BIBLIOTECA ªCOLARULUI

Ion CIOCANU LITERATURA ROM~N{ CONTEMPORAN{ DIN REPUBLICA ROM~N{

LITERA CHIªINÃU 1998 CZU 859.0 (478.9).09 C 51

La baza c[r\ii au fost puse articolele de prezentare general[ a procesului lite- rar =i portretele de crea\ie ale scriitorilor inclu=i ]n programele de ]nv[\[m`nt pentru =coli =i licee din Republica Moldova, publicate ini\ial ]n revista chi=in[uian[ „Limba rom`n[“ (1997, nr. 5, edi\ie special[). Au fost luate ]n considera\ie unele dolean\e =i sugestii f[cute la lansarea ofi- cial[ a revistei cu materialele ]n cauz[ (la biblioteca „Ovidius“ din Chi=in[u), la ]nt`lnirile autorului cu cadre didactice, ]n presa vorbit[ =i cea scris[: au fost in- cluse c`teva portrete de crea\ie noi (Gheorghe Vod[, Petru C[rare, Anatol Co- dru, Vasile Romanciuc =. a.), autorul analizeaz[ succint poeziile Formular =i De la tine de Grigore Vieru, nuvela Lec\ia de Nicolae Esinencu =i alte opere peste care trecuse ]n varianta de revist[. Elevii, liceenii =i — de ce nu? — studen\ii ori poate totu=i ]naintea lor profe- sorii din =colile de toate gradele pot beneficia de aceast[ carte ]ntr-o m[sur[ mai mare dec`t cea permis[, ini\ial, de revist[. Celelalte categorii de cititori g[sesc aici o prezentare laconic[ a procesului literar postbelic din Republica Moldova, f[cut[ din punctul de vedere al zilei de azi, autorul „desovietiz`nd“ istoria litera- turii, vestejind operele tributare ideologiei comuniste de odinioar[ =i pun`nd ]n valoare operele considerate la apari\ie subversive, milit`nd pentru integrarea lite- raturii noastre ]n circuitul valorilor artistice general-rom`ne=ti.

Coperta: Vladimir Zmeev

ISBN 9975–74–201–7 © LITERA, 1998 Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 3

TABEL CRONOLOGIC

1940 18 ianuarie }n comuna Tabani, jude\ul Hotin, ]n familia \[ranului Mihalache Ciocan(u) =i a so\iei acestuia Catinca (nume de fat[ Por- ciulean) s-a n[scut primul copil, Ion. 1946 Micul Ion frecventeaz[ clasa ]nt`i a =colii din localitatea de ba=tin[, promov`nd-o, spre mirarea pedagogilor care ini\ial nici nu-l tre- cuser[ ]n catalog, deoarece ]nc[ nu atinsese v`rsta de =coal[. 1947 }n condi\iile foametei organizate de regimul comunist de ocupa\ie, se stinge din via\[ tat[l scriitorului. 1950 Ion se transfer[ la =coala din satul vecin Colic[u\i, ]n clasa a cin- cea, din cauz[ c[ aici trecuser[ cu traiul mama =i fratele mai mic, Vasile. 1953 Viitorul scriitor absolve=te 7 clase la Colic[u\i =i se ]ntoarce la =coala din Tabani. }ncepe s[ publice articole =i poezii. 1956 Absolve=te =coala medie Tabani. Sus\ine cu succes examenele de admitere la Institutul Pedagogic „Ion Creang[“ din Chi=in[u, dar nu este ]nmatriculat din motive de... boal[. Lucreaz[ un an profesor de limba =i literatura rus[ la =coala seral[ din satul natal. 1957 Sus\ine pe note maxime toate examenele de admitere =i devine stu- dent la Universitatea de Stat din Moldova. Aici continu[ s[ scrie =i s[ publice poezii, povestiri, nuvele, schi\e, recenzii critice. Este par- ticipant activ =i — un timp — conduc[tor al cercului =tiin\ific studen\esc de literatur[ =i folclor. 1959 Este prezentat cu o poezie ]n almanahul „Glasuri tinere“. 4 Ion Ciocanu 1962 23 ianuarie }=i ]nregistreaz[ c[s[toria cu colega de studii Raisa Co=codan. Ion Ciocanu absolve=te universitatea =i este recomandat la docto- rantur[, unde studiaz[ problemele conflictului artistic ]n povestirea =i ]n romanul contemporan. 1964 Este prezentat amplu cu proze scurte ]n almanahul „Glasuri tinere“. 4 aprilie I se na=te fiica Argentina. 1965 T`n[rul scriitor debuteaz[ editorial, cu o culegere de proze scurte, Fereastr[ deschis[. Sus\ine cu succes teza de doctorat =i ]=i ]ncepe activitatea de lector de istorie =i teorie a literaturii la universitate. Cur`nd, dup[ ce intr[ ]n partid, i se ]ncredin\eaz[ =i misiunea „ob=teasc[“ de redactor al ziarului universitar. }n calitate de lector organizeaz[ sistematic ]nt`lniri ale studen\ilor cu scriitorii, discu\ii ample pe marginea c[r\ilor lui Vasile Vasilache, Vladimir Be=leag[, Ion C. Ciobanu, Grigore Vieru etc. }n calitate de redactor al ziaru- lui universitar public[ articole, schi\e =i nuvele ]n ap[rarea graiului matern =i a altor valori na\ionale, ]ncurajeaz[ studen\ii d[rui\i cu har, public`ndu-le cu regularitate ]ncerc[rile artistice. 1968 Editura Lumina scoate de sub tipar cartea lui Ion Ciocanu Articole =i cronici literare. 1970 Pentru o recenzie elogioas[ la romanul Povara bun[t[\ii noastre al lui Ion Dru\[, roman criticat pe atunci cu asprime de conducerea de partid a republicii (=i a universit[\ii), Ion Ciocanu se alege cu o mustrare aspr[ pe linie de partid (cu ]nregistrare ]n fi=a de eviden\[). Ziarul cu recenzia este retras din v`nzare, studen\ii =i profesorii reu=ind s[ procure numai vreo 200 de exemplare din tirajul total de 1000 exemplare. 1971 Deoarece nu se poc[ie=te public pentru recenzia „subversiv[“ =i con- tinu[ s[-l elogieze pe Ion Dru\[ la orele de studii, este „rugat“ s[ plece de la catedr[. Continu[ s[ scrie, apoi — =i s[ publice, afirm`ndu-se tot mai activ prin nuvele =i articole de critic[. Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 5 1972 }n Editura Cartea moldoveneasc[ ]i apare cartea de nuvele Floare rar[. Este primit ]n Uniunea Scriitorilor. }=i ]ncepe activitatea de redactor, mai t`rziu — redactor superior, =ef-adjunct de redac\ie, la Editura Cartea moldoveneasc[. 1973 Este prezent ]n libr[rii cu dou[ c[r\i: Unele probleme de estetic[ (Editura +tiin\a) =i Itinerar critic (Editura Cartea moldoveneasc[). 1974 12 noiembrie I se na=te fiul Dorin. 1975 Ion Ciocanu ]=i vede tip[rit[ cea de a treia carte de nuvele, Mijlo- cul verii. 1977 }i apare cartea de critic[ =i teorie literar[ Dialog continuu (Editu- ra Literatura artistic[), cea mai controversat[ publica\ie a lui Ion Ciocanu (]n forurile conduc[toare). 1978 Prin cartea sa Podurile vie\ii =i ale crea\iei Ion Ciocanu inaugureaz[ o colec\ie de studii critice, „Scriitori contemporani“, la Editura Lite- ratura artistic[. 1980 Apare cartea sa de critic[ =i teorie literar[ Clipa de gra\ie (Editura Literatura artistic[). Pentru c[ a dat „bunul de tipar“ unei c[r\i „subversive“, con\in`nd acrostihul „Rom`nia“, Ion Ciocanu se alege cu cea de-a doua mus- trare aspr[ pe linie de partid. 1982 }n Editura Literatura artistic[ vede lumina tiparului studiul lui Ion Ciocanu Pa=ii lui Vladimir Curbet, cu ample incursiuni ]n activi- tatea renumitului Ansamblu Na\ional Academic de dansuri popu- lare „Joc“. 1983 Apare cartea sa de eseuri teoretico-literare Permanen\e (Editura Literatura artistic[). 1985 O nou[ carte de critic[, Argumentul de rigoare (Editura Literatu- ra artistic[). 1986 Alt[ carte de critic[, M[sura adev[rului (Editura Literatura artistic[). 1987 La adunarea general[ din 18-19 mai a Uniunii Scriitorilor Ion Cio- canu este ales membru al Consiliului. Cur`nd i se ]ncredin\eaz[ func\ia de secretar al Comitetului de conducere al Uniunii Scriito- rilor din Moldova. 6 Ion Ciocanu Semneaz[ dou[ portrete de crea\ie — al lui Petrea Darienco =i al lui Bogdan Istru — ]n culegerea: Mihail Dolgan, Ion Ciocanu, Vale- riu Senic, Crea\ia scriitorilor moldoveni ]n =coal[ (Em. Bucov, B. Istru, P. Bo\u), ap[rut[ ]n Editura Lumina. 30 octombrie Ion Ciocanu vorbe=te cu durere, la plenara Uniunii Scriitorilor, despre o seam[ de probleme stringente ale breslei scriitorice=ti =i ale ]ntregii republici. 1988 }n Editura Literatura artistic[ Ion Ciocanu public[ studiul Din fr[m`ntul necunten al vremilor, consacrat activit[\ii colegilor de breasl[ ]n domeniul publicisticii artistice. 18 martie Ion Ciocanu roste=te o cuv`ntare scurt[ la s[rb[torirea bicentenarului lui Gheorghe Asachi, ]n prezen\a conducerii de partid a republicii, cuv`ntare ]n care pune problema revenirii scrisului nos- tru la grafia latin[ =i aceea a declar[rii limbii poporului b[=tina= din Republica Moldova drept limb[ de stat. 27 mai Ion Ciocanu prezint[ referatul de baz[ la adunarea genera- l[ a scriitorilor, referat ]n care ia ]n dezbatre probleme stringente ale colectivului scriitoricesc =i ale republicii la acea or[ de v`rf a luptei basarabenilor pentru idealurile na\ionale. Colectivul Editurii Literatura artistic[, la o adunare general[, ]l alege ]n mod democratic =i unanim ]n func\ia de director. Aici a partici- pat la editarea primelor c[r\i cu caractere latine ]n Republica Moldo- va, la scoaterea din uitare a scriitorilor clasici =i interbelici interzi=i p`n[ atunci de regimul comunist de ocupa\ie (Constantin Stere, Gheorghe V. Madan, Magda Isanos etc.), la democratizarea proce- sului editorial. 1989 Editura Cartea moldoveneasc[ lanseaz[ culegerea de eseuri a lui Ion Ciocanu Cu fa\a spre carte. 1990 Printr-o nou[ carte, ap[rut[ ]n Editura Hyperion, Ion Ciocanu ]=i afirm[ magistral Dreptul la critic[. Se ]nvrednice=te de titlul Om emerit. Invitat de cunoscutul lingvist Ion Dumeniuk, devine colaborator =i membru al colegiului de redac\ie al revistei „Limba rom`n[“. Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 7 1991 Ion Ciocanu devine laureat al ziarului „Moldova suveran[“ pe anul 1991. 1992 Vede lumina tiparului cartea sa Reflec\ii =i atitudini (Editura Hy- perion). 1993 Ion Ciocanu debuteaz[ editorial ]n poezie, cu Poeme de dragoste (Editura Hyperion). 8 februarie Este numit direcror general al Departamentului de Stat pentru limbi. Aici desf[=oar[ o ampl[ activitate ]n vederea l[rgirii ariei de func\ionare a limbii rom`ne ]n Republica Moldova. Sub ]ndrumarea sa func\ionarii Departamentului au efectuat mai mult de o mie de controale asupra respect[rii legisla\iei lingvistice adoptate ]n 1989, au preg[tit programele de atestare a cadrelor de conducere =i a celor din sfera social[ sub aspectul cunoa=terii lim- bii rom`ne, au participat activ la popularizarea cuno=tin\elor lingvis- tice la radio, televiziune =i ]n presa scris[. Elanul creator =i patrio- tic al lui Ion Ciocanu =i al Departamentului a fost curmat prin ve- nirea la putere a agrarienilor, sociali=tilor =i interfronti=tilor ]n urma alegerilor parlamentare din 27 februarie 1994, Departamentul fi- ind desfiin\at. Este laureat al ziarului „Moldova suveran[“ pe anul 1993. 1994 2 aprilie Ion Ciocanu inaugureaz[ o rubric[ personal[ permanent[ de cultivare a limbii — Tot ce-avem mai sf`nt — ]n ziarul „|arina“, rubric[ pe care a sus\inut-o p`n[ la dispari\ia publica\iei, ultimul s[u microeseu v[z`nd lumina tiparului la 31 ianuarie 1995. Alte rubrici permanente de cultivare a limbii, sus\inute de Ion Cio- canu: „Capcanele“ limbii rom`ne (s[pt[m`nalul „F[clia“, 23 iulie 1994 — 11 ianuarie 1997), Limba matern[ — floare etern[ (s[pt[- m`nalul „Via\a satului“, 28 ianuarie 1995 — 9 decembrie 1995), Limba noastr[ cea rom`n[ (ziarul „Luceaf[rul“, cu ]ncepere din 8 august 1996). }n calitate de cultivator al limbii Ion Ciocanu particip[ activ (din 1993) la emisiunile radiofonice (}n lumea cuvintelor) =i televizate (Norma literar[ =i uzul). 8 Ion Ciocanu 16 august Este angajat redactor (ulterior =ef de sec\ie) la s[pt[- m`nalul „Glasul na\iunii“, unde a lucrat p`n[ ]n 1997. 1995 }i apar c[r\ile Alte poeme de dragoste (Editura Glasul din Chi=in[u =i Editura Vasile C`rlova din Bucure=ti) =i At`t de drag... (Editura F[t-Frumos), cea de-a doua purt`nd subtitlul „Microeseuri de dra- goste pentru cuv`nt“ =i ]nvrednicindu-se de premiul Bibliotecii Na\ionale pentru copii „Ion Creang[“ pe anul 1995. Pe parcursul anului sus\ine o rubric[ permanent[ de publicistic[, Recurs, ]n ziarul „|ara“. 1996 2 ianuarie }=i ]ncepe activitatea ]n cadrul Grupului editorial Litera, ]n calitate de redactor-coordonator al colec\iei „Biblioteca =colaru- lui“. 22 august Ion Ciocanu este decorat cu ordinul „Gloria Muncii“. 10 decembrie La adunarea general[ a scriitorilor este ales membru al comisiei de cenzori. Pe parcursul anilor 1996-1997 sus\ine o rubric[ permanent[ de pu- blicistic[, Noi =i valorile noastre, ]n paginile ziarului „Luceaf[rul“. 1997 I se tip[re=te proiectul de manual Literatura rom`n[ din Repu- blica Moldova. Scriitori inclu=i ]n programele de ]nv[\[m`nt, ]ntr-o edi\ie special[ (nr. 5) a revistei „Limba rom`n[“. 1 octombrie Este numit redactor-=ef al Grupului editorial Litera. Con- tinu[ s[ participe la alc[tuirea =i redactarea/corectarea c[r\ilor scri- itorilor clasici =i contemporani ]n colec\ia „Biblioteca =colarului“, nelipsind totodat[ din coloanele presei scrise, din emisiunile ra- diofonice =i televizate, ]n cadrul c[rora abordeaz[ diferite probleme de ordin literar, lingvistic =i social-politic. Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 9

CARACTERIZAREA GENERAL{ A LITERATURII ROM~NE DIN REPUBLICA MOLDOVA DUP{ CEL DE-AL DOILEA R{ZBOI MONDIAL

}n ]ntreaga fost[ Uniune Sovietic[ urm[rile nefaste ale celui de-al doilea r[zboi mondial au fost puse ]n exclusivitate pe seama hitleri=tilor. Ace=tia erau blama\i f[r[ ezitare, ca du=mani ai oame- nilor sovietici, evident „pa=nici“. Mai mult, Germania =i ]ntregul Occident erau prezenta\i ca inamici invetera\i ai socialismului, ve=nici „a\`\[tori la r[zboi“. Occidentul era numit obstacol ]n calea oamenilor sovietici doritori de a continua cauzele revolu\iei din octombrie, proclamat[ — ea, nu na=terea Domnului nostru Isus Histos! — „]nceputul unei ere noi ]n istoria omenirii“. (}n reali- tate „revolu\ia“ a fost o simpl[ =i hidoas[ lovitur[ de stat, pus[ la cale de Lenin =i de acoli\ii lui.) }n plan intern, politica Uniunii Sovietice consta ]n consolidarea pe toate c[ile, folosind absolut toate mijloacele, a unit[\ii „de ne- zdruncinat“ a popoarelor „sovietice“, ]n consolidarea cu orice pre\ a colectiviz[rii agriculturii ]ncepute ]n anii ’20 -’30 (]nf[ptuite ]n acei ani =i ]n raioanele din st`nga Nistrului) =i ]n construirea „co- munismului luminos“. Totul era subordonat ideologiei leniniste, de fapt — staliniste, apoi neostaliniste, de vreme ce Stalin =i urma=ii lui la conducerea Uniunii Sovietice ]nc[lcau ]n chip grosolan orice lege, „]n numele cauzei“. „Cine nu e cu noi, acela e ]mpotriva noastr[“, „Dac[ du=manul nu se pred[, el trebuie s[ fie nimicit“ =i alte lozinci simi- lare chemau oamenii la vigilen\[ bol=evic[ =i la lupt[ ideologic[ „f[r[ de compromis“. O piedic[ ]n calea colectiviz[rii agriculturii 10 Ion Ciocanu =i a altor ac\iuni asem[n[toare, planificate la Kremlin, fiind oa- menii ]nst[ri\i, ace=tia au fost declara\i du=mani, r[uf[c[tori, chia- buri =i... distru=i „ca clas[“. Ei au fost deporta\i ]n locuri pustii ale Siberiei, Extremului Orient, Kazahstanului, pentru ca s[ uite cine sunt, s[ fie asimila\i de alte semin\ii, s[ nu revin[ vreodat[ acas[. Oamenii s[raci erau ]nscri=i cu for\a =i prin am[geal[ ]n gospod[rii colective (colhozuri, sovhozuri). Cei de mijloc (“mijloca=ii“) au avut de asemenea o soart[ grea, ajung`nd p`n[ la urm[, de nevoie, ]n acelea=i gospod[rii colective. Pe t[r`m cultural stalinismul s-a afirmat cu aceea=i ferocitate bol=evic[. Fidel indica\iilor leniniste, de mult confirmate docu- mentar, de a distruge preo\imea „f[r[ judecat[ =i f[r[ anchet[“, Stalin =i acoli\ii lui, inclusiv cei locali, poate incon=tien\i de ceea ce s[v`r=eau, au nimicit nu numai o bun[ parte din slujitorii biseri- cii, dar =i majoritatea loca=urilor sfinte. A fost prigonit[ intelectu- alitatea, oamenii de crea\ie. }n loc s[ se dezvolte limbile na\ionale, se trecea peste noapte la domina\ia tiranic[ a limbii ruse ]n toate domeniile de activitate. Cu timpul limba rus[ a fost proclamat[ drept „cea de-a doua limb[ matern[“ ]n fiecare republic[ na- \ional[. }ntr-un atare context social-politic =i cultural literatura na\i- onal[ nu putea s[ se dezvolte normal. Chiar ]n statutul Uniunii Scriitorilor din U.R.S.S. din 1934 literatura sovietic[ era numit[ „na\ional[ ca form[, socialist[ prin con\inut“. Prin con\inut „so- cialist“ literatura, de fapt — ]ntreaga art[, era aservit[ regimului comunist s[lbatic, necru\[tor. }n Republica Moldova ]n calitate de du=mani figurau, al[turi de cotropitorii germani, =i cei... rom`ni. Era totalmente neglijat/ nerecunoscut adev[rul c[ Rom`nia intrase ]n r[zboi cu scopul de a-=i recupera teritoriile sale istorice, acaparate de sovietici ]n 1940: Basarabia, Bucovina de Nord =i \inutul Her\a. Atunci s-au pus ba- zele rom`nofobiei. }n ferbuarie 1941, f[r[ nici o preg[rire, scri- Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 11 sul nostru a fost trecut la alfabetul rusesc. Greut[\ile dezvolt[rii literaturii noastre le-au sim\it pe pielea lor scriitori ca Nicolai Cos- tenco, deportat — ]n acela=i an — „la ur=ii albi“. Dar =i ]n atare condi\ii draconice scriitorii „n-au stat de-o parte“ (Liviu Deleanu). Un autor prezenta aspecte ale colectiviz[rii agri- culturii ]n satele din dreapta Nistrului, f[r[ s[ se abat[ de la „mo- delele“ oferite de Mihail +olohov =i de al\i scriitori ru=i din anii ’30 sau chiar de Ion Canna =i de al\i condeieri de peste Nistru, un altul ]=i lua drept exemplu personajul Nikita Morgunok din poemul „|ara Muravia“ de Aleksandr Tvardovski, un al treilea cuteza s[ ]nchege o nara\iune searb[d[, f[r[ mostre, dar =i f[r[ adev[r, de vreme ce i se cerea ]n mod obligator s[ arate „biruin\a noului asupra vechiului“. Se ]nt`mpla, e drept, =i c`te o excep\ie, ca poemul „Hat ]n hat =i fa\[-n fa\[“ de Andrei Lupan, al c[rui protagonist se „miar[“ c`nd vede lucrul tractorului, dar nu se gr[be=te s[ in- tre ]n gospod[ria colectiv[. Or, aceste opere, cele mai apropiate de natura =i de esen\a procesului real al colectiviz[rii, erau criticate aspru, etichetate drept „r[m[=i\e burgheze ]n con=tiin\a scriitorului“, abateri „de la principiile realismului socialist“. A=a s-a f[cut c[ afirmarea unor direc\ii =i tendin\e viguroase ]n literatura noastr[ a fost fr`nat[ pentru mult timp ]nainte. }n primii ani postbelici n-a fost rezolvat[ just nici problema perpetu[rii valorilor literare din epoca marilor clasici rom`ni =i din perioada interbelic[. }n ]ntreaga Uniune Sovietic[ erau nega- te ]n principiu literatura =i arta de p`n[ la 1917. Atitudinile pro- letcultiste s-au manifestat ]n Republica Moldova prin declararea lui Eminescu =i a celorlal\i scriitori clasici ca fiind „burghezi“, „de- parte de interesele norodului“ =i, deci, imposibil de a fi reedita\i. Scriitorii no=tri au fost pu=i ]n situa\ia de a pl[ti un greu tribut ideologiei comuniste, glorific`nd partidul =i pe Stalin personal (a se vedea „Scrisoarea norodului moldovenesc tovar[=ului Stalin“). O ]ntreag[ avalan=[ de documente partinice, ]ncep`nd cu faimo- 12 Ion Ciocanu sul articol leninist „Organiza\ia de partid =i literatura de partid“, continu`nd cu rezolu\ia C. C. al P. C. (b) din Rusia din 18 iunie 1925 „Despre politica partidului ]n domeniul literaturii artistice“, cu hot[r`rea C.C. al P. C. (b) din toat[ Uniunea din 23 aprilie 1932 „Despre restructurarea organiza\iilor literar-artistice“, cu hot[r`rea C.C. al P. C. (b) din toat[ Uniunea din 14 august 1946 „Despre revistele „Zvezda“ =i „Leningrad“, cu hot[r`rea C.C. al P. C. (b) din toat[ Uniunea din 26 august 1948 „Despre repertoriul te- atrelor dramatice =i m[surile pentru ]mbun[t[\irea lui“ =i termi- n`nd cu hot[r`ri ca cea a Biroului C.C. al P. C. (b) din Moldova din 22 noiembrie 1948 „Despre starea literaturii sovietice moldo- vene=ti =i m[surile pentru ]mbun[t[\irea ei“, con\ineau at`tea „cerin\e“ =i „indica\ii“, ]nc`t nu putea fi vorba despre nici o at- mosfer[ creatoare propice activit[\ii fructuoase. Totul era supus ideologiz[rii depline, totul era reglementat, pentru orice abatere de la buchia =i spiritul acestora =i al multor alte hot[r`ri asem[- n[toare pe autori ]i p[=tea pericolul mor\ii. (Sunt cunoscute criti- cile aspre, la care au fost supu=i Andrei Lupan, George Meniuc =i chiar Emilian Bucov, cel mai „fidel“ regimului comunist, ]n cadrul forurilor partinice =i ]n presa de partid din Chi=in[u.) }n Republica Moldova acuitatea problemelor ideologice era mai mare dec`t ]n alte republici unionale sovietice. }nc[ Rusia \arist[, apoi Lenin =i regimul comunist, cunosc`nd prea bine adev[rul c[ b[=tina=ii de pe teritoriul Republicii Moldova sunt rom`ni =i vorbesc limba rom`n[, au avut „grij[“ s[ ne ]n[bu=e limba, s[ schi- monoseasc[ denumirea ei, ]n registrele recens[m`nturilor din se- colul al XIX-lea au inclus denumirea oficial[ „moldavskii iaz`k“ (]n 1897, de exemplu), au f[cut totul pentru a ]mpiedica importul de carte rom`neasc[ ]n Basarabia =i ]n general pentru uitarea de c[tre b[=tina=i a ob`r=iei lor etnice =i a limbii lor rom`ne. }n primii ani postbelici p[rin\ii =i bunicii no=tri au fost trecu\i prin moara ideologiei leninist-staliniste, au fost supu=i politicii de Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 13 dezna\ionalizare, ca s[ nu se poat[ cel pu\in g`ndi c[ ar fi rom`ni =i c[ limba lor ar fi aceea=i limb[ ce se utiliza peste Prut. Totu=i scriitorii Emilian Bucov, George Meniuc, Bogdan Istru, Andrei Lupan, Vasile Coroban, Gheorghe Bogaci, Ramil Portnoi =i al\ii au desf[=urat o lupt[ aprig[ ]n ap[rarea limbii =i literaturii autentice. }n 1951 aceast[ lupt[ (]mpotriva lui Ion D. Ciobanu, care punea la temelia limbii noastre literare graiul din raioanele din st`nga Nistrului) s-a ]nte\it ]ntr-at`t, ]nc`t problemele limbii au fost luate ]n discu\ie la o sesiune =tiin\ific[ comun[ a Institu- tului de Lingvistic[ al Academiei de +tiin\e din U.R.S.S. =i a Insti- tutului de Istorie, Limb[ =i Literatur[ al Filialei moldovene=ti a A.+. din U.R.S.S., care =i-a \inut lucr[rile la Chi=in[u ]ntre 3 =i 7 decembrie (1951). Sesiunea a fost un eveniment extrem de impor- tant ]n via\a cultural[ a republicii. Academicienii Vladimir +i=ma- riov =i Viktor Vinogradov, profesorii Ruben Budagov, Mark Bern- =tein, Dmitrii Mihalci =i al\i oameni de =tiin\[ din fosta U.R.S.S. au dat o ripost[ categoric[ =i principial[ pseudosavan\ilor de tipul lui Ion D. Ciobanu =i Artiom Lazarev, care sus\ineau — ]nc[ de pe atunci — teoria anti=tiin\ific[, de provenien\[ sociologist-vul- gar[, despre existen\a a dou[ limbi literare diferite: moldove- neasc[ =i rom`n[. Dup[ sesiunea din 3 — 7 decembrie 1951 ]ncep s[ fie reedi- tate la Chi=in[u opere ale scriitorilor clasici: Alexandru Donici (1952), Constantin Negruzzi, Constantin Stamati, Ion Creang[ (1953), Ion S`rbu, Alexei Mateevici, Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu (1954), Alecu Russo (1955), Nicolae Milescu-Sp[taru, Ion Neculce, Alexandru H`jdeu, B.P. Hasdeu (1956). Abia ]n ace=ti ani se creeaz[ premise reale pentru dezvoltarea normal[ a literaturii noastre. Evolu\ia ei a fost favorizat[ de une- le primeniri de ordin social-politic din ]ntreaga Uniune Sovietic[, survenite odat[ cu moartea lui Stalin (1953) =i cu demascarea necru\[toare a cultului personalit[\ii acestuia de c[tre Nikita 14 Ion Ciocanu Hru=ciov la Congresul al XX-lea al P. C.U.S. (1956). }ntre altele, abia ]n 1956 s-a ]ntors din Extremul Orient Nicolai Costenco, de- portat din motivul c[ nu recuno=tea limba „moldoveneasc[“ a scrii- torilor de peste Nistru. }n atare condi\ii se ]nfirip[ toate genurile =i speciile literare, inclusiv romanul ca oper[ epic[ de propor\ii =i complex[ (chiar dac[ mostrele se dovedeau ni=te ]ncerc[ri extrem de palide, ca „Diminea\a pe Nistru“ de Ion Canna sau „De=teptarea“ de Alexan- dru Lipcan). Se afirm[ basmul ]n versuri (+oltuzul Graur de Geor- ge Meniuc), poemul (Hat ]n hat =i fa\[-n fa\[ de Andrei Lupan), poezia satiric[ (Dac[-i tata pre=edinte de Aureliu Busuioc). }ntre timp au fost aprobate noile reguli ortografice ale limbii „moldovene=ti“ (august 1957). O ]mbun[t[\ire considerabil[ a st[rii de lucruri din literatura noastr[ s-a produs abia ]n anii ’50 — ’60, c`nd au ap[rut o seam[ de opere reu=ite ale scriitorilor din genera\ia ]n v`rst[: George Meniuc, Nicolai Costenco, Andrei Lupan, Emilian Bucov, Bogdan Istru, Liviu Deleanu, c[r\ile unor poe\i =i prozatori tineri la acel timp, ca Petru Zadnipru, Aureliu Busuioc, Ion Dru\[, Ion C. Cio- banu, Alexandru Cosmescu, mai apoi — ale lui Paul Mihnea, Vasile Levi\chi, Liviu Damian, Grigore Vieru =.a. ]n poezie, Ariadna +alari, Ana Lupan, Raisa Lungu-Ploaie, Alexei Marinat, Vasile Vasilache, Vladimir Be=leag[, Spiridon Vangheli =. a. ]n proz[. Despre adev[rate direc\ii =i tendin\e ]n literatura rom`n[ din Republica Moldova se poate vorbi mai cu seam[ din momentul afirm[rii plenare a talentului unor scriitori ca Ion Vatamanu, Dumitru Matcovschi, Petru C[rare, Nicolae Esinencu, Vlad Iovi\[, Serafim Saka, Anatol Codru, Gheorghe Vod[, apoi Ion Vieru, Mihail Ion Cibotaru, ]n fine a genera\iei „ochiului al treilea“, reprezentat[ de Leonida Lari, Nicolae Dabija, Vasile Romanciuc, Iulian Filip, Efim Tarlapan =i de al\i poe\i =i prozatori d[rui\i cu har autentic. }n chiar ultimul timp ]n literatura rom`n[ din Republica Moldo- va au venit s[-=i spun[ cuv`ntul „optzeci=tii“ Arcadie Suceveanu, Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 15 Emilian Galaicu-P[un, Nicolae Popa, Vitalie Ciobanu, Vasile G`rne\, Valeriu Matei, Andrei |urcanu, Leo Bordeianu =. a. Direc\iile =i tendin\ele ]n crea\ia scriitorilor sunt acum pronun- \ate, diverse, rodnice. }n proz[, de exemplu, al[turi de nara\iunea epic[ obiectiv[ din romanele „rurale“ ale lui Ion C. Ciobanu, se afirm[ proza liric[ =i sugestiv[ a lui Ion Dru\[, cea carnavalesc[ a lui Vasile Vasilache, romanul solilocvial al lui Vladimir Be=leag[ (Zbor fr`nt), cel ironico-sarcastic al lui Aureliu Busuioc (Singur ]n fa\a dragostei). }n poezie stilul epic, grav, dominant la Andrei Lupan, este concurat puternic — =i s[n[tos! — de stilul intelectu- alizat, saturat de simboluri profunde =i sugestive, al lui George Meniuc =i al lui Liviu Damian, se afirm[ tendin\a spre versul liber =i alb (]n unele poezii ale lui George Meniuc, Ion Vatamanu, apoi =i ale unor tineri), spre versul simplu ]n aparen\[, ]ns[ de o com- plexitate inerent[ crea\iei autentice, al lui Grigore Vieru, spre poe- zia profund metaforic[ a lui Anatol Codru, spre poezia eliptic[ (miniatural[) a lui Nicolae Esinencu etc. Chiar ]n cadrul crea\iei unuia =i aceluia=i scriitor ca Nicolae Esinencu, diversitatea direc- \iilor =i tendin\elor poate fi urm[rit[ ]n procesul analizei detaliate a operelor sale ]n poezie, ]n proz[, ]n dramaturgie. Toate aceste primeniri au avut drept surs[, ]ntre altele, acce- sul scriitorilor no=tri la mo=tenirea clasic[ na\ional[ =i la crea\ia unor mari poe\i =i prozatori din perioada interbelic[. Dup[ cum s-a mai spus, c[r\ile lui Eminescu =i ale celorlal\i clasici ]ncepuse- r[ s[ fie tip[rite (cu caractere ruse=ti) ]nc[ ]n primul deceniu post- belic. Dar asimilarea creatoare a crea\iei clasicilor ]nt`rzia din motive ideologice. Partidul „chema“ ]ntreaga intelectualitate de crea\ie la „oglindirea“ construc\iei comunismului, la crearea de opere pe teme antireligioase etc. A fost nevoie de curajul lui Grigore Vieru, apoi =i al unor confra\i de breasl[ mai tineri, pentru ca Mihai Eminescu s[ devin[ — ]n anii ’60 =i mai ]ncoace — spiritul tutelar al majorit[\ii scriitorilor no=tri, 16 Ion Ciocanu dup[ cum se poate sim\i la lectura poeziilor profund =i — princi- palul — autentic patriotice ale aceluia=i Grigore Vieru, ale lui Ion Vatamanu, Dumitru Matcovschi, ale poetei-lupt[toare Leonida Lari. Asimilarea mo=tenirii eminesciene poate fi exemplificat[ =i prin abordarea glosei (de c[tre Dumitru Matcovschi, de pild[), a doinei de tipul celei eminesciene (de c[tre Leonida Lari); Vasile Vasilache, mai ales ]n romanul Povestea cu coco=ul ro=u, vine neap[rat =i din fabulosul fascinant al pove=tilor crengiene. Vigoarea umorului =i satirei lui Petru C[rare, apoi =i a lui Efim Tarlapan este de ne]nchipuit ]n afara influen\ei lui Caragiale =i Top`rceanu. La Ion Bolduma se resimt lecturile din Eminescu, Co=buc, Goga. Dar problema tradi\iei =i inova\iei ]n literatur[ e =i una a situ[rii generale a scriitorilor ]n albia idealurilor sociale =i estetice ale marilor predecesori. }n acest sens literatura din Republica Moldova are c`teva aspecte specifice, poate unice ]n lume. Un timp — repet[m — ni se t[g[duia ]n principiu =i definitiv o literatur[ cla- sic[, valabil[ =i ]n epoca construc\iei comunismului (teoria pro- letcultist[). Apoi ni se ]ngr[dea accesul la operele clasicilor nu numai ]n sensul c[ nici dincolo de Prut nu se tip[rea publicistica politic[ a lui Eminescu, ]n care se vorbe=te am[nun\it =i convin- g[tor despre acapararea Basarabiei de c[tre Imperiul rus ]n 1812, =i nu numai ]n sensul c[ din opere ca Mo= Ion Roat[ de Ion Creang[ erau omise referin\ele la Basarabia =i Bucovina, dar =i pen- tru c[ =i ]n anii ’60 — ’70 se considera o crim[ s[ citim c[r\i tip[rite cu caractere latine, iar din c[r\ile lui Vasile Alecsandri, Constan- tin Stamati =i ale altor clasici tip[rite la Chi=in[u cu caractere ruse=ti era extirpat cuv`ntul „rom`n“ sau omis[ fraza ]n care se ]nt`lnea etnonimul „rom`n“ =i derivatele lui. Nici vorb[ de ]nsu=irea creatoare de c[tre scriitorii no=tri a mo=tenirii marilor poe\i =i prozatori dintre cele dou[ r[zboaie: Lucian Blaga, George Bacovia, Ion Barbu, Ion Minulescu. Foru- rile conduc[toare ale republicii se opuneau tip[ririi operelor lui Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 17 Constantin Stere, Gheorghe V. Madan, ale Magdei Isanos =i ale altor scriitori basarabeni care tr[iser[ =i activaser[ peste Prut. Genera\ii ]ntregi au cunoscut geniala poezie Limba noastr[ de Alexei Mateevici f[r[ strofa a =aptea (Limba noastr[ ]i aleas[/ S[ ridice slav[-n ceruri,/ S[ ne spuie-n hram =-acas[/ Ve=nicele adev[ruri). Acest catren lipse=te p`n[ =i din edi\ia de Pagini alese ale lui Mateevici din 1985. }n primul deceniu postbelic, dar =i mai t`rziu, asupra scriito- rilor din Republica Moldova putea influen\a liber =i „binef[c[tor“ orice scriitor rus =i ucrainean =i orice limb[ de pe glob, ]n afar[ de scriitorii rom`ni =i de limba rom`n[. Cartea rom`n[ =i cartea ]n limba rom`n[ erau citite la noi clan- destin, cu team[ =i cu risc. A=a a fost p`n[ ]n anii mi=c[rii de eliberare na\ional[ de dup[ „restructurarea“ =i „transparen\a“ inaugurate de Mihail Gorbaciov ]n 1985. De prin 1987 literatura rom`n[ din Republica Moldova se ]ncadreaz[ plenar =i deschis ]n dezv[luirea multilateral[ =i cura- joas[ a semnifica\iei evenimentelor timpului =i ]n procesul de trezire a con=tiin\ei na\ionale a maselor. Se dezvolt[ cu succes mai ales publicistica scriitoriceasc[. }n poezie sunt glorifica\i Mi- hai Eminescu, Alexei Mateevici, +tefan cel Mare. Au ]nceput s[ fie pomeni\i Decebal, Burebista. Poate cel mai concludent exem- plu de implicare a literaturii ]n via\a oamenilor este cartea de poezie Anul 1989 de Leonida Lari. Un exemplu mai recent este poemul Cu mortul ]n spate de Nicolae Esinencu. La ora actual[ literatura rom`n[ din Republica Moldova se caracterizeaz[ printr-o adev[rat[ diversitate de personalit[\i lite- rare, prin stiluri de crea\ie diferite, prin dezvoltarea cu succes a tuturor genurilor =i speciilor literare, prin c[ut[ri =i realiz[ri ]n domeniul limbajului =i ]n acela al formei artistice, fapt lesne de- monstrabil ]n procesul analizei nemijlocite a crea\iei scriitorilor. 18 Ion Ciocanu

BIBLIOGRAFIE SELECTIV{ Adev[rul, ca aer al rena=terii, Chi=in[u, Ed. Cartea moldoveneasc[, 1988. O lupt[, o suferin\[ =i... Chi=in[u, Ed. Literatura artistic[, 1989. Povar[ sau tezaur sf`nt? Chi=in[u, Cartea moldoveneasc[, 1989. Ion Ciocanu, Reflec\ii =i atitudini, Chi=in[u, Ed. Hyperion, 1992. Limba rom`n[ este Patria mea. (Antologie). Chi=in[u, Revista „Limba rom`n[“, Funda\ia cultural[ Grai =i suflet, 1996. Andrei |urcanu, Procesul literar postbelic ]ntre dogm[ =i creativitate. (Prospect la o tem[ a calvarului totalitarist). — }n cartea lui: „Bunul sim\“, Chi=in[u, Ed. Cartier, 1996. Mihai Cimpoi, O istorie deschis[ a literaturii rom`ne din Basarabia, Chi=in[u, Ed. Arc, 1996 (edi\ia a II-a, rev[zut[ =i ad[ugit[, 1997). Mihail Dolgan, }n loc de argument. — }n cartea: „Literatura rom`n[ postbelic[. (Integr[ri, valorific[ri, reconsider[ri)“, Firma editorial-poligrafic[ Tipografia central[, Chi=in[u, 1998. Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 19 I. POEZIA

C`nd scria f[r[ =ov[ial[, ]n chiar primul r`nd al eseului „Poe- zia popular[“, c[ „rom`nul e n[scut poet!“, Vasile Alecsandri spu- nea un adev[r universal. Orice om ]n anumite condi\ii concrete este poet; dup[ cum se c`nt[ prea adesea, „nu e om s[ nu fi scris o poezie“. „}nzestrat de natur[ cu o ]nchipuire str[lucit[ =i cu o inim[ sim\itoare, el ]=i revars[ tainele sufletului ]n melodii armo- nioase =i ]n poezii improvizate“, scrie clasicul nostru ]n continuarea eseului „Poezia popular[“ (Vasile Alecsandri, Publicistic[, scrisori, Chi=in[u, Ed. Cartea moldoveneasc[, 1968, p. 127). Via\a ]ns[=i, condi\iile ]n care nimerim, sentimentele de care nu este lipsit nici un om normal, n[zuin\ele =i speran\ele noastre — totul vibreaz[, ]ntr-o m[sur[ mai mare sau mai mic[, la con- tactul cu lumea din jur, pentru a da na=tere unui vers cu totul spontan, ]mperecheat cu altul, din care se ]n\elege o bucurie mare sau o durere chinuitoare: „Nistrule cu ap[ dulce,/ Cine bea nu se mai duce“ sau „Prutule, seca-\i-ar apa,/ Cum mi l-ai luat pe tata“. Aceasta e, vorba lui Alecu Russo, „poezie primitiv[“, de care se ocup[ totu=i genialul nostru ]nainta= ]n legenda „Piatra Teiului“. Or, ]n literatura cult[ a unui popor se ]nt`mpl[ ]n linii mari ca =i ]n folclor: arta cea mai simpl[ (la prima vedere), mai spontan[ =i mai r[sp`ndit[ este aceea a poeziei. P`n[ la un roman complex, cu sub- strat politic =i filozofic ad`nc, cu personaje memorabile, sau p`n[ la o dram[ de caractere, capabil[ s[ cutremure cititorii ori specta- torii, se dezvolt[ poezia scurt[, marcat[ de sentiment curat =i eman`nd o dorin\[ nest[vilit[. „De-a= avea =i eu o floare/ M`ndr[, 20 Ion Ciocanu dulce, r[pitoare,/ Ca =i florile din mai,/ Fiice dulci a unui plai,/ Plai r`z`nd de iarb[ verde,/ Ce se leag[n[, se pierde,/ Undoind ]nceti=or,/ +optind =oapte de amor“ sau „Cum m`ng`ie dulce, alin[ u=or/ Speran\a pe to\i muritorii!/ Triste\e, durere =i lacrimi, amor/ Azilul ]=i afl[ ]n s`nu-mi de dor/ +i pier cum de boare pier norii“. Am citat din Mihai Eminescu, dar ]n aceea=i situa\ie se pome- ne=te absolut orice poet: ]n el se acumuleaz[ st[ri de suflet =i de con=tiin\[, pe care nu e ]n m[sur[ s[ le \in[ ascunse; acestea „cer ve=mintele vorbirii“. +i ale „scrierii“. Situa\ia unei societ[\i nu este alta ]n principiu. Tot ce se ]nt`mpl[ cu membrii ei tinde s[ se exprime ]n ac\iuni culturale pe potriva ]nt`mpl[rilor =i imperativelor timpului, =i una dintre ac\iunile culturale ale societ[\ii este poezia, cea dint`i =i cea mai subiectiv[ expresie a sentimentelor, ideilor, n[zuin\elor societ[\ii la momentul istoric dat. Cu timpul se stabilesc rela\ii de reciprocitate ]ntre individul care se afirm[ ca poet =i societatea care-i confirm[ poezia. (C[ poate s[ i-o infirme, e adev[rat, dar aceast[ rela\ie necesit[ o investiga\ie aparte.) La ]nceputurile sale primitive poezia n-a putut s[ nu fie pe potri- va gusturilor, necesit[\ilor =i cerin\elor societ[\ii. }n anumite epoci istorice societatea poate ca =i cum s-o ia de la ]nceput, accept`nd poezia primitiv[ ori chiar surogate ale poeziei. Dup[ care dezvol- tarea poe\ilor =i a poeziei se desf[=oar[ paralel cu dezvoltarea societ[\ii. }n etape ]naintate rela\iile de reciprocitate iau forme avansate, drept rezultat fiecare societate merit[ anume poezia pe care o „gust[“, o sus\ine, o ]ncurajeaz[ ori cel pu\in o suport[. La ora astral[ a poeziei noastre na\ionale a avut c[utare =i pre\uire sim\irea profund[, cugetarea lucid[ =i expresia verbal[ original[, memorabil[, promovate de societatea cultural[ „Junimea“ =i de re- vista „Convorbiri literare“. Acestea impuneau un anume nivel. }n primii ani de dup[ cel de-al doilea r[zboi mondial ]n Re- publica Moldova basarabenii n-aveau c`nd se g`ndi la poezie =i ]n general la literatur[. Abia ie=i\i din r[zboi, cu mor\i ori cu r[ni\i ]n fiecare familie, cu loca=urile distruse, cu ultima f[r`m[ de p`ine dat[ ]n fondul armatei sovietice, ei erau de-a dreptul despera\i. }n Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 21 Basarabia, unde p`n[ la 1940 exista o cultur[ na\ional[ autentic[ =i se tip[reau ziare =i reviste literare prestigioase, ca „Via\a Basara- biei“, „Poetul“, „Cuv`nt moldovenesc“, „Pagini basarabene“, „Itine- rar“ =. a., la care colaborau scriitori talenta\i, ca Nicolai Costenco, Magda Isanos, Gheorghe V. Madan, Ion Buzdugan, George Meniuc, Bogdan Istru =. a., t[v[lugul sovietic rus a distrus totul, inclusiv alfabetul latin utilizat timp ]ndelungat de c[tre b[=tina=i. Revistele de p`n[ la 1940 au disp[rut definitiv, o parte de scriitori se refu- giaser[ peste Prut ori muriser[ ]n r[zboi (Alexandru Robot, Teodor Nencev), Nicolai Costenco fusese deportat la Extremul Orient, cei r[ma=i fiind supu=i unei „reeduc[ri“ politice fundamentale. Desigur, nu se poate spune c[ statul sovietic instaurat ]ntre timp nu purta de grij[ literaturii =i artei, ]n particular poeziei. Rusia con- sidera Basarabia gubernie ruseasc[ (i-o „cedase“ Turcia, ]n 1812), dincolo de Nistru „]nflorise“ un timp — din cauza asupririi na\ionale, deport[rilor =i colectiviz[rii for\ate — Republica Autonom[ Sovieti- c[ Socialist[ Moldoveneasc[ (format[ ]nc[ ]n 1924, pe teritoriul cotro- pit de Suvorov, dar teritoriu rom`nesc: a nu se l[sa f[r[ aten\ie, de exemplu, faptul c[ ]n 1791—1792, c`nd Suvorov d[dea ordin s[ se ]nfiin\eze un ora= pe Nistru, Tiraspolul a fost ]n[l\at de osta=i rom`ni (ru=ii ]i numeau, evident, „moldoveni“) =i c[ la ]nceput rom`nii alc[tuiau 95% din locuitorii lui), ]n 1940 — „la cererea oamenilor muncii“, care oameni nu aveau =tire de o atare cerere, — a fost organi- zat[ Republica Sovietic[ Socialist[ Moldoveneasc[; „eliberat[“ ]n 1940, apoi =i ]n 1944, republica noastr[ a fost colonizat[ cu osta=i ru=i =i de alte na\ionalit[\i, iar ulterior — cu speciali=ti de tot soiul, inclusiv paznici =i m[tur[tori de strad[, ca aici s[ nu r[m`n[ cumva majoritari rom`nii (numi\i, ]n continuare, moldoveni). Or, pentru consolidarea unei atare st[ri de lucruri era nevoie nu numai de arma- t[ =i poli\ie (]n limbajul timpului: mili\ie), dar =i de o cultur[ pe po- triva ideologiei dominante, inten\iilor =i scopurilor celor de la condu- cere. Prin urmare, puterea a dictat =i a stimulat poezia care „c`nta“ venirea sovieticilor, „eliberarea“, prietenia cu poporul rus =i cu cele- lalte popoare „libere“ din U.R.S.S., lupta pentru pace (]n condi\iile 22 Ion Ciocanu c`nd Imperiul sovietic se ]narma =i producea at`ta armament, ]nc`t avea de v`ndut tancuri, tunuri, avioane =i alte asemenea „articole“ ]ntregului glob), glorioasa armat[ sovietic[ (l[s`ndu-se f[r[ aten\ie adev[rul c[ aceasta nu ]nvinsese ]n a=a-numitul „Mare r[zboi pentru ap[rarea Patriei“, ci fusese ]mpins[ ]ntr-o conflagra\ie mondial[ de doi mon=tri — Stalin =i Hitler —, ambii st[p`ni\i de acela=i scop: cuce- rirea lumii =i dominarea acesteia), mai apoi colectivizarea agriculturii (t[c`ndu-se criminal despre foametea organizat[ de regimul sovietic pentru a-i putea „b[ga“ mai u=or =i mai repede pe oameni ]n gospod[rii colective =i despre groaznicele deport[ri ale b[=tina=ilor ]n Siberia, Ka- zahstan, la Extremul Orient etc.). A=a s-a f[cut c[ scriitorii de real ta- lent, care p`n[ la 1940 s-au afirmat prin opere de rezisten\[ (George Meniuc, Emilian Bucov, Andrei Lupan, Bogdan Istru, Liviu Deleanu), au ]nceput s[ compun[ =i s[ publice versuri pe potriva cerin\elor regi- mului sovietic de ocupa\ie. }n 1945 — 1953 nu era ziar sau revist[ ]n care s[ nu fi fost glorifi- cat „p[rintele tuturor popoarelor“ Iosif Stalin, ]n realitate un c[l[u, ca =i Adolf Hitler. Pe scurt, ]n primul deceniu postbelic ]n Republica Moldo- va s-a scris o literatur[ aservit[, ]n linii mari, regimului comunist. Este drept c[ ]n pofida „cerin\elor“ metodei „realismului socialist“, cenzurii =i nenum[ratelor hot[r`ri de partid, aproape fiecare scriitor a realizat =i opere veridice, uneori cu riscul de a fi decli- nat la cele mai „]nalte“ niveluri, dup[ cum s-a procedat cu Andrei Lupan, George Meniuc, Paul Mihnea =i cu al\i scriitori. }n anii ’60 =i mai ]ncoace poezia noastr[ a ]nregistrat succese evi- dente ]n ceea ce prive=te angajarea ]n evolu\ia spiritual[ a republicii. }n anii „dezghe\ului“ hru=ciovist poe\ii au ]nceput s[ glorifice =i Pa- tria mic[ (nu numai pe cea mare, care era Uniunea Sovietic[), s[ scrie mai des =i mai inspirat despre Eminescu =i ceilal\i clasici, s[ sugereze ideea de verticalitate spiritual[. Au ap[rut opere excelente despre Moldova natal[ (unele devenite cur`nd c`ntece reluate sistema- tic ]n emisiunile radiofonice =i ]n concertele publice), de exemplu Moldovenii de Petru Zadnipru, un ]ndemn poetic la con=tientizarea adev[rului despre destinul nostru „v[rgat“. Bine]n\eles, pe fundalul Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 23 „poeziilor“ de mai ]nainte, c`nd ideea na\ional[ era ]n[bu=it[ ]n fa=[, chiar unele lucr[ri simple despre graiul matern ori despre plaiul na- tal p[reau oarecum subversive, de parc[ a te sim\i acas[ =i a-\i glori- fica ba=tina ar fi fost o crim[. Poe\ii no=tri, inclusiv cei devota\i regi- mului, au oferit cititorilor =i unele lucr[ri cu adev[rat patriorice. Aici ne vom referi ]ns[ la c`teva poezii de Grigore Vieru, Ion Vatamanu, Dumitru Matcovschi =. a. Ast[zi poate s[ ni se par[ simplist refrenul din poezia Pe la noi de Grigore Vieru — „La-la-la, la-la, la-la,/ Drag[ mi-e Moldova mea!“ —, dar la ora apari\iei versurilor ne bucuram instinctiv pentru posibilitatea de a ne c`nta liber =i inspirat plaiul natal. C`nd a fost publicat poemul Leg[m`nt, nu ne venea a crede c[ =i despre Mihai Eminescu (nu numai despre Pu=kin =i +evcenko) se putea scrie at`t de sincer =i cu at`ta dragoste. Cu astfel de poezii ]ncepea de=teptarea demnit[\ii noastre na\ionale. Am avut opere =i chiar c[r\i ]ntregi care li se p[reau factorilor de condu- cere prea ]ndr[zne\e prin afirma\iile directe sau prin sugestiile scriitori- lor =i, drept consecin\[, au fost scoase din v`nzare =i date la cu\it: Desc`ntece de alb =i negru de Dumitru Matcovschi (1969), S[ge\i de Petru C[rare (1972), Temerea de obi=nuin\[ de Mihail Ion Cibo- taru (1977). „Dar c`nd m[celu-ncepe ]ntre fra\i —/ pe-aceea=i fa\[ r`s =i pl`ns se-ntrup[,/ c[ci un acela=i s`nge p[time=te/ =i-n dou[ el nu poate s[ se rup[“ — atare versuri din poezia O constatare de Mi- hail Ion Cibotaru erau citite cu lupa, s[ se afle dac[ nu cumva poetul se refer[ la unitatea rom`nilor de pe o parte =i de alta a Prutului. Adev[rul avea s[ fie spus cur`nd f[r[ piedic[. }n anii ’80 poe- zia noastr[ a devenit o permanen\[ ]n via\a spiritual[ a maselor. Nemaipomenitul val de mi=care na\ional[ din 1987 — 1989 a fost preg[tit, ne]ndoielnic, =i de lucr[rile cu v[dit[ tent[ patrioti- c[ ale majorit[\ii poe\ilor; Doina =i Ion Aldea-Teodorovici ]=i f[cuser[ un ]ntreg repertoriu de c`ntece excelente pe versuri de Grigore Vieru. Un c`ntec intitulat Basarabia pe versuri de Dumitru Matcovschi devenise =lag[r. Mai t`rziu a ]nceput s[ concureze cu el, prin profunzimea sentimentului patriotic, un adev[rat imn ]nchinat fiin\[rii noastre, Balad[ (“C`t tr[im pe-acest p[m`nt...“), 24 Ion Ciocanu pe versuri de Nicolae Dabija. La fel de savurat a fost (=i r[m`ne) c`ntecul Con=tiin\a na\ional[ pe versuri de Vasile Romanciuc. Este adev[rat c[ idei profund na\ionale exprimaser[ =i p`n[ atunci scriitori ca Nicolai Costenco (Aici eu am s[-mi scutur spicul) ori Si- mion Ghimpu (Inima mea e Moldova), dar ceea ce s-a scris =i publi- cat la 1987 =i mai ]ncoace este de o importan\[ f[r[ precedent. Am pomenit deja c[r\ile Anul 1989 de Leonida Lari =i Cu mortul ]n spate de Nicolae Esinencu. Aici ad[ug[m Hristos n-are nici o vin[ =i Cur[- \irea f`nt`nii de Grigore Vieru, S[ge\i. Carul cu pro=ti =i alte poe- me de Petru C[rare, Soarele cel Mare de Dumitru Matcovschi =. a. Nu uit[m c[ ]n art[ mult, dac[ nu chiar totul, depinde de m[iestria propriu-zis artistic[ a autorului. Literatura fiind o art[ a cuv`ntului, este necesar s[ acord[m ]n permanen\[ o aten\ie mare nivelului artistic al operelor. +i ne vedem obliga\i s[ con- stat[m o sporire considerabil[ a iscusin\ei scriitorilor de a m`nui cuv`ntul, de a folosi resursele simbolului, metaforei, subtextului poetic, de a crea parabole sugestive, pline de sens etic =i social =i purt[toare de certe frumuse\i lingvistice =i stilistice.

BIBLIOGRAFIE SELECTIV{ Mihai Cimpoi, Tendin\e ]nnoitoare ]n poezia noastr[ contemporan[. — }n cartea lui: „Disocieri“, Chi=in[u, Editura Cartea moldoveneasc[, 1969; O istorie deschis[ a literaturii rom`ne din Basarabia, Chi=in[u, Editura Arc, 1996; edi\ia a II-a, 1997. Ion Ciocanu, Poezia tinerilor: imperativul ]nnoirii continue. — }n cartea lui: „Clipa de gra\ie“, Chi=in[u, Editura Literatura artistic[, 1980. Andrei |urcanu, Procesul literar postbelic ]ntre dogm[ =i creativitate. (Prospect la o tem[ a calvarului totalitarist). — }n cartea lui: „Bunul sim\“, Chi=in[u, Editura Cartier, 1996. Anatol Moraru, Poezia ca form[ de rezisten\[ la teroarea istoriei. — }n cartea: „Literatura rom`n[ postbelic[. (Integr[ri, valorific[ri, reconsider[ri)“, Firma editorial-poligrafic[ Tipografia central[, Chi=in[u, 1998. Tatiana Botnaru, Poezia: sub semnul reg[sirii tradi\iilor na\ionale. — }n cartea: „Literatura rom`n[ postbelic[. (Integr[ri, valorific[ri, reconsider[ri)“, Chi=in[u, Firma editorial-poligrafic[ Tipografia central[, 1998. Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 25 George MENIUC

Unul dintre frunta=ii literaturii rom`ne din Republica Moldo- va, care =i-a ]nceput activitatea ]n condi\iile anilor ’30 ]n cadrul Rom`niei (anii de via\[: 20 mai 1918, Chi=in[u — 8 februarie 1987, tot acolo), George Meniuc s-a manifestat ]n toate genurile literare. Cu excep\ia dramaturgiei, toate celelalte i-au fost fa- vorabile. Inclusiv cititorii ]ncep[tori g[sesc ]n mo=tenirea r[mas[ de la scriitor c[r\i interesante =i incitante: Povestea Vulpii (1963), Prichindel (1969) =i, ]n chip deosebit, La balul co\ofenei (1969). S-a impus cu toat[ puterea unui talent viguros ]n poezie (Balade =i sonete, 1955; Poeme, 1957; Versuri alese, 1958; Vre- mea Lerului, 1969; Toamna lui Orfeu, 1983; Preludiul Bucu- riei, 1988 =. a.), ]n proz[ (Nuvele, 1961; Ultimul vagon, 1965; 26 Ion Ciocanu Disc, 1968; Delfinul, 1969 =. a.) =i ]n eseistic[ (Imaginea ]n art[, 1940; Iarba fiarelor, 1959; Eseuri, 1967 =. a.) A fost distins cu Premiul de Stat al Republicii Moldova (1972).

George Meniuc este o expresie concret[ =i pregnant[ a evolu\iei literaturii rom`ne din Republica Moldova, a devierilor ei de la adev[rul vie\ii, dar =i a rezisten\ei ]n fa\a vicisitudinilor de tot soiul, a dep[=irii hot[r`te a nivelului „dictat“ de ]mprejur[rile vi- trege ale timpului, ]ntre care mai cu seam[ de dogmatismul agresiv ]n art[ =i estetic[ =i de nivelul extrem de sc[zut al limbii. S[r[cia ]n care au tr[it p[rin\ii s[i Nicolae, muncitor la de- poul de tramvaie, =i Olga, taxatoare la acela=i mijloc de transport urban, l-a determinat s[-=i caute un refugiu salvator ]n lumea c[r\ii. }mprietenit cu cartea, ]n 1932 ]ncepe s[ compun[ versuri, ]n 1934 public`nd prima poezie, „La \ar[“, ]n revista literar- =tiin\ific[ a societ[\ii „Mihai Eminescu“ din Chi=in[u. }n 1937 se ]nscrie la facultatea de litere =i filozofie a Universit[\ii din Bucure=ti, av`ndu-i ca profesori pe Tudor Vianu, Dimitrie Gusti, Traian Herseni =i pe al\i mari reprezentan\i ai =tiin\ei =i culturii rom`ne. }n 1939 ]i apare prima carte de versuri — „Interior cos- mic“ — ]ntrunind 14 poezii =i bucur`ndu-se de aprecieri ]nalte, inclusiv din partea lui George C[linescu. Poezia de p`n[ la 1940 ]l prezint[ pe George Meniuc drept poet ghidat de o atitudine filozofic[ fa\[ de realitate, de o mare putere de medita\ie asupra rela\iilor dintre om =i natur[; t`n[rul scriitor cultiv[ o tonalitate reflexiv-filozofic[, sonuri elegiace cu ad`nci reverbera\ii sociale; viziunea modern[ a poeziilor, \inuta intelectual[ a versului, metaforele proaspete denot[ o sensibilitate poetic[ fin[, un talent literar original =i o cultur[ estetic[ solid[. O poezie ca cea intitulat[ Toamna reprezint[ o avalan=[ de st[ri suflete=ti =i de con=tiin\[ contradictorii, expresie a comple- xit[\ii vie\ii ]ns[=i, a=a cum s-a manifestat aceast[ complexitate ]n natur[ =i ]n societate. Pe de o parte, „de dup[ dealuri ]=i arat[ Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 27 ia,/ Prea frumos brodat[ ]n priveli=ti,/ Toamna“, pe de alt[ parte ]ns[ „plopii bat din frunze, parc[ vor s[ zboare,/ Spre ’n[l\imi albastre, dar pe loc ]nghea\[“. Pe de o parte, „e cam rece-afar[“, pe de alt[ parte, „totu=i vezi: e soare,/ Smocuri de lumin[ de co- paci se-aga\[“. Nu e o expunere linear[ a antinomiilor care s[ exprime o stare conflictual[ a sufletului =i a societ[\ii; George Meniuc con=tientiza de la bun ]nceput (poezia e din 1937, c`nd autorul ]mplinea doar 19 ani) c[ poezia nu ofer[ cititorului o sim- pl[ pasti=[ a realit[\ii, ci ]l determin[ s[ se g`ndeasc[ activ la sensul ori chiar sensurile, semnifica\ia ori chiar semnifica\iile imaginii pl[smuite. Poezia nu este reductibil[ la o idee clar[, unic[ =i imposibil de t[g[duit. Acest principiu de crea\ie venea mai cur`nd din simbolism, din estetica lui Stéphane Mallarmé, con- form c[reia „a numi un lucru ]nseamn[ a suprima trei sferturi din pl[cerea poemului, care st[ ]n ghicire treptat[. A-l sugera — iat[ visul“. Poezia Toamna, ca =i altele din anii ’30, este una a sugestiei; orice ]ncercare de „traducere“ a ei ]n fraze prozaice obi=nuite ori ]n „idei“ literare e sortit[ din start e=ecului; ea este o tr[ire, o r[v[=ire a sufletului, un ]ndemn la medita\ie =i, nu ]n ultimul r`nd, o expresie literar[ aleas[, exemplar[. Mai clar[, cu cel pu\in trei idei lesne formulabile, poezia Des- tin este o expresie a aceluia=i zbucium sufletesc, a aceleia=i r[v[=iri, de vreme ce „prin naiul“ autorului „lumea ve=nic mut[,/ }ntreg p[m`ntul, poate, a gr[it“. Poezia se las[ ]n\eleas[ ca o izbuc- nire a ceea ce zace ]n ad`nc =i a=teapt[ s[ capete „o form[ ome- neasc[“. Poetul se vede un exponent al lumii, menit s-o exprime: „A=a cum sunt: =i slab, =i orb, =i mut,/ Lupt`nd cu ce-i v[zut =i nev[zut,/ Ca to\i ]n timp =i spa\iu m[rginit,/ Eu, nefiind departe de p[m`nt,/ M-am ridicat pe sc[ri spre infinit/ Cu verbul meu de cioc`rlii =i v`nt“. „Ca to\i“ =i „nefiind departe de p[m`nt“, autorul este un om din mul\ime, dar ales de pronie =i de destin s[ ros- teasc[ adev[rul despre acea mul\ime =i despre via\a ei. Urmeaz[ o strof[ cu versuri hiperbolice (“Am rupt z[gazurile...“ etc.), cu 28 Ion Ciocanu un contrast izbitor ]n final: „Titan, simt totu=i c[ m[-nvinge za- rea“. +i cu o profesiune de credin\[, din care se ]n\elege rostul ]nsu=i al crea\iei, ]n concep\ia t`n[rului (pe atunci) Meniuc: „Eu c`nt s[ nu m[-nece desperarea“. Crea\ia (c`ntul) este o stavil[ ]n calea desper[rii omului, o dep[=ire a acesteia, un leac ]mpotriva ei. Poezia ca leac ar fi o expresie potrivit[ pentru ]ntreaga estetic[ meniucian[, aici g[sindu-=i locul precizarea c[ scriitorul ]=i vedea salvarea — de uitare, de desperare =i chiar de moarte — ]n poe- zia-confesiune. „P[durilor! Voi r[t[ci c`ndva/ Ca alt[dat[ prin poiene verzi/ S[ cat coliba Caprei cu trei iezi/ De care-ades buni- ca-mi povestea?“ se ]ntreba poetul ]n alt[ oper[ din 1937, intitu- lat[ P[durilor! El jinduia comuniunea cu natura, dup[ cum se ]n\elege absolut limpede la lectura celorlalte strofe. Aceast[ co- muniune este v[zut[ de Meniuc =i ca o salvare de la moartea de- finitiv[, de vreme ce chiar dup[ trecerea ]n nefiin\[ poetul se vede prezent pe p[m`nt gra\ie leg[turii sale, din timpul vie\ii, cu natura ]nconjur[toare: „Dar mistuit de lutul p[m`ntesc/ +i pref[cut ]n ierburi, arbori, flori,/ Eu voi sim\i cum pretutindeni cresc,/ Cum via\a m[ str[bate ]n fiori.// Nu voi muri ]ntreg, c[ci for\e vii/ M[ \intuiesc de univers legat/ +i-n veci voi fi cu voi ]ngem[nat,/ Cu voi, p[duri, izvoare =i c`mpii...“. E o profesiune de credin\[, dar ]n acela=i timp =i o glorificare a leg[turii organice a omului cu p[m`ntul natal, cu mediul ]n s`nul c[ruia ]=i duce via\a, cu acele „p[duri, izvoare =i c`mpii“ care sunt o parte din chiar fiin\a lui, c`t[ vreme =i el este integrat naturii ]nconjur[toare. +i mai exist[ un leac ]mpotriva uit[rii, desper[rii, dispari\iei chiar: iubirea. }n concep\ia lui George Meniuc totul dispare, de- vine o „urm[“ a ceea ce a fost c`ndva, dar =i aceast[ urm[ tre- buie preg[tit[, asigurat[. Faptul obi=nuit al ]mbr[\i=[rii =i s[rutului devine, ]n poezia Genez[, un element al z[mislirii viitorului, al perpetu[rii vie\ii: „}mbr[\i=area asta nu-i patim[, nu-i iubire:/ Ea germineaz[ tot viitorul omenirii“. Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 29 Poezia de p`n[ la 1940 a lui George Meniuc este o art[ a metaforei, a aluzivului, a explor[rii st[rilor suflete=ti obscure =i contradictorii. Este arta unui om sensibil, dublat de un filozof ]ndr[zne\ =i de un virtuos vr[jitor al cuvintelor. Acest adev[r poate fi intuit =i la lectura poeziei +erpii. Imaginea =erpilor este aici concret[, vie, obsedant[. „Tot p[m`ntul a ]nnoptat de privirea lor,/ Toat[ p[durea e plin[ de =erpi:/ Crengile se zbat, =optesc, ]n\eap[ =i r`d ca =erpii./ +i p[rul e =arpe. +i v`ntul e =arpe...“ — aceste imagini sunt „recrutate“ din universul „b[iatului care m`na boii pe toloac[“, c[ruia i se adreseaz[ poetul ]n strofa inaugural[. Dar nu numai universul, relativ ]ngust, al ]ngrijitorului de vite; ]ntreaga societate =i chiar ]ntreg p[m`ntul e dominat de agresivele t`r`toare: „+i luna at`rn[ ca un =arpe fermecat./ +i valea e plin[ de =erpi, =i drumurile./ +i o stea a c[zut ca o coad[ de =arpe./ +i lanurile se prefac ]n =uierat de =erpi...“. Dac[ ]n prima strof[ poetul se adreseaz[ „b[iatului care m`na boii“ s[ le vorbeasc[ p[rin\ilor c[ „pe coarnele vitelor se zv`rcolesc =erpii“ =i c[ ]nsu=i b[\ul cu care m`n[ el boii „e un =arpe“, ]n stro- fa de ]ncheiere personajul liric adevere=te omniprezen\a t`r`- toarelor =i ]nceputul agresivit[\ii acestora: „}i aud. }i aud. Se apro- pie. Fo=nesc./ Voi, paltini, tu, noapte, ascunde\i-m[./ Zvonul acesta sub\ire, zvonul acesta tiptil/ E al =erpilor care m[ caut[“. Acum personajul liric se simte urm[rit de =erpi, ca de o mare primejdie. E o stare mai cur`nd psihologic[, de con=tiin\[. Ceva se apropia la 1939 (anul public[rii poeziei +erpii), despre care nu se putea spune direct, r[spicat, cu claritatea cuvenit[. Poetul a c[utat — =i a g[sit! — o modalitate literar[ impresionant[ de a-i vorbi cititorului despre cre=terea pericolului hitlerismului, de- spre r[zboiul al doilea mondial (]nceput anume ]n 1939), despre ceva ce se apropia vertiginos de satul (ora=ul) s[u, de p[durile =i — mai ales! — de sufletul s[u, =erpii dovedindu-se p`n[ la urm[ o metafor[ poetic[ de cea mai cuprinz[toare ad`ncime, prin care 30 Ion Ciocanu George Meniuc a intuit =i a exprimat primejdiile ce ne p[=teau atunci, iar poezia sa — o expresie concludent[ a puterii creatoare a scriitorului, care nu era una obi=nuit[. O dovad[ a caracterului nici pe departe ordinar al crea\iei meniuciene — de p`n[ =i de dup[ 1940 — sunt poeziile axate pe motivul artei (artistului). Condi\ia ]ns[=i a poetului este una pre- car[ ]ntr-o societate r[u ]ntocmit[, dup[ cum se ]n\elege din poe- zia Trubadur (]n volumul „Preludiul Bucuriei“ din 1988 ea apare cu titlul schimbat: H[l[duire): „Hei, nimeni nu ghice=te c`nd str`ng pumnii mei,/ R[zvr[tirea m[ ’n[bu=[ sau tremur de frig!/ }n \ara asta eu umblu pribeag =i str[in,/ Tovar[= c`mpurilor =i celor f[r[ c[min“. }ntrebarea (retoric[) pe care =i-o pune poetul este grav[ =i r[v[=itoare: „Ce-i dac[ mi-e sufletul din foc =i azur?/ Ce-nseamn[ azi (1938. — I. C.) o via\[ de trubadur?“ P`n[ la urm[ George Meniuc alege — =i aici — „c`ntul“, nu „desperarea“. O adresare direct[ ca form[, ]ns[ metaforic[ ]n esen\[, c[tre propria sa inim[ este edificatoare pentru crezul po- etic al autorului: „Of, inim[, s[ nu fumegi ]n tine rug[ciunile,/ Tu leag[n[ armoniile ]n toate viorile,/ Adun[-\i bel=ugul aromatic ca florile/ Din p[m`nturi, unde putrezesc mort[ciunile“. H[l[duire (fostul Trubadur) este o pledoarie poetic[ pentru artis- tul implicat ]n via\a celor mul\i =i pentru arta autentic[, perfect[. Un aspect important al operelor axate pe motivul artei se v[de=te ]n poezia C`ntec de olar. Scris[ ]n 1970, dup[ ce fusese- r[ descoperite ]n arhive o parte de lucr[ri publicate p`n[ la 1940, lucr[ri pe care scriitorul le considera pierdute, aceast[ dest[inuire con\ine c`teva semne — metaforice — ale procesului de crea\ie al poetului: „Mi-am ars ]n hleiuri g`ndul/ s[-l las pentru prieteni,/ Ulciorul s[ mi-l duc[ la apa de izvor./ Nu sim\i mireasma stepei? sau muntele cu cetini?/ Ce p[s[ri c`nt[-n gura acestor \ivlitori!“, „Pierdute-n leaturi salbe, br[\[ri ca s[ le poarte/ Frumoasa mea din Delt[ ]n lotca de pescar...“. Poezia e, pentru George Meniuc, Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 31 ceva scump, preg[tit ca pentru prieteni =i iubit[, ceva scos din inima plin[ de sentimente alese, bun de d[ruit celor mai apropia\i. Crezul artistic al poetului se v[de=te =i ]n operele de evocare inspirat[ a unor corifei ai artei universale, ca Gauguin =i Rem- brandt. Femeia pe care o ]nf[\i=eaz[ Gauguin este „dospit[ din vedenii“, prin urmare — ceva dorit, visat, jinduit, ceva care meri- t[ s[ fie ]ntrupat ]n imagine, mai mult — ceva care nu poate s[ nu fie z[mislit de imagina\ia artistului. Or, acest ceva ]i cere omu- lui de art[ o munc[ specific[ =i grea: „O trud[ grea: din purpur, din umbr[ =i lumin[/ S[ prind ]ntreg fiorul ce ]l strecori ]n mine./ }ncins[ doar cu frunze =i ]n g[teli cere=ti,/ De sub spr`ncene negre, t`njesc s[ m[ prive=ti“. E o „trud[“ pe care autorul o ]nf[ptuie=te cu pl[cere, f[r[ de ea nici nu-=i ]nchipuie via\a: „Abia m-ating de p`nz[, de flac[ra culorii,/ C[ mierlele ]\i c`nt[ pe umeri =i pe gur[./ M[tasea pielii brune, mireasma =i c[ldura:/ Agav[ ]nflorit[ ]n fuga unei ore“. El, pictorul Gauguin, vede femeia aievea, o simte ]n preajm[ ori chiar ca parte a fiin\ei sale, aceasta fiind o alt[ condi\ie a artei autentice, care nu se na=te dec`t ]n urma tr[irii puternice a senti- mentului personal. Din p[cate, nu ]ntotdeauna visurile se izb`ndesc =i dorin\ele prind contururi vii. Trei „centauri plini de tain[“ - Timpul, Ur`tul =i G`ndul - ]i r[pesc personajului liric femeia iubit[, pe care o ]ntrupa pe p`nz[. Ea dispare =i din vis, adic[ din opera de art[ abia pl[smuit[: „Te duci. +i-n largul m[rii ]\i fulguie barizul./ M[- ntorc ca =i flamingo la cuibul p[r[sit./ De =evalet m-apropii ]nfio- rat de briz[/ +i ]mi ridic penelul ]n lacrimi t[v[lit“. Femeia pictat[ (de Gauguin) este at`t de real[ =i de apropiat[ inimii autorului, ]nc`t dispari\ia ei ]i provoac[ acestuia dureri enorme, ca =i cum ar disp[rea o fiin\[ absolut vie. Aceasta e arta autentic[; influen\a ei asupra destinatarului este cov`r=itoare. Arta ]nseamn[ neap[rat =i o anumit[ armonie, ca ]n picturile lui Rembrandt. }n poezia intitulat[ cu numele ilustrului pictor 32 Ion Ciocanu autorul abordeaz[ o modalitate original[ de tratare a motivului artei: un alt Salieri „=i-a ]mpl`ntat cu\itul“ ]n p`nzele geniale, drept care ]n continuare se ]ncearc[ restabilirea aromoniei distruse (de „bezmetic“): „cu lupa taton`nd asupra p`nzei/ Stau me=teri iscusi\i la ]ncercare:/ Linii =i umbre flutur[, neprih[nite,/ Culorile vi- breaz[ ]n surdin[“. Nu e u=or s[ restabile=ti armonia operei des[v`r=ite: „S[ scapi o not[, un cuv`nt, un benghi,/ Ar ]nsemna s[ vezi =i s[ nu vezi nimic;/ Cascada unui suflet mare, ]n eterni- tatea sa,/ }=i m`n[ visurile prin constela\ia Lirei“. }n opera de art[ totul e important, p`n[ =i cel mai minuscul am[nunt. F[r[ un am[nunt anume, f[r[ un detaliu plin de semnifica\ie se pierde farmecul ]ntregului, dispare fascina\ia, este diminuat ineditul pl[smuirii. De aici necesitatea restaur[rii mig[loase a ]ntregii bog[\ii de culori =i de nuan\e a operelor pro- fanate de „bezmetic“. Numai astfel „me=terii“ ar reu=i s[-i ]ntoarc[ operei vitalitatea, vigoarea, str[lucirea formei, expresivitatea ini\ial[: „Un episod nocturn, dar c`t[ via\[, larm[!/ Mig[leaz[ me=terii s[-i readuc[ m[re\ia;/ Vor s[-i restituie elogiul omeniei,/ Dintr-o furie oarb[ p`ng[rit“. }n poeziile axate pe motivul artei =i al artistului George Meniuc exprim[ o concep\ie ad`nc[ =i just[ asupra fenomenului crea\iei, aceasta din urm[ fiind ]n\eleas[ ca o activitate spiritual[ profund specific[, izvor`t[ din tr[iri puternice, dintr-o cugetare filozofic[ original[, dintr-o munc[ asidu[ asupra cuv`ntului =i asupra imagi- nii pl[smuite, p`n[ aceasta s[ poat[ exprima ]n chip impresio- nant =i captivant ]ntregul adev[r al vie\ii. Valabilitatea unei atare concluzii se verific[ la analiza poieziei autorului ]nsu=i Toamna lui Orfeu: ...Trenul se puse ]n mi=care, contemplam din cupeu Cum alearg[ ]napoi: halte, poduri, salc`mi.

Alergam =i eu, ca st`lpii de telegraf, ]napoi, }napoi spre tine, v[z`ndu-te ]n gar[, Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 33 Prin tufi=urile aprinse de soarele ro=u, Prin ploaia ce-=i v[rsa lacrimile pe geam.

...Avionul decol[ ]n azurul grozav +i ora=ul a\ipi, ca o turm[ l`ng[ ape.

Zbura avionul, dar parc[ nu zbura Pe de-asupra troienelor albe, de calcar, }nghe\ase soarele pe aripile lui, De unde tu-mi fluturai cu batista.

...Vaporul ie=i ]n larg, elegant, Din cea\[ se t`nguiau pesc[ru=ii.

|[rmul se cl[tina, alungit, Buiau talazurile negre la pror[. Nu era nimeni pe mare, dar eu te z[ream Cu ghiocei ]n m`n[ pe cheiul pustiu.

...Luna ]=i anina de nuc cosi\a }ntr-o toamn[ brumat[ =i nou[.

Tu erai de mult plecat[ ]n lume. Greierii amu\ir[ =i ei ]n gr[din[. }n solitudinea nop\ii vedeam cum r[sai: Din iarb[, din aer, din valuri.

Orfeu e un personaj din mitologia greac[. El a fost, zice mitul, poet, mizician. Lira lui avea harul s[ ]mbl`nzeasc[ fiarele, s[ ur- neasc[ din loc arborii =i chiar st`ncile. Numele lui a devenit, cu timpul, un simbol al Poetului, al Omului de art[ ]n general. Scris[ ]n 1979, pezia aceasta poate fi considerat[ o expresie a sentimentelor de dragoste ale autorului ]nsu=i, ajuns la o v`rst[ ]naintat[. Iubita ]i disp[ruse ]ntre timp (“Tu erai de mult plecat[ ]n lume“), trecuse ]n lumea viselor lui obsedante. }ntreaga atmos- fer[ a poeziei adevere=te prezen\a =i chiar obsesia sentimentului 34 Ion Ciocanu c[ iubita ar fi ]n preajma personajului liric. }n tren, ]n avion, pe vapor acesta o vede ca aievea, o simte: „]n gar[“, „pe aripile“ avi- onului, „pe cheiul pustiu“. Desp[r\irea a fost dureroas[, poetul g[sind o modalitate original[ de a sugera acest fapt, ]n chip indi- rect, invoc`nd ca printre altele am[nuntul cu „ploaia ce-=i v[rsa lacrimile pe geam“. Ea a fost regretat[ de ambii parteneri, adev[r sugerat, de asemenea indirect, prin am[nuntul c[ pesc[ru=ii din cea\[ „se t`nguiau“. Poezia exprim[ singur[tatea m[cin[toare, dragostea despere- cheat[, nostalgia ]ndr[gostitului r[mas f[r[ iubita sa, starea de reverie ]n care ]l \ine amintirea iubitei. De aici dramatismul puter- nic al personajului =i al poeziei ]n ansamblu. Scriitorul promoveaz[ cu mult[ ]ndem`nare artistic[, prin me- toda sugestiei lirice, permanen\a dragostei ]n via\a omului, inocul`ndu-ne ideea necesit[\ii stringente de a pre\ui la justa ei valoare iubirea sincer[, curat[, devotat[, iubirea f[r[ de care ne sim\im ]nsingura\i =i frustra\i. Anume ca un antidot ]mpotriva frustr[rii, omniprezen\a iubitei ]n via\a ]nsingurat[ a personaju- lui liric s-a ]nvrednicit de o expresie dens[, exact[ =i generaliza- toare ]n acela=i timp, mai cu seam[ ]n finalul poeziei, acolo unde, „]ntr-o toamn[ brumat[ =i nou[“, personajul liric se dest[inuie simplu, clar =i dureros: „}n solitudinea nop\ii vedeam cum r[sai:/ Din iarb[, din aer, din valuri“. Iubita poetului nostru este o alt[ Euridice, dup[ cum el ]nsu=i este un alt Orfeu, unul contemporan, unul care exprim[ ]n chip metaforic tr[irile intense ale omului ]n general, ale noastre ale tuturora, ale fiec[ruia dintre noi nimerit ]ntr-o situa\ie similar[. Vocabularul simplu, limbajul democratizat la maximum, ver- sul liber =i alb — toate sunt puse ]n serviciul exprim[rii pregnante a dragostei. Mitul despre Orfeu s-a dovedit mai degrab[ un pre- text, personajul exprim`nd sentimentele pe care le poart[ el, omul de azi, pentru iubita sa, disp[rut[ ]ntre timp. Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 35 O alt[ expresie dens[ a dragostei personajului liric pentru fe- meia iubit[ este poezia Vasul-n[luc[: Din gom[nul nop\ii o stea se aga\[ de p[r =i-\i lunec[ ]ntre s`ni. }n cadrul ferestrei ]\i contemplam silueta, — a=a o schi\eaz[ doar pictorii inspira\i. Pluteam, pluteam pe vasul-n[luc[ spre \[rmul unei insule fabuloase. Zbur[ c[tre noi un porumbel: — Vrei mei, pas[re alb[? I-am dat mei. Alearg[ un cerb c[tre noi: — Vrei f`n, cerbule ochios? I-am dat f`n. Se t`r] o =op`rl[ verdunc[: — Vrei o musculi\[, =op`rlo? I-am dat o musculi\[. Pluteam pe vasul-n[luc[, ]ntre p[m`nt =i cer, ]n uitare.

Ai plecat =i nu te-am mai v[zut niciodat[. De atunci a pierit porumbelul, a fugit cerbul, a disp[rut =op`rla. Am murit =i eu. Adic[, nu cu totul, ]ns[ nu mai sunt ce-am fost. Umblu pe p[m`nt, precum drume=te luna pe ape, ]n c[utarea ta. Situa\ia pus[ la temelia acestei opere ese alta (dec`t ]n Toam- na lui Orfeu): aici femeia disp[rut[ nu apare (reapare) ]n imagina\ia personajului; acesta o caut[ ]n zadar, spre deosebire de Orfeu, care simte ]n permanen\[ prezen\a iubitei. Personajul ]=i imagineaz[ o c[l[torie, cu iubita, pe un vas-n[luc[ „spre \[rmul 36 Ion Ciocanu unei insule fabuloase“. Chiar situa\ia aceasta ini\ial[, cadrul fizic al poeziei denot[ imagina\ie bogat[, ingeniozitate poetic[, st`r- ne=te curiozitatea spiritual[ a cititorului con=tient de caracterul conven\ional al operei de art[. }ntr-un atare cadru se desf[=oar[ un autentic spectacol cu un porumbel, un cerb =i o =op`rl[, c[rora personajul liric le ofer[ cele necesare vie\ii lor „]ntre p[m`nt =i cer“. Amestecul de real =i fantastic, specific operei de art[, cap[t[ aici un rost deosebit, mai cu seam[ c[ =i vasul-n[luc[, =i porum- belul, cerbul =i =op`rla se dovedesc mai cur`nd ni=te simboluri menite s[ constituie, ]mpreun[, cadrul material al poeziei. E un cadru miraculos, ]n care dragostea se p[rea nu numai posibil[, ci =i ]mplinit[, dar numai „se p[rea“. O anumit[ intui\ie ne predis- pune, ]nc[ din start, de la titlul Vasul-n[luc[, s[ nu credem ]n realizarea dragostei personajului. Scriitorul n-a mers pe linia unei rezolv[ri superficiale. El ne-a f[cut mai ]nt`i s[ a=tept[m ]mplini- rea dragostei celor doi, apoi — ]n final — a recurs la o adev[rat[ r[sturnare de situa\ie. Dispari\ia femeii iubite e prezentat[ ca o pierdere irecuperabil[, ca o ve=tezire fizic[ (=i nu numai) a per- sonajului ]ndr[gostit. Mesajul poeziei — puterea ]nrobitoare a dragostei sincere =i totale — este exprimat ]n mod original, im- previzibil: „Ai plecat =i nu te-am mai v[zut niciodat[./ De atunci a pierit porumbelul,/ a fugit cerbul,/ a disp[rut =op`rla./ Am murit =i eu./ Adic[, nu cu totul, ]ns[/ nu mai sunt ce-am fost./ Umblu pe p[m`nt,/ precum drume=te luna pe ape,/ ]n c[utarea ta“. Ca =i ]n Toamna lui Orfeu, poetul tr[ie=te mai cur`nd ]n vis, mistuit fiind de pierderea dureroas[ a iubitei. }l cov`r=e=te triste\ea, prilejuit[ de frumuse\ea dumnezeiasc[ a iubitei disp[- rute. George Meniuc nu afirm[ direct c[ iubita personajului liric ar fi fost frumoas[. El v[de=te calit[\i picturale c`nd o prezint[ cu „o stea“ ce i „se aga\[ de p[r“ =i-i „lunec[ ]ntre s`ni“, silueta ei fiind a=a cum „o schi\eaz[ doar pictorii inspira\i“. Invocat[ ]n culori romantice, prin metafore ca steaua ce-o marcheaz[, iubita personajului liric ]l ]mbie ]n spa\ii nu mai pu\in Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 37 romantice (“spre \[rmul unei insule fabuloase“). Dar visul se de- stram[, lovindu-se de proza existen\ei terestre precare. De aici dramatismul sf`=ietor al poeziei. Zbuciumul sufletesc al personajului liric ]n c[utarea idealului feminin apare viu, concret, „palpabil“. Imaginile prin care poetul a reu=it s[-l exprime sunt proaspete, inedite, versul liber ]i per- mite lui George Meniuc s[ se exprime ]n chip spontan cu dezin- voltura cerut[ de fierberea sentimentelor, f[r[ s[ apeleze la muzica specific[ a rimelor. O particularitate distinct[ a poeziei lui George Meniuc rezid[ ]n abordarea motivelor folclorice. Ar fi suficient s[ pomenim, ]n aceast[ ordine de idei, +oltuzul Graur sau Nourel-Doina=u =i Calapod-Paharnicu, Str`mb[-Lemne sau F[t-Frumos. Dar =i mai concludente ni se par „colindele“: Colind de b[iat, Colind de fat[ mare, Colind pentru albin[, Colind de zugrav. Cerb, ]n brume ]nv[scut, Nenorocul te-a p[scut... }ng`mfat =i n[r[va=, De ce mi te l[uda=i? +i-n poieni pa=ti iarb[ verde, Unde nimeni nu te vede, +i bei ap[ din izvoare, Unde stelele coboar[, +i ai c`rduri de prieteni Prin desimile de cetini, +i \i-s urmele cu rou[ C`nd e muntele ]n prour, +i nu-\i pas[ de pot[i, De halice =i de g[i... C`te coarne, cornurele, N-are bradul r[murele, N-are =oimul zbor mai iute, Surda ghearele-=i ascute. 38 Ion Ciocanu N-ai putut s[-\i fereci gura, S[ te por\i mai cu m[sur[? }n codru\ul ]nverzit, C`nd strigai nest[p`nit, V[ile s-au r[scolit, Buciumul a gomonit, V`n[torii s-au trezit, V`n[torii Lerului, La marginea cerului.

}n dumbrava de aram[ S-a iscat at`ta fream[t. Clocoteau poticele, R[bufneau halicele, Prin z[voaie, prin tufari — Numai boturi de ogari!

Vai, cum ai bonc[luit C`nd sub coast[ te-au r[nit! Vai, ce flori, ce dalbe flori |i-au ]ntins p[tucul lor, Cerb ochios, cerb tretior!

Umbra \i-a r[mas ]n ape, Ochi=orii prin h`rtoape, Corni\ele r[muroase — Pentru buciume frumoase, Pielea — pentru p[curari, H[lcile — pentru ogari, Ungheaua — pentru p[h[rele, S[ bea p[una=i din ele...

Geaba mi te ]ng`mfa=i, Geaba mi te l[uda=i! Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 39 Ai zbura pe m`ndru-\i plai F[r[ alte griji ]ncai. Ai bea ap[ din izvoare, Unde stelele coboar[. Urmele ]nrourate Nu \i-ar fi, ]n mun\i, uitate. |in\[\el =i dr[g[la=, De ce mi te l[uda=i? Am transcris poezia Colindul cerbului care confirm[ — =i ea — preocup[rile folcloristice, din tinere\e, ale scriitorului, preocup[ri v[dite =i ]n nuvelistica lui (Caloian), =i ]n eseistic[ (Cheile artei, Linguri de lemn etc.). Poezia aceasta dovede=te c[ autorul ei n-a r[mas un simplu culeg[tor de opere folclorice; George Meniuc nu- mai a pornit de la modelul folcloric autohton, s-a inspirat din co- moara ]n\elepciunii populare, =i-a ]nsu=it modalitatea folcloric[ de exprimare, cre`nd p`n[ la urm[ o oper[ personal[ impresionant[. Motivul principal al poeziei Colindul cerbului este depl`ngerea dispari\iei frumosului =i viteazului animal de p[dure. Din folclor a luat George Meniuc formula tradi\ional[ de colind, factura =i structura popular[ a versului, natura versifica\iei. Monolog ]n esen\[, poezia imit[ dialogul, de parc[ personajul ar ]ntreba — ]n a=teptarea unui r[spuns — ce =i de ce a f[cut ]ntre timp vitea- zul cerb: „Cerb, ]n brume ]nv[scut,/ Nenorocul te-a p[scut.../ }ng`mfat =i n[r[va=,/ De ce mi te l[uda=i?“ Urmeaz[ o seam[ de constat[ri poetice, ]n cheie folcloric[, despre via\a de odinioar[ a cerbului, dovad[ a familiariz[rii intime a scriitorului cu spiritul =i cu forma crea\iei populare orale, ]n particular cu specificul versifica\iei folclorice: „+i-n poieni pa=ti iarb[ verde,/ Unde ni- meni nu te vede,/ +i bei ap[ din izvoare,/ Unde stelele coboar[,/ +i ai c`rduri de prieteni,/ Prin desimile de cetini,/ +i \i-s urmele cu rou[,/ C`nd e muntele ]n prour...“. }ns[=i factura versului ate- st[ participarea sufleteasc[ a autorului la ]nt`mplarea nefast[: „N-ai putut s[-\i fereci gura,/ S[ te por\i mai cu m[sur[?“ }ntre- 40 Ion Ciocanu barea e pe deplin justificat[ ]n contextul celor narate: „}n codru\ul ]nverzit,/ C`nd strigai nest[p`nit,/ V[ile s-au r[scolit,/ Buciumul a adormit,/ V`n[torii s-au trezit...“. Al[turarea acestor versuri, succesiunea rimelor verbale, m[sura scurt[ a versului — toate exprim[ desf[=urarea rapid[ a ]nt`mpl[rii, exact ca ]n operele fol- clorice. Atitudinea de compasiune a autorului se ]n\elege din forme lingvistice simple, dar pline de sens ad`nc: un pronume care exprim[ participarea intim[ (“De ce mi te l[uda=i?“), un diminutiv plasat f[r[ ostenta\ie ]ntr-un vers ordinar la prima vedere (“}n codru\ul ]nverzit“). Cu mult[ ]ndem`nare exprim[ poetul fream[- tul „iscat“ la descoperirea cerbului: „Clocoteau poticele,/ R[bu- fneau halicele,/ Prin z[voaie, prin tufari —/ Numai boturi de ogari!“ Urmeaz[ o adresare direct[ a autorului c[tre cerb ca =i cum acesta ar fi o fiin\[ omeneasc[ ]n\eleg[toare =i pre\uitoare a ati- tudinii confratelui de specie: „Vai, cum ai bonc[luit,/ C`nd sub coast[ te-au r[nit!/ Vai, ce flori, ce dalbe flori/ |i-au ]ntins p[tucul lor,/ Cerb ochios, cerb tretior!“ Poezia respir[ aerul pove=tii populare, ea se las[ citit[ ca o parabol[ a vie\ii tihnite, ]ntrerupte de o ]nt`mplare nefast[, =i ca un colind popular, ]n care domin[ sentimentele sincere =i pro- funde, ]n cazul de fa\[ — sentimentele de compasiune pentru o via\[ r[pit[ ]n toiul ]nfloririi. Versurile simple, cu diminutive care tr[deaz[ de la sine atitudinea autorului =i cu ]n=irarea fireasc[ =i spontan[ a consecin\elor ]nt`mpl[rii nefaste, atest[ aceea=i na- tur[ folcloric[ a versifica\iei =i ]n genere a pl[smuirii operei: „Um- bra \i-a r[mas ]n ape,/ Ochi=orii prin h`rtoape,/ Corni\ele r[mu- roase —/ Pentru buciume frumoase,/ Pielea — pentru p[curari,/ H[lcile — pentru ogari,/ Ungheaua — pentru p[h[rele,/ S[ bea p[una=i din ele...“. Colindul cerbului este o oper[ cult[, creat[ pe baza asimil[rii organice de c[tre autor a tezaurului folcloric na\ional. Sentimen- tul comuniunii omului cu lumea ]nconjur[toare, inclusiv cu lumea Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 41 animal[, =i acela de compasiune fa\[ de jertfele pornirilor distruc- tive ale oamenilor se trasmit cititorului cu o putere specific[ artei autentice.

ESEURILE LUI GEORGE MENIUC

Un loc de seam[ ]n mo=tenirea r[mas[ de la George Meniuc revine eseului. Este o specie literar[ =i filozofic[ totodat[, pe care scriitorul a cultivat-o ]nc[ p`n[ la 1940, public`nd o carte ]ntreag[ de eseuri — Imaginea ]n art[. Ce este eseul, ]n fond? Conform Dic\ionarului de termeni literari (Editura Academiei Rom`ne, Bucure=ti, 1976), denumirea lui provine din fran\uzescul essai, care ]nseamn[ „]ncercare“ =i reprezint[ „o form[ de nota\ie a unor observa\ii personale, cu caracter reflexiv, ]n care se aduc, la modul impresionist, cu o deplin[ libertate de mi=care a spiritului, sugestii de cunoa=tere pe cele mai diverse teme“ (p. 156). Exist[ eseu filozofic =i eseu literar, cu form[ eminamente des- chis[, dup[ cum s-a stabilit acesta ]n cultura englez[ (pe urmele lui Bacon, de la John Locke la Charles Lamb, Thomas Carlyle, John Ruskin etc.), ]n cea german[ (de la Leibniz, Lessing, Schiller sau Goethe la Schopenhauer =i Nietzche), ]n cea american[ (cu Emerson). La apogeu, ]n secolul al XX-lea, c`nd este cultivat de o ]ntreag[ serie de scriitori cu ]nclina\ii pentru specula\ia filozofi- c[, de la Chesterton la Unamuno, de la Alain la Camus, sf`r=e=te prin a invada =i domeniul criticii =i istoriei literare, de la Albert Thibaudet ]ncoace, =i chiar pe acela al romanului, ca la Proust, Thomas Mann sau Huxley, dup[ cum, pe de alt[ parte, ajunge s[ constituie pentru poe\i, de la Paul Valery la T. S. Eliot, modalita- tea curent[ prin care ei ]n\eleg s[ discute ceva. }n literatura rom`n[ o oper[ insolit[, de divaga\ii erudite, ca „Pseudokyneghe- ticos“ de Alexandru Odobescu, prefigureaz[ maniera genului, ]nc[ 42 Ion Ciocanu ]n secolul al XIX-lea. Voca\ia pentru eseu se manifest[ ]n crea\ia lui Paul Zarifopol, Mihai Ralea, Lucian Blaga, Camil Petrescu, Mir- cea Eliade etc. „}n cazul lui G. C[linescu, se specific[ ]n sursa din care am transcris informa\ia aceasta, asist[m la triumful spiritu- lui eseistic ]n critica noastr[ literar[ de descenden\[ lovinescian[“ (p. 157). +i ce este eseul meniucian, ]n liniile lui principale? Marea Neagr[, unul dintre cele mai cunoscute eseuri ale lui George Meniuc, este o serioas[ prelegere despre art[, f[r[ s[ aib[ ]ns[ forma prelegerii =i spiritul ei rigid, de specula\ie intelectual[ abstract[, ra\ional[. Pe alocuri autorul apeleaz[ la imagini demne de arta veritabil[: „}n puterea unei nop\i de var[, f[r[ lun[, nu- mai cu licurici zbur`nd ]n ]ntuneric, marea se fr[m`nt[, r[sufl[ ad`nc, ofteaz[, ]=i zdrele=te valurile n[prasnice de bolovani, se retrage ]n larguri enigmatice, apoi revine, arunc`ndu-se cu muget peste falez[...“. Chiar citatul (din Ovidiu, din Tacit) se „tope=te“ ]n text =i nu are valoare de citat dintr-o oper[ str[in[, ci e mai cur`nd o im- presie personal[ a eseistului, exprimat[ ]ns[ p`n[ la el. O poezie realizat[ cu mijloace diferite de acelea ale poeziei — iat[ ce este eseul Marea Neagr[. O poezie din care nu lipsesc g`nduri filozofice, ca acela despre izvoarele perfec\iunii (zice Meniuc despre mare: „...Prin ce zbucium a trecut, ce furtuni i-a fost dat s[ sufere o noapte ]ntreag[, spre a fi, ]n sf`r=it, sublim[ =i maiestuoas[ diminea\a?“). Tinz`nd s[ fie art[, eseul e pl[smuit cu mijloacele =i procedeele acelei ramuri a artei, ]n care activeaz[ eseistul c`nd nu compune eseuri. Fondatorul eseului, scriitorul =i filozoful francez Michel de Montaigne (1533—1592), cultiv`nd proza, considera c[ eseul este proz[ analitic[. Eseurile lui George Meniuc sunt, ]n majoritatea lor, poezii. „Sc`r\`ia Ghenarul, bocn[ de ger. }notau ]n z[pad[ gr[dinile, urbea. Tinicheaua soarelui, ]nro=it[, sp`nzura ca la Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 43 muzeu, pe peretele unui cer alburiu...“. Cizelarea frazei p`n[ la str[lucire, spontaneitatea g`ndului =i a sentimentului, scurtimea eseurilor lui sunt calit[\i poetice. Meniuc r[m`ne, =i ]n eseuri, ]n cadrul artei, f[r[ s[ uite c[ eseul necesit[ g`nduri, atitudini, opi- nii interesante. Am cita din eseul Mahalaua |ic[ului: „Creang[ n-a fost un scriitor revolu\ionar, el n-a chemat la lupt[ \[r[nimea asuprit[, n-a ]ndemnat-o la r[scoal[ ]mpotriva clasei mo=iere=ti st[p`nitoare, dar democratismul scriitorului se cite=te l[murit ]n critica lui sarcastic[ =i ustur[toare ]mpotriva liberalilor demagogi, ]n obida lui de a vedea \[rani n[p[stu\i =i s[r[ci\i, ]n umanismul lui fa\[ de oamenii simpli =i cinsti\i...“. Sunt interesante opiniile lui George Meniuc despre ]mpletirea realului cu fantasticul, despre elementul satiric ]n operele cren- giene, despre arta de portretist a lui Ion Creang[. Cu mult[ p[trundere vorbe=te eseistul despre limba operelor scriitorului cla- sic, pentru ca ]n final s[ se exprime metaforic despre nemurirea mo=tenirii r[mase de la ]nainta=: „P[r[sesc |ic[ul, m[ duc pe alte drumuri, =i totu=i „bojdeuca“ lui Creang[ ]mi st[ ]n fa\[ ca o cet[\uie de lumin[ pe deplin rezistent[ la toate ]ncerc[rile vremii“. E aici o imagine memorabil[ =i, concomitent, o concluzie filozofi- c[ referitoare la destinul ]n timp al mo=tenirii crengiene. Este poetic =i doldora de sugestii importante privind specificul artei =i al muncii artistului eseul Despre sculptur[. Din capul locu- lui autorul scoate ]n eviden\[ deosebirea principial[ dintre omul obi=nuit, pe de o parte, =i omul de art[, pe de alt[ parte: „}ntr-un bloc de marmur[ noi nu surprindem nimic din ceea ce se nume=te expresia material[ a unei existen\e suflete=ti. Nu b[nuim nici o via\[ ]n acest bloc imobil, ci constat[m numai piatra nud[. Nu tot a=a se petrece cu artistul. Ochiul sculptorului ]nsufle\e=te st`nca masiv[, vede limpede forma pur[ care s[ exprime simbolic inte- riorul zbuciumat al omului. Me=terul acesta, care ]nc[ n-a pus m`na pe blocul de marmur[, bloc v[zut simplu de noi, me=terul 44 Ion Ciocanu acesta, care ]nc[ n-a t[iat statuia, sculpteaz[ dint`i ]n g`nd opera lui de semnifica\ie a omenescului“. Prezen\a g`ndului, ca element constituent esen\ial al artei, este o obsesie a eseistului. „Omul s-a n[scut artist doar ]n clipa ]n care a cugetat“, noteaz[ el. +i cu toate c[ ]n continuare d[ exemple gr[itoare pentru to\i doritorii de a se instrui din punct de vedere artistic =i estetic, eviden\iem aici anume =i mai ales pledoaria lui George Meniuc pentru calitatea de g`nditor a omului de art[ au- tentic: „G`ndul este singurul ]ndemn sau drum spre art[...“. A=a sunt toate sau, ]n orice caz, majoritatea eseurilor scriitoru- lui. Tematica lor, variat[ =i demn[ de toat[ aten\ia (aproape c[ nu exist[ problem[ sau aspect al procesului de crea\ie artistic[, pe care el s[ nu-l fi abordat ]ntr-un fel sau altul), =i forma pre- ponderent poetic[ de tratare a problemelor =i aspectelor proce- sului de crea\ie confer[ acestor lucr[ri valen\e artistice autentice.

George Meniuc a activat ]n cadrul regimului totalitar comu- nist, c`nd o condi\ie a public[rii operelor era glorificarea puterii sovietice, a lui Lenin (un timp — =i a lui Stalin), a partidului co- munist =i a „marilor ]nf[ptuiri“ ale acestora: „lupta“ pentru pace, colectivizarea agriculturii etc. N-a pl[tit oare =i George Meniuc tribut condi\iilor timpului? C`teva opere dintre cele mai cunoscute ]n epoc[ ne conving c[ a pl[tit — =i el — tribut „cerin\elor“ de atunci: o poezie, „Pri- er“, exprim[ „dragostea“ muncitorilor basarabeni pentru Lenin, un ]ntreg poem, „C`ntecul zorilor“, e „]nchinat“ colectiviz[rii satu- lui basarabean postbelic, un eseu, „Frate al p[m`ntului“, relie- feaz[ „avantajele“ „realismului socialist“... Totu=i, atare „fapte“ sunt relativ pu\ine ]n crea\ia lui George Meniuc. Mai mult, ele nu sunt o expresie a dorin\ei personale ale scriitorului, ci o consecin\[ direct[ a condi\iilor concrete ]n care au fost pu=i s[ creeze to\i litera\ii ]n anii regimului comunist de Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 45 ocupa\ie, a „cerin\elor“ ]naintate de faimosul partid comunist, a criticii nemiloase cu care era ]nt`mpinat[ orice ]ncercare de „aba- tere“ a scriitorului de la indica\iile partinice. Pentru exemplificare cit[m articolul „Pentru lucr[ri literare folositoare“ din „Moldova socialist[“ (1946, 22 octombrie), ]n care O. Cerbeanu relata de- spre o discu\ie asupra crea\iei lui George Meniuc, discu\ie ]n ca- drul c[reia scriitorul era ]nvinuit de g`ndire burghez[ =i de „]ndep[rtare“ de la sarcinile imediate =i „arz[toare“ ale artei re- alist-socialiste (“Meniuc n-a fost ]n stare s[ c`rneasc[ luntrea lui poetic[ spre realismul socialist. Poetul Meniuc se \ine ]nc[ de canoanele esteticii burgheze, de metoda literar[ str[in[ duhului sovietic. De at`ta =i lucr[rile lui +oltuzul Graur, Cerbul de aur =.a. sufer[ de manierism gol, formal, ]n ele descoperi pustiul g`ndului literaturii apolitice, f[r[ de nici un folos pentru norodul moldovenesc, pentru educa\ia tineretului nostru ]n duhul comu- nismului...“). Critica dogmatic[, urmat[ de obicei de m[suri administrative necru\[toare, g`tuiau din fa=[ orice ini\iativ[ personal[ ]ndr[z- nea\[, orice ]ncercare de inova\ie artistic[, de manifestare a individualit[\ii artistice cu adev[rat creatoare. De aici poeme ca cel intitulat „C`ntecul zorilor“ =i eseuri ca „Frate al p[m`ntului“. Spre onoarea lui George Meniuc, cu trecerea timpului el =i-a reevaluat ]n chip exigent crea\ia. Un timp a publicat numai un fragment preponderent peisagistic din poemul pomenit, apoi nu l-a ]ncredin\at tiparului nici pe acela. Volumul din 1988, Preludiul Bucuriei, pe care a reu=it s[-l preg[teasc[ pentru tipar sub semnul unor mari exigen\e estetice, ni-l prezint[ ca pe un scriitor care s-a debarasat, ]n temei, de tributul pl[tit condi\iilor nefaste ale timpului ostil crea\iei litera- re autentice. 46 Ion Ciocanu

BIBLIOGRAFIE SELECTIV{ Mihai Cimpoi, George Meniuc, poetul. — }n cartea lui: „Disocieri“, Chi=in[u, Ed. Cartea moldoveneasc[, 1969; George Meniuc. — }n cartea: Mihail Dolgan, Mihai Cimpoi, „Crea\ia scriitorilor moldoveni ]n =coal[ (Liviu Damian, Petru Zadnipru, George Meniuc, Spiridon Vangheli)“, Chi=in[u, Ed. Lumina, 1989; O istorie deschis[ a literaturii rom`ne din Basarabia, Chi=in[u, Ed. Arc, 1996; edi\ia a II-a, 1997. Ion Ciocanu, George Meniuc: Delfinul. — }n cartea lui: „Itinerar critic“, Chi=in[u, Ed. Cartea moldoveneasc[, 1973; George Meniuc =i condi\ia ese- ului. — }n cartea lui: „Dialog continuu“, Chi=in[u, Ed. Literatura artistic[, 1977; Maestru al eseului. — }n „Literatura =i arta“, 1998, 21 mai. Eliza Botezatu, Cheile artei. Studiu asupra crea\iei literare a lui George Meniuc, Chi=in[u, Ed. Literatura artistic[, 1980; George Meniuc: Vasul- n[luc[. — }n „Limba rom`n[“, 1997, nr. 3-4. Eugen Lungu, Poetul armoniilor ascunse . — }n cartea: George Meniuc, „Preludiul Bucuriei“, Chi=in[u, Ed. Literatura artistic[, 1988. Viorica Gora=, Stilistica neologismelor ]n poezia de tinere\e a lui George Meniuc. — }n „Limba rom`n[“, 1995, nr. 2. Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 47 Nicolai COSTENCO

S-a n[scut la 21 decembrie 1913 la Chi=in[u. R[m`n`nd f[r[ tat[, a fost crescut de bunicii Gheorghe =i Libeada din comuna Cihoreni, jude\ul Orhei (a se vedea poezia Z[log). A studiat la liceul „B.P. Hasdeu“ din Chi=in[u =i la Universitatea din Ia=i. A debutat ]n 1932, reu=ind s[ lanseze p`n[ la 1940 volumele Poezii (1937), Ore (1939), Cleopatra (1939). A publicat ]n re- vista „Via\a Basarabiei“, al c[rei redactor a fost, proz[ =i eseistic[ pe teme literare. Este men\ionat de George C[linescu ]n „Istoria literaturii rom`ne de la origini p`n[ ]n prezent“ (p. 1031). La 25 iunie 1941 a fost deportat ]n Extremul Orient, ca unul care nu privea cu ochi buni limba scriitorilor de peste Nistru, proasp[t ]nsc[una\i pe atunci la Chi=in[u. A scris =i ]n exil (a se 48 Ion Ciocanu vedea ciclul de versuri Severograd). }n 1956 a fost reabilitat. A continuat s[ scrie proz[ (romanul Severograd, 1963, =i cartea de nuvele Norocul omului, 1965), a pl[smuit o dram[ (Serghei Lazo, 1967), a activat ]n domeniul traducerii artistice, dar ]n primul r`nd s-a manifestat ca poet. Principalele c[r\i de versuri: Poezii alese (1957), Poezii noi (1960), Versuri (1963), Mugur, mugurel (1967), Poezii =i poeme (1969), Poezii =i poeme (1983), Euritmii (1990), Elegii p[g`ne (1998). Pentru cartea din 1983 s-a ]nvrednicit de Premiul de Stat al Republicii Moldova (1988). S-a stins din via\[ la 29 iulie 1993 la Chi=in[u.

Crea\ia lui Nicolai Costenco de p`n[ la 1940 este alimentat[ de motive din via\a satului, poetul afirm`ndu-se ca rapsod al p[m`ntului natal =i al \[ranului care ]l fertilizeaz[. Sub aspect artistic el este un tradi\ionalist aflat sub influen\a folclorului au- tohton, a lui Eminescu =i Co=buc. Datinile, obiceiurile, credin\ele, eresurile satului basarabean =i ]n mod deosebit chipurile oame- nilor de la coarnele plugului sunt evocate cu dragoste, ]n mod pictural, impresionant. Se afirm[ de asemenea ca poet al iubirii (Cleopatra, Zamfir =i Doina), al trecutului ]ndep[rtat (Constan- tin haiducul). Unele influen\e din Charles Baudelaire sau Serghei Esenin n-au adus nici un prejudiciu talentului s[u original. Anotimpul cel mai des ]nt`lnit ]n poezia de ]nceput a lui Nico- lai Costenco este — ]n consens cu via\a omului de la \ar[ — toam- na. Nu una aduc[toare de rod, de vreme ce gr[dinile rimeaz[ cu suspinele, iar copacii — cu s[r[cii. Atmosfera e dezolant[. Intero- ga\iile =i exclama\iile retorice exprim[ o stare sufleteasc[ ap[s[- toare ca cea din finalul poezieii Toamna: „Zarea de funingini au umplut-o ciorile/ +i m[h[iesc cu m`na ciunt[ morile./ Pe vetre bujorii, garoafele, gheorghinele/ Au murit =i nu le-am auzit sus- pinele...“. }n varianta din culegerea Elegii p[g`ne (Chi=in[u, Gru- pul editorial Litera, 1998. Colec\ia „Biblioteca =colarului“) ver- Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 49 surile acestea lipsesc, ]n locul lor g[sim ]ns[ c`teva r`nduri la fel de deprimante: „Toamna a venit =i-au sc`r\`iat pe deal morile/ +i-au cobit pe cr[ngi o noapte-ntreag[ ciorile./ R[zoarele cu tran- dafiri =i gherghine/ S-au pr[p[dit f[r[ veste =i f[r[ suspine...“. E o stare din care poetul ar vrea s[ evadeze pentru a se salva de triste\e =i necaz: „}n cu=ca pieptului numai inima ca o pas[re c[l[toare/ Se zbate =i acuma, c[ n-a putut s[ zboare“. (}n varian- ta din cartea Elegii p[g`ne e schimbat =i finalul: „}n cu=ca pieptu- lui s-a zb[tut inima, ca o p[s[ric[/ Mic[, mic[ — =i care mai-mai n-a murit de fric[“. Existen\a diferitelor variante ale uneia =i aceleia=i opere nu este o raritate. }n cazul nostru concret, recoman- d[m varianta din Elegii p[g`ne, descoperit[ ]n ahriva scriitoru- lui de fiul s[u Constantin care semneaz[, ]mpreun[ cu savantul Vasile Malane\chi, selec\ia textelor.) Dar =i ]ntr-o atare stare de spirit Nicolai Costenco r[m`ne poet al \[ranului =i al p[m`ntului. „Lucrul \[ranului e sf`nt,/ Fiind bla- goslovit de soare,/ Pus cu-nd`rjire ]n p[m`nt/ }n r`uri de sudo- are“. Am citat din poezia Lucrul \[ranului ]n care „de la b[tr`n la plod/ A=teapt[ nop\i =i zile/ S[ vad[ ]nmiitul rod/ Al brazde- lor copile“. Se adun[ roada bogat[, poetul exprim[ bucuria prin exclama\ii retorice, prin versuri scurte, printr-o versifica\ie per- fect[: „De-s vr[fuite, str`nse-n pod/ Uscatele gr[un\e,/ E vremea- ntregului norod/ De cum[trii, de nun\i e“. Fidel adev[rului esen\ial, Nicolai Costenco nu se limiteaz[ la „c`ntarea“ bel=ugului. „+i mai amare zile nu-s,/ C`nd seceta apas[./ Un blestem pe p[m`nt =i sus —/ Stau mor\ii-ntin=i pe mas[“. Nici urm[ de idil[: „|[ranii merg cu trupul fr`nt,/ Cu ochii stor=i de via\[:/ Chinuitorul lor p[m`nt/ +-acum ]i str`nge-n bra\e“. Caracterul realist al viziunii poetului asupra vie\ii se v[de=te lesne =i ]n poezia Sat moldovenesc. Autorul e predispus liric, e gata s[ se d[ruie „fra\ilor“: „}mi vine larg pl[m`nii/ S[ mi-i des- chid c`t zarea,/ S[-ntind, cum ]=i ]ntinde/ Unduitoarea mare/ De p`ine leg[natul/ Spic plin, — s[-l dau la fra\i“. Dar atmosfera 50 Ion Ciocanu satului, recreat[ de altfel ]n chip m[iestrit (“Cobor ]n sat. B[tr`nul/ Tot fumeg[ ]n vale/ Prin oale f[r[ funduri/ Ce-s puse la cotlon./ Tizicul molcom arde/ Sub oala cu sarmale/ }n frunze verzi de poam[,/ Sub strea=n[ de =opron“), ]l determin[ s[ consemneze antagonismul vie\ii: „Nu-i susur de ci=mele?/ E lapte muls ]n doni\i!/ }n co=tire\e \ip[t./ Boi rag la ad[pat./ La bog[tani ]i mas[/ Cu zvon de blide, solni\i,/ Cei bie\i pentru-o fasul[/ Cu lingura se bat“. }n p`nza poeziei ]ncape o fr`ntur[ de poveste popular[, prin noapte „se-aude-o doin[ veche/ =i sc`r\`ie-o vioar[“, dar nici vorb[ de viziune simplificatoare asupra realit[\ii, de vreme ce ]n final acel „t[cut =i negru nour“ pare o ar[tare „str[in[“, pe care „o du- lauc[/ O ham[ie, =i o ceart[,/ Strident, o cucuveauc[“. O adev[rat[ bog[\ie de am[nunte =i detalii, expresii populare, metafore insolite (cerul e „policandru/ De schij[ cu luceferi“) =i, ]n chiar ultimul vers, un simbol — „o cucuveauc[“ —, expresie a prevestirii de r[u, fac din poezia Sat moldovenesc o pl[smuire artistic[ vie, memorabil[. Dar nici critica, f[cut[ cu mijloace lirice, a regimului burghe- zo-mo=ieresc, nici compromisurile ideologice din 1940—1941 (poezii despre Lenin =i chiar despre comunism) nu l-au salvat de exilul politic. Totu=i, mai curios dintre toate c`te i s-au ]nt`mplat poetului e c[ =i ]n exil a continuat s[ scrie despre Lenin, partid, prietenia popoarelor, temele predilecte fiindu-i ]ns[ Moldova na- tal[ =i vigoarea sufleteasc[, unica ]n stare s[ ]nving[ vicisitudi- nile vie\ii. Din 1956 ]ncepe epoca deplinei maturit[\i creatoare a poetu- lui. „Ca o arm[ trebuie s[ fie/ A Moldovei noastre poezie!— ex- clam[ Nicolai Costenco. — Ascu\i=ul t`lcului ]n teac[/ }nfrumu- se\at[ ]l ]mbrac[/ Cu-al vorbelor izvod ]n floare/ +i-al chipurilor pietre rare.../ Ca o\elul ]n statornicie —/ Pav[z[ frumosului s[ fie!/ Ca o a=chie din soare rupt[,/ Cu-ntunericul mereu la lupt[!“ (Poezia Moldovei). Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 51 A fi contemporan, Poe\ilor tineri, Poetul, Arta =i alte lucr[ri vorbesc despre crezul artistic al scriitorului.“ A fi poet — ]nseamn[ pana/ S[-\i fie gata ori=ic`nd/ Prin vorbe s[ redea icoana/ Sim\irii pl[smuit[-n g`nd“, sus\ine Nicolai Costenco ]n instantaneul Poetul. }n concep\ia sa crea\ia artistic[ are o valoare etic[ ponderabil[, de vreme ce „a fi poet — ]nseamn[-n frunte/ }n munca nobil[ s[ fii,/ Du=man pornirilor m[runte,/ P[rta= al faptei mari =i vii“. Compozi\ia anaforic[, fermitatea afirma\iilor, caracterul de ma- nifest ]n care infinitivul a fi trece imperceptibil ]n imperativ sunt particularit[\i ce asigur[ operei ]n cauz[ o anumit[ prestan\[ ]n =irul de „arte poetice“ ap[rute ]n crea\ia tuturor poe\ilor timpului. Mai pu\in afirmativ[, poezia Arta se remarc[ prin interoga\ia retoric[, mai credibil[ dec`t orice afirma\ie =i chiar mai mobili- zatoare, =i prin metaforismul dens al textului. Dou[ exemple: „}nspre v`rf de munte/ }n spiral[/ Calea noastr[ urc[ sus/ Do- moal[.// Cale nu prea neted[/ +i lung[.../ C`\i din noi/ La v`rf/ Au s[ ajung[?“ =i: „De ajungi la culme,/ Stea devii/ Lumin`nd/ Milenii/ Peste-mp[r[\ii“. Poezia are un final declarativ-exclamativ care nu sup[r[ ]ns[, pentru c[ el face corp comun cu ]ntreaga construc\ie metaforic[ anterioar[: „Biruin\a-i ceea/ Ce ]ntart[./ Calea asta-i/ Lupta pen- tru art[!“ Am pomenit =i repet[m c[ Nicolai Costenco a pl[tit, ca to\i confra\ii s[i de genera\ie, un anumit tribut condi\iilor nefaste ale regimului comunist totalitar, ostil crea\iei artistice libere, inova- toare, ]ndr[zne\e. Dar scriitorul a avut, cu toate acestea, con=tiin\a necesit[\ii de a spune — ]n orice ]mprejur[ri — adev[rul, chiar Adev[rul, dup[ cum se exprim[ el ]n miniatura Cet[\ean al \[rii poeziei: „Sunt cet[\ean al \[rii poeziei,/ +i \ara asta are drepte legi:/ S[ nu ro=easc[ fa\a alb[ a h`rtiei,/ Cu pana pe obrazul ei c`nd treci.// }n slova ta minciuna p`ntecoas[,/ Cu =erpuitu-i mers, s[ n-aib[ loc./ }n piscul Adev[rului f[-\i cas[/ +i ap[r-o cu palo=ul de foc!“ 52 Ion Ciocanu Dintre operele poetice care adeveresc aptitudini creatoare re- marcabile face parte =i Scrisoarea mamei. Ea nu e datat[, ]ns[ produce impresia c[ a fost pl[smuit[ ]n exil, ]n orice caz departe de plaiul natal, de vreme ce mama ]i expediaz[ fiului, ]n plic, =i o frunz[, gest interpretat de acesta just: „s[ nu uit de Moldova,/ de chipul ei frumos!“ Poezia se distinge prin detalii sugestive (“e galben[ h`rtia...“, „plicu-ntors pe dos“), prin situa\ii de via\[ concrete, u=or de ]n\eles ]n contextul timpului infectat de ateism (“Pe unde-a stat icoana,/ acuma, ]nr[mate,/ portretele sub sticl[/ ne stau, la ad[post“), prin blesteme populare, lesne integrabile ]n discursul autoricesc (“Dar vremurile negre/ s-au dus, m`nca-le-ar corbii!“), prin cuvinte ar- haice ori numai neao=e, pe potriva mamei b[tr`ne (“pribuluie=ti“). }nt`lnim aici denumiri populare ale etapelor nop\ii, obiceiuri na\ionale, verbe formate de autor ]n albia fireasc[ a limbii rom`ne (“]n zori cu G[inu=a/ din cer doar stai la snoav[./ De-\i c`nt[-n prag coco=ul,/ tu ochii-\i stre=ine=ti...“). O compara\ie se impune aten\iei ]n chip deosebit: „=i doru-\i f[r[ timbre,/ ca luna f[r[ v`sle,/ ne caut[, ne cheam[/ prin zarea cu n[luci“. De fapt, o lectur[ pe vertical[ a acestei strofe ne confirm[ suporzi\ia c[ poezia Scrisoarea mamei a fost pl[smuit[ ]n exil, acolo unde zarea era „cu n[luci“, calificativ nepotrivit Chi=in[ului sau altui ora= civilizat. Interoga\ia retoric[ (“Pribuluie=ti vreo fat[,/ vreo codan[ m`ndr[/ din comsomol ori ferm[,/ cu ochi aprin=i, iste\i,/ =i-o vezi ]n cas[ nor[/ ca un bujor cum intr[?/ Visezi poate =i-o nunt[/ cu dob[ =i buche\i?“) =i, mai cu seam[, finalul concret, evocator =i sugestiv (“M[ uit la frunza verde/ =i v[d chipul matale/ =i parc[- mi vine p[rul/ c[runt s[ \i-l alint./ Eu lacrima \i-a= =terge,/ s[ nu aud de jale,/ din p[r doar nu pot =terge/ ninsoarea de argint“) sunt alte calit[\i poetice ale acestei frumoase realiz[ri artistice cu motivul mamei. (Varianta din culegerea Elegii p[g`ne con\ine alte interoga\ii =i are un alt final, ]ns[ ]n principiu nu se deosebe=te de varianta citat[ de noi. Mai mult, aici scriitorul spune r[spicat Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 53 c[ poezia aceasta a fost scris[ ]n anii deport[rii sale: „Eu uit c[ sunt ]n tundr[,/ m[ v[d ]n satul nostru,/ pe prisp[ st[m al[turi/ la sfat f[r[ sf`r=it“.) Un loc de cinste ]n ]ntreaga crea\ie a scriitorului ]i revine c[r\ii Mugur, mugurel. }ncep`nd cu confesiunea de crea\ie Cet[\ean al \[rii poeziei, citat[ mai ]nainte, continu`nd cu glorificarea patetic[ a Moldovei, pe care autorul o nume=te „cerul vie\ii mele“, cu evocarea marilor no=tri ]nainta=i Eminescu, Creang[, Donici etc. =i ]ncheind cu poe- zia titular[, de un folclorism autentic =i viguros (“Cine =tie cum ]i el,/ Mugur, mugurel,/ Dorul sufletului meu,/ Mugur, mugurel?/ Am s[-ajung s[ te v[d floare,/ Mugur, mugurel,/ S[ te pun la che- otoare,/ Mugur, mugurel?“), cartea Mugur, mugurel cuprinde =i dou[ cicluri de poezii satirice (Inscrip\ii cu ap[ tare =i Plesni- tori) =i patru poeme, dintre care Co\ofenele albastre =i R[scoala (H`ncu) se disting favorabil pe fundul ]ntregului peisaj poematic din Republica Moldova. Poemul R[scoala (H`ncu), care ]n cartea Elegii p[g`ne are titlul Neamul (H`ncu), e scris „cu gr[irea/ aleas[-a limbii popu- lare,/ cu vers de doin[ =i balad[,/ cu vers de c`ntec =i poveste“. Personajul principal, Mihalcea H`ncu, e v[zut de poet ca un „co- drena= de-al nostru,/ v`n[ de cri\[, duh de zmeu“. Ca ]n operele folclorice, codrul =i p[m`ntul vorbesc, asemeni fiin\elor vii, =i dovedesc t[rie de caracter, statornicie, d`rzenie. }n chip natural vine digresiunea autoriceasc[ dominat[ de impera- tive adresate cititorului (modalitate de a trezi curiozitatea aces- tuia): „}ntotdeauna fii o ap[/ =i un p[m`nt cu trupul \[rii!/ Fii iarb[ ce ]mbrac[ glia,/ fii ramura acestui codru,/ fii piatra-n te- melii ascuns[,/ fii flamur[ ]n fluturare...“. Poemul acesta este o oper[ desf[=urat[, are subiect, interme- dii (dialoguri ]ntre un om pribeag =i personajul principal), c`nturi (biografii succinte, redate poetic, ale unor \[rani exploata\i, deveni\i haiduci). Fiecare personaj se impune prin patriotism fier- 54 Ion Ciocanu binte =i prin utilizarea unui limbaj cu puternice nuan\[ri de na- tur[ folcloric[. De exemplu, Pribeagul exclam[: „Mare, o, mare, mare/ ]i minunea Moldovei mele!/ P`inea, sarea/ mai dulci ]s ca mierea,/ +i-i mai dulce ca orice dulcea\[/ a sufletului t[u frumu- sa\[!“ }n c`ntul I, intitulat La Sec[reni, autorul descrie ]n culori vii o mas[ mare la H`ncu „cel b[tr`n“: „De trei zile =i trei nop\i/ ]mbl[tesc colacii cop\i;/ curge vinul ro=, mistre\,/ =i din an =i de an\[r\;/ to\i mesenii mi-s b[rba\i/ prin r[zboaie ]ncerca\i,/ spr`ncena\i =i must[cio=i,/ mai mul\i nal\i,/ mai mul\i sp[to=i...“. Portretele personajelor sunt succinte, concrete, impresionante: „H`ncu-al nostru-i din codreni,/ moldovean din moldoveni,/ cam f[lcos, dar primitor.../ La un ochi stricat; ]i chior...“. Vorbirea aces- tuia c[tre fiul s[u Mihalcea are o puternic[ arom[ folcloric[: „Mergi, fiule, s[n[tos,/ ca un trandafir frumos!/ Pe unde ai fi departe,/ s-auzim de s[n[tate!/ Nu uita de ai t[i fra\i,/ ca de codrii v[lura\i,/ s[ nu ui\i nici de surori,/ ca de c`mpul plin de flori...“. Obiectul celei mai sincere =i mai mari simpatii a autorului este, bine]n\eles, Mihalcea H`ncu. Portretul lui fizic este memorabil: „Ca Mihalcea de picior/ iute, =ti\i, nu-i alt fecior./ De te-a str`ns ]n pumn, m[ rog,/ po\i sc[pa numai olog!/ Pe-un ]mplinitor ne- tot/ l-a zv`rlit cu cal cu tot/ peste gard cu capu-n glod!“ Curajul, d`rzenia =i alte tr[s[turi morale nobile se desprind din vorbirea protagonistului poemului: „Oameni buni,/ scumpi p[rin\i, vecini =i neamuri,/ mul\umim de cinste, daruri!/ Dar nici cal de c[l[rie,/ nici arme de Vene\ie/ la drum nu-mi trebuiesc mie./ Unde-a fi mai greu priporul,/ mai de n[dejde-i piciorul;/ +i dec`t sabie grea,/ m[ bizui pe m`na mea!“ Impresioneaz[ foarte pl[cut rimele rare, ]mbinarea cuvintelor uzuale cu arhaisme potrivite ]n context (“+i-a tuflit pe ceaf[ cu=ma.../ M`ndri codri spre L[pu=na...“). Sunt binevenite „formulele“ lingvistice ]n stil folcloric, acestea fiind =i dovezi ale felului de a fi al protagonistului, ale caracteru- lui s[u spiritual: „Pomeni-m[-vor cu drag,/ zice fluierul de fag; / Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 55 Pomeni-m[-vor cu foc,/ zice fluiera= de soc!/ Pomeni-m[-vor dui- os,/ zice fluiera= de os!“ Mihalcea H`ncu nu-=i uit[ nicic`nd r[d[cinile (“Unde soarta m-ar purta,/ satule, nu te-oi uita!/ Leag[n al copil[riei,/ tu — izvor al bucuriei!“), el nutre=te sentimente ad`nci =i sincere pen- tru p[rin\i (“Tata, pare, ]l ]ntreab[,/ a=ezat =i f[r[ grab[:/ — M[i, ce \i-a tr[snit, deodat[,/ s[ la=i vatr[, mam[, tat[/ =i s-o iei a=a, hai-hui,/ ca un pui al nim[nui?“, „Mama... st[ la cap, vegheaz[,/ lacrimi vars[ =i ofteaz[...“), ]n rela\iile cu haiducii ]nt`lni\i ]n co- dru dovede=te agerime de spirit =i de ac\iuni (H`ncu „de ceaf[ mi-l ]n=fac[,/ cum ai apuca b[rdaca,/ =i mi \i-l zv`rle pe-o crac[“, „H`ncu-un deget doar repede/ =i l-a-ntins pe iarb[ verde...“), apoi se declar[ frate cu haiducii (“V[ socot, fra\ilor, cum pre/ fra\i mai mari. +i la credin\[/ =i a voastr[ suferin\[/ m[ ]nchin p`n’la p[m`nt!“) =i nu-=i ]nchipuie via\a ]ntemeiat[ pe supunere, ]ndu- rare =i sclavie (“Cum de r[bda\i? H`ncu strig[./ }n fa\a unui gre- cotei afurisit/ s-o pune\i de m[lig[?/ N-ave\i furci,/ N-ave\i cu\it?“) =i promite ajutor oamenilor n[p[stui\i (“}ntoarce\i-v[ =i fi\i pe pace./ N-om l[sa s[ fac[ ce-i place/ g[inarului domnesc...“). C[petenia de haiduci, apoi Ion F[g[daru, Ghi\[ Ma\erele, fra\ii Hulpe =i celelalte personaje se ]ntip[resc profund ]n memoria citi- torului gra\ie sentimentelor de ur[ fa\[ de ]mpilatorii poporului truditor, atitudinii lor de adev[ra\i patrio\i, vocabularului lor de origine folcloric[. Un rost de importan\[ principial[ are ]n struc- tura poemului Pribeagul: el asigur[ leg[tura ]ntre toate perso- najele, sus\in`nd cu ele un dialog pitoresc =i antrenant. Portretul de crea\ie al lui Nicolai Costenco nu e deplin c`t timp nu vorbim de ]nc[ dou[ poezii ale scriitorului. Prima e Limba moldoveneasc[, un adev[rat imn limbii noastre str[mo=e=ti, imn bogat ]n defini\ii poetice, cutreierat de un fior liric ad`nc, purt[tor al unui mesaj deosebit de important =i actual. Dar e nevoie s[ explic[m titlul ei. Nicolai Costenco a scris „moldoveneasc[“, la fel ca to\i confra\ii de breasl[ ]n epoca respectiv[, c`nd regimul totalitar comunist nu ]ng[duia vreo discu\ie ]n privin\a denumirii 56 Ion Ciocanu autentice a limbii noastre. Nicolai Costenco, redactor al revistei „Via\a Basarabiei“ de prin 1932, =tia ca to\i ceilal\i scriitori din st`nga Prutului c[ limba noastr[ e rom`n[. Mai mult, anume pen- tru dorin\a sa de a p[stra cur[\enia limbii rom`ne, pentru neac- ceptarea limbii schimonosite din st`nga Nistrului a f[cut el 15 (cincisprezece!) ani de exil ]n Extremul Orient. De aceea poezia ]n ]ntregime, inclusiv titlul ei, urmeaz[ s[ fie ]n\eleas[ ca o od[ consacrat[ limbii noastre rom`ne. Cea de-a doua poezie f[r[ de care portretul de crea\ie al lui Nicolai Costenco nu este deplin se intituleaz[ Aici eu am s[-mi scutur spicul. Ea este expresia des[v`r=it[ a dragostei poetului pentru meleagul natal, pentru oamenii lui, pentru obiceiurile na\ionale. „De alt[ lume nu mi-i dor, scrie r[spicat proasp[tul ]ntors din gulagul stalinist, nu v`ntur f[r[ rost nimicul./ Fiind crescut pe- acest ogor,/ Aici eu am s[-mi scutur spicul“. Urmeaz[ trei strofe de glorificare inspirat[, metaforic[ =i memorabil[ a p[m`ntului natal, =i reluarea strofei ini\iale, poezia exprim`nd ceea ce d[ sens =i valoare existen\ei personajului liric, ]n cazul de fa\[ coinciz`nd cu autorul ]nsu=i: dragostea sincer[ =i ne\[rmurit[ a fiului poet fa\[ de maica sa — \ara unic[, unde „codrii verzi/ }=i clatin[ m[rea\a ap[,/ Din care norii cu z[pezi,/ Ca ni=te boi pl[vani, se-adap[“.

