ACUM +I }N VEAC Colecþie iniþiatã ºi coordonatã de Anatol Vidraºcu ºi Dan Vidraºcu Pe copertã: Madona cu Pruncul de Andrea Mantegna (colaj) Concepþia graficã a colecþiei ºi coperta: Vladimir Zmeev Fotografii: Mihai Potârniche ºi Valeriu Volontir Ilustraþii: Vasile Moºanu

REFERINÞE ISTORICO-LITERARE: Ioan Alexandru, Ioan Adam, Ana Bantoº, George Bãjenaru, Ion Brad, Eliza Botezatu, Michael Bruchis, Ion Buzaºi, Aureliu Busuioc, Zoe Dumitrescu-Buºulenga, , Ion Ciocanu, Fãnuº Bãileºteanu, Tudor Chiriac, Constantin Ciopraga, Theodor Codreanu, Haralambie Corbu, Nicolae Dabija, Mircea Radu Iacoban, Mihail Dolgan, Ion Druþã, Mihai Drãgãnescu, Petru Ghelmez, Liviu Damian, Eugen Coºeriu, Victor Crãciun, Mihai Drãgan, Ivan Draci, Viorel Dinescu, Iulian Filip, Stelian Gruia, Ion Hadârcã, Klaus Heitmann, Gheorghe Grigurcu, Carolina Ilica, Dumitru M. Ion, Eugen Lungu, Nicolae Manolescu, Nicolae Matcaº, Ion Melniciuc, George Meniuc, Dumitru Micu, Tudor Palladi, Romul Munteanu, Fãnuº Neagu, Al. Mihailov, Petru Poantã, Emilian Galaicu-Pãun, Nicolae Prelipceanu, Adrian Dinu Rachieru, Nichita Stãnescu, Ion Pop, Agnesa Roºca, Eugen Simion, Stanislav Rassadin, Vl. Pâslaru, Irina Petraº, Adrian Pãunescu, D. R. Popescu, Raisa Suveicã, Alex. ªtefãnescu, Rãzvan Theodorescu, Miron Scorobete, Ion Stratan, Arcadie Suceveanu, , Spiridon Vangheli, Andrei Þurcanu, Mihai Ungheanu, Gheorghe Tomozei, Iulia Þibulschi, Titus Vâjeu, Teodor Vârgolici, Elena Þau, , Imant Ziedonis.

CZU 821.135.1.(478)-1 V 57

Editura „Litera Internaþional“ O.P. 33; C.P. 63, sector 1, Bucureºti, România tel./fax (01) 3303502; e-mail: [email protected] Grupul Editorial „Litera“ str. B. P. Hasdeu, mun. Chiºinãu, MD-2005, Republica tel./fax +(3732) 29 29 32, 29 41 10, fax 29 40 61; e-mail: [email protected]

Difuzare: S.C. David D.V.Comprod SRL O.P. 33; C. P. 63, sector 1, Bucureºti, România tel./fax +(01) 3206009 Librãria „Scripta“ str. ªtefan cel Mare 83, mun. Chiºinãu, MD-2012, Republica Moldova, tel./fax: +(3732) 221987

Prezenta ediþie a apãrut în anul 2001 în versiune tipãritã ºi electronicã la editura „Litera Internaþional“ ºi Grupul Editorial „Litera“. Toate drepturile rezervate.

Editori: Anatol ºi Dan Vidraºcu Lectori: Ion Ciocanu, Vlad Pohilã Redactor muzical: ªtefan Andronic Corector: Raisa Coºcodan Tehnoredactare: Olesea Paºa Tiparul executat la Combinatul Poligrafic din Chiºinãu Comanda nr. 10942

Descrierea CIP a Camerei Naþionale a Cãrþii Vieru, Grigore Acum ºi în veac: poeme, cântece, confesiuni/ Grigore Vieru; col. iniþ. ºi coord./ Anatol ºi Dan Vidraºcu; conc. col. ºi cop./Vladimir Zmeev; ilustr./Vasile Moºanu µ B., Ch.: Litera, 2001 (Combinatul Poligrafic). µ 312 [p]. µ (Bibl. ºcolarului, serie nouã, nr. 300) ISBN 973-99869-0-0 ISBN 9975-74-444-3 821.135.1.(478)-1

ISBN 973-99869-0-0 © LITERA INTERNAÞIONAL, 2001 ISBN 9975-74-444-3 © LITERA, 2001 CUPRINS

Tabel cronologic ...... 7

F{G{DUINDU-M{ IUBIRII lirice (1968—1983) F[ptura mamei ...... 16 Casa mea ...... 16 Acas[ ...... 17 De leag[n ...... 18 Leg[mânt ...... 19 În limba ta ...... 20 *** Mor\ii sunt...... 21 Lacrima ...... 21 Izvorul ...... 22 Formular ...... 23 Ocheanul ...... 24 Autobiografic[ ...... 25 De unde ...... 26 Buzele mamei ...... 27 Mâinile mamei ...... 27 Nop\ile mamei ...... 28 Cuvântul m a m a ...... 29 Mic[ balad[ ...... 29 Ghicitoare f[r[ sfâr=it ...... 30 Mam[, tu e=ti...... 31 P[strez în suflet ...... 31 Ce tân[r[ e=ti! ...... 32 Creang[ de m[r ...... 32 Ie=i, soare, ie=i ...... 33 Vreau s[ te v[d ...... 33 O cea\[ cald[ ...... 34 A, iubite, a ...... 35 P[dure, verde p[dure ...... 36 Joc de familie ...... 37 Onomastic[ ...... 37 Cântec de leag[n pentru mama ...... 38 Mama în casa noastr[ ...... 38 Cutremur ...... 40 Spre chipul t[u ...... 40 Pas[rea ...... 41 Poem în mun\i ...... 41 E-o lini=te iubirea? ...... 42 Alt cântec ...... 42 Vântu-n care zbor ...... 43 Mai bine ...... 43 Sus ...... 44 *** Tu îmbr[cat[ mireas[...... 44 Dreapta laud[ ...... 45 Dar tu ...... 45 *** Un fulger în noapte...... 46 M-a strigat cineva? ...... 46 Nici o stea ...... 47 *** Ah, tot mai lini=tit mi-e verbul...... 48 Iubito ...... 48 De-acum ...... 49 Cântec de dragoste ...... 50 Am rupt acest trandafir ...... 51 Harfa ...... 52 C[m[=ile ...... 52 *** C[ma=a ta e la fel...... 53 *** Stau înfipte în glob...... 54 Lini=tea ...... 55 Ars poetica ...... 55 Locuiesc ...... 56 Într-o pit[ mierla...... 56 S[lbatecul ...... 57 Interior ...... 57 *** Ascult[, mulg[torule de z[r...... 59 Floarea-soarelui ...... 60 Pomul ...... 61 Iart[-m[...... 62 *** Un mut...... 62 Umbra de aur ...... 64 Despre fericire ...... 65 Steaua de vineri ...... 66 Casa ...... 67 Mama în câmp ...... 68 *** Se ]nc[lze=te cerul, mam[...... 68 *** Chipul t[u, mam[...... 69 Poe\ii ...... 70 Litanii pentru org[ ...... 71 *** Cum nu sunt doi pomi...... 71 *** Puternic nu sunt...... 72 *** Trudite c`t \ara ]ntreag[...... 73 *** Trist[ diminea\[...... 74 *** A c[zut cerul din ochii t[i...... 74 *** Nu-mi ajung ochi s[ te pl`ng...... 75 *** Nu am, moarte, cu tine nimic...... 75 *** Te-ai scufundat...... 76 *** }n noaptea cea rece...... 77 *** Lipse=ti dintre lumine...... 78 Inscrip\ie pe cartea copil[riei ...... 78 Aceast[ Lun[ lin[ ...... 79 Tu e=ti un geniu ...... 79 Leac divin ...... 81 Un secol gr[bit ...... 81 *** Acest \inta=...... 84 Metafora ...... 84 Albina ...... 86 Mai sunt ...... 88 Poem ...... 89 SÂNGELE CRUCII versuri sociale Scrisoare din Basarabia ...... 92 13 strofe despre mankur\i ...... 93 Cântare scrisului nostru ...... 95 Inscrip\ie pe stâlpul por\ii ...... 98 Glontele interna\ionalist ...... 100 Sunt ...... 102 Poem ...... 104 Ascult[ ...... 106 Cântec popular ...... 107 T[mâie =i licheni ...... 108 Ridic[-te! ...... 109

R{ZBUNAREA FRUMUSE|II cântece Iart[-m[ ...... 114 M[ rog ...... 115 Cântecul mamei ...... 115 Mama =i feciorul ...... 116 Primul cer ...... 117 Limba noastr[ cea român[ ...... 118 Pentru ea ...... 119 O mie de clopote ...... 120 R[sai ...... 121 Eminescu ...... 122 Trei culori ...... 123 Reaprinde\i candela ...... 124 La m[n[stirea C[priana ...... 125 Basarabie cu jale ...... 126 Cântec basarabean ...... 127 Doin[ ...... 128 De ce-ai dat, Doamne?! ...... 129 Salva\i-v[ prin limb[ ...... 131 Ca prima oar[ ...... 132 Cad pe ape ...... 133 Oglinda clipelor ...... 133 Casa p[rinteasc[ ...... 134 De ce-ai fi trist[? ...... 135 Tata ...... 136 Banii ...... 137 Of, Italie ...... 138 Nu mi-s dragi ...... 139

POD PESTE LACRIMI dedica\ii (1996—2001) S[ mergi frumos ...... 142 *** Pe s`ngele nostru...... 142 Templul ...... 143 Între Orfeu =i Hristos ...... 143 Poetul ...... 143 Limba român[ ...... 144 Ru=inosul proverb ...... 145 Zugr[veala de sus ...... 146 *** C`t[ fric[ de singur[tate ai...... 146 Omul duminicii ...... 146 Ei ...... 147 *** }n ceasornicul lui Dumnezeu...... 148 Zmeul =i nunta ...... 148 Eu cred c[ Prutul ...... 149 *** Trandafirul...... 150 Privighetoarea pe cruce ...... 151 *** Sunt un c`ine...... 151 Potcoava ...... 152 *** Murise omul de z[pad[...... 153 *** La gura unui izvor...... 153 Cel care se-apropie ...... 154 Cineva ...... 154 Adev[rat ...... 155 Omul ...... 156 Ce vin[ ...... 156 Mâna aceea ...... 157 Crucea ...... 158 Numai atunci ...... 158 *** Nu este fereastr[ ]n cas[...... 159 *** Fericit cel care s-a =ters...... 160 *** }\i aminte=ti...... 160 Drumul ...... 161 Fiin\a dorului ...... 161 Glasul ...... 162 Rana ...... 163 Pe munte la Predeal ...... 164 *** Dac[ m[icu\a ta...... 164 *** Cum s[ v[ spun?...... 165 Rug[ciunea din zori ...... 165 De-ai curge tu, Prutule ...... 166 La noi ...... 167 *** }mi ]ntind bra\ele...... 167 *** P[rinte...... 168 De chemat pacea ...... 168 J[ratecul ...... 170 *** S[ nu-\i faci, barzo...... 170 Piatra ...... 171 Chiar dac[ ...... 172 *** Ca un copil orfan...... 172 Omule din dep[rt[ri ...... 173 *** Doamne, dac[ nu are mam[...... 173 Copil[rie ...... 174 Podul -R[d[u\i- ...... 174 Poetul ...... 175 *** Un fulger ]n noapte...... 175 Ro=u ...... 176 *** Vin al\i musafiri...... 176 Dac[ e=ti b[rbat ...... 177 *** R[u s[ nu ]n\elegi...... 178 Morile ...... 178 *** Nu s-a schimbat nimic...... 180 *** A=a este, frate...... 180 *** Nu mai am loc...... 181 Poem ...... 182 Despicarea \estelor ...... 182 Melcii ...... 183 Podul ...... 184 Cum s[-\i spun ...... 185 Poetul ...... 185 Cântec ...... 186 Lini=tea lacrimii ...... 187 Poem ...... 187 Descrierea lacrimii ...... 189 Plumbuita ...... 189 *** Mai groaznice ca zidul...... 190 *** Nici un r[u nu poate...... 191 *** Mai caut =i azi anii copii...... 191 *** Frate...... 191 Vremuri ...... 192 *** Sunt nu pe voi sup[rat...... 194 Tu =tii ...... 194 *** Cine ]\i azv`rle o piatr[...... 195 Biblioteca de rou[ ...... 195 *** Cuprinsu-m-au fr[\e=te...... 196 *** Ace=tia suntem noi...... 196 Z[p[cirea lacrimii ...... 197 Focul ...... 197 *** }mi trece frica...... 198 Muzica ...... 198 Din frigul siberian ...... 198 *** S[rac sunt. Dar ce...... 199 Picteaz[-mi o miri=te ...... 200 *** }mi tr[iesc numele...... 204 *** S-ar putea s[ vin[ din nou...... 204 *** Acolo pe unde...... 205 *** Frate, toate se iau...... 205 A=a o =tim ...... 206 Florile negre ...... 207 Crucea ...... 208 Auzi-ne ...... 209 Vreme de r[zboi ...... 211 Transnistria, 1992 ...... 211 Vii tu ...... 212 Testament ...... 214

MO+UL DIN LEAG{N versuri pentru copii Mama ...... 218 Bunica ...... 218 Satele Moldovei ...... 218 Prim[vara ...... 218 Vara ...... 219 Toamna ...... 219 Iarna ...... 219 Oul ...... 219 Fraga ...... 220 Puiul ...... 220 Vaca ...... 220 Purcelul ...... 220 Gr[ura=ul ...... 221 Cântecul pui=orului de melc ...... 221 Telefonul p[s[ruicii ...... 221 Albina ...... 221 Furnica ...... 222 Iese tata la balcon ...... 222 Rândunic[-rândunea ...... 222 Hultanul ...... 222 Stea-stea, logostea ...... 223 Ploaia ...... 223 Curcubeul ...... 223 Unde fugi tu, valule? ...... 224 Greiera=ul ...... 224 Iat[ vine Anul Nou! ...... 225 Frumoas[-i limba noastr[ ...... 225 Tu, iarb[, tot ai mam[? ...... 225 Pui=orii ...... 226 M[icu\a ...... 226 Mul\umim pentru pace ...... 227 Cum se spal[ ariciorii ...... 228 La =coala iepura=ilor ...... 228 Greiera=ul ...... 229 Boc-boc-boc! ...... 229 B[ie\a=ul din ochii mamei ...... 230 Dou[ mere ...... 230 Curcubeul ...... 231 Târgove\ul ciudat ...... 233

UMBRA CIOCÂRLIEI cântece pentru copii Mama ...... 236 Trenul ...... 237 Merge, fuge ...... 237 Cine bine va cânta ...... 238 Cucul ...... 239 Melc-melc, codobelc ...... 240 Cântecul soarelui ...... 241 Floarea omeniei ...... 242 Bravo, m[i nepo\i! ...... 244 Prim[vara ...... 246 Albinu\a ...... 247 S[ tr[i\i, s[-nflori\i! ...... 248 M[ uitam ...... 249 Hai la joc ...... 251 Flutura=ii ...... 252 R[\oiul ...... 254 Umbrelu\a spicului ...... 256 Tobo=arul ...... 257 |[ri=oara mea ...... 259 Limba noastr[ ...... 260

V{D +I M{RTURISESC confesiuni O istorie vie ...... 264 La Alba Iulia ...... 282 M[icu\a Cristina ...... 282

Referin\e istorico-literare ...... 285 CUPRINS

TABEL CRONOLOGIC

jude\ Hotin, se na=te Grigore Vieru în familia de plugari români a lui Pavel =i Eudochia Vieru, n[scut[ Didic. 1950 Absolve=te =coala de 7 clase din satul natal. 1953 Termin[ =coala medie nr. 2 din or[=elul Lipcani. Ani descul\i =i fl[mânzi. 1957 Debuteaz[ editorial (fiind student) cu o plachet[ de versuri pentru copii, Alarma, care este apreciat[ de critica literar[ drept un început de bun augur. 1958 Absolve=te Institutul Pedagogic „Ion Creang[“ din Chi=in[u, Facultatea Filologie =i Istorie. Din cauza lipsurilor materiale este nevoit s[ abandoneze periodic cursurile. Apare a doua culegere de versuri pentru copii, Muzicu\e. Se angajeaz[ ca redactor la revista pentru copii Scânteia Leninist[, actualmente Noi. 1959 8 iunie. Se c[s[tore=te cu Raisa, profesoar[ de român[ =i latin[, n[scut[ Nacu. Redactor la revista Nistru, actualmente Basarabia, publica\ie a Uniunii Scriitorilor din Moldova. 1960—1963 Redactor la editura Cartea Moldoveneasc[. 1960 16 iunie. Se na=te primul copil al familiei Vieru — Teodor. 1961 La editura Cartea Moldoveneasc[ îi apar dou[ plachete de versuri pentru copii: F[t-Frumos curcubeul =i Bun[ ziua, fulgilor! 1963 Apar dou[ c[r\i pentru copii: Mul\umim pentru pace (versuri) =i F[gura=i (versuri, povestiri =i cântece). 1964 Revista Nistru public[ poemul Leg[mânt, dedicat poetului nepereche . 1965 Prefa\at de Ion Dru\[, apare volumul Versuri pentru cititorii de toate vârstele, volum pentru care i se acord[ Premiul Republican al

7 Grigore Vieru

Comsomolului în domeniul literaturii pentru copii =i tineret (1967). 29 iunie. Se na=te al doilea fiu, C[lin. 1967 La editura Lumina i se tip[re=te culegerea pentru copii Poezii de seama voastr[. Revista Nistru public[ poemul B[rba\ii Moldovei cu o dedica\ie pentru „na\ionalistul“ Nicolae Testimi\eanu. Întregul tiraj este oprit, dedica\ia scoas[. 1968 Se produce o cotitur[ logic[ în destinul poetului, consemnat[ de volumul de versuri lirice Numele t[u, cu o prefa\[ de Ion Dru\[. Cartea este apreciat[ de critica literar[ drept cea mai original[ apari\ie poetic[. În chiar anul apari\iei devine obiect de studiu la cursurile universitare de literatur[ na\ional[ contemporan[. Trei poeme din volum sunt intitulate: , , Brâncu=i, iar alte dou[ sunt închinate lui Nicolae Labi= =i . Asemenea dedica\ii apar pentru prima oar[ în lirica basarabean[ postbelic[. 1969 Tip[re=te Duminica cuvintelor la editura Lumina cu ilustra\ii de Igor Vieru, o carte mult îndr[git[ de pre=colari, care a devenit „obligatorie“ în orice gr[dini\[ de copii. 1970 Editura Lumina scoate de sub tipar Abecedarul, ai c[rui autori sunt Spiridon Vangheli, Grigore Vieru =i pictorul Igor Vieru. S-a dat o lupt[ aprig[ de câ\iva ani pentru apari\ia lui, lupt[ în care s-a angajat =i înv[\[torimea basarabean[, lucrarea fiind con- siderat[ na\ionalist[ de c[tre autorit[\i. Apare volumul selectiv de versuri pentru copii Trei iezi. La numai câteva zile dup[ apari\ie, în urma unui denun\, este retras din libr[rii pentru poemul Curcubeul în care s-a g[sit „ascuns“ Tricolorul Românesc. 1971 La editura Cartea Moldoveneasc[, în colec\ia Miori\a, apare placheta Versuri, cu o prefa\[ de George Meniuc. 1973 Grigore Vieru trece Prutul în cadrul unei delega\ii de scriitori sovietici. Particip[ la întâlnirea cu redactorii revistei Secolul XX Dan H[ulic[, +tefan Augustin =, Ioanichie Olteanu, Geo +erban, Tatiana Nicolescu. Viziteaz[, la rug[mintea sa, m[n[s- tirile Putna, Vorone\, Sucevi\a, Dragomirna, V[ratec. Se întoarce la Chi=in[u cu un sac de c[r\i. Mai târziu poetul face urm[toarea m[rturisire: „Dac[ visul unora a fost ori este s[ ajung[ în Cosmos, eu via\a întreag[ am visat s[ trec Prutul“. 8 Acum =i în veac

1974 Zaharia Stancu, pre=edintele Uniunii Scriitorilor din România, îi face o invita\ie oficial[ din partea Uniunii Scriitorilor, c[reia poetul îi d[ curs. Viziteaz[ Transilvania, înso\it de poetul Radu Cârneci. Apare volumul de versuri lirice Aproape cu ilustra\ii color de Isai Cârmu. 1975 La editura Lumina apare cartea pentru cei mici Mama ilustrat[ de Igor Vieru. 1976 Editura Lumina lanseaz[ volumul Un verde ne vede pentru care poetului i se decerneaz[ Premiul de Stat al Republicii Moldova (1978). 1977 La invita\ia Uniunii Scriitorilor din România viziteaz[ împreun[ cu so\ia mai multe ora=e din România: Bucure=ti, Constan\a, Cluj- Napoca, Ia=i. 1978 Prin apari\ia la editura din Ia=i (director Mircea Radu Iacoban) a volumului Steaua de vineri, cu o binecuvântare de Nichita St[nescu, este rupt[ ghea\a t[cerii între scriitorii români de pe ambele maluri ale Prutului. Apar Clopo\eii — o culegere de cântece pentru copii de Iulia |ibulschi pe versuri de Grigore Vieru. 1980 Copiii de la gr[dini\e se bucur[ de o nou[ apari\ie — abecedarul pentru pre=colari Albinu\a—, ingenios ilustrat de tân[rul pictor Lic[ Sainciuc. Fiindc[ iubesc — o nou[ culegere de versuri lirice, bine primit[ de cititori =i de critica literar[. S[ cre=ti mare — culegere de cântece pentru copii. 1981 La editura Albatros din Bucure=ti (director Mircea Sântimbreanu), în colec\ia Cele mai frumoase poezii, apare o selec\ie din lirica poetului sub numele Izvorul =i clipa, cu o prefa\[ de Marin Sorescu. 1982 Este lansat filmul muzical pentru copii Maria Mirabela al eminentului regizor Ion Popescu Gopo. Autorul muzicii — , autorul textelor pentru cântece — Grigore Vieru. Moare mama poetului, Eudochia. Înmormântarea se face cu preot — lucru aproape condamnabil în acele timpuri. 1983 La editura Literatura Artistic[ din Chi=in[u apare cartea Taina care m[ ap[r[. Primele accente profund sociale în crea\ia poetului se fac sim\ite în poemele Un secol gr[bit, Imn globului p[mântesc, Poetul. 1984 Poetul î=i adun[ cele mai frumoase poezii =i cântece, medalioane, secven\e publicistice în volumul Scrieri alese, prefa\at de cel mai de seam[ critic =i istoric literar al Basarabiei, Mihai Cimpoi. Versurile noi pe care poetul le-a inclus în Scrieri alese (Asculta\i, 9 Grigore Vieru

m[i copii, Floarea soarelui, Despre fericire) au în majoritatea lor un caracter social. De aici încolo, artistul, obligat de condi\iile so- cial-politice, devine un poet tribun. Într-un interviu el m[rturise=te: „Eu sunt un poet liric, chiar tragic, pr[p[stios. Abia a=tept ca lucru- rile s[ se rea=eze în matca lor, pentru a reveni, la chemarea mea fireasc[, la poezia liric[“. Apare un studiu semnat de Mihail Dolgan Crea\ia lui Grigore Vieru în =coal[. 1985 Poetul împline=te 50 de ani. Dore=te cu aceast[ ocazie s[ fac[ un spectacol literar-muzical la Palatul Octombrie (azi Palatul Na\ional). Spectacolul este interzis la cel mai înalt nivel. 1987 Poftim de intra\i — o alt[ culegere de cântece pentru copii, realizat[ de aproape to\i compozitorii basarabeni care scriu pentru copii. Pentru prima oar[ Grigore Vieru se lanseaz[ =i ca autor de melodii pentru copii. La editura Literatura Artistic[ apare cartea de versuri, creion[ri, interviuri, note, intitulat[ Cel care sunt. 1988 În s[pt[mânalul Literatura =i Arta apare primul text poetic postbelic tip[rit în Basarabia cu litere latine semnat de Grigore Vieru. I se acord[ cea mai prestigioas[ distinc\ie interna\ional[ în domeniul literaturii pentru copii: Diploma de Onoare Andersen. În acela=i an apare cartea de versuri R[d[cina de foc la Editura Universul din Bucure=ti (director Romul Munteanu). Culegerea Ramule-neamule cu muzica Iuliei |ibulschi pe versuri de Gri- gore Vieru apare la editura Literatura Artistic[. 1989 Este ales deputat al poporului. Adunând în jurul s[u pe cei mai populari interpre\i =i compozitori de muzic[ u=oar[ din Basarabia, poetul întreprinde un turneu în Moldova de peste Prut. Arti=tii sunt primi\i cu lacrimi în ochi. Iese de sub tipar culegerea de versuri, cântece, aforisme =i publicistic[ Cine crede. 1990 Grigore Vieru este ales Membru de Onoare al Academiei Române. La editura Hyperion apare cartea pentru cei mici Frumoas[-i limba noastr[. 1991 Membru al Comisiei de Stat pentru Problemele Limbii. La editura Orient-Occident din Bucure=ti apare volumul Hristos nu are nici o vin[, cu o prefa\[ de Carolina Ilica =i o postfa\[ de Dumitru M. Ion.

10 Acum =i în veac

1992 Academia Român[ îl propune pentru Premiul Nobel pentru Pace. La Electrecord, Bucure=ti, apare discul de cântece R[sai, realizat împreun[ cu marii disp[ru\i Doina =i Ion Aldea-Teodorovici. Casa de discuri din Moscova scoate Cântece de pe versuri de Grigore Vieru. La Electrecord apare discul Versuri în lectura autorului. I se confer[ titlul onorific Scriitor al poporului din Republica Moldova. 1993 Este ales membru corespondent al Academiei Române. La editura Porto-Franco, Gala\i, apare cartea de versuri Cur[\irea fântânii. (Selec\ie =i aprecieri critice de V. Pâslaru, postfa\[ de V. Cr[ciun). 1994 La editura Scrisul Românesc din Craiova apare volumul Rug[- ciune pentru mama, prefa\at[ de Tudor Nedelcea. Apare Doinatoriu de Tudor Chiriac — o tulbur[toare crea\ie muzical[, una dintre compozi\iile fundamentale ale muzicii basarabene, în care compozitorul reu=e=te s[ ridice doina la nivel de oratoriu. Majoritatea versurilor apar\in lui Grigore Vieru. Aprilie. Venirea la putere a Partidului Agrarian care renun\[ la Imnul de Stat De=teapt[-te, române. Este anun\at un concurs pentru un nou imn. Poetul public[ în revista Literatura =i Arta, în câteva numere la rând, urm[toarele: „Dreptatea istoric[ va blestema poe\ii =i compozitorii care vor îndr[zni s[ ridice mâna asupra Imnului Na\ional De=teapt[-te, române, coco\ându-se ei în locul str[lucirii =i necesit[\ii lui istorice“. 1995 Cu ocazia împlinirii vârstei de 60 de ani este s[rb[torit oficial la Bucure=ti, Ia=i =i la Uniunea Scriitorilor din Chi=in[u. În acela=i an, poetul este ales membru al Consiliului de admi- nistra\ie pentru Societatea Român[ de Radiodifuziune. Apar dou[ studii dedicate poetului: Poet pe Golgota Basarabiei, semnat de Stelian Gruia, tip[rit la editura Eminescu, =i Grigore Vieru omul =i poetul de F[nu= B[ile=teanu, la editura Iriana, Bucure=ti. Culegeri din lirica =i poezia sa pentru copii au ap[rut de-a lungul anilor în Fran\a, Rusia, Ucraina, Letonia, Lituania, Estonia, Georgia, Armenia, Macedonia, Bulgaria, Bielarus, Tadjikistan, Azerbaidjan, Kârgâzstan =i în alte \[ri. 1996 Este decorat cu Ordinul Republicii. Laureat al multor publica\ii din România. 1996 În Ziua Duminicii Mari (Rusaliile), poetul pune o piatr[ funerar[ comun[ (pentru mama =i pentru el) pe mormântul mamei cu 11 Grigore Vieru

urm[toarele epitafuri d[ltuite de sculptorul Tudor Cataraga într-o piatr[ simpl[ de Cos[u\i: „Pierzând pe mama, î\i r[mâne Patria, dar nu mai e=ti copil“, iar pentru sine: „Sunt iarb[, mai simplu nu pot fi“. Sensul epitafului s[u poetul l-a explicat în felul urm[tor rudelor, elevilor =i cons[tenilor aduna\i în cimitir: „A fi simplu nu este o treab[ u=oar[. A fi simplu înseamn[ s[ mori câte pu\in în fiecare zi, în numele celor mul\i, pân[ când te preschimbi în iarb[. Iar mai simplu ca iarba ce poate fi?!“ Se turneaz[ un film documentar (scenariu Dumitru Ol[rescu, regizor Mircea Chistrug[, operator Andrei Cala=nicov) despre via\a =i activitatea lui Grigore Vieru. Editura Minerva din Bucure=ti scoate de sub tipar în una din cele mai prestigioase colec\ii Biblioteca pentru to\i volumul selectiv de versuri, aforisme =i confesiuni cu titlul V[d =i m[rturisesc. 1997 Editura Litera din Chi=in[u lanseaz[ volumul antologic Acum =i în veac (Colec\ia Biblioteca =colarului). 1999 La aceea=i editur[ apare Strigat-am c[tre tine (Colec\ia Biblioteca de aur). La editura Edit Press din Gala\i apare volumul de versuri Izb[virea. Tot în acest an apare un CD, Chi=in[u—Bucure=ti, cu zece cântece pentru copii de Gr. Vieru. Muzica: Nicolae Caragia, interpret[: Emy Cibot[ra=. La Grupul Editorial Litera apare edi\ia a II-a a c[r\ii Acum =i în veac (Colec\ia Biblioteca =colarului). 2000 Este decorat cu Medalia guvernamental[ a României Eminescu. 150 de ani de la na=tere. La Grupul Editorial Litera apare edi\ia a III-a rev[zut[ =i ad[ugit[ a c[r\ii Acum =i în veac (Colec\ia Biblioteca =colarului). 2001 La editura Litera Interna\ional =i Grupul Editorial Litera apare edi\ia a IV-a, rev[zut[ =i ad[ugit[ a c[r\ii Acum =i în veac (Colec\ia Biblioteca =colarului, serie nou[) =i edi\ia a II-a rev[zut[ =i ad[ugit[ a c[r\ii Strigat-am c[tre tine (Colec\ia Biblioteca de aur, serie nou[).

12 Moto: Acolo sunt dureri Ca ale aceleia ce naºte. Versuri psaltice E-atât de mare binele ce-aºtept, Cã orice suferinþã îmi pare-o fericire. Dante Alighieri Moto: Ca sã pot muri liniºtit, pe mine Mie redã-mã! Mihai Eminescu FÃGÃDUINDU- MÃ IUBIRII lirice (1968µ 1983) CUPRINS Grigore Vieru

FÃPTURA MAMEI Uºoarã, maicã, uºoarã, C-ai putea sã mergi cãlcând Pe seminþele ce zboarã Între ceruri ºi pãmânt.

În priviri c-un fel de teamã, Fericitã totuºi eºti µ Iarba ºtie cum te cheamã, Steaua ºtie ce gândeºti.

CASA MEA Tu mã iartã, o, mã iartã, Casa mea de humã, tu, Despre toate-am scris pe lume, Numai despre tine nu.

Sã-þi trag radio ºi luminã Þi-am fãgãduit cândva ªi cã fi-vom împreunã Pieptul meu cât va sufla.

Dar prin alte case, iatã, Eu lumina o presor, Alte case mã ascultã Când vorbesc la difuzor. 16 CUPRINS Acum =i în veac

Þi-am luat-o ºi pe mama ªi-aþi rãmas acuma, ia, Vai, nici tu în rând cu lumea ªi nici orãºeancã ea.

Las’ cã vin eu cu bãtrâna ªi nepotul o sã-l iau, Care pe neprins de veste Speria-va-þi bezna: „Hau!“

ªi vei râde cu bãiatul Ca doi prunci prea mititei ªi vei plânge cu bãtrâna De dor, ca douã femei.

ªi vei tace lung cu mine Cu vãz tulbur ºi durut, Casã vãduvã ºi tristã De pe margine de Prut.

ACASÃ Toamnã târzie la noi la Lipcani, rece ca sfecla de zahãr. Mã trezesc dimineaþa cu toate lãicerele casei pe mine, ostenit de greul lor colorat. „Mã temeam sã nu-þi fie frig“, zice mama.

17 CUPRINS Grigore Vieru

Vin rudele sã mã vadã, vorbesc în ºoaptã afarã ca la priveghi, sã nu-mi tulbure somnul ºi þistuiesc pe cei mici sã fie cuminþi. Mã aplec sã le sãrut mâna, ele ºi-o smulg îndãrãt: „Nu trebuie...“ ruºinându-se de pãmântul de sub unghii ºi din crãpãturile palmelor. O, neamule, tu, adunat grãmãjoarã, ai putea sã încapi într-o singurã icoanã.

DE LEAGÃN Pentru Cãlin Hai, puiu, nani-na, Cã mama te-a legãna, Cã mama te-a legãna, Pe obraji, pe geana sa; Pe un spic frumos de grâu ªi pe val adânc de râu, Pe-amiros de mãr, pe-o stea, Pe-o crenguþã de ºasla; Pe rãsuflet cald de doinã ªi pe tremur lin de horã, Pe ram verde de stejar,

18 CUPRINS Acum =i în veac

Pe coamã de armãsar; Pe doi faguri dulci, mustoºi, Într-un clopot de strãmoºi, Pe-amintirea lui bunicu, Pe nesomnul lui tãticu; Pe un vers de Eminescu, Pe pãmântul ce-l iubescu, Sã-l iubeºti ºi tu aºa, Hai, puiu, nani-na.

LEGÃMÂNT Lui Mihai Eminescu ªtiu: cândva, la miez de noapte, Ori la rãsãrit de Soare, Stinge-mi-s-or ochii mie Tot deasupra cãrþii Sale.

Am s-ajung atunce, poate, La mijlocul ei aproape. Ci sã nu închideþi cartea Ca pe recile-mi pleoape.

S-o lãsaþi aºa deschisã, Ca bãiatul meu ori fata Sã citeascã mai departe Ce n-a reuºit nici tata.

Iar de n-au s-auzã dânºii Al strãvechii slove bucium, Aºezaþi-mi-o ca pernã Cu toþi codrii ei în zbucium. 19 CUPRINS Grigore Vieru

ÎN LIMBA TA În aceeaºi limbã Toatã lumea plânge, În aceeaºi limbã Râde un pãmânt. Ci doar în limba ta Durerea poþi s-o mângâi, Iar bucuria S-o preschimbi în cânt.

În limba ta Þi-e dor de mama, ªi vinul e mai vin, ªi prânzul e mai prânz. ªi doar în limba ta Poþi râde singur, ªi doar în limba ta Te poþi opri din plâns.

Iar când nu poþi Nici plânge ºi nici râde, Când nu poþi mângâia ªi nici cânta, Cu-al tãu pãmânt, Cu cerul tãu în faþã, Tu taci atunce Tot în limba ta.

20 CUPRINS Acum =i în veac

* * * Morþii sunt Ca niºte copii. Trebuie sã-i strigi Seara acasã. Sã-i scalzi Înainte de somn. Sã le închizi ochii, Sã le sãruþi fruntea. Trebuie sã veghezi Sã nu cadã Din leagãnul de lut. Lãsaþi morþii Sã doarmã în pace Lângã roza cea albã-a Izvorului, Sub cerul de frunze Al pomului. Morþii sunt Ca niºte copii ªi fiecare κi are morþii sãi.

LACRIMA Acest chip de zeu trist clar Lacrima Acest greier de cleºtar Lacrima Acest creier gânditor Lacrima 21 CUPRINS Grigore Vieru

Acest Soare arzãtor Lacrima Acest lanþ crescut în os Lacrima Acest glonte mânios Lacrima Acest iepure ah plâns Lacrima În a genei umbrã-ascuns Lacrima Acest nu cu paloº lat Lacrima Ci cu inima-mpãrat Lacrima Acest deal de sare greu Lacrima Acest clopot acest zeu Lacrima

IZVORUL Lui Dumitru Blãjinu S-au micºorat alunii. Cineva sus pe coastã Spalã faþa Lunii Cu lacrima noastrã.

Ah, idee mãreaþã, Îmbãtrâni-vei ºi tu! Toate se schimbã în viaþã, Numai izvorul nu.

22 CUPRINS Acum =i în veac

Veºnic tânãr ºi bun, Sunã sub dealuri strãbune. „Bunã seara“, îi spun, „Bunã ziua“, îmi spune.

FORMULAR µ Numele ºi prenumele? µ Eu.

µ Anul de naºtere? µ Cel mai tânãr an: Când se iubeau Pãrinþii mei.

µ Originea? µ Ar ºi semãn Dealul acel din preajma codrilor. ªtiu toate doinele.

µ Profesiunea? µ Ostenesc în ocna cuvintelor.

µ Pãrinþii? µ Am numai mamã.

µ Numele mamei? µ Mama.

µ Ocupaþia ei? µ Aºteaptã. 23 CUPRINS Grigore Vieru µ Ai fost supus Judecãþii vreodatã? µ Am stat niºte ani închis: În sine. µ Rubedenii peste hotare ai? µ Da. Pe tata. Îngropat În pãmânt strãin. Anul 1945.

OCHEANUL Când eram mic, Cineva îmi dãdu un ochean. Cu el Toate Eu le mãream. Mãream fãrâma de azimã În patruzeci ºi ºapte, Pânã când Puteam sã rup din ea Jumãtate. Mãream ºi adânceam Valurile Prutului, Pânã când Mã temeam sã intru în ele. Mãream pe „cartinci“ Oameni cu mustãþi, Pânã când vedeam grãdina Umplându-se ca de spice De mustaþa lor. 24 CUPRINS Acum =i în veac

Mãream vorbele Pânã când sunau Ca un clopot bisericesc. Mãream tãcerea Pânã când în cãpiþa de paie Auzeam cum respirã spionii...

Nu ºtiu cum ºi de unde Bãiatul meu A scos ieri Acea jucãrie veche. Azi dimineaþã Am sfãrâmat ocheanul.

AUTOBIOGRAFICÃ Mama mea viaþa-ntreagã A trãit fãrã bãrbat. Singurei eram în casã Ploi cu grindinã când bat.

Mama mea viaþa-ntreagã, Stând la masã, ea ºi eu, Se aºazã între mine ªi Preabunul Dumnezeu.

Oh, ºi crede-aºa într-însul, Cã-n albastru vãzul ei Chipul lui de pe icoanã Se strãvede sub scântei.

