Sesiune Naţională De Comunicări Ştiinţifice Studenţeşti
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
Universitatea de Stat din Moldova Sesiune naţională de comunicări ştiinţifice studenţeşti 4-5 mai 2017 Rezumatele comunicărilor Chişinău, 2017 Universitatea de Stat din Moldova Sesiune naţională de comunicări ştiinţifice studenţeşti 4-5 mai 2017 Rezumatele comunicărilor Ştiinţe umanistice CEP USM Chişinău, 2017 082:378=135.1=111=161.1 S 50 :378=135.1=161.1 Sesiune naţională de comunicări ştiinţifice studenţeşti 4-5 mai 2017 Rezumatele comunicărilor Ştiinţe umanistice Responsabil de ediţie: Tatiana BULIMAGA, Şef secţie PVEŞ, DCI *** Sesiune naţională de comunicări ştiinţifice studenţeşti : Ştiinţe umanistice, 4-5 mai 2017: Rezumatele comunicărilor / Univ. de Stat din Moldova; resp. ed.: Tatiana Bulimaga. – Chişinău: CEP USM, 2017. – 229 p. Texte: lb. rom., rusă. – Referinţe bibliogr. la sfârşitul art. – 110 ex. ISBN 978-9975-71-768-7. 082:378=135.1=111=161.1 S 50 Responsabilitatea asupra conţinutului rezumatelor revine în exclusivitate autorilor şi conducătorilor ştiinţifici ISBN 978-9975-71-768-7 © Universitatea de Stat ISBN: 978-9975-71-510-2. din Moldova, 2017 ISTORIE ŞI FILOSOFIE PRACTICI FUNERARE PRELUNGITE: SURSE ARHEOLOGICE ŞI ETNOLOGICE Irina BRICEAG, Facultatea de Istorie şi Filosofie Printre aspectele care individualizează cultura comunităţilor uma- ne, un loc important îl ocupă ritualurile funerare. Diversitatea mani- festărilor acestora a atras mereu atenţia specialiştilor din domeniile arheologiei, etnologiei, antropologiei culturale etc. Evaluarea formelor practicilor funerare prezintă un subiect delicat al arheologiei, mai ales în cazul ritualurilor funerare prelungite. Investigaţiile arheologice la unele necropole din secolele IV-III î.Hr. au scos la iveală gropi funerare fără defunct sau morminte cu scheletele umane amenajate în poziţie dezordonată. Un exemplu în acest sens îl ilustrează două morminte fără defuncţi, descoperite în necropola de la Boroseşti. În opinia cercetătorului M.Babeş, poziţia dezordonată a defuncţilor, cât şi starea fragmentară a mai multor vase de ofrandă demonstrează că cele două gropi au fost redeschise în antichitate, pentru ca resturile defuncţilor depuşi acolo iniţial să fie exhumate. De asemenea, în aceeaşi necropolă s-au descoperit trei mor- minte de incineraţie, dintre care unul depus într-o groapă rectangulară mare, asemănătoare celor pentru înmormântări de inhumaţie. Se poate deci presupune că defuncţii au fost dezgropaţi pentru a fi supuşi unui un nou tratament funerar şi depuşi, ulterior, în alt loc. În cazul mor- mântului rectangular cu urna de incineraţie, s-a emis ipoteza că de- functul a fost înhumat temporar, mai apoi dezgropat şi incinerat. Dimensiunile relativ mari ale gropilor sepulcrale descoperite la Poieneşti demonstrează faptul că acestea puteau adăposti iniţial un corp înhumat. Similar situaţiei de la Boroseşti, majoritatea inventaru- lui funerar se găseşte la fundul gropii, la un nivel mai jos decât urna funerară sau oasele calcinate. În cadrul necropolei de la Slobozia, o situaţie asemănătoare este ilustrată de trei morminte cu oasele calcinate depuse în urne sau direct în gropi de dimensiuni mari, iar inventarul funerar depus la extremităţile acestora. Astfel de situaţii au fost semnalate şi în alte necropole din sec. VI/IV-III î. Hr. din spaţiul 3 Carpato-Nistrean, cum ar fi cele de la