RELAŢIA DINTRE GEOMORFOLOGIE ŞI PLANIFICAREA TERITORIULUI ÎN COMUNA MĂNECIU, JUDEŢUL

Masterand Elena-Alexandra IVANOV

Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Geografie, Bd. Nicolae Bălcescu, nr. 1, cod 010041, Bucureşti, E-mail: [email protected]

The relationship between geomorphology and territorial planning in Măneciu commune, . Since the ancient times, the natural landscape has been shaped, more or less efficiently, in order to serve the human use, whether for agricultural uses (for example the terracing proces of steep slopes, such as in Machu Picchu) or for social, religious or cultural uses (a good example is the city of Setenil de las Bodegras, built underneath a rock). The interconnections between geomorphology and territorial planning have been determining for centuries the development of the human communities and also the characteristics and the means of construction of the buildings constituting them. These relations that are forming through time as geomorphological processes (landslides, erosion, deposition, mass movement) are more and more important to territorial planning as the altitude increases, so that the most affected areas are the highlands, the Subcarpathians and the Carpathians. In order to see the cause-effect relations between geomorphology and territorial planning, is it important to study in detail how the environment influenced through time the evolution of human settlements.

Key words: terracing, geomorphology, territorial planning, geomorphological processes, the Subcarpathians, the Carpathians.

Introducere

Marile unităţi de relief au imprimat, de-a lungul timpului, anumite caracteristici distincte comunităţilor umane care le populează şi au însuşiri demografice diferite. Astfel, dacă trasăm o axă care să parcurgă toate unităţile de relief existente pe teritoriul ţării, se pot observa disparităţi în ceea ce priveşte numărul locuitorilor, al gradului de ocupare, al densităţii populaţiei, etc., ce au ca principal factor însuşi relieful şi resursele ce sunt disponibile locuitorilor acestuia. În planificarea teritorială, factorii naturali (relief, geologie, condiţii climatice, resursele de apă, solurile, vegetaţia) ar putea fi restrictivi pentru unele activităţi sau ar putea fi favorabili pentru alte activităţi (Grecu, Palmentola, Posea, 2003, Josan, 2006, Zahra, Alimohammad, 2011). Unul dintre obiectivele principale ale geografiei fizice este de a determina cum elementele naturale produc tipare teritoriale specifice (Franch-Pardo et al., 2017). Totodată, geografia fizică oferă contribuţii substanţiale în planificarea teritorială pentru o dezvoltare sustenabilă (Franch-Pardo et al., 2017). Ca urmare, cel mai important lucru este de a cunoaşte în detaliu elementele de cadru natural pentru a duce la buna îndeplinire a obiectivelor propuse şi de a evita producerea de pericole induse (Josan, 2006). Relieful este un factor restrictiv în special în zona montană, declivitatea, fragmentarea scăzută a reliefului din anumite zone şi, nu în ultimul rând, accesibilitatea faţă de resurse (apă potabilă, terenuri pentru cultivarea alimentelor), dictând modul de dezvoltare al satelor. Climatul în care se situează, fundamentul geologic, elementele pedologice predominante, la fel ca unele caracteristici precum hipsometria, densitatea fragmentării reliefului, energia de relief şi expoziţia versanţilor, au avut un rol decisiv modul de evoluţie, de construcţie şi de amplasare a unităţilor teritoriale componente ale localităţilor urbane şi rurale (Săndulache, 2014, Albă, Mititelu-Ionuş, Boengiu, 2017).

