ANATOL CIOCANU

TOGA ILUZIEI Colec\ie ini\iat[ =i coordonat[ de Anatol Vidra=cu =i Dan Vidra=cu Concep\ia grafic[ a colec\iei =i coperta: Vladimir Zmeev Fotografii din arhivele editurii, autorului =i a lui Nicolae R[ileanu Ilustra\ii de Alex Ussow

REFERIN|E ISTORICO-LITERARE: Gheorghe Budeanu, Mihai Cimpoi, Ion Ciocanu, Gheorghe Ciocoi, Ion Vieru, Larisa Turea, Anatol Codru, Marcela Gafton, Arcadie Suceveanu, Vlad Zb`rciog, Haralampie Moraru, Ioan M`n[scurt[, Viorel Dinescu, Gheorghe Vod[, Nicolae Popa, Eliza Botezatu, Gheorghe Tomozei, Gheorghe Mazilu, Ion Vatamanu, Theodor Codreanu, Anatolie Pani=, C[lin Chincea, Tudor Palladi, Serafim Belicov, Adrian Dinu Rachieru, Theodor Damian, Vasile Nastasiu, M. G. Cibotaru Editura „Litera Interna\ional“ O. P. 61; C.P. 21, sector 1, Bucure=ti, Rom`nia tel./fax (021) 3303502; e-mail: [email protected]

Grupul Editorial „Litera“ str. B. P. Hasdeu nr. 2, mun. Chi=in[u, MD-2005, Republica Moldova tel./fax (3732) 292 932, 294 110, fax 294 061; e-mail: [email protected]

Prezenta edi\ie a ap[rut ]n anul 2003 ]n versiune tip[rit[ =i electronic[ la Editura „Litera Interna\ional“ =i Grupul Editorial „Litera“. Toate drepturile rezervate.

Editori: Anatol =i Dan Vidra=cu Lector: Irina Digodi Tehnoredactare: Olesea Pa=a

Tiparul executat la Tipografia „Universul“. Comanda nr. 8503 CZU 821.135.1(478)-1 C 51

Descrierea CIP a Camerei Na\ionale a C[r\ii Ciocanu, Anatol Toga iluziei / Anatol Ciocanu; (Bibl. =colarului; serie nou[/ col. ini\. =i coord. Anatol =i Dan Vidra=cu; conc. gr. col. =i cop./ Vladimir Zmeev; nr. 459) — B.: Litera Int., Ch.: Litera, 2003 (Tipografia „Universul“). — 412 [p.] ISBN 973-675-034-5 — ISBN 9975-74-671-3 821.135.1(478)-1

ISBN 973-675-034-5 © LITERA INTERNA|IONAL, 2003 ISBN 9975-74-671-3 © LITERA, 2003 1940 1954 La 3 iunie, în Se înscrie comuna M[l[ie=ti, elev în clasa a opta la jude\ul B[l\i, în =coala medie din satul familia \[ranilor vecin, +aptebani. Catinca =i Î=i cump[r[ Din clasa a Haralamb Ciocanu un caiet, o gum[ =aptea =i pân[ la se na=te al doilea =i un creion, care absolvirea =colii medii copil, botezat au constituit singura corespondeaz[ intens Anatol. „avere“ a elevului cu versuri =i informa\ii din 1947 timp de jum[tate de an. via\a satului (al[turi Al doilea an de cumplit[ de Aurel Scobioal[) secet[. Tata Haralamb 1949 la ziarul raional face naveta la B[l\i =i Se stinge din Cern[u\i, vânzând via\[, dup[ o grea ultimele covoare suferin\[, fratele din cas[ pentru a Eugen. ]ntre\ine familia. A reu=it s[ La 1 septembrie a frecventeze doar o aceluia=i an, cu o singur[ zi =coala din tr[istu\[ la =old, sat. Pe parcursul în care avea anilor fratele o hrinc[ de mai mare, pâine =i o rubl[, Anatol, îi Anatol p[=e=te pragul va dedica, in =colii de =apte ani memoriam, mai din M[l[ie=ti. multe poezii. }n timpul studen\iei Biruitorul din Râ=cani. Face cuno=tin\[ cu înc[ un „corespondent“ =i „poet încep[tor“ ]n paginile aceluia=i ziar, viitorul grafician de prestigiu Isai Cârmu, de aceea=i vârst[ =i cu aceea=i sete de cunoa=tere. Pe parcursul celor trei ani – P[rin\ii Catinca =i Haralamb Ciocanu Pe tot parcursul celor 5 ani de studii public[ versuri, traduceri, reportaje în majoritatea publica\iilor de la Chi=in[u. 1959 În lunile mai-septembrie face parte din deta=amentul

Cu ma=ina de scris ]n timpul serviciului militar (1962–1964) studen\esc 1956 al facult[\ii, în Emil Loteanu frunte cu profesorul semneaz[ în de istorie a literaturii Tinerimea Moldovei Grigore Grinco, o „po=t[ a redac\iei“, trimis la munc[ în în care vorbe=te Kazahstan, în Stepa elogios Kulundin[. Munce=te despre versurile la strânsul grâului trimise la redac\ie pe o combin[ de elevul =colii cu Mircea medii din Druc. +aptebani. 1961 1957 Este angajat

Tata mai Victor t`n[r, mai inocent Absolve=te zece împreun[ cu Dumitru cl. VIII-IX-X – clase la +aptebani =i Matcovschi în func\ie de „editeaz[“, împreun[ depune actele la colaborator salariat la cu Vasile =i Aurel facultatea de ziarul Moldova Scobioal[, filologie Socialist[. Vitrina literar[ a Universit[\ii din Entuziastul a =colii. Debuteaz[ Chi=in[u, unde, dup[ redactor-=ef Petre în presa republican[ multe „peripe\ii“, Darienco (mai apoi la 14 ani, elev în cl. a fost admis ministru al culturii VIII, cu poeziile abia la din republic[), În poiana din 3 septembrie. poet p[dure Îi apare un amplu proletcultist, (revista Femeia ciclu de versuri în angajase în 2-3 Moldovei) =i Pe la Tinerimea Moldovei ani, întinerind margini de câmpie cu fotografie =i o redac\ia, o echip[ (Tinerimea Moldovei). prezentare de condeieri, Cite=te cu nesa\ de Iacob proaspe\i primele opere ale Iachir-L[pu=neanu. absolven\i ilu=trilor clasici, O a=ijderea prezentare ai Facult[\ii de tip[rite pentru cu versuri îi apare în Filologie, care, cu întâia dat[ ziarul Moldova timpul, au devenit la Chi=in[u: Eminescu, Socialist[. nume notorii Creang[, Alecsandri, Prezentarea e în literatura Co=buc etc. scris[ de Pavel Bo\u. dintre }n mijlocul colegilor de la revista „Moldova“ Prut =i Nistru: împreun[ cu Dumitru Pavel Bo\u, Mihail Matcovschi. Înainte Gheorghe Cibotaru, de plecarea în Axentie Blanovschi, armat[ i Ion Bolduma, se discut[ la Alexandru Uniunea Scriitorilor Negri=, Vasile (sec\ia poezie, Severin, Gheorghe coordonator Nicolai Vod[, Petru C[rare, Costenco) manuscrisul Ion Podoleanu, primei c[r\i de versuri. Dumitru Coval, Manuscrisul este Tudor |opa, acceptat =i mai apoi recomandat Gheorghe Ciocoi,

spre editare. La Dolna invoc`ndu-l pe Pu=kin Victor Dumbr[veanu. Anatol Ciocanu 1964 =i al\ii. Manuscrisul lucreaz[ la este acceptat spre Revine în Sectorul industrie editare. colectivul redac\iei =i transport, avându-l 1965 de tutore în ale Moldova Socialist[. jurnalisticii În aceea=i toamn[ mai =i =ef de sec\ie la editura are loc congresul pe Procopie Crav\ov. „Cartea al IV-lea al Uniunii Moldoveneasc[“ Scriitorilor din 1962 i se discut[ înc[ o Moldova. Absolve=te Universitatea dat[ manuscrisul F[r[ s[-i din Chi=in[u, continu[ primei c[r\i de apar[ prima carte, s[ activeze în cadrul versuri. \inându-se cont redac\iei Moldova La discu\ie de prezen\a cu Socialist[. particip[ Pavel impun[toare Toamna este Darie, Elena Damian, cicluri de versuri în înrolat în armat[ Raisa Suveic[ presa republican[, amiaz[, publicistic[ despre oameni =i locuri din Moldova, cu imagini ale cunoscutului fotograf-cameraman Pavel Balan, =i Întoarcerea lui C[lin, ilustrat[ de Isai Cârmu. Toamna i se confer[ gradul de locotenent =i prin ordinul mare=alului Greciko, pe atunci Ministru al Ap[r[rii din fosta URSS, este înrolat înc[ pe doi ani în armat[, în func\ia de comandant de pluton. 1969 În revista Convorbiri literare din Ia=i împarte o pagin[, la rubrica „Din poezia

Autografe de „Ziua poeziei – 1982“ lumii“ cu Grigore Vieru este primit în Moldova, unde (act îndr[zne\, în acei rândurile membrilor Anatol Ciocanu ani, din partea Uniunii Scriitorilor. se transfer[ redac\iei). Dup[ congres în calitate I se tip[resc poeziile debuteaz[ editorial de redactor la Leag[-m[ de mâini cu placheta de versuri sectorul literatur[, =i Revelion. S[rutul soarelui, ]nso\it[ art[, cultur[. cu un cuvânt de „drum 1970 bun“ de poetul Victor 1967 La editura „Cartea Teleuc[. Redactor La editura „Cartea Moldoveneasc[“ apare de carte este Moldoveneasc[“ de sub tipar volumul Agnesa Ro=ca, cu îi apare a doua Firul Ariadnei, prezentarea grafic[, placheta în care, gra\ie care constituie =i de versuri, redactorului de carte debutul în An neobi=nuit, Ion Gherman, reu=e=te grafica de carte în prezentarea s[ includ[ =i poeziile al viitorului ilustru grafic[ a pictorului Capul de zimbru, Regele, grafician Isai Alexandr Hmelni\ki. C[l[torie spre neam, Cârmu. Doina, poezii 1968 cu profunde reverbera\ii 1966 La editura na\ionale, scrise pe Se fondeaz[ „Lumina“ îi apar motive ale istoriei la Chi=in[u revista dou[ c[r\i: Struguri în neamului. La aceea=i }mpreun[ cu =i M.Cimpoi, I.Bolduma P.C[rare, la nordul republicii editur[ vede lumina tiparului =i volumul scris departe de meleagul natal, în armat[, Cântece de-acas[, într-o superb[ prezentare grafic[ de Isai Cârmu. 1973 La editura

„Lumina“ îi apare }n holul teatrului Alecsandri Vasile din B[l\i cu A.Burac, Gh.Rot[ra=, M.Ciobanu culegerea de versuri Anastasia Lazariuc Dânga, Mircea O\el, pentru copii La izvoare. (Sear[ albastr[, Anatol Chiriac, Semneaz[ textele la muzica de Ion Petre Teodorovici, primele cântece Aldea-Teodorovici), Ion Enache, Zlata compuse de Mihai Ciobanu (Pe doi Tcaci, Iurii Spi\]n. Eugen Doga: M[ri ani la revedere) etc. A La editura „Cartea de flori, Numai noi colaborat pe parcurs Moldoveneasc[“ apare amândoi, Doi trandafiri, cu majoritatea volumul de versuri Tu =i eu =. a. Cu cântece interpre\ilor Semnele iubirii. pe versuri semnate de =i compozitorilor 1974 Anatol Ciocanu se no=tri: Theodor lanseaz[ câ\iva Zgureanu, Vede lumina interpre\i de Constantin Rusnac, tiparului la editura mare popularitate – Mihai Dolgan, Valentin „Lumina“ volumul de 1984 }i apare de sub tipar volumul de versuri intitulat Vârsta teiului, =i edi\ia a

.Zadnipru, M.Tomu=, doua a plachetei de versuri pentru copii Foi=orul. 1986 Apare volumul de povestiri =i versuri pentru copii Despre-o Al[turi de N.St[nescu, P D.Matcovschi =i fiica Rodica (a. 1976) versuri pentru elevi prezentarea vi\[ =i-o bobi\[ cu Orele vegherii, grafic[ apar\in`nd superbe ilustra\ii prezentarea lui Aurel Gu\u. de Andrei grafic[ apar\in`nd |urcanu. aceluia=i Isai C`rmu. 1980 Semneaz[ scenariile Public[ volumul de filmelor pentru copii 1975 publicistic[ Departe la la „Telefilm Chi=in[u“ Îi apare la editura Soare-R[sare la editura Cântecul viorii =i „Cartea Moldoveneasc[“ „Literatura Artistic[“, Poiana de argint, cartea Sonetele câmpiei avându-l ca ilustrator autorii muzicii în prezentarea grafic[ pe cunoscutul deja fiind Ion a lui Isai Cârmu. grafician Andrei Aldea-Teodorovici, În colec\ia |urcanu. Anatol Chiriac =i Ion „Sovremennaia 1981 Enache, ambele în moldavskaia po[zia“ regia Elenei îi apare în limba rus[ La aceea=i Ilia=. volumul Niti Ariadnî editur[ apare noul în traducerea volum de versuri 1987 Elenei Akselrod. Ve=nic rena=te. La editura „Literatura 1977 1982 Artistic[“, în colec\ia „Moldavskaia La editura „Lumina“ Apare la sovremennaia apare culegerea editura „Literatura de versuri Artistic[“ volumul de po[zia“ serie nou[, pentru cei mici versuri pentru copii apare, în traducerea lui Foi=orul, ilustrat[ Vine, vine Lev Berinski, volumul de Sergiu Solonari. prim[vara , de versuri în limba La Moscova, la editura ilustrat de pictorul rus[ Vozduh „Sovetskii pisateli“ i se Eduard Kamin. iunosti na=ei. tip[re=te volumul de versuri Avgust 1983 1988 în traducerea Apare cartea La aceea=i Elenei de versuri pentru editur[, în Akselrod. Culegerea elevi Strugur dulce, prezentarea grafic[ de versuri pentru elevi lan de aur . a lui Andrei |urcanu, Unde-i câmpul înflorit Prezentare apare placheta apare la editura grafic[ de de versuri „Lumina“, Dumitru Trifan. Turnul de paz[. La o emisiune televizat[ cu N.Bolboceanu, M.I.Cibotaru =i A.Ro=ca 1989 Editura „Literatura Artistic[“ tip[re=te volumul de versuri pentru copii Sol de pace cu ilustra\ii de Gheorghe Guzun. Tot aici apare =i placheta de versuri pentru copii în limba rus[ Aivov]i sad, traducere de Nicolai Goli, ilustra\ii de Andrei Autografe |urcanu. 1991 acestei publica\ii, 1990 Editeaz[ func\ie pe care o culegerea de Apare la editura exercit[ pân[-n anul versuri pentru cei mici 2000. Pe parcursul „Literatura Artistic[“ S[ cre=ti mare, pui=or activit[\ii sale de volumul retrospectiv („Literatura Artistic[“, corespondent Spicul =i steaua, colec\ia „F[gura=i“. special în prezentare Desene de Emil capitala \[rii grafic[ de Andrei Cojocaru). sus\ine zeci de |urcanu. La aceea=i 1992 dialoguri cu eminente editur[ apare =i personalit[\i, transmite culegerea de Este numit din Bucure=ti versuri pentru corespondent special al la Chi=in[u informa\ii gr[dini\e S[-nv[\[m, revistei Glasul na\iunii la zi, note, tablete, copii, cu-ncetul, literele, pentru România, fiind eseuri, reportaje alfabetul, ilustra\ii de deschis[ la Bucure=ti despre oameni Aurel Gu\u. o subredac\ie a =i locuri fotografie. Revista de spiritualitate =i cultur[ româneasc[ Gracious Light („Lumin[ lin[“), nr. 4, care apare la New York în limbile român[ =i englez[, îi public[ versurile Cronic[ latin[ =i Între timp la Roma, înso\ite de o prezentare

}n 1969 biobibliografic[. 1996 2000 }n revista La editura „Biodava“ Letra= Itaocarenses din Bucure=ti apare un din ora=ul Niteroi, reprezentativ volum de Brazilia, ]i apare versuri noi Poemele poezia Toga durerii cu o iluziei (traducere prefa\[ de acad. în limba portughez[ Mihai Cimpoi, distins de Iulia Carâp). cu premiul special al În acela=i an, Uniunii Scriitorilor la Rio de Janeiro, din Moldova. În ]n Antologia Del nr. 5 al revistei Secchi vol. 5, Anatol amintite Ciocanu este prezent

Dialog cu I.Had`rc[ din New York, din România, cu aceea=i poezie Toga Gracious Light, portrete literare, iluziei =i cu o noti\[ apare o referin\[ reflec\ii, consemn[ri bibliografic[. elogioas[ semnat[ =i referin\e, cronici de 1998 de p[rintele-scriitor teatru =i de carte, Theodor Damian, La editura redactorul =ef comentarii politice „Glasul“ i se tip[re=te =i economice, al publica\iei, volumul de versuri Rug[ la volumul Poemele abord`nd de ostatec, apreciat de durerii. La festivalul astfel critica literar[ „Eminescu“ edi\ia a IX toate genurile =i distins cu Premiul din 13–15 ianuarie ziaristicii. Uniunii Scriitorilor 2000, care are 1995 din Moldova. loc în ora=ul 1999 Drobeta Editura Turnu-Severin, „Glasul“ din Bucure=ti În a sa Istorie i se acord[ diploma îi editeaz[ volumul a literaturii române =i premiul „Eminescu“ de versuri de (vol. 5) profesorul pentru literatur[. dragoste Flori de tei =i criticul literar de-asupra noastr[ Ion Rotaru 2001 cu o prefa\[ de îi consacr[ Apare la Bucure=ti Liliana Ursu. o pagin[ cu la editura „Biodova“ Ascult`ndu-l pe N.Costenco, al[turi de I.Dru\[ =i L.Damian, la un congres al scriitorilor volumul Traduce din C`ntecele m`ntuirii. literatura rus[ Premiul Fondului clasic[ =i Literar al Uniunii contemporan[, din Scriitorilor din literatura popoarelor Moldova. din fostele republici sovietice, din 2002 literatura Editura universal[: „Augusta“ din Iacob Hinkulov: Timi=oara ]i tip[re=te +evcenko (colec\ia volumul de versuri „Oameni de seam[“), Blestemele proz[ documentar[; noble\ei. Ghevorg Emin:

Premiul Centrului Armenia O plimbare cu I.Ciocanu Interna\ional în =apte cânt[ri, versuri; pentru Copii publicistic[; Vidoc Bella Ahmadulina: =i Tineret „Sergiu Podgore\: |ig[na=ul Lec\ii de muzic[, Grossu“. Pentru volumul alb, povestire; Cenu=[ versuri; Liric[ C`ntecele m`ntuirii pe ruine, povestire; francez[ este distins cu Premiul 10 poe\i moderni (Poezia rezisten\ei), Na\ional al Republicii (antologie (antologie, note, prefa\[ Moldova. =i traduceri); =i traduceri); Este antologator Nicolai Savostin: Galaction Tabidze: al mai multor culegeri, Sta\ie în Taiga, Versuri; Mirzo prefa\ator al diverselor versuri; Tursun-Zade: apari\ii editoriale Vladimir Izmailov: Curcubeu din Chi=in[u =i Logica luptei, versuri; de-asupra lumii, Bucure=ti. |[rmul dimine\ii, versuri; Petru Burlac- prefa\[ =i traduceri); Nicolos Barata=vili: Destinul Gruziei (antologie, prefa\[ =i traduceri). Mai traduce versuri r[zle\e din crea\ia poe\ilor Sulpicia (Roma Antic[), Ariosto (Rena=tere), Pu=kin, Lermontov, Nekrasov, Tiutcev, Esenin, Tvardovski, }n 1975 V]lkanov: Monologul prefa\[ =i traduceri); Ritzos, Gabriela Mistral p[mântului, versuri; Vladimir Solouhin: Fet, Sibilla Alleramo, Poe\i italieni Versuri, în colaborare Leonas Briedis, (antologie, cu Alexandru Negri= Knut Skuenieks, prefa\[, note =i (colec\ia „Lira“): Pavel Vasiliev, Oiar traduceri); Irina Soiunbai Va\ietis, Ali=er Navoi, Tokmakova: C[lu=eii, Eraliev: Versuri Nicolai Zabolo\ki, din versuri; Nurî Bairamov: (colec\ia „Lira“), în lirica trubadurilor, Fream[t ro=u de colaborare cu Valentin Luisa Michel, lalele, versuri; Ro=ca; Serghei din poezia Gulcehra Vasiliev: Versuri scriitorilor Suleimanova: (colec\ia „Lira“), în ucraineni, bieloru=i, Versuri; Vazghen colaborare cu georgieni, armeni etc. Talean: Rândunele- Nicolae Dabija; Versuri ale lui Anatol stolurele, versuri; Evdokia Losi: Ciocanu au ap[rut în Patvakan Haciatrean: Z[ri albastre, versuri; traducere rus[, Izvorul, versuri; Zoia Aleksandrova: ucrainean[, Iubire =i Trezor, versuri; tadjic[, speran\[ (antologie Florile Orientului macedonean[, de liric[ feminin[ (antologie, traduceri); sârb[, bulgar[, universal[, în Juzeppe Ungaretti: portughez[, leton[, colaborare cu Zi de zi lituanian[, bielarus[, Leonida Lari, (antologie, francez[... Trezeasc[-se-nsfâr=it Îngerul celor s[raci – Nobile\e-a sufletului F[r[ de moarte... C[tre str[vechiul t[u popor S[-ngenunchezi în ve=nic[-auror[ Printre fantome... Juzeppe Ungaretti

Oriunde ai s[ faci o umbr[, În orice locuri te vei duce, Pân[ în clipa de pe urm[ Când vei dormi la cap cu-o cruce, Pe mare de-ai s[ fii cu-o luntre Ori caii t[i vor arde-n frâuri, Vei fi cu gândul totdeauna C[tre Moldova dintre râuri... Andrian P[unescu SPICUL +I STEAUA 1965 •1990 20 Anatol Ciocanu

Capul de zimbru I

Capul de zimbru-mpunge domesticit din foi De gramote =i pravili, ca din p[durea veche, Jignit[ de secure =i putrezind sub ploi, Care i-au scurs otr[vuri de cear[ în ureche.

Cu ochii tri=ti el zace aici filigranat Pe ve=nicii, ca-n ocne rotunde, cu sigilii De legi stropite-n s`nge de chef =i de p[cat Sub care-nchi=i c[zur[ r[ze=ii =i mazilii.

Cer=eau p[m`nt o via\[, p[m`nt pentru p[m`nt, S[-l semene, s[-l taie cu dragoste, spre ura Du=manilor ce-l calc[. P[m`nt pentru morm[nt, Cu el s[-=i umple ochii =i bur\ile, =i gura!

P[m`nt pentru vecie, spre-a nu se mai sf`r=i Horele, vinul =i-n toamne lungi bel=ugul... Capul de zimbru-n pravili nu poate adormi, Desprins de trup, mai simte cum îl p`nde=te jugul.

+i-=i trage g`tu-n carne, se smulge spre p[duri, Se vrea în libertatea st[p`nului, hazard[, Care-a =i pus pe urme ogarii cu panduri S[-i taie iar[=i capul, iar inima s[-i ard[! 21 Toga iluziei

E=ti z[logit

E=ti z[logit naturii =i zborului de mic Precum s[m`n\a — brazdei — s[ se pefac[-n spic, Precum menit e cocsul — înaltelor c[lduri, Topit =i mut metalul s[ lunece-n formuri; Precum buzele fetei — acelui tainic foc, Ce-o schimb[ în femeie =i-n rodnic lut pe loc!

C[ci m`na ta-i chemat[ s[-nal\e la r[scruci P[duri de rod din care numai bel=ug s-aduci, Izvoare s[ descuie =i vinuri tot mai tari — Tot m`na ta se-apleac[ s[ dreag[ la Cotnari, Iar r`ul ce se zbate-ntre maluri, peste v[i — Prin m`na ta va trece-n =iraguri de v[p[i!

E=ti z[logit naturii =i zborului de mic Precum s[m`n\a — brazdei — s[ se prefac[-n spic, Pref[ lumina zilei în dragoste =i-n vin, Iar dragostea-n lumin[ =i vinul — în rubin, +i mul\umit, p[m`ntul te-a binecuv`nta, Fiind schimbat în toate în drum de m`na ta! 22 Anatol Ciocanu

Holde

Sufletul acestor holde-n v`nt, Sub\iindu-se-n dogoarea verii, Nesf`r=it r[sare din p[m`nt Ca o respira\ie-a t[cerii...

Spicele acestor holde-n v`nt Negre =i ro=cate ca arama — Cresc din t`mpla celor din p[m`nt, Pomeni\i cu-o lacrim[ de mama.

Florile-acestor holde-n v`nt — Zvelte, de fecioare ml[dioase, R[d[cini de c`ntece-au mu=cat, Prelungind o zbatere de oase...

Boabele acestor holde-n v`nt Între gene aspre de dogoare — Ochii lor plini de lumin[ sunt Ascunz`nd un dor în fiecare.

C[ci i-aud, ortacii ne-mbl`nzi\i, Ei, supu=ii gliilor aceste, Cum trag coasele-n amiezi ferbin\i Sprijini\i în umbre de neveste...

+i-n dogoarea holdelor m[ zbat +i le simt cum intr[-n mine-p`lcuri Cu-o dogoare alb[ — din înalt, Cu-o dogoare vie — din ad`ncuri... 23 Toga iluziei

Un viscol sub cercul polar

LUI NICOLAI COSTENCO Cuvintele-acestea de foc În c`te înghe\uri au ars, În c`te-nchisori au sclipit — Tor\e de vis =i de dor, Ani =i dureri lumin`nd?

Prin c`te triste\i le-a r[zbit Tembrul senin =i înalt, Mun\i de r[bdare strivind +i ani ce-au n[scut suferin\i? Prin c[te v`ltori au purtat Un zv[cnet de inim[-n jar Cu s`ngele ne-ngenuncheat Prin ani de cumplite orori — De scap[r[ vii peste tot, Asemenea îngem[n`nd Sub z[ri trandafiri purpurii? 24 Anatol Ciocanu

Ia cartea aceasta în m`ini, Prietene, =i nu uita: Un Tomis a fost pe p[m`nt +i-un Moabit taciturn, +i-un Auschwitz de oase sub cer, Un viscol sub cercul polar Ce-a b`ntuit nemilos, Screaua fr[ng`nd-o nebun...

Pietrificate-au r[mas Cuvintele-acestea fierbin\i Care-au r[zbit p`n[-aici Prin zidul de ani =i ruini! Culege-le toate în pumni, Precum în april ghiocei Ce vin str[lucind din infern, Din multele, negrele nop\i, Ca ochii de pajur[, — aprin=i —

Le fream[t[ la c[p[t`i Pulsul nemuritor Al celor mai aprigi osta=i! 25 Toga iluziei

Greul p[m`ntului

Parc[ n-am f[cut nim[nui nici un r[u, Parc[ n-am tr[it nici o zi F[r[ chiote de bucurie, Dar c`inele-acela, numit Greul P[m`ntului, latr[ mereu, Latr[ cumplit, C`nd mi-aude pa=ii aproape de glie...

Str[mo=ii bunelului =i chiar tata, +tiu, Porneau p[zi\i de el la v`n[toarea De lupi =i mistre\i s[lbatici, C`nd, t`rziu, Soarele-n decembrie-=i mu=ca-nfometat culoarea.

Greul P[m`ntului P[zea =apte st`ni ale satului meu, +i c`nd în somnul ciobanilor Adormeau z[pezile =i ploile, L[tra domolit Greul P[m`ntului — greu Lini=tind pe bolt[ stelele, Pe p[m`nt — oile... 26 Anatol Ciocanu

Cele =apte st`ni S-au topit în p[m`nt. Din vetrele lor azi porumbul î=i zv`rle p[durile P`n[ la mijlocul cerului, sf[r`m`nd Cu z`ng[nitul s[biilor verzi t[cerile, Augurile! Trec înfiorat pe l`ng[-aceste zidiri de ploaie =i lut, Ce stau între mine =i-ntre-un bunel, rostindu-mi: „Str[ine!“ Puii acelui Greu al P[m`ntului s-au n[scut O dat[ cu mine =i m-a=teapt[ S[-i chem l`ng[ mine!

M-a=teapt[ s[-i duc la v`n[toarea grea De mistre\i, S[ le poruncesc paza nop\ilor, S[ le potol foamea cu aerul tare al st`nii. Dar trec mai departe — Nu-Aude, Nu-Vede, -n amezi, C`nd soarele aprig îmi umple cu iasc[ Pl[m`nii.

Într-o sar[ t`rzie Un pui de-al lui Greul P[m`ntului Îmi va linge-mp[cat degetele m`inii... 27 Toga iluziei

Domni\ele

Domni\[ Rusand[, Domni\[ Elen[, Domni\[ Zamfir[, V[ zmulg din t`mple albe — albe toamne, Din care ochii vo=tri lung se mir[ De clipa c`nd v[ petrecea\i în doamne...

Alai cu-alai la nunta-mp[r[teasc[ Cutremurau cu chiote piatra-n cetate — Veneau codrii s[ l[ut[reasc[ L`ng[ podgorii ro=ii, desfundate!

Dar clipa se n[=tea ca s[ dispar[ În nop\i de nealean venit din pribegie: A doua zi un bucium la hotar[ Vi-i desprindea pe miri din cununie...

Domni\[ Rusand[, Domni\[ Elen[, Domni\[ Zamfir[, Spr`ncene — r`ndunele, p[r lung p`n[-n c[lc`ie, Ciliile ca ni=te viori se-n=ir[ Negre, plutind în aer de mirt =i de t[m`ie! 28 Anatol Ciocanu

Plecat e Timotei, plecat la zori Nicoar[ Pe la Soroca, poate la Dumbrava, Vulturi ne-ntor=i din alt cap[t de \ar[, C`nd luna dorul singur înturna-va...

Despletite s[lcii în toamn[, drepte s[lcii... V`ntul sub stre=ini p`nze-n alb r[sfir[, Dar ochiul vostru nu le în\elege, Domni\[ Rusand[, Domni\[ Elen[, Domni\[ Zamfir[.

Via\a ca trecerea lunii noi vi-i dreapt[, +i de copile =ti\i, din cei care murir[, C[-n \ara asta mult =i lung se-a=teapt[, Domni\[ Rusand[, Domni\[ Elen[, Domni\[ Zamfir[... 29 Toga iluziei

Dor

Marea, ca un cer s-a-ndep[rtat, Florile s-au stins incendiate, Drumurile lunii au apus, +i-au pierdut c[r[rile de aur; N-au l[sat m[car un licurici, Iar pe ierburi nici o buburuz[...

At`ta dor de tine m-a-ngrelat F[r[ s[ =tiu, c[ uneori îmi pare C[ duc pe umeri codri-ntregi =i mun\i +i uria=e dune de nisipuri — În loc de aripi, mi-au crescut din m`ini!

Se face cald, =i aerul pe care Vreau s[-l respir — se face scam[-n piept, Buc[\i de iasc[ mult[ =i fierbinte! Iar aerul cel bun se-ndep[rteaz[ Ca un reflux al sufletului t[u, Ca un reflux al ochilor t[i buni, Ca un reflux al gesturilor tale, Ca un reflux pe care-l vreau întors! 30 Anatol Ciocanu

A fi cu adev[rat Oare ce avem de f[cut pentru ca în zilele care vin s[ fim cu adev[rat vrednici de mama noastr[, Moldova? Bra\ul zv`cne=te-avid ca o arip[, p`ndit[ de s[lb[t[ciune, ziua se preface-n clip[, via\a nici în moarte nu apune; ca r`u-n lan vinul dispare-n cup[, c[ci seceta-i departe =i foamea este moart[, necutez`nd aici s[ întrerup[ zborul luceaf[rului care m[ poart[; a fi cu-adev[rat pentru izb`nda luminilor ce scap[r[ la t`mpl[ este-n[l\area ta peste-ndoial[ =i peste ne-n\elegeri ce se-nt`mpl[; 31 Toga iluziei

a fi cu-adev[rat ca prelungirea vi\elor ro=ii în p[m`ntul tatei c`nd iernile cu fluturii z[pezii o caut[ în nop\i înfrigurate; a fi cu-adev[rat ca numele ce-\i vine dup[ al t[u, ca un refren s[-\i c`nte o datorie ce \i se cuvine s-o-ntorci o via\[ bunului p[rinte. a fi cu-adev[rat — pas[re-n codru, gur[ de fluer, limpezind cristalul acestor fragede lumini ce-alearg[ spre-a nu mai bate niciodat[ malul! 32 Anatol Ciocanu

Acas[

Hai înapoi spre hanul ce-a r[mas cu bl[nurile roase-ad`nc de coate cu vinul supt în nop\ile de mas la drume\iile nenum[rate...

Hai, inim[, spre ochii care-au pl`ns al[turea de ro=ul din c[ldare, spre-acel izvor de lacrimi care-au stins almaz de stele peste vie\i amare.

Tejgheaua p`n-la inim[ în lemn, uite-a c[zut sub sunet de pocale, neg`ndu-=i dreptul de-a l[sa vreun semn pentru-adormite vremi voievodale.

Hai, suflete, spre c`ntecul durut, uitat aici ca o bijuterie s[ str[luceasc[-n strachina de lut l`ng[ m[liga \[rii, aurie... 33 Toga iluziei

Nu mai aud butoaie-n rostogol prin curtea inundat[ de sumane, nu mai r[sare rotunjit =i gol, piciorul unei fete n[zdr[vane.

Hai, pa=i febrili, spre marginea de vis a unui mit apus, ce m[ orbe=te cu-altarul dimine\ilor deschis peste-amintirea mea, împ[r[te=te... M[l[ie=ti, 1967 34 Anatol Ciocanu

Aeternitas

De-at`ta obi=nuin\[ am început s[ orbesc, nu mai v[d nici p[durea, nu mai simt nici luna, venindu-mi în fiecare noapte la geam, ca o pas[re ro=ie; ca printr-un pahar str[veziu, m[ uit la trupul femeii ce-mi doarme-al[turi — pe zi ce trece, obi=nuindu-m[, tot mai pu\in îl v[d dogor`nd aerul viselor mele; las[, mi-am spus, aceste deprinderi ce-\i fac inima de lemn îmb[tr`nit =i ochii de ghea\[ pleac[ spre un altul ca tine, de unde-ai s[ vii primenit, ca un lan de gr`u dup[ ploaie; pleac[, mi-am spus într-o or[ de cump[n[ grea, pe c`nd ziua cu noaptea se-ng`n[-n t[cere, în ceasul acel vei sim\i cum se stinge de dor cineva-n a=teptare =i-n zbucium. 35 Toga iluziei

Firul Ariadnei

În labirintu-acela n-a intrat Tezeu, ci numai tata sufletului meu — vai! prea t`rziu avea ca s[ m[ nasc[ cu-o mam[, refuz`nd s[ m[ cunoasc[!

De mii de ganguri prins =i-mpresurat, sub zeci de galerii încarcerat p[=eam nebun, strivind cu-nver=unare capcane =i prinsori, s[ m[ omoare!

Tu, Ariadn[, sor[ ce m-a=tep\i, de-asupra sus, cu ochii în\elep\i, în amintirea ta ca-ntr-o oglind[ coboar[ bra\ul meu s[ te cuprind[.

Da-n loc de umeri albind frumos v[d numai firu-mpr[=tiat pe jos, =i-n loc de p[rul inelat cu aur — un spa\iu alb, l[sat de Minotaur. 36 Anatol Ciocanu

Regele

Domnia lui precum un fir de s`nge pe pieptul \[rii =i-azi se mai prelinge; i-i de rugin[ spada, moart[ m`na =i oasele i le-a-nghi\it \[r`na; l-au p[r[sit =i preaschimbat urma=ii, discipolii fideli, perfizii, la=ii; stau putrezind în albiile fricii osta=ii, episcopii, m[sc[ricii; uita\i sunt cei ce-nscriser[-n anale cruzimea aventurii dumisale; gestul, zg`rcit =i aprig la m`nie nu i-a r[mas m[runt nici pe h`rtie; numai coroana-n ani, numai coroana luce=te cu-ochi de aur ca satana, trec`nd din t`mpl[-n t`mpl[, neschimbat[, de-a pururea pedeaps[ pentru gloat[! 37 Toga iluziei

R[gaz la Cetatea Alb[

Ciori cronc[nind tr[iesc în turnuri vechi, Timpu-i str[in de soare în cetate, Bolnav tresare, auzind perechi Prin coasta lui trec`nd îmbr[\i=ate.

Vrei s[-l veghem în doi p`n-m`ine-n zori? Las[-\i obrazul t[u uitat pe-un um[r De-al meu, =i-ascult[ cum dau turcii sfori În \ar[, cum c[ +tefan nu-i la num[r!

Cum vin din sud — buluc peste buluc, Cum p[g`ne=te pasul lor r[sun[ C`nd spre Stambul tot aurul îl duc S[ str[luceasc[ orb sub semilun[!

Cum li se-mpr[=tie cenu=a-n v`nt, C`nd ia cuv`nt ]n \ar[ buzduganul +i Vod[ d[ cu cu=ma de p[m`nt De hohote=te-ntreg domnesc divanul...

Cetatea-i alb[ de-amintiri...Auzi? Cum bate-un aprig f`lf`it de-aripe +i cad din ciocuri strugurii rotunzi Întru salvarea [stor negre clipe?

Totu-i istorie. +i-un gol imens De glorie r[nit[ se desprinde Din turnuri vechi, înarip`nd de sens Alt timp visat ce scap[r[-nainte! 38 Anatol Ciocanu

Voievod

Sunt cel mai t`n[r voievod Al sufletelor migratoare +i mi se-ncearc[ bra\ul st`ng +i bra\ul drept, dac[ e tare.

Puterea ochiului-n zenit +i inima în piept cum bate, C`nd sunt la judec[\i poftit S[ fac lumin[ =i dreptate.

S[ pedepsesc spre a strivi Un r[u de viermi la r[d[cina Care-mi amestec[-n culori Apa de balt[ cu lumina.

C`nd peste p`nze care-mi ard, Ca un cuptor cu minerale, Sunt v`nturi rele ce împart Din pleava zbaterilor goale.

Doi poli de-a pururi du=m[no=i Cu \[rmurile-n foc egale — Sunt ochii mei primind seto=i Grave-ncerc[ri voievodale! 39 Toga iluziei

C[l[torie spre neam

Parc[ mi-a=i umplea gura cu c[p=une, cu cire=e fragede, cu prune: mu=c înfometat din cuvintele neamului meu, înmirezm`nd aerul în jur cu ele, f[c`nd florile c`mpului mai vii, ridic`nd izvoarele la suprafa\[, spre buzele mele; ca pe un imn rostesc din v`nt, din somn c[tre al c`mpurilor verde domn: „Miori\[ lae, lae-buc[lae, de trei zile-ncoace gura nu-\i mai tace...“

Pe-un pat de arm[-mi scrie-o carte fratele ajuns departe: „Mai înt`i =i la-nceput v[ cuprind =i v[ s[rut... întorc foaia pe-ast[ parte =i m[-nchin de s[n[tate“.

C[nd serile la vie coboar[-ncet de tot, ca fructele r[scoapte spre t[cere, cineva-=i c`nt[ tinere\ea lumin`nd strugurii de lacrimi =i de miere: „S[ vii Ghi\[ mai t`rziu c`nd du=manii beau rachiu...“ 40 Anatol Ciocanu

Calul Troian

Tu mai tr[ie=ti pe undeva, Ulise? Îi fi-mplinit mai multe mii de ani, Sirenele de-at`ta dor sunt ninse. Tu-ai mai ucis o groaz[ de du=mani De-ai t[i =i de-ai nepo\ilor — cu spada!

Parc[ te v[d în rol de str[bunic, Citindu-le pe buchii „Iliada“ +i blestem`nd hotarul inamic...

Unde \i-e calul, bunule p[rinte, +i unde e neîntrecutul arc Al Penelopei, str[juind fierbinte Onoarea casei tale de s[rac?

De ele am nevoie... Unde-s, unde-s? Vai, calului i-a= da un rost enorm: Eu peste noapte t`n[r l-a= ascunde Dup[ o poart[-a la=ilor ce dorm...

+i dup[ poarta dragostei furate, +i dup[ poarta unui fals noroc, +i dup[ poarta secetei ce-mi bate În amintirea mea \[ru=i de foc!

|i-l voi întoarce viu =i nu de lemn, Dar i-ai dat foc, =tiind c-am s[ \i-l chem. 41 Toga iluziei

Spectacol

LUI DUMITRU FUSU Noaptea-mi coboar[-n suflet lespezi fierbin\i de dor. E umbra mea ce-alearg[ t`rziu prin Elsinor? Efigiile-n ziduri s-au =ters ad`nc de ploi +i clopotele-n bolt[ au limbi de cear[, moi, Doar stelele de sticl[ cu ochii transparen\i Se pierd în c[lc[tura acelor du=i, absen\i, Doar iatagane-n poart[ ce-au supravie\uit C[l[i, urma=ii c[ror nicic`nd n-au mai venit — O recuzit[ veche a unei vie\i ce-a fost, Din care prin\ul versuri azi spune pe de rost. Ce palid e la fa\[ =i-at[ta de m`hnit, De-mi vine-a crede-aevea c-a fost =i n-a murit, C[-i roade-o îndoial[ de grele-n=el[ciuni Gestul de rege t`n[r, ochii at`t de buni, Iar spada îi adast[ un salt al m`nii grav, Ca s[ se-mpl`nte-n st`rvul minciunilor, bolnav... 42 Anatol Ciocanu

Dar stai, ce faci? G`nde=te: \i-e cugetul curat, E demn noroiu-acesta de-un gest nevinovat, S[-\i murd[re=ti m`ndria =i spada c-un nimic? Poate te-ntorci, copile, spre-un univers mai mic +i face poate-n pace =i-n lini=te s[-i la=i Perfizi s[-=i duc[ traiul, s[ moar[ singuri, la=i?

O, nu! =i v[d ferbinte =i aprig cum ar[\i În ceasul, c`nd cortina \i-o sf`=ii în buc[\i +i grea î\i cade fruntea ca sub z[d[rnicii De mari dorin\i. P[m`ntul e vitreg pentru fii?..

+i ca s[ fie altfel — îl primene=ti. At`t — C[ci vin copii din urm[ =i-o cer numaidec`t! 43 Toga iluziei

Da =i nu

Nu =i nu, se-aud =erpii mustr[rilor, nu m[ justific[ nimeni aici, identitatea mea \[r[neasc[ n-o recunosc nici p[durile, nici...

Bate-m[, frunz[ voi aripi de p[s[ri, bate\i-mi chipul prea ginga=, ascuns dup[ c[ma=a ca neaua =i dup[ cuv`ntul ales, cu pricepere uns;

F[t-Frumos azi îmi ar[-o poveste, nu m[ cunoa=te de nu mai =tiu c`nd, b[rbatul acesta pare de cremene — îmi ar[ copil[ria c`nt`nd!

— Zile s[-\i seam[n, ori limbi de balaur, s[ ai cu cine te bate =i tu? +i stau ca o cump[n[ alb[-n picioare, cu s`ngele„da!“ cu nelini=tea — „nu!“ 44 Anatol Ciocanu

Vin dintr-o lume t[cut[

Vin dintr-o lume t[cut[ =i-aproape f[r[ de grai. bunelul meu vorbea mai mult cu ochii, mai mult cu m`inile, mai mult cu buc[\ica de m[lai, mai mult cu umerii, mai mult cu picioarele, b[tr`nele.

De-abia a-ng[imat „r[m`ne\i cu bine!“, plec`nd spre morm`nt, pentru el testamentul l-a scris un plug, l-a isc[lit o coas[, mi se cuvinea dup[ el =i mie p[m`nt =i-un loc mai deschis, pentru-o cas[.

Vin dintr-o lume t[cut[, care nu se-ntreba niciodat[ — de ce tr[ie=te omul sau moare, crez[ndu-le toate fire=ti, repet`ndu-se a=a, cum se repet[ noaptea cu lun[, ziua cu soare. 45 Toga iluziei

Cum se repet[ ploile-n toamn[ =i-nghe\ul nes[n[tos din mart, =i florile-n mai, =i na=terea copiilor anual[ de unde vin =i eu — pe toate s[ le judec =i s[ le-mpart, în ne=tirbita lor chiverniseal[;

=i c`nd mi se-mpiedic[ limba de prea multe vorbe — e-un semn al t[cerii lor grave =i-a toate-n\elepte, în care dormeau lacrimi de c`ntece, precum într-al p[durilor lemn dorm viorile-domni\e albe =i drepte.

Ceasul lor de pe urm[ — poart[-l frumos, suflete-al meu, care-l ai — neponosit[ lucoare-a speran\elor toate, vin dintr-o lume t[cut[ =i aproape f[r[ de grai, c`nt`nd la toate viorile lor fermecate! 46 Anatol Ciocanu

Un singur foc

Ploaia omoar[-nainte de-a-nvia ceva: Lumina verde se na=te din moartea l[sat[ de ploaie, Asemeni ora=elor din cenu=a grea L[sat[-n c`mpii de r[zboaie.

Dup[ ploaia aceasta de cuvinte-n v`rtej +i de-at`tea c`ntece r[sun[toare, Simt funingine alb[-n g`tlej +i-obrazu-ngropat în paloare.

+i-o-ncr`ncenare uria=[ venind, Ca un val nesf`r=it s[ m[ spele De laudele grele, zorn[ind Ca argin\ii, g`dil`ndu-m[ la piele.

Mai bine gol, în soarele torid Asemeni lui Adam la începuturi, Un foc în vatr[ singur s[-mi aprind — Copii s[ luminez, +i p[s[ri mari, +i fluturi. 47 Toga iluziei

Cresc spre zenit

Satanic[ =i p[g`neasca str[lucire a ochilor domni\ei în chilia unde-=i a=teapt[ mirele s[-i cear[ dreptul la via\[ =i-nc[ ve=nicia;

=i nesf[r=irea bra\elor ce-l leag[ de-acest p[m`nt ce ni l-au dat str[mo=ii, spre ne-ncetarea neamului ce cre=te din gr`u de aur =i din struguri ro=ii — aceasta mi-o fi via\a ce m[ umple cu zilele ce-mi zbucium[ f[ptura, ca v`nturile-o carte a c`mpiei rup`nd din miezul bobului c[ldura; cresc spre zenit mai mult, mai neînvins, al\ii, venind din urm[, cresc spre m`ine, ca ni=te stoluri, pentru care eu indicator pe-o clip[ le-oi r[m`ne. 48 Anatol Ciocanu

Rol

Ce mult mi se arat[ cum s[ mor, Cum s[-mi zbat inima, cum s[-mi \in capul, Cum s[-mi priveasc[ ochii la satrapul Care-mi va-mpinge g`tul sub topor!

+i-ades în vis îmi pare c-am murit, Dar le-am f[cut de-a-ndoaselea pe toate, +i ritualuri sfinte, ne-nv[\ate F[r[ de glorie-au luat sf[r=it.