25 CUPRINS Grigore Vieru

ªi eu þin atât la mama, Cã nicicând nu îndrãznesc Dumnezeul din privire Sã mã vâr sã-l mâzgâlesc.

DE UNDE De unde ºtii, mamã, Cum arãtai tânãrã, Când nu þi-ai întipãrit Pe nici o pozã chipul; Când nu te-ai uitat În oglindã nicicând; Când apa Peste care te aplecai Era plinã mereu de cãmãºi; Când a zilei oglindã Zãcea bucãþi la pãmânt Sub furtuna de foc A rãzboiului; Când pe ochii copiilor tãi Scrumul secetei se aºternuse, Umbrele foamei; Când geamul La care-aºteptai Era, mamã, cernit De jalea ochilor tãi, De singurãtate.

26 CUPRINS Acum =i în veac

BUZELE MAMEI Iar buzele tale sunt, mamã, O ranã tãcutã mereu, Mereu presuratã cu þãrna Mormântului tatãlui meu.

O, buzele ce sãrutarã Al tatei mormânt Mai mult ca pre dânsul, Pre tata,-n Puþinii lui ani pre pãmânt.

Acuma când nu te poþi, mamã, De sarea din ºale pleca, Cine ridicã mormântul Spre gura uscatã a ta?!

MÂINILE MAMEI Când m-am nãscut, pe frunte eu Aveam coroanã-mpãrãteascã: A mamei mânã pãrinteascã, A mamei mânã pãrinteascã.

Duios, o, mâna ei întâi Cu mâna dragei mele fete S-au întâlnit la mine-n plete, S-au întâlnit la mine-n plete.

Copii am. Dar ºi-acuma când Vin zorii noaptea s-o destrame, 27 CUPRINS Grigore Vieru

Gãsesc pe frunte mâna mamei, Gãsesc pe frunte mâna mamei.

O, mâna ei, o, mâna ei, O, mâna ei, ca ramul veºted, A-mbãtrânit la mine-n creºtet, A-mbãtrânit la mine-n creºtet.

NOPÞILE MAMEI Te chinuie nesomnul, Durerea în oase. Ai aprinde lumina ªi-ai coase. Dar dorm Doamna ºi domnul.

Un glas tãmãduitor Te cheamã În sat Lângã grijile humii. Ieºi la balcon cu teamã Ca la marginea lumii. Aduni pânã-n zori, În prag, Spice de nehodinã. Lumini pe târg: Miriºte strãinã.

28 CUPRINS Acum =i în veac

CUVÂNTUL M A M A Pruncii îl zuruie. Bãtrânii îl viseazã. Bolnavii îl ºoptesc. Muþii îl gândesc. Fricoºii îl strigã. Orfanii îl lacrimã. Rãniþii îl cheamã. Iar ceilalþi îl uitã. O, Mamã! O, Mamã!

MICÃ BALADÃ Lui Marin Sorescu Pe mine mã iubeau toate femeile. Mã simþeam puternic ºi sigur. Ca Meºterul Manole, am cutezat sã ridic o construcþie care sã dãinuie veºnic. Am început lucrul ºi le-am chemat la mine pe toate: pe Maria, pe Ana, Pe Alexandra, pe Ioana... Care întâi va ajunge, Pe-aceea-n perete o voi zidi. Dar din toate femeile A venit una singurã: 29 CUPRINS Grigore Vieru

Mama. µ Tu nu m-ai strigat, Fiule?

GHICITOARE FÃRÃ SFÂRºIT Ce izvor Se ia dupã om? Glasul mamei. Ce e dulce ªi nu se aduce? Buzele mamei. Care spice cresc Cu vârful în jos? Braþele mamei. Care stele pe cer Cad amândouã odatã? Ochii mamei.

Ce se arã Cu lacrima? Chipul mamei.

Ce este nemãrginit ªi nu calcã iarbã strãinã? Sufletul mamei.

30 CUPRINS Acum =i în veac

MAMÃ, TU EºTI... Mamã, Tu eºti patria mea! Creºtetul tãu µ Vârful muntelui Acoperit cu nea. Ochii tãi µ Mãri albastre. Palmele tale µ Arãturile noastre. Respiraþia ta µ Nor Din care curg ploi Peste câmp ºi oraº. Inelul Din degetul tãu µ Cãtare Prin care ochesc În vrãjmaº. Basmaua µ Steag, Zvâcnind Ca inima... Mamã, Tu eºti patria mea!

PÃSTREZ ÎN SUFLET Trandafir, tãiat dulce de mâna femeii. Steaua cãzândã 31 CUPRINS Grigore Vieru

de cine-i tãiatã?! Un fum rãcoros a ceea ce arde în adânc este izvorul din iarbã, un limpede fum. Pãstrez în suflet chipul pe care nu-l vãzum.

CE TÂNÃRÃ EºTI! Curând Va rãsãri soarele Gol, rourat. Spice l-or înveli, Ramuri l-or coperi. Curând Va asfinþi soarele ªi va avea îndureratul Meu chip. Ape îl vor sorbi, Pãmântul l-o coperi.

CREANGà DE MÃR Te-ai dezbrãcat de noapte ca de cãmaºã, ah, creangã de mãr! Tremurã degetele vântului pe sânii tari ai merelor tale. 32 CUPRINS Acum =i în veac

Pe aer culcatã, cu plete umede, verzi, numai mireasmã, el trunchiului smulge-te-ar ºi-n pãdure duce-te-ar, ah, creangã de mãr!

IEªI, SOARE, IEªI Ah, din cãmaºa ta Foºnind ca frunzarele Trupul tãu gol ieºea Ca din nouri soarele. Ieºi, soare, ieºi Cã þi-oi da cireºi!... Erai umedã ca un culbec, Frumoasã ºi umbra-þi era, Încât vroiam sã mã plec Sã-i spun la ureche ceva. Melc-melc, Codobelc!...

CUPRINS VREAU SÃ TE VÃD µ Vreau sã te vãd, femeie, Sau vino sã mã vezi, Mi-e dor de iarba crudã A ochilor tãi verzi; 33 CUPRINS Grigore Vieru

De-a tale negre gene Ce tremurã uºor Ca aburul de ploaie Deasupra codrilor.

µ Vreau sã te vãd, bãrbate, Sau vino sã mã vezi, E timpul coasei, iatã, În ochii mei cei verzi. Coseºte, hai µ ca iarba, Cu rouã ºi cu stea, Mai deasã ºi mai verde Sã creascã-n urma ta.

O CEAÞÃ CALDÃ Unde sunt frunzele hrãnite cu sângele dragostei noastre?! Unde e sângele verde al frunzelor tinere?!

ªi apele unde sunt Limpezi de sufletul nostru?! ªi sufletul unde e Limpezit de tremurul de ape?!

Unde e pasãrea trezitã în zori de ºoaptele dragostei noastre?! Unde e dragostea noastrã 34 CUPRINS Acum =i în veac trezitã în zori de-al pãsãrii cântec?

O ceaþã caldã de frunze alunecã printre arbori ºi eu de ea mã lipesc, iubito, precum atunci, precum atunci µ de fãptura ta somnoroasã.

A, IUBITE, A µ A, iubite, a, Mai spune-mi ceva, Cã mi-i drag sã-mi spui Ce nu ºtiu, drag pui, Cã mi-i drag sã-ascult De dragoste mult, Haide, spune-mi cum se Iubesc pãsãrile.

µ O, iubito, o, Cred cã tot ca noi: Copacii bãtrâni Acasã rãmân Ca niºte bunici Cu puii cei mici Care-n braþe-i leagãnã Pânã-i frunza galbenã. Pe-urmã bat vântoasele, ªi nu-i nici o pasãre, Pe-urmã le cad foile, 35 CUPRINS Grigore Vieru

Se-nvelesc cu ploile. Pe-urmã îi dor crengile ªi n-au ce sã legene.

PÃDURE, VERDE PÃDURE Draga i-a fugit cu altul. S-a ascuns în codru. Uuu! El a smuls pãdurea toatã, Însã n-a gãsit-o, nu.

El a smuls pãdurea toatã ªi s-o are începu. ªi-a arat pãdurea toatã... Însã n-a gãsit-o, nu. Semãnã pãdurea toatã, Din grâu azime-a gãtit ªi-o corabie-ºi cioplise Din stejarul prãvãlit.

ªi-o corabie-ºi cioplise ªi-n amurgul greu, de stânci, A plecat pe mãri, s-o uite, Clãtinat de ape-adânci.

A plecat pe mãri, s-o uite, Dar sub lunã, dar sub stea, Rãsãrea la loc pãdurea, Iar corabia-nfrunzea.

36 CUPRINS Acum =i în veac

JOC DE FAMILIE Duminicã dimineaþa Copiii noºtri amândoi Se urcã în pat Între noi... Ne scot de pe degete Palidele inele, Le duc la ochi ªi se uitã la mama ºi tata Prin ele. O, golul rotund al inelelor Se umple atunci De vãzul copiilor luminos. ªi-n toatã lumea Nu existã joc mai frumos.

ONOMASTICÃ Veniserã oaspeþii toþi. În jurul mesei Ne-nghesuiserãm Sã mai facem un loc Între mine ºi tine. Tu mereu þineai capul Aplecat spre umãrul meu ªi pãrul tãu lung ºi superb Curgea negru-ntre noi Asemeni unei cascade. ªi nu mai era loc Pentru mama, Nu mai era loc. 37 CUPRINS Grigore Vieru

CÂNTEC DE LEAGÃN PENTRU MAMA Dormi-adormi, mãicuþã dragã, Dorm nepoþii tãi de fragã, Dorm ºi blidele spãlate, Dorm ºi rufele curate; Dorm trudite-a scãrii trepte Lângã cuibul meu de pietre, Doarme-n tihnã greieraºu-n Clopoþelul de la uºã; Doarme casa ta bãtrânã, Doarme via sub þãrânã. Dormi! Prin vis, pe val de mare, Sã te vezi copilã mare, Lângã-un ciob ºi o cordicã Sã te vezi copilã micã. Sã te vezi ºi mai nainte: Când erai cum nu þii minte. Dormi, mãicuþa mea albitã, Dormi, mãicuþa mea iubitã!

MAMA ÎN CASA NOASTRÃ Ne supãrãm pe ea Cã nu vede bine Atunci când Stricã paharul De cristal.

Ne supãrãm pe ea Cã nu vede bine 38 Acum =i în veac

Atunci când în loc de pâine smolitã Pâine albã ne-aduce.

Ne supãrãm pe ea Cã umblã încet Atunci când Ne face curat prin casã ªi oaspeþii trebuie Sã vinã.

Ne bucurãm Cã nu vede bine, Atunci când Ne sãrutãm soaþele tinere.

Ne bucurãm Cã n-aude bine, Atunci când Ne spunem cuvinte De dragoste.

Ne bucurãm Cã pe scãri se urcã încet, Atunci când Nu mai putem sã ne smulgem Din îmbrãþiºãrile Mai dulci ca poamele.

Oh, mamele noastre, Mamele!

39 CUPRINS Grigore Vieru

CUTREMUR Mama intrã-n mare. Asfinþire linã. Sfintei mari întinderi Cuvios se-nchinã.

Alb împrãºtiate Pletele-i pe valuri Coperã, o, marea... Pruncii fug pe maluri.

În adânc nurora Cu închise pleoape, Ca o stea prelungã, ªerpuie sub ape.

O, dar ce cutremur Când pe valuri urcã ªi cu pãrul mamei Pãrul ei se-ncurcã!

SPRE CHIPUL TÃU Departe nu alerg ca râul, Cã cine uitã se destramã.

Cu roua spicului sub pleoape Mã-ntorc spre ce mi-e sfânt ºi-aproape:

Spre chipul tãu de aur, mamã, ªi-mi curge sufletul ca grâul. 40 CUPRINS Acum =i în veac

PASÃREA Când s-a întors La puii ei cu hrana, Gãsise cuibul gol ªi amuþit. I-a cãutat Pânã-i albise pana, ªi-n cioc Sãmânþa a-ncolþit.

POEM ÎN MUNÞI „Caut apa În care te-ai oglindit“ Ion Mircea La munte izvorul Din cer izvorãºte. Ca sufletul mamei, Ca sfântul ei grai În care te vãd Fãrã de moarte. Acolo, iubito, Cetina leagãnã Mireasma pletelor tale. Dulcea suflare a lor Apropie cerul de oameni. ªi eu în Adâncu-i cel rodnic Ca-n lumina ochilor tãi Fãrã de moarte mã vãd.

41 CUPRINS Grigore Vieru

E-O LINIºTE IUBIREA? E-o liniºte iubirea? Mi-s pletele albite. ªi tulbure mi-e somnul Ca între douã pite. Nu ºtiu: rãsare iarba, Mai curg pe vãi izvoare?! Departe eºti de mine Cum Luna e de Soare.

Pier stele neatinse. Noi stele se vor naºte. Am cunoscut durerea, Nu am ce mai cunoaºte.

ALT CÂNTEC Pe alta, nu pe tine, Se cade sã cuprind µ Tu braþele-mi legaseºi Cu-al mamei pãr de-argint, Ce l-ai tãiat în noapte La ora de mister Cu lama unei stele Desprinse de pe cer.

Mai plouã sus în ceruri ªi ninge pre pãmânt, Nu sunt atât de tânãr, Dar nici bãtrân nu sânt. 42 CUPRINS Acum =i în veac

Încerc sã rup strânsoarea µ Îmi cade braþul slab... ªi pãrul ce mã curmã Se face tot mai alb.

VÂNTU-N CARE ZBOR Vântu-n care zbor, vânt cald, Încã n-a venit. Apa-n care eu mã scald Încã n-a venit. Cântu-n care-mbãtrânesc Încã n-a venit.

Sufletul care-l iubesc Încã n-a venit.

MAI BINE Mai bine mã cunoaºte Cea care urã-mi poartã. Ea ºtie când ºi unde M-am îndreptat din poartã; Prin care munþi voi trece ªi peste care ape, Ce þin ascuns sub frunte, Ce tãinui sub pleoape. Nici tu care mã-nlãnþui

43 CUPRINS Grigore Vieru

Cu braþele, iubito, Cãzând cu dor la pieptu-mi Ca lacrima, topitã; Nici moartea, cã e moarte, ªi cântã-adânc în mine, Nici ea chiar nu mã ºtie Aºa de-ntreg ºi bine.

SUS

Lui Vasile Leviþchi În munþii cu brazi Alb rãsãrit. Orice necaz M-a pãrãsit. Am vãzut veºnicia µ Era singurã. Tãcutã Ca laptele mamei.

* * *

Tu îmbrãcatã mireasã, Eu îmbrãcat în cuvânt. Sângele lui, al eroului, Înveºmântat în vânt. Pomul îngrãdit cu mireasmã, Sufletul mamei µ cu niºte cocori.

44 CUPRINS Acum =i în veac

Atât de fãrã Apãrare cu toþii!

ªi totuºi, Pe stâncile zilei, Biruitori!

DREAPTA LAUDÃ Sus ramura bradului, Jos creanga mãrului: Douã braþe Veºnic spre mine întinse. Sus steaua, Jos pâinea: Doi ochi veºnic deschiºi Ca ochii tãi, mamã.

DAR TU Pe câmpul cu pomi ciudaþi de tabac tãcutã înaintezi. Limbi verzi ca de ºerpi uriaºi fiinþa ta înconjoarã. Dar tu înaintezi. Nu mai vine, mamã, nimeni din urmã, afarã de pâinea ta învelitã-n ºtergar 45 CUPRINS Grigore Vieru

ºi cerul, din spate, eliberat de frunzele mari. Doamne, cât cer deasupra unei singure pâini!

* * *

Un fulger în noapte A luminat chipul mamei ªi faþa pâinii, Aflatã pe masã. Se rugau parcã-amândouã. Dormeam cu toþii adânc Cu faþa în jos. Treze erau numai ele, Cu ochii la ploaia cu piatrã.

M-A STRIGAT CINEVA? Totul e îndoielnic µ Chiar ºi ochii acei. Poate nu-s ai iubitei, Poate-ai altei femei.

Totul e îndoielnic µ Chiar ºi rana.

46 CUPRINS Acum =i în veac

Poate cã nu o port eu, Poate cã mama.

Totul e îndoielnic µ Chiar ºi izvorul. Poate cã nu el se-aude, Poate cã dorul.

NICI O STEA Nici o stea nu este sãracã Atâta timp cât se vede. Nici un neam µ nevoiaº, Cât are un cântec, un grai.

Sã ai un lãcaº propriu, Un grai al tãu, din adânc, O memorie proprie µ Iatã ce este Patria.

Hei! Ce cauþi acolo sus?! Bocancul spaimei cerul a spart. Pãmânt bun, negru, Alunecã dus de ºuvoaie.

Mulþumeºte mamei! Câtã vreme rãmân Mamele jos pe pãmânt, Nici o þarã nu este sãracã.

47 CUPRINS Grigore Vieru

* * * Ah, tot mai liniºtit mi-e verbul ªi dragostea ºi-a mea viaþã. Ca floarea pomului pe apã Îmi curge somnul lin pe faþã. Aratã-mi-se-n vis un cântec, Îl cânt cum cântã numai dorul: „Ia-mi lacrima, dar ochii lasã-mi, Ia apa, dar sã-mi laºi izvorul“. „Eºti trist, te pregãteºti de iarnã?“ Iubita parcã mã întreabã, Iar eu, senin, rãspundu-i parcã: „Mã pregãtesc de flori ºi iarbã“.

IUBITO Ceea ce, neauzit, Din ramuri cade Sunt frunzele noastre. Dar mãrul? Mãrul de aur?

Ceea ce, îndepãrtat, Sunã în cântec Sunt cuvintele noastre. Dar cântecul? Sãrbãtorile lui?

Ceea ce, clar, Spre mare aleargã

48 CUPRINS Acum =i în veac

Sunt izvoarele noastre. Dar marea? Întinsul ei liber?

Al cui e cerul, Liniºtea lui? Când stelele care cad Sunt stelele noastre, De jale cãzând.

Spartã zace oglinda Zilelor în care Uluit descopeream Chipul tãu fãrã seamãn, Dragostea.

Sunt ochii mei ºi-ai tãi Cei care trist acum Spre tãcere se-nchid. Tãcere Cãzând pe tãcere se-aude, Iubito!

DE-ACUM De-acum aº putea ªi fãrã picioare trãi, Da, fãrã de ele µ La cine vroiam sã ajung Am ajuns.

49 CUPRINS Grigore Vieru

ªi fãrã de ochi, Da, fãrã de ei, Aº putea sã trãiesc µ Pe cine vroiam sã vãd Am vãzut.

ªi fãrã de mâini Aº putea sã trãiesc, Da, fãrã de ele µ Pe cine vroiam sã cuprind Am cuprins.

De-acum ºi singur, iubito, Ca o patã de sânge pe lespezi, Ca o stea ce cade-n neant, Ca un vultur pe munþi, µ Da, singur Aº putea sã trãiesc.

CÂNTEC DE DRAGOSTE Ai pescuit soarele meu în zori ºi i-ai scos icrele roºii. Ai pescuit dealul meu ºi i-ai scos icrele negre.

În jarul cântecului ei 50 CUPRINS Acum =i în veac

se coace pâinea privighetorii: rumena rozã.

Iar tu cu-nnegurare asculþi glasul ei rourat ºi cântecul meu.

Ferice de cel care se mulþumeºte c-o pâine muiatã-n uleiul liniºtii!

AM RUPT ACEST TRANDAFIR Rostesc cuvinte Ca sã iau aer. Adorm, Ca sã nu mai ºtiu.

Tai pâine, S-o bucur pe mama. Ascult mierla, Ca sã nu mint.

Mã uit la tei, Ca sã nu uit. Am rupt acest trandafir. De ce?

51 CUPRINS Grigore Vieru

HARFA Sã cânte pot (credeam) chiar ºerpii. I-am pus ca grave strune harpei Alãturea de coarda poamei ªi sfântul fir de pãr al mamei. Cu harpa stam sub mere coapte. Ei blând cântau. Ci-n neagra noapte, Trecând prin codru, singuratec, Au prins a ºuiera sãlbatec, Sãreau sã-mi muºte mâna, faþa, Sã-i sugã cântecului viaþa. Sunai al mamei pãr sub cetini, Venirã-n fugã-atunci prieteni. Când mã trezisem ca din vise, Vãzui c-o strunã-ncãrunþise.

CÃMêILE A fost rãzboi. Ecoul lui ªi-acum mai este viu. Cãmãºi mai vechi, mai noi µ Amarã amintire de la fiu. De-atâtea ori fiind Pe la izvor spãlate S-a ros de-acum uzorul ªi, alb, bumbacul S-a rãrit în spate ªi nu le-a îmbrãcat de mult Feciorul.

52 CUPRINS Acum =i în veac

Cãmãºi mai vechi, mai noi µ A fost rãzboi. Ci maica lui De ani prea lungi de-a rândul Tot vine la izvoare: Ea ºi gândul. ªi iar luând cãmãºile în poalã, De cum ajunge sâmbãta, Le spalã. Cãci mâine Fac bãieþii horã-n sat, ªi fete multe-s: Câte-n flori albine. ªi-atunci bãiatul ei, cel drag bãiat, Cu ce se-mbracã, bunul, Dacã vine?

* * *

Cãmaºa ta e la fel Cu cea a soldatului, Ah, firule de iarbã! Cum de nu bocãneºti pãmântul cu talpa ªi tu, Cum de n-ai ºi tu general Fiind la fel îmbrãcat Ca soldatul? Cum de-þi pãstrezi mirosul, Frumosul tãu miros de iarbã? Cum de nu miroºi A bocanc, bunãoarã,

53 CUPRINS Grigore Vieru A bocanc mãrºãluind? µ Încotro, soldãþeilor verzi, Subþireilor? Încotro þineþi calea Neauziþi, nesimþiþi? µ Spre toamnã, poete, Spre galbenul ei liniºtit, Generale!

* * *

Stau înfipte în glob Sãbioarele Ca în pieptul pernuþei Acele. Ce mai cârpim azi, Omule?! Cãmaºa verde A verii, Cãmaºa albã A iernii, Rupte ºi una ºi alta?! Pãmântul zdrenþuit De puhoaie, Spintecat de cutremure?! Sufletul rãnit?! Stau înfipte în glob Sãbioarele. ªi-aproape cã Nu mai e loc Pentru pana poetului.

54 CUPRINS Acum =i în veac

LINIºTEA

Lui Vasile Vasilache Liniºtea. Cu gura fagure auriu, Cu ochii mari Ca floarea-soarelui. Liniºtea µ ca un sãrut. Ca un drag trandafir Supãrat pe mireasma lui. Ca o rumenã pâine-n cuptor. Ca sufletul pietrei. Ca numele mamei în câmp. Ca o iarbã Minatã cu Ouã de privighetoare. Ca Terra în zori Pe care toate þãrile S-au împãcat între ele. Liniºtea.

ARS POETICA Merg eu dimineaþa, în frunte, Cu spicele albe în braþe Ale pãrului mamei. Mergi tu dupã mine, iubito, Cu spicul fierbinte la piept Al lacrimii tale.

55 CUPRINS Grigore Vieru Vine moartea din urmã Cu spicele roºii în braþe Ale sângelui meu µ Ea care nimic niciodatã Nu înapoiazã. ªi toþi suntem luminaþi De-o bucurie neînþeleasã.

LOCUIESC Locuiesc la marginea Unei iubiri. La mijlocul ei Trãieºte credinþa mea.

Locuiesc la marginea Unui cântec. La mijlocul lui Trãieºte speranþa mea.

Locuiesc la marginea Unei pâini. La mijlocul ei µ Dragostea mea pentru voi.

ÎNTR-O PITÃ MIERLA... Într-o pitã Mierla cânta, În miezul ei. Afarã cântecul nu rãzbãtea. 56 CUPRINS Acum =i în veac Sã cânþi într-o pâine Nu e uºor. Nu e uºor Sã cânþi În ceaþa ei albã. „Ah, unde eºti, margine?!“

SÃLBATECUL ªi el din mamã s-a nãscut Ciudat A plâns ºi el la început Ciudat Cânta ºi dânsul uneori Ciudat Sorbea mireasma ºi de flori Ciudat Ciudat ºi el îºi amintea Ciudat De-un feciorelnic trup de nea Ciudat Privea ºi cerul înstelat Ciudat Ciudat cã nu m-a devorat Ciudat.

INTERIOR Zice corbul negru, Negru ca un hãu: µ Tu de ce iertãrii Nu pleci capul tãu? 57 Grigore Vieru

µ N-am spurcat fântânã, N-am rãpit lãicer, Corbule, iertare Eu de ce sã-þi cer? Zice corbul negru, Corbul uneori: µ Sus de ce þii capul, De ce nu-l cobori? µ N-am ucis pe nimeni, Numai am nãscut, De ce-aº merge oare Gârbov ºi scãzut? Vine corbul, suflã Într-un colþ de nai, Întrebând ironic: „Tot mai cânþi? Ei, hai!“ µ Cum sã nu-mi cânt draga ªi izvorul clar? N-am ucis pe nimeni, Nici pe tine chiar! Zice corbul negru, Cel în mine stând, Câte vrei ºi nu vrei Zice ani la rând. ªi eu ani în ºir Zic înverºunat C-am sã-l dau afarã ªi-ncã nu l-am dat.

58 CUPRINS Acum =i în veac

* * * Ascultã, mulgãtorule de zãr ªi cocoºatule sub temenele! Eu ºtiu cã stai ca viermele în mãr În miezul vorbei ºi suflãrii mele.

Eu ºtiu. Deºi-al minciunii pãr rãrit Îl prinzi abil în vreo localã spelcã ªi cânþi ºiragul chiar, de mãrgãrit, ªi-þi pui ºi vechea doinã ca pestelcã.

O Iudã eºti! Cu Iuda te compar Ce, dupã ce mi-ai pustiit ºi cina, Iubirii mele ce-o urãºti barbar Ca unei boli îi pipãi lung pricina.

Mi-o dai ºi la roentgen din când în când ªi-i cercetezi ºi mãduva ºi coasta. Iar eu mai cânt de maicã ºi pãmânt µ Se cere oare voie pentru asta?!

Iar eu mai cânt! Nimica alt’ nu cer! Iar eu mai cânt de lumea cea frumoasã Sub trandafirul grijilor, din cer, Cu lumânarea liniºtii pe masã.

De pace dornic sunt ºi de târziu, Ci flacãra se-agitã a curmare. Ascultã, omuleþule, eu ºtiu, Eu ºtiu cã tu îmi sufli-n lumânare.

59 CUPRINS Grigore Vieru

FLOAREA-SOARELUI Lui Vladimir Curbet Într-o tânãrã grãdinã Dintr-un sat frumos, bogat, Am vãzut o rãsãritã Cãrei ochii i-au legat.

Înþeleg cã nu degeaba, Ci de pãsãri care zbor. Totuºi e neomeneºte Sã legi ochii unei flori.

Nu mai ºtie-n care parte E acuma Soarele. Amãrâtã se gândeºte: „Poate cã nici nu mai e!“

Doamne, cum sluþit-am floarea, O am cunoscut abia. Ieri, crãiasã fãrã seamãn, Azi te poate speria.

Un copil de ea asearã Chiar s-a speriat puþin. Latrã-n faþa ei cãþelul Ca la duºman ºi strãin.

E ºi pâine, ºi la pâine, ªi cãsuþã, ºi cãrbuni. Dar ceva în viaþa asta Nu-i la cale, oameni buni.

60 CUPRINS Acum =i în veac

Nu-i la cale, cum sã fie, Dacã, omule, în loc Sã-i spui florii: „Bunã ziua“, Îi pui cârpele pe ochi.

Elei, soro, cum îmi vine Cârpa de pe ochi sã-þi scot, Sã fugim ºi sã ne-ascundem ªi de bine, ºi de tot.

Sã luãm cu noi ºi cucul Care-a mai rãmas pe lunci. Sã vedem ce-a zice omul, Sã vedem ce-a zice-atunci?!

POMUL „ªi nu te am la îndemânã Decât pe tine, poezie.“ Grigore Hagiu Aþi vãzut pom Sã nu aibã rãdãcini? Pom care sã nu înfloreascã Pentru cã, vezi bine, Are alte griji, mai de seamã?

Aþi vãzut pom sã rãcneascã, Sã trãncãneascã din frunze? Sã-ºi sune altfel foile, Când vântul îºi schimbã direcþia?!

61 CUPRINS Grigore Vieru

Aþi vãzut pom Sã zgârie cu gheara Icoana soarelui de sus? Pom sã nu-i sângere frunza, Când vine toamna ºi-ngheþul?!

IARTÃ-MÃ... Iartã-mã, Doamne, cã-þi hulesc pâinea... Dar orice pitã e o gurã fãrã cuvânt. Nu te mai pot vedea de atâta fum în care pâini se coc! De ce nu ne-ai dat altceva-n loc? De pildã, raza de soare, pe ea sã o ronþãi blând, iar cine îºi doarme ziua, sã rãmâie flãmând. Stãpâne, mi-i gura pecetluitã c-o pâine.

* * *

Un mut traverseazã strada-n amurg. Îl vãd zilnic 62 Acum =i în veac pe aceeaºi stradã, cu aceeaºi pâine în mânã pe care-o þine strâns aproape muºcând-o cu cele cinci unghii. Însoþeºte-o femeie, aceeaºi, vorbindu-i ceva. Vorbeºte numai c-o mânã: cu cea liberã. Adicã pe jumãtate. Are-o palmã foarte mare, de sub ea pâinea-ºi aratã doar o margine: spinare-ncordatã de lup pãduratec sau crai-nou pe cer?! Ah, nimeni nicicând nu va ºti ce înseamnã în ochii mutului pâinea ce-o duce: o floare? o stea? o ghearã mai mare? Nimeni nicicând nu va ºti dacã pâinea-i împodobeºte mâna sau i-o furã. Un mut traverseazã strada-n amurg. Ziua-ºi înghite pâinea ei: soarele sângeriu, mutul ºi-o va înghiþi pe-a lui. Ce-a spus oare soarelui mutul? ªi ziua oare ce-a spus?! 63 CUPRINS Grigore Vieru

UMBRA DE AUR Pentru ªtefan Aug. Doinaº Vatrã Lumina îmi este. (ªi întunericul la fel!) Ah, razele dalbe-ale ei Care-ndulcesc Chipu-mi de salcie amarã ªi încãlzesc piatra Pe care se lasã mama Truditã! ªi suflarea ei aurie de sus, Dezmorþind Degeratele ramurii degete! Ah, lama cuþitului ei Cu-al cãrei tãiº Bucãþesc pâinea pe masã, Cioplesc dulcele doinelor lemn! Eu nu îngrãdesc lumina, Ci întunericul: Taina mea. Poþi intra, îþi îngãdui, În limpedea luminã ce-o am. Dar nu ºi în Liniºtea nopþii, Lin legãnându-se Ca o trestie tristã.

64 CUPRINS Acum =i în veac

DESPRE FERICIRE Sunt fericit Cã n-am cântat pãunii. Cântat-am mãrul înflorit: Cel ruºinându-se De trupul gol al Lunii, Izvorul care reînvaþã De unde vine, Când s-a fost nãscut ªi malul sfredelit De þipãtul durut Pe care-l dau lãstunii. Sunt fericit C-am plâns ori M-am bãtut în vatrã Cu hoarda Ploilor de piatrã, C-am încãlzit Cu sângele-mi rãnit Pãmântul (Ori poate-mi încãlzii Mormântul?!), C-am fost o trestie Cu-ndureratã pleoapã În aer jumãtate ªi jumãtate-n apã. Sunt fericit C-aud cum sunã-n faþã, Prea tainic ºi integru, Un cântec drag, Atât de cunoscut, ªi cã mã latrã-n urmã 65 CUPRINS Grigore Vieru

Cu cerul gurii negru Prãpastia Pe care zburãtor O am trecut; Cã nu aurul eu numãr, Ci stelele din cer ªi-n lacrima de lut µ Strãbunii. Erou nu sunt, Mãriri nu cer, Sunt fericit Cã n-am cântat pãunii.

STEAUA DE VINERI Ala-bala, prin aluni, Unde eºti, copile-luni? !

ªi tu, copilandre-marþi, Cu mari ochii tãi miraþi?!

ªi tu, miercure, ah, floare µ Adolescenþã visãtoare? !

ªi tu, joie mohorâtã µ Tinereþea mea pierdutã?!

Nu pleca, vinere, încã, Stea maturã ºi adâncã!

C-o sã vinã sâmbãta Cu rece suflarea sa 66 CUPRINS Acum =i în veac

ªi-o sã-mi lase geana stinsã ªi-n duminici gura ninsã.

CASA Oamenii la noi Primãvara Scot din malul Prutului Lut pentru casã: Îi scot pe strãbunii noºtri Prefãcuþi în lut. Pe urmã, Frãmântã, dureros, lutul Pânã când Le sângerã picioarele. Apoi Femeile picteazã pe horn Cocoºi ºi flori stilizate, Bãrbaþii sparg podul Sã treacã lumina electricã, Bãtrânii se încãlzesc Cu spatele la sobã, Copiii zgârie obrazul pereþilor ªi fac pipi pe faþa casei. Iar lutul Scade tot mai mult, ªi gropile acele, pe sub pãmânt, Înainteazã tot mai mult Cãtre sat. ªi vine o primãvarã Când lumea se aude sãpând 67 CUPRINS Grigore Vieru

Chiar sub casa ta. Atunci copiii tãi Scot din casa cea mare covorul ªi se mutã la margine de sat Unde-ºi fac o Casã nouã.

MAMA ÎN CÂMP Peste dealul de-aramã Curge soare-asfinþit. „Odihneºte-te, mamã, µ Pot rosti, în sfârºit.

Mai trãieºte la mine, Sfântul grai sã-l ascult. Albei tale lumine Închina-mã-voi mult.“

Ea se ºterge cu mâna De sudoare ºi mit, Coperind cu þãrânã Chipul ei ostenit.

* * *

Se încãlzeºte cerul, mamã, De la mâinile tale, Se ilumineazã-n adânc, κi liniºteºte 68 CUPRINS Acum =i în veac

Nemãrginirea. Iatã o stea S-a desprins de vecie Topindu-ºi fãptura-n neant. Dar nu de stele Se pustieºte cerul, Ci de mâinile tale Cãzând spre pãmânt. Nimic, ah, mai îndepãrtat Ca cerul, Ca adâncul de sus, Fãrã de mâinile tale, Mamã!

* * *

Chipul tãu, mamã, Ca o mie De privighetori rãnite, Ochii tãi În care s-au întâmplat Toate Câte se pot întâmpla Pe lume! Lacrima ta: Diamant ce taie-n douã Oglinda zilei. Nedespãrþitã de cer Ca apa de uscat, Locuieºti o casã Cu douã ferestre:

69 CUPRINS Grigore Vieru

Una ce dã spre viaþã, Alta cu faþa spre moarte, La fel de limpezi amândouã. O, mamã, Spre mine mâinile-þi întinde: Spre cel Care cu dor te-aºteaptã, ªi þie apropiindu-mã, Apropie-mã liniºtii ce eºti. Acum ºi-ntotdeauna.

POEÞII

Lui Anatol Codru Poeþii sunt copiii naturii. Nimic mai trist, mai dureros Decât poetul Rãmas orfan de mamã. În locul versului ce n-a Venit, iubita vine Decât cântecul ºi mai frumoasã. În locul fratelui ce te-a Trãdat, alt frate vine. Dar cine, Cine-n locul ei Sã vinã ar putea µ În locul mamei?! În lipsã de cuvânt, Cum spune cântãreþul, Poetul îºi lasã capul Pe umãr. 70 CUPRINS Acum =i în veac

E-atâta liniºte-n casa mumei, Cã se-aude în jur murmurând Plânsetul humei.

LITANII PENTRU ORGÃ

„Nu suntem sãraci de-avere, Da’ sãraci de mângâiere.“ Folclor Stau cu trombonul unii În jurul gâtului încolãcit: Juvãþ de aur. Stau alþii ca nebunii Cu pânza unui verb Tot zãdãrând un taur. Stau unii pe aur, Pe jãratecul lui. Pe riscul cel mare Stau alþii, Pe gheaþa lui de cristal. ªi-având doar cu moartea Relaþii, Stã maicã-mea într-un spital.

* * *

Cum nu sunt doi pomi Întocmai la fel, ªi nici douã popoare; Cum nu se aseamãnã perfect 71 CUPRINS Grigore Vieru

Cicoare cu cicoare µ Astfel, maicã, ºi tu Eºti unicã-n lume, În sufletul meu, În cântul Ce-mi bate sub tâmple. Nimeni nu Poate golul sã-l umple, Golul ce-l laºi µ Nici cântecul meu, Nici popularul meu nume, Nici þara chiar, care La fel mi-e de scumpã ºi ea. Rãmâi. Mai rãmâi. Nu pleca.

* * *

Puternic nu sunt. Nu pot fi de faþã Cu sângele meu Când este rãnit.

Nu îndrãznesc Sã calc în picioare Vipera ce m-a încolþit. Nu pot pânã la capãt Cântecul duce. Scriind, Parcã-aº ara cu o cruce. 72 CUPRINS Acum =i în veac

Dorm iepureºte ºi-mi pare Cã nu mai vin zorii. Îngheþ fãrã Lâna albã-a ninsorii. Tulbure, Doamne, Mi-ar rãtãci sufletul, Tulbure ºi-mprãºtiat, Cocoºul de aur al cerului De l-aº gãsi dimineaþa tãiat. Puternic nu sunt Nu pot o casã dura, O cruce nu pot ciopli. Cocorii se duc ªi nu-i pot opri. Stelele cad ªi nu le pot la loc þintui. Vremea ca viscolul te-acoperã µ Cum sã te apãr, mamã: fluture fericit, Soare În aceeaºi clipã Rãsãrit ºi-asfinþit?!

* * *

Trudite cât þara întreagã, Mânuþele tale de cearã În noaptea cea neagrã, În noaptea cea neagrã Odihnescu-se prima oarã. Prima oarã 73 CUPRINS Grigore Vieru

Sãrut mâinile tale Din care ierbi vor rãsare. Mi-i plinã fiinþa de jale Ca trupul mãrii de sare.

* * *

Tristã dimineaþã De duminicã mare. Îmi izvorãºte pe faþã Steaua cea de sare. Privesc cu durere la Verzile sãbioare De porumb din grãdina ta, Mamã, care Nu te mai pot apãra. Întregul nu mai e întreg. Strig: Sunt cel mai fãrã de noroc! Deºi înþeleg, înþeleg Cã toþi suntem un lemn De foc.

