NOTĂ DE FUNDAMENTARE

Secțiunea 1 Titlul prezentului act normativ

Hotărâre a Guvernului pentru aprobarea atestării unor localități sau părți din localități, ca stațiuni turistice de interes national, respectiv local și pentru modificarea anexei nr.5 la Hotărârea Guvernului nr. 852/2008 pentru aprobarea normelor şi criteriilor de atestare a staţiunilor turistice

Secțiunea a 2-a Motivul emiterii actului normativ

1. Descrierea Ȋn conformitate cu prevederile Hotărȃrii Guvernului nr. 852/2008 pentru situaţiei actuale aprobarea normelor şi criteriilor de atestare a staţiunilor turistice, localităţile sau părţile din localităţi care dispun de resurse naturale şi antropice şi care îndeplinesc criteriile legale de atestare pot fi atestate ca staţiuni turistice de interes naţional şi local. Potrivit prevederilor art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 58/1998 privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de turism în România atestarea staţiunilor turistice se realizează de către Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri, ca urmare a demersurilor autorităţilor administraţiei publice locale iar aprobarea atestării se face de către Guvern prin hotărȃre. Avȃnd ȋn vedere solicitările şi documentaţiile depuse de autorităţile administraţiei publice locale, Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri a procedat la verificarea ȋndeplinirii criteriilor legale, efectuȃnd inclusiv vizite la faţa locului şi a constatat următoarele:

1. Ocna Șugatag, județul Maramureș

Comuna Ocna Șugatag este situată în Depresiunea Maramureș, la poalele munților Gutâi, pe DN 18 Baia Mare – Ocna Șugatag, la o distanță de 20 km de municipiul Sighetu-Maramației și la o altitudine de 490 m.

În Ocna Șugatag se poate ajunge pe șosea urmând drumul național DN18 care leagă Baia Mare de Sighetu Marmației sau pe calea ferată până în gara din orașul Sighetu Marmației. Prin poziția ei geografică, Ocna Șugatag este polarizată pentru localitățile din jur facând legătura între cele două mari municipii ale județului, Baia Mare și Sighetu Marmației.

Localitatea Ocna Sugatag a fost atestată documentar în anul 1355, iar celelalte localități (Breb, Hoteni, Sat-Șugatag) în 1360, istoria lor fiind strâns legată de exploatarea sării. Astfel apele minerale de la Ocna Șugatag au apărut ca urmare a prăbușirii tavanului de la vechile mine de sare și formarea de lacuri, a căror apă sărată a fost utilizată, în mod organizat, în scop terapeutic, numai după anii 1970, odată cu primele amenajări de tratament balnear. Comuna Șugatag capătă un profil balneo-turistic datorită propietăților vindecătoare ale apelor subterane.

Sub aspect turistic, prin valorificarea resurselor naturale a apelor cloro-sodice și beneficiind de factori climaterici specifici și a efectelor acestora, comuna Ocna Șugatag se bucură de o afluență turistică impresionanată, fiind cea mai căutată zonă din acest colț de țară, renumită pentru tratamentul afecțiunilor reumatismale, asteniei și surmenajului cât și pentru combaterea proceselor inflamatorii cronice. Frumusețea peisagistică a locurilor, aerul pur motan, plasarea stațiunii balneo- 1 climaterice lângă Pădurea Crăiasca, rezervație naturală, obiceurile și tradițiile naturale (precum Tânjaua-sărbătorirea primului gospodar ieșit cu plugul la arat), târgul săptămânal de vite, frumusețea altor obiceiuri locale, arhitectura construcțiilor în stil local, existența în satele apartinătoare a unor izvoare naturale (borcutul din satul Breb), recomandă Ocna Șugatag ca un loc de odihnă și recreere.

În comuna Ocna Sugatag turismul balnear a luat o amploare nebănuită în urmă cu câțiva ani în condițiile în care localitatea este amplasată într-un decor natural de o excelentă frumusețe peisagistică, dar mai ales datorită resurselor naturale, a apelor cloro-sodice și a factorilor climaterici specifici. Pe baza studiilor și cercetărilor realizate de Institutul Național de Recuperare, Medicină Fizică și Balneoclimatologie, s-a stabilit că apele sărate de la Ocna Sugatag sunt recomandate a se utiliza în cura externă, atât în tratamentul profilactic, cât și în tratamentul curativ.

În 2014 zona Mara – Cosău – Creasta Cocoșului a obținut statutul de destinație ecoturistică. Aici s-a realizat primul traseu de tip drum verde din nordul țării, ce se poate străbate cu căruţa, bicicleta sau pe jos – Drumul moștenirii maramureșene. Cele 7 sate conectate, reprezentative pentru cultura maramureșeană, sunt Breb, Budeşti, Hoteni, Hărniceşti, Deseşti, Mara şi Ocna Şugatag.

În comuna Ocna Șugatag sunt înregistrate conform Listei Monumente istorice aprobată cu Ordonața 2828 din 2015, 5 momumente istorice, din care 4 monumente și un ansamblu arhitectural, 4 de interes național și 1 de interes local: Anasamblul Sf. Arhangheli - sat Breb, Biserica de lemn Sf. Arhangheli - sat Breb, Casa parohială orthodoxă - sat Breb, Biserica de lemn Sf Arangheli Mihail și Gavril - sat Hoteni, Biserica de lemn Cuvioasa Paraschiva - sat Șugatag.

De asemenea datorită prezenței unor numeroase obiective naturale și elemente ale biodiversității cu valoare științifiică deosebită, peste 34% din suprafața teritoriului administrativ al comunei Ocna Șugatag este inclus în aria de protecție a unor zone protejate de interes național și comunitar precum: Lacul Morărernilor - sat Breb, Pădurea Crăiască -sat Ocna Șugatag, Tăurile și turbăria, sat Hoteni etc.

În localitatea Ocna Șugatag se pot practica: turismul cultural-istoric, turismul de tranzit, turismul sportiv și de agrement, turismul balnear, iar accesul în comuna Ocna Șugatag se poate realiza pe cale rutieră, feroviară, aeriană (aeroportul de la Baia -Mare se află la circa 55 km).

Baza turistică este asigurată de pensiuni, hosteluri și hoteluri care însumează 1142 de locuri de cazare în unități clasificate de la 1 și 4 stele.

De asemenea în localitate se organizează evenimente turistice, culturale cu caracter de repetabilitate pe bază de calendar precum: - Tanjaua Hotenarilor - Sărbătoarea agrară a începutului de primăvară care se desfășoară anual în a doua duminică a lunii mai; Festivalul gulașului (ediția a X-a , septembrie 2019), Târgul Caritabil de Crăciun (decembrie).

Promovarea localității se realizează prin intermediul Centrului de Informare Turistică din Ocna Șugatag, rețelelor de socializare, site-ul primăriei, care oferă informații despre resursele naturale și antropice ale zonei, dar și despre locurile de agrement din localitate. În 2007 localitatea Ocna Șugatag a obținut atestatul de stațiune turistică de interes local.

Documentația transmisă de Consiliul Local al comunei Ocna Șugatag este în 2 conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr.852 /2008 pentru aprobarea normelor și criteriilor de atestare a stațiunilor turistice, cu completările și modificările ulterioare și a fost aprobată prin Hotărârea Consilului Local al comunei Ocna Șugatag, județul Maramureș nr.8 din 30.01.2020.

Localitatea Ocna Șugatag îndeplinește criteriile minime obligatorii pentru atestarea stațiunilor turistice de interes național și întrunește un punctaj de 290 de puncte la criteriile suplimentare, față de de minimul de 135 de puncte necesare pentru atestarea ca stațiune turistică de interes național.

2. Anina, județul Caraș-Severin

Anina (germană Steierdorf, maghiară Stájerlakanina) este un oraș în județul Caraș-Severin, Banat, România, format din localitățile componente Anina (reședința) și Steierdorf. Are o populație de 9.172 locuitori. Se situează în inima munților Aninei, munţi ce reprezintă extensia sudică a Carpaţilor Occidentali, în Banatul românesc, având coordonatele 45°2’30” latitudine nordică şi 21°53’20” longitudine estică. Altitudinea medie a aşezării este de +645 m, iar cea minimă este de +556 m şi se află în apropierea gării. Localitatea se află el aproximativ 40 km depărtare de Reșița, reședința județului Caraș-Severin și este accesibilă prin DN 58 (aprox. 50 min).

Localitatea Anina este atestată documentar pentru prima dată în anul 1773, o dată cu apariția minelor. Minele de cărbuni, cele mai bogate din Banat, au fost descoperite în 1780. În 1790 a început exploatarea lor. Abia în prima jumătate a secolului XIX, se înfiripă actuala aşezare, prin colonizarea cu muncitori care să lucreze la minele de fier şi cărbune din apropiere. Cei mai mulţi dintre coloniştii originari erau germani veniţi din actuala Cehie, urmaţi de colonişti din alte ţări şi de indigeni. Localitatea s-a dezvoltat în jurul exploatărilor miniere şi a prelucrării minereurilor. Localitatea Anina a fost declarată oraș în anul 1952. În anul 2002, în Peștera cu Oase de lângă Anina, au fost descoperite cele mai vechi rămășițe ale omului modern din Europa, numit Ion din Anina, cu o vechime de circa 40.000 ani.

Alături de frumuseţile naturale, localitatea se remarcă şi prin valori cultural- istorice şi etnografice, cu valenţe turistice deosebite. Pe teritoriul administrativ al localităţii sunt consemnate mai multe construcții pe Lista Monumentelor Istorice, atât la categoria A cât și la categoria B. Obiectivele respective pot constitui puncte de atracţie pentru turiştii care sosesc în localitate:

# Gara Anina și Calea ferată Oravița Anina (CS-II-m-A-10959 și cod LMI CS-II- a-A-10949) – Calea ferată de munte Oravița-Anina a intrat în folosință la 15 decembrie 1863 pentru transportul de mărfuri și la 4 aprilie 1869 pentru persoane, fiind cea dintâi dintre construcțiile feroviare de munte, iar cronologic a patra cale ferată din țară. Porțiunea de cale ferată Oravița-Anina are o lungime de 33,4 km, are 14 tunele și viaducte precum și gări în Oravița, Brădișoru de Jos, Dobrei, Lișava, Ciudanovița, Gârliște, Anina; # Sistemul de canalizare cu canalele de aducțiune apă (cod CS-II-m-B-10958); # Uzinele de fier Anina și ansamblul celor trei case ale funcționarilor StEG din perioada Belle Époque se află pe lista monumentelor istorice sub cod LMI CS- II-a-B-10956; # Fostul sanatoriu „Sommerfrische” („Prospețimea Verii”) care a fost construit între anii 1893-1895, cod CS-II-m-B-10967.01 și ansamblul staţiunii Sommerfrische construit în aceeași perioadă (cod CS-II-a-B-10967); # Biserică romano-catolică (cod CS-II-m-B-11204), construită în 1786 și refăcută integral 1872; # Ansamblul Puţului I, Puţul I (Casa Turnului de extracţie cu aburi, Turnul cu 3 molete, lămpărie, construcţii şi instalaţii de extracţie şi manevrare minereu, ateliere şi servicii tehnice de exploatare şi servicii sociale) și Maşina de extracţie cu aburi (Casa pentru maşina de extracţie cu aburi, maşina de extracţie cu aburi, cu imobile, dotări de circuit tehnic şi pentru personal şi utilaje anexe) – având codul CS -II - a - A -10962, au fost construite în anul 1874. Aici se află una dintre cele mai adânci mine de cărbune din centrul-estul Europei, cu o adâncime de 1200 metri. În apropierea orașului Anina se regăsesc și alte obiective turistice de interes printre care menționăm: - Peștera Buhui, cu cel mai lung curs subteran din România, și Lacul Buhui, primul lac artificial din România; - Buhui - Mărghitaș, arie protejată; - Cheile Minișului cu Cascada și Izbucul Bigăr; - Lacul Marghitaş; - Complexul de peşteri Ponor – Plopa în care s-au găsit cele mai vechi fosile de Homo Sapiens din Europa; - Lacul Miniş; - Poiana Plopa; - Cascada Cârşa; - Rezervaţia paleontologică Ponor; - Pădurile de anini. Zona Munților Aninei este una în care încă se mai păstrează această specie de arbore destul de puțin cunoscută, dar care deține un rol foarte important în calitatea aerului, lucru care devine tot mai căutat de locuitorii orașelor poluate și care poate fi găsit aici atât de ușor.

De când au apărut primii locuitori care au întemeiat actualul oraș Anina, se poate vorbi de efectul terapeutic al aerului pur din această zonă, datorat în special pădurilor din Munții Aninei. Aerul a fost cel care a determinat înființarea centrelor de tratament de la Poneasca, Marila (se presupune că la Marila Prințesa Sisi a ajuns pentru a profita de beneficiile aerului ozonat) și Sommerfrische. La sfârşitul secolului XIX, în zona Aninei se înfiinţa staţiunea turistică Sommerfrische. Construită în satul de nemţi Ştaierdorf, staţiunea a rămas acum o amintire, fiind rasă practic de pe faţa pământului. Zona era promovată prin afişe publicitare, turiştii veniţi până la Anina cu trenul aveau asigurat transportul cu căruţa până în staţiune, se organizau trasee turistice în natură, dar şi la minele din apropiere de unde se puteau cumpăra suveniruri.

De menționat că Munții Aninei adăpostesc numeroase specii de animale, printre care și-a găsit loc în ultimii ani și o herghelie de cai „sălbatici”. Prezența acestora a fost semnalată în mai multe rânduri de cei care străbat zona, cel mai recent fiind observați pe calea ferată Anina – Oravița, în apropiere de Gârliște. Caii sălbatici din Munții Aninei au cea mai veche istorie din România și sunt ultimii care mai păstrează ADN-ul sălbăticiei. Ei au existat în libertate în Banat de secole, pentru ca apoi, în perioada industrializării, când la Anina au fost aduși la mină mulți muncitori din județele Moldovei, mulți cai sălbatici au fost capturați pentru a fi puși la muncă. După revoluție, odată cu închiderea minelor și a falimentării orașului Anina, minerii s-au întors acasă, în Moldova, dar nu și- au mai luat și caii, pe care i-au abandonat în pădure, de unde, de fapt, îi și luaseră. În localitatea Anina se pot practica: turismul cultural, agroturismul, cicloturismul (există piste pentru biciclete), dar și turismul de vânătoare și pescuit sportiv, iar accesul în oraşul Anina se poate realiza pe cale rutieră sau feroviară. Datorită atracțiilor turistice din zonă, localitatea s-a dezvoltat constant în ultimii ani din punct de vedere turistic, în prezent existând peste 100 de locuri de cazare în unități clasificate de la 1 la 3 stele (din care cca 60% sunt de 3 stele). Pe raza localității se desfășoară anual o serie de evenimente culturale şi 4 de tradiţie: - Zilele orașului – August, primul sfârșit al săptămânii și care adună peste 3000 de turiști - Hramul Bisericii Catolice Steierdorf – în ziua de Prea Sfânta Treime. Locație: Platoul str. Victoriei, Steierdorf și care adună peste 500 de turiști - Carnaval – Fășang – februarie-martie. Străzi din cartierele Celnic și Steirdorf. - Festivalul Fanfarelor – sfârșitul lunii septembrie. Locație: Casa de Cultură Steierdorf și care adună peste 500 de turiști - St. Martinsfest – sărbătoarea lampioanelor 11 noiembrie. Locație: Centrul Steierdorf - Ziua Recoltei – ultima săptămână din septembrie. Locație: Platoul str. Bucegi Concursuri de Paște. Parcul Breiner - Festivalul de muzică – Rock-Line Fest Anina – luna iunie. Locație: Platoul str. Bucegi - Anina Film Festival - luna iulie. Locație: “Platoul Bucegi” - Timp de o săptămână, în fiecare seară, pe platoul Bucegi, se proiectează gratuit filme documentare sau filme artistice cu caracter cultural-educativ. Evenimentul atrage 500 de turiști. Promovarea localității se realizează prin intermediul Centrului Național de Informare și Promovare Turistică, care oferă informații despre resursele naturale și antropice ale zonei și despre zonele de agrement din împrejurimile orașului precum: traseele turistice 3 și 4 care pornesc din centrul orașului Reșița, se intră pe DN 58 Reșița - Anina, care urmează valea Domanului apoi străbate podișul calcaros Iabalcea până la comună Carașova. Din el se desprinde traseul 6 (spre Cheile Carașului), iar la Crucea Iabalcei (8 km de la Reșița) începe un drum comunal carosabil care trece prin satul Iabalcea și ajunge la Peștera Comarnic (8 km). Din el pleacă traseele 20 și 21. Comuna Carașova (190 m alt. medie) este un excelent punct de plecare în Cheile Carașului (traseul 5). Poneasca (386 m alt. medie), situată pe valea cu același nume, este accesibil pe drumul comunal (lung de 3 km) ce se desprinde din DN 57 B pe valea Minișului. Din Poneasca pleacă traseul 12 (Lacul Buhui) și un alt traseu în Munții Semenic. Valea Minișului (430 m alt. medie), loc de pe valea Minișului, pe DN 57 B. De aici pornesc traseele 11 (Lacul Buhui) si 10 (pe valea Beului) etc. De asemenea, în cadrul Centrului Național de Informare și Promovare Turistică există materiale de promovare a localității precum: filme de prezentare a stațiunii turistice, subtitrate în zece limbi, hărți, pliante și broșuri de promovare. Documentaţia transmisă de Consiliul Local al Orașului Anina este în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 852/2008 pentru aprobarea normelor şi criteriilor de atestare a staţiunilor turistice, cu completările ulterioare şi a fost aprobată prin hotărârea Consiliului Local al Orașului Anina, Judeţul Caraș- Severin, nr. 105 din 30.08.2018. Localitatea Anina îndeplineşte criteriile minime obligatorii privind atestarea staţiunilor turistice de interes local şi întruneşte un punctaj de 185 de puncte la criteriile suplimentare, faţă de minimul de 90 de puncte necesare, pentru atestarea ca stațiune turistică de interes local.

3. Zona turistică a comunei Borș, județul Bihor

Comuna Borș este amplasată în nord-vestul județului Bihor, în Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Situată la 12 km de municipiul Oradea, comuna Borș este localitate de frontieră între România și Ungaria. În cadrul Zonei Metropolitane Oradea, comuna Borș este amplasata în zona de nord-vest, învecinându-se la est cu comuna Biharia și municipiul Oradea, la sud cu comuna Sântandrei, la vest cu comuna Girișu de Cris si Ungaria, iar la nord cu Ungaria.