BIBLIOGRAFIE SELECTIV{ Mihai Cimpoi, Nicolai Costenco. — }n cartea lui: „Alte disocieri“, Chi=in[u, Ed. Cartea moldoveneasc[, 1971. Vasile Badiu, Eroul tradi\ional ]n ipostaze noi. — }n cartea: „Eroul con- temporan ]n literatura moldoveneasc[“, Chi=in[u, Ed. +tiin\a, 1972. Mihail Dolgan, „Sunt cet[\ean al \[rii poeziei“. — }n cartea lui: „Crez =i m[iestrie artistic[“, Chi=in[u, Ed. Cartea moldoveneasc[, 1982; Lirica din perioada exilului siberian. — }n „Literatura =i arta“, 1995, 26 ianuarie. Ion Ciocanu, Cet[\ean al \[rii poeziei. — }n cartea: Nicolai Costenco, „Euritmii“, Chi=in[u, Ed. Hyperion, 1990. Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 57 Andrei LUPAN

A activat timp ]ndelungat (n[scut la 12 februarie 1912 ]n satul Mihuleni, jude\ul Orhei, decedat la 27 august 1992 la Chi=in[u) ]n diverse domenii literare: poezie, eseistic[, drama- turgie, traducere. A pl[tit din plin tribut ideologiei comuniste =i nivelului sc[zut al literaturii noastre na\ionale ]n perioada ime- diat postbelic[. Dar sunt demne de apreciere o seam[ de opere poetice =i eseistice, incluse ]n c[r\ile Poezii (1947), Intrare ]n balad[ (1954), Me=ter faur (1958), Frate al p[m`ntului (1962), C[r\ile =i r[bojul anilor (1969), Legea g[zduirii (1965), Gro- movnic (1973) =. a. Laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova (1967). A fost membru titular al Academiei de +tiin\e din Republica Moldova. 58 Ion Ciocanu Scriitorul =i-a ]nceput activitatea p`n[ la 1940, debut`nd ]n revista „Adev[rul literar =i artistic“ cu poezia Biografie (1932), public`nd apoi c`teva alte poezii (Tat[, |ar[, Satul ciudat, Noi =i p[rc[nenii, ultima ]nso\it[ de un motto din Ion Barbu; unii cercet[tori numesc =i poezia Arestarea) =i aproximativ tot at`tea articole publicistice (Realit[\i studen\e=ti, Facultatea de agrono- mie =i studen\ii ei, Eroism =i la=itate, O manevr[). Subliniem acest adev[r, deoarece Andrei Lupan dup[ r[zboi a publicat un =ir de poezii =i articole publicistice scrise, chipurile, p`n[ la 1940. Or, nefiind publicate =i, mai mult, l[s`nd loc mistific[rilor, dintre care una recunoscut[ de scriitor ]n revista „Basarabia“ nr. 11 din 1992 (poezia Olimp dispre\uit, ni se dest[inuie Lupan, a fost scri- s[ ]n 1947, ]ns[ datat[ cu anul 1937, ca s[ nu fie luat[ drept critic[ a realit[\ii sovietice!), stihurile prezentate de autor ca fiind ale anilor ’30 nu pot fi considerate ca atare. Poeziile ]ncredin\ate tiparului p`n[ la 1940 — Biografie =i cele- lalte — ni-l prezint[ pe Andrei Lupan ca pe un alt „poet al \[r[nimii“. Chiar poezia de debut, Biografie, este un cr`mpei din via\a satului de odinioar[, evocat prin destinul crud al unui dezmo=tenit din B[cioi. Poezia e un portret fizic =i, mai ales, moral al personajului lipsit p`n[ =i de nume. }ntr-un stil telegrafic, pur constatativ, ]n care ]ns[ rolul principal revine am[nuntului concret =i concludent, au- torul reconstituie o via\[ de om: „S-a n[scut ]ntr-o diminea\[...“, „El a crescut...“, „Asta fu ]n ’27...“, „Acum suntem ]n ’32...“. Mize- ria vie\ii, tragedia femeii cu care s-a ]nsurat =i starea de impas a personajului — „i-au pus lan\uri la m`ini =i picioare./ Acum scoate sare“ — puncteaz[ o via\[ ]nchis[ ]ntre hotarele dezn[dejdii. Este demn[ de apreciat arta de portretist a scriitorului ]n poe- zia Noi =i p[rc[nenii. Andrei Lupan portretizeaz[ intens: pe nara- tor (“...fricosul,/ +tefan Grosul,/ ca p[staia de chircit,/ cu suci\i ochi la sl[nin[/ =i f[in[...“), pe copiii din satul Parcani (“... bulbuca\i =i cl[p[ugi,/ cu ciomege-n laba groas[,/ spumegau pojar cu gura...“), ]n fine — pe Nane B[d[r[u (“Din\i b[l[i ca de Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 59 \igan/ fulgerau ]n ro=ii gingini,/ iar ]n capul cel b[lan/ dou[ boabe de funingini“). Pe parcurs autorul apeleaz[ la jocuri copil[re=ti, faptul adeverind descenden\a sa din folclorul autohton (“P[r- c[neni-neni,/ fuga de prin buruieni,/ cu broscoaic[/ la ursoaic[,/ ochi de stecl[,/ din\i de grebl[...“). P`n[ la urm[ poezia este o imagine memorabil[ a unei ciocniri nevinovate la prima vedere, dar serioas[ ]n esen\[, cauza ei fiind foametea =i tenacitatea celor ]nfometa\i, ]ntru ob\inerea dreptului de a se ]nfrupta cu p[ducelele din p[dure. Poezia are un subtext social grav, sugerat de autor prin mijloa- ce relativ simple. Dar starea complicat[ a \[ranului (=i a copiilor s[i) nu putea \ine la nesf`r=it. }ncol\esc s`mburii revoltei, mo- ment exprimat ]n poezia Satul ciudat. Ini\ial nep[rtinitor, ca =i cum n-ar ]n\elege ce se ]nt`mpl[ (“Satul acesta din v[g[un[/ nu =tiu ce-a p[\it...“, „Oamenii pare/ c[ aduc din c`mp un sf`r=it...“), poetul se include cur`nd ]n fierberea satului, constat`nd trezirea con=tiin\ei \[ranilor oprima\i de mo=ieri: „Unde/ a r[zb[tut porun- ca,/ a ]ncetat/ rupt[ ]n dou[ munca;/ p[r[sit pe brazd[ ]n p`r- loag[/ zace plugul de lemn,/ c[ de la un semn/ nu mai vor n[dejdile s[ trag[“. }=i fac apari\ia reprezentan\ii ]mpilatorilor (“De acuma prin negura serii,/ fiecare la r`ndul lui,/ ]nspre miaz[-noap- tea g`ndului/ se trag c`te unul str[jerii“). Se sugereaz[ un ]nceput de revolt[, care, de=i lichidat pe loc, nu ]nceteaz[ „afar[“, acolo unde „drap[n[-n zid/ durerea amar[“ =i „s-aude trudit l`ng[ vatr[/ o hoard[ fl[m`nd[,/ ce geme/ cu fa\a ]n pumnii de piatr[“. Andrei Lupan se ata=eaz[ cu sufletul de mul\imea oprimat[. }n final el se adreseaz[ direct cititorului: „Tu, zi! —/ ce-ai s[ faci,/ c`nd vei merge ]n satul ciudat,/ l[trat de dul[i,/ la ei,/ la ai t[i;/ tu, bl`nd cititor,/ c`nd vei trage/ z[voru-n rugin[,/ la u=a de brad,/ cu m`na str[in[,/ cu ochii pe trepte de iad?.../ Tu ce-ai s[ mai faci?...“. Interoga\iile acestea grave adeveresc compasiunea autorului fa\[ de \[ranii ]mpila\i, ]n condi\iile unui regim inuman. Sub aspect artistic ]ntreb[rile sunt mai eficiente dec`t eventualele 60 Ion Ciocanu ]ndemnuri sau pove\e; ele incit[, te pun s[ cuge\i, s[ alegi, s[-\i determini atitudinea. “Dureri ]n[bu=ite“ ar fi o expresie generalizatoare pentru alte dou[ poezii lupaniene, publicate p`n[ la 1940: |ar[ =i Tat[. S[r[cia oplo=it[ ]n Bugeac (“}n margine de \ar[,/ sat ]nvr[jbit =i s[rac...“) ajunge la limit[, =i atunci „apostolii n[uci/ ]njgheab[ n[dejdea pe r`nd,/ la roase t[r[bi,/ =i \i-o v`nd:/ Mai stai,/ mai t`rziu...“. Poetul e =i de data aceasta al[turi de cei mul\i =i ]mpila\i, izbucnind nea=teptat de violent: „}n zadar!.../ Te minte aceast[ chemare!“ Mai mult, Andrei Lupan persifleaz[ ]ndemnul de a mai a=tepta vreo ]mbun[t[\ire. Men\inut ]n aceea=i cheie, finalul poezi- ei |ar[ e o alt[ modalitate liric[ eficient[ de a instiga cititorul la lupta pentru drepturile sale, ]n orice caz mai eficient[ dec`t ape- lul direct =i inestetic. Lupan tr[ie=te ]n suflet revolta =i o ]n[bu=[ pe un timp: „A=teapt[/ m[sur[ blajin[ =i dreapt[;/ cu oasele negre/ mai scurm[ p[m`ntul,/ mai mori,/ mai a=teapt[!...“ Durerile cauzate de munci grele, ner[spl[tite, =i ]n general de o via\[ nedemn[, sunt exprimate de Andrei Lupan cu o putere =i mai mare ]n poezia Tat[, ]n care a realizat un portret fizic =i moral impresionant: „Tat[ umilit de pe p[m`nt,/ ignorat la munc[ ]n \ar[,/ cu fa\a aspr[,/ cu inima/ ca o plant[ de pelin amar[...“. Munca ner[spl[tit[ ]nseamn[ s[r[cie: „P`inea cea smolit[ de seca- r[,/ prescur[ muncit[ ]n zloat[/ =i-n soare,/ lipse=te din cas[,/ ca toate n[dejdile tale/ uscate sub bulg[ri/ pe sterpele noastre ogoare...“. Autorul formuleaz[ o interoga\ie retoric[ — „De ce te-ai rugat,/ =i-ai t[cut, =i-ai muncit?“ —, dar p`n[ la urm[ durerile omului de la c`mp r[m`n — =i de data aceasta — ]n[bu=ite: „Spor =i t[rie;/ \i-s vitele slabe =i mici,/ iar tu, sem[n[tor ursuz ]n urm[,/ tu taci =i munce=ti,/ tat[ de pe c`mp,/ \[ran necunoscut din turm[“. A fost ]mpilare ]n condi\iile unui regim social disp[rut, a fost — drept consecin\[ — revolt[ =i, ]n cele din urm[, ciocnire ]ntre Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 61 boga\i =i s[raci, ca ]n poezia Arestarea, ]n care Andrei Lupan evoc[ confruntarea direct[ dintre un paria (“borfa=.../ avortat de ora=“) =i „st[p`nul c`rciumii, patronul“. Imaginile pl[smuite de poet poart[ pecetea asprimii vie\ii, o ironie amar[ ]i str[bate discur- sul, dar atitudinea lui este ]ntotdeauna a omului din popor: „Pe fa\a ta rupt[/ \i-a dat/ ad`nc, ]ndesat —/ ]n\elegi?/ E lupt[!/ El — / st[p`nul cinstit =i voinic,/ iar tu — borfa=,/ izvor de f[rdelegi,/ avortat de ora=“. Concluzia vine de la sine: ]n pu\inele poezii publicate p`n[ la 1940 Andrei Lupan s-a manifestat ca un ap[r[tor al \[ranului ]nco- voiat pe mo=iile boiere=ti. A f[cut-o prin mijlocirea portretului fizic =i moral, a ]ntreb[rii retorice incitante, a ironiei ce t[inuie=te clo- cotul revoltei, apel`nd =i la mijloace folclorice, ca jocurile de copii din Noi =i p[rc[nenii. O particularitate a poeziilor la care ne-am referit este caracterul lor pronun\at ra\ional, intelectual. Andrei Lupan parc[ =i-ar t[inui sentimentul, nu-i d[ fr`u liber, =i-l strune=te cu stricte\e. E un mod de a exista ]n literatur[, =i nu este cazul s[ i se repro=eze lipsa de sensibilitate. Cel pu\in pentru c[ ]n c`teva poezii axate pe moti- vul dragostei dovede=te o adev[rat[ bog[\ie de sentiment curat, sincer =i ad`nc. „M`inile celea eu nu le-am uitat,/ m[car c[ mi- au l[sat doar o zv`cnire/ =i nu le-am str`ns cu g`ndul zbuciu- mat,/ la piatra de hotar a desp[r\irii“, scrie poetul ]n debutul poezi- ei Dor, predispun`ndu-ne la o lectur[ delicioas[. Iubita de de- mult este o prezen\[ vie ]n via\a personajului liric, una care-i umple inima =i d[ sens existen\ei lui: „Oricum prezent[ =i material[,/ de unde e=ti plecat[, m[ auzi?/ Pe t[r`mul uit[rii tu n-ai s[ p[trunzi,/ c[ci mi-ar r[m`ne inima goal[“. Imaginea iubitei se ]nfirip[ chiar =i „din t[cere“, devenind o zestre a sufletului ]nsetat de reciprocitatea unui sentiment f[r[ pereche. O zestre, chiar dac[ personajului nu-i este dat s[-=i mai ]nt`lneasc[ vreodat[ iubita: „Tu, cea ]ntotdeauna a=teptat[/ =i 62 Ion Ciocanu pretutindeni c[utat[,/ care nu-i fi g[sit[ nic[ieri/ =i n-ai s[-mi ba\i ]n u=[ niciodat[...“. Reluarea, pu\in modificat[, a strofei ini\iale ]n finalul poeziei cap[t[ rezonan\[ puternic[: „M`inile tale eu nu le-am uitat,/ m[car c[ nu le-am ]n\eles zv`cnirea/ =i nu le-am re\inut c`nd au plecat/ departe, demult, ]n ne=tire“. Sentimentele ad`nci, exprimate ]ns[ ]ntr-o form[ oarecum arid[, preponderent ra\ional[, caracteristic[ ]n principiu scrisu- lui lupanian, constituie fondul poeziei Din amintiri. Poetul ]=i cheam[ iubita disp[rut[ „departe, demult, ]n ne=tire“ cu durerea unei pierderi irecuperabile =i cu ner[bdarea clipei de noroc: „Din amintiri, lipsit[ de contur,/ dar vino ca nelini=tea oric`nd,/ cu ochii n[p[di\i de clar obscur,/ cu p[rul peste vremuri flutur`nd“. Aceea=i permanen\[ a dragostei de demult, pe care am sim\it-o la lectura poeziei Dor, este evocat[ de data aceasta cu o ingeniozitate verbal[ demn[ de re\inut, datorat[ unei compara\ii memorabile din ultimul vers al strofei pe care o cit[m: „C[ n-a m[cinat-o ceasul m[runt,/ ]n searbede ]mp[c[ri, ]n nimicuri banale,/ c[ durerosul neast`mp[r de demult/ mai cre=te ca spinul pe urmele tale“. +i mai e ceva deosebit de pre\ios ]n poezia Din amintiri: afir- marea rostului etic, uman al dragostei, inclusiv al celei disp[rute ]ntre timp, dar vie prin amintirea ei luminoas[: „Din amintiri, prin a=tept[ri t`rzii,/ dar r[zbucne=te dorul t`n[r iar[/ =i rosturile vie\ii le m[soar[/ cu mari =i nepl[tite datorii“. Pu\ine la num[r =i realizate ]ntr-o cheie epic[, printr-un dis- curs preponderent ra\ional, poeziile de dragoste ale lui Andrei Lupan (aici se cer pomenite =i alte frumoase realiz[ri lirice: C`ntec t`rziu, Spre t[r`mul ]n care te-ai dus..., L[ut[reasc[) atest[ un substrat de sentimente sincere =i puternice, care altfel ar fi r[mas necunoscut cititorului. O poezie dintre cele mai ispirate a lui Andrei Lupan este Le- gea g[zduirii: Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 63 E din lut, dar e-n\eleapt[ cana asta care-a=teapt[ s-o ridici ]n m`na dreapt[.

Me=terul ce-o fr[m`ntase i-a turnat ]n trup =i-i arse frumuse\e noduroas[.

N-a lipit-o prea sub\ire, dar i-a pus n[rav ]n fire, dreapt[ legea g[zduirii.

Pe destoinici s[-i aleag[, s[ le dea t[ria-ntreag[ =i sc`nteile din vlag[.

Dar dulcea\a ei cea bun[ nu se bea ca la c`rcium[, ]n m[scar[ =i minciun[.

De-o ciocneam ca pentru jimb[, cu netrebnicul =i str`mbul, s-ar fi spart demult ]n h`rburi.

Ci, smerit[ =i-n\eleapt[, ea pe vrednici ]i a=teapt[, s-o ridice-n m`na dreapt[.

Deci, prime=te-o =i-o ]nchin[, cu r[coare =i lumin[ =i cu flori de pe colin[

care-au fost zg`rcit p[strate pentru buzele curate, pentru inim[ de frate...

La mul\i ani cu s[n[tate! 64 Ion Ciocanu }n fond, e o glorificare a ospitalit[\ii proverbiale a poporului nostru, dar autorul a dovedit acel discern[m`nt etic absolut obliga- tor, care deseori ne-a lipsit pe parcursul istoriei. S-a ]nt`mplat s[ ]nt`mpin[m cu p`ine =i sare, apoi =i cu c`te un pahar de vin, pe to\i acei care de voie sau poate de nevoie ne-au trecut pragul. +i am ajuns cu veneticii nu numai ]n cas[, dar =i „pe divan“. }n viziunea lui Andrei Lupan „cana asta care-a=teapt[/ s-o ridici ]n m`na dreapt[“ este neap[rat „]n\eleapt[“. Nu e o can[ oare- care, ci me=terul „i-a pus n[rav ]n fire,/ dreapt[ legea g[zduirii“. Da, exist[ o lege frumoas[ a g[zduirii, lege care nu dicteaz[ ]ns[ o dragoste =i o recuno=tin\[ f[r[ discern[m`nt. }n ce const[ discern[m`ntul? pare s[ se ]ntrebe poetul, =i r[spunde: „Pe destoinici s[-i aleag[,/ s[ le dea t[ria-ntreag[/ =i sc`nteile de vlag[“. Pe destoinici. +i numai pe destoinici. Poetul ne previne: „De-o ciocneam ca pentru jimb[,/ cu ne- trebnicul =i str`mbul,/ s-ar fi spart demult ]n h`rburi’. Prin intermediul c[nii, c[reia ]i revine „func\ia“ de a alege prie- tenii adev[ra\i, „vrednici“, Andrei Lupan elogiaz[ ]n\elepciunea poporului. Cana =i licoarea din can[ sunt pentru omul de treab[, frate adev[rat, prieten autentic. Anume unuia dintre ace=tia o mene=te poetul ]n finalul operei sale. Exaltarea virtu\ilor etice este f[cut[ de poet cu ajutorul unor detalii pe c`t de concrete, pe at`t de concludente, referitoare la cana „]n\eleapt[“, la me=terul care i-a dat „frumuse\e noduroas[“, pun`ndu-i „n[rav ]n fire“. Poemul con\ine am[nunte =i detalii vii, ]n m[sur[ s[ exemplifice spiritul de discern[m`nt. Andrei Lupan demonstreaz[ aici o m[iestrie autentic[ =i ]n sen- sul c[ nu se conformeaz[ unor cerin\e abstracte de alc[tuire a versului =i strofei, ci procedeaz[ cu o spontaneitate admirabil[, spun`ndu-=i p[sul ]n versuri lungi, de o larg[ respira\ie, pe po- triva gravit[\ii con\inutului comunicat =i a seriozit[\ii problemei etice puse ]n aten\ia cititorului, alc[tuind strofe de c`te trei ver- suri, at`t c`t \ine respira\ia unei „spuneri“, ca un toast scurt, sprinten, Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 65 rostit ap[sat, f[r[ echivoc. Chiar ultima strof[ este un ter\et, c[ruia autorul i-a anexat o urare absolut fireasc[ ]n contextul strofei =i al ]ntregii poezii: „Deci, prime=te-o =i-o ]nchin[/ cu r[coare =i lu- min[/ =i cu flori de pe colin[,// care-au fost zg`rcit p[strate/ Pen- tru buzele curate,/ pentru inim[ de frate.../ La mul\i ani cu s[n[tate!“ Andrei Lupan a fost — ]nc[ de p`n[ la 1940 — un comunist convins, unul care credea sincer ]n posibilitatea izb[virii de toate greut[\ile vie\ii prin „ajutorul dezinteresat =i fr[\esc al Uniunii Sovietice“. Ne-o demonstreaz[ pu\inele poezii publicate de el ]n anii ’30 =i, mai cu seam[, poemul „Sat uitat“, scris ]n 1940, dar publicat abia ]n 1945, apoi drama „Lumina“ =i o serie ]ntreag[ de poezii, ca „Cetatea p[cii“, „Exist[ un asemenea partid!“ =i multe altele. Scriitorul o fi crezut la fel de sincer ]n perspectivele inau- gurate de „eliberarea“ din 28 iunie 1940, din care motiv a =i glori- ficat-o ]n operele sale, dar ast[zi, c`nd cunoa=tem (=i recunoa=tem) cu to\ii ca ]n 1940 n-a avut loc o eliberare, ci o ocupare for\at[ de c[tre Uniunea Sovietic[ a acestei p[r\i de p[m`nt rom`nesc, mesa- jul poemului „Sat uitat“ sun[ ca o insult[ la adresa istoriei noastre. Dar colectivizarea for\at[ a agriculturii, des\[r[nizarea sate- lor noastre, cu toate consecin\ele lor? Dar groaznicele deport[ri ale oamenilor ]nst[ri\i =i ale intelec- tualilor? Toate acestea =i alte f[r[delegi s-au s[v`r=it sub conducerea odiosului partid comunist, conform politicii c[ruia ]n locul b[=ti- na=ilor deporta\i au fost adu=i la noi ru=i, ucraineni =i oameni de alte na\ionalit[\i, ca nu cumva s[ r[m`nem majoritari la noi acas[, ca nu cumva s[ ne aducem aminte c[ suntem rom`ni. Or, Andrei Lupan nic[ieri ]n nici un mod n-a vorbit despre foametea organiza- t[ de comuni=ti =i ]n general de sovietici pentru a ne „colectivi- za“, dup[ cum n-a suflat o vorb[ despre alte sacrilegii pricinuite nou[ de ocupan\ii sovietici. Cum s[ mai credem azi ]n lucr[ri ca 66 Ion Ciocanu „Exist[ un asemenea partid!“ =i ]n altele, cu care Andrei Lupan =i-a suprasaturat c[r\ile? Crea\ia ]ns[=i a scriitorului ne pune ]n fa\a necesit[\ii obiec- tive de a da dovad[ de spirit de discern[m`nt ]n aprecierea mo=tenirii r[mase de la el. Acum este evident[ falsitatea mesaju- lui din „Sat uitat“, „Lumina“, „Vasile de pe M[gura“ =i din at`tea alte „opere“ pl[smuite pe timpuri c`nd nu ni se permitea s[ spunem adev[rul nici despre „eliberarea“ din 1940, nici despre a=a-nu- mitul „mare r[zboi pentru ap[rarea patriei“, care a fost un r[zboi pus la cale de doi c[l[i ai ]ntregii omeniri — Stalin =i Hitler — , scopul ambilor fiind st[p`nirea globului, nici despre foametea cum- plit[ din 1946-1947, nici despre deport[rile operate de sovietici. Ce-i drept, Andrei Lupan ne ajut[ ]ntruc`tva s[ distingem adev[rul de minciun[, s[ alegem gr`ul de neghin[, prin poezii ca Mea culpa. Scris[ ]n 1956, dup[ demascarea de c[tre Hikita Hru=ciov a cultului personalit[\ii lui Stalin =i dup[ alte evenimente care au schimbat ]ntruc`tva fa\a hidoas[ a imperiului sovietic, condus at`ta timp de maniaci — Lenin este acela care a trimis la ]nchisoare =i chiar la moarte intelectuali, mai ales preo\i, „f[r[ judecat[ =i f[r[ anchet[“, Stalin a fost ini\iatorul str[mut[rii popoarelor =i al colectiviz[rii agriculturii, Beria a introdus ]n ]ntregul imperiu sovietic suprema\ia organelor de interne (N.K.V. D) —, poe- zia aceasta a fost ]n\eleas[ la ]nceput de critica literar[ drept recunoa=tere cinstit[ de c[tre Andrei Lupan a gre=elilor sale =i semn de angajare ]ntr-o slujire devotat[ poporului. }n realitate autorul a spus numai cu jum[tate de gur[ adev[rul despre par- ticiparea sa la opera de glorificare a „marelui r[zboi“, a colecti- viz[rii =i a altor asemenea realit[\i. }n 1956 Andrei Lupan nu-=i putea lua ]ndr[zneala de a recunoa=te c[ scrisese poezia Olimp dispre\uit despre anii de foamete organizat[ de comuni=ti ]n 1946—1947, dar a prezentat-o ca =i cum ar fi scris-o ]n 1937 =i ar fi fost despre realit[\ile burgheze de atunci (a se vedea des- t[inuirile autorului ]nsu=i ]n revista „Basarabia“, 1992, nr. 11). Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 67 Dar =i ]n forma ]n care a ap[rut, poezia Mea culpa a avut un ecou pozitiv =i puternic, echival`nd cu o reconsiderare sau cu un ]ndemn la reconsiderarea unor opere care numai realiste =i oneste nu puteau fi numite. „}s vinovat pentru tributul/ ce l-am pl[tit la n[t[r[i/ c-o stihuire mai limbut[/ =i c-un glosar =tampat de ei,// c`nd m-am luat f[rtat de m`n[/ ca s[-i ]mpac =i s[-i ajung/ pe cei cu nasul c`t pr[jina,/ cu versul dezl`nat =i lung“, scria Andrei Lupan, =i dest[inuirile sale au fost ]n\elese — repet[m — drept act de mare curaj civic =i... artistic. Adev[rul adev[rat a fost con- statat de autor ]ntr-o strof[ urm[toare, dar ]n mod eufemistic totu=i, deoarece, spun`nd foarte mult, Andrei Lupan nu spunea clar aproape nimic: „...c`nd am b[tut timid m[sura/ ]n tactul str`mb al dr`mbei lor,/ c`nd am st`lcit literatura/ =i l-am jignit pe cititor“. A fost ]n adev[r st`lcit[ literatura c`nd ]n satele noastre ma=inile securit[\ii „de stat“ luau sute de mii de oameni absolut nevinova\i =i-i duceau ]n Siberia, iar cei r[ma=i pe loc erau deposeda\i de p[m`nt =i de unelte de munc[ =i b[ga\i cu for\a ]n gospod[rii colective, iar scriitorii no=tri raportau „poetic“ despre grandioase =i epocale realiz[ri ]ntr-o monstruoas[ „Scrisoare a norodului moldovenesc tovar[=ului Stalin“ sau ]n opere ca „Sat uitat“, „Lumina“, c[rora li se ad[ugau „|ara mea“ de Emilian Bu- cov, „Pohoarnele“ de Bogdan Istru, „Zorile“ de Iacob Cutcove\chi =i ]n alte asemenea scrieri total mincinoase. Aceasta a fost o adev[rat[ st`lcire a literaturii. O fi avut-o ]n vedere Andrei Lupan, dar nu i-a spus pe nume. Rechizitoriul pe care =i l-a f[cut ]n 1956 =i ]n care critica de specialitate a ]nclinat s[ vad[ un act de curaj se con\inea, mai ales, ]n strofa de ]ncheiere a poeziei: „Ru=inea asta arz[toare/ la ce-a= ascunde-o ]n de=ert?/ Chiar dac[ to\i mi-or da iertare,/ eu unul nu pot s[ mi-o iert“. Dar au trecut ani, =i Andrei Lupan „=i-a iertat“ — se vede — ru=inea de a fi „st`lcit literatura“. Dac[ George Meniuc, pl[tind =i el tribut ideologiei timpului ]n poemul „C`ntecul zorilor“, a ]nce- 68 Ion Ciocanu tat s[ includ[ ]n c[r\ile sale noi aceast[ minciun[ despre colec- tivizare, Lupan a inclus =i pseudopoemul „Sat uitat“, =i a=a-zisa dram[ „Lumina“, =i o mul\ime de poezii conjuncturiste despre Moscova, partid, Lenin etc. chiar =i ]n cele trei volume de „Scrieri“ din 1973. De aceea am afirmat c[ el „=i-a iertat“ ru=inea de a fi „st`lcit literatura“. De altfel, ]n 1973 Andrei Lupan a scris ]nc[ o poezie de scru- tare a c[ii sale literare =i a agoniselilor sale pe t[r`mul artei, Vam[:

Iat[-m[ ajuns la confrunt[ri.

Rele chem[ri nea=teptate t[b[r`tu-m-au din spate, cu zilele mele de ieri.

Una c`te una, irosite de-a r`ndul, f[r[ a le \ine socoteal[, cu toatele se r[scoal[, cer`ndu-mi cugetul la os`nd[.

+i tac ]ndrept[\irile t`rzii.

Osteneli =i inima ]n zbucium? Searbede pricini de ironii, anacronic invocate — acolo, atuncea.

M[car tu, c[ m-ai purtat cheltuitor, nepriceput, cu c`te mi-ai cerut =i m-ai v[zut cum le-nfr`nam cu tine s[ m[ poarte, p[m`ntule, tu ]mi vei \ine parte? De data aceasta poetul nu mai regret[ cele ]nt`mplate ]n crea\ia sa, nu mai promite s[ nu-=i „ierte“ p[catele (pe care, dup[ cum Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 69 am ar[tat, =i le „iertase“ mult prea u=or), ci se prezint[ ros de alte, de=i ]n principiu de acelea=i ]ntreb[ri dureroase care ]l rodeau la 1956. Poetul se sim\ea „ajuns la confrunt[ri“, intuia ora bilan\u- rilor, ora marilor r[spunderi pentru tot ce realizase ]n literatur[. „Rele chem[ri nea=teptate/ t[b[r`tu-m-au din spate,/ cu zilele mele de ieri“. Nu era prima poezie de „poc[ire“, dup[ Mea culpa scriitorul n-avea ce ad[uga. Anume ]ntr-un atare context ]=i g[se=te justificarea cel de-al doilea vers-cheie al poeziei — „+i tac ]ndrep- t[\irile t`rzii“ (primul vers-cheie al operei este cel ini\ial: „Iat[- m[ ajuns la confrunt[ri“). Drama sufleteasc[ a personajului liric „ajuns la confrunt[ri“ o intuim, dar ea nu mai poate fi la fel de puternic[ =i de purifica- toare ca cea din Mea culpa. Mai mult, dup[ ce Andrei Lupan — prin unele lucr[ri noi conjuncturiste =i prin reeditarea masiv[ a „Satului uitat“, a „Luminii“ =i a altor surogate „artistice“ — nu ]ndrept[\ise a=tept[rile cititorilor de dup[ Mea culpa, acum credi- bilitatea examenului de con=tiin\[ era mic[ de tot. Responsabili- tatea omului de art[ ]n societate se v[de=te =i aici, fiecare om de art[ urmeaz[ s[ simt[, s[ g`ndeasc[ =i, ]n fine, s[ scrie a=a, ca s[ nu-i fie vreodat[ ru=ine de ceea ce a creat. Andrei Lupan pro- cedeaz[ just introduc`nd ]n poezia sa motivul cu „]ndrept[\irile t`rzii“. El recunoa=te c[ acestea „tac“. Ele vorbiser[ — repet[m: cu o jum[tate de gur[! — ]n poezia Mea culpa. De aici zg`rcenia vorbelor, stilul constatativ cu iz de condamnare benevol[ a au- torului pe parcursul poeziei. De aici =i adresarea din strofa de ]ncheiere, care acum nu e nici c[tre sine (poetul nu g[sise puteri l[untrice s[ se debaraseze de gre=elile comise), nici c[tre cititor (acesta fusese deja min\it dup[ Mea culpa), ci c[tre... p[m`nt. Se sim\ea cu un picior ]n groap[ sau nu, dar adresarea de ]ncheiere a poeziei e c[tre m[ria sa P[m`ntul: „M[car tu, /c[ m-ai purtat cheltuitor,/ nepriceput,/ cu c`te mi-ai cerut =i m-ai v[zut/ cum le-nfr`nam cu tine s[ m[ poarte,/ p[m`ntule,/ tu ]mi vei \ine parte?“ 70 Ion Ciocanu Stilul constatativ, cu versuri-cheie ]n care poetul a concentrat sensuri ad`nci, cu finalul calm la prima vedere, ]ns[ deosebit de dureros ]n esen\[, adevere=te o alt[ ]ncercare a scriitorului de a se dumeri asupra dramei care i se ]nt`mplase. Acuma =tiindu-i-o din operele =i din pseudooperele ]ncredin\ate tiparului, n-avem dec`t s[ tragem — noi! — ]nv[\[mintele cu- venite: c[ dac[ e r[u s[ min\i ]n via\[, de mii =i milioane de ori mai r[u e s[ min\i ]n art[. Pentru lucr[rile lipsite de adev[r nu te iart[ nici contemporanii, nici urma=ii. Aceast[ concluzie etic[ ge- neralizatoare constituie sensul pozitiv al poeziei Vam[. Scrutarea nemiloas[ a c[ii parcurse ]n literatur[ =i examenul riguros =i exigent, pe care =i-l face de data aceasta poetul, sunt adeverite plastic =i sugestiv de epitetul „rele“ =i de expresia cu func\ie epitetic[ „irosite de-a r`ndul“, ambele referitoare la sub- stantivul „chem[ri“. La fel de dur este =i un alt epitet: „searbede“ (pentru substantivul „pricini“). Structura poeziei cu versuri scoase ca =i cum demonstrativ ]n afara catrenelor I =i al IV-lea, cu strofe aparent prozaice, care pro- duc impresia unei spovedanii sincere =i necru\[toare, pe parcur- sul c[reia autorul nu s-ar ocupa de c[utarea epitetelor =i ]n ge- nere a expresiei metaforice, unicul s[u scop fiind dest[inuirea greului adunat ]n suflet, grada\ia fireasc[ a discursului autoricesc =i ]ndeosebi interoga\ia retoric[ din strofa de ]ncheiere ]i ajut[ scriitorului s[-=i exteriorizeze cu toat[ claritatea durerea ce-i sf`=ia inima la ora „confrunt[rilor“. Poezia Vam[ ni-i adresat[ nou[, cititorilor, ca un fel de „]ndrep- tar“ menit s[ ne faciliteze exercitarea acelui spirit de discern[m`nt, care ni se cere ]n chip obligator ]n cazul evalu[rii mo=tenirii litera- re a scriitorului. Condi\iile epocii ]n care a creat autorul (“acolo, atuncea“), ]n adev[r nefavorabile, nu este cazul s[ „]ndrep- t[\easc[“ abaterea scriitorului de la adev[rul vie\ii, de la menirea sa de cet[\ean =i artist. Poezia Vam[ ca =i cum ne-ar dezlega mintea, permi\`ndu-ne s[ facem f[r[ vreo remu=care evaluarea just[ a Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 71 mo=tenirii lupaniene, ]ntemeiat[ pe deosebirea absolut necesar[ dintre poeziile, poemele, dramele, eseurile mincinoase realizate sub orice nivel „artistic“, pe de o parte, =i operele veridice, scrise cu talent =i m[iestrie, pe de alt[ parte, pre\uindu-le — evident — pe acestea din urm[. De exemplu, }nchinare f[r[ carte. }n volumul I de „Scrieri“ lupaniene poezia este datat[ cu 1938. Dar ea n-a fost publicat[ atunci. O apreciem deoarece nu este cazul unor opere de felul „Olimpului dispre\uit“, eventuala publicare a c[reia ar fi avut consecin\e imprevizibile ]n epoc[. }nchinare f[r[ carte este o ars poetica obi=nuit[, ca multe altele, aflat[ — =i ea — ]n umbra ca- podoperei argheziene Testament. Totu=i, inten\iile scriitorului — din 1938 sau poate de mai ]ncoace — merit[ s[ fie apreciate. Poe- zia aceasta exprim[ recuno=tin\a autorului fa\[ de \[ranii ]n mijlocul c[rora el s-a n[scut =i a crescut. O profesiune de credin\[ a unui fiu care li se vroia devotat. Un angajament de a exprima ]n crea\ia artistic[ interesele celor mul\i. Versul este lung =i plin de gravi- tate, v[dind seriozitatea temei =i a atitudinii poetului fa\[ de aceas- ta. Vocabularul =i limbajul se dovedesc ]ntru totul adecvate celor c[tre care se adreseaz[ poetul. Simplitatea, pe alocuri caracretul bolov[nos al versului =i alte atare particularit[\i de exprimare se integreaz[ organic ]n atmosfera poeziei ori mai cur`nd o deter- min[, o constituie. „Nedezlegat de voi am fost =i s`nt,/ de c`te ori v[ caut,/ doar v-a= g[si obrazul ]n p[m`nt“, scrie Andrei Lu- pan, accentu`nd cuv`ntul „obraz“, expresie a cinstei =i virtu\ii. A avea obraz sau a fi cu obraz ]nseamn[, conform eticii \[r[ne=ti tradi\ionale, a fi om bun, de treab[, cumsecade. Un atare fiu de \[rani se angaja s[ fie t`n[rul (pe atunci) scriitor. “}nveninatul g`nd c[tre mai bine,/ chiar de-a\i plecat, l-a\i r[s[dit ]n mine,/ ca s[ m[ duc[ el prin lume,/ al[turea de al\ii mai voinici s[ m[ ]ndrume“ — expresia ata=amentului scriitoru- lui fa\[ de ]nainta=i este clar[, este rostit[ r[spicat, inspir[ ]ncredere =i promite realiz[ri pe potriva angajamentului. Poetul se dest[inuie 72 Ion Ciocanu simplu, cu dezinvoltura fiului care nu t[inuie=te nimic fa\[ de p[rin\ii s[i: „C`nd am cercat s[ tremur condeiul pe h`rtie,/ cer- neala vie\ii voastre m-a ]nv[\at a scrie...“. El are con=tiin\a depli- n[ a lucrului pentru care se sim\ea chemat: „C[ eu veneam trimis,/ cu g`ndul s[ m[rturisesc ]n scris/ voin\a voastr[ dus[ prin veleat,/ cu doina =i cu plugul la arat/ =i s[ v[ port cotiga mai departe,/ adulmec`nd v[zduh de culme nou[,/ peste poteci cu spini =i prin h[\i= de carte,/ mai altfel dec`t voi, dar tot a=ijderi vou[...“. Luat[ ]n afara discu\iei despre publicarea t`rzie (fa\[ de tim- pul indicat de autor al z[mislirii ei), poezia }nchinare f[r[ carte este o art[ poetic[ meritorie, scris[ cu mult sim\ =i cu o just[ ]n\elegere a menirii scriitorului ]n societate. Operele de rezisten\[ ale scriitorului — c[ci Andrei Lupan are =i de acestea! — se dato- resc fidelit[\ii lui fa\[ de crezul exprimat ]n poezia la care ne-am referit aici. O alt[ dovad[ a vener[rii de c[tre Andrei Lupan a ]nainta=ilor evoca\i, indirect, ]n poezia analizat[ este cea intitulat[ F`nt`na lui Pahoma. Personajul acesteia este unul dintre bunicii ori str[bunicii poetului, poate al nostru al tuturora, „un s[rac/ ]ntors de pe drumuri acas[“. Nucleul poeziei ]l constituie portretul fizic al personajului, por- tret ]n care se con\ine neap[rat =i aspectul moral al omului: „Nu l-am =tiut, dar parc[-l v[d acum;/ trei po=te-mprejur nici pic[tur[ de ap[,/ iar aicea, t[c`nd, de la vale de drum/ un mo=neag g`rbovit sap[.// Zi dup[ zi =i vechi s[pt[m`ni,/ statornic strunin- du-=i s`rgul,/ el n-a lep[dat h`rle\ul din m`ini/ p`n-a g[sit ape- lor sf`rcul.// A g[tit-o bine, cu dragoste omul,/ pe urm[ nu se =tie ce-a f[cut;/ poate-au =tiut buneii, dar =i ei s-au trecut,/ a r[mas numai f`nt`na lui Pahoma“. A r[mas fapta omului, adic[ esen\ialul din via\a lui. Anume fapta lui constituie obiectul admira\iei scriitorului. De fapt, nu al admira\iei, ci al pre\uirii obiective, „gospod[re=ti“, ca s[ folosim un cuv`nt familiar lui Andrei Lupan. Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 73 }n ceea ce-l prive=te pe poet, dou[ lucruri se cer men\ionate neap[rat. Primul e c[ =i-a ales pentru poezie un f`nt`nar. Con- form unei credin\e populare, omul e dator ]n via\a sa s[ creasc[ un om, s[ s[deasc[ un pom =i s[ sape o f`nt`n[. }nsu=i obiectul aten\iei scriitorului ]n poezia de care ne ocup[m aici denot[ spirit popular ad`nc. Al doilea lucru care se cere eviden\iat \ine de m[iestria pro- priu-zis artistic[ a autorului =i se refer[ la natura compara\iilor folosite de el ]n strofa de ]ncheiere a poeziei: „Ei (c[l[torii de azi. — I.C.) nu-l mai cunosc nici din auzite,/ dar vorbesc despre el omene=te/ ca despre dealul acesta cu gr`ie aurite,/ ca despre ploaia de var[, ce le rode=te“. Venerarea ]nainta=ilor este un motiv poetic frecvent, dar la un moment dat fiecare poet se pomene=te ]n fa\a necesit[\ii de a spune un cuv`nt despre cei ce vin din urm[. Vin tineri care au de spus =i ceva incomod, dar principalul e c[ au de f[cut ceva nou ]n via\[. Ce le dore=te acestora poetul? Le dore=te s[ se realizeze. }i vede „]ndr[zne\i“, „certa\i cu s[la=ul deprinderii“, „pe m[surile vremii croi\i“. }n poezia Tainul ]ncrederii Andrei Lupan =i-i imagineaz[ „vis[tori prin st`ncile trudei,/ g`nditori pe cremeni de fapt[“. }i simte f[urari. Preg[ti\i de ple- care ieri =i azi, ei sunt oamenii de m`ine. Poetul a pl[smuit o ima- gine bogat[ =i sugestiv[, ]n care s[l[=luie=te ideea aceasta: „Din gata pruden\e, merinde,/ vor duce de-acas[ un codru de p`ine/ =i g`ndul arcan ca s[-l prind[/ de g`tul buiestru al zilei de m`ine“. Con\in`nd imagini de toat[ frumuse\ea, ca cea din ultimele dou[ versuri citate, poiezia se ]ncheie oarecum declarativ =i plat, fapt ce scade artisticitatea operei, ideea sus\inerii tineretului menit prin firea lucrurilor s[ continue cauza genera\iilor precedente fi- ind mai mult o concluzie logic[, formal[, nu o sugestie artistic[: „Da\i-le p`inea ]ncrederii barem, / ]n simpl[ =i demn[ t[cere,/ tain necesar pentru munci viitoare/ ]n p[m`ntul ve=nic al \[rii“. 74 Ion Ciocanu O poezie rezistent[ a lui Andrei Lupan este Plecarea. Aici au- torul evoc[ un moment concret din via\a nemuritorului Ion Crean- g[: plecarea acestuia de acas[ la ]nv[\[tur[. „}l a=teapt[ buni de duc[/ ]n ograd[ telegarii;/ haide, mam[ Sm[r[nduc[,/ pune-i trais- ta ]n spinare...“. Smaranda, mama scriitorului, e anume aceea care dorea s[-=i vad[ fiul om ]nv[\at. Spre deosebire de tat[l viitorului (pe atunci) scriitor, care credea c[, dac[ vor fi to\i ]nv[\a\i, „nu va avea cine ne trage ciubotele“, mama sa era gata s[ toarc[ ]n furc[, numai s[-l dea pe Ionic[ la carte. De aceea alegerea Smarandei ]n cali- tate de personaj al poeziei este pe deplin justificat[. Pe parcurs Andrei Lupan evoc[ fugitiv personaje crengiene (Geril[, Lungil[, D[nil[ Prepeleac, vidma), toate contribuind efi- cient la recrearea atmosferei crea\iei clasicului. Totu=i, farmecul poeziei Plecarea se con\ine ]n trei metafore frumoase =i — principalul — potrivite ]n context. Prima e cea cu rostul plec[rii ]n lume a copilului Creang[: „Cu porunca ta de m`n[,/ s[-=i deschid[-n lume rostul —/ un opai\ de lumin[/ pen- tru neam de neamul nostru“. Anume „un opai\“, perfect din punctul de vedere al epocii lui Creang[ =i al operei genialului humule=tean. Cea de-a doua metafor[ prin care se \ine poezia Plecarea este expresia universului reprezentat de ]naintemerg[torul nostru: „Iat[-l gata — trece pragul/ printre cei care-l ]mbie./ De-a\i =ti voi ce lume-ntreag[/ pleac[ azi ]n drume\ie!...“ Creang[ nu e un om oarecare, chiar expresia „un om mare, talentat etc.“ nu este deajuns pentru a determina m[re\ia scrii- torului. El ]nsu=i reprezint[ o „lume-ntreag[“; f[r[ el n-am fi avut nici un personaj dintre acelea care ne sunt azi familiare. Cea de-a treia imagine se refer[ la mama scriitorului. Andrei Lupan o vede nemuritoare: „Iar Smaranda st[ ]n poart[,/ urm[rin- du-te, Ioane,/ cum stau mun\ii f[r[ moarte/ ]n sclipirile Ozanei“. Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 75 Poetul dovede=te o subtil[ art[ a recre[rii atmosferei ]n care s-a format personajul poeziei, versul s[u fiind simplu =i totodat[ capabil s[ evoce esen\ialul din acea „lume-ntreag[“ care a fost =i este Ion Creang[.

POEZIA SATIRIC{ A LUI ANDREI LUPAN

O parte important[ a mo=tenirii r[mase de la Andrei Lupan este poezia lui umoristico-satiric[. Note de satir[, dar mai cu seam[ de ironie =i umor, pot fi ]nt`lnite chiar ]n primele lui poezii (Noi =i p[rc[nenii). }n versurile umoristice =i umoristico-satirice Andrei Lupan utilizeaz[ diferite procedee provenite din sf[to=enia \[r[neasc[ tradi\ional[, din vioiciunea persiflant[ a omului de la \ar[, din exagerarea binevoitoare a neajunsurilor =i metehnelor spirituale. Cu timpul scriitorul a acumulat o experien\[ bogat[ de explorare a comicului de situa\ie =i a celui de limbaj. Un exemplu ]n acest sens este poezia Isop. Ea se constutuie dintr-un portret moral al personajului supus zugr[virii satirice, con\ine dialoguri scurte =i caracterizante, ]ncorporate organic textului (portretului) =i e puternic marcat[ de folclor. „Este unul la noi ]n H`rtop,/ mereu se scobe=te ]n nas =i socoate,/ de aceea l-au poreclit oamenii Isop,/ c[ prea =tie multe de toate./ — Hai, Isop, la arie!/ — S[ mai vedem,/ nu-i nici o grab[./ — Hai la nuiele, Isop!/ — Mai a=tept[m,/ graba stric[ treaba./ +i ]nv`rte degetul ca un sfredel,/ adic[ las[ c[ vede el...“. }ntreb[rile autorului, r[spunsurile am[nun\ite =i elocvente ale personajului, atitudinea persiflant[ din „comentariile“ pe marginea r[spunsurilor acestuia se adun[ ]ntr-o lucrare satirico-umoristic[ h[zoas[, ]ntr-un microspectacol verbal impresionant. Bun[oar[, dup[ ce „Isop oprise carul ]n drum/ taman de-a curmezi=ul“ au- torul „comenteaz[“ caustic, sarcastic: „Nu degeaba,/ nu pentru nimic/ se a=ezase omul ]n cale, —/ se scobea ]n nas =i cugeta ad`nc:/ s-o ia la deal ori devale?“ 76 Ion Ciocanu Andrei Lupan cam lunge=te poezia, explic[ prea st[ruitor situa\iile imaginate, ]n final d`nd cititorului mur[-n gur[ „ideea“ operei: „}l ]nconjoar[ s[tenii =i-i zic/ ]ncurc[-lume/ =i om de nimic“. De fapt, finalul explicitat peste m[sur[ face „de serviciu“ ]n mai multe poezii satirice lupaniene, inclusiv ]n acea dovad[ con- cret[ =i conving[toare a creativit[\ii care se intituleaz[ Ilarie =i Larie. Doi =efi de importan\[ rural[ dueleaz[ verbal cu mult elan. }nainte de a savura replicile lor, s[-l ascult[m pe autor: „}n sat la noi pe arie/ mai mare e Ilarie,/ iar aria mai are ea/ un fel de cancelarie,/ ]n care unul Larie/ mai mare =i mai tare e“. La drept vorbind, e =i p`n[ aici o apreciabil[ ]ndem`nare de a folosi ]n mod original cuv`ntul =i valorile lui eufonice. Dar con- fruntarea celor doi =efule\i are o cauz[ concret[, pe care autorul o dezv[luie ]n aceea=i monorim[: „+i tare se mai sparie/ Ilarie de Larie/ s[ nu fie mai mare el,/ iar Larie se sparie/ s[ nu fie Ilarie“. Chiar prima „concluzie“ a autorului — „Deci, buba cea mai mare e:/ din doi anume care e,/ Ilarie ori Larie,/ mai marele pe arie?“ — este o continuare inspirat[ a monologului s[u inaugural. Urmeaz[ duelul verbal dintre cele dou[ personaje, plin de in- geniozitate lingvistic[, pe parcursul c[ruia avem ocazia s[ ne uimim de unicitatea formei artistice a poeziei. +i chiar finalul, prea explicitat, se dovede=te simpatic prin energia comunic[rii =i prin monorim[: „M[i Larie, Ilarie,/ Ilarie =i Larie,/ c[ra\i-v[ din arie/ cu tot cu cancelarie!“ Un alt portret moral realizat cu ]ndem`nare, de=i ]ncheiat =i acesta printr-o adresare cu sens de concluzie etic[, este Laud[ pentru Dominte. Ce-i drept, acum poetul ]=i concepe ]ntreaga oper[ ca o seam[ de adres[ri c[tre personaj, una mai persiflant[ dec`t alta, poezia devenind o mostr[ de ceea ce ]n popor se nume=te „luare peste picior“. „Tu, Dominte cel cuminte,/ fii taman cum al\ii nu-s,/ Unde-i miros de pl[cinte,/ poart[-\i n[rile pe sus./ / F[-\i n[rav din socoteal[/ ca busola din magnit,/ spune da la pricopseal[, strig[ nu la deficit“, ]l „]ndeamn[“ scriitorul pe indi- vidul supus portretiz[rii etice. Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 77 Unele strofe sunt deosebit de plastice ca expresie, fiind ]n acela=i timp doldora de observa\ii etice: „S[ te mi=ti parc[ duci ou[/ =i s[ taci ca pentru to\i;/ ori de ninge, ori de plou[,/mulge via\a dintr-un col\.// Alt cuminte nu-i pe lume/ s[-l a=ezi cu tine-n r`nd,/ ca s[ =tie totu-anume/ ce/ =i cum/ =i cui/ =i c`nd“. Tonul calm, binevoitor ]n aparen\[, spore=te efectul criticii. Jocul de cuvinte cu sens ironic ne provoac[ pl[cere =i ne pune pe g`nduri. Expresii ca „s[ritor la coada luptei,/ p`nditor de dup[ u=i“ adeveresc o creativitate lingvistic[ ]n stil popular, ca de altfel =i adresarea direct[ care urmeaz[: „scoate-\i limba s[ se-nfrupte/ unde-i sfada cu chicu=“. Andrei Lupan nu manifest[ ur[ fa\[ de personaj c`t timp ]i dezv[luie tr[s[turile de „om de nimic“, inclusiv ]n strofa ]n care ]=i face apari\ia cuv`ntul „talent“: „Te-ai ]nfipt ]n dou[ clipe/ cu talente de cotei./ Poft[ mare la principii,/ Amator de mititei!“ Este =i p`n[ aici mult[ atitudine umoristico-satiric[ fa\[ de personaj, dar exprimat[ indirect, prin subtext, adic[ ]ntr-o form[ ingenioas[, cea mai pl[cut[ dintre toate. La un moment dat scrii- torul pare s[ se ia de piept cu personajul nesuferit: „E=ti chipos =i-mi placi, voinice.../ Dar mul\imea ce mai vrea?/ Dumnitale ea ]\i zice/ st`rpitur[ =i lichea?“ Abia acum, ]n final, scriitorul ]=i vars[ ura f[r[ s[ mai acorde aten\ie calmului =i decen\ei: „Ce mai lume prizm[rea\[!/ C`nd pl[cintele-s mai moi,/ uite-o, bre, c[ te ]nha\[/ =i te-arunc[ la gunoi“. }ntr-o m[sur[ didacticist[, cu strofe ]n care ner[bdarea autoru- lui de a explicita sensul comunic[rii satirice prevaleaz[ asupra imaginilor plastice din care acest sens ar fi normal s[ se sub]n- \eleag[ pe calea sugestiei, poezia satiric[ a lui Andrei Lupan merit[ totu=i s[ fie citit[, mai cu seam[ c[ scriitorul a realizat =i opere concepute ]n cheie filozofic[ original[, cum sunt Comédie =i Dos- nicul final, ]n cheie autoironic[, dup[ cum se prezint[ R`m[toriul =i Bunul semn, ]n felul acesta diversific`nd modalit[\ile de abor- dare satiric[ a fenomenelor vie\ii. 78 Ion Ciocanu

BIBLIOGRAFIE SELECTIV{ Vasile Coroban, Prometeu =i locurile comune; M[iestria lui Andrei Lupan. — }n cartea lui: „Studii eseuri, recenzii“, Chi=in[u, Ed. Cartea moldo- veneasc[, 1968. Mihai Cimpoi, Probitatea cet[\eneasc[ a poeziei. — }n cartea lui: „Diso- cieri“, Chi=in[u, Ed. Cartea moldoveneasc[, 1969; O istorie deschis[ a litera- turii rom`ne din Basarabia, Chi=in[u, Ed. Arc, 1996; edi\ia a II-a, 1997. Mihail Dolgan, Poetica figurativ[ a lui Andrei Lupan. — }n cartea lui: „Metafora poetic[ =i semnifica\iile ei“, Chi=in[u, Ed. +tiin\a, 1974; „S[ ard[ f[r[ stingere poe\ii...“ — }n cartea lui: „Crez =i m[iestrie artistic[“, Chi=in[u, Ed. Literatura artistic[, 1982. Ion Ciocanu, Eseistica literar[ a lui Andrei Lupan; Vigoarea poeziei autohtone. — }n cartea lui: „Dialog continuu“, Chi=in[u, Ed. Literatura ar- tistic[, 1977; Aspectul satirico-umoristic al poeziei lui Andrei Lupan. — }n „Literatura =i arta“, 1982, 18 martie; Andrei Lupan =i limitele sale. — }n cartea: „Literatura rom`n[ postbelic[. (Integr[ri, valorific[ri, reconsi- der[ri)“, Chi=in[u, Firma editorial-poligrafic[ Tipografia central[, 1998. Haralambie Corbu, Letopise\ al timpului, Chi=in[u, Ed. Literatura artis- tic[, 1982. Alexandru Burlacu, Andrei Lupan la por\ile lui Cronos. — }n cartea lui: „Critica ]n labirint“, Chi=in[u, Ed. Arc, 1997. Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 79 Emilian BUCOV

Coordonate biografice: 8 august 1909, Chilia, — 17 octombrie 1984, Chi=in[u. A studiat la liceul „B. P. Hasdeu“ din Chi=in[u =i la Universitatea din Bucure=ti (1930—1935). A colaborat la re- vistele de st`nga „Facla“, „Bluze albastre“, „+antier“ =.a. A publi- cat p`n[ la r[zboi volumele de versuri Clocotul muncii (1936), Discursul soarelui (1937) =i China (1938), manifest`ndu-se ca poet tribun de tip maiakovskian. }n proz[ a pl[smuit romanul Amintirile lui Burc[ =i nuvele despre pescarii din delta Dun[rii. Dup[ 1940, ]n condi\iile regimului comunist din estul Prutu- lui, remarcabila putere creatoare a poetului a fost sec[tuit[ p`n[ la anihilare de tendin\a lui de a r[spunde „comenzii sociale“ =i ]n 80 Ion Ciocanu general „cerin\elor“ a=a-numitului realism socialist. Ca =i al\i scri- itori din epoc[, Emilian Bucov a ]n\eles cel de-al doilea r[zboi mondial ca unul „de ap[rare a patriei“, a glorificat colectivizarea agriculturii (]ntr-un poem ]ntins =i, principalul, lipsit de adev[r, „|ara mea“), industrializarea (romanul ]n versuri, iremediabil e=uat, „Ora=ul R[ut“), construc\ia canalului Volga-Don. Acelea=i =i alte teme a abordat ]n proz[, f[r[ s[ realizeze cel pu\in o lu- crare meritorie. Sub nivelul talentului nativ, manifestat p`n[ la 1940, se afl[ dramaturgia scriitorului. De p[catul ideologiz[rii ex- cesive, de fapt totale, sufer[ majoritatea operelor lui publicistice. Din ]ntreaga crea\ie bucovian[ de dup[ r[zboi se eviden\iaz[ cartea de versuri Zile de azi, zile de m`ine (1965), pentru care de altfel i s-a conferit titlul de laureat al Premiului de Stat al Re- publicii Moldova (1966).

Poezia bucovian[ antebelic[ este profund metaforic[ =i com- bativ[. }n condi\iile complicate ale Rom`niei =i ]n general ale Euro- pei anilor ’30 scriitorul se situeaz[ de partea for\elor de st`nga, militeaz[ pentru demolarea regimului de oprimare, se declar[ lupt[tor ]n numele unui „r[s[rit“ generator de echitate social[. Particularitatea de c[petenie a crea\iei de p`n[ la 1940 a poetu- lui rezid[ ]ntr-un stil potrivit cu temperamentul lui nativ =i cu natu- ra op\iunilor lui. Gestul poetic este larg, deschis, incisiv, atacant, mersul imaginat de el este „gigant“, Parnasul spre care tinde este unul nou, „viu,/ ]n frunte cu Omul,/ Parnas f[r[ stafii,/ f[r[ fan- tome!“ Spre deosebire de Andrei Lupan, care se contopea ]n mod co=bucian cu \[ranul oprimat (“Tat[“, „Satul ciudat“), Emilian Bucov se declar[ muncitor (“Sunt =omer“, „Infernul“ sau, mai ales, „Poet =i proletar“). Mesajul poeziei numite la urm[ este declarat — anume declarat, chiar dac[ autorul procedeaz[ metaforic! — ]n versuri de-a dreptul incendiare, ce se con\in ]ntr-un discurs al pro- letarului, adresat poetului: „Nu mai vreau/ s[ taci/ defel./ Goar- na ta/ s[ toarne/ o\el!/ Nu mai vreau/ schelete/ de sunete./ Tare,/ Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 81 mai tare, poete,/ vreau tunete!“ Portrete concrete, vii =i impresio- nante, ca acela din Ni\[ vagabondul (“Sunt vagabond.../ Ieri am dormit, amice,/ ]n c`mp sub plapum[ de spice,/ azi am dormit sub pod,/ pe o perin[ de glod...“), portretele colective, ale unor ]ntregi categorii sociale, ca acelea din Infernul (“Noi, mineri/ cu piele de-aram[-mbibat[ cu pulbere neagr[,/ cu piepturi scobite,/ cu palide facle mugind ]n orbite,/ cu p`ine neagr[,/ cu zdren\e negre.../ +i pielea,/ =i pieptul,/ =i ochii,/ =i p`inea,/ =i zdren\ele — / totu-i c[rbune,/ c[rbune...“), imagini memorabile ale unor ac\iuni barbare ale fasci=tilor, ca cea din poezia Autodafe, cutre- ierat[ de ironie =i sarcasm (“Da\i cuv`ntul dinamitei./ S[ v[du- veasc[ via\a/ de strig[tul iubirii =i drept[\ii!/ }ngropa\i sub hla- mida focului/ nemurirea libert[\ii!...“), evocarea personali- t[\ilor din trecut ale neamului rom`nesc, dup[ cum se prezin- t[ Cuv`ntarea lui Horia (“Dreptatea n-am aflat-o la/ ]mp[rat!/ Face\i-v[ ghioage din stejari,/ din fagi!/ S[ curg[ opincile peste/ c`mp arat,/ Dreptatea zace-n voi, iobagi!“), investiga\ia liric[ a tematicii interna\ionale, ]n poezii ca No passaran, Fotbal =.a., — toate adeveresc un temperament vulcanic, manifest`ndu-se impetuos, uneori ]n discursuri lungi, dar ]ntotdeauna cu metafore insolite, generatoare de sugestii surprinz[toare. Ce-i drept, ]n volumul I de „Scrieri“ (1970) Emilian Bucov a inclus =i poezii despre care nu exist[ nici o dovad[ c[ ar fi fost scrise ]n anii ’30, faptul determin`ndu-l pe Mihai Cimpoi s[ con- chid[ — ]n O istorie deschis[ a literaturii rom`ne din Basa- rabia, p. 173 — c[ „este greu de crezut c[ anumite poezii din volume pe care le declar[ confiscate de poli\ie sunt scrise p`n[ la r[zboi“. Dar poeziile la care se refer[ N. D. Cocea sau al\i oameni de cultur[ ai timpului sau descoperite ]n pres[ =i ]n ar- hive de Simion Cibotaru =i de al\i cercet[tori literari ne conving de vigoarea talentului poetic bucovian, pus ]n serviciul cauzei ]mbr[\i=ate. 82 Ion Ciocanu Dup[ 1940 Emilian Bucov devine declarativ, prolix, pur pro- pagandistic. Stilul adecvat tendin\ei de demolare a regimului burghezo-mo=ieresc, preluat oarecum mecanic pentru glorificarea unui regim progresist la prima vedere, dar odios ]n temeliile lui (cu raptul Basarabiei =i al Moldovei de Sus, cu deport[ri masive ale b[=tina=ilor ]n 1940 =i cu str[mutarea pe meleagul nostru a coloni=tilor ru=i, ucraineni =i de alte na\ionalit[\i etc.), nu era de- loc potrivit. Versul i-a degradat ]n lozinc[, ]n declara\ie nud[. Principalul ]ns[ e c[ Emilian Bucov =i-a pus talentul ]n servici- ul direct =i — ]nc[ mai important — con=tient al regimului co- munist de ocupa\ie. Inclusiv ]n basmul Andrie=, axat pe motive folclorice, pe parcursul c[ruia autorul evoc[ inspirat =i pe alocuri captivant istoria =i destinul Moldovei prin c`ntece, balade, doine etc. Autorul se dovede=te un „c`nt[re\“ zelos al „prieteniei“ de veacuri dintre popoarele „moldovenesc“ =i rus (“Norodul meu/ N-a fost prea mare,/ Dar tare,/ C[ci ochii i-au fost/ }nspre Soare- R[sare,/ De unde lumina/ Curgea ne-ncetat/ +i bolta senin[/ Ne-o tot arginta“ etc.). O atare ]n\elegere, gre=it[, a faptelor istoriei noastre mult prea zbuciumate nu este deloc scuzabil[ nici pen- tru anul 1946, c`nd a fost publicat[ prima edi\ie a basmului. Or, de la o edi\ie la alta — =i au fost multe — scriitorul a rev[zut, a ad[ugat, a cizelat textul, p[str`nd, ba chiar „ad`n- cind“ mesajul cu a=a-zisa (]n epoc[) prietenie, care ]n realitate a fost cea mai barbar[ ]nrobire, asuprire, dezna\ionalizare =i rusificare a b[=tina=ilor din teritoriile rom`ne=ti anexate la Rusia ]nc[ ]n 1812. Basmul acesta nu e o pasti=[ dup[ cum se pare la o privire fugitiv[. Motivele, personajele, vocabularul, limbajul de natur[ =i de esen\[ folcloric[ se ]ntre\es organic pe parcursul ]ntregii opere cu efuziunile lirice ale scriitorului, lui revenindu-i func\ia de „orchestrant“ al tuturor elementelor basmului. Peripe\iile protagonistului operei, colaborarea aces- tuia cu for\ele naturii, ]nvingerea greut[\ilor de tot soiul =i vic- Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 83 toria final[ a binelui asupra r[ului sunt prezentate de Emilian Bucov ]n spiritul crea\iei populare orale, dar ]n cheie liric[ (liri- co-epic[) proprie. Totu=i nimic nu salveaz[ opera de art[, dac[ la temelia ei au- torul pune o idee fals[ =i promoveaz[ o atitudine contrar[ adev[- rului de nedezmin\it al realit[\ii, dup[ cum se ]nt`mpl[ ]n basmul bucovian. Cartea Zile de azi, zile de m`ine se datoreaz[ revenirii poetu- lui la uneltele sale lirice, la motivele de ordin etic, la interiorizarea discursului autoricesc, la metafora proasp[t[ =i sugestiv[, din care mesajul (liric) se desprinde firesc, =i nu ]n mod declarativ, ineste- tic. Era epoca „dezghe\ului“ hru=ciovist, epoca primului val de trezire a con=tiin\ei na\ionale a rom`nilor est-pruteni, epoc[ al c[rei spirit ]i permitea poetului, alt[dat[ tribun, s[ se dest[inuie sincer, deplin =i cu real[ putere de influen\[ asupra cititorului: „A= vrea s[ intru ]ntr-un mugur/ prin luna martie ]n zori/ +i s[ m[ bucur, s[ m[ bucur/ privind ivirea unei flori!// Pe urm[ s[ m[ fac petal[ —/ O fa=[ pentru fructul greu./ C`nd ve\i m`nca o portocal[,/ S[ =ti\i c-am d[d[cit-o eu...“. }n poezia aceasta (A= vrea s[ intru...), ]n Eu sunt primul etaj..., ]n Ghea\a, ]n V`sle=te, luntra=ule... =i ]n alte poezii din anii ’60—’70 Emilian Bucov vorbe=te cu cititorul despre st[ri de suflet =i de con=tiin\[ ad`nci, dezv[luie elanuri interioare sincere, promov`nd idei =i atitudini cu mult mai pre\ioase dec`t cele din poemele prolixe =i plictisitoare, cu teme a=a-zis majore, b[t[torite =i r[sb[t[torite de to\i „poe\ii“ timpului, infecta\i de realismul stalinist-jdanovist. Poetul investigheaz[ liric, prin imagini doldora de sugestie, ]n parabole mustind de semnifica\ii etice, trecerea timpului =i a vie\ii, dorindu-=i perpetuarea tinere\ii =i av`nd totodat[ con=tiin\a ]mb[tr`nirii iminente =i explor`nd astfel un conflict interior, de ordin sufletesc, dup[ cum e cazul miniaturii E prim[var[-n noi- 84 Ion Ciocanu embrie... Vigoarea tinereasc[ a poetului aflat la o v`rst[ ]nain- tat[ e consemnat[ laconic prin evocarea anotimpului t`n[r =i ]nti- neritor: „E prim[var[-n noiembrie,/ ura!/ Sur`de albastru cos- mosul/ curat“. Prin am[nunte =i detalii sugestive, ca seme\ia copa- cilor =i fream[tul viu al frunzelor, prin expresia metaforic[ dens[ =i surprinz[toare (“Razele ]ncununeaz[ miresele-amiezile:/ soare- lui ]i =ade bine nun...“), prin fixarea unui cadru concret din reali- tatea cotidian[ (“Pe strad[ trec tineri/ prim[v[ratici,/ trezindu-mi ]n piept/ un pl[cut cadril...“) Emilian Bucov pl[smuie=te o imagine a tinere\ii, a tinerescului, a setei de tinere\e, imagine c[reia ]i opune adev[rul crud, nemilos, exprimat de asemenea ]n chip metaforic (“+i totu=i e toamn[/ de cincizeci de carate.../ Noiembrie nu poate s[ fie april“). Totul e fine\e, subtilitate, metafor[. Chiar atunci c`nd ]n poezie ]=i fac apari\ia exclama\ia =i interoga\ia retorice, nu lipsesc definitiv metaforele =i sugestia, paralelismul artistic: „Eu rodul mi-l cre=team,/ =i zi =i noapte ]ngrijin- du-l,/ cu doina, zis[-n =oapt[,/ pietroasa osteneal[ alung`nd-o...“. Rodul este expresia simbolic[ a rezultatului activit[\ii omului, ace- la pe care „nu trebuie s[-l smulg[ m`ini str[ine,/ fr`ng`nd pl[p`nde ramuri“, deci care necesit[ o atitudine plin[ de ging[=ie (“Doar el e sev[ din seva mea./ Ca =i pe mine,/ ]l doare rana...“). Or, atitudinea inuman[ fa\[ de rezultatele muncii sale ]l determi- n[ pe scriitor s[ formuleze o interoga\ie retoric[ t[ioas[, neier- t[toare: „De ce s[-l azv`rli\i/ ]n camioane,/ s[-l hurduca\i pe =leahuri cu h`rtoape/ =i, ca neoamenii,/ s[ zdrumica\i f[r[ mil[/ rodul crescut...?“ Elementul porabolic ne oblig[ s[ „descifr[m“, s[ decodific[m poezia, s[-i c[ut[m echivalentul no\ional, iminent prozaic, reduc- tibil la necesitatea atitudinii omene=ti, grijulii fa\[ de rezultatul activit[\ii omului, ]n particular a omului de crea\ie. Poetizarea stejarului (“frumos, rotat =i ’nalt“) =i a elicei con- stituie alt[ dovad[ a g`ndirii metaforice a poetului care se vrea Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 85 aidoma lor: ve=nic verde =i viguros, ]n necunten[ mi=care =i activitate. Pot fi citate =i alte exemple de poezii bazate pe metafore =i simboluri, prin mijlocirea c[rora Emulian Bucov promoveaz[ me- saje etice importante r[m`n`nd ]n cadrul poeziei autentice: V`ntul negru, Cur[\enie general[, Bobul de poam[ etc. Din p[cate, =i dup[ cartea Zile de azi, zile de m`ine autorul acesteia a compus multe „opere“ tributare ideologici comuniste =i exprim[rii neglijente, plate. Uneori nici expresia metaforic[ nu „salveaz[“ opera bazat[ pe ]nchipuiri de=arte ca aceea c[ ora=ul Chi=in[u va deveni port (“O lun[ se scurge, o alt[ lun[,/ Legenda are de acum pa=aport —/ Canalul n[scut prime=te un nume./ Ura! Chi=in[ul nostru e port!/ ...Pe debarcader stau reprezentan\ii/ Veni\i din republicile-surori./ L[stunii sus se-nv`rtesc ]n dan\uri,/ Iar jos se inaugureaz[-un vapor...“) sau pe glorificarea „valorilor“ comuniste (“Tinere\ea care nu trece/ Prin comsomol — e rece...“). Or, ]ntreg ciclul de poezii din 1969—1970 din volumul 3 de „Scrieri“ bucoviene e ]n\esat de idei similare, culmin`nd cu exal- tarea misiunii „eliberatoare“ a „sl[vitei“ armate sovietice (“Dar ]n ciuda mor\ii c`ntul a r[mas,/ El vorbea de mar=ul tun[tor/ Al osta=ului ucrainean viteaz/ +i al partizanului r[zbun[tor.// +i din el alt c`ntec s-a n[scut —/ Cum c[-osta=ii ro=ii au purtat/ P`n’ la Prut =i dincolo de Prut/ Steagul salvator, at`t de a=teptat“). De aceea conchidem c[, de=i a fost o fire poetic[ =i a realizat =i unele poezii reu=ite p`n[ la 1940 =i ]n anii ’60—’70, Emilian Bucov este poate cel mai concludent exemplu de talent autentic, viguros, care n-a dat nici pe departe m[sura sa adev[rat[, din cauz[ c[ a slujit, ]n temei, idei =i idealuri false.

BIBLIOGRAFIE SELECTIV{ Ion Ciocanu, Emilian Bucov: „Zile de azi, zile de m`ine“. — }n cartea lui: „Itinerar critic“, Chi=in[u, Ed. Cartea moldoveneasc[, 1973. 86 Ion Ciocanu Mihail Dolgan, Evolu\ia metaforei poetice ]n crea\ia lui Emilian Bu- cov. — }n cartea lui: „Idee =i imagine poetic[“, Chi=in[u, Ed. Cartea moldo- veneasc[, 1971; Emilian Bucov (O ]ncercare critic[ de reconsiderare). — }n „Literatura =i arta“, 1996, 1 august. Simion Cibotaru, Scriitorul =i timpul, Chi=in[u, Ed. Literatura artistic[, 1979. Mihai Cimpoi, O istorie deschis[ a literaturii rom`ne din Basarabia, Chi=in[u, Ed. Arc, 1996; edi\ia a II-a, 1997. Alexandru Burlacu, Poezia lui Emilian Bucov: de la futurism la neogon- gorism. — }n cartea lui: „Critica ]n labirint“, Chi=in[u, Ed. Arc, 1997. Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 87 Bogdan ISTRU

Poet, prozator =i publicist, Bogdan Istru (numele adev[rat Ion B[d[r[u) s-a n[scut la 13 aprilie 1914 ]n comuna Pistruieni, jude\ul Orhei. Activitatea literar[ =i-a ]nceput-o ]n 1932, ca publi- cist, pe c`nd lucra ]nv[\[tor. }n ziarul „Cuv`nt moldovenesc“ a publicat c`ntece populare, snoave, ghicitori ]nregistrate la \ar[. Tot atunci a ]nceput a scrie poezii. P`n[ la 1940 a editat dou[ volume, ambele pomenite de George C[linescu ]n a sa „Istorie a literaturii rom`ne de la origini p`n[ ]n prezent“, edi\ia a II-a, rev[zut[ =i ad[ugit[ (p.1029): Blestem, poezii, Chi=in[u, 1937, =i Moartea vulturului, poeme, Chi=in[u, 1938. Dup[ ce constat[ c[ „Bogdan Istru (Ion B[d[r[u)... digiteaz[ ]nc[“, George C[lines- cu ]i face urm[toarea caracteristic[ succint[: „Dup[ experien\e 88 Ion Ciocanu barbiene, a trecut la maniera lui Arghezi, ]n care ]=i dibuie mai sigur nota sa original[ const`nd ]ntr-o s[lbatic[ n[val[ de umbre“ =i citeaz[ drept confirmare ]ntreaga poezie S-au de=teptat str[- mo=ii, cu o strof[ care nu s-a tip[rit ]n edi\iile postbelice: „C`nd ]mi culc urechea ]n \[r`n[,/ ropot =i copite-aud — =i neguro=i/ se rep[d pe zece cai din evi str[mo=i/ cu harapnice, cu flamuri =i cu tor\e-n m`n[“ (p. 942, compartimentul „Basarabeni“). }n anii r[zboiului =i, mai ales, dup[ r[zboi a pl[tit din plin tribut ideolo- giei comuniste prin poezii ca „Partidului“, prin ciclul de versuri despre canalul Volga—Don, prin poemele „Pohoarnele“, „Prim[- vara ]n Carpa\i“, „Tatarbunar“ =.a., dar s-a afirmat =i ca un liric sincer =i profund, ]ndeosebi ]n cartea Popasuri (1989). Poeziile rezistente ale scriitorului au fost reeditate ]n volumul Pas[rea albastr[ (1991). A fost distins cu Premiul de Stat al Republicii Moldova (1976). Membru-corespondent al A.+. din Republica Moldova (1984). S-a stins din via\[ la 25 martie 1993 la Chi=in[u.

Bogdan Istru a cultivat o publicistic[ t[ioas[, polemic[ =i com- bativ[ p`n[ la 1940, lucr[rile sale postbelice ]n domeniu neav`nd vigoarea articolelor „Toamna satului basarabean“, „Descoperirea satu- lui“, „Mortalitatea infantil[ ]n Basarabia“ sau „Calamitatea taxelor“. Ca prozator Bogdan Istru s-a manifestat prin cartea de schi\e „Drumuri spre lumin[“ (1949), care n-a avut ecou nici m[car la ora apari\iei, ca una ce glorifica „Biruin\a“ =i prezenta oamenii „La straja colhozului“. Bogdan Istru a fost poet, ]nt`i de toate p`n[ la 1940. Cunosc[tor impecabil al limbii rom`ne, educat la =coala litera- turii na\ionale clasice =i la cele mai bune modele ale literaturii universale (mai ales ale celei franceze), el a cultivat o poezie in- teriorizat[, plin[ de frumuse\i stilistice =i de sugestii lirice surprin- z[toare. „Cin[“, „Spital“, „Cet[\i“ sunt exemple concludente pen- tru acest tip de poezie. Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 89 De cele mai multe ori ]ns[ Bogdan Istru se implica ]n proble- mele timpului, evoca \[ranii, mai rar — or[=enii n[p[stui\i (“Bu- toncic“) =i se prezenta solidar cu ei. „Din uri multiple =i rotunde,/ zbucnite arcuit din piepturi g[unoase,/ mi-am f[urit ciocan =i cle=te,/ ca s[ d[r`m =i s[ cl[desc la case,/ s[ ard cu \[r`na-n amia- z[,/ s[ \ip cu setea,/ s[ urlu cu foamea...“, citim ]n Autobiografie, lucrare cu v[dite reminiscen\e argheziene. Spre sf`r=it scriitorul formuleaz[, poetic, un program al fiului de oameni oropsi\i: „S[ r[scolesc cu-al meu condei/ =i \arinile, =i ve=nicia,/ ca s[ st`rpesc din preajma alor mei/ ciulinile =i s[r[cia“. Titlurile multor poezii vorbesc de la sine despre motivele abor- date de poet: „Revolt[“, „|[ranii“, „Secet[“. Atmosfera sufocant[, desperarea, deziluzia domnesc peste tot. }n atare condi\ii „s-au de=teptat, b[rbo=i, str[mo=ii/ Cu ura =i mormintele pe umeri,/ }n setea s`ngelui de hum[, ro=ii,/ +i geamul te-a silit b[t[ile s[-i numeri“ (S-au de=teptat str[mo=ii). Con=tient de necesitatea unei atitudini fa\[ de cele ce se ]nt`mpl[, poetul scrie: „Ridic[-te, dis- cipole, c[ci noapte/ S-a scurs ]n noapte =i ]ngerul dorit/ Nu =i-a mai de=ertat desagii cu z[ri coapte/ }n sufletu-\i t[cut, ca ]ntr-un aspru schit“. Dar nu era s[ se ]nt`mple ceea ce ar fi fost necesar. Era s[ urmeze doar sugestia unui g`nd, exprimat metaforic, eliptic: „S-au de=teptat str[mo=ii cu furtuna/ }n cre=tet. Racla le e scut =i giulgiul — za./ O sabie ]ncinge =oldul treaz ca luna, — / Zadarnic, fiule, tu n-o po\i ridica“. Social[ ]n sensul ad`nc al no\iunii, poezia aceasta nu e nici constatare gratuit[, nici ]ndemn retoric nu mai pu\in gratuit, ci e o imagine mustind de semnifica\ii etice =i marcat[ de pecetea unui talent autentic. Ea ne r[v[=e=te sufletul, ne ]nfl[- c[reaz[ imagina\ia, ne pune pe g`nduri =i ne vr[je=te prin arta literar[. A=a sunt =i „Moartea vulturului“ =i „C`nt[re\ii“, a c[ror lectur[ ne sensibilizeaz[ puternic prin con\inutul =i forma con- cret[ a imaginilor pl[smuite de scriitor, nu prin retoric[ propa- gandistic[, extraliterar[ ]n esen\a ei. 90 Ion Ciocanu Poezia de p`n[ la 1940 a lui Bogdan Istru adevere=te calit[\i notorii ale unui talent care ]n condi\ii social-politice =i culturale normale ar fi evoluat considerabil. Regimul stalinist, apoi cel neo- stalinist de dup[ 1940 i-au cerut, ca =i celorlal\i scriitori, s[ „c`nte“ osta=ul sovietic „eliberator“, apoi colectivizarea agriculturii, construc\ia canalului Volga—Don, trecutul „revolu\ionar“ =. a. m. d. Numai operele ]n care autorul a reu=it s[ spun[ adev[rul despre via\[ =i s[ se exprime prin mijloace artistice specifice firii sale =i talentului s[u ]=i p[streaz[ =i azi actualitatea. Oric`t de frumoas[ e limba poemului „Pohoarnele“, de exemplu, oric`t de inspirat apare autorul ]n digresiunile lirice, lucrarea aceasta e ratat[ din simplul motiv c[ scriitorul a denaturat cumplit adev[rul despre colectivizarea agriculturii. Adev[rul acesta — crunt =i amar — a fost intuit de Bogdan Istru ]nc[ ]n 1968, c`nd a scris poezia }ntoarcere la unelte. Privi- rea ]napoi =i ]n ad`nc ]i deschide poetului ochii asupra vie\ii, =i oamenii ]i par „o carte citit[ a doua oar[“. El se convinge de necesi- tatea revizuirii celor ]nf[ptuite (scrise): „Ochii din[untru m[ privesc =i pe mine,/ r[t[citul prin zgl[vog =i sulfin[:/ =i nu e jude- cat[ mai crunt[/ dec`t aceasta/ a ochilor din[untru“. Polivalent[ este parabola cu bivolul scurm`nd ]n p[m`nt =i putem numai in- tui/b[nui ce a avut ]n vedere Bogdan Istru c`nd a a=ternut pe h`rtie versuri de mare curaj (la 1968): „E mare n[past[ puterea/ dat[-n m`na unui neghiob,/ c[ci el nu vede,/ nu crede —/ e surd =i miop...“. Poezia aceasta exprim[ necesitatea de a merge „mai departe,/ unde lumina de nop\i se desparte...“. Setea de lumin[ ar fi ideea obiectiv[ a poeziei ]n cauz[. De acea lumin[, de care Bogdan Istru =i colegii s[i de genera\ie au fost lipsi\i ]n condi\iile regimului to- talitar, ei realiz`ndu-se numai par\ial =i t`rziu. Unicul volum de versuri rezistent al poetului este Pas[rea albastr[ (1991). O adev[rat[ parabol[ este, bun[oar[, poezia Se-nt`mpl[-n drumul Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 91 t[u... Drumul e folosit aici ]n mod simbolic, e por\iunea de loc ce urmeaz[ s-o parcurgi p`n[ la destina\ie. Or, p`n[ s[ ajungi la destina\ie „se-nt`mpl[-n drumul t[u s[-apar[,/ Ca din senin,/ un bloc st`ncos“. Ce-i de f[cut? S[ te la=i ]nvins? „Nu ezita: e o pova- r[/ Ce-o-nl[turi cu-al t[u bra\ v`njos“. Acela=i obstacol perfid este simbolizat ]n continuare prin „h[\i=uri reci, h[\i=uri moarte“, apoi prin „o ap[ mare“. Via\a e, ]n viziunea din 1987 a poetului, o lupt[ permanent[. Dar lupta aceasta merit[ ]ntreaga ta d[ruire, ]n numele punctului ei final =i al scopului: „De vei c[dea-n ge- nunchi arare,/ Tu s[ te scoli =i — iar la drum./ }n vale te a=teapt[ \ara —/ Cea mai frumoas[ dintre lumi“. Via\a ]ns[=i e un drum spre (c[tre) \ar[? Spre (c[tre) \ara ]n care urmeaz[ s[ te ]ntorci? „Cu-mbr[\i=area ei duioas[/ }n slav[ tu vei fi primit./ S[-\i fie- ntoarcerea aceasta/ Ca o legend[./ Ca un mit“. Scris[ la 1987, la ]nceputul mi=c[rii de eliberare na\ional[ a rom`nilor de la est de Prut, poezia aceasta exprim[ ideea revenirii noastre la noi ]n=ine, idee care nu i-o fi fost str[in[ poetului niciodat[, dar pe care totu=i abia spre sf`r=itul vie\ii, abia ]n condi\iile restructur[rii gorbacio- viste, a putut s-o exprime alegoric, simbolic. Multisemnificativ[ este =i parabola Pomul Igdrasil, expresie a ve=nicei lupte dintre bine =i r[u, localizat[ sau exemplificat[ prin „pomul tainelor indescifrabile/ =i al permanen\ei f[r[ oco- luri,/ pomul perfec\iunii =i al ]mplinirii“, pe de o parte, =i „=obo- lanii,/ care-l rod la r[d[cin[,/ pe ascuns =i deschis“, pe de alt[ parte. }ns[=i expunerea situa\iei imaginate st`rne=te interesul, a\`\[ curi- ozitatea, incit[ la medita\ie. Finalul, constatativ-declarativ, p[le=te ]n fa\a imaginii concrete, vii. O transcriem numai pentru a ar[ta atitudinea civic[ a autorului: „Aduna\i-v[, prieteni de vis./ P[m`ntul trebuie cur[\at/ de =obolani, la propriu/ =i la figurat“. Necesit`nd un descern[m`nt critic riguros, poezia lui Bogdan Istru ne propune, evident, =i unele revela\ii pe care ar fi p[cat s[ le ocolim. 92 Ion Ciocanu

BIBLIOGRAFIE SELECTIV{ Ana Banto=, Bogdan Istru =i crea\ia scriitorilor tineri. — }n cartea ei: „Crea\ie =i atitudine“, Chi=in[u, Ed. Literatura artistic[, 1985. Ion Ciocanu, Bogdan Istru. — }n cartea: Mihai Dolgan, Ion Ciocanu, Vale- riu Senic, „Crea\ia scriitorilor moldoveni ]n =coal[ (Emilian Bucov, Petrea Darienco, Bogdan Istru, Pavel Bo\u)“, Chi=in[u, Ed. Lumina, 1987; Poetul jinduind cea pas[re albastr[... — }n cartea: Bogdan Istru, „Pas[rea albas- tr[“, Chi=in[u, Ed. Hyperion, 1991. Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 93 Liviu DELEANU

N[scut la 8 februarie 1911 ]n ora=ul Ia=i, Liviu Deleanu a debutat ]n anul 1927 cu placheta de versuri Oglinzi fermecate (Ia=i, Institutul de arte plastice =i editur[ „Goldner“), dup[ care au urmat Ceasul de veghe, carte pomenit[ de George C[linescu ]n monumentala sa „Istorie a literaturii rom`ne de la origini p`n[ ]n prezent“ cu specificarea „Bucure=ti, +antier“, 1937 =i Glod alb (1940). }n 1940 scriitorul se refugiaz[ la Chi=in[u, ]n anii r[zboiu- lui pl[smuind o serie de „c`ntece“ inspirate (C`ntec scris pe patul armei, C`ntec scris pe lat de palo= etc.), dup[ r[zboi activ`nd mai ales ]n domeniul literaturii pentru cei mici: Poezii pentru copii (1947), Mi-i drag s[ me=teresc (1955), Bucurii pentru copii (1956), Licurici (1961) =. a. La poezia pentru adul\i se 94 Ion Ciocanu ]ntoarce ]n 1952, c`nd ]i apare cartea „Vremuri noi“, tributar[ ideologiei comuniste. A pl[tit vam[ regimului sovietic =i prin poemul „Krasnodon“ (ulterior intitulat „Tinere\e f[r[ moarte“), =i prin basmul dramatic „Buzduganul fermecat“. Talentul liric al lui Liviu Deleanu s-a manifestat din plin ]n c[r\ile Dragostea noastr[ cea de toate zilele (1966) =i Cartea dorului (1968). S-a stins din via\[ la 12 mai 1967 (Chi=in[u).

Primii pa=i ]n literatur[ ai lui Liviu Deleanu au fost ghida\i de o intui\ie sigur[ a poeziei, fapt care i-a ajutat s[ colaboreze, un timp, la celebrele Bilete de papagal, redactate de Tudor Arghezi, care i-a publicat poeziile Exist[ un Dumnezeu, Rena=tere, Timp, Omul cu ochii mici. Crea\ia lui de p`n[ la 1940 a stat sub semnele ne]ndoielnice ale modernismului: atmosfera macabr[, pustiul, ur`tul, t[cerea. Se simte influen\a unor scriitori mari, ca Charles Baudelaire, George Bacovia, Ion Pillat. Cuvintele-cheie ale poeziei lui Liviu Deleanu din anii ’30 sunt urgie, tin[, c`rti\e, ofilit =.a. Viziunea grotesc[ asupra realit[\ii are un puternic substrat demascator. Faptul c[ s-a format =i a activat, un timp, ]n cadrul literaturii rom`ne, servindu-se de o limb[ rom`n[ curat[ =i expresiv[, i-a permis lui Liviu Deleanu s[ se disting[ — =i dup[ 1940 — printr-o scriitur[ nu numai corect[, dar =i plastic[, de cele mai multe ori sugestiv[. Vocabularul poeziilor sale nu con\ine rusisme, de care limba vorbit[ la est de Prut nu se poate debarasa nici p`n[ azi, frazele sale nu sunt calchiate mecanic =i gre=it dup[ fraze ruse=ti. Se adaug[, bine]n\eles, munca asidu[ a scriitorului ]ntru cizelarea sau, dup[ cum se exprim[ el ]nsu=i, „cioplirea“ versului, ca acesta s[ „sune“ frumos =i s[ exprime c`t mai bine sentimentul, ideea, atitudinea autorului. }n acela=i scop Liviu Deleanu apela adesea la cuv`ntul neao=, uneori la cel arhaic, potrivit ]n contextul dat, ori alc[tuia cuvinte noi ]n deplin[ corespundere cu firea limbii Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 95 rom`ne autentice. „Poezie,/ E=ti flamur[ vie,/ E=ti s[m`n\[, e=ti rod,/ E=ti ]ndemn, e=ti izvod“, scria el ]n crochiul Poezia, folosind cuv`ntul subliniat de noi, care ]nseamn[ — aici — model, adic[ ceva unic (unicat), nu copie. „Nu te \in ]n cas[/ Ca pe-o mireas[,/ Ci pun g`ndul s[ te-ndrume/ }n lume“, continua Liviu Deleanu, con=tient de faptul c[ forma r[sp`ndit[ a verbului „a ]ndru- ma“ era — =i este — „]ndrumeze“; el prefera forma subliniat[ de noi, care nu e gre=it[ =i, ]n afar[ de aceasta, fiind rar ]ntrebuin\at[, „sun[“ mai pl[cut. „Fiecare slov[ a ta/ Poate lic[ri ca o stea,/ Dar poate s[ =i ard[,/ Ca o petard[!..“, ]=i ducea g`ndul mai departe scriitorul, apel`nd la un cuv`nt rar ]ntre- buin\at la noi ]n anii ’60 (poezia o g[sim ]n volumul „Fream[t“). }n felul acesta Liviu Deleanu d[dea tuturor colegilor de brea- sl[ un exemplu concret de atitudine creatoare fa\[ de m[ria sa Cuv`ntul. Dup[ ce enumera metaforic =i inspirat =i alte particu- larit[\i ale poeziei sale — „Vezi?/ E=ti scris[ pe z[pezi,/ Dar alba ta cur[\ie/ +tie s[ fie/ +i z`mbet, =i ur[,/ +i duh, =i armu- r[,/ +i c`ntec, =i zvon de redute...“ — autorul se adresa direct poeziei sale: „Ei, hai,/ Desf[-\i aripile — =i du-te!“ Direct, dar =i de data aceasta metaforic, sugestiv, de vreme ce poezia era „]ndemnat[“ de autor s[-=i „desfac[ aripile“, asemenea unei p[s[ri. (De altfel, versul inspirat „Eu c`nt cum c`nt[ pas[rea“ apar\ine ilustrului poet german Goethe.) Talentul liric al scriitorului s-a manifestat ]n chip str[lucit ]n poeziile de dragoste, ]ntemeiate pe sentimente sincere, exprimate cu o m[iestrie aleas[, ca ]n instantaneul L[sam p[durea: „L[sam p[durea s[ r[m`n[/ Cu cre=tetul b[tut de stele/ +i te luam u=or de m`n[.../ |ii minte serile acele?“ ]=i aminte=te =i ]ntreab[ poetul, pun`nd ]n versuri toat[ ging[=ia sufletului s[u. „Erai ]n umbra din poian[,/ Cu alba-\i salb[ de m[rgele,/ Ca o Ilean[ Cos`n- zean[.../ |ii minte serile acele?“ Ging[=iei din prima strof[ i se adaug[ compara\ia menit[ s[ pun[ ]n lumin[ =i frumuse\ea parte- 96 Ion Ciocanu nerei, =i atitudinea afectiv[ a personajului liric, iar reluarea ulti- mului vers al strofei de ]nceput (epifora) spore=te tensiunea liri- c[ a discursului, contribuie la crearea unei atmosfere propice dezv[luirii tr[irilor care au servit drept imbold pentru poezie. De altfel, ultimul vers al strofei de debut este reluat =i ]n celelalte dou[ strofe, ]ntreaga poezie av`nd, prin urmare, o compozi\ie specific[, dominat[ de adresarea-interoga\ia-]ndemnul „|ii minte serile acele?“ Aflat la o v`rst[ ]naintat[, personajul liric re-tr[ie=te emo\ia dragostei tinere =i dore=te ca acelea=i sentimente s[ le ]ncerce partenera sa, iubita: „N-aveam la t`mple fire sure./ Dar azi cu brum[ peste ele,/ L[s[m doar visul s[ ne fure.../ |ii minte serile acele?“ Fr[gezimea =i puritatea sentimentului, pream[rirea iubitei (“Ca o Ilean[ Cos`nzean[“), versifica\ia m[iestrit[ (dominarea rimei femi- nine, pe potriva dragostei pentru femeie, perfec\iunea rimelor: r[m`n[ — (de) m`n[, stele — acele, m[rgele —acele, spun[ — lun[ etc.) produc asupra noastr[ o impresie puternic[ =i durabil[. Chiar faptul obi=nuit, banal, cum este r[m`nerea iubitei ]n cr`ng, al[turi de personajul liric, este exprimat de Liviu Deleanu prin versuri ]n m[sur[ s[ ne emo\ioneze: „Era c`nd cr`ngul ]nsera.../ Iar tu, ca ciuta de sprin\ar[,/ Ai vrut s[ fugi ca nu cum- va/ S[ te s[rut a doua oar[...“ (Sub cornul lunii). Sentimentul de dragoste este asem[nat de Liviu Deleanu cu prim[vara vie\ii =i chiar cu „]nt`iul ghiocel“. „A r[s[rit ]nt`iul ghio- cel/ }mbrobodit ]n albu-i testemel/ +i r`de-n soare-o lacrim[ pe el.// M-aplec =i \i-l culeg c-un gest pios/ +i-n dar eu \i-l aduc ca un prinos/ A tot ce e ]n juru-ne frumos.// Iar tu cu el ]n m`ini ]mi pari a fi,/ Aici ]n hramul florilor ml[dii,/ Sur`sul prim[verii mele vii“ (}nt`iul ghiocel). Iubita este acela=i „]nt`i ghiocel“, de data aceasta nu al prim[- verii ca anotimp al tuturora, ci al prim[verii intime a personaju- lui liric. Metafora dubl[ — a ghiocelului =i a prim[verii — vorbe=te Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 97 pe viu, concret =i sugestiv despre universul de sentimente evocat de scriitor. M[iestria literar[ poate consta, a=adar, nu numai ]n abordarea ingenioas[, ampl[ =i profund[ a unor subiecte, teme, probleme de mare interes =i importan\[, ci =i ]n evocarea subtil[ a unor sen- timente ginga=e, ]n recrearea unei atmosfere favorabile dezv[luirii acestor sentimente. Un domeniu specific de manifestare a m[iestriei lui Liviu De- leanu ]l constituie sonetul. Acesta e o „poezie cu form[ fix[, com- pus[ din 14 versuri ]mp[r\ite ]n 4 strofe: dou[ catrene, urmate de dou[ ter\ete, fiecare vers av`nd 11 silabe (endecasilab) cel mai adesea... }n sonet exist[ regula ca nici un cuv`nt s[ nu se repete — except`nd, bine]n\eles, conjunc\iile, prepozi\iile, verbele auxilia- re —, iar versul ultim trebuie s[ fie un fel de concluzie, ]ncheiere sintetic[, maxim[“ (Dic\ionar de termeni literari, Bucure=ti, Editura Academiei, 1976, p. 141). Desigur, ]ntre timp structura sonetului a suferit anumite schim- b[ri, s-a afirmat chiar sonetul de 13 versuri, rima din catrene ]ncet`nd s[ fie una ]mbr[\i=at[. Totu=i, ]n esen\[ sonetul este o adev[rat[ piatr[ de ]ncercare pentru orice poet. Liviu Deleanu a f[cut fa\[ cerin\elor speciei ]n c`teva sonete consacrate poe\ilor no=tri clasici. M[iestria lui rezid[, ]nt`i de toate, ]n prezentarea succint[, prin am[nunte =i detalii concludente, a specificului fiec[rui clasic, ]n ponderea deosebit[ a ultimului vers, ]n alegerea cuvintelor, ]n alc[tuirea frazelor, ]n aranjarea lor astfel, ca poezia s[ se desf[=oare logic, s[ ]nainteze cu dinamismul necesar spre acea „concluzie“ final[, care ]ncoroneaz[ opera ]ntr-un mod logic, legic =i totu=i imprevizibil, nea=teptat, cel pu\in prin forma sa. Vasile Alecsandri, de exemplu, este prezentat de Liviu De- leanu drept c`nt[re\ =i bard al unor „vremuri de isprav[“, scri- itor care cu v`rful „seme\“ al penei sale a reu=it „s[ zv`nture... de pleav[“ avu\iile noastre spirituale (operele folclorice, pe care 98 Ion Ciocanu le-a cules prin satele vechii Moldove). Aleg`nd cu pricepere „c`ntecele de pre\“, scriitorul nostru clasic „a pus frumosului izvod“, ne-a oferit, cu alte cuvinte, ni=te modele de opere au- tentice. Prin con=tientizarea modelelor (de balade populare, bun[oar[) to\i cei ie=i\i din popor urmeaz[ „s[ simt[ c`t de rodnic[ li-e via\a“. Aproape fiecare vers e o metafor[ care exprim[ particularit[\i esen\iale ale crea\iei bardului de la Mirce=ti. Eforturile creatoare ale lui Liviu Deleanu au fost ]ndreptate, evident, spre surprinderea specificit[\ii crea\iei alecsandriene =i spre exprimarea succint[, totodat[ exact[ =i cuprinz[toare, a acestei specificit[\i. Anume atare particularit[\i ale felului de a se manifesta literar al lui Liviu Deleanu se v[desc =i ]n ter\etul de ]ncheiere al sonetului Alec- sandri. Primul vers — „+i nu ca un cioban al celui leat“ — este remarcabil prin aluzia la faptul c[ nemuritoarea balad[ culeas[ =i prelucrat[ de Vasile Alecsandri este de origine p[storeasc[, av`nd ]n centru trei „ciob[nei“, =i prin folosirea potrivit[ a arha- ismului „leat“, sugestie a timpurilor de demult, c`nd au fost „izvo- dite“ versurile baladei. Cel de-al doilea vers — „Ci ca un rege ne]ncoronat“ — este de-a dreptul sclipitor prin ridicarea la rang superior — de rege — a scriitorului care a descoperit =i a ]ngrijit balada noastr[ popular[, aici „rege“ se ]n\elege =i ca evolu\ie de la un simplu cioban (pomenit ]n versul precedent), =i ca scriitor deosebit de confra\ii s[i de breasl[, anume prin aten\ia acordat[ de el operelor folclorice =i cizel[rii acestor opere p`n[ s[ devin[ parte din „avu\iile“ na\iunii. Cel de-al treilea vers al ter\etului de ]ncheiere — „Ai p[storit ]n lume Miori\a“ — se prezint[ ca o reali- zare absolut reu=it[ a cerin\ei teoretice referitoare la sonet: s[ fie o „concluzie“ general[, cuprinz[toare, a ideii ]ntregii poezii. „A p[stori“ e folosit aici, bine]n\eles, cu sens figurat, ca ]n folclorul rom`nesc autentic despre carte: „C`mpul alb, oile negre,/ Cine le pa=te le cunoa=te“. Are sens larg =i profund specificarea „]n lume“, Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 99 vorbindu-ne despre faima pe care ne-a adus-o capodopera popu- lar[ ]n varianta Alecsandri nu numai aici, acas[. Un element de valoare al sonetului e c[ denumirea baladei prelucrate de Vasile Alecsandri apare ]n ultimul vers, fiind chiar ultimul cuv`nt din cuprinsul poeziei. Succint, prin metafore care pun ]n lumin[ particularit[\i concrete =i esen\iale ale crea\iei lui Vasile Alec- sandri =i prin respectarea rigorilor principale ale sonetului ca form[ fix[ =i specific[ a poeziei culte, Liviu Deleanu s-a dovedit un sonetist de for\[. La fel ]n sonetul Creang[, ]n care aproape fiecare cuv`nt are o mare putere de evocare a universului crea\iei „sf[tosului bu- nic din Humule=ti“. Numim aici: haz, p[s, jale, t`lc, a ticlui, prispele. O metafor[ ]ndr[znea\[, proasp[t[, foarte potrivit[ ]n contextul aprecierilor care se cer date mo=tenirii crengiene, este aceea a „jitarului“, adic[ a paznicului (la comorile spirituale ale poporului rom`n), care a p[strat valorile de c[petenie ale nea- mului: „Ai deslu=it ce-a fost =i r[u =i bun/ Sub pana ta =i trist[, =i glumea\[“. Ponderea mare a sonetului Creang[ se datoreaz[, dup[ cum e firesc (=i obligator, dat fiind faptul c[ sonetul este o poezie fix[), ter\etului de ]ncheiere. }n primul vers al acestuia „plecarea“ lui Ion Creang[ (eufemismul este c`t se poate de nimerit) este plasat[ ]n timp „pe la chindii“ =i e o metafor[ ]n m[sura ]n care scriitorul nu se refer[ la ora mor\ii clasicului (]n cadrul zilei), ci la v`rsta lui ]nc[ departe de aceea a dispari\iei fizice „normale“, pentru care e potrivit „amurgul“ sau chiar „noaptea“. }n cel de-al doilea vers al ter\etului ]l evoc[ pe Ion Creang[ „intr`nd (astfel. — I.C.) =i-n ve=nicii“. Cum anume? R[spunsul se afl[ ]n nemijlocit[ continu- are, adic[ ]n versul al treilea al ter\etului, ultimul vers al sonetului, purt[torul celei mai mari ]nc[rc[turi ideatice a poeziei: „Cu z`m- betul =i lacrima pe fa\[“. Versul acesta e o metafor[ pentru adev[rul c[ ]ntreaga crea\ie a lui Ion Creang[ este o expresie fireasc[ a ve- 100 Ion Ciocanu seliei =i triste\ii vie\ii poporului rom`n, a vie\ii cu toate bucuriile, izb`nzile, necazurile, neajunsurile ei. }n sonetul Eminescu ]nt`lnim c`teva referin\e la via\a real[, particular[ a marelui scriitor (“Pletosule poet“, „ai tr[it p[m`ntului lipit“, adic[ s[rac), majoritatea celorlalte cuvinte av`nd finc\ie de metafore prin care poate fi reconstruit ]ntreg universul emines- cian (codri, lacuri, stele, C[lin, tainele, luceaf[r, gloatele rebele, as- tru, un singur dor, furtuna). Ter\etul de ]ncheiere al sonetului se dovede=te la fel de concret, exact =i totodat[ profund metaforic: „Iar noi, urma=ii t[i, nu-n \intirim,/ Ci sus printre luceferi te g[sim/ Nemuritor =i viu ]ntotdeauna“. Acela=i este mecanismul pl[smuirii sonetului Arghezi. Cine cunoa=te titlul primei c[r\i a scriitorului — „Cuvinte potrivite“ — =i al uneia dintre poeziile-confesiuni de crea\ie — „Testament“, apoi al unui ciclu de versuri despre anul 1907 =i alte am[nunte =i detalii referitoare la crea\ia arghezian[, acela descoper[ mai ]n fiecare vers al sonetului ceva esen\ial despre marele scriitor. Bine]n\eles, =i titlurile, =i cuvintele foarte potrivite crea\iei aces- tuia (brazd[, cle=tar, psalmi) sunt numai materialul de construc\ie pentru sonet. Le putea g[si oricare alt poet. Esen\ial se dovede=te, ca ]n orice oper[ de art[, sufletul autorului care se zide=te — =i el — ]n opera despre ]nainta=ul venerat. Liviu Deleanu scrie cu dragoste, cu inim[: „Sunt adev[ruri neasemuite.../ Iar tu, =i condeier =i f[urar,/ Ai fost ivit cuvinte potrivite/ }n psalmi p[g`ni =i-n c`ntece de har“. De la un sonet la altul constat[m o abatere de la sonetul clasic, tradi\ional: Liviu Deleanu rimeaz[ versul ]nt`i cu al treilea, versul al doilea — cu al patrulea, renun\[ adic[ la rima ]mbr[\i=at[ (a b b a). Faptul nu =tirbe=te valoarea operei; scopul este atins, evocarea ]nainta=ului e f[cut[ cu ]ndem`nare stilis- tic[: „+i-asemeni unor bunuri mo=tenite/ Prin Testamentul t[u de nou glosar,/ Din tat[-n fiu r[mas-au, pas[mite,/ Cu mie- Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 101 zul lor de brazd[ =i cle=tar“ —, ]n strofa de ]ncheiere scrii- torul relu`nd un alt titlu arghezian =i exprim`nd, prin mij- locirea lui, recuno=tin\a sa =i a noastr[ a tuturora pentru crea\ia l[sat[ nou[ drept mo=tenire: „Iar to\i acei ce \i-au aflat t[ria/ +i \i-au deprins de mici ucenicia,/ Strunesc c`ntare omului ce e=ti“. Prin acestea =i prin alte sonete de real[ virtuozitate literar[ (Pu=kin, Tolstoi) Liviu Deleanu suscit[ =i azi interesul iubitorilor de art[ autentic[. Scriitor ]nzestrat cu o sensibilitate fin[ la faptele vie\ii =i la rosturile cuv`ntului ]n procesul comunic[rii artistice, autor al unor poezii memorabile pentru copii =i pentru adul\i, Liviu Deleanu constituie un alt exemplu de ratare a =anselor de afirmare ple- nar[ a capacit[\ilor creatoare native ]n condi\iile unui regim totalitar. Puterea de exprimare a adev[rului vie\ii =i de desfere- care a virtu\ilor artistice =i estetice ale cuv`ntului, care ne ]nt`mpin[ la lectura c[r\ilor sale de p`n[ la 1940 =i, par\ial, a unor poezii din anii r[zboiului, scade considerabil ]n lucr[rile lui Liviu Deleanu din perioada postbelic[, ]ndeosebi ]n cele tri- butare ideologiei comuniste (tip: „Slav[ Armatei Sovietice!“). De aici imperativul discernerii crea\iei scriitorului, al aprecierii operelor sale reu=ite =i al ]n\elegerii cauzelor concrete ale lipsei de valoare ]n cazul poeziilor, poemelor =i al lucr[rilor dramatice de tipul „Buzduganului fermecat“, consacrat — dup[ cum s-a specificat, cu titlu de glorie, ]n enciclopedia Literatura =i arta Moldovei din 1985 — „prieteniei seculare a poporului moldo- venesc cu cel rus“ (vol. I, p. 182).

BIBLIOGRAFIE SELECTIV{ George C[linescu, Liviu Deleanu: Poezii. — }n „Adev[rul literar =i artis- tic“, XVII, 1937, nr. 875; Anul literar 1937. — }n „Adev[rul literar =i artis- tic“, XIX, 1938, nr. 891. 102 Ion Ciocanu Mihail Dolgan, „Doar c`ntecul de-a pururi viu...“. — }n cartea lui: „Crez =i m[iestrie artistic[“, Chi=in[u, Ed. Literatura artistic[, 1982. Eliza Botezatu, Liviu Deleanu: formul[ poetic[ =i expresivitate. — }n Revist[ de lingvistic[ =i =tiin\[ literar[, 1991, nr. 2. Baca Deleanu, Drume\ia noastr[ (edi\ie rev[zut[ =i completat[), Chi=i- n[u, Ed. Hyperion, 1992. Ion Ciocanu, Valorificare =i valorificatori (Note privind reeditarea ope- rei lui Liviu Deleanu). — }n „Limba rom`n[“, 1994, nr. 2. Mihai Cimpoi, O istorie deschis[ a literaturii rom`ne din Basarabia, Chi=in[u, Ed. Arc, 1996; edi\ia a II-a, 1997. Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 103 Grigore VIERU

N[scut la 14 februarie 1935 ]n comuna Pererita, jude\ul Ho- tin, Grigore Vieru a studiat la =coala din localitatea de ba=tun[, apoi ]n or[=elul Lipcani =i la Universitatea Pedagogic[ „Ion Crean- g[“ din Chi=in[u. A debutat cu placheta de versuri pentru copii Alarma (1957). Cur`nd s-a afirmat ca unul dintre cei mai talenta\i poe\i din Republica Moldova =i unul dintre cei mai d`rji lupt[tori pentru de=teptarea con=tiin\ei na\ionale a rom`nilor de la est de Prut. C[r\ile Versuri (1965), Numele t[u (1968), Aproape (1974), Fiindc[ iubesc (1980), Taina care m[ ap[r[ (1983), Cel care sunt (1987), Acum =i ]n veac (1997) editate la Chi=in[u, au constituit adev[rate jaloane nu numai ]n crea\ia sa. Multe c[r\i ale lui Grigore Vieru au v[zut lumina tiparului peste Prut, adeve- 104 Ion Ciocanu rind un poet autentic al tuturor rom`nilor: Steaua de vineri (1978), R[d[cina de foc (1988), Izvorul =i clipa (1991), Hris- tos nu are nici o vin[ (1991), Cur[\irea f`nt`nii (1993), V[d =i m[rturisesc (1996) =. a. Grigore Vieru a contribuit esen\ial la dezvoltarea literaturii pen- tru copii, dintre multele =i mult]ndr[gitele sale c[r\i pentru cei mici eviden\iindu-se ]n chip deosebit cartea pre=colarului Albinu\a (1979; reeditat[ de nenum[rate ori) =i un original =i inspirat Abece- dar (1970, 1983, ]n colaborare cu Spiridon Vangheli). A fost men\ionat cu Diploma de Onoare „Andersen“ (1988), este laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova (1990) =i membru-corespondent al Academiei Rom`ne (1993).

Venind ]n literatur[ dup[ moartea lui Stalin =i dup[ alte eveni- mente care au schimbat ]n bine starea de lucruri din fosta Uni- une Sovietic[, format la „=coala literar[“ a folclorului autohton, dotat cu un sim\ ales al cuv`ntului =i al sunetului (]n copil[rie a c`ntat ]n cor =i la diferite instrumente, fiind vecin =i prieten cu ves- titul l[utar Dumitru Blajinu), a ]nf[ptuit ]n literatura rom`n[ de la est de Prut o adev[rat[ revolu\ie. }n locul istorisirilor anoste, plictisitoare despre prietenia copiilor de diferite na\ionalit[\i, de- spre necesitatea de a-=i iubi „fierbinte“ patria sovietic[ de necu- prins, ]n locul lozincilor rimate =i al altor surogate care constituiau p`n[ atunci „literatura moldoveneasc[ pentru copii“, Grigore Vie- ru le spunea celor mici adev[ruri mari ]n imagini aparent simple, ad`nc sim\ite =i u=or memorabile, datorit[ semnifica\iilor etice ad`nci =i elementului umoristic omniprezent: „Iedului ]i cresc corni\e:/ dou[ v`rfuri de peni\e!/ +i cu ele, ca b[ie\ii,/ isc[le=te to\i pere\ii“ sau: „St[ purcelul jos ]n paie:/ „Sunt murdar. Murdar de tot,/ Trebuie s[-mi fac o baie...“/ +i s-a dus s-o fac[-n glod“. Poieziile lui Grigore Vieru (Iedul =i, respectiv, Purcelul) st`rneau hazul copiilor sau ]i r[v[=eau ad`nc atunci c`nd invocau, de exem- Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 105

Grigore Vieru ]n tinere\e, cu mama Eudochia =i cu fiii Dorin =i C[lin. plu, Povestea pui=orului de melc: „S-a stins soarele cel bun,/ Eu m[ culc, pove=ti ]mi spun./ Dar nici una nu-i frumoas[.../ Greu e singurel ]n cas[!“ Prin intermediul artei autentice, autorul cul- tiva micului cititor un gust lingvistic =i literar fin, ]l punea ]n con- tact cu problemele complicate ale existen\ei umane, f[r[ s[-l d[d[ceasc[ ori s[-l plictiseasc[. Grigore Vieru se dovedea original, chiar ]n compara\ie cu au- torii mai pu\in politiza\i ]n sens comunist (George Meniuc, Liviu Deleanu), care evitau cu un anumit succes pove\ele versificate =i istorisirile plictisitoare pe teme „majore“. El ]n\elege ]ntr-un mod aparte =i no\iunea „tem[ major[“: copilul este chemat, prin firea lucrurilor, s[-=i iubeasc[ inainte de toate mama, limba matern[, plaiul natal. La aceast[ ]n\elegere (original[ ]n contextul timpu- lui) a tematicii „majore“ se adaug[ simplitatea discursului poetic, 106 Ion Ciocanu oralitatea stilului, caracterul captivant al imaginii puse la baza poeziei =i neap[rat sprinteneala poantei, finalul surprinz[tor. Poetul evoc[ o situa\ie simpl[ =i-i sugereaz[ copilului ideea c[ mama este o fiin\[ sf`nt[ pentru el, ca soarele (“Mama ne m`n- g`ie,/ Soarele luce=te./ Soarele e unul,/ Mama una este“). }ndem- nurile lui ca micu\ul s[-=i iubeasc[ mama sunt de o ingeniozitate pe potriva copilului: „+i pe deal, =i pe v`lcele/ Zboar[ dou[ r`ndunele,/ Dar nu-s ele r`ndunele,/ Ci-ale maicii m`nu=ele.// C`nd se duc pe dealul poamei,/ S[ s[ru\i m`inile mamei./ Cine m`inile-i s[rut[,/ Parc[ merge =i-i ajut[“. }n toiul rusific[rii acerbe a rom`nilor basarabeni, nemaivorbind de oprimarea p`n[ aproape de desfiin\are a limbii b[=tina=ilor din Transnistria =i din Bucovina, Grigore Vieru a avut curajul de a scrie simplu, impresionant =i — prin finalul poeziei Frumoas[-i limba noastr[! — profund: „Pe ramul verde tace/ O pas[re m[iastr[,/ Cu drag =i cu mirare/ Ascult[ limba noastr[.// De-ar spune =i cuvinte/ C`nd c`nt[ la fereastr[,/ Ea le-ar lua, =tiu bine,/ Din limba sf`nt[-a noastr[“. C`nd era la mod[ s[ se scrie despre necuprinsa patrie sovietic[ =i s[ se tac[ despre a=a-numita patrie mic[, Grigore Vieru le spu- nea copiilor ]n poezia Plaiul meu: „Sunt multe \[ri pe lume/ Ce- nc`nt[ =i te-atrag./ Dar plaiul meu anume/ }mi este cel mai drag“. Poetul nu-=i desconsidera cititorul fraged, manifesta ]ncredere ]n capacitatea lui de a ]n\elege just =i ad`nc expresia poetic[: „La noi mai dulce-mi pare/ +i p`inea din =tergar,/ +i apa de izvoare,/ +i-acel cire= amar...// Mai verde e pom[tul,/ Mai scurt e lungul drum,/ La noi chiar =i om[tul/ Mai cald e nu =tiu cum“. }ntr-un atare context finalul patetic se afirma ca expresie fireasc[ a dragostei fa\[ de plaiul natal: „Dragule, meleagule,/ Duiosul nos- tru c`nt,/ Smolitule, truditule,/ Frumosul meu p[m`nt“. Originalitatea ]n\elegerii obiectivelor poeziei, oralitatea =i sim- plitatea ca factori exteriori ai comunic[rii poetice, ]nd[r[tul c[rora stau caracterul modern al expresiei =i complexitatea autentic[ a Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 107 poeziei dintotdeauna, au asigurat — din start — succesul crea\iei lui Grigore Vieru pentru adul\i. Chiar pornind, uneori, de la fapte obi=nuite, poetul le descoper[ semnifica\ii etice nea=teptate, cu at`t mai impresionante. Anticip`nd considera\iile despre lirica de dragoste a poetului, eviden\iem aici rostul deosebit al penultimu- lui vers din suita de „ziceri“ care formeaz[ uluitoarea poezie Tu: „Venii t`rziu acas[,/ S[ v[d ce-i zice tu,/ Luai pu\in din mas[,/ S[ v[d ce-i zice tu,/ Mi-a r`s pe drum o fat[,/ S[ v[d ce-i zice tu (...)/ Sunt palid ca l[m`iul,/ S[ v[d ce-i zice tu,/ S[ mor a= vrea ]nt`iul,/ S[ v[d ce-i zice tu“. Bogata ]nc[rc[tur[ ideatic[ a acestui penultim vers =i impre- vizibila ]ntors[tur[ din finalul discursului autoricesc ne pun ]n fa\a unei revela\ii poetice, ob\inute cu dib[cia unui adev[rat mae- stru.