* * *

A cãzut cerul din ochii tãi ªi s-a fãrâmiþat. A cãzut de pe faþa ta soarele ªi-a îngheþat. 74 CUPRINS Acum =i în veac Încremenit e vântul cel rãcoros Fãrã harnicele tale mâini. Cãutându-te pe tine, S-au tãinuit izvoarele-n þãrâni. Ca un pom doborât Însuºi graiul Parcã se aude cãzând. Doamne, atât de singur, Atât de singur N-am fost nicicând!

* * *

Nu-mi ajung ochi sã te plâng, Nici cuvinte nu-mi ajung. Drumul meu sub cer e scurt, Drumul tãu în pãmânt e lung. Mã doare cãsuþa, Grãdina ta verde, Toate Câte-au rãmas fãrã tine Mã dor. Nu-mi mai e dor de nimeni, mamã, Numai de tine mi-i dor.

* * *

Nu am, moarte, cu tine nimic, Eu nici mãcar nu te urãsc Cum te blestemã unii, vreau sã zic, La fel cum lumina pârãsc. 75 CUPRINS Grigore Vieru Dar ce-ai face tu ºi cum ai trãi De-ai avea mamã ºi-ar muri, Ce-ai face tu ºi cum ar fi De-ai avea copii ºi-ar muri?! Nu am, moarte, cu tine nimic, Eu nici mãcar nu te urãsc. Vei fi mare tu, eu voi fi mic, Dar numai din propria-mi viaþã trãiesc. Nu fricã, nu teamã µ Milã de tine mi-i, Cã n-ai avut niciodatã mamã, Cã n-ai avut niciodatã copii.

* * *

Te-ai scufundat În veºnicie, În apele ei, Ca-n aerul de sus Mirozna florilor de tei, Ca iarba toamnei În pãmânt, Ca taina tremurândã-n Tãcerea unui cânt; Ca ochiul pãsãrii În somn, Tu care parcã spui: Lãsaþi-mã puþin Sã dorm. Ca cel’lalt gând al meu

76 CUPRINS Acum =i în veac

Te-aºtept sã te întorci Cu bucuroase veºti, De varul vechi sã rãzui Aceastã zi, Cu zâmbetul tãu cald S-o zugrãveºti. Te-aºtept sã te întorci.

* * *

În noaptea cea rece, În ziua mai caldã Nimic nu detest. Existã lumea cealaltã Cât timp Existã pãmântul acest.

Suflet scãzut, Idee înaltã. Dar Încã-i frumos în cânt. Existã lumea cealaltã Cât timp Existã acest pãmânt.

Doine se-aud. Tresaltã Întinderi cereºti. Existã lumea cealaltã Cât timp, mamã, În noi vieþuieºti.

77 CUPRINS Grigore Vieru

* * * Lipseºti dintre lumine, Dar nu lipseºti din mine. Lipseºti de la fereastrã, Dar nu din limba noastrã.

Lipseºti din blânda searã, Dar nu lipseºti din þarã.

Plecatã eºti în moarte Ci-aproape, nu departe.

INSCRIPÞIE PE CARTEA COPILÃRIEI

Lui Mircea Sântimbreanu Sunt vechi Ca taina ºi ca marea. Ca raza cea de sus A bolþii. În mine N-a murit mirarea Chiar dacã Mã rãnirã colþii.

Sunt vechi, Cu lacrima de-o seamã, Cea de la care-mi Iau fiinþã. Iubirii îi dau chip 78 CUPRINS Acum =i în veac

De mamã ªi urii Chip de suferinþã.

ACEASTÃ LUNÃ LINÃ Aceastã Lunã linã De nu va rãsãri µ În locu-i rãsãri-va Lin chipul maicã-mi. Acest, o, glas al mierlei Pe ram de va muþi, În locul lui suna-va Sfânt glasul maicã-mi. Aceastã punte, Doamne, De se va prãbuºi, Întinde-s-or în locu-i Mâini douã-a maicã-mi.

TU EªTI UN GENIU Tu n-ai asemãnare În cele pãmânteºti. Nãscând, tu eºti un geniu, Un geniu, mamã, eºti. Tu eºti zãmislitoarea, Eºti pomul numai vers, Iar noi µ de aur mere Vãrsate-n Univers. 79 Grigore Vieru

Noi mere, iar tu paznic Veghind din moºi-strãmoºi Sã nu dea peste ele Mistreþii lãcomoºi.

Învingãtoare-n toate Rãzboaiele ce-au fost, Tu eºti eroul lumii ªi-al izbândirii rost. Erou rãmas tot mamã, Tot legãnând copii, Cu teamã de rãzboaie, Cu fricã de tãrii: Cã n-or trimite ploaie Pe grâul omului Sau or trimite brumã Pe floarea pomului.

Erou ce ca un slujnic Se porãie din zori În casã ºi pe-afarã Cu fruntea în sudori, Ce dã întâi la pãsãri ªi-apoi mãnâncã el ªi dã întâi la floare Sã bea din cofãiel. Tu eºti un geniu, mamã, Târziu recunoscut: Abia atunci când iarbã Rãsai din tristul lut.

80 CUPRINS Acum =i în veac

LEAC DIVIN

Pentru Ioan Alexandru Iubire! Tu, cea ocrotitã De dulcele luminii mirt, Ca miezul unei sfinte azimi De coaja ei doar ocrotit.

Înconjuratã de luminã, Tu însãþi din luminã vii. Pre tine doar te am pe lume ªi nu voi alte veºnicii.

Iubire! Ram de rouã sfântã, Cânt unic, o, ce mã adaºti! Asupra-ngândurãrii mele Tu nu plângi lacrima µ o naºti.

UN SECOL GRÃBIT Prieteni, miraþi-vã-n grabã Cât încã zãpada e albã. Mircea Dinescu Plouã ªi umbrela mea E în alt troleibuz. Unul îºi uitã umbrela, Altul mãnuºile. Celãlalt µ Uºa deschisã. Celãlalt µ Crivãþul deschis. Unuia, de la etajul de sus,

81 Grigore Vieru

Îi curge uncropul pe cap. Altuia µ necurãþenia. În magazinul de mãrfuri O domniºoarã îºi uitã norocul Învelit în hârtie de staniol. Un chirurg uitã foarfecul În abdomenul meu. Niºte constructori Uitã neterminat drumul. Un vânzãtor Uitã sã ne întoarcã restul. Ecoul uitã cum sã rãspundã, Spune: hau-hau! în loc de: hei-hei! O minciunã uitã de unde vine ªi zice cã vine din rai. Ghicitoarea uitã rãspunsul, Nebunul µ ce-a întrebat. Unul îºi uitã bucãþica în gurã, Altul µ gura în bucãþicã. Cineva are carte ªi uitã cã are ºi parte. Un poet uitã-a se naºte, Un cãlãu uitã sã piarã. Plouã ªi umbrela mea E în alt troleibuz. O inimã tânãrã uitã sã batã. Un bocanc Uitã sã-ºi mute pintenii Din palma frunzei cãzute.

82 Acum =i în veac

Unul se culcã Cu pieptul pustiu, Uitându-ºi cerul afarã. Altul apucã de paloº cu mâna, De-al lui ascuþiº, Uitând cã-i gol. Unul uitã începutul cântecului, Altul µ niºte cuvinte. Altul Mama îºi uitã. Plouã ªi umbrela mea E în alt troleibuz. Unul îºi uitã ochii pe altul. Altul µ urechea lipitã de uºã. Unul uitã unde se duce. Altul µ De unde vine. Gura uitã de inimã. Ideea µ de cel care o a nãscut. Unul uitã pe inima Hiroºimei O bombã atomicã. Altul uitã sã iasã din peºterã. Se uitã o fãgãduinþã, Un jurãmânt. Niºte flori Uitã sã mai rãsarã, Niºte izvoare uitã sã curgã. Încotro, globule, Atât de grãbit, Încotro atât de distrat?!

83 CUPRINS Grigore Vieru

* * * Acest þintaº E grozav µ El îmi reteazã lacrima Fãrã ca glontele Sã-mi atingã ochiul.

Acest þintaº E nemaipomenit µ El poate dintr-o ochire Sã-mi zboare mãrul Din creºtet Fãrã ca glontele Sã-mi zgârie þeasta.

Acest þintaº harnic Ocheºte acum În sufletul meu Cel fluturând ca o frunzã Pe buzele mele.

METAFORA Lui Mircea Radu Iacoban Beau miedul Soarelui Din cupa de aur. „Bunã dimineaþa, miere de râu Cu prundul de grâu!“

Întors în anii copii, cãlãresc Calul mãrului cãtre cocori 84 Acum =i în veac

Pânã când trupul sãu Se umple de-o albã ºi sfântã Sudoare: de flori. Mã uit Cum fire de-argint, lichide, Leagã cerul de pãmânt.

Admir mireasa Teiului înflorit: Albina. La fel ºi rotunda planetã A florii-soarelui Cu cea mai deasã ºi calmã, Cu cea mai cucernicã ºi unitã Populaþie.

Vãd iarba de vânt speriatã ªi surâd unei dulci amintiri. O fac sã necheze Pe cea care mi-e dragã ªi nu e în tot nesfârºitul Cântec mai drag Ca þipãtul ei.

Sãlbãtãciuni mici ºi dragi, Îmi arunc în apã copiii, În adânca, strãlimpedea Apã a graiului µ Sã vãd cum înoatã.

În drum spre oraº Venind de la ai mei cei ai þãrânii,

85 CUPRINS Grigore Vieru

Îmi las capul Pe caldul obraz al pâinii Coaptã de sora ªi simt cum somnul mã furã.

Îmi las pe genunchi Ostenitele braþe spre searã. Ca douã ramuri tãioase de brad Care-au arat Omãtul sãlbatic pe munþi, Vijelia. Bucurii simple, Dar care dorul de viaþã-mi aprind.

ªi nu existã moarte! Pur ºi simplu cad frunzele Spre a ne vedea mai bine Când suntem departe.

ALBINA „Fericiþi cei care pot zbura, Pe care aerul îi iubeºte ºi-i þine“ Marin Sorescu Lui Iurie Sadovnic Mã-ntorc, o, soro, iar la tine Cu vorbe cât mai pãmânteºti, Cãci unde nu eºti tu nu-i bine, Nici unde necântatã eºti.

86 Acum =i în veac

Cuvine-se-n cuvânt de aur Sã te îmbrac ºi nu-l gãsesc. Nici nu ºtiu cum sã-ncep mai bine Pe nimeni eu sã nu jignesc.

Un bob de sare argintie Eºti poate pentru necuprins. Ci pentru noi, pe-a zilei pâine, Eºti mierea fãrã preþ, eºti vis.

Mai trudnic steag ºi mai cu pace Nu am vãzut ºi nici mai sfânt Ca steagul roiului tãu mare În pomul þãrii fluturând.

Nu laºi lumina dimineþii Sã lucre singurã în tei. Dar nici cutez începe cântul Naintea cântecului ei.

Trudeºti cât ºapte bucuroasã ªi-þi place zborul fãrã ºa ªi nimeni, nimeni nu-i în stare Aripa-þi a o-ncãtuºa.

De tine-n suflet ºi în cuget Legat la bine ºi la rãu, Aº vrea pe drumul cel din urmã Sã mã petreacã roiul tãu.

Ce-aº mai putea sã spun de tine? Mi-eºti cea mai dragã pre pãmânt,

87 CUPRINS Grigore Vieru

Cã nu te caþãri sus la floare, Ci zbori, de ea chematã blând.

Din vieþuirea ta curatã Atâtea sunt a le-nvãþa. Nu rãtãceºte drum ºi cinste Acel ce merge-n urma ta.

Ca ªtefan, neºtiind sãgeata A o trimite lung în zbor, Eu unde te opreºti tu, soro, Acolo stau sã-nalþ sobor.

MAI SUNT

Lui Laurenþiu Fulga Mai sunt în seara cea de aur... ªi-ascult pe malul de nisip Cum lin, ca stelele pe munte, Îþi curge liniºtea pe chip; Cum iese raza din gãoace Spãrgând al stelei limpezi ou, ªi cum se-acoperã mut apa De roua unui cântec nou; Cum cineva în aer, tainic, La buze duce marea blând, Cântând din ea ca dintr-o frunzã De dor tãriile umplând.

88 CUPRINS Acum =i în veac

POEM Existã o pasãre singurã, existã o pasãre care cântã sus pânã când mamã devine ºi piere.

Existã niºte pui singuratici, existã, o, niºte pui care þipã sus pânã când mama le-nvie.

Existã un cuib somnambul, existã un cuib care umblã noaptea pe marginea crengii ºi-a frunzei.

Existã o iarbã ce-ajunge la cuib, existã o limpede iarbã, cu ea copiii ºi pasãrea-mamã se spalã pe ochi dimineaþa.

89 Moto: Durerile noastre sunt multe, Dar cea mai mare este sã vezi. Lucian Blaga SÂNGELE CRUCII versuri sociale CUPRINS Grigore Vieru

SCRISOARE DIN BASARABIA Cu vorba-mi strâmbã ºi pripitã Eu ºtiu cã te-am rãnit spunând Cã mi-ai luat ºi grai ºi pitã ªi-ai nãvãlit pe-al meu pãmânt.

În vremea putredã ºi goalã Pe mine, frate, cum sã-þi spun, Pe mine m-au minþit la ºcoalã Cã-mi eºti duºman, nu frate bun.

Din Basarabia vã scriu, Dulci fraþi de dincolo de Prut. Vã scriu cum pot ºi prea târziu, Mi-e dor de voi ºi vã sãrut.

Credeam cã un noroc e plaga, Un bine graiul cel sluþit. Citesc azi pe Arghezi, Blaga µ Ce tare, Doamne,-am fost minþit!

Cu pocãinþã nesfârºitã Mã rog iubitului Isus Sã-mi ierte vorba rãtãcitã Ce despre tine, frate,-am spus.

Din Basarabia vã scriu, Dulci fraþi de dincolo de Prut. 92 CUPRINS Acum =i în veac

Vã scriu cum pot ºi prea târziu, Mi-e dor de voi ºi vã sãrut.

Aflând cã frate-mi eºti, odatã Scãpai o lacrimã-n priviri Ce-a fost pe loc ºi arestatã ªi dusã-n ocnã la Sibiri.

Acolo-n friguroasa zare, Din drobul mut al lacrimei Ocnaºii scot ºi astãzi sare ªi nu mai dau de fundul ei.

Din Basarabia vã scriu, Dulci fraþi de dincolo de Prut. Vã scriu cum pot ºi prea târziu, Mi-e dor de voi ºi vã sãrut.

13 STROFE DESPRE MANKURÞI* Ei ne hãcuirã graiul ªi doina, ºi harta! Ei, care astãzi vâneazã „Literatura ºi Arta!“

Ei datina o spurcarã Barbar ºi sinistru! Ei, care astãzi adulmecã Revista „Nistru“!

* Mankurt µ vânzãtor de neam ºi þarã prin pierderea memoriei. 93 Grigore Vieru

Ei gâtuirã prãdalnici Biserici frumoase! Ei ne rãstignirã pe crucea Lui ’46!

Ei ne-au mânat spre Siberii Cu pistolul din urmã! Ei ne-au scos din ogradã Vãcuþa ºi turmã!

Ei au dus omul la ocnã Pentru trei ciocãlãie! Ei ne remodeleazã fiinþa Pe diferite ilãie!

Ei pe dealuri lãsarã Sã nãvãleascã tutunul Ca friþul cel fãrã de milã Cu tancul ºi tunul!

Ei marcheazã locul Unde-n þãrâna mãnoasã Se va crãci uzina Ca la dânsa acasã!

Ei otrãvesc pãmântul ªi izvorul, ah, bietul. Ei sunt gata sã tragã În cei care-ºi cer alfabetul!

Ei linguºesc strãinul Cu struguri ºi glume! Ei spun: „zdrasti“ Propriei mume! 94 CUPRINS Acum =i în veac Ei spun cã ªtefan cel Mare Armonia urbanã o stricã. Ei ne-au minþit la ºcoalã Cã nu avurãm nimicã!

Ei se urcarã pe ghebul Numelor noastre strâmbate Sã ne anunþe cã-n poartã Viitorul cel mare bate!

Ei printre mormintele noastre Cu medalia-n dinþi, cu folosul, Aleargã în cuºti fericiþi Ca javra cu osul!

Ei prin lacrimã graniþi Trag ºi-n douã o taie! Ei, înnodaþii neruºinãrii! Huideo, potaie!

CÂNTARE SCRISULUI NOSTRU Lui Ion Druþã Sunt un om al nemâniei, Lumii astea nestrãin. Vin din munþii latiniei, Deci, ºi scrisul mi-i latin!

Zis-a cerul: „Fiecare Cu-al sãu port, cu legea sa!“

95 Grigore Vieru

Scrisul ei ºi râma-l are, Eu de ce nu l-aº avea?!

Ah, din sângele fiinþei Ni l-aþi smuls ºi pângãrit ªi pe lemnul suferinþei Ca pe Crist l-aþi rãstignit!

Ochii lui cei ai uimirii, Când i-aþi scos ºi nimicit, Aþi scos ochii nemuririi Ce pre noi ne-au îndrãgit.

Ne-aþi vroit schimba chiar þeasta, Sufletul, strãvechiul grai, Învãþându-ne cã asta E un bine, e un rai.

Dar din... mare „paradisul“ Iatã ce-nvãþarãm noi: Cine-ntâi îþi furã scrisul, Celelalte-þi ia apoi!

Vremuri alte vin sã nascã Omul unui nou destin. Cum minþintu-m-ai, strâmb dascãl, Scrisul meu cã mi-i strãin.

ªi din gurã ºi din carte Cum minþitu-m-ai mereu, Cum urâtu-m-ai de moarte Când aflai cã-i scrisul meu!

96 Acum =i în veac

ªtiu: eºti gata sã mã rumegi În slugarnicii tãi cleºti Când mã uit cu ochii umezi Cãtre crinii latineºti.

ªtiu cã paºii tãi mã latrã Când, durut, la el revin. Ci va arde µ da! µ în vatrã Focul scrisului latin!

Foc de care mult mi-i sete, Care,-ndurerat ºi sfânt, Grâul altor alfabete N-a aprins ºi ars nicicând.

Deci, lãsaþi-ne în firea Moºtenitã din strãbuni ªi-þi primi în loc iubirea, Pacea unor oameni buni.

Nu-i o vinã, Doamne iartã, Floarea lui cã o vãzum, Cã ne-am fost iubit odatã ªi ne mai iubim ºi-acum.

Sunt un om al nemâniei, Lumii astea nestrãin. Vin din munþii latiniei, Deci, ºi scrisul mi-i latin!

97 CUPRINS Grigore Vieru

INSCRIPÞIE PE STÂLPUL PORÞII De codru ºi izvor legaþi ªi fraþi planetei noastre-ntregi, Suntem cu rana aliaþi. Dar voi? Cu cine?! Cu ce legi?! Cu ura pentru-al nostru grai, Cu ura pentru-al nostru plai Ce v-a primit frumos µ pe câþi! µ Iar voi aºa ne mulþumiþi...

În raza candelei mereu Sub care sufãr ºi creez Noi ne unim cu Dumnezeu. Dar voi?! Cu cine?! Cu ce crez?! Cu ura pentru tot ce-i sfânt, Cu ura pentru-acest pãmânt Ce v-a primit frumos µ pe câþi! µ Iar voi aºa ne mulþumiþi...

Ai noºtri sunt aceºti stejari µ Aºa strãbunii mari ne spun. Suntem cu dânºii solidari. Cu cine voi?! Cu ce strãbun?! Cu ura pentr-al nostru prag. Cu ura pentr-acest meleag Ce v-a primit frumos µ pe câþi! µ Iar voi aºa ne mulþumiþi:

Tot cu „baran“ ºi cu „þigan“ De parcã-aþi fi de-ntâiul sort,

98 Acum =i în veac

Iar ceilalþi µ pleavã sau ciurlan, Pãtând al vostru falnic port. Voi care spuneþi supãraþi, Cã ne hrãniþi ºi ne-mbrãcaþi, C-aþi dus pe umeri un rãzboi, De parcã nu l-am dus ºi noi;

Cã-n mod neîndoielnic, cert, (Aºa ne spuneþi deseori) Am fost în toate un deºert, Iar voi l-aþi semãnat cu flori... De parcã n-am avea din moºi Un Cânt, un Toma Alimoº, Un ªtefan sau un Cantemir, Iar sus µ Luceafãrul martir.

Vã credeþi prea detot grozavi ªi vã uitaþi chior⺠la Prut Ce în ai noºtri ochi jilavi Cu toatã apa a-ncãput; Pe-a cãrui valuri ce ne dor Se scuturã de-atâta dor Toþi teii lui Mihai cel drag ªi-ntregul doinelor ºirag.

Da, suntem mioritic neam, Venim din Marele Poem, Noi nu râvnim alt Râu ºi Ram ªi altã vinã nu avem Decât aceea, domnii mei, De-a vã primi cu vin ºi miei,

99 CUPRINS Grigore Vieru

Cu „Sã trãiascã!“ „Sã trãiþi!“, Iar voi aºa ne mulþumiþi:

Cu þâfnã, cu-njosiri, cu zoi ªi cu venin ce ºerpi îl scuip, ªi asta chiar în prag la noi, În propriul, tristul nostru cuib. Rãbdãm. Dar totul, negreºit, Pe lume are un sfârºit, Un capãt toate au sub cer: Rãbdare, umilinþi, tãceri...

Da, totul are un sfârºit! Suntem. Venim. Am rãsãrit!

GLONTELE INTERNAÞIONALIST Unora care au cerut sã fiu împuºcat Am spus cã am avut ºi noi culturã, Culturã veche, nu de festival. Ce rãu fãcutu-þi-am, lepãdãturã, De-þi tot ascuþi cuþitul criminal?!

Am spus cã tot ce-i sfânt o sã rãmânã, Cã Cineva vegheazã-al meu destin, Cã Eminescu-a scris doar în românã, În alfabetul nostru cel latin.

Am spus cã Eminescu ne e scutul Cel de luminã linã ºi oþel,

100 Acum =i în veac

Cã este rãu sã ne uitãm trecutul, Cã ºi mai rãu e sã ocheºti în el;

Cã-i fapt de josnicie ºi ocarã Sã duci un trai de cârtiþã râmând, Sã nu ºtii ce se-ntâmplã pe afarã În vântul ºi-n lumina sângerând;

Cã nu e bine tot ce se întâmplã Cu limba, cu istoria, cu noi. De ce vrei sã-mi înfigi un glonte-n tâmplã, Turcitule, prãsit de vremuri noi?!

Nu inventez, cum spui, probleme ªi nici dureri. Într-adevãr e rãu. Ci tu ai inventat un fel de steme Cu spicul aplecat spre sacul tãu.

Ascultã-mã! Întregul piept mi-e plin cu Jãratecul durerii supãrat. Te ºfichiuiesc cu varga: „na turbincu!“ Nu cer sã fii de cracã spânzurat.

De-atâtea ori vãzui a morþii coasã, Jivine din hãþiºuri m-au pãscut, Dar fiarã nu-ntâlnii mai fioroasã µ Ce fel de mumã oare te-a nãscut?!

ªi cum de nu te potopeºte Nistrul Cel care astãzi, din pricina ta, Mi se aratã-n inimã sinistru ªi-ajuns-am a-l urî ºi blestema. 101 CUPRINS Grigore Vieru

Sã lupt cu tine ori sã-þi iert pãcatul, Cãci iatã-avem înnemuiþi pãrinþi?! Dar m-ai lovit în creºtet cu placatul Vroind sã-mi vâri istorii noi în minþi.

Închei poemul ºi îmi iert piticul, Cãci mi-au ºoptit trei îngeri necorupþi: „Pe-aista l-a fãtat sub cer nimicul ªi n-are nici un rost cu el sã lupþi“.

„Nu-i chiar aºa“, aud cum îmi ºopteºte Un frate drag, un cântãreþ ºoiman: „Pe-aista nu-l ierta, ci ia-l în cleºte ªi dã-l prin rãzãtoare ca pe hrean!“

Ci eu mã uit la fiii mei, la casã ªi caut un rãspuns în ochii lor. ªi-atâta suferinþã mã apasã ªi nu de glonte, ci de jale mor.

Noi nu ucidem! Noi prin suferinþã Eroi, martiri, profeþi ºi sfinþi sântem. Din ea: din suferinþã-ºi ia fiinþã Vecia-n care credem ºi cântãm.

SUNT Sunt pomul cel cu mere roºii, În vârf se leagãnã luceferi.

102 Acum =i în veac

De trunchi se scarpinã leproºii Hulind pe oamenii cei teferi.

Sunt floarea cea în chip de lirã, Nãscutã într-o vreme crudã. Cãznitul suflet o admirã, Beþivul peste ea se udã.

Sunt cartea cea cu pagini sfinte. Pe faþã preoþi o sãrutã, Pe spate scârnave cuvinte Înºirã golãnimea brutã.

Sunt o albinã truditoare „Fardatã“ cu polenul Lunii. Mã ponegresc mereu laidacii Rujaþi cu roºul Uniunii.

Sunt, poate, însuºi viitorul Poporului cu chip de salce Pe care-l mai învaþã chiorul Pe unde ºi-n ce fel sã calce.

Sunt cel ce vrea sã cânte-n Piaþã A libertãþii dulci prescurã, În gurã c-un baston de gumã, Cu un cãluº cazon în gurã.

Sunt pata cea de sânge, zisã Republica Moldoveneascã

103 CUPRINS Grigore Vieru

Ce-n loc sã frigã ucigaºul, Încearcã veºnic sã-i zâmbeascã.

Sunt dorul care zboarã peste Zãgaz ºi apã înspumatã µ Un fel de tristã libertate Cu lacrimi mari încoronatã.

Sunt Prutul singur ºi istoric, Ghimpatã sârmã îl rãneºte. Îl suge de-o vecie marea, El de-o vecie izvorãºte.

Sunt doina, taina ei, pe care Nu poþi s-o-nãbuºi, nici s-o sperii Chiar dacã-ar fi acoperitã Cu-o mie una de Siberii.

POEM Lui Ion Caraion S-a mãcelãrit pãdurea, Dar mistreþii au rãmas.

Abia dupã uciderea ei S-a constatat Ce mulþi mistreþi s-au plodit.

Ar ºi semãn printre mistreþi.

104 Acum =i în veac Pãzeºte-te, Te vor trage în þeapã, Mi-a spus Îngerul meu pãzitor. Iar þeapa va fi pãrul lor Cel crescut metalic ºi uriaº.

Dar cum sã mã apãr, Când însuºi trupul lui Crist Mai sângerã încã bãtut În cuiele vrajbei?!

Ar ºi semãn. De fapt, E o trudã zadarnicã, Pentru cã ar ºi semãn În toiul unei roºii viforniþe, Pentru cã semãn pe întuneric µ ªi-n viziunea mistreþilor seminþele Nu sunt zeii mãrunþi ºi roºcaþi, Ci niºte ghinde roºcate.

Lumini, lumini, lumini. Dar nu se vede mai bine. Îmi vine sã strig la fel ca poetul: Stingeþi luminile Sã se vadã Lumina!

Ar ºi semãn. „Pânã sã vinã Lumina, trece viaþa“.

105 CUPRINS Grigore Vieru

ASCULTÃ Bre muscale, am ostenit Sã te-ascult necontenit, Sã te-ascult neîncetat Cã m-ai fost eliberat; Cã m-ai ajutat isteþ Sã trãiesc un timp mãreþ, Cã mã-mbraci, cã m-ai nãscut, Iar eu mã uit peste Prut. Dar ce fel de ajutor Când mai sunt mãturãtor Al strãzii pe care stai Plinã zilnic de-ntâi Mai?! ªi ce fel de falnic timp Când muncesc ca robu-n câmp, Când ficatul mi-i distrus De otrãvuri ce-ai adus, Când ne mor copiii-n leagãn, Iar tu cânþi pe sub mesteacãn ªi te baþi cu pumnu-n piept C-ai luptat ºi ai un drept... Nu zic nu: ai ars în foc, Dar eu ce: jucam sau joc?! Nu zic nu: te-ai ºi bãtut, Dar noi ceilalþi ce-am fãcut: Bielarusul ºi armeanul, Românul ºi-americanul, Letonul ºi polonezul ªi tadjicul ºi englezul... Bre muscale, ia fii bun, Ascultã ºi eu ce-þi spun: 106 CUPRINS Acum =i în veac

Fãrã ceilalþi, negreºit, Azi nemþeºte-ai fi grãit ªi cerºeai chiriliþa, Limba, cântul, ºcoala ta, Hramul tãu ºi propriul pom... Bre muscale, fii, bre, om!

CÂNTEC POPULAR Când pe lume-am apãrut La o margine de Prut, Lângã râul pãtimit, O strãinã m-a rãpit ªi astfel mã legãna: „Nani, nani, nani-na, Peste Prut trãiesc jandarmi, Sã creºti mare, sã îi sfarmi! Peste Prut trãiesc potãi, Iar nu frãþiorii tãi! De-or striga: „române drag“, Pune mâna pe ciomag, De-ai sã-i vezi cântând de dor, Pune mâna pe topor! De þi-or spune cã þi-s fraþi Sã nu-i laºi nespintecaþi!“ Copil prost, copil furat, Frate, rãu te-am supãrat! Dar eu nici o vinã n-am, Fost-am despãrþit de neam ªi chiar Domnul Cel de Sus

107 CUPRINS Grigore Vieru

A tãcut ºi nu mi-a spus Care e mãicuþa mea ªi nici maica spusu-mi-a.

TÃMÂIE ªI LICHENI

Unor apãrãtori ai stâlcitei limbi române numitã „limba moldoveneascã“ A murit tãmâia, Duhoarea stã sã creascã. Ne-a umplut ca râia „Limba moldov’neascã“.

Mi-a pierit ºi somnul, Pacea creºtineascã. Mârâie spre Domnul Limba moldov’neascã.

O biatã bãtrânã N-are nici de pascã. Stã cu halca-n mânã Limba moldov’neascã.

κi creºte frumosul Limba româneascã. Îi aratã dosul Limba moldov’neascã.

Gângavã, tot linge Cizma muscãleascã.

108 CUPRINS Acum =i în veac

Spre Evropi se-mpinge Limba moldov’neascã.

Palidã mi-e faþa Sub un cer ce cascã. Îmi mãnâncã viaþa Limba moldov’neascã.

Voi muri, se pare, Pentru-a mea luminã... „Mã va plânge oare Limba cea românã?!“

RIDICÃ-TE!

„Basarabie, Trecutã prin foc ºi sabie.“ Închinare Marii Adunãri Naþionale Pãmântule, tu cel de glorii, Te caut prin strãvechi istorii, Cã-n vremea noastrã, de acuma, Ce-a mai rãmas din tine? Huma! Doar huma cu de aur fire, Ce, de atâta siluire, Degrabã nici pe ea, o, Doamne, N-o vom cunoaºte-n veri ºi toamne. Ridicã-te din suferinþã ªi din cazonã umilinþã!

109 Grigore Vieru

Ridicã-te, Basarabie, Trecutã prin foc ºi sabie, Bãtutã, ca vita, pe spate, Cu biciul legii strâmbate, Cu lanþul poruncitoarelor strigãte! Ridicã-te! Ridicã-te! Ridicã-te!

Tu, preschimbatã într-o minã De sfeclã ºi de nicotinã În care sunt înmormântate Vieþi de sorã ºi de frate; Tu, preschimbatã într-o fermã În care-o mânã durã, fermã Se vârã pân’ la cot ºi-nhaþã Tot ce-am muncit de dimineaþã. Ridicã-te din suferinþã ªi din cazonã umilinþã!

Ridicã-te, Basarabie, Trecutã prin foc ºi sabie, Bãtutã, ca vita, pe spate Cu biciul legii strâmbate, Cu lanþul poruncitoarelor strigãte! Ridicã-te! Ridicã-te! Ridicã-te!

Tu, preschimbatã într-o garã În care cine vrea coboarã, Prin care cine vrea se plimbã Scuipând în datini ºi în limbã, Schimbatã crud de minþi demente În cruce de experimente: Îþi bat piroane-n mâini, picioare,

110 Acum =i în veac

Te stingi ºi parcã nu te doare, Ridicã-te din suferinþã ªi din cazonã umilinþã!

Ridicã-te, Basarabie, Trecutã prin foc ºi sabie, Bãtutã, ca vita, pe spate Cu biciul legii strâmbate, Cu lanþul poruncitoarelor strigãte! Ridicã-te! Ridicã-te! Ridicã-te!

111 Moto: Tot ce-i dur ºi tot ce-i amar în viaþa mea se va topi în farmecul muzicii. Rabindranath Tagore RÃZBUNAREA FRUMUSEÞII cântece CUPRINS Grigore Vieru

IARTÃ-MÃ Iartã-mã, þi-e pãrul înãlbit, cãrunt, Iartã-mã, pe lângã tine eu nu sunt. Iartã-mã, cu ochii stai mereu la drum, Iartã-mã, de-atâta timp nu ne vãzum.

Rozele Nu þie, mamã, þi le-am dus, Pozele Nu pe-ale tale-n rãmi le-am pus, Cântece Nu pentru tine eu am scris, Iartã-mã, Pe alta o vãzui în vis.

Iartã-mã, se duc þipând cocoarele, Iartã-mã, asfinte rece soarele, Iartã-mã, e timpul nu ºtiu cum grãbit, Iartã-mã, nu îndeajuns eu te-am iubit.

Rozele Nu þie, mamã, þi le-am dus, Pozele Nu pe-ale tale-n rãmi le-am pus, Cântece Nu pentru tine eu am scris, Iartã-mã, Pe alta o vãzui în vis. 114 CUPRINS Acum =i în veac

MÃ ROG Mã rog de tine, ploaie, Când zbor cãtre planete, Stropeºte gura mamei ªi-o apãrã de sete.

Mã rog de tine, codru µ (Cãci anii tãi tot fi-vor) Cuprinde-i cald fiinþa ªi-o apãrã de vifor.

Mã rog de tine, iarbã, Mângâie-i talpa goalã ªi sarea grea din oase ªi-o apãrã de boalã.

Mã rog de tine, munte, µ Cât zboru-o sã mã poarte µ Sãrutã ochii mamei ªi-i apãrã de moarte.

CÂNTECUL MAMEI Nu-mi lua cercei ºi salbe, Cã de-amu am plete albe.

Nu-mi lua nãfrãmi strãine, Cã de-amu eu nu vãd bine.

Rochie nu-mi lua de lânã, Cã de-amu eu sunt bãtrânã. 115 CUPRINS Grigore Vieru

Încãlþãri nu-mi mai alege, Cã de-amu eu nu pot merge.

Ia-i mai bine norei, lasã, Cã ea-i tânãrã, frumoasã,

Iar eu, fiule,-s bãtrânã, Cine m-o vedea-n þãrânã?!

MAMA ªI FECIORUL µ Maicã, nu mai osteni, Cã avem cu ce trãi, Am ºi casã ºi bãnuþi, Eu, nu tu sã mã ajuþi. Maicã, nu mai sunt copil, Nu vezi cã-s ºi eu bãtrân?!

µ Pentru lume-i fi bãtrân, Pentru mine tot copil, Pentru lume om de stat, Pentru mine-al meu bãiat; Pentru lume fericit, Pentru mine necãjit.

µ Pânã-n searã de cu zori Tot o fugã, tot un zor, Cã te ºtiu, te-au îndrãgit Toate-albinele din câmp. Maicã, nu mai osteni, Hai la noi ºi-i mai trãi. 116 CUPRINS Acum =i în veac µ Fiule, în cuibul tãu Ameþesc ºi-mi vine rãu, Tare-i sus, n-aveþi nici nuc, De la noi cum sã mã duc?! Eu, de n-am la geam un nuc, Gãlbenesc ºi mã usuc.

PRIMUL CER Lui Alexei Marulea Cum aº putea cândva, mãicuþã, Cum aº putea a te uita Când primul cer vãzut de mine Sunt ochii tãi, privirea ta, Mãicuþo; Când ale tale braþe scumpe Mi-au fost ºi primul cãpãtâi ªi cea mai dragã jucãrie Cu care m-am jucat întâi, Mãicuþo?!

Din slãvi creºtine, Din slãvi creºtine Coboarã chipul tãu Ca dulce foc! Te am pe tine, Te am pe tine, Ar fi pãcat sã spun Cã n-am noroc!

Chiar de-i judecãtor, se spune, Pe tata-l poþi lãsa-ntr-o zi. 117 CUPRINS Grigore Vieru

Dar chiar de este cerºetoare Pe mama n-o poþi pãrãsi. Eºti primul cânt al vieþii mele Ce veºnic mã va mângâia. Frumoasã-i Þara lângã tine ªi tu frumoasã lângã ea. Din slãvi creºtine, Din slãvi creºtine Coboarã chipul tãu Ca dulce foc! Te am pe tine, Te am pe tine, Ar fi pãcat sã spun Cã n-am noroc!

LIMBA NOASTRÃ CEA ROMÂNÃ Sãrut vatra ºi-al ei nume Care veºnic ne adunã, Vatra ce-a nãscut pe lume Limba noastrã cea românã. Cânt a Patriei fiinþã ªi-a ei rodnicã þãrânã Ce-a nãscut în suferinþã Limba noastrã cea românã. Pre pãmânt strãvechi ºi magic Numai dânsa ni-i stãpânã: Limba neamului meu dacic, Limba noastrã cea românã. 118 CUPRINS Acum =i în veac

În al limbilor tezaur Pururea o sã rãmânã Limba doinelor de aur, Limba noastrã cea românã.

PENTRU EA Pentru ea la Putna clopot bate, Pentru ea mi-i teamã de pãcate, Pentru ea e bolta mai albastrã µ Pentru limba, pentru limba noastrã.

Dumnezeu prima oarã Când a plâns printre astre, El a plâns peste Þarã Cu lacrima limbii noastre!

Pentru ea ninsori se cern din spaþii, Pentru ea puternici sunt Carpaþii, Pentru ea e caldã vatra poamei µ Pentru limba, pentru limba mamei.

Pentru ea noi vãruim pereþii, Pentru ea mai sunt rãniþi poeþii, Pentru ea cresc florile visãrii µ Pentru limba, pentru limba Þãrii.

Dumnezeu prima oarã Când a plâns printre astre, El a plâns peste Þarã Cu lacrima limbii noastre! 119 CUPRINS Grigore Vieru

O MIE DE CLOPOTE Lui Nicolae Mãtcaº O mie de roze, o mie de zâmbete Din fiece cuvânt rãsar, O mie de lacrimi, o mie de plânsete Ce-au devenit cleºtar.

În limba mea sunt toate florile, În limba mea sunt toate culorile, În limba mea sunt toate stelele, În limba mea sunt toate misterele!

O mie de doine, o mie de clopote Se-aud în fiece cuvânt, O mie de inimi, o mie de tropote De cai domneºti zburând.

În limba mea sunt toate florile, În limba mea sunt toate culorile, În limba mea sunt toate stelele, În limba mea sunt toate misterele!

