insă refuzată. Ministrul României la Berlin, Alexandru Romalo, intr-o scrisoare din 9 iulie adresată lui M. Manoilescu caracterizează situaţia astfel: "Nesiguranţa despre intenţiile Rusiei şi frica oarbă că ea nu se va opri Ia Prut, ne-a făcut in disperarea noastră să alergăm la Germania, cerîndu-i ajutor şi oferind colaborarea noastră cu Axa...; iată-ne prinşi dar în cleştele neiertător..., aveam pe de o parte nevoie absolută de protecţia Germaniei pentru a ne putea salva existenţa ca stat şi nu puteam obţine uşor protecţia, decit supunîndu-ne orbeşte aşa-ziselor sfaturi ale Reichului...; am ajuns ca un stat neutru să fie considerat ca un stat învins, alături de statele beligerante ca Polonia, Nor­ vegia, Belgia, Olanda, Franţa...; nu trebuie pierdut din vedere că la cea mai mică mişcare de răzvrătire internă vom striga "Finis Romamae", căci Reichul are în dosarele sale şi o solu­ ţie de împărţire a Romămei, păstrîndu-şi intacte toate intere­ sele în România." România se încadrase în mod public şi unilateral alături de Axă, însă mina noastră întinsă rămînea suspendată in aer fără a fi strinsă cu căldură, deoarece nici Regele, nici guvernul -cu toată prezenţa lui I. Gigurtu şi M. Manoilescu, care se bucurau de un necontestat credit personal în cercurile germane şi ita­ liene - nici ambianţa politică din ţară nu inspirau suficientă încredere pentru a fi scoşi din rîndurile statelor duşmane şi învinse şi trecuţi in şirurile prietenilor sinceri. Refuzul germa­ nului (sas) Hans Otto Roth de a intra în guvernul Gigurtu, refuz inspirat cu certitudine de Berlin, ilustra pe deplin rezerva Germaniei faţă de regimul politic din România. Demisia lui Horia Sima6, capul legionarilor, din guvern, la două zile după constituire, nu a contribuit nici ea la înlăturarea rezervei, dim­ potrivă. Pentru a ilustra această afirmaţie reproduc unele fraze mai semnificative din scrisoarea de demisie: "Pe plan intern, se tinde la o bolşevizare lentă cu concursul tacit al aparatului de stat: înarmarea comuniştilor şi jidanilor, fonduri masive pentru agenţii Moscovei, azvîrlirea muncitori­ mii in stradă de către patronii evrei şi aţîţarea lor contra sta­ tului român." "în faţa acestei situaţii grave, guvernul prezidat de Excelenţa Voastră e complet descoperit: nu se bucură de încrederea poporu­ lui, iar străinătatea îl consideră ca o fonnulă cu totul provizorie."

33 3 - Bătălia pentru Ardeal "Originea răului stă in însăşi compoziţia lui: lipsit de uni­ tate şi de o concepţie comună de lucru, naţionalist in aparenţă, iar in fond rămînînd pe vechea linie politicianistă, acest guvern nu poate decît să adîncească haosul existent. Naţiunea română nu se lasă înşelată. Ea doreşte un guvern sincer naţionalist, de mare energie şi mare răspundere care, în vremurile tragice de astăzi, să ştie că vorbeşte în numele poporului şi are întreaga lui aprobare, căci în numele naţionalismului nu putem pierde trupul ţării şi sufletul naţiei." "Generaţia nouă şi fosta mişcare legionară declină răspun­ derea greşelilor trecutului şi nu înţelege să-şi asume vinovăţii care nu-i aparţin; dar această generaţie este hotărită să-şi pună pieptul şi sufletul pentru salvarea ţării." Totuşi, constituirea noului guvern şi primele lui acte au produs un început de destindere promiţător în raporturile noas­ tre cu Germania. La începutul lunii iulie 1940, situaţia era următoarea: izo­ larea României presista încă, soarta Ardealului şi Dobrogii de Sud erau in joc, scadenţa era iminentă; prelungirea izolării putea pune in primejdie însăşi existenţa statutului român; izolarea nu putea fi înlăturată decît printr-o apropiere de Germania; ţara prin Rege şi guvern se angajase pe această pantă, fără certi­ tudinea reuşitei "m timp util.

Intrarea mea în acţiune

Dîndu-mi seama de situaţia tragică a ţării, m-am hotârit să ies din rezerva pe care mi-o impusesem de 2 ani în viaţa publică şi să fac tot ce imi stă în putinţă pentru înlăturarea catastrofei ce mi se părea iminentă. Nu aveam nici o putinţă de a înriuri în vreun fel acţiunea României în ce priveşte orientarea poli­ ticii externe care era de altfel hotărită şi precizată. Nu puteam avea nici iluzia de a schimba ceva din cele hotărîte. Puteam face mult insă în privinţa clarificării situaţiei interne: încetarea izolării Regelui, sohdarizarea ţării în jurul tronului şi cu acţiu­ nea de salvare a Ardealului şi a existenţei însăşi a ţării. La începutul lunii iulie m-am adresat Regelui cu următoa­ rea scrisoare: Sire, Cînd în trecutul nostru politic nu prea îndepărtat, situaţii dificile se desemnau, situaţii ce puteau avea consecinţe seri­ oase sau chiar grele, Majestatea Voastră adeseori binevoiaţi

34

/ a-mi îngădui să O informez cu sinceritate şi fără reticenţe şi m-a onorat in mod deosebit, interesîndu-Se de părerile mele. Năpraznica vijelie ce s-a abătut asupra destinelor nea­ mului românesc, vijelie ce nu se poate şti cind şi unde se va opri şi care ar putea pune in joc totul, dar absolut tot ce este scump sufletului românesc, mă îndeamnă să mă adresez - înlă- turînd formele protocolare - direct către Majestatea Voastră. Dezbrăcat de orice interes meschin sau personal, ani­ mat numai de credinţa mea nestrămutată către Rege şi de dra­ goste gata de orice sacrificiu pentru ţară, cred că aş putea face un real serviciu României, expunînd Majestăţii Voastre şi tot ce ştiu şi tot ce cred în aceste ceasuri de grea cumpănă. Deci şi acum cînd asupra fiilor acestui neam fără deo­ sebire apasă o grea răspundere în faţa istoriei, mă îndrept către Majestatea Voastră cu respectuoasă rugăminte să bine- voiască a-mi acorda putinţa şi prilejul de a O vedea şi de a O informa. Binevoiţi, Sire a primi încredinţarea sentimentelor mele de adine devotament şi sînt al Majestăţii Voastre prea supus şi prea plecat servitor. (ss) Valeriu Pop

Unele persoane ce înconjurau pe Rege constituiau - după părerea mea - o piedică absolută în calea realizării unor rapor­ turi mai bune cu Hitler şi în calea solidarizării ţării cu Regele, în special Elena Lupescu şi Ernest Urdăreanu7 trebuiau să fie înlăturaţi in interesul vital al coroanei şi al ţării. Acesta a fost primul obiectiv al acţiunii mele. Chestiunea era însă grea şi delicată. Regele, fără a i se forţa mina, nu ar fi cedat. încer­ cările făcute în trecut porneau de la oameni pe care Regele îi socotea adversari personali, iar acţiunea lor - de multe ori lip­ sită de deferentă, brutală şi publică - întărită şi mai mult încă- păţînarea cunoscută a Regelui. Acţiunea, ca să aibă per­ spective de succes, trebuia să fie făcută cu altă metodă. De­ mersul trebuia să pornească de la persoane de al căror devo­ tament şi sinceritate Regele nu se îndoia, acţiunea trebuia să fie categorică în fond, deferentă însă în formă şi suficient de discretă. în aceste condiţii speram că susceptibilitatea şi încă- păţînarea Regelui nu vor zădărnici rezultatul urmărit. Motivul nemijlocit al acţiunii fiind salvarea Ardealului, acţiunea trebuia întreprinsă in prim rind de fruntaşi ardeleni, iar prezenţa mitro-

35 poliţilor de la Sibiu şi Blaj, capi ai celor două biserici naţio­ nale din Ardeal, era indispensabilă pentru reuşită. Dintre frun­ taşii vieţii publice contam pe concursul Iui Al.Vaida-Voevod, Aurel Vlad, dr. Iuliu Haţiegan, prof. dr. Coriolan Tătaru, rezident regal la Cluj, prof. dr. Iuliu Moldovan, Sever Pop şi alţii. Cei cu care am luat contact mai intii nu mi-au precupeţit concursul lor. La mitropolit ii români din Ardeal

Totul depindea însă de atitudinea mitropoliţilor. La înce­ putul lui iulie, am vizitat pe mitropolitul din Blaj, Alexandru Niculescu. I-am schiţat situaţia in toată gravitatea sa, i-am conturat acţiunea ce urma să fie întreprinsă urgent şi stăruitor pe lingă Rege şi am făcut apel la el ca alături de mitropolitul de la Sibiu, Nicolae Bălan, să se pună în fruntea acţiunii şi, aşa după cum de atîtea ori s-a petrecut in istoria zbuciumată a românilor din Ardeal, crucea să fie şi de asta dată in fruntea acţiunii pentru degajarea coroanei şi salvarea Ardealului. Mitropolitul Alex. Niculescu şi-a dat consimţâmintul său fără ezitare şi fără rezervă, declarindu-mi că este gata a-şi risca in această acţiune cîrja arhierească şi chiar viaţa, iar pentru a înlesni hotărîrea mitropolitului N. Bălan, îi cedează şi prezidarea for­ mală a acţiunii. Am rămas profund mişcat de patriotismul, abnega­ ţia şi spiritul de sacrificiu al mitropolitului Alex. Niculescu de la Blaj şi aduc şi cu acest prilej cel mai curat şi mai profund omagiu celui care intre timp a trecut la cele veşnice. La Teiuş am fost luat cu un automobil de N. Regman prin care îl pre- venisem pe mitropolitul N. Bălan de vizita mea şi, ajuns la Sibiu, intr-o Întrevedere de patru ore am făcut mitropolitului o largă şi amănunţită expunere a situaţiei externe şi interne, am de­ monstrat documentat necesitatea şi utilitatea demersului pe lingă Rege şi acţiunii de salvare a Ardealului şi chiar a ţârii, pină cînd nu este prea tîrziu. I-am arătat adeziunea necondi­ ţionată a mitropolitului de la Blaj şi hotărîrea acestuia de a se subordona în această acţiune mitropolitului N. Bălan. Răspun­ sul final al mitropolitului Bălan a fost mai rezervat; s-a decla­ rat in principiu de acord cu acţiunea concepută, insă hotărîrea definitivă şi practică a aminat-o pînă la venirea sa la Bucureşti, care urma să se producă peste 2-3 zile. Mitropolitul N. Bălan a venit într-adevăr la Bucureşti, presupun că a avut cîteva între­ vederi cu caracter informativ şi a doua zi mi-a făcut o vizită pentru a-mi aduce răspunsul. Cu acest prilej mi-a arătat că adezi-

36 unea sa de principiu rămîne neschimbată, insă crede că bise­ rica trebuie să se angajeze într-o acţiune politică numai în cazuri de mari primejdii şi grea cumpănă pentru ţară şi neam: criza Basarabiei a trecut, lucrurile s-au liniştit, iar criza Ardea­ lului nu o vede nici acută, nici iminentă: acţiunea plănuită s-ar produce deci într-un moment de acalmie şi relativă siguranţă, astfel sorţii de izbîndă i-ar fi reduşi şi biserica şi-ar asuma ris­ curi fără să fi fost absolut nevoie; in concluzie, principial este pentru acţiune, însă trebuie aşteptat momentul oportun pentru a o pune în mişcare. Zadarnic i-am replicat că crizele se ivesc pe neaşteptate şi fulgerător (ca şi în cazul Basarabiei), că atunci nu mai este timp pentru demersuri sau acţiune, că chestiunea Ardealului este de pe acum pusă şi că orice zi ne poate cere, pe neaşteptate, de a lua hotărîri dintre cele mai grave, că tocmai pentru a înlătura o repetare a crizei Basarabiei trebuie neapărat să preîntîmpi- năm evenimentele, iar fără o clarificare internă nu se poate con­ cepe nici solidarizarea ţării cu Regele şi nici preîntimpinarea primejdiei; zadarnic am apelat la patriotismul şi naţionalismul cunoscut, şi al său şi al Bisericii ortodoxe, mitropolitul Bălan a rămas neclintit la punctul său de vedere. Astfel acţiunea plănuită s-a zădărnicit, deoarece fără mitro­ politul Bălan demersul nu se putea concepe, mai ales că cei­ lalţi aprope toţi erau uniţi şi acţiunea ar fi îmbrăcat, pe nedrept, ca­ racter confesional. Regret mult că această acţiune a eşuat, iar evenimentele s-au însărcinat să-mi justifice prevederile. Aş fi preferat să fi rămas un rău profet. Articolul din "Universul"

în urma zădărnicirii acţiunii colective, m-am hotărît să între­ prind o acţiune personală pe lingă Rege, dacă, bineînţeles, Regele va reacţiona la scrisoarea trimisă, acordindu-mi audien­ ţa cerută. Nu îmi făceam insă iluzia că acţiunea mea personală are aceleaşi sorţi de izbîndă ca şi cea colectivă. întârzierea reacţiei din partea Regelui m-a făcut să public în "Universul" din 17 iulie, sub formă de scrisoare adresată directo­ rului Stelian Popescu, următorul articol: Domnule Director,* Ziarul "Universul", de sub conducerea Dvs., a fost o permanentă tribună de la înălţimea căreia, sistematic şi fără

Cele cuprinse in acest articol m-au călăuzit in susţinerea tezei României la Conferinţa de la Turnu Severin.

37 încetare, au fost susţinute şi arătate în mod documentat drep­ turile etnice şi istorice, imprescriptibile, ale neamului românesc asupra plaiurilor strămoşeşti de dincolo de munţi. Zilele de grea încercare prin care a trecut ţara şi viitoarea adîncilor prefaceri ale bătrinei Europe nu v-au făcut să uitaţi o singură clipă problema Ardealului românesc, ci cu o energie dîrză şi sporită aţi continuat să demonstraţi zi de zi dreptatea cauzei româneşti în Transilvania. Mă simt îndemnat să vă arăt toată mulţumirea sufle­ tească, precum şi recunoştinţa ce o are Ardealul pentru o atât de patriotică şi românească atitudine şi acţiune. Dvs. sînteţi printre cei dinţii care sînt îndreptăţiţi să cunoască pe deplin şi fără reticenţe atît sentimentele ce îi însu­ fleţesc pe românii de peste munţi, cit şi hotărirea care îi călăuzeşte. Nimeni din Ardeal nu rivneşte astăzi la demnităţi şi măriri deşarte, pe cit de efemere, pe atît de încărcate de o gro­ zavă răspundere in faţa istoriei, dar toţi - de Ia cel mai mare pînă la cel mai umil - vor să-şi dea contribuţia prin vorbă şi faptă la apărarea patrimoniului nostru naţional. Vlădici, căr­ turari, fruntaşi ai vieţii publice sînt gata să-şi facă datoria sub orice formă şi oriunde. Da, pentru ţară, pentru neam, oricit şi orice! Nu s-a făcut încă apel la ei, sau nu în măsura în care se putea şi trebuia. N-are a face. Nu e încă prea tirziu. Omisiunea făcută în această privinţă - de sigur fără intenţie - se poate repara, trebuie reparată. Astfel se vor pune la contribuţie noi energii, se vor deschide noi perspective şi se va evita şi înlă­ tura nedumerirea ce pîndeşte minţile frămintate de patrio­ tice îngrijorări. Nu este cazul ca în cadrul acestei scrisori să arăt - ceea ce la noi şi aiurea cercetători obiectivi şi de bună credinţă cu atîta lux de amănunte şi documentare au statornicit -calvarul ce l-au suferit românii din Transilvania. De netăgăduit este însă faptul că nici năvălirile altor neamuri, nici colonizările, nici sub­ jugarea multiseculară şi nici acţiunea de deznaţionalizare sis­ tematică nu au putut modifica structura fundamentală şi carac­ terul profund românesc al provinciilor de peste munţi. Realitatea este şi rămîne că, fără a fi încercat măcar de a reface în sens invers drumul şi procesul de înstrăinare al plaiurilor româneşti, totuşi peste trei milioane de români stau înfipţi in glia stră­ bună faţă de un număr de unguri, care abia depăşesc o treime din numărul românilor. Cea mai mare parte din concetăţenii noştri unguri — cu excepţia secuilor -sînt element flotant oră-

38 şenesc de recentă aşezare. Cei ce pretind că stăpinirea româ­ nească din Ardeal - peste trei milioane de români faţă de 1 200 000 unguri - cu un regim de largă toleranţă şi înţelegă­ toare şi omenească recunoaştere a drepturilor de limbă, lege, cultură şi avere, ale minorităţii maghiare, este o nedreptate intolerabilă care trebuie revizuită, răsturnîndu-se actuala stare de lucruri pentru a reveni la formula pentru vecie perimată a pretinsei Ungarii "milenare", sînt inconsecvenţi cu ei înşişi sau de rea credinţă cînd socotesc a putea camufla în soluţie de drep­ tate, nedreptatea strigătoare la cer ce ar constitui-o stăpinirea a 1 200 000 unguri asupra a peste 3 milioane de români. De aceea, românii din Transilvania - respectuoşi faţă de drepturile altora, însă dirji şi intransigenţi în afirmarea drep­ tului lor elementar la viaţă naţională proprie - sînt hotăriţi a apăra cu preţul vieţii lor glia românească, răscumpărată cu atîtea suferinţe. Nimeni să nu se lase indus în eroare de tăcerea de mormint a maselor româneşti de dincolo de munţi: mutismul lor încruntat este mai grăitor decît orice manifestaţie gălăgi­ oasă sau grandilocventă. Orice s-ar întîmpla, un lucru trebuie să se ştie: româ­ nii din Ardeal niciodată nu vor consimţi şi nu se vor împăca, in procesul milenar dintre români şi unguri, cu o soluţie care ar da sub stăpînire străină populaţia românească. O astfel de soluţie, departe de a pacifica sufletele, ar fi un veşnic şi per­ manent motiv de nemulţumire, un nesecat izvor de revoltă şi o neîncetata primejduire a păcii in această parte a continentului! Germania şi Italia vor să înfăptuiască o nouă ordine in Europa, pentru a crea o stare de pace durabilă, întemeiată pe dreptate şi echitate. Nu-mi este cu putinţă să cunosc gîndurile şi hotărîrile intime ale d-lor Adolf Hitler şi Benito Mussolini şi nici modul cum acestea vor fi puse în practică. Vreau să cred în sinceritatea idealurilor şi concepţiilor politice ale acestor doi îndrumători de popoare şi făuritori ai lumii noi ce trebuie să se nască. Ştiu însă că o lume nouă nu poate fi întemeiată decît pe dreptate, deci şi pe principiul respectării dreptului la viaţă naţională a popoarelor mici şi mijlocii; şi îmi păstrez neştir­ bită convingerea că în procesul milenar dintre români şi un­ guri nu se poate concepe şi admite ca dreaptă o soluţie care ar implica robirea unei cit de mici părţi a neamului românesc. Primiţi, Domnule Director, încredinţarea aleselor mele sentimente. 14 iulie 1940 Valeriu Pop Fost Sfetnic al Tronului

39 Vizita premierului ungar la Hitler

La 9 iulie 1940 contele Teleky, preşedintele Consiliului de Miniştri al Ungariei şi contele Csâky, ministrul Afacerilor Străine, au fost primiţi de Adolf Hitler şi von Ribbentrop la Munchen8. Primirea a fost călduroasă, cum se cuvine reprezentanţilor unei ţâri amice şi aliate. Era neîndoielnic că la întrevederile care au avut loc s-au luat în discuţie revendicările teritoriale ale Unga­ riei împotriva României. Ungaria, în timpul ultimatului sovie­ tic, crezuse că a sunat ora realizării visurilor sale iredentiste. Ministrul român la Budapesta raportează că, la întrebarea pusă de Ungaria asupra atitudinii Germaniei în cazul cînd Ungaria ar ataca România, răspunsul german a fost transmis contelui Csâky in noaptea de la 2 - 3 iulie, la ora 2, de ministrul Ger­ maniei. Acesta a declarat că "Germania nu poate sprijini o ase­ menea agresiune care ar urma să fie întreprinsă de Ungaria pe propriile ei riscuri, ea trebuind să se pregătească a îndura eventualele consecinţe ale acestei acţiuni". Ce asigurări i s-au dat Ungariei cu acest prilej din partea Berlinului nu se ştie, insă era de presupus că Ungaria a fost încredinţată principial de luarea în considerare a revendicărilor sale, pe altă cale mai ferită de riscuri şi complicaţii pentru Germania. în orice caz Ungaria şi-a arnînat realizarea aspiraţiilor sale. Reprezentanţii Ungariei au stăruit apoi să fie primiţi de Hitler, probabil, pen­ tru a încasa preţul cuminţeniei Ungariei printr-un angajament ferm şi solem al lui Hitler şi pentru ca nerăbdarea Ungariei să fie mai curînd satisfăcută. Comunicarea făcută rninistrului român, Radu Crutzescu, de către contele Csâky la 12 iulie 1940 că: "după părerea sa, Rominia nu mai are nici un minut de pierdut pentru o înţelegere directă, deoarece ştie acum că ceea ce am fi putut ceda spontan, vom fi siliţi să dăm sub presiunea unor terţi", face dovada că Ungaria nu s-a întors de la Munchen cu mina goală.

Mijlocirea Iugoslaviei

Ambasadorul Iugoslaviei, la prima luare de contact cu Mihail Manoilescu, noul ministru al Afacerilor Străine, în ziua de 6 iulie 1940 a oferit guvernului român ca Iugoslavia să facă un eventual sondaj discret asupra dispoziţiilor Ungariei in vederea aplanării dificultăţilor româno-ungare. M. Manoiles­ cu expune apoi in telegrama adresată ambasadorului român,

40 Cădere, de la Belgrad: "N-am dat un răspuns pe moment, dar am chemat din nou pe dl. Avakumovici in ziua de 7 iulie şi i-am arătat că sînt de acord cu sugestia d-sale, adăugind că cred nimerit ca guvernul iugoslav să ia informaţii nu numai la Budapesta, ci şi la Sofia. Am precizat însă că sondajele guvernului iugoslav trebuiau să ţină seama neapărat de următoarele consideraţii: 1. - Guvernul român nu formulează nici o chestiune către Budapesta sau Sofia prin mijlocirea Belgradului, ci cere pur şi simplu ca Belgradul să-i facă serviciul amical de a se informa, ca pentru contul său propriu, asupra acestor chestiuni. 2. - Aceste informaţii nu trebuie să vizeze direct eventua­ lele pretenţii ale Ungariei şi Bulgariei faţă de România, ci să aibă un cadru mai larg şi anume, să urmărească a stabili care este concepţia integrală pe care o au aceste două ţări despre viitoarele relaţii cu România şi cum văd ele normalizarea rela­ ţiilor cu România. Dorim anume să ştim cum concep guvernele din Budapesta şi din Sofia, în urma unor eventuale aranjamente paşnice cu România, organizarea sistemului de convieţuire şi de înţelege­ re intre statele noastre, adică acea ordine politică superioară de care vorbeşte declaraţia noului guvem român". Ca urmare a acestei însărcinări de culegere discretă de infor­ maţii, ca pentru contul său propriu, contele Csâky a declarat la 12 iulie ministrului României Ia Budapesta: "Am primit prin intermediul guvernului iugoslav propunerea ministrului Dvs. al Afacerilor Străine de a începe conversaţii pentru a ajunge între România şi Ungaria nu numai Ia o înţelegere definitivă, dar încă Ia încheierea unei alianţe militare formale. Voi răspunde că sîntem gata să începem tratative cu condiţia să avem ga­ ranţii că propunerea este serioasă şi că discuţiile nu sînt dinainte sortite să nu izbutească." A adăugat că, după părerea sa, România nu mai are nici un minut de pierdut pentru o înţelegere directă, deoarece ştie acum că, ceea ce am fi putut ceda în mod spontan, vom fi siliţi să dăm "sub presiunea unor terţi". Guvernul român, de îndată ce a aflat de acest demers indiscret şi deformat, a însărcinat pe ministrul României să comunice contelui Csâky că Ministrul Afacerilor Străine al României nu a transmis nici o propunere guvernului ungar prin intermediul guvernului iugoslav. Cu aceasta a luat sfirşit "mijlocirea amicală" a Iugoslaviei aliate, în litigiul româno-ungar.

41 Schimbul de scrisori între Adolf Hitler şi Rege

Am văzut că propunerile guvernului român pentru o apro­ piere de Germania nu au fost acceptate ferm de guvernul Reichului, care a formulat condiţia unor negocieri directe prea­ labile cu Ungaria şi Bulgaria, fără a da precizări: cind Româ­ nia a acceptat aceste condiţii (6 iulie 1940), răspunsul de ac­ ceptare şi precizările au continuat să intîrzie. Se pare că Ger­ mania însăşi nu era încă fixată asupra întinderii concesiunilor ce urmau să se facă Ungariei, înainte de vizita de la Munchen. După această vizită şi după refuzul de a se intimi cu Regele, la 15 iulie Hitler a trimis Suveranului următoarea scrisoare':

15 iulie 1940 Majestatea Voastră, Evenimentele, precum şi unele schimbări de vederi în legă­ tură cu acestea, îmi fac cu putinţă numai azi să iau atitudine faţă de sugestiile pe care Majestatea Voastră mi le-a adresat Rog ca situaţia extraordinară şi primejdiile sale să servească de explicaţie pentru faptul că îmi spun cu totul deschis gindurile. Despre această scrisoare l-am incunoştinţat pe Duce. Pentru rezolvarea chestiunilor care îngrijorează pe Majestatea Voastră şi pe toată România, sînt numai două posibilităţi: 1. - Calea tactică, adică încercarea de a salva ceea ce se poate salva, printr-o iscusită adaptare la situaţia de totdeauna, şi 2. - Calea unei hotăriri principiale, de a căuta o soluţie defi­ nitivă şi a o realiza chiar cu riscul unei jertfe. în ce priveşte întiia cale, Majestate, nu mă pot pronunţa. Eu însumi am fost toată viaţa mea omul hotărîrilor principiale şi aştept numai de la acestea succese decisive. Orice încercare de a stăpîni primejdiile ce ameninţă ţara Voastră, prin manevre tactice - de orice natură ar fi ele - trebuie să eşueze şi vor eşua. Sfîrşitul poate fi mai repede sau mai tîrziu - poate însă chiar în foarte scurtă vreme - nimicirea României. Pentru mine rămîne numai a doua cale. Nu-mi ascund gre­ utăţile politice interne şi externe care urmează să fie învinse, îmi închipui însă că o dată cu aceasta se poate obţine, cel puţin pentru viitor, întîi o pace statornică şi, în al doilea rînd, o bunăstare creseîndă pentru toţi cei interesaţi. Calea a doua pe care singură o pot recomanda Majestăţii Voastre este înţelegerea leală cu Ungaria şi Bulgaria. Menţionez amîndouă statele, deoarece aş considera ca o concluzie fatală cre-

42

/ dinţa că prin concesiuni făcute unuia, cele două [state] pot fi despărţite şi astfel celui de al doilea se va putea ţine piept mai uşor. Prin aceasta, Majestate, s-ar putea obţine cel mult un scurt cîştig de timp. Este învederat însă că din aceasta ar rezulta o nouă încordare, iar la întiia ocazie imediat s-ar pro­ duce o nouă criză. Ocazia aceasta nu va lipsi, ci va fi provo­ cată inexorabil, în cel mai scurt timp, chiar prin această solu­ ţie de aminare. în ce priveşte latura de drept, nu vreau să mă pronunţ. Mi se pare decisivă luarea în seamă a laturii politice şi de forţe a problemei, România, favorizată de noroc deosebit, a ciştigat după războiul mondial de la trei state teritorii pe care nu este în stare să le păstreze statornic. Numai dacă ar reuşi să-şi apropie aceste teritorii etniceşte şi politiceşte, sau dacă neputinţa militară a statelor vecine ar rămine durabilă. întîiul lucru nu a reuşit, pe al doilea nu se poate sconta, pe lingă o oarecare cunoaştere a legilor de evoluţie a popoarelor. Dacă România este constrinsă azi să restituie pe cale de concesiuni teritoriile care i-au revenit, se întîmplă ceva care, după toate prevederile ome­ neşti, odată trebuie să se producă. Mi se pare că este şi aşa un mare cîştig dacă - după cum am crezut că pot constata - Ungaria nu stăruie pentru o definiţie pur juridică a revendicărilor sale, ci este dispusă a se mulţumi cu un compromis drept. Să-mi fie "îngăduit a comunica Majestaţii Voastre pe scurt acum punctul de vedere al Germaniei: Reichul German nu are nici un interes teritorial la răsărit de linia de influenţă germano-rusă, de Slovacia, nici dincolo de frontiera germano-ungară, germano-iugoslavă şi germano-ita- liană. Interesele sale politice in afară de aceste frontiere sint satisfăcute in fond prin refacerea colaborării prieteneşti pe toate tărimurile cu popoarele aşezate acolo. Aceasta este şi cerinţa intereselor economice germane. Germania deci nu are nici in Ungaria, nici în România sau Bulgaria interese teritoriale. Are însă prietenii, dintre care prietenia faţă de Ungaria şi Bulgaria există de mult şi a fost cultivată. Propunerea României de atitudine prietenească faţă de Ger­ mania pentru viitor va fi cu certitudine apreciată de Germania, cu atît mai vîrtos cu cit in mod regretabil în trecut pină in ul­ tima vreme - după cum se vede fără doar şi poate din docu­ mente găsite - cel puţin atitudinea politicii oficiale româneşti a fost puţin prietenească, dimpotrivă a fost ostilă faţă de Reich. Motivele îmi sînt cu totul inexplicabile, în măsura în care ar fi vorba numai de momente care pot fi cunoscute politiceşte.

43 Urmările acestei atitudini au fost pînă la sfirşit mai rele pentru România însăşi decît pentru Germania. Dacă Germania totuşi are dorinţa sinceră pentru aceste regiuni, de a contribui din partea sa cu ceva la menţinerea păcii, o face mai ales şi dintr-un inte­ res economic explicabil. Am declarat insă şi guvernului ungar ritos, următoarele: Dacă nu ar fi dată putinţa unei înţelegeri paşnice între Româ­ nia, Ungaria şi Bulgaria, ar fi imaginabil ca Germania să declare dezinteresarea sa totală în ce priveşte evoluţia ulterioară în sud-estul Europei. Reichul german este suficient de puter­ nic pentru a-şi apăra, cu propriile forţe, interesele sale con­ tra oricărui atac ameninţător. Nu voi îngădui însă ca armata ger­ mană să fie folosită pentru ţeluri care nu sînt proporţionale cu jertfele unui război. Dacă România, Ungaria şi Bulgaria cred că nu se pot înţelege, o astfel de atitudine, după părerea mea, nu va răsplăti pe nici unul din aceste state, ci pe toate le va pedepi. Nu mă simt chemat, în acest caz a mă împotrivi unei astfel de evoluţii. Situaţia militară a Reichului a evoluat atît de favorabil, că sîntem în stare, deşi aceasta este împreu­ nată cu sacrificii, să putem renunţa chiar şi la furniturile de petrol. Vom lua asupra noastră şi acest sacrificiu, după cum am şi accen­ tuat, dar acest sacrificiu ar S mai mic decît implicarea Reichului în conflicte care iau naştere numai din motivul că ceilalţi intere­ saţi nu sint în stare să lase ca raţiunea dreaptă să pună frîu pasiunii şi sentimentului. Raţiunea dreaptă însă trebuie să ducă la înţelegerea că o revizuire nu poate fi ocolită statornic şi că aceasta, cu cit s-ar realiza mai curind, cu atît folosul ar fi mai mare. Numai dacă între România, Ungaria şi Bulgaria s-ar fi rea­ lizat o reglementare raţională a chestiunilor deschise, poate avea rost pentru Germania să lămurească posibilitatea unei colabo­ rări mai strînse şi să ia asupra sa pentru aceasta, eventual, şi obli­ gaţii mai largi. Dacă Majestatea Voastră însă crede că nu poate accepta a mea concepţie, nu voi face nici o întrebuinţare de aceasta mai departe, ci voi comunica numai guvernului ungar, respectiv bulgar, că guvernul german nu găseşte calea de a se putea de­ dica dezlegării problemelor actuale. Dacă ar fi cu putinţă insă ca printr-o astfel de iniţiativă să se ajungă la o tranzacţie satisfăcătoare intre cele trei state, aceasta ar însemna pentru fericirea şi viitorul tuturor celor trei interesaţi mai mult decît orice succes tactic, momentan şi aparent, care ar duce mai tîrziu totuşi numai la noi crize. Al Majestăţii Voastre devotat ss/ A. Hitler

44 Atitudinea Germaniei, exprimată prin Adolf Hitler, poate fi rezumată la constatările că: a. - România pînă în ultimul timp a avut - în mod inex­ plicabil - o atitudine duşmănoasă faţă de Germania; b. - Metoda manevrei tactice din partea României este sor­ tită insuccesului şi se va solda, in cel mai scurt timp, cu nimi­ cirea României; c. - România nu şi-a putut apropia din punct de vedere etnic şi politic teritoriile dobindite în 1918 printr-un concurs norocos de împrejurări; d. - Numai revizuirea hotarelor dobindite in războiul mon­ dial poate constitui o soluţie definitivă şi o ieşire din impasul in care se găseşte România; e. - Ungaria nu revendică întreg Ardealul, ci se mulţumeşte cu un compromis; f. - Numai in cazul unui acord rezonabil între România, Ungaria şi Bulgaria are rost pentru Germania să examineze chestiunea apropierii de Germania şi să-şi ia şi alte obliga­ ţii mai largi; g. — Dacă nu există putinţa unei înţelegeri paşnice între România, Ungaria şi Bulgaria, este posibil ca Germania să se dezintereseze de soarta sud-estului european. Gravitatea punctului de vedere al Iui Adolf Hitler este vă­ dită. Scrisoarea nu a fost cunoscută de oamenii politici şi, mai puţin, de opinia publică. Cunoaşterea scrisorii ar fi dat celor ce activau în numele României, precum şi celor ce aveau să ia hotărîri grele de consecinţe, iar mai tîrziu opiniei publice, con­ ştiinţa primejdiei extreme prin care trecea ţara şi înţelege­ rea cuvenită pentru cele ce au urmat. Regele, la început, nu a vrut să dea nici un răspuns scri­ sorii Iui Adolf Hitler, ceea ce ar fi fost fatal. Numai după lungi stăruinţe, a acceptat să răspundă, insuşindu-şi proiectul pregătit de M. Manoilescu. Iată răspunsul Suveranului:

Excelenţa Voastră, Am citit scrisoarea Excelenţei Voastre cu sentimente foarte diverse. Pe de o parte sînt foarte plăcut impresionat de sinceritatea cu care Excelenţa Voastră mi-a expus vederile sale şi de carac­ terul amănunţit şi clar al acestei expuneri. Pe de altă parte, pers­ pectivele care se deschid pentru ţara mea prin sugestiile care mi se fac îmi apar destul de grele.

45 După cum veţi vedea din rindurile care urmează, răspunsul meu ca şi întreaga mea atitudine constituie un efort supraome­ nesc de a căuta o împăcare între concepţiile Excelenţei Voastre pe de o parte şi între sentimentele şi interesele poporului meu pe de altă parte. Excelenţa Voastră cunoaşte mai bine decît oricine că nimic nu poate fi clădit durabil pe acte care nu şi-ar avea deplină adeziune populară, şi anume nu numai a poporului aşa cum este compus şi reprezentat într-o singură clipă a istoriei, ci şi a tuturor generaţiilor care vor veni şi care, în nesfîrşirea seco­ lelor, au dreptul să judece şi să hotărască. De aceea, cred că Excelenţa Voastră îşi va da osteneala să înţeleagă toate momentele de ordin sufletesc care intră în chestiune, atunci cînd, în calitate de suveran al poporului meu, trebuie să mă pronunţ în astfel de chestituni atît de grave şi va aprecia pe de o parte necesitatea ca tot ce se va clădi in aceste împrejurări să fie un lucru accesibil pentru sentimentul popular şi capabil să reziste la critica istoriei, căci, în caz contrar, am risca să facem cu toţii o operă trecătoare şi zadarnică. înainte de a intra în fondul răspunsului meu, cred că este necesar să relev, nu fără o anumită amărăciune, pasajul din scrisoarea Excelenţei Voastre in care socotiţi că atitudinea politicii oficiale româneşti faţă de Reich a apărut puţin prietenească, ba chiar, dimpotrivă, numai duşmănoasă. Mi se pare că prin această afirmaţie pe care nu voiesc s-o discut acum în adîncime şi in tot cuprinsul ei, se comite o mare nedreptate faţă de România. Desigur că va veni o vreme pe care o nădăjuiesc, cînd toate aceste elemente ale istoriei şi toate trecutele neînţelegeri se vor lămuri şi cînd şi Excelenţa Voastră îşi va revizui părerea exprimată acum. Socotind că nu este acum momentul pentru această discu­ ţie, ţin numai să mă exprim că îmi rezerv dreptul unei lămu­ riri sincere a acestei chestiuni, care aparţine trecutului şi subli­ niez numai că, dacă n-ar fi decît imensele livrări de materiale care s-au făcut înainte şi în timpul războiului din România pentru Reichul german - din care livrările de materiale petro­ lifere au avut un rol hotărîtor în purtarea războiului - şi încă ar fi deajuns pentru ca o judecată atît de absolută să nu se poată exprima în defavoarea României. De asemenea, sînt îndatorat şi obligat ca suveran al ţării mele şi ca moştenitor al tatălui meu care a domnit şapte ani asupra României Unite să protestez împotriva afirmaţiei că România

46 nu a reuşit să-şi apropie noile teritorii politiceşte şi etniceşte, mai ales că este cunoscut că adeziunea tuturor provinciilor unite la Vechea Românie in 1917-1918 a fost o adeziune cu totul liberă şi spontană şi că de atunci înainte acţiunea de integrare sufletească a tuturor provinciilor a continuat într-un chip, pe cit de rapid, pe atît de natural. Prin deosebire de alte state noi, România care este un stat vechi a urmat şi în forma sa cea nouă să realizeze o reală uni­ tate sufletească fără disensiuni între Provincii, fără regiona­ lisme şi particularisme de un caracter centrifugal şi periculos. Ca dovadă că este aşa, este faptul că înseşi minorităţile naţionale cuprinse în interiorul graniţelor României, cum este comunitatea populară germană, şi-a mărturisit de atîtea ori liber satisfacţia sa faţă de atmosfera în care a trăit în România, lucru care ne-a fost recunoscut chiar prin cuvintele Excelenţei Voastre faţă de reprezentanţii oficiali ai statului nostru. Aşa fiind, era uşor de înţeles că, dacă o comunitate popu­ lară minoritară cum este cea germană s-a putut simţi mulţu­ mită şi aderentă sufleteşte la statul român - prin contrast cu cea ce se petrece sub alte dominaţii vecine - cu atît mai mult este de presupus că românii de veche origine s-au putut simţi feri­ ciţi în cadrul noului stat şi au putut ajunge sufleteşte şi poli­ ticeşte la aceea solidaritate care nu poate fi contestată in fapt. De altfel, nu numai solidaritatea naţională, ci şi solidaritatea socială a fost în România cultivată şi dezvoltată prin grandioasa reformă a împărţirii pământurilor la ţărani. împroprietărirea face un contrast puternic cu înapoiatul egoism de clasă al păturilor conducătoare din unele ţări veci­ ne şi constituie o adevărată anticipare de care sîntem mîndri a spiritului socialist şi naţionalist al vremii noastre. Problema pe care o formulează Excelenţa Voastră, ca şi soluţia pe care o indică ca fiind de preferat, se poate discuta sub două aspecte: a. - Sub aspectul utilităţii şi b. - Sub raportul oportunităţii. Privită întîi sub cel de-al doilea aspect, aş ruga pe Exce­ lenţa Voastră să considere ce moment dureros sufleteşte con­ ţine rezolvarea acum a problemei diferendelor noastre cu Ungaria şi Bulgaria. România se găseşte a doua zi după dureroasa jertfă pe care a făcut-o cedînd Rusiei sovietice dreptul de a ocupa milităreşte Basarabia, nordul Bucovinei şi chiar un colţ din vechea Mol-

47 dovă, adică al vechiului Regat român al lui Carol I. Această jertfă este mare nu numai prin ea însăşi, dar şi prin modul în care s-a consumat, întrucît am fost pus în situaţia de a ceda fără luptă aceste provincii absolut româneşti, atît prin întreg trecutul lor, cit şi prin caracterul etnic românesc al marii majo­ rităţi a populaţiei lor. La această cedare, care a izbit adine sufletul poporului nos­ tru, am fost sfătuiţi de însăşi Excelenţa Voastră şi ne-am încli­ nat în faţa acestui sfat. A doua zi după ce poporul nostru a primit o asemenea lovitură şi în care eu ca suveran şi poporul meu trebuie să facem toate sforţările posibile pentru a menţine în interior ordinea aşa de greu de menţinut, atunci cînd resorturile sufle­ teşti ale unui popor sînt comprimate pînă la sfărimare, ni se pune o nouă problemă care deschide perspectiva unor noi cedări faţă de alţi vecini ai noştri, inferiori nouă în număr şi în putere. Oricît de mare este înţelepciunea poporului nostru şi oricît de mare dorinţa mea personală de a contribui cu preţul unor jertfe la refacerea unei ordini politice superioare în Orientul european, nu pot totuşi să-mi ascund faptul că a impune României în acest moment noi sacrificii fără menajamente ar putea să ducă la o situaţie internă tulbure de pe urma căreia s-ar grăbi să profite vecinii săi cei mai puternici şi mai puţin susceptibili de a fi controlaţi. Iată de ce vreau să-mi exprim hotărît opinia mea că orice aranjament politic care s-ar face şi care ar duce la o zdrunci­ nare a situaţiei interne a României, ar pune în pericol existenţa ţării mele şi ar crea tocmai acea primejdie pe care Excelenţa Voastră vrea s-o înlăture atunci cînd recomandă României o înţelegere cu vecinii săi Ungaria şi Bulgaria. Iată de ce nu se pot accepta decît astfel de aranjamente şi astfel de rezultate care să nu ducă la zdruncinare» totală a sta­ tului român de astăzi. Şi aceasta constituie nu numai un punct de vedere egocentric românesc, ci mi se pare că şi un punct de vedere european. Semnalez că unul din mijloacele prin care s-ar putea atenua şocul pe care urmează să-1 primească poporul român prin anunţarea acestei noi perspective de sacrificii ar G acela ca regle­ mentarea diferendelor dintre România, Ungaria şi Bulgaria să se facă simultan cu toate celelalte aranjamente ce sînt în perspectivă

48

/ in estul european şi care sînt destinate în concepţia Puterilor Axei să realizeze un echilibru mai drept şi mai durabil în această parte a lumii. Nu aş putea îndeajuns sublinia importanţa acestui punct şi nu aş putea îndeajuns semnala pericolul pe care l-ar prezenta pentru pace însăşi, o reglementare particulară numai a diferen­ delor româneşti, a doua zi după ocuparea Basarabiei şi a nor­ dului Bucovinei. Nu cred că statul şi poporul nostru pot să fie considerate ca singurele entităţi politice menite să aducă jertfe continue pe altarul păcii şi pentru instaurarea ordinii politice superioare pe care o intenţionează Germania. Un asemenea procedeu ar crea cu siguranţă la toţi vecinii noştri ideea tristă că România este o ţară gata să cedeze oricui. Decit a ne angaja pe această cale în astfel de condiţii, poporul meu ar prefera, şi aceasta o spun cu toată sinceritatea şi fără nici un gînd de supraestimare a noastră şi nici de aroganţă, un război în care nu am ţine seama nici măcar de şansele posibile de succes. Excelenţa Voastră nu poate socoti că un popor care şi-a făcut dovezile sale de vrednicie şi de soliditate politică vreme de atitea secole şi, în special, de cînd actuala Dinastie a preluat conducerea destinelor sale, ar putea să fie înfăţişat astăzi lumii prin anumite procedee care se aplică lui şi numai lui, ca popo­ rul cel mai slab şi cel mai demn de nesocotit din această parte a lumii. Cu sufletul stăpinit de înţelepciune şi numai de înţelep­ ciune, cu considerarea tuturor motivelor politice şi de putere politică care domină actuala situaţie a României, ţin să declar totuşi categoric că există limite pe care, solidar cu întreg po­ porul meu, nu am putea niciodată îngădui să fie trecute. Dacă spun acest lucru este şi fiindcă am deplina convin­ gere că Excelenţa Voastră nu are intenţia de a jigni poporul românesc printr-un tratament deosebit de acela aplicat altor popoare, că nu doreşte înjosirea acestui popor, ci are în vedere numai o reconstrucţie generală privind toate popoarele din Ori­ entul european, reconstrucţie "m care, la sfîrşit, fiecare şi-ar găsi echilibrul fără a-şi pierde demnitatea. în concluzie, rezum punctul de vedere al meu şi al guver­ nului meu în următoarele puncte: I. - între cele două posibilităţi înfăţişate de Excelenţa Voastră în scrisoarea de la 15 iulie, socotesc că cea care merită să fie

49 4 - Bătălia pentru Ardeal reţinută este posibilitatea a doua. Aceasta, recomandată expres de Excelenţa Voastră, ar trebui legată bineînţeles de sperenţa care rezultă din formularea punctelor ce urmează. II. -Pentru ca pasul pe care l-am face în direcţia reprezen­ tata de această posibilitate să aibă şansă de succes, o condiţie esenţială ar fi aceea ca discuţiile pe care le-ar avea România cu vecinii săi să se facă în acelaşi timp şi de către toate cele­ lalte state din estul Europei pentru care există diferende ase­ mănătoare de mai mare sau mai mică importanţă. i III. - în tratarea acestei chestiuni nu trebuie să predomine exclusiv punctul de vedere juridic, nici cel de putere politică, ci trebuie să fie determinant mai ales punctul de vedere al dreptăţii pentru fiecare popor. în acest sens. România nu se poate abate nici o clipă de la principiul etnic, principiu care poate fi satisfăcut în mare măsură prin schimburi de populaţie care ar urma în mod sis­ tematic şi cu caracter obligator, pentru a reduce sau a suprima acuitatea problemelor minorităţilor naţionale. IV. - Pentru a nu ieşi din cadrul acestor principii şi pentru a înlesni o soluţionare dreaptă a tuturor problemelor complexe care despart România de cele două ţări vecine sus-numite, Ungaria şi Bulgaria, este absolut necesar să putem conta, nu pe arbitrajul pe care nu îl cerem, al Puterilor Axei, dar pe intervenţia lor permanentă, pentru a căuta să oprească in discuţiile care vor urma ieşirea din acest cadru de principii odată trasat. Dacă nu am avea convingerea că putem conta pe această intervenţie care să faciliteze discuţiile noastre, nu le-am începe niciodată, atît de puţin sîntem convinşi de moderaţia vecinilor noştri. V. - Nu putem concepe ca sacrificiile pe care România le face prin însuşi faptul că admite astfel de discuţii, să nu aibă ilt rezultat decît să atenueze momentan o tensiune dintre ţara

(VUJU CI Ol »/UV UUUU Ltli 1 V &W1IV.' k7Ud~lUtijUlUl^. Pentru noi, aceste sacrificii trebuie să ducă nu numai la o pace definitivă şi la raporturi de bună vecinătate, dar şi la con­ vieţuirea bazată pe colaborare şi pe prietenie, într-un nou cadru Utic care nu s-ar putea lipsi de garanţiile mai largi puse în edere de Germania. VI. - După cum se spune în însăşi scrisoarea Excelenţei Voastre care vorbeşte de posibilitatea, in anumite circumstanţe, ca Germania să ia asupra-şi unele obligaţii mai largi, Eu şi cu guvernul meu considerăm că scopul întregii acestei proceduri - în cazul cînd am ajunge la o înţelegere cu aceşti vecini ai

50 noştri — ar fi ca să ne putem bucura de o colaborare politică sinceră cu Germania şi de garanţiile Germaniei faţă de orice eventualitate şi de orice încercare de ştirbire a teritoriului ţării, ori de unde ar veni ea. Numai in felul acesta credem noi că s-ar lucra pentru feri­ cirea şi viitorul celor trei ţări, aşa cum vorbeşte scrisoarea Excelenţei Voastre către sfirşitul ei. VII. - O chestiune care ni se pare esenţială este ca in tim­ pul cit ar dura discuţiile noastre cu vecinii, pe care noi nu avem interesul să le lungim, ar trebui să fim lăsaţi liniştiţi şi netur­ buraţi nu numai, bineînţeles, de către unguri şi bulgari, dar şi din toate celelalte părţi de unde ar putea veni un pericol. Ar fi mai mult decit absurd, dacă eventuala reacţie de indispo­ ziţie pe care ar putea-o crea la unii vecini mai puternici tocmai aceste discuţii, urmate după sugestia Excelenţei Voastre, ar putea duce Ia situaţii grave şi periculoase pentru ţara noastră. VIII. - Pentru a veni intru intimpinarea ideii exprimate de Excelenţa Voastră, am numit pe respectivii delegaţi care sînt însărcinaţi să-mi culeagă primele informaţii despre concepţia guvernului ungar, respectiv bulgar, in chestiunea tratată aci. Adaug că transmiţătorii acestei scrisori, preşedintele Con­ siliului meu de Miniştri şi ministrul meu de Externe, sînt însărcinaţi să vă dea orice explicaţii suplimentare ce veţi socoti necesare în legătură cu această scrisoare şi cu urmările care trebuie să i se dea. Mă folosesc de ocazie pentru a exprima Excelenţei Voastre încredinţarea stimei mele celei mai desăvîrşite şi a preţuirii mele deosebite. Carol R. Răspunsul a fost demn şi documentat, în fond însă confirma acceptarea înţelegerii prealabile cu Ungaria şi Bulgaria, cerută de Fuhrer şi acceptată odată prin nota din 6 iulie remisă lui Fabricius. Acceptarea era însoţită de o serie de deziderate foarte judicioase şi drepte care însă nu aveau.caracterul unor condiţii "sine qua non". Din schimbul de scrisori se poate face constatarea că Adolf Hitler nu s-a angajat explicit nici pentru soluţia etnică, nici pentru schimbul de populaţie, susţinute de Rege atit în nota din 6 iulie, cit şi în scrisoarea-răspuns. Adolf Hitler nici nu face menţiune de aceste soluţii; s-a pronunţat însă principial pentru revizuirea teritorială şi reglementarea paşnică şi rezo­ nabilă a chestiunilor litigioase.

51 Audienţa la Suveran

în ziua de 23 iulie dimineaţa Mareşalatul Palatului m-a anunţat că sînt invitat in audienţă pentru după masă. în timpul care mi-a rămas la dispoziţie pînă Ia audienţă, am schiţat în scris situaţia internă şi externă, precum şi soluţiile ce se impuneau de urgenţă. în acest act am schiţat situaţia ţării ară tind că: 1. - Starea de spirit în armată lasă de dorit; 2. - în ţară domneşte o atmosferă de neîncredere; 3. - Soarta Ardealului inspira mari îngrijorări; nimeni nu ştie ce se face pentru apărarea Ardealului, iar cu fruntaşii con­ sacraţi ai Transilvaniei nu s-a luat nici un contact; 4. - Reprezentanţii Ungariei au fost primiţi la Miinchen ca prieteni şi aliaţi; izolarea României persistă mai departe; 5. - Regimul totalitar din România este o formă.fără con­ ţinut, mai mult o parodie decit o realitate; 6. - Anumite persoane sînt o piedică în calea îndreptării situa­ ţiei interne şi externe. Concomitent, am preconizat următoarele soluţii: 1. Organizarea partidului unic10 pe alte baze mai raţionale şi mai sănătoase, suspendîndu-se deocamdată acţiunea de înscriere obligatorie; 2. Transformarea guvernului într-un guvern de largă con­ centrarea naţională, din care să facă parte şi tineretul naţiona­ list prin reprezentanţi de prestigiu; 3. Participarea masivă de fruntaşi ardeleni consacraţi atît la alcătuirea guvernului, cit şi la acţiunea de apărare a Ardealului; 4. Primenirea misiunilor diplomatice ale României în capi­ talele Axei; 5. Contact permanent al Coroanei cu fruntaşii vieţii publice - în special cu ardelenii; 6. Angajarea ţării in bătălia pentru Ardeal; 7. înlăturarea persoanelor care stau în calea solidarităţii naţionale. La urmă am conchis: "Cu aceste mijloace se va întări tot mai mult poziţia Coroanei, se va reface încrederea înăuntru şi în afară, va renaşte elanul patrio­ tic, se va realiza noua formulă politică şi va domni o desăvîrşită unitate sufletească, in stare să facă faţă oricăror imprejurări." La început Regele era stingherit, nu ne văzusem de doi ani şi jumătate. Cunnd însă gheaţa s-a spart Am dat citire hîmei, înso­ ţind-o de o largă expunere şi de toate precizările necesare care

52 nu puteau fi puse pe hirtie fără a irita şi supăra. Am fost ferm şi explicit, însă respectuos şi înţelegător. Am conchis că situ­ aţia prezintă tendinţa de înrăutăţire pe măsură ce s-ar apropia începerea negocierilor formale cu Ungaria şi Bulgaria şi că soarta Ardealului este in joc, dar şi aceea a Coroanei. România trebuie să iasă din izolare şi regele însuşi trebuie să aducă orice sacrificiu sentimental sau de amor propriu. Din conversaţia ce a urmat am rămas cu convingerea că şi Regele vede clar situaţia şi că in curind va lua hotăriri deci­ sive. La urmă, Suveranul şi-a exprimat dorinţa ca să ne mai vedem, ceea ce i-am făgăduit. Am rămas mulţumit de acest început promiţător. Aceasta mă indrituieşte să cred că rezul­ tatul acţiunii colective pe care am plănuit-o ar fi fost deplin. I. Gigurtu şi M. Manoilescu la Adolf Hitler

Pe ziua de 26 iulie, primul ministru I. Gigurtu şi ministrul Afacerilor Străine M. Manoilescu au fost convocaţi la Fuhrer, la Berchtesgaden, iar pe 27, invitaţi la Duce, la Roma. Repre­ zentanţii României duceau şi răspunsul Regelui pe care l-au remis Fuhrerului, printr-un curier, încă înainte de audienţa lor Ia Hitler. Conversaţiile de la Berchtesgaden au fost de o covirşitoare importanţă, deoarece - înainte de Arbitrajul de la Viena - a fost întîia şi singura ocazie cînd punctul de vedere românesc in ce priveşte Ardealul a putut fi expus în toată amploarea şi cu toată documentarea în faţa celor mai autorizaţi reprezentanţi ai Germaniei. Nu ştiu în mod nemijlocit cum s-au petrecut lucru­ rile: nu mă îndoiesc însă cituşi de puţin că I. Gigurtu şi M. Manoilescu au susţinut cu ardoare, stăruitor şi documentat dreptatea cauzei noastre, sprijiniţi pe documente irefutabile - între altele pe hărţi etnografice germane, austriece, ungare şi italiene - necunoscute de Adolf Hitler şi Ribbentrop. Am aflat de Ia cei doi reprezentanţi ai României că au trebuit întii să treacă pe sub furcile caudine ale rechizitoriului lui von Ribbentrop, care a făcut procesul politicii noastre de ostilitate faţă de Ger­ mania; Hitler a fost mai binevoitor, după o filipică violentă contra politicii româneşti a Iui N. Titulescu, Gafencu etc. şi garanţiilor franco-britanice; ostilitatea României a fost cauza că Germama, cu ocazia încheierii pactului germano-sovietic, nu a opus nici o rezistenţă revendicărilor ruseşti asupra Basarabiei. Dacă atitudinea României ar fi fost alta, Germania nu ne-ar fi abandonat. Argumentele şi documentele româneşti au impresionat, s-a discutat principial şi schimbul de populaţie

53 de cedare de teritoriu corespunzător; Hitler, în cursul conver­ saţiei, a repudiat ideea unui arbitraj; la întrebarea că ce supra­ faţă ar urma să fie cedată in conformitate cu teza românească, delegaţii români au răspuns că maximum 14 000 km pă­ traţi; Ribbentrop a replicat că e prea puţin. Delegaţii României au rămas cu convingerea că Hitler agreează sau chiar şi-a însuşit soluţia schimbului de populaţie. Trebuie însă să menţionez că din comunicările şi informaţiile primite atunci şi mai tîrziu de la I. Gigurtu şi M. Manoilescu şi chiar din notele scrise de ei, nu pot face constatarea că Hit­ ler s-ar fi angajat formal şi categoric pentru schimbul de popu­ laţie obligator ca mijloc de soluţionare a litigiului româno- ungar; s-a pronunţat insă şi de astă dată pentru îndreptăţirea Ungariei la o retrocedare parţială de teritoriu. Audienţa la Adolf Hitler, deci, nu a reuşit să transforme toate dezideratele din răspunsul Regelui, in condiţii acceptate de Hitler pentru negocierile cu Ungaria şi cu Bulgaria. Perspectiva garanţiei germane pentru România, dacă înţelegerea cu Unga­ ria şi Bulgaria s-ar realiza, a prins insă consistenţă. Rezultatul vizitei la Roma a fost la fel. Notele despre întrevederile de la Obersalzberg şi Roma sînt reproduse la anexe. După aceste vizite, în România a prins rădăcini şi mai tîr­ ziu s-a generalizat convingerea că litigiul româno-ungar se va soluţiona prin schimb de populaţie. Oficialitatea şi opinia publică deopotrivă se legănau în această iluzie. în jurul acestei soluţii s-au încins discuţii pro şi contra, mai mult contra decît pro, iar izolarea noastră fatală care nu încetase încă, nu se bucura de cuvenita atenţie şi nu inspira suficientă îngrijorare. Interviurile lui I. Gigurtu şi M. Manoilescu, date presei după întoarcerea în ţară, deşi arătaseră necesitatea de concesiuni teritoriale, au fost criticate de oficiosul Auswărtiges Amt-ului* şi au provo­ cat chiar un demers diplomatic din partea Germaniei. încrede­ rea deci nu a sporit. Declaraţiile amintite au fost urmate la 1 august 1940 de un schimb de note între guvernul ungar şi guvernul român pe chestiunea regimului minorităţii maghiare şi a schimbului de populaţie. Aide-memoire-ul ungar a avut un caracter neuzitat, chiar violent, ceea ce a determinat o cate­ gorică şi fermă punere la punct din partea României.

* "Borsenzeitung", 2 aug. 1940. Articolul lui Karl Megerle, Eroism fals.

54 Consfătuirea fruntaşilor ardeleni

M. Manoilescu îşi dădea seama că situaţia este delicată şi serioasă, vedea primejdia izolării, recunoştea necesitatea unor mari transformări politice interne care cuprindeau în primul rind guvernul, pentru a putea avea autoritatea necesară în afară şi înăuntru şi mă seconda pe lingă Rege şi Gigurtu. Gigurtu se bucura şi el de un credit personal în Germania, iar după vi­ zita la Fuhirer nu putea fi inlăturat din fruntea guvernului, fără a se da impresia că în România se joacă iarăşi o farsă politică. O astfel de impresie însă ar fi avut urmări dintre cele mai in­ calculabile. Dar Gigurtu - nu-mi pot da seama din ce motive - era mai rezervat faţă de acţiunea mea şi, mai ales, faţă de ideea unei radicale transformări a guvernului. Cu celelalte scopuri (înlăturarea camarilei) nu ţinusem de indicat încă să-1 pun la curent. Imediat după vizita la Berchtesgaden şi Roma l-am con­ vins că este necesar să ia contact cu fruntaşii vieţii publice din Ardeal, să-i pună la curent cu situaţia şi să încerce să-i angajeze pentru acţiunea de lămurire înăuntru şi de apărare a Ardealului în afară. Astfel s-a născut ideea convocării frun­ taşilor ardeleni la consfătuirea intimă care a avut loc la 2 august 1940. între timp Iuliu Maniu" şi Dinu Brătianu12au luat iniţiativa unui memoriu-protest care, afirmînd drepturile României asupra Ardealului, se pronunţa categoric contra ori­ cărei luări de contact cu Ungaria şi Bulgaria. Eram convins că dacă acest memoriu-protest ar avea rezultatul dorit, urmările ar fi grave pentru România. S-a văzut mai sus că Regele şi gu­ vernul au făcut apel la protecţia Germaniei contra ameninţării moscovite, conjugată cu revendicările teritoriale tot mai zgo­ motoase şi agresive ale Ungariei şi Bulgariei; Germania a con­ diţionat protecţia solicitată de o înţelegere prealabilă, paşnică a României cu aceste două ţari, iar Regele şi guvernul s-au angajat formal, încă la 6 iulie 1940, să înceapă negocierile dorite de Germania. Revenirea asupra acestui angajament formal ar fi fost considerată ca o peremptorie dovadă a lipsei de sinceritate din partea României şi ar fi creat o situaţie mult mai gravă decit un refuz iniţial. Izolarea României ar G rămas prin urmare deGnitivă şi iremediabilă. Nu puteam împărtăşi deci punctul de vedere susţinut de Iuliu Maniu şi Dinu Brătianu; de altfel, pro­ iectul mi-a fost comunicat numai la consfătuirea fruntaşilor ar­ deleni, prin Alex. Lapedatu13. Cu atît mai vîrtos era insă ne­ cesar ca toţi fruntaşii politici ardeleni să fie informaţi despre realităţile crude ale momentului. Iuliu Maniu a refuzat să

55 participe Ia consfătuirea convocată şi nici vizita personală a lui I. Gigurtu nu 1-a putut determina să-şi schimbe atitudi­ nea, înainte de consfătuire, am avut o lungă conversaţie asu­ pra situaţiei cu I. Gigurtu şi în cadrul ei am căutat să lămu­ resc următoarele chestiuni de cea mai mare importanţă: 1. - Axa ne-a făcut vreo sugestie sau recomandare cu caracter obligatoriu sau chiar cominatoriu? Răspunsul lui I. Gigurtu a fost, în esenţă, nu. 2. - România şi-a luat vreun angajament ferm pentru o soluţie care să fie cunoscută şi de Ungaria? Răspunsul: România a susţinut schimbul de populaţie cu consecinţa logică a unei cedări corespunzătoare de teritoriu, teza românească insă nu a fost adusă nici direct, nici indirect la cunoştinţa Ungariei. 3. - Avem vreun termen pentru începerea şi terminarea tra­ tativelor? Răspunsul: nu avem. 4. - Ce propunere avem din partea Ungariei cu privire la satisfacerea revendicărilor ei? Răspunsul: nu avem nici o propunere formală şi concretă. Aceste precizări lămuresc atitudinea mea de la consfătuire. La consfătuirea fruntaşilor ardeleni (2 august 1940) parti­ ciparea celor invitaţi a fost masivă. Erau de faţă Alex. Vaida- Voevod14, cei doi mitropoliţi, mulţi aderenţi ai lui Iuliu Maniu, care personal a fost lipsă, precum şi alţi numeroşi fruntaşi de toate nuanţele. în cursul discuţiilor mi-am preconizat punctul de vedere, după cum urmează:

I

"Domnilor, Sîntem la o răscruce a destinelor noastre. încă o dată ca de atîtea ori în cursul istoriei pline de frămîntări, se vor judeca drepturile neamurilor şi se va pune la grea încercare vrednicia lor, în căutarea păcii durabile întemeiată pe justiţie şi echitate. Prea a fost scurt răgazul ce ne-a dat istoria. Douăzeci şi doi de ani au fost un răstimp prea limitat pentru a vindeca rănile adinei pe care ni le-au săpat în carnea şi oasele neamului, năvălirile, colo­ nizările, împilările, robia şi acţiunea metodică de deznaţiona­ lizare şi pauperizare. Douăzeci şi doi de ani de libertate naţio­ nală nu au putut ajunge pentru ca vitalitatea şi renaşterea naţională,

56 învederată prin promiţătoare începuturi de realizări să-şi dea toate roadele: "o restitutio in integrum" pe toate plaiurile româneşti ale Ardealului, pe calea muncii şi a strădaniilor paş­ nice, prin evoluţia firească a lucrurilor, respectînd şi drepturile minorităţilor etnice, nu s-a putut atinge. Nu ne tînguim, ci constatăm. Nimeni nu poate alege soro­ cul judecăţilor istorice şi de aceea sintem gata să ne judecăm şi în clipa de faţă, reculeşi, măsuraţi în vorbe şi fapte, însă tari pe dreptatea noastră, hotăriţi şi dîrji întru apărarea cauzei noas­ tre drepte. Ardealul românesc îşi cunoaşte drepturile sale imprescrip­ tibile şi nu ignorează nici rănile nevindecate pe care le poartă încă. Ştie ce este firesc şi devenit organic, prin scurgerea vre­ mii, în structura sa demografică, dar este conştient şi de ceea ce este meşteşugit, de recentă dată şi deci trecător, din poziţiile deţinute încă de unii şi de alţii. Ardealul le cunoaşte şi le ştie pe toate, comună de comună, plai de plai, ţinut de ţinut. Le ştie şi le cunoaşte aşa cum harnicul gospodar îşi cunoaşte lanul de griu, şi spicele binecuvîntate de Dumnezeu, şi ierburile stră­ ine ce peste voia Iui au crescut in el. Ardealul - în deplină cunoştinţă de cauză - vrea să-şi spună cuvîntul, vrea să-şi apere drepturile sale sfinte, în faţa ţării, în faţa lumii, în faţa judecătorilor care vor împărţi dreptate. Ardealul vrea să-şi vadă pe fiii săi Iuptîndu-se pentru apă­ rarea drepturilor sale. Ardealul cere stăruitor să vadă pe vlă­ dicii săi, pe cărturarii săi, pe fruntaşii săi în primele rînduri, susţinind dreptatea cauzei sale. Ardealul vrea să pună la con­ tribuţie toate cunoştinţele, toate luminile, toate energiile, toată însufleţirea şi tot spiritul de jertfă al fiilor săi. Ardealul se gîndeşte cu strîngere de inimă că tăcerea sa involuntară ar putea fi socotită drept nepăsare sau abdicare. Nu sîntem nesocotiţi şi, cu atît mai puţin, zănatici în vorbe sau în gesturi. Nimeni să nu aibă teamă că am putea depăşi măsura sau crea complicaţii ori dificultăţi ce ar păgubi inte­ resele superioare ale ţării. Dimpotrivă, sîntem animaţi de spiri­ tul înţelegerii şi al împăciuirii. Sîntem gata a căuta sincer mij­ loacele şi posibilităţile unei păci durabile, a înlăturării o dată pentru totdeauna a luptei milenare dintre români şi unguri. Da: sîntem înţelegători şi paşnici. Două lucruri însă nu putem accepta cu nici un preţ: unitatea politică a naţiunii române nu poate fi ştirbită şi nici un suflet de român nu poate fi dat sub

57 stâpinire străină. Ardealul nu poate consimţi la o singularizare in cadrul statului naţional, care trebuie să rărnină unitar, şi nici grumaz de român nu mai poate purta jug străin. Dacă insă spiritul nostru de înţelegere şi dorinţa noastră sinceră de pace nu vor găsi răsunet dincolo de frontieră, dacă făuritorii noii ordini europene ar fi chemaţi să se pronunţe asupra a două teze ireconciliabile, făuritori în a căror obiec­ tivitate şi simţ de dreptate vrem să credem, Ardealul trebuie să-şi poată arăta in timp util hotărîrea sa neclintită: românii din Ardeal ştiu să moară pentru unitatea şi libertatea lor naţională. Să fie lăsat deci Ardealul să-şi spună cuvin tul!

II

Din această stare de spirit rezultă logic ce trebuie să se facă şi cum trebuie să se procedeze pentru apărarea intereselor supe­ rioare ale românismului din Ardeal. I. Formula de acţiune guvernamentală, politico-diplomatică, trebuie să se întemeieze pe două idei fundamentale: a. - Unitatea politică a naţiunii române trebuie să rămînă neştirbită şi b. - Nici un suflet de român nu poate ajunge sub stăpinire străină. II. Instrumentele de acţiune sînt: du - Guvernul, care trebuie să se integreze în afară de fruntaşi cu mare prestigiu din Vechiul Regat, mai ales printr-o parti­ cipare masivă de fruntaşi ardeleni consacraţi. în rolurile active, să fie fruntaşii indicaţi prin trecutul lor de a reprezenta ţara faţă de puterile Axei, iar fruntaşii care, prin atitudinea lor ideologică şi politică din trecut faţă de Germania şi Italia, ar putea crea nedumeriri in ceea ce priveşte sinceritatea orientării României pe plan intern şi extern să se menţină deocamdată în rolul de sprijinitori ai acţiunii de salvare a ţării. b. - Comisia însărcinată cu tratativele cu Ungaria trebuie să fie alcătuită din cei mai reprezentativi fruntaşi ardeleni, pro­ fund cunoscători ai problemelor politice, istorice, demografice şi economice din Ardeal. Pentru demonstrarea solidarităţii româ­ neşti nezdruncinate, din delegaţie, să facă parte şi unul-doi fruntaşi originari din Vechiul Regat, care întrunesc aceleaşi condiţii ca şi membrii ardeleni. Misiunea va fi însoţită de experţi tehnici în numărul deter­ minat de necesităţi.

58 III. Locul tratativelor să nu fie un oraş locuit de numeroşi unguri şi, mai ales, nici unul din teritoriul pus în discuţie de aceştia. IV. Comisiei trebuie să i se dea răgaz de cel puţin o săp- tămînă pentru a pune la punct materialul documentar de care se va servi şi programul tratativelor. V. în ce priveşte tratativele: ungurii sînt cei ce cer, deci ei trebuie să-şi expună cei dinţii teza şi revendicările lor. Teza românească care li se va opune va constitui un document isto­ ric şi trebuie să fie lucrată şi redactată într-un mod magistral, cu o documentare excesivă. Dacă teza ungurească va fi o teză maximală, adică revendicarea întregului Ardeal, sau a secuimii cu un coridor, teza iniţială românească trebuie să fie integri­ tatea teritorială determinată de actuala frontieră cu arătarea imposibilităţii etnice şi tehnice de a ceda teritorii Ia graniţa de vest, imposibilitate bazată şi pe procentul românilor care in mediul rural al judeţelor de frontieră face 75,08%, forrnînd un bloc compact, iar ungurii reprezintă în aceleaşi judeţe numai 14% şi sînt răsfiraţi, oraşele necontînd, deoarece în oraşe majo­ ritatea o formează românii, împreună cu germanii, care nu vor să treacă la Ungaria şi cu evreii, care nu pot fi socotiţi ca ele­ ment determinant în litigiul româno-ungar in favoarea Unga­ riei, în cazul principiului integrităţii actualelor frontiere se pot garanta largi drepturi cetăţeneşti pentru minoritatea maghiară, drepturi care pot merge pentru secui pînă la autonomie admi­ nistrativă, culturală şi economică. în principiul de mai sus se încadrează şi cedarea unor localităţi evreo-maghiare de Ia fron­ tieră, ca Salonta, Valea lui Mihai, Cărei etc, în schimbul recu­ perării comunelor româneşti din Ungaria aflate pe frontieră, măsura completată cu un schimb de populaţie între românii din Ungaria şi un număr corespunzător de unguri din România. Delegaţia românească să-şi impună o totală rezervă de a ştirbi principiul acesta de bază al tezei româneşti şi să încerce în schimb să obţină treptat, treptat reducerea revendicărilor ungu­ reşti, pînă ce va ajunge Ia convingerea că in tratativele directe s-a ajuns Ia limita extremă a concesiunilor ungureşti. Atunci insă, abia atunci, va fi cazul să se ia hotăriri decisive de Rege, guvern şi ţară, hotăriri ce vor fi în funcţie şi de rezultatele obţinute intre timp prin acţiunea României pe lingă Berlin şi Roma şi de redresarea elanului patriotic al ţării, reorganizarea şi întărirea spiritului războinic al oştirii, realizate pe plan intern.

59 în acest stadiu al lucrurilor se vor pune alternative: ruperea tratativelor prin păstrarea unei poziţii pe care ungurii nu o vor accepta, sau lărgirea principiului schimbului de populaţie, obligator cu toate consecinţele ce le comportă. între timp ţara întreagă şi, mai ales Ardealul se vor fi lămurit şi dumirit, fie asupra posibilităţii de rezistenţă armată, fără a merge la o catastrofă sigură, fie asupra necesităţii inexorabile a unor sacrificii pe care astăzi ţara şi, în special, Ardealul nu le înţeleg şi nu le admit. în rezumat, metoda trebuie să dea impresia netă a unei bătălii politico-diplomatice dusă pînă la epuizarea tuturor mij­ loacelor şi posibilităţilor pentru apărarea patrimoniului nostru naţional. Numai spre sfirşitul acestei bătălii ţara va fi sufleteşte pre­ gătită pentru a accepta una dintre soluţiile ce va trebui luată. Numai cu aceste mijloace şi metode se poate asigura 4esâ- vîrşita unitate de gîndire şi acţiune intre Coroana, guvern şi ţară şi numai aşa se va ajunge la împărţirea răspunderilor asupra întregii suflări româneşti pentru consecinţele hotăririi ce s-ar lua." Expunerea am citit-o pentru a nu putea fi răstălmăcită mai tîrziu. Expunerile lui I. Gigurtu şi M. Manoilescu nu au fost sufi­ cient de explicite. Nu s-a evidenţiat categoric izolarea Româ- mei, nevoia absolută de protecţia Germaniei faţă de amenin­ ţarea persistentă a Rusiei, condiţionarea ajutorului german de înţelegerea directă cu Ungaria şi Bulgaria; nu s-a atins de loc chestiunea transformării regimului pentru a ciştiga încrederea ţării şi autoritate în afară. Astfel participanţii nu şi-au dat seama pe deplin de gravi­ tatea situaţiei şi au rămas cu impresia că schimbul de popu­ laţie este o soluţie cîştigată, iar nu o soluţie pentru care trebuie să se dea încă o luptă grea cu perspective îndoielnice. Factorul încredere în sinceritatea noastră a rămas nebăgat în seamă. Discu­ ţiile şi declaraţiile au corespuns acestei greşite aprecieri a situaţiei din partea celor de faţă. Aderenţii lui Maniu (Aug. Pop şi Lugoşianu) s-au pronun­ ţat categoric contra negocierilor cu Ungaria şi contra schimbu­ lui de populaţie, prietenii lui Goga (Aurel Batiu, Vidican) contra tratativelor, mitropolitul Bălan contra concesiunilor teritoriale, neînţelegînd de ce Axa ne tratează ca ţară învinsă şi exprimîn- du-şi neîncrederea în Germania: mitropolitul Niculescu 1-a su­ pralicitat, pronunţîndu-se categoric pentru intransigenţă absolu­ tă, numai Sebastian Bornemisa, Iuliu Haţieganu şi Sextil Puş-

60 cariu au acceptat ideea schimbului de populaţie şi a orientării către Axă. Alex. Vaida-Voevod s-a declarat împotriva războiu­ lui pe trei fronturi, pentru schimbul de populaţie, din nefericire însă şi in sensul că guvernul, aşa cum este alcătuit, este cel mai indicat de a soluţiona grava situaţie şi că orice primenire a lui, mai ales printr-o masivă participare ardeleană, este de prisos. Prin această atitudine Al. Vaida-Voevod, fără să vrea, a îngre­ unat, dacă nu chiar a zădărnicit, realizarea legăturii de încre­ dere intre regimul politic şi ţară, între Rege şi Ardeal. Sînt convins că o manifestare masivă şi hotărită a fruntaşilor arde­ leni ar fi accelerat, pînă la precipitare, transformarea regimului urmărit de mine. Liberalii (Alex. Lapedatu, Cipăianu) şi alţii nu au luat cuvîntul. Consfătuirea fruntaşilor ardeleni a luat sfîrşit fără concluzii. Nici scopul guvernului de a pregăti opi­ nia publică nu a fost atins, dimpotrivă consfătuirea a fost punctul de plecare al unor acţiuni de combatare a soluţiei con­ cretizate prin schimbul de populaţie.

Audienţa din 7 august la Rege

Expunerea făcută de mine la consfătuire am transmis-o Regelui, încă în aceeaşi seară, spre ştire şi examinare. La 7 august am avut o nouă audienţă la Rege. în această audienţă am sus­ ţinut şi dezvoltat pe larg cele cuprinse în expunerea mea, cu toate completările şi precizările pe care conversaţia între patru ochi le facilita. Am insistat în prim rind pentru precizarea şi fixarea tezei iniţiale a României, desemnarea din bună vreme a delegaţiei ce urma să fie însărcinată cu tratativele şi pentru pregătirea cea mai completă a delegaţilor cu materialul docu­ mentar necesar. Am analizat cele petrecute în consfătuirea frunta­ şilor ardeleni, precum şi memoriul-protest iniţiat de Iuliu Maniu şi Dinu Brătianu, redactat de Gh. Brătianu. Am accentuat că situaţia în Ardeal - după primele informaţii - nu este bună, iar în restul ţării, confuză; Crişana se consideră direct lovită de proiectul schimbului de populaţie şi amărăciunea este mare; in Ardealul propriu-zis atmosfera este încă mai puţin critică, ten­ dinţă generală însă în Ardeal, iar sub presiunea Ardealului şi în restul ţării, merge sigur şi vertiginos către intransigenţa to­ tală, cu urmări ce nu se pot prevedea, in cazul unei soluţii de compromis; redresarea încă este cu putinţă, însă tergiversarea în luarea unei hotăriri din partea Suveranului nu este admisi-

61 bilă, fără grave consecinţe; Suveranul însuşi trebuie sa dea întiia dovadă a renunţării şi sacrificiului; regimul trebuie trans­ format; Gigurtu şi Manoilescu să rămînă neschimbaţi, încolo însă o radicală schimbare de oameni şi metode trebuie să se producă; oameni şi metode, indicaţi de actuala conjunctură in­ ternă şi internaţională, trebuie să caracterizeze regimul. E ne­ voie de un guvern cu perspective de durată şi făcînd dovadă de un dinamism excepţional. Numai cu un guvern de concen­ trare naţională se poate asigura factorul "Încredere" în afară şi acasă, fără de care se merge către necunoscut. Regele şi ţara nu trebuie să înfrunte acest risc. Urgenţa înainte de toate se impune: chiar şi cele mai bune soluţii, adoptate mai tirziu, sînt inoperante. Nici această lungă audienţă însă nu a dus Ia rezultate defi­ nitive şi concrete, deşi Regele se arăta tot mai favorabil solu­ ţiilor preconizate de mine şi tot mai dispus a le adopta. La 10 august m-am prezentat din nou la Palat şi l-am pus Ia curent pe col. Rusescu cu situaţia. Col. Rusescu, foarte bine intenţionat, a transcris pentru Rege o notă rezumativă din par­ tea mea, în care arătam că: "S-a declanşat o acţiune pretutindeni în Ardeal în sensul intran­ sigenţei totale, cu orice consecinţe. Exponenţi ai Partidului Naţiunii, funcţionari publici, con­ ducători oficiali de tineret, ziare oficioase ţin un limbaj, care dacă ia amploare, va face să apară ca trădător, pe oricine ar fi susţinătorul sau realizatorul unei soluţii de conciliere sau de compromis. O soluţie în sensul realităţilor actuale, susţinută şi dată de Suveran sprijinit numai pe guvern şi eventual pe un mănunchi redus de oameni, va avea consecinţe grave: acumularea întregii răspunderi asupra persoanei Suveranului. Orice zi ce trece, precum şi orice act de organizare şi gu­ vernam ce se produce, fără formarea imediată a unui guvern de concentrare naţională, înseamnă pierderea ocaziei de a avea sprijinul acestui factor sau chiar zădărnicirea definitivă a rea­ lizării acestui factor şi a putinţei de a redresa situaţia internă şi externă". între timp evenimentele pe plan extern au evoluat într-o cadenţă precipitată.

62 Recomandarea Fiihrerului în litigiul româno-bulgar

La 31 iulie ministrul Fabricius a comunicat guvernului român că Fuhrerul "socofeşte retrocedarea Dobrogei de Sud in graniţa de Ia 1913, inclusiv Silistra şi Balcicul, ca o soluţie extra­ ordinar de loială [fair] şi care trebuie acceptată fără discuţie fobne weiteresj." Guvernul român15, cu o lăudabilă rivnă şi stăruinţă patriotica, a încercat să Înduplece Berlinul şi Sofia la o schimbare de atitudine. Rezultatul practic a fost insă nul. în schimb, la Berlin stăruinţa dirză şi persistentă a guvernului român a produs o rea impresie şi indispoziţie, lăsindu-ne să înţelegem că această opoziţie contra revendicărilor bulgare şi a recomandării Fuhrerului ar putea să ne coste mult in litigiul cu Ungaria. Subsecretarul de stat şi şeful protocolului de la Auswărtiges Amt au refuzat să primească şi să transmită me­ moriul guvernului român către von Ribbentrop.

Schimb de note diplomatice cu Ungaria

La 6 august Râul Bossy16, ministrul nostru la Roma, a pri­ mit cuvenitele instrucţiuni de a lua contact cu guvernul ungar in vederea negocierilor directe ce trebuiau să înceapă potrivit angajamentului luat faţă de Puterile Axei. Râul Bossy a făcut la 9 august 1940 următorul raport asu­ pra misiunii sale la Budapesta: "în ziua de marţi 6 august 1940, dl. Mihail Manoilescu, minis­ trul Afacerilor Străine, mi-a transmis următoarele instrucţiuni ale guvernului: 1. Să plec in acea zi la Budapesta spre a lua, în mod ofi­ cios, contact cu d-nii Paul Teleky, preşedintele Consiliului de Miniştri al Ungariei, şi Ştefan Csâky, ministrul Afacerilor Străine maghiar, şi să le împărtăşesc dorinţa guvernului român de a iniţia cu guvernul din Budapesta tratative pentru exami­ narea tuturor chestiunilor pendinte între cele două ţări. 2. Să subliniez, cu acest prilej, că scopul urmărit de noi este statornicirea unor legaturi de amiciţie definitivă cu Ungaria într-un sistem stabil, politic şi sufletesc, reciproc. 3. Să propun începerea imediată a tratativelor într-o loca­ litate din Vechiul Regat, care va fi precizată ulterior. 4. O dată împlinită această misiune oficioasă, să încerc să sondez, cu titlu pur informativ, pe preşedintele Consiliului de Miniştri şi pe ministrul Afacerilor Străine al Ungariei, spre a-mi da

63 seama, dacă este posibil, despre aspectul concret al chestiuni­ lor ce se vor ridica în proiectatele tratative. 5. Dacă s-ar ridica din partea ungară probleme de ordin te­ ritorial, să declar îndată şi în mod categoric că guvernul ro­ mân nu ar admite principiul unor modificări ale situaţiei teri­ toriale, decît numai în funcţie de schimb de populaţie, fiind bine înţeles de la început că, în nici o eventualitate, nici un singur român nu va fi trecut sub stăpînire ungară. Uimind aceste instrucţiuni, am părăsit Bucureştiul miercuri 7 august 1940 ora 20.30, sosind în Budapesta a doua zi la ora 15. Am fost salutat în gară, in afară de colegul meu din Budapesta şi principalii săi colaboratori, de către contele Iuliu Teleky, subşeful protocolului în Ministerul Afacerilor Străine ungar şi nepot al primului ministru. Apoi, spre surprinderea mea şi deşi dl. George Crutzescu, ministrul României la Budapesta accen­ tuase, în convorbirea sa din aceeaşi dimineaţă cu contele Csaky, caracterul secret al misiunii mele, am fost literalmente asaltat de o infinitate de reporteri fotografici, care nu au încetat să îndrepte asupra mea aparatele lor pînă în momentul în care m-am urcat în automobil. Gara era înconjurată de o mulţime mare, venită să vadă pe "negociatorul român", a cărui sosire fusese anunţată de toate ziarele cu litere senzaţionale. Am rugat pe subşeful protocolului să transmită mulţumirile mele guvernului său pentru amabilitatea de a-1 fi delegat să-mi ureze bun sosit, dar nu i-am tăinuit mirarea mea că, in ciuda cererii noastre, s-a dat o atît de neobişnuită publicitate sosirii mele, ştiut fiind că misiunea mea, cu totul oficioasă, se mărgineşte Ia o primă luare de contact. Destul de jenat, contele Iuliu Teleky s-a scuzat asigu- rîndu-mă că se va da presei indicaţia de a nu publica decît un comunicat autorizat asupra şederii mele in Budapesta, comu­ nicat ce mi se va supune. Am răspuns că nu socotesc necesar nici un comunicat, dar că dacă insistă, nu ar trebui publicat decît faptul că am avut o întrevedere cu guvernanţii maghiari. Mi s-a fixat imediat ora 19 pentru zisa întrevedere. După ce m-am înscris Ia Palatul regal, in registrele regen­ tului Horthy, cu indicaţia "fost ministru al României la Buda­ pesta", am sosit la ora indicată Ia palatul Sândor, sediul Preşe­ dinţiei Consiliului. Aci am fost introdus îndată în cabinetul de lucru al primului ministru, unde se aflau d-nii Teleky şi Csâky. După obişnuitul schimb de fraze protocolare, am expus obiectul precis al misiunii mele oficioase: o primă luare de contact cu Ungaria spre a-i arăta dorinţa sinceră a guvernului

64 român de a contribui la aşezarea paşnică a noilor stări din sud- estul european printr-o înţelegere definitivă şi leală cu toţi ve­ cinii, în acest scop, guvernul român este dispus a examina în mod amical şi conciliant cu guvernul maghiar, dacă acesta este însufleţit de aceleaşi simţăminte, toate chestiunile pendinte dintre cele două ţări, în vederea de a se ajunge la o prietenie şi o colaborare sinceră între România şi Ungaria. Am propus, prin urmare, ca ambele guverne să-şi desemneze reprezentan­ ţii care să se întrunească cit mai curind într-o localitate din Vechiul Regat, ce va fi desemnată ulterior, spre a incepe tra­ tativele. Contele Teleky a luat cuvîntul spre a răspunde scurtei mele expuneri, declarîndu-se de acord cu vederile guvernului român, ale cărui sentimente privitoare la o colaborare viitoare între ţă­ rile noastre le împărtăşeşte. Apoi contele Csâky a declarat că îmi va remite un aide- memoire conţinind propunerile guvernului ungar, pentru pro­ cedura de urmat în ducerea tratativelor şi mi-a întins un docu­ ment scris la maşină. Mi-am exprimat regretul de a nu putea primi acest aide-memoire, mandatul meu fiind limitat la a sonda guvernul ungar dacă doreşte să procedeze imediat la tra­ tative pentru examinarea tuturor chestiunilor pendinte. Contele Csâky mi-a observat atunci că este vorba de pro­ cedura de urmat în acele tratative. Am răspuns că procedura urmează a fi examinată de cele două delegaţii în prima şedinţă in care se vor întîlni. Cu acea ocazie, primul delegat maghiar va putea expune vederile sale. Contele' Csâky a replicat că este vorba de o procedură care va da şi aspectul său colorat întregilor tratative. Am răspuns că este un motiv mai mult ca eu să nu pot primi memoriul cu acest conţinut. Ministrul de Externe ungar m-a rugat atunci sa fac oficiul de simplu transmiţător predînd d-lui ministru Manoilescu memo­ riul în chestiune. Am refuzat şi această modalitate aratind că nu am căderea să fac asemenea transmisiuni atîta timp cit România are un ministru la Budapesta, şi Ungaria, un ministru la Bucureşti, în a căror competenţa se afla comunicările dintre cele două guverne. DI. Csâky m-a rugat, în fine, să-i fac serviciul de a fi "Ia boite aux lettres" şi sa înminez d-lui ministru Manoilescu un plic, eventual chiar lipit, in care s-ar afla memorandul de care nici n-aş lua cunoştinţă.

65 5 - Bătălia pentru Ardeal Am respins şi această propunere, arătînd că era mult mai nimerit ca dl. Bârdossy, ministrul Ungariei la Bucureşti să îndepli­ nească acest oficiu. Dl. Csâky s-a raliat acestui punct de vedere şi mi-a spus că va trimite a doua zi pe şeful său de cabinet la Bucureşti, spre a preda d-lui Bârdossy memoriul, pe care acesta va avea instruc­ ţiuni să-l trimită ministrului de Externe al României. De fapt dl. Ujpetery, şeful de cabinet al d-Iui Csâky, a făcut călătoria pînă la Bucureşti împreună cu mine. Atunci preşedintele Consiliului de Miniştri ungar mi-a spus că are două sugestii de făcut pe care eu le pot transmite la Bucureşti nedepăşind mandatul pe care îl am: în primul rind, în loc de o localitate din Vechiul Regat să se aleagă pentru tratative un oraş de la frontiera româno- ungară, ca fiind mai lesnicios pentru comunicarea delegaţiei ungare cu guvernul său. în al doilea rind, ca tratativele să înceapă chiar în ziua de sîmbătă 10 august. Fără a face nici un comentariu, m-am mărginit să răspund că voi transmite aceste două propuneri la locul în drept. Am arătat că, intrucit guvernul ungar îmi declara că este dispus să Înceapă tratative cu noi, consider misiunea mea ofi­ cioasă ca terminată. Cu titlu particular însă şi în afară de cadrul misiunii mele, sînt dispus să ascult în mod pur personal şi informativ suges­ tiile ce mi s-ar putea face în privinţa fondului negocierilor. Dl. Csâky mi-a răspuns că tocmai memoriul pe care re­ fuz să-l iau conţine acele vederi principiale ale guvernului ungar şi că se roagă să iau cunoştinţă de ele în sensul arătat de mine, adică de pură informaţie personală. Declarînd dinainte că citesc memoriul cu titlu pur informativ, ca şi cînd mi-ar fi fost comunicat verbal de către dl. Csâky, am luat documentul din a cărei citire rapidă am reţinut urmă­ toarele puncte: în scopul stabilirii unor relaţii de prietenie şi colaborare între cele două ţâri, guvernul ungar este dispus a ajunge la un compromis asupra chestiunii Transilvaniei, deşi orice ungur este legat sufleteşte de fiecare palmă de pămînt a acestui teri­ toriu (chaque pouce de territoire). Sacrificiile pe care ungurii le fac, renunţind să revendice teritoriul Transilvaniei in întregime, sînt mai mari decît sacri­ ficiile României, deoarece România n-a stăpînit acest ţinut decît 20 de ani, pe cînd Ungaria 1-a avut timp de o mie de ani.