Grigore Vieru, Doina =i Ion Aldea-Teodorovici ]n ospe\ie la Marin Sorescu. 108 Ion Ciocanu Compozi\ia simpl[ ]n aparen\[, dar nici pe departe simplist[, date fiind ]nc[rc[tura ideatic[ a finalului poeziei, revela\ia asi- gurat[ acum de ultimele dou[ versuri, ne surprinde ]n poezia Clipe. La drept vorbind, Grigore Vieru procedeaz[ de la bun ]nceput metaforic, g`ndirea sa este una eminamente poetic[ (“Cli- pa este un gr[unte,/ Clipa-i floarea dintr-un pom./ Dou[ clipe, mai rotunde,/ Sunt privirile la om“), dar anume ]n finalul poezi- ei el folose=te un detaliu ]n m[sur[ s[ dezv[luie o idee nu numai poetic[ (prin forma original[ =i incitant[ a exprim[rii), dar =i filo- zofic[ (prin natura =i prin ad`ncimea adev[rului exprimat): „}ntre boabele de poam[/ Se ]nghesuie o stea.../ Dar ]ncape tot pustiul/ }ntre clipa ta =i-a mea...“). }ngem[narea organic[ a sentimentului cu g`ndul =i unitatea simplit[\ii comunic[rii cu complexitatea natural[ a existen\ei umane sunt particularit[\i esen\iale ale liricii poetului de la chiar ]nceputul crea\iei sale. Este adev[rat c[ un timp Grigore Vieru a abordat cu predilec\ie motivul poetic al mamei, d`nd na=tere =i unei discu\ii pe tema „restr`ngerii“, apoi a relu[rii — uneori nu tocmai fericite — a temelor. Aici este oportun s[ explic[m c[ limitarea la motivul mamei a avut (]n contextul timpului concret-istoric) o semnifica\ie deosebit[, poetul sustr[g`ndu-se con=tient =i ingenios „datoriei“ de a evoca „artistic“ cuceririle =i aspira\iile omului sovietic, bine- facerile „prieteniei popoarelor“ =i altor teme =i sarcini prev[zute de hot[r`rile de partid =i de indica\iile forurilor conduc[toare. Asta pe de-o parte. Pe de alt[ parte, chiar ]n contextul relu[rii insistente a motivului poetic al mamei, scriitorul proceda ]n fiecare poezie ]n mod original, punea ]n lumin[ semnifica\ii noi ale moti- vului, depunea eforturile cuvenite pentru a nu se repeta, aceasta reu=indu-i de cele mai multe ori. Ca =i ]n poezia pentru copii, ]n crea\ia sa pentru adul\i Grigore Vieru pornea de la sacralitatea ori poate mai cur`nd de la sacrali- zarea unor fiin\e =i adev[ruri pe care literatura „realismului socialist“, nereu=ind s[ le lichideze definitiv, le trecea cu ostenta\ie pe un plan Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 109 secundar. Mama nu ]nceta, desigur, s[ fie mam[, dar ]n epoca ime- diat postbelic[ rolul ei revenea, ]n mare, Patriei (“Rodina-mati“, „Mati-Otcizna“ ]n ruse=te ]nseamn[ „Patria-mam[“). }n literatura est-prutean[ Emilian Bucov a dat expresie preg- nant[ acestei st[ri de spirit, socialiste =i... nu tocmai omene=ti ]n condi\iile c`nd prosl[virea patriei sovietice de necuprins se f[cea cu scopul de a minimaliza importan\a patriei mici, a ba=tinii noas- tre, a limbii str[mo=e=ti etc.: „Patria-mam[ \i-i g`ndul =i fapta...“. }n acest context Grigore Vieru a afirmat poetic =i profund po- lemic: „Mam[, tu e=ti patria mea!“ Abordeaz[ acest motiv =i al\i poe\i de la noi, unii realiz`nd opere foarte bune, dar Grigore Vieru a lucrat cu tenacitatea me=terului care ]=i propusese r[sturnarea unei mentalit[\i =i ]ntro- narea unui adev[rat cult pentru mama, care — spre deosebire de patria sovietic[ — era ]n adev[r una, unic[ =i — principalul — alta dec`t imperiul de necuprins. Ne vedem obliga\i s[ cit[m din poezia lui Emilian Bucov „Dezrobirea“: „Patrie sovietic[ —/ nem[rginire/ de mun\i, de ape, de c`mpii,/ cum s[ cuprind/ ]n cuv`ntul iubire/ noianul de-ndr[gostit,/ bucuria de fiu!“ E t`rziu s[-i repro=[m autorului. Noi inten\ion[m s[ punem ]n lumin[ schimbarea de optic[ ]n cazul lui Grigore Vieru, care venea s[ glorifice mama adev[rat[, nu una de ]mprumut: „Mam[,/ Tu e=ti patria mea!/ Cre=tetul t[u — v`rful muntelui/ acoperit de nea./ Ochii t[i —/ m[ri albastre./ Palmele tale—/ ar[turile noastre...“. Poezia lui Grigore Vieru despre mama avea o misiune =i un efect revolu\ionar. Acest efect a fost cu at`t mai mare, cu c`t poetul proceda absolut firesc. }n multe poezii mama este anume =i nu- mai mama Dochi\a de la Pererita, prin referirea la care autorul exprim[ sentimentele ad`nci =i puternice, care sunt =i ale noastre ale tuturor. „Eu ]naintea mamei/ am suflet vinovat —/ iubirea pentru d`nsa/ cu bra\ul am furat...“, ni se dest[inuia el ]n poezia }n fa\a mamei. Personajul liric „furase“ din dragostea pentru mama =i „d[duse“ cele furate, bine]n\eles, iubitei. Grigore Vieru pune ]n lumin[ altruismul mamei, jertfirea benevol[ a acesteia 110 Ion Ciocanu de dragul fiului: „Oh, de iubirea-mi mama/ mai mult tot s[r[cea,/ dar furtul c[ nu-l vede/ ades se pref[cea“. Vine ]ns[ clipa c`nd din dragostea fiului pentru mama r[m`ne nimic, =i atunci mama porne=te pe urma fiului, „str`ng`nd c[zute fire/ de dragoste =i dor“. I le aduce aceluia=i fiu, ca s[ se ]nt`mple — ]n urma idilei de p`n[ acum — o dram[: „}n p[r, str[lucitoare,/ iubita-mi =i le-a prins (“firele de dragoste =i dor“. — I.C.)./ ... S[ nu m[ vad[ nimeni,/ cu sufletul am pl`ns“. Atare poezii nu pot s[ nu influen\eze cititorul, s[ nu-l incite la medita\ii, s[ nu-i sugereze un comportament etic pilduitor ]n rela\iile cu mama, =i nu numai. Alt[ dat[ Grigore Vieru dezv[luie — ]ntr-o singur[ imagine deosebit de cuprinz[toare =i de sugestiv[ — altruismul des[v`r=it al mamei prin mijloace alegorice sau parabolice, dup[ cum e ca- zul poeziei Pas[rea: „C`nd s-a ]ntors/ la puii ei cu hrana,/ g[sise cuibul gol/ =i amu\it./ L-a c[utat/ p`n’ ]i albise pana,/ p`n’ c`nd ]n cioc/ s[m`n\a a-ncol\it“. Aceasta e mama adev[rat[, cu grija ei matern[ mistuitoare, ce transpare dintr-o imagine concret[, plas- tic[, proasp[t[ =i impresionant[. Grigore Vieru cultiva =i poezia discursiv[, ]n care mama se dovedea la fel de grijulie, ]n alt mod, oarecum retoric: „Cad[ frun- za-n v`nt —/ Stele ard cere=ti!/ Singur tu nu e=ti,/ Dulcele meu sf`nt.// Tot ce-i sus, de ram/ Tot ce-i dep[rtat,/ O, fiu rourat,/ Ne e nou[ neam.// }ntre doi prea sp`ni/ S[ n-ai ochii tri=ti,/ Liber s[ te mi=ti/ }ntre dou[ p`ini“ (C[tre fiu mama). Am zis „oare- cum“ retoric, deoarece poezia are form[ de zicere, eviden\iat[ =i ]n titlu, dar pe parcurs Grigore Vieru se exprim[ eminamente po- etic, prin imagimi adecvate autenticei creativit[\i. }ntruc`tva similar procedeaz[ poetul ]n Cinstirea proverbelor. Aici mama ]i d[ fiului pove\e directe, ]ns[ foarte frumos alc[tuite, g`ndul fiec[reia fiind profund, iar forma — atr[g[toare. De ex- emplu: „Prin roua Patriei cea dulce/ }nt`iul f[ c[rare,/ C[ cel sculat mai diminea\[,/ Acela e mai mare“ sau: „De aur s[ nu-mbraci vreodat[/ Cununi str[lucitoare,/ De n-ai purtat pe frunte/ Cunu- Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 111 na de sudoare“. Cu fiecare strof[ a acestei inspirate =i poetice „pove\e“ mama ]i propune fiului — =i nou[, cititorilor, — un ]ntreg program etic ]ntemeiat pe experien\a milenar[ a poporului nostru: „De nu =tii cum, sau nu ai vreme/ Zidi o cas[ nou[,/ Cu-a ta su- flare ]nc[lze=te/ Pe cea de-i p[rinteasc[“, „Po\i fi de aur plin, dar dac[/ }n cas[ n-ai un leag[n,/ De noi se prinde-atunci ur`tul/ +i c`te nu se leag[!“, „De-nt`rzie ]n prim[var[/ S[ vin[ cioc`rlia,/ Arunc[-\i inima ]n ceruri/ +i-nvesele=te glia“. Numai urm`nd un atare „program“, fiul se poate sim\i om. Or, acesta e visul de totdeauna al oric[rei mame iubitoare. Poetul g[se=te forme dintre cele mai originale de glorificare a virtu\ilor mamei. La un moment dat ea parc[ ar ]nceta s[ fie ceva material, devine esen\a a ceea ce domin[ ]ntreg cosmosul, ]ntreg univer- sul, ca ]n F[ptura mamei: „U=oar[, maic[, u=oar[,/ C-ai putea s[ mergi c[lc`nd/ Pe semin\ele ce zboar[/ }ntre ceruri =i p[m`nt./ / }n priviri c-un fel de team[,/ Fericit[ totu=i e=ti —// Iarba =tie cum te cheam[,/ Steaua =tie ce g`nde=ti“. Sacralizarea mamei, ]nvestirea ei cu calit[\i etice alese, scoa- terea din r`ndul fiin\elor ordinare sunt permanen\e ale crea\iei vierene. Concomitent iau na=tere poezii ]n care fiul ]=i exprim[ recuno=tin\a pentru tot ce a ]nsemnat =i ]nseamn[ mama: „M[icu\a mea: gr[din[/ Cu flori, cu nuci =i mere,/ A ochilor lumin[,/ V[zduhul gurii mele!/ M[icu\o, tu: vecie,/ Nemuritoare carte/ De dor =i omenie/ +i c`ntec f[r[ moarte!“ (Mi-e dor de tine, mam[). Dorul de mama nu se stinge ]n tinere\ea personajului liric. Pre\uirea sacrificiului mamei este cauza de o via\[ ]ntreag[ a fiu- lui recunosc[tor: „O stea mi-atinge fa\a/ Ori poate-a ta n[fram[./ Sunt alb, b[tr`n aproape,/ Mi-e dor de tine, mam[“. Acestea =i multe alte poezii despre mama adeveresc o lume de sentimente =i idei care formeaz[ bog[\ia poeziei lui Grigore Vie- ru, constituind ]n acela=i timp o ]ncercare grea pentru autor: aceea de a fi de fiecare dat[ original, nou, surprinz[tor nu numai ]n „idee“, dar =i ]n expresie. De cele mai multe ori Grigore Vieru 112 Ion Ciocanu reu=e=te s[ fie astfel. }n crea\ia sa mama este un simbol cu multi- ple semnifica\ii etice =i sociale. Ea este o alt[ Maic[ Marie, un ]nceput a toate c`te sunt, devenind Muma ]ns[=i. Patrie, plai, grai, izvor =i alte realit[\i primordiale sunt sugerate, la Grigore Vieru, prin simbolul Mamei. O bog[\ie f[r[ de pre\ a omului =i a poporului din care face el parte este graiul matern, component[ inalienabil[ a specificului na\ional. Noua „comunitate de oameni“, pe care au jinduit-o comuni=tii sovietici, se numea „popor sovietic“ =i urma s[ vor- beasc[ o singur[ limb[. Evident, rusa, care ]n urma presiunilor =i ]ngr[dirilor de tot soiul fusese proclamat[ ]n toate republicile U.R.S.S. „a doua limb[ matern[“. Pe h`rtie era „a doua“, ]ns[ toate congresele, conferin\ele, ]ntrunirile, =edin\ele, toate actele oficiale se desf[=urau =i se ]ntocmeau ]n limba rus[. |elul comuni=tilor a fost de a st`rpi limbile na\ionale. }n acest scop se g[seau motive destule pentru a nu se deschide gr[dini\e =i =coli na\ionale, pentru a se difuza centralizat — de la Moscova — carte ruseasc[, ziare =i reviste ruse=ti, postul de radio unional emi\`nd informa\ii, evi- dent, ]n limba rus[; ]n institu\iile de ]nv[\[m`nt mediu =i superi- or disciplinele de specialitate erau predate ]n ruse=te, conform manualelor ruse=ti etc. De aici durerea poetului, con=tient de poli- tica perfid[ a regimului comunist, care ]n vorb[ era pentru ]nflo- rirea limbilor na\ionale, dar ]n realitate f[cea totul pentru dispa- ri\ia necesit[\ii ]ns[=i a oamenilor de a-=i p[stra =i, mai ales, de a-=i dezvolta limba str[mo=easc[. De aici =i excelenta lui poezie }n limba ta. Dup[ cum este firesc, poetul afirm[ c[ „]n aceea=i limb[/ toat[ lumea pl`nge,/ ]n aceea=i limb[/ r`de un p[m`nt“, dar totodat[ ne face aten\i la faptul c[ „doar ]n limba ta/ durerea po\i s-o m`ng`i,/ iar bucuria/ s-o preschimbi ]n c`nt“. Prin ex- presii profund poetice Grigore Vieru ne sugereaz[ superioritatea limbii materne fa\[ de oricare alta de pe glob. Nu pentru c[ ar fi mai bogat[, mai sonor[, mai dulce dec`t vreo alt[ limb[. Aici se cere o paralel[ cu mama. Fiecare ]=i iube=te mama nu pentru c[ e mai bun[, mai frumoas[, mai harnic[ dec`t mama altui om, ci Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 113 pentru c[ e a sa. La fel =i limba e mai bogat[, mai sonor[, mai dulce, pentru c[ e a noastr[ =i noi numai prin ea suntem noi. „}n limba ta/ |i-e dor de mama,/ +i vinul e mai vin,/ +i pr`nzul e mai pr`nz./ +i doar ]n limba ta/ Po\i r`de singur,/ +i doar ]n lim- ba ta/ Te po\i opri din pl`ns...“. Au =i al\i poe\i de la noi opere frumoase despre graiul matern. Dar Grigore Vieru a g[sit — ca ]n majoritatea lucr[rilor sale, ]n final — o expresie surprinz[toare, plin[ de sens ad`nc =i sf`nt, a func\iei graiului matern: „Iar c`nd nu po\i/ Nici pl`nge =i nici r`de,/ C`nd nu po\i m`ng`ia/ +i nici c`nta,/ Cu-al t[u p[m`nt,/ Cu cerul t[u ]n fa\[,/ Tu taci atunce/ Tot ]n limba ta“. Poetul sacralizeaz[ graiul, =i tocmai pe temeiul acestei inter- pret[ri a func\iei limbii str[mo=e=ti ]=i axeaz[ el monologul rostit drept r[spuns la o ]ntrebare a fiului. Graiul matern e totul, afirm[ poetul prin imagini vii, memorabile: „Lemn dulce e! Lemn tare!/ Din el vioara-i scoas[/ +i leag[nul, =i pragul,/ +i grinzile la cas[“. Urmeaz[ o suit[ ]ntreag[ de atare defini\ii, una mai poetic[ =i mai metaforic[ dec`t alta, ale graiului matern, din care se consti- tuie poezia Graiul. D[m aici un singur exemplu pentru sensul pe care-l vede poetul ]n graiul matern =i pentru m[iestria sa literar[ de plasticizator perfect al ideii: „Putem ]ntreg s[-l punem/ Pe muzic[, ah, prunce,/ Ori muzica pe d`nsul,/ A=a-i de clar =i dulce!“ Spre sf`r=it Grigore Vieru ne dest[inuie propria sa apreciere, de slujitor al artei, dat[ graiului str[bun (“Mai bun noroc =i-avere/ Mai mare eu nu am/ Dec`t ]n suflet graiul/ Acestui pa=nic neam“), astfel c`=tig`ndu-=i — ]nc[ o dat[ — dreptul de a-l pov[\ui, ca totdeauna eminamente poetic, pe fiul care-l ]ntrebase ce-i graiul: „Prime=te-l sf`nt, copile,/ C[ci el \i-e mo=tenirea./ +i sap[-l p`n’ la lacrimi/ P[zindu-i str[lucirea“. Un motiv poetic frecvent ]n crea\ia lui Grigore Vieru este me- leagul natal. Am vorbit anterior despre o poezie pentru copii, ]n care scriitorul abordeaz[ acest motiv. Mai d[m un exemplu, de data aceasta din poezia sa pentru adul\i, inspirat =i original re- gistru de calit[\i, indispensabil unui patriot adev[rat. La prima 114 Ion Ciocanu vedere Grigore Vieru este retoric, ]n=ir[ ]ndemnuri sau pove\e, dar adev[rul e c[ fiecare vers al poeziei la care ne referim — Dar mai ]nt`i... — este o metafor[ plin[ de un sacru con\inut. „Dar mai ]nt`i (]i spune poetul interlocutorului s[u imaginar. — I.C.), s[ fii s[m`n\[./ Tr[snet s[ fii./ Ploaie s[ fii./ Lumin[ s[ fii./ S[ fii os/ de-al fratelui t[u,/ retezat de sabia du=man[“... Ca ]n at`tea alte cazuri, Grigore Vieru procedeaz[ la o acumulare activ[ =i pro- gresiv[ de calit[\i — „Brazd[ s[ fii./ Duminic[ s[ fii...“ —, pentru ca abia ]n final s[ dezv[luie rostul procedeului ]ntrebuin\at: „...ca s[ ai dreptul/ a s[ruta/ acest p[m`nt/ ]ndurerat/ de-at`ta rod“. Dragostea pentru plaiul natal ia de asemenea forme dintre cele mai diferite, de la o „zicere“ ca cea din C`ntec de diminea\[ — „Cui i-e dor de-al s[u p[m`nt/ Se ridic[ din morm`nt“ — la o confesiune sincer[ din poezia De la tine: „Eu toate/ le deprind de la tine,/ Moldov[“, apoi la un final deosebit de inspirat, ca acela al poeziei De leag[n (“Pe un vers de Eminescu,/ Pe p[m`ntul ce-l iubescu,/ S[-l iube=ti =i tu a=a,/ Hai, puiu, nani-na“) sau la o strof[ de toat[ frumuse\ea, fie aceasta dintr-o poezie par\ial tribu- tar[ timpurilor apuse, ca cea intitulat[ C`ntec t`n[r, din care nu putem s[ nu cit[m: „Dac[ v[zul meu vreodat[/ }n vreo lupt[ ar fi stins,/ Te-a= g[si =i orb, Moldov[,/ Pe acest p[m`nt ]ntins“. Grigore Vieru este un poet al valorilor spirituale perene. Cu excep\ia c`torva opere despre Lenin, dintre care una scris[ — cu siguran\[ — la sugestia editorilor, el =i-a p[strat mereu demni- tatea =i verticalitatea. +i le-a p[strat, ]ndrept`ndu-=i aten\ia spre... Eminescu. Foarte inspiratul s[u Leg[m`nt este o confesiune sin- cer[, o rug[minte cuviincioas[, un testament spiritual propus urma=ilor, o contopire total[ cu zestrea sacr[ ce ne-a r[mas de la scriitorul nostru num[rul unu. }n fiecare strof[ sim\im venera\ia nem[rginit[ exprimat[ lui Eminescu prin versuri simple ca textul unui testament care nu admite nici metafora, nici ambiguitatea. Leg[m`nt este o rev[rsare fireasc[ a sentimentelor sacre n[scute ]n inima poetului contemporan de crea\ia ]nainta=ului, dublat[ de dorin\a de a l[sa urma=ilor dragostea ve=nic[ pentru Emines- Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 115 cu: „S-o l[sa\i a=a deschis[/ Ca b[iatul meu ori fata/ S[ citeasc[ mai departe/ Ce n-a dovedit nici tata“. F[r[ s[ exceleze prin metafore =i prin subtext poetic surprin- z[tor, dup[ cum procedeaz[ ]n majoritatea operelor sale, Grigore Vieru ne cucere=te pe deplin aici prin sinceritatea total[ a unei dragoste ne\[rmurite fa\[ de Eminescu, elementele sau — mai cur`nd — accentele de imn =i de od[ transmi\`ndu-ni-se cu vi- goarea artei autentice. C`nd am zis „f[r[ s[ exceleze prin metafore =i prin subtext poetic“, am avut ]n vedere un adev[r cu totul specific al manierei creatoare a lui Grigore Vieru, acela c[ poetul ]nsufle\e=te =i face s[ str[luceasc[ de semnifica\ii neobi=nuit de ad`nci tot ce nime- re=te sub pana sa inspirat[ =i original[. Trecute mai ]nt`i prin ini- ma sa iubitoare =i prin mintea valorificatoare a sensurilor funda- mentale ale oric[rui fapt, inclusiv — adesea — a unuia m[runt la prima vedere, realit[\ile evocate de autor vorbesc parc[ de la sine despre ceea ce e important sau chiar definitoriu pentru om, pentru via\[, pentru destin etc. Din acest motiv Grigore Vieru se poate u=or lipsi de rima clasic[ =i de ritmul obi=nuit al versurilor, carac- terul poetic al discursului s[u afirm`ndu-se =i ]n operele scrise ]n vers liber =i alb, dup[ cum este cazul antologicului Formular. Poe- zia aceasta e, ]n temei, un dialog al autorului cu un interlocutor imaginar, replicile fiind parc[ inten\ionat prozaice, poate chiar plate: „ — Numele =i prenumele? — Eu. — Anul de na=tere? — Cel mai t`n[r an: /C`nd se iubeau/ P[rin\ii mei“. Pe parcurs sunt =i replici con\in`nd metafore (“Profesiunea? — Ostenesc ]n ocna cuvintelor“ sau „Ai fost supus/ judec[\ii vreodat[?/ — Am stat ni=te ani ]nchis/ }n sine“), dar, cu tot sporul de plasticitate =i de artisticitate, pe care ]l asigur[ expresiile metaforice, nu acestea determin[ valoarea operei. Replicile sunt alese de poet ]n a=a fel, ]nl[n\uirea lor este de a=a natur[, puterea lor de evocare a vie\ii este at`t de mare, ]nc`t la un moment dat sim\im necesitatea unei replici-final care s[ str[lumineze ]ntregul dialog cu o atitudine 116 Ion Ciocanu sau cu o idee revelatoare. Aceasta nu ]nt`rzie: „ — Rubedenii peste hotare ai?/ — Da. Pe tata. }ngropat/ }n p[m`nt str[in. Anul 1945“. Nu o metafor[ oarecare, nu pu\inele totu=i metafore prezente ]n dialog adeveresc arta poetic[ a autorului, ci ]ntregul dialog este o imagi- ne purt[toare de mesaj artistic, finalul surprinz[tor asigur`ndu-i rezonan\a puternic[ ]n sufletul cititorului nelipsit de harul recept[rii adecvate a textului literar. Dar parc[ nu la fel procedeaz[ Grigore Vie- ru ]ntr-o alt[ poezie ]n vers liber =i alb, intitulat[ De la tine? Axat[ pe motivul dragostei pentru plaiul natal, aceast[ poezie tr[ie=te din energia spunerii grave a unor adev[ruri aflate, s-ar p[rea, la ]ndem`na oricui, autorului revenindu-i sarcina de a le exprima ]n mod original, captivant. S-ar p[rea c[ e a=a, dar nu e, de vreme ce nu e vorba de o expresie oarecare: „Eu toate/ Le de- prind de la tine,/ Moldov[“ sau: „De la plopii t[i/ }nv[\/ Mersul seme\“, sau: „De la spicele tale — / Gestul plec[ciunii / Destoi- nice“. Cu toate c[ fiecare expresie de felul celor citate denot[ un har deosebit al g`ndirii plastice =i al comunic[rii metaforice a sen- timentelor =i atitudinilor cet[\ene=ti, poezia — ca orice oper[ de art[ — nu se reduce la atare expresii. Frumuse\ea verbal[, laco- nismul comunic[rii, pitorescul imaginilor-metafore — „Statorni- cia (o ]nv[\. — I.C.) — /De la stejarii t[i,/ De la dealurile tale —/ Modestia,/ Str`ngerea de m`n[ —/ De la horele tale“ etc. — sunt, desigur, elemente constituente ale poeziei, dar eventuala limitare a poetului la ultima imagine de aceast[ natur[ — „De la morm`ntul str[mo=ilor/ }nv[\ dragostea pentru tine/ F[r[ sf`r=it“ — ar ]nsem- na, credem, o ]n=irare de expresii memorabile (=i de adev[ruri sacre), egal[ cu o declara\ie. Poetic[, memorabil[ chiar, dar totu=i declara\ie. Poezia se ]mpline=te numai ]n totalitatea elementelor sale, ]n „rotunjirea“ m[iestrit[ de c[tre autor a g`ndului pe care inten\ioneaz[ s[-l comunice. Or, talentul autentic intuie=te peri- colul declarativismului chiar =i atunci c`nd acesta e ingenios ca formul[ =i pre\ios ca mesaj. Farmecul poeziei De la tine rezid[ mai cu seam[ ]n finalul imprevizibil =i de o mare pondere ideati- Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 117 c[: „+i numai ura/ De la du=man o deprind!“ Abia acum comuni- carea poetic[ s-a ]ncheiat; dup[ aceast[ poant[ excep\ional[ nu se mai cere =i nu se mai poate ad[uga nimic. Aceasta e opera poetului autentic, ]n ea a ]nc[put ]ntreaga lui „respirare“; nimic n-a r[mas nespus =i nimic nu e spus ]n plus; nu at`t fiecare metafor[, oric`t de captivant[ =i plin[ de sens, c`t ]ntregul poeziei vorbe=te prin sine =i ca =i cum de la sine despre m[iestria artis- tic[ a autorului. Or, Grigore Vieru este un maestru al versului =i ]n lirica sa erotic[. De o sinceritate cuceritoare, ]ntemeiat[ pe o cur[\enie etic[ ideal[, ]n albia tradi\iei cre=tine a \[ranilor rom`ni dintotdeau- na, lirica de dragoste a lui Grigore Vieru este o ]mp[r[\ie a visu- rilor tinere, a a=tept[rilor ]nfrigurate, a ]mplinirilor jinduite =i — nu rareori — a deziluziilor cumplite. Am citat mai ]nainte din dou[ poezii erotice, Tu =i Clipe, ]n care m[iestria autorului se dezv[luie ]n toat[ str[lucirea ]n chiar ultimele versuri. }n imagina\ia lui Gri- gore Vieru femeia este un mit. Ea „pas[re trebuia s[ fie./ S[ zboare/ ]n preajma lui Dumnezeu“. Deoarece ]ns[ Creatorul „aripi nu-i dete“, b[rbatul „a s[rutat-o mult, m`ng`ind-o,/ ]n locurile dureroase,/ unde trebuiau s[-i r[sar[/ cele dou[ aripi,/ astfel/ pref[c`nd el singur femeia/ ]n pas[re“. Dup[ care a domesticit-o, ]nc`t ea „nu se mai dezlipi/ de umerii lui“. Pentru c[ s-a l[sat „domesticit[“ o venereaz[ b[rbatul? Sau poate totu=i pentru genialitatea ei, despre care Grigore Vieru scrie inspirat ]n poezia Tu e=ti un geniu: „Tu e=ti z[mis- litoarea,/ E=ti pomul numai vers,/ Iar noi — de aur mere/ V[rsate-n Univers.// Noi, mere, iar tu paznic/ Veghind din mo=i-str[mo=i/ S[ nu dea peste ele/ Mistre\ii l[como=i...“? Sau pentru enigma care \ine aprins[ f[clia dragostei b[rbatului, enigm[ ]ns[ilat[ ]n poezia Eu sunt t`n[r Dumnezeu... (“Dar fiin\a ce-am creat-o/ n-o-n\elesei vreo dat[./ Seara mi se roag[-n g`nd,/ ziua spune c[ nu s`nt./ M[ ridic[ unde-i norul/ ori d[-n mine cu toporul...“)? 118 Ion Ciocanu }n poezii ca P[dure verde, p[dure Grigore Vieru d[ expresie des[v`r=it[ unor parabole ingenios g`ndite =i incitante prin con\inutul comunicat. B[rbatul, a c[rui iubit[ a fugit „cu altul“ =i „s-a ascuns ]n codru“, a smuls p[durea toat[, dar „n-a g[sit-o, nu“. El a arat p[durea, ]ns[ nici acum „n-a g[sit-o, nu“. Nici ]n gr`ul sem[nat n-a g[sit-o. Din stejarul p[durii =i-a construit o corabie, pe care „a plecat pe m[ri, s-o uite,/ Cl[tinat de ape-ad`nci“. E puterea irezistibil[ a dragostei adev[rate, poate unice. E b[rbatul os`ndit, se vede, la dragoste f[r[ sf`r=it, chiar dac[ dra- gostea nu-i este r[spl[tit[: „A plecat pe m[ri s-o uite./ Dar sub lun[, dar sub stea/ R[s[rea la loc p[durea,/ Iar corabia-nfrunzea“. }n sfera medita\iilor etico-filozofice ale scriitorului se ]nglo- beaz[ =i poeziile lui antir[zboinice. Grigore Vieru ur[=te r[zboiul sem[n[tor de moarte, f[r[ s[ fi s[v`r=it ]ns[ gre=eala de a se fi pronun\at asupra caracterului r[zboiului din 1941-1945, de a-l fi considerat „mare r[zboi pentru ap[rarea patriei“ etc. Urm[rile r[zboiului dovedindu-se groaznice, poetul n-a putut s[ nu se situeze f[\i= de partea n[p[stui\ilor. }n primul r`nd, Grigo- re Vieru e al[turi de mamele ]ndurerate, ca cea din poezia A=tept`nd. Inima de mam[ nu se poate ]mp[ca nicidecum cu ideea mor\ii fiului s[u, =i poetul d[ glas a=tept[rii ei, ]n acest scop el alege cuvinte adecvate psihologiei =i mentalit[\ii unui atare personaj, frazele lui sunt dominate de presupuneri, mama c[ut`nd ]ndrept[\iri pentru ]nt`rzierea fiului. Ea nu admite ca fiul, fiin- du-i s[n[tos, s[ nu se ]ntoarc[ acas[. }n con=tiin\a poetului dorul de mam[ este omniprezent: „Cine n-are dor de mam[,/ Doruri alte care-l cheam[?/ Azi aici =i m`ini departe,/ U=or de plai se desparte“ (Dor de mam[). Femeia din poezia A=tept`nd nu dore=te ca fiul s[u s[ se asemene celor pentru care patria le este acolo unde li-i bine. Ea dore=te s[ le fie bine acolo unde li-i pa- tria. Ea ca =i cum ]ndrept[\e=te ]nt`rzierea fiului: „Poate ochii-i sunt ca scrumul/ +i prin noaptea-i f[r[ cap[t/ El g[si nu poate drumul./ Poate m`ini, s[racul, n-are/ +i din marea dep[rtare/ El Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 119 nu-mi poate scri scrisoare./ Poate c[-n r[zboi atunce/ A r[mas f[r[ picioare/ +i nu poate-acas[-ajunge...“. Poezia exprim[ dramatismul sf`=ietor al mamei =i echivaleaz[ cu o ]nfierare a r[zboiului, f[cut[ prin imagini vii, prin sentimente sincere, nu prin declara\ii retorice care nu-l oblig[ la nimic nici pe autor, nici pe cititor. Un mesaj liric important exprim[ Grigore Vieru ]n poezia Cin- stirea p[cii. Aici el procedeaz[ discursiv, \ine un monolog asu- pra vie\ii complicate, c`nd „pe p[m`nt ]nc[ e bine/ =i nu-i bine pe p[m`nt“. De ce e a=a? Pentru c[ =i la ora pl[smuirii poeziei ]n cauz[ se f[cea comer\ nu numai cu produsele =i materialele nece- sare vie\ii, dar =i cu obiecte distrug[toare de vie\i: „Gr`u se vin- de, lemn =i poame —/ Se-ndulce=te diminea\a!/ Dar se v`nd pe glob =i arme —/ Cum s[ vinzi moartea =i cea\a?“ Poetul punea ]ntrebarea, ne f[cea con=tien\i de pericolul ]narm[rii excesive. El nu striga fariseic, de parc[ n-ar fi =tiut c[ cel mai mare exportator de arme era ]ns[=i Uniunea Sovietic[, al c[rei principal venit ]l asigura industria de r[zboi. El relua catrenul citat ]n toate strofele (octavele) poeziei, m[rind efectul anti- r[zboinic al operei sale. Dintre poeziile scriitorului, care merit[ s[ fie eviden\iate ]n chip magistral, face parte =i cea intitulat[ Cas[ p[rinteasc[: Acas[! Acas[, acas[, acas[! Aici Dac[ nu e=ti alb de ninsoare, E=ti alb de duminic[. “Bun[ ziua“. “Bun[ s[-\i fie inima“. Scot ap[. M[ uit ]n f`nt`n[ Ca ]n istorie, Strig =i mi se r[spunde. V`ntul sufl[ curat Dinspre mun\i, 120 Ion Ciocanu Te po\i vedea ]n el Ca-n oglind[. Un miros magic de brad R[zbe=te p`n[ aici, }mi notez o idee De-a dreptul pe el: „Mama Este trecutul meu cald, Ziua de m`ine a mea, Viitorul meu str[lucit“. Aici Dac[ o piatr[ ]n zid E clintit[ din loc, Cel care trece pe drum O rea=az[ temeinic Ca ]n propria lui ]ngr[ditur[. Trandafirii Sunt ro=ii de dragoste, Unul m-a ]ntrebat Naiv de tot: “E-adev[rat c[ aiurea Exist[ un r[zboi al Trandafirilor?“ Aici omul prin ploaie Trece descoperit Ca ]ntr-un ritual, Iar melcul Din palma copilului Pre\uie=te mai mult Dec`t tot argintul lumii. Faguri de miere }ntinde t[riei Floarea-soarelui sf`nt[, Iar lanul de gr`u F[r[ de margini sclipe=te Ca o zi fericit[ =i-aleas[ Din via\a unui poet. Alipit[ de cer, Clar =i profund, cioc`rlia C`nt[ farmecul vie\ii, Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 121 De firul de aur Al ghiersului ei At`rn[ p[m`ntul ]ntreg. Ridic m`na Nu pentru a cere cuv`ntul, Ridic m`na dup[ un m[r. }mi v[d umbra pe ierbi, M[ pot pe d`nsa culca, Convins pe deplin C[-i umbra mea proprie. Iarba ]mi linge pe spate Sarea c[m[=ii. E sear[. Cerul cre=te vibr`nd, M[rit de c`ntecul greierilor. Stele pe cer, Necunosc`nd pribegia, popasul, Calea-=i urmeaz[ “T[iat[ ]n cercuri de aur“. Ferestrele casei Deschise-n univers. Pere\ii albi Ca miezul de nuc[ proasp[t, Ca ni=te steaguri de pace. Mama ]=i r[core=te palmele Alipite de fa\a lor. Fierbinte mi-e s`ngele De n[zuin\i, de iubire. Acas[ Patria mai lini=tit[ este. +i mai a mea. Publicat[ ini\ial ]n volumul „Taina care m[ ap[r[“ (1983), poe- zia aceasta se prezint[ ca o concentrare de motive lirice familiare autorului: casa, meleagul natal, mama, patria. Ea merit[ s[ fie eviden\iat[ =i pentru originalitatea formei: versul liber, alb, a c[rui muzicalitate e asigurat[ de o curgere nestingherit[ a sentimente- lor =i g`ndurilor autorului, de bog[\ia stilistic[ a textului. 122 Ion Ciocanu Motivul casei p[rinte=ti abordat de poet ]nc[ ]n poezia Casa mea (“Tu m[ iart[, o, m[ iart[,/ Casa mea de hum[, tu...“), reluat ]n Acas[ (“Toamn[ t`rzie/ la noi la Lipcani...“) =i ]n Acas[, 1968 (“Matinale secunde/ Picur[, cling-cling...“), e desf[=urat ]n Cas[ p[rinteasc[ prin filiera unei ]ntregi game de sentimente genera- te de contactul autorului cu mama, cu oamenii, cu natura =i chiar cu aerul ba=tinei. G`ndirea metaforic[ a poetului este exemplar[. }n satul natal „e=ti alb de duminic[“, aici „v`ntul sufl[ curat“, floarea- soarelui ]ntinde cerului „faguri de miere“, pere\ii casei sunt „albi/ Ca miezul de nuc[ proasp[t“. Grigore Vieru creeaz[ o atmosfer[ ]n care casa p[rinteasc[ =i p[m`ntul natal se las[ ]n\elese ca ni=te bog[\ii spirituale f[r[ de pre\, ca =i mama, despre care poetul ]=i noteaz[ o idee pe... v`ntul curat „dinspre mun\i“: „Este trecutul meu cald,/ Ziua de m`ine a mea,/ Viitorul meu str[lucit“. }ns[=i patria cap[t[ contururi clare =i sigure ]n satul natal, ]n casa p[rinteasc[: „Acas[/ Patria mai lini=tit[ este./ +i mai a mea“. F[r[ s[ recurg[ la ritm =i rim[, autorul Casei p[rinte=ti ob\ine o muzicalitate interioar[ a comunic[rii artistice, datorit[ grada\iei as- cendente, acumul[rii progresive de am[nunte =i detalii, unele mai poetice =i mai sugestive dec`t altele (“omul prin ploaie/ Trece des- coperit/ Ca ]ntr-un ritual“, „melcul/ Din palma copilului/ Pre\uie=te mai mult/ Dec`t tot argintul lumii“ etc.), anaforei (“Aici...“, „Aca- s[...“), compara\iei (lanul de gr`u sclipe=te „ca o zi fericit[ =i-aleas[/ Din via\a unui poet“), epitetului (ornant, apreciativ) =i altor figuri de stil, compozi\iei m[iestrite, const`nd ]n exprimarea unor senti- mente, idei =i atitudini, a c[ror ]mportan\[ =i rezonan\[ cresc mereu, p`n[ ]n final (“Acas[/ Patria mai lini=tit[ este./ +i mai a mea“). De altfel, ]n finalul poeziei autorul reia primul vers (“Acas[!/ Acas[, acas[, acas[!“), recurge la compozi\ia inelar[, gra\ie c[reia ne \ine ]n perimetrul aceleia=i st[ri suflete=ti, dezv[luite pe par- cursul ]ntregii opere prin versuri ce relev[ ]n mod pregnant valo- rile etice ale casei p[rinte=ti. Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 123 Lipsa rimei =i a ritmului ]n accep\ia obi=nuit[ a acestora nu ]nseamn[ defel o sl[bire sau o sc[dere a m[iestriei scriitorului. Dup[ cum am spus ceva mai ]nainte, poezia are un ritm al ei, interior, liber =i adecvat st[rilor suflete=ti ale poetului, ritm care-i permite acestuia s[ se exprime firesc =i plenar. Grigore Vieru exprim[ lapidar =i memorabil felul de a fi =i de a se manifesta al omului de la \ar[, apel`nd la un dialog tradi\ional (“Bun[ ziua“./ „Bun[ s[-\i fie inima“), la un detaliu de mare putere evocatoare, ca acela cu omul ce rea=az[ la loc piatra clintit[ din zid, la ]ncadrarea unei ac\iuni ordinare, ca trecerea omului prin ploaie „descoperit“, ]ntr-un ritual str[vechi, de pe la jum[tatea poeziei expresia metaforic[ devenind permanent[, dens[, purt[- toare de semnifica\ii nea=teptate, ca pre\ul melcului din palma copilului (“mai mult/ Dec`t tot argintul lumii“) sau ]nsemn[tatea sclipirii la soare a lanului de gr`u (“Ca o zi fericit[ =i-aleas[/ Din via\a unui poet“). Relu[m observa\ia anterioar[ c[ poezia ne emo\ioneaz[ cu adev[rat numai ]n totalitatea imaginilor sale constituente =i con- chidem c[ dezv[luirea nestingherit[ a preaplinului sufletesc al autorului sosit pe o hab[ la mama, la rude, la casa p[rinteasc[, la vatra copil[riei este un echivalent poetic al memorabilei fraze blagiene c[ „ve=nicia s-a n[scut la sat“. O alt[ poezie ce se remarc[ ]n chip deosebit ]n crea\ia scrii- torului este Harpa: S[ c`nte pot (credeam) chiar =arpii. I-am pus ca grave strune harpei. Al[turea de coarda poamei +i sf`ntul fir de p[r al mamei. Cu harpa stam sub mere coapte. Ei bl`nd c`ntau. Ci-n neagra noapte, Trec`nd prin codru, singuratic, Au prins a =uiera s[lbatic, S[reau s[-mi mu=te m`na, fa\a, S[-i sug[ c`ntecului via\a. Sunai al mamei p[r sub cetini, 124 Ion Ciocanu Venir[-n fug[-atunci prieteni. C`nd m[ trezisem ca din vise, V[zui c-o strun[-nc[run\ise. Avem aici o expresie alegoric[ des[v`r=it[ a sentimentului matern. Crez`nd c[ „s[ c`nte pot... =i =arpii“ (corect: =erpii; li- cen\[ poetic[), personajul liric ]i pune (pe =erpi) „grave strune harpei“ =i, c`t timp el st[tea „sub mere coapte“, ei „bl`nd c`ntau“. Pomenit ]ns[ ]n „neagra noapte“ =i, ]n afar[ de aceasta, „singu- ratic“, =erpii din coarde „prinse-a =uiera s[lbatic“, ar[t`ndu-=i crun- ta ostilitate. +i numai c`nd personajul sun[ „al mamei p[r sub cetini,/ Venir[-n fug[-atunci prieteni“. }n mod alegoric mama e prezentat[ ca salvatoare a fiului nimerit ]n pericol. Nu este unica poezie ]n care Grigore Vieru exprim[ aceast[ idee. }n Transplantare, pentru a evita moartea, personajul liric avea nevoie de o „alt[ inim[“. +i atunci, ni se dest[inuie acesta: „Mi-a dat inima ei/ mama“. Am putea aduce drept exemplu =i o preafrumoas[ Mic[ balad[, expresie personal[, original[ =i tulbur[toare a mitului Anei =i al lui Manole. Cutez`nd s[ ]nal\e o „construc\ie/ care s[ d[inuie ve=nic“, personajul liric al baladei cheam[ la sine femeile, „pe toate:/ pe Maria, pe Ana,/ Pe Alexan- dra, pe Ioana...“. S-a gr[bit vreuna s[-i ajute? Nu s-a gr[bit nici una. Adic[, p`n[ la urm[ a venit o femeie s[ salveze „construc\ia“ lui. Dar nu Maria, nu Ana, nu, „din toate femeile/ A venit una singur[, /Mama:/ — Tu m-ai strigat, fiule?“ }n poezia Harpa starea personajului liric nu este prin nimic mai bun[. Mai cur`nd dimpotriv[, de vreme ce ]n toiul nop\ii, ]n condi\iile singur[t[\ii dezarmante, =erpii pu=i „ca... strune harpei“ amenin\[ via\a personajului =i, concomitent, a c`ntecului acestuia (“S[reau s[-mi mu=te m`na, fa\a,/ S[-i sug[ c`ntecului via\a“). Anume ]n atare ]mprejur[ri avem nevoie de sus\inere, de ajutor, de salvatori (salvatoare). +i prima vine ]n ajutor personajului, de obicei, mama. }n Transplantare, dup[ cum am v[zut, mama se dovede=te nu numai prima, dar =i unica salvatoare a personaju- Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 125 lui cutez[tor. Aici, ]n Harpa, mama nu vine, =i s-ar p[rea c[ ea r[m`ne indiferent[ fa\[ de necazurile fiului ori se las[ ]n n[dejdea „prietenilor“ lui. Ba bine c[ nu e a=a, mama este =i de data aceas- ta al[turi de fiu: nu venind s[-i aline durerile ori s[-l salveze, ci pomenindu-se fr[m`ntat[ de sentimente m[cin[toare =i de g`n- duri negre, pe care poetul le exprim[ plastic =i memorabil ]n final. Or, puterea de influen\[ a poeziei Harpa cre=te enorm gra\ie mai cu seam[ finalului, care este surprinz[tor, fiind compus dintr-un detaliu de o sugestivitate uimitoare (“C`nd m[ trezisem ca din vise,/ V[zui c-o strun[-nc[run\ise“). Acest detaliu este zguduitor prin semnifica\ia sa etic[, de vreme ce ]nc[run\irea brusc[ atest[ ]ngrijorarea mamei pentru fiu, spaima ]ncercat[ de ea ]n clipa cumpenei ]nt`mplate lui. De altfel, p[rul mamei fiind folosit ca strun[ la harp[ de un c`nt[re\, poezia comentat[ aici se las[ descifrat[ (decodificat[) =i ca o art[ poetic[ sui generis. Astfel „t[lm[cit[“, poezia ne co- munic[ un mesaj complementar dragostei materne: omul de art[ urmeaz[ s[ opereze cu no\iuni, instrumente, realit[\i materne (apropiate inimii sale), s[ se fereasc[ de ceea ce este str[in =i nu „de acas[“. E o idee pe c`t de important[, pe at`t de ]ndr[znea\[ =i fertil[ ]n planul crea\iei. Or, Grigore Vieru are =i dou[ poezii intitulate Ars poetica. Una e o parabol[ cu sculptarea de c[tre poet a propriei sale „statui“. Cioplind „prin ]ntuneric“, autorul a ]nl[turat din „blocul“ supus prelucr[rii „movilele de pietre —/ prisosul de cuvinte“. Trecem peste detaliul — extrem de pre\ios — c[, neoprindu-=i vreo les- pede pentru „pe de desubt“, poetul ]=i pune „statuia“ de-a dreptul pe p[m`nt“ (ca ]ntr-un alt „Reazem“). Ideea poetic[ este sugera- t[ ]n final: „}n zori, s[-mi vad[ lucrul,/ domol vin c`te unii./ Cu ochii la pietroaie/ alearg[ =i nebunii“. Nu „pietroaiele“, nu „priso- sul de cuvinte“, pe care poetul le arunc[ din „statuie“, formeaz[ principalul ]n crea\ie. Esen\a acesteia se con\ine ]n „statuia“ ]ns[=i, ]n ceea ce r[m`ne ]n urma activit[\ii creatorului. Poezia se 126 Ion Ciocanu dovede=te o „pild[“, altfel zis — o parabol[, despre folosirea inspi- rat[ a bog[\iei lingvistice, despre economia necesar[ actului de crea\ie =i, concomitent, despre necesitatea ]n\elegerii juste, de c[tre destinatar, a discernerii esen\ialului de neesen\ial ]n activita- tea creatorului. Cealalt[ Ars poetica este de o profunzime rar ]nt`lnit[ =i a fost publicat[ pentru ]nt`ia oar[ ]n cartea Fiindc[ iubesc (1980), av`nd atunci, la prima publicare, un motto pu\in cam neobi=nuit: „De mila timpului din s`nge/ Poetul nu-i dec`t iubire“. Ulterior, ]n c[r\ile „V[d =i m[rturisesc“ (Editura Minerva, Bucure=ti, 1996) =i „Acum =i ]n veac“ (Grupul editorial Litera, Chi=in[u, 1997), mottoul lipse=te. Merg eu diminea\a, ]n frunte, Cu spicele albe ]n bra\e Ale p[rului mamei. Mergi tu dup[ mine, iubito, Cu spicul fierbinte la piept Al lacrimii tale.

Vine moartea din urm[ Cu spicele ro=ii ]n bra\e Ale s`ngelui meu — Ea, care nimic niciodat[ Nu ]napoiaz[.

+i to\i suntem lumina\i De-o bucurie ne]n\eleas[. Nu numai bucuria celor trei personaje este „ne]n\eleas[“. }ntreaga poezie se las[ cu greu „descifrat[“. Mai ales acei cititori, care vor parcurge-o ]n c[r\ile ]n care, dup[ cum am mai spus, lipse=te mottoul, considerat de cercet[torul literar Alexandru Bur- lacu „chei\a descifr[rii mesajului artei populare cu triunghiul tim- pul — poetul — iubirea“ (Alexandru Burlacu, Grigore Vieru ]ntre Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 127 tenta\ia orfic[ =i cea mesianic[. — }n cartea „Literatura rom`n[ postbelic[. (Integr[ri, valorific[ri, reconsider[ri)“, Firma editorial- poligrafic[ Tipografia central[, Chi=in[u, 1998, p. 392). Poezia ]n cauz[ este o dovad[ concludent[ a c[ut[rilor ne]nce- tate ale scriitorului, a ]ncerc[rii lui de a ne l[sa ]n fa\a unui text care ne pune la ]ncercare talentul de cititori ai operei lirice princi- pial deosebite de acelea pe care ni le-a propus anterior. O ]n\ele- gere clar[, exhaustiv[ a textului ei este ca =i exclus[. Se poate vorbi de cel pu\in dou[ semnifica\ii ale textului acesta neobi=nuit ]n crea\ia poetului. Dup[ cum consider[ cercet[torul pomenit mai ]nainte, „spicele albe ]n bra\e/ ale p[rului mamei“ ar fi — ]ntr-o posibil[ interpretare — harpa poetului, ]n timp ce ]naintarea cu iubita dup[ sine ar semnifica un continuu periplu existen\ial. Iubi- ta =i poezia fiind p`ndite de moarte, poetul ]ncearc[ s[ aduc[ ]n spa\iul dimine\ii iubirea =i c`ntecul, acela care scoate „numele“ de sub tirania timpului =i de sub puterea mor\ii. Or, cercet[torul vorbe=te =i de „o alt[ lectur[-interpretare“, conform c[reia avem aici „o viziune a infernului adus pe p[m`nt“, =i atunci ]n rescrierea mitului orfic eternitatea artei ]nseamn[ eternitatea durerii creatoare. Ne]ndoielnic este adev[rul c[ ]n aceast[ Ars poetica autorul ne ]ndeamn[ s[ c[ut[m o idee suprem[ a crea\iei artistice =i a felului de a fi al omului de art[. Intui\ia cititorului e pus[ ]n situa\ia de a se manifesta activ: este poezia aceasta o sugestie a puterii de crea\ie, superioar[ chiar mor\ii fizice? Sau a iubirii omului de art[ fa\[ de tot ce ne ]nconjoar[, inclusiv fa\[ de moarte, dup[ cum se pare c[ ne spune mottoul poeziei: „De mila timpului din s`nge/ Poetul nu-i dec`t iubire“? E o acceptare eminescian[ a mor\ii ca o nirvan[ a sufletului? Sau o reluare a ideii str[str[mo=i- lor no=tri, dacii, despre moarte, care trebuie ]nt`lnit[ cu bucurie, ca o salvare de chinurile vie\ii? Oricum, aceast[ a doua Ars poetica este expresia vitalit[\ii artei =i artistului =i n-are asem[nare cu nici o art[ poetic[ a vreunui alt 128 Ion Ciocanu scriitor de la noi. Doar cu o alt[ poezie, tot a lui Grigore Vieru, — Poetul. +i aici, dup[ ce exprim[ ]n chip metaforic multe calit[\i =i particularit[\i ale omului de crea\ie, Grigore Vieru ]l pune pe poet ]n contact cu... moartea: „La suflet =i-adev[ruri/ ]mi umbl[, la mis- tere,/ La moarte d`nsul umbl[,/ Dar zice c[ la miere“. (O men\iune special[ pentru instrumentul poetului, men\iune necesar[ clarific[rii depline a poeziei Harpa: „El are-un fel de arf[/ Cu strune lumi- noase/ Din raza dimine\ii/ +i din str[bune oase“). Explorator original, ]ndr[zne\ =i perseverent al motivului mor\ii, Grigore Vieru afirm[ vitalitatea crea\iei artistice, chiar ]n fa\a mor\ii, =i ]n poezia Metafora. Monolog dens, axat pe idei =i atitudini demne de cea mai mare aten\ie =i alc[tuit din metafore — „c[l[resc/ Calul m[rului c[tre cocori/ P`n[ c`nd trupul s[u/ Se umple de-o alb[ =i sf`nt[/ Sudoare: de flori“, „Admir mireasa/ Teiului ]nflorit:/ Albina“ =. a. —, poezia aceasta anihileaz[ moartea, afirm`nd aceea=i superioritate a poetului, a crea\iei =i a vie\ii: „+i nu exist[ moarte!/ Pur =i simplu cad frunzele/ Spre a ne vedea mai bine/ C`nd suntem departe“. Ideea vitalit[\ii este cu at`t mai puternic[ ]n poezia Metafora, cu c`t dup[ enumerarea metaforic[ a semnelor d[inuirii omului pe p[m`nt autorul constat[ cu satisfac\ie: „Bucurii simple,/ Dar care dorul de via\[-mi aprind“. Anume dup[ aceast[ constatare vine strofa de ]ncheiere cu versul ei r[spicat: „+i nu exist[ moarte!“ S-ar putea spune =i altfel: Grigore Vieru exprim[ punctul de vedere al poporului nostru ]n problema vie\ii =i mor\ii. }ntreaga filozofie a existen\ei umane a ]nc[put ]n poeziile de obicei scurte ale scriito- tului. Chiar r[zboiul distrug[tor de via\[ e v[zut de personajul liric vierian ]ntr-un mod original. Bun[oar[, ]n poezia C[m[=ile: A fost r[zboi Ecoul lui +i-acum mai este viu. C[m[=i mai vechi, mai noi — Amar[ amintire de la fiu. Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 129 De-at`tea ori fiind Pe la izvor sp[late, S-a ros de-acum uzorul +i, alb, bumbacul S-a r[rit ]n spate +i nu le-a ]mbr[cat de mult Feciorul. C[m[=i mai vechi, mai noi — A fost r[zboi. Ci maica lui De ani prealungi de-a r`ndul Tot vine la izvoare, Ea =i g`ndul, +i iar lu`nd c[m[=ile ]n poal[, De cum ajunge s`mb[ta, Le spal[. C[ci m`ine Fac b[ie\ii hor[-n sat, +i fete multe-s: C`te-n flori albine. +i-atunci b[iatul ei, cel drag b[iat, Cu ce se-mbrac[, bunul, Dac[ vine? Poezia este r[scolitoare prin adev[rul pus la temelia ei =i prin expresia liric[ original[, ]n stare s[ ne sensibilizeze puternic ]n ve- derea con=tientiz[rii adev[rului dureros. Pe planul din fa\[ al lucr[rii se afl[ expresia sentimentului matern al a=tept[rii fiului care nu s-a ]ntors din r[zboi, motiv abordat de autor =i ]n alte lucr[ri. De mult „a fost r[zboi“. Dar ecoul lui „=i-acum mai este viu“. Un semn al acestui ecou este parabola cu mama care, privind c[m[=ile fiului plecat la r[zboi, „tot vine la izvoare,/ Ea =i g`ndul,/ +i iar lu`nd c[m[=ile ]n poal[,/ De cum ajunge s`mb[ta,/ Le spal[“. “+i g`ndul“, a precizat poetul. Tot ce se ]nt`mpl[ ]n poezie reprezint[ o viziune a scriitorului, o pl[smuire, o parabol[. Ca ]n 130 Ion Ciocanu Miori\a, unde atitudinea fa\[ de moarte este exprimat[ ]n acela=i mod, popular, baladesc, cu ecouri ale viziunii dacice asupra dispari\iei fizice a omului. }n C[m[=ile mama tr[ie=te cu iluzia c[ fiul s[u n-a murit, c[ s-ar putea ca el s[ se ]ntoarc[ „si-acum“: „C[ci m`ine/ Fac b[ie\ii hor[-n sat,/ +i fete multe-s:/ C`te-n flori albine,/ +i-atunci b[iatul ei, cel drag b[iat,/ Cu ce se-mbrac[, bunul,/ Dac[ vine?“ C[m[=ile trebuie ]n\elese aici, ]n mod metaforic, mai exact — ca o metonimie: mama le ]ngrije=te ca =i cum l-ar ]ngriji pe ]nsu=i fiul care le-a purtat. Un aspect important al formei poeziei ]n cauz[ este versul liber, nestingherit de ritmul poeziei tradi\ionale. Autorul ]=i exprim[ sen- timentele =i g`ndurile ]n modul dictat de presiunea, intensitatea =i persisten\a acestora. Efectul este o imagine porabolic[ dens[ =i origi- nal[ a dramatismului mamei care =i-a pierdut fiul ]n r[zboi. +i deoarece ne afl[m la capitolul ]ncerc[rilor la care ne-a pus r[zboiul, este locul s[ vorbim — anume aici — =i despre dou[ poezii cu acela=i titlu: R[zboi. }n una Grigore Vieru g`nde=te ]n spiritul c`ntecului popular: „Eu m[ duc, m`ndro, de-acas[/ La armat[, nu la coas[“, de vreme ce prima strof[ ne „trimite“ la acea particularitate a r[zboiului, care const[ ]n... cosirea vie\ii omene=ti: „Vreme-ncr`ncenat[.../ +i plec[m de-acas[/ Spre alt fel de iarb[,/ Spre alt fel de coas[“. Ponderea esen\ial[ a poeziei se con\ine ]n strofa a doua: „Pe fa\a femeii —/ Lacrim[ ce doare,/ Doamne, ca un creier/ De privighetoare!“ Uciga= de privighetoare, c[reia ]i scoate „pe fa\[“ creierul, este o defini\ie eminamente metaforic[ — =i filozofic[! — a r[zboiului. M[iestria lui Grigore Vieru de a spune mult ]ntr-o form[ poetic[ original[ =i captivant[ se verific[ lesne ]n cea de-a doua sa poezie cu acela=i titlu: Era lun[, era floare! P[rul mamei c[dea lung, Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 131 Parc[ tot ploua cu soare Peste trup gola= de prunc.

Nu era p[m`ntul, luna, P[rul mamei r[zvr[tit B[tea negru ca furtuna Peste golul scrumuit.

Era mai =i s[rb[toare, Era globul, era stea! Printre ierburi =i prin soare P[rul mamei viscolea. Pentru a da glas fr[m`nt[rilor sale profunde generate de marea conflagra\ie mondial[ din 1941-1945, Grigore Vieru ]=i imagineaz[ un tablou al mamei cu prunc. La ]nceput, c`nd „era lun[, era floare!...“, tabloul este luminos: „P[rul mamei c[dea lung,/ Parc[ tot ploua cu soare,/ Peste trup gola= de prunc“. A venit r[zboiul =i „nu era p[m`ntul, luna!...“. Acum „p[rul mamei r[zvr[tit/ B[tea negru ca furtuna/ Peste golul scrumuit“. “Golul scrumuit“ este expresia metaforic[ a p`rjolului pricinu- it de r[zboi. Acest „gol“ n-a putut fi „lichidat“, desigur, nici la 9 mai 1945, c`nd s-a terminat odiosul flagel mondial. Mai cur`nd anume ]n zi de pace se simte nespus de dureros puterea malefic[ a r[zboiului, pentru care Grigore Vieru g[se=te o expresie ]n m[sur[ s[ sugereze dimensiunile groaznice ale urm[rilor lui: „Era mai =i s[rb[toare,/ Era globul, era stea!.../ Printre ierburi =i prin soare/ P[rul mamei viscolea“. }nt`i p[rul mamei c[dea, c[ci ploua cu soare. Apoi b[tea negru nu numai pentru c[ mama era ]nc[ t`n[r[, dar =i pentru c[ negru este culoarea r[zboiului, adev[r sugerat =i de compara\ia negru- lui cu furtuna. }n final p[rul mamei viscolea, verbul subliniat suger`nd aceea=i ]nc[run\ire/ ]mb[tr`nire — de durere pentru fiu —, care a fost evocat[ de autor ]n Harpa. Poezia R[zboi are o compozi\ie anaforic[, primele versuri ale strofelor ]nt`i =i a treia suger`nd binefacerile p[cii, iar primul vers 132 Ion Ciocanu al strofei a doua prezent`nd ]n mod plastic dezastrul pricinuit de r[zboi (“Nu era p[m`ntul, luna...“). Fiecare strof[ a poeziei se compune din c`te o metafor[ mar- cat[ de o mare pondere ideatic[, tustrele strofele colabor`nd in- tens ]n vederea contopirii lor ]ntr-o expresie liric[ des[v`r=it[ a r[zboiului devorator de vie\i omene=ti. +i mai e un adev[r crud aici: faptul c[ urm[rile nefaste ale r[zboiului sunt sim\ite cel mai dureros de mama, nevoit[ s[ ]ndure pierderea cea mai mare care i se poate ]nt`mpla, pierderea fiu- lui, indiferent de v`rsta acestuia. Alegerea mamei ]n calitate de subiect ce suport[ calamit[\ile r[zboiului este prin sine ]ns[=i un indiciu al m[iestriei artistice, indiciu a c[rui importan\[ este cu at`t mai mare, cu c`t se pierde un prunc, este retezat[ din fa=[ o via\[. For\a nimicitoare a r[zboiului apare de-a dreptul sculptat[ prin mijlocirea cuv`ntului. A=a se face c[ mama este prezent[, ]ntr-un fel sau altul, ]n poeziile despre r[zboi =i ]n acelea despre ba=tin[, dovedindu-se un motiv poetic permanent al crea\iei scriitorului, reluat magis- tral ]n ciclul de poezii Litanii pentru org[. Durerea pentru chinurile mamei „]ntr-un spital“, reafirmarea unicit[\ii mamei (“Cum nu sunt doi pomi/ }ntocmai la fel,/ Cum nici dou[ popoare,/ Cum nu se aseam[n[ perfect/ Cicoare cu cicoare,/ Astfel, maic[, =i tu/ E=ti unic[-n lume...“), ruga c[tre mama, s[ nu moar[ (“Nimeni nu/ Poate golul s[-l umple,/ Golul ce-l la=i —/ Nici c`ntecul meu,/ Nici popularul meu nume,/ Nici \ara chiar, care/ La fel mi-e de scump[ =i ea./ R[m`i./ Nu pleca./ Mai r[m`i“) formeaz[ o parte a motivelor =i ideilor operelor incluse ]n ciclu. Poetul evoc[ h[rnicia mamei printr-un detaliu concret, ob- servat c`nd aceasta se afl[ ]n sicriu: „Trudite c`t \ara ]ntreag[,/ M`nu\ele tale de cear[/ }n noaptea ceea neagr[/ Odihnescu-se pri- ma oar[“. Dispari\ia mamei cap[t[ ]n ochii =i ]n sufletul fiului di- mensiuni apocaliptice: „A c[zut cerul din ochii t[i/ +i s-a f[r`mi\at./ A c[zut de pe fa\a ta soarele/ +i-a ]nghe\at (...)/ Ca un pom dobor`t/ Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 133 }nsu=i graiul/ Parc[ se aude c[z`nd...“. Consecin\a e tragic[ pentru fiu: „Doamne, at`t de singur (...)/ N-am fost nicic`nd!“ Pe potriva situa\iilor imaginate sunt versurile, ritmul expunerii, unele idei estetice deosebit de importante. De exemplu, ideea cu determinativele psihologice =i spirituale „aproape“ =i „departe“. Pentru Grigore Vieru e scump „aproapele“ (a nu se da uit[rii cartea sa din 1974, Aproape). Mama i-a fost — ]n via\[ — fiin\a cea mai apropiat[. Dar dup[ dispari\ia ei? „Lipse=ti dintre lumine,/ Dar nu lipse=ti din mine.// Lipse=ti de la fereastr[,/ Dar nu din limba noastr[.// Lipse=ti din bl`nda sar[,/ Dar nu lipse=ti din \ar[.// Plecat[ e=ti ]n moarte,/ Ci-aproape, nu departe“. La diversificarea universului de teme (motive) =i idei al ciclu- lui Litanii pentru org[ =i a modalit[\ilor de exprimare a senti- mentului filial contribuie substan\ial poezia Nu am, moarte, cu tine nimic... E un monolog pe c`t de calm =i neutru la ]nceput (“Eu nu am, moarte, cu tine nimic./ Eu nici m[car nu te ur[sc/ Cum te blestem[ unii, vreau s[ zic,/ La fel cum lumina p`r[sc“), pe at`t de drastic =i neiert[tor ]n continuare (“Dar ce-ai face tu =i cum ai tr[i/ De-ai avea mam[ =i-ar muri?!/ Ce-ai face tu =i cum ar fi/ De-ai avea copii =i-ar muri?!). Dup[ o reluare par\ial[ a constat[rii „nep[rtinitoare“, completat[ tot atunci cu un accent nou, marcat de demnitatea personajului (“Nu am, moarte, cu tine nimic,/ Eu nici m[car nu te ur[sc./ Vei fi mare tu, eu voi fi mic,/ Dar numai din propria-mi via\[ tr[iesc“), urmeaz[ strofa de ]ncheiere, ]n care Grigore Vieru mai afirm[ o dat[, acum mai pu- ternic, superioritatea vie\ii ]n fa\a mor\ii, f[c`nd acest lucru prin versuri al c[ror calm aparent ascunde o atitudine anihilatoare: „Nu fric[, nu team[ —/ Mil[ de tine mi-i/ C[ n-ai avut niciodat[ mam[,/ C[ n-ai avut niciodat[ copii“. Prin atare strofe de ]ncheiere, prin atare poezii, prin atare cicluri de poezii scriitorul dovede=te o dat[ ]n plus c[ unul =i acela=i motiv — mama, graiul matern, meleagul natal, uibita, r[zboiul etc. — poate deveni — sub o pan[ talentat[, inspirat[, m[iestrit[ — un izvor de idei =i atitudini variate, un prilej de 134 Ion Ciocanu desf[=urare a modalit[\ilor literare diverse =i o surs[ de pl[ceri estetice alese. Portretul de crea\ie al lui Grigore Vieru nu poate fi ]ncheiat f[r[ luarea ]n seam[ a poeziei patriotice a scriitorului. }n anii 1987—1989 (=i mai ]ncoace) poetul a fost unul dintre principalii participan\i la mi=carea de eliberare na\ional[ a rom`nilor est- pruteni. }n aceast[ calitate el =i-a c`=tigat o dragoste imens[ din partea cona\ionalilor, dar =i o ur[ oarb[ din partea du=manilor no=tri =i a cozilor de topor „na\ionale“. El a fost nevoit s[ apeleze la diverse forme de ripost[: cuv`ntare, dialog, articol, eseu, repli- c[, f[r[ s[ uite de poezie. A=a se face c[ ]n cartea Cur[\irea f`nt`nii (Editura Porto-Franco, Gala\i, 1993), al[turi de poezia Tu, domnule, glorificare poetic[ original[ a izvorului, cu a c[rui ap[ ne putem prelungi existen\a (“Plugarule cu alb[/ C[ma=[, care ari,/ Cosa= ce tai urzica/ Ar=i\elor prea mari...“), s-au pomenit opere b[t[ioase prin mesajul lor: Ascult[, mulg[torule de zer..., Nemernicul foc, Inscrip\ie pe st`lpul por\ii, Poem, Glontele interna\ionalist, Sunt, 13 strofe despre mancur\i, Proiect de stem[ poetic[, Scrisoare din Basarabia, Ascult[, Da, ]mi iubesc mama..., C`ntare scrisului nostru. }n toate aceste opere Grigore Vieru, f[r[ s[ ocoleasc[ expresia metaforic[, simbolul, sugestia =i alte particularit[\i ale crea\iei artistice, recurge f[r[ =ov[ial[ =i la discursul autoricesc direct, t[ios, neiert[tor. El ap[r[ valorile noas- tre na\ionale, ]ntre care mai ales demnitatea de neam, limba, alfa- betul latin, =i stigmatizeaz[ ac\iunile du=manilor orbi\i de ur[, ]n primul r`nd ale „muscalilor“ =i ale r[t[ci\ilor „no=tri“, care ne doresc ve=nic supu=i =i, dac[ s-ar putea, z[tri\i. „De codri =i izvoare lega\i/ +i fra\i Planetei noastre-ntregi,/ Suntem cu rana alia\i./ Dar voi?! Cu cine?! Cu ce legi?!“ ]ntreab[ poetul ]n Inscrip\ie pe st`lpul por\ii, ca s[ r[spund[: „Cu ura pentru-al nostru grai,/ Cu ura pen- tru-al nostru plai/ Ce v-a primit frumos — pe c`\i —,/ Iar voi a=a ne mul\umi\i?“ Cu fiecare strof[ discursul poetului, preponderent oratoric, ia amploarea cerut[ de realitatea trist[ ]n care s-au pomenit rom`nii moldoveni domina\i tiranic de „eliberatorii“ din 1940 =i Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 135 1944: „Tot cu baran =i cu \igan/ De parc[-a\i fi de-nt`iul sort,/ Iar ceilal\i — pleav[ sau ciurlan/ P[t`nd al vostru falnic port./ Voi, care spune\i sup[ra\i/ C[ ne hr[ni\i =i ne-mbr[ca\i,/ C[-a\i dus pe umeri un r[zboi,/ De parc[ nu l-am dus =i noi“. Apoi alte asemenea gesturi din partea „eliberatorilor“ care, de fapt, ne-au cotropit, sunt apreciate din perspectiva trezirii con- =tiin\ei noastre na\ionale: „R[bd[m. Dar totul, negre=it,/ Pe lume are un sf`r=it./ Un cap[t toate au sub cer:/ R[bdare, umilin\i, t[ceri...// Da, totul are un sf`r=it./ Suntem. Venim. Am r[s[rit!“ Personajul liric al poeziei Sunt ni se dezv[luie plenar prin mijlocirea unei antiteze permanente =i totale. Pe de o parte, sunt calit[\ile lui etice ca expresie a felului de a fi al omului acestui p[m`nt rupt din rai, ]ns[ oropsit ]n virtutea mai multor eveni- mente de ordin istoric, dintre care 1812 =i 1940 s-au dovedit ani de-a dreptul fatali pentru b[=tina=i, iar pe de alt[ parte — faptele m`r=ave, atitudinile ostile, ura nedisimulat[ a veneticilor, ocupan- \ilor =i — culmea parodoxului! — ale cozilor de topor „na\ionale“: „Sunt pomul cel cu mere ro=ii,/ }n v`rf se leag[n[ luceferi“, dar: „De trunchi se scarpin[ lepro=ii/ Hulind pe oamenii cei teferi“; „Sunt floarea cea ]n chip de lir[/ N[scut[ ]ntr-o vreme crud[/ C[znitul suflet o admir[“, dar: „Be\ivul peste ea se ud[“. O atare structur[ a discursului poetic, ]n care expresia meta- foric[ e prezent[ ]n aproape fiecare vers, atenueaz[ considerabil caracterul publicistic al ]ntregii poezii. Elementul publicistic e puternic, dar faptul nu este blamabil c`t timp comunicarea poetu- lui este dominat[ de metafor[, se ]ntemeiaz[ pe o energie inte- rioar[ acaparatoare a aten\iei cititorului =i — principalul — scriito- rul dezv[luie o stare de lucruri real[, exprim`nd sentimente, idei =i atitudini a c[ror importan\[ =i actualitate sunt ]n afara oric[ror ]ndoieli. De exemplu: „Sunt, poate, ]nsu=i viitorul/ Poporului cu chip de salce/ Pe care-l mai ]nva\[ chiorul/ Pe unde =i-n ce fel s[ calce“ sau: „Sunt pata cea de s`nge, zis[/ Republica Moldoveneas- c[/ Ce-n loc s[ frig[ uciga=ul/ }ncearc[ ve=nic s[-i z`mbeasc[“. 136 Ion Ciocanu O men\iune pentru calit[\ile =i bog[\ia de sentimente a perso- najului liric. }n optica unor cititori personajul liric este confundat cu autorul ]nsu=i, ca individ aparte, de unde impresia c[ scriito- rul s-ar „lustrui“ pe sine ]nsu=i. Nimic mai eronat dec`t o atare ]n\elegere superficial[, simplist[ =i d[un[toare a personajului liric; acesta este expresia concentrat[ a omului din popor sau a poporu- lui ]nsu=i, a fiec[rui reprezentant demn al lui. Dar s[ revenim la text. Poate cea mai realizat[ strof[ a poeziei Eu sunt, ]n care fiece vers este metafor[ =i exprim[ durerea de veacuri a rom`nilor est-pruteni, se dovede=te de o putere de suges- tie rar ]nt`lnit[ ]n operele concepute ]n cheie publicistic[: „Sunt dorul care zboar[ peste/ Z[gaz =i ap[ ]nspumat[ —/ Un fel de trist[ libertate/ Cu lacrimi mari ]ncoronat[“. Acesta e adev[rul, exprimat ]n mod cu adev[rat poetic. Dar scriitorul nu desper[. Grigore Vieru nu ne las[ dezarma\i ]n fa\a adev[rului cumplit. Mai ]nt`i printr-o compara\ie cu Prutul — „Sunt Prutul singur =i istoric,/ Ghimpat[ s`rm[ ]l r[ne=te,/ }l suge de-o vecie marea,/ El de-o vecie izvor[=te“ — poetul ne sugereaz[ ideea de permanen\[ a idealurilor personajului liric, pentru ca ]n strofa de ]ncheiere s[ se identifice — poetic — cu doina ]ns[=i ca expresie a spiritualit[\ii noastre na\ionale =i s[ prefigureze stoicis- mul omului acestui p[m`nt, con=tient de adev[rul istoric =i de menirea ce-i revine lui ]nsu=i, ca exponent demn al neamului s[u: „Sunt doina, taina ei, pe care/ Nu po\i s-o-n[bu=i, nici s-o sperii/ Chiar dac[-ar fi acoperit[/ Cu-o mie una de Siberii“. }n aceast[ manier[, publicistic[, dar f[r[ s[ fie eludat[ definitiv expresia metaforic[, cu revelarea unor adev[ruri pe care de mult =i to\i ar fi fost nevoie s[ le con=tientiz[m pe deplin =i ad`nc, este scris[ ]ntreaga carte Cur[\irea f`nt`nii, comparabil[ — ]n mare — cu alt[ publica\ie a sa, Hristos nu are nici o vin[ (Editura Orient-Occident, Bucure=ti, 1991), c[r\i prin care Grigore Vieru ]=i reafirm[ voca\ia de lupt[tor ne]nfricat =i perseverent pentru idealurile noastre na\ionale, f[r[ s[ p[r[seasc[ miraculosul t[r`m al artei autentice. Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 137 Talentul viguros al scriitorului, grija lui permanent[ fa\[ de arta cuv`ntului, atitudinea just[ fa\[ de problemele vie\ii =i alte asemenea calit[\i =i particularit[\i ale crea\iei lui Grigore Vieru au ridicat ]ntr-o mare m[sur[ prestigiul poeziei noastre patriotice.

POEZIA LUI GRIGORE VIERU +I MUZICA

S-a putut observa, din referin\ele de pan[ aici la versurile poe- tului, c[ o calitate distinct[ a lor este armonia perfect[, cantabili- tatea. Versurile lui Grigore Vieru se cer puse „pe muzic[“ ori muzi- ca — „pe ele“, dup[ cum se exprim[ poetul ]n Graiul. Faptul e confirmat cu prisosin\[ de apelul permanent al compozitorilor la textele lui. Rezultatul colabor[rii poetului cu Ion Aldea-Teodoro- vici, Eugen Doga, Anatol Chiriac =i cu al\i compozitori ]l constitu- ie o serie ]ntreag[ de c`ntece de estrad[, majoritatea devenite =lag[re din chiar momentul lans[rii lor. Strig[t =optit, C`ntec de femeie, Nu, nu mi-e totuna, Lacrima, Bucura\i-v[, Mi-e dor de tine, mam[, Are mama doi feciori, Orice femeie e frumoas[, Melancolie =i multe alte poezii vierene sunt interpretate cu un mare =i constant succes de Anastasia Lazariuc, Valentina Cojoca- ru, Silvia Grigore, Iurie Sadovnic =i de al\i c`nt[re\i. Textele lui Grigore Vieru au constituit o mare parte din repertoriul renumitu- lui cuplu de c`nt[re\i Doina =i Ion Aldea-Teodorovici: Reaprin- de\i candela-n c[scioar[, Eminescu s[ ne judece, R[sai =. a. Sinceritatea sentimentului =i muzicalitatea intrinsec[ a ver- surilor au pus temeliile unei revolu\ion[ri esen\iale a c`ntecului de estrad[ din st`nga Prutului. }n fond, acela=i lucru s-a ]nt`mplat =i ]n domeniul c`ntecului nos- tru pentru copii. Caracterul simplu al textelor =i mesajul important, armonia interioar[ a versurilor =i alte calit[\i au determinat crearea unor frumoase c`ntece pe baza poeziilor Coarda colorat[, Izvora=ul, Albinu\a =i a altora. Dintre compozitori s-a eviden\iat, prin compu- nerea muzicii pe textele adresate celor mici, Iulia |ibulschi. 138 Ion Ciocanu Dar ]n cazul acestor c`ntece se cere spus =i ceva deosebit: sim\ind cu toat[ fiin\a muzicalitatea intern[ a textelor sale, poetul s-a pomenit alc[tuind el ]nsu=i muzic[. Compozitorii profesioni=ti, c[rora poetul le-a fredonat melodiile compuse, le-au apreciat. Ma- mele, Vino, pe=ti=or, |[ri=oara mea =i alte c`ntece pentru copii ]l au pe Grigore Vieru nu numai ]n calitate de textier, dar =i de com- pozitor, dup[ cum ne convingem consult`nd compartimentul „S[ tr[i\i, s[ ]nflori\i!“ din cartea Versuri alese (1983).

BIBLIOGRAFIE SELECTIV{ Ion Ciocanu, Motiv =i semnifica\ie. — }n cartea lui: „Dialog continuu“, Chi=in[u, Ed. Literatura artistic[, 1977; Dimensiunile talentului. — }n cartea lui: „Dreptul la critic[“, Chi=in[u, Ed. Hyperion, 1990. Andrei |urcanu, Grigore Vieru: un avans de o or[. — }n cartea lui: „Martor ocular“, Chi=in[u, Ed. Literatura artistic[, 1983. Mihail Dolgan, Crea\ia lui Grigore Vieru ]n =coal[, Chi=in[u, Ed. Lumi- na, 1984. Mihai Cimpoi, }ntoarcerea la izvoare, Ed. Literatura artistic[, 1985. Vlad P`slaru, Un poet al simbolurilor artistice na\ionale. — }n cartea: Grigore Vieru, „Cur[\irea f`nt`nii“, Gala\i, Ed. Porto-Franco, 1993. Ana Banto=, Poet al candorilor. — }n „Limba rom`n[“, 1995, nr. 1; Cunoa=tere =i reg[sire sub semnul sacrului. — }n „Limba rom`n[“, 1996, nr. 5-6; 1997, nr. 1-2. Tudor Palladi, Rapsod =i scutier al neamului. — }n „Limba rom`n[“, 1995, nr. 1. Stelian Gruia, Poet pe Golgota Basarabiei, Bucure=ti, Ed. Eminescu, 1995. F[nu= B[ile=teanu, Grigore Vieru, Bucure=ti, Ed. Iriana, 1995. Ion Buga, Grigore Vieru — un miracol al spiritualit[\ii rom`ne=ti. — }n „Literatura =i arta“, 1995, 9 februarie. Timofei Ro=ca, Povara cuv`ntului poetic. — }n „Limba rom`n[“, 1995, nr. 2. Constantin Ciopraga, Grigore Vieru — „poetul acestui neam“. — }n „Limba rom`n[“, 1995, nr. 2. Alexandru Burlacu, Grigore Vieru ]ntre tenta\ia orfic[ =i (cea) mesiani- c[. — }n cartea: „Literatura rom`n[ postbelic[. (Integr[ri, valorific[ri, recon- sider[ri)“, Chi=in[u, Firma editorial-poligrafic[ Tipografia central[, 1998. Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 139 Liviu DAMIAN

Poetul =i eseistul Liviu Damian (13 martie 1935, comuna Corl[teni, jude\ul B[l\i, — 20 iulie 1986, Chi=in[u) a debutat sub steaua g`ndirii poetice autentice, la ]nceputuri fiind chiar ]nvinuit de influen\a lui George Bacovia. A fost un ]ndr[gostit de poezia lui Nicolae Labi=, mai t`rziu s-a ]mprietenit cu Nichita St[nescu, ]n poezia Poetul lupt`ndu-se cu imagina\ia realiz`nd „o viziune a sentimentelor lui Nichita“. De numele lui Liviu Damian se leag[ ]n mare m[sur[ efortul de intelectualizare a liricii rom`ne din Republica Moldova =i tendin\ele ei spre modernitate. A debutat editorial ]n 1963 cu placheta de versuri Darul fecioarei, urmat[ de mai multe c[r\i de rezisten\[, ]ntre care Sunt verb (1968), De-a baba iarba (1972), Partea noastr[ de zbor (1974), Inima 140 Ion Ciocanu =i tunetul (1981), Coroana de umbr[ (1982) =.a. A practicat eseul, public`nd c[r\ile }ng`nduratele por\i (1975) =i Dialoguri la marginea ora=ului (1980). Laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova (1984).

Una dintre poeziile care vars[ mult[ lumin[ asupra felului de a exista ]n literatur[ al lui Liviu Damian este Saltul din efemer. „Nu se poate tr[i ]n =abloane./ Nu se poate pune obloane/ ]ntre g`ndul ce vine de-afar[/ =i suflarea ce st[ ]n c[mar[...“. Poezia aceasta genereaz[ multe asocia\ii, ea este plin[ de sugestii referi- toare la nevoia de primenire a interiorului omenesc, de vreme ce, dup[ cum scrie poetul ]n continuare, „g`ndul“ vine „u=or =i curat“, ca „un v[l tremurat, de mireas[“, el, g`ndul, fiind „solul“ din partea acesteia, pe care o a=tept[m =i noi, cititorii. O a=tept[m, dar „aleasa ezit[: s[ vin[?...“. R[m`ne ]n a=teptare „g`ndul“. Dup[ cum ]ntr-o ]nfrigurat[ a=teptare s-a aflat poetul dornic de ]mplinirea visului, nefiind ]ns[ sigur de aceast[ minune. Nicic`nd sigur cel pu\in de refuzul ]mplinirii minunii. “S[ vin[?...“. Ezitarea „miresei“, incertitudinea perspectivei, ]ntrebarea din finalul poeziei — toate ne captiveaz[, ne oblig[ la o tr[ire activ[ a situa\iei dramatice puse de autor la temelia poeziei. Afirmarea venirii „miresei“ ar fi ieftinit opera, negarea venirii ei ar fi constituit o rezolvare impresionant[, dar unilateral[ =i univoc[ a situa\iei imaginate; jinduirea deschiz[toare de perspec- tive, a c[rei ]mplinire ]nt`rzie, a adeverit un gust artistic =i o moda- litate poetic[ demne de un creator autentic. Se adaug[, bine]n\eles, puterea ]ns[=i de a ra\iona, energia de- osebit[ a comunic[rii poetice, ]ntrebuin\area m[iestrit[ a resurse- lor lingvistice =i alte particularit[\i de cugetare =i de expresie. Liviu Damian a fost, ]n principiu, un scriitor al solu\iilor artis- tice neordinare. De cele mai multe ori acestea se v[desc ]n situa\iile originale, abordate de poet. Nimic din rectiliniul, din banalitatea, Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 141 din retorismul anost sau din at`tea alte semne ale pseudopoeziei care se scria, iar pe alocuri se mai scrie ]n Republica Moldova. S[ apel[m la o alt[ poezie concret[, H`rtia. „Versurile noastre/ Sunt scrise pe h`rtie./ Nu sunt scrise pe cumpene./ Nu sunt scrise pe lespezi./ Nu sunt scrise pe por\i./ Nu sunt scrise pe-o frunz[ ver- de“, scrie Liviu Damian ]ntr-o manier[ constatativ[, f[r[ s[ suge- reze o finalitate clar[ sau u=or previzibil[. Dar constat[rile citate, obi=nuite la prima vedere, ne duc departe de tot, de vreme ce „h`rtia se aprinde u=or./ Se aprinde de la un rug./ Se aprinde de la un chibrit...“, iar ]n urma acestui fapt „r[m`ne un strop de cenu=[,/ Pe care nu mai cite=ti nimic./ Barem c`t cite=ti pe-o les- pede./ Barem c`t cite=ti pe-o frunz[ verde./ Barem c`t cite=ti pe- o arip[ de libelul[ ]n zbor“. At`t. Nici o „rezolvare“. Situa\ia ]ns[=i, pe care a imaginat-o =i a explorat-o poetul, con\ine un farmec aparte, pe care l-a putut intui numai un cre- ator d[ruit din bel=ug cu har. Liviu Damian a fost un explorator (liric) al situa\iilor prepon- derent paradoxale, majoritatea incitante prin ele ]nsele, toate lu`nd p`n[ la urm[ forma unor poezii pline de sens, de semnifica\ie etic[, de sugestie liric[ =i neap[rat de frumuse\e lingvistic[, stilistic[. De exemplu: „Tot ce-i atins de laude dispare./ Am l[udat cet[\ile =i nu-s./ P[duri am l[udat cu desperare —/ P[durile de pe la noi s-au dus...“, „Tr[im mari =i asfin\im tot mici./ }nc[pem sub un h`rle\ de lut./ Disp[rem sub hrube de furnici./ +i prin iarba care a crescut...“, „Parc[-s aici, dar sunt departe./ Nici nu =tiu bine unde s`nt/ C`nd v[d c[ nucul se desparte/ De r[d[cini =i de p[m`nt...“. Peste tot domne=te un farmec incitant al situa\iilor imaginate de poet, farmec ce-=i spore=te puterea de seduc\ie gra\ie moda- lit[\ii de explorare liric[ =i de desferecare a unor energii latente, gata s[ erup[ =i s[ pun[ st[p`nire pe noi, cititorii, vr[jindu-ne prin substan\a lor etic[ =i prin frumuse\ea lor artistic[. Fila cu dor, Centaur, Conjugarea verbului „a st[p`ni“, Spectatori =i multe alte poezii, captiv`ndu-ne prin ineditul subiectelor (]n 142 Ion Ciocanu m[sura ]n care =i poezia liric[ are „subiect“), ne fac s[ ne cutre- mur[m la ]ncheierea lecturii, ]n clipa con=tientiz[rii ad`nci a me- sajului lor liric. „Pl[cere mai mare nu este,/ Prive=ti cum al\ii la tine/ De azi, de ieri, din poveste/ Pe scen[ fac r[u ori bine“, con- stat[ Liviu Damian ]n poezia Spectatori, ]n maniera despre care am vorbit. Al\ii „fac r[u ori bine“, nu noi. Suntem spectatori, dup[ cum ne nume=te poetul ]n titlul operei sale. „A=a ne deprindem cu vremea/ Cumin\i s[ privim dintr-o parte/ Cum omul c`nt[ ori geme,/ Cum intr[ ]n via\[ =i-n moarte“. Ne obi=nuim, =i poetul nu ne bate obrazul, el nu este un moralist plicticos =i neinspirat; el procedeaz[ delicat, influen\`ndu-ne mai puternic =i pun`ndu-ne serios pe g`nduri printr-o ]ntrebare ce ne prive=te pe to\i, direct, ]ntrebare de-a dreptul zguduitoare: „Dar ce ne vom face-ntr-o sear[/ C`nd toamna de-afar[, din ploi,/ Destinul ]n prag o s[- apar[/ C-un deget ]ntins ]nspre noi?“ Poet profund etic, ]n majoritatea cazurilor categoric =i necru- \[tor fa\[ de tot ce contravine omului =i omenescului, Liviu Damian s-a impus ]n chip magistral ]n literatura noastr[ printr-o rostire ap[sat[ a adev[rului, f[r[ s[ evite imaginea concret-sensibil[, adesea lesne „palpabil[“, expresia metaforic[, sugestia liric[. Ca un alt Nichita St[nescu, el a fost un ra\ionalist convins =i n-a pac- tizat cu sentimentalismul care nu i-a fost specific nici ]n via\[; b[rbat =i b[rb[tesc ]n gesturi =i atitudini, el a r[mas un intransi- gent =i ]n poezia sa, ]n\eleas[ ca un act de con=tiin\[, de manifes- tare a unor mari poten\e intelectuale. }ntruc`tva deosebit de ra\ionalistul, categoricul =i generatorul de sugestie autor de poezii, se prezint[ Liviu Damian ]n calitate de autor de poeme, primul — ]n ordine cronologic[ — intitulat Dar mai ]nt`i... =i axat pe motivul atitudinii active a omului fa\[ de realitate, autorul reflect`nd profund asupra unor probleme existen\iale, iar Lenin r[m`n`nd un simplu pretext (exprimat, de altfel, numai ]n „Cuv`nt ]nainte“) pentru o ]ntreag[ suit[ de ]ndemnuri ce constituie fondul operei: „Pune-\i t`mpla l`ng[ tot Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 143 ce cre=te,/ Pune-\i zv`cul orbilor ]n de=te,/ Tot mai cobor`t ]n leg[m`nt/ Verde l`ng[ verdele p[m`nt“ sau „}n mijlocul nop\ii/ Ridic[-te pe un deal./ M[soar[ apele ]ntunericului,/ Ascult[ tre- cerea v`ntului,/ Prive=te c[derea stelelor/ +i umbletul izvoare- lor/ din p[m`nt ]n p[m`nt./ Oric`t ar fi de des/ }ntunericul/ +i c`t de multe uneltele sale,/ Oric`te ce\uri/ ar ]nveli c`mpia,/ E=ti dator s[-i vezi pe ai t[i“. Succintul „Cuv`nt ]nainte“ al autorului =i mottoul (din Grigore Vieru) l-au ]ndrept[\it pe criticul Mihai Cimpoi s[ nu numeasc[ printre realiz[rile damianiene acest poem (a se vedea „O istorie deschis[ a literaturii rom`ne din Basarabia“). Ne-am referit totu=i la el, deoarece b[nuim c[ opera ]n cauz[ este dedicat[ de poet mai cur`nd tat[lui s[u, +tefan Damian, deportat ]n Siberia de c[tre regimul comunist, dec`t lui Lenin, care e un pretext — repet[m — formal, neesen\ial pentru fondul poemului. Scriitorul a pl[smuit =i alte lucr[ri poematice originale: Partea noastr[ de zbor, A=tept un arici, Cina, Clo=ca cu pui. Dou[ poeme ]n adev[r „se eviden\iaz[“, precum afirm[ Mihai Cimpoi ]n cartea la care ne-am referit: Melcul =i Cavaleria de L[pu=na. Prima lucrare confirm[ pe deplin predilec\ia lui Liviu Damian pentru descifrarea semnifica\iilor umane ale faptelor naturii, ale vie\ii „celor care nu cuv`nt[“ =i presupune o colaborare intim[ a cititorului cu autorul, o situare a cititorului pe unda de sim\ire =i de cugetare a scriitorului, o antrenare activ[ a facult[\ilor asociative =i a deprinderilor disociative. Poemul Melcul confirm[ spiritul profund poetic al autorului, aflat ]ntr-o fr[m`ntare continu[. De altfel, el a st`rnit reac\ii de iritare =i de contestare la ora apari\iei =i a inaugu- rat — ]nc[ ]n 1980 — un fenomen literar care mult mai t`rziu a ]nceput s[ se numeasc[ modernist ori chiar postmodernist. Mai pu\in frondist ca fond ideatic =i ca modalitate de expu- nere liric[, poemul Cavaleria de L[pu=na a constituit un alt nou salt al scriitorului din prezentul ]n care i-a fost h[r[zit s[ activeze. Suit[ de poezii lirice, poemul Cavaleria de L[pu=na se las[ u=or ]n\eles =i apreciat ca atare gra\ie personajului cu rost de nucleu 144 Ion Ciocanu ideatic al ]ntregii opere — +tefan cel Mare. }ntrebarea grav[, pova\a binevoitoare, alt[ dat[ blestemul =i alte modalit[\i de ex- presie conlucreaz[ activ, p`n[ prinde contururi o imagine relativ ampl[, ]n orice caz — concludent[, a sl[vitului voievod. Iat[-l pe +tefan vorbind c[tre Daniil Sihastrul dup[ ]nfr`ngerea de la Valea Alb[: „Vin’ de-mi zi, p[rinte, ]n at`ta chin/ nu-i mai bine oare \ara s-o ]nchin?/ Fierul =i cu focul vor a o r[pune./ Ce-ar fi s[ primeasc[ umbra Semilunii?/ Sabia nu taie capul ce se pleac[./ |ara mea bogat[ a mai fost s[rac[./ Ca urgia veacul s[ nu ni-l str[pung[,/ nu-i mai bine oare s[ jertfim din pung[?/ Dar m[- ntreb, p[rinte, s[ r[spund nu-s gata:/ de-am primit ]ntregul, s[-l d[m cu bucata/ celuia ce pruncii-n ieniceri ni-i schimb[/ ca s[-=i uite neamul =i str[buna limb[?/ Suflet ce se na=te ]n cre=tin[tate/ s[-l ]nve\e-n datini =i ]n cruce-a bate?/ Unde vom ajunge de-om fugi ca la=ii?/ Ce va zice lumea =i, de-or fi, urma=ii?“ }ntreb[rile =i ]n general medita\iile personajului sunt serioase, ele au ecouri puternice p`n[ =i ]n realitatea contemporan[, sunt de natur[ s[ influen\eze puternic cititorul de azi. Scriitorul v[de=te aceea=i voca\ie etic[, aceea=i atitudine de ne]mp[care cu relele vie\ii, aceea=i afirmare a patosului constructiv ]n r[spunsurile lui Daniil Sihastrul, date voievodului: „Fii p[stor c`t crezul ]nc[ te mai \ine,/ du=manu-i mai multu, nu-i mai drept ca tine./ S-a aprins prin \ar[ focul la colibe,/ du-te pe la stani=ti, u=ile deschide./ R[scole=te-n vetre pl`nsul =i t[ciunii./ Unii te vor crede, bleste- ma-te-or unii.../ Iar[ sus pe munte unde domni sunt bacii/ =i cu brazii care cuget[ ]n pace/ vei g[si =i oaste, vei g[si =i p`ine,/ c[ p`rjolul trece, muntele r[m`ne...“. “P`rjolul“ =i „muntele“ comport[ ]n context sensuri simbolice, semnific`nd for\ele distructive, ]n primul caz, =i statornice, ]n al doilea. Poemul are un fond dramatic incitant =i o real[ putere de a influen\a cititorul ce reac\ioneaz[ adecvat la gesturile, ac\iunile =i chiar la blestemul sau invectiva voievodului, strecurat[, de exem- plu, ]ntr-un toast: „Boieri dumneavoastr[, codreni de isprav[,/ s[ bem pentru \arina asta moldav[/ b[tut[ cu lacrimi, muncit[ ]n Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 145 s`nge,/ c[ ea ca o mam[ pe to\i ne va str`nge,/ dar nici dup[ moarte iertare nu =tie/ acel care neamul =i-a dat ]n robie...“. Cu toat[ mul\imea de epigrafe menite s[ justifice monologurile personajelor =i lu[rile de atitudine ale autorului, epigrafe „cerute“ acestuia, probabil, de editori pu=i — =i ei — ]n situa\ia delicat[ de a avea grij[ s[ nu fie glorificat un domnitor „feudal, asupritor al poporu- lui“ etc., poemul Cavaleria de L[pu=na ne prilejuie=te =i azi o lec- tur[ generatoare de impresii puternice =i de satisfac\ii estetice. +i azi... Poetul r[m`ne valabil ]n timp. Mai cu seam[ prin poeziile sale cu subtext ad`nc, poezii mustind de sugestii lirice =i oblig`n- du-l la colaborare pe cititorul atent la dedesubturile esen\iale, unicele importante, ale operei literare autentice, de felul celei intitulate Cercuri: „L[s`ndu-m[ de fiare sf`=iat,/ Am cunoscut deplina libertate./ Ideile s-au luminat cu toate/ +i peste trupul meu s-au ridicat.// Amin — am zis acelui care-am fost/ +i fricii lui cu ochi de buh[ oarb[,/ Nimicurilor cu sau f[r[ rost/ Care- a=teptau puterea s[ mi-o soarb[.../ Dar limpede =i-aproape zbur[- tor/ Din dep[rt[ri revin la vechea vatr[,/ Unde-am visat =i-am pl`ns cu capu-n piatr[/ +i unde am =tiut ce-nseamn[ dor.// Vin nev[zut =i nu m[ pot desprinde/ De troscotul ce cre=te peste prag,/ De fumul care suie ]n hogeag/ +i-n faldurile sale m[ cuprinde“. La fel Liviu Damian nu se „desprinde“ din vatra p[rinteasc[ =i din literatura ]n care i-a fost dat s[-=i exercite vigurosul talent poetic. R[m`ne ]ntre noi prin operele la care ne-am referit, precum =i prin multe altele care contribuie substan\ial la l[rgirea universului de motive =i idei al crea\iei sale. Prin }nv[\[torii de la sate, de ex- emplu, una dintre pu\inele opere damianiene care nu t[inuie=te vreo semnifica\ie ce =i-ar a=tepta dezghiocarea, decodificarea. Poetul a ]nchinat un sincer =i inspirat imn celor „zidi\i ]ntre caiete“, celor care „de r[m`neau =i ei plugari/ ca fra\ii lor lega\i de fire,/ poate c[-aveau azi nervi mai tari/ =i-o mai ]nalt[ pre\uire“. Liviu Damian prefer[ caracterizarea direct[ (“seto=i de-nv[\[- tur[“); pe parsurs utilizeaz[ din plin expresia metaforic[ (studen\ii 146 Ion Ciocanu de ieri sunt „cura\i“, „]naripa\i =i-nsufle\i\i“, ei au prins „al cuget[rii dulce chin“ etc.). Autorul ]=i exprim[ r[spicat recuno=tin\a fa\[ de pedagogi, care „au ars, s-au d[ruit de tot/ dac[ nu to\i — majo- ritatea,/ merg`nd cu satul cot la cot,/ topindu-=i — primii — s[n[tatea“. Tonalitatea grav[, solemn[ marcheaz[ gestul final al poetului, menit s[ semnifice ]nalta pre\uire a muncii de pedagog, pre\uire de care acesta nu ]ntotdeauna are parte: „Le-aduc o floare ]n pridvor/ ca o lumin[-nt`rziat[/ =i-mbr[\i=ez — cu via\a toat[ — / risipa sufletului lor“. Poetul vine, s-ar p[rea, ]n contradic\ie cu propriul s[u vers: „Tot ce-i atins de laude dispare“. Dar contradic\ia rezid[ ]n altce- va dec`t ]ncercarea poetului de a glorifica ceea ce merit[ s[ fie glorificat: codrii, apele =i alte bog[\ii necesit[ s[ fie nu numai „c`ntate“, dar =i ap[rate, ocrotite. La fel ]nv[\[torii, =i nu numai cei de la sate; la fel graiul matern, obiectul unui alt imn al lui Liviu Damian, intitulat Verb matern. Aici autorul e mai metaforic (dec`t ]n poezia analizat[ mai ]nainte), ating`nd o cot[ extraordi- nar[ a concentr[rii de sens. +i nu numai de sens, de vreme ce ]n strofa a doua, de exemplu, descoperim lesne cel de-al doilea =ir de rime (ascunse de obicei ochiului =i =im\ului obosit, pripit): „Har- nic te v[d d[rui\ii cu har,/ F[r[ de sare — duhul s[rac./ Marea ]\i soarbe cuv`ntul amar,/ Mun\ii cu fag st`nc[ te fac“. }ntre multe, inspirate, bogate, excelente (chiar) imnuri dedicate graiului matern, cel intitulat Verb matern are fa\a sa specific[ =i prin natura =i structura strofei a treia, ]n care afirma\iile autorului — per- sonale, subiective — adeveresc tr[irea p`n[ la ardere l[untric[: „C`nd vorba m[ minte, alunec din minte/ +i intru supus ]n infern/ Dec`t s[ v`ntur pe v`nt cuvinte/ Din marele verb matern“. }ntreaga poezie Verb matern denot[ contopirea scriitorului cu motivul poetic abordat, imagina\ia lui izvodind un tablou din tre- cut, ]n care el ]nsu=i tr[ie=te, altfel zis — ]ndur[ verbul matern, ap[r`ndu-l de du=mani: „M[ v[d prin vremi ce demult au apus:/ }n v`rful de suli\i e capul meu dus/ +i-n urm[ huma lacom[ str`nge/ Verbe materne — lacrimi de s`nge“. Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 147 Liviu Damian s-a n[scut la \ar[, ]n anii r[zboiului =i mai ]ncoace a ]ndurat greut[\ile ordinare ale vie\ii oamenilor =i cele extraor- dinare, dat fiind c[ tat[l s[u, +tefan Damian, a fost deportat ]n Siberia. Poate ]nc[ ]n anii extrem de complica\i ai copil[riei i-a ]ncol\it ]n minte ideea unei poezii de recuno=tin\[ pentru cons[- tenii s[i, inclusiv pentru numele lor de familie: „Nume de fami- lie, pe toate/ v[ repet atunci c`nd ]mi e dor/ de-acel sat unde sub ochii mamei/ am v[zut lumina zilelor“. Pentru poet chiar simpla ]n=irare a c`torva nume de familie este o ac\iune ce-i face onoa- re, mai cu seam[ c[ el dezv[luie sensul ad`nc al acestora: „Nume de familie, dovad[/ a vechimii noastre de aici./ Diplome de stirpe \[r[neasc[./ E o cinste, frate, s[ le zici“. Prin metafore insolite autorul exprim[ semnifica\ii nea=teptat de profunde ale numelor de familie pe care le „zice“: „Aer de noble\e =i de slav[/ curge-ntre silabe, aer sf`nt/ cum =i s`nge, =i sudori s[rate/ curs-au peste-al satului p[m`nt“. Nu numai personajul liric (aici coinciz`nd, evident, cu poetul ]nsu=i) se m`ndre=te cu cons[tenii s[i, c[rora le zice pe nume (“Pana mea e grea sau e u=oar[,/ zborul ei e nalt ori e m[runt,/ de-s cu ei — sunt m`ndru =i puternic,/ t`n[r sunt, de=i ar[t c[runt“); plaiul ]ntreg urmeaz[ s[ se bucure de numele lor: „Nume de familie, dinastii./ Nestemate str[juind un grai,/ O mai mare, pur[ bog[\ie,/ plaiule, pe lume tu nu ai“. Exagerarea sau, teoretic vorbind, hiperbolizarea din ultimele versuri se v[de=te c`nd ne referim la un alt motiv al liricii dami- aniene: Eminescu. Se =tie c[ majoritatea poe\ilor est-pruteni au ]ncercat =i ]ncearc[ s[-=i dest[inuie admira\ia fa\[ de poetul neasemuit =i nemuritor al neamului rom`nesc. Sarcina noastr[ nu const[ at`t ]n a stabili care dintre ei este cel mai sincer, mai inspirat, mai metaforic etc., c`t ]n a ]n\elege individualitatea fiec[rui autor, modul s[u unic de a-l vedea, a-l sim\i =i a-l exprima pe Eminescu. Liviu Damian a dedicat clasicului literaturii noastre ciclul Eminesciana, cu care se deschide cartea „Inima =i tunetul“ (1981). Aici el nu preget[ 148 Ion Ciocanu s[ apeleze la faptul cotidian, banal, de exemplu acela c[ pe drumul dinspre Chi=in[u spre Cern[u\i, ]n apropierea satului Recea, a fost s[pat un izvor numit ]n cinstea poetului. Poetiz`nd cu m[iestrie acest fapt, autorul exprim[ recuno=tin\a cuvenit[ omului care a s[pat izvorul, dup[ care sugereaz[ ]n mod metaforic permanen\a poetului (“vorbe=te Eminescu din ad`ncuri/ =i sufletul cu lacrimi ni-l s[rut[“). Poezia ]n cauz[, Izvorul lui Eminescu, se cere pus[ ]n capul ciclului, deoarece anume aici Liviu Damian exprim[ adev[rul c[, av`ndu-l pe marele ]nainta=, avem un p[rinte spiritual, un scrii- tor cu care nu ne sim\im orfani. „Opri\i aici, oare-am putea fi sin- guri?“ ]ntreab[ retoric autorul, r[spunsul sub]n\eleg`ndu-se u=or: cu Eminescu niciodat[ nu suntem singuri, f[r[ ap[rare ]n fa\a vi- tregiilor vie\ii =i soartei. }n genere Izvorul lui Eminescu este poezia care sugereaz[, printr-o metafor[ sau — uneori — printr-un detaliu, o realitate din via\a ]naintemerg[torului nostru. De exemplu: „izvorule cu firul tulburat/ ca ar=i\a lui Eminescu“ sau: „S[-mi aminte=ti de frunza de podbal/ care ]n febr[ =i-o punea pe frunte“. }ntregul discurs autoricesc adevere=te o participare sincer[ =i total[ a scriitorului la spectacolul imaginat, monologul poetic mobiliz`ndu-ne la receptarea adecvat[ a versurilor finale, citate de noi mai ]nainte: „Vorbe=te Eminescu din ad`ncuri/ =i sufletul cu lacrimi ni-l s[rut[“. O modalitate original[ de dezv[luire liric[ a viabilit[\ii crea\iei lui Eminescu a g[sit Liviu Damian ]n poezia Eminescu ]n c`mp. Femei de la \ar[ lucreaz[ „la sfecl[ =i tutun“ =i cine =tie dac[ ]n atare zile =i nop\i ]=i mai aduc ele aminte de Eminescu: „}n fa\a ochilor stau r`nduri-r`nduri/ de r[d[cini, de frunze c`t ]n cal./ Le-o fi sun`nd femeilor prin g`nduri/ versul c-un bucium r[t[cit pe deal?“ Totu=i, chiar dac[ versul eminescian este lips[ ]n c`mpul de „sfecl[ =i tutun“, Eminescu este prezent aici, consider[ poetul, unde sunt oameni care au a-l citi mai pe urm[: „Stau tomurile poate neumblate/ =i nedeschise ]nc[ p`n’ la iarn[,/ dar inima din ele-aicea bate/ sub neaua care iar[=i se ]ntoarn[“. Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 149 Poezia se ]ncheie cu aceste versuri optimiste, =i nu e r[u, dar Liviu Damian n-a fost poetul care s[ nu ]n\eleag[ complexitatea rela\iilor dintre cititor =i scriitor (=i viceversa) =i s[ nu o exprime prin versuri-interoga\ii retorice, care nu at`t ne cer r[spunsuri, c`t ne ]ng`ndureaz[, ne determin[ s[ cuget[m ad`nc asupra eficien\ei verbului/versului eminescian la ora actual[ (“Le-o fi sun`nd femeilor prin g`nduri/ versul c-un bucium r[t[cit pe deal?“, „Dar ar putea at`tea brazde reci/ s[ ]nc[lzeasc[ doar c-o vorb[ bun[?“). Cu toate c[ procedeaz[ pe alocuri ]n mod publi- cistic, Liviu Damian nu renun\[ la imaginea concret[, vie, plas- tic[ =i sugestiv[, nu scap[t[ ]n enumerare de silogisme ori „con- cluzii“ (idei) directe =i — principalul — triumfaliste referitoare la permanen\a lui Eminescu ]n via\a oamenilor de azi. Poet etic prin excelen\[, Liviu Damian nu se sinchise=te de adresarea direct[ c[tre confra\ii de breasl[: Poe\i, s[-l recitim pe Eminescu... E mult[ am[r[ciune ]n finalul acestei opere (“e via\a lui cea mare, netr[it[,/ l[sat[ nou[ spre cutremurare“), dar anume con=tiin\a c[ suntem continuatori ai poetului nostru ne- pereche justific[ adresarea direct[ =i energic[ din strofa ini\ial[ (“Poe\i, s[-l recitim pe Eminescu...“), adresare cu at`t mai bine- venit[, cu c`t la ora actual[ se fac auzite =i unele glasuri iritate, de denigrage a scriitorului nostru num[rul unu: chipurile, azi se scrie altfel, viitorul e al postmodernismului etc. Atare p[reri pot exprima =i, din p[cate, exprim[ numai oamenii care n-au ]n\eles nici poezia, nici proza, nici — mai cu seam[ — publicistica eminescian[, prin care ]nainta=ul nostru ne r[m`ne model de artist cet[\ean, de con=tiin\[ a poporului din care descinde, de maestru al imaginii plas- tice purt[toare de con\inut etic ad`nc =i ve=nic actual. }n Ziua lui Eminescu autorul =i-l imagineaz[ pe Poet la s[rb[tori. Dup[ plugu=or =i sem[nat apare Poetul cu puterea lui ]ntineritoare: „Pe urma lor se-arat[ Eminescu/ cu steaua de-unde zorii se ivescu./ }n raza ei cl[tindu-mi iar[=i fa\a,/ t`n[r a= vrea s[ fiu — ca diminea\a“. Am citat finalul poeziei, ca partea cea mai puternic[ a discur- sului autoricesc, ca expresia — metaforic[ =i memorabil[ — a ideii 150 Ion Ciocanu poeziei, dar ]n leg[tur[ cu poezia aceasta e nevoie s[ revenim la considera\iile despre caracterul publicistic al versurilor lui Liviu Damian. }n strofele 1-2 poetul se adreseaz[ direct cititorului fraged, aceluia care o via\[ ]ntreag[ are a-l venera pe Eminescu, amintindu-i adev[ruri dureroase despre atitudinea noastr[ de odinioar[, esen\ial nep[s[toare sau chiar anihilatoare, fa\[ de s[rb[torile neamului =i, implicit, fa\[ de Eminescu: „S[ nu dormim de s[rb[tori, copile,/ c[ prea de-ajuns noi am dormit =i zile/ =i luminoase, g`nditoare nop\i,/ c`nd ne strigau colind[tori la por\i...“. }ngem`narea elementului pu- blicistic, discursiv cu imaginea vie, plastic[, purt[toare de sugestie liric[ este o particularitate proeminent[ a ]ntregului ciclu emines- cian cu care se deschide cartea „Inima =i tunetul“. Liviu Damian =i-l imagineaz[ pe Eminescu la s[rb[tori =i ]n poezia Eminescu ]ntre noi. Poetul este evocat ]n ajun de An Nou (pe vechi), „acela=i, de c`ndva — pribeag de \ar[“. Ocupa\i cu s[rb[torile, oamenii uitaser[ de el (“Era s[-l pierdem =i s[ nu-l vedem/ cei aduna\i ca s[ ciocnim pahar[“). Dezmeticirea i-a pus ]n fa\a unei revela\ii: „Poftit la masa noastr[ cu bucate,/ el se opri =i ne-ascult[ c`ntarea./ T[cut[ sta ]n fa\a lui p`inica/ neatins[ =i al[turi — sarea“. Eminescu se afl[ mai presus de condi\ia materi- al[ obi=nuit[, ]n viziunea poetului contemporan el apare ca o ex- presie a vie\ii spirituale (“Fl[m`nd de grai p[rea, =i nu de p`ine...“). Dovada apartenen\ei lui la valorile spirituale rezid[ =i ]n faptul c[ n-a reac\ionat dec`t la un gest de ad`nc[ semnifica\ie ]n planul existen\ei spirituale, numai dup[ ce „i-am ar[tat ]n \arini gr`ul verde,/ i-am ar[tat =i pruncii — ca s[ vad[/ c[ noi suntem ]n zilele de azi/ urma=ii celor ce-au r[mas balad[“. Numai atunci ]ntreg tabloul imaginat de scriitor =i-a des[v`r=it contururile fizice (materiale) =i =i-a dezv[luit semnifica\ia etic[ (ideatic[): „T`n[r, Eminescu trecu printre noi./ Apoi s-a luminat un col\ de cer/ =i s-au pornit copiii s[ ureze/ la por\ile ]ncremenite-n ger“. Poezia Eminescu ]ntre noi este o parabol[ a permanen\ei Luceaf[rului literaturii rom`ne =i un ]ndemn adresat nou[: s[ nu uit[m c[ suntem „urma=ii celor ce-au r[mas balad[“. Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 151 Am eviden\iat o seam[ de idei, atitudini =i procedee de art[ din mai toate poeziile unite sub genericul Eminesciana, dar au- tonomia acestora este relativ[, ciclul constituind mai cur`nd un poem ]n care poeziile sunt „capitole“, complet`ndu-se =i ad`ncin- du-se reciproc, ]mpreun[ form`nd o ]ntreag[ simfonie de medita\ii lirico-filozofice despre via\[, ]n particular despre Eminescu =i noi, despre viabilitatea ideilor =i ]n genere a mo=tenirii r[mase de la marele ]nainta=, simfonie ]n care s-au integrat organic discursul publicistic, oarecum didacticist, imaginea vie, plastic[, sugestiv[, interoga\ia retoric[ semnificativ[, replica polemic[, aluzia trans- parent[ =i alte modalit[\i artistice de investiga\ie liric[ a realit[\ii, ciclul Eminesciana dovedindu-se astfel reprezentativ pentru ]ntreaga liric[ a lui Liviu Damian.

ESEISTICA LUI LIVIU DAMIAN

Cele dou[ c[r\i de eseuri, r[mase de la Liviu Damian, ]l prezint[ pe autor ]n v[lm[=agul de neoprit al vie\ii, preocupat de proble- me dintre cele mai diverse. Autorul abordeaz[ =i probleme „de produc\ie“ (“Mai mult dec`t suma faptelor sale“), =i activitatea bibliotecarilor (“Pe l`ng[ o ad`nc[ recuno=tin\[“), =i probleme ale literaturii, inclusiv specificul crea\iei unor scriitori (Marea ca ritm primordial, Lunca de la Mirce=ti, Ion Vatamanu ]n mijlocul negrilor), =.a. Dar =i ]n atare eseuri Liviu Damian acord[ o aten\ie permanent[ problemelor de etic[, ce constituie principalul obiect de discu\ie al autorului. Astfel, ]n Ideea de familie scriitorul porne=te de la o num[r[toare-cimilitur[ (“Doi la oi, doi la boi, doi mai c`nt[ din cimpoi...“), ne aduce aminte c[ =i ]n „Povestea lui Harap Alb“ a lui Ion Creang[ e vorba de un ]mp[rat cu c`\iva copii, se refer[ la o discu\ie cu poe\i letoni =i la alta, cu cititori de la Susleni, despre familie =i despre copii. Este remarcabil spiritul de observa\ie al eseistului, ne bucur[ permanenta luciditate a 152 Ion Ciocanu cuget[rii lui, sunt concise =i exacte concluziile pe care ni le pro- pune. De exemplu: „Acei crescu\i f[r[ fra\i =i surori, de obicei, seam[n[ ]ntre ei. Sunt mai pu\in practici, ]mbr[\i=`nd cu pl[cere medita\ia =i melancolia, dispun`nd de un elan vital redus. Acolo unde cresc cel pu\in doi copii exist[ un spirit de ]ntrecere, o pornire spre confruntare, autodep[=ire. Firile, altfel zis caracterele, se structureaz[ =i dup[ principiul complementarit[\ii: un frate ]=i dezvolt[ calit[\i pe care nu le are cel[lalt...“. Ca ]n adev[ratul eseu montaignian, nu lipse=te participarea direct[, sufleteasc[ a autorului (istoria cu prietenii de la Buiu- cani). Liviu Damian ne atrage ]ntr-o discu\ie liber[, interesant[ =i pl[cut[ despre familie, ]n particular — despre num[rul copiilor ]n familia modern[, pled`nd pentru familia cu mul\i copii. O atare pledoarie poate p[rea nostim[ ]n condi\iile materiale precare de azi, dar poetul — eseul lui Damian este ]n mare m[sur[ poezie — a pus, credem, accentul pe altceva, pe ideea neexpri- mat[ direct, a necesit[\ii de a cre=te o genera\ie care s[ nu fie p`ndit[ de pericolul minoritariz[rii ]n condi\iile invaziei continue a cet[\enilor de alte etnii, rusofone. Oricum, Ideea de familie este un eseu rezistent, incitant. Prin arta scriitorului de a observa atent lumea, de a generaliza informa\ia culeas[ „pe teren“ =i de a genera idei importante se remarc[ eseul P`inea: un ritual, o lec\ie de umanitate. Pornind de la afirma\ia c[ datinile de Anul Nou sunt „un ritual al p`inii“, Liviu Damian a realizat un autentic poem ]n proz[. El mediteaz[ deopotriv[ asupra datinilor =i p`inii, dezv[luindu-le poezia prin cuvinte inspirate, cultiv`nd o eseistic[ ]ntemeiat[ pe metafor[, pe sugestie. Vorbind despre pietatea omului de la \ar[ fa\[ de p`ine, el nu se mul\ume=te s[ spun[ „fa\[ de acest rezultat al muncii sale“, ci recurge neap[rat la metafor[: „Mai altfel zis, fa\[ de aceast[ floare a sudorilor sale, ba nu, fa\[ de aceast[ floare a sufletului s[u, fa\[ de aceast[ minune, care e cea mai esen\ial[ minune a p[m`ntului, numit[ cu un cuv`nt at`t de plin, at`t de rotund, at`t de zguduitor: p`ine“. Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 153 De domeniul poeticului \in proverbele citate de eseist ]ntru sus\inerea ideii c[ poporul nostru a pus ]ntotdeauna un pre\ deo- sebit pe p`ine, a comparat p`inea cu ceea ce are valoare extraor- dinar[: „Bun ca o p`ine cald[“, „A-i ie=i ]nainte cu p`ine =i sare“, „Pe c`t poate, p`inea-=i scoate“ etc. Eseul P`inea: un ritual, o lec\ie de umanitate este o ]mple- tire surprinz[tor de frumoas[ a poeticului exprim[rii cu fondul social profund. „A cre=te p`ine, scrie autorul, ]nseamn[ ]n primul r`nd a nu uita c[ ]n lumea aceasta mai sunt at`tea guri fl[m`nde. A cre=te p`ine ]nseamn[ a te d[rui, a te g`ndi la copiii t[i, dar =i la cel pe care nu-l cuno=ti, adic[ a te omeni =i a-i omeni pe al\ii prin p`ine. A cre=te p`ine ]nseamn[ a \ine la p[m`nt, fiindc[ f[r[ el n-ai s-o cre=ti, a-l p[stra, a-l crede, a-l ajuta s[-=i adune puteri- le, a te g`ndi c[ =i nepo\ii t[i vor avea nevoie de p`ine, adic[ ]n primul r`nd de el, de p[m`nt. A cre=te p`ine ]nseamn[ a te cre=te pe tine, fiindc[ lanul de azi, lan de la care cerem at`t de mult, a=teapt[ =i el, la r`ndul s[u, un st[p`n ]nv[\at, deprins cu tehnica =i calculul, av`nd un suflet elevat, capabil s[ trimit[ ]n lume nu numai un mesaj de p`ine, ci =i un mesaj de etic[, de poezie, de ]nalt[ spiritualitate“. }n textul eseului ]=i g[sesc locul =i sensul o amintire din copil[rie, o observa\ie prilejuit[ de prezen\a la o s[rb[toare a recol- telor, alte digresiuni. Dar toate se integreaz[ organic stihiei lingvis- tice a comunic[rii autorice=ti, n-o tulbur[, nu aduc eseului nici o daun[ de ordin compozi\ional. Dimpotriv[, elogiul adus P`inii devine mai concret, mai consistent, mai conving[tor. Eseul ]n cauz[ v[de=te viziunea larg[ a scriitorului asupra vie\ii. Autorul nu se limiteaz[ la aspectul s[rb[toresc al P`inii, la elo- gierile poetice necesare, ci vede =i problemele pe care le ridic[, ]n realitate, obiectul sau starea de lucruri luat[ ]n discu\ie. De ex- emplu: „Copiii acelora care au =tiut r[zboiul cu p`nea-i ca piatra, copiii acelora care au avut pe vremuri (]n 1946—1947. — I.C.) fra\i sau p[rin\i stin=i din nealimentare, ace=ti copii ast[zi pot lovi 154 Ion Ciocanu ]ntr-o p`ine ca ]ntr-o minge =i sunt foarte sup[ra\i dac[ le mai faci vreo observa\ie“. Bogat ]n detalii gr[itoare =i ]n generaliz[ri ]ndr[zne=te, eseul P`inea: un ritual, o lec\ie de umanitate este o veritabil[ simfo- nie de idei ]nchinat[ m[riei sale P`inea. El se cite=te cu interes =i cu pl[cere, ne ]ndeamn[ la medita\ie, la reflec\ie, ne ascute sensi- bilitatea, ne ajut[ s[ ne form[m o atitudine profund omeneasc[ fa\[ de bobul care \ine, cu adev[rat =i de c`nd limea, ]ntregul glob. Spre regretul nostru, unele eseuri ale lui Liviu Damian au =i neajunsuri serioase, mai cu seam[ cele din cartea Dialoguri la marginea ora=ului, ]n care personajele nu sunt bine individuali- zate, vorbirea lor devine la un moment dat monoton[, textul abund`nd ]n asperit[\i de limb[ =i stil. Faptul nu trebuie, desigur, s[ ne ]ndep[rteze de paginile cu adev[rat inspirate =i pe deplin realizate ale c[r\ilor scriitorului.

BIBLIOGRAFIE SELECTIV{ Mihai Cimpoi, Enigmele verbului. — }n cartea lui: „Alte disocieri“, Chi=in[u, Ed. Cartea moldoveneasc[, 1971; O istorie deschis[ a literaturii rom`ne din Basarabia, Chi=in[u, Ed. Arc, 1996; edi\ia a II-a, 1997. Mihail Dolgan, „Prezent ca unealta ]n m`n[/ +i proasp[t ca via\a-n smicele“. — }n cartea lui: „Crez =i m[iestrie artistic[“, Chi=in[u, Ed. Litera- tura artistic[, 1982; Liviu Damian. — }n cartea: Mihail Dolgan, Mihai Cim- poi, „Crea\ia scriitorilor moldoveni ]n =coal[ (Liviu Damian, Petru Zadnipru, George Meniuc, Spiridon Vangheli)“, Chi=in[u, Ed. Lumina, 1989. Andrei |urcanu, +ansa de a r[spunde =i a ]nvinge. — }n cartea lui: „Martor ocular“. Chi=in[u, Ed. Literatura artistic[, 1983. Ana Banto=, Nostalgia continuit[\ii la Liviu Damian. — }n cartea ei: „Crea\ie =i atitudine“, Chi=in[u, Ed. Literatura artistic[, 1985; Cavaleria de L[pu=na. — }n „Limba rom`n[“, 1992, nr. 2-3; Liviu Damian — poet al ]nstr[in[rii. — }n „Literatura =i arta“, 1995, 9 martie. Ion Ciocanu, Din fr[m`ntul necunten al vremilor, Chi=in[u, Ed. Litera- tura artistic[, 1988, p. 146-149, 165-167. Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 155 Petru ZADNIPRU

N[scut la 13 ianuarie 1927 ]n comuna Sauca de prin p[r\ile Dondu=enilor, Petru Zadnipru a absolvit Universitatea de Stat din Moldova (1952), a ocupat diferite func\ii de conducere la Uniu- nea Scriitorilor, a scris =i poezie pentru copii (Spionul, 1964; Titirezul, 1962), =i proz[ pentru aceea=i categorie de cititori (Tabloul f[r[ un col\, 1956), dar s-a afirmat ca poet pentru adul\i. C[r\ile sale — Luminile c`mpiei, 1952; Strugura= de pe colin[, 1956; }nsetat de dep[rt[ri, 1959; Lume, drag[ lume..., 1962; Gustul p`inii, 1964 =.a. — adeveresc un talent ]nn[scut, crescut =i educat la =coala folclorului autohton, deosebit de atent la via\a omului de la \ar[. A pl[tit — =i el — tribut condi\iilor concrete ale timpului, pe care ]ns[ le-a dep[=it ]ndr[zne\ =i cu fermitate, 156 Ion Ciocanu mai cu seam[ ]n cartea M[ caut (1976). Din nefericire, anul apari\iei c[r\ii sale de totalizare — 1976 — s-a dovedit =i anul dispari\iei fizice a scriitorului (23 septembrie).

Produs al unui timp istoric concret, Petru Zadnipru nu poate fi ]n\eles just dec`t ]n corela\iile sale multiple cu acea epoc[. A „c`ntat“ neap[rat „binefacerile“ colectiviz[rii agriculturii, l-a elo- giat pe Lenin, a consacrat versuri partidului comunist. Dar un sim\ ]nn[scut al realului, o leg[tur[ permanent[ cu oamenii satului, asimilarea creatoare a folclorului, c[ut[rile perseverente ]n dome- niul expresiei artistice i-au ajutat s[ dep[=easc[ practica literar[ simplist[, conjuncturist[. La ]nceputul activit[\ii sale Petru Zadnipru ]=i alege pentru metafore =i simboluri poetice soarele, luna mai, toamna ]mbel=u- gat[. De aici elementul idilic, festiv, lipsa unor generaliz[ri artis- tice largi =i a unor sugestii lirice incitante. Dar poetul dovedea o sinceritate cuceritoare a „spunerii“ poetice, cultiva un vers pe c`t de simplu, concret =i monoplan, pe at`t de ]nc[rcat de arom[ ru- ral[, \[r[neasc[ =i — de ce nu? — basarabean[, adev[r confir- mat =i de atmosfera dominant[ a poeziei sale, atmosfer[ pe care scriitorul reu=ea s-o reconstituie cu mult[ ]ndem`nare: „V`nturi, v`nturi bat ]n garduri,/ Sc`r\`ie \`\`nile,/ }n gr[dini de zarzava- turi/ Crap[ c[p[\`nile!// Gospodinele pe-afar[/ Op[resc bu- toaiele,/ Iar b[rba\ii mai sub sar[/ Ard la drum gunoaiele...“. Parc[ am citi din Top`rceanu! Vocabularul nu prea bogat al poeziei de ]nceput a lui Petru Zadnipru era curat, limbajul ei ]mprumut`nd de la crea\ia popu- lar[ oral[ o expresivitate relevant[. Am[nuntul pitoresc, detaliul sugestiv, atmosfera reconstituit[ cu dib[cie lingvistic[ ]ncep cu tim- pul s[ contribuie din plin la reu=ita poeziilor sale. Chiar un sim- plu =i nevinovat Pastel se dovede=te impresionant ]n primul r`nd ca expresie lingvistic[: „S-a st`rnit ]n c`mp rumoare,/ Codrul frun- zele ]=i sun[/ +i s-agit[, ca o mare/ R[scolit[ de furtun[./ Cerul Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 157 ca ]n tob[ bate./ Se pr[val ]n v[i ecouri./ Dealurile duc ]n spate/ C`te-o sarcin[ de nouri...“. O dovad[ a puterii de crea\ie a scriitorului este =i pastelul Pre- ludiul dimine\ii. E un tablou succint, concret =i impresionant al ]nceputului de zi ]n satul basarabean al timpului. Totul e metafor[, expresie literar[ aleas[, de=i ]nrudit[ organic cu vorbirea oame- nilor de la \ar[: „Bolta v`nat[, ca huma,/ F[r[ oaspe\i a r[mas,/ C[ci demult, demult de-acuma/ S-au dus stelele la mas“. E clipa rev[rsatului zorilor care iat[-iat[ se „aprind“: „Zorile ]mpurpu- rate,/ Ca o p`nz[ de stindard,/ Stau pe zare arborate/ Gata-gata pentru start“. Petru Zadnipru utilizeaz[ frecvent detaliul plastic =i sugestiv, gra\ie c[ruia tabloul satului este viu, colorat, memorabil. Cit[m aici secven\a cu roua de pe cabinele camioanelor: „Zorile peste coline/ Lungi pleoape =i-au l[sat./ Trec cu rou[ pe cabine/ Cami- oanele prin sat“. Soarele nu e numit direct, ci printr-o metafor[ (“crainicul g[lbui“). A=a se face c[ =i ]n cadrul unui pastel se pot manifesta nestingherit capacit[\ile creatoare ale talentului, dac[ acesta e con=tient de misiunea sa, e atent la bog[\ia lingvistic[ a poporului din care descinde =i tinde s[ dezv[luie idei surprin- z[toare prin simplitatea =i, totodat[, prin ineditul lor. E ideea asem[n[rii poetului cu soarele abia r[s[rit: „Iar[ el (soarele. — I.C.) de sus arunc[/ Suli\ele-i aurii./ Simfonii ]ncep pe lunc[/ +i eu seam[n bucurii“. Un atare poet nu putea s[ nu evolueze. Maturiz`ndu-se con- siderabil sub aspect artistic de la o carte la alta, Petru Zadnipru a r[mas acela=i poet „cu satu-n glas“ din primele versuri. Pornit ]n lume, „]nsetat de dep[rt[ri“, poetul avea un crez nobil: „Printre semeni s[ m[ caut,/ Dintre ei s[ m[ adun“. }n poezia sa drumul „z[cea“, asem[n`ndu-se cu un „br`u“, plopii erau „cu poalele ]n br`u“ =i str[juiau „f[lci de porumb =i gr`u“. Semnele concrete ale ogorului poetic cultivat de Petru Zadnipru sunt „s`rjoaca“, „r[zoa- rele“, „h`rtoapele“, toate suger`nd universul ori cadrul fizic, ma- 158 Ion Ciocanu terial al crea\iei sale. Cel[lalt univers ori cadru, ideatic, al crea\iei scriitorului ]l constituie omul „]mpov[rat, ca pomul, c`nd vin toam- nele-aurii“. Un astfel de om a fost Petru Zadnipru. El a =tiut s[ pun[ „sufletul ]ntreg“ ]n tot ce a scris, s[ participe nu numai cu mintea, cu ra\iunea, dar =i cu zv`cnetul inimii la cele supuse investiga\iei lirice. Anume permanen\a sentimentului imprim[ crea\iei sale o not[ profund liric[, prezent[ ]n poeziile Cocorul c[l[uz[, Moldovenii, Casa mare, Gustul p`inii, Pojar, Pa=ii mamei, M[ caut..., +i lacrima..., Un c`ntec =tiu..., Scrisoarea ta, Aud, Cina cea de tain[, Pisica din perete =i ]n altele care constituie momentele de v`rf ale mo=tenirii literare r[mase de la el. Concretitudinea imaginii este dublat[ ]n permanen\[ de plasti- citate, de ineditul expresiei; ]n multe poezii poate fi intuit acel subtext filozofic general-uman, care asigur[ adev[rata durabili- tate a operei de art[. O prim[ dovad[ a performan\elor lui sunt poeziile despre mama. Petru Zadnipru exprim[ cu inspira\ie sentimente =i idei de o importan\[ etic[ primordial[, ]=i dezv[luie sensibilitatea artis- tic[ exemplar[ ]n Scrisoare la institut, poezie ]n care a procedat ]n absolut[ conformitate cu felul s[u — profund \[r[nesc — de a fi =i de a se exprima: „Un lucru-a= vrea s[-\i spun acum,/ Te-a= sup[ra cu rug[mintea,/ Dar s[ ]ncep mi-i oarecum/ +i chiar nici nu m[-ajunge mintea...“. De o sinceritate deplin[ =i de o simpli- tate uimitoare este =i poezia }ntoarcere: „M[-ntorc acas[, mam[,/ De unde am fost dus,/ La tine, f[r[ seam[n/ Icoana mea de sus,/ Ce unic[ ]mi este/ De c`nd copil eram/ }n leag[nul de trestii/ Ce sp`nzura de-un ram...“. }n poezia lui Petru Zadnipru mama este m[sura omeniei, bun[t[\ii, a severit[\ii atunci c`nd e cazul. Mama continu[ s[-l ]nve\e, =i pe omul ]nc[run\it, arta de a tr[i frumos =i plenar. „M[-ntorc la tine, mam[,/ De unde-am fost plecat,/ S[-mi cur[\ mai cu sam[/ Fiin\a de p[cat,// M[-ntorc ca la spovad[/ La sfaturi =i oc[ri,/ Privirea-apoi s[-mi vad[/ Mai dincolo de z[ri...“. Tonalitatea folcloric[ =i simplitatea admirabil[ a concep\iei ini\iale se ]ngem[neaz[ organic ]n poeziile lui Petru Zadnipru de- Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 159 spre mama, ele se conjug[ ]n mod natural cu felul de a fi al omu- lui Zadnipru, adic[ nu sunt c[utate cu tot dinadinsul, nu sunt in- ventate =i anexate poeziilor, ci ]nc`nt[ prin spontaneitatea cu care apar ]n vers, prin firescul cu care sunt folosite de autor. Chiar notele didacticiste, care nu lipsesc din poeziile Mama =i C`nd purcedem..., sunt ]mpinse pe un plan secund de sinceritatea auto- rului, de ingeniozitatea cu care utilizeaz[ el unele am[nunte =i detalii psihologice care ]i vorbesc cititorului cu mult mai mult — mai esen\ial, mai plastic, mai frumos — dec`t pagini ]ntregi de declara\ii abstracte. A=a sunt, de exemplu, cele „puncte-puncte —/ Stropi de rou[.../ Pe pragul casei p[rinte=ti“, cu care mama ne=tiind „a rotunji buchii pe h`rtie“ ]=i scrie dorul de fiic[ sau de fiu. Plastic[ =i sugestiv[ este poezia Pa=ii mamei. Autorul =i-a exer- citat =i aici capacitatea de a se exprima ]n spiritul omului de la \ar[ (“Buna mea, neobosita,/ Chiar la anii ei acum/ Numai duca =i venita,/ Numai deal =i numai drum...“), de a folosi detalii fizice cu ad`nci ecouri ]n sensibilitatea noastr[ (“Hai =i hai tot pe ogoare,/ Ieri la pra=[, azi la str`ns,/ P`n’ =i bietele picioare/ Pe b[tr`n[ mi s-au pl`ns...“) =i de a-=i exprima atitudinea prin imagini- detalii plastice =i sugestive (“C`te drumuri ea fr[m`nt[,/ Dac[-ar fi s[ le m[sori,/ Ai ]nf[=ura p[m`ntul/ Jur ]n jur de multe ori...“). Ceea ce i-a ajutat lui Petru Zadnipru s[ ]mbog[\easc[ ]n mod considerabil substan\a uman[ (general-uman[) a poeziei este expresia concret[ a unei idei referitoare la ]ntreaga existen\[ a omului: „N-au putut mai mult s-o poarte,/ Dar ]n zbuciumul lor sf`nt/ Parc-au tip[rit o carte/ Pa=ii mamei pe p[m`nt“. Prin ideea din ultimele dou[ versuri citate poezia aceasta ne devine deosebit de apropiat[. Concursul activ =i eficient al am[nuntului concret =i evocator, neao= =i totodat[ extrem de sugestiv se simte ]n poeziile ]n care Petru Zadnipru vorbe=te, la modul elegiac, despre copil[rie =i de- spre tinere\e: Mi-e dor, Prima dragoste =.a. La copil[rie, zice auto- rul, „s[... vin... a= vrea“, „s[ mai aud cum bat t[l[nci/ +i mur- mur[ izvoare,/ C`nd razele, ca ni=te l[nci,/ Se str`ng de prin 160 Ion Ciocanu ogoare.// +i-n vraja basmului str[bun/ Sub cerul plin de stele/ S-adorm cu capul ]n z[bun/ Pe prispa casei mele...“. O premis[ esen\ial[ a autodep[=irii poetului de la un volum la altul rezid[ ]n ]n\elegerea tot mai aprofundat[ ]n ultima perioad[ a activit[\ii sale a firii omului, a complexit[\ii inerente existen\ei acestuia, a dramatismului =i chiar a tragismului lui. Con=tiin\a faptului c[ destinul omului este „v[rgat“, const`nd adic[ nu nu- mai din bucurii, dar =i din dureri =i triste\i (“Soarta, dragul ma- mei, la oricare/ }i =i ea un fel de curcubeu.../ Ea-i ori dulce, ori ]i prea s[rat[,/ Ori ]i prea amar[ uneori...“) i-a ajutat lui Petru Za- dnipu s[ dezv[luie ]n mod conving[tor lupta contrariilor ]n via\a =i ]n sufletul omului. „Destin av`nd c`nd aspru, c`nd mai dulce,/ Tr[iesc din plin sau doar[ c[ exist./ Din lumea asta p`n[ m[ voi duce,/ Eu cel mai vesel fi-voi =i mai trist“ se dest[inuie persona- jul liric al poeziei +i lacrima... Nici via\a exterioar[ a persona- jului nu este unilateral[ =i univoc[: „Aud prin minute,/ Zile =i ani/ Voci de prieteni,/ Voci de du=mani,/ Zumzet de-albin[,/ De viespie-n juru-mi:/ Unii m-alin[,/ Al\ii m[-njur[.../ Unii-mi str`ng m`na,/ Al\ii mi-o taie,/ Unii-mi dau sfaturi,/ Al\ii — b[taie...“, dup[ cum specific[ autorul ]n poezia Aud. De aici modul de a se compor- ta al personajului: „La r`ndu-mi cu unii/ Sunt parc[ de cear[,/ Cu al\ii din contra —/ Sunt hulpav[ fiar[./ Cuvinte am bune,/ Am ]ns[ =i ghear[,/ }n mine se-ntrun[/ +i ziu[, =i sear[...“. }n\elegerea naturii contradictorii a sufletului omenesc i-a ]nlesnit poetului crearea, ]n perioada de la urm[ a activit[\ii sale, a unor veritabile poezii de introspec\ie liric[: „}ntre multe =i m[runte/ }n prezent mereu m[ =tiu./ Ba sunt chipe=, ca un munte,/ Ba sunt sec, ca un pustiu,// Ba sunt trist, cum e p[durea/ Toamna ]ntre dou[ ploi,/ Ba mi-i g`ndul ca securea,/ Ba ca sal- cia m[-ndoi...“. Urm`nd calea scrut[rii ]n profunzime a sentimen- telor =i g`ndurilor personajului liric, Petru Zadnipru a pl[smuit o poezie antologic[ — Cina cea de tain[ — absolut fireasc[ ]n con- textul autodep[=irii ]ndr[zne\e, pe care =i-a impus-o de-a lungul scurtei sale c[i de crea\ie. }n afar[ de lupta contrariilor ]n sufle- Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 161 tul personajului liric, poezia aceasta ]nvedereaz[ =i o primenire a ideilor estetice c[l[uzitoare ale autorului. Oscil`nd ]ntre impre- sia c[ ar fi Hristos =i aceea c[ ar fi Iuda, personajul liric se „dumere=te“, ]n fine, c[ nu extremele ]i sunt caracteristice =i c[ nu extremismul tr[irilor ]l poate da de sminteal[: „Eu nu-s Iuda, nici Hristos,/ Nici Toma ce nu crede./ De-ar fi s[ nu ]ntorc pe dos/ Sim\irea mea ce vede“. Fidelitatea fa\[ de „sim\ire“ este o permanen\[ a esteticii impli- cite a poetului ]n ultimii s[i ani de activitate. De aici caracterul cuceritor al poeziilor sale despre lacrim[, dragoste, tinere\e. G`ndindu-se la „tinere\ea... de ieri“, personajul liric ni se des- t[inuie: „}nspre ea pornesc cu g`ndul,/ Ca un vechi naufragiat...“, imaginea din ultimul vers repercut`ndu-se deosebit de puternic ]n sufletul nostru. Totu=i, personajul liric porne=te spre tinere\ea disp[rut[. „Dar ]n fa\[ bate v`ntul/ +i nu-i chip ca s[ r[zbat“. Evident, v`ntul are aici sens figurat, semnific`nd piedicile n[scute de trecerea implacabil[ a timpului. Semnificativ este =i acel „ocean de taine mut“, care desparte personajul liric de v`rsta tinere\ii. Totu=i, cel mai „electric“ (vorba lui B. P. Hasdeu) =i mai ]nc[rcat de sim\ire este finalul poeziei: „Trist la punctul de plecare/ G`ndurile-mi str`ng la loc,/ Cum ]=i str`ng din larg pescarii/ Pla- sele, c`nd n-au noroc“. Imagnea din versurile de la urm[ nu nu- mai materializeaz[ ]n mod plastic =i impresionant nostalgia dup[ anii tineri, h[r[zi\i de natura ]ns[=i dragostei ]nnobilatoare; ea ne ofer[ posibilitatea unei interpret[ri ad`nci =i largi a poeziei Nostalgie. „Ocean de taine mut“ nu este, desigur, un ocean pro- priu-zis, ci o zon[ impenetrabil[ a vie\ii. Apari\ia ]n continuare a „v`ntului“ (cu sens figurat) =i ]n final a „pescarilor“ ne permite sau chiar ne oblig[ s[ „l[rgim“ aria de semnifica\ie ideatic[ a poeziei ]n cauz[, s[ vedem aici nu numai regretul dup[ „tinere\ea... de ieri“, ci =i acela dup[ via\a trec[toare ]n general. Din p[cate, nu ]n toate operele lui Petru Zadnipru se simte aceea=i temperatur[ l[untric[ favorabil[ crea\iei. Dar versurile lui au izvor`t ]ntotdeauna din zbucium sufletesc. „+i tu — ca mii =i 162 Ion Ciocanu mii de oameni—/ }\i depeni pa=ii pe p[m`nt/ +i ari, =i borone=ti, =i sameni/ +i e=ti un zbucium =i-un fr[m`nt...“ scria el ]n poezia +i tu, poete... O atare ]n\elegere a arderii depline ]n clipa crea\iei l-o fi ]ndemnat s[-=i ]mbog[\easc[ mereu universul de sentimente =i de idei cu care urma s[ apar[ ]n fa\a oamenilor, s[-=i perfec- \ioneze uneltele de investiga\ie liric[ a vie\ii, s[ se distan\eze de ceea ce a fost vremelnic, efemer ori fals ]n crea\ia sa de ]nceput, pentru ca ]n cele din urm[ s[ intre nu o dat[ ]n minunata ]mp[r[\ie a poeziei autentice. A poeziei de tipul celei intitulate Moldovenii. O \ine\i minte? „Moldovenii c`nd se str`ng/ +i-n petreceri se av`nt[,/ La un col\ de mas[ pl`ng,/ La alt col\ de mas[ c`nt[...“. Destinul nostru „v[rgat“, ca acel covor al mamei din poezia citat[ mai ]nainte, apare aici viu, concret =i plastic, poezia st[p`nindu-ne cu puterea artei autentice. „Sufletul parc[ le-ar fi (moldovenilor. — I. C.)/ Glob cu dou[ emisfere:/ Una-i noapte, alta-i zi,/ Bucurie =i durere...“. Chiar de-ar fi scris numai aceast[ poezie, Petru Zadnipru ar fi meritat s[ fie considerat un poet demn de toat[ aten\ia noastr[.

BIBLIOGRAFIE SELECTIV{ Vasile Coroban, Petru Zadnipru. — }n cartea: „Profiluri literare“, Chi=in[u, Editura Lumina, 1972. Mihail Dolgan, „A= vrea la oameni totul s[ m[-mpart...“. — }n cartea lui: „Crez =i m[iestrie artistic[“, Chi=in[u, Editura Literatura artistic[, 1982; Petru Zadnipru. — }n cartea: Mihail Dolgan, Mihai Cimpoi, „Crea\ia scriito- rilor moldoveni ]n =coal[ (Liviu Damian, Petru Zadnipru, George Meniuc, Spiridon Vangheli)“, Chi=in[u, Editura Lumina, 1989. Ion Ciocanu, C[ut[rile =i realiz[rile lui Petru Zadnipru. — }n cartea lui: „Dreptul la critic[“, Chi=in[u, Editura Hyperion, 1990. Timofei Ro=ca, Sim\irea veghetoare a poetului. — }n „Literatura =i arta“, 1996, 18 aprilie. Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 163 Aureliu BUSUIOC

Poet, prozator, dramaturg, eseist. N[scut la 26 octombrie 1928 ]n comuna Cob`lca (azi Codreanca), jude\ul Orhei. A trecut, ]mpreun[ cu p[rin\ii, ]n Rom`nia, unde =i-a f[cut studiile prima- re. A fost ofi\er al armatei rom`ne. }ntors ]n Republica Moldova, a studiat la Universitatea Pedagogic[ „Ion Creang[“ din Chi=in[u =i a de\inut func\ii importante, ]ntre care =i cea de secretar al Co- mitetului de conducere al Uniunii Scriitorilor. Volume de poezie: Prafuri amare (1954), Piatra de ]ncercare (1958), }n alb =i negru (1977), Concert (1993) =. a. Romane: Singur ]n fa\a dragostei (1966), Unchiul din Paris (1973), Local — ploi de scurt[ durat[ (1986), L[tr`nd la lun[ (1997). 164 Ion Ciocanu Aureliu Busuioc este autorul volumului de piese +i sub cerul acela... (1971) =i al dramei pseudoistorice Radu +tefan ]nt`iul =i ultimul (needitat[, dar montat[ la teatrul „Luceaf[rul“ ]n 1979, apoi scoas[ din repertoriu, pentru a fi reluat[ abia ]n 1998). }n 1996 a devenit laureat al Premiului Na\ional, pentru cartea Concert.