63 Elena Alexandra IVANOV - Relația dintre geomorfologie și planificarea teritoriului în Comuna Măneciu, județul Prahova

Relieful este, deci, cel care dictează, de multe ori, amplasamentul construcţiilor, al funcţiilor şi al modului de utilizare a terenului. Utilizând o hartă hipsometrică, a densităţii fragmentării reliefului, a energiei de relief şi a expoziţiei versanţilor planificarea teritoriului poate fi uşurată, iar terenul poate fi utilizat la valoarea maximă, dacă se utilizează şi altfel de analize (pedologice şi climatice, spre exemplu). O astfel de analiză complexă conduce la elaborarea unor studii interdisciplinare care au rolul de a răspunde necesităţilor impuse de evoluţia civilizaţiei, determinând în acelaşi timp o permanentă aprofundare (Rădoane, Rădoane, 2004). Relaţia dintre geomorfologie şi planificarea teritorială reprezintă o direcţie a geomorfologiei aplicate care presupune pe baza unor predicţii referitoare la dinamica reliefului, prin prezentarea potenţialului geomorfologic al unui teritoriu (…), să devină utilă în rezolvarea unor situaţii social-economice (Rădoane, Rădoane, 2004, p. 24). În ceea ce priveşte comuna propusă studiului, alegerea a fost făcută din punctul de vedere al complexităţii geografice existente pe întreg teritoriul. Pot fi formulate trei idei principale legate de dezvoltarea comunei. Principala idee luată în considerare este că întreaga comună s-a dezvoltat în funcţie de formele de relief întâlnite pe teritoriul său administrativ, de la sud către nord şi dinspre luncă spre versanţi, acolo unde condiţiile au fost prielnice dezvoltării aşezărilor omeneşti şi unde puteau avea acces către materiile de care aveau nevoie pentru a supravieţui. O a doua idee este că prezenţa unei reţele hidrografice bogate, cu râuri principale ce nu seacă niciodată, şi a pădurii a reprezentat un factor ce a participat activ la creşterea continuă a comunităţii pe parcursul mai multor secole şi au fost favorabile locuirii continue a zonei. O ultimă idee este că potenţialul comunei poate fi valorificat astfel încât să aducă venituri populaţiei, investiţii viitoare în infrastructură şi în centre de agrement putând reprezenta un punct de pornire pentru a face cunoscută staţiunea Cheia şi chiar toată comuna nu doar la nivel local, ci şi judeţean şi chiar local. Comuna Măneciu este situată în extremitatea nordică a judeţului Prahova, la limita cu judeţul Braşov. Aceasta se află la o distanţă de 18 km faţă Vălenii de Munte, la 46 km de reşedinţa de judeţ, municipiul Ploieşti, şi la 67 de km de municipiul Braşov. Din punct de vedere geografic, comuna este localizată la intersecţia meridianului de 26° (longitudine estică) cu paralela 45° (latitudine nordică) şi este amplasată atât în zona Carpaţilor de Curbură, cât şi a Subcarpaţilor de Curbură, subdiviziunea Subcarpaţilor Interni ai Teleajenului (parte a Subcarpaţilor Prahovei). Trecerea dintre cele două unităţi de Fig. 1. Limitele zonei de studiu relief se face la nivelul lacului de acumulare din comună, în zona fostului sat Plăieţu. Un reper geografic important ce caracterizează comuna este prezenţa râului , care izvorăşte din munţii Ciucaş, mai precis din culmile Zăganu şi Bratocea, aflate în nordul comunei Măneciu (Costea Teleajen, 2007, p. 86). Totodată, comuna este amplasată pe terasele râului, în special pe terasele malului său drept de la intrarea în Măneciu Ungureni până la ieşirea din comună. Favorabilitatea amplasării

64 ANALELE ASOCIAŢIEI PROFESIONALE A GEOGRAFILOR DIN ROMÂNIA, Vol. X, nr. 10/2019 comunei pe terasele râului constă în faptul că acestea pot fi considerate unele dintre cele mai fertile zone pentru practicarea agriculturii. De asemenea, terasele sunt unele dintre cele mai sigure locuri pentru construcţii prin prisma stabilităţii terenului şi a improbabilităţii unor inundaţii cauzate de revărsarea râului.

Metodologie

Pentru realizarea lucrării s-a lucrat pe mai multe etape de cercetare. Prima etapă a constat în analiza literaturii de specialitate, fiind axată în special pe geomorfologie şi descrierea formelor de relief majore pe care se află zona de studiu – Carpaţii de Curbură şi Subcarpaţii de Curbură, subdiviziunea Subcarpaţilor Interni ai Teleajenului. De asemenea, a fost consultată şi literatura de specialitate înscrisă în tematica planificării teritoriale, urmărind în mod deosebit relaţia dintre elementele de geomorfologie şi planificarea teritoriului. Documentarea a presupus şi consultatea studiilor dedicate comunei Măneciu, de la cele istorice, la cele de geografie fizică şi umană. A doua etapă a presupus colectarea datelor secundare pe baza rapoartelor instituţiilor de specialitate, a documentelor şi imaginilor satelitare. Pentru realizarea hărţilor am folosit date luate, în special, de pe site-ul Geo-spatial, date ce au fost prelucrate astfel încât să deservească scopului şi obiectivelor stabilite în cadrul studiului. Prelucrarea a fost efectuată în programul ArcMap, extensia 10.4.1. De asemenea, am efectuat mai multe campanii de teren pentru a analiza situaţia reală din cadrul teritoriului analizat, atât cât era accesibil, realizând şi o arhivă fotografică. De asemenea, am folosit metoda observaţiei, cercetarea calitativă şi pe cea cantitativă pe baza cărora am prelucrat atât date primare, cât şi date secundare, cele din urmă fiind predominante.