66 Ungaria admite principiul schimbului de populaţie, cerind să i se asigure că poate reciştiga nu numai pe ungurii din Transil­ vania, dar şi pe cei din restul teritoriului român. Din partea sa, guvernul ungar va înlesni românilor care, în urma stabilirii noii linii de demarcaţie, ar cădea în partea ei posibilitatea de a se strămuta în România. După citeva pasagii privitoare la modalitatea de aplicare a schimbului de populaţie, memoriul arăta că linia de demarcaţie va fi fixată de guvernul ungar, care nu admite nici discuţii, nici tîrguieli asupra traseului, deoarece această linie este ultima concesiune pe care o poate face Ungaria, şi ţine socoteală atît de interesele maghiare, cit şi de cele române, fiind stabilită în spiritul unui compromis. în urma reglementării definitive a acestei chestiuni, Unga­ ria îşi oferă amiciţia României. Amiciţia Ungariei poate fi dorită sau nu, dar ţările care au avut-o nu s-au putut plînge de ea Restituind documentul am adăugat că mă simt cu atît mai puţin autorizat de a-1 accepta după cunoaşterea conţinutului, întrucît, după părerea mea, nu tratează, la drept vorbind, de chestiunea de procedură tehnică, ci antamează inseşi chestiu­ nile care vor face obiectul tratativelor. A rămas stabilit ca eu să mă întorc la Bucureşti aducind acceptarea principială a guvernului ungar cu privire la începe­ rea tratativelor, informind totodată guvernul meu că guvernul ungar va ridica înainte de începerea negocierilor o chestiune prealabilă de procedură şi transmiţînd şi sugestiile sale in pri­ vinţa locului şi datei pentru începerea tratativelor." Aide-memoire-ul guvernului ungar amintit in raportul lui Râul Bossy a fost remis prin ministrul Ungariei Bârdossy, la 10 august 1940 şi avea următorul cuprins: "Ungaria nu a renunţat niciodată la recuperarea părţilor sale pe care România a pus mina in condiţii şi cu mijloace ce nu sînt de relevat în interesul negocierilor în curs. România ştie prea bine că starea de lucruri creată în 1920 a fost considerată de toţi ungurii ca provizorie şi că nu va fi pace şi înţelegere sinceră între Ungaria şi România, fără rezolvarea problemelor teritoriale. Totuşi, guvernul ungar este gata să facă sacrificii foarte serioase în speranţa că aceste sacrificii vor fi răsplătite în viitor printr-o amiciţie sinceră şi poate, o colaborare strinsă între cele două ţări. Bineînţeles, orice palmă de teritoriu din Transilvania pe care guvernul ungar nu îl revendică este un greu sacrificiu, dificil

67 de justificat înaintea opiniei publice a ţârii, cită vreme pentru România situaţia este cu totul alta. O stapinire de 20 de ani nu se poate compara cu o posesiune milenară'". Sacrificiul pe care guvernul ungar este gata a-1 oferi Româ­ niei constă in faptul că, consimte a încheia un compromis pentru teritoriile pe care Dictatul unilateral de la Trianon"1 le-a atri­ buit României. Totuşi, guvernul ungar nu se poate incârca de răspunderea compromisului decît în cazul că problema se va reglementa prieteneşte, fără tergiversare şi în cel mai scurt timp. O dată compromisul stabilit, guvernul ungar acceptă ideea schimbului de populaţie pentru toată întinderea României şi, in schimb, va cere românilor sâ-i trimită pe ungurii locuind în România, fără a face deosebire intre Vechiul Regat şi Româ­ nia nouă. Populaţia românească din teritoriile retrocedate şi din Ungaria actuală va putea fi consultată de guvernul ungar dacă vrea să rămînă sub stăpînire ungurească sau preferă să treacă sub guvernare românească. Se înţelege de la sine că drepturile românilor care vor să rămînă in Ungaria vor fi tot atît de scru­ pulos respectate ca şi cele ale ungurilor. Populaţia schimbată de cele două părţi are drept la indem­ nizaţie completă. Modalităţile indemnizârii vor fi discutate cu guvernul român cu ocazia reglementării finale a chestiunilor financiare în suspensie intre cele doua ţâri. Nimic nu se opune ca guvernul român să reţină pe ungurii care îşi exprimă în scris dorinţa de a rămine în România. Prin această procedură devine inutil de a discuta cifre sta­ tistice sau de a se încurca în polemici interminabile cu privire la procentajul ungurilor sau românilor locuind in partea cutare sau cutare a României. După părerea guvernului ungar o înţelegere cu românii pare posibilă în cîteva zile. Aceasta este cu atît mai necesar cu cit schimbul de populaţie va trebui efectuat înainte de iarnă. De îndată ce guvernul român declară că acceptă această proce­ dură, guvernul ungar îi va aduce la cunoştinţă noua linie de frontieră care este mai mult decît echitabilă şi care va fi satis­ făcătoare, sigur şi pentru interesele României. Pentru a înlătura orice echivoc, guvernul ungar se simte dator a declara că nici nu vrea, nici nu se poate tîrgui. Va face deci cunoscută României ultima limită pînă la care poate merge în

68 mod raţional şi care va corespunde însă semnificaţiei adevărate a concepţiei de compromis. Guvernul ungar speră să aibă in cîteva zile în mîinile sale dovada irefutabilă a bunei voinţe a guvernului român. Ungaria nu vrea să impună prietenia sa nici unei alte ţări. Dar crede că poate afirma că nu există naţiune care să se fi căit că a dobîndit-o. Budapesta, 7 august 1940." Guvernul român şi-a fixat punctul său de vedere prin Aide- Memoire-ul din 10 august: "Guvernul ungar declară în Aide-Memoire-ul său din 7 august că in interesul negocierilor în curs este mai bine să nu releve amănunţit anumite împrejurări istorice. Guvernul român declară, Ia rindul său, că preferă să ia aceeaşi atitudine, nu numai in ce priveşte aceste împrejurări, ci şi cu privire la întregul preambul al notei din 7 august. Nu trebuie deci socotită tăcerea pe care o vom păstra asu­ pra unor aserţiuni ale Aide-Memoire-ului sus citat ca o atitu­ dine pasivă de achiesare din partea guvernului român. Guvernul român, dimpotrivă, preferă să sublinieze decla­ raţia guvernului ungar că urmăreşte o prietenie sinceră şi o colaborare strinsă intre cele două ţări, mai ales că aceste declaraţii corespund intru totul sentimentelor şi intenţiilor guvernului român. Guvernul român ar fi foarte fericit să ajungă la o înţelegere amicală cu guvernul ungar care ar putea fi punctul de plecare pentru o colaborare infinit de salutară pentru cele două naţii a căror soartă este strins legată prin poziţia lor geopolitică. Guvernul român împărtăşeşte părerea că problema existentă intre cele două state trebuie reglementată in mod amical, fără tergiversări şi în cel mai scurt timp, pentru că crede că starea de nervozitate de cele două părţi ale frontierei nu trebuie să continue la infinit. în ce priveşte concepţia generală care pare a se desprinde din Aide-Memoire-ul din 7 august - concepţie care din nefe­ ricire prezintă pentru noi anumite puncte obscure - guvernul român ar vrea să facă cunoscută propria sa concepţie in spe­ ranţa că in schimburile de vederi viitoare se va găsi mijlocul de a apropia cele două concepţii şi de a stabili de comun acord - şi in acelaşi timp - şi procedura de urmat şi soluţiile. Cu alte cuvinte, ar fi de dorit, pentru bunul mers al negocierilor,

69 să nu se fixeze de la început un cadru de procedură sau de metodă prea rigidă, ci să se găsească în drum calea şi mijloacele cele mai potrivite pentru a se ajunge la ţelul comun, care este con- ciliaţiunea şi înţelegerea definitivă între cele două state. E ştiut că contactul direct în cadrul conferinţelor bilate­ rale promovează mai bine negocierile decît schimbul de docu­ mente de la distanţă. în acest spirit am vrea să vă facem cunoscut de acuma felul nostru de a gîndi, pentru a facilita sarcina delegaţilor Dvs. la conferinţa comună pe care nădăjduim să o vedem în- trunindu-se în curind. Noi credem că scopul care este natural să fie urmărit de cele două părţi este de a rezolva în mod radical chestiunea mino­ rităţilor naţionale şi de a pune cele două state ale noastre in situaţia de a fi cit mai omogene din punct de vedere etnic, cuprinzînd în limitele frontierelor lor cel mai mare număr posi­ bil de naţionali. în acest scop, schimbul de populaţie - guver­ nul ungar are ur vedere el însuşi aceasta în Aide-Memoire-ul său - pare a fi nu numai p măsură eficace, ci atît de important că domină chiar şi chestiunile teritoriale, în sensul că acestea din urmă trebuie să se pună în mod logic numai în funcţie de chestiunile schimbului de populaţie. Cu alte cuvinte, noi cre­ dem că deplasarea de frontieră nu poate fi oportună decît în măsura în care poate mări spaţiul vital al statelor care au de repatriat în cadrul lor teritorial conaţionali care s-ar afla în ca­ drul teritorial al unui alt stat. Sperăm ca acest principiu care joacă vădit in favoarea Ungariei — căci ungurii actualmente în România reprezintă un număr mult mai important decît românii din Ungaria - va fi luat in considerare de guvernul ungar. Sugerînd acest principiu, nu credem că este de natură a ne angaja în târguiala sau prelungirea negocierilor, ceea ce nu ar fi in intenţia guvernului român. Dimpotrivă, credem că plecînd de la acest principiu se va putea ajunge destul de repede de a-i da o expresie concretă care - in definitiv - se va întemeia pe logică şi pe nevoia reală a fiecărui stat de a cuprinde între frunta­ riile sale pe toţi naţionalii săi şi - în măsura posibilului - pe nimeni altul decît pe naţionalii săi. Pentru a sublinia dorinţa sa de a înainta pe calea înţelege­ rii, guvernul român face guvernului ungar propunerea formală să binevoiască a trimite delegaţii săi pentru a dezbate materia în discuţie, într-un oraş din Vechiul Regat.

70 în acelaşi timp - pentru a crea o atmosferă propice nege cierilor - guvernul român propune guvernului ungar să coi simtă la demobilizarea armatei ungare, demobilizare care ar concomitentă şi paralelă cu demobilizarea armatei române. Dindu-vă acest jăspuns, guvernul român speră să fi făcut dovada puţin comună despre bunăvoinţa sa, pentru a ajunge la o înţelegere cu guvernul ungar. El crede cu tărie în sincerita­ tea declaraţiei făcute in numele Ungariei la sfirşitul notei ver­ bale din 7 august şi exprimă din partea României aceeaşi nă­ dejde într-un viitor fericit pentru cele două ţări." *

Prin acest schimb iniţial de note s-au fixat cele două teze care erau sortite să se înfrunte: 1. - Guvernul ungar, întemeindu-se pe un litigiu teritorial, s-a pronunţat pentru un compromis teritorial, urmind a pro­ pune o nouă linie de frontieră - reprezentînd ultima limită a concesiunilor din partea Ungariei - asupra căreia nu înţelegea să mai discute sau să se tîrguiască. O dată cu această frontieră acceptată de România, se puteau discuta şi reglementa schim­ bul de populaţie şi toate celelalte consecinţe rezultind din acest compromis teritorial. 2. - Guvernul român, lăsind să se subînţeleagă că nu recu­ noaşte existenţa unui litigiu teritorial, s-a fixat asupra unei soluţii cu caracter etnic, adică omogenizarea naţională a celor două state prin schimb de populaţie, admiţînd oportunitatea depla­ sării de frontieră numai in funcţie şi drept consecinţă logică a schimbului de populaţie. Pentru atmosfera şi intenţiile momentane ale guvernului ungar erau caracteristice informaţiile culese de ministrul nos­ tru la Budapesta, Crutzescu, prin ministrul Slovaciei, informa­ ţii cuprinse în raportul telegrafic din 9 august: "Alaltăieri Csâky a declarat colegului meu slovac că i-ar fi uşor în momentul de faţă, date fiind dificultăţile interne ale României, să provoace la noi tulburări grave, dai se fereşte de orice acţiune menită să ne zdruncine pentru a provoca o stare de lucruri de pe urma căreia terţe puteri - U.R.S.S. sau altele - ar putea trage foloase, arâtlnd că se teme în acest caz şi de complicaţii din partea Iugoslaviei. Ministrul Afacerilor Străine ungar şi-a exprimat dorinţa de a ajunge cu noi la o înţelegere paşnică, insistînd asupra ideii schimbului masiv de populaţie. Finanţarea operaţiei ar reveni în sarcina noastră, ca despăgu-

71 bire pentru neplata rechiziţiilor din 1919. La aceasta despăgu­ bire Ungaria se crede îndreptăţită, pe temeiul unei note adre­ sată de Germania in 1919 Comisiunii Interaliate din Budapesta şi care arată că rechiziţiile au fost făcute de noi în contul repara­ ţiilor, ceea ce ar fi - susţin ungurii - fals din punct de vedere juridic, deoarece Ungaria [lipsă de text] cu noi. A adăugat că operaţia schimbului de populaţie a fost bine studiată şi din punct de vedere financiar de către ministrul Ungariei la Atena, care a cules toate datele necesare din pre­ cedentul greco-turc". în cursul conversaţiei, Csâky a insistat asupra faptului că densitatea populaţiei fiind in Ungaria de 100 locuitori la km pătrat, iar în România de numai 60, ar trebui să se ţină seama şi de aceasta; lucru pe care, de altfel, după părerea colegului meu, propaganda ungară nu va lipsi sâ-l exploateze. Csâky a exprimat nădejdea că se va ajunge la o înţelegere directă, fără a avea nevoie de a recurge la arbitrajul Germa­ niei, care nu va putea fi decît un dictat mai greu de acceptat pentru ambele părţi decît sacrificiile voluntar consimţite". începutul de familiarizare cu soluţia schimbului masiv de populaţie era evident. Guvernul ungar a răspuns guvernului român prin Aide-Me- moire-ul din 11 august, mai conciliant şi mai puţin rigid decît cel precedent din 7 august: "Guvernul ungar se felicită de a fi avut încredere in bună­ voinţa guvernului român, în vederea reglementării cel mai repede cu putinţă a problemelor teritoriale existente intre cele două state. în adevăr, promptitudinea cu care guvernul român a bine­ voit să răspundă într-un mod pozitiv la Aide-Memoire-ul un­ gar din 7 august promite o lichidare rapidă a chestiunilor care de 20 de ani erau un obstacol de netrecut între cele două state a căror colaborare este necesară nu numai Ungariei, dar şi întregii noastre regiuni. Spiritul de realitate al guvernului român se manifestă in mod concludent în fraza din Aide-Memoire-ul român din 10 august care zice între altele: "deplasarea de frontieră nu poate fi oportună decît în măsura în care poate mări spaţiul vital al statelor etc." Aide-Memoire-ul român indică de acum destul de bine acest spaţiu vital, zicînd că va fi întemeiat pe logică şi pe nevoia reală a fiecărui stat de a surprinde între fruntariile sale pe toţi naţionalii săi şi - în măsura posibilului - pe nimeni

72 altul decit pe naţionalii săi. De altfel, acesta este scopul pe care îl urmăreşte Aide-Memoire-ul guvernului ungar din 7 au­ gust. Este însă o observaţie istorică că e vorba de un adevărat spaţiu vital pe care guvernul ungar îşi va îngădui să-1 delimi­ teze printr-o nouă linie de frontieră care, după părerea sa, va fi potrivită de a asigura pacea şi amiciţia durabilă intre Unga­ ria şi România. Guvernul ungar împărtăşeşte şi punctul de vedere al guver­ nului român că trebuie aşezate cele două state ale noastre in situaţia de a fi cit mai omogene din punct de vedere etnic, cuprinzmd în limitele frontierelor lor cel mai mare număr posi­ bil de naţionali. Guvernul ungar este fericit de a fi absolut de acord cu guvernul român de a face să înainteze negocierile şi se gră­ beşte a numi pe delegatul său în persoana excelenţei sale dom­ nul Andrei de Hory, consilier intim regal ungar, trimis extra­ ordinar şi ministru plenipotenţiar, care va fi însoţit de un ofiţer de Stat Major ungar. Delegaţia va fi completată cu 2-3 secre­ tari. Se înţelege de la sine că dl. Ladislas de Bârdossy, trimi­ sul nostru extraordinar şi ministru plenipotenţiar la Bucureşti va figura ca observator pe lista delegaţiei ungare. Guvernul ungar, înţelegînd prea bine raţiunea pentru care guvernul român ar dori să reunească cele două delegaţii într-un oraş din Vechiul Regat, îşi îngăduie de a propune gu­ vernului român ca loc de conferinţă Sinaia, unde guvernul ro­ mân a mai avut multe conferinţe internaţionale importante şi unde, după toate probabilităţile, instalaţiile necesare pentru co­ municaţia rapidă se găsesc de acum. Guvernul ungar ar fi foarte îndatorat guvernului român dacă ar binevoi să-i indice data primei reuniuni. în ce priveşte sugestia de demobilizare a armatei ungare, guver­ nul ungar îşi permite observaţia că nu el a fost cel dinţii care a început să ordone măsuri militare foarte întinse care, după acordul cu Rusia, nu se puteau explica in Ungaria decît într-un singur fel. Budapesta la 11 august 1940." Ultima notă ungară a creat un echivoc, care a dat naştere in cursul conferinţei de la Tumu Severin la discuţii şi contro­ verse cu neputinţă de înlăturat. Delegaţia ungară pretindea că guvernul român a acceptat principial teza teritorială a guver­ nului ungar, iar delegaţia română - cu mai mult temei - a

73 susţinut că guvernul ungar a achiesat la teza etnică a guver­ nului român. într-adevăr, cuprinsul ultimului Aide-Memoire în care guvernul ungar reproducea textual fraze întregi şi idei ale tezei româneşti, declarindu-se de acord fie în mod expres, fie indirect, cu acest fel de a vedea, faptul că nu a mai repetat şi accentuat că nu înţelege a se tîrgui asupra liniei de frontieră pe care o va propune, acceptarea unei localităţi din Vechiul Regat pentru negocieri şi tonul calm şi curtenitor îngăduiau să se creadă că guvernul ungar a acceptat teza românească sau cel putin a făcut un pas hotărîtor către soluţia propusă de România. Personal nu am împărtăşit acest optimism, după cum se va vedea mai la vale şi nu am încetat să stăruiesc tot mai energic pe lingă Rege, primul ministru I. Gigurtu şi M. Manoilescu pentru clarificări radicale, singurele care - în ceasul al 12-lea - ne-ar fi putut pune la adăpost de surprize dureroase. Nedumeririle care mă apăsau, frământările mele sufleteşti şi stăruitoarele mele avertismente au culminat în scrisoarea adresată Regelui, la 15 august la amiază: "Sire, în audienţa din 23 iulie 1940, Majestatea Voastră a bine­ voit a-mi da putinţa de a expune oral şi în scris situaţia foarte grea în care se găsea România, cu perspective de înrăutăţire, pe măsură ce se apropiau discuţiile directe cu Ungaria şi Bul­ garia, în privinţa cărora guvernul Majestăţii Voastre in timpul crizei basarabene luase angajamente la Berlin, angajamente ce nu puteau fi nesocotite fără consecinţe primejdioase pentru ţară. în acea audienţă am arătat şi soluţia de ansamblu ce era indicată atît din punct de vedere al oamenilor, cît şi al lucrurilor, subli­ niind că oricine ar pretinde că el personal şi singur, prin sim­ pla sa prezenţă în fruntea treburilor publice sau în guvern, ar putea da un curs favorabil evenimentelor, ar fi de rea credinţă sau inconştient. De altfel acelaşi punct de vedere îl exprima­ sem şi d-lui M. Manoilescu, ministrul Afacerilor Străine, cu cîteva zile înainte de audienţă, cînd acesta, cu autorizaţia şi din încredinţarea Majestăţii Voastre, mi-a propus intrarea în guvern. Sprijinindu-mă pe acelaşi raţionament expus în audienţă, am declinat de la mine această onoare, ca fiind nefolositoare. Am plecat de Ia audienţă cu impresia liniştitoare că Majes­ tatea Voastră, în înalta Sa înţelepciune şi cu spiritul de com­ prehensiune ce îl caracterizează, vede clar situaţia şi că hotăriri decisive vor fi luate în timp util.

74 în consfătuirea fruntaşilor ardeleni, din 2 august, convocată de dl. preşedinte al Consiliului, in plină desfăşurare a crizei arde­ lene, am dat citire unei expuneri scrise, care a fost transmisă fără întirziere Majestăţii Voastre. în această expunere, pe lingă atingerea şi evidenţierea necesităţii unei soluţii de ansamblu, arătam şi teza şi metoda pentru tratativele cu Ungaria: 1. - Demonstratrea documentată a dreptăţii romaneşti 2. - Aminarea luării unei hotăriri cu privire la eventuale con­ cesiuni teritoriale reclamate de principiul schimbului de popu­ laţie pentru mai tirziu, cînd factorii responsabili vor fi in pose­ sia tuturor elementelor situaţiei exacte, externe şi interne. Această metodă înlătura orice criză morală sau de încredere în ţară, arăta faţă de Axă spiritul de conciliaţie şi de împăciuire, indispensabil în clipele de faţă şi nu compromitea nici o posi­ bilitate de manevră în tratativele duse cu Ungaria şi însemna o totală acoperire a Coroanei. în audienţa din 7 august crt., am expus Majestăţii Voastre acelaşi punct de vedere cu privire la problemele interne şi externe, stăruind mai ales asupra urgenţei soluţiilor şi ară tind că orice clipă pierdută poate compromite iremediabil unele posi­ bilităţi de îndreptare a situaţiei. Am apăsat şi mai mult asupra factorului timp în conversaţia avută cu dl. col. Rusescu la 10 august şi în nota rezumativă lăsată la Domnia Sa pentru Maiestatea Voastră. In audienţa din 7 august, Majestatea Voastră mi-a confir­ mat că socoteşte că întreaga mea acţiune şi tot ce spun este izvo- rit din devotament faţă de Coroană şi din dragoste faţă de ţară. în ziua de 13 august dl. M. Manoilescu, ministrul Aface­ rilor Străine mi-a făcut în mod formal şi autorizat propunerea să accept de a fi singurul delegat al României pentru tratati­ vele cu Ungaria, arătîndu-mi că această calitate implică şi intrarea mea in guvern. Am răspuns prompt că in principiu nu pot refuza de a-mi servi Regele şi ţara - chiar cu riscuri grave per­ sonale - insă il rog să raporteze imediat Majestăţii Voastre că nici un rol activ nu pot accepta nici in guvern, nici pentru tra­ tative, dacă nu se dă soluţie de ansamblu problemelor externe şi interne. în 13 august seara, împreună cu dl. Silviu Dragomir, am arătat d-lui prim-ministru toată gravitatea situaţiei, mai ales in Ardeal, şi am declarat că declinăm de la noi orice rol, fie la guvern, fie la tratative, dacă nu se soluţionează in prealabil situaţia internă.

75 La 14 august am declarat atît d-lui preşedinte al Consiliu­ lui, cit şi d-lui ministru al Afacerilor Străine, că orice situaţie personală mi s-ar propune, chiar cea de preşedinte de Consiliu, sînt nevoit şi hotărit în mod irevocabil să o refuz ca inoperantă şi nefolositoare, că, însă, dacă se dă în timp util, deci înainte de începerea tratativelor cu Ungaria, o soluţie potrivită şi fericită situaţiei interne, in toată complexitatea ei, sînt gata a-mi servi ţara în orice condiţii, fără a mă gindi la vreo situaţie pentru mine personal. Am stăruit ca acest al meu punct de vedere să fie adus la cunoştinţa Majestăţii Voastre, în audienţa ce urma să o aibă dl. M. Manoilescu. Tot în 14 august am avut ocazia să văd şi să examinez textul schimbului de note dintre România şi Ungaria şi să constat: 1. - Că tratativele ar urma să înceapă joi la Turnu Severin. 2. - Că Ungaria pare a se gîndi, fără a preciza suficient, la fixarea unei frontiere inacceptabile pentru România, iar schim­ bul de populaţie, neobligatoriu, ar urma să fie un simplu simula­ cru, executat pentru români sub ocupaţie ungurească. în după amiaza zilei de ieri, la ora 16, dl. M. Manoilescu mi-a comunicat la telefon că s-a fixat plecarea mea pe azi, orele 23, la Turnu Severin, că tratativele încep vineri 16 august şi că aceste hotăriri au fost comunicate deja oficial Ungariei, că soluţia internă ar fi fost acceptată principial de Majestatea Voastră şi că urmează să o discut cu dl. prim-ministru între orele 17-18. La orele 17 dl. ministru m-a condus la Preşe­ dinţia Consiliului de Miniştri, unde dl. prim-ministru mi-a arătat că soluţia adoptată este intrarea mea în guvern, împre­ ună cu dl. Silviu Dragomir la Departamentul Minorităţilor şi a d-lui Iuliu Haţieganu, ca ministru de stat fără portofoliu. Prin această desfăşurare a evenimentelor am fost pus, fără vină, în faţa unui fapt împlinit şi a unei tragice dileme: sau de a accepta o soluţie cu totul inoperantă, nefolositoare şi chiar dăunătoare Coroanei şi ţării, cu tot sacrificiul persoanei mele, sau de a refuza cu riscul unor grave inconveniente pentru ţară, ce ar decurge din neputinţa înlocuirii mele în ultima clipă, ori prin înlocuirea mea cu o persoană totalmente nefamiliarizată cu problemele vitale şi existenţiale ce se pun in discuţie de la început. Dl. prim-ministru părea a nu şti că începerea tratati­ velor era fixată pe 16 crt. Am arătat imediat d-lui prim-ministru totala nepotrivire a soluţiei adoptate cu cele discutate înainte de masă şi cu atitu­ dinea luată de mine in mod consecvent; am arătat că, după

76 părerea mea, nu se va găsi nici un fruntaş ardelean care să accepte rolul ce pare a li se desemna. Am arătat că personal refuz să accept intrarea in guvern, că insă constrins de împre­ jurări fatale de care sînt străin sînt dispus şi gata a aduce un ultim sacrificiu Regelui şi ţării - în chestiunea tratativelor - cu toate riscurile ce Ie comportă acest gest pentru mine, din par­ tea opiniei publice din Ardeal. Accept provizoriu calitatea de ministru plenipotenţiar, mă duc in şedinţa de deschidere a negocie­ rilor cu Ungaria în calitate de delegat al României, iau in pri­ mire documentul şi anexele cuprinzînd punctul de vedere şi revendicările Ungariei, ad referendum, amin expunerea tezei româneşti şi deci continuarea negocierilor pe ziua de luni 19 august, mă înapoiez imediat la Bucureşti pentru a raporta Majestăţii Voastre şi cu acestea socotesc terminată în mod definitiv misiunea mea, urmînd ca guvernul să se îngrijească de pe acum de desemnarea şi iniţierea unui delegat care să-mi ia locul. Sire, M-am simţit îndemnat să arăt cele de mai sus Majestăţii Voastre pentru a O informa exact asupra vederilor mele, pre­ cum şi asupra hotărîrilor luate de mine. însufleţit de devotament nefăţărit faţă de Majestatea Voastră şi Augusta Sa Dinastie, devotament ce l-am avut întotdeauna, pe care îl am şi-1 voi păstra neştirbit, orice mi-ar rezerva viitorul, cred că este de datoria mea să închei cu o rugăminte dintre cele mai stăruitoare către Majestatea Voastră: Vă implor, Sire, să reexaminaţi imediat întreaga situaţie şi, fără ezitare şi mai ales fără intîrziere, să adoptaţi şi să realizaţi soluţia salvatoare pentru ţară a cărei soartă este indisolubil legată de destinele Majestăţii Voastre. Păstrez o licărie de speranţă că încă nu este foru7 prea tirziu şi acţiunea de mîntuire mai are perspective de izbîndă. Sînt, Sire, al Majestăţii Voastre prea plecat şi prea supus servitor VALERIU POP 15 august 1940." Din scrisoare se desprindeau neîndoielnic următoarele: 1. - Eram sceptic în ce priveşte comprehensiunea şi mode- raţiunea Ungariei, mai mult, aveam convingerea că delegaţia ungară ne va prezenta revendicări excesive, absolut inaccep­ tabile din partea României.

77 2. - Prefacerile interne cu repercusiuni externe trebuiau sâ se producă înainte de începerea negocierilor cu Ungaria; numai astfel acestea puteau juca in favoarea României. 3. - Activam absolut dezinteresat, insă propunerile mele se loveau de o totală lipsă de înţelegere care se traducea cu o regularitate exasperantă în propuneri de situaţii personale, pe care eram nevoit sâ le resping ca inoperante şi nefolositoare ţării. 4. — Nu aveam decît o slabă licărie de speranţă că situaţia se mai poate salva. Scrisoarea am redactat-o in dimineaţa zilei de 15 august. Deşi seara urma să plec cu delegaţia română la Turnu Severin, pentru a da bătălia pentru Ardeal, nici o conferinţă nu avusese loc între Rege, guvern şi mine pentru a fixa atitudinea Româ­ niei pentru aceste negocieri vitale şi decisive pentru soarta ţării. Pînă la amiază nu primisem nici o invitare în acest scop, nici pentru ziua de 15. La ora 12 m-am prezentat la Palat, la col. Rusescu, pe care l-am rugat sâ transmită imediat Regelui scrisoarea închisă într-un plic. Col. Rusescu a predat fără întîrziere plicul Suveranului, care avea în audienţă comună pe I. Gigurtu şi M. Manoilescu. Col. Rusescu m-a reţinut la el, iar după cîteva minute am fost convocat la Rege, Suveranul avînd scrisoarea mea desfăcută în faţa sa pe masa de scris; a deschis discuţia, fără introducere, asupra conferinţei ce urma să aibă loc a doua zi la Turnu Severin, cerîndu-mi părerea Am schiţat scurt temerile mele şi am arătat că sîntem în faţa necunoscutului, neinformaţi şi insuficient pre­ gătiţi pentru a înfrunta lupta. De aceea am cerut Suveranului mină liberă pentru întîia şedinţă şi autorizaţia de a respin­ ge de plano, printr-o declaraţie scurtă, teza şi revendicările un­ gare, dacă acestea vor fi excesive. Scopul acestei atitudini tre­ buia să fie înlăturarea aparenţei că România ar putea accepta - fie chiar şi în mod trecător - astfel de revendicări excesive ca bază de discuţie. Regele mi-a acordat fără ezitare mină liberă, precum şi autorizaţia solicitată. I. Gigurtu şi M. Manoilescu au consimţit şi ei, fără discuţie. La aceasta s-a rezumat consfătui­ rea în patru, în ajunul deschiderii conferinţei. Suveranul pe urmă m-a reţinut pentru o audienţă între patru ochi. Rămaşi singuri, am expus pe larg şi documentat vederile şi convingerile mele, reinnoind pateticul meu apel pentru salvarea ţării şi a Coroanei. Regele s-a declarat de acord cu toate formulele prezentate de mine şi mi-a făgăduit că le va realiza in 1-2 zile. A subliniat cu tărie că în impre-

78

/ jurârile critice prin care trece România contează pe devota­ mentul meu. Am rămas profund impresionat că înainte şi după audienţă, col. Rusescu, lt.-col. Mihăilescu, alţi aghiotanţi şi funcţionari ai Palatului mi-au ieşit în cale şi cu îngrijorarea întipărită pe faţă mi-au strîns mina şi mi-au urat ca Dumnezeu să-mi ajute ca să izbîndesc pe lingă Rege. Toţi simţeau in­ stinctiv, dacă nu îşi dădeau seama în mod clar, că ţara şi Co­ roana sînt în mare primejdie şi acţiunea întreprinsă de mine ar putea produce o întorsătură favorabilă. CAPITOLUL III CONFERINŢA DE LA TURNU SEVERIN

Cererile probabile ale Ungariei Pretenţiile Ungariei şi perspectivele realizării lor imediate au variat foarte mult în anul 1940, pînă la deschiderea Con­ ferinţei de la Tumu Severin. La 10 ianuarie 1940 contele Ciano, după întîlnirea sa cu Ministrul Afacerilor Străine al Ungariei la Veneţia a comuni­ cat ministrului român, Bossy, că esfe autorizat de contele Csâky să declare că "în cazul în care România ar fi atacată de U.R.S.S. şi ar rezista cu armele in mină la acest atac, Ungaria va păstra neutralitatea în timpul conflictului". Ungaria însă şi-a rezervat libertatea de acţiune pentru eventualitatea:"dacă s-ar organiza în Transilvania măceluri ale minorităţii maghia­ re; dacă regimul actual din România ar fi răsturnat şi înlocuit cu un regim bolşevic: dacă, fără a se bate, românii ar ceda Basarabia Rusiei şi Dobrogez Bulgariei". în ziua cedării Basa­ rabiei fără luptă contele Csâky nici nu a întârziat a face declaraţii că: "faţă de concesiile teritoriale consimţite, Ungaria crede că trebuie să pretindă şi ea să fie satisfăcută în reven­ dicările sale". Cedarea Basarabiei şi a Cadrilaterului, de altfel, au fost invocate ca precedent în favoarea Ungariei şi în cadrul Conferinţei de la Tumu Severin. La 4 aprilie 1940, contele Ciano a făcut ministrului Bossy o propunere de mijlocire între România şi Ungaria subliniind că primul ministru ungar, contele Teleky, este "un om de înţe­ les" şi avea motive de a presupune că Teleky "se uita cel mult înspre zona de frontieră cu oraşele locuite de maghiari". în ajunul predării Basarabiei, ambasadorul român de Ia Belgrad, Cădere, era informat, din anturajul regentului Horthy, că "linia finală pretinsă de unguri şi pentru care au sprijinul Italiei, ar fi Oradea Mare, cu calea ferată pînă la Arad in­ clusiv".

80 La 1 iulie 1940, de la Roma, Bossy raporta că s-ar cere României, "oraşele de la frontierea sa de vest, cu o fîşie de te­ ritoriu de 60 - 80 km lăţime." La 6 iulie 1940, Romalo, de Ia Berlin, informa - datorită unei aşa-zise indiscreţii - că "la graniţa de vest ar fi vorba de o linie care, trecînd din nordul Aradului, ar merge paralel cu frontiera şi ar atrage cedarea unui teritoriu de circa 14 000 km pătraţi." îndată după cedarea Basarabiei insă, pretenţiile Ungariei au crescut brusc. Astfel la Miinchen (9 iulie 1940), cererile Un­ gariei au fost "foarte mari" (comunicarea făcută de ministrul german Clodius la Budapesta, in ziua de 12 iulie 1940.) Pangal de la Lisabona informa guvernul Ia 10 iulie că "do­ rinţa Ungariei ar fi de a obţine cel puţin o legătură teritorială intre zona de la Oradea şi regiunea secuiască, astfel încît toata secuimea să fie alipită Ungariei." Bossy de la Roma credea la 10 iulie 1940 că guvernul un­ gar va face "presiunile cele mai stăruitoare pentru a obţine judeţele locuite de secui", chiar renunţînd la nevoie, la preten­ ţiile lor asupra unor oraşe, ca Aradul. Preşedintele Consiliului maghiar ar prezenta două soluţii: fie un coridor, fie împărţirea Transilvaniei în două zone, de la sud-est la nord-vest, cea de la nord care ar cuprinde judeţele secuieşti uimind a fi reven­ dicată de unguri." Deşi, la 11 iulie Romalo raporta de la Berlin că secretarul de stat, Weizsăcker, i-a arătat "impresia sa" că la Miinchen chestiunea teritorială nu a fost nici măcar atinsă, Bossy tele­ grafia Ia 15 iulie de la Roma că, intr-adevăr, la Miinchen s-a prezentat un memoriu unguresc cu revendicări teritoriale, "dar, aceste revendicări ar fi moderate. Memoriul ungar va fi exa­ minat la vremea sa împreună cu toată chestiunea privind Ardealul. Deocamdată, Germania şi Italia au luat o hotărire de principiu, dar aşteaptă momentul oportun pentru a trece la studierea concretă a problemei" (Declaraţiile contelui Ciano). După întoarcerea de la Miinchen, Csâky a făcut declaraţii într-o şedinţă secretă a Parlamentului, vorbind în termeni mo­ deraţi despre necesitatea menţinerii păcii, şi accentuînd că "Ungaria are intenţia să nu facă răni nevindecabile, ci, dim­ potrivă, să ajungă Ia o înţelegere raţională: nu să-şi facă duşmani permanenţi, ci prieteni siguri." La Berchtesgaden, în ziua de 26 iulie 19401, von Ribben- trop a fost mai explicit faţă de reprezentanţii României, exprimîndu-şi părerea, în replică, că sacrificiul a 14 000 km

81 6 - Bătălia pentru Ardeal pătraţi reprezintă prea puţin pentru Ungaria, iar in cadrul aceleiaşi întrevederi, a precizat că ungurii revendică jumătate din Transilvania. La 31 iulie 1940, Fabricius 1-a prevenit pe M. Manoilescu că von Ribbentrop, după întrevederea sa de la Salzburg, i-a spus că, dacă România va ceda Ungariei numai 17 000 km pă­ traţi (faţă de 100 000 km pătraţi luaţi de noi de la unguri), aceasta ar fi prea puţin". Tot înainte de Arbitrajul de la Viena, Fabricius 1-a lăsat pe ambasadorul iugoslav Avacumovici să înţeleagă că pierderea teritorială a României nu va fi mai mare de 21 - 27 000 km pătraţi. în timpul Conferinţei de la Turnu Severin, exact la 23 au­ gust 1940, Fabricius şi-a exprimat părerea in prezenţa lui M.Manoilescu şi a mea, că schimbul de populaţie va cere Ro­ mâniei o jertfă teritorială minimală de 21 000 km pătraţi (excluzând din operaţie jud. Arad) sau una maximală de 27 000 km pătraţi (cu includerea jud. Arad). Acestea erau indicaţiile privitoare la întinderea revendică­ rilor teritoriale ale Ungariei, care stăteau la dispoziţia guvernului român şi care i-au îngăduit să privească situaţia cu oarecare optimism. Ca metodă mi s-au impus negocierile directe cu o accen­ tuată repulsie faţă de ideea unei intervenţii directe şi active a Axei. Că în ce măsură era justificată credinţa guvernului ro­ mân in neamestecul direct al Germaniei şi Italiei în soluţionarea litigiilor, chiar şi în clipa primirii invitaţiei Ia Viena, vom vedea mai tîrziu. Pentru ducerea la bun sfirşit a negocierilor directe nu se fixase nici un termen, chiar sugestii îndepărtate au lipsit în această privinţă. Conexiunea între Ardeal şi Cadrilater

Prietenia dintre Ungaria şi Bulgaria nu era recentă, ea data din timpul războaielor balcanice din 1912/13 şi era îndreptată încă de atunci împotriva României şi a Serbiei. Această prie­ tenie s-a accentuat prin frăţia de arme din intîiul război mondial şi prin soarta comună hărăzită celor două ţări de Conferinţa de Pace de la Paris. Politica României pentru apărarea statutului teritorial creat în 1918 de o parte, şi politica revizionistă pe care au practicat-o şi Ungaria şi Bulgaria de al-

82 ta parte, le-au făcut să caute şi să găsească chiar legături de singe intre cele două popoare. în 1940, obiectivul revizionis­ mului celor două ţări era România, iar alianţele şi prieteniile cu sprijinul cărora nădăjduiau să-şi realizeze aspiraţiile erau identice: Germania, Italia, Uniunea Sovietică. Nu poate fi deci surprinzător că Ungaria şi Bulgaria au acţionat şi în vara anu­ lui 1940 mină în mină. Pentru aceasta, nici nu ar mai fi nevoie de confirmarea ministrului Filotu* care, la 3 iulie, telegrafia din Sofia că "intenţia de a adapta atitudinea Bulgariei la aceea a Ungariei devine din ce în ce mai izbitoare." întrebarea care se pune este numai aceea, dacă România ar fi putut separa in vara anului 1940 problema Ardealului de aceea a Cadrilaterului şi, sacrificînd prompt Cadrilaterul, ar fi putut rezista mai eficace şi obţine un rezultat mai favorabil fa­ ţă de Ungaria. Separarea sau eşalonarea celor două chestiuni nu era posibilă. Ele s-au pus deodată - în timpul crizei basarabene - şi la 6 iulie am fost nevoiţi să acceptăm negocieri directe cu amîndouă statele vecine. Paralelismul negocierilor ne-a fost, prin urmare, impus. în ce priveşte tactica de a satisface Bulgaria şi a rezista faţă de revendicările Ungariei, răspunsul îl găsim in scrisoarea2 lui Adolf Hitler adresată regelui: "Calea a doua pe care sin­ gură o pot recomanda Majestăţii Voastre este înţelegerea leală cu Ungaria şi Bulgaria. Menţionez amîndouă statele, deoarece aş considera ca o concluzie fatală credinţa că prin concesiuni făcute unuia, cele două [state] pot fi despărţite şi astfel celui de al doilea se va putea ţine piept mai uşor." Din scrisoarea lui Hitler nu se putea întrezări nici o perspectivă pentru tactica de a satisface pe Bulgaria pentru a obţine rezultat mai favo­ rabil faţă de Ungaria. Totuşi, îndemnurile nu ne-au lipsit în acest sens. însuşi Hitler, în opoziţie aparentă cu scrisoarea sa şi cu dis­ cuţiile de la Berchtesgaden, a comunicat guvernului român, la 31 iulie 1940, opinia sa definitivă cu privire la cererile Bulga­ riei prin Wilhelm Fabricius, in următorii termeni: "Fu'hrerul socoteşte retrocedarea Dobrogei de Sud în graniţa de la 1913, inclusiv Silistra şi Balcicul, ca o soluţie extraordinar de loială [fair] şi care trebuie acceptată fără şovăire [ohne weiteres]." Reacţia guvernului român faţă de această injoncţiune neaştep­ tată este omeneşte explicabilă şi lăudabilă din punct de vedere politic, insă era fără nici o perspectivă şi păgubitoare. în ade-

83 văr, Hitler angajindu-se formal pentru o soluţie, nu era pro­ babil că va bate în retragere, iar de la bulgari nu se putea aştepta să renunţe la ceva ce ţineau în mină. Mai ales acţiunea pe chestia Silistrei şi Balcicului, menţionate explicit de Hitler, putea fi chiar iritantă. Cu prilejul protestelor lui M. Manoiles­ cu ridicate spontan, Fabricius a declarat textual "m-a lăsat a înţelege [Adolf Hitler] că toate sacrificiile făcute pe tabloul bulgăresc ne vor servi, ciştigînd bunăvoinţa Fuhrerului pe ce­ lălalt tablou." Mai tîrziu, la 6 august, cu prilejul trimiterii memoriului in chestiunea Cadrilaterului la Berlin, Fabricius i-a spus categoric şi ritos lui M. Manoilescu că " intervenţia reprezentată de scri­ soarea către ministrul von Ribbentrop şi de memorandum este total inoportună, va trezi indispoziţia Fuhrerului şi că ne va fa­ ce să pierdem foarte mult in tratativele viitoare mai importante cu ungurii." La 9 august Romalo a confirmat comunicările lui Fabricius: "Am căpătat convingerea că ministrul Fabricius nu a exa­ gerat afirmind că scrisoarea şi memorandumul ne vor face să pierdem foarte mult in tratativele ulterioare cu ungurii." De altfel, Auswărtiges Amt a refuzat primirea şi transmite­ rea celor două piese, iar şeful protocolului, căruia i s-au încredinţat, s-a exprimat şi el că răspunsul Ia cererea noastră va fi desigur negativ, lăsînd o rea impresie, dăunătoare trata­ tivelor viitoare. Am fost sfătuiţi "să terminăm cit mai repede cu bulgarii" (Romalo, 10 august 1940). în audienţa de prezentare, la 19 august 1940, Romalo a putut culege de la Goring impresia că "o dată chestiunea cu bulgarii terminată, vom avea sprijinul Germaniei in tratativele cu Ungaria." R. Bossy, la rîndul său, a telegrafiat la 27 august 1940 că "ambasadorul Germaniei m-a sfătuit să ne înţelegem cit mai bine cu bulgarii, spre a avea miinile libere în tratativele cu un­ gurii." în sfirşit, în raportul său retrospectiv din 19 septembrie 1940, Bossy arăta încă o dată că "incepîndu-se negocierile de la Craiova şi Tumu Severin am fosr sfătuiţi să fim cit mai largi în cele dinţii, spre a avea miinile libere pen­ tru cele din urmă." Din cele ce preced, se poate conchide tară a da greş, că, dacă am fi cedat imediat şi fără împotrivire pe chestia Dobro- gei de Sud şi nu ne-am fi încăpăţînat să obţinem de la comprehensiunea bulgărească Silistra şi Balcicul (ceea ce după

84 decizia lui Adolf Hitler din 31 iulie era cu neputinţă şi nici nu compensa riscul), am fi putut nădăjdui in sprijinul binevoitor al Puterilor Axei, mai ales al Germaniei, pentru reducerea sub­ stanţială a concesiunilor teritoriale faţă de Ungaria.3 O respingere totală a revendicărilor Ungariei era insă exclusă. Aceasta era părerea şi intre fruntaşii vieţii publice, chiar mai puţin iniţiaţi, şi acelaşi punct de vedere s-a manifestat şi in Consiliul de Coroană ţinut Ia 23 august 1940. Eu însumi am stăruit in ajunul plecării la Turnu Severin pe lingă M. Manoilescu şi primul delegat de la Craiova, Alex. Cretzianu, să se ajungă la un acord formal in privinţa cedării Dobrogei de Sud incâ în prima şedinţă de la Craiova, iar rezultatul acesta să-mi fie telegrafiat fără intirziere la Turnu Severin, pentru orientare şi pentru a impresiona delegaţia ungară. Telegrama care mi-a parvenit însă nu mi-a adus această informaţie, deoarece ideea compromisului terito­ rial cu Bulgaria a continuat să obsedeze pe delegaţii noştri şi a ţinut încă timp îndelungat negocierile pe Ioc. Guvernul român a consimţit ~m mod formal la cedarea Cadrilaterului întreg numai la 30 august 1940, la Viena, prin scrisoarea remisă de M. Manoilescu lui von Ribbentrop. Problema Ardealului şi a Dobrogei de Sud care s-au pus în discuţie simultan prin forţa împrejurărilor, neprimind sugestiile care ni s-au făcut pentru cedarea promptă a Cadrilaterului, s-au rezolvat la Viena, in aceeaşi zi, fără nici un folos vădit pentru România. Deschiderea Conferinţei

Pentru Conferinţă, cele două guverne au desemnat numai cîte un singur delegat: Ungaria pe Andrei Hory, iar România pe mine. Generalul Corneliu Dragalina, ministrul plenipo­ tenţiar I.Broşu, Sabin Mănuilă figurau ca experţi, iar ceilalţi, ca personal auxiliar. Participa şi ministrul nostru la Budapesta, Gh.Crutzescu, ca observator. în dimineaţa zilei de vineri 16 august am văzut la Turnu Severin pe ministrul Ungariei Bârdossy, căruia i-am pus in vedere intenţia mea de a amina lucrările conferinţei pe luni, 19 august, pentru a putea examina cu toată atenţia şi seriozitatea propunerile ungare, incă necunoscute guvernului român. Bârdossy s-a arătat ostil arninării şi a refuzat acceptarea unei aminări atît de excesive, invocind impresia rea pe care ar pro­ duce-o această lungă întrerupere a lucrărilor la Budapesta. în

85 principiu s-a declarat de acord cu o aminare de numai 24 ore, mai ales că şi M. Manoilescu ar fi convenit(?) că, chiar o ami­ nare de 2 zile ar fi cam mult. Conferinţa s-a deschis la ora 12 din cauza intirzierii dele­ gaţiei ungare. între timp mi-a reuşit -cu ajutorul membrilor delegaţiei - să dau sălii de şedinţe un aspect mai potrivit, găsind-o intr-o stare care nu cadra cu demnitatea statului român. Nici stenografi pentru şedinţă nu ni s-au pus la dispo­ ziţie. Hory, delegatul Ungariei, era însoţit aproape numai de ofiţeri, toţi cu revolver la centură, foarte siguri de sine. Hory, înainte de deschiderea şedinţei, mi-a comunicat că împărtăşeşte părerea lui Bârdossy cu privire Ia aminarea limitată a lucră­ rilor conferinţei. La deschidere mi-am asumat preşedinţia conferinţei, ca un lucru de la sine înţeles, şi am păstrat-o pînă la urmă, fără să întimpin împotrivire din partea delegaţiei ungare. La deschidere am rostit următoarele fraze protocolare: "în numele guvernului regal român, dornic de a înlătura, în spirit de reciprocă comprehensiune, piedicile care se pun în calea unei înţelegeri sincere şi durabile intre Ungaria şi România, salut pe Excelenţa Voastră, în calitatea sa de delegat al guvernului regal ungar, cum şi pe domnii care îl însoţesc şi exprim dorinţa sinceră a guvernului meu, cum şi dorinţa mea personală de a vedea lucrările noastre încununate de succes, deschizînd o eră nouă în raporturile dintre cele două ţări." După răspunsul lui Hory, am remis deplinele mele puteri care au fost găsite în perfectă formă. în schimb, am constatat că deplinele puteri ale lui Hory constau într-un simplu mandat de a negocia, semnat de contele Csâky, ministrul Afacerilor Străine al Ungariei. La observaţia făcută de mine, Hory a dat explicaţia că aceasta ar fi uzanţa în Ungaria, ceea ce m-a făcut să replic că plenipotenţiarul unui şef de stat nu poate negocia, la o conferinţă, cu mandatarul unui ministru străin, ci numai cu plenipotenţiarul celuilalt şef de stat. Hory şi-a luat obligaţia să prezinte la şedinţa viitoare depline puteri similare cu ale mele. Cu această rezervă, am dat cuvintul lui Hory, pentru ex­ punerea punctului de vedere ungar. Hory a dat citire unui Aide-Memoire pe care, la urmă, însoţit de o hartă, mi 1-a remis: "Guvernul ungar, în Memoriile sale din 7 şi 11 august, şi-a permis de a expune anumite principii pe baza cărora işi înte- meiase speranţa de a putea ajunge Ia un compromis cu România.

86 Guvernul român, dindu-şi foarte probabil seama de această dorinţă, a binevoit să accepte ordinea de idei pe care guvernul ungar a dezvoltat-o. Guvernul român, intr-adevâr, a trebuit să-şi dea seama că guvernul ungar este gata să-şi ia responsabilitatea unui com­ promis leal, chiar cu preţul a grele sacrificii şi al unei discriminări manifeste in prejudiciul său. Situaţia guvernului ungar nu este uşoară. Este evident că guvernul român, după ce a încheiat un acord cu U.R.S.S. şi fiind pe punctul de a încheia un altul cu Bulgaria, în baza prin­ cipiului "stătu quo ante", a făcut o discriminare în prejudiciul Ungariei, din moment ce s-a făcut in acelaşi timp o propunere asemănătoare Ungariei, care are un titlu milenar asupra întregii Transilvanii. Totuşi, poporul ungar, care a suferit atît prin dic­ tatul de la Trianon, a înţeles că nu trebuie cauzate suferinţe asemănătoare unui popor cu care are ferma intenţie de a trăi in bună înţelegere sau, chiar, de a căuta o colaborare durabilă şi utilă pentru fiecare din cele două părţi. Este de sperat cel puţin că poporul ungar va găsi în aceasta o compensaţie. Cu acest scop, guvernul ungar îşi permite de a propune României o împărţire a teritoriului in litigiu. Noua linie de frontieră pe care guvernul ungar îşi permite de a o propune guvernului român se găseşte pe harta aci ane­ xată, guvernul ungar speră că guvernul român, dacă ia în considerare că partea cea mai bogată din punct de vedere in­ dustrial, minier şi agricol râmîne sub dominaţia română şi dacă aplica întocmai principiile pe care a binevoit sâ Ie dez­ volte în memoriul său din 10 august, principii care ar permite de a. crea spaţii vitale pentru cele două state pe cit de omogene cu putinţă din punct de vedere etnic - după ce s-au efectuat schimburile de populaţie care se impun - va ajunge la con­ cluzia că propunerea guvernului ungar este plină de sacrificii, mai mult decît echitabilă şi că ea este realizabilă pentru binele celor două popoare. După calculele guvernului ungar, pe teritoriile destul de sărace care ar reveni Ungariei după împărţirea teritoriilor în litigiu, ar trebui asigurată existenţa la aproape 2,5 milioane de unguri care se şi găsesc acolo sau se recrutează, in afară de aceştia, din populaţia celeilalte jumătăţi a Transilvaniei şi din Vechiul Regat, la numărul cărora ar trebui adăugaţi acei care au fost alungaţi de la.vetrele lor în 1918/1919 şi chiar mai tîr- ziu, cărora autorităţile române, in timp ce ei încercau sâ

87 găsească un remediu contra hotăririlor de expulzare în masă, le-au răspuns că ar fi mai bine "să facă apel la bunul Dumnezeu". Pentru a evita orice echivoc, guvernul ungar declară că nu este însufleţit de nici un resentiment şi că drepturile tuturor românilor care vor voi să râmină sub suveranitatea ungară vor fi respectate tot atît de scrupulos ca cele ale ungurilor. Guvernul ungar este îndrumat de convingerea că ar fi o politică de scurtă vedere faptul de a reînsufleţi supărările trecutului, din moment ce toate problemele intre România şi Ungaria vor fi fost lichidate.Guvernul ungar nu vrea să cau­ zeze României rani nevindecabile atunci cind îi caută prietenia. Budapesta, Ia 11 august 1940." Farâ a desface harta, am suspendat şedinţa pentru 10 mi­ nute, m-am retras cu generalul Dragalina şi Gh. Crutzescu intr-o cameră de alături, am examinat harta, am constatat că noua linie de frontieră cerută de Ungaria este excesivă, peste orice măsură şi astfel prevederile mele s-au realizat. Am redactat o scurta declaraţie şi, înainte de expirarea celor zece minute, am redeschis şedinţa. După cum rezulta din harta anexată, propunerea Ungariei lăsa sub suveranitatea statului român numai judeţele Făgăraş, Sibiu, o parte din Tîrnave cu Blaj, un colţ din judeţul Alba - fără Alba Iulia - Hunedoara şi Banatul, insă cu două capete de pod pentru Ungaria, la sud de Mureş. Prin urmare, Ungaria revendica mai mult decît 2/3 din Ardeal, circa 67 000 km pă­ traţi cu 3 900 000 locuitori - intre care 2 200 000 români şi numai 1 200 000 unguri. Declaraţia citită de mine la redeschiderea şedinţei avea următorul cuprins: "în numele guvernului regal român constat cu regret că propunerile făcute în numele guvernului regal ungar sint in contrazicere izbitoare cu spiritul de conciliere manifestat prin notele verbale din 7 şi 10 august ale aceluiaşi guvern şi, mai ales, prin cea din urmă şi că acestea nu pot constitui o bază acceptabilă de discuţie, pentru a crea o atmosferă de des­ tindere şi raporturi de prietenie viitoare sau cel puţin de bună vecinătate, intre cele două ţâri vecine, Ungaria şi România. Guvernul regal român rămine, totuşi, însufleţit şi pentru viitor de spiritul de conciliere manifestat prin întreaga sa ati­ tudine de pînă acum şi, mai ales, prin nota sa verbală din

88 10 august 1940 şi voi avea onoarea de a expune, în şedinţa viitoare a conferinţei, punctul de vedere al guvernului regal român şi de a face cunoscute propunerile sale." Respuigerea de plano a tezei ungare ca bază de discuţie, intîia parte â declaraţiei, am rostit-o apăsat şi tăios, apoi m-am oprit. Delegaţia ungară fu luată prin surprindere şi rămăsese nedumerită, în credinţa că ruptura s-a consumat. Pe urmă, am continuat cu afirmarea spiritului de conciliere al României şi arătarea intenţiei de a expune in şedinţa viitoare punctul de vedere românesc. După rostirea declaraţiei s-a încins un dialog aprig între Hory şi mine. Hory a urmărit să atingă două scopuri: 1. - Să se ajungă la impresia că declaraţia rostită de mine ar fi mai mult sau mai puţin o declaraţie cu caracter personal, sau o declaraţie a delegaţiei, în orice caz insă nu una a guver­ nului român şi nu ar reprezenta punctul de vedere al acestuia; 2. - Să obţină printr-o interpretare ulterioară o îndulcire a sensului de refuz categoric al declaraţiei mele. Am replicat că declaraţia mea reprezenta neîndoielnic punctul de vedere al guvernului român şi nu admit, deci, nici o răstălmăcire; că declaraţia mea este categorică şi fără echivoc, neavind nimic de retractat, de adăugat sau de interpretat. Replicile şi punerile mele la punct s-au succedat vertiginos in 7-8 reprize, iar mora­ lul delegatului ungar era în vădită scădere. La urmă, Hory a arătat într-un ton întrebător că mandatul lui fiind limitat şi limitativ, atitudinea mea de refuz ar însemna ruptura. La aceasta nu am răspuns nimic. Cînd am crezut că tensiunea nervoasă şi-a atins culmea, m-am adresat surizător către Hory şi i-am spus că, în împrejurările de faţă, cea mai potrivită soluţie ar fi să ne oprim la propunerea mea iniţială, comuni­ cată delegatului ungar înainte de deschiderea conferinţei, adică aminarea lucrărilor pe luni, 19 august, cînd voi expune docu­ mentat punctul de vedere al României şi voi face propuneri în numele ei. Hory a acceptat imediat sugestia şi m-a rugat să fixez ora şedinţei de luni. Aminarea de 3 zile nu mai era ex­ cesivă, ca înainte de deschiderea conferinţei. La ridicarea şedinţei am dat următorul comunicat comun: "Astăzi la amiază, delegaţii însărcinaţi cu conversaţiile ungaro-române s-au întrunit in şedinţa de deschidere. Reuniunea a avut loc in sala cea mare a palatului Fundaţiei Bibicescu, la Turnu Severin. După un schimb de cuvîntări, fâcînd urări pentru reuşita conversaţiilor şi după verificarea

89 deplinelor puteri, Excelenţa Sa dl. Andrei de Hory, consilier intim regal şi ministru plenipotenţiar, delegatul guvernului regal ungar, a prezentat Excelenţei Sale d-lui Valeriu Pop, ministru plenipotenţiar, fost ministru secretar de stat, delegatul guvernului regal român, propunerile guvernului ungar. Punctul de vedere românesc, cum şi propunerile guvernului regal român vor fi expuse in şedinţa viitoare, care va avea loc luni 19 crt. la 10 dimineaţa, în acelaşi loc. (ss) Valeriu Pop (ss) Hory ,în drum spre Bucureşti, Crutzescu m-a informat că Bârdos­ sy era îngrijorat, neavînd certitudinea că mă voi mai întoarce la Turnu Severin şi i-a declarat textual: "M. Valeriu Pop a ete tres fort et tres dur quant au fond". Am rămas cu impresia că în Ungaria se credea că România are moralul zdruncinat, că procesul de dezagregare internă este in plină desfăşurare, că delegaţia română va fi în panică şi pretenţiile ungare nu vor intimpina o prea mare şi serioasă împotrivire: constatarea contrară făcută la intîiul contact şi dîrza şi hotărită respingere a revendicărilor ungare a zăpăcit şi dezorientat pe delegaţia ungară. Noaptea, la ora 23, la Bucureşti, am informat pe I.Gigurtu şi M. Manoilescu de cele petrecute şi ne-am anunţat pentru audienţă comună pe ziua următoare la ora 11,30. La Bucureşti intre două şedinţe

în ziua de 17 august ora 11,30 a avut loc audienţa comună la Suveran. Am făcut un raport amănunţit despre Aide-Me­ moire-ul ungar, revendicările Ungariei concretizate in harta remisă, precum şi despre desfăşurarea şedinţei. Suveranul s-a arătat foarte satisfăcut şi mi-a cerut propuneri pentru şedinţa următoare. Am propus următoarele: România să repete respin­ gerea propunerii ungare cu o largă şi zdrobitoare argumentare, apoi să propună ca bază de discuţie soluţia etnică realizabilă prin schimb de populaţie: dacă Ungaria acceptă soluţia etnică şi schimbul de populaţie, să se treacă la discutarea, şi stabilirea măsurii de aplicare a principiului şi numai la urmă, să se examineze şi sâ se statornicească consecinţele teritoriale ce ar decurge din aplicarea principiului etnic şi a schimbului de po­ pulaţie. Am apăsat asupra necesităţii de a se lucra stăruitor -

90 paralel cu conferinţa -la Berlin şi Roma. Propunerile mele au fost aprobate fără discuţie, urmind ca proiectul de memoriu la care lucra Manoilescu să fie pus la punct împreună cu mine. Clarificarea politică făgăduită de Rege nu făcuse între timp nici un progres, iar pentru înlocuirea mea la Tumu Severin nu se luase nici o măsură. De aceea, la ora 17 l-am vizitat pe Ernest Urdăreanu, la Palat. I-am vorbit fără reticenţe de necesităţile inexorabile ale momentului, precum şi de situaţia Iui intenabilă in faţa opiniei publice. Urdăreanu mi-a arătat ca Regele s-a hotărît pentru soluţia radicală susţinută de mine şi mi-a cerut formula prac­ tică pentru alcătuirea unui guvern. I-am expus şi Iui formula mea de concentrare naţională. Urdăreanu şi-a exprimat părerea că formula susţinută de mine este greu de realizat, însă va avea deplina aprobare a Regelui: dificultatea adevărată ar fi persoana lui Gigurtu care, momentan, nu ar fi oportun să plece. I-am răspuns că întîrzierea răstoarnă toate socotelile; ceea ce se putea face cu 1-2 săptămini in urmă nu se mai poate realiza astăzi, iar ceea ce se mai poate face astăzi nu va mai fi valabil şi realizabil peste cîteva zile; misiunea acceptată de mine este provizorie şi in funcţie de o soluţie politică eroică; dacă aceasta nu se realizează, mă dau la o parte, nu din consideraţii personale, ci in urma convingerii că, in lipsa unei soluţii politice eroice, existenţa Coroanei şi a ţării este primejduită; numai desfăşurarea neaşteptat de favorabilă a lucrurilor la Tumu Severin îmi permite prelungirea misiunii pe care am acceptat-o condiţionat şi limitat. Seara am revăzut proiectul redactat de M. Manoilescu şi l-am completat cu argumente istorice, etnice şi economice. Manoilescu la ora 22 s-a declarat mulţumit şi a acceptat mo­ dificările şi completările propuse de mine.

La Fabricius şi Chigi

în 18 am făcut o vizită la W.Fabricius, pentru a-1 pune la curent cu cele petrecute la Turnu Severin şi a mă informa. Fabricius mi-a arătat că Bârdossy i-a comunicat intenţia ungurilor de a rupe negocierile de la Tumu Severin, el insă i-a sfătuit să nu facă acest lucru şi i-a pus în vedere că Ungaria va avea de tras consecinţe de pe urma intransigenţei sale. M-a lăsat să înţeleg că Berlinul a fost indispus de propunerea

91 ungară. Apoi rni-a făcut sugestia ca răspunsul guvernului român sâ se ocupe neapărat de argumentul de precedente invocat de Ungaria, create prin cedarea Basarabiei şi Dobrogei de Sud. La urmă m-a asigurat de toată bunăvoinţa lui şi m-a rugat sâ-1 ţin la curent cu mersul lucrărilor conferinţei. Am co­ municat fără întirziere sugestia primită lui M. Manoilescu, care a redactat numaidecit completarea cuvenită, revizuind tex­ tul cu mine împreună. Ministrul Italiei, Pellegrino Chigi, pe care l-am vizitat de asemenea, s-a informat de mersul negocierilor şi m-a asigurat că Italia - contrar credinţei multora - nu a dat nici o promi­ siune precisă şi fermă pentru revendicările teritoriale ale Ungariei şi că Ducele nu ar putea consimţi Ia trecerea unui însemnat număr de români - latini - sub stâpînire ungurească. Crede că soluţia ar fi schimbul de populaţie care ar consolida ambele ţări şi le-ar permite sâ devină prietene, lucru indispen­ sabil in vederea primejdiei panslave care le ameninţă deopotrivă; România, întărită prin omogenizare, trebuie sâ rămînă puternică, dinamică şi expansivă in direcţia Balcani, unde trebuie să-şi dea mina cu Italia, prin Albania; acest ideal către care tinde Italia va face ca România sâ fie larg compen­ sată teritorialiceşte pentru eventualele pierderi suferite din cauza schimbului de populaţie cu Ungaria. Am ascultat cu atenţie această expunere interesantă care ar fi putut avea consecinţe favorabile dacă ar fi fost îmbrăţişată sincer şi cu tărie de Italia.

A doua şedinţă a Conferinţei

A doua zi, 19 august, a avut loc a doua şedinţă la Turnu Severin. Reproduc in întregime natelejitenografice Luate îna­ inte de amiazi: Şedinţa se deschide la orele 10,15. Dl. Valeriu Pop, delegat al guvernului regal român: Excelenţă, Domnilor, şedinţa este deschisă. Constat, cu regret, că împuternicirea d-lui delegat al guver­ nului regal ungar nu este stabilită în bună şi cuvenită formă. Comparînd-o cu împuternicirea delegatului guvernului regal român, veţi constata că puterile delegatului ungar nu cores­ pund puterilor cu care am venit noi. Dl. Andrei de Hory, delegat al guvernului regal ungar: Aş dori sâ cunosc intrucît diferă deplinele puteri?

92 Dl. Valeriu Pop: Nici nu sînt depline puteri, ci o autorizaţie de negociere. Dl. Andrei de Hory: Este formula care se obişnuieşte la noi. Dl. Valeriu Pop: Vă rog să binevoiţi a face comparaţia între textul deplinelor noastre puteri şi acela al acestei autorizaţii şi veţi constata că există o esenţială şi radicală diferenţă. Dl. Andrei de Hory: După cum am avut onoarea a vă spune, este forma care se întrebuinţează la noi. Dl. Valeriu Pop: Acest lucru este posibil, dar în cadrul unei conferinţe ca a noastră, e necesar de a păstra uzanţele diplo­ matice internaţionale, care pretind ca deplinele puteri sâ fie redactate în aceeaşi formă de o parte şi de alta. Sînt deci obli­ gat de a ruga pe Excelenţa Voastră sâ binevoiascâ sâ confrunte cele două texte. Dl. Andrei de Hory: Iau act. Dl. Valeriu Pop: Sub această rezervă, adică a completării din partea guvernului regal ungar a acestei lipse de formă, pînă la viitoarea şedinţă, vom putea continua ordinea de zi a şedin­ ţei prezente. Dl. Andrei de Hory: Vreţi sâ spuneţi prin aceasta că nu puteţi accepta ca bază puterile noastre? Dl. Valeriu Pop: Regret că nu pot să accept această auto­ rizaţie, fără ca ea să fie completată. Sin tem. dispuşi a continua negocierile numai sub rezerva că veţi completa autorizaţia pînă în după amiaza acestei zile sau pînă miine. Desigur aveţi tim­ pul absolut necesar pentru a completa această autorizaţie şi sâ împliniţi această lipsă de forma. Dl. Andrei de Hory: Sint forţamente obligat să mă servesc de aceste depline puteri. Dl. Valeriu Pop: Astăzi, da. Excelenţă, Domnilor, Delegaţia guvernului român a fost surprinsă in modul cel mai viu luînd cunoştinţă de memoriul prezentat de delegaţia guvernului ungar. Delegaţia româna n-a lăsat să treacă un singur moment fără a manifesta mirarea sa in faţa unei propuneri care, dacă ar fi cunoscută de opinia publică, românească ar crea un senti­ ment de natură a face cu neputinţă continuarea negocierilor. în ciuda acestui sentiment, pe care guvernul român şi dele­ gaţia sa il împărtăşesc de asemenea, delegaţia română, din ordinul guvernului său, îşi permite sâ prezinte delegaţiei ungare răspunsul următor:

93 în preambulul memoriului din 16 august se face aluzie la evacuarea Basarabiei şi a Bucovinei de Nord în favoarea U.R.S.S. de o parte şi la o eventuală cedare a Dobrogei de Sud în favoarea Bulgariei de altă parte, pentru a trage conclu­ zia că ar fi vorba în aceste două cazuri de o revenire la "stătu quo ante", care ar implica, într-un fel oarecare, un precedent în favoarea Ungariei. Delegaţia româna îşi permite să observe că cele două cazuri invocate mai sus n-au nici un raport cu problema pe care ea o discută în acest moment cu delegaţia ungară. într-adevăr, în primul caz - acel al Basarabiei şi al Buco­ vinei de Nord - este vorba de o situaţie cu totul "sui generis", în care România a fost obligată de a lăsa să se ocupe o parte a teritoriului său, în urma unei presiuni neaşteptate, echiva­ lentă cu un război, în care-avînd în vedere disproporţia de forţe militare faţă in faţă - rezultatul era cunoscut dinainte. Acest caz n-ar putea fi invocat de Ungaria ca un precedent, mai întîi fiindcă starea de spirit şi intenţiile pe care guvernul ungar le-a manifestat acceptînd de a participa Ia această con­ ferinţă nu au nimic comun cu o presiune şi, în al doilea rind, deoarece condiţiile şi proporţiile nu sint aceleaşi ca in cazul citat mai sus. în cel de al doilea caz - acel al Dobrogei de Sud' - este vorba de o provincie a cărei importanţă, mai curind strategică, trebuia să restabilească echilibrul de forţe in Balcani, chestiune care a pierdut astăzi orice actualitate. Pe de altă parte, această provincie n-a fost incorporată la România in urma unei adeziuni populare, manifestată in una­ nimitate, cum a fost cazul cu Transilvania, in marea Adunare Naţională a Românilor de la Alba Iulia şi adunările germanilor de la Mediaş şi Timişoara. în altă ordine de idei, delegaţia română constată că îna­ intea convocării Conferinţei de la Tumu Severin, trei memorii au fost schimbate între cele două guverne. Primul, purtind data de 7 august, a fost prezentat Ia 9 august de Excelenţa sa domnul Bârdossy, ministrul Ungariei, domnu­ lui Manoilescu, ministru de Externe al României. Cel de-al doilea memoriu, purtind data de 10 august, a fost inmînat în aceeaşi zi de dl. Manoilescu domnului Bârdossy. Cel de-al treilea, purtind data de 11 august, a fost prezen­ tat de dl. Bârdossy domnului Manoilescu, Ia 12 august. în memoriul purtind data de 11 august, dar inmînat de delegaţia ungară la Tumu Severin Ia 16 august, se spune că

94 guvernul roman a acceptat ordinea de idei pe care guvernul ungar a dezvoltat-o in memoriile sale din 7 şi 11 august. Delegaţia română îşi permite de a observa că în memoriul său din 10 august, guvernul roman - care atunci nu putea să facă menţiune decit de memoriul precedent al guvernului un­ gar, cu data de 7 august - a afirmat că faţă de concepţia generală care părea să se degajeze din memoriul ungar din 7 august, voia să facă cunoscută propria sa concepţie în speranţa că în viitoarele negocieri se vor găsi mijloacele de a apropia cele două concepţii. Era deci foarte clar că era vorba de două concepţii diferite, ceea ce de altfel devenea şi mai evident incă în urma aceluiaşi memoriu din 10 august, in care guvernul român expunea pro­ pria sa concepţie. în afară de aceasta, se spunea în acest memoriu că guver­ nul român făcea cunoscut felul său de a gîndi cu scopul de a uşura sarcina delegaţilor unguri la conferinţa comună pe care spera să o vadă întrunindu-se în curînd. Făcînd această punere la punct, delegaţia română releva afirmaţia conţinută în memoriul prezentat de delegaţia ungară Ia 16 august, după care propunerea ungară aplică întocmai principiile pe care guvernul român a voit să le dezvolte in me­ moriul său din 10 august. , Pare deci esenţial de a examina dacă propunerea ungară din 16 august - împreună cu harta care îi este anexată şi care îi dă un conţinut concret - ar putea fi încadrată în principiile mai sus arătate, formulate de guvernul român. Dar, în memoriul din 10 august, guvernul român afirma că scopul care e cazul să fie urmărit de cele două părţi este de a rezolva într-un mod radical chestiunea minorităţilor naţionale şi de a face cele două state, Ungaria şi România, cit mai omo­ gene cu putinţă din punct de vedere etnic, cuprinzind în limitele frontierelor lor cel mai mare număr posibil de naţionali. Se spune mai departe - şi acesta este punctul central al concepţiei române - că schimbul de populaţie domină chesti­ unile teritoriale, in sensul că acestea din urmă trebuie să se pună în mod logic numai în funcţie de chestiunile de schimb de populaţie. Mai departe se precizează această idee, adău- gîndu-se că deplasările de frontiere nu pot fi oportune decit in măsura in care pot augmenta spaţiul vital al statelor ce 'au de a aduce in cadrul lor teritorial conaţionali care s-ar găsi în ca­ drul teritorial al altui stat.

95 Memoriul din 10 august manifesta speranţa că acest prin­ cipiu va fi primit favorabil de guvernul ungar, că nu va da loc la târguieli şi că va putea îmbrăca destul de repede o expresie concretă, permiţînd fiecărui stat de a cuprinde intre frontierele sale pe toţi naţionalii şi, pe cit posibil, numai pe naţionalii săi. Care era deci sensul - de altfel destul de clar exprimat -al concepţiei dezvoltate în memoriul din 10 august? Era că în măsura în care ungurii ce se află actualmente in România vor fi repatriaţi in Ungaria, era posibil de a le crea de asemenea un spaţiu vital corespunzător, care ar fi permis - după cum se arăta in memoriul din 10 august - de a transfera pe aceşti unguri în cadrul teritorial al Ungariei. Scopul guvernului român era de a evita ca - în urma noii sistematizări teritoriale - să se creeze un rău mai real decît acela pe care Ungaria crede a-1 Fi suferit. Scopul său era de a avea in vedere înainte de toate substanţa etnică a celor două popoare şi de a-i înlesni o dezvoltare mai bună, fâcînd cele două state, Ungaria şi România cit mai omogene cu putinţă. Guvernul român era îndrumat în ideile sale de precedentul creat de Turcia şi Grecia, care, după un vast schimb de popu­ laţie, au devenit ţâri aliate şi prietene, şi tot aşa de măreţul exemplu dat de Germania şi Italia, cînd aceste două mari state au căzut de acord prieteneşte pentru un schimb de populaţie, destinat a reglementa o dată pentru totdeauna chestiunea mino­ rităţilor lor şi a asigura la frontiera comună o omogenizare etnică absolută. Cu vederile sale largi, guvernul român recunoştea dinainte că în cazul Ungariei şi României -avîndu-se în vedere faptul că minoritatea ungară din România este cu mult mai impor­ tantă decît minoritatea română din Ungaria - această metodă implică şi necesitatea unui eventual corectiv teritorial. Cum se prezintă, in lumina acestei concepţii, propunerea ungară cuprinsă în memoriul din 16 august? * După o socoteală sumară, zona revendicată de Ungaria ar reprezenta în suprafaţă şi în populaţie mai mult de 2/3 din Transilvania actuală. Ea ar cuprinde, după recensământul român din 1930, un total de mai mult de 3 900 000 locuitori, din care mai mult de 2 200 000 români şi aproximativ 1 200 000 unguri. Ar fi vorba deci de a se anexa la Ungaria un teritoriu imens avînd o majoritate absolută românească şi in care românii ar fi de două oh mai numeroşi decît ungurii. Este inutil de a sublinia că o soluţie asemănătoare nu putea fi

96 avută în vedere nici de guvernul român, nici de vreun român şi că ea nu poate avea nici o legătură cu concepţia expusă de guvernul român in memoriul său din 10 august. între atîtea argumente pe care am putea sa opunem acestei propuneri extraordinare, ar ajunge unul singur pentru a arăta incompatibilitatea sa totală cu concepţia română. într-adevăr, in partea Transilvaniei care ar rămine Româ­ niei - presupunînd cazul inimaginabil că propunerea ungară ar fi primită - ar fi in total 162 000 unguri. Cum în principiul formulat, subliniat şi dezvoltat in memoriul din 10 august era că chestiunile teritoriale trebuiau să se pună logic numai in funcţie de chestiunea schimbului de populaţie, este evident că ar fi o imposibilitate absolută de a schimba numărul de cel puţin 2 200 000 români, cuprinşi in partea Transilvaniei re­ vendicate de Ungaria, cu cei 162 000 unguri incluşi în restul Transilvaniei. Ar urma că mai mult de 2 milioane de români ar trebui să se resemneze în acest caz de a accepta dominaţia ungară, ceea ce ar crea o situaţie intenabilă din toate punctele de vedere. Deci, chiar dacă s-ar face abstracţie de orice consideraţie de justiţie istorică, de orice principiu îngăduind popoarelor de a dispune de ele inşile şi de toate celelalte motive care ar putea fi invocate pentru a infirma această propunere surprin­ zătoare, ar rămine totuşi clar din punct de vedere al ideilor modeme - adoptate şi aplicate de cele mai mari naţiuni ale lumii - care ţintesc la omogenizarea etnică a fiecărui stat, că această propunere e cu neputinţă să fie luată in considerare. Această propunere, departe de a lua drept bază ideea unei omogenizări etnice a celor două state şi metoda realizării sale care este schimbul de populaţie, trage o frontieră cu totul arbi­ trară, care nu decurge din nici un principiu şi care nu poate rezista nici unei critici. Guvernul ungar invocă, în afară de aceasta, titlul de pose­ siune milenară al Ungariei asupra Transilvaniei". Guvernul român este surprins de acest fapt, cînd e lucru cunoscut că ori­ care lucrare a istoricilor unguri, dinainte de 1914, mărturiseşte şi învaţă că pretinsa posesiune a Ung:iriei asupra Transilvaniei a încetat în 1526, o dată cu bătălia pierdută de la Mohâcs, că Transilvania a vieţuit timp de secole ca principat autonom, absolut separat de Ungaria şi că incorporarea Transilvaniei la Ungaria a fost impusă numai în 1867, contrar voinţei dirze a majorităţii populaţiei transilvănene, adică a românilor şi germanilor.

97 7 - Bătălia pentru Ardeal Guvernul român nu poale trece sub tăcere afirmaţia greşită a guvernului ungar în ceea ce priveşte existenţa a aproxima­ tiv 2,5 milioane unguri locuind pe teritoriul transilvănean. Fâcîn- du-se abstracţie de rezultatul recensământului general român din Î930, după recmsămîntul ungar din 1910 se găseau pe teritoriul aparţinind actualmente României un număr de 1 661 296 unguri. în această cifră erau cuprinşi toţi evreii, ţiganii şi maghiarizaţii (cei ce vorbeau cu preferinţă limba ungară), ceea ce da aproape acelaşi rezultat ca recensămîntul român din 1930, cu corectivul diminuării populaţiei, provocate de marele război, compensată de creşterea naturală. Astfel, cifra arătată în memoriul ungar este înlăturată fără posibilitate de replică, de însuşi recensămîntul ungar. Guvernul ungar afirma că teritoriile revendicate de Ungaria sint destul de sărace, în timp ce teritoriul destinat să râmmă României este plin de bogăţii şi foarte fertil. Ajunge să se rea­ mintească bogăţia cunoscută a cîmpiilor judeţelor Arad, Bihor, Satu Mare şi Sălaj şi a Podişului centra! al Transilvaniei, im­ portanţa excepţională a regiunilor aurifere ale Munţilor Apuseni şi Baia Mare, întinderea măreaţă a masivelor forestiere din Mara­ mureş, Nâsâud, Mureş, Ciuc, Trei Scaune, Braşov şi Odorhei, pentru a infirma fără doar şi poate validitatea tezei ungare. Pentru toate aceste motive, propunerea guvernului ungar apare guvernului român atît de extraordinară că ar fi justificat să piardă orice speranţă in rezultatul final al Conferinţei de la Turnu Severin şi in utilitatea continuării ei. Pentru a da totuşi, încă. o dată, dovada sincerităţii sale neclintite în ceea ce priveşte dorinţa sa de pace şi de conciliere cu Ungaria, delegaţia română este dispusă să continue nego­ cierile, dacă delegaţia ungară ar binevoi să-i comunice că este gata să accepte în numele guvernului ungar, ca bază de dis­ cuţie, principiul schimbului de populaţie. Discuţiile vor avea apoi drept scop examinarea şi acordul asupra întinderii apli­ cării acestui principiu, precum şi asupra consecinţelor logice a acestei aplicări. Excelenţa, Am onoare de a Va remite acest memoriu. Dl Andrei de Hory: Am ascultat cu o foarte mare atenţie conţinutul Memoriului citit de dl. delegat al României. Pentru ca, în calitate de şef al delegaţiei ungare, să po£ studia foarte serios conţinutul acestei declaraţii, rog pe Excelenţa Voastră de a ne acorda citeva ore şi propun sâ ne întrunim din nou la ora 5 după amiaza.

98

/ Dl. Valeriu Pop: Sînt cu totul de acord cu propunerea Dvs. Astfel, suspendăm şedinţa pe care o vom continua azi după amiază, 5a ora 17. Şedinţa se suspendă la ora 10,40." Strînsa documentare şi hotărîrea bărbătească a memoriului au făcut o adîncă impresie asupra delegaţiei ungare, iar româ­ nii care au luat cunoştinţă numai atunci de text erau satisfăcuţi la culme. De la amiazi începind s-a lăţit în cercurile presei zvonul că delegaţia ungară va respinge teza română şi va rupe negocie­ rile; că însă această ruptură nu va avea caracter de ostilitate, ci se spera ca în curînd Ungaria să găzduiască delegaţia română pentru continuarea negocierilor. Acest zvon a pornit de la Ziiahi-Sebes, subdirector de presă şi membru al delegaţiei ungare. La dejunul dat de Hory în onoarea delegaţiei române, a domnit o atmosferă cordială: generalul Nâday i-a vorbit gene­ ralului Dragalina în sensul zvonului pus in circulaţie. Masa s-a prelungit peste ora 16 şi a fost nevoie ca să-i reamintesc lui Hory că se apropie ora redeschiderii şedinţei, pentru a-I deter­ mina sa ridice masa. La ora 5 (17) delegaţia ungara_ nu s-a prezentat; după zece minute de aşteptare şi-a făcut insa apariţia colonelul Ujszâszi pentru a-mi prezenta scuze din partea lui Hory, comuni- cindu-mi că intîrzieiea se datora unor motive de ordin tehnic şi Hory va veni peste 10-15 minute. Aşteptarea s-a prelungit pînă către ora 18. La 18 fără zece minute a sosit Bârdossy, singur, gîfiind şi, încurcat, mi-a cerut din nou scuze pentru întîrziere, afirmînd ca totul s-ar datora dactilografelor care sint fete bâtrîne şi, emoţionate de gravitatea problemei şi a ceasu­ lui, au transcris complet greşit nota ungară care astfel trebuie refăcută şi copiată din nou. M-a rugat foarte curtenitor şi foarte stăruitor să acord o amînare mai lunga pentru redeschi­ derea şedinţei. Pîna la urma, am fixat ora 8,30 (20,30) pentru continuarea şedinţei, iar Bârdossy a ţinut să-mi mulţumească "pentru această excepţională îngăduinţa". La 18,30 am plecat la ceaiul de pe bordul vaporului "Regele Carol II", unde invitasem pe reprezentanţii presei. La ceai. Franco Trandafilo, de la agenţia Ştefani, mi-a cerut o întrevedere confidenţială şi mi-a comunicat că Italia se interesează foarte de aproape de mersul negocierilor; cu Roma a vorbit in cursul zilei de 2 ori la telefon, iar Legaţia italiană

<)9 1-a chemat de 10- 12 ori pentru informaţii; ungurii pină la ora 17 erau hotăriţi sâ rupă negocierile şi să plece la ora 19; au făcut toate pregătirile, scoţind hîrtiile cuvenite de la Căpi­ tănia portului şi îmbarcind 2 piloţi; el a raportat imediat la Roma ce intenţionează să facă ungurii; a avut o întrevedere furtunoasă cu Bârdossy care, la început, a contestat intenţia de plecare; mai pe urmă i-a făcut într-un ton vehement reproşuri că deserveşte Ungaria; el, Trandafilo, i-a răspuns tot atît de vehement că nu este sluga Ungariei, ci fascist în serviciul Ducelui şi al Italiei şi că atitudinea Ungariei la conferinţă este contrară intereselor Italiei; credea a şti că la ora 17 delegaţia ungară a primit ordin - prin radio telegrafic că nu are voie să rupă şi sâ plece, aceasta în urma unei drastice injoncţiuni a Romei şi a Berlinului; toată zăpăceala delegaţiei ungare se datoreşte acestui ordin, deoarece se căuta formula pentru a bate în retragere fără a se descoperi; de altfel, actele ridicate de la Căpitănie au şi fost restituite şi piloţii debarcaţi. Căpitanul portului, convocat de mine de îndată mi-a con­ firmat restituirea actelor şi debarcarea piloţilor la ora 19. Şedinţa s-a redeschis la ora 20,30. Hory a prezentat o tele­ gramă expediată la ora 14,30 şi sosită la ora 18,30, prin care Csâky îl anunţa că regentul Horthy a semnat deplinele puteri, identice cu ale mele, şi un curier special va sosi cu ele la Turnu Severin în 20 august ora 24. Am luat act de telegramă, in aşteptarea actului formal. După aceea, Hory a dat citire răs­ punsului delegaţiei ungare care reedita teza teritorială ungară. Se plîngea de intransigenţa, incomprehensiunea şi inconsecvenţa României şi în Ioc de concluzii se termina cu întrebarea, dacă dele­ gaţia română nu a primit intre timp instrucţiuni mai ample. Iată textul acestui răspuns: "Excelenţă, Domnilor, Delegaţia ungara a luat cunoştinţă cu cea mai vie surpriză de conţinutul memoriului care i-a fost prezentat azi dimineaţă de delegaţia română. Această surpriză se explică prin faptul că delegaţia română după ce prevăzuse pentru dimineaţa zilei de azi remiterea con- tra-propunerilor sale - după cum s-a spus in declaraţiile Excelenţei sale dl. ministru Valeriu Pop şi s-a scris in procesul verbal al şedinţei precedente - s-a mărginit in chestiune la polemici sterile şi aceasta în ciuda intenţiilor de a reglementa "prieteneşte, fără aminări şi in cel mai scurt timp" chestiunile pendinte dintre cele două ţări.

100 Polemicile memoriului român sînt hărăzite să înlocuiască propunerile la care delegaţia ungară avea tot dreptul să se aş­ tepte după un răgaz de două zile şi jumătate. Memoriul român respinge explicit şi definitiv propunerile ungare şi aceasta fără a prezenta nici o altă propunere con­ cretă sau altceva echivalent. Celălalt element care poate fi relevat in memoriu reprezintă invertirea completă a, bazei de discuţii prevăzute în memoriul ungar din 7 august. Delegaţia ungară constată cu regret că memoriul român se reîntoarce după zece zile la o prezentare vagă a ideii unui schimb de populaţie. Totuşi, delegaţia ungară a studiat foarte serios răspunsul român la propunerile conţinute în memoriu pe care ea a avut onoarea de a-1 prezenta, in numele guvernului său, la 16 august, delegatului român. în răspunsul ei, delegaţia română pune chestiunea dacă delegaţia ungară este în stare de a-i comunica, că este gata să accepte în numele guvernului ungar, drept bază de discuţii, principiul schimbului de populaţie. Din contra, guvernul ungar, înainte de a începe negocierile cu România, a subliniat că, înainte de toate, un acord principial trebuie să fie realizat cu privire la noua linie-frontieră. Este evident că fără această pro­ cedură, orice discuţie ar fi lipsită de elemente indispensabile unei negocieri utile şi serioase. Faptul că guvernul român se hotârise să înceapă negocieri la Tumu Severin nu putea fi interpretat altfel decit ca o aderare la această concepţie. Răspunsul român de azi este însă echivalent cu o revizuire a acestui punct de vedere şi de altă parte el încearcă să des­ chidă drumul la discuţii academice, într-un scop prea evident. Pe scurt, ideile care se desprind din răspunsul român se deosebesc chiar din punct de vedere al fondului de acelea care inspiraseră guvernul ungar şi demonstrează că: - Guvernul român, neputîndu-se elibera de spiritul Trata­ tului de la Trianon, persistă să menţină o discriminare cu privire la Ungaria. Dar guvernul român trebuie să înţeleagă ce înseamnă pentru Ungaria toleranţa, chiar parţială, a atari dis­ criminări cum arată aliniatul 4 al memoriului delagaţiei ungare din 11 crt.; - Guvernul român nu simte nevoia de a colabora la reor­ ganizarea indispensabilă a convieţuirii naţiunilor în această parte a Europei;

101 - Guvernul român, in loc de a se învoi la un compromis leal care, într-un spirit constructiv, ar ţine socoteală de inte­ resele celor două părţi, doreşte, din contra, să prelungească la infinit o stare de lucruri, voind să păstreze sub dominaţia sa vaste teritorii transilvănene, de exemplu regiunea secuilor, a cărei populaţie este exclusiv ungurească. Trebuie sâ adaug că guvernul regal al Ungariei va fi cu siguranţă foarte surprins luînd cunoştinţă pînă la ce punct guvernul regal al României n-a înţeles să aprecieze sacrificiile pe care le comportă compromisul propus din partea ungară României, cu tot ce un compromis asemănător însemnează pentru prezent şi pentru viitor. Avînd în vedere cele ce preced, îmi permit să pun între­ barea delegaţiei române, dacă ea n-a primit cumva instrucţiuni mai întinse?" Răspunsul părea neobişnuit şi trăda dezorientare. întrebarea finală nu mi-o puteam explica decît că, în faţa injoncţiunii Budapestei, Hory presupunea că o presiune similară s-ar fi putut produce şi la Bucureşti care ne-ar fi putut determina la concesiuni, pe care se bizuia să mi le stoarcă, înainte de a bate ei cei dinţii în retragere. întrevederi cu Hory şi Bârdossy

Am suspendat şedinţa pentru 15 minute cu scopul de a da un răspuns imediat. După ce, în biroul vecin, am dictat un răs­ puns clar şi categoric şi l-am dat spre traducere şi transcriere, am trecut în sala de şedinţe pentru a sta de vorbă cu delegaţii maghiari. Curînd - la dorinţa lui Hory - am acceptat o con­ versaţie in trei cu Hory şi Bârdossy. Această conversaţie s-a prelungit apoi pinâ către miezul nopţii. Hory a debutat cu încercarea de a demonstra că propunerea ungară are si o jus­ tificare etnică, că nu este vorba de o frontieră fixă şi socotită de ei definitivă şi în afară de orice discuţie, că s-ar fi putut trece la tîrguialâ şi ajunge la o deplasare a ei în favoarea noastră, că, in sfîrşit, Ungaria nu a urmărit altceva decît pro­ vocarea unei propuneri similare din partea României, putîndu-se trece apoi la încercările de apropiere între cele două propuneri prin concesiuni reciproce, succesive. Am arătat energic şi explicit interlocutorilor mei următoa­ rele: nu este momentul ca sâ ne ascundem după deget; ştiu ce s-a petrecut la ei in cursul zilei; ştiu că sînt pe punctul de a ceda pe chestiunea bazei de discuţie şi negociere; momentul ar

102 fi poate prielnic pentru a încerca o umilire a Ungariei; nune* nu urmăreşte în România acest lucru, deoarece dorim o s ceră şi definitivă înţelegere cu Ungaria, cu care avem intere vitale comune. Pentru a se ajunge îa acest rezultat însă, Unga ria trebuie să înţeleagă două lucruri: 1. - dacă ni se cere teritoriu pur şi simplu, nu avem nimic de dat, deoarece nu există şi nu poate exista un litigiu teritorial între România şi Ungaria; 2. - dacă insă Ungaria vrea repatrierea ungurilor din Ardeal, sîntem gata a trata, trăgînd toate consecinţele ce ar decurge din aplicarea principiului etnic realizabil prin schimbul de populaţie. Cită vreme există o Românie şi o armată română, teze teritoriale nu se discută şi nici pămint românesc nu se cedează. Jamais, ă tout jamais, am adăugat pe franţuzeşte. Aceasta trebuie să o înţeleagă Ungaria, iar dacă o înţelege şi acceptă soluţia ce decurge din ea, nimic nu stă in calea unei definitive rinduieli între cele două state. Cedarea pe chestiunea bazei de negocieri este deci o necesitate inexorabilă, insă ea nu trebuie să se producă în mod public, nici măcar în plenul conferinţei. Acceptarea e suficient să se facă - fără echivoc şi în mod irevocabil - cu ştirea Regelui, a primului ministru, a ministrului Afacerilor Străine şi a delegatului României. Cele două naţiuni ameninţate deopotrivă de aceeaşi primejdie sînt avizate una la alta, împreună pot rezista, separat nici una. Ungurii vor dispare însă mai repede ca noi, fiind mai puţini la număr şi incomparabil mai puţin îndurători şi rezistenţi. Perio­ dica luptă între cele două naţii nu poate soluţiona nimic, ci grăbeşte numai procesul de reciprocă nimicire. O înţelegere între România şi Ungaria însă nu este posibilă, după experienţa multiseculară, decit prin încetarea stării de interpe- netraţiune care s-a produs în cursul veacurilor intre cele două neamuri. Noi dorim sincer această nouă orînduire, depinde deci numai de Ungaria să se ajungă la rezultat. Ungaria însă trebuie să renunţe la visuri şi himere care sînt fantezii dovedite irealizabile. Expunerea mea a făcut o puternică impresie asupra Iui Hory şi Bârdossy, fâcindu-i să părăsească rezerva, apoi să aprobe - Ia inceput timid - susţinerile mele şi au sfîrşit măr­ turisind că împărtăşesc - personal - pe deplin, punctul meu de vedere, pe care Hory 1-a completat cu accentuarea interesului comun al celor două>ţări şi faţă de Germania [?]. Mi-au mul­ ţumit pentru tactul şi delicateţea manifestate faţă de susceptibilitatea ungurească. M-am ridicat ca să plec şi să pun

103 capăt conversaţiei prelungite. Hory - in acest moment-mi-a adresat un patetic şi stăruitor apel ca declaraţia ce o voi face la redeschiderea şedinţei să nu le facă imposibilă răminereă, să nu-i alung de la Turnu Severin, deoarece ei vor să rămină, vor să continue negocierile şi vor să ajungă la o înţelegere echi­ tabilă şi definitivă. L-am asigurat că nici nu era nevoie de acest apel; declaraţia mea va fi categorică şi fără echivoc, însă nu le face imposibilă râminerea la Turnu Severin. Am redeschis şedinţa la miezul nopţii şi am dat citire declaraţiei mele: "în numele guvernului regal român, am onoarea de a vă face declaraţia următoare: Menţin in întregime punctul de vedere exprimat în memo­ riul din {8 august, la fel şi propunerile pe care le conţinea şi cărora le-am dat citire in şedinţa de azi dimineaţă. Guvernul regal român nu are nimic de retras, nici de adău­ gat la ceea ce a expus in memoriul menţionat, care reprezintă în mod constant şi consecvent, punctul de vedere anunţat de guvernul regal român în memoriul din 10 august, în declaraţia de 16 august, ca şi in toate manifestările sale in cursul schim­ burilor de vederi dinainte şi din timpul conferinţei. Este în afară de orice îndoială că, faţă de teza guvernului regal ungar, care se bazează pe revendicări de ordin teritorial, fără a lua în considerare principiul etnic, teza guvernului regal român s-a întemeiat şi se întemeiază, fără duplicitate şi fără rezerve, pe principiul etnic, realizabil in practică prin schimbul de populaţie şi comportind drept consecinţă logică, corective de ordin teritorial in măsura, bineînţeles, în care acest princi­ piu şi-ar găsi aplicare. Urmează din cele ce preced că problema secuilor ar putea găsi şi ea o soluţie în cadrul principiului schimbului de populaţie. Departe de a se mărgini la discuţii academice' sterile, guver- nul regal român tinde deci -tocmai din contra - prin propunerile sale prezentate într-o ordine logică, la stabilirea, în cel mai scurt timp posibil, a unei stări de lucruri propice unei con­ cilieri definitive intre cele două state şi cele două naţiuni, ca şi la încadrarea lor într-o nouă ordine europeană, preconizată de puterile Axei şi bazată pe justiţie şi echitate. Pentru a se evita deci orice pierdere de timp, rămîne ca guvernul regal ungar să decidă dacă primeşte sau nu, drept bază de discuţie, principiul etnic cu corolariile sale.