Meditativ, liric =i umorist, dup[ cum apare ]n cele patru com- partimente ale c[r\ii sale }n alb =i negru — Gornist, }ng`ndurat, Duios, Vesel —, Aureliu Busuioc numai rareori abordeaz[ discur- sul grav, „serios“. Scrisul s[u este unul parodic, ironic. }n condi\iile unei adev[rate infla\ii a poeziei patriotice de odinioar[, el vorbe=te inspirat =i serios despre Patrie — „Norul./ Piatra aceasta./ Iar- ba./ G`ndacul./ Strig[tul seara din prag:/ „Tinco, fa!“/ Drumul mereu desfundat/ +i problema s[-l ba\i./ Poarta./ +i labele c`inelui alb/ Pe umerii t[i,/ +i limba lui aspr[/ Pe m`inile tale cr[pate,/ Mirosind a p[m`nt/ +i benzin[“ —, ]n subtext r`z`ndu-=i de ex- presia excesiv de grav[ a Patriei ]n viziunea scriitorilor pentru care aceasta e, de exemplu, o „nem[rginire/ de mun\i, de ape =i c`m- pii...“ (Emilian Bucov). Scriitorul cultiv[ paradoxul =i ]n alte opere care se vor grave, asemeni instantaneului ce urmaz[: „C`nd zi de zi minciunii dulci te d[rui,/ Cu zi de zi mai mort te vei trezi:/ Nemuritor e numai adev[rul,/ Acel ucis ]n fiecare zi“. }n operele satirico-umoristice Aureliu Busuioc folose=te cu suc- ces calamburul, dup[ cum se ]nt`mpl[ ]n miniatura Pedagogie: „— Nu m[ vor =colarii,/ Nu-s iubit!/ „Ce s[ fie oare?“/ Ne-am g`ndit./ Ne-a r[spuns conspectul/ Cercetat:/ N-a predat obiectul,/ L-a-pr[dat!“ Alteori unul =i acela=i cuv`nt apare cu sensuri di- ametral opuse, dovedind o anumit[ ingeniozitate =i ]ndem`nare stilistic[ a scriitorului: „Orice vers — =i mic =i mare —/ Are-un num[r de picioare./ Dar al t[u, m[i fr[\ioare,/ S[ \i-l bat[ cioa- Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 165 rele,/ E compus, pe c`t se pare,/ Nu at`ta din picioare,/ C`t e cu picioarele...“ (Versificare). Ingenios este Aureliu Busuioc ]n fabulele sale, ]nso\ite de o specificare esen\ial[: „inverse“. }n Artistul, de exemplu, el reia cunoscuta fabul[ Greierul =i furnica, recreeaz[ ]n mod personal con\inutul acesteia, dar ]n moral[ nu-l depl`nge pe greier, cu at`t mai mult nu-l condamn[ ca autorul fabulei clasice; el o „c[ineaz[“ pe... furnic[: „}n fabula aceasta mititic[/ Moral[ parc[ e =i parc[ nu-i./ E foarte nepl[cut s[ fii furnic[,/ S[ nu po\i face bine nim[nui...“. Lucrarea Poetul nu este fabul[, cu toate c[ alegoria cu puiul de ra\[, care scrie „o poezie ]ndr[znea\[“ — „C`t de gustos e un g`ndac!“ — =i o prezint[, pe r`nd, spre lectur[ =i apreciere, g`=tei, lupului, motanului, ursului =i vulpii, se preteaz[ fabulei. Ne referim ]ns[ la aceast[ poezie satiric[ pentru a eviden\ia nu numai sen- sul ad`nc al parabolei imaginate de autor, dar =i seriozitatea, gravi- tatea ideii promovate de el prin subtextul uman al ultimelor dou[ versuri: „C`nd o citi (poezia puiului de ra\[. — I. C.) =i doamna vulpe,/ g`ndi, privind la el atent:/ „Ce pui gr[su\, ce piept, ce pulpe!...“/ Iar tare zise: — Ce talent!/ Ai toate c[ile deschise/ Si perspective berechet!.../ ...Cur`nd, ling`ndu-=i botul, zise:/ — C`t de gustos e un poet!...“ Amestecul acesta de seriozitate =i gravitate cu gluma inofen- siv[ la prima vedere, cu zeflemeaua, cu ironia constituie princi- palul semn distinctiv al unor poezii importante prin motivele abor- date de autor =i profunde prin semnifica\iile dezv[luite de el: Eco- logic[, Vecinii, B[tr`nul Poet, Metamorfoz[, Poe\ii =. a. A=a se face c[ titlul c[r\ii de la 1977 — }n alb =i negru — exprim[ o particularitate definitorie a viziunii poetului asupra realit[\ii: el vede ambele aspecte ale vie\ii, nu procedeaz[ sim- plist, „daltonismul“ s[u este favorabil crea\iei. De aici nu rezult[ c[ Aureliu Busuioc nu are poezii de o tonalitate grav[, instruc- tive, cu imagini plastice, memorabile. De exemplu, cea intitulat[ 166 Ion Ciocanu P`ine. Cuv`ntul acesta a fost =tiut din copil[rie de c[tre p[rin\i. }l =tim =i noi, afirm[ poetul, nu numai pentru c[ „zg`riind cu ei (]mpreun[ cu p[rin\ii. — I. C.) de mici p[m`ntul,/ am ]nv[\at =i noi de mici cuv`ntul“, dar =i pentru c[ „nu l-am repetat pe banca =colii,/ ci l-am deprins slei\i ]n gheara bolii,/ ]n chinul trist =i-ncr`ncenat al foamei,/ la \`\a cu izvorul scurs al mamei“. Mai mult, „la c[p[t`iul fra\ilor, cu moartea,/ l-am repetat precum se-nva\[ cartea“. Ideea sentimentului p`ine, a continuit[\ii genera\iilor sub as- pectul con=tientiz[rii acestui sentiment este exprimat[ ]ntr-un dis- curs energic, autorul dovedind pasiune, elan sufletesc: „P[rin\ii ]n cuv`ntu-acesta p`ine/ au pus n[dejdea zilelor de m`ine“, iar noi „le-am p[strat n[dejdea viitoare/ =i ne-am luat-o stea c[l[uzi- toare“; =i — din nou — mai mult: noi „am pl[tit tributul greu de s`nge/ c`nd am v[zut n[dejdea c[ se stinge“. Este plin[ de sens, aici, repetarea de trei ori a cuv`ntului n[dejde, care ]n context are o func\ie nu numai stilistic[, de accentuare a ideii, dar =i una de fond, prin aceast[ repetare autorul subliniind c[ p`inea este chiar temelia d[inuirii ]n timp a genera\iilor, a neamului. Finalul poeziei P`ine, constatativ, „sun[“ =i ca un ]ndemn — adresat de data aceasta genera\iei noi — s[ procedeze, =i ea, ]n sensul continu[rii aceleia=i „n[dejdi“: „+i ne-am zb[tut =i ne-am sculat din moarte/ ca s[ le ducem visul mai departe“. Poezia P`ine afirm[ direct, de=i are =i c`teva imagini concrete, plastice (subliniate ]n citatele reproduse de noi), un mesaj etic important, acela de a purta grij[ principalei surse materiale de existen\[ a omului =i, prin aceasta, de a asigura continuitatea genera\iilor =i a neamului. }n crea\ia lui Aureliu Busuioc se remarc[ ]n mod deosebit o seam[ de poezii, al c[ror mesaj este exprimat prin situa\ii neor- dinare, profund conflictuale. De exemplu, Un om a vorbit cu marea..., o parabol[ a curajului omenesc, a dorin\ei nest[vilite a omului de a ]nvinge ]n confruntarea cu for\ele oarbe ale naturii =i, prin extensiune, ale vie\ii ]n general. A omului care, suferind Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 167 naufragiu ]n mijlocul apelor ad`nci, a ]ndr[znit s[-i strige m[rii zbuciumate: „O, mare nebun[!/ Au n-am s[ te-nfr`ng?“ Omul purcede la confruntarea, pe via\[ =i pe moarte, cu stihia m[rii: „Bra\ele tari flutur`nd/ precum albe aripe,/ Iat[-le sus,/ peste spume,/ ca iar s[ dispar[ apoi./ Ore se str`ng,/ ore se fac nesf`r=itele clipe:/ — Valuri,/ o, valuri nebune!/ Au nu-s eu/ mai tare ca voi?!“ Poetul exprim[ ]n mod metaforic lupta omului cu rechinii, care de altfel nu sunt numi\i ]n episodul nemijlocit al luptei. C`nd omul se afl[ aproape de victorie (“|[rmul,/ e \[rmul aproape./ Aproa- pe./ Via\a./ +i somnul...“), ceva se ]nt`mpl[ (“+i via\a, =i somnul, =i som...“), omul nu-=i duce la cap[t g`ndul, ba nici cuv`ntul abia ]nceput =i... „nu mai vorbe=te cu marea/ un om...“. Omul fiind ]nvins, abia acum autorul ]i nume=te pe acei care i-au stat ]n cale =i l-au r[pus: „Valuri/ ]=i ling de pe albul nisipu- lui sarea./ Nu,/ n-au fost ele:/ rechinii/ ce-adulmec[ noi sf[r- m[turi de catarg.// O, cum le place rechinilor marea!/ Marea/ cu oameni ce-noat[ departe/ ]n larg“. Poezia e un imn ]nchinat omului care nu s-a l[sat intimidat de m[re\ia =i zbuciumul turbat al m[rii, altfel zis — n-a cedat ]n fa\a greut[\ilor vie\ii, ]n fa\a problemelor complicate, inclusiv ]n fa\a celor care ]l dep[=esc. Un imn ]n form[ de parabol[, cu versuri de o concretitudine vizual[, pictural[, cu epitete =i compara\ii ca- racterizante =i originale: „Marea r[sufl[ ad`nc,/ zbuciumat,/ ca un zimbru-n z[bale./ Valuri/ cu creste de cret[/ ]n crunt[ armat[ se str`ng...“. Un imn ]ncerc[rii omului de a se salva, de vreme ce, chiar =i dac[ n-ar fi cutezat s[ ]noate spre \[rm ]n urma naufragiu- lui, moartea ]i era iminent[. Cea de-a doua poezie care se remarc[ ]n mod deosebit din ]ntreaga crea\ie a autorului este Am vrut c`ndva... }ntr-un anu- mit sens lucrarea aceasta reprezint[ un antipod al poeziei anali- zate anterior. Personajul ei liric n-a cutezat s[ ]ncerce unele lu- cruri pe care a dorit s[ le fac[ pe parcursul vie\ii. A ratat ocazii =i 168 Ion Ciocanu =anse. Poetul e st[p`n pe metaforele purt[toare de sens =i semnifi- ca\ii. Situa\iile imaginate de el formeaz[, pe r`nd, tot at`tea ced[ri ale personajului liric ]n fa\a temerii sale de a ac\iona. „Am vrut c`ndva s-o fur pe Mona-Liza/ ca s[ m[-mb[t de z`mbetu-i doar eu./ Dar m-am temut s-o fur pe Mona-Liza,/ ea st[ z`mbind =i ast[zi ]n muzeu“. Nu e vorba de noble\ea ori lipsa de noble\e a ac\iunii, ci de lipsa curajului de a o ]nf[ptui. Ac\iunea dorit[ de personajul liric ]n strofa a doua este indubitabil nobil[, dar =i ]n acest caz el a ratat prilejul de a se manifesta prin fapte: „Am vrut c`ndva s[ bat un om nemernic,/ un foarte bun prieten, un intrus./ Dar m-am temut s[ bat un om nemernic,/ el umbl[, neb[tut, cu fruntea sus“. }ntreaga poezie Am vrut c`ndva..., axat[ pe un puternic conflict interior, este o confruntare a personajului liric cu sine ]nsu=i, o dezv[luire treptat[ a duplicit[\ii sale de o via\[. Rat`nd =ansele de a se manifesta ]n ac\iunile pe care a dorit s[ le ]nf[ptuiasc[, el a s[r[cit din punct de vedere spiritual. Mesajul poeziei are form[ de con- cluzie logic[, fapt care nu satisface pe deplin rigorile estetice, dar importan\a acestui mesaj este ne]ndoielnic[: „Eu m-am temut de lume =i de tine,/ eu m-am temut de-un c`ntec b[rb[tesc,/ iar de-am furat, eu m-am furat pe mine/ =i m-am temut de via\[ s-o tr[iesc“. Poezia ne incit[ la medita\ie asupra vie\ii =i — fapt ]nc[ mai valoros — asupra felului nostru, al fiec[ruia, de a fi.

BIBLIOGRAFIE SELECTIV{ Mihai Cimpoi, Semnifica\ia gestului liric. — }n cartea lui: „Disocieri“, Chi=in[u, Ed. Cartea moldoveneasc[, 1969; O istorie deschis[ a literaturii rom`ne din Basarabia, Chi=in[u, Ed. Arc, 1996; edi\ia a II-a, 1997. Ion Ciocanu, Evitarea solu\iilor facile. — }n cartea: Aureliu Busuioc, „Concert“, Chi=in[u, Ed. Hyperion, 1993. Mihail Dolgan, Aureliu Busuioc. — }n cartea: Mihail Dolgan, Nicolae Bile\chi, Vasile Badiu, „Crea\ia scriitorilor moldoveni ]n =coal[ (Nicolai Cos- tenco, Aureliu Busuioc, Vladimir Be=leag[, Gheorghe Malarciuc)“, Chi=in[u, Ed. Lumina, 1995. Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 169 Gheorghe VOD{

N[scut la 24 decembrie 1934 ]n comuna V[leni, jude\ul Izmail, poetul =i cineastul Gheorghe Vod[, a absolvit Universitatea Pedagogic[ „Ion Creang[“ din Chi=in[u (1959) =i Cursurile supe- rioare de scenaristic[ =i regie din Moscova (1966). Debut`nd edi- torial cu placheta de versuri Zborul semin\elor (1962), scriitorul a evoluat considerabil, c[r\ile sale Focuri de toamn[ (1965), Ploaie fierbinte (1967), Aripi pentru Manole (1969), Pomii dulci (1972), Valurile (1974), R[m`i (1974), Inima alerg`nd (1980), La cap[tul vederii (1984), Scrieri alese (1988) =. a. fiind ]nt`mpinate cu entuziasm, alteori st`rnind polemici aprinse, efor- turile creatoare ale autorului fiind ]ncununate ]n 1986 cu Premiul de Stat al Republicii Moldova. 170 Ion Ciocanu Scrie versuri =i proz[ pentru copii: Caietul din f`nt`n[ (1979), Marele =trengar (1980), Bunicii mei (1982). Este un publicist activ =i combativ (Isc[litura, 1978; articole =i pamflete ]n pres[). }n calitate de cineast s-a produs ca regizor al filmelor artistice Se caut[ un paznic (1967) =i Singur ]n fa\a dragostei (1969) =i al documentarelor Nunta, De-ale toamnei, Maria etc., turnate dup[ propriile sale scenarii.

Poezia de ]nceput a lui Gheorghe Vod[ este una de consemnare direct[, alteori aluziv[ a faptelor vie\ii, raportate de autor la legile — scrise ori nescrise — ale adev[rului, bunului sim\, idealului. Preferin\a lui constant[ pentru tot ce e natural a costituit o modalitate =i un mijloc de a evita sc[p[tarea ]n poleirea realit[\ii, ]n exagerarea „biruin\elor“ de tot soiul, altfel zis — a triumfalismului at`t de frecvent ]n literatura timpului. Din preferin\a poetului pentru natural a rezultat =i felul de a se exprima: prin vorbe dure, „pe =leau“, rostite cu fermitate, r[spicat, ca ]n formule, replici =i sentin\e. Metafora nu lipse=te aproape din nici o poezie, dar nu ea este cheia de bolt[ a spunerii lui poetice, ca la Liviu Damian sau, mai ales, La Anatol Codru; dimpotriv[, textele lui se caracterizeaz[ printr-o anumit[ ariditate, printr-un ra\ionalism us- cat, personajul liric dovedindu-se adesea un moralist re\inut, echili- brat, z`mbitor nu o dat[. Mai cu seam[ ]ncep`nd cu cartea a doua — Focuri de toamn[ — , Gheorghe Vod[ str[lumineaz[ faptele evocate, „nude“ sau „brute“, cu lazerul unei con=tiin\e etice str[ine de orice compromis. Arderea putregaiului ]n metaforicele/simbolicele „focuri de toamn[“ se las[ ]n\eleas[ ca o „pild[“ vie de st`rpire a metehnelor spirituale ale omului =i, mai larg, a pl[gilor sociale ale realit[\ii. }n viziunile sale spectaculoase, ]n parabolele sale pline de sens etic ad`nc poetul exprima adev[ruri umane uneori surprinz[tor de profunde, esen\iale chiar, promov`nd atitudini ferme, lipsite de echivocuri sau compromisuri. Echivocul, ce-i drept, poate fi constatat ]n m[sura ]n care multe poezii sunt „pilde“, altfel zis — parabole despre insecte sau animale, ale c[ror semnifica\ii etice (umane) urmeaz[ s[ fie „extrase“ de cititor din imaginea pl[smuit[ de scriitor. Un prim exemplu ar fi Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 171 chiar poezia Focuri de toamn[, ]n care spectacolul pitoresc al arderii putregaiului („Ramul/ Ce-a \inut sub coaj[/ Cariul/ +i vara toat[ leg[n[ omida“) se umple de semnifica\ii surprinz[toare (poetul le nume=te, ]n final, „sens“). „Focurile“ ]nse=i sunt „nalte =i severe — / Sentin\e din vechime repetate“. Nu lipse=te o anumit[ explicitare a imaginii: „C[ci noi purt[m/ R[spundere de toate,/ Iar fructul/ Ce-a crescut cu mierea otr[vit[/ E pref[cut ]n pulbere,/ Cu d`nsul/ La fel =i truda cea nechibzuit[“), dar ]n strofa de ]ncheiere imaginea vorbe=te oarecum „de la sine“, adeverind maximalismul etic al autorului, atitudinea lui neiert[toare fa\[ de ceea ce e ]nvechit, dep[=it, sortit prin firea lucru- rilor pieirii: „Culori de toamn[ — / Z`mbet de plecare,/ Dispar ]n focuri multe =i imense./ +i dac[ doare,/ Las[ ca s[ doar[ — / Noi ]n\elegem care le e sensul“. Alte poezii „cu cheie“ sunt Cump[n[, Moliile, Despre ei, }ntinerire, Am scos ceasornicul din cas[, Cucul personal =. a. }ndeosebi Moli- ile impresioneaz[ prin semnifica\ia etic[ profund[ a spectacolului imaginat de autor. „Bl`nde,/ Mai bl`nde dec`t la=ii“ =i „moi,/ Mai moi dec`t m`ng`ierea“, moliile stric[ lucrurile din cas[, tr[ind din „c[ldura bun[t[\ii noastre“ =i reclam`nd — se ]n\elege u=or — atitudinea noastr[ de combatere, de st`rpire nemiloas[. Or, literatura ne]ncet`nd s[ fie emi- namente uman[, simbolul moliilor se cere „decodificat“, „descifrat“: tot ce contravine vie\ii, bunului mers al lucrurilor, cur[\eniei (etice). Nu alta e situa\ia c`inilor din poezia Despre ei. }n prim-planul acestei bijuterii lirice e vorba anume =i numai despre c`ini: „Ei vin acas[ odat[ cu diminea\a./ Din blana sc[rm[nat[ ies aburi obosi\i./ P[=ind str`mb, cu ochii afunda\i ]n cea\[,/ vin acas[ buni =i cheltui\i./ / +i-i a=teapt[ pe la por\i st[p`nii/ s[ le-mbrace g`tul ]n br[\[ri./ Pentru-o noapte dezlegat[, c`inii/ ]=i pun ziua-n lan\ f[r[-ntreb[ri“. Or, farmecul situa\iei poetice imaginate de autor rezid[ ]n planul al doilea al comunic[rii, ]n subtextul ideatic al acesteia: pentru liber- tate suntem nevoi\i =i noi, oamenii, s[ „pl[tim“, nu o dat[. De o savoare exemplar[ sunt insantaneele, miniaturile poetice ale lui Gheorghe Vod[. Eviden\iem ]nt`i catrenul cu „aripile pentru 172 Ion Ciocanu c[dere“, necesare procesului de „cobor`re“: „S[ nu ne facem aripi pentru zbor:/ ]n[l\imea se ia cu alt[ putere./ Ne e sortit s[ cobor`m./ S[ invent[m aripi pentru c[dere“. Pl[smuit[ ]n epoca zborurilor cos- mice (poezia Aripi pentru c[dere e chiar despre cosmonau\i), mini- atura citat[ ne las[ posibilitatea de a „citi“ ]n subtext =i alte sensuri, mai pu\in deslu=ite; e inefabilul de totdeauna al artei autentice. Puterea plasticizatoare, dar =i de exprimare a unor g`nduri impor- tante, de promovare a unor idei etice valoroase, este v[dit[ ]n minia- turile Ploaie („Nu plou[ — zeii pl`ng/ ]ndep[rta\i de cas[,/ =i dorul lor de plai/ ]n lacrimi se revars[“), Dulce jertfire („Adie v`ntul miros de p`ine./ Ochii r`d =i cresc pl[m`nii./ }n c`mp m`ine va fi s[rb[toare./ M`ine paiul c[dea-va din picioare./ Dulce jertfire f[r[ de s`nge,/ c`nd totul se bucur[ =i nimeni nu pl`nge“), Autoportret („Acas[,/ floarea- soarelui/ singur[ r[mas[./ Mi-am lipit obrazul/ ca de fa\a mamei“). Ba chiar atunci c`nd predomin[ exerci\iul de plasticizare, ca ]n Toamn[ („Scuturat[, floarea-soarelui,/ fagure,/ din care au zburat/ albinele semin\elor“) sau Celui curios („Ia privighetoarea ]n m`n[,/ =i nu mai c`nt[./ Ia cucul, pi\igoiul,/ greierul ia-l ]n m`n[,/ =i n-ai s[ auzi/ dec`t tremurul./ Pe c`ntec nu se pune m`na“) ori gestul de constatare =i de pov[\uire, ca ]n Cuvinte spuse la plecare („S[ umbli brambura c`t po\i,/ fii r[ul r[ilor ]ntre cumin\i,/ ]ns[ dou[ lucruri s[ nu ui\i:/ acest grai de la str[buni/ =i c[rarea la p[rin\i“), miniaturile lui Gheorghe Vod[ au meritul de a spune multe =i, principalul, mult ]n cuvinte pu\ine. }n planul evolu\iei scriitorului sunt demne de a fi men\ionate majoritatea c[r\ilor sale, cu deosebire ]ns[ cea intitulat[ La cap[tul vederii. Dou[ poezii — O cale c`t o via\[ =i La cap[tul vederii — ne conving de semnifica\iile nea=teptate =i profunde ale titlului c[r\ii, dat fiind c[ „p`n[ la cap[tul vederii/ e via\a c`t o vreme:/ s-o ]n\elegi ce scump[-i,/ s[-\i par[ r[u c[ trece“ =i „Ah, steaua ce se-aprinde/ la cap[tul vederii — / e lacrima curat[,/ =i nu e astrul serii“. E o carte despre via\a concret[ a poetului =i a oamenilor, pe care autorul o tr[ie=te activ =i demn, exprim`nd-o cu o fidelitate necompromis[, metafora, simbolul, imaginea ]n genere ne]ndep[rt`ndu-l, ci — dimpotriv[ — \in`ndu-l ]n chiar Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 173 miezul vie\ii, de unde el o vede, o simte, o ]n\elege =i o... exprim[ plastic, emo\ionant, ]n majoritatea cazurilor impresionant. Zic`nd „impresionant“, avem ]n vedere neap[rat =i poeziile din ciclul Mo= Pas[re. Mai mult =i mai concludent dec`t ]n oricare alt compartiment concret al crea\iei sale, aici Gheorghe Vod[ se afirm[ ca poet al naturalului =i ca artist care prive=te via\a drept ]n fa\[, nesofistic`nd-o =i nefalsific`nd-o ]n numele unor „cerin\e“ sau „postulate“ de esen\[ partinic[ sau realist-socialist[. Mo= Pas[re e o emblem[ vie a omului din popor, ]nzestrat cu bun sim\, cu capacitatea de a distinge valorile reale de cele false =i de a le numi — =i pe unele, =i pe celelalte — cu numele lor adev[rate. }ncep`nd cu prima poezie a ciclului — Despre cum s-a ]nt`mplat — personajul se prezint[ ]n tot pitorescul felului s[u de a fi =i de a exista ]n cartea de literatur[ artistic[. Vorba i-i domoal[, m[surat[, echilibrat[, pres[rat[ cu ]ntreb[ri =i r[spunsuri, cu „pilde“ popu- lare pline de t`lc. „A=a s-a ]nt`mplat, ]n satul meu,/ s[ nu se nasc[ voievozi =i ctitori./ De aceea-n cronici vei g[si/ despre el mai mult la post-scriptum.// Dar au r[mas balade =i pove=ti/ =i doine dulci, =i c`ntece duioase,/ din gur[-n gur[ suflul lor trec`nd/ precum un foc, s[ nu se piard[“ se dest[inuie Mo= Pas[re, ca pe parcurs s[ ne serveasc[, generos, din ]ntreaga ]n\elepciune popular[ asupra vie\ii. El „un singur sport ]n via\[-a practicat:/ alerg[tura zi =i noapte,/ \in`nd coarnele de plug,/ desagul cu s[m`n\[-n spate“. Apoi fiecare strof[ nou[ adaug[ portretului moral al personaju- lui tr[s[turi etice impresionante, ca ]n final s[ se afirme m[re\ia omului a=a-zis simplu: „Dar c`te le-a reu=it ]n veacul s[u/ tr[iesc =i toate-s de pomin[./ El nu e omul cel cu mare faim[./ Dar omul, c`nd ]l vede, i se-nchin[“. Izvorul lui Pas[re, Cire=ii lui Pas[re, Pas[re =i liliacul =i alte poezii se disting printr-un parabolism dens, generator de t`lcuri profunde =i dominat de expresia popu- lar[ neao=[, totodat[ pitoreasc[ =i sugestiv[. Secven\ele Din ad`ncurile lui Pas[re, Nedumeririle lui Pas[re =i Ancheta lui Pas[re contureaz[, l[rgesc =i — esen\ialul — ad`ncesc fondul gno- mic al poeziei lui Gheorghe Vod[. Ca nic[ieri ]n alt[ parte, vorba 174 Ion Ciocanu popular[, altfel zis — „pilda“, alteori sentin\a, altfel zis — maxi- ma, de asemenea de provenien\[ popular[, str[lucesc prin la- conism, pitoresc =i ad`ncime de sens. „Cuv`ntul nu r[ne=te gura,/ ci inima“, „Or[=ence,/ ciorile zboar[/ s[ m[n`nce/ tot la \ar[“, „M[ uit:/ se pr[vale dealul ]n vale./ Zic:/ s[-l faci de la-nceput/ e alt[ treab[./ Dar are rost s[-l urci la loc?“, „ — Mo= Pas[re, ce faci aici?/ — P[zesc p[durea de furnici,/ lupii ]i p[zesc de miei,/ soarele de v`n[t[i“ — ]n atare instantanee lirice Mo= Pas[re se dovede=te un alt P[cal[ din folclorul nostru nemuritor, personaj amintit neap[rat ]ntr-o miniatur[ demn[ de urma=ul s[u: „ — Mo= Pas[re,/ da unde ]i P[cal[?/ — P[cal[?/ P[c[lind to\i h`trii din sat,/ la cursuri de p[c[lire/ a plecat“. Simpl[ ]n aparen\[, ]ntemeiat[ pe fapte concrete, „palpabile“, const`nd din parabole =i miz`nd pe metafora/simbolul pitoresc =i sugestiv, poezia lui Gheorghe Vod[ are — ]n majoritatea pagi- nilor ei — complexitatea inerent[ artei autentice, pe alocuri ine- fabilul chemat s-o deosebeasc[ de platitudinea omor`toare de art[, =i tocmai prin aceasta impresioneaz[ =i place. Dintre c[r\ile de proz[ cel mai aproape de poezie se afl[ Bunicii mei.

BIBLIOGRAFIE SELECTIV{

Mihai Cimpoi, Gheorghe Vod[. — }n cartea lui: „Alte disocieri“, Chi=in[u, Ed. Cartea moldoveneasc[, 1971; Poezia ca act al ]nnoirii. — }n cartea: Gheorghe Vod[, „Scrieri alese“, Chi=in[u, Ed. Literatura artistic[, 1988; O istorie deschis[ a literaturii rom`ne din Basarabia. Edi\ia a II-a, Chi=in[u, Ed. Arc, 1997, p. 198-199. Ion Ciocanu, Gheorghe Vod[: „Pomii dulci“. — }n cartea lui: „Itinerar critic“, Chi=in[u, Ed. Cartea moldoveneasc[, 1973. Ana Banto=, Poezia ]ntre cotidian =i firesc. — }n cartea ei: „Crea\ie =i atitudine“, Chi=in[u, Ed. Literatura artistic[, 1985. Timofei Ro=ca, Lacrima revelatoare a poeziei. — }n „Literatura =i arta“, 1995, 26 octombrie. Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 175 Petru C{RARE

Poetul, prozatorul =i dramaturgul Petru C[rare s-a n[scut la 13 februarie 1935 ]n comuna Zaim, jude\ul Tighina. A absolvit facultatea de jurnalistic[ a +colii centrale comsomoliste din Mos- cova (1956) =i cursurile superioare de literatur[ de pe l`ng[ In- stitutul de literatur[ „M. Gorki“ din Moscova (1969). A ]nceput s[ publice versuri lirice =i satirice de prin 1954, dar regimul sovietic nu ]ncuraja satira =i umorul, drept care debutul editorial al scriitorului a fost am`nat p`n[ ]n 1962, c`nd i s-a tip[rit cartea Soare cu din\i. Alte c[r\i de poezie: Trandafir s[lbatic =i Parodii (1965), Stele verzi (1967), Oglinzi (1974), Parodii =i epigrame (1981), Rezonan\e (1985), Fulgere basa- rabene (1997) =. a. O carte a sa — S[ge\i (1972) — la dou[ 176 Ion Ciocanu s[pt[m`ni dup[ apari\ie a fost retras[ din v`nzare din motive ideo- logice, scriitorul fiind pus „la index“ de regimul comunist (cartea, completat[ cu versuri noi =i intitulat[ S[ge\i. Carul cu pro=ti =i alte poeme, a fost (re)editat[ ]n 1990). Petru C[rare scrie =i poezii pentru copii: Cale bun[, Ionele! (1962), Poiana vesel[ (1963), Ionic[ Tropo\el (1978) etc., ac- tiveaz[ =i ]n domeniile prozei (Zodia musafirului, 1970; }ntre patru ochi, 1979), dramaturgiei (Str[inul, Portretul, Logodna cu bucluc, Drum deschis =. a.) =i traducerii artistice (versiuni rom`ne=ti din Ivan Kr`lov, François Villon, Stepan Oleinik etc.).

Scriitor ]nzestrat din bel=ug cu sim\ul umorului, descendent din gluma, p[t[rania, prujitura popular[, ale c[ror spontaneitate, putere de sugestie =i alte particularit[\i =i le-a ]nsu=it din tinere\e, Petru C[rare a fost de la bun ]nceput un os ]n g`tul regimului de odinioar[, care l-a „r[spl[tit“ cu marginalizarea, suspendarea spec- tacolelor montate dup[ piesele lui (Umbra Domnului) =i chiar cu expulzarea din capitala republicii (a f[cut doi ani de jurnalis- tic[ local[ ]n raionul Telene=ti). }ns[ p[m`nteanul =i demnul urma= al lui Alexei Mateevici n-a ]ncetat nici o clip[ s[ spun[ adev[rul, nu s-a l[sat intimidat, ci — dimpotriv[ — a evoluat mereu, impun`ndu-se ]n cele din urm[ ca un scriitor umorist (rareori satiric) de cert[ valoare. Chiar atunci c`nd se vrea propriu-zis liric, Petru C[rare este oarecum dublat de umorist. De aici nu rezult[ c[ ar fi normal s[ ignor[m lirica sa, mai ales operele programatice ca cea intitulat[ S[-\i iube=ti at`t de mult p[m`ntul, f[r[ de care risc[m s[ nu ]n\elegem mobilul interior al ]ntregii sale crea\ii. Or, =i umoristul, satiricul, ironistul are un „program“ pozitiv: critica metehnelor omene=ti =i a pl[gilor sociale se face din imbolduri suflete=ti =i intelectuale sincere, puternice =i neap[rat ]ntemeiate pe dragostea fa\[ de om, de plai, de grai, de tot ce ne asigur[ identitatea =i Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 177 verticalitatea. Un atare „program“ g[sim, exprimat liric, ]n poe- zia numit[: „S[-\i iube=ti at`t de mult p[m`ntul,/ ca mereu de el s[-\i fie dor,/ Ca s[ \in[ ve=nic leg[m`ntul/ Dintre om =i so- lul roditor.// S[-l iube=ti cu dragoste matern[/ +i obrazul s[-\i lipe=ti oric`nd/ De \[r`na lui, ca de o pern[,/ Inima s[ i-o auzi b[t`nd.// Iar du=mani de vor veni ca v`ntul,/ S[ te-mbraci ]n haine de o\el/ +i s[-\i aperi, s`nger`nd, p[m`ntul/ +i nici mort s[ nu te la=i de el“. }nainte de toate venera\ia pentru p[m`ntul natal, pentru str[mo=ii no=tri, ]ncep`nd cu Burebista, pomenit ]ntr-o poezie din ciclul „Carul cu pro=ti“, pentru oamenii care „pe-a lor spinare \ara \in“, dup[ cum s-a exprimat ]nainta=ul s[u, cons[tean de altfel, Alexei Mateevici, dragostea fierbinte pentru graiul str[bun, expri- mat[ =i ]n placheta cu poezia Eu nu m[ las de limba noastr[ (1997), formeaz[ diapazonul de motive al crea\iei sale, prefigu- reaz[ structura psihologico-intelectual[ a personajelor, felul de a se exprima al acestora, natura imaginilor pl[smuite de scriitor. „Oric`nd oriunde am umblat,/ Am r[d[cini la noi ]n sat“ le spune el \[ranilor moldoveni ]n poezia omonim[. Sau iat[-l pe b[tr`nul care ]ncheie umoristic pastelul Vine-o ploaie: „Ia cuv`ntul mo= Oni\[:/ — A fost cald, fereasc[ sf`ntul!/ +i-o s[-i ard[ o ploi\[,/ De-o s[ sf`r`ie p[m`ntul“. }ntr-o alt[ poezie ]nt`lnim, ironizate, personaje folclorice: „|i-a= zice Cos`nzeana,/ Dar nu-s un minci- nos./ S[ nu-\i ]ncrun\i spr`nceana:/ Nici eu nu-s F[t-Frumos“. Totu=i, Petru C[rare este un satiric =i un umorist de calitate, dup[ cum ]l vedem ]n cartea S[ge\i. }n ciclul „De dincolo de noi“, sub pretextul c[ ar fi vorba de „jungla deas[ a capitalului“, dup[ cum se specific[ ]n motto, autorul aborda probleme stringente ale so- cialismului „]nalt dezvoltat“, „]nfloritor“ etc. Aluzia ca procedeu de crea\ie era prea str[vezie ca s[ induc[ ]n eroare cerberii ideolo- giei comuniste. C`teva exemple din poezii concrete: Oaspete ne- poftit („Noi avem un ho\ ]n cas[,/ Noi cu ho\ul st[m la mas[,/ Ne-a ie=it mai ieri ]n cale/ Cu idei =i cu pistoale/ +i-acum s[ ne ia se- 178 Ion Ciocanu ndur[/ +i bucata de la gur[./ +i-nc[ alt[ noutate:/ E=ti dator s[-i spui =i frate...“), Spovada unui ]nvins din pieile-ro=ii („O, zeul meu, c`nd m-ai f[cut,/ Ce aluat ai pus ]n mine,/ Doar la str[ini de-mi caut scut,/ Supus fiind, s[ m[ simt bine?/ De ce mi-i frate un str[in?/ Au nu e semn c[ neamul piere?“), }nstr[inare („}n st`nga vecini,/ }n dreapta vecini,/ Deasupra vecini,/ De- subt vecini — / +i to\i sunt str[ini,/ Veni\i de departe./ Str[ini ]n fa\[,/ Str[ini ]n spate,/ +i numai fra\ii departe...“). Curajul scriitorului mergea p`n[ la ]ndemnul direct, adresat b[=tina- =ilor acestui p[m`nt, de a nu pactiza cu politica de oprimare spiritual[, exercitat[ de regimul sovietic comunist: „Mai marii vo=tri fac ce vor,/ Iar voi, i=ti mici, o plebe sclav[,/ Oric`t de neagr[ fapta lor,/ O ridica\i orbi= ]n slav[./ C`nd voi tr[i\i mereu pleca\i,/ Oftarea voastr[ e de=art[./ C`t fruntea n-o s-o ridica\i,/ Nu merita\i o alt[ soart[“ (Plebeilor). Bine]n\eles, Petru C[rare criticase =i p`n[ la 1972 societatea socialist[, dar ]l „salvau“ gluma, scrisul z`mb[re\, aluzia. De exemplu, vine un corespondent =i nu g[se=te nici un subiect nega- tiv pentru pres[: „Oameni r[i, s[ tragi cu tunul,/ Nu g[sesc. Oric`t ascult,/ Mi se spune: — A fost unul,/ Dar l-am „lichidat“ demult.// — Dar un =ef f[r[ de carte/ +i la teatru nu prea dus?/ — Poate sunt ]n alt[ parte,/ Pe la noi de-ace=tia nu-s./ — Dar vre- un om be\iv din fire?/ — Este unul. Restul, to\i,/ Suntem be\i de fericire. / — Dar vreun ho\?/ — N-avem nici ho\i...“. Adev[rat rai, s-ar p[rea. Un rai de r`s, de=i mai cur`nd totu=i de... pl`ns. }n modul acesta Petru C[rare ne ajuta, ]nc[ de prin anii ’60 —’70, s[ con=tientiz[m adev[ruri esen\iale despre via\a noastr[, ade- v[ruri dezv[luite de el cu mult[ art[ umoristic[, descre\indu-ne frun\ile =i st`rnindu-ne hazul. }nc[ de pe atunci operele umoris- tice, par\ial satirice, parodiile, epigramele, epitafurile, fabulele scriitorului constituiau o contribu\ie cert[ la dezvoltarea poeziei noastre. Ironia mu=c[toare, aluzia desfiin\[toare, poanta surprin- Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 179

Petru C[rare ]n bun[ ]n\elegere cu Anatol Ciocanu... z[toare sunt instrumentele puse ]n func\ie de Petru C[rare ]n poe- zia Codru civilizat, subintitulat[ Sfatul unui „specialist“: „Tai copacii cei mai zdraveni,/ Pui ]n loc st`lpi de beton,/ +i ]n loc de glas de p[s[ri — / La doi pa=i — un megafon“. „Specialistul“ e un tehnocrat sadea, care, de fapt, ur[=te, nu ocrote=te natura: „Ca- pre, ur=i =i lupi — gr[mad[/ }i ]mpu=ti, precum ]\i spui,/ +i ]i torni din ghips pe urm[,/ Ca s[ steie unde-i pui“. „Modernizarea“ codrului, preconizat[ de „specialistul“ ]n cauz[, echivaleaz[ cu distrugerea necugetat[, barbar[ ]n fond, a naturii bogate a plaiu- lui nostru. Nici urm[ din dragostea omului acestui plai pentru natur[ =i pentru viet[\ile ce o populeaz[. +i nu este de mirare c[ ]n final scriitorul z`mbe=te amar, l[s`ndu-ne libertatea de a reac\iona adecvat la propunerile „specialistului“: „Cu poian[ as- faltat[,/ P[durar ]n tanc blindat/ +i ciuperci de penoplastic.../ Stop! C[ ne-am civilizat...“. 180 Ion Ciocanu Ca un alt George Top`rceanu, scriitorul basarabean a c`=tigat simpatia cititorului, mai ales prin parodiile =i epigramele sale. Parodia („o imita\ie satiric[ a unei opere serioase, ]ndeob=te cunos- cut[ publicului, ale c[rei subiect =i procedee de expresie sunt trans- puse la modul burlesc... o mimare a originalului, cu inten\ia ex- pres[ de a-i sublinia comic tr[s[turile caracteristice. Astfel privi- t[, parodia ar echivala cu un act critic“. A se vedea: Dic\ionar de termeni literari, Editura Academiei Rom`ne, Bucure=ti, 1976, p. 322) ]=i propune o discreditare din interior a operei supuse ridiculiz[rii. „Din interior“ va s[ ]nsemne c[ parodistul se folose=te liber =i ingenios de mijloacele, imaginile =i chiar de tonalitatea operei investigate satirico-umoristic. Arta de parodist a lui Petru C[rare se v[de=te ]n chip deosebit ]n C[ciula =i paharul (dup[ Petru Zadnipru), S[ fie-al naibii cel care nu bea (dup[ Nicolai Costenco), C[n[\uia g[zduirii (dup[ Andrei Lupan). Ca =i ]n multe alte parodii, dar aici cu o verv[ deosebit de sclipitoare, Petru C[rare „prinde“ =i exprim[ ]n felul s[u spiritul operelor zeflemisite, reconstituie adev[rul de- spre acestea, apel`nd la poanta caracterizant[ =i lesne memora- bil[. „C`nd v[d un pahar de vin,/ Scot c[ciula =i m[-nchin./ Nu m[-nchin c[-a=a se cere,/ Dar c[-n el au str`ns vierii/ Razele fierbin\i de soare,/ Sf`nta bra\elor sudoare...“ a scris Petru Za- dnipru ]n una din cele mai inspirate poezii, pe care o ]ncheie ros- tind un cuv`nt bun despre Moldova natal[ =i oamenii ei: „C`nd v[d un pahar de vin,/ Scot c[ciula =i m[-nchin./ Nu m[-nchin c[ mi-i a bea,/ Dar c[-n el Moldova mea/ +i-a pus dragostea =i visul...“. Petru C[rare a intuit partea comic[ a discursului poetic =i a „ref[cut“ poezia ]ntr-un mod zeflemitor, exager`nd, ]ngro=`nd culorile, arbor`nd seriozitatea pe soclul unde se afl[ — s-ar p[rea — Zadnipru ]n persoan[: „C`nd v[d un pahar cu vin,/ Scot c[ciula =i m[-nchin;/ C`nd v[d numai un pahar,/ M[ ]nchin mai mult fugar,// Dar plec jos smerita frunte/ C`nd v[d dou[ =i mai multe/ +i p`n` la p[m`nt m[ plec/ C`nd v[d un butoi ]ntreg...“. Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 181 Zeflemeaua pornit[, parodistul exagereaz[ con=tient gestul, sacru ]n inten\ie, al poetului, p`n[ ]i dezv[luie aspectul comic: „C`nd v[d un pahar cu vin,/ Scot c[ciula =i m[-nchin./ Nu-l ]nchin c[-a=a se cere,/ Ci s[ nu-l iau n-am putere...“. De ce n-are poetul putere s[ nu ia paharul? „C[ci m[-ndeamn[ to\i a=a:/ — Ori ]l iei, ori nu-l l[sa!“ Ca ]n pu\ine alte parodii, Petru C[rare a g[sit aici un final umoristico-sarcastic potrivit cu inten\ia sa de a ar[ta comicul ce s-a strecurat ]n poezia serioas[ a confratelui de breasl[: „Iar Mol- dova-i \ar[ mare:/ Tot butoaie =i pahare!/ Deci, c`t umblu p`n[ sar[/ |in c[ciula sub\ioar[...“ =i mai ales: „+i, c`t umblu, ]mi dau seama/ C[ Moldova e o cram[./ |ine-i, Doamne, ve=nic harul!/ Jos c[ciula, sus paharul!“ Atare parodii ale lui Petru C[rare constituie cu siguran\[ obiectul unei pl[ceri estetice =i, concomitent, al ]n\elegerii adec- vate a poeziei, autorul asum`ndu-=i, par\ial, =i sarcina criticului literar, cultivator al gustului artistic evoluat. Cu acela=i succes cultiv[ scriitorul epigrama, „form[ a poeziei lirice, de obicei de dimensiunile unui catren, care satirizeaz[ tr[s[turile negative ale unei persoane, ale unei categorii sociale sau profesionale mai largi ori ale fiin\ei umane ]n general, ]nchein- du-se mai totdeauna printr-o poant[“ (a se vedea: Dic\ionar de termeni literari, p. 145-146). Laconismul nu este o piedic[ ]n calea relev[rii de c[tre autor a unor adev[ruri profunde despre denun\[torul de ieri (agent al securit[\ii), travestit acum ]n... poet: „Ieri scriai denun\uri,/ Ast[zi — poezii./ Astea sunt mai slabe:/ Am r[mas to\i vii...“ (Unui cameleon), despre medicul care nu-=i onoreaz[ cum trebuie sarcina: „Cazul meu fusese grav,/ Azi v[ mul\umesc frumos./ Am venit semibolnav/ +i plec semis[n[tos“ (Doctorul meu). Z`mbetul caustic al scriitorului st[ pitit ]n ]ns[=i formula sprinten[ =i juc[u=[ a unui adev[r trist ]n fond, pe care epigramistul ]l exprim[ ingenios: „}n fa\a anilor ce vin/ Nicic`nd 182 Ion Ciocanu n-am s[ \i-o iert/ C[ mi-ai ]ntins paharul plin/ Cu sufletul de=ert“ (Roman\[). Nu sunt neglijabile operele lui Petru C[rare destinate copiilor, schi\ele lui umoristice, piesele pentru copii =i cele pentru adul\i, montate la teatrele din Chi=in[u =i B[l\i, dar contribu\ia cea mai mare el o aduce la dezvoltarea poeziei noastre satirico-umoristice.

BIBLIOGRAFIE SELECTIV{ Ion Ciocanu, Petru C[rare: „Stele verzi“. — ]n cartea lui: „Articole =i cronici literare“, Chi=in[u, Ed. Lumina, 1969; Re]nt`lnire cu Petru C[rare. — }n „Literatura =i arta“, 1981, 9 iulie; Realitatea =i perspectivele parodiei. — }n cartea lui: „M[sura adev[rului“, Chi=in[u, Ed. Literatura artistic[, 1986. Minai Cimpoi, Condi\ia poeziei satirice. — }n cartea lui: „Disocieri“, Chi=in[u, Ed. Cartea moldoveneasc[, 1969; O istorie deschis[ a literaturii rom`ne din Basarabia. Edi\ia a doua, Chi=in[u, Ed. Arc, 1997, p. 203. Anatol Moraru, Poezia ca form[ de rezisten\[ la teroarea istoriei. — }n cartea: „Literatura rom`n[ postbelic[. (Integr[ri, valorific[ri, reconsider[ri)“, Chi=in[u, Firma editorial-poligrafic[ Tipografia central[, 1998. Timofei Ro=ca, Voca\ie umoristic[ =i curaj civic ]n poezia lui Petru C[rare. — }n cartea: „Literatura rom`n[ postbelic[. (Integr[ri, valorific[ri, reconsider[ri)“, Chi=in[u, Firma editorial-poligrafic[ Tipografia central[, 1998. Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 183 Anatol CODRU

Poetul =i cineastul Anatol Codru s-a n[scut la 1 mai 1936 ]n satul Malovata Nou[ (Transnistria). A absolvit Universitatea de Stat din Moldova (1963) =i Cursurile superioare de scenaristic[ =i regie din Moscova (1971). A debutat editorial cu placheta de versuri Nop\i albastre (1962). Alte c[r\i de poezie: }nd[r[tnicia pietrei (1967), Feciori (1971), Portret ]n piatr[ (1978), Piatra de citire (1980), Mitul personal (1986), Bolta cuv`ntului (1997). }n cinematografie s-a afirmat prin filmele documentare Tr`nta, Alexandru Pl[m[deal[, Arhitectul +ciusev, Dimitrie Cantemir, Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, Ion Creang[, Sunt acuza\i martorii (Marele premiu la Festivalul interna\ional de filme, 184 Ion Ciocanu Cehoslovacia, 1990). (Pentru filmele-portrete ]n 1981 Anatol Co- dru a fost distins cu Premiul tineretului. }n 1990 devine laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova.) Activeaz[ =i ]n domeniul traducerii artistice.

Numit[ pe deplin ]ntemeiat „un ferment al ]nnoirii poetice =i poietice“ (Mihai Cimpoi), poezia lui Anatol Codru s-a impus aten\iei publicului =i criticii de specialitate de la chiar placheta de debut Nop\i albastre (1962) printr-o efervescen\[ deosebit[ a scrisului, autorul dovedind o imagina\ie bogat[ =i o capacitate rar ]nt`lnit[ de a m`nui cuv`ntul =i de a-i desfereca energiile l[untrice, latente. O poezie timpurie, din care cit[m: „Hai, tat[, s[ vorbim despre arat,/ C[-a prim[var[ iar se-agit[ plopii,/ Iscoditori, de parc[-s ni=te dropii/ Cu un picior pe brazd[ ridicat“, nu va s[ ]nsemne numai cultivarea unor imagini plasticizante insolite (plopii ca ni=te dropii...), ci =i un angajament al autorului s[ pun[ cuv`ntul s[ „are“ ad`nc =i drept, cum o face plugul tat[lui s[u: „Te-oi ]n\elege, dintr-o c[t[tur[,/ C[-i mult de lucru =i-i departe-n cap[t,/ +i voi munci mereu, privind la dreapta,/ s[-mi fie ca la tine ar[tura“. Convingerea lui Anatol Codru c[ verbul ar[ s-a p[strat =i mai ]ncoace, c`nd poetul ]=i descoperise simbolul pe care avea s[-l exploateze cu perseveren\a salahorului fanatic: piatra. Dar acum poetul se identific[ — metaforic =i ingenios — cu pietrarul: „Eu cu dalta, de c`nd s`nt,/ Am desc[lecat cuv`nt,/ Ca s[-i fac de jur[m`nt/ Istui grai care mi-i dat./ S[ nu-l n[rui ]n p[cat,/ S[-l ]nal\ =i s[-l ]mbun/ Cu ce-i mare la om bun,/ Despuiat de r[u =i ceart[ — / Dulcele cuv`nt de piatr[,/ Ca s[-l r`nduiesc ]n c[r\i,/ Cum e lespedea-n cet[\i...“ (Piatr[ cu fruntea m[noas[...). Cultul cuv`ntului =i al metaforei constituie primul semn al crea\iei lui Anatol Codru. F[r[ s[ minimaliz[m str[duin\ele =i chiar realiz[rile nici unui alt poet de la noi, ne vedem obliga\i s[ obser- v[m c[ Anatol Codru este cuv`nt ca nimeni altul dintre confra\ii de breasl[ contemporani. Vine el din Tudor Arghezi sau din Ni- Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 185 chita St[nescu sau poate din ambii clasici rom`ni, Anatol Codru mai vine =i de la ba=tina sa cu un grai pitoresc: „La bine =i la r[u — gura ni-i price:/ Gur[ de rai, gur[ de lup, gur[ de =arpe,/ Gur[ de tun =i gura lumii, zicem...“. Gura, dar =i cuv`ntul, au menirea de a comunica adev[rul adev[rat: „O, noi vorbim, o, noi g`ndim! Cuv`ntul ar[!/ Gura e turnul vorbei noastre sfinte — / S[ nu min\im vorbind, n[sc`nd cuvinte!“ Extravagant la prima vedere, ]mp[timit al model[rii originale a cuv`ntului =i a frazei („Nu confunda ierbi cu b[rbi,/ Nici lupi cu miei./ Dac[ mi=c[ idei,/ substantivul e verb“), Anatol Codru nu „face“ metafore; g`ndirea sa e metaforic[ prin ob`r=ie, prin defini\ie, ]n esen\[. Elementul de baz[ al crea\iei sale nu este

Anatol Codru cu so\ia sa Ecaterina, n[scut[ Barbu, odinioar[ debutant[ ]n poezie. 186 Ion Ciocanu metafora „]n sine“, ci ideea =i sim\irea, fapt dest[inuit de scriitor ]n poezia Deci, verb mai ]nt`i: „Metafore nu-s,/ Ideile s`nt./ Mai sus de cuv`nt/ Sim\ire am pus“. Motivul poetic al pietrei, dominant ]n crea\ia lui Anatol Codru, se ]nvrednice=te de o explorare/exploatare ]n m[sur[ s[ ]nvedereze ]n mare m[sur[ felul de a exista literar al scriitorului. Piatra este, pentru el, totul: vatr[ str[mo=easc[, iubire pentru aceasta, nemuri- rea celui ce-=i iube=te vatra: „...+i-apoi, vatr[, n-am s[ mor/ Nici de flori =i nici de piatr[,/ +i-apoi dor de-al tuturor,/ C-am s[ fiu c`t piatra-n vatr[,/ +i-apoi piatr[ c[ traiesc,/ +i-apoi piatr[ c[ mai s`nt,/ +i-apoi piatr[ c[ iubesc/ Piatra asta de p[m`nt.// Piatra frun\ii mi-i fierbinte,/ De piatr[ s[ nu m[ vindec...“. }ntr-o alt[ poezie, din acela=i ciclu „Piatra omului“, scriitorul dest[inuie alte semnifica\ii ale mo- tivului dominant al crea\iei sale: „Cugetat[, piatra este modul con- cret al materiei primare/ }n punctul ei maxim de a se umaniza./ Imprim`ndu-i fizionomia sentimentelor noastre,/ Piatra devine unghi de vedere,/ Concept/ +i atitudine =i poate fi citit[ cu inima/ la toate tim — / pu — / ri — / le...“. O poezie de glorificare a str[mo=ilor no=tri se ]ntemeiaz[ anume =i mai cu seam[ pe imagini ]n care predomin[ „piatra“: „Piatr[ mult[ pe str[mo=ii/ Sub amurgurile ro=ii,/ C`nd se piatr[ ]n sfin\it/ Anii care i-au pietrit,/ C[run\i\i, =i-n preajma lor — / Piatra p[timirilor,/ Purtat[ pe cre=tet sus — / Piatra cea f[r[ apus...“. Nimic extravagant aici; e fr[m`ntarea original[ a cuvintelor =i frazelor, p`n[ se ajunge la verbul „a (se) pietri“ pentru anii care „au fost tr[i\i“ =i „se apropie de asfin\it“ ori chiar — de ce nu? — de „sfin\it“. Explorarea ingenioas[ a motivlui poetic al pietrei ]i permite lui Anatol Codru s[-=i descopere intui\ii neb[nuite ale lucrurilor, s[ ne pun[ ]n fa\a unei ]ntregi avalan=e de metafore insolite, gene- ratoare de sugestii lirice surprinz[toare. Faptul c[ nu reu=im s[ traducem ]n limbaj no\ional, curent, obi=nuit o poezie ca Pe sub Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 187 r[s[rit de lun[... nu trebuie tratat ca un minus ori un cusur al ei; mai cur`nd abia ]n atare poezii Anatol Codru ]=i realizeaz[ inten\ia de a dezv[lui sensuri =i semnifica\ii altfel neb[nuite ale metaforei/simbolului de care =i-a legat destinul crea\iei. Citim „Pe sub r[s[rit de lun[/ Piatra fiica =i-o cunun[/ Cu-un fecior Ion-a- Pietrei/ Din cuprinsurile pietrei;/ L`ng[ ctitorii ovale/ Din ad`ncul dumisale.../ +i-a pus piatr[-n cing[toare — / Numai piatr[ de odoare,/ La br[\[ri —/ Piatr[ de fier,/ La ureche — / Piatr[ veche,/ Iar la buze — / Piatra frunzei,/ La grumaz — / Piatr[ de- olmaz,/ +i la frunte — / Piatr[ scump[,/ Iar ]n plete — / Piatra pietrei...“ =i r[m`nem impresiona\i de mul\imea nuan\elor de sens pe care le b[nuim ]n „pietrele“ din care =i-a „cl[dit“ poetul opera, nuan\e intraductibile ]n lim- baj direct, prozaic, obi=- nuit, dar at`t de neao=e, folclorice am zice, ca =i to- nalitatea spunerii poetice. La fel procedeaz[ scrii- torul ]n poeziile M-am le- gat cu dor de piatr[, C`n- tec ]n piatr[. }ntruc`tva mai aproape de literatura cu care ne- am obi=nuit, poezia Pie- trarii debuteaz[ cu imagini insolite, proprii stilului au- torului („Din stran[ cerul ]=i r[stoarn[/ Talazul orgi- lor de-argint/ +i luna rupe noaptea-n coarne/ +i noap-

Anatol Codru la film[ri... 188 Ion Ciocanu tea cade la p[m`nt“), continu[ cu versuri dominate de cultul pi- etrei („+i peste tot tot z[ri de piatr[ — / De sus, de jos, de peste tot. / Cobori =i urci. +i-n alt[ piatr[ / Din piatra pietrei piatr[ scot / Pietrarii: ce imens ad`nc, / Ei parc[-n albul pietrei ning...“), pentru ca abia ]n final s[ citim un portret viu al pietrarilor care „s-au cioplit ]n st`nc[,/ Cu alte st`nci s-au contopit,/ +i c`nt[ pia- tra din ad`ncuri/ Spre cer cu glas de om trudit“ =i s[ con=tientiz[m rostul etic al muncii lor: „Ce c`ntec alb! Curat ca firea/ Pietrarilor ce l-au urcat/ Departe, =i-n nem[rginire/ }n blocuri l-au cristalizat“. Imaginea simbolic[ a pietrei ]=i l[rge=te considerabil aria de semnifica\ii, p`n[ d[m de expresia ei atotcuprinz[toare: Tot p[m`ntul e o piatr[ suferind[ de dor. Este poezia ]n care pia- tra semnific[ ceva deosebit de fragil, ginga=, imposibil de atins cu uneltele brutale obi=nuite: „La un masacru de piatr[ nicic`nd nu se va ajunge./ Tot p[m`ntul e o piatr[ suferind[ de dor./ Nu- mai coarnele melcului dac[ vor putea-o str[punge,/ Numai lacri- ma de pe roua unui izvor.// Numai s[getarea p[s[rii din nem[r- ginirea l[untric[-a oului,/ Numai din\ii de lapte ai pruncului care se z[misle=te ]n s`nge...“. Abordarea motivului poetic al pietrei, ]ndem`narea =i iscusin\a poetului de a sugera de fiecare dat[ altceva, r[mas la stadiul ine- fabilului artistic, echivaleaz[ cu un act de m[iestrie literar[. Dar universul poeziei lui Anatol Codru nu se reduce la explorarea motivului pietrei. }n c[r\ile de mai ]ncoace =i ]n ciclurile de ver- suri tip[rite ]n chiar ultimul timp poetul ]=i dezv[luie fa\ete ine- dite ale harului de a imagina spectacole verbale nea=teptate nici chiar ]n cadrul poeziei sale at`t de ]ndr[zne\e. Un exemplu con- cludent este poezia Ce iarb[! Aici metafora ierbii, asocia\iile pe care ni le prilejuie=te aceasta, semnifica\iile spre care ne ]mbie autorul nu cedeaz[ nici c`tu=i de pu\in metaforei pietrei =i suges- tiilor generate de ea. Citim „Ce iarb[ ]nalt[! S[ n-o mai t[ia\i!/ S-o trecem cu luntrea, c[-ajungem la mare./ Ce iarb[ ]nalt[! Au Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 189 fost ]ngropa\i/ Str[bunii no=tri cu b[rbile-afar[.../ Pe culmi,/ La cetate,/ |epoase-n ambi\ia lor, suverane,/ Cresc ierbile, b[rbile daco-romane!“ =i ni se pare c[ =i f[r[ sublinierea am[nuntelor =i detaliilor referitoare la mare, la str[buni, la daco-romani cititorul talentat intuie=te semnifica\ii principial originale =i importante. Un alt exemplu, poate =i mai concludent, este poezia Drob de \ar[. O transcriem ]n ]ntregime pentru a nu =tirbi prin nimic me- sajul de o actualitate stringent[, de care trebuie s[ fim acum mai con=tien\i dec`t oric`nd: „Norii-n Ardeal sunt bocet =i-ndurare,/ +i-s oasele tocate-n suferin\i,/ +i-s ocnele ce strig[ din p[rin\i,/ Care cu lacrimi ]nmul\it-au sarea/ Cea care nu se vinde pe argin\i,/ Cea care e mai scump[ dec`t pare/ C[-ar fi c[ este sarea-n alt[ \ar[,/ Maic[ a noastr[ — din ghe\ari fierbin\i,/ Care din noi s-au rupt =i-au f[cut marea/ Cu valul =i ad`ncul r[zvr[tit./ Ardealul ne e pl`nsul infinit,/ }n solni\e s[-l aib[ fiecare/ Rom`n, care de sare e albit./ S[-=i poarte-n oase drobul lui de \ar[“. Comentariile pe marginea unor atare poezii nu sunt, desigur, de prisos, dar poeziile de aceast[ natur[ cer de la noi, ]nt`i de toate =i mai cu seam[, o lectur[ ]n t[cere a textului =i o tr[ire cu durere a mesajului. Poetul ]=i acord[ metafora cu imperativele de c[petenie ale neamului nostru =i ne r[scole=te ad`ncurile sufletului, pl[smuind imagini de o net[g[duit[ originalitate =i purt[toare de semnifica\ii a c[ror percep\ie adecvat[, pun`ndu-ne la ]ncercare talentul de citi- tori, ne r[spl[te=te cu o aleas[ desf[tare estetic[. Revenim pentru o clip[ la tema „Direc\ii =i tendin\e ]n litera- tura noastr[ postbelic[“, pentru a sublinia contribu\ia considera- bil[ a lui Anatol Codru la procesul de intelectualizare a liricii, de dep[=ire ferm[ a versifica\iei facile =i simpliste, prin cultivarea perseverent[, programatic[ am zice, a unui metaforism dens =i original, poetul ]ncadr`ndu-se organic, al[turi de Liviu Damian, Victor Teleuc[ =i Ion Vatamanu, ]n orientarea numit[ de Mihail Dolgan „metaforico-modern[“. 190 Ion Ciocanu

BIBLIOGRAFIE SELECTIV{ Ramil Portnoi, „Nop\i albastre“. — }n cartea lui: „Articole critice“, Chi=in[u, Ed. Cartea moldoveneasc[, 1966. Mihai Cimpoi, Lupta cu materia. — }n cartea lui: „Alte disocieri“, Chi=in[u, Ed. Cartea moldoveneasc[, 1971; O istorie deschis[ a literaturii rom`ne din Basarabia. Edi\ia a doua, Chi=in[u, Ed. Arc, 1997. Ion Ciocanu, Dincolo de stihia metaforic[. — }n „Literatura =i arta“, 1981, 5 martie; Povara =i dulcea\a metaforei. — }n „Moldova suveran[“, 1992, 27 mai; }ntr-un codru de metafore. — }n „Literatura =i arta“, 1996, 2 mai. Mihail Dolgan, Metafor[ =i mesaj civic. — }n cartea: Anatol Codru, „Mitul personal“, Chi=in[u, Ed. Literatura artistic[, 1986; Dreptul la metafor[ sau „=ansa de-a te omeni“. — }n „Literatura =i arta“, 1996, 2 mai; Anatol Co- dru: de la metafora obsedant[ la mitul personal. — }n cartea: „Literatura roman[ postbelic[. (Integr[ri, valorific[ri, reconsider[ri)“, Chi=in[u, Firma editorial-poligrafic[ Tipografia central[, 1998. Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 191 Ion VATAMANU

A venit la Chi=in[u din |ara Fagilor =i a plecat la Domnul ]mpov[rat de dureri =i poezie (1 mai 1937, comuna Costiceni, jude\ul Hotin, — 9 august 1993, Chi=in[u). Poet =i eseist deopotriv[ de talen- tat ]n ambele domenii. Chimist de profesie, dup[ absolvirea Universit[\ii de Stat din Moldova (1960) a lucrat =ef de laborator la Academia de +tiin\e din Republica Moldova. }n 1990 a fost ales deputat ]n Parla- mentul Republicii Moldova, unde a fost pre=edinte al Comisiei pentru cultur[ =i culte. C[r\i de poezie: Primii fulgi (1962), Ora p[s[rii (1974), De ziua frunzei (1977), Iubire de tine (1981), M[slinul oglindit (1983), Diminea\a m[rului (1986), Nimic nu-i zero (1987), At`t de mult al p[m`ntului (1990) =. a. Dou[ c[r\i rezistente de ese- uri: Via\a cuv`ntului (1980) =i A vedea cu inima (1984). 192 Ion Ciocanu S-a manifestat ca lupt[tor fervent pentru eliberarea na\ional[ a rom`nilor din Republica Moldova =i Bucovina, ]n 1987 =i mai ]ncoace scriind unele poezii preponderent retorice, de o larg[ au- dien\[: Ce vor scriitorii?, Unire, moldoveni!, Celor ce pun graiul la vot, Un popor de felul nostru, Matern la Bucovina etc. Cartea sa De pe dou[ margini de r[zboi a fost oprit[ de cen- zura comunist[, ca s[ vad[ lumina tiparului peste un an, ]n 1983, cu titlul M[slinul oglindit, „sprijinit[“ de o prefa\[ semnat[ de Pavel Bo\u, pe atunci pre=edinte al Uniunii Scriitorilor =i om de ]ncredere al regimului comunist.

Ion Vatamanu a fost un reformator ]ndr[zne\ al poeziei rom`- ne=ti din st`nga Prutului, risc`nd ]n 1962 s[ dea o carte de versuri libere, albe, deosebite de cele cultivate la noi ]n epoc[. Apoi a tra- dus din Walt Whitman, din Imant Ziedonis, asimil`nd creator un vers cu care nu prea eram obi=nui\i. Apoi =i-a ales drept metafor[ =i simbol frunza, explor`nd acest motiv ]ntr-o carte ]ntreag[ — De ziua frunzei — =i pun`ndu-ne din nou la ]ncercare gusturile =i pri- ceperile. Dup[ care se ]ntorcea ]n |ara Fagilor, de unde ne aducea multe =i surprinz[toare Secunde cu mun\i. P`n[ ne-am obi=nuit cu el =i l-am sim\it At`t de mult al p[m`ntului (e titlul volumului s[u din 1990) =i at`t de mult al nostru. }n epoc[ Ion Vatamanu se confund[ cu o seam[ de poezii care ]l exprimau pe de-a-ntregul, ca ni=te sinonime. Mai pomenim lu[rile sale de atitudine din anii de av`nt ai mi=c[rii de eliberare na\ional[ a rom`nilor est-pruteni, materializate ]n Ce vor scrii- torii?, Unire, moldoveni! =i ]n alte opere. Acesta a fost Ion Vatamanu: direct, militant, t[ios, polemic, ne]nfricat. }nceputul form[rii sale fusese pus ]nc[ ]n 1944, c`nd — copil de nici 7 ani — a v[zut cum se bate un st`lp de hotar ]ntre fra\ii de pe dou[ maluri de Prut. Mai t`rziu poezia St`lpul din poart[ avea s[-i creeze probleme la editur[, de fapt — la cenzura comunist[, care nu vroia s[ se numeasc[ a=a. Dar lua\i volumul Iubire de tine =i p[trunde\i-i sensurile. „Locul pe care stau — r`de./ Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 193 Gardul are s`rm[ =i poart[./ }ncearc[ st`lpul =i-l g`dil[,/ Numai el n-a r`s niciodat[...“. Nici st`nca din preajm[ nu r`sese, ne spune poetul ]ntr-o strof[. „Nu-i locul de vin[ c[ r`de,/ Astfel =i-aminte=te de pl`ns./ }ncearc[ =i st`nca =i-o g`dil[,/ C[ de mult n-a mai r`s“. A r`s sau nu p`n[ la urm[ st`nca, nu se =tie. Poate n-a =tiut nici poetul. El a =tiut ]ns[ altceva, un adev[r exprimat ]n strofa de ]ncheiere a poeziei: „Paragina-n lanuri ad`nc[/ R`de =i ea re- tezat[,/ Numai st`lpul acesta ]nc[,/ Numai el n-a r`s niciodat[“. Care r`s? Ce fel de r`s? +i c`t de clar putea s[ se exprime poetul ]n 1981 despre f[r[delegile „eliberatorilor“? De fapt, ]n aceea=i carte — Iubire de tine — ve\i g[si poezia Simplu. „Ca floarea-soarelui simplu,/ Fii ochiul ce vede,/ C[ci o \ar[ mai verde/ +i-o or[ mai verde/ Tu n-ai“. Acesta ni-i plaiul. „Ce de-a verde, ce de-a verde, ce de-a verde pe la noi!“ scrisese mai ]nainte Grigore Vieru. Dar continua\i lectura poeziei Simplu. „Reazemul t[u de \[r`- n[ —/ Ca diminea\a pe plai,/ C[ci o mai scump[ lumin[,/ A doua lumin[,/ Tu n-ai“. Un alt meleag natal n-avem. Acesta e al nostru. „Aici eu am s[-mi scutur spicul“ ]l ]ncredin\ase, la ]ntoarcere din Extremul Ori- ent, Nicolai Costenco. „Ca gr`ul ]n spice, simplu,/ Fii rodul ]ntreg, d[ruirea,/ C[ci tu n-ai alt[ iubire,/ Dar care alt[ iubire/ S[ ai?“ ]l completa Ion Vatamanu. P[m`ntul acesta e unica noastr[ iubire. Nici azi nu-au con=tientizat-o to\i cona\ionalii no=tri. Ion Vatamanu punea poezia Simplu ]n fruntea volumului s[u din 1981, de pe c`nd se obi=nuia s[ fie glorificat[ mai mult patria sovieti- c[ nem[rginit[ dec`t a=a-numita patrie mic[. Dragostea pentru plaiul natal a fost unul dintre motivele permanente ale crea\iei lui. Ar fi sufi- cient s[ numim aici poezia C`nd spunem azi Moldova noastr[ (din placheta Ora p[s[rii): „C`nd spunem azi Moldova noastr[,/ Al nos- tru e p[m`ntul.../ L-am scos din soare =i din ploaie,/ L-am pus pe a=ternuturi moi,/ +i moale a=ternut ne este...“. 194 Ion Ciocanu P`n[ aici totul se pare simplu, dar Ion Vatamanu ]=i propune dezv[luirea ideii de permanen\[ a Moldovei sau, mai exact, a senti- mentului Moldova, acesta fiind prezent ]n toate =i ]n tot: „+i v`ntul tot al nostru este.../ S[-nmorm`ntezi un v`nt,/ Cine-a ]ncercat?/ Doar noi am ]ncercat.../ Al nostru este v`ntul...“. Tot ce se atinge de Moldova este al nostru: „A noastr[ e =i ploaia,/ C[ci, ]ncerca\i de sete,/ O a=tept[m mereu./ A noastr[ e =i ploaia“, „Dar tot a noastr[-i luna./ Cine-a v[zut-o mai clar ca noi?/ Ca o aburit[ p`ine,/ +tiind c[ to\i m[n`nc’ din ea,/ +tiam — =i nou[ ne r[m`ne —,/ A noastr[ e =i luna...“. }ntreaga poezie este o ]nl[n\uire de idei fanteziste, gratuite ]n planul din fa\[, dar purt[toare de sens, adeveritoare g`ndului =i atitudinii autorului fa\[ de politica regimului comunist de a ne face „popor sovietic“ cu o patrie „de necuprins“, cu o limb[ de ]mpru- mut etc. Verbul lui Ion Vatamanu este =i aici energic, impetuos, au- torul parc[ s-ar teme c[ cineva i-ar putea ]nchide gura =i n-o s[ poat[ spune tot ce-l doare de pe la 1812 ]ncoace. }n realizarea ideii se sluje=te de anafore =i epifore, ]n unele strofe relu`nd — cu mare efect stilistic — versurile ini\iale, ]n altele relu`nd versul de ]nceput al poeziei. De exemplu: „+i pas[rea-i a noastr[./ C-am ]nv[\at-o cum s[ zboare,/ S[-ntind[-aripa peste mare,/ S[ c`nte-n simplu ciripit/ De nou-n[scut,/ De nou-murit.../ A noastr[ e =i pas[rea...“. Poetul promova ideea na\ional[ ]ntr-o form[ oarecum bizar[, apela — altfel zis — la un „limbaj esopic“, oferea cititorului doar unele ]nchipuiri, la prima vedere incredibile, care ]ns[ urmau s[ fie nu numai crezute, dar =i tr[ite profund =i con=tientizate temeinic de c[tre destinatarul lor: „+i dorul e al nostru.../ }n graiul nostru-acest cuv`nt/ Cu rumeneal[ de p[m`nt/ +i f[r[ s[-l =opte=ti/ Vorbe=te.../ +i dorul e al nostru...“. O poezie profund vatamanian[ este cea intitulat[ Ideal. De alt- fel, e una dintre cele mai cunoscute, chiar c`ntat[ ]n manier[ folc: „Tu — o frunz[,/ Eu — o frunz[./ Dou[ frunze/ }mpreun[,/ C`nd s-adun[,/ +tii ce fac?/ Un copac.// |ie \i-i drag,/ Mie mi-i drag...“. Autorul mizeaz[ ]n exclusivitate pe sensul figurat al cuvinte- lor-cheie, se poate spune c[ nu numai frunza este un simbol (ca Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 195 ]n cartea De ziua frunzei), dar =i copacul =i bulg[rul, de vreme ce =i ace=tia semnific[ mult „c`nd s-adun[/ }mpreun[“, iar bulg[- rul apare chiar ]nsufle\it (“Tu — un bulg[r,/ Eu — un bulg[r...“). Ion Vatamanu recurge la grada\ia artistic[, la compozi\ia ine- lar[, la interoga\ia retoric[, la care ]ns[ d[ r[spuns, parc[ intu- ind r[spunsul interlocutorului imaginar pe care astfel ]l implic[ =i mai temeinic ]n dialog. Explorator ]ndr[zne\ =i original al valorilor noastre eterne, Ion Vatamanu n-a putut s[ nu scrie despre limba str[mo=easc[, ]n maniera baladesc[ at`t de familiar[ lui, dup[ cum ne convingem la lectura poeziei Grai matern (din cartea At`t de mult al p[m`ntului): „Dulce-i mierea, c[-i culeas[/ De albine munci- toare,/ Dar mai dulce-i graiul nostru/ Printre graiuri =i popoare...“. Revenirea scrisului nostru la alfabetul latin, specific limbii rom`ne ]nc[ din fa=[, de pe vremea Imperiului roman, din care descindem, a fost consemnat[ de Ion Vatamanu poetic =i memo- rabil: „C[-i al nostru de departe/ P`n[ azi, pe acela=i plai,/ S[-l vorbim cu-o nou[ carte,/ Scris[ tot cu-acela=i grai“.

Ion Vatamanu cu un alt bucovinean talentat, Arcadie Suceveanu. 196 Ion Ciocanu Poetul are con=tiin\a adev[rului c[ limba ]nseamn[, de fapt, poporul. C[ dac[ dispare limba, dispare =i poporul care a vorbit-o: „Dac[-n lacrimi noi l-am tace,/ Ar lipsi ]n lumea mare/ Cel mai scump cuv`nt de Pace/ +i-un popor printre popoare“. Totu=i, ]n epoc[ Ion Vatamanu a fost cunoscut ca autor al unei alte poezii deosebit de inspirate despre limb[, poezie cu „proble- m[“, ce nu se reduce doar la glorificarea graiului str[mo=esc. Poe- zia se numea Cuvintele limbii moldovene=ti (]n cartea „Limba ]n care suntem“, Chi=in[u, Grupul editorial Litera, 1993, a ap[rut cu titlul Cuvintele) =i con\inea, ca =i Grai matern =i majoritatea poeziilor la tem[ din acea perioad[, glorificarea tezaurului nostru lingvistic. Cuvintele limbii acum numite corect: rom`ne, zicea Ion Vatamanu, sunt „demne =i st[p`ne,/ +i-s poruncite-a=a de mama,/ +i sun[ c`nd le ba\i arama,/ +i-s toate demne =i st[p`ne“. Am subliniat versurile al treilea =i al patrulea ale primei strofe nu numai pentru con\inutul lor ideatic important, dar =i pentru originalitatea comunic[rii poetice. Ca =i ]n alte poezii, scriitorul dovede=te o fermitate a „spunerii“ care confirm[ — pe viu — sigu- ran\a atitudinii: „+i au at`t c`t are-o limb[/ A-=i spune dorul =i destinul,/ +i-mb[rb[teaz[ ca =i vinul,/ +i au at`t c`t are-o limb[...“. La un moment dat poetul se adreseaz[ unui interlocutor imagi- nar: tu „cur[\[“ cuvintele =i, drepte, „le spune azi, le spune m`ine/ Cu inima ce bate-n tine,/ Cu z[ri mai noi =i mai senine,/ Le spune azi, le spune m`ine...“. Aceast[ adresare c[tre un interlocutor i-a trebuit autorului pen- tru diversificarea procedeelor de crea\ie. }n nemijlocit[ continu- are Ion Vatamanu formuleaz[ =i dou[ ]ntreb[ri grave, fa\[ de acela=i interlocutor concret: „...C[ci eu de-acolo, din vecie,/ Cu neodihn[-am s[ te-ntreb:/ — Ce face el, frumosul verb?/ Ce face el, str[bun cuv`ntul,/ +i cum e via\a =i p[m`ntul?“ Interoga\iile sunt retorice. R[spunsurile nu pot fi date dec`t de noi, cititorii, prin ac\iunile noastre de p[strare =i cultivare a limbii str[mo=e=ti. }n distihul de ]ncheiere poetul reia un vers din strofa precedent[, pe care ]l completeaz[ cu o afirma\ie r[spicat[, Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 197 adeverind — =i ea — fermitatea lui ]n problema limbii noastre: „C[ci eu de-acolo, din vecie,/ Mai am a spune =i a scrie“. Poezia Cuvintele denot[ metaforismul de calitate al ]ntregii crea\ii vatamaniene (ele „sun[ c`nd le ba\i arama“, „]mb[rb[teaz[ ca =i vinul“), dovede=te predilec\ia autorului pentru anafor[ =i epifor[, exprim[ o atitudine militant[ ]n problema limbii. Militant[, deoarece ]n primul r`nd scriitorul ]nsu=i are nevoie de o exprimare corect[, frumoas[ =i plastic[, pentru a-=i realiza proiectele de crea\ie. Or, Ion Vatamanu a avut o intui\ie sigur[, fin[ =i profund[ a limbii, intui\ie care i-a ajutat s[ creeze opere antologice, cum sunt multe poezii din ciclul Diminea\a m[rului (din volumul de totali- zare „Nimic nu-i zero“, 1987). Pledoaria poetic[ pentru ]nceputul de zi — „Nu risipi dimine\ile tale,/ c[ risipitele dimine\i/ se prefac ]n amurguri timpurii...“, „Nu c[uta mo=tenire ]n amurg,/ ci-n dimine- \ile zorite o c`nt[,/ ]nainte de a r[s[ri soarele...“ — sugereaz[ fr[ge- zimea sentimentelor, setea de ]nnoire a omului, ]n particular a poe- tului, dorin\a de a lua lucrurile de la cap[t, altfel zis — pe nou. Mai ales dimine\ile nu trebuie s[ le risipim, ne previne poetul, ]n mod metaforic, adres`ndu-se unui interlocutor imaginar (“Risipitorule!“). Ca o confirmare a g`ndului autorului la ceea ce e un ]nceput, o fr[gezime, o ]nnoire (= o diminea\[) vin adres[rile din poezia |ie-\i zic, suit[ de constat[ri-imperative privind imposibilitatea =i inopor- tunitatea umilirii florii-soarelui, salciei, pruncului =i miresei. Dup[ care vine, imediat, Diminea\a m[rului, ]n care nu numai diminea\a comport[ sensuri latente, nedezv[luite pe deplin, dar =i m[rul, care nu e numai fructul obi=nuit, banal: „C[ nu de m`ncare,/ ci de cu- loare,/ de natur[,/ c[ am a-l pune ]ntr-o ur[tur[...“. Prin mijlocirea m[rului ca simbol multisemnificativ, Ion Vata- manu exprim[ — de fapt, mai cur`nd sugereaz[ — o stare su- fleteasc[ deosebit[: „Problema m[rului m[ nelini=te=te azi dimi- nea\[,/ c[ci diminea\a m[rului,/ spre deosebire de alte dimine\i,/ e ro=ie,/ iar ]n[l\imea m[rului aduce s[rb[toare ]n ochi“. Diminea\a ]ns[=i, ca ]nceput de zi =i de tr[ire (sufleteasc[ ]nt`i de toate), este obiectul admira\iei poetului, de vreme ce „exist[ un 198 Ion Ciocanu nimb al luminii,/ diminea\a, ]nainte de r[s[ritul soarelui,/ c`nd se de=teapt[ solul ]n c`mp,/ c`nd se treze=te c`ntecul ]n p[s[ri,/ c`nd v[d ceea ce nimeni nu vede...“. }nceputurile toate sunt, pentru poet, adev[rate fenomene: „Fenomenul dimine\ilor curate!/ Fenomenul prunciei nep[tate!/ +i trezirea apelor!/ +i-mb[rb[tarea mugurilor!“ }n contextul exalt[rii poetice a dimine\ii =i m[rului, se umple de o semnifica\ie profund[ poezia Valoarea sentimentului X, cu precizarea polemic[ din final c[ „sfaturile“ vr[biilor ciripitoare (= ale celor nechema\i, str[ini de natura =i farmecul crea\iei) nu sunt necesare: „Eu vreau s[ aflu valoarea sentimentului X,/ ciripi- toarelor!// }n ecua\ia aceasta stihiometria ciripitului/ nu are ce c[uta...“. G`ndirea poetic[ este una specific[, neordinar[, ne d[ de ]n\eles Ion Vatamanu, =i refuz[ concursul celor care, vorba metaforic[ a sa, „]mi ciripeau g`ndirea...“. Poetul urmeaz[ precepte creatoare proprii, se exprim[ ]n modul original cerut de individualitatea sa inconfundabil[, de impera- tivele dep[=irii poeziei mimetice de odinioar[ =i a platitudinii dezarmante din poezia imediat postbelic[. }n acest sens mai cu seam[ ciclul Diminea\a m[rului se anun\[ ca o deschidere a poeziei noastre spre modernitatea autentic[ a crea\iei. „Sunt b`ntuit de focuri vii...“ exclam[ poetul, ca s[ afirme r[spicat =i polemic: „Nu- mp[rt[=esc cu cine-i frigider/ temperatura minus“. Poezie a sentimentului fierbinte, crea\ia lui Ion Vatamanu e saturat[ de elementul intelectual, ia nu o dat[ form[ prozaic[, arid[, ]n care o ]ntors[tur[ a discursului sau un final surprinz[tor coloreaz[ afectiv ]ntreaga comunicare poetic[. E cazul poeziei Uneori ]mi vine..., pe care o transcriem pentru ultimele dou[ ver- suri: „Uneori ]mi vine s[ m[ ascund ]ntr-o floare/ =i s[ stau aco- lo/ p`n[ nu s-or scutura toate vorbele/ de amenin\are a vie\ii/ cu un nou r[zboi...// Uneori ]mi vine s[ m[ bag ]ntr-o \eav[ de tun/ =i s[ zic celora/ care urzesc p`nzele mor\ii:/ — }mpu=ca\i cu mine ]n voi/ s[ v[d: cu ce o s[ v[ ap[ra\i?!“ Ciclul Diminea\a m[rului este remarcabil prin poeziile O carte nu e altceva dec`t moartea unui copac..., Salcie cu frunzele- Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 199 aplecate, }ndr[gostit ca mire, Erudi\ie popular[ =i, mai ales, |[ranii. Instructiv[ e deslu=irea unor particularit[\i de g`ndire =i de expri- mare ale poetului ]n poezia Tat[ b[tr`n =i mam[ b[tr`n[. Imaginea p[rin\ilor este original[ =i memorabil[: „Tat[ b[tr`n/ +i mam[ b[t- r`n[ —/ Doi pomi rev[rsa\i/ De-o culeas[ lumin[“. Dar ]mb[tr`nirea p[rin\ilor este numai una dintre cauzele durerii scriitorului „c-un piept zdruncinat,/ C-o inim[ slab[“. Poetul e un suflet zbuciumat: „Se lupt[ via\a ]n mine/ Cu moartea din mine —/ }n aceea=i c`ntare/ Mi-i r[u =i mi-i bine“. Nenum[rate dureri ]ndrept[\esc pe deplin refrenul ]ntregii poezii: „Trupul meu preface/ Durerea-n frumuse\i...“. O idee a acestei opere se con\ine ]n strofa penultim[: „O, lume, auzi/ Cum m[ zdruncin[-n piept?/ Durerea pe om/ }l face poet“. A=a se face c[ Tat[ b[tr`n =i mam[ b[tr`n[ este =i o confesiune de crea\ie a autorului. A autorului pe care-l preocupau ]ndeaproape problemele etice ale oamenilor, ca ]n poezia Nu la lume, ci la tine. Debut`nd cu o interoga\ie menit[ s[ ne fac[ aten\i — „Ce-ar putea s[-\i par[ greu?“ —, poezia e o dezbatere pe teme de moral[. Autorul vorbe=te metaforic despre ceea ce „nu-i greu“. De exemplu, „c[ nu-i greu s[ la=i o urm[/ Ce te-ntunec[ pe urm[“. Tocmai pe fun- dalul — psihologic =i social — creat de dezv[luirea liric[ a ceea ce „nu-i greu“ cap[t[ pondere afirmarea — r[spicat[, dar liric[ =i ea — a ceea ce „e greu“: „Greu e altceva, =i-i greu/ Mult s[ d[rui ce-i al t[u,/ +i s[ =tii c[ lumea vine/ Nu la lume, ci la tine“. “La tine“ presupune o adresare a poetului c[tre cineva imagi- nar. Forma aceasta — dialogal[ — a poeziei are menirea de a ne face aten\i la spusele autorului =i chiar de a ne angaja ]n percep\ia activ[ a mesajului ei etic: s[ fim deschi=i c[tre oameni. Fire profund poetic[, Ion Vatamanu a fost poet =i ]n eseistica sa, =i ]n proza din ciclul „A doua lumin[“ din cartea „Nimic nu-i zero“. Un prim =i concludent exemplu: instantaneul Mama. Chiar ]nceputul lui este o poezie f[r[ versuri ]n accep\ia consacrat[ a cuv`ntului, dar cu un ritm al s[u, interior, =i cu mult[ metafor[: 200 Ion Ciocanu „Femeia aceasta, care trece prin umbre, aceast[ mam[ f[r[ copii poart[-n piept patru morminte. Patru clopote negre bat sub patru aripi ale durerii...“. }ntreg discursul autoricesc este la fel de metaforic, de poetic: „Patru v`nturi ]i leag[n[ umbra, patru fl[c[ri se-nal\[ din inima acestei fe- mei solitare, care caut[ prin cimitirele lumii patru ani de na=tere =i- un singur an al mor\ii: cel de-al doilea r[zboi mondial...“. Impresionante sunt dialogurile — imaginare — ale mamei ]ndurerate cu cei trei fii =i cu so\ul s[u, tuspatru c[zu\i ]n r[zboi. Ca =i ]n poezii, textul este de o originalitate stilistic[ sclipitoare. Monologul mamei, tr[it ad`nc, este o autentic[ poezie ]n ]ntreaga ope- r[, care =i ea este — repet[m — poezie: „Dac[-i nevoie s[ zac[ cine- va-n p[m`nt, din neamul nostru s[ zac[, m[ ia pe mine, b[rbate, m[ pune-n p[m`nt s[ zac trei mor\i la r`nd, pentru to\i ei, feciorii mei...“. Ca ]n orice poezie, autorul recurge la anafor[ =i la epifor[, repet`nd, de exemplu, acel „un singur an al mor\ii: cel de-al doi- lea r[zboi mondial...“. “Cel de-al doilea r[zboi mondial!“ ne prevenea Ion Vatamanu ]nc[ ]n 1987. Prin imaginea vie a mamei ]nsingurate, prin fiecare cuv`nt al instantaneului Mama scriitorul ]nfiereaz[ r[zboiul. Nu „Marele r[zboi pentru ap[rarea Patriei“, cum ]l botezase propaganda stalinist-comunist[, ci r[zboiul al doilea mondial. +i ]n intuirea aces- tui adev[r Ion Vatamanu s-a dovedit un mare, un autentic poet.

BIBLIOGRAFIE SELECTIV{ Mihai Cimpoi, }ntre monolog =i rapsodie. — }n cartea lui: „Focul sacru“, Chi=in[u, Ed. Cartea moldoveneasc[, 1975; Refuzul frontierei: Ion Vata- manu. — }n cartea: „Literatura rom`n[ postbelic[. (Integr[ri, valorific[ri, reconsider[ri)“, Chi=in[u, Firma editorial-poligrafic[ Tipografia central[, 1998. Gheorghe Mazilu, Ion Vatamanu: „Diminea\a m[rului“. — }n cartea lui: „Reabilitarea calit[\ii artistice“, Chi=in[u, Ed, Literatura artistic[, 1989. Timofei Ro=ca, C[r\ile lui Ion Vatamanu. — }n „Basarabia“, 1992, nr. 1 =i 1993, nr. 6. Ion Ciocanu, Neuitarea ]naintemerg[torilor. — }n „Literatura =i arta“, 1996, 3 octombrie. Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 201 Dumitru MATCOVSCHI

Poet, prozator, dramaturg =i publicist. S-a n[scut la 20 octo- mbrie 1939 ]n comuna Vadu-Ra=cov, jude\ul Orhei. A absolvit Universitatea de Stat din Moldova (1962). A debutat editorial cu placheta de versuri Maci ]n rou[ (1963). S-a afirmat ca poet prin c[r\ile Cas[ p[rinteasc[ (1968), Melodica (1971), Patria, po- etul =i balada (1981), Soarele cel Mare (1989), Imne =i bleste- me (1991), M[ria sa Poetul (1992), Of (1993), Vad (1998) =.a. Dintre c[r\ile sale ]n proz[ se eviden\iaz[ romanele Toamna porumbeilor albi (1979) =i Focul din vatr[ (1982). Au avut ecou ]n epoc[ dramele sale montate pe scena Teatrului Na\ional „Mi- hai Eminescu“ Pre=edintele (1975), C`ntec de leag[n pentru bunici (1977), Tata (1979), Abecedarul (1984). 202 Ion Ciocanu }n anii de av`nt ai mi=c[rii de eliberare na\ional[ (1987— 1989) s-a manifestat ca publicist redutabil. Tot atunci a revigorat revista „Nistru“, ]n 1988 schimb`ndu-i denumirea — „Basarabia“ — =i fiind redactorul-=ef al acestei publica\ii p`n[ ]n 1997. Este laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova (1990). Membru titular al Academiei de +tiin\e din Republica Moldova (1995).

Folcloric[ prin factur[ =i baladesc[ prin spirit, lirica lui Dumitru Matcovschi este una a dezbaterilor etice, a r[spunderilor =i angaj[rii civice. Ea atest[ o ]mpletire fericit[ a intimit[\ii (o pla- chet[ de versuri a autorului, din 1965, se numea Univers intim) cu deschiderea larg[ spre elementul social. Personajul liric al poeziei Va fi ca m`ine, de exemplu, este sigur c[ va veni „judecata/ Multp[timitelor \[r`ne“, c[ „vom a=tepta r[splata/ Pentru p[cate, se-n\elege“. Vom r[spunde ]n fa\a cui? „Judec[tori vor fi str[bunii/ Ce-au stat de veghe la hotare/ Pe timpurile Semilunii,/ Pe vre- mea hoardelor barbare;// Str[bunii, poate =i p[rin\ii,/ B[tr`ni de tot, p[=ind agale,/ Pu\ini la trup, usca\i ca sfin\ii/ Ce lumineaz[ catedrale“. +i ce ne a=teapt[ la marea judecat[ a viitorului? „Va fi c`ndva, va fi oriunde,/ Neap[rat va fi. De-aceea/ Hai s[ vedem ce vom r[spunde:/ Noi am tr[dat sau nu ideea?/ Noi am furat sau nu poporul?/ Noi ne-am v`ndut sau nu credin\a?/ Noi am =tiut ce-nseamn[ dorul?/ Ce rost mai are poc[in\a?“ Filonul publicistic al acestei poezii nu ]n[bu=[ tr[irea puter- nic[ a personajului con=tient de misiunea sa ]n istoria noastr[ de azi =i de m`ine. Pentru p[cate (ca cele pomenite) avem a r[spunde =i „dac[ zeii, buni cu to\ii,/ Ne vor ierta, cum iart[ zeii,/ N-au s[ ne ierte str[nepo\ii —/ }nving[torii =i plebeii!“ Dragostea pentru p[rin\i =i ]n general pentru ]nainta=i, ale c[ror n[zuin\e, idealuri =i fapte suntem chema\i s[ le continu[m, este o tem[ permanent[ a poetului. Eviden\iem, pentru ]nceput, poe- Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 203 zia Mama, oper[ plin[ de duio=ie =i recuno=tin\[, exemplu de vers sincer =i inspirat: „Palma ta ne-a m`ng`iat,/ Vorba ta ne-a leg[- nat,/ Am crescut cu al\i copii de-o seam[./ L`ng[ pomul cel ro- tat,/ L`ng[ pragul casei noastre, mam[...“. Mama e fiin\a care ne scoate ]n lume cu tot ce-i trebuie unui om: „Am fost buni =i r[i am fost,/ Tu ne-ai c[utat un rost/ Cu pove\e pl`nse ]n n[fram[./ Tu ne-ai ]nv[\at un grai,/ Tu ne-ai d[ruit un plai/ +i-am plecat cu el ]n lume, mam[...“. Simplitatea versului de sorginte folcloric[, tonalitatea bala- desc[, p[strat[ p`n[ la ultima silab[ a poeziei, adresarea direct[, ]n pozi\ie de epifor[ (“mam[“), compara\ia cu „o floare din gr[din[“, ve=tezit[ de toamne =i troienit[ de ierni, apoi alte particularit[\i de concep\ie =i de compozi\ie fac memorabil[ imagi- nea celei mai scumpe fiin\e de pe p[m`nt. De la mam[ provine cuv`ntul matern, o alt[ permanen\[ a universului tematic matcovschian. }n crea\ia lui Dumitru Matcovschi graiul nostru are un specific inconfundabil, pe care ]n poezia Lim- ba matern[ ]l red[ prin detalii concrete =i concludente, ca busu- iocul, dorul, doinele, codrii, balada, mioara, luceaf[rul. Metaforele izvor`nd firesc din textul alc[tuit din cuvinte neao=e, au arom[ folcloric[, merg drept la inima cititorului ]ndr[gostit de tot ce e al nostru, frumos =i nemuritor. „Limba matern[, ca floarea etern[/ De busuioc =i de dor —/ Dor de \[r`ne, de doine b[tr`ne,/ De fream[tul codrilor“ e aceea care „ne adun[ cu soare =i lun[,/ Cu viitor =i trecut —/ Frunza de laur b[tut[ ]n aur/ De-un me=ter necunoscut“. Poetul recurge la asocia\ii nea=teptat de rodnice ]n context, care sporesc enorm expresivitatea imaginilor sale: „Limb[ de p`ine, de neam ce r[m`ne,/ Cas[ cu masa ]n prag./ C`nt[ =i pl`nge, c`nd roua o fr`nge,/ Ramur[ verde de fag“. Chiar reluarea primei strofe, ]n finalul poeziei, sugereaz[ d[inuirea ]n timp, con- tinuarea fiin\[rii =i evolu\iei limbii — „floare etern[“. Din acelea=i semne ale ve=niciei noastre fac parte obiceiurile na\ionale, ca sem[natul de Anul Nou. }n stilul baladesc ]ndr[git, Dumitru Matcovschi ]i vede pe sem[n[tori ]ntr-o aur[ de poveste: 204 Ion Ciocanu „Ca brazii de la munte lumin`nd,/ Pe umeri p[s[ri tinere purt`nd,/ Ei vin, b[rba\i, s[ binecuv`nteze/ Povara grea a bunului p[m`nt“. Lexicul poeziei, imaginile, chiar ritmul versurilor sunt de origine folcloric[: „+i cre=te gr`ul pe picior de plai/ Vrabie-n spic =i tres- tie ]n pai,/ Din mo=i-str[mo=i =i ]nc[ mai destoinic/ Din inimile noastre =i din grai“. }ntreaga poezie Sem[n[tori este o glorifi- care a continuit[\ii noastre, sugerat[ de altfel =i de repetarea, ]n final, a strofei inaugurale: „Vin s[rb[tori cu bravi sem[n[tori,/ Vin bravi sem[n[tori cu s[rb[tori,/ Pe drum de \ar[ spulberat fol- cloric,/ Din datin[ de vreme c[l[tori“. Dumitru Matcovschi simte p`n[ la durere nevoia noastr[ de r[d[cini, aceasta fiind ]n concep\ia lui una dintre ideile care nu trebuie nicidecum tr[date (a se mai vedea o dat[ poezia Va fi ca m`ine). O dovad[ este parabola deosebit de sugestiv[ R[d[cini. Nuca picat[ „din cer“ (din pliscul unei ciori c[l[toare) a ]ncol\it ]n humele noastre, dar a dat un nuc „cu dor de duc[“. Pentru el plaiul nostru e str[in, de aceea nucul ]l poate oric`nd p[r[si. Cu totul altfel se prezint[ gospodarul casei =i nevasta acestuia. La vederea nucului care „a luat-o razna-n lume“ ei n-au putut r[bda =i „au ]ngenuncheat pl`ng`nd“. Ei n-au reu=it s[-l \in[ locului pe nucul „interna\ionalist“. Rostul parabolei matcovschiene rezid[ ]n sugestia foare puternic[ a r[d[cinilor care-i \in ]n huma str[mo- =easc[ pe „gospodarul casei“ =i pe nevasta lui: „+-au tot pl`ns o noapte, vai,/ De-au ajuns s[ se trezeasc[ —/ Ea b[laie, el b[lai,/ / Iar din talp[, din genunchi/ }ncepur[ s[ le creasc[/ R[d[cini de nuc, m[nunchi“. Simplitatea folcloric[ a vocabularului =i atmosfera de basm din finalul poeziei poten\eaz[ spiritul profund na\ional al ]ntregii parabole. Mesajul etic al operei — nevoia de r[d[cini a omului din popor, devotat vetrei p[rinte=ti =i care nu se confund[ cu ace- la pe care „v`ntu-l poart[ ca pe-o scam[“ (Grigore Vieru), — este unul ]ntrem[tor, reconfortant. Ca =i acela al unui excelent C`ntec b[tr`nesc, al c[rui per- sonaj liric ]=i imagineaz[ o situa\ie extrem de complicat[, domi- Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 205 nat[ de un dramatism sf`=ietor. „+i-am crescut un biet stejar/ L`ng[-o ap[ de hotar,/ +i-am trecut din m`ini ]n m`ini,/ De-am slujit pe mul\i st[p`ni“ este uvertura plin[ de sugestie liric[ a desti- nului personajului-copac pe parcurs de secole, de pe la 1812 poate. „Am slujit st[p`n bogat,/ Mi-a fost slujba chin curat,/ Am slujit st[p`n str[in/ +i slujba mi-a fost pelin“ — aceasta e, de fapt, situa\ia personajului, urm[toarele dou[ strofe constituind o desf[=urare sau o dezv[luire, o concretizare metaforic[, folclo- ric-metaforic[ a acesteia: „Cel bogat, c[ e bogat,/ Ramurile mi-a t[iat,/ Mi le-a rupt, mi le-a ciuntit,/ Vergi din ele-a preg[tit.// Cel str[in, c[ e str[in,/ M-a s[pat la r[d[cini/ +i, cum m-a s[pat, mi-a spus/ C[ n-o s[ mai cresc ]n sus...“. Situa\ia delematic[ a personajului-copac formeaz[ o paralel[ artistic[ fa\[ de omul nimerit, pe r`nd, ]n slujba diferi\ilor st[p`ni, unul mai nemilos dec`t altul. Rezolvarea situa\iei urmeaz[ mode- lul folcloric, fiind o expresie a optimismului popular =i lu`nd for- ma unei confirm[ri depline a nevoii de r[d[cini: „Noroc c[ m[ =tiu stejar/ +i-am crescut din mine iar,/ Alte r[d[cini am prins,/ Ramuri dese am ]ntins“. O ]ntreag[ filozofie a existen\ei omului, ]n particular a rom`- nului din st`nga Prutului, se con\ine ]n parabola aceasta suges- tiv[, al c[rei subtext, de altfel principal ]n opera de art[, se dovede=te cu adev[rat viguros =i memorabil. Glorificarea inspirat[ a omului cu r[d[cini ]nfipte ad`nc ]n humele str[mo=e=ti ]l duce pe Dumitru Matcovschi la elogierea inspirat[ a plaiului natal, a istoriei =i vitejiei str[bunilor =i a altor realit[\i ]n afara c[rora nu exist[ neamul. Poet patriot, autorul se dest[inuie ca o parte constituent[ a p[m`ntului acesta =i a isto- riei lui, de care ]l leag[ ad`ncile =i ve=nic lucr[toarele r[d[cini. „Crescut ]n suflet un p[m`nt,/ Cel mai frumos p[m`nt din lume,/ Cu ve=nic dor, cu dulce nume,/ Ca un luceaf[r lumin`nd —/ Cres- cut ]n suflet un p[m`nt“ e prezentarea general[ a comuniunii per- sonajului liric cu plaiul natal. „}n el str[mo=ii odihnesc/ Din b[t[lii 206 Ion Ciocanu ]ntorsi la via\[,/ Cu sabie ]n m`na dreapt[/ +i ochi de vulture ceresc —/ }n el str[mo=ii odihnesc“ este dezv[luirea cauzei sfinte a comuniunii perfecte. „}n el coboar[ r[d[cini/ De pom cu road[ =i cu vie,/ +i de Ion, =i de Marie/ La casa lor nicic`nd str[ini —/ }n el coboar[ r[d[cini“ este sugestia puternic[ a r[d[cinilor deve- nite o metafor[ ]nc[rcat[ de multiple semnifica\ii. Anume =i nu- mai ]n prezen\a „r[d[cinilor“ omul nu se simte aici „str[in“, spre deosebire de acela pe care „v`ntu-l m`n[ ca pe-o scam[“, „azi aici =i m`ini departe,/ U=or de plai se desparte“ (Grigore Vieru). P[m`ntul ]nsu=i este numit de Dumitru Matcovschi „balad[“ ]n poezia cu titlul Crescut ]n suflet, a c[rei strof[ de ]ncheiere nu las[ loc ]ndoielii c[ r[d[cinile milenare, con=tientizate ad`nc de fiecare dintre noi, imprim[ ]ntregii noastre existen\e un sens major, ]n[l\[tor: „P[m`nt al \[rii =i al meu,/ Balad[ veche, dar =i nou[,/ R[sfr`nt[ ]ntr-un pic de rou[/ +i-ncins[-n br`u de cur- cubeu —/ P[m`nt al \[rii =i al meu“. Poetul ]=i aduce contribu\ia la procesul, deloc simplu, mai ales ]n cazul unor concet[\eni pasivi, indiferen\i =i chiar refractari la ideea na\ional[, de con=tientizare a r[d[cinilor noastre =i a misi- unii ce ne revine pe acest p[m`nt. O face =i ]n poezia Omul, o alt[ parabol[ a comuniunii indisolubile dintre individ (]n sens filo- zofic) =i societate. „Da, eu sunt o frunz[ verde,/ Da, eu sunt un bob de gr`u,/ Da, eu sunt un strop de ap[/ Dintr-o mare, dintr- un r`u“, se dest[inuie personajul liric. +i nu e pu\in, de vreme ce el are con=tiin\a adev[rului c[ „unde-i unul, nu-i putere“, =i se ]ntreab[ clar, r[spicat: „Ce-i o frunz[ verde-n codru,/ Ce-i un bob de gr`u ]n lan,/ Ce-i un strop de ap[-n mare,/ }ntr-un r`u, ]ntr- un ocean?“ Sensul =i esen\a acestui monolog al individului (]n accep\ia filozofic[, pe care am mai pomenit-o) rezid[ ]n prezentarea prin imagini vii, concret-sensibile, a necesit[\ii integr[rii organice a fiec[ruia dintre noi ]n acea comuniune, gra\ie c[reia ne putem p[stra, afirma =i dezvolta sub toate aspectele. Consemn[m un Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 207 anumit surplus de logic[ formal[ ]n urm[toarele dou[ strofe, care ]ns[ nu anihileaz[ efectul poetic, autorul men\in`ndu-se ]n ca- drul g`ndirii metaforice =i al parabolei: „Frunza-i frunz[ l`ng[ frunz[,/ Bobul l`ng[ bob e bob,/ Stropul care face marea/ Numai l`ng[ strop e strop“. Finalul poeziei sun[ ca o apoteoz[ a rela\iilor jinduite dintre individ =i neamul din care face el parte: „C[ sunt frunz[, sunt =i codru,/ C[ sunt bob, eu sunt =i lan,/ C[ sunt strop, eu sunt =i mare,/ Sunt =i r`u, sunt =i ocean“. }n felul acesta poezia lui Dumitru Matcovschi ]=i dezv[luie particularit[\i definitorii, ca simplitatea folcloric[ a concep\iei ini\iale, caracterul neao= al planului din fa\[ al imaginii (para- bolei), ad`ncimea semnifica\iei etice =i, mai larg, sociale a textu- lui, prezen\a acelui substrat de sensuri ale faptelor concrete evo- cate de autor, care se nume=te subtext poetic, =. a. Succesele de crea\ie ale autorului ]=i au explica\ia =i ]n dra- gostea pentru cuv`nt, m[rturisit[ de el ]ntr-o inspirat[ profesi- une de credin\[ intitulat[ Cuv`ntul. Convingerea scriitorului e c[ „la ]nceput a fost cuv`ntul/ +i de aceea ]n cuv`nt/ A-nc[put, rotund, p[m`ntul—/ Fir de mac =i fir de g`nd“. Dumnezeu e, ]n concep\ia lui Dumitru Matcovschi, fiin\a suprem[ care „dac[ este, este-anume/ }n cuv`ntul care-l spui“. Tocmai — =i numai! — o atare ]n\elegere a cuv`ntului ca ele- ment principal al textului literar poate favoriza o adev[rat[ „art[ a cuv`ntului“. To\i vorbitorii unei limbi trebuie s[ se ]nchine ]n fa\a cuv`ntului matern ca ]n fa\a lui Dumnezeu, dar ]n primul r`nd =i mai cu seam[ este chemat s[ fac[ acest lucru scriitorul. C`teva poezii matcovschiene se dovedesc deosebit de impor- tante prin calit[\ile lor =i prin mesajele exprimate, prima fiind P[rin\ii: De ce nu =tim s[ ne iubim p[rin\ii? De ce nu =tim copii cumin\i s[ fim? P[rin\ii no=tri lumino=i ca sfin\ii, 208 Ion Ciocanu Cobor`tori din dor =i suferin\e, De ce nu =tim, cinstit, s[-i pre\uim?

Ei seam[n[ cu pomii din c`mpie Ce cresc ]n timp neobosit =i demn, S[ adumbreasc[ cuib de cioc`rlie +i gur[ de izvor cu ap[ vie La r[d[cina unei cruci de lemn.

... +i ast[zi mama vine ca o mam[ La fiul ei cel mult risipitor +i ]i aduce strugure de poam[, P`ine =i nuci legate ]n n[fram[ Din s[rb[toarea grea a anilor.

+i ast[zi tata vine ca un tat[ Din c`mp, de la cosit, de la arat, Copila cea frumoas[ s[ =i-o vad[, +i o g[se=te la un col\ de strad[ Nebun ]ndr[gostit[ de-un soldat.

B[tr`n[ toamn[, iarn[ mai b[tr`n[, Cu spulber =i p[dure ]n fr[m`nt, +i intr[-ncet p[rin\ii ]n \[r`n[ P`n[ la br`u =i mai departe p`n[ La suflet, la oftat =i la cuv`nt:

“Dea Domnul pace =i dea Domnul ploaie, Auru-n spic s[ fie cu noroc +i ramura de rod s[ se ]ndoaie, +i niciodat[ s[ tr[i\i r[zboaie Cu toat[ lumea mare la un loc.

Dea Domnul casa s[ v[ fie cas[, Nicic`nd str[in[, t`n[r[ prin veac, Cu frate a=ezat ]n cap de mas[, Cu prunc l`ng[-o poveste mai frumoas[ Despre-un cioban ]n \undr[, cu toiag. Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 209 Dea Domnul s[-ave\i parte de iubire Mereu senin[ cum e lacrima, Spre r[t[cire =i spre reg[sire }n vorb[ nerostit[, ]n privire, }n frunz[, fir de iarb[ =i ]n stea“.

}ntoarcere din lut ]n soart[ nu e. Am fost copii, dar n-am r[mas copii. +i ei, p[rin\ii, c[tre ceruri suie, +i cerurile por\ile-=i descuie, +i clopotele bat din ve=nicii.

O iarb[ coapt[ =i o coas[ nou[, Un strop de ap[ =i un nesf`r=it; La miez de noapte luna pietre plou[, Cad pic[turi de s`nge-n loc de rou[ +i r[s[ritul curge-n asfin\it.

De ce nu =tim s[ ne iubim p[rin\ii? De ce nu =tim feciori cumin\i s[ fim? P[rin\ii no=tri lumino=i ca sfin\ii, Cobor`tori din dor =i suferin\e, De ce nu =tim, cinstit, s[-i pre\uim? Tip[rit[ prima dat[ ]n cartea „Patria, poetul =i balada“ (1981), poezia P[rin\ii confirm[ o particularitate constant[ a crea\iei scri- itorului: aceea de a ob\ine o rezonan\[ civic[ puternic[ a unei teme preponderent personale, intime s-ar p[rea, sau — ceea ce e totuna — de a vorbi despre lucruri importante, vitale nu numai ]n plan intim, personal, dar =i ]n plan larg, social chiar, cum sunt rela\iile dintre p[rin\i =i copii (dintre copii =i p[rin\i) cu mult[ c[ldur[ sufleteasc[, cu participare afectiv[ direct[, cu durere ]n sf`r=it. Tematic ea face parte din poeziile de venerare a ]nainta=ilor, dar prin caracterul problemelor etice formulate de data aceasta direct =i t[ios, prin con\inutul filozofic al imaginilor =i prin 210 Ion Ciocanu particularit[\ile compozi\iei, ea necesit[ s[ fie analizat[ aparte. Dumitru Matcovschi ]=i r[m`ne fidel ca poet liric dominat de vi- ziuni folclorice la nivel de vocabular, limbaj, atmosfer[ =i viziune asupra vie\ii, dar nu se sinchise=te de interven\ia retoric[, menit[ s[ pun[ ]n chip necru\[tor problema rela\iilor dintre copii =i p[rin\i =i s[ nu lase loc atitudinii de ]mp[ciuire cu o stare de lucruri anor- mal[. Alteori „trimis“ ]n subtext, dramatismul situa\iei de la teme- lia poeziei P[rin\ii este prezentat ]n mod discursiv, printr-o inte- roga\ie retoric[ ce nu admite replica: „De ce nu =tim s[ ne iubim p[rin\ii?/ De ce nu =tim copii cumin\i s[ fim?/ P[rin\ii no=tri lumino=i ca sfin\ii,/ Cobor`tori din dor =i suferin\e,/ De ce nu =tim, cinstit, s[-i pre\uim?“ }ntrebarea e retoric[, divulg`nd p[rerea autorului c[ dincolo de rela\iile bune sau chiar foarte bune ale multor cona\ionali ai no=tri cu p[rin\ii lor, ace=tia nu sunt totu=i venera\i dup[ merit. }n\elegerea temei e de origine popular[ =i se reduce la adev[rul c[ nu exist[ m[sur[ pentru recuno=tin\a ce urmeaz[ s-o ar[t[m mamei, tatei, celorlal\i ]nainta=i. Poetul pl[smuie=te metafore =i compara\ii pline de sens =i de farmec (“lumino=i ca sfin\ii“, „cobor`tori din dor =i suferin\e“) =i se dest[inuie liric, dar ]n scopul dezv[luirii motivului abordat pro- cedeaz[ oarecum epic, apeleaz[ la nara\iunea ]ntins[, la versul lung, de 11 =i chiar 12—13 silabe, pentru a-i caracteriza pe ]nainta=i: „Ei seam[n[ cu pomii din c`mpie/ Ce cresc ]n timp neo- bosit =i demn,/ S[ adumbreasc[ cuib de cioc`rlie/ +i gur[ de iz- vor cu ap[ vie/ La r[d[cina unei cruci de lemn...“. }n textul poeziei ]=i g[sesc locul faptul cotidian concret =i evo- cator (mama vine la fiu, tata vine la fiic[) =i urarea tradi\ional[ (folcloric[) „Dea Domnul pace =i dea Domnul ploaie...“, „Dea Dom- nul casa s[ v[ fie cas[...“, „Dea Domnul s[-ave\i parte de iubi- re...“, urmate de monologuri autorice=ti pe c`t de simple =i lirice, pe at`t de metaforice =i dramatice: „}ntoarcere din lut ]n soart[ nu e./ Am fost copii, dar n-am r[mas copii./ +i ei, p[rin\ii, c[tre Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 211 ceruri suie,/ +i cerurile por\ile-=i descuie...“. Imaginile pl[smuite de scriitor sunt plastice, vizuale; autorul apeleaz[ la grada\ia ar- tistic[, la construc\ia anaforic[ a versurilor (“+i ast[zi mama vine ca o mam[...“, „+i ast[zi tata vine ca un tat[...“), la compozi\ia inelar[ (relu`nd ]n final strofa ini\ial[). Poezia se ]ncheie cu interoga\ia retoric[ ini\ial[, astfel oblig`ndu-l pe cititor la medita- \ie ]ndelungat[, profund[, necru\[toare, ci nu la un r[spuns pri- pit, formal =i — de ce nu? — neomenesc. Ecourile din balada popular[ Miori\a se afirm[ aici pe at`t, pe cat e vorba — ]n ambele opere — de grija fiului fa\[ de mam[ =i de saturarea textelor cu imagini dominate de un remarcabil colorit na\ional. De altfel, motivul vener[rii p[rin\ilor este reluat par\ial ]n poe- zia Eu nu sunt pas[re, ca =i motivul r[d[cinilor simbolizate de acela=i copac la care ne-am mai referit — nucul. E o dest[inuire liric[ succint[, dens[ =i bogat[ ca substan\[ ideatic[. Monologul autoricesc are caracter de replic[ f[r[ drept de apel, adresat[ unui interlocutor imaginar (ceea ce nu ]nseamn[ inexistent). Persona- jul liric ]=i iube=te plaiul nu numai c`nd ]i e bine; intemperiile nu-l determin[ s[-=i caute alt „loc“: „Eu nu sunt pas[re, s[ =tii,/ +i nu-mi schimb locul c`nd se las[/ Peste p[m`nt =i peste cas[/ Brumele toamnei argintii“. Apare — =i la Dumitru Matcovschi — ideea de „aproape“, at`t de familiar[ lui Grigore Vieru, =i faptul nu este ]nt`mpl[tor la doi poe\i care vin din folclor =i nici blamabil: ei exprim[ realit[\i simi- lare, interferen\ele fiind naturale, poate chiar inevitabile: „Aici mi-i vatra, =i-i aleas[,/ +i drag[ mi-i, =i scump[ mi-i,/ Nu c[-i bogat[ =i frumoas[,/ Dar c[-i aproape inimii“. Intemperiile naturale, numite direct, comport[, evident, sen- suri =i semnifica\ii sociale: „Fie ]nghe\, fie furtun[,/ Nici frig ]mi e, =i nici mi-e team[/ Cu frate, sor[ ]mpreun[,/ Al[ture de tat[, mam[“. 212 Ion Ciocanu Poezia Eu nu sunt pas[re reprezint[ o alegorie incitant[, ]n care nega\ia spore=te considerabil puterea afirmativ[ a mesajului comunicat de autor. Ce-i drept, ]n final autorul recurge la afirma\ia direct[, face ca =i cum o generalizare a primelor trei catrene, dis- tihul de ]ncheiere adeverind structura de sonet a operei =i oferin- du-ne, ]n mod metaforic, ideea poeziei: „Suntem un crez, suntem o soart[ —/ +i cre=te nuc b[tr`n ]n poart[“. De acest nuc, de acest plai personajul liric nu se desparte cum nu se desparte de mam[, de tat[, de tot ce-i al s[u =i sf`nt. +i nu numai c[ nu se desparte; dragostea pentru plai, ca =i venera\ia pentru p[rin\i, str[mo=i, grai =i celelalte realit[\i sfinte fiec[ruia dintre noi, presupune o anumit[ angajare, o anumit[ contribu\ie, =i Dumitru Matcovschi nu preget[ s-o abordeze ]n poezia Dato- rie. „Sunt plaiuri mai frumoase/ Ca ori=ice poveste,/ Dar ce am eu cu ele?/ Str[ine toate-mi s`nt./ Al meu e cel de-acas[./ Mi-i scump a=a cum este./ Pe slav[ =i pe aur/ Cum a= putea s[-l v`nd?// Sunt graiuri cunoscute/ }n orice col\ de lume,/ Dar graiul meu e altul,/ Abia de-un neam vorbit./ Nu-l dau nici pe-o coroan[./ Nu-l schimb pe nici un nume./ S[raci mi-au fost str[bunii/ +i-at`t am mo=tenit“. Con=tiin\a valorilor spirituale ale neamului este prima tr[s[tur[ caracteristic[ a personajului liric, exprimat[ de autor prin dou[ interoga\ii retorice =i prin dou[ nega\ii violente, toate adeverind un patriot convins =i conving[tor. Dar mai e ceva esen\ial — ]n via\[ =i ]n art[ — =i poetul ape- leaz[ la monologul menit s[ materializeze inten\ia v[dit[ ]n ti- tlu: „Tr[ind aceast[ via\[,/ Avem o datorie:/ S[ \inem foc ]n vatr[/ Prin secolii ce vin/ +i um[r l`ng[ um[r/ S[ cre=tem pomi din glie,/ Cu sfintele izvoare/ Ca s[ ne ]nfr[\im“. Unda publicistic[, prezent[ =i ]n alte opere matcovschiene, se afl[ ]n concordan\[ cu natura mesajului comunicat de autor: o idee grav[, deosebit de important[, are nevoie de o expresie clar[, angajant[. }ns[ chiar dac[ o atare idee poate fi promovat[ prin Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 213 alte modalit[\i, cea publicistic[ nu este exclus[, mai cu seam[ c[ scriitorul nu ocole=te metafora (“S[ \inem foc ]n vatr[“, „Cu sfin- tele izvoare... s[ ne ]nfr[\im“), expresia idiomatic[ folcloric[ (“um[r l`ng[ um[r“), discursul personajului liric fiind dominat de sinceritate =i lirism. Un sim\ artistic fin l-a ferit pe Dumitru Matcovschi de un even- tual final publicistico-retoric =i l-a ]ndemnat s[-=i ]ncheie poezia cu o alt[ interoga\ie retoric[, ]n m[sur[ s[ acutizeze sensibilitatea cititorului, s[-l incite pe acesta =i s[-l mobilizeze psihologic =i inte- lectual: „O carte fetei mele/ }i voi l[sa ca m`ine./ Cuvintele din carte/ Vor fi muiate-n dor;/ Ci dac[ nu va =tie (licen\[ poetic[. — I. C.; corect: nu va =ti)/ Copila s[ le-ng`ne,/ Au n-ar fi mult mai bine/ De pe acum s[ mor?“ Datoria se dovede=te un lan\ de rela\ii: noi ducem mai departe ceea ce ne-au l[sat p[rin\ii, copiii no=tri dezvolt[ ceea ce le l[s[m noi, =i numai ]n felul acesta putem reu=i cu adev[rat „s[ \inem foc ]n vatr[/ Prin secolii ce vin“. Ne ajut[ ]n aceast[ ac\iune temerar[ tot ce este profund =i au- tentic na\ional. Cu condi\ia s[ ne cunoa=tem bine tezaurul spiri- tual r[mas de la ]nainta=i =i s[-l pre\uim dup[ merit. Este o su- gestie liric[ puternic[ rezultat[ din poezia Doina: Aceast[ pas[re ce bate la fereastr[ Cu-aripa ei de noapte =i de dor, N[scut[ este din iubirea noastr[ +i din iubirea mare-a tuturor.

Aceast[ pas[re st[p`n[ peste toate, Cu glas de maic[ scump[ =i de prunc, E o chemare-a stelelor preapoate +i-a lumilor ce nu ne mai ajung.

Aceast[ pas[re ce zboar[ peste moarte +i are suflet de p[m`nt =i grai, 214 Ion Ciocanu Copiilor din p`ine le ]mparte, P[rin\ilor le face loc ]n rai.

Aceast[ pas[re durerea ce ne =tie, La un soroc de b[t[lie grea, Pe cei c[zu\i ]n lupt[ ]i ]nvie +i ]i ]nva\[ a se r[zbuna. Poezia de care ne ocup[m aici a putut fi citit[ ini\ial ]n cartea „Armonii“ (1985) =i constituie o alt[ dovad[ a aplec[rii spre te- mele, motivele, problemele fundamentale ale existen\ei noastre. Sunt ]n via\a oric[rei na\iuni valori nepieritoare, care \in treaz[ con=tiin\a ei de sine =i n-o las[ r[t[cit[ printre celelalte semin\ii. O atare valoare este pentru noi doina str[bun[. }ncerc`nd s[ dea o imagine proprie acestei valori de nepre\uit, Dumitru Matcovschi formuleaz[ c`teva defini\ii plastice impresionante ale c`ntecului de temelie al muzicii noastre na\ionale, a c[ror ]nl[n\uire are un efect puternic =i mobilizator. }nse=i „defini\iile“ sunt metafore (“Pas[re ce bate la fereastr[/ Cu-aripa ei de noapte =i de dor“, „Pas[re st[p`n[ peste toate,/ Cu glas de maic[ scump[ =i de prunc“ etc.), construc\ia anaforic[ a poeziei gener`nd un anumit dina- mism ]n dezv[luirea motivului principal — d[inuirea =i bineface- rile doinei — =i a celor secundare (doina ca expresie a iubirii, doina ca ]ndemn la cunoa=tere, doina ca mijloc de alinare a sufle- tului etc.), grada\ia artistic[ a sentimentelor =i ideilor persona- jului liric permi\`nd o acumulare progresiv[ de am[nunte =i detalii concrete, plastice =i sugestive, toate acestea culmin`nd cu „defi- ni\ia“ doinei ca imbold la lupt[ p`n[ la victoria jinduit[: „Aceast[ pas[re durerea ce ne =tie,/ La un soroc de b[t[lie grea,/ Pe cei c[zu\i ]n lupt[ ]i ]nvie/ +i ]i ]nva\[ a se r[zbuna“. Poezia Doina se ]ntemeiaz[ pe un ritm adecvat inten\iei cre- atoare a autorului. Primul vers al fiec[rei strofe are 13 silabe, c`te cer „defini\iile“ originale, poetice ale doinei, a c[ror ]nl[n\uire este prezentat[ de poet cu ajutorul anaforiei: „Aceast[ pas[re ce Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 215 bate la fereastr[...“, „Aceast[ pas[re st[p`n[ peste toate...“, „Aceast[ pas[re ce zboar[ peste moarte...“, „Aceast[ pas[re dure- rea ce ne =tie...“. Cel de-al treilea vers al fiec[rei strofe, care rimea- z[ cu primul, are 11 silabe, fiind mai pu\in solemn dec`t „defini- \iile“, versurile al doilea =i al patrulea sunt =i mai scurte — de c`te 10 silabe — =i ]ncheie ]n mod r[spicat fiecare dintre cele dou[ „perioade“ ale „defini\iilor“; nu este lipsit de importan\[ faptul c[ versurile al doilea =i al patrulea con\in rime masculine. De altfel, ]ntreaga poezie are rime bogate: fereastr[ — noastr[, dor — tuturor, toate — poate, prunc — ajung... Totul, inclisuv rimele, contribuie la promovarea ideii c[ pentru noi, rom`nii, doi- na ]nseamn[ totul. Doina noastr[ cu „suflet de p[m`nt =i grai“ nu este numai c`ntec trist, de jale nealinat[, dup[ cum era ea tratat[ odinioar[, ]n scopul perfid al regimului comunist de ocupa\ie de a ne face s[ ne ]ndep[rt[m de valorile noastre na\ionale perene. }n acest sens poezia lui Dumitru Matcovschi are un fond ideatic polemic, fiind o replic[ dat[ interpret[rii unilate- rale =i p`n[ la urm[ gre=ite a doinei noastre ve=nice, replic[ expri- mat[ de poet ]n mod inspirat, simplu, decent, conving[tor.

POEZIA LUI DUMITRU MATCOVSCHI +I MUZICA

Un compartiment bogat al poeziei matcovschiene ]l constituie lirica de dragoste. Sinceritatea sentimentului, simplitatea mono- logului autoricesc, sonoritatea imaginilor, puritatea =i valoarea etic[ a mesajului comunicat de scriitor asigur[ textelor lui o canta- bilitate care n-a putut s[ nu se bucure de aten\ia compozitorilor. Ion Aldea-Teodorovici, Petre Teodorovici, Eugen Doga, Mihai Dol- gan, Mircea O\el, Tudor Chiriac, Anatol Chiriac, Ion Enache sunt doar o parte a colaboratorilor activi ai lui Dumitru Matcovschi ]ntru ]mbog[\irea c`ntecului nostru de estrad[. Basarabia ]n in- terpretarea familiei Dolgan (Mihai =i Radu Dolgan, Lidia Bote- 216 Ion Ciocanu zatu), Sear[ albastr[ ]n interpretarea Anastasiei Lazariuc, Chi=i- n[ul meu cel mic ]n interpretarea surorilor Georgeta =i Oxana Ciorici =i alte c`ntece pe versurile lui Dumitru Matcovschi au devenit =lag[re de la chiar prima audi\ie. C`ntece pe texte matcovschiene au interpretat cu mult[ m[iestrie Doina =i Ion Aldea-Teodorovici. Trec anii, dar nu se trece valoarea c`ntecelor S[rut, femeie, m`na ta, Bucura\i-v[, Cu numele t[u, Pomul vie\ii, Ast[ var[ la Soroca =i a altora, la temelia c[rora au fost puse versuri de Dumitru Matcovschi. La ora actual[ numai Grigore Vieru poate concura cu el ]n privin\a contribu\iei la dezvoltarea c`ntecului de estrad[ est-prutean. Un detaliu semnificativ pentru biografia de crea\ie =i caracterul ]ndr[zne\ =i militant al lui Dumitru Matcovschi ]nc[ de p`n[ la restructurarea gorbaciovist[: cartea sa Desc`ntece de alb =i negru, abia ie=it[ de sub tipar, a fost considerat[ subversiv[ =i dat[ la topit (1969).

BIBLIOGRAFIE SELECTIV{ Mihai Cimpoi, Poezia casei. — }n cartea lui: „Alte disocieri“, Chi=in[u, Ed. Cartea moldoveneasc[, 1971; O istorie deschis[ a literaturii rom`ne din Basarabia, Chi=in[u, Ed. Arc, 1996; edi\ia a II-a, 1997. Ion Ciocanu, Soarele =i amara lumin[ a lui. — }n cartea lui: „Dreptul la critic[“, Chi=in[u, Ed. Hyperion, 1990. Victor Cr[ciun, Floare Basarabie. — }n „literatura =i arta“, 1992, 16 aprilie. Ana Ghila=, Dumitru Matcovschi: P[rin\ii. — }n „Limba rom`n[“, 1994, nr. 5-6. Gheorghe Mazilu, Resursele atitudinii imnice. — }n cartea lui: „Reabili- tarea calit[\ii artistice“, Chi=in[u, Ed. Literatura artistic[, 1989. Eliza Botezatu, Dumitru Matcovschi ]ntre rapsodie =i pamflet. — }n cartea: „Literatura rom`n[ postbelic[. (Integr[ri, valorific[ri, reconsider[ri)“, Chi=in[u, Firma editorial-poligrafic[ Tipografia central[, 1998. Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 217 Nicolae ESINENCU

Poet, prozator, dramaturg (de teatru =i de cinema), eseist. S-a n[scut la 13 ianuarie 1940 ]n comuna Chi\cani, jude\ul Orhei. A absolvit cursurile literare superioare de pe l`ng[ Institutul de Lite- ratur[ „Maksim Gorki“ din Moscova (1973). A lucrat secretar al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (1989—1991). A debu- tat editorial ]n 1968. C[r\i de poezie: Antene (1968), Sens (1971), Dealuri (1974), Copilul teribil (1979), Stai s[-\i mai spun (1983), Cuvinte de che- mat fetele (1986), Contraprob[ (1989), Borcane de aer (1991), Cu mortul ]n spate (1993), Disciplina mondial[ (1995) =. a. Volume de proz[: Sacla (1968), Portocala (1970), Toi (1972), Era vremea s[ iubim (1977), Nunta (1980), Lumina alb[ a 218 Ion Ciocanu p`inii (1980), La furat b[rba\i (1982), Roman de dragoste (1984), Tunul de lemn (1988), Doc (1989), Un moldovean la ]nchisoare (1990), Gaura (1991), Copacul care ne une=te (1998) etc. Opere dramatice, montate la diferite teatre, dar neadunate deocamdat[ ]n volum: Gran pri, Tabachera, S[ ne facem amintiri, Fumoarul, Oameni de paie etc. Scenarii pentru filme: Tunul de lemn, V`ltoarea =. a. Laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova pe anul 1991, pentru romanul Doc.