+i m[ trezesc juc`nd febril o pies[ În cel mai negativ =i singur rol +i c[ nici rolul [sta nu prea-mi iese,

C[-s sumbru, plin de bube =i n[mol... Lumea, ur`ndu-m[, prinde-a =opti: — De vrei s[ joci — înva\[-te-a muri! 49 Toga iluziei

Orbii

To\i orbii sunt copiii lui Homer — Bolnavi de c`ntece, fl[m`nzi de soare, Tr[ind în vraja negrului mister O lume-a lor ce n-are-asem[nare.

Mare-i albastrul sunet în auz — Culorile zdrobesc închipuirea +i se ciocnesc, neg`ndu-se ursuz, Într-un duel al s`ngelui cu firea!

+i numai ochii degetelor tac, Ve=nic lucide =i nestinse raze De dragoste c`nd se desfac Spre lumi, pierdute-n mitice extaze.

Doar c`ntecul cu ochii p`n-la os E aerul care-i menit s[-i poarte Sub cerul lui de-a pururi luminos, Îndr[gosti\i =i m`ndri p`n-la moarte! 50 Anatol Ciocanu

Albastre jum[t[\i

+tii tu, c[ de-at`tea raze c`te sorb Trupu-aici se face jum[tate orb, Jum[tate frunz[, jum[tate floare +i c[ jum[tate-i numai s[rb[toare?

Care jum[tate-ar trebui s-o-ngrop — Trunchiul mi-e tulpin[ neted[ de plop, Stele =i-aurore ceru-n plete-mi las[, Urc[-n trunchi p[m`ntul ca la el acas[...

Ceart[ de lumin[, c`ntec de culori — Simt cum trec prin preajm[ ani nemuritori, Eu — ca o clepsidr[ — zbaterea lor moale O transfer în aur tinere\ii tale!

Rupe-mi de pe mijloc cercurile vechi — Voi mai sta at`tor timpuri de priveghi, Ca s[ =tii c[ dreapta-mi flori de pace-adun[ Pe genunchii candizi iar s[ \i le pun[.

Ni-i p[m`ntu-n dou[-albastre jum[t[\i — În doi ochi de rou[ — fraged mi-l ar[\i: C`nt[-i l`ng[ leag[n, c`nd at[ta cale Fac în nop\i spre geamul visurilor tale! 51 Toga iluziei

Umbr[ dreapt[

E mama, care crede c[ înc[ t`n[r sunt, La fel de bun departe cu oameni ce nu-i vede, Sau e femeia bl[nd[, cu ochii l[crim`nd, Ea, ce se-ntreb[ ve=nic„de ce?“ =i nu se crede?

M-oi fi schimbat la voce, La fa\[ =i la strai, Am doruri ne=tiute de nimenea, ascunse, +i-mp[r[\ii de verde p[dure-at[ta am, S[ fac numai palate, S[ c`nt numai din frunze!

De aer e palatul =i frunza e de v`nt +i pelerini aice vin norii cu gr[mada, Pe care-i chem la masa t[iat[ din p[m`nt +i le ghicesc în plete C`nd — ploaia, c`nd — z[pada!

Le mai desc`nt în apa Din care n-am b[ut, E putred busuiocul ce l-am adus de-acas[, De-at[ta rug[ alb[ spre chipul lor =tiut +i spre plecarea lor miraculoas[. 52 Anatol Ciocanu

Prietenii îmi iart[ =i-acest cuminte joc De-a imita plecarea cocorilor în cea\[, C[ci este toamna ceea pe care o invoc C`nd peste umeri \ara-mi mai pune-o diminea\[ — S-o port — b[rbat pe lume, Ca-n timpuri F[t-Frumos Chiv[ra grea =i spada, pornit s[ dezrobeasc[ De neguri =i de m`luri un timp capricios Care renun\[-adesea la pacea omeneasc[...

La ceas t[rziu de-amurguri, cu care m[-nve=m`nt, Femeia ceea bl`nd[ care la prag a=teapt[ — E mama ce mai crede c[ înc[ t`n[r sunt Ori m`na mea descrie pe zare-o umbr[ dreapt[? 53 Toga iluziei

Destin

LUI VASILE CRE|U Bunelul meu visa cai, mul\i cai cu care s[ poat[ iubi p[m`ntul p`n[ la m[duva oaselor p[m`ntul bogat al nop\ilor de iluzii, oceane de c`mp — dintr-un cap[t într-altul apar\in`ndu-i, p`n[ dincolo de moarte...

În ame\eala aceasta de sete =i de foame pentru Mult, c`t mai Mult — eu am intrat ca o solu\ie amar[ s[ tulbur chem[ri =i speran\e =i s-amestec totul f[r[ de jen[ =i f[r[ frica groaznicei pedepse; tata nu mai viseaz[ cai: î=i face vinul =i-l bea — uneori singur, uneori cu prietenii =i numai o dat[-n an împreun[ cu mine; 54 Anatol Ciocanu

eu am uitat numele celor mai simple unelte =i lucruri de-acas[, respir printre-aurore nordice =i fiorduri r[stignite ca ni=te traectorii inversate-n p[m`nt, fiorduri prin care trec toate iubirile mele necunoscute, dar luminoase ca b[rcile din p`nzele lui Rokhuel Kent; îmi car valizele cu c[r\i de la o margine a \[rii la alta, înv[\ toate armele-acestui p[m`nt, ca s[ pot spune =i altora cum nu se ucide, cum se cre=te =i se recolteaz[ timpul de pace al nop\ilor lungi de priveghi, cum se scrie-o scrisoare de dor dintr-o respira\ie av[nd pe peretele din spate explozia bombei atomice, cum îmbrac[ oamenii haina a=tept[rilor lungi — 55 Toga iluziei

nici nu se rupe, nici nu se uzeaz[, nici nu se decoloreaz[ de soare =i ploi haina aceasta — cum o tragi pe suflet a=a =i o dezbraci, c`nd ai dreptul; aici, unde-\i sim\i r[d[cinile parc[ migr`nd pe-undeva, aici, unde aburul iernii î\i curge prin s`nge ca un mercur îngrelat, aici, unde cerul e jos, ca un tavan — s[-ntinzi m`na =i s[-i m`ng`i luminile, aici, unde zmeura are gustul nisipului electrizat, aici te-nve\i ce-ar trebui s[ faci, c`nd nu cuno=ti nimic din toate-acestea: s[ cari saci de lumin[ =i bra\e de flori în marele od[i ale P[cii! 56 Anatol Ciocanu

Balad[

S-au dep[rtat cocorii =i viile cu rod, Toamna-=i lunge=te-n zare fantasticul exod Cu clipociri de aur, cu turme-n pas de unt, Cu dimine\i de lapte =i cre=tetul c[runt.

C[mpu-=i tr[ie=te-o via\[ ce nu mai este-a lui, A împ[r\it ca Domnul din ce-a avut oricui +i, r[stignit sub stele, se las[ mut =i orb Ploilor lungi ce-l cat[ =i-l m`ng`ie, =i-l sorb.

Trec lungi r[dvane ro=ii, pierz`ndu-se-n amurg — Un prin\ din sat le m`n[ sau poate-i Demiurg? — I-i calm =i sigur bra\ul =i-at[ta de b[rbat C[ se aud în preajm[ cum s`ni ascun=i se zbat!

Prin z[rile de cear[, de must =i de gutui, Manole vine-acas[, dar Ana nu-i =i nu-i: S[ fi venit — prin curte nu vede nici un semn, I-s ochii plini de doruri, m`inile-i par de lemn, 57 Toga iluziei

Iar sufletu-i se zbate ca marea dup[ flux — Pe m[n[stire timpul cu ploi de praf a curs... Umbra nevestei nu e, s-a spulberat în lut, Doar g`lg`itul apei se-aude-acolo mut,

I-i tinere\ea-n iarna din plete =i din pa=i — Prieteni — nu mai are...Nu-i =tie pe urma=i...

Din c[nd în c`nd îl roag[ pe Domnul de-ar putea Ca s[-l zideasc[-n zidul cel ro=u l`ng[ ea, +i-al[turea s[-=i sting[-a=tept[rile-n sicriu — C`nd ea-i a=a departe — de ce-l mai las[ viu? 58 Anatol Ciocanu

Alb[ coloan[

Ca Edgar Poe azi ]\i îngrop umbra-n z[pad[ +i-arunc stolul de corbi cu ochi înghe\a\i, L[s`nd doar clipele încet s[ cad[ Peste ve=m`ntul fulgilor cura\i.

E-un cimitir al memoriei care Alunec[ tot mai departe-n p[m`nt +i dincolo de viscolul ce are At[\ea pui ce scheaun[ la v`nt!

E-un clopot alb v[zduhul ce se las[ Peste chem[ri dintr-un t[r`m uitat; Via\a, în giulgiu t`n[r de mireas[, Viseaz[ prunci cu chip nevinovat.

Ceasornicu-aici cade-n somn de ore F[r-de sf`r=it, ca ursul în b`rlog, Timpul se trece grav prin aurore Ca prin urechea acului — deloc! 59 Toga iluziei

+i tu departe, ca peste hotare, Coloan[ dreapt[ sprijinind z[pezi +i nop\i de dor +i c`ntece amare — C`nd tu le-ng`ni +i tot tu nu le crezi...

Azi umbra ta \i-o înve=m`nt cu neaua Ca Edgar Poe — poetul nebun =i sur`z`nd, +i-un imn închin albastru c[tre Steaua Pe care n-o v[d, Dar o simt arz`nd! 60 Anatol Ciocanu

Telemac

E toamna ce se-arat[ ca un ulcior elin Cu =oldul plin de soare, cu buzele de vin.

Tu c[l[tor de clipe, aici s[ te re\ii — Un c`rd de vulpi ro=cate s-a risipit prin vii!

O, nu-ncerca pe urma lor fraged[ s-apuci — De sus se trage-n ele cu gloan\e mari de nuci!

Mul\i cavaleri =i tineri, cu pletele în v`nt, Alearg[ pe cai ro=ii cu n[rile-n p[m`nt...

E aerul de cas[ cu aripi dulci de must, Cuvintele-s rotunde =i au de miere gust;

E toamn[ ori e ora c`nd toate se supun Naturii în\elepte =i rodului comun?

Timpul dispare simplu ca un copil ]n r`u — Tu nu mai torci din caier =i furca nu-i la br`u, 61 Toga iluziei

De peste-at`tea drumuri — a= vrea ca s[ m[-mbe\i, +i ca-n „C[lin Nebunul“ acas[ s[ m-a=tep\i,

S[ ard[ focu-n vatr[ =i-n aburi calzi de dor S[ \i se-aplece ochiul spre z[ri ca un cocor!

M`inile mele-aicea nu se mai rup de arc — În casa mamei mele — sunt eu ori Telemac?

...Acas[-i toamn[. Arcul se face greu la piept, S[ge\ile din tolb[ — spre cine le îndrept?

Mi se sub\ie g`ndul spre tine — r`ndunea, C[ci iar te v[d aevea =i iar te =tiu a mea! 62 Anatol Ciocanu

Ca-n zi de s[rb[toare

D[-mi sufletul t[u singur, de luminat Bosfor, Prin care-mi trec at`tea cor[bii lungi de dor,

S[ =tiu ce vam[-amar[ pui dragostei =i c`t Voi mai pluti spre largul ce-l voi numaidec`t;

Ca-n zi de s[rb[toare, din mijloc mi te-nclini — To\i nervii mei vibreaz[, au salturi de delfini

St`rnind sub cer o joac[ de-un nesf`r=it nesa\ De aer, c`nd în preajma g`ndului meu te-nal\i!

C`te rigori de tain[-mi impui =i c`te legi, Cu care s[-mi legi ochii =i m`inile s[-mi legi —

Nici una nu m[ prinde, nici una nu m[ ia — Port peste trup ve=minte închise-n zale grea;

R[m`n numai cu drepturi în urm[ =i dorin\i; Numai cu arcul tare al bra\elor fierbin\i,

Cu care-\i dibui umbra torid[ prin amiezi — Parc-ai fugi de mine, =i parc[ nu m[ vezi;

Dar muntele acela, R[bdare, care-l sui De-oriunde mi te-arat[-n lumin[. S[ nu-mi spui

C[ e t`rziu =i pare ciudat =i trec[tor — D[-mi sufletul t[u singur, de luminat Bosfor! 63 Toga iluziei

Scoic[-n mare

Trupul t[u de miere, trupul t[u de sare zace-n amintire ca o scoic[-n mare — eu, pierdut sub cerul p[s[rilor multe, chem noian de stele noaptea s[ m-asculte, c[ mi-aud aevea degetele toate, cum se trec în ramuri lungi =i întomnate, cum cad nori de lapte, cum se sparg de ele, cum îmi curg pe umeri ploile s[-mi spele urme de s[ruturi =i dogori de var[, care-apun în s`nge, care-n lut coboar[: 64 Anatol Ciocanu

Tu — în orice sear[ m[ tot chemi acas[ ca pe-o stea polar[, lic[rind sticloas[; te-au l[sat cocorii singur[, v`dan[, busuiocul verde s-a uscat în can[, frunza-i e-n sc[dere, floarea e de=art[, amintirea verii nu =tiu de-o mai poart[...

Tu — din toate-acestea, c`nd vin nori gr[mad[, ai putea pricepe via\a mea nomad[ de plec[ri =i-ntoarceri =i de ne-mp[care, c`nd r[m`i departe ca o scoic[-n mare? 65 Toga iluziei

Ceas t`rziu

M[ d[rui istor c`mpuri cu oameni solitari Precum Villon mul\imii =i nop\ii cu petunii, Ie=ind la zori din ele, \ip`nd poeme tari De dragoste stropit[ din plin cu mierea lunii.

Foile albe unde-s? Sub geam sclipesc z[pezi +i plopul singuratic condei ar vrea s[-mi fie. Cu v`rful lui albastru pe zare desenez Inima-n dor a celei chemate ca s[ vie...

Da\i-mi noianu-acestor reci =i lunatici fulgi, Silabisind de ghea\[, de ne-n\eles cuvinte, Azi voi lega cu ele at`tea strofe lungi, Precum Homer legat-a în ceasurile sfinte!

Nu-i zare, e-o-ndoial[, nu-i plop, ci-i doar un semn! Nu m[ mai rup de ele uitat pe pragul serii +i orelor de vise... Hai, François, s[ bem, Nectaru-acestui aer de sticl[ e-al vis[rii!

+i-n clipe de r[gazuri ne salt[ ma=inal Ochiul spre luna care în v`rf de plop str[luce Ca o coroan[ de-aur pe-un cap voievodal... La ceas t`rziu, de-acas[, lumina vine dulce... 66 Anatol Ciocanu

Vinul bl`nd

Aprinde focul, An[, în sobele de tuci, pune pe mas[ vinul =i-nc[ mai pune nuci, pe urm[-ntoarce cheia în u=[ nev[zut, r[m`n[ timpu-n cas[, cu zborul pref[cut în aripi moi =i limpezi.

Pe drum se-aud c[l[ri — trec vorniceii toamnei p`n[ departe-n z[ri =i glasul lor de clopot =i chiotul prelung sparg aerul de miere al ceasului de-amurg...

Unde-\i fug ochii, An[, — spre care ceas de dor? — dou[ migdale-amare s-au umezit u=or, îns[il`nd t[cerea acestor clipe noi, prin care trebui-va s[ trecem am`ndoi... 67 Toga iluziei

Bat tobele departe semnalul de pahar, ce v`nt ne mai desparte, ce team[, ce hotar?

Soarbe paharul, An[, precum în ani demult domni\ele din cupe de aur au b[ut — cu sufletul — oglind[, cu chipul luminat de-un ceas ce-avea s[ vin[ febril =i neuitat...

E ora, c`nd departe se nasc numai minuni =i-nvie-n lut cenu=a vitejilor str[buni =i cresc din ea legende, drapele m`ndre-n v`nt: sub ele ne e via\a =i moartea pe p[m`nt

Bea vinul bl`nd =i moale, nu-l crede cu p[cat, un t`n[r zeu ferice, c`nt`nd l-a desc`ntat! 68 Anatol Ciocanu

Leag[-m[ de m`ini

Leag[-m[ de m`ini =i de picioare cu furtuni, cu a=chii lungi de soare, cu pletele ploilor de mai, buzele s[ mi le-nchizi c-un nai, ochii — cu doi struguri de la noi. Nu voi sim\i drumul înapoi =i-l voi uita, îl voi uita, îl voi uita c[ m-a-nso\it aici spre-a te-a=tepta, c[ mi-a-mplut inima precum un r`u ce-atinge-albastrul m[rii-ntr-un t`rziu, topindu-se-n imensuri, disp[r`nd; pune-mi pecetea gurii tale-arz`nd pe trupul meu torid s[lb[ticit de-at`ta dor! Obrazul v`ntuit mi-e harta \[rii ce mi s-a l[sat 69 Toga iluziei

pe chip cu mun\i =i ape — de purtat =i cu distan\e grave pentru dus — cercuri albastre ochilor mi-au pus! desprinde-mi-o (de vei putea!) în nop\i, c`nd sunt acas[ spre hodin[ to\i vis`nd hulubi de dragoste-n amurg — chiar nechemat — de-oriunde-am s[-i aduc hulubi de pace =i de p`ine-n stol migr`nd solemni =i albi din pol în pol!

Sunt voievod crescut de Demiurg — de-o ve=nicie c[tre tine-mi curg m`inile-ramuri, c`ntecele-r`u...

Arma =i plosca mi-s crescute-n br`u! 70 Anatol Ciocanu

Revelion

Tot mai ad`nc, ca o cobor`re-n mare, lunec[m spre apele stelare, spre doru-acel, cu numele Plecare; tot mai aproape iarna, tot mai rece, rarefiat[ l`ng[ noi petrece prelunga =i regala s[rb[toare!

Hai jos, spre ea, hai jos, spre ea! —

În loc de sceptru =i coroan[ grea ne vom lipi de frunte c`te-o stea,

în loc de aripi =i în loc de spad[ ne vom încinge-n dune de z[pad[, =i-n loc de strig[t, care s[ ne-aprind[, 71 Toga iluziei

pe buze ne-nfloreasc[ o colind[ =i s[ c[l[torim spre sud, spre sud, spre sud, unde numai privighetori se-aud, unde se-aude mierea spre stamine din ape =i p[m`nturi dulci cum vine...

Vom fi doi fulgi la geam, doi fulgi u=ori — avizi, lunatici, nordici ur[tori! 72 Anatol Ciocanu

Cartea zeilor

Vino s[-nv[\[m dragostea str[mo=ilor ca pe o poezie de s[rb[toare, dragostea lor n[sc[toare de credin\[ în om =i pas[re, în lut =i-n floare; vino s[-nv[\[m m`nia str[mo=ilor, ca unei s[bii noi s[-i pip[im t[i=ul cel cur[\itor de turci p`n[-n hotare de pace obl[duitor, c`nd vine seceri=ul; vino s[-nv[\[m bun[tatea str[mo=ilor ca un cuptor de p`ine la r[scruce; cine-n preajm[-=i scutur[ inima de rou[ de-aici înfometat nu se mai duce; vino s[-nv[\[m neclintirea str[mo=ilor ca pe un munte, unde-a crescut strea=ina p[durii: de c[te ori nu i-au t[iat din ramuri nu s-a clintit sub fl[c[rile urii; mai vino s[-nv[\[m nemurirea str[mo=ilor ce le-adun[ =i le sfin\e=te pe toate — prin ea ca printr-o carte-a zeilor ve=nic[ ni se aduc c[tre ochi — ca s[ fie-nv[\ate! 73 Toga iluziei

Început

Las[-\i numele c[r\ii, copilului, florii, constela\iei,str`mtorii =i piscului de tine atins c`nd sim\i c[ te duci, c`nd nici o prim[var[ nu te mai întoarce c[tre patim[, c[tre vis; du-te cu r`ul, cu gr`ul, cu valul de mare, ca o stea c[l[toare, unde se bat cap în cap mun\ii c[run\ii în sudorile frun\ii, apa vine, t[m[duitoare s-o por\i în spinare peste m[ri =i hotare, unde stau delir`nd muribunzii; 74 Anatol Ciocanu

=i voi \ine slujbe pentru numele =i ne=tirbirea ta, =i voi c`nta rugi de tain[ lung[ s[ te-ajung[ — tu, ve=nic între du=mani poprit ca un perete — neclintit — tu, omor`tor de r[zboaie, luminos ca o ploaie, tu, fiu de Harap Alb, r[t[citor într-ale vie\ii — sf`nt cobor`tor — poetule, primenitor! 75 Toga iluziei

Noapte-n furtun[

În noaptea asta cine-a mai iubit, cum niciodat[ înc[ nu iubise =i s-a topit fierbinte =i uimit în ochii fetei ca-ntr-un cr`ng de vise?

}n noaptea asta cine-a mai visat jocul cu mingea, \ipete-n lumin[, copil[ria alb[ pe genunchi, privirea-n jur rotindu-=i-o, divin[?

C[ci cerul tremur[ ca o daira, c`nd dansul sacru o ademene=te =i fulger`nde degetele bat întinsa scoar\[, aprig =i dr[ce=te...

La marginea albastrului ora=, uita\i de mare, chinui\i de mare iubit-au marinarii p[tima= femeile strivite de-a=teptare. 76 Anatol Ciocanu

Ei n-au v[zut nimic, n-au auzit, femeile-aveau cea\[ pe pleoape =i marea-n ei se r[zbuna cumplit pe-acele nop\i ce le-au tr[it pe ape...

Noapte-n furtun[, rece galopare, p[dure despletit[-n dans frumos — b[ie\i, s[ =ti\i c[-mi mai ridic o p`nz[, s[ prindem v`ntul tot, s[-l punem jos!..

+i-o s[-mi a=tept spre ziu[ marinarii — cu mult mai uria=i, cu mult mai-nal\i — de dorul m[rii vor fi ar=i de sete =i de furtuna m[rii înseta\i! 77 Toga iluziei

Închinare

Voi ve\i purta diademe de stele pe frun\i, voi cei veni\i pe urma arca=ilor — ars[ poate le-a fi s[rutarea pa=ilor =i obosi\i vor fi, =i-or fi c[run\i.

Poate-o s[ v[ umple triste\ea uria=ilor spa\ii de via\[ dintre mare =i mun\i, ce tineri ve\i fi =i ce aprigi =i mul\i, ce-nalt[ demnitatea =i dreapt[, urma=ilor!

Poate unii-au c[zut; dar voi ve\i da glas în biruin\a sf`nt[ care ne-a r[mas ca o prim[var[ solemn[ =i nepieritoare,

în aerul ei va trebui s[ urca\i pentru sufletele celor pleca\i statuile acestei vie\i — p`n[ departe-n zare! 78 Anatol Ciocanu

Pe pragul viei

Trece lunatic[ noaptea spre vii: ce mul\i copii, ce mam[-smaragdic[!

Corbii,-ar[mii — lumina lor poate c[ misterele farmec[ spre ve=nicii?

Privirile noastre în fl[c[ri albastre-i dezmiard[ cura\i: copiii vor cre=te împ[r[te=te în marii b[rba\i! 79 Toga iluziei

Parc-am plecat...

Parc-am plecat din sat =i n-am plecat el arde-n mine ca un z[c[m`nt, mai mult, mai chem[tor =i mai bogat c-o patim[ ce c`nt[ din p[m`nt; c`nd îmi zbor sufletul spre d`nsul, bl`nd spre universul lui at`t de-nalt — c[ut[tor de stele-atunce-i sunt sau ramul lui de floare inundat? c`nd vin s[-l tulbur cu-alte nout[\i, s[ i le spun cu-aleas[ rostuire — casele prind în hore s[ respire parc[ mai altfel dec`t alte d[\i; =i frige respira\ia lor, frige pornind în cor pe nume s[ m[ strige! 80 Anatol Ciocanu

La miori\a

Pe gur[ fluier de os eu întru în \ara baladei — o, timpule magic, mai scade-i din fream[tul lung, dureros!

C[ci ast[zi o-ng`n =i pe coarde-i r[m`ne un murmur duios — seninuri m[-ncarc[ =i-am scos din neguri luminile mladei

=i-a neamului vechi =i nomad; c`nd fruntea pe ierburi mi-o scad aud cum p[durile sun[ de chiotul celor trec`nd spre zorii de zi lumin`nd speran\a-n balada str[bun[! 81 Toga iluziei

Noi am venit

PENTRU MARCELA BENEA Noi am venit din pastoralul univers al dealurilor care-ascult[ Prutul, c`rduri de oi au curs l`ng[-nceputul str[vechii datini, carea-m pl`ns-o-n vers; ecoul ei azi m`ng`ie trecutul ca umbra mamelor ce-apare des de soare peste anii care \es copil[riei palide-n timp — scutul: tata — numai c`mp, numai plecare, numai cas[ mama =i-a=teptare, noi — razele care-i uneau pe veci: spre-a nu se mai sf`r=i în ochi speran\a, vinul =i p`inea-n rou[ diminea\a =i satu-n care vii, din care pleci! 82 Anatol Ciocanu

Istorie

Mor\ii nu ne pot întinde m`inile — ei ne-ntind firele ierbii =i florile =i r[t[cite-n rani\e — scrisorile; le g[sim nedesf[cute cu s[pt[m`nile; degetele noastre str`ng numai orele ce le-au avut de tr[it =i cartu=ele r[mase netrase. +i se deschid u=ile regretelor mari c`nd vin s[rb[torile...

Din v`rsta lor întrerupt[ se na=te ura-n du=mani =i-n singur[tate! Istoria lor — parc[ nu ne cunoa=te, pe c`nd noi îi sub\iem foile toate cu ochii. De acum — par foi de \igar[-n amiaz[. Departe, mor\ii le-adulmec[ fumul. Viseaz[! 83 Toga iluziei

Ovidiu

Spre tine vin cu pontul dezghe\at S[ tai din p`nza lacrimilor tale Toga iubirii mari, universale, Eu, suflet =i ml[di\[ de sarmat...

Triste\ea nu-i =i doru-i spulberat, Vinul d[-n foc, dezl[n\uit de ghea\[ — Hai s[ mai bem o dat[ pentru via\[ =i pentru-augustul Cezar-Împ[rat!

E mort demult! în schimb iubirea-i vie +i-n ochii t[i i-o lacrim[ t`rzie, Venind spre-ai mei, ce tremur[-n neon...

C`nd dorul t[u de cas[ lumineaz[, Sunt Roma eu =i numele-mi tr[deaz[ Ora=ul ars de m`na lui Neron. 84 Anatol Ciocanu

Villon

Villon a pl`ns reînviat din mor\i, C`nd se v[zu din nou cinstind la mas[ — I se p[ru taverna odioas[, Murdari =i pro=ti prietenii lui to\i.

Vai, n-o fi-ajuns =i el un maniac? Capu-i pustiu =i f[r[ vreo ideie, Garafa-i pare-o pulp[ de femeie, Moart[ în cine =tie care veac...

Sosi=i la dracu-n praznic, François! Be\ivi dormind fac gesturi de jivine, Cr`=marul nici bac=i= m[car nu ia,

Femeile au ap[ chioar[-n vine... ’Napoi la mor\i! Nu-s demne aceste toate De lacrimile tale, Maiestate! 85 Toga iluziei

Eminescu

C[l[torim spre anii lui cei buni — o, cum se zbate sufletu-n regrete c[ n-a putut de-a pururi s[-l îmbete imensitatea codrilor str[buni!

Rena=tem azi spre zilele-i profete pe care le-a visat c[tre minuni în nop\i de dureroase rug[ciuni — s[ ni le d[ruie, s[ ne desfete; c[ci, împ[rat fiind =i cer=etor, el a r[mas mereu la \[rmul m[rii în unica cetate — a c[ut[rii cuv`ntului de aur =i de dor =i de c`nd bate apa zid[ria — cu El se lupt[ =i cu Ve=nicia! 86 Anatol Ciocanu

Verona

Ea se stingea nebun[ la V[ratic, Trec`nd în lumea celor mul\i =i drep\i, Chem`nd din somn cu ochii în\elep\i Pe-acel pierdut, at`t de singuratic.

Timpul buimac =i ne-n\eles va trece, Halucin`nd cu stelele pe cer... Verona, Veronica, Vanover — „Minune cu ochi mari =i m`n[ rece...“

În visul lung =i f[r-de nici o raz[ A fost chemat =i îngerul de paz[ Cu-aureola p[rului b[lai;

Deasupra ce\uri mari se luminase, Luceaf[rul porni din cas[-n cas[, Sim\ind-o dreapt[-al[turi de Mihai! 87 Toga iluziei

Fuior

Versul meu c`ndva duios, azi e c`nep[ de tors, s-a sucit, s-a în[sprit — ce nop\i albe l-au urzit?

Alt fuiorul, alt[ furc[ tu — m[ mai cite=ti, m[muc[?

Uite-\i scriu o nou[ carte ca s[ nu m[ =tii departe =i o scriu în vorba ta dulce, cum e fagura, ca s[ m[-n\elegi =i tu de ce-s bun =i de ce nu, c[ pe cele ce le-am scris, le-ai privit =i le-ai închis... versu-acesta mult l-am tors — ca s[-l =tii de s[n[tos, =i pe mine-n dep[rtare — alb deat`ta scrisoare!.. 88 Anatol Ciocanu

Rug[ de mam[

Mi-ai veni cu plinul, mi-ai veni cu plinul — ochilor t[i limpezi — s[ le v[d seninul!

Mi-ai veni cu hora, mi-ai veni cu hora c`ntecelor tale — pace-am`ndurora!

Mi-ai veni cu zarea, mi-ai veni cu zarea nop\ilor de spulb[r — s[-\i am`n plecarea!

De-ai veni acas[, de-ai veni acas[ \i-a= a=terne patu-n flori de t[m`ioas[...

Obosind v[zduhul, a=tept[nd sfioase, fructele gr[dinii în genunchi se las[!.. 89 Toga iluziei

Busuioc

Firicel de busuioc, cum te-am dus din loc în loc, te-am luat în tren din gar[ =i te-am tot purtat prin \ar[; mi-ai fost candel[ cu mirt — cu grai verde te-am primit... uite-acum, c[ te-ai uscat, frunza \i s-a scuturat, cum te voi întoarce-acas[? — ramurelele \i-s arse, goal[ inima, sub\ire, — palid ca o amintire, r[t[cit[ nu =tiu unde — ce s`n alb te-a mai ascunde?! 90 Anatol Ciocanu

C`ntece de-acas[

Leag[ne duioase, haine de m[tase, c`ntece de-acas[...

Caut puntea voastr[ — noaptea e albastr[ peste casa noastr[:

Pip[i melodia =i-nflore=te via ori copil[ria?

Tremur[ balada ori str[luce spada, înro=ind z[pada?

F[t-Frumos c[lare e-n apus de soare sau pr[sadu-n floare?

Stele ard în ciucuri — tu îmi aduci struguri, mam[, s[ m[ bucuri?

Leag[n ce-amiroase-a m[m[lig[ ars[ — c`ntece de-acas[! 91 Toga iluziei

C`nd voi fi

Nu-s deloc ce-a= vrea s[ fiu: lun[ — codrului t`rziu, ploaie c`mpului r[mas gol în soarele de-amiaz, pentru p[s[ri — cer curat, pentru stele — împ[rat; nu-s deloc ce m-a= fi vrut: plug t[ios, mu=c`nd din lut, nici luceaf[r, nici Crai Nou =i nici fulger, nici ecou, c`ntec dulce-n zori pe lan, glonte greu pentru du=man — nu-s deloc ce-a= vrea s[ fiu... dar sunt t`n[r, dar sunt viu! 92 Anatol Ciocanu

Iar[=i gr`ul

Mi-am umplut ochii cu gr`u — mi-au curs lacrimi verzi-un r`u!

Cu gr`u gura mi-am umplut — limba-n lan s-a pref[cut!

+i în buzunare gr`u — mi-a crescut p`n[ la br`u; brazd[ vie de smarald — trupul meu de gr`u e cald

=i spre tine vin s[-mi c`n\i, tu orbal\ul s[-mi desc`n\i, la prag m[ voi scutura — toate boabele-or suna, iar din boabe p`n-t`rziu s-or na=te hulubi de gr`u.

Cu gr`u ochii mi-am umplut, ochii — p[s[ri s-au f[cut! 93 Toga iluziei

Mi-a c`ntat

Mi-a c`ntat cucul din fa\[ — o fi-a moarte, o fi-a via\[?

Mi-a c`ntat cucul din spate — o fi-a via\[, o fi-a moarte?

A c`ntat =i-a mai t[cut pentru anii ce-au trecut,

=i-a-nceput cu t`n[r glas pentru anii ce-au r[mas; dar parc[-i tremur[ glasul, parc[ mi se moaie pasul! cucul î=i c`nt[ clipele sau î=i cur[\[-aripele?

C`nd nu-i aud numele, stau =i-ascult p[durile, c`nd nu-i aud numele, stau =i-mi ascult inima, cum =i-ng`n[ fratele — cucul meu, departele... 94 Anatol Ciocanu

Mai las[

Mai las[, mai las[, mai las[ o parte din c`ntece-acas[,

=i-o can[ cu ap[, =i-o p`ine s[ =tii c[ pe mas[-\i r[m`ne, mai las[, mai las[, mai las[ o parte din inim[-acas[ — e unul plecat ca =i tine =i, uite-l pe-aproape =i vine

=i pragul \i-l trece acuma =i-\i m`ng`e urma! 95 Toga iluziei

Poeme de drum

1. P`n’ la suflet du paharul vie\ii tale, p`n’ la suflet!

2. P`-n la poluri s[-\i vibreze ochii tineri, p`n’ la poluri!

3. P`n’ la unghii s[ te doar[ cearta mamei, p`n’ la unghii!

4. P`n’ la stele s[ se-aud[ inima-\i, p`n[ la stele!

5. P`n’ la oase, p`n’ la oase ura de du=man te umple, p`n’ la oase, p`n’ la oase! 96 Anatol Ciocanu

Rug[ de sear[

Ap[r[-mi, Doamne, copiii =i masa, ap[r[-mi casa de ape, de tr[snete =i foc, de toamne f[r[ de noroc; ap[r[-mi gr`ul, porumbul =i via, ap[r[-m[ de m`nia =i de ne-ng[duin\a ta, de secet[, de boal[ rea, de vorb[, de f[cut, de-omor — du moarte du=manilor =i p[m`nt deasupra le du =i-acoper[-i cu v`ntu, cu spinii, cu praful, cu ciorile cele mai negre, cu s[rb[torile gu=a\ilor, b`lb`i\ilor, lepro=ilor, cu darul calicilor, cu orbul g[inilor, cu noaptea p[g`nilor; 97 Toga iluziei

ap[r[-mi, Doamne, copiii =i las[ m`na ta-n chica lor de m[tase =i ochiul t[u peste inima lor s[ creasc[ în cinstea p[rin\ilor, în dragostea ploilor, în bl`nde\ea mieilor, în mijlocul florilor, te rog de pace =i de c[ldur[, de cuminic[tur[, de road[, de s[n[tate pentru toate...

+i cum mama se ruga — luna la geam l[crima...

Peste pieptul gr`ului

— Spune, ce se-aude, ce? — Vin p[s[ri s[lbatice!

Peste pieptul gr`ului poart[ piatra dorului... 98 Anatol Ciocanu

Dulce pui

Dulce pui — S[-i tot pui Gura ta Pe gura lui =i s[-i spui: Ca tine nu-i, Nu-i în lumea Nim[nui A=a pui Cu ochi c[prui — Drept la inim[ S[-l pui Cu dorul De care-\i spui! 99 Toga iluziei

Strig[t

Au-au-au! Cheam[-m[ pe nume tu De-unde seara se f[cu Peste c`mpul meu de-acu C[ci p[durea strig[ — nu! În r[mi reci se pref[cu — Au-au-au!

Hei-hei, hei! Prin frunzi= de tei De-aur v[d cercei! Ei erau acei Fulgi de aur u=urei De iubire sun`nd grei — Hei-hei-hei!

Vai-vai-vai! Inima \i-o dai Unui m[ndru crai 100 Anatol Ciocanu

Vai =i pleat[-\i tai S[ i-o co=i în strai Vai-vai-vai!

Nu-i, nu-i, nu-i Vina nim[nui Ochii t[i c[prui S-au aprins de-ai lui — Doru-al cui, e-al cui — Nu-i, nu-i, nu-i!

Hai-hai-hai, Toamn[ ce m[ ai D[ cu biciu-n cai, Drumul nu-i spre rai Ci spre iad =i-i vai — Vai, vai, vai! 101 Toga iluziei

Pe altarul de aur

Mi-am ucis triste\ea de mai multe ori, Cum în mai multe p[r\i tai =arpele, Cum de c`teva ori pe var[ tai paragina, Cum de mai multe ori prigone=ti ciorile.

+i parc[ s-ar pune lac[t viselor +i s-ar usca sub bol\i mana ploilor, +i-ar sc[dea-n p[m`nt firul ierbilor, +i-ar fugi-n r[d[cini c`ntecul vinului...

Este o parte a s`ngelui meu Acest anotimp, în care-mi ascult inima, În care-mi potrivesc b[t[ile s`ngelui Cu cele-ale osta=ilor mor\i pentru noi.

Acest anotimp are zilele limpezi +i-n scurtul lor lic[r parc-aud ren[sc`ndu-se Anii trecu\i, copii nen[scu\i, boabele ne-ns[m`n\ate — Toate se-adun[ pe-altarul de aur al ba=tinii... 102 Anatol Ciocanu

C`nd se desfac silabe-n lic[r pur...

MEMORIEI LUI VITALIE TULNIC Destinul nostru e sub stele c[z[toare În august ori bludnicul april, În noi mai pl`nge-un suflet de copil Nevinovat, cu ochii ar=i de soare.

Parc-ar fi orb, din neamul lui Homer, C`nt`nd duios — prin lume r[t[ce=te, Da-n urma lui-parc[-o p[dure cre=te, Pe ram — privighetoarea-i giuvaier!

Te-ai dus ca frunza-n toamn[ purpurie, Dar pas[rea-copil a mai r[mas, Prin preajma noastr[ d`nd de veghe glas În orele c`nd cheam[ poezia.

C`nd se desfac silabele-n lic[r pur Ca primii ghiocei de sub z[pad[... Sub stele c[z[toare, de balad[, Destinul nostru-=i dibuie contur!.. 103 Toga iluziei

P[s[rile f[r[ grai

De clipa ce se duce e p[cat, +i e p[cat de frunza care cade, +i e p[cat c[ nu ni s-a l[sat Pe iarn[ codrul leg[n`nd balade!

Ne doare timpul ce ni s-a furat, +i dragostea furat[-ad`nc ne doare, C`nd se rena=te sufletu-i p[cat, P[cat e c[nd se-ntunec[ izvoare.

C[ci via\a cu izvoare ni s-a dat Pe-acest p[m`nt — s[-i potolim din sete Cu lacrimi l-am iubit =i l-am sc[ldat De multe ori i-am sem[nat regrete. 104 Anatol Ciocanu

+i-a fost p[cat... +i nu ne-am achitat C`nd i-am dat ploi =i doruri =i semin\e, Lui i-am r[mas mereu îndatorat Cu mari iubiri, cu tinere credin\e,

P`n[ la pragul ultim luminat Ori mistuit de neguri... Vinovate Vor fi acele clipe ce-au zburat Ca ni=te p[s[ri f[r’ de grai, departe,

+i-a fi p[cat c[ nu le-am înturnat În ad[postul nostru s[ ne c`nte +i uite, ne-au plecat, =i e p[cat — At`ta cer strein au s[ fr[m`nte! 105 Toga iluziei

C[tre gr[dinile-amintirii

Hai spre gr[dinile-amintirii — Nici n-am =tiut, nici n-am v[zut, Ce-nalte, Doamne, s-au f[cut Cu pomii lor, cu trandafirii!

C[tre gr[dinile-amintirii Azi treci =i tu =i trec =i eu, De p[s[ri plin e ramul greu, D`nd glas duios nem[rginirii...

Privim gr[dinile-amintirii — De aur fructe ard sub foi, De aur toamna pentru noi Str[luce-n cupele-nfloririi.

Gust[m gr[dinile-amintirii Seva s-a copt p`n-la amar, Vai, tot mai rar, tot mai fugar Venim aici ca musafirii...

C[tre gr[dinile-amintirii Noi revenim nevinova\i, Mereu chema\i, mereu chema\i De-un demon al împotrivirii —

Hai spre gr[dinile-amintirii... 106 Anatol Ciocanu

Ve=nic rena=te

Dorul t[u poate o fi de p[m`nt — Cu c`t mai ad`nc, cu at`t mai departe Cu\itele plugului taie pe r`nd — Pe-at`ta rena=te, departe de moarte.

Dorul t[u poate o fi de nisip — Cu c`t mai fierbinte-n topire c`nd arde, Pe-at`t mai frumos înflore=te la chip, — Ca floarea rena=te, departe de moarte.

Dorul t[u poate o fi ca un vin — Cu c`t mai pe mult îl îngrop — nu se arde, Amfora veche-o descop[r divin — Mereu primenit[, departe de moarte.

Dorul meu poate-i lumin[ de stea — C`t n-a= privi-o, e tot mai departe, Ve=nic se zbucium[, ve=nic se vrea, Ve=nic rena=te, departe de moarte... 107 Toga iluziei

De unde se-ncepea c`mpia...

Cred c[ Ion se numea cel gr[unte de bob +i cred c[ ploaia lui a fost Maria, Care-n s[rutul lor, unit pe glob N[scut-au =i vor na=te ve=nicia...

M[-ntorc la mitul lor =i te rechem Din ce puteai s[ fii, ca o lumin[ De vraj[, respir`nd peste-un poem Ce-a vrut s[ te cunoasc[ de regin[.

Ori ca pe-un abur sf`nt necl[tinat, Incendiind cu valuri de c[ldur[ +i urma mea =i plugul împl`ntat +i =oaptele ce le purtam pe gur[.

Erau petale moi de trandafir — Le-am rupt de unde se-ncepea c`mpia: C[tre hotarul ei, din fir ]n fir Aveam a-\i r[v[=i copil[ria... 108 Anatol Ciocanu

A=a ar trebui s[ fim

A=a ar trebui s[ fim: Înnot`nd prin apa anilor c-o m`n[, Cu cealalt[ s[ \inem sus, s[ nu umezim Amintirea prietenilor mor\i — Ca o floare de zah[r s[ r[m`n[!

A=a ar trebui s[ fim: C`nd trecem prin ar=i\a aprig[ a unei zile — S[ l[s[m în urm[ izvorul neb[nuit =i sublim Pentru buzele celor mai mici at`t de fragile.

A=a ar trebui s[ fim: C`nd spre Patrie plec[m de-acas[ — De inim[, ca de-o fereastr[, s[ lipim Imaginea mamei de b[tr`na loaz[, acolo r[mas[... 109 Toga iluziei

A=a ar trebui s[ fim: Din nev[zut, din ne=tiut, în cale — Inimii îndurerate s[-i ie=im +i s[ fim gr[din[ plin[ de petale!

A=a ar trebui s[ fim: C`nd vine focul, ori gr[dina s[ mu=te c`mpia — De-asupra ei p[dure de m`ini s[ unim +i vom sim\i, cum boabele-n aur proorocesc vecia... 110 Anatol Ciocanu

Letopise\

Am cobor`t în letopise\ P`n[ unde Au început s[ orbeasc[ ochii, P`n[ unde Nici o liter[ nu mai r[spunde, P`n[ unde se stingea Chiar =i porunca domnitorului, =i ea — Ca o raz[ de stea.

Cucoane vornice Miroane, +i tu, logofete Grigore, +i tu, sp[tare Ioane — M-am îmbr[cat cu vorbele voastre multicolore, De parc[-am trecut prin aurore, Puse lespede, una peste alta, Zuruind calda Cugetare a slovei str[mo=e=ti! 111 Toga iluziei

C`mpiile moldovene=ti Se privesc aici ca ni=te oglinzi fa\[-n fa\[ — Cu gr`ne, o=teni, cu domni, cu du=mani, Cu codri, cu ape, cu siha=tri, Cu ciobani =i cu c`ini Ce ne-nva\[ a fi veghetori +i îndr[zne\i — F[r[ porunc[ =i f[r[ pova\[!

C`nd am urcat înapoi, La ai mei — Ve=mintele pe mine sc[p[rau sc`ntei +i fiecare m`n[ Mi se p[rea o secer[ de lun[ b[tr`n[, Secer`nd noaptea florilor de tei... 112 Anatol Ciocanu

Testament 1

Î\i las drept testament acest prezent, în care, pentru orice eveniment, inima mea a avut o b[taie aparte, pentru fiecare dragoste-a purtat atent c`te o floare, îndep[rt`nd-o de moarte!

Î\i mai las plopii pe zare, care-n noapte se urc[ p`n[ la stele s[ le =opteasc[ baladele migratoare ale statorniciei mele!

+i-\i mai las c`teva pagini de carte — în ele nelini=tea mea permanent[-=i mai arde clipele, zilele, anii — o, numai n-o l[sa la o parte =i nu permite s-o ating[ du=manii! 113 Toga iluziei

|i-a= mai l[sa ochii mei — s[ p[ze=ti via cu strugurii ei s-o =tii a ta p`n[ la r[d`cin[, dar sunt obosi\i =i doar un rug de mai mocne=te sub sc`ntei — amintirea unei fl[c[ri care-a durat, divin[!

Ascult[ hergheliile-mpiedicate-ale v`ntului — ele-au s[-mi poarte pe rotundul p[m`ntului, pe l`ng[ testament, respira\ia f[r[ de moarte-a cuv`ntului! 114 Anatol Ciocanu

Din \ara de fl[c[ri a macilor

În seara aceea Parc[-ai fi cobor`t din \ara de fl[c[ri a macilor — M`inile, ochii =i gura Purtau ferbin\eala colacilor, Sco=i din cuptor Pentru nunta, care-avea s[ te renasc[ Din domni\[-n doamn[-mp[r[teasc[!

+tiam c[ undeva, pe vale, Se vor împlea izvoarele de lacrimile tale +i de bucurie — Vor plesni ugerele strugurilor Sus în deal la vie C[tre cununie. 115 Toga iluziei

Hei, vornicei! Înfige\i pintenii grei În subsuorile-asudate-ale cailor — Din îng[duin\a cr[ieselor =i crailor Trei zile vor s[ri buimace Vranele la poloboace!

+i numai tu,-ndep[rtat[ De-o fat[, St[p`n[ parc[ pe \ara de fl[c[ri a macilor, Vei pl`nge cuminte-mp[cat[ Ca frunza-ntomnat[ Pe osul haracilor! 116 Anatol Ciocanu

Ro=u-n trandafir

Lupta pentru via\a zilei de sub stea — Asta-i pentru tine profe\ia mea: Lupt[ p`n’ la moarte, lupt[ c`t respiri Cu-acel v`nt ce smulge ro=u-n trandafiri!

Sunt osta=u-acestui rotitor p[m`nt, Sabia în teac[ mi-o aud c`nt`nd, C`nd se-aprinde gura tinerilor miri Cum se-aprinde fraged ro=u-n trandafiri.

Stau de veghe-acestor stele din meleag, Ele cobor`t-au toate de pe steag, Eu le-ar[t în palme-ntregii omeniri: Pe morminte arde ro=u-n trandafiri...

Port în mine ve=nic stol de s[rb[tori, Storc din lut lumin[ =i din piatr[ flori, Zorii f[r’ de moarte-mi scap[r[-n priviri, Primenind fr[\e=te ro=u-n trandafiri.