O mie de stele, o mie de fulgere În tot cuvântul strãlucesc, O mie de pâini ºi o mie de lujere Ce viaþa ne-o hrãnesc.

În limba mea sunt toate florile, În limba mea sunt toate culorile, În limba mea sunt toate stelele, În limba mea sunt toate misterele.

120 CUPRINS Acum =i în veac

RÃSAI Dragu-mi-i a te cânta, Scrisule venit din stele, Orice literã a ta Ca pe ochii maicii mele Dornic o sãrut.

Rãsai, rãsai, rãsai Ca grâul cel verde, Ca lacrima! Rãsai, rãsai, rãsai ªi nu te mai pierde, Iubirea mea!

Mere purpurii pe ram, Vãi cu spic de aur pline! Totuºi ce sãraci eram, Neavându-te pe tine, Scrisule cel scump.

Bucurã-te, scris latin, Cã pe valea dulce-amarã N-ai venit ca un strãin, Ai venit la tine-n Þarã ªi la fraþii tãi.

Rãsai, rãsai, rãsai Ca grâul cel verde, Ca lacrima! Rãsai, rãsai, rãsai ªi nu te mai pierde, Iubirea mea! 121 CUPRINS Grigore Vieru

EMINESCU La zidirea Soarelui, se ºtie, Cerul a muncit o veºnicie. Noi, muncind întocmai, ne-am ales cu, Ne-am ales cu domnul Eminescu, Domnul cel de pasãre mãiastrã, Domnul cel de nemurirea noastrã µ Eminescu.

Suntem în cuvânt ºi-n toate, Floare de latinitate Sub un cer cu stele sudice! De avem sau nu dreptate, De avem sau nu dreptate, Eminescu sã ne judece!

Mi-l furarã, Doamne, adineauri Pe înaltul domn cu tot cu lauri. Mã uscam de dor, în piept cu plânsul, Nu ºtiam cã dor mi-era de dânsul, Nu ºtiam cã doina mi-o furarã Cu strãvechea ºi frumoasa Þarã µ Eminescu.

Acum am ºi eu pe lume parte: Pot îmbrãþiºa mãiastra-þi carte, ªtiu cã frate-mi eºti ºi-mi eºti pãrinte, Acum nimeni nu mai poate minte. Bine ai venit în casa noastrã, Neamule, tu floarea mea albastrã µ Eminescu.

122 CUPRINS Acum =i în veac Suntem în cuvânt ºi-n toate Floare de latinitate Sub un cer cu stele sudice! De avem sau nu dreptate, De avem sau nu dreptate, Eminescu sã ne judece!

TREI CULORI Strãine pofte ne-au rãpit Când via dulce, când ogorul, Dar nimeni nu a izbutit Din piept sã smulgã Tricolorul. Fusese vremea mult prea cruntã, ªi-atât ne-a ars de dânsul dorul, Cã azi ne strângem ºi la nuntã ªi la botez cu Tricolorul. Trei culori ºi-o singurã iubire Româneascã, Trei culori ºi-o singurã vorbire Româneascã! Trei culori ºi-o singurã credinþã Româneascã, Trei culori ºi-o singurã fiinþã Româneascã! Atât de minunat scânteie, De crezi cã de pe bolþi albastre L-a rupt Hristos din curcubeie ªi l-a dat românimii noastre. E cald sub el ca sub o ranã Ce-a chinuit Mântuitorul, 123 CUPRINS Grigore Vieru E cald în Þara cea ªtefanã, Ne încãlzeºte Tricolorul. Trei culori ºi-o singurã iubire Româneascã, Trei culori ºi-o singurã vorbire Româneascã! Trei culori ºi-o singurã credinþã Româneascã, Trei culori ºi-o singurã fiinþã Româneascã!

REAPRINDEÞI CANDELA Reaprindeþi candela-n cãscioare Lângã busuiocul cel mereu µ Degerat la mâini ºi la picioare, Se întoarce-acasã Dumnezeu. Doamne Cel din slãvile creºtine, Ce pãcate oare-ai sãvârºit Cã te-au dus acolo ºi pe tine În Siberii fãrã de sfârºit?! Toate le ierþi, Doamne de Sus, Cu blândeþe mãreaþã, Chiar ºi pe cei Care te-au dus În Siberii de gheaþã! Ninge frigul ºi pustiul plouã, Degeratã-mi este inima. 124 CUPRINS Acum =i în veac

Doamne, bine nu ne-a fost nici nouã Fãrã sfatul ºi lumina Ta. Doamne, intrã ºi-n a mea chilie ªi-amândoi, rãniþi ºi îngheþaþi, Sã ne încãlzim cu bucurie Unul lângã altul ca doi fraþi. Toate le ierþi, Doamne de Sus, Cu blândeþe mãreaþã, Chiar ºi pe cei Care te-au dus În Siberii de gheaþã!

LA MÃNÃSTIREA CÃPRIANA La mãnãstirea cea Cãprianã Bate un clopot în zi de duminicã. La Cãpriana ranã pe ranã, Ranã pe ranã în tainã se vindecã. Intrã în templu, om al durerii, Nu-i o ruºine sã intri-n bisericã, E o ruºine liniºtea serii A o preface-n cazarmã istericã. Bate frumos un clopot, Bate un clopot Al învierii ºi-al bunei vestiri! Vine din cer un ºopot, Vine un ºopot ªi mã ridicã din mari pustiiri!

125 CUPRINS Grigore Vieru

Bate un clopot ca o chemare La Cãpriana în miros de criniºte, Iarã la Putna sfântã ºi mare Dangãt de aur rãspunde în liniºte. Semn cã ne vede, semn cã ne-aude Dragostea Putnei în zi de duminicã, Când în lumina viselor ude Ranã pe ranã în tainã se vindecã. Bate frumos un clopot, Bate un clopot Al învierii ºi-al bunei vestiri! Vine din cer un ºopot, Vine un ºopot ªi mã ridicã din mari pustiiri!

BASARABIE CU JALE În mine a lovit strãinul De Paºti sau Denii. Dar încolþitu-m-au bezmetici ªi moldovenii. Cã nu suntem români strãinul Pe-a lui o þine. ªi-ai mei mai tare-l cred pe dânsul Decât pe mine. Basarabie cu jale, Basarabie, De pe deal ºi de pe vale, Basarabie!

126 CUPRINS Acum =i în veac

„Încâlcitã-þi este viaþa“, Basarabie! „Ca grâul ce-l bate gheaþa“, Basarabie!

În mine-au dat ºi moldovenii Necreºtineºte. Ci-s fericit cã-n ei românul Tot mai trãieºte.

Ei spun cã nu-s români, ci lacrimi În piept frãmântã Când un Fãrcaº sau Vicoveanca Sau Gheorghe cântã.

Basarabie cu jale, Basarabie, De pe deal ºi de pe vale, Basarabie! „Încâlcitã-þi este viaþa“, Basarabie, „Ca grâul ce-l bate gheaþa“, Basarabie!

CÂNTEC BASARABEAN

Lui Nicolae Furdui Iancu Nu-i pe lume om frumos Ca românul ruºinos! Mãi române, mãi frãþâne, Ce ai tu de la ruºine?! 127 CUPRINS Grigore Vieru

Cã pãgânul tot mai rãu, Mai rãu urcã-n capul tãu!

Nu-i pe lume om blajin Ca românul cel creºtin! Mãi române ºi mãi frate, Ce câºtigi din bunãtate?! Cine-a vrut, cine-a poftit Zilele þi-a otrãvit!

Cât îi lumea Domnului Rãbdãtor ca tine nu-i! Mãi române, frãþioare, Din rãbdare ce ai oare?! Numai lanþul vechi pe os, Numai timpul scorburos!

Cât îi lumea-n lung ºi-n lat Om mai paºnic n-am aflat! Mãi române, mãi creºtine, Cã eºti paºnic este bine! Dar tu mori ºi eu tot mor, Ce-avem noi din pacea lor?!

DOINÃ În memoria lui Igor Vieru, Petru Zadnipru, Liviu Damian, Ion Vatamanu, Vlad Ioviþã Ceva se-ntâmplã azi cu noi: Azi lacrimile sunt gunoi. 128 CUPRINS Acum =i în veac Eu mor pe cruce pentru ea, Iar lumea hohoteºte rea. Nici nu ºtiu, iatã, în chinul meu, De-am mai trãit! Vesteºte-L, mamã, pe Dumnezeu Cã am murit! Din pâine iau, sã pot zbura, Cât de pe flori albina ia. Dar tot eu sunt ºi judecat Cã, trândãvind, m-am îmbuibat. Nici nu ºtiu, iatã, în chinul meu, De-am mai trãit! Vesteºte-L, mamã, pe Dumnezeu Cã am murit! Ajuns-am a umbla mereu În braþe cu mormântul meu. ªi nu ºtiu unde sã-l mai pun Sã am un somn mai lin, mai bun. Nici nu ºtiu, iatã, în chinul meu, De-am mai trãit! Vesteºte-L, mamã, pe Dumnezeu Cã am murit!

DE CE-AI DAT, DOAMNE?! Lui Ozea Rusu Copiii leºinã, nu-i bine, ªi moarte picurã din nori.

129 Grigore Vieru

ªi chiar izvorului îi vine Un fel de greaþã uneori. Atâtea vorbe ºi minciuni, Atâtea seci promisiuni! De ce-ai dat, Doamne, grai la om, Iar nu la floare ºi la pom?!

A prins a înãlbi, Precum ninsorile, ªi tinereþea mea! Mai bine ar vorbi În lume florile, Iar omul ar tãcea!

E falsã mila ori e mutã, Iar crucea de la piept e joc. În moarte tot mai mulþi se mutã, Vãzând cã-n viaþã nu au loc.

Atâtea vorbe ºi minciuni, Atâtea seci promisiuni! De ce-ai dat, Doamne, grai la om, Iar nu la floare ºi la pom?!

A prins a înãlbi, Precum ninsorile, ªi tinereþea mea! Mai bine ar vorbi În lume florile, Iar omul ar tãcea!

130 CUPRINS Acum =i în veac

SALVAÞI-VÃ PRIN LIMBÃ Lui Ion Hadârcã S-au otrãvit pe vãi izvoare ªi mierea adunatã-n floare. S-a otrãvit barbar vãzduhul µ De ce s-a otrãvit ºi duhul, De ce ºi graiul?! Sculaþi-vã, sculaþi-vã, sculaþi-vã Din somnul cel de moarte! Salvaþi-vã, salvaþi-vã, salvaþi-vã Prin limbã ºi prin carte! S-a otrãvit privighetoarea ªi firul ploii ºi ninsoarea. S-a otrãvit barbar vãzduhul µ De ce s-a otrãvit ºi duhul, De ce ºi graiul?! Sculaþi-vã, sculaþi-vã, sculaþi-vã Din somnul cel de moarte! Salvaþi-vã, salvaþi-vã, salvaþi-vã Prin limbã ºi prin carte! S-a otrãvit dulceaþa poamei ªi laptele din sânii mamei. S-a otrãvit barbar vãzduhul µ De ce s-a otrãvit ºi duhul, De ce ºi graiul?! Sculaþi-vã, sculaþi-vã, sculaþi-vã Din somnul cel de moarte! Salvaþi-vã, salvaþi-vã, salvaþi-vã Prin limbã ºi prin carte! 131 CUPRINS Grigore Vieru

CA PRIMA OARÃ Merg pe pãmânt ªi sun ca vioara. Toate îmi par cã sânt Prima oarã. Ca un copil Aºtept dimineaþa, Pânã la lacrimi Mi-e dragã viaþa.

Orice splendoare Mã doare, Mã doare-aceastã floare ªi frumuseþea ta, ªi frumuseþea ta! ªi-aceastã zi Ce mâine nu va mai fi, Nu va mai fi!

Înfiorat spun mamã ºi tatã De parcã îmi vãd pãrinþii Prima datã. Ca un copil Aºtept dimineaþa, Pânã la lacrimi Mi-e dragã viaþa.

Când mã cuprinzi Tremur, ah, toatã, De parcã-aº iubi, iubi Prima datã. Ca un copil 132 CUPRINS Acum =i în veac

Aºtept dimineaþa, Pânã la lacrimi Mi-e dragã viaþa.

CAD PE APE Soarele jos a picat, Soarele, soarele, Ca rochia ta din pat, Soarele, soarele.

Cade o frunzã din înalt, Frunzele, frunzele, Ca palma mea din pãrul tãu cald, Frunzele, frunzele.

Lunecã din cer o stea, Stelele, stelele, Ca lacrima pe faþa ta, Stelele, stelele.

OGLINDA CLIPELOR Ne uitam ca doi copii În oglinda stelei vii. Unde-i oare clipa cea De-o sorbeam ºi ne sorbea?!

Ne uitam nebuni ºi goi În oglinda stelei noi. 133 CUPRINS Grigore Vieru

Unde-i oare clipa cea De-o sorbeam ºi ne sorbea?!

Ne uitãm ca doi bãtrâni În oglinda unei pâini. Unde-i clipa de cândva De-o sorbeam ºi ne sorbea?!

CASA PÃRINTEASCÃ Lui Mihai Ciobanu Ascultaþi-mã, surori, pe mine, ªi voi, fraþii mei, ce vã sfãdiþi: E pãcat, nu-i drept ºi nu e bine Sã vinzi casa care te-a-ncãlzit.

Bani ne-ar trebui la fiecare, Toþi avem copii ºi vremea-i grea. Însã cum sã vinzi fereastra oare, Cea la care maica te-aºtepta?!

Casa pãrinteascã nu se vinde, Nu se vinde tot ce este sfânt. Din atâtea lucruri dragi ºi sfinte Ochii mamei încã ne privesc.

O vom da ºi vor schimba lãcatã ªi vor pune ºi ferestre noi. ªi trecând pe lângã ea vreodatã, Va privi ca la strãini la noi.

134 CUPRINS Acum =i în veac

Casa pãrinteascã nu se vinde, Nu se vinde tot ce este sfânt. Din atâtea lucruri dragi ºi sfinte Ochii mamei încã ne privesc.

Vom pleca ºi noi cânva din viaþã ªi pãrinþii sus ne-or întreba Ce mai face casa lor cea dragã, Cine are grijã azi de ea.

DE CE-AI FI TRISTÃ? Mi-ai fost aproape-ntotdeauna, De nimeni ºi nicicând umbritã. Norocul cerului e luna, Norocul meu eºti tu, iubito. Te ºtiu de când ca o zambilã Creºteai sub cer de primãvarã. Erai frumoasã ºi copilã Frumoasã-ai fost ºi domniºoarã.

De ce-aº fi trist, De ce-ai fi tristã?! Eu drag îþi sunt, tu dragã mie. Dea Domnul ºi copiii noºtri Aºa de fericiþi sã fie!

Eu vãd tristeþea cum colindã Prin dureroasa ta privire ªi vãd, iubito, în oglindã Cum zmulgi din pãr albite fire. 135 CUPRINS Grigore Vieru

Iubita mea ºi-a mea comoarã, Nu mai fi tristã chiar de-i toamnã. Frumoasã-ai fost ºi domniºoarã, Frumoasã ai rãmas ºi doamnã.

Te-albeºte prima nea uºoarã, N-o tãinui pe sub nãframã. Frumoasã-ai fost ºi domniºoarã ªi mai frumoasã eºti ca mamã.

Te bucurã ºi nu fi tristã, Aºa sunt toate rânduite. Frumoasã este orice vârstã, Un dar ce Domnul ni-l trimite.

TATA Lui Gheorghe Banariuc ºi Vadim Gheorghelaº Tatã, eu nu ºtiu de ce Nu te-au pus în cântece Ca pe mãiculiþa mea Care viaþã datu-mi-a. Tu ca dânsa ne iubeºti ªi ca ea îmbãtrâneºti, Tatã.

Rele-n viaþã sunt de-ajuns, Dacã plângi, tu plângi pe-ascuns. Mai iei câte-un pãhãruþ, Dar nu uiþi sã ne sãruþi, Tatã. 136 CUPRINS Acum =i în veac La necaz ºi bucurii Tu ai, tatã, mulþi copii, Cã ºi mama-i pruncul tãu, O fereºti de tot ce-i rãu. Asta-i bogãþia ta ªi nu-þi trebuie alta, Tatã. Nu ne spui vorbe de dor, Dar ades în locul lor Mâna tu pe cap ne-o pui ªi mai dragã vorbã nu-i. Mai mult taci decât vorbeºti, Dar noi ºtim cã ne iubeºti, Tatã.

BANII

Lui Alexandru Cazacu Nu mã supãr cã n-am bani, Bani puþini µ puþini duºmani. Bani nu am ºi nici n-au fost, Dar îi vãd la omul prost. Unii nici de pâine n-au, Alþii câinelui o dau, Vârã mâna între lei Ca-ntre pulpe la femei.

Cine-aºa te-a împãrþit, banule, Nu te-a împãrþit cinstit, banule! Sã te-mpartã Dumnezeu, banule, Te-aº cunoaºte-atunci ºi eu, banule! 137 CUPRINS Grigore Vieru

Cu banul îi tot aºa Cum îi ºi cu dragostea: Când mai bine ºi când nu, Când deasupra el, când tu. Am avut ºi eu un sfanþ ªi l-am dat la muzicanþi, Muzicanþii mi-au cântat ªi-au crezut cã-s om bogat.

Cine-aºa te-a împãrþit, banule, Nu te-a împãrþit cinstit, banule! Sã te-mpartã Dumnezeu, banule, Te-aº cunoaºte-atunci ºi eu, banule!

OF, ITALIE Foaie verde ºi-o lalea, N-am crezut s-ajung cândva Tocmai în Italia, Sã las þãriºoara mea; Sã adorm, trudit de munci, Nealãturea de prunci, Of, Italie!

Lãsai casã ºi plecai, ªi plecai din plai în plai, ªi m-au dus nu visele Numai suferinþele, Nu zburdãlniciile, Numai sãrãciile, Of, Italie!

138 CUPRINS Acum =i în veac

Câºtig mult µ n-am bucurii, Cã mi-i dor de-ai mei copii, Câºtig bine, voia-i rea, Cã mi-i dor de casa mea ªi mi-i dor de satul meu Care-adunã greu un leu, Of, Italie!

Bun li-i vinul ºi-l cinsteºti, Dar nu-i vin de la Hânceºti, Frumos ºi cântecul lor, Dar nu-i cântec din Bihor; Frumoasã li-i datina, Dar nu-i sãrbãtoarea mea, Of, Italie!

NU MI-S DRAGI Nu mi-s dragi pe cer nici stele, C-ai privit ºi tu la ele.

Nici pãdurea verde nu, C-ai trecut prin ea ºi tu.

ªi nici marea, nici lumina, C-ai atins-o tu cu mâna.

139 Moto: O sutã de prieteni e puþin; un duºman e mult. Proverb persan POD PESTE LACRIMI dedicaþii (1996µ 2001) CUPRINS Grigore Vieru

SÃ MERGI FRUMOS Fiilor mei Cãlin ºi Teodor Fiule, sã nu Calci de sus, Sã nu încovoi spinarea. Sã mergi frumos ºi demn ªi nezgomotos Ca pe obraz Lacrima celui care a învins.

* * *

În memoria Doinei ºi a lui Ion Aldea Teodorovici Pe sângele nostru, Pe sângele nostru De soare vãzut Curg florile Alfabetului latin.

Curajul de-a trãi, Curajul de-a muri µ Iatã cele douã aripi Care pot În ceruri sã te ridice.

142 CUPRINS Acum =i în veac

TEMPLUL Lui Ioan Alexandru Preþuiesc deopotrivã pe sfântul Cu mâna dusã spre inimã, La fel ºi pe sfântul sprijinit În sabie. Doamne, poate cã N-am fost nici sfânt, nici oºtean. Pur ºi simplu, ziditu-m-am de viu În templul Limbii Române. Iar în bisericã N-ai cum sã fii curajos. În bisericã sã fii Drept ºi cinstit.

ÎNTRE ORFEU ºI HRISTOS Lui ªtefan Andronic Pentru cã a vãzut, ochiul meu a murit. Lacrima: piatrã funerarã Pe mormântul ochiului meu. Va veni alt cer. În altã lume se va deschide Ochiul meu, dând piatra la o parte.

POETUL Lui Alghimantas Baltakis În tot pustiul Era o singurã fântânã. 143 CUPRINS Grigore Vieru

Pare ciudat, însã Chiar orbul o descoperise. „Ce minunatã fereastrã!“ Zise, amintindu-ºi de vorba Înþelepþilor vechi: „Dacã Adevãrul se aflã-n fântânã, Mã arunc în ea“. Într-adevãr, umbla Cu hainele ude pe el. Erau nenumãrate verste Pânã la apa fântânii. ªi toþi însetaþii κi lipiserã buzele arse De hainele orbului.

LIMBA ROMÂNÃ Anei ºi lui Alexandru Bantoº Din cauza durerii Firescul dor al limbii Îl preamãresc ºi-l cânt. ªi din aceeaºi pricinã Puterii Tale, Doamne, Mã închin. În fiecare zi, În chiar lumina dimineþii, Se-aratã steaua Suferinþei mele Pe care numai Ochii mamei o zãresc Încoronaþi cu lacrimi. 144 CUPRINS Acum =i în veac

RUªINOSUL PROVERB Lui Ilie Bãdescu Nu! Nu! Nu! µ astfel Trebuia sã strigãm. Dar nu am strigat. Nu marea se zbuciumã, Trebuia sã strigãm, Ci noianul de fluvii Se rãzvrãteºte! Înghiþite de ea, de lãcomia ei. Ne-am înecat Într-un simplu proverb: „Apele mari înghit pe cele mici“. Suntem un proverb µ atât. De ce ne-am mai plânge, De ce-am mai spera la izbândã, Moþãind filozofic în ruºinosul proverb: „Capul plecat sabia nu-l taie“. Uite cã l-au tãiat.

145 CUPRINS Grigore Vieru

ZUGRÃVEALA DE SUS Lui Sabin Bãlaºa Existã câte un român Sub câte o stea Cu luminile ei Pururea treze, Cãruia Dumnezeu, ca unui copil, I-a prins mâna în mâna Sa, Învãþându-l cum sã picteze.

* * *

Leopoldinei Bãlãnuþã Câtã fricã de singurãtate ai, Atâta iubeºti. Doamne, Nici Carpaþii Nu pot singuri trãi! Pururi vin cãtre ei Când cucul, Când þara cea Basarabã, Când ninsorile cerului.

OMUL DUMINICII Lui Fãnuº Bãileºteanu Sunt omul duminicii. Nu dau nici un sfat Glontelui ªi nu primesc nici eu 146 CUPRINS Acum =i în veac

Vreun sfat de la el. Îmi ajunge o singurã pâine Cum zilei Un singur soare.

EI Lui Dan Berindei Ei erau piatra Ce pretindea moºtenirea Pãmântului de sub ea. Ei apucau sfârcul trompetei cu gura Ca pe þâþa la care au supt. Iar ceasul lor era toba Care miezul nopþii bãtea. Ei mutau mereu ziua dintr-un loc în altul, Zãpãcind-o definitiv. Ei încurcau Dunãrea cu Volga, Drumul spre casã cu drumul spre Praga, Temniþa cu biserica. ªi schimbau numele florilor noastre, Se iscãleau pe faþa pepenilor noºtri. Ei rãdeau aurul de pe aripile albinelor, Rupeau crucea de la pieptul preoþilor, ªi-o agãþau la gâtul maimuþelor. Ei se înveleau noaptea cu harta lumii. Ei ar fi putut sã aibã cea mai frumoasã þarã.

147 CUPRINS Grigore Vieru

* * * Mariei Bieºu În ceasornicul lui Dumnezeu Locuieºte o privighetoare. În fiecare dimineaþã Cântecul ei trezeºte lumina, Iar acele sale cos O cãmaºã pentru copil. De fapt, zici tu, Trebuia sã vinã copilul, Dar a venit Cântecul.

ZMEUL ªI NUNTA Lui Pompiliu Borº Treceau dincolo Prutul Numai pãsãri în zbor. Numai pãsãri înot. Numai Umbra visãtoare ºi tristã A lunii pe valuri trecea. ªi, dus de vânt, Dus de vânt, Dus de vânt, Zmeul copilãriei Iscãlit cu numele meu În litere noi, colþuroase, Aduse de vânt, Aduse de vânt. Neamuri din Cot, din Miorcani, Pe celãlalt mal 148 CUPRINS Acum =i în veac

Deasupra zmeului se aplecau Citindu-l cu lacrimi în ochi Ca pe-o scrisoare trimisã Din cea mai adâncã urgie, Din iad. Coborau neamuri Pe celãlalt mal mai apoi Sã asculte muzica Ce la nunta mea cânta. Nu au vãzut, Nu au putut desluºi Chipul miresei. Poate cã nici nu Existase mireasa cândva. Poate cã era numai O plãsmuire imaginarã a mea, Albã ºi minunatã, Albã ºi minunatã, Albã ºi minunatã.

EU CRED CÃ PRUTUL Lui Ion Borºevici Cântecul cel mai frumos ªi cel mai puternic Încã nu s-a scris. Veni-va o zi Când se va scrie. Pe albul de sus Al Carpaþilor, În piatra lor Se va scrie.

149 CUPRINS Grigore Vieru

Frate, eu cred cã Prutul Cel limpede cândva A venit la noi Odatã cu oamenii Bucovinei. Poate cã chiar Prutul Cu suferinþele sale de azi Este cântecul acela, Poate cã el este Podul întins peste Întreaga Þarã.

* * *

Anei Blandiana Trandafirul, Ca ºi capul omului, Nu se cuvine tãiat. În general, De ce sã tãiaþi trandafirul? De ce sã nu priviþi În ochii noºtri Pânã când ne veþi înþelege? Tristeþea noastrã Împodobeºte iubirea Ca icoana Peretele casei.

150 CUPRINS Acum =i în veac

PRIVIGHETOAREA PE CRUCE Lui Ion Brad Nimeni nu poate muta Pãmântul în Cer. Poate cã numai privighetoarea, Poate cã numai cântecul ei. Dar i s-a tãiat limba. Nimeni n-o mai aude, nimeni N-o mai aude cum cântã Pe crucea bisericii: „Scoalã, Doamne, Sã nu biruie omul“.

* * *

Mariei Macovei ºi lui Sunt un câine Invers zãmislit µ Cine-mi aruncã un os, Mã întãrâtã mai tare. Domnilor, Strângeþi ciolanele! Strângeþi ciolanele ªi plecaþi! A venit vremea Patriei mele. Sunt om. Om sunt.

151 CUPRINS Grigore Vieru

POTCOAVA Lui Aristide Buhoiu Tot aurul românesc Era în potcoava calului. Fierbinte ºi alergãtoare ªi victorioasã, În vãzduh scânteia. A pâine ºi lapte, ºi trandafir Mirosea pielea ei aurie De femeie îndrãgostitã. Nimeni nu ºtia Sã muºte-n iubire Pãmântul ca ea. Unde-a cãzut?! În care Iarbã uitatã?! În care rãzboi?! În care-amintiri?! Îngheaþã pe mâini apa ªi roua pe iarbã. Focul potcoavei s-a stins. S-a stins viaþa ei, potcoava Cabratã-n Vãzduhul strãfulgerat, Pe zvârcolirea þãrânei, Pe þipãtul Pietrei carpatice. Potcoava În care se adunase Tot aurul românesc.

152 CUPRINS Acum =i în veac

* * * Zoei Dumitrescu-Buºulenga Murise omul de zãpadã. ªi rãsãrise omul de lacrimi. Veniserã încã o datã strãinii. ªi-i puserã foc. În pocnete Asurzitoare sãreau în sus Lacrimile noastre Ca niºte cartuºe Aruncate în jar de copii. Veniserã oamenii de fier Învingãtori în rãzboiul nedrept Îndreptat împotriva lacrimii noastre. ªi n-am mai cântat.

* * *

Lui La gura unui izvor O canã atârnã de lanþ. E ca ºi cum Am bea apã Din gura unui spânzurat. Doamne, N-a mai scãpat românul De lanþuri!

153 CUPRINS Grigore Vieru

CEL CARE SE-APROPIE Lui Michael Bruchis Pururi voi omeni Pe cel care se-apropie De izvoarele suferinþei mele. Prelungire în Dumnezeu A vieþii pe care-o trãiesc µ Acesta e numele Îndureratei mele iubiri. În lacrimã numele mi-a putrezit Renãscând în pãmântul Pe care l-am regãsit. Frate îmi este cel Care numele îmi înþelege Îndrãgindu-l ca pe al lui.

CINEVA Constanþei Buzea „Cineva se roagã într-un târziu în rugãciunile mele uscate.“

Cineva plânge în lacrima mea, poate chiar Dumnezeu. Cineva scrie în cântecul meu, poate chiar cei care nu mai sunt.

154 CUPRINS Acum =i în veac

ªi tace þara ºi-aºteaptã în tãcerea mea iubitoare, nescandaloasã.

ADEVÃRAT Înalt Preasfinþitului Daniel Adevãrat, adevãrat: Birui-va Nu þara cu cele Mai multe tancuri, Ci Þara cu Cel Mai mult Dumnezeu în ea. Adevãrat, adevãrat Cã plâng, Dar „pentru a plânge, E nevoie de puþinã Speranþã ªi energie“. Adevãrat, adevãrat: Trebuie sã ai Multã lãrgime În jurul locului tãu, Ca sã te poþi bate Pentru el. ªi-acea lãrgime este Dumnezeu.

155 CUPRINS Grigore Vieru

OMUL Preasfinþitului Calinic Un ochi, ca orãtania, Scormonind în pãmânt ªi altul, ca ciocârlia, Zburând pururi spre Cer. Aºa de mii de ani. Nu mai ºtie Atotziditorul unde Sã ne-aºeze mai bine Plutind ca somnambulii Pe marginea Scripturii.

CE VINÃ Lui Ion Caþaveicã Ce vinã secera are?! Þin minte cum, dedemult, Mama, ca pe-un copil, În bucãþi vechi de pânzã Cu dragoste o învelea. Nu dânºii, nu ei µ noi Cu ea spre þãrâni Ne plecãm! Ce vinã are ciocanul?! Þin minte cum, dedemult, Tata, ca unui câine bãtrân, O cãsuþã de lemn i-a fãcut. Nu dânºii, nu ei µ noi Fierul cu el am bãtut! Ce vinã au stelele Deasupra noastrã arzând, 156 CUPRINS Acum =i în veac

Stelele care În ochii îndrãgostiþilor Se oglindesc?! Nu dânºii, nu ei µ Domnul Le-a semãnat pe cer! Ce vinã au hainele noastre Încãrcate de mâlul fântânii Pe care afarã îl aruncãm?!

MÂNA ACEEA Lui Virgil Cândea Era câte o mânã strãinã Ridicatã în sus În atotnorodnica adunare. Sãrut-o, mi se spunea, Ea este steagul patriei tale. Eram prea tânãr, Încã nu ºtiam cã, iatã, Cu mâna strãinã Numai foc sã iei. Frate, Câþi desperaþi S-au spânzurat de mâna aceea!

157 CUPRINS Grigore Vieru

CRUCEA Lui Tudor Chiriac ªtiam cã tot Ce în mare se varsã Cale întoarsã nu are. Apropiatu-m-am de cântec, Fiind Þara departe ºi alt Sprijin, alt reazãm Neavând. Toate în jur Se întindeau strãine, Iar singurul loc De-ntâlnire cu el Era cel de pe cruce. Da, numai crucea Ne aparþinea. Cu mare dispreþ Împinsu-ne-au cu piciorul Chiar de pe ea. ªi-atunci n-am mai putut Îndura umilinþa, Am luat sabia-n mânã, ªi, cum am ºtiut, Cum am putut Crucea ne-am apãrat.

NUMAI ATUNCI Silviei ºi lui Anatol Chiriac Vine într-o zi Somnul Ca rãsuflarea caldã 158 CUPRINS Acum =i în veac

A fiarei care Ne-adulmecã urmele. Vine iedera lui Acoperind crucea Trupului nostru. Cât ai muri într-un cântec Trece ºi ziua, Asfinte soarele. Doamne, ªi încã mi-e jilavã gura De laptele mamei. Sãrim direct din prima Tainã-a naºterii În ultima ºi mai ascunsã. La mijloc nu se aflã decât Iluzia unui cântec superb. Vom deveni o trestie Plinã cu melci. Poate cã Numai atunci Rosti-vom cântecul râvnit. Sã cânþi nemãrginirii, Singurãtãþii ei µ Ce fericire!

* * *

Lui Anatol Ciocanu Nu este fereastrã în casã, Nu este icoanã La care n-ar fi plâns

159 CUPRINS Grigore Vieru

Ochii tãi, mamã. Da, întâi este frumoasã mama, Pe urmã femeia.

* * *

Lui Ion Ciocanu Fericit cel care s-a ºters De steaua din frunte Ca de scuipatul dracului! Fericit cel care ªi-a alipit sufletul De steaua din cer Ca de focul din vatrã! Fericit cel care a gãsit drumul!

* * *

Lui Victor Ciutac Îþi aminteºti? Copii pe valea Prutului, Ne aplecam bucuroºi deasupra Desimii de buchii ruseºti. „Sunt surorile voastre“, Aºa ne învãþa minciuna. Noi nu vedeam atunci Asemãnarea lor Cu sângeroºii ghimpi Ai sârmii grãnicereºti.

160 CUPRINS Acum =i în veac

DRUMUL Lui Theodor Codreanu Caut, din Chiºinãu, Drumul care-i mai scurt Spre Þarã, spre Vatra În care-am înviat din morþi. El trece întreg ºi cald, ºi curat Prin Huºi, prin inima ta. Se ia Prutul, prietene, Pe urmele paºilor tãi, Atât de al sãu eºti! Se iau paºii mei Dupã apele Prutului nostru µ Atât de al meu este! ªi toatã Þara E un pod peste Prut!

FIINÞA DORULUI Lui Eugen Coºeriu S-ar putea oare, S-ar putea oare roti, Neînconjurat de stele, Pãmântul?! Ar putea oare, Ar putea oare sã existe, Neîngrãdiþi de Limba Românã, Carpaþii?! Ar putea oare, Ar putea oare sã fiinþeze

161 CUPRINS Grigore Vieru

Dorul, Neînconjurat de liniºtea ªi frumuseþea inimii tale?!

GLASUL Lui Nicolae Dabija Mi-au cãzut niºte lacrimi În sânge. De aceea Sângele meu Are gustul sãrat. A fost omorâtã Mioara Baladei. Pe urmele sângelui ei Graniþã au tras. Zadarnic avea Glas nãzdrãvan. Pentru cine oare Gura sã nu-i mai tacã?! Acum vor ºi pãstorului Viaþa sã-i ia. Pentru cã a fost Martorul crimei. Chiar ceilalþi doi fraþi ai mei S-ar putea Sã nu mai vadã apusul de soare. S-ar putea sã plecãm Cu toþii. Abia atunci vedea-veþi Cã nu-s, cã lipsesc, Încãlzindu-vã desperaþi

162 CUPRINS Acum =i în veac

Pe reºoul sârmei ghimpate Ceaiul rãsãritean. Abia atunci veþi auzi Înfricoºãtorul glas Al pustiului nemãrginit.

RANA Lui Viorel Dinescu Dar rana mea a-ngheþat. S-a preschimbat Într-un ochi glacial Care vede. În nopþi gãlãþene Se uitã la mersul Lunii pe Cer, La frãþia universalã A stelelor. A rãmas jos, pe zãpezi, Roºia rãnii umbrã: celãlalt Ochi cu care privesc, Înlãuntrul fiinþei, Mersul mãreþ al Dunãrii, Frumuseþea Carpaþilor, Splendorile Patriei mele. Zãpezi se vor topi. Va ninge din nou, Alte pete roºii de sânge Vor privi din zãpezi Spre un alt viitor. Dupã numãrul lor 163 CUPRINS Grigore Vieru

Vom ºti Câþi români În Þarã-au rãmas ªi câtã Basarabie Acasã-a ajuns.

PE MUNTE LA PREDEAL Lui Mihai Drãgãnescu Va fi! Pe Terra cea bãtrânã Amirosind a flori de tei, Va merge Dumnezeu de mânã, La Paºte, cu românii mei. ªi flori, spre noi, de miere grele Cu El odatã vor rosti: „Voi dacã vreþi, plecaþi pe stele, Iar noi mai rãmânem aci“.

* * *

Lui Nicolae Dan Fruntelatã Dacã mãicuþa ta, Dacã limba strãmoºilor tãi Se aflã în Patrie, Nu e þarã mai minunatã Ca Patria ta.

164 CUPRINS Acum =i în veac

* * * Lui Cum sã vã spun?! Cu mine diavolul A vorbit omeneºte. M-a cercat ºi s-a dus mai departe La treburile sale. Oare nu glãsuiesc, Nu glãsuiesc oare ªi cele sfinte la fel: „Diavolul ispiteºte, Dar nu poate sili, Cere consimþãmântul, Dar nu poate constrânge.“

RUGÃCIUNEA DIN ZORI Doinei ºi lui Paul Enigãrescu În zori, mâinile mamei Se roagã spre Cer, împrospãtate De cântecul privighetorilor. Iar jos, Þipã de nerãbdare pãmântul Obiºnuit cu palmele ei. Da, pleca-vor la toamnã, Spre þãrile calde, Misterioasele pãsãri. Încã ºi mai adânc Mâinile mamei Se vor ruga µ Douã crengi desfrunzite, reci. 165 CUPRINS Grigore Vieru

Nori de gheaþã, în trecere, Le vor atinge cu poala. Iar noi, Din umeda lor vãlurare Vom bea tristeþe ºi moarte.

DE-AI CURGE TU, PRUTULE Lui Dumitru Fãrcaºu De-ai curge, tu, Prutule, De-ai curge pe Nistru, Sã nu mã mai desparþi De fraþii mei!

De-ai curge tu, Prutule, De-ai curge pe Mureº, Ca liber sã pot asculta Cântecul nostru, Cântecul neamului meu! De-ai curge tu, Prutule, De-ai curge pe Olt, Sã nu Mai fiu întrebat Ce caut eu, Ce caut în Þara mea?!

166 CUPRINS Acum =i în veac

LA NOI Lui Andrei Galben E pace, da! Ci nu ºtiu Cât va luci-n fereastrã, De-aceea-s trist, când, Doamne, Mã uit la spada noastrã; Când vãd crescând pe dânsa Rugina, muºchiul verde, Osânza trãdãtoare Cea care ne va pierde! În dreptul nume-al Þãrii Mã mut din astã bahnã, Dar ºi în El e numai Pustiu ºi frig, ºi mahnã. Unde sã fugi când, Doamne, Chiar numele Tãu mare E strâmt pentru atâta Durere ºi-ntristare? E pace, da! Ci nu ºtiu De e ºi pacea noastrã Când numai nenorocul Ne bate în fereastrã!