Nicolae Esinencu se distinge prin autenticitatea =i caracterul totalmente imprevizibil, =ocant (]n sensul bun al cuv`ntului) al operelor pl[smuite. Originalitatea crea\iei sale a st`rnit nenu- m[rate discu\ii, fiind controversat[, dar p`n[ la urm[ acceptat[, sus\inut[, ]ncurajat[. De exemplu, la 1974 mul\i cititori =i chiar critici literari =i colegi scriitori str`ngeau din umere la lectura pere- chilor de cuvinte „Bob —/ glob“, „Toamn[ —/ doamn[“, „Leli\[ —/ garofi\[“ =. a. Chipurile, ce fel de poezii sunt acestea? Or, prin cartea Dealuri Nicolae Esinencu a dat un impuls puternic minia- turii poetice de la noi, form[ literar[ de o concentrare maxim[, de obicei cu con\inut filozofic: bobul se aseam[n[ cu globul ca form[; bobul (ca aliment) \ine globul (lumea, omenirea); f[r[ bob (boabe, cereale; bob de gr`u) n-ar exista globul (via\a pe glob); asocia\iile dintre toamn[ =i doamn[ ori dintre garofi\[ =i leli\[ sunt mai u=or de realizat, dar a fost nevoie s[ vin[ poetul s[ le fac[, nou[ r[m`n`ndu-ne doar s[ le discut[m, s[ le critic[m, ca p`n[ la urm[ s[ le apreciem. }n cartea Copilul teribil Nicolae Esinencu a procedat ]n cu totul alt mod, surprinz[tor =i acesta: a abordat poezia cu subiect. Fa\[ de miniaturile citate operele sale noi se p[reau kilometrice, parabolele av`nd expozi\ie, ac\iune (]n limita ]ng[duit[ de poezie), punct culminant, uneori — =i deznod[m`nt. „Uneori“, deoarece Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 219 talentul neordinar al poetului ]=i permitea s[ ne lase perplec=i, ]ndemn`ndu-ne, indirect, s[ ne imagin[m noi, cititorii, finalul. Aici Nicolae Esinencu recurge la discursul autoricesc am[nun\it, ]nc[rcat cu observa\ii nea=teptate, acumularea c[rora formeaz[ expresia unei st[ri de lucruri sau/=i a unui tip de conduit[ uman[, fa\[ de care autorul ia atitudine, satiriz`nd-o sau pur =i simplu zeflemisind-o. Cartea aceasta a constituit un eveniment ]n poezia din Republica Moldova prin ineditul concep\iei =i realiz[rii, prin caracterul imprevizibil al spectacolelor imaginate de scriitor, ]n manier[ marinsorescian[. „Mi-am pus capul subsuoar[/ +i am ie=it =i eu pe prospect/ S[ mai v[d/ Ce face/ Lumea“, ne =ocheaz[ din start scriitorul. Dar parc[ nu umbl[m adesea, to\i, „cu capu-n nouri“, dup[ cum se spune ]n popor? +i dac[ se poate spune „cu capu-n nouri“, de ce nu s-ar putea spune =i „cu capul subsuoar[“? Primul =i cel mai pre\ios semn al poeziei de tipul Copilului teribil, ca =i al celei miniaturale, din care am citat mai ]nainte, este noutatea frapant[, originalitatea principial[, individualitatea proeminent[ a autorului, v[dit[ ]n permanen\a elementului cre- ator, insolit. „Pe prospect“ personajul liric este ]nt`lnit ]n chip diferit de diferi\i oameni: „Doi, trei copii au ]nceput/ Pe loc/ S[ m[ imi- te.../ Portarul, care taman se b[rbierea la geam,/ Face jap geamul — se repede la nevast[/ +i strig[: nu l-am v[zut, nu-l cunosc,/ Dac[ vine mili\ianul (poli\istul. — I. C.), eu nu-s acas[!“ Scriitorul ne spunea, ]n plin totalitarism, c`t de str[ini eram fa\[ de ceea ce ie=ea din comun, dep[=ea ]n\elegerea obi=nuit[ a lucrurilor, aducea ceva nou, proasp[t, original. Chiar dac[, ]n final, un prieten ]i a=az[ personajului „]napoi ]ntre umeri capul“, poe- zia Copilul teribil se prezint[ ca un spectacol cu totul nea=teptat — la 1979 — dominat de elementul carnavalesc, at`t de specific fol- clorului rom`nesc, spectacol ce se las[ urm[rit cu r[suflarea ]ntret[iat[, c`nd nu e=ti st[p`nit de team[ fa\[ de orice ]ncercare de ]nnoire a scrisului artistic, ci manife=ti dorin\a fireasc[ de a contacta cu o pl[smuire vie, care prin defini\ie este o sfidare a 220 Ion Ciocanu obi=nuitului, nu numai a vetustului. Istoria imaginat[ de autor este plin[ de haz, iar constatarea final[ a personajului „Tii,/ Dar uite ce face m`\a ceea ]n geamul meu —/ S[ =tii c[ mi-a m`ncat pe=tii/ Din acvariu!“ atenueaz[ excesul de caricatural, ne readuce ]n cotidian, cu ]nt`mpl[rile lui obi=nuite, banale. At`t prin poezia sa miniatural[ (tip: Bob —/ glob), c`t =i prin cea cu subiect (tip: Copilul teribil), ]ntemeiat[ pe o viziune sati- ric[, umoristic[, sarcastic[ =i dominat[ de insolit, Nicolae Esinencu =i-a c`=tigat un loc aparte ]n literatura din Republica Moldova, loc asigurat neap[rat =i de poemul Cu mortul ]n spate, poem al con=tiin\ei noastre de neam =i de Patrie. Personajul acestui vibrant discurs poetic merge cu fiul s[u la Prut (“la poalele apelor“) s[-i spun[ f[r[ teama ]n care am fost \inu\i at`ta timp de regimurile \arist =i sovietic: „Acolo, peste ape,/ E a doua jum[tate/ A patriei tale“. Personajul ]i explic[ (fiului): „C`nd e ]nsetat[/ Cealalt[ jum[tate/ De p[m`nt a Patriei tale,/ Jum[tatea astlalt[ geme =i se zbate./ C`nd e ]nfometat[ astlalt[ jum[tate,/ Geme =i se zbate/ Cealalt[ jum[tate/ De p[m`nt/ A Patriei tale“. Categoric =i t[ios, verbul esinencian se ]ntemeiaz[ pe o ener- gie liric[ a c[rei desf[=urare atinge nivelul unui patetism zguduitor, c`nd poetul afirm[ cu mijloace simple, aflate — s-ar p[rea — la ]ndem`n[ oricui, c[ p[r\ile r[zle\ite (“de antihristul!“) ale unuia =i aceluia=i organism „pot respira/ Doar ]mpreun[./ +i numai ]mpreun[!“, dar =i al unui bocet sf`=ietor, c`nd personajul pl`nge =i strig[ „peste mun\i =i peste ape“ adev[rul sufletesc al purt[- torului con=tiin\ei de neam =i de Patrie: „O, inima mea despicat[ ]n dou[./ Un bra\ e ]n partea cealalt[/ A Patriei mele,/ Alt bra\ e ]n astlalt[ jum[tate...“. Oscilarea ]ntre patetism =i bocet e o permanen\[ a discursului autoricesc. Pe neobservate ]=i face apari\ia versul cu form[ =i con\inut de aforism: „Dac[ n-o s[ ne unim,/ To\i de dor o s[ murim“. Se intensific[ tendin\a autorului de a repeta unele afirma\ii, de a le promova cu o sete de nepotolit: „Tata s`n- Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 221 gereaz[./ Mama s`ngereaz[./ Eu s`ngerez./ Copiii mei — s`nge- reaz[./ Copiii t[i — s`ngereaz[./ S`nger[m“. Nicolae Esinencu uziteaz[ de interoga\ia desperat[ (c[tre Dumnezeu, dar =i c[tre cons`ngeni) =i de exclama\ia menit[ s[ trezeasc[ din letargie chiar cele mai lene=e spirite, de mult v[duvite de con=tiin\a de neam =i de Patrie. Pomenit ]n cea de a patra strof[ a poemului, „antihristul“ este lesne identificabil cu rusul care ]n 1812 =i-a „]nsu=it“ printr-o tranzac\ie dubioas[ o jum[tate de Moldov[ istoric[. Pe parcurs (]n capitolul al =aptelea) antihristul se desface ]n mai multe p[r\i, aidoma personajelor folclorice cu nenum[rate capete veninoase. Antihri=tii nou ap[ru\i, care se str[duiesc din r[sputeri ca noi s[ nu ]n\elegem just tranzac\ia ruso-turc[ de la 1812, „ne r[stignesc pe cruci,/ S[ nu ne uit[m peste ape./ Ne r[stignesc pe cruci,/ S[ nu ne uit[m peste mun\i...“. Reluarea ideii, acumularea de am[nunte =i detalii aprofun- deaz[ tr[irea autoriceasc[ a adev[rului comunicat: „Cuie ]n palme./ Cuie ]n t[lpi./ Cuie ]n frunte“, apoi: „Alalt[ieri al lui cu- tare a fost r[stignit./ Ieri al lui cutare a fost r[stignit./ Azi pri- etenul meu a fost r[stignit...“. De la momentul cu moartea prietenului se ]nfirip[ subiectul epic al poemului, se afirm[ axa spiritual[, ]n jurul c[reia se „]nv`rte“ con\inutul ideatic al comunic[rii artistice. Anume iposta- za c[l[torului — „peste aceste dealuri =i v[i“ — cu mortul ]n spate face „palpabil“ personajul. Situa\ia ]n care s-a pomenit acesta — „cu mortul ]n spate“ — ]l oblig[ s[ p[=easc[, s[ vorbeasc[, s[ strige, s[ c`nte =i s[ pl`ng[ nu numai pentru sine, dar =i pentru prietenul c[zut. Odat[ g[sit[ situa\ia-cheie a poemului, celelalte probleme de compozi\ie se rezolv[ ca =i cum de la sine, dat[ fiind obliga\ia personajului de a-=i r[zbuna prietenul. }n discursul s[u energic =i compact personajul principal al poemului ]ntreab[ =i cere r[spuns, strig[ =i condamn[, ]ndeamn[ =i sugereaz[. El, purt[torul ideii =i 222 Ion Ciocanu con=tiin\ei de neam =i de Patrie, pe de o parte, =i antihri=tii corup[tori ai acestei con=tiin\e, pe de alt[ parte, se afirm[ drept for\e spirituale opuse, mobiluri principale ale conflictului; din contrapunerea lor ]n\elegem adev[rul acestui remarcabil poem patriotic.

BIBLIOGRAFIE SELECTIV{ Mihail Dolgan, +i-un bob de rou[ r[sfr`nge cerul... — }n cartea lui: „Con=tiin\a civic[ a poeziei contemporane“, Chi=in[u, Ed. Cartea moldove- neasc[, 1976. Ion Ciocanu, Poezia eliptic[. — }n cartea lui: „Dialog continuu“, Chi=in[u, Ed. Literatura artistic[, 1977; Nicolae Esinencu ]ntre ariditate =i sugestie. — }n „Patria t`n[r[“, 1995, 5 august. Mihai Cimpoi, Copilul teribil. — }n „Rom`nia literar[“, 1993, nr. 3; O istorie deschis[ a literaturii rom`ne din Basarabia, Chi=in[u, Ed. Arc, 1996; edi\ia a II-a, 1997. Tudor Palladi, Dialectica =i ra\iunea poeziei ironice. — }n „Literatura =i arta“, 1995, 19 octombrie. Andrei |urcanu, Un copil teribil arat[ cu degetul spre noi. — }n cartea lui: „Bunul sim\“, Chi=in[u, Ed. Cartier, 1996. Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 223 Vasile ROMANCIUC

Poetul Vasile Romanciuc s-a n[scut la 17 decembrie 1947 ]n comuna B[dragii Noi, fostul jude\ Hotin. A absolvit Univer- sitatea de Stat din Moldova (1972). A debutat editorial ]n 1974, cu placheta de versuri Genealogie. Alte c[r\i de poezie pentru adul\i: Citirea proverbelor (1979), Din tat[-n fiu (1984), Ce am pe suflet (1988), Note de provincial (1991), Un timp f[r[ nume (1996; premiul pentru poezie al revistei „Ateneu“ din Bac[u, premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din Moldo- va, premiul pentru poezie al Salonului Na\ional de Carte), }ndoiala de sine (1997). C[r\i de poezie pentru copii: Dac[ ai un prieten (1983), Mama coase-o floricea (1987; Premiul „Alexandru Donici“ al Ministerului Educa\iei =i +tiin\ei), Doi iezi 224 Ion Ciocanu (1990), Pove=tile lui Ion Creang[ (1996), Ursul-dirijor (1992) =. a. Activeaz[ =i ]n domeniul traducerii artistice.

Debutul editorial al lui Vasile Romanciuc, ]n 1974, a fost unul „cuminte“, am zice ordinar, spre deosebire de acela al Leonidei Lari sau, ]ntruc`tva, al lui Nicolae Dabija, prima ]nchipuind o Pia\[ a Diolei, inexistent[, echivalent etic =i artistic al unui t[r`m imagi- nar, unde poeta se sim\ea liber[, cel de-al doilea v[z`nd totul =i toate cu un ochi deosebit, printr-o lacrim[ curat[ =i st`rnind — =i el — suspiciuni diverse, ridicole, p`n[ la urm[ ]nvinse. Vasile Ro- manciuc a debutat cu versuri simple, abord`nd motive obi=nuite, ca s[ nu zicem b[t[torite, pe care le ]n\elegea =i trata a=a, ]nc`t adeverea o genealogie social[ =i poetic[ s[n[toas[, generatoare a succeselor sale de mai ]ncoace. El s-a ar[tat ]nainte de toate poet al neamului, al plaiului natal =i al fiin\elor dragi din preajm[. Ce-i drept, din versurile sale nu lipsea acel pic de frond[, f[r[ de care poezia ar fi degradat poate ]n retoric[ ordinar[, de vreme ce adev[rul comunicat de autor era la ]ndem`na tuturor. Atunci poetul a intuit necesitatea unei expresii hiperbolice: „}n mine se-nt`lnesc/ p[rin\ii mei,/ iar ]n p[rin\i — / buneii se-nt`lnesc./ Buneii g[zduiesc/ pe str[bunei,/ eu — neamul meu ]ntreg/ ]l g[zduiesc!“ Parte integrant[ a neamului, poetul g[se=te, ]n continuare, o form[ proasp[t[ pentru ideea comunit[\ii personajului liric cu str[bunii s[i: „Ce drum sf`nt, ce drum nesf`r=it,/ de parc[ ar fi frunza frem[t`nd ]n v`nt/ a unui pom de milenii s[dit/ la cap[tul cel[lalt de p[m`nt“. Personajul liric este frunza. Despre r[d[cini Vasile Romanciuc nu pomene=te, acestea se sub]n\eleg ]n str[bunii =i ]n p[rin\ii lui. }n alt[ poezie, Od[ p[m`ntului, personajul liric se identific[ ]n mare m[sur[ cu glia natal[: „Bun[tate, d[rnicie — / Dac[-=i fac s[la= ]n mine,/ Simt p[m`ntul ca un s`nge/ R[sfir`ndu-mi- se-n vine“. Ni\el extravagant, monologul personajului continu[ cu Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 225 o angajare sincer[ — „Urc ]n spic, m-afund ]n brazd[,/ Nu cum- va ca vreo bucat[/ Din p[m`ntul \[rii mele/ S[ r[m`n[ nec`ntat[“ — =i sf`r=e=te printr-o „zicere“ nelipsit[ de rezonan\[ poetic[: „C`nd, dorit de vraja strunei,/ Zice sufletu-mi s[ c`nt,/ Toate c`ntecele mele/ Se ]ncep de la p[m`nt“. Cu aceast[ „genealogie“ a venit Vasile Romanciuc ]n literatur[, genealogie s[n[toas[, care avea s[ dea cur`nd recolte literare surprinz[toare. Vorba e c[ se schimb[ timpurile, evolueaz[ menta- litatea oamenilor, inclusiv a poe\ilor: unora dintre ace=tia ]ncep s[ li se par[ vetu=ti Eminescu, Mateevici, \[ranul, \[r`na, =i consta- t[m cu satisfac\ie c[ Vasile Romanciuc nu face parte dintre deni- gratorii valorilor na\ionale supreme. El continu[ s[ scrie sincer =i inspirat despre clasicii nemuritori, despre limba matern[, despre cas[, despre plai, printre „instrumentele“ sale un loc de seam[ ocup`nd... inima, dup[ cum se vede dintr-o frumoas[ =i exact[ „defini\ie“ a poe\ilor — „oameni/ ce sufer[ ve=nic,/ de inim[“ — =i dintr-o miniatur[ admirabil[: „}n lume nu exist[ poezii,/ Iar cine zice „sunt“, nu-l crede\i, minte!/ Sunt inimi numai, inimi care =tiu/ S[ r`d[ =i s[ pl`ng[ ]n cuvinte“. Nu sunt de neglijat caden\ele folclorice, prezente nu numai ]ntr-un inspirat Post-scriptum la o balad[. Ne-am oprit at`t de mult asupra plachetei de debut a scriito- rului, pentru c[ anume ]n „genealogia“ s[n[toas[ de la ]nceput rezid[ temelia succesului celei de-a doua c[r\i a poetului, Citirea proverbelor. Cartea v[de=te o viziune specific[, „romanciuchist[“, asupra crea\iei populare orale, ]n albia c[reia se desf[=urase ]n parte debutul autorului. Se adaug[ o ]ndr[zneal[ civic[ =i artis- tic[, parc[ exclus[ la ora debutului, dar at`t de principial[, ]nc`t a fost pe punctul de a m[ri num[rul c[r\ilor „sechestrate“ de slugoii regimului comunist. „}nt`i =i-nt`i — cuv`ntul despre \ar[,/ De-ar fi s[-l spui a ori=ic`ta oar[;/ }nt`i =i-nt`i cuv`ntul despre cas[:/ Chiar =i-n str[ini — str[in el nu te las[;/ }nt`i =i-nt`i — cuv`nt despre p[rinte,/ Sem[n[tor de obiceiuri sfinte;/ +i despre 226 Ion Ciocanu limb[, =i despre iubire/ De tot ce-avem mai drag ]n amintire“. Acestea erau obiectivele poeziei lui Vasile Romanciuc, =i poate cer- berii regimului de odinioar[ ar fi t[cut, dac[ poetul n-ar fi „di- vulgat“ ce s-ar cuveni s[ faci cu „celelalte“ obiective ale literaturii realist-socialiste a timpului: „Iar ]nc[ despre toate celelalte/ Am mai putea vorbi =i dup[ moarte“. Simplitatea aparent[ a „spunerii“, viziunea proasp[t[ a autorului asupra motivelor luate ]n discu\ie poetic[, participarea activ[ — cu inima! — la discursul personajului liric =i, adesea, o not[ po- lemic[ strecurat[ cu ]ndem`nare =i chiar cu ingeniozitate ]n \es[tura poeziei sunt particularit[\i definitorii ale crea\iei scriito- rului. „O \ar[, o cas[, un grai,/ at`t mi-e de-ajuns pentru trai“, sublinia Vasile Romanciuc, f[c`nd totodat[ ni=te preciz[ri pe c`t de calme, pe at`t de polemice: „Dar nu orice \ar[ frumoas[,/ Ci \ara ]n care-s acas[“, „Un grai — din n[scare ales,/ }n \ar[ =i-n cas[-n\eles“. Ideea ba=tinei, a dragostei pentru meleagul natal, at`t de insis- tent cultivat[ ]n epoc[, se ]nvrednicea la Vasile Romanciuc de o expresie original[, inedit[: „A pornit F[t-Frumos prin lume/ }n c[utarea norocului./ A f[cut ]nconjurul p[m`ntului/ =i l-a g[sit./ Norocul/ era pe locul/ de unde-a pornit“. Poetul cite=te pe nou, ]n viziune proprie, proverbele noastre milenare. „O, nu-\i trebuiasc[ privire str[in[/ S[-\i par[ =i mai frumoase florile — / Vina totuna a ochilor t[i va r[m`ne,/ De-a fi s[ ]ncurci culorile“, gloseaz[ Vasile Romanciuc ]ntr-o frumoas[ miniatur[ poetic[, pentru a compune ]n continuare o „vorb[“ ]n stil popular, purt[toare de ]n\elepciune =i sclipitoare sub aspect propriu-zis literar: „De-ai putea p[=i cu toate picioarele lumii,/ S[ =i te-mpiedici ]n ele/ S-ar putea ]nt`mpla./ Atuncea c`nd te vor r[ni spinii,/ Doar picioarele tale vor s`ngera“. Laconic, exact (de=i metaforic) =i deosebit de sugestiv este Vasile Romanciuc ]n miniaturile din ciclul „Citirea proverbelor“. +tim cu to\ii c[-i grea piatra de pe suflet, dar numai poetul a spus-o Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 227 memorabil: „}n clipa de triste\e =i de singur[tate/ +i piatra de pe suflet mi-ajunge de-o cetate“. Sau: „Ne]ntrecu\ii no=tri l[utari — / Cu sufletul ]n sufletul viorilor.../ Eu cred c[ numai ei ar =ti c`nta/ La nun\ile privighetorilor...“. Chiar „spuse“ direct, adev[rurile rostite de poet au farmec =i se memoreaz[: „Clipa amar[/ Cu zah[r nu se-ndulce=te,/ Anii ce trec — / Cu rug[mintea nu-i po\i opri./ De tine ]nsu\i/ nimeni nu te scute=te,/ }n locul t[u/ via\a ta/ nimeni n-o poate tr[i...“. Nu-l absolvim pe Vasile Romanciuc de orice pactizare cu poe- zia tributar[ ideologiei timpului, dar, ]n\eleg[tori fiind, urmeaz[ s[ =tim a pre\ui chiar =i pu\ina prospe\ime a unor poezii ca „Sf`nta pace“, „}n \ara lui Neruda de mult n-a mai fost ziu[“ sau „Antifas- cist[“ din cartea Din tat[-n fiu, ]n care g[sim antologica pies[ liric[ De parc[ te ascult[ Eminescu, secondat[ de }mp[ra\ii lui Ion Creang[ =i de Cartea lui Alexei Mateevici. Caracteristic[ pentru poetica lui Vasile Romanciuc este poezia Salc`mul, cu care se deschidea cartea sa „Ce am pe suflet“. Poetul pream[re=te frumosul, pl[cutmirositorul =i harnicul copac al me- leagului nostru prin cuvinte simple ca =i obiectul aten\iei sale: „Salc`mule-mp[rate,/ Pe str[mo=easca vale,/ M[-nchin de s[n[- tate/ Lumin[\iei tale...“. Se pare c[ salc`mul ]nsu=i s-ar intimida ]n prezen\a unor cuvinte =i expresii neologice sau preten\ios metaforice. Chiar ]n strofa celei mai mari concentr[ri a sensului etic — „Cinstit[ \i-i lucrarea/ }n osul r[d[cinii./ Pentru prieteni — floarea/ =i pentru dù=mani — spinii“ — scriitorul r[m`ne sim- plu, se exprim[ calm. Nimic strigat, exagerat sau t[inuit cu tot dinadinsul. Vasile Romanciuc este unul dintre pu\inii no=tri poe\i care cultiv[ o liric[ tihnit[, lini=tit[, calm[. Mai mult pe =optite el ne-a f[cut s[ ]n\elegem c[ salc`mul este o expresie metaforic[ a demnit[\ii =i o sugestie liric[ de mare ]nc[rc[tur[ ideatic[ a existen\ei ]ntemeiate pe principii etice s[n[toase, dominate de cin- ste =i con=tiente de necesitatea atitudinii adecvate fa\[ de prieteni =i, pe de alt[ parte, fa\[ de du=mani. 228 Ion Ciocanu }n volumele de mai ]ncoace Vasile Romanciuc =i-a ]nnoit aria de motive lirice =i modalit[\ile de comunicare cu cititorul, astfel ]nc`t cartea Un timp f[r[ nume ar putea fi lesne revendicat[ de postmoderni=tii no=tri. }n ce ne prive=te, eviden\iem leg[tura orga- nic[ dintre o poezie ca cea intitulat[ Cuiul lui Pepelea din acest volum =i ]ntreaga plachet[ de debut a scriitorului =i Citirea prover- belor: „I-aducem lui Pepelea mul\umire/ C[ ne-a l[sat celebrul cui drept mo=tenire./ Numai c[, vezi, ]n testamentul s[u,/ Nu ne-a l[sat =i ... pofta — / e bine ori e r[u?/ +i, cum n-avem nimic, n-avem, ]\i spui,/ N-avem nici poft[ s[ ne punem pofta-n cui./ Dar azi nu-i ca pe vremea lui Pepelea — / Cine nu-=i pune pofta-n cui, ]=i pune pielea“. Poezia are form[ =i t`lc de parabol[, ceea ce dovede=te o m[iestrie literar[ evoluat[. Apoi =i ]n alte piese lirice autorul e simplu ]n aparen\[, ca la ]nceputuri, dar complex =i profund prin sensurile grave descoperite faptelor banale =i exprimate acum relativ liber, spre deosebire de anii ’70, c`nd o lucrare ca Tem[ (team[) basarabean[ era condamnabil[ din capul locului: „R`ul ]n care se scald[ str[inul/ peste noapte s-ar putea/ transforma/ ]n grani\[“. O alt[ poezie cu sens profund =i cu o form[ literar[ ce denot[ c[ut[rile (=i g[sirile) scriitoru- lui, Libertatea cuv`ntului, se cere transcris[ aici exact, pen- tru a putea fi savurat[ ]n toat[ ad`ncimea con\inutului de idei =i ]n toat[ splendoarea ei formal[: }n Basarabia e tot mai greu s[ fii =i s[ r[m`i cel care e=ti... }n Basarabia e tot mai greu s[ fii =i s[ r[m`i... }n Basarabia e tot mai greu s[ fii... }n Basarabia e tot mai greu... }n Basarabia e tot... }n Basarabia... }n...... Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 229

Semn al unei ]mprosp[t[ri principiale a viziunii poetului asu- pra vie\ii =i al verticalit[\ii lui etice, poezia Post-scriptum la un reportaj televizat despre sfin\irea abatorului din Chi=in[u are rostul =i rezonan\a piesei lirice }nt`i =i-nt`i din cartea Citirea proverbelor, la care ne-am referit anterior: „}n fine, a fost sfin\it =i abatorul,/ voi, boilor, s[ =ti\i c[-ave\i noroc...“. „Voi, boilor!“ exclam[ poetul, =i noi n-ar trebui s[ admitem c[ el s-ar adresa vitelor. Totu=i, nu e cazul s[ ne sup[r[m pe poet, chiar dac[ ]n acest Post-scriptum... cu subtext ne are ]n vedere pe noi ori, dac[ vre\i, =i pe noi, cei care ]ndur[m nu de azi sau de eri toate greut[\ile, toate relele, toate nedrept[\ile =i — de ce nu? — toate jugurile, astfel ]nc`t ar fi cazul s[ ]n\elegem de ce poetul le pune ]n fa\[ boilor o lozinc[, parc[ ei ar fi personaje capabile s[-=i dea seama c`t de bine procedeaz[ venind, supuse =i f[r[ s[ cr`cneasc[, la abatorul ospitalier: „Boilor buni =i bl`nzi, bine-a\i venit!“ Nu avem de ce ne sup[ra pe acest ochi „trist =i ]nl[crimat“, care umbl[ prin ora=, m`hnit pe lumea „am[r`t[“, nedoritoare de a vedea limpede totul („Orbii nu vor s[ mai vad[. / V[z[torii nu vor s[ vad[ mai mult dec`t v[d“). Acesta e Vasile Romanciuc, „trist =i ]nl[crimat“, ca =i ochiul care, ]ndreptat spre lumea din jur, „i-ar putea schimba punctul de vedere/ asupra propriei sale orbiri“. Or, poetul nu desper[. }n aceea=i carte, }ndoiala de sine, el mai zice un C`ntec basarabean, amintindu-ne ]n mare m[sur[ de Ion Vatamanu: „Basarabia — / frunz[/ pe dou[ ape...“; ne in- vit[ la o Tainic[ v`n[toare: „S[ v`n[m fiarele care se vor l[sa mo- mite/ s[ ias[ din noi“; reia unele poezii din c[r\ile anterioare, parc[ rezum`nd c[ avem a-l citi, savura, memora =i chiar c`nta: Lumina\i de-un mac, Busuioc, De parc[ te ascult[ Eminescu, Din tat[-n fiu, }n c[utare de frate, Con=tiin\a na\ional[ =i — de ce nu, o, voi, cititorilor! — antologicul Post-scriptum la un reportaj tele- vizat despre sfin\irea abatorului din Chi=in[u. 230 Ion Ciocanu

BIBLIOGRAFIE SELECTIV{ Ion Ciocanu, Poezia t`n[r[: imperativul ]nnoirii continue. — }n cartea lui: „Clipa de gra\ie“, Chi=in[u, Ed. Literatura artistic[, 1980; O inim[ ce r`de =i pl`nge ]n cuvinte. — }n „Literatura =i arta“, 1991, 28 februarie; Amiaza poetului. — }n „Literatura =i arta“, 1997, 25 decembrie. Mihai Prepeli\[, De unde-=i adun[ poetul culorile? — }n cartea lui: „Constela\ia tinerelor talente“, Chi=in[u, Ed. Literatura artistic[, 1982. Andrei |urcanu, Un poet fidel genealogiei sale. — }n cartea lui: „Mar- tor ocular“, Chi=in[u, Ed. Literatura artistic[, 1983. Ana Banto=, Vigoarea argumentului poetic. — }n cartea ei: „Crea\ie =i atitudine“, Chi=in[u, Ed. Literatura artistic[, 1985. Gheorghe Mazilu, Prestan\[ etic[ =i fior dramatic. — }n cartea lui: „Valori =i aparen\e“, Chi=in[u, Ed. Literatura artistic[, 1985; Cur[\enie sufleteasc[ =i rigoare artistic[. — }n cartea lui: „Reabilitarea calit[\ii artistice“, Chi=in[u, Ed. Literatura artistic[, 1989. Mihai Cimpoi, Tradi\ionalul ingenuu. — }n „Rom`nia literar[“, 1992, 21-28 octombrie; O istorie deschis[ a literaturii rom`ne din Basarabia. Edi\ia a II-a, Chi=in[u, Ed. Arc, 1997. Mihail Dolgan, Lirica lui Vasile Romanciuc. — }n „Literatura =i arta“, 1995, 21 septembrie. Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 231 Nicolae DABIJA

N[scut la 15 iulie 1948 ]n comuna Codreni din vecin[tatea C[inarilor lui Alexei Mateevici, Nicolae Dabija (numele adev[rat Ciobanu), a absolvit Universitatea de Stat din Moldova (1972), a lucrat la televiziune =i ]n presa literar[, a publicat poezie =i proz[ pentru copii: Pove=ti de c`nd p[s[rel era mic (1980), Alte pove=ti de c`nd P[s[rel era mic (1985), Nasc =i la Moldova oameni (1992), publicistic[ pe teme literare: Pe urmele lui Orfeu (1983; edi\ie rev[zut[ =i completat[, 1990), cercet[ri propriu-zis literare: Antolo- gia poeziei vechi moldovene=ti (1988), eseuri pe teme istorice: Mol- dova de peste Nistru — vechi p[m`nt str[mo=esc (1991), Dom- nia lui +tefan cel Mare (1991), manuale pentru clasele I-IV cu titlul comun Daciada (1991—1993), impun`ndu-se totu=i ]nainte de toate 232 Ion Ciocanu ca poet. Principalele c[r\i poetice: Ochiul al treilea (1975), Ap[ ne]nceput[ (1980), Zugravul anonim (1985), Arip[ sub c[ma=[ (1989; o alt[ culegere cu acela=i titlu apare la Ia=i ]n 1990), Dreptul la eroare (1993), Lacrima care vede (1994), Oul de piatr[ (Bucu- re=ti, Ed. Eminescu, 1995), Cerul l[untric (1998). Din 1986 este redactor-=ef al s[pt[m`nalului „Literatura =i arta“. Laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova, pentru Antologia poeziei vechi moldovene=ti =i pove=tile pentru copii (1988). Laureat al Premiului Academiei Rom`ne (1995), pentru cartea de versuri Dreptul la eroare.

Nicolae Dabija a intrat ]n con=tiin\a cititorului activ al c[r\ii na\ionale rom`ne=ti chiar la apari\ia plachetei sale de debut Ochiul al treilea. Un metaforism de calitate aleas[ =i o perseveren\[ exemplar[ ]n explo- rarea motivului crea\iei (Poetul, |ara poetului, Balad[, Ochiul al treilea, Jurnal) nu las[ loc nici unei ]ndoieli c[ Nicolae Dabija a venit ]n poezie ca un chemat. Sufletul sensibil, intui\ia lingvistic[, ]ndem`- narea stilistic[, munca de cizelare a expresiei, imagina\ia sclipitoare =i alte asemenea calit[\i certificau o fire poetic[, ba chiar un destin domi- nat de poezie. „Moldova — lumin[ de floare./ Moldova — amiaz[ din zarz[re./ V[zduh pentru vers, ]n care/ mi-e rim[ fiece pas[re“ — a c[uta =i, mai ales, a g[si atare defini\ii poetice meleagului natal nu era, nici la 1975, o realizare ordinar[ a unui scriitor ]ncep[tor. Nicolae Dabija s-a impus aten\iei generale =i prin colorit local, prin arom[ autohton[, prin ]mbinarea m[iestrit[ a tradi\iei (folclorice) =i inova\iei (personale), crea\ia sa nefiind una pasti=atoare, dar nici rupt[ de contextul na\ional din care izvora =i ]n care era sortit[ a se integra. Acestea =i alte particularit[\i ale concep\iei =i realiz[rii operelor poetice au c[p[tat contururi precise ]n c[r\ile ulterioare ale autorului. Istoria neamului rom`nesc, pentru care scriitorul a manifestat interes =i ca cercet[tor asiduu, r[d[cinile vie\ii noastre spirituale, lesne con- statabile ]n evocarea de c[tre autor a unor figuri luminoase din tre- cutul Patriei, glorificarea graiului matern =i a altor valori spirituale f[r[ de pre\ constituie universul tematic al poeziei sale. Desigur, mai ales Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 233 ]n poezie conteaz[ m[iestria trat[rii artistice a motivelor abordate de autor. „}n stran[ ]i pozeaz[ maici =i prunci.../ }ntr-un nebun p`nde=te- apostolatul,/ =i-at`t se-ncape de triste\ea lui,/ ]nc`t ]i zugr[ve=te =i of- tatul“, scrie Micolae Dabija ]n Zugravul anonim, detaliul subliniat de noi constituind un semn viu al creativit[\ii autorului. Or, acesta ]l prezin- t[, ]n continuare, pe zugravul anonim exprim`nd ]nse=i firile oame- nilor din preajm[: „}mbrac[ sfin\ii-n haine de =iac/ =i s`ntele (sfintele. — I. C.) le-ncal\[ ]n opinci.../ ...E-tii! Cum seam[n[ profetul Luca/ Cu Lii Nebunul din c[tun, de-aici!// +i sf`nta Paraschiva cum aduce/ cu v[duva Domnica, de departe!/ ...Fiece sat avea profe\ii s[i,/ fiece sat — un Dumnezeu aparte“. Toate bune p`n[ aici, dar c`nd s[-l zugr[veasc[ pe drac, zugra- vul anonim nu-=i lua prototipul dintre ai no=tri. Sultanul de la Istanbul, auzind c[ e zugr[vit pe iconi\e av`nd „pe cre=tet =i-o pereche de corni\e“, a poruncit cu str[=nicie: „M`zg[litorului acesta de biserici/ S[ i se taie bra\ele-am`ndou[!“ Arta, exprimarea adev[rului ]n operele de art[ cere, ca totdeau- na, jertfe. Marele artist =i, prin urmare, marea art[ se cunosc, ne sugereaz[ Nicolae Dabija, mai cu seam[ dup[ jertfe: „Mai s`nger[ amurgu-ndurerat.../ +i azi prin sate povestesc p[rin\ii/ de un zu- grav ce, f[r[ m`ini, lucra/ =i pensula o m`nuia cu din\ii...“. Artist autentic e acela care lucreaz[ chiar =i atunci c`nd n-are posibilitatea obiectiv[ de a lucra. O atare idee, sugerat[ prin situa\ii imaginate ]n deplin[ concordan\[ cu adev[rul istoriei =i prin metafore proaspete =i memorabile, ne convinge de ni=te izvoare s[n[toase ale spiritualit[\ii neamului nostru =i de necesitatea de a le cunoa=te, venera =i — de ce nu? — a ni le lua drept exemplu. O alt[ poezie concludent[ ]n acela=i sens e Cronicarii. Autorul ]nvie cuvinte =i expresii ahraice (“izvodit“, „amieze“, „cl[mpi“, „smult“ etc.) =i — principalul — atmosfera scriitorului de demult, ]n care ]i vede pe ]nainta=ii no=tri de seam[. De exemplu, pe Ion Neculce, care „a stat/ ]n strana graiului numa-n genunchi“, sau pe Miron Costin, care „cu cre=tetul l[sat/ pe gravele cuvinte ca pe-un trunchi;/ pe 234 Ion Ciocanu fiecare pagin[ din cartea-i/ e aer mult, ca peste-ntinse =esuri:/ parc[ cel g`de cum ]i taie capul/ el mai g`nde=te cronica ]n versuri“. Imaginea scriitorilor neamului se constituie natural din cuvinte pe potriva (]n spiritul) crea\iei lor: „Pe Dosoftei s[ nu-l sc[p[m din =ir,/ cel ce m`nc[-n str[ini p`inea cu zgur[,/ =i lacrimile str`nse-ntr- un potir/ i-au fost unica, greaua b[utur[.// Pe Varlaam prin hrubele de fum/ l-aud ]n foi ]n[bu=indu-=i pl`nsul.../ Sp[tarul, cel ]nt`rziat pe drum,/ de mult nu ne-a vorbit nimeni de d`nsul.../ +i pe Ureche-l simt, prin nop\i, oft`nd;/ mai mare dec`t trupu-i este rana.../ Pe Cantemir — cu sabia scriind/ ce nu a dovedit a scri cu pana...“. }n versuri la fel de inspirate exprim[ Nicolae Dabija permanen\a viguroaselor r[d[cini spirituale ale neamului rom`nesc, actuali- tatea =i stringen\a cunoa=terii lor de c[tre posteritate: „...Slovele lor =i azi ne ]nfioar[/ =i lacrimile lor ni-s s[rb[tori,/ cum cerul printre ramuri se pogoar[/ =i fructele se odihnesc ]n flori...“. O men\iune aparte se cere f[cut[ pentru arta de care d[ dova- d[ Nicolae Dabija ]n strofa de ]ncheiere a poeziei: „Iar norul ce r[sare-n zare, chiar/ unde-=i fo=ne=te frunzele livada,/ parc-ar fi barba unui cronicar/ t[iat[,-n vremi, de-un ienicer cu spada“. Dreptul la eroare, Primii poe\i, Din c`nt[rile pierdute ale lui Dosoftei, Via\a lumii, Eminescu =i Creang[, Mateevici Ale- xei sunt alte exemple de evocare m[iestrit[ de c[tre scriitor a ]nainta=ilor no=tri nemuritori. }n cartea Arip[ sub c[ma=[ c`ntarea graiului matern devine o adev[rat[ performan\[ artistic[ a lui Nicolae Dabija. De exemplu, ]n Prefa\[ la Mateevici. Poezia aceasta are forma unui dialog imaginar cu un copil. Adresarea direct[, ]ndemnul poetic, repro=ul decent, interoga\ia retoric[ =i alte procedee de art[ ]i ajut[ scriitorului s[ exprime un mesaj de cea mai important[ valoare: „Tu limba ta s-o ]ndr[ge=ti —/ g[seasc[-o unii cioturoas[ —/ pe mama ta cum o iube=ti/ nu de at`ta c[-i frumoas[.// De-at`t c[ ce e maic[-i sf`nt:/ ea \i-a dat via\[ =i temei,/ c[ e doar una pe p[m`nt,/ c[ e a ta, c[ e=ti al ei“. Interoga\ia retoric[ e aspr[ =i r[v[=itoare: „Dar =tii c`\i au c[zut Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 235 sub coas[/ =i limba-n gur[ li s-a fript,/ pentru ca tu s-o ai fru- moas[/ =i s-o vorbe=ti nestingherit?“ }nainta=ii no=tri lumina\i, adev[ra\ii patrio\i, au ap[rat prin toate mijloacele limba: „C`nd sabia s[rea din teac[/ sau c`nd cu s`nge-n dou[-a nins,/ ei graiul au =tiut s[-l tac[,/ ]ns[ de el nu s-au dezis“. Tr[d[torii ne neam au fost (=i sunt) acei care au uitat ori s-au lep[dat de limba str[mo=easc[: „}n \ar[ c`nd au fost intrat/ du=mani cu legiuire str`mb[,/ ]nt`i =tii cine au tr[dat? —/ acei ce s-au dezis de limb[“. Scriitorul se dovede=te un militant pentru graiul nostru matern =i prin constat[ri oarecum obiective, din care ]ns[ nu lipse=te participa- rea afectiv[ u=or cenzurat[: „+i doina nu va conteni/ de noi ]n lume s[ vorbeasc[./ Vom fi at`t c`t vom vorbi/ aceast[ limb[ str[mo=easc[“. Valorile perene ale neamului rom`nesc ]l preocup[ necontenit pe scriitorul patriot. Convingerea lui e c[ „n-am mo=tenit de la ai no=tri buni/ dec`t aceste bol\i =i aceast[ glie/ =i-o limb[ ]nc[ apt[ de minuni,/ =i ni=te doine, grele de vecie“, dup[ cum se exprim[ el, inspirat, ]n poezia Doina noastr[. Printr-un discurs autoricesc bine nuan\at Nicolae Dabija evoc[ tim- purile de odinioar[, c`nd propaganda comunist[ ne inocula p[rerea c[ doina rom`neasc[ veche a fost pesimist[, specie folcloric[ „burghezo- mo=iereasc[“ etc. Exclama\iile retorice, aluzia, zeflemeaua sunt instru- mente poetice ]ntrebuin\ate de autor cu o ]ndem`nare de invidiat. Dar au trecut timpurile de co=mar, c`nd via\a noastr[ spiritual[ era \inut[ sub arest: „Se-ntoarce doina sf`nt[ din exil/ =i parc- aud, sub frunz[ z[p[uc[,/ cum o ]ng`n[ colo un copil/ sau din- coace un mo= g[tit de duc[“. Printre operele ]n care Nicolae Dabija glorific[ valorile noastre perene este =i una profund polemic[, ce adevere=te spiritul p[trunz[tor pe care scriitorul l-a manifestat ]n cercet[rile sale lite- rare =i istorice. Aceasta e „Descrierea Moldovei“, consacrat[ — evi- dent — lui Dmitrie Cantemir. Personajul liric al poeziei cite=te cartea cantemirian[ pentru a se dumeri de ce a f[cut prin\ul moldovean prietenie cu Petru }nt`i al ru=ilor, de ce a luptat al[turi de acesta, ce scopuri a urm[rit omul nostru de =tiin\[, de art[ =i de stat. At`t de 236 Ion Ciocanu dragi i-au fost ru=ii, a dorit s[ ne ]nchine — =i el — imperiului r[s[ritean? Nicolae Dabija ]ntrez[re=te ni=te adev[ruri pe care le exprim[ prin am[nunte =i detalii deosebit de sugestive: „Cum o-nchei, o iau de la-nceput;/ ca s[ o ]n\eleg p`n[-n str[funduri,/ o citesc cu inima mai mult./ +i aud ]n ea, ca-ntr-un ghioc,/ Marea Neagr[ izvor`nd pe prunduri/ =i Carpa\ii cum se-ntorc la loc“. Arhive descuiate, Colind[ despre-o femeie cu cimitirul ]n tind[, Manual de istorie =i alte poezii din cartea Arip[ sub c[ma=[ sunt opere pe care e de-a dreptul p[cat s[ nu le citim. Se ]nt`mpl[, e drept, =i ]n scrisul lui Nicolae Dabija ceea ce am constatat ]n cazul lui Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi =i al Le- onidei Lari: abandonarea con=tient[ a imaginii, a metaforei ]n primul r`nd, ]n favoarea discursului preponderent oratoric, retoric, publi- cistic; poetul nu creeaz[ microuniversuri simbolice generatoare de semnifica\ii care s[ se cear[ decodificate, „descifrate“, adeverind ap- titudini artistice deosebite =i pun`ndu-ne =i pe noi, cititorii, la ]ncer- care =i oblig`ndu-ne la colaborare intim[ ]ntru intuirea subtextului ideatic al imaginii =i receptarea semnifica\iilor etice ale acesteia, ci se adreseaz[ direct, prozaic unui interlocutor imaginar, dialogul sau monologul poetului emo\ion`ndu-ne totu=i puternic =i mobiliz`ndu- ne temeinic gra\ie adev[rurilor vehiculate de el, interpret[rii juste =i ]ndr[zne\e de c[tre el a acestor adev[ruri, odinioar[ t[inuite ca s[ nu le cunoa=tem. „+tim ]n detalii, cet[\eni romani,/ ce se-nt`mpla-n ]mp[r[\ia voastr[/ =i nu =tim ce s-a ]nt`mplat ]n \ara noastr[/ acum treizeci sau patruzeci de ani“. Puterea creatoare a poetului nu se v[de=te acum ]n pl[smuirea unor imagini originale ori chiar inso- lite, dar ]=i g[se=te totu=i locul ]ntr-o replic[ ironic[, alteori sarcas- tic[, menit[ s[ poten\eze adev[rul comunicat =i s[ cucereasc[ citi- torul printr-o parantez[ mustind de spirit =i ]n\elepciune: „O, per=ilor, =tim tot trecutul vostru,/ cum spada folosea\i ]n locul slovei;/ nu =tim numai istoria Moldovei/ (sau poate per=ii-o-nva\[-n locul nostru?!)“. Discursul poetic devine violent, adresarea — de data aceasta c[tre un domnitor al nostru — cap[t[ valen\e de-a dreptul sar- castice, ]n versul final al strofei fiind blama\i istoricii de ieri, ru=i Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 237 ori rusifica\i, ]n orice caz totalmente str[ini de adev[rul istoric =i de interesele noastre na\ionale: „Ion Viteazul, cel Cumplit, cum te descurci/ prin aste fraze seci =i ]nc`lcite/ c`nd faptele ]\i sunt schimonosite,/ de parc[-s scrise de istorici turci?!“ F[r[ s[ degradeze ]n injurie/invectiv[, apostrofa c[tre cona- \ionalii no=tri indiferen\i fa\[ de tot ce e al nostru sau aderen\i la valorile noastre nepieritoare numai pentru o recompens[ gras[ este demn[, r[spicat[, neiert[toare: „Sunt tipi ce mama =tiu s[ =i-o aline,/ doar — pentru asta — de li se pl[te=te;/ =i c`te-un ins ce \ara =i-o iube=te/ at`ta vreme c`t c`=tig[ bine“. }ntr-o oper[ astfel conceput[, preponderent publicistic[, ideea are — cum altfel? — form[ de concluzie logic[, formal[; dar nici ]n atare cazuri poezia nu este de neglijat; sunt extrem de importante adev[rurile promovate de autor =i nu lipse=te energia interioar[ a discursului autoricesc, altfel zis — verva comunic[rii artistice: „S[ =tim din multe este o avere,/ ce ferici\i cei de-i posed[ arta./ Dar mai nainte de-a cunoa=te Sparta/ s[ ne cunoa=tem propria durere!“ Patosul retoric sau chiar didacticist al poeziei din ultimii ani a lui Nicolae Dabija, de care se vorbe=te cu o anumit[ nemul\umire, pe un ton injurios, nu exclude creativitatea, iar influen\a poeziei anga- jate de tipul Arhivelor descuiate asupra cititorului este benefic[ nu numai sub aspect instructiv-educativ, ci =i sub aspect propriu-zis es- tetic, ]n acest sens contribuind substan\ial =i verva piblicistic[ a scrii- torului, care a putut fi sesizat[ =i din exemplele citate anterior, =i expresia metaforic[ =i simbolizatoare a multor am[nunte =i detalii evocate de autor, =i alte realit[\i de ordin propriu-zis creator. Totu=i, poezia f[r[ de care portretul de crea\ie al lui Nicolae Dabija nu este deplin se nume=te Balad[. Rar opere literare ]n care senti- mentul patriotic se ]mbin[ at`t de firesc, organic =i m[iestrit cu expre- sia liric[ aleas[, cuceritoare. Versul este simplu, figurile de stil nu-l ]ndep[rteaz[ pe cititor de realiile familiare, cotidiene (“p[durile ne dor“, „]n cer e s[rb[toare“, „durea-ne-vor izvoare“), anafora =i epifora sunt la ]ndem`na tuturor celor obi=nui\i cu crea\ia popular[ oral[ a neamului nostru. Autorul a reu=it s[ creeze o atmosfer[ ]n care 238 Ion Ciocanu adev[rurile mari =i sfinte sunt parc[ ]mp[m`ntenite, iar lucrurile cu care ne-am obi=nuit se ]ncarc[ de o curat[ =i ]n[l\[toare sfin\enie: „C`t tr[im pe-acest p[m`nt/ Mai exist[ ceva sf`nt:/ O c`mpie, un sat na- tal,/ O clopotni\[ pe deal“. Elementele banale ale existen\ei noastre sunt sacralizate. „C`t p[durile ne dor/ +i avem un viitor,/ C`t tre- cutu-l \inem minte,/ Mai exist[ lucruri sfinte“ — apare, =i aici, nevoia de r[d[cini ca una dintre condi\iile d[inuirii noastre ]n viitor. }n aceast[ cheie constatativ-mobilizatoare, ]n aceast[ tonalitate liric[ ce nu exclude solemnul, festivul, mesianicul, dar nici nu-l scoate ]n prim-plan, ]nsingur`ndu-l =i ieftinindu-l, cu mijloace simple la prima vedere, poetul a reu=it s[ ne cutremure sufletul prin adev[rul comuni- cat. Nicolae Dabija nu numai ne spune ceva scump inimii =i min\ii, dar =i ne ]ndeamn[ — prin versuri ad`nc tr[ite — la p[strarea, ocrotirea =i perpetuarea valorilor sacre ale neamului nostru: „C`t durea-ne-vor izvoare/ Ori un c`ntec ce dispare,/ C`t mai avem ceva sf`nt,—/ Vom tr[i pe acest p[m`nt“. Odinioar[ acest imn spontan era c`ntat peste tot, mai inspirat chiar dec`t ]n spectacolul Horia (dup[ drama lui Ion Dru\[), pentru care a fost compus.

BIBLIOGRAFIE SELECTIV{ Mihail Dolgan, Scriind, s[ spore=ti ale foii lumine! — }n cartea lui: „Crez =i m[iestrie artistic[“, Chi=in[u, Ed. Literatura artistic[, 1982; Dreptul la poezia „pur[“. — }n „Literatura =i arta“, 1995, 2 noiembrie. Ana Banto=, }mplinirea ca necesitate a poeziei. — }n cartea ei: „Crea\ie =i atitudine“, Chi=in[u, Ed. Literatura artistic[, 1985; Real =i mitic ]n poezia lui Nicolae Dabija. — }n cartea „Literatura rom`n[ postbelic[. (Integr[ri, valorific[ri, reconsider[ri)“, Chi=in[u, Firma editorial-poligrafic[ Tipografia central[, 1998. Alex. +tef[nescu, Nicolae Dabija sau lupta cu amnezia. — }n „Rom`nia literar[“, 1991, 14 martie. Constantin Ciopraga, Nicolae Dabija — o con=tiin\[ vizionar-patetic[. — }n cartea: Nicolae Dabija, „Arip[ sub c[ma=[“, Ia=i, Ed. Junimea, 1991. Ion Ciocanu, Un poet n[scocit de poeme. — }n „Limba rom`n[“, 1993, nr. 2. Theodor Codreanu, Nicolae Dabija =i complexul lui Orfeu. — }n „Lite- ratura =i arta“, 1993, 21 octombrie. Eugen Simion, Nicolae Dabija. — }n cartea lui: „Scriitori rom`ni con- temporani“, vol. IV, Chi=in[u, Grupul editorial Litera, 1998. Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 239 Leonida LARI

N[scut[ la 26 octombrie 1949 ]n satul Bursuceni de l`ng[ S`ngerei, Leonida Lari (numele adev[rat: Tuchilatu) a absolvit Universitatea de Stat din Moldova (1971). Ea este expresia unei ]nzestr[ri deosebite, de g`nditor =i artist. Originalitatea ei prin- cipial[ =i categoric[ a st`rnit, de la ]nceput, gesturi de t[g[duire, de neacceptare. Debutul ei editorial s-a produs ]n 1974, cu pla- cheta de versuri Pia\a Diolei, care a trezit discu\ii aprinse, p`n[ la urm[ scriitoarea fiind recunoscut[ =i elogiat[. Alte c[r\i de poezie: Marele v`nt (1980), Mitul trandafirului (1985), Scoica solar[ (1987), Dulcele foc (Chi=in[u, 1989; Bucure=ti, 1991; Premiul „Mihai Eminescu“ al Academiei Rom`ne), Anul 1989 (1990), Lira =i p[ianjenul (1991), Al nou[lea val (1993) =. a. 240 Ion Ciocanu O carte de eseuri, profund poetice =i acestea, Epifanii, ap[rut[ ]n Ed. Porto-Franco din Gala\i (1994), =i alta, de pove=ti pentru copii, Insula de repaos (1988). Leonida Lari a stat la ]nceputurile mi=c[rii de eliberare na- \ional[ a rom`nilor de la est de Prut, cuv`nt[rile ei incendiare =i articolele de publicistic[ ]n ap[rarea demnit[\ii noastre na\ionale (Nimeni =.a.) av`nd ecouri zguduitoare. A pus baza edit[rii s[pt[m`nalului (azi bilunar), condus tot de domnia sa, Glasul na\iunii, „publica\ie a re]ntregirii neamului“, primele numere ale c[ruia au fost tip[rite clandestin la Vilnius (Lituania) =i aduse cu mari riscuri la Chi=in[u (februarie 1989).

Primele poezii ale scriitoarei, cu deosebire cele incluse ]n pla- cheta Pia\a Diolei, au fost ]nainte de toate o replic[ dat[ poeziei ]ntemeiate pe sentimente rudimentare =i univoce, pe declara\ia nud[ sau pe conven\ii lesne reductibile la mimetism. Pentru Leoni- da Lari poezia constituia un t[r`m spiritual insolit, ]n care se desf[=urau spectacole marcate de mister, comunicarea ]ns[=i fiind ]nv[luit[ ]ntr-o vraj[ fascinant[. Poeziile ei nu erau dintre cele u=or ]n\elese, nu puteau fi explicate, farmecul lor consta ]n pre- zen\a unui adev[rat miraj, datorat unei fantezii debordante. Leoni- da Lari cultiva ]n poezie imprevizibilul, situa\iile imaginate de ea nu se l[sau „prinse“ cu uneltele critice acomodate la poezia ante- rioar[. Romantic[, dominat[ de o sete irezistibil[ de a dep[=i materialitatea crud[, ]n care se compl[cuser[ majoritatea poe\ilor din genera\iile anterioare, =i de a deschide poeziei orizonturi spiri- tuale, unicele valabile, ea explora starea de nelini=te, de a=teptare, niciodat[ ]ncoronat[ cu un final clar, obi=nuit. Insolitul e cuv`ntul ce poate exprima o caracteristic[ esen\ial[ a poeziei sale de ]nceput. I se adaug[ vraja discursului autoricesc, provenit[ dintr-o m[iestrie unic[ a folosirii resurselor lingvistice. }ns[=i Pia\a Diolei este o inven\ie a scriitoarei, o scen[ conven\ional[ ]n care „dublu- ra“ poetei vede „tot ce este, =i nu ce pare-a fi“ (Transfigurare). Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 241 Poezie a esen\elor, a vie\ii spirituale =i a enigmelor existen\ei umane, crea\ia Leonidei Lari e o disput[ ]ntre trup =i suflet, altfel zis — ]ntre materie =i spirit, care ajunge p`n[ la o anumit[ descon- siderare a trupului (materiei), numit =i „vasu-acesta de-mprumut“. Oricum, sacralizarea sufletului (spiritului) a fost o permanen\[ a poeziei de ]nceput a autoarei, care a =i consacrat-o, ]n ciuda nenum[ratelor critici, majoritatea tributare ]n\elegerii vechi, mi- metice a crea\iei artistice. }n c[r\ile de mai t`rziu Leonida Lari a devenit mai „material[“; ]n anii av`ntului rena=terii na\ionale scriitoarea abordeaz[ poe- zia cu ad`nci — =i substan\iale! — filoane publicistice, pierz`nd evident din insolitul crea\iei de ]nceput, dar c`=tig`nd la fel de evident ]n planul clarit[\ii mesajului etic =i al puterii de influen\[ asupra cititorului. Prima dovad[ ]n aceast[ privin\[ este ]ntreaga carte Scoica solar[, ]n care aspira\ia personajului liric spre ideal =i dragoste, spre cunoa=terea de sine =i a enigmelor omului ]n genere, n[zuin\a spre adev[r =i libertate sunt tratate ]n aceea=i cheie romantic[, specific[ ]nceputurilor poetei, prin explorarea unor st[ri suflete=ti complexe, dramatice, de aceea memorabile. Poezia Etern[, de exemplu, debuteaz[ pe o und[ marcat[ de since- ritate =i de claritate, aproape inimaginabile ]n placheta de debut a autoarei: „Mi-i drag la lan de gr`ne/ s[ vin c`nd cop\i sunt spicii (licen\[ poetic[. — I.C.),/ s[ fii =i tu cu mine,/ =i pruncii no=tri, micii...“. Printr-o ]nl[n\uire de anafore (“S[ ne-nvelim cu seara...“, „S[-adie dinspre st`n[...“ „S[ v[lureze gr`ul...“) =i prin puritatea n[zuin\elor sale personajul liric se dovede=te unul fr[m`ntat suflete=te ]n a=teptarea lini=tii eterne =i a inspira\iei generatoare de poezie: „S[-mi par[ =i p[m`ntul/ etern ca universul/ =i ca prin fluier v`ntul/ prin os s[-mi treac[ versul“. Elanurile romantice n-au disp[rut, aspira\iile spirituale n-au devenit mai pu\ine, dar schimbarea de optic[ =i de unelte lirice se simte de la prima lectur[. La fel ]n poezia Miraj, ]n care n[zuin\a spre ]mplinire su- fleteasc[, de fapt erotic[, apare ]n imagini ca cele subliniate de 242 Ion Ciocanu noi ]n continuare — „Copii vis[tori, ne-ar mai \ine vreo cas[/ netimpul, c`nd ne e st[p`n,/ te rupe acum de la somn, de la mas[,/ a= vrea s[ te m`ng`i, de nimeni nu-mi pas[,/ nici chiar de fidelul destin“ —, dar tot ce spune autoarea face parte totu=i din aspectul teluric, poate cotidian, al existen\ei noastre, care — tocmai el, teluricul, — d[ na=tere mirajului: „E totul culoare, be\ie de glume,/ e totul un vis mi=c[tor,/ eu uit cum m[ cheam[, tu ui\i c[ ai nume,/ mirajul din noi se revars[ ]n lume/ =i-o umple de-un tainic fior“. Expresia metaforic[, permanen\a anaforei, compozi\ia prielnic[ dezv[luirii treptate, tot mai ad`nci, a sentimentului de iubire, igno- rat sau chiar refuzat de partener, hiperbolizarea st[rii suflete=ti sau poate numai dezgolirea esen\ei ei — „Dar smulg[-se st`lpii de dor/ +i iarba de-arsur[,/ +i sufletul cu un fior/ At`rne de gur[./ / S[ r`zi, s[-amu\e=ti, s[ aiure=ti,/ Sorbit de imagini,/ S[ m[ troie- neasc[ z[pezi/ De lirice pagini“ — asigur[ succesul poeziei De t`rzie vedere. Acuitatea sentimentului ]ncercat de protagonista poeziei transpare din imaginea unei amintiri ]nt`rziate iremediabil, c`nd spectacolul dragostei nu mai poate avea loc: „Pe-ntinderi de negru p[m`nt/ S[ v[lure cea\a,/ S[ ]\i amintesc c[ mai s`nt/ C`nd trece-mi-a via\a“. Totu=i, cel mai impresionant se prezint[ finalul poeziei, meta- foric, enigmatic =i dureros: „C[ci nu e ]n lume vreun loc/ Ce are putere/ S[-ndure un val de noroc/ Pe-un \[rm de durere“. }n temei acelea=i lucruri se cuvin spuse despre poezia Testa- ment, ]n care Leonida Lari pare s[ reia motivul amintirii ireme- diabil ]nt`rziate, de data aceasta — ]n chiar ora mor\ii. Tabloul imaginat de scriitoare este concret, plastic, sugestiv, versifica\ia — im- pecabil[, cu un ritm adecvat st[rii psihologice explorate =i cu rime perfecte. Dar principalul e dorin\a protagonistei poeziei de a oferi partenerului s[u lec\ia de rigoare, drept r[spuns la lipsa de aten\ie din prezent: „Iat[-atunci de mine s[-\i aduci aminte,/ Parcul cu aleea sar[-\i ]nainte.../ S[ te la=i spre mine ca =i curcubeul,/ A Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 243 mirare mult[ s[ tresar[ leul,/ C[ atunci voi-voi ca pe o mireas[/ S[ m[ iei ]n bra\e, s[ m[ duci acas[“. Marcate de tr[iri profunde =i de dramatism autentic, poeziile erotice din cartea Scoica solar[ nu acoper[ nici pe departe adev[rul despre crea\ia poetei. Cartea aceasta e =i una a poeziilor despre arta cuv`ntului. U=[ larg deschis[ ]n laboratorul de crea\ie al poetei, operele-dest[inuirii Art[, Mi-e dor de-un poet..., Trist[ siren[, Cocorul, Pedeaps[, Psiheea, Lui Ovidiu etc. sunt fasci- nante. Pl[smuirea de opere este, pentru Leonida Lari, o despov[rare de griji =i de greut[\i, o u=urare a sufletului ]n urma acestei despov[r[ri: „Ce alean este-n vers pentru sufletul meu!/ Tot poet a= fi fost, chiar s[ nu fi-avut carte./ Cum i-i pruncului dulce ]n leag[nul s[u,/ A=a mie, c`nd scriu, mi se las[ din greu/ +i din moarte“. Harul scrisului fiind s[dit ]n sufletul poetei de natura ]ns[=i, condi\ia suprem[ a crea\iei e de fa\[; poeta se vede destinat[ crea\iei =i nu-=i imagineaz[ ce-ar putea s-o ]mpiedice s[-=i realizeze destinul: „+i-ntr-un zid f[r[ u=i =i fere=ti (variant[ popular[. — I. C.; corect: ferestre) a= c`nta,/ +i-ntr-o grot[ cu =erpi venino=i =i cu fiare,/ S[ m[ iei s[ m[ duci ca pe-un lemn ai putea/ C`nd se las[ spre mine lumina din stea/ A visare“. Poeta este con=tient[ de darul s[u ]nn[scut (“C[ mi-e dat[ din na=tere-o tainic[ strun[“) =i de adev[rul c[ na=terea operei de art[ e prezidat[ anume de tain[, de mister, de inspira\ie divin[, nu de calculul rece, de me=te=ugul u=or de „]nv[\at“ sau de... mimat (“Lipsa de taine nu na=te poeme“). Mai mult, ea ]n\elege caracterul principial specific al crea\iei sale, prezent`ndu-se ca un creator inconfundabil, de aceea oarecum ]nstr[inat de ceilal\i (“Sunt un cocor singuratic =i nu convin/ vreunui stol“). Profund polemic fi- nalul excelentei poezii Cocorul. Poeta ]=i imagineaz[ un posibil zbor „ca o s[geat[ de foc peste z[pezi“ =i neag[ orice posibilitate de a fi ademenit[ ]n stolul comun. Cauza siguran\ei este aceea=i 244 Ion Ciocanu deosebire principial[ dintre creatorul autentic =i versuitorul ordi- nar: „Oric`te semne mi-ai face de cobor`t,/ oricum m-ai crede: nebun sau ]n\elept,/ n-am s[ cobor nicidecum; tu c`n\i din g`t,/ eu c`nt din piept“. Anume c`ntatul „din piept“ este semnul distinctiv al c[r\ii „Scoica solar[“, ca de altfel al ]ntregii crea\ii a scriitoarei. Inclusiv al operelor sale cu motive sociale ca cele din cartea sa Anul 1989. Preponderent publicistic[, angajat[ ]n procesul de trezire a con=tiin\ei na\ionale a rom`nilor est-pruteni din 1987—1989, poe- zia din cartea numit[ — expresie a unor dureri =i aspira\ii viu discutate ]n epoc[ — este spontan[ ca lirica autentic[, energic[ =i neiert[toare ca durerea sufleteasc[ ce nu ]ng[duie t[cerea ori nep[sarea: „Ah, str[inii toate le-au ]ntors pe dos,/ Ne ]nstr[inar[ =i de-al nostru os./ +i ]n adunare, =i-n l[ca= cre=tin/ Blestemat e ]nsu=i numele rom`n./ Rup\i de mama care ieri ne-a al[ptat,/ Cic[ de noi singuri ne-am eliberat./ Ce eliberare! — un ]ntreg calvar,/ De rom`ni sunt pline gropile de var./ Ce eliberare! — ani de ani ]n =ir/ Sem[nat cu oase-i drumul spre Sibir“. Leonida Lari nu e dintre acei care au stat deoparte ca s[ aib[ azi neru=inarea de a ]nvinui poe\ii transforma\i ]n publici=ti la ora de foc a anilor 1987 — 1989, pe acei care s-au aflat al[turi de poporul nedrept[\it (“C[-i lacrim[ p`inea pe mas[,/ +i-i s`nger[ fruntea de spini,/ M`ncat de v`ndu\ii de-acas[,/ V`ndut de m`nc[ii str[ini“). Leonida Lari formula o excelent[ Rug[ de noapte, publicistico-retoric[, dar nelipsit[ de fior poetic sincer, ad`nc =i durut: „D[-mi, Doamne, durerile toate/ +i las[-m[ f[r[ dor,/ Dar f[ =i un pic de dreptate/ Pentru acest popor.// Ia-mi tot ce-mi sur`de ]n cale,/ Orice bucurii, r`nd pe r`nd,/ Dar f[ s[ se-ndrepte din =ale/ Poporul acest suferind“. Ca =i Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi, Nicolae Dabija =i al\i poe\i apleca\i mai ]nainte spre imaginea sugestiv[, spre versul uneori ]ncifrat, Leonida Lari n-a putut r[m`nea indiferent[ fa\[ de imperativul momentului; ea a pierdut considerabil din m[ies- Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 245 tria pentru care pe nedrept fusese criticat[ aspru ]n anii debutu- lui, dar a c`=tigat enorm ]n puterea de a exprima ni=te idei, n[zuin\e =i idealuri na\ionale, pentru care s-a pomenit criticat[ — de asemeni pe nedrept — de colegi situa\i „deasupra“ timpului. Suntem siguri c[ poeta a procedat just, poezii ca Scrisoare nea- mului, Rug[ de zi =i de noapte, Poem trist, Zile, nop\i de veghe, Exod, Fa\[ ]n fa\[ =i altele r[m`n`nd actuale pentru to\i acei care deocamdat[ nu s-au p[truns de crudele adev[ruri ce ni s-au ]nt`mplat =i de necesitatea ]n\elegerii ad`nci a faptelor istoriei noastre =i a sarcinilor ce ne revin azi =i-n viitor. Asta pe de-o parte. Pe de alt[ parte, Leonida Lari, pl[smuitoarea de imagini inso- lite de la 1974, nu se sinchise=te nici ]n prezent de discursul po- etic dominat de gesturi largi, de adres[ri directe, de formule menite s[ exprime ]n dou[-trei versuri adev[ruri esen\iale. Ea r[m`ne fidel[ poeziei angajate, drept care ne vedem ]ndrept[\i\i s[ eviden\iem din cartea „Dulcele foc“ c`teva piese lirice caracte- ristice pentru maniera scriitoarei =i care nu pot =i nu trebuie s[ fie l[sate ]n umbr[. Poezii ca cea intitulat[ De Patrie, ]n care sunt evoca\i liric str[bunii (“C`nd, aspr[, m[ scutur[ seara/ Din ziduri prin pomi ]ntomna\i,/ M[ sprijin cu g`ndul de \ara/ Str[bunilor mei lumina\i“) =i este consemnat[, de asemenea liric, str[duin\a protagonistei de a le continua cauza (“Dar spun c[ eu sear[ de sear[/ Mai greu, mai u=or, mai durut/ Am stat pe o palm[ de \ar[/ +i focul aprins l-am \inut“), Cod, care e o adresare poetic[ „fra\ilor de s`nge“ cu diverse probleme de via\[, cauzate de ocupa\ia sovietic[ str[in[, culmin`nd cu ]ncrederea de nestr[- mutat, exprimat[ ]n final (“Fra\ii mei de s`nge, de-am ajuns aci,/ De ne este codul de-o putere-aparte,/ Nu e nici o moarte care ne-ar muri,/ Nu e nici o moarte“) sau }n lumina serii (]n care p[s[rile din imagina\ie zboar[ „pe deasupra celor ce n-au nici un p[m`nt/ +i-a roatei ce-mi st`rne=te str[bunii ]n morm`nt,/ Pe deasupra celor ce-n s`nge-mi vin mereu/ +i-a gurii ce hule=te dulcele graiul meu,/ Pe deasupra celor ce-mi chiuie-n altar,/ +i-a periei ce-mi 246 Ion Ciocanu unge istoria cu var...“) o prezint[ ca pe o lupt[toare inspirat[ ]n numele cauzei na\ionale. Repet[m c[ am putea regreta dispari\ia imaginilor insolite din poezia ei de ]nceput, romantismul g`ndirii =i fantezia pe potriva acestei g`ndiri, ]ns[ ar fi p[cat s[ nu apre- ciem caracterul angajat =i angajant al crea\iei poetei, cu at`t mai mult cu c`t autoarea nu ]nceteaz[ s[ fie liric[, inspirat[, sincer[ =i cuceritoare. }n poezia Doina din acest volum Leonida Lari pro- cedeaz[ relativ simplu c`t timp evoc[ propria sa copil[rie, dra- gostea pentru meleagul natal, ca dat natural, primordial =i esen\ial, contopirea organic[ a personajului liric cu natura plaiului str[bun: „Am[r`t[ \[r`n[/ +i izvor am[r`t,/ B[nuit-a\i vreodat[/ C`t de mult v-am iubit?!“ Dragostea pentru v[ile =i dealurile natale se anun\[ ca particu- laritate principal[ a felului de a fi, profund mioritic, al protago- nistei poeziei. +i tocmai din perspectiva acestei particularit[\i ]n\elege ea lucrurile ]nt`mplate nou[, rom`nilor est-pruteni, ]n anii regimului \arist, apoi ai celui comunist, c`nd meleagul nostru a fost „cur[\it“ de intelectuali =i gospodari ]nst[ri\i, to\i deporta\i cu for\a sau „benevol“ (la minele de c[rbuni din Donbas sau ]n stepele kazahe), ]n locul lor aduc`ndu-ni-se coloni=ti ru=i, ucraineni =i de alte na\ionalit[\i, ca s[ r[m`nem minoritari pe p[m`ntul nostru str[mo=esc =i s[ uit[m c[ suntem rom`ni: „Am s[ mor ca oricine/ Ori ]n flori, ori ]n spini,/ Dar nu voi ]n\elege/ Ce ca\i prin str[ini./ Cum s[ n-ai o \[r`n[/ Sun[toare de neam/ +i-un izvor ce dezleag[/ Orice frunz[ pe ram?“ Odat[ ]nceput, monologul ]=i l[rge=te aria de cuprindere a reali- ilor sacre, at`t de pre\uite de ea =i at`t de ignorate de puhoaiele de venetici, a c[ror patrie e acolo unde lor li-i bine, chiar dac[ altora li-i str`mt =i r[u: „Cum s[ n-ai amintire,/ Cum s[ n-ai \ara ta/ +i-un poet scris ]n piatr[,/ C[rui te-ai ]nchina?“ Poeta reia multe versuri de ]nceput ale strofelor, anafora fiind aici frecvent[, ca ]n strofa de ]ncheiere, ]n care se con\ine =i ideea Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 247 principal[ a ]ntregii opere: „Am s[ mor ca oricine/ Mai p[g`n sau mai drept,/ Dar \[r`na de-acas[/ Voi s[-mi cad[ pe piept“. R[m`n`nd ]ntre hotarele lirismului, Leonida Lari a ob\inut un echilibru binevenit ]ntre sentimentul protagonistei poeziei =i acela al mul\imilor care i-l ]mp[rt[=esc. Dar lectura acestei Doine ne face s[ ne aducem neap[rat aminte =i de o alt[ poezie cu acela=i titlu, ]n volumul Anul 1989 fiind incluse ambele. Ce reprezint[ Doina II? E o cugetare, de data aceasta preponderent publicistic[, orato- ric[, asupra aceleia=i st[ri de lucruri, cu venetici adu=i peste noi de regimurile ostile intereselor noastre na\ionale: „Ce vin[-avem ]n s`nge/ +i-n suflet care hram,/ C[ funia se str`nge/ Pe g`tul [stui neam,// C[-n \[ri=oara-n care/ Str[inu-i oplo=it/ Nu este nici o zare/ De loc nep`ng[rit...“. E o luare de atitudine ]n maniera mitingurilor de odinioar[, cu un public dornic mai cur`nd de adev[r dec`t de metafor[: „Unul arunc[ zoaie/ +ovin[ ]n popor,/ Iar altul legea-ndoaie/ S[ fie pe a lor.// +i cruda ierarhie/ Ce roade-n os matern,/ }n vis =i omenie/ Se cheam[ c[-i guvern.// Oricine de oriunde,/ C[-i ho\, c[-i uciga=,/ Mai lesne-n post p[trunde/ Dec`t un b[=tina=...“. Poeta nu uit[ s[ pomeneasc[ deport[rile staliniste din 1940 =i de mai t`rziu: „Ieri, pentru c[-aveam p`ine,/ Spre nord \inur[m =ir,/ Iar azi, din trai de c`ine, —/ +i tot ]nspre Sibir“. O strof[ se refer[ — direct, ca ]ntr-o cuv`ntare de la tribun[, — la accidentul de automobil suferit de poetul militant Dumitru Matcovschi la 17 mai 1989: „Ieri cu-acuz[ri demente/ |inteau ]n g`nditori,/ Iar azi cu accidente/ |intesc adeseori“. Finalul poeziei este retoric, de=i are form[ de rug[ din suflet, sincer[ =i — evident — binevenit[: „Se face bezn[, pl`ngeri/ Se- aud spre Dumnezeu./ Trimite, Doamne, ]ngeri/ +i pentru neamul meu“. De aici nu rezult[ c[ Leonida Lari a ]ncetat s[ fie poet[ subtil[ =i polivalent[. Ea este autoarea unei crea\ii poetice diverse ca 248 Ion Ciocanu modalitate literar[ (liric[ profund sim\it[ =i eminamente meta- foric[, liric[ de atitudine, pl[smuit[ ]n perimetrul artei autentice, liric[ incendiar[, ]n manier[ de miting, care ]=i are neap[rat ros- tul =i dreptul la existen\[), unitar[ ]ns[ prin metafora sugestiv[ =i prin ideile =i idealurile promovate de scriitoare cu o perseveren\[ demn[ de toat[ aten\ia, ]ncurajarea =i sus\inerea.

BIBLIOGRAFIE SELECTIV{ Mihai Prepeli\[, Regina visurilor. — }n cartea lui: „Constela\ia tinerelor talente“, Chi=in[u, Ed. Cartea moldoveneasc[, 1982. Ana Banto=, Spirit ]nsetat de plenitudine. — }n cartea ei: „Crea\ie =i atitudine“, Chi=in[u, Ed. Literatura artistic[, 1985. Ion Ciocanu, Viziune romantic[ =i atitudine civic[. — }n cartea lui: „M[sura adev[rului“, Chi=in[u, Ed. Literatura artistic[, 1986. Gheorghe Mazilu, Noble\ea elanului romantic. — }n cartea lui: „Reabi- litarea calit[\ii artistice“, Chi=in[u, Ed. Literatura artistic[, 1989. Doina Uricariu, Dovezile demnit[\ii sau zbucium pe calea spre adev[r. — }n „Basarabia“, 1991, nr. 7. Andrei |urcanu, Leonida Lari sau poezia la modul romantic. — }n cartea lui: „Bunul sim\“, Chi=in[u, Ed. Cartier, 1996. Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 249 Arcadie SUCEVEANU

Poetul =i eseistul Arcadie Suceveanu s-a n[scut la 16 noiem- brie 1952 ]n comuna Suceveni din Nordul Bucovinei =i a studiat la Universitatea de Stat din Cern[u\i, absolvind-o ]n 1974. De- butul editorial, cu placheta de versuri M[ cheam[ cuvintele, =i l-a f[cut ]n 1979. Au urmat c[r\ile |[rmul de echilibru (1982), Mesaje la sf`r=it de mileniu (1987), Arhivele Golgotei (1990), Secunda care sunt eu (1993), Eterna Danemarc[ (1995), }nfruntarea lui Heraclit (1998). C[r\i pentru copii: A fugit melcul de-acas[ (1984), Ora cinci f[r[ doi fulgi (1986), }n c[ma=[ de cirea=[ (1989) =. a. Laureat al c`torva premii pentru poezie, inclusiv al Premiului „Mihai Eminescu“ al Academiei Rom`ne (1997). 250 Ion Ciocanu Nevoia de ]nnoire permanent[ se simte ]ntotdeauna =i ]n toate, ]n art[ ]ndeosebi. Ceea ce a fost ieri nou =i culme, azi devine — conform legilor dialecticii, ale dezvolt[rii, dar chiar =i ale bunu- lui sim\ — ceva obi=nuit, la ]ndem`na tuturor, chiar dac[ la anu- mite cotituri ale istoriei =i ale vie\ii se prezint[ ca expresie inedi- t[ a problemelor nerezolvate =i a situa\iilor existen\iale ve=nice. }nfrunt[ timpul numai adev[ra\ii, marii, genialii. }n alt[ ordine de idei orice aspirant la gloria de scriitor, de exemplu, n-are =anse de a se afirma dac[ nu se prezint[ ]n fa\a publicului cu ceva al s[u, propriu, inedit. Oric`t de eminescian ori nichitast[nescian, poetul de azi este apreciat ]n m[sura ]n care ]=i dezv[luie propriile sale aptitudini, capacit[\i =i, ]n fine, realiz[ri. +i nu poate fi, pentru noi, ]ndr[gosti\ii de carte din Republica Moldova, o sarcin[ mai actual[ dec`t con=tientizarea dinamismu- lui privind evolu\ia poeziei est-prutene postbelice. Dup[ genera\ia scriitorilor „Andrei Lupan, Emilian Bucov =. a.“ s-au afirmat, ]n a doua jum[tate a anilor ’50 =i, mai cu seam[, ]n anii ’60 scriitori tineri cu o alt[ ]n\elegere =i viziune asupra vie\ii =i, respectiv, cu o alt[ recuzit[ de unelte scriitorice=ti: Ion Dru\[, Ion C. Ciobanu, Vasile Vasilache, Vladimir Be=leag[, Ariadna +alari, Ana Lupan, Raisa Lungu-Ploaie =. a. ]n proz[, Grigore Vieru, Liviu Damian, Victor Teleuc[, Arhip Cibotaru =. a. ]n poezie. }n anii ’60 =i, mai ales, ]n anii ’70 ]nflore=te crea\ia unor al\i poe\i originali: Ion Vatamanu, Gheorghe Vod[, Anatol Codru, Ana- tol Ciocanu etc., ]n proz[ „replica“ necesar[ ]nainta=ilor d`nd-o Vlad Iovi\[, Serafim Saka, Nicolae Esinencu... Mai ]ncoace, ]n anii ’70, se manifest[ talentul deosebit al genera\iei „ochiului al treilea“, compus[ din Nicolae Dabija, Leoni- da Lari, Vasile Romanciuc, Ion Had`rc[ etc., pentru ca ceea ce se ]nt`mpl[ ]n prezent, prin c[r\ile optzeci=tilor din plutonul lui Emilian Galaicu-P[un, s[ ]nsemne o alt[ replic[, favorizat[ =i de ]nnoirile categorice =i principiale din climatul social-politic, de aceea mai t[ioas[, mai neiert[toare/necru\[toare =i, ]n fine, mai pu\in eficient[, dat[ literaturii anterioare. Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 251 Evolu\ia presupune ]nnoire principial[, dar nu =i ruperea oric[rui fir de leg[tur[ cu tradi\ia sau, ]n orice caz, nu =i anatemi- zarea total[ =i definitiv[, ajuns[ pe alocuri neru=inat[, a litera- turii anterioare. Pierderea eficien\ei poten\iale a literaturii noas- tre optzeciste nu e cauzat[ numai de talentele excep\ionale ale reprezentan\ilor ei, dar =i de zgomotul cu care se produc ace=tia =i de lipsa de ]n\elegere a adev[rului c[ ei vin neap[rat =i din literatura anterioar[, din str[duin\ele, realiz[rile, chinurile, suferin\ele, poate =i din e=ecurile „creatoare“ ale celor „de ieri“. Ne-a fost absolut necesar[ aceast[ incursiune fugitiv[ ]n isto- ria literaturii noastre postbelice, pentru ca s[ putem ]ncepe ]ntr- un mod mai firesc prezentarea crea\iei unui aproape optzecist, care se nume=te Arcadie Suceveanu.

Arcadie Suceveanu cu al\i doi bucovineni, scriitorii Vasile Levi\chi =i Mihai Prepeli\[. 252 Ion Ciocanu Prezent ]n volumul colectiv „Portret de grup“, care include 20 de poe\i optzeci=ti, el poate fi considerat ca atare. Dar =i prin cartea sa de debut, M[ cheam[ cuvintele, =i prin cele care au urmat, Arcadie Suceveanu se manifest[ ca un tradi\ional, ]n sensul c[ se integreaz[ literaturii =aptezeciste (dac[ admitem compartimen- tarea procesului literar pe... decenii). Poet cu Bucovina-n suflet =i-n cuv`nt, =colit la valorile auten- tice ale literaturii rom`ne interbelice =i contemporane, autorul c[r\ii de totalizare }nfruntarea lui Heraclit, din care vom spicui exemplele, s-a dovedit de la bun ]nceput un promotor al scrisului din imbolduri l[untrice sincere =i puternice =i un c[ut[tor asiduu al formulelor lirice originale, ]n orice caz neb[t[torite. Fraza apa- rent obi=nuit[ =i calm[ se transform[ sub pana lui, pe neprins de veste, spontan =i firesc, ]n una metaforic[ =i polemic[. „Eu nu cred c[ salc`mul ]=i cre=te ghimpi din ur[,/ Eu sunt convins c[ scopul salc`mului e floarea,/ C[ nu din ordin c`nt[ pe ram privighetoarea,/ Ci de uimire limba ]i delireaz[-n gur[“, scrie ]ncep[torul de la Cern[u\i (]nc[), pentru a continua foarte „tradi\ional“: „+i nu din ]nt`mplare e iarba asta verde,/ +i nu spre a-i spori prezentul =i averea — / Din altruism, prieteni, albina str`nge mierea — / Pornire ce o-nal\[, o arde =i o pierde“ (Exerci\ii pentru coloana vertebral[). Or, ce sunt „uimirea“ =i „altruismul“, dac[ nu ceva lesne ]ncadrabil ]n „semnele“ literaturii timpului? Dar ]n aceea=i poezie se anun\[ =i ceva ce nu prea concorda cu „artele poetice“ ale epocii: „Str[mo=ul mierlei — mierl[-i, ]n sf`nta r`nduial[./ Iar demnitatea are coloan[ vertebral[“. Se putea intui atunci, la 1979, ]n versuri ca cele citate, un poet deosebit? Iar ]n afirma\ii programatice ca aceasta: „Este-o che- mare-n toate c`te s`nt,/ Gr`ul pe =es nu cre=te din gre=eal[ — / C`nd iese-n zori din haina-i de p[m`nt,/ Sub pielea lui str[bunii se r[scoal[“? Arcadie Suceveanu ]=i preg[tea cititorul pentru o receptare adecvat[ a poeziei ce-i umplea sufletul =i care nu mai cadra cu Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 253

Arcadie Suceveanu cu mai t`n[rul poet =i critic bucovinean +tefan Hostiuc. literatura excesiv de clar[ (“]n\eleas[“): „N-ai reu=it s[ spui aproape nimic,/ Risipitorule de tpopi =i dactile,/ R[m`ne mereu ceva nerostit — / Doar umbra-i de aur ]\i arde pe file“. }n sf`r=it, apare =i o not[ (nuan\[) subversiv[ ]n epoc[: „Poezia exprim[ =i- ascunsul mesaj/ (S[ iei, cititorule, — aminte!)/ C[ din tot ce-a fost spus, mai pu\in/ De jum[tate-a nimerit ]n cuvinte“. Cur`nd el avea s[-=i divulge dorin\a de a ne da „un poem t`n[r,/ cu ochii alba=tri,/ revolu\ionar,/ un poem/ pe care s[-l pute\i oric`nd r[s[di/ ]n locul unui cire=“, prin c`teva poezii ca Ucenicul lui Homer (I), Ucenicul lui Homer (II), Lacrima lui Ovidiu =i Parabola frunzei =i a febrilului ei vis[tor (aceasta din urm[ dedicat[ lui Ion Vatamanu) deconspir`nd unii autori =i unele motive pe care ]i elogia ori =i-i lua drept exemple. Dar cartea prin care Arcadie Suceveanu a f[cut saltul necesar unui poet care se dep[=e=te mereu =i serios a fost Mesaje la sf`r=it de mileniu. Nu prin antologica poezie Secunda care sunt eu =i 254 Ion Ciocanu nici chiar prin poezia-program, ]nc[ mai pu\in ]ncadrabil[ ]n litera- tura epocii, Plimbare de sear[, ]n care apar note polemice foarte ascu\ite: „Eu duc april ]n fragede vagoane,/ Eu duc prin g[ri cis- terne cu azur,/ Pe c[ile condi\iei umane/ Vreau s[ v[ plimb pe sentimentul pur.// Vreau s[ v[ plimb pe muchia luminii,/ Pe-un corn de melc, pe-un \ip[t de cocor,/ Chiar dac[ pl`nge moartea printre linii/ +i timpu-mi d[ vagoanele cu clor...“. Saltul lui Arcadie Suceveanu la poezia autentic[ este atestat ]n Miori\a =i ]n Nuf[rul magic. Dintre multele =i tot mai talenta- tele interpret[ri poetice contemporane ale capodoperei folcloru- lui nostru, Miori\a lui este absolut distinct[, inconfundabil[ =i, mai presus de toate, de o profunzime exemplar[ a g`ndirii =i de o frumuse\e r[scolitoare a „spunerii“. „Acel cioban din culme de Carpa\i/ Ce-a curs ]n stea, cu nunta fulgerat[,/ Acel cioban ucis de cei doi fra\i,/ Prin jertfa lui de s`nge, mi-este tat[“ ni se dest[inuia fiul ciobanului moldovean. „+i dou[ umbre-apar ]n calea mea,/ +i dou[ umbre, pe la apus de soare,/ Lovindu-m[ ]n \east[ — vai, ar vrea,/ Prin mine, ]nc[-o dat[ s[-l omoare!“ Urmeaz[ dou[ strofe ]n fa\a c[rora r[m`nem ului\i de intui\ia scriitorului care a fost ]n m[sur[ s[ con=tientizeze nu numai faptul relativ lesne de ]n\eles c[ „acel cioban, ajuns la fiul meu,/ Prin el (prin fiu. — I. C.) ]=i m`n[ turmele de s`nge“, dar =i cutremur[torul adev[r din strofa de ]ncheiere: „L-aud acum trec`nd prin al\i b[rba\i,/ Nimic de turma lui nu-l mai desparte./ Prin jertfa lui, ne =tim cu to\ii fra\i/ Lega\i de-un dor ce-i mai presus de moarte!“ Nuf[rul magic nu este la fel de profund prin viziune, dar c`=tig[ enorm ]n fa\a noastr[ prin replica total[ dat[ realit[\ii tim- pului, simbolizat[ puternic prin acele „impurit[\i, noroaie f[r[ num[r“, pe care ar fi dorit, „un turn“ fiind, s[-l transforme — „]ntreg noroiul“! — „]ntr-un prund de aur!“, ultimul vers l[s`ndu-se ]n\eles dac[ nu ca o replic[ scriitorilor care pactizau din suflet, din iner\ie sau din... comoditate =i la=itate cu ororile timpului, cel pu\in ca o angajare benevol[ ]ntr-o ac\iune temerar[, angajare exprimat[ cu o putere artistic[ surprinz[toare. Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 255 A=a s-a apropiat Arcadie Suceveanu de cartea care l-a consa- crat: Arhivele Golgotei. Versul discursiv nu dispare din poezia au- torului, dar metaforele =i simbolurile, cu care operase =i ]n c[r\ile anterioare, sunt acum mai ]ndr[zne\e, mai cuprinz[toare, au o put- ere iradiant[ ne]nt`lnit[ p`n[ atunci ]n versurile lui. Ap[rut[ ]n 1990, dup[ 5 ani de restructurare gorbaciovist[ =i cadr`nd perfect cu operele datorate con=tientiz[rii unor adev[ruri odinioar[ im- posibil de exprimat, noua carte a poetului venea din ]n\elegerea unor fapte groaznice — istorice=te explicabile, dar totu=i de neier- tat! — ca acelea c[ „noi ne-am uitat =i limba, =i temeiul“, „din doin[ ne-am f[cut ve=m`nt de gal[“, „=i-am ]nv[\at tr[darea ca pe-o art[“. Nu at`t ]n r[sp[r fa\[ de scriitorii devota\i regimului comunist, c`t laolalt[ cu unii dintre scriitorii „vechi“ =i cu confra\ii de breasl[ „noi“, Arcadie Suceveanu avea s[ scrie r[spicat — ]n Ruga fiilor r[t[citori, din care am citat: „Dar adev[rul totu=i nu se vinde,/

Arcadie Suceveanu ]nso\ind-o pe Ana Blandiana. 256 Ion Ciocanu Dar mai avem coloan[ vertebral[,/ +i sprijini\i de mun\i =i de colinde/ Am mai putea ]nvinge-aceast[ boal[“. Ceea ce „ruga“ poetul ]n continuarea operei numite avea s[ constituie un ]ntreg program de motive, semnifica\ii =i atitudini, materializat ]n simboluri nici m[car b[nuite ]n literatura noastr[ de p`n[ atunci, \inut[ ]n chingile de fier ale „realismului socialist“ =i ale hot[r`rilor de partid. Poezii ca Eterna Danemarc[, Arhivele Golgotei (I, II =i III), Neamul lui Iona, Ultimul zimbru, Refuzarea circului sau Corabia lui Sebastian constituie contribu\ia ne]n- doielnic[ a lui Arcadie Suceveanu la dezv[luirea adev[rurilor mon- struoase ]n care am fost \inu\i ]n condi\iile imperiului sovietic to- talitar, rusificator =i dezna\ionalizator. }n viziunea poetului, Dane- marca (de altfel, =i Hamlet) nu este numai ceea ce fusese ]n tra- gedia lui Shakespeare (“E ceva putred ]n Danemarca“); poate =i al\i scriitori ]n\elegeau c[tre 1990 acest adev[r, dar numai =i anume Arcadie Suceveanu a scris r[spicat, metaforic, ridic`nd cuv`ntul =i no\iunea de Danemarca la rang de simbol artistic de mare sugestivitate, de vreme ce „Danemarca e etern[ — Dane- marca social[,/ Morbul ei e viu ]n toate, viciul ei e patogen./ Din- spre tronul ei adie parc[-a beci =i mucezeal[,/ Raiul ei e-un rai specific, ce duhne=te a infern“ =i „Ce zicea\i? Sunt gra=i p[unii cei hr[ni\i doar cu vopsele?/ Ce zicea\i de-aceste \este? Groh[ie ca ni=te porci?/ Ah, te simt b[t`nd sub t`mpl[, Danemarc[-a vremii mele,/ Ah, miroase-a Danemarc[ ori=iunde te ]ntorci!“ Nu putem rezista ispitei de a dezv[lui, aici, =i c`teva particularit[\i de g`ndire =i de exprimare ale poeziei Neamul lui Iona. Personajul din Biblie, ]nghi\it de Chit, este — =i el — actualizat, de vreme ce Chitul nu e altceva dec`t imperiul sovietic desfiin\[tor de popoare: „+i-atuncea a venit un pe=te mare/ +i ne-a-nghi\it pe noi, pe=tii cei mici./ +i iat[-ne de veacuri st`nd aici,/ }n burta lui, =i nu avem sc[pare./ / E mare, Doamne, pe=tele cel mare!/ O fi din stirpea biblicului Chit/ Ce pe Iona, bietul, l-a-nghi\it/ }n p`ntecele lui de pe=te mare?“ De o ironie nem[surat[ e cuv`ntul sucevenian despre „liberta- tea“ pe care le-o oferea imperiul sovietic popoarelor ocupate =i Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 257

Arcadie Suceveanu =i colegul bucovinean Vasile T[r`\eanu. \inute ]n „cu=ca“ lui „de necuprins“: „Ce generos e pe=tele cel mare!/ Nu ne mai las[-n grija nim[nui,/ Ne-ofer[ tot confortul bur\ii lui,/ Cum se cuvine unui pe=te mare“. C[tre 1990 venea ]ns[ desc[tu=area masiv[ a con=tiin\elor nu numai la nivel de indivizi, ci =i la acel de popoare. Se trezeau la via\[ estonienii, letonii, lituanienii, ucrainenii =i nu ]n ultimul r`nd moldovenii, to\i cer`ndu-=i dreptul la ie=irea de sub jugul „frate- lui mai mare“. „Chitul“ contemporan sim\ea „crampe“ la stomac, iar poetul, primul ]n =irul genera\iilor de scriitori de la noi care c[p[tau, abia atunci, posibilitatea de a rosti atare adev[ruri, se adresa — sincer =i inspirat — lui Dumnezeu: „Doamne, ]\i cerem mil[ =i-ndurare:/ Dac[ mai \ii la ale noastre sor\i/ +i nu vrei s[ 258 Ion Ciocanu murim prin sufocare,/ Nici s[ tr[im pe jum[tate mor\i, — / F[ pe=tele ca s[ ne verse-n mare/ +i na=te-ne din nou, dac[ mai po\i!“ Apoi nu numai Danemarca, Hamlet, Chitul =i Iona, dar =i Doamna Apocalips[, Zimbrul, Domnul Abis, Turnul Babel, Noe, Judecata de Apoi, Don Quijote =i alte no\iuni =i personaje consa- crate sunt reactualizate de Arcadie Suceveanu, „]mputernicite“ de el s[ exprime realit[\i =i adev[ruri contemporane. Poetul ob\ine acea ad`ncime de con\inut a operelor sale =i acea str[lucire a ex- presiei lirice, care se pot afirma anume =i numai ]n urma exploat[- rii metaforei/simbolului purt[toare de semnifica\ii etice =i, mai larg, sociale ale faptelor de interes general =i sporit ale realit[\ii obiective. Dumnezeu, Iuda, Pilat, B[tr`nul Corb (al lui Edgar Poe) sunt alte exemple de personaje pe care Arcadie Suceveanu le pune s[ exprime, uneori ]ntr-o singur[ metafor[, adev[ruri esen\iale despre timpurile noastre. Atare personaje =i no\iuni sunt pentru autorul Arhivelor Golgotei ceea ce a ]nsemnat frunza ca motiv poetic pentru Ion Vatamanu sau piatra ca motiv primordial, explo- rat ]n ad`ncime =i multilateral, al crea\iei lui Anatol Codru. Se adaug[ neap[rat o ]ndem`nare admirabil[ a scriitorului de a m`nui cuv`ntul =i fraza, o adev[rat[ ingeniozitate a folosirii resurselor lingvistice. De exemplu: „}n ochii mei s-au scufundat Vene\ii,/ Din carnea oarb[ mi s-a scurs misterul/ Cum dintr-un vultur mort se scurge cerul/ +i plopii m[ ]ntreab[ vine\i: ce \i-i...“ (Ruina fostelor Vene\ii). Sau: „Ace=ti irozi azi nu mai taie prunci,/ Ei taie tot ce poate \ine minte./ Ace=ti irozi au =i primit porunci/ S[ taie to\i str[mo=ii din morminte“, „Ace=ti irozi se fac a nu vedea,/ Ace=ti irozi nu vor s[ ia aminte/ C[ Burebista doarme-n t`mpla mea,/ C[ Eminescu-mi curge prin cuvinte...“ (Cimitire vii). Arcadie Suceveanu =i-a afirmat plenar individualitatea cre- atoare dep[=indu-=i prin ceva ]nainta=ii =i contemporanii, dar f[r[ s[ uite ce au ]nsemnat pentru crea\ia sa George Meniuc =i Vasile Levi\chi ori colegii de mai ]ncoace Ion Vatamanu =i Serafim Saka (a se vedea eseurile sale despre tuspatru confra\ii de breasl[). El Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 259 n-a fugit dintre scriitorii timpului, ci s-a integrat ]n opera comun[ de creare a unei literaturi oneste =i veridice, incitante =i stimula- toare a progresului etic =i estetic (mai cit[m o dat[: „un poem t`n[r,/ cu ochii alba=tri,/ revolu\ionar“), c[ut`nd =i g[sind pentru aceasta modalit[\ile =i uneltele necesare =i potrivite. El n-a luat de la ]nainta=i vetustatea inerent[, ci s-a smuls din aceasta, de- venind un poet modern prin viziune =i prin procedee. Parabolele din Arhivele Golgotei, inimaginabile la ]nainta=ii s[i, sunt opere de o modernitate ne]ndoielnic[, alc[tuind o mitologie a sa, per- sonal[, chiar dac[ a pornit de la ni=te simboluri =i mituri preexis- tente crea\iei sale. Tradi\ional[ ]n aparen\[, crea\ia lui Arcadie Suceveanu este modernist[ ]n esen\[. }ndep[rt`ndu-se cuviincios de mimetismul neputincios =i de expresia plat[, sentimental[ a majorit[\ii scriitorilor ]n mijlocul c[rora a creat =i creeaz[, el a cultivat =i cultiv[ metafora, simbolul, parabola prin care ]=i dezv[luie g`ndirea ]ndr[znea\[ =i d[ str[lucire exprim[rii rafi- nate care-l apropie de moderni=ti. De moderni=tii pe care el, Ar- cadie Suceveanu, ca =i cum ]i reabiliteaz[ ]n ochii cititorului ori chiar ]i salveaz[, indic`nd indirect, prin operele sale, cine sunt =i cine ar trebui s[ fie ei.

BIBLIOGRAFIE SELECTIV{ Ana Banto=, Cunoa=tere =i euforie. — }n cartea ei: „Crea\ie =i atitudine“, Chi=in[u, Ed. Literatura artistic[, 1985. Mihai Cimpoi, Sub zodia marii ]ntreb[ri. — }n cartea: Arcadie Suce- veanu, „Mesaje la sf`r=it de mileniu“, Chi=in[u, Ed. Literatura artistic[, 1987; O istorie deschis[ a literaturii rom`ne din Basarabia, Chi=in[u, Ed. Arc, 1996; edi\ia a II-a, 1997. Igor Nagacevschi, O carte ce educ[. — }n „Literatura =i arta“, 1987, 18 iunie. Tudor Palladi, Metafora ]ntre cuv`nt =i dram[. — }n „Orizontul“, 1989, nr. 4; Arcadie Suceveanu: „Eterna Danemarc[“. — }n „Literatura =i arta“, 1996, 26 septembrie. Alex. +tef[nescu, }n grafie latin[. — }n „Rom`nia literar[“, 1990, 13 decembrie. 260 Ion Ciocanu Nicolae |one, Poe\i basarabeni. Arcadie Suceveanu. — }n „Totu=i iubi- rea“, 1991, nr. 5 (ianuarie). Ioan La=cu, R[t[ci\i prin istorie. (Profil liric: Arcadie Suceveanu). — }n „Ramuri“, 1991, nr. 2. Theodor Codreanu, „Miori\a“ =i Golgota basarabean[. — }n „Literatu- ra =i arta“, 1991, 4 martie. Ion Ciocanu, Promotor al valorilor perene. — }n cartea lui: „Atitudini =i reflec\ii“, Chi=in[u, Ed. Hyperion, 1992. George Muntean, Golgota unui poet bucovinean. — }n „Meridianul Timi=oara“, 1992, nr. 11-12. Constantin Ciopraga, Poe\i basarabeni: Leo Butnaru — Arcadie Suce- veanu. — }n „Dacia“, 1994, nr. 1. +tefan Hostiuc, Zborul din crisalida oglinzii sau jocul paradigmatic al scriiturii. — }n cartea: Arcadie Suceveanu, „Eterna Danemarc[“, Bucure=ti, Ed. Eminescu, 1995. +tefan Broasc[, Un caz de democra\ie a inspira\iei. — }n „Plai rom`- nesc“, 1996, nr. 6 (iunie). Ioan Holban, Arcadie Suceveanu ]n „Eterna Danemarc[“. — }n „Con- vorbiri literare“, 1997, nr. 1. Adrian Dinu Rachieru, Arcadie Suceveanu — pe „crucea sonetului“. — }n cartea lui: „Poe\i din Bucovina“, Timi=oara, Ed. Helicon, 1997. II.Literatura PROZA rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 261

Imediat dup[ r[zboi starea prozei din Republica Moldova a fost ]nc[ mai grea/rea dec`t aceea a poeziei. }n primul r`nd, pentru c[ nu era asigurat[ continuitatea fireasc[ a procesului literar. Ca =i poe\ii, prozatorii erau lipsi\i de posibilitatea elementar[ de a citi, analiza, asimila creator proza clasic[ =i cea a scriitorilor din perioada interbelic[. Dogmele proletcultiste, conform c[rora Republica Mol- dova n-ar fi avut ]n trecut (p`n[ la 1917) o literatur[ care s[ fie valabil[ =i ]n condi\iile „socialismului“, au constituit o piedic[ foarte serioas[ ]n calea dezvolt[rii acestui gen literar. }n r`ndul al doilea, ]n domeniul prozei nu existau for\e scriito- rice=ti cu experien\[ anterioar[ asem[n[toare cu aceea a poe\ilor. Chiar Emilian Bucov, care scrisese p`n[ la 1940 un roman =i c`teva nuvele, activa acum cu prec[dere ]n domeniul poeziei. Se adaug[ neap[rat =i faptul c[ ]n Uniunea Scriitorilor =i ]n general ]n mediul literar dominau for\e trecute, ]n 1940, din partea st`ng[ a Nistrului, for\e sus\inute =i ]ncurajate de conducerea de partid =i de stat, care promovau o politic[ pu\in spus gre=it[ ]n privin\a limbii =i a atitudinii fa\[ de mo=tenirea literar[ clasic[ =i interbelic[. }n climatul de-a dreptul nefavorabil dezvolt[rii normale a ]ntregii literaturi na\ionale, pu\inii scriitori dota\i cu aptitudini de prozatori s-au v[zut str`mtora\i ]n manifestarea capacit[\ilor creatoare native, pu=i ]n situa\ia de a prezenta realitatea ]n chip denaturat. Este cazul lui Grigore Adam, de exemplu, care p`n[ =i ]n nuvelele sale „de v`rf“ — tip: „Hartene“ — procedeaz[ sim- plist, prezint[ ]n mod caricatural boierul de odinioar[, rezolv[ 262 Ion Ciocanu conflictul nuvelei ]n spiritul „cerin\elor“ timpului. (A se vedea =i: Constantin Cheianu, Hartene, b[iat n[t`ng. — „Literatura =i arta“, 1989, 16 noiembrie.) Alexandru Lipcan, ca s[ mai d[m un exemplu de scriitor care =i p`n[ la 1940 activase ]n domeniul prozei (de fapt, al publicis- ticii gazet[re=ti), ]n condi\iile terorii din partea organelor de an- chet[ a dat la iveal[ un „roman“ — „De=teptarea“ — ]n care regimul burghezo-mo=ieresc de exploatare era prezentat ca du=m[- nos anume =i mai cu seam[ basarabenilor, a c[ror salvare vine din partea activi=tilor de partid ru=i, sub influen\a ideilor c[rora are loc, chipurile, „de=teptarea revolu\ionar[“ a tinerilor basara- beni. „Romanul“ chiftea de rom`nofobie =i de rusofilism. Este drept c[ p`n[ la 1940 ]n Basarabia a existat exploatare, dar ea n-a fost de esen\[ na\ional[, ci social[. Era natural ca oamenii s[ se de=tepte =i chiar s[ se r[scoale, dar ]mportiva exploatatorilor, nu ]mpotriva rom`nilor. Era natural ca oamenii s[ lupte pentru o via\[ bun[, dar de ce anume ]n cadrul Rusiei, care ]i \inuse pe basarabeni ]ntr-o stare de sclavi de la 1812 ]nc[, oprimarea cuprinz`nd nu numai aspec- tul material, ]ntre care pl[\ile exagerate ]n haznaua statului ]n situa\ia c`nd coloni=tii ru=i =i de alte na\ionalit[\i erau scuti\i de pl[\i (=i de serviciu militar), dar =i cel cultural, limba b[=tina=ilor fiind str`mtorat[ =i chiar eliminat[ din activitatea organelor de stat, a bisericii =i — culmea! — din ]nv[\[m`nt? }ntreb[rile de acest fel sunt cu at`t mai ]ndrept[\ite, cu c`t ]n 1948 =i mai ]ncoace devenise clar[ esen\a „eliber[rii“ Basarabiei din 28 iunie 1940, care se manifestase ]n chiar 1940 prin primul val de deport[ri, ]n 1944 — prin cel de-al doilea, ]n 1946 — 1947 prin foametea organizat[ de regimul comunist ]n scopul de a-i face pe oameni s[ intre ]n gospod[riile colective, prin trecerea scrisului nostru — f[r[ nici o preg[tire — la alfabetul rusesc, prin „cerin\e“ de partid, puse literaturii noastre la 9 decembrie 1944, c`nd apare hot[r`rea „Despre activitatea Uniunii scriitorilor so- vietici din Moldova“, =. a. m. d. Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 263 Mai mult, c[tre 1948 se =tia dureros de bine ce ]nsemnase deja puterea sovietic[ ]n raioanele noastre estice, unde stalinismul f[cuse ravagii ]nc[ ]n 1937, c`nd fuseser[ ]mpu=ca\i chiar =i unii scriitori, alfabetul latin fiind izgonit (]n 1938), iar clasicii litera- turii noastre — considera\i „burghezi“... Toate acestea nu puteau s[ nu fie cunoscute de Alexandru Lip- can =i de ceilal\i scriitori ai timpului. Dar politica regimului stalinist s-a dovedit nemiloas[ cu ei. Similar a fost, ceva mai t`rziu, destinul scriitorilor care au re- flectat procesul colectiviz[rii agriculturii. Nic[ieri nici un cuv`nt nu se spune ]n operele acestora despre deport[rile staliniste, de- spre foametea organizat[, despre alte adev[ruri dureroase ale timpului. Evolu\ia personajelor este dictat[ ]n chip tiranic de autori, peste tot lic[re=te figura lucr[torului de partid, de obicei rus, pe ici, pe colo scoate capul c`te un chiabur (dup[ ce regimul stalinist de- portase p`n[ =i pe cel mai nevinovat \[ran c`t de c`t ]nst[rit!), con- flictul se rezolv[ neap[rat =i ]ntotdeauna ]n favoarea „noului“ (uni- ca excep\ie, pomenit[ mai ]nainte, a constituit-o poemul lui Andrei Lupan „Hat ]n hat =i fa\[-n fa\[“, aspru criticat la ora apari\iei). Nu revenim la ciclurile de versuri despre construc\ia canalului Volga — Don, deoarece =i f[r[ acestea e limpede c[ ]ntreaga litera- tur[ din primul deceniu postbelic a fost aservit[ politicii stalinis- te. Extrem de rarele excep\ii nu ne ]ndrept[\esc s[ ]ncerc[m cel pu\in s[ lu[m ]n discu\ie nivelul artistic al „operelor“ ]n proz[ de atunci. Toate sau, ]n orice caz, absoluta majoritate a nuvelelor =i schi\elor pe care le avem ]n vedere (]n domeniul romanului ]ndoieli nu exist[!) erau concepute ]n spiritul dogmelor ideologice stalinis- te =i neostaliniste (nu revenim la mul\imea de hot[r`ri de partid ]n domeniu, ]ntre care e =i una local[, oglind[ fidel[ ]ns[ a hot[r`- rilor „centrale“: hot[r`rea biroului C.C. al P. C. (b) din Moldova „Cu privire la starea literaturii sovietice moldovene=ti =i m[surile pentru ]mbun[t[\irea ei“, adoptat[ la 22 noiembrie 1948) =i adesea „dup[ modelul“ unor opere ale scriitorilor ru=i (Ion Can- na, de exemplu, =i-a semnat sentin\a prin „romanul“ intitulat 264 Ion Ciocanu „Fra\ii“, pe care i-l scrisese un „frate mai mare“ =i care nu era dec`t un plagiat, dup[ prozatorul rus Konstantin Sed`h). Nici urm[ de specific na\ional, de m`ndrie na\ional[ a per- sonajelor ]nchipuite de Iacob Cutcove\chi, de exemplu, Efim Mus- tea\[ =i ortacii s[i lu`nd exemplu de la... Mi=ka Biriukov. Toate personajele dovedesc o ]n\elegere deplin[, absolut corect[ din punct de vedere ideologic, a tuturor problemelor cu care se confrunt[. Cele menite s[ reflecte lumea boierilor de alt[dat[ sau a nem\ilor cotropitori erau din cale afar[ de ur`te la ]nf[\i=are =i neap[rat hidoase la suflet =i la g`nd. Primitivismul =i schematis- mul prezent[rii omului =i a problemelor realit[\ii, lipsa unor preocup[ri serioase fa\[ de aspectul lingvistic =i stilistic al texte- lor au constituit c`teva puncte nevralgice ale ]ntregii proze ime- diat postbelice. Din p[cate, acest adev[r poate fi depistat =i ]n nuvelele =i romanele unor autori de mai t`rziu, c`nd hot[r`rile de partid devenir[ oarecum mai ]ng[duitoare, fiind dep[=it[ — de=i cu greu, nu dintr-o dat[ =i nu definitiv — chiar =i teoria „lipsei de conflict“ ]n literatura sovietic[. Ca =i ]n poezie, ]n domeniul prozei ]mbun[t[\irea situa\iei ]ncepe dup[ moartea lui Stalin =i, mai ales, dup[ congresul XX al P. C. U. S. (1956), c`nd a fost con- damnat cultul personalit[\ii. Revirimentul s-a f[cut posibil =i da- torit[ afirm[rii ]n acei ani a unor prozatori de real talent, ca Ion Dru\[, Ion C. Ciobanu, Ariadna +alari, Ana Lupan =. a. Cu toate c[ prima carte de schi\e — La noi ]n sat — a lui Ion Dru\[ a ap[rut ]n 1953, prima parte a romanului Codrii de Ion C. Ciobanu a v[zut lumina tiparului ]n 1952 (]n revist[) =i ]n 1954 (]n volum aparte), d`nd tonul unei schimb[ri calitative a prozei postbelice, proza de calitate se afirm[ abia ]n 1957 prin povestirea (unii critici o consider[ roman) Frunze de dor a lui Ion Dru\[. Personaje cu un fond sufletesc bogat, ]n primul r`nd Gheorghe Doinaru, anali- z[ psihologic[ am[nun\it[ =i profund[, dialoguri fire=ti =i carac- terizante, iar mai presus de toate problema etic[ — a leg[turii omului cu p[m`ntul, a dramei cauzate de timpurile noi, pe care omul timpului le a=tepta =i de care, instinctiv, se temea, — au Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 265 constituit primele semne ale afirm[rii unei proze artistice auten- tice, viguroase, ale unei proze ]n m[sur[ s[ „dicteze“ un nivel, sub care se situau — =i ]n continuare — opere efemere, publicate =i chiar elogiate oarecum din oficiu, pentru importan\a proble- melor abordate de autori sau din alte motive extraestetice. }n proza scurt[ punctul de cotitur[ spre o art[ a genului e legat de asemenea de Ion Dru\[. E vorba de mult =i aprig discutata la ora apari\iei carte Dor de oameni (1959), ]n care domin[ veridicitatea personajelor, profunzimea scrut[rii de c[tre scriitor a lumii lor suflete=ti, problemele de con=tiin\[ abordate de prozator prin zugr[virea omu- lui a=a-zis simplu, c[ruia el ]i dezv[luie complexitatea funciar[. De altfel, anume schimbarea de optic[ — =i asupra vie\ii, asupra zonelor care se cer explorate de scriitori, =i asupra literaturii, ca domeniu al imagina\iei =i al p[trunderii, uneori intuitive, ]n ad`ncurile de obicei t[inuite ale omului =i ale realit[\ii, — i-a speriat pe criticii povestirii Frunze de dor =i ai volumului de nuvele Dor de oameni. Aceste dou[ c[r\i au generat un dinamism nu doar ]mbucur[tor, ci de-a dreptul salvator pentru proza din Republica Moldova. Chiar ]n unele romane care ]ntre timp au r[mas ]n umbra operelor de rezisten\[ ]nt`lnim personaje ce denot[ despov[rarea autorilor de dogme ideologice care au fr`nat dezvoltarea prozei ]n primul de- ceniu postbelic. Un exemplu este taica Toader din romanul Oa- meni =i destine de Ariadna +alari (1962), primul — ]n ordine cronologic[ — \[ran ]nst[rit, trecut din gre=eal[ ]n lista chiaburilor care urmau s[ fie deporta\i, zugr[vit ]ntr-o oper[ literar[. +i deoarece am pomenit-o pe aceast[ interesant[ prozatoare, con- semn[m aici curajul ei de a evoca ]ncerc[ri ale unui osta= sovietic de a-l ]n\elege =i de a-l ajuta pe unul neam\ (nuvela Pe d`mbul unde nu se pune vie). Am dat aceste dou[ exemple pentru a ar[ta c[ nu era deloc simplu ca prozatorii no=tri =i ]n general scri- itorii s[ ]n\eleag[ just =i s[ prezinte veridic omul =i via\a pe vre- mea lui Stalin =i ]nc[ mult timp dup[ moartea satrapului. }n anii ’60—’70 nu numai Ion Dru\[ prin nuvelele, romanele =i, ]ncep`nd cu Casa mare (1960), prin operele sale dramatice, 266 Ion Ciocanu dar =i George Meniuc, Vasile Vasilache, Vladimir Be=leag[, Aure- liu Busuioc, Alexei Marinat (cel din Urme pe prag), mai t`rziu Nicolae Esinencu, Serafim Saka, Dumitru Matcovschi, Nicolae Vie- ru =i al\i scriitori s-au afirmat printr-o p[trundere ad`nc[ ]n lumea spiritual[ a unor personaje complexe, prin abordarea unor pro- bleme de con=tiin\[ =i prin alte particularit[\i de g`ndire =i de expri- mare, absolut inimaginabile ]n cazul acelor prozatori, c[rora le-a fost sortit s[ activeze ]n epoca dogmelor =i ]ngr[dirilor de tot soiul. Am da aici nenum[rate exemple probante din operele scriitorilor despre care vom vorbi ]n paginile ce urmeaz[. Bun[oar[, din ro- manele lui Ion C. Ciobanu, nimerite ]n umbr[ din cauza mul\imii de activi=ti de partid care le populeaz[ =i a altor „semne ale vremii“ (prezentarea ]n spiritul ideologiei staliniste a „eliber[rii“ Basara- biei ]n 1940, glorificarea experimentelor de trist[ faim[ ]n agri- cultura Republicii Moldova, ca formarea „]ntreprinderilor agro- industriale“ etc.). }n romanul Podurile (1966) Ion C. Ciobanu a realizat un personaj deosebit de interesant sub multiple aspecte: Gheorghe Negar[. Om ]nst[rit, ]n primul r`nd datorit[ propriei sale munci, om trecut prin para r[zboiului (de unde se ]ntoarce cu un bete=ug pe care nu-l poate dezv[lui nici celor mai apropia\i), p[rinte al unui fiu participant la r[zboi (Mitrea), Gheorghe Negar[ nimere=te ]n lista chiaburilor. Aceasta e o fa\et[ a situa\iei lui dra- matice, generatoare de multe =i largi posibilit[\i oferite autorului de a pune probleme importante =i de a-l antrena pe cititor ]ntr-un intens proces de asimilare a con\inutului romanului. Dar exist[ =i o dram[ intim[, profund intim[ chiar, a aceluia=i personaj, legat[ — se poate doar presupune — de bete=ugul cu care s-a ]ntors din r[zboi: so\ia sa, Irina, ]ntre\ine rela\ii de dragoste cu unul dintre arga\ii neoficiali ai lui Negar[, mo= P[trache. Or, ]n pofida aces- tei drame duble, personajul este harnic, priceput la o nunt[, un sac f[r[ fund de glume =i vorbe „de duh“. Un atare personaj cer- tific[ de deplin dep[=irea dogmatismului ideologic comunist, de- not[ curajul scriitorului de a privi omul =i via\a drept ]n fa\[ =i de a-i dezv[lui cotloanele cele mai t[inuite. Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 267 Un alt exemplu de curaj scriitoricesc inimaginabil ]n epoca dogmatismului estetic ]l constituie prezentarea de c[tre acela=i prozator a foametei din 1946—1947. Cu toate c[ o pune pe sea- ma secetei, =i nu a Kremlinului, care planificase impozite =i „d[ri“ de tot felul, oamenilor lu`ndu-li-se cu for\a ultimul bob de gr`u, unora m[tur`ndu-li-se la propriu podurile, toate acestea ]n scop- ul pauperiz[rii definitive a popula\iei =i al ]nscrierii ei ]n gospod[rii colective, faptul ]nsu=i c[ scriitorul a dezv[luit atunci dramele =i tragedia cauzate de foamete este de o importan\[ principial[. Bine]n\eles, ]n art[ decide, ]n ultima instan\[, m[iestria au- torului, c[ut[rile =i realiz[rile acestuia ]n domeniul limbii, stilu- lui, compozi\iei, modalit[\ilor narative etc. Aici ne vedem nevoi\i s[ relu[m considera\iile, ]ncepute anterior, despre diversitatea direc\iilor =i tendin\elor afirmate ]n anii ’60—’80 ]n nuvel[ =i ]n roman. Proza epic[ obiectiv[ a aceluia=i Ion C. Ciobanu s-a dovedit ]n cur`nd concurat[ de o proz[ de factur[ liric[, marcat[ de sim- boluri multisemnificative, a lui Ion Dru\[, apoi =i a lui Ciobanu ]nsu=i, ]n Podurile. Remarcabil este faptul c[ lirismul dens, al Frunzelor de dor de exemplu, nu exclude analitismul psihologic =i social, dramatismul =i alte particularit[\i inerente artei mari. O noutate principial[ ]n proza din Republica Moldova a adus ro- manul Povestea cu coco=ul ro=u (1966) de Vasile Vasilache, proz[ de imagina\ie debordant[, marcat[ de carnavalesc =i — principalul — cu un con\inut etic important, exprimat prin aluzii ]ndr[zne\e la felul de a fi al rom`nului moldovean, ale c[rui momente de revolt[ ]mpotriva relelor ce i se fac se reduc, ]n temei, la „of!“ =i „mde“... Tot aici se ]nscrie apelul lui Vladimir Be=leag[ la monologul interior, mai exact — la soliloc, =i ]n genere la „formula modern[ evident proustian[ =i faulknerian[, ce valorific[ fluxul memoriei, elementul eseistic, interoga\ia polemic[“ (Mihai Cimpoi, O isto- rie deschis[ a literaturii rom`ne din Basarabia, Chi=in[u, Ed. Arc, 1996, p. 198). Vladimir Be=leag[ abordeaz[ ]n romanele sale probleme fundamentale ale existen\ei noastre, probleme inima- ginabile ]n proza anterioar[. De exemplu: „Cine sunt eu, cine? 268 Ion Ciocanu Milioane, miliarde de scoici au trebuit s[ moar[ =i s[ se a=tearn[ la fundul m[rii, unele peste altele, ca s[ se nasc[ piatra asta, pe care o ]nv`rtesc (r`=ni\a. — I. C.). Bunelul a murit. Tata nu mai este. Cine sunt eu? De ce m-am n[scut =i ce am de f[cut pe lumea asta?“ Primeniri de principiu a adus ]n proza noastr[, mai ales prin romanul V[mile (1972), Serafim Saka, „spirit neconformist =i in- comod, prezen\[ intelectual[ deosebit[ ]n contextul cultural basa- rabean“ (Mihai Cimpoi, Op. cit., p. 194). Avem a vorbi, ]n continuare, despre proza de un specific aparte — face\ios, ironic, parodic — a lui Aureliu Busuioc =i despre aceea dominat[ de r[sturn[ri de situa\ie spectaculoase, evident impre- vizibile, a lui Nicolae Esinencu, acestea =i, desigur, alte fapte litera- re confirm`nd bog[\ia de substan\[ uman[ =i de mijloace artistice originale a prozei contemporane rom`ne=ti din Republica Moldo- va, a c[rei evolu\ie se cere pus[ ]n anumite rela\ii =i cu afirmarea unor autori — tineri sau relativ tineri — de nuvele =i romane, ca Ioan M`n[scurt[, Nicolae Popa, Vitalie Ciobanu, Iurie Bodrug etc.

BIBLIOGRAFIE SELECTIV{ Vasile Coroban, Romanul moldovenesc contemporan, Chi=in[u, Ed. Cartea moldoveneasc[, 1969; edi\ia a II-a, 1974. Ramil Portnoi, Proza scurt[ a scriitorilor tineri. — }n cartea lui: „Pagini alese“, Chi=in[u, Ed. Literatura artistic[, 1977. Elena |au, Aspecte ale conven\ionalului ]n proza scurt[ moldoveneas- c[ contemporan[, Chi=in[u, Ed. +tiin\a, 1980. Anatol Gavrilov, Structura artistic[ a caracterului ]n roman, Chi=in[u, Ed. +tiin\a, 1976; Reflec\ii asupra romanului, Chi=in[u, Ed. Literatura ar- tistic[, 1984. Nicolae Bile\chi, Romanul =i contemporaneitatea, Chi=in[u, Ed. +tiin\a, 1984. Mihai Cimpoi, O istorie deschis[ a literaturii rom`ne din Basarabia, Chi=in[u, Ed. Arc, 1996; edi\ia a II-a, 1997. Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 269 George MENIUC — prozatorul

Scriitor din genera\ia care =i-a ]nceput activitatea p`n[ la 1940 (a se vedea portretul lui Meniuc—poetul ]n paginile anterioare), George Meniuc s-a afirmat =i ca un bun prozator. }nceputurile lui — =i ]n aceast[ bran=[ a literaturii — se afl[ ]n anii ’30, dup[ cum este cazul unei autentice nuvele, }n car, incluse ]n cartea Eseuri (1967). O alt[ nuve- l[ care se cite=te cu interes — Arghir =i ceilal\i — e datat[, ]n aceea=i carte, cu anul 1945. De altfel, aici ]nt`lnim o expresie dezvoltat[ ulte- rior de Ion Dru\[ ]n romanul s[u Biserica Alb[: „Era pe vremea c`nd Ecaterina cea Mare (m[tinc[ a fost =i una mic[) se b[tea cu turcii“. Dup[ cel de-al doilea r[zboi mondial George Meniuc public[ volumele de proz[ scurt[: Nuvele (1961), Ultimul vagon (1965), Caloian (1967), Coloana de tandre\e (1978), precum =i roma- nul-eseu Disc (1969). 270 Ion Ciocanu Ca =i ]n eseistic[, ]n proza sa George Meniuc este ]nainte de toate poet: cultiv[ cu predilec\ie metafora, e deosebit de atent la sunetul =i culoarea verbului, apeleaz[ la alegorii =i simboluri, tex- tele fiindu-i cutreierate de o vraj[ aparte a comunic[rii. Ultimul vagon, de exemplu, este o nuvel[ cu subiect. Dar e un subiect din cale afar[ de simplu, a c[rui pu\in[tate se cere imperios re- cuperat[ prin mijloace lirice: digresiuni, comentarii autorice=ti, miza autorului pe subtext, pe vraja textului etc. Personajul aces- tei nuvele se afl[ ]ntr-un vagon de tramvai care, ]ncep`nd cu ziua urm[toare, avea s[ fie scos din uz, ced`nd locul troleibuzului modern. Un b[tr`n de vreo nou[zeci de ani ]=i exprim[ regretul c[ dispare acest mijloc de transport, cu care se obi=nuise. Un grup de tineri fac haz pe seama aceluia=i tramvai, consider`ndu-l „r[bl[git“. Subiectul epic este at`t de simplu, ]nc`t n-ar putea con- stitui dec`t o miniatur[. }ns[ nuvela mai are un personaj, princi- palul de altfel, — naratorul cu amintirile =i cu reac\iile sale la tot ce se ]nt`mpl[. Reac\iile naratorului, mi=c[rile lui suflete=ti, to- nalitatea nara\iunii sale formeaz[ un aspect deosebit al nuvelei. Iat[-l pe narator amintindu-=i c[, pe c`nd era „un copilandru“, venise la depou. „Pe-o banc[, ]n cel[lalt cap[t al remorcii, ciripea o vrabie mititic[, sur[, priz[rit[“. Treptat naratorul se ded[ amintirilor: „Din clipele acelea mi-au r[mas ]ntip[rite ]n minte: =uvoiul de foc al soarelui, cerul albastru ca o pelerin[ de m[tase, turuiala f[r[ de sf`r=it a vrabiei. +i de odat[ s-a rupt un bolovan din v[zduh, a spart geamul din spatele remorcii =i s-a pr[bu=it pe podele. Era un uliu mare =i frumos, c[zut f[r[ nici o suflare...“. Contribuie oare aceast[ aducere aminte a naratorului la ]mbog[- \irea subiectului epic al nuvelei? Iar desp[r\irea Martei (fata care a doua zi urma s[ plece la iubitul s[u, ]n alt ora=) de ceilal\i tineri care intraser[ ]n vagon? Iar desp[r\irea naratorului de copil[rie? Toate acestea nu ]mbog[\esc subiectul epic al nuvelei. Ele sunt ni=te semne exterioare fa\[ de subiect, menite s[ dezl[n\uie reac\iile suflete=ti ale naratorului la simplul fapt al dispari\iei tram- vaiului. Ele ]=i au rostul pe at`t, pe c`t ]=i g[sesc ecouri ]n inima Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 271 naratorului: „Fiecare se desparte, ]ntr-o zi oarecare, de fiin\e dragi, de lucruri =i meleaguri dragi...“. Vocea aceasta l[untric[ este elementul care face ca aducerile aminte =i reac\iile suflete=ti ale naratorului s[ formeze ]mpreun[ cu subiectul o nuvel[ unitar[, impresionant[. Semnifica\ia generalizatoare, filozo- fic[ a nuvelei este afirmat[ ]n mod direct (faptul ]n sine nu este prea ]mbucur[tor), dar George Meniuc se smulge din cadrul fizic imediat, av`nt`ndu-se din nou pe t[r`mul poeziei: „Uria= e cerul ]nstelat. Lu- mina unor stele, de mult disp[rute, mai tr[ie=te ]nc[... Poate la fel =i desp[r\irile noastre ]=i p[streaz[ lumina ]ntre oameni“. Nuvela exist[ datorit[ =i ]n aducerile aminte ale naratorului, da- torit[ =i ]n reac\iile lui suflete=ti la faptele vie\ii, datorit[ =i ]n digresi- unile lirice, ca aceea din final. Principiul cre[rii ei este unul poetic. Acela=i este principiul pl[smuirii nuvelei Scripca prietenului meu. E o nuvel[ cu subiect (rela\iile naratorului cu Filipa=, cu iubita acestu- ia Sevasti\a, cu p[rin\ii lui), dar ea nu ne cucere=te at`t prin faptele descrise de autor (pu\ine de altfel), c`t prin ecourile ad`nci =i puter- nice, pe care le cap[t[ aceste fapte ]n inima naratorului. Despre via\a lui Filipa= de pan[ la r[zboi, de exemplu, nu afl[m nimic din subiect, ci dintr-o digresiune liric[: „Pe =osea, ]ntr-o sanie u=uric[, tras[ de un cal focos, negru ca t[ciunele, el trecea ]n goan[ mare. Nu m-a z[rit. Zurg[l[ii din fr`u sunau at`t de vesel, iar Filipa=, ]n cu=ma lui de c`rlan, r`dea at`t de fericit. Avea =i de ce: pe atunci lucra ]nv[\[tor la H`nce=ti =i, dup[ cum b[nuiam, se ]ndr[gostise...“. Sau iat[-l pe narator ]n ospe\ie la p[rin\ii lui Filipa=. Gesturile zg`rcite ale acestora, dou[ dialoguri =i exact dou[ vorbe, oftate de b[tr`ni (“ — Bine ai f[cut, Gheorghe, c[ ai venit pe la noi... C`nd te v[d, Gheorghe, parc[ l-a= vedea pe Filipa=...“ =i „Tr[gea Filipa= cu arcu=ul, mam[ drag[, de te ardea la inim[, nu alta... }n ziua c`nd pleca la armat[, ne-a l[sat vioara. S-a dus... Vioara ]l a=teapt[, iar el =i p`n[ azi ]i dus...“) — acesta e subiectul fragmentului. Dar fragmentul nu este la fel de s[rac ]n semnifica\ii, cum este lipsit de fapte subiectul lui. +i de data aceasta farmecul nuvelei rezid[ ]n reac\iile emotive ale naratorului: „M[ uitam la scripca din cui. }n minte mi-a r[s[rit o fat[ 272 Ion Ciocanu smolit[ =i ml[die, Sevasti\a... Am tot b[tut c[r[ruia p`n[ la porti\a ei. Filipa= se lua dup[ mine, cu scripca lui fermecat[. Veneam la Sevasti\a sub perjul cel rotat. El c`nta, iar Sevasti\a asculta, asculta...“. }ns[=i prezen\a naratorului ]n „func\ie“ de personaj liric adeve- re=te principiul poetic al cre[rii nuvelei. }n Caloian naratorul =i personajul, Lion, se deosebesc ]ntre ei, dar =i se confund[ c`nd este vorba despre emo\iile prilejuite de c[ut[rile creatoare. De exemplu: „S[pate ]n suflet, aceste clipe tulbur[toare ]i ]ng`n[ ceva =i azi, ca o salcie pe malul apei. Amintirea doarme, ca p[m`ntul iarna, numai p`n[ la o vreme. Doarme, Lioane? Sau poate st[ de p`nd[, tupilat[ ]n desi=uri?“ Principiul poetic, pus la temelia nuvelei Caloian, este adeverit plenar de ]ndeletnicirile ]nse=i ale protagonistului ei, me=ter de figurine ciudate, asem[n[toare cu oamenii din sat. +i de rela\iile de dragoste ale personajelor, prezentate de autor cu o art[ fin[, pe potriva sentimentului acesta divin. Sensibilitatea ascu\it[, reveria poetic[, ]nrudirea sufleteasc[ a nara- torului cu personajele, evocarea nu at`t a faptelor existen\ei, c`t a ecourilor acestora ]n sufletul naratorului sau ]n acela al personajelor formeaz[ substratul poetic al nuvelelor lui George Meniuc, precum =i al romanului Disc, numit de Mihai Cimpoi „nuvel[ de mari propor\ii“. De altfel, o atare oscilare ]ntre diferitele genuri =i specii, la care poate fi compartimentat[ lucrarea numit[ la urm[, nu este deloc ]nt`m- pl[toare. Scriitorul, poet din fire =i prin voca\ie, s-a ab[tut ]n mare m[sur[ de la canoanele prozei obi=nuite, oscil`nd — el ]nainte de toate — ]ntre proza tradi\ional[ =i poemul ]n proz[.

BIBLIOGRAFIE SELECTIV{ Ion Ciocanu, George Meniuc: Delfinul. — }n cartea lui: „Itinerar critic“, Chi=in[u, Ed. Cartea moldoveneasc[, 1973. Eliza Botezatu, Cheile artei. Studiu asupra crea\iei literare a lui George Meniuc, Chi=in[u, Ed. Literatura artistic[, 1980. Mihai Cimpoi, George Meniuc. — }n cartea: Mihail Dolgan, Mihai Cim- poi, „Crea\ia scriitorilor moldoveni ]n =coal[ (Liviu Damian, Petru Zadnipru, George Meniuc, Spiridon Vangheli)“, Chi=in[u, Ed. Lumina, 1989. Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 273 Ion DRU|{

N[scut la 3 septembrie 1928 ]n comuna Horodi=te, jude\ul So- roca, din tat[ moldovean „din Slobozia, un sat de r[ze=i de pe ma- lul Nistrului“, =i mam[ „dintr-o familie de ucraineni nimeri\i ]ntr-un sat moldovenesc =i moldoveniza\i aproape cu totul“, Ion Dru\[ a debutat ]n revista „Octombrie“ cu dou[ schi\e despre osta=i =i gene- rali nem\i =i englezi, prezenta\i — evident — superficial =i necon- cludent (“Octombrie“, 1951, nr. 1). A urmat schi\a „Problema vie\ii“ ]n aceea=i publica\ie (nr. 4), care l-a scos din anonimat. C[r\ulia La noi ]n sat (1953) a constituit un eveniment ]n proza artistic[ din Republica Moldova. Autorul s-a men\inut la acela=i nivel ]n cartea Poveste de dragoste (1954), pentru a se dep[=i mai apoi ]n Frunze de dor (anul primei edi\ii ]n volum 1957; au urmat alte 3 274 Ion Ciocanu edi\ii, ultima ]n volumele de „Scrieri“ din 1990), Dor de oameni (1959), Piept la piept (1964), Povara bun[t[\ii moastre (ap[rut[ ]n 1970, dar =i acest roman a fost redactat serios de autor, ]n „Scrieri“ deosebindu-se mult de varianta ini\ial[), Biserica Alb[ (editat[ ]n 1982), Clopotni\a (editat[ ]n 1984)... A scris =i proz[ pentru copii: Bobocel cu ale lui (1972) =i Daruri (1983). O carte de totalizare ]n acest domeniu este Daruri (1996). Ion Dru\[ este =i un dramaturg valoros =i un publicist incitant, aplecat aspra unor probleme de mare importan\[ ]n anii c`nd se ]ncadrase ]n procesul de trezire a con=tiin\ei noastre na\ionale =i lipsit de vigoare ]n eseurile =i cuv`nt[rile televizate de ultim[ or[, ]n care pactizeaz[ cu „putera“. A absolvit cursurile literare superioare de pe l`ng[ Institutul de literatur[ „Maksim Gorki“ din Moscova (1957). A fost pre=edinte de onoare al Uniunii Scriitorilor din Moldova (1988—1990). Este laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova (1967) =i mem- bru titular al Academiei de +tiin\e din Republica Moldova (1992).