104

/ Această acceptare ar permite ca negocierile să treacă pe un plan concret şi apoi să ajungă la reuşită, obiect al acestei con­ ferinţe, întrunită in scopul stabilirii unei păci sincere şi durabile intre cele două naţiuni." Hory s-a ridicat să-mi răspundă imediat: "Trebuie să înţe­ legem că într-o chestiune atît de gravă nu poate da un răspuns meritoriu imediat. E nevoie de timp şi de aceea... de aceea..." - Văzîndu-i încurcătura, am intervenit să-1 ajut: "nu e nici o urgenţă; mîine e sărbătoarea naţională a Ungariei (Sf. Ştefan), deci nimeni nu va socoti că s-a petrecut ceva excepţional dacă nu se ţine şedinţa, iar pînă poimiine e timp de reflexiune şi se pot cere noi instrucţiuni." Hory - uşurat - continuă că aceasta ar fi o idee bună, o idee fericită... apoi brusc mă roagă să-i acord o întrevedere imediată între patru ochi. Am trecut în camera de alături, unde îmi spune că are depline puteri şi toată răspunderea; că trebuie să ia o hotărire crucială care l-ar putea costa cariera; că s-a hotărît să plece imediat la Budapesta pentru a provoca o clarificare definitivă, . menţinind însă delegaţia ungară la Tumu Severin şi demon- strînd astfel hotărîrea de a continua negocierile; speră să aducă adeziunea formală a guvernului ungar la baza de negocieri propusă de România; aceasta vroia să propună in şedinţă, însă a crezut bine să mă pună în curent în prealabil şi să mă roage să-i facilitez plecarea. I-am răspuns că sînt de acord şi dacă nu ar fi fost nedelicat, eu însumi i-aş fi făcut această sugestie. Pentru plecare i-am oferit avion sau vagon. Preferind trenul, i-am pus la dispoziţie un maior care să-1 însoţească pînă la frontieră. Bineînţeles, miram dat seama că era un simplu joc pentru păstrarea speranţelor şi că, o dată cu ordinul de a nu rupe negocierile, a primit şi convocarea la Budapesta. în şedinţă, Hory a anunţat următoarele: "Delegaţia ungară, deşi foarte dornică de a contribui cu modestele sale forţe la reconcilierea celor două naţiuni, vede, spre viul său regret, că sub aceste auspicii continuarea discu­ ţiilor noastre ar fi inutilă. Totuşi, pentru a da dovadă de cea mai mare bunăvoinţă, iau pe răspunderea mea personală de a lăsa delegaţia pe loc. Mă voi duce la Budapesta pentru a expune guvernului meu situaţia. De îndată ce situaţia îmi va îngădui, voi anunţa pe Excelenţa Voastră de înapoierea mea."

105 "Excelenţa Sa dl. Valeriu Pop ia act in numele guvernului regal român de declaraţia delegatului ungur, adăugind că şi delegaţia română va rămine pe Ioc şi declară că va aştepta avizul de la Budapesta pentru continuarea negocierilor." Şedinţa s-a ridicat la miezul nopţii. fnainte de plecare, Hory îmi mai ceru o întrevedere între patru ochi. Se adresa de astă dată "nu delegatului României, ci către particularul, bun cunoscător al problemelor din Ardeal". Mă roagă să-i spun dacă s-ar putea - cel puţin deocamdată - păstra Ia Budapesta o vagă speranţă că teritoriul locuit de secWi ar putea avea vreo legătură oarecare cu Ungaria. Profit de ocazie şi îi declar categoric: Dacă Ungaria vrea să îi aibă pe secui, la rigoare îi poate avea pe calea schimbului de popu­ laţie, teritoriul locuit de secui insă face parte in mod organic din pămintul românesc şi asupra cedării lui nu se poate nici negocia, nici ajunge la un acord, niciodată. îl rog să transmită Ia Budapesta acest categoric punct de vedere care este nu numai al meu, ci al întregii oficialităţi şi al întregii suflări româneşti. Hory mă roagă apoi să-i dau cel puţin o vagă ima­ gine a viitoarei frontiere care ar rezulta de pe urma aplicării principiului schimbului de populaţie, ca să o poată înfăţişa Budapestei în clipa cînd s-ar renunţa formal la frontiera propusă de ei. I-am răspuns că regret de a nu-i putea da nici o imagine, nu pentru că nu aş vrea, ci pentru că realmente nu pot. Pentru a-i putea da această imagine, e nevoie de trei lucruri in prealabil: acceptarea definitivă din partea Ungariei a principiului etnic realizabil prin schimb de populaţie, apoi indicarea numărului de unguri ce urmează sâ fie evacuaţi din Ardeal şi, in fine, angajamentul Ungariei de a-i repatria real­ mente. Dacă aceste trei condiţii se realizează in prealabil, guvernul român in mai puţin de 48 ore va prezenta imaginea exactă a noii frontiere. Vădit impresionat, şi-a luat rămas bun, mi-a mulţumit încă o dată pentru comprehensiunea şi delicateţea arătate şi şi-a exprimat ferma convingere că in curînd va fi iarăşi la Turnu Severin. După şedinţă s-a dat următorul comunicat: "Delegaţia ungară şi română au ţinut două şedinţe azi, Ia 19 august 1940. în cursul acestor şedinţe, Excelenţa Sa dl. Valeriu Pop a expus punctul de vedere român, Excelenţa Sa dl. de Hory a prezentat apoi observaţiile sale.

106 Cei doi delegaţi au hotărit, de comun acord, de a refera personal guvernelor lor, delegaţiile râmînind pe Ioc la Tumu Severin. Data şedinţei viitoare se va fixa ulterior. (ss) V. Pop (ss) A. Hory Delegaţia română a luat masa de seară la 1 noaptea pe vapor, într-o excelentă dispoziţie sufletească, cu impresia unei grele bătălii ciştigate. Impresia mea personală a fost că, dacă nu intervine o nouă întorsătură, ungurii vor accepta baza de discuţie propusă de noi şi sînt numai în căutarea unei formule onorabile. Nu mi-am ascuns însă nici primejdia unei reveniri, ştiind că opinia publică maghiară, interesele de castă şi perso­ nale ale aristocraţiei (speranţa recuperării moşiilor expropriate) sînt factori de care trebuie să se ţină seama. Crieia situaţiei era insă la Berlin şi Roma, mai mult ca oricind. Cu bună voinţa lor, succesul de la Tumu Severin se transforma într-o biminţă definitivă, fără aceasta totul se repunea în joc. Dimineaţa (20 august) in vagon i-am recapitulat lui Bârdossy - pentru evitarea oricărei neînţelegeri -întreaga conversaţie avută cu Hory intre patru ochi, cu rugămintea ca şi el să informeze Budapesta despre aceasta. Frămîntări politice la Bucureşti

Audienţa fiind fixată Ia 11,30, nu am mai putut vedea pe I. Gigurtu şi M. Manoilescu în prealabil. Cu Manoilescu m-am întîlnit Ia Palat şi am fost introduşi imediat Ia Suveran. Gigurtu a sosit în timpul expunerii mele. Am făcut un raport amănunţit despre şedinţă şi conversa­ ţiile particulare, citind şi piesele. Regele m-a ascultat foarte interesat şi atent şi adeseori m-a întrerupt prin "bine", "foarte bine", "mai bine nici nu se putea" etc. După expunere, Regele mi-a mulţumit cu efuziune. După audienţă, Urdăreanu mi-a comunicat că Regele a aprobat definitiv formula propusă de mine şi I-a însărcinat pe I. Gigurtu cu radicala remaniere a guvernului, iar Gigurtu va face apel Ia mine pentru a-i facilita formarea guvernului în legătura cu ardelenii şi naţionaliştii. I-am atras atenţia şi lui Urdăreanu că este ora 12 şi că, cheia situaţiei este la Berlin. La ora 17 m-au vizitat Alex. Vaida-Voevod, apoi Iuliu Haţieganu. Iuliu Haţieganu mi-a făgăduit că accepta Minis­ terul Sănătăţii în noul guvern, dacă şi eu voi face parte din el.

107 La ora 21 a venit dr. N. Lupu pentru a se informa; la urmă m-a felicitat şi m-a îmbrăţişat cu căldură. în 21 august la ora 8,30 m-a vizitat Horia Sima. întreve­ derea ce a avut-o cu I. Gigurtu - mi-a afirmat Horia Sima - i-a cauzat o mare decepţie; Gigurtu nu are nici o comprehen­ siune pentru situaţie şi legionarii refuză să intre într-un guvern prezidat de Gigurtu. în schimb, cu Urdăreanu ar fi căzut de acord şi crede că acesta va înlesni înlăturarea lui Gigurtu şi formarea unui mare minister naţionalist. La 10,45 am primit vizita lui Chigi. L-am informat de cele petrecute şi i-am expus cele două teze ce s-au înfruntat. îmi mărturisi că pînă acum nimeni nu i-a demonstrat clar şi precis cele două teze, pe care acum le înţelege pe de-a-ntregul. I-am mmînat şi copii de pe declaraţiile noastre făcute in şedinţa din 19. Chigi a fost rezervat in fond, crezind că aranjamentul va fi dificil. Italia nu se poate amesteca direct, insă e gata a da sfaturi şi a face sugestii, deci a da un concurs indirect. în schimb mi-a vorbit cu multă căldură şi volubilitate despre pla­ nurile italo-române în Balcani. La 12 l-am vizitat pe Fabricius, informîndu-1 despre cele petrecute la Turnu Severin; i-am citit piesele, i-am dat copie de pe declaraţiile făcute de mine şi i-am promis - la cererea lui - şi o copie de pe răspunsul ungar. Fabricius a devenit tot mai comunicativ, spunind între altele că propunerea României "ist die Gerechtigkeit selbst; mehr kann niemand von Rumă- nien verlangen" [este dreptatea însăşi: mai mult nu poate pretinde nimeni de latRomânia]; că Bârdossy degeaba sare şi ţipă ca un isteric pe la Legaţia germană, că este contrariat de refuzul ungurilor de a accepta propunerea românească pentru folosirea limbii germane ca limbă oficială a conferinţei, că ungurii ar trebui să înţeleagă că propunerea noastră nu este o născocire romanească, ci însăşi teza Fiihrer-ului şi a Germa­ niei pentru noua aşezare a Europei. M-am străduit să-i demonstrez încă o dată dreptatea cauzei româneşti şi să-l mon­ tez împotriva lipsei de comprehensiune şi de lealitate a Ungariei, ceea ce nu i-a displăcut deloc. De Ia Legaţia germană am trecut pe Ia Palat unde am comunicat lui Urdăreanu informaţiile primite, pentru a fi trans­ mise Regelui. Urdăreanu m-a rugat să-l ajut pe Gigurtu la alcătuirea noului guvern. I-am replicat că I. Gigurtu nu mi-a solicitat sprijinul. Urdăreanu s-a arătat mirat şi contrariat,

108 deoarece Gigurtu ar fi primit ordin in acest sens de la Rege. La urmă m-a rugat să vorbesc cu Horia Sima, pentru a-I con­ vinge de necesitatea unui guvern de concentrare. La 17,30 I. Inculeţ şi I. Manolescu-Strunga m-au informat că in oraş s-a aflat ce s-a petrecut la Tumu Severin şi că dom­ neşte o atmosferă de satisfacţie, precum şi de apreciere pentru mine. Alex. Lapedatu, Bebe Brătianu, Gh. Brătianu şi chiar Iuliu Maniu au avut cuvinte de laudă la adresa mea. La 19,30 a venit Horia Sima, chemat de mine la dorinţa Palatului. După lungi discuţii, am reuşit să-1 determin să se mulţumească cu următoarea formulă principială şi practică. Principial, guvernul trebuie să refacă legătura intre Rege şi naţiune, să aibă certitudinea de durată, să fie de prestigiu şi să fie orientat către Axă, să aibă libertate de acţiune, să lucreze în spiritul lozincilor: Rege, naţiune, spirit de sacrificiu, cinste, naţionalism. Practic, nu reclamă pentru legionari preşedinţia, externele, finanţele, economia naţională, agricultura, comuni­ caţiile, sănătatea şi departamentele militare; celelalte departamente să aibă titulari legionari. Pe chestiunea ministe­ rului Internelor nu a vrut să cedeze. Pe Gigurtu nu-1 acceptă. Formula rămine valabilă numai citeva zile, in caz de tergiver­ sare va cere preşedinţia şi guvern legionar pe faţă. La ora 21 l-am pus la curent pe Urdăreanu cu cele discu­ tate cu Horia Sima. M-a rugat să-i vorbesc lui Gigurtu fără menajamente şi să-i spun tot. La ora 22 l-am informat pe Gigurtu de rezultatul convorbirii cu Horia Sima. L-am văzut contrariat, insă a minimalizat atitudinea legionară şi mi-a ară­ tat că va reface guvernul şi fără legionari, fără a-mi preciza cu cine, cum şi cînd. în ziua de 22 august am primit de dimineaţă vizita mitro­ politului Alex. Niculescu, care m-a felicitat mulţumindu-mi in acelaşi timp pentru rolul pe care presupunea că I-am avut in numirea lui la demnitatea de consilier regal. într-adevăr, sus­ ţinusem pe lingă Suveran formula numirii celor doi mitropoliţi din Ardeal de consilieri regali şi intrarea lor concomitentă ca miniştri de stat - fără portofoliu - in marele minister ce urma să se formeze - după formula propusă de mine. M-a contrariat insă fracţionarea formulei de soluţie, deoarece vedeam in această numire, dacă nu o manevră, cel puţin intenţia nemăr­ turisită de a tergiversa dezlegarea crizei latente, tergiversare socotită de mine plină de primejdii pentru ţară şi Coroană.

109 Consiliul de Coroană

La ora 10 i-am telefonat lui I. Gigurtu că, convocarea consilierilor regali - dupa părerea mea - in stadiul actual al negocierilor esfe absolut necesară, fie sub forma unui Consiliu de Coroană, fie sub forma unei consfătuiri de reciprocă infor­ mare, Regele unnînd sâ aprecieze şi să decidă in aceasta privinţă, iar in vederea acestei convocări cei din provincie aflători la Bucureşti sâ fie reţinuţi. 1. Gigurtu s-a declarat de acord şi mi-a făgăduit că va lua măsurile cuvenite. După această convorbire telefonică, am trecut pe la Urdă­ reanu pe care l-am informat despre propunerea făcută lui Gigurtu. Regele, pus la curent la telefon, a aprobat de indata convocarea Consiliului de Coroană. Am cerut intervenţia ener­ gică a lui Urdăreanu pe lingă Gigurtu pentru reţinerea consilierilor regali la Bucureşti pină la lansarea convocărilor formale. A vorbit numaidecît, insistent, cu Gigurtu la telefon. Cu toate acestea, mitropolitul Niculescu a plecat la 12,30 către Blaj, neprimind nici un aviz şi a trebuit să fie întors din drum pentru a putea fi în timp util la Bucureşti. După masă am primit pe reprezentantul D.N.B.-ului, dr. Weisenfeld, căruia i-am dat informaţii utile şi favorabile cauzei româneşti, apoi l-am îndoctrinat timp mai îndelungat asupra acţiunii şi metodelor aplicate de unguri pentru dezna­ ţionalizarea minorităţilor şi, mai ales, a şvabilor. în ziua de 23 august dimineaţa l-am vizitat pe generalul Ţenescu, şeful Marelui Stat Major, pe care l-am informat des­ pre mersul negocierilor. I-am cerut apoi să-mi arate concepţia noastră strategică asupra eventualei noi frontiere în apus care ar rezulta din soluţia etnică a guvernului român. Nu prea am putut afla mare lucru, mi s-a părut că - in afară de problemele pur militare - nu era prea familiarizat cu problemele politice actuale, româno-ungare. La ora 10 ne-am întîlnit la Externe cu M. Manoilescu şi W. Fabricius. Fabricius, spicuind din notele scrise Ia maşină pe care le avea asupra sa, date statistice surprinzător de apropiate celor române, ni Ie înfăţişa ca elemente ce ar trebui avute în vedere la aplicarea schimbului de populaţie şi la trasarea noii frontiere pe baza acestui principiu. A conchis că ar fi două soluţii, una minimală care ne-ar duce Ia cedarea a aproximativ 21 000 km pătraţi, rămînind României judeţul Arad şi una maximală, de circa 27 000 km pătraţi care ne-ar

110 lua toate judeţele de la graniţa de apus - deci inclusiv jud. Arad. I-am replicat câ ambele ipoteze sînt exagerate. în ce priveşte tactica de urmat la conferinţa, şi-a exprimat părerea că daca România va respinge propunerile teritoriale a/e Ungariei şi de fiecare dată va declara numaidecit că îşi menţine propunerea bazaţi pe principiul etnic şi schimbul de populaţie, aceasta ar fi o metoda excelentă, deoarece România nu ar putea fi socotită ca lipsita de spirit de înţelegere şi nici că a rupt negocierile. Ruptura ar cădea astfel în sarcina Ungariei, care ar avea de tras consecinţele. La ora 17 s-a Întrunit Consiliul de Coroană. Au fost pre­ zenţi toţi consilierii regali - inclusiv cei doi mitropoliţi ardeleni nou numiţi - precum şi toţi membrii guvernului, apoi eu şi Cretzianu, cei doi delegaţi, unul pentru negocierile româno-ungare, al doilea pentru cele româno-bulgare. După introducerea scurta în materie, făcuta de I. Gigurtu şi M. Manoilescu, Suveranul mi-a dat cuvintul şi ia dorinţa Sa, am făcut o expunere ampla şi minuţioasa asupra negocierilor, citind în faţa Consiliului toate piesele de oarecare importanţă şi rezumind toate întrevederile şi conversaţiile avute cu repre­ zentanţii Ungariei, precum şi cu miniştrii Axei. Expunerea a făcut o profunda impresie. Expunerea lui Cretzianu a fost aproape sumară. A urmat apoi discuţia - nu chiar la înălţimea clipei grave prin care treceam. Reproduc cele discutate în Con­ siliul de Coroana, după notele luate de mine la această şedinţă. /. Gigurtu: La 2 iulie Germania ne-a cerut - ca o condiţie "sine qua non" - lichidarea litigiilor cu vecinii prin negocieri directe. Majestatea Sa a răspuns afirmativ. A urmat invitarea la Berchtesgaden. Regele: Doua fraze din scrisoarea Fiihier-ului au determi­ nat răspunsul Regelui: 1. - Daca nu ne înţelegem, situaţia va deveni catastrofală; 2. - Numai in cazul unei înţelegeri putem fi acceptaţi ca prieteni. I. Gigurtu: S-a renunţat la garanţia Angliei, care era ine­ ficace şi considerată ca provocare la Berlin. Fuhrer-ul a zis la Salzburg că, dacă se face înţelegerea cu Bulgaria şi Ungaria, este dispus a ne garanta frontierele, cu sau făra Italia, şi anume toate frontierele. Ducele a vorbit despre relaţiile româno-ita- liene, părea zdruncinai în părerile sale cu privire la drepturile Ungariei şi nu avea aerul a crede că Bulgariei / .s-ar cuveni în­ treg Cadrilaterul. Lipsa de propagandă timp de 22 ani trebuie

111 plătită astăzi. Fabricius a comunicat indicaţia Fuhrer-ului că ar fj bine să se dea Bulgariei tot Cadrilaterul, in schimb vom ti sprijiniţi faţă de Ungaria. M. Manoilescu: A schiţat pregătirea tratativelor cu Bulga­ ria, a relevat comunicarea făcută de Fabricius şi a informat Consiliul despre Aide-Memoire-ul trimis Ia Berlin, protestîn- du-se împotriva injoncţiunii în chestiunea tratativelor cu Bulgaria Cu Ungaria există echivoc in ce priveşte baza de discuţie. Expunerea lui Gh. Cretzianu. Expunerea mea. C. Argetoianu: în chestiunea Cadrilaterului, cine cedează? Cine ratifică? De ce grabă? Nu sîntem în faţa unui ultimatum, totuşi capitulăm. E primejdios precedent pentru negocierile cu Ungaria, ne slăbim argumentele. Pentru negocierile cu Unga­ ria, cere tărăgănarea tratativelor, în acest scop un nou recensămînt. M. Manoilescu: Recomandările Axei, mai ales ale Berli­ nului explică graba. Pretenţiile Ungariei au produs o rea impresie la Berlin şi Roma. Gh. Mironescu: Tratativele cu Ungaria sînt bine conduse. Să nu criticăm trecutul. Nu se putea cere mai multă prevedere la noi decit oamenilor politici din Franţa. Alex. Vaida-Voevod: Mulţumeşte guvernului şi delegaţilor că au susţinut cauza României cu demnitate şi pricepere. Cu bulgarii să se stipuleze schimb de populaţie obligatoriu şi reci­ procitate. Să nu ne slăbim poziţia faţă de Ungaria prin crearea unui nou precedent. Va permite Berlinul războiul? Victor lamandi: O nedumerire; cînd s-a cedat Basarabia, s-a motivat capitularea cu necesitatea de a apăra restul ţării. Totuşi se cedează acum Cadrilaterul. Nu se va merge mai departe pe calea concesiunilor? Ţara este alături de Tron, însă cere afirmarea tăriei şi drepturilor noastre. Victor Antonescu: Nu admite învinuirea primului-ministru că nu s-a făcut propagandă in trecut. Guvernul deci să nu cri­ tice. Greşeli s-au făcut numai de 6 luni, de la discursul lui Molotov". Apropierea de Germania este o necesitate, însă nu fac impresie bună sacrificiile ce trebuie aduse pentru această apropiere. Cu Ungaria s-a procedat cu prudenţă şi trebuie con­ tinuat cu aceeaşi prudenţă şi fermitate. Cedarea de teritoriu nu se poate face prin act de guvemâmînt. C. Argetoianu: Rectificare teritorială, cu cit mai multe vicii de formă şi motive de nulitate.

112

/ N. Iorga: Orientarea spre Axă? Nu se ştie ce se va întim- pla pînă la pace şi după pace. E periculos deci a te ataşa prea mult de Axă; trebuie să se ţină. seama, in marginile posibili- tăţiii, de cererile Germaniei! Cu privire Ia Cadrilater, el este naţionalist, nu expansionist, anexarea Cadrilaterului a fost o greşeală; el a fost împotriva anexării Cadrilaterului la timpul său. E justificată retrocedarea către Bulgaria. Dacă ciştigăm prin aceasta o prietenie, prietenia nu este scump plătită. Românii să fie aduşi acasă. în ce priveşte Ungaria, memoriile sînt foarte bune, păcat că s-au întrebuinţat argumente aşa de bune faţă de un popor barbar. Dă cîteva completări istorice pentru epoca dinainte de anul 1526. Anunţă dificultăţile schimbului de populaţie. Germanii din România sînt un argument foarte bun în favoarea noastră. Vaier Pop a fost mai dibaci duelist decît partenerul său. Secuii sînt proşti şi deci nu pot fi deznaţionalizaţi. Soluţia autonomie integrală pentru secui. După doi ani vor cere ei desfiinţarea acesteia. Deci fer­ mitate şi demnitate, fără a accepta injoncţiuni din afară. Mitropolitul N. Bălan: Simte dreptatea noastră, aşteaptă însă răfuiala. Nu înţelege rostul grabei cu care am fost împinşi noi singuri la lichidarea litigiilor cu vecinii. Crede că explicaţia este că sîntem consideraţi prea slabi şi prea puţin rezistenţi. Nu regretă politica din trecut [regele Ferdinand şi înfăptuitorii Unirii]. Era greu şi mai recent să avem o altă orientare. Nu o putem face, fiind conservativi. Axa nu are dreptul [?] să ne scoată vinovaţi pentru aceasta. Nu se poate pronunţa asupra schimbului de populaţie. Nu ştie dacă ungurii îl vor primi cu toate presiunile germano-italiene. Secuii au declarat că mai bine se fac români [?] decît să se mute. Numai după ce Ungaria îl va accepta în mod irevocabil, se va pronunţa; atunci vom vedea ce este de făcut. Ţara Românască nu poate trăi fără Ardeal şi nu ne despărţim de el. Război ? E posibil ca ungurii să ne declare război, să se arunce chiar într-o aventură. Clasa lor conducătoare nu poate da îndărăt după propaganda făcută, deci să ne ascuţim armele. Organiza­ rea armatei şi ridicarea moralului naţiei înainte de toate, în vederea răfuielii. Sufletul nu poate fi zdrobit cu armele niciodată. I. Gigurtu: începerea negocierilor a fost o necesitate inexo­ rabilă, impusă nouă de împrejurări. Germania are interes pentru o Românie solidă, foştii aliaţi nici unul, afară de inte­ resul sentimental manifestat de Franţa. în 22 de ani nu ne-au ajutat cu nimic. Singura formulă bună este schimbul de popu-

113 8 - Bătălia pentru Ardeal laţie, orice rectificare de frontieră -fără schimb de populaţie - chiar minimală, ar fi fost o catastrofală greşeală pentru drep­ turile României. Schimbul de populaţie, chiar în împrejurări normale, este posibil, chiar de dorit. Singura injoncţiune care s-a produs a fost telegrama dată din ordinul Fuhrer-ului, să cedăm faţă de Bulgaria, fiindcă avea dreptate. Totuşi, guvernul a protestat. M. Manoilescu: Vorbeşte despre concepţia germană şi ita­ liană asupra schimbului de populaţie. Nu admitem nici o revendicare teritorială; accentuează lealitatea germanilor din România. Germania are numai interese economice limitate in România. Primejdia unei ocupaţii ruseşti este mare, iar dacă s-ar produce, mortală. în ce priveşte Ardealul, consecinţele teritoriale ale schimbului de populaţie sînt minimale. Gîndul nostru de înţelegere este sincer. Dacă înţelegerea se face, avem garanţia germană pentru frontiere. La urmă propune de a avea aprobarea Consiliului pentru metoda de urmat. N. Iorga şi Victor Antonescu îl întrerup, aprinzindu-se o discuţie. Cu autorizaţia Suveranului intervin în discuţie şi formulez astfel propunerea: 1. Să se obţină adeziunea prealabilă a Ungariei la principiul etnic şi la schimbul de populaţie. Regele adaugă adjectivul "şi irevocabilă" [adeziunea]. 2. Să se hotărască apoi numărul ungurilor cărora urmează să li se aplice schimbul de populaţie. 3. Să se stabilească abia apoi consecinţele teritoriale ce decurg din cele două acorduri principiale, prealabile. Consiliul de Coroană, fără observaţiuni şi in unanimitate, şi-a dat adeziunea şi aprobarea pentru această propunere. După ridicarea şedinţei toţi consilierii regali m-au încon­ jurat ca să mă felicite şi să-şi exprime satisfacţia atît pentru modul cum am reprezentat cauza României, cum şi pentru claritatea expunerii şi propunerii făcute în faţa Consiliului de Coroană. în fruntea felicitanţilor au fost mitropolitul Nicolae Bălan şi Victor lamandi. După şedinţă, am mai avut cu Regele o scurtă conversaţie. I-am arătat sumar întrevederea în trei, cu Manoilescu şi Fabri­ cius, necesitatea de a activa puternic la Berlin, fiind clipa hotărîtoare, neputinţa de a lucra eficace cu o legaţie al cărei personal nu cunoaşte limba germană şi nu are relaţii cu cer­ curile germane, fâcînd ostentaţie de franco şi anglofilie. Am subliniat urmările grave ce le poate avea aminarea soluţiei

114 politice radicale de care i-am vorbit de atîtea ori; Regele m-a autorizat să-i transmit Iui Manoilescu ordinul său ca să-i pre­ zinte imediat propuneri pentru schimbarea personalului legaţiei din Berlin. Am trimis lui Mihail Manoilescu ordinul Suvera­ nului. La orele 23 am plecat apoi la Turnu Severin pentru a 3-a şedinţă a conferinţei pe care - in urma comunicării primite de Ia Hory din Budapesta - am fixat-o pe ziua de 24 august.

A treia şedinţă a Conferinţei

în 24 august dimineaţa, Lecca mi-a adus informaţia - obţi­ nută de doi ziarişti americani de la colonelul Ujszaszi - că ungurii vor cu orice preţ să obţină o propunere de frontieră din partea României ca să se poată ajunge mai tirziu - fie prin tirguieli, fie prin arbitraj - la o linie de frontieră medie intre cele două propuneri, impăcindu-se chiar şi cu ideea că Munţii Apuseni ne-ar rămine nouă, insă Clujul să le revină lor, împreună cu secuimea. Informaţia era însoţită de o schiţă primitiv lucrată. La ora 10 am avut o întrevedere prealabilă cu Hory care mi-a comunicat cu regret [?] că nu a reuşit să convingă Budapesta să accepte ca bază de discuţie principiul etnic şi schimbul de populaţie, deci, continuarea tratativelor nu se poate face în mod util, fără ca România sâ prezinte o contra­ propunere concretă, ilustrată printr-o linie de frontieră care ar putea fi şi rezultatul principiilor susţinute de România, insă pentru ei - delegaţii unguri - va avea tot valoarea unei propu­ neri cu caracter teritorial. Am pus capăt întrevederii, fără a reflecta la comunicările făcute de Hory, apoi am deschis şedinţa. Cele petrecute in şedinţă se văd din procesul-verbal redactat după note stenografice. "Şedinţa se deschide la ora 10,50 Dl. Valeriu Pop: Excelenţă, Domnilor, Deschid şedinţa a treia a Conferinţei şi am onoarea a comunica că cei doi delegaţi principali au convenit ca, începind cu şedinţa de azi, să fie întrebuinţată limba germană ca limbă a proceselor-verbale. Aceasta nu înseamnă însă că

115 unele declaraţii redactate in limba franceză nu ar putea fi citite in franţuzeşte şi că, dacă vreunul din domni nu vorbeşte limba germană, nu s-ar putea folosi de limba franceză. în afară de aceasta, procesele-verbale vor fi redactate in două exemplare, in limba germană şi franceză. în orice caz, exemplarul german va fi cel autentic. Rog să luaţi la cunoştinţă acest lucru ca hotărire unanimă a celor doi delegaţi principali. Cei doi delegaţi principali mai sînt de acord că procesele- verbale de pînă acum nu vor mai fi traduse şi că documentele redactate mai tîrziu in limba franceză vor putea fi citite tot­ deauna în această limbă, nu numai în şedinţa de azi, ci şi în şedinţele viitoare. Dl. de Hory a remis deplinele sale puteri d-lui Valeriu Pop care declară că Ie găseşte în buna şi cuvenită formă şi le acceptă ca atare. Dl. de Hory: îmi iau voie de a da citire unui memoriu al guvernului ungar. "Guvernul ungar a constatat cu regret că temerile sale pe care le-a întrevăzut in memoriile sale precedente şi, mai ales, in cel din 7 august, au fost justificate prin atitudinea delegaţiei române la Turnu Severin. Nimic nu a fost neglijat din partea românească pentru a face delegaţia ungară să devieze de la baza de discuţii care, singură, a făcut cu putinţă guvernului ungar să trimită delegaţia la Turnu Severin. O pierdere de timp preţios a urmat ceea ce este cu atît mai regretabil că chestiunile dezbătute devin pe zi ce trece mai acute. Delegaţia română, in expunerea din 18 august, emite păre­ rea puţin convingătoare că publicarea propunerilor ungare ar crea un sentiment în opinia publică românească, de natură a face imposibilă continuarea discuţiilor. Guvernul ungar este de părere că, dacă publicarea ar avea loc de pe acum, adică înainte ca propaganda incendiară întreprinsă prin anumite organe diriguitoare din România pentru agitarea opiniei publice româneşti din Transilvania să poată fi impinsă mai departe, această publicare n-ar avea nici o inriurire asupra mer­ sului negocierilor. Opinia publică este, de multă vreme, conştientă de necesitatea că România trebuie să facă concesii teritoriale serioase pentru asigurarea viitorului întregii ţări. Poate ea nu cunoaşte propunerea precisă a guvernului ungar. Dar este notoriu că se aşteaptă la revendicări mai întinse din partea Ungariei. Pentru a evita orice controversă, guvernul

116

/ ungar propune guvernului român să publice aceste revendicări în 24 ore de la remiterea prezentului memoriu. Guvernul ungar vede cu satisfacţie că delegaţia română, vorbind in memoriul său de discriminarea făcută de România in prejudiciul Unga­ riei şi in favoarea U.R.S.S., constată că Ungaria nu a exercitat nici o presiune şi nici nu a ameninţat-o militâreşte. Aceasta este absolut adevărat. Delegaţia română afirmă că, condiţiile militare nu sînt aceleaşi, aşa că guvernul român nu este în situaţia de a face profeţii de ordin militar în cazul Ungariei cu aceeaşi precizie cu care Ie-a putut face faţă de U.R.S.S. Nimic nu este mai adevărat. Ungaria ar vrea să obţină revendicările sale pe căi paşnice. Acesta este însuşi rostul unui compromis. Totuşi, este de datoria guvernului ungar de a atrage atenţia guvernului român asupra faptului că ar greşi, dacă ar trage la îndoială fermitatea şi hotărîrea ungară în ce priveşte revendi­ cările sale. în ce priveşte replica românească referitoare la discrimi­ narea pe care guvernul român este gata sâ o facă în prejudiciul Ungariei şi în favoarea Bulgariei nu merită sâ fie examinată serios, nefiind - după părerea guvernului ungar - decît un răs­ puns ce denotă încurcătura. Ceea ce merită însă de a fi relevat, este că România a urmat faţă de Bulgaria, foarte recent, procedura pe care Unga­ ria i-a propus-o, adică cele două delegaţii s-au pus mai întîi de acord - cel puţin în principiu - asupra liniei frontierei noi, pentru a crea astfel baza pentru discuţiile ulterioare. Guvernul ungar trebuie deci să afirme din nou cu toată tăria convingerii sale că discriminările grave pe care le-a imputat României au fost realmente făcute în prejudiciul Ungariei. în ce priveşte schimbul de populaţie efectuat între Germa­ nia şi Italia, ca şi între Turcia şi Grecia, guvernul ungar observă că aceste schimburi au avut Ioc între ţări ale căror frontiere reciproce au fost fixate în mod prealabil de comun acord. Argumentarea română nu face deci decît să confirme teza ungară, şi anume că este indispensabil pentru orice discuţie utilă de a stabili intii linia de frontieră pentru a discuta apoi schimbul de populaţie care s-ar putea impune. Guvernul ungar nu a negat niciodată valoarea principiului etnic. A învederat chiar că acest principiu este una din trăsă­ turile caracteristice ale spaţiului vital al fiecărei naţiuni, fapt pe care memoriul guvernului român din 10 august părea să-I recunoască afirmind că este o nevoie reală a fiecărui stat să

117 cuprindă intre fruntariile sale pe toţi naţionalii săi şi - pe cit cu putinţă - numai pe naţionalii săi, frază pe care memoriul guvernului ungar din 11 august n-a lipsit să-1 releve în mod cu totul particular. Guvernul ungar, în primul său memoriu din 7 august, a şi consimţit bucuros de a lua in considerare un schimb de populaţie, ceea ce demonstra cită importanţă atri­ buie celei mai mari omogenizări posibile a statului, din punct de vedere etnic. Ţinind cont de probabilitatea schimbului între­ gii populaţii alogene (vezi memoriul din 11 august), guvernul ungar a şt recunoscut importanţa elementului etnic in formarea statului, ceea ce aruncă o lumină asupra aserţiunii delegaţiei române după care guvernul ungar ar refuza de a lua în consi­ derare principiul etnic. Guvernul român, inspirat de reminiscenţele politicii sale anterioare, se refugiază la propagandă pentru a evita să vor­ bească de ceea ce este esenţial. înlocuieşte propunerile con­ crete prin polemică. Aserţiunea că Ungaria vrea să extindă dominaţia sa asupra a mai mult de 2 milioane de români, nu poate servi nici sco­ purilor unei propagande abile. Guvernul român ştie prea bine că, concepţia etnică a guvernului ungar, aşa cum a fost dez­ voltată in memoriile sale anterioare, face cu putinţă omogeni­ zarea aproape completă, din punct de vedere etnic, a terito­ riului care urmează să fie retrocedat Ungariei. Guvernul ungar crede că este de prisos să continue toată polemica sterilă pe care guvernul român pare a voi să o pro­ voace asupra chestiunilor de al doilea sau al treilea plan; nu trebuie însă considerată tăcerea pe care o păstrează guvernul ungar asupra unor aserţiuni româneşti, ca o atitudine pasivă de achiesare din partea sa. Pentru a evita orice neînţelegere sau echivoc în viitor, guvernul ungar declară in mod solemn că nici nu vrea, nici nu poate face să emigreze secuii de la vetrele lor, niciodată şi sub nici o condiţie. Guvernul ungar regretă de a fi nevoit să constate că guver­ nul român s-a prins intr-un cerc vicios prin argumentarea sa proprie, tinzind a cîştiga timp. într-adevăr, nevoile de spaţii vitale ale celor două state sînt cunoscute ceior două guverne, este deci evident că e mai uşor de a fixa prieteneşte o nouă linie de frontieră decit a ajunge la acelaşi rezultat prin calcule artificiale şi metode complicate sau tactice întortochiate, care nu o servesc decit la prelungirea discuţiilor şi la inveninarea situaţiei, din nefericire şi aşa destul de "mcordată.

118 Deşi atitudinea delegaţiei române dă puţină încurajare guvernului ungar pentru continuarea tratativelor care, în loc de a înainta, par mai curînd a merge îndărăt, guvernul ungar vrea să facă încă o încercare, apelînd la bunul simţ al oamenilor politici români şi pune întrebarea dacă guvernul român vrea, da sau nu, să desemneze teritoriile pe care este gata a le retroceda Ungariei. Nu există altă procedură care să permită de a termina faza cea mai primejdioasă a negocierilor în curs. în cazul că cele două delegaţii cad de acord asupra noii linii de frontieră, lucrări utile s-ar putea face la Tumu Severin. în caz contrar, adică dacă delegaţia română refuză să desem­ neze teritoriile pe care guvernul său ar fi gata să le retrocedeze Ungariei, delegaţia română ar trebui sâ dea fără ezitare răs­ punsul său negativ. în acest caz, şederea mai departe a delegaţiei ungare la Turnu Severin va deveni inutilă şi va lua sfirşit. Guvernul ungar, pătruns de răspunderea ce ii incumbă în această parte a Europei, răspundere derivind din raţiuni geo- politice şi politice, crede că trebuie să facă un ultim apel la simţul politic al guvernului român, rugîndu-1 să evite orice atitudine care n-ar putea altceva decît să mărească ani­ mozitatea intre cele două state vecine pînă a face să se nască o ură implacabilă între cele două popoare, avizate - contrar voinţei lor - unul la altul. Guvernul ungar crede a fi şi contribuit Ia revizuirea unui compromis, ceea ce n-ar fi făcut, iar poporul ungar n-ar fi acceptat niciodată, decît in speranţa că necesităţile istorice vor fi înţelese şi de cealaltă parte şi că, contrapartida sacrificiilor compromisului va fi o pace veritabilă, statornicită prompt, îngăduind celor două naţiuni de a reintra în orbita evoluţiei lor naturale. în caz contrar, guvernul ungar ar trebui să arunce asupra guvernului român întreaga răspundere pentru atitudinea care n-ar putea decît să facă şi mai gravă situaţia atît de zdruncinată a Europei sud-orientale." După remiterea memoriului ungar, la propunerea Excelenţei Sale d-lui Valeriu Pop, şedinţa se suspendă. La ora 13,25 şedinţa se redeschide. Dl. Valeriu Pop dă citire următorului răspuns: Am onoarea a face în numele guvernului regal român următoarea declaraţie: "Fiindcă memoriul remis recent de Excelenţa Sa dl. Andrei de Hory îri numele guvernului regal ungar se întemeiază şi el pe principiul retrocedării de teritorii, fără a

119 ţine socoteală de realitatea etnică, declar in numele guvernului regal român că nu pot accepta o astfel de propunere ca bază pentru negocieri. Cu tot tonul quasi-ultimativ al memoriului guvernului regal ungar, cum şi pentru a demonstra inca o dată spiritul de con­ ciliere care însufleţeşte delegaţia română, precum şi voinţa nestrămutată de a încadra amindouă statele şi popoarele în noua ordine europeana plănuită de Puterile Axei, stăruiesc in propunerile cuprinse şi dezvoltate în nota verbală din 10 august, "m declaraţia din 16 august, cum şi în memoriul şi în declaraţia remise la 19 august. Delegaţia română declină de la sine orice răspundere pen­ tru ruperea negocierilor, deoarece ruptura s-ar produce prin respingerea tezei româneşti, adică a principiului etnic şi a consecinţelor sale logice, a schimbului de populaţie şi a corectivului teritorial care ar decurge din ele, de sine înţeles în măsura in care schimbul ar avea loc şi fiindcă această formulă reprezintă unica posibilitate pentru realizarea păcii durabile intre cele două state şi popoare. Delegaţia română îşi rezervă dreptul să expună in şedinţa viitoare a conferinţei documentarea şi motivarea completă pen­ tru a răsturna temeiurile tezei ungare şi pentru a demonstra încă o dată şi mai amănunţit valoarea întreagă şi valabilitatea practică a tezei româneşti." Dl. Andrei de Hory: Excelenţă, Domnilor, Din declaraţia Excelenţei Sale d-lui Valeriu Pop este evi­ dent că guvernul regal român a respins propunerea noastră şi nu este în situaţia de a trata pe această bază. Fiindcă, potrivit instrucţiunilor mele, îmi este cu neputinţă să negociez pe altă bază, trebuie să declar, cu "cel mai mare regret, ca nu pot trata mai departe. în aceasta ultimă clipă aş vrea sa întreb dacă nu aveţi, totuşi, şi alte eventuale propuneri. Dl. Valeriu Pop: Nu avem alte propuneri de făcut. Iau act cu regret de declaraţiile pe care Excelenţa Voastră le-a făcut în numele guvernului regal ungar. Totuşi sper că nu se va produce azi încă ruperea negocierii; fac un apel călduros către guvernul ungar să reexamineze "mcă o dată chestiunea; unica formulă practică imaginabilă pentru a

120 se ajunge la pace durabilă intre cele două state şi popoare este formula schimbului de populaţie pe care vrem să o ducem la îndeplinire cinstit şi fără reticenţe. Dorim din toată inima să ajungem Ia o Înţelegere şi spe­ răm că şi guvernul ungar se va declara de acord cu aceasta. Dl. Andrei de Hory: Am declarat şi în întrevederile noastre particulare că avem cea mai mare bunăvoinţă de a găsi o soluţie temeinică. Am făcut o propunere de compromis. Am avut onoare de a vă comunica şi in aceste conversaţii particulare că aceasta a fost pentru noi o mare jertfă. Nu este azi intîia zi cînd România a luat cunoştinţă de dorinţele Ungariei: douăzeci de ani le-am susţinut întruna. Am făcut o propunere de compromis şi sînt ferm convins - nu este o apucătură [trick] diplomatică, sînt convins de aceasta din adîncul sufletului meu - că este o reală propunere de compromis care ar putea satisface ambele părţi. Am spus de Ia început că am trata în temeiul unei frontiere noi. Am spus totdeauna, de la început, că este vorba de o ches­ tiune teritorială, natural cu toate consecinţele etnice. Niciodată nu am fost contra principiului etnic sau am adus argumente împotriva acestuia. Din contra, numai ordinea de urmat este alta. Găsim că nu se poate rezolva chestiunea decit numai pe bază teritorială. A discuta, a polemiza cu diferite date statistice, pe care Dvs. le invocaţi şi apoi partea cealaltă Ie combate, aceasta nu duce Ia nici un rezultat. E păcat, eu sînt cel dinţii care regretă sincer că nu putem continua negocierile. Revin asupra memoriului şi cred că dacă guvernul regal român ar face cunoscut memoriul ungar, publicul mare românesc se va convinge că nu am cerut ceva imposibil. Atunci ar putea fi altfel. Durere, azi; în această clipă, nu văd altă posibilitate decit aceea pe care am amintit-o Excelenţei Voastre. Nu este vina noastră. Propunerile noastre au fost cunoscute guvernului regal român cînd am venit la Tumu Severin să tra­ tăm pe o bază care era acceptată din partea română. A fost o propunere care ar fi urmat să se soluţioneze ca problemă teri­ torială. Această propunere a fost respinsă. Trebuie să o constat aci, in numele guvernului ungar.

121 Dl. Valeriu Pop: îngăduiţi-mi, Excelenţă, să mai spun cîteva cuvinte înainte de închiderea şedinţei. Excelenţa Voastră aţi accentuat că delegaţia ungară a pro­ pus in numele guvernului regal ungar un compromis. Trebuie să constat, cu regret însă, că propunerea Dvs. nu poate fi soco­ tită şi acceptată ca propunere de compromis, şi anume din următoarele motive: Noi, România, nu avem de dezlegat cu Ungaria nici o chestiune teritorială. Sintem insă dispuşi şi gata să soluţionăm chestiuni naţionale şi etnice, chiar a le rezolva definitiv. Pro­ punerea care este o propunere teritorială şi exclusiv teritorială, deoarece trece sub stăpînire străină peste 2 milioane de români şi exclude putinţa schimbului, deoarece in restul Transilvaniei ar răminea numai 162 000 de unguri - regret că trebuie să o spun încă o dată, nu este o propunere de compromis. Nu putem lua in considerare nici astăzi şi nici in viitor pro­ puneri care trec sub stâpinire străină chiar şi numai un singur român. După cum insă nu, vrem să trecem sub stâpinire străină nici un singur român, la fel sîntem gata a accepta o soluţie care nu mai menţine nici un singur ungur sub domi­ naţie străină. Trebuie să mai constat că opinia publică nu a fost pregătită pentru o astfel de propunere [din partea Dvs.] şi nu va fi pregătită niciodată pentru propunerea de a trece mai mult de 2 milioane de români sub stăpînire străină. Regret din toată inima Excelenţă, că trebuie să vă contra­ zic şi in altă privinţă. Este adevărat că am respins propunerea Dvs., care nu era propunere de compromis şi nici nu era potrivită pentru a aduce pace durabilă între cele două state şi popoare; nu mai puţin este adevărat că am prezentat o contra­ propunere care conţine unica posibilitate de a pune capăt luptei multiseculare intre cele două state şi popoare şi de a realiza pace durabilă şi o cinstită colaborare in viitor între cele două state şi popoare. Dvs. aţi respins această propunere. Deşi aţi respins in numele guvernului regal ungar această propunere, voinţa noastră de înţelegere a rămas neschimbată. Rămine în­ treagă în picioare, din motivele pe care am avut ocazia a vi le comunica, mai ales in întrevederile particulare cu Dvs. şi dl. Bârdossy. Acest spirit va fi la noi totdeauna statornic ca bază de înţe­ legere şi va menţine posibilitatea ca să găsiţi la noi totdeauna uşi deschise şi inimi deschise.

122 Regretăm încă o dată că intilnirea de !a Turnu Severin tre­ buie să ia sSrşit numai cu aceste asigurări platonice. Dl. Andrei de Hory: Aş vrea să revin la o expresie pe care Excelenţa Voastră a întrebuinţat-o, anume Excelenţa Voastră a vorbit despre carac­ terul ultimativ al memoriului guvernului ungar. Dl. Valeriu Pop: Am spus: tonul quasi-ultimativ. Dl. Andrei de Hory: Aţi vorbit concomitent despre spiritul de înţelegere. Aş vrea să observ la aceasta că guvernul ungar nu a văzut în tim­ pul din urmă nici o dovadă despre această voinţă de înţelegere. Ştim cu preciziune că România şi recent a concentrat mari forţe militare din Dobrogea in Transilvania. Nu prea cred că aceasta ar putea fi socotită ca un semn al voinţei de înţelegere. Cred, de altfel, Excelenţă, că am vorbi zadarnic mai departe în această chestiune. Voi aduce la cunoştinţa guvernului meu cuprinsul decla­ raţiei Dvs. şi vă solicit concomitent acum să Închideţi şedinţa conferinţei! Dl. Valeriu Pop: Numai încă un cuvînt. Nu voi reflecta mai pe larg la cuvin­ tele din urmă ale Excelenţei Voastre. Vreau numai să observ că, dacă s-ar fi luat astfel de măsuri, acestea nu pot fi decît măsuri cu caracter absolut defensiv, după ce Ungaria mai înainte a concentrat forţe mari, cu dispozitiv vădit ofensiv, la graniţa noastră apuseană. Pretinsa sporire a forţelor militare române, dacă ar fi avut loc, nu a putut avea deci decît un caracter strict defensiv. Evident, mă conformez dorinţei Dvs. de a ridica şedinţa, cu rezerva redactării şi semnării proceselor-verbale, astfel ca fiecare delegaţie să poată lua cu sine exemplarele sale. Dl. Andrei de Hory: Bineînţeles. Dl. Valeriu Pop: Cu această rezervă, declar conferinţa inchisă. Şedinţa se ridică la ora 2 şi 5 minute (14,05). (ss) Valeriu Pop (ss) A. Hory După închiderea conferinţei, s-a redactat de comun acord un comunicat, în care se arăta că, conferinţa s-a închis la cere­ rea delegaţiei ungare. Am convenit ca sâ dăm publicităţii comunicatul numai după semnarea proceselor-verbale, în care

123 scop urma să ne întîlnim cu Hory la orele 18. Am informat apoi pe M. Manoilescu la telefon de cele întîmplate. M. Manoi­ lescu s-a arătat surprins că negocierile s-au rupt şi m-a întrebat de ce nu l-am pus la curent înainte de consumarea rupturii; tre­ buie să încerc însă sâ reţin cu orice preţ pe unguri la Turnu Severin. I-am răspuns că am lucrat în conformitate cu hotăririle unanime ale Consiliului de Coroană şi am mers pînă la limita îngăduită de demnitatea şi interesele României. Pe unguri nu-i pot reţine; la 6 îl voi vedea pe Hory şi voi con­ stata în ce ape se scaldă. Bucureştii însă să-şi păstreze sîngele rece şi calmul nervilor, în acest caz, totul va merge bine. Am dat ordin apoi pentru transmiterea actelor şi stenogramelor prin Hughes. Pentru mine - după şedinţa a 3-a era clar că situaţia României s-a înrăutăţit. La 19 august i-am înfrînt pe unguri; nu au cutezat să facă ruptura şi erau aproape de a ceda pe chestiunea bazei de discuţie. Cheia situaţiei era însă la Berlin şi Roma. Ei au lucrat, probabil, între timp, cu rezultate bune pentru ei, noi nu am activat eficace, sau suficient; în orice caz, nu am primit nici o informaţie directă despre evoluţia şi apre­ cierea situaţiei în capitalele Axei. Rezultatul a fost că in 24 august, ungurii au provocat şi au forţat ruptura, probabil ştiind că aceasta nu va mai avea consecinţe nefavorabile pentru ei. Trebuie subliniat şi faptul că memoriul ungar lăsa să se înţeleagă că guvernul ungar este dispus a revizui com­ promisul teritorial propus, adică noua linie de frontieră asupra căreia la început ungurii nu admiteau nici o tirguială, ceea ce constituia un indiciu serios că cererile Ungariei erau socotite excesive la Berlin şi Roma. Delegaţia română şi publicul din Turnu Severin, care aflase despre ruptură, erau încîntaţi insă şi jubilau. Noile instrucţiuni ale guvernului

Văzînd că procesele-verbale nu vor fi redactate înainte de ora 19, am amînat întrevederea cu Hory pînă la ora 19, ple­ carea trenului cu delegaţia ungară, pînă la ora 20,15 şi la 17,30 am plecat cu şalupa pe Dunăre, însoţit de generalul Dra- galina şi cîţiva reprezentanţi ai presei. La Porţile de Fier am fost ajuns de o barcă militară rapidă, care m-a readus la Turnu Severin, unde mă chemase urgent guvernul, pentru a-mi comunica noi instrucţiuni. Hiott îmi iese înainte cu telegrama primită între timp:

124 "Dl. prim-ministru şi cu mine sintem surprinşi că aţi dat un răspuns atit de tranşant, înainte de a ne fi consultat ia telefon în cursul dimineţii. Dacă s-ar rupe acum tratativele pe baza schimbului de note de astăzi, s-ar putea crede de observatorii străini că vina este de partea noastră, deşi noi sintem aşa de sinceri in dorinţa de a ne Înţelege. Iată de ce vă rog să vă conformaţi următoarelor instrucţiuni: luind din nou contact cu Hory, cu prilejul semnăturii protocolului şedinţei de dimineaţă, îi veţi spune că in completarea ultimelor rinduri din răspunsul delegaţiei române in care delegaţia îşi păstrează dreptul ca să prezinte în şedinţa următoare a conferinţei o documentare completă şi o motivare a punctului său de vedere, şi anume: "um den Vollwert und die praktische Giiltigkeit des rumăni- schen Satzes nochmals und ausfiihrlicher darstellen zu kdnnen"**; delegaţia noastră va adăuga acestei demonstraţii şi o hartă care să ilustreze concepţia românească, arătînd care este spaţiul vital care ar fi propus de noi ca să fie acordat, pentru a cuprinde, aşa cum ei înşişi au cuprins [?] pe toţi ungurii din Transilvania afară de secui. Deoarece executarea acestei hărţi ar cere o deosebită atenţie, propunem ca cele două delegaţii să se întrunească din nou, fie la Severin, fie chiar la Bucureşti, sau lingă Bucureşti, miercuri 28 august, pentru a continua acolo tratativele; în acelaşi timp veţi da, de acord cu Hory, un comunicat că tratativele vor continua miercuri şi că ele vor avea loc probabil într-o localitate din jurul Bucureştilor. După darea acestui comunicat, delegaţia poate pleca cu trenul special care este pregătit sau, la libera sa alegere, poate rămine mai departe. Aci se termină instrucţiunile mele; adaug pentru convigerea Dvs. că ele nu reprezintă o dare înapoi pentru Dvs. deoarece se leagă în mod logic cu finalul notei pe care aţi depus-o astăzi dimineaţă. Rog comunicaţi-mi chiar acum la Hughes dacă aveţi ceva de spus cu privire la aceasta, înainte de a vedea pe Hory. Eu sint plnă astăzi noapte la 12 la Bucu­ reşti şi aştept noi comunicări. M. Manoilescu" Contrariat de aceste instrucţiuni, am răspuns fără întîrziere, după cum urmează: "Am primit noile instrucţiuni transmise prin telegraf. Am onoare a vă face următoarele observaţii: socotesc că modifi­ carea ultimei noastre declaraţii, mai ales după încheierea

"Pentru a demonstra incă o dată şi mai amănunţit valoarea întreagă şi valabilitatea practică a tezei române".

125 conferinţei, ar fi o mare greşeală şi nu ar însemna altceva decit conformarea noastră la tactica urmărită de delegaţia maghiară şi, mai ales, la sugestiile insistente făcute în convorbirile par­ ticulare care s-au înteţit in cursul zilei de astăzi, şi anume: de a le prezenta o propunere cu caracter teritorial, indicind o linie de frontieră fără ca, in prealabil, ei să fi dat adeziunea lor, pentru soluţionarea litigiului româno-ungar, la principiul etnic realizabil prin schimbul de populaţie. Tactica delegaţiei ungare este evidentă; ei urmăresc de a putea ajunge la două propuneri teritoriale care să stea faţă in faţă şi intre care, fie prin media- ţiune, fie prin negociere, fie prin arbitraj, să poată obţine media, ceea ce ar fi absolut inacceptabil din puctul de vedere al intereselor româneşti. Răspunsul meu a fost dat in strictă conformitate cu hotă­ rîrea unanimă a Consiliului de Coroană, cu instrucţiunile dvs. şi potrivit conversaţiei avute în trei, ieri la ora 13, despre care Dvs. aveţi cunoştinţă fiindcă aţi luat parte la ea.** Avînd in vedere cele ce preced şi fiindcă instrucţiunile Dvs. sînt in contrazicere cu convingerile mele intime şi de nezdruncinat, de ceea ce este util şi necesar de a face pentru salvgardarea intereselor superioare ale ţării, am onoarea a vă comunica că, dacă Dvs. şi dl. prim-ministru aţi persista in menţinerea instrucţiunilor deja comunicate mie, personal nu aş fi in situaţia de a le transmite domnului de Hory şi v-aş ruga, deoarece dl. general Dragalina se asociază fără rezervă la acest al meu punct de vedere, să însărcinaţi cu transmiterea şi exe­ cutarea acestor instrucţiuni pe dl. ministru plenipotenţiar Hiott, care este inalt funcţionar de carieră, care apreciază insă situa­ ţia în acelaşi fel. Rămîn la aparat in aşteptarea comunicărilor dvs. urgente. Valeriu Pop Delegatul României" Adeziunea generalului Dragalina şi a ministrului plenipo­ tenţiar Hiott s-au produs spontan, cînd dictam operatorului răspunsul improvizat. M. Manoilescu insă a stăruit in noile instrucţiuni şi în gre­ şita apreciere a notei ungare. Imediat vine răspunsul, vorbeşte dl. ministru Manoilescu: "înainte de orice, in fondul chestiunii vă rog să observaţi că propunerea ungurilor de a lăsa cu orice preţ pe loc pe secui ne avantajează pe noi, întrucît permite ca să dăm un spaţiu

*> Conversaţia cu Fabricius.

126 vital mult mai mic ungurilor, şi anume numai acela corespun­ zător celorlalţi unguri din Transilvania, afară de secui. Aceasta ne va permite să facem o ofertă teritorială foarte redusă în cadrul principiului etnic şi al schimbului de populaţie; acest fapt important schimbă cu totul datele problemei şi ne dă dreptul şi nouă de, a reexamina chestiunea şi chiar instrucţiu­ nile care vi s-au dat, deşi asupra acestor instrucţiuni revenim mai jos şi cu alte argumente. Punctul 2. Orice propunere teritorială vom face noi va fi condiţionată in mod absolut de principiul etnic şi de schimbul de populaţie aşa că Dvs. sînteţi rugat a comunica de pe acum ungurilor că propunerea noastră teritorială nu va avea alt sens decît acela al unei rezerve pentru deplasarea ungurilor din Ardeal afară de secui şi că întinderea ei este condiţionată in mod absolut de această deplasare fără de care Întreaga noastră contra-propunere nu va avea nici sens, nici valabilitate. Iată de ce fac apel la patriotismul Dvs. să acceptaţi propu­ nerea guvernului şi să vă rog a-mi comunica chiar acum orice sugestii pe care le-aţi găsi potrivite pentru a perfecţiona această propunere, pe care eu, pentru a menaja poziţia Dvs., am căutat să o prezint ca o continuare a răspunsului Dvs. de azi. Termin, adăugind că bineînţeles, în declaraţia pe care o veţi face acum, să dezvoltaţi punctul 2 de mai sus, adică noi nu vom face altfel de propuneri teritoriale decît acelea care sînt condiţionate de schimb de populaţie cu ungurii ce, even­ tual, ar fi cedate [?]. Aştept la aparat răspunsul Dvs. Stăruinţa lui Manoilescu şi apelul direct la patriotismul meu m-au făcut să cred că la Bucureşti s-a petrecut ceva neaş­ teptat sau s-a produs o injoncţiune a Puterilor Axei sau se vor fi dat unele asigurări. De aceea am răspuns după cum urmează: "24 august, ora 20. Mi se pare că Ia Bucureşti este interpretat greşit sensul ade­ vărat al notei maghiare. Ungurii vor să lase pe loc cu orice preţ pe secui, insă cu condiţia ca aceştia să fie puşi sub suve­ ranitatea statului maghiar, deci pasagiile respective din notă nu pot fi interpretate in mod favorabil nouă. Linia de frontieră, chiar şi în cazul eliminării ungurilor numai din regiunea de vest şi din diaspora, va fi atît de adine deplasată către interior, incit toate nedumeririle şi temerile mele exprimate in comuni­ carea anterioară răm'm in picioare; de altfel ungurii ne-au spus şi ne-au lăsat să înţelegem că chiar dacă noi am face indicarea frontierei in temeiul principiului etnic, ei vor considera pro-

127 punera făcută tot ca una cu caracter teritorial. Mă surprinde că Dvs. aveţi impresia că eu aş fi rupt tratativele fără a lua noi instrucţiuni pentru această gravă hotărire. Din declaraţia mea rezultă exact contrariul, precum şi dorinţa şi hotărirea arătate clar de a ţine o şedinţă viitoare a conferinţei, cind să am posi­ bilitatea de a dezvolta teza românească mai pe larg şi in mod documentat. Acest fapt ii puteţi constata şi din stenograma şedinţei ce v-a fost transmisă. în cursul cuvintărilor ulterioare lecturii declaraţiei, am stăruit din nou pentru continuarea nego­ cierilor Ln modul posibil, după tonul drastic şi cu caracter ultimativ al notei maghiare. De altfel, proiectul de comunicat comun, aprobat deja de dl. Hory şi reţinut de comun acord pină după semnarea proceselor-verbale, precizează textual că, conferinţa s-a încheiat in urma cererii delegaţiei maghiare, de unde rezultă fără echivoc, prin Însăşi recunoaşterea delegaţiei maghiare că nu delegaţia română, ci delegaţia maghiară a rupt negocierile. îmi menţin deci punctul de vedere deja comunicat Dvs. şi sint nevoit să declin de la mine orice răspundere pentru urmă­ rile ce ar putea decurge din prezentarea unei linii de frontieră înainte de acceptarea principiului etnic şi al schimbului de populaţie de către Ungaria, chiar făcînd toate rezervele indicate de Dvs. Deoarece aţi făcut apel la patriotismul meu şi pentru a nu da aspectul unei divergenţe dăunătoare ţării în faţa delegaţiei maghiare, sînt gata a transmite d-Iui de Hory propunerea cuprinsă în instrucţiunile Dvs., insă cu aceasta sînt nevoit a socoti misiu­ nea mea definitiv încheiată, urmînd ca mîine să fac cuvenitul raport personal către Dvs. şi apoi către Majestatea Sa Regele, solicitînd desărcinarea mea. Adaug că, cu toate acestea, voi continua să dau concursul meu prin sugestii şi documentare şi pe mai departe ţării mele, fără a putea accepta vreun rol activ în continuarea negocierilor ce s-ar face după această schimbare de tactică şi atitudine. Rămîn in aşteptarea răspunsului Dvs. imediat. Valeriu Pop." M. Manoilescu a replicat cu următoarea telegramă: "24 august, ora 20,15 Faţă de concluziile Dvs. renunţ a dezvolta răspunsul meu la diferitele puncte din această comunicare. Vă rog să ţineţi seama că în aceste tratative prima noastră grijă este să nu dăm

128

/ impresia faţă de terţi că nu am fi sinceri şi că ne ascundem sub motive formale, fie chiar oricît de logice, pentm a tergiversa. în concluzie, vă mulţumesc pentru partea întii a hotăririi Dvs., care este aceea de a transmite punctul nostru de vedere, rugindu-vă să nu uitaţi a sublinia punctul 2 din comunicarea mea precedentă, prin care anunţam că frontiera ce vom pro­ pune va fi condiţionată în mod absolut de deplasarea populaţiei ungare. îmi pare rău pentru partea a doua a hotăririi Dvs., dar sper că venind aici la Bucureşti, vom reuşi să acordăm punctul de vedere al Dvs. cu al nostru. Am apreciat atît scrupulele Dvs., cît şi sacrificiul de con­ ştiinţă pe căre-1 faceţi acceptînd, pentru a nu ne da în spectacol faţă de delegaţia ungară. Vă rog nu neglijaţi comunicatul comun al celor două dele­ gaţii, care este esenţial atunci cînd deja s-a anunţat în străinătate, la radio şi în presă, ruperea tratativelor. Vă las acum ca să mergeţi la şedinţă şi aştept ca cineva să-mi facă, chiar în lipsa Dvs., raportul continuu de modul cum se des­ făşoară şedinţa, iar după aceea, de rezultatul ei, căci trebuie să raportez chiar astă seara Majestăţii Sale Regelui. Contrapropunerea guvernului român

Drept urmare a acestui schimb de telegrame, am aminat plecarea trenului delegaţiei maghiare pentru ora 22,30 şi m-am dus la Hor}', care m-a primit cu o excesivă curtoazie. Am con­ statat împreună că procesele-verbale redactate sînt în curs de verificare de către secretarii celor două delegaţii, am revăzut textul comunicatului, suprimind din el menţiunea Întreruperii şedinţei timp de două ore şi jumătate, precum şi cuvintul "vor- lăufig",* apoi am abordat chestia spinoasă a contrapropunerii româneşti. Dupa cuvenita pregătire diplomatică, am formulat iniţiativa nouă a României în următorii termeni: "Guvernul român e dispus a face o propunere însoţită de o harta, cu indi­ carea frontierei rezultind din aplicarea schimbului de populaţie pentru toţi ungurii din Ardeal, in afară de secui. întinderea teritorială a propunerii României este in mod absolut condi­ ţionată de efectiva deplasare a acestor unguri din Ardeal, fără de care contrapropunerea noastră nu are nici un sens şi nici o valabilitate". Hory s-a arătat foarte satisfăcut de iniţiativa

Provizoriu

129 9 - Bătălia pentru Ardeal guvernului român; se părea că avea teama că România nu va face nici o contrapropunere concretă şi nici nu va stărui în continuarea negocierilor. Am adăugat că guvernul român insistă pentru continuarea negocierilor, în sensul arătat mai sus, pe ziua de miercuri 28 august, la Bucureşti sau într-o localitate din apropierea Capitalei. Hory mi-a declarat că este convins că guvernul ungar va accepta propunerea de continuare a negocierilor şi că are autorizaţia prealabilă -pentru cazul reluării tratativelor-de a invita delegaţia română - în temeiul reciprocităţii - in Ungaria în una din localităţile Margitsziget (Budapesta), Seghedin sau Kalocsa. în cele două din urmă localităţi am putea sta pe vapor ca şi ei la Turnu Severin. I-am arătat că nu pot da răspuns la invitarea în Ungaria, voi întreba însă guver­ nul meu şi voi comunica răspunsul incă înainte de plecarea trenului. Plecarea s-a amînat de comun acord la ora 12,30 noaptea. Hory în continuare a afirmat că guvernul ungar nu poate consimţi la un aranjament fără soluţionarea problemei secuilor şi s-a interesat care este concepţia guvernului român în ce pri­ veşte soluţionarea acestei probleme. I-am arătat că nu am instrucţiuni şi nici autorizaţia de a concretiza punctul de vedere al guvernului în această problemă, că însă - dacă îl interesează - pot sâ-i spun părerea mea personală. M-a rugat să i-o spun. Părerea mea personală este -i-am spus - că, dacă guvernul ungar ar stărui, în legătură cu contrapropunerea ce o va face guvernul român, să se facă propuneri şi pentru solu­ ţionarea problemei secuilor, guvernul român va prezenta propuneri şi în această chestiune. Propunerea românească insă nu poate fi alta decît o formulă de autonomie largă in cadrul suveranităţii româneşti, sau repatrierea tuturor secuilor, cu cu­ venitele consecinţe teritoriale. Hory a formulat, în scris, părerile mele personale în traducere ungurească astfel: "Magânbeszelgetes kozben Pop V. Oexcellenciâja kozolte, hogy amennyiben a magyar kormâny ujjolag azon kivânsâgât fejezne ki, hogy az emlitett javaslattal osszefuggesben a ro­ mân kormâny âltal a szekely kerdes megoldâsâra is javaslat tetessek, a român kormâny erre vonatkoz6Iag is javaslatot fog tenni es ez a javaslat vagy egy a român szuverânitâs kebelen belule megadando tâgkorii autonomiâban, vagy az osze- kelysegnek az âttelepitesi akcioba valo bevonâsâban fog alini, termeszetesen a megfelelo teriileti konzekvenciâk levonâ- sâval." Mi-a prezentat nota făcută de el spre verificare. M-am

130 declarat de acord cu formularea lui Hory, accentuind incâ o dată că părerea mea personală nu poate avea nici o inriurire sau efect asupra eventualei atitudini ce o va lua guvernul ro­ mân in aceasta chestiune. Am vorbit cu titlu personal, deoarece anunţasem guvernului demisia mea şi nu voiam să mai angajez in această chestiune guvernul care schimbase metoda. Hory m-a rugat apoi ca la continuarea conversaţiei să poate lua parte şi generalul Nâday, fără de care nimic nu face. Mi-am dat consimţămîntul, iar intre timp am convenit că la sfirşitul comunicatului ar mai trebui adăugată o frază pentru liniştirea opiniei publice în cele două ţări şi pentru lămurirea străinătăţii; fraza am formulat-o astfel: "Jedoch besteht die Hoffnung, dafi die Verhandlungen in kurzester Zeit wieder aufgenommen werden." "'Generalul Nâday - sosit între timp - a făcut observaţia că cuvîntul "Hoffnung" este prea vag şi a propus înlocuirea lui cu cuvîntul "Aussicht", ceea ce' am acceptat. Comunicatul astfel modificat a fost din nou scris la maşină şi apoi dat presei în următoarea redactare: "Dupa ce delegaţii principali au raportat personal guver­ nelor lor respective despre mersul tratativelor, delegaţia ungară şi română s-au întrunit Ia 24 august ora 10,30 în şedinţa a treia S-a convenit sa se întrebuinţeze limba germană ca limbă a negocierilor, cu rezerva ca procesul-verbal al şedinţei de azi sa fie redactat în limba germană şi franceză, textul german fiind considerat ca cel autentic. Excelenţa Sa consilierul intim Andrei de Hory a dat citire memoriului guvernului regal ungar; pentru examinarea acestuia şedinţa a fost întreruptă. După redeschiderea şedinţei, Excelenţa Sa ministrul Vale- riu Pop a răspuns la memoriul citit de delegaţia ungară. Fiindcă nu s-a putut găsi o bază comună de tratative, negocierile au fost declarate închise, la dorinţa delegatului principal ungar. Totuşi, există perspectiva că negocierile vor fi reluate în cel mai scurt timp." Despre îndeplinirea misiunii mele am făcut făra întirziere o dare de seamă la Bucureşti. "Raportez următoarele: am vorbit în sensul instrucţiunilor cu dl. de Hory, care a luat act de propunerea făcută şi mi-a comunicat că după ce va face raport guvernului sau mîine Ia amiază, în cursul zilei de mîine vom avea răspunsul Budapestei.

"Totuşi, există speranţa că tratativele vor fi reluate in cel mai scurt timp."

131 Părerea d-lui Hory şi a d-lui general Nâday este că răspun­ sul guvernului maghiar va fi cu certitudine favorabil; avînd autorizaţia prealabilă a guvernului maghiar pentru cazul conti­ nuării negocierilor, a propus ca negocierile să continue, în temeiul principiului reciprocităţii, pe insula Marghit din Budapesta, la Seghedin sau la Kalocsa, pina unde se poate ajunge cu vaporul. înţelege să facă de pe acum această invitaţie sub rezerva acceptării guvernului maghiar a continuării tratativelor. Inte- resindu-se de problema secuiasca, am spus cu titlu privat că, convingerea mea este că, dacă guvernul maghiar îşi va exprima dorinţa ca în legătură cu propunerea cunoscută de schimb de populaţie concomitent sa se facă propunere de către guvernul român şi pentru rezolvarea problemei secuieşti, guvernul român va face propuneri şi in această privinţă, că aceste pro­ puneri nu vor putea consista în altceva dec/f într-o autonomie acordată în cadrul suveranităţii româneşti sau în înglobarea totalităţii secuilor in schimbul de populaţie cu consecinţele logice teritoriale ce ar decurge din această înglobare. Accentuez încă o dată că aceasta a fost o părere pur per­ sonală, cu titlu personal pentru a linişti intrucitva pe delegatul Ungariei care mi-a comunicat că o înţelegere fără rezolvarea problemei secuieşti nu poate fi concepută de guvernul regal maghiar. Rog să-mi comunicaţi imediat răspunsul Dvs. la propune­ rea delegatului ungar cu privire la localitatea şi ţara unde ar urma să continue miercuri tratativele. Rog mai departe, fixaţi întrevederea cu Dvs. pentru mîine, îndată după sosirea mea la Bucureşti, ora 10,30 şi rog solicitaţi în numele meu audienţa laM.S. Regele, pentru ziua de miine. Aştept răspunsul Dvs. la aparat." M. Manoilescu mi-a răspuns următoarele: "în chestiunea localităţii nu pot să mă pronunţ in acest moment şi voi comunica răspunsul meu telegrafic miine după amiază la Budapesta, prin Legaţia noastră. în chestiunea secuilor, aprob in principiu răspunsul Dvs., dat cu titlu personal. Nu uitaţi să daţi un comunicat al ambelor delegaţii ca să nu se creadă rupte tratativele. Acum plec la Palat; comunicaţi în lipsă tot ce aveţi, mie la Palat."

132

i Am comunicat Iui Hory răspunsul guvernului român şi l-am consiliat că, dacă guvernul ungar doreşte sincer reluarea negocierilor, să nu stăruie pentru continuarea conferinţei în Ungaria. Hory, in cursul conversaţiei s-a plins că automobilul său ar fi fost oprit de un ofiţer şi un civil şi aceştia ar fi pro­ ferat insulte la adresa Ungariei. Am promis că voi dispune o cercetare. în schimb, i-am arătat că in cursul zilei trei avioane ungare au fost zărite deasupra judeţelor Severin şi Hunedoara şi am cerut satisfacţie pentru această violare a spaţiului aerian român. Mi-a făgăduit anchetă imediată, iar generalul Nâday a luat notă de caz. în cursul nopţii, cele două delegaţii au părăsit Tumu Severin. CAPITOLUL IV ARBITRAJUL DE LA VIENA La Bucureşti, a doua zi după Conferinţă în dimineaţa zilei de 25 august, Gigurtu mi-a comunicat prin telefon de la Predeal, că nu vine la Bucureşti pentru audienţa la Rege, fiind de acord să mă prezint la Palat numai cu Manoilescu. A mai adăugat că, citind pe îndelete tot mate­ rialul documentar trimis prin Hughes de la Turnu Severin, a ajuns la concluzia că eu am avut dreptate şi guvernul nu tre­ buia să se amestece, recurgînd la noi instrucţiuni. Pe Manoilescu l-am întrebat ce fapt nou sau ce intervenţie a Axei la Bucureşti a determinat noile instrucţiuni. Mi-a'răspuns că nu s-a produs nici un demers şi totul se datoreşte convingerii că noua propunere a României va face cea mai bună impresie la Berlin şi Roma, dînd dovada peremptorie a spiritului nostru de conciliat ie. I-am replicat câ în acest caz injoncţiunea guver­ nului nu era justificată, expunîndu-i totodată mai pe larg argumentele invocate la Hughes şi temerile mele. M. Manoilescu s-a raliat la punctul meu de vedere şi m-a asigurat că totul se poate aranja şi e gata să o facă: I-am arătat că nu sînt decît două mijloace: stoarcerea adeziunii Ungariei la formula schim­ bului de populaţie, fie direct, fie prin mijlocirea Axei, sau asigurarea formală a Berlinului că România nu va fi nici sfătuită şi nici constrinsă să treacă, în soluţionarea litigiului, peste limitele logice ale consecinţelor teritoriale determinate de schimbul de populaţie. M. Manoilescu a acceptat aceste idei şi a plecat de îndată la Fabricius pentru a'iniţia acţiunea în acest sens. La ora 11,30 ne-am prezentat în audienţă la Rege. Am făcut o amplă expunere a celor petrecute în ziua de 24 august la Turnu Severin. Dacă aş fi ştiut - am adăugat - că nu s-a produs nici un demers al Axei la Bucureşti, nu numai câ eu personal nu aş fi executat instrucţiunile primite, dar aş fi

134 împiedicat pe oricine din delegaţie să facă comunicarea ceri lui Hory. Am arătat toate motivele mele de îngrijorare, rr< ales dacă propunerea s-ar şi concretiza şi am soliciu desărcinarea mea imediată. La cererea Regelui, am arătat apo» cele două mijloace, cu ajutorul cărora s-ar putea înlătura in­ convenientul care,s-a produs şi s-ar putea preveni un rău mai mare. Regele a declarat că aprobă ce am făcut la Tumu Severin, îmbrăţişează fără rezervă punctul meu de vedere şi, în consecinţă, a dispus ca guvernul să repare gre­ şeala din ziua precedentă. Apoi a solicitat ca in aceste condiţii să-mi continui misiunea. I-am răspuns că dacă una din con­ diţiile arătate de mine se realizează in prealabil, sînt dispus a reprezenta România şi pe mai departe. Regele a intervenit spu- nind că amîndouă condiţiile trebuie realizate in prealabil, contrar recunoaşte absoluta mea îndreptăţire de a refuza con­ tinuarea negocierilor. A făcut mare impresie asupra Regelui cînd am subliniat că noile instmcţiuni au fost contrare hotăririi formale şi unanime a Consiliului de Coroană, luate cu contri­ buţia personală a Suveranului şi că nu pot concepe, nici pentru mine, dar nici pentru Rege mai ales să se reediteze cazul Slovaciei'. La sfirşitul audienţei, Regele mi-a mulţumit foarte călduros şi adine emoţionat, asigurîndu-mă de toată recunoştinţa Sa. La ieşire i-am atras atenţia colonelului Rusescu asupra gravităţii creseînde a situaţiei interne şi externe. Rusescu mi-a mărturisit că Regele nu ar fi fost străin de noile instruc­ ţiuni din ajun. Dupâ-masă, generalul Dragalina m-a informat că îmi urmează exemplul şi cere desărcinarea sa. L-am sfătuit să mai aştepte cîteva zile şi l-am pus la curent cu hotârîrile luate de Rege. La ora 17 I-am vizitat pe Fabricius. Autorizat în prealabil de Suveran, l-am informat despre cele ce s-au petrecut la Tumu Severin şi despre hotărîrea mea de a mă retrage. Fabri­ cius a ripostat că retragerea mea ar mătura literalmente guvernul, iar căderea guvernului pe acest motiv ar produce nedumeriri serioase la Berlin, pînă cînd s-ar putea lua contact cu noul guvern şi s-ar lămuri situaţia. Retragerea mea ar avea, prin urmare, repercusiuni nefavorabile pentru România. în faţa acestei perspective, i-am cerut să intervină la Berlin, pentru ca Berlinul să dea asigurări României. După părerea lui, lucrul era greu de obţinutt deoarece Berlinul proclamase principiul neimixtiunii, insă, avînd in vedere încurcătura care s-a produs şi interesul Germaniei de a lămuri cit mai repede lucrurile, va

135 trimite ia Berlin sugestia mea personală - am vorbit cu titlu personal - şi va recomanda călduros ca Berlinul sâ şi-o însu­ şească, dind cuvenitele asigurări României. în dimineaţa zilei de 26 august, am avut o consfătuire cu I. Gigurtu şi Manoilescu care - conformîndu-se ordinului Suve­ ranului - căutau o ieşire din situaţia care s-a produs. I-am sfătuit ca, in ce priveşte demersul la Budapesta - cu perspec­ tive nule sau foarte reduse de reuşita - sâ mai aştepte 24 ore, insa sa rezolve intîi şi foarte urgent chestiunea asigurării din partea Germaniei. Manoilescu s-a Însărcinat sâ faca imediat o intervenţie în acest sens la Berlin. Dupa plecarea lui Manoilescu, I. Gigurtu mi-a comunicat ca va cere Regelui o noua păsuire de patru zile pentru rema­ nierea guvernului, ca a renunţat Ia combinaţia cu miniştrii [?] şi a rupt negocierile cu Horia Sima. M-am mulţumit să-i spun că aminârile continue pun in joc soarta Coroanei şi a ţării. Am rămas cu impresia ca Gigurtu sau nu are ordin de la Rege sau nu vrea sâ realizeze marea reconstituire a guvernului. Exasperat, i-am împărtăşit lui Urdăreanu impresiile mele. Urdăreanu s-a arătat din nou foarte mirat, afirmînd că Gigurtu este in lipsă de ascultare faţă de îndiumarea formală a Regelui, mai ales că nu a cerut nici concursul meu pentru a duce trata­ tivele cu ardelenii şi factorii naţionalişti. I-am arătat totala lipsă de comprehensiune a Iui I. Gigurtu, pentru situaţia critică prin care trecem: cu oricine am vorbit şi l-am convins sâ intre in noul guvern proiectat, după ce 1-a văzut pe Gigurtu, a reve­ nit asupra consimţămîntului dat, afirmind că este cu neputinţă sa admită in fruntea guvernului pe Gigurtu. Pe urmă i-am spus ca nu pot înţelege cum este posibil ca, dacă Regele vrea sincer realizarea soluţiei şi a dat ordin formal in acest sens, Gigurtu sâ saboteze prin inerţie executarea îndrumării primite de Ia Suveran. Aminarea excesivă pune în primejdie Coroana şi ţara; s-ar putea ca totul sâ fie acum prea tîrziu. în aceeaşi zi, M. Manoilescu -in executarea ordinului Suve­ ranului şi potrivit înţelegerii intervenite la l. Gigurtu - a remis Iui Fabricius şi lui Chigi cîte un memoriu în care a recapitulat lucrările de la Turnu Severin, a expus teza românească, accen- tuînd că ea este în conformitate cu cele discutate la Berchtesgaden şi a avut asentimentul Fiihrer-ului şi al Ducelui, a demonstrat că teza ungară este fantezistă şi inacceptabilă şi a conchis: "Faţă cu această situaţie, guvernul român se crede in drept să întrebe guvernul Reichului [şi guvernul italiei] ce rămine de

136

/ făcut ca să se ducă la bun shrşit concepţia stabilită şi scopul urmărit la Obersalzburg" [şi Roma]. Dacă recapitularea lucră­ rilor Conferinţei de la Turnu Severin, combaterea tezei ungare şi susţinerea călduroasă a tezei române au fost fără discuţie un act oportun şi util, concluzia constind in întrebarea ce este de făcut, nu era nici in concordanţă cu hotărirea Suveranului şi nici nu însemna vreun pas înainte pe calea care ar fi putut duce Ia scopul urmărit: obţinerea unei asigurări prealabile din partea Berlinului şi a Romei. Dimpotrivă. Nu am putut între­ prinde nimic împotriva acestei concluzii, pentru simplul motiv că nu am avut cunoştinţă de textul memoriului. Memoriul a fost luat a doua zi de Fabricius şi de Chigi, convocaţi urgent, pentru a fi remis guvernelor respective. Convocarea lui Fabricius şi a lui Chigi

Seara am aflat de Ia M. Manoilescu că W. Fabricius şi P. Chigi au fost convocaţi urgent de guvernele lor, tot astfel miniştrii Axei de la Budapesta. Era clar că amestecul Puterilor Axei este iminent. La 27 august plecară Chigi şi Fabricius. Din unele afirma­ ţii făcute de Fabricius Iui M. Manoilescu reieşea că miniştrii Puterilor Axei sinf convocaţi in vederea luării unor hotăriri in litigiul româno-ungar. Avînd în vedere precedentul faptului împlinit în cazul Bulgariei, începu să prindă rădăcini temerea că s-ar putea lua o hotârire de fond in lipsă şi fără ascultarea României. I. Gigurtu şi Manoilescu s-au raliat deci Ia ideea unui demers la Berlin şi Roma in sensul că nici o hotârire să nu se ia fără a fi ascultat din nou glasul documentat al României. Manoilescu a şi dat instrucţiuni în acest sens miniştrilor Româ­ niei, Bossy şi Romalo. Bossy a răspuns în aceeaşi zi că a primit asigurări liniştitoare din partea Ministerului Aface­ rilor Străine al Italiei, că nu este vorba de arbitraj şi că, in orice caz, nici o hotârire nu se va lua fără ascultarea prealabilă a celor două state. Este caracteristic insă pentru situaţia noastră şi a reprezentanţilor României în capitalele Axei că - în faza cea mai critică şi hotâritoare a litigiului româno-ungar - nici Bossy nu a putut vedea personal pe contele Ciano, nici Romalo, pe von Ribbentrop.

137 Atitudinea saşilor

După masă m-a vizitat fruntaşul german [sas] Hans Otto Roth. S-a arătat foarte interesat pentru soluţionarea litigiului româno- ungar în favoarea României, asigurindu-mă de întreaga loialitate a elementului german. Mi-a atras atenţia asupra unor argumente la care Hitler şi oficialitatea naţional-socialistă ar fi sensibili: 1. - Interesul săsesc, etnic şi economic, pentru păstrarea integrităţii Ardealului, în cadrul României. 2. - Unitatea obiectivă a Ardealului din punct de vedere geografic, istoric, economic şi al căilor de comunicaţie; din punct de vedere etnic, interpenetraţia celor trei popoare este fără ieşire (die drei Volker sind hoffnungslos verwirrt). 3. - Tăria politico-militară a Vechiului Regat (nucleul de bază al statului român) pentru noua ordine europeană. 4. - Substanţa rasială a românilor este reprezentată mai ales prin cei din Ardeal. Hans Otto Roth a remarcat acţiunea de propagandă nebu­ nească a ungurilor pentru captarea bunăvoinţei elementului german din România şi necesitatea de a contrabalansa această manevră prin oarecari gesturi, mai mult simbolice, cum ar fi ajutorul pentru şcolile lor confesionale. Invitarea la Viena

Seara m-a informat Manoilescu că a primit, prin Fabricius, invitare din partea lui von Ribbentrop Ia Viena, făcută in următorii termeni: "Vă rog să invitaţi imediat pe ministrul de Externe în numele guvernului Reich-ului la o convorbire asupra afacerilor ungaro-române cu guvernul Reich-ului şi cu guvernul italian reprezentat prin contele Ciano, pentru joi la amiază, la Viena. Ar fi recomandabil ca ministrul de Externe să primească depline puteri pentru tratative asupra relaţiilor ungaro-române. Rămîne la aprecierea guvernului român de a trimite un al doilea delegat, eventual pe preşedintele de Consiliu." Manoilescu a propus să fie însoţit de un al doilea reprezen­ tant al României şi acesta, la dorinţa categorică a Regelui, trebuia să fiu eu. Plecarea urma să aibă loc a doua zi după amiază. După această invitare nu mă îndoiam câ am intrat în faza hotărîtoare a litigiului şi că deznodămîntul este iminent. Situa­ ţia momentană a României era precară - după aprecierea mea, România nu clarificase in timp util situaţia internă şi deci nu făcuse nici un pas înainte pentru a cîştiga incredere şi autori-

138 tare înăuntru şi in afară. Guvernul român nu soluţionase încă litigiul româno-bulgar, deci recomandarea (?) Fuhrer-ului nu fusese onorată şi rezistenţa stîmise indispoziţie; la Berlin şi Roma nu se lucrase intensiv şi cu folos pentru cauza româ­ nească, mai mult, in timpul critic, reprezentanţii noştri nu au putut vedea pe cei doi miniştri de externe, necum pe Fuhrer şi pe Duce; nici o asigurare formală nu se obţinuse încă pentru soluţia acceptată şi susţinută de guvernul român. Nici o con­ diţie, socotită de mine indispensabilă pentru reuşita în această aprigă, grea şi sumbră bătălie pentru Ardeal nu se realizase. România însă era, în ultimul moment, invitată din nou la negocieri şi astfel avea ocazia să susţină încă o dată dreptatea cauzei sale. Personal eram pus din nou în faţa unei alternative dintre cele mai chinuitoare. Am dat sfaturi, am făcut propuneri salvatoare, am refuzat demnităţi şi am trecut peste orice velei­ tate şi interes personal; am reprezentat România la Turnu Severin cu demnitate, fermitate şi pricepere. Toate strădaniile mele insă au fost zadarnice. Nimeni nu mi-ar fi putut deci reproşa refuzul de a merge la Viena. Puteam alege - cu mai multă îndreptăţire decît oricine - rolul de a critica, atît de pro­ fitabil în politică. Dar România putea să-şi spună încă o dată cuvîntul; ceea ce nu s-a realizat pînă atunci putea să fie obţi­ nut -in extremis -la Viena; aveam de negociat cu Ungaria, cu mediaţia sau in prezenţa reprezentanţilor Axei în mina cărora destinul pusese soarta Ardealului. După înfruntarea curajoasă de la Turnu Severin, puteam să fug de o nouă întilnire cu ungurii, să mă eschivez de la susţinerea luptei in faţa Puterilor Axei, să iau o atitudine de grijulie şi comodă rezervă. Con­ ştiinţa şi concepţia mea despre îndatoririle unui bun patriot nu m-au lăsat să fac această din urmă alegere. Am acceptat deci de la Rege mandatul pentru Viena. în dimineaţa zilei de 29 august, cu mare înfrigurare, s-a procedat la alcătuirea delegaţiei, la pregătirea şi sistematizarea materialului documentar. Către amiază a avut loc o audienţă comună la Rege. Credinţa celor prezenţi, întemeiată pe textul invitării şi pe informaţiile reduse ce s-au primit, era că la Viena vom negocia în continuare cu Ungaria, însă în prezenţa miniştrilor de Externe von Ribbentrop şi Ciano. Regele a încu­ viinţat ca, in aceste împrejurări radical schimbate, să concretizăm aplicarea principiului etnic şi a schimbului de populaţie pentru uzul Puterilor Axei. Propunerile României urmau să se mişte intre o limită minimală şi una maximală.