Accesul în comuna Borș se poate realiza atât prin rețele rutiere, cât și prin rețeaua feroviară. În satele Sântion și Borș accesul poate fi realizat prin intermediul drumului național DN1 (E60), care leagă România de Ungaria, 5 ducând spre Debrețin, Budapesta, Viena, Berlin, Paris etc. Totodată, o rută alternativă este DJ190 care facilitează conexiunea comunei Borș cu municipiul Oradea.

Accesul în comuna Borș se poate realiza și prin Magistrala Feroviară 300: București Nord - Brașov - Sighișoara -Teiuș - Războieni -Cluj Napoca - Oradea. În comuna Borș nu există, însă, stație CFR, motiv pentru care trebuie utilizate stațiile CFR din municipiul Oradea.

Comuna Borș are în componenta patru sate: Borș (reședința), Sântion, Santăul Mic și Santăul Mare. Din punct de vedere demografic, cele mai dezvoltate localități sunt Borș și Sântion, sate traversate de E60.

Comuna Borș dispuse de avantajul deținerii celui mai frecventat punct de frontieră dintre România și Ungaria, ceea ce a contribuit semnificativ la dezvoltarea infrastructurii în localitate. Find localitate de frontieră, comuna Borș a atras un număr ridicat de investitori străini.

Primele mențiuni documentare despre comuna Borș datează din secolul al XII- lea, prin menționarea tribului Borș care a trăit pe teritoriul actual al comunei. În evolutia istorica a comunei se înscriu mai multe etape precum perioada în care teritoriul a aparținut domeniului bisericesc al Episcopului Oradiei (secolul XIV) sau perioada în care așezarea a fost distrusă în totalitate în timpul dominației otomane. O dezvoltare mai accentuată s-a petrecut la mijlocul secolului al XVI-lea și apoi la sfârșitul secolului al XVIII-lea, începutul secolului al XIX-lea, când au fost construite mai multe clădiri publice, printre care și sediul vechi al Consiliului Popular Comunal.

Suprafața totală a comunei Borș este de 43,41 km2. Din suprafața totala a Zonei Metropolitane Oradea, comuna Borș ocupa o pondere de 5,76%, fiind una dintre localitățile componente ale Zonei Metropolitane cu cea mai redusa suprafața. Comuna Borș este situata în Câmpia Crișurilor, în zona joasa a acesteia. Câmpia joasă constituie rezultatul procesului de acumulare si de eroziune prin divagare a rețelelor hidrografice care coboară din regiunea mai înalta a Județului Bihor, cu precădere a Crișului Repede. Râurile care drenează câmpia au albii puțin adânci si nu sunt însoțite de terase. Altitudinea medie în cadrul Câmpiei Crișurilor în zona joasă este de 110 m.

Clima comunei Borș se află sub influența circulației vestice ce transportă mase de aer oceanic, umede. Media anuală a temperaturii aerului are valori cuprinse între 10°-11°C, valori specifice zonei de câmpie. Cantitatea medie anuală de precipitații înregistrează valori de 550 - 650 mm/an. Vânturile cele mai frecvente sunt cele de sud, urmate cele vestice si cele din sectorul nordic.

Comuna Borș se numără printre localitățile care dispun de ape geotermale, alături de Municipiul Oradea, comuna Săcuieni, comuna Marghita, comuna Ciumeghiu, comuna Cighid, comuna Beiuș, comuna Livada, comuna Sântandrei si comuna Toboliu.

Printre atracțiile turistice ale comunei Borș menționăm:

1. Situl arheologic „Movila Mănăstirii”, din satul Sântion, monument istoric ce datează din perioada secolelor al IX-lea – al XII-lea (Cod BH-I-s-B-01010). Reprezintă un ansamblu de ruine aparținând unei așezări din epoca bronzului și ale unei mănăstiri din anii 1215-1567.

2. Biserica Ortodoxă din satul Santăul Mare, comuna Borș, Județul Bihor are hramul Sfântul Arhangheli Mihail şi Gavril și a fost construită în formă de corabie. Data precisă a construcţiei nu este cunoscută, dar după tradiţia orală 6 ar avea o existenţă veche, fiind vorba de anii 1660-1689. În anul 1869, bisericii i s-au adăugat altarul şi turnul clopotniţă, fiind refăcută cu această ocazie şi pictura iconostasului.

2. Ferma de lavandă – este un domeniu privat în satul Santăul Mic de aproximativ 2 hectare în care s-a amenajat o plantație de lavandă și alte flori rare. De la simbolul Toscanei, chiparoşii cu coroana foarte densă, îngustă, columnară, la echinops, până la crinii în jurul cărora s-au construit legendele antichităţii greceşti şi al celei române, floare atribuită zeiţelor căsătoriei şi ale fecundităţii: Hera, soţia lui Zeus, Jupiter, nimic nu lipseşte din decorul creat în localitatea de la graniţă, un loc menit relaxării şi divertismentului. Acest paradis floral reprezintă un punct de atracţie atât pentru tinerii miri, cât şi pentru familiile cu copii care doresc să petreacă câteva ore de relaxare inspirând mirosul de lavandă. Ferma de lavandă găzduiește în luna aprilie a fiecărui an Festivalul primăverii, eveniment care adună peste 5000 de vizitatori.

3. Ferma White Pegasus (Feher Pegasus Lovas Tanya) – oferă terapie cu cai copiilor cu dizabilități. Ferma deține 17 cai de rasă și alte animale domestice utilizate de terapeuți în tratarea problemelor cauzare de autism și ADHD copiilor cu vârste între 7 și 16 ani.

4. Lacurile de pescuit de pe raza localității – Lacul La Noroc și Balta Borș – atrag zilnic un număr mare de turiști pasionați de pescuit, prin facilitățile pe care le oferă.

5. În comuna Borș există situl Natura 2000 ROSCI0104 Lunca Inferioară a Crișului Repede și situl Natura 2000 ROSCI0185 Păduricea de la Santău.

Se poate spune astfel că turismul în comuna Borş este în faza de dezvoltare. În viitor de-asemenea este prevăzută dezvoltarea turismului rural, balnear și de recreere fiind elaborate mai multe propuneri.

În localitatea Borș se pot practica: turismul de tranzit, turismul cultural, agroturismul, cicloturismul (există piste pentru biciclete), de drumeție, ecvestru și pescuit sportiv, iar accesul în localitate se poate realiza pe cale rutieră, feroviară, aeriană (aeroportul de Oradea se află la circa 13 km).

Baza turistică este asigurată de pensiuni, hosteluri și hoteluri care însumează 162 de locuri de cazare, din care 85% sunt clasificate la 3 stele.

Anual, în comuna Borș se organizează 5 evenimente cu caracter repetitiv: 1. Zilele Comunei Borș – o sărbătoare care se organizează în ultimul weekend al lunii iulie și care adună peste 10.000 de turiști; 2. Festivalul ciupercilor - sărbătoare cu specific gastronomic, organizată în ultimul weekend al lunii iunie, care implică un n concurs de cules ciuperci, adr și o sesiune de workshopuri despre ciuperci și despre gătitul lor. Evenimentul adună aproximativ 4000 de turiști anual. 3. Festivalul verzei – reprezintă un eveniment gastronomic, aflat la a 15-a ediție ce presupune un concurs al mâncărurilor cu varză, premierea celei mai mari varze din comună, dar și a celei mai gustoase varze murată. Concurenții pregătesc sarmale la ceaun sau mâncare de varză murată cu carne, cunoscută în zonă ca "toroş". Mâncărurile sunt degustate de juriu și de localnici, iar concurenții trebuie să compună și să recite o poezie care să conţină cinci cuvinte impuse şi în care să vorbească despre mâncarea gătită. De asemenea, este premiată gospodina care gătește cea mai bună varză murată din comună şi pe cea în grădina căreia a crescut cea mai mare varză. Evenimentul reunește anual peste 5000 de persoane. 4. Festivalul ceaunului – se organizează anual în primul weekend din luna mai,

7 reprezintă un concurs gastronomic și reunește aproximativ 4000 de turiști; 5. Festivalul ciolanului – se organizează în primul weekend din luna iulie și adună peste 5000 de turiști. Reprezintă un eveniment cu specific gastronomic.

Promovarea localității se realizează prin intermediul rețelelor de socializare, site-ul primăriei, care oferă informații despre obiectivele din zonă.

Documentația transmisă de Consiliul Local al comunei Borș este în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 852/2008 pentru aprobarea normelor și criteriilor de atestare a stațiunilor turistice, cu completările ulterioare și a fost aprobată prin hotărârea Consiliului Local al Comunei Borș, județul Bihor nr. 128/03.09.2020.

Prin Hotărârea Consiliului Local al comunei Borș nr. 128/03.09.2020 s-a stabilit zona turistică din cadrul Comunei Borș, delimitată clar pe suprafața localității. Zona turistică se compune din părți ale satelor Borș, Sîntion, Sântion, Santăul Mic și Santăul Mare, toate aflate în componența comunei.

Localitatea Borș îndeplinește criteriile minime obligatorii privind atestarea stațiunilor turistice de interes local și întrunește un punctaj de 160 puncte la criteriile suplimentare, față de minimul de 90 puncte necesare, pentru atestarea ca stațiune turistică de interes local.

4. Cavnic, județul Maramureș

Cavnic este un oraş din judeţul Maramureş, situat la poalele Munţilor Gutâi, pe cursul superior al râului Cavnic, la 32 km est de Baia Mare.

Aflat în centrul județului Maramureș, așezat pe o vale îngustă la poalele munților Gutâi (1443 m) și Mogoșa (1246 m), orașul Cavnic se întinde pe lungimea de circa 10 km a văii pe care o străbate de la est la vest.

La Cavnic se poate ajunge astfel: - cu autoturismul din Baia Mare se urmărește DN18 ce merge spre Sighetu Marmației până la Baia Sprie și de acolo pe drumul județean ce merge spre Cavnic. - cu trenul prin gara Baia Mare și de acolo cu mijloace auto. - cu avionul prin aeroporturile Baia Mare, Satu Mare și Cluj Napoca și de acolo cu mijloace auto.

Existența localității este strâns legată de activitatea minieră, Cavnicul fiind atestat documentar în secolul al XIV-lea. Cavnicul a fost pentru prima dată atestat documentar ca sat, în 1336, cu numele de "Capnic". Numele său derivă de la numele râului, care la rândul său derivă din cuvântul de origine slavă „kopaonik”, care înseamnă „a săpa”.

O legendă locală spune că, în vremurile îndepărtate, când în preajma Gutâiului nu existau așezări omenești, un cioban pe nume Cap Mic (purtând acest nume datorită fizionomiei sale aparte), a ajuns în procesul transhumanței prin aceste părți. Într-o bună zi, ieșind cu oile la păscut, a zărit în iarbă o piatră lucitoare. A ridicat-o, s-a uitat la ea și și-a dat seama că era de fapt o bucată de aur. Atunci a pornit la vale și s-a întors aici împreună cu familia și rudele sale, pentru a întemeia un cătun. Astfel, unii cred că numele localității provine de la legendarul cioban Cap Mic. Totuși, cel mai probabil latinescul “cave” stă la baza denumirii localității. După încetarea activității miniere, principala activitate economică în Cavnic este turismul. Orașul în sine era compus din două părți: Handalul de Jos și Handalul de Sus. Cavnicul de Jos era zona locuită de muncitorii în mină (case construite de 8 administrația minieră), iar în Cavnicul de Sus erau minele.

În prezent, orașul este împărțit în cartiere, de-a lungul văii Cavnicului, respectiv Ferăstrău (Sirisău), Valea Albă, Centru, Berbincioară, Șuior, Erștiol, Handal, Roata.

Principalele componente ale cadrului natural care conțin elemente de potențial turistic sunt:

# Cascadele Primăverii se formează pe vălile abrupte ale Pietrelor Șoimului și pot fi admirate primăvara când, datorită topirii zăpezii, au debitul foarte mare, în restul anotimpurilor fiind secate.

# Cascada Văii de pe Izvor se află în imediata apropiere a Logoldei, fiind datorată unor intervenții asupra cursului unui pârâu. Datorită peretelui de rocă gălbuie și a pădurii care o înconjoară, căderea de apă este una spectaculoasă.

# Pârtiile de ski - Cavnicul este cunoscut datorită cantităților abundente de zăpadă, fiind numit “polul zăpezii din Maramureș”. Cele două domenii skiabile, Roata și Icoana, constituie principala atracție turistică a localității. Aici, iubitorii sporturilor de iarnă beneficiază de aproximativ de 10 km de pârtii.

# Rezervația naturală “Creasta Cocoșului” - aflată în Munții Gutâi, la o altitudine de 1428 m, Creasta Cocoșului se numără printe formele de relief bizare din țara noastră. Formațiunea reprezintă o porțiune dintr-un vechi crater vulcanic de o rară sălbăticie dar, în același timp, și de o fascinantă frumusețe. Zona este declarată din 1954 rezervație geologică datorită valorilor științifice, ecologice și peisagistice deosebite. Din Cavnic pornesc trei trasee turistice de dificultăți diferite care duc spre minunată locație: Cavnic-Valea Șuiorului- Poiana Mlejnița -Jgheabul Mic - Creasta Cocoșului; Cavnic-Valea Gutâiului- Poiana Mlejnița -Creasta Cocoșului; CNIPT Cavnic -Domeniul Schiabil Gutâiului Doamnei -Trei Apostoli - Vf. Gutâi - Creasta Cocoșului.

Alături de frumusețile naturale, localitatea se remarcă și prin valori cultural- istorice, cu valențe turistice deosebite. Dintre atracțile turistice amintim:

1. Stâlpul Tătarilor - obelisc ridicat în 1736, în cinstea victoriei locuitorilor din Cavnic asupra hoardelor tătare, în 1717. Cu o înălțime de 7,2 m, monumentul poartă o inscripție în latină: “Anno 1717 usque hic fuerunt tartaris” (“În anul 1717, până aici au ajuns tătarii”). Povestea spune că, în 1717, o ceată de tătari a trecut în Maramureș din nordul Moldovei. Au avut loc conflicte în zona Borșa și au ajuns pe Valea Cavnicului, iar aici, căvnicarii și locuitorii din Surdești au reușit să le oprească înaintarea și să-i facă să se retragă. Se spune că de atunci datează și tradiția brondoșilor - bărbați tineri purtând măști din blană de oaie, haine albe, iar pe piept un ham cu clopote. Astfel brondoșii colindă din casă în casă și aleargă pe străzile orașului pe parcursul celor trei zile ale Crăciunului și se spune că acum rolul lor este de a alunga spiritele rele.

2. Biserica Romano-Catolică “Sfânta Varvara” a fost construită în stil baroc popular, între anii 1800-1803, pe locul unei vechi topitorii, în cinstea Sfintei Varvara, protectoarea minerilor. Picturile interioare și cele de pe tavan datează din 1909.

3. Ruinele topitoriei de aur Logolda - în perioada ei de glorie, topitoria a fost cunoscută pentru calitatea deosebită a aurului produs aici. Construită în anul 1862 de către englezii care au concesionat minele, se spune că Logolda este printre primele locații unde a fost folosită o tehnologie de avangardă la acea vreme - prelucrarea minereului cu cianură. 9

În localitatea Cavnic se pot practica: turismul de tranzit, turismul sportiv și de agrement (drumeții, ski), iar accesul în orașul Cavnic se poate realiza pe cale rutieră, feroviară, aeriană (aeroportul de la Baia -Mare se află la circa 30 km, aeroprtul de la Satu-Mare se află la circa 75 km, aeroportul de la Cluj -Napoca se află la circa 150 km).

Baza turistică este asigurată de pensiuni, hosteluri și hoteluri care însumează 307 de locuri de cazare în unități clasificate de la 1 și 3 stele.

De asemenea în localitate se organizează evenimente turistice, culturale precum: Festivalul de Crăciun - Sub ramură de brad, Festivalul de lăsatul secului la Cavnic, În Câșlegi - seara maramureșeană cu cântec, joc, meșteșuguri și bucate tradiționale, Ralilul zăpezii de la Cavnic.

Promovarea localității se realizează prin intermediul Centrului de Informare Turistică din Cavnic, rețelelor de socializare care oferă informații despre resursele naturale și antropice ale zonei, dar și despre locurile de agrement din localitate.

Documentația transmisă de Consiliul Local al orașului Cavnic este în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 852/2008 pentru aprobarea normelor și criteriilor de atestare a stațiunilor turistice, cu completările ulterioare și a fost aprobată prin hotărârea Consiliului Local al Orașului Cavnic, județul Maramureș nr.43/14.04.2020

Localitatea Cavnic îndeplinește criteriile minime obligatorii privind atestarea stațiunilor turistice de interes local și întrunește un punctaj de 270 puncte la criteriile suplimentare, față de minimul de 90 puncte necesare, pentru atestarea ca stațiune turistică de interes local.

5. Dorna-Arini, județul Suceava

Comuna Dorna-Arini se situează la marginea de S-E a depresiunii Dornelor, în zona de contact dintre Munții Bistriţei (Masivul Pietrosul) și Munții Rarău (Masivul Giumalău).