Rezultate şi discuţii

Localizarea comunei este, pe cât de idilică şi de dorit în special din punct de vedere turistic sau chiar estetic, pe atât de problematică în privinţa planificării teritoriale. Mai mult, din pricina faptului că există o îndelungată istorie a locuirii teritoriului ocupat de comună, analiza modului de formare a satelor actuale poate reprezenta un mod de a înţelege care au fost cele mai favorabile şi cele mai restrictive areale de locuire. Începuturile istoriei comunei Măneciu se pierd în negura veacurilor, urme de viaţă apărând aici încă din comuna primitivă. Prezenţa unei aşezări aparţinând culturii Ciomortan, semnalată în Costenii Pustii, demonstrează că satele Măneciului au fost locuite cu peste 5000 de ani în urmă, încă de la începuturile epocii bronzului (Barbu, Neamţu, 1992, p. 45). De asemenea, s-au descoperit urme daco-romane pe Valea Teleajenului în Măneciu şi în alte sate, ceea ce arată că oamenii ce populează zona sunt autohtoni. Ca urmare a intensificării schimbului de produse între membrii comunităţilor, triburile geto-dace de pe aceste meleaguri au folosit la început imitaţii după monede străine, mai ales greco-macedonene, cum sunt monedele din Tezaurul de la Măneciu Ungureni (Barbu, Neamţu, 1992, p. 46). Situat în extremitatea nordică a vechiului judeţ Săcuieni, Măneciul a fost vreme îndelungată un sat de plăieşi, păzitori ai Plaiului, menţionat ca atare în documente (Fotino, 1859, p. 155). În vechiul judeţ cu titulatura „ot Sud Saac”, printre satele plăieşeşti , Slănic, Teişani, Ceraşu, Bătrâni şi , sunt menţionate şi satele Făcăieni şi Mâniaciu (Barbu, Neamţu, 1992, pp. 46-47). Anuarul Socec din 1925 consemnează cele două comune (aceleaşi care funcţionau la finalul secolului al XIX-lea – Măneciu Ungureni şi Măneciu Pământeni) în aceeaşi plasă Teleajen, comuna Măneciu