139 Limitele - după indicaţiile d-lui Mănuilă - Manoilescu le-a arătat intre 10 000-18 000 km pătraţi. Manoilescu a mai făcut propunerea ca să cedăm Ungariei la frontiera apuseană circa 3 000 km pătraţi (intrindurile locuite compact de unguri), con- diţionînd această cedare imediată de amînarea soluţiei definitive pentru mai tirziu. Şi această formulă a fost reţinută, lăsîndu-se la aprecierea delegaţilor României cind şi cum să facă uz de ea. Ulterior, Regele a revocat această încuviinţare. I. Gigurtu a încredinţat lui M. Manoilescu o scrisoare per­ sonală adresată lui von Ribbentrop. în partea introductivă a scrisorii, I. Gigurtu reamintea că: "noi am consimţit la aceste negocieri, relevînd insă hotărit că ele nu pot avea loc decît pe temeiul schimbului de populaţie, deoarece ne este cu neputinţă să cedăm populaţia românească ungurilor şi bulgarilor, căci aceste două popoare au socotit totdeauna deznaţionalizarea ca un principiu al existenţei lor. Am presupus, după modul cum s-au desfăşurat conversaţiile noastre [la Obersalzburg] că procedeul nostru a găsit completă înţelegere". în continuare, I. Gigurtu comunica lui Ribbentrop că in ce priveşte Bulgaria, România nu va mai susţine păstrarea unei părţi a Cadrilate- rului. Iar in ce priveşte negocierile cu Ungaria, I. Gigurtu scrie: "Cunoaşteţi actuala situaţie! Noi stăm pe punctul de vedere al schimbului de populaţie. Drept cea mai largă concesiune am consimţit ca îndată după acceptarea acestui principiu, să facem o propunere pentru eventuala frontieră, dar nu vrem ca o fron­ tieră astfel concepută să fie socotită ca un compromis şi drept urmare, să fie mutată încoace şi încolo, judecind-o prin prisma punctului de vedere teritorial. Am avut impresia netă că acest punct de vedere a fost acceptat la Salzburg. "... Desprinderea Ardealului şi a poporului român de acolo de România ar echi­ vala cu zdrobirea unităţii şi forţei naţionale", iar aceasta nu ar putea fi "decît in contradicţie cu ţelurile politice ale Germa­ niei", în schimb, "o despărţire definitivă a naţiunii române de naţiunea ungară poate avea insă numai urmări bune pentru viitor. De aceea, sintem gata a o accepta şi a o pune în prac­ tică cu toată rezistenţa care este de aşteptat din partea populaţiei româneşti din Ardeal". în cursul zilei am avut o intrevedere şi cu generalul Mihail, numit recent şef al Marelui Stat Major. în preziua plecării la Viena am crezut că este necesar şi util să mă pun la curent cu situaţia militară şi cu posibilităţile armatei noastre. Generalul Mihail m-a informat că faţă de Ungaria sintem în

140

/ măsura să susţinem drepturile noastre cu arma in mină; Sovietele au concentrat în Basarabia şi Bucovina de Nord numeroase divizii, cu dispozitiv vădit ofensiv; la rigoare poate face faţă împrejurărilor, prin defensivă, pe amîndouă fronturile ( Rusia Sovietică şi Ungaria ). Intervenţia Puterilor Axei

După invitarea făcută de von Ribbentrop la o convorbire cu guvernele Puterilor Axei asupra afacerilor ungaro-române, nu putea fi îndoială că aceste guverne doresc a-şi asuma un rol mai activ in soluţionarea litigiului. Ce caracter va îmbrăca această imixtiune, nu se putea prevedea. La 2 iulie 19402 Berlinul ne-a pus condiţia negocierilor directe cu Ungaria şi Bulgaria, iar Adolf Hitler, in scrisoarea din 15 iulie către Rege a susţinut şi mai explicit necesitatea înţe­ legerii directe între România şi vecinii săi, conchizînd că dacă cei interesaţi nu vor avea înţelepciunea şi moderaţiunea să cadă de acord, Germania nu este dispusă sâ se amestece in aceste diferende şi se va dezinteresa de soarta sud-estului european. Regele, în răspunsul său din 26 iulie, a arătat categoric că nu cerem arbitrajul Germaniei, însă contam pe intervenţia per­ manentă a Puterilor Axei în discuţii, pentru a modera Ungaria şi Bulgaria şi a le opri sâ iasă din cadrul principiului etnic şi al schimbului de populaţie obligatoriu in negocieri. întrevederile de la Obersalzburg şi Roma nu au adus nici o schimbare în această atitudine clară de o parte şi de altă parte. Dimpotrivă, Adolf Hitler a repudiat din nou categoric ideea arbitrajului. Experienţa recentă cu Slovacia i-a făcut nesimpa­ tic şi nedorit rolul de arbitru care, fatal, nu poate satisface pe deplin pe nici una din părţi şi trebuie să poarte în spinare povara nemulţumirilor ambelor părţi în litigiu. Această atitudine categorică de neimixtiune şi de refuz pentru a arbitra s-a confirmat pînă în ajunul întîlnirii de la Viena, prin declaraţiile concludente ale cercurilor diriguitoare germane şi italiene. Astfel, la 14 august contele Ciano i-a declarat lui Bossy că "Ducele şi Fuhrerul au decis să nu intervină in tratativele noastre directe"; la 19 august, Fabricius i-a spus Iui Manoilescu că "Berlinul refuză să arbitreze şi invită cele două părţi sâ se înţeleagă singure." La 24 august, contele Ciano i-a arătat lui Bossy că "propunerea ungurilor nu are un caracter ultimativ, căci este doar o primă formulă care

141 mai poate fi discutată. Noi nu putem interveni, căci — după cum v-am mai spus - Ducele şi Ftihrerul vor să rămină in afara acestor tratative." La 25 august 1940 atit lui Manoilescu, cit şi mie, ministrul Fabricius ne a reafirmat hotărirea de neimixtiune a Berlinului. în aceeaşi zi mi-a vorbit la fel şi Chigi. La 27 august, corespondentul diplomat al D.N.B. i-a făcut lui Bossy confidenţa că "se prevăd patru sau cinci ruperi şi reluări succesive ale negocierilor şi n-am fi pînă acum decît la prima întrerupere". în aceeaşi zi ambasadorul von Mackensen il îndemna pe Bossy: "înţelegeţi-vă între dvs. cum ştiţi, Ger­ mania în orice caz nu vrea să audă de cuvîntui arbitraj." Tot la 27 august, ambasadorul Anfuso 1-a informat pe Bossy - din încredinţarea contelui Ciano - că acesta pleacă la Viena "spre a examina împreună cu von Ribbentrop problema româno-maghiară; nu este vorba de un arbitraj, ci este o exa­ minare a acestei chestiuni". Comunicînd mai tirziu lui Bossy invitarea făcută lui M.Manoilescu la Viena "spre a da prilejul de a mai expune încă o dată şi în amănunt teza României", a adăugat că, "după cît ştie, va fi convocat într-o zi diferită şi ministrul Afacerilor Străine al Ungariei." în lumina celor de mai sus, convingerea guvernului român că nu poate fi vorba la Viena de un arbitraj, deşi Puterile Axei urmau să intervină mai activ în rezolvarea litigiului, nu era lip­ sită de temeiuri serioase, mai mult, ea era pe deplin justificată. Sprijinul acordat de Uniunea Sovietică Ungariei

Ungaria, socotindu-se aliată a Puterilor Axei, nu s-a dat îndărăt, după semnarea pactului germano-sovietic, de la conju­ garea acţiunii sale revizioniste cu revendicările teritoriale ale U.R.S.S. împotriva României. Astfel cu prilejul ultimatumului sovietic, Ungaria a fost gata să ne atace şi numai în noaptea de 2/3 iulie a renunţat la intenţiile sale agresive, în urma sfatului categoric dat de Berlin în sens contrar. Atacurile presei ungare au fost însă generale şi fără cruţare. Dar intenţiile guvernului ungar interesează mai puţin decît atitudinea Moscovei însăşi adoptată cu privire la revendicările Ungariei. In această ordine de idei este concludentă comunicarea Iui Csâky, făcută lui Crutzescu la 1 iulie, că ministrul U.R.S.S. i-a spus că "voi ungurii, în loc de a vorbi atita, mai bine aţi

142 trece la fapte", iar la 12 iulie, că Molotov i-a declarat minis­ trului Ungariei de la Moscova că "socoteşte revendicările Ungariei faţă de România ca deplin îndreptăţite şi că la nevoie le va susţine chiar la o conferinţă de pace". (Informaţie confir­ mată şi de ambasadorul Djuvara de la Atena, prin telegramele din 7 şi 10 august 1940). La 2 august, Romalo de la Berlin telegrafia informaţia obţinută de la corespondentul oficiosului "Bediner Borsenzeitung" că "ministrul U.R.S.S. la Budapesta a informat guvernul maghiar că U.R.S.S. priveşte cu simpatie pretenţiile Ungariei asupra Transilvaniei". Tot la 2 august, secretarul de stat de la Auswărtiges Amt, Weizsacker, i-a afirmat lui Romalo că "Ungaria, încurajează la Moscova năzuinţele cotropitoare ale U.R.S.S." Cer­ curile engleze din Londra credeau şi sperau că discuţiile României cu Ungaria şi Bulgaria "ar putea duce la o mptură, care ar avea drept consecinţă un conflict şi o intervenţie rusească". (Telegrama însărcinatului cu Afaceri al României, Florescu). în acea vreme, ministrul Rusiei făcea dese vizite contelui Csâky, probabil "în legătură cu o propunere sovietică de cola­ borare militară împotriva României, Ungaria urmînd să ne atace concomitent cu U.R.S.S.". (Telegrama Crutzescu din 5 august 1940). Puţin mai tîrziu s-a raportat butada unui diplo­ mat ungur către un şef de misiune din Budapesta, care se interesa de rostul deselor vizite ale ministrului sovietic la Csâky: "noi îi cerem bumbac, iar el ne oferă Transilvania!" Dacă la toate aceste afirmaţii mai adăugăm şi manifesta­ ţiile de prietenie cu prilejul restituirii drapelelor luate în 1849 de armata imperială insurgenţilor maghiari la Siria3, precum şi trimiterea unei misiuni "economice" la Moscova, care s-a per­ manentizat în capitala sovietică de Ia 4 august pînă la 3 septembrie 1940 - "in executarea desigur a unui mandat politic" -nu vom aduce nici o atingere adevărului, presupunînd existenţa unei acţiuni concertate a U.R.S.S. şi a Ungariei împotriva Româ­ niei. Rolul precumpănitor pe care 1-a avut demersul lui DekanozoV, in noaptea de 29/30 august, in hotărirea luată de Consiliul de Coroană de a accepta arbitrajul impus de Puterile Axei se va vedea mai tîrziu. Ungaria a încercat să reia jocul acesta şi după Arbitrajul de la Viena. La 24 septembrie 1940, "Pester Lloyd" a publicat un articol scris de însuşi ministrul de Externe, Csâky, cu titlul "Quo vadis România1?", în care România era acuzată de pro-

143 vocări premeditate împotriva U.R.S.S. şi Moscova era invitată să ajungă mai repede la capătul răbdării faţă de un vecin atît de iresponsabil. Colaborarea germano-sovietică

Pactul de la Moscova din 23 august 1939 a transformat printr-o lovitură de baghetă ostilitatea reciprocă dintre Germa­ nia şi Uniunea Sovietică într-o cordială prietenie şi a fost punctul de plecare pentru o colaborare, tot mai intimă, între cele două guverne şi, in acelaşi timp, fructuoasă pentru ambele părţi. Germania a fost pusă din prima clipă în situaţia de a se putea angaja în războiul mondial inaugurat prin campania contra Poloniei, fără teama unor riscuri neprevăzute. Zdrobirea rapidă a Poloniei a învederat curind primele roade ale pactului de la Moscova pentru cele două părţi con­ tractante. La 18 septembrie 1939, Armata Roşie a intrat in Polonia ocupînd în cîteva zile vaste teritorii. Acest fapt a determinat Germania şi Uniunea Sovietică ca la 28 septembrie 1939 să încheie un nou acord - pentru precizarea şi adîncirea pactului iniţial — un tratat de delimitare a frontierelor, adică de împărţire a Poloniei scoasă din luptă. Curind după aceea, pactul a dus la intensificarea exportului de produse din U.R.S.S. în Germania, iar Uniunea Sovietică a avut mină liberă în lichidarea succesivă a problemelor litua­ niană, letonă, estonă şi finlandeză. Pactul se desemna tot mai mult ca un puternic instrument de vastă colaborare politică intre Berlin şi Moscova, lipsindu-i puţin pentru a deveni şi un instrument de colaborare militară. Eşuarea misiunii prelungite a ministrului Afacerilor Străine al Turciei, Saracioglu, la Moscova, cu toată "clauza sovietică" cuprinsă în tratatul de alianţă anglo-franco-turc, demonstra nu numai soliditatea prieteniei germano-sovietice, dar evidenţia şi faptul că Uniunea Sovietică "nu căuta altceva decit cîştiguri imediat realizabile şi ocuparea de poziţii avantajoase" -spriji- nindu-se pe pactul încheiat cu Berlinul - "Echilibrul balcanic nu o mai interesa. înţelegerea balcanică nu îi mai convenea"*). Nu e deci surprinzător că, la rîndul ei, Germania, după dis­ cursul lui Molotov din 29 martie 1940, s-a grăbit să susţină revendicările Moscovei asupra Basarabiei prin sfaturi şi îndemnuri la Bucureşti, ca guvernul român să ia contact cu

*) Gr. Gafencu, op. cit., p. 66-67

144

/ Moscova şi să se înţeleagă pe cale paşnică -asupra problemei Basarabiei -iar la 2 iunie 1940 a condiţionat lărgirea colabo­ rării dintre România şi Germania de satisfacerea prealabilă a cererilor teritoriale formulate de Moscova Împotriva României. După acest gest era firesc ca la 27 iunie 1940 guvernul Reichului să ne avertizeze că "acceptarea ultimatumului sovie­ tic este in interesul României şi că stăruie urgent pe lingă guvernul român "să primească condiţiile ruseşti fără nici o rezervă". (Telegrama von Ribbentrop, remisă guvernului român in noaptea ultimatumului). Deci, şi cu această ocazie, "Uniunea Sovietică şi Axa şi-au făcut servicii reciproce de nepreţuit: lovitura dată prin ultimatumul sovietic a determinat guvernul român să caute adăpost in braţele Puterilor Centrale, iar sfa- turile Germaniei şi Italiei au împins România să cedeze Uniunii Sovietice, fără rezistenţă şi fără luptă, două dintre cele mai frumoase provincii ale sale"*). După cedarea Basarabiei şi a Bucovinei de Nord, Uniunea Sovietică nu mai avea de formulat nici o pretenţie teritorială faţă de România şi deci nimic nu stătea în calea destinderii şi normalizării relaţiilor dintre cele două ţări. România, din par­ tea sa, nu a intirziat să ia iniţiativa în acest sens, atît prin instrucţiunile date delegaţilor români din Comisia mixtă ro- mâno-sovietică, prin consideraţia şi atenţia specială arătată ministrului sovietic Lavrentiev, cit şi prin numirea şi misiunea încredinţată lui Gr. Gafencu, ca ministru la Moscova. Totuşi situaţia a rămas îngrijorătoare şi presiunea sovietică nu a înce­ tat, ea se menţinea însă cu intermitenţă. La 23 august 1940 era intîia aniversare a pactului de la Moscova. Presa sovietică a sărbătorit cu entuziasm evenimen­ tul şi dădea cele mai categorice asigurări pentru trăinicia amiciţiei şi colaborării germano-sovietice. Peste cîteva zile, aceste asigurări trebuiau să se traducă în fapte, de astă dată din partea Uniunii Sovietice. fn adevăr, în ziua de 29 august 1940, comisarul adjunct de la Externe, Dekanozov - după o "mtrevedere de o oră cu amba­ sadorul Germaniei, contele Schullenburg - a convocat pentru miezul nopţii pe Gr. Gafencu şi cu acest prilej "luase un ton foarte grav, pentru a anunţa o serie de noi incidente la frontieră şi pentru a remite o notă verbală redactată într-o formă neobişnuit de brutală. A doua zi, 30 august - ziua Arbi­ trajului -a apărut dimineaţa, în toate ziarele ruseşti, un

*) Gr. Gafencu, op. cit., p. 340.

145 10 - Bătălia pentru Ardeal comunicat despre întrevederea noastră [Dekanozov-Gaiencu] în aceiaşi termeni brutali, ca şi nota verbala din ajun. Agenţia TASS a transmis acest comunicat în străinătate". (Raportul Gr. Gafencu din 9 septembrie 1940). în nota verbală se vorbea de "violare de teritoriu", "de acte de duşmănie" din partea Româ­ niei, precum şi de "răspunderile" şi de "consecinţele serioase" pe care le-ax putea avea astfel de incidente provocatoare. "Comunicatul publicat de guvernul sovietic referitor la inci­ dentele ronţâno-sovietice a produs vilvă în cercurile diplomatice şi ziaristice". "Un ambasador îndeobşte bine infor­ mat" a atras atenţia Iui Gafencu "că aceste comunicate au întotdeauna un înţeles politic mai adine şi că, după părerea sa, nu este o simplă coincidenţa că guvernul sovietic a publi cat acest comunicat tocmai in ziua întrevederii dt la Viena". (Telegramele iui Gafencu din noaptea de 29/30 si din 30 august 1940). "în ajunul zilei cînd Puteriie Axei trebuiau să arbitreze în chestiunea Transilvaniei, dl. Dekanozov s-a folosit faţă de România de un mijloc de intimidare, declarmd că anumite incidente de frontieră ar putea avea consecinţe grave. Această ameninţare a fost amplu exploatată de către arbitri la Viena, pentru a pune capăt rezistenţei româneşti' preconizează Gr. Gafencu în cartea sa, Preliminaires de la guerre a l'Est, pag. 354".

Situaţia în ajunul întrevederii de la Viena

Pentru a putea judeca evenimentele ce au urmat, în adevă­ rata lor lumină, nu este de prisos sa se facă o scurta recapi­ tulare a situaţiei interne şi externe in care se găsea România în ziua plecării delegaţilor români la Viena. Situaţia internă era mai nelămurită ca orieînd. Guvernul de concentrare naţională nerealizîndu -sc încît. Regele era izolat şi se sprijinea numai pe un guvern personal şi un partid unic lip­ sit de orice consistenţă şi forţa reală. Avea în schimb împotriva sa pe toţi oamenii politici, democraţi sau legionari şi surda ostilitate a opiniei publice. Prin urmare, solidarizarea ţârii cu Coroana nu se înfaptuise, nici înăuntru, nici în jurul acţiunii externe a Suveranului. Noua orientare externa a României nu îşi dăduse roadele: Puterile Axei condiţionaseră colaborarea cu România de solu­ ţionarea prealabila a litigiilor cu Ungaria şi Bulgaria şi, în lipsa

!46

/ unei înţelegeri directe între cei interesaţi, Berlinul şi Roma continuau să nu ne socotească prieteni şi nu dăduseră nici o asigurare României, nici măcar în ce priveşte limita sacrifi­ ciilor teritoriale care i se cereau. Nici misiunea lui Gr. Gafencu la Moscova nu izbutise încă, neputind realiza destinderea, nor­ malizarea şi stringerea relaţiilor cu Uniunea Sovietică. Mai mult, U.R.S.S. concentrase peste 30 de divizii -cu dispozitiv ofensiv -la fruntariile nord-estice ale ţării. Negocierile cu Bulgaria la Craiova se prelungeau şi tocmai la 27 august 1940 au atins cel mai mare grad de încordare. Mari unităţi de forţe bulgare continuau să fie concentrate la frontiera dobrogeană. în ziua de 29 august, Ungaria se găsea în plină mobilizare generală pe care o decretase. Iugoslavia însăşi avea numeroase forţe militare la graniţa bănăţeană şi prezenţa lor nu putea fi de bun augur, după atitu­ dinea echivocă a oficialităţii în lunile premergătoare Vienei şi după atitudinea presei, caic nu se sfiise să susţină îndreptăţirea revendicărilor ungare şi bulgare. Puterile occidentale erau, fie scoase din joc (Franţa), fie puse în imposibilitate materială (Anglia) de a se schiţa vreun gest eficace în favoarea României. Din partea lor nu ne putea veni nici un sprijin. România era deci complet izolată. în drum spre Viena

Trenul special a plecat cu noi în ziua de 28 august, la orele 16,30. La Braşov, Alex. Vaida-Voevod mi-a predat citeva file de însemnări cu interesante argumente, date şi informaţii. în drum, au început de îndată lucrările pentru concretizarea pe hartă a propunerilor încuviinţate de Rege. După o minu­ ţioasă examinare s-a constatat că indicaţiile dr. Mănuilă au fost greşite, deoarece pentru mutarea şi aşezarea unui număr de circa 1 300 000 unguri nu putea fi formulată, pe bazele anterior discutate, o propunere minimală sub 18 000 km pătraţi, care trebuiau să fie limita maximală a propunerilor noastre. După frămîntâri care au durat toată noaptea, dimineaţa s-a acceptat formula susţinută şi de mine, întemeiată pe acor­ darea de spaţiu vital numai pentru populaţia rurală, avind ca ocupaţie exclusiv agricultura, şi pe fertilitatea şi capacitatea de aşezare disproporţionat mai mare a şesului de dincolo de Mun­ ţii Apuseni. S-a elaborat o propunere maximală cuprinzînd

147 10 700 km pătraţi privind pe toţi ungurii din Ardeal şi in sub­ sidiar una minimală (fără secui) cu 7 500 km pătraţi. Formula era cam forţată, însă prezenta marele avantaj de a fi aproape identică cu formula Marelui Stat Major, elaborată pe conside­ rente de ordin strategic. S-a acceptat şi un memoriu succint, rezumind punctul de vedere al României. Proiectul fusese redactat de mine in vederea continuării negocierilor cu Ungaria; i s-au adus cuvenitele adaptări Ia noua situaţie. Memoriul rezuma teza României, arătînd categoric că: "depla­ sările teritoriale numai ca urmare logică a schimbului de populaţie pot fi avute în vedere, discutate şi, la urma urmelor, acceptate;" iar Ia urmă preciza fără putinţa de răstălmăcire că: "pentru a dovedi încă o dată voinţa sa fermă de înţelegere şi spiritul de împăciuire, cum şi pentru a arăta limpede latura practică a propunerii sale, guvernul regal român s-a hotărît să ilustreze, pe harta anexată acestui memoriu, propunerea sa făcută din prima clipă. Linia de frontieră indicată pe această hartă reprezintă con­ cretizarea concepţiei etnice a guvernului regal român pentru omogenizarea naţională a celor două state, România şi Ungaria, cu ajutorul schimbului de populaţie care cuprinde pe toţi ungurii domiciliaţi în Transilvania. Linia de frontieră propusă este condiţionată de executarea efectivă a sdfimbului de populaţie plănuit şi are valabilitate şi rost numai in cazul îndeplinirii condiţiilor de mai sus, contrar este a se considera nulă şi neavenită." La memoriu urma să fie anexată harta cu indicarea frontie­ rei cuprinzind 10 700 km pătraţi de teritoriu in favoarea Ungariei şi, din precauţie, pe hartă au fost reproduse ultimele două aliniate ale memoriului. Asentimentul meu la ilustrarea pe hartă a concepţiei etnice a guvernului român s-a datorat faptului că -spre deosebire de Conferinţa de la Tumu Severin -la Viena urma să negociem în prezenţa Puterilor Axei de la care, în prealabil sau cel puţin concomitent cu prezentarea propunerii, puteam obţine cuveni­ tele garanţii, formulate de mine a doua zi după ruptura de la Tumu Severin, iar putinţa de răstălmăcire a caracterului pro­ punerii României era înlăturată. Memoriul şi harta au rămas însă în cartoane, deoarece în urma situaţiei neaşteptate pe care am găsit-o la Viena, propu­ nerea nu a mai putut fi prezentată.

148

/ Propunerea de arbitraj, cu caracter ultimativ

Am sosit la Viena la ora 13,20 unde am fost primiţi de von Ribbentrop, W. Fabricius, de suita lor şi cu tot alaiul pro­ tocolar. De la gară am fost conduşi la Grand Hotel, masa am luat-o în apartamentul Iui Manoilescu, împreună cu Romalo, Bossy, Crutzescu. Către sfîrşitul mesei a venit şeful Proto­ colului, von Dornberg, să-I conducă pe Manoilescu pentru o convorbire cu von Ribbentrop; Manoilescu nu a cerut să-I însoţesc, deşi putea invoca calitatea mea de delegat. Manoilescu se întoarse la ora 16, zdrobit, aruncindu-ne vorba de un dezastru neaşteptat pentru România. Aflarăm că ni se cere acceptarea unui arbitraj intre 25-67 000 km pătraţi acordindu-ni-se termen pentm răspuns pînă diseară; in caz de neacceptare, România va fi distrusă. După obţinerea acestor prime infor­ maţii, am chemat la telefon Palatul Regal din Bucureşti; nu am dat însă decît de colonelul Rusescu, căruia îi dictai o notă pentru Rege, în care arătam că situaţia este extrem de critică şi cerem imediata convocare a Consiliului de Miniştri şi a Consiliului de Coroană, încă înainte de sosirea raportului tele­ grafic cifrat şi adăugam că, dacă mi se cere de Rege, sînt gata să-mi exprim părerea şi sfatul. ^4* Aflindu-ne in faţa unui ultimatum, cu termen extrem de scurt, şi urmind a se lua o hotărire de cea mai mare gravitate, mtrunirea imediată a Consiliului de Coroană era absolut necesară. Manoilescu, intre timp, a început să dicteze intîiul raport telegrafic. Vine pe neaşteptate W. Fabricius, pe care îl poftesc în apartamentul meu, unde mă însoţeşte şi Romalo. îi arăt lui Fabricius surprinderea mea în ce priveşte arbitrajul şi condiţiile preliminare ale arbitrajului: dacă exista o limită minimă de 25 000 km pătraţi, nu se va găsi nimeni în România care să accepte arbitrajul, acceptarea msernnînd cedarea acestui teritoriu; cum s-a putut ajunge la abandonarea principiului etnic? Fabricius răspunde că Manoilescu pare a fi fost prea zgu­ duit de situaţia neaşteptată şi astfel nu îşi dă bine seama de ceea ce i s-a comunicat; pretinde că von Ribbentrop ar fi vor­ bit în alt sens. ÎI întreb dacă are autorizaţia formală pentru a da interpretarea exactă a vorbelor Iui von Ribbentrop. Răs­ punde că nu, însă o va cere şi aduce. Cer o întrevedere urgentă cu von Ribbentrop, pentru a lămuri personal lucrurile, mai ales că nu s-a ţinut cont de calitatea mea, deşi ca reprezentant

149 al României am dreptul să fiu informat personal şi direct. Răs­ punse că vina nu este a lor, ci a guvernului român. A plecat cu promisiunea de a reveni cu răspunsul lui von Ribbentrop. întrevederea mea cu von Ribbentrop şi Ciano

Manoilescu, pus la curent cu spusele lui Fabricius, se arăta surprins şi pretindea hotărît că aşa i s-a vorbit, cum ne-a infor­ mat şi a relatat in telegrama redactată intre timp. Fabricius a revenit la ora 17,30, arâtind, autorizat formal de von Ribbentrop, că Manoilescu nu a reţinut exact sensul convorbirii, deoarece limitele teritoriale pentru arbitraj nu i s-au pus. Fabricius mi-a transmis totodată şi invitarea lui von Ribbentrop la o întreve­ dere, adăugind că, deşi conversaţiile preliminare slnt terminate prin contactul luat cu cei doi miniştri de externe, se face o excepţie pentru mine, deoarece guvernului german nu i s-a adus la cunoştinţă calitatea mea şi vrea să repare lipsa de poli­ teţe involuntară. Plec numaidecît cu Fabricius la Hotel Imperial, unde stau cei doi miniştri ai Puterilor Axei. Pe drum fac apel la Fabricius să-mi destâinuiască confidenţial formula la care s-a oprit Axa. Ezită. Promit a nu face nici o indiscreţie; vreau să ştiu soluţia numai pentru a putea da un sfat Bucureştilor. Ezită; pe urmă îmi spune că nu poate comite nici o indis­ creţie, avînd cel mai sever consemn in această privinţă, dai mă sfătuieşte insistent, ca prieten al României, să acceptăm arbi­ trajul, deoarece pînâ la urmă, lucrurile nu vor ieşi rău pentru România. Păcat că drumul este aşa de scurt de la un hotel la altul; altfel, poate tot aş fi reuşit să aflu ceva de la el. La intrarea hotelului am fost intîmpinat de von Dornberg, care m-a condus la etajul II. Von Ribbentrop şi contele Ciano m-au primit într-un mare salon. Asista şi ministrul plenipotenţiar Schmidt. întreaga con­ versaţie s-a desfăşurat între von Ribbentrop şi mine. Ciano nu a luat parte activă la discuţii. Von Ribbentrop a început prin a exprima scuze în numele său şi al contelui Ciano pentru neinvitarea mea Ia conversaţia preliminară cu M.Manoilescu; invitarea la Viena a fost făcută numai pentru cei doi miniştri de externe, al României şi al Ungariei, despre calitatea mea de delegat al României a aflat abia după amiază; acum lucrurile nu se mai pot schimba; pot fi numai observator ca şi primul ministru al Ungariei, Teleky, ceea ce nu va împiedica să fiu tratat cu cuvenita atenţie.

150

/ Intru fară înconjur în miezul chestiunii, arătînd că nu avem mandat de a accepta un arbitraj, mandatul nostru fiind pentru a negocia. Timpul acordat pentru răspuns este absolut insufi­ cient, şi pentru informarea Bucureştilor, necum pentru luarea unei hotăriri la Bucureşti. De altfel, personal cred că România nu va putea accepta un arbitraj care ar urma să se pronunţe pentru o pierdere de teritoriu între 25 000 şi 67 000 km pătraţi. Acceptarea însăşi a arbitrajului ar însemna deci pierderea cu anticipaţie a 25 000 km pătraţi; Româma nici nu a cerut arbi­ traj. România nu are un litigiu teritorial cu Ungaria, dar a fost dispusă să facă sacrificiile necesare pentm o soluţie etnică, definitivă. Von Ribbentrop arată în rezumat următoarele: România a cerut arbitrajul, există hîrtie în privinţa aceasta. Arbitrajul nu este condiţionat de cedarea unui minimum de 25 000 km pătraţi, oferit la Berchtesgaden de România şi a unui maximum de 67 000 km pătraţi, cerut de Ungaria la Tumu Severin. A fost greşit înţeles. Arbitrajul trebuie acceptat fără condiţii şi fără rezerve de ambele părţi, însă este evident că hotărîrea nu va putea depăşi cererile formulate de Ungaria la Tumu Severin. Regretă că nu poate discuta fondul pmblemei româno-ungare, aceasta ar fi împotriva obiectivitătii şi impar­ ţialităţii rolului său de arbitru. De aceea, cu delegaţii celor două state nu a discutat în prealabil fondul. Mă asigura însă că, cunoaşte toate aspectele problemei, are la dispoziţie tot materialul documentar, intre care şi pe cel de la Tumu Severin. România are putinţa să aleagă între perspectiva distrugerii sale totale ca stat şi naţiune de o parte, şi intre păstrarea statului, redus teritorialiceşte şi a fiinţei etnice a neamului românesc, de alta. Ungurii nu pot fi reţinuţi a doua oară; aranjamentul germano-rus dă Sovietelor mină liberă in caz de război in sud-estul european; pregătirile militare ruseşti probabil îmi sînt cunoscute; Bulgaria ne va ataca, fiindcă n-am ajuns în timp util la un aranjament definitiv cu această ţară; Iugoslavia va interveni şi ea pentru a se despăgubi cu anticipaţie de even­ tuale pierderi viitoare. Pentru pierderea teritorială ce o va suferi România prin arbitraj, Germania oferă o compensaţie esenţială, şi anume garanţia militară pentru toate frontierele României. Garanţia este oferită de cele mai mari puteri militare ale lumii şi nu va fi o garanţie pe hîrtie, ci una efectivă. Garanţia oferită de Ger­ mania este excepţională şi epocală, nu pentru că România este

151 întîia ţară căreia i se oferă din partea Germaniei o garanţie militară, ci pentru că înseamnă o piatră de hotar în orientarea externă a Germaniei. De la încheierea pactului germano-sovietic, Fiihrerul a înlăturat sistematic şi cu grijă orice putinţă de neîn­ ţelegere şi conflict cu U.R.S.S., chiar cu preţul unor concesiuni serioase. Ieri, cind Fiitirerul s-a hotărit să acorde garanţie pentru toate fruntariile României, a schimbat radical concepţia şi implicit, însă in mod voit şi conştient, a creat putinţa de ne­ înţelegeri şi posibilitatea de conflict cu Rusia, date fiind intenţiile acesteia faţă de România. România nu trebuie să provoace ea însăşi conflicte cu Rusia, nu acesta este rostul ga­ ranţiei militare. Conflictul se va produce cu certitudine din cauza caracterului agresiv al ţelurilor ruseşti, însă numai în momentul socotit util de Fuhrer. Cind se va produce acest con­ flict, Sovietele vor fi scoase din spaţiul dunărean. Germaniei ii poate fi indiferent - la rigoare - pe cine va găsi în acea clipă în spaţiul românesc, României insă nu poate să-i fie indi­ ferent, dacă la acea dată se vor mai găsi români în spaţiul dunărean şi în ce stare. Experienţa ocupaţiilor sovietice este concludentă. Germania însăşi a preferat să evacueze din Ţările Baltice şi apoi din provinciile luate de la România toate ele­ mentele germane, chiar din aşezări multiseculare, pentru a nu le expune distrugerii fizice şi sufleteşti. La adăpostul garanţiei militare germane, România se va putea consolida. România, devenind un stat solid şi sănătos, are perspective mari; datorită noii legături cu Germania, ea va putea recîştiga ce a pierdut şi poate mai mult decît a avut. Am contestat că România a oferit cîndva 25 000 km pătraţi Ungariei, iar pe observaţia mea că ameninţările Ungariei nu ne sperie, şi câ Ungaria agresivă va vedea prompt consecinţele actului său nesocotit, von Ribbentrop mi-a ripostat că - în cazul unui conflict izolat -România ar ajunge probabil pînâ la Budapesta, ca în 19195, însă ameninţările generalizate sînt o realitate şi ele rămîn în picioare cu toate consecinţele lor. Ară­ tarea acestor perspective nu este un bluff, după cum nu a fost în cazul Poloniei, Norvegiei, Franţei etc. şi, oricine se leagănă în iluzii sau se înşeală pe sine, va avea de suportat urmări incalculabile. Soluţia în diferendul româno-ungar nu poate fi o soluţie etnică, ci o sinteză între etnic şi teritorial (schimbul de populaţie nu va fi obligatoriu, dar posibil). România şi Ungaria trebuie să înţeleagă că după arbitraj va mai rămîne in România un număr însemnat de unguri, dar şi Ungariei ii va aparţine un

152 număr oarecare de români. Vina este a României care a scăpat toate ocaziile ce i s-au oferit, situîndu-se consecvent in rindul duşmanilor Axei, chiar şi mai recent, prin anumite manevre ostile ale lui Gr. Gafencu, la Moscova. Dacă România schimbă sincer şi definitiv orientarea sa externă şi se alătură Axei, ceea ce numai cu preţul acceptării arbitrajului este posi­ bil, situaţia va fi cu totul alta, deoarece Germania niciodată nu şi-a părăsit prietenii. Guvernul român s-a arătat dispus a ceda 25 000 km pătraţi cu ocazia întilnirii de la Berchtesgaden; von Ribbentrop per­ sistă în această afirmaţie, deşi ii răspund că nu am cunoştinţă despre o astfel de concesiune şi o contest. Von Ribbentrop mi-a mai adus la cunoştinţă că Ungaria a acceptat intre timp arbitrajul. La sfîrşit, după oarecare rezistenţă din partea lui Ciano, s-a prelungit termenul de răspuns pînă la ora 24. Convorbirea a început în limba franceză, probabil din cauza lui Ciano, care nu vorbea limba germană. Von Ribbentrop intercala mereu fraze germane, la care eu ripostam prompt în nemţeşte, ceea ce părea a face bună impresie asupra lui. După un timp oarecare, von Ribbentrop ceru voie lui Ciano să con­ tinue conversaţia în limba germană. Convorbirea a început pe un ton protocolar şi rezervat, pe urmă însă, după ce am trecut la limba germană, von Ribbentrop a pierdut treptat-treptat din rigiditate şi a devenit mai comunicativ. Fabricius nu a fost de fată la întrevederea mea cu von Ribbentrop şi contele Ciano. în drum spre Grand Hotel m-a sfătuit din nou în modul cel mai stăruitor ca România să accepte arbitrajul in propriul său interes. Am dictat un raport sumar despre conversaţia avută, raport cuprins în telegrama nr.5. Am redat sumar şi mai vag, mai ales perspectivele de viitor ce mi s-au fluturat înaintea ochilor, deoarece nu am vrut ca ele să exercite o influenţă excesivă la Bucureşti şi astfel să uşureze luarea hotăririi în privinţa arbi­ trajului, de o gravitate cu totul excepţională. Reproduc telegramele nr.1-7. 1. "La ora 2,30 am avut o conferinţă cu Ribbentrop şi Ciano care s-a terminat acum. Situaţia este mai mult decit rea. Ne-au prezentat hotărîrea Axei de a cere să acceptăm un arbitraj făcut de Ribbentrop şi Ciano, aici la Viena, începînd cu această seară pentru a se termina pînă mîine la amiază.

153 Toate încercările mele de a schimba sau a atenua hotârirea au fost zadarnice. Am voit cel puţin să obţin ca arbitrajul să se stabilească pe baza unor principii recunoscute dinainte de arbitri, şi anume a principiului etnic completat cu schimbul de populaţie aşa ca la sfirşit să nu rămină nici nu român în Ungaria. După multe discuţii, Ribbentrop, de acord cu Ciano, mi-a recunoscut numai atîta, că arbitrajul urmează să reprezinte o sinteză între principiul etnic şi teritorial, fiindcă ar fi imposibil, chiar după schimbul de populaţie, să se organizeze astfel lucrurile încît pînă la sfirşit să fie respectat integral principiul etnic. Ribbentrop a adăugat că nici saşii din Transilvania nu se bucură de principiul etnic, fiindcă rămîn în România. Spre sfîrşitul conversaţiei am înţeles şi care este limita Ia care înţeleg să facă arbitrajul, plasind această limită intre 25 000 km pătraţi, cit se zice că am fi recunoscut noi, lucru inexact şi împotriva căruia am protestat energic, şi între 66 000 km pătraţi cit au cerut ungurii. Alternativa pe care mi-au pus-o a fost următoarea: Să primim arbitrajul astăzi sau cel tirziu în cursul nopţii, aşa ca mîine să se poată da hotărirea şi, în cazul acesta, ne vom bucura de garanţia absolută a Puterilor Axei pentru inte­ gritatea României [noua noastră graniţă] împotriva tuturor, chiar şi de la răsărit sau, dacă nu primim, vom Fi mîine atacaţi de Ungaria şi de Rusia şi va Fi sfîrşitul României. Acest lucru mi-a fost repetat de mai multe ori în chipul cel mai hotărit. I-am întrebat dacă guvernul ungar a primit arbitrajul, la care mi-au răspuns că în acest moment ungurii se sfătuiesc. Manoilescu" 2. "Ribbentrop mi-a spus categoric să nu considerăm acest lucru ca un bluff pentru că Fuhrerul nu face bluff, ci să-1 luăm în toată seriozitatea. în cazul că M.S. Regele ar fi rău sfătuit şi nu ar primi acest arbitraj, atunci ar Fi în cîteva zile sfîrşitul României. Ribbentrop mi-a vorbit de atacul concomitent al Rusiei şi Ungariei, ca de un lucru ce ar fi înţeles între aceştia. Un fapt pe care mi l-au ridicat încă de la începutul şedinţei a fost atitudinea lui Gafencu pentru care atît Ribbentrop, cit şi Ciano au informaţii pozitive că face o politică deosebită de aceea a guvernului şi că a spus în anumite cercuri la Moscova

154 că pohtica României faţă de Axă este numai o adaptare trecă­ toare la împrejurările date, că Anglia va fi biruitoare şi că prin toată atitudinea sa a încurajat pe ruşi să conteze pe România. Ribbentrop, confirmat de Ciano, a adăugat textual "vă explicaţi acum de ce ruşii sînt atît de grăbiţi să intre în România." Impresia mea personală a fost că, deşi ei pretind că au chiar documente care să dovedească aceste lucruri, totuşi au exagerat puţin pentru a face atmosferă. Am contestat că atitudinea atribuită lui Gafencu ar putea fi adevărată. Ei nu au contestat sinceritatea guvernului, pe care îl consideră cinstit faţă de ei, ci au acuzat numai pe Gafencu. în conversaţia cu mine au adăugat că nu este totuşi cazul ta Gafencu sâ fie rechemat acum, căci aceasta ar fi o greşeală. Revenind la chestiunea principală, constat o atitudine inflexibilă şi sentimente reci la Ciano şi Ribbentrop, ultimul cu o nuanţă mai puţin răuvoitoare. Ribbentrop afirma că armata ungurească nu se mai poate stapini sâ atace. Ribbentrop a repetat insistent că nu este vorba de un război al României cu Ungaria, ci cu ungurii şi cu ruşii, urmat de nimicirea României. Cînd am protestat cu energie împotriva a eventualei cereri importante, Ribbentrop a răspuns: "atunci veţi face război şi veţi pierde toată Transilvania." Arătînd că în întrevederile de acum o lună n-a fost vorba de arbitraj, Ribbentrop a pretins că primul ministru 1-a cerut la Salzburg. Încercînd cu multe argumente a face să recunoască princi­ piul etnic ca bază a arbitrajului, amîndoi mi-au răspuns că aceasta echivalează cu a refuza arbitrajul. Ţin să accentuez că eu nu am acceptat arbitrajul, că am luat numai la cunoştinţă propunerea lor, şi că, dacă am dis­ cutat ideea unei baze prealabile pentru arbitraj, este numai pentru că, dacă s-ar fi recunoscut baza etnică, s-ar fi facilitat poate acceptarea de către guvernul român. Manoilescu" 3. "Rog comunicaţi să fac lui Ribbentrop şi Ciano propu­ nerea de a ceda Ungurilor 3 000 km pătraţi cu 350 000 locuitori, cuprinzînd oraşele Satu Mare, Cărei, Oradea şi Saldnta, cu stabilirea unei armate italo-germane în acest teritoriu cedat pînă la încheierea războiului, urmind ca porţiuni de aceeaşi mărime de teritoriu să Fie ocupate tot de trupe italo-germane,

155 care să facă pînă la sfîrşitul războiului un cordon sanitar, urmind ca mai tirziu să se dea soluţia definitivă, fără precipitări. Rog, dacă autorizaţi această propunere, eu răminind totuşi foarte pesimist asupra şanselor de a fi acceptată. Repet că Ribbentrop mi-a vorbit de drepturile ungurilor asupra Transilvaniei, altele decit cele etnice, şi anume de prin­ cipiul teritorial, sub care pare a se ascunde intenţia de a da ungurilor mai mult decit ar avea dreptul după principiul etnic. La afirmarea lui Ribbentrop că România Mare s-a consti­ tuit abuzind de slăbiciunea Ungariei,a fost zadarnic să vorbesc de hotărîrea liber luată de poporul român la Alba Iulia, cit şi de sacrificiile făcute de Vechiul Regat în război. Totul apare ca o piesă scrisă dinainte în care nici o singură vorbă şi nici un singur gest nu se poate schimba. • Facem acum eforturi mari pe căi laterale să aflăm şi să influenţăm. Adaug că noi nu am prezentat aici nici o propunere teritorială şi nici o hartă pentru nici o ipoteză. Manoilescu". 4. "Am trimis pe Fabricius, care a vorbit cu Ciano şi Rib­ bentrop, ca să le spună că pentru noi este o imposibilitate să acceptăm un arbitraj pornind, cum a spus Ribbentrop, de la o cifră minimă de 25 000 km pătraţi. Ribbentrop s-a lămurit între timp că noi nu am propus niciodată această cifră [?] şi atunci, de acord cu Ciano, au încredinţat pe Fabricius că nu poate fi vorba ca arbitrajul să înceapă de la o cifră minimă, oricare ar fi ea, nici 25 000 şi nici chiar o cifră mai mică. Aşadar, rămine ca un punct cîştigat, că arbitrajul nu este legat de un minimum. Acum, ora 18, s-a dus Vaier Pop la Ciano şi la Ribbentrop, care au acceptat să-l primească după stăruinţa lui Fabricius. Vă voi comunica rezultatul. L-am întrebat pe Fabricius dacă nu ar fi mai practic să ne comunice de pe acum hotărîrea lor care, desigur că este luată pentru ca să-i răspundem dacă o acceptăm, judecind pe un lucru precis, iar nu pe riscul nelimitat al unui arbitraj. Mi-a răspuns că acest lucru nu se poate face fiindcă este sigur că ungurii nu ar accepta niciodată o linie aşa cum va fi aceea care ar rezulta din arbitraj. Este in aceasta ceva încurajator.

156 Fabricius a adăugat că nu trebuie să ne descurajăm şi că să preţuim mai ales garanţia care ni se oferă, care este un lucru extraordinar. Manoilescu." 5. "Acum, ora 19 şi 40, dl. ministru Fabricius comunicin- du-mi o interpretare a propunerii de arbitraj care avea o nuanţă de diferenţă cu cele comunicate de von Ribbentrop şi Ciano domnului ministru Manoilescu, am cerut o întrevedere cu dom­ nii von Ribbentrop şi Ciano care mi-a fost imediat acordată. în cursul acestei întrevederi mi s-a arătat şi clarificat, în modul cel mai categoric, că propunerea de arbitraj nu urmează să fie acceptată de România cu condiţia unei limite minimale de sacrificiu teritorial de 25 000 km pătraţi şi nici nu există o limită maximală de 68 000 km pătraţi în sensul că hotărirea ar trebui să se dea intre cele două limite. Arbitrajul urmează să fie acceptat fără nici o rezervă şi condiţie sau respins. Cei doi miniştri mi-au arătat că soluţia va fi o soluţie dreaptă şi rezqnabilă care va fi bazată însă nu numai pe prin­ cipiul etnic, ci într-o măsură oarecare şi pe cel teritorial. Schimbul de populaţie va fi posibil şi este dezirabil, însă nu va fi obligatoriu. Atît România, cit şi Ungaria trebuie să-şi dea seama că în România viitoare vor continua de a fi un număr mai mare de unguri, precum şi in Ungaria viitoare, un oarecare număr de români. Mi s-a confirmat că în caz de neacceptare a arbitrajului, Axa se va dezinteresa de soarta sud-estului european şi că, consecinţele pot să fie pentru România o totală distrugere a fiinţei sale de stat. în cazul acceptării arbitrajului şi al rezultatului său, Puterile Axei - adică atît Germania, cit şi Italia - oferă garantarea tutu­ ror frontierelor României faţă de oricine, prin totalitatea forţelor lor armate. Cer ca aceasta să fie considerată deocam­ dată ca o comunicare foarte confidenţială. Nu mi-au ascuns nici perspectivele bune, fără însă a face vreo precizie, ce ar pufea decurge pentru România, în viitor, de pe urma acceptării arbitrajului şi a soluţionării în acest mod a litigiului. La stăruinţa mea, motivată cu greutăţi tehnice şi constitu­ ţionale aproape insurmontabile în ce priveşte respectarea termenului prea scurt de a da răspunsul României, mi s-a ară­ tat, după o rezistenţă oarecare, că răspunsul României în ce priveşte acceptarea arbitrajului este de dorit să se producă cit

157 mai urgent, însă ultimul termen este azi, 29 august ora 24. Dl. von Ribbentrop mi-a comunicat ca Ungaria a acceptat deja arbitrajul. Dl. ministru Fabricius, întrebat de mine asupra eventualului rezultat concret al arbitrajului, mi-a răspuns, în repetate rinduri, că ne sfătuieşte, ca prieten a! României, călduros şi stăruitor, să acceptăm arbitrajul. Rog sâ se ia o hotărire in timp util şi sâ ni se comunice imediat la telefon şi concomitent, cifrat. A se aduce imediat la cunoştinţa M.S.Regelui. Valeriu Pop." 6 "Informaţie sigură direct de la Fabricius; pentru inte­ gritate, garanţia se dâ numai României, nu şi Ungariei. Primul ministru Teleky, după ce s-a acceptat arbitrajul din partea Ungariei, a demisionat; Germania admiţind ca garanţia pentru noi sâ fie valabilă din însăşi clipa acceptării arbitrajului şi sâ ne trimită misiune militară, tancuri, artilerie antiaeriana şi escadrile mtregi de avioane6. Fabricius, la întrebarea pusă, a arătat că in cazul unui răz­ boi intre România şi Ungaria, din cauza neacceptârii arbitraju­ lui din partea României, este probabil ca Puterile Axei ar da concurs Ungariei. Manoilescu." 7. "în căzu! acceptării arbitrajului este indispensabil ca în cursul acestei nopţi sâ se depună la Legaţia Germaniei din Bucureşti o delegaţie de depline puteri semnata de M.S. şi contrasemnată de primul ministru prin care Manoilescu şi Valeriu Pop sînt autorizaţi a accepta în numele României arbi­ trajul Germaniei şi Italiei în chestiunile pendinte cu Ungaria, precum şi autorizaţi a declara că România se angajează a pri­ mi sentinţa arbitrilor. Însărcinatul cu afaceri, Steltzer va trebui sâ comunice ime­ diat aici depunerea acestui act. Manoilescu." Cifrarea telegramelor, transmiterea lor prin telefon, care funcţiona prost, mergea extrem de greoi şi cu încetineală. La aceasta se adăuga descifrarea la Bucureşti, tot atît de anevoioasa. Am fost nevoiţi a face numeroase reclamaţii din cauza legăturii telefonice defectuoase, iar din cauza încetinelii, la cererea Bucureştilor, sa ne mărginim la telegrame şi rapoarte scurte.

158

/ Avizul meu cu privire la arbitraj

întiia informaţie directa de la Bucureşti am avut-o între erele 19-20, într-o convorbire telefonică tu Urdareanu, care mi-a adus la cunoştinţă că, consilierii regali au fost convocaţi şi li s-au pus la dispoziţie mijloacele de locomoţie pentru a putea sosi în cursul nopţii; Regele nu a avizai dacă e cazul să ni se ceară părerea, Lrdureanu nu părea saşi dea seama de gravitatea situaţiei şi credea ca luarea hotiririi va putea intîrzia pinâ a doua zi. I-am atras atenţia din nou asupra gravităţii situaţiei si i-am accentuat cu tărie ca hotărî rea trebuie să se ia în timp util, fie că ar fi afirmativa, fie câ ar fi negativa. Deoarece eram convins că, înainte de întrunirea Consiliului de Coroană, Suveranul va cere părerea noastră, a celor aflători la Viena, am întrunit la o consfătuire pe miniştrii plenipoten­ ţiari care veniseră la Viena, cum şi pe generalul Dragalina şi i-am rugat să-şi dea avizul lor cu privire la acceptarea arbitra­ jului. Romalo s-a pronunţat motivat, pentru acceptare; Crutzescu, pentru-acceptare, Bossy pentru acceptare, generalul Dragalina pentru acceptarea arbitrajului şi refuzarea hotăririi, daca aceasta ne-ar ti defavorabilă (in cursul nopţii a mai adăugat o completare, şi anume, daca propunerea sa nu ar fi acceptata în întregime, este pentru respingerea asbitrajului); Hiott s-a pro­ nunţat pentru acceptare. La urmă toţi m-au rugat să le spun părerea mea. Le-am aratat-o: chestiunea care se pune României nu este de natura pur politica, ea este una politico-militară. Hotărirea României este deci în prim rind în funcţie de capa­ citatea militară a armatei. Dacă armata, prin glasul şefilor săi responsabili, s-ar declara ca este în stare să facă faţa amenin­ ţărilor generalizate pe toate frontierele, cu perspective de rezistenţă pentru o durata mai lungă de timp, România trebuie sa respingă arbitrajul, contrar urmează să-l accepte, salvind astfel existenţa statului, a armatei şi a neamului, chezăşia redo­ bândirii în viitor a tot ce s-ar fi pierdut. Părerea celor de la Viena nu a fost insa ceruta La ora 22 ne-a vizitat din nou Fabricius, aducindu-ne pre­ cizări cu privire la garanţia şi ajutorul armat pentru România (vezi telegrama 6). Termenul de. răspuns a fost prelungit pîna !a ora 2, iar el - Fabricius - a acordat, la s< .manta, c noua păsuire, pîna la ora 3. La observaţiile făcute in privinţa impo­ sibilităţii tehnice de a se lua o hotârire infr-un timp aîst de scurt, răspunde brutal, ca dacă Regele s-a fceut şei" ds stal totalitar, el singur să-şi ia răspunderea hotăririi; Consiliul de Coroană este alcătuit din lumea perimată, ostilă Germaniei; Germania nu poate avea nici o înţelegere pentru forme consti­ tuţionale inexistente sau cel puţin perimate. După orele 22 s-au depus continui stăruinţi la palat (Urdăreanu, Rusescu) ca hotărirea sa se ia în timp util. Cu surprindere am aflat că Consiliul de Miniştri s-a întrunit abia la ora 23,30, iar Consiliul de Coroană se va întruni numai la 2,30. în cadrul uneia din multiplele conversaţii cu Bucureştii, Manoilescu a informat pe Urdăreanu că noi la Viena am fi pentru acceptarea arbitrajului. Imediat am alergat la telefon şi am rectificat, arătind rezervele generalului Dragalina şi părerea mea. Am redactactat fără zăbavă o telegramă în acest sens, pentru a curma orice echivoc. Am omis părerea lui Romalo, Bossy, Crutzescu şi Hiott, deoarece aceştia m-au rugat să nu dau informaţii despre părerea lor, sub pretextul că ei, fiind demnitari de carieră in funcţie, nu pot lua iniţiativa de a-şi da avizul, fard a primi dispoziţii în acest sens, intr-o chestiune aşa de importantă. Manoilescu a tăiat din telegramă fraza refe­ ritoare la părerea generalului Dragalina, pe motivul că ar fi o formulă de felonie şi ar putea fi cunoscută în Germania, pentru care - se pare - cifrul nostru nu ar constitui un secret de nepă­ truns. A rămas deci numai părerea mea, la care s-a asociat şi M. Manoilescu. "Părerea subsemnatului este condiţionată de răspunsul con­ ducerii militare responsabile, şi anume: dacă o rezistenţă armată cu perspective de succes de lungă durată pe mai multe fronturi dintre care cel unguresc pare sigur, cel din Răsărit quasi cert şi altele probabile, este asigurată, sînt pentru respin­ gerea arbitrajului, contrar sint pentru acceptarea lui. Domnul Manoilescu mi-a declarat că împărtăşeşte părerea mea. Valeriu Pop. Manoilescu." M-am convins ulterior că telegrama, deşi a fost cifrată ime­ diat, nu a fost transmisă decit dupa miezul nopţii; după spusele lui Blaga, întârzierea s-ar fi datorat unor ordine formale date de Romalo. Ştiu că telegrama nu a ajuns la Palat în timp util şi Urdăreanu nu a comunicat părerea mea Regelui sau Consiliului de Coroană.

160

/ Consiliul de Coroană

După două noaptea a venit iarăşi Fabricius ca să stăruie pentru un răspuns imediat: von Ribbentrop veghează, este ner­ vos şi nu poate fi făcut să aştepte din cauza "capriciilor constituţionale" ale Regelui. Se mai obţin amînări de 10-15 minute, în mod succesiv, pînă cind, la ora patru fără zece, Bucureştii comunică la telefon răspunsul: Consiliul de Coroană a acceptat arbitrajul cu 21 voturi contra 11, condiţionind ac­ ceptarea de acordare concomitentă a garanţiilor militare pentru România. Romalo se duce să facă cuvenita comunicare lui von Ribbentrop, iar Fabricius anunţă că va veni la ora 10 pentru îndeplinirea formalităţilor în vederea arbitrajului. Stenogramele Consiliului de Coroană s-au rătăcit cu ocazia răvăşirii arhivelor Palatului sub guvernul gen. Antonescu, care a dispus un control al gestiunii şi administraţiei Casei Regale. Sînt nevoit deci, a mă mărgini la reproducerea notelor luate de dr. C. Angelescu, consilier regal, asupra celor petrecute in şedinţă: în această noapte (29/30 august), intre orele 2,30-5 a avut loc, la Palat, Consiliul de Coroană întrunit urgent, pentru a fi pus în cunoştinţă cu cererea de arbitraj a Axei. Pentru acest scop au fost convocaţi consilierii regali, mem­ brii guvernului şi alte persoane pe care le semnalez mai jos: Consilieri regali: Mareşalul Prezan (care nu vine niciodată şi nu a venit nici de rîndul acesta. E supărat pe Rege. Mi-a declarat la 8 iunie, cind eram împreună la dejun la Palat, că e ultima oară cind mai calcă în Palat), Argetoianu, Vaida, Cuza, generalul Văitoianu, Victor Antonescu, Iamandi, Balif, mitro­ politul Bălan, patriarhul Nicodim, Tătărescu, Mironescu şi cu mine. Iorga lipsea (fiind la Băile Herculane nu a avut timpul să sosească, a ajuns în Bucureşti la 5,30 dimineaţa, după consiliu). Membrii Guvernului: Gigurtu (prim-ministru), Caracostea, Crainic, Macovei, Gruia, dr. Noveanu, dr. Gomoiu, g-ral David Popescu (ministru de Interne), colonelul Păiş, Priboianu. Alte persoane: Dinu Brătianu, Mihalache, Mihai Popovici, părintele Moţa, Codreanu (fratele Iui Codreanu, şeful gardiş­ tilor, omorît), Sidorovici, Andrei Rădulescu (preşedintele Casaţiei), g-ral Mihail, şeful Statului Major. Maniu a fost şi el convocat, fiind însă la Cluj, nu a sosit decît a doua zi; tot astfel şi George Brătianu, care, fiind in provincie, a sosit tot a doua zi. Deschizînd şedinţa pe la ora 2 noaptea, M. S. Regele ne-a declarat că, fiind o chestiune extrem de delicata, ne-a chemat

161 1 i - Bătălia pentru Ardeal să ceară şi avizul nostru. A dat cuvintul primului ministru să ne dea desluşirile necesare şi fiecare işi va da părerea ulterior. Gigurtu (prim-ministru) declară că ne va citi telegramele ce a primit de la Manoilescu (ministrul nostru de Externe) de la Viena. în urma neajungerii la un rezultat pozitiv în tratativele de Ia Turnu Severin, între reprezentantul nostru Valeriu Pop şi ministrul Hory, reprezentantul Ungariei, cei doi miniştri de Externe ai Axei, Ciano şi Ribbentrop, au telegrafiat guvernului nostru ca ministrul nostru de Externe să se întrunească la Viena în ziua de 29 august cu ministrul de Externe al Ungariei şi cu cei doi miniştri ai Axei. Ieri, 28 august, Manoilescu, însoţit de Valeriu Pop şi de experţii necesari, au plecat la Viena. în ziua de 29 august au discutat împreună cu reprezentantul Ungariei, ministrul de Externe Csâky, şi neajungind iarăşi la re­ zultatul satisfăcător, Ciano şi Ribbentrop au propus arbitrajul Axei. Din telegramele pe care Gigurtu ni le-a citit rezultă urmă­ toarele puncte cerute de Axă: 1. Axa ne aduce la cunoştinţă "că, sau primim arbitrajul lor, sau vom fi atacaţi de Ungaria şi Rusia şi acesta va fi sfir- şitul României". 2. Ciano a declarat că "neprimirea arbitrajului de către România va fi considerată ca o acţiune contra Axei". 3. "Din momentul acceptării arbitrajului, Germania şi Italia garantează viitoarele frontiere ale României şi de la est şi de la vest, garanţia incepe chiar din momentul acceptării arbitrajului". 4. "Germania se obligă să ne dea arme, muniţii, tunuri, avioane, tancuri etc, ofiţeri ca sâ rezistăm contra oricărui atac din partea Rusiei". 5. "Ciano a declarat că se va ţine seamă şi de principiul etnic şi de cel teritorial, iar schimbul de populaţie nu va fi obligatoriu". 6. "Ungaria a acceptat deja arbitrajul". 7. Iar Fabricius declară "că Germania şi Italia vor da ajutor Ungariei dacă nu primim arbitrajul". Acestea au fost, in rezumat, condiţiile Axei. Un ultimat, la care trebuia sâ răspundem pînă la orele 3,30 noaptea. Pînă sâ se adune toate persoanele convocate şi sâ înceapă discuţia, ajunsesem deja Ia orele 3. După citirea telegramelor de către Gigurtu, M.S. Regele a dat cuvintul preşedintelui Senatului, Argetoianu, apoi Iui Vaida,

162 Siviu Dragorii I Andrei Râdutescu i • Ion V. Gruia i • Radu Budisteanu I • Ion Macovei I • Ion Mihalache i • Mhai Popovtci I • Victor lamandi I n Victor Antonescu I n Alexandru C, Cuza I • MS. REGELE I • patriarhul Nicodim I • g-ral Arthur Vâitoiarui i • dr. Constantin Angelescu I • g-ral David Popescu I • dr. Victor Gomoiu I i Gheorghe Talârescu I § Emest Urdăreanu

preşedintele Camerei şi în urmă, pe rind, tuturor celor convo­ caţi, de la stingă la dreapta. Aşezarea la masa mare din sufrageria Palatului era următoarea, fiecare alegîndu-şi locul voit. Au fost: 10 contra primirii arbitrajului, şi anume: Dinu Brătianu, Ion Mihalache, M. Popovici, V. lamandi, Victor Antonescu, A.C. Cuza, Văitoianu, dr. Angelescu, Silviu Dragomir şi mitropolitul Bălan. 21 pentru primirea arbitrajului, şi anume: Argetoianu, Vaida, Mironescu, Caracostea, Crainic, Păiş, pr. Moţa, Codreanu, Andrei Rădulescu, Gruia, Budişteanu, Macovei, Patriarhul, g-ral David Popescu, dr. Gomoiu, Tătărescu, g-ral Mihail, Noveanu, Balif, Priboianu şi Gigurtu (prim-ministru). 1 abţinut: Sidorovici". După şedinţa Consiliului de Coroană s-a dat următorul Comunicat:

163 1. în cursul serii de 29 august a.c, a avut loc un Consiliu de Miniştri, sub înalta preşedinţie a Majestăţii Sale Regelui, la Palatul regal din Bucureşti. 2. Consiliul a hotârit convocarea Consiliului de Coroană. 3. Consiliul de Coroană, sub înalta preşedinţie a Majestăţii Sale Regelui, a ţinut şedinţa in decursul nopţii de 29/30 august ax. 4. Consiliul de Coroană, Iuind în deliberare comunicările cu caracter ultimativ făcute de guvernele german şi italian, a hotărit acceptarea arbitrajului Puterilor Axei asupra tratativelor româno-maghi are. Arbitrajul

în cursul serii - pentru orice eventualitate - am schiţat cu Manoilescu expunerea amplă şi documentată a punctului de vedere românesc. Menţionez că de cu seară M. Manoilescu era zdrobit şi fiziceşte aproape sâ-1 părăsească puterile şi se tîra cu greu chiar şi pînă la telefon - din cînd în cînd - pentru a vorbi cu Bucureştii. Aveam temeri de o îmbolnăvire serioasă. Exte­ nuaţi, la ora cinci dimineaţa ne-am retras pentru odihnă. în ziua de 30 august coborîi la 8,30 la Manoilescu, pe care îl găsii obosit, agitat şi vădit suferind. Această stare se accen­ tua pe măsură ce vremea trecea aşteptînd zadarnic pe Fabricius. Căzusem de acord asupra împărţirii materialului. Manoilescu, din cauza stării de suferinţă, lăsă in sarcina mea de a face expunerea mai lungă. în sfîrşit, la ora 12 Fabricius îşi făcu apariţia, aducînd proiectul scrisorii de garanţie şi al celei privitoare la situaţia germanilor din România. L-am informat că Ia arbitraj punctul de vedere al României va fi susţinut de Manoilescu şi de mine. Fabricius credea că nu vom putea vorbi amindoi, că expunerea ar trebui să fie scurtă şi rezu­ mativă pentru a nu da ocazie la polemici, dar că în definitiv, totul depinde de von Ribbentrop, care nu i-a comunicat încă nici lui programul; programul urmează sâ fie adus la cunoş­ tinţă in curînd. După plecarea lui Fabricius ni s-a adus programul în care pentru şedinţa de arbitraj se rezerva formal una oră, 13,40-14,40. "Ora 13,40: Ministrul Afacerilor Străine al Reichului şi contele Ciano se duc in salonul de discuţii [Cabinetul de aur]. La îndruma­ rea ministrului Afacerilor Străine al Reichului, şeful

164 Protocolului, respectiv locţiitorul şefului Protocolului, iau pe conducătorii delegaţiilor ungare şi române din camerele lor şi îi conduc în salonul de discuţii. Ora 13,41: Reprezentanţii presei părăsesc sub conducerea lui L.R. Rasche Grand Hotel-ul şi se duc la castelul Belvedere. Acolo sint con­ duşi cu toţii de un reprezentant al Protocolului în Grădina de Iarnă. înainte de începutul declaraţiei finale a ministrului Afacerilor Străine al Reichului, reprezentanţii presei vor fi conduşi în Cabinetul de Aur. Ora 14,25: Oaspeţii vienezi invitaţi la masa ministrului Afacerilor Străine al Reichului şi membrii delegaţiilor germane, italiene, ungare şi române care nu iau parte la discuţii se adună în sala de recepţie. Ora 14,40: Ministrul Afacerilor Străine al Reichului şi contele Ciano, urmaţi de conducătorii delegaţiilor ungare şi române, conduşi de Şeful Protocolului, se duc în sala de recepţie şi salută pe oaspeţii vienezi, adunaţi acolo. Dindu-ne seama că pentru expunerea documentată a celor două teze nu s-a rezervat timp suficient, deci nu ni se va da ocazia pentru o apărare corespunzătoare a cauzei româneşti, pregătim cu Manoilescu un protest care să fie ridicat de Manoilescu în şedinţă. Garanţia Axei

Pe Ia ora 13 se prezintă Fabricius şi Chigi cu două acte identice care cuprind garanţia Germaniei şi Italiei. Reproduc textul in traducere: "In numele şi din ordinul guvernului german (italian), am onoare a comunica Excelenţei Voastre că Germania şi Italia asumă cu începere din ziua de azi garanţia de inviolabilitate şi integritate a statului român. (ss) von Ribbentrop (ss) Conte Ciano." Astfel, condiţia pusă de Bucureşti, o dată cu acceptarea arbitrajului, s-a realizat încă înainte de întrunirea şedinţei. în timpul aşteptării, am dat lămuriri prin telefon lui I. Gigurtu asupra hotărîrilor din 1 decembrie 1918 de la Alba lulia7, la care se referea scrisoarea cerută de Germania, privitor la ger­ manii din România. Pentru a înlătura ulterioare neînţelegeri,

165 dau lui Fabricius interpretarea - iar Fabricius o acceptă - că hotăririle de la Alba Iulia şi, deci, şi scrisoarea guvernului român nu dau îndreptăţirea la guvernare, administraţie şi jus­ tiţie de toate gradele, prin conaţionali proprii şi în limba germană. M. Manoilescu a semnat cu acest prilej scrisoarea prin care se preciza situaţia germanilor din România şi a doua, prin care România renunţa la Cadrilater în favoarea Bulgariei. Amindouă scrisorile au fost încredinţate lui Fabricius. La ora 13,30 întreaga delegaţie, însoţită de Fabricius, a plecat in cortegiu la Belvedere. Primirea s-a făcut potrivit pro­ gramului. Delegaţia a fost condusă in apartamentul rezervat, apoi numaidecît, Manoilescu şi eu am fost poftiţi în Salonul de Aur. Erau de faţă von Ribbentrop, Ciano, împreună cu suitele lor. La masa rotundă erau aşezate opt scaune. După cîteva secunde au fost introduşi conţii Teleky şi Csâky. Luarăm loc la masă: von Ribbentrop, Ciano, ministrul Schmidt şi un ita­ lian, la dreapta şi stingă lor cei doi miniştri de Externe, Manoilescu şi Csâky, în calitate de reprezentanţi ai României şi Ungariei, iar în faţa lui von Ribbentrop şi Ciano, Teleky şi eu, ca observatori. Von Ribbentrop a deschis şedinţa cu un salut călduros la adresa contelui Ciano, apoi salută amabil pe reprezentanţii României şi Ungariei. Numaidecît după aceea dă cuvintul ministrului Schmidt pentru citirea hotăririi de arbi­ traj. Manoilescu ceru cuvintul pentru a face declaraţia de pro­ test, von Ribbentrop insă îl amină pînă după semnarea proce- sului-verbal. Se citeşte hotărîrea în limba germană, apoi în limba italiană, ni se înmîneazâ textul şi cite o hartă. Aruncînd o privire asupra hărţii şi a noii frontiere, vedem cu adincă durere soluţia nedreaptă, imposibilă şi intenabilă care s-a dat. Nici ungurii nu prea se arată încîntaţi. Lui Manoilescu, care dăduse semne de agitaţie şi mare indispoziţie, i se face râu, cere apă, rezistă insă cu greu pînă la urmă. La un semnal al lui Ribbentrop intră reprezentanţii presei; Ribbentrop rosteşte o scurtă cuvîntare, Ciano, una ceva mai lungă, apoi şedinţa se ridică. Totul s-a petrecut fulgerător. îl sprijin pe Manoilescu pînă intr-un salon rezervat, unde are o sincopă. Suita germană se retrage. Cer apă, coniac. Von Dornberg se interesează de starea lui Manoilescu, in numele lui von Ribbentrop şi oferă asistenţa medicului personal al acestuia. Doctorul constată hipotensiune foarte gravă, aduce trusa şi ii dă injecţii.

166 Deriziune arbitrală

Deciziunea arbitrală, pronunţată de Ribbentrop şi Ciano, avut următorul cuprins: "Guvernul regal român şi guvernul regal ungar au adresai guvernului regal italian şi guvernului german cererea de a reglementa cu ajutorul unui arbitraj chestiunea pendinte intre România şi Ungaria, referitoare la teritoriul ce urmează a fi cedat Ungariei. Pe baza acestei cereri şi a declaraţiei cu care ele au însoţit-o de a recunoaşte fără discuţie un astfel de arbitraj ca obligato­ riu pentru ele, ministrul Afacerilor Străine al M.S. Regelui Italiei şi al Albaniei, împărat al Ethiopiei, contele Galeazzo Ciano de Cortelazzo şi ministrul Afacerilor Străine al Reichului german, Joachim von Ribbentrop, după ce au discutat încă o dată cu ministrul regal român al Afacerilor Străine, domnul Mihail Manoilescu şi cu ministrul regal ungar al Afacerilor Străine, contele Ştefan Csâky, au pronunţat astăzi, la Viena, următoarea hotărîre arbitrală: 1.-Frontiera definitivă dintre România şi Ungaria este fixată astfel după cum rezultă din harta anexată. Delimitarea mai detaliată şi pe teren a frontierei este încredinţată unei comisiuni româno-ungare. 2. - Fostul teritoriu român care revine astfel Ungariei va fi evacuat de către trupele române într-un termen de 14 zile şi predat Ungariei în starea de ordine cuvenită. Diferitele etape ale evacuării şi ocupării, precum şi cele­ lalte modalităţi vor trebui fixate imediat de către o comisiune româno-ungară. Guvernul regal român şi guvernul regal ungar se vor îngriji ca evacuarea şi ocuparea să se desfăşoare în perfectă linişte şi ordine. 3. - Toţi cetăţenii români stabiliţi actualmente in teritoriul pe care România va trebui să-1 cedeze vor dobindi de drept cetăţenia ungară. Ei vor avea dreptul de a opta pentru cetăţe­ nia română într-un termen de 6 (şase) luni. Persoanele care vor face uz de acest drept de opţiune vor trebui să părăsească teritoriul ungar într-un termen ulterior de un an şi vor fi pri­ miţi în România. Ele vor putea lua cu sine in mod liber averea lor mobilă. Vor putea de asemenea să lichideze, înainte de emigrarea lor, averea lor imobiliară şi să ia cu sine în mod liber sumele obţinute. în cazul cind această lichidare nu le-ar fi posibilă, vor trebui să fie despăgubite de către Ungaria.

167 Ungaria este obligată să soluţioneze, in mod binevoitor şi generos, toate chestiunile in legătură cu transferul optanţilor. 4. - Cetăţenii români de rasă maghiară, stabiliţi în terito­ riul cedat in 1919 de către Ungaria României şi care vor con­ tinua să facă parte din statul român, vor avea dreptul să opteze pentru cetăţenia ungară într-un termen de şase luni. Persoane­ lor care vor face uz de acest drept de opţiune, li se vor aplica normele prevăzute la punctul 3. 5. - Guvernul regal ungar işi asumă obligaţia solemnă de a considera în totul egal celorlalţi unguri persoanele care, in baza prezentei deciziuni arbitrale, dobindesc cetăţenia ungară, dar sînt de rasă română. Guvernul regal român işi asumă in mod solemn aceleaşi obligaţii pentru cetăţenii români de rasă ungară care rărnin în teritoriul statului român. 6. - Reglementarea tuturor celorlalte chestiuni de detaliu rezultate din schimbarea de suveranitate va forma obiectul unor negocieri directe între guvernul regal român şi guvernul regal ungar. 7. - m cazul cind, în executarea prezentului arbitraj, ar sur­ veni dificultăţi sau îndoieli, guvernul regal român şi guvernul regal ungar se vor înţelege în mod direct. în cazul cînd nu ar reuşi să cadă de acord asupra vreunei chestiuni oarecare, cele două guverne vor supune chestiunea guvernului regal italian şi guvernului german, care vor lua în această privinţă o deciziune definitivă". Viena, la 30 august 1940. (ss) Joachim von Ribbentrop (ss) G. Ciano Noua linie de frontieră indicată pe hartă părăsea vechea frontieră la circa 15 km sud-est de Salonta, mergea in direcţia nord-est pînă la 5-15 km sud de Oradea, la sud de linia Oradea-Cluj, de la sud de Cluj 60 km spre est apoi spre sud pînă 15 km sud-vest de Tg. Mureş continuînd în direcţia sud- est pînă la cotitura linia ferată Braşov-Sighişoara, spre sud in nemijlocită apropiere la est de linia ferată, pînă la Măieruş, din nou spre sud-est întretăind calea ferată Braşov-Sf. Gheorghe şi atingea vechea frontieră pe piscul Lăcăuţul. Teritoriul astfel rupt de Ia România reprezenta peste 42 000 km pătraţi, cu o populaţie de aproximativ 2 600 000 suflete dintre care 1 300000 români (49,6%) şi 975 000 unguri (37,\%)\

168

/ Un viciu.de formă esenţial

După primele îngrijiri date lui M. Manoilescu am chemat pe Romalo; îi arăt că toată procedura şi hotărîrea însăşi suferă de un viciu de formă fundamental şi esenţial. Toate actele au fost semnate numai de Manoilescu. Deplinele puteri depuse la Legaţia germană din Bucureşti, în conformitate cu telegrama nr. 7, fiind acordate însă în mod colectiv Iui M. Manoilescu şi mie, angajarea Româmei nu se putea face decît tot în mod colectiv, de către Manoilescu şi de către mine. Deci semnătura României nu este valabilă şi astfel nu angajează. îl însărcinez să dea fără întârziere o telegramă cifrată Ia Bucureşti, în care să ceară ca deplinele puteri depuse Ia legaţie să nu fie înlo­ cuite cu altele, pînă la sosirea sa cu avionul. îl însărcinez să raporteze Regelui această împrejurare şi să atragă atenţia că România - datorită acestui viciu de formă - este în situaţia de a reexamina problema, de astă dată în lumina rezultatului publicat. România are deci putinţa să repudieze arbitrajul şi să refuze executarea lui. îi inrnînez actele originale ale arbitrajului şi îl îndemn să se grăbească şi să execute însărcinările primite întocmai. Romalo pleacă Ia ora 15,30 şi telegrafiază la Bucureşti: "Rog comunicaţi Ioc competent a nu se schimba nici o plenipotenţâ pînă Ia sosirea ministrului Romalo. Manoilescu". Deplinele puteri de la Legaţia germană nu au fost înlocuite nici atunci, nici mai tîrziu. Iată textul acestor depline puteri: "NOI, Carol II, Regele României, încrezîndu-Ne pe deplin în capacitatea, zelul şi devotamentul d-lui profesor Mihail Manoilescu, ministrul Nostru, secretar de stat la Departamentul regal al Afacerilor Străine şi d-lui Valeriu Pop, ministru pleni­ potenţiar, fost ministru secretar de stat, le dăm depline şi abso­ lute puteri să accepte arbitrajul Germaniei şi Italiei in chestiu­ nile pendinte între regatul României şi regatul Ungariei, cum şi să declare că regatul României se obligă sâ accepte sentinţa arbitrilor. Drept care, ie-am eliberat cele de faţă semnate de Noi şi prevăzute cu Sigiliul Nostru Regal. Făcut la Bucureşti, la 30 august 1940 (ss) Carol Preşedintele Consiliului de Miniştri Ministru al Afacerilor Străine ad-interim (ss) I. Gigurtu".

169 Romalo a dus la îndeplinire însărcinarea primită, însă în Consiliul de Coroană care a avut loc în noaptea din 30 spre 31 august - la care au participat atît I. Maniu, cit şi Dinu Brătianu - nu s-a mai pus această chestiune, după informaţiile primite de la Alex. Vaida-Voevod şi Romalo. Reexaminarea situaţiei s-a făcut într-o consfătuire mai intimă Ia care au participat sub preşedinţia Suveranului numai: primul ministru I. Gigurtu, ministrul Apărării Naţionale gen. Niculescu, şeful Marelui Stat Major, gen. Mihail şi ministrul României la Berlin, Al. Romalo. Cei prezenţi au conchis să nu se mai pună chestiunea nevalabilităţii semnăturii şi a nuli­ tăţii actului în Consiliul de Coroană. Asupra celor petrecute în acest al doilea Consiliu de Coroană s-a dat următorul Comunicat: "în noaptea de 30 august, Ia ora 24 a avut loc Consiliul de Coroană sub înalta preşedinţie a Majestăţii Sale Regelui, la Palatul regal din Capitală. 1. - Ministrul României Ia Berlin a expus modul cum au decurs conversaţiile Ia Viena şi hotărirea Arbitrajului. 2. - Preşedintele Consiliului de Miniştri a anunţat garanţia preluată de Germania şi Italia pentru intregritatea şi inviolabi­ litatea teritoriului statului român. Au luat parte: Dl. Ion Gigurtu, preşedintele Consiliului de Miniştri I. P. S. Patriarhul României, Nicodim Munteanu, consilier regal Dl. General Arthur Văitoianu, consilier regal Dl. Dr. Alex. Vaida-Voevod, consilier regal DI. Gheorghe Mironescu, consilier regal DI. Prof. Nicolae Iorga, consilier regal DI. Dr. Constantin Angelescu, consilier regal Dl. Gheorghe Tătărescu, consilier regal Dl. Constantin Argetoianu, consilier regal Dl. General adj. Ernest Balif, consilier regal DI. Prof. A.C. Cuza, consilier regal I. P. S. Mitropolitul Nicolae Bălan, consilier regal I. P. S. Mitropolitul Alexandru Niculescu, consilier regal DI. Stan Ghiţescu, ministrul Muncii DI. Ion Macovei, ministrul Lucrărilor Publice şi al Comunicaţiilor Dl. General David Popescu, ministrul de Interne Dl. General Constantin Niculescu, ministrul Apărării Naţionale Dl. Contra-Amiral Nicolae Păiş, ministrul Aerului şi Marinei Dl. Dr. Victor Gomoiu, ministrul Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale Dl. Nichifor Crainic, ministrul Propagandei Naţionale

170

/ Dl. Ion V. Gruia, ministrul Justiţiei Dl. Vasile Noveanu, ministrul Inventarului Avuţiilor Statului Dl. Mihail Priboianu, ministrul înzestrării Armatei Dl. Radu Budişteanu, ministrul Cultelor şi Artelor Dl. Iuliu Maniu Dl. General Adj. Gheorghe Mihail, şeful Marelui Stat Major Dl. Prof. Gheorghe Brătianu". Angajamentele luate de von Ribbentrop în favoarea românilor din teritoriul cedat

După plecarea ministrului nostru Ia Berlin, Romalo, am rămas cu Manoilescu in salonul unde zăcea pe o sofa, în urma sincopei pricinuite de hipotensiune. încetul cu încetul şi-a revenit. Von Ribbentrop îi face o vizită, îi vorbeşte cu com­ pasiune şi ii oferă asistenţa medicului său personal, care il va însoţi pînă la Bucureşti. Ne folosim de ocazie pentru a arăta lui von Ribbentrop că soluţia dată este nejustificată şi că aceasta este urmarea inevitabilă a faptului că România nu şi-a putut expune punctul său de vedere şi motivarea documentată a acestuia. Von Ribbentrop răspunde că nu se putea proceda altfel; nu i-am fi putut spune nimic ce nu ar fi cunoscut; a avut tot materialul documentar la dispoziţie, inclusiv stenogra­ mele şi actele de la Turnu Severin. Expunerile delegaţiilor celor două ţări - la Viena - ar fi înveninat numai atmosfera, fără a putea modifica rezultatul. Von Ribbentrop rosteşte cuvinte de încurajare pentru viitorul României şi despre putinţa compensării sale pentru sacrificiile aduse. După masa comună, servită cu mare întîrziere din cauza indispoziţiei lui Manoilescu, acesta, extenuat din nou, s-a aşezat într-un colţ al salonului, pe o sofa. în cursul conversaţiei cu von Ribbentrop îi demonstrez acestuia că drepturile şi situaţia românilor din teritoriul cedat sint insuficient şi prea vag precizate in hotârirea de arbitraj. Aceasta poate da naştere la grave consecinţe, cunoscind men­ talitatea şi metodele de totdeauna ale Ungariei. Von Ribbentrop recunoaşte că formula din hotârirea de arbitraj este într-adevăr vagă, însă mâ asigură de concursul Germaniei pentru lămurirea şi precizarea situaţiei românilor şi îmi arată că Germania este hotârită să considere cauza românilor din teritoriul cedat ca propria ei cauză. Cheamă pe contele Ciano şi acesta işi dă asentimentul, în numele Italiei, la formula şi asigurarea dată de

171 von Ribbentrop. După acest acord între cei doi, este convocat contele Csâky, ministrul Afacerilor Străine al Ungariei, căruia von Ribbentrop, in prezenţa contelui Ciano şi a mea, îi comu­ nică pe un ton formal şi categoric, in numele Germaniei şi al Italiei, hotărîrea acestor puteri mai sus precizată, adăugind că Puterile Axei aşteaptă de Ia Ungaria să-şi respecte angaja­ mentele luate şi ii cere să ia act în numele guvernului ungar de declaraţia Puterilor Axei şi să se conformeze întocmai acesteia. Contele Csâky ia act in numele guvernului ungar şi asigură că populaţia românească nu va avea nici un motiv de plîngere sau nemulţumire. Von Ribbentrop îmi prezintă apoi pe contele Csâky. Menţionez că nici înainte, nici după acest episod, dele­ gaţii români nu au avut contact cu membrii delegaţiei maghiare. Incidentul provocat de comunicatul publicat la Bucureşti *

La ora 18, Fabricius s-a prezentat în camera de hotel a lui Manoilescu pentru ca să ne conducă la manifestaţia naţional- socialiştilor vienezi la care ne invitase ministrul von Ribbentrop şi care trebuia să aibă loc între orele 18-19. Căzusem de acord cu Manoilescu să nu participăm la această manifestaţie. Cum Manoilescu se simţea încă rău, iar la ora 19,05 trenul cu delegaţia română urma să plece, am spus Iui Fabricius că noi nu mai luăm parte la această manifestaţie şi că cerem dezlegare lui von Ribbentrop pentru această lipsă. Ministrul Fabricius a spus că este convins că von Ribbentrop va înţelege situaţia şi va scuza absenţa noastră. însă crede că din politeţe este de dorit ca eu personal să-i dau această explicaţie. Am plecat însoţit de ministrul Fabricius la Hotel Imperial şi am urcat în saloanele destinate pentru ceaiul ce urma să se dea în timpul demonstraţiei şi aşteptam să vorbesc cu minis­ trul Ribbentrop, căruia ministrul Fabricius mă anunţase, după ce zadarnic 1-a căutat în saloane. După cîteva minute de aşteptare, von Dornberg m-a poftit urgent la von Ribbentrop care m-a primit in biroul său de la etajul I. înainte de a fi putut exprima scuze, von Ribbentrop, pe un ton foarte grav, avînd o hîrtie în mină, mi-a comunicat că la Bucureşti s-a petrecut un lucru extrem de serios şi mi-a citit o

*) Cele ce urmează sint cuprinse in raportul scris, prezentat şi predat Regelui Carol II, in audienţa din 31 august 1940, ora 20.

172

/ telegramă transmisă de la Bucureşti de "Transocean-Press" în . care, după o scurtă introducere informativă, se dădea in traducere textul comunicatului privitor la şedinţa Consiliului de Coroană. în continuare mi-a spus într-un ton tot mai grav şi mai iritat că acest comunicat este inadmisibil, deoarece nici Germania, nici Italia nu pot admite ca atunci cînd România şi Ungaria au cemt ele însele un arbitraj al Puterilor Axei, acum România să arate că acest arbitraj i-a fost impus printr-un ultimatum şi mai puţin pot admite ca garanţia militară dată de Germania şi Italia, garanţie cu totul excepţională pe care Fuhrerul nu a consimţit să o dea pînă acum nimănui şi care constituie nu numai un foarte mare avantaj pentru România dar, salvindu-i şi consolidîndu-i existenţa şi perspectivele de viitor, compensează orice pierdere teritorială ce a suferit România, sâ fie prezentată ca impusă prin ultimatum. Arătarea perspectivelor ce ar decurge pentru România, in cazul acceptării sau neacceptării Arbitrajului, după cum s-a afirmat şi cu o zi în urmă, aveau caracterul unei informaţii prieteneşti şi sincere, deci nu puteau constitui o ameninţare. De altfel, dacă România nu vrea să accepte Arbitrajul cu toate corolarele lui, poate să aibă această situaţie, anulîndu-se în urma gestului României tot ce s-a făcut şi revenindu-se la statu-quo. Ţine să remarce încă o dată că acest comunicat este consi­ derat de Germania şi Italia ca un act de neloialitate şi, dacă România nu vrea să tragă consecinţe, este necesară imediata revocare a textului comunicatului sau, cel puţin, anularea frazei incriminate printr-un comunicat interpretativ. Cere ca această comunicare să fie transmisă imediat la Bucureşti şi că aşteaptă răspunsul cu toată urgenţa de la dele­ gatul României în persoană. Am încercat zadarnic să ripostez că nu ştiu nimic despre toate acestea şi, mai ales, că România ar fi cerut mai de mult arbitrajul, că textul nu are nimic neloial, oglindind impresia noastră şi a celor din Bucureşti produsă prin urgentarea exce­ sivă a răspunsului României privitor la acceptarea Arbitrajului şi că în orice caz textul, după părerea mea, a fost redactat şi în funcţie de opinia publică din ţară. De altă parte, pînă la ora 19, cînd trenul nostru pleacă, este cu neputinţă ca delegatul României să-i poată aduce vreun răspuns.

173 Mi-a replicat, la rindul său, că orice polemică în ceea ce priveşte trecutul acum este inutilă şi nelalocul ei şi stăruie în primirea unui răspuns imediat, adăugind că trenul nostru va fi reţinut atita timp cit va fi necesar pentru primirea răspunsului pe care el personal înţelege să-1 aştepte şi să-1 primească. M-a rugat încă o dată să transmit imediat această comu­ nicare la Bucureşti. L-am părăsit şi, însoţit de ministrul Fabricius care nu a asistat la această conversaţie, m-am întors Ia hotel. Pe drum ministrul Fabricius mi-a arătat că telegrama a pro­ dus o impresie de nedescris asupra cercurilor germane şi italiene şi mai ales contele Ciano a fost ca ieşit din fire şi 1-a chemat pe Fabricius să-i comunice indignarea sa pentru cele întîmplate. Ministrul Fabricius ne imploră, cu stăruinţă, ca prieten al României şi in interesul superior al ţării, să facem tot ceea ce ne este cu putinţă pentru ca Bucureştii să revină asupra acestui text nenorocit care pune in joc tot ce s-a obţinut pînă acum. Arătîndu-i că un răspuns urgent nu este posibil, deoarece numai cifrarea şi descifrarea telegramei reclama timp îndelungat, a observat că o întîrziere atît de mare nici nu se poate concepe şi că ar trebui să se facă o comunicare în clar. I-am comunicat imediat lui Manoilescu, în prezenţa lui Fabricius, convorbirea mea cu von Ribbentrop. încă în timpul expunerii mele, Fabricius a fost chemat la telefon, în aceeaşi cameră, şi după ce a ascultat un minut sau maximum două minute la receptor şi a rostit de mai multe ori cuvîntul "jawohl", ne-a comunicat că von Ribbentrop i-a tele­ fonat câ Germania şi Italia caracterizează procedeul de la Bucureşti ca "eine unerhorte Illoyalitat"*) şi că stăruie ca această caracterizare să fie transmisă la Bucureşti. Manoilescu, simţindu-se încă tot rău, m-a însărcinat să comunic la Bucureşti întrevederea avută. între timp s-a primit legătura cu Bucureştii. Am comunicat lui Urdâreanu întrevederea avută cu von Ribbentrop şi am stă­ ruit asupra faptului că von Ribbentrop aşteaptă urgent un răspuns.