Zona este conectată, pe ansamblu, la principalele magistrale auto (prin DN17B) şi feroviare din nordul Carpaţilor Orientali având un grad de accesibilitate relativ bun. Localitatea este traversată de râul Bistrița, care o desparte în doua sectoare asimetrice: cel drept (al Masivului Pietrosul) domol, cu terase etajate și muscele prelungi de o înălțime redusă (900 – 1200 m) iar cel stâng (al Masivului Giumalău) abrupt și fără terase. Dacă în partea de SV a comunei energia reliefului este domoală, înaintând spre E-NE, valea se îngustează considerabil, devine abruptă, formând chei (Cheile Zugrenilor). Suprafața comunei este de 14.706 ha, iar altitudinea medie este 1100 m. Comuna are ca vecini următoarele unităţi administrativ-teritoriale: Nord şi Nord-Vest - comuna Pojorâta; Nord-Est - municipiul Câmpulung Moldovenesc; Est şi Sud-Est - comuna Crucea; Sud - oraşul Broşteni; Sud-Vest - comuna Şarul Dornei; Vest - municipiul Vatra Dornei. Distanţa de la centrul de comună (satul Cozăneşti), până la municipiul Vatra Dornei este de 6 km. Clima localității este temperat montană cu două topoclimate distincte: -montan, caracterizat de o intensificare a precipitațiilor, a vântului și o scădere a temperaturii direct proporțională cu creșterea altitudinii; -depresionar, caracterizat prin brize de la munte spre vale, temperaturi moderate în timpul iernii, raritatea vânturilor și a viscolului. Temperatura medie anuală în depresiune este de 4,5 °C, iar pe culme 2 °C. 10

Luna cu cea mai cu cea mai ridicată temperatură este iulie, iar cea mai scăzută este ianuarie. Umiditatea aerului este de aproximativ 83%, iar precipitatiile ating valoarea medie anuală de 635,3 mm. în depresiune și 926 mm. pe culme. Denumirea inițiala a comunei era de Dorna, iar odată cu noua împărțire administrativă din 1968 a fost schimbat în cea de Dorna-Arini. Comuna Dorna-Arini are în componența ei următoarele sate: Dorna-Arini, Cozănești, Gheorghițeni, Ortoaia, Rusca, Sunători. Pe lângă aceste sate, pe teritoriul comunei Dorna-Arini au existat în trecut diferite cătune, care au fost încadrate în satele componente ale comunei, deși denumirile s-au păstrat pentru desemnarea diferitor părți ale satelor respective. Dintre acestea fac parte: Buliceni, Gura Negrii, Arinul sau Valea Arinului, Bada, Gogoșeni sau Gugoșeni, Joseni, Morărești, Călinești, Colacul, Zugreni. Acest teritoriu era supus boierimii şi se bucură de privilegii garantate de domnie. Statutul special al zonei a atras emigranţi români din zona Ardealului. Comuna este traversată de la vest spre est de râul Bistriţa. În 1775, odată cu ocuparea Bucovinei de către Imperiul Austro-Ungar, graniţa se stabileşte pe râul Bistriţa, partea de nord a comunei aflându-se în Imperiul Austro-Ungar, iar cea sudică (75% din suprafaţa comunei) în Moldova, situaţie care va dura 143 de ani, până după Primul Război Mondial. Marea Unire din 1918 redă libertatea arinenilor să circule fără oprelişte pe întreg teritoriul comunei, bucurându-se în tihnă de reîntâlnirea cu cei dragi, care timp de un secol şi jumătate puteau fi vizitaţi doar prin punctul de frontieră de la Gura Negrii. Punte între cele două teritorii, populate de aceiaşi români, însă sub stăpâniri diferite, comuna Dorna-Arini îşi păstrează şi transmite istoria mai mult prin povestirile orale ale veteranilor de război, deoarece actele oficiale sunt aproape inexistente, distruse cu siguranţă în tumultul vremii; "pământul" însă n- a uitat nimic. De menționat faptul că localitatea Dorna-Arini face parte din destinația ecoturism “’Țara Dornelor”. Țara Dornelor este a cincea destinație de ecoturism desemnată din România, singura de acest fel din Bucovina, recunoscută oficial.

Dintre obiectivele turistice din Dorna-Arini menționăm: 1. Mănăstirea Acoperãmântul Maicii Domnului - monument unic în România, mănăstirea este ridicată în întregime din lemn. Mănăstirea Acoperamântul Maicii Domnului din Dorna-Arini este străjuită de o clopotniță tot din lemn, cu înălțimea de 60 de metri care găzduiește un număr de 24 de coplote, dintre care cel mai mare cîntărește 5 tone. Acoperișul clopotniței nu a putut fi montat decât cu elicopterul.

2. Rezervația Cheile Zugreni - Cheile Zugrenilor sunt spectaculoase prin versanţii extrem de abrupţi. Pereţii stâncoşi ating înălţimi de 200 – 300 m. Cheile adăpostesc o floră bogată din care menționăm în primul rând floarea reginei (Leontopodium alpinum), cunoscută și cu denumirile floarea de colț și albumiță, monument botanic al naturii, endemismul Andryala levitomentosa, descoperită pe muntele Pietrosul Bistriței, de unde și numele, precum și alte plante de stâncăriș cum ar fi clopoțelul (Csmpsnuls carpatica). Avifauna este destul de variată, fiind reprezentată de specii protejate cum ar fi vulturelul de seară (Falco vespertinus), ciocănitoarea de mesteacăn (Picoidus trydactilus), ghionoaia (Picus canus). Din elementele faunistice este de subliniat bogăția în pești: păstrăv, clean, mreană, scobar și rare exemplare de lostriță.

3. Vârful Pietrele Doamnei din Masivul Rarău - Pietrele Doamnei sunt principala atracție a masivului Rarău, fiind un grup de pietre calcaroase cu forme și dimensiuni impozante (70 m) aflate la o altitudine 1634 m. Rezervaţia Naturală Pietrele Doamnei-Rarău este o formaţiune ce-i fascinează pe mulţi, încă din trecut. Aşa s-au născut legendele despre acest loc. Cea mai cunoscută legendă povesteşte că denumirea pietrelor este legată de domniţa Elena, soţia lui Petru Rareş, domnitorul care a oferit denumirea de Rarău munţilor de aici. Se spune 11 că, în timpul celei de-a doua domnii, atunci când au năvălit turcii, el şi şi-a ascuns familia şi averea aici, într-o peşteră. Însă, turcii au ajuns până aici. Domniţa Elena şi fiica sa au încercat să fugă, dar era prea târziu. Aşa că au început să se roage, moment în care un zgomot puternic s-a auzit din apropiere. Se pare că în acea clipă, stânci mari s-au desprins şi au căzut peste locul în care era ascunsă averea domnitorului, îngropându-i pe atacatori. Domniţa Elena şi fiica sa au scăpat în acest fel de invazie, cu preţul averii.

4. Masivul Giumalau reprezintă partea de vest a masivului Rarău-Giumalău o grupă muntoasă a Carpaților Moldo -Transilvani, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali. Vf. Giumalău 1858 m altitudine. Giumalăul este un munte cu mult mai bătrân decât Rarăul, fratele sau mai mic. Aspectul general al acestui munte este acela de trunchi de con. Lângă vârful principal de 1.857 m se afla un al doilea vârf, de 1.825 m, particularitate ce a dat Giumalăului și un al doilea nume, cel de Geamănul. Pădurile, amestec de molid și fag, îmbracă cea mai mare parte a masivului. Poienile apar, pe de-o parte, la baza acestuia (pe versanții limitrofi așezărilor de pe valea Bistriței), iar pe de altă parte, la nivelul podurilor interfluviilor principale. Cele mai însemnate obiective turistice din acest masiv sunt: creasta centrală (îndeosebi sectorul dintre vârfurile Chilii, Giumalău, Poiana Ciungilor) cu versanți cu panta mare, grohotișuri, o bogată vegetație subalpină (afin, ienupăr) și numeroase puncte de belvedere asupra unei mari părți din Carpați.

Pentru practicarea sporturilor, masivele Rarău–Giumalău oferă posibilități multiple. Acești munți oferă condiții excelente pentru turism ecvestru, perpedes, auto, turism piscicol și vânătoare sportivă, practicarea alpinismului, inițierii în speologie, cicloturism, zbor cu parapanta, ski, săniuș și snowboard. Astfel masivul Rarău, oferă posibilități de practicare a alpinismului, pe trasee clasice, de performanță, omologate de Federația Română de Alpinism.

Totodată în Dorna-Arini , la 5 km de Vatra Dornei, pe drumul ce duce spre masivul Rarău-rezervație naturală, într-un decor mirific de brazi și arini, unde râul Bistrița, se unduiește generos, se află Baza de odihnă și tratament recuperator. Complexul este situat lângă Mănăstirea Acoperâmântul Maicii Domnului și oferă condiții optime pentru odihnă și relaxare, tratament și recuperare, precum și pentru evenimente.

În localitatea Dorna-Arini se pot practica: turismul de tranzit, turismul sportiv și de agrement, turismul balnear, turismul ecumenic, iar accesul în comuna Dorna-Arini se poate realiza pe cale rutieră, aeriană (aeroportul de la Vatra Dornei se află la circa 6 km).

Promovarea localității se realizează prin intermediul Centrului de Informare Turistică din Dorna-Arini , rețelelor de socializare, site-ul primăriei, care oferă informații despre resursele naturale și antropice ale zonei, dar și despre locurile de agrement din localitate.

Baza turistică este asigurată de pensiuni, hosteluri și hoteluri care însumează 375 de locuri de cazare în unități clasificate de la 1 și 3 stele.

Datini și obiceiuri în comuna Dorna-Arini , Suceava:

# Festivalul "Cântecul Cetinii" se desfăşoară anual în ultima duminică din luna august. Acesta a avut în 2006, invitaţi din străinătate, iar în ultimii ani a adunat în medie 5000 de spectatori.

# Sărbătoarea Crăciunului/Colindele: În Dorna-Arini , Crăciunul este sărbătoarea care se pastrează, poate, mai mult decât în alte părți, fără mari abateri de la 12 tradiție. În preajma Crăciunului, se recuperează sau se restituie lucrurile împrumutate prin sat, deoarece se consideră că nu este bine să ai lucruri împrumutate pe durata sărbătorilor de iarna. Colindele rostite de Crăciun sunt considerate ca cele mai vechi forme literare, în Dorna-Arini fiind atestate încă din Evul Mediu. Răsplata tradițională a micilor colindători constă în colăcei, mere, pere și nuci, dar în zilele noastre gazdele ofera mai ales bani și dulciuri. # Sărbătoarea Anului Nou - În nici o altă parte a țării repertoriul Anului Nou nu cunoaște o atât de mare varietate și bogăție de manifestări folclorice ca în Bucovina. Transmise pe cale orală din generație în generație, într-o permanentă schimbare și înnoire, atât ca funcție cât și ca mod de realizare artistică, obiceiurile tradiționale bucovinene legate de Anul Nou au ajuns până în zilele noastre ca niște spectacole grandioase care concentrează, ca și în trecut, atenția întregii colectivități. La cumpăna dintre ani, în Dorna-Arini întâmpină turiștii cu o atmosfera unică, de intensă trăire emoțională care, de cele mai multe ori, reflectă o realitate cotidiană, legând punți nevăzute între om și cosmos, între om și mediul înconjurător, între om și semenii săi. Amintim cetele de mascaţi, jocuril caprei, ursului, căiuților și cerbului.

# Boboteaza care se serbează în ziua de 6 ianuarie, încheie ciclul sărbătorilor de iarnă și are, pe lângă înțelesurile creștine – momentul nașterii spirituale a Mântuitorului – trăsături de mare sărbătoare populară în comuna Dorna-Arini . În ajunul Bobotezei este datină în Dorna-Arini să se umble cu "chiralesa" (Slava Tie Doamne -în limba greacă), la care iau parte o mulțime de copii şi adulţi. Cu trăistuţele pregătite pentru daruri, aceştia pornesc din zori prin sat împreună cu preotul paroh şi strigă la poarta gospodarului "chiralesa Doamne", vestind apropierea slujitorului cu botezul. În ultimii ani fluxul turiștilor în Bucovina pe perioada sărbătorilor religioase de iarnă a cunoscut o creștere semnificativă. Politicile de promovare a tradițiilor locale, oferta gastronomică și de cazare au condus la recunoașterea localității Dorna-Arini ca destinație preferată pentru petrecerea Crăciunului sau a Anului Nou.

# Sâmbra oilor - Măsura oilor sau sâmbra oilor a rămas până în zilele noastre o complexă sărbătoare pastorală care se desfășoară la începutul lunii mai, odată cu formarea stânilor sau cu deplasarea turmelor în zona pășunatului de vară. Este un obicei cu multiple conotații – economice, sociale, estetice, distractive – la care participă întreaga obște a satului. Acum, în cadrul sărbătoresc, original și pitoresc, se desfășoară, după tradiții seculare, întâiul muls al oilor, consemnându-se drepturile la cota-pate din produsele lactate ale fiecărui proprietar de oi.

Documentaţia transmisă de Consiliul Local al Comunei Dorna-Arini este în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 852/2008 pentru aprobarea normelor şi criteriilor de atestare a staţiunilor turistice, cu completările ulterioare şi a fost aprobată prin hotărârea Consiliului Local al Comunei Dorna- Arini , Judeţul Suceava nr.43/19.12.2018

Comuna Dorna-Arini îndeplineşte criteriile minime obligatorii privind atestarea staţiunilor turistice de interes local şi întruneşte un punctaj de 245 de puncte la criteriile suplimentare, faţă de minimul de 90 de puncte necesare, pentru atestarea ca stațiune turistică de interes local.

6. Ghioroc, județul Arad

Comuna Ghioroc este poziționată în zona centrală a județului Arad în Regiunea de Dezvoltare Vest a României, la 25 km depărtare de municipiul Arad, la 12 km de Lipova și 16 km de Pâncota. Pe teritoriul administrativ al localității Ghioroc își desfășoară traseul următoarele drumuri: drumul judetean 708B Păuliș-Miniș- 13

Ghioroc-Cuvin-Covăsânț-Șiria și drumul județean 708C Sâmbăteni-Ghioroc. Ghiorocul este legat de Arad atât prin Drumul Județean 708, cât și prin linia de tramvai Arad-Ghioroc, construită în 1906 și electrificată în 1913.

Din punct de vedere geografic, teritoriul administrativ al comunei Ghioroc, cu o suprafață totală de 49,6 kmp, este situată în Podgoria Aradului, la contactul Munților Zarand cu Câmpia Aradului, pe Canalul Matca. Administrativ, comuna Ghioroc este compusă din 3 localități: Ghioroc - sat reședință de comuna și două sate aparținătoare - Miniș și Cuvin. Prima mențiune documentară a localității datează din anul 1135, fiind cea mai veche localitate din comuna cu același nume. Satul Cuvin este atestat documentar în anul 1323, iar Miniș, în anul 1302. Comuna beneficiază de o infrastructură foarte bună. Există rețea de apă curentă care alimentează întreaga comunitate, respectiv s-au realizat investiții și într-o rețea centralizată de canalizare. Comuna este racordată la rețeaua de energie electrică pe toată suprafața, iar drumurile rutiere sunt în continuă modernizare. Există acces la rețeaua de telefonie mobilă. De asemenea, există acces la serviciile de internet și la cele de televiziune prin cablu.

Principalele componente ale cadrului natural care conțin elemente de potențial turistic sunt Lacurile de la Ghioroc, rezultate din exploatarea nisipului și pietrișului și masivele împădurite ale Munților Zărand din estul localității. De-a lungul munților există 3 văi și anume:  Valea Domnească de la Ghioroc - cale de drumeție spre vârful Mărului;  Valea Mare de la Miniș;  Valea Bisericii din Miniș. De asemnea ca și obiective turistice amintim:  Cramele din Ghioroc: Pivnițele Birăuaș, Daiconi Wine, Rab Wine etc.;  Muzeul tramvaiului din Ghioroc (Săgeata Verde);  Muzeul Viei și Vinului din Miniș (în incinta Stațiunii de Cercetare- Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Miniș);  Lacul Ghioroc;  Traseul turistic montan Ghioroc-Valea Cladovei;  Drumul Vinului (Păuliș - Ghioroc - Covăsânț - Șiria și Ghioroc - Arad).

De menționat că prima cale ferată electrificată din estul Europei și a opta din lume a fost inaugurată la Ghioroc, la data de 10 aprilie 1913. Săgeata Verde a avut rolul de a transporta țăranii din Podgoriile Aradului în orașul Arad, pentru a-și vinde marfa. Traseul conținea 3 segmente: Arad - Ghioroc, Ghioroc - Pâncota și Ghioroc - Radna. Din vechile “Săgeți Verzi” mai există una reconstruită la fabrica de vagoane “Astra” Arad care se află la Muzeul tramvaiului din Ghioroc și este clasată în patrimoniul cultural național.

Supranumit "Litoralul Vestului" Lacul Ghioroc este o destinație ideală de weekend pentru arădeni și nu numai, în zilele însorite de vară. Având o suprafața de aproximativ zece hectare, acest lac de proveniență freatică constituie un deliciu pentru cei ce aleg să-și petreacă vara în Arad sau împrejurimi. Malurile lacului sunt înconjurate de o plajă amenajată cu nisip fin precum cel din stațiunile de pe litoral. Datorită aspectului exotic, Lacul Ghioroc atrage în fiecare an tot mai mulți turiști, în 2019, numărul vizitatorilor a depășit 100.000.Turiștii sunt atrași la Ghioroc atât de plaja și apa frumoasă, cât și de atmosfera de aici, rivalizând cu stațiunile de pe litoralul românesc, pe timpul verii, evenimentele se țin lanț în fiecare weekend. Cel mai important festival este Ghioroc Summer Fest, care se organizează în fiecare vară. În perimetrul plajei funcționează numeroase baruri, terase, restaurante, cu o ofertă culinară variată, aceasta ofertă fiind completată de cele 100 de locuri de cazare existente în unități clasificate de la 1 la 3 stele.

14

Pentru turiștii care vor să-și diversifice programul pe perioada șederii, zona oferă numeroase atracții și obiective turistice. Cunoscută sub denumirea de Podgoria Aradului, datorită numeroaselor crame care funcționează în acest perimetru, zona este frecventată de numeroși turiști. Drumul ce leagă localitățile Păuliș - Ghioroc - Covăsânț - Șiria, fiind cunoscut drept “Drumul Vinului”. Există indicii că viile de la Miniș au cel mai vechi “cerificat de naștere” din România, fiind atestate documentar din secolul al XI-lea. Vinurile de Miniș au devenit renumite din secolul al XVIII, obținând distincții în Europa. Cea mai importantă recunoștere a calității sale datează din 1862, când la Expoziția Internațională de la Londra, un vin roșu dulce de Miniș a fost numit ‘regele vinurilor’.

Circulația turistică din comuna Ghioroc este reprezentantă în mare parte de turiștii din întreaga regiune care vin pentru plaja lacului Ghioroc și participă la evenimentele organizate aici, respectiv din turiștii care vizitează Podgoria Aradului și cramele din comună. Ghioroc atrage inclusiv turiștii care vizitează municipiul Arad, datorită distanței mici față de acesta, sau de cei care vizitează alte obiective turistice din județul Arad. Estimativ, în Ghioroc sunt aproximativ 70.000 de turiști anual, perioada de vârf fiind perioada estivală, cu aproximativ 10.000 de turiști pe săptămână care ajung la plaja lacului Ghioroc. De asemenea, festivalul Sărbătoarea Vinului atrage anual 5000 de oameni.

