ALMANAHALMANAH CULTURALCULTURAL-- 20102010 --

Editat de Asociaţia Culturală „Agatha Grigorescu Bacovia” şi revista „Fereastra” Editat de Asociaţia Culturală „Agatha Grigorescu Bacovia“ şi revista „Fereastra“ - Mizil Pluguşorul Aho, aho, copii argaţi, staţi puţin şi nu mânaţi, lângă boi v-alăturaţi şi cuvântu-mi ascultaţi. S-a sculat mai an bădica Troian, şi-a încălecat p-un cal învăţat cu nume de Graur, cu şeaua de aur, Troian iute s-a întors chiotul flăcăilor, cu frâu de mătasă şi din grajd pe loc scârţâitul carelor, cât viţa de groasă; a scos şi pe dată plămădea. şi-n scări el s-a ridicat, un alt cal, mai apoi colaci împletea, peste câmpuri s-a uitat năzdrăvan pe-o lopată mi-i culca ca s-aleag-un loc curat cum îi place lui Troian, şi-n cuptor îi arunca, de arat şi semănat negru ca corbul, apoi iară cu lopata şi curând s-a apucat iute ca focul, rumeni îi scotea şi gata. câmpul neted de arat. bun ca norocul. Apoi împărţea vre-o S-a apucat într-o joi El voios a-ncălecat cinci c-un plug cu către târg a apucat la flăcăii cei voinici, doisprezece boi, şi oţel a cumpărat, şi-mpărţea trei colăcei boi bourei ca să facă seceri mari la copii mititei în coadă codălbei, pentru secerători tari, în frunte ţintăţei. şi să facă seceri mici Mânaţi, măi! pentru copilaşi voinici. Mânaţi, măi! Cum a dat Dumnezeu an Şi-a strâns finie holde mândre lui Ziua toată a lucrat şi vecine, Troian, brazdă neagr-a răsturnat, şi toţi finii şi vecinii, aşa să dea şi la voi, şi prin brazde-a Şi vreo trei babe c-a să-avem parte şi noi semănat bătrâne şi la anu să trăiţi, grâu mărunt şi grâu de care ştiu rândul la să vă găsim înfloriţi vară, pâine. ca perii, ca merii deie Domnul să răsară. Şi pe câmp i-a dus, în mijlocul verii. La luna, la săptămâna şi pe toţi i-a pus îşi umplu cu apă mâna, la lucrul pământului, Mînaţi, măi! şi se duse ca să vadă în răcoarea vântului, Hăi, hăi! de i-a dat Dumnezeu Mânaţi, copii! roadă. Era-n spic cât vrabia, Până seara rânduia era-n pai ca trestia. şi roadele încărca, iară mândra jupâneasă, Mânaţi, măi! auzea tocmai din casă Calendar 2010

Ianuarie Februarie Martie L 4 11 18 25 L 1 8 15 22 L 1 8 15 22 29 M 5 12 19 26 M 2 9 16 23 M 2 9 16 23 30 M 6 13 20 27 M 3 10 17 24 M 3 10 17 24 31 J 7 14 21 28 J 4 11 18 25 J 4 11 18 25 V 1 8 15 22 29 V 5 12 19 26 V 5 12 19 26 S 2 9 16 23 30 S 6 13 20 27 S 6 13 20 27 D 3 10 17 24 31 D 7 14 21 28 D 7 14 21 28 Aprilie Mai Iunie L 5 12 19 26 L 3 10 17 24 31 L 7 14 21 28 M 6 13 20 27 M 4 11 18 25 M 1 8 15 22 29 M 7 14 21 28 M 5 12 19 26 M 2 9 16 23 30 J 1 8 15 22 29 J 6 13 20 27 J 3 10 17 24 V 2 9 16 23 30 V 7 14 21 28 V 4 11 18 25 S 3 10 17 24 S 1 8 15 22 29 S 5 12 19 26 D 4 11 18 25 D 2 9 16 23 30 D 6 13 20 27 Iulie August Septembrie L 5 12 19 26 L 2 9 16 23 30 L 6 13 20 27 M 6 13 20 27 M 3 10 17 24 31 M 7 14 21 28 M 7 14 21 28 M 4 11 18 25 M 1 8 15 22 29 J 1 8 15 22 29 J 5 12 19 26 J 2 9 16 23 30 V 2 9 16 23 30 V 6 13 20 27 V 3 10 17 24 S 3 10 17 24 31 S 7 14 21 28 S 4 11 18 25 D 4 11 18 25 D 1 8 15 22 29 D 5 12 19 26 Octombrie Noiembrie Decembrie L 4 11 18 25 L 1 8 15 22 29 L 6 13 21 28 M 5 12 19 26 M 2 9 16 23 30 M 7 15 22 29 M 6 13 20 27 M 3 10 17 24 M 1 8 16 23 30 J 7 14 21 28 J 4 11 18 25 J 2 9 17 24 31 V 1 8 15 22 29 V 5 12 19 26 V 3 10 18 25 S 2 9 16 23 30 S 6 13 20 27 S 4 11 19 26 D 3 10 17 24 31 D 7 14 21 28 D 5 12 20 27 Fereastra - 2010

*** Bună seara, seara de Crăciun! Larg deschideţi poarta sufletelor Colo-n ţara evreiască voastre, În cetatea-mpărătească N-am venit să cerem, ci-am venit să Bună seara, seara de Crăciun! dăm. Noi umblăm precum umblară Dalbe şi iar dalbe, flori adevărate, Maica sfântă într-o seară Ca şi vestea bună ce v-o colindăm, Bună seara, seara de Crăciun! Dalbe şi iar dalbe, flori adevărate, Cu Iisus la inimioară Dalbe şi iar dalbe, florile de măr. Să-ăi găsească o căscioară Bună seara, seara de Crăciun! Dincolo de munţii vieţii şi-ai himerei, Ca să-şi nască pruncul dulce Le-am cules azi noapte florile de măr, Şi-n căldură să şi-L culce Le-am cules din munţii unde veşnic Bună seara, seara de Crăciun! merii Nimen-n lume n-o lăsară Roditori de aur sunt într-adevăr. Trebuie să nască afară Florile pe care le-am cules azi noapte Bună seara, seara de Crăciun! Vor rodi în brazda sufletelor toate, Într-o peşteră pustie Merele de aur, merele visate În cumplită sărăcie De colindătorii veacurilor toate. Bună seara, seara de Crăciun! Asta seară toţi să cânte, *** Lui Iisus şi Macii Sfinte Noi umblăm şi colindăm Bună seara, seara de Crăciun! Pe Iisus să-L căutăm C-a voit să îndulcească Bună seara, seara de Crăciun! Suferinţa omenească Şi umblăm din casă-n casă Bună seara, seara de Crăciun! La acei care ne lasa. Te lăsăm acum creştine Bună seara, seara de Crăciun! Dar să ne-ntâlnim cu bine Unde poarta-i încuiată Bună seara, seara de Crăciun! Noi sărim şi `peste poartă Şi la anul care vine Bună seara, seara de Crăciun! Tot cu pace, tot cu bine! De la mic şi pân-la mare Căci azi toţi au sărbătoare Bună seara, seara de Crăciun! Sărbătoarea cea mai dulce Nimeni nu vrea să se culce Bună seara, seara de Crăciun! Tuturor le spunem iară Ce odată se-nserară

4 Almanah Poezii de Crăciun Ca şi alte lucruri din coş. Copii se bucură straşnic, Elena FARAGO Chiar şi să-l privească li-i greu, Li-i cald şi li-i bine să creadă De ajunul Crăciunului Că el este Moş Dumnezeu. Toată noaptea asta, colo-n ceruri sus, Şi Moşul, privindu-i tuşeşte Stelele lucrează fără de-ncetare, Şi pruncii-ngroziţi îl privesc, Căci le-adună-n clacă steaua sfântă Dar nu ar putea recunoaşte care Acest obicei omenesc. A-ndrumat pe vremuri Magii la Iisus. Torc de zor în noaptea sfântului ajun Li-i milă de el dintr-o dată, Câlţi de nea şi raze harnicele stele, Că-i victima ăstui nărav Pentru noi, copiii, torc să facă ele, Şi-i doare, mai mult ca de tata, Funia cu trepte pentru Moş Crăciun. Că şi Dumnezeu e bolnav. Lungă cât e drumul din pămant la cer, Trainicş să-i ţină coăului povara, Octavian GOGA Vor întinde-o-n noapte, nevăzută, Crăciunul copiilor scara Moşului ce luptă cu-ndârjitul ger, Ca să ne aducă iar, de colo sus, Pe la toţi copiii darurile care Ni le va trimite, iar, la fiecare Sfânta şi duioasa mama-a lui Iisus.

Adrian PĂUNESCU Dragi copii din ţara asta, Vă miraţi voi cum se poate, Moş Crăciun bolnav Moş Crăciun, din cer de-acolo, Tu ce vii printre noi din ninsori, Să le ştie toate, toate. Moş Crăciun, te rugăm să nu mori! Uite cum: Vă spune Badea... Copii privesc pe fereastră Iarna'n noapte, pe zăpadă, Văzduhul cusut cu ninsori, El trimite câte-un înger Naivă de tot li-i privirea, La fereastră ca să vadă... Copii tuşesc uneori. Îngerii se uită'n casă Zadarnic i-mbracă-n fulare Văd ăi spun, iar moşul are Părinţii, în fiece zi, Colo'n cer, la el în tindă, Copii în frigul din casă Pe genunchi o carte mare. Pot lesne şi grabnic răci. Cu condei de-argint el scrie Şi Moşul, deodată, se-arată Ce copil şi ce purtare... L-întâmpină pruncii sfioşi, Şi de-acolo ştie Moşul, Le dă jucării şi bomboane, Că-i şiret el, lucru mare.

5 Fereastra - 2010 Bradul de Crăciun abia ulterior acestea fiind înlocuite cu un brad întreg. Simbolistica Conform documentelor, în populară a bradului este 1605, la Strasbourg, a fost înălţat pri- una deosebit de bogată. mul pom de Crăciun într-o piaţă pu- Într-un obicei tradiţio- blică. Nu avea încă lumânări şi era nal, copilul primea, la împodobit cu mere roşii. naştere, un brăduţ adus În 1611, la Breslau, ducesa din pădure, care se sădea în curte. Din Dorothea împodobeşte primul brad de acel moment, bradul devenea protec- Crăciun aşa cum îl ştim astăzi. torul micuţului şi îl apăra de toate re- Lumânările au început să fie lele. Mai târziu, adolescentul şi adul- folosite la decorarea bradului în seco- tul veneau frecvent lângă bradul-frate lul alo XVIII-lea, în Germania, aces- care prelua asupra sa boala, depresia tea simbolizând focurile solstiţiare din psihică şi chiar nenorocirile celui ce îi antichitate. cere ajutorul. În aceste întâlniri, bra- În Liban, în locul bradului dul îşi încărca „fratele“ cu energie be- este împodobit cedrul, iar în Ierusalim nefică. se folosesc crengi de eucalipt. În La moartea unui tânăr încă Africa de Sud-Vest pomii de crăciun necăsătorit se mai păstrează şi azi ri- sunt salcâmii sau palmierii, iar în tualul împodobirii unui brad (eventual China, chiparosul. chiar bradul-frate dăruit la naştere), Obiceiul împodobirii bradu- care se pune pe mormântul decedatu- lui de Crăciun, de sorginte nordică, a lui, pentru a trece împreună în lumea fost adoptat iniţial de românii bogaţi. de apoi. În cazul când murea un local- La început bradul era împodobit cu nic, plecat departe de casă, se obiş- mere, mai apoi fiind decorat cu nuci nuia o procesiune specială de înmor- vopsite şi conuri aurite. Începând din mântare, în care sicriul ce se îngropa secolul XX, la aceste podoabe s-au avea, în interior, un brad în locul celui adăugat micile jucării şi globuri, care dispărut. au devenit tradiţionale. Aceste obiceiuri au dus la concluzia că bradul de Crăciun are, o origine precreştină; unii văd în el o reprezentare a „arborelui lumii” (o prelungire a vechilor culturi închinate arborilor) în timp ce alţii îi atribuie o descendenţă directă din „arborele pa- radisului”, împodobit cu mere de un roşu aprins, ce amintesc de păcatul primordial. Realitatea e că, pănă în seco- lul al XV-lea, oamenii îşi împodobeau casele, la Crăciun, cu crenguţe verzi,

6 Almanah Emil PROŞCAN VVAA NNIINNGGEE Motto: „Toţi suntem vremelnici pentru veci / Rar ning fagii frunzele deşarte / Binecuvântat să fie deci / Că trăiesc şi că mă duc spre moarte.” (Serghei Esenin)

ram copil fără mândria sau ru- a chibzui sau pentru a-mi odihni paşii. şinea de-a fi… Cred că pentru Părinţii mei insistau să cred Enoi toţi universul copilăriei este în lumea lui Moş Crăciun pentru că, poarta fascinantă a vieţii, care ne ros- de fapt, doreau să cred într-o lume cu- tuieşte sinceritatea, credinţa, speranţa. rată, într-o lume ordonată şi guvernată Părinţii mei încercau să-mi de miracolul adevărului. De aceea mă transmită „edictul” ancestral al lumii impresionează această perioadă din an în care trăiam: „Ai grijă cum te porţi; în care cei mai mulţi oameni se regă- va veni Moş Crăciun! Bineînţeles da- sesc, reîntâlnindu-şi copilăria desculţă. că eşti cuminte, dacă nu minţi, dacă Nu întâmplător Dumnezeu asculţi, dacă…“ ne-a dat zăpada naşterii lui Iisus şi lu- Îmi dau seama, acum, cât de mina Crăciunului, o masă încărcată, o extraordinară era credinţa mea şi – lumânare, un globuleţ sclipitor, un într-un anumit fel – şi a lor, în lumea brad împodobit cu simboluri, cu vise aceea a Moşului Crăciun, plină de şi speranţe. adevăr, de dreptate absolută şi de nin- Eram copil, fără mândria sau soare. Era lumea în care speram să-mi ruşinea de a fi, încercam un sentiment găsesc adevărul, să-mi găsesc drep- de compasiune, de tristeţe chiar, faţă tatea, statornicia, să-mi construiesc de bradul adus în casa noastră, rupt de visele. Lumea care, comparată cu cea lumea lui, de pădure. Vremea sărbăto- actuală, îmi dă dimensiunile reale ale rilor de iarnă. Şi atunci şi acum… fericirii. *** Iarna, chiar sosită fără zăpa- Ştim cu toţii, dar foarte rar dă, mă îmbie acum să mai dau o raită prin copilărie. Simt copilul de atunci ne gândim, că pământul pe care ne-am în mâinile mele, în paşii mei, în locu- născut, trăim şi murim, se învârte în rile acelea numai de mine ştiute, în jurul axei sale în 24 de ore, adică într- mine. Mă umplu de el, de copilul EU. o zi. Concomitent se mişcă şi în jurul Care este oare diferenţa dintre copilul soarelui, o rotaţie completă efectuân- EU din mine şi EU? Maturitatea, ig- du-se în 365 de zile şi 4 ore, adică noranţa ori altceva? Nu ştiu, dar am într-un an. La rândul său soarele se în- certitudinea că simt copilul de atunci, vârte în jurul centrului galaxiei, iar trecând printr-o oază de linişte, în care galaxia în jurul centrului universului mă refugiez, din când în când, pentru „local“… (Continuare în pag. 8) 7 Fereastra - 2010

(urmare din pag. 7) o maşină de aşteptat fericirea, câinii Asta înseamnă că mai mult comunitari nu mai latră când trece ca- decât ne poartă paşii prin viaţă, ne ravana, se vor scumpi din nou gazele, „plimbăm“ într-un carusel cosmic. vor fi sărbători de iarnă… Va ninge pe Totul s-a născut din mişcare! Totul undeva, prin munţi sau prin sufletele este mişcare! Chiar atunci când stăm noastre. Va ninge… ne mişcăm, continuând impulsul ini- *** ţial al Marii Explozii. Ne mişcăm în Este vremea când se naşte jurul pământului, ne mişcăm în jurul Iisus, Cel care dă chintesenţă, rost şi soarelui, în jurul universului şi al lui lumină vieţii. Este deci vremea când Dumnezeu; în jurul viselor, năzuinţe- se vorbeşte cel mai mult despre viaţă. lor şi speranţelor noastre. Este vremea când bisericile Numai aşa putem avea porţia deven neîncăpătoare, este vremea de zi, cu lumina apelor, a munţilor, a când şoaptele eternităţii improvizează câmpiilor, numai aşa putem avea por- în fiecare casă şi suflet zăpada, zâm- ţia de noapte cu lumina stelelor şi a betul de copil, creanga de brad… Este dorinţei de necunoscut, numai aşa pu- vremea speranţei! O vreme de lim- tem avea porţia de primăvară cu lumi- pezire a tumultului, când cohorte de na mugurilor şi a florilor, numai aşa paşi se opresc la poarta întredeschisă putem avea porţia de vară cu lumina a unei rugăciuni, pe care trebuie să o desăvârşirii, numai aşa putem avea spunem pentru noi, pentru cei dragi porţia de toamnă cu lumina roadelor nouă sau pentru cer. În şoaptă s-o pământului, numai aşa putem avea spunem, dar negreşit s-o spunem. Este porţia de iarnă cu lumina zăpezilor. şansa noastră de a a înţelege „cine Numai aşa, mişcându-ne! suntem şi încotro ne îndreptăm“… Aşadar, încă un an din viaţa universului şi a noastră se pregăteşte *** să ne părăsească. Copacii, împru- Aşadar e vremea sărbătorilor mutând din resemnarea frunzelor, îşi de iarnă. Undeva va ninge… într-un ridică braţele spre cer, ca într-o rugă- suflet, pe un munte sau în cer. Să co- ciune. lindăm despre viaţă şi despre toate Buletinele de ştiri anunţă că, acestea. Să colindăm de la om la om, într-o ţară imaginară a avut loc un de la om la suflet, de la suflet la om… atentat sinucigaş, la un spital de neu- Este vremea când oamenii ropsihiatrie s-a schimbat lenjeria, se vorbesc cel mai mult despre viaţă, vor mări pensiile cu nu se ştie cât la este vremea când, cu siguranţă, unde- sută, telefoanele mobile provoacă boli va ninge. Să colindăm ! incurabile, cuiburile berzelor sunt goale, câmpurile sunt nearate, au tre- La mulţi ani zăpadă ! cut doi ani de când am intrat în La mulţi ani oameni ! Europa, în oraşe se aprind beculeţe colorate, nişte blocuri vor fi reabilitate termic, un veteran de război a inventat

8 Almanah

Vitralii lirice (Paginile 9 - 12)

Aida AITONEAN Syntia ALBULESCU Evanghelie nocturnă Addenda la i-am zis lui Dumnezeu Castelul lui de-acum încolo Kafka te vei numi Victor! Şi n-ai să mai pleci nicăieri niciodată uite, ţi-am lăsat aici lista: Şi pentru că se făcuse târziu, timpul intra pe o ureche coffeta – pentru orele lungi şi pe cealaltă ieşea... dinaintea Genezei oamenii se năşteau din argint viu, mentă – câmpii nesfârşite de mentă – exilau sufletul în câte o stea pentru cei plecaţi speranţe moştenită din tată în fiu, şi Wall Street şi nişte cadavre uitau fericirea la masa de seară, la prânz o treceau la obiecte pierdute, apoi vaccin conta ciumei mai bătrâni c-o întrebare, un poster cu Bob Dylan mai pustii cu o vară, ştii tu ca-n Învierea lui Lazăr bolnavi de tăceri şi de soare iar noaptea abia noaptea de vino şi du-te, vom sta liniştiţi de dacă şi vrut pe nevrute, şi nici nu-i vom spune mamei nu mai ştiau nici să se sărute că e vorba de xanax. şi visele se umpleau de praf în sertare... îmi rezerv dreptul de a dormi Şi pentru că se făcuse târziu din când în când doar o să ies părinţii plecau să moară departe... să mă plimb pe ape dimineaţa irisul lor înflorea peste câmpuri în timpul ăsta tu şi mai găseai nopţile mamei vei curăţa cartofi în începutul unui gest de-a se retrage-n fiu, cu ganglionii umflaţi a indignare şi mai treceau toţi orbii lumii în în timpul ăsta tu convoi, vei împodobi odăile cu dantelă împleticindu-se-n marea beţie şi gaz metan de a ajunge la castelul din mândra şi amara-mpărăţie ce-şi mută-n fiecare zi câte puţin hotarul departe, mai departe-n noi...