Urdâreanu mi-a vspus. că va raporta imediat Regelui şi va face o comunicare şefului guvernului, după care ne va chema la telefon pentru a ne da răspunsul.

*) O nemaipomenită neloialitate

174

/ Am rugat pe Fabricius să transmită acest lucru lui von Ribbentrop la care d-sa a adăugat că, Manoilescu neputîndu-se deplasa, ar crede că este necesar ca cel puţin eu să dau această informaţie lui von Ribbentrop, fără intîrziere. M-am înapoiat la Hotel Imperial şi am aşteptat să fiu primit de von Ribbentrop. Fiind încă în aşteptare, a sosit Manoilescu care, deşi sim- ţindu-se încă rău, a ţinut să facă acest efort pentru a contribui la lămurirea lucrurilor. După o aşteptare mai lungă şi-au făcut apariţia în saloane von Ribbentrop cu contele Ciano. Au ieşit pe balcon pentru a primi demonstraţia de simpatie a formaţiilor naţional-socialiste ale vienezilor. Stăruind von Dornberg, după dorinţa expresă a lui von Ribbentop, ca Manoilescu şi eu să apărem în balcon, unde erau şi primul- ministru şi ministrul Afacerilor Străine al Ungariei, Manoilescu a apărut pentru cîteva clipe, apoi s-a retras, după care von Ribbentrop m-a luat de braţ şi m-a tras pe o clipă în faţă, în locul lui Manoilescu, intre el şi contele Ciano. Apariţia celorlalţi pe balcon a ţinut doar cîteva minute, in timpul defilării naţional-socialiştilor. Von Ribbentrop şi contele Ciano s-au întors în saloanele de recepţie unde von Ribbentrop a repetat lui Manoilescu şi mie în fond acelaşi lucru, insă intr-o formă ceva mai îndulcită şi pe un ton mai puţin grav, de data aceasta punind accentul pe impresia şi reacţia Fiihrer-ului cînd i se va aduce Ia cunoştinţă comunicatul de la Bucureşti, stă­ ruind ca lucrurile să se lămurească înainte de a ajunge chesti­ unea la cunoştinţa Fuhrer-ului. Ne-am înapoiat fără intîrziere la hotelul nostru pentru a aştepta chemarea Bucureştilor. Abia s-a terminat conversaţia telefonică a Iui Manoilescu cu preşedintele Consiliului, Gigurtu, conversaţie la care am adăugat şi eu Ia urmă cîteva informaţii despre cele petrecute, am şi fost informat că Fabricius ne aştepta in hol pentru a ne conduce Ia gară, unde plecase von Ribbentrop pentru a-şi lua rămas bun in numele guvernului Reichului de la noi. Sosiţi pe peron, von Ribbentrop a avut o scurtă conversaţie cu Manoilescu. Pe urmă s-a întors către mine şi mi-a spus că ţine să-mi repete şi mie cîteva lucruri spuse lui Manoilescu: 1. Fiihrerul 1-a autorizat să transmită prin noi M.S. Regelui cuvîntul său că garanţia germană este de acum în vigoare şi efectivă; ea va juca împotriva oricui.

175 2. Drepturile românilor ajunşi minoritari prin cedarea de teritoriu sînt reale şi respectarea lor va fi considerată de Germania şi Italia ca propria lor cauză, lucru ce, de altfel, a fost adus la cunoştinţa contelui Csâky, ministrul de Externe al Ungariei, în prezenţa noastră. 3. Este convins că România va şti să înlăture pata (Schonheitsfehler) ce a căzut din prima clipă asupra prieteniei româno-germane, prin publicarea cunoscutului comunicat de la Bucureşti. 4. Regretă că ne-am cunoscut in împrejurări aşa de grele pentru România, dar are convingerea că ne vom vedea în împrejurări care vor fi mult mai favorabile României şi în chestiuni care să însemne o satisfacţie pentru neamul românesc. După acestea ne-am despărţit, ne-am urcat in vagon şi trenul s-a pus in mişcare. Am ciştigat impresia că incidentul s-a petrecut mai mult din iniţiativa şi la cererea contelui Ciano, care nici nu a mai luat contact personal cu noi în timpul recepţiei sau după aceasta, că, comunicarea făcută de von Ribbentrop pe peronul gării, comunicare ce ne-a mai fost făcută în cursul zilei şi deci nu era neapărată nevoie ca să fie repetată, a urmărit mai mult scopul de a atenua şi întuneca impresia de brutalitate a injonc­ ţiunii ultimative ce s-a produs la ora 18 şi de a crea atmosfera de ultimă oră că prietenia şi mai ales garanţia Puterilor Axei rămine in orice caz în picioare, chiar dacă formula găsită de Bucureşti pentru atenuarea şi îndulcirea textului nu ar fi absolut satisfăcătoare. * * în tren, generalul Dragalina m-a informat că adjutantul mareşalului Keitel iar fi spus că soluţia dată este o imposibi­ litate etnică, economică şi militară, deci România să nu se descurajeze. Menţionez informaţia dată la Viena de către ministrul nostru la Bratislava, Lahovary, că Hitler l-ar fi asigurat pe preşedintele Slovaciei, Tiso, că hotărîrea arbitralâ dată în litigiul ungaro-slovac va fi revizuită la sfirşitul războiului. Cert este că Ungaria nu a primit la Viena nici o garanţie pentru fruntariile sale din partea Puterilor Axei.

176

/ Raportul făcut Regelui

După sosirea la Bucureşti, in ziua de 31 august la orele 20, ne-am prezentat in audienţă comună la Rege. Manoilescu face raport asupra evenimentelor de Ia Viena, conchizind că România a fost păcălită de Axă. Completez raportul arâtind că: 1. Cifra de 25 000 km pătraţi nu pare a fi o pură născocire, ci o greşită şi exagerată interpretare a discuţiilor de Ia Berchtesgaden; 4 2. Pretinsa cerere de arbitraj s-ar putea baza tot pe discuţia de Ia Berchtesgaden, reţinută greşit în acest sens de Fuhrer; 3. Bătălia decisivă s-a dat Ia Roma şi Berlin, între a 2-a şedinţă a conferinţei de Ia Turnu Severin, cînd ungurii se cre­ deau bătuţi şi preziua Arbitrajului de la Viena, iar noi am pier­ dut bătălia, deoarece m clipele hotăritoare, la Roma şi Ia Beriin, am fost inexistenţi; 4. Mussolini şi-a dat cuvintul că Clujul şi secuimea vor re­ veni Ungariei; 5. Germania a rezistat in privinţa Clujului pînă in noaptea precedentă Arbitrajului, abia atunci linia ferată şi şoseaua as­ faltată Oradea-Cluj au fost atribuite Ungariei. Regele a avut reticenţe în ce priveşte misiunea militară germană şi aducerea de unităţi germane in ţară, "m caz de ame­ ninţare sovietică. Dorea să aibă numai armament din Germania. Nu vroia să aducă vreo ştirbke suveranităţii şi prestigiului ţării. De altfel, presiunea sovietică a încetat instantaneu după ce s-a aflat la Moscova, chiar în ziua Arbitrajului, de garanţia germană dată României. Audienţa comună s-a terminat Ia 22,15. La plecare am soli­ citat o audienţă personală în chestiuni de cea mai mare impor­ tanţă. Regele mi-a acordat audienţa, urmînd însă ca ziua şi ora să se fixeze ulterior. La ieşire i-am atras atenţia lui Urdăreanu asupra audienţei solicitate şi că este vorba de chestiuni vitale pentru Rege şi ţară. Urdăreanu mă roagă însă să-l las pe Rege a doua zi în pace, deoarece toată Curtea este extenuată de oboseală şi vor să doarmă. După întoarcerea noastră de la Viena, guvernul a dat urmă- torul comunicat: "în conferinţa româno-maghiară întrunită la Turnu Severin atît Ungaria, cit şi România şi-au expus şi dezvoltat punctul lor de vedere. Teza ungurească a fost pur teritorială, ilustrată

177 12 - Bătălia pentru Ardeal prin cedări teritoriale exprimate prin harta remisă delegaţiei române şi care îngloba peste 2/3 din teritoriile Ardealului şi Banatului. Teza românească a fost una pur etnică, întemeiată pe ideea schimbului total de populaţie minoritară şi nu a precizat nici o concesiune teritorială, înainte ca Ungaria să fi acceptat în mod irevocabil principiul etnic ca bază de discuţie. Orice conce­ siune de ordin teritorial a fost categoric respinsă de delegaţia română. Negocierile de Ia Turnu Severin s-au încheiat fără rezultat, fiecare delegaţie păstrindu-şi punctul ei de vedere. La Viena, Ungaria şi România au avut a se pronunţa asupra acceptării sau neacceptării unui arbitraj al Puterilor Axei, fără rezerve şi condiţii. România, ţinînd cont de toate împrejurările politice şi mili­ tare actuale, a acceptat acest arbitraj ale cărui rezultate au fost aduse la cunoştinţa ţării. Dl. ministru de Externe, Manoilescu, va face mîine la ora 1 declaraţii privitoare la Arbitrajul de Ia Viena, Ia posturile noastre de radio. De asemenea dl. Valeriu Pop va face şi el declaraţii privitoare la aceeaşi chestiune." în ziua de 1 septembrie dimineaţa am pregătit cuvîntarea ce urma să rostesc seara la radio. M-am hotărit să vorbesc ţării clar şi răspicat, ca să pun capăt dezorientării şi agitaţiei pentru rezistenţa armată a Ardealului, ceea ce nu ne putea duce decît la o înfricoşătoare baie de sînge inutilă şi la destră­ marea ţării. Această catastrofă totală era neîndoielnică, după informaţiile date de gen. Gh. Mihail, şeful Marelui Stat Major şi gen. Niculescu, ministrul Apărării Naţionale în Consiliul de Coroană şi Regelui, asupra neputinţei absolute a armatei de a face faţă unor obligaţii imposibile, şi anume de a rezista chiar şi numai cîteva zile unor atacuri concomitente la frontiera din apus şi răsărit şi eventual şi la toate celelalte fruntarii faţă de armatele ungare şi ruseşti susţinute de Puterile Axei, cum şi faţă de bulgari şi, eventual, faţă de iugoslavi. După masă, I. Gigurtu m-a rugat să pomenesc şi de Rege în cuvîntare. I-am făgăduit. Am adăugat deci următoarea frază : "uniţi in jurul Regelui, simbol al României veşnice şi nepieritoare". Am vrut prin această frază să atrag atenţia ţării că e nevoie să se ralieze nu atît în jurul persoanei Regelui, cit în jurul ideii monarhice şi dinastice de care ţara nu se poate dispensa.

178

/ Consiliile de Coroană; atitudinea lui Iuliu Maniu

La ora 18 Al. Vaida-Voevod a venit sâ mă informeze asupra celor petrecute in ultimele două Consilii de Coroană. Consilierii regali şi miniştrii se adunaseră în noaptea de 29/30 august la ora 12,30, după miezul nopţii; au fost trimişi insă acasă pe motivul că este încă timp. El a rămas şi, citind tele­ gramele, şi-a dat seama de gravitatea situaţiei. La intervenţia sa şi în urma insistenţelor de la Viena, au fost convocaţi din nou pentru 2,30. A avut impresia netă că Regele şi Urdăreanu sau nu luau lucrurile in serios, sau vroiau să impingă la răz­ boi, indirect, prin aminarea hotăririi peste termenul consimţit de Axă. Abia după ce li s-a atras atenţia asupra consecinţelor catastrofale ce ar decurge pentru ţară, s-a ajuns la o concluzie mai rezonabilă şi s-au grăbit lucrările. Ministrul Apărării Naţio­ nale şi şeful Marelui Stat Major au confirmat că armata nu poate opune rezistenţă eficace pe toate fruntariile şi astfel răz­ boiul ar însemna un dezastru total şi rapid. în ultimul Consiliu de Coroană, Dinu Brătianu şi Gheorghe Brătianu au făcut demagogie patriotică pe întrecute cu Iuliu Maniu care - natural - împinge la detronarea Regelui şi la preluarea puterii. După Consiliul de Coroană a avut o lungă convorbire cu Iuliu Maniu. Maniu vrea să plece la Cluj, să formeze un consiliu de apărare naţio­ nală în Ardeal, sâ cheme Ardealul şi armata din Ardeal la luptă şi rezistenţă şi sâ proclame rege pe Marele Voievod Mihai. Toate încercările lui Vaida-Voevod de a-i demonstra că aceste planuri sînt o aberaţie şi vor provoca catastrofa României şi de a-1 reţine la Bucureşti au rămas zadarnice. Maniu a fost neclin­ tit în hotărîrea sa. Din parte-mi l-am informat despre eveni­ mentele de la Viena. Vaida-Voevod s-a declarat fără reticenţe pentru executarea Arbitrajului şi orientarea definitivă către Germania.

Cuvîntarea mea la Radio

La ora 19 un număr însemnat de prieteni personali şi foşti prieteni politici s-au interesat de cuvîntarea pe care urmează să o rostesc la radio. Erau îngrijoraţi să nu-mi micşorez prin aceasta autoritatea. Le-am răspuns că cine are pretenţie să îndrume şi să conducă nu trebuie să fie prizonierul străzii, ci in momente grave trebuie chiar sâ o înfrunte şi sâ o stăpi- nească. Le citesc cuvîntarea. Partea intiia îi incintă, a doua nu

179 Ie convine. Caută să mă convingă să o tai, să o modific, să nu vorbesc despre garanţie, să nu vorbesc de Rege, să nu emit părerea că acceptarea Arbitrajului a fost un act inexorabil etc. Refuz. Le spun că hotărirea mea e luată, că deşi n-am parti­ cipat ia hotărirea fatală nu pot sâvirşi greşeala de a turna gaz peste foc, sau de a lăsa pe alţii să o facă nestingheriţi. Nu mă interesează popularitatea, mă importa ceea ce imi dictează conştiinţa şi simţul de datorie către ţară. M-am smuls dintre toţi cei de faţă şi am plecat la studio unde la ora 21 am rostit o cuvintare care a fost retransmisă cu începere de la ora 23, în traducere, de Radio-Londra. CAPITOLUL V URMĂRILE ARBITRAJULUI DE LA VIENA Executarea Arbitrajului

La 4 septembrie 1940, generalul I. Antonescu a fost numit de Suveran preşedintele Consiliului de Miniştri şi înzestrat cu depline puteri pentru conducerea statului. Generalul I. Anto­ nescu, în calitate de prim-ministru, şi-a însuşit programul de evacuare stabilit de Comisia militară mixtă (gen. Dragalina - gen. Nâday), evacuînd Ardealul de Nord de la 6-14 sep­ tembrie 1940. Nici Regele, nici generalul I. Antonescu nu au ratificat insă Arbitrajul, nici in Monitorul Oficial nu s-a publicat deciziunea de la Viena. Astfel, Arbitrajul de la Viena a creat numai o stare de fapt care nu s-a transformat niciodată într-o stare de drept. Convenţia cu Bulgaria s-a semnat la 7 septembrie 1940, la Craiova şi a fost ratificată la 10 septembrie de generalul Antonescu. Abdicarea Regelui Carol II

în ziua de 2 septembrie 1940 am fost primit în audienţă de Suveran. Timp de două ore am făcut o încercare supremă de a-1 hotărî pe Rege să se decidă măcar în ceasul al 12-lea la sacrificiile sentimentale şi de amor propriu prin care ar mai fi putut eventual salva tronul său. Faţă de minimalizarea primej­ diei şi încercarea de a se amăgi cu analogia unor demonstraţii antiregale sub Regele Carol I, a rămas fără rezultat practic replica

181 mea că unchiul său avea la activ un război victorios, cîştigarea independenţei şi făurirea regatului, puţind conta pe armată, iar acum Suveranul pierduse o treime din teritoriul ţării, fără luptă, era complet izolat şi nu se putea sprijini in mod absolut nici pe devotamentul armatei. Totul a fost zadarnic. După două ceasuri am plecat de la Rege numai cu făgăduiala că va aviza. A doua zi au izbucnit şi la Bucureşti mişcări de stradă1. Generalul Antonescu a fost numit prim-ministru şi a fost înzes­ trat cu depline puteri pentru conducerea statuiui. Generalul Antonescu nu a putut - după cum se credea atunci - nu a vrut - după cum s-a aflat mai tirziu - să salveze situaţia Suveranului şi astfel regele Carol II - pus in faţa defecţiunii şi a coman­ dantului diviziei sale de gardă, refractar, din iubire de ţară, la sugestia de a înfrunta dezbinarea armatei şi a ţării şi dezastrului unui război civil - a abdicat la 6 septembrie 1940 în favoarea fiului său, Regele Mihai I. Suveranul abdicat a apucat drumul pribegiei în seara aceleiaşi zile2, scăpind cu mare greutate a doua zi între Lugoj şi frontieră de furia mişcării legionare, setoasă de răzbunare.

Atitudinea Marii Britanii

Marea Britanie Ia sfirşitul lunii august 1940, după ce a fost izgonită de pe continent, era in aşteptarea invaziei şi nu avea putinţa să intervină in mod efectiv cu prilejul Arbitrajului de Ia Viena. Dacă însă din punct de vedere militar intervenţia sa era exclusă, Marea Britanie nu putea fi absentă din punct de vedere politic, fără a-şi micşora poziţia sa de mare putere, interesată în cel mai înalt grad in evoluţia soartei Europei în general şi a sud-estului in special. Guvernul Marii Britanii nu a întirziat prin urmare de a lua atitudine faţă de mutilarea teritorială impusă României. Florescu, însărcinatul cu Afaceri al României Ia Londra a raportat prin telegrama din 7 septembrie 1940 că Winston Churchill3 s-a ocupat de cele ce s-au petrecut în Camera Comunelor, iar lordul Halifax4, în camera Lorzilor, fâcind declaraţii în termeni identici : , "îmi permit a explica Camerei Lorzilor -a declarat textual lordul Halifax -atitudinea pe care guvernul britanic o adoptă cu privire la aranjamentul ungaro-român, precum şi Ia alte aranja­ mente încheiate în mod silit, prin constringere, in decursul

182

/ acestui război. Precum Dvs. ştiţi, guvernul britanic nu a urmă­ rit niciodată o politică bazată pe adeziunea rigidă la statu-quo. Dimpotrivă, a dat sprijinul său principiului în virtutea căruia s-ar favoriza o modificare a statu-quo-ului, sub condiţia expresă însă, ca o astfel de modificare să fie justă şi echitabilă şi să se fi ajuns la ea prin negocieri şi convenţiuni, duse şi încheiate in mod liber şi paşnic, de părţile interesate, adică fără agresiune şi constringere. Din aceste motive, guvernul britanic priveşte cu satisfacţie convorbirile care s-au ţinut timp de citeva săptămini între România şi Bulgaria cu privire la chestiunea Dobrogei de Sud. La data de 21 august s-a anunţat că România ar fi consim­ ţit în principiu la cesiunea acestui teritoriu în limitele sale din 1912 şi guvernul britanic speră că aceste convorbiri vor duce la o soluţionare definitivă a acestei probleme. Din principiul enunţat mai sus rezultă însă că nu putem accepta aranjamentul la care s-a ajuns cu privire Ia diferendul ungaro-român în privinţa Transilvaniei, deoarece acest aranja­ ment este rezultatul unui dictat impus României in mod silit, de către Puterile Axei, prin constringere. Guvernul britanic nu va recunoaşte schimbările de ordin teritorial survenite in decursul acestui război decît numai dacă acestea au fost consimţite in mod cu totul liber de către toate părţile interesate. Nu mă îndoiesc că şi noi toţi, membri ai acestei Camere, sperăm că la sfîrşitul războiului se va ajunge Ia un aranjament general, bazat pe temeiuri afit de juste şi echitabile, încît va putea da speranţă în durata lui. în acest scop, guvernul britanic va uza de întreaga sa influenţă." Atitudinea U.R.S.S.

Acordul de la Moscova a schimbat radical politica externă a Uniunii Sovietice, nu numai faţă de Germania, ci în toate direc­ ţiile. U.R.S.S., prin acest acord, "a înlocuit, în politica sa de securitate, principiul apărării colective, prin acela al partajului în doi. Nădejdea de a putea înlătura ameninţarea germană care apăsa pe frontierele sale, împingînd înainte graniţele sale, cu asentimentul Germaniei, în dauna statelor intermediare, a modificat adine politica U.R.S.S. faţă de toţi vecinii săi: echilibrul bal­ canic nu o mai interesa. Acesta i se părea tot atît de compro­ mis ca şi echilibrul european după Miinchen. Realismul o

183 împingea să caute un nou echilibru, nu insă pe plan static, ci asociind sforţările sale la dinamismul german".*' Că Acordul de la Moscova conţinea suficiente precizări in acest sens, dorit de U.R.S.S. sau Germania s-a mulţumit să trezească numai anu­ mite speranţe la sovietici fără a se lega în mod explicit şi defi­ nitiv, rămine de lămurit din partea cercetătorilor tuturor docu­ mentelor diplomatice al căror caracter secret se păstrează încă. Acordul de consultare şi colaborare, fără a preciza sau limita întinderea acestei colaborări, ii dădea -pină la dovada con­ trarie - dreptul comisarului de la Externe, Molotov, să creadă că "colaborarea care a reuşit aşa de bine în chestiunile baltice şi poloneze trebuie să-şi dea roadele la fel şi în afacerile bal­ canice. El putea cel puţin socoti că Germania nu va întreprinde nimic în regiunea dunăreană şi în Balcani, fără a consulta in prealabil partenerul său de la Moscova". Prin ocuparea Basarabiei, U.R.S.S. a devenit un stat dună­ rean şi in această nouă calitate credea şi mai mult că are drep­ tul să-şi spună cuvintul în toate chestiunile care priveau Dună­ rea şi Balcanii. Spre uimirea şi nemulţumirea Uniunii Sovietice insă, Axa - adică Germania - a reglementat singură litigiul româno-ungar la Viena şi, concomitent cu această reglementare, a dat Româ­ niei o garanţie formală pentru toate frontierele sale. Astfel Germania "a pătruns dintr-o singură lovitură la Budapesta şi la Bucureşti. Aceasta a fost întiia etapă în marşul său spre sud. Pentru a marca bine că ea înţelegea sâ execute singură acest marş, într-un spirit exclusivist, fără tovărăşie, ... Axa i-a acor­ dat României o garanţie teritorială". Această garanţie însemna în realitate că " de la linia Prutului şi a Dunării de Jos, unde Rusia s-a oprit, începea zona de influenţă germană, unde nu se mai tolera nici o altă influenţă străină. Chiar in acest fel a fost înţeleasă garanţia la Moscova". Dezamăgirea şi nemulţumirea au fost deci mari la Moscova constatîndu-se că poarta deschisă spre Balcani a fost închisă de Germania brusc, fără menajamente şi într-un mod care părea "a exclude pentru totdeauna participarea sa (a U.R.S.S.) la aface­ rile balcanice". De aceea, garanţia dată României poate fi considerată ca "prima fisură" a pactului germano-sovietic care a "zdruncinat

* Citatele de la p. 217-225 sint din lucrarea lui Gr. Gafencu "Prelimi- naires de la guerre â l'Est. De l'accord de Moscou (21 aout 1939) aux hostilites en Rusie (22 juin 1941)". Fribourg, fiditions Egloff,1944.

184 bazele acordului de la Moscova şi a aruncat asupra relaţiilor germano-sovietice o umbră care niciodată nu a trecut". Care a fost reacţia Uniunii Sovietice după această crudă deza­ măgire? "în Ioc de a recrimina asupra trecutului, guvernul sovietic a hotărît să precizeze de la început nu numai intenţia sa de a colabora la reglementarea afacerilor balcanice, cum o şi făcuse prin nota remisă ambasadorului Italiei, dar de a-şi indica dife­ ritele chestiuni care o interesau în mod particular" (noua fron­ tieră româno-bulgară, navigaţia pe Dunăre). "Guvernul sovie­ tic s-a decis să nu-şi exprime nemulţumirea sa decît sub formă de reproş, de rechemare Ia ordine, de invitare insinuantă la noi tranzacţii fructuoase". Deci "reacţia Sovietelor nu s-a produs în sensul unei resta­ biliri de echilibru care ar fi putut încuraja ţările balcanice să reziste in faţa penetraţiei germane. Ele (Sovietele) sperau ca nemulţumirea pe care nu-şi dădeau osteneala să o ascundă le va procura mijlocul nu de a rupe, ci de a strînge din nou legă­ turile stabilite prin Acordul de la Moscova şi le va da com­ pensaţiile la care se credeau îndrituite". Nu poate constitui prin urmare o surpriză că după o acal­ mie relativ scurtă care s-a produs după garanţia teritorială dată României, în raporturile sovieto-române iar s-au ivit compli­ caţii şi s-a ajuns la o nouă tensiune din cauza pretenţiilor U.R.S.S. privitor la reglementarea navigaţiei dunărene şi la stăpînirea Deltei Dunării. Acţiunea Uniunii Sovietice nu s-a mărginit numai la mijloace diplomatice, ci în curînd s-a trecut la metoda de mină tare, prin ocuparea unor insule pe braţul Chilia şi chiar a unei porţiuni de teren pe malul drept al acestui braţ. "Pretenţiile pe care le ridica U.R.S.S. făcură dovada unei voinţe ferme de a întinde zona sa de influenţă mult peste frontierele pe care ea însăşi şi le fixase prin ultimatumul din 27 iunie 1940." în luna noiembrie 1940 a avut loc vizita comisarului Afa­ cerilor Străine, Veaceslav Molotov, Ia Berlin. Această vizită urma să strîngă legăturile de prietenie şi colaborare între Ger­ mania şi Rusia Sovietică. Dacă germanii nutreau speranţa că U.R.S.S. va adera la pactul tripartit*, transforrnînd acest instru­ ment politic şi militar într-un acord în patru, sovieticii, la rîn- dul lor, nâdăjduiau să obţină noi compensaţii teritoriale. Nu se poate afirma încă, cu toată certitudinea, dacă Molotov a for­ mulat vastele pretenţii teritoriale faţă de Finlanda, România şi Tur­ cia, aşa cum s-a pretins de Hitler şi von Ribbentrop în discur­ surile rostite la 22 iunie 1941, sau nu, ca preţ al colaborării mai

185 strînse şi mai intime intre cele două ţări; că insă aceste declaraţii nu erau lipsite de orice temei rezultă şi din nota verbală remisă de Molotov Ia 25 iunie 1940 ambasadorului Italiei, în care se cerea angajarea de discuţii între U.R.S.S. şi Puterile Axei pentru lămurirea problemelor "Dunării, Balcanilor, a strimtorilor şi a frontierelor sovietice din Asia Mică". Pînă la vizita lui Molotov Ia Berlin, U.R.S.S. "s-a ferit de orice politică de duplicitate şi nu a stabilit nici o legătură cu adversarii Germaniei sau cu presupusele victime ale Germa­ niei", întrevederile de la Berlin s-au soldat numai cu asigurări reciproce de prietenie şi cu hotârirea de a intensifica schimbu­ rile comerciale, mai bine zis livrările necesare Germaniei. Vizita lui Molotov nu a dat insă nici un rezultat pozitiv, deju- cînd astfel şi nădejdile germane şi aspiraţiile sovietice. Abia după această vizită, mai tîrziu, cind U.R.S.S. s-a simţit împinsă pină la capătul răbdării şi aşteptării zadarnice "ea ('Uniunea Sovietică) a încercat să creeze centre de rezis­ tenţă împotriva înaintării germane în Bulgaria şi, mai ales, în Iugoslavia". Cu Iugoslavia s-a mers pînă la semnarea unui pact de prietenie şi asistenţă mutuală6, încheiat după lovitura de stat de Ia Belgrad7. Totuşi, încercarea a rămas un act timid care nu a împiedicat pe U.R.S.S. să expulzeze a doua zi după dezastrul Iugoslaviei pe toţi reprezentanţii ţărilor ocupate de germani, între care era şi ministrul Iugoslaviei, Gavrilovici, tocmai acela care pregătise şi semnase pactul de asistenţă mutuală intre U.R.S.S. şi Iugoslavia. Acest act neaşteptat face din nou dovada că Uniunea Sovietică era ferm hotărîtă să continue colaborarea cu Germania şi că opoziţia schiţată în Balcani contra planurilor germane nu a urmărit ruptura, ci determinarea Germaniei la o atitudine mai conciliantă şi mai înţelegătoare faţă de aspiraţiile Uniunii Sovietice. Presiunea a continuat deci faţă de România şi după Arbi­ trajul de la Viena şi după obţinerea garanţiei teritoriale, făcîndu-I pe Gr. Gafencu să afirme că avem în faţă "mai mult decît un vecin incomod sau un adversar primejdios: era imaginea însăşi a neantului in care puteau dispare, cum a dispărut Basarabia, toate celelalte provincii româneşti". Gr. Gafencu nu s-a sfiit să declare şi lui Molotov la ultima întrevedere pe care a avut-o cu acesta, la trei zile după izbuc­ nirea războiului: "Să-mi fie îngăduit în această calitate să exprim profundul meu regret câ Uniunea Sovietică, prin politica urmată in timpul din urmă, n-a făcut nimic ca să se evite pen-

186

/ tru cele două ţări ale noastre durerosul deznodămînt pe care il deplîngem azi. Prin ultimatumul său aşa de brutal din anul tre­ cut cind ea a pretins nu numai Basarabia, dar şi Bucovina şi un colţ al vechii Moldove, prin violările continue ah terito­ riului nostru care au urmat, prin loviturile de forţă executate pe Dunărea de Jos in clipa chiar in care negocieri erau in curs pentru a fixa noua linie de demarcaţie, U.R.S.S. a distrus orice sentiment de încredere şi de securitate in România şi a trezit îndreptăţită temere că existenţa însăşi a statului român este primejduită. România a căutat deci sprijin in altă parte. Ba nu ar fi avut nevoie de un astfel de sprijin şi nu l-ar fi căutat, dacă nu ar fi fost lovită şi nu s-ar fi simţit ameninţată". Se poate afirma fără exagerare că atitudinea ostilă şi neîn­ duplecată a Rusiei Sovietice a comandat întreaga ţinută a României cu începere din mai 1940 pină la izbucnirea războ­ iului din Răsărit. Dacă misiunea Iui Gr. Gafencu ar fi avut alt ecou la Moscova, evenimentele ar fi putut lua o altă întorsătură. Soluţia eroică

La 29-30 august România a fost pusă în faţa alternativei de a accepta mutilarea teritoriului naţional sau de a înfrunta războ­ iul Ia toate fruntariile sale. Am văzut în capitolul precedent care era în momentul ulti- matimului germano-italian atitudinea vecinilor României, ince- pind cu U.R.S.S. şi sfirşind cu Iugoslavia; Ungaria şi Bulgaria erau vecinii care cereau formal şi făţiş - susţinute de Puterile Axei - vaste provincii româneşti. în cazul respingerii ultima­ tumului, a doua zi România ar fi avut război, care ar fi trebuit să fie dus în cele mai imposibile Condiţii politice şi militare. în adevăr, România era izolată şi complet încercuită. în caz de război pierdut - iar altă perspectivă nu exista - teritoriul ţării ar fi fost ocupat în întregime cu arma in mină şi apoi împărţit. Putinţa unei retrageri nu era dată în nici o direcţie. Chiar avioanele ar fi trebuit să facă apreciabile distanţe peste spaţii aeriene stăpînite complet de arma aeriană duşmană. în astfel de condiţii, nu numai armata ar fi fost bătută şi captu­ rată, dar şi conducerea politică şi militară a ţării ar fi ajuns in mina duşmanilor. România ar 6 rămas deci fără Rege, fără guvern, fără armată şi fără teritoriu. Nici o altă ţară nu a înfruntat în acest război asemenea ris­ curi. Polonia, Norvegia, Belgia, Olanda, Franţa, Iugoslavia, Grecia, toate au avut cel puţin calea retragerii deschisă. România sin-

187 gură nu ar fi avut nici măcar această perspectivă a pribegiei. "România nu se putea bate, fârâ sprijin şi împotriva tuturor. Rezistenţa era imposibila din punct de vedere militar, la fel însâ şi din punct de vedere politic." "Retragerea nu era cu putinţă". Ce s-ar fi ales de România in astfel de împrejurări? Unga­ ria a ocupat Ardealul de Nord fârâ rezistenţă, în mod paşnic, luîndu-şi în scris obligaţii solemne de a respecta drepturile populaţiei româneşti şi a o supune aceluiaşi tratament pe care îl aveau toţi ungurii. Totuşi, s-au produs numeroase omoruri în Ardealul de Nord (Ip, Trăsnea, Mureşenii de Cîmpie, Huedin, Cluj ş.a.m.d), iar actele de violenţă, brutalitate, împilare, expulzare şi pauperizare s-au ţinut lanţ, în cei patru ani de ocupaţie8. Măcelurile sistematice şi generalizate (Novisad şi în­ treaga Bacica) practicate in Iugoslavia de autorităţile şi armata ungară sînt numai un palid indiciu de ceea ce s-ar fi petrecut în provinciile româneşti. Faţă de Iugoslavia nu s-a cultivat ura şi nu s-a propovăduit necesitatea exterminării populaţiei sirbeşti, de 22 de ani, ca şi faţă de România. Cu Iugoslavia, în ultimii ani, Ungaria a practicat o politică de apropiere, ajungîndu-se în primăvara anului 1941 chiar şi la încheierea unui pact de amiciţie veşnică şi la fraternizări răsunătoare. "Doctrina pentru România era cu totul alta, concretizată în lucrări ca "Az olâbok verr mâban" (Pe urmele de sînge ale valahilor) de V. Maderspach şi "Nincs Kegyelem" (Nu-i milă) de Diicso Csaba. "Eu nu aştept cu răzbunarea! Nu aştept!" striga Leven­ te, căpetenia organizaţiei complotiste, eroul simbolic al lui Diicso Csaba "Voi extermina pe toţi valahii pe care îi voi întilni! Pe toţi ii voi extermina! Nu va fi îndurare! Aşa cum n-a fost milă pentru unguri pe timpul lui Horea şi Cloşca şi nici acum nu este pentru ei (unguri), la fel nu va fi nici pentru valahi milă! Eu o spun aceasta, eu Torday Levente! Voi face cum au făcut ei! Noaptea voi da foc satelor valahe! Voi trece prin sabie întreaga populaţie. Voi otrăvi fîntînile! Şi voi omorî copiii în faşă, aşa cum oameni ca Horea au străpuns cu coase vieţile maghiare plâpînde! Voi extermina şi săminţa acestui neam netreb­ nic şi tîlhăresc. Nu va fi milă! Pentru nimeni! Nici pentru copii, nici pentru mame însărcinate!! Răzbunare, nemiloasă şi cruntă răzbunare! Am să fac eu politica de naţionalităţi! Nu ungurul sâ sîngereze şi valahul să trăiască în linişte şi să sporească ca păduchii de lemn! Asta nu! Voi extermina pe toţi valahii şi atunci şi în Ardeal va fi numai o singură naţionalitate, cea

188 maghiară"! "Nu am decit o singură ţintă: marele Imperiu Ungar şi naţiunea maghiară de cincizeci de milioane". Deci "loc pe pămin- tul strămoşesc pentru rasa milenară! Pentru rasa ungurească! Cealaltă trebuie să piară! Sau vor emigra, sau vor muri, sau îi voi extermina eu!" Iată politica pe care Ungaria a conceput-o faţă de români; acesta era programul pe care l-au infiltrat zi de zi în armată, în administraţie, în organizaţiile tineretului, în bandele neregulate şi paramilitare, în sufletul întregii populaţii ungare. Unde ar fi intrat ungurii cu arma în mină, acest program ar fi fost reali­ zat: exterminarea elementului românesc şi o singură naţiune in Ardeal, cea maghiară. Aceasta ar fi trebuit să fie "noua des­ călecare a urmaşilor lui Attila, Almos şi Aipâd' - cum o numeau ungurii - operaţiunea proiectată şi pregătită metodic, pînă în cele mai mici amănunte. Respingerea ultimatumului de la Viena ar fi însemnat război, iar războiul ducea inexorabil la ocuparea întregului teritoriu naţional, la exterminarea sistematică a unei însemnate părţi a neamului românesc, la împărţirea României şi - poate - la înlă­ turarea definitivă a Uniunii Sovietice de Axă, de Germania. în orice caz, România ar mai fi devenit încă de două ori teatrul unui război nemilos: a doua oară cînd a izbucnit războiul ger­ mano-sovietic şi a treia oară cînd ruşii victorioşi i-au urmărit pe germani peste Oder şi Carpaţi pînă la Viena şi Berlin, iar schimbarea de atitudine a Uniunii Sovietice faţă de România, cu incepere din 1943, poate nu s-ar mai fi produs. România fără Rege, fără guvem, fără armată, fără teritoriu, cu popula­ ţia decimată şi vlăguită nu ar h" putut niciodată pregăti şi săvirşi actul de la 23 august 1944. România in 1940 s-a plecat vremelnic în faţa unor realităţi fatale, mai presus de voinţa şi puterile sale, "în afară de orice contingenţe de ordin personal": a transigeat, în aşteptarea cea­ sului final şi decisiv care trebuia să bată, pentru a arunca atunci în cumpănă toata fiinţa sa. A făcut oare numai Româ­ nia tranzacţie în acest război? Au transigeat Marea Britanie şi Franţa la Munchen, a transigeat Uniunea Sovietică la Moscova şi în cei doi ani de colaborare germano-sovietică, cu toate decepţiile şi concesiunile consimţite, au transigeat trei ani lungi Statele Unite ale Americii, deci patru Mari Puteri cu resurse inepuizabile, stâpinind spaţii aproape fără limite. A transigeat Benes şi Cehoslovacia după Munchen, pe chestiunea cedării teritoriilor sudete". Numai României îi interzicea onoa-

189 rea sâ adopte formula unei retrageri strategice momentane in vederea unei reveniri ofensive in clipa decisivă, in împrejurări mai prielnice; numai României i se cerea să se sinucidă?! Războiul în 1940 (la 27 iunie ca şi la 30 august) ar fi fost soluţia eroică, dar fatală pentru viitorul neamului; acceptarea utimatumului sovietic, iar două luni mai tîrziu, a ultimatumu­ lui germano-italian a fost soluţia politică, singura politică ce a pus la adăpost elementele esenţiale ale fiinţei statului şi nea­ mului român, făcind cu putinţă mintuirea României in 1944 şi eliberarea Ardealului subjugat vremelnic.

i CAPITOLUL VI PACEA Actul de la 23 august 1944

La 23 august 1944, Majestatea Sa Regele Minai I a înlă­ turat guvernul I. Antonescu şi a scos România din războiul purtat alături de Germania împotriva U.R.S.S. şi a Naţiunilor Unite. Prin convenţia de armistiţiu semnată în ziua de 12 septembrie 1944 la Moscova, România şi-a luat obligaţia să participe cu 12 divizii la campania aliaţilor dusă pentru înfrin- gerea Germaniei hitleriste. Armata română, susţinută de întreaga ţară, încă din 23 au­ gust 1944, a apărat cu ultima înverşunare capitala ţării contra încercărilor germane de a pune stăpînire pe ea şi a lichidat unităţile germane aflate în România, la apus de Bucureşti şi în toată Transilvania, care rămăsese sub suveranitate românească, fără concursul armatelor U.R.S.S. Mai mult, ea a oprit şi a ţinut piept singură ofensivei germano-maghiare timp de cîteva săptămini, zădărnicind planul de a pune minate lanţul Car- paţilor şi a închide astfel trecătorile munţilor. România se poate mindri, fără a exagera, că prin aceste fapte de arme a deschis drumul armatei sovietice spre Balcani, a înlăturat bariera aproape de netrecut a Carpaţdor, a creat condiţiile pătrunderii, cu pierderi relativ uşoare, în şesul Unga­ riei, a contribuit în mod hotăritor la dezagregarea frontului german din Răsărit şi la scurtarea războiului. România s-a alăturat Naţiunilor Unite într-un moment cind încă balanţa victoriei nu se înclinase în mod vădit in favoarea coaliţiei anti-germane, după cum afirma Prezidiumul Sovie­ tului Suprem în decretul de decorare a Suveranului cu ordinul

191 Victoria. Dacă avem în vedere cursa dintre anglo-saxoni şi germani pentru realizarea bombei atomice şt a altor arme secrete nimicitoare, nu se poate şti dacă actul României, care a smuls din mina Germaniei factorul "timp", nu va fi socotit de cercetătorii obiectivi de mai tîrziu drept cauza nemijlocită a înfringerii germane şi a victoriei aliate. în orice caz, România a participat la faza finală a campaniei împotriva Germaniei cu 14-19 divizii, iar contribuţia sa mili­ tară şi economică a clasat-o ca a patra naţiune printre Naţiunile Unite, îndată după U.R.S.S., Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii. Această apreciere, justă şi spontană, a eforturilor şi sacrificiilor noastre, venind din partea sovietică şi anglo- saxonă, ne-a bucurat, întarindu-ne nădejdea şi convingerea că România va fi tratată la masa verde in mod corespunzător şi "recunoaşterea drepturilor sale nu va fi precupeţită." Drepturile României

Drepturile României sînt fireşti şi imprescriptibile. România nu rîvneşte la bunurile altuia, ea cere numai ce este indis­ cutabil al său din punct de vedere etnic, cu toate infiltraţiile meşteşugite pe care le-au înlesnit vicisitudinile istoriei. Româ­ nia vrea deci întreg Ardealul, aşa cum ne-a fost recunoscut prin Tratatul de la Trianon şi cum l-am stăpînit din 1918 pînă în 1940. Deoarece România nu a acceptat valabil şi nu a ratifi­ cat niciodată Dictatul de Ia Viena, deoarece Marea Britanie nu a recunoscut "aranjamentul" de la Viena, impus României prin constrîngere şi fiindcă convenţia de armistiţiu recunoaşte drep­ tul României la restituirea Transilvaniei de Nord, s-ar părea că drepturile României in ce priveşte Ardealul ar fi in afară de orice discuţie şi nici o umbră de Îngrijorare nu ar fi în­ dreptăţită. Nu trebuie uitat însă ca Tratatul de la Trianon a fost însoţit de faimoasa scrisoare MUlerand, că Marea Britanie nu stă pe punctul de vedere rigid al statu-quo-ului, ci admite revizuirile teritoriale liber consimţite, că convenţia de armistiţiu recu­ noaşte României întreg Ardealul sau cea mai mare parte a lui, că în Ardeal avem azi o minoritate maghiară de aproximativ un milion şi jumătate de suflete, care, sub masca egalei în­ dreptăţiri, este gata a desconsidera suveranitatea statului român şi, sprijinită de Ungaria îşi va strecura aspiraţiile sale Ia viitoa­ rea conferinţă de pace. Iar la masa verde multe se pot întîmpla.

192

/ N. Titulescu, prin bunăvoinţa unui prieten, a avut prilejul să vadă şi să examineze întreg dosarul secret al Conferinţei de Pace din 1919 ("faimoasele convorbiri dintre cei patru: C16menceau, Wilson, Lloyd George şi Orlando, stenografiate de Mantoux şi care constituie adevăratele discuţii ale conferinţei de pace"). N. Titulescu, deşi nu mai avea nici o situaţie ofi­ cială, călăuzit numai de cunoscutul său devotament către ţară, s-a văzut îndemnat să rezume "fructul mai multor luni de lectură" şi studiu într-un raport telegrafic, strict confidenţial, adresat Suveranului la 11 septembrie 1939. "Trebuie să măr­ turisesc, spune Titulescu, că situaţia României, la lectura acestor documente este disperată. Nu este graniţă, relativ la care să ne putem bizui pe discuţiunile Conferinţei de Pace din 1919, pentru a-i susţine imutabilitatea şi trebuie găsite noi motive." Examinînd pe rind situaţia diferitelor provincii unite cu România, N. Titulescu arată că: în che'stiunea Dobrogei, "abia pusă în discuţiune între cei patru, Balfour a cerut restituirea în folosul Bulgariei, a Dobro­ gei meridionale". Ceilalţi trei nu numai că nu au acceptat argumentele lui Tardieu în favoarea României, "Dar au cerut ca textele să fie aşa redactate, încît Tratatul din Bucureşti, din 1913, să nu fie recunoscut de ei şi să apară pentru ei ca un «res interalios». "Cînd în iunie trecut -adaugă N. Titulescu - am fost la Londra, Churchill mi-a spus, fără nici o jenă, că trebuie restituit Cadrilaterul Bulgariei." în chestiunea Basarabiei: "Clemenceau, în numele Conferin­ ţei de Pace, a scris negru pe alb amiralului Koltschak, să continue lupta contra Sovietelor, căci in schimb îi promite părţile neromâneşti din Basarabia. Deci, pentru aliaţii noştri, Franţa şi Anglia, in cea mai românească provincie care este Basarabia, sînt şi părţi neromâneşti care trebuie restituite Ru­ siei. Nu numai pentru Hitler, cînd voia să facă statul ucrainean, dar şi pentru Franţa şi Anglia, Basarabia ar urma să fie împărţită pentru ca principiul naţionalităţilor să fie respectat." în chestiunea Bucovinei, cedarea în favoarea României a fost motivată cu aceea că, deoarece "nimeni nu cere Bucovina, ea va fi atribuită României. în plus, delegaţia română a recunoscut micul număr de români şi marele număr de ruteni".

193 13 - Bătălia pentm Ardeal în chestiunea Ardealului, "Clemenceau, după o serie de în­ cercări infructuoase de a obţine retragerea armatelor române din Budapesta pe linia armistiţiului, a sfîrşit prin a spune că ordinea trebuie să primeze justiţia şi, afirmind credinţa lui că Ion Brătianu nu-şi va retrage trupele din Budapesta pînă nu obţine linia ce cere el, propune să dea României această linie, urmind să se facă justiţie Ungariei ulterior". Cum nu puteam accepta scrisoarea lui Millerand, am avut ideea ca România, Iugoslavia şi Cehoslovacia să scrie lui Millerand chiar în ziua semnării Tratatului de la Trianon - adică la 4 iulie 1920 - ca să nu mai aibă timp să ne răspundă, pentru a-/ felicita de a ne fi dat în fine dreptate,- anunţind Ungariei că la aplicarea gra­ niţei pe teren, ea va mai avea să mai facă concesiunile ce nu fuseseră acordate pînă atunci. Nici dr. Cantacuzino, nici Di- mitrie Ghika n-au vrut să semneze această scrisoare. Am găsit la cehi un tînăr foarte inteligent care înlocuia pe Beneş şi pe care îl vedeam pentru prima dată, care a consimţit să urmeze calea ce-i indicam. Acest tînăr era Osusky. Mai mult, bătrinul Pasic, găsind formula foarte abilă, a iscălit şi el scrisoarea. Scrisoarea noastră, fiind remisă in ziua de 4 iulie 1920, la ora 12, la Quay d'Orsay şi semnarea tratatului avînd loc la ora 4, Millerand nu a avut timp să ne răspundă si ne-a răspuns ulterior, pe urma convorbirilor avute cu el. Cînd aşa s-a fixat graniţa spre Ungaria, este greu să te bizui numai pe dreptatea făcută nouă in 1919, la o viitoare conferinţă. Mai mult, fostul ministru Alecu Constantinescu, colonizind cu unguri teritoriile din jurul Oradei, nu mai aveam majoritatea de români decît în judeţe. în două sau trei plăşi au ungurii majoritatea. Aceasta n-a împiedicat ca ministrul de Externe să publice harta etnografica pe plăşi, comandată la un institut etnografic din Dresda. Trebuie aci să ne găsim un mijloc de apărare, de pildă să schimbăm limitele plăşilor sub un pretext oarecare, astfel ca toate să aibă majoritatea de români. Altfel, cu cuvintările, Clemenceau, în Comitetul de patru, cu scri­ soarea lui Millerand şi colonizarea făcută de noi, situaţia este foarte rea." în chestiunea Banatului, "este o tristă pagină a istoriei. Aci s-au concentrat toate sforţările delegaţiei noastre. Mai mult, reiese din lucrările secrete ale conferinţei că, la un moment dat, guvernul român a propus Bulgariei concesiuni la Cadri- /ater In schimbul sprijinului ei contra Serbiei. E drept câ, neluînd Banatul, toată această chestiune de schimb de teritorii

194

/ cade, dar nu-i e mai puţin adevărat că pentru Marile Puteri există dovada câ Dobrogea meridională, în propria noastră ju­ decată, nu ne este esenţială, căci am întrevăzut chiar noi să facem din ea obiect de compensaţie." N. Titulescu s-a străduit să găsească explicaţia pentru tratamentul vitreg care a fost aplicat României la Conferinţa de Pace şi "în cercetările mele - continuă N. Titulescu în aceeaşi lungă telegramă îndurerată - am dat peşte un document semnat de la un om pe care toţi românii l-au cunoscut şi considerat cel mai mare amic al ţării - ministrul Saint-Aulaire - document care poartă o dată anterioară intrării noastre în război, deci anterior oricărei posibilităţi de culpă romanească. Cînd Ionel Brătianu 1-a convins pe Saint-Aulaire să-i dea în scris la Iaşi, în decembrie 1917, autorizarea de a face pace separată, în sensul că consideră că România şi-a îndeplinit toate obligaţiile şi că aliaţii nu-i mai pot cere nimic, Clemen- ceau 1-a revocat. De atunci, Saint-Aulaire şi-a legat soarta de aceea a lui Ionel Brătianu. De atunci, da, Saint-Aulaire a devenit amicul României, prin Ionel Brătianu, dar în realitate amicul lui propriu din instinct de conservare, dar altul era . Saint-Aulaire cînd se simţea tare în şa. Am citit telegrama prin care guvernul francez anunţa semnarea convenţiilor militare cu România. Am simţit o dureroasă strîngere de inimă şi sînt sigur că toţi vor simţi la fel la cercetarea ei. Nu ştiu cum să rog pe toţi cei care vor citi acum ceea ce scriu acum, să păs­ treze cea mai mare discreţie, altfel nu mai aflu nimic şi ţara pierde un izvor de informaţie. Saint-Aulaire anunţa, încă de la intrarea noastră in război, că nu se mai pot ţine angajamentele luate faţă de România. El a dat tonul la Quay d'Orsay de la început în defavoarea noas­ tră, şi cînd peste această proastă pregătire a atmosferei româneşti in Occident au venit şi fapte criticabile pentru Aliaţi, era fatal ca discuţiile de pace de la Conferinţă să fie cele ce au fost. Nu voi cita nici numărul, nici data telegramei lui Saint-Aulaire, mă voi mărgini să spun că e anterioară cu cîteva zile intrării noastre în război." Extrag din ea părţile care interesează: "Am onoarea a adresa Excelenţei Voastre textul original care a fost semnat la Bucureşti, la data de 17 ale acestei luni, 4 stil vechi, de miniştrii Quadruplei înţelegeri şi de dl. Bră­ tianu, conţine cîteva incorecţiuni; cum sensul acestor articole

195 nu este mai puţin precis, am crezut, colegii mei şi cu mine, că era preferabil să Ie adoptăm aşa cum ne-au fost prezentate, în loc să mai facem obiectul unor observaţii care ar fi riscat de a ieşi din domeniul gramaticii, de a se întinde la alte părţi din text şi întîrzia semnătura. O clipă de fermă hotărîre e un lucru prea rar la preşedintele consiliului român, pentru ca graba noastră de a profita de ea să nu fi prevalat asupra unor con- sideraţiuni, în fond secundare". Baronul Fasciotti a părut puţin afectat de a trebui să dea adeziunea guvernului său unei clauze de garanţii mai favorabile decît ceea ce a putut să obţină Italia. El s-a consolat de acest lucru în aceşti termeni: "Nu există nici un inconvenient de a garanta României concesiuni imposibile de realizat; nu ne vom ţine angajamentele noastre, fără nici o remuşcare, pentru că nu avem nici un mijloc de a le executa. Această clauză de garanţie ar fi fost mai jenantă dacă cercurile româneşti ar fi fost mai moderate." Şi Saint-Aulaire încheie telegrama lui cu aceste cuvinte: "Ministrul Rusiei a aprobat o observaţie atît de judicioasă". Prin mmare, prin gura ministrului Rusiei - abilitate supremă, dar cusută cu aţă albă - Saint-Aulaire exprima şi el părerea că Aliaţii pot, fără nici o remuşcare, să nu ţină angajamentele luate faţă de România, ca fiind irealizabile". "România trebuie menţinută în graniţele ei actuale şi se poate menţine. Aceasta este o chestiune de politică generală, dar pentru aceasta Majes- tatea Voastră şi guvernul român trebuie să ştie în plus, cit mai în detaliu, cum s-au petrecut lucrurile la trecuta Conferinţă de Pace, în vederea celei noi ori cit de îndepărtată ar fi ea, noi neputîndu-ne prezenta în faţa lumii, cum încearcă unii s-o facă, ca îmbogăţiţi fără cauză." Destăinuirile lui N. Titulescu sînt cel mai concludent mij­ loc pentru a demonstra fără putinţa de tăgadă, cit de mare este distanţa de la semnătura dată în toiul războiului pentru recu­ noaşterea unor drepturi, pînă la consfinţirea lor la masa verde a Conferinţei de Pace. Este un imperativ categoric deci ca România să se prezinte la Conferinţa de Pace pregătită pentru orice eventualitate, fiind preferabil să se afle în faţa unei surprize plăcute, decît să rişte, în lipsă de suficientă documentare şi pregătire, amputarea drepturilor sale naţionale. Şi într-un caz şi în altul, munca de­ pusă nu va fi fost de prisos. Nu sintem cunoscuţi în adevărata noastră lumină. Propaganda antiromânească a fost prea vastă şi prea metodică în epoca dintre cele două războaie mondiale,

196

/ ca să nu mai persiste reminiscenţe ale deformării adevărului in ce ne priveşte. Conferinţa de Pace va fi un excelent prilej pen­ tru spulberarea lor şi poate constitui punctul de plecare pentru crearea unei alte atmosfere în jurul României şi a drepturilor sale permanente. Sarcina României este azi mult uşurată prin schimbarea ra­ dicală care s-a produs în atitudinea Uniunii Sovietice, cu începere din 1943, faţă de România. U.R.S.S. manifestă prie­ tenie şi înţelegere faţă de România, nu urmăreşte inlocuirea regimului monarhic şi a sistemului capitalisto-individualist de la noi, recunoaşte dreptul de coexistenţă a acestui regim poli- tico-social în ţările vecine, mai ales în România, vrînd să colaboreze leal cu el şi sprijină România în acţiunea de definitivă consacrare a drepturilor sale imprescriptibile asupra întregului Ardeal. Astfel, dorinţa permanentă a României de a normaliza şi adinei raporturile cu marea vecină de la Răsărit a găsit cuve­ nitul răsunet şi condiţiile prealabile pentru o prietenească colaborare între U.R.S.S. şi România, pe plan internaţional în viitor, sînt pe cale de Înfăptuire. Ardealul

Problema centrală a preocupărilor României in ajunul Con­ ferinţei de Pace rămine Ardealul. înainte de toate trebuie să obţinem consacrarea frontierelor stabilite prin Tratatul de la Trianon. Aceste frontiere nu au constituit o favoare şi nici nu sînt o delimitare făcută în mod arbitrar. Graniţa din apus se întemeiază pe îndreptăţite motive istorice, etnice, economice şi geografice corectate într-o dispa- rentă măsură numai de necesităţi inexorabile ale căilor de comunicaţii fireşti. Motive istorice: Ungaria a stăpînit Transilvania numai de la 1867 pînă la 1918. Pînă la dezastrul de la Mohâcs (1526), Transilvania a fost un voievodat autonom, avînd legături ne­ precizate şi discutabile cu regatul ungar. De la 1526 pînă la 1867, Transilvania a dăinuit ca principat independent şi, mai la urmă, ca Mare Principat încadrat în Imperiul Habsburgic prin uniune personală, fără nici o legătură organică cu Ungaria propriu-zisă. Uniunea din 1867 s-a făcut prin constrîngere, contrar voinţei formal exprimate a majorităţii covirşitoare a populaţiei (românii şi saşii). Deci pretinsa

197 posesiune milenară a Ungariei se reduce la o stâpinire impusă, arbitrară şi abuzivă de 41 de ani. Argumentul istoric unguresc al posesiunii milenare trebuie în consecinţă înlăturat pentru totdeauna din opinia publică mondială. Motive etnice: După recensămîntul din 1930, totalul populaţiei din Ardealul întreg era de 5 548 353, dintre care 3 207 881 români, 1 353 276 unguri, iar restul alte neamuri. Românii au reprezentat 58%, ungurii 24%, iar celelalte nea­ muri, 18%. în judeţele de la frontiera apuseană românii reprezentau în 1930, 60,7%, ungurii 23,1%, iar în mediul ru­ ral, românii 67,6%, ungurii 18%. Şi azi situaţia este aproximativ aceeaşi, probabil totuşi cu o modificare care nu poate fi neglijată în favorarea ungurilor al căror număr a sporit prin afluxul celor din Ungaria propriu-zisă, în timpul ocupaţiei din 1940 - 1944 şi chiar după 1944, numărul şi proporţia ro­ mânilor suferind o scădere prin expulzările masive şi metodice săvîrşite de autorităţile ungare; expulzaţii şi refugiaţii încă nu s-au înapoiat toţi la vetrele lor. Acest aspect specific al situa­ ţiei demografice momentane trebuie avut în vedere şi relevat neapărat. Oricum insă, majoritatea românească din Ardeal nu poate fi tăgăduită, care capătă o semnificaţie şi mai marc, dacă se are în vedere că demografia Ungariei şi a Ardealului a fost botârîtor înrîurită prin colonizări masive şi apoi prin acţiunea metodică de deznaţionalizare practicată dc unguri, metodă care, în ultimii 150 ani, înainte dc întiiul război mondial a dat rezultate surprinzătoare. La recensămîntul din 1787 (sub domnia lui Iosif II), numărul total al populaţiei din Ungaria şi Transilvania a fost de 7 900 000 suflete dintre care 2 300 000 unguri (29%) si 5 600 000 alte neamuri nemaghiare (71%). în 1910, statistica ungară indica o populaţie totală de 18 250 000, dintre care 9 950 000 unguri (55%), iar alte neamuri nemaghiare 8 300 000.(45%). Sporul ungurilor în 130 de ani a fost de aproape 400%, iar sporul celorlalte neamuri a fost in aceeaşi epocă de numai 25%. Este cunoscut însă că natalitatea ungurilor a fost şi este mai redusă decît a celorlalte neamuri conlocuitoare, cu excepţia saşilor şi şvabilor din Banat. Avem deci dovada peremptorie a sistematicei şi brutalei acţiuni de deznaţionalizare pe care au practicat-o ungurii in favoarea lor in secolul al XlX-lea, acţiune care nu poate fi ratificată sau consfinţită in rezultatele ei prin valul tăcerii şi al achiesării, cu atît mai vîrtos că Firul acestei acţiuni a fost reluat după 22 de ani de stăpînire dreaptă şi liberală

198 românească, sub ocupaţia vremelnică din 1940-44, cu aceea dezinvoltură necruţătoare. Pentru a demonstra Îndreptăţirea graniţei stabilite pr Tratatul de la Trianon intre România şi Ungaria, urmează a invocate toate hărţile etnografice, anterioare anului 1914, dt provenienţă ungară, austriacă, germană şi italiană (Colecţia de hărţi etnografice editată de Ministerul Afacerilor Străine in 1940). O deosebită importanţă prezintă lucrarea "A nepfajok Magyarorszâgon"1 cu hărţile anexe. Atrag atenţia mai ales asupra hărţii VII - VIII c. (anexa XXII a lucrării) care poartă titlul "A nyelvhatârok es nyelvszigetek. A delvideken es az orszâg melyen"2 Pe această hartă, limitele indicate pentru lim­ ba maghiară şi limba română coincid in mod frapant cu frontiera trianonicâ. Motivele economice şi geografice sînt cunoscute şi pot fi rezumate în minunata unitate pe care o prezintă provinciile ro­ mâneşti, grupate in jurul nucleului central (citadelei) Transilvaniei, a cărei dezvoltare, mai ales industrială, a luat sub stăpînirea românească un avînt nebănuiL Aceasta face do­ vada că Transilvania abia prin noul statut teritorial creat prin Tratatul de la Trianon a revenit la aşezarea geopolitică firească care i-a redat şi asigurat cele mai bune condiţii şi perspective de existenţă, progres şi propăşire. Aceste perspective de viitor coincid cu înseşi idealurile păcii, urmărite de Naţiunile Unite in al doilea război mondial.

Minoritatea ungară din Ardeal

Alături de problema frontierei apusene însă mai rămine de examinat şi de rezolvat şi chestiunea minorităţii maghiare din Ardeal, sub îndoitul aspect al secuimii şi al oraşelor. în ade­ văr, în judeţele secuieşti (in centrul pămîntului românesc) avem un grup compact de circa 500 000 secui, iar oraşele din Ardeal, mai ales cele din Transilvania de Nord, după patru ani de ocupaţie, se prezintă ca centre urbane locuite şi stăpînite de o majoritate accentuată maghiară. Aşezarea ungurilor din Transilvania este produsul a două acţiuni nefireşti. Secuii sînt o colonie masivă de dată mai veche, fără legătură cu masa mare a neamului unguresc din

1 "Neamurile din Ungaria". 2 "Limitele de limbă şi insulele de limbă. în regiunea de miazăzi şi in interiorul ţârii".

199 şesul Ungariei, iar oraşele sînt o creaţie artificială a acţiunii de maghiarizare a centrelor urbane, practicată pc o scară întinsă intre 1867 şi 1918. Cum poate fi soluţionată problema minorităţii ungare în mod echitabil pentru această minoritate, :n acelaşi timp însă în concordanţă şi cu interesele vitale şi permanente ale R6mâ- niei? România, de la 1918 pină la 1940, a practicat o politica liberală faţă de ungurii din Ardeal. Minoritarii unguri s-au bucurat de toate drepturile cetăţeneşti, private şi publice, in egală măsură cu românii. Legi discriminatorii nu au existat. Din punct de vedere cultural şi economic, ungurii au marcat un progres vădit pe care în Ungaria nu l-au cunoscut, cel puţin nu în acelaşi ritm. Acest regim larg însă nu a soluţionat nimic. Cu primul prilej, în 1940, iredentismul care mocnea sub spuză, a izbucnit violent şi minoritatea ungurească din Ardeal, prin sentimentele şi atitudinea sa, a contribuit în cea mai largă mă­ sură la ciopîrţirea patrimoniului nostru naţional. După 23 august 1944, România a revenit la aplicarea for­ mulei egalei îndreptăţiri a minorităţii maghiare, în cadrul statului român. Ar fi sâ ne legănam într-o primejdioasă iluzie dacă am crede că această formulă, pusă din nou în practică, ne dă o soluţie mulţumitoare. Ea este tot atît de puţin eficace azi ca şi în cei 22 ani dc Unire: nu îi satisface pe unguri şi nemul­ ţumeşte profund pe români, mai ales după cele petrecute între anii 1940 -1944 şi după modul jignitor pentru conştiinţa ro­ mâneasca, al modului cum practică minoritatea ungară egala îndreptăţire, generos acordată de statul român. România trebuie să privească lucrurile în faţă şi să vadă realitatea crudă: cită vreme vom avea o minoritate maghiară de un milion şi jumătate dc suflete, puternic înghegată, cu o con­ ştiinţă naţională pronunţată, chiar exagerată, bucurindu-se de o mare forţă economică şi culturală, dominînd oraşele, iredentis­ mul maghiar nu se va stinge şi ori de cîte ori situaţia inter­ naţională va fi prilelnică, Ungaria va contesta unirea Ar­ dealului cu România şi va revendica Ardealul sau cel puţin o parte a acestui pâmint românesc. Frăţia şi colaborarea ro- mâno-maghiară va fi numai o iluzie gata să se răzbune asupra părţii care va fi crezut fără reticenţe în ea. Omogenizarea etnică a României şi Ungariei

Cum românii nu vor şi nici nu sînt în stare să facă o poli­ tică de desfiinţare a minorităţii maghiare - ceea ce nici spiritul care animă Naţiunile Unite nu ar îngădui - nu rămine decît o

200

/ singură dezlegare: încetarea interpenetraţiunii celor două po­ poare prin expatrierea ungurilor. Numai omogenizarea etnică a României şi a Ungariei poate pune capăt în mod definitiv pro­ cesului milenar dintre români şi unguri şi poate asigura colaborarea şi frăţia între cele două popoare atît de necesară şi utilă pentru cele două state. Expatrierea minorităţii maghiare nu este o soluţie nouă; ea a fost propusă guvernului ungar în 1940, la Conferinţa de la Tumu Severin. Soluţia expatrierii şi a schimbului de populaţie este practi­ cată pe o scară întinsă de Naţiunile Unite în vederea unei noi 'şi mai trainice aşezări paşnice ale popoarelor Europei. Omogenizarea este soluţia adoptată ca mijloc de stingere a oricăror fricţiuni între U.R.S.S. şi Polonia; expatrierea germa­ nilor a fost încuviinţată de Conferinţa de la Potsdam în favoarea Poloniei, expatrierea germanilor şi ungurilor a fost în­ cuviinţată în favoarea Cehoslovaciei şi chiar şi în favoarea Ungariei - la cererea sa - s-a admis expatrierea germanilor. România care a dat o contribuţie hotărîtoare la campania finală împotriva Germaniei, contribuţie recunoscută fără rezer­ ve de Naţiunile Unite, poate cere şi obţine cu atît mai vîrtos expatrierea ungurilor pentru omogenizarea etnică a Ardealului şi pacificarea durabilă şi definitivă a acestui colţ al Europei. Ceea ce altora, cu mai redusă contribuţie pentru marea cauză comună sau fără nici un titlu, li s-a acordat, nu ne poate fi refuzat nici nouă. Dacă viitoarea conferinţă de pace va încuviinţa această so­ luţie, singura care poate înlătura mărul discordiei dintre români şi unguri şi sădi sămînţa păcii durabile in suflete, generaţiile viitoare din România şi din Ungaria nu vor întârzia să aducă prinosul lor de recunoştinţă făuritorilor trainicei şi sincerei colaborări dintre cele două ţări. NOTE

CAPITOLUL I 1. Organizaţie internaţională, Înfiinţată oficial la 10 ianuarie 1920, cu sediul la Geneva, in urma Conferinţei de Pace de la Paris (1919). Mem­ bri fondatori: 44 de state, intre care şi România. Potrivit statutului, avea drept scop dezvoltarea colaborării intre popoare, garantarea păcii şi secu­ rităţii internaţionale. 2. Organizaţie de securitate regională, constituită in anii 1920- 1921, prin semnarea de convenţii bilaterale intre România, Iugoslavia şi Ceho­ slovacia. Avea drept scop menţinerea şi apărarea statu-quo-ului teritorial, stabilit prin tratatele încheiate in urma primului război mondial. Este cunoscută şi sub numele de Mica Antantă. Şi-a încetat activitatea in 1938. 3. Alianţă regională de securitate şi cooperare, constituită in februarie 1934, cu participarea României, Iugoslaviei, Greciei şi Turciei, cu sediul la Atena. Avea drept scop menţinerea statu-quo-ului teritorial in Balcani, statornicit după primul război mondial. 4. Guvernul Armând Câlinescu, in speranţa evitării ocupării terito­ riului ţârii de către trupele germane, a consimţit să semneze, in martie 1939, "Tratatul asupra promovării raporturilor economice dintre Regatul României şi Reichul german", care de fapt a deschis calea subordonării economiei româneşti intereselor Germaniei. 5. Din punct de vedere economic, acordul româno-englez prevedea, intre altele, dezvoltarea schimbului de mărfuri, crearea de organizaţii comerciale engleze in România, înfiinţarea de zone libere in porturile româneşti, iar sub raport politic, se încerca o contracarare a penetraţiei germane in economia României şi de intărire a garanţiilor anglo-franceze privind frontierele ţârii. 6. Sint expresia incercârii realizării unei politici de echilibru a guver­ nului român, ui condiţiile intensificării presiunilor politice şi militare ale Puterilor Axei- România renunţă la garanţiile anglo-franceze la 1 iulie 1940. 7. Fruntaş al Partidului Naţional-Ţarânesc. Prim-ministru (martie-sep- tembrie). Promotor al unei politici externe de apropiere faţă de Marea Britanie şi Franţa. Asasinat de legionari (21 septembrie 1939). 8. Wilhelm Fabricius, diplomat, ministrul Germaniei la Bucureşti (1936-1941).

202

/ 9. în această scrisoare se cerea, pe un ton ultimativ, acceptarea de către guvernul român a unor concesii teritoriale in favoarea Ungariei şi Bulgariei. 10. Guvernul prezidat de I. Gigurtu (iulie-septembrie 1940), cunoscut pentru sentimentele sale progermane, încearcă să se adapteze noii situaţii, in sensul promovării unei politici de integrare a României in sistemul creat de Axa Berlin-Roma. 11. Fruntaş al Partidului Naţional-Ţărânese, ministru de Externe (1938-1940) in guvernele prezidate succesiv de Armând Călinescu, Con­ stantin Argetoianu şi Gheorghe Tâtărescu. Susţinător şi apărător fervent al integrităţii teritoriale a României. 12. Diplomat şi om politic german, ministru de Externe (1938- 1945). Judecat, condamnat la moarte şi executat. 13. Diplomat şi om politic italian, ginerele lui Mussolini. Ministru de Externe (1936- 1943). Intrat in controverse cu Mussolini, a fost executat din ordinul acestuia. 14. Fruntaş al Partidului Naţional-Creştin. Prim-ministru (1937- 1938). 15. Fruntaş al Partidului National-Liberal si lider al grupării "tinerilor liberali". Prim-ministru (1934-1937, 1939-1940). 16. Consiliul de Coroană hotărăşte ca România sa renunţe la politica de neutralitate şi să se orienteze spre Germania. 17. R. W. Seton-Watson, istoric britanic (1879 - 1981), cetăţean de onoare al Clujului, Doctor Honoris Causa al Universităţii din Cluj. Studii şi lucrări consacrate Europei centrale şi de est, intre care şi unor momente importante din istoria românilor, cu precădere asupra celor din Transil­ vania ("Roumania and the Great War", "A History of the Roumanians"). 18. Ministru de Externe (1927- 1928; 1932- 1936). înlăturat din Guvern (31 august 1936), in condiţiile unei campanii susţinute de unii fruntaşi politici şi de unele organizaţii politice de extremă dreapta sau de dreapta, cu concursul direct al Puterilor Axei care vizau schimbarea ori­ entării politicii externe a României şi penetrarea politică şi economică Ln Europa centrală şi de sud-est. 19. Pe linia politicii realiste promovate de strălucitul diplomat român, Nicolae Titulescu, urmărind apărarea independenţei şi suveranităţii naţio­ nale, după 1934 relaţiile româno-sovietice cunosc o oarecare ameliorare: reluarea relaţiilor diplomatice (9 iunie 1934), semnarea protocolului Titulescu-Litvinov de la Montreux (21 iulie 1936), care cuprindea prin­ cipalele prevederi ale proiectului unui pact de asistenţă mutuală, pe baza respeclârii reciproce a suveranităţii, independenţei şi integrităţii teritoriale. 20. Diplomat sovietic, comisar al poporului pentru Afacerile Externe (1930- 1939) al U.R.S.S. 21. Mareşal polonez, şef al statului (1918- 1922); a instaurat, in 1926, o dictatură militară, cunoscută sub numele de "Sanacja". 22. Prim-ministru şi ministru de Externe (1935-1939) al Iugoslaviei. 23. Colonel, ministru de Externe (1932-1939) al Poloniei. 24. în condiţiile dezmembrării Cehoslovaciei, trupele polone ocupă, la începutul lunii octombrie 1938, regiunea riului Olse (Tesin) din Ceho­ slovacia. 25. Anexarea Austriei de către Germania la 13 martie 1938. 26. Om politic ceh, unul dintre artizanii Micii înţelegeri. Ministru de Externe (1918- 1935), prim-ministru (1921- 1922), preşedinte al Republi­ cii Cehoslovacia (1935- 1938; 1940- 1948).

203 27. Se referă la vizitele eşuate întreprinse de Regele Carol al II-lea la Londra (15-18 noiembrie 1938) şi Paris (19-21 noiembrie 1938), cu sco­ pul obţinerii de sprijin, economic, militar şi politic din partea Marii Britanii şi Franţei m vederea contracarării presiunilor germane. 28. La 29-30 septembrie 1939 are loc Conferinţa internaţională de la Munchen (Hitler, Mussolini, Chamberlain şi Daladier), la care se sem­ nează "Acordul de la Munchen"; marchează începutul dezmembrării Cehoslovaciei. 29. Se are in vedere vizita particulară a Regelui Carol al II-lea in Germania (24 noiembrie 1938) in timpul căreia are loc la Berchtesgaden intilnirea cu Hitler, care-i cere Iui Carol al II-lea, in termeni ultimativi, ruperea relaţiilor cu Anglia şi Franţa, denunţarea tuturor tratatelor oficiale şi secrete, a convenţiilor militare şi economice, precum şi încheierea unui tratat de alianţă cu Germania, care să devină baza întregii politici interne şi externe a ţării, aducerea la putere a Gărzii de Fier. 30. Pe fondul evoluţiei sinuoase şi contradictorii a relaţiilor dintre Carol al II-lea şi Garda de Fier, precum şi a creşterii presiunilor germane asupra României şi a activizării mişcării legionare, Regele a hotănt lichi­ darea fizică a principalelor căpetenii legionare (Codreanu şi alţi 13 legionari au fost împuşcaţi in noaptea de 29/30 noiembrie 1938, in timp ce erau transportaţi de la închisoarea din Rimnicu Sărat la cea din Jilava). 31. După cum este cunoscut, la 1 septembrie 1939, Germania ataca Polonia, care in citeva zile este ocupată şi desfiinţată ca stat. Atacarea Poloniei marchează începutul celui de-al doilea război mondial. 32. Tratatul de neagresiune dintre Germania şi Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (Pactul Ribbentrop-Molotov) este semnat la Moscova la 23 august 1939. Este însoţit de un protocol secret care stabilea sferele de influenţă. Referitor la România protocolul preciza la punctul 3 inte­ resul pe care-1 avea Uniunea Sovietică faţă de Basarabia şi dezinteresul Germaniei pentru regiunea in cauză. 33. Primul ministni Armând Câlinescu (născut in 1893, la Piteşti), adversar manifest al Germaniei hitleriste şi al agenturii ei din România, Garda de Fier, este asasinat de legionari la 21 septembrie 1939. 34. Linia de fortificaţii la graniţa de nord-est a Franţei, construită din iniţiativa ministrului de Război, Andr£ Maginot, de unde şi numele de "Linia Maginot". 35. în urma notelor ultimative ale guvernului sovietic din 26 şi 27 iunie 1940, adresate guvernului regal român pentru reglementarea proble­ melor de frontieră, trupele sovietice ocupă, la 28 iunie 1940, o parte a teritoriului statului român, Basarabia şi Bucovina de Nord, inclusiv ţinutul Herţa (judeţul Botoşani), nenominalizat in notele ultimative. 36. Mareşal german, colaborator apropiat al lui Hitler. Ministru al Aviaţiei (1935- 1945). Condamnat la moarte de Tribunalul Internaţional de la Niirnberg, se sinucide (1946). 37. Nicolae Petrescu-Comnen, diplomat, ministru de Externe (martie- decembrie 1938) ministrul României la Berlin. 38. Mareşal, prim-ministru (ianuarie-martie 1918; 1920- 1921; martie- august 1926; 1926- 1927). 39. Este vorba de Tratatul de alianţă, semnat intre Ungaria şi Italia la 5 aprilie 1927.

204 40. împotriva agresiunii Italiei contra Ethiopiei (1935-1936), Societatea Naţiunilor adopta o hotănre prin care Italia este declarata agresoare şi i se aplica sancţiuni economice şi financiare. 41. Unul dintre tratatele sistemului de la Versailles, semnat la Tria- non la 4 iunie 1920 intre Antantă şi ţările aliate (printre care şi România) cu Ungaria. Fixa graniţele cu Regatul Slrbilor, Croaţilor şi Slovenilor, Cehoslovacia, Austria şi România. Tratatul de la Trianon recunoştea pe plan internaţional unirea teritoriilor româneşti: Transilvania, Banatul de F_st, Crişana si Maramureş cu Ţara-mamâ, România, săvirsitâ la 1 de­ cembrie 1918. 42. înjghebarea Axei Berlin-Roma se produce la 25 octombrie 1936, prin semnarea de către Germania şi Italia a unui tratat de colaborare, care in esenţa se reducea la împărţirea sferelor de influenţă in ţările bal­ canice şi m cele din zona bazinului dunărean. 43. Vezi nota 2. 44. Vezi nota 28. 45. Vezi nota 24. 46. Se are in vedere Tratatul de garanţie româno-polon, semnat la Bucureşti la 26 martie 1926. 47. Prin comunicatele din 17 şi 18 septembrie 1940, România a anunţat cererea şi aprobarea dată guvernului polonez de a se refugia in România. între personalităţile refugiate pe teritoriul României au fost: Ignacy Muscicki, preşedintele Republicii, Felicjan Stawoj Skladkowski, şeful guvernului impreunâ cu toţi miniştrii săi, mareşalul Smigly Ritz, Josef Beck ş.a. 48. Vezi nota 3. 49. La cererile şi presiunile insistente ale lui Hitler, guvernul român cedează Bulgariei prin Tratatul de frontieră româno-bulgar de la Craiova (7 septembrie 1940) partea de sud a Dobrogei ("Cadrilaterul", adică judeţele Durostor şi Caliacra). 50. în aprilie 1941, Iugoslavia este atacată de Germania şi Italia. 51. Unirea Basarabiei cu Ţara-mamâ, România este decretată de Sfa­ tul Ţârii de la Chişinău la 27 martie/aprilie 9, 1918. 52. Lucrările Conferinţei de la Viena au avut loc intre 27 iunie şi 2 aprilie 1924, cu o ordine de zi propusă de delegatul sovietic şi aprobata de partea româna (1. Chestiuni teritoriale; 2. Chestiuni financiare şi eco­ nomice; 3. Chestiuni juridice şi politice). 53. Protocolul de la Moscova este încheiat la 9 febrnarie 1929 intre U.R.S.S. şi statele vecine (România, Polonia, Estonia, Letonia ş.a.) 54. Pactul Briand-Kellogg este semnat la 27 martie 1929 la Paris de către reprezentanţii a 15 state, intre care S.U.A., Franţa, Marea Britanie, Germania, Italia ş.a. România aderă la pact la 4 septembrie 1928. 55. Veaceslav Mihailovici Molotov, comisarul poporului pentru Afa­ cerile Externe, in discursul său menţionează faptul câ intre România şi U.R.S.S. nu există un tratat de neagresiune, intrucit intre aceste două ţâri se află chestiuni litigioase nerezolvate. 56. La 10 mai 1940, armata germană invadează Olanda, Belgia şi Luxemburg, incepind, totodată, campania impotriva Franţei. 57. La Consiliul de Coroană, care are loc la 28 mai 1940, se hotă­ răşte ca România să renunţe la poziţia sa de ţară neutră, iar in domeniul politicii externe să se orienteze către Puterile Axei.

205 58. în ziua de 27 iunie 1940 se ţin două şedinţe ale Consiliului de Coroană: una dimineaţa şi alta seara pentru discutarea situaţiei create ca urmare a notei ultimative a guvernului sovietic din iunie 1940.

CAPITOLUL II 1. Metresă a Regelui Carol al Il-lea, care concentra in jurul ei cama­ rila regală, cu influenţa nefasta asupra treburilor politice şi economice ale ţârii. Se căsătoreşte, in 1947, cu ex-regele Carol, care după abdicarea sa, survenită la 6 septembrie 1940, se stabilise in Portugalia. 2. La 18 octombrie se încheie la Ankara Tratatul de ajutor militar reciproc anglo-franco-turc. 3. România renunţă, la 1 iulie 1940, la garanţiile anglo-franceze din 13 aprilie 1939. 4. Economist şi om de stat. Ca ministru de Externe in guvernul I. Gigurtu, i s-a impus de către Puterile Axei semnarea Dictatului de la Viena (30 august 1940). 5. România s-a retras din Societatea Naţiunilor la 11 iulie 1940. 6. Horia Sima demisionează din guvern la 6 iulie 1940, cu intenţia manifestă de a prelua puterea in stat, cu sprijinul Germaniei. La 14 zile după demisie, Horia Sima se prezintă la Palat, cerind Regelui să i se în­ credinţeze misiunea de a forma un nou guvern. 7. Mareşal a! palatului (din 1937), ministru al Casei regale (martie 1938- septembrie 1940), principal exponent al cercurilor camarilei regale. 8. La întrevederea de la Miinchen (10 iulie 1940) cu Teleky Pal şi Csâky Istvân, Hitler le-a atras atenţia acestora că Puterile Axei refuză să-şi asume răspunderea pentru consecinţele eşuării acţiunii împotriva României sau pentru complicaţiile care ar putea lua naştere din aceasta acţiune", subliniind, totodată, că "Germania manifestă simpatie faţa de revendicările lor", recomandind guvernului ungar "să-şi atingă scopul in etape separate şi prin negocieri". 9. Scrisoarea adresată de Hitler Regelui Carol al II-lea se înscrie pe linia accentuării acţiunilor agresive ale Germaniei împotriva României, pe care au constrins-o in cele din urmă la importante cesiuni teritoriale in favoarea Ungariei şi Bulgariei. Se consideră că scrisoarea a avut un rol notărilor in determinarea guvernului român la începerea convorbirilor cu guvernanţii Ungariei şi Bulgariei. 10. Se referă la Partidul Naţiunii, creat la 22 iunie 1940, prin trans­ formarea Frontului Renaşterii Naţionale (înfiinţat in decembrie 1938) şi care este declarat "partid unic şi totalitar", funcţionind sub conducerea supremă a Regelui. înscrierea in partid era obligatorie pentru funcţionarii publici, pentru membrii organelor de conducere a asociaţiilor profesio­ nale, pentru membrii consiliilor de administraţie ale Întreprinderilor publice şi private ş.a. 11. Iuliu Maniu, marele artizan al înfăptuirii Marii Uniri din 1 decembrie 1918, in calitatea sa de lider al Partidului Naţional-Ţărănesc, s-a opus cu vehemenţă cedării părţii de nord-vest a teritoriului României in favoarea Ungariei. "Transilvania şi eu cu dinsa -- declara Iuliu Maniu - sintem categoric contra dezlipirii de România şi contra Împărţirii ei"... "Noi nu putem admite sâ ni se răpească nici cea mai mică bucata din pâmintul strămoşesc al patriei".

206

/ 12. Constantin (Dinu) I. C. Brătianu, fiul lui Ion C. Brătianu (1821- 1891), preşedinte al Partidului Naţional-Liberal in perioada 1934-1947). 13. Istoric, cu studii importante privind istoria evului mediu româ­ nesc. Lider al organizaţiilor liberale din Transilvania, colaborator apropiat al lui Dinu Brătianu. 14. Fruntaş al Partidului Naţional Român din Transilvania şi apoi al Partidului Naţional-Ţârănesc, cu contribuţii deosebit de importante la înfăptuirea marelui act al Unirii. Ministru şi prim-ministru in mai multe rinduri. 15. La 1 august 1940, Victor Cădere, ambasadorul român la Belgrad, din Însărcinarea guvernului I. Gigurtu, efectuează o vizită in capitala bul­ gară, Sofia, unde poartă convorbiri privind posibilitatea începerii negocierilor intre România şi Bulgaria. 16. Ministrul român la Roma, Râul Bossy, se află la Budapesta, pe data de 8 august 1940, pentru contacte preliminare de sondaj al autori­ tăţilor guvernamentale ungare privind disponibilitatea acestora de începere a tratativelor asupra chestiunii Transilvaniei. 17. Aserţiuni hazardate, in totală, şi flagrantă contradicţie cu adevărul istoric. 18. Vezi nota 41 de la capitolul I. 19. Potrivit Convenţiei greco-turce de la Lausanne privind schimbul de populaţie, 1 500 000 de greci sint repatriaţi.

CAPITOLUL III 1. La 26 iulie 1940, I. Gigurtu şi M. Manoilescu transmit lui Hitler un mesaj din partea Regelui Carol al II-lea, in care ii face cunoscut că România este gata să înceapă negocieri cu Ungaria şi Bulgaria in timpul cel mai scurt, in schimbul obligaţiei Reich-ului să tempereze cererile guvernanţilor ungari şi bulgari şi să dea garanţii in acelaşi timp "împo­ triva oricărei posibilităţi şi încercări de violare a teritoriilor ţârii noastre, ori de unde ar veni." 2. Este vorba de scrisoarea din 15 iunie 1940, adresată de Hitler Regelui Carol al II-lea. 3. Nu credem că pot fi împărtăşite consideraţiile lui Valeriu Pop că dacă guvernul român nu şi-ar fi manifestat, iniţial, reţineri in problema Dobrogei de Sud, Germania ne-ar fi sprijinit împotriva revendicărilor excesive ale Ungariei. De fapt, un lucru este limpede: negocierile care urmau să aibă loc aveau un caracter formal, hotănrile privind cesiunile teritoriale ale României faţă de Ungaria şi Bulgaria fuseseră decise la Berlin. 4. La Conferinţa de Pace de la Bucureşti (29 iulie-10 august), cu care se încheie cel de-al doilea război balcanic, se semnează un tratat intre părţile beligerante. României retrocedtndu-i-se Dobrogea de Sud (judeţele Durostor şi Caliacra "Cadrilaterul") pinâ la linia Turk Smil-Ekrene. De notat este faptul că pentru prima dată problemele balcanice sint rezolvate exclusiv de către statele din zonă. 5. "Posesiunea milenară a Ungariei asupra Transilvaniei" se reduce in realitate la 41 de ani, incepind din 1867, cind împăratul Austriei Franz Joseph I se încoronează şi rege al Ungariei, in care calitate sancţionează legea privind incorporarea Trasilvaniei la Ungaria. Stâpinirea ungară asu­ pra Transilvaniei încetează in 1918 cind, la Marea Adunare Naţională de

207 la Alba lulia s-a decis unirea cu Ţara-mamă, România. A se vedea mai pe larg comentariul istoric din această carte (p. 95) vis-â-vis de posesiu­ nea milenară a Ungariei asupra Transilvaniei. 6. Este vorba de discursul din 29 martie 1940, cind Molotov, comi­ sarul poporului pentru Afacerile Externe al U.R.S.S., afirmă că din cauza unor chestiuni litigioase intre România şi U.R.S.S. nu s-a putut semna un tratat de neagresiune.

CAPITOLUL IV 1. La 2 noiembrie 1938 are loc primul Arbitraj de la Viena, prin care Germania şi Italia obligă guvernul cehoslovac să cedeze Ungariei partea de sud a Slovaciei, în suprafaţă de 11 927 km2, cu o populaţie de peste 1 000 000 de oameni. 2. Ministrul Germaniei la Bucureşti, Wilhelm Fabricius, Ia recoman­ darea Fuhrer-ului, are o convorbire cu Regele Carol al II-lea în vede­ rea determinării acestuia de a începe negocieri cu Ungaria şi Bulgaria. 3. La 1/13 august 1849, armata maghiară de sub comanda generalului Gbrgey Arthur capitulează la Şir'\% lingă Arad, în faţa armatei ţariste, comandată de generalul Ivan Fedorovici Paskevici. 4. Vezi lucrarea de fată, p. 143-144. 5. La 25 februarie 1919 Consiliul militar interaliat de !a Paris aprobă ca armata română sâ înainteze şi sâ elibereze teritoriile ro lâneşti aflate încă sub stâpinire ungară, pinâ pe aliniamentul Satu Mare-Ovei-Oradea- Salonta-Arad. Autorităţile guvernamentale ungare resping ' Vota VYX" (17 martie) care conţinea hotărîrea Consiliului militar interaliat, iar la 15 aprilie armata ungară trece linia de demarcaţie pe valea Someşului ia Ţigani şi la Ciucea. Trupele române contraatacă (16 aprilie) şi la 1 mai ating Tisa, unde se opresc. La 20 iulie 1919, trupele ungare declanşează o ofensivă impotrivâ, dar care este oprită. Armata română contn atacă (24 iulie), trece Tisa (27 iulie) şi intră in Budapesta (4 august). 6. Ideea se materializează la 12 octombrie 1940, cind începe intrarea trupelor germane in România pe baza "garanţiilor" din 30 august privind noile graniţe ale României. Misiunea militară germană ocupă principalele puncte strategice in Valea Prahovei, in Bucureşti şi pe Prut. 7. în Rezoluţia de la Alba lulia (1 decembrie 1918), in paragraful III, pct. 1 stă scris in problema minorităţilor: "Deplină libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra şi judeca in limba sa proprie, prin indivizi din sinul său şi fiecare popor va primi drept la reprezentare in corpurile legiuitoare şi la guvernarea ţârii in proporţie cu numărul indivizilor cel alcătuiesc". 8. Prin Dictatul de la Viena, România este constnnsâ de Puterile Axei sâ cedeze Ungariei o suprafaţa de 43 492 km', cu o populaţie de 2 667 007 locuitori, din care majoritatea absoluta era formată din români.