* * *

Preasfinþitului Casian Gãlãþeanu Îmi întind braþele Spre tine, Doamne, ªi mã ating De faþa Patriei mele. 167 CUPRINS Grigore Vieru

Doamne care mã-nveþi Numai lucruri frumoase ªi zici: „Nu mânià Dobitocul din om Cã va trebui sã te lupþi Cu doi deodatã.“

* * *

Preacucernicului pãrinte Constantin Galeriu Pãrinte, Eu nu ºtiu dacã viaþa M-a îndrãgit. ªi nu ºtiu dacã moartea Mã urãºte. Dar caldã µ Asta o ºtiu µ Va trebui sã fie crucea Pe care ochii voi închide. Caldã, Pãrinte, de sângele meu. Binecuvânteazã-mã.

DE CHEMAT PACEA Lui Paul Alexandru Georgescu Iatã, În urma rãzboiului Rãniþii vin. Din urma rãniþilor µ

168 Acum =i în veac

Morþii tãcuþi. Din urma morþilor µ Plugul cel drept. Din urma plugului Tu, Doamne, Paºii îþi legeni. O brazdã, O brazdã amestecatã Roºu Cu seminþele Tale, Cu sângele nostru, Cu gloanþele încã Fierbinþi µ Aceasta sã fie oare Viaþa pe care Din marea Ta viaþã Ne-ai dat-o?! Doamne, care, Aidoma unui cosor, Aidoma muchiei lui, Þie împotrivã, Palma noastrã În palma Ta o þii. Spunem cã te iubim, dar N-ai încredere-n noi µ Mâine iar încãiera-ne-vom. ªi ne-ai pãrãsit. În lipsa Ta, Iatã, rãsar iarãºi Coarnele de foc Ale întunecatului diavol. ªi par sã nu-l

169 CUPRINS Grigore Vieru

Mai poatã înfrunta Nici ruga mamelor, Nici dreptatea luminosului plug. Doamne, care nici din urma Copiilor Nu mai doreºti sã mergi.

JÃRATECUL Lui Petru Ghelmez Suflu în jãratecul Limbii Române Atent mereu Sã nu moarã Focul cel sacru. Nu sunt mai mult Decât o simplã mãicuþã.

* * *

Lui Gheorghe Ghidirim Sã nu-þi faci, barzo, Cuib pe casa poetului Care, în orice moment, Poate sã ia foc. Zboarã ºi tu Pe cãsuþa unchiului meu Întors beteag din rãzboi, Cã tot v-aþi deprins Sã staþi într-un singur picior.

170 CUPRINS Acum =i în veac

Sau zboarã, barzo, Pe casa doctorului, Cã tot la el ªi inima mea Alinare-ºi gãseºte.

PIATRA Lui Ion Ghica Iatã o piatrã Care pe nimeni Nu a lovit. Ea stã neclintitã aici Pe mormânt. Pe mormântul tãu, Mamã. Cucernic o îmbrãþiºez Ca pe întâia ªi cea de pe urmã Patrie a mea. Mã voi duce ºi eu. Mã va petrece norodul Înlãcrimatelor litere Ale numelui tãu Adunat pe aceastã piatrã. În piatra care pe nimeni Nu a lovit.

171 CUPRINS Grigore Vieru

CHIAR DACÃ Lui Ion Grama Zadarnic din braþele mumei Cobori pe pãmânt Dacã nu vezi în jur Frumuseþile lumii. Chiar dacã beschia Sârmei ghimpate Taie clipa în douã, Chiar dacã diavoli în noapte Seamãnã frigul, În cãldura palmelor noastre Ora de gheaþã o îmbrãcãm. Pleca-vom ºi noi la strãmoºi. Da, cine moare în Basarabia, Moare departe. ªi totuºi murim pe pãmânt. Aproape de tristeþea cea rodnicã A Domnului nostru.

* * *

Lui Pavel Gusac Ca un copil orfan S-a lipit Prutul De viaþa Drepcãuþilor. E fratele nostru. Frãþiorul cel izgonit. Îi spuneam în ºoaptã Cuvinte de dragoste

172 CUPRINS Acum =i în veac

Pânã când maica cea vitregã Se întorcea De la târgul internaþional.

OMULE DIN DEPÃRTÃRI Lui Klaus Heitmann Tu eºti fratele meu, Omule din depãrtãri pãmânteºti, Tu, care pe apa cea limpede A Limbii Române Mi-ai trimis Ca semn de iubire Acest trandafir. Ce te-a atras Spre Singurãtatea mea În care nu se mai aude Decât cucul înzãpezit Al timpului?! Al timpului În care credeam c-am murit.

* * *

Silviei Hodorogea ºi lui Alexandru Dorogan Doamne, dacã nu are mamã, Cine îl naºte pe drac? Poate cã l-am suporta Dacã nu ºi-ar face salatã

173 CUPRINS Grigore Vieru

În candela noastrã Cu uleiul din ea; Dacã n-ar scrijela necuviinþe Pe zidul bisericesc; Dacã n-ar înºira pe coadã Covrigii copiilor noºtri. Doamne, a intrat în piciorul sãu Cuiul ce-a pironit pe Hristos ªi el nici mãcar nu ºchiopãteazã.

COPILÃRIE Lui Ilie Ilaºcu Sãrmani copii de sãrman neam! La gât cu roºii petice, fier vechi, fier uzat adunam pentru cãtuºele tale, pentru cãtuºele noastre!

PODUL LIPCANI-RÃDÃUÞI-PRUT Lui Vasile Iovu Zace ruptã în douã Mãreaþa coroanã a Prutului: Podul de la Lipcani. Frate,

174 CUPRINS Acum =i în veac

Vom deveni un deºert, Un pustiu Acoperit cu oasele Naiului tãu, Dacã nu vom ºti Ce sã facem.

POETUL Lui Nicolae Labiº Stropit de slavã Ca de sânge.

* * *

Leonidei Lari Un fulger în noapte Iluminând Lacrima ta. Se vede clar scris În strãfundul ei Numele Prutului. Lacrima ta µ Apã fãrã de nisip.

175 CUPRINS Grigore Vieru

ROªU Irinei Petraº ºi lui Petru Poantã Pânã ºi faþa de pernã Era de aceeaºi culoare: Roºie. Un nãruitor coºmar Îmi chinuia sufletul ªi eu nu ºtiam, Nu ºtiam dincotro vine. Pânã ºi giulgiul sicriului Era de aceeaºi culoare. Duhuri rele munceau mortul ªi el nu ºtia, Nu ºtia dincotro vin. Pânã ºi Roºie era broboada mãicuþei, Doamne, Sângeroasã culoare!

* * *

Vin alþi musafiri. Nu altã ploaie. Nu alte Cântece. Nu altã Icoanã, care sã înþeleagã Rugãciunile noastre.

Numãr câþi brazi au rãmas. Au rãmas atâþi Câþi au fost retezaþi.

176 CUPRINS Acum =i în veac

ªi nãvãleºte frigul Pe unde fuseserã verzi. Dar a rãmas pâinea. Ies din cuptorul fierbinte Rumenitele pâini. Stãm Gurã în gurã cu ele. Spunem: „Vom face o þarã Frumoasã ca pâinea!“ „Veþi cãdea!“ ni se spune. De unde sã cazi?! Cine doarme pe pãmânt N-are fricã sã cazã Cînd se întoarce µ Aºa se spune.

DACÃ EªTI BÃRBAT Lui Dumitru Matcovschi Dacã eºti bãrbat, nu lãcrima, ci sângele sã-þi verºi în mijlocul mulþimii oropsite. ªi nu blajina pâlpâire-a lumânãrii, ci fulgerul scãpãrãtor sã-l porþi în mâini. ªi-al tãu cuvânt sã-l înþeleagã pe deplin mãicuþa ta, copiii ºi truditoarea iarbã. Dacã eºti bãrbat 177 CUPRINS Grigore Vieru pe colþul tãu de pãmânt, la marginea Þãrii tale, în mijlocul mulþimii oropsite!

* * *

Lui Vintilã Matei Rãu sã nu înþelegi Cã eºti liber. Dar groaznic Sã nu pricepi cã eºti rob µ Aceasta e Basarabia, Frate al meu, Tu, care îngheþatele mâini Ale copiilor ei Le încãlzeºti În mâinile tale. Sunt mâinile tale Ca o carte frumoasã Care le spune: „Albaºtri Sunt ochii libertãþii ªi parcã tot nu-i destul Numai atât“.

MORILE Gretei ºi lui Valeriu Mudrea Nu mai avem Mori de apã µ Ni s-a luat apa,

178 Acum =i în veac

Ni s-a rãpit râul. ªi grâul, ºi grâul.

Nu mai avem Mori de vânt µ Ni s-a luat aerul, Ni s-a rãpit vântul. ªi cântul, ºi cântul.

Libertate ofticoasã. Pace Umilitã. Vreme care Între butucii minciunii Ne strânge. A rãmas doar moara De sânge, de sânge.

Toate sunt, frãþioare, Împotriva-mi, împotriva-þi! Auzi? Departe, În zãri strãine, Huruie mori diavoleºti De crivãþ, de crivãþ.

Ci, iatã, din truda, Din aburii sângelui Pe care îl pierdem, Oblãduitor, Misterul rãsare-n O nouã miºcare, nouã miºcare.

Zadarnic ne împãrþiþi Dinainte coliva. 179 CUPRINS Grigore Vieru

Cãci tot ce împotrivã ne stã De tainele noastre Pieri-va, pieri-va!

* * *

Lui Romul Munteanu Nu s-a schimbat nimic µ Aproape oriunde, oricând Unul din picioarele mesei Este piciorul lui Iuda. Dar ºtiu cã Inima ta de copil, Cuvântul ce-l spui E faþa curatã de masã, E pâinea frãþeascã.

* * *

Lui Mihail Munteanu Aºa este, frate: Râul cel mic Când se varsã În cel mare, κi pierde numele. La Pererita ºi Criva se vede Câte-un pãstor mai bãtrân Strigând desperat Prutului nostru: „Unde alergi, omule?!“

180 CUPRINS Acum =i în veac

Ciobani tinerei Se uitã în fluier Ca în traista cea goalã. Ceaþã pe vale, Ceaþã în creieri. Iar noi mai cântãm.

* * *

Lui Dumitru Olãrescu Nu mai am loc Pe-al meu pãmânt De ochii strãinului, De câte vãd ei în jur ªi apucã! O þin în braþe pe mama, Ca pe o iubitã; Cã nu mai are loc Nici ea pe pãmânt. Doamne, cât adevãr Cât adevãr în vorba Românului nostru: Urma strãinului S-o arzi Cu ºapte care de lemne!

181 CUPRINS Grigore Vieru

POEM Lui Adrian Pãunescu De ce, o, Doamne, dãruit-ai ochilor mei întristaþi o Þarã atât de frumoasã ºi-ndureratului meu auz un cântec atât de ales ºi sufletului meu zbuciumat femeia fãrã de seamãn când braþele mele sunt încã nedestule-a ocroti comorile ce mi-ai adus? Dã-mi Cerul Tãu, întregul cer în care sã-mi gãsesc pãrinþii ºi pe Tine, Doamne, iar împreunã ºi nedespãrþiþi sã fim de ajutor ºi rodnic sprijin acestui neam prea chinuit ºi vremea s-o refacem!

DESPICAREA ÞESTELOR Lui ªtefan Petrache Era forfotã mare De steaguri ºi de lozinci. Despicau þestele Stâlpilor de la porþile noastre, Înfigând în ele Drapelele pe care 182 CUPRINS Acum =i în veac

Cãlãri au venit. Erau mai multe steaguri Decât prãºitori ºi cosaºi. Trebuia cucernic sã le Sãrutãm poala roºie Ca pe odãjdia preoþeascã. Nu eram liberi. Nãzuiam numai Spre slobozenie, tainic Cântând: „Libertate, vei fi Partea mea de Hristos!“ Rãniserã frumuseþea Din care picura Sângele nostru. Ne despicaserã þestele ªi-nfipserã în ele Îngrozitoarele steaguri.

MELCII Înalt Preasfinþitului Antonie Plãmãdealã Melcii sunt copii, sunt pui, Iar tu, frate, ce le spui?! Îi trimiþi la Dunãre Sã bea apã tulbure, Nu-i trimiþi la Sâmbete Sã bea apã limpede, Nu-i trimiþi spre Lancrãme Cu apã de lacrime. ªi îi minþi, ºi-i pãcãleºti Cã au coarne boureºti... Frate, tare mã scârbeºti! 183 CUPRINS Grigore Vieru

PODUL Lui Florin Piersic Cu trei cuie-am început Pod ºi punte peste Prut. Cu trei cuie neîntregi Pod ºi punte cum sã legi?!

„Doamne, Doamne, tot zic Doamne, Dumnezeu pare cã doarme Cu capul pe-o mãnãstire ªi de nimeni n-are ºtire.“

Fraþi de grai, de sânge fraþi, De la mãicuþã furaþi. Cioca-boca, trei lampaci, Se dãrâmã tot ce faci.

„Doamne, Doamne, tot zic Doamne, Dumnezeu pare cã doarme Cu capul pe-o mãnãstire ªi de nimeni n-are ºtire.“

Valuri vechi ºi valuri noi, Curge Prutul fãrã noi Neavând, noapte ºi zi, De cine se alipi.

„Doamne, Doamne, tot zic Doamne, Dumnezeu pare cã doarme Cu capul pe-o mãnãstire ªi de nimeni n-are ºtire.“

184 CUPRINS Acum =i în veac

CUM SÃ-ÞI SPUN Lui Dumitru Radu Popescu Cum sã-þi spun, Fratele meu drag, Tu care ne-arãþi ce duios Trec cuvintele româneºti Prin roua suferinþei noastre. Cum sã-þi spun: Oricât ar fi De isteþ generalul, Tot un oºtean Va trebui sã fie viteaz. De fapt, nici viteji nu S-ar putea spune cã suntem. Pur ºi simplu, Respectãm moartea, Pentru cã nu este Mincinoasã ca viaþa.

POETUL Lui Vasile Romanciuc Poate cã, într-adevãr, poetul ªtie cu îngerii a conversa. Poate cã, într-adevãr, fãrã de el Cuvintelor gheare le-ar creºte Sãlbãtãcind. Chiar sã nu vreþi sã aflaþi Nimic despre îngeri?! Veºnic muºcat, veºnic Drãmãluindu-ºi bucãþica de pâine, 185 CUPRINS Grigore Vieru

Poate cã numai copiii La el se gândesc Pe când înºiºi ochii preotului Par prefãcuþi ºi nesinceri. Chiar sã nu vã pese deloc De tristeþea cuvintelor noastre?!

CÂNTEC Aureliei ºi lui Valeriu Rusu Tu, mare naþionalistule, Dumnezeul nostru de Sus, Tu care nu vrei nicidecum Sã-þi schimbi Culoarea albastrã a Cerului Tãu! Tremuri în formã de rouã Pe verdele fir de iarbã, Pe flori, pe fruntea Profesorului de Românã. ªi nu te-au învins! Tu, mare naþionalistule, Ghiocelule, care Nu vrei nicidecum sã te lepezi De culoarea ta naturalã, De minunatul tãu Alb! Tremuri firav ºi temãtor Sub tãlpile noastre, Sub copita mistreþului, Sub veºnica ameninþare A unui nou îngheþ... ªi nu te-au învins!

186 CUPRINS Acum =i în veac

Tu, cuvântule, ºi, tu, nãdejde, ªi tu, culoare albastrã A ochilor mei Care pãstrezi pre pãmânt Culoarea Cerului Sfânt, Nimeni nu v-au învins!

LINIºTEA LACRIMII Lui Eugen Simion Mi-am regãsit Þara În lacrima, În liniºtea inimii tale Din care atât de luminos Rãsare dimineaþa Poeþilor! Aud în rãsãritul rourat Cum strigã Dorul dor Spre Basarabia, Spre suferinþa ei, Eu însumi preschimbându-mã În liniºtea, În rãbdãtoarea ei lacrimã.

POEM Lui Victor Teleucã Tot mai mici deveneau la trup Mamele noastre. Printre copaci otrãvitori de tabac, 187 Grigore Vieru

Prin întunericul lor, Se pierdeau. Nu se vedeau din iarba duminicii, Dintre florile casei. Tot mai scãzutã devine crucea De pe mormintele lor, Cu braþe la fel de uscate, La fel de trudite ªi pline de liniºte. Iatã, Sãpat în lemnul ei, Se topeºte ºi numele lor, De ploile vremii ros ºi mâncat. Aici, În pacea þintirimului, Rãsãritenele buchii Nu se mai bat cu litera noastrã. În nume strãine, Pe cruci strãine, Pe morminte strãine, Într-o þarã strãinã Par sã-ºi plângã Patria lor.

Iatã, O nouã cruce-am adus Pe mormântul mãicuþei. O þinem strâns în braþe, Ca pe-un copil, Neºtiind ce sã facem Cu cea veche, putregãitã.

188 CUPRINS Acum =i în veac

DESCRIEREA LACRIMII Preafericitului Pãrinte Teoctist Eu ºtiu de la cei sfinþi Cã Dumnezeu Ne urãºte cum suntem ªi ne iubeºte Cum ar dori sã fim. Doamne, cum Trebuie sã vieþuiesc eu În lacrima ochiului meu, Ca sã birui fiara?! ªi cât de multã Ar trebui sã fie Jertfa sângelui nostru Ca sã nu ne zbatem Atât de singuri, Atât de la marginea lumii?! Auzi?! Rogu-Te încã o datã, Ascultã încã o datã ce spun Slujitorii Tãi pre pãmânt: „Doamne, nu pedepsi România Pentru pãcatele fiilor ei“.

PLUMBUITA Pãrintelui Arhimandrit Simion Tatu Miroase a fân proaspãt cosit În biserica Mãnãstirii. A grâu copt dupã ploaie. Un glas cunoscut ºi drag 189 CUPRINS Grigore Vieru

Se-aude în dangãtul de clopot. E glasul de Sus Al marelui Ion Cântãreþul. Pãrinte, amurgul pe deal E un melc fantastic Ce-ºi duce în spate cãsuþa µ Cupola sfintei biserici, Lãudându-se Cã cel dintâi a ajuns.

* * *

Lui Constantin Tãnase Mai groaznice ca zidul, Iatã Niºte ferestre prin care Nu se vede decât Soldãþoiul de pazã Tropãind afarã de frig Cu arma la piept. Oh, voi, încovoiaþilor robi Din mãnoase câmpuri, din fabrici, Fraþii mei care Nici nu crâcniþi mãcar! Cu hoitul Acestei zile porcoase Îmi vine în voi sã arunc, În voi, în voi, în voi În care tãcerea Tropãie de frig!

190 CUPRINS Acum =i în veac

* * * Lui Valeriu Þapeº Nici un râu nu poate Marea s-o ocoleascã. Zilnic viaþa noastrã În viaþa de dincolo A pãrinþilor Care-au plecat la strãmoºi, Zilnic în nemãrginirea vieþii lor Viaþa noastrã se varsã. Iar crucea de pe morminte Nu este decât un semn Cã de-aici am plecat.

* * *

Iuliei Þibulschi Mai caut ºi azi anii copii Într-un cântec frumos. Cu cine oare, Cu cine oare S-a jucat Dumnezeu În copilãria Sa?!

* * *

Lui Mihai Ungheanu Frate, A lupta este Destinul nostru 191 CUPRINS Grigore Vieru

Împodobit cu rãni. Noi ºtim cã ruºinea-n rãzboi Este nepotrivitã Ca un glonte intrat în picior.

Frate, Sã intri tânãr în viaþã Ori sã pleci mulþumit din ea Este totuna.

VREMURI Lui Spuneau c-ai vândut Românilor Basarabia. Iatã ºi Þãrani cu cartofi Veniþi din Opacii tãi În piaþa Obor. Nimeni nu vrea Sã cumpere Basarabia... Aburi aromitori ºi fudui De cafea µ vrajã, Cum se spune, brazilianã. Fum tãmâios de kent Urcând leneº ºi indiferent Spre slãvi µ Acestea oare sã fie Hotarele Þãrii?! Spuneau c-am vândut Românilor Basarabia.

192 Acum =i în veac

Iatã ºi Þãrani cu mere, veniþi Tocmai din satul meu de la Prut. În piaþa Matache din Bucureºti Stau merele noastre Ruºinoase ºi umilite, Printre banane µ printre aceºti Cãcãþei auriþi Înºiraþi pe tarabe. Nimeni nu vrea Sã cumpere Basarabia... Aburi aromitori ºi fudui De cafea µ vrajã, Cum se spune, brazilianã, Urcã în slãvi µ Acestea oare sã fie Hotarele Þãrii?! Adun de pe jos în palme Pãmântul. Pãmântul Scuturat de pe trupul Cartofilor porecliþi muscali. Pãmânt plâns pe furiº. Pãmânt spulberat de nãprasnice vânturi. Pãmânt zadarnic visãtor. Vremuri când Nici apele Prutului Nu mai ºtiu De vor ajunge la mare.

193 CUPRINS Grigore Vieru

* * * Lui Ilie Untilã Sunt nu pe voi supãrat, Ci pe mine. Pe mâinile mele Care, proaste, s-au împreunat Cu labele voastre. Ca javrele. Pe ochii mei sunt supãrat Pe care în lacrimi, ca pe mãsline, I-am pus la murat: Luaþi, dragi oaspeþi, luaþi ºi gustaþi Din ochii mei, din ochii surorii, Din ochii Patriei. Luaþi!

TU ªTII Lui Spiridon Vangheli Tu ºtii Cã un cântec frumos Pentru copii Poate salva în viitor O Patrie. Tu ºtii cã un copil Nu merge nicicând Degeaba pe drum: Sau l-au trimis Pãrinþii cu treabã, Sau îl aºteaptã Un zeu undeva. Tu ºtii Ceea ce oamenii vârstnici N-au ºtiut niciodatã. 194 CUPRINS Acum =i în veac

* * * Lui Cine îþi azvârle o piatrã, Aruncã-i o pâine. Doamne, pânã ºi Proverbele ne mint. Copii hãmesiþi, Le spânzurã inima De foame. Cum sã-i hrãneºti cu pietre?! Rupe în douã piatra ªi arunc-o ºi tu µ Una în stânga Alta în dreapta.

BIBLIOTECA DE ROUÃ Lui Titus Vâjeu Frate, am vãzut þãri bogate în care-aº fi rãmas la fel de sãrac.

Frate, e plinã lumea de punþi pe care trebuie sã le treci înfrãþindu-te cu dracul.

Frate, eu pot muri oricând, dar nu ºi oriunde. 195 CUPRINS Grigore Vieru Eu nu pot muri decât cu chipul rãsfrânt „în acest geniu al ierbii care e roua“.

* * *

Lui Dan Verona Cuprinsu-m-au frãþeºte Braþele crucii Pe care o duc. Cu trupul ei cald M-am învelit.

* * *

Ludmilei ºi lui Anatol Vidraºcu Aceºtia suntem noi: Buni cât se cuvine În mijlocul rãului. Rãi µ niciodatã. Se mirã noaptea Cã a clocit sub ea Întuneric, Dar au ieºit Pui de luminã.

196 CUPRINS Acum =i în veac

ZÃPÃCIREA LACRIMII Lui Gheorghe Vodã Au zãpãcit, Au încurcat pânã ºi Lacrima bãtrânei mãicuþe, Pânã ºi apa Copilãriei noastre. Frate, ei urãsc Cântecul tãu. Ei urãsc cântecul Care aratã Prutului Pe unde sã curgã. Noi credem în izbândã. Chiar dacã nu Existã Dumnezeu, Nimeni Nu-i poate ocupa locul.

FOCUL Lui Gheorghe Zamfir Se-aude În tot Universul ªoapta naiului tãu. E ca ºi cum Hristos Ar sufla dimineaþa În foc. Câtã Þarã e-n cântecul tãu, Atât vom trãi.

197 CUPRINS Grigore Vieru

* * * Lui Imant Ziedonis Îmi trece frica, Dar nu ºi greaþa De cel de care Mã tem. Da, trebuie sã fac Ordine în viaþa mea Înainte de a pleca. Sã pândesc clipa În care sã pot muri fericit.

MUZICA Lui Ion Macovei Nimeni tainele ei Nu le poate cunoaºte. E ca ºi cum ai cerca sã despici Raza de soare, mireasma trandafirului Sã vezi ce au în adânc, În curgerea lor.

DIN FRIGUL SIBERIAN Lui Alexei Marinat Venea de la baltã prostul Într-o mânã cu steagul, Cu ciorpacul în cealaltã. Uneori îi lucid, se gândeºte la cer. L-a miruit popa 198 CUPRINS Acum =i în veac

De-a dreptul pe steaua din frunte. Dar este gata sã moarã Pentru baltã. Doamne, ce nerozie sã mori Pentru lucruri care De mult au murit.

* * *

Lui Tudor Nedelcea Sãrac sunt. Dar ce Sã mai zicã, iarna întreagã, Bietul salcâm Fãrã mãcar o frunzã pe el, Mâine poate va fi sacrificat focului. Se-aud, salcâmule drag, În viforniþa albã sunând Clopoþeii prelungi ai pãstãilor tale. Aho! Aho! Nu! Nu sunt singur. Îmbrãþiºez Fãptura ta îmbrãcatã în gheaþã, Încãlzindu-mã de spinarea ta. Eºti ca ºi crucea pe care Hristos a fost rãstignit, La fel de plin de nãdejdi Ca Hristos. Aho, aho!

199 CUPRINS Grigore Vieru

PICTEAZÃ-MI O MIRIªTE Domni din þãri depãrtate Vin la noi sã vadã Eclipsa de soare. Sunt multe azi de vãzut. Taþi sãrind ca armãsarii Pe fiicele lor. Nepoþi violându-ºi bunicile. Copii româno-arabi, fãrã tatã, Negriºori cârlionþaþi, fãrã pãrinþi, Luând la Românã zece, Cãpãtând premii Cu doinele noastre. Adolescente pierdute Prin pustiul cel sur Al bãrbilor moºnegeºti. Iepe bine hrãnite În baruri de noapte Întinse Pe genunchii Politrucilor comerciali. Muieri de generali, plictisite, Împreunate Cu dulãii care Casa le-o strãjuiesc. Medici care lungesc penisul, Mãresc Sânii domniºoarelor. Cântece leºinate Moþãind în vagin. Eclipsã de soare. Popor blestemat. 200 Acum =i în veac

M-am sãturat de simboluri, Picteazã-mi o miriºte. Mi-e dor de copilãrie. De Prut. De liniºte.

Actori cerºind. Poeþi Care scriu franþuzeºte. Aezi Englezeºte cântând. Învãþãtoare ºi doctoriþe care, Plecate din satele noastre, Trimit din Italia ºi Israel Scrisori de iubire soþilor µ Se câºtigã bine acolo, Vor avea copiii la toamnã Cu ce merge la ºcoalã. Bãtrâni care se roagã sã moarã. Eclipsã de pâine. Popor blestemat.

M-am sãturat de simboluri, Picteazã-mi o miriºte. Mi-e dor de copilãrie. De Prut. De liniºte.

Nicolai Costenco, poetul Care ºi-a scris poemele Pe caietul de gheaþã siberian. Labiº, copilul genial, ucis De roþile unui tramvai. Inima lui Nicolae Testimiþeanu Sfâºiatã de colþii fiarei roºii. Poetul A. E. Baconsky,

201 Grigore Vieru

Actorul Toma Caragiu, Mireasa cântecului, Doina Badea µ Jertfe ale cutremurului. Dumitru Matcovschi strivit De roþile autocarului. Doina ºi Ion Aldea-Teodorovici Cântându-ºi dreptatea în Cer. Ucraineanul Ion Dumeniuc Murind pentru cauza Limbii Române. Ovreul Bruchis ºi neamþul Klaus Heitmann, Acoperiþi cu noroi, pentru cã Ne omenesc Istoria. Nichita Stãnescu, Marin Sorescu, Petre Teodorovici Rãpuºi de cirozã. Ioan Alexandru pe crucea suferinþei Rãstignit. ªi parcã n-a fost ºi nu-i Destul numai atât µ Puhoaie pline de furie ºi groazã Nãvãlesc peste noi. Þãrani care plâng Îngropaþi în nãmol. Meri în floare uciºi De ghiulele de gheaþã. Câmpii ºi pãduri Pârjolite de focul Soarelui rãzbunãtor. Eclipsã de îngeri. Popor blestemat.

202 Acum =i în veac

M-am sãturat de simboluri, Picteazã-mi o miriºte. Mi-e dor de copilãrie. De Prut. De liniºte.

Ilaºcu aruncat în cuºca de fier. Optzeciºti geniali, Paºoptiºti retrograzi, Decrete. Simpozioane. Mafii ºi droguri. Þãrãniºti. Liberali. Comuniºti. SIDA. Interfrontiºti. Asasinãri. Rusia. NATO. Gãgãuzia. Turci care ne coc pâinea. Stele pe care foiesc pãduchii. Cãlugãri ºi pustnici Care se apãrã de viitor. Lupte nedate. Nici nu Se mai plânge mãcar. Bãrbaþi de nimic, Voind sã strige, Se udã pe ei. Þarã scoasã la licitaþie. Dorul de veºnic repaos Al martirilor. Eclipsã a toate. Popor blestemat.

M-am sãturat de simboluri, Picteazã-mi o miriºte. Mi-e dor de copilãrie. De Prut. De liniºte.

203 CUPRINS Grigore Vieru

* * * Elizei Botezatu Îmi trãiesc numele Ca pe o ranã adâncã, Nu-l torc. ªi culeg fiecare zi Ca pe o nouã floare. Am cunoscut singurãtatea, De-aceea vã spun: Poþi fi bucuros în ea, Dar nu ºi fericit.

* * *

Lui Mihail Dolgan S-ar putea sã vinã din nou Frãþescul pistol. ªi cnutul. În cuvintele noastre Sã ascundem icoanele. Iatã Am vârât plugul pânã ªi-n þãrâna mormintelor. Nu mai avem nimic Care sã aparþinã mâinilor, Gurii noastre.

204 CUPRINS Acum =i în veac

* * * Lui Victor Crãciun Acolo pe unde Trecuse ieri Podul de Flori, Fericirea lui de o zi, Azi parcã s-au înnodat, Ca niºte câini, Toate frontierele Dintre lumi. Creºte din nou Suferinþa noastrã Ca un Prut revãrsat. Doamne, Ce vor fi având cu noi?!

* * *

Lui Adrian Dinu Rachieru Frate, toate se iau Din pãmânt ºi din soare ªi-aproape nimic din oameni. Poate cã numai Mamele sunt nãscute aici, Iar ceilalþi am venit, Ne-a aruncat cineva pe pãmânt Rãzboinici, hulpavi, îngâmfaþi, neputincioºi. Cu ce ne putem lãuda, când Domnul Cu numai suflarea Sa Roteºte soarele ºi toate stelele?!

205 CUPRINS Grigore Vieru

AªA O ªTIM Anei ºi lui Constantin Robu Aºa o ºtim, aºa e mama: Se mulþumeºte cu puþin Hrãnindu-se mai mult cu pâinea Rãbdãrii, dorului divin.

Trãim un timp de mare zbucium, ªi-atât ºi eu mã odihnesc Cât mai aud cuvântul mumei ªi cât în ochii ei privesc.

Sunt multe sãrbãtori pe lume. Le-avem întregi ori un crâmpei µ O nesfârºitã sãrbãtoare Sunt ochii mamei, vorba ei.

Des, tot mai des mã furã anii Copilãriei ce s-a dus. Scriam pe-omãt al mamei nume Ce îmi pãrea venit de Sus...

Iar pe al pâinii tainic abur Venea ºi îl scria Isus.

206 CUPRINS Acum =i în veac

FLORILE NEGRE (Colind nou) Lui Gheorghe Buzatu Nãvãliserã cartuºe, Lerui, florile negre, ªi spuneau cã mi-s mãtuºe, Lerui, florile negre! Ne-au pus strajã la fereastrã, Lerui, florile negre, ªi spuneau cã-i sora noastrã, Lerui, florile negre! Ne-au adus necurãþia, Lerui, florile negre, Dar ziceau cã îi frãþia, Lerui, florile negre! Ne-aruncaserã în grotã, Lerui, florile negre. Dar ziceau cã îi slobodã, Lerui, florile negre! Sârme mã tot învelirã, Lerui, florile negre, Mi le-aduserã ca lirã, Lerui, florile negre! Ne pândirã Babe Cloanþe, Lerui, florile negre, Am mâncat carne de gloanþe, Lerui, florile negre! Bãum apã numai tinã, Lerui, florile negre, Ne-au scos Þara din creºtinã, Lerui, florile negre!

207 CUPRINS Grigore Vieru

M-au spânzurat de cuvinte, Lerui, florile negre, Am murit în Trei Morminte, Lerui, florile negre! Ne uitarã fraþi, tovarãºi, Lerui, florile negre. Înviat-am. Iar ºi iarãºi! Lerui, florile negre!

CRUCEA Lui Rãzvan Theodorescu Nimic nu se uitã. Roiesc zilele În jurul Crucii De pe mormântul tãu, Mamã, La fel ca albinele În jurul unui pom înflorit. Dar Prezicãtoare glasuri, În zumzetul grabnic, Vestesc apropierea Unui nou potop. Pe lemnul Ei de mãslin, Ca Noe în barcã, pluti-voi Pe apele potopitorului ceas, Luând cu mine o Singurã fiinþã: Lacrima. ªi viaþa nu va pieri. Poate ca nicicând 208 CUPRINS Acum =i în veac

Mã voi lipi strâns de Crucea Plânsã încã o datã De Nemãrginire. ªi viaþa nu va muri. Poate cã chiar Domnul, În mari deznãdejdi, De braþele ei se va prinde, Încurajând viaþa Sã izbucneascã din nou. Nimic nu se uitã Sub semnul unei Cruci, Toate reînfloresc, Din lemnul Ei de mãslin.

AUZI-NE Mariei ºi lui Marcel Dinu Doamne sfinte, auzi-ne, Cum þi-auzi albinele! Doamne sfinte, vezi-ne Cum îþi vezi livezile! Cã pe meri sunt numai flori, Iar pe noi numai sudori!

Doamne sfinte, plânge-ne! Nu-þi suntem noi sângele?! Plânge-ne, îndurã-te! Nu-þi suntem noi rudele?! Noii huzuresc ciocoi Noi flãmânzi ºi triºti, ºi goi!

209 Grigore Vieru

Doamne bun, desprinde-ne De pârjol ºi grindine! Culcã-ne, aºeazã-ne Pruncuþii în leagãne! Cã mulþi dintre dânºii mor În pântecul maicilor!

Nu mai vie stelele Roºii! Cu smintelele Ce vestirã ceþile ªi pustietãþile! Sã rãsarã numai stea Ziditã de mâna ta!

Doamne drept, adunã-ne Lângã Prut ºi Dunãre! Înalþã-ne zilele Lângã Tine þine-le! Cã suntem copiii Tãi Poate nu chiar cei mai rãi!

Doamne sfinte, mutã-ne În bãrbate tunete, Sã gonim tristeþile, Toate strâmbãtãþile! Fraþi alãturea de fraþi Ca ºi brazii în Carpaþi!

210 CUPRINS Acum =i în veac

VREME DE RÃZBOI Lui Florin Rotaru Oridecâteori Vedea un pom înflorit, Ostaºul acela Se închina cucernic Frumuseþii lui albe, Rugându-se ºi cerându-i Iertare c-a tras în oameni. „Poate cã este Chiar Dumnezeu Coborât pe pãmânt, µ Îþi zicea, µ Dar nici el chiar Nu poate opri Furia umanã“. Soldatul acela Va ajunge poet Dacã nu va muri. Sau va avea mulþi copii. Pentru cã totuna este: Sã vezi lumea poetic, ori Sã creºti mulþi copii.

TRANSNISTRIA, 1992 Lui Albine cu aripi Pârjolite de foc, Cãzute ca gloanþele pe jos Sãlbãticeºte mierea În floarea salcâmului. 211 CUPRINS Grigore Vieru

Braþe retezate Zbãtându-se prin iarba Înroºitã de sânge. Sãlbãticeºte lacrima În ochii bãrbaþilor.

Pe celãlalt mal Caracatiþa roºiei stele Încolãcind ºi prag, ºi literã ªi leagãn.

Sãlbãticeºte drumul Spre casa mãicuþei.

VII TU Lui Andrei Strâmbeanu Orice luminã De astrul ei Este legatã. Vin alte raze, Mai tinere, din urmã, Pe care nu le cunoaºtem.

La arderea lor Încãlzi-ne-vom sufletul!

De sângele mumei, De inima ei, Este legat Orice cuvânt

212 Acum =i în veac

Pe care-l rostim. Vin Alte-nþelesuri din urmã, Mai clare, mai calde, Mai neînfricate.

La flacãra lor Încãlzi-ne-vom cugetul!

Fãrã de viaþã Se duce Prutul la vale. Deasupra lui, Ca deasupra unui mort, Plâng ochii noºtri. Alt Prut Vine din urmã; Tinere ºi limpezi ªi pline de numele nostru, Auzit de la strãmoºi, Aleargã undele sale.

Apa lui o vom bea Ca pe apa fântânii!

Vii tu, vii tu µ Cea pe care De mult O aºtept, A mea Pânã-n strãfundul Carpaþilor!

213 CUPRINS Grigore Vieru

TESTAMENT Dragi feciori, pe-acest pãmânt, Nici eu veºnic nu mai sânt, Nu sânt veºnic, voi pleca, Unde voi mã veþi uita, ªi de unde nimenea Nu s-a mai întors cândva. V-am crescut, v-am ridicat, Mã pot duce, Mã pot duce împãcat.

M-au pândit jivinele, M-a iubit ºi binele. Eu mã duc, copii cuminþi, N-am averi sã le-mpãrþiþi. Vã las numai visul meu Care a trudit din greu. V-am crescut, v-am ridicat, Mã pot duce, Mã pot duce împãcat.

Între voi, pe-a vieþii scãri, Sã nu fie supãrãri, Cã zilele pe pãmânt Aºa de puþine sânt. ªi nu-i alt noroc mai drag Decât fratele din prag. V-am crescut, v-am ridicat, Mã pot duce, Mã pot duce împãcat.

214 Acum =i în veac

Lângã doinã ºi izvor Nu-i uºor sã-þi fie dor, Nu-i uºor sã fii curat Pe pãmânt înstrãinat. Vã las dorul cel durut ªi nãdejdea de la Prut. V-am crescut, v-am ridicat, Mã pot duce, Mã pot duce împãcat.

215 Moto: În clipa în care am încetat de a mai fi copii, am murit. Brâncuºi MOªUL DIN LEAGÃN versuri pentru copii CUPRINS Grigore Vieru

MAMA Mama mã mângâie, Soarele luceºte. Soarele e unul, Mama una este.