În localitate se organizează evenimente turistice cu caracter de repetabilitate pe bază de calendar precum: Hard Enduro (aprilie), Ghioroc Summer Fest Official (iulie-august), Festivalul Sărbătoarea Vinului (septembrie), Degustarea Vinului (octombrie), Ziua Comunei (octombrie).

În localitatea Ghioroc se pot practica: turismul de tranzit, turismul montan (ciclism, drumeții), turismul viniviticol (Podogoria Aradului), turismul de agrement/recreere (plaja lacului Ghioroc), iar accesul în comuna Ghioroc se poate realiza pe cale rutieră, feroviară (Ghioroc este străbătut de calea ferată Aradu Nou-Glogovăț cu stație C.F.R. Glogovăț), aeriană (aeroportul de la Arad se află la circa 25 km). În acest context, comuna Ghioroc prezintă o accesibilitate favorabilă pentru turiști, atât pentru cei de la nivelul regiunii de Vest, cât și pentru restul turiștilor naționali și internaționali. Promovarea turistică a localității se realizează în principal prin site-uri web și rețele de socializare. Primăria Ghioroc actualizează informațiile cu privire la festivalurile organizate si nunumai pe site-ul oficial al primăriei și pe rețele de socializare. Multe din obiectivele turistice au propriul site web de unde turiștii pot afla informații de real interes (Săgeata Verde, Cramele Miniș, Lacul Ghioroc etc.). Totodată atracțiile localității Ghioroc au fost promovate la Târgul de Turism al României. Documentația transmisă de Consiliul Local al comunei Ghioroc este în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr.852 /2008 pentru aprobarea normelor și criteriilor de atestare a stațiunilor turistice, cu completările și modificările ulterioare și a fost aprobată prin Hotărârea Consilului Local al Comunei Ghioroc, județul Arad, nr.50 din 27. 05.2020.

Localitatea Ghioroc îndeplinește criteriile minime obligatorii pentru atestarea stațiunilor turistice de interes local și întrunește un punctaj de 220 de puncte la criteriile suplimentare, față de de minimul de 90 de puncte necesare pentru atestarea ca stațiune turistică de interes local.

7. Satul Gura Siriului, comuna Siriu, județul Buzău

Satul gura Siriului face parte din comuna Siriu, fiind o localitate situată geografic în nord-estul judeţului Buzău. Comuna Siriu este compusă de satele Caşoca, Colţu Pietrii, Gura Siriului, Lunca Jariştei (care este reşedinţa comunei) 15

şi Muşceluşa.

Se învecinează cu comuna Sita Buzăului din judeţul Covasna la nord, cu comuna Zagon din judeţul Covasna la nord-est, cu comuna Chiojdu din judeţul Buzău la sud-vest, cu oraşul Nehoiu din judeţul Buzău la sud şi cu comuna Gura Teghii din judeţul Buzău la est.

Satul Gura Siriului, situat pe valea Buzăului, aflat în preajma lacului de acumulare al Barajului Siriu, este traversat de șoseaua națională DN10, care leagă Buzăul de Brașov.

Pe raza localității au fost descoperite izvoare de ape minerale sulfuroase, feruginoase, clorosodice, uneori bogate în iod. Astfel de izvoare se află la Siriu, Nehoiu, Monteoru, Fişici, Balta Albă, Străjeni, Nifon, Lopătari. Izvoarele de la Siriu-Băi, cu o temperatură medie de 300C şi un debit de aproape 4000 l/h și oferă posibilităţi de tratament în boli reumatismale. Nămolul de la Balta Albă, cu un procent redus de substanţe organice, cu o concentraţie în săruri de 12471,9 mg/kg (în care predomină ionii de clor, sodiu, magneziu), deşi cunoscut de foarte mult timp pentru valoarea sa terapeutică, este în mai mică măsură folosit.

Obiective turistice în Gura Siriului: # Barajul si lacul de acumulare Siriu – situat la Gura Siriului, si la 12 km de orasul Nehoiu, în zona din coada lacului (barajul). Barajul de la Siriu este realizat din anrocamente – al doilea din lume dupa cel din Retezat construit fara a fi folosit cimentul. Are o inălțime de 155 m, o capacitate de 150 milioane metri cubi de apă și o lungime de 14 km. Acesta oferă posibilități de agrement pe timpul verii când se poate face plajă, se pot face plimbări cu pluta și se poate practica pescuitul sportiv. Lacul Siriu este un lac de acumulare de pe râul Buzău, format în urma construcției, în perioada 1982-1994, a barajului de la Siriu și a hidrocentralei Nehoiașu, de 42 MW. Lungime: 7,146 mi Suprafață: 1,622 mi² Loc de revărsare: Râul Buzău Afluenți: Râul Buzău

# Cascada Pruncea - se află pe Masivul Podul Calului, la o distanță de 5 km de Barajul Siriu. Cascada se prezintă ca o cădere de apă ce măsoară 17 metri, situată pe Râul Caşoca. Întregul bazin este împădurit, cu fag, brad şi molid. În partea stângă a cascadei există o deschizatură, folosită, conform legendei, ca ascunzătoare de haiducul Gheorghilaş, fost pandur în oaştea lui Tudor Vladimirescu. Oamenii de la Gura Teghii îl sărbătoresc an de an pe haiducul Gheorghilaş, pe 1 iunie.

# Cascada Cașoca - se află în Gura Siriului, pe râul Cașoca. Este o cascadă de mici dimensiuni, 5-6 metri cădere, dar impresionează prin zona ascunsă în care este poziționată. Peretele din partea stângă a cascadei are o deschizătură ce era folosită drept ascunzătoare pentru haiducii locali din vremea lui Tudor Vladimirescu. Pentru a ajunge la ea, trebuie părăsit DN10 Buzău-Brașov spre localitatea Cașoca, în dreptul Barajului Siriu.

# Lacul Vulturilor sau Lacul fără Fund - se găsește pe partea estică a versantului Mălâia, la altitudinea de 1.420 m, în Munții Siriului. Cele două nume ale acestui lac provin din două legende. I se spune Lacul Vulturilor deoarece aici, conform unei legende, consemnată de Alexandru Vlahuță în cartea sa "România pitorească", lacul ar fi un loc unde vulturii veneau primăvara să-și învețe puii să zboare. Numele de Lacul fără Fund provine dintr-o altă legendă, despre un 16 cioban care și-a lăsat turma de mioare, a aruncat bâta în apa lacului și a plecat. După un an de peregrinări, ciobanul și-ar fi regăsit bâta în apele Dunării și mistuit de dorul mioarelor și a locurilor natale, se întoarce acasă.

În zonă există 6 trasee turistice omologate: 1. DN10-Gura Bonţului (Siriu, drum forestier pe partea dreapta lac acumulare) - Gura Milea - Lacul Vulturilor; 2. Siriu - Valea Neagră - Lacul Vulturilor; 3. Pensiunea 14 Scaune - Cascada Pruncea ( Cașoca ); 4. Siriu - 14 Scaune Cașoca- Titilău - drum forestier Pârâul Stânii - Vf. Podu Calului; 5. Siriu - 14 Scaune Cașoca - Titilau – Coceanu - Bâsculița- Canton Tisa- Stana Cernatu - Vf.Penteleu; 6. Siriu - 14 Scaune Casoca - Drum forestier Trestia - Golul Casoca - Vf.Podu Calului.

În localitatea Gura Siriului se pot practica: turismul cultural, turismul rural, turismul balnear, turismul sportiv și de agreement (drumeții), iar accesul în se poate realiza pe cale rutieră. Promovarea localității se realizează prin intermediul rețelelor de socializare, care oferă informații despre obiectivele turistice din localitate.

Baza turistică este asigurată de pensiuni, hosteluri și hoteluri care însumează 115 de locuri de cazare în unități clasificate de la 1 și 4 stele.

De asemenea în localitate se organizează evenimente turistice, culturale cu caracter de repetabilitate pe bază de calendar precum: Zilele comunei -Cât e Siriu de Mare, Ziua Lacului Siriu, Festival Folcloric -Izvorul Bucurie, la care partricipă anual peste 5000 de turiști.

Documentația transmisă de Consiliul Local al comunei Siriu este în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr.852 /2008 pentru aprobarea normelor și criteriilor de atestare a stațiunilor turistice, cu completările și modificările ulterioare și a fost aprobată prin Hotărârea Consilului Local al comunei Siriu, județul Buzău, nr.9. din 16.03.2020.

Satul Gura Siriului îndeplinește criteriile minime obligatorii pentru atestarea stațiunilor turistice de interes local și întrunește un punctaj de 135 de puncte la criteriile suplimentare, față de de minimul de 90 de puncte necesare pentru atestarea ca stațiune turistică de interes local.

8. Sadova, județul Suceava

Sadova este o comună în județul Suceava, Bucovina, România, formată numai din satul de reședință cu același nume. Comuna Sadova este situată la circa 80 km de municipiul Suceava, reşedinţă de judeţ, la 2 km N-V distanţă de municipiul Câmpulung Moldovenesc, la aproximativ 133 km faţă de Cernăuţi, la 245 km faţă de Cluj-Napoca şi 475 km distanţă de Bucureşti. Așezat în partea de vest a județului Suceava, spațiul geografic al comunei Sadova se suprapune peste bazinul hidrografic al pârâului Sadova, afluent al râului Moldova, fiind situată în marea subunitate fizico-geografică a Obcinelor Bucovinei, subunitate bine individualizată în nord-estul Carpaților Orientali. Intersecția paralelei de 47 grade și 30 minute latitudine nordică cu meridianul de 25 grade și 39 minute longitudine estică, definește poziția matematică a comunei Sadova, fapt ce-i conferă un climat nordic temperat cu puternice 17 influențe baltice si est continentale.

Teritoriul comunei Sadova se întinde pe o lungime de 11 km, încadrat la nord- est de Obcina Feredeului, pe o porțiune cuprinsă între vârful Pietriș și vârful Curmătura Boului, unde face hotar cu comuna Vatra Moldoviței. În partea de sud și vest limita se suprapune râului Moldova, trece peste Muncel, urmând creasta complexului muntos Lucina - Muncel până la vârful Măcieș, pe o lungime de 10 km., învecinându-se cu comunele Pojorâta și Fundu Moldovei, iar la nord limita este situată pe culmile joase Ardeloaia și Runculeț, care separă sectorul sudic de sectorul central al culoarului depresionar și face hotar cu comuna Breaza. Gura văii Sadova se lărgește spre sud-est până la Pârâul Morii, care o desparte de municipiul Câmpulung Moldovenesc, între aceste limite, comuna Sadova ocupă o suprafață de 67,86 kmp. Ținând cont de cadrul natural se pot surprinde trăsăturile caracteristice ale acestuia și modul în care oamenii au știut să-l folosească și să-l transforme potrivit nevoilor și posibilităților lor.

Teritoriul comunei cuprinde zona montană formată din ultimele ramificații sud - vestice ale Obcinei Feredeului, munții: Muncel, Măgurele, Măcieș, Floarea, dealul Ardeloaia și din valea pârâului Sadova cu principalii afluenți ai acestuia pâraiele: Iezer, Zbrancani, Roatelor, Mazăre și Pârâul Morii. Altitudinea teritoriului este cuprinsă între 700 m la confluența pârâului Sadova cu râul Moldova și 1364 în Vârful Pietriș. Din punct de vedere administrativ comuna Sadova se învecinează spre nord cu comuna Breaza, spre nord - est cu comunele Moldovița și Vatra Moldoviței, la sud cu comuna Pojorâta, la sud - vest cu comuna Fundu Moldovei, iar înspre est-sud-est se mărginește cu municipiul Câmpulung Moldovenesc. Din Sadova se pot iniția excursii montane sau drumeții pe traseele din masivul Rarău, înspre Cabana Rarău (prin Câmpulung ― Izvorul Alb sau prin Pojorâta, 26 de kilometri), iar de aici, pe poteci printre brazi, se poate ajunge la Pietrele Doamnei şi la Piatra Şoimului. Traseul mânăstirilor bucovinene trece și prin localitatea Sadova. Cea mai apropiată de Sadova este mănăstirea Moldovița, aflată la 19 kilometri. Nu departe de Sadova se află Voroneț – 40 de kilometri, Humor – 43 de kilometri, Sucevița – 50 de kilometri, Arbore – 73 de kilometri, Putna – 88 de kilometri.

Obiective turistice:

1. Lacul Iezer este un lac montan situat la 937 m altitudine în Masivul Obcina Feredeului și aparține comunei Sadova. Lacul Iezer, împreună cu micul lac Bolătău situat spre nord la circa 2 Km, s-au format prin alunecarea versantului muntelui. Acestea sunt probabil cele mai vechi lacuri de baraj natural din țară, mult mai vechi decât vestitul Lac Roșu de lângă Cheile Bicazului din Munții Hășmaș, fiind menționat pentru prima dată în documente în anul 1594. Lacul este alimentat de două pâraie (Iezer şi Obcina Feredeului) şi din el se formează Pârâul Iezer care se varsă în Pârâul Sadova. Lacul este îngheţat circa patru luni pe an. 2. Biserica Sf. Gheorghe din Gura Sadovei – a fost realizată în perioada 1906-1909, fiind sființită în data de 5 septembrie 1909 de către mitropolitul Bucovinei Vladimir de Repta. Biserica a fost declarată monument istoric, arhitectura sa fiind una deosebită, cu brâie exterioare împletite specifice artei românești. În interiorul bisericii se află o bijuterie artistică, catapeteasma realizată într-un stil cu totul nou, fiind oval încovoiat, concavul este înspre naos iar convexul înspre altar. 3. Biserica Sf. Nicolae din Fundul Sadovei – realizată în perioada 1929-1934, a fost sfințită în 21 octombrie 1934. Planul bisericii a fost întocmit de inginerul Hitzegrad din Cernăuți, în formă de cruce cu trei turnuri, fiind așezată la 20 m deasupra albiei pârâului Sadova. 4. Rezervația avifaunistică Obcina Feredeului reprezintă cea mai mare arie 18

protejată din județul Suceava, o parte din aceasta fiind pe teritoriul comunei Sadova (88% din suprafață). 5. Ulmii seculari din Sadova (500 ani) – în scorburile acestor arbori, pe timpul ultimului război au fost depozitate documente de arhivă ale Cercului Militar Câmpulung Moldovenesc, arme, covoare și alte lucruri de valoare. 6. Rezervația Stratele cu Aptychus păstrează vechi sedimente ce pot fi observate în peretele stâncos al Dealului Măgura cunoscute sub numele de Strate de Pojorâta sau Stratele cu Aptychus. Aceste strate dețin fosile de vârsta jurasica din grupa amoniților. Rezervația cu o suprafață de 1 ha a fost declarată în anul 1954. Este localizată pe Valea Moldovei, pe versantul drept la 2 km aval de localitatea Pojorâta, în apropiere de halta Sadova. Elemente caracteristice: marno-calcare roșii și vulcanice care alternează cu șisturi argiloase de aceeași culoare și care trec lateral în calcare marnoase fine sublitografice roșii și verzui-gălbui. Accesul în rezervație se face pe drumul european E576.

În localitatea Sadova se pot practica: turismul cultural, turismul sportiv și de agrement, iar accesul în comuna Sadova se poate realiza pe cale rutieră, feroviară, aeriană (aeroportul de la Vatra Dornei se află la circa 45 km). Baza turistică este asigurată de pensiuni, hosteluri și hoteluri care însumează 275 de locuri de cazare în unități clasificate de la 1 și 4 stele.

De asemenea în localitate se organizează evenimente turistice, culturale cu caracter de repetabilitate pe bază de calendar precum: Comuna Sadova sărbătoreşte pe data de 8 septembrie pe lânga Naşterea Maicii Domnului şi Ziua Comunei. În luna octombrie are loc Festivalul interjudeţean de folclor Mina Pîslaru anul 2013 găzduind a VIII-a ediţie a Festivalul – concurs de Interpretare a Cântecului Popular. În cea ce priveşte hramurile sărbătorite în comuna Sadova putem aminti Hramurile Bisericilor Sfântu Gheorghe şi Sfântu Nicolae serbate în data de 23 aprilie respectiv 6 decembrie. Ca evenimente serbate în comună mai putem aminti „Sărbători pascale în Sadova” în cadrul cărora se desfăşoară Balul Gospodarilor, Balul Crăciunului ce are loc în data de 26 decembrie a fiecărui an, 31 decembrie prezentarea costumelor mascaţilor specifice comunei iar în data de 6 ianuarie are loc slujba de sfinţire a pârâului Sadova. Promovarea localității se realizează prin intermediul Centrului de Informare Turistică din Sadova, rețelelor de socializare, site-ul primăriei, care oferă informații despre resursele naturale și antropice ale zonei, dar și despre locurile de agrement din localitate. Documentaţia transmisă de Consiliul Local al comunei Sadova este în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 852/2008 pentru aprobarea normelor şi criteriilor de atestare a staţiunilor turistice, cu completările ulterioare şi a fost aprobată prin hotărârea Consiliului Local al Comunei Sadova, Judeţul Suceava, nr. 65 din 20.12.2018 Localitatea Sadova îndeplineşte criteriile minime obligatorii privind atestarea staţiunilor turistice de interes local şi întruneşte un punctaj de 225 de puncte la criteriile suplimentare, faţă de minimul de 90 de puncte necesare, pentru atestarea ca stațiune turistică de interes local.

9. Săcele, județul Brașov

Municipiul Săcele este situat în partea de sud-est a județului Brașov, în imediata vecinătate a Municipiului Brașov fiind străbătut de DN1A (Brașov - Vălenii de Munte - Ploiești) și de DN1 (București - Brașov, principala arteră națională). 19

Legătura municipiului Săcele cu Brașovul este asigurată printr-o rețea de autobuze care efectuează zilnic 120 de curse dus-întors, fiind despărțit doar de un pasaj rutier de Brașov.

Geografic, Săcele este situat în extremitatea sudică a Țării Bârsei, la poalele muntelui Piatra Mare. Râul Tărlung izvorând din masivul Ciucaș trece prin localitate în partea sudică, lângă Gârcini. În dreptul localității Brădet (parte din Săcele) există un lac de acumulare artificial, creat în anul 1975, care este în prezent principala sursă de apă potabilă a Brașovului. Clima este specifică depresiunii, cu brumă toamna timpuriu și friguri persistente în iarnă. Precipitațiile sunt variabile și cad neregulat, cele mai mari cantități înregistrându-se vara. Vânturile bat predominant dinspre nord-est. Predomină pădurile de brad, molid și fag.