}n nuvelistica rom`neasc[ din st`nga Prutului c[r\ulia de proze scurte La noi ]n sat de Ion Dru\[ a ]nsemnat debarasarea de primi- tivism, de artificial =i de g[zet[rie searb[d[ =i superficial[, aservit[ regimului, puterii oficiale. Istorioarele banale, ]n=irate de Ion Canna =i de al\i prozatori ai timpului, inclusiv de Grigore Adam, — cel mai aproape de condi\ia genului —, s-au pomenit dep[=ite de surprinz[toarele lui pl[smuiri ]n care ac\ionau personaje vii, ex- presii fire=ti ale oamenilor din preajm[, prezenta\i de scriitor ]n situa\ii veridice =i form`nd — ]mpreun[ — ceea ce ]n critica lite- rar[ a timpului s-a numit „tablouri plastice din via\[“ (Vasile Coroban). }n dou[-trei pagini scriitorul prezenta un om pe c`t de simplu la prima vedere, pe at`t de interesant prin sentimentele, ac\iunile =i atitudinile lui. }n locul tezelor personificate — osta= eliberator, \[ran s[rac, du=man al colectiviz[rii agriculturii etc. — ]n nuvelistica noastr[ ap[rea personajul bine individualizat prin fapt[ =i prin vorbire, ca m[tu=a Dochi\a din schi\a Socoteal[. I Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 275 se aprinsese casa, toat[ mahalaua a alergat s[-i salveze gospod[ria, p`n[ la urm[ un vecin ]=i r[t[cise c[ldarea cu care venise la stin- gerea incendiului =i, tot ]ntreb`nd de oameni cine s[-i fi schim- bat c[ldarea bun[ pe una rea, ajunse la Dochi\a. „Fa Dochi\[, nu se putea t`mpla s[ ne fi schimbat cineva c[ld[rile? Dochi\a a r[mas mirat[ de-o asemenea b[nuial[: — Ce vorbe=ti mata, mo= Gavril?! }n vecii vecilor nu putea s[ se ]nt`mple una ca asta. — Da d’ ce? — C[ldarea mea ]i nou-nou\[, =i eu nici n-am scos-o din cas[, m-am temut s[ nu mi-o schimbe cineva“. Schi\a e de o singur[ pagin[ de carte, dar se ]ntip[re=te puter- nic prin autenticitatea personajului, prin prospe\imea detaliului cu c[ldarea \inut[ ]n cas[, de teama Dochi\ei „s[ nu i-o schimbe cineva“, prin dezv[luirea spontan[ a semnifica\iei etice a gestu- lui personajului. Ion Dru\[ prezenta ]ntr-un mod absolut natural lumea de senti- mente =i de g`nduri a \[ranului, limbajul pitoresc ]n care acesta se sim\ea ]n albia lui. Mai cu seam[ cartea Dor de oameni a constituit un adev[rat pisc ]n evolu\ia prozei noastre scurte. Nuvele ca Nico- lae Anton =i cei =ase feciori ai lui, Piept la piept, Dor de oameni =i, mai ales, Murgul ]n Crimeea, B[tr`ne\e, haine grele =i Sania pot fi considerate jaloane ]n evolu\ia genului la noi. Dar nu numai ]n schi\[ =i ]n nuvela scurt[ s-a afirmat scrii- torul. }n 1957 a v[zut lumina tiparului, ]n volum aparte, povestirea Frunze de dor care prin importan\a personajelor =i prin ad`nci- mea p[trunderii ]n psihologia acestora =i ]n unele probleme etice ale societ[\ii concureaz[ cu un autentic roman, fiind considerat[ ca atare de unii exege\i. Psihologia \[ranului mijloca=, despre care s-a zis c[ oscileaz[ ]ntre palma sa de p[m`nt =i formele de via\[ noi (se apropia timpul colectiviz[rii agriculturii), e radiografiat[ de Ion Dru\[ cu toat[ puterea unui talent neordinar. Rela\iile nici pe departe obi=nuite dintre p[rin\i =i copii sunt zugr[vite ]n chip m[iestrit de Ion Dru\[ ]n excelenta nuvel[ Ulti- 276 Ion Ciocanu ma lun[ de toamn[, o alt[ capodoper[ a genului, gra\ie protago- nistului ei, Tat[l, care, expediind fiilor telegram[ c[ e, chipurile, bolnav =i-i a=teapt[, se ]mboln[ve=te cu adev[rat, neput`nd supor- ta f[\[rnicia, falsul, minciuna. Mul\imea de probleme etice abordate de scriitor ]n schi\e, nu- vele =i ]n povestirea de propor\ii este completat[ substan\ial de marea diversitate a problemelor etice =i, mai larg, sociale din ro- manele lui Povara bun[t[\ii noastre, fresc[ a vie\ii satului basa- rabean de dup[ primul r[zboi mondial =i p`n[ ]n anii ’60, marca\i de primeniri radicale ]n societate, cum a fost colectivizarea agricul- turii, de muta\ii psihologico-intelectuale considerabile ]n mentali- tatea oamenilor, =i — mai t`rziu — din Biserica Alb[, evocare m[iestrit[ a unui timp istoric zbuciumat din via\a Moldovei. Dintre operele ]n proz[ ale scriitorului se cere pomenit[ =i nuvela de propor\ii Clopotni\a, ale c[rei personaje se profileaz[ plenar ]n ca- drul dezbaterii problemei ocrotirii monumentelor de cultur[. Dac[ la spusele de p`n[ aici ad[ug[m problema destinului vitreg al unui om al acestui p[m`nt, prezentat ]n nuvela Toiagul p[s- toriei, avem o panoram[ destul de vast[ a vie\ii noastre pe par- curs de secole ]ntregi, reconstituit[ de Ion Dru\[ cu respectarea de cele mai multe ori exemplar[ a adev[rului istoric, folosind mijloace literare adecvate, eficiente. Aici este imperios s[ ne referim =i la eseurile ]n care scriitorul vorbe=te despre valoarea social-estetic[ a crea\iei literare. Emi- nescu — poet na\ional, Lumea lui Cehov, Motzart la sf`r=itul verii =i alte eseuri dru\iene tind s[ ne ini\ieze ]n adev[ratele taine ale procesului de crea\ie, s[ ne dezv[luie rosturi ad`nci ale artei autentice. „Cum se fac leg[torile?“ te ]ntreab[ Vladimir Solou- hin, prin mijlocirea lui Ion Dru\[, =i tu, cititor contemporan, po\i crede la ]nceput c[ nu-\i serve=te la nimic „tehnologia“ ]mpletirii leg[torilor pentru snopi. Solouhin ]ns[ ]=i cat[ de treburile sale scriitorice=ti, ]\i explic[ am[nun\it: „Iei dou[ m[nunchiuri de f`n, le pui spic la spic, un cap[t ]l str`ngi subsuoar[... (cit[m dup[ revista „Drujba narodov“, 1960, nr. 7, p. 252). De ce e nevoie s[ Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 277 =tim =i atare am[nunte ca s[ ]n\elegem povestirile scriitorului rus? pare s[ ne ]ntrebe Ion Dru\[ ]n eseul s[u Leg[torile de la Olepi- no =i tot el ne explic[: „Dac[ ai venit ]n acest s[ti=or, dac[ ai ]n\eles =i sim\it c`t timp s-a zb[tut el s[ ias[ ]n lume, dac[ dore=ti cu adev[rat s[ cuno=ti tot ce-i esen\ial pentru satul acesta, neap[rat trebuie s[ =tii =i cum se ]mpletesc leg[torile. }n caz contrar n-ai s[ ]n\elegi c[ p`inea, pe care azi o po\i cump[ra cu u=urin\[ ]n orice magazin, a venit spre noi sute de ani, din recolt[ ]n recolt[, de la leg[toare la leg[toare, =i c[ ]n aceast[ ]naintare grea a p`inii spre noi au avut rostul lor =i leg[torile de la Olepino...“. Ion Dru\[ ne d[ aici un exemplu viu =i concret, important =i pentru scriitor, =i pentru cititor: primul are datoria de a prezenta concret, am[nun\it, conving[tor realitatea pe care o abordeaz[ ]n operele sale, al doilea fiind chemat s[ se p[trund[ de rostul =i de farmecul celor mai diverse am[nunte, detalii, episoade ale ope- relor ]n cauz[. Numai o atare colaborare intim[ =i permanent[ a scriitorului =i cititorului se dovede=te rodnic[ =i eficient[. Numai astfel opera literar[ ]=i dezv[luie valoarea cognitiv[ =i instructiv[; la lectura ei vedem, sim\im, ]n\elegem tot ce scrie =i ne propune spre asimilare autorul. Desigur, textul artistic presupune mijloace =i procedee specifice, unicele ]n m[sur[ s[-i asigure valoarea so- cial-estetic[. }n Leg[torile de la Olepino Ion Dru\[ spune r[spicat acest adev[r: „}n focul polemicii Solouhin ]ncearc[ s[ demonstreze c[ adev[rul, chiar lipsit completamente de frumuse\i stilistice, are totu=i o mare for\[ de influen\[. Ei bine ]n realitate e a=a, pe c`nd ]n literatur[ — nu. Literatura niciodat[ nu va fi ]n stare s[ demon- streze ceva ]n absen\a mijloacelor artistice, =i nu va fi ]n stare de aceea c[ ]n afara unor atare mijloace ea ]nceteaz[ s[ fie literatur[“ (sublinierea ne apar\ine. — I.C.). Ion Dru\[ s-a dovedit cel mai talentat prozator (=i dramaturg) de la noi ]nc[ ]n anii ’60, datorit[ ]n\elegerii juste =i profunde a adev[rului c[ valoarea operei de art[ nu este una pur cognitiv[ sau instructiv[, ca a istoriei sau a eticii, de exemplu, ci e una cogni- tiv-estetic[, instructiv-estetic[. Valoarea social-estetic[ a operelor 278 Ion Ciocanu sale este asigurat[ de cunoa=terea impecabil[ de c[tre scriitor a realit[\ii supuse investiga\iei literare =i de m[iestria artistic[ de care d[ el dovad[ ]n procesul scrierii. Primul exemplu conving[tor ]n acest sens este nuvela Sania, remarcabil[ prin evocarea unei realit[\i bogate sub aspectul tr[irilor =i problemelor de con=tiin\[ =i prin artisticitatea evoc[rii. Portretul lui mo= Mihail, protagonistul nuvelei, este viu din chiar prima fraz[: „C`nd ]ntr-o bun[ vreme nucul din fa\a casei s-a uscat, mo= Mihail =i-a scos c`rja din tind[, =i-a dat p[l[ria pe ochi =i a ]nceput a se plimba ]n jurul lui de-\i p[rea c[-i num[r[ crengile“. Scriitorul ]=i vede personajul, ]l simte =i cuvintele sale par s[ sculpteze un b[rbat vrednic, pe care-l vedem =i-l sim\im =i noi, cititorii: „I-a m[surat tulpina =i din ochi, =i cu =chioapa, a ]ncercat de nu d[ drumul la coaj[ =i tocmai spre chindii, c`nd ciubotele au ]nceput s[ i se par[ grele, a pus c`rja la locul ei =i a a=ezat p[l[ria omene=te“. Mo= Mihail hot[r`se deja s[ fac[ o sanie. Nu o sanie ordinar[, ci una „pe care au visat-o to\i lemnarii de pe lume, c`\i au fost, o sanie pentru care =i cel de seama ta \i-ar zice bade; o sanie care ar pl`nge dup[ drum =i drumul dup[ d`nsa“. Din clipa aceasta sania devine un ideal al personajului, un vis al lui, un simbol al perfec\iunii jinduite de el. Om harnic, pe care r[s[ritul soarelui ]l g[sea „mut`nd toporul ]n m`na st`ng[“, mo= Mihail se ded[ ]n ]ntregime lucrului la sania viitoare: „Zi de zi — fie c[ ]ngropa via, fie c[ ]nnoia gardul — se g`ndea numai la sanie“. Personajul este obsedat de obiectul pasiunii sale, se pare c[ pe lume nu exist[ pentru el nimic ]n afar[ de „ceva u=urel, sprinten =i frumos“, care a fost visul lui ]nc[ de „pe la opt ani“ =i care acum luase form[ de sanie. „O sanie, precizeaz[ scriitorul, dar nu din cele care seam[n[ iarna paie pe drumuri, iar vara nici c`inele nu-=i poate g[si umbr[ sub d`nsa“. Asemeni unui alt me=ter, Manole, mo= Mihail se d[ruie total- mente „zidirii“ sale. Cuprins de patima g`ndului, apoi =i a lucru- lui la sanie, el se lipse=te de odihn[, de lini=te sufleteasc[, de pro- pria sa so\ie care ]nt`i ]l cic[le=te, apoi ]l oc[r[=te, iar ]n cele din Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 279 urm[ ]l p[r[se=te. Dup[ cum Manole ]=i zidise so\ia ]n peretele m[n[stirii, la fel mo= Mihail se lipse=te de so\ie de dragul saniei. }n\elegea c[ f[r[ bab[ „]l a=teapt[ o via\[ at`t de pustie“, dar c`nd s-a mai uitat o dat[ la sania neterminat[ a ]n\eles c[ „f[r[ sanie — nici m[car pustie n-a fi“. Conflictul dintre mo= Mihail =i so\ia sa, pur exterior, nu e prin- cipalul conflict al nuvelei. Acesta se desf[=oar[ ]ntre sentimente- le, g`ndurile, tr[irile personajului principal, culmin`nd cu nemul- \umirea mo=ului de ceea ce a realizat. Idealul este irealizabil ]n principiu; odat[ realizat, idealul devine ceva obi=nuit, banal, l[s`nd loc unei realiz[ri noi, perfecte chiar =i fa\[ de ceea ce an- terior ni s-a p[rut des[v`r=it. Nuvela Sania se las[ receptat[ ca o parabol[ a muncii, a d[ruirii omului ]ntru atingerea perfec\iunii. Portretul fizic =i cel psihologic, moral, dialogul =i contrastul (antiteza) dintre mo= Mi- hail =i so\ia sa, detaliul artistic (la exemplele date, subliniate mai ]nainte, cit[m ]nc[ dou[: t[lpile saniei erau lucrate at`t de bine, c[ „puteai s[ te b[rbiere=ti uit`ndu-te ]ntr-]nsele“, iar picioarele saniei erau at`t de netede, c[ „veneau copiii vecinilor s[ se joace cu d`nsele“) sunt mijloace care, ]mpreun[ cu sentimentul =i g`ndul autoricesc, asigur[ textului nuvelei o artisticitate ne]ndoielnic[. Scris[ ]n acela=i an (1955), publicat[ ]n volum pentru ]nt`ia oar[ ]n 1957, povestirea Frunze de dor este o alt[ dovad[ con- cludent[ a unor mari =i alese capacit[\i creatoare ale scriitorului. (Facem aici constatarea, valabil[ de altfel =i pentru celelalte ope- re ale lui Ion Dru\[, c[ autorul =i-a perfec\ionat mereu nuvelele =i romanele, astfel ]nc`t ]n tratarea unora ar putea s[ apar[ disen- siuni ]ntre diferi\i participan\i la dialog, ]n func\ie de varianta analizat[. Noi vom apela la textul variantei din „Scrieri“, I, 1989.) }n centrul acestui adev[rat poem de dragoste se afl[ doi tineri din satul Valea R[ze=ilor: Gheorghe Doinaru =i Rusanda Cibota- ru, ambii la v`rsta ]mbobocirii dragostei. Prim[vara dragostea lor izbucne=te n[valnic, vara se consum[ pe ]ndelete, poetic =i puter- nic, dar toamna se ve=teze=te nemilos. Personajele sunt legate 280 Ion Ciocanu firesc =i trainic, prin nenum[rate fire, de via\a satului ]n ultimul an de r[zboi, din prim[vara p`n[ ]n toamna anului 1945, scrii- torul realiz`nd o imagine concret[, vie, impresionant[ a vie\ii satu- lui basarabean al timpului. Liric profund, miz`nd pe detaliul artis- tic pitoresc =i sugestiv, pe aluzia fin[ =i pe subtextul generator de asocia\ii nea=teptate =i ]ndr[zne\e, Ion Dru\[ ]=i iube=te sincer ambele personaje, le prezint[ cu tot ce au ele frumos, desp[r\irea lor, ]n final, r[v[=indu-ne. Dragostea lui Gheorghe =i a Rusandei a ap[rut =i s-a aprins c`t am`ndoi tinerii purtau grija p[m`ntului din H`rtoape. }ntr-o zi de prim[var[ timpurie, Gheorghe fiind la arat, iar Rusanda la s[dit maz[re, s-au ]n\eles ei s[ mearg[, seara, la club. La ]ntoarcere, prin ]ntunericul nop\ii, „p[=ind al[turi, fraged[ =i pu\intic[, Rusanda r[sp`ndea ]n jur un farmec pe care Gheorghe nu-l cunoscuse p`n[ atunci =i toate drumurile, casele, gardurile, toate cele cunoscute =i r[scunoscute de el ]i p[reau proaspete, noi, c[ci le vedea pentru prima oar[ ]mpreun[ cu Ru- sanda“, iar c`nd b[iatul, ]nving`ndu-=i sfiala, a s[rutat-o, Rusan- da „a scos repede o batist[, a pornit cu ea spre buze, dar m`na n-a ]ndr[znit s[ =tearg[ arsura primei sale dragoste...“. Urmeaz[ alte manifest[ri nemijlocite ale sentimentelor perso- najelor. Am`ndoi iubind, Gheorghe =i Rusanda au temerea =i sem- nele destr[m[rii dragostei lor (el, de exemplu, dup[ ce ascultase povestea cu tinerii din p[durea |aulei, se ]ntreab[: „Poate un morm`nt ca cel de al[turi ]i p[=tea =i pe ei?“ =i presupune c[ badea Mihalache „i-a g[si Rusandei un nacealnic ]n sat“; ea „visase o c[su\[ pe care mult ar fi vrut s-o schimbe ]n locul casei sale p[rinte=ti. De sub strea=ina acelei case dorite a lunecat ursitul ei (...) s-a apropiat, i-a ]ntins m`na =i i-a spus: — S[ nu m[ a=tep\i, Rusando, c[ n-am s[ m[ ]ntorc“). Dup[ care vine desp[r\irea. Gheorghe r[m`ne acela=i om al p[m`ntului, Rusanda devine ]nv[\[toare. Conflictul principal nu se desf[=oar[ ]ns[ ]ntre personaje, ci ]n sufletul lui Gheorghe. „Eu ]s a ta de mult[ vreme, =i po\i s[ m[ iei c`nd \i-o fi voia“, ]i spune Rusanda, la care „Gheorghe st[tea pe g`nduri. Era \[ran n[scut Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 281 ]n zodia \[ranilor =i visa s[ ia ]n c[s[torie o fiic[ de \[ran, dar ]nv[\[toare? Pentru ce-i trebuie lui ]nv[\[toare la cas[? +i cum po\i face c[snicie cu ea — tu cu plugul, ea cu creionul? +i dac[ face un bor= care nu-\i place, cum ]i spui?“ Totu=i nu aceste g`nduri l-au f[cut pe Gheorghe s[ se despart[ de dragostea sa sincer[, ad`nc[, unic[. „Tu, copil[, nu sta mult la sfat. +tii c`te ai pe capul t[u!“ ]i zice Rusandei mama. Gheorghe ]n\elege c[ mama fetei ]l alung[. Fire sensibil[, el se simte r[nit ad`nc =i se poate spune c[ un atare am[nunt a decis aproape totul, l-a ]ndep[rtat aproape definitiv de Rusanda. Aproape, deoarece =i dup[ aceasta dra- gostea lui ]=i cerea dreptul la via\[; Gheorghe ]=i zice c[ ar fi trebuit s-o viziteze l-a Soroca, dup[ cum ]l invitase Rusanda; mai mult, ]ntr-o noapte ]=i ia inima ]n din\i =i merge la Rusanda. S-a apropiat de ferestre- le astupate, din care se strecura o raz[ de lumin[, =i a auzit cum „un glas b[rb[tesc a spus: „Eu zic: bine! Dar roata c[ru\ei are diametru?“ =i un glas, senin ca cerul, scump ca via\a, a ]ntrebat: „Da el ce-a zis?“ Gheorghe n-a stat s[ se conving[ dac[ a fost aceasta o „tr[dare“ din partea Rusandei; el a sim\it cu toat[ fiin\a sa dep[rtarea pe care o cultivaser[ veacurile, iar acum o m[reau timpurile noi, ]ntre \[rani =i intelectuali: „Porti\a era deschis[, a=tept`ndu-l s[ plece“. Plecarea lui Gheorghe la armat[, moment care i-a cerut scrii- torului o motivare serioas[ =i pe care Ion Dru\[ a c[utat-o mult de la o edi\ie la alta, era iminent[. Dup[ cum ]n timpul dragostei p[ti- ma=e Gheorghe nu putea tr[i f[r[ Rusanda, la fel ]n urma „tr[d[rii“ din partea ei el n-ar fi putut tr[i ]n acela=i spa\iu cu ea. C`nd au pornit Gheorghe =i mo= Petrea, venit s[-l duc[ la gar[, „au r[mas ]n urm[ o c[su\[ oarb[, ce privea cu singurul s[u ochi, o femeie fr`nt[ de durere ]n mijlocul drumului, cu m`inile ridicate spre cer, =i peste tot — frunze galbene, frunze de jale, frunze de dor...“. Deznod[m`ntul dramatic e pe deplin motivat, date fiind firile personajelor principale, mai ales — subliniem ]nc[ o dat[ — fe- lul de a fi al lui Gheorghe, mentalitatea lui, din cauza c[reia el se simte strivit de noua ipostaz[ a Rusandei. 282 Ion Ciocanu Farmecul operei dru\iene se datoreaz[ unui stil bogat, origi- nal =i unui limbaj poetic sugestiv. Nara\iunea este preponderent liric[, digresiunile =i st[rile de visare sporesc ]n mare m[sur[ carac- terul ei emo\ional, personajele ]=i imagineaz[ situa\ii pe care =i le doresc ori pe care ar vrea s[ le evite. C`nd n-au cui ]mp[rt[=i un sentiment sau un g`nd, ele monologheaz[ poetic, vorbesc cu p[s[rile, cu animalele, cu natura. O particularitate a povestirii rezid[ ]n umorul fin, cu care evoc[ scriitorul unele momente din via\a lui Scridon, a Verunei =i a al- tor personaje. Ion Dru\[ apeleaz[ la concluzie, termen care ]n operele juridice ]nseamn[ „ultima parte a discursului, denumit[ =i perora\ie“ (a se vedea: Dic\ionar de terminologie literar[, Bucure=ti, Ed. Ion Creang[, 1975, p. 151). Drept exemplu poate servi ultima fraz[ a capitolului 23. Tot satul vorbe=te despre moartea lui Toader al lui Z`nel Cojocaru pe front. Vorbe desperate, dialoguri, situa\ii redate de scriitor ]n mod obiectiv, epic. La urm[ — o singur[ fraz[ scurt[, ca un cuv`nt de ]ncheiere: „Era r[zboi“. Alteori concluzia are form[ poetic[, dup[ cum e ]n capitolul 24. Gheorghe o z[re=te pe maic[-sa aduc`ndu-i m`ncare =i presimte c[-i aduce =i o veste rea: „...c`nd avea zile frumoase, cu spor, venea neap[rat c`te-o pacoste peste d`nsul“. Urmeaz[ un dialog al personajelor, iar ]n final concluzia autorului: „O, acele zile cu spor, acele norocoase zile ale noastre, mai bibe ne-ar feri Dumnezeu de d`nsele...“. Am eviden\iat doar unele particularit[\i de concep\ie =i de re- alizare (dintre multele care au fost =i vor mai fi, evident, puse ]n valoare de critica literar[), datorit[ c[rora povestirea Frunze de dor nu s-a ]nvechit, ci sub unele aspecte, ca acela al poeziei vie\ii \[r[ne=ti tradi\ionale, „sun[“ ast[zi chiar mai actual dec`t la ora apari\iei, de vreme ce abia ]n prezent se vede cu toat[ claritatea c[ din cauza colectiviz[rii for\ate a fost ucis \[ranul din omul p[m`ntului, dorin\a lui de a munci, iar odat[ cu aceasta — =i capacitatea lui de a tr[i puternic un sentiment sacru ca dragostea. Povestirea Frunze de dor are, credem, =ansa de a ne re-\[r[niza Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 283 ]ntr-o m[sur[, adic[ de a ne ]ntoarce la unele valori ]ntre timp pierdute sau oarecum ieftinite. Dar chiar cei mai buni dintre cititorii povestirii n-au intuit un sens foarte profund al transform[rii Rusandei ]n ]nv[\[toare, =i n-am vorbi nici noi despre aceasta dac[ scriitorul ]nsu=i n-ar fi intervenit la un moment dat cu ni=te dest[inuiri zguduitoare. Dup[ ce constat[ calm =i durut c[ „aceast[ lucrare Frunze de dor nu este ]n\eleas[ just“ =i pune c`teva ]ntreb[ri fire=ti — „Ce s-a ]nt`mplat? De ce s-a lep[dat Gheorghe de Rusanda?“ — Dru\[ explic[: „Vede\i dumneavoastr[, acea epoc[ a demonismului co- munist avea un mecanism foarte ad`nc ascuns, pe care eu l-a= numi discreditarea valorilor. +i uite, cum a ]nceput atuncea ]n =aisprezece sau =aptesprezece, c`nd buc[t[reasa era pus[ ]n frunt- ea satului, p`n[ ]n ziua de ast[zi aceast[ mare „epopee“ ]nc[ nu a sf`r=it. +i discreditarea valorilor cam cum mergea? Dumneata nu prea e=ti bun de ]nv[\[tor, dar uite noi te facem, ]n chimb dumnea- ta o via\[ ]ntreag[ ai s[ \ii minte c[ noi te-am f[cut ]nv[\[tor... +i uite ]n felul acesta at`ta a fost fr[m`ntat[ aceast[ lume cu discredi- tarea valorilor reale, ]nc`t mai fiecare din noi nu =i-a tr[it via\a pe care ar fi vrut s-o tr[iasc[, n-a f[cut ceea ce ar fi vrut el s[ fac[ ]n via\a lui =i ar fi fost capabil s[ fac[, dar n-a f[cut, admitem c[ nici n-a iubit pe cel pe care ar fi vrut s[-l iubeasc[...“ (Ion Dru\[, Discre- ditarea valorilor. — }n „Moldova suveran[“, 1993, 25 septembrie). Toate acestea se sub]n\elegeau ]ntruc`tva la lectura povestirii, dar nu le-a fixat nimeni ]n exegeze din acela=i motiv din care nici scrii- torul n-a riscat s[ deschid[ vreo paranrez[ ]n acest sens. Rusanda n-a avut niciodat[ vreun g`nd meschin referitor la noua sa profesie, ea n-are nici o vin[. Vina este a istoriei, a c[rei roat[ se dovede=te — =i ]n cazul Rusandei — fatal[. Chiar „smuls[“ din tagma \[ranilor, ea mai crede c[ r[m`ne al[turi de Gheorghe; chiar c`nd discut[ cu ]nv[\[torul P`nzaru... Altfel era croit — de via\a ]ns[=i — Gheorghe; aici e cheia desp[r\irii personajelor; Gheorghe o p[r[se=te, acela care nu numai a=tepta vremurile noi, dar =i — repet[m — se temea de 284 Ion Ciocanu ele; =i dac[ p`n[ acum consideram c[ personajele se despart din cauza psihologiei =i mentalit[\ii lor diferite, acum ad[ug[m c[ desp[r\irea lor mai are o cauz[ — cea eviden\iat[, cu ]nt`rziere, de scriitor. Am[reala frunzelor de dor vine de la adev[rul c[ primenirile sociale au influen\at puternic personajele, determin`ndu-le s[-=i tr[deze chiar =i dragostea (“mai fiecare din noi... nici n-a iubit pe cel pe care ar fi vrut s[-l iubeasc[“). Nu e o idee absolut nou[ referitoare la persona- jele Frunzelor de dor, ]ns[ dest[inuirile scriitorului nu numai ne permit, dar =i ne oblig[ s-o accentu[m ca pe o contribu\ie substan\ial[ la ]n\elegerea just[ a mesajului etic al povestirii ]n cauz[. Mai pu\in amar[ dec`t Frunze de dor, mai pu\in tragic[, dar ]ntemeiat[ — =i ea — pe adev[ruri dureroase despre om =i de- spre via\[, nuvela Ultima lun[ de toamn[ constituie obiectul unei alte lecturi revelatoare. Simplitatea concep\iei nuvelei este un prim semn al talentului care pune accentul pe capacitatea personaje- lor de a se manifesta prin tr[s[turi de caracter distincte, prin me- saje etice importante, care n-au nevoie s[ fie alambicate ]n construc\ii verbale bizare, str[ine firii personajelor. Compozi\ia lucr[rii este de o simplitate maxim[: fiii pleca\i ]n lume ned`nd mult timp pe acas[, p[rin\ii acestora le expediaz[ telegrame. Chipurile, tat[l e bolnav etc. B[tr`nul Tat[ (cu majus- cul[; ]n povestire el n-are nume; este chiar Tat[l) e „o fire at`t de cinstit[, ]nc`t nu poate face o glum[, =i dac[ mama ne sperie cu telegrama, el se ]mpotrive=te numaidec`t — pesemne, ca s[ nu trag[ cu obrazul dac[ se va ]nt`mpla ca cineva dintre noi s[ vin[. Temperatur[ mai pu\in de patruzeci el nu obi=nuie=te s[ aib[“. Episodul bolii Tat[lui este o nuvel[ aparte, dar c`t Tat[l st[ la pat vine numai fiica Marina. „Din =ase, c`\i suntem, observ[ nara- torul, a crezut ]n telegram[ numai biata Marina. +tie carte pu\in[ =i crede orbe=te ]n tot ce-i scris pe h`rtie“. B[tr`nul tat[ venindu-=i cur`nd ]n fire, se porne=te el s[-i vizi- teze pe fiii care nu d[duser[ crezare telegramei. Fiecare fiu se dovede=te un personaj distinct, cu tr[s[turi mo- rale pronun\ate, purt[tor de mesaj etic important. Primul, Andrei, Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 285 „e c[runt, are copii de ]nsurat... Totu=i, c`nd porne=te s[ ne vad[, tata ]ncepe de fiecare dat[ cu Frumu=ica, pentru ca s[ stea de vorb[ cu un om de=tept =i cuminte, ce drag ]i este ca lumina ochilor“. Frumu=ica e un sat de ucraineni, =i „tata, care s-a ]mp[cat cu multe pe lumea asta, nu se poate ]mp[ca cu g`ndul c[ nici nora, nici nepo\ii nu-i cunosc limba“. Andrei era la serviciu la atelierul de repara\ie a tehnicii agri- cole. Un fiu chem`ndu-l acas[, el trece pe la magazin, cump[r[ ceva de-ale gurii =i o c[ma=[ alb[, cadou pentru Tat[l. Apoi o noapte ]ntreag[ stau la mas[ — tat[l =i fiul, seconda\i de nor[, nepo\i =i vecini, — ]nc`t Tat[l r[m`ne „bucuros de o asemenea primire“. Cel de-al doilea fiu, Nicolai, e cu totul alt[ fire. „Nicolai e maga- zioner la fabrica de zah[r, iar dulcele mai r[m`ne a fi o sl[biciune a moldovenilor. Ce-i drept, cu toat[ averea lui, noi trecem rar de tot pe la d`nsul. Nu s-a pl`ns niciodat[ c[ i s-ar fi f[cut dor de noi. De venim singuri nepofti\i, ]n casa lor ]ncepe sfada. Pe c`t de mult ]i place lui Nicolai c[ se pl`ng[ de s[r[cie, pe at`t nevestei lui ]i place s[ se fuduleasc[ cu toate c`te le are“. Prin detalii concludente Ion Dru\[ pl[smuie=te un personaj me- morabil. }n primul r`nd, Nicolai „vars[... la picioarele b[tr`nului... un sac cu vechituri...“. }l pune pe Tat[l la lucru, ]i a=terne s[ doarm[ la buc[t[rie, ]i ia cu\ita=ul nou, d`ndu-i ]n schimb „o ruginitur[ veche“, iar la desp[r\ire vorbe=te cu diferi\i oameni, uit`nd de b[tr`n (“abia c`nd autobuzul pornea de l`ng[ g[ri=oar[, =i-a adus aminte de el =i, v[z`ndu-l urcat, i-a f[cut cu m`na ]n semn de drum bun“). Concret =i plastic sunt prezenta\i =i ceilal\i trei fii ai b[tr`nului Tat[ (Anton, Serafim =i Scriitorul-naratorul), nuvela ]ntip[rindu- ni-se ad`nc =i prilejuindu-ne medita\ii serioase asupra rela\iilor dintre p[rin\i =i copii. Puterea de influen\[ a nuvelei e asigurat[ de lirismul cu care deap[n[ firul vorbei sale naratorul. Acesta are ochi ager care ob- serv[ totul =i exprim[ esen\ialul prin am[nunte pitore=ti, detalii vii, gr[itoare. Drept exemplu poate servi chiar modul ]n care ]ncepe vorba despre cel de-al treilea fiu, la care ajunge Tat[l: „Aici, la canton, 286 Ion Ciocanu tr[ie=te Anton, cel mai cinstit =i cel mai ciudat dintre noi. Lucru de mare mirare, dar cam de multi=or tata n-a mai fost pe la d`nsul =i nici Anton, ce-i drept, n-a p[=it pragul casei p[rinte=ti. Se mir[ tata de fiecare dat[ cum vine, mirat e =i acum — f[r[ s[ fi avut vreo sfad[, vreo ne]n\elegere, se ]nstr[ineaz[ cu fiece an tat[l de fecior. B[tr`nul porne=te ]ncet spre canton, c[t`nd bine pe unde calc[, fiindc[ ]n jur, c`t prinzi cu ochiul, e numai g[ina\. Vreo patru porci bine hr[ni\i r[sar de dup[ tulpina unui stejar =i-l privesc curio=i cu ochii mici, dospi\i ]n gr[sime...“. O dovad[ a concretitudinii nara\iunii, a schimb[rii tonalit[\ii ]n func\ie de con\inutul comunicat, totodat[ — a m[iestriei de portretist a naratorului, poate fi considerat modul ]n care o prezin- t[ acesta pe b[tr`na de la cantonul lui Anton: „B[tr`na se uit[ la el, casc[ =i nu-i r[spunde. Tata ]=i aduce aminte c[ nici ]nainte vreme ea nu r[spundea la bine\e. Era, ce-i drept, mai tineric[, avea un trup moale de =arpe =i lumea nu se sup[ra c[ nu-i r[spun- dea la bine\e. Hei, dar c`nd a fost asta!“ B[tr`nul se scarpin[ cu un deget la ceaf[ =i o ]ntreab[: — Ce dracu’, parc[ \i-am dat bun[ ziua! St`nd pe sc[una=, b[tr`na prinde a-=i m`ng`ia dou[ picioare uscate =i murdare: — Iaca, nu m[ mai poart[ ’cioarele. Dac[ m[ a=ez jos, nu m[ pot ridica singur[ ]napoi. De pe sc[una= m[ ridic mai u=or. De aceea ]l port cu mine. Ai venit cu vreo treab[? Nu-l cunoa=te pe tata de rud[. De c`te ori a fost b[tr`nul, nu-l g[sea pe Anton acas[ =i n-avea cine-i spune m[tu=ii c[ omul ce-i st[ ]n fa\[ e p[rintele p[durarului. +i tata nu vrea s[ se r[spund[ de neam, dispre\uind-o de pe c`nd p[=tea vitele la d`nsa...“. O particularitate a nuvelei Ultima lun[ de toamn[ este ]ngem[- narea organic[ a lirismului cu dramatismul. Principala surs[ a drama- tismului este ]mb[tr`nirea p[rin\ilor, accentuat[ puternic de ]nstr[ina- rea fiilor de casa p[rinteasc[, ]nstr[inare v[dit[ nu numai ]n cazul lui Nicolai =i al lui Anton. }n lumina acestui dramatism se afirm[ cu toat[ gravitatea mesajul etic al operei: necesitatea dragostei copiilor pentru Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 287 p[rin\i, pentru ba=tin[. }n finalul nuvelei Ion Dru\[ se dovede=te un maestru al sugestiei poetice. „La marginea altui s[ti=or b[tr`nul se opre=te, repezind cu=ma pe ceaf[ ]n semn de mare mirare. Vede al[turi, peste gard, ]ntr-o livad[, un copac f[r[ pic de frunze, dar care ]=i \ine pe crengi toat[ roada. Mere mari, g[lbui, cu stropi de rumeneal[, iar ]n jur — livezi goale, degerate. E o minune pe care tata o ]nt`lne=te pentru prima oar[ ]n cei =aptezeci de ani. Se reazem[ de gard s[ vad[ mai bine roada copacului. Latr[ un c`ine ]n ograd[, apare ]n prag un omulean pu\in la trup, ceva mai t`n[r dec`t tata. — Auzi mata, =i cum se face c[ nu chic[ merele celea? — Apoi pentru c[ au codi\e. Omuleanul vine ]n livad[, alege un m[r frumos, ]l duce =i i-l ]ntinde peste gard. }nainte de-a-l fi luat, tata ]=i scarpin[ o t`mpl[ =i-i spune pu\in ru=inat: — Apoi dac[ vrei s[-\i faci o poman[, f[-o ]ncaltea ]ntreag[. C[ am o bab[ acs[ =i nu crede p`n’ nu gust[. Omuleanul se ]ntoarce ]napoi ]n livad[, dispare pe jum[tate ]n coroana m[rului cu road[ =i dup[ o clip[ de =ov[ial[ ]ntreab[: — Poate mai ai pe cineva? Tata coboar[ fruntea jos =i, ]nfrunt`nd o stra=nic[ durere pe care n-o cunoscuse p`n[ atunci, d[ moale =i trist din cap ]n semn c[ nu mai are acum pe nimeni...“. }ncheierea lecturii ne umple =i pe noi, cititorii, de acea „stra=- nic[ durere“, alimentat[ de con=tientizarea rupturii dintre copii =i p[rin\ii lor. E o durere purific[toare, asemenea leacurilor amare menite s[ ne vindece de boal[. O durere cu at`t mai ad`nc sim\it[, cu c`t naratorul e mai inspirat =i inima ]i s`ngereaz[ ca unui fiu demn de p[rin\ii =i ]n genere de ]nainta=ii s[i, iar cuvintele =i fra- zele sale prezint[ totul — oameni, locuri, situa\ii, priveli=ti ale naturii etc. — cu o m[iestrie aleas[. Problema rela\iilor dintre p[rin\i =i copii este abordat[ de Ion Dru\[ =i ]n romanul Povara bun[t[\ii noastre. Avem ]n vedere linia de subiect Onache C[r[bu= — fiica sa Nu\a — ginerele Mir- cea. }n ]ntregimea sa acest roman nu se reduce la rela\iile din 288 Ion Ciocanu s`nul unei familii =i, mai larg, al unui sat. Povara bun[t[\ii noas- tre este o fresc[ bogat[, multiaspectual[, cu nenum[rate observa\ii ad`nci asupra valorilor etice netrec[toare =i cu dezbateri — efec- tuate artistic — asupra destinului istoric al meleagului dintre Prut =i Nistru =i al oamenilor lui. Varianta ultim[ a romanului, cea din „Scrieri“ (a se vedea =i: Ion Dru\[, Povara bun[t[\ii noastre, Ed. Minerva, Bucure=ti, 1992, col. Biblioteca pentru to\i), ]ncepe cu capitolul „Miruirea“, sugestie extrem de puternic[ a n[pastelor ce se ab[teau mereu asupra satelor noastre la ]nceputul secolu- lui. Lupii f[ceau ravagii ]n c`mpia Sorocii. Dar cineva avea grij[ de oameni, ]i ocrotea. Doi \[rani din satul Nuielu=i, sorti\i — se p[rea — pieirii, descoper[ pe nea=teptate c[ Marele Ap[r[tor al c`mpiei Sorocii era c[\eaua Molda. A=a apare ]n roman elemen- tul mitologic. }ntreaga nara\iune este o ]ngem[nare organic[ a realului cu fic\iunea, cu legendarul. Fie c[ vorbe=te despre ]ntoar- cerea lui Onache C[r[bu= din primul r[zboi mondial, c`nd „malul drept (al Nistrului. — I. C.) nu vroia s[-l primeasc[. Au tras ]n el de dou[ ori, dar nu l-au nimerit. Malul st`ng nu vroia s[-i dea drumul...“, fie c[ ajunge cu nara\iunea la cel de-al doilea r[zboi mondial, c`nd exploreaz[ din plin =i cu mult[ ]ndem`nare artis- tic[ simbolul macilor, sugestie policrom[ a fl[c[rilor r[zboiului, Ion Dru\[ ob\ine expresii dense =i conving[toare ale principalelor eveni- mente istorice prin care trec personajele romanului. Nu lipse=te comentariul publicistic, f[cut cu economie verbal[, ]n cuvinte calde, marcate de participarea afectiv[ a autorului. „Ofteaz[ s[rmanii (oameni din c`mpia Sorocii. — I. C.) din greu, c[ci nu-=i pot ]nchipui cam ce alte necazuri s-ar mai putea abate pe capul lor. Cu\itul era de mult la os, c[ci ]n cei patru ani de r[zboi (1914—1918. — I.C.) mult ]ncercata Basarabie trecuse, pare-se, prin toate. A intrat ]n r[zboi ca una din guberniile de apus ale Imperiului \arist, apoi, cuprins[ de revolte sociale, a ajuns a se fi proclamat republic[ (la 19 noiembrie/ 2 decembrie 1917. — I.C.) =i s-a men\inut ca stat independent vreo zece s[pt[m`ni, dar nerecunoscut[ fiind pe plan interna\ional, acum ie=ea din r[zboi ca \inutul de r[s[rit al regatului rom`n“. Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 289 Sunt frecvente digresiunile lirice de un farmec excep\ional, situa\iile-limit[ care vorbesc cititorului mai mult =i mai convin- g[tor dec`t zeci sau chiar sute de pagini de istorisire plat[ a fapte- lor istorice reale (]nt`lnirea lui Mircea Moraru, proasp[t ]ntors din armata sovietic[, cu Nic[, ofi\er al armatei rom`ne, ]n lanul de floarea-soarelui), ba chiar unele ac\iuni oarecum ordinare ale personajelor se umplu ]n contextul romanului de semnifica\ii ad`nci, ca plecarea lui Onache C[r[bu= cu so\ia sa Tincu\a la p[dure, ]ntr-o zi de prim[var[; ei sunt urma\i, tot atunci, de alte zece perechi de ciutureni, drept care „cam la nou[ luni, ]n miezul iernii, vreme de-o s[pt[m`n[ au fost unsprezece na=teri ]n Ciutura — road[ nemaipomenit[ pentru un s[ti=or at`t de mic“. Romanul Povara bun[t[\ii noastre cuprinde via\a Basarabiei de la primul r[zboi mondial p`n[ ]n anii colectiviz[rii agricul- turii =i ai form[rii a=a-numitei elite colhoznice, pentru care prinde gust ginerele lui Onache C[r[bu=, so\ul Nu\ei, Mircea Moraru. Scriitorul n-a ocolit evenimentele =i fenomenele negative, ca foametea organizat[ de comuni=ti cu scopul de a b[ga mai u=or lumea ]n gospod[rii colective, deport[rile operate de sovietici, prigonirea obiceiurilor na\ionale dup[ r[zboi, impozitele =i ]mpru- muturile care ap[sau nemilos \[r[nimea. Pe alocuri Ion Dru\[ pl[te=te tribut timpului =i ideologiei dominante ]n acel timp: ]nstr[inarea Basarabiei ]n 1812 este numit[ simplu =i neadev[rat „alipire“, osta=ii ru=i sunt ]nt`mpina\i — =i la el — ca elibera- tori... Dincolo ]ns[ de c`teva asemenea momente, scriitorul reali- zeaz[ o fresc[ impresionant[ =i — principalul — veridic[ a vie\ii noastre, pe planul din fa\[ afl`ndu-se rela\iile dintre p[rin\i =i copii. Dou[ cupluri familiale, Onache C[r[bu= — Tincu\a =i Mircea Moraru — Nu\a, constituie obiectele celei mai mari aten\ii din partea lui Ion Dru\[. De=i nu se reduce la at`t, romanul av`nd nenum[rate personaje memorabile, inclusiv cele episodice, ca ]nv[\[torul Miculescu sau Haralambie cel De=tept (]n variantele anterioare a fost unul deosebit de pitoresc =i purt[tor de semni- fica\ie — mo= Bulg[re —, a c[rui dispari\ie din varianta defini- 290 Ion Ciocanu tiv[ a romanului poate fi numai regretat[), principalele probleme ale Poverii bun[t[\ii noastre sunt abordate de autor mai ales prin mijlocirea acestor patru personaje. Onache C[r[bu= =i Tincu\a sunt p[str[torii virtu\ilor =i tradi\iilor na\ionale, purt[torii prin- cipali — ]n cadrul romanului — ai ideilor de vatr[ p[rinteasc[, munc[ cinstit[ ca izvor al vie\ii =i d[inuirii, optimism, afirmat chiar =i ]n cele mai cumplite condi\ii ale realit[\ii, cinste (soveste, zice Onache C[r[bu=) etc. Mircea Moraru =i Nu\a nu se ]ndep[rteaz[ ostentativ =i definitiv de tradi\iile =i de valorile etice milenare ale poporului. Mai ales Nu\a poart[ o venera\ie constant[ pentru mama sa (c`nd o v[duvioar[ schimb[ ]n cas[ totul, ea reface soba =i hornul cum le l[sase Tincu\a), a=teapt[ cu ner[bdare colindele str[bune, ]=i iube=te so\ul h[r[zit de soart[. Dar un fior de r[ceal[ se strecoar[ totu=i ]ntre Nu\a =i Onache; poate mai concret ar fi s[ spunem c[ Onache se ]ndep[rteaz[ de fiic[ ]n virtutea r[celii ap[rute ]ntre el =i Mircea. Mircea a devenit str[in pentru Onache C[r[bu= nu at`t ]n cei patru ani c`t ginerele a lucrat cu tractorul (“Fierul ]l d[duse gata... Onache C[r[bu= nu prea avea ochi s[-i vad[ pe tractori=ti. Mai ]nt`i, c[ el \inuse totdeauna cai... Nici m[car de Mircea, care-i era acum ginere, nu-i p[rea r[u... Mircea ]l f[cuse de ru=ine nu numai pe badea Onache, ci =i tot neamul C[r[bu=ilor, =i asta ]l durea grozav... I-a trebuit lui fier, i-a trebuit lui tractor?! }n loc de-a pune la cale treburile Ciuturii, el st[ cu cioroii de vreo patru ani ]n singur[tatea dealurilor, ]nghite motorin[ =-a ajuns de-a r[mas numai o umbr[ dintr-]nsul...“), c`t ]n timpul c`nd Mircea se d[ cu puterea, ]=i pierde serile cu interminabilele =edin\e de la sediul gospod[riei, ajunge brigadier, a=teapt[ s[-i vin[ la cum[trie =efi mari, uit[ s[-l invite pe socru etc. Mircea de mult intuise ceva ]n purt[rile =i ]n felul de a fi al lui Onache. Un timp Onache =i Mircea se ]mp[caser[ de minune (“p[rea c[ ei cu o singur[ pereche de ochi v[d lumea, cu o singur[ minte judec[, cu un singur trac- tor ar[“), dar „Mircea deodat[ a sim\it o zaviste neagr[ pentru vitalitatea socrului s[u...“. Cu toate c[ anume venirea ]n c`mp a Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 291 lui Onache l-a determinat pe Mircea s[ lase tractorul =i s[ se ]ntoarc[ „la meseria bunicilor =i str[bunicilor“, ]nstr[inarea din- tre personaje cre=te vertiginos. Mircea ]ncalc[ m[sura ]n toate, deviaz[ de la modul de via\[ natural =i cinstit al lui Onache =i al propriilor s[i p[rin\i, fapt resim\it puternic de Nu\a: „... ce folos din trudozilele celea multe, ce folos c[ =i b[rbatul ei intrase la putere =i tr[iau bine, aveau de toate?! Ce folos din bunurile celea, odat[ ce ea, ca =i ]nainte vreme, nu avea b[rbat, r[m`n`nd a fi =i gospodarul, =i gospodina casei? Uneori chiar ]ncepea s[ i se par[ c[ nici n-a fost m[ritat[. S-a h`rjonit cu un fl[c[u ]ntr-o c[ru\[ cu f`n, pe urm[ hai c[ fac nunt[ ]n mare grab[, =i iat[-l c[ se duce la armat[. N-a dovedit s[ scape de armat[, a venit r[zboiul, dup[ r[zboi — foametea, dup[ foamete -- tractorul. Acum, abia ce l-a cobor`t, cu mare ce l-a smuls, sec[tuit, de pe tractorul cela, =i iar l-a pierdut...“. Onache C[r[bu= =i Mircea Moraru simbolizeaz[ dou[ moduri de via\[, dou[ modalit[\i de a vedea =i de a ]n\elege lumea, =i ]ntre ele se casc[ o pr[pastie, o ruptur[, sim\it[ dureros ]n epi- sodul cum[triei organizate cu ocazia na=terii ]n familia ginerelui a celui de-al patrulea copil. Din acest moment nici o imp[care ]ntre Onache =i Mircea nu mai poate fi. Este mare importan\a tuturor personajelor romanului, cu deo- sebire a Tincu\ei, Nu\ei, a lui Mircea, Nic[, m[tu=a c[lug[ri\[ de pe malul Nistrului, Paraschi\a (spre sf`r=itul romanului), dar pe planul din fa\[ al nara\iunii se afl[ de la ]nceput p`n[ la urm[ Onache C[r[bu=. Setea lui de via\[, optimismul, p[strarea valori- lor spirituale ale neamului, ]ntruchipate ]n munc[ (“Ar[ =i seam[- n[ =i vei avea dreptate“), ]n cumsec[denie, ]n perpetuarea obi- ceiurilor =i tradi\iilor (Onache cunoa=te colinde vechi, pe care le c`nt[ c`nd se ive=te ocazia; el d[ tuturor trec[torilor de poman[ pere din livada sa, c`nd ]i c[zuser[ ]n r[zboi cei doi fii; el orga- nizeaz[ praznice ]n amintirea so\iei sale Tincu\a la termenele prev[zute de tradi\ia milenar[ etc.). Efigie a \[ranului basarabean al epocii, Onache C[r[bu= este un personaj viu datorit[, ]n primul 292 Ion Ciocanu r`nd, propriilor sale ac\iuni, atitudini, sentimente =i idei, unele — simbolice =i sugestive, ca trecerea Nistrului ]n 1918, ]ndemnul adresat ciuturenilor de a merge la p[dure, atitudinea fa\[ de maci ]n 1940—1941 =. a. Vorbirea personajului este puternic nuan\at[, ]n spusele lui f[c`ndu-=i apari\ia ironia, zeflemeaua, subtextul sem- nificativ. Scriitorul nu ocole=te caracterizarea direct[ a persona- jului: „|[r`na era cea mai mare dragoste a lui C[r[bu=, era cel mai frumos c`ntec al lui, un c`ntec ce se cerea c`ntat cu m[sur[ =i trebuia \inut minte cuv`nt cu cuv`nt... E mare lucru c`nd omul are noroc, iar norocul ciutureanului sunt cele dou[ bra\e ce =tiu a pune la cale o road[ bun[... E mare lucru c`nd are omul noroc, =i Onache C[r[bu= p[rea s[-l aib[. Bra\ele lui au fost poate cele mai c[utate printre ciutureni“). Dintre mijloacele de individualizare a personajului se remarc[ =i concluzia, modalitate de concentrare maxim[ a esen\ei unui sentiment sau — de ce nu? — a unei vie\i de om: „Dou[ r[zboaie mondiale, o revolu\ie, un Nistru rev[rsat de prim[var[, un c`mp trudit din prim[var[ =i p`n[ toamna t`rziu, an de an, o vrednic[ =i cuminte femeie, trei copii, — =i toate acestea ]n numai o sin- gur[ via\[ de om!“ Pentru a sugera armonia sufletului personajului, starea fireasc[ a modului acestuia de a-=i tr[i veacul, Ion Dru\[ recurge la mijloace simbolice, ca acela al muzican\ilor care-l ]nso\esc toat[ via\a. Spre sf`r=it Onache r[m`ne cu un singur \ig[na=, faptul prevestind dispari\ia personajului. Proz[ analitic[ =i dramatic[, ]nglob`nd ]n paginile sale adev[- ruri dintre cele mai cumplite, ca trecerea Basarabiei de la o pute- re la alta, deport[rile, foametea =. a., Povara bun[t[\ii noastre ne farmec[ =i printr-o seam[ de digresiuni lirice captivante, una devenind chiar laitmotiv al romanului — cea referitoare la c`mpia Sorocii: „C`mpia Sococii... O fi fost c`ndva pe aici, cu mii =i mii de ani ]n urm[, o mare limpede =i bl`nd[. O fi secat ]ncetul cu ]ncetul... Or fi crescut c`ndva pe aici, odat[ demult, p[duri ad`nci =i dese. Le-o fi ars vreun pojar, le-o fi pustiit vreo furtun[... S-o fi Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 293 ]n[l\at pe aici, c`ndva demult, un c`rd de mun\i cu creste c[runte... P[m`nt tocmit s[ poarte sute de ani, din s[m`n\[ ]n s[m`n\[, gustul p`inii de secar[. Grai mustos, ce se pricepe deopotriv[ de bine a r`de =i a pl`nge, a mul\umi =i a blestema. Un dor n[t`ng din mo=i-str[mo=i, o f[r`mitur[ de joc nebun, pentru care nici picioare ca s[-l depeni, nici p[m`nt s[-l prinzi sub c[lc`ie. Pedea- psa unui car cu boi, os`ndit a r[t[ci ani la r`nd... Iar de jur- ]mprejur, c`t cuprinzi cu ochiul, muste=te o zare m[run\ic[ cu dealuri mici =i sinilii — ba le vezi, ba le visezi... C`mpia Sorocii...“. Alte digresiuni — „P[dure verde, p[dure...“, „Nop\i de var[, nop\i de c`mpie...“ — sunt tot at`tea poezii ]n proz[, gra\ie c[rora Ion Dru\[ ob\ine o expresie adecvat[ a cadrului fizic, material, ]n care se desf[=oar[ ac\iunea, ]=i exteriorizeaz[ ]n mod inspirat ati- tudinea sufleteasc[ fa\[ de personaje, ne vr[je=te prin frumuse\ile lingvistice ale scrisului s[u. Dintre operele ]n proz[ bogate sub aspectul problemelor abor- date de autor =i incitante prin modalit[\ile artistice explorate de acesta se remarc[ =i nuvela de propor\ii Clopotni\a. Ion Dru\[ porne=te de la un fapt concret — renovarea, apoi aprinderea =i dispari\ia Clopotni\ei dintr-un sat cu nume istoric — C[priana —, fapt ]n jurul c[ruia se pomene=te antrenat cur`nd un ]ntreg colectiv de pedagogi =i elevi. Problema principal[ a nuvelei este ocrotirea valorilor sacre ale trecutului. }n centrul nara\iunii se afl[ dou[ personaje categoric diferite unul de altul: profesorul de istorie Horia Holban =i directorul =colii Nicolai Balta. Horia \inea minte dezv[luirile conferen\iarului universitar Ilarie Turcul despre importan\a Clopotni\ei lui +tefan cel Mare, ridicat[ pe dealul C[prianei. De altfel, rela\iile lui Horia Holban cu Ilarie Turcul s-au conturat mai apoi ]n timpul lucrului lor comun ]n ca- drul Societ[\ii de ocrotire a monumentelor de istorie, c`nd proasp[tul pre=edinte al Societ[\ii, tot el conferen\iarul universi- tar care vorbise at`t de inspirat despre Clopotni\a lui +tefan cel Mare, ia partea lui B[l\atu, secretar =tiin\ific, absolut str[in de cauza ocrotirii monumentelor de istorie. Ceva mai t`rziu Horia 294 Ion Ciocanu „=i-a dat seama c[ nici savant, nici om de omenie, nici \[ran din neamul \[ranilor, cum ]l crezuse la ]nceput, nu era acest Ilarie Turcul. Frica pentru controlul de la mili\ie l-a despuiat deodat[ de toate legendele, =i Horia a v[zut al[turi un =obolan gr[sun cu g`ndul la gr[un\e =i la propria sa pielicic[“. Poate aceast[ descoperire l-a ]ndemnat s[ fie d`rz ]n via\a de mai departe, ]n activitatea de profesor de istorie la C[priana. +coala de aici era tiranizat[ de directorul Nicolai Balta, „o lift[ de om care, odat[ ce-\i ie=ea ]n cale, nu mai d[dea ]napoi“. Pedagog „cu lacune catastrofale ]n preg[tirea sa profesional[“, directorul „devenea nu- mai foc =i par[ atunci c`nd erau atinse interesele sale“. „Preda lite- ratura (evident, „moldoveneasc[“. — I. C.), dar adev[rata lui pa- tim[ erau construc\iile, =i acolo unde ajungea el director ograda =colii era numai movile de nisip, surcele, var, piatr[, ciment“. Horia este un pedagog ]ndr[gostit de profesia =i de voca\ia sa, unul care le vorbe=te elevilor despre istorie =i via\[ ca despre ceva esen\ial, iar ajung`nd la istoria satului lor le spune adev[ruri sfinte: „Voi, fire=te, sunte\i de acum o alt[ genera\ie, face\i parte din alt[ lume, dar din orice genera\ie a\i fi, c`nd ve\i ]nt`lni o b[tr`nic[ g`rbovit[ urc`nd cu un cap[t de lum`nare dealul, s[ nu r`de\i de d`nsa, pentru c[ prin cap[tul cela de lum`nare ea urc[ s[ cinsteasc[ ]ntregul trecut al neamului s[u“. Elevii transmit p[rin\ilor =i cunoscu\ilor atare adev[ruri, drept care Clopotni\a din sat re]ncepe s[ dea semne de via\[: „}ntr-o bun[ zi, a=a cam pe la amurg, s-a iscat o boaghe de lumin[ ]n c[m[ru\a de jos a Clopotni\ei. A doua zi, diminea\a, c`nd s-au dus oamenii s[ vad[ ce se petrece acolo, au r[mas mira\i g[sind c[mara curat[, cu podele sp[late, cu =ervete curate pe m[su\[. O strachin[ de gr`u pus[ ]n mijlocul mesei, un cap[t de lum`nare ]nfipt ]ntr-o r[m[=i\[ de sfe=nic...“. Autorit[\ile sovietice, acelea=i, ]n fond, care ]nc[ din ordinul lui Lenin distruseser[ ]nt`i preo\imea, apoi =i monumentele de cult, nu priveau cu ochi buni reactivarea bisericilor. Nicolai Balta =tia acest Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 295 lucru =i a pornit imediat lupta ]mpotriva t`n[rului profesor de isto- rie, care ]ncerca „s[ tulbure ]n fel =i chip con=tiin\a satului“. La insisten\a lui vine ]n =coal[ o comisie de la minister, care ]ns[ las[ totul balt[, apoi acela=i director pune la cale d[r`marea Clopotni\ei. Ion Dru\[ ]l prezint[ pe Horia ]ncadrat ]n lupta cea mare. „Horia s-a g`ndit c[ acum important e nu at`t ceea ce se petrece ]n v`rful dealului, c`t ceea ce se va petrece aici ]n clas[. P`n[ acum au fost numai vorbe. Acum s-a trecut la fapte. Avea ]n fa\[ dou[ duzine de bo\uri de hum[, =i de d`nsul depindea ce se va alege p`n[ la urm[ din huma ceea. Vor fi ei oameni demni de acest p[m`nt ori ni=te la=i; vor privi lumea cinstit, cu fruntea sus, ori o vor fura ho\e=te, cu coada ochiului; vor ap[ra ceea ce este m[re\ =i sf`nt ori vor tr[da totul, c[ut`nd s[ le fie lor c`t mai bine“. Conflictul ia propor\iile unei lupte ireconciliabile, de vreme ce Nicolai Balta ob\ine s[ se acopere cu sc`nduri u=ile =i ferestrele Clopotni\ei, un biet Simionel oferindu-se s[ bat[ ]n cuie Clopotni\a „pentru cinci ruble pe or[“, iar un grup de colhoznici t[ind sc`ndura trebuitoare, de parc[ Clopotni\a n-ar fi fost — =i pentru ei — un lucru sf`nt. Abia c`nd afl[ c[ „noaptea nu se =tie cine a smuls sc`ndurile de pe Clopotni\[ =i le-a aruncat c`t \i-i dealul cela de mare!“, Horia se lini=te=te ]ntruc`tva: cineva se trezise, pe cineva ]l durea inima dup[ importantul monument de istorie. Dar n-avea temei lini=tea lui: acela=i Simionel smulgea sc`ndu- rile, noaptea, pentru ca a doua zi s[ mai c`=tige „cinci ruble pe or[“. Lupta fiind inegal[, Balta bucur`ndu-se de sus\inerea tacit[ a autorit[\ilor, oamenii av`nd team[ de a ie=i deschis ]mpotriva lui (de fapt, un profesor, Haret Vasilievici, a avut p`n[ la urm[ curajul de a-l ]nfrunta categoric, energic, demn), mai apoi directorul lans`nd ]n =edin\a consiliului pedagogic insinuarea c[ Horia Holban ]l ur[=te pentru c[ el, Balta, ar fi avut un roman de dragoste cu Jeannette, inimosul profesor de istorie nimere=te ]n spital la Chi=in[u. Este pre\ul pe care i l-a cerut tenacitatea de lupt[tor, de ocrotitor ]n fapte al monumentelor de istorie, de educator al unor cet[\eni care s[ pre\uiasc[ — =i ei — valorile autentice ale trecutului. 296 Ion Ciocanu Dup[ aceast[ crunt[ ]ncercare Horia ia trenul spre Bucovina sa natal[. Prin somn se aude strigat de cineva =i coboar[ la sta\ia Verejeni, cea mai apropiat[ de C[priana. Ion Dru\[ se dovede=te un maestru al explor[rii situa\iilor-limi- t[, ]n care personajele se dezv[luie plenar, chiar dac[ lucrurile nu sunt rostite p`n[ la cap[t. }nt`lnirea lui Horia cu Jeannette =i, ]n mod deosebit, conversa\ia lui cu elevii din clasa a zecea, din- tre care se g[se=te p`n[ la urm[ unul, mai exact una — Maria Moscalu —, care-i spune adev[rul c[ ]n noaptea c`nd arsese Clopotni\a elevii n-au alergat s-o sting[, deoarece le-a fost fric[ de director, sunt episoade zguduitoare prin dramatismul lor. Portretele fizice =i cele morale, dialogurile caracterizante, monologurile (]n cazul lui Horia Holban), comentariul autoricesc plin de reflec\ii ad`nci asupra oamenilor =i vie\ii sunt principalele mijloace de exprimare a mesajului etic: nevoia de participare ac- tiv[ la lupta pentru ocrotirea vestigiilor trecutului =i ]n general de atitudine r[spicat[ fa\[ de ceea ce se ]nt`mpl[ ]n via\[. O nuvel[ incitant[ a lui Ion Dru\[ este Toiagul p[storiei. Per- sonajul ei n-are nume, este un cioban, un p[stor sau Ciobanul, P[storul. Un om ciudat la prima vedere, prin felul de a fi al c[ruia scriitorul a exprimat o seam[ de adev[ruri crunte referitoare la noi =i la istoria noastr[. „Era nalt =i zdrav[n c`t un munte, c[ci de acolo, de la munte, o fi cobor`t neamul lor pentru a se c[p[tui pe dealurile noastre. Era t[cut, trist... M[surat la umblet, m[surat la c[t[tur[, m[surat ]n toate pornirile sale...“. Nimeni n-a z[rit ]n ograda lui oi, nu l-a v[zut s[ m[n`nce br`nz[, =i totu=i ]l credeau bog[ta=, chiabur, ]n listele ]n care oamenii puterii notau averile P[storului vecinii au introdus at`tea oi, ]nc`t bietul lor cons[tean s-a pomenit dator statului cu l`n[, br`nz[ =i pielicele. Ar fi putut P[storul s[ le spun[ oamenilor, inclusiv func- \ionarilor cu recens[m`ntul averilor, c[ n-are oi, c[ nici nu le-a avut vreodat[? }n realitate a=a ar fi procedat oricine, ]n nuvel[ personajul e acela care la orice ]ntrebare r[spunde cu un singur cuv`nt: „Bine“. Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 297 El este acela care-i ]ncearc[ de minte =i pe cons[teni, =i pe oame- nii puterii: nev[z`nd oaie la casa lui, vor ]ndr[zni oare s[-l con- sidere bog[ta=? Oamenii au ]ndr[znit. Vor ]ndr[zni s[-l deporteze ca pe un „contra“? Au ]ndr[znit =i l-au deportat. A venit timpul reabilit[rilor =i a fost reabilitat. Apoi a fost b`rfit din nou, acum — c[ o fi adus aur de pe unde fusese deportat. Ion Dru\[ a explorat aici c`teva situa\ii absurde, ]ntemeiate pe zvonuri =i presupuneri, f[r[ s[-=i pun[ personajul s[ se ]njosea- sc[ demonstr`nd la st`nga =i la dreapta c[ n-are oi =i c[ a fost calomniat. +i ne-a ar[tat ce fel de oameni suntem noi atunci c`nd numai ]n vorbe ne numim fra\i, surori, oameni de acela=i neam etc. Ne-a ar[tat c`t loc r[m`ne ]n via\a noastr[ pentru b`rfeli, pentru tr[d[ri, pentru o total[ lips[ de omenie. Concluzii cu at`t mai justificate =i mai dureroase, cu c`t P[storul a fost un om de mare omenie, unul care n-a f[cut nim[nui nici un r[u, ci — dimpotriv[ — a lecuit oile pe care i le aduceau s[tenii, i-a ajutat pe ace=tia cu sfaturi bune, a p[strat c`ntece b[tr`ne=ti. Nuvela Toiagul p[storiei este „o inversare a genialei idei mi- oritice. O inversare pe c`t de nea=teptat[, pe at`t de fireasc[“ (Grigore Vieru). Nu oile r[m`n f[r[ p[stor, ci p[storul r[m`ne f[r[ oi. Acela=i confrate de breasl[ a f[cut observa\ia surprin- z[toare c[ P[storul „urc[ pe deal... pentru a vedea mai clar =i mai profund dramele care se ]nt`mpl[ ]n vale“, urmat[ de o concluzie care merit[ toat[ aten\ia: „P[storul reconstruie=te, pe de o parte, secven\ele dramatice din via\a poporului. Pe de alta, el construie=te prin C`ntec misterul protector, misterul mi=c`nd idei. G[sim ]n via\a p[storului dou[ pozi\ii active superioare, prin care el devine un personaj na\ional“. Nuvela este o parabol[ sugestiv[, din al c[rei final ]n\elegem ideea d[ruirii de sine a P[storului, de vreme ce el =i dup[ moarte bucur[ ochiul cons[tenilor =i ]i ]mbie pe unicul covora= de iarb[ verde, a=ternut ]ntr-o prim[var[ devreme ]n cimitirul de la margi- nea satului. Or, mai ales finalul adevere=te caracterul preponderent 298 Ion Ciocanu „sem[n[torist“ al lucr[rii, ca =i acceptarea de c[tre personaj a des- tinului har[zit. Prin operele sale de rezisten\[ scriitorul se implic[ ]n istoria zbuciumat[ a oamenilor acestui p[m`nt =i r[m`ne al[turi de to\i acei care „pe-a lor spinare \ara \in“ (Alexei Mateevici).

BIBLIOGRAFIE SELECTIV{ Vasile Coroban, Tablouri plastice din via\[ — }n „Octombrie“ 1953, nr. 3; Romanul moldovenesc contemporan, Chi=in[u, Ed. Cartea moldove- neasc[, 1969; edi\ia a II-a, 1974. Mihai Cimpoi. Un univers artistic, „Frunze de dor“, Dialogul risipei =i ]mplinirii umane, „Ultima lun[ de toamn[“. — }n cartea lui: „Disocieri“, Chi=in[u, Ed. Cartea moldoveneasc[, 1969; Os`nda c[ut[rii artistice. — }n cartea lui: „Focul sacru“, Chi=in[u, Ed. Literatura artistic[, 1975; Crea\ia lui Ion Dru\[ ]n =coal[, Chi=in[u, Ed. Lumina, 1986; Spa\iul sacru. — }n cartea: „Aspecte ale crea\iei lui Ion Dru\[“, Chi=in[u, Ed. +tiin\a, 1990; O istorie deschis[ a literaturii rom`ne din Basarabia, Chi=in[u, Ed. Arc, 1996; edi\ia a II-a, 1997. Ion C. Ciobanu, Viziunea poetic[ a lui Ion Dru\[. — }n cartea lui: „T[ria slovei m[iestrite“, Chi=in[u, Ed. Cartea moldoveneasc[, 1971. Anatol Gavrilov, Sugestia psihologic[ ]n crea\ia lui Ion Dru\[. — }n cartea lui: „Reflec\ii asupra romanului“, Chi=in[u, Ed. Literatura artistic[, 1984. Nicolae Bile\chi, Romanul =i contemporaneitatea, Chi=in[u, Ed. +tiin\a, 1984; Opera lui Ion Dru\[ ]n contextul curentelor artistice ale timpului. — }n cartea: „Literatura rom`n[ postbelic[. (Integr[ri, valorific[ri, reconsi- der[ri)“, Chi=in[u, Firma editorial-poligrafic[ Tipografia central[, 1998. Grigore Vieru, O tulbur[toare balad[ modern[. — }n cartea lui: „Cel care sunt“, Chi=in[u, Ed. Literatura artistic[, 1987. Andrei Hropotinschi, Problema vie\ii =i a crea\iei, Chi=in[u, Ed. Litera- tura artistic[, 1988. Mihail Dolgan, Farmecul lirismului dru\ian. — }n cartea: „Aspecte ale crea\iei lui Ion Dru\[“, Chi=in[u, Ed. +tiin\a, 1990. Eugen Lungu, Adev[rul, adev[rul =i numai adev[rul! — }n cartea: „Dru\iana“, Chi=in[u, Ed. Literatura artistic[, 1990. Ion Ciocanu, Ion Dru\[: Frunze de dor. — }n „Limba rom`n[“, 1992, nr. 1. Iulian Ciocan, Miori\a =i proza rom`neasc[ din secolul XX (I-II-III). — }n „Contrafort“, 1997, nr. 7—9. Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 299 Vasile VASILACHE

Scriitorul, „un adev[rat fenomen ]n literatura basarabean[“ (Mi- hai Cimpoi) s-a n[scut la 4 iulie 1926 ]n comuna Un\e=ti, jude\ul Ia=i. A absolvit Universitatea Pedagogic[ „Ion Creang[“ din Chi=in[u (1958) =i Cursurile superioare de scenaristic[ din Moscova (1964). A debutat editorial cu dou[ c[r\ulii modeste: una de proz[ pen- tru copii — Tri=ca (1961) =i alta de publicistic[ gazet[reasc[ — R[s[rise un soare ]n vie (1961). S-a afirmat prin cartea de proz[ pentru adul\i Dou[ mere \igance (1964), urmat[ de o alta, T[cerile casei aceleia (1971). M[sura adev[rat[ a talentului s[u a dat-o ]n romanul parabolic Povestea cu coco=ul ro=u (1966; alte edi\ii: 1986, ]n „Scrieri alese“, =i 1993), iar ca nuvelist — ]n culegerea de proze de propor\ii medii Elegie pentru Ana-Maria (1983). 300 Ion Ciocanu Alte c[r\i: Mama-mare — profesoar[ de istorie (1988), Navetista =i p[durea (1989). Laureat al Premiului Na\ional (1994).

Vasile Vasilache este original =i inconfundabil prin sf[to=enia sa, prin vorba „]n pilduri“ =i prin carnavalescul pronun\at al nuvelelor =i romanului care i-a adus notorietatea. El este un \[ran =i un filozof totodat[, aceast[ ]mpreunare de niveluri intelectuale fiind =ocant[ ]n mai multe privin\e. Relativa simplitate a unor nuvele de ]nceput, ca Priveghiul m[rgina=ului =i Negara, a fost cur`nd dep[=it[ de scrii- tor, o dovad[ ]n acest sens fiind =i transformarea lor ]n nuvele de propor\ii medii Izvodul zilei a patra =i, respectiv, Elegie pentru Ana- Maria. }n ultima, de exemplu, naratorul, „bunic pentru al =aptelea, al optulea...“, este \[ranul omniprezent, interpretul de dincoace de corti- n[ al spectacolului unei comunit[\i s[te=ti ]n timp de restri=te, la ]nceputul r[zboiului, ]n 1941. La ora c`nd ]=i desf[=oar[ nara\iunea, bunicul ascult[ negara =uier`nd ]n v`nt, intr[ ]n dialog cu ea, =i tocmai dialogul acesta primeaz[ ]n nuvel[, ca un laitmotiv filozofico-liric. Negara se identific[ nu o dat[ cu p[m`ntul ]nsu=i, cu ve=nicia poate. C`nd naratorul pomene=te de Immanuel Kant, negara i se dest[inuie, se vaiet[ =i se face promotorul g`ndirii neobi=nuite =i al profunzimii de ordin filozofic: „+i eu am capul alb ca tine, =i suflu, =i m[ trec... De ce-mi vorbe=ti de Immanuel Kant? Ad[-\i aminte mai bine de cel ce-a c[zut la s`nu-mi... C-atunci tot iarb[-neagr[ eram — l-am ogoit, l-am primit-cosit spic, ]mpreun[ cu v`ntul... |i-ai amintit? Las[-l pe Imman- uel Kant acolo la cimitir, unde-i iarb[ ca mine, at`t!“ Negara e ve=nic[ ]n sensul c[ se a=terne peste noi to\i, vremelnicii, c`nd ne trecem, adev[r confirmat de o replic[ a naratorului: „P[i dac[-i a=a, bunic[ negar[, vremelnicia e tot at`t de veche ca =i ve=nicia... +i d[-mi voie s[ povestesc m[car mie ]nsumi, ca unui bunic, ce-i omul =i ce-i iarba... Mai ales c[, fiind copil, am v[zut mult[ moarte de om, iar tu, negar[ alb[, nu =tii nimic despre via\[ =i moarte...“. Am f[cut sublinierile de rigoare pentru a eviden\ia problemele =i categoriile cu care opereaz[ autorul =i pentru a ar[ta c[ Vasile Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 301 Vasilache adopt[ un scris esopic, unicul ]n m[sur[ s[-i permit[ a nu spune — =i el — c[ a fost un „mare r[z- boi pentru ap[rarea Patriei“. Adev[rul e c[ dou[ regimuri totalitare, aflate ]nt`i ]ntr-o c`rd[=ie t[inuit[ (nu ele oare ]mp[r\iser[ Polonia =i |[rile Baltice?), s-au ]nfrun- tat nemilos ]n b[t[tura noas- tr[, omor`ndu-ne p[rin\ii =i bunicii. O femeie ]n v`rst[ se exprim[ conform psiholo- giei =i mentalit[\ii sale: „Tr[s- ni-v-ar s[ v[ tr[sneasc[, cum a\i ]mp[r\it lumea ]n lung =i-n lat =i nu ]nc[pe\i, nu v-ajunge p[m`nt, nu v[ s[tu- ra\i! }n g`t s[ vi se opreas- c[, ]n ochi, =i inima s[ nu Sf`nt moment de-ng`ndurare... v[ putrezeasc[!“ Personajul ]nfiereaz[ r[zboiul, acest lucru este esen\ial. Cititorul este invitat s[ „dezghioace“ blestemul lui, adresat nem\ilor lui Hitler =i ru=ilor lui Stalin. O eventual[ interven\ie a naratorului — cu explicit[ri, nuan\[ri etc. — ar fi fost exclus[ din motive de cenzur[ =i, ]n afar[ de aceasta, ar fi deteriorat baladescul nuvelei, ar fi privat-o de poezia =i de farmecul prin care se distinge. Vasile Vasilache pune la temelia operei sale pitorescul =i neve- rosimilul, cre`nd impresia de semifolcloric, semifantastic =i l[s`ndu-=i eventualii r[uvoitori ]ntr-o descump[nire salvatoare pentru el. Autorul v[de=te o cunoa=tere impecabil[ a vie\ii satului basa- rabean, a psihologiei =i mentalit[\ii, ba chiar a gesticii, a ]ntregu- lui comportament fizic =i lingvistic al oamenilor, o ]n\elegere 302 Ion Ciocanu ad`nc[ =i original[ a realit[\ii, a problemei vie\ii =i mor\ii, a des- tinului omului la ora dezl[n\uirii for\elor oarbe, o ]ndem`nare stilistic[ unic[ ]n contextul literar de la noi. „Un soldat — mort ]n negar[!... Haide\i... Sosi\i, veni\i, fugi\i!... Zace omul ]n iarb[ ca o g`z[...“, strig[ =i anun\[ naratorul. „Cine \i-a spus c[ omu-i g`z[? Eu ]s g`z[ la tine? Tu e=ti g`z[, da?“ este replica lui Caran- fil-tat[l. A=a ]ncepe disputa asupra valorii supreme a vie\ii, omul. O disput[ pe c`t de fireasc[ =i antrenant[, pe at`t de original[, iar pentru cititorul neavizat — complicat[. C[zuse ]n negara de la marginea satului un osta= oarecare. F[r[ nume, unicul semn de identitate fiindu-i haina militar[. Dar satul ]l depl`nge ca pe un om, ca pe un copil al unei mame, al naturii, al lui Dumnezeu. Femeile se gr[besc s[ vad[ dac[ nu cumva e chiar fiul lor, plecat =i el la r[zboi. Este depl`ns osta=ul jertfit vr[jm[=iei dintre dou[ state care se vroiau, ambele, st[p`nitoare peste ]ntreaga lume. Pe parcurs Vasile Vasilache creioneaz[ portrete memorabile, ]n primul rand cel al Anei-Maria lui Cheban, b[nuit[ c[ ar fi fost ibovnica lui Arghir, cu care se asem[na osta=ul c[zut. }ntre altele, Anei-Maria ]i spune un demobilizat orb din satul Vulpe=ti c[ Arghir al ei e viu, c[-l v[zuse la Königsberg, unde era angajat la un profe- sor pe nume Immanuel =i ceruse de acas[ ciorapi de l`n[. Suntem invita\i — indirect — s[ cuget[m asupra a dou[ sau chiar trei lucruri la prima vedere lipsite de importan\[, ]n adev[r ]ns[ esen\iale. }n primul r`nd, de ce e pomenit ora=ul Königsberg? Nici pe departe ]nt`mpl[tor. Osta=ii basarabeni au fost du=i, ]n 1944, anume la Königsberg, pentru a servi — cu bun[ =tiin\[ din partea conducerii militare sovietice — drept carne de tun. }n r`ndul al doilea, dac[ profesorului ]i zicea Immanuel, era natu- ral ca scrisoarea (=i ciorapii ceru\i, chipurile, de Arghir) s[-i fie expediat[ lui Immanuel Kant, b[=tina= din ora=ul cu pricina. }n r`ndul al treilea, Kant considera c[ Lumea este dominat[ de Etic, de Moral, no\iuni negate brutal de r[zboi. +i mai considera Kant c[ omul se na=te liber, c[ sufletul omului este nemuritor =i c[ Dumnezeu exist[; dac[ sufletul n-ar fi viu, ce sens ar mai avea Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 303 scrisoarea (=i ciorapii) expediat[ unui savant plecat din lumea aceasta cu vreo sut[ cincizeci de ani ]n urm[? Ba se mai adaug[ un lucru esen\ial: vulpe=teanul orb se asociaz[ ]ntruc`tva cu Homer, cu omul de art[ care vede nu numai ceea ce se afl[ ]n preajma sa, ci =i ceea ce zace ]n ad`ncuri temporale. Vremelnicia =i ve=nicia se amestec[ ]n mod imprevizibil; ime- diatul, concretul istoric se confund[ cu perenul, cu finalitatea f[r[ de cap[t. Lucrurile, obiectele, negara, scrisoarea, ciorapii — totul se umple de sensuri ad`nci, devine emblem[, simbol; ciorapii expedia\i pe adresa indicat[ de vulpe=teanul orb nu sunt altceva dec`t o poman[ „de sufletul“ lui Arghir, c[zut poate pe un cu totul alt front. Prin gestul Anei-Maria suntem ]ndemna\i s[ ne g`ndim profund la om, la cel viu, dar ]nc[ mai mult la cel disp[rut, pen-

Vasile Vasilache la un pahar de vorb[ cu distinsul eminescolog Petru Cre\ia. 304 Ion Ciocanu tru ca prin ceea ce facem — sau numai g`ndim — s[ ne ]nve=nicim pe noi ]n=ine, c`t mai suntem vii. Elegie pentru Ana-Maria este o disput[ artistic[ pe c`t de con- cret[, pe at`t de exhaustiv[ asupra vie\ii, mor\ii, vremelniciei, des- tinului omului pe p[m`nt. Mai pu\in grav[ ]n esen\[, nuvela Mama-mare — profesoar[ de istorie (]n cartea „Elegie pentru Ana-Maria“ fusese intitulat[ +i umbra i s-a culcat la picioare) este o expresie vie a harului de t[if[suitor al lui Vasile Vasilache, concretizat ]ntr-o conversa\ie cu nepo\eii decelu=i. Mai cu seam[ Mihai este curios =i ]ndr[zne\, „cuv`ntul «de ce» st[ lipit de limba lui, precum e lipit timbrul de... plic“. Bunicului se pare c[ at`t ]i lipsea: cineva care s[-l por- neasc[ =i, evident, s[-l asculte. Nepo\eii ]ntrec`ndu-se ]n a-l „a\`\a“, bunicul le spune c`te-n lun[ =i-n stele: despre o oaie b[ban[ care a luptat cu un lup, despre o str[str[bunic[ pentru care „dzahar“ ]nsemna Cronos... Naratorul e un p[str[tor al memo- riei colective a poporului nostru, nara\iunea sa cuprinz`nd fapte pitore=ti din istoria neamului, culmin`nd cu imaginea dzaharului — Cronos. Cine e acesta? „Cic[, el ar fi fost zeitate: capul tuturor celor de pe lume, de la ]nceputuri! Un fel de fiin\[ f[r[ lege, un criminal antropofag azi i s-ar zice... Cic[, de cum ]=i n[=tea copi- lul, ]l =i m`nca... }l n[=tea — =i-l ]nghi\ea ca pe o g[lu=c[!...“ Imaginea dzaharului—Cronos ne face s[ sim\im puternic tre- cerea implacabil[ a timpului, c`nd citim explica\ia naratorului c[ Zenobia „tot roz`nd c[p[\`na uria=[, s-a trezit b[tr`n[“. E un fel original de a le crea copiilor — c[rora bunicul-narator li se adreseaz[ ]n prezent — impresia vie a scurgerii timpului, toto- dat[ — a istoriei cu felul de a fi al oamenilor care st[teau de vorb[ cu g[inile (“Fetele mamei, fete. Na la mama, pui-pui!..“), ziceau „moar[“ unei pietre de m[run\it porumbul (r`=ni\ei), credeau ]n puterea magic[ a plantelor (“Ro=ea\a sfeclei cur[\[ s`ngele!..“). }n str[duin\a de a ]nvia ]n fa\a nepo\ilor istoria neamului, Vasile Vasilache apeleaz[ cu ]ndr[zneal[, ceea ce nu ]nseamn[ lipsit de Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 305 temei, la asocia\ii nea=teptate. De exemplu: „+ti\i cu cine seam[n[ acum u=a c[soaiei? Cu sultanul Baiazid!.. Da, da, cu acel Baiazid, pe care ]l mustr[ Mircea cel B[tr`n!“ C`nd nu poate deschide o u=[, bunica ]=i desprinde =or\ul de la br`u: „— O leg[m... O cetluim acu=ica-ia!... — +i a=a =i face, conti- nu`nd: — }i prim[var[... Da prim[vara ea are mofturi. Se r[sufl[!... }=i dau drumul ]ntr-]nsa c[ldurile... =-asud[!... Ei, c[ are =i ea suflet!.. U=a, bre! Asta-i u=[ ]nc[ de la tetica Gavriil f[cut[... }nc[ ]nainte de-a se duce ]n b[t[lia ceea din Cr`m-Tauria... C[ acolo el a furat... Adic[, n-a furat, c[ nu era ho\, a luat... }nt`i a pus r[m[=ag — aman ]i pl[ceau r[m[=agurile... =i a pus r[m[=ag c[ trage de unul singur, de pe pozi\ia fran\uzului — un tun!.. +i l-a tras! L-a tras cu tot cu o=teni — tustrei, lega\i snop... =i el, Gavriil, str[bunu-t[u... s-a ]nh[mat la tun ca la o cotig[ =i l-a dus pe=che= rusului-comandirului...“. E un detaliu concret — =i pitoresc — referitor la participarea ]nainta=ilor no=tri la r[zboiul din Crimeea, din 1856 probabil. Imaginea r[sstr[bunului Gavriil, „]ntors orb din b[t[lia pentru ap[rarea Tauriei contra fran\uzului“, revine cur`nd ]n nara\iunea scri- itorului-bunic. Parc[ s-ar mi=ca ni=te cadre ale unui film. Ca =i ]n cazul Nastasiei, care „a fost ]n via\[ pe c`nd moldo- veanul c[ta cu ochi grijulii c`nd spre Nistru, mai la vale de unde n[v[leau t[tarii, c`nd spre Dun[re, unde =edea pop`nd[u turcul, c`nd spre munte, de unde n[boia ba leahul, ba ungurul...“. Ni se serve=te o informa\ie u=or verificabil[ prin consultarea manualelor de istorie, referitoare la alian\a moldo-rus[ de lupt[ ]mpo- triva turcilor. Verificabil[, dar expus[ oral, ]ntr-o stilistic[ absolut in- confundabil[. Vasile Vasilache ne propune =i o anumit[ filozofie a isto- riei sau asupra istoriei: „...Ast[ istorie ]n neamul nostru nu se =terge — se trece din mam[-n fiic[ =i din tat[-n fecior...“. Gra\ie concretitudinii nara\iunii, istoria nu apare pentru nepo\ii- cititori ca o =tiin\[ abstract[ =i plictisitoare, ci ea prinde grai, e chiar graiul ]nainta=ilor no=tri, drept care o lu[m aproape de inim[, o asimil[m suflete=te ca pe o parte a propriei noastre vie\i de demult. 306 Ion Ciocanu Bunicul-narator ]nchipuie o adev[rat[ cronic[ de familie, pe care o ]nsufle\e=te cu talent =i ingeniozitate. El stimuleaz[ puter- nic setea nepo\ilor-cititori de a-=i cunoa=te str[bunii =i istoria, apel`nd la mijloace folclorice, ca blestemul, metamorfoza etc. +i realiz`nd o nuvel[-poveste captivant[, incitant[. De o savoare deosebit[ este romanul Povestea cu coco=ul ro=u, ]n care textul se prezint[ de asemenea mai cur`nd drept pretext pentru un subtext profund, a c[rui descifrare presupune un adev[rat =i viguros talent de cititor. Serafim Ponoar[ =i Anghel Farfurel sunt personajele principale, prin care autorul promoveaz[ ideea dragostei =i pre\uirii a tot ce e frumos =i a pericolului de a ne l[sa domina\i de utilitar, de utilitarism, de tehnocra\ie. Primul merge la iarmaroc s[ cumpere o vi\ic[, dar cump[r[ un bou\, ]ndrept[\indu-se acas[ c[ acesta era foarte frumos: „ — Nu-i frumos, nu-\i place, a=a-i?! (...) +tii, Zamfiro, mai mare frumusa\[ ca d`nsul, crede-m[, nu era ]n tot iarmarocul!.. Vrei s[ m[ crezi?.. Patret!“ Se vede — =i din sublinierile operate — c[ Serafim Ponoar[ este un \[ran sincer, naiv, ingenuu, st[p`nit de sentimente nealte- rate de nici un fel de calcule utilitare sau meschine. El se crede ]ndrept[\it s[ le riposteze eventualilor oponen\i c[ la iarmaroc „de-a folosului multe erau, dar de-a frumosului — nimica...“. Acesta e un aspect al vie\ii personajului. Dar mai exist[ c`teva, toate necesit`nd s[ fie luate ]n seam[. Serafim Ponoar[ se las[ u=or „]mbrobodit“, Anghel Farfurel trimi\`ndu-i „la bariera B[l\i- lor“ o t`n[r[ care, de altfel, avea deja copil. C`nd la hor[ un fl[c[u ]l love=te, el se dovede=te gata s[ pun[ „la b[taie“ =i cel[lalt obraz. }n ceea ce prive=te bou\ul cump[rat, Serafim Ponoar[ de asemenea apare ba cu bou\ul pe mo=ia sovhozului vecin, ba f[r[ vita sa, las`ndu-i pe paznici nedumeri\i: „Ah, dumneavoastr[ =i cu vitele a\i poftit!“ C`nd Serafim ]i ]ntreab[: „ — Bre, da ce s[ fac eu dar[ cu bou\ul ista?“, sovhoznicii se mir[: „Ce, bre, ]i nebun aista ori se face?“ Mai mult, c`nd paznicii ]l mai ]ntreab[ o dat[ „Ce bou\ vezi tu, m[i cre=tine?“, Se- rafim „c`nd se ]ntoarse s[ li-l arate, ia-l dac[ este de unde...“. Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 307 Nu ]nmul\im num[rul exemplelor, ci consider[m c[ bou\ul, chiar exist`nd ]n roman ca „personaj“ =i ca problem[, este totu=i ]nt`i =i ]nt`i un pretext — pentru scriitor — de a aborda unele probleme ale satului basarabean postbelic =i, mai concret, unele probleme de ordin etic: cinstea, omenia, ]ncrederea ]n semeni, dragostea pentru tot ce e firesc, frumos. Anghel Farfurel e un antipod al lui Serafim Ponoar[, el pune pre\ pe latura material[ =i chiar pe cea tehnic[ a lucrurilor. El este un tehnocrat convins =i incorigibil. Conflictul romanului se desf[=oar[, se poate spune, ]ntre aceste dou[ personaje. Dar Vasile Vasilache nu este un scriitor at`t de simplu ori chiar simplist, dup[ cum li s-a p[rut unor critici de specialitate =i li se poate p[rea unor cititori ]n continuare. Pe de-o parte, Serafim nu este un prost, ci doar „]l face pe prostul“, p`n`ndu-ne la ]ncer- care pe noi ca cititori =i pe oponen\ii s[i din roman, ca s[ vad[ p`n[ unde pot s[ ajung[ uneltirile acestora. Pe de alt[ parte, Sera- fim =i Anghel sunt, de fapt, acela=i „]nger“ (primul ]n rom`ne=te, cel[lalt ]n ruse=te), Serafim zic`ndu-i la un moment dat lui Anghel: „ — Hai, bre, s[ fim ca doi fra\i, de mam[, de tat[ l[sa\i...“. Din atare sugestii autorice=ti putem deduce, ]nainte de toate, c[ personajele nu trebuie ]n\elese ]n sensurile lor categorice, ireconcilia- bile; cu toat[ simpatia pentru Serafim, este nevoie s[ ]n\elegem limitele felului lui de a fi =i de a se manifesta =i s[ nu-l accept[m orbe=te, la fel cum repulsia fa\[ de Anghel nu trebuie s[ ne determine s[ ignor[m absolut tot ce-l caracterizeaz[; adev[rul s-o fi aflat, ca mai totdeauna, la mijloc. }n r`ndul al doilea, bou\ul urmeaz[ s[ fie tratat =i ca un simbol at`t pe linia involu\iei lui de la zimbrul din stema \[rii p`n[ la dobitocul t`r`t de funie de ultimul prost, c`t =i pe linia aluziei la Se- rafim care nu poate s[-l fac[ pe prostul la nesf`r=it; odat[ =i odat[, trebuie s[ se ridice ]n toat[ statura moral[ de care este capabil; acei pe care el a dorit s[-i ]ncerce de minte s-ar putea s[ nu se opreasc[ de a-l umili, =i atunci Anghel l-ar ]nvinge pe deplin. Ceea ce, evident, nou[, celor preponderent Serafimi, nu ne poate conveni. 308 Ion Ciocanu Evident, Vasile Vasilache este un maestru al prozei parabolice, carnavale=ti, descendente din D[nil[ Prepeleac =i din alte capodo- pere similare, lectura ei necesit`nd p[trunderea cititorului ]n sub- straturi ad`nci ale textului a c[rui simplitate este ]n=el[toare.

BIBLIOGRAFIE SELECTIV{ Ion Ciocanu, Vasile Vasilache: Povestea cu coco=ul ro=u. — }n cartea lui; „Articole =i cronici literare“, Chi=in[u, Ed. Lumina, 1969; Vasile Vasilache — o individualitate artistic[ proeminent[. — }n cartea lui: „Cu fa\a spre carte“, Chi=in[u, Ed, Cartea moldoveneasc[, 1989; Vasile Vasilache — \[ran =i filo- zof. — }n cartea lui: „Dreptul la critic[“, Chi=in[u, Ed. Hyperion, 1990; Vasile Vasilache: Elegie pentru Ana-Maria. — }n „Limba rom`n[“, 1992, nr. 1. Mihai Cimpoi, Proza lui Vasile Vasilache. — }n cartea lui; „Disocieri“, Chi=in[u, Ed. Cartea moldoveneasc[, 1969; O istorie deschis[ a literaturii rom`ne din Basarabia, Chi=in[u, Ed. Arc, 1996; edi\ia a II-a, 1997. Vasile Coroban, Romanul moldovenesc contemporan, Chi=in[u, Ed. Cartea moldoveneasc[, 1969; edi\ia a II-a, 1974. Nicolae Bile\chi, Romanul =i contemporaneitatea, Chi=in[u, Ed. +tiin\a, 1984. Anatol Gavrilov, C[ut[ri ]nnoitoare. — }n cartea lui: „Reflec\ii asupra romanului“, Chi=in[u, Ed. Literatura artistic[, 1984. Alexandru Burlacu, Tehnica narativ[ postmodernist[ ]n „Povestea cu coco=ul ro=u“ de Vasile Vasilache. — }n cartea: „Literatura rom`n[ postbe- lic[. (Integr[ri, valorific[ri, reconsider[ri)“, Chi=in[u, Firma editorial-poli- grafic[ Tipografia central[, 1998. Ana Ghila=, Modelul epico-etnic „bonus pastor“ =i romanul „Povestea cu coco=ul ro=u“ de Vasile Vasilache. — }n cartea: „Literatura rom`n[ post- belic[. (Integr[ri, valorific[ri, reconsider[ri)“, Chi=in[u, Firma editorial-po- ligrafic[ Tipografia central[, 1998. Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 309 Ion C. CIOBANU

Prozatorul =i publicistul Ion Constantin Ciobanu s-a n[scut ]n comuna Bud[i, jude\ul Orhei, la 27 octombrie 1927. A absolvit +coala comsomolist[ central[ din Moscova (1951) =i Cursurile de literatur[ de pe l`ng[ Uniunea Scriitorilor din U.R.S.S. (1959). A lucrat ]n =coal[, la editur[, ]n aparatul de conducere al Uniunii Scriitorilor, a fost deputat etc. A debutat editorial cu romanul Codrii (partea I ]n 1954, partea a II-a ]n 1957). Alte romane: Podurile (1966), Cucoara (1975), Podgorenii (1982). Culegeri de schi\e =i nuvele: }nt`lnire cu eroul (1962), Voci pe oglinda apei (1981). C[r\i de publicistic[: Evoc[ri (1964), T[ria slovei m[iestrite (1971), Model[ri artistice (1986). Laureat al Premiului de Stat, pentru romanul Podurile, pe anul 1970. 310 Ion Ciocanu Descendent dintr-o familie de \[rani de la codru, Ion C. Ciobanu este un scriitor care n-a ]ncetat pentru nici o clip[ s[ fie \[ran =i care chiar de la ]nceputul activit[\ii sale literare, materiali- zat ]n nuvela Scena clubului (1951), s-a manifestat ca un om trecut prin ciur =i d`rmoi, pornit pe vorb[ a=ezat[, gospod[reasc[, ]nso\it[ de glum[, uneori de cea f[r[ perdea, de expresia idioma- tic[ marcat[ de o culoare profund na\ional[, de snoav[, de pa- rabola doldora de t`lc. Drept urmare, operele sale sunt fire=ti =i totodat[ pitore=ti la nivelul vocabularului, limbajului =i tipologiei umane; la lectura lor ai impresia c[ te afli ca aievea ]ntr-un sat de codru, ]n mijlocul oamenilor pentru care se potrive=te de minune nara\iunea de tip folcloric sau crengian, deschiz[toare de drum absolut direct la mintea =i la inima omului de la \ar[. Este ]nainte de toate cazul romanului Podurile. Dar s[ nu anticip[m. Deoarece scriitorul exist[ pe at`t, pe c`t exist[ un fond de probleme umane pe care le abordeaz[ uzit`nd de o modalitate literar[ original[, specific[ numai lui, de a se exprima, vorba despre Ion C. Ciobanu se cere ]nceput[ cu unele referin\e la nuvela sa Voci pe oglinda apei. Protagonistul acesteia, un conduc[tor de talie raional[ (din nomenclatura comunist[ de odinioar[), se odihne=te ]ntr-o dumi- nic[ ]n tihna perfect[ a unui col\ de p[dure, pe malul unui iaz. La urechile lui ajung ni=te vorbe. Nu departe, ]ntr-o poian[, o m`n[ de oameni cosesc iarb[ =i pun \ara la cale. Ei ]=i dest[inuie unul altuia lucruri simple, unele — chiar banale, pe care ]ns[ nu le-ar rosti nici ]n ruptul capului dac[ ar b[nui c[ vreo suflare omenea- sc[ din afara cercului lor ]i „spioneaz[“. Spusele lor sunt de o sin- ceritate absolut[, alteori — de o cruzime total[. Frazele curg spon- tan =i nestingherit, nepiept[nate de pana vreunui scriitor din cale afar[ de pudic. Inclusiv indecen\a, alteori ]njur[tura, luarea pes- te picior, gluma, vorba ]n pilduri se revars[ nest[vilit, ca ]n cea mai autentic[ realitate. Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 311 Or, scriitorul se aseam[n[ ]n multe privin\e cu protagonistul nuvelei: parc[ ar sta undeva ]n preajma personajelor, „spion`ndu- le“ curios, f[r[ s[ se amestece ]n vreun fel ]n ceea ce fac ori nu- mai pun ele la cale. Chiar atunci c`nd scrie despre evenimente =i fenomene sociale mari =i complicate, cu ampl[ desf[=urare ]n timp, ca trecerea satului basarabean la forme noi de gospod[rire, Ion C. Ciobanu r[m`ne un adept permanent =i convins al nara\iunii ]ntemeiate pe observa\ia atent[, am[nun\it[ =i scrut[toare a vie\ii reale ]n formele de manifestare concret[ ale acesteia. Nu lipse=te metafora, nici simbolul (curcubeul, de exemplu, are valoare de simbol ]nc[ ]n romanul Codrii, apoi =i ]n Podurile; podurile din romanul omonim constituie un alt simbol bogat ]n semnifica\ii), dar la lectura operelor scriitorului te st[p`ne=te permanent iluzia contactului direct, nemijlocit =i intim cu oamenii deveni\i ]ntre timp personaje literare. |[rani simpli, ca mo= Toma Ve=c[, mo= Toader Lefter, Costache Frunz[, \[rani care prin h[rnicie au sc[- pat cu greu la un hectar de p[- m`nt mai mult, ]nc`t ]n anii de pomin[ ai stalinismului au fost b[nui\i de a-i fi exploatat pe al\ii =i, drept consecin\[, s-au trezit deporta\i, ca Gheorghe Negar[, \[rani porni\i pe calea c[r\ii, ca Toader =i Nic[ Frunz[, =i chiar lucr[tori de partid, ca Alexei +ere- met, \i se ]ntip[resc ad`nc ]n me-

So\ia lui Ion C. Ciobanu, scriitoarea Ariadna +alari, autoarea romanului Oameni =i destine, a nuvelei Pe d`mbul unde nu se pune vie =i a altor opere. 312 Ion Ciocanu morie. Nu lipsesc reprezentan\ii puterii de p`n[ la 1940, ca Bogoi, R[doi, Sturza, popa Straist[, personaje pitore=ti, purt`nd — =i ele — amprenta unei cuceritoare autenticit[\i. }ntre aceste dou[ grupuri de personaje monovalente din punct de vedere etic (pozitive, nega- tive), ]n operele scriitorului ]nt`lnim oameni afla\i ca =i cum la r[scruce, ca Ion Moraru, director de =coal[, descendent din oa- meni nevoia=i, ]ns[ ata=at — un timp — prin firea lucrurilor de tagma suspus[, drept care ]l surprindem la un moment dat m[cinat de o lupt[ interioar[, menit[ s[-i clarifice p`n[ la urm[ adev[rul. O ]ntreag[ istorie a satului basarabean de la codru pe parcursul deceniilor ]nvie ]n fa\a noastr[ cu semnele ei caracteristice prin- cipale, esen\iale, definitorii. Ca modalitate de expresie operele lui Ion C. Ciobanu se carac- terizeaz[ printr-un umor dens, pe alocuri indecent =i chiar trivi- al, ]ntotdeauna racordat la felul de a fi al personajului =i la circumstan\ele concrete ]n care se desf[=oar[ ac\iunea. Nu lipsesc am[nuntul viu =i evocator, detaliul pitoresc =i semnificativ, vorba popular[, pildul, expresia idiomatic[ de o arom[ local[ =i na- \ional[ inconfundabil[. Chiar primul roman al scriitorului, Codrii, care nu poate s[ nu exprime timpul pl[smuirii lui =i nivelul dezvolt[rii artistice =i estetice a lui Ion C. Ciobanu =i a ]ntregii noastre literaturi la ora respectiv[, necesit`nd o redactare serioas[ din partea autorului (efectuat[ de acesta ]n sensul c[ l-a rescris ]n Podurile), dovede=te o pan[ artistic[ original[ =i viguroas[. Dar prozatorul n-a putut evita o ]n\elegere preponderent ofi- cial[ a realit[\ii antebelice =i a „eliber[rii“ din 1940, a tins cu tot dinadinsul s[ prezinte oameni de partid =i ]nc`ntarea \[ranului simplu ]n fa\a tractorului =i a gospod[riei colective. Rescris, ]n Podurile, romanul de ]nceput al lui Ion C. Ciobanu ar putea fi tratat ca un „p[cat al tinere\ii“, dar atare „p[cate“ s-au \inut lan\ ]n ]ntreaga activitate a scriitorului, adeverind ]nc[ =i ]nc[ o dat[ c[ nu sunt vremurile sub om, ci omul e sub vremuri. Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 313

Ex-pre=edintele Uniunii Scriitorilor Ion C. Ciobanu =i actualul pre=edinte Mihai Cimpoi, cu un grup de colegi, s[rb[torindu-l pe profesorul =i scriitorul Ion Osadcenco la 4 decembrie 1987.

R[zboiul al doilea mondial a fost ]n\eles — =i de Ion C. Ciobanu — ca „Marele r[zboi pentru ap[rarea Patriei“, colectivizarea agricul- turii — ca o „salvare“ a \[r[nimii etc. A=a au fost timpurile, a=a a ]n\eles lucrurile scriitorul, a=a ]i sunt operele, tributare condi\iilor concrete ale epocii. Or, ]n cazul lui Ion C. Ciobanu n-avem dreptul s[ ne limit[m la at`t. Vorba nu e de vreo team[ ori cel pu\in =ov[ial[ a scriitorului ]n fa\a adev[rului crud al realit[\ii. Realis- mul nuvelelor =i al romanelor sale este unul deosebit de aspru, cel pu\in ]n prezentarea gre=elilor comise de autorit[\i ]n privin\a unor \[rani ca Gheorghe Negar[, care n-au \inut ]n mod oficial arga\i, au avut fii pe front, au dat p`ine ]n folosul armatei =i, prin urmare, conform legii, nu trebuiau s[ fie deporta\i, dar au fost 314 Ion Ciocanu totu=i inclu=i ]n listele chiaburilor. Este adev[rat c[ ]naintea sa vorbise cu durere =i cu toat[ claritatea despre atare gre=eli ale puterii Ariadna +alari ]n romanul s[u „Oameni =i destine“, prezen- t`ndu-l ]n culori veridice pe taica Toader Mardari. }ns[ Ion C. Ciobanu a realizat un personaj cu mult mai complex, mai pro- fund, mai amplu, Gheorghe Negar[ fiind un personaj cu adev[rat memorabil. }ndr[zneala scriitorului ]n prezentarea for\elor oarbe sau r[t[cite, care se opuneau regimului, nu este mai mic[. Ne referim la felul ]n care e zugr[vit Ghi\[ Mog`ldea. La nivel de am[nunt =i detaliu Ion C. Ciobanu merit[ elogiile noastre pentru modul ]n care l-a prezentat pe Vasile Sufle\elu, de exemplu, care prime=te, acas[, dup[ r[zboi, o telegram[ c[ el, Sufle\elu, ar fi c[zut ]n lupt[. Sau c[ Sufle\elu ]=i lega sapa de ciotul m`inii =i... o m`nuia, chiar f[r[ m`n[. O izb`nd[ de crea\ie a scriitorului este personajul f[r[ pereche ]n literatura noastr[, mo= P[trache, om de o bun[tate rar[, care-l arg[\ea ]n mod bene- vol pe Gheorghe Negar[, de dragul so\iei acestuia, care, la r`ndul ei, avea motive foarte serioase de a se da ]n dragoste cu a=a-zisul argat. Iosub V`rlan este un alt personaj de un pitoresc irepetabil, care adevere=te un talent neordinar al prozatorului. Liric ]n planul din fa\[, romanul Podurile este totu=i o lucrare analitic[, dominat[ ]n multe pagini de dramatismul =i chiar de tragismul vie\ii supuse investiga\iei. O dovad[ imposibil de t[g[duit a ]ndr[znelii civice =i artistice a lui Ion C. Ciobanu este romanul Cucoara, personajele c[ruia ac\ioneaz[ ]n condi\iile secetei =i ale foametei din anii 1946-1947, ale organiz[rii gospod[riilor colective, ale deport[rii din 1949. E drept c[ prozatorul apeleaz[ pe ici-colo la limbajul esopic, trece fugitiv peste unele greut[\i, dar principalul e c[ ]nc[ ]n 1975 scri- itorul arat[ pe viu: „Oamenii erau m`na\i de nevoia foametei pe toate drumurile. Unii plecau cu vin, ca s[-l schimbe pe p`ine. Al\ii Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 315 plecau s[-=i v`nd[ vitele, covoarele, \oalele, ca s[ cumpere ceva de-ale gurii... O ]ndesiser[ oamenii cu cererile ]n colhoz... Care s[ fie motivele? Foametea, desigur!...“ }ntrebarea imediat urm[- toare „Dar oare numai foametea?!“ face parte din mai ]nainte pomenitul limbaj esopic, de vreme ce nici un alt motiv, dec`t foametea, nu este prezentat de scriitor. Nu suntem ]nc`nta\i de faptul c[ Ion C. Ciobanu =i-a ]mp`nzit operele cu comuni=ti, dar =i ]n prezentarea lui Alexei +eremet scri- itorul se dovede=te ager =i ]ndr[zne\. C`nd Gheorghe Negar[ vine ]n biroul secretarului raionalei de partid =i-i arat[ acte concrete de invaliditate (acte pe care nici copiilor s[i nu le putea ar[ta) =i-i aminte=te c[ Mitrea al s[u luptase ]n r[zboi =i fusese dat „dis- p[rut“, +eremet ]l ]n\elege, cu inima e de partea lui, dar nu putea — nici el — face mai mult dec`t s[-l... ]n\eleag[: „}=i muta privirea ba la ceasul de pe perete, ba la portretul ]n uniform[ de generali- simus al conduc[torului \[rii...“. Detaliul de la urm[ este de o ]nc[rc[tur[ ideatic[ enorm[. Su- gestivitatea lui e de natur[ s[ ne fac[ s[ ]n\elegem esen\a stalinis- mului, de vreme ce nici activi=tii cei mai devota\i partidului nu puteau cr`cni m[car ]n fa\a portretului conduc[torului. Nu coment[m romanul Podgorenii, conceput =i realizat ]n cheie preponderent publicistic[, ceea ce este — ]n concep\ia noastr[ — o abatere serioas[ de la arta autentic[, inclusiv de la poetica romanului Podurile, ]n care lirismul =i mul\imea expresiilor idio- matice nu d[uneaz[ elementului analitic, psihologic. Costat[m c[ =i aici Ion C. Ciobanu dovede=te mult[ ]ndr[zneal[ civic[, abor- deaz[ probleme de importan\[ stringent[ ale satului basarabean din anii de la urm[, toate acestea neput`nd ]ns[ salva destinul operelor sale, destin ca =i pecetluit de tributul pl[tit de scriitor ideologiei timpului: ]n\elegerii eronate a „eliber[rii“ din 28 iunie 1940, a esen\ei r[zboiului al doilea mondial dezl[n\uit =i purtat de doi satrapi la fel de m`r=avi, Stalin =i Hitler, a colectiviz[rii agri- culturii =i a form[rii ]ntreprinderilor agroindustriale la sate etc. 316 Ion Ciocanu Paradoxal ori nu, dar nou[, cititorilor, ne r[m`ne numai s[ regret[m c[ nu ne putem delecta cu operele dominate de mult[ =i ]n\eleapt[ omenie ale scriitorului =i c[ din cauza tributului pl[tit de el ideologiei comuniste ]nchidem cu m`hnire romanele sale de ieri. Unica alinare — =i pentru noi, cititorii, — r[m`ne nuvelisti- ca scriitorului. P[dure, verde p[dure, }n seara de revelion, Str[inul =i alte proze scurte cu teme =i probleme general-umane, scrise ]ntr-o manier[ epic[ dur[, cu personaje complexe, se citesc =i azi cu pl[cere =i cu interes.

BIBLIOGRAFIE SELECTIV{ Vasile Coroban, Romanul moldovenesc contemporan, Chi=in[u, Ed. Cartea moldoveneasc[, 1969; edi\ia a II-a, 1974. Ion Ciocanu, Podurile vie\ii =i ale crea\iei, Chi=in[u, Ed. Literatura ar- tistic[, 1978; Farmecul =i =ansele prozei „rurale“. — }n „Limba rom`n[“, 1994, nr. 4. Vladimir Be=leag[, „Podurile“: o carte paradoxal[ (?). — }n cartea lui: „Suflul vremii“, Chi=in[u, Ed. Literatura artistic[, 1981. Haralambie Corbu, O panoram[ a satului moldovenesc contemporan. — }n „Nistru“, 1981, nr. 11. Nicolae Bile\chi, Romanul =i contemporaneitatea, Chi=in[u, Ed. +tiin\a, 1984. Anatol Gavrilov, Reflec\ii asupra romanului, Chi=in[u, Ed. Literatura artistic[, 1984. Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 317 Alexei MARINAT

Prozator, publicist, dramaturg. S-a n[scut la 24 mai 1924 ]n comuna Valea Ho\ului din regiunea Odesa. A absolvit facultatea de litere a Universit[\ii Pedagogice „Ion Creang[“ din Chi=in[u (1959). }nc[ fiind student, a fost deportat ]n Siberia pentru idei „subversive“, exprimate ]ntr-un jurnal intim. Dup[ reabilitare a activat ]n presa periodic[, produc`ndu-se ca ziarist. Amprent[ publicistic[ poart[ =i romanele sale Fata cu har\ag (1962), Urme pe prag (1966), Izvoarele fierbin\i (1973), Mesagerii (1977), Gr[dina dragostei (1980), schi\ele =i povestiri- le din c[r\ile Drob de sare (1968), De luni p`n[ s`mb[t[ (1970), C[ut[torii de noroc (1983) etc. 318 Ion Ciocanu Alexei Marinat este autorul pieselor Opri\i planeta! (1966), Dragostea din mai (1970), Unde e=ti, Campanella? (1968), Curajul b[rba\ilor (1981) etc.

Se dest[inuia odat[ Alexei Marinat c[ lucrul s[u asupra opere- lor literare se aseam[n[ cu ac\iunea m[rii asupra pietricelelor care, indiferent de forma lor ini\ial[, datorit[ =lefuirii iminente cap[t[ aspecte dintre cele mai nea=teptate, mai ciudate, mai frumoase, toate de o naturale\e des[v`r=it[. Paralela cu ac\iunea m[rii asu- pra pietricelelor voia s[ ]nsemne c[ scriitorul nu este obligat s[ n[scoceasc[ ]nt`mpl[ri =i situa\ii neobi=nuite, de vreme ce reali- tatea ]i serve=te la tot pasul cazuri interesante, bune de pus ]n pagini de carte. Desigur, nu e o lege universal[ a crea\iei artistice, cel mai adesea scriitorul, plasticianul sau slujitorul oric[rei alte arte re- curge la imagina\ie, inventeaz[ subiecte inedite, ]=i pune persona- jele ]n circumstan\e complicate, ]n m[sur[ s[ „developeze“ c`t mai multe =i mai variate unghere ale sufletului omenesc. }ns[ pentru caracterizarea metodei de crea\ie a scriitorului dat sau cel pu\in pentru deslu=irea modalit[\ii sale preferate de trans- figurare a faptelor autentice ]n fapte de art[ exemplul cu pietri- celele =lefuite de apa m[rii ni se pare edificator. Ce-ar fi mai in- teresant =i mai captivant — ]n condi\iile c`nd se vorbe=te at`t de mult despre ]nsu=iri =i calit[\i ie=ite din comun ale tot mai multor oameni de pe glob — dec`t prezentarea unui personaj care vede prin perete, de exemplu? Are =i Alexei Marinat o nuvel[ intitulat[ Femeia care vede prin perete, titlul ac\ion`nd asupra noastr[ ]n sensul dorin\ei de a vedea c`t mai cur`nd despre ce e vorba. La lectur[ ne convingem c[ un element deosebit de pre\ios al nuvelei de nu- mai c`teva pagini este surpriza din final, faptul c[ nu e vorba despre vreo capacitate extraordinar[ a personajului operei, ci despre lucrul prost al constructorilor, care nu astupaser[ bine Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 319 g[urile dintre pere\i =i pervazul ferestrei, astfel ]nc`t protago- nista nuvelei vedea liber prin... perete. Via\a ]nconjur[toare ]i pune scriitorului la ]ndem`n[ cele mai inimaginabile situa\ii, lui r[m`n`ndu-i ]n majoritatea cazurilor s[ le exploreze literar. C[ se cere — =i ]n atare cazuri — un talent deosebit, o m[iestrie specific[, nu ]ncape ]ndoial[. Dar principa- lul e c[ nu e neap[rat[ nevoie s[ mergi pe alte planete ca s[ vezi, s[ ]n\elegi =i s[ exprimi veridic structuri suflete=ti, mentalit[\i, situa\ii de via\[ =i ]n genere realit[\i obiective. Cultul realit[\ii obiective, ca piatr[ de temelie a metodei de crea\ie, pare s[ fie o tr[s[tur[ distinct[ a ]ntregii activit[\i litera- re a lui Alexei Marinat, indiferent dac[ e vorba despre nuvelis- tic[, despre romanele sau despre piesele sale de teatru. Pre=edintele de gospod[rie agricol[ Anton Gard din romanul Fata cu har\ag, de exemplu, se pare „copiat“ ]n chip am[nun\it din realitatea anilor ’50-’60. De aici un considerabil spor de veri- dicitate a personajului, ceea ce nu se poate spune despre fiica sa Angela, a c[rei „har\ag“ o duce pe c[i nea=teptat de nefire=ti, inclusiv la pre=edintele nou al gospod[riei, v[zut — =i acesta — de c[tre autor ]n culori romantice lipsite de aroma realit[\ii. Sau c`t face refuzul Angelei Gard de a accepta s[ devin[ student[, ]n favoarea unei colege care nu sus\ine examenele! Incredibil p`n[ peste poate, personajul feminin principal al romanului Fata cu har\ag adevere=te o „abatere“ nedorit[ a autorului de la me- toda sa de crea\ie, caracterizat[ ceva mai ]nainte. Nedorit[ nu ]n sensul c[ n-ar exista =i opere p[trunse de suflu romantic, ci ]n acela c[ „]ndep[rtarea“ scriitorului de realitatea concret[ su- pus[ investiga\iei d[ na=tere unei sl[biri considerabile a con- flictului prezentat ini\ial =i, ]n cele din urm[, unei rezolv[ri fa- cile a acestuia. Ce-i drept, sl[birea conflictului unui roman ca Mesagerii poate avea =i un sens ad`nc. Daniel Gornic este un inginer talentat, un 320 Ion Ciocanu entuziast ]n lucrul s[u, o personalitate. Lupta grea =i perseveren- t[ pentru introducerea ]n practic[ a ideilor sale tehnice ar putea asigura oamenilor o existen\[ civilizat[, dac[... Romanul Mesagerii este tocmai despre acest dac[... Dac[ via\a n-ar fi at`t de complicat[, din cauza unor oameni concre\i, prezenta\i de Alexei Marinat f[r[ nici un menajament, oameni care, con=tient sau nu, reduc la sero eforturile inginerului =i omului Gornic. Toate inven\iile propuse de Gornic sunt p`n[ la urm[ ac- ceptate, dar nu ca idei n[scute pe acest p[m`nt, ci ca ]mprumu- turi de la un inginer siberian, sosit la Chi=in[u ]n delega\ie. C[ acest musafir nu este altul dec`t Daniel Gornic, nu ne mir[ prea mult. Omul nu s-a putut realiza aici, acas[, =i a plecat acolo unde avea s[ fie apreciat dup[ merit. Dar ne-a mirat, la prima lectur[, pactizarea scriitorului cu fenomenul desconsider[rii categorice a speciali=tilor locali de felul lui Gornic, scoaterea acestuia din lup- ta pe care am dorit-o ne]mp[cat[ =i ]ncununat[ cu izb`nd[. Deci, anume acea sl[bire a conflictului, despre care am pomenit. Mili- tam pentru personaje active din punct de vedere civic, =i evadarea lui Daniel Gornic de pe c`mpul de lupt[ ni s-a p[rut o ]nfr`ngere, pe care am regretat-o. O fi regretat-o =i scriitorul, dar n-a „ar[tat“ o victorie a unui inginer moldovean, care n-ar fi fost posibil[ ]n realitatea timpului. +i bine a f[cut, ]n sensul c[ a exprimat un adev[r privind politica de cadre a fostului regim comunist. Am pomenit de politica regimului comunist, =i este locul s[ ne referim la romanul Urme pe prag, cel mai realizat din crea\ia scriitorului. Rela\iile dintre dou[ familii de intelectuali — Panu= =i Delasari — se ]n[spresc definitiv ]n urma destituirii din func\ie a lui Mihail Delasari pe baza unor acuza\ii ne]ntemeiate, sus\inute =i de prietenul s[u Octavian Panu=. Aceste rela\ii aveau s[ fie readuse la normal de copiii familiilor ]n cauz[, Serghei Delasari =i Sanda Panu=. Dar p`n[ s[ se ]nt`lneasc[ ace=ti doi tineri care se iubesc, ei =i celelalte personaje, iar odat[ cu ele =i noi, cititorii, avem a trece Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 321 prin multe ]ncerc[ri, scriitorul dovedindu-se inventiv, energic, p[trunz[tor ]n ad`ncul psihologiei omene=ti, construind subiectul =i conflictul romanului cu o just[ intui\ie a specificului operei epice, inimaginabil ]n absen\a unui viguros element dramatic. Romanul nu e scutit de neajunsuri serioase, ]ntre care prezen- tarea din cale afar[ de exaltat[ a vie\ii =i activit[\ii jurnali=tilor, inclusiv a lui Serghei Delasari, rezolvarea unor probleme etice prin b[t[i cr`ncene (la \ar[) etc., dar se cite=te totu=i cu un anumit interes, ca unul ]n care Alexei Marinat =i-a dezv[luit reale aptitu- dini creatoare. Scriitorul s-a manifestat plenar ]n c`teva nuvele despre r[zboi (Gabriela, Catrina Loitre etc.) =i ]n majoritatea celor axate pe probleme etice concrete =i general-umane. Se remarc[ prin adev[- rul psihologic =i prin calit[\i de ordin propriu-zis artistic (origi- nalitatea personajelor, m[iestria compozi\ional[, limbajul adec- vat) Ar\arul uscat, Plecarea, Goana din p[dure =i Naufragiul, incluse =i ]n cartea de totalizare a prozatorului, „Scrieri alese“ (1991). Subiectul, situa\iile descrise, lumea sufleteasc[ a nara- torului =i, mai cu seam[, a Irinei din prima nuvel[ pomenit[ ade- veresc un nuvelist autentic. Paradoxal sau poate totu=i nu, compartimentul cel mai curios, mai nou (]nnoitor) =i, drept consecin\[, cel mai important al „Scrierilor alese“ =i chiar al ]ntregii crea\ii a lui Alexei Marinat ]l constituie... proza documentar[, evident ]n mostrele ei reu=ite. De exemplu, ]n spicuirile din jurnalul s[u intim Eu =i lumea, pen- tru care autorul a fost deportat. Scriitorul recreeaz[ atmosfera foametei din 1946-1947, face referin\e ]ndr[zne\e la realit[\ile de pe timpul lui Stalin; mai t`rziu, continu`nd jurnalul, Alexei Marinat se dovede=te un cet[\ean desc[tu=at suflete=te =i intelec- tual, o adev[rat[ con=tiin\[ lupt[toare. Dintre operele documentare ale scriitorului se disting c`teva ie=ite din comun prin adev[rul comunicat de autor, prin con- cretitudinea, plasticitatea =i puterea de impresionare a situa\iilor 322 Ion Ciocanu descrise =i a oamenilor nimeri\i ]n acestea. Pr`nzul anchetatoru- lui, Ziua X, Taina primei nop\i, }mp[ratul Manciuriei, Armeanul sunt povestiri dramatice =i chiar tragice, subiectele se desf[=oar[ conform unui timp interior, necesar develop[rii depline a persona- jelor, finalul fiec[reia fiind deosebit de surprinz[tor. Damen-vals e poate cea mai reu=it[ povestire din „Scrieri alese“. Atmosfera vie\ii din fosta Uniune Sovietic[, n[ravurile =i obi=nuin\ele func- \ionarilor, lozincile din lag[rele de concentrare =i cele din afar[, care p[trundeau =i ]n lag[re, — toate dovedesc ochiul ager al scri- itorului de talent, de voca\ie. Diminea\a, de exemplu, ]ntr-un lag[r de b[rba\i li se spune oamenilor c[ o sut[ din cei mai harnici vor merge seara la femei. Concomitent, ]n lag[rul de femei din apro- piere celor mai harnice dintre ele li se promite ]nt`lnire cu b[rba\ii. Drept care „b[rba\ii mai zdraveni =i mai cu v`rtute, care =i-au pus de g`nd s[ fac[ desear[ o plimbare la femei, au pus m`na pe h`rle\e =i t`rn[coape =i d[-i b[taie! £...¤ +i femeile, cele mai tinere =i mai s[n[toase, dornice s[ stea de vorb[ cu un b[rbat... lucrau s[rmanele de le sc[p[rau ochii... S-au trezit sentimentele, s-a aprins imagina\ia...“. }nt`lnirea ]ns[=i e consemnat[ fugitiv, iar descrierea consecin- \elor ei — „Multe din ele (dintre partenerele de Damen-vals. — I. C.) au r[mas gravide. Dar totul era prev[zut =i pentru cazuri de ace- stea. Existau colonii speciale... Gravidele erau transferate ]n acele locuri... Dar c`nd copilul ]mplinea v`rsta de doi ani=ori, venea ziua bocetelor, veneau clipele de desp[r\ire, aveau loc scene din cele mai zguduitoare...“ — adevere=te ochiul atent, inima sensi- bil[ =i intelectul profund ale scriitorului autentic. Ale scriitorului care manifest[ ]n tot ce face un nedezmin\it cult al adev[rului, ]nceputul c[ruia a fost pus ]n caietele din timpul studen\iei =i de mai ]ncoace. Ne-a fost dat s[ \inem ]n m`ini acele caiete ]ng[lbenite de tre- cerea timpului =i putem spune f[r[ =ov[ial[: ele sunt opera unui Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 323 alt Soljeni\`n. Desigur, p[str[m propor\iile reale, avem con=tiin\a posibilit[\ilor diferite ale celor doi scriitori, dar ]n cadrul litera- turii est-prutene Alexei Marinat este unic. „O limb[ care n-a de- venit limb[ de stat ]ntr-o \ar[ fie c`tu=i de micu\[, o limb[ ]n care nu vorbe=te =eful =i nici secretarul prim[riei, judec[torul sau cele- bra actri\[, r[m`ne limb[ de grajd“, citim ]n caietul A, care cu- prinde anii 1956-1977, cu file ]ng[lbenite de trecerea timpului. Sau: „Vorbeau doi (un basarabean =i un transnistrean) despre lim- ba stricat[ din Transnistria: „D[-mi spravc[ c[ c[=leaiesc“... +i atunci transnistreanul ]i spune basarabeanului: „P[i, sta\i, nu v[ gr[bi\i, sta\i s[ mai tr[i\i =i voi cu ru=ii =i atunci s[ v[ vedem cum ve\i vorbi. +i s[ dea Dumnezeu s[ pute\i p[stra =i voi ce-au p[strat p[rin\ii =i str[mo=ii no=tri ]n condi\iile ]n care au tr[it...“. +i ]nc[ un exemplu: „N-am v[zut pe nimeni s[ =ad[ la ]nchisoare pentru =ovinism, m[car pe unul, de r`s, s[-l fi pus. Dar pentru na\ionalism am v[zut mul\i de toate neamurile, ]nf[\i=[tori a fel de fel de na\iuni, civilizate =i mai pu\in civilizate, profesori, elevi, bie\i ]nv[\[tori de la sate, ingineri f[r[ practic[ politic[, preo\i f[r[ bise- ric[, studen\i...“. (Publicarea caietelor scriitorului ar fi un act pe deplin justificat de con\inutul lor etic, politic, uman.) Anul 1985, cu ]nnoirile principiale ]n politica fostei Uniuni So- vietice, i-a oferit lui Alexei Marinat posibilitatea de a se manifes- ta nestingherit. Mai st[tea ]nfipt ad`nc ]n jil\ trimisul Moscovei ]n Moldova, unul pe nume Viktor Smirnov, c`nd scriitorul n-a ezi- tat s[ spun[ sus =i tare adev[rul despre satrapul care ]nvinuia de na\ionalism studen\ii de la Universitatea Agrar[ pentru simplul fapt c[ vroiau s[ ]nve\e din manuale ]n limba lor matern[. Au urmat nenum[rate lu[ri de atitudine ale lui Alexei Marinat fa\[ de diverse probleme cu care ne confruntam pe parcursul anilor, inclusiv o telegram[ pe numele lui Mihail Gorbaciov ]n leg[tur[ cu evenimentele din Transnistria, expediat[ la ora 16.00 la 22 octombrie 1990 de la oficiul po=tal 277060. 324 Ion Ciocanu Nu l-a auzit Mihail Gorbaciov, nici vorb[ s[-l fi ]n\eles satra- pul moscovit Viktor Smirnov, dar l-am auzit =i ]n\eles noi, citi- torii, =i-l apreciem ca pe o adev[rat[ con=tiin\[ lupt[toare a lite- raturii rom`ne din Republica Moldova.

BIBLIOGRAFIE SELECTIV{ Gheorghe Chira, La al doilea roman. — }n „Moldova suveran[“, 1965, 18 august. Constantin Dobrovolschi, C]teva reflec\ii despre romanul de azi. — }n „Nistru“, 1980, nr. 5. Ion Ciocanu, Redescoperirea lui Alexei Marinat. — }n „Literatura =i arta“, 1991, 28 noiembrie; O con=tiin\[ lupt[toare. — }n „Limba rom`n[“, 1992, nr. 4; Praguri =i urme. — }n „Dialog“, 1998, 16 iulie. Constantin Cuble=an, „Eu =i lumea“ de Alexei Marinat. — }n „Basara- bia“, 1993, nr. 1. Mihai Cimpoi, O istorie deschis[ a literaturii rom`ne din Basarabia, Chi=in[u, Ed. Arc, 1996; edi\ia a doua, 1997. Gheorghe Gheorghiu, }n v`ltoarea vremurilor. — }n „Literatura =i arta“, 1998, 30 iulie. Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 325 Bladimir BE+LEAG{

S-a n[scut la 25 iunie 1931 ]n comuna M[l[ie=ti (Transnis- tria). A absolvit Universitatea de Stat din Moldova (1955). A f[cut doctorantura la aceea=i institu\ie de ]nv[\[m`nt, studiind crea\ia lui Liviu Rebreanu. A debutat cu c[r\i destinate copiilor: Zb`n\uil[ (1956), Vacan\a mea (1959), Buftea (1962), G[lu=ca lui Ilu=ca (1963) =.a. A scris proz[ scurt[, inclus[ ]n volumul La f`nt`na Leahului (1963), cartea care l-a consacrat fiind ]ns[ romanul Zbor fr`nt (1966; alte edi\ii: 1992, 1997). O experien\[ artistic[ in- teresant[ a f[cut scriitorul ]n 1972, cartea prezentat[ atunci la editur[ v[z`nd lumina tiparului abia ]n 1988 (romanul Via\a =i moartea nefericitului Filimon sau Anevoioasa cale a cunoa=- terii de sine). Alte romane: Acas[ (1976), Ignat =i Ana =i Dure- 326 Ion Ciocanu re (ambele 1979), S`nge pe z[pad[ (1985) =i Cumplite vremi... (1990). Preg[tirea filologic[ serioas[ a scriitorului s-a v[dit ]n cartea de publicistic[ pe teme literare Suflul vremii (1981) =i ]n raportul Scriitorul =i destinele limbii literare, \inut la plenara Comitetului de conducere al Uniunii Scriitorilor din Moldova la 16 noiembrie 1988 =i tip[rit ]n cartea colectiv[ „Povar[ sau tezaur sf`nt?“ (Chi=in[u, Ed. Cartea moldoveneasc[, 1989). A lucrat secretar al Comitetului de conducere al Uniunii Scrii- torilor din Moldova, redactor-=ef adjunct al revistei „Basarabia“. Laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova (1978).