65 Elena Alexandra IVANOV - Relația dintre geomorfologie și planificarea teritoriului în Comuna Măneciu, județul Prahova

Pământeni având tot doar satul de reşedinţă, cu 2.300 de locuitori, iar comuna Măneciu Ungureni având 2.850 de locuitori în satul Măneciu Ungureni şi cătunele Făcăeni, Gheaba, Chicioreni şi Keia. În 1938, cele două comune s-au regăsit în plasa Văleni din judeţul Prahova, iar din 1950, au trecut la raionul Teleajen din regiunea Prahova şi apoi (din 1952) din regiunea Ploieşti. În 1968, comunele au fost reunite într-una singură, arondată reînfiinţatului judeţ Prahova, preluând şi satul Costeni de la comuna Izvoarele. După această unificare administrativ-teritorială, comuna a avut în componenţa sa 9 sate: Măneciu Pământeni, Costeni, Măneciu Ungureni, Gheaba, Făcăieni, Chiciureni şi Plăieţu, alcătuind un grup compact, iar la distaţe diferite de acesta Suzana (la 13,5 km) şi Cheia (la 22 km de centrul de reşedinţă). Ulterior, satul Plăieţu a fost dezafectat în urma construirii barajului de pe Teleajen. Este important de observat punctual care a fost direcţia principală de dezvoltare şi care a fost relaţia acesteia cu relieful. Astfel, primul sat atestat documentar a fost Măneciu Pământeni, prin Hrisovul din 1 decembrie 1429 al lui Dan al II-lea în care se pomenea de un anume „Dumitru ot Maniaci” (din Măneci), faptul că „ungurenii” au venit mai târziu pe aceste pământuri atestând tocmai „pământenii”. Se poate deduce că aşezarea în zona colinară, puţin mai departe de munte decât satele ce vor apărea după aceea, a fost cea mai favorabilă nu doar din punct de vedere agricol, aici fiind prezente terenuri mai fertile şi suprafeţe mai netede, ci erau şi mai puţin favorabile proceselor geomorfologice ce ar fi putut afecta casele şi culturile, în special în ceea ce priveşte panta mai scăzută a terenurilor. A urmat, ca atestare, satul Chiciureni (nume provenit de la chiciură, deoarece oamenii denumeau locul ca „Plaiul Chiciurilor” şi „Chiciura Şoimului”), ce a fost găsit în două hrisoave sub denumiri diferite – primul, în 4 iulie 1546, cu numele de „Coasta râului”, şi a doua din 11 octombrie 1585, cu numele de „Chiciura Şoimului” (Barbu, Neamţu, 1992). Deşi localizarea pe un deal nu poate fi considerată cea mai favorabilă, apropierea de confluenţa Teleajenului cu Telejenelul oferă un avantaj din perspectiva aprovizionării cu apă potabilă şi pentru culturi. De asemenea, vecinătatea cu malul drept la Teleajenului, acolo unde sunt terase pretabile culturilor, putea oferi un motiv al apariţiei satului în acest loc. Apoi a apărut satul Făcăieni (provenienţa numelui de la moara „cu făcaie”), atestat prin scrisoarea unui călugăr din 18 februarie 1838 şi, din vorbele bătrânilor, mai devreme de 1813, an în care acestuia susţineau că aproape toţi locuitorii muriseră de ciumă (Barbu, Neamţu, 1992, p. 52). Aşezarea lângă un pârâu, aşadar uşurinţa de a avea apă pentru nevoile zilnice, relieful stabil şi facil utilizării agricole au fost factori favorabili apariţiei unei aşezări omeneşti. Un caz ce atrage atenţia este satul Gheaba, ce s-a format ca sat genealogic, după numele locuitorului Ion Gheba, iar urmaşii săi au fost numiţi ghebani. Conform arhivelor, în 1750 mâneceanul Ion Gheba a fost primul om ce şi-a aşezat casa în acest sat. Condiţiile au fost asemănătoare cu cele din Pământeni, Gheaba putând fi considerat o extensie a satului Măneciu de la acea vreme. Mai mult, şi în cazul satului Cheia situaţia a fost aparte, satul în sine apărând mai târziu de anul 1838, atunci când se vorbeşte despre Schitul Mănăstirii Cheia. Apariţia caselor în Cheia s-a înfiripat abia în anul 1894, sub denumirea de Teleajen, şi, în ciuda faptului că în zonă existau resurse, traiul zilnic a fost greu din cauză că multă vreme fâneţele din vale şi păşunile din munţi au aparţinut moşnenilor din Mâneciu, Izvoarele şi alte sate (Barbu, Neamţu, 1992, p. 54). Astfel, ei se ocupau în principal cu cărăuşia şi cu tăiatul lemnelor din pădure. În perioada interbelică specificul zonei a început să fie valorificat şi au apărut mai multe vile ce au atras şi turişti. Măneciu Ungureni a luat naştere după ce un număr considerabil de români transilvăneni din Săcelele Braşovului şi din părţile secuieşti au venit în zonă (aproape de ieşirea din sat era localizată graniţa cu Imperiul Austro-Ungar) în secolele XVIII-XIX, posibil chiar din secolele XVI-XVII (Barbu, Neamţu, 1992, p. 55).

66 ANALELE ASOCIAŢIEI PROFESIONALE A GEOGRAFILOR DIN ROMÂNIA, Vol. X, nr. 10/2019

Majoritatea celor ce au venit în Ungureni s-au aşezat acolo unde este cunoscut drept Valea Largă, pe terasele de pe malul drept al Teleajenului, unde condiţiile erau mai bune pentru înfiinţarea gospodăriilor, satul urmând să se dezvolte în altitudine şi pe lungime până la mărimea actuală (Barbu, Neamţu, 1992, p. 57). Diferenţele date de evoluţia satelor de-a lungul timpului se pot observa în figura 2. De asemenea, o altă modalitate prin care se poate determina relaţia dintre geomorfologie şi planificarea teritorială este observarea rolului formelor de relief în determinarea modului de utilizare a terenurilor (Josan, 2006).

Fig. 2. Harta austro-ungară (sec. XIX) şi harta conexă, anul 2019 (Sursa: https://mapire.eu/en/synchron/europe-19century-secondsurvey/)

Formele de relief au avut un rol extrem de important în ceea ce priveşte modul de utilizare a terenurilor, deoarece, în primul rând, de multe ori utilizarea este dictată de tipul de sol, orizonturile de sol şi grosimea acestora, pH-ul şi fertilitatea sa, iar în al doilea rând de pantă, expoziţie şi fragmentare. Toate aceste elemente influenţează utilizarea terenurilor şi modul de dispersie a unor specii floristice şi faunistice în cadrul comunei (Săndulache, 2014; Achim, 2016). După modul de împărţire a terenurilor după destinaţie, acestea se clasifică în terenuri cu destinaţie agricolă, terenuri cu destinaţie forestieră, terenuri aflate permanent sub ape, terenuri din intravilan, terenuri cu destinaţie specială. După criteriile de identificare a categoriilor de folosinţă ale terenurilor se împart în terenuri arabile, păşuni, fâneţe, vii, livezi, păduri şi alte terenuri din fondul forestier naţional, terenuri cu ape şi ape cu stuf, căile de comunicaţii rutiere şi căile ferate, terenurile ocupate cu construcţii şi curţi, terenuri degradate şi neproductive (Badea, 2013). Terenul arabil se concentrează în zona satelor şi doar puţin înaintea satului Cheia, de la intrare