Pa=nic întind m`na =i aud cum vin Macii mei cei fragezi — clinchet cristalin, Martorii pe-o via\[-a ve=niciei iubiri, Color`nd mai aprig ro=u-n trandafiri! 117 Toga iluziei

Cucul, teiul, iarba \[rii

De-or fi ploi s[-mi =tearg[ urma Peste-oglinzile uit[rii — Ginga=e c`nta-mi-or numa Cucul, teiul, iarba \[rii.

De-oi pleca de l`ng[ toate L[s`nd floarea prim[verii — M-or chema =i de departe Cucul, teiul, iarba \[rii.

C`nd n-oi mai sim\i pe buze Sarea palid[ a m[rii — Auzi-voi de sub frunze Cucul, teiul, iarba \[rii.

Eu, purtat pe alte drumuri, Dus de dorul ner[bd[rii — Mi-or c`nta =i de sub scrumuri Cucul, teiul, iarba \[rii. 118 Anatol Ciocanu

Tu la prag te-mp[ciuie=te Cu-ast[ clip[ a-nt`mpl[rii: Fii acas[ de-mi p[ze=te Cucul, teiul, iarba \[rii.

C[ci feciorii mei vor cre=te — Brazi frumo=i sub steaua z[rii! Tu înva\[-i ce =opte=te Cucul, teiul, iarba \[rii...

S[ le fie dragi în via\[ Graiuri sfinte-ale-n[l\[rii C`ntec, floare =i speran\[, Cucul, teiul, iarba \[rii.

Iar acum, c`nd bat la poart[ Vii, drapelele-nser[rii, S[ mai ascult[m o dat[ Cucul, teiul, iarba \[rii... 119 Toga iluziei

Satele mele de gr`u

Eu mai am satele mele de vie, Sate de codru, Sate de r`u, Dar mai am, dar mai am pe vecie, Mai am satele mele de gr`u...

Ele-s vetrele mele de aur, Aici d[ în floare inima mea — Miori\[ cu dorul în zbucium +i izvor de iubire sub stea!

Ele-s oazele mele de vise, Ele, satele mele de gr`u, Din april p`n[-n toamn[ încinse, Cu r[bd[ri =i cu ar=i\i la br`u...

Ele-s vetrele ba=tinii mele, Vetre pentru hulub =i colac, Nu mai sl[be=te flac[ra-n ele, Boabele-aici în cet[\i se prefac: 120 Anatol Ciocanu

Cetate de-arome, Cetate de p`ine, Cetate de c`ntec, Cetate de dor — Sufletu-aici s[-nnopteze-mi r[m`ne, Mai t`n[r rena=te într-un fecior!

Tinere \arini sub ceruri b[tr`ne — Destinul cu-o stea a= putea s[ vi-l scriu... Noroc! — pentru satele mele de p`ine, Noroc! — pentru satele mele de gr`u! 121 Toga iluziei

Doamna Istoria

Tot de la oameni s-o fi înv[\at =i ea A tinde spre eternitate: Cu fii-eroi, cu r[zboaie, cu memorii, Cu rebeliuni, Cu mor\i, cu strig[te de biruin\[ +i cu toate celelalte Pe parcurs acumulate.

Sub o-ncercare-a sur`sului ei Se dilat[ pupilele ochilor mei, Iar uneori, c`nd r`de-n hohote, nep[s[toare, Parc[ mi se-ntunec[ memoria +i nici nu =tiu pentru ce, Dar simt, c[ tare-ar mai vrea S[-i mai cer =i iertare!

Unul din buneii mei De l`ng[-un gest de-al m`niei ei Acum ]n memorie-mi vine, Mai bine zis, 122 Anatol Ciocanu

Dintr-o toan[ de-a Dumneaei, Îmbr[cat numai în zdren\e de ru=ine: Vine parc[ mai mic de cum plecase, Vine din primul r[zboi canibal, Vine peste florile din sat s[-=i lase Pieptul bolnav, în care trase Cu copita-mpotcovit[-un cal... Cu durere-i vindec[ moartea memoria mea Doamna Istoria i-o vindecase de pe-atunci Doar cu uitare! — Unicul leac pe care-l ofer[ ea Pe gratis, la orice-nt`mplare! În rest, cu toate cele-nv[\ate pe parcurs, Adic[ tot de la oameni deprinse, Cum am mai spus =i mai sus, Doamna Istoria Tinde, cu priviri nevinovate, Ca =i noi to\i, Spre-aceea=i pa=nic[ Eternitate... 123 Toga iluziei

Scut

Tu, inim[, — ai putea fi scut Între viitor =i-ntre trecut? Ieri m-ai durut, dar ce-a fi m`ine C`nd \i-or fi b[t[ile Încetenite =i b[tr`ne?

Scut — pentru toate regretele, Scut — pentru toate-amintirile, Scut — pentru faptele,-ncetele, Scut — pentru-ncete, iubirile...

Scut — de-au s[ m[ bat[ furtunile, Scut — de-au s[-mi moar[ pove=tile, Tu — de pe-acuma — îndrum[-le, Tu — de pe-acuma — p[ze=te-le!

Mi-s zilele de-azi ca de flac[r[, Nu m[ v[d, doar simt limbile focului +i mai simt cum se cerne o lacrim[, C[ut`ndu-=i albia, locul ei...

Inim[, scut Te las pentru m`ine: Ferindu-m[ ast[zi de toate, Ce-mi va r[m`ne? 124 Anatol Ciocanu

La carul cel mare

La Carul cel Mare al vie\ii s[ tragem cu to\ii deopotriv[ noi, slujitorii \[rii, ai m[rii =i-ai muni\ilor =i-mpreun[ — prieteni ai cerului — s[-l purt[m peste-oglinzile de rou[ din dricul dimine\ii, noi, sem[n[torii, c[ut[torii de perle, urzitorii de chilimuri, astronomii, c`nt[re\ii!

S[ ducem Carul cel Mare unde se zbat ve=niciile-n izvoare, unde, ne-ncercate de nimeni, potecile de pe p[m`nt, dintre stele cutezan\a noastr[ încerce-le, ochii no=tri disece-le =i-arunce primul Soarele-Regele mantii sc[p[r[toare de lumin[ peste ele!

Hai s[ purt[m Carul cel Mare peste toate-ad`ncimile, pe sub toate-n[l\imile c`tre viitorimile, fi\i, bra\e-ale noastre, îndr[zne\ele raze, Primele! 125 Toga iluziei

Cartea poetului

MEREU EMINESCU 1 Aici o fi sufletul lui tot, Zbuciumat din orizont în orizont, Între noapte =i-ntre zi, Între via\[ =i moarte, În preajma tainelor, f[r[ de care-a tr[i N-a tr[it =i nici acum nu mai poate.

Pe mas[, cartea — Tot o tain[ pare, Ori pesc[ru=, pe-o clip[ rupt de mare, Cu aripile str`nse, obosite D-at`ta spa\iu =i de-at`ta dor de via\[, De-at`tea ore-n zboruri suferite...

Desfac paginile albe Aidoma unor silabe, Cu inima, cu ochiul =i cu g`ndul Le simt în luciu calde, Risipindu-se ca ni=te stropi de rou[, C[ut`nd iarba, ar=i\a, p[m`ntul... +i, precum raza-ntotdeauna nou[, F[r[ de sunet pare-a fi cuv`ntul... 126 Anatol Ciocanu

2 Ea, inima lui, ca trandafirul era, În dimine\i de-nflorea! +i brazd[ era. Ca pe-o s[m`n\[ de gr`u I-o ciuguleau cioc`rliile p`n[ toamna t`rziu; Sufletul ei — mare-n furtun[, ea — ca un far Pl`ns de bucuria de marinar...

+i numai prin c[r\i =i-o risipea, Nev[zut[ pulbere de stea.

+i aici ea nu se mai vedea, Doar se sim\ea Cum se zb[tea Singurea, Ca la nimenea! 127 Toga iluziei

M[rire \ie, cucule!

Mai mult poate-apar\ine-acestui neam, Cu sufletul de-a pururi d[ruit[, C`nd îl aud silabisind pe ram — El, pas[rea cea mai îndr[gostit[!

+i hain[ verde poart[ ca =i-acest Nuc ori stejar care îi st[ de gazd[ Oric`nd deschis[, consfin\ind modest Al nostru fel de-a fi pe-aceast[ brazd[.

At`t de simpl[ pare via\a lui, Înc`t iubirea-i nesf`r=it[-ncape În dou[ =oapte care \i le pui Drept dou[ trepte spre eternitate...

De ve=nicie-s c`ntecele lui +i înc[ de nestins[ prim[var[, Din s[getarea verde-a zborului Deschide-oglinzi de pace peste \ar[. 128 Anatol Ciocanu

„Cu-cu!“ Se-aude dulcele refren Str[lucitor p`n[ la poart[ =i f`nt`n[, Sub care pa=ii mamei se a=tern, Înaripa\i sub soare s[ r[m`n[...

Treci, cucule, cu nemurirea ta Spre-a noastre vie\i de secole-nsetate: Cu doi pere\i de imn mi-oi ap[ra Acest destin al gr`nelor înalte!

M[rire \ie, cucule,-\i rostim, +i-acelor patru litere — m[rire! Cea mai a noastr[ pas[re te =tim! M[rire \ie, cucule, m[rire! 129 Toga iluziei

Sol

Eu sunt al libert[\ii voastre sol +i sol al bucuriilor de m`ine, Cu prim[veri de dor v[ fac ocol, Purt`nd în piept aromele de p`ine +i orele credin\ei în minuni! L[sa\i-mi v[zu-a=a, deprins cu steaua, Deprins cu ploaia vie de l[stuni, În zborul c[ror fulguie=te neaua Florilor calde-a anilor cei buni +i-ai clipelor în veac d[inuitoare, Asemeni neclintitelor cet[\i De pieptul c[rora, umilitoare, Se spulber[ at`tea r[ut[\i +i norii de cenu=[-otr[vitoare — O, cum de ei se sfarm[ în buc[\i!

+i sol voi fi mereu bun[vestirii, Sceptrul luminii în[l\[nd solar Prin cea\a îndoelnic[ a firii: Spre ora de curaj a reg[sirii V[ fie dar, V[ fie far, V[ fie har! 130 Anatol Ciocanu

Pornesc matelo\ii

Pornesc matelo\ii, Pornesc matelo\ii }n soarele-amiezii, Sub stelele nop\ii, Pe-o mare mai bun[, Pe-o mare-n furtun[ Pornesc matelo\ii, Pornesc matelo\ii.

Spre larg matelo\ii, Spre larg matelo\ii Dorul =i-l poart[ Sub lic[rul bol\ii, Dori\i sunt de-o mam[, De-o fat[-n n[fram[, De-o iarb[ în rou[-s Dori\i matelo\ii

Suntem matelo\ii, Suntem matelo\ii: Ni-i via\a ca marea +i-o trecem cu to\ii De-i rea, de-i mai bun[, C`nd valu-i ne-adun[, 131 Toga iluziei

Suntem matelo\ii, Suntem matelo\ii.

Dar trec matelo\ii, Dar trec matelo\ii, Trec m`ndri-n r[bdare C[r[rile sor\ii: Ei fruntea-=i înal\[ Sub cerul speran\ei — A=a-s matelo\ii, A=a-s matelo\ii!

Suntem matelo\ii, Suntem matelo\ii, Noi vie\ii acestea-i Suntem patrio\ii, De-i rea, de-i nebun[, De-i soare, furtun[, Suntem matelo\ii, Suntem matelo\ii! 132 Anatol Ciocanu

L`ng[ inima mea, l`ng[ inima ta

Pe-nsetata inim[-a mea, Pe fl[m`nda inim[-a ta, Uite, prind frunzele-a se scutura Cu tot aurul, cu toat[ bog[\ia, Cu-mplinirea =i cu nostalgia...

Spre blajina inim[-a mea, Spre aprinsa inim[-a ta Iat[, vin fulgii cei reci de-undeva, Cu to\i fiorii =i cu toat[ ghea\a. Vai! Cum ne-nstr[ineaz[ diminea\a!

La t[cuta inim[-a ta, La silabica inim[-a mea În glas prinde teiul a murmura Cu steaguri de pace, Cu steaguri de floare. O, lumea nu are acum seam[n sub soare!

L`ng[ inima mea, L`ng[ inima ta Floarea de aur ne va lumina, L`ng[ inima ta, L`ng[ inima mea Floarea lui t`n[r[ Ne va veghea! 133 Toga iluziei

Peste iarba toamnei

Peste iarba toamnei O fi ele, brumele, Care vin s[-mi cate Numele meu, urmele...

Albe, nechemate, Pletele ninsorilor Mi-au ascuns departe |ip[tul cocorilor.

Vinul vie\ii mele E-nc[-n plin[ fierbere, Sub înalte stele Parc[ nu simt temere.

Dar se-ncheie crugul Clipelor, buimacelor, C`nd purtam în s`nge Purpuriul macilor.

Inima-=i mai scade Chiotul b[t[ilor, Un gutui îmi \ese Lini=tea od[ilor.

Simt cu t`mpla-n zbucium Lic[rul argintului — Pe gura izvoarelor Trece frunza mitului... 134 Anatol Ciocanu

La cel[lalt cap[t

La cel[lalt cap[t de lume, unde voi înnopta, (+tiu, odat[ =i-odat[ va trebui s[ se-nt`mple =i asta) Voi s[ruta ochiul t`n[r al lunii, =tiind c[ a=a Îl s[ru\i =i tu, r[mas[ acas[ În noaptea plec[rii, albastra...

Ce i-a= putea regreta atunci s`ngelui meu? — (Rece va fi atunci r`ul lui, ca lava sleit[) C[ n-am reu=it s[-l aud p`n-la cap[t mereu, C-am mai luat cu mine din el Un strop =i-i de piatr[ r[nit[...

Ce i-a= putea regreta p[m`ntului ce m-a avut? — (+tiu, mai s[rac va fi =i mai mic f[r[ mine...) C[ nu l-am =tiut, c[ nu l-am trecut — cunoscut, C[ l-am sem[nat cu multe dureri =i cu flori mai pu\ine.

Iar pentru tine — cum mi-ar fi g`ndul ori dorul de ieri? — (Va mai r[m`ne din el vreo petal[, cine =tie?) — L-a= vrea veghetor, neschimbat în post gr[nicer, +tiind c[ schimbu-i departe, c[ schimbu-nt`rzie...

Tu — maic[, tu vatr[ — eu pentru voi am tr[it — (De aceasta au cine-ar putea fi-n îndoial[?) — Dar c[ nu-ndeajuns v-am iubit, ocrotit — Mai am timp, mai am timp Ca s[-mi cer socoteal[... 135 Toga iluziei

Coroane de lumin[

Coroane de lumin[ voi pune tuturor plopilor, C[nd vei trece pe sub ramurile grele Te vei pierde p[=ind ca =i pe Calea Robilor Înve=m`ntat[-n tinere inele.

Vor fi în s[rb[toarea v`rstei tale Ramurile-n v`nt, r[d[cinile-n p[m`nt, C`te-un imn de libertate Îi voi înv[\a s[-\i c`nte vibr`nd-murmur`nd...

+i sora lor vei fi, =i muz[, =i st[p`n[, Cresc`ndu-le dorul de-albastru mister C[tre viitorimile, în care-au s[ r[m`n[ Cu sufletul sevelor dilatat c[tre cer.

Înva\[ de la ei demnitatea De-a sta-n fa\a furtunilor drep\i =i sonor, C`nd î=i d[ruie respira\ia frunzelor Ca pe ni=te neauzite =oapte de dragoste — tuturor!

Coroane de lumin[ le voi pune — De invidie teilor! — Acestor str[jeri, acestor osta=i Pe care nici fulgerele zeilor Nu-i îngenunche-n curaj! 136 Anatol Ciocanu

Pl`ngi, pruncule!

Pl`ngi, pruncule! Pl`nsu-\i e-un imn al vie\ii, Al dorului ei lung de nesf`r=ire... +i-\i e deschis[ poarta dimine\ii At`t de dornic c[tre omenire!

Pl`ngi, pruncule! E ca o s[rb[toare Lacrima ta înc[ at[t de mic[ +i-at`t de pur[ =i de chem[toare Spre-nalta stea, veghindu-te voinic[!

Pl`ngi, pruncule! E prima datorie, E prima ta nevolnic[ povar[ — La pl`nsul t[u izvoarele se-mbie +i dau în colte ierbile din \ar[...

Pl`ngi, pruncule! |i-e pl`nsu-o prevestire A bucuriilor ce-or r`de m`ine, C`nd subjugat de-o mare de iubire Tu, salvator al ei îi vei r[m`ne.

Pl`ngi, pruncule! +i ceru-n zodiace De aur proroceasc[-\i soarta! Din pl`nsul t[u lumin[-n jur se face +i-un curcubeu \i-ntinde pa=nic coarda! 137 Toga iluziei

Imn pentru iubire

C`nd toatele s-au stins =i s-au topit C`nd chiar uitar[m de eternitate, Iubirea-ndurerat[ a venit — Universal s[ vindece pe toate.

Eu azi m[-nchin elanului ei sf`nt, Sacrific[rii ei f[r-de pereche: C`te mureau uitate pe p[m`nt Ea le-a-nviat, fiindu-le de veghe!

Acest elogiu — imn mi l-a= dori S[ fie repetat o ve=nicie Pentru acei ce nu =tiu a iubi, Dar din iubire-=i au tr[ire vie!

S[ se desprind[ ginga= a privi La firul ierbii =i la raza lunii S[ se înve\e sincer a iubi Din fa=e pruncul =i din zbor l[stunii! 138 Anatol Ciocanu

S[ se aplece spre p[m`nt mira\i De s`ngele ce circul[-n petale, +i-n zori s[ aib[ ochii-nroura\i De-apunerea Luceaf[rului-n cale!

Iubire — tu, iubire — eu, iubire — noi, Balsamul t[u n-ar fi s[ mai sf`r=easc[, E=ti pentru spic v[raticele ploi, E=ti pentru suflet azim[ cereasc[.

C[ ieri am fost, C[ azi suntem, C[ m`ini vom fi — Noi \ie-\i dator[m de-o ve=nicie +i-n moarte, dac[ împ[ca\i ne-om =ti, Datori \i-om fi de-a pururi — numai \ie!

Din \ar[-n \ar[ =i din neam în neam, Din tat[-n fiu, din toate c[tre toate, Ne fii oric`nd astrul aprins la geam +i setea noastr[ de eternitate! 139 Toga iluziei

Alt imn pentru iubire

Tu, iubire sf`nt[, parc-ai fi-nzadar — Fuge de noi timpul pe-undeva fugar, Parc[ n-are cas[, parc[ n-are mas[, Nici secunda genei tale luminoas[.

+i-a f[cut lumina-n frunze verzi culcu=, Toamna iat[-o bate palid[ la u=i Cine se gr[be=te, cine-ng[lbene=te? — Aerul din ramuri se =i risipe=te...

Lanurile-n zare nu mai poart[ rod, Strea=in[ \i-e m`na, l`ng[ frunte — pod C`nt[re\ii, iat[-i, pleac[-n dep[rtare — Soarele acolo nu-i deloc mai mare...

Ori c[-=i schimb[ locul, ori goni\i de v`nt, Cald ni-i sub picioare-acest b[tr`n p[m`nt, El cu timpul, firul, ve=nic ne une=te, El e casa noastr[ ce ne-ademene=te!

Inima-mi ascunde-o-ncet în palma ta — Va-nceta s[ bat[, va porni-a c`nta — Imn iubirii tale, imnuri vie\ii noastre Pentru care floarea p[r[se=te glastre.

Imnuri pentru slava zorilor de zi Timpu-n casa noastr[ se va limpezi +i-au s[ vin[ p[s[ri pe-aripi purt`nd stele — Imn iubirii tale, imn iubirii mele! 140 Anatol Ciocanu

Semin\ii

Noi vom purta semin\ii de gra\ioase lebede C[tre-alb[strimile ce vin — De noroiul beznelor s[ se lepede — Altui destin juruite, Altui destin!

S[ le t[iem drum prin p`cla deas[ a nem[rginirilor, S[ desfacem pleoapele de pe lacuri Ca de pe oglinzi — Ele s[ fie Z`nele Bun[vestirilor, Spre-a nu ne mai =ti De at`ta imens suferinzi!

Unele din ele poate c[dea-vor, Vam[ nedreapt[ calvarului, Vam[ înghe\ului,vam[ pentru lungi dep[rt[ri, Vam[ nelini=tii noastre, Vam[ timpului — avarului — Veghetor peste pustiuri =i m[ri...

Îndemna-vom lebedele — stol al speran\elor Spre ora de m`ine a florii din noi — Purta\i-le, surorilor, fra\ilor, Peste-oglinzile cugetului Cele mai noi! 141 Toga iluziei

De la inim[ vedere

LUI GHEORGHE VOD{ Stea cu sor\ii de izb`nd[, Ori cu-ai zbuciumului sor\i C`nd t[ioas[, c`nd mai bl`nd[ — C`t prin lume-ai s[ m[ por\i?

C`nt la por\ile durerii, Strig la cele cu noroc — P`n’ la cap[tul vederii Mai am timp, mai este loc?

Mai r[m`ne-ng[duin\[, Suflete, mai arzi în piept? — Dintr-o veche-obi=nuin\[, Dragoste, te mai a=tept?

Aerului dulce-al p`inii De copil îngenunchez: Azi s[rut oglinda m`inii Maicii mele ce-o veghez... 142 Anatol Ciocanu

Ea-i sub Steaua Ve=niciei, Via\a ei e sub p[m`nt, Rourat, osta=ul gliei — Gr`u-mi cere ca s-o c`nt!

Ca un pom în lutul \[rii, Ca un pom înfloritor — S[ cresc roadele r[bd[rii Cu silabele de dor...

+i-mi cerc sor\ii de izb`nd[ L`ng[ cei de nenoroc — P`n[-la cap[tul vederii — Ce mult spa\iu, ce mult loc! 143 Toga iluziei

Cu ochii la cer

Cu ochii la cer ne-am strigat libertatea, De parc[ pe acolo ar fi trecut în zbor, +i-ar fi putut s[ aud[ =i s[ coboare-n partea În care eram bezn[, r[bdare, dar popor!

Cu picioare-nfipte-n p[m`nt blestemam lan\ul, De parc[-acesta s-ar fi putut în el dizolva, +i numai m`inile-mbr[\i=au aerul cu nesa\ul C[-n imensit[\ile lui parc[ n-ajunge ceva...

+i-acel ceva a fost s[ fie lumina, Raza care privirea s[ ne-o str[bat[ subit — Luminii acesteia parc[-i purtam vina +i pentru-aceast[ vin[ ne-am r[zbunat cumplit. 144 Anatol Ciocanu

Ast[zi cu ochii la cer ne strig[m demnitatea Care-n unii, ca-ntr-o rugin[, s-a sub\iat De nu i se mai deosebe=te culoarea, integritatea +i restu-i pe p[m`nt trunchiat.

Ast[zi cu picioarele-nfipte-n p[m`nt Unii speran\a îngroap[ — De-a mai avea flori, =i copii, =i comori, +i izvoare-n care ar putea s[ încap[ Privirile lor de sute de ori!

Rostesc aceste cuvinte din mare-ndoial[, De parc[-a= fi în clipa aceasta De-un =arpe privit Fiindc[ votez pentru libertatea universal[, Fiindc[ mai sunt viu, Fiindc[ mai vreau s[ fiu fericit! 145 Toga iluziei

Contra nop\ii

C[ te-oi chema, c[ te-oi iubi, c[ te mai c`nt — Au cui pe lumea asta de-i mai pas[? A= vrea s[-\i port durerea pe p[m`nt +i orice mahn[-a= vrea s[-\i scot din cas[.

C-a= vrea s-aud, s-aud la nesf`r=it Cum c`nt[ trandafirul gurii tale, Cum peste pasul meu care-a gre=it M`inile tale spulber[ petale.

Femeile p[m`ntului întreg S[ te urasc[-a= vrea, s[-\i poarte pic[ +i-n singuran\a asta s[-n\eleg C[ nici de-naltul Dumnezeu n-ai fric[.

C[ nu-i p[cat s[-\i zmulg din ceruri flori, C[ te s[rut cu u=ile deschise, +i c[-n lumina tinerilor zori Eu î\i promit imperii nepermise

De codri =i de ape, =i minuni... De-oi fi sf`r=it de-aceast[ d[ruire Doar tu-ai s[-ncerci de-a pururi s[ m[-mbuni De mi s-o face noapte-n omenire... 146 Anatol Ciocanu

Hai s[ ne mai credem!

Hai s[ ne mai credem bravii matelo\i, Care-ajun=i acas[, iar viseaz[ marea, Marea ce ne cheam[ de vecii pe to\i, Marea care este pentru ei salvarea, Hai s[ ne mai credem bravii matelo\i!

+i c[ nu-s pe lume por\ile închise Pentru vreo dorin\[, pentru vreo credin\[, Pentru-ndemn la fapt[, pentr-un pom cu vise, Pentr-un sacrificiu, pentru-o biruin\[, C[ nu sunt pe lume por\ile închise.

C[ mai sunt p[rin\ii la o v`rst[-a florii, C[ mai simt pe buze prima s[rutare, C[ sunt tineri pa=ii lor, alerg[torii, Pentru pruncii care \ip[-n a=teptare, C[ mai sunt p[rin\ii la o v`rst[-a florii... 147 Toga iluziei

+i c[ n-are cap[t aurul în toamn[, +i c[ frunza-n v`nturi iar va prinde via\[, C[ spre lume t`n[r Zori de Zi se-nal\[, C[-s numai duminici, c[ nu-s nori de cea\[, +i c[ n-are cap[t aurul în toamn[!

C[ în aer proasp[t nu vom =ti de moarte +i c[ gura fraged \i-a c`nta întruna De-o iubire care v[ chema departe Spre-a orbi tr[darea =i-a goni minciuna, C` în aer proasp[t nu vom =ti de moarte.

Hai s[ ne mai credem bravii matelo\i +i c[ nu-s pe lume por\ile închise, +i c[ sunt p[rin\ii la o v`rst[-a florii, +i c[ n-are cap[t aurul în toamn[, +i c[-n aer proasp[t nu vom =ti de moarte!.. 148 Anatol Ciocanu

Va fi risip[...

Va fi risip[ via\a mea, va fi risip[ De zile, de-amintiri, de a=teptare, Risip[ ce-a f[cut, clip[ cu clip[, Acest oftat de codru — spre-a dispare.

Risip[ va fi via\a mea, t[gad[ Pentru-ndr[zneal[ =i pentru iubire, Pentru l[ca=ul florii de z[pad[ C[ nu mi-ai fost întru nem[rginire.

Risip[ va fi via\a mea, f[r-de norocul De-a prelungi spre semeni prim[vara, +i de-ai sfin\i statorniciei locul, +i de-a iubi p`n[ la cap[t \ara...

Risip[ va fi via\a mea în faptul zilei — C[-o flamur[ doar p`n-la jum[tate — Am ridicat-o peste frun\i umile, Neb[nuind-o dornic[ spre toate...

Risip[ va fi via\a mea atunce +i în zadar mi-a fi în flori morm`ntul, Regrete-n tain[ visul mi-a aduce +i voi sim\i cu mine-arz`nd p[m`ntul. 149 Toga iluziei

Glasul

La ce-am pretins La ce-am r`vnit, La ce-am visat — Spre muzicile zilei f[r[ seam[n, Spre roua care florile-a sculptat?

L-am ascultat din ar=i\i de dorin\i, I-am b[nuit din na=tere strigarea Ca pe-a cocorului ce trece marea Pe sub at`tea bol\i de suferin\i.

Glasul luminii-o fi fiind s[-nsemne Peste potopul verdelui, sonor, Rede=tept`nd în spa\iu tuturor Aer de taine, tainic s[ ne-ndemne.

S[-l respir[m sub cer purifica\i, Nici o durere nu ne mai cunoasc[ +i universului ce-o s[ ne creasc[ S[-i fim drepte surori =i to\i — drep\i fra\i!

Sus, tot mai sus, glas al luminii sf`nt! Ai chip de prunc ce-i s[rutat de soare, N[scut la ceas de patimi =i r[bdare, Precum petala rozei pe p[m`nt! 150 Anatol Ciocanu

S[ pot s[ tac

Între izb`nd[-oi sta =i-ntre p[cat, R`u, c-un mal — Via\[ =i cu altul — Moarte... Tu, Providen\[, vino de-mi socoate De-mi este glasul dur, ori tremurat...

C[ci între bine =i-ntre r[u venit S[ fac dreptate =i s[ fac limin[, Sunt eu cel pedepsit f[r[ de vin[, Sunt eu ades supus la suferit.

+i s`ngele-mi e-atuncea zmuls din trup, +i-s tulburat, =i sunt numai m`nie — De ce-acest rol mi se ofer[ mie +i numai eu nu îndr[znesc s[-l rup?

Pentru ce merite pe-o via\[-l am De ve=nic[-ncercare =i os`nd[ De-a fi mereu cu veghea treaz[-n p`nd[ S[ nu am drept dorin\a s[-mi declam?

S[ fiu =i eu, precum ceilal\i, comun, +i s[-mi permit e=ecuri =i p[cate, S[ nu m[ =tiu pre\uitor de toate, S[ pot s[ tac, s[ nu pot s[ nu spun... 151 Toga iluziei

La plecare

Atunci Voi biciui marea cu pesc[ru=i, Voi \intui pustiile cu stele, C`nd ochii t[i departe vor fi du=i Pentru-a tr[da darul privirii mele!

Atunci Voi momi vr[jitoarele-n cor Pa=ii t[i de p[m`nt s[ se frig[ +i-amurgul permanent, dogoritor, În ochii t[i nicic`nd s[ nu se sting[.

Atunci Stejarii cei mai vrednici voi chema, Osoase m`ini din ramuri s[ le creasc[ Vai, m`ng`ierea lor s-a inversa Într-o pedeaps[ grea =i omeneasc[!

Atunci Eu ierbilor din lunci le voi da foc +i voi închide gura la izvoare, +i setea ta de moarte-am s-o invoc Spre-a nu putea atinge nici o floare...

Atunci M[ voi preface-n aerul ce-l treci Incandescent s[ te cuprind[ toat[ +i nu-mi vei mai sc[pa în veci +i-n bra\e îmi vei arde, condamnat[! 152 Anatol Ciocanu

Sunt fiu

Sunt fiu-acestei limbi +i-al baladelor mele f[r[ de moarte — Prin at`tea secole li s-a pus La-ncercare respira\ia de sute de ori +i-au fost viscole =i furtuni, +i-au fost r[zboaie în care-ar fi putut arde, Dar au r[mas s[-mi vegheze la por\ile graiului, Ca cei mai destoinici feciori — lupt[tori!

Uneori trec prin \ara silabelor lor — Parc[-a= fi Ulise — prin împ[r[\ia Sirenelor — Cople=it, toropit ori vr[jit, Înc`ntat, asurzit, zbuciumat, Ele str[juie-ngenuncheate-n credin\[ Lumina de vis a poenilor, Pe unde F[t-Frumos Pentru to\i fra\ii =i surorile sale C`te-un izvor a l[sat.

+i-i sorb =i eu imensitatea stropului În care parc[ s-ar zbate inima globului — Dintr-o parte-nflorit[ de pace, Din alta — mu=cat[ cumplit de r[zboi... +i simt cum îmi cad de pe ochi Nop\ile grele-ale orbului +i-mi cad pe umeri soarele, Tinere ploi... +i-acestui izvor, c`nt[tor M[ =tiu De fiu! 153 Toga iluziei Izvorule — cer inversat

Iar[=i mi te-adulmec în cale, Izvorule — cer inversat Al vie\ii mele =i al setei mele +i-al dorului meu Fugar din sat, Fugind spre sat!

G`sit, r[t[cit, Numa-n dor oglindit Cu glasu-ntre ierbi risipit — Te-am binevestit +i-\i cad în genunchi obosit, Pedepsit...

Da fra\ii t[i, Ca ni=te miei — Pl`ng prin v[i Cu silabe de clopo\ei — Nici ei Nu cred acum ochilor mei...

Izvorule — r[bd[torule — Neiert[torule — Dac[ mi-ai fi-n locul cerului — sus, Cu stele-aprinse ochii mi-ai frige, Stropi de r[coare nu m-ar atinge!

În fiece parte-a p[m`ntului Mi-ai auzi inima: Dup[ tine, Început al ba=tinei mele, Dup[ tine, izvorule, pl`nge... 154 Anatol Ciocanu

C[l[re\ii

De peste m[ri de noapte sosit-au c[l[re\ii Cu suli\i lungi de raze, cu chiv[re de-argint: Ei vin s-anun\e lumii Copilul Dimine\ii, Copil ce nu se =tie din fa=e suferind...

Primi\i-l, voi, ai casei, cu ochii-n stropi de rou[, V[ e privighetoare-acum inima în piept, +i floarea este nou[, =i seva este nou[, +i sus pe cer Luceaf[rul se-nal\[ sf`nt =i drept.

Se-a=eaz[ nou-sosi\ii la masa s[rb[torii, De purpur[ aleas[ e ur=unicul ei, C[ci c[l[re\ii aprigi nu sunt dec`t feciorii Acestei case-mume, ea — patrie de zei.

Hulubi de gr`u aduce\i — s[ le-ndulci\i privirea E R[s[ritu-n ele sfin\it de-un M`ndru Crai, El cu petale-n palme le scrie nemurirea +i le înseamn[ locul de pace =i de trai...

Ei s-au întors din tain[, ei s-au întors din noapte Pentru-a veghea copilul acestor zori de zi În scutece de roze, cu din\i fragili de lapte, N[scut din a=teptare, venit spre-a nemuri! 155 Toga iluziei

Ce-a= fi f[r[ tine

Via\a te mai rupe, via\a te mai fr`nge, Via\a î\i mai toarn[ =i venin ]n s`nge, Te p`nde=te stron\iul, glon\ul ori tr[darea, Te momesc ispita =i-nc[ ner[bdarea — Ce-a= fi f[r[ tine care-mi vii cu marea Care-mi vii cu calmul =i cu împ[carea?

R`uri trec de doliu =i m[ lupt cu chinul — Nic[ieri în lume nu-i st[p`n seninul Soarelui de pace, clarului de lun[ — E=ti surprins de neguri, tremuri în furtun[, Suferin\a bate crunt[ cu g`rbaciul — Ce-a= fi f[r[ tine care-mi vii ca vraciul?

Pentru tine, c`te sunt str[ine mie — Între ne-n\elegeri =i-ntre du=m[nie — Între nep[sare =i f[r[delege, Între cele care nu =tiu a-n\elege — Ce-a= fi f[r[ tine, tu, petal[-a florii Care ai conturul cald al s[rb[torii?

C`nd m[ zmulgi din lumea celor multe rele, C`nd gone=ti departe cumpene rebele, Numai doru-atuncea p`n-la cer r[m`ne Trupul s[ mi-l str`ng[-n bra\e tari, st[p`ne; Ce-a= fi f[r[ tine, de-ar r[m`ne d`nsul, Nemilos din fire, frate bun cu pl`nsul? 156 Anatol Ciocanu

La v`rsta florii

PENTRU VICTOR Pruncul mi-i la v`rsta florii! +i \in slujbe lungi =i grele Pentru a-i cer=i candorii Ploi de c`ntece s[-l spele.

+i m[ rog de zei la cumpeni: Nu-i încenu=i\i destinul, C[ci, fragil, se poate rupe De-l va deruta pelinul,

De-a mu=ca iarba minciunii, Iarba urii, iarba fricii — Cum m-or blestema str[bunii, Cum m-or r`de m[sc[ricii!

Nu, de ei nicic`nd s[ =tie +i nicic`nd — de-o r[utate, +i nicic`nd — de-o b[t[lie +i nicic`nd, nicic`nd de moarte! 157 Toga iluziei

Ci l[sa\i-l s[ respire Aerul de rou[-al \[rii +i p`n[-n nem[rginire Cerul gliilor =i-al m[rii.

S[-l a=tepte aprigi sor\ii În izb`nzi s[ se repete +i oric`nd în dreptul por\ii Ochii mamei s[-l a=tepte.

+tie numai de-o risip[ — Care-o fac sem[n[torii — De pe-acum din ast[ clip[, C`nd mai e la v`rsta florii. 158 Anatol Ciocanu

Nuf[r alb =i fraged

+i-au ascuns argintul ploaia =i z[pada, Moina-mi cade-n suflet numai cu t[gada, Chipul t[u de-atuncea, t`n[r =i-nflorit — Nuf[r alb =i fraged — Cum l-am mai iubit...

Mul\i =i grei mi-s anii — herghelii în zare, De-unde-aud ecouri =i-urme v[d sprin\are, Înapoi privirea face drum cer=it — Nuf[r alb =i fraged — Cum l-am mai iubit...

Nu ne-a fost destinul ambilor-tovar[=, Scoica lui e-n =oapte-nstr[inat[ iar[=i, Dar pe-un mal de mare-atunci mi l-a vr[jit Nuf[r alb =i fraged — Cum l-am mai iubit...

Cerul o culoare-acum de-=i mai desface, T`n[r curcubeul nu mi-l mai întoarce, Nu-i izvoru-n care drag s-a oglindit Nuf[r alb =i fraged — Cum l-am mai iubit...

Precum plopii, nal\ii, cre=te-mi-or b[ie\ii, C[l[re\ii fi-vor, purt[torii vie\ii — Crede-mi-or vreodat[, de-oi vorbi =optit: Nuf[r alb =i fraged — Cum l-am mai iubit... 159 Toga iluziei

Vom arde podurile toate...

+i mai departe, mai departe, — Te-aud... — Ce poate fi cu noi? — Vom arde podurile toate +i n-om =ti drumul înapoi!

Chiar aprige furtuni de-or bate +i crunte-or bate-n fa\[ ploi — Vom arde podurile toate +i n-om =ti drumul înapoi.

Guri rele, vr`nd a ne desparte, Multc[indu-se apoi — Vom arde podurile toate +i n-om =ti drumul înapoi.

+optindu-i c`ntecele toate, Chiar marea îmbl`nzi-o-voi! Vom arde podurile toate S[ nu =tim drumul înapoi.

Aproape chiar de-om fi de moarte — De ne-a privi cu-ochi reci =i goi — Vom arde podurile toate +i n-om =ti drumul înapoi.

Ca dou[ p[s[ri de departe Ce-acas[ se întorc la noi — Vom arde podurile toate S[ nu =tim drumul înapoi! 160 Anatol Ciocanu

Speran\a

E-o pas[re în zbor speran\a — Cum ne mai poart[-n vise ea! +i trecem m[rilor distan\a, La mal ajungem =i la stea.

Hai, pas[re, ne du departe — Mai arde sufletul în noi +i poate-o dragoste mai arde De-a ne întoarce înapoi.

M[ria-Ta, Domni\[-a noastr[, Cum ne înc`nt[ chipul t[u Cu apa cerului albastr[ Ne speli p[rerile de r[u.

Copiii t[i suntem sub stele, Copii avizi =i vis[tori Prin zile bune ori mai rele Tu ne în=eli de-at`tea ori,

+i tot de-at`tea ori, speran\[, Din nou ne umpli de curaj +i-i iar pe lume diminea\[, +i iar[=i toate ne sunt dragi!

Ne poart[ tu, speran\a noastr[, Prin veacul asprelor r[scruci Dar nu uita, Pas[re-albastr[, Tu tot acas[ s[ ne-aduci... 161 Toga iluziei

Lui Ion Vatamanu

„Capul de zimbru-mpunge domesticit din foi De gramote =i pravili...“ „FIRUL ARIADNEI“,1970 În tine-acum parc[-ar învia un zimbru, Cel ajuns istorie-n popor: Parc[-adulmec[ prin lunci de cimbru Ochi aprig de gona= =i domnitor.

Se smulge din pietrificate oase, Î=i \ine carnea sub cascade-n mun\i. Pe din[untru fl[c[ri nemiloase Îl biciuie cu-o sete-a celor mul\i...

Prin tine, to\i cei mul\i, cumplit îl m`n[ +i cu harapnice îl frig, de foc, +i-l zmulg din stema veche =i b[tr`n[ +i-n alta mai modern[ îi fac loc.

Inima ta prin el acum e-n goan[, N[valnic îi e ritmul =i spontan, De parc[-ar p`ndi-o suli\a cu-o ran[ Iar suli\a e-n m`ini de suveran.

Poete, parc[-\i arde pe frigare Sufletul tot, de jertf[ lumii-adus; Pe c`nd la Costiceni e s[rb[toare +i-o m[m[lig[-n aburi s-a adus. 162 Anatol Ciocanu

Aburul ei îmi umple con=tiin\a, Aburu-acela pur, imaculat — De aur prunc p[rea ce-=i respira fiin\a, De ochiul maicii tale cre=tinat.

Iar ea care-alearga precum albina +i ne privea duios ca pe st[p`ni Cu fa\a care z[mislea lumina, De floare-avea acele dou[ calde m`ini.

+i-mi mai p[reau atunci cu miere unse C`nd cel prosop pe mas[-l a=ternea; Prin sufletu-i atunce începuse La Costiceni cel mit care avea S[ fie s[rb[toarea ta =i-a mea.

+i prinse zimbrul grai =i era crainic De bucurii dar =i de mari triste\i, De mari iubiri cu în\elesul tainic, De ne-ncepute, nalte dimine\i...

De ce-mbl`nzit? De ce-nchingat în hamuri? Nici maica nu-l dorea, nici eu nu mi-l vroiam — Suflarea lui scria frumos pe geamuri Toate durerile acestui neam. 163 Toga iluziei

+i el era acuma cronicarul Cu litera pe sticl[, anonim, Se-amestecau amarul cu nectarul, Trecut, prezent =i viitor sublim...

Pe urm[ parc[ revenea spre ape, Spre cele vii cascade de sub mun\i, Sub ele fierbin\eala s[-=i îngroape +i dorul sf`nt a doi p[rin\i c[run\i.

...Ne-ntoarcem iar la mas[ =i la pace +i-o m[m[lig[-mbie îndelung — Un soare ve=nic ce vecii preface }n preajma ei =i-un zimbru — pare-un prunc! 164 Anatol Ciocanu

Chemare

Proorocul nostru a murit s[rac, El uneori nici p`ine =i nici ap[ N-avea, =i-i tot b[tea la prag Doar ura semenilor — Spre-al goni la groap[.

C[ ne-a iubit =i binele ne-a vrut, C[ ne-a-nv[\at la fel ca el s[ facem — Cine din noi atunci l-a priceput +i sfatul lui azi cine-l mai întoarce?

Ne-am bucurat =i-am r`s petrec[re\i +i ne-a ars s`ngele sfid`nd înaltul — Acuma ne ferim în dimine\i S[ ne privim în fa\[ unul pe-altul.

C-am p[r[sit =i case =i copii +i ne-am uitat în sat, murind, p[rin\ii, +i ne-am jurat cu vorbe pe h`rtii, +i-am zmuls din leag[n sf`nt chipul credin\ei,

C-am t[cut la crim[ =i-am gonit Din suflet libertatea =i speran\a — Au cine-i ast[zi cel mai nimerit De-a face cu adev[rat balan\a

Întru lumin[ =i-adev[r curat? — Proorocu-acel — s[-l cre=tem fiecare +i-n noi s[-l ascult[m îndurerat, Vorbind cu gur[ ars[ de dogoare... 165 Toga iluziei

Capul de zimbru II

C`nd v`ntu-n toamn[ codrii mu=c[, C`nd mi-i încercuie z[pada, Cutremura\i de-un glas de pu=c[, Ei cheam[-n g`ndul lor balada

+i r[muros atunci li-i nimbul Ce suveran e peste toate... Mugind se-aude-n preajm[ zimbrul Ce-n coarne poart[ nestemate.

Refuz[ ochiul crunt al pu=tii Chiar dac[-o \ine domnitorul, Îl arde s`ngele br`ndu=ii Cu care-ar bucura poporul

+i-ar lumina o-mp[r[\ie, Drept talisman jertfindu-=i capul, Convins cu s`ngele — s[ fie, Chiar de-o s[-l m`ntuie casapul... 166 Anatol Ciocanu

S[lbatec ochii =i-i rote=te Vai, nu-l ademene=te-o fug[: Din care parte îl p`nde=te Ca o-nchisoare crunt[, jugul?

Nu se vrea-n jug! Destinu-i este Sortit a fi al libert[\ii! T[iat mai bine l`ng[-aceste Por\i înz[uate-ale cet[\ii!

Nu-n jug, nu-n jug! T[iat mai bine +i c`ini fl[m`nzi din el s[-ntind[, Doar capul, — a=a cum se cuvine, În prapore contur s[ prind[.

Aceasta-i e de veci menirea — N-ar vrea povestea s-o slu\easc[, Ci vrea s[-=i poarte nemurirea Pe stem[-nimb s[ str[luceasc[! 167 Toga iluziei

Testament II

Am s[-\i las drept testament aceast[ frunz[ Pe care-o scap[ toamnele-n v`nt — At`ta via\[-n fire-i zace-ascuns[, C[ monument i-a= face pe p[m`nt.

Ea-i fil[ de istorie ce moare, Osta=ul în curaj nepref[cut, C[z`nd r[pus în lutul ce-l va arde Pentru-a consfinte adev[rul crud.

Din cartea de istorie — ce urme De adev[ruri sfinte s-au mai scos? Pilat se-ntoarce delir`nd s[ scurme În s`ngele ce l-a v[rsat Hristos...

Ce urme-au mai r[mas — nec`nt[rite, Ne-nscrise-n cronici, spuse tuturor, Glorificate-n veacuri ori hulite, Sau inventate-ades pentru popor?

Aceast[ frunz[, doar aceast[ frunz[, At`t de simpl[-n ve=nicia ei, Din cartea de istorie e zmuls[, Altei istorii pentru-a fi temei.

Drept testament \i-o las. Ea va rena=te C[ci via\a =i-a tr[it cu-adev[rat — Doar în jertfirea ei mai recunoa=tem Gestul total — de-a fi sacrificat! 168 Anatol Ciocanu

Zei\a istoriei

Zilnic m[ lupt cu dacii =i romanii, Îns[, pe r`nd, tot ei m[-nving =i cad +i parc[-a= sta-ntre dou[ iatagane +i-s de ciocnirea lor cutremurat.

Capul meu blond adoarme c[tre ziu[ +i de durere-n vis tresar =i strig Da-n preajma mea e tot zei\a Clio, Simt degetele-i albe cum m[ ning

Cu fulgii de lumin[ ai speran\ei: — Ai s[ învingi =i tu, o, e=ti voinic, C`nd se bat doi — poporul te înva\[! — Al treilea totdeauna e-n c`=tig!

Zei\a Istorie-i =i ea perfid[, Îmi zic, o, cum m[-mpac[ de pe-acum, Ca peste trei milenii de obid[ S[ aflu c[ m-am r[t[cit de drum...

C[ nu-s ce-am vrut — ce maic[-o fi de vin[, Ce zodie, ce stea f[r’ de noroc? De îndoieli mi-i con=tiin\a plin[ +i-mi mut str[mo=ii des, din loc în loc...

Zei\[ Clio, schimb[toare-n toate Vai, e=ti alin[toare-ntru minciuni, Hai, las[-mi existen\a la o parte +i n[scoce=te, dac[ po\i, minuni! 169 Toga iluziei

Pelegrin

Spre unde-neunde pa=ii te-ndeamn[ — Sub zorii cei tineri, în lic[rul serii — Orice stea este-un nimb ce te cheam[, Orice stea e-un semn al c[derii.