9 Fereastra - 2010

Lavinia ALEXA Roxana Mihaela BOBOC *** Am un limfom. Unde ? Pe aici, pe undeva. Casele Probabil e-n dreptul inimii de pe uliţa fără pentru că nu mai simt nimic. vârstă Şi sufletu` săracu e mai bolnav decât corpul, se umflă, se tot umflă ca un balon şi când se va sparge va curge puroi Mă regăsesc în aceleaşi sandale în şiroaie, ca lava. cu două numere mai mari * ca odinioară. Trebuie să mă uiţi, trebuie Hainele în care încăpea copilul să stau aici... dacă plec, cu cozi lungi şi negre trebuie să-mi amintesc acest lucru mă strâng de mână să le-ncerc şi nu mai vreau... mirosul. nu am puterea de a-ţi arăta moartea mea vie... E aproape linişte pe uliţa Abia am timp să scriu cu case fără vârstă pe această foaie blestemată Aproape eu... numele meu şi numele tău (mamă?)... Umbre în ploaie Sunt o fiică roşie. Sunt o fiică roşie. Sunt o fiică roşie. Am schimbat sensul de mers Mama mea e verde. Mama mea e iar tu ai intuit mişcarea inversă verde. Mama mea e verde. acelor de ceasornic Sunt atât de bătrână şi corpul meu se strânge în capul meu, emisfera dreaptă a cernut emoţiile... pământul tot se ascunde în capul meu, mi te cere ploaia să te facă zeu şi încep să vorbesc fără noimă, şi vorbesc, şi vorbesc, Mirosul fericirii şi plec peste tot... trebuie să stau aici... cu tine... cu mine... Îmbrac din nou rochiţa bleu * cu trei inimioare la piept Urăsc partea asta: încalţ sandalele de culoarea cerului când mă doare în dreptul inimii în care se alintau doi fluturi mari pleacă viaţa din mine ţin la subraţ o carte nouă şi iar revine premiu la şcoală şi pleacă şi revine şi mă trece prin toate stadiile jur că într-o zi unei bucăţi de carne. am să dezbrac cuvintele de taine * şi-o să descifrez esenţa acestui miros Am viaţă. Iubire n-am. de fericire

10 Almanah Roxana Diana BALTARU radieră din castane Bica Raveca avea spatele fierbinte eram convinsă că acolo, Bica Raveca avea oasele slabe dincolo de pielea ei subţire şi era tăcută apune soarele ca o creangă de măceşe şi nu înţelegeam de ce înainte căreia respiraţia de a dormi ea scuipă lumina îi fură din amintiri într-o cană de plastic verde, cu un fel de părere de rău cana ei cu lumină pe care dimineaţa singură mergea şi o planta Îşi împletea părul nu am ştiut niciodată unde. în doua cozi lungi şi subţiri atunci o surprindeam cântând când plecam de acasă pe colţul cuptorului avea lacrimi de copil în ochii ei mari de parcă o deprindere plângea încet - eu îi mângâiam mâna de pe vremea când în părul ei strânsă între uşile timpului, se ascundea spiritul horelor îşi îndesa părul alb înapoi începea să-i ridiculizeze în baticul mare chipu-i istovit mă săruta pe frunte şi Doamne, deseori apăreau pete de galben ne ascundeam una faţă de alta pe acele şuviţe tulburător de rare prefăcându-ne că nu auzim şi atunci spuneam vocea aceea sinistră că are să întinerească din ţărâna straturilor dar ea îşi îndesa cozile care într-un batic negru cu flori mari ...îi chema deja mâinile pe nume şi îmi zâmbea într-un fel alb în ziua în care am ieşit din salonul alb câteodată se aşeza lângă nuc ea nu mai plângea deloc spunea că iar o apasă spatele mă înfricoşa seninătatea i-au încârceiat picioarele din pleoapele-i adânci. îi răspundeam să aştepte să-mi termin toată lumină, nici urmă de carne cazemata de frunze pe chipul acela blând ea i-am zâmbit cu ochii larg deschişi aştepta deşi cineva mă strângea încet cu putere de suflet apoi mergeam în casă ca de o haină - mă lăsa să-i masez coastele cu un lichid vechi când am părăsit camera în care erau petale de crin Dumnezeu nu era acolo şi bucăţi de castane aşa că timpul a încuiat uşa Bica Raveca mi-a spus că îmi pot face cum a ştiut el mai bine.

11 Fereastra - 2010

Casandra ION Alexandru BORA poem sunt nopţi în care poemele mele nescrise mă strigă pe nume: glasurile lor sunt atât de reale încât nu le aud ci le văd cum se lipsesc obosite de geamuri. invariabil ploaia le şterge. invariabil sufletul meu ajunge prea târziu la fereastră sângele părăseşte încet oglinda am căutat deseori soarele: nu l-am găsit niciodată. el împrimăvărează numai locuri Autoportet cu meşter de sicrie din care-ai plecat – spun proorocii. el se arată doar celor morţi – Meşterul de sicrie îmi e prieten bănuiesc câţiva îngeri rămaşi şi mâncăm îngheţată fără aură. nu sunt trist. atâta doar duminica după-masă. că nu mai găsesc drumul parcurs Cu părul şi braţele pline de rumeguş de la urlet la această el creează ultime camere bâlbâială măruntă – semn că deja pentru sufletele ce nu se mai potrivesc aici. sângele părăseşte încet oglinda. Uneori dormim în ele pleoapele cad: sub ele cresc îmblânzind moartea şi viaţa. halucinante mări de nisip Autoportret cu regizoare intru-n lumină... Înnegreşti lumea indiferenţa calmează sângele la ore de vârf pentru o scenă mai acătării când spaima este un animal negru pe cer calculezi expresivitatea spaţiului (vârsta ei este vârsta celor învinşi) presărat cu corpuri umane, faci gesturile să pîlpîie eu aştept o clipă şi apoi intru-n lumină să îngheţe sau să prindă rădăcini nu întreb nimic merg mai departe înroşeşti lumina traversez câmpia mai mult plutind într-un răsărit artificial trupul mi se face un abur care îmbracă vorbind despre apoteoza lui mâine. un pâlc de arbori până când În absenţa ta, se volatilizează-n spirale subţiri eu regizez moartea profesorului, în urma mea brusc înfloresc stâlpii fără să sesizez că îmi iese. de telegraf şi orologiile oraşelor Se împart premii şi diplome. cântă vivaldi

12 Almanah

Andreea BĂNICĂ SSĂĂPPTTĂĂMMÂÂNNAA 5522 ((ffrraaggmmeennttee))

egetând pe canapea, Manu Siberia, deşi ura frigul, decât să le ca- avea în faţă un pahar, sticla de ute numerele în agendă, cel mai prob- VMartini era trei sferturi goală, abil ieşite din uz. Taică-su s-a arătat iar privirea ei – din ce în ce mai tul- surprins. A întrebat-o dacă avea ne- bure. Primise un telefon dintr-o ţară voie de bani. Totul se reducea la bani. străină şi rece. În urmă cu câteva zeci Ar fi fost un bun întreprinzător, dar a de minute rămăsese fără mamă. Or- ales ingineria. Păcat. Pedro a reacţio- fană, mai bine zis. Au anunţat-o de la nat mai uman. Cu el nu mai vorbise renumita clinică particulară. Stop car- din cauza distanţei pe care o reprezen- diac. A trimis-o în Norvegia pentru a tau cele aproape 3500 de mile, din lăsa medicii de acolo să opereze tu- Baltimore până în San Sebastián. A moarea care îi incomoda creierul. Du- întrebat-o dacă poate să vină şi el în pă ce i-au înlăturat intrusul, recupera- Norvegia. rea a fost anevoioasă, mai ales din – Bineînţeles că poţi, Pedro. cauza vârstei, nu neapărat înaintate, ci Crezi că ai nevoie de permisiunea a dereglărilor hormonale. Greu, uşor, mea? Mai bine l-ai întreba pe director însă trăia şi făcea progrese. „Din nefe- ce părere are despre asta. ricire, inima a cedat.” Aşa i-au spus. – Ai dreptate. Aşa o să fac. Urma să zboare până acolo a doua zi Tu ai rezervat vreun bilet? la prânz, ca să se ocupe de amănuntele – Nu, dar e un zbor la prânz. birocratice şi spirituale. Ideea de a că- Sper să ajung acolo pe la patru. Chiar lători alături de un mort pe ruta de în- vrei să vii? toarcere îi repugna; a hotărât să o în- – Sigur că da, nu pot să te las mormânteze în Norvegia. să treci singură prin asta. Vorbesc Sticla a ajuns lângă ea după acum cu directorul pentru sâmbăta as- ce s-a săturat de nenumăratele dru- ta. Duminică oricum aveam liber. Te muri necesare umplerii paharului. A sun în zece minute. Eşti acasă? fost nevoită să telefoneze celor două – Da... persoane care îi erau rude: tatăl şi fra- – Nu ţi-ai schimbat numărul? tele. Nu mai vorbise cu ei de ani buni – Nu... nici adresa... şi ar fi preferat să facă o călătorie în (Continuare în pag. 14)

13 Fereastra - 2010

(Urmare din pag. 13) care zi după cursuri. Se săturase să se – Vorbim în zece minute. simtă mereu vinovată pentru că în- – De acord. cerca să fie altfel, să nu se lase influ- Îi mulţumea de mii de ori în enţată şi să-şi păstreze esenţa intactă. gând că nu o lăsa singură, că era dis- Au fost strigăte, ameninţări şi cuvinte pus să o ajute şi, mai ales, că în ciuda în care zăcea ascunsă atâta furie repri- lipsei de comunicare, se înţelegeau ca mată încât îi era teamă de ceea ce ar fi atunci când erau copii, iar el, deşi cu putut dezlănţui. Sângele încă îi clo- doi ani mai mic, o apăra de cornetele cotea prin tâmple, gândindu-se că a prietenilor lui, băieţii de pe strada San fost atât de laşă încât nici măcar nu a Lorenzo. Până a învăţat şi ea să folo- îndrăznit să-şi urmeze visul („Poate sească „ţeava”. Brusc, şi-a dat seama nebunesc, dar câte vise nu sunt aşa? cât de dor îi era de el. Se adâncise atât Asta nu înseamnă că trebuie să înce- de tare în amintiri încât bâzâitul tele- tăm să visăm, experienţa, iluzia, fac fonului o făcu să tresară. parte din explorarea acelui spaţiu ne- – Da. cunoscut de 93% din vastul subconşti- – Am vorbit. Unde ne vedem? ent!”). Ar fi vrut să urmeze cursurile În acel moment, pe Manu o încercă un facultăţii de Medicină, pentru a „sal- sentiment de bucurie sălbatică şi ego- va”, pentru a se simţi răsplătită în-ze- istă la gândul că îşi revedea fratele. cit cu acel „mulţumesc” timid venit Chiar şi cu acel „pretext”. I-a explicat din gura pacientului vindecat. unde era situată clinica, i-a dat adresa Nu se înţelesese niciodată cu exactă şi a aflat că îşi rezervase deja femeia care susţinea că îi dăduse via- un zbor pentru noaptea aceea. Urma ţă. Totuşi, oricâte mizerii i-ar fi făcut, să ajungă înaintea ei cu câteva ore, la oricât de des i-ar fi amintit că este un prânz. Au stabilit să se întâlnească în eşec răsunător pentru umanitate, nu ar aeroport. fi putut – şi nici nu a putut – să o uras- – Ai grijă de tine, Pedro. că. Sentimentul implica prea multă – Şi tu. energie consumată pentru o absurdi- *** tate. Manu se confrunta cu un *** atac de panică. Deşi convorbirea cu Aeroportul se profila pe linia Pedro îi făcuse bine pe moment, sen- incertă a orizontului, devenind din ce zaţia îi părăsise trupul cu mult timp în în ce mai mare, până când a atins di- urmă, chiar înainte de a încerca să mensiuni uriaşe, iar vânzoleala i-a tre- conştientizeze faptul că maică-sa mu- zit un junghi între coaste. În mai puţin rise. Nu putea spune cu exactitate ce de zece minute avea să fie nevoită să determina acel şoc, acea impresie că se scufunde graţios în mulţime, fără să totul era greşit. Nu fusese niciodată pară anormală, fără să pară că nu e în apropiate. Îşi amintea că a plecat de- ordine, arborând o expresie senină şi acasă în clipa în care n-a mai putut atât de îndepărtată de adevăr încât i se suporta atmosfera tensionată şi plină făcea silă. Coborârea din taxi a tele- de ipocrizie la care se întorcea în fie- (Continuare în pag. 15)

14 Almanah

(Urmare din pag. 14) se înfunda mai tare în scaun, căutând portat-o înapoi la lumea reală, lumea să liniştească albinele pe care le sim- zgomotoasă care încetase să existe pe ţea bâzâind agitate în stomac. Deco- durata parcurgerii celor douăzeci de larea îi producea întotdeauna acelaşi kilometri. Expiră puternic din străfun- sentiment de teamă şi neputinţă, totul dul plămânilor poluaţi. depindea de piloţi, preţioasa ei viaţă şi Cucoana care tocmai încasa încă alte câteva zeci se aflau sub man- banii pentru bilet avea un zâmbet bi- şa protectoare (dar nu neapărat sigură) nevoitor. Se întreba care era mecanis- a bărbatului din prima încăpere. mul secret din spatele acelui chip. La aterizare se simţea aproa- Cum de reuşea să se păstreze senin pe bine. Trăsese un pui de somn după pentru fiecare client, în fiecare zi, ce pilotul i-a anunţat că zburau în si- de-a lungul mai multor ani. I se părea guranţă la patru mii de metri. Era de- înfiorător: „N-aş putea face asta. Cu parte de Spania şi de San Sebastián. toate că o fac de ceva vreme la spital. Capitala Norvegiei părea îm- Cât timp a trecut de când sunt acolo? bâcsită. Aerul era excesiv de umed, Un an şi ceva. În spiritul exactităţii iar frigul penetra orice barieră textilă, economice, un an şi... trei luni fără de parcă oraşul ei şi-ar fi schimbat nu- cinci zile. După ce se termină şi hara- mele în timpul siestei. Nu era tocmai babura cu sărbătorile şi concediile o ţară veselă. Din fericire, ornamen- inuman de scurte şi neplătite ale doc- tele rămase de la Crăciun îi dădeau o torilor, nu trebuie să uit să demisio- oarecare strălucire romantică. De în- nez. Economia sună groaznic. Totul dată ce călcase în clădirea aeroportu- sună groaznic. Trebuie să o iau de la lui începuse să-şi caute din priviri fra- capăt. Am treizeci de ani şi m-am tre- tele. Nu spera să-l găsească pe cori- zit scârbită de tot ce-am făcut până doarele imense, dar nu se putea ab- acum.” ţine. Trebuia să întoarcă capul, să cer- Nu. Îşi făcuse alegerea cu ze- ceteze cu atenţie fiecare bărbat trecut ce ani în urmă, atunci când a fost mo- de douăzeci şi cinci de ani, dar fără să mentul. Nu o mai pasiona economia depăşească treizeci şi cinci. Nu-i des- (în cazul în care o pasionase vreoda- părţeau decât doi ani, însă nu-l mai tă), însă era un domeniu bănos, iar văzuse de şapte şi nu-şi putea imagina câştigurile materiale i-ar fi putut adu- cum se dezvoltase. De când erau mici ce satisfacţiile pe care le nutreşte ori- dădea semne că ar fi avut destule în ce femeie. Nu-şi va schimba slujba. comun cu sportul, iar în perioada stu- Dar ceva trebuia să se schimbe. Încă îi denţiei căpătase chiar o statură atleti- venea să urle, să-şi manifeste cumva că. Oare cum arată acum? disperarea şi furia, să se înece într-un „E neschimbat”. Sorbea ne- bar obscur, să dispară de pe faţa pă- glijent dintr-o cafea, la numai câţiva mântului, să muşte din asfalt sau chiar metri în faţa ei. Palmele mari învălu- din mâna dreaptă care în acea secundă iau ceaşca şi o transportau mecanic fixa centura de siguranţă... spre buze şi înapoi spre masă. Avea Pe măsură ce avionul înainta (Continuare în pag. 16)

15 Fereastra - 2010

(Urmare din pag. 15) chef să piardă alte două zile cu pre- părul tuns scurt, zulufii sălbatici cu textul acela odios. Oslo era un oraş in- care îl lăsase ea fiind înlocuiţi de o teresant, însă, fiind iarnă, niciodată nu frizură îngrijită cu stricteţe. Căsătorit? se trezea complet, iar ziua plutea O pereche de blugi şi un tricou cu într-o lumină crepusculară care îi fă- Kenny din Southpark. În mod cert, cea să se simtă ca nişte legume. Ce- burlac. Manu se apropie de masă cu nuşa avea să rămână la Manu. paşi şovăielnici; se gândea cu uşurare Programaţi să revină în ur- că bagajele îi ocupau ambele mâini şi mătoarea zi, au plecat de la spital şi au că nu era nevoită să le agite trădân- căutat un hotel decent. L-au găsit du- du-şi emoţiile. Pe măsură ce înainta pă nici 10 minute de investigaţii. Ca- descoperea cu încântare că Pedro nu mera era mobilată cam sărăcăcios, iar făcuse riduri, nici măcar în jurul ochi- baia putea fi îmbunătăţită în multe lor, iar privirea i se înăsprise, dar vă- privinţe, însă nu fusese scump şi nu zând-o, a revenit la aceeaşi flacără ju- aveau de stat decât o noapte. Erau căuşă pe care şi-o amintea din timpul amândoi obosiţi şi agasaţi de vremea nopţilor nedormite. neobişnuită, aşa că abia aşteptau să se *** întindă sub pilote şi să sară peste câte- Cei doi fraţi au ajuns la clini- va ore. că cu un taxi. Acolo au aflat că, din în- Manu s-a trezit prima. Abia tâmplare, serviciul de pompe funebre trecuse de patru, iar bezna din exterio- funcţiona la doar câţiva paşi mai jos, rul ferestrelor părea că se adâncise. Îşi pe aceeaşi stradă. Pedro a fost singu- amintise de balul de sfârşit de an de la rul care a cercetat cadavrul, adoptând spital. Primul impuls a fost să nu înfăţişarea academică. Ochii îşi pier- meargă. Apoi a început să se răzgân- duseră sclipirea de mai devreme. dească, şi venise momentul întoarcerii Manu îl privea numai pe el şi îşi putu la 180°. Avea să-şi cumpere prima da seama că nu trăda nimic din ce rochie care i se potrivea şi să se simtă avea pe suflet. Dacă nu cumva era şi bine la intrarea în noul ciclu. Pedro el la fel de puţin „impresionat” ca şi deschise şi el ochii. ea. Deja nu mai simţea nimic legat de – Tu de ce nu dormi? principiul „mama e mamă”, parcă dă- Întrebarea a venit ca o rosto- duse timpul înapoi şi se vedea la în- golire de sunete născute în pernă. mormântarea unchiului, unde nu înţe- – Mă gândesc la rochia pe legea de ce toată lumea plângea sau care să o port la sfârşitul anului. avea colţurile gurii în dreptul genun- Pedro o privi preocupat şi to- chilor. Medicul le-a recomandat inci- todată surprins. nerarea, metodă pe care şi Pedro o so- – Parcă nu erau genul tău de cotea cea mai potrivită. Cât au aştep- distracţie, petrecerile. tat crematoriul să-şi facă treaba – – Nici nu sunt. Lume multă, douăzeci şi patru de ore – au hotărât se bea mult, se vorbeşte mult, se dan- să lase baltă romantismul înmormân- sează mult, se stă până în zori şi se bo- tării la Hamarǿy. Nici unul nu avea leşte două zile. (Continuare în pag. 17) 16 Almanah

(Urmare din pag. 16) du-se pe străzile vechi ale capitalei, Bărbatul o studie contrariat. minunându-se de arhitectura rigu- – Dar n-am chef să stau aca- roasă a faţadelor şi încercând din răs- să într-o cochilie, să dovedesc altă sti- puteri să citească numele străzilor. clă de Martini sau să văd tot soiul de Distracţia le fu întreruptă de ticăitul filme pe care le pot vedea în orice altă responsabil al ceasului. Venise timpul seară. Am chef să mă îmbrac elegant, să se îndrepte către aeroport. În taxi, să-mi aranjez părul, să primesc com- Pedro şi-a făcut „publice” ideile: plimente şi să mă fâţâi de colo-colo cu – Ştii, acasă... mă văd cu fata un pahar de şampanie în mână. M-am asta... Lindsay. săturat să tot stau cu mine, cred că e – Sună a nume de blondă. timpul să cunosc şi pe altcineva. Replica seacă şi îmbibată de – Ce-i cu tine? Eşti cam acră. dezgust a surorii îi topi pe dată elanul Manu izbucni în râs. suficient de şovăielnic. – Da, nu-i aşa? – Iartă-mă, n-am vrut să fiu „A doua zi” au improvizat rea. Dar chiar sună a nume de blondă. micul-dejun într-o brutărie şi s-au mai – Este. Şi cred că o să ne mu- învârtit prin oraş până când a venit tăm împreună. Stă din ce în ce mai momentul să se întoarcă la cremato- mult la mine şi are şi vreo câteva hai- riu. Pedro a aflat numărul de telefon al ne... Mă rog, şi periuţa de dinţi... aeroportului şi l-au folosit ca să în- – Sper că are una şi la ea aca- trebe de zborurile din acea zi. Ba chiar să! şi-au rezervat bilete pentru cursa de la – N-am simţit până acum că ora 1839 spre San Sebastián şi respec- n-ar avea... dar Pedro se încruntă şi tiv pentru cea programată să decole- reflectă serios la acest aspect. Părea să ze jumătate de oră mai târziu şi să fi rămas pe gânduri, iar Manu aştepta ajungă în Baltimore. Clinica avea să-i cu nerăbdare continuarea. Presimţea primească începând cu ora 14, aşa că că mai urma ceva. s-au hotărât să intre într-un restaurant – Asta e bine, nu? de pe malul lacului Bogstadvannet – Da. Dar eu nu vreau să... pentru masa de prânz (spera Pedro, Vezi tu, doar ţin la ea. N-o iubesc. Nu ceva mai substanţială decât preceden- ştiu cum vine asta. Poate o iubesc. ta). Lacul oferea o privelişte „minu- Dar credeam că sentimentul ăsta e nată”, „absolut fantastică”, după spu- mai profund, mai... cum să-ţi spun? sele chelnerilor, şi chiar vorbiseră se- Când vin spre casă nu mă gândesc la rios. Cu greu s-au despărţit de acel loc ea, nu-mi vine să alerg ca să ajung făcut parcă special pentru doi fraţi mai repede şi s-o îmbrăţişez, să-i spun care nu s-au mai văzut câţiva ani buni. c-o iubesc, să-mi imaginez emoţionat După ce au primit bolul cu scena, să-mi doresc să plec din sala de cenuşă de la o asistentă corpolentă, operaţii pentru simplul fapt că mi s-a Manu l-a sigilat şi l-a depozitat cu gri- făcut dor de ea... Nu ştiu. Poate sunt jă între hainele groase din bagaj. Au eu căzut în cap. epuizat aproape două ore plimbân- (Continuare în pag. 18)