BUNICA Tot mai micã, tot mai micã: Ia, o floare, o furnicã, Ia, o lacrimã sub soare!... De ce oare, de ce oare?

SATELE MOLDOVEI Pe vale, pe culme Stau satele mele Aproape de codru, Aproape de stele.

PRIMÃVARA Iese iarba luminoasã, Rândunica vine-acasã. Cald e soarele-n câmpie Ca un ou de ciocârlie. 218 CUPRINS Acum =i în veac

VARA Copt e bobul grâului: Poama vrãbiuþei, Dulce floarea teiului: Grâul albinuþei.

TOAMNA Bate toamna nucile, Aureºte frunzele, Îndulceºte merele... Ce eºti trist, mãi greiere?

IARNA Fuga-fuga, Cu fuguþa, Iese-afarã Sãniuþa. Ninge, ninge, ninge, ninge ªi-a rãmas În pom o minge.

OUL Am gãsit în prag un ou, Ouºorul este nou, Nou ca roua de sub stele, Cald ca gura maicii mele. 219 CUPRINS Grigore Vieru

FRAGA Printre ierburi, lunecoasã, Umblã ca un ºarpe-o coasã. Fraga tremurã la soare: µ Unde sunt copiii oare?

PUIUL µ Ce ai, puiu? Nu vrei miei... µ Am pierdut pe fraþii mei. µ Cum aratã? µ Tot gãlbui! µ Cum îi cheamã? µ Pui-pui-pui!

VACA Are coarne cumincioare ªi copite liniºtite. Ce mãnâncã? Iarbã-adâncã Ce ne-aduce? Lapte dulce.

PURCELUL Stã purcelul jos în paie: „Sunt murdar. Murdar de tot. Trebuie sã-mi fac o baie...“ ªi s-a dus s-o facã-n glod.

220 CUPRINS Acum =i în veac

GRÃURAªUL Grãuraºul a mâncat Un grãunte îngheþat. ªi tot strigã ziua toatã: „Am mâncat o îngheþatã“.

CÂNTECUL PUIªORULUI DE MELC S-a stins soarele cel bun, Eu mã culc, poveºti îmi spun. Dar nici una nu-i frumoasã... Greu e singurel în casã!

TELEFONUL PÃSÃRUICII S-a trezit ºi rãmurica, S-au trezit frunzarele. Printr-o razã pãsãrica A vorbit cu soarele.

ALBINA Zum-zum-zum, cu mare zor, Unde vreau acolo zbor, Nu mã-ntreabã nici un om De ce stau la el în pom.

221 CUPRINS Grigore Vieru

FURNICA Suie frunzã, urcã ram: „Tare mult de lucru am!“ Trece valea, trece coasta: „Tare-i scurtã viaþa asta!“

IESE TATA LA BALCON Iese tata la balcon ªi mã strigã: „Mãi Ion!“ Cred cã am fãcut ceva Dacã m-a strigat aºa... Dacã nu fãceam nimicã, Mã striga: „Mãi Ionicã!“

RÂNDUNICÃ-RÂNDUNEA µ Rândunicã-rândunea, Cum clãdeºti cãsuþa ta?! µ Tipa-tipa, Cu aripa, Cioc-boc, Cu micul cioc!

HULTANUL Într-o zi pe sus hultanul Îl fãcea pe-aeroplanul. Lângã un coteþ tihnit 222 CUPRINS Acum =i în veac

Puii i-au strigat în cor: „Nu te fã... Cã n-ai motor!“ ªi-au fugit.

STEA-STEA, LOGOSTEA Stea-stea, logostea, Leagãnã fetiþa mea, Cã eu tare-s ocupatã ªi ea vrea tot legãnatã. Sã o legeni lin mereu, Sã creadã c-o legãn eu.

PLOAIA Vine ploaia peste lunci Cu picioare-albastre, lungi! Pic-pic-pic, pic-pic-pic, Grâul creºte mare-n spic! Iatã, ca pe þârâieci, Prind în palme stropii reci. Ploaie, tu de unde ºtii Sã creºti pâine în câmpii?!

CUPRINS CURCUBEUL S-a dus ploaia, hopa-hop, Peste dealuri ºi hârtop! Iepuraºu-i bucuros: Nu mai tunã fioros! 223 CUPRINS Grigore Vieru

Râde cerul albãstrui, Curcubeul µ gura lui! „Peste toate satele E senin ca laptele!“

UNDE FUGI TU, VALULE? µ Unde fugi tu, valule? µ Cãtre mare, malule! µ Unde urci tu, pomule? µ Cãtre soare, omule! µ Ce aºtepþi tu, pragule? µ Tot pe tine, dragule! µ Mulþumesc, prãguþule! µ Sãrut picioruþele!

GREIERAªUL Cântã-un greier din aripã. „Greieraº, nu þârâi, Mama s-a culcat o clipã ªi o poþi trezi, cri-cri!“ Greieraºul fãrã casã: „Uite, nu mai þârâi, jur. Dar ºi frunza sã nu cazã, De ce cade ea, zur-zur?!“

224 CUPRINS Acum =i în veac

IATÃ VINE ANUL NOU! µ Bunã vreme, moº Martine! µ Bunã vreme, mãi copile! µ Încotro cu noaptea-n cap? µ La oraº, sã-mi iau un brad! µ Bradul un’ sã-l pui, mã rog?! µ În pãdure, în bârlog! µ Pãi, în codru brazi nu ai?! µ Am, da-mi pare rãu sã-i tai!

FRUMOASÃ-I LIMBA NOASTRÃ Pe ramul verde tace O pasãre mãiastrã, Cu drag ºi cu mirare Ascultã limba noastrã. De-ar spune ºi cuvinte Când cântã la fereastrã, Ea le-ar lua, ºtiu bine, Din, sfântã, limba noastrã.

TU, IARBÃ, TOT AI MAMÃ? Tu, iarbã, tot ai mamã? De ai, de bunã seamã: Atunci când înverzeºti, De ea îþi aminteºti. 225 CUPRINS Grigore Vieru Tu, floare, tot ai mamã? De ai, de bunã seamã: Atunci când înfloreºti, De ea îþi aminteºti. Tu, steauã, tot ai mamã? De ai, de bunã seamã: Atunci când te iveºti, De ea îþi aminteºti.

PUIªORII µ Pui golaºi, cum staþi în cuiburi Fãrã plãpumioare?! µ Ne-nvelim cu ale mamei Calde aripioare! µ Dar când mama nu-i acasã ªi ploiþa cerne? µ Ne-nvelim atunci cu frunza Ramurii materne. µ Dacã n-o sã vinã mama ªi-o sã cadã frunza? µ Cum nu o sã vinã mama? Cum sã cadã frunza?!

MÃICUÞA Se adunã flori ºi stele Pe sub searã În jurul mãicuþei mele, 226 CUPRINS Acum =i în veac

Pe sub searã. ªi întreabã toate cele Pe sub searã ªi ea sfãtuie cu ele, Pe sub searã.

Tot o fugã albinuþa Dimineaþa, Udã-i este cãmãºuþa Dimineaþa, Nu întreabã nimicuþa, Dimineaþa, Cã-i grãbitã ca mãicuþa Dimineaþa.

MULÞUMIM PENTRU PACE Mama pâine albã coace, Noi zburdãm voios. Pentru pace, pentru pace Mulþumim frumos.

Tata fluiere ne face, Noi cântãm duios. Pentru pace, pentru pace Mulþumim frumos.

Înfloresc în jur copacii, Ceru-i luminos. Pentru pace, pentru pace Mulþumim frumos.

227 CUPRINS Grigore Vieru

CUM SE SPALà ARICIORII Aricioaica-n umbra florii κi grijeºte ariciorii, Îi tot spalã de cu zori Pe botic ºi ochiºori.

Doar pe spate, doar pe spate Sã-i bãiascã ea nu poate. Ariciorii, aºadar, Stau cu spatele murdar.

ªi-s spãlaþi abia când plouã La o lunã sau la douã. Bucuraþi-vã, mãi pici, Cã nu sunteþi pui de-arici!

LA ªCOALA IEPURAªILOR Iepuraºilor li-e datã O problemã complicatã. ªi în bãnci, perechi-perechi, Scriu pe frunze de curechi Tot cu morcovi subþirei µ Un fel de creion la ei! Unul de atât gândit Stã în bancã neclintit Cu creionul dus la gurã, Necãjit peste mãsurã. ªi tot catã în plafon ªi tot roade din creion.

228 CUPRINS Acum =i în veac

GREIERAªUL Greieraºul a cântat, Cri-cri-cri, La un chef la împãrat, Cri-cri-cri. ªi-a adus acasã-n sat, Cri-cri-cri, Scripcã plinã cu pãsat, Cri-cri-cri. Dar în zori cel împãrat, Vai-vai-vai, A venit dupã pãsat, Vai-vai-vai. Cãci atunci când i l-a dat, Vai-vai-vai, Împãratul era beat, Vai-vai-vai.

BOC-BOC-BOC! Boc-boc-boc! Ploaia în umbrelã bate: µ Pot sã intru? µ Nu se poate!

Boc-boc-boc! Ploaia în asfalturi bate: µ Pot sã intru? µ Nu se poate! 229 CUPRINS Grigore Vieru Boc-boc-boc! Ploaia în þãrânã bate: µ Pot sã intru? µ Da! Se poate!

BÃIEÞAºUL DIN OCHII MAMEI Ai, în ochii mamei mele E un bãieþaº pitic! Tare seamãnã cu mine Numai cã e foarte mic! Fãrã dânsul, ºtiu eu bine, N-aº putea trãi defel. Dacã nu-i o zi acasã, Îmi e tare dor de el. E târziu, ºi bãieþaºul La culcare e poftit. Cu pleoapa ei ºi geana Strâns mãicuþa l-a-nvelit. Nu mai e de-acum luminã-n Casa lui cât o alunã... ªi-o s-adorm ºi eu acuºa. µ Noapte bunã! µ Noapte bunã!

DOUÃ MERE Iar e toamnã. Zile calde. Frunza ruginie cade. 230 CUPRINS Acum =i în veac Frumuºel cei mici se spalã ªi se duc cuminþi la ºcoalã. Maica în ghiozdan le pune Câte douã mere bune ªi creioane, cãrþi, caiete, ªi le dã în mâini buchete. Eu sunt mic, rãmân acasã, Vreau sã plâng cã nu mã lasã... ªi-mi aduce maica mie Mere mari µ o farfurie. Însã ce sã fac cu ele? Fie chiar sã-mi dea ºi-o poalã! Eu vreau douã, douã mere, Dar sã le mãnânc la ºcoalã.

CURCUBEUL Ploaia stã... Din loc dosit Ies gângãnii fãrã numãr. Cerul ºade ghilosit C-un ºtergar vãrgat pe umãr. Trei bãieþi Nãtãfleþi Unul creþ ªi altul cârn Cellalt µ pistruiat ºi gros, C-o prãjinã ºi un târn Au dat curcubeul jos. Iar acuma stã de-ºi ia Fiecare partea sa: 231 Grigore Vieru

Cârnu µ albastrul de cicoare, Creþul µ galbenul de soare. Cellalt µ roºul ºi-a ales. Dar cum nu s-au înþeles A cui parte-i mai frumoasã, Au plecat pe-acasã toþi Supãraþi vreo sãptãmânã... Zice cârnul: µ Uite, mamã, Curcubeul meu din mânã Nu-i aºa cã-i fãrã seamãn?! µ Poate, cârnul meu, dar eu Nu vãd nici un curcubeu. Creþul mi se lãuda: µ Tatã, curcubeu aºa Zi, mai are cineva?! Tata zice: µ ªtiu ºi eu? Nu vãd nici un curcubeu. Dar ºi cel’lalt cu pistrui: µ Curcubeu Ca al meu Altu-n lume, mâcã, nu-i! Iar bunica: µ ªtiu ºi eu? Unde? Care curcubeu? Trece-un ceas ori nici atât, Singuri li s-a cam urât. ªi acum se-adunã iarãºi Sã se joace buni tovarãºi ªi cu-albastrul de cicoare ªi cu galbenul de soare ªi cu roºul ca de foc... De! Ca fraþii! La un loc! Zice omul bucuros: µ Mãi, ce curcubeu frumos! 232 CUPRINS Acum =i în veac

TÂRGOVEÞUL CIUDAT Veni un târgoveþ ciudat Din alt oraº sau din alt sat. µ De vânzare sunt zorile? µ Nu. µ De vânzare ninsorile? µ Nu. µ De vânzare izvoarele? µ Nu. µ De vânzare zãvoarele? µ Nu. Veni un târgoveþ nebun (Mã iartã cã aºa îi spun!). µ De vânzare sunt mumele? µ Nu. µ De vânzare þi-e numele? µ Nu. µ De vânzare-ntristãrile? µ Nu. µ De vânzare misterele? µ Nu. Veni un straniu târgoveþ, Fugiþi de el când îl vedeþi. µ De vânzare cireºele? µ Da. µ De vânzare sunt crengile? µ Nu. µ De vânzare sunt strugurii? µ Da. µ De vânzare sunt mugurii? µ Nu. 233 Moto: Poate cã nicãieri nu mã simt atât de bine-n naturã ca în mijlocul muzicii. UMBRA CIOCÂRLIEI cântece pentru copii CUPRINS Grigore Vieru

MAMA Dolce

Drag ne es - te soa - re - le Cã-n - cãl - zeº - te ma - me - le,

La - la - la - la - la - la

Ma -me- le du - ioa - se, Ma - me - le fru-

-moa - se! Ma - me - le fru - moa - se! Drag ne este soarele Mamele frumoase, Cã-ncãlzeºte mamele, Mamele duioase! Mamele duioase, Mamele frumoase! Dragi pe cer steluþele, Cã adorm mãicuþele, Dragi ne sunt izvoarele, Mamele frumoase, Rãcoresc mãicuþele, Mamele duioase!

236 CUPRINS Acum =i în veac

TRENUL

Allegretto

Du - du - du, tot zboa - rã, Tre - nul prin po - noa - rã,

du - du - du, du - du - du Du-du-du, tot zboarã Apã rece, dulce, Trenul prin ponoarã, Du-du-du, dar, uite, Du-du-du, trenuþe, Trenul nu m-aude, Stai un pic, drãguþe, Du-du-du, se pierde Du-du-du, þi-oi duce Colo-n zarea verde.

MERGE, FUGE Grave

Mer - ge, mer - ge E - le - fan - tul Vivo

greu. Fu -ge, fu - ge Ie - pu - ra - ºul meu!

237 CUPRINS Grigore Vieru

Merge, merge Fuge, fuge Elefantul greu. Vântul prin fãget! Fuge, fuge Iepuraºul meu! Merge, merge Leneºul abia. Merge, merge Fuge, fuge Melcul cel încet. Albinuþa mea!

CINE BINE VA CÂNTA Allegretto

Ci-ne bi -ne va cân-ta, va cân-ta, va cân-ta, Fine

Un cov-rig va c⺠- ti -ga, câº- ti -ga, c⺠-ti -ga.

“Cu - cu! Cu - cu!“, “Cu - cu - ri - gu!“

Oa - re cui sã dãm co - vri - gu?! D.C. al Fine Cine bine va cânta, Oare cui sã dãm covrigu?! Un covrig va câºtiga. Bine cântã amândoi, “Cu-cu! Cu-cu!“, “Cucurigu!“ Sã le dãm ºi turte moi! 238 CUPRINS Acum =i în veac

CUCUL Andantino

Cu-cu - le, ai glas fru-mos, Cu -cu - le, Dar nu eºti de -loc fã - los, Cu - cu - le,

Stai as - cuns în po - mii uzi,

Nu te vezi, nu - mai te-a - uzi

Cu - cu - le, cu - cu - le

Cucule, ai glas frumos, Cucule, ai glas duios, Cucule, Cucule, Dar nu eºti deloc fãlos, Tu faci codrul mai frumos, Cucule, Cucule, Stai ascuns în pomii uzi, Când te-aud cântând în fag Nu te vezi, numai te-auzi, Nu cunosc alt loc mai drag! Cucule, cucule. Cucule, cucule.

239 CUPRINS Grigore Vieru

MELC-MELC, CODOBELC Allegro bãieþii fetele

S-a dus ploa -ia pe vâl -cea, Melc-melc, ªa - de mel-cul pe-o ver-gea,

co - do - belc, Vreau ce - va sã te în - treb.

toþi Mel - cu - le cu - min - te, Cor - ni - þe fri - coa - se,

Cu cor - ni - þe mân - dre, Pen -tru noi doar scoa - se!

S-a dus ploaia pe vâlcea, Melcule, sã-þi fac n-ai vrea Melc-melc, codobelc, O casã mai mãricea, ªade melcul pe-o vergea, O cãsuþã-n ea cu bec?! Melc-melc, codobelc, Vreau ceva sã te întreb. Refren.

Refren: Sã ai unde te juca, Melcule cuminte, Când afarã va ploua, Asta vrui sã te întreb. Cu corniþe mândre, Corniþe fricoase, Refren. Pentru noi doar scoase! 240 CUPRINS Acum =i în veac

CÂNTECUL SOARELUI

Moderato

µ Soa-re soa - re, domn bã - lai,

Spu - ne, câ - te ra - ze ai?

µ Zãu cã nu ºtiu, mãi ne - poþi,

Câ - te am a - jung la toþi! jung la toþi!

µ Soa-re, soa-re, domn bã - lai, soa -re, soa- re µ Soare-soare, domn bãlai, Spune, câte raze ai? µ Zãu cã nu ºtiu, mãi nepoþi, Câte am, ajung la toþi! µ Soare-soare, domn frumos, La câþi dai luminã jos? µ Nu ºtiu, eu nu socotesc Pe câþi mângâi ºi-ncãlzesc! 241 CUPRINS Grigore Vieru

FLOAREA OMENIEI Dolce

Þa-ra mea nu-i floa-rea cea de vi - e, Dar mi-i floa-rea cea de o - me - ni - e,

Þa - rã, þã - ri - ºoa - ra mea, Pla - iul meu cu -

rat ca la - cri - ma.

Floa-rea o - me - ni - ei, Floa-rea veº - ni- Þa - ra mea de pa - ce, Ca - re mult îmi

ci - ei, Þã - ri - ºoa - ra mea, pla - ce,

Do - rul meu ºi i - ni - ma!

242 Acum =i în veac

Þara mea nu-i floarea cea de vie, Þarã, þãriºoara mea, Dar mi-i floarea cea de omenie, Plaiul meu curat ca lacrima. Floarea omeniei, Floarea veºniciei, Þãriºoara mea! Þara mea de pace, Care mult îmi place, Dorul meu ºi inima!

Þara mea nu-i floarea de pe ramuri, Þarã, þãriºoara mea, Dar mi-i floarea dragostei de neamuri, Plaiul meu curat ca inima! Floare de iubire, ªi de nemurire, Þãriºoara mea! Þara mea de pace, Care mult îmi place, Dorul meu ºi inima!

Þara mea nu-i floare de poianã, Þarã, þãriºoara mea, Dar mi-i floare de Ion ºi Anã, Plaiul meu curat ca lacrima. Floarea hãrniciei ªi a omeniei, Þãriºoara mea! Floarea mea de pace, Care mult îmi place, Dorul meu ºi inima!

243 CUPRINS Grigore Vieru

BRAVO, MÃI NEPOÞI!

Allegretto grazioso

Drag mi-i spi- cul, spi-cul de lu - mi - nã,

Gu -ra lui de a - ur es - te pli - nã,

Hai-hai, mãi spi - cu - le mi - los! Refren marcato

spi - cu - le mi - los! Sã ju - cãm în

ju - rul lui, mãi feþi, Sã ne-n - tre - be:

“Voi a cui sun - teþi?“ Hai, u - na!

Hai, do - uã, hai! hai!

244 Acum =i în veac

Drag mi-i spicul, spicul de luminã, Gura lui de aur este plinã, Hai-hai, mãi spicule milos! Drag mi-i spicul, spicul de luminã, Gura lui de aur este plinã, Hai-hai, bunicule frumos!

Refren: Sã jucãm în jurul lui, mãi feþi, Sã ne-ntrebe: “Voi ai cui sunteþi?“ Hai, una! Hai, douã, hai! Sã jucãm în jurul lui noi toþi, Sã ne spunã: “Bravo, mãi nepoþi!“ Hai, una! Hai, douã, hai!

Drag mi-i teiul cel cu floare linã, Gura ei de miere este plinã, Hai-hai, teiule strãbun! Drag mi-i teiul cel cu floare linã, Gura ei de miere este plinã, Hai-hai, bunicul meu cel bun! Refren. Drag izvorul cel de sub colinã, Gura lui de cântec este plinã, Hai-hai, izvorule, mereu! Drag izvorul cel de sub colinã, Gura lui de cântec este plinã, Hai-hai, mãi dorule, al meu! Refren.

245 CUPRINS Grigore Vieru

PRIMÃVARA Vivo

Cald e soa-re-le, Mur-mu-rã iz- voa-re - le,

Gur -gur, îm-pre-jur, Sub un lim -pe - de a - zur,

Gur - gur - gur! Gur - gur - gur!

Cald e soarele, Murmurã izvoarele, Gur-gur, împrejur, Sub un limpede azur, Gur-gur-gur!

Mândre rândunici Zboarã colo, zboarã ici, Cip-cip, tot muncesc, Ca mãicuþa hãrnicesc, Cip-cip-cip.

246 CUPRINS Acum =i în veac

ALBINUÞA Allegretto

Zboa -rã al -bi -nu -þa, Zum -zum -zum -zum,

Prin toa - tã lun - cu - þa, Zum -zum -zum-zum!

Cea mai har - ni - cã, Cea mai dar - ni - cã,

Cea mai har - ni - cã, Cea mai dar - ni - cã,

Zum - zum - zum! Zum -zum -zum - zum!

Zum-zum -zum-zum! Zum-zum-zum-zum! Zum!

Zboarã albinuþa, Mierea este bunã Zum-zum-zum-zum, Zum-zum-zum, Prin toatã luncuþa, Însã greu se-adunã. Zum-zum-zum-zum! Zum-zum-zum! Cea mai harnicã, Numai muncile Cea mai darnicã, Gustã dulcele! Zum-zum-zum! Zum-zum-zum!

247 CUPRINS Grigore Vieru

SÃ TRÃIÞI, SÃ-NFLORIÞI!

Moderato

Am ve - nit cu sor - co - va,

Am ve - nit cu i - ni - ma,

Sã vã se - mã - nãm, Sã vã bu - cu - rãm,

Sã vã bu - cu - rãm! Sã trã - iþi,

sã-n - flo - riþi Ca me - rii,

ca pe - rii, La mulþi, la mulþi ani!

248 CUPRINS Acum =i în veac

Am venit cu sorcova, Zboare doinele Am venit cu inima, Ca seminþele, Sã vã semãnãm, Ca seminþele! Sã vã bucurãm, Sã vã bucurãm! Refren. Refren: Creascã-n inimi liniºtea Sã trãiþi, sã-nfloriþi Deasã cum e grâniºtea, Ca merii, ca perii, Pace omului La mulþi, la mulþi ani! ªi pãmântului ªi pãmântului! Cald vã fie soarele, Veºnice µ izvoarele, Refren.

MÃ UITAM

Andantino

Mã ui - tam, pã - mân - te,

La grã - di - na ta þi-am fã - cut un

cân - tec Ca - re sunã- a - ºa:

249 Grigore Vieru

µ Nu - cu - le, tã - tu - cu - le! µ Ce e?

µ Spi - cu - le, bu - ni - cu - le! µ Ce e?

µ Mã - ru - le, mãi vã - ru - le! µ Ce e?

µ Bra - du - le, mãi dra - gu - le! µ Ce e?

µ Ni -mic, ce sã fi - e, Dragi îmi sun-teþi mi - e!

Mã uitam, drag soare, µ Ce e? La grãdina ta µ Bradule, mãi dragule! ªi-am fãcut un cântec µ Ce e? Care sunã-aºa: µ Nimic, ce sã fie, Dragi îmi sunteþi mie! Refren: µ Nucule, tãtucule! Mã uitam, drag soare, µ Ce e? La grãdina ta µ Spicule, bunicule! ªi-am fãcut un cântec µ Ce e? Care sunã-aºa: µ Mãrule, mãi vãrule! Refren.

250 CUPRINS Acum =i în veac

HAI LA JOC

Vivace bãieþii

Di - di - ri - di - di, hai, fe - te - lor,

Di - di - ri - di - di, la joc, hop! fetele

nu staþi pe loc! Di -di - ri - di - di,

fe - ciori de sat, Di - di - ri - di - di, mai a - pã - sat,

la joc, hop! cât mai cu foc!

251 Grigore Vieru

Bãieþii:

Di-di-ri-di-di, hai, fetelor, Di-di-ri-di-di, la joc, hop! Di-di-ri-di-di, nu staþi pe loc! Di-di-ri-di-di, nu staþi pe loc! Di-di-ri-di-di, uºor, uºor.

Fetele:

Di-di-ri-di-di, feciori de sat, Di-di-ri-di-di, la joc, hop! Di-di-ri-di-di, mai apãsat, Di-di-ri-di-di, cât mai cu foc!

Strigãturi pentru bãieþi:

Unde joacã fetele Se leagãnã florile, Se leagãnã florile În toate culorile!

Strigãturi pentru fete:

Unde joacã dragi feciori Se ciocnesc munþii sub nori ªi-ncã mult ciocni-se-vor Dupã jocul dumnealor!

Apoi se repetã strofele de la început pânã la strigãturi.

252 CUPRINS Acum =i în veac

FLUTURAªII

Vivace

Flu - tu - ra - ºii nu - mã - rau

Tra - la - la - la - la - la - la - la

Câ - te flori pe vãi e - rau,

Tra - la - la - la - la - la - la - la

Fâl - fâl co - lo, fâl - fâl ici,

U - nu, doi, trei, pa - tru, cinci,

ªa - se, ºap - te, opt... o mi - e,

253 CUPRINS Grigore Vieru

Ca - de sea - ra, e chin - di - e! D.C. al Fine Fluturaºii numãrau Fluturaºii pe-nserat Câte flori pe vãi erau, S-au lãsat de numãrat. Fâl-fâl colo, fâl-fâl ici, Cum sã le numeri pe toate! Unu, doi, trei, patru, cinci, Nici albina nu le poate! ªase, ºapte, opt... o mie, Niºte flori sunt supãrate Cade seara, e chindie! C-au rãmas nenumãrate! Fluturaºii numãrau Câte flori pe vãi erau.

RÃÞOIUL

Risoluto

A ple - cat rã - þo - iul Mac

Pân’ la pia - þã, Pân la pia - þã du - pã mac.

Tot în - trea - bã: Mac - mac - mac!

254 Acum =i în veac

În - sã ni -meni, În - sã ni -meni n-a - re mac.

Gos - po - da - rul trist e ta - re

ªi îl doa - re i - ni - ma, Vi - ne-a - ca - sã

Doar cu var - zã! „Ce-o sã zi - cã

ra - þa mea?!“ Mac- mac-mac, mac- mac- mac.

A plecat rãþoiul Mac Supãratã-i raþa Mac µ Pân’ la piaþã, Ce sã facã, Pân’ la piaþã dupã mac. Ce sã facã fãrã mac?! Tot întreabã: Mac-mac-mac! Ei plãcintele îi plac Însã nimeni, Nu cu varzã Însã nimeni n-are mac. Nu cu varzã, dar cu mac!

Gospodarul trist e tare Intrã-n casã ªi îl doare inima, Mânioasã Vine-acasã La bobocii mititei, Doar cu varzã! Îl mai ceartã, “Ce-o sã zicã raþa mea?!“ Dar îl iartã, Mac-mac-mac, Mac-mac-mac. Fi’ndcã e rãþoiul ei. 255 CUPRINS Grigore Vieru

UMBRELUÞA SPICULUI Vivo bãieþii

Lia - lia - lia - lia, Lia - lia - lia - lia, fetele

Lia - lia - lia - lia, Lia - lia - lia - lia, bãieþii

Fru - mos cân - tã cio - câr - li - a: fetele

Fru - mos cân - tã cio - câr - li - a: toþi

Pã - sã - rui - ca ce - ru - lui,

Um - bre - lu - þa spi - cu - lui,

256 CUPRINS Acum =i în veac

Li - a - li - a, cio - câr - li - a!

Lia-lia-lia-lia, Pãsãrica cerului, Lia-lia-lia-lia, Steaua plugãraºului, Frumos cântã ciocârlia: Lia-lia, ciocârlia! Pãsãrica cerului, Umbreluþa spicului, Lia-lia-lia-lia, Lia-lia, ciocârlia! Lia-lia-lia-lia, Frumos cântã ciocârlia: Lia-lia-lia-lia, Pãsãrica soarelui, Lia-lia-lia-lia, Steguleþul binelui, Frumos cântã ciocârlia: Lia-lia, ciocârlia!

TOBOªARUL Moderato

Am to - bã eu, bum - bum!

O bat me - reu, bum - bum,

A - ºa cum vreau, bum - bum!

257 Grigore Vieru

– Hai - de, ie - pu - raº, bum - bum,

Hai cu mi - ne-n marº, bum - bum,

Nu te te - me cã nu-s puº - caº, bum!

Nu te te - me cã nu-s puº - caº, bum!

Am tobã eu, bum-bum! O bat mereu, bum-bum, Aºa cum vreau, bum-bum! Haide, iepuraº, bum-bum, Hai cu mine-n marº, bum-bum, Nu te teme cã nu-s puºcaº, bum!

Sunt toboºar, bum-bum! Tu în zadar, bum-bum, Fugi în frunzar, bum-bum! Haide, iepuraº, bum-bum, Hai cu mine-n marº, bum-bum, Nu te teme cã nu-s puºcaº, bum!

258 CUPRINS Acum =i în veac

ÞÃRIªOARA MEA Moderato

Am o ca - sã prin- tre ra - muri, Am un sat în - treg de nea - muri,

Þã - ri - ºoa - ra mea, Þã - ri - ºoa - ra mea,

Am un cod - ru, o câm - pi - e, Am un grai ce-mi pla - ce mi - e,

Þã - ri - ºoa - ra mea,

Þã - ri - ºoa - ra mea,

259 CUPRINS Grigore Vieru

Am o casã printre ramuri, Þãriºoara mea, Am un sat întreg de neamuri, Þãriºoara mea, Am un codru, o câmpie, Þãriºoara mea, Am un grai ce-mi place mie, Þãriºoara mea,

Am un plai ca din poveste, Altul mai frumos nu este, El mi-i drag pânã la stele, ªi pân’ dincolo de ele!

LIMBA NOASTRÃ Sostenuto

Floa-re mic- ºu - nea, Gra-iul meu cel

rupt din soa - re, Ca-re-mi mân-gâi

i - ni - ma, Floa - re!

260 Acum =i în veac

Dul - ce pen - tru vor - ba zi - sã, Dul - ce pen - tru vor - ba scri - sã,

Gra - iul meu în - flo - ri - tor, Gra - iul meu ne -

- mu - ri - tor!

Floare micºunea, Dulce pentru cununare, Graiul meu cel rupt din soare, Graiul meu înfloritor, Care-mi mângâi inima, Dulce pentru legãnare, Floare! Graiul meu nemuritor! Dulce pentru vorba zisã, Graiul meu înfloritor, Tu, Luceafãr sfânt, Dulce pentru vorba scrisã, Arzi în a veciei sfeºnic. Graiul meu nemuritor! Cu iubire-am sã te cânt Veºnic! Pasãre de dor, Dulce pentru amintire, Limba mea de doinã, horã, Graiul meu înfloritor, Care nu mã laºi sã mor, Dulce pentru-mbãtrânire, Soro! Graiul meu nemuritor!

261 Moto: Cel cãruia destinul i-a vorbit rãspicat are ºi el dreptul sã vorbeascã rãspicat destinului. Fr. H•lderlin VÃD ªI MÃRTURISESC confesiuni CUPRINS Grigore Vieru

O ISTORIE VIE Limba unui popor este istoria lui. Limba nu este a scriitorilor, a savanþilor lingviºti, a profesorilor de limbã ºi literaturã, ea aparþine poporului, celor care au trudit la ea de-a lungul veacurilor, înãlþându-i strãlucitoarea fiinþã. Cu alte cuvinte, aparþine strãmoºilor noºtri ºi, mai ales, celor care vin dupã noi. Vorbindu-ne corect ºi frumos limba, tinzând a o vorbi frumos ºi corect, omenim astfel pe strãbuni, pe cei care au creat „societatea cuvintelor civilizate“. Uitând un cuvânt trebuincios, necesar, o expresie din comoara graiului matern, uiþi ceva din istoria poporului tãu. Locuim o istorie vie. Victorioase verbe, dar ºi dureros rãnite de-a lungul vieþuirii lor în istorie, fac parte din curgerea sângelui prin trup, din, cum ar spune Cantemir, nedezrupta continuaþie, parte din aerul nostru devenit prin ele un fel de aer personal. Iatã de ce fiinþa mea, care e a fiinþei strãmoºilor mei, este atinsã-n adânc de µ cum sã-i spunem?! µ hai sã-i spunem îngândurare, dar sã înþelegem prin asta durere. Avem un grai cu ochi umezi de dor ºi istorie. Cu paºnice ºi delicate unghii formate din cristalizarea sudorilor rosto- golite pe aerul vetrei în atâtea crâncene bãtãlii, unghii care la înstrâmtorãri s-au preschimbat în sãbii de foc. Un grai cu tâmple brobonite de roua trudei creatoare. Nicãieri dorul nostru de desãvârºire nu s-a arãtat mai clar ºi mai cu tãrie ca în cuprinsul limbii. Limba este cea mai mare dreptate pe care poporul ºi-a fãcut-o sieºi. 264 Acum =i în veac

Frumos trebuie sã vorbim cu toþii µ elevul, studentul, agronomul, inginerul, profesorul de fizicã, muncitorul simplu µ pentru cã maturitatea culturii publice, a spiritului poporal, spunea marele Eminescu, se manifestã cu deosebire în limba sa ºi între culþii unui popor se numãrã cu deosebire numai aceia care au suit înãlþimea ºi dominã terenul întreg. Frumos nu în sensul în care înþeleg unii sã vorbeascã, adicã de-a folosi la fiecare pas neologisme pe care nu le cunosc ceilalþi, iar uneori nici ei însiºi, ci în accepþia superioarã, adicã de-a logodi armonios ºi firesc în vorbirea oralã ori scrisã cele mai obiºnuite cuvinte. Sã fiu înþeles drept, nu ne rãzboim cu neologismele! Limba este o fiinþã vie, mereu în dezvoltare, mereu sensibilã la toate înnoirile vieþii. Ea trebuie sã altoiascã pe trunchiul ei toate cuvintele noi, necesare, restructurându- le, bineînþeles, dupã firea ºi legile ei. Limba noastrã, spunea acelaºi Eminescu, nu este nouã... Ea e pe deplin formatã în toate pãrþile ei, ea numai dã muguri ºi ramuri nouã ºi a o silnici sã producã ceea ce nu mai e în stare înseamnã a abuza de dânsa ºi a o strica. Limba este comoara cea mai de preþ a poporului ºi veghea asupra strãlucirii ei nu trebuie sã piroteascã nicicând. Am avut împreunã cu alþi scriitori de-ai noºtri o minunatã întâlnire în Larga Bricenilor. Se afla printre noi un scriitor din Ucraina µ Andrei Miastkivski µ un foarte bun prieten al literaturii noastre. (Dumnealui ne vorbeºte destul de bine limba.) Oaspetele a fost plãcut impresionat de frumuseþea limbii bãtrânilor lãrgeni. Dupã întâlnire dânsul ne-a povestit o întâmplare destul de amuzantã. Are dumnealui în satul natal un vechi prieten, un bãtrân care în amurgul vieþii a rãmas singur-cuc. L-am întrebat, spunea oaspetele nostru, dacã nu-i e urât atât de singur. Nu mi-i urât, a rãspuns moºneagul, pentru

265 Grigore Vieru cã eu vorbesc cu gãinile mele. Aflã dumneata cã gãinile mele folosesc în vorbirea lor mai multe cuvinte decât poetul... cutare. ªi moºul a rostit numele acelui poet. Nu trebuie sã ascundem (cum sã ascunzi?!) cã putem întâlni ºi la noi destui cetãþeni ºi chiar profesori de limbã ºi literaturã al cãror vocabular pãleºte pe lângã cel al orãtãniilor. Mãrturisesc cã nu sunt unul din strãluciþii mânuitori ai verbului matern, dar îmi place sã mã prenumãr printre cei care se frãmântã, se zbat în cãutarea cuvântului potrivit, printre cei care tind sã lege sãnãtos cuvintele în frazã, înþelegând cã a vorbi sãnãtos limba pe care pãstorul Mioriþei ne-a lãsat-o „scrisã-n þãrânã cu bãþul“, cu un bãþ fermecat, iar Eminescu, pe cosmica nemãrginire, cu o panã muiatã în aurul Luceafãrului, a vorbi sãnãtos limba mamei este o datorie. O datorie patrioticã. 1983

La una din ºcolile capitalei cuiva din pedagogi îi venise o minunatã idee: profesorul care asupreºte un cuvânt în vorbire, schilodindu-l, sau utilizeazã o expresie greºitã, sã fie pedepsit cu puºculiþa. Adicã, sã lase pentru fiecare greºealã 10 copeici în puºculiþa pe care posesorul ideii o aºezase la mijlocul mesei din cancelarie. S-a ales, deci, modul cel mai nevinovat ºi cel mai paºnic de pedeapsã. Câte unul mai zgârcit sau mai fricos tãcea ca mutul în tot timpul recreaþiei, iar ceilalþi scotoceau zilnic prin buzunare. Conþinutul puºculiþei creºtea vãzând cu ochii. Într-un singur an, dupã socoteala unui matematician, s-ar fi putut ridica, pe „câºtigul“ strâns, clãdirea unei ºcoli noi. Desigur, dacã cineva nu gãsea dubios jocul ºi chiar pãgubitor(?!) sub aspect ideologic. Puºculiþa a dispãrut din cancelarie, iar cel