Din trecut-netrecut se aude Cum Crai Nou zugr[ve=te destinul Unei m[ri cu pleoapele ude Ce le-atinge Ovid-pelegrinul —

C[tre nord, c`tre nordul z[pezii, C[tre cupele iernii albastre, În lucoarea-nghe\at[-a amiezii Oferindu-i triste\ile noastre,

Oferindu-i regretul =i dorul Umbra Iuliei, ran[-amintirea — Arip[-n doliu, ea e cocorul Sf`=iind peste Pont nesf`r=irea...

Revenea, revenea prim[vara: — E frumoas[, Domnia Ta, tare frumoas[... Doar c[ Cezar î=i spulber[ \ara +i-nc[ strajnici mai \ine la cas[,

Nop\i la r`nd te viseaz[, magistre, Doar prin vis al t[u nume de-ng`n[ — C[ci el, Cezar, din cele registre |i l-a =ters cu augusta lui m`n[... 170 Anatol Ciocanu

Maria de Mangop

Spre tine vin, Marie de Mangop, Spre chipu-\i sub\iat în filigran[ Cobor ca din uitare s[-l dezgrop Ca pe o =oapt[ risipit[-n stran[.

În florilegiul multelor Marii, Ce =i-au purtat peste istorii trena, Doar \ie \i-a fost dat ca s[ r[m`i Umbra de mirt a Sfintei Magdalena.

Smuls[ din glastra m`ndrului Caucaz, Tu, trandafir menit ca s[ te schimbe, P`n-la Suceava nu \i-a mai r[mas Pe trupul ca de-alun[ — nici un ghimpe.

De-unde z[psise t[t[rescul han C[ de te fur[ — poate face-avere C-a fi bolnav de tine-un moldovan +i c[ va da pe tine c`t i-or cere?

Cine-i fi fost, Marie de Mangop — Tain[ ori vis, ori chip de suferin\[? — +tefan, b[rbatul, noaptea era orb, Doar tu-i erai cel strop de biruin\[ 171 Toga iluziei

Pe care =i-l p[zea ca pe-un noroc, Dar sf`nt, comoar[, piatr[ de cetate, C[ci herghelii s[lbatice de foc În v`na lui domneasc[ dezlegate

Nu mai aveau poprire p`n-la zori La candela cu luciu de migdal[ A ochilor t[i mari, iscoditori Ce li s-a stins mahomedana gal[...

De ce-ai apus, de ce-ai murit, de ce te-ai dus? Te-ai ofilit subit ca trandafirul, Vai, ghimpii cei de piatr[ \i i-a smuls B[rbatul, domnitorul =i martirul!

Dar luminat-a amintirea ta M`nia sa =i zbuciumul cet[\ii Chiar de-au prins norii a se-nnegura Prevestitori ai ceasului r[spl[\ii...

Spre tine vin, Marie din Mangop, Spre chipu-\i sub\iat în filigran[, Cobor ca de sub pulberi s[-l dezgrop Ca pe o =oapt[ risipit[-n stran[... 172 Anatol Ciocanu

Voievozii no=tri cei dint`i

Voievozii no=tri cei dint`i Brazii ori stejarii or fi fost, N-aveau =tire de-al c[ldurii rost, Pentru ea \ineau un fel de post Voievozii no=tri cei dint`i.

Voievozii no=tri cei dint`i. În od[i de ghea\[ s-au n[scut, Leag[n fin de ghea\[-au cunoscut, Laptele m[icu\ei ierni au supt Voievozii no=tri cei dint`i.

Voievozii no=tri cei dint`i Purtau b[rbi t[iate din z[pezi Chiar =i vara-n plinele amiezi Ei p[reau ai nordului aezi, Voievozii no=tri cei dint`i.

Voievozii no=tri cei dint`i Au r[pus înt`i Marele Frig: O=ti de cri\[-avea, era voinic — |[nd[ri au f[cut din inamic Voievozii no=tri cei dint`i!

Voievozii no=tri cei dint`i La-nceput au fost ni=te ciobani, P[rinte=te îmbl`nzind prin ani De prin mun\i s[lbaticii c`rlani, Voievozii no=tri cei dint`i. 173 Toga iluziei

Voievozii no=tri cei dint`i C`te-o floare-au mai g[sit prin lunci De s-au pricopsit cu ele-atunci Iar acestea le-au n[scut flori-prunci, Voievozii no=tri cei dint`i.

Voievozii no=tri cei dint`i Pr[v[lit-au st`ncile-n p[m`nt Pentru-a se feri de ploi =i v`nt +i-au durat l[ca=ul casei sf`nt, Voievozii no=tri cei dint`i.

Voievozii no=tri cei dint`i +i-au mai pus =i-o piatr[-n deal-hotar S[ se-mpiedice orice barbar De-o veni, purt`nd în ochi pojar, Voievozii no=tri cei dint`i.

Voievozii no=tri cei dint`i În blajin[tatea sf`nt[-a lor, Ne-au n[scut drept \ar[ =i popor Pe p[m`ntul multp[timitor, Voievozii no=tri cei dint`i.

Voievozii no=tri cei dint`i. +i-albesc nimbul frun\ii c[tre azi +i se-ntreab[, tremur`nd în glas, Din cel os al lor — ce-a mai r[mas? — Voievozii no=tri cei dint`i... 174 Anatol Ciocanu

Zodie

Sunt c`ntecele mele, sunt? — P[s[ri cu zbor de bucurie, P[s[ri închise-n colivie, Izvoare scurse ]n p[m`nt? Sunt c`ntecele mele, sunt!

Zilele mele — ce mai sunt? — Sunt aer sf`nt de în[l\are, C`nd simt c[ inima mai doare +i c[ mai pl`nge la morm`nt — Zilele mele sunt, mai sunt...

Prietenii mei — sunt, mai sunt? — Sunt du=i din urm[-n foc =i par[ S[ moar[ pentru care \ar[, C`nt`nd m[re\, trist l[crim`nd — Prietenii mei — sunt, mai sunt...

P[rin\ii mei — mai sunt, mai sunt? — Mai sunt numai pe jum[tate: Doar mama, mama-=i mai socoate Anii prin bulg[ri, delir`nd — P[rin\ii mei mai sunt, mai sunt... 175 Toga iluziei

Str[bunii mei — mai sunt, mai sunt? — Se-aude doar o murmurare, O-ndurerat[ întrebare, P[dure putrezind la v`nt, Cenu=[ alb[ sub p[m`nt...

N[scut în zodia lor sunt? Respir c-un c`ntec de-ndoial[, Cu-o zi în doliu, alta-n gal[ +i c-un prieten de cuv`nt — N[scut în care zodii sunt?

N[scut în care zodii sunt? — P[rin\ii-i am pe jum[tate Str[mo=ii-n milenara noapte — P[dure putrezind sub v`nt, Cenu=[ alb[ sub p[m`nt,

Cenu=[ doar... p[m`nt, p[m`nt!.. 176 Anatol Ciocanu

Între scut =i spad[

Între „da!“ =i „nu!“, între „da!“ =i „nu!“ Soarele e lips[, soarele — tabu! Stau pluton poe\ii cu fiori ]n spate — C`ntul lor ajuns e doar la jum[tate...

Între „da!“ =i „nu!“, între „nu!“ =i „da!“ Mi s-au stins bunicii f[r[-a mai afla — Mor de-o moarte bun[, mor de moarte-amar[, De-o molim[ care s-o fi scurs pe \ar[?

Între „nu!“ =i „da!“, între „da!“ =i „nu!“ Împ[ratu-acela nu se pricepu +i tot st`nd la cumpeni, mig[lind cu anii — +i pe el =i \ar[ au c[lcat du=manii.

Între „da!“ =i „nu!“, între „nu!“ =i „da!“ În at`tea r`nduri mi-a fost inima Ca-ntre dou[ focuri sau ca-ntre doi poli — Nici în bun[ pace, nici s[ te r[scoli...

Între scut =i spad[ — între „nu!“ =i „da!“ S`ngele haotic prinde a ceda... Nu-s dec`t doar dou[ firave silabe — F[-mi-le, Tu, Doamne, drept supuse roabe! 177 Toga iluziei

Tineri, tineri...

Frunza plopului se-arat[ Verde, tremur`nd la v[nt: — Las-c-ai fost =i tu odat[ T`n[r, t`n[r pe p[m`nt...

Cu oglinzi de-almaz m[ cat[ G`ngurind izvorul sf`nt: — Las-c-ai fost =i tu odat[ T`n[r, t`n[r pe p[m`nt...

R[sar stele s[ m[ vad[ — Iure= vesel de colind: — Las-c-ai fost =i tu odat[ T`n[r, t`n[r pe p[m`nt!

Gr`u-n rou[-n deal se scald[ +i-i ferice, murmur`nd: — Las-c-ai fost =i tu odat[ T`n[r, t`n[r pe p[m`nt!

Numai murgu-mi bate-n poart[, Capu-a mahn[ cl[tin`nd: — Împreun[-am fost odat[ Tineri, tineri pe p[m`nt... 178 Anatol Ciocanu

Fratele Hamlet

E str`mb[ lumea, legile-i — neroade Ce de milenii =i le-a m[sluit? — R[uf[c[toru-n libertate =ade Cel cu dreptatea este pedepsit!..

Hamlet, frate mi-ai fost =i mi-i r[m`ne Floretei tale g`ndul meu e paj, Lovit azi tu, lovit eu voi r[m`ne În simpla demnitate =i curaj!

C[ vom c[dea? Dar nu, nu în ru=ine, În lupt[ inegal[ vom c[dea, Va pl`nge-nving[torul l`ng[ tine +i, =tiu, va regreta în preajma mea...

Recunosc`ndu-=i vina, nedreptatea... Dragul meu frate, dar va fi t`rziu — Îmbr[\i=a-vom pe vecie moartea O, nu pe-Ofelia cu s`nge viu!

+i se va trece soarele-n eclips[ Da, frate Hamlet, da, =i-a fi t`rziu +i-astfel vom r[m`nea, în toate — lips[, N-ai s[ m[ =tii, Eu n-am s[ te mai =tiu... 179 Toga iluziei Bun[ diminea\a!

Bun[ diminea\a, dragostea mea! Robert Desnos, poetul francez, Care a murit într-un lag[r de exterminare, Spunea „Bun[ diminea\a!“ la toate — La pomi =i la poduri, la ierburi, la raze de stea, „Bun[ diminea\a!“ le-a spus tuturor înainte de moarte!

Bun[ diminea\a \ie,-nceput de zi, Început de via\[, de floare, de nesf`r=ire, Bun[ diminea\a — tuturor celor ce ve\i veni, De stropul de rou[-nseta\i =i de-un veac de iubire!

Bun[ diminea\a, ochi de mare larg deschis, În care cerul cu zeci de galactici încape, Dar cine-n ad`ncuri, ca-ntr-un abis, Le va c[uta, le va num[ra La funduri de ape?

Bun[ diminea\a, gr`ule, frate cu F[t-Frumos! Îmi e=ti cel mai drag fecior din împ[r[\ie +i-al[turi de tine merg toat[ via\a pe jos, C`te-un mac ro=u pun`ndu-mi zilnic la p[l[rie!

Bun[ diminea\a, praguri de case, v[ zic, De la voi porne=te semin\ia mea-n omenire, S[rut[, soare, pragul acesta, î\i strig, S[rut[-l, p[=e=te =i intr[-n[untru — drept mire!

Bun[ diminea\a, soare, î\i zic! 180 Anatol Ciocanu

Libertate

De cioc`rlie-am întrebat: — Ce vrei tu, suflet zbuciumat? — — A= vrea un cer de libertate....

Stropul izvorului curat R[spuns-a dulce, luminat: — A= vrea un r`u de libertate!

Bobul din spic mi s-a mirat, Dar a r[spuns nevinovat: — A= vrea un c`mp de libertate!

O frunz[-n codru-am întrebat, R[spunsu-i m-a cutremurat: — Vreau codru-ntreg de libertate!

Pas[rea,-n loc de-a-mi da r[spuns, Ferice gurlui de sus: — Vreau zbor, vreau zbor în libertate...

Silaba-n c`nt mi-a l[crimat +i m-a convins =i mi-a jurat: — O, am at`ta libertate,

At`ta codru, cer =i stele! O, numai ele, numai ele Dau glas singur[t[\ii mele... 181 Toga iluziei

Boga\ii heralzi

Brazdele-mi seam[n[ boga\i heralzi — Li-e p`n-sub orizonturi gestul m`inii, În piept mirosul viitor al p`inii Îl trag din reav[nul \[r`nii azi! Brazdele-mi seam[n[ boga\i heralzi!

Eu inima v-aud, cum bate des, Hei, voi ce-mi înmul\i\i aur[ria Pe care e regin[ cioc`rlia Sub nesf`r=it de-albastru univers — Eu inima v-aud, cum bate des...

Str[buni p[rin\i, neam de nemuritori, Mult încerca\i, dar ne-nvr[jbi\i cu via\a, Doar vou[ v[ înal\[ diminea\a Steag ro= de lupt[tori sem[n[tori — Str[buni p[rin\i, neam de nemuritori!

C`nd aerul cel nou spre voi îl m`n Sunt cel care v[ e de-a pururi frate, Voi din r[bdarea voastr[-mi face\i parte +i purt[tor de c`ntec v[ r[m`n, C`nd aerul cel nou spre voi îl m`n.

În colte verde-n muguri cruzi, dar calzi — Mireasa e Zei\a Prim[verii, Înfior`nd înaltele imperii Ale dorului ce v[ aprinde azi, Brazdele-mi seam[n[ boga\i heralzi! 182 Anatol Ciocanu

Decebal la Roma

C[ n-o fi fost a fi, cum s-a-nt`mplat: Poate-a fost prins spre ve=nic[ robie, C[ Decebal nu s-o fi-njunghiat, C[ nu-ndeajuns o fi avut m`ndrie...

+i c[ spre Via Appia i-au dus Trupul, pe cruce s[ i-l r[stigneasc[... El umbrei prins[-n cuie-a lui Spartacus Ar fi putut de \ar[ s[-i vorbeasc[...

O fi f[cut tot drumul str`ns în chingi — În ching[ bra\ =i piept, în ching[ — buza: Nici s[ te mi=ti, s[ pl`ngi, spre-ai t[i s[ strigi, S[ se aud[-n Sarmisegetuza!

+i-l mai p[zea un p`lc de lefegii, +i-l tot priveau =i-i tremurau de fric[ — Cu-o m`n[-i poate omor` de vii, Din car, unde-i legat, de se ridic[...

Trecutu-l-au pe ape, peste st`nci, +tiind doar gustul apei =i aroma Coajei de brad atunci c`nd o m[n`nci — Cu ele-l hr[neau p`n[-au ajuns la Roma. 183 Toga iluziei

B[tr`nul rege, fedele= legat +i cu c[lu= de frunze-amare-n gur[, A fost pe piatra str[zilor purtat Spre groaz[, pentru mul\i de-nv[\[tur[.

Nici barem s[-l fi cobor`t m[car Cu talpa lui s-ating[ ve=nicia, Ci p`n-la urm[ l-au c[rat în car P`n ce-i t[iar[ capul lefegia,

L[s`ndu-i trupu-a=ijderi închingat, Legat de m`ini, de piept =i de picioare, Au nu cumva s[-l =tie ridicat C-ar face-n jur pr[p[dul cel mai mare.

Pe urm[ ar pleca pe ceruri înapoi La loc s[-i creasc[, vai!, putea-va capul! „+i-atunce t[b[r[=te el pe noi...“ +i-n fruntea lui lovit-a iar satrapul! 184 Anatol Ciocanu

Doar g`ndul lui porni departe, h[t, Spre-ai lui, r[ma=i la Sarmisegetuza, Spre culmea l[cr[m`nd[ de om[t, Peste cetatea sub furtuni ca frunza...

P.S. Astfel, îngrozitor putea s[ fie... Dar într-o neagr[ zi, la el acas[, Într-o cumplit[ clip[ de m`ndrie El singur firul vie\ii =i-l curmase.

Sama-=i f[cuse, deci, cu bun[ =tire... Frico=i, romanii îi decapitar[ Chiar trupul mort, o, f[r[ de sim\ire — Doar sufletu-i mai l[crima pe \ar[.

+i ultima lui lacrim[-divin[! — O suferin\[ contura latin[... RUG{ DE OSTATEC 1998 186 Anatol Ciocanu

Poetul unanim

Cet[\i de nedrept[\i voi destr[ma, Praful =i cenu=a voi risipi De pe flori, de pe fruntea p[durii, De pe sincerit[\ile îmb[trânite =i stinse, +i-atunci, ca b[trânul Ungaretti, voi putea rosti: „Sunt un poet unanim, Sunt o magm[ de vise...“

+i-atunci voi invoca lacrimile tale, ploaie, Cu ele voi s[ruta inima pustiului de departe — Din inima ei înviat[ se vor scutura Aurite din spic Silabele boabelor, Smulse din ceea ce se nume=te Nimic =i uitare =i moarte... Sufletul meu deveni-va 187 Toga iluziei

Mângâierea mamei cu unicul fiu Înghi\it de-un r[zboi Ca de-o negur[ deas[ — Pa=ii lui, vocea lui, Ochii lui deveni-voi târziu +i-n b[trâne\ile ei îngrelate I-oi fi lumin[ =i cântec în cas[!

Ce-mi mai r[mâne pentru anii ce vin? — Mâinile — ca pe doi snopi de lumin[ Prin nop\i de-ntuneric Le-oi \ine-ntinse-nainte +i-oi auzi cum peste fruntea p[mântului Prim[verile se-ncurc[ divin +i cum Luceaf[rul plânge Vr[jitore=ti cuvinte. 188 Anatol Ciocanu Iarna cu Nichita

„+i vine aerul turbat =i în strigare +i ne împr[=tie =i ne risipe=te =i ne sufl[ +i ne r[mâne numai z[pada cea alb[ scânteietoare Atât de scânteietoare cum este numai cuvântul... Acolo pe z[pada cea alb[ noi doi ne-am iubit...“ Nichita ST{NESCU, M[re\ia frigului 1 Un col\ de stea atinge geamul meu +i geamul tot acum e-o ran[ mare, De chiar =i bunul Dumnezeu Î=i frige mâna t[m[duitoare.

E-o fierbin\eal[-a unui frig m[re\, A=a scria poetul blond odat[ — Nichita-i dus, e-n lucru sub n[me\i, +i neaua-i umple pleata înstelat[...

S[ bem acum în doi =i pentru el, Din cele taine poate ne ascult[ +i-i zuruie silaba — clopo\el: „Inima mea — inima ta s[rut[...“

E-un adev[r =i cum a= vrea s[-l por\i +i negrele-ndoeli s[-\i limpezeasc[, S[-\i fie ghid prin tulburele nop\i Când n-o mai fi nici umbra p[mânteasc[...

Coboar[ iarna palid[-n oglinzi — În ele te prive=ti ca o mireas[ Cu ochii-ncerc[na\i =i obrinti\i De pas[re f[r[ de zbor în cas[. 189 Toga iluziei

Prive=te iarna, cum ne-a-ncercuit, Petale reci de ghea\[ ne întinde... Nichita e pe-aici, vr[jitorind De dragoste, de înviat cuvinte!

2 Vine frigul s[ ne mu=te, S[ ne-ncarcereze-n ghea\[ Cu mun\i albi de ve=nicie, Cu din\i grei de bolovani, Ne-or invidia mamu\ii Ce-au tr[it în alt[ via\[, — Ne-or descoperi urma=ii Peste-un milion de ani?

Ce-a fi-atunci gura ta dulce, Ce-a fi trupul t[u fierbinte? — L-am tot strâns ca pe-o vioar[ Ce mi-a plâns, ce mi-a cântat... O fi rece sloi de ghea\[, O fi umbra care minte R[t[cit[-n ve=nicie +i negând c-a existat? 190 Anatol Ciocanu

Frigu-o fi o m[re\ie, Cum scria candid Nichita — Nemaimângâiatu-n timpuri, Înstelat poetul blond? Groaza frigului e clipa Ce-=i irumpe dinamita Peste florile gr[dinii Peste-al vie\ii mele front?

3 Frig de groap[, frig de doliu Frig cu din\i de-amenin\are, Frig de noapte, de sicrie, Frig de ur[, frig nebun! Vine frigul ca s[ mu=te Lotul meu de fiin\are, S[ m[-ngroape-n nefiin\[ — Lui în veci s[ m[ supun...

Frig-altar de-mp[r[\ie Sigilat cu-o Stea Polar[, Prunc încremenit în fa=e De un diavol cu-ochii =ui — +i-n aceast[ m[re\ie Doar Nichita mai coboar[, +i din alt[ emisfer[ Iese-acum coloana lui... 191 Toga iluziei

De ve=nic[ povar[

Cu ce-am p[c[tuit de la-nceput Doamne, de ne-ai dat povara amarului? Cezarul a venit de ne-a b[tut Apoi ne-ai dat pe mâna Fanarului...

Tu darnic pentru orice neam ai fost, Dar pe umerii no=tri ai pus greul poverilor F[r[ s[ le =tim pentru via\[ de rost Pân[ la cap[tul sterp al vederilor.

Se taie din pâine, din carte, din lan, Se taie din inima codrului, sfântului, Chiar trupul nostru de ve=nic \[ran Se-mpu\ineaz[ pe fa\a p[mântului.

El scade în lut sub atâtea poveri, Sub steaua cea ve=nic[ a întreb[rilor De dou[ ori azi mai mult decât ieri Ne-acoper[ trupul potopul durerilor. 192 Anatol Ciocanu

Dar unde-i lumina =i unde-acel glas, Care ar sparge în zalele nop\ilor Fereastr[, spre a ne privi la obraz, Cinstire s[ facem sub cer m[car mor\ilor?

+i pruncii a=teapt[. +i ei sunt l[sa\i Din mila ta, Doamne, d[ruitorule: Mâine, sub hamul poverii-apleca\i, De-ocar[ r[mâne-vom, Mântuitorule!

O, datu-ne-ai via\[ ca s-o tr[im S[-i tr[im grijile, dar =i foloasele, Dar sufletu-n noi ne-mp[cat l-auzim +i mai auzim cum ni se sub\ie oasele... 193 Toga iluziei

Lemn voievodal

Tai din lemnu-acesta trup de voievod Ca s[-i cânte codrul înviat în oase: Din du=manii \[rii el f[cut-a pod Peste apa timpului, m`loas[.

S[ învie lemnul, brav =i n[zdr[van — În auzu-i fac[-=i cuib privighetoarea — Mândru-a fost b[rbatul, ca o floare-n lan, +i din spic poporul îi sorbea suflarea.

Stropi de înviere erau ochii lui, Inima ca pâinea — azim[ cereasc[, N-a c[lcat hotarul sfânt al nim[nui El pe-al lui râvnit-a doar s[ =i-l p[zeasc[!

+i-i erau de rou[ dragostele-n zori, Risipite-n =esuri, conturând petale; Rare=oaia, uite-o, scap[ ghemi de sori Când îl soarbe cu-ochii umezi, de migdale. 194 Anatol Ciocanu

Ner[bdarea are sânge-nl[crimat, Sabia acuma se-odihne=te-n teac[; Dar, de ziu[, iat[, s-a =i r[zbunat +i pe cal — s[geat[, iar b[rbatul pleac[.

|ara îi a=teapt[ dreptele chem[ri, Ea o s[ le poarte-n veac din gur[-n gur[, Asta-i datoria sfânt[-a unei \[ri, Lui s[ se încread[-n dragoste =i ur[.

...Tai din lemn de codru trup voievodal, Iar acesta cânt[ înviat în oase +i-un potop de p[s[ri e-un p[mânt natal — Unde-n z[ri s[ plece =i de ce s[-l lase? 195 Toga iluziei

Ostatec florii graiului

Sunt condamnat la pace — ostatec vrajei ei +i dramelor la care m[ condamn[; La M[r[=e=ti p[rintele Mateevici Alexei A pl`ns, dar nu atinse nici o arm[!

Chipu-i privesc, de zeu =i de martir, S[-i în\eleg sub cer mucenicia, Stropind cu al silabei sale mir Memoria, credin\a, ve=nicia,

Care m[ leag[-n veac de casa mea, De frunz[, de câmpie =i de carte +i de Luceaf[r, ren[scut[ stea Ce st[ în cale-a tot ce este moarte...

P[rinte, -\i sunt de-a pururi =i copil, În care via\a-=i cat[ dezlegarea, În care prim[verile-n april Î=i zbucium[ cu inocen\[ floarea. 196 Anatol Ciocanu

+i-nm[rmuresc în graiul ce mi-i dat Ca m[rul lunii peste-o mare-albastr[, Când pace-i pe p[mânt =i în înalt, Când hodine=te-n dor chiar „Limba noastr[“.

Pentru-a rena=te-n zori ca un torent, Mai tân[r =i mai luminat de soare, Ce las[ peste r[ni de sentiment Pleoape dulci de smirn[-n s[rb[toare.

Sunt condamnat la pacea de-a\i vorbi În graiul ce-=i înmugure=te osul — Cu el pe buze se t[m[dui, Smuls de pe crucea-n chin — Isus Hristosul! 197 Toga iluziei

Din noapte

Voi fi eu vagabondul în haine de-mp[rat, Desprins din tronul nop\ii la pragul t[u s[ bat O, stropul de lumin[ =i de-adev[r s[-l cer, Strivit de roi de vorbe sub zile de mister...

+i nu-a fi crim[ clipa în care-am s[ r[mân Ca sângele s[-mi bucur c[ înc[ nu-s b[trân, C[ n-am de noapte fric[, c-oi pierde un regat Pe care via\a-ntreag[ din zbucium l-am legat.

S[-\i fie la picioare! +i s[ te pierzi în el Ca prin castelul verde-al p[durii-un fulg de miel, Te prind[ r[s[ritul, s[-ntârzii în amurg Sub bol\ile r[bd[rii pe care \i le-aduc...

Destinul s[ se-ndure blajin prin gura ta Ca s-o ascult cum cânt[ — sub cerul rece-o stea, Acoperit cu ploaia, închis în gura ei, În veghea cuviin\ei, \ipând din ochii mei.

Nu voi cer=i-ndurare, n-oi fi p[c[tuit — Pentru credin\[ poate cer=i-voi fericit, Doar stropul de lumin[ =i de-adev[r un strop Spre-a nu umbla prin lume f[r[ de tron =i orb... 198 Anatol Ciocanu

Acel ce pleac[-n noapte

Acel ce pleac[-n noapte, acel ce pleac[-n zi — E fratele meu dreptul, cumintele, nebunul — Î=i pip[ie, ca-n febr[, merindea =i tutunul — Acestea i-or fi sor\ii cu care-a suferi!

El — c[ror anotimpuri de vraj[-i sol menit Pentru-a semna tratate de floare =i iubire +i a se-ntoarce-acas[, dar în dezam[gire, C-atâtea îi sc[par[, c[ nu le-a dovedit?

Venit pe câte zile-i? Ferice-i, împ[cat? Precum un fiu, dar vitreg, s[rut[ maicii mâna +i-aceea=i grea chemare pe dânsul e st[pâna Când e-ntristat ca norul, când este-ngândurat...

Prin neguri de-ndoial[ o fi mijlocitor +i multelor iluzii o fi el creatorul, Lutul zdrobind amarnic — din nou creând ulciorul Cu forme mai sublime, mai plin, mai cânt[tor?

E fratele meu dreptul, ca plopul s[getat — Ce-=i face, de-unul singur, în drumul greu — coloan[, M[r=[luind prin lume ca-n propria lui stran[ — Prin ea, — în vindecare, mereu — nevindecat!.. 199 Toga iluziei

Pe Golgota

LUI ARCADIE SUCEVEANU Prietenul meu, blândul, gânde=te-apocalipse! Prietenul meu, bunul, o fi sim\ind =i el Cum se desprind din turle clopote-n veci proscrise, Cum altele se-nal\[ cu tân[r glas la fel!

Stelele cad în goluri, dar când au s[ r[sar[ Alte lumini pe bolt[, s[ ard[ pentru noi? Gâzi =i nemernici hulpavi p[mântul împresoar[, Din rodul de pe ramuri azi viermii fac noroi!

Iar de pe unii carnea acuma se desprinde, Împutrezit[-cade cum coaja de pe trunchi, În mintea Terrei ast[zi parc[ ceva se-aprinde, Tot globu-n rotungimea-i parc[-i str[puns de junghi!

Nu e-un sfâr=it de lume — e-un început de jale! Din guri de prunc se smulge barbar al maicii sân! Cine-ar opri barbarii, cine le-ar sta în cale, Catran le arde-n sânge =i suflet au p[gân.

Vin nop\i ca s[ ne toarne smoal[ încins[-n vise, Iubirea poart[-otrav[ în ochi, pe buze moi... Prietenul meu, blândul, gânde=te-apocalipse, Golgota lui e-aproape, vibreaz[ c[tre noi! 200 Anatol Ciocanu

Vin[ unic[

Unii — mi-au preg[tit =treangul, Al\ii — capcana ori ghilotina, Al\ii — cu\itul ori glon\ul de tot rangul F[r[ s[-mi mai caute vina.

Iar vina era unic[, singur[ — c[ respir! C[ lor aer mai pu\in le-a r[mâne, De parc[ le-a= fi furat din mir, Din mo=ia (furat[ de ei!) =i din pâine.

De fiu m-a l[sat Cel de Sus, S[-i cred în blajinele fapte — O, numai s[ nu fiu pus La-ncercare cu-o moarte!

+i-am r[mas azi cu-o singur[-avere: Lupta ce m[ umple de speran\[ C[ m[ pot ridica peste durere +i s[-mi pip[i punctul de balan\[.

Numai cu-o singur[ moarte-s dator, Precum mi s-a dat o singur[ via\[ pe datorie, O via\[ în care-am ajuns cer=etor De aer =i de simbrie.

Din neantul care ne tot \ine-n fric[ Alunec[-\i, Doamne, spre mine privirea, Spre r[bdarea mea care te strig[ Cu toat[ disperarea, Cu toat[ IUBIREA! 201 Toga iluziei

Pân[ la dezastru

Draga mea, mai e pân-la dezastru? Pân-la el — s[ ne iubim frumos, S[ mai cred c[-s falnicul jugastru, Tu — l[crimioara clopo\ind de jos...

Tr[im în \ara tare r[u beteag[, Gone=te c[tre guri de-apocalips — Balaur crunt pândind o via\[-ntreag[ La Libertatea ce-o mai am în vis.

Vai, nu-mi intra ]n febra agoniei — Nu mai dispun nici de-un medicament: Sunt otr[vite florile câmpiei +i ierbile mi-au ars în foc dement.

Ne mai men\ine înc[ r[suflarea Ca pe-o minune de la Dumnezeu, Ne sunt în com[ muntele =i marea Spre care-am plâns =i-am tot visat mereu.

De mai e=ti sincer[-n cuvânt =i fapt[ +i de mai e fierbinte gura ta +i dragostea mea de mai e apt[ — Dezastrul =i pr[p[dul vom nega!

Doi Robinsoni vom fi dup[ furtun[ +i-o insul[ spre ea ne va chema; Ea, marea-nc[-a mai mugi, nebun[, Spre frica mea, O, =i spre groaza ta... 202 Anatol Ciocanu

În tog[ ca de nunt[

În tog[ ca de nunt[ s[-mi fii, iubirea mea, +i albu-i ca lumina peste-ndoieli s[ stea, Lumina care-ascunde, care gone=te nop\i Din calea ce =i-o taie prin valuri matelo\i.

În tog[ ca de nunt[ tronând imaculat Peste minciuni de pând[, lâng[ un dor tr[dat, Varul z[pezii tale arde profanul gest Ce-alunec[-n eroare, f[r[ s[-ntoarc[ rest.

În tog[ ca de nunt[, vai, f[r[ muzici mari — Doar ochii blânzi ai maicii s[-mi cânte solitari, Doar mâinile-i ferice s[ te ating[ lin — De binecuvântare =i de menit destin.

În tog[ ca de nunt[ spre-a m[rilor oglinzi S[ treci cu trupu-n fl[c[ri =i ochii suferinzi — Rotund e orizontul si f[r[ de hotar Mu=cat solar de ar=i\i, de nop\i surprins, lunar.

În tog[ ca de nunt[, din darul lui Hristos S[ treci prin aste ar=i\i — sfânt pelegrin pe jos — La marginile toate, care niciunde sunt S[ strigi ca marinarul:„P[mânt! Eu v[d p[mânt!“ 203 Toga iluziei

Cronica latin[

Istoria spune c[ spre Roma, spre catacombele ei, Au fost du=i, robi\i, mii de daci întru sfâ=iere Aprigilor, înfometa\ilor lei Care trebuiau s[ prind[ mereu la putere.

Oricum, leii Romei, erau, Doamne, actori +i actoria oricând cere d[ruire de sine! Se rânduiau zeci de gladiatori Ca s[ doboare leul hr[nit cu h[lci cre=tine!

Togile albe str[luceau sus, la amvon, Spectacolul era-ntotdeauna de gal[, Împ[ratul =i aici avea un fel de tron Tivit cu aur peste c[ptu=eal[.

Jos, în aren[, sângele cel dac Se-ncrâncena în fiarele dezl[n\uite, Gata s[ se arunce în atac Gata s[ sfâ=ie, de robie-nnebunite!

Se r[scula sângele dac în ei — Ce-ngrozitoare, neagr[ r[zbunare: Din moartea altora,-nrobi\i =i ei, Pentru-un comun dezm[\ de desf[tare!

Astfel spre Roma neamul mi-a ajuns — Cetatea m-a recunoscut, divin[: Dovad[ gr[itoare de r[spuns — E-un rând modest în cronica latin[... 204 Anatol Ciocanu De nu-a fi, înt[mpl[tor, târziu...

De nu-a fi, întâmpl[tor, târziu — Mâna ta îndr[gostit[-o pune Pe cre=tetul lanului de grâu Ca pe cartea cea de rug[ciune.

De nu-a fi, întâmpl[tor, târziu — Cheam[-\i amintirile acas[ — Te vei ridica din nop\i mai viu Decât lanul ce-a c[zut sub coas[.

De nu-a fi, întâmpl[tor, târziu — Mai întreab[ Pas[rea M[iastr[, Care-mp[r[\ii ce se mai =tiu — Au nevoie de credin\a noastr[?

De nu-a fi, întâmpl[tor, târziu — Lâng[ fruntea albelor fecioare Pune trandafirul purpuriu — S[ le fie moartea s[rb[toare.

De nu-a fi, întâmpl[tor, târziu — Pe greul P[mântului \i-l cheam[ S[-\i p[zeasc[ ce mai este viu, S[ te smulg[, pedepsit, din team[.

De nu-a fi, întâmpl[tor, târziu — În lacrima de-amurg te reg[se=te +i „O, mam[, dulce mam[...“ s[ îngâni S-auzi cum steaua sus te-nve=nice=te!

De nu-a fi, întâmpl[tor, târziu... 205 Toga iluziei

Lâng[ cuvânt

În carnea acestui cuvânt Sufletul t[u lumineaz[ Între cer =i p[mânt Ca un soare-n amiaz[.

În sufletu-acestui cuvânt Nimb de lumin[-i nectarul +i lic[rul lui este sfânt Cum sfânt pentru maic[-i altarul.

În =oapta acestui cuvânt Îndr[gosti\i îmi sunt teii Ce-=i prind de mult dor, l[crimând, De aur =i smirn[, cerceii.

În flac[ra-acestui cuvânt Se-nal\[, de ran[, chemarea Ca turnul prim, r[sunând, Trezindu-mi Carpa\ii =i Marea...

Da-n dorul acestui cuvânt Se scald[, de prunc, F[t-Frumosul +i-i sc[par[ sabia-n vânt +i-n floare d[ v[zul =i osul...

+i-n \ara acestui cuvânt Grâul mi-l cresc =i dreptatea — Copil al meu drag pe p[mânt, Cum s[-\i veghez s[n[tatea? 206 Anatol Ciocanu

Cei dragi

P{RIN|ILOR MEI, PLECA|I Pe cei dragi, pleca\i — cum s[-i învii? (Doar Hristos s-a reîntors din moarte!) Reveni\i lâng[ ai lor copii, Din mo=ie — iar s[-=i fac[ parte?

Dar ca lacrima e somnul lor, Nici o amintire nu-i mai doare Nici cel rug de dor mistuitor Nu-i mai r[suce=te pe frigare.

Ei sunt umbre fragede de prunci Care str[juie imensul m[rii, Unde nu sunt legi =i nici porunci Ci doar goliciunile uit[rii.

Se refuz[ chin =i suferin\i, Pofte,-ambi\ii =i m[riri refuz[, Refuzând chiar dreptul de p[rin\i C[ci refuzu-acesta nu-i acuz[...

S[ revin[? Doamne, la ce bun? Doar pe-o clip[ — s[ se îngrozeasc[ C[-aici timpu-a devenit nebun Tot din „sfânt[“ vrere omeneasc[,

C[-a intrat p[mântu-n boal[ grea C[ e-n febr[ =i în sl[biciune, C[ natura-mb[trânind =i ea Plânge-n cea din urm[ rug[ciune... 207 Toga iluziei

Busuioc la grind[

Vino mai aproape — mâna s[ întinzi C[tre busuiocul amurgind sub grinzi — Dinspre el spre geamuri mirosul str[bate Cu ecouri mute de eternitate.

Nu e dus[,-i vie via\a-n firul lui, Aerul din juru-i are-aripi verzui +i-nc[ ochi de floare, gale=i ochi de floare Busuiocu-n grind[ pentru tine are!

L-ai închide-n palme, l-ai primi la sân — Nu e pus pe ceart[, n-are ochi p[gân, El e rugul care acum zace-n iasc[, E ca pruncul care cere s[ se nasc[!

Palma ta u=ure lunec[, de stea — Firicelul palid doar c[ldur[ vrea — Nu comp[timire =i nici mil[ trist[ — Când respiri fierbinte — =tie c[ exist[!

+i putea-vom trece râu-acestei nop\i S-ascult[m cum vântul mi=c[ nalte bol\i... Doarme busuiocul, se viseaz[ floare — Un izvor sub gene, veghetor, apare... 208 Anatol Ciocanu

Cântece vechi

Cântece vechi îmi dibuie auzul — Par ni=te prapore zdren\uite f[r-de contur, Da-n care, sfânt =i viu, simt pe Isusul Neamului meu — sufletul lui cel pur.

Par din milenii albe dezgropate — S-a-ncenu=it izvodul, s-a mai =ters, Dar o lumin[-n ele-nc[ mai arde, Purtând al demnit[\ii în\eles.

Copii îmb[trâni\i în ve=nicie, Izvoare-nmormântate în p[mânt De-a n[v[litorilor mânie C[ exist[-n lume, c[ mai sânt.

Par desene mitice pe oase Ce-s sculptate cu minuni de flori, Peste care timpu-avea s[ lase Fl[c[ri crunte de atâtea ori.

Vin timid din ocnele r[bd[rii, Fiecare sunet li-l înv[\ — Ele-au curs la r[d[cina \[rii Ve=nic sf[râmat[ în buc[\i!

Ele-au ocrotit-o-n vitregie, Ele-au plâns-o — atuncea când murea! Simt: sub respira\ia lor vie D[ în floare-o grind[-n casa mea! 209 Toga iluziei

Clopot în sear[

Se mi=c[ limba-n clopot =i dureros o-aud — A cântec, a-nviere ne bate, — a pomenire? Peste hanul toamnei, de ploi =i p[s[ri ud, Ecou-n murmur cere în inimi ocrotire...

Îi ascult[m sonorul =i pa=nicul fr[mânt — Ne cople=e=te-n sânge nostalgica chemare — Semnal, c[ nu-s chiar toate ferice pe p[mânt, C[ sufletul lui, bietul, mai e la grea-ncercare!

Cel clopotar pe scar[ parc[-mi e frate drept, Din numele meu trage de funii-i pic de ap[ — +i clopotul cel mare parc[-i la mine-n piept — Tot trupul îmi vibreaz[, tot trupul e-o pleoap[!

+i funiile ploii din mine-acuma scot Chemarea cea înalt[, ecoul care doare: Eu iar m-anun\ planetei c[-s viu =i c[ mai pot S[-i plâng la c[p[tâie când cineva îi moare...

M[ mai anun\ o dat[ c[-n veghe nu sl[besc, C[ vestitoru-n mine nu =i-a tocit auzul, C[ cea mai bun[ veste-o-a=tept s[-l fericesc De-s zorii albi ai zilei, de-i purpur[ amurgul.

De la un pol la altul voi fi ecoul lui Ecou de îndurare, ecou de s[n[tate, Ecou ce-l va rena=te ca pe un prunc din nou, Ecou ce-mi umple-n via\[ temeiurile toate! 210 Anatol Ciocanu

S[ nu ne p[r[sim

Ne-am strigat sub bol\ile zilei Sub bol\ile cu stele, sub tot înaltul: Vin friguri, vin ar=i\i, Vin nop\ile lungi pe p[mânt — Voi, to\i care mai sunte\i, care sunt — S[ nu ne p[r[sim unul pe altul!

+i glasul meu într-o rug[ciune Pretutindeni v[ caut[ din fiu ]n tat[ — Din r[s[rit spre-apus, Din pol în pol, sublim: Unul pe altul — s[ nu ne p[r[sim, Desp[r\irea ne ia puterea de la urm[, toat[!

S[ ne \inem de firul de iarb[ De floare, de ramul ne-ngenuncheatul, De raza soarelui, de stropul divin din izvor — Eu vin — copil — s[ m[-oglindesc în ochii tuturor — S[ nu ne mai p[r[sim unul pe altul!

Cât mai e roua la zori +i se-aude privighetoarea, Cât se mai aude orga p[durii, De-o mai auzim — Unul pe altul — s[ nu ne p[r[sim — Aceasta îmi e pân[ la ultima clip[ Chemarea! 211 Toga iluziei

Barbarii

Unde n-au vrut n-au t[b[rât barbarii!.. Gemea Egiptul =i se plângea-n Carpa\i, Codri de fii frumo=i decapita\i Mai mo=tenesc =i azi, dar nu m[ sparii!

Crunt, peste m[ri supus-au Bethleemul, În\into=at-au carnea lui Isus, Dar în Pilat dormea un =arpe-ascuns Ce-avea-n[untru a-=i desface ghemul

+i-ai aminti c[ mai exist[ moarte... Iar în Carpa\i cre=tea un mândru cal, Pe care-avea s[ salte Decebal — S[-i vad[ cum vin, hoarde, de departe,

Cum seam[n[ pr[p[duri mari în cale... +i Sarmi se-ncingea cu mun\i la brâu, Cu sabia Danubiului — râu, Ce-avea doar pentru-o clip[ s[-i potoale. 212 Anatol Ciocanu

...Barbari-s du=i... Dar iar se nasc barbarii +i iar îmi caut muntele str[bun S[-mi ap[r pruncul, nu s[ le propun Din grâul ce-mi mai aure=te-n arii.

Timpul, perfid, a =i uitat de mine... De dou[ mii de ani sunt veghetor, Câci n-are margini foamea, setea lor De-acest p[mânt blajin care m[ \ine

De dou[ mii de ani într-o veghere C[ poate se va ar[ta Isus, Lui s[ m[ plâng, s[-i spun ce am de spus, +i-apoi s[ mor cre=tin, precum se cere... 213 Toga iluziei

Totul ce-am mo=tenit

Totul ce-am mo=tenit de la bunii-str[buni În ochii no=tri-acuma parc[-n mii de a=chii se frânge; Anii perfizi au trecut peste toate, nebuni, Aruncând peste toate numai umilin\e, zgur[, praf de uitare, de sânge.

+i-acuma, a pune aceste a=chii la loc E ca =i-n povestea cu Tantal, mereu pedepsitul, A=chiile-s tum[nite =i ele =i nu se-ntorloc C[ci giuvaierul din noi e =i el, tum[nitul.

Vara spre lan vin l[custele de-l ciugulesc, Toamna =i iarna vin ciorile de-nghit bobul din brazd[, Cu fiece strop din sângele meu m[ trezesc C-a= vrea s[-mi caut o alt[ planet[ de gazd[.

În m[r doarme viermele-otr[vii, se poate trezi, Îmi poate roade pomul pân[ la r[d[cin[: Copiii no=tri nu s-or mai uimi — Aroma fructului demult li-i pe limb[ strein[.

Te zbate =i \ip[ la cer pân-la lacrimi, suflete-al meu, C[ci din când în când te hr[nesc cu speran\[ De parc[-a= hr[ni cu istorii un zeu Ce refuz[ s[ m[ cunoasc[ la fa\[! 214 Anatol Ciocanu

Rug[ pentru Crist

N-ai fost Tu omul cel dintâi, Cred — n-oi fi eu cel de pe urm[: Am crucea Ta la c[p[tâi, Spre bine-aceasta m[ îndrum[.

+i poate nu va trebui Ca s-o stropesc =i eu cu sânge — În spate-oi duce-o dac[-o fi Dat ca nevoia s[ m[ strige:

„Crucea s[-\i por\i!“ — m-oi resemna La chinu-acest f[r-de-ndurare, Ca Tine, demn, o voi purta, Arzându-mi osul pe spinare!

La trup =i gând m[ însenin, R[bdarea Ta îmi d[ putere Ca neamu-acesta s[-l sus\in Când mi-l inund[ vreo durere.

Tu-ai fost cu noi mângâietor, Speran\e Tu ne-ai dat divine, Când ne-au gonit cei bravi feciori Spre ocne-amare =i streine. 215 Toga iluziei

+i-n ruga Ta ne-am mângâiat În ceasul crunt din fa\a mor\ii, Ne-au spânzurat =i ne-au t[iat — Prin Tine — n-am murit cu to\ii!

C-a=a am fost =i-a=a vom fi: Purt[m o inim[ miloas[, De-au vrut pe to\i a ne z[tri — R[ma=ii s-au întors acas[

Martiri de toate-nsp[imânta\i, Ei au înfrânt neomenia; De crezul T[u în gând salva\i Ei azi \i-adun[ datoria

Prin libertatea ce =i-o vor Ici, pe p[mânt, sus, c[tre spa\ii +i plâng de bucuria lor Jos — Marea =i-nc[ sus — Carpa\ii!

Cu ruga asta m[ aplec Spre chipul T[u cel smuls din moarte Lumea la r[u s-o în\eleg, S[-\i zic de bine mai departe! 216 Anatol Ciocanu

Vino, toamn[, vino-ne!

Vino-ne, hai, toamn[, =i spre noi, s[racii! Ai în deal de sprijin via =i haracii +i-n livad[ ramii dulce curg cu mere +i cu prune-albastre — smoc de giuvaiere!

Vino-ne, c[ci, uite, s-a-ngro=at lumina De c[ldura verii, =i-a crescut albina Faguri dulci sub teiuri, la pris[c[rie — D[ pe-aici la miere =i mai ]ntârzie, Principes[-n aur =i cu fruntea-n stele Pentru v[zu-n sete-al ner[bd[rii mele!

Codrii mei sub cre=tet nop\ile \i-or pune — Ce pove=ti cu îngeri frunzele \i-or spune! Vai, cercel deasupra luna \i-o voi prinde, F[t-Frumos veni-va brav, de te-a cuprinde!

Rezema\i al[turi, vom sorbi-n m[sur[ Din aceea=i cup[ aromind pe gur[ +i în cuibul celor rândunici plecate Î\i voi cre=te, soro, stropi de nestemate... 217 Toga iluziei

Dragoste târzie, vino-ne odat[ Peste a=teptarea noastr[-nfierbântat[! C[ci în fiecare dintre noi, s[racii, Zace câte-un mire =i-o mireas[ zace: Ner[bdarea arde nop\ile =i zorii, Zac în fiorul sfântul to\i mustuitorii +i a=teapt[ ceasul ce-a \ipa fetia — E-ngrelat haraciul =i e coapt[ via!