Strahotin, Hansca-Lutărie, Dăn- ceni, Pârjolteni, în care s-au descoperit oase incinerate în urne sau de- puse direct în gropi de dimensiuni mari, care ar fi putut uşor adăposti, iniţial, corpul înhumat al defunctului. Materiale sugestive în acest sens sunt furnizate de investigaţiile de la incinta fortificată de la Stolniceni, unde, pe lângă descoperirile de depuneri funerare prin inhumaţie în poziţie întinsă ori chircită, se întâlnesc grămezi de oase umane lipsite de conexiune anatomică, cât şi un mormânt de incineraţie în urnă. Acesta din urmă a fost descoperit într-o groapă de dimensiuni mari, având formă rotundă în plan. Astfel, datele arheologice relevă posibilitatea existenţei unui ritual funerar prelungit la comunităţile din spaţiul est-carpatic în secolele V- III î.Hr. Acesta putea prezenta o succesiune de etape: inhumaţia, exhumarea şi, în final, incineraţia. Existenţa caracterului acestui feno- men în genere, poate fi argumentat prin cercetările etnografice, care au vizat acelaşi spaţiu. Astfel, până la începutul secolului XX s-a păstrat un ritual care consta în dezgroparea defunctului la o anumită perioadă de timp după înmormântare: la trei, cinci sau şapte ani. Defunctul se dezgropa şi era supus aceluiaşi ritual funerar asemănător primei în- mormântări: i se adunau oasele, care se spălau în apă, apoi se clăteau în vin şi erau puse într-un sac de pânză, urmând o anumită ordine: cio- lanele, gleznele şi femurele la fund; coastele, braţele şi celelalte oase, la mijloc, iar craniul deasupra. În unele cazuri, oasele erau strânse într- un vas sau un sac de pânză, apoi erau aşezate la loc curat sau într-un alt sicriu, dacă se întâmpla să moară vreo rudă a defunctului. Dacă defunctul, în procesul de dezgropare nu era descompus de tot, atunci era lăsat în groapă, i se aşternea deasupra o pânză şi se punea câte o lumânare la marginile gropii. În unele sate din Moldova şi Muntenia, în cazul în care după moartea unui om, acestuia îi mai murea o rudă, atunci cel dintâi se dezgropa la 6 săptămâni. Dacă acesta era găsit cu faţa în jos, se considera strigoi şi i se bătea un par de lemn prin inimă, sau i se scotea inima, cu care se ungeau toţi membrii familiei, practică care i-ar păzi de nenorocire. În Mehedinţi, în asemenea cazuri, defunctul era dus la munte şi aruncat sau îngropat acolo. În judeţul Olt, oamenilor consideraţi strigoi li se puneau, la înmormântare, mei în sicriu, în gură şi în nas, şi li se împungea o andrică în buric sau se lăsa un fus în sicriu. În unele localităţi din 4 Transilvania, defunctul considerat strigoi, se dezgropa, i se străpungea inima cu furci de fier, ochii, pieptul, apoi se întorcea cu faţa în jos şi se îngropa la loc. Astfel, sursele etnologice confirmă posibilitatea existenţei unui proces funerar, format din mai multe etape, demonstrând valabilitatea ipotezelor înaintate în cazul situaţiilor arheologice discutate mai sus. Fără a trasa o legătură de continuitate între presupusele practici funerare prelungite de la mijlocul mileniului I î.Hr. şi obiceiurile atestate etnografic, se poate constata importanţa corelării celor două tipuri de surse în fenomenologia ritualurilor funerare. Recomandat Andrei COROBCEAN, dr., lector AMBITUS ELECTORAL ÎN ROMA REPUBLICANĂ TÂRZIE (60-50 a.Hr.) Cătălina PLINSCHI, Facultatea de Istorie şi Filosofie Mită de proporţii? Daruri prietenilor politici? Sau pur şi simplu un ajutor material pentru alegători? Este dificil de a defini cu