Municipiul se află pe locul vechilor sate ce au devenit, mai nou, cartiere: Baciu (Bácsfalu), Turcheș (Türkös), Cernatu (Csernátfalu), Satulung (Hosszúfalu). Celei mai vechi așezări din această zonă datează din vremea dacilor. Orașul Săcele a fost construit administrativ în anul 1950 din teritoriul primelor 4 din cele 7 așezări săcelene: Baciu, Turcheș, Cernatu, Satulung, Tărlungeni, Purcăreni, Zizin. Săcele a fost declarat municipiu în data de 6 iunie 2000. Prima mențiune oficială datează din 16 mai 1366, regele maghiar Ludovic I de Anjou oferind printr-un act pământurile dintre râurile Timiș și Tărlung către binecredinciosul său prieten, Contele Stanislav. Numele „Săcele” este menționat pentru prima dată într-o scrisoare a voievodului muntean Vlad Călugărul (1482-1495) către magistratul Brașovului. Cei mai vechi locuitori ai celor șapte sate au fost „mocanii” - ciobanii locului. Sunt menționați în numeroase documente, în care se remarcă bogăția lor spirituală, culturală și materială. Dețineau mii de oi, iar satele lor erau printre cele mai prospere din zonă. În cursul procesului de transhumanță, care avea loc din Săcele până în Dobrogea, au înființat o localitate cu același nume, în județul Constanța. Obiceiurile săcelenilor dăinuie până astăzi: Sântilie, festivalurile, costumele populare tradiționale, arhitectura etc.

Obiective turistice: # Muzeul etnografic din Săcele, filiala muzeului din Brașov este un muzeu județean din Săcele, amplasat în B-dul Brașovului nr. 153. Clădirea este monument istoric, atestată documentar în anul 1543. Timp de trei secole a servit ca loc de strângere a dijmelor. În timp, clădirea a suferit modificări, aspectul actual datând din anul 1804. Din 1848 Casa Dijmelor își pierde rolul inițial, primind diverse destinații de utilitate publică. În anul 1962 monumentul este preluat de Muzeul Județean Brașov, care organizează în anul 1964 prima expoziție permanentă, cu profil mixt istorico-etnografic. Din anul 1990 devine filială a Muzeului de Etnografie Brașov. Muzeul adăpostește documente istorice, piese de port popular mocănesc și ceangăiesc, obiecte ce amintesc de cărăușitul mocanilor săceleni, unelte, obiecte de uz casnic, costume, reconstituiri de interioare sătești tradiționale. # Biserica Adormirea Maicii Domnului din Satulung, monument istoric # Biserica „Sfânta Adormire a Maicii Domnului” # Statuia Lupa Capitolina - Monumentul ”Lupa Romana” a fost dezvelit în data 11 iulie 1999, la propunerea Asociației ”Astra”, prin grija domnului profesor Liviu Dârjan și în prezența academicianului Alexandru Surdu. ”Lupa Romana”este o statuie de bronz etruscă, ce datează din secolul al V-lea î.Hr., descoperită pe valea fluviului Tibru și păstrată la „Museo Nuovo” din Roma. Statuia a devenit un simbol al originii latine a românilor. Primele statui din România ale Lupei Romana, denumită și Lupa Capitolina, datează din anii 1906 – 1926 când statul italian a făcut cadou României 5 copii ale statuii. # Monumentul Soldatului Necunoscut – reprezintă o statuie ridicată în centrul orașului în cinstea săcelenilor care au murit în timpului Primului Război Mondial; 20

# Casa Dijmelor a fost construită în 1543 fiind una dintre cele mai vechi clădiri din Săcele. Declarată monument arhitectural, în prezent aceasta găzduiește Muzeul etnografic și de artă populară din Săcele având colecții de costume populare, unelte și obiecte de uz casnic tradiționale. # Masivul Piatra Mare (Poiana Angelescu, Peștera de Gheață, Piatra Scrisă, Prăpastia Ursului, Canionul Șapte Scări, cheile și cascada în roci calcaroase Tamina, cabana Bunloc, trambulina artificială, vârful Piatra Mare); # Siturile de importanță comunitară, incluse în rețeaua ecologică Natura 2000 în România: - Aninișurile de pe Tărlun reprezintă o arie protejată, o zonă naturală (pășuni, păduri de foioase) montană (aflată la poalele Ciucașului, grupă muntoasă ce aparține Carpaților de Curbură) încadrată în bioregiunea alpină a Carpaților Orientali. Aceasta se întinde de-a lungul văii Tărlungului (afluent de stânga al râului Negru) și adăpostește o comunitate importantă de anin (Alnus glutinosa și Alnus incana), care vegetează în asociere cu specii arboricole de frasin (Fraxinus excelsior) și salcie (Salix L.). La baza desemnării sitului se află trei specii de amfibieni enumerați în anexa I-a a Directivei Consiliului European 92/43/CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) și aflați pe lista roșie a IUCN; astfel: ivorașul-cu-burta-galbenă (Bombina variegata), tritonul cu creastă (Triturus cristatus) și salamandra carpatică (Triturus montandoni). - Ciucaș - situl Ciucaș prezintă o arie naturală cu o diversitate floristică și faunistică ridicată, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. În arealul sitului au fost identificate 22 de tipuri de habitate de interes comunitar; astfel: Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum; Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; Păduri medio-europene de fag din Cephalanthero-Fagion; Păduri aluviale cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae); Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion); Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană (Vaccinio-Piceetea); Păduri de Larix decidua și/sau Pinus cembra din regiunea montană; Păduri din Tilio- Acerion pe versanți abrupți, grohotișuri și ravene; Păduri relictare de Pinus sylvestris pe substrat calcaros; Tufărișuri alpine și boreale; Tufărișuri cu Pinus mugo și Rhododendron myrtifolium; Fânețe montane; Izvoare petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion); Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin; Grohotișuri calcaroase și de șisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin (Thlaspietea rotundifolii); Pajiști calcifile alpine și subalpine; Pajiști montane de Nardus bogate în specii pe substraturi silicioase; Grohotișuri silicioase din etajul montan până în cel alpin (Androsacetalia alpinae și Galeopsietalia ladani); Vegetație lemnoasă cu Myricaria germanica de-a lungul râurilor montane; Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane; Vegetație lemnoasă cu Salix eleagnos de-a lungul râurilor montane și Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase; - Piatra Mare - în arealul sitului au fost identificate 11 tipuri de habitate naturale de interes comunitar, astfel: Pajiști montane de Nardus bogate în specii pe substraturi silicioase (pajiști seminaturale aflate pe platourile montane și pe versanții văilor, la altitudini cuprinse între 800 și 1.840 m); Păduri (Tilio- Acerion) pe versanți abrupți, grohotișuri și ravene (în văile înguste și în cheile de la partea inferioară a masivului, în subetajul pădurilor de fag și a pădurilor în amestec, la altitudini cuprinse între 700 și 1.000 m); Păduri acidofile de molid (pe vesanți cu înclinație mare, pe culmi și creste, la altitudini cuprinse între 800 și 1.400 m); Păduri aluviale de arin negru și frasin (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae), habitate aflate la altitudini cuprinse între 700 și 1.400 m, în luncile montane înguste și pe versanții cu izvoare; Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion) pe versanți cu înclinații medii și mici și pe platouri, la altitudini de până la 800 m.; Vegetație arboricolă cu răchită albă (Salix eleagnos) de-a lungul pâraielor, la altitudini de până la 800 m.; Tufărișuri alpine cu specii sub-arctice de salcie de-a lungul văilor montane, la altitudini cuprinse 21

între 1.350 și 1.400 m.; Tufărișuri alpine și boreale pe versanți și coame; Abrupturi stâncoase cu vegetație chasmofitică dezvoltată pe roci de calcare (stânci verticale pe substrat calcaros cu expoziții sudice, la altitudini cuprinse între 400 și 1.050 m); Grohotișuri și șisturi calcaroase din etajul montan-alpin (Thlaspietea rotundifolii), habitat aflat la peste 1.250 m. altitudine, în căldării (glaciare) și pe coastele însorite de la baza stâncăriilor; Izvoare petrifiante cu depuneri de travertin, la altitudini de peste 900 m, de-a lungul pâraielor și izvoarelor.

În localitatea Săcele se pot practica: turismul cultural-istoric, turismul de tranzit, turismul sportiv și de agrement, iar accesul în municipiul Săcele se poate realiza pe cale rutieră, feroviară.

Baza turistică este asigurată de pensiuni, hosteluri și hoteluri care însumează 1215 de locuri de cazare în unități clasificate de la 1 și 4 stele.

De asemenea în localitate se organizează evenimente turistice, culturale cu caracter de repetabilitate pe bază de calendar precum: # Sântilia – sărbătoarea tuturor săcelenilor este o veche sărbătoare a mocanilor din Săcele, care s-a transformat în zilele orașului. Are loc în jurul datei de 20 iulie, în ziua de Sf. Ilie. În perioada antebelică se ținea în Grădina Domnească din Satulung (unde se află la ora actuală Policlinica și liceul V. Jinga). Apoi în perioada comunistă, după câțiva ani în care a fost interzisă, i s-a schimbat denumirea în ”Târgul feciorilor” și se ținea în Poiana Anghelescu. În ultimii ani, Sântilia se ține pe terenul de rugby Electroprecizia, în vecinătatea fostei Grădini Domnești. Sărbătoarea era foarte legată de viaţa şi munca mocanilor din Săcele, care străbateau mari distanţe cu turmele lor de oi. Specific acestei sărbători este oferirea de cadouri fetelor cu care urmau să se căsătorească, furci de tors şi tipare pentru caş, crestate cu măiestrie. După ce îşi duceau turmele în munţi, ei nu mai aveau voie să mai coboare în sat, şi nici să fie vizitaţi de soţii sau de iubite. Scopul sărbătorii „Sântilia” era de a face schimb de produse şi de cunoaştere a tinerilor în vederea căsătoriei. Astăzi sărbătoare cuprinde patru zile de manifestări sportive, evenimente culturale, spectacole artistice și petrecere în ultimele două zile de sărbătoare. # Festivalul ”Zilele Sf Mihai”, ajuns la a XXII-a ediție, reprezintă principala sărbătoare a comunității maghiare din Săcele, și are loc între 25 și 30 septembrie. Timp 6 zile se derulează spectacole de teatru, film, concerte, degustări, lansări de carte, evenimente pentru copii și tineret, expoziții, concursuri, etc. Evenimentele au loc în curtea Asociației Ceangăilor Bârsa, dar și la Centrul Multicultural, la pensiunea Piroska sau la biserica romano-catolică din Turcheș. # Festivalul Sport Montan Săcele este dedicat persoanelor pasionate de călătoriile pe munte, mai exact, alergători, orientariști, parapantiști, mountain- bikeri și cățărători. Activitățile includ o urcare din centrul Săcelelui, până pe Vârful Piatra Mare, o alergare pe fosta graniță dintre Țara Românească și Austro-Ungaria, o vizită la Peștera de Gheață, cu opriri la Cabana Sava din Bunloc și la Cabana Piatra Mare. Promovarea localității se realizează prin intermediul Centrului de Informare Turistică din Săcele, rețelelor de socializare, site-ul primăriei, care oferă informații despre resursele naturale și antropice ale zonei, dar și despre locurile de agrement din localitate. Documentația transmisă de Consiliul Local al municipiului Săcele este în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 852/2008 pentru aprobarea normelor și criteriilor de atestare a stațiunilor turistice, cu completările ulterioare și a fost aprobată prin hotărârea Consiliului Local al municipiului Săcele, județul Brașov 164 din 25.07.2019. Localitatea Săcele îndeplinește criteriile minime obligatorii privind atestarea stațiunilor turistice de interes local și întrunește un punctaj de 255 puncte la 22 criteriile suplimentare, față de minimul de 90 puncte necesare, pentru atestarea ca stațiune turistică de interes local.

10.Sânnicolau Mare, județul Timiș

Sânnicolau Mare este un oraș în județul Timiș, Banat, România. Aflat la 66 km nord-vest de Timișoara este și cel mai vestic oraș din România, fiind și al treilea oraș ca mărime din județ, după Timișoara și Lugoj. Este un oraș de graniță, având 6 km de frontiera cu Ungaria și 24 km de frontiera cu Serbia, pe cursul neregularizat al râului Mureș și se află pe drumul european E70, la 620 km de București, la 66 km de Timișoara și la 14 km de Punctul de Trecere a Frontierei Cenad – Kizombor. Principalele căi de acces sunt reprezentate de DN 6, care realizează legătura orașului Sânnicolau Mare cu municipiul Timișoara, DJ 682 Arad – Sânnicolau Mare, care străbate orașul de la est la vest, intersectând DN 6 în interiorul localității.

Sânnicolau Mare poartă numele Marelui Sfânt Ierarh Nicolae, considerat apărător şi ocrotitor al oraşului de-a lungul istoriei sale. Este atestat documentar în anul 1247, în „Diplomele privilegiate regale”, însă existența lui vine din timpuri mult mai vechi.

Din punct de vedere geografic, teritoriul administrativ al orașului Sânnicolau Mare, cu o suprafață totală de 13.902 ha, este așezat în sud-estul Câmpiei Panonice în nord-vestul Banatului, în Câmpia joasa a Arancai, și pe malurile Canalului Aranca, un vechi curs al râului Mureș și care îi conferă orașului aspecte și fenomene asemănătoare marilor orașe așezate pe fluvii și râuri, dar la un nivel redus. Localitatea Sânnicolau Mare împreună cu împrejurimile au un relief caracteristic de câmpie cu o altitudine medie de 85 m. Partea cea mai ridicată apare la est şi la sud de oraş, iar partea cea mai joasă apare în Aranca. În ceea ce priveşte arhitectura, putem spune că localitatea s-a înscris cu clădirile sale, în curentele vremii, în special cele occidentale. Clădiri cu vechime mare, construite între anii 1750-1890, se află în centrul oraşului şi ocupă o suprafaţă mare. Au elemente aparţinând stilului gotic îmbinat cu baroc, cu forme neoromanoscentiste. Acestea au fost construite după modelele clădirilor de la Viena și Budapesta.

Pe teritoriul administrativ al localității se remarcă obiective turistice antropice cu valori culturale-istorice deosebite care pot constitui puncte de atracție pentru turiștii care sosesc în orașul Sânnicolau Mare: # Castelul Nako nu poate fi încadrat, din punct de vedere arhitectural, într-un singur stil, dar a preluat din elementele de stil ale barocului şi influenţele romantismului, dându-i construcţiei o anumită ţinută, care să impresioneze, fiind tipică micilor castele situate la periferia imperiului austro-ungar. În prezent în incinta castelui funcţionează Casa de Cultură şi Muzeul Bela Bartok. # Biserica Catolică este construită în anul 1824 și se află în centrul oraşului. Este construită de către contele Nako, trecut de la ortodoxism la catolicism, cu ajutorul românilor şi a sârbilor iobagi din comună. Este zidită din cărămidă arsă, tencuită în stil romanic renaissance de către arhitectul Mar din Viena. Biserica are patru altare de marmură, închinate în onoarea Sfintei Tereza, Sfântului Ioan Nepamuk, Sfintei Ana şi Sfântului Antonie. Sub altarul principal se află o criptă mare, în care sunt înmormântaţi şi membrii ai familiei Nako. # Biserica Sârbă este a doua biserică ca mărime, fiind şi cea mai veche, construită între anii 1783-1787. Este o biserică cu forme arhitectonice elegante şi cu dimensiuni de catedrală. Stilul este baroc vienez, o formă perimată a stilului bizantin şi a celui romanic, la care s-a adus o serie de 23

elemente macedo-române. Are o formă dreptunghiulară şi se termină la est cu absida pentagonală cu cinci laturi ale altarului. # Biserica Ortodoxă-Română a fost construită între anii 1899-1903, şi în planul bisericii se întâlnesc influenţele bizantină şi romano-lombardo- gotică, dând naştere stilului baroc vienez, adus în Banat de macedo- români.

Un tezaur puțin cunoscut în țară a fost descoperit în 1799 la Sânnicolau Mare, Timiș, fiind clasificat între cele mai importante tezaure de aur descoperite până acum în Europa și în lume. Tezaurul de la Sânnicolau Mare este compus din 23 de obiecte din aur, în greutate totală de peste 10 kilograme, provenind din perioada medievală timpurie. În prezent se află la Kunsthistorisches Museum din Viena. Astfel cu scopul de a deveni o atracție deosebită pentru vizitarea localității autoritatea locală și-a propus să comande o replică a tezaurului și să o expună în interiorul Castelului Nakó.

Alături de frumusețile antropice, localitatea dispune și de factori naturali de cură precum apa geotermală și bioclimatul care pot influența în cadrul tratamentelor balneare în mod pozitiv. Într-un viitor nu prea îndepărtat, datorită principalului zăcământ de apă geotermală, administrația orașului va derula o serie de proiecte pentru folosirea acestuia pentru agrement (construirea unui AquaParc, reabilitarea și punerea în valoare a Canalului Aranca prin folosirea bărcilor de agrement etc.) şi tratament balnear. De menționat că în prezent în localitatea Sânnicolau Mare se deruleazaă o serie de proiecte și programe de dezvoltare urbană și turistică prin reabilitarea și punerea în valoare a unor obiective de patrimoniu, amenjarea unor spații de agrement, dar și prin promovarea localității prin diferite campanii cu scopul de atrage turiști.

Zona s-a dezvoltat constant în ultimii ani din punct de vedere turistic, în prezent existând peste 177 de locuri de cazare în unități clasificate de la 1 la 3 stele. Astfel datorită structurii interetnice, în fiecare an, localitatea este vizitată de rudele cetățenilor din Austria, Germania, Ungaria, Serbia, S.U.A. și din județele țării.

Principalele locații de petrecere a timpului liber și recreere cunoscute în orașul Sânnicolau Mare sunt:  zona centrală din Sânnicolau Mare din str. Republicii (spațiu pietonal, de promenadă, locații pentru alimentație și shopping deopotrivă);  zona Canalului Aranca (zonă de agrement unde se poate practica ciclismul, pescuitul, participarea la activități sportive la sala de sport unde se poate practica volei, handbal, participarea la activități culturale/teatrul în aer liber);  parcurile amenajate din localitate.