266 Acum =i în veac cu ideea jocului s-a ales cu o pedeapsã administrativã. ªi iatã cã azi simþim nevoia unei „puºculiþe“ publice. „Literatura ºi Arta“ gãzduieºte aproape sãptãmânal douã asemeni „puºculiþe“, douã binevenite rubrici de cultivare a limbii: „Rãdãcini de iarbã rea“ ºi „Simple fiºe“, îngrijite frumos de mai vârstnicul ºi încercatul Valentin Mândâcanu ºi de mai tânãrul Dinu Mihail, ambii îndrãgostiþi de frumuseþea limbii materne. Azi nu mai pune nimeni la îndoialã faptul cã astfel de rubrici sunt necesare ca aerul pentru creºterea armonioasã a oricãrui om normal, ºi nu credem cã se va gãsi vreo birocraticã mânã care sã arunce mãcar în gând aceste „puºculiþe lingvistice“, pline ochi cu iubire pentru cuvântul matern, pline ochi cu durere pentru terfelirea lui. Mai mult, credem cã fiecare publicaþie ar trebui sã aibã „puºculiþa“ ei. S-ar gãsi ºi autori calificaþi în chiar cadrul redacþiilor sau în afara lor. Iatã trei dintre ei: Valentin Guþu, Vlad Pohilã, Victor Gherman. ªi „Rãdãcini de iarbã rea“ ºi „Simple fiºe“ s-ar cuveni sã nu lipseascã de pe masa fiecãrui elev, student, inginer, medic, învãþãtor ºi µ de ce nu?! µ de pe masa de lucru a chiar condeierilor. Nu este o ruºine (din contra) ca, decupându-le din sãptãmânal, sã alcãtuim din aceste învãþãturi un fel de album lingvistic familiar, pe care sã-l rãsfoim zilnic, singuri sau în mijlocul prietenilor. Nu este o ruºine sã înveþi ºi sã reînveþi mereu limba. Ruºine este sã fii peltic într-un secol cosmic. 1986

Eram pãziþi cu strãºnicie de grãnicerul strãin ca nu cumva sã vorbim cu „ocupanþii“ din Miorcani. Gãsisem totuºi un ingenios mijloc de comunicare. ªi-l gãsise tot geniul femeii. Îmi aduc bine aminte. Eram mic, dar, ca toþi copiii

267 Grigore Vieru satului, trudeam alãturi de cei vârstnici la câmp. La deal, cum se spune, metaforic, prin pãrþile noastre, adicã la greu. Prãºeam, deci, ori seceram pe malul Prutului cu capul în jos, neîndrãznind sã aruncãm ochii spre cei din Miorcani, care prãºeau ºi ei pe celãlalt mal ori secerau. Tot cu capul în jos. Din când în când, tragica tãcere era sfâºiatã de glasul câte unei femei care începea sã cânte, transmiþând pe aripile melodiei cutremurãtoare mesaje: „Eu sunt (cutare). Ce fac copiii mei, sunt sãnãtoºi?“ Sau: „Mama (cutare) a murit în timpul foametei“. Sau: „Fratele nostru cel mai mare (cutare) s-a prãpãdit în rãzboi“. Ori: „Spune-i (lui cutare) cã bunicii noºtri au fost ridicaþi“. Cei din Miorcani rãspundeau mesajelor în acelaºi mod: prin cântec. 1990

Am fost intoxicat în copilãrie, ca toþi copiii Basarabiei din acele timpuri, de filme, cãrþi ºi lecþii despre pionierii care descoperã duºmanii puterii sovietice ºi spionii, devenind astfel eroi... Cãpãtasem un ochean ºi stãteam cu el pitit pe malul Prutului, aºteptând sã vinã spionii din Miorcanii lui Ion Pillat, cãci de-acolo, de peste Prut, aºa ni se spunea, puteau sã vinã... N-au mai venit. Veniserã cu mult mai târziu: veniserã Creangã ºi Eminescu, Sadoveanu ºi Coºbuc, Rebreanu ºi Blaga, Arghezi ºi Bacovia, Bãlcescu ºi Iorga, Stãnescu ºi Sorescu, iar în anii din urmã Vicoveanca ºi Gheorghe Zamfir, Tudor Gheorghe ºi Dumitru Fãrcaº, Teatrele din Iaºi, Bucureºti, Craiova µ mari „spioni“ fãrã de care, dacã nu muream de foame, cu siguranþã am fi murit de întuneric. 1990

268 Acum =i în veac

O fostã învãþãtoare din Chiºinãu, Eleonora Vangheli, soþia eminentului scriitor pentru copii, Spiridon Vangheli, dãduse copiilor un extemporal format din câteva simple întrebãri: câþi ani are mama, câþi ani are tata, ce culoare au ochii mamei, ce culoare au ochii tatei, ce culoare au ochii bunicilor? Spre marea ei stupefacþie, doamna învãþãtoare descoperise cã micii elevi nu cunosc vârsta pãrinþilor. Mai mult, nu cunosc nici culoarea ochilor pãrinteºti. Întreaga „educaþie“ comunistã în Basarabia avusese un singur scop: uitarea vârstei vetrei noastre ºi a culorilor strãmoºeºti. Datoria primordialã a unui scriitor pentru copii, la noi, este cultivarea sentimentului naþional. 1992

Dacã unii doreau ºi doresc sã ajungã în Cosmos, eu viaþa întreagã am dorit sã trec Prutul. Am reuºit sã-l trec îngrozitor de târziu µ abia la începutul anilor 70. Cred cã a fost cea mai fericitã zi din viaþa mea. Mergeam pe strãzile Bucureºtiului sau prin parcurile lui, citind, cu lacrimi în ochi, ca pe niºte poeme, tot ce întâlneam în cale: numele strãzilor, denumirile de magazine, afiºele, tãbliþele cu „Nu cãlcaþi iarba“. Mã þineam din urma copiilor care-mi pãreau cã nu vorbesc, ci cântã. Cheltuiam toþi bãnuþii pe cãrþi. Cumpãram saci întregi de cãrþi din librãriile Bucu- reºtiului, temându-mã cã a doua zi nu le mai gãsesc. Acelaºi lucru fãceam prin provincii. Din când în când, Radu Cârneci, care mã însoþea, vorbea cu Zaharia Stancu la telefon. Maes- trul îl întreba cum mã simt, ce fac. „A umplut maºina cu cãrþi, rãspundea Radu, nu mai încãpem în ea, mai trimiteþi, maestre, una“. Vroiam sã rãmân în Þarã, dar ºtiam cã nu se 269 Grigore Vieru poate. ªi-atunci, în adâncul inimii, îmi rãsãrise un gând minunat. Am sã plec, mã gândeam, într-o þarã capitalistã ca turist. Cer, mã gândeam, azil politic ºi stau acolo vreo 2µ3 ani, pânã când kaghebe-ul îmi pierde urmele, dupã care mã strecor cumva în Þarã, merg în Carpaþi la cea mai îndepãrtatã stânã, mã rog de cioban sã mã ia ajutorul sãu ºi stau acolo pânã vin alte vremuri. Visam, deci, sã ajung la o stânã ºi iatã cã Dumnezeu a dat sã ajung la Academia Românã. 1994

Mi-a povestit doamna Elena Vatamanu, soþia regretatului poet Ion Vatamanu, un lucru sfâºietor. (Sfâºietoare sunt toate câte s-au întâmplat ºi se mai întâmplã cu noi, în , Basarabia.) În 49, bunica ei, fiind ridicatã ºi dusã în Siberia, reuºise, nu se ºtie prin ce minune, sã ia cu dânsa o caprã ºi un covoraº. ªi-acolo, în frigul de gheaþã siberian, pe cine credeþi cã învelea bãtrâna cu acel covoraº? Capra. Animalul rãsplãtise cu lapte bunãtatea bãtrânei ºi, astfel, Elena, care pe- atunci era micã detot, scãpase cu viaþã. Limba, literatura, cântecul românesc au fost pentru noi, românii basarabeni, covorul care ne-a ferit sufletul de îngheþul strãin, pustiitor. A nu recunoaºte asta ºi, mai ales, a scuipa în fântâna din care ai bãut înseamnã a fi descompus total moraliceºte.

Citim în „Jurnalul unui jurnalist fãrã jurnal“ de Ion D. Sârbu cã „unii savanþi americani susþin cã balenele care eºueazã pe plajele din Florida, o fac din cauzã cã, printr-un accident, ºi-au pierdut simþul de orientare: în urechi le intrã o ploºniþã (cimex) minusculã, de apã, aceasta

270 Acum =i în veac le stricã „radarul“ ºi, fatalmente, le împinge spre sinucidere. Amãnuntul cel mai îngrozitor în aceastã foarte plauzibilã supoziþie constã în faptul cã numai ºeful turmei de balene este piºcat de ploºniþã. El îºi pierde bunul-simþ de orientare, luând-o spre moarte. Turma îl urmeazã din motive de instinct, fidelitate, disciplinã.“ Ei bine, aflaþi cã tot un fel de ploºniþã a intrat ºi în urechea unor conducãtori ai Republicii Moldova. ªi-acea ploºniþã este altceva decât ideologia bolºevicã. Mai exact, ea stãtea acolo demult ºi nu au scos-o. Tragedia cea mare, însã, este cã ploºniþa s-a cuibãrit ºi în urechea unei bune pãrþi a populaþiei româneºti din Basarabia. Destui români dintre Nistru ºi Prut afirmã cã ei nu sunt români, ci moldoveni, cã nu vorbesc româneºte, ci, vezi bine, moldoveneºte. Armata a 15-ea de ocupaþie µ iatã ce este falsul istoric denumit „limba moldoveneascã“. Vom fi liberi în mãsura în care libere vor fi limba ºi istoria noastrã, în mãsura în care vom ºti sã le apãrãm împotriva timpurilor atât de potrivnice nouã. 1994

Sunt nãscut pe malul stâng al Prutului, în preajma Cernãuþilor, vis-a-vis de Miorcanii lui Ion Pillat. Satele noastre µ ºi-al meu, Pererita, ºi-al marelui poet, µ sunt ca o comunã mai mare despãrþitã de o apã; pe un mal se aflã pãrinþii, pe celãlalt µ copiii lor, bãtrâni ºi ei de-acum; pe un mal µ sora, pe celãlalt µ fratele. Ca sã nu mai vorbim de veriºori, nãnaºi, fini, cumetri. Pânã la moartea lui Stalin nu ºtiam nimic unii de alþii, pe-atunci necutezând nici pasãrea sã treacã peste râul cu lacãt de apã, necum scrisorile. Înainte de-a ajunge sã comunice între ei românii din cele douã sate, au comunicat între ei câinii. Dacã la noi în sat lãtra în 271 Grigore Vieru liniºtea nopþii un câine, îi rãspundeau câinii din Miorcani. La hãmãitul unui câine din Miorcani rãspundeau câinii din sa- tul nostru. Astfel aflaserã cei de pe malul drept al Prutului cã viaþa din satul nostru nu murise, astfel aflaserãm ºi noi cã nici pe malul celãlalt viaþa nu se stinsese. Noi, românii basarabeni, pentru care fiecare zi în care vorbim româneºte este o zi a înãlþãrii, o sãrbãtoare, vorbim mai ºovãielnic, mai clãtinat, ca sã zic aºa, mai încet, dar tot româneºte vorbim; pasul nostru în horã este, poate, puþin rãtãcit, dar tot româneºte jucãm; cântãm plângând, dar tot româneºte cântãm; am cioplit în depãrtãri înfiorãtoare cruci de gheaþã ºi-n sloiuri de gheaþã ne-am înmormântat bãtrânii sau pruncii, dar tot dupã legea ºi-n graiul nostru i-am petrecut spre Cerul cel drept; tãiatu-ni-s-a mâna cu care ne fãceam semnul crucii, dar schiþãm sfântul semn pe cerul gurii cu limba; ni s-a tãiat limba, dar tot româneºte nãdãjduim spre bine, spre izbânda Dreptãþii noastre. 1995

Am fost întrebat acum câþiva ani, când, sub aspect material, era încã biniºor în Basarabia, cine ar putea face Reunirea Basarabiei cu Þara mamã. Am rãspuns cã o vor face doi viitori preºedinþi: primul s-ar numi prosperarea econo- micã a Þãrii Româneºti, prosperare în care eu cred, ºi-al doilea µ sãrãcia groaznicã ce se va abate peste Basarabia. Ei bine, pe-al doilea preºedinte-l avem deja...

M-a întrebat un ziarist din Constanþa care ar fi primul lucru pe care-ar trebui sã-l facã pentru Basarabia românii din Þarã. Sã-ºi iubeascã Þara, i-am rãspuns, sã sporeascã

272 Acum =i în veac prin muncã ºi disciplinã bogãþiile ºi frumuseþile ei, sã nu se rãzboiascã frate cu frate µ iatã cel mai important lucru pe care trebuie sã-l faceþi pentru noi. Fiind bogatã, unitã ºi puternicã România, va fi mai apãratã ºi Basarabia.

Prin anii 70, într-o ºedinþã a Comitetului de conducere al Uniunii Scriitorilor, cineva mã propusese pentru Premiul de Stat al Moldovei. Nu eram agreat de unii poeþi, mai ales de cei vârstnici, care de-a lungul anilor îmi fãcuserã destule necazuri. Când tocmai se pãrea cã trecusem vadul discuþiilor, rãsare Petrea Cruceniuc, un poet specializat în cântarea cincinalelor ºi a pãcii sovietice, cu o altã propunere: cu broºura lui Leonid Ilici Brejnev, Pãmântul mic. Tãcere (cine putea fi contra noii candidaturi?!), o lungã ºi apãsãtoare tãcere, pe care o curmase apoi, inspirat, Pavel Boþu, Preºedintele Uniunii Scriitorilor. „Lucrarea lui Leonid Ilici este, într-adevãr, genialã, spusese într-un târziu, pe cel mai grav ton, Pavel Boþu, ºi tocmai de aceea nu trebuie s-o coborâm atât de jos: la Premiul Moldovei. Am putea sã-l jignim pe Leonid Ilici, cãruia i se cuvine Premiul Lenin...“ Astfel, fãrã concurenþã, intrasem eu în posesia Premiului de Stat al Moldovei pe care era cât pe-aci sã-l pierd.

Mã îndreptasem într-o zi (prin anii 70) spre piaþa cen- tralã din Chiºinãu, dupã brânzã de vaci. Chiar la intrare, îl întâlnesc pe Mihai Cimpoi. Era cu cineva al cãrui chip îmi pãrea foarte cunoscut. Cimpoi a fãcut prezentãrile de ri- goare. Nu-mi venea sã cred ochilor: era Vladimir Streinu, a cãrui luminoasã înfãþiºare o cunoºteam din pozele presei româneºti. Aflu cã, întorcându-se la Bucureºti din Mosco- 273 Grigore Vieru va, împreunã cu distinsa lui doamnã Elena Iordãchescu, a reuºit totuºi sã facã un popas la Chiºinãu. Am spus „a reuºit“, pentru cã prin acei ani scriitorii de dincolo de Prut nu aveau voie sã se opreascã la Chiºinãu. Remarcabilul critic fusese la Moscova împreunã cu colegul sãu bucu- reºtean Mihai Novicov care avea accent rusesc ºi avea ºi o sorã în metropola basarabeanã. Cu ajutorul sãu, marele critic s-a bucurat trei zile de oraºul Chiºinãu pe care dorea sã-l vadã mai demult. Domnul Cimpoi era în dizgraþie politicã pe atunci (dar când n-a fost Mihai Cimpoi în dizgraþie?!). Nu ºtiu nici azi de ce-l dusese pe Streinu la piaþã. Din prudenþã sau cã aºa a dorit Streinu?! Alergasem imediat la Uniunea Scriitorilor unde lucram pe atunci ca referent sã duc vestea cea mare. Îl anunþ pe Bogdan Istru. Dânsul schiþeazã în aer cu mâna un gest în care citesc cã nu are învoire sã primeascã oficial, la Uniunea Scriitorilor, pe oaspetele din Bucureºti. Mã las pãgubaº. Dar nu cu totul. Rugãm pe artiºtii plastici Mihai Grecu ºi Glebus Sainciuc sã ne primeascã la atelierele lor. Dânºii acceptã bucuroºi. Vorbim cu domnul Prodan de la Clubul cineaºtilor. Dânsul ne prezintã, în secret, filmul Ultima lunã de toamnã. Maestrul este încântat de cei doi pictori basarabeni, de film. Îi mulþumeºte lui Dumnezeu pentru norocul de a vedea Basarabia din care credea cã n-a rãmas decât un pustiu. Mergem pe Aleea Clasicilor sã facem niºte poze. Le tragem cu aparatul domnului Streinu. Îl rugãm sã ne trimitã ºi nouã câte o pozã. „Cu drag, zice maestrul, dar nu ºtiu cum vor ieºi µ aparatul este nou, l-am cumpãrat la Moscova, ºi încã nu-l cunosc bine.“ „Nu face nimic, maestre, glumesc eu, dacã nu-þi ies dumitale pozele la Bucureºti, þi le trimitem noi de aici, din Chiºinãu...“ Maestrul surâse.

274 Acum =i în veac

, La începutul anilor 80 vine la Chiºinãu Ion Popescu Gopo ºi-mi propune o colaborare poeticã pentru filmul muzical Maria Mirabela. Spitalizat ºi complexat, într-un fel, cã nu voi putea face faþã sarcinii, refuz propunerea. Gopo insistã. Scriu textele pentru cântece; lui Gopo îi plac. Oficialitãþile din Chiºinãu îmi propun sã „moldovenizez“, pentru Chiºinãu, limba scenariului semnat de Gopo. Refuz, ironizând nãstruºnica idee astfel: „De acord, cu o singurã condiþie µ numai dacã maestrul Gopo „românizeazã“ versurile mele“. Sunt, desigur, sancþionat. Din acest motiv ºi din atâtea altele Chiºinãul oficial nu-mi permite participa- rea la premiera filmului care avusese loc la Bucureºti. Sunt fericit totuºi µ filmul ruleazã la Chiºinãu (este adevãrat cã aproape pe ascuns, în cinematografele periferice) fãrã modificãri lingvistice „moldoveneºti“. Sunt fericit: Maria Mirabela devine un argument public cã nu existã douã limbi, existã una singurã µ românã.

, În 89, iunie, norocul, m-a ajutat sã trec din nou Prutul. Participam, alãturi de Nicolae Dabija ºi de poeþii din Þarã, la comemorarea morþii lui Eminescu, la care veniserã poeþi din mai toate marile þãri ale lumii µ Franþa, Anglia, China, Rusia, Turcia µ traducãtorii Poetului nostru. Îmi amintesc cã la Putna preotul stareþ fãcuse o slujbã întru pomenirea „Poetului nepereche“ ºi a lui ªtefan cel Mare ºi Sfânt. Aprinse- serãm cu toþii câte o lumânare. Nu micã mi-a fost mirarea vãzând ºi pe turc stând cu lumânarea aprinsã în faþa mor- mântului în care odihnesc osemintele marelui Voievod. Nu moare µ cum sã moarã?! µ Þara în care strãinul îºi pleacã fruntea în faþa limbii, culturii ºi istoriei ei. 275 Grigore Vieru

Kremlinul imperial îmi aminteºte de soþul gelos care, divorþat de nevastã, continuã s-o urmãreascã. El ºtie cu cine se întâlneºte ea, ce vorbeºte ºi ce proiecte are. La fel este urmãritã ºi Basarabia.

Legiferarea prin Constituþie a glotonimului „limba mol- doveneascã“ ºi a etnonimului „popor moldovenesc“ (mã mir cum de nu i-au zis norod moldovenesc) va rãmâne în istorie ca o ruºine naþionalã care s-ar putea sã cadã pe copiii ºi nepoþii autorilor nesãbuitelor fapte. Domnii tovarãºi, autorii ruºinosului act, îmi amintesc de rãutatea ºi sminteala unui personaj dintr-o fabulã chinezã care, vânzându-ºi mama, a rugat pe cumpãrãtor: „Domnule dragã, mama mea e bãtrânã, te rog sã ai grijã de ea“. El socotea cã poate ºterge cu o vorbã ticãloºia unei fapte negândite.

Era prin ’91 sau ’92. Vremuri de plin dezmãþ antinaþional. Mergeam spre casã cu Victor Crãciun, prietenul meu din Bucureºti, sosit la Chiºinãu pentru o manifestare culturalã. Deodatã, ne pomenim faþã în faþã cu doi vlãjgani bine hrãniþi, bine cusuþi ºi rãu croiþi. µ Tu eºti Vieru? mã întrebã rãstit unul, în limba „slãvitei pãci“, strãfulgerându-mã cu ochii. Eram obiºnuit sã aud tot felul de vorbe spurcate, eram deprins cu tot soiul de ameninþãri, de aceea i-am rãspuns scurt ºi tãios: µ Eu sunt. µ Pãcat cã n-am un automat, scrâºnise din dinþi hai- damacul, fãcând gestul tragerii din arma imaginarã. 276 Acum =i în veac

µ Dar eu am unul, rãspunse inspirat domnul Crãciun, în cea mai perfectã rusã. Cei doi tovarãºi de „automat“ rãmaserã tablou. κi cãutaserã apoi de drum, aruncând în urma noastrã înjurãturi de mamã.

Despre naþionalism ce sã vã spun? Nu existã nici un popor lipsit de sentimentul naþional. Numai Dumnezeu este un adevãrat internaþionalist. Naþiunile sunt creaþiunea Sa ºi este firesc sã le iubeascã egal. Lãsând fiecãrui neam o câmpie, sau un munte, un râu sau o mare, o limbã, un cântec, le-a spus oare Marele Ziditor a nu le iubi ca pe cele mai sfinte lucruri?! Fiecare popor are eroii ºi martirii sãi. Nu sunt oare niºte sublimi naþionaliºti ªtefan cel Mare, Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanu, Nicolae Bãlcescu, Avram Iancu? ªi nu este oare un sublim naþionalist contemporanul nostru, martirul Ilie Ilaºcu?! ªi nu-l mai iubesc oare ruºii pe Puºkin ºi Petru cel Mare? Nu þin ei la fel de mult la istoria ºi limba lor?!

Luna mai 1990. Se pregãteºte Podul de Flori, iar patul unui spital din Chiºinãu mã þine legat de el. Telefonez aproape zilnic autoritãþilor din Pererita, satul meu natal. Mi se rãspunde cã totul va fi în ordine: grãnicerii sovietici vor improviza un pod plutitor, un ponton, pe care lumea va putea trece de pe un mal pe altul. Tensiunea arterialã încã îmi face mari probleme ºi medi- cul-ºef adjunct, domnul Ozea Rusu, nu-mi permite sã merg la Pod. Se lasã convins totuºi. Plec la Pererita cu o ambulanþã însoþit de un medic (eram deputat al poporului). Ajung cu douã ceasuri înainte de deschiderea Podului. Lume cât frunzã ºi iarbã µ ºi pe un mal, ºi pe celãlalt. Dar nu se vede nici un

277 Grigore Vieru pod plutitor. Aflu, stupefiat, cã nu ºtiu care autoritãþi, aflate mai sus de cele din Pererita, au refuzat sã-l facã. Glasuri înlãcrimate zboarã de pe un mal pe altul, cãu- tându-ºi rudele: „Ioane!“ „Maria!“ Stãm neputincioºi unii în faþa altora cu Prutul între noi, care, însingurat de atâta vreme, nu pricepe ce se întâmplã... Supãrat, „ordon“ (fireºte ca deputat) autoritãþilor raio- nale sã gãseascã o barcã. Se gãseºte cu greu una. Urc în ea. „Ordon“ sã urce ºi primarul satului, care mi-a mãrturisit în tainã cã el nu are nici o vinã pentru cele întâmplate cu podul µ ordinul a venit mai de sus... „Urcã ºi dumneata, pãrinte“, spun preotului din sat. Pãrintele îmi ºopteºte la ureche cã n-are voie µ ºefii din sat i-au spus cã locul sãu este în bisericã, iar nu pe la Poduri... „Pe cine trebuie sã asculþi, pãrinte, pe ei sau pe deputatul poporului?!.“ „Pe deputat, domnule poet“. Pornim cu barca tustrei spre Cotul- Miculeþ. Tricolorul fâlfâie în faþã. Ajungem pe celãlalt mal. Sunt aruncat pe sus din braþe în braþe, pânã când mã trezesc pe coºul desfãcut al unui camion care servea drept scenã. Ne întoarcem încãrcaþi cu daruri: cãrþi, icoane, ºervete. Cu primarul ºi preotul Cotului-Miculeþ ne întoarcem spre Pererita cinci. Barca se lasã pe fundul Prutului. Doi tineri frumoºi ca steagul mã trec înapoi Prutul pe braþe. Lumea continuã sã strige îndureratã: „Petre, mã auzi, frate Petre?!“ „Vetuþo!“ „Olimpia!“ „Gheorghe!“ Sunt cu mine, la Pererita, mai mulþi prieteni veniþi din Chiºinãu, printre care compozitorii Ion Aldea-Teodorovici ºi Anatol Chiriac cu soþiile µ cântãreþele Doina ºi Silvia. Ei trimit mesaje spre celãlalt mal prin cântec. Rudele se întâlnesc ºi se îmbrãþiºeazã acolo sus, sub Cer, în cântecul lor: Trei culori/ ªi-o singurã vorbire,/ Trei culori/ ªi-o singurã iubire/ Trei culori ºi-o singurã credinþã,/ Trei culori ºi-o singurã fiinþã!.

278 Acum =i în veac

Iatã cã, aproape ca la un semn divin, oamenii se aruncã, aºa îmbrãcaþi cum sunt, în apele reci ca gheaþa, pornind unii spre alþii, de pe ambele maluri, cu mâinile întinse, ca cei care se îneacã ºi cautã desperaþi sã se agaþe de ceva. ªi-acel ceva era iubirea fireascã între fraþi pe care, în acea norocoasã ºi dumnezeiascã zi de mai, chiar cea mai veninoasã gurã nu putea sã o înjure deschis. Într-o înfiorare de nedescris, mâinile se atinserã unele de altele ºi poate cã lãcrimaserã ºi ele, nu numai ochii. Rãsunã muzica într-o parte ºi alta a Prutului, iar sub îndemnul ei se încinge o horã în chiar mijlocul Prutului care, spre fericire, era foarte scãzut. O horã în mijlocul unei ape curgãtoare µ aºa ceva n-am vãzut ºi n-am auzit. Spurcat amar de vreme de umbra armei grãnicereºti, cred cã în ziua aceea a fost resfinþit Prutul. Am vãzut oameni care îºi fãceau cruce în apa ce curgea la vale amestecatã cu lacrimile lor ºi cu flori. Pe malul pereritean curge apa de pe hainele celor care au trecut Prutul fãrã pod ºi fãrã sã mai cearã învoire cuiva. Gospodari de la noi din sat aduc în grabã de-acasã îmbrãcãminte, oaspeþii aruncã de pe ei hainele ude. Feþe albe de masã, ºervete ca cele din Cot-Miculeþ ºi Miorcani, încãrcate cu ce-au reuºit sã pregãteascã ºi sã aducã femeile, acoperã întregul mal al Prutului ca la o nuntã cu totul neobiºnuitã. La fel este ºi pe celãlalt mal, la Cot-Miculeþ. Lumea se dezmorþeºte. Se dezleagã limbile. Vorbim, fireºte, în aceeaºi limbã. Cântãm împreunã cântece mai vechi pe care le ºtim cu toþii. „Tatã, aratã-mi un român“, îl roagã la un moment dat fetiþa medicului cãreia dânsul îi spusese la Chiºinãu cã ne vom întâlni la Prut cu românii. Ochii medicului se umezesc. Se umezesc ºi ochii mei. Oamenii se împrãºtie târziu neputându-se despãrþi. Ultimii pãrãsesc Pererita, confraþii mei de condei, Alecu Ivan Ghilia 279 Grigore Vieru

ºi Alexandru Lungu, unul nãscut în Miorcani, altul ceva mai depãrtiºor: în ªendriceni. Câþiva pereriteni îi petrec pânã la ostrovul din mijlocul Prutului, unde mai zãbovesc îndulcin- du-se cu vorbe româneºti pânã când, pe ape, locul florilor îl iau stelele din cer. Eram fericiþi ºi nu observam cum, la câþiva paºi de noi, îºi arãta ca o fiarã colþii aceeaºi sârmã ghimpatã.

Cumplite vremuri am trãit. Prin anii 50 aveam dreptul sã cunoaºtem din Eminescu numai Împãrat ºi proletar ºi Somnoroase pãsãrele. De marea sa operã publicisticã nici nu auziserãm mãcar. Iatã ce mi-a povestit Spiridon Vangheli. Obþinând în anii studenþiei, pentru un timp foarte scurt, un volum cu opera politicã a poetului nepereche, dânsul se aºeza în cea mai rãblãgitã bancã, în ultima, în care, de obicei, nu stãtea nimeni, punea volumul în bancã ºi, în mare tainã, îl citea prin crãpãtura ei. Aºa am citit noi atunci literatura românã: prin crãpãtura bãncii. Aºa ne-am vãzut Þara: printre rândurile sârmei ghimpate.

Ritmul gândirii, simþirii ºi fiinþãrii noastre ca naþiune nu poate fi altul decât ritmul Limbii Române. Rãzvrãtirea pâinii, mai exact rãzvrãtirea puþinãtãþii ei, poate împãca, în cele din urmã, foamea trupeascã, dar nu ne poate salva ca Neam aºa cum o poate face rãzvrãtirea Limbii Române. În una dintre cugetãrile sale Cioran spunea cã, potrivit unei legende de inspiraþie gnosticã, în cer s-a dat o luptã între îngeri, în care cei aflaþi de partea Arhanghelului Mihail i-au învins pe cei ai balaurului. Aceia dintre îngeri care,

280 Acum =i în veac nehotãrâþi, s-au mulþumit sã priveascã au fost alungaþi pe pãmânt pentru a face aici alegerea la care nu se puteau hotãrî acolo sus; alegere cu atât mai anevoie de fãcut cu cât ei nu pãstrau nici o aducere-aminte despre luptã ºi mai puþin încã despre atitudinea lor echivocã. Sunt atâþia „îngeri“ la noi care nu au voit ºi nu vor sã se implice în bãtãliile naþionale, între care cea mai înverºunatã este lupta pentru Limba Românã. Dupã mine, nu cei care stau de partea Balaurului reprezintã cel mai grav periol, ci nehotãrâþii, mai exact indiferenþii, împotriva cãrora nu poþi sã lupþi. Mi-am iubit ºi-mi iubesc fraþii, dar nu erau ºi nu sunt toþi. Am adorat ºi ador Limba Românã, dar nu era ºi nu este încã toatã prin pãrþile noastre. Mi-am iubit ºi îmi iubesc Þara, dar nu era ºi nu este întreagã nici ea. ªi iatã cã aþi venit voi, mai exact, iatã cã veniþi voi, copiii, tinerii, profesorii, care aþi ieºit în stradã întru apãrarea Limbii Române ºi a Istoriei noastre. Veniþi voi, rãzvrãtiþii, hotãrâþii luptei cu Balaurul. Abia cu voi vor fi fraþii toþi, abia cu voi va fi întreagã Limba Românã, iar prin ea ºi Þara. Voi veþi fi cei care veþi conduce mâine lupta pentru dezrobirea definitivã a Verbului matern, lupta împotriva a tot ce, pânã mai ieri, credeam cã este fãrã-de-scãparea noastrã, lupta împotriva celor pentru care Limba Românã este un coºmar, un vis urât. Iar noi, cei vârstnici ºi bãtrâni, cei care am cutezat sã ne luãm de piept cu mânia Balaurului, vom muri împãcaþi în noua respiraþie a Basarabiei noastre, atât de tragic înstrãinatã, dar niciodatã pierdutã. Sunt atâtea drumuri în cuprinsul de tainã al Limbii Române, pe care nu le-a cunoscut niciodatã, nu le cunoaºte ºi nu le va cunoaºte nicicând Balaurul. Sã nu uitãm cã numai pe ele, pe aceste misterioase cãi, putem merge, în deplinã siguranþã, spre Nemurire.

281 CUPRINS Grigore Vieru

LA ALBA IULIA Eram în toamna lui 1998 la Alba Iulia. Mã opreºte în stradã un omulean. „Domnule Vieru, sunt nãscut la Cer- nãuþi, dar am plecat de-acolo cu pãrinþii când au venit ruºii“. „Mã bucur, zic, pentru cã ºi eu sunt din pãrþile celea“. „Ei vedeþi, zice, oamenii buni se nasc la Cernãuþi... Ia staþi o clipã.„ Omul duce mâna la buzunar ºi scoate buletinul de identitate. Îmi scot ºi eu pixul. Credeam cã pentru autograf µ se întâmplã deseori sã ofer autografe pe buletine, pe cãrþi de rugãciune, pe frunze, pe tobe, în palmã... Domnul, care nu era lipsit de umor, deschide buletinul, întrebându- mã pe tonul cel mai serios: „Spuneam cã m-am nãscut la Cernãuþi... Dar ia uitaþi-vã ce scrie aici în buletinul meu: nãscut în U.R.S.S.... „Domnule poet, cam pe unde o veni þara asta U.R.S.S.?“ Îi rãspund pe acelaºi ton glumeþ: „Nu vã pot spune, nu ºtiu pe unde-o veni U.R.S.S., deºi locuiesc în U.R.S.S....“ Ne-am despãrþit bucuroºi cã n-a murit umorul în Þara Româneascã. ªi mai ales cã n-a murit credinþa din noi cã odatã ºi odatã vom fi din nou împreunã, de vreme ce nu mai ºtim pe unde se aflã U.R.S.S. 1999

MÃICUÞA CRISTINA Mamele, mai ales cele de la þarã, au fost întotdeauna ºi au rãmas ºi azi pãstrãtoare a tot ce avem mai sfânt ºi temeinic: Credinþa strãmoºeascã, Limba maternã ºi Datina noastrã. Acum un an, sãrbãtoream 50 de ani de la naºtera poetului, publicistului ºi pedagogului Nicolae Dabija. Mãicuþa lui, doamna Cristina, þinuse cel mai frumos, cel mai laconic, cel mai tulburãtor ºi, bineînþeles, cel mai sincer discurs: „Niculai

282 Acum =i în veac este feciorul meu“. Era cuprinsã în aceste nemeºteºugite cuvinte întreaga iubire ºi întreaga mândrie a mamei pentru feciorul ei. Mãicuþa Cristina ºtia cã are un fiu pe care-l preþuieºte o lume. Ea ºtia însã cã Nicolae are ºi destui vrãjmaºi cãrora le stã ca bârna în ochi. Pentru cã este înþelept, plin de har ºi demnitate, curajos, onest, neavid de putere. Exact peste un an de la omagierea poetului, în aceeaºi lunã, moare mãicuþa Cristina. Am petrecut-o în lumea celor drepþi sâmbãta care a trecut. Atunci când o pierdem pe mama, îmbãtrânim dintr-odatã, simþindu-ne în acelaºi timp niºte copii orfani. L-am vãzut îmbãtrânit ºi însurit pe Nicolae în ziua despãrþirii sale de cea mai dragã fiinþã. Mi s-a pãrut, pe de altã parte, pierdut ºi neapãrat ca un copil orfan µ el, bãrbatul de mare curaj. ªtiu cã poetul are niºte copii minunaþi. Dar iubirea copiilor nu poate înlocui dragostea mamei. Mai ºtiu cã Nicolae are destui prieteni. Dar iubirea prietenilor nu este nici mãcar cât umbra dragostei materne. Medicii spun cã mãicuþa Cristina a murit de congestie cerebralã. Care sunt motivele stingerii ei, numai unul Dum- nezeu ºtie. Numai El ºtie cum ºi de ce s-a prãbuºit firavul ºi chinuitul ei trup: lovit de nemiloasele flãcãri ale soarelui în ziua în care nevoile þãrãneºti o scoseserã la muncile câmpului sau chinuit de suferinþele ºi durerile pentru feciorul ei atât de batjocorit ºi urmãrit de pãgâni?! Cãci inima mamei µ aceastã divinã sãlbãticiune µ simte prima când ºi din care parte se apropie primejdia. Umbra Satanei pare sã însoþeascã în aceste vremuri pe omul nostru: lãudãm ºubrezenia, caverna, puroiul ºi bles- temãm osul tare ºi sãnãtos. Dar dacã în viermuiala capitalei, în care ne zbatem, nãdejdii pare sã i se curme suflarea, în Codrenii (Biºcotarii) poetului µ sat înscris parcã, prin

283 Grigore Vieru frumuseþea locurilor, la poalele Carpaþilor µ , vâna speranþei pulseazã adânc. Dupã ce se aºternuse pãmântul pe pieptul mãicuþei, pãmântul pe care o va despãrþi de azi înainte de frumuseþea lumii, dar o va ºi apãra de urâþenia ei, s-a apropiat de mine un bãtrân frumos venit parcã din alte vremuri, iar nu dintr-un sat de azi atât de asuprit social ºi lingvistic: „Sã fim în aceeaºi albie“, mi-a spus. „Cum vã cheamã?“, l-am întrebat, uimit de formularea atât de neobiºnuitã a unui gând comun ºi turnat în niºte cuvinte româneºti atât de curate. „Nichifor. Nichifor Pãcãtosul“, aºa mi-a rãspuns. Am aflat pe urmã cã se numeºte Nichifor Untilã. Cine dintre intelectuali, mã gândesc, ºi mai ales cine dintre parlamentarii noºtri ar avea curajul sã se prezinte astfel: Pãcãtosul. Cu alte cuvinte, cine dintre noi s-ar încumeta sã ia asupra sa ºi pãcatele altora? Mã urmãresc mereu cuvintele bãtrânului ºi mi-e dor de el µ încã nu-i sfârºitul lumii. Vom reuºi oare, mã întreb, sã ne înscriem într-o singurã Albie µ noi, cei pãcãtoºi, a cãror viaþã curge deseori la voia întâmplãrii, pe albii întâmplãtoare, noi, cei vinovaþi ºi pentru moartea tragicã a mãicuþei Cristina, vinovaþi pentru tot ce atât de tragic se-ntâmplã cu sufletul nostru, cu bucata noastrã de pâine, cu bucata noastrã de Þarã?!