exactitate termenul de ambitus, fără a recurge la ipoteze tardive, sursele principale ale studiului fiind izvoare narative sau biografice scrise mult timp după căderea Republicii, în scopul instruirii morale. O definiţie foarte largă a ambitus-ului ar fi: o infracţiune, constând în fraudarea alegerilor romane. Această definiţie se aplică întregii perioade republicane. Dar ea nu este suficient de explicită atunci când încercăm să înţelegem cum de fapt l-au văzut romanii. În general, pentru Roma antică, este o adevărată problemă încercarea de a defini ceea ce era calificat drept mită sau ceea ce era un cadou de prietenie. Probabil că tarifele de ambitus ar trebui să fie cel mai bine înţelese ca o formă de slăbire a prestigiului oponenţilor politici folosită de senatorii romani. Dar, întrucât un senator ar pretinde că el şi aliaţii săi au dat daruri alegătorilor, el nu va dori ca şi rivalii săi să recurgă la astfel de metode, acuzându-i de ambitus. În mod similar, putem susţine că mai multe legi adoptate împotriva ambitus-ului au fost o faţadă legalistă, deghizând o practică. Procesul electoral în Roma, de altfel ca şi celelalte domenii ale societăţii, avea doar imaginea democratică. La finele Republicii votul 5 se desfăşura deja individual-secret şi, respectiv, fiecare alegător nota pe o plăcuţă de ceară iniţiala numelui candidatului ales. Pe de altă parte, practica votului pe centurii continua să existe. Aceasta a mărit influenţa prieteniilor politice, categoriile mai joase ale societăţii continuând să fie limitate în dreptul de a-şi oferi votul său. Astfel, în primele secole ale Republicii Romane era posibil de a obţine cea mai mare parte a sprijinului necesar prin cultivarea prieteniilor politice. Un candidat fără prieteni în funcţiile potrivite trebuia să lucreze foarte greu pentru a găsi suportul necesar. Exemple elocvente ale corupţiei electorale din această perioadă sunt alegerile consulare din anul 59 a.Hr. care au fost câştigate de adversarul lui Caesar – Bibulus, în schimbul unor mite enorme adresate senatului roman şi, respectiv, alegerile din 54 a.Hr la care doi candidaţi au promis suma colosală de 10 mil. de sesterţi pentru centuria praerogativa în schimbul votului ei. În ultimele decenii ale Republicii, a existat o luptă acerbă pentru putere politică, în care nu a fost loc pentru reţineri şi toate mijloacele posibile pentru a influenţa alegătorii au fost utilizate de către candidaţii rivali pentru obţinerea magistraturilor. Şi nu este nicio surpriză în faptul că cele mai multe dintre legile privind ambitus le vom găsi anume în această perioadă. Ca ultimele strigăte ale valorilor justiţiei pot fi apreciate legile: Lex Licinia de sodaliciis (55 a.Hr.) şi Lex Pompeia de ambitu (52 a.Hr.). Prima nu este o lege împotriva ambitus în sens restrâns, dar sodalicia a fost importantă în contextul alegerilor. Sodalicia sunt organizaţii de alegători, subdivizate în centurii. Existenţa lor a facilitat practicarea ambitus-ului. Până în acel moment, voturile membrilor sodalicia practic, au fost de vânzare; ei votau pentru cel mai mare ofertant. Spre mijlocul primului secol a.Hr., această practică a ieşit de sub control, culminând cu conflictele dintre Clodius şi Milo şi moartea violentă a lui Clodius. Senatul a încercat să se implice, exprimându-şi îngrijorarea într-o adunare din anul 56 a.Hr.: „să se îndepărteze alegătorii de la aceste grupuri, altfel pedeapsa va fi aplicată prin forţă”.