17 Fereastra - 2010

(Urmare din pag. 17) mită. Urna cu rămăşiţele carbonizate Liniştea ce a urmat până la o privea reprobabil în oglindă, de pe aeroport a valorat 50 de coroane. raftul din spate. Manu îi dădu de înţeles că îl ascultase, S-a dezbrăcat de rochie, şi-a dar că nu-l putea sfătui în vreun fel. tras o pereche de pantaloni şi un pu- Trebuia să-şi asculte inima. Sau min- lover din geamantanul încă incomplet tea. Sau ce-şi asculta el de obicei în despachetat şi cu vasul sub braţ a por- momentele de răspântie. nit hotărâtă spre faleză. Au luat un ceai fierbinte la „Ţi-o fac eu, mamă”. masa care le-a servit drept suport la S-a oprit aproape de acvariu. „regăsire”. A constatat clătinând din cap starea – Manu, tu... te descurci? vremii, direcţia vântului şi înălţimea Ochii i se făcuseră arzători. Nu putea periculoasă a valurilor. Cu paşi calcu- să-l mintă. laţi, a depăşit clădirea cu peşti şi s-a - Aşa şi-aşa. Habar n-am. Probabil o postat într-un loc stâncos, unde ame- să fiu bine cândva. ninţarea apei era suficient de departe *** iar briza agresivă nu îi sufla în faţă. Manu n-ar fi avut timp să-şi Desfăcu capacul recipientului şi îl în- caute o rochie nouă. A ales-o din gar- toarse rapid cu fundul în sus. Conţi- derob pe cea în care se simţea cel mai nutul fu împrăştiat ca fluturaşii meniţi bine. Nu trebuia să se ocupe foarte să culeagă date despre tornade din fil- amănunţit de ţinută, mai avea să po- mul ăla cu nume de îngheţată în care trivească pantofii şi poşeta şi putea să a apărut şi Helen Hunt. se culce liniştită. Avionul întâmpinase Maică-sa dispăruse printre o mică dificultate la aterizare şi au ră- valuri, cu ajutorul vântului care îi mas în aer vreo câteva zeci de minute spulberase toate urmele. „Nu mai ră- în plus, iar întoarcerea de la aeroport mâne nimic din noi. Doar amintirea. cu un taximetrist ordinar o epuizase Dacă îi mai pasă cuiva”. complet. Nici măcar nu-şi desfăcu ba- Era înţepenită lângă balus- gajele. Abia a doua zi îşi aduse aminte tradă cu o urnă goală în mână. Sparse de cenuşa maică-sii şi s-a întrebat da- urna, adună cioburile mari şi le aruncă că fusese oare creştineşte să o ţină su- în primul coş de gunoi. Apoi, cu mâi- focată printre pulovere toată noaptea. nile în buzunare, privi ceasul cu ter- Remuşcările i-au dispărut după pro- mometru din intersecţie şi socoti că barea rochiei. Încă îi venea bine. N-o venise momentul să se ocupe de casă mai purtase de când Alberto îşi afişase şi de apariţia din seara ce o aştepta du- picturile pe la o galerie şi avusese loc pă colţ. o mică recepţie în cinstea acelui eve- niment. De fapt, atunci îl văzuse ulti- ma dată. Idiotul a încurcat heroina cu zahărul pudră după ce a aflat că reu- şise să-şi vândă toate tablourile. Da, suporta bine şi pantofii... era mulţu-

18 Almanah

Vicenţia VARA

PPOOEEMMEE

Beţi vinul acesta se spală de tristeţe dimineaţa. Miroase a dulce carne de om, Miresele de ceară strigă zmeul scuturându-şi solzii lui groşi la trei poştii depărtare de casă, Mirese de ceară purtând pe obraz miroase a dulce carne de om, masca argintie a bătrâneţii urlă foamea zmeului pofticioasă. către mine cu tandreţe se întorc din toate oglinzile vieţii, Dar eu vă spun vouă, prieteni dragi – ca să-mi înapoieze căderea sorţilor nu mâncaţi mărul toamnei fiindcă el a zilelor şi a nopţilor, miroase a dulce carne de om mai ales comoara plânsului din tinereţe, când pieliţa lui a sorbit cu lăcomie strălucitoarele lacrimi în care căldura mâinii albe care l-a cules. spălam în fiecare seară Dar eu vă spun vouă, prieteni dragi – iubirea fugară, nu beţi apa aceasta rece şi clară, cu tălpi diafane şi cântece, miroase a dulce carne de om fiindcă luminându-mi apoi dimineţile într-o târzie şi vicleană primăvară unor zile cu dinţii de vidră şi râul va fi îmbrăţişat cu veşnicie privirea neliniştită fragede trupuri de copii. ca o fâlfăire de aripă înghiţită de colivie. Dar eu vă spun vouă, prieteni dragi – mai bine beţi vinul acesta care Gonite de clepsidra obosită e sângele meu înspumat, spre marea vânătoare beţi vinul acesta ce inundă viaţa a vulpilor şi lupilor tristeţii, rostogolită între noi, miresele de ceară în tăcere trec grăbiţi-vă, trageţi mai iute sorţii şi prin cele o mie de încăperi ale ceţii, beţi vinul sângelui fierbinte când ducându-şi pe umăr frumuseţea adormită, se limpezeşte în marginea nopţii arcul de aur şi zborul săgeţii. Desculţe trec miresele de ceară Dar eu vă spun vouă, prieteni dragi – pe puntea sufletului meu, dacă schimbaţi în pământ dulce păşind învăluite în sfială văpaia visului, cuvintele şi viaţa, ca-ntr-o pădure seculară care ascunde gustaţi vinul sălciu din sângele meu fiindcă cetatea întunecată a unui zmeu. doar astfel veţi sorbi cu lăcomie setea în care (Continuare în pag. 20)

19 Fereastra - 2010

(Urmare din pag. 19) amorţită către ploaie. Ehei, Postumus, Postumus, Lângă mine, s-a aşezat ce iute fuge timpul când un câine bătrân din toate oglinzile vieţii cu botul spre nord. către mine cu tandreţe se întorc Umezeala îmbrăţişa miresele de ceară purtând pe obraz ultimele oase ale zilei. masca de argint a bătrâneţii În camera în care îngerul dormise pălmuită de vânt. am lăsat să curgă muzica apelor, Ehei, prietene Postumus, ce iute fuge uşor îmblânzită de vise, cel mai de preţ vânat. uşor năpădită de înserare, ca un câine lăţos semănând Dansul orelor a umbră întinsă spre nord. Suavă doarme în trup de femeie Rostirea numelui pasărea măiastră, tropotul îndepărtat al licornului Înveţi sufletul aburit să citească îi încreţeşte în unde viorii numele tău de pământ, pe pământ, pieliţa străvezie a somnului. ţi-e teamă că la despărţirea de ulciorul lui Curge din pletele viselor ei o să-l uite şi n-o să mai ştie dantela neliniştii adunate unde eşti, unde sunt. în peşti fumurii, Atunci când visul primăverii prin ferestrele de lumină deschise Zace bolnav în ierburile scunde, se aud solzii alunecând veşted şi însingurat, îngerul serii peste umeri, peste genunchi şi călcâi, plânge în tăcere cu lacrimi mărunte. peste clopoţeii prizonieri în tăcerea de argint a narciselor. Vino mai aproape de sufletul meu veşted şi însingurat şi spune-i Sub cerul de sticlă îmi cerşesc cine îţi presară peste pleoape inima în pălării de zăpadă, somn de înger curat dincolo de crinii dimineţilor mă fugăresc rostirea augustă a numelui. ca pe un vânat preţios mirosind cu gingăşie a lavandă... Ritual de vânătoare Aştept prăbuşirea orei când voi îmbrăca a mia oară În întuneric, o aud cum vine, trupul închipuit în pasăre măiastră în întuneric, oarbă, plămădită din ceară. la fiecare pas Dar tot mai încet migrează clipele lăsând călcâie de argint, în mâinile de ceară ale îngerului – durere subţire de floare, apune gândul către asfinţit ea împrumută chipul meu, şi timpul alunecă în seară. nepăsătoare. O simt cum se apropie de mine – Câinele umbrei cu dorinţă şi spaimă îi aştept îmbrăţişarea Era seară, vreme (Continuare în pag. 21)

20 Almanah

(Urmare din pag. 20) Dan C. Iulian a-toate-tămăduitoare, ca o mireasmă de iarbă înaltă rătăcită în vis şi năucitoare. Jocuri: ultima ispită Ispita încercării când te-ajunge Evanghelie I vei trece grabnic fluviul de sânge Femeie ca în umbră şi miresme să te-nece. ca evanghelia trupului tău Lasă-mi armura înmuiată-n amintire fiindcă curat pustiul violet curând o să-nfioare ţine legat în piele fiul promis. visarea noastră veşnic călătoare iar noi găsi-vom alinare în plutire... Sînt semne Când floarea neatinsă, nevăzută, se arată semnele vai uitată de substanţă şi de dor maşte-l naşte-l odată ne va chema – vom adormi uşor dar de data asta în visul cu armura ruginită, naşte-l în rai. unde respiră ultima ispită. Potop Bucură-te A fost găsit la ţărm, Bucură-te pentru întristarea ta, pe plaja ca o pagină de ziar murmură pasărea măiastră cu voce de stea, deschisă la rubrica decese. căci fericiţi vor fi acei ce astăzi plâng. Era un înecat frumos, Mâhnirea ţărânii umple sângele vieţii celei vechi, aşa cum sunt morţii bea şi împărtăşeşte-te cu vinul amărui pe timp de pace. al vremii visând veşnicia în care Avea gura ca un estuar odihnit se topeşte arama timpului şi se-mprăştie firea şi nici un alt semn de alte vieţi neîncetat semănând. recunoaştere. Bucură-te, murmură steaua... În rest, procurorul districtual, spectatorii plictisiţi ca la o ceremonie mereu repetată. Nu se anunţa nimic tulburător, doar medicul legist presimţise ceva. Când l-a deschis lumea a fugit îngrozită ca de potop. Iona avea valurile înlăuntrul său.

21 Fereastra - 2010

Proză umoristică Florentina Loredana Dalian MISS UNIVERS

unt o persoană disciplinată. capitolul contravenţii – „defecţiune la Vreau doar să spun că obişnu- sistemul de iluminat”. Poţi să zici ce- Siesc să respect legea; şi am eu va? Nu poţi. Nu putea să mă pândeas- una preferată - Regulamentul privind că niţel mai la vale, acum vreun sfert circulaţia pe drumurile publice, pe de oră, când n-apucasem să pun avari- care mă străduiesc să nu-l încalc ile? Ar putea să zică mersi c-am găsit niciodată. Respect viteza legală, dau o modalitate de-a mă face vizibilă, alt- întotdeauna prioritate, semnalizez re- fel vedeam pe unde merg, că nu se în- gulamentar, îmi fac asigurare la timp, noptase. Sunt la mâna lui, oricum. revizie şi tot ce mai trebuie. Doar că, Şi tocmai azi mi-am găsit să uneori, oricât te-ai strădui, o mai dai mă îmbrac în trening, ceea ce mi se şi-n bară. întâmplă de cel mult două-trei ori pe Ptiu! Bată-te să te bată! Ver- an. Staţi în dulap fustiţe scurte, ro- zitură coclită! Arătare-n dungi! Mă chiţe sexoase şi pantalonaşi eleganţi! speriaşi. Tocmai după curbă te-ai găsit Aşa-mi trebuie dacă n-am visat azi- să mi te iţeşti? Şi n-ai nici păr destul, noapte c-o să mă oprească un poliţist, cât să-mi ajungă şi mie de-un afumat, pentru prima dată în „cariera“ mea de să-mi treacă de sperietură, cum îmi şofer neprofesionist categoria B. făcea bunica, demult, când eram copil Doamne, ăsta m-aşteaptă să şi mă speriam de câte-o lighioană. Şi cobor! Cum să-i zic să mă lase să-mi ce tot întinzi mâna aia? Ce, eu nu ştiu refac măcar rujul? Ei, şi-aşa ce mai că trebuie să trag pe dreapta? Crezi că contează, în treningul ăsta lălâu şi cu de tâmpită merg cu avariile în loc de adidaşii lui fiu-meu în picioare, c-un faruri? Aş fi oprit oricum, măcar să te număr mai mari? Să vedem ce se mai bag în seamă şi să te-ntreb dacă nu te poate face în situaţia dată. pricepi să repari nişte amărâte de fa- Gene, nu zic, am frumoase, dar nu ruri care şi-au găsit tocmai acum să prea mă pricep să dau din ele. Tot de mă lase. Poate măcar ai pumnul mai poimâine trebuie să iau şi câteva lecţii puternic, că al meu - tras cu nădejde-n din astea. Am şi ochi frumoşi, dar nu capotă - n-a reuşit să obţină vreun re- prea ştiu s-ascundă ce simt. Fir-ar să zultat. Doar că, după aia, m-a lăsat şi fie! Asta n-am să-nvăţ niciodată. Să claxonul. Uf, şi mi-am propus de atâ- încerc cu zâmbetul? La asta mă pri- tea ori să învăţ reparaţii auto! De mâi- cep. Dar dacă pare fals? Şi doar n-o să ne, ba nu, că mâine-i Paştele, de poi- râd ca proasta, când purceaua-i mâine mă înscriu la cursuri. moartă-n coteţ (Să vedeţi, domnule Întrebarea e ce mă fac eu cu poliţist, ha, ha, ha, ce glumă bună! ăsta acum? Regulamentul scrie clar la (Continuare în pag. 23,24, 25)

22 Almanah

Ştiţi, aseară farurile mergeau beton, ăsta, că-ţi baţi joc de el. Noroc că nu chiar mă fleshuiau unii că-i orbeam - am la mine prezervative, dacă i le în- nu, asta nu se spune - dar adineauri tindeam p-alea? Cine ştie ce-nţelegea. când să le-aprind, n-au mai vrut, hi, Apăreţi, apăreţi odată! hi, hi, aşa-i că-i amuzant?). Nu ţine. – Vă aştept peste drum, la Păi, aia nu, ailaltă nu, ce ma- maşină. ma mă-sii! Ia să fiu eu aşa cum mă Aşa, vezi! Păi e frumos să ştiu şi cum mă ştie toată lumea, că stai lângă o doamnă când îşi caută-n doar n-o fi foc. Până la urmă, ce poate geantă? Altă promisiune - cum ajung să-mi facă? Îmi trânteşte o amendă acasă, fac ordine în ea. Da' ce, n-am (cât o mai fi?), îmi dă nana la funduleţ mai făcut şi altă dată? (s-o creadă el!) şi trebuie să mă lase să În sfârşit, conform legilor lui plec. Că doar nu m-o prezenta acasă la Murphy (cum v-am spus, eu respect nevastă-sa, îmbrăcată-n iepuraş. legile), ultimele chestii pe care-am Bun. Cobor! (Păzea, domnu’ pus mâna au fost multaşteptatele acte. poliţist, că io,-n adidaşii ăştia, mă cam Trec strada, neregulamentar, că trece- împiedic, şi n-aş vrea să provoc vreun rea era mai încolo şi doar n-o să-l fac accident!) pe domnul poliţist s-aştepte, şi i le în- – Bună ziua! zic băţoasă (vai tind radioasă. Le ia cu sfială, de teamă de băţoşenia mea! Să nu mă întrebaţi parcă să nu-i pun vreo broască-n mâ- de ce, începuseră să-mi cam tremure nă şi, dacă tot nu se putea lega de ele, mâinile. Mor de ciudă când mi se în- mi-o trânteşte: tâmplă asta.) – De ce vă tremură mâna? – Bună seara! (Cu alte cuvin- Se putea să-ţi scape? N-ai te - ce, ai crezut că mă păcăleşti? Eu găsit altceva mai frumos la care să te nu văd că-i seară, că, oricum, e mo- uiţi? Ia uite ce poză artistică am aco- mentul s-aprinzi măcar poziţiile, dacă lo-n permis! nu farurile?) Actele dumneavoastră! – De bătrâneţe, zic. Uitasem de acte. Doamne, să Ce să fac şi eu, încercam să vezi acum! Nu că n-ar fi în regulă, nu mai destind atmosfera. Că doar nu era că nu le-aş avea, mereu le port la mi- să-i spun că nu-mi pot controla emoţi- ne, chiar şi până la piaţă. Dar când oi ile, să se umfle-n pene. Holbează începe să-mi deşert geanta pe capotă... ochii la mine ce mă-ntreabă? – Imediat. Numai o clipă, – Aţi băut? sau poate două. Ştiţi cum e cu fe- – Pardon?! meile. Eu, când îmi caut rujul, dau de – Am întrebat dac-aţi con- pix, când îmi trebuie cheile, găsesc sumat băuturi alcoolice. oglinda, când scotocesc după oche- Ei, asta-i prea de tot! Stai că larii de soare, pun mâna pe pachetul acum eşti tu la mâna mea! Şi eu care de ţigări. Gata, cred c-am găsit. Pof- salivasem toată ziua lângă sticla ălora tiţi! Nuuu! Mă scuzaţi, uitasem că mi- de vin şi nici măcar n-am mirosit-o. am pus şi-un tampon, ştiţi, să fie... Răspund înţepată: Dobitoaco! Ce-o să creadă – Nu, desigur. Puneţi-mi fioala!

23 Fereastra - 2010

– ?!?! – Ce variantă alegeţi? – V-am rugat să-mi puneţi fi- – Ă... î... (Parcă nu eram la 6 ola. din 49). Contează alegerea mea? – Lăsaţi... – Bineînţeles! D-ăsta-mi eşti, Hagi Tudose, Hm... Ăsta ori e tâmpit, ori nu te-nduri să strici o fiolă pe d-alde extraterestru, ori e de la camera as- mine. Şi ce dacă sunt îmbrăcată-n tre- cunsă. Oricum ar fi, hai să-i intru în ning, n-am şi eu drepturi ca toată lu- joc. Poate face vreun studiu psiholo- mea? Dacă n-am doar un guleraş pe gic, am mai auzit eu de-alde ăştia care mine, nu pot să-mi dovedesc nevino- ies pe stradă şi-ntreabă oamenii. văţia? – N-am înţeles prea bine, în- – Bun, atunci ce vreţi să fac? tre care variante pot s-aleg? Între ta- Şpagatul? N-aş risca fără încălzire, lon şi amendă? dar cred că măcar roata îmi reuşeşte. – Între talon şi să vă las în Pe care din borduri vreţi? pace. – Nu, doamnă, nu-i nevoie, Hait! Nu-i tâmpit deloc. da' am văzut că vă tremură mâna şi... Dimpotrivă, mă crede pe mine plecată – Şi ce dacă-mi tremură? Ce, cu sorcova (cred totuşi că i-am dat dumneavoastră nu vă tremură nicio- motive suficiente) şi, cum îşi închi- dată nimic? puie că n-am toată ţigla pe casă, crede – Ba da. Adică... Uitaţi care e c-am să prefer să-mi reţină talonul. problema… Na, că te-am păcălit! S-o crezi tu că Acum explică precum învă- sunt dusă cu vaca, doar mă fac. ţătorul copiilor tâmpiţi - şi pe bună – Păi, ştiu şi eu... (adică, vezi dreptate, cam sărisem calul şi chiar Doamne, mă mai gândesc) cred că... mă întrebam cum de nu l-am scos din să mă lăsaţi în pace. Chiar mă lăsaţi? sărite. Ori oi fi dat din gene fără să – Bineînţeles. Poftiţi actele, ştiu? dar îmi promiteţi că remediaţi defecţi- – Deci nu vă dau amendă, e unea şi, dacă ne mai întâlnim, nu vă cinci sute de mii. mai iert. (Adică, la halu-n care arăt, Ăsta chiar vorbeşte serios. nici o chitanţă nu strici pe mine!) – Mulţumesc! Ce mă costă? – Vă reţin talonul, vă dau do- – Nimic, vedeţi-vă, doamnă, vadă pentru cin'şpe zile, dumneavoas- de treabă! tră reparaţi farurile la un service care – Mă scuzaţi, n-am vrut să vă vă pune ştampila, apoi mergeţi la po- jignesc. Ştiţi, eu doar ştiu că totul cos- liţie şi vă luaţi actul înapoi. tă... O! Mi-e şi drag să umblu pe – Doar să faceţi reparaţia. la poliţie! E drept că la service tot tre- – Da, sigur, mâine, adică nu, buie să mă duc. că mâine-i Paştele, poimâine. Am atâ- – Ei, ce ziceti, facem aşa? tea de făcut poimâine. Mulţumesc! A, – Păi, facem, domnule poli- asta era, mâine-i Paştele, ziua iertării, ţist, cum ştiţi dumneavoastră. aşa-i? (na, că tot eu ţi-am dat ideea!)

24 Almanah

– Da, da ! (nici prin cap nu-i mesc lui Dumnezeu c-am ajuns cu bi- trecuse. Şi ce dacă-i Paştele, omul tre- ne (mereu Îi mulţumesc pentru câte buie să-şi facă mereu datoria). ceva). Mai fac o cruce mare şi-i mul- Totuşi, ce-a fost cu el? Şi tumesc, tot Lui, că m-a făcut mama când te gândeşti că nici măcar fustă frumoasă. N-apuc să termin crucea, că scurtă n-am avut! Vă daţi seama ce ti- mă izbeşte oglinda. pă bine trebuie să fiu, dacă l-am dat Oglindă, oglinjoară...sparge- gata până şi-n trening? Te pomeneşti te-aş! Aşa, care va să zică. Nu de fru- că, dacă eram pusă la patru ace, îmi moasă l-am dat gata pe domnul po- repara şi farurile! Ce mai încolo şi- liţist. În faţa mea nu stătea vreo poză, ncoace! Eram tare mândră de mine. bună de pus în revista „Playboy“. Îmi Cred că atunci când am traversat stra- pare rău că vă dezamăgesc, dar n-o să da înapoi, tot neregulamentar, mai candidez nici anul acesta la „Miss crescusem vreo doi centimetri în înăl- Univers”. Altul fusese motivul pentru ţime şi vreo trei-patru în bust. Aveam care mă iertase domnul poliţist şi-mi şi de ce să mă mândresc. Cum de nu înghiţise toate măgăriile. Pe treningul îmi venise ideea până acum să par- meu scria DINAMO. ticip la „Miss Univers”? Şi iar i-am mulţumit Celui de În sfârşit, îi urez toate cele sus, deşi puţin dezumflată, că farurile bune, îi mai trimit o bezea de vedetă mi se stricaseră într-una din cele do- înainte să mă urc în maşină, arunc ac- uă-trei zile din an când, sătulă de to- tele-n spate, pun centura, semnalul pe curi şi haine incomode, mă hotărâsem stânga (să vadă că ştiu şi că am, mai să pun treningul pe mine. Şi că, a- ales) şi demarez mândră tare. „Are tunci când l-am cumpărat, nu găsisem mama o fetiţă frumuşică foc“. Ei, altul în tot oraşul care să mi se po- vezi, mi-au mai spus mie şi alţii, dar trivească, în afară de cel roşu cu puţin nu când înotam în trening şi mă alb pe care scria, pe ambele părţi, cu împiedicam în adidaşi, cu şireturile tâ- litere de-o şchioapă „Dinamo“. râş. Am parcurs înfoiată cei câtiva ki- Mare echipă! lometri rămaşi, tot cu avariile puse. Numai de nu s-ar ivi alt echipaj! Mă- car de data asta poate găsesc actele mai repede. Şi-n orice caz, să am grijă ce-i pun ăluia-n mână. Ce tot „trageţi” faruri? Voi ştiţi cine sunt eu? Duceţi-vă şi între- baţi-l pe poliţistul din curbă!