CAPITOLUL V

1. între 31 august şi 3 septembrie 1940 au loc in întreaga ţară puter­ nice manifestaţii de protest împotriva Dictatului de la Viena şi a acceptării acestuia. Demonstraţiile sînt deosebit de puternice la Cluj, Timişoara, Bucureşti, Braşov, Sibiu, Oraştie, Constanţa, Iaşi şi Baia Mare. 2. Regele Carol al II-lea, insolit de Elena Lupescu şi Ernest Urdă­ reanu, părăseşte ţara in dimineaţa zilei de 7 septembrie 1940. intr-un tren

208

/ special compus din 12 vagoane. După o scurta şedere in Elveţia, s-a sta­ bilit in Portugalia. A murit in 1953, in urma unui atac de cord. 3. Om politic şi de stat britanic, ministru in mai multe rinduri. Prim- ministru (1940-1945; 1951-1955), unul dintre iniţiatorii coaliţiei antihitleriste. 4. Diplomat şi om politic britanic, ministru de Externe (1938- 1940). 5. La 27 septembrie 1940 are loc la Berlin semnarea Pactului Tri­ partit de alianţă militară intre Germania, Italia şi Japonia; prevede, intre altele, reglementarea "spaţiului vital" al fiecărui stat semnatar. 6. Tratatul de prietenie si neagresiune sovieto-iugoslav se semnează la 5 aprilie 1941. 7. Lovitura de stat de Ia Belgrad are loc la 27 martie 1941; guvernul Drag Cvetkovic este înlăturat, iar puterea este preluată de un guvem con­ dus de generalul Dusan Simovic. Petru III este proclamat rege al Iugoslaviei, pînă la această data prerogativele regale fiind exercitate de o regenţa. 8. A se vedea, in acest sens, lucrările: Anastasie Bran, Lupte şi jertfe pentru Ardeal. Braşov, 1944; Romulus Seişanu, Transilvania româneasca. Cu harţi şi diagrame. Bucureşti. 1941; Le.s assassinats şi Ies destructions d'Hglises. apărute in ciclul "Un an de dominaţie maghiara in Transilvania de Nord". Bucureşti. 1941; Gheorghe I. Bodea, Vasile T. Suciu, Moisei, Tirgu Mureş, 1982; Milton G. Lehrer, Ardealul pămint româ­ nesc. Bucureşti, 1989. 9. Regiunea sudetâ este cedată Germaniei prin Acordul de la Miinchen din 29-30 septembrie 1938.

14 - Bătălia pentru Ardeal POSTFAŢĂ Scrutînd arborele sau genealogic, Valeriu Pop mărturisea ca "atit prin tata, cit şi prin mama am avut numeroase rude ţărani. Sint înrudit cu intreg satul natal (comuna Buduş) şi ast­ fel am avut din copilărie şi pina acum o legătura organica şi trainica cu pătura ţărăneasca din Ardeal". A văzut lumina zilei la 26 august 1892, in comuna Buduş, jud. Someş (Solnoc-Dobâca) din Transilvania. Este cel de-al treilea copil al Aureliei ("născuta Karşai, familie veche nobila, in parte alcătuita din funcţionari-intelectuali, iar alţii ţărani") şi al preotului greco-catolic, Alexandru Pop "originar din Lujerdiu (jud. Someş)", care la rindu-i provenea "dintr-o fami­ lie preoţeasca, care insa - potrivit unei vechi tradiţii -numai unul dintre copii îmbrăţişa preoţia, iar ceilalţi copii rămineau la coarnele plugului - deci ţărani". ..." Tata a fost distins cu briul roşu inca in 1892, apoi i s-a încredinţat îndată dupa aceea administrarea Tractului protopo- pesc al Olpretului, iar dupa moartea titularului, batrinul Orian, a condus protopopiatul ca titular pîna la pensionarea sa in anul 1923. Dupa pensionare părinţii mei s-au mutat la Cluj, la mine, unde mama a decedat în 1925 in virstâ de 70 de ani, in urma unei congestii cerebrale, iar tata in 1934, in vjrsta de 85 de ani in urma unei sincope cardiace şi îşi doarme somnul de veci in cimitirul din Cluj, alături de fratele meu Iulian, de fetiţa noastră Ileana şi unde doresc şi eu sâ am odihnă veşnica cînd, Atotputernicul va vrea sâ mi se se curme firul vieţii pâmînteşti". "Am avut doi fraţi: cel mai mare, tot cu numele de Valeriu, s-a stins din viaţă la virsta de 12 ani, al doilea Iulian (născut în 1880) a fost avocat în Bistriţa (jud. Năsâud), iar după Unire,

210

/ intîiul primar al Clujului... a decedat în 1923, în virstâ de numai 43 ani (scleroză renală); ar fi putut da alesele sale cali­ tăţi intelectuale şi morale atît de mult pentru ai săi şi pentru neam". "Părinţii - ca şi fratele Iulian - au avut faţă de mine o dra­ goste de o duioşie şi intensitate rare. Nu au cruţat nici o jertfă materială sau spirituală în creşterea şi educarea mea. M-am străduit să răsplătesc sentimentele lor, atitudinea lor, jertfa lor printr-o dragoste filială adîncă, printr-o ţinută corespunzătoare, prin studii strălucite profesionale şi de cultură generală, învă­ ţarea de limbi străine (germana, franceza şi mai tîrziu italiana). Ei mi-au dat educaţia religioasă, morală, naţională şi intelec­ tuală, care a format temelia solidă şi neştirbită, anii mulţi care s-au scurs de la moartea lor nu le-a micşorat cîtuşi de puţin, aceste sentimente râmin arzind cu aceeaşi intensitate şi cind încep schiţarea acestor amintiri un irezistibil îndemn lăuntric m-a împins să încep ridicîndu-le prin cuvintele mele palide un meritat monument nepieritor de dragoste, recunoştinţă şi pie­ tate filială". învăţătura o începe Ia Şcoala confesională de la vîrsta de 4-5 ani, sub îndrumarea dascălului Gavril Kindriş din Ieudul Maramureşului, continuată apoi la şcoala primară din Dej, "pentru a învăţa şi limba maghiară. La examinarea la care am fost supus, s-a constatat că ştiu şi citi curent şi în limba ungu­ rească, sint primit direct in clasa a Il-a primară... Am luat la toate materiile nota "eminent". Din 1903, urmează cursurile liceului de stat din Dej, iar din 1907 ale celui confesional din Bistriţa, motivîndu-se acest transfer prin faptul că "românii din Ardeal, spre deosebire de unguri, erau dornici de a învăţa şi o limbă străină, de între­ buinţare mai generala şi de a face cunoştinţa cu cultura apuseana, fac cîţiva ani de şcoală germană la liceele săseşti din Ardeal cu însemnate sacrificii materiale, taxele şcolare fiind mult mai mari decit la cele de stat". De cind era elev in clasa a VU-a de liceu, Valenu Pop. ia iniţiativa înfiinţării unei societăţi studenţeşti (a elevilor), cu caracter cultural şi naţional, care in anul şcolar 1909-1910 primeşte, la propunerea lui Vale- riu Pop, numele de "Augustin Bunea"; dupa Unire, se transforma în societatea academica "Dacia". Dupa absolvirea liceului cu calificativul de "foarte bine", Valeriu Pop se înscrie la Facul­ tatea de Drept a Universităţii din Cluj, fiind convins ca studiul dreptului îl va ajuta in activitatea politica pentru care simţea o deosebita inclinare. în anul II de studii este ales in conducerea

211 Comitetului Tineretului Universitar; in acelaşi timp reprezintă studenţimea clujana la serbările jubiliare ale societăţii "Petru Maior" din Budapesta. Dupa reorganizarea Casinei Române, de la Cluj, Valeriu Pop deţine calitatea de vicepreşedinte. La o întrunire a tineretului universitar, Valeriu Pop tine o conferinţa despre Mihai Viteazul, primita cu mare entuziasm de asis­ tenţă, incheiata cu constatarea ca "soarta românismului fara fortăreaţa naturală a Ardealului este ca frunza bătuta de vint". în vederea revigorării din punct de vedere organizatoric a tineretului universitar, la propunerea lui Valeriu Pop se hotă­ răşte afilierea la ASTRA, "ca desparţamînt sui-generis al tineretului universitar" pentru care redactează un statut special aprobat ulterior de conducerea ASTREI. în programul de activitate al noului comitet figura, intre altele pacificarea celor doua gru­ puri antagoniste din Cluj, iniţierea unui vast program politico- cultural (inclusiv editarea revistei "Noi" - Director: E. Bianu; redactori: Nicolae Cristea, Valeriu Pop, C. Stancu ş.a.), mani­ festări artistico-culturale in provincie, cu accent deosebit în lumea satelor transilvănene. Dupa absolvirea Facultăţii de Drept din Cluj (cu distincţie) şi susţinerea doctoratului se inscrie ca stagiar la Biroul din Tirgu Mureş, pe lingă avocatul dr. Gavril Tripon din Bistriţa, care avea birou comun cu fratele sau Iulian Pop. începutul activităţii de avocat in instanţele din Bistriţa, Nasaud, Rodna şi Gîrbov, cu rezultate promiţătoare. în viitoarea evenimentelor provocate de declanşarea primu­ lui război mondial, Valeriu Pop este chemat sub arme la Regimentul 1 de artilerie grea din Viena. Ulterior, este detaşat la diverse unităţi şi şcoli militare unde urmează cursuri inten­ sive de pregătire militară, fiind avansat pîna la gradul de locotenent. La puţina vreme, însoţind un detaşament militar pe frontul italian, este încadrat jntr-o baterie de poziţie, unde este decorat cu "signum laudis". îmbolnavindu-se de gripă spaniolă, după ieşirea din spital primeşte un concediu medical de doua luni. în condiţiile ofensivei italiene pe Piave, in drum spre casă, se preda unui ofiţer italian şi dus, impreuna cu alţi pri­ zonieri de război, în lagărul de la Castanedolo. De aici, soli­ cită înrolarea in rindurile Legiunii române, constituită la 15 octombrie 1918, din regimentele numite in mod simbolic "Horea", "Cloşca", "Crişan", cerere satisfăcuta în noiembrie 1918, fiind repartizat ca ofiţer de propagandă la Regimentul 3 "Crişan" din Albano, apoi in batalionul 1, în funcţia de comandant al

212

/ companiei 1. La puţină vreme sînt îmbarcaţi şi aduşi în ţară, pri­ mind o misiune de luptă în campania in curs de desfăşurare spre Tisa. La o săptămină, Valeria Pop, împreună cu toţi foştii ofiţeri de artilerie, primeşte ordin să se prezinte la Sibiu, unde este repartizat la Regimentul de obuziere Cluj, în curs de formare şi organizare. Demobilizat la începutul lunii iulie 1919, Valeriu Pop este numit secretar la Prefectura Bistriţa; în octombrie 1919 işi susţine in chip strălucit examenul de avocat, în faţa comisiei prezidată de preşedintele Curţii de Apel, Pompeiu Micşa. La 18 decembrie 1919 se înscrie la Baroul din Cluj, este numit jurisconsult II la municipiu, iar peste puţin timp este transferat la judeţ. Pe fondul tensiunilor politice agravate de mişcările studenţeşti şi excesele antisemite, Valeriu Pop se află în rindurile grupului de intelectuali din Cluj (Ciortan, Iuliu Haţieganu, Iuliu Moldovan, Coriolan Tătaru, Vaier Roman ş.a.), din iniţiativa căruia "se constituie o organizaţie în afară de partide numită «Acţiunea Românească», cu o declaraţie de principii bine precizată. Prima întrunire publică in decembrie 1923 la Cluj în sala Memorandului arhiplină". în ciuda divergenţelor între A. C. Cuza, liderul Ligii Apărării Naţionale Creştine (L.A.N.C.), şi Valeriu Pop izvorite, între altele, şi din cauza eşecului încercării fuzionării "Acţiunii Româneşti" cu L.AN.C, acesta din urmă candidează totuşi, în alegerile parlamentare din mai 1926 pe listele L.A.N.C. Ia Satu Mare, Someş şi Cluj, victorios însă la Satu Mare, unde a reuşit să întrunească cele 500 de voturi. La una dintre şedinţele Parlamentului, Valeriu Pop anunţă o interpelare în chestia românizării oraşelor, temă pe care o dezvoltă într-o şedinţă ulterioară. "Fac o expunere foarte docu­ mentată - notează în însemnările sale Valeriu Pop - a situaţiei demografice a oraşelor din întreaga ţară, mai ales in Moldova şi Transilvania, arâtind şi procesul istoric care a determinat această stare de lucruri anormală. Expunerea este ascultată cu multă atenţie, ea este însă cam aridă în urma multelor date statistice şi deci nu-mi procură un succes de oratorie parlamentară. Această expunere prealabilă îmi era însă absolut necesară pen­ tru dezvoltarea interpelării propriu-zise... Cuvîntarea mea care expune cauzele recente, sinteza, remediile şi concluziile, are un succes răsunător care îmi creează reputaţia de mare orator par­ lamentar. Vintilă Brătianu cu care nu aveam nici o cunoştinţă parlamentară vine la mine şi mă felicită călduros atît pentru formă cit şi pentru fondul cuvintării. A.C. Cuza nu imi spune

213 nici un cuvint, dimpotrivă trece Ia grupul parlamentarilor un­ guri, mă dezavuează, se desolidarizează de concepţia mea, asigurindu-i că el nu are nimic împotriva ungurilor, ci se răz­ boieşte numai cu evreii, "jidovii" cum spune el. Răspunde Goga care îşi însuşeşte într-o largă măsură punctul meu de vedere, fireşte cu multe atenuări... Răsunetul în presă este mare, chiar şi presa democratică, progresistă, "anumita presă", îmi recunoaşte talentul, forma desăvîrşită a cuvîntării, tonul civilizat folosit la adresa minorităţilor etnice, deşi - fireşte nu se declară de acord cu susţinerile mele, cu măsurile de în­ dreptare şi concluziile preconizate, pe care le califică de peri­ mate, cu aer medieval etc. Rezultatul practic al interpelării, angajamentul guvernului de a face curind recensămîntul gene­ ral al populaţiei, care în scurtă vreme s-a şi efectuat însă în condiţii nesatisfăcâtoare." La rugămintea Iui Iuliu Haţieganu, Valeriu Pop acceptă să candideze în alegerile parlamentare din 1931, cap de listă la Someş. Cu concursul lui Argetoianu şi al prietenilor săi, Valeriu Pop este ales vicepreşedinte al Camerei. în legătură cu aceasta, Valeriu Pop notează: "Solicit după alegeri o audienţă de prezentare Ia Rege. Sint primit după trei zile. încep cu amintiri: cultul pe care I-am avut în tinereţe pen­ tru familia regală, popularizarea ei în Ardeal prin revista "Noi", amintirea gestului făcut de Rege, ca prinţ moştenitor cu ocazia actului căsătoriei mele la Bistriţa [căsătoria a avut Ioc Ia 18 nov. 1918, cu Bibi Tripon]. Constat că îi fac plăcere aminti­ rile acestea din trecut. Apoi trecem la politică. îmi cere părerea faţă de formula Iorga - guvern de tehnicieni. îi vor­ besc deschis şi fără reticenţe. Formula principială este bună, lumea este sătulă de politicianism şi excesele guvernărilor de partid, dar cu condiţia ca guvernul să vină cu realizări, să oprească criza care se anunţă. Arăt acuitatea problemei datoriilor agricole care paralizează producţia şi ameninţă cu totala depo­ sedare a ţărănimii. în plus, în Ardeal, guvernul păşeşte cu stîngul, ignorînd elementul ardelenesc, nu din rea voinţă sau intenţionat, ci din lipsa cunoştinţei elementelor locale. Mem­ brii guvernului trebuie să ţină cont de sugestiile ministrului Ardealului, iar aceştia trebuie să ciştige prietenia miniştrilor din Regat, impunîndu-şi vederile prieteneşte şi prin atitudini de intimă colaborare iar nu prin acţiuni supărătoare, de fraudă sau suspiciune. Guvernul are un rol proeminent în crearea acestor raporturi indispensabile pentru satisfacerea justelor pre­ tenţii ardeleneşti, altfel opoziţia va crea din nou atmosfera de

214

/ regionalism din interese meschine de partid. Adînca impresie ce am făcut-o Suveranului o pot verifica a doua zi! Argetoianu la Cameră mă întreabă ce i-am vorbit în audienţă Regelui, deoarece înainte de masă în cursul audienţei lui de lucru Suveranul nu a contenit să-mi facă mari elogii revenind de mai multe ori în acest sens". La 14 iunie 1931, Iuliu Hatieganu demisionează din guver­ nul N. Iorga. Regele, in ciuda preferinţei primului ministru, N. Iorga, pentru Sextil Puşcariu, îl numeşte pe Valeriu Pop în funcţia de ministru secretar de stat, asigurîndu-I de sprijinul său. După vizita din judeţele din Ardeal pentru a se convinge Ia faţa locului de starea ţărănimii, Valeriu Pop are o audienţă la Suveran şi la primul ministru de atunci, N. Iorga, în care le-a cerut rezolvarea grabnică a problemei. "Suveranul - notează V. Pop - se pronunţă principial pentru urgenta rezolvare a problemei. Iorga este împotriva reducerii datoriilor, admite in extremis limitarea dobînzilor şi eşalonarea plăţilor", măsura fiind insuficientă din cauza dobînzilor ridicate care au fost apoi capitalizate. în aceste condiţii, "La stăruinţa mea N. Iorga convoacă un consiliu de miniştri extraordinar la Mănăstirea Sinaia", unde expunerea lui Valeriu Pop în problema dată este împărtăşită "de cei mai mulţi miniştri, minus N. Iorga. Arge­ toianu nu se pronunţă categoric. Se hotărăşte conversiunea datoriilor agricole, însă fără a da directive ferme şi se însăr­ cinează Argetoianu ajutat de AI. Radian (subsecretar de stat la Agricultură şi Domenii) cu redactarea proiectului de lege", dîndu-se un comunicat în acest sens, ceea ce a condus momen­ tan la potolirea stării de spirit extrem de tensionate din rindurile ţărănimii. După cum este cunoscut, în aprilie 1932, Camera votează Legea pentru conversiunea datoriilor agricole, prin care se reduc datoriile proprietarilor agricoli. La 9 ianuarie 1932, în condiţiile morţii lui Constantin Hamangiu, Suveranul, la pro­ punerea lui N. Iorga, îl numeşte pe Valeriu Pop ministru al Justiţiei, deţinînd în continuare şi funcţia de ministru al Ardea­ lului, fiind ajutat de Coriolan Tătaru, recomandat de Rege, avînd calitatea de subsecretar de stat la Preşedinţie. în legătură cu interpelarea unui deputat şi cu poziţia sa în "afacerea Boilă", Valeriu Pop, in însemnările sale, precizează: "Sînt chemat de Iorga urgent la Cameră din şedinţa Consiliului Superior al Magistraturii. Răspund improvizat. Arăt rezultatul negativ al cercetărilor în 4-5 dosare. Camera nervoasă şi ostilă

215 cind arăt că nu există nici o dispoziţie legală care să oblige pe un cetăţean să-şi justifice provenienţa averii. Atmosferă încărcată. în partea a doua a cuvîntării mă folosesc de răspun­ surile date de Boilă la diferite întrebări ale Parchetului, răspunsuri care se termină invariabil cu fraza: nu mă declar. Prezentind lucrurile cu abilitate, atmosfera se înseninează. Camera întreagă scandează după fiecare întrebare fraza: nu mă declar, aplauze cît mai dese la adresa mea, iar cînd termin cerind votarea unei legi a controlului averii care să permită procedura justificării averii faţă de* orice cetăţean, deci şi faţă de Boilă, Camera mă aplaudă, mă ovaţionează în picioare. N. Iorga mă felicită şi mă îmbrăţişează, Duca vine la banca ministerială şi mă felicită cu efuziune pentru răspunsul magistral, deşi improvizat. Cu un cuvint cel mai strălucit succes oratoric şi politic, transformînd răceala şi ostilitatea iniţiale într-o entuziastă biruinţă personală şi guvernamentală". La propunerea Iui I.G. Duca, care fusese Însărcinat cu formarea guvernului (noiembrie 1933), Valeriu Pop acceptă să candideze ca independent în judeţul Sălaj, în alegerile parla­ mentare ce urmau să aibă loc în luna decembrie. în timpul campaniei electorale, reintilnindu-l pe I.G. Duca, ii face cunos­ cut asupra lipsei de porumb, mai ales în nordul Transilvaniei, sugerîndu-i să vină de urgenţă în sprijinul populaţiei pentru evitarea foametei, "porumbul uimind să fie distribuit fără plată in numerar, iar plata să fie realizată prin prestaţie la refacerea drumurilor foarte degradate. împărtăşindu-i propunerea, I.G. Duca a luat măsuri în consecinţă. La aceeaşi întrevedere, "Duca mă informează că Titulescu cere în mod dominator în numele său şi al "aliaţilor" apuseni zădărnicirea participării la alegeri a Gărzii de Fier prin anularea listelor de candidaţi, ameninţînd cu demisia şi cu represalii politico-economice din partea Apu­ sului. Duca este împotriva acestei măsuri arbitrare şi nepolitice. Mă roagă - dacă împărtăşesc punctul lui de vedere - să stă- ruiesc pe lingă Rege în cursul audienţei ca să nu se lase împins de Titulescu către o măsură care poate fi dăunătoare şi Coroanei şi guvernului. îi promit concursul meu. Audienţa Ia Rege căruia îi expun situaţia din Ardeal, conversaţia cu Duca. 'Regele se bucură că Duca a primit sugestiile mele în ce pri­ veşte ajutorul pentru populaţie şi programul de refacere a drumurilor cu ajutorul prestaţiei. Crede că va putea lucra foarte rodnic cu Duca. Crede că liberalii vor face faţă situaţiei grele şi vor asigura o guvernare mai durabilă. Abordez chestia

216

/ Gărzii de Fier. Arăt că măsura ceruta de Titulescu este arbitrară, nepolitică şi dăunătoare. Autoritatea constituită nu trebuie să dea dovada şi exemplul arbitrariului şi a nesocotirii grosolane a legilor. Aceasta poate să provoace reacţiunea particularilor care urmînd exemplul autorităţii constituite să se creadă şi ei îndemnaţi şi îndrituiţi de a ieşi în afara legii. 10-45 deputaţi gardişti activînd in văzul lumii, sub controlul Parlamentului şi al opiniei publice sînt infinit mai puţin primejdioşi decît o organizaţie clandestină şi activînd cu mijloace în afara legii. Regele împărtăşeşte părerile mele şi crede că pînă la urmă Titulescu va ceda. Contrar, situaţia va fi destul de critică, deoarece în clipa de faţă nu se poate dispensa de Titulescu care pare a fi şi purtătorul de cuvînt al Apusului: avem nevoie de Titu­ lescu în chestia optanţilor şi de concursul Apusului pentru a putea trece criza economico-financiară care ameninţa să ne sugrume. ÎI pun încă o dată in gardă faţă de riscurile măsurii cerute de Titulescu. Regele nu ar vrea să plec în străinătate, cel puţin deocamdată. In împrejurările prin care trecem, Ţara are nevoie de mine în politica internă, nu vrea însă să se pro­ nunţe în mod definitiv. Vom vedea după Crăciun care interese vor prevala, cele externe sau cele interne. La ieşire mă încru­ cişez cu Mavrodi care şi el are misiunea să stăruiască pe lingă Suveran împotriva măsurilor cerute de Titulescu. îl informez pe Duca despre cele discutate cu Regele... Fiind campania electorală în toi, Regele şi Duca cedează faţă de presiunea şi ameninţările lui Titulescu. Printr-un act de guvemămînt toate listele de candidaţi ale Gărzii de Fier sînt anulate şi numeroşi legionari sînt arestaţi". Desemnarea de către Rege, la 3 ianuarie 1934, a lui Gh. Tătă- rescu în funcţia de preşedinte al Consiliului de Miniştri şi cu sarcină expresă de formare a guvernului, fără consultarea prealabilă a conducerii Partidului Naţional-Liberal, - a declan­ şat în sînul acestui partid o stare tensionată pentru întâietate la şefia partidului şi a guvernului. în legătură cu acest moment politic şi cu celelalte evenimente ce i-au urmat, Valeriu Pop notează: "în ajun de Anul Nou, Duca, venind de la audienţă, este împuşcat mortal pe peronul gării din Sinaia, pe la spate de către legionarii Caranica, Belimace şi Constantinescu (Nicadorii). Profesorul dr. C. Angelescu este numit preşedinte de Consiliu, ad-interim. Sînt arestaţi, în afară de făptuitorii crimei, mii de legionari în toată ţara. Suspendarea ziarului "Cuvîntul", aresta-

217 rea Iui N. Ionescu. Codreanu nu poate fi găsit (mai tîrziu s-a vorbit că era .ascuns la o rudă a Elenei Lupescu). îndepărtarea lui Puiu Dumitrescu de la Palat. Tătărescu numit preşedinte al Consiliului şi însărcinat cu formarea guvernului. Conflict între Tătărescu şi Dinu Brătianu pentru şefia de guvern şi şefia de partid. Mari frămlntări în partid. Manolescu Strunga mă invită în numele lui Tătărescu la Bucureşti. Se ajunge la un compro­ mis. Brătianu acceptă pe Tătărescu ca şef de guvern, îşi retra­ ge candidatura Ia şefia partidului, cu toate că ar fi reuşit cu mare majoritate... Situaţie încordată internă... în această situa­ ţie solicit o audienţă Regelui prin scrisoarea trimisă de Ia Cluj. Audienţa este acordată imediat. La Sinaia mă aşteaptă automo­ bilul Palatului. Zăpadă mare. După masă la Foişor, unde dau peste Tătărescu şi Inculeţ, veniţi pentru audienţă de lucru. Regele mă priveşte foarte afectuos, mă pofteşte să iau ceaiul îm­ preună cu EI. Stau de vorbă degajat şi fără protocol. îi arăt si­ tuaţia reală şi seriozitatea ei. Sînt de luat măsuri imediate, iar altele sistematic şi programatic: 1. Cei vinovaţi de asasinarea lui Duca şi complicii dovediţi să fie judecaţi urgent şi sanc­ ţionaţi potrivit legii, fără menajamente, punerea imediată în li­ bertate a tuturor legionarilor arestaţi în masă, numai pentru faptul că sînt legionari şi n-au avut un amestec în drama odi­ oasă de la Sinaia, reintrarea în strictă legalitate a autorităţii de stat care nu trebuie să dea exemplu de nesocotirea legilor, o nouă lege a conversiunii practică şi aplicabilă, care să lichi­ deze prompt problema datoriilor rurale şi să contribuie la refa­ cerea creditului; pe plan ardelean, contrabalansarea acţiunii menite prin realizări practice şi în ce priveşte nevoile şi aspiraţiile reale şi îndreptăţite ale Ardealului. Nimic nu este pierdut, totul se poate repara cu hotărîre şi promptitudine. Regele este de acord cu toate propunerile mele, va da îndru­ mări clare şi categorice Iui Tătărescu. însă Tătărescu are nevoie să fie ajutat, concursul meu i-ar fi de mare preţ, a vorbit cu Tătărescu şi în principiu au căzut de acord ca să-mi solicite intrarea în guvern. Regele mă întreabă dacă aş fi dispus să intru în guvernul lui Tătărescu. Răspunsul că în principiu da, însă condiţionat să se ţină cont de părerile mele, iar în Ardeal să am mînă liberă. în aceste condiţiuni aş putea garanta că în 6 luni vom schimba atmosfera greoaie şi ostilă din Ardeal; altfel, combinaţia n-are nici un rost, ar fi bana­ lizarea rolului meu politic, fără folos pentru guvern şi ţară. Regele mă aprobă fără nici o rezervă şi spune că e treaba lui,

218

/ să-mi creeze in guvernul Tătărescu aceste condiţii. îmi mul­ ţumeşte călduros pentru claritatea vederilor, soluţiunilor şi de­ votament dezinteresat. Tătărescu mă invită la Bucureşti. întîl- nirea cu Tătărescu la Bucureşti extrem de caldă şi prietenoasă. Spune că a căzut de acord cu Suveranul să-mi ceară concursul, îmi solicită să accept intrarea în guvern în condiţiuni optime, însă chestia nu ar putea fi de imediată actualitate, deoarece are încă dificultăţi cu Dinu Brătianu, trebuie să dea oarecum satisfacţie prin intrarea în guvern a D-rului Costinescu şi Sasu. Apoi va urma remaniere cu elemente mai tinere şi mai dinamice cînd va trebui să intru şi eu în guvern. îi răspund că eu personal nu am nici o grabă, pentru că nu am solicitat nici un fel de portofoliu". în 1934, Valeriu Pop devine membru al Partidului Naţio- nal-Liberal; totodată, este numit membru în Comisia de revizuire a Codurilor penale, în Comisia de simplificare a apa­ ratului de stat, în Comisia pentru elaborarea legii conversiunii, precum şi în calitatea de preşedinte al Casei de compensaţii.

"în marea consfătuire de la Club prezidată de Dinu Brătianu, iau cuvintul şi propun includerea în legea conversiunii şi a lichidării datoriilor urbane (mici funcţionari, intelectuali, mese­ riaşi). Argumentarea mea este atît de convingătoare că Dinu Brătianu acceptă imediat propunerea mea, astfel legea devine legea lichidării datoriilor rurale şi urbane. Se găseşte formula pentru înlăturarea obiecţiunii de neconstituţionalitate şi găseşte şi formula finanţării, respectiv a salvării băncilor serioase şi necesare creditului. Astfel, după multele încercări inoperante, legea votată de parlamentul liberal reuşeşte să dea soluţia defi­ nitivă acestei spinoase probleme". La cererea naţional-ţărăniştilor, Adunarea Deputaţilor aprobă constituirea unei comisii de anchetă în "afacerea Skoda" din care face parte şi Valeriu Pop, iniţial, ca vicepreşedinte, apoi ca preşedinte. După formarea guvernului Tătărescu, lui Valeriu Pop i se încredinţează funcţia de ministru secretar de stat pe lingă Preşedinţia Consiliului de Miniştri, iar ulterior, interimar Ia Comunicaţii şi Lucrări Publice; din 2 februarie 1935, devine titularul Ministerului de Justiţie în care calitate are o mare contri­ buţie la elaborarea şi votarea Codului Penal şi a celui de Procedură Penală.

219 "Codul Penal şi Procedura la Cameră se votează aproape fără modificare. Votarea din nou la Senat Promulgarea solemnă la Palat de către Rege in prezenţa Consiliului Legislativ, Curţii de Casaţie, preşedinţilor Curţilor de Apel, preşedinţilor de Tri­ bunal din întreaga ţară. Cuvîntarea mea, răspunsul Regelui. Deco­ rarea tuturor colaboratorilor la propunerea mea. Regele doreşte să-mi acorde Cordonul Stelei României. Tătărescu zădărniceş­ te pentru a nu supăra pe Dinu Brătianu, pentru a nu mă evi­ denţia prea mult şi a nu-şi crea un rival. Regele, totuşi, îmi acordă medalia Amintirea Regelui Carol I, clasa I". în guvernul remaniat al lui Tătărescu, Valeriu Pop este nu­ mit la Departamentul Industrie şi Comerţ. în legătură cu această nouă calitate a sa, Valeriu Pop notează: "Misiunea pri­ mită de la Rege: reluarea schimburilor comerciale cu Germania, intensificarea lor şi crearea bazei pentru normalizarea raportu­ rilor politice. Se convine ca plafonul exporturilor şi importu­ rilor noastre să fie de 35% din volumul total ai comerţului nostru exterior. în cîteva săptămîni mă familiarizez cu toate problemele şi le stăpînesc. Situaţia comerţului exterior: balanţa comercială ameliorată, însă tot deficitară cu o sumă considerabilă încă, balanţa de plăţi deficitară cu 5,5 miliarde lei, produse agricole foarte abundente şi disponibile, insă pre­ ţuri scăzute, lipsă de pieţe de desfacere, compensaţii numeroase în curs de efectuare care încep să aibă o inriurire defavorabilă asupra cursului monedei, concepţia bancară a lui Mitiţă Constan- tinescu Ia B.N.R., curs arbitrar între leu şi marcă... Sistemul de măsuri luat de mine: desfiinţarea şi lichidarea controlată a compensaţiilor, prime economice pentru produsele agricole cu preţ scăzut, urcarea preţului cerealelor, asigurarea de pieţe de desfacere (mai ales Germania şi Italia) cu preţuri remuneratorii prin noi convenţii comerciale. Just echilibru intre schimburile prin clearing şi devize libere. Contingentarea, acţiunea de restructu­ rare a importului, introducerea elementului românesc în comerţul exterior. Rezultatul la sfîrşitul anului 1936, balanţa comercială acuză un excedent de 6,5 miliarde lei, început de acoperire a balanţei de plăţi... Scot de sub contingentare o serie de materii prime sau obiecte de mare necesitate, pentru aprovizionare şi stocare. Această posibilitate de stocare a avut drept rezultat că războiul ne-a găsit cu stocuri foarte însemnate, astfel că in timpul războiului nu am dus nici o lipsă. ...La demisia guvernului Tătărescu (noiembrie 1937), balanţa comercială acuza un excedent de 12,5 miliarde de lei,

220

/ rezultat unic după războiul din 1914-1918. Rezervele de devize astfel acumulate au creat bazele solide pentru leu care a rezistat şi eforturilor financiare reclamate de război. ...Modificarea legii minelor: proiectul depus de Costinescu în discuţia Comisiei Camerei, prelucrarea radicală a proiectu­ lui: apărarea şi extinderea drepturilor statului, situaţie privilegiată pentru societăţile româneşti faţă de societăţile cu capital străin, posibilitatea legată de etatizarea distribuirii produselor petroliere, crearea unei societăţi naţionale (de stat) pentru explo­ rarea şi exploatarea petrolului, ţinuturi miniere pentru exploatare, ocrotirea şi sprijinirea micilor exploatări aurifere ţărăneşti din Munţii Apuseni, simplificarea şi precizarea procedurilor pentru evitarea arbitrarului şi hatîrurilor. Noul proiect astfel refăcut stîrneşte vii discuţii în comisie. Mulţi încearcă prin amenda­ mente să rezolve diferite interese şi litigii particulare, per­ sonale. Nu accept nici o modificare şi nici o injoncţiune, cu excepţia uneia susţinute de Victor Moldovan în interesul per­ sonal al lui Iuliu Maniu (faimoasele mine de pirită). Proiectul este trecut pe ordinea de zi a Adunării şi începe dezbaterea imediat după răspunsul meu dat la interpelarea lui Madgearu. Camera adoptă proiectul fără discuţii în general şi pe articole şi în total cu bile, fără nici un amendament, drept manifestaţie de încredere şi aprobare a politicii mele economice. Camera mă ovaţionează călduros, la fel, Senatul, astfel că promulgarea se face numai decît". în legătură cu "Legea pentru apărarea muncii româneşti", Valeriu Pop, în condiţiile absenţei unei legislaţii clare în această chestiune, ia iniţiativa redactării unui proiect de decret, fapt care stîrneşte vii controverse în sinul cercurilor politice din ţară. Referitor la această problemă Valeriu Pop, în notele sale, rememorează următoarele:... Iau hotărîrea de a redacta un proiect de decret clar, categoric şi practic, atacind problema din plin. Fac apel la elementele cele mai de stingă din partid (P. Ghiaţă, Aznavorian, Emil Vîntu) pe care îi cîştig pentru ideile şi formulele mele. Un proiect remarcabil. îl supun Suveranului, care îl examinează minuţios, adnotează foarte judicios, după circa zece zile mi-1 restituie, aprobindu-1 pe de-a întregul, sin­ cer, călduros şi entuziast. Mai rămîne adeziunea Consitului de Miniştri. Opoziţie înverşunată din partea D-rului Costinescu şi Victor Iamandi pentru caraterul naţionalist al proiectului. Tătă­ rescu nici cald, nici rece. Costinescu cere să prezint un proiect scurt de decret prin care se dau împuterniciri depline Minis-

221 terului şi Consiliului de Miniştri să reglementeze problema, fără precizări. Spun că nu împărtăşesc ideea deoarece nu putea fi atacată că institui o dictatură economică, promit că voi aduce un proiect in acest, sens fără să mi-1 însuşesc, pentru a le demonstra că formula nu este acceptabilă şi guvernul nu şi-o poate însuşi, cu condiţia ca totul să fie confidenţial şi nimic să nu se divulge. Tătărescu le ia cuvintul de onoare. Aduc proiectul dorit, care fireşte confirmă spusele mele. Cu tot angajamentul de onoare, proiectul apare a doua zi în "Dimineaţa" şi "Adevărul" cu ata­ curi virulente împotriva mea, deoarece urmăresc să instituiesc dictatura economică. Indiscreţia a fost săvirşită de Costinescu sau lamandi. Tătărescu propune ca problema să treacă la Ministerul Muncii (I. Nistor), deci pe linie moartă. Nu accept ci mă Însărcinez să rezolv problema fără decret. Redactez c circulară motivată către întreprinderile comerciale şi indus­ triale, prin care le cer angajarea de români în număr corespunzător, punîndu-le în vedere că în caz contrar voi fi nevoit să le retrag avantagiile de care se bucură. Germanii şi evreii murmură dar nu reacţionează. Partidul maghiar face plîngere la Liga Naţiunilor pentm violarea tratatului minorită­ ţilor etnice. Georges Bonnet însărcinat cu ancheta preliminară. Victor Antonescu ameninţă cu demisia dacă nu retrag circu­ lara. La rindul meu refuz revocarea circularei şi anunţ că voi demisiona, insă motivat. Toată lumea trebuie să înţeleagă că dacă nu dăm o satisfacţie moderată şi eficace dreptelor reven­ dicări ale elementului românesc ţinut sistematic în afara posibilităţii de a activa în industrie şi comerţ, împingem ţara în braţele extremiştilor de dreapta. Georges Bonnet vine în ţară şi avem o lungă şi documentată explicaţie. îi arăt realitatea; industria a luat in ultimul timp in România un avînt extraordinar, se bucură de o prosperitate excepţională datorită protecţionismu- lui vamal, care uneori merge pînă la tarife prohibitive, cum şi datorită avantajelor de încurajare a industriilor. Dar aceste avantaje constituie grele sarcini pe care Ie suportă toată ţara, în majoritate covîrşitoare români. Românii au astăzi o pleiadă foarte numeroasă de tineri pregătiţi pentru viaţa economică cu studii strălucite şi aptitudini vădite. Este imperios necesar ca aceştia să-şi găsească putinţa de existenţă şi afirmare. Nu este admisibil ca elementul românesc să se mulţumească a fi reprezen­ tat numai în rindul oamenilor de serviciu, a impiegaţilor şi dactilografelor, cum este cazul la cele mai multe întreprinderi şi să se facă discriminări in ce priveşte salarizarea. La fel se

222 prezintă situaţia şi în comerţ (datorită contingentării) în deo­ sebi în comerţul exterior. Elementul românesc nu poate fi exclus din beneficiul formidabil de 5-6 miliarde la an, datorită spri­ jinului statului şi cu sacrificiul populaţiei. Situaţia actuală nu poate fi menţinută fără grave riscuri: dacă nu se dă drumul supapelor de siguranţă, cazanul supraîncălzit va face explozie; grave convulsiuni interne sînt de temut, iar acestea pot să aibă repercusiuni de ordin extern dintre cele mai serioase. Georges Bonnet se declară perfect lămurit şi edificat, nu pregetă să afirme că punctul nostru de vedere este pe deplin justificat: mă asigură că raportul va fi astfel redactat încît plîngerea par­ tidului maghiar nu va avea nici o urmare. Ceea ce s-a şi întîmplat. După vizita lui G. Bonnet s-a prezentat în audienţă colectivă conducerea UGIR-uIui pentru a găsi o soluţie amiabilă pentru problema care ne preocupă. Le-am ţinut o expunere documen­ tată şi stăruitoare, m-am adresat îndeosebi evreilor punîndu-i în gardă că dacă nu vor consimţi Ia soluţia moderată şi echi­ librată pe care o cer, riscă o furtună care nu se ştie unde se va opri. După cîteva zile UGIR-ul s-a prezentat cu un proces- verbal care cuprindea hotărîri ce depăşeau chiar exigenţele mele. UGIR-ul se angaja formal ca să deschidă drum liber românilor în toate întreprinderile în proporţie de 75% în toate categoriile de salariaţi, eşalonînd măsurile pe 2 ani. Se instituia un birou special care să facă înscrierile şi repartizările sub con­ trolul ministerului. Aceasta era situaţia creată la data plecării mele din fruntea ministerului. Spre regretul meu şi paguba ţării după retragerea guvernului Tătărescu, acţiunea a rămas baltă. Iar această problemă nerezolvată Ia timp a deschis drum larg exceselor regretabile de mai tîrziu de pe urma cărora au avut de suferit îndeosebi evreii." în continuare, după ce sînt puse în lumină contribuţiile sale, în calitate de persoană oficială, privind: Oţelăria de la Hunedoara, Decretul lege pentru controlul cartelelor, Fondul de contingen- tare, înzestrarea meseriaşilor români, Reducerea preţurilor Ia uneltele agricole, Valeriu Pop face cîteva consideraţii de politică externă, prilejuite de vizita sa în Iugoslavia, încheiată cu semnarea unui tratat comercial de navigaţie: "... După sem­ narea tratatului, masă oferită de premierul Stojadinovic, pe Avala. După masă, Stojadinovic mă invită la o plimbare. In timpul plimbării îmi face următoarele confidenţe: Mica Antantă este moartă. Iugoslavia nu este dispusă să facă politica provocatoa­ re a Cehoslovaciei împotriva Germaniei. Guvernul iugoslav a

223 hotărit să dea un răspuns categoric şi definitiv în sens negativ propunerii de alianţă franco-română-iugoslavo-cehoslovacă cu includerea apoi şi a U.R.S.S.-ului. Prin această atitudine, Iugo­ slavia facilitează şi luarea de hotărire negativă a României. Iugoslavia şi-a normalizat raporturile cu Germania şi nea- vind nici o divergenţă sau antagonism a ajuns la raporturi amicale şi sincere. Iugoslavia este hotărită să facă o politică de prietenie şi neutralitate binevoitoare faţă de Germania, care i-a recunoscut şi garantat integritatea teritorială şi suveranitatea. Urmează ca iniţiativa asemănătoare luată de Berlin să ducă la acelaşi rezultat. Dacă în ce priveşte Cehoslovacia, atitudinea Iugo­ slaviei este cea schiţată mai sus, faţă de România poziţia Iugoslaviei este cu totul alta. Iugoslavia este gata să se alieze cu România, pe viaţă şi pe moarte, "erga omnes" Stojadinovi6 mă roagă să comunic Regelui şi lui Tătărescu comunicările sale confidenţiale. Pentru Tătărescu mă însărcinează cu urmă­ torul mesaj: După părerea lui în actualele împrejurări externe şi interne, continuarea guvernării liberale sau conducerea lui Tătărescu este singura şi cea mai bună soluţie. îi dă sfatul prietenesc lui Tătărescu să obţină dizolvarea cit mai apropiată a parlamentului, să facă alegeri şi să le cîştige şi astfel să asi­ gure continuitatea guvernării pe încă 4 ani. El aşa a procedat. Apoi mă invită să fac o excursie în Dalmaţia în care scop îmi pune la dispoziţie un yacht al marinei iugoslave. Accept ama­ bila invitaţie". Evocînd marile calităţi ale ilustrului nostru diplomat şi om de stat, Nicolae Titulescu, în acelaşi timp, Valeriu Pop, în nota sa personală şi directă lasă să se întrevadă şi unele accente critice faţă de unele iniţiative ale lui Titulescu în materie de politică externă a României, şi repercusiunile lor directe asupra relaţiilor româno-germane. în acest spirit se regăsesc astfel de consideraţii: ... "Motivele îndepărtării lui Titulescu din conducerea politicii externe a României: ames­ tecul intempestiv în politica internă, lipsă de deferentă protocolară faţă de Suveran, atitudini brutale faţă de reprezentanţii altor ţări (Beck, Benes ş.a.), stăruinţa de a se admite trecerea tru­ pelor sovietice prin ţară în caz de conflict armat în care ar fi implicată Cehoslovacia, zdruncinarea alianţei cu Polonia. Misiunea lui Petrescu-Comnen de a îndulci raporturile lui Titulescu cu Berlinul fără rezultate. După căderea lui Titu­ lescu situaţia se schimbă. Normalizarea raporturilor econo­ mice. Rapida şi progresiva intensificare a schimburilor. Ini­ ţiativa lui Goring din însărcinarea Fuhrer-ului; Goring propune

224 o înţelegere definitivă şi amicală cu România; oferă recunoaş­ terea formală şi categorică de către Germania a tuturor frontierelor României, garantarea lor "erga omnes" "(Ungaria, Bulgaria şi U.R.S.S.), garanţie diplomatică şi militară. în schimb nu ne cere decît neutralitate amicală faţă de Germania şi relaţii comerci­ ale intensive; Germania este gata să ne dea tot utilajul de care avem nevoie pentru acţiunea de industrializare în condiţiile cele mai avantajoase. Nu cere să ne stricăm relaţiile de prietenie cu Franţa şi Marea Britanie, ştie că nu avem nici o alianţă cu aceste ţări şi vede cu simpatie alianţa noastră defensivă cu Polonia care speră că va fi reactivată şi reactualizată. Oferta lui Goring, repetată de mai multe ori, a făcut bună impresie la Bucureşti fără a putea provoca un răspuns clar şi rapid de acceptare. ...Goring, contrariat de tervigersarea prea lungă, in toamna anului 1937 s-a oferit să vină in România sub pretex­ tul unei invitări la vinătoare, să aibă ocazia să se vadă în cadrul vînătorii cu Regele şi cu Tătărescu, exprimîndu-şi convingerea că în întrevederile personale are certitudinea să ajungă fără* nici o dificultate la o înţelegere deplină şi satisfăcătoare pentru ambele părţi. Sugestia a fost acceptată şi s-a hotărit să se facă invitarea îndată după alegeri. în urma eşecului din ale­ geri, noi nu am mai putut realiza proiectul de invitare a lui Goring. Guvernul Goga a fost de scurtă durată, iar guvernul patriarhului Miron nu a făcut să avanseze lucrurile. După ce trece în revistă raporturile sale cu unii dintre .fruntaşii liberali, în chip deosebit cu Dinu Brătianu şi Valeriu Roman, caracte­ rizate ca fiind extrem de sinuoase şi nu lipsite de asperităţi şi tensiuni, Valeriu Pop, în notele sale, stăruie asupra oportuni­ tăţii continuării guvernării liberale în condiţiile redefinirii poziţiei celorlalte formaţiuni politice in problemele interne şi extreme ale ţării pe fondul intensificării rivalităţii dintre cele două sisteme: democratic şi totalitar. în acest sens se regăsesc în notele sale aprecieri ca: ... "Dinu Brătianu, Ia o întrunire de la Galaţi, s-a ridicat împotriva oricăror tendinţe de aventurism în viaţa economică, vizînd politica mea de naţio­ nalism constructiv, fără a mă numi. Aceasta era înţelegerea lui Dinu Brătianu pentru concepţia de naţionalism economic a lui Vinţilă Brătianu formulată in lozinca: prin noi înşine. ... Dinu Brătianu [este] categoric pentru retragerea de la guvernare şi trecerea succesiunii naţional-ţărăniştilor. Tătărescu în fond ar dori continuarea guvernării, însă nelămurit asupra intenţiilor Suveranului, nu ia poziţie hotârită şi clară. Mă roagă să lămu-

225 15 - Bătălia pentru Ardeal resc situaţia într-o audienţă la Rege. Solicit o audienţă cu caracter politic. Sînt primit Ia Sinaia îi arăt Regelui fără reticenţe situaţia in guvern şi partid şi îi spun că Tătărescu ţine Ia dispoziţia Regelui demisia guvernului neînţelegind să se cramponeze de putere. Regele îmi cere să-i expun cum văd eu situaţia îi fac o amplă expunere: în Europa se confruntă două concepţii - ideolo­ gii politice: democraţia cu totalitarismul, iar U.R.S.S. stă la pîndă să tragă maximum de profit din încăierarea celor două forţe antagoniste. Nu se poate şti care dintre aceste două forte va ieşi biruitoare. România nu are nici un interes să se alăture de pe acum uneia dintre aceste forţe. Ar fi chiar foarte primej­ dios deoarece s-ar putea sâ facă o greşită alegere, asociindu-se grupării care va fi înfiinţa, iar în acest caz, România va îm­ părtăşi soarta învinsului. Viitorul României cere imperios ca ţara să rămînă în expectativă, intr-o neutralitate care să facă posibile bune raporturi şi cu unii şi cu alţii. Pentru România există un singur obiectiv vital: păstrarea şi consolidarea patri­ moniului ciştigat prin atîtea jertfe. Amestecul în lupta celor două ideologii este fără rost. România şi celelalte mijlocii şi mici puteri europene în mod fatal se va alătura mai tîrziu for­ ţei care va ieşi biruitoare. Care este constelaţia politică in interior şi în ce direcţie împing partidele politice principale: Dreapta (Codreanu, Goga-Cuza) sînt categoric pentru Axa Berlin-Roma; P.N.Ţ. împinge spre gruparea ţărilor democratice (Franţa, Marea Britanie). Deci guvernarea dată fie dreptei, fie stingii burgheze ar însemna angajarea imediată şi prematură a României în marele duel european. Singur P.N.L., prin guver­ nul Tătărescu, ocupă o poziţie de centru şi este calificat pentru a face politica de.expectativă vigilentă neutralitate, după cum a dovedit-o prin ultima guvernare. Singur P.N.L. poate în clipa de faţă să asigure continuitatea în politica externă şi internă. Deci, însărcinarea lui Tătărescu şi a P.N.L. de a face alegeri şi o nouă legislatură se impune ca o necesitate absolută pentru salvgardarea intereselor vitale ale ţării. Regele îmi răspunde că a meditat în ultimul timp asupra acestor probleme şi nu face nici o taină că a ajuns exact la aceleaşi concluzii ca şi mine, cu o singură rezervă. Crede că dacă Mihalache s-ar înţelege cu Vaida Voevod şi ar reface unitatea partidului adoptind o largă parte din programul lui Vaida s-ar ajunge la crearea unei a doua grupări de centru care ar asigura continuitatea. De aceea este hotărît ca după demisia

226

/ guvernului Tătărescu să însărcineze pe Mihalache cu formarea guvernului cu condiţia "sine qua non" a înţelegerii cu Vaida Voevod. Dacă Mihalache nu va reuşi să realizeze această formulă - cum este foarte probabil că nu-i va fi cu putinţă - Tătărescu va fi însărcinat din nou cu formarea guvernului şi prezidarea alegerilor generale. Regele mă însărcinează să in­ formez pe Tătărescu asupra intenţiilor şi hotăririlor sale". ...Demisia guvernului Tătărescu. în preajma deschiderii Parla­ mentului Tătărescu a prezentat demisia guvernului. Regele însărcinează pe Mihalache cu formarea guvernului condiţionat de înţelegere completă cu Vaida Voevod. Codreanu ameninţă cu revoluţia în cazul unui guvern naţional-ţărănist. în urma refuzului lui Vaida, Mihalache depune mandatul. Dorinţa lui Vaida de a primi şi el mandat condiţionat de înţelegerea cu Mihalache. Suveranul trecînd peste această dorinţă (cam puerilă) însărcinează pe Tătărescu cu formarea guvernului. Intenţia lui Tătărescu de a forma un guvern de alegeri cu Inculeţ la Interne şi cu mine la Justiţie. Eu propun un program de guver­ nare de naţionalism constructiv, pentru a lua cel puţin în parte apa de Ia moara extremiştilor. Dinu Brătianu este categoric împotriva continuării guvernării şi pentru un guvern naţional- ţărănesc cu mare greutate - sub presiunea majorităţii parlamentare liberale - îşi dă pînă Ia urmă consimţămîntul, insă condiţionat, Inculeţ şi eu să nu facem parte din guvern; pînă la urmă admite să facem parte din guvern, însă Inculeţ nu la Interne, iar eu nici la Justiţie, nici la Industrie şi Comerţ. ...Regele rezistă Ia început, la urmă cedează pentru soluţia "provizorie" Inculeţ la Comunicaţii, iar eu ministru de stat la Preşedinţia Consiliului. Dinu Brătianu nu cade de acord asupra programului de guvernare şi Tătărescu face campania electo­ rală fără program, numai bazindu-se pe realizările din trecut. Dinu Brătianu cere persoane agreate de ef la Interne şi Justiţie. Pentru Justiţie impune pe Vasile Sasu, iar la Interne, in urma unui compromis, pe Franasovici". ... Vin la Bucureşti şi demonstrez cu creionul în mină că în condiţiile date guvernul nu va obţine quorumul de 40%. Propun o redresare a schim­ bării de propagandă întemeiată pe un program de guvernare. Regele este contrariat deoarece crede că însuşi autoritatea sa personală este angajată in alegeri. Nu se ia însă nici o măsură concretă. Tătărescu se mulţumeşte cu un discurs radiodifuzat, expunind realizările din trecut şi neschiţind nici un program concret de viitor. Se scuză faţă de mine că datorită situaţiei

227 din partid se va prezenta un program de viitor numai după ale­ geri odată cu formarea guvernului cu care înţelege să lucreze. ... Alegerile pentru Cameră, complet libere ca niciodată: guvernul întruneşte majoritate relativă însă nu quorumul de 40%, lip- sindu-i doar cîteva zeci de mit de voturi. Mare succes legionar (peste 60 mandate) la egal cu P.N.Ţ. care, mai ales în Ardeal, a întrunit un număr de voturi mai redus decît oricînd. Cauzele insuccesului guvernului: abţinerea diniştilor, pasivitatea lui Sasu şi Franasovici, lipsa de aport electoral al lui Vai da, lipsa de pro­ gram a guvernului, plecarea mea de la Industrie şi Comerţ, care este interpretată ca o renunţare a guvernului la politica de naţionalism constructiv, ceea ce a făcut ca toate elementele naţionaliste moderate din generaţia mijlocie şi tînără să voteze cu dreapta extremistă, producîndu-se astfel o deplasare de voturi de circa 5-10% şi fireşte lipsa oricărei ingerinţe electorale. Consternarea lui Tătărescu şi zăpăceala Regelui care se simte personal atins. Reacţiunea opiniei publice care speriată peste cîteva zile dă aproape unanimităţi guvernului în alegerile pen­ tru Senat. ... Goga-Cuza au obţinut 10% din voturile exprimate, în ciuda concursului bănesc primit. Regele pleacă la Sinaia pentru Cră­ ciun. La gară, într-un colţ al sălii de aşteptare, îl pun la curent cu demersul Iui Nae Ionescu, făcut în numele lui Codreanu. Regele nu se arată entuziasmat de comunicare, îmi spune însă că va reflecta serios asupra chestiei şi in cîteva zile va aviza. Rămîn cu impresia că Regele înclină către o altă soluţie încă nepusă la punct. în adevăr, a treia zi de Crăciun vine lovitura de teatru: însărcinarea Iui Goga de a forma guvernul. Formula se sprijină făţiş pe faptul că în alegeri dreapta a obţinut cel mai urcat procent de voturi după guvern (circa 26%). în realitate, Goga este simpatizat de Suveran, D-na Veturia Goga în raporturi asidue cu Lupeasca. Armând Călinescu, în fruntea unei disi­ denţe naţional-ţărăniste, intră in guvern la Interne. Condiţia: lichidarea legionarismului, politică de dreapta moderată în interior, (garanţie Armând Călinescu), politică externă neschimbată (Istrate'Micescu la Externe), Cuza ("senior") ministru de stat, Cuza ("junior") ministru al Muncii. Deci cuzism controlat şi neutralizat în interior. Generalul Antonescu la Ministerul Apă­ rării Naţionale. Pregătire de alegeri în urma dizolvării Par­ lamentului. Primele măsuri ale guvernului: interzicerea de an­ gajări de servitoare creştine la evrei, modificarea semnelor electorale; dispoziţia semnului magic al naţional ţărăniştilor

228

/ (inelul, roata), cămăşile albastre. Creşterea vădită a mişcării le­ gionare. Perspectivele sînt sumbre pentru alegeri, numai vio­ lenţa ar putea salva guvernul. Goga înclină spre o înţelegere cu Codreanu. Prin mijlocirea generalului Antonescu se produce înţelegerea: Codreanu nu va participa în alegeri şi legionarii vor vota pentru Goga-Cuza. Lucrătură pentru înlăturarea lui Goga: acţiunea lui Armând Călinescu, Camarila, Gh. Tătărescu, memoriul lui Dinu Brătianu şi I. Maniu, raportul lui Armând Călinescu. îndată după înţelegerea Goga-Codreanu se produce lovitura, Goga este înlăturat, alegerile amînate sine-die, un nou guvern în frunte cu patriarhul Miron Cristea, toţi foştii prim- miniştri - minus I. Maniu - miniştri de stat, Costinescu, Iamandi şi Cancicov în guvern din partea P.N.L. Armând Călinescu, Andrei, Gafencu din partea P.N.Ţ., gen. Antonescu rămîne ministrul Apărării Naţionale, apoi în scurt timp este înlocuit. Noua Constituţie: întărirea puterilor regale, a atribuţiilor pute­ rii executive. După promulgarea noii Constituţii şi plebiscita- rea ei, guvernul se remaniază (pleacă miniştri de stat şi ele­ mentele nesigure - Costinescu) - maurii şi-au făcut datoria, maurii pot să plece - orientarea internă şi externă a guvernului. Nimeni nu crede în regimul instaurat şi îl susţin ca funia pe spînzurat. M. Constantinescu şi marele favorit A. Călinescu îl izolează pe Rege faţă de mine. Patriarhul M. Cristea simplu figurant, dictator politic A Călinescu, dictator economic M. Con­ stantinescu. Armând Călinescu vicepreşedinte, iar după moartea patriarhului preşedinte de Consiliu. Urdăreanu ministru al Palatului. ...A doua zi întîlnesc întimplător pe scările Gării de Nord pe Urdăreanu căruia îi spun că am sosit de curînd din Apus şi am de comunicat Suveranului importante impresii cu caracter poli­ tic. Urdăreanu nu se arată curios şi se mulţumeşte să-mi răspundă că Suveranul are foarte multe mijloace de informaţie şi nu crede că i-aş putea spune ceva nou. A doua zi îl văd pe Mareşalul Palatului, Flondor, căruia îi rezum astfeţ impresiile culese: Germania nu vrea război cu Apusul, este însă foarte bine pregătită din punct de vedere moral şi are considerabile rezerve de alimente; dacă va fi război îl va face cu maximum de efort şi poporul ge/man (în special masele) îl vor urma pe Hitler "jusqu'au bout", fără defecţiune. Franţa este categoric împotriva oricărui război, în debandadă morală, dacă guvernul francez ar antrena Franţa într-un război, poporul francez nu se va bate şi rezistenţa militară a Franţei se va prăbuşi lamentabil, ca un castel de cărţi de joc. Cunoaşterea acestei

229 situaţii este de vitală importanţă pentru Rege, pentru orientarea politicii noastre externe. SSau la dispoziţia Suveranului pentru a-1 informa documentat asupra celor ce susţin. Flondor foarte impresionat mă asigură că Suveranul nu va întirzia să-mi dea posibilitatea să-1 informez, pentru ca peste cîteva zile să-mi comunice, destul de încurcat, că Suveranul în urma informa­ ţiilor ce i-au fost puse la dispoziţie de factorii cu răspundere în temeiul rapoartelor unanime ale agenţilor noştri diplomatici, găseşte concluziile mele atît de în contradicţie cu realitatea încît nu crede că are rost să le mai expun. Refuzul de a cu­ noaşte realitatea s-a răsturnat şi asupra Regelui şi asupra Ţării. Evenimentele ce au urmat în 1938, 39 şi 40 au confirmat că eu am văzut bine, că am fost un bun profet. Aş fi dorit să nu fiu, Munchen, Godesberg, anexarea Sudeţilor Ia Germania; debarcarea lui Beneă. în continuare, în Notele sale, Valeriu Pop se referă la o serie de procese şi evenimente petrecute în plan intern şi internaţional, îndeobşte cunoscute şi reflectate pe larg în cîmpul istoriografiei româneşti, cum ar fi de pildă, vizita lui Carol II în Germania, cu consecinţele-i cunoscute (..." Vizita oficială a Regelui în Apus, ultima la Hitler la Berghof. Oferta Goring rămasă în cartoane. Ce s-a petrecut la Berghof nu am putut afla nicicind însă din fotografiile vă­ zute de mine, luate la depărtare, trebuie să se conchidă că întrevederea a fost cordială şi dacă nu s-a ajuns la un acord definitiv, s-a realizat cel puţin o apropiere substanţială. într-o noapte însă s-a schimbat totul. în noaptea cind trenul regal a intrat în ţară, la Băneasa au fost omorîţi Corneliu Zelea Codreanu şi alţi 13 legionari, comunicatul guvernului pretex- tînd fuga celor deţinuţi de sub escortă. Ulterior, s-a aflat ca cei 14 au fost omorîţi prin strangulare în dubă, în timpul transportului de la Rîmnicu Sărat la Jilava. Ţara nu cunoaşte această răsturnare a situaţiei. în ţară nimeni nu dă crezare comunicatului şi opinia publică desemnează ca autori morali pe Elena Lupescu, Urdăreanu, Armând Călinescu, Victor Iamandi, Gavrilă Marinescu, iar legionarii pe Suveran. Nu cred că Regele a avut cunoştinţă de această faptă abominabilă în prealabil. Cert este însă că Regele nu s-a desolidarizat de nici unul din autorii morali ci ulterior, i-a promovat. Enormă greşeală politică. Suprimarea lui Codreanu a stimit un val de indignare nemaipomenit. Toate decoraţiile româneşti au fost restituite, articolele injurioase curgeau droaie; furia lui Hitler nu cunoştea margini, deoarece evenimentele ar fi putut crea

230 impresia că în întrevederea cu Suveranul ar fi consimţit la suprimarea lui Codreanu. Din clipa aceea orice posibilitate de înţelegere cu Germania a dispărut iar Hitler a luat în braţe cauza Ungariei"), dezmembrarea Cehoslovaciei, semnarea tratatului Ribbentrop-Molotov din august 1939 (..."Democraţiile apusene tratează Ia Moscova o alianţă atotcuprinzătoare contra Germa­ niei. Negocierile trenează. Lovitura de teatru: Ribbentrop la Moscova, semnarea în mai puţin de 24 ore a unui acord poli- tico-economic între Germania şi Soviete, urmare a înlocuirii Iui Litvinov cu Molotov. Mină liberă pentru Germania faţă de Polonia şi Apus. Oferta lui Hitler pentru un compromis: Danzig-ul revine Germaniei, coridorul rărnîne Poloniei însă cu o cale ferată şi o autostradă exteritoriale pentru Germania. Guvernul polon şovăie; injoncţiunea Parisului şi Londrei. Tătărescu mă infor­ mează: Thierry, ambasadorul Franţei, se găsea în vizită la el, cînd a fost chemat Ia telefon de Paris. Ministrul de Externe al Franţei I-a însărcinat să transmită prin ambasadorul Franţei Ia Varşovia guvernului polon să nu cedeze nimic faţă de preten­ ţiile germane, iar dacă Polonia va fi atacată, Franţa şi Marea Britanie vor declara război Germaniei. Guvernul polon nu tri­ mite în termen un negociator cu depline puteri la Berlin. Hitler nu admite această tergiversare, dă ordin armatei germane de intrare in Polonia şi printr-o cuvintare anunţă începerea războiului. Franţa - fără consultarea Parlamentului - şi Marea Britanie declară război Germaniei. Mobilizare generală în România)". De asemenea, în însemnările sale se regăsesc eve­ nimente, cum ar fi de pildă: atacarea şi împărţirea Poloniei între Germania şi U.R.S.S., implicarea Franţei şi Marii Brita­ nii, încorporarea ţărilor baltice Ia U.R.S.S., războiul sovieto- finlandez, ocuparea fulgerătoare de către trupele germane a Olandei, Belgiei, Franţei, dezastrul de la Dunkerque etc. etc. Pe fondul desfăşurării evenimentelor politice, diplomatice şi militare internaţionale, Valeriu Pop surprinde cu excepţio­ nală clarviziune implicaţiile acestora asupra vieţii politice interne şi externe a României. în înfăţişarea succesiunii lor cronologice, cu sublinieri speciale ale contribuţiei sale, în cali­ tate de persoană oficială în apărarea şi sprijinirea intereselor naţionale ale poporului român, se evidenţiază. ... "Mă cheamă Tătărescu să-mi facă comunicarea: potrivit concluziilor exper­ ţilor militari, culese din cele ce s-au petrecut pe frontul de vest, armata germană este irezistibilă; nimeni şi nimic nu-i poate sta in cale; puterile apusene sînt în pragul prăbuşirii mili-

231 tare inevitabile. Din această situaţie de nerăstălmăcit Regele şi guvernul au tras concluzia că a sosit ora 12 pentru România de a schimba radical macazul politicii externe şi a trece alături de Germania dacă nu vrem să ne ris­ căm existenţa. A vrut să mă pună in curent cu situaţia, fără a-mi cere părerea sau sfatul. Mă mulţumesc să-i spun că regret că avertismentul dat de mine cu un an şi jumătate in urmă a fost bagatelizat şi nu s-a ţinut seamă de el. Atunci ne puteam aranja situaţia fără sacrificii morale şi materiale, rămînind neutri, bine şi cu unii şi cu alţii. Acum, chiar hotăriţi să trecem cu arme şi bagaje în tabăra învingătorului, după cîte s-au petrecut, trag la îndoială că ne putem salva cu faţa curată. ... Gigurtu la Externe in locul lui Gafencu. Guvernul român oferă Germaniei colaborare politică, economică şi militară. Berlinul răspunde că nu are nevoie de colaborarea militară a nimănui, iar colaborarea politico-economică depinde de atitu­ dinea guvernului român în problema revendicărilor U.R.S.S. Sosirea noului ministru al U.R.S.S. la Bucureşti care vrea să discute cu Gigurtu problemele pendinte între cele două ţări. Gigurtu se face că nu înţelege şi se limitează exclusiv la pro­ bleme economice şi comerciale care pe sovietic nu-1 interesează. 26 şi 27 iunie 1940: ultimatum sovietic pentru cedarea şi eva­ cuarea in termen de 3 zile a Basarabiei şi Bucovinei de Nord. Apel disperat către Hitler şi Mussolini să ne apere faţă de Soviete. Răspunsul Berlinului şi Romei: sfatul să cedeze fără împotrivire. Ungaria este gata să ne atace. Consiliul de Coroană; se acceptă ultimatumul sovietic. Condiţiile în care s-a făcut evacuarea precipitată. Atitudinea ostilă a populaţiei evre­ ieşti. Nou apel către Hitler să ne garanteze integritatea terito­ rială şi să-i reţină pe unguri. Berlinul condiţionează respecta­ rea integrităţii noastre teritoriale de o înţelegere cu Bulgaria şi Ungaria. Tătărescu demisionează. Gigurtu, prim-ministru. M. Manoilescu, ministru de Externe. Guvernul este de acord să inceapă negocieri cu Bulgaria şi Ungaria. Scrisoarea Regelui Carol către Hitler ca răspuns la scrisoarea lui Hitler. Ambasada lui Bossy Ia Budapesta şi a lui Cădere Ia Sofia. Reiau raporturile personale cu Fabricius, făcîndu-i o vizită de informare. îmi spune că problema Ardealului se pune din plin şi urgent. Lasă să înţeleg că soluţia agreată de Hitler ar fi schimb total de populaţie, care ar comporta însă din partea României cedarea teritoriului de vest de Munţii Apuseni. Combat cedarea arătind că pe acest teritoriu românii formează

232 majoritatea covîrşitoare. îmi răspunde că nu-i nimic nou şi imi desfăşoară o mare hartă etnografică a României, foarte exactă şi veridică. Dar dacă vrem să scăpăm de secui, de ungurii din oraşe şi din infiltraţiile coloniilor (circa 1 300 000), este nevoie să le dăm spaţiu vital. Rămînem pe poziţii. Mă hotă­ răsc să ies din rezerva ce mi-am impus. Scriu Regelui cerind să-i pot expune îngrijorările mele şi sugestiile. Public un arti­ col (sub formă de scrisoare) în "Universul", prin care trag clo­ potul de alarmă, arăt hotărîrea poporului de a nu ceda şi cer ca ţara să-şi poată manifesta părerea şi voinţa. Prima audienţă la Rege. îi demonstrez gravitatea situaţiei interne şi externe şi arăt că două măsuri se impun fără zăbavă ca satis­ facţie morală şi sentimentală pentru Ţară şi Hitler: îndepărta­ rea evreicei Elena Lupescu, apoi guvern de concentrare naţio­ nală. Prin aceste măsuri se poate reface solidaritatea intre Coroană şi naţiune, se va imblinzi antisemitul Hitler iar răspunderea pentru hotărîrea ce se va lua în problema Ardealului nu va apăsa numai pe umerii Suveranului, ci va fi a ţării întregi. îi remit in scris rezumatul expunerii şi propunerile mele. Regele foarte mişcat pînă Ia urmă convine în principiu, va reflecta foarte serios şi va aviza în curînd. Mă invită să-I văd mai des. Urdăreanu răspîndeşte zvonul că este iminentă chemarea mea în fruntea guvernului. Acţiunea mea pe lingă prietenii Regelui din Ardeal. Eşuez din cauza eschivării Mitro­ politului Bălan. Vizita lui Gigurtu şi Manoilescu Ia Beichtesgaden şi la Mussolini. Revin cu aere de mare satisfacţie şi arată că soluţia schimbului de populaţie este definitiv cîştigată, avînd mină liberă să tratăm cu Ungaria şi Bulgaria pe îndelete. Această euforie s-a dovedit a fi nejustificată. Ofensiva aeriană şi submarină împotriva Angliei. Hitler în culmea puterii. Audienţă Ia Rege, stăruinţe pentru rezolvarea problemelor puse de mine. Consfătuirea fruntaşilor ardeleni convocată de Gigurtu. Propuneri de a intra in guvern pe care le refuz. Se cade de acord cu Budapesta pentru întrunirea unei Conferinţe la Turnu Severin. Desemnarea mea ca prim delegat Scrisoarea mea către Rege la 15 august 1940. Sugestia germană: să terminăm imediat cu Bulgaria şi să rămînem numai cu litigiul cu Ungaria. Manoilescu vrea să salveze Balcicul. Plecarea mea condiţionată de Conferinţă. Gigurtu primeşte mandatul de a constitui un guvern de concentrare. Sabotarea mandatului. Conferinţa de la Turnu Severin. Victoria mea trecătoare. Consiliul de Coroană care în unanimitate mă aprobă şi îşi

233 însuşeşte propunerile mele. Numirea mitropoliţilor Bălan şi Niculescu de consilieri regali, ceea ce iese din ansamblul formulei susţinute de mine. Contact personal permanent cu Fabricius şi Chigi în timpul conferinţei pe care îi cîştig să mă secondeze fără rezerve. Eclipsarea pină la totală absenţă de acţiune a miniştrilor noştri la Berlin şi Roma. Ultima şedinţă a Conferinţei de la Turnu Severin. Ruptura. Guvernul schimbă brusc de atitudine, abătîndu-se de la hotărîrile Consiliului de Coroană. Conflict intre mine şi guvern. Audienţă a doua zi. Regele imi dă dreptate, recunoscind că cu o zi în urmă a greşit admiţind atitudinea guvernului. Gigurtu la Predeal, lipsă de audienţă comună. Invitarea lui Manoilescu la Viena, cu depline puteri pentru continuarea negocierilor cu Ungaria; in subsidiar este invitat şi primul ministru, Gigurtu. Regele înlocuieşte pe Gigurtu cu mine. Plecarea la Viena. în tren elaborăm propunerea României pentru schimb total de populaţie cu cedare de teritoriu. Sosirea la Budapesta, în plină mobilizare generală a armatei maghiare. La Viena unde ne aşteaptă miniştrii României la Berlin (Romalo), Roma (Bossy), Budapesta (Crutzescu), Bratislava (Lahovary), reprezentantul Marelui Stat Major, gen. Dragalina. Manoilescu poftit la Ribbentrop. După două ore se întoarce complet demoralizat şi zdrobit sub impresia unui dezastru complet pentru România: tratative şi schimb de populaţie înlăturate, arbitraj fără rezerve şi condiţii al lui Ribbentrop şi Ciano. Nu este în stare să-mi dea explicaţii mai substanţiale. Chem pe Fabricius şi îi cer să văd imediat pe Ribbentrop pentru a mă lămuri asupra situaţiei. După cîteva minute mă conduce Ia Ribbentrop care mă primeşte in prezenţa lui Ciano şi a traducătorului Paul Schmidt îmi cer scuze că nu am fost convocat împreună cu Manoilescu; vina ar fi a guvernului român care nu a informat Berlinul asu­ pra calităţii mele de delegat. Acum situaţia nu se mai poate modifica, deoarece şi contele Teleky figurează ca observator. Aceasta nu împiedică sâ mi se dea consideraţia cuvenită şi să mi se dea toate informaţiile. îmi expune consecinţele pentru România în caz de neacceptare. Garanţia pentru integritatea si suveranitatea României. Refuză să discute fondul în particular şi cu noi fie cu ungurii. Aceasta se va face numai în cadrul arbitrajului. De altfel pretinde că este perfect documentat (vezi lucrarea mea "Bătălia pentru Ardeal"). Arăt că nu avem împu­ ternicire de a ne pronunţa asupra arbitrajului, vom raporta Bucureştiului. Convine pînă la urmă să prelungească termenul

234 ultimativ de 3 ore pînă la ora 24. Cer Palatului prin telefon convocarea imediată a Consiliului de Coroană. între timp vom transmite prin telefon rapoartele cifrate. Manoilescu grav zdruncinat moral şi fizic. încearcă zadarnic să ia contact cu personalităţi germane şi italiene. Teleky demisionează în faţa cererii de arbitraj, apoi revine. Fabricius stăruie întruna pentru răspuns. Convoc pe rniniştrii noştri plenipotenţiari şi le cer părerea. Toţi se pronunţă - motivat - pentru acceptarea arbitrajului. Generalul Dragalina se pronunţă pentru acceptare, iar dacă hotărirea ne-ar fi nefavorabilă,, pentru refuz de a o executa. Consiliul de Coroană de la Bucureşti, la ora 4 dimineaţa ni se comunică prin telefon că, Consiliul de Coroană în majoritate a acceptat arbitrajul, totuşi cu condiţia ca Germania şi Italia să ne garanteze integritatea şi suveranitatea. Depline puteri au fost depuse la Legaţiunea Germană din Bucureşti, deplinele puteri sînt,colective pe numele lui Manoilescu şi al meu. La ora 11 ni se remit scrisorile de garantare semnate de von Ribbentrop, respectiv contele Ciano. Redactez un protest, pe care Manoilescu urmează să-1 citească dacă arbitrajul s-ar face cu nesocotirea dreptului internaţional. Arbitrajul din Palatul Belvedere - un dictat. Manoilescu semnează cu refuz. Manoi­ lescu are o sincopă şi se prăbuşeşte. îl ridic şi îl conduc într-un salon vecin. Ribbentrop vine cu medicul lui parti­ cular care dă îngrijiri lui Manoilescu. Chem pe Romalo, ii dau toate actele. îl informez asupra nulităţii acceptării, îl trimit cu avionul la Bucureşti şi cu propunerea ca Regele şi guvernul să reexamineze situaţia şi să repudieze dictatul. Masa comună: gen. Jodl spune gen. Dragalina că hotărirea este o imposibilitate teritorială, etnică şi politică, deci România să nu se lase abătută, întrevederea cu Ribbentrop căruia îi reproşez arbitrajul şi lipsa oricăror garanţii pentru românii dezmembraţi. Admite şi declară că guvernul german va ocroti soarta românilor din Ardealul de Nord ca o cauză proprie a guvernului şi poporului german şi va constrînge guvernul ungar să Ie respecte viaţa, avutul şi drepturile lor politice şi civile. Cheamă pe Csâky şi în prezenţa mea ii face o comunicare dominatorie în acest sens, la care îl asociază şi pe Ciano şi îl face pe Csâky să-şi asume obligaţii formale şi categorice. Al doilea ultimatum pe chestia comunicatului informativ de la Bucureşti, cerînd revocarea lui. Spune că ne va ţine pînă la primirea răspunsului. De­ monstraţia organizaţiilor hitleriste din Viena pentru Axă. La ora 19 sintem convocaţi la gară, fără să fi primit vreun răspuns

235 de la Bucureşti şi deci fără să fi făcut noi vreo comunicare lui Ribbentrop. Ulterior am aflat că guvernul a dat un comunicat îndulcit, care însă nu a fost tipărit de gazete decît în cîteva exem­ plare care au fost trimise legaţiunii germane. Drumul spre casă. Consternarea ţării. La Chitila coborîm din tren şi mer­ gem direct la Rege, pe care îl punem Ia curent cu cele petrecute. Regele foarte abătut, dar calm, ne arată demersul ameninţări­ lor lui Molotov în noaptea de 29/30 august. Atitudinea presei sovietice a doua zi, nebunia de a expune ţara unui război împotriva tuturor - Bulgaria, Ungaria, Italia, Germania şi U.R.S.S., certitudinea unui dezastru total, fără ieşire şi fără speranţă. în faţa acestei situaţii tragice, singura soluţie posi­ bilă era să ne plecăm. în împrejurările date numai un nebun scos de la balamuc ar fi putut împinge ţara la un dezastru total şi iremediabil. După audienţa comună solicit o audienţă personală pe care Regele mi-o acordă, uimind ca ziua să fie fixată ul­ terior. Stăruiesc pentru urgenţă. Urdâreanu, din cauza a două nopţi nedormite şi a extenuării Curţii, intercalează duminica şi fixează audienţa pentru luni. Vizita lui Horia Sima care din Turnu Severin venea aproape zilnic să mă vadă, ca şi Dr. Lupu din partea P.N.Ţ. şi Dr. Angelescu din partea P.N.L. cu titlu informativ. îmi arată gravitatea situaţiei interne şi situaţia ex- trern de primejduită a Regelui, pe care opinia publică, mai ales sub influenţa acţiunii lui Maniu, il socoteşte personal respon­ sabil de cele petrecute. Forţele politice din ţară consideră că a deschide criza de domnie este foarte primejdios pentru ţară. Formula mea - lichidarea imediată a chestiei Lupescu şi insti­ tuirea concomitentă a unui guvern de concentrare naţională, este socotită bună şi operantă, pentru a feri ţara de zguduire şi convulsiuni interne şi se reface unitate şi armonie între dom­ nie, guvern şi ţară. ...Prima mtilnire cu gen. Antonescu din iniţiativa D-nei Barbu. întâlnirea a avut loc îndată după cuvîntarea mea la Radio, la locuinţa lui Antonescu, care sosise de două zile de Ia mănăs­ tirea unde a fost internat Mă primeşte cu declaraţia că cedarea de la Viena era inevitabilă, deoarece el, ca general, cunoscător perfect al situaţiei militare, ştie mai bine decît oricine că even­ tuala noastră rezistenţă militară s-ar fi prăbuşit în maximum 2-3 zile şi România ar fi fost ştearsă de pe hartă. Aprobă fără rezerve soluţia adoptată de Rege, salvarea existenţei ţării chiar cu preţul unor concesiuni teritoriale dureroase. Orice altă soluţie

236 ar fi fost o adevărată crimă. Este de acord că in interesul sal­ vării ţării trebuie evitată orice convulsiune internă sau criză de domnie. Este gata a se pune la dipoziţia Suveranului, fără rezerve pentru orice însărcinare; nu are nici o ambiţie deşartă. Mă asigură pe cuvintul lui de general că nu nutreşte nici un resentiment faţă de mine şi este animat numai de dorinţa de a contribui la salvarea Coroanei şi a Ţării. Afirmă că poate face mult prin autoritatea de care se bucură în faţa armatei şi a mişcării legionare. Antonescu a fost com­ plet nesincer. După cum am aflat şi mi-a confirmat el însuşi mai tîrziu: încă la mănăstire, direct şi prin Ică Antonescu, s-a înţeles cu Fabricius pentru înlăturarea Regelui; în prima noapte după sosirea la Bucureşti a avut o intilnire conspirativă cu Maniu şi Dinu Brătianu, au căzut de acord să nu accepte nici unul vreo însărcinare din partea Regelui, să împingă lucrurile spre detronare, iar apoi să-şi asume puterea toţi trei în comun; s-a Înţeles pe urmă cu legionarii ca aceştia să declanşeze o mişcare violentă. A doua zi, dramatica audienţă la rege; reca­ pitulez evenimentele din ultimele săptămîni, propunerile mele, acceptarea lor de către Suveran, inexplicabila şi condamnabila tergiversare pentru realizarea lor practică; s-a creat aproape ire­ parabilul, este ora 12; situaţia Regelui este grav ameninţată, mai există numai o slabă licărire de speranţă cu condiţia să se hotărască imediat şi să nu se întirzie nici o clipă cu realizarea. Foarte mişcat şi aproape zdruncinat, Regele totuşi caută o ieşire consolîndu-se că şi Regele Carol I s-a găsit în situaţii la fel de dificile, cînd i se cerea zgomotos abdicarea şi se scria pe zidurile Palatului "De închiriat", totuşi nu s-a întîmplat nimic. Răspund prompt: situaţiile nu sînt identice; Regele Carol I era după un război victorios, cîştigînd Dobrogea, independenţa, regalitatea şi cu o viaţă familială ireproşabilă, iar acum Regele a pierdut fără luptă mai bine de 1/3 din teritoriul ţării şi are o legătură sentimentală detestată de toată ţara. Este deci absolut nevoie de o hotărire eroică, îl informez de atitudinea legionarilor şi a gen. Antonescu. Stâruiesc din răsputeri cu toate argumentele şi din toate puterile, dar nu reuşesc să-I determin pentru o imediată hotărire de realizare. Ne despărţim după aproximativ 3 ore doar cu promisiunea că va aviza pînă marţi dimineaţa. Marţi din oră în oră chem Palatul Ia telefon şi primesc inva­ riabil răspunsul că Suveranul încă nu a luat hotărîrea aşteptată. Determin măsuri Ia Ministerul de Finanţe şi Banca

237 Naţională pentru susţinerea materială a românilor din Ardealul de Nord-Vest, stărui ca toţi funcţionarii şi in general românii să rămînă pe loc, trebuie să dăm impresia că este pămintul nostru şi nu o colonie pe care o părăsim Ia prima vicisitudine. Se trimit băncilor fonduri, episcopilor, se achită salariile pe trei luni, se şterg toate restanţele pentru loturile de împroprie­ tărire şi de impozite etc, guvernul insă face marea greşeală de a ordona evacuarea tuturor autorităţilor publice (funcţionari, corp didactic etc). Seara la ora 8 se produce prima manife­ staţie a legionarilor în faţa Palatului, focuri de armă, manifeste extrem de violente şi insultătoare la adresa Regelui. Vezi des­ făşurarea exactă a evenimentelor pînă la abdicarea Regelui în notele mele zilnice şi lucrarea "Abdicarea Regelui Carol II". Primul act de nelealitate al lui Antonescu; cenzura Iasă să apară în "Universul" articolul injurios şi aţîţător al lui Ste- lian Popescu. Credeam pe Rege plecat, după cum se convenise în cursul nopţii şi cu Fabricius. La ora 5 d. m. vizita Iui AI. Vaida-Voevod, care îmi arată invitarea sa in audienţă pentru ora 18 la Regele Carol. Surprins şi contrariat de amî- narea plecării care îi pune în primejdie viaţa Suveranului. Plec numaidecît la Fabricius, pentru a-i cere explicaţii şi socoteală. Fabricius îmi arată că Germania s-a ţinut de cuvînt, la ora 6 dimineaţă a fost pus la dispoziţie pentru Rege şi suita sa oficială. Suveranul însă a vrut să o ia cu sine şi pe Elena Lupescu, iar Hitler nu admite intrarea evreicei Elena Lupescu pe teritoriu german. Regele refuzînd categoric să se despartă de Lupescu, planul azilului lui Carol la Sigmaringen a căzut. Guvernul român s-a adresat Elveţiei, iar consiliul federal este sesizat şi se găseşte în deliberare. De altfel, gen. Antonescu şi-a luat angajamentul că va însoţi personal trenul regal pînă la frontieră, iar prezenţa lui este cea mai deplină garanţie că nici un incident sau accident nu se va produce. în replică arăt; guvernul şi Fabricius par că nu îşi dau seama de primej­ dia,care ameninţă viaţa Suveranului in urma articolului lui Stelian Popescu şi a campaniei furibunde dezlănţuite de legionari. Dacă plecarea mai intîrzie nu se mai poate evita un deznodâmînt fatal. Nu cred în angajamentul lui Antonescu care nu va părăsi capitala pentru 48 de ore în primele zile ale acestei răsturnări haotice. Hotărirea Consiliului Federal poate să mai intîrzie zile şi zile. Fac răspunzător in faţa istoriei pe Fabricius personal şi pe Germania pentru eventualul regicid. Fabricius mă întreabă ce este de făcut. îi răspund că dacă

238 Carol nu mai poate sta nici o clipă la Bucureşti, poate foarte bine aştepta pe pămîntul Italiei sfârşitul deliberării Consiliului Federal Elveţian. Fabricius îmi obiectează că guvernul român nu a făcut nici o cerere în acest sens. îi răspund că nu mă in­ teresează aceste forme goale, ci să vorbească imediat cu Chigi, ministrul Italiei, care poate să-1 tragă de limbă pe Manoilescu, în acest sens şi apoi să obţină asentimentul Romei prin telefon. Declar că nu părăsesc biroul lui Fabricius pînă nu am răspun­ sul de aprobare. Fabricius se execută, vorbeşte cu Chigi care peste o oră ne comunică asentimentul Romei că Suveranul abdicat este autorizat să staţioneze pe teritoriul italian (Milano) pînă la sosirea hotăririi Consiliului Federal. Plecarea se fixează pentru ora 23 în aceeaşi seară. De altfel, hotărîrea Consiliului Federal a fost negativă şi Regele a plecat pînă la urmă in Por­ tugalia, prin Spania. Fireşte Antonescu, sub pretextul unei in­ dispoziţii s-a eschivat să însoţească pe Rege, însărcinînd pe col. Dragomir cu însoţirea, în tren apoi s-a urcat şi gen. David Popescu ministrul Internelor. La Lugoj au fost avertizaţi că tre­ nul este aşteptat la Timişoara de o mulţime de legionari înarmaţi. Datorită vigilenţei şi prezenţei de spirit a inspecto­ rului CFR Pavelescu şi a şefului gării Timişoara, trenul a trecut fără oprire pînă pe teritoriul Iugoslaviei, ciuruit însă de gloanţe şi urmărit de legionarii urcaţi în camioane şi opriţi la frontieră de grănicerii iugoslavi prin salve de arme. Astfel a scăpat trenul regal şi cei din tren de un masacru general. După spusele gen. Filitti, aghiotant regal, care a însoţit pe Suveran pînă în Portugalia, rolul colonelului Dragomir a fost foarte suspect şi dubios in această afacere. Generalul Anto­ nescu continuă să guverneze cu echipa Iui Gigurtu, ajutat de Ică Antonescu care, fără a avea situaţie formală şi legală, este factotum pe lingă gen. Antonescu. Ică Antonescu încearcă să zădărnicească o înţelegere cu legionarii informind pe gen. Antonescu că pretenţiile legionarilor ar fi excesiv de mari şi deci inacceptabile. Generalul Antonescu mă roagă să sondez intenţiile legionarilor şi ale germanilor pe care să-i fac sâ înţe­ leagă că este util şi necesar ca gen. Antonescu să aibă mină liberă în alegerea colaboratorilor săi de viitor. Vizita Ia Horia Sima la sediul mişcării legionare care este in plină acti­ vitate de febrilă reorganizare şi se prezintă ca singura şi cea mai activă grupare politică. Horia Sima se arată foarte mode­ rat Este gata de a colabora cu mişcarea legionară la o guver­ nare de naţionalism moderat, recunoaşte deschis că legiunea

239 nu este în stare să-şi asume guvernarea sau chiar ministere- cheie, că au nevoie de o lungă ucenicie etc. Informez pe Antonescu de sentimentele reale ale lui Horia Sima. întreve­ dere cu Neubacher care reprezintă şi partidul nazist Neubacher îmi comunică [faptul] că Germania acordă încredere gen. Antonescu, fireşte simpatizează mişcarea legionară şi crede că o înţelegere şi colaborare între Antonescu şi legiune ar fi foarte utilă ţării şi relaţiilor cu Germania, dar că Germania nu înţelege să lege miinile lui Antonescu în alegerea colaborato­ rilor săi. Comunic lui Antonescu punctul de vedere german. Accept misiunea la Budapesta pentru a încerca de a se ajunge cu guvernul ungar la un modus vivendi in ce pri­ veşte situaţia românilor din teritoriul evacuat. Am mină liberă în conducerea negocierilor. Sosirea la Budapesta în 14 sep­ tembrie, începerea negocierilor sub impresia samavolniciilor comise de unguri. Noul guvern Antonescu - Horia Sima. Reducerea prerogativelor regale; stat naţional legionar: Anto­ nescu - Conducător al Statului. Horia Sima - al Legiunii. Negocierile cu guvernul ungar (Csâky - Voirile), samavol­ niciile ungurilor in teritoriul ocupat mă decid să rup conversaţiile cu ungurii, din vina lor, denunţindu-i opiniei publice mondia­ le. Articolul din Pester Lloyd: "Quo vadis România". Drama­ tică întrevedere cu Csâky, care lasă să înţeleg că mergem la un război intre Ungaria şi România. îl pun la punct. La Bucureşti, Antonescu şi Sturdza-noul ministru de Externe - aprobă fără nici o modificare proiectul meu de declaraţie. Misiunea mea pentru Berlin şi a lui Manoilescu la Roma pentru a cere intervenţia Puterilor Axei împotriva brutalităţilor ungare. Misiunea specială: a trata o alianţă politico - militară - econo­ mică cu Germania şi a obţine pe Dr. Schacht pentru îndru­ marea asanării finanţelor şi economiei româneşti. Cădem de acord că a doua zi, cînd voi citi declaraţia la adresa guver­ nului ungar, in aceeaşi seară declaraţia să fie radiodifuzată in toate limbile. Ultima întrevedere cu Vornle, citirea declaraţiei, stupoarea lui Vornle, ieşirea lui, drastica punere la punct, rup­ tura, încercarea lui Gyorfas de a reînnoda firul întrerupt in extremis, refuzul meu. Plecarea a doua zi la Berlin. Primi­ rea, masa oferită de Wohrman, de faţă fiind Altenburg şi Ruggeri, delegaţi cu ancheta la faţa locului. Audienţă la Ribbentrop (vezi dosarul Berlin), atitudinea mea la Berlin. Plîngerea ministrului ungar împotriva atenţiunilor oficiali­ tăţii germane la adresa mea şr a acţiunii mele. încep conver-