Cele mai reu=ite opere destinate copiilor, cu care =i-a f[cut de- butul ]n literatur[ Vladimir Be=leag[, m[rturisesc realele capacit[\i ale scriitorului de a inventa situa\ii, dialoguri, replici credibile din perspectiva cititorului sau ascult[torului fraged, de a proceda umo- ristic, f[r[ a ]nceta s[ fie cognitiv =i instructiv. Pedagogia sa este de obicei implicit[ imaginii, fic\iunii. “De obicei“ va s[ ]nsemne c[ ]n unele schi\e din c[r\ile enu- merate tendin\a moralizatoare predomin[ asupra nara\iunii fire=ti, din care cititorul ar putea trage o concluzie etic[. Or, formula fi- nal[ didacticist[, a=a-zis educativ[, a fost o boal[ a ]ntregii noas- tre literaturi pentru copii din anii ’50, de p`n[ la Grigore Vieru (]n poezie) =i Spiridon Vangheli (]n proz[). Vladimir Be=leag[ s-a smuls din acea literatur[ prin romanul Zbor fr`nt care, de=i nu e destinat copiilor, este — ]n fond — despre un copil, ale c[rui ac\iuni sunt evocate — ]ntr-un t`rziu — de maturul care-=i rememoreaz[ propria copil[rie, spre a o aduce la cuno=tin\a copilului s[u de acum. Ap[rut ]n volum odat[ cu Povestea cu coco=ul ro=u de Vasile Vasilache, Podurile de Ion C. Ciobanu =i Singur ]n fa\a dragostei de Aureliu Busuioc, romanul Zbor fr`nt a constituit o contribu\ie cert[ la ]mprosp[tarea literaturii rom`ne=ti din Republica Moldo- Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 327 va. Scriitorul abordeaz[ tema r[zboiului, compromis[ p`n[ atunci de prozatori de m`na a suta, ca Iacob Cutcove\chi sau Feodosie Vidra=cu. Ultima lucrare despre r[zboi, de p`n[ la Zbor fr`nt, fusese romanul |arin[ f[r[ plugari de Ana Lupan, o cronic[ realist[ a greut[\ilor pricinuite de marea conflagra\ie, dar aici evenimentele predomin[ asupra personajelor, romanul „de des- tine“ ced`nd locul unuia „de evenimente“. Naratorul lui, Ilie= Bradu, e mai cur`nd un prizonier al vie\ii dec`t un f[uritor sau cel pu\in un personaj care o tr[ie=te puternic =i o prezint[ prin imagini =i tablouri vii, concrete, ]ntip[ritoare. Vladimir Be=leag[ vorbe=te despre r[zboi dintr-un unghi de vedere principial nou, p[trunde ad`nc, pe vertical[, ]n faptele descrise, scoate ]n prim- plan un personaj original, care nu repet[ prin nimic ac\iunile al- tor personaje, autorul proced`nd la fluxul memoriei, la acea mo- dalitate concret[ a monologului interior, care se nume=te soliloc =i care se caracterizeaz[ prin faptul c[ personajul nu g`nde=te pur =i simplu, ci vorbe=te cu voce tare, adres`ndu-se unui inter- locutor imaginar. Din punctul de vedere al structurii formale romanul Zbor fr`nt este foarte simplu. Isai r[m`ne cu bunicul s[u ]ntr-un sat de pe malul Nistrului, ]n timp ce to\i ceilal\i membri ai familiei sale se evacuaser[ ]n alt[ localitate. Copilul trece ]not r`ul pentru a-i g[si pe ai s[i =i ]n felul acesta nimere=te ba la statul major al armatei sovietice, ba la acela al armatei hitleriste. Peripe\iile copilului Isai constituie nucleul principal al romanului, de=i p`n[ la urm[ con\inutul c[r\ii nu se reduce la probleme „de r[zboi“. Dar s[ nu ne l[s[m fura\i de aceast[ simplitate aparent[ a ro- manului. Nic[ieri ]n literatura noastr[ nu g[sim o analiz[ at`t de minu\ioas[ a modului ]n care r[zboiul se r[sfr`nge ]n destinul unui om concret. Isai este contuzionat. Nu l-a contuzionat r[zboiul (ca fenomen abstract totu=i), ci oameni concre\i, inclusiv acei pentru care el a p[timit. Aspectul etic al ]nt`mpl[rilor, omenia cu multi- plele ei fa\ete sunt problemele esen\iale ale romanului. S[ nu 328 Ion Ciocanu uit[m c[ fratele Ilie r[m[sese pe cel[lalt mal al Nistrului, drept care Isai e nevoit s[-i explice so\iei sale: „Fratele Ilie r[m[sese dincolo... Pentru d`nsul am trecut, proasto... Ai ]n\eles?“ Apoi fratelui ]nsu=i: „M[i, pentru tine m-am b[gat ]n foc... s[ te scot...!“ (Frazele de aceast[ natur[ au, desigur, =i un anumit subtext impor- tant, dat[ fiind trecerea lui Isai de pe un mal pe altul al Nistrului pentru ]ntregirea familiei desp[r\ite din cauza r[zboiului.) Sinceritatea, cinstea, grija de aproapele, ]ncrederea ]n om sunt valorile etice spre care tinde Isai =i pentru care pledeaz[ scriitorul. Dorul de cas[ este un alt motiv al romanului Zbor fr`nt. Bu- nicul lui Isai, c`nd era t`n[r, a venit pe jos tocmai din Gali\ia. De multe ori le povestea fiilor =i nepo\ilor, deci =i lui Isai, c`te a tras =i a p[timit pe drum, =i cum trebuia s[ se opreasc[ din c`nd ]n c`nd =i s[ lucreze c`te dou[-trei zile la vreun gospodar ca s[ c`=tige de m`ncare ori de o ]nc[l\[minte, ca s[ poat[ merge mai departe, =i cum erau s[-l omoare ni=te t`lhari, c`nd trecea prin ni=te p[duri, =i cum era s[ se ]nece ]ntr-o ap[, dar a sc[pat de toate =i a venit acas[, =i numai dorul de cas[ l-a dus =i l-a ajutat, iar dup[ ce ]ncheia dest[inuirea „]ntindea picioarele ]nainte, se uita la d`nsele =i se g`ndea c[, a=a slabe cum sunt, dac[ ar trebui s[ vin[ de la marginea p[m`ntului, tot ar veni, acas[ ar veni, ar veni aicea s[ moar[, c[ prin str[ini n-ar putea s[ moar[“. Vladimir Be=leag[ prezint[ pe viu, concret, am[nun\it reper- cusiunile r[zboiului asupra unor oameni la fel de concre\i, vii, irepetabili. Nimic din poliloghia care umplea romanele =i nuvelele anterioare despre r[zboi. Nu numai c[ nu i se mai spune „Marele r[zboi...“, dar categorii etice imposibil de ignorat sunt ]n\elese de oameni (]nt`i!) =i de scriitor (]n conformitate cu adev[rul vie\ii!) ]ntr-un mod inimaginabil ]n operele anterioare Zborului fr`nt. }n a=a-zisul „Marele r[zboi pentru ap[rarea Patriei“ orice discu\ie dintre un rom`n moldovean =i un rus, ucrainean, bielarus sau cet[\ean de alt[ na\ionalitate era prezentat[ drept expresie a „fr[\iei popoarelor sovietice str`ns unite...“. Vladimir Be=leag[ Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 329 militeaz[ — =i el — pentru fr[\ie; nic[ieri el nu propag[ ura ]ntre oameni de diferite na\ionalit[\i sau alte fenomene obiectiv repro- babile. Dar despre ce fel de fr[\ie discut[ scriitorul, prin mijlocirea protagonistului romanului s[u? „}n noaptea aceea... au venit doi, unul de sat =i unul str[in, l-au ridicat din pat, c[ dormea, =i l-au dus la sovietul s[tesc... }n cele c`teva ceasuri c`t a stat acolo... s-a tot fr[m`ntat =i s-a g`ndit: „ De ce m-au ]nchis (sovieticii. — I. C.)? de ce m-au luat?“ Tot ghicind a=a, s-a l[sat de un perete =i a adormit. C`nd s-a trezit, l-au luat, l-au dus ]ntr-o odaie unde erau doi — necunoscutul =i acel din sat — =i au ]nceput s[-l ]ntrebe. Ei ]l ]ntrebau, =i el nu ]n\elegea ce-l ]ntreab[... P`n[ ce acel de sat s-a dat mai aproape de d`nsul =i a strigat: „Ce cai a\i ascuns la voi?“ — „Cai? Nu =tiu de nici un fel de cai!“ — „A, nu =tii?“ — =i o dat[ strig[ c[tre u=[: „Aduce\i-l pe cel[lalt!“ — „Pe cel[lalt? — s-a g`ndit Isai. — Cine cel[lalt?“ +i c`nd a v[zut c[ p[=e=te pe prag nu altul dec`t Ilie, a r[mas cu gura c[scat[...“. Afirma\ia noastr[ anterioar[ c[ pe Isai nu l-a contuzionat r[zboiul, ci oamenii, trebuie ]n\eleas[ tocmai prin prisma predi- lec\iei lui Vladimir Be=leag[ pentru personaje vii, ]n ac\iunile c[rora se v[de=te fa\a adev[rat[ a r[zboiului. Confirmarea aces- tei idei o g[sim ]n reflec\iile ulterioare ale protagonistului romanu- lui. „C`nd se g`ndea Isai mai mult: da ce-i aceea vreme, ce-i aceea soart[, nu se =tie de ce ]n fa\a ochilor ]i r[s[rea Ilie, frate-s[u, =i de acuma nici din vreme, nici din soart[ nu mai r[m`nea nimic, ci r[m`nea Ilie, =i Ilie era vinovat de toate“. Argumentele lui Isai sunt conving[toare =i ne pun ]n fa\a la=it[\ii, tic[lo=iei fratelui s[u: „C[ a purtat hain[ nem\easc[, =tia numai unul Ilie, lui i-a spus Isai, odat[, demult... +i c`nd l-au ridicat atuncea noaptea =i l-au dus la sovietul s[tesc, =i dup[ toat[ ]ntreb[ciunea =i cercet[rile l-a v[zut pe Ilie, Isai s-a g`ndit (nu c[ numai s-a g`ndit, a ]n\eles!) c[ Ilie l-a p`r`t, Ilie l-a dat de gol, Ilie l-a vorbit, Ilie l-a v`ndut...“. Abia acum, dup[ chinuitoarele fr[m`nt[ri ale lui Isai, apare pro- blema — adev[rat[ problem[! — a fr[\iei: „Oare chiar poate s[ fie a=a ceva pe lumea asta, de s[ se v`nd[ frate pe frate?“ 330 Ion Ciocanu Vladimir Be=leag[ nu cuprinde o arie larg[ de ac\iuni, ci ex- ploreaz[ c`teva momente concrete din via\a protagonistului ro- manului, p[trunz`nd ]ns[ ]n esen\a acestora, ]n semnifica\iile lor etice profunde, imposibil de t[g[duit. Scriitorul n-a mers pe calea prezent[rii unei ]ntregi serii de „eroi“, exponen\i ai diferitelor na\ionalit[\i, clase =i p[turi sociale etc., care f[ceau de serviciu ]n proza „antir[zboinic[“ de p`n[ la el. Vladimir Be=leag[ a mers pe o cu totul alt[ cale. Aici revenim la ]nceputul de fapt al romanului s[u. Isai-naratorul, b[ietanul care trecuse ]n anii r[zboiului de sute de ori ]not Nistrul, intr[ ]n apa b[tr`nului r`u ]mpreun[ cu fiul s[u, care a dorit s[ se scalde. „+i cum au intrat, au prins a se stropi, tat[l =i fiul, unul pe altul, s[ se r[coreasc[, dar tat[l s-a oprit deodat[. Auzise ceva dincolo“. Isai auzise \ipete de l[stuni. |ipete care ]l ]nso\iser[ atunci c`nd, copil fiind, trecea ]not Nistrul, trimis ba de ofi\erul german, ba de cel sovietic. Urmeaz[ un dialog al lui Isai cu fiul s[u: “— Vezi acolo, malul cel drept, ca un perete? Galben, parc[-i dat cu lut... — V[d, tat[-h[i. — +i ce mai vezi acolo, ]n malul cela? — Ni=te tufari, ni=te copaci... — Asta mai sus, pe mal. Da-n mal ce vezi? — Ni=te br`ie negre, tat[-h[i... — Da mai sus de br`ie? — Ni=te bor\i... Multe bor\i... — Acelea-s cuibare. }n bor\i sunt cuibare de p[s[ri. L[stuni se cheam[ p[s[rile celea. +i-=i fac cuibare ]n bor\i. Vezi, c`nd s-a ridicat apa, mai era s[ ajung[ la cuiburile lor. Dar n-a ajuns... Nime nu poate ajunge p`n[ la d`nsele. Iar dac[ se bag[ cineva, s[ vezi cum \i-l pun pe fug[! Se adun[ toate nour =i ]ncep s[ zboare pe deasupra lui, =i dau la d`nsul din toate p[r\ile. +i-l ciupesc de-i merg fulgii. Iar dac[-i m`\[ ori c`ine, ]i sar flocii... — Iar dac[-i b[iat, tat[? Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 331 — B[iat? Nu cumva a\i vrut =i voi s[ trece\i dincolo? Las[ c[ am auzit eu... — Nu, tat[, noi numai am ]mpro=cat cu pietre. S[ vedem ce- or face... — Cine? —P[s[rile celea... Pietricica mea a c[zut tocmai l`ng[ malul cel[lalt...“. }n dialogul acesta absolut spontan =i firesc rezid[ cauza con- cret[ a aducerilor aminte ale lui Isai-b[iatul care trecea de at`tea ori pe malul cel[lalt, pe care, presupune el, o fi ]ncerc`nd s[ treac[ azi copilul s[u. Anume atare am[nunte concrete care ]i ]nvie con- tururile ac\iunilor sale de odinioar[ ]l determin[ pe Isai s[ se g`ndeasc[ la fiu =i chiar s[-i dest[inuie fiului — sau poate totu=i mai mult sie ]nsu=i? — toate cele ]nt`mplate odinioar[ lui: „+i Isai s-a uitat la b[ie\elul care sta gol-golu\, ars de soare, l`ng[ d`nsul, ]n ap[ (apa ]i ajungea p`n[ sub genunchi) =i a v[zut c[ b[iatu-i v`njos, pietros la trup (de ce s[ nu poat[ ]nota chiar =i p`n[ dincolo?), apoi a ]ntors capul =i s-a uitat spre cel[lalt mal. Acum malul era negru-]ntunecat, crescuse a=a de tare =i se f[cuse a=a de ]nalt =i a=a de drept, c[ ajungea p`n[-n jum[tatea cerului, iar dup[ muchia lui, a malului, se zb[tea soarele, se zb[tea tare s[ ias[, s[ salte de acolo, dar nu putea, =i se ]ntunecase =i se f[cuse rece, =i apa nu mai curgea, ci ]ncremenise a=a cum era ea, toat[, =i sem[na cu o oglind[ cenu=ie, zgrun\uroas[, =tears[, =i oglinda aceea o dat[ s-a cl[tinat, =i s-a cl[tinat p[m`ntul, =i s-a cl[tinat cerul, =i s-a cl[tinat fundul nisipos pe care-i =edeau picioarele...“. Aceasta e cheia stilistic[ a ]ntregului roman Zbor fr`nt. }ntr- un moment de tulburare extrem[ Isai ]=i poveste=te peripe\iile din anii r[zboiului. }=i vorbe=te sie, dar g`ndul ]i este — fire=te — la fiul s[u, aflat la v`rsta la care se afla el, Isai, pe timpul r[zboiului. De aici nenum[rate intercal[ri de g`nduri =i de fraze, explica\ii minu\ioase, reveniri asupra acelora=i momente =i g`nduri. Mai mult, acest mod al lui Isai de a-=i expune g`ndurile se extinde — 332 Ion Ciocanu din nou natural — asupra vorbirii autorului =i a altor personaje, ]n primul r`nd asupra vorbirii fiului s[u. Exemple concrete pot fi extrase u=or din textul romanului. Am[nuntele vii, detaliile concrete, zv`rcolirile frazei, curgerea pe alocuri haotic[ a g`ndurilor personajelor creeaz[ o atmosfer[ spe- cific[, echivalent[ aceleia ]n care a avut loc ac\iunea evocat[, acum, de Isai. Tr[irea sincer[ a ceea ce s-a ]nt`mplat demult, concretizat[ ]n adev[rate cascade verbale, zigzagurile imprevizibile ale aduceri- lor aminte ale lui Isai, materializate ]n felul de a se exprima al acestuia, sunt prilejuite de starea psihologic[ a personajului (per- sonajelor). Isai se afl[ ]ntr-un moment de maxim[ ]ncordare sau chiar de criz[ sufleteasc[, adic[ ]ntr-o situa\ie care cere ]n mod obiectiv =i imperios utilizarea de c[tre scriitor a solilocului, unicul procedeu care ]i ajut[ s[ exprime ]n chip adecvat tr[irile (g`n- durile) personajului (personajelor). Anume sau — mai exact — numai solilocul dens =i necru\[tor i-a ajutat scriitorului s[ releve drama puternic[ a lui Isai, ]ncer- cat[ odinioar[, dar evocat[ acum, s[ pun[ ]n lumin[ un destin mutilat de r[zboi, mai ales sub aspect psihologic (de aici titlul care sugereaz[ zborul ]ntrerupt, al lui Isai, ]n via\[), s[ ne pro- pun[ spre lectur[ o carte original[, marcat[ de o creativitate au- tentic[. «Se uit[ cu ochi orbi =i deodat[ — ce-i veni? — prinse a bate cu pumnii ]n perete s[-=i trezeasc[ m`inile, b[tea, dar zadarnic, porni s[ izbeasc[ mai tare p`n[ auzi trosnindu-i osi=oarele de- getelor =i sim\i ceva cald =i lipicios pe perete —stai! cine e=ti? ]ntoarce-te! m`inile mele le vezi? de ce m-ai ridicat? de ce nu m-ai l[sat s[ m[ ]ngroape? — Nu-i r[spunse nimeni, ci numai h[ulitul galeriilor lungi =i pustii prin care fugea acum... atunci! acum zaci cu fa\a ]n jos, cu o m`n[ — dreapta! — sub obraz, cu cealalt[ sub burt[ — s[ le scot, s[ v[d unde-s: pe stiva de sc`nduri din mijlocul casei? dar... aud huruit de motor, sunt ]n ma=in[? acu=i Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 333 ridic capul, dac[ v[d un p[trat cenu=iu, e fereastra... dac[ are dungi de sus ]n jos, de la dreapta la st`nga, sunt z[brelele...» — am transcris acest alineat din chiar primele pagini ale romanului Via\a =i moartea nefericitului Filimon, pentru a reda „pe viu“ modalitatea literar[ proasp[t[ (textul e din 1972!), aleas[ de scri- itor ]n scopul prezent[rii veridice a unui destin oropsit (z[brelele sunt, evident, semne ale... ]nchisorii!); ]n r`ndul al doilea, pen- tru a ne putea imagina cum ar fi evoluat scrisul lui Vladimir Be=leag[, dac[ i-ar fi fost publicat la timp cel de-al doilea roman, ]nc[ mai original dec`t Zbor fr`nt, dac[ prozatorul ar fi fost ]ncurajat, sus\inut, ci nu... ]mpiedicat ]n mersul s[u firesc =i, ]n r`ndul al treilea, pentru a mai ar[ta o dat[, cu fapte probante, c`t r[u a pricinuit evolu\iei literaturii noastre regimul comunist totalitar, ]n principiu refractar c[ut[rilor creatoare =i, mai ales, g[sirilor... Mai pu\in originale ca modalitate de expresie artistic[, ro- manele S`nge pe z[pad[ (1985) =i Cumplite vremi... (1990), care — conform unor dest[inuiri ale autorului — fac parte dintr-o proiectat[ trilogie sau poate chiar tetralogie, adeveresc o anume putere de reconstituire de c[tre Vladimir Be=leag[ a trecutului nostru istoric =i de intuire a psihologiei, mentalit[\ii =i felului de a se exprima ale unor personaje create pe baza personalit[\ilor autentice (Constantin Cantemir, Miron Costin etc.) =i ale altora, fictive, a c[ror importan\[ =i semnifica\ie ]n contextul romanelor nu este nicidecum mai mic[: r[ze=ul Ion |ar[lung[, fl[c[uanul Grue, c[lug[rul Nicodim =. a. }n prima lucrare pomenit[ aici scri- itorul evoc[ psihologia =i mentalitatea domnitorului Moldovei Con- stantin Cantemir =i pune ]nceputul evoc[rii cronicarului Miron Costin, figur[ principal[ ]n Cumplite vremi... „Oh, mi=elnicul de mine, m-au furat somnul, a=a =ez`nd ]n aist jil\... nici m[car s[- mi scot cont[=ul... iar[ giup`neasa... o hi adormit, trag n[dejde, =i ea, s[rmana...“ este expresia de ]nceput a modalit[\ii de prezen- tare a marelui c[rturar. „Ah, ce s-au ales din via\a mea?... Nimic... 334 Ion Ciocanu mai nimic...“ constituie unul dintre nucleele tematice ale roma- nului, ]n care s-a concentrat puterea de autoanaliz[ a personaju- lui =i se v[de=te predilec\ia prozatorului pentru situa\iile-limit[ generatoare de interes =i de emo\ie.

BIBLIOGRAFIE SELECTIV{ Vasile Coroban, Romanul moldovenesc contemporan, Chi=in[u, Ed. Cartea moldoveneasc[, 1969; edi\ia a II-a, 1974. Mihai Cimpoi, Romanul unei experien\e dramatice. — }n cartea lui: „Disocieri“, Chi=in[u, Ed. Cartea moldoveneasc[, 1969. Ion Ciocanu, Vladimir Be=leag[: Zbor fr`nt. — }n cartea lui: „Articole =i cronici literare“, Chi=in[u, Ed. Lumina, 1969; Virtu\ile rememor[rii. — }n cartea lui: „Clipa de gra\ie“, Chi=in[u, Ed. Literatura artistic[, 1980; Drumurile =i rosturile copil[riei. — }n cartea lui: „Argumentul de rigoare“, Chi=in[u, Ed. Literatura artistic[, 1985; Vladimir Be=leag[: S`nge pe z[pad[. — }n cartea lui: „Cu fa\a spre carte“, Chi=in[u, Ed. Cartea moldove- neasc[, 1989. Anatol Gavrilov, Modalit[\i psihologice de caracterizare a eroului. — }n cartea lui: „Reflec\ii asupra romanului“, Chi=in[u, Ed. Literatura artistic[, 1984. Gheorghe Mazilu, Semnifica\iile gestului de reconstituire. — }n cartea lui: „Reabilitarea calit[\ii artistice“, Chi=in[u, Ed. Literatura artistic[, 1989. Nicolae Bile\chi, Vladimir Be=leag[: romanul de sondaj psihologic. — }n cartea: „Literatura rom`n[ postbelic[. (Integr[ri, valorific[ri, reconsi- der[ri)“, Chi=in[u, Firma editorial-poligrafic[ Tipografia central[, 1998. Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 335 Aureliu BUSUIOC — romancierul

Poet distinct ]n cohorta de scriitori afirma\i ]n primul de- ceniu postbelic, la ale c[rui c[r\i de versuri ne-am oprit anterior, Aureliu Busuioc este =i un prozator bun. Autorul a realizat mai multe nuvele interesante (de exemplu, Pianista =i strungarul) =i c`teva romane, dintre care cel pu\in dou[ — Singur ]n fa\a dra- gostei (1966) =i Unchiul din Paris (1973) — merit[ s[ fie luate ]n seam[. Romanul Singur ]n fa\a dragostei este o expresie preponde- rent ironic[, p`n[ la urm[ nelipsit[ de gravitatea necesar[, a vie\ii unui colectiv de pedagogi ]n care pe nea=teptate vine un profesor nou, inteligent, ]n m[sur[ s[ introduc[ un minim de aer primeni- tor ]n activitatea ]ntregii =coli. Adic[ a=a se ]nt`mpla ]n majori- 336 Ion Ciocanu tatea nuvelelor =i romanelor de p`n[ la Singur ]n fa\a dragostei (tip: „Las[ v`ntul s[ m[ bat[...“ de Ana Lupan). Aureliu Busuioc ]l prezint[ pe Radu Negrescu drept t`n[r venit ]n sat numai pentru a-=i satisface stagiul obligator =i a a=tepta o invita\ie de la Acade- mie (“marele semnal“). Acesta e primul semn al parodiei. Radu Negrescu nu-=i propune o primenire a st[rii de lucruri din =coal[, el nu se dore=te un profesor-minune, nici nu se g`nde=te s[ r[m`n[ pedagog. Inten\ia scriitorului de a r[sturna o situa\ie devenit[ ]ntre timp =ablon ]n proza epocii l-a determinat pe eruditul critic Vasile Coroban s[ numeasc[ romanul lui Aureliu Busuioc face\ie (de la latinescul facetiae — glum[, umor, ]n italian[ fax — f[clie, flac[r[) — specie literar[ umoristic[, nuvel[ sau anecdot[ cu final surprin- z[tor, spiritual. Scriitorul a abordat o schem[ r[sp`ndit[ ]n proza anilor ’50 pen- tru a o discredita oarecum din interior. Romanul s[u constituie o replic[ la atare scheme. Aureliu Busuioc r`de de seriozitatea =i siguran\a de sine a personajelor, de fapt — =i a autorilor, =i dezum- fl[ acele mostre de naivit[\i, propun`ndu-ne o istorie marcat[ de haz, de veselie, de spirit. Elementul parodic, pomenit mai ]nainte, se v[de=te ]n polemica, neafi=at[ ostentativ, cu descriptivismul =i cu lipsa de profunzime a operelor luate ca =i cum ]n zeflemea. Radu Negrescu vine la =coala s[teasc[ f[r[ inten\ii mari =i ilu- zii naive. De fapt, el evadase dintr-o lume ]n care nu se sim\ea bine (rela\iile sale cu Lida etc.). }n a=teptarea invita\iei de la Aca- demie, Radu Negrescu este un om ca to\i oamenii; nimic din multul =i incredibilul entuziasm al personajelor ce reprezentau pedagogi con=tiincio=i peste m[sur[, cumin\i ca ni=te ]ngeri. Este — =i el — bogat suflete=te, dezvoltat din punct de vedere intelectu- al, posed[ — ]n afar[ de aceasta — o real[ capacitate de a se autoironiza. Dar scriitorul nu se gr[be=te s[ prezinte o primenire categoric[ =i radical[ a personajului. }n romanul s[u conteaz[ mai mult sentimentele =i g`ndurile personajelor, adic[ resorturile in- time, puternice, capabile s[ genereze o atare primenire. Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 337 P`n[ la urm[ primenirea se ]nt`mpl[. +i directorul Sp`nu este demitizat, =i profesorul Maier ]=i dep[=e=te iner\ia, =i Viorica Vra- bie se anun\[ drept lupt[tor principial pentru o atmosfer[ s[n[- toas[ ]n colectiv. Faptul c[ schema, ]mpotriva c[reia Aureliu Busu- ioc ]=i propusese s[ lupte, r[m`ne ]n picioare ar putea fi considerat un alt element al face\iei. Drept care apare fireasca ]ntrebare: prin ce dar[ este nou roma- nul Singur ]n fa\a dragostei? Nu numai printr-un vocabular =i printr-un limbaj at`t de ]ngri- jite =i de... rom`ne=ti. Rar confrate de breasl[, la noi, care s[ m`nuiasc[ cu at`ta dezinvoltur[ ironia, umorul, sarcasmul. Repli- ca imediat[, altfel zis — spontan[, fireasc[, cu at`t mai impresio- nant[, comentariul umoristic succint =i h[zos, provenit din ]nv[- luirea banalit[\ilor ]n haine alese, ]n expresii nea=teptat de bogate ]n seve de g`ndire profund[, care desfiin\eaz[ banalit[\ile prin punerea lor m[iestrit[ ]n fa\a unor aprecieri ]nalte =i serioase, con- cluzia etic[ ce tr[deaz[ lipsa de vigoare sau chiar de sens a afirma\iei care altfel ar fi putut trece drept adev[r =i alte instru- mente de lucru ale „veselului“ Aureliu Busuioc ]=i dovedesc eficien\a. „L-am ]nt`lnit, recunosc, ]ntr-un restaurant“ este chiar fraza de debut a romanului. }ncerca\i s-o citi\i f[r[ specificarea „recunosc“ =i o s[ v[ convinge\i pe dat[ c`t ar pierde propozi\ia inaugural[ sau — ceea ce e acela=i lucru — c`t ne poate spune un singur cuv`nt, folosit cu talent. Gra\ie acestui cuv`nt — „re- cunosc“ — vedem ca aievea z`mbetul abia afi=at al unui vizitator frecvent al institu\iei care odinioar[ era confundat[, de majori- tatea oamenilor sovietici, cu ceva pu\in spus blamabil. Suculen\a frazei cre=te pe seama autopersifl[rii ce-o con\ine ea, de vreme ce =i autorul romanului este un mu=teriu al restaurantului. Radu Negrescu ]n dialoguri, Viorica Vrabie ]n jurnalul s[u, chiar unele personaje periferice, ca Otilia (“te rog s[-mi zici Otilia Oc- tavianovna“, „b[rba\ii sunt ni=te tic[lo=i, nu merit[ s[ le dai ceea ce ai mai scump, ]i =tiu eu!“), se ]ntip[resc ad`nc ]n memorie. Uneori, ca ]n cazul lui Sp`nu, o singur[ remarc[ tr[deaz[ superfi- 338 Ion Ciocanu cialitatea =i chiar obtuzitatea. }nc[ ]n anii ’60 scriitorul lua ]n ze- flemea modalitatea de adresare adoptat[ la noi oficial dup[ mode- lul rusesc, absolut str[in[ limbii noastre. La observa\ia Vioric[i Vrabie c[ „Viorica Mircevna“ sun[ ciudat, Sp`nu r[spunde „cu mult[ profunzime“: „Ciudat, neciudat, n-ai ce-i face! C[ nu mata l-ai botezat pe tata!“ Banalitatea r[spunsului rezid[ ]n faptul c[ Sp`nu nici nu admite g`ndul c[ e vorba despre inoportunitatea principial[ a patronimicului ]n limba noastr[; el crede c[ Viorica se referise la numele tat[lui s[u. Dar culmea banalit[\ii abia urmeaz[, de vreme ce Sp`nu adaug[ la remarca anterior citat[: „Popa l-a botezat pe tata matale!“ Scris ]n ]ntregime cu o art[ admirabil[ a cuv`ntului, romanul Singur ]n fa\a dragostei ]=i poate atinge — ]ntr-o m[sur[ mai mare decat operele „serioase“ cu aceea=i tem[ — obiectivele in- structive privind profesorul =i demnitatea sa, nevoia de personali- tate a acestuia, necesitatea unui climat psihologico-social propice desf[=ur[rii normale a procesului de ]nv[\[m`nt. Acest lucru e posibil datorit[ invers[rii totale a schemei din romanele persiflate de scriitor ca ]ntr-o face\ie autentic[: Radu Negrescu nu schimb[ starea de lucruri din =coala de la Recea Veche, iar dac[ o schimb[, reu=e=te s-o fac[ doar par\ial, ]n orice caz nu „radical“, ca ]ntr-un pseudoroman al lui Gheorghe Madan, protagonist al c[ruia este directorul Stej[rescu; mai cur`nd scurta aflare ]n colectivul =colii l-a schimbat pe el, pe Radu Negrescu, conving`ndu-l s[ nu pozeze, ci s[ ac\ioneze, s[ nu reflecteze despre dragoste, ci s[ iubeasc[, s[ nu-=i fac[ iluzii c[ este cineva, ci s[ fie. Plin de aceea=i ironie debordant[, de persiflare permanent[ a adev[rurilor r[suflate =i a pseudoadev[rurilor este romanul Un- chiul din Paris. Alexandru (alteori Alecu) Stanca a fost lupt[tor ]n Spania =i a locuit un timp ]n Fran\a, iar spre b[tr`ne\e s-a ]ntors la ba=tin[. }n faptul ]nsu=i c[ un om care a v[zut marea bog[\ie a limii se arat[ ]nc`ntat de fermele (complexele) noastre de porci- ne se con\ine un umor puternic. Scriitorul nu putea lua ]n zefle- Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 339 mea atare complexe zootehnice, considerate odinioar[ la noi — chiar de noi! — realiz[ri epocale; el ]l pune pe Alexandru Stanca s[ se minuneze, studentului Richi oferindu-i posibilitatea de a dezumfla ]nchipuirile lipsite de temei ale b[tr`nului. Aureliu Busuioc demitizeaz[ realit[\ile =i realiz[rile glorificate nes[buit odinioar[, =i o face ]ntr-un mod ingenios =i agreabil. Pe parcursul romanului se ]ntre\es trei substraturi ale fondu- lui ideologico-tematic: eroic, ironic =i satiric. Ce-i drept, primul, cel eroic, este =ubred de tot, de vreme ce „unchiul“ Alexandru Stanca fie c[ nu dore=te s[ se dest[inuie sincer, am[nun\it =i conving[tor, fie c[ n-are ce ad[uga la cele dou[ „povestiri“ prea pu\in concludente, omniprezent r`m`n`nd Richi (diminutiv de la Andrei sau totu=i de la Aureliu?), un ironist incorigibil. Am putea spune c[ Alexandru Stanca r[m`ne mai cur`nd un pretext pentru a se spune c`te ceva adev[rat despre realiz[rile „epocale“ de odi- nioar[ =i despre fo=tii revolu\ionari de tipul lui Ciutac, devenit un chiabur contemporan, comerciant de (cu) porci, care nici nu-l recunoa=te pe Stanca (nu-l invit[ cel pu\in pe-o clip[ ]n ograd[), sau al lui Ion Roman, contabil care de mult nu mai pune vreun pre\ pe ideile revolu\ionare =i care este — de fapt — cel mai necru\[tor apreciator al realit[\ii sovietice de odinioar[. „— Se tem oamenii unii de al\ii, Alecule, =i se ur[sc. Nu pot ]mp[r\i lumea! Iaca, ai fost tu ]n Spania, ai luptat pentru ni=te str[ini; ]n Fran\a zici c-ai luptat, ei =i? Ce, s-a schimbat ceva? Stai, ascult[- m[! Te-a mul\umit cineva? |i-a pus cineva monument? Cu ce-ai ajuns tu la b[tr`ne\e? Nici cas[, nici \ar[, nici copii, nici un col\i=or unde s[-\i pui capul... Stai!... +i toate numai pentru c[ oamenii sunt r[i, egoi=ti! (...) Unchiul e gata s[ sar[ de pe scaun, apoi se calmeaz[... — De unde-ai scos, Ioane, filozofia asta? }ntr-adev[r, parc[ te =tiam mai altfel! Contabilul pufne=te: — De unde, de unde... Din via\[, de unde! Ce-am v[zut eu din via\a asta? Numai r[u, din toate p[r\ile =i de la to\i...“. 340 Ion Ciocanu La ]nc[ o ]ncercare a lui Alexandru Stanca de a-l convinge c[ ]n societatea sovietic[ sunt realiz[ri remarcabile Ion Roman ]i d[ replica definitiv[: „Tu s[ nu-mi spui mie a=a lucruri, auzi! S[ nu-mi vorbe=ti a=a ceva! N-ai dreptul! Tu n-ai urcat un deal de patruzeci de ani cu crucea ]n spate! N-ai urcat!“ Dac[ Aureliu Busuioc ar fi reu=it s[ spun[ numai acest adev[r despre puterea sovietic[ ]n 1973, =i ]nc[ =i atunci romanul s[u Unchiul din Paris ar avea pentru ce fi apreciat. Or, el este plin de atare adev[ruri, spuse ]n mod aluziv, de cele mai multe ori ascunse ]nd[r[tul glumelor interminabile ale studentului Richi. Am putea spune c[ jum[tate din succesul romanului este asigu- rat de Richi. Ba de ce n-am zice: de autor, care s-a travestit ]n acest narator deosebit de volubil, inventiv, subtil =i — am mai remarcat — agreabil?

BIBLIOGRAFIE SELECTIV{ Vasile Coroban, Romanul moldovenesc contemporan, Chi=in[u, Ed. Cartea moldoveneasc[, 1969; edi\ia a II-a, 1974. Mihai Cimpoi, Voca\ia epic[ a poetului. — }n cartea lui: „Disocieri“, Chi=in[u, Ed. Cartea moldoveneasc[, 1969. Ion Ciocanu, Eroicul =i expresia lui. — }n cartea lui: „Dialog continuu“, Chi=in[u, Ed. Literatura artistic[, 1977; Tenta\ia exemplarit[\ii. — }n „Limba rom`n[“, 1995, nr. 6. Anatol Gavrilov, Singur ]n fa\a dragostei la o nou[ lectur[. — }n cartea lui: „Reflec\ii asupra romanului“, Chi=in[u, Ed. Literatura artistic[, 1984. Nicolae Bile\chi, Romanul =i contemporaneitatea, Chi=in[u, Ed. +tiin\a, 1984. Mihail Dolgan, Aureliu Busuioc. — }n cartea: Mihail Dolgan, Nicolae Bile\chi, Vasile Badiu, „Crea\ia scriitorilor moldoveni ]n =coal[ (Nicolai Cos- tenco, Aureliu Busuioc, Vladimir Be=leag[, Gheorghe Malarciuc)“, Chi=in[u, Ed. Lumina, 1990. Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 341 Spiridon VANGHELI

S-a n[scut la 14 iunie 1932 ]n comuna Grin[u\i, jude\ul B[l\i. A absolvit facultatea de filologie a Universit[\ii Pedagogice „Ion Crean- g[“ din Chi=in[u (1955). A fost redactor de editur[, consultant la Uniunea Scriitorilor din Moldova. Debutul editorial =i l-a f[cut ]n 1962 cu c[r\ulia pentru copii }n \ara fluturilor, urmat[ de o alta, de data aceasta — de miniaturi sclipitoare — B[ie\elul din coliba albastr[ (1964). C[r\i de referin\[ ]n cadrul ]ntregii noastre lite- raturi pentru copii: Ispr[vile lui Gugu\[ (1967), Ministrul bune- lului (1971), Gugu\[ — c[pitan de corabie (1979), Steaua lui Ciubo\el (1981), Calul cu ochi alba=tri (1981), Gugu\[ =i pri- etenii s[i (1983), Pantalonia — \ara piticilor (1984), M[ria sa Gugu\[ (1989), Gugu\[ =i prietenii s[i, ]n dou[ volume (1994). 342 Ion Ciocanu Spiridon Vangheli a scris =i poezie: cartea de versuri Balade (1966). Este coautor, ]mpreun[ cu Grigore Vieru, al unui exce- lent Abecedar. Laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova (1980) =i de\in[tor al Diplomei de Onoare „Andersen“ (1974).

}n chiar prima sa publica\ie pentru cei mici — }n \ara fluturilor — Spiridon Vangheli a f[cut dovada ]n\elegerii sau poate mai cur`nd a intuirii specificului autentic al literaturii dedicate citi- torului fraged. Faptul c[ fluturii au o \ar[ a lor, ca =i oamenii, iar Hulubul, Casa, Cu\ulic[, Fulgu=orii =i alte elemente ale lumii din jur sunt sim\ite de Radu ca fiin\e vii (autorul le ortografiaz[ cu majuscul[) adevere=te acea contopire a scriitorului cu copilul, f[r[ de care contactul cu destinatarul operelor sale nu este posibil. Pentru Radu totul e ]nsufle\it, viu, simte, se bucur[, se intereseaz[ etc. Textele sunt de o naivitate des[v`r=it[, psihologia personaju- lui este a copilului curajos, iscoditor, inventiv, vis[tor, exprimarea autorului nu tr[deaz[ niciodat[ prin nimic felul copiului de a ]n\elege =i explica lucrurile: „casele =i-au tras cu=me albe pe ochi. Drumurile s-au ghemuit sub garduri...“, ]n alt[ parte „dealul mai doarme, dar Tufele s-au trezit =i alearg[ cu r[d[cinile ]n toate p[r- \ile — caut[ de ale gurii pentru Struguri“, ace=tia, Strugurii, la r`ndul lor, „s-au sculat..., =i-au sp[lat fa\a ]n rou[ =i ]=i v[d de treab[...“. Copilul umanizeaz[ elementele lumii, personific[ intens, pen- tru d`nsul metafora este ceva obi=nuit; lumea i se dezv[luie ]n culori proaspete, pitore=ti; am putea spune c[ scriitorului pentru cei mici, iar de altfel nu numai acestuia, i se cere doar s[ nu tr[deze copilul din el. Or, Spiridon Vangheli era, de la ]nceputul crea\iei sale, copilul care ]n\elegea c[ ]ntregul univers este o colib[ albastr[, acoperit[ de... cer. Nu maturul din scriitor, ci copilul din sufletul lui se exprim[ absolut spontan, firesc, pitoresc =i memo- rabil : „M[ cheam[ Radu. Am trei ani. Noaptea dorm ]n cas[, iar ziua tr[iesc ]n coliba albastr[. +i Casa, =i Pomul, =i V`ntul, =i Iazul, Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 343 =i Soarele tr[iesc cu mine ]n coliba albastr[“ sau: „Rodica e nou[, nu demult am adus-o acas[. Am dat pe d`nsa flori — eu un bra\ =i tata un bra\. Rodica e mic[, dar poate s[ r`d[ singur[. Are =i dou[ urechi. Cu d`nsele ]nc[lze=te perna.“ Prin aceast[ modalitate fireasc[ =i concomitent des[v`r=it[ sub aspect artistic, la care apelase cu un enorm succes Ion Dru\[ ]n Frunze de dor (1957) pl[smuindu-l pe Trofima= =i Grigore Vieru ]n Alarma ]n acela=i an, Spiridon Vangheli a dep[=it ]n chip cate- goric =i magistral istorisirile anoste, plictisitoare, impregnate de pove\e =i ]ndemnuri menite s[ „instruiasc[“ =i s[ „educe“. Carac- terul instructiv =i cel educativ al operelor sale este cu mult mai mare, mai puternic, acesta fiind instructiv-estetic =i, respectiv, edu- cativ-estetic. Activitatea de mai ]ncoace a lui Spiridon Vangheli este mar- cat[ de crearea unui personaj devenit cur`nd o emblem[ suges- tiv[ a Copilului (cu majuscul[) — Gugu\[. Din suita de c[r\i care ]l au drept protagonist se desprinde imaginea unui b[ie\el ]nze- strat cu o minte sclipitoare, ]n g`nduri =i ac\iuni manifest`ndu-se prin spontaneitate =i caracter imprevizibil, exprimarea sa ne]nde- p[rt`ndu-se ]n principiu de aceea a confratelui mai mic din minia- turi — Radu. Ca at`tea personaje crengiene =i folclorice, Gugu\[ este uria= prin capacitatea sa de a inventa parabole ]n care faptul obi=nuit, cotidian, banal chiar, se pomene=te hiperbolizat, ]ncadrat ]ntr-o atmosfer[ basmic[, neverosimil[, dar absolut autentic[, dup[ cum se ]nt`mpl[, de exemplu, ]n nuvela Cu=ma lui Gugu\[. Protago- nistul c[r\ilor lui Spiridon Vangheli este neast`mp[rat ]n sensul s[n[tos al cuv`ntului, ingenios =i st[p`nit de sentimente vii, puter- nice, care se transmit ]n chip firesc =i chiar molipsitor nu numai copiilor. D[m drept exemplu nuvela Bunelul. }mbinare organic[ de real =i fantastic, ea ne propune o imagi- ne ]n miniatur[ a ]ntregii crea\ii vangheliene. E pe moarte bu- nicul lui Gugu\[, oamenii vin la el s[-l roage s[ transmit[ rudelor 344 Ion Ciocanu decedate mai demult ve=ti de aici, de pe p[m`nt. Url[ c`inele, Gugu\[ se teme c[ „o s[ ]nghe\e bocn[ sufletul bunelului p`n[ s-a ridica la cer...“, „O sanie ]nc[rcat[ cu saci a ie=it pe poart[ =i a luat-o la moar[“. P`n[ aici totul se pare natural =i „ca ]n via\[“. Dar Gugu\[ n-ar fi Gugu\[, dac[ n-ar pune la cale ni=te trebu=oare pe c`t de n[stru=nice, pe at`t de magice ]n accep\ia lui. }n primul r`nd, el ascunde lum`n[rile, crez`nd c[ f[r[ ele bunicul nu va muri. }n r`ndul al doilea, el merge la moar[ =i porne=te sania cu cai ]napoi acas[, ghidat de aceea=i convingere — c[ f[r[ colaci =i p`ine bu- nicul nu va muri. Scriitorul dovede=te ingeniozitate pe m[sura personajului c`nd nu spune dintr-o dat[ de ce anume, cum anume caii au venit singuri acas[. C`nd aude „istoria cu sacii care s-au ]ntors singuri de la moar[“, bunicul „prinde suflet“. Poate datorit[ unui castravete murat pe care ]l m`ncase ]n ajun. De aici ]ncolo se contureaz[ cu mult[ claritate ambele persona- je. Gugu\[ este naivul de totdeauna, dar naivitatea lui e una ]n\eleapt[, pe care el o exprim[ firesc, spontan, memorabil. La ]ntrebarea bunicului „+i cum te-ai dus, bre, tocmai la moar[, c`nd afar[ era pr[p[denie?!“ nepo\elul r[spunde prompt: „P[i noi eram doi, a mers =i c`inele matale cu mine“. Pe linia ingenuit[\ii ]nn[scute a lui Gugu\[ se ]nscrie ]ntrebarea pe care i-o pune Gugu\[ bunicului: „... Dar tu nu te temeai s[ mori, c[ a=a era o ninsoare?...“ Nepotul =i bunicul sunt adev[rate vase comunicante: ori Gugu\[ a deprins =ireteniile nevinovate de la bunic, ori acesta din urm[ a c[zut ]n mintea nepo\elului, de vreme ce, trecut de optzeci de ani, dup[ ce afl[ c[ Gugu\[ ascunsese lum`n[rile ]ntr-o m[nu=[ —, „a adus de la deal ghiocei, a ]nconjurat m[nu=a cu floricele =i gr[ia cu d`nsa: — O venit prim[vara, Gugu\[!“ Sub influen\a nepo\elului sau ]n virtutea metodei de crea\ie a scriitorului, ]ntemeiat[ pe respectarea valorilor etice supreme, care Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 345 se cer prezentate ]n mod ingenios ]n cartea pentru copii, bunicul se „copil[re=te“ c`nd zugr[ve=te un c`ine pe c[su\a r[mas[ pustie, iar „cu vopseaua care ]i r[m`ne mai face ni=te g[ini pe u=a de la poart[, c[ s-au cam ]mpu\inat cele din[untru“. Bunicul e — dincolo de atare ciud[\enii =i „copil[rii“ — ]n\elept c`nd ]i l[mure=te lui Gugu\[ c[ „umbl[ ]n genunchi prin ograd[“, deoarece „seam[n[ floarea-soarelui“ =i c[ ]n general „trebuie s[ faci m[car oleac[ de lumin[ pe unde mergi“. Vorba citat[ la urm[ n-ar fi pl[cut[, dac[ n-ar fi „preg[tit[“ de ocupa\ia concret[ a per- sonajului care umbl[ ]n genunchi, pentru c[ altfel ]l dor =alele. Mai mult, c`nd ograda se lumineaz[ puternic de la p[l[riile de floarea-soarelui, bunicul deseneaz[ un cal, c[ruia ]i pune „o stea ]n frunte“, iar lui Gugu\[ ]i face „un soricel pe cu=m[“. Steaua =i soarele mic sunt dou[ simboluri, ]n care ]i intuim pe bunic =i pe nepo\el. }n felul acesta nuvelele lui Spiridon Vangheli ]=i afirm[ un solid poten\ial cognitiv, instructiv, educativ. Gugu\[, ca de altfel =i alte personaje pl[smuite de scriitor (Ciubo\el, Titiric[), se dovede=te o permanen\[ a vie\ii cititorului care nu preget[ s[ se aplece asu- pra c[r\ilor ce-i sunt destinate. Dar Spiridon Vangheli este poet nu numai ]n sensul c[ prozele sale au un caracter prin excelen\[ poetic. O ]ntreag[ carte Balade confirm[ alesele sale calit[\i de poet inspirat, autentic. Drept ex- emplu ]n aceast[ privin\[ ne serve=te balada +alul verde. Este o alegorie, ]n centrul c[reia se afl[ o mam[ ]mpov[rat[ cu copii, ]n numele c[rora ea se jertfe=te pe deplin. E =i balada o ]mpletire ingenioas[ de real =i fantastic, de vreme ce mama porne=te la curtea Soarelui, trec`nd prin |ara Pelinului =i prin |ara Nop\ilor, apoi converseaz[ cu Luna, care de altfel ]i explic[ metafora scoas[ de autor ]n titlu: „ — Bine, zise Luna,/ Fac pe voia ta,/ Dar s[ =tii, femeie,/ C[ la fundul traistei/ Este un =al verde —/ C`nd ]l pui pe umeri,/ Nu te po\i mi=ca“. 346 Ion Ciocanu Mama detest[ moartea din considerente etice supreme: „ — Ce s[-i faci, preabun[,/ +alu-i tot al nostru./ Fiii dac[-ar cre=te/ +i s[-=i afle rostul“. P`ndit[ mereu de corbi, ]ntruchipare a for\elor r[ului, care p`n[ la urm[ ]i fur[ traista cu zilele ce-i mai r[m[seser[, mama este o expresie des[v`r=it[ a d[ruirii definitive spre binele copi- ilor s[i. Impresionant este fiul cel mare, unicul care ]n\elege dintr-o dat[ c[ mamei ]i r[m[seser[ numai „f[rm[turi de zile“. Balada impresioneaz[ prin dramatismul ei, prin dialogurile succinte =i caracterizante, prin interoga\iile retorice menite s[ pun[ =i mai bine ]n lumin[ starea mamei. Ca ]n operele folclorice, natura particip[ activ la derularea subiectului (liric), adeverind acela=i spirit animist, de care sunt p[trunse =i majoritatea nuvelelor scri- itorului, =i acela=i zbor ]ndr[zne\ al fanteziei personajelor/autoru- lui, care ]i ajut[ acestuia din urm[ s[ promoveze ]n mod capti- vant mesaje etice importante.

BIBLIOGRAFIE SELECTIV{ Raisa Suveic[, Miracolul cotidianului, Chi=in[u, Ed. Lumina, 1968. Ion Ciocanu, Spiridon Vangheli: „Balade“. — }n cartea lui: „Articole =i cronici literare“, Chi=in[u, Ed. Lumina, 1968. Mihai Cimpoi, Spiridon Vangheli. — }n cartea lui: „Alte disocieri“, Chi=in[u, Ed. Cartea moldoveneasc[, 1971; Spiridon Vangheli. — }n cartea: Mihail Dolgan, Mihai Cimpoi, „Crea\ia scriitorilor moldoveni ]n =coal[ (Liviu Damian, Petru Zadnipru, George Meniuc, Spiridon Vangheli)“, Chi=in[u, Ed. Lumina, 1989. Eliza Botezatu, Spiridon Vangheli. — }n cartea ei: „Literatura moldove- neasc[ pentru copii“, Chi=in[u, Ed. Lumina, 1984. Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 347 Serafim SAKA

Prozatorul =i publicistul Serafim Saka s-a n[scut la 16 martie 1935 ]n comuna Vancic[u\i (Bucovina). A absolvit Universitatea Pedagogic[ „Ion Creang[“ din Chi=in[u (1959) =i Cursurile supe- rioare de regie =i scenaristic[ din Moscova (1967). A lucrat un timp ]n presa periodic[, impun`ndu-se aten\iei publice prin articole curajoase de o verv[ ne]nt`lnit[ la colegii de breasl[. S-a produs ]n cinematografie, prin scenarii pentru scurtmetra- jele F`nt`na =i Piatr[-piatr[. +i-a ]ncercat puterile ]n poezie =i ]n dramaturgie, realiz`ndu- se ]ns[ plenar ]n publicistic[ (Aici =i acum, 1976; Pentru tine bat , 1988; Basarabia ]n Gulag, 1995) =i ]n proz[ (Era t`rz`u, 348 Ion Ciocanu 1968; V[mile, 1972, Chi=in[u; 1990, Bucure=ti), Linia de plutire (1987, Chi=in[u; 1993, Bucure=ti). A activat ]n domeniul traducerii artistice, oferind cititorului versiuni rom`ne=ti inspirate ale unor opere dramaturgice din Alek- sei Ostrovski, Maksim Gorki, Vasilii +uk=in, Aleksandr Vampilov, Viktor Rozov etc. Este laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova (1990).

Ca publicist, Serafim Saka a f[cut epoc[ ]n literatura rom`n[ din Republica Moldova prin cartea sa de interviuri Aici =i acum. Ingeniozitatea cu care-=i „descosea“ interlocutorii, complexitatea problemelor puse ]n discu\ie, arta de a construi dialogul p`n[ a-l ]ncheia cu o expresie incitant[ a mesajului urm[rit =i promovat, f[r[ ca interesul cititorului s[ scad[ pe parcurs, i-au fost recunos- cute de la bun ]nceput. Ba nu numai recunoscute, dar =i luate „]n considera\ie“, de vreme ce p`n[ =i din corectura manuscrisului au fost scoase momente =i episoade care ar fi putut tulbura lini=tea func\ionarilor. }n maniera sa profund individual[, cu ]ntreb[ri- fulger pline de ]n\elesuri, alteori — de sub]n\elesuri, cu paranteze nea=teptate/neb[nuite, menite s[-l a\`\e pe interlocutor, s[-l pre- dispun[ ori chiar s[-l oblige la dest[inuiri esen\iale, apoi s[-l fac[ =i pe cititor s[ cugete intens, autorul spunea pe nume unor lucruri prea pu\in mediatizate ]n epoc[. Drept c[ o f[cea prin mijlocirea unor personalit[\i ale timpului. Nu este cazul s[ discut[m, aici, despre „personajele“ dia- logurilor lui, deoarece Serafim Saka =i le alegea dup[ unicul cri- teriu valabil: s[ genereze idei ]ndr[zne\e ori s[ le accepte pe ale publicistului =i s[ aib[, prin urmare, ]ndr[zneala de a le rosti, ar- gumenta, ap[ra, promova. „}n literatur[ nu exist[ popoare mari =i popoare mici“, r[spundea Ion C. Ciobanu la o ]ntrebare „sub- versiv[“ a publicistului, =i faptul ]nsu=i c[ poporul „moldovenesc“ ap[rea egalat oarecum cu popoarele civilizate =i libere era un semn concret al ]ncerc[rii de a ie=i din cadrul arhiideologizat al indica- \iilor „de sus“. Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 349 Acela=i lucru ]n privin\a specificului crea\iei literare. Autorul ]ntreab[ direct: „Ce loc ocup[ ura, dragostea =i alte sentimente tari ]n crea\ia dumneavoastr[?“, la care Ion C. Ciobanu r[spunde instruindu-ne estetic: „— }n literatur[ =i art[ se porne=te din cu totul alt[ parte. Nici de la ur[ =i nici de la dragoste, ci de la anu- mite r[ni, chiar personale. Cum porne=te scoica r[nit[ s[ fac[ per- le, tot a=a porne=te =i un artist s[ creeze, ]n t[cere, singur arz`nd. Japonezii — ]ntruc`t am ajuns la perle — au descoperit secretul r[nirii scoicii, sporind pe cale artificial[ num[rul scoicilor produ- c[toare de perle. — Dar au ajuns la infla\ie, care a cobor`t pre\ul perlelor. — Concluzia: s[ nu simul[m r[nile, fiindc[ =i o dragoste ne]mp[rt[=it[ poate genera o carte mare“. Ast[zi o afirma\ie ca cea din r[spunsul lui Ion C. Ciobanu pare un loc absolut comun. Dar ]n contextul timpului ar fi suficient, credem, s[ ne amintim c`t de mult s-a discutat despre desp[r\irea dintre Gheorghe =i Rusanda, personaje din povestirea Frunze de dor, sau dintre P[v[lache =i Vasilu\a din drama Casa mare de Ion Dru\[, ca s[ ]n\elegem c[ disputan\ii aveau motive serioase pentru a pune ]n aten\ia publicului cititor afirma\ii ca aceea c[ „=i o dragoste ne]mp[rt[=it[ poate genera o carte mare“. Un alt intervievat, Vladimir Be=leag[, nu f[cea, la prima vede- re, dec`t s[ se dest[inuie cum a lucrat la romanul s[u Zbor fr`nt, dar s[ nu uit[m c[ apelul scriitorului la soliloc era, la 1966, un lucru principial nou ]n literatura de la est de Prut =i explica\iile romancierului se dovedeau extrem de instructive. La ]ntrebarea publicistului „Ce te-a f[cut s[ crezi c[ erai gata s[ scrii frumosul roman Zbor fr`nt?“ Vladimir Be=leag[ \ine o adev[rat[ prelegere valabil[ =i azi, cu at`t mai mult ]n aprilie 1972, c`nd a fost defini- tivat dialogul: „N-am =tiut =i nu m-am g`ndit niciodat[ s[-l scriu. Cu at`t mai mult nu pot =ti dac[ ]ntr-adev[r este, cum zici, fru- mos. A fost o idee schi\at[ ]ntr-o povestire de vreo c`teva pagini, pe care am pierdut-o. Odat[ ]ns[, fiind ]ntr-un moment de mare 350 Ion Ciocanu durere sufleteasc[, am ]nceput s[ scriu ca s[ scap de ea. Ie=ea sau nu ie=ea, asta nu avea nici o importan\[. Era un moment de desc[rcare a sufletului. Cam acesta a fost contextul psihologic in- terior. De multe ori nu import[ subiectul pe care \i-l alegi, ci pro- pria ta stare sufleteasc[ interioar[, ]n care te afli ]n momentul scrisului. Cineva spunea c[ un artist trebuie s[-=i doreasc[ toate nenorocirile care pot exista ]n via\a sa. E o idee crud[, dar ce s[-i faci, asta e. Uneori nenorocirile ]l ocolesc pe om, =i atunci te pomene=ti c[ le caut[. Crea\ia merge m`n[ ]n m`n[, a= zice, se sincronizeaz[ cu durerea. }ntr-o atmosfer[ de calm, lini=te sau, cum spuneau grecii, ataraxie, nu se na=te nimic de seam[, valoros...“. Mai transcriem c`teva afirma\ii deosebit de importante ale scri- itorilor intervieva\i de Serafim Saka, pentru a face palpabil[ ideea c[ Aici =i acum a fost o carte ]ndr[znea\[ =i principial ]nnoitoare ]n contextul timpului, ]n parte r[m`n`nd =i azi o publica\ie util[ =i pl[cut[: „Sunt recunosc[tor clipelor de drastic[ ]ncle=tare, de incertitudine, tocmai pentru c[ ele mi-au dat pre\ul adev[rat al cuv`ntului limpede, spus la timp“, „B[nuielile dau c`mp imagi- na\iei. Sunt un fel de opere deschise. Adic[ con\in o doz[ de a=teptare, de neprev[zut, de neordonat... — ]ntr-un cuv`nt, sur- priza sau cel pu\in a=teptarea ei. Iat[ de ce lumea umbl[ la fot- bal. Meciul, de=i se desf[=oar[ dup[ anumite reguli, con\ine o doz[ de neprev[zut. Acest neprev[zut n-ar strica deloc =i c[r\ilor“ (Liviu Damian), „Majoritatea tainelor literare \in de incon=tient“, „Una din bolile mele mai vechi este laconismul. O fraz[ ]n plus m[ poate trezi noaptea s-o =terg“ =i „Chipul artistic este cifrarea unui g`nd sau a mai multor g`nduri ]ntr-o culoare =i o dimensiune sau ]n mai multe culori =i dimensiuni“ (Ion Dru\[), „A evada dintr-un mediu, a te ridica deasupra lui, chiar ne]n\eles pentru moment, este o condi\ie a scriitorului de azi“ (Aureliu Busuioc), „Timpul intern se exprim[ prin bucuriile, dramele, visele, limitele, contra- dic\iile ascunse ]n ad`ncul fiin\ei noastre. De multe ori noi nu =tim cum =i ce s[ extragem din noi ori, mai degrab[, nu avem Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 351 curajul s[ scoatem ceva. De aceea r[t[cim ve=nic printre clasici. Or, noi ar trebui s[ fim nu at`t influen\a\i de formula artistic[ a clasicilor, c`t integra\i ]n angrenajul sufletesc al acestora“ (Gri- gore Vieru). Aici =i acum nu este numai despre literatur[ =i litera\i. Se- rafim Saka a reu=it s[ pun[ ]n circula\ie o seam[ de idei =i atitu- dini ale c`torva pedagogi, medici, juri=ti, ecologi=ti, ca urm[- toarele: „S[tilii veacului nostru — diverse industrii, ]ntreprinderi mari =i mici, procese de chimizare a agriculturii... — ar trebui s[ ]ntoarc[ din nou ]n propriul lor circuit tehnic, pentru depoluare, purificare =i re]ntrebuin\are, apele uzate“ =i „Micile ]ntreprinderi, unit[\ile industriale =i tehnice, sc[pate sau neluate ]n vedere, po- lueaz[ ]n mod barbar apele =i mediul... Pe=tele de la Glodeni miroase a petrol! Se ]ntreab[: de unde se ia petrol la Glodeni?“ (Valeriu Ropot). Serafim Saka apeleaz[, fire=te, la „t[ierea firului ]n patru“, care constituie metoda unanim cunoscut[ =i recunoscut[ a autorului de interviuri de oric`nd =i de oriunde. De fiecare dat[ ]ns[ el adaug[ acestei metode =i ceva personal, caracteristic numai eului s[u. +i ]n modul de a ]ncepe dialogurile, =i ]n felul de a „]ntre\ine“ flac[ra inspira\iei celor care i se dest[inuie, =i ]n felul de a ]nche- ia discu\iile el =i-a ]nsu=it o anumit[ art[ care face ca interviul s[ dep[=easc[ ]n chip sigur condi\ia unui act pur cognitiv, informa- tiv, instructiv. Dialogurile sale se apropie de opera propriu-zis artistic[, gra\ie pl[cerii care ne ]nso\e=te ]n procesul lecturii. Pl[cerea vine, ]nainte de toate, dintr-o spontaneitate cuceritoare, de parc[ nici cel care ]ntreab[, nici cel ce r[spunde nu =i-ar fi rev[zut textele dup[ stenografiere sau dup[ ]nregistrarea pe banda magnetic[. Mai e =i elementul surprizei, dictat de abilitatea cu care au- torul ]i „a\`\[“ pe interlocutori sau de improviza\ia-fulger pe care o face el drept r[spuns la o apostrofare a intervievatului sau la o tentativ[ a acestuia de a curma dialogul. 352 Ion Ciocanu }n fine, Serafim Saka este psiholog =i ]n interviuri, =tiind pe cine cum s[-l „porneasc[“ ori s[-l „pun[ la punct“ f[r[ s[ dea gre=. O evolu\ie ]n totul salutar[ a publicistului a atestat cartea Pen- tru tine bat... }n condi\iile restructur[rii =i transparen\ei gorba- cioviste Serafim Saka ]=i dezv[luia ca niciodat[ p`n[ atunci calit[\ile de artist =i cet[\ean ]n articole ca Tragic aerostat (a c[rui incisivitate s-a dovedit at`t de puternic[, ]nc`t a speriat p`n[ =i pe redactorii de bun[ credin\[ de la editur[, care l-au l[sat din- colo de copertele c[r\ii), Mecena\i =i imitatori =i „Luceaf[rul“ la 25 de ani. Cu toate c[ ]n fosta U. R. S. S. era deja declarat[ desc[tu=area con=tiin\ei omului, un articol ca „Mecena\i =i imita- tori“ nu putea s[ apar[ liber ]n R.S.S.M. =i autorul l-a publicat mai ]nt`i ]n s[pt[m`nalul curajos =i liberal „Literaturnaia gazeta“ din Moscova, de unde a fost preluat de „Literatura =i arta“. Ascu\imea v[zului interior, agerimea scrut[rii problemelor cul- turii =i ]n genere ale vie\ii noastre din anii „stagn[rii“ brejneviste se conjug[ perfect — ]n Mecena\i =i imitatori — cu o verv[ stilis- tic[ f[r[ egal la noi. Verbul lui Serafim Saka este t[ios, proble- mele abordate de el apar ]n fa\a cititorului ]n toat[ acuitatea lor, stilul expunerii m[re=te considerabil pl[cerea lecturii. }ntr-o epoc[ de huzur =i l`ncezeal[, c`nd anomaliile vie\ii erau decretate tabu, am avut parte =i de o ]ndrumare gre=it[ a procesului literar, =efii respectivi manifest`nd o vigilen\[ ucig[toare a tot ce era viu, s[n[tos =i cu perspectiv[. }n loc s[ ]ncurajeze cunoa=terea apro- fundat[ a realit[\ii =i diversificarea iminent[ a modalit[\ilor lite- rare, ei sus\ineau „o art[ mult mai subtil[, arta de a manipula via\a, m[sur`ndu-le pe toate cu propriul lor ar=in de-o =chioap[“, drept care literatura nu putea nicidecum dep[=i „un nivel literar direct propor\ional cu orizonturile ]nchise =i competen\a profe- sional[ a celor care au condus-o...“. Convingerea publicistului era c[, „atenu`nd conflictele, ]mbl`n- zind problemele =i pudr`nd realitatea, nu f[ceam dec`t ne autopul- verizam, ajut`nd ]n felul acesta minciunii s[ ]ngenuncheze adev[rul“. Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 353

Serafim Saka, Vasile Coroban, Petru Zadnipru, Liviu Damian =i al\i colegi de breasl[ cu Simone de Beauvoir =i Jean-Paul Sartre la Chi=in[u. De vin[ a fost atmosfera infect[ a epocii de stagnare, care s-a manifestat ]n cultivarea de la tribun[ =i de la cap[tul nev[zut al firului de telefon a unor opinii unilaterale asupra realit[\ii =i, ]n consecin\[, asupra artei: „Pornind de la premisa c[ prosperam vertiginos ]n toate domeniile de activitate, literatura =i alte arte erau nevoite s[ c`nte voios =i s[ danseze v`rtos, chit c[ ]n reali- tate r[gu=iser[m de-a binelea =i =ontorogeam de am`ndou[ pi- cioarele“. }n aceast[ manier[ =i cu aceast[ verv[ e scris[ ]ntreaga carte Pentru tine bat... Acum ne vedem nevoi\i s[ z[bovim, fugitiv, asupra celei de-a treia c[r\i de publicistic[ a lui Serafim Saka, Basarabia ]n Gu- 354 Ion Ciocanu lag, carte de cea mai stringent[ actualitate ]n condi\iile c`nd o mare parte a cona\ionalilor no=tri ]nc[ n-au con=tientizat barbaria =i genocidul pe care ni le-au aplicat ru=ii =i ]n genere sovieticii, prin politica de teroare pe teritoriile noastre, prin deport[rile masive =i omorurile ]n mas[, operate ]n 1937—1938 ]n fosta Re- public[ Autonom[ (Transnistria) =i ]n 1940, 1944, 1949 =i mai ]ncoace ]n raioanele din dreapta Nistrului. Or, toat[ lumea =tia de lag[rele naziste Buchenwald, Dahau =. a., dar nici p`n[ ]n prezent nu to\i cunosc adev[rul despre lag[rele K. G. B.-ului comunist Minlag (Inta), Recilag (Vorkuta), Morlag (Kol`ma) etc. +tiind totul despre ciuma brun[, noi nu =tiam nimic despre ciuma... ro=ie. De aceea scriitorul ne informeaz[, pe scurt: „Nu este corect =i nici cre=tine=te s[ compari ororile comise de dou[ regimuri criminale, dar dac[ totu=i am face-o, cele pe care le-au comis bol=evicii contra propriului lor popor =i contra po- poarelor cotropite sau anexate le-ar ]ntrece pe departe pe cele comise de nazi=ti, fiind f[r[ ]ndoial[ cele mai odioase crime din ]ntreaga istorie a omenirii“. Basarabia ]n Gulag ]nseamn[ dezv[luirea concret[, pe baz[ de exemple vii, a adev[rului despre Rusia =i ru=i ]n rela\iile lor cu noi, rom`nii de pe ambele maluri ale Nistrului. }n acest sens cartea lui Serafim Saka este una de c[p[t`i pentru ori=icare dintre noi. Dest[inuirile celor care au p[timit (Dumitru Crihan, Dumitru Osi- pov, Vadim Pirogan, Alexandru Usatiuc, Gheorghe Sp[taru, Vasile |epordei =. a.) constituie, luate laolalt[, o lec\ie ]n urma c[reia chiar cel mai slab elev poate ]n\elege esen\a rolului nefast al Rusiei =i al ru=ilor ]n destinul nostru oropsit. Serafim Saka a avut in- spirata idee de a discuta =i despre rela\iile noastre cu Rusia =i ru=ii de azi, mai exact — despre conflictul armat de la Nistru din 1992, pus la cale ]n Kremlin, despre posibilit[\ile =i c[ile Unirii noastre cu Patria istoric[ Rom`nia, despre necesitatea con=ti- entiz[rii de c[tre fiecare dintre noi a adev[rului =tiin\ific =i istoric (a se vedea dialogurile sus\inute cu Dumitru Jantoveanu =i Ana- Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 355 tol Plugaru; din ultimul cit[m c`teva afirma\ii concludente: „Ru- sia nici nu poate ]n\elege c[ nu are ce c[uta ]n mun\ii Pamirului, ]n Karabah, Abhazia =i Transnistria“, „To\i acei ce s-au n[scut =i au tr[it aici de la 1812 ]ncoace (cu excep\ia perioadei 1918 — 1940) au =tiut despre rom`ni numai at`t =i numai aceea ce a g[sit de cuviin\[ ma=ina ruseasc[ de stat s[ le spun[“, „Ne-am fi putut reuni cu |ara, dac[ basarabeanul, moldoveanul ar ]n\elege c[ numai =i numai cu Rom`nia putem fi cineva pe aceast[ planet[. S[ fii at`t de singur ]ntr-un ocean slav =i s[ nu ]n\elegi acest lucru este mai mult dec`t o eroare istoric[“, „Noi suntem ]nc[ r[t[ci\i, ame\i\i de otrava, de m[tr[guna asta slav[...“). Basarabia ]n Gulag este expresia dens[ =i concludent[ a unor adev[ruri social-politice pe care mai avem a le con=tientiza. Pecetea unicit[\ii =i inconfundabilului marcheaz[ =i activitatea lui Serafim Saka — nuvelistul =i romancierul. Dac[ ]n publicis- tic[ el a introdus ]ndr[zneala unor ]ntreb[ri prea pu\in obi=nuite ]n contextul timpului, iar prin mijlocirea interlocutorilor bine selecta\i =i abil „descusu\i“ — =i cutezan\a unor r[spunsuri pe po- triva ]ntreb[rilor, ]n nuvelele de ]nceput prozatorul a ]ncercat o scriitur[ singular[ ]n contextul literar est-prutean, O lec\ie de omenie sau La masa t[cerii cucerindu-ne mai cur`nd prin setea autorului lor de ]nnoire a stilului, a limbajului. Cu timpul Serafim Saka a trecut la roman, dar ]nc[ o nuvel[ a sa trebuie pomenit[ aici, de vreme ce nici Vasile Coroban, criticul erudit =i de mare autoritate ]n epoc[, n-a fost ]n m[sur[ s[-i aprecieze noutatea, modernitatea. Numind-o „povestire ]n stil modern“, criticul obiecta c[ ]n ea „comportarea grotesc[ (autorul nu poate evita exagerarea!) a eroilor ne ]ndep[rteaz[ considerabil de pulsul vie\ii“. Totu=i, autorul studiului Romanul moldovenesc contemporan n-a pu- tut s[ nu ]ncline spre ceea ce aducea proasp[t scriitorul prin nu- vela sa }ntoarcerea noastr[ de o clip[: „Experien\a lui Saka e interesant[, ]ns[ numai ca experien\[“ (p. 279). (Anticip`nd, 356 Ion Ciocanu putem spune aici c[ nuvela ]n cauz[ a constituit, ulterior, punctul de plecare pentru romanul Linia de plutire.) Modernitatea anun\at[ ]n nuvelistica scriitorului s-a f[cut sim\it[ cur`nd ]n romanele sale. V[mile, de exemplu, a st`rnit critici aspre, autorul rev[z`ndu-l serios de c`teva ori. }n varianta Editurii Ulise din 1990 sunt indica\i anii 1971—1979; 1986. Ar fi instructiv[ o analiz[ comparativ[ a edi\iilor romanului. Aici ne referim la edi\ia 1990, subliniind de la bun ]nceput c[ autorul se dovede=te un spirit totalmente refractar practicilor ]nvechite, scri- iturii mimetice, calapoadelor „literare“. El g`nde=te pe nou, asimil`ndu-=i temeinic experien\e artistice ]n adev[r moderne. }n planul din fa\[ e un personaj original, arhitectul Delaoancea, ne]n\eles/neacceptat de conducerea institu\iei ]n care a lucrat cu d[ruire, cu ]ndr[zneal[ =i, ]n fine, cu rezultate notorii. }ntr-o clip[ de fierbin\eal[, cauzat[ de punerea la conservare a proiectului s[u inovator, Delaoancea ]=i prezint[ demisia: „V[ rog s[ ne izb[vi\i pe Noi de Voi“ (e chiar cererea pe care a scris-o ziaristul Saka, nevoit — =i el — s[ plece, pe timpuri, de la serviciu, din cauza unor =efi obtuzi). Captiv al apartamentului s[u, Delaoancea tr[ie=te o criz[ acut[, dialogheaz[ intens cu so\ia sa, Irina, cu vecinul s[u, Gologan, =i — mai ales — cu... sine. Dialogurile =i monologurile sunt de o verv[ rar ]nt`lnit[, v[dind firea complex[ a protagonistului romanului, p[trunderea lui la r[d[cina relelor ce dominau activitatea arhitec\ilor. „Tot umbl`nd ]ncolo =i ]ncoace prin c`t \inea holul-salon, din c`nd ]n c`nd ]=i arunca ochii prin voalul transparent de la fereastr[, prin care se vedeau ]n acea diminea\[ nemaipomenit de clar cele trei etaje =i macaraua, bra\ul ]nalt al c[reia ]ncremenise de dou[ luni peste un ]nceput de nou etaj. Al treilea din cele dou[zeci =i opt proiectate. O speran\[ ]n care ]=i ]nmorm`nta un trecut arhitectural =i peste care credea s[-=i ]nal\e alte vis[ri. Arhitecturale, dar =i omene=ti, dac[ Irina a atins cota de sus a discordiei, pun`nd um[rul acolo unde era toc- mai cazul s[ se fac[ zid de netrecut. Pentru c[ ceea ce propunea Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 357 Delaoancea era la acea faz[ un copil nou n[scut care avea nevoie de condi\ii de cre=tere: dragoste, m`ng`iere, iar ]n cazul lor — =i un pic de curaj =i o absolut[ neteam[ c-ai putea pierde ceva. }ntr- un cuv`nt, cutezan\[, =i nu coautorat! Convingeri, =i nu dubii, ]ndoieli =i dubluri care s[ trezeasc[ spiritele nec[ut[toare de noi posibilit[\i de ]n[l\are ]ntr-o zon[ declarat[ seismic[, ca, p`n[ la urm[, s[ porneasc[ demolarea ]n mas[ a centrului. C[ doar n-ai s[ te ]ntinzi la nesf`r=it cu cele cinci-nou[ etaje...“. Era proiectul care-i luase „mul\i ani de munc[ =i c[ut[ri“ =i care fusese calificat de Consiliul superior al arhitec\ilor ca o nou[ variant[ a vechii Utopii... Situa\ia era agravat[ de faptul c[ pentru conservarea proiectu- lui se pronun\ase, ]n cele din urm[, =i Irina. De aici tensiunea extrem de ]nalt[ a textului, tensiune care se transmite molipsitor cititorului, mai ales c[ ]ntreg textul e pres[rat cu fraze de un colorit inconfundabil. De exemplu: „}n loc s[ se spun[ sincer, deschis =i cu toat[ principialitatea, — de care d[m tot mai rar =i mai rar dovad[, — c[ nu avem o experien\[ anume, c[ nu ne b`ntuie prea mari doruri de ]n[l\are, c[ avem o tehnologie ]napoiat[, voi teoretiza\i seismele...“, „Orice dovad[, adus[ colectiv contra unui individ ]n lipsa acestuia, s-a dovedit, de cele mai multe ori, scornire, minciun[ =i dezm[\ moral...“, „C`t[ grij[, tovar[=i, pen- tru cei care au uitat c[ mai au — pe l`ng[ strictele dumnealor preocup[ri =i griji personale — =i grija vie\ii la c`rma c[reia au fost pu=i!“, „Dac[ ne g`ndim numai la azi — =i deprin=i cum suntem s[ t[r[g[n[m =i s[ tragem m`\a de coad[ —, mai ]ntot- deauna =i ]n toate vom ajunge a doua zi. Pomenindu-ne ]n felul acesta toat[ vremea ieri. Azi tr[im ieri-ul nostru arhitectural, m`ine vom tr[i azi-ul =i abia poim`ine va fi azi pentru noi“. Am transcris aceste exemple pentru a eviden\ia =i natura g`ndurilor/ideilor/atitudinilor lui Delaoancea, =i stilistica romanu- lui, verva scriitorului, puterea de seduc\ie a frazei acestuia, cu 358 Ion Ciocanu condi\ia — desigur — c[ cititorul a ]n\eles regimul stilistic al ope- rei, s-a aclimatizat la el =i e ]n m[sur[ s[-l savureze. Dar toate acestea constituie planul prim, de suprafa\[, al V[milor. }n ad`ncimile sale romanul vizeaz[ ]ntreaga concep\ie de via\[, de g`ndire =i de existen\[ a epocii de stagnare, con\inutul lui ideatic fiind unul de cea mai mare gravitate etic[ =i social[. Se adaug[ dezinvoltura scrisului ]nsu=i, pl[cerea cu care Se- rafim Saka descoper[ la tot pasul expresia pitoreasc[, adesea para- doxal[, pune ]n lucru am[nunte =i detalii de o apreciabil[ putere sugestiv[, ca statueta lui Nefertiti =i ceasul oprit la ora =ase, echiva- lent al opririi vie\ii ]ns[=i ]n tot timpul reflec\iilor, dialogurilor =i monologurilor lui Delaoancea, decor care se schimb[ brusc =i radi- cal ]n finalul romanului, imprevizibil, pitoresc =i foarte sugestiv: Delaoancea „apuc[ ur`\enia de Cap — aceast[ nou[ re]ntrupare a faraoanei — =i, ridic`nd-o sus, c`t putu de sus, ]i f[cu v`nt de podea. O detun[tur[ puternic[, una ca de supersonic la dep[=irea vitezei rivale, umplu spa\iul din jur. Capul r[mase ]ns[ ]ntreg, de parc[ ar fi devenit ]ntre timp de bronz. }ncremenit[ p`n[ atunci la ora cea mai de jos — =ase —, pen- dula ]=i relu[ tic-tacurile =i, odat[ cu ele, timpul ]ncepu s[ se mi=te =i el ]n casa arhitectului...“. Spiritul inovator, iscoditor am zice, modelarea inspirat[ =i origi- nal[ a frazei, privirea scrut[toare ]n psihologia =i mentalitatea oamenilor din preajm[ au conlucrat eficient la elaborarea romanu- lui Linia de plitire. Mai pu\in dramatic ]n sensul sond[rii interi- orului de c[tre personajul principal, acest roman cuprinde, ]n schimb, o lume relativ variat[ de personaje, majoritatea din lumea artei. Liantul romanului este Costin, fost cronicar teatral =i stu- dent, nevoit s[ p[r[seasc[ Chi=in[ul pentru mult timp (ceea ce ]n epoca stalinist-brejnevist[ nu era o raritate). Acum Costin se ]ntoarce =i-=i g[se=te fo=tii cunoscu\i ]ntr-o degradare general[, pe care ]ns[ ei, fo=tii cunoscu\i, nici n-o con=tientizeaz[. A fost nevoie s[ revin[ la ba=tin[ un Costin care s[-i vad[ =i s[-i ]n\eleag[ Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 359 ]n esen\a lor mocirloas[, v[duvit[ de ideal ori m[car de tendin\a spre acesta. La vorbele lui Alecsandru, poate cel mai curat la su- flet dintre fo=tii cunoscu\i, c[ „prostia asta omeneasc[ se \ine de noi ca molusca de fundul cor[biei =i ne trage, p`n[ la urm[, la fund“, Costin reflecteaz[ lucid =i ]n\elept: „}n fiecare din noi exi- st[ o linie de plutire care ne arat[ c`t poate suporta — =i bune, =i rele — o via\[ de om, dar =i via\a ]n general...“. Toate personajele romanului — Jelea, Leon Cavalul, zis =i Solo, Coca, Alec, Jorj etc. — apar raportate, ]ntr-un fel sau altul, la aceast[ linie de plutire, ]n func\ie de care cititorul le intuie=te nive- lul de moralitate =i demnitate. Linia de plutire este, a=adar, o metafor[ care semnific[ iner\ia =i lipsa de elan ]ntru dep[=irea acesteia, personajele romanului compl[c`ndu-se ]ntr-o existen\[ precar[, amintind prin ceva literatura modernist[ cu vie\i e=uate, degradate, pierdute din cauza unei ambian\e care nu stimuleaz[ afirmarea, ascensiunea, perfec\iunea moral[ a omului, ]n particu- lar a omului de art[. Serafim Saka a avut — =i ]n cazul acestei opere — intui\ia unor adev[ruri nu doar par\iale (pe care le-au ]n\eles mul\i ]nc[ ]n epo- ca stagn[rii), ci a adev[rului general, g[unos, chiar putred. Apoi a avut priceperea de a-l dezv[lui cu mijloacele sale, prin dialoguri de mare putere caracterizant[, prin observa\ii fine, concentrate ]n formule memorabile, ca aceea dintr-o replic[ a lui Jelea: „S[ fii Cezar =i s[ te temi de propria ta moarte, ca cel mai nenorocit =oricel prins ]n curs[, — asta se cere acum de la mine... Iar eu am ]nv[\at s[ fiu ori una, ori alta. Ori =oricel, ori ]mp[rat... Este peste puterile mele s[ tr[iesc pe scen[ — =i c`t mai natural posibil — ceea ce n-am avut de unde vedea nici m[car ]n vis! S[ fi fost vreodat[ la Roma, s[ fi urcat, m[car p`n[ la jum[tate, pe vreo piramid[... A=a ]ns[ ce m[ fac eu cu psihologia mea brigadie- reasc[..?“, prin metafore ca cea din titlu =i prin simboluri ca ace- la al becurilor aprinse — ]n noapte — de Alec „s[ se vad[ p`n[ h[t departe ]n cele patru z[ri...“. 360 Ion Ciocanu

BIBLIOGRAFIE SELECTIV{ Ion Ciocanu, Virtu\ile colocviului. — }n „Cultura“, 1976, 27 noiembrie; Din fr[m`ntul necunten al vremilor, Chi=in[u, Ed. Literatura artistic[, 1988; Spunerea adev[rului necesar. — }n cartea: Serafim Saka, „Pentru tine bat...“, Chi=in[u, Ed. Literatura artistic[, 1988; Carte de c[p[t`i. — }n „|ara“, 1995, 29 august. Mihai Cimpoi, Postfa\[. — }n cartea: Serafim Saka, „Linia de plutire“, Chi=in[u, Ed. Literatura artistic[, 1987. Dan M[nuc[, Un romancier =i trei personaje. — }n „Luceaf[rul“, 1991, nr. 32. Ioan Adam, Dincolo de oceanul Prut. — }n „Vocea Rom`niei“, 1994, 27 aprilie. (Reprodus ]n „Literatura =i arta“, 1994, 18 august.) Lauren\iu Ulici, Un prozator basarabean. — }n „Rom`nia liber[“, 1994, 3 august. Nicolae Negru, }n\elegerea suferin\ei. — }n „Basarabia“, 1996, nr. 5-6. Arcadie Suceveanu, Cavalerul lui Altceva. — }n cartea lui: „}nfruntarea lui Heraclit“, Chi=in[u, Grupul editorial Litera, 1998. Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 361 Dumitru MATCOVSCHI —

romancierul <

In vasta crea\ie a lui Dumitru Matcovschi, prezentat de noi mai ]nainte ca poet, un loc important ocup[ operele ]n proz[. La drept vorbind, primul roman al scriitorului — Duda (1973) — este mai cur`nd o proz[ poetic[, prin ceva amintind de stilul volumului ]nt`i al „R[d[cinilor sunt amare“ de Zaharia Stancu. Acela=i filon liric este p[strat ]n B[tuta (1975), Toamna porum- beilor albi (1979), Focul din vatr[ (1982) =i Roman teatral (1984). Romanele lui Dumitru Matcovschi sunt inegale, ]nainte de toate din cauza insuficien\ei — ]n unele — a materialului epic concret =i obiectiv, a c[rui explorare de c[tre autor, fie =i cu mijloace =i procedee lirice, s[ poat[ produce impresia de sondaj ad`nc ]n psi- 362 Ion Ciocanu hologii =i mentalit[\i umane. Judecat printr-o atare prism[, Toam- na porumbeilor albi constituie o reu=it[ a scriitorului; fiind liric, poetic, acesta e concomitent cel mai dramatic =i chiar cel mai tragic dintre toate. Tustrele cuvintele din titlu sunt simbolice, au o real[ capacitate de sugestie. Toamna nu este numai anotimpul c`nd se desf[=oar[ ac\iunea =i c`nd Valentin al lui Lisandru Povar[ se ]ntoarce acas[, s[ le spun[ p[rin\ilor c[ se ]nsoar[. El se dovede=te, p`n[ la urm[, epoca rodului agonsisit de Lisandru Povar[ =i care urmeaz[ s[ fie d[ruit: omenia, grija pentru aproapele, bun[tatea originar[. Porumbeii semnific[, pentru protagonistul romanului, o per- manen\[ a sufletului, o sete a acestuia de frumos. Albul e puritatea imaculat[ a sim\irii =i cuget[rii protagonis- tului romanului, verificate ]n ciocnirea tragic[ a lui Lisandru cu un „om negru“. Deosebit de rodnic, sub aspectul semnifica\iilor etice, se prezin- t[ simbolul hulubilor. Pentru Aristid ei sunt ni=te p[s[ri de prins cu undi\a =i de fiert ]n oal[. Pentru Lisandru ]ns[ ei sunt „p[s[ri sfinte, bl`nde =i cumin\i“. Protagonistul romanului are nevoie de hulubi „pentru suflet“. Hulubii l-au ]ntov[r[=it ]n anii de r[zboi. „Cu ochii ]nchi=i se descoper[ deodat[ soldat, la Königsberg... Solda\ii s-au adunat p`lcuri ]n pia\a larg[ =i r`mat[ ad`nc de obuze, hulubii li se a=az[ pe umeri, pe m`ini, pe paturile arme- lor...“. Hulubii lui Lisandru Povar[ fac satul Duda mai frumos. Dar ei sunt p`ndi\i de uliu. E sugestia liric[ a ]ncle=t[rii dintre bine =i r[u, dintre frumos =i ur`t, mai direct spus — dintre Lisan- dru =i Aristid. Este conflictul de baz[ al romanului, generatorul dramatismului necesar operei epice (de fapt, epico-lirice). Lisandru Povar[ este prezentat ]n dou[ planuri diferite, ba chiar nelegate ]ntre ele direct. Planul exterior este schi\at ]n epigrafele capitolelor, care evoc[ locurile de munc[ =i unele fapte ale biografiei pur cet[\ene=ti ale personajului. Dumitru Matcovschi Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 363 nu ]n=ir[ — ]n roman — aspecte ale activit[\ii „de produc\ie“ a lui Lisandru Povar[, concentr`ndu-se asupra lumii l[untrice a aces- tuia. }n rela\iile cu so\ia, cu fiul Valentin, cu finul Fimca =i cu celelalte personaje, ]n aducerile aminte, inclusiv ]n cele legate de fostul lupt[tor pe front Imanuil =i ]n general de aflarea lui ]n focul r[zboiului, la Königsberg), ]n atitudinea sa — fatal[ — fa\[ de Aristid, protagonistul romanului se dovede=te bogat suflete=te, interesant ca personalitate, memorabil ]nainte de toate prin felul de a fi =i prin dramatismul existen\ei sale. Prin mijlocirea lui Lisan- dru Povar[ autorul pune ]n aten\ia publicului cititor probleme „la zi“, ca dispari\ia ima=ului la \ar[, ]mpu\inarea cailor =. a., dar mai ales probleme etice, materializate ]n rela\iile lui cu Aristid. Aristid este un om-fiar[, ]n care apuc[turile de chiabur se ]mpletesc ]n permanen\[ cu ura oarb[ fa\[ de to\i acei care lu- creaz[ cinstit =i ]i cer =i lui s[ nu fure, s[ nu-=i maltrateze so\ia =i propriul s[u fiu minor. Este un personaj prezentat ]n exclusivitate ]n culori negre, fapt regretat de autorul ]nsu=i ]ntr-o interven\ie publicistic[ ]n s[pt[m`nalul „Literatura =i arta“ (1981, 21 mai). O anumit[ complexitate psihologico-intelectual[ a personajului ar fi contribuit la perfec\ionarea romanului. Dar scriitorul are o ]ndrept[\ire: el este chemat s[ vad[ ad`ncimile originare ale r[ului, s[ nu diminueze pericolul pe care ]l prezint[ acesta, s[ nu demobilizeze cititorul pus ]n situa\ia de a lua atitudine fa\[ de tot ce e ur`t, meschin, brutal, josnic etc. Dintre celelalte personaje ale romanului se memorizeaz[ Valen- tin, prin intermediul c[ruia Dumitru Matcovschi evoc[ lumea ora=ului cu problemele, dramele =i ciud[\eniile ei, ce-i drept — nu totdeauna legate de linia principal[ de subiect a c[r\ii (Lisan- dru — Aristid). Unele repro=uri care se cer f[cute autorului ]n privin\a limbii romanului, uneori cobor`t[ la nivelul exprim[rii orale, improvizate, prea pu\in ]ngrijite, cu rusisme =i alte abateri de la firea limbii rom`ne, solicit[ aten\ie sporit[ =i spirit de 364 Ion Ciocanu discern[m`nt din partea cititorilor. Or, atare gre=eli din paginile romanului Toamna porumbeilor albi por fi u=or „corectate“ ]n procesul lecturii.

BIBLIOGRAFIE SELECTIV{ Anatol Gavrilov, Valoarea etic[ a dramelor intime. — }n „Nistru“, 1978, nr. 10. Ion Ciocanu, Ochiul care vede. — }n „Literatura =i arta“, 1983, 21 iulie; Poezia =i dramele vie\ii. — }n cartea lui: „Dreptul la critic[“, Chi=in[u, Ed. Hyperion, 1990. Nicolae Bile\chi, Romanul =i contemporaneitatea, Chi=in[u, Ed. +tiin\a, 1984. Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 365 Nicolae ESINENCU — nuvelistul =i romancierul

Poet din fire, Nicolae Esinencu, despre care am vorbit la capi- tolul poezie, este =i un prozator fecund =i original. La ora actual[ ]n domeniul nuvelei el nu are concuren\i; c[r\ile sale Nunta, La furat b[rba\i, Copacul care ne une=te, Roman de dragoste, Gaura =. a. certific[ o contribu\ie indiscutabil[ la evolu\ia genu- lui. }l caracterizeaz[ o fantezie bogat[, o mare capacitate de a pl[smui universuri ]n care personaje ciudate se simt liber =i ac\ioneaz[ nestingherit, mai ]nt`i spre stupefac\ia, apoi spre satisfac\ia noastr[, a celor care tr[im ]n acelea=i universuri, f[r[ s[ le b[nuim ]ns[ adev[ratele dimensiuni =i esen\e. Am da drept exemplu romanul s[u Un moldovean la ]nchisoare. Dar nu anticip[m. Nicolae Esinencu a debutat, =i ]n proz[, ]n 1968, c`nd — 366 Ion Ciocanu odat[ cu placheta de versuri „Antene“ — i-a ap[rut c[r\ulia de proze scurte Sacla. A abordat schi\a de propor\ii miniaturale, apoi nuvela psihologic[ bazat[ pe imprevizibil =i pe r[sturnarea de situa\ie, cultiv`nd poanta umoristic[ descre\itoare de frun\i =i des- coperitoare de adev[ruri surprinz[toare, a trecut la nuvela de propor\ii medii sau chiar mari, unele fiind considerate — nu f[r[ un anumit temei — romane: Lumina alb[ a p`inii, Doc. Ca =i ]n poezie, ]n proz[ Nicolae Esinencu a dovedit ]ndr[z- neal[, p[trunz`nd ]n esen\a unor fenomene =i dezv[luind ad`n- cimi care speriau regimul totalitar. O ]ntreag[ carte de nuvele scurte — Gaura (1991) — a v[zut lumina tiparului cuprinz`nd numai opere nepublicate, publicate cu inser\iuni „cerute“ de redac\ii sau criticate aspru p`n[ la 1989. Nuvela Doc a fost dis- cutat[ =i recenzat[ la nesf`r=it la Uniunea Scriitorilor =i la edi- tur[, fiind publicat[ t`rziu =i greu la Moscova, ]n 1983, ]n cartea „Pora liubvi“ (]n traducere „Era vremea s[ iubim“), apoi ]n revis- ta „Orizontul“ (1987, nr. 1 =i 2) =i abia ]n 1989 ]n volum aparte la Chi=in[u. Pentru a ne da seama de metoda de crea\ie a lui Nico- lae Esinencu—prozatorul, ne oprim ]n continuare la c`teva nu- vele =i la un roman. Telegrama ni se pare caracteristic[ at`t prin predilec\ia au- torului fa\[ de problemele adolescen\ilor, c`t =i prin modalitatea literar[ ]mbr[\i=at[ de el. Dac[ osta=ul Sterea a primit telegram[ c[ mama sa e grav bolnav[, ce ar fi mai firesc — s-ar p[rea — dec`t plecarea grabnic[ a t`n[rului la vatr[ =i ]nt`lnirea lui cu fiin\a cea mai scump[ de pe lume? Dar anume aici se ascunde o particularitate a scrisului lui Nicolae Esinencu: autorul Telegramei intuie=te cu siguran\[ c[ o atare „naturale\e“ omoar[ arta, nu stimuleaz[ curiozitatea cititorului, reduce activitatea scriitorului la istorisirea plat[, f[r[ personalitate a unor ]nt`mpl[ri dezar- mante prin linearitatea lor. Osta=ul Sterea prime=te asigur[ri din partea comandamentului unit[\ii c[ a doua zi va putea pleca la mama. Dar ]n zori unitatea e ridicat[ mai devreme dec`t ]n alte Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 367 zile =i e adunat[ la careu. Sterea se fr[m`nt[, camarazii lui se ]ntrec la glume, dar to\i sunt ]n a=teptare: e alarm[, s-a ]nt`mplat ceva ie=it din comun? Odat[ cu personajele c[dem pe g`nduri =i noi, cititorii: s-a zis cu concediul lui Sterea? Ba bine c[ nu! Comandantul a inten\ionat s[-i fac[ o surpriz[ osta=ului exemplar =i-i ureaz[ — solemn, fa\[ de to\i camarazii de unitate! — drum bun la ba=tin[. Este elementul imprevizibil, care adevere=te crea\ia, puterea de imagina\ie a scriitorului, priceperea acestuia de a a\`\a curiozi- tatea cititorului. El intuie=te just farmecul „abaterilor“ de la desf[=urarea a=teptat[ (probabil[) a ac\iunii personajelor =i ne permite s[ ne delect[m, f[r[ s[ diminueze nici c`tu=i de pu\in naturale\ea desf[=ur[rii ac\iunii. Pe tot parcursul nuvelei Telegrama prozatorul r[m`ne fidel acestui mod de a exista literar. Ajung`nd, dup[ unele peripe\ii, cu o anumit[ ]nt`rziere, la halta din apropierea satului natal, osta=ul Sterea nu g[se=te pe nimeni dintre ai s[i. Presupune c[ ace=tia ]l vor fi a=teptat la timpul cuvenit, apoi ... Mai presupune c[, ]n timp ce el se re\inuse ]n unitate =i ]n drum, mama... Totul este at`t de firesc, ]nc`t =i noi, cititorii, c[dem ]n cursa pe care ne-o ]ntinde autorul: ]ntr-adev[r, ]l vor fi a=teptat rudele care-i trimiseser[ telegrama? Mai tr[ie=te oare mama bravului osta=? Apare, tot atunci, Adela, o fat[ din satul lui Sterea. De la d`nsa afl[ osta=ul c[ mama sa e s[n[toas[, nici g`nd s[ boleasc[ =i c[ nimeni dintre ai s[i nu =tie de telegram[, c[ anume ea, Adela, i-o trimisese, din unicul motiv c[ vroia s[-l vad[ =i s[-i spun[ c`t de tare ]l iube=te. Abia acum se dezleag[ toate nodurile nuvelei. Sterea ]ncearc[ multe =i sincere remu=c[ri c[ a fost nevoit s[ procedeze necinstit fa\[ de comandant =i fa\[ de camarazii de serviciu. Cu mama sa nu se ]nt`mplase nimic, iar el a profitat... 368 Ion Ciocanu Nuvela Telegrama este un imn ]nchinat dragostei tinere, ire- zistibile, oarbe ]n cel mai frumos sens al cuv`ntului. Adela este o fire sensibil[, inventiv[ (a se vedea, bun[oar[, cum o „joac[“ ea pe po=t[ri\[ p`n[ reu=e=te s[ afle adresa lui Sterea =i alte adev[ruri despre osta=); mai presus de toate st[ ]ns[ profundul =i sincerul ei sentiment pentru b[iatul ]ndr[git, sentiment care o ]mpinge spre gestul riscant, necugetat, blamabil =i inacceptabil – de a-l chema acas[ din armat[. Puternica iluzie a realit[\ii, f[r[ de care n-am da crezare au- torului, ba chiar am arunca din m`ini cartea suspectat[ de grave denatur[ri ale adev[rului, ne domin[ la lectura ]ntregii nuvele. Dar e =i sondajul autorului ]n sufletele personajelor, =i anume acestea constituie ra\iunea suprem[ a nuvelei. De o savoare deosebit[ este nuvela eseniencian[ Lec\ia. }ntr-o familie numeroas[, de la etaj, se ]nfirip[ un spectacol plin de haz, care p`n[ la urm[ ne pune foarte serios pe g`nduri. Dintru ]nceput so\ul, capul familiei, simuleaz[ c[ cite=te un ziar, ]n adev[r tr[g`nd cu urechea la ni=te dialoguri aspre, cu replici t[ioase =i antrenante, care vin de la vecinii de desubt. Apoi ]n camera lui se adun[, r`nd pe r`nd, ]ntreaga familie, s[ asculte spectacolul „de jos“ („— Acum se vine?! Canalie! Spune pe unde mi-ai umblat... iar la...?!“ etc.). Un moment oarecum important ]n desf[=urarea faptelor nu- velei ]l constituie intrarea ]n camer[ a mezinului, care c[tre ora respectiv[ ar fi trebuit s[ doarm[. Plin de semnifica\ii etice =i catalizator activ al ac\iunii nuvelei se dovede=te apoi venirea t`rzie acas[ a fiicei, Despina. Mai ales purt[rile acesteia le discut[ ]ntreaga familie, ]ngrijorat[ „s[ nu p[\easc[ =i ea ca b[rbatul =i so\ia „de jos“ (“De unde te-ai luat pe capul meu?!“ , „S[ fi =tiut, Doamne! Mama a avut dreptate... tot- deauna mi-a spus: nu te du... tu ]l cuno=ti m[car?! De c`te ori l-ai ]nt`lnit?!“). Nici vorb[, „jos“ se desf[=ura un „spectacol“ extrem de interesant. Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 369 Dar =i „sus“ ]nt`i b[rbatul, apoi copiii, apoi so\ia, pornind — evident — de la „spectacolul“ de jos, se ]nt[r`t[ la discu\ii pitore=ti, p`n[ ajung la replici ofensatoare, mai ales ]n privin\a Despinei, discu\ii care nu cedeaz[ prea mult fa\[ de „spectacolul“ de „jos“. B[rbatul ajunge s[ „descopere“ un sens ad`nc al „ascult[rii“ certu- rilor venite de sub podea: „Las’ s[ asculte =i el... e o lec\ie pentru d`nsul! S[ vad[ ce ]nseamn[ oameni buni =i oameni r[i... Las’ s[ =tie de pe acum ce ]nseamn[ bine =i ce ]nseamn[ r[u! Ceea ce se face jos, e o lec\ie bun[!“ Am expus relativ amplu o mare parte a nuvelei Lec\ia, pentru a demonstra verosimilitatea absolut[ a unei scene de familie ]n condi\iile unui ora= cu case construite primitiv, f[r[ izolarea cuve- nit[, zgomotele dintr-un apartament l[s`ndu-se auzite cu u=urin\[ ]n altul, =i cu oameni „construi\i“ suflete=te =i intelectual de aseme- nea cam anapoda, dovedindu-se profund interesa\i de o eventu- al[ ceart[ a vecinilor =i ded`ndu-se ei ]n=i=i, involuntar =i cu at`t mai concludent pentru stilul lor de a fi, unei certe nu mai pu\in pitore=ti =i blamabile, spre final. Am zis „spre final“, deoarece ]n chiar finalul nuvelei se dezv[- luie ]ntreg adev[rul celor ]nt`mplate =i, totodat[, semnifica\ia etic[ a spectacolului imaginat de autor. Nicolae Esinencu nu este scrii- torul care s[ dea dintr-o dat[ c[r\ile pe fa\[, el ne poart[ cu inge- niozitate permanent[ prin episoade „picante“, unele mai incitante dec`t altele, ca abia ]n final s[ ne ofere surpriza. Or, la etajul „de jos“ nu se certau un b[rbat =i o so\ie, ci loca- tarul de aici punea un picup =i asculta o ]nregistrare pe band[ de magnetofon. El prinsese de veste c[ vecinii „de sus“ urm[resc, sear[ de sear[, „spectacolul“, crez`ndu-l autentic, =i ]i z[d[ra, ]i punea la ]ncercare, le verifica imunitatea la „spectacolele“ str[ine. Micul, Alexei, =i fiica, Despina, apoi chiar locatarul „de jos“ asistau la „spectacol“, dar acesta era al vecinilor „ de sus“, pe care „spectacolul“ „de jos“ ]i pornea, dezv[luindu-le anumite porniri 370 Ion Ciocanu l[untrice =i develop`ndu-le tot at`tea tr[s[turi de caracter dor- mit`nde, latente. Primul, adic[ Alexei, asist[ ]n adev[r la o lec\ie „s[ vad[ ce ]nseamn[ oameni buni =i oameni r[i!...“, lec\ia nefiind ]ns[ a veci- nilor „de jos“, ci chiar a familiei sale. Nicolae Esinencu a g[sit =i de data aceasta ]n realitate o secven\[ pitoreasc[ =i demn[ de pana scriitorului, a reprodus-o cu o fideli- tate exemplar[, pe parcurs proced`nd ingenios la o spectaculoas[ r[sturnare de situa\ie, f[c`ndu-ne s[ urm[rim cu aten\ie (“cu sufle- tul la gur[“) firul ac\iunii, s[ ne alegem cu o surpriz[ descre\itoare a frun\ii =i s[ percepem ]n mod activ, cu gravitatea necesar[, semnifica\ia etic[ deosebit de important[ a spectacolului imaginat =i jucat de el (=i, evident, de personajele sale) ]n chip str[lucit. Aceea=i putere de pl[smuire =i acela=i har al creativit[\ii se v[desc ]n nuvela Copacul care ne une=te. E, ]n fond, o elegie. A murit un t`n[r, =i to\i fra\ii =i surorile de la ora= vin la \ar[, unde locuiesc p[rin\ii lor =i unde urmeaz[ s[ fie ]nmorm`ntat fratele Vologhi\[. Nuvela este o dezv[luire a sentimentelor p[rin\ilor, fra\ilor, surorilor celui disp[rut, a preg[tirilor pentru ]nmor- m`ntare =i praznic. La un moment dat cineva ]=i aminte=te c[ o sor[ a celui disp[rut locuie=te tocmai ]n Siberia; i s-a expediat telegram[, reu=e=te s[ vin[ =i ea? P`n[ una-alta, „prin sat e purtat[ fotografia fratelui. Ieri a murit. Noaptea a fost adus[ fotografia lui ]n sat. M`ine va fi adus =i el. — }l cunoa=te\i? Fotografia o poart[ o feti\[. Nu se =tie a cui e feti\a, precum nu se =tie nici cine a adus fotografia fratelui ]n sat. Dar e dus[ de la poart[ la poart[“. Oamenii privesc fotografia =i reac\ioneaz[ conform psihologiei, mentalit[\ii, ocupa\iilor de moment ale fiec[ruia ]n parte. „S[ nu-l uita\i, zice feti\a =i trece cu fotografia fratelui mai departe. — N-o s[-l uit[m, dr[gu\o, strig[, boce=te v[dana lui |ang[, str`ng`ndu-=i copiii la piept, nici eu n-o s[-l uit, nici copiii mei, c`t vom tr[i... S[-i fie \[r`na u=oar[!...“ Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 371 }n alt mod reac\ioneaz[ \[ranul Bachiu, acela c[ruia nu de- mult ]i murise un fecior, iar acum ]i era pe pat de moarte so\ia: „}=i scoate p[l[ria, s[rut[ fotografia fratelui, ]=i pune p[l[ria =i se-ntoarce la munc[. }nainte de a ridica sapa, ]=i =terge ochii. Pr[=e=te“. Nicolae Esinencu prezint[ pe viu, concret, cu mult[ ]ndem`nare reac\iile fire=ti ale oamenilor, una mai pitoreasc[ dec`t alta, fa\[ de trecerea din via\[ a cons[teanului lor. El „prinde“ sub pana sa portrete fizice =i psihologice ale oamenilor. De exemplu, ale S`rboaicelor (S`rboaica-bunica, S`rboaica-femeia lui S`rbu =i S`rboaica-nora): „Of, mam[, \i-am spus, o repede u=or S`rboaica- femeia lui S`rbu. Al lui ... =i vorbe=te mai ]ncet, c[ se apropie. — De-acum el n-o s[ se mai apropie... se a=az[ mai bine S`rboaica-bunica. — El n-o s[ se mai apropie, dar fotografia lui se apropie =i asta-i ca =i cum s-ar apropia“. Din chiar aceste trei replici spontane cititorul poate intui trei modalit[\i diferite ale oamenilor de a reac\iona la decesul cons[- teanului lor. (Similar[ este situa\ia ]n cazul nurorilor lui Depe=u.) At`ta vreme au locuit ]n sat fra\ii =i surorile celui disp[rut, apoi au plecat to\i la ora=, o sor[ — Elena — ]n Siberia, =i numai unul Vologhi\[ venea des pe la p[rin\ii b[tr`ni (“Apoi el venea des prin sat. Una-dou[ =i amu= ]l vedeai alerg`nd la mama. Ba c-o ma=in[ de lemne, ba c-o ma=in[ de c[rbuni...“). Satul ]i =tia, dar abia acum, la ]nmorm`ntarea unuia dintre ei, ]i afl[ cu adev[rat pe to\i, mai ales pe cel disp[rut. R[zle\i\i ]n diferite locuri de munc[, fra\ii =i surorile se ]mp[cau parc[ bine, dar abia acum, la ]nmorm`ntarea unuia dintre ei, aceast[ dragoste se arat[ ]n toate dimensiunile =i ]=i verific[ tr[inicia. Dispari\ia omului, ]nmorm`ntarea ca ritual ]i servesc proza- torului la dezv[luirea apropierii suflete=ti a familiei, satului, a ]ntregii comunit[\i. Copacul din cimitir ]=i afirm[, ]n nuvel[, valo- 372 Ion Ciocanu rile sale simbolice, dovedindu-se anume un procedeu de sugerare a unit[\ii familiei, =i nu numai a acestei celule a societ[\ii: „Intru pe poarta \intirimului =i pe loc inima mi se str`nge. }n \intirimul ]n care n-am fost de c`nd eram copil. Arunc o privire =i primul lucru pe care ]l descop[r e pomul care st[ de veghe la mormintele rudelor noastre... S[ fie oare, m[ g`ndesc, copacul care ne une=te, nu ne las[ s[ ne pierdem de tot ]n timp?!“ Dincolo de explorarea ritualului cu fotografia fratelui disp[rut, de dialogurile ]n care sunt antrenate personaje inerent diferite =i pitore=ti, de replicile =i monologurile naratorului, Nicolae Esinencu dezv[luie semnifica\ii etice profunde ale copacului din cimitir. „Bunicul, unde a murit? Tocmai la Podul Mare, l-au c[s[pit turcii ]n car. Dou[ s[pt[m`ni, se zice, a umblat str[bunicul p`n[ a g[sit prin p[duri carul r[t[cit cu fiul lui c[s[pit, dar l-a g[sit =i tot aici l-a ]ngropat...“. Dispari\ia fratelui este — pentru scriitor — un prilej pentru verificarea tr[iniciei rela\iilor dintre fra\ii r[ma=i ]n via\[: „M[ uit la pomul care ne une=te =i m[ g`ndesc la fratele meu Alexandru, fratele de al[turi. C`nd l-am v[zut eu pentru ulti- ma oar[? Tr[im ]ntr-un ora=, umbl[m pe acelea=i str[zi, dar c`nd l-am v[zut ultima oar[? Striga ieri la mine c[ nu =tie unde tr[ie=te Alex... Dar el c`nd a fost ultima dat[ la mine? Ieri, c`nd mi-a adus vestea? Dar mai ]nainte?“ Copacul din cimitir este un prilej pentru un necru\[tor exa- men de con=tiin\[: suntem — ]n via\[ — fra\i =i surori sau poate ne amintim de neamuri abia la ]nmorm`nt[ri? Prin arta monologului =i a dialogului, prin oralitatea crengian[ a stilului, prin m[iestria evoc[rii tradi\iilor =i obiceiurilor na\ionale nuvela Copacul care ne une=te certific[ fa\ete noi, deosebite de cele v[dite ]n alte nuvele, ale crea\iei scriitorului. Totu=i, nici o nuvel[ nu e ]n m[sur[ s[ eclipseze romanul Un moldovean la ]nchisoare. Desigur, ]nchisoarea ]nseamn[ limi- tare a libert[\ii =i nu ]ncape discu\ie ce e mai bine: s[ stai la ]nchi- soare ori s[ te afli ]n libertate? Un cet[\ean care a stat ]nchis, Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 373 mai cu seam[ unul care a fost b[gat de sovietici ]n gulagurile staliniste, ar putea protesta categoric ]mpotriva inten\iei ]ns[=i a scriitorului de a prezenta ]nchisoarea ]n culori hazlii, ironice, pozi- tive. Dar Nicolae Esinencu a g[sit =i aici o modalitate principial original[ de a spune adev[ruri dureroase utiliz`nd arma umoru- lui, ironiei, zeflemelii. Chiar faptul c[ Vasile Stelea nimere=te la ]nchisoare pentru c[ l-a dat cu nasul ]n farfurie pe pre=edintele gospod[riei din sat, care nu vroia s[ stea la mas[ cu oamenii sim- pli, st`rne=te z`mbetul =i ne invit[, indirect, s[ credem c[ ]ntrea- ga pl[smuire este o glum[. Dar arestarea de c[tre \[ranul Stelea a celor doi str[jeri ]narma\i care au venit s[-l ia la ]nchisoare? Spectacolul vie\ii unei ]nchisori, cu un adjunct pitoresc, cu o ceat[ de bandi\i =i cu un \[ran care nu v[zuse lumea pu=c[ria=ilor, se las[ parcurs cu o pl[cere cresc`nd[, autorul spun`ndu-ne ceea ce nu se spunea – Doamne ferer=te! — la ora apari\iei romanului s[u. |[ranul Vasile Stelea, cel care de la ]nfiin\area gospod[riei colective nu avusese condi\ii pentru lectur[, odihn[ cultural[, ]nviorare (de diminea\[) etc., ne convinge c[ la libertate se tr[ie=te cu mult mai greu dec`t ]n baraca nr. 9. Romanul este o parabol[ asupra destinului omului de la \ar[ ]n condi\iile gulagului colhoz- nic. Stelea se mir[ sincer c[ abia la ]nchisoare ]=i poate face baie, poate ]nv[\a la =coala seral[, citi =i chiar discuta – ]n mod organi- zat – c[r\i. }n roman sunt intercalate o serie de „Scrisori de dragoste“, ]n care e prezentat pe larg motivul exploat[rii directe =i nemiloase a femeii ]n satele sovietice „libere“. Adev[ruri crunte sunt fixate ]n remarcele scurte =i sprintene ale autorului. De exemplu: „M-am bucurat c`nd am ajuns ]n valea aceea, parc[ te-a= fi v[zut pe tine. Zi senin[, mult soare, lini=te =i — principalul – erau numai fe- mei. +i ]n genere, c`t am mers pe c`mp, am v[zut numai femei lucr`nd“. Un moldovean la ]nchisoare este o od[ ]nchinat[ \[ranului nostru harnic =i cinstit, dup[ cum se prezint[ pe parcursul ]ntregu- 374 Ion Ciocanu lui roman Vasile Stelea, =i —–totodat[ — o ironie pe unde fin[, pe unde t[ioas[ pe seama „libert[\ii“ sovietice, pe care am ]ndu- rat-o =i par\ial continu[m s-o ]ndur[m.

BIBLIOGRAFIE SELECTIV{ Ion Ciocanu, }nsemnele autenticit[\ii. – }n cartea lui: „M[sura adev[- rului“, Chi=in[u, Ed. Literatura artistic[, 1986; O viziune artistic[ asupra pseudoeduca\iei. – }n cartea lui: „Cu fa\a spre carte“, Chi=in[u, Ed. Cartea moldoveneasc[, 1989; O bibliotec[ de literatur[ de sertar . – }n cartea lui: „Reflec\ii =i atitudini“, Chi=in[u, Ed. Hyperion, 1992; Afirmarea valen\elor etice =i estetice. – }n „Limba rom`n[“, 1994, nr. 1. Vlad P`slaru, Fiin\area ]n spa\iul nelocuit (O experien\[ hermeneutic[ la proza lui Nicolae Esinencu). – }n cartea: „Literatura rom`n[ postbelic[ (Integr[ri, valorific[ri, reconsider[ri)“, Chi=in[u, Firma editorial-poligrafic[ Tipografia central[, 1998. III.Literatura DRAMATURGIArom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 375

Fiind ]n mod obiectiv genul literar cel mai complicat, drama- turgia a constituit timp ]ndelungat o problem[ dificil[ a procesu- lui literar din Republica Moldova. Nu pot fi luate ]n serios ]ncer- c[rile absolut anemice de opere dramatice din fosta Republic[ Autonom[ Sovietic[ Socialist[ Moldoveneasc[ =i din primul de- ceniu postbelic. De vin[ a fost nu numai lipsa unor talente vigu- roase, cu experien\[ ]n arta destinat[ scenei, ci =i climatul social- politic =i cultural, la care ne-am referit anterior. Tradi\iile scriito- rilor clasici =i ale celor din perioada interbelic[ nu erau nici m[car cunoscute, nu — mai ales — asimilate organic =i creator de c[tre dramaturgii timpului. Cerin\ele nenum[ratelor hot[r`ri de partid, care preconizau prezentarea omului sovietic biruitor, constructor activ al socialismului etc., nu se ]mp[cau ]n nici un fel cu foame- tea organizat[ de comuni=ti, cu deport[rile ]n mas[ ale intelectu- alilor =i ale \[ranilor ]nst[ri\i, cu povara distrug[toare a impozite- lor =i ]mprumuturilor de stat =i a atmosferei de suspiciune, domi- nant[ ]n societate. D[inuirea timp ]ndelungat a „teoriei“ lipsei de conflict ]n literatura sovietic[, fr`n`nd dezvoltarea ]ntregii litera- turi, s-a r[sfr`nt ]n mod deosebit de nefast asupra dramaturgiei. Primele opere dramatice de dup[ r[zboi — „Lumina“ de An- drei Lupan, „Covorul Ilenei“ =i alte piese de Leonid Corneanu, „Buzduganul fermecat“ de Liviu Deleanu =. a. — sufer[ de nea- junsuri fundamentale, ]ntre care mai cu seam[ de lipsa de veri- dicitate: autorii prezentau colectivizarea =i alte fenomene ale tim- 376 Ion Ciocanu pului f[r[ s[ le integreze ]n atmosfera sinistr[ a timpului. Nici urm[ de foamete, deport[ri, suspiciuni, totul este v[zut ]n culori trandafirii, iar ]n operele cu subiecte din trecut — poporul nostru este prezentat ]n culori triste, exploatat =i ]njosit, din care situa\ie ]l salveaz[, desigur, „marele popor rus“. Nici un autor n-ar fi pu- tut ]ncerca cel pu\in s[ spun[ adev[rul despre omor`rea haiduci- lor moldoveni de c[tre Kutuzov, despre izgonirea limbii rom`ne din biseric[, din =coal[, apoi din toate sferele vie\ii =i trecerea magistral[ la limba „fratelui mai mare“. Nu sunt demne de vreo apreciere „piesele“ lui Iacob Cutcove\chi =i Fiodor Ponomari, ale lui Ramil Portnoi =i Lev Barschi, toate ca- racterizabile prin cuv`ntul „subnivel“. Abia dup[ 1956, dup[ critica necru\[toare a cultului persona- lit[\ii lui Stalin, dup[ „dezghe\ul“ hru=ciovist, ]ncepe s[ se dez- volte — mai ]ncet dec`t poezia =i proza — dramaturgia rom`n[ din Republica Moldova. Dep[=irea subnivelului s-a datorat, evi- dent, =i talentului dramaturgic al unor scriitori, dintre care se cer pomeni\i aici Constantin Condrea (“Copiii =i merele“), Feodosie Vidra=cu (“Dou[ vie\i =i a treia“), Gheorghe Malarciuc (“Nu mai vreau s[-mi face\i bine“), Alexei Marinat (“Curajul b[rba\ilor“), Ana Lupan (“Las’ c[-i bine“), Aureliu Busuioc (“Radu +tefan ]nt`iul =i ultimul“), Andrei Str`mbeanu (“Minodora“), Ion Gheorghi\[ (“Zodia Inorogului“). Cu c`t ne apropiem de zilele de azi, cu at`t mai u=or ne este a numi drame =i dramaturgi, unii afirma\i nu numai la Chi=in[u, dar =i ]n centre culturale din Rom`nia, Bul- garia, Rusia =i din alte \[ri. }n anii ’70—’80 au fost scrise opere dramatice ale c[ror autori dovedeau o ]ndr[zneal[ care dep[=ea cu mult limitele „]ng[duite“ de forurile conduc[toare comuniste: n-au fost „suportate“ de organele de resort nici piesele montate, ca Umbra Domnului de Petru C[rare, Radu +tefan ]nt`iul =i ul- timul de Aureliu Busuioc, nici cele care n-au ajuns pe scena te- atrului, ca Drumul diamantelor de Alexandru Cosmescu. Dar piesele lui Ion Dru\[? se poate ]ntreba vreun cititor curios. Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 377 Dru\[ este — =i ]n dramaturgie — un caz aparte. Dac[ n-ar fi trecut cu traiul la Moscova =i n-ar fi reu=it s[ publice drama Casa mare ]nt`i ]n ruse=te, ca apoi aceasta s[ fie montat[ la Moscova, nu se =tie cum ar fi evoluat Dru\[-dramaturgul. De altfel, chiar dup[ ce drama sa fusese montat[ la Teatrul Armatei un fost se- cretar de partid pentru ideologie ]=i permitea repro=uri dezm[\ate c[ Moscova f[cea r[u sus\in`nd piesa ]n care erau elogiate ele- mente patriarhale etc. Ostil[ ]ntregii literaturi, mai exact — c[ut[rilor creatoare, ]ncerc[rilor de a dep[=i nivelul provincial, „admis“, conducerea de partid =i de stat de odinioar[ ni-=i putea permite s[ deschid[ drum spre scen[ unor opere care dep[=eau m[car ]ntruc`tva nuvelul ei de instruire artistic[ =i estetic[, alt- fel zis — „subnivelul“ pomenit de noi mai ]nainte. O atare „]ndru- mare de c[tre partid a dramaturgiei“ a constituit o fr`n[ diabo- lic[ pus[ de regimul comunist dezvolt[rii artei noastre na\ionale. Teatrele nu puteau apela nicidecum la dramaturgia clasic[ na\ional[, de vreme ce Ion Luca Caragiale sau Barbu +tef[nescu Delavrancea erau... rom`ni =i puteau influen\a negativ asupra „cur[\eniei“ =i „originalit[\ii“ limbii... „moldovene=\i“. Chiar Vasile Alecsandri era v[zut — de conducerea comunist[ — ca un dra- maturg subversiv ]n m[sur[ s[ ne aduc[ aminte c[ suntem rom`ni. }n acest context ne-am limitat mult[ vreme la traducerea =i mon- tarea pieselor unor dramaturgi ru=i — clasici =i contemporani. Dar timpurile se primeneau, ]n literatur[ veneau scriitori care nu mai doreau s[ pactizeze cu „cerin\ele“ satrapilor culturii. Pe diverse c[i ajungeau la noi operele lui Eugen Ionescu =i ale altor dramaturgi moderni, ]n con=tiin\a scriitorilor tineri p[trundeau tot mai ad`nc opere ale dramaturgilor rom`ni de valoare p`n[ s-a ]nfiripat — =i la noi — un anumit gust pentru literatura s[n[toas[, destinat[ scenei. Drept care la ora actual[ se remarc[ prin darul replicii drama- turgice, prin arta dialogului =i prin alte particularit[\i ale genului cel pu\in trei scriitori: Dumitru Matcovschi (Tata, Abecedarul, 378 Ion Ciocanu Ioan Vod[ cel Viteaz =. a.), Nicolae Esinencu (Fumoarul, Taba- chera, Gran pri, Oameni de paie =. a.), =i Iulian Filip (La moara cu pl[cinte =i alte piese pentru copii). Au la activ opere dramatice =i Arhip Cibotaru, Val Butnaru, Gheorghe Urschi, Ion Puiu, Mihai +tefan =i al\i scriitori.