Ajung acasă, promiţându-mi că data viitoare când mă mai îmbrac în trening să-mi pun măcar o pereche de pantaloni scurţi pe dedesubt. Când intru în hol, Îi mulţu-

25 Fereastra - 2010 Celebrităţi S să plec la Londra. Nu aş fi fost primit în facultate dacă nu eram un înotător P S C bun. Aş fi rămas medic, dacă nu s-ar fi U tras de mine să lucrez într-un labora- E Ă tor. Pe urmă am descoperit penicilina N şi, după 15 ani de aşteptare, a trebuit E să survină al doilea război mondial, cu condiţiile sale vitrege, pentru ca me- Fiindcă soţia sa se ruga lui dicii să se hotărască să folosească du- Dumnezeu pentru iertarea păcatelor biosul medicament”. lui Heine, acesta, aflat pe patul de * moarte, a liniştit-o: Când Napoleon a fugit din – Nu te teme, iubit-o! Mă va insula Sfânta Elena, un ziar parizian ierta; asta e meseria lui! anunţa: „Monstrul corsican a debar- Tot el a lăsat soţiei sale, prin cat!”. Napoleon pătrunde în primul testament, întreaga avere, cu condiţia oraş de pe teritoriul Franţei; ziarul îşi să se recăsătorească imediat după anunţă cititorii: „Canibalul înaintează decesul lui. „În felul acesta - a spus el spre Grasse!“. Apoi: „Uzurpatorul a - se va găsi măcar un singur om care intrat în Grenoble!“. Napoleon se să-mi regrete moartea“. apropia de Paris; ziarul titrează: * „Bonaparte a ocupat Lyonul!”. În Înţelegând că o aşteaptă eşa- sfârşit împăratul soseşte la Paris; pe fodul, Anne de Boleyn i-a scris soţu- prima pagină a ziarului se putea citi: lui său, Henric al VIII-lea, care o „Înălţimea Sa Imperială este aşteptată osândise pe nedrept: „Ai avut mereu astăzi, în Parisul său fidel!“. grijă de ascensiunea mea: dintr-o fe- * meie obişnuită m-ai făcut marchiză; Romancierul şi dramaturgul din marchiză - regină şi din regină mă romantic francez Alexandre Dumas- înalţi acum la rangul de sfântă!“ Tatăl a câştigat, prin operele sale, * foarte mulţi bani, pe care însă, dato- Fleming a fost întrebat, după rită firii sale cam aventuroase, i-a ri- primirea Premiului Nobel, cum a a- sipit. Aşa se face că, la câteva zile îna- juns la descoperirea penicilinei, ştiut inte de moarte, avea în buzunar abia fiind faptul că unii confraţi spuneau doi franci, exact suma cu care venise că descoperirea s-ar fi datorat unei fe- în urmă cu 50 de ani la Paris. Scri- ricite… erori. itorul a privit melancolic cei doi fran- „Totul a fost o întâmplare - a ci, apoi a spus vesel: confirmat renumitul bacteriolog. Aş fi – Închipuiţi-vă, am trăit 50 rămas fermier dacă mama şi fraţii mei de ani şi nu m-a costat nici un ban. nu m-ar fi obligat să părăsesc casa şi

26 Almanah Scriitori de peste Prut TTRRAAIIAANNUUSS Pe numele său adevărat Traian Vasilcău, tânărul şi talentatul scriitor s-a născut la 2 aprilie 1969, în satul Viişoara, raionul Edineţ, din Republica Moldova. A absolvit Facultatea de Istorie din cadrul Universităţii Pedagogice „Ion Creangă”, iar în calitate de scriitor a publicat, până acum, 28 de cărţi (la Chişinău, Iaşi, Bucureşti, Timişoara, Ottawa). Este membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, preşedinte fondator al Societăţii Culturale Culturale „Pasărea Phoenix”, director al proiectelor „Dicţionarul scri- itorilor români contemporani de pretutindeni” şi „Antologia poeziei româneşti în mileniul III” etc. În revista „Fereastra” din luna ianuarie veţi putea afla mai multe despre autorul versurilor, limpezi ca apa de izvor a credinţei strămoşeşti, pe care le reproducem în con- tinuare. Psalm înflorit Din toate mi-i cupolă doar gândirea La naşterea lui Flaviu-Lucian Lucrând continuu din amurg în zi. Privesc apusul. Iată poezia Îngerul Tău, Doamne, Pe care n-am s-o scriu în veşnicii! C-o mînă sub cap Doarme pe pămînt. În van îmbrăţişând singurătatea, Ca o floare a raiului, Repaus altfel caut şi-l găsesc. În odăjdi de sfînt, Repaus mi-i murirea ce-o trăiesc, Te caută cu aripile Braţele-i fine mi-or închide cartea Încrucişate la piept Şi, găsindu-Te, Şi singur cuc, de vrajă desfrunzit, Falnic visează. Voi fi doar clinchet îndumnezeit. Îngerul Tău, Doamne, Lucind rază, Recitirea izvoarelor În braţe-ntîrziate de iarbă E-o Viişoară-n Domnul, milenară, A poposit. Şi-acolo-n rai, cu cer acoperite, Vecia în mine lucrează. Dorm cînturile mele nerostite, Simt c-ajuge-oi un psalm fără seamăn Ce-ades le-ngînă zeii la sitară. În cîmpia iubirii de Tine-nflorit. *** E-o Viişoară-n veci cum nu-ntîlnesc Singurătatea are gust divin, În nici o inimă dăinuitoare. Parfumul ei a îmbătat tot burgul Numele Tău, Iisus, spital ceresc, O poartă numele-mi de peregrin. Umblă prin ea desculţ în fremătare. Singurătatea-i este Demiurgul. Acolo casă-mi vreau cu fluturi mii Aici, numai aici sînt fericit. Săltîndu-mi în privire, nesfîrşit, N-am cunoscut un mai ales deliciu. Roit de ei să strig cu veşnicii: Singurătatea-i marele meu viciu. „Eu chiar şi-nvins fiind am izbîndit!” Miros a sunet îndumnezeit. (Continuare în pag. 28) 27 Fereastra - 2010

*** Şi raiul mi-i pustiu! Părinţii mei au cultivat tăceri În miresme îngropat Şi eu, la rândul meu, cultiv cuvîntul, De rodul meu va ţine cont Preasfîntul În zori o să ne-atace trandafirul, Sau corbii, ultimii din temniceri, Treziţi copiii, spune-ţi-le clar Că a sosit minutul milenar Ce-o să-mi închidă pleoapele deşarte Să vă spălaţi pe suflete cu har Ca pe coperte reci de-nvinsă carte, Şi să înapoiaţi, golit, potirul Şi-aplaudînd dispare-vor în vînt. Ce duce-n Dumnezeu la ora şapte. Veniţi şi încărcaţi-vă priviri Dar tu atunci, poem uitat pe-o filă, Parfumuri dense amintind psaltiri Cu buze cîntătoare de sibilă Scrise de fluturii ninşi pe cetate Mă tot vei naşte, suflet de pămînt. La ora inefabilei jertfiri. Psalmul sfinţiei În zori o să ne-atace trandafirul, Calea spre tine, Doamne, Deja ţinteşte sufletu-mi stingher, Pavată-i cu iubire, În focul lui m-arunc cu patrafirul Calea spre nicăieri Cusut cu fir de stea şi plătesc birul Pavată-i cublestem. De-a fi-n miresme îngropat ca-n cer. Sînt beat, dar nu de vinuri Cînd s-au fost spus îngerii Ce-adăpostesc mistere, Sînt beat de tine, Doamne, Postum antum, cuvîntul Fericire Să nu fiu beat mă tem! În schitul inimii îmi bate iar. Înveşmîntat în rai şi, solitar, Un scrin preaplin cu lacrimi Poartă-n priviri buchete de uimire. Păstrez din veci în mine, Arhimandrit al clipei, De cînd mă tot neştiu vine sublima Sobornicesc lumini. Tăcere-a gîndului, cu ea mă-mpac. Sfîntul sinod al ierbii Atunci secunda-mi este cît un veac, M-a declarat în fine Braţele îmi întinde şi, ortac, Vicar nădejdii lumii treptele rănii urc pînă la prima. Ce-a-ngenuncheat grădini. Ai sufletului paşi se-aud căzînd În braţele nemorţii Pe lespezi de-amintiri şi dintr-o dat’ Surîd-narcis în floare, Cuvîntul Fericire-ngenuncheat De vorovirea-ţi, Doamne, În propriu-i pridvor cădelniţînd Nu vreau să mă dezleg, Se stinge ca un ultim împărat. Altar oricărei clipe Prin tine sînt, întreg. Parfum de veşnicie pe-al său chip, Nimfe cîntînd se-aud dintr-o zidire, Dar pe cât cred în ziuă, Prin îngeri ne găsim, cei de nisip, Pe-atît amurg răsare Îngeri rostim şi nu avem murire Şi care bună cale S-aleg nici nu mai ştiu: Şi-n clipa cînd tăcem – Unică Rază – Umplut cu vîrf e iadul Cuvîntul Fericire ne-nviază. 28 Almanah Dr. Dan BRUDAŞCU Vârsta de aur a Clujului cultural românesc

ecent, am sus- tari români pentru a pune bazele unei ţinut o confe- universităţi româneşti, ci şi cunoscuţi Rrinţă publică dascăli şi cărturari sau cercetători de menită a evoca elita origine străină. Aş aminti, foarte pe intelectualităţii clu- scurt, în privinţa acestora din urmă, pe jene în perioada in- geograful francez Emmanuel de terbelică. Acţiunea se înscria în ciclul Martonne, pe zoologul René Jeannel de manifestări consacrate împlinirii a (venit de la Paris la invitaţia lui Emil 90 de ani de la preluarea conducerii Racoviţă, cu care colaborase la unele destinelor acestui important centru din proiectele sale ştiinţifice anteri- cultural, ştiinţific, artistic, universitar oare) sau filologul Yves Auger, şi academic de către autorităţile ro- dascăli care au dat strălucire Almei mâne, ca rezultat imediat al făuririi, la Mater Napocensis şi au contribuit, 1 decembrie 1918, a statului naţional împreună cu confraţii lor români, nu unitar român. numai la realizarea unor importante Am urmărit să evidenţiez, pe cercetări ştiinţifice, ci şi inclusiv la baza unei consistente documentări, că constituirea unor noi ramuri ale ştiin- perioada interbelică reprezintă dome- ţei româneşti şi universale. niul de maximă afirmare a culturii şi Dintre numele importante spiritualităţii clujene, pentru că era ale Şcolii clujene aş aminti pe Sextil pentru prima dată în cele peste do- Puşcariu, venit de la Cernăuţi, arheo- uăzeci de secole de existenţă a acestui logul şi istoricul Vasile Pârvan sau oraş, când majoritatea locuitorilor ei, stomatologul Gheorghe Bilaşcu, fon- respectiv cetăţenii de limbă română, datorul Facultăţii de Stomatologie la puteau să se exprime nestingherit şi să Cluj. Fiecare dintre ei aveau deja în îşi pună în valoare potenţialul lor cre- spatele lor o activitate remarcabilă pe ator. tărâm ştiinţific sau academic, dar au După cum se ştie, la scurtă preferat să vină la Cluj pentru a con- vreme după evenimentul istoric de la tribui la dezvoltarea învăţământului 1 decembrie, la Cluj au luat fiinţă nu universitar în limba română din acest numai şcoli, licee sau facultăţi în lim- oraş. ba română, ci şi importante instituţii Autorul unei lucrări de pre-zentare culturale cum ar fi Teatrul sau Opera generală a Clujului, intitulată în limba română. „Kincses Kolozsvar”, susţinea în Spre Clujul românesc îşi vor 1995, cu certitudine la comanda celor îndrepta paşii nu numai extrem de im- care finanţau proiectul, respectiv Mi- portanţi oameni de cultură şi universi- (Continuare în pag. 30, 31)

29 Fereastra - 2010 nisterul Culturii din Ungaria, că toate să sublinieze importanţa ce revenea aceste realizări ale culturii clujene ar noului oraş, Octavian Goga, spre fi în realitate expresia „românizării” exemplu, decide mutarea redacţiei Clujului. De parcă românii deveniţi, revistei Ţara noastră aici la Cluj, de în sfârşit, liberi şi stăpâni la ei acasă, la Sibiu, unde fusese fondată, sub egi- nu ar fi avut dreptul, cel puţin moral, da ASTREI, unde va apărea, săptămâ- de a avea propriile lor instituţii de cul- nal, în perioada 1922-1938, având ca tură. directori pe Ilarie Chendi, Octavian Aş mai adăuga la cele deja Goga şi Alexandru Hodoş. Tot la menţionate, încă un fapt extrem de Cluj şi-a mutat sediul şi bilunarul important: încă din primii ani de după Cosânzeana – revistă literară ilustra- unire, cu sprijinul marelui poet na- tă, care apăruse la Orăştie între 1911- ţional Octavian Goga, la Cluj va lua 1915. La Cluj această revistă va apă- fiinţă şi o episcopie ortodoxă, având rea în două serii, între anii 1922-1926, ca întâi stătător pe ierarhul de lumi- 1927-1928 şi am enumera dintre co- noasă amintire, Nicolae Ivan, un om laboratorii săi de marcă pe Zaharia cu capacităţi excepţionale şi cu con- Bârsan, Ion Agârbiceanu, Liviu tribuţii impresionante atât pe linie cle- Rebreanu, Onisifor Ghibu şi Victor ricală propriu-zisă, cât şi de implicare Eftimiu. în viaţa cultural-spirituală a cetăţii. Reamintim, de asemenea, că Nu există domeniu al vieţii în perioada 1921-1922, va apărea la cultural-ştiinţifice, artistice sau reli- Cluj Gândirea – literară, artistică, gioase a acestei perioade care să nu fii socială, revistă de orientare ortodox- impus în mod justificat oraşul de pe tradiţionalistă în cadrul redacţiei că- Someş între cele mai prestigioase şi reia au lucrat Cezar Petrescu, Tudor importante centre româneşti, dar şi cu Vianu, Nichifor Crainic şi atâtea alte un prestigiu european şi internaţional mari personalităţi ale culturii române. cu totul deosebit. Perioada interbelică cunoaş- Una dintre posibilele dovezi te la Cluj o activitate extrem de inten- ale afirmaţiei de mai sus ar putea-o să în domeniul presei, aici apărând constitui numărul deosebit de mare al foarte multe publicaţii de toate ge- clujenilor deveniţi membri ai Acade- nurile, inclusiv ale unor bresle sau miei Române, precum şi a numeroase meserii, partide şi grupări politice, foruri academice europene şi interna- instituţii culturale, artistice, universi- ţionale, invitaţi să participe la cerce- tare, sau ale minorităţilor etnice trăi- tări ştiinţifice de amploare sau să con- toare, alături de români, în acest oraş ferenţieze în marile aule universitare multisecular. Aproape toate facultăţile din întreaga lume. universităţii clujene au publicat alma- Efervescenţa cultural-spiri- nahuri, buletine sau anuare ştiinţifice, tuală extraordinară înregistrată de care au cuprins lucrări şi studii ale municipiul Cluj este grăitor ilustrată celor mai de seamă oameni de cultură şi de activitatea mai mult decât inten- şi universitari ai urbei sau de peste să din domeniul mass-media. Vrând hotare.

30 Almanah

Trebuie să subliniem că tot la posibilitatea şi asigurându-le condiţi- Cluj a apărut, între 1922-1924, o pu- ile de a-şi manifesta şi cultiva nestin- blicaţie intitulată Epoca de aur , sau gherit limba, cultura şi spiritualitatea o revistă, cu apariţie efemeră, e drept, proprie. respectiv numai 4 numere, intitulată Sper să nu fie considerată Cultura, sub direcţia lui Sextil drept o exagerare afirmaţia noastră că Puşcariu, dar care i-a avut redactori şi în perioada interbelică nu a existat colaboratori pe Valeriu Bologa, domeniu al cercetării ştiinţifice sau al Lucian Blaga, respectiv Octavian creaţiei literare, muzicale, beletristice, Goga, Nicolae Iorga, Ioan Lupaş, în care Clujul sa nu fi avut contribuţii Constantin Daicoviciu, Karácsony şi reprezentanţi de primă mărime. Janos, Frányo Zoltán şi Yves Auger. Intelectualitatea de limbă ro- După cum spuneam, oferta mână şi-a asumat ca pe un apostolat presei clujene interbelice a cuprins, nu numai înfiinţarea de instituţii cul- între altele, şi o serie de publicaţii po- tural-ştiinţifice, universitare şi acade- litice, religioase, etnice, profesionale mice specifice, ci şi menţinerea şi etc. deosebit de active, cu colabora- dezvoltarea continuă a activităţii aces- tori din ţară şi de peste hotare. tora. Clujul interbelic reprezintă apo- Cititorul clujean interbelic geul, aşa zisul golden age al culturii, avea, aşadar, posibilitatea de a-şi asi- artei şi ştiinţei realizate în această gura, indiferent de limba sau etnia că- străveche şi importantă metropolă reia îi aparţinea, o paletă informaţio- românească şi sud-est europeană. nală extrem de largă, echidistantă sau Ar mai fi de subliniat, toto- angajată politico-ideologic (inclusiv dată, colaborările universitarilor clu- publicaţii socialiste, comuniste, de jeni în proiecte de cercetare sau de stânga) sau pe criterii de partid (ami- editare de lucrări ştiinţifice etc., cu ntim, în acest sens, cunoscutul ziar confraţi de ai lor străini, ca şi frecven- Patria, de orientare ţărănistă). Acest tele schimburi de studenţi sau docto- lucru, ca şi menţinerea, după 1919, şi ranzi veniţi la Cluj pentru a lucra sub a instituţiilor de cultură în limba ma- îndrumarea unor mari dascăli, de larg ghiară, care au putut funcţiona neîn- prestigiu european şi internaţional de grădite, beneficiind de susţinerea ma- aici. Consemnăm, în acelaşi timp, par- terială şi financiară de la bugetul de ticiparea universitarilor şi cercetăto- stat, dovedeşte spiritul progresist şi rilor clujeni la simpozioane şi colocvii democratic atât al clujenilor, cât şi al internaţionale sau la alte schimburi autorităţilor publice din epocă. culturale şi academice remarcabile. Deşi marginalizaţi vreme de secole şi sancţionaţi ori de câte ori au vrut să îşi exprime cultura şi spiritual- itatea în limba lor maternă, românii din oraşul de pe Someş au dovedit în- ţelegere şi toleranţă şi nu s-au răzbu- Cllujull iinterbelliic - Uniiversiitatea nat pe celelalte minorităţi, dându-le

31 Fereastra - 2010

Meseriaşul litice îşi urăşte, în ordine: nu poate fi altceva, în afară nora, vecina, vecinul, ad- de negustor de droguri sau ministratorul, strada, ora- combinator de terenuri. şul şi partidul politic aflat Cel mai bun lucru la putere. Paradoxal, îşi din viaţa lui e timpul liber. iubeşte însă ţara, chiar da- Îi place să împartă: pumni, că nu-i poate găsi alte cali- muzică, opinii. tăţi decât acelea cu care a Ştie despre tine că rămas din cartea de româ- eşti prost. Ştie că el e deş- nă din 1955. tept, iar viaţa, în felul ăsta, Are o ţigară în col- Baba urbană bănu- devine foarte simplă. De ţul gurii şi chef de muncă ieşte că totul în jurul ei e aceea manelistul e cel mai în colţul îndepărtat al vie- făcut s-o fure: administra- relaxat dintre românii care ţii. Tricoul rupt nu-ţi dă torul blocului, compania au rămas în ţară. nici o idee despre onorari- de gaze, străinul care toc- Când te întrebi de ul pe care-l va cere la ca- mai a intrat în hol şi se uită ce s-au plantat palmieri la pătul unei zile de spoit în suspect la cutiile de scri- Constanţa, răspunsul este lene, pe un perete care nu sori. Asta nu-i face în nici limpede: pentru că mai- se poate opune sau fugi. un fel viaţa mai bună. muţele erau deja acolo. Şi Ideile lui sunt luate Destinul babei e să nici n-aveau duşmani na- din reclamele de la bere. moară, iar ea acceptă asta turali. Marele lui avantaj: garda şi nu se mai ocupă cu ab- financiară nu verifică de- solut nimic. Specialistul cât hârtii, nu şi venituri ili- La noi lipsesc cu cite. Acum 30 de mii de desăvârşire babele din Oc- ani, zugravul ar fi fost ucis cident, alea care se duc vo- pe loc, după primul cerb luntare la ONG-uri, sau desenat strâmb în peşteră, merg la mitinguri, când nu la Lascaux. citesc literatură de stânga . Babele noastre doar Baba urbană votează, manâncă mult, bârfesc pe toată lumea şi circulă gratis cu RATB. A lucrat cândva în Manelistul cercetare. Revoluţia l-a prins într-un institut, de- senând la planşetă clădiri urâte, cu speranţa că într-o bună zi va fi lăsat să fie ge- nial. Când a fost lasăt, a continuat să fie el însuşi, Spre deosebire de cu program clar: dimineaţa sora ei de la sat, baba ur- la 8 la serviciu, la 17 aca- bană a văzut multe şi ştie să, la 20 la a doua sticlă. tot. Ahtiată după jocuri po- E rapid, pentru că (Urmare în pag. 33) 32 Almanah

(Urmare din pag. 32) Bogatul euro/oră n-o poate rezolva: Înăuntrul lui sunt o sunt bogaţi cu Mercedes mulţime de bagaje desfă- care suferă că n-au Audi cute şi lăsate aşa, în lipsa R8. Bogatul român are şi o de o nouă destinaţie: litera- altă problemă: nu e bogat tură SF, poeţi optzecişti, decât aici. Când iese din două-trei iubiri, neapărat ţară, e doar ostentativ. consumate la Costineşti, Toţi ăştia au rămas cu Radio Vacanţa undeva, în ţară. Restul au plecat, şi în surdină. Se mişcă greu În ciuda previziuni- nu în concediu. Or mai fi printre ele şi de aia e depri- lor optimiste ale telenove- şi alţi, nu ştiu, e treaba in- mat. lelor, bogaţii nu plâng. Nu stitutelor să ne zică. Ce Speră să vină vre- au de ce, nu au când, nu le vreau eu să vă spun e alt- muri mai bune, dar chiar şi aduce aminte secretara. ceva: Uitaţi-vă la ei şi în- când apar la orizont, speră Cei mai mulţi nu cercaţi apoi să vă închi- că o să-i bată la uşă, să-l ia ştiu că sunt bogaţi, pentru puiţi că, din marfa asta, de mână până în Ger- că nu se mai măsoară în ra- trebuie să facem o naţiune! mania, unde sigur cineva port cu tine, ci în raport cu Iar politicienii, despre care ştie de lucrarea lui de di- alţi bogaţi. Asta aduce cu nu am vorbit, au misiunea plomă, o revoluţie la vre- sine o situaţie pe care nici patriotică să... stingă lumi- mea ei. psihologul plătit cu 200 de na!...