Noi s[racii-n vorbe =i-n p[mânt de \ar[ — Te chem[m cu rodul t[u: hai, ne doboar[, Pe unde-i mai plin strugul, mai cu rod copacul — Clopotu-\i de aur — fie-ne capacul! 218 Anatol Ciocanu

Un cântec prohodit

C-am vrut s-avem mai mult — n-am izbândit! — Am îndr[git cu ce-am r[mas acas[: Un cântec ce-l cânta tata la coas[, Când avea lanul lui bun de cosit,

+i vinul scurs în pivni\ele reci Ca o-mplinire-a toamnei, repetat[ Peste-a=teptarea verii, asudat[, Sub stelele înl[crimate-n veci.

Doi cai cu nori de aburi peste ei Tata-i vându în patruzeci =i =apte Ca mama s[ ne cumpere =i lapte — Eram fl[mânzi, =i eram slabi, =i eram trei...

Grâul-copil — îmb[trâni cu-ochi goi +i-mb[trâneam =i noi pe zi ce trece +i nu era pe lume nici o lege Ca s[ ne-ntoarc[ ploile-napoi!

Pe tronul secetei, incandescent, Ne sfârâia r[bdarea ca o rou[, Atât de mult =i sfânt dorit[ nou[ În anu-acel — la rou[ — repetent...

C-am vrut s-avem mai mult — n-am izbândit, Ci-am îndr[git cu ce-am r[mas acas[; Acum nu mai avem nici lan de coas[ +i cântecul lui tata-i — prohidit... 219 Toga iluziei

Pruncul cel liber

Am tr[it un timp dirijat de drapele Timp cu ochii lega\i cu pancarde; Pleoapele se desf[ceau în chinuri grele +i doar în orele când luna arde...

+i-astfel, cu ro=ul lor capitona\i, Ne era sângele greu =i orb, =i-n sc[dere, Doamne, când ne-am f[cut dezlega\i Parc[ eram stor=i de-orice strop de putere!

+i ne t[ia v[zul lumina din jur, +i ame\eam de aerul de-afar[ În care chipul pruncului cel pur, De liber ce era — putea s[ moar[!

Era al libert[\ii pruncul meu n[scut, Rostea silabele, de neam durute, +i striga c[tre-un temut trecut Chemându-=i, febril, rudele pierdute...

Ceasul a fost spre-a se multiplica În spa\iul vr[jit de Tricolorul Care-n trei lacrimi sfinte descânta Destinul — =i r[bdarea =i tot dorul

Acestui neam de tân[r-verde grâu, Unde-a fost uns de mire F[t-Frumosul De-i cânt[ floarea plaiului la brâu +i-i este bucium de veghere — osul! 220 Anatol Ciocanu

Cântec bolnav

Cântec bolnav de-o \ar[ de str[mo=i Care m[ blestem[ din albe oase C-am tremurat sub zodiacul ro=, C[ =i-azi m[-ncearc[ temeri tic[loase

+i-s strâns în chinga lor — urât metal, Mi-s nefire=ti =i în sfial[ pa=ii, +i-astfel, vagabondând cu suflet pal — M[ plâng p[rin\ii, m[ ur[sc urma=ii...

Pecinginea ne-ncrederii o port, Drept ve=nic[ nevindecat[ ran[ +i trec prin \ar[ parc[-ar trece-un mort Pe-un drum unde-amintirea se destram[

În pacea unor st[ri ce mi le chem Sau mi le nasc în trup, improvizate, Eu mai aud acel cumplit blestem Ce din p[mântu-ndurerat str[bate.

+i-atunci de firul ierbii-s \intuit +i-s \intuit de frunze =i de stele Sub cerul bol\ii vânat, r[stignit, E stins[ flac[ra speran\ei mele...

Spre tine vin, tu-mi e=ti salvarea, Crist, Lacrima ta ca un balsam m[-ating[ — }n c[ntecul bolnav s[ nu exist, Vai! îndurarea-\i sfânt[ — s[ m[ frig[! 221 Toga iluziei

Adunare na\ional[

Pe unde mi-a\i umblat, Prin care veac, prin care sat Cu numele pierdut, uitat? Descul\i, fl[mânzi, b[tu\i, Am[râ\i, obosi\i, C[lca\i prin r[zboaie de cai, Târâ\i de p[r prin închisori, Cu picioarele de plug s[rutate, Ast[zi v[ v[d: Veni\i din t[râmuri îndep[rtate Cu bra\e la cer ridicate, Cu capul mai mândru, mai înalt — Sufletul vostru-a-nviat, Trupul vostru e cald!

Acum — ia mai sta\i de hodini\i Sub coroana de verde smarald Al teiului de crucea lui +tefan p[zit! Privirile vi s-au umezit: Nepo\ii-n jur fac hora cea fr[\easc[ — La masa cea împ[r[teasc[, Bineveni\i — str[mo=ii s[ pofteasc[! Sângele lor nicicând s[ rugineasc[ Obrazul lor nicicând s[ nu ro=easc[, O, via\a lor nicicând s[ nu p[leasc[ În d[ruit, În omenit, La nesfâr=it! 222 Anatol Ciocanu

R[ceala

Precum omida, e-o r[ceal[-n noi, +enilele-i de praf sunt nev[zute, Ni se scârbe=te carnea mai apoi +i doar sim\irea-n trup se mai ascute.

Intr[m în iarn[ ca-ntr-un cimitir — +i-aici crucile-s zmulse, duse-acas[, +i focu-n sob[-atunci e un martir Ce delireaz[-n clipa cea de groaz[...

P[durea e sc[zut[-n dep[rt[ri Pân[ la puii care-a=teapt[-n ghind[ — Li-s mor\i p[rin\ii în înc[ier[ri Dintre topor =i-o clip[ suferind[.

+i-acum a=teapt[ sutele de ani S[-i mângâie cu soarele =i ploaia, La fel s[ fie socoti\i du=mani De-acel ce-=i urc[ pân-la cer odaia...

+i iar e rece-n sânge =i-i fior, Ca-n zi de Pa=te, când subit înghea\[, Când mielu-=i las[ capul-fulgu=or Pe trunchiul ce-l desprinde de la via\[.

Lumina pentru dânsul a apus +i iarba pentru el de-acum e moart[, +i clopo\el la gât nu-i va fi pus, N-o s[-l dezmierde pu=tii niciodat[... 223 Toga iluziei

R[ceala m[ surgum[, =i-s bolnav... Au poate e pe undeva vreo lege, S-o-nfig cu acul într-un paragraf, Poate astfel, cu anii, va-n\elege!

R[ceal[ de spelunc[-nchis[-n mun\i R[ceal[ de uitat[ m[n[stire, R[ceal[ de copii ajun=i c[run\i, R[ceal[ de om surd în omenire.

De grindin[ r[ceal[, de ghe\ar, R[ceal[ de metal cu ochi de =arpe, R[ceal[ lâng[-al inimii hotar, R[ceal[ de iubire sub pleoape.

R[ceal[ de planet[ f[r[ grai Ce se rote=te sus necunoscut[ — Lumina-i ce m[-mbrac[-n evantai Nu m[-nc[lze=te, nu m[ mai ajut[...

A mea-i de verde cântec =i de dor, A mea-i cu via\a ce m[ du=m[ne=te! Poate de-atât =i \ip îngrozitor Când o simt prunc, =i-acesta — se r[t[ce=te! 224 Anatol Ciocanu

+ansa existen\ei

Cu =ansa existen\ei am legat Chipul sl[bit =i trist al Libert[\ii +i-am plâns c[tre coloane ce din sat Veneau buluc la por\ile cet[\ii.

Câci n-au cer=it intrare, n-au b[tut Cu mâini barbare zidu-n adormire, Ei au sosit cu al iubirii scut, Ei respirau cu gur[ de iubire.

Momentul — drept efigie-am s[-l port Gravat pe inim[-ntru neuitare, B[taia mai fierbinte s-o suport Pentru acest curaj de s[rb[toare.

S[ nu încremenim în acest loc Al învierii sfânt drapel de \ar[ Ne fii aripa noastr[ de noroc +i peste toate oasele coboar[ 225 Toga iluziei

+i f[ lumin[-n cugete la to\i, Lumin[ pentru min\i întunecate C[ci ai de-adus =i bucurii la por\i +i s[ mai tai la brazde de dreptate!

Intr[m în marea =ans[ — DE A FI! Intr[m în existen\a milenar[ Ce ne-a fost zmuls[ într-o bun[ zi Precum s-ar trage-o plant[ în afar[...

Intr[m în existen\a cea de neam Care ne-a fost furat[ mi=ele=te — Nici respiram, =i nici gândeam, ascuns plângeam — De-aceste lacrimi, Doamne, ne fere=te! 226 Anatol Ciocanu

C-am fost mereu

C-am fost mereu cu visele-n robie, C-am fost mereu strivi\i de-un ideal — Nu cred c[-i cea mai mare agonie, Nu cred c[-i drumul spre-un sfâr=it fatal.

C-a fost un mit ce-a putrezit pe oas[ +i-acum de el nu ne putem sp[la — Nu cred c[-i de la Dumnezeu pedeaps[, Nu cred c[ fruntea nu ne-om ridica.

C-a fost îndemn =i râvn[ m[sluit[, C[ ne-am tot uns pe cugete cu fals — E-o iner\ie-a vie\ii gratuit[, O iner\ie de eroare-n pas...

C-a fost minciuna marea-mp[r[teas[, Ce ne-a \inut în carcerele ei — Noi dragoste =i inim[ miloas[ I-am dovedit, crezând nu dumneaei.

C[ci noi crezut-am grâului din colte +i glasului izvorului plângând Peste-un imens de-mpov[rate holde +i peste moartea celor din mormânt.

+i-am mai crezut c[ va zbucni lumina +i-a scrijela-ntunericul pe loc, Pe unde-n doliu se ascunde vina C-am dus pe umeri mun\i de nenoroc! 227 Toga iluziei

Acum

Din team[ pentru moarte ne-am trezit, Din dragoste pentru aceast[ via\[? Acum ni-s ochii numai diminea\[, Acum ni-i trupul numai r[zvr[tit...

Acuma sorb doar zori îngem[na\i +i numai roua cea nevinovat[, Câci ea se mai îndur[ s[ mai cad[ Spre-a ne =ti ochii no=tri-nroura\i.

Acum ne roadem, harnici =i rebeli, Cel optimism ce ne-a intrat în cas[, Dar cât ne st[ruim — el nu se las[ +i trecem nop\i sub ale lui momeli...

Acum, ca din spital, fugim din str[zi Cu numele de idoli, sun[toare, Schimb[m c[ma=a veche ce ne doare +i cugetul ni-l sfâ=ie-n buc[\i.

Acum amurgu-i „M~INE“ de-a venit, +i pare noaptea scurt[, de-o secund[, Nici un regret nu poate s[ se-ascund[ — Orice regret acuma-i pedepsit!

Acum — ne d[m cu var! Dezinfecta\i, Strivim bacili =i ignor[m bacterii +i ne suntem noi singuri ienicerii Pe-un continent de vise deporta\i... 228 Anatol Ciocanu

Negru patrafir

Dezam[gire — negru patrafir Sub care-a fost speran\a mea-ngropat[ — De-atâtea ori b[utu-mi-te-am toat[, Cup[-a ced[rii mele de martir!

+i te-ngropam ca s[-mi rena=ti mereu Cu valul t[u amarnic de regrete +i ceruri mai c[deau desperechete, Ca s[ rena=ti din nou pe capul meu...

Dezam[gire de destin fugar, Dezam[gire de iluzii goale, De-atâtea revolu\ii mondiale +i de lichidul negru din pahar!

Eu l-am sorbit crezându-mi-l de leac De cei ce-l întindeau — multbinevoitorii De fericire — pentru muritorii De alde mine, r[t[ci\i prin veac!

De-atâta fericire — simt acum Ve=mintele cum se despart de mine, Plesnite-s toate =i îmi par streine De parc[-au fost croite doar din fum...

Cum s[ le port? Sunt regele cel gol Cu degetul m-arat[ lumea toat[! Cel negru patrafir, de te mai cat[, Pune-l pe foc =i uit[-l, Anatol! 229 Toga iluziei

Loc în istorie

Locul nostru-n istorie ni-i ocupat, Neam al meu vis[tor la noroace — Oricum ne-am întinde, oricum ne-am desface, Locu-n istorie ni s-a luat.

Locu-n istorie ni s-a-ndep[rtat Pentru un timp de favor mai ferice, Orice n-am face, orice m-am zice — Altui neam acel loc este dat...

Locu-n istorie-i lotul avut, Cump[rat cu existen\[ =i cu parale, Dar prin acele de tain[ anale — Locu-n istorie, vezi, ni-e vândut...

Locu-n istorie, neamule-i, vis Pentru acei care umplu parterul, A=ijderi avându-=i, ho\ind, partenerul — Locu-n istorie le este promis...

Locu-n istorie — nou[ ni-e doar aici Unde se vântur[-n vatr[ cenu=a Celor pleca\i. Deschis[ ni-i u=a L[sat[ feciorilor mei de bunici!

Locu-n istorie... Dar ni-l dorim? E bun de arat =i de sem[nat grâul +i trece pe-aice de secole, râul Durerilor noastre — s[ ni le sorbim? 230 Anatol Ciocanu

Blestem de pace

Pace peste toate, pace peste toate, Pace peste cele multe întâmplate, Pace peste ciud[, pace peste ur[, Pace celui care m-a plesnit pe gur[, Pace peste arme =i peste minciun[, Pace peste steagul ce cu vorbe tun[, Pace peste malul care se pr[vale, Pace peste mor\ii ce-i strive=te-n cale! Pace peste foamea celuia ce vine, Pace peste sacul ce =i-l umple bine, Pace peste fuga-i, peste-a lui ho\ie, Pace s[-i dai, Doamne, numai nu mai vie!

C[-mi adun mânia, c[-mi fac fiar[ bra\ul, C[-i d[râm cerbicea =i-l anin cu la\ul, C[-i înfund c[lu=u-n gur[, de \[rân[, C[ se face rece — aici de-o s[ r[mân[, C[-mi mai calc r[bdarea, c[-mi mai calc destinul, De-i fac =treang din limb[, dac[-l prind cu plinul, C[-i pun sfori la gene =i-i g[tesc gurarul, C[-o s[-l fur de lemne =i pe p[durarul, C[-o s[ fac rug mare, pân-la cer de mare, C[-o s[-mi fac =i mie-odat[ s[rb[toare! 231 Toga iluziei

Haiducie

Fra\ilor, din care regiment Al suferin\ei vi se-aude glasul, Sub care codri î=i apleac[ lent +i în\eleg[tor iconostasul?

De unde se-aud cântece-n delir Amestecate c-un potop de jale? Voi to\i sunte\i câte un Rege Lear Ce-l p[r[sir[ crunt fiicele sale?

Voi, fra\i, min\i\i de marile izbânzi, Întoarce\i ghiocul inimii spre mine Sunte\i avizi, Sunte\i seca\i, Sunte\i fl[mânzi +i trupu-n =ea nu se mai \ine bine...

L[sa\i-v[-acum l[ncile ]n jos, E ora isp[=irii de p[cate În turnul meu, în ochiu-i luminos Aceast[ or[ — acuma — vou[ bate!

Porni-vom mâine-n zori, când va lega Lumina sâmburi grei de îndemnare, To\i codrii în picioare-or trâmbi\a +i roua peste frunze-a picura Lacrima de dor de Libertate — A codrului A noastr[, a mea =i-a ta — Vai, ea mai are ochii lega\i =i mâinile — legate! 232 Anatol Ciocanu

Harta Europei

Îmi trec ochii pe harta Europei buimac +i inima-n piept se zbate a=ijderi buimac[: Ochii de-un florilegiu de culori se sparg Dar nu mai dau de-mp[r[\ia Dac[!

O fi intrat în lutul istoriei, comun, I-o fi t[iat cineva r[d[cinile negre-amare? Peste urmele ei nev[zute se suprapun Milioane de oase, de moarte popoare...

E mincinoas[, ca =i multele h[r\i? E stratul m[sluit, de suprafa\[? E împ[r\it de Domnul în buc[\i, La împ[r\ire-o fi fost de fa\[?

Ovidiu fost-a suferindul ocular, Sem[na cu Isus — mai purta =i coroan[, Martir supus pe-acest t[râm barbar Din care ne-a r[mas doar o icoan[ —

Acea a lacrimii cu care-a scris, Cu care pana-=i înc[lzea-nghe\at[, Scrisorile pe care le-a trimis Spre con=tiin\a mea încarcerat[.

+i chipul lui la \[rm de Euxin Îmi pare harta-mp[r[\iei Dace, Topit[-n lutul unui ve=nic chin Spre-a nu cunoa=te-o ve=nicie pace... POEMELE DURERII 2000 234 Anatol Ciocanu

Cucul din ceas

Vârst[-a mea, ai ochii tri=ti =i obosi\i... Cucu-n ceas \i-anun\[ ani mai ferici\i, Uite-l, cum se-nal\[ =i-aprig se fr[mânt[ — Au nu pentru tine ora asta-\i cânt[?

Dar e toamn[-afar[ =i bat vânturi reci, Amintirii, ei doar vrei s[ te apleci, Când te-a-mplut seninul, când te-a ars seninul, Când veneau spre tine m[rile cu plinul,

Când \i-era suflarea de la pol la pol, Când veneau spre tine p[s[rile-n stol — Care — de aproape, care — de departe Cerul doar cu tine, magic — a-l împarte...

Trec ca o balan\[-a nostalgiei nori Peste chipul lunii =i se-aud ninsori, Purtând v[luri albe, giulgiuri înghe\ate Ce-n curând la poart[, inocent, vor bate...

Cum le vei deschide — cum te-or =i ura! Dulce-a plânge-atunce numai inima, C[ci din cele lacrimi ce s-au plâns odat[ — A r[mas doar umbra... Marea — li-i secat[!

V[rst[-a mea cu ochii tri=ti =i obosi\i, Cucu-n ceas \i-anun\[ ani mai ferici\i, Uite-l cum la ora asta se fr[mânt[ — Au nu pentru tine, cea din urm[,-o cânt[? 235 Toga iluziei

La furtuna care se va na=te

Sunt acum ca sunetul cel stins Dup[-o mare, crunt[ detunare, Printre ierbi =i ramuri goi prelins, F[r[ =ansa cea de r[zbunare.

Stins ecou pe lespezi adormit +i topit în bulg[ri de \[rân[... Tinere\ea mea s-a risipit Ca o cas[ veche =i b[trân[,

Ca un lan cosit, înc[ ne-ns[mân\at, Putrezind sub toamn[ =i sub ploaie, Sufletul în mine s-a-ncuiat Ca-ntr-o f[r[ de ferestre-odaie:

Nici o raz[ nu p[trunde-aici +i pere\ii nu cunosc lumina, Dar sub talp[ lutu-ascunde-un brici +i m[ frig regretele =i vina. 236 Anatol Ciocanu

+i mai stau cu gândul r[v[=it De-amintiri ce le-am avut odat[ Drept podoabe mari, ce le-am tr[it Într-o via\[ surd[ =i furat[...

Stau sub ele ca sub pietre reci +i prin os p[mântul m[ str[bate, Sau oasele mele-n ele-ntrând Se-aud, ca-ntr-o iertare de p[cate...

Spune, suflete, =i tu ceva De-amor\it durerea =i minciuna... Prind pere\ii a se sub\ia +i aud, n[scându-se, furtuna! 237 Toga iluziei

Capac

Chiar ochiul Domnului s-a-nchis, temut — A ne-n\elegere: Unii din noi î=i schimb[ pân[ =i pielea În care s-au n[scut Pe lume — f[r[ nici o alegere!

+i pieile-aceste streine trase pe ei — Nu c[ nu pot s[-i mai apere: Le tulbur[ min\ile, ca la mi=ei, +i le fac ochii s[ scapere

De se-nsp[imânt[ =i plâng cei de-s mici, Cei de-s mari c[utându-=i sc[p[rile Încotro-i duc vederile de-aici, Pe unde-s mai u=oare poverile...

Tr[im, a=adar, din mila lui Dumnezeu, +i frica lui ne-nflore=te oasele, Ne=tiind a mai face vreun r[u +i-a mai ascu\i în b[t[tur[ coasele.

Le scoatem numai pentru lanul cel mut Cu spice-aplecate =i darnice... +i-astfel, tr[im — dar la timpul trecut — Sub stelele-n lic[r zadarnice...

Sufletu-n cazn[, credin\a-n delir +i paznic la u=i — nenorocul, s[racul... Când vom porni spre-un comun cimitir, Când ne vom pune singuri capacul? 238 Anatol Ciocanu

Doi cu-o singur[ mânie

Cine trece, cine trece Pe sub bol\i cu lun[ rece, Vitejia s[-=i încerce, Scârba zilei s[-=i înece, Pe mine s[ m[ dezlege De cea grea f[r[delege?

E Greul P[mântului În jeli=tea vântului, L[trând pa=ii spânului, Spânului p[gânului Care-n anul câinelui Drojdia veninului Vars[-n cupa florilor, Florilor-surorilor La apele Prutului, Prutului — t[cutului, Blândului — b[tutului!

Alei, Greule, te-a\ine Z[bovind mai lâng[ mine, C[-mi e inima-n ru=ine De mânie, nu de bine! 239 Toga iluziei

Te a\ine cu r[bdare Pân-la r[s[rit de soare S[ m[ scapi de-ntunecare:

M[-nconjoar[ vârcolacii De mi-au ros pân =i haracii, Îmi rod gardul, îmi rod pragul C[ s-au înfr[\it cu dracul... Alei, Greule, te-a\ine, Piept mânc[ilor le \ine, Ap[r[-m[ de c[dere C[ eu nu mai am putere!

Iar de-o fi s[ mai tr[im Ne-om alege-un \intirim: Nimenea s[ nu ne =tie C-am fost doi peste-o urgie Doi — cu-o singur[ mânie! 240 Anatol Ciocanu

Spre amurg

Mai face s[-i pun visului arip[ Când nu mai am nici o speran\[-acum? Blestemul Domnului m[ d[-n risip[, Din ce-am avut — se-alege numai scrum...

Ai cui or fi balaurii pedepsei Care mu=cat-au crunt din casa mea? +i cui acum de lacrima mea pese-i, Când =i aceasta s-a uscat, =i ea,

Strivind-o ar=i\a, sf[rmându-i chipul — Conturul de glob sacru =i izvor? Simt cum pe frunte-mi bântuie nisipul Apocaliptic =i neiert[tor...

O, n-am ucis =i n-am tr[dat lumina, La du=mani temenele n-am f[cut, Dar sunt în dou[-al[turi cu neghina +i-s una — cu cel orb =i cu cel mut... 241 Toga iluziei

S[ m[ rog, o, Doamne, \ie? Pân[ unde? R[bdarea mea te va putea striga, Când nici o stea din ceruri nu r[spunde, Iar de-ar r[spunde — ce mi-ar spune ea?

+i trec prin zile ca prin mâl molusca — Spre unde, încotro, spre ce hotar Al crâncenei r[bd[ri care îmi usc[ Dorul de-ar fi =i exista m[car?

Ce m[r s[ mu=c — spre-a repeta p[catul? Lumea-i spre-amurg =i m[ru-acela — nu-i! Copiii lui Adam nu =tiu de tat[ +i, crun\i, nu =tiu de frica nim[nui! 242 Anatol Ciocanu

Alteori

Alteori ca de pedeaps[, vin s[rb[torile cu lacrimi de-adio pentru toate crimele, pentru toate erorile, pentru toate ororile pe care ni le-ai zvârlit în cre=tet nemiloas[ — tu, Zei\[ Clio...

Alteori — scriu sonete albe, profanând rimele lui Michelangelo =i Dante dar nu m[ r[zbun pe ei, ci pe crimele celor ce mi-au turnat otrav[ peste petalele trandafirului, acum delirante.

Alteori — chem la împ[ciuire du=manii pe care-i =tiu pretutindenea întunecându-mi z[rile, soarele, 243 Toga iluziei

dar îi las[ rece zâmbetul meu =i iluzia mea care nu le cere coroanele, banii ci doar atât: s[-mi respecte, s[ nu scuipe gr[dinilor mele hotarele!

Alteori — chiar dragostea mea e bolnav[ ca o câmpie sub ar=i\[-amarnic[, c[-mi vine s[ \ip tuturor ce respir[ la sud ori la nord: — Na-v[! Lua\i-v[ vou[ via\a asta a mea, suferind[, zadarnic[!

Alteori — îl rog pe Cel de Sus — s[ m[ mântuie! C[ci la ce-am visat — n-am mai ajuns +i numai durerea m[ bântuie... 244 Anatol Ciocanu

Ve=nica r[stignire

LUI ADRIAN P{UNESCU Poetul avea degetele toate În mirt de doliu când scria atunci: „Acum peste basarabene lunci P[s[ri bat rar =i-s toate-nl[crimate...“

C[ci dat[ ni-e aceast[ bolt[ trist[, Nemiluit[-n veci de Dumnezeu — Cu ce-am p[c[tuit atât de greu, Au, vreun asemenea p[cat exist[?

N[scu\i om fi în zodia Osândei Cum n-o mai fi pe lume-un alt p[mânt, Aici =i bobului în lut i-e strâmt, C[ci ciorile-i \in ve=nic ceasul pândei...

Înghea\[ vinu-n r[d[cina viei, +i nu numai de iarn[ =i de frig... Aripi de neputin\[ se înfig În universul palid al mo=iei. 245 Toga iluziei

Parc[-napoi ni-i mersul înainte +i în nesiguran\[ pa=ii-s grei, Ne-am pomenit cu t[lpile în hlei +i r[stigni\i pe scârbe de cuvinte.

„E ve=nicia r[stignirii noastre!“ — |i-aud, poete, sufletul plâng[nd, +i printre lacrimi — raza unui gând C[-nc[ mai sânt ocrotitoare astre,

Care vegheaz[ leag[nul luminii Care vegheaz[-o împlinire-n veac... |i-a= scrie numele — pe care steag? O, s[ se mire pân[ =i str[inii! 246 Anatol Ciocanu

Deocamdat[

Deocamdat[ — voi z[bovi în bezna nop\ii precum în port c[tre zorii de zi z[bove=te corabia: nu am voie s[ m[ las s[ fiu mort, trupul meu nu-l dore=te nici m[car o cruce precum a robilor de pe Via Appia...

Deocamdat[ — mai z[bovesc, vl[guit de suferin\[ =i de acest maraton al r[bd[rii lâng[ r[stignirile bunicilor: ocheadele multora — parc[ m-ar scuipa, =i-s hulit, =i-aud zângânind glorioase l[ncile veneticilor.

Deocamdat[ — mai z[bovesc aici, lâng[-ai mei +i-ncerc s[-mi mai dau o dat[ pragul cu var — s[ se vad[ mai bine la soare urmele mul\ilor, h[mesi\ilor: în blidele de ieri mie nu mi-au r[mas nici m[car câteva boabe pentru am[girea din\ilor...

Deocamdat[ — mai z[bovesc, dar parc[ nici nu respir: pentru mine parc[-ar respira Domnul de Sus 247 Toga iluziei

ascuns dup[ stinghia bol\ilor, dar =i el mi se pare acum un martir, privind neputincios spre-mp[r[\iile ho\ilor.

Deocamdat[ — mai z[bovesc — mai z[bovim — pân[ n-om fi de câini, înv[\a\i =i puternici, asmu\i\i — s[ ne-atace, s[ ne sfâ=ie carnea în col\i fioro=i într-o zi, într-o noapte, iar st[pânii lor mi=ele=te — s[ ne-atace din spate!

Deocamdat[ — voi mai z[bovi, f[r[ mi=care =i grai — sim\ind cum în gur[-mi cre=te f[r[ de-oprire o limb[ cât sabia cu care-am s[ tai toate marginile otr[vite ale cerului — spre nem[rginire — s[ pot da iarb[ curat[ foametei mielului....

Deocamdat[... Mai apoi — voi urca la cer, dar pe osul mi=elului! 248 Anatol Ciocanu

Lupoaica

Lupoaica, str[buna m[icu\[, Mai respir[-n legende =i-n statui Cu cei doi copii sunt a=ijderi statuie — Timpul peste ei trece-al nim[nui — Parc[ e, parc[ nu e...

Remus =i Romulus mi-au devenit str[mo=i, Cei doi gemeni m-au f[cut =i pe mine geam[n, Dar nici pe departe ca ei, noroco=i, Nici la fapt[ =i la trai — s[ le seam[n.

Latinitatea i-a sc[ldat cu mir, Eu parc[-o fur =i e trist[-o iubire furat[, R[mânând deseori s[ m[ mir De ce, mo=tenit[, nu mi-a fost dat[.

+i de-atât m-a= dori mai mult Nu om omenit, ci doar fiu al p[durii, S[ =tiu a pre\ui, Întrebat — ne-ntrebat, fericit, Rev[rsarea dragostei =i-a urii Când mângâiat, când sunt încol\it!

De atâta la prag de legend[ regret c[-i târziu, De-atât sub strea=ina p[durii simt c[ m[ las[ Puterile =i nu mai =tiu De mai e pe lume vreo lupoaic[ r[mas[... 249 Toga iluziei

Mai bine orb

Mai bine orb, ca b[trânul Homer, Dar s[ pot scrie-o istorie proprie — a Troii +i Troia aceasta s[ fie ba=tina mea, |[ranii mei dispera\i s[-i fie eroii.

Mai bine ca nebunul din Regele Lear, Decât chiar ca regele în p[r[sire, De fiica-mezina s[ nu m[ mai mir Ci s[ mai cred c[ mai exist[ iubire.

Nepang`rit[ iubire =i dor +i-un ceas în care credin\a rena=te Ca fiul Domnului p[timitor Sub Steaua l[crimând de Pa=te!

Mai bine pe-o mare, de zei blestemat, Ca Ulysse vâslind spre-o Ithac[ orbe=te, Decât la falsul meu trai condamnat Care nu mai sfâr=e=te!

Pe cine s-aud =i pe cine s[ cred? Raza se stinge =i aerul scade +i m[ risipesc =i m[ pierd Pe vârful satanicei spade... 250 Anatol Ciocanu

Recviem pentru cet[\i

De la un timp cet[\ile mele s-au îndr[gostit mai mult de p[mânt Nu mai vor s[ sfideze cerul =i orizontul: Intr[-n p[mânt ca-ntr-un mormânt Pân-la creneluri — cu zid =i cu istorie — cu totul!...

+i dac[ se-ngroap[ de bun[ voie =i ele — Eu cu ce mai r[mân, De ce-am s[-mi sprijin um[rul =i con=tiin\a, +i chiar iluzia c[ sânt un român Care =i-a scrijelat în piatr[ credin\a

În Cel de Sus =i-n Cei de Jos, oropsi\i, +i-ntotdeauna p[c[li\i de putere +i de visul c-or fi pricopsi\i +i c[ poman[ nicicând nu vor cere...

Pleac[ cet[\ile pe urma voievodului, dus S[ fac[ jude\ înt-o alt[ lume, Mai în\eleg[toare: Aici — de-atâtea ori Coroan[ de spini i s-a pus Pe conturul frun\ii lui truditoare.

+i-astfel — r[mân într-o singur[ cetate — A r[bd[rii, În cetatea propriului dor, Spre care nici moartea nu-=i mai asmu\[ ienicerii, L[sându-m[-n osând[ — S[ nu mai pot fi lini=tit nici s[ mor... 251 Toga iluziei

Sub sabia lui L[pu=neanul

Pe butuci, suflete-al meu, pe butuci — Las[-\i aripile, las[-\i candoarea +i chiar speran\a pe butuci s-o culci — Nu mai cunoa=te-ndurarea!

În iner\iile-acestui blestem, Care-mi taie respira\ia, visul — M[-nchid în cu=ca unui poem Ca o pas[re care nu mai râvne=te abisul,

+i nici semincioarele, =i nici acel strop Din luminile apelor — I-i aripa moart[ iar sângele orb +i are zvâcnetul stins al pleoapelor!

Chiar maicii mele, topit[-n p[mânt, Parc[ i-a= fi ca streinul — Pe apa Prutului vreau s[ mai cânt Ca pe-o strun[ de-argint — Vai! din strun[ fulguie numai pelinul!

Nu mai cânt — la ce bun? +i ce rost Ar avea înc[-un \ip[t ce doare? Am fost blând =i-am r[mas doar de prost, De pomin[, de sperietoare.

Cu ochii la Steaua-ntâmpl[rii veghez +i-l a=tept nimai pe L[pu=neanul — Naltul: De la el s[ m[ îmb[rb[tez S[ renasc sub sabia lui — ALTUL! 252 Anatol Ciocanu

Mai r[sare grâul

P[mântul, de la un timp, A-nceput a ne recunoa=te: Dac[ =tim drumu-napoi... Prin aerul înmiresmat de la Cr[ciun =i Pa=te Trecem spre toate zilele de-Apoi...

Dar nu mai sunt zile-acestea: E un nesfâr=it moratoriu În care-ncerc[m s[ ne-mp[c[m unii pe al\ii Pentru-a justifica un purgatoriu Al suferin\elor cu ve=nici martori — Marea =i Carpa\ii!

+i nu ne mai punem capac speran\elor, +i nu-\i mai recunoa=tem erorile, Zei\[-a istoriei, Clio — Roadem cu unghiile Rugina depus[ pe toate clan\ele Care ne-au \inut în camerele sigilate Cu dou[ silabe: „ADIO!“ 253 Toga iluziei

Mai r[sare grâul din brazd[ febril, Firu-i pl[pând este sabia contra caselor mor\ii! +i mai sparge aerul \ip[tul unui copil, Rugându-ne s[ ne cutremur[m cu to\ii...

+i mai spune privighetoarea silabe de aur la zori, +i mai bate codrul scuturi de-aram[ Cu care-am putea sta veghetori La tot ce ne-ar putea-mpinge-n pierzare =i flam[!

P[mântul, de la un timp, Se mai limpeze=te-mprejur, Mai amân[, nu-ncepe r[zboaie, +i-n limpezimea aceasta, m[ jur! — +i tu, Doamne, Parc[-ai fi mai înduio=at +i nemila ta se mai moaie... 254 Anatol Ciocanu

Telegrame pentru via\[

Pentru-a avea drept la via\[ — nu am nici document! Document mi-i trupul — r[u, nes[\iosul: Foamei =i-nc[ setei viul monument +i-nc[ suferin\ei ce-mi încarc[ osul.

De durere plin de-i, tulbur de triste\i — Calc p[mântu-acesta înc[lzit de soare +i-mi tot dibui dreptul mincinoasei vie\i Care m[ tot neag[ cu înver=unare!

Asta-mi taie spa\iul =i îmi mu=c[-ades Din dorin\i, din vise, din obi=nuin\[, Din p[rin\i, din carte =i din univers — Din ce sunt fiin\[, din ce sunt credin\[...

Dânsa-mi inventat-a ist cuvânt „r[zboi“ Ura-i pentru mine este inventat[ +i otrava vorbei ce-o înghit apoi, +i nemiluirea de la Domnul — toat[... 255 Toga iluziei

+i sunt rob durerii f[r[ drept de-apel +i-s strivit de mahn[ =i-nc[ de regrete, Trupul, p[c[tosul, mi-e mereu mi=el: |ip[, mort de foame, geme — ars de sete!

M[-nsp[imânt[ legea ce m[ vrea model, Judele m[ cat[ =i surprind c[l[ul — To\i ridic[-asupra-mi sabia la fel: Eu li-s piatra-n cale, =i pe lume — r[ul!

...Document, cu dreptul de-a tr[i, nu am — Inima, doar dânsa-i singura ce bate Telegrame vie\ii dincolo de geam, Telegrame-n fl[c[ri — dincolo de moarte... 256 Anatol Ciocanu

Olimp

Zeii au coborât de pe Olimp — S-au amestecat cu mul\imile toate, Cele mai fl[mânde, cele mai s[race de-un timp, Întunecând pestri\ spin[rile p[mântului delirante!

De câte secole poe\ii nu mai urc[ Muntele — sus? C[ile de-acces c[tre culme sunt pr[p[stioase curgând verticale, Peste rimele tuturor rapsozilor mari s-a depus Praful impotent al indiferen\ei universale!

+i s-a topit cântecul Precum zborul de fluturi sub cearc[n de nop\i: Acum — cine scrie mai tulbur, mai f[r[ de sens — E chematul — Pe lâng[ LUCEAF{R trec în surzenie to\i, Negându-i suferin\ele =i locul de na=tere — Naltul!

+i astfel, peste Olimpul pustiu Vântul pe nimeni n-atinge acum: Pe alt continent, în mariaje bogate, 257 Toga iluziei

Chiar =i zei\ele-s duse, Peste istoria Greciei Antice se-a=tern ceruri de fum Ca ni=te lespezi grele, suprapuse...

Uite-a=a am r[mas =i f[r[ de zei — Spre-a ne omorî din ur[ unul pe altul f[r[ z[bav[, S[ ne facem lan\uri =i închisori, =i arme de foc, S[ ne preg[tim cea mai perfect[ otrav[ +i s[ vagabond[m din loc în loc.

Bun[ diminea\a, Olimp! Ce singuratic \i-e nimbul, Ce singuratice bol\ile tale! Ne cheam[ speran\ele sus: La revenirea lui c[tre oameni, — m[car Iisus Ating[-\i fruntea cu suferin\ele Sale... 258 Anatol Ciocanu

La o rena=tere

Ce-au s[-mi mai pun[ vame=ii pe rug? Cu ce-am s[ mai trec DINCOLO, DEPARTE? Mi-au sechestrat =i sufletul spre-amurg, Sunt gol acum =i v[duvit de toate...

+i-aveam gr[dina unor ani în pârg, +i-aveam-doi plopi! — p[rin\ii lâng[-o cas[ Ca lâng[-o m[n[stire care-o plâng Cu ochiul Maicii-Domnului, miloas[...

S-au frânt copacii, arborii cei grei De-atâta rod divin pentru cetate — Sub r[d[cina lor se trec ai mei În tristele-amintiri nevinovate.

Nu mai au gând, contur — nu =tiu nimic — Ce-a mai r[mas pe-aici — se risipe=te, Doar chiuie nepotul lor cel mic Peste trecutul lor, copil[re=te. 259 Toga iluziei

Doamne, înal\[ bolta de lumini Peste-un t[râm ce-i smuls din siguran\[! +tiu c-a venit sorocul s[ m[-nchini S[ m[ sacrifici v[mii pe-o distan\[

Dintre trecutul mort =i-un viitor Pe care lumea-n grab[-l recunoa=te: Mai e-o speran\[ — un fir lic[ritor Ce într-o bun[ zi — poate rena=te!

Dar ast[zi stau în vam[ =i sunt gol: Voi fi primit în oaz[ sau în haos? Dar ai vreun drept, vreun merit, Anatol, Pentru aceast[ clip[ de repaos? 260 Anatol Ciocanu

Printre erori

Uluiasc[-te, P[rinte, =i pe tine Colec\ia de erori a istoriei — Tezaur inestimabil! — Toate au sigiliul justific[rii: +i r[stignirea lui Hristos, +i moartea lui Decebal, +i r[zboiul dintre cele Dou[ Roze +i cel de o sut[ de ani, +i toate cele de mai pu\ini ani, (Dar a=ijderi, de omucidere), +i dragostea lui Napoleon Bonaparte +i contesa Walevska, +i anul 1812 — anul tr[d[rii, anul r[bd[rii +i-al tuturor nenorocirilor |[rii...

Nu mai am loc în muzeu Pentru atâtea erori canibalice Oricât n-a= dilata pere\ii, 261 Toga iluziei

Oricât n-a= construi alte înc[peri — Mai înalte, mai falnice: An de an erorile istoriei Se-nmul\esc la nesfâr=it +i se-adun[ =i m[ potopesc Toate — existen\a mea s-o încalece!

Mai ho, voi! Mai opri\i-v[! Se-mpu\ineaz[ p[mântul, +i p[durile, =i mun\ii, +i nisipul, =i apa! Mai pune-le, Doamne, sare pe coad[, Mai închide-le clapa: Prezen\a lor Mi-a sub\iat pân[ la creier Pleoapa! 262 Anatol Ciocanu

Pân[ la clipa de gra\ie

+i-uite-a=a ne trecem: de la un sentiment la altul, De la o cas[ — la o alt[ cas[ Precum de la o via\[ — la alt[ moarte, F[r[ s[ mai avem fric[ de Înaltul — Fiind cu toate legile paralizate!

A=a ne trecem... +i de la un timp ni se pare C[ exist[m corect, dintr-o obi=nuin\[, +i c[ Marx n-a fost trambulina cea de eroare +i c[ numai Hristos ne-a-nve=mântat în umilin\[...

A=a ne trecem: care pe care s[-l mint[, S[-l taie, s[-i puie lan\uri, s[-i spulbere casa, S[-i potriveasc[ glon\ul drept inim[-n \int[, S[-i înece corabia, mai ar[toasa... 263 Toga iluziei

+i-uite-a=a ne trecem, iubita mea, R[mas[-n deplângere Ca trandafirul sub biciul f[r[ de mil[ — al ploii, L[sând con=tiin\a undeva s[ mai sângere Nemaiavând nici de dânsa nevoie...

A=a ne trecem... Cu noi =i p[mântul, a=ijderi se trece Spre neant, spre nedorita de el suferin\[, Spre-un nimic ce poate s[-l acopere rece F[r[-a mai z[bovi pe orbita numit[ C{IN|{...

+i-uite-a=a ne trecem... Cu to\ii, gr[mad[! Ca-ntr-o ne=tire sau halucina\ie... Unde te-ai topit =i tu, Miori\[-fecioar[-balad[, Unde e=ti tu, clip[ de gra\ie? 264 Anatol Ciocanu

Suprema jertf[

Suprema jerf[ va fi respira\ia mea — Cea din urm[ — singur[, fierbinte — C[tre steaua care-mi va veghea Sufletul topit peste cuvinte.

Suprema jertf[ — atât ce-am mai avut Nerisipit, nepâng[rit de al\ii, Venind din negre h[uri de trecut Spre-aceste pân-la os a mele spa\ii

Pe care eu le-am plâns =i respirat! Geamuri solare mi-au purtat în sânge — Prin ele c[tre Ceruri m-am rugat +i am sim\it cum funia se str`nge

În jurul gâtului sfios-pl[pând Al fratelui meu f[r-de moarte — Grâul: Suprema jerf[ îi voi fi oricând, El s[-=i înal\e pân-la stele râul 265 Toga iluziei

Cel purt[tor de aur! Doar s[ =tiu C[-n universu-i dulce, de r[coare Aluneca-vor, vesel, pân-târziu Copiii mei cu t[lpi str[lucitoare...

Suprema jerf[-n mine-nc[-o mai port — Neâmp[r\it[ înc[-n veci ofrand[, Cerul albastru-i foaia mea de cort +i doar Luceaf[rul cel viu — comand[!

Neguri târzii =i bezne-n nev[zut — Cele mai negre aripi s[ v[ poarte! Stau între Viitor =i-ntre Trecut +i ars[-i jertfa mea — la jum[tate... 266 Anatol Ciocanu

Rug[ciunea de pe urm[

S[ =tii cum pâinea aceasta dintâi s-a f[cut, C[ izvorul, miruit de Cel de Sus, nu se mai curm[, C[ El este Sfântul strop de-nceput Pentru rug[ciunea cea de pe urm[.

S[ =tii c[ ora aceasta-i dintâi: De la ea porne=te oricând a Domnului turm[; Când va opri, f[r[-a vedea Steaua Polar[ la drum — c[p[tâi — Se va lumina pentru rug[ciunea cea de pe urm[.

+i dac[ vor mânca apele \[rmul rodit +i dac[ rugul va mistui str[dania p[mântului-mum[ +i dac[ nu vei =ti de ce-ai vie\uit — S[ te rogi cu rug[ciunea cea dea pe urm[.

Nu mai visa la comorile ce s-au spulberat, La libertatea ce s-a scurs ca apa F[r[ de urm[ — Vei r[mâne suferind =i nealinat, Dar nu de rug[ciunea cea de pe urm[.

Treci peste durerile clipelor în care-ai cedat O neîmplinire oricând e cu\itul Care-amintirile-\i scurm[... Dar înc[ nu ne-am potolit =i nu ne-am calmat Pentru rug[ciunea cea de pe urm[! 267 Toga iluziei

Poarta amintirilor

M[ va ninge fulgul, floarea de cire= +i voi spune: — „Adio, vai, c-am dat =i gre=...“

Gre= f[cut cu dreptul, gre= f[cut cu stângul +i tot eu — la urm[ — bludnicul, n[t[ngul,

De mi-am b[ut vinul tot, =i-nc[ tutunul, De-o f[cu=i pe dreptul, dar =i pe nebunul...

Gre= f[cut cu stângul, gre= f[cut cu dreptul, De-am crezut c[-n lume-s singur în\eleptul,

Cel mereu chematul, cel sf[tuitorul — S[ acop[r mahna neamului =i dorul,

S[ înviu speran\a, s[ sting suferin\a +i s[ chem la via\[ din \[r`ni semin\a...

Uite-acum, via\[, c[ m[ la=i de-o parte, Vai! =i nici c[-\i pas[ c[-s mu=cat de moarte, 268 Anatol Ciocanu

De-mi aud cum plânge pân-la sare osul +i-nc[ sufle\elul — singur, p[c[tosul,

C[-mi aud ecouri multe cu blesteme — Cele cu iubire — n-au s[ m[ mai cheme:

V[zu-a fi sub\ire, înghe\at auzul — R[mâne-voi pald =i-n delir, ursuzul

+i voi bate-n poarta grea de amintiri, Martor[ odat[ primelor iubiri...

Stâlpii por\ii, Doamne!-i v[d în muguri da\i: Hei! Sub stâlpii-ace=tea vreau s[ m[-ngropa\i! 269 Toga iluziei

Steaua destinului

Steaua destinului nostru-i mâncat[ de cea\[, De=i nu-i din fuiorul C[ii Laptelui, nebuloas[ — Conturul i se distinge neclar =i-n sear[, =i-n diminea\[, Raza e rece =i-atât de departe =i-atât de sticloas[.

Cine ne-a n[scocit-o =i ne-a montat-o pe cer, Care-astronom o descoperi =i-o fix[ drept a noastr[? Sub lumina ei de ne-ncredere toate visele pier +i sângele-n vine prinde alur[ albastr[...

Stea venetic[ =i fals[-a destinului meu +i-al câtorva milioane ca mine cu suflarea t[iat[ De legile f[r[ de legi =i streine de Dumnezeu +i de obâr=ia mea nevinovat[...

Stea n[scocit[ pe bolt[ de astronomul cel orb F[r[ de voia Celui de Sus =i-a celor de jos tutelar[, Stea bizar[ dup[ care m[ judec[ lumea pe glob, Stea a destinului meu atât de bludnic în \ar[-ne\ar[! 270 Anatol Ciocanu

Vreau sau nu vreau, dar ridic ochii de speran\[ mai sus — Steaua destinului meu nu e dintr-un neam cu Steaua Polar[ — S[-mi arate drumul cel drept — Ea-mi indic[ un drum f[r[ de-adev[r =i r[spuns +i bat pasul pe loc +i-acest pas m[ omoar[...