240 saţii cu Weizsăcker şi Gauss in ce priveşte alianţa. Dr. Schacht în dizgraţie. Intempestiva hotărire a guvernului român de a adera la pactul tripartit, fără nici o condiţie. Ocuparea de către Soviete a insulelor din Delta Dunării. Demers pe lingă guvernul german pentru a pune frîu tendinţelor vădite de expansiune sovietică şi de acaparare a stăpinirii Deltei. Vizita Iui Molotov la Berlin. Aparent cordialitate şi deplină înţelegere. A doua zi Wohrman îmi face comunicarea formală că în problemele Dunării România să nu facă nici cea mai mică concesiune: Germania ne va susţine pînă în pîn- zele albe; mă lasă să înţeleg că, colaborarea germano-sovietică virtual a luat sfîrşit. Vizita lui Antonescu la Berlin, pentru sem­ narea pactului tripartit. Rezultatul vizitei lui Antonescu -: in fond nici un rezultat practic in plus, germanii nu înclină balanţa nici în favoarea lui Antonescu, nici a legionarilor. Mai rămin la Berlin circa o săpămînă. Plecarea spre casă prin Budapesta Pe peronul gării din Budapesta, legaţiunea şi gen. Dragalina îmi comunică oribila ştire a omoririi profesorului Iorga, Madgearu şi a celor închişi Ia Jilava. Gen. Dragalina îmi oferă con­ cursul său şi al armatei pentru o lovitură de stat deoarece Antonescu nu este în stare să facă faţă situaţiei, iar eu aş fi singurul care ar putea domina situaţia şi readuce ţara la nor­ mal. Mulţumindu-i pentru sentimentele arătate, mă eschivez de la orice încercare de aventură. Comisia de control se instalează la Cluj. Expulzarea intelectualilor români, exodul a peste 200 000 de români. Represaliile. La Bucureşti întrevederi cu gen. Anto­ nescu şi Horia Sima pe care îl avertizez drastic împotriva exceselor şi extremismului, demonstrindu-i că mişcarea legio­ nară stîrneşte împotriva sa ostilitatea opiniei publice şi a armatei. Conformare in vorbe, nu însă şi în fapte.Ungurii intervin prin guvernele german şi italian pentru desărcinarea mea în ches­ tiile româno - ungare din cauza intransigenţei atitudinii mele care zădărniceşte orice putinţă de înţelegere. Antonescu refuză să cedeze acestei injoncţiuni. Recomandările comisiei de anchetă şi control propun protest deoarece sînt măsuri bilaterale care nu scot în relief vina Ungariei. ...Rebeliunea legionară care ocupă cazarma din str. Roma şi prefectura poliţiei, precum şi fabricile. Lupte nedecise de stradă. Antonescu aduce o divizie sigură din provincie. Legionarii sînt zdrobiţi de armată. Capitularea prefecturii. Atitudine germană împărţită. Horia Sima se salvează în Germania cu ajutorul armatei germane. Represiunea, arestarea şi condam-

241 16 - Bătălia pentru Ardeal narea legionarilor. înlocuirea lui Fabricius cu von Killinger. Prima întrevedere cu Killinger care crede că rebeliunea este rezultatul unor uneltiri sovietice, guvernul german are încre­ dere nelimitată în gen. Antonescu. Provoc o scrisoare a gen. Antonescu către miniştrii de Externe ai Axei, prin care îşi exprimă hotărirea de a reexamina în fond raporturile cu Ungaria şi rezervîndu-şi mină liberă de acţiune. Lucrarea de sinteză a atrocităţilor şi fărădelegilor ungureşti, cu colaborarea lui V. Mol- dovan şi I. Chinezu. îngrămădiri de trupe germane în România ...Acţiunea militară fulgerătoare a Germaniei împotriva Iugosla­ viei. Ungurii ocupă Bacica. Atitudinea României. Cretzianu mă roagă să sfătuiesc pe Antonescu ca România să nu parti­ cipe la acţiunea împotriva Iugoslaviei, deci să se ferească de orice act care ar putea fi socotit ca un act de felonie faţă de fosta sa aliată; Antonescu nehotărit. îi invoc motivele de ordin politic şi moral care pledează în sensul abţinerii, cum şi sentimentul general al opiniei publice. Antonescu invocă ataşa­ mentul necondiţionat faţă de el al armatei; totuşi, pînă la urmă renunţă la o acţiune rezervîndu-şi putinţa de a se interesa de situaţia românilor din Timoc şi Banatul Sîrbesc. Antonescu îmi oferă postul de ministru pe lingă Sf. Scaun. Refuz din cauza dorinţei familiei, deşi Antonescu işi ia angajamentul că în chestia Ardealului nu va lua nici o hotărire fără prealabila mea consultare. Antonescu nu acceptă refuzul meu decît cu condiţia să-i recomand o altă personalitate potrivită, de religie greco-catolică, luîndu-şi un angajament spontan faţă de Sf. Scaun în acest sens pe care vrea să-1 respecte. Predau lui Al. Cretzianu o notă prin care recomand pe prof. C. Pop de Ia Institutul Român din Roma, un foarte distins filolog, foarte cunoscut prin conferinţele sale în toată Italia. Printr-o regre­ tabilă inadvertenţă a lui AI. Cretzianu, care uită nota şi işi aminteşte numai de numele Pop. Antonescu crede că l-am recomandat pe gen. Dănilă Popp, pe care il cunoaşte şi îl apreciază ca pe un foarte distins militar, numeşte pe acesta ca ministru la Sf. Scaun. împotriva acestei desemnări nu-i nimic de zis deoarece gen. Dănilă Popp pe lingă calităţile sale dis­ tinse de militar este şi un fervent şi practicant catolic, deci va face bună impresie la Vatican. Fireşte cu problemele politice şi diplomatice urmează să se familiarizeze abia de acum înainte. Supărarea lui Ică Antonescu şi ostilitatea lui surdă, temîndu-şi poziţia şi influenţa prin prezenţa mea in ţară. Nota mea informativă asupra nulităţii Arbitrajului de la Viena. Nota

242 guvernului român care comunică Puterilor Axei că socoteşte Dictatul de Ia Viena nul şi caduc. Ică Antonescu refuză din motive de gelozie personală admiterea argumentului de nulitate, singur. Trecerea Nistrului, înaintarea pînă la Odessa, asediul şi ocuparea Odessei. Transnistria sub administraţie românească. ...Maniu şi Dinu Brătianu iau poziţie împotriva continuării campaniei peste Nistru. Acţiune propangandistică primejdioasă împotriva colaborării cu Germania şi favorabilă puterilor anglo-saxone, încetul cu încetul chiar Uniunii Sovietice. ....Polemica cu Maniu (prin scrisori), intervenţia lui Ică Anto­ nescu. Ruperea relaţiilor de orice conlucrare cu guvernul. Mareşalul Antonescu după un prelungit refuz, la insistenţa Veturiei Goga şi prietenilor ei, ia poziţie pentru Ică Anto­ nescu. Acţiunea de propagandă antigermană şi contra războiului; Maniu, D. Brătianu, majoritatea clasei intelectuale, contamina­ rea Marelui Stat Major şi a unei părţi a ofiţerimii. Pasivitatea lui I. Antonescu. Contraofensiva sovietică de la Stalingrad. Carenţa Marelui Stat Major al nostru. Ruperea frontului în sectorul românesc, ungar şi italian. Eroismul unor ofiţeri şi al trupei. încercuirea armatei a Vl-a germane. încercările de degajare eşuează; rezistenţa eroică şi prelungită a armatei încercuite (plus unităţile româneşti). Capitularea după aproape 4 luni de la încercuire (6 februarie 1943). întrevedere cu I. Antonescu la invitarea lui. Discutăm situaţia politică şi militară. îi arăt gravitatea ei complicată prin lipsa oricărei acţiuni de îndrumare şi stăpînire a opiniei publice. Conducerea ţării se complace într-o atitudine de totală pasivitate, care pune în pericol ieşirea norocoasă din riscurile războiului şi existenţa ţării. Afirmă că este hotărît să ducă războiul pînă la ultima limită alături de Germania, iar dacă soarta războiului ar fi pînă la urmă nefericită, este ferm decis sâ se retranşeze cu 2-3 divizii in munţii Vrancei şi sâ moară pînă la ultimul om, realizînd gloriosul sfirşit al lui Decebal. fi obiectez că această soluţie spectaculoasă poate fi o dezlegare pentru el personal, dar nu şi pentru România, care vrea şi trebuie să trăiască. De altfel contest că ar mai fi stăpîn absolut pe armată. Enervat răspunde că şi Maniu şi Brătianu îl critică şi nu sînt mulţumiţi de linia sa de conduită. Le-a oferit că dacă nu sînt mulţumiţi cu el, la cedează locul, ca să conducă ţara mai bine ca el. Aceeaşi ofertă mi-o face şi mie. După cîteva minute insă spune că este ferm hotărît să rămină în fruntea ţării şi va zdrobi cu ultima energie pe oricine care se va ridica

243 Împotriva lui. După astfel de ieşiri şi contradicţii, orice schimb de vederi fiind fără rost, pun capăt Întrevederii. Des­ părţire glacială. A fost ultima mea întrevedere cu Mareşalul Antonescu. Vizita lui Z. Boilă, care in numele lui Maniu imi spune că acesta (Maniu) este în situaţia de a determina o schimbare de guvern (fără Ică Antonescu şi cu Mareşalul redus la un post onorific şi reprezentativ); s-a gîndit la mine pentru postul de prim-ministru in ipoteza că programul meu şi vederile mele ar fi în concordanţă cu ale lui. Expun: războiul pare să fi ajuns la o cotitură hotărîtoare. în măsura posibilităţilor noastre de informare, iniţiativa pare să fi trecut de partea anglo-ameri- cano-sovietică, în consecinţă - fără o nouă armă surpriză - blocul germano-italiano-japonez merge spre înfrîngere totală. O mare putere' poate risca o înfrîngere totală, ea se va ridica din nou după un timp oarecare, dovadă Germania după primul război mondial. Franţa după infringerea din '70/'71. România nu poate risca o astfel de înfrîngere fără a-şi expune existenţa în joc. Deci România trebuie să încerce să schimbe de orientare şi atitudine. Aceasta pare posibil în starea actuală a lucrurilor. Acţiunea României bine pregătită şi coordonată cu ofensiva aliaţilor poate lichida fulgerător toate poziţiile germane din sud-estul Europei, poate împinge frontul dintr-o dată pînă la frontiera sud-vestică a Germaniei, învăluind frontul din Rusia propriu-zisă şi făcîndu-I intenabil. Deci lovitura hotărîtoare pentru soarta războiului în Răsărit şi scurtarea sfirşitului general al războiului. O astfel de contribuţie este de mare preţ şi se va da pentru ea răsplata cuvenită, care trebuie să consiste în garantarea integrităţii teritoriului din 1939 şi excluderea tre­ cerii sub orice formă a armatei sovietice pe teritoriul nostru. în vederea acestui program, dacă aş avea răspunderea situaţiei, aş retrage armata română de pe front sub motivul necesităţii reor­ ganizării complete, aş multiplica declaraţiile de neclintită adeziune şi alianţă cu Puterile Axei - deoarece pisica cu clo­ pot nu prinde şoareci - aş suprima orice acţiune de propa­ gandă antigermană, opinia neavind nevoie de ea, aş da posi­ bilitatea lui Maniu, numai Iui sau omului desemnat de el să trateze cu Aliaţii condiţiile politice şi militare ale acţiunii româneşti, iar cînd acordul ar fi definitiv încheiît şi toate garanţiile luate, aş împinge armata reorganizată pînă dincolo de Nistru, apoi aş preda conducerea politică şi armată Iui Maniu ca să declanşeze acţiunea concertată. Boilă mă

244

/ întreabă că, dacă Maniu din orice motiv ar crede că el nu poate da lovitura, aş fi dispus să o fac eu. I-am răspuns că socotesc că Maniu este cel mai indicat pentru acest lucru, dacă însă Maniu nu ar vrea sau nu ar putea să-şi asume această sarcină, sînt dispus să o iau pe seama mea. Boilă mă părăseşte cu mulţumiri şi îmi spune că va reveni. Conversaţia însă nu a mai avut nici o urmare, fie că Boilă a avut numai misiunea să afle părerea mea, fie că Maniu nu era în situaţia de a schimba conducerea politică. întîlnirea Roosevelt- Churchill-Stalin la Teheran. în scurtă vreme se află că România a fost dată în zona de influenţă sovietică. Misiunea lui Barbu Ştirbei la Cairo pentru a trata o pace separată cu Aliaţii. Aliaţii ne trimit la Moscova. Antonescu (inclusiv Maniu, Brătianu) nu dau curs acestei sugestii încăpăţînîndu-se să încheie armistiţiul cu apusenii. Ultimatum al Aliaţilor la care România nu răspunde pozitiv în urma lipsei oricărei înţelegeri prealabile. Armata sovietică înaintează pînă la nord de Iaşi. 4 aprilie 1944 bombardarea Bucureştilor de aviaţia americană. Dispersarea. Bombardarea continuă (Ploieşti, Braşov, T. Seve­ rin, Simeria). Atentat împotriva Iui Hitler care scapă cu viaţă, încercarea unui puci militar de către mareşalul Witzleben, unii generali şi ofiţeri. Puciul este zdrobit şi autorii executaţi. Can­ doarea lui von Killinger şi Clodius. întîlnirea cu gen. Stoenescu la Sinaia, expune situaţia frontului de la Iaşi pe care îl socoteşte invincibil. Planul unei lovituri de stat făcut de Regele Mihai, Maniu, Dinu Brătianu. Misiunea lui Gh. Brătianu de a cîştiga concursul gen. Racoviţă comandantul armatei de la nord de Iaşi. Gen. Racoviţă cîştigat pentru lovitură cedează pe frontul încre­ dinţat lui fără a mai aştepta ordinul de la Bucureşti cum se convenise. înaintarea vertiginoasă a armatei sovietice prin spărtura deschisă, izolarea şi apoi capturarea diviziilor ger­ mane din sudul Basarabiei. Dezorientare generală. I. Anto­ nescu se hotărăşte să plece pe front pentru a reorganiza şi conduce rezistenţa, Icâ Antonescu în 24 ore să plece cu avionul la Ankara pentru a încerca in extremis o înţelegere cu Aliaţii, în 23, înainte de masă, Gh. Brătianu în numele lui Maniu şi Dinu Brătianu, încearcă sâ determine pe Antonescu să dea el lovitura. Fărâ rezultat. Cei doi Antonescu se prezintă după masă în audienţă la Rege pe care îl pun în cunoştinţă cu planurile lor. Regele se declară nemulţumit, apoi cu ajutorul ofiţerilor din Casa Militară arestează pe cei doi Antoneşti. Colaborează cu cîţiva tineri diplomaţi din ministerul

245 Afacerilor Externe (Stîrcea, Niculescu-Buzeşti, Pogoneanu, Barbu etc). Maniu ni; poate fi pentru a constitui un guvern aşa cum se convenise in prealabil! Regele constituie un guvern sub preşedinţia gen. Sănătescu, şeful Casei Militare (Maniu, Brătianu, Titel Petrescu miniştri de stat, Pătrăşcanu la Justiţie). Manifestul şi apelul către Ţară şi armată. Ţara şi armata se raliază la Rege (ora 10 seara la Radio). înţelege­ rea cu gen. Gerstenberg ca armata germană să evacueze România, care rămine neutră. Killinger zădărniceşte înţelege­ rea garantînd Iui Hitler că poate stăpini situaţia. încercarea ger­ mană de a ocupa Bucureştiul cu forţe insuficiente pentru a zdrobi rezistenţa dîrză a armatei române (Reg. de Escortă regală). Bombardarea Bucureştilor, îndeosebi a Palatului. Plecarea Regelui in Oltenia. Stare de război cu Germania. Ofensiva germano-maghiară Turda-Aiud şi Arad-Timişoara. După oarecare succese iniţiale, ofensiva este oprită de trupele româneşti. în dispersare cu familia la Ighiu, la vie la Tecău. Săptămînal Ia Bucureşti pentru a mă interesa de mersul fabricii de la Brăila. Mă supun unei operaţii la Sebeş, prin prof. Al. Pop. La 23 august, in convalescenţă. Refugiaţi din calea ofensivei maghiare din regiunea Turda. Gata de plecare pe valea Sebe­ şului în munţi. Sosirea armatei sovietice. Mutarea la Alba Iulia Ia Dr. Cadar. Guvern Horia Sima la Viena. Atacurile presei naţional-ţărăniste. Plec singur la Bucureşti. Arestarea mea în ziua de 12 octombrie 1944 pentru Dictatul de la Viena. La Prefectura Poliţiei: la et. V cu Gigurtu, Manoilescu, I. Mari- nescu, gen. Vasile Ionescu, mai tîrziu Gh. Cuza. Al. Hodoş, Şeişanu, Cozmovici, Dr. Noveanu etc. Al doilea guvern Sănătescu, răsturnarea guvernului de către P. C. Guvern Rădescu cu Groza vicepreşedinte. Ne adresăm procurorului general Zamfirescu contra deţinerii noastre'fără forme legale. Procurorul general se eschivează. După Crăciun, campanie co­ munistă contra guvernului Rădescu. Decretul pentru pedepsi­ rea criminalilor de război şi instituirea Tribunalului Poporului. Nu pot fi încadrat în nici una din dispoziţiile decretului. Anchetarea mea la finele (cea 26 ) lui februarie de către Avram Bunaciu, care la primul interogatoriu constată că nu pot fi învinuit cu nimic. Răsturnarea guvernului Rădescu, rolul lui Vîşinski, constituirea guvernului Petru Groza cu Gh. Tătărescu ca vicepreşedinte şi ministru al Afacerilor Străine. Eliberarea'"mea la 20 iunie 1945. Noiembrie 1945 operaţia de ulcer-chist-stenoză pilorică (Dr. Câmpeanu). Conferinţa de pace de la Paris. Revendicări maghiare susţinute de anglo-ameri-

246 cani. U.R.S.S. sprijină intransigent punctul de vedere al României (frontierele de la Trianon). Anterior, U.R.S.S. refuză administraţia românească a Transilvaniei de Nord, expul­ zarea funcţionarilor trimişi de guvernul din Bucureşti (înalt consilier Ionel Pop). Predarea Ardealului de Nord in admi­ nistraţie românească după constituirea guvernului Dr. Petru Groza. Alegerile din 1946, mfrîngerea formală a grupărilor Maniu şi Brătianu. Atitudinea Regelui Mihai în perioada 1944-1947 pînă la abdicare. Memoriul lui Tătărescu. încercarea de plecare a lui Mihalache zădărnicită. Arestarea lui Iuliu Maniu şi a fruntaşilor naţional-ţărănişti: I. Mihalache, M. Popovici, Ilie Lazăr, Ghiţă Pop, Penescu, Serdici. Judecarea şi condamnarea lor. Scoaterea din guvern a Iui Gh. Tătărescu şi a grupului său. Abdicarea Regelui Mihai, proclamarea republicii, 30 decembrie 1947. Vindem casa din Sîngeorz şi o serie de obiecte, mai ales haine, pentru nevoile de trai. Ovidiu îşi ia licenţa în drept, nu se poate înscrie ca stagiar, face un curs de desenator tehnic şi este angajat la Sovromconstrucţii. Refuzul Colegiului de a fi înscris ca avocat (30 martie 1948). Dublă operaţie din sep­ tembrie 1949 prin Dr. Mardare Ia Sanatoriul Diaconeselor. Naţionalizarea caselor (20 aprilie 1950). Arestarea mea nocturnă in ziua de 6 mai 1950. Sînt dus Ia Ministerul de Interne şi de acolo dimineaţa la 7 urcat într-o autodubă (cu Argetoianu, AI. Lăpădatu, Taşcă, V. Potîrcă, I. Cristu, fraţii Tătărescu, August Filip, etc. în total 16 persoane). După o călătorie neîntreruptă - doar două ore noaptea la Cluj în curtea chesturii - la ora 17 ajungem la Sighet, unde sînt băgat direct la carceră, iar după 2-3 ore cazat în camera 83 la etaj II. Sin­ gur, în camera 84 - Ştefan Tătărescu. Primul contact cu un student apoi cu părintele Raţiu care măturau pe sală. îmbră- carea în uniforme de închisoare. Aflu că episcopii şi Pâclişeanu sînt la Sighet, în aceeaşi inchisoare. Regimul de la Sighet. Repararea caloriferului. Instalarea de sobe de tablă cu burlanul prin geam. Crăciunul 1950: colindele deţinuţilor. Mutarea în camera 70 din cauza reparaţiilor, et. III. Plecarea lui Şt. Tătă­ rescu din camera 70. în mai 1951, revenirea în camera 83. La începutul lui iulie mutarea mea în camera 70 (situată spre nord, rece şi umedă). îmbolnăvirea mea (1952/1953, 1953/1954). După trei ani din cauza bolii sînt mutat la parter, camera 20 către soare. Autobiografia. La 1 aprilie 1955 sînt mutat pe neaşteptate în camera 73 et. II (mare, fără soare). La 13 iunie începe interogatoriul, ajung pînă la anul 1931/32. La 3 iulie

247 sînt chemat în faţa tov. Anghel Andrei (securist). La 4 iulie semnez o declaraţie în sensul obligaţiilor legale. La 5 iulie 1955 ora 15 mi se comunică punerea în libertate. într-o cameră de la etajul I intîlnesc lotul celor puşi în libertate (23) întâi Sasu care rămîne uimit că mai sînt în viaţă, deoarece în penitenciar se lăţise zvonul că aş fi mort de doi ani. Fac parte din lot: M. Berceanu, Al. Popescu-Necşeşti, prof. Savin, Ştefănescu-Goangă, Victor Moldovan, Prelipceanu, Sever Dan, amiralul Georgescu, Iuliu Moldovan, Ştefan Matiş, Mihai Popovici, Titus Popovici, George Fotino, generalul Marinescu, N. Budurăscu, Toni etc.) La 6 iulie ora 8 seara sintem duşi cu dubă închisă la gară, urcaţi în tren cu o foaie de drum, pîine şi 1/2 kg marmeladă şi lăsaţi complet liberi. Nouă inşi se dau jos Ia Beclean pentru a lua trenul Baia-Mare-Bucureşti, 14 mergem Ia Cluj. La tren este ataşat un vagon dubă, în care au fost îmbarcaţi ceilalţi din Sighet - peste 30 inşi - fără să ştim de ei şi aduşi la Bucureşti la Malmaison. în ziua de 5 au plecat 6 inşi (Giurescu, D.R. Ioaniţescu. C. Angelescu. Virgil Solomon, Petre Bejan, D. Alimănişteanu) cu domiciliu obligatoriu la Măzăreni. Emoţio­ nanta ofertă a D-nei Mânu din Gherla (cumnata lui Dumitru Man). Telefon la Virgil, întîlnirea cu Viruca şi Mişu. Informa­ ţii despre Bibi şi copii, adresa lor. Plecarea la ora 9 cu expresul la Bucureşti. Elvira va anunţa prin fratele său sosirea mea. în gara Cluj aflăm de întrunirea Conferinţei de la Geneva pe data de 20 iulie 1950. Sosirea la Bucureşti. Mă aşteaptă în gară Dr. Buia, Dr. Mureşan şi Ileana (Alecu la practică la Baia Mare). Revederea cu familia la locuinţa din str. Şelari, 14, et II (mansardă). Vin rude şi cunoscuţi să mă vadă. întîlnirea cu Petru Groza; asigurarea că vom primi altă locuinţă şi toate lucrurile sechestrate. Nici una din promisiuni nu se realizează.

în 1958, la trei ani de la eliberarea din închisoare, Valeriu Pop, om de întinsă cultură şi politician înzestrat cu calităţi excepţionale şi de mare curaj, încetează din viaţă. La împlini­ rea a 34 de ani de la trecerea în nefiinţă a lui Valeriu Pop, aprecierea lui Mihail Manoilescu despre acesta îşi păstrează întreaga semnificaţie şi temeinicie, atunci cînd afirmă "că de la moartea lui Goga, el a rămas cea mai frumoasă şi mai vie inteligenţă a Ardealului"*). Sanda Pop Nicolae C. Nicolescu

*) Mihail Manoilescu, Dictatul de la Viena, Bucureşti, Edit Enciclo­ pedică, p. 146 -147

248

/ ANEXE

Anexa Nr. 1

RAPORTUL LUI I. GIGURTU asupra misiunii sale la Berlin

"Vă transmit următoarea telegramă a D-lui Inginer GIGURTU: "Am fost primit de Feldmareşalul GORING in seara de 9 septembrie la Karinhall in vagon. Feldmareşalul mi-a arătat pe hartă situaţia tuturor trupelor din Polo­ nia, emiţind părerea că intr-o zi sau două, trei armate poloneze vor fi prizoniere. D-sa era foarte mindru de succesul neaşteptat al aviaţiei lup- tind in acord cu trupele motorizate. Liniile ferate, podurile peste Vistula au fost distruse de aviaţie. Efa revoltat de greşeala polonezilor care urmează populaţia civilă in contra armatei germane, de cele intîmplate la Bromberg precum şi de mutilarea celor 31 ofiţeri aviatori care aterizaseră cu paraşute. Amintea de greşeala Poloniei de a nu fi acceptat prima propunere germană care nu reclama decit o autostradă şi o cale ferată prin coridor. A doua pro­ punere germană, şi anume cele 16 puncte cunoscute, ar fi fost aduse la cu­ noştinţa D-lui Lipski, incâ cu 24 ore mai înainte de publicarea ei. D-sa mi-a rezumat apoi punctele principale ale cuvintării pe care o ţinuse in aceeaşi zi la Borsig. Convorbirea a luat de la inceput un carac­ ter destul de intim. I-am spus hotârirea României de a rămine in neutralitate şi că aceasta este şi părerea tuturor oamenilor de răspundere. Pot afirma de altfel, in urma audienţei ce am avut-o la Majestatea Sa Regele, că aceeaşi este şi părerea Augustului nostru Suveran, lucru ce mi-a fost şi confirmat de către Dl. Ministru al Palatului. îmi pare, că Germania avea toată Încre­ derea in poziţia adoptată de noi, de n-ar fi decit faptul ca să corespundă cu totul situaţiei de fapt, atît din punct de vedere economic cit şi politic. Căci economic ne completăm, iar politic avem nevoie de o Germanie

249 puternică care să ne asigure Împotriva pretenţiilor ruseşti. Şi mai e apoi faptul că nu avem nici o revendicare care să ne impingă in vreun război. Am arătat apoi că ceea ce nelinişteşte insă opinia noastră publici este atitudinea Ungariei care n-ar putea fi aşa cum este, dacă nu s-ar simţi sprijinită şi care afirmă de altfel că este sprijinită de Germania. Feldmareşalul a răspuns ceea ce mai spusese tuturor românilor cu care a vorbit (citindu-mi şi pe D-nii Brătianu şi Argetoianu) că intenţia Germa­ niei nu este să susţie pe unguri, neavind nici un interes la aceasta, men­ ţinerea acestui punct de vedere atirnă insă numai de atitudinea noastră. I-am răspuns că pe noi nu ne sperie un război cu ungurii dacă vor să-1 facă şi fă» a fi sprijiniţi de Germania, nu voim insă decit o bună înţe­ legere cu Ungaria după cum i-am dovedit-o propunindu-le Încheierea unui pact de neagresiune. în ceea ce priveşte Rusia, Feldmareşalul crede că atita timp cit Reich-ul va avea legături de prietenie cu Sovietele, nu trebuie să ne temem de acestea. D-sa socoteşte că nu vom face greşeala de a aplica tratatul nostru cu Polonia in cazul in care trupele sovietice ar trece graniţa poloneză, acest lucru nemaiavind nici un sens, deoarece statul polon este astăzi ca şi nee­ xistent Evident insă că in această eventualitate, Reich-ul nu va mai putea împiedica nimic. Am avut impresia că dl. Goring nu a voit sau s-a abţi­ nut dinadins să ne dea asigurări, astfel cum i-ar fi fost poate intenţia. A reieşit din convorbirea avută, că Feldmareşalul tot mai speră in putinţa de aplanare a conflictului cu Anglia şi Franţa. Dînsul nu inţelege atitu­ dinea acesteia din urmă cu care Germania ar dori să fie in bună Înţele­ gere şi in care scop a şi renunţat definitiv la Alsacia şi Lorena. în cazul totuşi, în care conflictul nu s-ar putea aplana, el prevede un război lung, pe care Reich-ul il poate susţine cu uşurinţă. După părerea D-sale apă­ rarea antiaeriană germană este atit de minunat organizată incit nu are a se teme de aviaţia inamică. Aceasta se dovedeşte de altfel prin rezultatul negativ al incercărilor franco-britanice de a survola teritoriul german. înainte de a ne despărţi, Dl. Goring mi-a reconfirmat că Germania nu are nici un interes să susţie pretenţiile ungare şi că are convingerea că nu poate fi decit in interesul României să păstreze neutralitatea. I-am arătat in traducere germană comunicatul publicat în urma Con­ siliului de Coroană şi pe care d-sa 1-a reţinut. I-am explicat apoi com­ punerea şi rolul consilierilor regali, pe care d-sa nu-1 cunoştea, spunindu-i că sînt toţi foşti prim-miniştri şi şefii fostelor partide dizolvate şi că ran­ gul lor trece înaintea miniştrilor, Primul Ministru avind singur pas asupra lor. Audienţa a durat aproape o oră şi cele de mai sus cuprind punctele principale discutate.

Semnat GIGURTU"

250 Anexa Nr. 2

Raport telegrafic al lui /. GIGURTU

12 septembrie 1939

Dl. GIGURTU mă roagă să transmit Excelenţei Voastre următoarele: A fost primit cu deosebită atenţie, aşteptat la Viena de către un con­ silier de legaţie şi adus cu un avion special la Berlin, unde este consi­ derat ca invitatul Ministerului de Externe. Primirea sa de către Feldma- reşal chiar în seara sosirii a făcut impresie. Toate acestea dovedesc atenţiuni şi că vizita a fost mult apreciată şi dorită. întrebat dacă se poate da un comunicat asupra audienţei sale la Dl. Goring, d-sa a răspuns că din motive personale ar prefera ca aceasta să nu se publice, dinsul neavind misiune oficială. S-ar putea cere însă păre­ rea guvernului român, d-sa crede util să prelungească, sub pretextul unor interese personale de altfel reale, şederea aici. Va putea culege astfel impresii cit mai juste. Ca complectare asupra celor relatate despre audienţa sa la Feldma- reşal, d-sa adaugă că acesta s-a arătat preocupat de greutăţile ce vor intimpina, de pe urma întreruperii comunicaţiilor maritime, transporturile în România a derivatelor de petrol. Dl. Gigurtu socoteşte că ar face bună impresie dacă am arăta la rîndul nostru interes pentru această chestiune atunci cind ea se va pune. Cu acelaşi prilej, Mareşalul a asigurat că livră­ rile in curs pentru România vor continua îndată ce circulaţia drumurilor (trenurilor) va fi îmbunătăţită. La despărţire, d-sa 1-a însărcinat să salute pe M-S. Regele şi să exprime Majestăţii Sale regretele lui de a nu fi putut răspunde invitaţiei la vinătoare, dar că se poate ca lucrurile să se aranjeze pină atunci şi să poată totuşi veni.

CRUTZESCU 39494 Anexa Nr. 3 28 mai 1940

COMUNICARE făcută de dl. Tătărescu, Preşedintele Consiliului de Miniştri, D-lui Fabricius, Ministrul Germaniei, in ziua de 28 mai 1940, in prezenţa d-lui Ministru al Afacerilor Străine Gr. Gafencu şi d-lui Ernest Urdăreanu, Ministrul Palatului.

Se referant aux conversations anterieures qu'il a eu avec le Ministre d'Allemagne â Bucarest, le President du Conseil de Roumanie a prie le Ministre d'Allemagne de transmettre â son Gouvernement: La Roumanie a donne au cours des dernieres annees des preuves evi- dentes de sa volonte d'avoir avec le Reich al km and des relations ami- cales animees d'un esprit de comprehension mutuelle et basees sur une collaboration active dans tous Ies domaines. Dans le cadre de cette politique, le Gouvernement Roumain a conclu avec le Gouvernement du Reich, en date du 23 Mars 1939, un trăite pour le developpement des rapports economiques entre Ies deux pays. Le but de ce trăite", ainsi que le proclame son Preambule, est d'assu- rer entre Ies deux pays une collaboration de grand style dans le cadre des buts pacifiques qu'ils poursuivent. La conclusion de ces accords, apres rouverture des hostilites, demontre l'importance que la Roumanie attribue dans riimporte quelles circon- stances, au developpement de ses rapports avec TAUemagne. Le Gouvernement Roumain a prouve sa decision de defendre la paix et ses intentions amicales â l'egard du Reich en assurant le developpement des echanges economiques germano-roumains et en veillant, par Ies mesures prises sur le Danube, a assurer la securite de la navigation sur ce fleuve. Le Reich a, de son cote, demontre son interet â ce que soit respec- tee la volonte du peuple roumain de continuer â mener une activite eco- nomique et pacifique. Des faits recents demontrent malheureusement qu'â l'attitude de calme et de tranquilite manifestee par la Roumanie ne correspond pas entierement l'attitude de certains de ceş voisins. Cest ainsi que certaines mesures de mobilisation et de concentration de troupes â la frontiere roumaine prennent chaque jour une ampleur plus grande. Les semblables mesures militaires ne peuvent pas ne crier une situation d'incertitude en Roumanie. Dans 1'interet meme du developpement des relations entre les deux pays ainsi que dans leur interet commun de garder la paix dans le sud-est europeen en assurant dans cette region des conditions favorables ă une collaboration laborieuse et feconde, la Roumanie se croit fondee, tout en reaffirmant sa volonte de paix dans le cadre de son independence et de son unite naţionale, de signaler au Gouvernement du Reich le trouble que peut jeter dans cette region la menace constituee par les mesures militaires prises â ses frontieres.

252 Eh meme temps, le Gouvemement Roumain tient ă manifester son espoir de voir s'elargk le cadre d'une collaboration amicale avec le Gouveme­ ment du Reia.

Anexa Nr. 4

Antwort Deutschlands zur feierlichen Erklărung des Ministerprăsidenten Tătărescu vom 28.5.1940

2 Juni 1940

VERBALNOTE

Ich habe die Gedanken, die den Ministerprăsidenten bewegten, d. h. eine engere freundschaftliche Zusammenarbeit mit Deutschland und eine Entspannung mit den Balkanstaaten mit Interesse zur Kenntnis genommen. Aus der Mitteilung des Ministerprăsidenten vermoge ich nicht zu entneh- men, ob und welche konkreten Vorstellungen sich die Rumănische Regie- rung iiber die von ihr gewunschte Befriedung auf dem Balkan mache. Wie die Rumănische Regierung auf eine endgultige Losung der auf dem Balkan gestellten Spăren hinwirken wolle, stelle ich naturgemăB die Frage, ob u. in welcher Mafie die Rumănische Regierung geneigt sei, auf Revisionsforderungen seiner Nachbarn wie z.B. RUSSLAND in der bessarabischen Frage, einzugehen. Deutschland sei seinerzeit, wie es immer wieder betont worden sei, in der Frage beziiglich der Grenzen auf dem Balkan, in keiner Weise interessiert. Es musse daher der Rumănischen Regierung iiberlassen bleiben, gegebenenfalls ihre Gedanken in dieser Beziehung năher zu prăzisieren.

Anexa Nr. 5

PROIECT-RĂSPUNS ENTWURF zur Beantwortung der Verbalnote vom 2.06.1940

12 Juni 1940 Mundlich Herrn Minister Fabricius am 12.6.1 940 vorgetragen

Rumănien ist mit der erhaltenen Antwort, welche Deutschlands gan- zen Interesse fur die Entwicklung der zukiinftigen Beziehungen zwischen diesen beiden Staaten und gleichzeitig fur eine Entspannung im Siid- Osten Europas zeigt, sehr zufrieden.

253 Anexa Nr. 7

NOTĂ VERBALĂ a Ministrului Germaniei comunicată D-lui Ministru de Externe la 26 iunie 1940 noaptea.

Reichs-AuBenminister V. Ribbentrop hat von Herrn V. Schulemburg (Botschafter der Reichsregierung in Moskau) folgendes Telegramm erhalten: Molotov hat mitgeteilt, daB Soviet-Truppen rumănische Grenze mor- gen friih uberschreiten falls rumănische Regierung nicht noch heute zu- stimmende Antwort auf Soviet-Russische Forderung erteilt. Reichsaufienminister bittet mich diese sofort rumănischem AuBenmi- nisterium mitzuteilen. Annahme liege wohlverstandenem Interesse Rumăniens, im Auftrage der Reichsregierung bittet er weiter Rumănischer Regierung dringenden Rar zu geben ohne Vorbehalt russische Bedingungen anzune- hmen. Eine Annahme der Forderung sei das Einzige was iibrig bliebe; falls der Rumănischen Regierung nicht moglich sei Nachricht noch nach Mos­ kau gelangen zu lassen so sei ReichsauBenminister bereit eine solche Antwort weiterzuleiten.

Anexa Nr. 8

1 Iulie 1940

Legaţiunea din Budapesta către Ministerul Afacerilor Străine în cursul convorbirii de azi, Csâky mi-a declarat următoarele: 1).-A convocat pe Bârdossy la Budapesta spre a-şi face imaginea mai clară a intenţiunilor noastre faţă de Ungaria. 2).-Are impresia că cererea unei discuţiuni în doi pe care ne-a adre­ sat-o prin mijlocirea Iugoslaviei şi Italiei rămîne fără răspuns. Ştie prin Bârdossy că Guvernul român socoteşte că Ungaria voieşte să "silească" România a accepta o conversaţie. Nu poate îndestul insista că aceasta nu corespunde deloc intenţiilor sale, deoarece tot ce este făcut cu sila nu dăinuieşte. Ar fi fericit dacă am vrea să stăm de vorbă cu Ungaria in mod spontan şi nesilit. Ne cere să considerăm câ situaţiunea sa şi a Gu­ vernului ungar este foarte grea atit faţă de opinia publică ungară cit şi de partidele de opoziţie, care miine vor interpela violent Împotriva Guvernu­ lui şi ipso-facto împotriva României. La aceste interpelări Csâky nu va răspunde. Persistă a crede că ar fi mai bine ca România şi Ungaria sa găsească împreună modalitatea unui acord asupra Transilvaniei decit ca înţelegerea să ne fie impusă de terţe puteri.

256 3).-Regretă că, la propunerea sa, România a răspuns cu măsuri mili­ tare împotriva Ungariei. Ştie că trupe numeroase se îndreaptă la frontiera ungară citîndu-mi divizia 34. 4).-Are motive serioase să creadă că aceste mişcări de trupe au un scop bine lămurit şi anume înaintarea noastră pînă la Tisa ceea ce ar fi pomenit şi ziarele române sâptămina trecută. Aici am întrerupt pe Minis­ trul Afacerilor Străine al Ungariei, spunindu-i că mă mir că declaraţiunile mele formale de ieri, pe care le repet cu energie, n-au intilnit mai multă înţelegere deoarece nimic în atitudinea noastră nu îndreptăţeşte Guvernul ungar sâ le pună la îndoială, iar temerea sa de o agresiune românească spre Tisa este un basm pentru copii. Mi-a replicat că cercurile militare ungare nu sînt de aceeaşi părere şi că există temerea la ele ca operaţiunea să fie într-adevăr proiectată şi poate chiar îndeplinirea ei să fie posibilă. 5).- în treacăt şi râzind mi-a spus că nimic nu i-ar fi fost mai uşor decît a încheia alianţă cu U.R.S.S., că Ministrul U.R.S.S. i-a spus: voi Ungurii in loc de a vorbi atîta mai bine aţi trece Ia fapte. Csâky a adău­ gat că niciodată Guvernul său nu va băga Ungaria în complicaţiuni cu urmări neprevăzute. CRUTZESCU 2790

Anexa Nr. 9

NOTĂ asupra convorbirii Iui M. Manoilescu cu ministrul Germaniei, la 4 iulie 1940.

Am avut cu Dl. Ministru Fabricius o primă întrevedere joi 4 iulie in ziua depunerii jurămintului. Ministrul Germaniei şi-a exprimat marea sa bucurie de a mă saluta in postul meu şi s-a declarat foarte satisfăcut de textul declaraţiei Guver­ nului care era alcătuit la acea dată, fără a fi dat publicităţii, text pe care s-a grăbit să-l comunice in aceiaşi zi la Berlin. Această convorbire s-a purtat asupra unei chestiuni speciale ale cărei note sint ţinute de mine personal şi a reprezentat primul meu contact cu Ministrul Germaniei. Am avut o a doua întrevedere cu Ministrul Germaniei, vineri 5 iulie ora 6. Vizita a avut ca obiect aceeaşi chestiune. în aceeaşi zi la ora 9,30 seara am avut a treia întrevedere foarte scurtă la Legaţia Germaniei asupra aceleiaşi chestiuni. Simbătâ 6 iulie ora 4.45, am avut cu dl. Ministru Fabricius a 4-a întrevedere. Pentru toate aceste patru convorbiri notele sînt păstrate de mine.

257

17 - Bătălia pentru Ardeal Anexa Nr. 10

Legaţiunea României din Budapesta către Ministrul Afacerilor Străine

10 iulie 1940 Nr. 2965/1

Călătoria' Primului Ministru şi Ministrului Afacerilor Străine maghiar in Germania STRICT CONFIDENŢIAL f Domnule Ministru, Cu privire la călătoria in Germania a Contelui Teleky şi Contelui Csâky, aflu, din cercuri de presă germane, următoarele: 1) Vizita oamenilor de stat maghiari in Germania, sugerată de aceştia, fusese proiectată incă mai de mult şi aminată de repetate ori. Fuhrerul ar fi adresat chiar o scrisoare Contelui Teleky exprimindu-i regretele sale că in actualele circumstanţe nu-1 poate primi personal. S-a hotărit apoi că intilnirea să aibă loc la Miinchen şi numai cu Ministrul Afacerilor Străine german. Guvernul german a căutat să dea o mai mică amploare vizitei maghiare, dorind să evite de a da acestei întrevederi un caracter anti-ro- mânesc. Informatorul meu exprima părerea că oamenii de stat maghiari vor fi decepţionaţi de rezultatul intrevederii şi vor primi probabil sfatul de a se înţelege direct cu România, pe baze insă foarte îndepărtate de cele ce-şi închipuie. Anume, in cercurile germane de aici, se crede că guvernul Reich-ului urmăreşte o tranşare definitivă şi completă a litigiului româno- ungar printr-o rectificare de fruntarie urmată de un schimb total de popu­ laţii minoritare între ambele state. 2) Aceleaşi cercuri confirmă informaţia dată in primul paragraf al telegramei mele Nr. 2821 din 3 iulie curent La întrebarea pusă de Unga­ ria asupra atitudinii Germaniei in cazul cind Ungaria ar ataca România, răspunsul german a fost transmis Contelui Csâky in noaptea de Ia 2-3 iulie, la ora 2, de Ministrul Germaniei. Acesta a declarat că Germania nu poate sprijini o asemenea agresiune care ar urma să fie întreprinsă de Ungaria pe propriile ei riscuri, ea trebuind să se pregătească a indura eventualele consecinţe ale acestei acţiuni. Din cercuri ungare apropiate de Preşedinţia Consiliului aflu urmă­ toarele: 1) Acele cercuri cred că Preşedintele Consiliului a plecat la Miinchen cu scopul de a obţine o garanţie definitivă că cererile ungare faţă de noi vor fi satisfăcute. 2) Ar putea astfel la Înapoiere să ordone demobilizarea, deoarece actualele măsuri militare ameninţă să mineze finanţele ungare şi să pro­ voace o situaţie economică de-a dreptu^ catastrofală.

258 3) Acele cercuri arată că cererile Ungariei vor exprima dorinţa unei rectificări de fruntarie urmată de schimb de populaţie. Ele par încredin­ ţate că in aceste condiţii acordul ar putea fi stabilit in citeva zile. în cer­ curi mai largi, versiunea cea mai râspindită este insă că Ungaria va obţine deocamdată simple promisiuni, acordul uimind a se face la sfîrşitul războiului * * Toate aceste versiuni provoacă o extremă tulburare in opinia publică maghiară, din care o mare parte este opusă la o soluţiune ce ar cuprinde o rectificare de frontiere, urmată de un schimb de populaţie şi aceasta din următoarele motive: 1. - O astfel de soluţie ar implica aducerea in Ungaria a unei mase de circa 700 000 de secui, nemulţumiţi de transplantarea lor şi care ar putea fi un focar, puţind de naştere la grave tulburări. 2. - Aducerea in Ungaria a unei mase de ţărani unguri care au fost improprietăriţi in România şi care ar urma să fie instalaţi pe loturile pără­ site de ţăranii români, ar face inevitabilă o largă reformă agrară in Unga­ ria de azi. Această reformă intimpină opunerea hotărită a clasei dirigui­ toare maghiare. 3. - Soluiia indicată mai sus implică de asemenea o renunţare defi­ nitivă la visul recuceririi Ardealului şi ar fi o lovitură zdrobitoare pentru mitul coroanei Sfintului Ştefan. * * * Primiţi, Vă rog, Domnule Ministru, asigurarea prea înaltei mele con- sideraţiuni. ss. Crutzescu.

Anexa Nr. 11

Legaţiunea din Budapesta către Ministerul Afacerilor Străine

12 iulie 1940

Strict confidenţial Pentru Majestatea Sa Regele şi Domnul Preşedinte al Consiliului: Contele Csâky mi-a declarat adineaori: "Am primit prin intermediul Guvernului iugoslav propunerea Minis­ trului Dv. al Afacerilor Străine de a incepe conversaţiuni pentru a ajunge intre România şi Ungaria nu numai la o înţelegere definitivă, dar încă la încheierea unei alianţe militare formale.Voi răspunde că sintem gata să începem tratative cu condiţia să avem garanţii că propunerea este serioasă şi că discuţiile nu sînt dinainte sortite să nu izbutească. A adăugat că după părerea sa România nu mai are nici un minut de pierdut pentru o înţelegere directă, deoarece ştie acum că ceea ce ar fi putut ceda in mod spontan vom fi siliţi să dăm "sub presiunea unor terţi".

259 Pentru guverna mea personală, am onoarea a ruga pe Excelenţă Voastră să binevoiască a mă informa dacă şi in ce măsură afirmaţia Con­ telui Csâky corespunde adevărului. Azi după masă voi vedea pe Clodius care a însoţit Ia Miinchen pe miniştrii ungari şi sper a avea posibilitatea să verific dacă ne aflăm sau nu in faţa unei manevre de intimidare a Ministrului Afacerilor Străine al Ungariei.

CRUTZESCU 3005

Anexa Nr. 12

Ministerul Afacerilor Străine către Legaţia din Budapesta

Telegrama Dvs. ne surprinde la culme. Vă însărcinăm să comunicaţi imediat Contelui Csâky că nu am transmis nici o propunere Guvernului ungar prin intermediul Guvernului iugoslav, astfel că toate celelalte detalii din comunicarea sa cad o dată cu această dezminţire. Pentru orientarea dv. şi numai pentru orientarea dv., iar nu pentru a transmite mai departe sau pentru a utiliza în conversaţiile pe care le aveţi cu reprezentanţii Guvernului ungar, vă comunic care au fost raporturile exacte intre noi şi guvernul iugoslav de pe urma cărora printr-o defor­ mare inexplicabilă s-a ajuns la această situaţie. Pentru a recapitula istoricul chestiunii vă dau întocmai textul telegra­ mei pe care am adresat-o la 8 iulie Ambasadorului nostru Cădere la Belgrad: "Vă comunic pentru informarea Dvs. că ambasadorul Iugoslaviei, la prima luare de contact in ziua de 6 iulie, mi-a oferit ca Iugoslavia să facă un eventual sondaj discret asupra dispoziţiilor Ungariei in vederea aplanării dificultăţilor româno-ungare. N-am dat un răspuns pe moment dar am chemat din nou pe dl. Ava- kumovici în ziua de 7 iulie şi i-am arătat că sint de acord cu sugestia D-sale, adăugind că cred nimerit ca Guvernul iugoslav să ia informaţii nu numai la Budapesta, ci şi la Sofia. Am precizat insă că sondajele Guvernului iugoslav trebuiau să ţină seama neapărat de următoarele consideraţii: 1) Guvernul român nu formulează nici o chestiune către Budapesta sau Sofia prin mijlocirea Belgradului ci cere pur şi simplu ca Belgradul să-i facă serviciul amical de a se informa, ca pentru contul său propriu, asupra acestor chestiuni. 2) Aceste informaţii nu trebuie să vizeze direct eventualele pretenţii ale Ungariei şi Bulgariei faţă de România, ci să aibă un cadru mai larg şi anume, să urmărească a stabili care este concepţia integrală pe care o au aceste două ţări despre viitoarele relaţii cu România şi cum văd ele normalizarea relaţiilor cu România.

. 260 Dorim anume sâ ştim cum concep Guvernele din Budapesta şi din Sofia, în urma unor eventuale aranjamente paşnice cu România, organi zarea sistemului de convieţuire şi de Înţelegere între statele noastre, adică acea ordine politică superioară de care vorbeşte declaraţia noului Guvern român." Comunicarea de la punctele 1 şi 2 corespunde perfect cu aceea pe care am făcut-o D-lui Avakumovici in ziua de 7 iulie şi de care d-sa a luat notă. Pentru orientarea Dvs. comunic mai departe: Primind telegrama Dvs., am convocat la mine pe Dl. Avakumovici căruia i-am comunicat esenţa acestei telegrame. D-sa mi-a confirmat intii că textul pe care i l-am citit şi care este atît în telegrama mea către Bel­ grad, cit şi in notele mele de conversaţie corespunde întocmai cu textul transmis de D-sa la Belgrad. După aceea mi-a cerut un sfert de oră in care timp a telefonat de la Ambasadă la Belgrad şi mi-a adus următorul răspuns: I. - Transmiterea de la Bucureşti la Belgrad s-a făcut literalmente întocmai aşa cum i-am spus eu lui. II. - A) Transmiterea de la Belgrad la Budapesta (care nu ştie dacă s-a făcut prin Ministrul Ungariei la Belgrad sau prin Ministrul Iugoslaviei la Budapesta) a fost şi ea făcută literalmente întocmai. B) El este de părere sâ nu dăm nici un fel de dezminţire prin Lega­ ţia noastră de la Budapesta, fiindcă s-ar crea o situaţie grea într-o ches­ tiune care este pe cale bună şi că, chestiunea nu este atît de urgentă incit sâ fie rezolvată în această seară. C) Ministrul Afacerilor Străine din Belgrad s-a obligat să reamin­ tească pe aceeaşi cale pe care a transmis, care a fost conţinutul comu­ nicării româneşti. Nu i-am comunicat telefonic D-lui Avakumovici că sînt de acord cu propunerea de la punctul 3 de a se face rectificarea pe aceeaşi cale pe care s-a făcut eroarea, dar că îmi rezerv atitudinea in ceea ce priveşte comunicările pe care urmează sâ vi le fac Dvs. încă o dată repet că toate aceste chestiuni vi le-am spus numai pentru informarea Dvs., dar că Dvs. nu aveţi de făcut Guvernului ungar decit comunicarea pe care v-am făcut-o la început

MANOILESCU 42865 Anexa Nr. 13

Ministrul Afacerilor Străine către Ambasada României la Belgrad Şi Legaţia României la Roma

Pentru informarea Domniei Voastre personală: Am primit vizita Ambasadorului Iugoslaviei care mi-a făcut două comunicări: Prima comunicare: 1) Ministrul Ungariei la Belgrad a declarat Ministrului de Externe iugoslav următoarele: Comunicarea Contelui Csâky făcută Ministrului României la Buda­ pesta 1-a surprins, fiindcă in raportul său făcut Budapestei a subliniat in mod special că era vorba numai de dorinţa Guvernului iugoslav de a se informa pentru a putea la rindul său să informeze România. 2) Ministrul Ungariei la Belgrad presupune că Contele Csâky făcind această comunicare era sub impresia dorinţei exprimată de către Germa­ nia şi Italia (nu se spune unde s-a exprimat această dorinţă) ca Ungaria să discute direct cu România, ceea ce de altminteri a fost sugerat şi de către Iugoslavia. 3) Ministrul Ungariei la Belgrad a promis că va rectifica comunica­ rea pe care a primit-o de la Guvernul iugoslav in sensul ei iniţial. A doua comunicare. Ministrul Ungariei la Belgrad dă următoarele informaţii Ministrului de Externe iugoslav asupra reglementării chestiunilor româno-ungare. 1) Ungaria nu doreşte să realizeze o reglementare care ar constitui pentru România o rampă nevindecabilă şi care iu viitor ar putea să înve­ nineze raporturile ungaro-române. 2) Ungaria are dorinţa de a face să revină in frontierele sale un număr cit mai mare de unguri şi un număr cit mai mic de români. Aceasta implică (cuprinde) posibilitatea unui schimb de populaţie. 3) Guvernul ungar ar fi bucuros să ştie dacă Guvernul român ar fi înclinat să facă concesii teritoriale care ar depăşi simple corectări de fron­ tieră. El consideră acest punct ca esenţial. 4) Dacă Guvernul român este gata să accepte acest punct, se poate realiza şi un pact de amiciţie. Am răspuns că nu am nimic pentru moment de comunicat în legătură cu acest mesaj, dar că am de observat un singur lucru şi anume, că Ministrul de Externe iugoslav a depăşit cu o nuanţă intenţiile Guvernului român, intrucit a comunicat Ministrului Ungariei la Belgrad, că informa­ ţiile le va comunica mai departe Guvernului român, atunci cînd comu-

262 nicarea mea iniţială către Ambasadorul Iugoslaviei la Bucureşti, specifica in mod expres că este vorba de o informaţie pe care Guvernul iugoslav trebuie să o ia ca pentru contul său propriu.

MANOILESCU 43425

Anexa Nr. 14 Legaţia din Budapesta către Ministrul Afacerilor Străine

17 iulie 1940

Ca urmare la telegrama cifrată nr. 3033, făcută azi in şedinţa secretă, Contele Csâky a arătat că Ungaria socoteşte absolut necesar ca pacea să fie menţinută in Sud-Estul european, dar că această pace este condiţio­ nată de crearea unor baze de drept permanente şi rodnice. Puterile Axei sint de acord cu această teză a Guvernului ungar, care aşteptind aurora unui viitor mai fericit, speră că nimeni nu se va pune in calea aspiraţiu- nilor sale pacifice. Ministrul Afacerilor Străine, socotind că crearea rela- ţiunilor de bună vecinătate este necesară nu numai Ungariei, dar incă şi altor state, declară că Ungaria are intenţia să nu facă alte răni nevinde­ cabile, ci dimpotrivă, să ajungă la o înţelegere raţională, nu să-şi facă duşmani permanenţi ci prieteni siguri. Pentru opinia publică, postul de radio Budapesta a difuzat astă seară un rezumat al discursului.

CRUTZESCU 3050

Anexa Nr. 15

ÎNTREVEDERE CU RIBBENTROP

26 iulie 1940 ora 12 in castelul lui Ribbentrop de la Puschl.

Prezenţi: Primul ministru Gigurtu, Ribbentrop, Dr. Schmidt şi cu mine. Ribbentrop a inceput prin a vorbi de Franţa şi de situaţia Franţei numai just atit cit a trebuit ca să poată aduce vorba de documentele găsite acolo şi care au un caracter compromiţător pentru România. A vorbit despre numele diferitelor persoane care s-au relevat in acele documente şi in special in legătură cu distrugerile petrolifere. A atacat destul de tăios politica lui Titulescu şi a succesorilor lui.

263 A ridicat problema garanţiilor care - deşi in aparenţă unilaterale - prin modul cum au fost primite de Guvernul român şi prin declaraţiile solemne care le-au urmat, precum şi prin toată atmosfera din presă au avut un caracter direct provocator la adresa Germaniei. Trecind la chestiunile actuale ne-a vorbit despre necesitatea absolută de a ne înţelege definitiv şi repede, atît cu Ungaria cit şi cu Bulgaria. Termenii lui erau categorici şi de o răceală înfiorătoare. N-a avut nici cel mai mic cuvint de înţelegere sau de simpatie pentru situaţia noastră. Ne-a spus că România mare s-a format graţie unei intimplări şi că ea este constituită prin nedreptăţirea ungurilor şi bulgarilor şi că aceştia cu drept cuvint cer astăzi, in momentui cind tratatele de pace de la Trianon şi Saint Germain sint inexistente, o revizuire. 5-a declarat clar pentru ideea revizuirii. în ceea ce priveşte perspectivele pe care le-am avut, dacă şi după ce neam inţelege cu Ungaria şi Bulgaria, ne-a spus, vag, că este de aşteptat ca după aceea, Germania să ia unele responsabilităţi mai mari faţă cu noi. N-a precizat insă care ar fi aceste responsabilităţi. Primul ministru Gigurtu i-a răspuns dind explicaţii asupra atitudinilor noastre din trecut, arâtind că faimoasele garanţii primite de la englezi au fost pur şi simplu unilaterale, că la vreme s-au dat toate explicaţiile la Berlin asupra lor, că acum sint atîtea perspective interesante pentru Ger­ mania in special in legătură cu petrolul şi a insistat asupra problemelor economice, chestiuni de plăţi intre noi şi Germania, chestiuni de arma­ ment ş.a.m.d. Ribbentrop expunind istoricul raporturilor cu noi, cind ajuns in august 1939 a spus aproape de-a dreptul că la data aceea nu avea nici un motiv de simpatie şi nici un fel de obligaţie pentru România şi că dacă ar fi fost altfel, desigur că şi ei găseau mijlocul ca să li se opună ruşilor, cind aceştia şi-au formulat pretenţiile lor cu privire la Basarabia. Ei au lăsat lucrurile să meargă normal şi cind ruşii le-au anunţat intenţiile lor, ei şi-au precizat anumite zone de influenţă fără a considera in aceste zone ca intangibile, România. (Toate aceste lucruri nu au fost expuse aşa de clar dar rezultă din înţelesul conversaţiei). Ne-a părut lămurit că Basarabia a fost ocupată pur şi simplu pentru că noi nu reuşisem să ciştigăm nici interesul, nici posibilitatea unei apro­ pieri şi că, dacă desigur am fi făcut la vreme acest lucru, Germania găsea mijlocul ca să se fi opus şi să declare că aici sint interese ale sale intangibile. Trecind la dejun am discutat lucruri fără importanţă, afară de faptul că in cursul conversaţiei Ribbentrop mi-a arătat în chip cu totul confi­ denţial convingerea sa că dacă noi am ajunge la un aranjament cu Bul­ garia şi Ungaria, atunci am putea să contăm sigur pe sprijinul german. Demn de notat este şi raptul că la plecare, după intrevederea cu Fuhrerul, la ora 7,30, in momentui de a mă sui in tren, mi-a repetat încă odată acest lucru şi anume mi-a confirmat in mod aşa-zicind secret, că putem conta pe garanţia şi sprijinul Germaniei in cazul cind am realiza cu Ungaria şi cu Bulgaria împăcarea pe care ne-o propune.

ss. Manoilescu

264 Anexa Nr.16

ÎNTREVEDERE CU FOHRERUL

26 Iulie 1940 ora 4 la Berchtesgaden

Prezenţi: Fuhrerul, Ribbentrop, Fabricius şi Schmidt din partea Ger­ maniei; Primul Ministru Gigurtu, eu şi cu Romalo din partea României. Fuhrerul a făcut semn lui Gigurtu ca să vorbească şi, primul ministru a inceput prin a spune că noi am venit pentru a aduce răspunsul Regelui care este categoric in sensul soluţiei a doua din scrisoarea Fiihrerului şi anume in sensul ca noi să începem tratative imediate cu Ungaria şi Bulgaria. A arătat apoi că noi contăm ca aceste tratative să ne ducă la o cola­ borare cu Germania şi la garantarea prin ei a unei noi ordini in Balcani. A făcut apoi o mică expunere asupra colaborării economice cu Ger­ mania in agricultură, unde această colaborare trebuie să urmărească o ridicare a stării ţărănimii, in industria de petrol şi chiar in finanţe. A insistat mult asupra chestiunilor financiare, asupra aprovizionării noastre cu armament vorbind şi de alte lucruri concrete şi imediate. în ceea ce priveşte marea problemă politică in dezbatere, a arătat că ungurii ca şi noi constituie o insulă in mijlocul unei Mări slave şi că de aici provine interesul nostru comun de a ne inţelege. A Înfăţişat ca o soluţie a diferenţelor noastre cu Bulgaria şi Ungaria schimbul de populaţie. Primul ministru Gigurtu a vorbit exact 20 de minute, de la 4 pină la 4,20 după care a luat cuvîntul Fuhrerul, care a vorbit aproape o oră, pină la 5,15. Fuhrerul a inceput prin a face un expozeu asupra situaţiei europene şi după aceea a vorbit de România, făcind un istoric amplu al raportu­ rilor Germaniei cu România şi un rechizitoriu destul de grav al atitu­ dinilor României. Cuvintarea Fiihrerului a fost urmată apoi de o serie de discuţii care au putut să abordeze o serie Întreagă de domenii variate. Fiindcă nu pot expune din memorie in ordinea dezvoltării lor toate părerile Fiihrerului, prefer să iau metoda sistematizării lor după natura chestiunilor. Despre Anglia Fuhrerul a vorbit cu multă pasiune arătind prostia oamenilor de stat englezi care n-au priceput niciodată, nimic şi nu şi-au dat seama intr-adevăr încotro merge lumea. A dat date care dovedesc minciunile englezilor şi a americanilor rela­ tiv la producţia lor de avioane. A arătat că producţia de avioane a Ame- ricii este direct ridicolă, ei avind in această industrie abia 70000 de oameni, pe cind Germania are mai mult de 300 000 oameni.

265 De aceea, pentru a se limpezi odată pentru totdeauna această legendă care se pune pe socoteala Germaniei, el declară că nu are nici un fel de interese teritoriale peste linia care trece dincolo de zona de demarcaţie din Polonia şi tot ce trece dincolo de Protectorat şi de Slovacia. Asupra Slovaciei a revenit in repetate rinduri dindu-o drept model şi arătind că, contrar tuturor zvonurilor exagerate, el nu va incorpora Slo­ vacia şi o va respecta totdeauna fiindcă cuvintul său este cuvint şi el se poartă bine cu toţi aceia care s-au purtat bine cu Germania. Dimpotrivă, ţările care ca Finlanda şi celelalte trei ţări baltice au acceptat garanţiile de la englezi au fost destinate pieirii. Lituania se transformase la un moment dat intr-un cuib de agitaţie permanentă Împotriva Germaniei. Toate calomniile şi toate injuriile por­ neau de acolo. Nu este de mirare dar ce soartă a trebuit să aibă Lituania. De altfel, această manifestare a Fuhrerului coincide perfect şi cu declaraţia pe care mi-a făcut-o Neubacher in ajunul plecării sale din Bucureşti, după care prin Basarabia şi Bucovina am plătit toate păcatele politice ale noastre faţă de Germania. De ce natură sint interesele Germaniei in România? Interese teritoriale nu există. Interesele politice nu au alt caracter decit acela care derivă din interesele economice şi anume Germania doreşte o mare stabilitate in Balcani, stabilitate la care nu se poate ajunge decit prin rezolvarea tuturor diferendelor dintre ţările balcanice şi in spe­ cial a diferendelor dintre România şi vecinii săi. Interesele Germaniei apar ast­ fel exclusiv interese economice. Interesele politice mai au un aspect şi anume aspectul preocupării de poporul german (Volkischpolitisch). Or, in această privinţă situaţia este clară; poporul german din România i-a spus in nenumărate rinduri şi i-a repetat şi acum că nu doreşte niciodată să facă parte din Ungaria şi vrea să rămină la România. Ori, acest lucru realizindu-se, el nu are nimic de cerut nici in această privinţă. Germania doreşte să cumpere din România cereale, lemn şi cit mai multe produse agricole. Germania doreşte o economie românească sănă­ toasă. Ea are interesul de a fi aprovizionată cu petrolul românesc (asupra condiţiunilor de colaborare Ftihrerul ne-a spus mai tirziu, in timpul cea­ iului detalii mai interesante pe care le dau mai jos). Să nu se creadă insă că Germania nu se poate dispensa la nevoie de petrolul românesc. Germania produce petrol sintetic in cantităţi foarte mari. Are la dispoziţie exploatările din Alsacia şi o serie de alte posibilităţi asupra cărora a intrat in detalii tehnice şi in cifre. Mărturiseşte insă că mult mai plăcut ar fi dacă ar putea să se aprovizioneze continuu din România, dar că numai pentru aceasta nu se lasă antrenat în acţiuni poli­ tice periculoase. In consecinţă, dar - şi aici vine partea cea mai importantă - el se dezinteresează politiceşte de Europa de Sud-Est, in care nu are decit inte­ rese economice neesenţiale şi nu este gata să jertfească pe soldaţii ger­ mani pentru a pune stăpinire în această parte a lumii. Trebuie ca lumea întreagă, şi în special Europa de Sud-Est şi Româ­ nia, sâ înţeleagă că el are răspunderea de a conduce poporul german şi numai poporul german. Că el are grija de a hrăni şi îmbrăca o sută de milioane de oameni şi că aceasta este preocuparea lui esenţială în poli­ tică. Ca atare nu-şi poate da misiunea de a se ocupa de alţii, de intere­ sele, de pretenţiile şi de nevoile lor.

267 Aici este cazul de a introduce răspunsul extraordinar de semnificativ şi de hotărit pe care mi 1-a dat mie mai tirziu la o întrebare făcută după discursul lui pe cind stăteam cu toţii in picioare, după examinarea hărţilor şi înainte de a trece la ceai. L-am intrebat dacă pe lingă momentul teritorial, cel Volkischpolitisch şi acel economic nu ar exista şi un interes ideologic al lut pentru ţările balcanice, mai ales că acestea sint sufleteşte pregătite pentru a se integra in concepţia de viaţă germană? La aceasta mi-a răspuns printr-o scurtă conferinţă foarte inspirată şi foarte categorică: "Eu feresc poporul meu de aventuri ideologice. Am avut destul de suferit in cursul veacurilor de pe urma năzuinţelor ideo­ logice ale conducătorilor germani. împăraţii germani au năzuit cu toţii spre Roma şi au dus Germania in acea luptă absurdă cu Papalitatea. Mai tirziu curentele ideologice ne-au dus la războiul de 30 de ani şi la pacea de la Westfalia care a însemnat sfărâmarea in pulbere a Germaniei. înainte de războiul cel mare tot politica ideologică ne-a dus in China la o acţiune care a indispus Orientul in timp ce Anglia, lipsită de pre­ judecăţi ideologice, a intrat in alianţă cu Japonia, alianţă care i-a folosit mai tirziu atit de mulL Iată de ce eu astăzi nu mai sînt dispus să fac in alte ţări acţiuni din motive pur ideologice, care să antreneze riscuri pentru poporul meu. îmi este absolut indiferent cine domneşte şi cine guvernează in România. Eu nu mă.amestec acolo. îmi este absolut indiferent care este punctul de vedere al politicii sale şi care este ideologia dominantă acolo. Bineînţeles - a adăugat el conchizind - dacă noi urmează să creem cu românii o bază serioasă de interese economice şi dacă deasupra acestei pregătiri s-ar suprapune şi o comunitate de idei intre cele două ţâri, aceasta nu ar face decit să întărească colaborarea economică şi să-i dea o mare stabilitate. Aceasta ar veni insă ca ceva pe deasupra pe care l-am dori, dar pentru care nu ne-am lăsa antrenaţi de nici un risc. Trecind la problema raporturilor noastre cu Ungaria şi cu Bulgaria, Fiihrerul a arătat - in termeni mult mai delicaţi şi mult mai puţin răută­ cioşi faţă de noi ca Ribbentrop - că România a reuşit să se constituie in forma ei actuală graţie unui concurs de împrejurări, că ea n-ar fi fost in stare singură, prin forţele ei proprii să-şi realizeze graniţele de astăzi, că vecinii săi ungurii şi bulgarii se simt nedreptăţiţi şi că este cazul de a se face o revizuire a frontierelor al cărui partener el se declară, şi precizînd ideea că in ceea ce priveşte Bulgaria chestiunea este foarte simplă şi lăsind a se înţelege că ar consta in retrocedarea pur şi simplu a Cadrilaterului. în ceea ce priveşte Ungaria, chestiunea este mult mai grea, fiindcă ungurii cer în visurile lor reîntoarcerea pur şi simplu a Ungariei la Coroana Sfintului Ştefan. Fuhrerul socoteşte insă aceasta ca o fantezie politică, fiindcă după această metodă, Germania ar putea să revendice şi stăpinirea Siciliei in care germanii au domnit odată. în mod rezonabil insă, ei au dreptul la o retrocedare parţială de teri­ toriu şi, evident, chestiunea ar fi foarte mult uşurată dacă s-ar realiza un schimb de populaţie. El le-a spus şi.ungurilor foarte hotărit că trebuie să se înţeleagă cu noi şi anume că trebuie să ne înţelegem prin sacrificii reciproce; noi vom sacrifica o parte din teritoriul nostru, fără a sacrifica insă oameni şi

268 aceasta este pentru noi esenţial, intrucit la urma urmei ceea ce interesează pentru o naţiune nu este numai decit o anumită bucată de teritoriu, ci substanţa lui etnică. Dar sâ nu credem că nici ungurii nu fac un sacrificiu atunci cind vor renunţa la ceea ce ei consideră că este un drept al lor din moment ce Tratatul de la Trianon este desfiinţat, după cum sint desfiinţate şi cele­ lalte tratate legate de Versailles. Fuhrerul declară, după aceea, că a făcut presiuni asupra ungurilor ca să se inţeleagâ cu noi cum ne arată şi nouă, că dacă nu ne înţelegem şi încă foarte curind, atunci ne ameninţă pericole îngrozitoare. Dacă vom declanşa un război in Orient, el va fi urmat de pustiiri groaznice pentru industria petroliferă ca şi pentru agricultura tuturor ţâri­ lor - dar şi mai grav decit atit - nu putem şti ce va ieşi din acest război sub aspectul social. Nu putem şti ce răscoliri din adincuri s-ar putea pro­ duce şi ce importanţă ar putea avea curentele socialiste care ar putea răs­ turna totul. Toate acestea au fost o foarte străvezie aluzie la Rusia. Fuhrerul se teme că in cazul unui război in Orient, Rusia ar deschide problema pan- slavă şi mai ales ar profita de ocazie ca să producă grave revoluţii interne şi să răstoarne complect ordinea actuală, cucerindu-ne pe toţi, lucru desi­ gur care nu ar conveni Germaniei, fiindcă atunci intr-adevăr ar fi obli­ gată ca să intervină. A insistat mult asupra acestui punct şi asupra necesităţii unei înţele­ geri repezi. Se pare chiar că şi in aşteptarea unei presiuni din partea Rusiei, care ar urma sâ se producă curind, este necesar ca momentul acestei presiuni sâ nu ne găsească nepregătiţi şi dezbinaţi in Balcani. Acesta este întreg sensul care se desprinde din cuvintele lui de "înţe­ legere rapida, căci altfel sîntem ameninţaţi cu toţii". în aceste condiţiuni, ce ar rezolva un război intre dv. şi Ungaria? Oricare ar fi învingătorul, diferendul dintre dv. nu se va stinge, dar riscul rămine ca amindoi să fiţi striviţi. Iată de ce ne cere in mod hotărît tratative imediate şi directe. La intrebarea lui dacă am avut pînă acum vreun contact cu Ungaria, Gigurtu i-a spus că noi am pregătit o delegaţie de ardeleni care să meargă in mod neoficial la Budapesta, pentru a se informa, iar eu i-am arătat in puţine cuvinte că am făcut un sondaj prin intermediul Belgra­ dului, la care Fuhrerul mi-a replicat că cel mai bun lucru este ca in viitor să ne dispensăm de intermediari şi să lucrăm singuri, fiindcă intermediarii nu fac acest serviciu in mod obiectiv, ci introduc şi chestiuni care ii pri­ vesc pe ei personal. Fuhrerul a intrebat apoi cit de mare este populaţia ungurească in no­ ile ţinuturi şi cit de mare este cea românească. I-am arătat că după sta­ tistica noastră din 5 500000 locuitori, 3 200 000 sint români şi numai 1 350 000 sint unguri. M-a intrebat dacă este diferenţă intre statistica un­ gară şi statistica românească in ceea ce priveşte numărul ungurilor. în această privinţă, avind in minte sau pregătite pe fişe toate datele, i-am putut răspunde că după statistica ungară din 1910 ar fi existat 1 664 000 unguri in actualele ţinuturi alipite României, dar că diferenţa de 300000 faţă de statistica românească de la 1930 este explicabilă prin cei 180000 de evrei şi 110 000 de ţigani pe care ungurii i-au înglobat la ei.

269 M-a întrebat cîţi români erau după statistica ungurească şi i-am răs­ puns că in ceea ce priveşte românii după statistica ungurească, erau în loc de 3 300 000, cu 300 000 mai puţin, adică cea 2 990 000. A discutat apoi mai adine chestiunea schimbului de populaţie, eu ară- tind că importanţa schimbului de populaţie nu este determinată de numărul total al ungurilor din noile ţinuturi - 1 350 000 - , ci numai de numărul locuitorilor rurali unguri care este de cea un milion. M-a intrebat apoi dacă noi am calculat cam ce suprafaţă ar trebui cedată din noile ţinuturi pentru ca să se poată primi acolo toată populaţia ungurească şi i-am răspuns că ar fi vorba de o suprafaţă de vreo 14000 km pătraţi sau poate ceva mai mulL Ribbentrop a manifestat impresia că deoarece acele regiuni ar repre­ zenta o mică parte din suprafaţa noilor ţinuturi care este de cea 100000 km2, ungurii s-ar mulţumi cu greu cu ea. Eu am dirijat atunci discuţia spre un alt punct, arâtînd că secuii nu sint unguri ci români ungurizaţi cu citeva veacuri înainte, aşa cum dove­ desc cercetările noi rasiste făcute asupra singelui secui. Primul ministru a intervenit şi el arătind că secuii nu vor cu nici un preţ să treacă la Ungaria şi atunci am ajuns la rezultatul senzaţional că Fuhrerul a vorbit despre o nouă numărătoare a populaţiei in ţinuturile ungureşti şi despre o eventuală consultare a populaţiei asupra voinţei lor de a rămine la România sau de a imigra in Ungaria. în legătură cu aceasta eu i-am pus o întrebare de ordin practic şi anume dacă nu ar fi dispus ca in cazul cind noi ne-am înţelege perfect cu ungurii să facă sa se execute înţelegerea noastră şi marele schimb de populaţie, printr-o misiune germană şi chiar prin armata germană, fiindcă, i-am adăugat că (fără a voi să calomniez pe vecinii noştri, mai ales in aceste momente cind voim să ne împăcăm cu ei), aceşti vecini sint plini de temperament, aşa incit se vor naşte fricţiuni penibile la aplicarea pe teren a schimbului de populaţie. Fuhrerul mi-a răspuns că intr-adevăr va fi nevoie de o asemenea forţă neutră, dar că el n-ar fi dispus să intervină în chestiune şi că ar prefera ca aceasta s-o facă italienii sau chiar o altă ţară. Am sugerat atunci ideea de a recurge la armata spaniolă pe care a găsit-o foarte bună. (în orice caz, ideea de a ne înţelege cu ungurii asupra unui eventual plebiscit total sau parţial referitor la transferul de populaţie trebuie s-o exploatăm cu toată abilitatea o dată ce ea are marele prestigiu de a fi fost formulată de către Fiihrer). A urmat apoi o a doua parte a întrevederii noastre, in care am pre­ zentat Fuhrer-ului o serie de hărţi istorice din 1829 pină astăzi pentru ca sâ-i dovedesc că graniţa de vest a noastră nu a fost o graniţă absurdă, datorită intimplârii, ci o graniţă etnică, ba de multe ori mai puţin chiar decît o graniţă etnică. A fost extrem de impresionat - fără ca să ne măr­ turisească - de dovada pe care o constituie hărţile austriece şi ungureşti a existenţei românilor pină la actualele graniţe ale României şi dincolo de ele. Aproape nuM venea să creadă că graniţa ungurească de la 1890 nu este aşa de favorabilă lor. A luat o lupă mare şi a privit cu ea Îndelung pe hartă o legendă care explica proporţia de români reprezentaţi de fie­ care culoare.

270 In discuţiile care au avut loc in jurul hărţilor Ribbentrop mi-a spus că ungurii cer jumătate din Transilvania şi anume partea de vest, nord şi sud. Bineînţeles că la aceasta am răspuns râzind ca de o fantezie. Tot in jurul hărţilor am arătat Fuhrer-ului că problema bulgarilor nu se pune aşa simplu cum cred bulgarii, intrucit noi avem astăzi un număr de 100000 de români in Bulgaria, care ocupă o serie de regiuni şi că o retrocedare pur şi simplu a Cadrilaterului ar lăsa in Bulgaria de patru ori mai mulţi români decit sint bulgari in România. El nu a răspuns la aceasta şi nici eu n-am insistat prea mult rămănind ca această chestiune să fie dezbătută in tratativele cu Bulgaria. Terminind cu chestiunea hărţilor care a avut într-adevăr un efect im­ presionant - pentru că desigur Fiihrerul nu mai avusese ocazia niciodată să audă sunind clopotele româneşti pe cind de atitea ori il ascultase pe cel unguresc. Am trecut la ceai, unde bineinţeles nu s-au mai reluat aceste probleme şi unde a urmat o conversaţie mai generală. Şi din această conversaţie trebuiesc desprinse citeva puncte esenţiale pentru orientarea noastră: 1. - în chestiunea economică Fiihrerul a declarat că ceea ce il intere­ sează pe el in România sint produsele româneşti, că nu are nici o intenţie să vină să plaseze ingineri in România şi alţi specialişti şi nici să facă ei singuri exploatare, că atit in materie de petrol, cit şi in materie de între­ prinderi agricole, el doreşte numai să fie cumpărător, că el nu inţelege să ne dea tehnicieni germani nici chiar dacă ne-am ruga toată ziua de dinsul pentru aceasta, fiindcă la ei va fi multă vreme această situaţie, aşa incit a se dispensa de un singur inginer german înseamnă un sacrificiu pentru Germania. Ceea ce il interesează este sâ-i dăm produsele noastre şi să ne orga­ nizăm aşa fel ca sâ i le dăm cit mai multe şi cit mai bune. 2. - La intrebarea mea relativă la intenţia noastră de a naţionaliza societăţile de petrol, mi-a răspuns categoric că din partea lui nimic nu se opune la o naţionalizare, ba că, dimpotrivă, i-ar conveni foarte mult. Eu am accentuat atunci că noi am avut oarecari ezitări in naţiona­ lizare, fiindcă puteam presupune că la tratatul de pace germanii urmează sâ intre in posesiunea acţiunilor engleze, franceze, belgiene, olandeze etc. Mi-a răspuns că, chiar dacă acest lucru s-ar produce - şi nu mi-a dat impresia că există o hotărire a lor fermă in această privinţă - ei vor fi bucuroşi sâ se prezinte cu acele acţiuni Guvernului Român şi sâ ceară Guvernului Român ca sâ le dea cota de titluri care li se cuvine, răminind să încaseze cupoanele pe deoparte şi sâ cumpere petrol pe de altă .parte, ei nevoind să se amestece in producţie. Acest punct de vedere, iarăşi pentru mine nou şi surprinzător, a nea- mestecului german in procesul de producţie, urmează a răsturna toate părerile de pînă acum şi mai ales toate exagerările, celor care agitau împotriva Germaniei pe tema acaparării. 3. - Fiihrerul a vorbit îndelung de succesele lui economice arâtind cum a reuşit sâ învingă toate dificultăţile rezultind din lipsa aurului şi cum situaţia de astăzi in Germania sub raportul monetar este strălucită, fâra a avea nevoie de aur.

MANOILESCU

271 Anexa nr. 17

ÎNTREVEDERE CU CONTELE CIANO

La Palazzo Chigi, simbătă 27 iulie 1940, ora 12.

Prezenţi: Din partea Italiei: Contele Ciano şi Chigi, Ministrul Italiei la Bucureşti. Din partea României: Primul Ministru Gigurtu, eu şi Bossy, Ministrul României la Roma.

După citeva fraze banale de introducere, Contele Ciano a început să vorbească de situaţia europeană. A arătat că Anglia se găseşte in ajunul dezastrului, că victoria lor va fi foarte repede cind vor începe atacul şi că va urma noua reorganizare a Europei. în ceea ce priveşte România, socoteşte că noi am făcut o politică gre­ şită de multă vreme, politică care a culminat prin sancţiuni şi apoi prin acceptarea garanţiilor franco-engleze. în ceea ce priveşte pe Titulescu, a vorbit de el cu o violenţă extremă, amintind faimoasa frază spusă la Geneva: "alungaţi sălbaticii". Referitor la garanţii, a arătat câ ele au constituit un act direct duş­ mănesc faţă cu Axa, că ele nu prezintă nici un interes pentru România şi că numai prin acceptarea lor am reuşit să ne plasăm in tabăra inamicilor Axei. Despre Gafencu n-a vorbit cu nici un fel de simpatie, ci dimpotrivă, 1-a pus - cum făcuse şi Ribbentrop - alături de Titulescu, deşi cu o nuanţă mai puţin severă intre autorii politicii nenorocite pentru România. Trecind la raporturile noastre cu vecinii, a ajuns să-şi precizeze pe scurt ideea că este necesar să ne înţelegem cu ungurii şi bulgarii. Cînd l-am intrebat de ce este absolut necesară această înţelegere acum, el mi-a răspuns că ea este determinată de presiunea Ungariei, la care eu am replicat că Ungaria de 20 de ani tot face presiuni, aşa încît aceasta nu ar constitui un element nou. El mi-a răspuns atunci că este normal ca cei care cer ceva să fie gră­ biţi, iar cei care au de dat să nu se grăbească. După aceea, primul ministru a făcut aceeaşi expunere pe care a făcut-o in Germania, de data aceasta mai succintă şi fără a insista asupra unor ele­ mente economice care sînt specifice numai raporturilor economice dintre Germania şi noi. A arătat câ noi sintem de acord să începem tratative pe bază de schimb de populaţie, dar câ nu am putea să ieşim din limitele principiului etnic. Trecind la detalii i-am pus Contelui Ciano aceeaşi Întrebare pe care o formulasem Fiihrerului relativă la "modus precedendi" şi anume chestiu­ nea dacă ei ar fi dispuşi împreună cu Germania şi eventual cu Spania să se ocupe cu efectuarea, in fapt, a acordurilor la care noi, in fapt, am ajunge cu Ungaria şi Bulgaria, lucru la care şi-a rezervat răspunsul urmind să întrebe pe Duce.

272 Am discutat apoi chestiunea responsabilităţilor pe care Italia ar fi dis­ pusă, alături de Germania să le ia faţă de noi a doua zi după ce am rea­ liza înţelegerea dorită de Axă, arătind că ceea ce ne interesează pe noi nu este la urma urmei să ne garanteze graniţele noastre faţă cu Ungaria şi Bulgaria, graniţe pe care sîntem in stare să le apărăm şi singuri şi că ceea ce este esenţial pentru noi este apărarea noastră faţă de Rusia. I-am arătat că noi am plecat din Germania tot neiniţiaţi in ceea ce priveşte intenţiile Rusiei, întrucit, avind in vedere prietenia ruso-germană era delicat să facem sondajele in această privinţă, dar că din partea lor putem să ne aşteptăm la mai multă preciziune. El ne-a răspuns că nu poate să garanteze, dar crede că pentru un moment nu poate fi vorba de o nouă înaintare sovietică şi că Rusia a ajuns la limitele revendicărilor ei europene. în al doilea rind, în ceea ce priveşte viitorul, nu se poate preciza nimic. A rămas rezervat asupra unei garanţii erga omnes şi lăsindu-ne iar impresia că nu îndrăzneşte să se pronunţe înainte de a se pronunţa Ducele. I-am arătat hărţile care dovedesc proporţia noastră etnică în Transil­ vania, hărţi care i-au făcut o mare impresie. I-am dezvoltat aceeaşi idee ca şi in Germania, referitoare la Cadrila- ter, arătîndu-i şi harta care dovedeşte că populaţia bulgară este destul de recentă in Cadrilater şi dezvoltindu-i şi ideea mea asupra sensului anexă­ rii la România a Cadrilaterului, care era destinat să primească pe românii macedoneni ce treceau sub stăpiniri şovine balcanice. în rezumat toată discuţia cu Contele Ciano a avut un caracter numai preparator al audienţei de după amiază de la Duce şi ca atare n-a pre­ zentat nici un moment de interes prea deosebit pentru noi. La sfirşitul întrevederii conversaţia a alunecat chiar intr-un mod exa­ gerat asupra unui subiect neinteresant pentru noi şi anume asupra opere­ lor realizate de Italia in Albania. Cu acest prilej insă cu care deschisesem discuţiunea i-am arătat că românii macedoneni se simt astăzi atraşi către Italia din cauza adminis­ traţiei model pe care aceasta a făcut-o in Albania şi am Încheiat reco- mandindu-i foarte călduros să ia sub ocrotirea lui pe macedoneni şi să le acorde toată importanţa pentru că sint elementele cele mai distinse şi inteligente din tot Balcanul, elemente pe care Italia s-ar putea rezema intr-o zi, dacă va şti sâ le cucerească sufleteşte. I-am spus ipoteza probabilă că noi ne vom găsi in faţa unor cereri ungureşti inadmisibile, deşi noi vom fi făcut propuneri foarte rezonabile şi că in faţa diferenţei enorme dintre propunerile lor şi ale noastre, tra­ tativele vor ajunge la un punct mort. Ce se va intimpla atunci? Contele Ciano mi-a răspuns că atunci este natural ca noi să ne adre­ săm Italiei şi Germaniei şi să se avizeze potrivit situaţiei. Cit priveşte un arbitraj, ei, nu ar mai intra bucuroşi în aceasta, fiindcă a mai arbitrat odată intre slovaci şi unguri la Viena şi rezultatul a fost că l-au atacat şi unii şi alţii. Trebuie să mai adaug, că i-am pus întrebarea Contelui Ciano dacă nu ar fi potrivit să tratăm cu ungurii la Viena şi cu bulgarii la Trieste, la care mi-a răspuns că ei nu socotesc nimerit acest lucru, fiindcă tratativele duse pe teritoriul ţârilor Axei ar implica un patronaj şi o responsabilitate. El socoteşte că cel mai potrivit ar fi sâ ducem tratative in România şi sâ invităm şi pe unguri şi pe bulgari la noi.

273 18 - Bătălia pentru Ardeal în cursul convorbirii i-am spus la un moment dat că discutarea poli­ ticii româneşti din trecut nu are nici un interes pentru a limpezi ceea ce trebuie să se facă in viitor, căci la urma urmei chiar dacă s-au făcut gre­ şeli in trecut, Ţara le-a plătit îndeajuns prin pierderea Basarabiei, care este tot atit de gravă şi de dureroasă şi că deci problemele care mai râmin de acum înainte trebuiesc rezolvate exclusiv prin prisma viitorului, animaţi de dorinţa de a construi pe criterii obiective o ordine europeană dreaptă şi solidă. Tot in cursul conversaţiei, noi am arătat marele pericol comunist care ameninţă Bulgaria şi Iugoslavia din interior, spunindu-i că la noi, prin contrast cu aceste ţări, tineretul este cu totul de dreapta şi impotriva comunismului.

MANOILESCU

Anexa Nr. 18

ÎNTREVEDERE CU DUCELE MUSSOLINI

Simbâtâ 27 iulie 1940 ora 18 la Palatul V e n e z i a

Prezenţi: Ducele, Contele Ciano din partea Italiei, Primul Ministru Gigurtu şi eu din partea României.

Caracteristic este faptul că Ducele stind la biroul său, ne-a poftit pe scaunele din faţa sa, in timp ce Contele Ciano a stat in picioare timp de 1,30 ore, cit au durat conversaţiile luind şi note aplecat asupra biroului Ducelui. Ducele a invitat pe primul ministru să inceapă, exprimindu-se in franceză: "sint aici pentru a vă asculta". Primul ministru şi-a făcut expunerea sa care este aproximativ aceeaşi pe care a făcut-o Fuhrer-ului, bineînţeles fără nici o aluzie la scrisoarea Majestăţii Sale şi la chestiunile care erau specific germane. Ducele 1-a ascultat cu o atenţie extraordinară, luind note asupra dife­ ritelor puncte din expunerea primului ministru. După aceea Ducele a luat cuvîntul, pentru ca să înceapă ca şi toţi interlocutorii noştri de la Salzburg şi de la Roma, tot cu un istoric al rela­ ţiilor dintre Italia şi România. A vorbit cu un accent energic despre Titulescu, ca şi despre Gafencu şi a socotit că gestul României de a fi acceptat, cu manifestări speciale de mulţumire, garanţiile franco-engleze a fost funest Ducele a relevat vizita pe care a primit-o din partea lui Gafencu şi explicaţiile pe care i le-a dat acesta, dar a socotit aceste explicaţii ca nesuficiente şi neputind să acopere actul direct ostil Axei pe care ii repre­ zentau aceste garanţii. După aceea, a vorbit de Basarabia, referindu-se la expunerea făcută de primul ministru asupra stării de spirit atît de deprimante din România pe urma invaziei ruseşti.