SPOVEDANIA − Niciodată n-am să uit când a venit părintele... De fapt, am avut onoa- Un preot, ieşit la pensie, se rea să fiu primul care s-a spovedit la el... desparte de parohia sa. Enoriaşii, drept mulţumire pentru tot ce făcuse, orga- Criiteriiii etniice nizează o masă de rămas bun şi, ca să fie „tacâmul” complet, invită şi un politi- În timpul războiului din Golf, cian. Dar, ca toţi politicienii, acesta în- un irakian şi un kuweitian stăteau faţă în târzia. Ca să umple timpul, preotul se faţă in tranşee şi se „împuşcau” de zor. adresează celor de faţă: La un moment dat irakianului i se blo- − Când am venind în parohie, chează mitraliera. Nervos, acesta înjură cu ocazia primei spovedanii, mi-am fă- româneşte şi kuweitianul îl întreabă, sur- cut o impresie nu tocmai favorabilă. Tâ- prins: nărul pe care îl spovedeam a mărturisit − Băi, pork de gâine, de unde că a furat un televizor, că le-a luat ştii la tine rumânejte? economiile părinţilor şi le-a pierdut la − Ieu făcut facultate la Ruma- jocuri de noroc şi că bea mult. Am rămas nia, bei! înmărmurit.... Dar, după aceea, am con- − Zeu? Ji eu făcut în Bu- statat că individul acela era doar o ex- gureşti, bolitehnica... Tu unde făcut? cepţie, oamenii locului fiind credincioşi, − Eu făcut medigină la Târgu responsabili şi devotaţi valorilor morale. Murej. Kuweitianul, profitând de impa- În acel moment soseşte politi- sul adversarului, sare din tranşee şi îl cianul, aşa că l-au rugat să ia cuvântul. „ciuruieşte” satisfăcut: Dupa ce s-a scuzat pentru întârziere a în- − Ia glonz, băi ungure neruşi- ceput astfel: nat...

33 Fereastra - 2010

Luciian Mănăiillescu către un alt tărâm. P Cioburi TV Merg printre cioburile zilei, O fiecare reflectând un alt posibil E unghi de vedere, admir nonşalanţa poliţiştilor comunitari care calcă Z fără să le pese pe sticla pisată I din ochii câinilor de aceeaşi rasă, salut statuia revoluţiei fără cap I plasată în centrul Buzăului, mă înghesui printre privirile ţuguiate Indulgenţe ale ţăranilor din piaţă, cumpăr roşii turceşti şi un kilogram De câteva mii de ani istoria lumii de peşte oceanic (e la doi paşi sufocă intimitatea, măsluind oceanul ăsta, îl aud în fiecare dimineaţă catedrale patetice şi silindu-L cum mi se zbate sub tâmplă) pe Dumnezeu să vândă indulgenţe… mă duc la ghişeu să cer o adeverinţă În timp ce până murim o dată de proprietar al singurătăţii mai murim de o mie de ori o iau la stânga pe lângă posterele lăsându-ne trupul candidaţilor de la toate alegerile să care morţii în spate trecute şi viitoare intru către o fericire ipotetică... pe fereastra deschisă a unui televizor (ăia de acolo trăiesc pe planeta Aniversare dezastrelor toţi se pricep Ce să fac eu cu ziua asta toţi întreabă toţi se agită) risipită ani şi ani prin plictisit apăs pe buton şi se face întuneric bordelurile singurătăţii? chiar dacă ştiu că lumina trebuie Cum să-i spun înserării: „Ştii, să o stingă ăla care pleacă ultimul! nu mai pot veni pe malul râului Album pentru că ea nu mai este acolo!” Cum să o pot iubi mai mult Nu-mi mai arăta, Doamne, Decât uitând-o… tot timpul fotografiile astea, cu străinul de tata, cu mama Jumătate de om pierdută sub paloarea retuşului Jumătate de om călare cu toată copilăria mea pândind pe jumătate de iepure schiop cucii din colivia bătrânului fotograf se preface că e bun şi înţelegător şi copiile de hârtie lucioasă şi mai ales fericit… ale fericirii... Numai noaptea, când încearcă să adoarmă, jumătatea de nemurire călăreşte fuga ipocrită

34 Almanah Mihaela DORDEA TTee aaşştteepptt,, DDooaammnnee

Ninge. Ies afară şi mă simt în am şi eu un ungher pentru a putea să punctul de intersecţie a două veşnicii. îmi plec genunchii ca să îţi cer iertare, Una a trecutului, cealaltă a prezentu- să mă sting şi să mă reaprind în Tine, lui. Îmi întind mâinile încet, ca două ca inima mea să bată în ritmurile uni- aripi care se zbat pentru întâiul lor versului? Te-aş aştepta Doamne în a- zbor. Adun în palme primii fulgi de dâncul fiinţei mele, dar acolo e frig şi zăpadă din anul acesta să îi iau cu mi- ceaţă… acolo nu am mai aerisit, din ne. Pe gene strălucesc bobiţe argintii. vremea copilăriei mele… Acolo, Atât de adâncă este noaptea, încât Doamne, nici eu nu am mai fost de un adorm cu mintea şi sufletul către cer, veac... Tu Doamne, îngemănare de tă- unde îngerii pregătesc bradul pentru ceri şi de cuvânt, ai să poposeşti la Crăciun. Dorm cu capul rezemat de mine în casă, să mă ajuţi să scriu o umărul unui cuvânt, cuvânt şoptit, ca- odă închinată iubirii, pe o filă albă, re îmi aduce pe strune de vis poezia. nouă, în cartea universului meu, care Aud departe, la marginea începe azi, odată cu naşterea Ta. universului, cum Pruncul Iisus, nenăs- Atât de mult am fost copil, cut, plânge în scutece de nea, rămas Doamne, şi atât de departe pare să fie acolo să aştepte naşterea sa într-o copilul acela din mine… Şi mi-e atât iesle, în raiul de iarnă şi de lumină. Te de dor de el! Strig către Tine, şi mă aştept, Doamne! Dar nu prea ştiu unde rog. Iar Tu îmi primeşti rugăciunea şi şi cum să Te aştept… Poate, înfiorată dintr-odată, lumina stelei de la răsărit de frigul nopţii geroase, îngenunchind îmi pătrunde în suflet şi mă îndrept cu în faţa unei Biserici? Cu ochii ridicaţi speranţă către ea. Flăcările colorate spre cer într-o pădure de brad, cu mâi- din pomul de Crăciun îmi arată calea nile căuş, potir pentru a-Ţi primi lu- şi miroase a cozonac şi brad şi aud pe mina când vei coborî? Sau poate în la ferestre Leru-i ler şi Dalbe flori… bobul de grâu, să mă fac pâine, trup Ne daţi, ori nu ne daţi…. Şi înţeleg că din trupul Tău, adusă ofrandă pentru este noaptea de ajun şi eu nu i-am iertarea mea? Te-aş aştepta, Doamne, scris încă lui Moş Crăciun … în pântecele mamei, unde aş putea să Te primesc cu sufletul curat, fără de Dragă Moş Crăciun, păcatele lumii care mă ispitesc zi de Îţi las sub bradul împodobit zi… Unde, Doamne, să te aştept, unde să îţi construiesc un locaş în care să (Continuare în pag. 36) 35 Fereastra - 2010

(Urmare din pag. 35) Lumiină de zăpadă o scrisoare, ca atunci cand eram mică. Mai ştii? Cântau cocoşii. Mă rugam, Poate ar trebui să îţi poves- fără vorbe să se lumineze. Făceam tesc despre mine. Despre cum au tre- arici sub plapumă până când veneau cut anii aceştia, mulţi sau puţini, cine ceilalţi să mă ia. Traista pentru „da- mai ştie? de când ţi-am scris ultima ruri” îmi atârna până dinjos de ge- epistolă. Despre visele mele, împlinite nunchi. Treceam unii pe lângă alţii unele, pierdute altele, unele abia năs- ca pisicile, alergând să fim primii co- cute... lindători ai satului. Geamurile case- Dar tu ştii totul despre fetiţa lor care ne primeau abia dacă strecu- care îţi scria versuri stângace, dar pli- rau afară câte o geană de lumină: ne de iubire, alcătuite special pentru – Primiţi? tine. A trecut mult timp de atunci. – Ia ziceţi, mă! Să vă văd! - După atâţi ani, te rog, ca dar ne răspundea câte o voce mai hâtră de Crăciun, să aduci bucurie în suflete de dincolo de uşă. Trebuia să spu- tuturor. Bunătate, frumuseţe şi mai nem ai cui suntem, apoi îngânam trei ales iubire. Adu-le, Moşule, minunea - patru vorbe şi… „La anu’ şi la primei ninsori şi jocul bulgărilor de mulţi ani!” Uşor - uşor traista se um- zăpadă. Şi mai adu-le, ştiu că ai în sa- plea de cât băgam în ea. cul tău, speranţa! E acea pulbere de Veneam acasă spre miezul stele care rămâne la fundul sacului. E zilei, ca de la Plevna: rebegiţi, sleiţi destulă pentru toata lumea. de puteri, cu gurile strâmbe de frig şi Îţi mulţumesc, Moş Crăciun, cu umerii lăsaţi sub povara “colin- şi dacă, cumva, vei ajunge şi la mine deţilor”. Când intram în casă parcă lasă-ţi renii să se odihnească la fereas- ajungeam în rai. Căldura sobei ne tra mea, iar tu intra în casă. Pe uşă, nu transforma obrajii în trandafiri roşii. pe horn, că stau la bloc. Vom cânta Răsturnam agoniseala pe paturi, apoi colinde, vom bea vin fiert, îţi fac şi o număram care cu ce ne alesesem.. cafea fierbinte, aromată şi cu multă Crăciunul era ca un mister. frişcă. Şi apoi ne vom aşeza la Fericirea noastră de copii se agăţa picioarele bradului cu cozonac cald si mai întâi de bradul împodobit pe fu- clopoţei în suflet, iar tu ai să-mi spui riş de părinţi, apoi de aburul înmi- poveşti... Mi-e dor de poveşti, resmat al cozonacului. Toate casele Moşule.... miroseau a sărbătoare... Ninge încă peste amintirile mele. Şi mâine va fi o zi. Apoi alta şi alta. Noi nu vom mai fi, alţii nu mai sunt, peste toate însă va exista, cât va fi lumea, lumina de zăpadă a colin- delor. C. Diaconu

36 Almanah DDee rrââssuull lluummiiii Cel mai deştept preşedinte − Aşa, şi? − Şi mă ia la întrebări. Eu ca- Un avion este pe cale să se să, nevastă-mea casă, copiii casă… prăbuşească. La bord sunt cinci pasa- Ă? Ce le răspund? geri dar numai patru paraşute. Primul Şi Melcul, nemaiaşteptând pasager spune: răspuns, o rupe din nou la fugă. − Mă numesc Ronaldo, şi Stă Ursul şi se gândeşte. Şi o sunt cel mai bun fotbalist din lume. ia şi el la fugă, mai abitir decât Mel- Suporterii au nevoie de mine şi nu pot cul. Se întâlneşte cu Vulpea (sau ori- să-i dezamăgeasc. cine altcineva asemănător). Apucă prima paraşută şi sare − Da de ce fugi tu aşa, măi din avion. Al doilea pasager, spune: Ursule?, îl întreabăVulpea . − Sunt Stephen Hawking şi − Vine D.N.A.-ul şi mă în- lucrez, ca om de ştiinţă, la teoria uni- treabă; eu blană, nevastă-mea blană, ficată a universului. Omenirea ar copiii blană… De unde? pierde imens dacă nu mi-aş duce lu- Şi porneşte iar în fugă, de ai crarea la capăt. Aşa că... fi zis că vrea să-l ajungă pe Melc. Se Ia paraşuta şi sare. Al treilea gândeşte Vulpea şi o rupe şi ea la fu- pasager spune: gă. O opreşte Maimuţoiul. − Sunt George W. Bush, cel − Da de ce fugi tu aşa, măi mai deştept preşedinte pe care l-a avut cumătră? America şi nu pot să las secretele pe − N-auzişi? Vine D.N.A.-ul. care le deţin la în voia hazardului. Şi dacă mă întreabă despre găinării, ce Bush apucă paraşuta şi sare le răspund? din avion. Al patrulea pasager, Papa Stă şi Maimuţoiul şi cugetă de la Roma, se adresează celui de al adânc un timp. Apoi porneşte, la rân- cincilea, un băieţel de vîrstă şcolară: du-i, într-o fugă şi mai nebună. Şi − Sunt bătrîn. Mi-am trăit fuge, şi fuge, şi fuge… Dar, la un viaţa întru bunătate aşa cum un preot moment dat, se opreşte. trebuie s-o facă, şi-ţi las ţie ultima pa- − Adică, ia stai aşa, dom’le. raşută: ai întreaga viaţă înainte. La Ce dacă vine D.N.A.-ul? Io-s în fun- care băieţelul îi răspunde: du’ gol, nevastă-mea-i în fundu’ gol, − Nu te îngrijora, bătrîne… copiii… nu mai vorbim. Aşa că… Ă? Amîndoi avem cîte o paraşută: cel mai deştept preşedinte pe care l-a avut America mi-a luat ghiozdanul... Vine D.N.A.-ul Nu de mult, Melcul alerga nebuneşte pe cărare. La un moment dat, se întâlneşte cu Ursul. − Încotro alergi, măi Melcule? − Cum încotro? N-ai auzit? Vine D.N.A.-ul. 37 Fereastra - 2010 Aida HANCER LLeeuucceemmiiee îînn llaannuull ddee mmaaccii

poema puşcăriaşului tot ce lipseşte aşa cum mie îmi lipseşte soarele care vouă unde dumnezeu au pus soarele vi se toarnă pe gât nu mai înjuraţi astăzi sunt fericit am divorţat în sfârşit alcoolismul fătului patul meu biblioteca mea lui ion mureşan în care îmi închid uneori mâinile criminale sau sufletul biblioteca în polonia au fost recrutaţi copii în care EU intru cu picioarele cu alcoolemie moleculele trecuseră mă spăl în ea ca-ntr-o cadă de senzaţie de placentă iată uşile sunt încuiate fiecare strop din acea băutură dar eu alerg în sus de-a lungul desena un unghi şi toate ar fi conturat gratiilor şi îmi înmoi degetele steaua lui norocoasă totuşi apoi cobor după ce drumul picăturii s-a încheiat după ce aerul amniotic a unit fratele meu e deţinut punct cu punct stare cu stare într-o închisoare străină abia atunci s-a terminat vorbeşte engleza citeşte pe whitman moartea placentară s-a întrupat când are ţigări şi-şi vede într-o figurină de carne copiii crescând în poalele lumii noi care nu cere niciodată nimic mama noastră l-a născut pe el în locul de unde lumina ţâşneşte cu urlet femeia care nu ştie să scrie pe-atunci eu eram deja un fum fericit cum ştie să nască a scris poemul tulburării fiecare să-şi ţină lanţul în jurul a lăsat fătului ei o gură de ţuică propriilor picioare vom face şi stele pe cer ca şi cum ar fi putut mai mult loc aici aerului de-afară copilul atinge stelele cu umbrela să ne ascuţim creierele iată dumnezeu mi-a făcut o gaură în ceafă în polonia nimeni nu se mai naşte şi de acolo vor curge lapte şi miere cu suflet curat e şi acela pentru deţinuţii cu ochii miraţi un fel de venă plin de fluidele altora şi cinstiţi de afară adică pot să-mi las zdrenţele la garderobă fără să mi le fure colegii mei fraţii mei în uniforme de pâine furată avem cu toţii nevoie alcoolul e o forma de viaţă prenatală în noi creşte un raft pentru lucruri fătul e forma princeps a beţiei furate totul e să aduci în tine (Continuare în pag.39) 38 Almanah

leucemie în lanul de maci tâmpla ai putea să îţi gâdili tâmpla până la provocare şi să nu-i dai pistolul să vezi cum tremură cum se zbate pe sub fire de păr plantate intenţionat în pielea cea mai subţire sub care se ascunde cel mai greu creier o tâmplă care zvâcneşte (Urmare din pag. 37) o poezie care se suceşte nu-i nimeni să înregistreze răsucirile ca un cearşaf plin de apă toţi dorm şi somnul lor le udă frunţile ai putea să îi juri că şi frunţile lucesc vulgar dacă îi vei săruta buzele cu pistolul te plimbi cu lanterna printre paturi tâmplei tale dar dacă te plimbi cu lanterna ce înseamnă că nu-i lună deloc că în următorul moment lumina şi cerul e ca o cârpă boţită se va îngălbeni azvârlită pe-un parchet lucios ca în interiorul unui bostan vara pentru care pronto antistatic nu poate să doară atunci când e ca ploaia care destinde ţi se ia respiraţia pentru că iarba fierbinte respiraţia nu face parte din tine e organul comun noaptea iarba tremură ca un păr care se trudeşte să apară la 14 ani dar tu îţi iubeşti tâmpla după ce a atins toate braţele inima capului care bate a mortăciune după ce s-a furişat pe la duşuri întreţinută şi-a bijuterii iar acum tremură a împlinire ca o mână căreia i se întinde pistolul dar degetele i se taie cu lama de frică dar împlinirea e mai mult doar durerea nu trebuie decât o burtă care creşte să aibă culoare doar formă se înalţă cu mişcări scurte şi acoperă şi urli într-o pungă de hârtie noapte de noapte căsniciile ca în biserică probabil mai mult decât cafeaua claxoanele par să se roage îmi cere lumea o burtă cu viaţă afară numai punga e plină de mizerie am să înghit gâze plămânii numai au decât putere şi să foşnească am să mă umplu de zburători intri cu totul în punga de hârtie ca într-o capelă din curtea spitalului 9 nu-i nimeni să mă trezescă şi după ce se va stinge lanterna linişteşte-te aceasta este un conflict vom da fuga şi vom şi poate deveni face leucemie în lanul de maci (Continuare în pag. 40) 39 Fereastra - 2010

(Urmare din pag. 39) calitatea de armă a furculiţei le tien est le mien again şi mai ales foamea cuţitului mă întorc obosită din mijlocul lor măcar să fi avut mirosul tău cum dimineaţa se apleacă liniştită în nările câinelui peste balustrada de la parter să se facă ploaie parfumul de piele un soare mort pregătit să învie să ne umple de mişcări lipicioase răceşte şi mai mult aerul în seara asta stelele-s unsuroase noi încadrăm frumos şi parcă se îmbrâncesc splaiul independenţei de ciuda neoanelor apa ne refuză imaginile ni le întoarce noi cei din râu suntem noi cei fără dragoste mănâncă în linişte cei pe stradă nepotriviţi pielea plină de aluniţe a prietenilor eu pipăi doar o singură bătătură soarele caută o palmă în care a mamei mele să scuipe aur dar noi avem şi ceva se hurducă pumnii strânşi înăuntru şi înafară nu e nevoie să fumezi aceste ei sărută lingurile de apoi fabrici din pieptul tău şi le înfig în gât noroc! se odihnesc acum spun pentru că am înghiţit învelite, ca pentru nuntă pietrele care cresc în cer într-o mantie roşie care uciseseră cu mine lei nimic uman se pogoară peste noi ne ia în braţe îşi înfige dacă ar trebui să ameninţ degetul rece între tâmpla mea cu sinuciderea pentru ca ei să vină şi le tien est le mien again dacă ar trebui să cobor în staţia şi tâmpla ta de tramvai cu nume ridicol dar eşti fratele meu siamez şi-apoi să merg cu teamă şi dâmboviţa e limba mea care pe serpentină şi în curbele se plimbă liniştită cele mai periculoase nu m-aş teme pe tâmpla oraşului bucureşti dacă ar trebui să înşel aş face-o dimineaţa cu prospeţime aş înşela numai ochiul pietrele care cresc în cer şi pe acela cu prudenţă numai pe ei să-i am sub ochi mergeam ca abia azvârlită ca nişte ceainice aliniate şi aburind dintr-o bucătărie pe stradă în care torni şi care se varsă în o singură stare se culcă cupe mai mici alături de o singură idee este femeia unui singur bărbat aş strânge timpul de gâtul lui subţire şi bărbatul unei singure arme timpul să facă paşi dintre noi există şi prietenii mai frumoase îmi rămăsese în mâna dreaptă (Continuare în pag. 41)

40 Almanah

(Urmare din pag. 40) sub limbă plăcerea cum sunt şi răni mai deschise şi mai noi ca să taci trei caractere ca trei guri şi pe Dumnezeu să-l doară ale aceluiaşi vulcan lavă apă şi lapte ca să taci şi pe Dumnezeu să-l doară turnate pe gât poeziei să ţii în gură cuburi de sare turnate în cap poeziei ca şi cum ai muri cât de mare este răbdarea ei şi n-ai vrea să fii pământ faţă de noi ci o bucata de munte din ţara ta fiindcă tu de fapt n-ai vrut niciodată dacă ar trebui să ameninţ să ieşi un metru de respiraţie cu sinuciderea aş putea să dintr-un imperiu de carne ridic steagul cărnii mele să-l flutur şi n-ai vrut să schimbi cu ceilalţi ca un fluture deasupra voastră decât cuvinte frumoase dar eşti prin singurătatea ta soarele în lighean o bestie certată cu singurătatea nimeni nu îşi apasă mâna pe mâna ta eşti prin lipsă de adevăr şi totuşi ai cuvinte de dezlegat singurul trup primitiv nu rabzi nici un sunet în gât şi-n burtă răsucind pe degete veşnicia deşi totul trebuie să ajungă dincolo dar vei creşte şi soarele trebuie să ajungă pe gura ta se vor aşeza cu întuneric în ligheanul tău la mare cinste câteva galaxii pline de sânge dimineaţa când te trezeşti n-o să ai dragoste doar oase lungi să te comporţi ca un organ ca nişte clopote pentru vite singur să te luminezi să te hrăneşti vorbind din dreptul inimii tale şi să te înmulţeşti o să ai nevoie de un loc ca al meu să pui buzele pe o rană s-o săruţi în tine ca pe o femeie pe care ai vrea unde să poţi să te rogi cu pieptul s-o iei de nevastă înfăşurat în medalii soarele stă pe vine în faţa ta eşti important pentru zăpada din tine te mişti mecanic ca un bolnav când îşi bea paharul cu apă la reanimare şi urinează şi plânge în acelaşi loc dar tu desparţi şi lucrurile încarnate şi lucrurile încarnate îţi sunt recunoscătoare cred că e clar lumea-i unghia pe care o smulgi din tine cu gheara degeaba te mişti ai căluşul în gură