Închide, Doamne, bol\ile cerului — s[ nu le mai v[d! Într-o clip[ de groaz[ ori de mânie A= putea urla la ceruri ca lupul =i-ar fi de pr[p[d Pentru o lume întreag[, vai! — tot neprieten[ mie! 271 Toga iluziei

Cimitirul Bellu

Aici exist[ un alt Bucure=ti: Un Bucute=ti cu cartierele inversate-n p[mânt, Cu-antenele crucilor de-asupra r[mase Care pip[ie zilnic imaginea noastr[ De lut =i de vânt, Iar mor\ii, acolo-n c[su\ele lor, Privesc cu scârb[ la aceast[ imagine +i zâmbetul ei le produce doar grea\[ Pe fumegândele, fosforescentele oase...

Vai! =i-asemeni, a=ijderi de-anapoda, În celelalte =asezeci De cartiere inversate-n ora=: Cartiere-cimitire De cre=tini, eroi, militari, Catolici, musulmani, iudei, \igani =i venetici — Mai mul\i venetici de toate etniile, Sosi\i încoace din cele patru p[r\i ale vântului, T[b[rând peste \ara aceasta cu-atâta curaj, Cu-atâtea s[bii =i gloan\e, Cu-atâta moarte în vârfuri de suli\i, În silaba cuvântului!

În cartierele de sub p[mânt Str[ini =i b[=tina=i Se mai dau, la fel ca de-asupra, Afar[ din case — S[ se fac[ loc pentru mor\ii mai proaspe\i +i mai pu\in înc[rca\i de p[catele Vie\ii de-apoi, 272 Anatol Ciocanu

Crede\i cum vre\i dar înv[lm[=eala aceasta miroase Nu =tiu cum, A un fel de interminabil r[zboi!

Dumnezeu cu ei! Îmi spun la ie=irea din Bellu Numit =i +erban Vod[ +i „cartierul de lux“ Al Bucure=tilor, cartier în p[mânt inversat, Dumnezeu cu ei! Dumnezeu cu to\i ceilal\i, Din celelalte =asezeci de cartiere, A=ijderi inversate, nebiciuite de vânt — Dumnezeu cu ei! Dumnezeu cu ei! Dumnezeu cu ei!

C[ci la aceea=i ie=ire din Bellu Stau cumin\i în c[su\ele lor Doi fra\i de cruce =i de suferin\[ +i înc[ de ceea ce unii spun — Poezie — Nichita =i Labi=, Ascultând cu evlavie, =i cu ochii înc[ mira\i Cum bunelul lor, Sadoveanu,-i îmbie La ve=nicie, Citindu-le din LUCEAF{RUL Cel ocrotit de moarte, Dar care nu poate deplânge Moartea tuturor celorlal\i! 273 Toga iluziei

Respira\ie

Am ajuns s[ ne pov[\uiasc[ mor\ii: Unde s[ ne punem capul, Cum s[ ne \inem pe picioare +i cum s[ respir[m cu to\ii Aerul cerului — Ca s[ ajung[ pentru fiecare...

Cei vii, încarcera\i ca-ntr-un zid de p[ianjen În suferin\[, Nu ne mai aud \ipetele, Nu ne mai v[d cum ne tremur[ mâinile: Pe ochii lor a crescut o albea\[ Ca o neputin\[ +i îndoiala c[ exist[, Îi fac nemi=ca\i cu zilele, Cu s[pt[mânile...

Ce s[ le mai cerem, când nu mai au nimic, Nici m[car vie\ile lor Nu le mai sunt Singura avere proprie: Li se face trupul str[veziu =i mai mic +i parc[ — mai f[r[ nici o vlag[, 274 Anatol Ciocanu

Când îndr[zneala noastr[ De ei tremurând se apropie. Prin ce cataclism au trecut de-au mu\it, De le-a orbit carnea =i sim\urile toate, Prin ce t[râmuri de groaz[-au trecut +i-acestea de tot i-au golit — Pân[ =i de ce-aveau mai cu prisosin\[ — Numai p[cate?

Înapoi, la mor\i! Înapoi, la mor\i, copii r[t[ci\i +i f[r[ de sprijin l[sa\i: Mor\ii mai au oasele albe-n vibra\ie, Con=tiin\a lor treaz[ Îi salt[ din cimitire =i c[r\i îngropa\i +i memoria lor ca o sabie La respira\ia mor\ii — Înc[ vie — vibreaz[! 275 Toga iluziei

Crâmpei plutitor

|ar[ furat[ — cr[mpei plutitor Ca un fulg în de=ert, ca o frunz[ pe ape — Conturul dispare am[gitor +i-o Fata-Morgana-\i d[ foc la pleoape...

Pe-aici am mai fost în tr[ire cândva? Poate-i un vis, o iluzie goal[ Ce vine, perfid[, spre-a te în=ela Cu duio=ia-i oricând ideal[?

Cr[mpei plutitor — de istorii negat Condamnat hulelor =i-nstr[in[rii: Pasul pe-aice mi-e-mpiedicat +i inima-mi scade-n eclipsa r[bd[rii.

Ai respirat, Sfinte, pe-aice =i tu, Ai c[lcat ierbile-acestea, P[rinte? Pân[ =i cucul cânt[-aici „Nu-Nu!“ Iar iarba cea rece — respir[ fierbinte...

Vai, pas[rea-n nalturi nu zboar[ sub cer Pare cuprins[-ntr-o plas[ albastr[, Chiar vorbele maicii par un mister, Mister e sub gol respira\ia noastr[.

Cr[mpei plutitor, sângerând... +i rechini Adulmec[ prada ce-i înnebune=te! +i îngeri privesc, dep[rta\i =i str[ini Spectacolul unic ce nu mai sfâr=e=te... 276 Anatol Ciocanu

Lâng[-o speran\[

În nop\ile disper[rilor Ca o pr[pastie se deschide rana: Nu, nu te-am putut ocroti, Libertate! +i numai ea a reu=it, satana, S[-mi împlânte-n inim[ armele-i toate!

+i-atunci visul prinde smal\ de negur[ deas[ +i parc[ nu-=i mai arat[ petalele zorii, +i-mi zace trupul pe-o lespede ars[, Pe lâng[ care-aud, trecând, hohotind, impostorii —

C[ n-am \inut la tine, c[ nu te-am iubit, C[ nu \i-am c[utat aerul — s[ te-nsenine — Tot cei de m-au c[lcat =i m-au min\it M-au ru=inat c[ nu sunt demn de tine...

Vine-un copil acum pe urma mea — Ce inocent[-i e nedumerirea Când îl opresc din drum ca s[ nu bea Din apa celor ce-mi spurcar[ firea! 277 Toga iluziei

Vai! m[car tu, copile, nu te da Strivit de ceasul lor care mai bate O or[-n care nu po\i respira Ora ce-\i stinge visurile toate...

Vai, m[car tu s[ nu înghe\i la por\i Prin care niciodat[ nu vei trece, Vai, m[car tu s[ nu cuno=ti prin nop\i Ochiul satanei înghe\at =i rece...

Departe fugi de el, sub alte bol\i! — Din r[t[ciri vei reveni acas[ +i-om re-nvia cândva, chiar =i din mor\i Lâng[-o speran\[ fraged[, r[mas[! 278 Anatol Ciocanu

Scut în amurg

Scutul meu arama-=i d[ pe fa\[-acum: L[ncile-l mu=car[, ast[zi — doar rugina... Eu – mai mult cu tine m-am b[tut la drum, Nici m[car du=manul nu-mi surprins-a vina!

S[ m[ las ca frunze-n vânt istui destin Care-n r[t[cire m[ tot risipe=te, Mângâiat la gândul c[ aud sublim Cum un prunc din urm[-mi dulce gângure=te?

Îmi cunoa=te urma, o suprinde-n v[z, I-o fi pe m[sur[-a inimii-mi b[taie? Nu mai pot întoarce ca s[-l mai înv[\ Cum se face-o cas[, cum un spic se taie...

+i-i dau codru-n paz[ ca s[-l aibe tot – S[-l priceap[ dânsul de-a cânta, de-a plânge, +i-i mai las mormântul cu str[buni cu tot, +i-i mai las durerea clipelor n[tânge

Ce m-au dat uit[rii — paznic la triste\i, V[duvit de ceasul sfânt de bucurie... S[-l îmbrace fraged albe dimine\i +i-o iubire sfânt[ pentru ve=nicie!

Eu – cerca-mi-oi crucea în t[ria ei – Prutul mi-a fost frate, veghetori – Carpa\ii +i-am iertarea maicii pentru anii mei – Învr[jbi\i ca fra\ii, Risipi\i ca fra\ii... 279 Toga iluziei

Fericirea cea mare

Ce fericire, fra\ilor! — Ne-a n[p[dit mizeria Precum frigul cel groaznic – Siberia!

+i lipsa cuviin\ei, =i înc[-a bucatelor, +i isp[=irea cea grea a p[catelor,

+i se r[re=te aerul =i se sub\ie apele, Ne-acoper[ v[zul, arse, pleoapele,

S[rat este, singur, =i rar stropul ploilor — Setea ne roade cu-amarul nevoilor.

+i cârti\a setei, din stirpea urgiilor Ne m[nânc[ r[d[cinile viilor;

Turbarea-ngroze=te chiar turmele vitelor, Mul\i mon=tri m[nânc[ =i crucile criptelor,

+i arde iarba pe marginea drumului — Nu mai sc[p[m de pedeapsa uiumului, 280 Anatol Ciocanu

C[r\ile-s oarbe în pagina scrisului — Nu v[d tiparul, au drumul proscrisului,

+i dragostea geme sub clinchetul banului — Spre toate se simte suflarea satanului...

Ce fericire ne bântuie, fra\ilor! — Se-ntunec[-n doliu chiar nimbul Carpa\ilor,

+i st[m în deriv[ pe crucea ruinilor, E-n lacrimi coroana cea seac[ a spinilor

Pe fruntea mult palid[, sfânt[-a Hristosului — Doar pielea ne-nf[=ur[ crengile osului...

Ce fericire ne bântuie, fra\ilor, Sub cerul Domnului =i al condamna\ilor! 281 Toga iluziei

Frate vitreg

Nu-s ca Iisus =i n-am s[ mor pe cruce, Sunt unul ce-ar putea s[-i fie frate, Dar frate vitreg ce pe umeri duce Potopul neiertatelor p[cate.

Pe r[stignirea lui nevinovat[ S[-=i urce-ai mei cel chin — spre mântuire Aceasta-mi fie unica r[splat[ C[ i-am iubit cu cântu-n istovire!

Sc[pa\i de screaua grea — s[-i vad[ cerul +i s[ le spele lacrima =i-orbirea Cu care-nfrânt-au ar=i\a =i gerul +i au uimit de-a pururi omenirea!

|ip[-n dorin\i, ca pe-un imens j[ratic, Vatra-i fierbinte-acum, nu mai încape, Se vor, ca-n preistorii, str[bunul singuratic S-o ia de la-nceputuri — de ochi str[in s[ scape!

Pune-mi balsam pe ran[, Iisus, dac[-\i sunt frate! — În vitregia mea — tot eu î\i port n[pasta +i-\i calc fidel pe urme, cu t[lpi însângerate, C-a=a ni-i dat, se vede, s[ fim pe lumea asta! 282 Anatol Ciocanu

|int[ vie

„A=chiile acestea pe care le-aduna\i +i le folosi\i drept scobitori S[ v[ cur[\a\i – din\ii de carnea mieilor Au s[rit din copacii pe care eu demult i-am t[iat, Cioplind din ei catarge de cor[bii – Dintre care multe zac la fundul oceanului: Dintre care multe mai înfrunt[ furtunile, Aducându-mi sub cerul gurii Gustul amar al m[rii...“ Geo BOGZA Eu oi fi \inta în care voi trage\i mereu Cu ne]ncrederea =i chiar negarea voastr[ total[... Dar scoate\i-m[ din focul pu=tilor voastre Ca s[ pot trage =i eu însetat Aerul de sub aceast[ bolt[ universal[!

Catargele cor[biei mele s-au pr[bu=it, Au fost t[iate – de mâna voastr[ p[c[toas[, Când marea va-mprejmuit Cu urletele mor\ii, fioroas[! 283 Toga iluziei

Voi peste bord mi le-a\i zvârlit barbar! Dormeau atunci,s[tui dormeau rechinii +i, salvator, clipi spre \[rm un far, Momindu-v[ cu zdren\ele luminii...

+i-acuma tot în mine da\i cu foc, De=i în templul îngâmf[rii voastre M[car o parte n-am clintit din loc Cum nu clinte=ti o chiv[r[ din oaste.

+i, cum privesc la arma care-o \ine\i în mâini, M[ podide=te-un cer de nostalgie: Tot eu la ea lucrat-am s[pt[mâni Pân[-a va na=te voi, F[r[ s[ =tiu c[ i-oi fi \int[ vie! 284 Anatol Ciocanu

Pentru mai tri=tii ca mine

+tiu c[ sunt mul\i mai tri=ti ca mine — Pe-ace=tea — chiar soarele-i înghea\[, Sub a triste\ilor ruine-s Înnegura\i de diminea\[!

+tiu c[ sunt pomi mai tri=ti ca mine Ce-n prim[veri nu dau în floare, Plutind spre toamnele divine Numai cu frunzele – amare...

+tiu c[ sunt mul\i mai tri=ti ca mine, Corbii le neag[ demnitatea +i-n dep[rt[rile streine Îi macin[ singur[tatea.

+tiu chiar =i ghimpi mai tri=ti ca mine – De ei doar vântul de se-atinge, Nici m[car moartea nu le vine Când, orb, nisipul îi învinge!

Mai triste valuri decât mine Ce \[rmul bat în disperare — Nici în adâncuri mari, saline, S[ nu mai afle îndurare... 285 Toga iluziei

+i e-un p[mânt mai trist ca mine C[ci altul nu-i – s[-i \in[ locul, De r[u s[ scape, de ru=ine C[ l-a tot v[duvit norocul...

Surâzi acum în diminea\[, Suflete-al meu, trecut prin toate Iluziile mari, de cea\[, Neîmplinite-ndurerate...

Tu, trup al meu, s[ fii ferice C[ po\i sim\i ce e durerea +i îndurarea care vine Min\ind duios cu mângâierea... 286 Anatol Ciocanu

O lacrim[ la mal de pont „O, mi-i destinul! S[-i suf[r, de ce =i pân[ când? O s[ se sting[ facla aceasta în curând! Sânt galben ca o frunz[ în tristul toamnei vânt, Din ce am fost odat[ acum o umbr[ sânt!“ OVIDIU, Tristele, IV-6, traducere de Eusibiu Camilar Am plâns c-o lacrim[ cât marea, Cât Pontus Euxinus — în limba lui Ovidiu — Marea cea Ospitalier[ — Pân[ =i lacrima mea era blând[ ca floarea, Pân[ =i valul ei era ospitalier De-au trecut =i peste el hoardele, Tot mai multe =i mai înfometate Cu fiece er[...

Cum s[ m[ r[zbun acum pe lacrima mea Plâns[, Fiind bun[t[\ii mele-n robie? Ast[zi — prin care lumin[ de stea S[ mi-o trec a= putea, S-o =tiu c[ n-a fost lacrima durerii Ci numai cea de bucurie?

Plânsu-i l[sat de Dumnezeu +i nu-i p[cat, Dar între plânsul copilului +i plânsul celui mu=cat de =arpe 287 Toga iluziei

Se-ntinde pr[pastia plânsului mut, torturat, Plâns încarcerat în menghinea Privirilor oarbe.

O lacrim[ pe malul m[rii Se preface-ntr-un fir nul de nisip, c[ci e strop, La fel de orb ca =i stropul apelor grele — E lacrima plânsului la suflet orb, Întunecat de nop\ile f[r[ de lun[ =i stele.

S[ plâng ast[zi, zadarnic Spre imensit[\ile m[rii Cu lacrima ta cât o mare... S[-\i simt[ oceanul mun\ii de sare ce-i por\i În sângele t[u cotropit, la strâmtoare, mun\ii de sare Sedimenta\i pe osul str[bunilor mor\i!

S[ te-aud[ oceanul, +i-acesta s[ te poat[ primi, Doar împ[r[\iile lui î\i pot fi de-alinare În plecarea cea de pe urm[ ce-a fi Ultimul strop al lacrimii De r[zbunare! 288 Anatol Ciocanu

Altceva

A plecare-i timpul, devenit imun, +i la apa dulce =i la cea amar[, +i la focul sacru =i la cel nebun, Care-mi arde carnea, ierbile-mi omoar[?

A plecare-i zborul rândunicii, sus, Ca o zbenguire ultim[, spre toamn[? A pieire lutul în ulcior ajuns, A tr[dare-\i este, vag surâsul, doamn[?

S[-mi anun\ sfâr=itul? — Cum o fi =i-acest |ip[t de pe urm[ ce mi se cuvine? Nostradamus spus-a: „Mâine mor!“ — modest, Izb[vit de alte profe\ii divine...

S[ m[ las în ceasu-n care-am râs =i-am plâns? A plecare-mi sun[ ora în cetate — Literele-n pagini, iat[-le, s-au strâns Ca la cea din urm[ scriere de carte... 289 Toga iluziei

Verdele de codru m[ r[zbun[-acum, Ploaia peste frunze limpezi versuri scrie, Vai, numai iubirea se preface-n scrum +i-alta nu mai vine, sfio=ind târzie...

A plecat cum pleac[ soarele-n amurg... De plecare-mi face cerul cu e=arfa? Amintiri din urm[ precum norii curg, Amintiri din fa\[ î=i sub\ie harpa.

A plecare-i, doamn[? Sau e altceva: E-a min\ire, poate, poate a tr[dare? Din noi doi — au cine, cine, singur va Face rugul ultim, rugul cel mai mare? 290 Anatol Ciocanu

Trup de ocna=

Acest prunc se na=te pentru oglinzile cerului, Acest fruct r[scopt e menit foamei p[mântului: Stau între aceste no\iuni ca un semn al misterului Purtând pe buze amara crisalid[-a cuvântului.

Poate c[ nu-mi este dat s[ ating stâncile malului, S[-mi urc disperarea pe ele – sau floarea speran\elor, R[t[cit pe crestele m[rii-r[bd[rii — Sânt spuma-ntomnat[ a valului rece, banalului, Pe care n-o ia nici urâtul, nici iure=ul gloan\elor.

Maic[ Natur[-ntre cer =i p[mânt îmi mistui spicul destinului Dat îi este s[ r[zbat[ spre cap[t doar lui, F[t-Frumosului, El nu va cunoa=te nicicând cele ore-ale chinului Ci doar lumina cea cald[ a Domnului sfânt, a milosului.

C[ m-am l[sat r[t[cit =i min\it =i purtat de torentul erorii — Vina e nimai a mea, =i-oi purta-o de cruce-a p[catelor Multe =i f[r[ de preget, cerând tr[d[torilor Adesea pomana lor cea amar[, =tiind c[-s din restul bucatelor... 291 Toga iluziei

Numai a=a se-ajunge la sfâ=ierea cumplit[ a sinelui, Când nu mai po\i \ine piept regretelor, fricii,erorilor, C-ai vrut s[ por\i peste tot doar drapelele binelui +i \i s-a dat peste ochi, peste mâini, peste luminile zorilor...

...Poate-acest prunc ce se na=te va fi-nving[tor Rubiconului Trecând peste el =i umbra mea cea sub\ire — a vis[torului Care-a râvnit armoniile lumii, o, nu m[re\iile tronului! +i-a m[surat beznele vie\ii cu-aripa cocorului...

Poate el voi fi eu, cel de mâine, ren[scut din durerea str[bun[ B[tând la por\ile raiului cu mâna b[rbat[-a curajului, El, F[t-Frumos ce-a rena=te în mine-atunci curcubeul minunilor — Spre dânsul mai sper! Astfel sper[ la libertate Trupul ocna=ului... 292 Anatol Ciocanu

Coloan[

Fream[t[-n coloan[-n mar= solemn osta=ii! Ca frunzele pe ramuri biciuite de vânt, Biciuite de-un vânt... B[trâne Ungaretti, î\i aud vorba, Î\i simt inima =i pa=ii — „Vor c[dea ca frunzele-n toamn[...“ Vai, ce trist[ dreptate-a avut un poet pe p[mânt!

Este coloana vie\ii, este coloana mor\ii? Depinde din care parte-o prive=ti, Din care parte ne ferim cu to\ii De respira\iile blestemului, diavole=ti.

De unde se-aude cel muget de balaur, Din care parte bubuie furtuna, prevenitor, Din care parte fulgerul e tot mai de aur Peste armele lor, peste cre=tetul lor?

Doamne, ap[r[-ale vie\ii noastre coloane — Le bate vântul mor\ii, le-adulmec[ urât: 293 Toga iluziei

Cele mai apropiate în[l\imi du=mane Ne sunt deocamdat[ numai Foamea =i Setea — Cu ele ne mai lupt[m, =i-atât...

Coloan[-a vie\ii noastre — ni te-mb[rb[teaz[ La ceasul acest de furtun[, nebun: Peste destinele lumii Ceasul acest cumplit se-ngreleaz[ La început de secol de-acum.

+i parc[-i mai sub\ire aerul =i nu ajunge S[ ne cl[teasc[ bolnavii pl[mâni... Doar raza luceaf[rului ne str[punge: „— Voi sânte\i coloan[ de st[pâni!“ 294 Anatol Ciocanu

Statui

Nimeni nu mai cânt[, nimeni nu mai plânge — Fe\e împietrite-ntr-un surâs amar De descump[nire, cineva ne strânge Gâtu-n funii grele ce-au ajuns la par...

Nimeni nu mai râde, nimeni nu cuvânt[, Ne e timpu-n sânge =i-n ceasornic — mut! Peste sim\uri zace o r[bdare sfânt[ A=teptarea-i ceasul orb, de început.

Nimeni nu viseaz[, nimeni nu tresare — Orizontu-i palid, orizontu-i drept, Norii dau de =tire a furtun[ mare — Dar nici ea nu vine s[ loveasc[-n piept.

Nimeni nu se-nal\[, nimenea nu cade, +i cum st[m ca plopii lustrui\i sub bol\i — Parc[-am fi din piatr[ vii statui s[pate, Parc[-am fi coloane vinete de mor\i... 295 Toga iluziei

Nimeni nu clipe=te, pleoapele ni-s grele — Parc[-am fi din alte veacuri dezgropa\i, Nu sim\im cum noaptea spulber[ cu stele, Cum ne scald[ ziua-n ar=i\i, nemi=ca\i.

Nimeni nu condamn[-aceast[ condamnare, Pe-mpietrite buze — =oapte-au înghe\at... Parc[-un nou Vezuviu cu cenu=i murdare Peste fruntea noastr[ crâncen a scuipat.

Cred c-am meritat-o pe deplin aceast[ Trecere absurd[-n moartele statui — Nimenea-i de vin[, nimenea n-adast[ Lauda ori mila ce-s a nim[nui... 296 Anatol Ciocanu

Robinson

Pe insula r[bd[rii, unde am fost exilat, Barba mea de Robinson intr[-n p[mânt, a prins r[d[cin[ +i m[ trage dup[ ea, condamnat, Spre-o str[in[tate =i mai str[in[.

Visez pânze albe pe cor[bii, lic[rind pe-orizont, Aud parc[ vocea Fancesc[i da Rimini care m[ cheam[, Dar cu gura ajuns[-n p[mânt nu mai pot S[-i r[spund cavalere=te: — „Mi-i team[!“

Visez o batist[ pe-un mal dep[rtat Petrecându-m[-ncoace ca spre-un paradis, Ca spre-o oaz[ — Batista aceea-i ca o albea\[ pe ochii mei de plecat În împ[r[\iile apelor ucig[toare, sticloase...

Dar aici pot gândi lini=tit La p[catele lumii, la erorile multe =i grele, Care fac p[mântul mai mic, urâ\it, murd[rit Încât nu-l mai pot sp[la cu toate apele Din jurul insulei mele! 297 Toga iluziei

Doar aici pot blestema F[r[ s[ fiu auzit, pedepsit =i închis (Pe insula asta, a R[bd[rii, nu exist[ Nici m[car închisoare!), Doar aici îmi pot u=ura sufletul meu de proscris Pentru c[ mi-am dorit via\a pe p[mânt — s[rb[toare!

Hai, vino, Francesca! Vocea ta e ca mierea Ce unduie între insula mea =i \[rmul de-acas[, Doar tu m[ mai faci s[-mi recap[t puterea Ca s[ m[ opun b[rbii ce m[ trage-n p[mânt, nemiloas[ — Vai, c[ nu-i bine s[ fii îngropat în propria ta cas[!... 298 Anatol Ciocanu Firele ierbii, frumoasa cu prunci...

Sunt o mie de feluri de a scri poezie: Prietenul meu a scris un vers despre aburul cafelei Pe care-o bea diminea\a: „— E genial, dle, e genial! Hai, cite=te-m[, fie! Asta e toat[ gândirea mea =i chiar — via\a!“

Prietenul meu nu-l cite=te pe Walt Witman +i nici pe fratele meu mort, Ion Vatamanu: „Miroase-a cai de po=t[, dle, A transpira\ie, a spum[, a robie, +i mie mi-e mil[ de calul acesta, s[rmanu, C[-i cal care trage =i nu e liber, Ca-n herghelie!“

Nu =tiu a ce mai miroase FIRELE IERBII, Nu =tiu ce gânduri triste Îi poate provoca FRUMOASA CU PRUNCI: Prin luncile lui Witman alunec[ împ[r[te=te cerbii FRUMOASA î=i poart[ pruncii Prin biblice, tinere lunci!

...Dup[ aceasta vine ghicitul în cafea — Halucinante iluzii, presupuneri, viziuni diabolice, Urme barbare, linii sinistre — toate s-ar vrea Transpuse-n imagini de poezie, simbolice...

+i peste toate se scutur[ fumul \ig[rii Care acoper[ totul precum cenu=a unei lave... Prin FIRELE IERBII — împ[rate=te alunec[ cerbii, FEMEIA Î+I POART{ PRUNCII prin biblice t[râmuri... AVE! 299 Toga iluziei La Sarmizegetusa regia

Pe urm[ v-om aprinde ruguri mari pe mun\i — Vom lumina toate oasele dacilor C[zute pe-aici — ale celor mai mul\i, Risipite sub ramii brazilor, fagilor!

Apa Gr[di=tii curge de sus Ca o limb[ de-argint vorbitoare cu lic[rul Stropilor De ghea\[-ai t[cerii... Pe culme-am fi-ajuns Chiar dac[-am fi pornit dinspre Mo=iile orbilor!

Lumineaz[-aici marele, mut, Sanctuar +i Sanctuarul cel Mic =i umbra Coloanelor — Intr[-n labirintul Discului Solar Pentru-a\i fixa ora de sfâr=eal[-a romanilor!

Murus Dacicus se tope=te, Coboar[ tragic în jos, Dar tot pe vârful muntelui r[mâne, sus, De dou[ milenii de vânturi =i ploi Mu=cat nemilos, De dou[ milenii — el mai e nesupus!

Fe\ele Albe, Piatra Ro=ie, Blidaru — Cet[\ile dacice — mai str[juie culmile dacice! +i pare-un indicator spre purgatoriu Sanctuarul La Sarmizegetusa, sus, Pe vârfuri s[lbatice... 300 Anatol Ciocanu

Dup[ lupt[

Mi-e scutul spart =i spada mea e frânt[, Nu mai am o=ti în lupt[ — solda\ii mi-au c[zut: C-a fost o lupt[ dreapt[, c-a fost o lupt[ sfânt[ — Din partea cui pe lume s-ar cere de v[zut?

Morminte multe-n urm[ =i-n fa\[ – tot morminte: În ele-i b[rb[\ia ce-a str[lucit aici, Venit[ din balade — am sorbit silabe sfinte, Aici a dat în fl[c[ri cel sânge de voinici.

Eu îmi retrag îndemnul acuma =i cuvântul C[ n-a fost dat s[ fie la cele ce-am râvnit, Prin ar=i\ile verii regretele-=i trec rândul +i-un clopot în amurguri se tânguie, lovit,

Credeam c[ se întinde Câmpia Libert[\ii! — Un imn de neam atuncea cre=tea la început... Drapelu-acum mi-e-n bern[ pe turlele cet[\ii +i tobele sunt mute, glasul trompetei — mut!

Mai reveni-voi oare? Vai, tinerele oase Sub talpa mea barbar[ voi auzi plângând... Sub bol\ile de cea\[, sub ierburile arse Sub alte imnuri care se-nal\[, rând pe rând...

Cine-a-n[l\a drapelul sus, tot mai sus în soare? — Nu, berna nu-i prie=te — el =i mai sus se vrea Ca vulturul cel mândru =i f[r[-asem[nare, Ca plopul în dreptate =i ca speran\a mea! 301 Toga iluziei

R[d[cinile „Cresc arbori din mine...“ — ultimele cuvinte rostite de Lucian BLAGA la ora sfâr=itului, pe pragul Nemuririi Cu mâinile acestor arbori Voi îmbr[\i=a toate bol\ile-albastre, Toate stelele galaxiilor, Voi destr[ma toate tainele Eresului — universului — Doar s[-mi =tiu neatinse de moarte, De-otrava b[nuielilor fade, De ura =i spaima barbarilor Acolo, departe-n adânc — R[d[cinile versului...

Sânt fiul t[u — MAIC{-NATUR{-P{M~NT, Eu, cel MUT CA O LEB{D{, Eu care cobor în fiecare diminea\[ Spre-oglinda de tain[-a izvoarelor — 302 Anatol Ciocanu

În ARBORI se na=te-un mileniu De-a pururea sfânt, Purt[tor de miracole =i explozii de lumin[ Pentru toate-ale lumii Ulcioarele.

Veni\i c[tre mine, voi, FII AI NATURII, Poe\i cu gâtlejul ars de cântece, Precum sus, sub ceruri de ar=i\[, Privighetorile \[rii, divinele! Ridica\i-v[ mugurii, florile, ramii Din arborii to\i c[tre ZEUL, ÎNALTUL, +i s[ nu =tiu niciodat[, c[ jos, în p[mânt, V[ roade, satana, întru pierzarea de-apoi, De sângele vie\ii pline, R{D{CINILE! 303 Toga iluziei

De dou[ mii de ani

De dou[ mii de ani Fiul V[zduhului Ne caut[ planeta r[t[cit[ sub bol\i, Ne caut[ izvoarele duhului — Dac[ n-am sec[tuit de tot prin zile =i nop\i.

De dou[ mii de ani î=i arunc[ privirile Spre noi, orbec[ind prin noroi, Înve=mânta\i în nenorocirile Care se mai numesc patimi, =i griji, =i nevoi!

De dou[ mii de ani miluirea Iisusului Spre noi, am[râ\ii, î=i dibuie drum Din zorii zilei pân-la r[d[cinile-apusului — Dar nu ne-a atins nicidecum!

De dou[ mii de ani auzim geam[tul Sfântului +i El îl aude pe-al nostru, mereu, Dar între podul cerului =i fa\a p[mântului +i Lui =i nou[ — ni-i tot mai greu =i mai greu!

De dou[ mii de ani Fiul V[zduhului Coboar[ spre noi, Chiar =i cu trupul — tot coboar[ spre noi... Vai, de-atunci chiar =i speran\ele orbului, mutului S-au f[cut cenu=[, S-au f[cut noroi... 304 Anatol Ciocanu Act de plângere

Pentru plângerea mea nu exist[ sfâr=it! Pentru plângerea mea Au r[mas înc[-n sim\ire pleoapele, Anii care m-au chinuit, istovit Au =ters z[gazuri, Au ros pân[ la oase supapele.

Peste râul sângelui meu — Parc[-o noapte se las[ acum, Numai noapte, F[r[ s[ simt c[tre zori r[s[ritul +i, ascuns ca-ntr-o perdea de fum, În acest sânge-al meu zace Iisus, r[stignitul!

Astfel, cu tot cu umbra crucii, În mine îl port, Z[bovesc cu el pe la pragul boga\ilor, marilor, Dar simt c[ duc în sânge un mort +i nu-mi deschid u=a — au frica tâlharilor!

Ce-am putea lua de la dân=ii noi doi — Un am[rât =i un biet r[stignit, Doar aerul de pe sticla icoanelor, Dac[ =i-acestea nu s-au pe\it De ochiul cel veghetor al du=manilor...

Lua\i în fiecare clip[ act de plângerea mea Pentru care mai exist[,-nc[ vii, Doar pleoapele... Dar cine-o mai aude, cine-i mai ia În serios lacrima, gâtuindu-=i silabele? 305 Toga iluziei

Marele Râu

Eu vin c[tre voi din partea Marelui Râu — El m-a deprins s[ ascult Cum geme însetat pieptul p[mântului, El m-a-nv[\at S[ m[ scol diminea\a-n lumin[, Serile s[ m[ închin amurgului, blândului, Iar noaptea s[ sparg cu voi Amarul cerului de plumb al a=tept[rilor Ce nu se mai termin[.

Marele Râu M-a-nv[\at cum se-ascult[ un geam[t, Cum e când \i se-nfinge-n auz, ca un cu\it, |ip[tul durerii, de groaz[, Cum e când î\i moare-un copil — Ca un pârâia= ucis de secet[ vara — S[ ascult potopul p[rerilor de r[u Sedimentate în inima voastr[ De pe când se-ngem[na La începuturi |ara...

Marele Râu m-a deprins s[ v-ascult Murmurul peticit al triste\ilor — +i-acestea – b[trâne, de-o sam[ cu lumea, Cu toat[ mizeria traiului — Ele se strecoar[ pe furi= în ochii feti\elor, 306 Anatol Ciocanu

În sângele fl[mând al b[ie\ilor — Vai vou[, fra\ii mei de r[bdare — Ele v[ sânt ve=mântul în putrezire pe suflet +i înc[ în croiala cea veche a straiului...

De toate m-a-nv[\at Marele Râu! Marele Râu nu m-a deprins doar Cum s[ v[ spulber pe vânt disperarea: +i El este cel umilit =i înfrânt +i cu sabia albastr[ =i rece, Frânt[ la brâu, Când îl soarbe, pe ultima sut[ de metri, Însetat[ =i crâncen[ — Marea!

Cum s[ v-alung aceste negre ciori – Disper[rile? +i Marele Râu e topit, înghi\it nemilos +i pulverizat în toate — imensele, Dar, la fel disperatele — M[rile... 307 Toga iluziei

Tat[ al meu dep[rtat

Tat[ al meu dep[rtat, Tu, baci f[r[ de moarte al C[ii de Lapte +i baci al tuturor stelelor Cerului, Auzi cum gura mea nu mai are grai +i nici =oapte — Iar inima-n piept e doar jum[tatea Din clopotul Cu sfârcul lumbii t[iat De pofta cea mare-a hingherului...

Tat[ al meu dep[rtat — Mai departe decât cel care zace-n p[mânt — |ie m[ jelui, doar |ie, C[ vin potopuri de corbi Care-mi sfârtec[ pieptul =i-mi sub\ie oasele +i nu mai am sc[pare de ei, blestema\i De-o lung[ =i amar[ de tot ve=nicie.

Am mâncat din toate legendele Tale Ca dintr-o sfânt[ =i f[r[ de moarte merinde, Am sorbit din agheasma Cuvântului t[u De lumin[, 308 Anatol Ciocanu

Dar nop\ile mele vin grele, mai grele S[ m[ v[duveasc[ de minte +i diminea\a ursuz[ vine S[-mi bat[ la u=[, str[in[!

F[ ceva! Du m[rul acestui p[mânt mai departe, Pe alte meleaguri de cer, Mai pu\in du=m[noase — Urgiile lumii de-aici — Imune ochiului t[u nu r[mân[ S[ nu mai cad[ pe cre=tetul meu Drept pedeaps[, Pentru c[ mai pot respira, C[ mai pot c[uta o scânteie În cenu=a din vatr[ — +i-aceasta pu\in[ de tot =i b[trân[... 309 Toga iluziei

Ferice de voi!

Ferice de tine, Hristoase, divine — Cu moartea pre moarte c[lcând!

Ferice de tine, Fecioar[-n suspine — Cu lacrima-n piatr[ Izvor de=teptând!

Ferice de tine, Mare-n suspine Cu ve=nicul murmur sub cer — Nici vânturi saline, Potopuri haine Nu-\i calc[ adâncul mister.

Ferice de tine, Brad verde ce \ine 310 Anatol Ciocanu

Pe fruntea-ngrelatelor bol\i Carpa\ii de jele Sub r[murele Întru izbând[ cu so\i!

Ferice de tine În cele ruine De sub p[mânt, în mormânt — M[ =tie de bine, Numai de bine Ochiul t[u, maic[, cel blând!

Ferice de voi, Ferice de voi, Cei du=i sau pleca\i mai departe! E bine — S[ nu mai veni\i înapoi, Ferice de voi, Colo-n moarte! 311 Toga iluziei

La marginea lumii

A= vrea s[ m[ ascund undeva La marginea lumii acesteia, (La marginea lumii mele de la marginea lumii!) Care nu mai încape pe cele =ase continente, Lume care se ur[=te pe sine Împreun[ cu toate neamurile, Triburile, Popoarele, Religiile, Sectele, Coloniile, Cantoanele, Regatele, Guvernele lor — Democratice =i aristocratice, Birocratice =i de-atâtea ori s[lbatice — Lumea cu oamenii ei care Nu mai încap unul de altul +i se du=m[nesc, se înjur[, se scuip[ Cu glon\ul, cu spânzur[toarea, 312 Anatol Ciocanu

Cu minciuna, cu bomba, Cu otrava gazelor, cu arsul pe rug, Cu groaza, cu neajutorarea, cu ideologia, Cu ner[bdarea, cu mi=elia, cu nemilostivirea, Cu ipocrizia, cu prostia, Cu scârba, cu perfidia, cu falsul, Cu flec[reala, cu pizmuirea, cu grea\a, Cu fleacul, cu pamfletul, cu vorba goal[, Cu amenin\area — CU TOATE RELELE P{M~NTULUI ACESTA — SE SCUIP{! De \i se face r[u s[-i vezi În toate aceste ipostaze Stupide =i f[r[ de sens... A= vrea s[ m[-ascund undeva La marginea lumii acestea (La marginea lumii mele de la marginea lumii!), Dar =i marginea aceasta e ocupat[ — De animalele Dorind s[ scape De furia =i foamea acelora=i oameni!

+i cum nu mai am loc nici aici — Nici lâng[ pinguin, Nici lâng[ ursul polar, Nici lâng[ visul meu C-a= vrea s[ tr[iesc la marginea lumii... 313 Toga iluziei

|ip[tul „Poezia îmi va fura moartea...“ René CHAR |ip[tul de pe urm[ E d[ruitor de t[cere. „Cu \ip[tul de pe urm[ — sperii o moarte!“ Scria odat[ POETUL NECUV~NTAT P~N{ LA CAP{T, Nichita cel blond — El care n-a \ipat decât o singur[ dat[ — Când s-a n[scut! +i n-a mai \ipat pân[ la moarte: Iar aceasta l-a luat de mân[ +i l-a dus — predat du=mancei sale — Ve=nicia... +i-acum — aceast[ Doamn[ Cu bra\e de marmor[, albe, Nici ea nu =tie: Ce s[ fac[, unde s[-l a=eze, În care pat — cu cimbru, cu ramuri de brad Ori cu petale de trandafir — S[-i culce trupul, mare =i zbuciumat — S[ se-ogoaie... Vai, poetul, de mai tr[ia, Ar fi scos din buzunar ultima carte, Necunoscut[ înc[ pe p[mânt — C{R|ILE SIBILINE — +i-ar fi rostit, poate sup[rat: — Cite=te, Doamna mea, Ca s[ po\i =ti totul — Cum a fost, cum este, cum va fi... 314 Anatol Ciocanu

Fratele meu

LUI ION VATAMANU Ia =i tu, frate al meu, — Dac[-mi e=ti fratele adev[rat — Cel drept — Ia o parte din suferin\ele mele +i le du pe umerii t[i: E-o povar[ Mult prea grea pentru mine C[ci demult nu mai a=tept Alt ajutor dinafar[...

Ia =i tu, fratele meu, Dac[-mi e=ti fratele adev[rat +i sfânt +i-n trupul nostru plânge-acela=i sânge, Ia-mi de pe inim[ aceste neguri +i f[-le mormânt, Grumazul lor de balaur – Îl frânge!

Ia =i tu, frate al meu, Dac[-mi e=ti fratele cel adev[rat +i fidel +i r[d[cinile noastre cunosc aceea=i \[rân[ 315 Toga iluziei

Ia-mi o parte din silabele-acestea – M-au încurcat! Pref[-le în fire de grâu, în petale, În stropi de rece ap[ de fântân[!

Ia =i tu, frate al meu, — Dac[-mi e=ti frate cu adev[rat +i blajin C-am avut o singur[ mam[! Ia-mi o parte din p[mântul ce-mi urc[ spre gât Alarmant — Vai, dragostea mea pentru tine — Ce crunt mi-o destram[!... 316 Anatol Ciocanu

Vom ancora în Marea T[cerii

Vom ancora în Marea T[cerii — Cu valuri mute, Cu stele-ncremenite =i surde-n adânc, Cu viet[\ile toate plecate, pierdute, La Marea T[cerii, în care Toate Sirenele albastre sunt f[r[ de grai — De mult nu mai cânt[, De mult nu mai plâng...

Vrea Ulysse câteva zile de pace! — Câteva zile =i nop\i în care Nici pe sine s[ nu se aud[ — Chiar de-i viu, Chiar de-i mort! — Câteva zile de total[ t[cere, purificatoare Ca o escal[ neprogramat[ În cel mai singuratic de pe lume port! 317 Toga iluziei

Ferici\i vor fi fost acei so\i întru izbând[ Lâng[ Ulysse — matelotul temerar, legendar: De-ar fi =tiut ce-o s[ fac[ — B[trânul Homer nu mai scria ODISSEEA lui niciodat[!

S[ ancor[m în Marea T[cerii (O, numai nu în cea Moart[!), S[ nu mai auzim vântul-nebunul, Furtuna-nebuna +i timpul — a=ijderi — nebunul! Toate izbindu-se-n pânzele noastre, spartele! S[ nu mai =tim ce se-ntâmpl[ pe p[mântul-str[bunul Intrat în febra refacerii Pentru-nceput de mileniu — cu toatele! 318 Anatol Ciocanu

Cât mai avem

Cât am trecut, Cât mai avem, Cât ne-a r[mas? — Marea fuge de la mal, î=i scurteaz[ nem[rginirile, +i-o albea\[ de ghea\[ ne-nnegre=te privirile...

Cine-o fi cel de-al treilea, Mergând mereu lâng[ noi? — O fi umbra noastr[ de câine fl[mând ce se târâie, Sau vreun înger mi=el, vreun copoi, Mierosul venin c[tre noi s[ =i-l \`râie?

Cât am trecut, Cât mai avem, Cât ne-a r[mas? — C[p[tu-i ca =i moartea-i începutul sfâr=itului, Mai departe nici pentru un pas Nu mai avem putere, iar lumin[ — Cât în g[m[lia chibritului! 319 Toga iluziei

Cât ne-a r[mas Cât mai avem, Cât am trecut? — Am putea merge-nainte La lumina de fosfor a oaselor Celor str[mo=i de isprav[, Dar e de temut: Ne vor pune la-ncercare iubirea de mo=ie, Dar iubirea noastr[-i bolnav[...

S[ ne facem, pe-o noapte, popasul cel greu Aici, unde =i Lunii i-s obosite vederile — Prin trupul nostru parc[-ar trece Apa Prutului str[in[ mereu... Cât ne-a r[mas? — Cât mai avem, Cât o s[ ne mai \in[ puterile? 320 Anatol Ciocanu +lep la mal

Numai s[ ne-ajung[ timp S[ tragem =lepul acestei vie\i pân[ la mal: Se-aud venind furtunile, Parc[ vine potopul, +i-atunci =lepul vie\ii noastre, banal, Ar orbec[i printre valuri, ca orbul!

Am c[rat cu el atâtea sute de zile =i nop\i Mult nisip, mul\i du=mani, mult rebut, multe vorbe, Dar =i mult[ durere — cât ni=te Pietre grele de moar[! S[ ni-l priponim acum de malul acest unde to\i +i-au aruncat b[rcile sparte – s[ moar[!

C[ci o barc[ spart[ smuls[ din ape — E ca =i o moarte în plus! +lepul nostru-a trecut Râuri =i ape pe tot continentul, Oceanul pentru el a fost prea mare, La el n-am ajuns — Vai! nu ne-a \inut cureaua, puterile Sau n-a fost momentul?

Acum e b[trân ca =i noi =i-obosit, S[-l leg[m de stâlpul de la mal — Ca de-un stâlp al ru=inii! — Nici m[car pân-la moarte n-a reu=it S[ ne care p[catele, Regretele multe, noroaiele +i înc[ — Pe to\i asasinii! 321 Toga iluziei

Pedeaps[

„Cântecul meu e dezgroparea mea...“ Gheorghe PITU| Cartea mea î\i va p[rea o lacrim[ mare, Lacrim[ scris[ numai cu sufletul meu, Trecut[ prin ochi ca printr-o mirare Nem[rginit[ a lui Dumnezeu.

C[ci din câte mi-a dat +i cu câte m-a miluit meditând, Dup[ ce mi-a modelat trupul, Trebuia s[ fiu cel mai fericit aici pe p[mânt Unde mi-a-ng[duit s[-mi conturez stupul...

Amar[ mierea vie\ii mele, amar[! Sânt ca-n febr[ faptele mele în zborul albinii — Dintr-un cap[t în altul de \ar[ Din mierea mea, a=a cum e amar[ — Se-nfrupt[ cu poft[ numai str[inii! 322 Anatol Ciocanu

Lor li-e totuna — miere s[ fie! Nu-i mai întreab[ nici gustul =i nici culoarea, Sau câte hotare mi-a fost dat s[ trec mie Pân[ s[ g[sesc, tot înl[crimat[, floarea...

Dar ce s[-i dau pruncului meu ce-o dore=te? N-a= vrea, de tân[r, s[-i am[r[sc gura — El speran\ele mele le mai p[ze=te +i de pe-acum durerilor mele le =tie arsura!

Deatâta cartea mea î\i va p[rea o lacrim[ mare, Lacrim[ scris[ numai cu sufletul meu, R[stignit peste triste\e ca pe-o frigare, Drept pedeaps[ de la Dumnezeu... 323 Toga iluziei

Cântece de-acas[

Cântece de-acas[ — Eu v-am scris cu sapa Pe greab[nul pietros al dealului Pân[ mi s-a r[nit pleoapa L[sând ochiul în pojarul coralului.

Cântece de-acas[ — Voi, îmb[trânite-acum, Sunte\i mai mult cu îndemnul, Mai mult cu-amintirile — Mai plânge-o iubire Ca o ramur[ uitat[-n drum Peste care barbar au trecut Pân[ spre zori — coviltirile...

Cântece de-acas[ — Acum v[ invoc Ceasul cel fraged =i pur al candorilor, Când sângele-mi e pâng[rit Prin ani mul\i, vai, acum m[ sufoc Auzind pa=ii de câini mitui\i +i tuturor impostorilor!

Cântece de-acas[ — Fecioare-n delir Dup[ dezm[\ul de groaz[-al istoriei — C[ mai sunte\i, c[ mai respira\i, B[trân acum[ — m[ mir Sub scama inflamabil[-a gloriei... 324 Anatol Ciocanu

Timp h[ituit

Timp h[ituit =i spulberat pe vânt Via\[ strivit[-n c[lcâi, ca o nuc[ — Unde-or fi anii bezmetici pe când Îmi ardea-n sânge numai dorul de duc[?