În localitatea Sânnicolau Mare se pot practica: turismul cultural-istoric, turismul de afaceri/tranzit, turismul sportiv și de agrement (ciclism, pescuit), iar accesul în orașul Sânnicolau Mare se poate realiza pe cale rutieră, feroviară, aeriană (aeroportul de la Timișoara se află la circa 66 km, iar aeroprtul de la Arad se află la circa 63 km). În Sânnicolau Mare se pregătesc diferite activități culturale care se desfășoară în sala de spectacole a Primăriei, la Teatrul de vară sau în incinta Casei de Cultură dedicate punerii în valoare obiceiurilor, tradițiilor și gastronomiei locale specifice. De asemenea în localitate se organizează evenimente turistice, culturale cu caracter de repetabilitate precum: Ziua Aniversării Bela Bartok (martie), Festivalul Verii (iulie), Zilele Orașului Sânnicolau Mare (primul weekend din spetembrie), Ziua Recunoștinței pentru roadele pământului (octombrie), Concerte de Cameră de Pian de Crăciun (decembrie) etc. 24

Promovarea localității se realizează prin intermediul STV – televiziunea locală Sânnicolau Mare, rețelelor de socializare (facebook), site-ul primăriei (există o hartă digitală cu obiectivele turistice din localitate), care oferă informații despre resursele naturale și antropice ale zonei, dar și despre locurile de agrement din localitate. Pe site-ul și facebook-ul primăriei există materiale de promovare a localității precum: filmul de prezentare a orașului Sânnicolau Mare, poze cu orașul și evenimentele derulate, harta digitală a orașului Sânnicolau Mare, informații despre localitate. Analizând punctele expuse mai sus, rezultă că orașul Sânnicolau Mare are un potențial de dezvoltare deosebit din punct de vedere turistic, bazat pe următoarele considerente:  poziționare geografică favorabilă;  resurse naturale existente, izvoare termale;  existența unor monumente istorice cu vechime mare pe teritoriul orașului;  aeroportul Traian Vuia din Timișoara și Aeroportul International din Arad oferă o deschidere mult mai vastă orașului;  zonă atractivă pentru investitori, deoarece are o economie în plină dezvoltată și cu un somaj aproape inexistent (2%).

Se poate concluziona că, oraşul Sânnicolau Mare este un oraş cu un turism urban în plină dezvoltare, cu multiple posibilităţi ca funcţia turistică să devină o ramură de bază a economiei oraşului.

Documentația transmisă de Consiliul Local al orașului Sânnicolau Mare este în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr.852 /2008 pentru aprobarea normelor și criteriilor de atestare a stațiunilor turistice, cu completările și modificările ulterioare și a fost aprobată prin Hotărârea Consilului Local al Orașului Sânnicolau Mare, județul Timiș 165 nr. 152 din 13 noiembrie 2019.

Localitatea Sânnicolau Mare îndeplinește criteriile minime obligatorii pentru atestarea stațiunilor turistice de interes local și întrunește un punctaj de 185 de puncte la criteriile suplimentare, față de de minimul de 90 de puncte necesare pentru atestarea ca stațiune turistică de interes local.

11. Sighetu Marmației, județul Maramureș

Municipiul Sighetu Marmației este vechea capitală a regiunii istorice Țara Maramureșului, fiind al doilea oraș ca mărime din actualul județ, după municipiul Baia Mare. Numele orașului vine de la terminația dacică - zeget = așezare întărită, iar numele regiunii apare în documentele din feudalismul timpuriu: Marmația, Maramorisios sau Maramorosiensis. O a doua versiune privind toponiumul Sighet este cea maghiară, în această limbă numele orașului ar însemna insulă, acest teritoriu fiind relaționat cu cele trei râuri care-l înconjoară: Tisa, Iza și Ronișoara. Sighetu Marmației apare pentru prima dată în documente în anul 1326, fiind ridicat la rangul de oraș în anul 1352 prin diploma dată de Ludovic I. Municipiul Sighetu Marmației este situat în partea de nord a Județului Maramureș și se află la p distanță de 600 km de București, 75 km de Baia -Mare, 125 km de Satu Mare și 220 km de Cluj-Napoca. Din punct de vedere geografic, municipiul Sighetu Marmației este localizat pe Valea Tisei în depresiunea Maramureșului și are o suprafață administrativ de 13536 ha, incluzând terasele râurilor Tisa și Iza, o parte a piemontului Mara - Săpânța și a platformei vulcanice a munților Igniș.

Situat la confluența dintre râurile Iza și Tisa, Sighetu Marmației este unul dintre punctele cheie ale Maramureșului, fiind locul de plecare către o mulțime de

25 obiective turistice din județ. De aici ajungi foarte ușor la mocănița de pe Valea Vaserului, la Lacul Albastru de la Baia Sprie sau la Cimitirul Vesel de la Săpânța. Sunt câteva dintre obiectivele pe care turiștii le bifează de fiecare dată când ajung în Maramureș.

Orașul reunește un număr mare de obiective turistice de interes național și chiar de interes internațional. O zi în Sighetu Marmației poate să însemne un câștig cultural și câteva momente de relaxare. Orașul cu o istorie de peste 700 de ani pune la dispoziția turiștilor o mulțime de muzee, monumente, parcuri și lăcașuri de cult, precum și diverse evenimente foarte interesante. Potențialul turistic antropic al municipiului Sighetu Marmației este unul excepțional. Municipiul are 99 de monumente istorice, majoritatea clădiri vechi sau ansambluri arhitecturale. Dintre monumentele istorice mai deosebite menționăm: situl arhelogic de pe Dealul Solovan și situl arhelogic protejat așezat pe Valea Mare.

Obiective turistice: - Muzeul memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței - este găzduit de o fostă închisoare din Sighet, înființată în anul 1857. Jucând un rol important în istoria comunismului din România, închisoarea a avut o contribuție masivă la asuprirea clasei intelectuale românesti, fiind locul de detenție a peste 200 de ziariști, militari, preoți greco-catolici, episcopi, parlamentari și miniștri, în special în perioada cuprinsă între anii 1950-1955, când avea să fie închisoare de maximă securitate. Din 1993, această fostă închisoare a devenit primul muzeu închinat victimelor comunismului și rezistenței, muzeu deschis la inițiativa Fundației Academia Civică ce avea să fie condusă în acel timp de însăși Ana Blandiana, care, prin constituirea memorialului, a dorit să nu lase uitării această parte neagră a istoriei.

- Cimitirul Săracilor sau necropola celor fără de mormânt - este situat la ieșirea din Sighetu Marmației, la mai puțin de 50 de metri de frontiera româno- ucraineană. A servit pe parcursul secolului XX ca loc de înmormântare al săracilor şi al persoanelor fără adăpost, pe cheltuiala primăriei. După 1940 aici au fost îngropați cei pe care îi executau trupele hortyste. Între 1950 și 1954 în acest loc au fost îngropați fie individual, fie în gropi comune, deținuții politici ai închisorii de exterminare Sighet. Printre cei îngropați aici se numară Iuliu Maniu, Daniel Ciugureanu, Constantin I. C. Brătianu, Gheorghe Brătianu și mulți alți fruntași politici ai României interbelice. Comuniștii au practicat ștergerea urmelor, numele celor îngropați nu erau înregistrate în acte și nu erau marcate pe mormânt, astfel încât să nu poată fi identificate indicii cu privire la persoanele înmormântate în acel loc. Amenajarea cimitirului a început după anul 1997, când Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței a fost declarat ansamblu de interés național prin Legea nr. 95/1997. A fost desenată o hartă din brazi a României și a fost ridicat un altar-cenotaf, sub a cărui nișă au fost depozitate zeci de urne cu pământ din diverse lagăre, închisori, centre de deportare și locuri de execuție.Deasupra altarului există o cruce în stil bizantin din calcar, cioplită de maestrul pietrar Constantin Marinete. Între anii 2011- 2012, în partea dinspre șosea a cimitirului afost înălțată o Poartă a Memoriei, inspirată din motivul biblic al Scării Vieții, care ține loc de clopotniță și permite o viziune de ansamblu asupra cimitirului, hărții din brazi, a troițelor și pietrelor de mormânt amenajate în cinstea celor decedați.

Dintre clădirile monument istoric din Sighetu Marmației amintim: Palatul Cultural Astra, Biserica Reformată, Biserica romano-catolică Sfântul Carol de Borromeo, Primăria, Fosta Prefectură a Comitatutului Maramureș, azi cunoscută cu numele de Curtea Veche, Fosta Școală Superioară de Fete etc. Dintre muzeele cele mai importante se remarcă Muzeul Maramureșului cu următoarele secții: Muzeul Satului Maramureșan, Muzeul Etnografic al 26

Maramureșului, Muzeul de Istorie și Arheologie, Muzeul de Șiințele Naturii, Casa Muzeu Dr. Ioan Mihaly de Apșa, Muzeul Culturii Evreiești din Maramureș, Casa Memorială Elie Wiesel. Alături de frumusețile antropice, localitatea dispune și de factori naturali de cură precum apele minerale (borcut), elementele climatice, bioclimatice, topo- climatice. Cele mai spectaculoase obiective naturale sunt: abrupturile vulcanice Piatra Goală, Piatra Tisei, Cornul Pietrei, Cornul Șarampăului și Stânca Ciuroiului; cascadele Strungi și Ciuroiului apar la marginea apruptului vulcanic, având o spectaculozitate deosebită datorită căderii apei pe un perete de andezit de aproximativ de 15 m; mlaștinile Ier, Tăul cu Arini și Tăul de Sub Strungaș; Peștera din Dealul Solovan; parcurile dentrologice de pe malul Izei și cel din Muzeul Satului care adăpostesc specii rare de arbori. Totodată pe teritoriul administrativ al municipiului Sighetu Marmației există patru arii naturale protejate: Tisa Superioară, Munții Gutâi, Igniș și Valea Izei și Dealul Solovan. În localitatea Sighetu Marmației se pot practica: turismul cultural-istoric, turismul de tranzit, turismul sportiv și de agreement (drumeții), iar accesul în municipiul Sighetu Marmației se poate realiza pe cale rutieră, feroviară, aeriană (aeroportul de la Baia Mare se află la circa 75 km, iar aeroportul de la Satu Mare se află la circa 125 km).

Promovarea localității se realizează prin intermediul Centrului Național de Informare Turistică din Sighetu Marmației, rețelelor de socializare (facebook), site-ul primăriei, aplicația Visit Sighetu Marmației (disponibilă în Google Play) care oferă informații despre resursele naturale și antropice ale zonei, dar și despre locurile de agrement din localitate. Baza turistică este asigurată de pensiuni, hosteluri și hoteluri care însumează 724 de locuri de cazare în unități clasificate de la 1 și 4 stele. De asemenea în localitate se organizează evenimente turistice, culturale cu caracter de repetabilitate pe bază de calendar precum: Festivalul de Datini și Obiceiuri de Iarna “MARMATIA” (decembrie), Ziua Costumului Popular (mai), Zilele Maramureșului – „Haida, hai în Maramureș!” (mai), Paște în Maramureș, Festivalul de Folk. Aceste evenimente atrag, fiecare în parte, anual peste 10.000 de turiști români și străini. Documentația transmisă de Consiliul Local al municipiului Sighetu Maramției este în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr.852 /2008 pentru aprobarea normelor și criteriilor de atestare a stațiunilor turistice, cu completările și modificările ulterioare și a fost aprobată prin Hotărârea Consilului Local al municipiului Sighetu Maramției, județul Maramureș, nr.44. din 28.05.2020 Localitatea Sighetu Marmației îndeplinește criteriile minime obligatorii pentru atestarea stațiunilor turistice de interes local și întrunește un punctaj de 265 de puncte la criteriile suplimentare, față de de minimul de 90 de puncte necesare pentru atestarea ca stațiune turistică de interes local.

12. Ștei, județul Bihor

Orașul Ștei are o poziție strategică bună, fiind situat pe malul drept al Crișului Negru, în partea de Sud-Est a județului Bihor, care este străbătut de DN76 ce leagă municipiile Oradea și Deva, de DN75 spre Cîmpeni și de E79. Localitatea este traversată de calea ferată Oradea-Vașcău. Distanța față de Oradea (reședința de județ) este de 80 km și față de orașul Beiuș este de 18 km. În imediata vecinătate a Șteiului se găsesc două orașe ale județului Bihor, Vașcău la 7 km distanță și Nucet la 10 km.

Localitatea apare menţionată pentru prima oară în documente în anul 1580 cu numele de Skeey care semnifică colț de piatră. Între anii 1952-1956, satul bihorean Ştei a fost transformat de ruşi în oraş cu peste 25.000 de locuitori. 27

Localitatea a fost puternic dezvoltat datorită prezenței a numeroși militari sovietici, care timp de zece ani au extras minereu de uraniu din minele învecinate orașului.

Printr-un decret în ianuarie 1956, satul Ștei devine oraș. Doi ani mai târziu, în 1958, guvernul Gheorghe Gheorghiu-Dej îi dă numele de “Doctor Petru Groza”, iar în 1996 revine la vechea denumire, “Ștei”.

Localitatea Ștei, cu o suprafață de 6,57 kmp, este așezat într-un cadru natural deosebit, la poalele Munților Apuseni, beneficiind de un relief depresionar- montan cu vastă disponibilitate de teren forestier și teritoriu bogat în resurse naturale - ape geotermale și minerale.

Șteiul este străbătut de trei cursuri de apă: Crișul Negru, Valea Sighiștelului și Crisul Băița care îi oferă condiții de aprovizionare cu apă și de folosire a energiei acestora.

Orașul este la 40 km față de importante puncte turistice ca: Peștera Urșilor, Zona Padiș-Cetățile Ponorului, Stațiunea Moneasa, Stațiunea Stâna de Vale, Scărișoara și Arieșeni-Pârtia Vârtop.

Datorită poziției echidistante față de importante zone turistice din imediata apropiere a teritoriului administrativ, orașul Ștei ar putea fi un important punct de plecare spre aceste zone. Totuși, în orașul Ștei există obiective de interes cultural, printre care amintim obiectivul încadrat în Lista monumentelor istorice 2010, aprobată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național prin Institutul Național al Patrimoniului Casa Memorială “Miron Pompiliu”, care datează din sec. XIX.

De asemenea, un punct de atracție poate fi constituit de existența clădirilor caracterizate de arhitectura de inspirație sovietică, element care ar putea fi exploatat în viitor.

Totodată datorită arhitecturii de tip totalitarist sovietic a făcut posibilă intrarea orașului Ștei în rețeaua ATRIUM. Ca urmare, în cadrul Adunării generale ATRIUM din data de 16.05.2019 orașul Ștei a devenit membru cu drepturi depline în această rețea culturală europeană, iar valorificarea acestei colaborări poate aduce beneficii dezvoltării localității.

Dintre tipurile de turism practicate la nivelul județului Bihor, în funcție de resursele naturale și antropice, în orașul Ștei se practică:  turismul montan - localitatea Ștei, situată la poalele munților Apuseni, prezintă în apropiere zone deosebite de atracție turistică precum: Peștera Urșilor, Platoul Padiș, Arieșeni, Scărișoara, Valea Sighiștelului, foarte căutate atît de turiști români, cât și din afara țării;  turismul de afaceri/tranzit - orașul Ștei este amplasat într-o zonă industrială, fiind situat la aproximativ 80 km municipiul Oradea, ceea ce face ca orașul să fie o destinație semnificativă pentru turismul de tranzit sau chiar de afaceri.

Accesul în orașul Ștei se poate realiza pe cale rutieră, feroviară, aeriană (aeroportul de la Oradea se află la circa 80 km). Baza turistică este asigurată de două hosteluri și o pensiune care însumează 124 de locuri de cazare în unități clasificate de la 1 și 3 stele. De asemenea în oraș mai funcționează o grupă de salvamont și ghizi organizați în Asociația Salvatorilor Montani Ștei. În localitate se pregătesc diferite activități culturale cu caracter de repetabilitate pe bază de calendar precum: Zilele Orașului (august), Ziua Națională a Patrimonului -ATRIUM (septembrie), 28

Ziua Europei (mai), Festivalul "Colinde, Colinde" (decembrie).

Promovarea localității se realizează prin intermediului Punctului de Informare Turistică (incinta Primăriei), care oferă informații despre resursele naturale și antropice ale zonei și despre zonele de agrement din împrejurimile orașului. De asemenea, în cadrul Punctului de Informare turistică există materiale de promovare a localității, dar și a județului Bihor precum: hărți, pliante și broșuri de promovare.

De menționat că în prezent în localitatea Ștei se deruleazaă o serie de proiecte și programe de dezvoltare urbană și turistică prin reabilitarea și punerea în valoare a unor obiective de patrimoniu, amenjarea unor spații de agrement, dar și prin promovarea localității cu scopul de atrage turiști. Printre proiectele care se află în derulare amintim:  amenajarea lacului Ștei și crearea unei zone de agrement (situat într-un cadru natural deosebit de frumos conferă un loc propice pentru pescari, iar frumusețea împrejurimilor și posibilitățile de campare ar oferi o variantă excelentă pentru petrecerea timpului liber);  reabilitarea urbanistică a oraşului vechi;  reabilitarea și modernizarea zonelor de agrement și includerea acestora în circuitul turistic al zonei;  modernizarea ştrandului şi introducerea apei geotermale;  crearea și mediatizarea patrimoniului cultural arhitectural specific sovietic;  dezvoltarea turismului de evenimente prin organizarea de evenimente cu impact turistic ridicat (concursuri, festivaluri); realizarea unei strategii de promovare turistică, inclusiv a obiectivelor turistice situate în apropierea orașului Ștei;  realizare foraj apă geotermală în vederea exploatării resurselor locale de apă geotermală;  încurajarea și susținerea înființării de noi structuri de primire turistică.

Strategia de dezvoltare a orașului este orientată spre trei obiective strategice: construirea unui centru urban locuibil şi atractiv, dezvoltarea capacitătii administrative şi a serviciilor publice, construirea unui centru economic important prin relansarea mediului de afaceri local, intercorelate cu două obiective generale suport: protejarea mediului înconjurător și dezvoltarea turismului.