41 Fereastra - 2010

Prof. Ion NISTOR Menzilhaneaua

Dl. prof. Ion Nistor s-a stins din viaţă în cenuşiul feb- ruarie de la începutul acestui an. Terminase o lucrare monografică despre Mizil, de 500 de pagini, şi făcea corecturile, în vederea publicării. Din păcate „timpul nu a mai avut răbdare”. În cele ce urmează, inserăm, în semn de omagiu, un mic fragment din lucrarea semnată de regretatul profesor. (Pag. 42 - 45)

rumul care lega Ploieştiul de Târgul de mai târziu, a cărei Buzău trecea pe sub dealuri. denumire şi-o datoreşte staţiei de poş- DDistanţa fiind mare, se impu- tă, („menzil” însemna „poştă” în lim- nea ca, din loc în loc, să existe un po- ba turcă), s-a dezvoltat, având drept pas pentru schimbul cailor de poştă, al nucleu staţia de mai sus. Nu de la în- surugiilor, cât şi o scurtă odihnă pen- ceput. Instalarea unei staţii de poştă tru călători. Distanţa între staţii era într-un sat sau în apropierea lui însem- cam de 20 km şi era parcursă într-un na mari greutăţi pentru comunitate, ritm susţinut (pe aruncate), în galop. deoarece trebuia să contribuie la fun- Caii oboseau repede nu numai din ca- cţionarea ei, asigurând surugii, caii uza alergării dar şi a faptului că dru- pentru căruţele de poştă, nutreţul. Din murile erau neamenajate, naturale, bă- cauza prea deselor rechiziţii şi a obli- tătorite prin mersul cailor şi căruţelor gaţiilor mari la care era supuşi, lo- – aşa cum sunt drumurile de ţară în cuitorii satelor încep să părăsească pă- prezent. Deci pentru a avea un randa- mânturile respective, ducându-se cât ment cât mai mare se impunea schim- mai departe de drumul poştei. Aşa se barea cailor când aceştia oboseau, fapt explică de ce majoritatea drumurilor ce a dus la înfiinţarea staţiilor de poştă de poştă treceau mai ales prin regiuni – menzilhanale. puţin locuite. (Al.Cebuc, C .Mocanu: Un asemenea releu de poştă, Din istoria transporturilor de călă- dotat cu clădiri şi acareturi, va lua fi- tori în România, Buc. Edit. „Ştiinţi- inţă la circa 1 km sud de actualul car- fiică”, 1967, pag. 50 - 51) tier Fefelei. Datorită situaţiei descrise mai sus, domnitorii renunţă la caii de olac (caii de poştă) trecând întreţine- rea serviciului de poştă pe seama sta- tului. Această reorganizare a poştelor a fost făcută în octombrie 1795 de Al. Ipsilanti. În fruntea fiecărei menzil- hanale era un căpitan de poştă ajutat de un număr de păzitori (cei care a- veau în grijă caii când erau trimişi la 42 Almanah

păscut, surugii ce mâ- două porţi. nau trăsura („doi suru- Dintre construcţiile de pe gii flăcăiandri, cu mi- fosta menzilhanea a Mizilului, astăzi ntene numai găitane, se mai păstrează doar puţul poştei fo- cu căciulă moţată de losit pentru adăpatul cailor, de unde oaie p-o ureche, cu locuitorii de pe strada Griviţa conti- mâneci albe, largi şi nuă să se aprovizioneze cu apă; cei suflecate, îi mânau din mai bătrâni continuă să îl plaseze în călări”), bicigaşi - cei care mânau caii „mahalaua Poştei” şi să-l numească în cu biciul, rotari cei care făceau căruţe, continuare „puţul bicigaşilor şi suru- roţi, etc. („pe la jumătatea drumului, giilor”. venea rotarul poştei călare, aducând Diligenţa care pleca de la un drug de lemn în spinare”) şi dârva- Buzău spre Ploieşti parcurgea drumul ri - ţigani folosiţi la tot felul de munci, pe sub dealuri care era marcat cu cruci în special la căratul lemnelor. (Opera de piatră. De la Buzău prima staţie de citată, pag. 51-52). poştă era la Pietroasele. (Drumul lea- O nouă organizare a poştelor gă şi astăzi localităţile Breaza, Vis- o face Moruzi. El stabileşte în 1796 peşti, Năeni, Tohani), ca apoi, după un un anumit timp orar în care trebuia trăsnet de bici, caii să se avântă în ga- parcursă distanţa în 13 ore, iar în con- lopul mare, scuturând capetele şi ha- tinuare până la Buzău în 5 ore. (Opera murile sub influenţa aţâţătoare a su- citată, pag.59) Se pare că poşta noas- rugiilor. tră era cea mai rapidă din Europa; u- „Surugiul ţinând hăţurile în- neori din pricina rapidităţii, căruţele tr-o mână, iar în cealaltă biciul, mai se stricau pe drum şi mai totdeauna trăsneşte o dată şi în galop se apropie pasagerii ajungeau frânţi de oboseală de câteva căruţe împrăştiate pe cele şi ameţiţi de zdruncinături. două părţi ale drumului Fefeleiului în Constantin N. Minescu în timp ce cornul străjei anunţă intrarea Istoria poştelor române precizează în Menzil. Călătorul este informat că că staţia de poştă, pentru buna fun- este loc de popas. În timp ce se odih- cţionare, cuprindea o serie de depen- neşte, mănâncă ceva şi bea o oală cu dinţe: o casă de obicei cu două odăi, vin reconfortant - rod al sărutului soa- destinată căpitanului poştei şi călăto- relui de pe acest pământ; se schimbă rilor înoptaţi; un grajd pentru caii ne- caii, căruţa, surugii. Se dau pachetele cesari poştei cu pod pentru nutreţ şi şi corespondenţa. Aceste lucruri se fac un puţ; trei bordeie încăpătoare, cu destul de repede - maximum 15 mi- vatră, dintre care două pentru surugii nute, cornul sună plecarea, de astă da- şi unul pentru rotarii şi dârvarii staţiei; tă cu altă căruţă, alţi cai şi alţi surugii. un şopron sub care lucrau rotarii; o Surugiii se urcă, grăjdarii ridică pă- jicniţă încăpătoare pentru ovăzul ne- turile de pe cai; după ce călătorul dă- cesar cailor; un obor cu grajd cuprin- dea semnalul că este gata, surugiul zând fânul. Totul era înconjurat cu scoate mai întâi un ţipăt ascuţit însoţit gard iar pentru intrări şi ieşiri erau de îndemnul: La drum!. La trosnetul

43 Fereastra - 2010 scurt şi ascuţit al biciului caii pornesc Poterăşenii aveau misiunea în galop şi trag după ei căruţa cu tot ce de a însoţi caravana şi a asigura paza este în ea, ca şi cum ar fi ca fulgul de transporturilor. Erau înarmaţi cu puşti, uşoară până la staţia următoare. ghioage, măciuci, topoare, etc. Locu- Date foarte interesante des- iau pe străzile Tudor Vladimirescu, pre mezilhanea ne-a lăsat Spirea V. Victoriei, etc. Dintre familiile de Anastasiu fost primar al Mizilului: poterăşeni amintim: Ciuciu, Stavru, „…popasul ridicat în pădu- Samoilă, Bitoancă, Caiopol, Elisei, rea Vlăsia avea un vecin în alt luminiş Mihalis, Serdici, Costea, Ianache, al pădurii, o aşezare mult mai veche ş.a. (Dosar 4, pag. 14 bis, Muz. Ist. cu numele Esteu formată din două că- Ploieşti) tune: poteraşi şi pahonţi, după ocu- „Se forma un convoi de că- paţiile locuitorilor” (Dosar 2, pag. 2, ruţe - scrie Spirea Atanasiu - pentru a Muzeul de Istorie Ploieşti). Pahonţii se ajuta reciproc. Drumul dura mult locuiau în Esteu - astăzi străzile G. pentru că erau multe pericole ascunse Ranetti şi Spitalului şi aveau maha- de pădure iar drumurile erau foarte laua condusă de un ceauş; ei asigurau proaste - şleauri, din pământ bătăto- transportul cu căruţa - deci erau că- rit… după vânzarea mărfurilor se în- ruţaşi. Aveau gospodării mai întinse şi cărcau căruţele cu alte mărfuri nece- mai bogate şi erau socotiţi mai sclipi- sare traiului de muntean… mult timp tori, mai inteligenţi faţă de poterăşeni. ei au făcut drumul muntenilor spre Atât starostele de pahonţi cât şi cel de câmp, se numea al sării, al oilor dar poteraşi ştiau carte, dar nu încheiau şi al lânii… ei duceau în câmp sare, zapisul de angajare pentru transport fructe, vinuri, ţuică şi luau cereale” fără ceauşul de poteraşi. Dintre fa- Dascălul Anghel Stoenescu, miliile de pahonţi amintim: Pahonţu, despre care Spirea Anastasiu avea o Buga, Moraru, Scarlat, etc., pentru părere exagerat de bună, a tradus din- perioada până la 1870. tre documentele puse la dispoziţie de După apariţia C.F.R.-ului pa- Florina Tocilescu căsătorită cu honţii devin în mare măsură birjari, Plutar Mareş, o poezioară scrisă în asigurând transportul călătorilor spre chirilică care explică drumul delenilor gară şi invers, pentru că staţia C.F.R. a spre Bărăgan: „ - Lelişoară de la mun- fost construită departe de centru mi- te / Numai-n fustă şi papuci / Cu dă- zilenii neuitând incendiul din 1866”. sagii în spinaren / Nu cumva la târg te (dosar 5, pag.7, Muz. Ist. Ploieşti) duci? / - Cobor bade-n Fefelei / Ca să cumpăr un tartan / Iar în zorii zilei, mâine / O pornesc spre Bărăgan.” (Dosar 3, f. 3, Muz. Ist. Ploieşti) Diligenţele soseau câte 1-2 pe zi. Călătorii aşteptau în baracă sau în birturile deschise în jurul popasu- lui. Poşta sosea în marşurile rapso- zilor. Primirea şi plecarea diligenţei

44 Almanah era la cheremul căpitanului de poştă. jelor. Cei doi reprezentanţi ai poter- El putea face crestături la urechile aşilor şi pahonţilor – ambii ştiutori de surugiilor care întârzia din cauza be- carte – încheiau un fel de contract ţiei căci miroase a alcool… în jurul pentru câte un transport de mărfuri staţiei încep să se construiască câte o care era contrasemnat de un grămătic locuinţă. Aşa a apărut aşezarea bici- al timpului. Această cruce are peste gaşilor de pe menzilurile poştei. două secole; a fost ridicată în maha- Într-un mod neaşteptat de laua poteraşilor şi pahonţilor, în drep- rapid popasul devine o localitate care tul unei fântâni cu colac de piatră. se va transforma în târg până la 1880. Dacă cele două părţi nu ştiau carte, în A stagnat pentru că Fefeleiul încă de- lipsa grămăticilor se cresta pe răboj. ţinea monopolul desfacerii produselor Cei ce făceau învoiala, în faţa crucii de vin, alcool, carne, pâine, tutun şi de piatră rosteau o formulă de jură- alte articole; vinurile din zonă şi rap- mânt cu răbojul în mână zicând: „Aşa sozii făceau ravagii printre călători. să mă usuc ca el (ca răbojul) de nu mă „Ora plecării era respectată cu stric- voi ţine de cuvânt”. Dintre grămăticii teţe. Cei care scăpau diligenţa nu se de la această cruce îi amintim pe supărau căci viaţa era destul de dulce Hristache Molăndrescu devenit apoi şi frumoasă.” (Dosar 4, f. 14, Muz. avocat, preotul Urse Pogonaru de la Ist. Ploieşti). biserica Adormirea Maicii Domnului, Şi azi există pe strada Tudor protopopul Protonotariu; ultimul ce a Vladimirescu (în spatele fostei pes- funcţionat mai mult a fost grămăticul cării) o cruce de piatră cunoscută sub Anghel Stoenescu - zis Slivneanul numele de crucea zapiselor şi răboa- care a trăit 96 de ani. Mă pregătesc de flori şi iarbă În octombrie 2008, fiind invitat la Concursul Naţional de Literatură „Agatha Grigorescu Bacovia”, Grigore Vieru a evadat dintr-un spital şi spiritul lui nobil a lăcrimat atunci printre aplauzele spectatorilor. Spunea cu acea ocazie, copleşindu-ne: „Iubiţi fraţi! Sunt pentru a treia oară la Mizil şi am îndrăgit acest oraş şi această lume…” Şi mai de- parte: „Eu sunt născut într-un sat aflat lângă Miorcanii marelui Ion Pillat, pe malul drept al Prutului. După ce s-au distrus bisericile şi mănăstirile de la noi, transformate fiind în spitale de boli venerice, în spitale de tuberculoşi sau în puşcării, maica, femeie profund reli- gioasă, în taină, în noaptea Învierii, voia să sfinţească pasca. Şi atunci aştepta zvonul clopotelor din biserica de pe malul celălalt şi atunci sfinţea ouăle şi pasca… Este păcat să uitaţi aceste lucruri, care se întâmplă acolo, unde am pătimit şi pătimesc şi astăzi... Dar, parcă şi de Unire mi-e teamă, când văd că unii îl batjocoresc pe Eminescu în ţara lui“. La 16 ianuarie 2009, un accident stupid avea să deturneze destinul poetului, care se stingea din viaţă, două zile mai târziu, la Spitalul de Urgenţe din Chişinău. În urma sa foşnetul de cuvinte a devenit eternitate: „IEşti trist, te pregăteşti de iarnă? / Iubita parcă mă întreabă, / Iar eu, senin, răspundu-i parcă: / Mă pregătesc de flori şi iarbă”. Emil Proşcan

45 Fereastra - 2010

Nagata Kôi Tsuda Kiyoko * * Pruni precum neaua - Nici sângele nu-i Simţi cum se prăbuşeşte Gros ca apa ce leagă Tot universul. Şesuri de orez. Usuda Arô * Traducere:: Ard azalee - Yoshimura Ikuyo Ion ROŞIORU Tot ceea ce trăieşte * Merge spre moarte. Ascult amintiri TEMA Despre războiul gătat. PRIMĂVERII Mizuhara Shûôshi Îmi coc o pizza. * Ozawa Minoru Stele pe piscuri - Tagawa Hiyoshi * Satul cu viermi de mătase * Morman de cristal - Doarme-n linişte. Arbust de decor - Primăvara-şi arată Atâţia ani spulberaţi Primele semne. Katô Shûson Ca de un fulger. * Hoshinaga Fumio Plesnele ploii - Saitô Sanki * Un motan înaintând * Mânere-n metrou. Cu puiul în gură. Foarte liniştit Zombii lunii aprilie * În noaptea care tună. Se prind de ele. Priviţi fulgerul O, ascensorul. În ochii fazanului Ishida Hakyô Vândut de stăpân. Ishihara Yakka * * Ninge pe bujori - TEMA VERII Pământ al bombei - Noaptea iscase parfumul Terayama Shûji În ceţurile fierbinţi Soţiei mele. Copilul s-a dus. * Hirahata Scitô Seceriş de grâu - Suzuki Shin’Ichi Tremur la amintirea * * Urbei în flăcări. Chiar după gratii Am privit cerul. Te poţi amuza făcând * Ploaia mi-a umplut gura - Băşici de săpun. Paing al nopţii - Bombă, la mulţi ani! Un adolescent tăcut Ascute-un cuţit. (Continuare în pag.47) 46 Almanah Kaneko Tôta Yamaguchi Seishi TEMA IERNII * * Ce e să respiri? Ele şterg pe loc Sumitaku Kenshin S-aspiri toate vocile Urmele paşilor mei - * De greieri seara. Valuri de toamnă. E iarnă din nou - Vizitatorii rostesc Susuki Masajo Vorbe-ngheţate. * * Îmi înfig lama Mulţi ani fericiţi! Cuţitului în piersici Doar televiziunea Precum în carne. Îmi face urări. TEMA Ishida Hakyô Mitsuhashi Tashio TOAMNEI * Pe dincolo de Doar ei sunt tineri, Mayyuzumi Shû Albastrul zorelelor Prietenii morţi în război - Trec zile şi luni. Vai, stalactite. * În frigul din zori, Katô Shûson Katsura Nobuko Fiica mea mă urmează. * * O duc de mână Vânt autumnal - Nea la fereastră - Nakara Michio Din ce vede cocoşul O doamnă-n baia caldă Eu nu ştiu nimic. Plină de spumă. * Apus de toamnă - Koga Mariko Takano Sujû Sticlele goale, abil * * Strânse la un loc. Orez cu ciuperci - Cu greu o întorc - Mizuhara Shûôshi Rămâne doar porţia Buturuga enormă Mamei defuncte. Arde în vatră. * Foşnetul ceţii - Usami Gyomoku Yagi Mikajo Imposibil de pătruns * Între mesteceni. * Pe la prânz, toamna, Duse la altar Calmi, paşii albinelor De ziua Fetiţelor, În stupi se aud. Păpuşile plâng. Takahama Kyoshi Takada Masako * * Podidit de plâns: Dincolo de lac Privesc roşul fără fond De-o sută opt ori bate Al arţarilor. Un clopot: An Nou.

47 Fereastra - 2010

Emil ILIESCU MMAAVVRROOŞŞIINN

(Pag. 48 - 57) erghei Alexeevici Mavroşin nu era un personaj prea iubit în urbea Pecerska. Funcţionar mărunt Sde bancă, locuia cu chirie într-o cămăruţă sără- căcioasă de la marginea orăşelului de provincie, semn că modestul său salariu nu-i permitea luxul de a avea o casă numai a lui. I se dusese vestea că lua cu împrumut, fără să mai dea înapoi. Că deseori te po- meneai cu el la masa ta în vreo crâşmă, aşezându-se tacticos sub pretextul că vrea să te întrebe ceva con- fidenţial. Îşi holba preţ de câteva clipe privirea în far- furia ta, încât până la urmă te milostiveai şi îi co- mandai şi lui ceva. Dar niciodată nu mânca ceea ce îi era oferit, acolo, la masă. Ruga ospătarul să pună mi- lostenia într-un şerveţel pentru mai târziu, acasă. Ori de câte ori se organizau baluri de caritate sau vreun Meccena al urbei îşi deschidea larg uşile stabilimentului său celor nevoiaşi, era şi el prezent. Lumea îl privea cu compasiune uneori, când îl vedea cum înfun- da pe furiş în buzunarele fără fund ale redingotei spălăcite bunătăţile de pe me- sele opulente.. Dar nimeni nu i-a atras vreodată atenţia, căci era un om pe care nu te puteai supăra. Ochii lui albaştri, părul blond revărsat pe spatele-i ciolănos îi făcuseră pe mulţi să se întrebe ce corabie de vikingi, alunecând pe marele lac ce se întindea de-a lungul urbei, se oprise şi-l debarcase acolo pe Mavroşin cine ştie la care ceas al istoriei. Avea o voce blândă, ai fi zis că se ruga tot timpul de cel care-l asculta. Mişcări domoale, uneori stângace, mai ales în preajma femeilor, şi întotdeauna o vorbă bună pentru fiecare. Era însă îndrăgostit. Iremediabil! De Sonia Feedorovna Tomkin, soţia judecătorului public. De o femeie la picioarele căreia stăteau jumătate din băr- baţii urbei, recunoscută pentru frumuseţea sa angelică. Răscolise în Mavroşin firava sămânţă de poet, acesta compunându-i fel de fel de poeme, citite doar în secret însă, bunului său prieten, Goleped Stepanovici, învăţătorul urbei.. Şi în noaptea aceea Mavroşin ştia că va fi fericit. Fusese invitat în casa lui Tomkin şi bunăstarea de pe mesele acestuia îi dădeau convingerea că nu numai lui îi va fi bine, ci şi motanului său, Cioşka, cel care-l aştepta cuminte pe pervazul micuţei sale camere în fiecare seară. Era un eveniment deosebit, nu atât prin faptul că se va putea întreţine cu persoanele influente ale urbei, ci pentru că o va vedea de aproape, poate o va şi atinge pe Sonia Feedorovna, îngerul vieţii lui. Căutase pe la prieteni ceva

48 Almanah haine de împrumut, care să-l scoată din mizeria şi anonimatul pe care îm- brăcămintea lui spălăcită i le ofereau zi de zi. Găsise la Arkadie Petrov, con- ţopist ca şi el la bancă, o redingotă mai acătării, căreia îi prinsese la rever un boboc de trandafir, smuls pe furiş din ghivecele frumos aranjate pe holul de la intrarea proprietarului său. De la Goloped Stepanovici împrumutase o pereche de pantaloni, cu o croială dreaptă şi sobră, potrivită pentru evenimentul mon- den la care abia aştepta să ajungă. Mai luase de la un coleg de la bancă o căciu- lă din blană de iepure, care însă era cam mică şi îi stătea caraghios pe creştet. Dar îşi spusese că o va scoate de pe cap la intrare şi totul va fi bine. Înfundă în buzunarele largi ale redingotei două pungi mari pentru a lua în ele ceva de-ale gurii. Îmbrăcă mantaua-i ponosită, ce purta pe ea semnele unor vremi de mult apuse, singura care-l evidenţia, din păcate negativ, în sortimentul variat de hai- ne pe care îl afişau zi de zi ceilalţi colegi de breslă. Când intră în casa judecătorului, ochii săi căutară să localizeze silue- ta fiinţei pe care o idlolatriza, deşi ştia din prieteni că judecătorul este un om deosebit de gelos. Piotr Sergheievici Tomkin era cu mult mai în vârstă decât consoarta sa. Un bărbat dur, aspru cu cei din jur, de multe ori arogant cu toată lumea, convins că datorită funcţiei sale publice el împarte binele şi răul, drep- tatea şi injustiţia, adevărul şi minciuna, după bunu-i plac. În schimb, Sonia Feedorovna era o femeie după care ai fi zis că se rotea şi soarele, atât era de plăcută la vorbă şi înfăţişare. Ajunsese la urechile ei printr-o prietenă nedes- părţită, Maşa Iliuhin, faptul că umilul funcţionar bancar, vikingul Mavroşin, o plăcea. Că îi compusese poeme sfâşietoare. Inima Soniei tresărea, ori de câte ori un bărbat îi făcea un compliment, sau o invita la dans, făcând-o să simtă că are pentru ce trăi. Mariajul ei cu Tomkin era un calvar nesfârşit de dimineaţa până seara din cauza geloziei sale feroce. Aşa că orice petrecere dată în casa lor o scotea din amorţeala perpetuă şi o transforma într-o floare îmbietoare, par- fumată de tainele trupului ei armonios de antic. Nu-i displăcea, ca de altfel nici unei alte femei, faptul că era adorată pe ascuns de alţi bărbaţi, ca de exemplu de tânărul ca marea, Mavroşin. Mavroşin saluta cu respect fizionomiile ce se intersectau cu căutările lui, când deodată remarcă rochia de seară roz, atât de mult aşteptată. Sonia Feedorovna se afla chiar în faţa lui. – Bună seara, Sonia Feedorovna! îndrăzni el să deschidă conversaţia, în timp ce inima îi bătea ca orologiul vechi din piaţa mare a urbei. Sunt atât de fericit că m-aţi invitat la o seară atât de agreabilă cu invitaţi atât de distinşi… – Serghei Alexeievici, meritul nu este al meu… Tomkin… soţul meu este cel care îşi alege compania în astfel de seri. Bănuiesc că reprezentaţi ceva pentru el, din moment ce vă avem ca oaspete… – Oh, distinsă doamnă, ce vorbe mari! Ce poate reprezenta un umil funcţionar de bancă pentru unul din stâlpii societăţii din urbea noastră! – Serghei Alexeevici, finanţele şi justiţia au stat de mii de ani mână în mână, nu? îi surâse ea cu subînţeles, s-au ajutat una pe alta, şi-au cumpărat