+i-aceste ultime rugi — cui s[ le spun, S-a-ncenu=it, vl[guit aurul din obrazul p[durii +i parc[-a= vrea s[ mor ca AVRAM IANCU, nebun, Numai s[ nu mi se ia fluierul de pe r[nile gurii...

+i, ca oricând, =i-o fat[ frumoas[ a fost — Ca-ntotdeauna =i-n toate tr[irile Pentru care \inut-am, de schivnic, Zilele negrului post, Retezându-mi dorin\ele, ne-ndemânatec pornirile...

Toate s-au dus, s-au topit în miraj Ca-ntr-un cazan în care-i topit minereul, Care clip[ r[mas[ mai are curaj S[-l =tie de vin[ pe El — Dumnezeul?

La p[mânt, suflete-al meu, spre p[mânt — Te-nc[lze=te de el ca Heracle ajuns la sfâr=eal[, Firul ierbii s-atingi, murmurând-delirând A verde r[scoal[! 325 Toga iluziei

Insuportabil paradis

Insuportabil paradis — p[mântul precum sfera pâinii din negrul geam[t al \[rânii pe care-o h[cuiesc st[pânii =i-o latr[, a cutremur, câinii — p[mânt de veci, p[mânt de vis, insuportabil paradis...

Te-am plâns mai mult, dar =i cântat trecându-\i apele prin spa\ii cer=ind sub cer =i alte gra\ii, iar noi r[mânem condamna\i c-un cântec plâns, c-un dor cântat.

Se-ntorc de peste m[ri =i \[ri cu fe\e-n doliu matelo\ii, c[ci nu s-au înecat cu to\ii pe sub furtuni, în dricul nop\ii — =i-acum, slei\i, în lemnul por\ii izbesc fl[mânzi, =i-arat[ col\ii, întor=i de peste \[ri =i m[ri.

P[mânt fl[mând, \ar[ de lut sub stele oarbe-n r[t[cire, milenii multe în rotire s-au stins, s-au dus c[tre murire =i numai tu, ca-ntr-o ne=tire, nu mai ajungi la mântuire, o, paradisule pierdut! 326 Anatol Ciocanu

Veac trecut „Moartea-=i plimb[ iar tr[sura Prin turcitul Bucure=ti...“ Cezar IV{NESCU Trece Vod[-n defilare Cu alaiul în cale=ti: Domnul face s[rb[toare |[rii sale Române=ti!

Trece El — statuie vie Prin tunel de cer=etori, Prin tunel de s[r[cie Sub mormanele de flori.

Trupul lui acum e ceasul Fericit pentru popor: Mort e chinul, stins necazul +i tot glasu-i iert[tor...

Trece Vod[-Mare-n toate Uns de poart[ =i de-ai s[i, Vod[-i lege =i dreptate, Vod[-i sfânt pentru c[l[i!

Curge timpul mort prin oase Ca o cea\[ f[r[ rost — Toate apele-s mâloase, Mun\ii ro=i, parc[-au mai fost. 327 Toga iluziei

Un trecut f[r-de isprav[ Peste-un somnambul prezent, Vai, calea=ca-i o epav[, Vod[-i tot de pergament!

Vod[-i mort, calea=ca-i vie — De pedeaps[ pentru to\i Ho\ii mor f[r[ simbrie, Restul sunt a=ijderi — mor\i,

Cine-o =ti acum m[sura Istui veac, [stor pove=ti... „Moartea-=i plimb[ iar tr[sura Prin turcitul Bucure=ti...“ 328 Anatol Ciocanu

Între noi s[racii

Ne-ai mai dat pe lume, Doamne, cu vecia Ca pe-o zdrean\[ neagr[ mult[ s[r[cia — S-o purt[m cu ur[, =i-astfel, noi, s[racii Ne ur`m ca dracii, Ne urâm ca dracii!

Între noi iubirea-i ca un spin ce doare, Nu-l atinge nimeni — mu=c[ spinul tare, Între noi iubirea e precum str[inul, Ca-ntre dou[ brazde mult crescut pelinul.

+i ne d[m cu sapa, =i ne d[m cu coasa, Din gre=al[ crunt[ ni se-aprinde casa, Ne dispare grâul =i ne moare vita C[ci ne d[m cu ura cu nemiluita!

Se zgâie=te cerul s[ ne-aduc[ ploaie, Se sub\ie mintea f[tulu-n odaie — Numai noi pe lume, numai noi, s[racii, Ne zvârlim în sobe, iernile, haracii. 329 Toga iluziei

De cenu=e-i steaua, raza-i de le=ie +i lumina scade scurt[ =i târzie +i p[mântul nostru tare-i precum zgura De-l muncim cu ura De-l stropim cu ura...

Pe sub stre=ini scunde, tot a=a s[race, Pas[rea de vine, cuibul nu-=i mai face, Geamu-i mic =i ochiu-i cade în orbire, Crucile-=i apleac[ lemnu-n cimitire...

C[ci ne-ai dat pe lume, Doamne, cu vecia Ca pe-o zdrean\[ neagr[, mult[ s[r[cia S-o purt[m cu ur[ numai noi, s[racii — De ne-urâm ca dracii, S[ ne-urâm ca dracii... 330 Anatol Ciocanu

Nostradamus

Salutare, b[trâne profet! Mai dibui cruci de stele la flac[ra gândului? În curând ne vom vedea, c[ci ai ghicit, discret, Destinul meu =i pe cel al P[mântului.

Cinci secole, ca cinci lumân[ri Aprinse la c[p[tâiul bolnavilor Ai rânduit în ierarhice sc[ri — Peste deliru-mp[ra\ilor, Peste fericirea de gunoaie a sclavilor...

Mi-am b[nuit =i eu un sfâr=it — Dar proorocirea ta nici c[ m[ sperie: Moartea o fi scurt[ ca via\a — Precum lumina unui chibrit Sub care de-abia-\i dai seama C-ai suportat o mizerie!

Dar în aceast[ c[tre tine trecere-a mea Doar un gând de triste\e m[ pa=te: În lumina de dincolo, perfid[ =i ea, Îmb[trânit cu cinci sute de ani, Vai, profete — Te voi mai recunoa=te?

Ce-ai s[-mi prezici pentru dincolo — A=ijderi adev[rat va fi, Precum aici, pe p[mânt sub stelele chinului? Destinul meu atunci s-ar împotrivi Profe\iilor tale Nevalabile în fa\a Divinului! 331 Toga iluziei

Peste fila basarab[

Cu-amintiri =i cu regrete va\a ta-=i încheie crugul — pân-la ceruri a fost rugul, uneori — numai cât mucul lum`n[rii, era jugul care-\i osândea bel=ugul; via\a ta-=i încheie crugul — cu-amintiri =i cu regrete...

Dar în \arini, dar în pagini — câte-un bob, câte-o silab[ parc[-n zbucium, parc[-n grab[ pentru-nc[-o lumin[-n salb[ — salba ochi de dor întreab[ peste fila basarab[ — câte-un strop, câte-o silab[ — doar în \arini, doar în pagini. 332 Anatol Ciocanu

Din aproape, din departe vine codrul =i ofeaz[, frunza-i palid[ =i ars[ — ars pe scutul t[u se las[ — cânt[-acum ori l[crimeaz[ când e soarele-n amiaz[, cucu-n ram nu mai vibreaz[ — trist e codru =i ofeaz[,

Din hrisoave, din cazanii vin îndemnuri =i pove\e — celor date s[ le-nve\e schimb[ azi mai multe fe\e prin aule =i prin pie\e, nu mai vor s[ se r[sfe\e cu îndemnuri =i pove\e din hrisoave, din cazanii... 333 Toga iluziei

Pe o caligram[ de Apollinaire

Peste ruinele acestor zile în care la noroc nu mai sper, îmi trec doar iubirile mele — copile cum î=i trecea prin tran=eele frontului caietele cu versuri Apollinaire...

Ce mai faci, osta=ule pe prima linie, unde cad schijele ca ploaia, cu droia? uite, chiv[ra de pe cap \i-a =i mu=cat-o v[paia — r[zboiul f[r[ de ru=ine e!

Învie hangi\ele tale din CALIGRAME ca ni=te petale de lotus cu-arome neru=inate, ame\itoare ca paharele-n crame — refuzul lor e pedepsit cu-o moarte!

Prin ruinele-acestor zile care m[ bântuie, du-m[, poete, spre-naltele lumini=uri, de mân[. Am impresia c[-n pupila ochilor mei vederea se mântuie =i c[ sângele meu are b[taie b[trân[...

S[ ie=im în doi din tran=eul cel negru-al supunerii în fa\a glon\ului, în fa\a palatelor, lumina, de=i-n=el[toare în razele-apunerii ne va sp[la de noroiul cel negru-al p[catelor! 334 Anatol Ciocanu Al\i r[ze=i

Al\i r[ze=i veni-vor! Alte noi cet[\i Vor în[l\a aicea întru ve=nicie — Cerului s[-i sfarme aeru-n buc[\i, Verdelui de \ar[ — pav[z[ s[ fie!

Nen[scu\i r[ze=ii De pe-acum se-aud — Glasul lor ca lama trupul stâncii taie, Tremur[ prezentul, chiuie-un trecut Din cel corn cu care câ=tig[m r[zboaie...

Se îndreapt[ codrii, Fruntea-=i \in mai sus — Codrii î=i a=teapt[ pe cai albi r[ze=ii! Ei vor pune-n brazde ce-or avea de pus +i-or ie=i s[-=i vad[-n pace mejie=ii

De n-au gând de har\[, De n-au gând mi=el... Piatr[ lâng[ piatr[ — va-nflori ogorul, Din Cetatea-Floarea saluta-va El Aprig — Voievodul, Mândru – Domnitorul!

Trece-mi-oi în cântec Sufletul pe-aici, Moart[ — a fi ru=inea robului din mine — Al\i r[ze=i veni-vor... Doamne, s[-i ridici Din cest lut Ce numai de mormânt ne \ine... 335 Toga iluziei

Speran\a cea clar[

S[ prive=ti la zori Din vârful Caraimanului |ara Cu ochii de uimire dilata\i, S[ sim\i pe umeri roua albastr[ a cerului, clara, Cum plânge pe sub stre=ini de Carpa\i!

Numai în clipele-acestea de Sfânt[-Sfin\ire, Sub candela Lunii sc[zând în R[s[rit |ara e numai iubire, |ara e prunc fericit adormit.

Sunt clipele când dorm, grele, chiar =i minciunile, Când adoarme tr[darea Ca un glonte în aram[ ascuns: Soarele preg[te=te minunile Zorilor de zi de-aici, de pe munte, de sus! 336 Anatol Ciocanu

E ora când se na=te Lumina-Fecioar[ Ca o Bun[Vestire — în toi! — Vai, peste lunci, peste |ar[ Fecioara din zori c[tre-amurg va delira: Stropit[ va fi barbar cu noroi!

Noroi — de fapte, de vorbe, de pofte, de gre=uri, Noroi — de oarbe sim\iri, de negre dorin\i, Noroi — de denun\uri, de versuri putrede, de pre=uri, Noroi — de invidii, de scârbe, de ie=ire din min\i...

S[ prive=ti numai la zori Din vârful Caraimanului |ara, Numai în clipele-acestea-\i apar\ine, e-a ta, Numai în clipele-acestea te-acopere clara Speran\a, C[ nu te-a tr[da! 337 Toga iluziei

Nimeni nu ne mai ap[r[!

La hotarul marilor r[scruci Nimeni nu ne mai ap[r[! Ne-a=tept[m în fiecare zi, chinui\i, S[ ne soseasc[ mor\ii: În papuci de papur[ Îi vom îngropa mâine pe la amiaz[, Înve=mânta\i în cele cârpe În care-au =i tr[it, suferinzi...

Nimeni nu ne mai ap[r[, Nimeni nu ne mai întinde mâna! Preotu-i bolnav =i el de s[r[cie +i tremur[ f[ptura lui, b[trân[, +i-i sun[ rug[ciunea-n gur[ le=inat[ =i târzie!

Nimeni nu ne mai ap[r[, Nimeni nu ne mai crede ruga, r[bdarea, P[mântul s-a-nchis în mu\enia lui milenar[ — Refuz[ s[ ne dea chiar =i sarea, Sarea cea de toate zilele, chiar de-i amar[... 338 Anatol Ciocanu

Nimeni nu ne mai ap[r[! Domnul e-atât de departe Încât pare un abur, o speran\[ ce nu se-mpline=te, Peste-ndr[zneala noastr[ de-a fi-nstr[ina\i de moarte Numai de=ert[ciunea =erpii veninulu-=i cre=te...

Nimeni nu ne mai ap[r[! Nici în cer nici pe p[mânt Sufletul nostru loc nu mai are... Crucile se mut[ de pe mormântul cel vechi Pe cel nou, cel proasp[t mormânt, Vai! Lemnu-i la mare-ntrebare! 339 Toga iluziei

De-acum

„Doamne, ca un înnot[tor care se scufund[ mi-e inima...“ Cezar BALTAG De-acum — nimic nu ne mai apar\ine: ce-am avut de prisos — am tot d[ruit, ce ne-a r[mas – ni s-a smuls, =i luat =i r[pit de c[tre cei mul\i — c[rora piept n-am putut a le \ine!

De-acum — suntem u=ori ca ramii despov[ra\i de road[, de frunze despuia\i, de c[ldur[, l[sa\i uit[rii, de restul lumii toate blestema\i, +i, astfel, goi-golu\i, intr[m numai cu sufletele-n iarn[ =i-n z[pad[... 340 Anatol Ciocanu

De-acum — din ce-am avut, precum ne-a fost averea, pe ce am fost în veci de veci st[pâni nu vom mai pune-ndr[gostite mâini — doar vom privi înstr[ina\i la cei ce au, f[r[ de margini, puterea.

De-acum — numai plecat ni-i capul =i-a=a, plecat, de-acum nimeni nici nu-l taie! nu mai avem privirea de v[paie, sim\im mereu în preajm[-n prima veghe m[r=[luind, casapul!

De-acum — nu ne mai privim ceasornicul, de-l mai avem, =i-i înc[ nevândut: probabil, bate ora însingur[rii noastre-a tuturora pe-aceast[ lume, pe-acest p[mânt al vie\ii noastre, dornicul... 341 Toga iluziei

R[scruce

Frigul ori frica ne spulber[ casele? Sub cerul de plumb pare la carcer[ grâu-n z[pad[ +i cineva parc[ ne-ar dezbr[ca oasele De ultima carne — ca ea mai albe aceasta s[ se vad[.

La ce bun, La ce bun, La ce bun? Puterile-s pe sfâr=ite, le simt ultima zvâcnire, Acest timp al Marilor grabe-i nebun, Acest timp îmi e dat de sfâr=ire...

+i m[ las dus de el... împotrivirile Ce i le-opun — z[darnice-s =i-atât de umile: Simt cum mi se sub\ie privirile, R[bdându-i neru=in[rile de luni de zile!

+i-a fost =i-o dragoste — Ca un balsam pe ran[! S-a dus balsamul, s-a risipit – petal[ Rana-i deschis[-acum =i ofran[, Atât de dureroas[ =i de goal[!

+i vine Frigul, Vine Frigul Vine Frica — Te-ntrebi pierdut, la sim\irile toate, De=i nu mai por\i veni pentru nimica C[ci nu e=ti purt[torul de p[cate! 342 Anatol Ciocanu

Dup[ mun\i

Tot ce-am iubit — pare-acum în zadar — St[pân peste toate acuma-i delirul, Mereu ne umple numai cu-amar, Numai cu ghimpii sim\im trandafirul...

+i-al inimii cântec, odat[ cântat, Î=i plânge ecoul în ani =i-i departe De sufletul t[u azi atât de uitat Ca frunza de toamn[ l[sat[-ntr-o carte...

Cum ai deschide-o în tremur acum! Dar unde-i?În care-i? +i tace uitarea +i sângele tace ca piatra din drum, +i tace p[durea, =i norul, =i floarea.

B[trân[-i lumina cea pur[ de-atunci! Vai! Uite =i luna-i pe cer ca de lân[, B[trân[ e perna pe care te culci +i casa ta, uite-o, e-ajuns[ b[trân[...

Doar gândul fierbinte se-ntoarce-napoi... Î\i cheam[ =i pa=ii =i, grele, privirile: În zare doar mun\ii, Carpa\ii sânt noi — +i dup[ ei — mai sunt vii, Mai sunt vii amintirile! 343 Toga iluziei Vino Pan!

LUI VASILE IOVU Vino, Pan, pe calea cea mare — a Victoriei! Dar vino numaidecât cântând: Sub fluierul t[u se dau la o parte mun\ii istoriei, Sub fluierul t[u aud iarba crescând...

Mai ai fire de busuioc în traist[ — Tu le scoate acum, Le strope=te cu lumina de aur a soarelui, Aghezmuie=te cu stibla codru =i drum Pentru trecrea Lui — a Mai Marelui!

A Mai Marelui Mag! El va fi F[t-Frumos, El vine acum s[ înving[ balaurul: Acesta a ren[scut, c[z[ndu-i cândva din poveste, O limb[ pe jos +i-acum ne m[nânc[ pâinea =i aurul!

Numai s[ cân\i! S[ nu cumva s[ te-opre=ti!

Neadormite de cântec — l-ar strâmtora pietroaiele, Tu cu cântecul t[u le-amu\e=ti, Sub fluierul t[u p[durea-=i primene=te C[tre toamn[ lumina =i straiele!

Vino, Pan! =i nu mai pleca: Acolo, departe, în \[ri mai frumoase, Dar reci =i str[ine — Nici nu ai cu cine lupta, Nici nu ai pe cine chema — +i-aici F[t-Frumos te-a=teapt[ numai pe tine! 344 Anatol Ciocanu

La onomastica vinului

S[-mi vii la onomastica vinului, La al strugurilor grei, parastas: Al[turi de cup[ \i-oi pune stelele crinului +i-\i voi coborî luna mai aproape de-obraz.

Poate va trebui-n s[rb[toarea Aceasta s[-ncremene=ti, În aerul de pietate-al miresmelor +i s[-\i moar[ pe gur[, împ[r[te=ti, Silabile p[tima=e ale mireselor!

Vor c[dea stropi cu lic[r de stele C[tre dezlegarea cea mare-a r[spunsului, Vor vorbi numai cu sonete de dor mâinile mele La lumina de rubin a hurmuzului.

Închide ochii =i-ascult[-acest vin Cum cânt[-n rotungimea palmelor tale, Conturul c[nii a fost înc[lzit divin La sânul unor zei\e, Sub ochii lor de migdale!

E ca pruncul cel sfânt acest vin al candorilor Venirea lui pe lume tu salut-o frumos, De purpur[-amurg taie inima orelor În care la onomastica vinului meu Înflore=ti p[n-la os! 345 Toga iluziei

Elga-alga de pe malul Balticii

Fata de pe malul Balticii Avea nume de alg[ marin[ +i mai avea un fel de ludic senin în priviri: Într-o noapte, în casa ei mirosind a r[=in[, Am plâns amândoi pe manuscrisul Primelor ei povestriri...

Cineva se-neca printre rândurile scrise, Ciudate, Cineva plângea pe mal, într-un c[tun singular — Din lacrimile fetei pe nisip sem[nate, Înfloreau, ca de aur, la mal Petale de chihlimbar!

Elga avea trup r[coros Ca =i planta de mare, Vai, bra\ele ei sub\iri, ca dou[ alge Atunci m-au cuprins! Sub aripile zorilor de zi Dormea mai apoi vis[toare Ca o liter[ pe fila alb[ =i trist[ A celui ciudat manuscris... 346 Anatol Ciocanu

Bra\ele-acelea de alg[ vin s[-mi deschid[ Acum o fereastr[, Prin care s-aud plângând harpa p[durii de pini Peste negura m[rii ca bolta sihastr[, Peste ecoul pa=ilor mei singuratici pe-aici +i atât de str[ini... Sunt eu acum înecatul... Dar cine m[ mai poate plânge sub val de-amintiri Pe-un mal, pe-undeva?

Elga-Alga-=i arunc[ e=arfa albastr[-a privirii Câtre apele M[rii Moarte, de Marmara? Mare-a uit[rilor, unde \i-e cap[tul, malul? Zodie neagr[-a regretului — unde sfâr=e=ti? Peste toate cor[biile lumii trece vântul-Graalul, Sf[r[mând =i catargele din pinii baltici, Împ[r[te=ti... 347 Toga iluziei

Toga iluziei

Draga mea, Hai s[ l[s[m la o parte Aceast[ iluzie c[ sântem cineva, C[ atunci c]nd ne pronun\[m Cu ambi\ii, Cu mofturi, Cu capricii +i idei personale Am mai putea schimba Fa\a aceasta atât de perfid[ a lumii...

Nu te-atinge de ea — e putred[ +i e contaminat[ deja de viermele mor\ii, Te po\i molipsi +i nici un vraci n-o s[-\i mai b[nuie leacul, Leacul fiind doar îns[=i plecarea în moarte... 348 Anatol Ciocanu

Arunc[ de pe tine toga rece-a iluziei — E ca o c[ma=[ sintetic[ pe trupul t[u Imitat, ipocrit — +terge\i din gean[ ultima lacrim[ A pref[c[toriei f[r[ de sens:

Nu suntem decât ceea ce suntem, =i mai mult E-o eroare! Iar erorile sunt date Doar celor mari =i puternici: Numai ei =tiu s[ le poarte F[r[ de nici o ru=ine +i mustrare de con=tiin\[ Pân[ la cap[t...

Scoate de pe tine =i arde Aceast[ tog[-a iluziei: Te face mai urât[ =i nu-\i st[ bine deloc Tu, care trebuie s[ fii Ve=nic frumoas[... 349 Toga iluziei Privighetori pentru plâns

Avem =i pentru plâns privighetori Cele pentru cântec, r[sf[\ate, Nici nu se mai de=teapt[ pe la zori Ci-atunci doar când lumina bine r[zbate!

Cele pentru plâns — nici n-adorm, Încarcerate-n dureri, Potopite de toate triste\ile: A=teapt[ cumin\i pe ramuri ca ni=te str[jeri +i ne trec mai întâi prin sângele lor Dimine\ile!

O fi lacrima lor — roua ce cade de sus, O fi un plâns de îngeri intra\i în pedeaps[ Cu aripile legate +i c-un c[lu= în gur[ pus: Domnul nu iart[ la toat[ lumea gre=elile În blajin[tatea lui evlavioas[...

Au lacrimi de îngeri intra\i în pedeaps[ Privighetorile-n plâns Dar pentru ce plâng =i sufer[ — nimeni nu =tie, Nimeni nu le-ntreab[ de unde s-a strâns În stropul lor de suflet Râul adânc de mult[ nostalgie...

+i cum cade roua din ochii lor adumbri\i, Cum se-n=iruie lacrima pe ierbi =i petale, Trec pa=ii copiilor ce mai par înc[-a fi adormi\i — L[sând în urma lor, ului\i, Cioburi nesfâr=ite de cristale... 350 Anatol Ciocanu

Luna de lacrim[

PENTRU RENATA Tu, plecat[-n lume, risipit[-n vânt, Î\i mai chem =i ast[zi sufletul cel blând

Abur de lumin[, sun[tor ecou A=tept[rii mele, când e sus Crai Nou,

Când e vie noaptea, când duios se-aud Nou-n[scute stele-n borangicul ud,

L[crimând pe bolt[ c[tre zori de zi Pe sub care, alb[, umbra ta o fi,

Încercând o brum[ rece de noroc, R[t[cind ca frunza-n vânt din loc în loc?

R[t[cit =i eu sunt =i-s de sor\i mânat — Când ne vom atinge-n zbor, nevinovat, 351 Toga iluziei

Unde ne e locul, de e loc menit, Pentru-a-\i da de =tire: — Drumul s-a sfâr=it?

Port pe mine picul ploilor ce-au plâns Peste-oglinda-mi verde, ast[zi — galben îs —

De-ai privi-n oglind[, de-aur te-ai vedea, Prealungit[ raz[, r[t[cit[ stea...

Las[-m[ în vraja clipelor de vis, Toamna, uite-o, vine, cerul s-a prelins

Peste rami ca ceara, peste rami l[uzi — Lacrim[ e luna printre pomii uzi... 352 Anatol Ciocanu

Recviem pentru dragostea mea

Vai, tu, dragostea mea, Cum ai mai îmb[trânit, Cum te-ai ofilit +i vl[guit! De când nu m-am învrednicit S[-\i las pe coala alb[ chipul mig[lit Ca pe-o canava ca cercul aurit...

M[ mai prime=ti acum, la amurgit, Când bate vântul crunt =i-nz[pezit Din r[s[rit?

Eu \i-am venit S[-\i spun cu glas însp[imântat +i stângenit: — Cei 20 de ani s-au dus, s-au risipit, Un stol de licurici care-au clipit:

CONDI|IA UMAN{ E-N PERICOL, Ne-am sfâr=it! Vai! Fruntea ta ce mult s-a-nz[pezit, Din ochi divinul lic[r s-a topit Ca soarele de noapte mistuit... 353 Toga iluziei

+i timpul nostru-azi — vai! a-nnebunit Sirene de alarm[ l-au surzit! Afl[ acum c[ filozofu-a proorocit Acolo-n ve=nicie-nl[n\uit:

E PE MOARTE FAMILIA, E PA MOARTE OGORUL, E PE MOARTE TRECUTUL +I LIMBA E PE MOARTE, +I SUFLETUL — Cine la aceast[ distrugere ne-a-ndemnat, Ne-a momit? Cei dou[zeci de ani ai t[i — s-au tot încenu=it S-au nisipit... Ce lacrim[ acum i-ar învia, Dragoste nes[vâr=it[-a mea? 354 Anatol Ciocanu

Descântec de fug[

Voi topi-n seri, a=adar, Lutul ro= de chinovar Ca s[-\i ung trupul fugar De \i-o fi fuga-n zadar Pân-la marea de hotar — Te-or crede din neam barbar Cu mânie, nu cu dar...

De-i fugi cu pleata-n vânt Cu trup singur =i r[sfrânt Cu blestemul cel din gând Negru ca negrul p[mânt Spre sufletu-n mine-arzând — Nu — a fi bine în curând, Se va sup[ra Cel Sfânt C[ nu-l mai ascul\i nicicând De e mânios ori blând +i te-a pedepsi-n curând... 355 Toga iluziei

S[-\i faci semnul Sfintei Cruci Seara când ai s[ te culci — Nu vei mai visa n[luci Nu vei mai dori-n r[scruci S[ te-mpr[=tii, s[ te duci Morbul vântului s-apuci, S-ascul\i glas de tineri cuci...

Stai la casa unde stai, Unde cre=te mierea-n pai, S[ beai vinul care-l beai, S[ rupi aur din m[lai, La lumina de-un pospai — Nici o grij[ s[ nu ai — Stai, stai, stai! 356 Anatol Ciocanu

Proorocii

Mu=c[m din pâinea singur[t[\ilor noastre Sub cer risipi\i, la vreo r[scruce, Sub =i mai tristele astre — Nu tuturor profe\ilor Li-i dat s[ moar[ pe cruce!

„To\i orbii sunt copiii lui Homer!“ — departe, În ani demult, am scris, sim\ind blestemul Care ne-apropie mai mult de moarte, Pe noi ce ]nnopt[m sub stele cu poemul,

Cu cântecul nescris pân[ la cap[t +i-nc[ ascuns în sfânt[ nerostire +i nestrivit, ne-nghesuit s[-ncap[ La mese mari, ucis în pre\uire...

E o speran\[-a focului sub neguri +i laude de=arte. +i se na=te R[scoal[ mare-n sânge c[tre ceasul Când mielu-i fulgul alb topit de Pa=te...

+i-astfel mu=c[m din pâinea-nsingur[rii Prin multele singur[t[\i de ghea\[, Ne-o presur[m cu-amara sare-a m[rii +i roua-mprosp[tat[-n diminea\[

Ea spre destinul cel sortit ne duce Unde doar jalea-=i picur[-nserarea... Nu to\i proorocii mor cumin\i pe cruce Nu-ntotdeauna-i Domnul, cu-ndurarea... 357 Toga iluziei

Ce singuri am r[mas!

Ce singuri am r[mas: ne-a p[r[sit =i iubirea cea mare care =tia s[ împart[ egal totul ce era divin =i-ncântare — de putregai, de registrul mortal...

Ce singuri am r[mas: ne-au p[r[sit ca dou[ ape p[rin\ii =i dou[ izvoare-n r[d[cini au secat — în dou[ albii uscate doar amintirile-s sfin\ii plutind cu giulgiul înl[crimat.

Ce singuri am r[mas: a-nceput s[ prind[ albea\[ chiar r[s[ritul, nu mai vedem soarele de la un timp, e dup[ pânzele albe =i reci multdoritul strop de lumin[, fierbintele nimb...

Ce singuri am r[mas: ne-a v[duvit =i toamna, plecat[, de-aromele ei cu dulci nostalgii, rândunica nu mai vine s[ bat[ la geamuri cu-aripi de zbor str[vezii.

Ce singuri am r[mas: pe lume — numai eu =i cu tine îmbr[ca\i în acela=i regret demodat, care numai pe trupurile noastre vine =i nu mai poate fi dezr[cat — ce singuri am r[mas... 358 Anatol Ciocanu

Memorie

Memoriei, doar ei s[-i facem loc De cinste-acum, când ne-a=ez[m la mas[: I-s arse aripile =i-i la fa\[ tras[ — Ea-i purt[toarea noastr[ de noroc!

Norocul cel de ieri, precum o iasc[... Cenu=e-i doar norocul cel de azi — Topite-s firicelele de-olmaz — Memoria nu vrea s[ mai vorbeasc[.

Memorie, tu sora noastr[-acum, Sora cea blând[ doar în suferin\[ — Din care ne e=ti f[r[ de c[in\[ — Din care cup[ s[-\i turn[m acum?

+i care vis ni l-ai adus, ferice +i, nezdrobit de soart[, ni-l învii? Când peste mun\i de grele nostalgii Trecui c[tre trapeza noastr[-aice? 359 Toga iluziei

Memorie — tu Hramul nostru sfânt Împrejmuit de crime =i p[cate — |i-s genele atât de îngrelate, Conturu-atât de-ndurerat =i frânt...

Ia loc la mas[ , lâng[ noi, aici, Ne fii îmblânzitoarea de regrete, Vinul din cupa noastr[ s[ te-mbete, Prezen\a ta ne ard[ ca un brici!

+i-om fi cumin\i din nou =i ne-om ruga S[ fii cu noi a=ijderi mai departe, Tu, sor[ între via\[ =i-ntre moarte — Ce =tii frumos p[catele-a ierta... 360 Anatol Ciocanu

Cump[na

Cump[na e grea de tot: de-acum ne doboar[ =i soarele — Perfide-s c[ldura =i razele lui, vai, c[ nu ne mai \in nici picioarele pe fa\a p[mântului!

Cump[na e grea de tot: s-a sub\iat de tot pân[ =i ugerul vacilor =i laptele e cât a-i am[gi un copil; aripa fl[mând[ a vârcolacilor fâlfâie-n jurul lunii =i-al casei, tiptil.

Cump[na e grea de tot: se-aude roiul l[custelor venite de peste m[ri-dep[rt[ri; scade lumina z[rilor, augustelor, aerul prinde mucegai prin c[m[ri.

Cump[na e grea de tot: chiar peste sângele nostru, fierbintele, se las[ p[iangenul — mut, delirant; numai cu jum[tate de gur[ p[rintele cuvânt[-n altar, ca dintr-un neant.

Cump[na e grea de tot: ne-au înnebunit libert[\ile de-a ne lua lumea-n cap cum dorim =i s[ ne risipim în toate p[r\ile de chin — numai nu-n \intirim... 361 Toga iluziei

Revenire

Voi mai reveni: voi mai reveni atunci când pe p[mânt nu va mai fi nici dragoste, nici ur[, stelele-or fi moarte de c[ldur[, ochii t[i — lacrimi plânse de-un sfânt.

Voi mai reveni: voi reveni în casa ta s[ mân, mi-oi atârna sabia sub grind[-ntr-un cui, mai =tiu c[ nu vei spune nim[nui c[-s condamnat la moarte de-un p[gân...

Voi mai reveni, voi reveni — înfrântul F[t-Frumos, urm[rit de-o limb[ de balaur; lanul s-a cutremura în aur, izvoarele se vor retrage h[t, în jos.

Voi mai reveni, voi reveni spre tine, dar, fugar – în spaima ta, vai, nu m[ vei cunoa=te =i-ar trebui s-a=tept o zi de Pa=te, Iisus s[ fiu, al[turi de-un tâlhar...

Voi mai reveni, voi reveni la tine când va da sub pânze-n floare-ndr[gostit[ apa, pânze ghilite-n doruri sub pleoapa ta-n tremur... Toate-atunci s-or lumina! 362 Anatol Ciocanu

Doar ea ne-a mai r[mas...

Doar iubirea — doar ea ne-a mai r[mas pentru to\i pe p[mânt — ne-mp[r\it[ — singura comoar[ pe-acest vas al vie\ii — doar de Cel de Sus p[zit[.

Doar iubirea — doar ea mai e aerul ce-l respir[m când coborâm privirile perfide — când nu lu[m, când nu fur[m =i nu tr[d[m lumina str[mo=e=tilor firide;

Doar iubirea — doar cu ea h[l[duim din vis în vis, din spaim[ — în dorin\[, cu ea doar ne mai =tim în cuviin\[, cu ea acum mai supravie\uim!

Doar iubirea — doar ea ne-ntinde lucitoarele chei, =optind t[cut: — deschide paradisul, îmbog[\e=te-te cu tot ce vrei, c-aceasta a fost râvna ta =i visul!

Doar iubirea — numai ea de ne mai \ine-n loc =i nu ne scoate la mezat durerea, doar ea e bruma noastr[ de noroc pe aripi purt`ndu-ne-nvierea! 363 Toga iluziei

Sabia Orionului „L[udat[ fie cutezan\a lui Orion, l[udat[ mânia zei\ei! Cât de s[rac ar fi fost f[r[ de ele cerul, =i cât de s[rac[ via\a mea...“ Geo BOGZA, Orion

Cum a= putea s[-\i întind patul La marginea m[rii, Sub chiparo=i de ve=nic verde, veghetor? Constela\ia Orionului s[ te adulmece, Steaua numit[ Aldebaran s[ te farmece, Afrodita \â=nit[ din apele m[rii la zori S[ te ierte de toate p[catele +i de toate cele lume=ti?

Ce silabe îmi vei murmura Spre t[ierea luminii c[tre zorii de zi, Când vor da glas sirenele tuturor apelor, Când vor adormi rechinii to\i în lumin[, Dorindu-te-n vis? Vor coborî sarabandele stelelor Ca-n colindele de Cr[ciun Îi se vor aprinde-n adâncuri În culori fosforescente Pierlele m[rilor? 364 Anatol Ciocanu

+i parc[ numai atât... +i s-a-ngropat într-un mit str[-str[vechi Afrodita, nisipul nu se mai mi=c[ — E tot sedimentat în lingouri ude +i f[r[ de cap[t =i f[r[ sfâr=it...

Vai, dar pân[ ce m-am preg[tit S[ \i le spun pe toate-acestea, Un ochi al t[u, ca de prunc, A adormit...

+i numai unul e treaz, +i numai el caut[, febril =i înfometat, Conturul de flac[r[ Al Orionului, Al Lupt[torului Cu sabia scoas[ din teac[! 365 Toga iluziei

Calvar

Intr[-n calvarul de purpur[-al toamnei în toi! Dup[ ce-om trece c[r[rile ei c[tre-amurguri Când luna cu aur topit ne-a-ngrela Vom deschide cartea lui Nichita +i vom cânta-n glas amândoi:

„A venit toamna, Acoperâ-mi inima cu ceva... Dar mai bine cu inima ta!“

Calvar al rodului plin ca o prevenire — de orb! C[ ce e mai departe de el — doar putregaiul pânde=te Ca-ntr-o iubire dup[-mplinire, Când bate aripa regretului — corb, Corb-regret ce te-orbe=te!

Calvar de suflet pe corabia spart[ în port Când mereu te pânde=te-nainte înecul! Zeului alb al iernii ne vom închina, Zeului orb, Orbit de albea\a frigului pe de-a-ntregul! 366 Anatol Ciocanu

+i totu=i, dulce calvar! S[ mai p[=im peste noianul de frunze Cu patim[ verde potolit[-n ele Ca flac[ra s[rutului pe buze Prevestitor al lacrimilor grele...

Dulce calvar ce ne anun\i sfâr=itul Ca o sc[pare, ca o îndurare: Fructul r[ne=te-acuma infinitul, Fructul e carnea noastr[, Pus[-acuma pe frigare... 367 Toga iluziei Triste\i de paradis

Numai patria mi-ar fi o-nchisoare de lux — Unde s[ cat, cui s[ cer libertate? Sângele meu ar cânta într-un flux Pe struna tuturor speran\elor lumii, F[r[ de moarte!

Lumina mun\ilor ei =i a apelor ei Spele trecutul, zguri voievodale: S[bii în rugin[, apuse scântei Pa=nice-n cui p[zesc tecile goale!

R[ze=ii mei s-au tot dus, s-au tot dus! Pe pu\in i-au momit continentele... Palo=ul lui +tefan din Stambuluri i-adus, Turcii ne scald[ cu complimentele!

Ce mai istorie, Doamne, ne la=i! — Ni se duc fetele singure-n „dulce robie“ Marea Neagr[ pare-un baldachin uria= — De la un timp — nici o furtun[ n-o zgâ\âie, Puntea-i albastr[ — îmbie!

+i, astfel, patria =i-a mai sc[zut din gra\ii +i din onorul meritat... Departe Sub cer — str[jeri b[trâni — Carpa\ii Dreptul =i-l cer la via\[, nu la moarte...

Sub gratiile lor s[ stau închis, În colivia lor de leag[n verde — S[racul, str[mo=escul paradis Al unei mari triste\i care m[ pierde... 368 Anatol Ciocanu

Coboar[-te-n noroiul milenar...

Coboar[-te-n noroiul milenar Al multelor, uitate, suferin\e: R[zboaiele sunt semne la hotar Cu limbi de clopot zmulse-n veac barbar, Cu Biblii arse întru poc[in\[...

Coboar[-n acest milenar noroi Al multelor ruine spulberate, P[gân[t[\ii ce roia spre noi S[-i pip[i r[d[cinile, apoi Pân-la cenu=[ alb[ de le arde!

În milenar noroi s[ te cobori! Taie-i Istoriei limba de balaur — Ea ne-a mu=cat la os de-atâtea ori, De-atâtea ori i-am fost ap[r[tori, De-atâtea ori ea ne-a furat din aur.

Coboar[-te-n noroiul milenar Al unui mit apus ce nu mai este: Greul P[mântului e la hotar — El, paznic treaz, de-a pururi temerar, Se teme s[ coboare din poveste... 369 Toga iluziei

E via\a noastr[ ca =i-o gar[...

Hai s[ cinstim =i-acest pahar, S[-l bem din fug[, ca-ntr-o gar[! Vai, vinu-i de pelin amar Precum =i via\a ni-i amar[... Vai, via\a noastr[-i ca =i-o gar[ Când trenul a=tept[m, fugar...

Hai s[ ciocnim acum în doi — Trenu-a sosi s[ ne despart[ +i timpu-i spart =i via\a-i spart[ +i ora asta-i de la soart[: Trenul cu unul dintre noi N-o s[ se-ntoarc[ înapoi!

În doi, hai s[ cinstim acum, Mai e-un minut pân-la plecare, Plecarea-n marea dep[rtare, Minutu-acesta crunt ne doare, E ultimul de s[rb[toare La pragul ultimului drum.

+i de r[mâi — hai s[ cinstim! Vai, vinul buzele ne arde, Casa-i aici, gara-i departe Ca între via\[ =i-ntre moarte — Pornesc? Porne=ti? Hai s[ pornim! De mai r[mâi — hai s[ ciocnim! 370 Anatol Ciocanu

La plecarea mea cea mare...

+tiu, la plecarea mea cea mare Va l[crima o stea pe cer, Lumina ei sc[p[r[toare Î=i va da ultima suflare +i va r[mâne un mister Pentru-alte stele-viitoare...

Dar tu s[ =tii de-n=el[ciune Al razei cel mirific strop — De încercare, de minune Doar pentru v[zul unui orb — Eu c[tre tine din genune, O =oapt[-oi murmura de dor.

+i de-a fi ultima — drept sfânt[ S-o iei, c[ci va rena=te iar Petal[ ce binecuvânt[ Marea-nviere-n calendar, Doar ea speran\ele-nve=mânt[ +i crezul nostru milenar! 371 Toga iluziei

Dar iarba-=i scap[r[ smaraldul +i vin cocori, tot vin cocori De se îmb[rb[teaz[-naltul +i-i tân[r cerul =i e altul Acest p[mânt cu m[ri de flori Care ne-acoper[ p[catul...

Las[ plecarea mea cea mare... La zori de zi — venirea mea S-o tot a=tep\i, de s[rb[toare — Zmuls[ din chin =i din r[bdare, Lumina-n stele va sc[dea Când soarele-a vesti c-apare! 372 Anatol Ciocanu

Neam de poe\i prin lume risipi\i...

Neam de poe\i prin lume risipi\i, Ai lui Adam n[stru=nici fii de gal[ Cu doru-n floare =i cu masa goal[ În râvna ce-i adun[ nesfâr=it La marea s[rb[toare ideal[ Ce pentru nimeni înc[ n-a venit...

Vai, globu-i pedepsit cu poezii Precum de-o ploaie-n zi, toren\ial[, Mimând speran\a cea universal[ Care-ar putea s[ nasc[ ve=nicii Cu cea mai purpurie-n zori petal[ T[m[duind oceanele pustii.

Unde-i s[mân\a sfânt[ de noroc Sub bolta suferind[, glacial[? |[râna lumii a intrat în boal[, S[rmana, uite-o, nu mai are loc Pentru atâ\ea mor\i ce dau n[val[ Din =treang, =i de pe cruce, =i din foc... 373 Toga iluziei

+i-atunci orice silab[ din poem E-un pas c[tre t[râmul ce ne-n=al[ Unde se stinge sângele-n r[scoal[, Unde nu-i =oapt[, raz[, nici îndemn Ci-simpl[ dispari\ie, total[ — Chiar mor\i — spre-acolo, o, nu v[ mai chem!

Am s[ v[ las s[ suferi\i, calici, S[-ng[dui\ii r[bdarea ancestral[ +i, p[stori\i de-o sadic[ moral[, Pândi\i de-arsura unui ve=nic bici S[ =ti\i c[-n veci p[catul nu se spal[ Nici chiar cu moartea ce-a surâde-aici... 374 Anatol Ciocanu

Monument

Eu îmi mai nal\ spre Tine monumentul, Doamne-P[rinte-a toate r[bd[tor, Sub ochiul t[u milos, ocrotitor, Povara asta-i visul meu, dementul, De-a te vedea, de a-\i vorbi-n momentul Când, cu-ai mei to\i — va trebui s[ mor...

+i-am fost =i rege, =i-mp[rat odat[, +i-n supu=enie avut-am mii De robi, =i de arga\i, =i de spahii, Aur[ria lumii mi-a fost dat[, Împ[r[\ie-n nesfâr=it bogat[ +i eu eram mai viu ca to\i ce vii!

+i-am în[l\at spre ceruri piramide La Memphis =i la Theba, =i-am râvnit Marele Zid s[-l duc la nesfâr=it Pân-unde doar privirea Ta cuprinde — La Sud, La Nord, Apus ori R[s[rit +i-am înflorit gr[dini Semiramide. 375 Toga iluziei

Dar nu ajunsei s[-\i aud cuvântul, S[-l =tiu rostit de gura Ta, divin, Ca s[ m[ =tiu la suflet mai senin — Pentru aceast[ clip[ — tot p[mântul, Cu toate bog[\iile de-a rândul — |ie, robit de-a pururi, s[ le-nchin!

Dar Tu aice, pe p[mânt — o cruce Mi-ai preg[tit =i-nc[ porunc[-ai dat S[ se ascut[ s[bii, =i ]n rug înalt — Pe el, cu-aur cu tot, s[ m[ arunce... Spre tine monument mi-am în[l\at, Dar nu l-ai vrut, rostindu-mi: „Piei, n[uce!“ 376 Anatol Ciocanu

Nu mai sunt zimbrul tân[r „Capul de zimbru-mpunge, domesticit, din foi, De gramote =i pravili ca din p[durea veche, Jignit[ de secure +i putrezind sub ploi Care i-au scurs otr[vuri de cear[ în ureche...“ Capul de Zimbru,1967

Nu mai sunt zimbrul tân[r cutreierând p[duri — P[durile, =i ele, iat[-au r[mas pu\ine! +i pieptul meu cel tân[r cândva, azi nu mai \ine S[ge\ilor poprire, ochite de panduri.

Drago= demult î=i are sub rou[ somn de veci +i Molda-i doar o =oapt[ ce-n aer mai vegheaz[, Memoria-mi e-o ran[ care mai doare, treaz[, Silabele legendei sub\iri s-acum =i reci...

Nu mai sunt zimbrul tân[r... Îmb[trânit în \arc M[ mân[, la priveli=ti pentru copii, st[pânul — Da-n sângele meu, mutul, cumintele, b[trânul S-ar cere-o r[zbunare...Dar ce mai pot s[ fac?

+i-mi dibui pa=nic iarba-nvascut[ sub c[lduri, Iar dup[ \arc se-aude cum murmur[ cascada Carpa\ilor... Doar ea e înc[ albastr[, spada — Sub dânsa s[-mi pui capul, st[pâne — s[ te-nduri! 377 Toga iluziei

Tu cea oricând nemuritoare...

Tu cea oricând nemuritoare — Doamna mea, Domni\[-Floare, Doamn[-Domni=oar[ Stea — Câte lacrime amare Îmi aduce\i fiecare Când e noaptea domnitoare +i când soarele r[sare Cu spini grei în fa\a mea?

Tu-mi e=ti l[sat[ pe vecie, Doamna mea, M[icu\[ Glie! — Sânul t[u sc[zut îl plâng! În barbara b[rb[\ie Am fost da\i de-a pururi \ie De fl[mând[ semin\ie, De Domn dat[, s[ ne \ie, Chipul s[-\i mu=c[m adânc! 378 Anatol Ciocanu

+i te-oi \inea-copil — de mân[, Doamna mea =i tu — b[trân[ — Tu, P[durea mea cu vers, Peste basmul vechi st[pân[! Cât în veac o s[-\i r[mân[ R[murelul t[u ce-ngân[ Lumânarea-mi mut[, pân[ Mai am grai =i mai am mers?

O, numai voi v-a\i dus cu graba! — Tu, regina mea de Saba — Doamn[, tu pe unde e=ti? — Nefertiti-=i pune salba, Vai, Ducesa mea de Alba, +i tu, Solveig, precum alba, L[crimioar[-n vânt, sub apa Unei mor\i, unei pove=ti... 379 Toga iluziei

Dou[ cor[bii triste-n port

Dou[ cor[bii triste-n port Cer=ind semnalul de plecare, Dar marea e-n învolburare, Neagr[-i furtuna de pe mare +i-a=teapt[-n lung[ ner[bdare Dou[ cor[bii triste-n port.