274 Ducele a arătat că dacă poporul românesc este atit de lovit sufleteşte, aceasta nu este decit foarte firesc şi că ar trebui să ne îngrijească dacă poporul ar fi fost altul, adică dacă poporul s-ar fi arătat nesimţitor la această mare lovitură. Examinind insă prin prisma Înţelepciunii actul României, ajunge la concluzia că nu aveam altceva de făcut şi că tot mai bine este că am cedat ruşilor după sfaturile pe care ni le-au dat puterile Axei. Trecind la problema Înţelegerii noastre cu Ungaria şi Bulgaria, ne-a arătat că Ungaria se consideră nedreptăţită prin Tratatul de la Trianon, că tot sistemul politic de la Trianon a căzut si că deci Ungaria se găseşte acum îndreptăţită să ne ceară o revizuire. Bineînţeles, această revizuire nu poate să fie absurdă, urmărind o reparaţie, iar nu crearea unui rău şi mai mare decit cel care trebuie reparat. Dacă s-ar ajunge printr-un schimb rezonabil de populaţie ca noi să eliminăm cu totul minoritatea ungurească, atunci România ar trebui sâ se simtă foarte bucuroasă şi cu toate dificultăţile interne de o clipă, el este convins că prin calea aceasta s-ar consolida, fiindcă nu este mai preţios pentru1 un popor decît omogenitatea naţională a teritoriului său. El însuşi a făcut un astfel de schimb de populaţie provocind retra­ gerea germanilor de la Brennero şi ar fi bucuros oricind să-i dea pe slavii puţini care se găsesc la frontiera dinspre Iugoslavia. Nici noi românii nu trebuie să ne plingem de acest lucru şi sâ-1 con­ siderăm, dacă se va realiza, ca un adevărat ciştig naţional. El, Ducele, a expus totdeauna ungurilor că trebuie sâ se înţeleagă cu noi şi că trebuie să ajungă la o mare prietenie şi solidaritate cu noi, fiindcă sîntem două insule pierdute într-o mare de slavi. Astăzi mitul slav şi cu mitul bolşevic sint unite pentru a produce aceeaşi dinamizare şi aceeaşi încercare de apropiere intre Rusia şi popoarele slave din Europa centrală şi Sudul-Estic. Astăzi mai mult ca niciodată, Ungaria şi România sint ameninţate de slavi. Dacă pentru noi soluţia unei cesiuni de teritoriu care să cuprindă minoritatea reprezintă un sacrificiu, să nu credem că aceasta nu este un sacrificiu şi pentru unguri, care astăzi, dezlegaţi de Tratatul de la Tria­ non, pot crede că cedează ceva atunci cînd nu pretind întreaga Transil­ vanie cu ţinuturile alipite. In ceea ce priveşte viitorul, el înţelege punctul de vedere expus de primul ministru că noi putem să cerem ca după ce vom face împăcarea cu vecinii noştri să avem o apărare din partea Axei. El crede că aceasfâ garantare poate să fie dată şi de Germania şi de Italia (tonul şi cuvintele sale au o nuanţă mai categorică decit acelea ale Fiihrer-ului). După ce Ducele şi-a terminat expunerea am luat eu cuvintul pentru mai multe chestiuni pe care nu le redau in ordinea in care au avut loc. întii i-am vorbit de ideea care s-a născut in timpul conversaţiei cu Fiihrerul referitoare la un eventual plebiscit pentru a cunoaşte şi dorinţa populaţiei minoritare ungureşti din România şi in special a secuilor. La această idee dinsul mi-a răspuns in mod pozitiv (ceea ce consti­ tuie un element foarte esenţial care ne întăreşte in tratativele cu ungurii). Vorbind de dificultăţile noastre interne de a prezenta o chestiune atil de dureroasă, i-am spus că cu greu se vor mai găsi in România oameni care sâ aibă atîta curaj cum are primul ministru şi cu mine de a intra pe

275 această cale spinoasă, iar Ducele mi-a răspuns, rizind, că exact acelaşi lucru 1-a spus şi Teleky, că nu are curajul să prezinte opiniei publice şi să ajungă cu România la o soluţie tranzacţională. Cu aceasta revine asupra obligaţiilor viitoare pe care şi le-ar lua Axa. Eu L-am arătat câ aceste obligaţiuni nu trebuie să privească graniţa noas­ tră faţă cu Ungaria şi cu Bulgaria, faţă de care ne apărăm şi singuri, ci să fie o garanţie ergo causa care să privească Rusia, lucru pe care nu 1-a respins şi i-a considerat ca fiind de ordinea posibilului. I-am pus apoi aceeaşi Întrebare ca şi Contelui Ciano de ce este nevoie ca să tratăm numai decit acum, la care mi-a răspuns câ împrejurările din Orient sint aşa fel, incit este mai bine ca pentru eventualităţi viitoare să ne găsească uniţi pe toţi cei din Balcani şi Axa să aibă o poziţie clară pe care s-o ia drept bază (cuvintele nu sint chiar acestea, dar ideea chiar in lipsa ei de claritate reda exact impresia mea). Nici Ducele nu ne-a putut aduce un argument cu totul valabil şi concret care să justifice această grabă, aşa incit şi de la Duce ca şi de la Fiihrer, atit primul ministru, cit şi eu, am rămas cu impresia că trebuie să se ascundă un eveniment, pro­ babil indărătul acestei preocupări, şi această grabă şi că acest ceva ar putea să fie un apropiat atac rusesc care trebuie să ne găsească pe cei din Orient pregătiţi şi solidari gata de a face toţi politica Axei. Vorbind despre Cadrilater şi in cursul primei părţi a conversaţiei şi după ce i-am arătat hărţile, i-am făcut aceeaşi demonstraţie ca şi Fuhrer-ului, privitoare la sensul tratatului de la Bucureşti, care a fost o anticipaţiune asupra metodelor de schimburi de populaţie de astăzi, asupra caracterului recent al dominaţiei bulgare, a colonizării bulgare de 35 de ani cu totul comparabilă cu colonizarea noastră de 27 de ani şi in sfîrşit, asupra marei nedreptăţi care s-ar produce in momentul in care România ar retroceda pur şi simplu Cadrilaterul şi ar lăsa de patru ori mai mulţi români in Bul­ garia, decit ar râmine bulgari in România. Tot in legătură cu Cadrilaterul, i-am pus şi această întrebare, câ noi am prefera ca ceea ce vom ceda din Cadrilater să nu fie oferit oarecum Bulgariei, ci să fie dat de noi ca o ofrandă pentru ideea păcii in Balcani. Că de exemplu, avind in vedere că Italia este cea mai mare putere din Balcani, fără a fi totuşi o putere balcanică (fiindcă acest cuvint are citeo- dată şi un sens peiorativ), oferim această parte din Cadrilater Italiei, pen­ tru ca impreunâ cu toate celelalte cesiuni care se vor mai face in acelaşi timp, să ajungem la un complex intreg de mijloace menite să realizeze o pace definitivă in Balcani. în consecinţă (şi aici este tocmai punctul unde voiam să ajung) Înţe­ legem ca să se trateze in acelaşi timp de către toate popoarele balcanice o revizuire şi o cedare a diferitelor noastre poziţii şi o soluţionare a dife­ ritelor lor diferende. Aceasta ar uşura foarte mult situaţia guvernului român faţă de opinia publică, nepunindu-ne in lumina unor oameni care singuri cedăm astăzi in Sud-Estul Europei. Ducele a răspuns că apreciază toate aceste motive, dar că o aseme­ nea procedură ar ingreuna extrem de mult tratativele şi că ar duce la un rezultat negativ, provocind intirzieri care in Împrejurările de astăzi i s-ar părea fatale. în chestiunea colaborării dintre România şi Italia, Ducele a vorbit şi de momentul ideologic şi de posibilitatea de a se ajunge la o mai mare comunitate de simţire cu noi.

276 De altfel, a inceput discursul său prin a spune că România s-a bucu­ rat totdeauna şi in ciuda tuturor imprejurărilor, de o mare popularitate in Italia şi că pe acest fond s-ar putea clădi foarte multe lucruri frumoase. Tot in legătură cu momentul ideologic, Ducele a vorbit şi de nece­ sitatea de a rezolva chestiunea evreiască, insistind in această privinţă mai mult chiar decit Fuhrerul şi arătind cum această chestiune a fost rezolvată chiar la ei in ţară. Arătind care sint dificultăţile care se prezintă la noi in ţară, Ducele ne-a asigurat că la încheierea păcii se vor găsi soluţii internaţionale care să ne permită a expedia pe evrei din ţară. în ceea ce priveşte colaborarea economică, Ducele a părut foarte interesat de toate sectoarele in care se poate realiza această colaborare şi in special in sectorul industriei petrolifere. I-am spus cu acest prilej că am vorbit la dejun cu Ministrul Economiei Naţionale şi că m-am Înţeles cu el ca o Comisiune să vină repede in România pentru a discuta toate problemele economice pendinte, inclusiv colaborarea in industria petroliferă. Cu acest prilej i-am vorbit şi de naţionalizare, la care nu mi-a dat nici un răspuns categoric, ca şi Fuhrerul. Legind părerile Ducelui cu ace­ lea exprimate in timpul dejunului cu Ministrul Economiei Naţionale, am inţeles că Italia doreşte sâ-şi păstreze societăţile ei prezente şi viitoare in afară de regimul naţionalizării, fiindcă are un interes mare să dezvolte participarea sa in aceste industrii. în ceea ce priveşte atitudinea noastră faţă cu înţelegerea Balcanică şi in special faţă cu Turcia, i-am arătat Ducelui că, deoarece noi ne-am integrat acum in sistemul politic al Axei, am semnat o foaie in alb, intru- cit nu cunoaştem întotdeauna intenţiile Axei, dar nu este mai puţin nece­ sar ca noi să cunoaştem mai de aproape concepţia Axei asupra politicii balcanice. în acest sens i-am accentuat că noi avem faţă de Turcia un interes deosebit, nu acela care derivă din funcţiunea de contra-tampon pe care o putea face Turcia faţă de Bulgaria in cazul cind am fi atacaţi, deoarece sperăm că, cu Bulgaria inţelegindu-ne curind, această problemă nu se va mai pune. Interesul nostru pentru Turcia rămine mare din cauza Darda- nelelor, a căror cheie o ţine Turcia şi fără de care toată economia noastră s-ar sufoca. Ducele mi-a răspuns că Înţelege acest motiv şi că din partea Italiei nu vede nici un fel de inconvenient in dezvoltarea unor raporturi bune cu Turcia, dar că singurul lucru care i se pare inactual şi perimat este numele de "Înţelegere balcanică". I-am replicat că de la venirea Guvernului nostru cuvintul de 'Înţele­ gere balcanică" n-a mai apărut niciodată, nici in declaraţiile noastre de principii, nici in presă. I-am arătat după aceea Ducelui hărţile noastre, fâcind aceeaşi de­ monstraţie ca tuturor şi obţinind un succes, judecat după expresia figu­ rii sale şi după unele cuvinte scăpate, un succes foarte categoric. Ducele a examinat cu multă atenţiune hărţile ungureşti şi se vedea clar că este pentru prima dată cind este pus in faţa adevărului, pină atunci neavind ocaziunea să cunoască decit propunerea ungurească. S-a oprit ca Fuhrerul, mult asupra hărţilor ungureşti care arată că elementul etnic românesc debordează actualele graniţe ale ţării şi a urmă­ rit harta bulgărească prin care i-am arătat caracterul complet turcesc al

277 Cadrilaterului in 1878 şi i-am putut face demonstraţia mea pe egalitatea noastră cu Bulgaria in Cadrilater, unde după o colonizare bulgărească s-a suprapus o colonizare românească cam de aceeaşi durată. Mai mult decit orice I-a impresionat harta italiană de la 1900 de Augustini, care arată şi numărul cel mai mare de români din Bulgaria şi din Serbia. M-a intrebat despre românii din Serbia cit sint? Ştia că există 80 000, iar eu am dat cifra de 100 000 pentru Banat, la care am adăugat cifra de 250 000 minimum pentru românii din Valea Timocului. Este un moment semnificativ că, cunoştea cifra de mai sus şi că s-a interesat de această chestiune.

MANOILESCU

Anexa Nr. 19

RAPORTUL TELEGRAFIC al D-lui I. Gigurtu despre Întrevederile de la Obersalzburg şi Roma

Domnilor miniştri ai Casei Regale şi Afacerilor Stfăine. Impresiunea asupra convorbirilor avute la Salzburg este următoarea: I. - Vădit interes german pentru ţara noastră, limpede exprimat din punct de vedere economic; din punct de vedere politic, interesul reiese numai prin interpretare. II. - Din punct de vedere economic, Germania nu are interes decit pentru ridicarea producţiunii in provincia de care are ea nevoie. Cine pro­ duce ii este indiferent. Germania nu înţelege să investească capitaluri dacă nu este nevoie absolută, sau să acapareze vreo ramură de produc- ţiune in România. III. - Germania are interes categoric să fie pace in Sud-Estul Europei şi oricine ar dezlânţui război aici, pentru orice motiv, poate fi considerat ca un duşman al Germaniei. IV. - De aceea, se doresc tratative urgente şi directe pentru aplanarea conflictelor din acest sector. V. - Reiese că, indirect, vom putea fi ajutaţi in aceste tratative; dacă ele reuşesc, s-au dat asigurări că ni se vor garanta graniţele, sau de către Axă, sau de Germania singură. VI. - La plecare Fuhrerul m-a însărcinat sâ transmit Majestăţii Sale Regelui, salutul său.

GIGURTU 4305

278 Anexa Nr. 20

Le 1-er aofit 1940

NOTA VERBALĂ A MINISTERULUI AFACERILOR STRĂINE

GUVERNUL REGAL UNGAR

En reponse ă l'Aide Memoire que son Excellence le Ministre de Hongrie â Bucarest a bien voulu nous presenter le 1-er aofit, au nom du Gouvernement Royal de Hongrie, le Gouvemement Royal de Roumanie se croit oblige de presenter Ies observations suivantes: Les declarations du Ministre des Affaires Etrangeres de Roumanie sur le traitement des Minorites ethniques en Roumanie representent la con- viction profonde du Gouvernement Royal, conviction qu'il peut affirmer et soutenir en pleine conscience. Toutes les opinions impartiales et objec- tives qui se sont exprimees durant les vingt dernieres annees sur la situation.des minorites ethniques en Roumanie, concordent â ce sujet. Donc le Gouvernement roumain ne peut considerer comme une provo- cation dangereuse que la negation - formulee d'une maniere inusitee - contre cette evidence. En ce qui concerne les passages de la declaration du Ministre des Affaires Etrangeres concernant l'echange de populations, le Gouverne­ ment Royal de Roumanie doit attirer I'attention du Gouvemement Royal de Hongrie qu'il entend garder le droit de juger et d'apprecier lui-meme la nature de la question en discussion. Le Gouvernement Royal de Rou­ manie se voit oblige d'exprimer son regret vis-â-vis de toute manifesta- tion equivoque ou irreflechie qui emanerait de n'importe quel milieu autorise et qui'pourrait troubler les relations entre les deux fitats et il laisse la responsabilite des consequences eventuelles de ce trouble devant rhistoire, â celle des deux parties qui s'en rendrait coupable. En ne prejugeant en rien sur ses intentions d'ameliorer les relations avec tous ses voisins, le Gouvemement Royal declare ne pas se laisser impressionner par aucun langage qui sort des limites convenues dans la correspondance diplomatique. Anexa Nr. 21

MEMORAND UMUL

semnat de I. Maniu, Dinu Brătianu şi numeroşi fruntaşi politici, la inceputul lunii august 1940

Primul ministru şi Ministrul de Externe al României au fost invitaţi la Salzburg şi la Roma, după conferinţa ce a avut loc la Miinchen cu repre­ zentanţii guvernului maghiar, o dată cu primul ministru şi ministrul de Externe bulgar. Scopul acestor vizite a fost de a se ajunge la o înţelegere, cu privire la cunoscutele revendicări ale Ungariei şi ale Bulgariei. Cu aceste discuţii, care comportă acceptarea in principiu a unor noi cesiuni teritoriale, procesul, inceput la 26 iunie prin ultimatumul sovietic şi ocuparea Basarabiei şi a Bucovinei de Nord, ameninţă să se încheie printr-o adevărată împărţire a României intre vecinii ei.

I. -

Nu vom stărui acum asupra imprejurărilor in care au fost părăsite Basarabia şi jumătate din Bucovina. Cu aceste ţinuturi rupte din trupul vechii Moldove, ţara noastră pierde, o dată cu toate bogăţiile pămintului lor, trei milioane şi trei sferturi din locuitorii ei, din care aproape două milioane şi jumătate sint români. Singurul fapt ce trebuie amintit astăzi este că prin însăşi condiţiile nemaipomenit de brutale ale evacuării, ca şi prin călcarea din primul ceas al convenţiei ce ne-a fost dictată nu mai râmîne nici o îndoială asupra caracterului real al acestor evenimente. Ne-am plecat in faţa puterii sil­ nice, dar dreptul ţării rămine întreg. Nu astfel se prezintă insă lucrurile la celelalte hotare, unde din dis­ cuţiile ce au loc, nu poate decit sâ rezulte consimţâmintul nostru la noile ciuntiri ce ni se pregătesc. Avem deci datoria sâ apărăm cu atit mai hotăritor şi mai dirz drepturile şi graniţele României.

II. -

Bulgaria ne cere cele două judeţe ale Dobrogei de miazăzi, Durostor şi Caliacra, incorporate in 1913. Populaţia bulgărească din România actuală este mai redusă decit aceea românească din Bulgaria; de altfel, nu putem admite ca problemele din Sud-Estul Europei sâ se rezolve in defa­ voarea noastră pe baza consideraţiunilor tehnice, care sâ fie insă neso­ cotite cind sint in avantajul nostru. Raţiunea anexării acestui teritoriu nu e mai puţin temeinică astăzi, decît în 1913: el constituie doar acoperirea necesară a liniei de comuni­ caţii Bucureşti - Constanţa şi a Dobrogei, adevărat "spaţiu vital" al popo-

280 rului român. De altă parte, el a fost destinat şi folosit, ca un loc de adă­ post pentru românii macedoneni, care nu-şi mai puteau păstra fiinţa naţio­ nală sub stâpinirea statelor balcanice. Pe lingă aceasta, numeroase populaţii româneşti - peste o sută de mii - se află şi acum pe malul drept al Dunării, in Bulgaria, de la Vidin la Turtucaia. Din punct de vedere istoric, Dobrogea de miază-zi, denumită "Cadri­ laterul", locuită de aproape 10 veacuri de popoare de neam turcesc, a fost in tot acest timp mereu despărţită de statul bulgăresc, multă vreme înainte de cucerirea otomană, care a aflat-o in stăpinirea Voievodului Ţării Româneşti. în 1878, ne-ar fi fost dată cu uşurinţă de către Rusia, de am fi recu­ noscut de bună voie anexarea celor trei judeţe ale Basarabiei de miază-zi. Este oare logic ca in 1940 să o pierdem, după ce am pierdut şi Basarabia?

III. -

Pretenţiunile Ungariei se întemeiază pe drepturile istorice ale Coroanei Sf. Ştefan şi pe faptul că un prea mare număr de unguri ar fi cuprins in hotarele de astăzi ale României, cea mai mare parte locuind in inima insăşi a ţârii, in ţinutul secuiesc, de lingă Carpaţi. Soluţia cea mai mode­ rată ce se înfăţişează ar fi un schimb masiv de populaţii, cedindu-se pen­ tru aceasta Ungariei cea mai mare parte a regiunii de vest a Ardealului. Nu e locul de a discuta aci drepturile istorice. Se ştie doar că Ardea­ lul a avut o viaţă deosebită de aceea a Ungariei, avind Voievozii şi pe urmă Principii săi neatimaţi, pinâ ce de-abia in 1867 a fost lipit Unga­ riei, in cadrul regimului dualist austro-maghiar. Românii, deşi lipsiţi de drepturile naţiunilor privilegiate colonizate in Transilvania de regii unguri, constiuie cea mai veche şi mai numeroasă populaţie a ţării, numărul lor fiind in proporţie de 57,6% in Ardealul de mijloc şi de răsărit, iar de 60,4% în judeţele de pe graniţa de vest. Cit priveşte pe unguri, din numărul lor aproape pe care narată recensămintul din 1930, trebuie să scădem: 1) Pe secui, populaţie de origine asemănătoare cu ungurii, dar întot­ deauna deosebită de ei, care cuprinde numeroase elemente de origine română. 2) Pe evreii de limbă maghiară din oraşele Transilvaniei, care s-au declarat unguri, sporind astfel numărul acestora in paguba proporţiei reale, ce există intre ei şi români. Numai astfel s-au putut socoti, de pildă la Oradea numai 17,9% evrei şi la Satu Mare 20,8% din numărul total de locuitori a acestor oraşe, pe cind proporţia ungurilor a fost ridicată la 54,8% şi 41,9%. Soluţia unui schimb de populaţii intimpină nemăsurate greutăţi. Reforma agrară din România a Împroprietărit pe toţi ţăranii fără deose­ bire de origine etnică, pe cind in Ungaria stăruie regimul marii proprie­ tăţi de tradiţie feudală. Ar fi de altă parte vorba de a strămuta Ia şes lingă graniţa maghiară pe meseriaşii şi pădurarii de la munte, ale căror locuri ar fi ocupate de muncitorii agricoli îndepărtaţi de pe ogoarele lor. Pentru unii, ca şi pentru ceilalţi, s-ar crea astfel condiţii de viaţă deosebit de grele, dacă nu de-a dreptul imposibile. Nu se poate de asemenea nesocoti nici voinţa mereu repetată a saşi­ lor şi şvabilor, de a rămine în cuprinsul hotarelor României; cit priveşte populaţia românească a Ardealului, sîntem încredinţaţi că ea nu se lasă ispitită de făgăduieli Înşelătoare de autonomie, ci va prefera să-şi apere dreptul şi pâmintul cu armele. Amintirea lui Avram Iancu încă n-a pierit.

281 Graniţele noastre dinspre Ungaria nu sint, cum s-a afirmat de atitea ori greşit şi tendenţios, numai o consecinţă a tratatului de la Trianon. Acesta n-a făcut decit să confirme - şi incâ nu deplin - realităţile etnice ale poporului român. Românii din Ardeal, îndeosebi, şi-au manifestat libera lor voinţă naţională in virtutea dreptului fiecărui popor de a hotări liber şi singur de soarta sa. Acest drept a fost afirmat, incă înainte de cererea de armistiţiu a monarhiei Austro-Ungare, de organul naţional al românilor din Ardeal şi Ungaria şi proclamat de reprezentantul său in Parlamentul din Budapesta, la 18 octombrie 1918. Guvernul maghiar, constituit după prăbuşirea monarhiei, a recunoscut oficial această stare de drept şi de fapt şi a admis ca ofiţerii şi soldaţii români să depună jură- mint pentru Consiliul Naţional Român. La 1 Decembrie 1918, marea adunare de la Alba Iulia, expresiunea liberă a voinţei tuturor românilor din Ardeal şi Ungaria, a proclamat unirea cu România, la care au aderat de îndată şi reprezentanţii populaţiei germane din Transilvania prin hotă- ririle de la Mediaş. Românii din Ardeal nu au făcut deci altceva decit ce au făcut toate naţionalităţile cuprinse in hotarele fostei monarhii austro-ungare; la fel au procedat italienii din Trentin şi din Istria, iar in timpul din urmă, cind au dispărut piedicile ridicate in calea lor, locuitorii Austriei germane cind au proclamat Anschlussul. A nesocoti hotărirea lor liberă ar însemna anu­ larea întregului proces de lămurire istorică a ideii naţionale, care stă la temeliile ordinei noi a lumii şi constituie raţiunea însăşi a existenţei unităţii germane ca şi a unităţii italiene. Revoluţia din Ungaria in 1918 s-a făcut tocmai pentru a se elibera naţiunile subjugate, care in zadar au cerut pe cale paşnică infăptuirea unui statut de dreptate. Pe temeiul coloniilor minoritare, infipte in corpul naţional românesc, anume pentru a întrerupe continuitatea geografică a aşezării sale, nu se poate admite să se smulgă din trupul ţârii teritorii locuite de români din timpuri străvechi. Minaţi de patriotica datorie de a ne apăra fiinţa şi patrimoniul naţio­ nal şi de a contribui la menţinerea dreptului şi a păcii, protestăm împo­ triva tendinţelor de ciuntire a graniţelor, ca şi a discuţiilor ce le pot înlesni. Socotim de altă parte ca o greşeală de neiertat şi cea mai strigătoare nedreptate să se examineze, pe rind, numai revendicările statelor vecine împotriva noastră, fără să se ţină seama de toate datele problemei româneşti. Oare am ajuns ca principiul naţional să poată fi invocat astăzi in favoarea tuturor popoarelor, cu singura excepţie a poporului român? Se trece astfel cu totul cu vederea existenţa numeroaselor minorităţi româ­ neşti aflate in afara hotarelor noastre, de care unele nu sint despărţite decit de cursul unei ape. După evaluări extrem de moderate, numărul românilor de dincolo de hotare in Rusia, Iugoslavia, Ungaria, Bulgaria, Grecia şi Albania e de peste 1 200 000 (afară de românii din Basarabia şi Bucovina). Oare aceştia nu au dreptul la o viaţă naţională? "Reclamind toate aceste suflete româneşti, - spunea memoriul înfă­ ţişat Conferinţei de Pace din 1919,- România ar fi putut uşor face abstracţie de elementele străine stabilite înlăuntrul graniţelor sale... Dar România nu cere intrarea in unitatea românească a tuturor acestor popu­ laţii de dincolo de Dunăre, de Nistru şi de Tisa... ea cere numai tuturor statelor vecine de a arăta aceeaşi moderaţiune şi de a face aceleaşi sacri­ ficii in interesul păcii, al liberei dezvoltări a popoarelor şi al progresului economic al Europei.

282 Pentru motive ce nu avem a le discuta aci, conjunctura politică de astăzi nu pare in favoarea României. A folosi insă această situaţie împo­ triva ei, pentru a-i impune hotăriri nedrepte, nu poate asigura in această regiune a Europei, ordinea şi convieţuirea paşnică a popoarelor. Dimpotrivă, prin dezmembrarea unităţii româneşti, împotriva căreia protestăm in numele întregului popor românesc nu poate fi decit adincită invrâjbirea, creindu-se noi şi puternice motive de vrăjmăşie intre state şi naţiuni pentru viitor. Aceasta o spunem cu toată puterea convingerii noas­ tre conducătorilor Marilor Puteri Europene, care urmăresc in aceste părţi ale lumii, aşezarea unei păci temeinice şi drepte.

Anexa Nr. 22

9 august 1940

TELEGRAMĂ

de la Legaţia din Budapesta către Ministerul Afacerilor Străine

Alaltăieri Csâky a declarat colegului meu slovac câ i-ar fi uşor in momentul de faţă, dat fiind dificultăţile interne ale României, să pro­ voace la noi tulburări grave, dar se fereşte de orice acţiune menită să ne zdruncine, pentru a provoca o stare de lucruri de pe urma căreia terţe Puteri - URSS sau altele - ar putea trage foloase, ara Und că se teme in acest caz şi de complicaţii din partea Iugoslaviei. Ministrul Afacerilor Străine ungar şi-a exprimat dorinţa de a ajunge cu noi la o înţelegere paşnică, insistînd asupra schimbului masiv de populaţie. Finanţarea ope­ raţiunii ar reveni in sarcina noastră ca despăgubire pentru neplata rechi- ziţiunilor din 1919. La această despăgubire Ungaria se crede îndreptăţită pe temeiul unei note adresată de Germania in 1919 Comisiunei Interaliate din Budapesta şi in care arăta că rechiziţiunile au fost făcute de noi in contul reparaţiunilor, ceea ce ar fi - susţin ungurii - fals din punct de vedere juridic deoarece Ungaria... (lipsă in text) cu noi. A adăugat câ operaţia schimbului de populaţie a fost bine studiată şi din punct de vedere financiar de către Ministrul Ungariei la Atena care a cules toate datele necesare din precedentul greco-turc. în cursul conversaţiei Csâky a insistat asupra faptului că densitatea populaţiei fiind in Ungaria de 100 locuitori/km^, iar in România numai de 60, ar trebui să se ţină seama şi de acest lucru pe care de altfel, după părerea colegului meu, propaganda ungară nu va lipsi să-1 exoloateze. Csâky a exprimat nădejdea câ se va ajunge la o înţelegere directă, fără a avea nevoie de a recurge la arbitrajul Germaniei, care n î va putea fi decît un dictat mai greu de acceptat pentru ambele părţi recit sacri­ ficiile voluntar consimţite.

CRUTZESCU 3437

283 Anexa Nr. 23

PROGRAMME

de la Reception de la Delegation Royale hongroise â Turnu-Severin

Vendredi le 16 aoât 1940

10. 00 h. Arrivee au debarcadere du Turnu-Severin de la Dele­ gation Royale hongroise composee de: S.E.M. Andre de Hory, Ministre plenipotentiaire, President de la Delegation. S.E.M. Laszlo de Bârdossy, Envoye extraordinaire et Ministre plenipotentiaire de Hongrie â Bucarest, observateur. M. le General Naday, Sous-Chef de l'Etat Major hongrois. M. le Colonel Uyszaszy, Chef du Il-erae Bureau. M. Zilahy Sebeş, Sous-Directeur de la Presse du Ministere des Affaires Etrangeres. M. Ujvâry, Secretaire de Legation. M. le Commandant Rakolocai, de l'Etat Major hongrois. M. le Capitaine Szoltân, de l'Etat Major hongrois. M. Barath, du Ministere hongrois des Affaires Etrangeres. M. Hevessy, du Ministere hongrois des Affaires Etrangeres. M.Boross, du Ministere hongrois des Affaires Etrangeres. La delegation Royale hongroise sera saluee au debarca­ dere au nom du Gouvernement Royal roumain par: S.E.M.D. Simion, President Royal de Olt et au nom de S.E.M. Michel Manoilescu, Ministre des Affaires Etrangeres de Roumanie par M. Michel Stănesco, Conseiller d'Ambassade, Directeur du Protocole. Seront egalement presents: le Prefet du Departement de Mehedinţi, le Maire de la viile de Turnu-Severin, le Capitaine du port de Turnu-Severin. 10.30 h Premiere reunion des deux Delegations, au Palais de la Fondation Bibicesco. 1) Presentation des experts et des secretaires. 2) Allocution de S.E.M.Valeriu Pop. 3) Reponse de S.E.M. de Hory. 4) Echange et verification des pleins-pouvoirs. 5) Remise des propositions du Gouvernement Royal hongrois. 6) Accuse de reception par le Delegue du Gouvernement Royal roumain. 7) Fixation du programme des travaux de la Conference.

284 La Delegation roumaine sera composee par: S.E.M. Valeriu "Pop, Ministre plenipotentiaire, ancien Ministre Secretaire d'Etat, delegue S.E.M. Georges Crutzesco, Ministre de Roumanie â Budapest, observateur M. le General Dragalina, expert-militaire M. Sabin Manuilâ, expert-statisticien Secretariat: M.I. Broşu, Ministre plenipotentiaire M.D.I. Duca, Secretaire de Legation M.I. d'Albon, Attache de Legation M. Octavian Blaga, chancelier M-le Timciuk, dactylographe Secretariat Militaire: M. le Commandant E. Tiliki M. le Commandant Bălăşesco M. le Lieutenant Pană 13.00 h. Dejeuner offert par Son Excellence Monsieur le Resident Royal de Olt, en l'honneur de la Delegation Royale de Hongrie. L'heure des seances futures sera fixee ulterieurement par Ies deux Delegations.

Anexa Nr. 24

TELEGRAMA lui A. Cretzianu de la Craiova.

DELEGAŢIUNII ROMÂNE TURNU SEVERIN

Pentru Domnul Ministru VALERIU POP, Răspuns la telegrama Domniei Voastre. în şedinţa plenară de azi dimineaţă s-a procedat la formalităţile obiş­ nuite, iar după masă am citit o expunere privitoare la negociaţiunile ce au avut loc in zilele din urmă intre cele două guverne citind (aide-memoi- re-urile) (?) schimbate. Am avut apoi o lungă convorbire personală cu Domnul Pomenoff. Am raportat d-ului Ministru Manoilescu asupra diferitelor divergenţe ce le-am constatat intre punctele noastre de vedere şi aştept instrucţiuni de la Bucureşti pentru continuarea convorbirilor. Pentru a nu pierde timpul, am căzut de acord să constituim de pe acum o comisiune a Conferinţei pentru studiul chestiunilor in legătură cu schimbul de populaţie.

CRETZIANU 6

285 Anexa Nr. 25

MEMORIUL

Generalului C. Dragalina

Memoriu din punct de vedere militar asupra Propunerilor Ungariei făcute in ziua de 16 august 1940 la Turnu Severin.

I. - Frontiera propusă de Ungaria este din punct de vedere militar, extrem de avantajoasă Ungariei, asigurind forţelor ei armate posibilitatea de a( cuceri şi restul teritoriului pină la vechea frontieră din 1916 (adică şi Banatul şi Ţara Făgăraşului). II. - Pe frontiera pe care şi-a ales-o - MUREŞUL, TÎRNA VA MARE şi MUNŢII PERSANI - a avut grejâ să nu respecte o frontieră geografică (a apelor), şi fără justificări de ordin etnografic, a trecut in anume zone la sud de ea (ARAD şi TEIUŞ) şi au creat prin aceasta condiţiuni favo­ rabile unor operaţiuni militare ofensive. în adevăr, capul de pod de la Arad anihilează apărarea Banatului, iar operaţiunile din zona Teiuş, combinate cu un atac de pe latura Munţilor Persani, face imposibilă apărarea Ţării Făgăraşului. III. - în ceea ce priveşte eventualele operaţiuni ofensive româneşti, nici Banatul, nici Ţara Făgăraşului nu vor putea fi luate ca bază de ple­ care ofensive, zonele de concentrare nefiind in siguranţă, pentru motivele arătate mai sus. în ceea ce priveşte frontiera Carpaţilor (vechea frontieră a Moldovei) este de observat că ea prezintă pentru ofensivă, dezavantajele cunoscute din trecut. IV. - în afară de aceste consideraţiuni, prin frontiera propusă, efec­ tivele armatei române s-ar reduce cu valoarea a 2 Corpuri de Armată (circa 6 Divizii) plus o Divizie de Cavalerie. V. - ÎN CONCLUZIE: Se vede din intenţia Ungariei că "litigiul" de care am amintit in "AIDE-M£MOIRE"-ul depus Comisiunii române (Domnul Ministru Vale­ riu Pop) in ziua de 16 August 1940, să poată fi complet lichidat cindva, prin ocuparea restului teritoriului prin acţiuni militare. Adică: Deocamdată, prin frontiera propusă, Ungaria ia cea mai mare parte din "litigiu", pregătind in acelaşi timp posibilităţi bune pentru ocuparea restului - care - râmine tot litigios. Mentalitatea ungară este neschimbată: Refacerea Coroanei Sf. Ştefan.

ss. General CI. Dragalina

286 Anexă la Memoriul Generalului Dragalina

OBSERVAŢIUNI DE DETALIU

1. - Mărirea capului de pod de la SEGHEDIN şi crearea unui nou cap de pod la ARAD, ia Banatului posibilitatea de a fi apărat pe MUREŞ şi creează Ungariei foarte bune condiţiuni pentru atacul acestei provincii. Existenţa unei singure comunicaţiuni de mic randament (calea ferată şi şoseaua T. Severin - Timişoara) are repercusiuni defavorabile pentru apărarea Banatului. Situaţia s-ar îmbunătăţi prin executarea legăturii Bumbeşti - Livezeni şi mărirea capacităţii căii ferate de pe valea Bistrei. în lipsa liniei de apărare naturală a Mureşului, s-ar putea utiliza linia: Munţii Poiana Ruscăi - Bocşa - Comorişte, ceea ce echivalează insă cu pierderea in cea mai mare parte a Banatului. 2. - între PAULIŞ şi ALBA IULIA (exclusiv), o frontieră naturală - MUREŞUL, - favorabilă principiului apărării. 3. - Capul de pod de la TEIUS permite: a) întoarcerea apărării MUREŞULUI dintre DEVA şi VINŢUL DE JOS; b) întreruperea comunicaţiei de pe Valea STREIULUI; c) Ocuparea zonei SIBIU; dj) întoarcerea apărării noastre de pe TÎRNAVA MARE. 4. - între BLAJ şi VÎNĂTORI se urmează o linie naturală, aceea de despărţire a apelor dintre TÎRNAVE. Apărarea s-ar face in bune condiţiuni pe TÎRNAVA MARE, dacă nu ar fi anihilată de acţiunea arătată la punctul 3 sau de la aceea indicată mai jos la punctul 5 (secţiunea din zona PERSANILOR). 5. - Pierderea Judeţului BRAŞOV şi traseul dintre Vinâtori şi Munţii PERSANI pare anume creat, căci favorizează la maximum o manevră convergentă pentru ocuparea Făgăraşului. Grupul de forţe român dintre Sebeşul Săsesc şi Munţii Persani, cu spatele la Munţii Făgăraşului şi ai Cibinului, cu o singură legătură cu restul Ţârii (aceea de pe Valea Oltului), ar fi intr-o situaţie din cele mait defavorabile. 6. - De la Piatra Craiului se urmează vechea frontieră din 1916. Intrindul ce-1 formează frontiera propusă pare vulnerabil pentru un­ guri, faţă de eventualele acţiuni din partea noastră, pe cele 2 flancuri ale lui. Aceasta insă numai in mod aparent, deoarece, după cum am arătat şi mai sus: a) o acţiune de pe latura vestică (Sighişoara-Braşov) este imposibilă pentru că: - Grupul de forţe de pe Olt ar trebui foarte puternic flancat (acoperit spre Teiuş); - Posibilităţile de aprovizionare şi evacuare sint extrem de reduse (numai Valea Oltului).

287 b) O reacţiune de pe latura de est, impune invingerea rezistenţei ungare de pe Carpaţi. 7. - Direcţia unei manevre ofensive române, de randament maxim, ar fi din zona Piatra-Neamţ -Vatra Dornei, in scopul de a ajunge in regiunea dintre SOMEŞ şi MUREŞ. Ea ar necesita: a) Trecerea unui masiv muntos de mare adincime (60-70 km) numai pe 3 comunicaţiuni. b) Concentrarea forţelor s-ar face foarte greu cu flancul şi spa­ tele expus vecinilor de la est (U.R.S.S.).

ss. General CI. DRAGALINA

Anexa Nr. 26

Ordinea de zi pentru Şedinţa a Il-a

TAGESORDNUNG

der Sitzung vom 19. August 1940

1) Uberpriifung der Beglaubigungsscheine Seiner Exzellenz Herr von Hory, Geheimrat, bevollmăchtigter Gesandter und Delegierter der Konig- lich Ungarischen Regierung. 2) Darstellung des rumănischen Standpunktes und Uberreichung des rumănischen Memoriums. 3) Empfangsbestatigung des Memoriums der Koniglich Rumănischen Regierung durch Seine Exzellenz Herrn Hory, im Namen der Koniglich Ungarischen Regierung. 4) Festlegung der Tagesordnung der năchsten Sitzung.

Anexa Nr. 27

ÎNTREVEDEREA

MANOILESCU - FABRICIUS

din 19 august 1940.

Fabricius a venit să se plingâ de o Notă Verbală a noastră prin care refuzăm propunerea germană de a se face un pod la Reni pentru refu­ giaţii basarabeni. Am constatat că această Notă a plecat din Minister fară

288 cunoştinţa mea, in urma unei adrese primite de la Statul Major cu rezo­ luţia D-lui Vice-Preşedinte al Consiliului. Deoarece Nota contrazicea in mod formal cele făgăduite de mine D-lui Fabricius, am retras-o imediat. în legătură cu tratativele de la Severin, Ministrul Fabricius mi-a spus că simbătă seara a primit vizita Ministrului ungar Bârdossy, care i-a declarat că dacă răspunsul Delegaţiei române de astăzi, luni, nu va fi satisfăcător, atunci ambele Delegaţiuni vor trebui să-şi facă bagajele şi să plece la Berlin, pentru ca Berlinul să arbitreze asupra chestiunii. Fabricius i-a răspuns lui Bârdossy că nici vorbă nu poate să fie de aşa ceva, fiindcă Berlinul refuză să arbitreze şi invită cele două părţi să se inţeleagă singure. Fabricius adaugă ca un fapt caracteristic că Bârdossy n-a găsit altă ameninţare decit aceasta, plecarea la Berlin şi nu a vorbit de război

Anexa Nr. 28

VIOLAREA SPAŢIULUI AERIAN AL ROMÂNIEI

Domnule Colonel,

Vă informez că astăzi la orele 11 au fost semnalate de "Gruparea A.CA." Deva, trei avioane de bombardament ungare zburind deasupra judeţelor Severin şi Hunedoara. Ştirea vine de la centrul de informaţii Lugoj. Pentru jud. Mehedinţi am luat toate măsurile prevăzute in ordinele ce avem.

CpL indescifrabil

25. VIII. 1940

Pentru conformitate, PREFECTUL JUDEŢULUI MEHEDINŢI ss. Col. Toniceanu

19 - Bătălia pentru Ardeal Anexa Nr. 29

SCRISOAREA Iui I. GIGURTU către von RIBBENTROP

Euere Exzellenz,

Ich mache Gebrauch von Ihrer liebenswurdigen Aufforderung, Ihnen iiber unsere Verhandlungen zu schreiben. Ich weiB, dafi Ihre Zeit sehr knapp ist, aber ich tue es doch, da ich iiberzeugt bin, daB Ihre Aufforderung nicht nur einen protokollarischen Sinn hatte, sondem einem aufrichtigen Interesse entsprang. Bevor ich zu meinen weiteren Ausfiihrungen weiterschreite, kann ich es nicht unterlassen, noch einmal meinen innigsten personlichen Dank auszusprechen fur die liebenswurdige Art und Weise in welcher wir in Salzburg aufgenommen wurden. Die uns dort entgegengebrachte Aufmerksamkeit, fur welche ich dankbar bin, hat uns die schwierige Lage, in welcher wir uns befanden, viei erleichtert Nach unserer Ruckkehr in Rumănien muBten wir die allgemeine Stimmung etwas vorbereiten. Wir haben sukzessive den Ministerrat, hin- terher den Kronrat, dann eine Delegation der Siebenbiirger Personlichkei- ten zusammenberufen, um ihnen die Sachlage klarzulegen, und zwar so wie sie aus unseren Besprechungen hervorging. Wir fuhrten an: die Achsen-Măchte wollen in Siid-Ost-Europa Frie- den haben, betrachten einen Krieg in diesem Teile Europas als katastro- phales Ereignis und sind der Meinung, daB alle Grenzinteressen durch direkte Verhandlungen aus der Welt geschafft werden miissen. Wir haben diesen Verhandlungen zugesagt, in den wir aber klar hervorgehoben haben, daB sie nur auf der Basis des Volks-Austausche stattfinden kdn- nen, da wir unmoglich die rumănische Bevdlkerung den Magyaren sowie den Bulgaren iiberlassen kdnnen, weil diese beiden Volker immer es als ein Prinzip ihrer Lebensmoglichkeit betrachten, zu entnationalisieren. Ich nahm an, nach der Art wie sich unsere Besprechungen ent- wickelten, daB die Logik unseres Vorgehens volles Verstandnis gefunden hat In meiner Rundfunksrede, in welcher ich dem Ratschlage des Fiihrers nachgegangen bin - dem Volke die volle Wahrheit zu sagen - habe ich diesen Standpunkt vertreten und die allgemeine Situation klargelegt. In der Zwischenzeit haben wir, wie Sie wahrscheinlich schon benachrichtigt worden sind, die Fuhlung mit Ungarn und Bulgarien aufgenommen und befmden uns heute im Kern der Verhandlungen. Es konnte nicht schnel- ler geschehen, weil wir erst vorsichtig die Stimmung des Volkes vorbe­ reiten muBten. Mit dem Gang der Verhandlungen ist Herr Minister Fabricius auf dem Laufenden.

290 BULGARIEN. Obvvohl wir die Anweisung des Fiihrers erhalten hatten, wollteh wir doch versuchen, mit Bulgarien auf einem KompromiB zu kommen. Dieses von zwei Gesichtspunkten aus betrachtet: - Erstens, der Geschichte wegen, muBten wir beweisen konnen, daB wir alles getan haben um die Rechte Rumăniens zu wahren; - Zweitens - und das war der Hauptgrund, weil wir der Meinung sind, daB die ganze Abtretung, so wie wir sie jetzt machen werden, in unserem Volke gewiBermaBen als eine Beleidigung empfunden wird und fur die zukiinftigen freundschaftlichen Beziehungen einige Schwierigkei- ten bereiten wird. Die bulgarischen Staatsmănner haben dies nicht einge- sehen und bleiben fiir die zukiinftige Entwicklung dieser Beziehungen, die wir ehrlich verfolgen wollten, damit belastet. Ich will nicht auf die Berechtigung jedes der beiden Teile eigehen, mochte aber nur darauf auf- merksam machen, daB die Abtretung der Siid-Dobrudscha an Rumănien beim Vertrag von Bukarest stattfand, bei welcher Gelegenheit wir Bul­ garien geholfen hatten, mit seinen Nachbarn besser abzuschneiden, was auch die damalige Delegation offiziell zum Ausdruck gebracht hat. Das heiBt, daB die Siid-Dobrudscha beim Vertrag von Neuilly gar nicht erwâhnt wurde und wir bei diesem Vertrag uberhaupt nichts von Bulga­ rien forderten und seither mit Bulgarien auf geniigend gutem FuB stan- den, was auch durch die vielen Kapitalanlagen der besseren Kreise Bulgariens in Rumănien, die von uns ohne Schwierigkeiten zugelassen wurden, hervorgeht Wir werden die Verhandlungen mit Bulgarien jetzt weiterfiihren, indem wir nur auf die Wahrung der wirtschaftlichen rumănischen Interessen Wert legen und darauf, daB der Volks-Austausch in vollster Ordnung stattfinden soli. Ich bin der Meinung, da wir jetzt entschlossen sind dieses Gebiet abzutreten, daB es gar nicht darauf ankommt, ob diese Abtretung einen Monat friiher oder spăter stattfindet. Personlich habe ich die Uberzeu- gung - ich wurde sehr froh sein mich zu tauschen -daB die Entwicklung der Abtretung nicht ohne sehwere Zwischenfâlle vor sich gehen wird und deswegen glaube ich, daB es absolut notwendig sein wird, deutsche und italienische Beobachter standig an Ort und Stelle zu haben. Nach der Art wie sich die Besprechungen, die in Craiova stattfinden, entwickeln, wer­ den wir diese Notwendigkeit noch besser iibersehen. UNGARN. Bevor ich auf die Lage der Besprechungen mit Ungam komme, mochte ich auf folgendes hinweisen: Bessarabien schloB sich Ende des Weltkrieges an Rumănien an. Die­ ses war eine natiirliche Folge der russischen Revolution, die das bessa- rabische Volk nicht mitmachen wollte. Wir haben fur diesen AnschluB nicht gekămpft und hatten ihn - im groBen Kriege -.zunăchst auch gar nicht eigentlich bezweckt, so daB es fiir das Volk - abgesehen von der ZweckmăBigkeit einer Verteidigung und den bekommenen Ratschlăgen der Achsenmăchte - einigermaBen verstăndlich war, eine Abtretung ohne Kampf anzunehmen. Dasselbe gilt fiir die Siid-Dobrudscha, da unser Ein- marsch in Bulgarien - um den Frieden im Balkan einen Tag friiher zu bringen - nicht als eigentlicher Krieg betrachtet werden konnte, abgesehen von den groBen Geldausgaben und den paar Tausend Opfem der Cholera-Epidemie. Dieses ist jedoch keineswegs der Fall mit Siebenburgen. Siebenbiir gen war immer als die natiirliche Festung betrachtet worden der Rumă- nen, in welcher sich die rumănische Rasse gebildet, erhalten und ent-

291 20 - Bătălia pentru Ardeal wickelt hat. Von hier aus strebten die Rumănen, so wie ihnen die Volkerwanderung etwas Ruhe zulieB, nach allen Richtungen in die Ebene. Um das rumănische Volk in Siebenbiirgen vor der Vemichtung - die ihm in drei Generationen durch die energische und plansichere magyarische Entnationalisierung bevorstand, zu schiitzen, haben wir an Osterreich-Ungarn im Jahre 1916 den Krieg erklărt mit dem ganzen Risiko, welches dieses fur unser Land bedeutete und mit dem groBen Verlust, uns mit dem Deutschen Reich zu entzweien. Logisch gesehen, konnte dieses als ein Fehler betrachtet werden, da wir Hand in Hand mit RuBland gingen, obwohl, auf weite Sicht - RuBland, oder besser gesagt, das Slawentum - fur Rumănien eine groBere Gefahr ist als die Magyaren. Aber die augenblickliche schreckliche Lage der rumă­ nischen Brtider in Siebenbiirgen hat uns dazu gebracht, alles zu riskieren, um sie zu befreien und der gewaltsamen Vemichtung zu entreiBen. Daraus geht klar hervor, daB, wenn die Rumănen ihre Volksfreiheit in Ungarn gesichert gehabt hătten, wir damals sicher keinen Krieg gemacht haben wiirden. Wir haben also, um die Rumănen aus Siebenbiirgen zu befreien, das Schicksal des alten Kdnigreichs aufs Spiel gesetzt. Eine Abtretung dieses Gebietes an Ungarn, Gebiet, welches wir mit so groBen Opfern befreit haben und welches uns die Freundschaft Deutschlands auf die vielen Jahre entzogen hat, kann gar nicht in Frage kommen, da das Volk- jetzt wie damals -bestimmt alles aufs Spiel setzen wiirde, um es zu verhindern. Ich bitte Euere Exzellenz mir zu glauben, daB dieses nicht nur eine Redensart sei. Ich habe die Stimmung in Rumănien liberali gepruft. Da es aber hieB, wir sollen oder wir miissen von gewissen politischen Standpunkten aus gesehen, mit Ungarn verhandeln und auch einigermaBen die Ungarn befriedigen, so haben wir diesen Standpunkt angenommen, um uns in die Politik Deutschlands einzufiigen und wir haben die Moglichkeit gefunden mit Ungarn zu verhandeln, indem wir den Volks-Austausch als einzige mogliche Losung ansehen - welche imstande ist die ungarisch-rumănischen Unstimmigkeiten fiir immer aus der Welt zu schaffen. Um dieses zu ermoglichen wăren wir sogar gewillt, einen Teii des Landes, der diesen Volks-Austausch ermoglicht, abzutreten. Wenn es heiBt einen stăndigen Frieden zu haben, so ist dieses nicht moglich als nur mit einem totalen Volks-Austausch. Eventuell wiirden wir aber geneigt sein, wenn die Szekler ganz oder gar dagegen sind, sie zu behalten und ihnen ihre Volkseigenart weiter zu bewahren. Euere Exzellenz wird sicher liber die ungarische Forderungen orien- tiert, die zwei Drittel des Gebietes, und mehr als 2 000 000 Rumănen zu Ungarn einschlieBen wollen und uns zugleich noch 163 000 Ungarn uberlassen. Dies sind Forderungen die wir glatt abschlagen miissen und fiir welche niemand die Verantwortung iibernehmen konnte. Solche Gebietsabtretungen oder Gebietszuschusse konnen nur durch den Krieg von den Betreffenden behauptet werden. Ungarn kann aber von keinem Standpunkt aus abgesehen von dem feudalischen oder jetzt dem imperia- listischen - seine Forderungen rechtfertigen. Wir werden alles tun um die Ungarn zu iiberzeugen, daB es im Inte- resse beider Lănder und beider Volker liegt, miteinander im Frieden zu leben und, daB dieses nicht moglich ist, solange von irgend einer Seite ein Irredentismus Platz findet; zumal beide Volker dazu berufen sind in

292 dem durch die Axe neuoiganisierten Europa, im Frieden zu leben und sich in den neuen Wirtschaftsplan einfiigen konnen. Es hat gar keinen Sinn dieses neue Europa mit nationalistischen Zwistigkeiten und inneren Schwierigkeiten zu verwickeln, die aber nicht zu vermeiden sind, wenn sich bei uns im Lande ungarische Bevolkerung befindet, oder in Ungam rumănische Bevolkerung, und gar Millionen Ruinănen im Majorităts- Verhăltnis sein werden. Ich bitte Euere Exzellenz mir zu glauben, daB ich mit den Sieben- burgern von oben angefangen bis unten, groBe Schwierigkeiten habe, um sie zu uberzeugen, daB ein Volks-Austausch nicht nur notwendig, sondern zweckmăBig ist. Die Siebenbiirger - seien es Ungarn oder Rumănen, vielleicht auch Deutsche sind Grenzbevolkerungen, die einen eigenarti'gen Charakter haben und den man einigermaBen mit den ElsaB-Lothringem vergleichen konnte. Ich glaube, daB eine Regelung in diesem Sinne ein fiir alle Mal die Zwistigkeiten zwischen Ungarn und Rumănien aus der Welt schafft Aus dieser Regelung konnte man, even- tuell, die Szekler, fiir eine Zeitlang, wenn es nicht anders gehen konnte, weglassen. Sie kennen die heutige Lage. Wir stehen auf dem Standpunkt des Volks-Austausches. Als weitgehendste Konzession haben wir zugesagt, daB wir - unmittelbar nach Anerkennung unseres Prinzips - einen Vor- schlag iiber die eventuelle Grenze vorlegen wotlen, aber wir wollen nicht, daB man eine so gedachte Grenze als KompromiB betrachtet und darauf ihn - vom teritorialen Standpunkt aus gesehen - hin- und her- schiebt. Das abtretende Gebiet kann nur so groB sein, daB die abziehen- den Ungarn darin aufgenommen werden konnen. Ich habe den bestimmten Eindruck gehabt, daB dieser Standpunkt in Salzburg anerkannt wurde. Nur um im Sinne der deutschen Politik zu sein und um ein Beispiel anzufiihren wie die neue Grenze eventuell aus- sehen wurde, haben wir nachgegeben. Dieses alles haben wir unternom- men, um nichts unversucht zu lassen, was die Besprechungen hătte abbrechen konnen. Um die ganze Lage mit wenigen Worten zu charakterisieren, mochte ich folgendes zusammenfassen: Dort, wo wir eine Begrundung fiirs Nachgeben finden konnten, daB heiBt: dort, wo der Volk noch nicht allen Fasem seines Wesens und Her- zens mit dem Boden verwachsen war - wie z.B» in der siidlichen Dobrudscha - da haben wir auf uns die schwere Verantwortung nehmen konnen um nachzugeben. Das Volk hat eingesehen und richtig empfunden, daB wir auch dieses Mal - genau wie in der bessarabischen Frage - unsere Krăfte aufsparen und zwar: - um unsere Politik, mit der Politik Deutschlands vollig in Einklang zu bringen; - um denn wiederstehen zu konnen, wenn jemand etwa diejenigen Territorien in Frage stellen solite, welche das rumănische Volk aus Siebenburgen seit 18 Jahrhunderten bewohnt - und aus welchen Territorien -gleich ob frei oder unter frem- der feudalischer Herrschaft - das rumănische siebenbiirgerische Volk, trotz unsăglicher Leiden die zahlloser Unterdruckungen, sich so stark behauptet hat, daB es bis in die letzten Jahrzente die Lebens-und Kraftquelle der gesamten rumănischen Nation gebildet hat

293 Die Abtrennung Siebenbiirgens und des dortigen rumănischen Volkes von Rumănien, wiirde einer Zerschmetterung unserer nationalen Einheit und Kraft gleichkommen. Als solche glaube ich und sind wir alle tiber- zeugt, kann diese den politischen Zielen Deutschlands nur widersprechen. Eine endgultige restlose Trennung aber der rumănischen Nation von der Ungarischen Nation, kann fiir die Zukunft nur gute Folgen haben. Wir sind daher' bereit, dieses anzunehmen und durchzufiihren, trotz allen Widerstandes, der seitens der rumănischen Bevolkerung Siebenbiirgens zu erwarten ist. Ich glaube, daB dann, im letzten Moment, die Vemunft des rumănischen Volkes, wie immer, stărker sein wird und wir alle iiber- zeugen werden, iiber den Vorteil ein fiir alle Mal den Zwiespalt zwischen uns und den Magyaren aus der Welt geschafft zu haben. Bevor ich schlieBe, mochte ich Euere Exzellenz noch hinzufiigen, daB, wenn Rumănien in den letzten 10 Jahren Deutschland gegeniiber gewisse Fehler begangen hat, man diese Fehler, wenn man sich ein wenig Miihe gibt, vielleicht in noch gro3erem MaBe bei den Ungarn fin- den wird und dieses vielleicht bis in die GegenwarL Genehmigen Euere Exzellenz, die Versicherung meiner ausgezeich- neten Wertschătzung.

Bukarest, den 27. August 1940.

s.s. I. Gigurtu

Anexa Nr. 30

PROIECTUL DE MEMORIU

întocmit in vederea negocierilor de la Viena, "însoţit de o hartă pentru ilustrarea propunerii Guvernului Român

Die Kiiniglich Rumănische Regierung stellt mit Bedauern fest, daB die KSniglich Ungarische Regierung in seiner am 24. August iiberreich- ten Denkschrift noch immer auf seinem Vorschlag von ausschlieBlich territorialer Natur beharrt und daB dieser Vorschlag die Anwendung des Volksaustausches fiir die iiber zwei Millionen Rumănen die dem Mutter- lande durch diese Losung entrissen wiirden, vollkommen und von vorn- herein ausschlieBt. Die Koniglich Rumănische Regierung begniigt sich mit der Feststel- lung, daB der Vorschlag der Koniglich Ungarischen Regierung volkom- men unhaltbar ist lind jeder Begriindung entbehrt. Die Koniglich Rumănische Regierung bemerkt aber ausdriicklich, daB sie sich das Recht vorbehălt, wenn und wo auch immer es angezeigt wăre, die absolute Unhaltbarkeit des territorialen Vorschlages der Konig­ lich Ungarischen Regierung und seiner Begriindung sofort und mit unum- stoBlichen Mitteln zu beweisen.

294 Die Koniglich Rumănische Regierung beharrt auch weiterhin auf sei- nen Vorschlag, daB das Problem des rumănisch-ungarischen Gegensatzes volkischen Charakters nur dadurch gelost werden kann und soli, daB die teilweise Durchdringung der beiden Volker, welche durch die nicht wie- dergutzumachenden Geschehnisse der Vergangenheit in eine Wirklichkeit umgewandelt ist, aus der Welt geschaffen werde. Rumănien kann einer Losung, die auch nur einen einzigen Rumănen unter fremde Herrschaft stellt, eine Zustimmung niemals geben und nur eine Losung annehmen, die keinen Rumănen seinem Nationalstaate entreiBt Wie Rumănien aber keinen Rumănen unter fremder Herrschaft haben will, so erkennt Rumănien auch fiir Ungarn die Giiltigkeit desselben Gebotes an, das heifit, daB kein Magyar weiterhin unter fremder Herr­ schaft vorbleiben soli. Die praktische Inkraftsetzung dieses fiir beide Lănder und beide Nationen gleich rechten und billigen Gebotes ist aber nur dann zu ver- wirklichen, wenn die Losung des ungarisch-rumănischen Gegensatzes in der vorbehaltlosen Annahme des volkischen Prinzips, verbunden mit dem totalen Austausch der betreffenden Volksteile gesucht wird. Die koniglich Rumănische Regierung hat von aller Anfang an aner- kannt und zugesagt, daB eine solche Regelung logischerweise auch ter- ritoriale Folgen zu Gunsten Ungarns bedingt Um alle MiBverstăndnisse zu vermeiden, betont die Koniglich Rumă­ nische Regierung nochmals ausdriicklich, daB sie territoriale Verschie- bungen nur als logische Folgen des Volksaustausches in Betracht nehmen, erorten und letzten Endes annehmen kann. Eine solche Regelung, welche die naţionale Einheitlichkeit beider Staaten ein fiir allemal zu verwirklichen ermoglicht, ist auch das einzig dankbare Mittel um zu einem dauernden Frieden und zu einem wahren Freundschaftsverhăltnis zwischen beiden Lăndern und Volkem gelangen zu konnen. Um seinen festen Verstandigungswillen und seinen aufrichtigen Ver- sohnungsgeist nochmals zu beweisen um die praktische Seite seines Vor- schlages klar zu machen hat sich die Koniglich Rumănische Regierung entschlossen, ihren schon im ersten Augenblick gemachten Vorschlag auf der dieser Denkschrift beigeschlossener Karte zu versinnbildlichen. Die auf dieser Karte angegebene Grenzlinie stellt eine Veranschau- lichung der volkischer Anfassung der Koniglich Rumănischen Regierung zum Zwecke der nationalen Vereinheitlichung beider Staaten, Rumăniens und Ungarn, mittels eines Bevolkerungsaustausches, welcher sămtliche in Siebenbiirgen wohnhafte Magyaren umfaBt, dar. Die vorgeschlagene Grenzlinie ist von der tatscichlichen Durchfuhrung des geplanten Bevolkerungsaustausches bedingt und hat nur im Falie der Erfiillung obiger Voraussetzungen Giiltigkeit und Sinn, sonst ist sie als nuli und nichtig zu betrachten. Anexa Nr. 31

EXTRAS

din Telegrama din noaptea de 29/30 august 1940 (ziua Arbitrajului de la Viena) a Ministrului României la Moscova, Grigore Gafencu, către Ministerul de Externe

Am fost chemat ieri la miezul nopţii la Comisariatul Afacerilor Străine unde, Domnul Decanozov mi-a remis o nouă notă verbală cu privire la incidente de frontieră. Este vorba de "violări de teritoriu" din partea aviaţiei noastre şi de "acte de duşmănie" ale grănicerilor. Atrag binevoitoarea atenţie a Excelenţei Voastre asupra Notei pe care v-o transmit separat in care se vorbeşte de "răspunderile" şi de "consecinţe serioase", pe care le-ar putea avea provocarea de noi incidente. Domnul Decanozov a ţinut să stăruie şi verbal asupra "seriozităţii" pe care Guvernul Sovietic o atribuie acestor incidente care zădărnicesc bunele intenţii ce există de o parte şi de alta pentru normalizarea raporturilor...

Ziarele publică astăzi dimineaţă un comunicat amănunţit despre con­ vorbirile dintre Decanozov şi mine, ceea ce ar dovedi însemnătatea poli­ tică ce s-ar da aici acestor incidente.

GAFENCU"

EXTRAS

din a doua telegramă din aceeaşi zi a Domnului Grigore Gafencu

"Comunicatul publicat de Guvernul Sovietic referitor la inciden­ tele româno-sovietice a produs vilvâ in cercurile diplomatice şi ziaristice. Un ambasador, îndeobşte bine informat, mi-a atras atenţia că aceste comunicate au mtotdeauna un înţeles politic mai adine şi că după părerea sa nu este o simplă coincidenţă ca Guvernul Sovietic, gata sâ profite de orice ocazie, a publicat acest comunicat tocmai in ziua întrevederii de la Viena".

GAFENCU EXTRAS

din Raportul Domnului GRIGORE GAFENCU din 9 septembrie 1940

La 29 August - ziua de intilnire la Viena am cerut o audienţă D-lui Dekanozov pentru a-i semnala unele incidente de frontieră. Comisarul Adjunct mi-a răspuns că e foarte ocupat in aceste zile şi că mă roagă să mă duc a doua zi dimineaţa la Secretarul General Dl. Sobolev. Am pri­ mit acest răspuns la ora 3 după masă. In cursul aceleiaşi după amiezi Contele Schulenburg a avut o au­ dienţă la Dl. Molotov. Seara la ora 6 am fost chemat din nou de Comisariatul pentru Afa­ cerile Străine şi am fost înştiinţat că Dl. Dekanozov mă roagă să vin sâ-1 văd chiar in acea seară. Cum ora indicată era la miezul nopţii am cerut, dacă e cu putinţă ca audienţa să fie aminată pentru a doua zi dimineaţa. Dl. Dekanozov s-a opus oricărei aminări. V-am raportat prin telegrama mea Nr. 2115 convorbirea pe care am avut-o la miezul nopţii cu Dl. Dekanozov. Comisarul Adjunct luase un ton foarte grav pentru a-mi anunţa o serie de noi incidente la frontieră şi pentru a-mi remite o notă verbală redactată intr-o formă neobişnuit de brutală.

A doua zi, 30 August - ziua Arbitrajului - a apărut dimineaţa, in toate ziarele ruseşti, un comunicat despre întrevederea noastră in aceiaşi termeni brutali ca şi nota verbală din ajun. Agenţia TASS a transmis acest comunicat in străinătate. Comunicatul, forma lui neobişnuită, publicitatea dată astfel unor inci­ dente fără însemnătate au produs senzaţie in cercurile diplomatice şi gazetăreşti de aci. Gazetari şi mai mulţi colegi au cerut să mă vadă. Nu am primit decit pe Ambasadorul Japoniei care-mi întorcea vizita de pre­ zentare. Dl. Togo a ţinut să-mi atragă atenţia că asemenea comunicate au tot­ deauna un înţeles politic mai adine şi că după părerea sa nu este o simplă coincidenţă că Guvernul Sovietic, gata sâ profite de orice ocazie, a publi­ cat acest comunicat tocmai in ziua intilnirii de la Viena. Diplomatul japo­ nez, deşi rezervat de obicei, a stăruit mult in această privinţă. Anexa Nr. 32

DEPLINELE PUTERI COLECTIVE

remise Legaţiunei Germane la 30 August 1940

NOUS, Carol II, Roi de Roumanie, Nous confiant pleinement dans la capacite, le zele et le devouement de Monsieur le Professeur Mihail Manoilescu, NOTRE Ministre Secretaire d'Etat au Departement Royal des Affaires fitrangeres et de Monsieur Valeriu Pop, Ministre Plenipo- tentiaire, ancien Ministre Secretaire d'fetat, leur donnons pleins et absolus pouvoirs d'accepter l'arbitrage de rAllemagne et d'Italie dans les ques- tions pendantes entre le Royaume de Roumanie et le Royaume de Hon­ grie ainsi que de declarer que le Royaume de Roumanie s'engage â accepter la sentence des arbitres. En foi de quoi, NOUS leur avons delivre les presentes signees par NOUS et munies de NOTRE sceau royal.

Fait ă Bucarest, le 30 aoîit 1940.

ss. CAROL R.

Le President du Conseil des Ministres Ministre des Affaires Etrangeres ad-interim ss. I. Gigurtu

Anexa Nr. 33

PROGRAMUL

Arbitrajului de la Viena

Nur fur den internen Dienstgebrauch der zustandigen Ressorts.

Program " fiir die Besprechungen im SchloB Belvedere

13.00 Uhr: Der Reichsminister des Auswărtigen hoit den Konig- lich italienischen Minister des ĂuBern in dessen Răumen im Hotel Imperial zur Fahrt ins SchloB Belvedere ab. 1) Zeiten werden voraussichtlich noch gaăndert.

298 13.05. Uhr. Abfahrt vom Hotel" Imperial zum SchloB Belvedere. 13.10. Uhr: Eintreten im SchloB Belvedere. Der Reichsminister des Auswărtigen und der Kgl. Italienische Minister des ĂuBern begeben sich zu dem an den vorgesehenen Bespre- chungsraum angrenzenden Raum der deutschen Delegation; die iibrigen Mitglieder der deutschen und italienischen Dele­ gation verteilen sich auf die beiden aneinandergrenzenden, fiir sie vorgesehenen Răume. 13.20 Uhr: Der Reichsminister des Auswărtigen und Graf Ciano begeben sich ins Treppenhaus zu demjenigen Punkt der Galerie, auf den der rechte Treppenaufgang miindet. Zur gieichen Zeit verlăBt die ungarische Delegation, geleitet vom Gesandten von Erdmannsdorff, das Hotel Bristol. 13.26 Uhr: Eintreffen der ungarischen Delegation im SchloB Belve­ dere. Eine Ehrenwache der Wehrmacht erweist der Delegation bei der Anfahrt vor dem SchloB Belvedere Ehrenbezeu- gungen. Der Chef des Protokolls empfăngt die Delegation am unteren Portal und geleitet sie die Treppe hinauf zum Reichs­ minister des Auswărtigen. Die Delegation wird vom Reichs­ minister des Auswărtigen und Graf Ciano begriiBt und von einem Angehorigen des Protokolls in den fiir sie vorgese­ henen, mit direkter Fernsprechleitung nach Budapest ausgestatteten Aufenthaltsraum gefiihrt. 13.30 Uhr: Die rumănische Delegation verlăBt, geleitet vom Gesandten Fabricius, das Grand Hotel. 13.35 Uhr: Eintreffen der rumănischen Delegation im SchloB Belve­ dere. Sie wird in gleicher Weise wie die ungarische Delegation vom Chef des Protokolls empfangen, vom Reichsminister des Auswărtigen und Graf Ciano begriiBt und alsdann in den fiir sie vorgesehenen Aufenthaltsraum, der mit einer direkten Fernsprechleitung nach Bukarest ausgestattet ist, geleitet Bei der Anfahrt vor dem SchloB Belvedere erweist die Ehrenwache der Wehrmacht Ehrenbezeugungen. Nach der BegriiBung kehren der Reichsminister des Auswărtigen und Graf Ciano in den deutschen Delegations- raum zuriick. 13.40 Uhr: Der Reichsminister des Auswărtigen und Graf Ciano begeben sich in den Besprechungsraum (Goldenes Kabinetl). Die ungarischen und rumănischen Delegationsfiihrer werden auf besondere Weisung des Reichsministers des Auswărtigen vom Chef des Protokolls bezw. stellv. Chef des Protokolls in ihren Aufenthaltsrăumen abgeholt und in den Besprechungs­ raum geleitet 13.41 Uhr: Die Pressevertreter verlassen unter Leitung von L. R. Rasche das Grand Hotel und begeben sich in das SchloB Bel­ vedere. Dort werden sie von einem Angehorigen des Protokolls geschlossen in den Wintergarten geleitet. Vor Beginn der SchluBerklărung durch den Reichsminister des Auswărtigen werden die Pressevertreter in das Goldene Kabi- nett gefiihrt.

299 14.25 Uhr: Die zum Fruhstiick des Reichsministers des Auswărti- gen im SchloB Belvedere geladenen Wiener Găste und die nicht an der Besprechung teilnehmenden Mitglieder der deutschen, italienischen, ungarischen und rumănischen Dele- gationen versammeln sich im Empfangssaal. 14.40 Uhr: Der Reichsminister des Auswărtigen und Graf Ciano, gefolgt von den ungarischen und rumănischen Delegationsfiih- rern, begeben sich, geleitet vom Chef des Protokolls, in den Empfangssaal und begriiBen die dort versammelten Wiener Găste. 15.50 Uhr: Beginn des Friihstucks im GroBen Marmorsaal. Der Reichsminister des Auswărtigen und Graf Ciano werden vom Chef des Protokolls und stellv. Chef des Proto­ kolls zu ihren Plătzen geleitet. 15.50 Uhr: Ende des Friihstiicks. 16.15 Uhr: Die rumănische Delegation, geleitet vom Gesandten Fabricius, begibt sich in das Grand Hotel zuriick. 16.25 Uhr: Die ungarische Delegation, geleitet vom Gesandten von Erdmannsdorff, begibt sich in das Hotel Bristol zuriick. Die Ehrenwache der Wehrmacht erweist den zuriick- fahrenden Delegationen vor dem SchloB Belvedere die glei- chen Ehrenbezeugungen wie bei der Anfahrt.

Anexa Nr. 34

ULTIMATUMUL GERMAN

in chestia comunicatului asupra primului Consiliu de Coroană

Nota lui Blaga

in legătură cu telegrama cifrată expediată din drum, de la Budapesta la 31 august 1940 ora 2.20 prin telefon

"Domnii Ribbentrop şi Ciano luind cunoştinţă de comunicatul de la Bucureşti - in care se arată că arbitrajul a fost propus României in ter­ meni ultimativi — au declarat că dacă acest comunicat nu va fi retras, infirmat, sau cel puţin atenuat, Axa va considera ca neavenite toate nego­ cierile de la Viena - arbitrajul şi garanţiile ce il însoţesc inclusiv - Româ­ nia urmind a se găsi din nou in situaţiunea in care se afla la sosirea dele- gaţiunii la Viena. După intervenţiunea de ultim moment a Domnilor miniştri Manoilescu şi Vaier Pop, atît la Bucureşti cit şi faţă de cei doi Miniştri ai Afacerilor Străine ai Axei, Dl. von Ribbentrop s-a arătat la gară, la despărţire, mai conciliant

300 Anexa Nr. 35

TELEGRAMA DESCIFRATĂ

De la Domnul Ministru Manoilescu din Budapesta (prin telefon) Nr. 14. - Data: 31.VIII. 1940

EXTERNE

BUCUREŞTI

în gară am vorbit incă odată despre comunicat cu von Ribbentrop. De data aceasta a atenuat puţin, spunind că nu trebuie luat prea in tragic, dar că este necesar totuşi a se face o revenire asupra expansiunii discu­ tate. D-sa şi-a exprimat părerea de rău cauzată de faptul că, consolidarea relaţiunilor noastre incepe cu un "Schonheitsfehler". Repet ce am spus la telefon câ o rectificare sau măcar o punere la punct in forma in care veţi crede, este indispensabilă.

(ss) MANOILESCU 14

Anexa Nr. 36

RAPORTUL RECAPITULATIV

al lui Raoul Bossy din 19 sept. 1940

Strict Confidenţial Personal. Domnule MINISTRU,

Prin telegrama Nr. 56902 din 13 septembrie curent, mi s-a cerut să fac investigaţii discrete pentru a afla faptele de culise care au dus la neaş­ teptata schimbare de atitudine a Guvernelor Axei faţă de negocierile româno-ungare precum şi la sentinţa dată in Castelul Belvedere, indi- cindu-mi-se totodată şase puncte asupra cărora să caut a obţine nu păre­ rea personală a unor personalităţi, oricit de importante ar fi ele, ci ade­ vărul istoric precis. Sub forma aceasta mă tem câ va fi foarte greu de a cunoaşte ade­ vărul, dat fiind că asemenea secrete nu sint deţinute decit de Domnii Hitler, Mussolini, Ribbentrop şi Ciano, şi poate de un număr extrem de redus de

301 colaboratori apropiaţi, ţinuţi de disciplina strictă a regimurilor totalitare la o tăcere absolută. Mai tirziu, fie cind imprejurări, neprevăzute azi, ar duce la o dezvăluire integrală a arhivelor diplomatice, fie cind guvernanţii actuali ai Ungariei işi vor publica memoriile spre a pune in relief faţă de compatrioţi abilitatea şi meritele lor in ajunul Arbitrajului din Viena, vom putea poate şti inlânţuirea de fapte care a culminat in ziua de 30 august Dacă sint părţi ale dramei care vor rămine multă vreme incâ in Întu­ neric pentru noi, există totuşi aspecte ce pot fi desprinse şi desluşite cu oarecare sorţi de exactitate. Privită din locul in care mă aflu şi Întemeiată pe o serie Întreagă de informaţii şi impresii ce mi-a fost dat să le culeg, evoluţia situaţiei in ulti­ mele luni pare a fi următoarea: în prima fază a ostilităţilor, Puterile Axei erau ferm hotărite a amina pină la pacea generală examinarea şi soluţionarea tuturor revendicărilor revizioniste. Aceasta pentru a inlâtura orice primejdie de tulburări sau de complicaţii in Balcani de natură pe de o parte a primejdui viaţa econo­ mică a unei zone socotite drept cel mai de căpetenie izvor de aprovizio­ nare, iar pe de altă parte de a atrage intrarea in acţiune a Rusiei. La acest punct de vedere, constant manifestat de Guvernele din Roma şi Berlin, sfirşise prin a se ralia pină şi guvernul ungar. în vestita intilnire de la Viena in toamna trecută (1939) Ministrul Afacerilor Străine al Italiei ară­ tase limpede colegului său maghiar că, la momentul oportun, cind se va examina complexul problemelor balcanice şi cind se va sistematiza printr-un nou statut intregul sud-est, Italia va sprijini aspiraţiunile rezonabile ale Ungariei. După ultima sa intrevedere la Roma cu Primul Ministru Ungar, Contele Ciano mi-a confirmat, că "ungurii aşteaptă cu răbdare" şi că Dl. Teleky este "extrem de moderat chiar faţă de România". Asistind pe urmă Ia graduala apropiere a politicii româneşti de poli­ tica Axei şi la evoluţia treptată a vieţii interne de la noi spre un regim totalitar, cirmuitorii Ungariei au inceput să se teamă, câ stringerea rela­ ţiilor dintre România şi Puterile Axei, bazată pe o progresivă comunitate ideologică şi manifestată printr-o serie de vizite oficiale ale diferitelor personalităţi române in Italia şi Germania, ar putea zădărnici speranţele lor. De aceea s-au hotărit să grăbească ca ceasul rezolvării problemelor lor, fără a mai aştepta sfirşitul războiului. Ultimatumul sovietic privitor la Basarabia şi Bucovina meridională, precum şi acceptarea exigenţelor Moscovei, au fost pentru Guvernul Ungar prilejul căutat spre a dezlânţui o acţiune mai energică. Cunoscind interesul Germaniei de a nu se tiri in Balcani in conflagraţiune, Guvernul din Budapesta a jucat pe faţă cartea rusească, arătind că opinia publică maghiară forţează mina Guvernului spre a-1 sili să atace România con­ comitent cu Sovietele şi Bulgaria. Faţă cu această ameninţare de genera­ lizare a războiului in sud-est, guvernele Axei şi-au modificat atitudinea de pină atunci, hotărind să dea parţial satisfacţiune Ungariei încă înainte de pacea generală şi recomandind României să facă jertfa faţă de toţi vecinii ei. S-a stabilit însă că aceste sacrificii trebuiau să ia forma unor concesiuni liber consimţite de noi în interesul păcii in sud-est şi că ele urmau să fie consecinţa unor negocieri directe şi nestinjenite cu Ungaria şi Bulgaria. Totodată, in întrevederile de la Salzburg şi Roma s-a pus in vedere atît Guvernului român, cit şi celui ungar, că principiul de bază al tratativelor urma să fie schimbul de populaţie cu asigurarea din partea noastră a spaţiului vital necesar stabilirii minoritarilor strămutaţi in ţările de origine.

302 începindu-se negocierile de la Craiova şi Turnu Severin am fost sfă­ tuiţi să fim cit mai largi in cele dinţii, spre a avea miinile libere pentru cele din urmă. Comunicind Contelui Ciano la 24 august, linia demarcaţională pro­ pusă de delegaţia ungară, D-sa m-a Încredinţat că este vorba numai de o primă formulă propusă in vederea unor lungi şi anevoioase tocmeli. Mi-a declarat insă categoric, că Italia, ca şi Germania nu vor cu nici un chip să intervină in tratativele noastre, ştiind dinainte că dacă ar avea de arbi­ trat conflictul, ar pierde fatal din simpatiile de care se bucură in cele două ţări. în mai multe rinduri mi-a reiterat categoric că Puterile Axei nu vor să se amestece in discut iunile dintre noi şi unguri. Trei zile după aceasta, adică chiar in ziua de marţi, 27 august, Dom­ nul von Mackensen, Ambasadorul Germaniei, imi vorbea in acelaşi sens şi cu aceeaşi hotărire. "înţelegeţi-vă intre D-voastră cum ştiţi" spunea D-sa, "Germania in orice caz nici nu vrea să audă de cuvintul arbitraj". Conversaţiunea noastră a fost Întreruptă de o chemare telefonică a D-lui von Ribbentrop, care, după cum am aflat in urmă, convoca pe ambasa­ dorul Germaniei la Viena, unde miniştrii de Externe ai Axei se întruneau pentru a examina diferendul româno-ungar. în după amiaza aceleiaşi zile, am primit vizita Baronului von Hahn, corespondentul diplomatic din Roma al lui Deutsche Nachrichtenburo, pe care îl cunosc de mulţi ani şi care mi-a declarat că, la Berlin, toată lumea se aşteaptă la foarte lungi şi anevoioase negocieri intre noi şi unguri. "De patru, cinci ori veţi rupe tratativele", mi-a spus D-sa, "şi tot de atitea ori le veţi relua. Ca să se gîndească Germania vreodată să intervină in dis­ cuţiile dintre Dvs., ar trebui să treacă multă vreme şi să se dovedească că nu mai este altă modalitate. Dar chiar în eventualitatea puţin probabilă şi. foarte îndepărtată a unui arbitraj, el nu s-ar putea întemeia decit pe prin­ cipiul schimbului de populaţie, cum vi s-a indicat şi unora şi altora la Salzburg". Care este evenimentul de politică internaţională care intre sîmbătă 24 august şi marţi 27 august a determinat schimbarea de atitudine a guver­ nului din Roma şi Berlin, indemnindu-le să ia pe faţă o parte direct activă în soluţionarea diferendului dintre români şi unguri, aceasta nu o putem stabili încă precis, dată fiind rezerva ce se păstrează. Indiscreţiuni, dacă se vor face vreodată, nu au avut incă timpul de a ajunge pinâ la noi. Dar că a fost un element nou şi neaşteptat care să explice radicala schimbare de linie de conduită a Puterilor Axei, aceasta rămine neîndoielnic. Cele mai autorizate personalităţi cu care am putut sta de vorbă, au recunoscut existenţa acestui element nou, fără a putea sau a vrea să precizeze în ce a constat Convingerea ce-şi face drum cel mai mult în cercurile politice este că ar fi vorba de o ameninţare a Sovietelor impotriva teritoriului nostru (primele obiective fiind Galaţi şi Dobrogea), in vederea unui con­ tact direct cu Bulgaria ia care ungurii ar fi declarat categoric că s ar ralia, pornind un atac contra României. Incidentele simultane ce s-au pro­ dus, in ajunul intîlnirii de la Viena, pe frontierele noastre de răsărit şi apus, par a demonstra că se stabilise o colizie intre Soviete şi Ungaria. în unele cercuri se crede că s-ar fi ajuns cu siguranţă la un acord secret intre Moscova şi Budapesta, acord negociat de de legat iunea pseudo-eco- nomică maghiară aflată la Moscova. Dovezi palpabile despre această ipo­ teză nu am însă pinâ acum. Sint mulţi care socotesc că lucrurile nu mer-

303 seseră atit de departe, dar că ungurii, informaţi de intenţiunile agresive ale Moscovei contra noastră, s-ar fi folosit de conjunctură spre a exercita un şantaj la Berlin, ameninţind cu o ofensivă împotriva României, care ar fi dus fatal la o conflagraţiune mai întinsă şi la distrugerea zonei noastre petrolifere. -Germania nu avea decit două alternative: sau să impună tăcere Ungariei cu forţa, efectuind eventual o ocupare militară, sau sâ-i acorde satisfacţiune destul de substanţială pentru a o linişti şi chiar a o ciştiga în cazul unui conflict cu Rusia. Din aceste două alternative, prima era nerealizabilă din cauza opunerii Italiei angajată de mulţi ani -a sprijini principiul unei revizuiri - cum ni s-a mărturisit întotdeauna in mod franc -teritoriale in favoarea Ungariei. Nu raminea deci decit o a doua alter­ nativă, aceea a unei satisfaceri a Ungariei spre a o împiedica să se mişte, întrebarea ce se pune este dacă Guvernul Ungar ar fi riscat totuşi să întreprindă o acţiune neaprobată de Berlin. în orice caz, cum se intimplă adesea cu şantajuri, acesta a reuşit S-a hotărit insă la Roma cit şi la Ber­ lin ca intervenţia Axei să nu ia forma unui arbitraj, ci a unei mediaţiuni. Qnd, in seara de 27 august, am Întrebat pe Ministrul Anfuso, Directorul de Cabinet şi colaboratorul cel mai apropiat al D-lui Ciano, dacă vom fi puşi la Viena in faţa unui arbitraj, D-sa a negat de mai multe ori şi cu toată energia asigurindu-mă că ar fi vorba numai de o "examinare a situaţiei". Aici se pune o a doua întrebare chinuitoare pentru sufletul tuturor românilor: Ce element nou s-a produs ca să determine la întrevederea Hitler-Ribbentrop-Ciano de la Obersalzburg, o altă modificare defavora­ bilă nouă, transformarea mediaţiunei intr-un arbitraj obligatoriu cu carac­ ter ultimativ, renunţarea la principiul schimbului de populaţii şi apoi o sentinţă rănind atit de crud neamul nostru. Din destăinuirile unor func­ ţionari superiori de la Palazzo Chigi, însărcinaţi de şeful lor sâ formuleze o soluţie concretă in chestiunea delimitării noii frontiere intre România şi Ungaria, reiese că linia direcţională la care se opriseră şi pe care o pre­ gătiseră pentru a fi propusă de Dl. Ciano guvernului german, nu includea nici secuimea, nici Clujul. Aceşti informatori conchideau şi dinşii că tre­ buie să se fi ivit la Obersalzburg şi la Viena, un motiv nou şi puternic pentru a se modifica linia iniţială într-un mod atît de dăunător României. Fost-a acest motiv un nou şantaj din partea ungurilor, sau vreo presiune de ultimă oră a factorilor ce-i ocrotesc pentru a le obţine o soluţiune şi mai favorabilă? Iată o nouă întrebare Ia care nu putem da un răspuns precis. Din mai multe părţi a ajuns pînă la mine informaţiunea că, spre a-şi întinde graniţa pînă în Carpaţi, ungurii ar fi invocat argumentul, că ar fi preferabil a avea pe crestele munţilor, în eventualitatea unui război cu Rusia, un popor şi o armată de o dirzenie recunoscută, cum ar fi cel maghiar! Pentru a încheia aceste consideraţiuni asupra unor evenimente atit de sfîşietoare pentru noi, voi arăta că multe personalităţi de aci îmi spun, poate ca mîngiiere, că guvernul ungar ar fi fost decepţionat de sentinţa de la Viena, întrucit nădăjduia să obţină întreaga TRANSILVANIE, iar nu partea cea mai săracă a acestui ţinut, cu o frontieră primejdioasă din punctul de vedere strategic. Cred că această pretinsă decepţiune trebuie interpretată in sensul că ungurii n-au renunţat la revizionismul lor integral şi că vor sta la pindă, - ca in cele două decenii din urmă - spre a se folosi de vreo nouă conjunctură favorabilă de a ne smulge, dacă au pu­ tinţa, şi ce a mai rămas din Ardealul nostru; va depinde de prevederea şi

304 indeminarea noastră ca o astfel de conjunctură să nu se mai Înfăţişeze niciodată şi ca viitoarele transformări politice să chezăşuiască reînvierea dreptăţii noastre. Primiţi, vă rog, Domnule Ministru, asigurarea înaltei mele conside- raţiuni.

ss. R. BOSSY

Anexa Nr. 37

Secret

NOTA INFORMATIVĂ

cu privire la nulitatea Arbitrajului de la Viena

La 28 august 1940 Dl. M. Manoilescu, Ministrul Afacerilor Străine la acea dată şi subsemnatul (in mod colectiv) am primit depline puteri de la Rege pentru a negocia cu Ungaria la Viena şi de a lichida diferendele intre România şi Ungaria. în ziua de 29 august 1940, sosind la Viena, in loc de negocieri cu delegaţia Ungariei, Puterile Axei ne-au pus in faţa alternativei de a accepta sau nu un arbitraj, fără condiţii şi fără rezerve, a D-lor von Ribbentrop şi Conte Ciano, pentru soluţionarea definitivă a diferendelor teritoriale intre România şt Ungaria. Am arătat că nu avem nici o împu­ ternicire de a lua vreo hotărire în ce priveşte arbitrajul şi că asupra aces­ tei chestiuni Bucureştiul urmează să se pronunţe. Raportind de noua situaţie, s-a Întrunit Consiliul de Coroană care in noaptea de 29/30 august 1940 cu majoritate de voturi a hotărit acceptarea arbitrajului. Dl. Manoilescu a cerut ca deplinele puteri pentru acceptarea arbitra­ jului să fie date tot in formă colectivă pe numele său şi al subsemnatului, depunindu-se actul la Legaţiunea Germană din Bucureşti. Aceasta s-a şi făcut în ziua de 30 august 1940 protocolul de acceptare a arbitrajului şi declaraţia de respectare a hotâririi de arbitraj a fost semnată numai de Dl. M. Manoilescu. Subsemnatul nu am semnat nici un act de acceptare a arbitrajului. Astfel, Arbitrajul de la Viena nu s-a acceptat in mod valabil de România. îndată după Îndeplinirea formalităţilor protocolare, am trimis o tele­ gramă guvernului (semnată M. Manoilescu), prin care solicitam ca depli­ nele puteri încredinţate Legaţiunii Germane să nu fie Înlocuite înainte de sosirea (cu avionul) a D-lui Romalo, Ministrul României la Berlin, iar D- lui Romalo i-am expus situaţia arătindu-i că acceptarea arbitrajului s-a produs in mod nevalabil şi că deci România poate reexamina intreaga chestiune, de astă dată, in lumina rezultatului arbitrajului şi are putinţa să repudieze arbitrajul, dacă totalitatea împrejurărilor militare şi politice ii ingâduie acest gest.

305 Nu am cunoştinţă că în Consiliul de Coroană ţinut in noaptea ue 30/ 31 august 1940 - după arbitraj - s-ar fi pus in discuţie această latură a problemei sau s-ar fi adus la cunoştinţa celor întruniţi. Cert este, după verificarea făcută de Dl. A. Cretzianu, Secretar General şi Dl. Gh. Davidescu, Directorul Afacerilor Politice din Ministerul Afacerilor Străine, că deplinele puteri pentru acceptarea Arbitrajului de la Viena au fost date in mod colectiv D-lui Manoilescu şi subsemnatului şi că aceste depline puteri nu au fost înlocuite prin altele numai D-lui M. Manoilescu. Menţionez incă şi faptul că Arbitrajul de la Viena nu a fost publicat nici o dată in Monitorul Oficial. Avind in vedere că deplinele puteri pentru acceptarea arbitrajului s-au dat in formă colectivă; Avind in vedere că aceste depline puteri nu au fost înlocuite cu altele; Avind în vedere, in sfirşit, că subsemnatul nu am semnat protocolul de acceptare a Arbitrajului de la Viena şi actele anexe, este in afară de orice îndoială că actul juridico-politic de acceptare a Arbitrajului de la Viena este nul de drept şi România nu este ţinută a respecta hotărîrea de arbitraj. Prin retragerea armatei române din Ardealul de Nord-Vest şi ocupa­ rea acestui teritoriu de armata şi autorităţile ungare s-a creat deci numai o stare de fapt, nu insă una de drept. Nevalabilitatea Arbitrajului de Ia Viena poate fi invocată in cadrul acţiunii diplomatice pentru revizuirea Arbitrajului de la Viena, în momen­ tul socotit oportun de Guvernul Regal Român.

ss. Valeriu Pop

Bucureşti, la 10 iulie 1941. Anexa Nr. 38

DOMNULE MINISTRU,

Răspunzînd Ia adresa Dv. Nr. 18940 din 17 iulie 1945, am onoare a Vă remite lucrarea cerută care poartă titlul "Bătălia pentru Ardeal", în 3 exemplare însoţite de cite o colecţie de materiale do­ cumentare. Am căutat ca lucrarea să fie cit mai obiectivă, lăsind să vor­ bească mai mult actele şi documentele pe care - cel puţin cele mai im­ portante - le reproduc in întregime sau Ie citez pe larg, mărginindu-mă mai ales in capitolele "Negocieri preliminare cu Ungaria", "Conferinţa de la Tumu Severin" şi "Arbitrajul de la Viena" să fac doar legătura indis­ pensabilă intre ele. Lucrarea astfel concepută are un caracter strict confidenţial şi este destinată exclusiv pentru uzul Ministerului Afacerilor Străine, in scop de documentare pentru o mai bună apărare a intereselor Ţării la viitoarea conferinţă a păcii. Personal nu am de ascuns nimic. însă nu aş putea consimţi niciodată ca unele acte sau relatări din această lucrare să fie folosite politiceşte sau in orice alt scop, împotriva cuiva. Exprimindu-mi această categorică dorinţă

306 sînt convins că Ministerul Afacerilor Străine, păstrind vechea şi lăudabila sa tradiţie va respecta acest deziderat şi ii va considera ca o îndatorire de onoare. îngăduiţi-mi să Vă atrag atenţia asupra capitolului final "Pacea" şi asupra sugestiilor cuprinse in el, fiind convins că luarea lor in consi­ derare este de cea mai mare însemnătate pentru interesele viitoare ale Ţării. Recomand in sfirşit, cu toată căldura, să aveţi in vedere pe d-na Lucia Băleanu, funcţionară din acel Minister, care şi-a jertfit mai multe săptămîni, cu zel şi pricepere, pentru transcrierea lucrării, şi să-i acor­ daţi o binemeritată gratificaţie. Primiţi, Domnule Ministru, încredinţarea înaltei mele consideraţiuni. Bucureşti, la 16 septembrie 1945 ss / Valeriu Pop Domniei Sale Domnului Gheorghe Tătărescu Vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri şi Ministru al Afacerilor Străine. Bucureşti CUPRINS

NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI 5 ÎN LOC DE PREFAŢĂ de Valeriu Pop 9 I. POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI 13 II. NEGOCIERI PRELIMINARE CU UNGARIA 28 III. CONFERINŢA DE LA TURNU SEVERIN 80 IV. ARBITRAJUL DE LA VIENA 134 V. URMĂRILE ARBITRAJULUI DE LA VIENA 181 VI. PACEA 191 NOTE 202 POSTFAŢĂ de Sanda Pop şi Nicolae C. Nicolescu 210 ANEXE - 249

Bun de tipar: 10.03.1992 Coli apar: 19.25

Tiparul executat la S.C. "Helicon" Banat S.A. Timişoara Calea Aradului nr. 1

Comanda 68

# :? "Am avut adînca mulţumire sufletească de a fi putut rămîne pînă la urmă întru­ chiparea intransigenţei, dîrzeniei şi mîn- driei româneşti, întemeiate pe dreptate, aşa după cum se cuvine reprezentantu­ lui unei naţii ce şi-a plătit cu prisosinţă, prin suferinţe milenare şi jertfe nenumă­ rate, înfăptuirea unităţii sale naţionale şi politice". Valeriu Pop

973 - 45 - 0021 -X Lei 150