49 Fereastra - 2010 favorurile una alteia… ce Dumnezeu… toată lumea ştie asta! Azi un umil funcţionar, mâine un director de bancă cu drept de semnătură pentru un împru- mut generos! Soţul meu nu îşi face niciodată prieteni doar de dragul socializării în sine! Interesul, interesul personal este cel care îi alege amiciţiile. Uite-l că vine spre noi! Ori de câte ori mă vede că stau de vorbă cu un bărbat… chipeş… şi singur ca dumneata, face ce face şi îmi întrerupe conversaţia. – Sonia Feedorovna, i se adresă Tomkin cu un ton care nu admitea nesupunere, ţi-ai lăsat prietenele singure şi te caută prin tot salonul…! – Mă întreţineam cu Serghei Alexeevici… bancherul acestei seri… – Sonia Feedorovna, o întrerupse Mavroşin, vădit ruşinat de impor- tanţa nemeritată pe care i-o acorda amfitrioana. – Ladă, lasă, Serghei Alexeevici, nu se ştie de unde sare iepurele…! Apropo, Piotr Sergheievici… poate îl vei lua şi pe tânărul nostru o dată la vână- toare… – Aveţi puşcă, domnul meu? îl privi de sus Tomkin, agasat de modul în care consoarta lui izbutea să-i vâre pe gât tot felul de indivizi fără nici un vi- itor pentru preocupările lui. – Nu… nu am… dar pot să fac rost… îngâmă Mavroşin. – Cine face rost, înseamnă că nu e vânător, domnul meu! Puşca tre- buie să fie mai presus şi decât nevasta alături de care te culci seară de seară! Trebuie să o îngrijeşti, să îi acorzi tot atâta atenţie ca şi unei femei, poate mai multă! Acela e adevăratul vânător! Auzi vorbă, am să fac rost…! râse grobian Tomkin. Apoi, pentru a nu-l face pe musafirul ale cărui haine vădeau cârpeala şi improvizaţia cerută de canoanele unei asemenea petreceri să se simtă şi mai prost, îi spuse pe un ton mai reţinut., – Bine… fie… o să-ţi trimit vorbă prin servitori, când vom face o nouă vânătoare… îţi împrumut la nevoie şi puşcă… Sonia, acum du-te, te aşteaptă prietenele! Mavroşin simţea că-l urăşte pe acest om, nu atât pentru superioritatea şi emfaza cu care-i vorbise, ci pentru că distrusese momentul de gingăşie şi ma- gie, pe care o discuţie cu Sonia Feedorovna îl degaja întotdeauna. Se amestecă printre oaspeţi, căutând să umple cu bunătăţi, pe cât îi permiteau privirile celor din jur, buzunarele largi ale redingotei. Restul serii fu o plictiseală de nesupor- tat pentru el care nu mai reuşi să se apropie de femeia visată. Ajunse acasă puţin după miezul nopţii. Motanul Cioşka îl aştepta cuminte pe pervaz, ca şi cum l-ar fi asigurat că în lipsa lui nu s-a întâmplat nici un eveniment deosebit. Mavroşin nu se dezbrăcă de palton şi îşi goli buzunarele de bunătăţi pe măsuţa ovală. Cioşka sări sprinten de pe pervaz. Mavroşin îl luă în braţe şi-l mângâie pe blana cafenie, stârnind torsul molcom al animalului. – Uite, uite ce de bunătăţi ţi-am adus, acum câteva zile o să fii şi tu fericit… Motanul se mângâie linguşitor de pieptul lui, ca şi când ar fi vrut să

50 Almanah spună că împarte cu bucurie totul cu stăpânul său, dar ghicindu-i parcă gândul ascuns şi nerostit de animal docil, Mavroşin adăugă: – Nici nu încape discuţie! Totul… totul este numai pentru tine… Eu nu am nevoie de nimic… Nimic nu-mi trebuie… în afară de o privire şi o şoap- tă a femeii pe care o visez noapte de nboapte! Cioşka, Cioşka, tu n-ai de unde să ştii că îndrăgostiţii lumii se hrănesc doar cu iluzii, speranţe, năluciri…! Atât le trebuie ca să trăiască! Doar atât *** Într-o seară cenuşie ca şi sufletul lui Mavroşin, se auziră bătăi palide în uşa camerei sale. Deschise. În prag stătea Sonia Feedorovna în persoană. Îm- brăcată cu o hlamidă de nurcă, purtând pe cap un şal argintiu. Parcă era o în- truchipare din basme coborâtă în umila cameră a lui Mavroşin căruia i se oprise respiraţia pentru câteva clipe. – Sonia… Sonia Feedorovna.. dumneavoastră…? – Da, Serghei Alexeevici, ce te miră? Eram în trecere şi mi-am zis: ia, să vedem ce mai face tânărul acela deosebit… Mavroşin se învârtea de colo-colo, neştiind ce să facă mai întâi. Să încerce să facă puţină ordine în harababura ce domnea peste tot. Sau să eli- bereze un scaun pentru ca oaspetele lui distins să se odihnească după ce urcase treptele înguste şi atât de înclinate care duceau la mansarda sa. Să încerce să pună ceainicul pe foc pentru a-i oferi un strop de căldură aromitoare după frigul de afară, ce-şi lăsase stigmatul pe obrajii ei trandafirii. – Nu te formaliza, Serghei Alexeevici! Sunt atât de plictisită de or- dinea şi curăţenia din casa mea, încât camera asta insolită pentru mine îmi dă senzaţia de inedit, romantism, sălbăticie… poezie… Cum vrei să-i zici. Într-un cuvânt, de aventură… – Luaţiu loc, vă rog! Un ceai? – Nu, merci, vin de la buna mea prietenă Maşa şi am stat la taclale şi bârfe toată după-amiaza. Nu cred că aş mai suporta un strop de ceai, indiferent cât de aromat ar fi el! M-am gândit mult la dumneata… chiar dacă asta îţi poate părea ciudat! Dar m-am gândit! Chiar şi Maşa mi-a spus că ştie de sentimentele dumitale faţă de persoana mea! Nu îţi pot spune cu mâna pe inimă că şi eu nu- tresc aceleaşi gânduri pentru dumneata, dar ştii la fel de bine ca mine că o prie- tenie troieneşte iarna şi înmugureşte primăvara. Ştii mai bine ca mine asta, dumneata care compui şi poezii… – De unde… de unde ştii? întrebă pripit roşindu-se Mavroşin, convins că secretul său fusese deja aflat în toată urbea, din moment ce-l ştia o femeie. – Ei, am şi eu prieteni ai prietenilor dumitale… Maşa Iluhin… Goloped Stepanovici… Hai, nu te ruşina, nu eşti nici primul, niuci ultimul băr- bat care mă doreşte şi care mi-a scris poezii! Vezi dumneata, dacă viaţa mea ar fi mai liberă, dacă nu ar trebui să îndur zi de zi bădărăniile lui Tomkin… – Ce s-ar întâmpla atunci? – Aş putea să mă gândesc mai serios la viitorul meu… la bărbatul 51 Fereastra - 2010 visurilor mele… chiar la dumneata, de exemplu! – La mine? se bâlbâi Mavroşin. făcându-se ca un adolescent prins copiind tocmai de profesoara după care oră de oră îi tânjea inima. – La dumneata! De ce te miri? Rar mai întâlneşti azi bărbaţi romanti- ci, galanţi, gata să apere onoarea unei femei! Şi dumneata, pot băga mâna-n foc, eşti unul dintre ei… – Până la moarte! Până la moarte, Sonia Feedorovna! spuse cu în- flăcărare Mavroşin, căruia-i dispăruse unda de timiditate ce-l cuprinsese, când femeia visurilor sale îi trecuse pragul. – Ai fi dumneata în stare să faci asta pentru mine? Până la moarte? – Da. Ştii bine că sunt gata a-ţi depune viaţa mea la picioare! Din moment ce ştii şi de poemele mele… – Da! Într-adevăr, ele arată că iubeşti cu adevărat! Poate într-o bună zi voi avea nevoie de ajutorul dumitale şi numai atunci mă voi convinge că ceea ce mi-ai spus acum nu sunt simple gesturi de convenienţă! *** Vizita Soniei Feedorovna îi schimbase definitiv viaţa lui Mavroşin. Era tot mai exaltat în tot ceea ce făcea. Aştepta cu nerăbdarea adolescentului să treacă nesuferitele şi plicticoasele ore de la bancă pentru a putea trece prin faţa conacului lui Tomkin, doar-doar o zări pe după perdelele de catifea chipul blând al celei căreia jurase sacrificiul total. Într-o dimineaţă de duminică blân- dă şi sfioasă ca o fecioară ieşită prima dată la biserică, Mavroşijn primi un răvaş de la Sonia: „Am nevoie de dumneata! Acum! Te aştept la conac!” Într-o fugă nebună străbătu distanţa dintre casa sa şi conacul lui Tomkin. Sonia îl aştepta în holul principal, nerăbdătoare, foindu-se de colo- colo, ca un animal sălbatic într-o cuşcă. – Serghei Alexeevici… viaţa mea este în mâinile dumitale…! Aseară am avut o ceartă aprinsă cu soţul meu, care mă acuză de infidelitate. Cineva m-a văzut urcând la dumneata şi i-a spus! Ştii cât de mică şi meschină e lumea din urbea asta nenorocită! Parcă a turbat! A plecat la vânătoare şi m-a ameninţat că la întoarcere vom avea o discuţie nu tocmai plăcută. Că va trebui să pără- sesc această casă… să renunţ la tot. Că mă dă afară ca pe o servitoare infidelă… În ceea ce te priveşte pe dumneata… – A zis ceva şi de mine? – Da! Că el cunoaşte calea prin care să te arunce în închisoare… să te facă de râs faţă de colegii dumitale şi că atunci, când vei ieşi de după gratii, vei fi un nimeni…! Trebuie să facem ceva… Acum, cât mai este timp! Te aşteaptă afară un cal. Uite, ia şi puşca asta! Vânătoarea nu a început, abia au plecat. Veui, că el întotdeauna îşi alege locul de pândă în pâlcul de mesteceni, lângă grota părăsită. Ştoii locul, nu? – Da, îl ştiu, pe acolo îmi place să mă plimb printre mestecenii singu- ratici şi să-mi imaginez că vă ţin de braţ şi vă recit din gândurile mele. Mes- tecenii au fost dintotdeauna copacii care mi-au adus numai tristeţe în suflet prin

52 Almanah albul şi maiestuozitatea lor… – Lasă acum romantismul! Nu e timp de asta! După ce vom scăpa de Tomkin, avem toată viaţa înainte. Deci, îl găseţti la locul unde face pânda, te apropii fără să te simtă, da? Ca să fim siguri că nu ne va mai ameninţa cu nimic, niciodată! Ştii acum ce ai de făcut! Mavroşin nu-i răspunse imediat. În capul lui se învălmăşeau atrâtea gânduri. Sonia… iubirea lui de o viaţă… Tomkin… ameninţarea lui neagră… puşca aceea care i se părea uriaşă în mâinile lui nesigure, tremurânde… gândul că el, care nu era în stare să omoare o biată muscă, va trebui să îi coboare sub pământ sufletul lui Tomkin. Pentru totdeauna! Încălecase şi când ajunsesae lângă geana pădurii priponise calul sub un mesteacăn ce se înălţa ca o lumânare sfântă spre tăriile cerului. Mângâie coaja copacului şi îi mirosi esenţa tare ca pentru a lua curaj pentru clipa căreia trebuia să-i facă faţă. Se descălţă, căci nu voia să lase urme. Zăpada rece îi înconjură tălpile ca o copcă lacomă. Ce conta că erau minus opt grade afară, ce conta că picioarele îi frigeau nefiresc pe pojghiţa îngheţată de frunze şi crengi agonizând! Sonia, ea era primul şi ultimul lui gând. Pentru ea ar fi fost în stare să străbată pe jos Siberia toată ca un condamnat pe viaţă la iubire! Se strecurase abil printre mestecenii ce acum se contopiseră cu cei din sufletul său, aco- perindu-i parcă urmele, şi era sigur că aceştia îl vor ajuta să-i redea femeii dorite libertatea şi odată cu ea iubirea lui. Îl văzu pe Tomkin stând pe poziţie, încortdat, în timp ce gonacii hăituiau tot mai aproape prada. Se opri lângă un trunchi alb, tânăr ca şi el, şi se gândi că toată viaţa fusese subjugat de gândul că, dacă i-ar fi fost dat să aleagă la naştere, ar fi vrut să fie un mesteacăn tăcut şi impunător. Urechea ageră a judecătorului sesizase apropierea cuiva şi se întoarse fulgerător spre el. – Dumneata…? Ce cauţi dumneata aici…? Vrei să strici vânătoarea...? Ţi-am spus că te voi invita cândva, dar n-am crezut că vei avea tupeul să apari aşa, în mijlocul vânătorii, demonstrând cât eşti de neiniţiat în această artă! Îţi poruncesc să pleci din faţa ochilor mei! Ehe, ia te uită, Serghei Alexeevici are şi puşcă! Dar, în acelaşi timp, faţa lui Tomkin se albi, devenind apoi brutal de repede vineţie şi nu neapărat din cauza gerului de afară. – Puşca… puşca pe care o ţii în mână, de unde o ai? Puşca mea! Cum ţi-ai permis să o foloseşti fără încuviinţare? Sonia… Sonia… Femeia asta mă scoate din minţi! Judecătorul se ridicase de pe poziţia de pândă, ignorând toate glasurile gonacilor ce se apropiau, timp în care Mavroşin îi propti puşca în piept. – Puşca mea… mai bâlgui Tomkin… puşca mea… Sonia… Deci dumneata şi Sonia…?! În acea clipă între judecătorul Tomkin şi umilul funcţionar public nu se mai aflau trepte sociale, ranguri, averi, ci doar o ţeavă ameninţătoare cu plumb pe ea. Tomkin simţi pentru prima dată în viaţă că nu el va fi cel care va

53 Fereastra - 2010

da verdictul final şi că, uneori, vânătorul devine vâ- nat. Concomitent cu gestul de ameninţare al lui Mavroşin, puşca lui Tomkin se descărcă şi ea, pră- vălindu-şi ecoul spart de coama tânără a mestecenilor rotitori, contopindu-se cu celelalte împuşcături ale celor ce se aflau în vale, semn că moartea îşi alesese ca ospăţ nu numai trup de animal hăituit, ci şi trup de om. Mavroşin începu să alerge, surescitat la gândul că el, conţopistul Băncii Guberniei, luase viaţa unui om. Aşa, simplu, ca şi cum ţi-ai încălzi un ceai după un drum lung şi cotropit de gerul năpraznic. Nu înţe- legea de ce auzise două împuşcături şi dacă cea a lui sau a lui Tomkin fusese aceea care avea să-i redea fericirea, dar asta nu-l mai interesa acum. Încălecă, nu înainte de a-şi vârî picioarele ce deveniseră două cioturi rigide în cismele răstălpite de atâta purtat. Trecu pe lângă lac, unde aruncă puşca în stufărişul de- venit un iglu fantastic sub înlănţuirea zăpezii din ajun. Intră în conacul lui Tomkin, potrivindu-şi paşii la gândul că, de mâine, el ar putea fi stăpânul aces- tei case, că servitorii îl vor întâmpina cu temenele când se va întoarce de la vânătoare, în timp ce în salonul primitor Sonia îl va aştepta cu samovarul sporovăind taine şi poveşti demult uitate, despre oameni şi locuri din urbea lor. Stăpâna casei îi ieşi precipitată în cale. – Ei, bine? Spune-mi! Spune-mi că ai reuşit! – Da, Sonia Feedorova, am reuşit! Sunteţi o femeie liberă! Liberă să uitaţi de viaţa şi calvarul de până acum, liberă să iubiţi pe cine vă îndeamnă inima…. – Acum, lasă-mă, te rog, ne vedem peste câteva săptrămâni! Până atunci trebuie să-mi joc cât mai natural rolul de văduvă îndurerată. Du-te! Şi Dumnezeu să te ierte! *** Trecuseră cele câteva săptămâni, timp în care Mavroşin se răsucise ca pe jeratic la gândul femeii singure din conacul pustiit de picior de stăpân. Socotise că au trecut zilele de doliu şi lacrimi prefăcute şi a venit la conac. Servitorii îi spuseră că stăpâna nu este acasă, dar, când ieşise în curtea pavată cu dale cafenii ca frunzele arţarilor ce o străjuiau, observă o uşoară mişcare în spatele perdelelor din salonul mare. Un gând rău îl furnică pe şira spinării. Se întoarse hotărât, înlătură cu o mişcare energică cerbicia slijnicei şi pătrunse vi- jelios în salonul mare. Sonia Feedorovna stătea în faţa lui roşie la faţă de mânie pentru insolenţa de care el dădise dovadă. – Servitorii îmi spun că nu sunteţi acasă…! În timp ce dumneavoastră iscodiţi pe la ferestre să vedeţi dacă Mavroşin a plecat sau nu. Nu vă înţeleg! Mi-aţi spus să revin peste câteva săptămâni. Am îndurat dorul şi distanţa ce ne despărţea şi mi-am zis că totul s-a terminat. Putem de acum să fim împreună… – Să fim împreună? Dar bine, domnul meu, ţi-am promis eu vreodată

54 Almanah acest lucru? – Nu, dar mi-aţi dat de înţeles, că după ce veţi fi liberă… – Asta a fost numai în imaginea dumitale bolnăvicioasă… Eu m-am plâns doar că îndur un calvar de nesuportat, am vrut să văd dacă găsesc în dum- neata un prieten care să mă ajute să tai răul de la rădăcină. Dacă m-ai ajutat, ai făcut-o ca un prieten adevărat! Dar de aici şi până la declaraţiile astea păti- maşe… Hai, fii serios, eşti un om matur şi orice om matur şi cu simţul realităţii şi-ar da seama că între noi doi nu va putea fi niciodată nimic! Când ţi-am spus că, dacă voi fi liberă, mă voi putea gândi la dumneata, mă refeream la ipostaza de prieten, nu la altceva! – Dar bine… atunci cum rămâne cu iubirea ce troieneşte iarna şi înmugureşte primăvara? – O simplă figură de stil, Serghei Alexeevici! Parcă dumneata nu ştii că tot ceea ce troieneşte iarna se şi topeşte primăvara! Ne despart lucruri ire- conciliabile… – Şi eu am inimă… spuse Mavroşin cu glas tânguit… Sunt om ca şi dumneata… – Nu la asta m-am referit, ci la deosebirile sociale, la cultură, la… tot! – Şi atunci, eu am făcut ceea ce am făcut…? – Din pură prietenie, Serghei Alexeevici… din pură prietenie! Şi pen- tru asta o să-ţi rămân datoare toată viaţa! Oricând vei putea veni la serile orga- nizate în casa mea… oricând! Acum te rog să pleci, am o migrenă îngrozitoare! Mavroşin, care-şi vedea spulberate toate visele, înaintă spre ea timid, ca şi când ar fi vrut s-o implore în genunchi să-i primească sentimentele. Spe- riată, Sonia Feedorovna, crezând că acesta vrea să facă un gest necugetat, scoa- se un ţipăt subţire. Din camera alăturată apăru locotenentul Vasili Molitvenov cu o mină ameninţătoare. – Ce s-a întâmplat, draga mea? i se adresă el, prinzând-o după umeri. – Draga mea? bolborosi Mavroşin pe care tonul şi atingerea locote- nentului îl aruncaseră într-un abis necontrolabil. Draga mea!? – Domnule, i se adresă Molitvenov, apucându-l de reverul redingotei, te rog să părăseşti îmediat această casă, dar nu înainte de a-i cere scuze distin- sei Sonia Feedorovna pentru mojicia de care dai dovadă. – Şi, mă rog, în ce calitate îmi porunceşti dumneata să părăsesc aceas- tă casă? – În calitatea pe care mi-o comferă poziţia socială şi, mai ales, afi- nităţile elective, care mă leagă de distinsa doamnă aici de faţă. – Afinităţi elective? izbucni Mavroşin într-un râs nervos, în timp ce o tuse puternică îi zgâlţâia coşul pieptrului. Auzi, afinităţi… Nu mai apucă să termine fraza începută, când se simţi luat pe sus de forţa sănătoasă a omului în uniformă şi azvârlit pe treptele de la intrare. Căzu cu faţa în zăpada afânată. Chipul ei rece i se întipări pe obraji flasci, cuprinşi de dogoarea temperaturii care îl năpădise de câteva săptămâni ca urmare a mer-