Dou[ cor[bii triste-n port... Vai, mâna ta-i ca valul rece, Vin lacrimi mari s[ te încerce, C[ci nimenea nu te petrece +i nimeni,nimeni nu-n\elege Dou[ cor[bii triste-n port.

Dou[ cor[bii triste-n port În prag de dor =i de furtun[, Dar n-are cine s[ le spun[ 380 Anatol Ciocanu

C[ marea asta e nebun[, C[ marea asta se r[zbun[ Dou[ cor[bii triste-n port...

Dou[ cor[bii triste-n port Sânt inimile noastre dou[ Atât de singure-amândou[, Curate ca doi stropi de rou[, Vai, soarta e vr[jma=[ nou[, Dou[ cor[bii triste-n port.

Dou[ cor[bii triste-n port — Via\a ne pune la-ncercare E via\a nesfâr=it[ mare F[r[ de mil[ =i-ndurare +i st[m la mal în a=teptare — Dou[ cor[bii triste-n port... 381 Toga iluziei

Mai ia cu tine

Plin de iubire trupul la plecare S[-l =tii c[ e-ngrelat pân[ la os, Precum corabia plecând pe mare — Au când o s[ r[zbat[ drum întors? Plin de iubire-n suflet, la plecare Pragului casei s[ te-nchini frumos!

Mai ia cu tine-un munte greu, de sare, Mai ia cu tine ceasul f[r[ timp Care-\i m[soar[ doar iubirea-n schimb, O, nu uita de muntele de sare, Uit[, de =tii, de muntele Olimp, Departe e, -n legend[, =i nu moare...

Mai ia cu tine-un fir de via\[ lung[, Un ghem de-al Ariadnei — s[-l desfaci, Prin labirintu-n chinuri s[-\i ajung[, S[ po\i spre cas[ drum întors s[-\i faci. Mai ia cu tine-un fir de a\[ lung[ — Monstrul e crunt, dar po\i s[-l mai împaci...

Mai ia cu tine-un vin de via\[ lung[... 382 Anatol Ciocanu +i-au fost nop\i pustii de ghea\[...

+i-au fost nop\i pustii de ghea\[, Mii de nop\i, de groaz[ nop\i, Era ger nebun sub bol\i... Dar te-am dus spre diminea\[ +i din sângele meu via\[ Eu \i-am dat — drapel s-o por\i!

F[r[ moarte, f[r[ stingeri, F[r[ chinuri, f[r[-amurg — S-auzi doar cum, sfinte, curg Dulce =oaptele de îngeri Cu veciile-n atingeri Lâng[-al nemuririi rug...

N-a fost de blestem amarnic Râvna mea din suferin\i... Azi — te mistui în c[in\i C-ai primit atunci zadarnic Sufletu-mi atât de darnic — Cup[ cu f[g[duin\i.

+i se las[ neguri grele De pe m[ri =i de pe mun\i +i din urma celor mul\i Cad invidiile rele Tot mai crunt, tot mai rebele — Nu mai po\i s[ fugi de ele, Vai! dar unde s[ te-ascunzi?

Nop\i de frig, de ghea\[ mun\i... 383 Toga iluziei

La marea s[rb[toare-a desp[r\irii

La marea s[rb[toare-a desp[r\irii Va fi =i ea, vai, ne va-ndurera! Eu doar pe Tei de martor l-oi chema Cu flori de aur î\i va s[ruta Triste\ea ochilor... +tim, undeva Vor l[crima miresele =i mirii La Marea S[rb[toare-a Desp[r\irii.

Va fi-nghe\at cuvântul de iertare — Nici un regret nu se va da rostit +i teiul va fi palid =i sfâr=it Mimând umbra poetului topit În nemurirea stelei din zenit... Noi, totu=i, ne-am iubit la nesfâr=it — Un nesfâr=it de patimi =i eroare +i-i înghe\at cuvântul de iertare...

Uite-ntre noi acum parc[ =i-ar trece Fiordurile — albastre Albul Nord — El coborî-ntre noi în dezacord Cu legea firii lui — lin\oliu mort — Un alb drapel ce-i coborât în port... El este Nordul, Împ[ratul Rece Pe =aua alb[-a unui aisberg trece! 384 Anatol Ciocanu

Ofrand[

Ofrand[ cui s[ mai aduc? La por\i închise de cetate Cu sufle\elul jum[tate B[tut-am cum ologul bate La ceas fl[mând, pe întâmplate — Ofrand[ cui s[ mai aduc?

Iubirea — cui s-o mai închin? Nu cost[ bani =i nici avere, În pia\[ nimeni nu mi-o cere — Mi-o iau drept mit[ la durere +i-i contra legii în putere — Iubirea mea e numai chin...

Speran\a mea — pe unde zbor Î\i tai acum din suferin\[? R[bdarea mea-i f[r-de c[in\[, Ce arde trup =i con=tiin\[ — Speran\a — vis al tuturor...

Pe cât[ via\[, Doamne, dat Ne este-aici supus Destinul Dr[m[luindu-mi-l str[inul Pe care l-am primit cu plinul... Vai, nu i-am potrivit veninul Doamne, în via\a ce mi-ai dat! 385 Toga iluziei

Pâlpâire dulce

Pâlpâire dulce, dragostea mea ars[ Ca un strop de rou[ ruginit pe-o coas[ —

A fost iarba-nalt[, a fost iarba plin[ Cuibul prepeli\ei nu-i, e o ruin[!

Vai, mai plâng prin aer puii, nen[scu\ii — E în scald[ rece-acuma arcul frun\ii,

+i-a fost iarba-nalt[, =i-a fost iarba verde — Dragostea mea-i dus[, unde nu se vede...

A r[mas doar coasa, a r[mas doar coasa, Prins[-n cuiul tinzii de-mi p[ze=te casa —

La ce bun asemeni paznic orb în toate — Cine-o s[-mi mai fure grinzile-afumate,

Pietrele plesnite =i-nc[ gol co=arul Cui de trebuin\[ îi mai e amarul?

Paznicu-i ca mortul, aplecat pe-o rân[ — Nu va =ti mustrarea, mila de st[pân[...

Pâlpâire dulce, dragostea mea ars[ Ca un strop de rou[ ruginit pe coas[... 386 Anatol Ciocanu

În quadriga toamnei

În quadriga toamnei vom porni cu-alai Spre t[râmul de-aur, c[tre sfânta-i stran[, Foc din flamuri ro=ii, tineri, patru cai Vor mu=ca din goan[, Pu=i nebuni pe goan[!

Numai toamna asta, doamn[, ne-a r[mas De l[ca= nostalgic =i de-mp[r[\ie — Trupul t[u de smirn[ fac[-aici popas, Alt[ toamn[, Doamn[, nu =tiu de-o s[ fie...

S-au dus veri de fl[c[ri, ar=i\e-au murit, S-au topit în firul ierbii cânt[toare, Am gonit spre toamn[ cum gone=ti spre-un schit, Sufletul s[ aibe-aicea îndurare,

Dulce mântuire dup[-un drum pândit Numai de pedepse, de tr[d[ri secrete... Vom închide-n sânge timpul pâng[rit +i-om închide cartea marilor regrete.

În quadriga toamnei, tu — Zei\[ fii, Fii mareea care aurul spore=te... Hai! M[car o dat[-n via\[ s[ te =tii Principes[-n clipa ce te-mp[r[te=te!! 387 Toga iluziei

Sentimental testament

|i-oi l[sa frunza Teiului, atins[ de septentrion — Sentimentalul meu testament — S[ te bucuri: Ea-mi este toat[ averea, Adunat[-n trecut, sclipuit[-n prezent — cât m-a \inut cureaua, cât mi s-a-ng[duit de ceilal\i, mai hapsâni, cât m-a slujit cu credin\[, pân[-a m[ p[r[si, f[r[ de vlag[, puterea!

|i-am mai l[sat testamente — orale =i-n scris dar în aceasta glasul POETULUI se limpeze=te — el s[-\i fie partea de tezaur =i vis sub clopotul toamnei care cu limb[ de moarte SEARA PE DEAL la nesfâr=it o cite=te... 388 Anatol Ciocanu

Cite=te atent acest testament =i \ine-te de litera lui ca de lumina cea sfânt[, indicatoare numai spre casa aproapelui, o, nu spre-a oricui, numai spre izvoarele cu stropi de-ap[ vie, de via\[ mereu d[t[toare.

Sentimental testament în neprih[nita mea clip[ de gra\ie — Înc[lze=te-\i la el respira\ia ta permanent: e cea mai de la urm[ =i mai nevinovat[ — a mea respira\ie! 389 Toga iluziei

Fi=ier

Iat[-m[: sunt eu în fa\a voastr[ — de gânduri urâte, de orgolii perfide, de p[reri despre sine, de invidii, de r[zbunare, de b[nuieli, de morbul grandomaniei — de toate — acestea — dezbr[cat, dezgolit, ne=tiut — prizonier al încrederii totale, prizonier al tuturor poemelor lumii, prizonier al tuturor p[durilor, mun\ilor =i apelor \[rii, prizonier al tuturor femeilor frumoase =i mai pu\in frumoase, prizonier al destinului propriu chiar =i-n Siberia cu taigaua mereu cânt[toare, cu ochiul pu=tii mereu veghetor — prizonier Al marilor iubiri universale! 390 Anatol Ciocanu

Iat[-m[: Acesta oi fi pentru to\i: curio=ii, invidio=ii,mintio=ii, lepro=ii, l[ud[ro=ii, credincio=ii =i necredincio=ii, mofturo=ii, vanito=ii =i venino=ii, col\o=ii, scor\o=ii, b[rbo=ii, boto=ii cu pieile lor albe, ori negre, ori ro=ii —

Acesta oi fi — s[ m[ poat[ privi, judeca sau condamna acum ori cândva.

Acesta oi fi: fiul mamei Catinca ce mai plânge în cimitirul din M[l[ie=ti c[ tot nu mai dau pe-acas[, fiul tat[lui Haralampie, care zace =i el tot aici îngropat — plânge =i el, dar cred c[ mai pu\in dup[ mine, mai mult dup[ vinul cel de Busuioac[ — de mâna lui pritocit, descântat... 391 Toga iluziei

Acesta oi fi: Anatol, care-a alergat descul\ pe podeaua de lut a casei, mai apoi — pe suprafa\a col\uroas[ a p[mântului, Anatol care a scris o sut[ de c`ntece de dragoste ca, pân[ la urm[, s[ nu se-aleag[ cu nici o iubire, tot el a mai scris o sut[ de c`ntece de-acas[, r[mânând f[r[ de cas[, (retezându-i-se, astfel, chiar r[d[cina izvorului acestor c`ntece);

Anatol, care-a fost prieten cu toate p[s[rile =i firele ierbii, cu toate tavernele, dar =i cu multe — palatele, poetul, care-a fost amantul a cinci ma=ini de scris — (pe patru le-a muncit-chinuit pân[ la totala lor istovire, astfel — p[r[sindu-le);

Acesta oi fi: pentru to\i, pentru toate — cel care n-a fost b[t[u= dar a fost b[tut de mai multe ori de prieteni =i de du=mani =i-o singur[ dat[, dar tare, de Dumnezeu, cel care n-a furat nim[nui nici un cap[t de a\[, el, la rându-i, de-atâtea ori furat =i min\it; 392 Anatol Ciocanu

Cel care-a vorbit prin anii ’60 de declara\ia drepturilor omului (înc[ nepublicat[ la noi +i-a fost crunt pedepsit — abia atunci ]n\eleg`nd co=marul neamului s[u condamnat la umilin\[ de-a pururi — Aceasta oi fi — dezbr[cat de ultima pagin[ a c[r\ii ca de cea de pe urm[ c[ma=[ în fa\a voastr[ îng[duitoare, cuminte, dar atât de trufa=[;

=i cine-aceast[ m[rturisire mi-o va primi de profund cre=tineasc[ — s[ se conving[ =i s[ m[ citeasc[ cât mai r[sar firele ierbii pe aceast[ planet[ dumnezeiasc[! 393 Toga iluziei

REFERIN|E ISTORICO-LITERARE CIMPOI: Cântece de-acas[ este o carte senin nostalgic[, dinamic gra\ioas[, de=i altereaz[ tonurile de pastel, str[vezii, cu culoarea de c[rbune =i de past[ dens[ a unor st[ri suflete=ti în care lumina matinal[ se împlete=te cu sunetele misterioase ale ceasurilor de tain[, ale amin- tirii, r[bd[rii =i, bineîn\eles, cu mistuitoarea pasiune pe nume – dor. Frumuse\ea e superioar[ tensiunii în aceast[ carte =i lucrul e firesc: poetul e un copil al soarelui; între el =i acesta nu va exista, deci, decât o intimitate des[vâr=it[ a apropierii =i nostalgia desp[r\irii“. Pelerina de romantic îi st[ bine „v`rstei teiului“, potrivindu-i-se de minune =i caracterului s[u sprinten =i suav dezinvolt. Universul lui Anatol Ciocanu continu[ s[ r[mân[ solar, de o solaritate uneori idilic[, de=i cel mai bun volum al s[u Firul Ariadnei ]nvedera intrarea poetului într-o zon[ de tr[iri marcate de tulbur[ri dramatice profunde: con=tiin\a de „a fi cu adev[rat“ impune nu doar o exaltare romantic[ senin[, ci =i capacitatea de a se dep[=i, de a înfrunta timpul =i a achita toate fa\[ de str[mo=i =i semenii s[i... Anatol Ciocanu se impune în actualitatea literar[ tot atât de n[valnic =i de avântat (adev[rat Sturm-und-Grand basarabean) ca în orele solare ale adolescen\ei, numai c[ adaug[ versurilor mai mult[ nelini=te existen\ial[ de nuan\[ na\ional[ =i chiar culori negre de infern dantesc „lumina“ con=tiin\ei c[ lumea contemporan[ intr[ în zona tragic[ a apocalipsei. Poemele durerii însumeaz[ pe parcurs sentimentul obsedant al unei istorii furate, a unei crize identitare a unei înstr[in[ri a fiin\ei române=ti basarabene =i a omului secolului în genere, aduce în poezia sa mitic[ a lui Christos, simbol consacrat al speran\ei în înviere =i M[ntuire. Mesianismul s[u deriv[ direct din acela al poetului-p[rinte Alexei Mateevici =i poten\at cu culori expresioniste de sfâr=it =i început de secol, transform[ poezia în balad[ =i litanie, ruga lui fiind de ostatec (a se vedea =i volumul Rug[ de ostatec), al unui timp orfan, al unui neam c[ruia i s-a luat „locul în istorie“, al unui pericol general 394 Anatol Ciocanu de neantizare. E, în volum, parc[ un singur cântec litanic ce se înal\[ de la omul de jos care-=i pierde condi\ia uman[ spre chipul iconografic al Mântuitorului, la sonurile surdinizate ale tânguirii, poc[in\ei =i comunic[rii... Mihai CIMPOI, 1971-2000.

CIOCOI: Sinceritatea lui Anatol Ciocanu cunoa=te cele mai neobi=- nuite silabe de exprimare( una din c[r\ile sale An neobi=nuit se nume=te), în care predomin[ puritatea de rou[ fragil[ a frazei poetice.Dest[inuirile sale au =oapta frunzei cu arom[ dulce, moldoveneasc[, fiindc[ verbul lui Anatol Ciocanu are puncte de intersec\ie cu ceea ce numim printr-un foarte simplu =i grav cuvânt — Dragostea de frunz[ verde, adic[ de Patria din inim[... Gheorghe CIOCOI, 1968.

CIOCANU: Eroul liric al multor poezii ale lui Anatol Ciocanu vine dintr-un sat cu chiote luminoase, cu un colorit comun =i plin de taine, cu codri, cu dor. Busuiocul, spicele, fuiorul, cercelul — iat[ doar o parte dintre semnele materiale ale sentimentelor lui. Ion CIOCANU, 1971.

MORARU: O carte scris[ parc[ lâng[ coroana liliacului.Acolo unde ne îndr[gostim, unde se întâmpl[ s[ r[mânem prad[ amintirilor, unde gândul e limpede =i st[ruie mai îndelung în memoria noastr[. Vîrsta teiului este nu numai o carte ci =i o biografie, =i o confesiune, =i un discurs, =i un anotimp al vie\ii. Haralampie MORARU, 1984.

M~N{SCURT{: Anatol Ciocanu nu este un tribun =i nici chiar un liric în sensul acceptat al cuvântului. Este mai degrab[ un subtil copil vis[tor care descoper[ soarele,a=a cum a-i descoperi un continent întâia oar[. Locuie=te în poezie cu zborul cuvintelor ca într-o cas[... Uneori este atât de inspirat încât ar putea s[-i dea „Bun[ ziua!“ unui tei ori s[ se îndr[gosteasc[ de o ruj[, iar pe urm[ s[-i deplâng[ 395 Toga iluziei stingerea. Pentru c[ era ruja lui, unica, irepetabila, singura, ca trandafirul Micului Prin\... Verbele ascult[ de el ca sticle\ii de un vr[jitor... Ioan M~N{SCURT{, 1985.

MAZILU: Într-o manier[ elegant[, profesând duiosul vers clasic, st[pânit de o viziune plin[ de lumin[, Anatol Ciocanu =i de data aceasta între\ine un dialog cordial cu cititorul. Autorul pachetei Strugur dulce, lan de aur...ia în dezbatere câteva subiecte cum ar fi plugarul, mama, graiul, copil[ria, Moldova =i altele, rotungindu-le artistic, de cele mai multe ori fericit f[r[ îns[ a le conferi oricând =i profunzimea cerut[... Senin mereu tân[r =i optimist, Anatol Ciocanu în Strugur dulce, lan de aur... prin cele mai izbutite versuri ofer[ reale bucurii cititorului. Gheorghe MAZILU, 1984.

VATAMANU: O carte de valoare nicicând nu sperie cititorul cu ni=te striden\e ale unui dezechilibru patologic, ci îl cuprinde pe cititor cu bun[tatea adev[rului artistic. Anatol Ciocanu a reu=it s[-=i dev[luie rosturile grave ale vie\ii, cu o aleas[ sim\ire a sunetelor înc[rcate cu talent, deci a reu=it, cred eu, în Sonetele câmpiei s[ comunice cu cititorul printr-o fereastr[ =i vie expresie poetic[, în care loc =i-a f[cut mai întâi sufletul deschis al p[mântului, apoi legile stricte =i formale de sonet. Ion VATAMANU, 1986.

BOTEZATU: Chiar dac[ nu r[mâne surd la cântecele de siren[ ale timpului =i trecerii, poetul cunoa=te dialectica înfrunt[rii cu sine, cu obsesia caducit[\ii =i a stingerii. În aceast[ lupt[ iese înving[tor Anatol Ciocanu — solarul, poetul pulsa\iilor vitale care vede sensul superior al vie\ii în ve=nicul zbucium întru dep[=irea anxiet[\ilor =i angoaselor, dep[=irea momentelor depresive. Poetul „actualizeaz[“ (prin interpretare poetic[) temele eterne, trat[ndu-le din perspectiva umanismului, totalizeaz[ un „eu, complex, asaltat =i r[scolit de probleme grave, legate de complexitatea personalit[\ii =i destinului 396 Anatol Ciocanu de azi, de noua cuno=tin\[ a acestuia, de permanenta lui aspira\ie sprea ascensiune, în nobila inten\ie de a nu fi dep[=it de timp. Eliza BOTEZATU, Poezia meditativ[ moldoveneasc[.

NASTASIU: Ast[zi, peste ani, încep[nd cu placheta de debut S[rutul soarelui (1965) =i ajungând pân[ la versurile din volumul antologic Spicul =i steaua (1990) la lectura poeziei lui Anatol Ciocanu dou[ lucruri par fundamentale, =i anume: poetul în toate c[r\ile sale a fost constant cu sine =i aceast[ statornicie care e soart[ dreapt[ cu perseveren\a am numit-o OMENIE. În sensul iubirii p[mânte=ti fa\[ de oameni, fa\[ de femeie, fa\[ de tot ce e frumos în aceast[ lume. Pentru crea\ia poetic[ a lui Anatol Ciocanu luna iunie, când s-a n[scut poetul nostru, poate s[ fie o zodie predestinat[ în care =i când — dup[ ploile toren\iale =i pline de tunete din luna mai vin zilele blânde ce risipesc furtuna din v[zduh =i sub uria=ul acoper[mânt albastru toat[ suflarea cheam[ spre o împlinire a fructului dragostei fa\[ de tot. Vasile NASTASIU, 1993.

TOMOZEI: Poe\ii deosebit de îndr[zne\i sunt, cred, în fruntea procesului de înnoire spiritual[ ce anim[ Basarabia.Într-o lume ce accept[, condescendent, poezia, dar e tot mai convins[ de „netrebnicia“ poetului, r[mas, vorba cântecului „un animal marin care tr[ie=te pe uscat =i vrea s[ zboare“ litera\ii din Basarabia continu[ s[ cread[ în misiunea lor, în verb, în Himer[...Anatol Ciocanu se p[streaz[ nedezmin\it în tiparele poeziei române=ti tradi\ionale =i nu î=i refuz[ retorica metaforic[ a poetului — profet, damnându-=i în pustiul clipei, credin\ele.Versul are o vibrare b[rb[teasc[, plin[ de seve, cuvântul e „desenat“ ascultat, pus s[ determine, s[ conving[ s[ devin[ flac[r[“. Gheorghe TOMOZEI, revista „Literatorul“, Bucure=ti, 1992.

DINESCU: Poezia lui Anatol Ciocanu vine dintr-o adolescen\[ literar[ târzie, punctat[ cu grij[ în caietele de =coal[ =i în jurnale intime, de=i autorul a trecut mai demult sub furcile caudine ale maturit[\ii. Nu este pentru nimeni un secret c[ poezia lui Anatol Ciocanu cultiv[, în general, o nobil[ =i romantic[ desuetudine, care 397 Toga iluziei îns[, nu e static[, nici paseist[, îmbr[când dimpotriv[ uneori forme nea=teptate de o autentic[ prospe\ime. Anatol Ciocanu este pas[re cânt[toare =i pune suflet în ceea ce scrie, fapt care îi confer[ un mare grad de autenticitate. O bun[ acuitate vizual[ îi permite s[ ne ofere conving[toare imagini plastice, uneori în manier[ pillatian[. Când =i când versul s[u devine madrigal. Anatol Ciocanu este un poet direct, delectabil, de o mare sinceritate. Viorel DINESCU, Gala\i, 1999.

VOD{: Anatol Ciocanu, înc[ din frageda lui june\ime s-a impus ca unul din cei care sunt n[scu\i pentru poezie, având „înc[rcate toate bateriile„ cu divin[ energie inepuizabil[. Poetul este cel mai prodigios creator de la noi, având editate zeci de volume de versuri =i, probabil, mai multe în manuscrisele sale. A t[lm[cit mii de pagini din lirica universal[, a scris pe parcursul întregii vie\i articole de publicistic[ cuprinzând toate domeniile de via\[, fiind mereu prezent în actualitatea noastr[ spiritual[. Competen\a =i harul sunt d[ruite uneori cu o cruzime cople=itoare, inestimabil[. Revela\ia r[mâne în permanen\[ =i aceast[ permanen\[ este poezia Dumnealui. Anatol Ciocanu poart[ un trandafir, mereu proasp[t, la butoniera lui de pastor în poezie. Gheorghe VOD{,1998.

POPA: Prin Anatol Ciocanu poezia de la noi revine la cel dintâi curent poetic ce a luat fiin\[ în literatura român[, adic[ la simbolism, g[sindu-=i alia\i =i printre contemporani (G. Meniuc, A. Busuioc), receptivitatea sa fiind îns[ deosebit de sensibil[ la versul lui Minulescu, al lui Fundoianu, al lui Vinea. Volumul Spicul =i steaua fiind o radiografie a evolu\iei poetului Anatol Ciocanu =i, concomitent, existând fenomenul evolu\iei poeziei basarabene în perioada dintre cele dou[ „dezghe\uri„ (hru=covist =i garbaciovist, inclusiv) înregistreaz[ la moment dat o teribil[ team[ de livresc. Poezia lui Anatol Ciocanu trece printr-o metamorfoz[ ciudat[.Temele r[mân în linii mari acelea=i, elegan\a metaforei î=i mai p[streaz[ lic[ririle de alt[ dat[, stilul îns[ cap[t[ o sprinteneal[ suspect de vioaie. Migala de giuvaiergiu cu care erau lucrate versurile 398 Anatol Ciocanu în primele c[r\i este înlocuit[ cu un înalt grad de extazie în fa\a a tot ce nimere=te în aten\ia poetului. Nicolae POPA, 1991.

VIERU: Poetul nu trece niciodat[ indiferent printre lucruri: nici atunci când destinul îi arunc[ în fa\[ p[l[mide în loc de buchete de flori, nici atunci când î=i vede semenii la grea încercare. Poetul nu trece indiferent prin via\[ pentru c[ e poet, iar Anatol Ciocanu este unul din poe\ii acestui p[mânt care se p[trund pân[ la durere, pân[ la lacrimi, pân[ la \ip[t de destinul neamului s[u... Ion VIERU, 1990.

TUREA: Precum toat[ literatura rus[ clasic[ ar fi ie=it din „Mantaua„ lui Gogol, poezia noastr[ tân[r[ a r[s[rit din mapele durdulii de pe biroul lui Anatol Ciocanu de la revista Moldova....Ast[zi,la ceasul când fiece obraznic î=i m[nânc[ praznicul, Anatol Ciocanu, poetul n[dejdilor sugrumate =i împr[=tiate în toate cele patru vânturi, n-a înc[put( =i nici nu ar fi dorit-o , gra\ie facturii morale delicate!) la osp[\ul de=[n\at al onorurilor scoase la tarab[... Un Labi= ajuns la maturitate, dar =i un Rimbaud resemnat, un cire= prim[v[ratic str[inel în toamn[ – mângâindu-se doar cu amintirea prisosului de rod, cu fo=netul abuziv al frunzelor am[rui. Anatol Ciocanu pare Micul Prin\ responsabil de soarta îmblânzi\ilor =i ne]mblânzi\ilor. Larisa TUREA, 1990.

CODREANU: Citind diverse texte despre Anatol Ciocanu am aflat de la mul\i judec[tori c[ lirica sa ar purta pecetea unui adoscentinism, care-i confer[ autenticitate =i prospe\ime... Într-adev[r poetul ar putea fi identificat cu un neoromantic, dar Rug[ de ostatec nu mai las[ impresia juvenilit[\ii, ci exprim[ o vârst[ matur[ în care posibilit[\ile limbajului poetic s-au cristalizat suficient spre o alt[ formul[ =i alte judec[\i de valoare. Theodor CODREANU, revista „Bucovina literar[“, Suceava, 1999. 399 Toga iluziei PANI+: Meritul cel mare al poe\ilor basarabeni =i desigur al lui Anatol Ciocanu — e c[ au men\inut încontinuu treaz, graiul cel sfânt al poporului român, tocmai acolo, între Prut =i Nistru unde, categoric, a fost =i cel mai greu. În fa\a multelor deziluzii, întrucât poezia e chinuit[ =i de a=a ceva, nu ne r[mâne decât s[-i adres[m lui Anatol Ciocanu îndemnul de a fi mereu printre cei mai vajnici =i mai fideli ap[r[tori ai lmbii române. S[ fie mereu b[rbat, dar =i viteaz, cum a dovedit-o întotdeauna în minunatele sale poeme din vollumul Rug[ de ostatec. Întru totul de acord =i-\i mul\umim Anatol Ciocanu pentru zbuciumata-\i carte. Anatolie PANI+, revista „Snagov“, 1998.

CHINCEA: O poezie emo\ionant[, dac[ o cite=ti ]n aceast[ cheie, urm`nd valutele talentului, indiscutabil, ]n trecerile peste toate tenta\iile, urm`nd traseele memoriei involuntare atunci c`nd vocea libert[\ii a sosit. C`t[ durere =i umilin\[, c`t[ iubire =i uitare de sine, c`t[ responsabilitate social[ =i c`t[ spaim[ de a pierde contactul cu spiritul veacului. Volumul „Poemele durerii“, groas[ ca un roman, con\ine aceste drame printre r`nduri. E un jurnal de libertate... Poetul arat[ bine la cei =aizeci de ani. Poezia sa mai are limpezimi de spus cu durere =i revolt[. Bine te-am g[sit, maestre Anatol Ciocanu pe teritoriul limbii comune... C[lin CHINCEA, Confluen\e, Oravita, 1999.

PALLADI: Singularitatea unui poet const[ nu numai ]n num[rul de c[r\i pe care le-a produs, ci =i ]n unitatea lor sufleteasc[, interioar[, ]n acea tainic[ =i intuitiv[ colaborare a simbolului =i a g`ndului, a metaforei de sine =i de lume, f[r[ a trece peste sinuozit[\ile inevitabile =i fatale, primordiale =i personale la o adic[ (]n cazul unui autor d[ruit cu harul Domnului), ale limbajului (electiv =i electiv...), care =tim c[ nu cade din cer, ci izvor[=te cum-necum =i din p[m`nt p[n[ la urm[ (din p[m`ntul patimilor, p[catelor, bucuriilor =i durerilor personale). Iar dac[ e vorba de atitudinea liric[ personal[, Anatol Ciocanu este un condeier ]n adev[r excep\ional, lirismul s[u de-acas[ =i pentru 400 Anatol Ciocanu cas[, pentru fiin\a limbii rom`ne fiind unul de esen\[ specific[ al eului, eulogic deci, care \ine totu=i mai mult de stare, de suflet, de arta limbajului, de virtuozitatea sonic[ a „c`ntecului“, de cunoa=terea intim[ =i sonor[. Tudor PALLADI, 2000.

DAMIAN: Un impresionant volum de versuri durute public[ poetul Anatol Ciocanu de la Chi=in[u/Bucure=ti, intitulat Poemele durerii (Editura Biodova, Bucure=ti, 2000); ca ]ntr-o nou[ ieremiad[, cu accente profetice tipice timpului =i situa\iilor ce formeaz[ obiectul aten\iei autorului, g[sim aici pl`ngeri ale poetului pentru \ar[, pentru fra\i =i surori, pentru ]nainta=i, pentru bog[\ia =i frumuse\ea neamului nefructificate din plin, pentru desp[r\ire, pentru dor =i dragoste. Iat[-l pe poet r[stignit pe p[m`ntul \[rii, jelind ]nvr[jbirea =i desp[r\irea unui neam ]n dou[. Prutul devine un r`u al Babilonului, o vale a pl`ngerii: „Eu cerca-mi-oi crucea ]n t[ria ei/ Prutul mi-a fost frate, veghetori — Carpa\ii/ =i-am iertarea m[icii pentru anii mei/ ]nvr[jbi\i ca fra\ii,/ risipi\i ca fra\ii“ (Scut ]n amurg). Tragedia ]nstr[in[rii Basarabiei este partea central[ a mesajului lui Anatol Ciocanu: „Din partea celor mor\i acum v-aduc/ |ip[tul lor din urm[ — drept statuie:/ Patria lor acum e-un balamuc/ S`ngele lor a ars... Acuma — nu e...“ (Din partea celor mor\i). }l sim\i pe poet, citindu-i volumul, cum sufer[ pentru ]ntreg neamul rom`nesc, f[r[ ]ns[ a c[dea ]n disperare =i necredin\[ — dimpotriv[, el ]=i m[rturise=te deschis credin\a ]n Dumnezeu, ]n poemele de inspira\ie religioas[; prin credin\[ el r[m`ne ancorat ]n speran\[: „+i voi \ine =i eu slujbe/ pentru a=teptarea ta-ntre lumini/ pentru credin\a ta ]n puterea Divinului/ +i la icoanele la care te-nchini/ S[ te rogi =i pentru noi/ }ntru marea m`ntuire a chinului“ (La puterea Divinului). Anatol Ciocanu scrie o carte ]ntr-un suspin =i p[trunde ]n sufletul cititorului contagiindu-l r[scolitor. Theodor DAMIAN, revista „Gracious Light“ („Lumin[ lin[“), nr. 3, New York, 2000.

CODRU: D[ruit cu toat[ blânde\ea de aur a unui Dumnezeu care se cheam[ c[ era chiar sufletul lui dezbr[cat pân[ la ultima 401 Toga iluziei zdrean\[ de mofturi =i ambi\ii, tân[rul boem de alt[ dat[ î=i grafia silueta lui de cositor pe cele mai de=ucheate vitralii de publicitate =i compromis cu propria lui condi\ie, cedând în schimbul unui felinar b[tut de fluturi într-o mahala obscur[, rupt[ pe din dou[ de clipa Bizan\ului din icoanele furate de la Biserica Sfânta Paraschiva, toga speran\elor de pe urm[. Pentru c[ Anatol Ciocanu este un mare naiv care-=i bea gloria nop\ilor nedormite cu paiul din butii f[r[ fund, protestând cu lacrimi în ochi panglicile rimate din podgoriile literare ale omologilor s[i... Anatol CODRU, „Literatura =i Arta“, VI, 1990.

GAFTON: ...Verbul ales cu mult[ m[iestrie este poate mult prea nostalgic într-o er[ în care poezia sentimentelor pare a fi o intrus[... Dezinvoltura poeziei vine din felul de a fi al lui Anatol Ciocanu. În volumul recent ap[rut le editura „Augusta“ din Timi=oara g[sim destule poeme de atitudine, pe alocuri cu tent[ dramatic[, dar absolut toate sunt îmbr[cate în haina versului tradi\ional, f[r[ a fi demodate sau anacronice. Aici coexist[ echilibrul unei vârste biologice =i exube- ran\a „tinere\ii f[r[ b[trâne\e“ care ne vorbe=te despre autorul nostru. Marcela GAFTON, ziarul „|ara“ din 26.IX.2002.

BELICOV: Dincolo de nop\ile risipite prin tipografii, dincolo de clipele sale „abisale“ soldate cu efemere dispari\ii, de-mi era ciud[ câteodat[ pe exageratul dor de el, dincolo de toate (dar mai ales – mai aici de toate!) Anatol Ciocanu se adâncea în cuvânt 36 de ore... din 24! +i, în plus, mai ad[uga cuvinte în cuvintele majorit[\ii autorilor publica\i în revista „Moldova“ de pe timpuri – carte lunar[ de duminic[ la acea or[, care, al[turi de hepdomadarul „Cultura“ „comitea“... devieri de la... „datina“ nedemultului trecut. Poetul Anatol Ciocanu s-a realizat, s-a produs =i continu[ s-o fac[, dea Dumnezeu =i celor de dup[ el un plin artistic a=ijderea. Prin lucrare cu har =i în har, cu perseveren\[ =i tenacitate. Serafim BELICOV, Elegii contra frigului, 2002.

RACHIERU: ...Anatol Ciocanu este „un voievod al sufletelor migratoare“, – aceast[ sentin\[ îi apar\ine. Volumul Blestemele Noble\ii 402 Anatol Ciocanu este scris, indiscutabil, cu har, autorul mânuie=te cu u=urin\[ verbul. Volumul ap[rut la editura „Augusta“ din Timi=oara poart[ cu siguran\[ amprenta vârstei dar dincolo de orice astfel de specula\ii, cartea confirm[ înc[ o dat[ dac[ mai era nevoie, c[ avem în Anatol Ciocanu un poet important care trebuie înserat în conceptul mare al literaturii române. Adrian Dinu RACHIERU, or. Timi=oara, „Literatura =i Arta“ din 10 septembrie 2002.

SUCEVEANU: ...În ceea ce-l prive=te pe Anatol Ciocanu, el =i-a p[strat =i acum, la cei 60 de ani (=i înc[ unul!) temperamentul =i alura tinereasc[. Om al scrisului permanent de o „delicate\e structu- ral[“, generos, elegant =i libertin în ac\iuni, el r[mâne poetul care are mereu poezia în „vârful degetelor“, dominat de acela=i spirit verbal, niciodat[ dezmin\it, prin care se exprim[ demonul poeziei. Arcadie SUCEVEANU, Prefa\[ la Anatol Ciocanu. Blestemele Noble\ii, 2002.

ZB~RCIOG: Oricare ar fi temele poeziei lui Anatol Ciocanu constant[ r[mâne iubirea, satul str[mo=ilor, p[mântul oamenilor, neamul cu satul =i cu istoria lui milenar[. Dar =i credin\a, =i speran\a. Însetat de dragoste poetul î=i face din ea Altar de Credin\[. „Stâlp de hotar“ îi este satul, îi sunt coloanele ve=nice pe care se sprijin[ poezia celuia care î=i spune“ sunt cel mai tân[r voievod al sufletelor migratoare... Vlad ZB~RCIOG

BUDEANU: Am g[sit între paginile volumului Poemele Durerii mult[ c[ldur[, dar =i mult[ durere. De unde atâta durere la acest poet prin ale c[rui poezii treceau în tinere\e ca printr-un lan de busuioc? Are de unde fi. +i atunci când în\elegi c[ are de unde fi, î\i vine s[ strive=ti în podul palmei paharul plin cu proverbe =i metafore frumoase... O melancolie autumnal[ a trecut cu t[i=ul frunzei ruginii peste inima mea atunci când am citit pagini din cartea cea nou[ Cântecele mântuirii distins[ mai târziu cu Premiul Na\ional al Republicii 403 Toga iluziei Moldova, volum ce s-ar cere ca o încoronare a scrisului lui Anatol Ciocanu. Gheorghe BUDEANU, revista „Timpul“.

CIBOTARU: În volumul Cântecele Mântuirii talentul lui Anatol Ciocanu se manifest[ plenar, la cea mai înalt[ cot[: poetul =i râde, =i plânge, =i se încânt[, =i se revolt[, =i iart[, =i blast[m[, =i iube=te, =i ur[=te, =i-i m[rinimos, =i-i iert[tor, =i-i intransigent =i-i plin de duritate. E Cet[\ean cu toate sim\urile d[ruit de Cel de Sus, pus cu fidelitate =i discern[mânt în slujba Neamului. M. G. CIBOTARU, ziarul „Luceaf[rul“, 2002. 404 Anatol Ciocanu

CUPRINS

Tabel cronologic ...... 7

SPICUL +I STEAUA 1965–1990 Capul de zimbru I ...... 20 E=ti z[logit ...... 21 Holde ...... 22 Un viscol sub cercul polar ...... 23 Greul p[m`ntului ...... 25 Domni\ele ...... 27 Dor ...... 29 A fi cu adev[rat ...... 30 Acas[ ...... 32 Aeternitas ...... 34 Firul Ariadnei ...... 35 Regele ...... 36 R[gaz la Cetatea Alb[ ...... 37 Voievod ...... 38 C[l[torie spre neam ...... 39 Calul Troian ...... 40 Spectacol ...... 41 Da =i nu ...... 43 Vin dintr-o lume t[cut[ ...... 44 Un singur foc ...... 46 Cresc spre zenit ...... 47 Rol ...... 48 Orbii ...... 49 Albastre jum[t[\i...... 50 Umbr[ dreapt[ ...... 51 Destin ...... 53 Balad[ ...... 56 Alb[ coloan[ ...... 58 Telemac...... 60 Ca-n zi de s[rb[toare ...... 62 405 Toga iluziei Scoic[-n mare ...... 63 Ceas t`rziu ...... 65 Vinul bl`nd ...... 66 Leag[-m[ de m`ini ...... 68 Revelion ...... 70 Cartea zeilor ...... 72 Început ...... 73 Noapte-n furtun[ ...... 75 Închinare ...... 77 Pe pragul viei ...... 78 Parc-am plecat...... 79 La miori\a ...... 80 Noi am venit ...... 81 Istorie...... 82 Ovidiu ...... 83 Villon ...... 84 Eminescu ...... 85 Verona...... 86 Fuior ...... 87 Rug[ de mam[ ...... 88 Busuioc ...... 89 C`ntece de-acas[ ...... 90 C`nd voi fi ...... 91 Iar[=i gr`ul ...... 92 Mi-a c`ntat ...... 93 Mai las[ ...... 94 Poeme de drum ...... 95 Rug[ de sear[ ...... 96 Dulce pui ...... 98 Strig[t ...... 99 Pe altarul de aur...... 101 C`nd se desfac silabe-n lic[r pur...... 102 P[s[rile f[r[ grai ...... 103 C[tre gr[dinile-amintirii ...... 105 Ve=nic rena=te ...... 106 De unde se-ncepea c`mpia...... 107 A=a ar trebui s[ fim ...... 108 Letopise\ ...... 110 Testament I ...... 112 Din \ara de fl[c[ri a macilor ...... 114 406 Anatol Ciocanu Ro=u-n trandafir ...... 116 Cucul, teiul, iarba \[rii ...... 117 Satele mele de gr`u ...... 119 Doamna Istoria ...... 121 Scut ...... 123 La carul cel mare...... 124 Cartea poetului ...... 125 M[rire \ie, cucule! ...... 127 Sol ...... 129 Pornesc matelo\ii ...... 130 L`ng[ inima mea, l`ng[ inima ta ...... 132 Peste iarba toamnei ...... 133 La cel[lalt cap[t ...... 134 Coroane de lumin[...... 135 Pl`ngi, pruncule! ...... 136 Imn pentru iubire ...... 137 Alt imn pentru iubire ...... 139 Semin\ii ...... 140 De la inim[ vedere ...... 141 Cu ochii la cer ...... 143 Contra nop\ii ...... 145 Hai s[ ne mai credem! ...... 146 Va fi risip[...... 148 Glasul ...... 149 S[ pot s[ tac ...... 150 La plecare ...... 151 Sunt fiu ...... 152 Izvorule — cer inversat ...... 153 C[l[re\ii ...... 154 Ce-a= fi f[r[ tine ...... 155 La v`rsta florii ...... 156 Nuf[r alb =i fraged ...... 158 Vom arde podurile toate...... 159 Speran\a ...... 160 Lui Ion Vatamanu...... 161 Chemare ...... 164 Capul de zimbru II ...... 165 Testament II ...... 167 Zei\a istoriei ...... 168 Pelegrin ...... 169 407 Toga iluziei Maria de Mangop ...... 170 Voievozii no=tri cei dint`i ...... 172 Zodie...... 174 Între scut =i spad[ ...... 176 Tineri, tineri...... 177 Fratele Hamlet ...... 178 Bun[ diminea\a! ...... 179 Libertate ...... 180 Boga\ii heralzi ...... 181 Decebal la Roma ...... 182

RUG{ DE OSTATEC 1998 Poetul unanim ...... 186 Iarna cu Nichita ...... 188 De ve=nic[ povar[ ...... 191 Lemn voievodal ...... 193 Ostatec florii graiului ...... 195 Din noapte ...... 197 Acel ce pleac[-n noapte ...... 198 Pe Golgota ...... 199 Vin[ unic[ ...... 200 Pân[ la dezastru...... 201 În tog[ ca de nunt[ ...... 202 Cronica latin[ ...... 203 De nu-a fi, înt[mpl[tor, târziu...... 204 Lâng[ cuvânt ...... 205 Cei dragi ...... 206 Busuioc la grind[ ...... 207 Cântece vechi ...... 208 Clopot în sear[ ...... 209 S[ nu ne p[r[sim ...... 210 Barbarii ...... 211 Totul ce-am mo=tenit ...... 213 Rug[ pentru Crist ...... 214 Vino, toamn[, vino-ne! ...... 216 Un cântec prohodit ...... 218 Pruncul cel liber ...... 219 Cântec bolnav ...... 220 Adunare na\ional[ ...... 221 408 Anatol Ciocanu R[ceala ...... 222 +ansa existen\ei ...... 224 C-am fost mereu ...... 226 Acum ...... 227 Negru patrafir ...... 228 Loc în istorie ...... 229 Blestem de pace ...... 230 Haiducie ...... 231 Harta Europei ...... 232

POEMELE DURERII 2000 Cucul din ceas ...... 234 La furtuna care se va na=te ...... 235 Capac ...... 237 Doi cu-o singur[ mânie ...... 238 Spre amurg ...... 240 Alteori ...... 242 Ve=nica r[stignire ...... 244 Deocamdat[ ...... 246 Lupoaica ...... 248 Mai bine orb ...... 249 Recviem pentru cet[\i ...... 250 Sub sabia lui L[pu=neanul ...... 251 Mai r[sare grâul ...... 252 Telegrame pentru via\[ ...... 254 Olimp ...... 256 La o rena=tere ...... 258 Printre erori ...... 260 Pân[ la clipa de gra\ie ...... 262 Suprema jertf[ ...... 264 Rug[ciunea de pe urm[ ...... 266 Poarta amintirilor ...... 267 Steaua destinului ...... 269 Cimitirul Bellu...... 271 Respira\ie ...... 273 Crâmpei plutitor ...... 275 Lâng[-o speran\[ ...... 276 Scut în amurg ...... 278 Fericirea cea mare ...... 279 409 Toga iluziei Frate vitreg ...... 281 |int[ vie ...... 282 Pentru mai tri=tii ca mine ...... 284 O lacrim[ la mal de pont ...... 286 Altceva ...... 288 Trup de ocna= ...... 290 Coloan[ ...... 292 Statui ...... 294 Robinson ...... 296 Firele ierbii, frumoasa cu prunci...... 298 La Sarmizegetusa regia ...... 299 Dup[ lupt[ ...... 300 R[d[cinile ...... 301 De dou[ mii de ani ...... 303 Act de plângere ...... 304 Marele Râu ...... 305 Tat[ al meu dep[rtat ...... 307 Ferice de voi! ...... 309 La marginea lumii ...... 311 |ip[tul ...... 313 Fratele meu ...... 314 Vom ancora în Marea T[cerii ...... 316 Cât mai avem ...... 318 +lep la mal ...... 320 Pedeaps[ ...... 321 Cântece de-acas[ ...... 323 Timp h[ituit ...... 324 Insuportabil paradis ...... 325 Veac trecut ...... 326 Între noi s[racii ...... 328 Nostradamus ...... 330 Peste fila basarab[ ...... 331 Pe o caligram[ de Apollinaire ...... 333 Al\i r[ze=i ...... 334 Speran\a cea clar[ ...... 335 Nimeni nu ne mai ap[r[! ...... 337 De-acum ...... 339 R[scruce ...... 341 Dup[ mun\i ...... 342 Vino Pan! ...... 343 410 Anatol Ciocanu La onomastica vinului ...... 344 Elga-alga de pe malul Balticii ...... 345 Toga iluziei ...... 347 Privighetori pentru plâns ...... 349 Luna de lacrim[ ...... 350 Recviem pentru dragostea mea ...... 352 Descântec de fug[ ...... 354 Proorocii ...... 356 Ce singuri am r[mas! ...... 357 Memorie ...... 358 Cump[na ...... 360 Revenire ...... 361 Doar ea ne-a mai r[mas...... 362 Sabia Orionului ...... 363 Calvar ...... 365 Triste\i de paradis ...... 367 Coboar[-te-n noroiul milenar...... 368 E via\a noastr[ ca =i-o gar[...... 369 La plecarea mea cea mare...... 370 Neam de poe\i prin lume risipi\i...... 372 Monument ...... 374 Nu mai sunt zimbrul tân[r ...... 376 Tu cea oricând nemuritoare...... 377 Dou[ cor[bii triste-n port ...... 379 Mai ia cu tine ...... 381 +i-au fost nop\i pustii de ghea\[...... 382 La marea s[rb[toare-a desp[r\irii ...... 383 Ofrand[ ...... 384 Pâlpâire dulce ...... 385 În quadriga toamnei...... 386 Sentimental testament ...... 387 Fi=ier ...... 389

Referin\e istorico-literare ...... 393