284 CUPRINS Acum =i în veac

REFERINÞE ISTORICO-LITERARE

Un poet care =i-a asumat greul unui grai trecându-l prin inima sa =i, înc[rcat de r[bdare, în\elepciune =i nou[ frumuse\e, îl întoarce semenilor s[i care-i deschid de bun[ voie inima s[-l primeasc[, pentru a duce mai demn pe mai departe via\a în spiritul drept[\ii =i iubirii ce covâr=e=te =i poate birui totul, al credincio=iei fa\[ de cele nepieritoare =i al n[d[jduirii ce nu poate da gre=, un asemenea poet r[mâne-va „suflet în sufletul neamului s[u“. Ioan ALEXANDRU

Grigore Vieru nu clameaz[, nu se agit[, nu face parad[ de sentimente. Fiin\a sa de abur =opte=te lin ca adierea p[durii, ca murmurul izvoarelor. Atunci când poveste=te despre copil[ria =i mierea literaturii române, nu ne gândim la un b[iat anume n[scut într-un sat pe cel[lalt mal, nu la un student cu un har poetic anume, ci la o genera\ie mutilat[ în fiin\a ei na\ional[, la un popor care-=i pierduse speran\a. +oapta Poetului a s[pat adânc în stânca intoleran\ei bol=evice care p[rea de neclintit. Ioan ADAM

Grigore Vieru are o destina\ie impresionant[ în ciuda simplit[\ii aparente a versului de o mare accesibilitate, =i a temelor generale, nu foarte numeroase. Dar el se num[r[ printre acei poe\i a c[ror fiin\[ se face ecoul tuturor, printre acei poeta vates de felul lui Goga, pentru care mesajul poeziei are, în virtutea r[d[cinilor vii, atribute mesianice. Zoe DUMITRESCU-BU+ULENGA

Unitatea interioar[ a poeziei lui Grigore Vieru se men\ine datorit[ substratului religios revelat prin omniprezen\a for\ei maternit[\ii, care adun[ în ea, ca într-un centru al sacralit[\ii, satul, copil[ria, casa p[rinteasc[, iubita, izvorul, lacrima, ploaia. Dac[ „duminica“ este cea 285 Grigore Vieru care pivoteaz[ timpul sacru, atunci „ludicul“ marcheaz[, din acela=i punct de vedere, spa\iul, iar cântecul =i magia, la rândul lor, contribuie la desf[=urarea universului liric vierean sub semnul liturghicului spre care e orientat[ lupta cu singur[tatea, cu înstr[inarea =i ie=irea dintr-un timp a-religios, a-ciclic al totalitarismului, al neamului s[u adunat în versurile poetului basarabean ca într-o icoan[: „O, neamule, tu,/ adunat gr[m[joar[,/ ai putea s[ încapi/ într-o singur[ icoan[“. Ana BANTO+

Amenin\at deseori cu moartea — ba de r[zboi, ba de secet[, s[r[cie sau boal[, ba de du=manii pe care =i i-a f[cut între românofobi, f[r[, deci, nici o vin[ decât aceea de a fi român =i a-=i cere dreptul la existen\[ =i identitate. F[nu= B{ILE+TEANU

Subtila metafor[ a mamei produs[ de Vieru =i devenit[ extrem de popular[ în Basarabia, prin c[ldura binef[c[toare ce a emanat-o, exact în vremea când inimile basarabenilor înfrigura\i de spaima persecu\iilor aveau nevoie de c[ldura limbii materne, a fost =i mai este, din p[cate, v[zut[ chiorâ=-chiondorâ=, de acei ce ar dori ca basarabenii s[ r[mân[ ve=nic orfani de „mam[“. George B{JENARU (Canada)

Poetul descoper[ în fiin\a mamei coordonate esen\iale ale sufletului colectiv. Abordând motivul, el se afl[ în atingere cu straturile cele mai adânci ale fiin\ei noastre morale. Mama e prototipul unei umanit[\i ideale, considerat[, mai ales, din perspectiva etico-psihologic[. Ea \ine în cump[n[ dreapt[ îns[=i via\a. Eliza BOTEZATU

...Faptul c[ =i el s-a n[scut la sat, c[ vine dintr-o provincie româneasc[ lupt[toare, c[ are cultul limbii, al mamei, al neamului nostru întreg, faptul c[ a venit mai devreme, cu poezia =i cu pasul, printre noi, urmând cu perseveren\[, înainte =i dup[ 1989, toate itinerariile tân[rului Eminescu prin \ar[; faptul c[ a =tiut s[ topeasc[, în metalul nobil al 286 Acum =i în veac artei sale, profunzimea verbului eminescian =i energia lui Goga sau Mateevici; faptul c[ =i-a luat riscul (chiar pentru libertatea =i via\a sa) de a nu pactiza cu du=manii limbii lui materne, ai neamului s[u tr[itor în toate provinciile istorice române=ti, împro=cându-i pe to\i ace=tia cu blesteme de-o virulen\[ arghezian[; faptul c[, în marea tradi\ie a poeziei na\ionale, nu s-a l[sat sedus de toate sirenele estetizante ale veacului, \inându-se bine de „firul Ariadnei“ pentru ie=irea din Labirint; faptul c[ =i-a supus fiin\a sa fizic[ pl[pând[ la probele cele mai grele, dovedindu-ne nou[ tuturor c[ spiritul poate domina materia — toate aceste fapte =i înc[ multe altele au f[cut =i fac din Grigore Vieru o personalitate puternic[, un poet-simbol al rede=tept[rii inimilor =i sufletelor noastre din „somnul cel de moarte“, un arc de bolt[ la templul culturii na\ionale. Ion BRAD

Numindu-se na\ionalist, Vieru afirm[ cu toat[ certitudinea c[ „mi-s dragi popoarele toate“. Dar se ridic[ cu hot[râre împotriva degrad[rii limbii poporului s[u din cauza n[v[lirii în republic[ a „plevei migratoare“ care se consider[ „un dar minunat“, împotriva =colilor mixte, care erau sere pentru rusificarea genera\iei tinere a popula\iei b[=tina=e.... Acesta este na\ionalismul lui Vieru. El nu are nimic a face cu xenofobia. Michael BRUCHIS (Israel)

Om cu merite, ca =i noi, dar mai multe. Om cu p[cate, ca =i noi, dar mai pu\ine. Aureliu BUSUIOC

Grigore Vieru este în aceast[ genera\ie de poe\i basarabeni (numit[ genera\ia Vieru) un fel de port-drapel, de =ef de =coal[, a=a cum era Andrei Mure=anu în poezia pa=optist[ transilv[nean[. De-aceea o poezie precum Ridic[-te, Basarabie, „o poezie de lupt[ =i unire“, este compatibil[ cu poezia De=teapt[-te, române. Ion BUZA+I

Lirica lui Grigore Vieru, organic legat[ de tradi\ia eminescian[ =i folcloric[ a literaturii noastre, dar nespus de sensibil[ la nelini=tile 287 Grigore Vieru secolului, ne ofer[ generoasa posibilitate de a ne întoarce la izvoare =i, totodat[, de a ne croi o cale sigur[ de comunicare cu formulele de tr[ire =i gândire artistic[ ale poeziei universale, mai cu seam[ în registrul tematic al iubirii, dragostei de mam[ =i maternit[\ii veghetoare, al valorilor copil[riei =i sentimentului Patriei. Mihai CIMPOI

Prin crea\ia lui Grigore Vieru tradi\ia poetic[ româneasc[ î=i continu[ devenirea, tr[indu-=i propriul destin. Nici la un alt poet din genera\ia sa aceast[ tr[ire nu este atât de autentic[ =i de intens[. Tudor CHIRIAC

Versurile lui Grigore Vieru se cer „pe muzic[“ ori muzica pe ele. Faptul îl confirm[ cu prisosin\[ apelul permanent al compozitorilor la textele sale. Rezultatul colabor[rii poetului cu Ion Aldea-Teodorovici, Eugen Doga, Anatol Chiriac, Petre Teodorovici =i al\i compozitori îl constituie o serie întreag[ de cântece de estrad[ devenite =lag[re în chiar momentul lans[rii lor. Sinceritatea sentimentului =i muzicalitatea intrinsec[ a versurilor au pus temelia unei revolu\ion[ri esen\iale a cântecului de estrad[ din stânga Prutului. Ion CIOCANU

Prin „mam[ personal[“ ni se transmite arhetipul mamei universale. Se ajunge, în fapt, la o mam[ suprapersonal[, o mam[-idee, proiectându- se în eternitate, o mam[ hieratic[ meritând adora\ie, ac\ionând suprasenzorial, ca un fluid înv[luitor... Constantin CIOPRAGA

O sublim[ blânde\e str[bate în firea =i în scrisul acestui excep- \ional p[zitor al fiin\ei na\ionale. Am b[gat de seam[ c[ tocmai blânde\ea mioritic[ îi exaspereaz[ pe adversarii de azi ai lui Grigore Vieru — oameni acri\i de necru\[toarea invidie a fra\ilor comploti=ti din balad[. ...Mai multe poeme dimensioneaz[ o con=tiin\[ artistic[ profund implicat[ în problematica umanit[\ii actuale. Grigore Vieru, fiind nu 288 Acum =i în veac numai o con=tiin\[ na\ional[ prin excelen\[, ci =i — tocmai prin aceasta — o mare con=tiin\[ a timpului nostru. De la tonul elegiac el trece firesc la ironia grav[ =i chiar la virulen\[. A=adar, nu e vorba de un poet monocord, cum s-ar p[rea la o lectur[ gr[bit[. Theodor CODREANU

Folclorul =i tradi\iile populare conjugate în mod organic =i firesc cu valorile perene ale literaturii na\ionale =i universale stau la temelia crea\iei lui Grigore Vieru. Haralambie CORBU

Blând =i viteaz, tradi\ionalist =i modern, Grigore Vieru ne-a dat o Albinu\[ pentru întreaga Românie de azi =i de mâine. Eugen CO+ERIU

...Poetul a revitalizat vechi modalit[\i expresive, mai întâi duiosul cântec de leag[n, n[sc[torul „cur[\eniei“ omene=ti =i s[ditorul lini=tit al bun[t[\ii la copii, apoi simbolul, parabola =i sentin\a. Victor CR{CIUN

...De aproape patru decenii cei care s-au l[\it peste noi nu înceteaz[ s[ se întrebe cu mirare: de unde s-a luat Grigore Vieru? Când nu trebuie s[ fie, când toat[ intelectualitatea basarabean[ a fost decimat[, deportat[, speriat[, strivit[ din fa=[ =i locul fusese ars înc[ pentru o sut[ de ani înainte. ...Grigore Vieru este mai mult decât un poet, el este un destin. Nicolae DABIJA

Grigore Vieru are o metafor[ care este numai a lui: o planet[ pe jum[tare r[s[rit[ de dup[ zarea p[mântului. Clar[, palpabil[, real[, misterioas[ =i aproape. Liviu DAMIAN

Grigore Vieru este un propagandist al limbii vorbite de to\i cona\io- nalii s[i. El înainteaz[ cu succes folosind în lupta literar[ lira sa poetic[.

289 Grigore Vieru

A fost comparat pe bun[ dreptate cu Eminescu, Co=buc, Goga, Blaga, dar aceast[ compara\ie nu trebuie oprit[ la nivelul exprim[rii artistice. Viorel DINESCU

N[zuind a p[trunde =i a exprima în mod dialectic tendin\ele polare ale vie\ii, îmbinarea organic[ a tradi\iilor na\ionale cu cele general- umane, înaltul umanism =i dramatismul cople=itor al mesajului de idei, inova\ia îndr[znea\[ =i m[iestria democratic[, magia cuvintelor simple =i caracterul abisal al tr[irilor — iat[ calit[\ile ce asigur[ poeziei lui Grigore Vieru o originalitate excep\ional[, un profund caracter na\ional. Mihail DOLGAN

De scara înaltelor descoperiri se apropie lirica pur[ a moldoveanului Grigore Vieru =i poemele dramatice ale lituanianului Iustinas Mar\in- kiavicius cu p[trunderea lor adânc[ a legilor lumii =i destinului uman. Sunt unul dintre vieri=ti. Îmi place poezia sa, iar omul îmi e foarte drag. Ivan DRACI (Ucraina)

Gesturile sale adesea spiritualizate, de fiin\[ fragil[ =i celest[ toto- dat[, las[ loc, la ceas de încordare, unor st[ri de maxim[ intensitate, când poetul este capabil s[ ard[ =i s[ se consume tragic pentru durerile neamului s[u întreg. Poet na\ional, a=a cum cere acest moment istoric, Grigore Vieru este, de fapt, un vizionar al poeziei române=ti de azi, e marea con=tiin\[ îndurerat[ a Basarabiei. Mihai DR{GAN

Activitatea sa literar[, politic[, educativ[, a f[cut din Grigore Vieru una dintre cele mai puternice personalit[\i lupt[toare pentru drepturile omului în Republica Moldova, adesea via\a sa fiind amenin\at[ sau chiar în pericol, de=i el s-a manifestat numai prin cuvânt =i blânde\e. În 1990 a fost ales membru de onoare al Academiei Române pentru contribu\ia sa la cultura român[, la unitatea cultural[ =i spiritual[ într-o Europ[ unit[. Ar fi o mare tragedie ca o asemenea personalitate s[ fie distrus[ ori obligat[ s[-=i p[r[seasc[ \ara.

290 Acum =i în veac

Pentru valoarea operei sale =i curajul neclintit pe drumul pe care a pornit propun ca Grigore Vieru s[ candideze la acordarea Premiului Nobel pentru Pace. Mihai DR{G{NESCU

Vieru, pare-se, are un singur erou, un singur ideal, un singur chip, care îi str[punge crea\ia dintr-un cap[t în altul. Acesta st[ scufundat în contextul versurilor ca un aisberg în valurile m[rii =i numai rar apare de sub valuri cu o creast[, cu o frunte nou[. Versurile lui vin fierbin\i, palpitând pân[ la ultima virgul[, vin s[ strecoare în sufletul cititorului un fior de dragoste =i sfin\enie pentru p[mântul natal. Ion DRU|{

Poezia lui Grigore Vieru e ca o risipire pe toate drumurile, pe toate c[r[ru=ele, ca o mreaj[ delicat[ în care nimere=ti numaidecât. ...M[ refer la beneficul tuturor poe\ilor dup[ lec\iile poetice reali- zate de Grigore Vieru prin aceste curse de cuvinte comune, de situa\ii mai mult decât comune =i r[sfrânte în mesaje poetice cople=itoare. Iulian FILIP

Îndr[gostit de muzic[, =i-a oferit multe crea\ii unor compozitori =i cânt[re\i talenta\i, =i împreun[ au l[sat lucr[ri valoroase, unele adev[rate imnuri na\ionale, cântate pe mari scene publice. La succesul lor a contribuit =i fiorul mistic mo=tenit de la icoana Mamei sale, de la str[mo=ii s[i crescu\i cu credin\a lui Dumnezeu =i Hristos Mântuitorul, dar =i inoculat de soarta tragic[ a crucificatei sale Basarabii natale. Petru GHELMEZ

Contemporan, pe de o parte, cu Harap Alb =i D[nil[ Prepeleac, poetul moldav e contemporan, pe de alt[ parte, cu optzeci=tii. El cânt[, cu efecte excep\ionale, pe o claviatur[ neobi=nuit de ampl[, ceea ce presupune o complexitate a eului creator. Paradoxal[ complexi- tate, c[ci se ascunde sub aerul gra\ios al simplit[\ii, sub nep[sarea inocent[ a ludicului. Gheorghe GRIGURCU

291 Grigore Vieru

...Destinul i-a h[r[zit chinurile =i fericirea de a deschide larg u=ile instruc\iei na\ionale în Basarabia. Prin contribu\ia sa la cre=terea puilor de români =i-a înscris cu cinste numele al[turi de marii Pestalozzi, Komensky, U=inski, Ion Creang[, Spiru Haret. ...Grigore Vieru de la primul pas f[cut în scrisul românesc =i-a asumat con=tient rolul de continuator al lui Alexei Mateevici. Într-o epoc[ cu mult mai tragic[ pentru neamul românesc. Stelian GRUIA

Poezia lui Grigore Vieru refuz[ defini\iile, sparge recipientele verbale =i se arat[ la fiecare lectur[ mereu alta, mai variat[ =i incomod[ regulilor frazeologiei. Ion HADÂRC{

V[ cunosc opera de mul\i ani, am f[cut chiar =i un curs despre ea cu studen\ii de la român[ din facultatea noastr[. Am fost cu to\ii fascina\i de poezia dumneavoastr[. Klaus HEITMANN (Germania)

N-ar avea nici un rost s[ în=ir aici marile merite ale poetului =i ale omului politic Grigore Vieru, cel care s-a aflat pe baricade în vremuri în care c[\elandrii ce-l mu=c[ acum în hait[ nu cutezau barem s[ crâc- neasc[. Poetul de la Pererita =i-a câ=tigat prin trud[, talent =i lupt[ curajoas[ un loc =i-n istoria literaturii =i-n istoria României pe care nu i le poate sferterisi nimeni. Mircea Radu IACOBAN

Dar cea mai frumoas[ tem[ a poeziilor lui Grigore Vieru este iubirea niciodat[ egal împ[r\it[ între mam[ =i iubit[: între siguran\a modest[ =i darnic[ a mamei pentru care, orice s-ar întâmpla, el va r[mâne Fiul, =i nesiguran\a geloas[ a iubitei care vrea mai mult =i numai pentru sine, presim\ind c[ oricând poate pierde totul. Carolina ILICA

În ce const[ totu=i atrac\ia magnetic[, puterea de a cuceri a versurilor sale? În muzicalitatea lor, în simplitatea lor, în neobi=nuita adâncime a 292 Acum =i în veac sond[rii sufletului omenesc, în ecoul p[timirii neamului românesc, în sentimentul de m[re\ie a graiului, în treaza lumin[ iradiind din patria de p[mânt =i de spirit tezaurizat[ în ele. Dumitru M. ION

Prin Vieru s-a primenit la noi nu numai limba poeziei, ci =i cugetul ei. Prin C[m[=ile — acest poem cu epoc[ mare — poetul a rebutat dogmele unei vetuste poetici, a scos c[tu=ele cli=eului de pe vers =i i-a întors ceea ce ne caracterizeaz[: sim\irea. În Formular ne-a caracterizat istoria. În Leg[mânt ne-a amintit c[ nu suntem singuri. ...Dup[ O, mam[... nu cunosc la noi o mai izvorât[ din durere =i mai unduit[ de recuno=tin\[ poezie: Pe drum verde, pe drum alb. Acum dorul nostru de mam[ are dou[ maluri. Eugen LUNGU

...Vieru nu este niciodat[ un imitator, el se refer[ con=tient la anumi\i autori pe care-i iube=te, pe care-i =tie pe de rost, =i se las[ impresionat de atmosfera lor sau le preia cu deta=are unele elemente tehnice. Nicolae MANOLESCU

Înzestrat cu o intui\ie =i cu un har de pedagog înn[scut, calit[\i care-=i trag seva din în\elepciunea popular[, poetul a =tiut s[ îmbine în modul cel mai armonios posibil elemente de pedagogie popular[ autohton[ cu rigorile didacticii clasice =i ale celei moderne. Nicolae M{TCA+

O condi\ie sine qua non a talentului autentic este simple\ea formei de expresie =i greutatea gândului. În poezia lui Grigore Vieru aceste no\iuni sunt îngem[nate, ele s-au n[scut împreun[ cu bobul în spicul de grâu. Cuvintele vin dintr-un miracol, au ceva magnific în ele. Ion MELNICIUC

Grigore Vieru nu se complace în c[utarea unor zorzoane verbalistice, nu-=i estompeaz[ zbuciumatul gând cu „g[selni\e“ ermetice, nu sfideaz[ vorbirea simpl[. El, dimpotriv[, are venera\ie fa\[ de cuvântul obi=nuit, 293 Grigore Vieru din popor, cuvânt ce de mult e cernut prin sita vremii. Numai c[ el =tie s[-i descopere nuan\e proaspete, s[-l înzestreze cu o vigoare nou[. George MENIUC

Ce diferen\iaz[ glasul lui Grigore Vieru conferindu-i un prestigiu special în contextul liricii basarabene, e o anume densitate, o tensiune, o not[ de dramatism interiorizat. Dumitru MICU

Viziunea lui asupra lumii nu este static[, ci proteic[, în schimb[rile înnoitoare ciocnindu-se patimile, noul =i vechiul. Al. MIHAILOV (Rusia)

Exist[ (...) împrejur[ri istorice când umanismul se esen\ializeaz[ pe plan cultural în anumite spirite ale veacului, c[p[tând o expresie de maxim[ poten\are pe diverse planuri. Atunci cuvântul arde ca în c[r\ile lui B[lcescu, în discursurile lui Kog[lniceanu, în versurile lui Goga. Acest umanism generos îl g[sim =i în versurile scrise de Grigore Vieru. În asemenea situa\ii cuvântul devine apel, esen\[ a unei gândiri focalizate, grefat[ pe acele evenimente de \ar[, de neam, de vatr[ matricial[. Romul MUNTEANU

Grigore Vieru se cuprinde în inima românilor ca Vârful cu Dor în lumina Bucegilor, ca mireasma pelinului în câmpia B[r[ganului, ca strugurii în viile Moldovei întregi =i ca miraculoasa noapte a colindelor în fereastra copil[riei. Tot timpul inspirat =i blând =i plin de furtunile ce domin[ povestea Nistrului înscriindu-=i durerea în Marea Neagr[. F[nu= NEAGU

A spus întotdeauna ce gânde=te, cine este =i cum este. A fost întotdeauna egal cu sine, aidoma „clipei“ =i „izvorului“. A luptat deschis pentru adev[rul istoric, pentru limb[, cultur[. Anii din urm[ sunt martori fideli ai fiin\[rii sale în fapt[ =i în cuvânt. Tudor PALLADI

294 Acum =i în veac

Poezia lui Grigore Vieru a f[cut mai mult pentru unitatea na\ional[ a tuturor românilor decât to\i politicienii =i decât toate armatele la un loc. +i pentru c[ unitatea na\ional[ nu este pe de-a-ntregul realizat[, Vieru e o ran[, iar poezia lui e o dram[. ...Vieru e de pretutindeni din România. Românii au impresia c[-l cunosc din tat[-n fiu, recunoscând în gândirea =i sensibilitatea lui un tipar genetic imposibil de imitat =i de tr[dat. Chiar situa\ia existen\ial[ a lui Vieru seam[n[ pân[ la identitate cu situa\ia poporului român. Mereu amenin\at, mereu fragil, mereu suferind =i mereu nemuritor. Adrian P{UNESCU

Cu spa\iu canonic matern — constant[ a liricii vierene — contacteaz[ alte spa\ii, armonizând (...) sau nearmonizând, uneori fuzionând (...), alteori strâmtorându-l. Ele formeaz[ un fel de chenar, de ram[ în care se integreaz[ icoana mamei. Emilian GALAICU-P{UN

În poezia lui Grigore Vieru neamul apare întreg =i statornic... metafora izvorului se descifreaz[ drept simbol al unei mi=c[ri f[r[ început =i sfâr=it. Vl. PÂSLARU

Poetul lucrurilor simple =i pure, al începuturilor =i permanen\elor locuie=te Limba Român[ cu uluitoare nevinov[\ie =i admirabil[ r[spundere. Memoria, neuitarea sunt îndatoriri de la care fiul neamului nu abdic[ niciodat[. Irina PETRA+

...Scriitorii din Chi=in[u, cu Grigore Vieru între protagoni=ti, aduc din exil limba român[ =i alfabetul ei. În urm[ cu 5—6 ani, opera poetului era citit[ dincolo de Prut prin priza acestui misionism luminat, pentru ca în prezent „europeni=tii“ s[ o acuze de un prozelitism al unui românism de=ucheat. Petru POANT{

295 Grigore Vieru

Îl domin[, într-o obsedant[ emblem[, prezen\a mamei [...]. Figu- ra modelatoare a imaginarului devine o metafor[ atotcuprinz[toare care, dac[ e legat[ în mod mai explicit de evenimentul biografic decât la poetul Laudei somnului, nu e mai pu\in semnificativ[ pentru ansamblul viziunii. Ion POP

S[ recunoa=tem, în Nu am, moarte, cu tine nimic, for\a extra- ordinar[ a fiin\ei pl[pânde =i invincibile care dialogheaz[ cu moartea ca în cuvintele din b[trâni. Fantastic[ este, în Reaprinde\i candela, reînfiin\area omului în Dumnezeul degerat la mâini =i la picioare, reîntors =i el acas[, între apele moldave. D. R. POPESCU

R[sfoirea îndelungat[ a frumoasei c[r\i de poezii a lui Grigore Vieru, Steaua de vineri, ne reaminte=te de un univers de care, altfel, începusem s[ ne înstr[in[m, crezându-l în noi, de la sine în\eles. Nicolae PRELIPCEANU

Râvnind simplitatea =i limpiditatea (a=adar accesibilitatea), acest lirism are o misie: st[ sub semnul urgen\ei, \inte=te comunicarea =i comuniunea. Este nevoie de o astfel de poezie =i-\i trebuie curaj pentru a o scrie simplu. Stihurile sale se deschid nevoilor suflete=ti, citindu-le afl[m c[ le =tiam. Adrian Dinu RACHIERU

Versurile lui Grigore Vieru despre mam[ sunt de asemenea neobi=- nuite, deloc simple. Principalul, îns[, în ele nu-i cultura versului, oricât de important[ ar fi, ci cultura sentimentului. Stanislav RASSADIN (Rusia)

Zdrelindu-=i apele de col\ii de stânc[, de pr[bu=iri =i întoarceri, poezia sa ne las[ speran\a s[rb[torii, a victoriei binelui, frumosului =i adev[rului, ca în basme. Agnesa RO+CA

296 Acum =i în veac

P[strând propor\iile, Vieru =i genera\ia sa reprezint[ pentru aceast[ provincie româneasc[ n[p[stuit[ mereu de istorie ceea ce a fost la începutul secolului genera\ia lui Goga, pentru Transilvania. Similitudinea de destin are =i o prelungire în plan poetic. Sub presiunea circumstan\elor, poezia se întoarce la un limbaj mai simplu =i î=i asum[ în chip deliberat un mesianism na\ional pe care, în condi\ii normale, lirismul pur îl evit[. ...Acest poet n[scut de miresmele =i durerile p[mântului s[u, a=ezat — dup[ o vorb[ cunoscut[ — în calea r[ut[\ilor, nu se ru=ineaz[ s[-=i poarte tragedia =i iubirea pe fa\[. Eugen SIMION

Grigore Vieru este un mare =i adev[rat poet. El transfigureaz[ natura gândirii în natura naturii. Ne împrim[v[reaz[ cu o toamn[ de aur. Cartea lui de inim[ pulseaz[ =i îmi influen\eaz[ versul plin de dor, de curata =i pura limpezire. Nichita ST{NESCU

Un destin ce s-a întrecut pe sine în cruzime l-a obligat pe Grigore Vieru s[ fie nu numai un cânt[re\ al istoriei, a=a cum orice poet are dreptul s[ fie, ci =i un tragic f[uritor de istorie. În aceast[ postur[ era nu doar firesc, se impune cu necesitate ca asupra lui s[ cad[ bolovanii celor ce lovesc tot ce e valoare =i tot ce e sfânt. Miron SCOROBETE

Distinsul domn Grigore Vieru este o salcie singuratec[ lâng[ foi ignifuge. Poezia sa este ontologie, ontologia sa este poezie. Ochii delica\i ca o peninsul[ atic[ nu îi ascund virilitatea spiritului, gândul lung-prelung str[b[t[tor printr-un deal devenit dor. Ca devenire, domnia sa a devenit. Ca sentiment domnia sa exist[. Ca idee domniile tuturor nu au putut spulbera acest plop ca un fir de iarb[ pe care îl auzim cum cre=te. Ion STRATAN

Una din coordonatele valoroase ale Albinu\ei const[ în faptul c[ poetul nu s-a limitat numai la a-l înv[\a pe copil literele alfabetului =i num[ratul; imaginile =i sentimentele cuprinse în carte întotdeauna poart[ în ele o înc[rc[tur[ moral[, în stare s[ produc[ în sensibilitatea celor mici adev[rate efecte estetice =i educative. Arcadie SUCEVEANU 297 Grigore Vieru

Amuzant[, spiritual[, de-o înalt[ inventivitate =i spontaneitate artistic[, poezia lui Grigore Vieru destinat[ copiilor te captiveaz[ prin armonia simplit[\ii aparente =i a complexit[\ii subtextuale cu implica\ii psihologice semnificative, cu accente de sintez[ profunde, uneori dramatice. Raisa SUVEIC{

Ceea ce confer[ o frumuse\e tragic[ poeziei lui Grigore Vieru este tocmai con=tiin\a valorii imense a limbii. Nu conteaz[ faptul c[ aceast[ supraevaluare se datoreaz[ unor circumstan\e istorice, important este c[ ea are un efect estetic, f[când cuvintele la fel de pre\ioase ca apa în de=ert. Când citim sau ascult[m o poezie de Grigore Vieru, ni se transmite sentimentul c[ trebuie s[ acord[m o importan\[ maxim[ fiec[rui cuvânt, pentru c[ a fost ob\inut cu greu. În felul acesta se reconstituie ceva din condi\ia critic[ a limbajului poetic. Alex. +TEF{NESCU

...Un poet =i un om de mare cultur[ care a condus într-un fel destinul culturii basarabene în momente în care to\i am desperat. Ei bine, istoricul care sunt vrea s[ depun[ m[rturie c[ atunci când to\i p[ream u=or naivi (ca istorici), el a fost un om pragmatic (ca poet). Se cuvine s[ vedem în Grigore Vieru un apostol, un lupt[tor cu modestia sa bine cunoscut[. R[zvan THEODORESCU

Cu Liviu Damian, poetul trecut dincolo de „Prutul“ ce desparte via\a de moarte, am vorbit pe-ndelete despre scriitorii Basarabiei captive =i un nume se desprindea st[ruitor din cele rostite de el: Grigore Vieru. Mi l-a descirs. Mi l-a „povestit“... +i (nici azi nu în\eleg cum) am primit un voluma= cu coperte negre (!) tip[rit în bucoavne ruse=ti cu o delicat[ dedica\ie din partea autorului. Gra\ie celor opt ani de limb[ rus[ cu care eram =colit, am parcurs mai u=or decât s-ar fi crezut paginile ce mi-au revelat (brusc, definitiv) un mare poet =i un frate. Grigore era pe atunci doar un june poet (eu eram doar tân[r, dintr- o genera\ie c[reia târziu i s-a spus =aizecist[) =i foarte repede poeziile lui din c[rticica neagr[ erau citite cu glas tare în cârciuma Casei Scriitorilor despre care se povestesc acum toate blestem[\iile uitându-se

298 Acum =i în veac c[ era, mai înainte de toate, un club literar, ba chiar nobiliar; =i acolo, ne uimeam de vibra\ia unor versuri pe care inimile le primeau cu solemn[ deschidere. Cartea exista, ne-o treceam unul altuia, cartea î=i sticlea copertele de smoal[, dar autorul ne p[rea enigmatic, sortit s[ ne r[mân[ necunoscut. Începuser[m s[ c[l[torim, la Paris, în America, în Italia. Ni se p[rea din cale-afar[ de extravagant[ o c[l[torie pân[ la... Chi=in[u. Nimeni nu pleca acolo =i, evident, nimeni nu se întorcea spre a ne spune ce =i cum. Mult mai târziu am început vagi „schimburi culturale“ =i am început s[-l v[d în carne =i oase (mai mult în oase) pe Grigore Vieru. (Mi-a trecut pragul =i la masa de osp[\, el singur — dup[ Nichita — i-a spus mamei mele mam[.) L-am ascultat pân[ dincolo de noapte =i, f[r[ a ne promite alte întâlniri sau schimburi de scrisori, am r[mas, de atunci, împreun[. Împreun[ când aproape am vorbit prin translator. Se realiza o coproduc\ie de film animat în care celebrul Gopo era dublat din partea „moldoveneasc[“ de fiica temutului prim secretar de gubernie, Bodiul. Filmul avea =i muzic[: o compusese Eugen Doga pe versurile lui Vieru. Astfel c[ la o agap[ oferit[ de Asocia\ia Scriitorilor, fiind odrasla regal[ în capul mesei, a fost îng[duit =i Grigore Vieru. S-a mâncat, s-a b[ut. Nu prea s-a vorbit. Bodiul pretindea c[ nu vorbe=te nici române=te, nici „moldovene=te“, drept care conversa în rus[. Lucru greu pentru noi. Atunci n[stru=nicul F[nu= Neagu a început s[ se produc[ în auzul doamnei-domni=oarei cu teribile ziceri m[sc[rice=ti spre a vedea dac[, în\elegându-le tâlcul, ginga=ul obraz va ro=i. +i a ro=it. Mai apoi, când eu am fost mai mare peste 50 de ani (vorba cronicii), Grigore mi-a trimis un r[va= de felicitare de undeva din Crimeea, unde bolea el într-un sanatoriu. Al[turi de m[rcile po=tale a lipit =i dou[ frunze uscate (de smochin?). Ne-am v[zut apoi la Chi=in[u dup[ ce el î=i legase numele de câteva istorice izbânzi ale Moldovei independente, =i anume adoptarea grafiei latine, alegerea tricolorului ca steag na\ional =i adoptarea ca imn na\ional a cople=itorului „De=teapt[-te, române“. Era iubit. Oamenii îl salutau pe str[zi. V[zându-ne c[ a=tept[m un autobuz ce nu mai venea, un posesor de ma=in[ a oprit =i a deschis portierele Moskviciului. A refuzat banii. Fiind fericit s[-l aib[ al[turi pe Vieru.

299 Grigore Vieru

+i tot la Chi=in[u, urcând cu el treptele întunecatei sc[ri ce ducea spre apartamentul în care abia se mutase: l-am v[zut citind un „graffiti“ de lâng[ u=a lui, scris în limba, vai, lui Tolstoi: „Vei muri pe 21 decembrie!“ |i s-a mai întâmplat? l-am întrebat. Mi-a r[spuns c[ a=a tr[ie=te el, sub amenin\are. De ce 21 =i nu 20 sau 22 decembrie? Fiindc[, e posibil, 21 decembrie e ziua aniversar[ a na=terii lui Stalin. Apoi l-am întâlnit în Bucure=tii mei, bucurându-m[ ca totdeauna de gândul lui bun, rostit cu vorbe aproape de rug[, de inefabila lui amicalitate. I-am v[zut versurile trase în semne latine=ti. +i i-am v[zut numele l[udat. +i apoi t[v[lit în murdara cerneal[ a „pamfletelor“: Ce caut[ Vieru în Bucure=ti? S[ se duc[ acas[! Go home Vieru!! Dup[ ce a fost 58 de ani român (ce-i drept, cu acte ruse=ti), Vieru e, de al\i doi ani, român cu buletin de identitate. Are dou[ „\[ri“, ceea ce e prea mult pentru infinita sa modestie. Are dou[ case. +i, fiind mai mult pe drumuri, nici una. E viu. Are frenetici admiratori, ba chiar =i du=mani. E spionul lui Eminescu la Bucure=ti. Tr[ie=te într-un palat somptuos (trei od[i zidite de beton, ci=mea, becuri etc.) aflat nu spun unde, oricum, aproape lipit de blocul în care stau =i eu cu atâta confort... Soarta ne-a adus în cuprinsul doar al unei pr[jini de p[mânt. Cum =tiu unde st[, mai c[ i-a= scrie cu un piron isusiac pe zid: La mul\i ani, Grigore! Peste o sut[ de ani vei muri! Gheorghe TOMOZEI

Iubirea e la Grigore Vieru o prizm[ magic[, în care se r[sfrânge în toat[ profunzimea =i complexitatea sufletul, lumea înconjur[toare cu multiplele ei probleme. Elena |AU

Harul de a crea =i melodii nu a ap[rut din senin. Imaginea sonor[ porne=te la Grigore Vieru de la expresia muzical[ puternic[ =i esen\ial organic[ a versurilor sale. Iulia |IBULSCHI

300 Acum =i în veac

Nu e vorba la Grigore Vieru de o simpl[ =i rudimentar[ sinceritate sentimental[, ci de o atitudine grav[, plin[ de demnitate, fa\[ de poezie =i fa\[ de umanitate. Andrei |URCANU

...În literatura român[ postbelic[, poetul Grigore Vieru este mesagerul Basarabiei victimizate. Prin el s-a aflat c[ lumea româneasc[ dintre Prut =i Nistru, intrat[ sub ocupa\ia sovietic[, n-a sucombat, continuând s[-=i vorbeasc[ limba =i s[ scrie române=te. ...Prin traiectoria literar[ a lui Grigore Vieru reconstituim traiectoria cultural[ a lumii române=ti de dincolo de Prut, fa\[ de care acesta s-a prezentat mereu ca un exponent. ...Grigore Vieru pare la prima vedere poetul unei singure teme =i al unor mijloace simple =i lipsite de varia\ie. Dificultatea este de a-l analiza, atunci când pare inanalizabil. În realitate scrisul lui Grigore Vieru este bifurcat =i diversificat. Mihai UNGHEANU

Grigore Vieru este poetul acestei triste comete pre nume Basarabia. El =i-a cucerit dreptul de a fi numit poet na\ional, poetul întregii \[ri. C[r\ile sale au trecut Prutul devenind o permanen\[ vibrant[ în casele românilor, iar Albinu\a sa polenizeaz[ cu h[rnicie florile românismului zburând pe deasupra sârmei ghimpate. Ion UNGUREANU

Prin anii ’80 eram cu Vieru în satul L[pu=na. Dup[ întâlnirea de la =coal[, de, ne preg[team de duc[ =i numai ce v[d c[ un om alearg[ spre noi: — E-he-he, m[i Grigore, tu e=ti?! Era un cons[tean de la Pererita mutat la L[pu=na, Melniciuc îmi pare c[-i spunea, ba mai mult chiar, a umblat cu Vieru într-o clas[ când erau mici. Bucuros, ne-a luat în ospe\ie =i-l tot b[tea pe Grigore pe um[r: — Î\i aduci aminte, tu mi-ai scos spinul acela din picior... Ta-a-are m[ durea, bre, =i tu mi l-ai scos. Apoi, vesel, trecea la altele =i iar se întorcea la spin. Vieru clipea din ochi: au trecut de atunci 40 de ani, dar nu voia s[-l dezam[geasc[ =i d[dea din cap, chipurile, \ine minte.

301 Grigore Vieru

Se vede c[ a=a a fost, m[ gândeam, dar eu =tiam mai multe decât omul acela simpatic: Vieru a scos spinul nu numai din piciorul lui, ci =i din sufletul a sute de mii de copii basarabeni, ba mai mult chiar: din sufletul neamului nostru. Spiridon VANGHELI

Despre poetul Grigore Vieru se poate vorbi sub aspectul diferitelor arte ale cuvântului =i mai ales în aceast[ împerechere fireasc[ — mama, graiul. Cele mai vechi cuvinte, pe care cu atâta talent le-a redescoperit Grigore Vieru. Ion VATAMANU

Adorat de unii, contestat de al\ii, poetul î=i poart[ f[ptura fragil[ între Bucure=ti =i Chi=in[u, ca o privighetoare mistuit[ de dor. Nici cei ce-l aclam[, nici cei ce-l hulesc nu pot ad[uga =i nu pot sc[dea nimic din valoarea intangibil[, de simbol intrat în templurile neamului, a poeziei sale. Titus VÂJEU Opera lui Grigore Vieru are ast[zi o reverbera\ie profund[ în sensibilitatea =i con=tiin\a adev[ra\ilor oameni de la noi, poetul fiind consacrat printre nemuritorii Academiei Române. Teodor VÂRGOLICI

Pentru arti=tii plastici care practic[ grafica de carte poezia lui Grigore Vieru, imaginile pe care le con\ine ea, este ca o man[ cereasc[. Gheorghe VRABIE

Grigore Vieru a scris poate cele mai frumoase poezii despre mam[. Imant ZIEDONIS (Letonia)

302