67 Elena Alexandra IVANOV - Relația dintre geomorfologie și planificarea teritoriului în Comuna Măneciu, județul Prahova

până la ieşirea din sat şi până la terminarea satului în partea nord-vestică. Suprafaţa terenurilor arabile este de 5.885 ha, care înseamnă 24,8% din suprafaţa totală a comunei, procent relativ scăzut având în vedere numărul ridicat de locuitori (peste 10.000 locuitori), însă este justificabil din prisma unităţii de relief predominante şi a altitudinilor medii ridicate din partea nordică a comunei. Culturile au forme specifice de teren pe care le ocupă, în principal pe terase şi în lunca râului Teleajen, iar pe dealurile de pe malul stâng al râului se remarcă în special pomicultura, atât datorită gradului de accesibilitate mai scăzut decât în rest, ca urmare a pantei ridicate şi a alunecărilor de teren frecvente ce afectează drumuri de acces (cum este cazul Dealului Chiciurenilor), cât şi a terenurilor favorabile acestor culturi. De asemenea, agricultura se practică în toate zonele locuite, în special în satele din sudul comunei, în curţile oamenilor, şi are caracter tradiţional. Terenurile cu livezi ocupă o suprafaţă mică din totalul comunei (1,5%) şi sunt localizate în jurul satelor Gheaba, Măneciu Pământeni, Costeni şi Făcăieni. Totuşi, se remarcă faptul că sectorul pomicol este dezvoltat, iar în anul 2012 s-a obţinut o producţie de 369,5 tone, conform Memoriului General al comunei Măneciu (2012). Totuşi, suprafaţa acoperită de vegetaţie forestieră are cel mai mare procentaj, şi anume de 70,5%, ca dovadă a zonei carpatice şi subcarpatice în care este localizată comuna. Din acest motiv utilizarea terenurilor în scopuri agricole a fost foarte mult limitată şi a dus la actuala sa formă. Nu în ultimul rând, procesele geomorfologice au Fig. 3. Harta unităţilor de relief pe care se făcut şi încă fac ca dezvoltarea comunei să fie dificilă, dezvoltă comuna Măneciu anevoioasă, şi produc daune la adresa integrităţii infrastructurii de transport, în general. De aceea trebuie observate care sunt procesele ce au loc în Măneciu şi modul în care influenţează planificarea teritoriului. Datorită caracterului predominant al munţilor şi al văilor numeroaselor râuri şi pârâuri, procesele de vale şi organizarea teritoriului au avut şi încă au o relaţie de interdependenţă: nu doar relieful şi procesele ce îl modelează dictează modul de utilizare a terenurilor, ci şi utilizarea terenurilor la care se adaugă activitatea antropică. Datorită proceselor geomorfologice fluviatile (eroziunea, transportul şi acumularea) iau naştere şi alte procese, aşa cum sunt alunecările de teren, ce au un mare impact asupra planificării şi valorificării teritoriilor. Eroziunea a provocat în trecut şi încă provoacă daune minore albiilor afluenţilor, eroziunea lineară având valorile cele mai ridicate spre izvoare şi în timpul perioadelor când acestea au un debit ridicat. Caracterul torenţial al multora dintre aceste albii au afectat nu doar talvegul, acoperit în permanenţă de ape (dacă debitele nu sunt temporare), ci întreg patul de curgere, ceea ce conduce în timp la apariţia unor