BIBLIOGRAFIE SELECTIV{ Haralambie Corbu, Dramaturgia sovietic[ moldoveneasc[, Chi=in[u, Ed. Cartea moldoveneasc[, 1969. Nicolae Bile\chi, Elemente epice =i lirice ]n dramaturgia sovietic[ moldo- veneasc[, Chi=in[u, Ed. +tiin\a, 1973; Dramaturgia moldoveneasc[: probleme =i valori etice. - }n „Literatura =i arta“, 1978, 23 martie. Dramaturgia. — }n cartea „Istoria literaturii moldovene=ti“, vol. III, Chi=in[u, Ed. +tiin\a, 1988. Ion Ciocanu, }n absen\a discern[m`ntului critic. — }n cartea lui: „Dreptul la critic[“, Chi=in[u, Ed. Hyperion, 1990. Mihai Cimpoi, O istorie deschis[ a literaturii rom`ne din Basarabia, Chi=in[u, Ed. Arc, 1996; edi\ia a II-a, 1997. Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 379 Ion DRU|{ — dramaturgul

Talentatul prozator, despre care am vorbit ]n paginile pre- cedente, =i-a f[cut debutul ]n literatura destinat[ mont[rii sce- nice cu drama ad`nc psihologic[ =i de mare rafinament sub diverse aspecte Casa mare. Au urmat alte opere dramatice, ]n care scriito- rul a v[dit o ]n\elegere profund[ a specificului artei teatrale =i a abordat probleme etice de o importan\[ vital[: Doina, P[s[rile tinere\ii noastre =. a. Drama din prima oper[ numit[ ]n acest compartiment este a Vasilu\ei, femeie ]nc[ t`n[r[, care ]n mod firesc are dreptul la fericire personal[. So\ul Andrei i s-a pierdut ]n r[zboi, fiul Arion ]=i satisface serviciul militar, iar ea ]=i ]mpodobe=te casa cea mare, col\ul cel mai curat =i mai frumos ]ntr-o cas[ de \[ran. 380 Ion Ciocanu +i tocmai ]ntr-o zi c`nd i se p[rea c[ toate se desf[=oar[ nor- mal, ]nt`mplarea o face s[ tr[iasc[ puternic dragostea elevei So- fiica pentru fl[c[ul tomnatic P[v[lache. Pentru acel fl[c[u, care ]i este drag =i ei, Vasilu\ei. Nu z[bav[ ]n casa Vasilu\ei ]=i face apari\ia P[v[lache ]nsu=i. Femeia se pomene=te ]ntre dou[ situa\ii la fel de ]ndrept[\ite: dragostea sa pentru P[v[lache, setea de ]mplinire personal[, dreptul la via\a intim[ furat[ de r[zboi, pe de o parte, =i con=tiin\a v`rstei sale ]naintate, con=tiin\a unei r`nduieli a p[m`ntului, care nu poate fi ]nc[lcat[ f[r[ s[-\i pierzi demnitatea, con=tiin\a adev[rului c[ nu po\i fi fericit dac[ prin gesturile =i ac\iunile tale periclitezi fericirea altuia, ]n cazul de fa\[ — a Sofiic[i, pe de alt[ parte. Vasilu\a a luptat mult cu sine ]ns[=i p`n[ s[ accepte dragostea lui P[v[lache, dar ea lupt[ =i mai mult ca s[-=i insufle c[ trebuie s[ renun\e la o atare fericire. Conflictul nu se desf[=oar[ ]ntre Vasilu\a =i P[v[lache, ]ntre Vasilu\a =i Eleonora, ]ntre Vasilu\a =i Sofiica =. a. m. d. Toate per- sonajele, inclusiv cele trei vecine superficiale, au rolul lor bine determinat ]n dram[, mai cu seam[ Eleonora cu nunta ei imagi- nar[, Petre cu scrisoarea pe care el ]nsu=i o compune, ca s-o ogoias- c[ ]ntruc`tva pe Vasilu\a, nemaivorbind de P[v[lache =i de tat[l s[u, Nistor, sau de tat[l Vasilu\ei, cu citate evocate din Biblie; con- flictul dramei se desf[=oar[ ]n sufletul Vasilu\ei, ]ntre sentimente- le, g`ndurile, atitudinile =i, p`n[ la urm[, op\iunile ei. G[sind ]n sine puteri s[ renun\e la fericirea personal[, Vasilu\a se afirm[ ca personaj de o ad`nc[ semnifica\ie ]n ]ntreaga noastr[ literatur[, nu numai ]n dramaturgie. Ea apare ca expresie vie a sentimente- lor curate =i a ac\iunilor corespunz[toare unor atare sentimente. }n acest sens casa mare se umple de o semnifica\ie etic[ bine definit[: ea simbolizeaz[ acel col\i=or al sufletului, ]n care omul p[streaz[ tot ce are el mai curat =i mai nobil. Drama Casa mare este o oper[ profund poetic[, are un subi- ect bogat, vorbele Vasilu\ei, ca =i ale b[tr`nului ei tat[, comport[ Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 381 semnifica\ii ad`nci ]n context, viorile din amintirile Eleonorei =i alte detalii formeaz[ un al doilea plan al textului, ca =i replica final[ a Vasilu\ei: „Ce p[cat c[ avem numai un singur p[m`nt =i un singur cer deasupra lui...“. Poetic[, ]ntemeiat[ pe simboluri sugestive, axat[ pe alte mo- tive sacre, plin[ de dramatism interior, este =i drama Doina. Nici Tudor Mocanu, protagonistul acestei drame, nu este un per- sonaj simplu, monocolor. El nu e lipsit de virtu\i, ]ntre care dra- gostea pentru valorile na\ionale, simbolizate de nemuritoarea noas- tr[ doin[, despre care unul dintre fiii s[i, Mihai, ajuns scriitor, se exprim[ exhaustiv: „Orice popor, fie el din c`mpie sau de la munte, p[streaz[ pentru zile mari, p[streaz[ pentru zile negre c`te un c`ntec care face s[ tresar[ inima ]ntregului neam. Sufletul neamu- lui nostru r[spunde de fiecare dat[ c`nd ]l cheam[ Doina“. Are =i Tudor Mocanu clipe c`nd „]l cheam[ Doina“. Ascult[ el, ]mpreun[ cu so\ia sa Veta, un c`ntec str[mo=esc interpretat la ra- dio =i „prin \es[tura acelor melodii ]ncep a se cerne... flori de m[r, flori de cire=... iar din ninsoare se arat[ o coast[ de ima=, o st`n[ veche, o a\i=oar[ de fum cu un cioban ]ng`ndurat la vatra focu- lui“. +i mai e ceva: „}ntre st`n[ =i foc cre=te un cop[cel, =i st[ rezemat[ de acel cop[cel o fat[. O simpl[ fat[ de la \ar[...“. Tudor intuie=te c[ aceea e ]ns[=i Doina =i-i l[mure=te so\iei c[ „Doinele celea rar c`nd... rar pentru cine se arat[...“. Este Tudor Mocanu unul dintre ale=ii Doinei? Faptul ]nsu=i c[ personjaul are con=tiin\a existen\ei =i chiar a semnifica\iei c`ntecului c`ntecelor noastre pare s[ constituie un r[spuns pozitiv. Dar scriitorul coboar[ ]n ad`ncul situa\iei imaginate. Doina nu este, ]n concep\ia lui, obiectul unei simple contempl[ri sau admira\ii. Ea vine ]n ograda lui Tudor Mocanu =i ca un examen etic: ]n conversa\ia cu Doina el ]=i dezv[luie propria sa via\[, ]nte- meiat[ pe principii morale absolut str[ine acelei „r`nduieli a p[m`ntului“, c[reia i s-a dovedit credincioas[ Vasilu\a. 382 Ion Ciocanu Tudor Mocanu vorbe=te frumos nu numai despre doin[, dar =i despre neam (la replica unui personaj c[ Doina s-ar putea s[ nu dea pe la ei, Tudor r[spunde sigur de sine: „De ce s[ nu treac[ =i pe la noi, m[i Grigore? Nu suntem noi trup din trupul acestui neam? Nu ne-au b[tut =i pe noi v`nturile, ploile, toate c`te au trecut peste aceast[ mic[ \ar[?“), =i despre demnitate (]n conver- sa\ia cu Doina: „De mic copil, cum se ridic[ cop[cel, omul cat[ cu coada ochiului ]n jur, ca nu cumva s[-l calce cineva pe ce are el mai sf`nt. Demnitatea e ca =i cum ai duce o farfurie cu ap[ pe un v`rf de deget. At`ta e=ti om c`t e plin[ farfuria...“), despre alte valori supreme, dar ]n realitatea vie\ii sale protagonistul dramei este departe de a avea ]n el ceva sf`nt. Chiar so\ia =i-a ales-o, dup[ cum observ[ Doina, „pentru c[ Veta, r[mas[ f[r[ tat[, avea trei hectare de p[m`nt“. Tudor =i-a nenorocit so\ia pentru c[ t`njea dup[ hectarele date ]n gospod[ria colectiv[, de a ajuns biata Vet[ s[ se team[ de toate, dup[ cum explic[ Tudor ]nsu=i. Se temea s[ nu fie deporta\i, se temea s[ nu se ]ntoarc[ iar[ foame- tea, s[ nu ]nceap[ un r[zboi, se temea de s[r[cie... }ntr-un context social-politic du=m[nos valorilor umane su- preme Tudor Mocanu se d[ cu „activi=tii“, ca Mircea Moraru din „Povara bun[t[\ii noastre“; fiii lui ascund sfintele icoane ]n poia- ta cu g[ini, iar biata Vet[ ajunge s[ tot aleag[ — via\a ]ntreag[ — fasulele pe care so\ul i le amestec[ de fiecare dat[ c`nd ea ter- min[ s[ le aleag[. }n general Veta este o jertf[ a multl[udatelor odinioar[ „timpuri noi“. Idealul lui Tudor e, acum, lucrul ]n gospod[ria colectiv[, aca- pararea de bunuri materiale, c[p[tuirea cu orice pre\. De dragul comercializ[rii ro=iilor el chiar pe Doina o pune la dispozi\ia achi- zitorului de legume Ivan Afrikanovici, rusul resping[tor care nu recunoa=te alt c`ntec dec`t „Valurile Amurului“. D`ndu-=i seama de existen\a valorilor supreme ale omului =i ale neamului, Tudor Mocanu este un tr[d[tor con=tient al acesto- Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 383 ra. Printr-un atare mesaj Ion Dru\[ a exprimat un adev[r pe c`t de dureros, pe at`t de frecvent ]ntr-o realitate dominat[ de interese practice efemere, de mercantilism ordinar. Dramaturgul nu rateaz[ nici o ocazie de a-=i confrunta per- sonajele cu rigorile timpurilor concrete, care le pun la ]ncercare virtu\ile primordiale =i esen\iale. }ntr-un caz personajul e mai pu- ternic dec`t condi\iile ]n care ]i este h[r[zit s[ tr[iasc[ =i se afirm[ un caracter de om nobil, ca Vasilu\a, ]n alt caz condi\iile de via\[ ]l domin[ =i se afirm[ un personaj mediocru, filistin, ca Tudor Mocanu. P[s[rile tinere\ii noastre este, din acest punct de vedere, o dram[ de o complexitate etic[ avansat[. Exist[ =i aici un perso- naj strivit de condi\iile vie\ii „noi“, Andron, brigadierul care-i spune m[tu=ii Ru\a: „De-ar fi p`ine, ]ncolo om tr[i noi =i f[r[ cocost`rci“, dar personajele principale — Pavel Rusu =i m[tu=a Ru\a — nu sunt at`t de unilaterale =i univoce. Pavel Rusu s-a aflat toat[ via\a ]n focul evenimentelor. A fost, altfel zis, un om al timpului, al tim- purilor, ]ntr-un sens — un sclav al acestora. Cu toate c[ a f[cut mereu bine oamenilor, nu s-a g`ndit la cele ve=nice. M[tu=a Ru\a ]ns[ e o p[str[toare a memoriei, a credin\ei, a frumuse\ii nealterate a satului cu cocost`rci, cu izvoare de ap[ t[m[duitoare, cu oameni care nu uit[ de cele sfinte (a se vedea, de exemplu, dialogul ei cu Paulina). Dar Ion Dru\[ nu recurge la o confruntare direct[ a persona- jelor principale. O particularitate a compozi\iei P[s[rilor tinere\ii noastre const[ ]n faptul c[ personajele principale se ]nt`lnesc fa\[-n fa\[ o singur[ dat[, spre sf`r=itul dramei. Se ]nt`lnesc nu at`t pentru confruntare, c`t pentru a-=i clarifica un adev[r etern — c[ =i unul =i cel[lalt au avut, ]n fond, acela=i ideal ]n via\[, at`t c[ unul =i l-a v[zut simbolizat de cocoare, cel[lalt — de cioc`rlii. E chiar ideea de baz[ a dramei: permanen\a idealului ]n via\a omului. 384 Ion Ciocanu O alt[ particularitate a dramei P[s[rile tinere\ii noastre const[ ]n desf[=urarea permanent[ a ac\iunii pe dou[ planuri — real =i imaginar. Pavel Rusu, afl`ndu-se ]n spital, are deseori vi- suri, prin mijlocirea c[rora scriitorul ]nvie ]n fa\a noastr[ episoade concrete ale vie\ii personajului. Retrospectivele din visurile lui Pavel Rusu cu omul cu ochelari, cu osta=ul, cu fata, cu mama, p`n[ la urm[ chiar cu Domnul, sunt o modalitate impresionant[ de a pune ]n lumin[ momentele de v`rf ale vie\ii personajului sau — ceea ce e totuna — momentele principale ale subiectului. Mai cu seam[ prin aceste retrospec\ii Ion Dru\[ reconstituie ]ntreaga cale a evolu\iei personajului. Cea de-a treia particularitate a compozi\iei dramei P[s[rile tinere\ii noastre o constituie monologul interior. La prima vede- re personajul se dest[inuie prompt, ca ]n orice replic[. Dar nu e numai at`t. La ]ntrebarea lui Pavel Rusu „de unde ai scos-o mata c[ suntem sf[di\i?“ m[tu=a Ru\a nu-i r[spunde direct, ci se spovede=te pe larg, am[nun\it, cu durere: „Atunci, la ]mp[r\eala p[m`ntului, tat-tu m-a b[tut cu opritorile. A fost ca =i cum m-ar fi ucis cu totul...“. Anume ]n dou[ monologuri interioare — unul al lui Pavel Rusu, altul al m[tu=ii Ru\a — se dezv[luie mesajul etic al dramei =i semnifica\ia simbolic[ a titlului. C`nd m[tu=a Ru\a ]i spune lui Pavel Rusu c[ a=teapt[ cocost`rcii, nepotul ]ncearc[ s-o lini=teasc[ =i to- todat[ s[-i dest[inuie propria sa afec\iune pentru cioc`rlii. „S-or ]ntoarce, ]i spune el, cu toate c[, odat[ ce-a venit vorba, mie mai dragi ]mi sunt cioc`rliile. Ce mai pas[re, sfinte Dumnezeule! C`mp arat, sem[n[turi proaspete, zare larg[, cer senin, at`ta-i trebuie cioc`rliei. Se suie sus p`n[ se tope=te mai cu totul =i de acolo, de sus, o zi ]ntreag[ c`nt[, seam[n[, ar[ =i pr[=e=te ]mpreun[ cu \[- ranul...“. La care m[tu=a Ru\a r[m`ne mirat[: „S[ te miri c[ eu, vorbind de cocost`rci, m[ g`ndesc la sem[n[turi proaspete, la cer senin, la zare, iar tu, vorbind de cioc`rlie, iar[ te duci cu g`ndul la acelea=i sem[n[turi, la acela=i cer senin, la aceea=i zare...“. Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 385 }n acest moment esen\ial al dramei Pavel Rusu =i m[tu=a Ru\a rostesc ultimele lor monologuri deosebit de importante. Pavel Rusu: „Nimic de mirare. }n tinere\e to\i vor s[ zboare, to\i ]=i aleg c`te-o pas[re care le este mai drag[. Noi, fiind oameni feluri\i, ne-am ales =i p[s[ri felurite, dar dragostea noastr[ la r[d[cin[ e una =i aceea=i — ar[tur[, sem[n[tur[, zare...“, dup[ care o ]ntreab[ pe m[tu=a Ru\a: „Ei, =i-atunci cum facem — de s[n[tatea coco- st`rcilor, de s[n[tatea cioc`rliilor?“ M[tu=a Ru\a ]n\elege comu- nitatea idealurilor care ]i st[p`ne=te pe am`ndoi =i-i r[spunde „dup[ o scurt[ fr[m`ntare“: „Eu a= zice a=a — s[ ne tr[iasc[ p[s[rile tinere\ii noastre“. Ion Dru\[ are un sim\ fin al replicii, aceasta spune mult ori chiar totul despre personaj, dar =i mai pitoresc este scriitorul ]n remarcele sale. De multe ori acestea nu sunt simple indica\ii pen- tru regizor =i actori, ci adev[rate nuvele lirice de o profunzime aparte. De exemplu, ]n remarca ce ]nso\e=te nunta Dochiei =i a lui Andron: „Muzican\ii, dup[ ce au tot schimbat priviri ]ntre ei, au pornit a ]ns[ila ]ncet, pe departe, un c`ntec de jale, un c`ntec de dor. +i-a desf[cut aripile, s-a ]nfipt ]n ]n[l\imile albastre =i s-a tot dus, ]ncet =i lin, p`n[ s-a topit cu totul undeva h[t, ]n largul cerului... Arcu=ul spune strunelor c[ a fost un mare r[zboi pe p[m`nt, c[ mul\i din cei pleca\i nu s-au ]ntors, dar credin\a celor r[ma=i a fost mai mare dec`t lungul a=tept[rilor... Cele patru coarde sub\iri se ]nfiorau pentru soarta unei fete tinere =i frumoase ce ]=i lega azi via\a de un b[rbat de nimica...“. }mpletire de scene de via\[ cotidian[ =i clipe de descoperire de c[tre personaje a unor realit[\i care din cauza acelui cotidian se retr[seser[ ]n ad`ncul sufletului lor, drama P[s[rile tinere\ii noastre e o expresie dens[ a vie\ii satului trecut prin ]ncerc[ri grele, a oamenilor care ]n forfota zilei au uitat multe lucruri sfinte, dar care ]ntr-un moment decisiv al existen\ei lor se dovedesc ]n m[sur[ s[ con=tientizeze adev[ruri sacre, unicele pentru care face s[ tr[ie=ti. 386 Ion Ciocanu C[ jinduirea, descoperirea =i con=tientizarea adev[rurilor esen\iale ale vie\ii este, de fapt, scopul principal al personajelor dru\iene, se ]n\elege cu toat[ claritatea =i din drama Horia. }n centrul acesteia se afl[ Horia Holban, profesorul de istorie ]ntr-o =coal[ medie, care ]=i propune s[ educe elevii pe baza ]n\elegerii ad`nci a disciplinei predate de el ca via\[ concret[ a unor oameni concre\i, cum sunt chiar ei ]n=i=i. Istoria reactiv[rii, apoi a dis- trugerii =i dispari\iei Clopotni\ei lui +tefan cel Mare, istorie care a stat =i la temelia nuvelei Clopotni\a, formeaz[ nucleul dramei, punctul de intersec\ie a idealurilor, intereselor de moment, setei de c[p[tuire =i a altor aspira\ii ale personajelor. Am pomenit nu- vela Clopotni\a =i este nevoie s[ preciz[m c[ Ion Dru\[ n-a pref[cut pur =i simplu o oper[ epic[ ]n una dramatic[, el a pl[smuit o dram[ autentic[, ]n al c[rei debut nu se ]nfrunt[ Horia Holban =i Nicolai Balta, ci se prezint[ ]n mod neobi=nuit, surprin- z[tor =i pitoresc profesorul Haret =i proasp[tul director Nicolai Balta. Primul explic[ poetic =i just ce ]nseamn[ c`ntecul popular, cel de-al doilea ]=i dezv[luie felul de a fi ]n explicarea a ceea ce se nume=te inim[, organ care ]n concep\ia lui nu este dec`t „un pumn de carne vie. Ca =i pulpa, ca =i falca, ca =i buca, scuza\i de expresie...“. +i Horia e altul dec`t cel din Clopotni\a, el vine la C[priana ca lucr[tor al Muzeului satului, r[m`ne de autobuz =i face cu- no=tin\[ cu Jeannette, care de asemenea e alta dec`t cea din nuve- l[. Construc\ia subiectului, compozi\ia, unele personaje, m[ies- tria replicilor =i alte momente concrete atest[ o oper[ deosebit[ de nuvela despre care am vorbit mai ]nainte. Altceva e faptul c[ =i ]n centrul dramei Horia se afl[ istoria Clopotni\ei lui +tefan cel Mare, personajele principale fiind Horia Holban =i Nicolai Balta cu tr[s[turile de caracter =tiute din nuvel[. Dac[ profesorul Haret ]=i dezv[luia caracterul abia la =edin\a consliului pedagogic, acum =i-l dezv[luie ]n ciocnirea sa cu Balta c`nd acesta calc[ pentru prima dat[ pragul =colii din C[priana. Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 387 Mai pu\in expansiv[ dec`t ]n Clopotni\a, Jeannette este la fel de u=uratic[ ]n dram[, chiar dac[ nici acolo, nici aici nu-l „schim- base“ pe t`n[rul =i frumosul Horia pentru b[tr`nul =i ur`tul Balta. Principalele personaje sunt, deci, acelea=i ca =i ]n nuvel[ =i se caracterizeaz[ la fel ca ]n opera precedent[: Horia Holban =i Maria Moscalu, pe de o parte, =i Nicolai Balta, pe de alt[ parte, se prezin- t[ drept expresii simbolice ale frumosului =i, respectiv, ale ur`tului, ]n ve=nica lor confruntare categoric[ =i principial[. Mesajul etic al dramei Horia — necesitatea ocrotirii ]n fapte a monumentelor noastre de istorie =i cultur[ — este exprimat, =i aici, prin situa\ii de via\[ obi=nuite, pe l`ng[ care se ]nt`mpl[ s[ trecem f[r[ s[ intuim enorma lor importan\[ =i profunda lor semnifica\ie. }n sf`r=it, aceea=i elev[, Maria Moscalu, g[se=te ]n sine puteri s[ recunoasc[ — pentru ]ntreaga clas[ — c[ anume teama de Nicolai Balta a fost cauza c[ nimeni n-a ie=it s[ salveze Clopotni\a. Scriitorul a \inut foarte mult la personajele pl[smuite ]n nuve- l[, la problemele abordate, la solu\iile etice sugerate, de vreme ce a hot[r`t s[ le prezinte =i pe scen[. Frumos =i sf`nt este o alt[ oper[ dramatic[ de mare vigoare artistic[. Trei personaje principale — C[lin Ababii, Mihai Gruia =i Maria, cons[teana celor doi, care au iubit-o =i continu[ s-o iu- beasc[, fiecare ]n felul s[u, — recreeaz[ ]n scen[ o istorie pe c`t de inedit[ prin natura situa\iilor concrete =i prin cutezan\a cobor`rii scriitorului ]n substratul semnifica\iilor etice ale situ- a\iilor, pe at`t de dureroas[ prin adev[rurile dezv[luite, toate av`nd o importan\[ cov`r=itoare pentru acei ce reu=esc s[ le con=tientizeze. Ion Dru\[ porne=te — =i de data aceasta — de la fapte =i situa\ii obi=nuite, banale chiar. Bun[oar[, la un magazin din capital[ sunt aduse =i puse ]n v`nzare ra\e cu capetele sparte, altfel zis — penite de vii. C[lin Ababii, omul care ]ngrije=te o ferm[ ]ntreag[ de 388 Ion Ciocanu p[s[ri, nu poate s[ nu se ia de piept cu v`nz[torul, cu =eful de magazin, apoi cu poli\ia (“cu mili\ia“, ]n vocabularul timpului). Mai ]nainte se ]nc[ierase cu al\i oameni f[r[ suflet, care ]mpu=- caser[ caii din motivul c[ n-au perspectiv[, cu al\ii care d[duser[ la abator vaci ]n perioada c`nd acestea erau pe cale de a f[ta. }n atare fapte fostul osta= de r`nd, om al p[m`ntului, vede s[lb[ticie =i, dup[ cum se exprim[ el, fascism. Ion Dru\[ e un maestru al subtextului semnificativ, al dez- ghioc[rii sensurilor etice ale faptelor obi=nuite, el pl[smuie=te personaje pitore=ti =i respect[ adev[rul psihologic al acestora. Ababii este un om direct, sincer, altruist, dar care nu tolereaz[ nimic din ceea ce-i scade ori p[teaz[ demnitatea. Mihai Gruia este ]n\eleg[tor f[\[ de prietenii r[ma=i la \ar[, necru\[tor cu cei vinova\i fa\[ de oameni =i de tot ce e viu, are fermitate ]n glas, ]n gesturile =i ac\iunile sale, Maria g[se=te ]n sine puteri s[-i dezv[luie lui Mihai adev[ruri importante g[sindu-l tocmai la Moscova sau inform`ndu-l — ]n episoadele imaginare, ]n care se „produc“ numai glasurile celor trei personaje ]n preajma salciei de pe malul R[utului, — asupra unor fapte =i ]nt`mpl[ri. De altfel, aceste „gla- suri“ sun[ de fiecare dat[ ca ni=te expresii concentrate ale sen- surilor profunde ale faptelor =i gesturilor personajelor. C`nd C[lin Ababii nu „aude“ glasul prietenului de copil[rie, el o ]ntreab[ pe Maria ce s-a ]nt`mplat. Aceasta ]i explic[ lucruri absolut primor- diale =i pentru caracterizarea lui C[lin Ababii, =i pentru ]n\elegerea mesajului etic al ]ntregii drame. De exemplu, c[ glasul lui C[lin „zice c[ ]n epoca armelor atomice orice om este r[spunz[tor pen- tru tot ce se face pe lume, altminteri... nimic nu mai are rost, =i dac[ nu te ridici c`nd se calc[ ]n picioare tot ce avem mai frumos =i mai sf`nt...“ sau c[ „atunci c`nd crap[ tavanul, trebuie s[ se g[seasc[ m[car un singur =oricel s[-=i asume r[spunderea pentru cr[p[tura ceea. Altminteri, zice, casa noastr[ se va pr[bu=i ]ngro- p`nd sub d[r`m[turi tot ce-am avut frumos =i sf`nt pe lume“. Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 389 Sub influen\a prietenului =i a Mariei, care ]i „transmite“ mesa- jul, Mihai Gruia descoper[ =i alte realit[\i care fac parte din aceea=i categorie: „... Adu-\i aminte, Marie, pentru c[ ceea ce a fost ]n via\a noastr[, atunci c`nd eram tustrei, a fost frumos =i sf`nt...“. Expresiile sibliniate ]n citatele noastre devin cur`nd un lait- motiv, cu el se ]ncheie drama, ]n episodul de pe malul R[utului, pe locul unde fusese „c`ndva“ o salcie =i se auzeau glasurile per- sonajelor. Acum aici sunt numai Sandu, fiul Mariei, =i Mihai Gruia. Sandu regret[ dispari\ia salciei, ]=i exprim[ temerea c[ pot s[ dis- par[ =i r`ul, =i chiar izvoarele. La care Mihai Gruia spune ceea ce va s[ ]nsemne o alt[ fa\et[ a mesajului etic promovat de scriitor: „Apele nu pot s[ dispar[. Apele ba se revars[, ba ]=i schimb[ al- bia, ba cobor ]n ad`ncuri, dar s[ dispar[ cu totul nu pot, pentru c[ apa, =i aerul, =i cerul e tot ce avem noi mai frumos, tot ce avem mai sf`nt...“. Prin pledoaria pentru valorile umane supreme, realizat[ cu mijloace originale =i memorabile, ]n primul r`nd prin personaje interesante, prin replici pline de sensuri profunde, prin simboluri sugestive, printr-un zbor de nest[vilit al fanteziei, dramele lui Ion Dru\[ sunt o contribu\ie cert[ la dezvoltarea literaturii rom`ne=ti din Republica Moldova.

BIBLIOGRAFIE SELECTIV{ Ion C. Ciobanu, „Casa mare“. — }n cartea lui: „T[ria slovei m[iestrite“, Chi=in[u, Ed. Cartea moldoveneasc[, 1971. Mihai Cimpoi, Crea\ia lui Ion Dru\[ ]n =coal[, Chi=in=u, Ed. Lumina, 1986; Spa\iul sacru. — }n cartea: „Aspecte ale crea\iei lui Ion Dru\[“, Chi=in[u, Ed. +tiin\a, 1990. Andrei Hropotinschi, Problema vie\ii =i a crea\iei, Chi=in[u, Ed. Lite- ratura artistic[, 1988. Nicolae Bile\chi, Ion Dru\[: probleme de ecologie a spiritului. — }n cartea: „Aspecte ale crea\iei lui Ion Dru\[“, Chi=in[u, Ed. +tiin\a, 1990; Tim- 390 Ion Ciocanu pul =i spa\iul ]n viziunea artistic[ a lui Ion Dru\[. — }n: Revist[ de lingvis- tic[ =i =tiin\[ literar[, 1995, nr. 3 =i 4. Gheorghe Mazilu, Permanen\a op\iunilor artistice. — }n cartea: „As- pecte ale crea\iei lui Ion Dru\[“, Chi=in[u, Ed. +tiin\a, 1990. Eliza Botezatu, Dialectica valorilor etice ]n drama P[s[rile tinere\ii noastre. — }n cartea: „Aspecte ale crea\iei lui Ion Dru\[“, Chi=in[u, Ed. +tiin\a, 1990. Vasile Badiu, Versiuni scenice ale dramaturgiei dru\iene. — }n cartea: „Aspecte ale crea\iei lui Ion Dru\[“, Chi=in[u, Ed. +tiin\a, 1990. Valentina Tofan-Botnaru, Interferen\a eticului cu esteticul ]n drama Frumos =i sf`nt de Ion Dru\[. — }n „Limba rom`n[, 1994, nr. 5—6. IV.Literatura CRITICA rom`n[ contemporan[ +I din RepublicaISTORIA Moldova LITERAR{391

Critica =i istoria literar[ din anii postbelici au fost expresii mai directe, de aceea mai monstruoase ale climatului social-politic =i cultural al epocii. }n condi\iile evocate de noi ]n paginile anteri- oare critica =i istoria literar[ aveau misiunea de a veghea respecta- rea indica\iilor lansate cu o consecven\[ diabolic[ de partidul co- munist ]n hot[r`ri speciale =i ]n documentele congreselor =i conferin\elor, de a demonstra viablitatea metodei de crea\ie a „re- alismului socialist“, de a lua ]n toate =i ]ntotdeauna pozi\ie de clas[. Un timp ni se interzicea, ]n principiu, orice referire la crea\ia scriitorilor clasici na\ionali din motivul c[ erau rom`ni, fiind ]n vog[ teoria proletcultist[ despre mo=tenirea literar[ de p`n[ la 1917, teorie ajuns[ la „]nflorire“ ]nc[ ]n anii ’20 –’30 ]n fosta Re- public[ Autonom[ Sovietic[ Socialist[ Moldoveneasc[ prin c[r\i ca „}ntreb[ri literare“ a lui Samuil Leht\ir =i Iosif Vainberg (Tiri=- polea, 1930). Dar =i mai ]ncoace, dup[ ce ]cepuser[ s[ fie editate unele opere ale scriitorilor clasici, din c[r\i erau omise cuvinte =i fraze ]ntregi referitoare la rom`ni =i la destinele istorice ale Basa- rabiei. Nu se putea vorbi despre crea\ia scriitorilor basarabeni ]n cadrul literaturii rom`ne; o ]ncercare a lui Ion Vasilenco – din 1964! — de a pune problema reedit[rii operelor lui Constantin Stere a fost p`n[ la urm[ fatal[ pentru cutez[torul istoric literar. Opiniile oficiale despre natura celui de-al doilea r[zboi mon- dial, despre „binefacerile“ colectiviz[rii agriculturii, despre a=a- zisa prietenie a popoarelor sovietice =i mai cu seam[ cu „marele“ 392 Ion Ciocanu popor rus, apoi nivelul sc[zut al m[iestriei scriitorilor, date fiind necunoa=terea tradi\iilor literaturii clasice =i lipsa experien\ei lor artistice, =i alte fapte concrete au determinat nivelul din cale afar[ de sc[zut al primelor recenzii, articole =i „studii“. De aceea nu este de mirare c[ prima carte de critic[ literar[ postbelic[ — stu- diul despre activitatea lui Ion Canna (1953) – este sub orice nivel, cu toate c[ apar\ine celui mai erudit =i mai talentat critic =i istoric literar al timpului, Vasile Coroban. Situarea pe pozi\iile oficiale (ale partidului comunist) =i inter- pretarea eronat[ a misiunii literaturii sunt principalele neajun- suri ale criticii =i istoriei literare imediat postbelice. S-ar putea spune c[ anume o atare critic[ =i istorie merita „literatura“ care se scria pe atunci. Revirimentul s-a produs ini\ial ]n poezie =i proz[, pe c`nd criti- ca =i istoria literar[ continuau s[ fie superficiale, retrograde =i vulga- rizatoare. De aceea poeme ca „Hat ]n hat =i fa\[-n fa\[“ de Andrei Lupan, povestiri ca „Frunze de dor“ de Ion Dru\[, mai t`rziu ro- mane ca „Povestea cu coco=ul ro=u“ de Vasile Vasilache, sau per- sonaje originale, ca Gheorghe Negar[ din romanul „Podurile“ de Ion C. Ciobanu, n-au fost ]n\elese just la ora apari\iei, au dat na=tere unor ecouri critice totalmente inadecvate =i inacceptabile. Primenirile de ordin social-politic survenite dup[ moartea lui Stalin au constituit premisele unei literaturi autentice =i, respec- tiv, ale unei critici =i istorii literare evoluate. La sf`r=itul anilor ’50 =i ]n anii ’60 se afirm[ tot mai mul\i speciali=ti ]n materie de critic[ =i istorie literar[, care public[ articole, studii =i c[r\i de analize la obiect =i de viziuni sintetice asupra fenomenului literar clasic =i contemporan. Faptul acesta a permis, ]nt`i de toate, s[ fie elaborate o seam[ de prefe\e, absolut necesare, la operele cronicarilor =i ale scriito- rilor clasici reeditate pentru prima oar[ la Chi=in[u, =i culegeri colective de studii asupra vie\ii =i activit[\ii cronicarilor =i scriito- Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 393

Criticul literar Ion Ciocanu =i cunoscutul cercet[tor literar bucure=tean Dimitrie Vatamaniuc. Br[ila, 1991. rilor clasici. S-au eviden\iat ]n aceast[ munc[ de pionierat Vasile Coroban, Ramil Portnoi, Eugeniu Russev, Efim Levit, Ion Vasilen- co =. a. }n r`ndul al doilea, o parte de cercet[tori =tiin\ifici, specializa\i ]n crea\ia cronicarilor =i a scriitorilor clasici, au realizat studii monografice privind via\a =i activitatea scriitorilor din trecut. Astfel, Eugeniu Russev ne-a l[sat c[r\ile Slova cronic[reasc[ — ecou al b[tr`nei Moldove (1974), Cronografia moldoveneasc[ din veacurile XV-XVIII (1977), Cronografia moldoveneasc[ — monument al ideologiei feudale (1982), micromonografiile Miron Costin (1978), Ion Neculce (1980); Vasile Coroban este autorul c[r\ilor Studii =i articole de critic[ literar[ (1959), Stu- dii, eseuri, recenzii (1968), Romanul moldovenesc contempo- ran (1969; ed. a II-a, 1974), Pagini de ciritic[ literar[ (1971), al monografiilor Vasile Alecsandri. Via\a =i opera (1957), Dimi- trie Cantemir — scriitor umanist (1973) =. a.; Ramil Portnoi a 394 Ion Ciocanu editat c[r\ile Analize =i aprecieri (1959), Ecouri critice (1963), Articole critice (1966); Nicolae Corl[teanu – un foarte pre\ios Studiu asupra sistemei lexicale moldovene=ti din anii 1870— 1890 (1964) =i o carte instructiv[ Scriitorul ]n fa\a limbii literare (1985); Gheorghe Bogaci – c[r\ile Pagini de istoriografie literar[ (1970), Alte pagini de istoriografie literar[ (1984); Constan- tin Popovici – studiul Eminescu. Via\a =i opera (1974; ed. a II-a, 1976) =. a. S-au afirmat ca cercet[tori scurpulo=i Efim Levit (Gheorghe Asachi, 1966; Studii de istorie literar[, 1971; File vechi ne- cunoscute..., 1981; Poezia moldoveneasc[ modern[ la ]ncepu- turile ei. 1770 – 1840, 1977; edi\ia a doua, rev[zut[ =i comple- tat[, 1988), Haralambie Corbu (Dramaturgia lui Alecsandri, 1962; Alecsandri =i teatrul, 1973; Statornicirea literaturii moderne moldovene=ti =i problema metodei de crea\ie. 1840— 1860, 1976). Studii aparte =i c[r\i meritorii despre literatura cla- sic[ au scris =i Nicolae Romanenco, Pavel Zavulan, Leonid Curuci, Ion Osadcenco, Laz[r Ciobanu. Cercetarea mo=tenirii clasice continu[ cu participarea unor is- torici literari din genera\iile succesoare, ca Mihai Cimpoi (Narcis =i Hyperion, 1979; ed. a II-a, 1986; Cicatricea lui Ulysse, 1982; Sfinte firi vizionare, 1995), Vasile Ciocanu (Constantin Stamati. Via\a =i opera, 1981; File de istorie literar[, 1989), Gheorghe Mazilu (Lecturi eminesciene, 1990), Iurie Colesnic (Doina doru- rilor noastre, 1990), Lucre\ia B`rl[deanu (Sentimentul naturii ]n poezia lui Eminescu, 1996), Ion Pl[m[deal[ (Un model rom`- nesc de „critic[ =tiin\ific[“ ]n context european, 1996) =. a. La valorificarea mo=tenirii cronicarilor =i a scriitorilor clasici contribuie =i unii cercet[tori relativ tineri, ca Pavel Balmu= =i Vasile Malane\chi. Dou[ c[r\i se cer men\ionate ]n mod deosebit: An- tologia poeziei vechi moldovene=ti de Nicolae Dabija (1987) =i Poe\i de pe vremea lui Eminescu de Eugen Lungu (1990). Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 395 }n r`ndul al treilea, de=i cu o foarte regretabil[ ]nt`rziere, s-a ]nceput cercetarea vie\ii =i activit[\ii scriitorilor basarabeni din perioada interbelic[. +i-au dat concursul cercet[tori din toate genera\iile, eviden\iindu-se Vasile Badiu, Mihai Cimpoi, Pavel Bal- mu=, Vasile Malane\chi, Iurie Colesnic, Alexandru Burlacu. Contri- bu\ii foarte serioase ]n domeniu sunt compartimentele respective din O istorie deschis[ a literaturii rom`ne din Basarabia de Mihai Cimpoi (1996) =i cartea Basarabia necunoscut[ de Iurie Colesnic (1993; cartea a II-a a v[zut lumina tiparului ]n 1997). }n r`ndul al patrulea, ]ncep`nd cu anii ’60 a luat amploare procesul de cercetare critic[ a literaturii contemporane, poate cel

Criticul =i istoricul literar Ion Ciocanu cu un grup de pedagogi, sosi\i din raioanele republicii la perfec\ionare. Printre oaspe\i — cunoscu\ii lingvi=ti rom`ni Mioara Avram, Flora +uteu =i +tefan Cazimir. 396 Ion Ciocanu

Libr[ria „Scripta“ din Chi=in[u. Lansarea c[r\ii Scriitori rom`ni de azi (4 volume) de Eugen Simion. De la st`nga la dreapta: acad. Eugen Simion, pre=edintele Academiei Rom`ne, Anatol Vidra=cu, directorul Grupului editorial Litera, acad. Mihai Cimpoi, pre=edintele Uniunii Scriitorilor din Moldova, Serafim Urecheanu, primarul municipiului Chi=in[u. mai greu de ]nf[ptuit, date fiind condi\iile concrete ]n care s-a scris literatura ]ns[=i =i mentalitatea cercet[torilor forma\i la „=coa- la“ documentelor de partid =i a literaturii aservite regimului co- munist de ocupa\ie. Un exemplu viu de tribut, pl[tit ]n\elegerii pe vechi, ]n spiritul „cerin\elor“ partinice str[ine adev[rului vie\ii, =tiin\ei =i istoriei, ]l constituie „Istoria literaturii moldovene=ti“, vol. 3, partea I, ap[rut[ ]n 1989, c`nd condi\iile social-politice =i Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 397 culturale permiteau =i chiar cereau o viziune nou[ asupra scriito- rilor, operelor, asupra literaturii contemporane ]n ansamblu, vi- ziune care le-a lipsit ]ns[ autorilor volumului la acea or[ a isto- riei noastre. Totu=i, ]n pofida condi\iilor grele, mentalit[\ilor deformate, neajunsurilor =i piedicilor de tot soiul, =i ]n cercetarea procesului literar contemporan s-au afirmat prin articole, studii =i chiar c[r\i criticii Vera Panfil, Argentina Cupcea-Josu, Raisa Suveic[, Simion Cibotaru (foarte valoros prin cercet[rile de arhiv[, dar ]n virtutea func\iilor de\inute – cel mai aservit ideologiei comuniste) =. a. Cur`nd locul acestora l-a ocupat genera\ia lui Mihai Cimpoi, a Elizei Botezatu, a lui Mihail Dolgan etc., de la un timp concu- rat[ s[n[tos de c`\iva critici din genera\ia acum mijlocie — a lui Eugen Lungu, Andrei |urcanu, Tudor Palladi, a Anei Banto=... Se afirm[ tot mai insistent prin articole =i recenzii Mihai Vacu- lovschi, +tefan Hostiuc =i Anatol Moraru. Au reu=it, ]ntre timp, s[ debuteze editorial criticii tineri Alexandru Burlacu (Critica ]n la- birint) =i Iulian Ciocan (Metamorfoze narative). Nu l[s[m f[r[ aten\ie faptul c[ ]n chiar ultimul timp activeaz[ pe ogorul criticii, mai exact al eseisticii critico-literare, o seam[ de scriitori tineri, ca Arcadie Suceveanu, Emilian Galaicu-P[un, Grigore Chiper, Vasile G`rne\, Vitalie Ciobanu, Nicolae Leahu, Mir- cea V. Ciobanu etc. Un cuv`nt aparte se cere spus despre pu\inele, deocamdat[, c[r\i de teorie a literaturii, dintre care men\ion[m volumul colectiv (Vasile Coroban, Vasile Badiu, Leonid Curuci) Studii de teorie a literaturii (1979), lucr[rile Elemente de poetic[ (1970), Versul rom`nesc (1970), Versul modovenesc contemporan (1977) =. a. de Leonid Curuci, Con\inut =i form[ ]n opera literar[ (1972), Frumosul artistic =i valoarea lui educativ[ (1972), Semnifica\ia social-estetic[ a literaturii (1980) =. a. de Timotei Melnic, As- pecte ale conven\ionalului ]n proza scurt[ moldoveneasc[ con- 398 Ion Ciocanu temporan[ (1980) de Elena |au =i Ispita nemuririi de Aurelian Silvestru... Afirma\iile din acest ]nceput de compartiment ne oblig[ s[ conchidem c[ la ora actual[ ]n republic[ exist[ un proces amplu de cercetare =i de evaluare a crea\iei sccriitorilor. Participan\ii ac- tivi la acest proces =i majoritatea recenziilor, articolelor, studiilor =i c[r\ilor acestora sunt nominaliza\i (nominalizate) ]n comparti- mentul Bibliografie selectiv[ al fiec[rui articol =i portret de crea\ie inclus ]n cartea de fa\[. Aici prezent[m pe doi dintre cei mai dota\i critici =i istorici literari: Vasile Coroban =i Mihai Cimpoi.

BIBLIOGRAFIE SELECTIV{ Mihai Cimpoi, Condi\ia criticii literare. – }n cartea lui: „Alte disocieri“, Chi=in[u, Ed. Cartea moldoveneasc[, 1971; O istorie deschis[ a literaturii rom`ne din Basarabia, Chi=in[u, Ed. Arc, 1996; edi\ia a II-a, 1997. Mihail Dolgan, Competen\[ =i obiectivitate — condi\ii indis- pensabile ale recenziei. — }n cartea lui: „Con=tiin\a civic[ a poezi- ei contemporane“, Chi=in[u, Ed. Cartea moldoveneasc[, 1976. Leonid Curuci, Busola filologului-cercet[tor (Scurt ]ndrumar istorico- filologic), Chi=in[u, Ed. +tiin\a, 1981. Ion Ciocanu, Imperativul criteriilor =i principiilor sigure; }n absen\a discern[m`ntului critic. – }n cartea lui: „Dreptul la critic[“, Chi=in[u, Ed. Hyperion, 1990; }n c[utarea numitorului comun. – }n cartea lui: „Reflec\ii =i atitudini“, Chi=in[u, Ed. Hyperion, 1992; Reflec\ii asupra unui debut cri- tic. — }n „Literatura =i arta“, 1998, 4 iunie. Andrei |urcanu, Procesul literar postbelic ]ntre dogm[ =i creativitate. (Prospect la o tem[ a calvarului totalitarist). – }n cartea lui: „Bunul sim\“, Chi=in[u, Ed. Cartier, 1996. Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 399 Vasile COROBAN

N[scut la 14 februarie 1910 ]n comuna Camenca, jude\ul B[l\i, Vasile Coroban a absolvit Universitatea din Ia=i (1935). A fost redac- tor al gazetei antifasciste „Via\a universitar[“. Dup[ 1940 a lucrat gazetar. }n anii r[zboiului a fost profesor de =coal[ medie ]n regiu- nea Kemerovo, ]n 1947 a devenit colaborator =tiin\ific la Institutul de Istorie =i Teorie Literar[ al Academiei de +tiin\e din Republica Moldova, totodat[ de\in`nd func\ia de profesor la Universitate. A decedat la 19 octombrie 1984 la Chi=in[u =i a fost ]nmor- m`ntat ]n satul de ba=tin[.

C[r\ile, studiile, articolele, recenziile =i chiar replicile lui Vasile Coroban formeaz[ o parte deosebit de pre\ioas[ a criticii =i isto- 400 Ion Ciocanu riei literare de la noi. Volumele sale, unele numite mai ]nainte, contribu\iile la preg[tirea multor culegeri colective („Istoria li- teraturii moldovene=ti“, vol. I (1958), „Genuri =i specii literare“ (1963), „Studii de teorie a literaturii“ (1979) =.a.), prefe\ele la sute de c[r\i, rapoartele =i comunic[rile la diverse congrese, conferin\e =i simpozioane, activitatea ]n calitate de autor de manu- ale — toate denot[ o erudi\ie vast[, o capacitate de munc[ demn[ de invidia oric[rui coleg de breasl[ =i — fapt deosebit de impor- tant — un gust artistic =i estetic elevat, o intui\ie critic[ profund[, un spirit analitic =i polemic distins. Vasile Coroban a evoluat ]n permanen\[ odat[ cu literatura noastr[, ba merg`nd mereu ]naintea prozatorilor =i poe\ilor (opere dramatice n-a analizat). Cu toate c[ a pl[tit =i un anumit tribut condi\iilor timpului, mai ales ]n monografia „Ion Canna“ (1953), el a lansat o seam[ de idei care dep[=eau considerabil puterea de ]n\elegere a contem- poranilor ]n privin\a crea\iei scriitorilor clasici, problemei speci- ficului na\ional ]n literatur[ etc. O dovad[ elocvent[ a talentului, erudi\iei, spiritului critic =i a vervei polemice ale lui Vasile Coroban o constituie studiul Roma- nul moldovenesc contemporan. Criticul porne=te de la necesitatea delimit[rii romanului de celelalte specii epice, ]n scopul anihil[rii unor opinii eronate de- spre romanul nostru contemporan, ]n vog[ la ora aceea: „O rigu- roas[ delimitare a romanului =i a literaturii documentare se im- pune ]n cel mai ]nalt grad =i cu at`t mai mult, cu c`t unii scriitori nu respect[ canoanele genului, prefer`nd faptul, am[nuntul docu- mentar (deseori f[r[ deosebit[ importan\[) jocului imagina\iei =i generaliz[rii artistice. (...). Unele romane contemporane moldo- vene=ti (...) nu se ridic[ deasupra momentului istoric ca s[-l cu- prind[ ]ntr-o sintez[, estetic =i etic valabil[ pentru o vreme ]nde- lungat[. Romanul, ]n sensul larg al cuv`ntului, nu ]nseamn[ ade- ren\[ ]ngust[ la actualitate, ci o proiectare a realit[\ii ]n simbol sau parabol[ de semnifica\ie mai mult sau mai pu\in universal[, Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 401 accesibil[ pentru diferite meridiane, unde omul construie=te =i se bucur[ sau ]ndur[ povara vie\ii =i sufer[“. }n continuare Vasile Coroban se refer[ la practica autorilor no=tri contemporani, contur`nd =i mai clar no\iunea de roman „]n sensul larg al cuv`ntului“: „Faptele nude istorice, oric`t de adev[rate =i chiar impresionante, nu constituie un roman dac[ le ]n=ir[m pur =i simplu cronologic, „]nvior`ndu-le“ cu anecdote de mic[ circula\ie, deseori insipide =i triviale, cum se observ[ ]n unele romane contemporane moldovene=ti £...¤. Pe l`ng[ cunoa=terea lucrurilor, sim\ul observa\iei =i darul de narator, mai e nevoie de viziune poetic[ cuprinz[toare, de un stil propriu =i de o limb[ c`t mai bogat[...“. }=i prime=te partea de dojan[, pe deplin meritat[, critica litera- r[, vinovat[ — =i ea — de nivelul sc[zut al romanului contempo- ran de la noi : „Pun`nd accentul mai mult pe tem[, pe actuali- tate, pe faptele narate, critica noastr[ a supralicitat uneori valoarea unor romane, situ`ndu-le pe o treapt[ prea ]nalt[ ]n compara\ie cu c`mpul lor narativ ]ngust =i nesemnificativ“. Pe parcursul studiului Vasile Coroban face dovada deplin[ a ]n\elegerii estetice a romanului, criticul av`nd con=tiin\a adev[rului c[ „drumul artei e mereu acela=i, de la realitatea uman[ =i istori- c[ la simbolul sau parabola artistic[“. Autorul urm[re=te minu\ios evolu\ia epicului =i romanescului ]n literatura noastr[, f[c`nd referiri la snoavele populare, la cronicile medievale, la romanele satirice de tipul „Esopiei“, p`n[ ajunge la romanul-pamflet „Isto- ria ieroglific[“ de Dimitrie Cantemir. Un acut sim\ al discer- n[m`ntului critic ]i ajut[ lui Vasile Coroban s[ disece just lucru- rile. Pe de o parte, „]n Istoria ieroglific[ n-avem dialoguri ca mijloc de relevare a psihologiei personale. Multiplele perora\ii cu inter- cal[ri de proverbe uneori prolixe, puse ]n gura personajelor ale- gorice, apar\in mai mult lui Cantemir dec`t personajelor. N-avem nici ac\iune romanesc[...“, pe de alt[ parte — „totu=i, aceast[ scriere are un fond care \ine de roman. Acesta e fondul caracterologic...“. 402 Ion Ciocanu Cercet[torul depisteaz[ ]n crea\ia cronicarilor mijloace =i pro- cedee care aveau s[ se afirme mai t`rziu ]n roman: detaliul artis- tic la Neculce, poanta ]n snoavele populare, condensarea ac\iunii ]n nuvela Alexandru L[pu=neanul de Negruzzi, pitorescul persona- jelor ]n Istoria unui galben de Alecsandri, comicul de situa\ie ]n pove=tile =i Amintirile lui Creang[, originalitatea na\ional[ a ilus- trului humule=tean =i alte particularit[\i artistice ale crea\iei ace- stuia („A nu explica, ci a sugera — iat[ arta lui Creang[“). Dup[ o atare ini\iere a cititorului ]n problema ob`r=iei romanu- lui nostru, Vasile Coroban vorbe=te la fel de am[nun\it despre ca- racterul estetic al romanului. El citeaz[ cunoscuta formul[ a lui Stendhal (din romanul Ro=u =i negru): „... Un roman este o oglind[, care se plimb[ pe un drum mare. C`teodat[ el reflect[ ]n ochii vo=tri azurul cerului, c`teodat[ — mocirla b[ltoacelor drumu- lui...“, dar tot atunci observ[ — pe deplin just — c[ „estetica oglin- zii e contrazis[ ]n mare m[sur[ de opera lui Stendhal. Dac[ ro- manul ar fi pur[ oglind[, el ar trebui s[ renun\e la orice interpre- tare a vie\ii...“. Ideea despre caracterul creator al reflect[rii realit[\ii ]n roman (=i ]n art[ ]n general) este una extrem de rodnic[ ]n contextul literar de la noi, deoarece anume acestui aspect — de fic\iune — al operei literare nu i s-a acordat, mult timp, aten\ia cuvenit[. Vasile Coroban insist[ ]n aceast[ direc\ie, =i nu f[r[ temei: „... Ro- mancierul francez interpreteaz[ satiric realitatea, iar satira de- formeaz[ obiectele. Apoi sunt cunoscute desele interven\ii autori- ce=ti ]n ac\iunea romanelor, asta la fel nu confirm[ estetica oglin- zii ]n ]ntregime =i textual. Opera lui Stendhal nu e o oglind[ pa- siv[...“. Prin citate din Goethe, Bonnet, Liviu Rusu, George C[linescu, referin\e concrete la romanele lui Dostoievski, Rebreanu, +olohov =i ale altor autori, observa\ii subtile asupra nuvelelor =i romane- lor lui Ion Creang[, Ion Bassarabescu, Mihail Sadoveanu, Ion Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 403 Dru\[ =i ale altor scriitori Vasile Coroban ne incit[ la o ]ndelun- gat[ =i profund[ medita\ie asupra specificului romanului. Dar importan\a studiului Romanul moldovenesc contemporan nu const[ numai ]n explicarea teoretic[ a specificului general =i a particularit[\ilor definitorii ale romanului. Vasile Coroban ]ntre- prinde o analiz[ concret[, sub diverse aspecte, a romanului nos- tru contemporan, bogat[ ]n observa\ii subtile, ]n generaliz[ri ]nte- meiate, ]n concluzii conving[toare. Anume ]n aceast[ analiz[ se v[desc puterea de p[trundere a criticului ]n mecanismul interior al operei literare, discern[m`ntul lui valoric, verva lui polemic[. Pe deplin con=tient c[ arta este o recreare specific[ a vie\ii, cercet[torul ne instruie=te prin exemple vii din crea\ia scriitorilor care la acea or[ constituiau fondul nostru activ de lecturi, ]n par- ticular din operele lui Ion Dru\[. De exemplu: „Crea\ia lui Dru\[ ]=i are originile ]n folclor, ]n dialogul menipeic, ]n carnavalescul nostru popular. Dru\[ are darul de a se transpune ]n situa\ia subi- ectiv[ a eroilor s[i =i de a vedea spectacolul vie\ii a=a cum ]l pot vedea =i sim\i ei. }nzestrat cu imagina\ie stufoas[, acest scriitor prezint[ obiectele nu numai a=a cum sunt ele percepute de oa- menii din popor, ci =i ]n felul cum le poate modifica imagina\ia capricioas[ popular[ dintr-un impuls ironic sau dintr-o pornire tragic[ interioar[. Dru\[... nu se complace ]n descrieri, ci noteaz[ rapid gestul sau raportul dintre obiecte pentru a le prezenta ]nr-o anumit[ lumin[ — comic[ sau tragic[“, „Arta nu reproduce, nu fotografiaz[ realitatea, ci o m[re=te sau o mic=oreaz[ ]n de- penden\[ de tem[ =i de natura, comic[ sau tragic[, a materialu- lui de via\[“, „Realitatea ]ntr-o adev[rat[ oper[ de imagina\ie ar- tistic[ nu se prezint[ numai sub forma ei conceptual[, sub form[ de categorii logice, de date experimentale sau statistice, de fapte verificate =i atestate de bunul sim\ comun, ci include ]n sine =i fenomene care scap[ controlului inteligen\ei, ca senza\ii, percep\ii, incon=tient, subcon=tient, fantastic, oniric...“. 404 Ion Ciocanu Nu dorim s[ m[rim num[rul citatelor menite s[ indice con- cret, pe viu metoda critic[ a lui Vasile Coroban, dar c`teva referin\e la textul studiului se cer f[cute ]n vederea caracteriz[rii mai nuan\ate a stilului critic al autorului. E un stil de o claritate depli- n[, ]ntemeiat pe o logic[ impecabil[ a faptelor literare luate ]n discu\ie, pe paralele, alteori pe contraste ]ntre dou[ tipuri de opere sau ]ntre dou[ niveluri de realizare artistic[ a romanelor, un stil din care nu lipse=te paranteza savant[, alteori — observa\ia ironic[ sau chiar caustic[, un stil ]n care concluzia apare pe deplin argu- mentat[, conving[toare, cititorul ]ncerc`nd pl[cerea ]ncheierii m[iestrite a pledoariei critice. Pl[cerea e cu at`t mai mare, cu c`t Vasile Coroban apeleaz[ la vorba de duh, la butada cult[, la cita- tul concludent etc. Toate acestea se v[desc ]n studiul s[u =i ]n procesul analizei crea\iei lui Ion Dru\[. }n contrast cu un critic moscovit care nu ]n\elegea aspectul social al povestirii Frunze de dor, autorul stidiului explic[, pe ]ndelete, calm, desf[=ur`nd o adev[rat[ pledoarie, p`n[ la urm[ „desfiin\`nd“ opinia recenzen- tului neobiectiv: „}n dragostea lui Gheorghe =i a Rusandei ]=i face ecou sentimentul alien[rii, cauzat de r[zboi, de pierderile irepa- rabile =i dureroase... Existen\a colectiv[, trec`nd prin grele probe, provoac[ anxietatea de care e st[p`nit Gheorghe... Instinctiv Gheor- ghe nu vrea s[ se dezlipeasc[ de p[m`nt, mama noastr[, a tutu- rora. Inten\ia Rusandei de a deveni ]nv[\[toare ia ]n ochii lui Gheorghe propor\iile unui fapt mai mult dec`t dureros; plecarea tinerei fete la =coal[ e o ]nstr[inare pentru el, e o tr[dare a teluri- cului. Dru\[ a prins acest moment, probabil mai mutl intuitiv dec`t voluntar; e un fapt obiectiv pe care nu-l po\i anula prin banale observa\ii critice. }n asta =i const[ indiscutabilul merit al lui Dru\[; el a intuit =i a redat pe cale artistic[ sentimente colective, bucurii =i dureri, nedeform`ndu-le oratoric, ci proiect`ndu-le ]n mari sim- boluri. }n fond, Frunze de dor e o carte optimist[, de solidaritate uman[, c[ci pe fundalul durerii colective a pierderilor se desenea- Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 405 z[ o dragoste curat[, duioas[, icoan[ a n[zuin\elor omene=ti de totdeauna. O dragoste legat[ de p[m`nt, de oameni, de cer =i de stele. +i nu mai pu\in zguduitoare ]n aceast[ carte sunt scenele dramatice, ]n care Dru\[ zugr[ve=te durerea colectiv[... Scriitorului aproape c[ i se impunea s[ modifice finalul roma- nului ]n sens beatitudinal: plecarea la =coal[ =i c[s[toria cu Ru- sanda. Adopt`ndu-se acest final, cel al fericirii comode =i aran- jate compozi\ional, s-ar fi destr[mat ]ntreaga p`nz[ artistic[; ]n loc de vagul nostalgic al dragostei curate ar fi intervenit schema unei fericiri dinainte pl[nuite. Dar asemenea scheme mai avem ]n proza noastr[; ele nu sunt o noutate, ci o calamitate. O butad[ a scriitorului contemporan francez Gilber Sesbron gl[suie=te: „Is- toriile de dragoste nu se termin[ bine sau r[u; ele se termin[ ori nu se termin[“. Observa\ia e extrem de just[, =i Dru\[ a procedat bine, evit`nd un final bun sau r[u“. Alt[ dat[, coment`nd modul ]n care Ion Dru\[ a prezentat =tirea despre sf`r=itul r[zboiului, criticul se refer[ la badea Z`nel, care-=i pierduse fiul =i care „]n renumita ceea zi de prim[var[ mai suspina, umbl`nd prin ograd[... tras la fa\[, cu fruntea plecat[, cu un topora= uitat de mult ]n m`na dreapt[. De o s[pt[m`n[ nimeni nu i-a mai auzit glasul, nimeni nu l-a =tiut c`nd se culc[, c`nd se scoal[. V[z`ndu-l merg`nd, nu te puteai dumeri: se duce omul ista ori vine, duce ceva ori aduce, tocme=te ceva sau stric[...“, Vasile Coroban citeaz[ copios, am[nun\it, cu gust, eviden\iind mai ]nt`i m[iestira cu care scriitorul dezv[luie starea psihologic[ a personajului. Dup[ aceasta comentariul critico-literar devine lesne credibil =i conving[tor: „Sentimentul tragic al durerii de tat[ care =i-a pierdut fiul drag ]n r[zboi se ]nal\[ aici ]n sferele sublimului, tabloul sf`=ietor al suferin\ei interioare a eroului cap[t[ valoare de simbol. Durerea e redat[ ]n semnifica\ia ei universal[ prin nota\ii extrem de simple, prin detalii sugestive de o neobi=nuit[ plasticitate, prin t[cere, indiciu al interioriz[rii profunde a senti- mentului. Gesturile indecise, „topora=ul de mult uitat ]n m`na 406 Ion Ciocanu dreapt[“, r[spunsul nedeslu=it, privirea dezorientat[ sunt elemen- tele psihologice ale situa\iei tragice ]n care se afl[ eroul, ale du- rerii pe care o tr[ie=te un tat[ lovit nemilos... Intensitatea senti- mentului ne cople=e=te =i mai mult c`nd ]ndureratul tat[ se uit[ la topora=, la coada lui lustruit[ de m`inile dibace ale fiului disp[rut. Contactul cu obiectele genereaz[ sentimente. Bastonul vechi al tat[lui lui badea Z`nel simbolizeaz[ cursul ne]ntrerupt al vie\ii, leg[tura dintre genera\ii, care ]l sus\ine pe om ]n dureri- le sale. Badea Z`nel, lu`nd ]n m`n[ acest baston, are sentimen- tul ]mb[tr`nirii sale dup[ lovitura dat[ de soart[, iar trec`nd prin sat cu durerea ]n[bu=it[, sub privirile t[cute ale oamenilor, el cap[t[ dimensiunile simbolice ale durerii ca sentiment general- uman. Schimbul aparent banal de cuvinte cu mo= Andrei („]mb[- tr`ne=te livada“) vorbe=te de acela=i tact artistic al lui Dru\[, de capacitatea de a sugera prin reticen\[ sentimentul. }n dosul acestei reticen\e arde o mare durere p[rinteasc[“. }n aceea=i manier[, ]mbin`nd considera\iile teoretice cu referin\ele concrete la textele dru\iene, explic[ Vasile Coroban multe particularit[\i definitorii ale crea\iei prozatorului care a f[cut epoc[ ]n literatura noastr[: „}ntr-o adev[rat[ oper[ de art[ scriitorul prezint[ adev[rul sub specia particularului, pe cale in- ductiv[, iar nu ]n forma general[, cunoscut[ de toat[ lumea. Nu discursurile oratorice =i intelectul „rafinat“ constituie frumuse\ea unei opere artistice, ci sentimentele exteriorizate simplu, fie chiar =i rudimentar, dar emo\ionant. }n Frunze de dor, a=a cum se ]nt`mpl[ ]ntr-o oper[ de talent, pe primul plan st[ evenimentul asimilat pe cale psihologic[, dar nu cel cronologic. Dincolo de ra\iunea pur[ sim\im durerile =i bucuriile eroilor ]n starea lor ge- nuin[, nativ[...“. Un ultim exemplu referitor at`t la modul ]n care trateaz[ Vasile Coroban crea\ia lui Ion Dru\[, c`t =i la stilul critico-literar de maxi- m[ claritate, polemic =i generator de satisfac\ie intelectual[, este pasajul despre finalul Frunzelor de dor. „S-a mai vorbit =i de faptul Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 407 c[ Dru\[ n-a precizat, n-a motivat p`n[ ]n cele mai mici am[nunte cauzele desp[r\irii lui Gheorghe de Rusanda =i de aceea nu putem afla concret cine e vinovat =i cine are dreptate dintre ace=ti doi eroi, constat[ criticul. Dup[ care explic[: — Dar se =tie c[ o moti- vare riguroas[ documentar[ a fiec[rui pas =i a fiec[rui sentiment al eroului nu e totdeauna un merit estetic. Orice crea\ie artistic[, oric`t de realist[, comport[ =i o parte de mister. Cauzele desp[r\irii eroilor din Frunze de dor sunt ]n definitiv mai mult sugerate dec`t explicate p`n[ ]n cele mai mici am[nunte. Dru\[ las[ s[ d[inuie =i un anumit mister ]n jurul desp[r\irii. Asta se simte din incertitudinea =i angoasele eroilor. Compozi\ia marilor romane las[ totdeauna =i o poart[ deschis[ spre mister“. }n felul acesta autorul ne instruie=te nu numai ]n vederea ]n\elegerii juste a unei opere anumite, dar =i ]n privin\a con=ti- entiz[rii specificului literaturii ]n genere, problema elementului de mister, de exemplu, fiind una esen\ial[ nu numai pentru crea\ia lui Ion Dru\[. Spre regretul nostru, nici Vasile Coroban n-a fost scutit de tributul pl[tit ideologiei comuniste. Afirma\ii conjuncturiste, de apreciere a opiniilor lui Lenin despre art[, a principiului partinit[\ii =i a altor particularit[\i ale realismului socialist, ]nt`lnim =i ]n stu- diul Romanul moldovenesc contemporan. Mai mult, criticul a supraapreciat unele povestiri =i romane care s-au dovedit cur`nd incapabile s[ ]nfrunte timpul. Dar nu aceste neajunsuri =i gre=eli de optic[ asupra unor opere aparte formeaz[ esen\ialul ]n studiul analizat. Esen\ial este faptul c[, fiind elaborat cu dragoste pentru literatur[, constituind o dovad[ a competen\ei autorului ]n do- meniu =i a spiritului lui creator, ne]mp[cat cu pseudoliteratura de p`n[ la primele nuvele dru\iene =i sus\in[tor al noului afirmat ]n proza noastr[ odat[ cu apari\ia povestirii Frunze de dor de Ion Dru\[ (cercet[torul o nume=te roman), studiul certific[ adev[rul c[ Vasile Coroban a realizat prima carte de critic[ compe- tent[, exigent[ =i instructiv[, ]n literatura noastr[ postbelic[. Mai 408 Ion Ciocanu cu seam[ ]n Romanul moldovenesc contemporan Vasile Coroban s-a dovedit un demolator al schemelor =i al platitudinii, un mili- tant activ =i perseverent pentru arta autentic[.

BIBLIOGRAFIE SELECTIV{ Mihai Cimpoi, Vasile Coroban. — }n cartea lui: „Alte disocieri“, Chi=in[u, Ed. Cartea moldoveneasc[, 1971. Gheorghe Mazilu, O con=tiin\[ clar[ a literaturii. — }n cartea lui: „Va- lori =i aparen\e“, Chi=in[u, Ed. Literatura artistic[, 1985. Ion Ciocanu, Vasile Coroban sau r[m`nerea ]n aren[. — }n cartea lui: „Dreptul la critic[“, Chi=in[u, Ed. Hyperion, 1990. Mihail Dolgan, Spirit critic-polemic, dublat de erudi\ie. — }n „Litera- tura =i arta“, 1995, 16 februarie. Andrei |urcanu, Vasile Coroban — un justi\iar ]ntr-o lume a arbitraru- lui. — }n cartea lui: „Bunul sim\“, Chi=in[u, Ed. Cartier, 1996. Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 409 Mihai CIMPOI

S-a n[scut ]n comuna Larga, jude\ul Hotin, la 3 septem- brie 1942. A absolvit Universitatea de Stat din Moldova (1965). A lucrat redactor la edituri =i reviste, consultant =i secretar al Co- mitetului de conducere al Uniunii Scriitorilor, fiind pre=edinte al acesteia (din 1991). A debutat editorial cu micromonografia Mira- jul copil[riei (1968). Principalele c[r\i: Disocieri (1969), Alte disocieri (1971), Focul sacru (1975), Narcis =i Hyperion (1979; ed. a II-a, 1985; ed. a III-a, ]n col. „Eminesciana“ , Ed. Junimea din Ia=i), Cicatricea lui Ulysse (1982), }ntoarcerea la izvoare (1985), Crea\ia lui Ion Dru\[ ]n =coal[ (1986), Duminica valo- rilor (1989), Spre un nou Eminescu (1993; edi\ia a II-a, 1995, Bucure=ti), C[derea ]n sus a Luceaf[rului (1993), Sfinte firi 410 Ion Ciocanu vizionare (1995), O istorie deschis[ a literaturii rom`ne din Basarabia (1966; edi\ia a II-a, 1997), M[rul de aur (1998). Membru de onoare al Academei Rom`ne (1991), membru titu- lar al Academiei de +tiin\e din Republica Moldova (1992), laure- at al Premiului Na\ional (1994).

Cel mai pu\in infectat de viru=ii esteticii marxist-leniniste ]n forma pe care a luat-o aceasta ]n hot[r`rile de partid de odinioa- r[ =i ]n lucr[rile critico-literare ale cercet[torilor din Republica Moldova, Mihai Cimpoi a venit ]n critica =i istoria literar[ de la noi ]mpov[rat numai de lecturi serioase =i ad`nci din esteticieni de mare prestigiu, ca Hegel =i Belinski, =i din clasicii literaturii rom`ne. El a f[cut de la bun ]nceput dovada unui gust artistic =i estetic s[n[tos, fapt care l-a ]ndreptat spre crea\ia scriitorilor au- tentici – mai ales Grigore Vieru =i Ion Dru\[ — =i l-a ]ndep[rtat de pseudoliteratura noastr[ postbelic[, de care nu l-am =tiut pre- ocupat nici chiar sub aspectul atitudinii anihilatoare, ]n general necesar[. Din acelea=i lecturi serioase s-au constituit vocabularul =i limbajul t`n[rului critic, ]nc[rcate cu neologisme =i cu formule care ne cereau consult[ri permanente ale dic\ionarelor; cu tim- pul Mihai Cimpoi =i-a elaborat un stil critico-literar propriu, in- confundabil, concomitent l[rgindu-=i considerabil aria de cuprin- dere a autorilor =i operelor pentru analiz[ =i intrepretare, la ora actual[ aceasta incluz`nd ]ntreaga literatur[ na\ional[ — clasic[, interbelic[ =i contemporan[ — de pe ambele maluri ale Prutului. O erudi\ie vast[ =i temeinic[, un gust artistic =i estetic fin, o p[trundere ad`nc[ ]n esen\a faptelor literare colaboreaz[ efectiv la crearea unor portrete =i imagini ale poe\ilor =i prozatorilor (mai rar — ale dramaturgilor), exegeze incitante prin modalit[\ile criti- cului de a ajunge la miezul intim =i de nedezmin\it al operelor investigate, prin ideile =i atitudinile lansate de el, =i — adev[r deloc neglijabil — prin stilul lui critico-literar original =i sugestiv. Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 411

Mihai Cimpoi, Grigore Vieru =i al\i colegi de breasl[ cu Nestor Vornicescu =i Ion Iliescu. Dou[ exemple concrete ni se par absolut edificatoare sub toate aspectele. Primul ]l constituie studiul Narcis =i Hyperion. Mihai Cimpoi renun\[ din start la ]n=irarea de titluri =i variante ale operelor eminesciene, la caracterizarea etapelor =i perioadelor evolu\iei scriitorului, ci se manifest[ ca eseist preocupat de idei importante, suscitatoare ale interesului public =i definitorii pentru crea\ia ]nainta=ului, dup[ cum este celebrul vers Pe mine mie red[-m[. Scopul exegezei lui Mihai Cimpoi nu este descoperirea sau ve- hicularea informa\iei istorico-literare preexistente eseului s[u =i nici chiar formularea altora, noi, ci interpretarea operelor =i a spiritului care domin[ crea\ia scriitorului, interpretare f[cut[ ]ntr-un mod propriu, dintr-un unghi sub care crea\ia ]naintemerg[torului 412 Ion Ciocanu nu a fost analizat[ anterior cu mijloace eseistice care sporesc ]n chip consdiderabil ponderea elementului sugestiv al investiga\iei criticului. Mihai Cimpoi profeseaz[ o critic[ =i o istorie literar[ estetic[, elementele informativ, congnitiv =i apreciativ, concluziile =i op\iunile sale con\in`ndu-se ]n patosul cu care el discerne, diso- ciaz[ =i promoveaz[ valori literare autentice. Criticul-eseist ]l prive=te pe Eminescu prin prisma oferit[ de ]ns[=i crea\ia lui, consider`nd pe deplin ]ntemeiat c[ poetul ]=i este propriul izvor =i ]ndemn`ndu-ne s[ nu-l c[ut[m nici ]n vedele indiene, nici ]n filozofia shopenhauerian[, nici ]n alte izvoare ex- terioare (chiar dac[ toate acestea au existat =i nu trebuie s[ le ignor[m), ci mai cu seam[ acolo unde el s-a manifestat plenar: ]n poeziile, poemele, nuvelele, fragmentele de roman =i de opere dramatice, ]n bogata =i nici pe departe con=tientizata de noi pu- blicistic[. Eminescu poate fi ]n\eles, ne sugereaz[ Mihai Cimpoi, mai cu seam[ prin prisma eului romantic, a aceluia care nu numai cunoa=te, ci este ]nsetat de cunoa=tere, nu iube=te pur =i simplu, ci este dominat de setea de a iubi. Fiin\[ autonom[, excep\ional[ =i distinct[ de societate, de cultur[, de valori chiar, eul romantic se afl[ — iminent — ]n stare de conflict cu societatea. Pentru a nu fi anihilat de aceasta, el se ]nchide ]n propriul s[u univers, acolo unde individualitatea, personalitatea, unicitatea excep\ional[ nu-i sunt p`ndite de ap[sarea mediului exterior. Dar spa\iul aces- ta l[untric nu este un t[r`m st[tut: starea lui normal[ o constitu- ie c[ut[rile, dezbaterile, luptele. Aspir`nd s[-=i materializeze poten\ele excep\ionale, ]n condi\iile — ini\ial programate — ofe- rite de societate, eul romantic recurge la ceea ce se nume=te monoteatru. Nu este un teatru al unui actor simplu =i unicolor; ]n interiorul eului romantic se con\in universuri umane ]ntregi, aflate ]n fr[m`ntare continu[. }ntr-un anumit sens eul romantic se aseam[n[ cu catargul din poezia eminescian[, care porne=te ]n larguri m`nat de ispita cunoa=terii =i afirm[rii de sine. „Cursul Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 413 liber al catargului e mereu accidentat, =i omul romantic, cufun- dat pe deplin ]n sine, continu[ s[ reflecteze asupra firului ]nc`lcit al vie\ii, asupra genezei lumii, asupra istoriei, asupra s`mburelui r[ului“ citim la un moment dat =i devine clar[ concep\ia eseistu- lui asupra lui Eminescu cel str[b[t`nd calea poetului de la etapa (=i starea) ini\ial[ (Narcis) p`n[ la cea esen\ial[ (Hyperion). Are loc ceea ce Eminescu considera un deziderat al omului pe p[m`nt: „Menirea vie\ii tale este s[ te cau\i pe tine ]nsu\i“. Mihai Cimpoi dezv[luie din interior felul de a fi al scriitorului romantic =i al operelor sale, propune interpret[ri neordinare ale metaforelor =i simbolurilor eminesciene, ne antreneaz[ ]ntr-o lec- tur[ creatoare a acestora. El nu este un critic prea accesibil, de vreme ce se ocup[ de poe\i mari =i de opere profunde, pe care nu dore=te s[ le banalizeze prin comentarii superficiale, aflate de altfel la ]ndem`na tuturor. El este o personalitate care convorbe=te (ca s[ r[m`nem ]n stihia lingvistic[ eminescian[) cu personalit[\i =i are nevoie, prin urmare, de alte personalit[\i, care s[-l poat[ ]n\elege =i, eventual, aprecia. Cel de-al doilea exemplu din crea\ia lui Mihai Cimpoi, f[r[ de care imaginea lui nu este complet[, ]l constituie cartea O istorie deschis[ a literaturii rom`ne din Basarabia. Aceast[ lucrare nu este una de analiz[, ]n care autorul =i-ar fi demonstrat o dat[ ]n plus capacit[\ile exegetice, ci una de informa\ie, erudi\ie, selec\ie a valorilor, ceea ce nu ]nseamn[ c[ elaborarea ei nu i-ar fi cerut antrenarea gustului artistic =i estetic =i a poten\elor valorifi- catoare. Despre unul =i acela=i autor =i chiar despre una =i aceea=i oper[ se pot scrie lucruri diferite — un exeget este mai t[ios ]n expresie, altul mai ]ng[duitor; unul judec[ opera de pe pozi\ii este- tice sigure =i drastice, altul face concesii cerute, chipurile, de tim- pul apari\iei operei =i de alte circumstan\e „atenuante“; or, con- sultarea noii realiz[ri a cunoscutului critic =i istoric literar ne convinge — ]n majoritatea cazurilor — de gustul s[u artistic =i estetic s[n[tos, de atitudinea sa valorificatoare just[ fa\[ de pro- 414 Ion Ciocanu cesul literar din Republica Moldova, de o bun[ capacitate de gene- ralizare, de sintez[, de concentrare la maximum a esen\ei fenome- nelor =i faptelor literare. Mihai Cimpoi descoper[ =i pune la ]ndem`na doritorilor de a cunoa=te o ]ntreag[ istorie literar[ sau poate totu=i mai mult cultu- ral[, care s-a scris ]n Basarabia sau de c[tre basarabeni exila\i nu numai interior (= rup\i de patria noastr[ istoric[, Rom`nia), dar =i exterior (= rup\i de Basarabia, fiind nevoi\i s[ activeze peste Prut, ]n Fran\a, ca Paul Goma, la Moscova, ca Ion Dru\[ etc.) Pen- tru ]nt`ia oar[ g[sim, ]ntr-o singur[ lucrare de critic[, o informa\ie at`t de bogat[ privind personalit[\ile culturale care au activat ]n condi\iile cele mai grele, contribuind la prop[=irea noastr[ spiri- tual[. Afl[m, de exemplu, c[ „istoria literar[ a Basarabiei datore=te mult lui Gavriil B[nulescu-Bodoni (1746, Bistri\a, Transilvania — 30 martie 1821, Chi=in[u, ]nmorm`ntat la m[n[stirea C[priana; studii la Academia Teologic[ din Kiev =i ]n Grecia, din 1812 mitro- polit al Basarabiei, a introdus limba rom`n[ ca obiect de studiu, sub ]ndrumarea lui s-au tip[rit: Liturghierul, 1814; Bucoavna, 1815; Ceaslovul, 1817; Statutul Carantinei, 1818; Scurt[ gra- matic[ ruseasc[ cu traducere ]n moldovene=te, 1919)“. 0r, atare exemple sunt multe, =i este meritul lui Mihai Cimpoi c[ le-a siste- matizat =i le-a pus ]n circuitul de valori pe care de mult e timpul s[ le cunoa=tem =i s[ le pre\uim. Bine]n\eles, n-a putut fi trecut[ sub t[cere problema regiona- lismuiui, caracterizat — ]ntre altele — „prin restr`ngerea ]n ori- zontul ]ngust al patriei mici“ =i prin „cunoscutul accent pus pe etnic, cultural, pe incon=tientul colectiv ce hr[ne=te subtextual tradi\ia“. Problema este v[zut[ ]n complexitatea ei =i ]n\eleas[ corect nu ca o ]ndep[rtare voit[ de Rom`nia =i chiar de ]ntreaga Lume, ci ca o modalitate concret[ de existen\[ ]n spa\iul dat; „des- chiderea spre marele context rom`nesc sau spre orizonturile largi ale literaturii universale care au fost b`ntuite de at`tea v`nturi ]nnoitoare (cazul acelora=i poe\i ai anilor ’20—’30: Costenco, Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 415 Meniuc, Buzdugan, Isanos sau al poe\ilor =i prozatorilor anilor ’60, ’70 sau ’80) n-a lipsit ]ns[“. Mihai Cimpoi ne face aten\i asupra sacrificiilor =i pierderilor ]ndurate de literatura basarabean[, asemuit[ cu Biblioteca din Alexandria, ars[ din temelie: „Cum ai putea s[ investighezi =i s[ valorifici ]ntregul ei fond de c[r\i, manuscrise, publica\ii, m[rtu- risiri epistolare, c`nd o parte bun[ din ele au fost arse, nimicite, cenzurate, arestate, bombardate, ascunse ]n taini\e, dosite dup[ alte c[r\i sau predate securit[\ii spre a fi „lichidate“, puse sub sechestru sau mutate la „C[r\i rare“ (]n Rom`nia comunist[ goana dup[ basarabenii fugi\i din Basarabia era ]nso\it[ de goana dup[ c[r\ile autorilor basarabeni). C`te c[r\i au pierit astfel, neput`ndu-se nici m[car expune judec[\ii: ele au fost cufundate ]n anonimat, f[r[ s[ li se dea dreptul elementar la via\[ bibliografic[ =i biblio- logic[, la prezen\a cel pu\in ]n istoria cultural[“. Autorul se refer[ =i la unele cazuri concrete care adeveresc destinul tragic al literaturii noastre: „Vom mai putea g[si ]n vre- un subsol, ]n vreo bibliotec[ public[ sau particular[ romanul lui Mihail Curicheru }n deal la cruce? Vom putea =ti oare ce con\inea manuscrisul de poezii al lui Pan Halippa ce se afla ]ntr-o tipografie supus[ bombardamentului? Vom mai putea g[si ceva m[rturisiri, manuscrise, note, c[rti prin dosarele securit[\ii? Mai stau pe un- deva conservate de eternul frig siberian, prin z[pezile tundrei =i blocurile de ghea\[ ale 0ceanului de Nord pagini ale scriitorilor basarabeni?...“ Ne-am permis aceste citate pentru a recrea „pe viu“ viziunea lui Mihai Cimpoi asupra literaturii basarabene, „o literatur[ a proiectelor nerealizate =i a sacrificiului esteticului ]n numele cul- turalului, etnicului, socialului“, =i asupra scriitorilor basarabeni, c[rora „limba rom`n[ le-a ]nlocuit ]ntreaga patrie“. Este o contri- bu\ie foarte important[ a autorului. De aici nu rezult[ c[ s-ar afla sub nivel compartimentul „Pionieri =i clasici“, ]n care g[sim informa\ie util[ despre Costache Stamati, 416 Ion Ciocanu care ]=i zicea „rom`nul ]nstr[inat“, parc[ d`ndu-ne tuturor celor desp[r\i\i de Patrie un exemplu =i un ]ndemn s[ ]n\elegem cu toat[ claritatea c[ basarabeanul, moldoveanul este, ca =i el, Stamati, rom`n, Ioan Cantacuzino, Teodor V`rnav, Alexandru (Alecu) Donici, Costache Negruzzi, Alecu Russo (basarabean =i el, „moldovean ruginit“, dar ce rom`n!) =i despre al\i scriitori rom`ni, descenden\i din p[r\ile noastre. Sau alte dou[ compartimente — „Mesianicii ]nceputului de secol XX“ =i „Ora stelar[ (anii treizeci: rom`nism =i culoare local[)“ — cu informa\ie pre\ioas[ despre Leon Donici- Dobronravov, Nu=i Tulliu, Constantin Stere, Pan Halippa, Ion Buzdugan, Liuba Dimitriu, Petru Stati, Lotis Dolenga, Nicolae Co- ban, Magda Isanos =i alte personalit[\i care continu[ s[ fie prea pu\in cunoscute la noi. Tustrele compartimentele sunt scrise de o p`n[ sigur[, cu observa\ii ad`nci =i aprecieri juste. Ce-i drept, ]ntre timp ogorul acesta a fost „lucrat“, cel pu\in par\ial, cu unelte adec- vate =i cu recolte frumoase, =i de c[tre al\i cercet[tori, ]n princi- pal de Iurie Colesnic ]n cartea Basarabia necunoscut[ (1993; cartea a doua, 1997). Meritul principal — =i principial! — al lui Mihai Cimpoi rezi- d[ ]n viziunea lui asupra fenomenului literar basarabean postbe- lic. Nu e o alt[ viziune dec`t cea pe care o avem cu to\ii cei care am con=tientizat ]nc[ de prin 1987 adev[rul despre asuprirea ru- seasc[ =i despre rom`nitatea noastr[, mai mult—nu e o viziune care n-ar fi fost expus[ fragmentar ]n nenum[rate articole =i re- cenzii, dar anume Mihai Cimpoi a realizat o panoram[ vie a fenomenelor =i faptelor literare, cu consemnarea just[ a semni- fica\iilor acestora. Toat[ lumea =tie c[ am avut o literatur[ aser- vit[ aproape ]n ]ntregime regimului comunist de ocupa\ie, o lite- ratur[ populat[ cu oameni de partid, ]n majoritate ru=i, care ne- au „eliberat“ =i „ajutat“, cu gospod[rii colective ]nfiin\ate „be- nevol“, o literatur[ ]n care nu se scria nici un r`nd despre depor- t[rile staliniste, despre foametea organizat[ de sovietici pentru a ne putea colectiviza mai lesne etc., o literatur[ care ne inocula Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 417 ideea c[ suntem popor „sovietic“, nu moldovenesc sau — Doamne fere=te! — rom`n. Ast[zi toat[ lumea cunoa=te aceste adev[ruri, dar con=tien- tizarea profund[ a lor necesit[ o expunere sistematic[, bine ar- gumentat[ sub aspect factologic. 0 asemenea expunere ne ofer[ cartea la care ne referim. „Cultura rom`neasc[ din Basarabia (Moldova de Est) a fost ]nstr[inat[ ]n dublu sens: at`t de arealul (paideia) cultural([) din care face parte organic[: cel mioritic, general-rom`nesc, c`t =i de elementul na\ional formator“, genera- lizeaz[ — pe deplin ]ntemeiat —exegetul. De „elementul na\ional formator“? ar putea s[ se ]ntrebe Toma Necredinciosul. Da, pen- tru c[ literatura „moldoveneasc[“ a acceptat „tematica specific[ literaturii sovietice ]n ansamblu, copiind mimetic anumite scheme realist-socialiste (scriitorii basarabeani erau chema\i s[ scrie, bun[oar[, un P[m`nt des\elenit ]n variant[ moldoveneasc[, cu un Dav`dov, cu un Nagulnov moldoveni, o |ar[ Muravia cu schem[ tvardovskian[, dar cu un Nikita Morgunok ]mbr[cat ]n cojoc moc[nesc =i cu nume autohton, cum ar fi Ion Pl[mad[ sau badea Costache)...“. Da, pentru c[ am avut „scriitori total aservi\i dogma- tismului, de felul lui Petrea Darienco, Petrea Cruceniuc, Emilian Bucov sau Andrei Lupan...“. Da, pentru c[ ar putea fi numite =i alte argumente privind tendin\a regimului comunist de a ne dezna\ionaliza literatura =i de a ne rusifica limba. Cu toate acestea, literatura basarabean[ nu s-a l[sat ]nvins[ de teroarea str[inismului. Ea „a r[mas o literatur[ rom`neasc[ at`t prin expresie, c]t =i prin spirit. Rom`nismul ei a fost curat, f[r[ modernit[\i preten\ioase, alimentat cu sevele ad`nci ale au- tohtonismului“. Mai mult, chiar scriitorii total aservi\i dogmatis- mului, aminti\i mai ]nainte, „\ineau totu=i (]n special ultimul, sub- liniaz[ autorul, av`ndu-l ]n vedere pe Andrei Lupan. — I.C.) la tradi\ie“. Mihai Cimpoi dezv[luie modalit[\ile concrete, gra\ie c[rora scriitorii basarabeni au rezistat ]n fa\a vicisitudinilor istoriei. }n 418 Ion Ciocanu viziunea sa „nu conteaz[ dac[ aceast[ rezisten\[ a fost f[\i=[ ca ]n cazul lui Ion Dru\[ sau Vasile Vasilache, disimulat[ ca ]n cazul lui Grigore Vieru care s-a ]nchis ]n cercul motivic al mamei, copil[riei =i dragostei sau mut[ ca ]n cazul at`tor al\i scriitori“. Conteaz[ c[ literatura noastr[ „nu a fost nicic`nd expresia unei reac\ii ]mpotriva tradi\iei“, ba chiar a fost „o lupt[ pentru tradi\ie ca p[str[toare a fiin\ei na\ionale =i a mesajului existen\ial, umanist al literaturii rom`ne“. Caracterizarea literaturii rom`ne basarabene de dup[ cel de- al doilea r[zboi mondial este f[cut[ de Mihai Cimpoi succint, pe alocuri mult prea succint, dar ]n linii mari este just[. Exegetul prezint[ ]n chip detaliat via\a literar[ din Basarabia antebelic[ (uniuni de crea\ie, cenacluri, reviste...), apoi =i din cea postbelic[, formul`nd concluzii pe care ar trebui s[ ni le ]nsu=im, evident — nu pentru ca s[ nu continu[m a le concretiza, aprofunda, even- tual corecta. Nu putem ]ncheia f[r[ a pune ]n lumina ]nc[ un aspect, poate cel mai important la ora actual[, al literaturii =i ]n genere al cul- turii noastre, de care se ocup[ Mihai Cimpoi. „Literatura basara- bean[ trece acum examenul aspru al integr[rii ]n contextul gene- ral al literaturii rom`ne. Este procesul ]mbucur[tor al revenirii la matca stilistic[ proprie, ]n mediul geopsihic matern. Este, toto- dat[, procesul dureros de lichidare energic[ a distan\ei ]ntre\inute artificial =i al sechelelor unei mentalit[\i str[ine =i ]nstr[in[toare“, observ[ Mihai Cimpoi, con=tient de faptul c[ moldovenismul cu note specifice, independente, autonomizatoare, deci diferit ]ntr-un fel de rom`nism, mai d[inuie ]nc[ ]n mediul basarabean. Acest „moldovenism“ este ]n\eles just, la r`ndul s[u, ca „expresie a acelei bariere psihologice pe care o prezint[ — ]nc[ — integrarea ]n spa\iul cultural rom`nesc unic“. Este la ora actual[ o problem[ foarte complicat[ a literaturii noastre, =i Mihai Cimpoi nu numai a formulat-o, ci a =i pus importante jaloane, apreciind scriitorii =i Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 419 operele anume dintr-o perspectiv[ integratoare (dac[ se poate spune a=a), de aceea poate prea drastic uneori, preg[tindu-ne de iminen\a unei viziuni ]nnoite asupra literaturii pl[smuite ]n Re- publica Moldova. 0 istorie deschis[ a literaturii rom`ne din Basarabia e o carte care, ]n pofida unor inexactit[\i =i lacune regretabile (Alexandru Negri=, de exemplu, nici nu este pomenit), reconstituie o traiec- torie literar[ =i — mai larg — cultural[ risipit[ nemilos pe par- cursul timpului, supus[ deform[rilor ]n sensul rat[rii de c[tre scri- itori aparte a unor opere sau chiar a destinului lor. E o carte ]n care Mihai Cimpoi ]=i confirm[ pe deplin certele virtu\i de „arheolog“ literar, p[trunz[tor la r[d[cinile vii =i adev[rate ale spiritului ]nsu=i al unei literaturi prigonite =i constr`nse la aservirea unor interese str[ine de poporul nostru =i de aspira\iile lui. O carte care ne convinge o dat[ ]n plus de rom`nitatea origi- nar[, pururi prezent[ ]ntr-o form[ sau alta, ]ntr-o m[sur[ mai mare sau mai mic[ ]n operele de rezisten\[ ale clasicilor de pro- venien\[ basarabean[, ale scriitorilor de la ]nceputul veacului, ]n primul r`nd ale lui Alexei Mateevici =i Constantin Stere, ale poe\ilor =i prozatorilor din genera\ia lui Nicolai Costenco =i ale majorit[\ii colegilor no=tri de azi. O carte absolut necesar[ la ora deschiderii literaturii noastre spre spa\iul cultural general-rom`nesc =i a ]ncadr[rii ei fire=ti ]n „matca stilistic[“ na\ional[, de care a fost at`ta vreme ]ndep[rtat[ =i chiar izolat[. }n sf`r=it, O istorie deschis[ a literaturii rom`ne din Basa- rabia este cartea care, al[turi de celelalte exegeze critice ale lui Mihai Cimpoi, adevere=te o con=tiin\[ cultural[ de factur[ enci- clopedic[ =i o personalitate proeminent[ a vie\ii spirituale basa- rabene =i general-rom`ne=ti. 420 Ion Ciocanu

BIBLIOGRAFIE SELECTIV{ Ion Ciocanu, Mihai Cimpoi: Alte disocieri. —}n cartea lui: „Itinerar critic“, Chi=in[u, Ed. Cartea modoveneasc[, 1973; Viziune estetic[ asupra clasi- cilor. — }n „Literatura =i arta“, 1995, 26 octombrie. Mihail Dolgan, Mihai Cimpoi: Mirajul copil[riei. — }n cartea lui: „Mar- ginalii critice“, Chi=in[u, Ed. Cartea moldoveneasc[, 1973; Mihai Cimpoi sau nevoia de critic[ estetic[. — }n Revist[ de lingvistic[ =i =tiin\[ literar[, 1992, nr. 4; Mihai Cimpoi: schi\[ de portret. — }n „Literatura =i arta“, 1996, 12 septembrie. Gheorghe Mazilu, Viziune estetic[ =i realit[\ile poeziei. —}n cartea lui: „Reabilitatea calit[\ii artistice“, Chi=in[u, Ed. Literatura artistic[, l989. Gheorghe Doni, Eul eminescian ca model al romantismului. — }n „Lite- ratura =i arta“, 1995, 14 decembrie. George Muntean, Mihai Cimpoi: C[derea ]n sus a Luceaf[rului. — }n „Literatura =i arta“, 1996, 1 februarie. Eugen Lungu, Deschiderea istoriei. — }n „Basarabia“, 1996, nr. 7—8. Theodor Codreanu, Con=tiin\a critic[ a literaturii basarabene. — }n „Literatura =i arta“, 1996, 15 =i 22 august. Radu G. |eposu, Literatura ]n fa\a istoriei. — }n „Cuv`ntul“, 1996, nr. 9. Dumitru Micu, Literatura rom`n[ din Basarabia. — }n „Caiete critice“, 1996, nr. 9-10. George Munteanu, O scriere fundamental[. — }n „Luceaf[rul“, 1996, nr. 29. Eugen Simion, O istorie a literaturii basarabene. — }n „Literatorul“, 1996, nr. 39. Florentin Popescu, A needed Basarabean literary history. — „Nine o clock“, 1996, nr. 1254. Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 421

APRECIERI

Predispus spre examinarea literaturii prin prisma categoriilor estetice definitorii, Ion Ciocanu, critic iscoditor =i receptiv, e tentat mereu s[ abor- deze — mai mult dec`t al\ii =i cu o sporit[ apeten\[ — diferite probleme de estetic[ =i teorie literar[ cu scopul pedagogic bine precizat de a le aplica la interpretarea concret[ a literaturii clasice =i contemporane, ]n felul acesta ini\iindu-l pe cititor ]n „secretele“ artei =i ]nlesnindu-i perceperea literaturii ca fenomen estetic £...¤. Nu exist[ la noi un alt critic care ar excela ]n utiliza- rea exemplelor literare adecvate =i ]n comentarea lor, de cele mai multe ori perspicace =i revelatoare, ca Ion Ciocanu. Studiile =i cronicile lui sunt, de obicei, saturate de exemple alese cu gust =i de comentarii judicioase „pe viu“ — partea cea mai „tare“ a manierei sale critice de interpretare. }n viziunea autorului problemele de estetic[ exist[ numai pe at`t, pe c`t pot fi demonstrate pe baz[ de exemple concrete. De aici, probabil, =i accen- tuatul caracter ilustrativ-didactic (]n sensul bun al cuv`ntului) al multor lucr[ri de critic[ ale lui Ion Ciocanu, caracter provenind =i din nobila str[duin\[ de a fi mereu pe ]n\elesul =i ]ntru folosul celor mai largi mase de cititori. £...¤ Ceea ce captiveaz[ ]n studiile lui Ion Ciocanu sunt ]n primul r`nd meticu- loasa analiz[ la obiect =i patosul popularizator, claritatea punctelor de vede- re =i for\a demonstra\iei, modul independent de a g`ndi =i interpreta. Aspectul meritoriu al acestor studii const[ nu at`t ]n punerea =i rezolvarea par\ial[ a unor probleme teoretice complexe (de=i =i aceasta e o calitate notabil[, chiar dac[ Ion Ciocanu nu izbute=te ]ntotdeauna s[ aduc[ puncte de vedere noi, personale), c`t ]n explicitarea analitic[ conving[toare a acestor probleme. Poate de aceea criticul are o anume repulsie fa\[ de specula\iile teoretice, fa\[ de teoretiz[rile de dragul teoretiz[rilor... Mihail DOLGAN, Crea\ie =i interpretare critic[. — }n cartea lui: „Con=tiin\a civic[ a poeziei contemporane“, Chi=in[u, Ed. Cartea moldo- veneasc[, 1976, p. 199—201. 422 Ion Ciocanu }ncetul cu ]ncetul, Ion Ciocanu =i-a elaborat o metod[ proprie de analiz[ literar[. }n primul r`nd, el cite=te foarte atent c[r\ile pentru a aduna material concret, apoi ]=i demonstreaz[ p[rerile pe baza acestuia. Elocvent ]n privin\a aceasta e articolul „Voca\ia aforisticului“, ]n care e scoas[ ]n eviden\[ latura paremiologic[ a romanului Cucoara de Ion C. Ciobanu. Mul\imea de proverbe din carte denot[ o tendin\[ spre realism, spre norma etic[ popular[ de expri- mare =i apreciere a oamenilor =i evenimentelor. Articolul e o bun[ contribu\ie la ]n\elegerea caracterului popular al prozei lui Ion C. Ciobanu. Concret[, f[r[ abera\ii verbale indolente, e analiza unor tr[s[turi speci- fice ale poeziei lui Grigore Vieru („Motiv =i semnifica\ie“), Liviu Damian („Complexitate =i profunzime“), Nicolae Esinencu („Poezia eliptic[“) sau a prozei tinere („Tema =i realizarea ei ]n crea\ia prozatorilor tineri“). Autorul evit[ aprecierile bombastice, practicate de critica amatoare de incertitudini, camuflate sub v[lul „considera\iilor globale“; el vorbe=te concret despre calit[\i =i neajunsuri, iar acest fapt contribuie la ]n\elegerea ponderii reale a posibilit[\ilor creatoare ale sriitorilor respectivi. Vasile COROBAN, „Dialog continuu“. — }n „Literatura =i arta“, 1977, 28 iulie.

Dac[ Vasile Coroban — patriarhul criticii moldovene=ti — este un realist, iar Mihai Cimpoi — un critic romantic, — Ion Ciocanu se impune ca un critic total. Am ales acest termen nu pentru a da o pre\uire la superlativ a muncii criticului, ci ]n primul r`nd pentru a caracteriza vasta-i activitate ]n cele mai diverse =i complicate domenii, ce \in nemijlocit de genurile literare — proza, poezia, dramaturgia, eseistica — , precum =i de speciile artei ]n genere — pictura, muzica, teatrul, cinematografia, arhitectura... O asemenea perfor- man\[ e posibil[, dup[ ]ns[=i expresia lui Ion Ciocanu, formulat[ ]ntr-un in- terviu (vezi „Tinerimea Moldovei“ din 10 martie 1974), numai atunci c`nd „un critic bun este numaidec`t scriitor“ (amintim cititorilor c[ autorul Clipei de gra\ie a mai semnat =ase c[r\i de critic[, trei culegeri de proz[ scurt[, iar la ]nceput a scris =i a publicat versuri). Astfel dreptul de a analiza =i judeca opera literar[ este cucerit printr-o munc[ enorm[, printr-o participare per- manent[, operativ[ =i obiectiv[ la procesul continuu al crea\iei. Mihai PREPELI|{, „Clipa de gra\ie“. — }n „Zorile Bucovinei“, 1980, 6 septembrie. Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 423 £Ion Ciocanu¤ a ]nf[ptuit la noi ]n mai multe domenii ale =tiin\ei despre literatur[ o trud[ de pionierat. £...¤ Cercet[torul ne propune modele de analiz[ de sistem a scrierilor prozatorului £Ion C. Ciobanu¤, efectuat[ ]n unitatea fondului =i formei lor, c[l[uzindu-l principiul istorismului, atitudinea grijulie de bun gospodar ]ntr-o gr[din[ a talentelor, ]mbin`nd bucuria revela\iei es- tetice, bun[voin\a =i r[bdarea cu principialitatea, sim\ul acut al perspectivei =i scrupulozitatea disocierii filigraniste. Valeriu SENIC, Virtu\ile =i perspectivele unei monografii. — }n cartea lui: „Realitate =i mesaj“, Chi=in[u, Ed. Literatura artistic[, 1981, p. 164, 165.

... Critica fiind estetic[ ]n mi=care, mi-au atras ]n special aten\ia lucr[rile ]n care Ion Ciocanu coboar[ ]n practica literar[, ]n concret. Adic[ cele ]n care face estetic[ aplicat[. Aici el este eseistul de bun[ condi\ie, care posed[ =tiin\a revel[rii generalului prin particular =i str[lumin[rii aspectelor indi- viduale ale frumosului. }n Permanen\e, Argumentul de rigoare =i Dialog continuu el ne propune, dincolo de analizele la obiect, un manual de esteti- c[ practic[, un dic\ionar sui generis al laboratorului de crea\ie cu toate fa- zele lui de z[mislire — fermentare ]ndelungat[ — na=tere spontan[ — tre- cere prin retortele perfec\ion[rii — ajungere la consumator. £...¤ }l cunoa=tem pe Ion Ciocanu =i ]n ipostaz[ de critic aplecat cu migal[ =i exigen\[ asupra unor direc\ii, aspecte ale procesului literar sau asupra unor autori, la c[r\ile c[rora a scris cronici literare. Calitatea cea mai de pre\ a criticii sale este diagnosticarea precis[ =i rapid[ a valorii, profilarea energic[ a individualit[\ii scriitorului, disecarea atent[, sus\inut[ =i de o degustare a farmecului textual sau subtextual, a operei. Pana sa critic[, ]n linii mari m[rinimoas[, dar =i nemiloas[, e sensibil[ la noutate. Ion Ciocanu dezaprob[ podoabele: este sobru =i cump[tat ]n expresie, neded`ndu-se divaga\iilor eseistice, dezgust[tor de rafinate. A lansat formule critice sugestive referitoare la „eliptismul“ lui Nicolae Esinencu, la „reluarea“ motivelor ]n lirica lui Grigore Vieru, la „con=tiin\a de sine“ a poeziei contem- porane, la „argumentul de rigoare“ ]n investiga\ia critic[. Este, indiscutabil, o con=tiin\[ critic[ lucid[, capabil[ de a delimita esen\ialul =i de a refuza accidentalul =i valoarea fals[. £...¤ H[rnicia lui Ion Ciocanu este, cred, proverbial[, ca =i „capacitatea“ de a c`=tiga =i a suporta cucuie. A muncit =i atunci c`nd i s-a luat lotul destinat 424 Ion Ciocanu lui =i nu s-a speriat de campaniile birocratice ale stagn[rii: a r[mas cinstit =i ]n ]mprejur[rile c`nd domnea necinstea. „Ciocanul“ a continuat s[ bat[ in- sistent =i pe il[ul deformat, surd =i „static“ al neadev[rului. Mihai CIMPOI, Dialogul continuu. — }n „Literatura =i arta“, 1990, 18 ianuarie.

... Ion Ciocanu totdeauna s-a ridicat ]n ap[rarea adev[rului social =i artistic, fapt care nu i-i dat oric[rui m`nuitor al condeiului. Adic[ nu fiecare dintre noi are acel curaj civic, acea profund[ cunoa=tere a vie\ii. Despre aceste lu- cruri vorbe=te chiar Ion Ciocanu ]n cartea Clipa de gra\ie: „... F[r[ s[ cunoasc[ temeinic, ad`nc =i sigur adev[rul vie\ii, omul de art[ nu poate da la iveal[ opere pe deplin realiste, capabile s[ influen\eze puternic oamenii, s[ le al- toiasc[ sentimente =i idei, s[-i mobilizeze la lupta pentru idealuri ]n[l\[toare“. Da, acesta e, cred eu, =i crezul artistic al lui Ion Ciocanu, f[r[ de care scriitorul, ]ndeosebi criticul literar, n-ar face un pas. Acest crez, aceast[ lupt[ pentru Adev[r ni-l plaseaz[ pe Ion Ciocanu printre scriitorii no=tri de frunte. Ion VIERU, Aceast[ lupt[ pentru Adev[r. — }n „Literatura =i arta“, 1990, 18 ianuarie.

Dac[ n-ar fi venit restructurarea peste noi, l-am fi cunoscut pe Ion Cio- canu numai ca autor al c[r\ilor de critic[ =i istorie literar[, de estetic[ =i proz[ scurt[. £...¤ }ns[ a venit =i la noi acas[ restructurarea, =i de aici, probabil, ]ncepe adev[ratul Ion Ciocanu. Dac[ despre cel de p`n[ la aceast[ dat[ citi- torul =i-a creat o p[rere contradictorie, pe cel de dincoace de bicentenarul lui Gheorghe Asachi, la care a \inut un logos magnific Ciocanu, ]l vor men\iona istoricii vremilor moderne. Doar jubileul lui Asachi avea loc cu mult ]nainte de apari\ia revistei „Nistru“ cu renumitul articol al lui Valentin M`nd`canu. Chiar dac[ ideile acestui articol pluteau ]n aerul condensat p`n[ la condi\ia inflamabil[. Ciocanu, despre care nu se poate t[cea ast[zi, este Ciocanu de la tribuna acelui auditoriu cu oameni de bun[ credin\[..., care a avut inspira\ia =i curajul de a spune sus =i tare ]n public c[ moldovenii =i rom`nii sunt un popor, c[ moldoveneasca =i rom`na sunt o limb[, care trebuie s[-=i recapete ve=m`ntul firesc — haina latin[. P`n[ la acea or[ Ion Ciocanu, ]n ochii unor cititori, nu era dec`t un scrib m[runt, ]n ai altora un simplu recenzent cu Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 425 tent[ laudativ[, ]n ochii celor de ai treilea — un filolog cu multe c[r\i, ar\[gos, cert[re\, dar nu mai mult, care, cic[, nu se autodep[=ise, nu izbutise s[ atrag[ aten\ia publicului asupra sa. Eu i-a= contrazice pe autorii acestor opinii, zic`nd c[ Ciocanu nu era nici atunci un individ ordinar ]n literatura noastr[. El a efectuat o critic[ instructiv[, accesibil[. +i dac[ se poate face compara\ie cu fizica aplicat[, — o critic[ aplicat[ la necesit[\ile noastre de culturalizare a maselor, de informare a lor, de familiarizare a lor cu cele mai diverse no\iuni de estetic[. Exemplific`ndu-=i =i sprijinindu-=i teoriile =i ipotezele teoretice pe literatura clasic[ =i contemporan[, el a inclus-o ]n circuitul de valori la zi. Poate c[ acest tip de critic[ sufer[ de fragmentarism =i de discursivism, poart[ un caracter expeditiv, tinde mai mult spre crochiu, adnotare, spre articol de enciclopedie, dar este nevoie =i de acestea ]n spuza noastr[ de instrumente teoretice. Odat[ chiar m[ luminase un g`nd s[ ]ncerc a aranja estetica lui Ion Ciocanu ]n ordine alfabetic[ =i mi-a ie=it un dic\ionar de terminologie literar[ destul de consistent, de=i dintr-un punct de vedere inegal... Andrei HROPOTINSCHI, „Dac[ nu vrei s[ fii nicoval[, fii Ion Cioca- nu“. — }n „Literatura =i arta“, 1990, 21 mai.

... De aveam noi prin anii =aptezeci mai mul\i comuni=ti alde Ion Cio- canu, cine =tie, poate c[ nici n-ar fi trebuit ast[zi s[ ne restructur[m. C[ nu f[cea el toate tr[sn[ile celea doar unul singur I. Bodiul, de=i considerat atot- puternic pe atunci. }mi pun ]ntrebarea acum: oare n-ar fi un bun pas spre restructurare =i faptul de a vorbi sistematic ]n pres[, la o rubric[ special[, despre oamenii care, cu riscul de a fi concedia\i, se opuneau neroziei? Zic concedia\i, fiindc[ p`n[ la urm[ a=a s-a ]nt`mplat =i cu Ion Ciocanu. Diferite comisii universi- tare =i raionale au tot ]ncercat s[-l aduc[ la calea trasat[ de mai marii no=tri de pe atunci, la calea stagn[rii, dar f[r[ rezulltate =i... ]n cele din urm[ „l-au dus“ de la catedr[. Scriu toate acestea nu din auzite, ci fiindc[ pe la pomenitele comisii ni s-au intersectat c[r[rile: eu cu p[catul pe care nu-l f[cusem, iar Ion Ciocanu cu dublul p[cat pe care-l f[cuse: =i-a publicat p[rerea despre opera dru\ian[.

Grigore CINCILEI, doctor ]n =tiin\e filologice, profesor universitar, Pova- ra amintirilor noastre. — }n cartea colectiv[: „Dru\iana“, Chi=in[u, Ed. Literatura artistic[, 1990, p. 73-74. 426 Ion Ciocanu Cadru didactic incomod, din cauza spiritului s[u polemic incisiv, Ion Cio- canu este ]nl[turat, ]n 1971, de la catedra universitar[. Pretextul l-a consti- tuit o recenzie elogioas[ la romanul lui Ion Dru\[ Povara bun[t[\ii noas- tre. Autorul public[ aproape an de an c`te un volum. Re\inem c`teva titluri: Unele probleme de estetic[ (1973), Clipa de gra\ie (1980), Argumentul de rigoare (1985), Cu fa\a spre carte (1989). C`nd ]n Basarabia se declan- =eaz[ lupta pentru suveranitate, na\ionalitate, limb[ =i alfabet, Ion Ciocanu se g[se=te printre cei mai ferven\i combatan\i. Cartea de fa\[ reune=te rodul ultimilor ani de publicistic[ literar[ mili- tant[ ai autorului £...¤ Ion Ciocanu spune cu curaj multe adev[ruri cu privire la istoria, limba =i literatura Basarabiei. Deschiderile promovate de oamenii de litere din Republica Moldova sunt demne de toat[ lauda, =i datoria noastr[ este de a cunoa=te ac\iunile =i scrierile acestor autori talenta\i =i curajo=i. Stancu ILIN, Dreptul la critic[. — }n „Via\a rom`neasc[“, 1991, nr. 7, p. 108-110.

Departamentul Limbilor, ]n frunte cu directorul general dl Ion Ciocanu, doctor ]n filologie, scriitor =i critic literar, efectueaz[ o munc[ colosal[ de reanimare a limbii b[=tina=ilor, de l[rgire a sferelor ei de ]ntrebuin\are, de propagare a ei printre alofoni. Anatol CIOBANU, Limba noastr[ cea de toate zilele. — }n „Moldova suveran[“, 1993, 26 august.

Versurile lui Ion Ciocanu sunt scrise de un mare ]ndr[gostit. Mai mult, de un om capabil de sentimente puternice. Toate elementele poeziei — metaforele, sinceritatea nud[, forma clasic[ de expresie — se ]ncheag[ ]n tabloul unei atmosfere dominate de iubire. Dragostea se desf[=oar[ ]n ca- drul restr`ns al intimit[\ii £...¤ Poezia sa are drept pilon un erou liric de tip romantic, fiecare deschiz[tur[ de gur[ a c[ruia e pentru a rosti cuvinte de adora\ie pentru iubit[. Fr[m`nt[rile =i lament[rile lui provin dintr-o iubire ]mp[rt[=it[ par\ial. De aici =i sentimentele contradictorii ce-i cutreier[ fiin\a: lipsa de libertate a trupului ]nl[n\uit ]n convenien\e =i libertatea inimii care se d[ruie din plin fiin\ei iubite. Eroul liric denot[ un suflet generos, care-i Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 427 vorbe=te iubitei doar ]n termeni elogio=i, iar ]n forul lui interior ]i ]nal\[ un tron de zeie care „seam[n nu are“ £...¤ }ntr-o epoc[ ]n care emanciparea vulgarizat[ de ignoran\[ a discreditat chipul femeii, mai ales al femeii-iubite, Ion Ciocanu vine s[ o reabiliteze, purific`nd-o cu verbul s[u a=ezat, cu adora\ia sa constant[, cu ging[=ia b[rb[teasc[ ce transpare din fiece vers. Poezia sa ni se ]nf[\i=eaz[ ca o =oapt[ rostit[ discret la urechea iubitei. E =oapta mistuitoare a b[rbatului care iube=te ]n fiecare zi =i ca =i cum ar iubi pentru ultima dat[... Iulia MIH{ILEANU, Un ostatic al iubirii. — }n cartea: Ion Ciocanu, „Alte poeme de dragoste“, Editura Glasul, Chi=in[u, =i Editura Vasile C`rlova, Bucure=ti, 1995, p. 5, 6.

N[scut[ dintr-o dorin\[ irezistibil[ interioar[ de a c[uta calea ]nsu=irii limbii corecte (rostite =i scrise) =i dintr-o mare =i necesar[ dragoste uman[ pentru cuv`nt ]n general, cartea lui Ion Ciocanu At`t de drag... este neobi=- nuit[ din mai multe puncte de vedere. }n primul r`nd, autorul ei este poet =i prozator, critic =i istoric literar £...¤ De=i, ca scriitor, el manifestase atitudine fa\[ de destinele limbii noastre =i mai ]nainte, public`nd ]n pres[ articole de problem[ privind asanarea mediului socio-lingvistic, necesitatea cunoa=terii de c[tre alolingvi a limbii locului etc. Apoi devine cu timpul sus\in[torul unei rubrici permanente „Limba matern[ — floare etern[“ (dup[ consacratul =i antologicul vers matcovschian) ]n s[pt[m`nalul „Via\a satului“, materiale pe care le difuzeaz[ la radioteleviziunea moldoveneasc[. Nu mai zicem de corec- titudinea scrisului s[u vertical, demonstrat[ decenii la r`nd de lucr[rile lite- rare ce l-au consacrat, inclusiv ]n ce prive=te \inuta lingvistic[ =i stilistic[. Iar omul care tr[ie=te ]n cuv`nt, din cuv`nt =i ]ntru cuv`nt, nu poate fi indi- ferent fa\[ de soarta limbii materne, fa\[ de poemul existen\ei noastre, fa\[ de opera neamului care a fost, este =i ]ntotdeauna va fi M[ria sa Cuv`ntul. Activitatea prodigioas[ a literatului Ion Ciocanu ]n aceast[ constela\ie de idei este una mereu de atitudine =i de certitudine critic[ ]n perpetu[ evolu\ie, oricare ar fi declinul vie\ii noastre „de tranzi\ie“ din r[u ]n mai r[u =i oricare s-ar dovedi aceast[ „r[scruce cu pro=ti“, conform celebrei caracteristici dru\iene. Prin exemplul s[u personal =i omniprezent, atitudinal, scrisul lui Ion Ciocanu are toate tr[s[turile sale impresionante £...¤ Pe l`ng[ faptul c[ are, posed[ sim\ul =i darul cuv`ntului, are totodat[ =i cumsec[denia critic[ a 428 Ion Ciocanu analizei, priceperea diplomatic[ de a-l face pe om (pe scriitor =i pe vorbi- tor...) s[-=i vad[ autocritic „hopurile“, gr=elile =i — de ce nu? — erorile, de vreme ce „a uita (deci =i de a gre=i) e ceva omenesc“, ca =i cum de la sine, f[r[ a-l vexa. Oricum, majoritatea „microeseurilor de dragoste pentru cuv`nt“ ale volumului At`t de drag... sunt scrise pe un bonton, au o \inut[ etico- civic[ a lor sigur[, izbucnit[ din inim[, din interior. Stilul =i maniera analiti- c[, plasarea accentului logic pe corectitudinea logic[ ]mbrac[ haina respec- tiv[ a bonomiei =i sim\ului gospod[resc, mai bine zis — gr[din[resc, de a urm[ri obsedant, cu rigoarea pedagogic[ respectiv[ ]nc[lcarea normelor gra- maticale, ortografice =i ortoepice (oricare ar fi poetul, savantul, vorbitorul etc. care a comis cutare sau cutare gre=eal[ de limb[ sau de stil). Bucur[ de asemenea =i suple\ea microeseurilor, sobrietatea lor, „respir[rile“ fire=ti =i succinte, lapidare, f[r[ oboseala savantl`coas[, „=tiin\ific[“, despic`nd firul ]n patru c`nd nu e cazul. De aceea ele sunt utile pentru to\i, prin cheia lor intuitiv- poetic[ =i prin logica bunului sim\, =i pentru elevi =i studen\i, =i pentru copii =i p[rin\i, =i pentru profesori =i intelectuali at`t de la sate, c`t =i de la ora=e. Tudor PALLADI, Un ]ndr[gostit =i-ndr[git de limb[: Ion Ciocanu. — }n „Moldova literar[“, 1996, 4 ianuarie.

Ion Ciocanu =tie ce ]ntreprinde atunci c`nd ne impresioneaz[ cu pachetul s[u de sentimente =i cogita\iuni b[rb[te=ti ]nchinate Femeii din lumea frumuse\ii =i certitudinii interioare. Autorul, un bl`nd de expresie major[, un sincer oficiant ]ntr-o neobosit[ liturghie la altarul inimii curate din sanc- tuarul cordialit[\ii fierbin\i, dar lini=tite =i aproape numai senine! Umbre =i penumbre, lumini =i penlumini de la r[s[ritul marelui nostru Suflet conge- ner =i pur ca fulgul de c[lifar, vibreaz[! Poemele lui Ion Ciocanu reprezint[, cu o modestie de rigoare clasic[, bine asumat[ la nivel sintagmatic, ]nfr`ngerea, cu excelen\[, a mizantropiei, a misoginiei, care fac adesea ravagii pitore=ti ]n c`mpul existen\ei noastre... Soarele iubirii „=i alte stele“ concur[ la aceasta. Nu gre=esc dac[ ]nregistrez, pe accente =i aspecte, delicate intui\ii ca dinspre San Juan de Cruz. +i nu-i vorba de o simpl[ aparen\[... Simon AJARESCU, Ion Ciocanu: „Alte poeme de dragoste“. — }n „Por- to-Franco“ (Gala\i), 1996, nr. 4 (aprilie), p. 9. Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 429 Poezia de dragoste a lui Ion Ciocanu este contemplativ[ =i prim[v[ratic[, cu rare excep\ii trec`nd bariera medita\iei lirice „autumnale“. Faptul este ex- plicabil de natura ]ns[=i a versifica\iei, care ]n fond celebreaz[ bucuria =i prezen\a dragostei, ca s[ nu zicem a amorului ambuscat, teatralizat. De aceea efuziunile lirice rar c`nd erup din interior. Iar atunci c`nd ele ]=i fac loc totu=i ]n poemele lui, scriitorul ]=i demonstreaz[ cu lux de am[nunte natura poeti- c[, elanul, ]ntreaga pasiune de a scrie inspirat, pun`ndu-=i ]n uz toate virtualit[\ile literare proprii. Este cazul poemului antologic Bate v`ntul..., un adev[rat model de poezie clasic[, unde firescul, realul, sentimentul =i folclorul fuzioneaz[ perfect, ]n mod superior. O atare pies[ liric[ ]ndrept[\e=te ]ntreg efortul unei c[r\i: „... Bate v`ntul printre nuci,/ Stai, iubire, un’te duci?/ Bate v`ntul printre meri,/ Dar tu nu e=ti nic[ieri“. Ion Ciocanu, chiar dac[ ar fi scris numai aceast[ poezie de dragoste ]n via\a lui literar[ (de prozator =i de critic literar, cum ]l cunoa=tem mai mult cu to\ii...), totuna merita pe deplin numele de poet, deoarece el, acest poem, poate evident cu cinste face fa\[ oric[rei antologii lirice. Tudor PALLADI, Probitatea sau sarcasmul scrierii de sine. — }n „Litera- tura =i arta“, 1996, 6 iunie.

Ion Ciocanu corecteaz[ erorile generale ce vin direct din strad[ =i sunt „groaznic“ de r[sp`ndite, baz`ndu-se ]n primul r`nd pe logic[. Domnia sa alege dintre violatorii legilor limbii ba un savant de vaz[, ba un scriitor (Ion Dru\[, de exemplu, din a c[rui oper[ putem alc[tui u=or un antidic\ionar sau un dic\ionar de gre=eli), ba un veteran al muncii pedagogice, ba un co- respondent, ba un demnitar destul de ]nalt. Porne=te de la cazuri concrete, cum ar fi, de exemplu, un titlu de carte (vezi „}ntre corectitudine =i negli- jen\[“), astfel fiind mai conving[tor, aten\ion`ndu-i pe cei care n-au dreptul s[ gre=easc[: „Avem datoria de a acorda o aten\ie mare =i constant[ =i felu- lui de a se exprima al litera\ilor, ziari=tilor, savan\ilor, care ar trebui s[ ne serveasc[ drept exemple de rostire =i, mai ales, de scriere“. Iar c`nd aceste gre=eli elementare sunt comise de vreun autor cu ambi\ii de cercet[tor =tiin\ific, ]ntr-o carte cu preten\ii de =tiin\[, Ion Ciocanu devine neiert[tor: „Absen\a c[r\ii cu pricina ar fi fost de miliarde de ori mai folositoare culturii noastre dec`t prezen\a ei... Lectura unei atare c[r\i este de-a dreptul d[un[toare“. 430 Ion Ciocanu De=i de cele mai multe ori Ion Ciocanu pare calm, nepreten\ios, uneori ]l surprindem numai nerv, ]ncordat la maximum, ]nc`t „ne vine s[ strig[m ca s[ aud[ to\i — dar absolut to\i — cons`ngenii: scoate\i din vorbirea =i din scrierea voastr[ ori=ice firicel de rusisme care ne stric[ limba =i pe noi ]n=ine“. De=i At`t de drag... e o carte de cultivare a limbii, ea nu este lipsit[ de ironia caracteristic[ autorului £...¤, ceea ce face lucrarea mai vioaie, ampli- fic`nd func\ia ei hedonistic[. }n sf`r=it, ]n aceast[ carte Ion Ciocanu, care este evident ]mpotriva lipsei de sens, a abracadabrismului lingvistic =i tinde spre claritate, exactitate, corec- titudine, abordeaz[ o sumedenie de probleme lingvistice, pun`nd tot at`tea ]ntreb[ri £...¤ Pe l`ng[ dic\ionare, Exprimarea corect[ =i Cuv`ntul potrivit la locul potrivit de Valentin M`nd`canu, culegerile colective Cultivarea limbii, c[r\ile semnate de Eugen Co=eriu, Alexandru Graur, Mioara Avram, Ion Coteanu, Ion Melniciuc, Anatol Ciobanu, Ion Dumeniuk =. a., de acum ]nainte putem consulta =i lucrarea At`t de drag... de criticul =i istoricul literar, prozatorul, poetul, ziaristul, profesorul, ]ntr-un cuv`nt — scriitorul Ion Ciocanu (vezi „Scriitorii“), care d[ dovad[ de remarcabile aptitudini lingvistice. Mihai VACULOVSCHI, Dragostea noastr[ netrec[toare. — }n „Limba rom`n[“, 1996, nr. 5-6, p. 215.

Ion Ciocanu £...¤ scrie studii de investigare „fidel[“, cu diagnosticarea pre- cis[ =i analiza pertinent[ a operei =i individualit[\ii artistice a unor autori £...¤, a scris proz[ £...¤ =i poezie intimist[ ]n stilul neopetrarchist al lui Ema- noil Bucu\a... Mihai CIMPOI, O istorie deschis[ a literaturii rom`ne din Basarabia. Edi\ia a II-a, rev[zut[ =i ad[ugit[. Chi=in[u, Ed. Arc, 1997, p. 272.

Pentru noi, profesorii de limba =i liteartura rom`n[, Ion Ciocanu este un literat =i un lingvist de cea mai mare autoritate =i de maxim[ importan\[, prin c[r\i ca Dialog continuu, Clipa de gra\ie, M[sura adev[rului, Dreptul la critic[ =i At`t de drag... =i prin prelegerile din cadrul emisiunilor radio- fonice }n lumea cuvintelor =i televizate Norma literar[ =i uzul domnia sa Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 431 ]nv[\`ndu-ne s[ discernem valorile literare autentice de nonvalori =i amintin- du-ne s[ alegem bine cuvintele =i frazele, s[ evit[m rusismele =i gre=elile de tot soiul. £...¤ Lucrarea Literatura rom`n[ din Republica Moldova ne este de un real folos, autorul propun`ndu-ne analize succinte ale majorit[\ii scri- itorilor =i operelor prev[zute de programe =i avem ce lua din paginile ei, din noti\ele biobibliografice care ]nso\esc analizele, din bibliografia selectiv[ cu care se ]ncheie ele... Ion P~RN{U, Un manual arhinecesar. — }n „Dialog“, 1998, 2 iulie. CUPRINS

Tabel cronologic ...... 3

CARACTERIZAREA GENERAL{ A LITERATURII ROM~NE DIN REPUBLICA MOLDOVA DUP{ CEL DE-AL DOILEA R{ZBOI MONDIAL ...... 9 Cadrul social-politic =i cultural. Despre direc\ii =i tendin\e ]n literatura postbelic[ din Republica Moldova. Problema continu[rii valorilor literare din epoca marilor clasici rom`ni =i din perioada interbelic[. Dogmatismul ideologic =i problemele literaturii. Aspecte specifice ale literaturii rom`ne din Republica Moldova. }ncadrarea scriitorilor ]n dezv[luirea semnifi- ca\iilor majore ale evenimentelor timpului.

1. POEZIA ...... 19 Locul =i importan\a poeziei ]n evolu\ia literaturii na\ionale. Angajarea poeziei ]n opera de trezire a con=tiin\ei na\ionale a rom`nilor est-pruteni. GEORGE MENIUC ...... 25 Poezia de p`n[ la 1940 (Toamna, Destin, P[durilor!, Genez[, +erpii). Motivul artei ]n crea\ia poetului (C`ntec de olar, H[l[duire, Gaugiun, Rembrandt) Toamna lui Orfeu. Tr[irile personajului liric, generate de omniprezen\a iubitei. Limbajul poetic. Vasul-n[luc[. Mesajul liric al poeziei. Zbuciumul personajului liric ]n c[utarea idealului feminin. Semnifica\ia simbolic[ a finalului. Prospe\imea imaginilor. Versul liber. Colindul cerbului.Universul de sentimente al personajului liric. Profun- zimea tr[irilor. Particularit[\ile de exprimare liric[. Natura folcloric[ a versifica\iei. Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 433

Eseurile lui George Meniuc. Specificul eseului. Caracterul poetic al ese- urilor meniuciene. Diversitatea tematicii (Marea Neagr[, }n mahalaua |ic[ului, Note despre sculptur[). NICOLAI COSTENCO ...... 47 Caracterizarea general[ a crea\iei.Poeziile Toamna, Lucrul \[ranului, Sat moldovenesc, Poetul, Arta, Scrisoarea mamei. Cartea Mugur, mugurel. Poemul R[scoala (H`ncu). ANDREI LUPAN ...... 57 Activitatea literar[ de p`n[ la 1940. Reflectarea vie\ii \[ranului (Satul ciudat, Tat[, |ar[, Noi =i p[rc[nenii). Motivul dragostei ]n poezia lui Andrei Lupan (Dor, Din amintiri). Legea g[zduirii. Exaltarea virtu\ilor morale ale poporului. Detaliul ar- tistic. Strofa. Vam[. Drama sufleteasc[ a scriitorului ajuns la confrunt[ri. Leg[tura din- tre poeziile Vam[ =i Mea culpa. Responsabilitatea omului de art[ ]n so- cietate. Alte poezii: }nchinare f[r[ carte, F`nt`na lui Pahoma, Tainul ]ncrederii, Plecarea. Poezia satiric[ a lui Andrei Lupan (Isop, Ilarie =i Larie, Laud[ pentru Dominte, Dobre =i \apul =. a.). EMILIAN BUCOV ...... 79 Caracterizarea general[ a crea\iei. Cartea de versuri Zile de azi, zile de m`ine. BOGDAN ISTRU ...... 87 Caracterizarea general[ a crea\iei. Poeziile Autobiografie, S-au de=teptat str[mo=ii..., }ntoarcerea la unelte, Se-ntampl[-n drumul t[u... =. a. LIVIU DELEANU ...... 93 Caracterizarea general[ a activit[\ii literare. O confesiune de crea\ie: Poe- zia. Lirica de dragoste a lui Liviu Deleanu (L[sam p[durea..., }nt`iul ghiocel, Sub cornul lunii). Sonetele Alecsandri, Creang[, Eminescu, Arghezi =. a. GRIGORE VIERU ...... 103 Poezia pentru copii: originalitate =i profunzime. Limbajul poetic: orali- tate =i simplitate. Caracterizarea general[ a crea\iei pentru adul\i. Diver- 434 Ion Ciocanu

sitatea motivelor poetice =i originalitatea trat[rii lor artistice: mama (Mam[, tu e=ti..., }n fa\a mamei, Pas[rea, C[tre fiu mama, Cinstirea proverbelor, F[ptura mamei, Mi-e dor de tine, mam[), graiul matern (}n limba ta, Graiul), meleagul natal (C`ntec de diminea\[, De la tine), vitregiile vie\ii (Formular), Eminescu (Leg[m`nt), iubita (P[dure, ver- de p[dure), pacea (A=tept`nd, Cinstirea p[cii). Cas[ p[rinteasc[. Medita\ii lirice privind sentimentul casei =i al p[m`n- tului natal. Grada\ia zbuciumului sufletesc al personajului liric. Figurile de stil. Compozi\ia inelar[. Harpa. Exprimarea alegoric[ a mesajului. Ars poetica. Alte poezii cu acela=i motiv: Metafora, Poetul. C[m[=ile. Sentimentul matern de etern[ a=teptare. Elementul mioritic ]n dramatismul a=tept[rii. Iluzia ca stare sufleteasc[ a mamei. Metafora. Metonimia =i semnifica\ia ei. Ritmul liber al exprim[rii mesajului. R[zboi. Originalitatea viziunii poetului asupra motivului, specificul realiz[rii lui. Litanii pentru org[. Modalit[\i de exprimare a sentimentului filial fa\[ de mam[. Universul de sentimente. Semnifica\iile poeziilor, limbajul poetic. Cartea Cur[\irea f`nt`nii ]n contextul crea\iei scriitorului. Poezia lui Grigore Vieru =i muzica. LIVIU DAMIAN ...... 139 Caracterizarea general[ a crea\iei. Universul poeziei: Saltul din efemer, H`rtia, Spectatori, Dar mai ]nt`i..., Melcul, Cavaleria de L[pu=na, Cercuri, }nv[\[torii de la sate, Verb matern, Nume de familie. Ciclul de versuri Eminesciana. Modalit[\i de glorificare a genialului poet. Sinceritatea =i profunzimea tr[irii lirice. Eseistica lui Liviu Damian. Tematica eseurilor, specificul realiz[rii lor (Ideea de familie, P`inea, un ritual, o lec\ie de umanitate). PETRU ZADNIPRU ...... 155 Caracterizarea general[ a crea\iei. Poeziile Preludiul dimine\ii, Pa=ii ma- mei, Cina cea de tain[ =. a. AURELIU BUSUIOC ...... 163 Caracterizarea general[ a crea\iei poetice. Poeziile P`ine, Un om a vor- bit cu marea..., Am vrut c`ndva... GHEORGHE VOD{ ...... 169 Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 435

Caracterizarea general[ a crea\iei poetice. Cartea Focuri de toamn[. Volu- mul de totalizare La cap[tul vederii. Ciclul de versuri Mo= Pas[re. PETRU C{RARE...... 175 Caracterizarea general[ a crea\iei poetice. Cartea S[ge\i. Poezia Codru civilizat. Parodiile =i epigramele lui Petru C[rare. ANATOL CODRU...... 183 Caracterizarea general[ a crea\iei literare. Motivul poetic al pietrei =i semnifica\iile lui. ION VATAMANU...... 191 Caracterizarea general[ a crea\iei poetice. Ciclul de versuri Diminea\a m[rului. Medita\ii lirico-filozofice despre datorie =i recuno=tin\[, cinste =i demnitate, despre alte categorii etice (St`lpul din poart[, Simplu, C`nd spunem azi Moldova noastr[..., Ideal, Grai matern, Tat[ b[tr`n =i mam[ b[tr`n[, Nu la lume, ci la tine, Mam[). DUMITRU MATCOVSCHI ...... 201 Motivele principale ale liricii matcovschiene: dragostea pentru ]nainta=i, pentru graiul matern, pentru p[m`ntul natal (Mama, Limba matern[, Sem[n[tori, R[d[cini, C`ntec b[tr`nesc, Crescut ]n suflet..., Omul, Cuv`ntul). P[rin\ii. Mesajul etic al poeziei. Ritmul =i structura inelar[ a poeziei. Ecouri din balada popular[ „Miori\a“. Eu nu sunt pas[re. Mesajul poeziei. Rolul nega\iei retorice. Structura de sonet. Datorie. Dragostea personajului liric pentru plaiul natal =i pentru limba matern[. Datoria de cet[\ean =i continuitatea genera\iilor. Doina. Mesajul poeziei. Ideea principal[ =i ideile subordonate. For\a mo- bilizatoare a c`ntecului str[mo=esc. Ritmul. Anafora. Bog[\ia rimei. Poezia lui Dumitru Matcovschi =i muzica. NICOLAE ESINENCU ...... 217 Caracterizarea general[ a crea\iei. Poezia de tip miniatural =i cea satiri- c[, cu subiect. Poemul Cu mortul ]n spate. VASILE ROMANCIUC ...... 223 Caracterizarea general[ a crea\iei poetice. Cartea Citirea proverbelor. Evolu\ia poeziei lui Vasile Romanciuc ]n ultimii ani. 436 Ion Ciocanu

NICOLAE DABIJA ...... 231 Caracterizarea general[ a crea\iei poetice. Universul poeziei lui Nicolae Dabija: istoria poporului rom`n, r[d[cinile vie\ii noastre spirituale; glori- ficarea graiului matern =i a lupt[torilor pentru idealurile neamului (Zu- gravul anonim, Cronicarii =i alte poezii). Cartea Arip[ sub c[ma=[ (poeziile Prefa\[ la Mateevici, Doina noastr[, „Descrierea Moldovei“, Balad[ (“C`t tr[im pe-acest p[m`nt...“) etc. LEONIDA LARI ...... 239 Caracterizarea general[ a crea\iei poetice. Ciclul de versuri Scoica so- lar[. Universul de motive =i particularit[\ile trat[rii lor: cunoa=terea de sine =i ve=nica enigm[ a omului, zbuciumul sufletesc pentru adev[r =i libertate (Etern[, Miraj, De t`rzie vedere, Testament). Caracterul ro- mantic =i originalitatea poeziilor. Complexitatea =i dramatismul st[rilor suflete=ti zugr[vite de scriitoare. Volumul Dulcele foc. Poezia Doina (I =i II). ARCADIE SUCEVEANU...... 249 Caracterizarea general[ a crea\iei poetice. Cartea Arhivele Golgotei.

II. PROZA...... 261 Starea prozei rom`ne=ti din Republica Moldova ]n primul deceniu post- belic. Dogmatismul ideologic =i proza. Dep[=irea dogmatismului. Zugr[- virea veridic[ a omului =i a realit[\ii. Dinamismul dezvolt[rii prozei ]n anii ’60—’80. Direc\ii =i tendin\e ]n nuvel[ =i ]n roman. GEORGE MENIUC — PROZATORUL ...... 269 Caracterizarea succint[ a prozei scriitorului. Ultimul vagon, Scripca pri- etenului meu, Caloian. ION DRU|{ ...... 273 Caracterizarea general[ a activit[\ii literare. Speciile cultivate: schi\a, nuvela, romanul. Problemele abordate de scriitor. Ion Dru\[ despre valoarea social-estetic[ a crea\iei literare. Sania. Personajul principal al nuvelei. Motivul sacrificiului. Conflictul psi- hologic. Valoarea detaliului artistic. Ideea d[ruirii totale ]ntru atingerea perfec\iunii. Funze de dor. Personajele principale: Gheorghe =i Rusanda. Conflictul. Deznod[m`ntul dramatic. Mesajul etic. Particularit[\ile limbajului =i ale stilului: lirismul, concluzia, umorul. Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 437

Ultima lun[ de toamn[. Originalitatea compozi\iei. Problema p[rin- \ilor =i copiilor. Personajele =i mesajul nuvelei. Caracterul simbolic al finalului. Povara bun[t[\ii noastre. Problemele abordate de scriitor. Subiectul =i momentele lui principale. Personajele. Onache C[r[bu=: particularit[\i de individualizare. Digresiunile lirice =i valoarea lor. Clopotni\a. Personajele. Mijloacele =i procedeele de individualizare a per- sonajelor =i de exprimare a mesajului. Toiagul p[storiei. Semnifica\ia general-uman[ =i na\ional[ a destinului tragic al personajului. Ideea principal[ a nuvelei. Motivul mioritic. Particu- larit[\i de limbaj =i de stil. VASILE VASILACHE ...... 299 Caracterizarea general[ a activit[\ii literare. Nuvelele Elegie pentru Ana- Maria =i Mama-mare — profesoar[ de istorie. Romanul Povestea cu coco=ul ro=u. ION C. CIOBANU ...... 309 Caracterizarea general[ a crea\iei literare. ALEXEI MARINAT ...... 317 Caracterizarea general[ a crea\iei. Romanul Urme pe prag. VLADIMIR BE+LEAG{ ...... 325 Caracterizarea general[ a activit[\ii literare. Romanul Zbor fr`nt. Su- biectul. Drama vie\ii lui Isai. Func\ia solilocului ]n dezv[luirea psiholo- giei personajului. Detaliile. Semnifica\ia titlului. Originalitatea stilului. AURELIU BUSUIOC — ROMANCIERUL ...... 335 Caracterizarea succint[ a prozei scriitorului. Romnele Singur ]n fa\a dra- gostei =i Unchiul din Paris. SPIRIDON VANGHELI...... 341 Caracterizarea general[ a activit[\ii literare. Nuvela Bunicul. Poemul +alul verde. SERAFIM SAKA ...... 347 Privire general[ asupra publicisticii =i prozei scriitorului. Importan\a c[r\ii Basarabia ]n Gulag pentru con=tientizarea adev[rului despre regimul stalinist-brejnevist. Romanele V[mile =i Linia de plutire. 438 Ion Ciocanu

DUMITRU MATCOVSCHI — ROMANCIERUL ...... 361 Caracterizarea succint[ a prozei scriitorului. Romanul Toamna porum- beilor albi. NICOLAE ESINENCU — NUVELISTUL +I ROMANCIERUL ...... 365 Caracterizarea succint[ a prozei scriitorului. Nuvelele Telegrama, Lec\ia =i Copacul care ne une=te. Romanul Un moldovean la ]nchisoare.

III. DRAMATURGIA...... 375 Starea dramaturgiei rom`ne=ti din Republica Moldova ]n primul deceniu postbelic. Dep[=irea subnivelului. Drame =i dramaturgi. ION DRU|{ — DRAMATURGUL...... 379 Caracterizarea succint[ a dramaturgiei scriitorului. Casa mare. Psihologismul autentic. Vasilu\a =i celelalte personaje. Semnifica\ia simbolic[ a titlului. Doina. Tragedia femeii ]n regimul totalitar. Particularit[\i de concep\ie =i realizare. P[s[rile tinere\ii noastre. Subiectul =i momentele lui principale. Speci- ficul compozi\iei. Planurile ac\iunii: real =i imaginar. Retrospec\iile, re- marcele. Esen\a conflictului dramatic. Pavel Rusu. M[tu=a Ru\a. Rolul monologului interior ]n caracterizarea personajelor. Semnifica\ia simbol- ic[ a titlului. Horia. Dezv[luirea esen\ialului prin mijlocirea obi=nuitului. Personajele. Puterea mobilizatoare a adev[rului. Frumos =i sf`nt. Personajele. Ineditul situa\iilor. Mesajul etic al dramei.

IV. CRITICA +I ISTORIA LITERAR{...... 391 }nceputurile criticii =i istoriei literare din Republica Moldova. Sub tirania preceptelor comuniste. Dep[=irea dogmelor =i afirmarea talentelor crit- ice. VASILE COROBAN ...... 399 Caracterizarea general[ a activit[\ii de critic =i istoric literar. Studiul Romanul moldovenesc contemporan. Evolu\ia epicului =i ro- manescului ]n literatura rom`n[ din Republica Moldova. Inter-pretarea etico-estetic[ a valorilor literare. Stilul studiului. Literatura rom`n[ contemporan[ din Republica Moldova 439

MIHAI CIMPOI ...... 409 Caracterizarea general[ a activit[\ii de critic =i istoric literar. Eseul Narcis =i Hyperion. Originalitatea viziunii criticului asupra crea\iei eminesciene. Studiul O istorie deschis[ a literaturii rom`ne din Basarabia. Puterea de cuprindere a fenomenului literar basarabean =i de sintez[ critic[ asu- pra lui. Exigen\[ =i discern[m`nt. Gustul estetic ]n ac\iune.

Aprecieri ...... 421 BIBLIOTECA +COLARULUI

Ion Ciocanu LITERATURA ROM~N{ CONTEMPORAN{ DIN REPUBLICA MOLDOVA

Ap[rut: 1998. Coli tipar: 19,25. Coli editoriale: 18,16. GRUPUL EDITORIAL LITERA str. B.P. Hasdeu, nr. 2, Chi=in[u, MD 2005, Republica Moldova Editor: Anatol Vidra=cu Redactor: Raisa Co=codan Corector: Tatiana Vartic-Orlov Tehnoredactare: Olga Perebikovski Operatori: Galina Sorbal[, Elena Volociuc, Marina Romanciuc Tiparul executat sub comanda nr. 5561. }nterprinderea de stat editorial-poligrafic[ „TIPAR“ or. Tiraspol Ministerul Culturii al Republicii Moldova