Analizând punctele expuse mai sus, rezultă că orașul Ștei are un potențial de dezvoltare deosebit din punct de vedere turistic, bazat pe următoarele considerente:  pozitionare geografică favorabilă într-o zonă turistică importantă, orașul Ștei putând deveni astfel un centru pentru turismul de tranzit;  valorificarea resurselor naturale existente de apă geotermală poate conduce la dezvoltarea economică a orașului;  existența unor locuri de cazare pe teritoriul orașului;  existența unor monumente istorice cu vechime mare pe teritoriul orașului (Casa de Cultură, Palatul, Casa Memorială “Miron Pompiliu”, Restaurantul rușilor - Ardealul);  prezintă un potențial economic deosebit de semnificativ, datorită existenței unei platforme industriale unde se concentrează importante activități economice productive, datorită posibilității creării unui nou parc industrial, precum și datorită unui nivel extrem de scăzut al impozitelor și taxelor locale pentru persoane fizice (cel mai scăzut din țară).

Succesul transformării orașului Ștei într-o destinație turistică urbană modernă 29 va depinde în mare măsură și de realizarea unei strategii de marketing a localității care să conducă la identificarea și atragerea unui număr mare de categorii de turiști, prin promovarea intensă a orașului din punct de vedere turistic.

Documentația transmisă de Consiliul Local al orașului Ștei este în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr.852 /2008 pentru aprobarea normelor și criteriilor de atestare a stațiunilor turistice, cu completările și modificările ulterioare și a fost aprobată prin Hotărârea Consilului Local al Orașului Ștei, județul Bihor, nr.16 din 11 februarie 2019.

Localitatea Ștei îndeplinește criteriile minime obligatorii pentru atestarea stațiunilor turistice de interes local și întrunește un punctaj de 270 de puncte la criteriile suplimentare, față de de minimul de 90 de puncte necesare pentru atestarea ca stațiune turistică de interes local.

13. Tulucești, județul Galați

Comuna Tuluceşti se înscrie în aria comunelor pericarpatice, cu aşezare preponderentă în zona de câmpie şi luncă. Formată din satele Tuluceşti, Şiviţa şi Tătarca este situată în partea cea mai de est a sudului Moldovei. Este situată în partea de sud-est, la 12 km de municipiul Galaţi.

Satul Tuluceşti este atestat la 11 aprilie 1552, când Giurgea Tulbă dăruieşte mănăstirii Tazlău “a treia parte din jumătate de sat Tuluceşti”. Atestarea sigură a satului Tătarca este 29 aprilie 1552, când Ştefăniţă Vodă dăruieşte mănăstirii Tazlău satul “Tătăreni de la Brateş”. Despre satul Şiviţa ne aminteşte un document din 3 aprilie 1588 când domnitorul Petru Şchiopul îl dăruieşte mănăstirii Galata. Sudul judeţului Galaţi şi deci, şi comuna Tuluceşti, reprezintă o zonă cu o evoluţie geologică foarte îndelungată. Această zonă prezintă două etaje structurale foarte diferite: un fundament cristalin şi o cuvertură.

Relieful actual al zonei este fluviatil de acumulare: câmpie fluvio-lacustră villafranchiană, acoperită cu depotite loessoide, terase şi luncă. În linii generale, clima comunei este temperat-continentală, cu veri călduroase şi ierni geroase. Vegetaţia comunei este reprezentată prin vegetaţia de stepă şi silvo- stepă în nord-vest, iar valea Prutului este dominată de vegetaţia de luncă. Plantele întâlnite sunt: pirul, măturica, coada calului, lăptuca, toporaşul, păpădia, muşeţelul. În râpe şi povârnişuri întâlnim salcâmul şi stejarul brumăriu. În luncă şi baltă întâlnim papura, stuful, plopul, salcia, nufărul galben.

Animalele ce vieţuiesc pe terenurile înalte sunt: popândăul, căprioara, vulpea, iepurele; cele specifice bălţii sunt: nurca, bizomul. Dintre păsări găsesc bune condiţii de hrană şi înmulţire prepeliţa, fazanul, cioara, potârnichea, ciocârlia. Solul constituie un important factor geografic, dându-i omului posibilitatea de a- şi produce hrană şi cele necesare vieţii.

Pe raza comunei se organizează activități de hipoterapie (terapia cu ajutorul calului) este recunoscută drept unul dintre cele mai eficiente tratamente pentru a îmbunătăţi postura, echilibrul, mobilitatea, precum şi alte funcţiuni ale persoanelor cu disfuncţii motrice şi nu numai. Hipoterapia este, de altfel, recomandată şi copiilor care suferă de autism, specialiştii susţinând că acest tip de terapie, din ce în ce mai răspândit în România, are efecte spectaculoase micuţilor. Între Consiliul Judeţean, prin Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGSPC), şi Asociaţia „Dincolo de Tăcere” din Galaţi s-a încheiat un protocol prin care instituția de stat pune la dispoziție asociației facilitățile din cadrul Hergheliei Tulucești și din cadrul Pădurii Gârboavele pentru activități de terapie cu persoane aflate în dificultate. 30

Comuna Tulucești este accesibilă cu autoturismul prin DN 24D și DN 26, dar și cu trenul pe calea ferată 703, Halta Tulucești fiind situată la 14 km de Galați. De asemenea există curse regulate cu microbuzul, la intervale de 1 oră între Tulucești și Galați.

Obiective turistice:

1. Pădurea Gârboavele - La 17 km de municipiul Galați, pe raza comunei Tulucești se afla rezervația forestieră Pădurea Gârboavele. Ocupând circa 100 ha, rezervația este înconjurată de salcâmi pe o suprafață de 350 ha. Predomină asociațiile de stejar brumăriu și stejar pufos, precum și tufărișuri de păducel, migdal pitic și porumbar. Pădurea Gârboavele adăpostește peste 470 de specii floristice, printre care se numără și o serie de specii rare: stănjenelul, rușcuța de primăvară, bujorul romănesc, umbra iepurelui etc. în Valea Gărboavelor este prezentă o vegetație specifică zonei de mlaștină. Pădurea Gârboavele a fost declarată sit de importanță comunitară în anul 2007, ocupând o suprafață de 219 ha. Situl reprezintă o zonă de câmpie (râuri, lunci, pajiști, păduri de foioase și tufărișuri) încadrată în bioregiune stepică a Podișului Moldovenesc. 2. Muzeul Satului, situat în pădurea Gârboavele, pe o întindere de 1.36 ha, reconstituie la o scară mai mică o vatră de sat românesc care cuprinde patru gospodării din zona Cavadineşti, Măstăcani, Corod şi Cahul. Obiectele din aceste case, de la vasele de lut, icoane, covoare, prosoape şi până la sănii şi căruţe, deţin o adevărată valoare patrimonială prin modul de realizare, dar şi prin vechimea acestora, având în vedere că cele mai multe sunt din secolul XIX sau începutul secolului XX. Vizitatorii vor putea găsi la Muzeul Satului din Galaţi două oale pentru sarmale, din ceramică neagră, nesmălţuită, care nu se mai fabrică în această zonă a ţării de cel puţin 70 de ani. Tot în casele tradiţionale pot fi găsite levicere cu o vechime de 100 de ani. 3. Grădina Zoologică Galați este situată în Pădurea Gârboavele, pe o suprafață de 7 ha, la 17 km nord-vest de Galați, Grădina Zoologică se află într-o etapa de dezvoltare și modernizare. Astfel, dacă în perioada 1999-2002 s-au modernizat spațiile pentru ierbivore și pentru lup european, în acest an sunt în curs de modernizare spațiile pentru leul african și tigrul siberian, precum și zona de recreere.Tematica Zoo Gărboavele a fost elaborată în 1997, impreuna cu specialistii de la European Association of Zoos and Aquaria, si are drept obiective conservarea speciilor rare de animale, precum si educatia pentru conservare. 4. În satul Şiviţa, comuna Tuluceşti, se află un muzeu viu de artă sătească, numit „Vatra cu dor" al artistului popular Paul Buta, iar la Cavadineşti a fost înfiinţat un muzeu dedicat folclorului de pe Valea Horincei. La "Vatra cu dor", muzeul viu din satul Sivita, vin în fiecare an oaspeți din țară și de peste hotare. Casa muzeu a actorului Paul Buta a găzduit de-a lungul timpului atât grupuri de copii cât și de colecționari din țară și cercetători din cadrul Muzeului Tăranului Român, veniți într-o tabără de vară înclusă într-un proiect mai amplu, intitulat "Un viitor pentru patrimoniu, un patrimoniu pentru viitor". Muzeul găzduiește și grupuri de artiști plastici care participă la o tabără de creație. 5. Herghelia Tulucești este situată în comuna Tulucești în parcul natural Pădurea Gârboavelor. Doritorii de echitație pot beneficia aici de servicii complete incluzând inchirierea de echipament si instruirea. Înfiinţată în 1989 şi populată în perioada 1998-2004 cu efective transferate de la Rădăuţi, Herghelia Tuluceşti numără 165 de exemplare și are drept obiectiv creşterea, ameliorarea şi menţinerea rasei Gidran, fiind singura 31

unitate din ţară care asigură fondul genetic al acestei rase. Rasa de cai Gidran a fost obţinută în timpul Monarhiei Austro-Ungare, prin încrucişări şi selecţii de cai anglo-arabi în secolul al XIX-lea, fiind selectat ca un cal destinat cavaleriei uşoare. Astfel, caracteristicile acestei rase de cai roibi sunt: viteza, rezistenţa, agilitatea şi curajul. Caii au bune aptitudini pentru dresaj, fiind recomandaţi atât pentru călărie, cât şi activități de terapie cu copii bolnavi de autism sau ADHD.

În localitatea Tulucești se pot practica: turismul cultural-istoric, turismul de tranzit, turismul sportiv și de agrement, turismul vini-viticol, iar accesul în comuna Tulucești se poate realiza pe cale rutieră, feroviară.

Baza turistică este asigurată de pensiuni, hosteluri și hoteluri care însumează 106 de locuri de cazare în unități clasificate de la 1 și 3 stele.

De asemenea în localitate se organizează evenimente turistice, culturale cu caracter de repetabilitate pe bază de calendar precum: 1. „Sărbătoare la Brateş” - sau ziua comunei Tuluceşti – se celebrează anual în data de 4 iunie și strânge câteva sute de oameni pe esplanada din faţa Monumentului Eroilor din localitate. În cadrul evenimentului participă ansambluri folclorice, artiști populari alături de familiile din localitate și turiștii care vin exclusiv pentru acest eveniment. 2. Anual în Pădurea Plevna, de lângă comuna Rediu se organizează “Festivalul Bujorului”, un festival care promovează tradiţiile locale şi încurajează protejarea mediului. Acest festival este una din cele mai populare serbări câmpeneşti din judeţul Galaţi şi se datorează existenţei în imediata vecinătate a comunei, a unei arii protejate, dedicată bujorului românesc şi altor specii rare. Ocrotit de lege, bujorul este o floare de o frumuseţe deosebită ce înfloreşte la jumătatea lunii mai, prilejuind numeroase sărbători în judeţul Galaţi.

Promovarea localității se realizează prin intermediul Centrului de Informare Turistică din Tulucești, rețelelor de socializare, site-ul primăriei, care oferă informații despre resursele naturale și antropice ale zonei, dar și despre locurile de agrement din localitate.

Documentația transmisă de Consiliul Local al comunei Tulucești este în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr.852 /2008 pentru aprobarea normelor și criteriilor de atestare a stațiunilor turistice, cu completările și modificările ulterioare și a fost aprobată prin Hotărârea Consilului Local al comunei Tulucești, județul Galați, nr.62 din 30.05.2019

Localitatea Tulucești îndeplinește criteriile minime obligatorii pentru atestarea stațiunilor turistice de interes local și întrunește un punctaj de 210 de puncte la criteriile suplimentare, față de minimul de 90 de puncte necesare pentru atestarea ca stațiune turistică de interes local.

14. Vatra Moldoviței, județul Suceava

Vatra Moldoviței este o comună în județul Suceava, Bucovina, formată din satele Ciumârna, Paltinu și Vatra Moldoviței (reședința). În localitatea Vatra Moldoviței se află Mănăstirea Moldovița.

Comuna Vatra Moldoviței, în forma ei administrativă actuală, care datează din 1968, este situată în partea central-vestică a județului Suceava, în centrul Obcinelor Bucovinei, în bazinul hidrografic al Moldoviței, afluent al Moldovei.

32

Teritoriul comunei se desfașoară pe un ecart altitudinal cuprins între 600-1380 m, cea mai mare parte a sa fiind drenat de afluenții Moldoviței, bazinele hidrografice ale pâraielor Ciumârna și Boul Mare, care confluează în satul Vatra Moldoviței.

Teritoriul comunei se extinde latitudinal pe 12 km iar longitudinal, comuna Vatra Moldoviței se desfășoară pe 7,1 km. Centrul reședinței comunei este situat la 25 km de municipiul Câmpulung Moldovenesc și 30 km de orașul Gura Humorului, fiind accesibil atât pe calea ferată cât și pe șosea. Dincolo de limitele comunei Vatra Moldoviței se regăsesc vecinii administrativi: Moldovița și Sucevița la nord si respectiv la nord-est, Frumosu la vest, Sadova la sud-est și municipiul Câmpulung Moldovenesc la sud. Limitele comunei Vatra Moldoviței urmăresc ,de regulă, cumpenele de apă ale bazinelor hidrografice ale afluenților Moldoviței. Accesul rutier în comuna dinspre Vama, se face în lungul văii Moldoviței pe DJ176 , iar dinspre Sucevița și Rădăuți respectiv spre Sadova și Câmpulung Moldovenesc pe DN17A. Accesul feroviar este tot pe axa Văii Moldovița, pe calea ferată Vama-Vatra Moldoviței-Moldovița, derivare a căii ferate magistrale Suceava-Câmpulung Moldovenesc. Aeroportul Suceava se află la 70 km de Vatra Moldoviței. Dat fiind potentialul turistic (natural si antropic) bogat al comunei si al traditiilor, turismul a facut obiectul a mai multor studii care urmaresc potentialul si fluxul turistic in judetul Suceava. Cadrul natural este unul deosebit. Componentele de mare stabilitate ale cadrului natural sunt relieful (cu geologia sa intrinseca), apele, clima, vegetatia, fauna si solurile, calitatea si distributia acestora , precum si relatiile dintre ele reprezinta patrimonial natural de valoare al oricarei comunitati. De particularitatile morfografice si morfometrice ale reliefului se leaga o succesiune de potentialitati, multe dintre ele, valorificate antropic, dand amprente specifice, economice si sociale unei comunitati. Altitudinea medie a reliefului este de 980 m, iar valorile extreme sunt de : 1380 m (vf. Iorascu) si 588 m in albia Moldovitei, la Gura Dragosei.

Pe raza comunei Vatra Moldoviței se află Fântâna de Păcură, descoperită între anii 1907-1908 de către o contesă poloneză care a dispus forarea fântânilor de păcură de la Scăuiele. Amenajarea acestora a fost una rudimentară, iar păcura extrasă era exportată în imperiul Austro-Ungar, fiind utilizată pentru ungerea osiilor și a a coperișurilor cu draniță (șindrilă). În prezent, turiștii pot vedea vechiul tubaj de lemn realizat la începutul secolului.

Izvorul de sare sau slatina este situat pe râul Izvor și se presupune că provine dintr-un vechi fund de mare. Izvorul inițial a fost tubat și amenajat în perioada interbelică cțnd oamenii foloseau apă sărată în alimentația lor și a animalelor. Acest obicei era răspândidt în perioada anilor 50. În prezent, oameni folosesc această slatină pentru murături sau conservarea slăninei, iar dacă o cantitate anume este turnată în lapte cald se obține o brânză extrem de gustoasă.

Obiective turistice: 1. Mocănița Huțulca Moldovița: plecarea celor 4 trenuri se face din Gara CFR Moldovița, situată la 5 km de centrul comunei Vatra Moldoviței, traseul urmând următoarele localități: Gura Timotei, Lunguleț, Gara Lobin, de la Casa de Vânătoare spre Rașcovei și până la Poiana Zigreva. Calea ferată cu encartament îngust folosită pentru trenurile tip mocăniță există încă din anul 1888 dar nu mai este utilizată în scop economic din anul 2001, când au trecut în exploatare turistică. Din anul 2005, CFI Criscior, sub conducerea lui Georg Hocevar, a reînceput reconstrucția liniei și recondiționarea trenurilor, traseul atingând în prezent o lungime de 12 km.

2.Mănăstirea Moldovița 33

Mănăstirea Moldoviţa este una din vechile aşezări monahale, ctitorită de voievodul Petru Rareş în anul 1532. Ea este situată în centrul comunei la aproximativ 400 m de intersecția drumurilor DN17A cu DJ176 Biserica cu hramul "Buna Vestire" urmează bisericii cu același hram ctitorită de voievodul Alexandru cel Bun. În aceeaşi epocă, Petru Rareş împrejmuieşte Biserica cu ziduri şi turnuri de apărare, dându-i aspectul unei mici fortăreţe. Biserica pictată a mănăstirii este înscrisă pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Pictura realizată în 1537 este atribuită meșterului Toma ("Toma de la Humor"), cel care a pictat și Mănăstirea Humor. Cele mai bine păstrate picturi murale sunt cele de pe fațada sudică. Înspre vest, intrarea în biserică se face printr-un pridvor cu cinci arcade: trei se deschid spre vest și câte una spre nord și sud. Cele trei abside exterioare – una a altarului și două ale naosului sunt împodobite cu picturi reprezentând scena rugăciunii tuturor sfinților, cărora li se alătură imaginile reprezentanților culturii clasice: Pitagora, Platon, Aristotel și Sofocle, considerați precursori ai creștinismului. Fără îndoială că au existat locuinţe, după fundaţiile care se văd în partea nordică, pe ale căror temelii Episcopul Efrem de Rădăuţi, între anii 1610-1612, a construit clişarniţa (casă egumenească) pentru locuinţa sa, pentru păstrarea odoarelor Bisericii şi organizarea unei şcoli de copişti şi miniaturişti, continuând în acest fel opera culturală a lui Rareş. Mănăstirii Moldovița i s-a decernat premiul “Mărul de Aur”, acordat de Federaţia Internaţională a Jurnaliștilor(FIJET), pentru valoarea lor în contextul artei şi culturii universale.