68

ANALELE ASOCIAŢIEI PROFESIONALE A GEOGRAFILOR DIN ROMÂNIA, Vol. X, nr. 10/2019

forme de relief precum malurile înalte şi abrupte, frunţile de terasă şi cheile (Achim, 2016). Totuşi, în urma activităţii antropice şi a extinderii căilor rutiere de comunicaţii, perioadele torenţiale, caracterizate nu doar de debitul mare lichid, ci şi de cel solid, au produs daune, uneori mari, drumurilor ce străbat comuna. Un astfel de loc caracterizat de probleme permanente se situează pe DN1A după zona Cotele (aproximativ 2 km de la ieşirea din Măneciu Ungureni), cauza fiind că drumul a fost construit peste cursul unui pârâu care, atunci când avea debite mai mari, făcea ca drumul să se surpe. Deşi au fost făcute lucrări de amenajare în trecut (captarea cursului prin intermediul unor conducte amplasate pe sub drum), problemele de-a lungul drumului, atât din cauza pârâurior, cât şi a terenului şi a traficului de mare tonaj, au făcut ca DN1A să fie denivelat şi uneori Fig. 4. Teren degradat în urma eroziunii pluviale chiar să se umple de pământ şi pietriş în urma ploilor (Sursa: arhiva personală) abundente. În aval de lacul de acumulare are loc în special eroziunea laterală, având în vedere panta redusă şi debitul ce este controlat în permanenţă, problemele în organizarea teritoriului pot apărea în cadrul malurilor, care sunt, însă, slab afectate, şi care nu prezintă o ameninţare sau un impediment de nerezolvat pentru planificarea acestora. Un caz ce poate fi dat drept exemplu este modul în care, deşi malul dinspre DN1A al lacului de acumulare prezintă urme de eroziune, tot au fost construite case de vacanţă de dimensiuni mai mici la distanţe nu foarte mari de malul afectat. Transportul nu prezintă o foarte mare importanţă în ceea ce priveşte construcţia de clădiri, transportul de sedimente poate pune probleme pentru căile de comucaţii, blocând căi feroviare, drumuri sau chiar să afecteze amenajări de tipul podurilor sau al celor hidrotehnice în cazul în care transportul are o putere mare. În cadrul comunei cea mai mare problemă legată de transport, pe lângă aducerea pe drumul naţional a materialelor sedimentare (roci, plante, trunchiuri sau crengi de copaci) în cazuri excepţionale, o reprezintă colmatarea lacului. Faptul că râurile aduc cantităţi mari de aluviuni şi sedimente în permanenţă, alături de incapacitatea sau lipsa de dorinţă de a înlătura aceste materiale, vor duce inevitabil la colmatarea lacului. Acest efect este o combinaţie dintre transport şi acumulare. Problema principală este că, odată cu acumularea de resturi şi sedimente şi creşterea volumul acestora, va scădea volumul de apă stocat şi va putea produce probleme inclusiv prin blocarea căii de evacuare a apei, în cazul în care nu se va lua nicio soluţie pentru decolmatare în viitor. În ceea ce priveşte acumularea, principala problemă rezultată în urma sa este vă se face în special în albia câtorva râuri mici cu caracter torenţial, care de-a lungul timpului au transportat cantităţi mari de roci pe care le-au depus fie în albia unui alt râu, fie acolo unde au întâlnit un obstacol. În afară de cele trei procese menţionate mai sus se remarcă şi altele dintre care alunecările de teren prezintă cea mai mare importanţă. Zona cea mai afectată de alunecări este cea amintită în cadrul eroziunii – zona de la coada lacului pe râul Teleajen – zona Cotele, după cum este menţionat şi în cadrul Planului de Amenajare a Teritoriului Naţional Secţiunea a V-a – Zone de risc natural şi în Planul de Amenajare a Teritoriului Judeţean. Mai mult, pe marginea DN1A, pentru a împiedica eventualele alunecări de teren şi încercarea versanţilor de a ajunge într-un profil de echilibru, după ce acesta a fost distrus în urma lucrărilor de

69 Elena Alexandra IVANOV - Relația dintre geomorfologie și planificarea teritoriului în Comuna Măneciu, județul Prahova

amenajare a căilor de comunicaţii, s-au montat gabioane de diferite dimensiuni, s-au ridicat ziduri de beton ce conţin ţevi pentru drenarea apei, s-au montat sisteme de captare şi evacuare a apei de pe versanţii traversaţi de drumuri şi şanţuri, aşa cum se poate vedea în figura 6. Deoarece am menţionat gabioanele, un gabion reprezintă o cuşcă metalică protejată de apă şi alţi agenţii corozivi ce se găsesc în natură, umplută cu pietre de anumite dimensiuni în interiorul ei, astfel încât să formeze împreună o structură grea, rigidă şi durabilă.

Fig. 5. Acumulare de roci în albia unui pârâu cu Fig. 6. Gabione şi amenajări de captare a apei caracter torenţial (şanţuri) provenite din şiroire (Sursa: arhiva personală) (Sursa: arhiva personală) Deşi zona a produs probleme în rânduri repetate, alunecări de teren se mai produc şi în alte zone, aşa cum sunt Munţii Gropşoare. Numeroasele alunecări se pot vedea pe hărţile satelitare disponibile în Google Earth (Fig. 7).

Fig. 7. Alunecări de teren din Munţii Gropşoare Sursa: Google Earth. Pe lângă cele menţionate mai sus, procese geomorfologice ce au loc în comună cum sunt sunt căderile (desprinderile) de stânci de pe versanţii lipsiţi de vegetaţie. Pe versanţii afectaţi se pot observa plase

70 ANALELE ASOCIAŢIEI PROFESIONALE A GEOGRAFILOR DIN ROMÂNIA, Vol. X, nr. 10/2019 de oţel cu ancoraje, în special în zonele în care versanţii montani au pante foarte mari, iar dimensiunile pietrelor pot fi mai mici sau mai mari. O zonă afectată de acest proces zona denumită local „Stânca lui Mihai”. De asemenea, în urma şiroirii se pot produce procese de ravenare a terenului, în special pe drumurile forestiere sau cele neamenajate ce au luat naştere ca urmare a tranzitării repetitive de către căruţe şi maşini de teren a aceloraşi rute. Problema adusă de ravenare este că terenul devine foarte greu traversabil, accesul cu orice tip de atelaj devenind aproape imposibil, iar cel cu maşini de teren, tractoare sau alte utilaje de mari dimensiuni fiind periculos din cauza instabilităţii terenului. În plus, suprafaţa afectată de proces va fi caracterizată de viroage, lipsa vegetaţiei şi va fi lipsită de orice uz dacă nu se iau măsuri specifice de ameliorare a şiroirii.

Fig. 8. Amenajări de consolidare a malurilor sub pod şi în avalul acestuia şi prag de fund (Sursa: arhiva personală) Concluzii

Aşadar, relieful a reprezentat un factor restrictiv în partea montană a comunei, deşi există aşezări restrânse (făcând referire la cabanele şi complexele de pe platourile munţilor Roşu şi Ciucaş) sau care au fost obligate să ia forma unor depresiuni, văi, terase sau chiar a versanţilor şi dealurilor în procesul de extindere şi de construcţie a gospodăriilor. De asemenea, adâncimea stratului acvifer, apropierea de sursele de apă, tipul genetic al solurilor şi posibilitatea activării unor procese geomorfologice ce ar putea reprezenta un pericol pentru construcţii şi pentru culturi au determinat direcţiile de dezvoltare, activitățile agricole şi, privind în perspectivă, au oferit o predilecţie a populaţiei spre anumite tradiţii, obiceiuri şi spre conturarea istoriei locuirii comunei. Procesele geomorfologice actuale (alunecări de teren, prăbuşiri de stânci şi procese de vale) prezente în teritoriul de studiu au fost cele care au modelat modul organizării şi distribuției satelor şi al construcţiilor. Unităţile şi formele de relief rezultate în urma acestor procese oferă oportunităţi şi restrictivităţi din punctul de vedere al planificării teritoriului, fiecare dintre aceste forme deţinând o serie de caracteristici proprii de care trebuie să se ţină cont în momentul în care se ia decizia de a se planifica un teritoriu. Zona în care este situată comuna Măneciu este caracterizată din punct de vedere geomorfologic de văi şi viroage torenţiale, cu zone mlăştinoase, pe partea dreaptă a Teleajenului terase în petice şi sub

71 Elena Alexandra IVANOV - Relația dintre geomorfologie și planificarea teritoriului în Comuna Măneciu, județul Prahova formă de platouri drepte ce ajung până la 50 m înălţime pe alocuri şi care sunt tăiate şi întrerupte de văi perpendiculare pe direcţia de scurgere a râului, iar pe partea stângă cu versanţi şi dealuri abrupte. Deşi procesele enumerate mai sus, cu mici excepţii, nu afectează organizarea teritoriului pe termen lung şi nici nu reprezintă probleme ce nu pot fi rezolvate, trebuie luat în considerare că, în ultimii ani, nuanţele climatice s-au schimbat. Astfel, acum există perioade în care parametrii precum debitul transportat, cantitatea de precipitaţii ajunsă la sol şi volumul de apă din pânza freatică se schimbă foarte repede şi pot afecta nu doar căile de comunicaţii, ci şi locuinţele şi întreaga comunitate prin inundaii, înmlăştiniri (proces ce afectează mici areale din comună în permanenţă) şi chiar prin producerea de pagube materiale. De aceea, autorităţile locale ar trebui să aibă în mod continuu interesul de a atrage bani pentru investiţii în comună, pentru luarea de măsuri de prevenţie, nu de combatere, a unor probleme de ordin natural ce au puterea de distrugere sau de înrăutăţire a situaţiilor existente.