2. Ruinele mănăstirii vechi Originea acestei mănăstiri ramâne învaluită în negura vremii, tradiția amintește de existența ei încă din timpul voievozilor Musatini, care au ocrotit-o. In timpul domniei lui Alexandru cel Bun a fost zidită prima biserica din piatră, pe locul unei biserici mai vechi de lemn, atestată documentar în jurul anului 1410 cu întregul ansamblu de contrucții, destinată pentru observare și strajă, având hramul "Buna Vestire", în jurul căreia s-a dezvoltat așezarea călugărească cunoscută sub numele de Mănăstirea Moldovița. Mănăstirea Moldovița s-a bucurat de privilegii și din partea lui Ștefan cel Mare. Prin mai multe hrisoave voievodul Ștefan cel Mare conferă mănăstirii 11 sate, mai multe iezere, prisaci și privilegii comerciale, care o situau printre cele mai înstărite mănăstiri din Moldova. Ea a dăinuit până la sfârșitul veacului al XV-lea când, din cauza unei alunecări de teren, s-a prăbușit. Ruinele ei se văd și astăzi la 500m distanță de actuala Mănăstire. Voievodul Petru Rareș, iubitor de artă ca și tatăl său, Ștefan cel Mare, vrând să continue existența Mănăstirii Moldovița, alege locul puțin mai la șes de vechea biserică a lui Alexandru cel Bun și construiește actuala Biserică a Moldoviței în anul 1532.

3. Muzeul Mânăstirii Moldovița Biserica deține în patrimoniul său cîteva obiecte de o inestimabilă valoare artistică și istorică: pomelnicul și epitrafurile (pomelnicul lucrare de artă prin decorația sculpturală și în același timp document istoric datorită însemnărilor pe care le cuprinde și cele două epirtafuri-broderii lucrate în secolul al- XV-lea). Printre cele mai frumoase piese se numără și jilțul domnesc, atribuit perioadei domniei lui Petru Rareș. Remarcabil prin proporțiile sale, care-i dau o alură monumentală, jilțul este decorat cu stema Moldovei, cu împletituri de linii și flori mărunte crucifere.

Din anul 1993 Mănăstirea Moldovița face parte din patrimoniul UNESCO, fiind încrise în catalogul World Heritage - marile monumente ale lumii, alături de alte patru mănăstiri din Bucovina: Voroneț, Arbore, Humor și Sucevița, deoarece ele sunt unice în lume prin pictura lor interioară și exterioară cât și prin arhitectura lor ce caracterizează epoca de glorie a Moldovei.

34

4. Palma din Bucovina – pasul sau trecătoarea Ciumârna din Obcina Mare leagă localitățile Vatra Moldoviței de Sucevița. În anii 60 a început construcția drumului dintre Sadova (Câmpulung Moldovenesc) și Rădăuți. Și pentru că drumul a fost extrem de dificil de construit, două echipe de muncitori au pornit simultan din cele două direcții. Construcția s-a terminat în 1968, iar în punctul de întâlnire al celor două echipe a fost ridicat monementul dedicat muncii lor.

Pe raza comunei Vatra Moldoviței, drumețiile, vânătoarea, pescuitul, river- rafting-ul, parapanta, echitația, off-road-ul și chiar mountain-bike-ul sunt doar câteva dintre sporturile pe care turiștii le practică an de an.

Baza turistică este asigurată de pensiuni, hosteluri și hoteluri care însumează 222 de locuri de cazare în unități clasificate de la 1 și 4 stele.

Evenimente anuale legate de obiceiuri calendaristice.

De o frumuseţe şi bogăţie deosebită sunt şi obiceiurile calendaristice de peste an precum: Chiralesa, Ziua ursului, Filipii de iarnă, Moşii de iarnă, Dochiile, Ramura verde de peste an, Focurile, Joile oprite, Sânzâienele, Foca, obiceiuri de ocrotire a turmelor, hramurile. În comuna Vatra Moldoviței, în fiecare an, cu ocazia Crăciunului, se organizează două spectacole de datini și obiceiuri de iarnă: "Crăciun în Vatra Moldoviței" și "Pe la noi, de Sărbători", evenimente care adună peste 3000 de turiști. În cadrul acestor evenimente cu repetabilitate anuală, mai multe formații de colindători și ansambluri artistice prezintă turiștilor obiceiurile bucovinene specifice sărbătorilor de iarnă. De asemenea, hramurile, care legate de prăznuirea patronilor bisericilor din comună, reprezintă un prilej de întâlnire a familiilor cu rudele şi cu membrii ce locuiesc în alte localităţi. Întreaga comunitate participă, cu acest prilej, la ceremonialul de pomenire a morţilor desfăşurat la cimitir. Trasee turistice: 1. Traseul montan Ciumârna - Sucevița: Ciumârna este o localitate huțulă din imediata apropiere a munților Obcina Mare, este situată la mijlocul drumului dintre Moldovița și Sucevița, pe cursul răului Ciumârna, în imediata apropiere a celor mai mari altitudini din Obcina Mare (Vf. La Țoante – 1141 m) și Pasul Ciumârna la 1100 m. Traseul montan Ciumârna – Sucevița este de aproximativ 9 ore de mers pe jos. 2. Traseul Vatra Moldoviței-Sucevița reprezintă un alt traseu către mânăstirea Sucevița și trece prin Poiana Rotunda – Poiana Lupoaia – Poiana Calu – Poiana Ovasu (unde se poate admira și monumentul reprezentativ al zonei - Palma) și de aici direct la Sucevița. Este un traseu de 8-9 ore recompensat cu frumuseți naturale deosebite. 3. Traseul Vatra Moldoviței- Putna reprezintă un alt traseu deosebit de frumos prin Obcinele Bucovinei, care merge de la Moldovița la Putna, prin muntele Timotei sub vțrful Poiana Buzova (1174 m), apoi pe dealul Oglinda și de aici direct la Putna. Traseul are aproximativ 9 ore. 4. Traseul mânăstirilor – la pas sau cu mașina. Este un traseu care se poate face într-o singură zi cu mașina sau 2-3 zile prin trasee montane și opriri la pensiuni. Din Vatra Moldoviței se merge către Sucevița, apoi la Marginea unde poate fi vizitat Atelierul de Ceramică din localitate, cel mai renumit atelier de ceramică neagră, iar de aici, la stânga, se ajunge la mânăstirea Putna. O lată variantă de traseu ar fi din Vatra Moldoviței tot către Sucevița, apoi către Marginea, cu renumitul atelier de ceramică neagră, în schimb de aici se merge către dreapta la Cacica unde pot fi vizitate alte obiective turistice. În continuare drumul mege către Mânăstirea Humor, apoi la Voroneț, și de aici se poate ajunge înpoi la Vatra Moldoviței prin localitatea Vama.

35

Promovarea localității se realizează prin intermediul Centrului de Informare Turistică din Vatra Moldoviței, rețelelor de socializare, site-ul primăriei, care oferă informații despre resursele naturale și antropice ale zonei, dar și despre locurile de agrement din localitate.

Documentația transmisă de Consiliul Local al comunei Vatra Moldoviței este în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr.852 /2008 pentru aprobarea normelor și criteriilor de atestare a stațiunilor turistice, cu completările și modificările ulterioare și a fost aprobată prin Hotărârea Consilului Local al comunei Vatra Moldoviței, județul Suceava, nr. 25 din 15.04.2019.

Localitatea Vatra Moldoviței îndeplinește criteriile minime obligatorii pentru atestarea stațiunilor turistice de interes local și întrunește un punctaj de 150 de puncte la criteriile suplimentare, față de de minimul de 90 de puncte necesare pentru atestarea ca stațiune turistică de interes local.

Conform prevederilor art. 4 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 68/2019 privind stabilirea unor măsuri la nivelul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative ”Se înfiinţează Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri prin reorganizarea Ministerului Economiei şi prin comasarea cu Ministerul Energiei, Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat şi Ministerul Turismului şi prin preluarea activităţilor şi structurilor de la aceste ministere.”

2. Schimbări Prin prezentul proiect de act normativ, se propune aprobarea atestării, ca preconizate stațiuni turistice de interes național, respectiv local, a următoarelor localităţi sau părți din localități: I. interes național: a) Comuna Ocna Șugatag, județul Maramureș;

II. interes local a) Orașul Anina, județul Caraș-Severin; b) Comuna Borș, județul Bihor; c) Orașul Cavnic, județul Maramureș; d) Comuna Dorna-Arini, județul Suceava; e) Comuna Ghioroc, județul Arad; f) Satul Gura Siriului, comuna Siriu, județul Buzău; g) Comuna Sadova, județul Suceava; h) Municipiul Săcele, județul Brașov; i) Orașul Sânnicolau Mare, județul Timiș; j) Municipiul Sighetu Marmației, județul Maramureș; k) Orașul Ștei, județul Bihor; l) Comuna Tulucești, județul Galați; m) Comuna Vatra Moldoviței, județul Suceava.

Pentru asigurarea unei reglementări fluente, clare şi lipsite de echivoc se propune ȋnlocuirea Anexei nr. 5 "Lista localităţilor atestate ca staţiuni turistice de interes naţional, respectiv local" din Hotărârea Guvernului nr. 852/2008 pentru aprobarea normelor şi criteriilor de atestare a staţiunilor turistice, cu completările ulterioare cu o nouă anexă cuprinzȃnd lista actualizată a localităţilor atestate ca staţiuni turistice de interes naţional sau local.

3. Alte Nu au fost identificate. informaţii

Secțiunea a 3-a

36

Impactul socio-economic al prezentului act normativ

1. Impactul macroeconomic Pe termen mediu şi lung, proiectul de act normativ va crea un impact pozitiv ȋn sensul că localităţile atestate vor putea fi promovate ca staţiuni turistice de interes național sau local, după caz, şi vor avea şanse mai mari ȋn atragerea de finanţări nerambursabile, ȋn condiţiile ȋn care unele programe de finanţare impun existenţa atestării ca staţiune turistică. Avȃnd ȋn vedere efectul multiplicator al turismului ȋn sectoarele economice conexe, precum transporturile, construcțiile, agricultura, artizanatul și comerțul cu amănuntul, realizarea unor proiecte de dezvoltare a turismului ȋn localităţile atestate staţiuni turistice vor genera un impact benefic pentru dezvoltarea economică şi creşterea calităţii vieţii pentru rezidenţii acestor zone.

1.1 Impactul asupra mediului Actul normativ nu se referă la acest subiect. concurenţial şi domeniului ajutoarelor de stat 2. Impactul asupra mediului de Impactul pozitiv este determinat de creşterea circulaţiei afaceri turistice şi totodată a cifrei de afaceri a investitorilor din turism. Investitorii din domeniul turismului pot accesa finanţări structurale europene pentru construirea de structuri de primire turistice. Prin realizarea acestor proiecte, localitățile se vor dezvolta din punct de vedere turistic, ceea ce va determina o creştere a numărului turiştilor de pe piaţa internă şi externă.

21.Impactul asupra sarcinilor Diversificarea ofertei şi creşterea calităţii serviciilor turistice administrative va crea un impact social pozitiv pentru turişti.

22.Impactul asupra întreprinderilor Actul normativ are în vedere protecţia mediului. Proiectele mici şi mijlocii privind dezvoltarea din punct de vedere turistic a localităților atestate ca stațiuni turistice de nivel național/local au în vedere respectarea prevederilor legale din domeniul protecţiei mediului.

3. Impactul social Nu au fost identificate.

4. Impactul asupra mediului Pe termen mediu şi lung, proiectul de act normativ va crea un impact pozitiv ȋn sensul că localităţile atestate vor putea fi promovate ca staţiuni turistice de interes național sau local, după caz, şi vor avea şanse mai mari ȋn atragerea de finanţări nerambursabile, ȋn condiţiile ȋn care unele programe de finanţare impun existenţa atestării ca staţiune turistică. Avȃnd ȋn vedere efectul multiplicator al turismului ȋn sectoarele economice conexe, precum transporturile, construcțiile, agricultura, artizanatul și comerțul cu amănuntul, realizarea unor proiecte de dezvoltare a turismului ȋn localităţile atestate staţiuni turistice vor genera un impact benefic pentru dezvoltarea economică şi creşterea calităţii vieţii pentru rezidenţii acestor zone.

5. Alte informaţii Actul normativ nu se referă la acest subiect.

37

Secțiunea a 4-a Impactul financiar asupra bugetului general consolidat, atât pe termen scurt, pentru anul curent, cât şi pe termen lung (pe 5 ani) - mii lei - Indicatori Anul Următorii Media curent 4 ani pe 5 ani 2 3 4 5 6 7 1. Modificări ale veniturilor bugetare, plus/minus, din care: Actul normativ nu se referă la acest a) buget de stat, din acesta: subiect. (i) impozit pe profit (ii) impozit pe venit b) bugetele locale: i) impozit pe profit c) bugetul asigurărilor sociale de stat: (i) contribuţii de asigurări 2. Modificări ale cheltuielilor bugetare, plus/minus, din Actul normativ nu se referă la acest care: subiect. a) buget de stat, din acesta: (i) cheltuieli de personal (ii) bunuri şi servicii b) bugete locale: (i) cheltuieli de personal (ii) bunuri şi servicii c) bugetul asigurărilor sociale de stat: (i) cheltuieli de personal (ii) bunuri şi servicii 3. Impact financiar, plus/minus, din care: Actul normativ nu se referă la acest a) buget de stat subiect. b) bugete locale 4. Propuneri pentru acoperirea creşterii cheltuielilor Actul normativ nu se referă la acest bugetare subiect. 5. Propuneri pentru a compensa reducerea veniturilor Actul normativ nu se referă la acest bugetare subiect. 6. Calcule detaliate privind fundamentarea modificărilor Actul normativ nu se referă la acest veniturilor şi/sau cheltuielilor bugetare subiect. 7. Alte informaţii Nu au fost identificate.

Secțiunea a 5-a Efectele prezentului act normativ asupra legislaţiei în vigoare

1. Măsuri normative necesare pentru aplicarea prevederilor Actul normativ nu se referă la acest proiectului de act normativ: subiect. a) acte normative în vigoare ce vor fi modificate sau abrogate, ca urmare a intrării în vigoare a proiectului de act normativ; b) acte normative ce urmează a fi elaborate în vederea implementării noilor dispoziţii. 11. Compatibilitatea proiectului de act normativ cu Actul normativ nu se referă la acest legislaţia în domeniul achiziţiilor publice subiect. 2. Conformitatea proiectului de act normativ cu legislaţia Actul normativ nu se referă la acest comunitară în cazul proiectelor ce transpun prevederi subiect. comunitare. 3. Măsuri normative necesare aplicării directe a actelor Actul normativ nu se referă la acest

38 normative comunitare subiect. 4. Hotărâri ale Curţii de Justiţie a Uniunii Europene Actul normativ nu se referă la acest subiect. 5. Alte acte normative şi/sau documente internaţionale din Actul normativ nu se referă la acest care decurg angajamente subiect. 6. Alte informaţii Nu au fost identificate.

Secțiunea a 6-a Consultările efectuate în vederea elaborării prezentului act normativ 1. Informaţii privind procesul de consultare cu organizaţii Actul normativ nu se referă la neguvernamentale, institute de cercetare şi alte organisme acest subiect. implicate 2. Fundamentarea alegerii organizaţiilor cu care a avut loc Actul normativ nu se referă la consultarea, precum şi a modului în care activitatea acestor acest subiect. organizaţii este legată de obiectul proiectului de act normativ 3. Consultările organizate cu autorităţile administraţiei Au fost consultate structurile publice locale, în situaţia în care proiectul de act normativ asociative ale autorităților are ca obiect activităţi ale acestor autorităţi, în condiţiile administrației publice locale Hotărârii Guvernului nr. 521/2005 privind procedura de conform Hotărârii Guvernului nr. consultare a structurilor asociative ale autorităţilor 521/2005. administraţiei publice locale la elaborarea proiectelor de acte normative 4. Consultările desfăşurate în cadrul consiliilor Actul normativ nu se referă la interministeriale, în conformitate cu prevederile Hotărârii acest subiect. Guvernului nr. 750/2005 privind constituirea consiliilor interministeriale permanente 5. Informaţii privind avizarea de către: Proiectul de act normativ necesită a) Consiliul Legislativ avizul Consiliului Legislativ b) Consiliul Suprem de Apărare a Ţării c) Consiliul Economic şi Social d) Consiliul Concurenţei e) Curtea de Conturi 6. Alte informaţii Nu au fost identificate.

Secțiunea a 7-a Activităţi de informare publică privind elaborarea şi implementarea prezentului act normativ 1. Informarea societăţii civile cu privire La elaborarea proiectului de act normativ a fost la necesitatea elaborării proiectului de îndeplinită procedura transparenței decizionale conform act normativ prevederilor Legii nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică. Proiectul de act normativ a fost supus consultării publice, prin postarea pe site-ul Ministerului Economiei, Energiei și Mediului de afaceri (www.economie.gov.ro) în data de ______. 2. Informarea societăţii civile cu privire Actul normativ nu se referă la acest subiect. la eventualul impact asupra mediului în urma implementării proiectului de act normativ, precum şi efectele asupra sănătăţii şi securităţii cetăţenilor sau diversităţii biologice 3. Alte informaţii Nu au fost identificate.

Secțiunea a 8-a Măsuri de implementare

39

1. Măsurile de punere în aplicare a Consiliile locale ale localităților Ocna Șugatag, Anina, proiectului de act normativ de către Borș, Cavnic, Dorna-Arini , Ghioroc, Sadova, Săcele, autorităţile administraţiei publice Sânnicolau Mare, Sighetu Marmației, Gura Siriului, Ștei, centrale şi/sau locale - înfiinţarea unor Tulucești ȘI Vatra Moldoviței vor respecta dispozițiile noi organisme sau extinderea Hotărârii Guvernului nr. 852/2008 pentru aprobarea competenţelor instituţiilor existente. normelor şi criteriilor de atestare a staţiunilor turistice. 2. Alte informaţii Nu au fost identificate

Pentru considerentele de mai sus, am elaborat prezentul proiect de Hotărâre a Guvernului pentru aprobarea atestării unor localități sau părți din localități, ca staţiuni turistice de interes național, respectiv local și pentru modificarea anexei nr. 5 la Hotărârea Guvernului nr. 852/2008 pentru aprobarea normelor şi criteriilor de atestare a staţiunilor turistice, pe care dacă sunteţi de acord vă rugăm să-l aprobaţi.

Ministrul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri

VIRGIL – DANIEL POPESCU

Avizăm favorabil:

Ministrul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administraţiei

ION ȘTEFAN

Ministrul Justiţiei

MARIAN CĂTĂLIN PREDOIU

40