Bibliografie

Achim F. (2016), Geomorfologie, Editura Universitară, Bucureşti, 453 p. Albă Claudia Daniela, Mititelu-Ionuş Oana, Boengiu S. (2017), Geomorphological facilities and constraints in urban expansion of Craiova city, În: Niculiţă M., Mărgărit M. C. (ed.), Proceedings of the Romanian Geomorphology Symposium, 33rd edition, Iaşi, 11-14 May 2017, pp. 17-19, ISSN_2559-3021_17, disponibil la: http://www.geo.uaic.ro/sng2017/site_proceedings/proceedingsSNG2017.html, accesat la 01.09.2019. Badea Gh. (2013), Cadastru, Editura Conspress, Bucureşti, 450 p. Barbu Al., Neamţu V. (1992), Hrisovul pădurilor de brad. Valea superioară a Teleajenului, Editura Publi -Ligna, Bucureşti, 130 p. Barbu Al., Neamţu V. (2006), Hrisovul pădurilor de brad. Valea superioară a Teleajenului, Editura Printeuro, Ploieşti, 169 p. Consproiect SA, (2004), Plan Urbanistic General al Comunei Măneciu, Judeţ Prahova -Reactualizare-, Ploieşti, 95 p. Costea Teleajen N. (2007), La chiciura şoimului – Monografia Comunei Măneciu, Judeţul Prahova, Editura Printeuro, Ploieşti, 302 p. Fotino D., 1859, Istoria generală a Daciei, tom. III. Franch-Pardo I., Napoletano B. M., Bocco G., Barrasa S., Cancer-Pomar L. (2017),The role of geographical landscape studies for sustainable teritorial planning, Sustainability, vol. 9, pp. 1-23. Grecu Florina, Palmentola G., Posea G. (2003), Geormofologie dinamică, Editura Tehnică, Bucureşti, 392 p. Josan N. (2006), The role of the relief in territorial planning, Revista de Geomorfologie, vol. 8, pp. 11- 15. Rădoane Maria, Rădoane N. (2004), Consideraţii asupra rolului geomorfologiei aplicate în planificarea teritoriului, Revista de Geomorfologie, vol. 6, pp. 23-36. Săndulache, I., (2014), Curs de Carpaţi, Editura Cetatea Doamnei, Piatra-Neamţ, 271 p. Zahra A., Alimohammad K. (2011), Application of geomorphology in urban plannng: case study in landfill site selection, Procedia Social and Behavioral Sciences, vol. 19, 662-667, The 2nd International Geography Symposium GEOMED2010. Mapire, Europe in the XIX century, disponibil în https://mapire.eu/en/synchron/europe-19century- secondsurvey/, accessat la 10.05.2019.

72 ANALELE ASOCIAŢIEI PROFESIONALE A GEOGRAFILOR DIN ROMÂNIA, Vol. X, nr. 10/2019

Mecanismul de Schimb de Informaţii CHM România, Formularul standard Natura 2000, Ciucaş, disponibil în http://biodiversitate.mmediu.ro/rio/natura2000/static/pdf/rosci0038.pdf, accesat la 13.04.2019. Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administrației Publice, Studiu pilot – actualizare Plan De Amenajare A Teritoriului Judeţean Prahova Volumul I: situaţia existentă, probleme şi priorităţi, disponibil în http:// www.mdrap.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/patj_prahova/ patj_prahova_memoriu1.pdf, accesat la 06.05.2019. LEGE nr. 575 din 22 octombrie 2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea a V-a - Zone de risc natural, disponibil în http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text? idt=30431, accesat la 06.05.2019. Reactualizare Plan Urbanistic General Comuna Măneciu, Județul Prahova. Memoriu general (2015), Chiriţescu M. (coord.), Târgovişte, SC MIRUNA GISCONCEPT SRL, disponibil la: http://www.anpm.ro/ documents/25675/18464589/1.+MEMORIU+GENERAL+MANECIU.pdf/64c91b75-b71f-4c0c-bd37- 976abb729f52, accesat la 22.02.2019. Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administrației Publice, Studiu pilot – actualizare Plan De Amenajare A Teritoriului Judeţean Prahova Volumul I: situaţia existentă, probleme şi priorităţi, disponibil în http:// www.mdrap.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/patj_prahova/ patj_prahova_memoriu1.pdf, accesat la 06.05.2019.

Primit în redacţie: 19.08.2019 Revizuit: 10.09.2019 Acceptat pentru publicare: 30.11.2019

73

74