55 Fereastra - 2010 sului desculţ prin pădure. Începu să delireze uşor. „Sonia… Sonia... îngerul meu… nu poate fi adevărat… nimic nu este adevărat! Visez… trebuie că visez, aşa ceva nu ar trebui să se întâmple! Este nedrept!” Realizase prea târziu că în spatele său se jucase o farsă, al cărui erou, totodată comic şi tragic, fusese el, Serghei Alexeevici Mavroşin! Pentru Sonia Feedorovna el nu fusese o fiinţă de carne şi sânge, cu sentimente şi vise, cu un suflet viu. Ci doar un simplu mijloc de a-şi atinge o dorinţă diabolică, mocnită demult: aceea de a se descotorosi de Tromkin. Mavroşin fusese un simplu pumnal, câteva grame de otravă neiertătroare, plumbul ce pornise de pe gurile negre ale puştii pe care cu atâta candoare şi atâtea speranţe pentru el o luase din mâinile femeii iubite în dimineaţa aceea de duminică. Abia acum Mavroşin înţelese că viaţa este uneori nedreaptă. Dar doar cu cei umili şi slabi. Întotdeauna, ea îşi va întoarce mereu talerul fericirii numai spre cei care au cu ce să o plătească. Nu şi spre sărăntoci, visători ca el… *** În seara aceleiaşi zile, Goloped Stepanovici fu vizitat de Mavroşin. Acesta atăta ca după multe nopţi nedormite. Cu o tristeţe iremediabilă în privi- rile stinse sub un asfinţit tragic. Avea în braţe motanul, singura mângâiere în viaţă. Se aşezase neputiincios pe un scăunel lângă soba dogorind şi abia îngăi- mă câteva cuvinte. – Galoped Stepanovici… eu voi pleca… voi pleca departe de aici… Oriunde este nevoie de un funcţionar cinstit şi muncitor ca mine… –Sonia… Sonia Feedorovna… intuise bunul lui prieten. Din pricina ei pleci, nu? – Nu din pricina ei, din pricina neputinţei mele de a vedea realitatea cu ochii cu care o percep toţi cei din jurul meu. A trebuit să treacă sute de ani ca în biata Rusie să apară un Don Quijote şi, din păcate, acela am fost tocmai eu. Năluciri, Goloped, toată viaţa noastră este compusă din năluciri…! Nicio- dată nu vom şti dacă ceea ce ni s-a întâmplat a fost real sau un vis nesfârşit! Uite, ştii că nu am altă avere decât inima asta nefericită şi câteva lucruri umile. Biblia… biblia asta să i-o dai părintelui paroh cu cuvânt de mulţumire de la mine. A fost întotdeauna blând, lesne iertător şi drept în sfaturile pe care mi le-a dat la Sfânta Spovedanie, dar, pe care, iată, nu m-am învretnicit să le urmez! Fularul acesta şi căciula de lână… să meargă la azilul de bătrâni. Să-l cauţi pe Fiodor Liubkin. E un bătrân sărman, singur pe lume, cu care m-am împrietenit în parcul central. Stătea acolo pe un frig amarnic şi cerşea. Să-i spui să-şi încălzească oasele bătrâne cu ele în amintirea mea. Mai am două semne de carte lucrate din piele cu fir de mătase… – Două semne de carte? Şi cărţile în care ele s-au odihnit…? – Ştii că am fost tare strâmtorat în ultimul timp… le-am amanetat… şi n-am mai avut cum să le recuperez…! Regret nespus, căci erau parte din sufletul meu… Cehov… dar aşa este viaţa… nedreaptă cu cei umili… O ultimă rugăminte… Cioşka, motanul meu… vreau să ţi-l las în grijă. Nu e pretenţios

56 Almanah la mâncare. Vrea doar puţină afecţiune şi dumneata, Goloped Stepanovici, eşti un om cu suflet mare… nici nu-mi va simţi lipsa. Aşa prietene, aşa să faci şi poate într-o bună zi ne vom reîntâlni. Plec, plec, căci am inima copleşită de gânduri şi mă apasă o taină mare şi grea, pe care dacă aş putea să ţi-o dezvălui, poate că m-aş mai linişti. – Serghei Alexeevici… lasă… lasă… nu vreau să ştiu nici o taină! Ori de câte ori oamenii îşi îngroapă sufletul sub pecetea unor taine mari şi înfricoşătoare, totul devine pentru ei ameninţare şi chin. Nu vreau să ştiu nimic! Fiecare avem ascunsă în noi o asemenea taină, poate. Să o lăsăm acolo, să o ştie numai Bunul Dumnezeu şi sufletul nostru osândit. *** Mavroşin părăsise în lacrimi cam- era în care bunul său prieten îşi ducea exis- tenţa la fel de anostă, cum fusese şi a lui. Se îndreptă spre lacul ce îşi odihnea oasele bătrâne de valuri, aşteptând mângâierea unei noi primăveri. Îşi făcu o cruce mare, şoptind un „Doamne miluieşte!” frânt, şi intră în apele reci cuprinse de strânsoarea aprigă a iernii ce nu se domolise, deşi se apropia Paştele. I se păru că pe ridurile mari ale valurilor aleargă un râs zglobiu şi inima lui tresări; era glasul Soniei Feedorovna, care îl chema parcă să înainteze spre adân- curi. Ochii ei mari de un contur nedefinit părea că înfloresc din crusta de ape. Întotdeauna, Mavroşin crezuse că această clipă a morţii va fi una terifiantă. Acum se gândea că, dacă lumea lăsată de el în urmă ar ştii că moartea e o fată cu râs zglobiu şi ochi de peruzea, numănui nu i-ar mai fi frică de clipa asta tainică. Apa îi ajunsese până la gât, parcă inima i se încolăcise în jurul ultimu- lui gând, din cauza frigului ce îl cuprinsese, şi i se părea că în zare corăbii mari cu vâslaşi blonzi şi uriaşi, ca el, îi fac semne prieteneşti. Erau poate corăbiile vikingilor care-l abandonaseră demult pe ţărmul lacului, pentru ca el să poată cunoaşte iubirea şi suferinţa pentru Sonia Feedorovna? Nu ştia ce răspuns să găsească în clipa aceea înşelătoare. Răsărise Luceafărul de seară şi ar fi putut, dacă ar fi vrut, să întindă mâna şi să-i ceartă ajutor. Dar ştia că în scurt timp va fi mai aproape de ea decât oricare semen al său. O va cuprinde cu palmele-i îngheţate, aşa cum visase nopţi de-a rândul, acolo, la fereastra orfană a camerei sale. Era un pic trist. I-ar fi plăcut ca pe ultimul său drum să audă plânsul înăbuşit al Soniei Feedorovna, bocetul bătrânelor plătite pentru această ocazie, unică în viaţă. Dar ştia că nimeni nu va vărsa nici măcar o lacrimă pentru el. De aceea moartea asta a lu, anonimă ca şi viaţa pe care o petrecuse, i se părea tragică. 57 Fereastra - 2010

Adrian PĂUNESCU REPETABILA POVARĂ (Version française par Ion Roşioru)

Cine are părinţi, pe pământ nu în gând Celui qui sur terre a encor des parents encor sait Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând Entendre au sommeil l’oeil du monde pleurer. Că am fost, că n-am fost, ori că suntem Soit qu’on soit ou ne soit nullement obéissant, cuminţi, Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi. Aujourd’hui,en vieillissant, on languit de parents.

Ce părinţi? Nişte oameni ce nu mai au loc Quels parents? O ces êtres qui dès notre enfance De atâţia copii şi de-atât nenoroc Partagent avec nous le destin et surtout la malchance. Nişte cruci, încă vii, respirând tot mai greu, Des croix, bien que vifs, affrontant le temps lourd, Sunt părinţii aceştia ce oftează mereu. Ce sont nos parents qui soupirent toujours. Ce părinţi? Nişte oameni, acolo şi ei, Quels parents? Les voilà,tout au loin, quelques gens Care ştiu dureros ce e suta de lei. Connaissant tristement la valeur de l’argent. De sunt tineri sau nu, după actele lor, Jeunes ou vieux, ça n’a pas d’importance, Nu contează deloc, ei albiră de dor Ils blanchirent malgré leurs extraits de naissance Să le fie copilul c-o treaptă mai domn, Et, afin que devienne quelqu’un d’important leur enfant, Câtă muncă în plus, şi ce chin, cât nesomn! Combien de travail,jour et nuit, et combien de tourment ! Chiar acuma, când scriu, ca şi când aş urla, Maintenant, quand j’écris comme si je hurlais, Eu îi ştiu şi îi simt, pătimind undeva. Je les sais et les sens quelque part endurer. Ne-amintim, şi de ei, după lungi săptămâni Après tant de semaines on se souvient d’eux, Fii bătrâni ce suntem, cu părinţii bătrâni Enfants déjà vieux des parents toujours vieux. Dacă lemne şi-au luat, dacă oasele-i dor, Du bois s’ils ont pris ou s’ils ont quoi manger, Dacă nu au murit trişti în casele lor... S’ils ont mal à leurs os ou s’ils ne sont pas morts affligés… Între ei şi copii e-o prăsilă de câini, Entre eux et leurs fils prolifèrent les chiens Şi e umbra de plumb a preazilnicei pâini. Et l’ombre de plomb de leur pain quotidien. Cine are părinţi, pe pământ nu în gând, Celui qui sur terre a encor des parents encor sait Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând. Entendre au sommeil l’œil du monde pleurer, Că din toate ce sunt, cel mai greu e să fii Car le plus difficile est, je crois, dans ce monde pesant, Nu copil de părinţi, ci părinte de fii. Qu’on soit père et mère d’enfants, pas enfants de parents.

58 Almanah Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns Personne n’arrête à la source des pleurs de ce monde l’essor, Însă pentru potop, încă nu-i de ajuns. Mais pour un déluge de larmes il en faut encore. Mai avem noi părinţi? Mai au dânşii copii? Avons-nous des parents pour lesquels enfants sommes? Pe pământul de cruci, numai om să nu fii, Sois n’importe quoi sur la terre de croix, mais pas homme! Umiliţi de nevoi şi cu capul plecat, Humiliés de besoins et la tête baissée, Într-un biet orăşel, într-o zare de sat, Dans une ville ou village ou hameau, oubliés Mai aşteaptă şi-acum, semne de la strămoşi Encore ils attendent un signe venant des ancêtres, Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocoşi, Ainsi que de nous,l eurs enfants, ils attendent des lettres. Şi ca nişte stafii, ies arare la porţi Pareils aux fantômes,ils sortent au seuil de la porte parfois Despre noi povestind, ca de moşii lor morţi. Et parlent de nous comme s’ils racontaient d’un aïeul mort déjà. Cine are părinţi, încă nu e pierdut, Celui qui sur terre a encor des parents est encor protégé, Cine are părinţi are încă trecut. Celui qui sur terre a encor des parents a encor du passé. Ne-au făcut, ne-au crescut, ne-au adus Ils nous ont enfantés,élevés et aidés până-aci, jusqu’ici Unde-avem şi noi însine ai noştri copii. Où nous-mêmes avons des enfants - un convoi tout entier de soucis. Enervanţi pot părea, când n-ai ce să-i mai rogi, Ils deviennent des scies et ont l’air agacé Şi în genere sunt şi niţel pisălogi. Et ils ont le cœur gros quand ils sont évités. Ba nu văd, ba n-aud, ba fac paşii prea mici, Tantôt ils voient mal, tantôt font les pas trop petits, Ba-i nevoie prea mult să le spui şi explici, Tantôt durs d’oreilles, tantôt étourdis, ahuris, Cocoşaţi, cocârjaţi, într-un ritm infernal, Malades, voûtés, dans un rythme infernal Te întreabă de ştii pe vre-un şef de spital. Ils veulent apprendre si l’on ne sait pas quelque chef d’hôpital. Nu-i aşa că te-apucă o milă de tot, De pauvres parents sains et saufs autrefois, Mai cu seamă de faptul că ei nu mai pot? C’est à fendre le cœur quand ainsi on les voit. Că povară îi simţi şi ei ştiu că-i aşa Qu’ils sont nos fardeaux ils le savent sans cesse Şi se uită la tine ca şi când te-ar ruga... Et leurs yeux implorent de nous un soupçon de tendresse. Mai avem, mai avem scurtă vreme de dus Encore nous avons donc sur nos consciences Pe conştiinţă povara acestui apus A porter ce fardeau qui est leur déchéance, Şi pe urmă vom fi foarte liberi sub cer, Puis libres pareils aux oiseaux nous serons

59 Fereastra - 2010

Se vor împutina cei ce n-au şi ne cer. Car ceux qui demandent de nous quelque chose mourront Iar apoi vom începe şi noi a simţi Et ainsi, un beau jour, nous saurons sûrement Că povară suntem, pentru-ai noştri copii, Que nous sommes déjà des fardeaux pour nos propres enfants. Şi abia într-un trist şi departe târziu, Et au bout d’un certain temps tout triste et non pas trop lointain Când vom şti disperaţi veşti, ce azi nu se ştiu, Nous allons, donc apprendre soudain et très bien Vom pricepe de ce fiii uită curând, Pourquoi les enfants vont si tôt oublier Şi nu văd nici un ochi de pe lume Leurs parents, nulle part ne voyant l’œil du plângând, monde pleurer, Şi de ce încă nu e potop pe cuprins, Pourquoi le déluge ne couvre pas tout, Deşi plouă mereu, deşi pururi a nins, Quoique des tempêtes de neige tombassent partout, Deşi lumea în care părinţi am ajuns Quoique ce grand monde où nous sommes parents continue De-o vecie-i mereu zguduită de plâns. A pleurer bien chargé de tristesses qu’il a et a eues! Replici adaptate la… celebritate

– Doctore, mă chinu- cură de o celebritate ne- – Vrem să ne păstrăm ie îngrozitor coloana. meritată. limba şi portul. (Constantin Brancuşi) (GiuseppeVerdi) (Radu Mazăre) – Femeile cu picioare – Nu intraţi în marile – Ca orice om, am lungi, sunt cele mai bune complexe cu soţia. fost şi eu la strâmtoare. la pat. (Sigmund Freud) (Magellan) (Procust) – Am picat la ţanc! – Eu stau, tu stai, el – Duc o viaţă regula- (Aurel Vlaicu) stă. tă; mă culc la şapte, mă (Un şef de stat) scol la şapte. – Când pun mâna pe (Albă ca Zăpada) un roman bun, nu-l las – Oştenii mei, astăzi până nu-l termin. avem exerciţii de tragere. – N-aveţi un foc? (Cleopatra) (Vlad Ţepeş) (Nero) – Mă duc să mă caut. – Americanii s-au o- – Justiţia noastră e (Fiul ratacitor) bişnuit cu in…sula în bolnavă. – Ce mică-i lumea! coastă. (Un doctor în drept) (Gulliver în ţara (Fidel Castro şi Ion – Am oscilat între piticilor) Iliescu ) şcoala ardeleană şi cea – Toţi oamenii de va- - Am ajuns în America militară. loare au zburat din ţara pentru că m-a trimis ne- (Petru Maior) noastră. vasta după cartofi. – Aria cercului se bu- (Henri Coandă) (Cristofor Columb)

60 Almanah Emil PROŞCAN Gânduri despre lumea în care trăim

acă am fi puşi să comentăm să vorbim, aleargă cu mine! lumea în care trăim, oare ce - Bine, dar să mergi mai în- Dam spune? Am face referire cet! Unde alergi aşa? De ce nu poţi să numai la viaţa noastră, la beneficiile şi te opreşti? neajunsurile ei, la ceea ce ni se întâm- - Păi nu vezi? Este ziuă! plă nouă în fiecare zi? - Şi ce dacă este ziuă? De ce Am judeca „bunătatea” sau trebuie să alergi în halul ăsta? „strâmbăciunea” vremurilor după rea- - Zgomotul! lizările materiale, după reuşitele obţi- - Ce zgomot? nute în afaceri ori după răsplata cu su- - Zgomotul grijilor mele, la me cât mai consistente a muncii noas- care se mai adaugă acum şi mersul co- tre. Bilanţul zornăitor al averilor noas- păcel al copiilor şi părinţilor mei care tre ar fi singurul mod de a arăta cine sunt bătrâni. Ştii, am doi copii bucă- suntem? laţi, bucăţică ruptă din mine, frumoşi Lumina din zilele copilăriei, nevoie mare. bucuria sărbătorilor, mirajul zăpezii, - Şi cât trebuie să alergi aşa? căldura îmbrăţişărilor - s-ar pune în - Da de unde eşti nene, din balanţă? Lună? Nu m-a întrebat nimeni până Dar lacrima, zâmbetul sau acum chestii din astea tâmpite. Eu ceea ce simţim în faţa unui cireş în- alerg de când mă ştiu, uneori mai în- florit le putem cuantifica, atunci când cet, alteori când zgomotul e mai put- încercăm să vorbim despre „univer- ernic, cât pot de repede. Până dau de sul” nostru? noapte... Atunci mă opresc. E adevă- Şi atunci când o facem ne rat că zgomotul nu dispare, dar mă pot gândim şi la viaţa celor mai mulţi din opri, mă pot apropia chiar de casă. Ei, jurul nostru? Indiferent de multitu- dar ce puternic a fost zgomotul până dinea realizărilor şi reuşitelor noastre, am reuşit să-mi fac casa. Asurzitor nu putem să avem o viaţă liniştită, ferici- alta, de multe ori nici noaptea nu mă tă, dacă în jurul nostru cei mai mulţi mai puteam opri. Dar Dumnezeu m-a semeni se zbat în fel de fel de căutări, ajutat şi am reuşit! Suntem cu toţii fe- dacă în jurul nostru există suferinţe şi riciţi! lacrimi? - Şi cum, tu alergi aşa de-o *** viaţă-ntreagă? - Hei! Dumneata! Da, da... - Da! La noi toţi aleargă...! dumneata! Opreşte-te puţin! - Şi zici că eşti fericit? - Nu pot! Nu pot! Dacă vrei (Continuare în pag. 62)

61 Fereastra - 2010

(Urmare din pag. 61) soarea din cer. Un zâmbet adevărat îi - Da, sigur că da! Păi avem o inundă faţa, care emana acum lumină. casă frumoasă cu trei camere... anul Se apropie apoi de mine şi începu să- ăsta poate reuşim să ne facem şi o bu- mi studieze ochii, obrajii... Când a vă- cătărie de vară,avem şi maşină, sun- zut zâmbetul scris în partea stângă a tem sănătoşi toţi în familie... pieptului meu a început să râdă şi m-a Încercam în timp ce-mi vor- strâns cu putere la piept. Apoi m-a bea şi mergeam alături, să-i privesc întrebat despre creanga înflorită de faţa, ochii... O singură expresie a fe- cireş,despre răsărit, despre pasărea în ţei, un singur fel de a privi în această zbor şi valul de mare. I-am povestit continuă alergare. La fel şi în zilele tot ce nu ştia, l-am învăţat să citească următoare în care l-am însoţit. Seara şi să caute singur colţuri de lumină, când întunericul ne oprea, uluit de pentru a putea chiar să-şi scrie, cu în- spectacolul la care asistam, mă retră- ţelegere, duioşie şi milă, pe faţă, pe geam într-un colţ cu lumină şi scriam piept, pe mâini... După ce a ascultat a despre nedreptatea la care era supus plecat, nerăbdător să caute ceea ce în- Omul. Cu înţelegere, duioşie şi chiar văţase. milă, scriam. Îmi scriam pe ochi, pe Eu m-am întors la prietenii frunte, pe obraji, apoi pe mâini, pe mei, le-am povestit şi am hotărât îm- degete. Pe piept, în partea stângă, îmi preună să alergăm alături de ceilalţi desenasem un zâmbet uriaş, iar în ju- Oameni să-i oprim din eterna aler- rul lui o creangă înflorită de cireş, un gare, să le arătăm floarea de cireş, ră- răsărit, o pasăre în zbor şi un val de săritul, pasărea în zbor, valul mare. Speram ca a doua zi să vadă de mare şi să-i învăţăm să zâm- toate astea şi să se oprească... Dar, ca bească... şi cum nimic nu se schimbase, el aler- Aşa s-au născut, în nişte zile ga cu aceiaşi expresie a feţei, cu ace- de toamnă, Cenaclul Literar „Agatha iaşi privire. Au fost apoi o ploaie de Grigorescu Bacovia”, publicaţia „Fe- vară şi un curcubeu... Am alergat prin reastra”, Concurs Naţional de Litera- munţi, am trecut prin râuri, am întâlnit tură, şi speranţa că, în anul 2010, vom ochi înlăcrimaţi, copii desculţi... Pen- reuşi să avem o editură, cu sprijinul tru Om nu exista însă decât această căreia cele scrise de noi să ajungă la singură şi eternă alergare. ceilalţi oameni. Într-un târziu a nins, totul devenind imaculat şi infinit de alb. Atunci m-am repezit şi i-am introdus în urechi degetele mâinilor mele, scri- se cu înţelegerea, duioşia şi mila din mine, în colţurile de lumină. Minune: s-a oprit din mers, s-a rotit de câteva ori sorbind priveliştea albă şi s-a re- pezit cu mâinile în zăpadă, răsco- lind-o, încercând s-o arunce spre nin- (Continuare în pag. 63)

62 Almanah Tabla de şah Ce merite şi înzestrări deo- sebite au cei bogaţi de au ajuns la pri- ământul - planeta vilegiile pe care le au? noastră - înseam- Ce vină ori păcate pot avea Pnă înainte de toate cei ce-şi duc viaţa într-o continuă că- viaţă: virus, elefant, pa- utare, zbucium şi nedreptate? săre, frunză, scoică, sau Suferinţa, liniştea, zâmbetul, om, adică tot atâtea for- lacrima după ce criterii sunt împărţite me ale privilegiului de a fi. în aceeaşi lume, în aceeaşi viaţă, sub Specia umană accesează în- acelaşi soare? să, într-un mod ciudat frumuseţea pa- Singurii veşnic nonconfor- trimoniului universal al vieţii. Există mişti ai acestor reguli implacabile frumoşi, urâţi, proşti şi genii, înalţi şi sunt... nebunii. Ei sfidează cu uşurinţa scunzi, slabi şi graşi, darnici şi zgâr- lor patologică totul: şi bogaţi şi bogă- ciţi, superdotaţi dar şi muţi, orbi, ciun- ţie şi anotimp şi lacrimă. gi sau ologi... Vorbesc tăcând... tac şi spun Toată această scară a inegali- multe... Cuvintele nebunilor, deşi sea- tăţilor, în faţa aceleiaşi scurte treceri mănă cu ale noastre, ne excedează pu- prin lume, ca şi cum n-ar fi fost de terea de înţelegere, îndreptându-se în- ajuns de dură, mai suferă o scindare totdeauna undeva spre cer. Probabil că nemilos de nedreaptă: săraci şi bogaţi. acolo, în imensitate, există o lume în Unii dorm sub cerul liber sau care dreptatea este singura raţiune, iar prin canale, alţii mistuiţi de teroarea zâmbetul este un drept, nu un privi- plictisului, savurează nimicnicia vieţii legiu. celorlalţi din palate sau de la bordul avioanelor particulare. Implozie sau orizont Scriitori, actori, pictori, filo- zofi, compozitori, profesori, oameni amenii nu pot trăi singuri şi care prin muncă onestă şi-au pus toată nici eu nu pot trăi fără ea. Ştiu viaţa în folosul celorlalţi, ajunşi la se- Ocă există. Ştiu că ştie că exist. nectute trăiesc în modestie sau chiar Să ai pe cineva este cel mai minunat din stipendiile celor ce le apreciază lucru pe care Dumnezeu îl putea face. operele, în timp ce analfabeţii sau se- Să fie numai pentru tine. Numai pen- mianalfabeţi deţin, fără ruşine sau fără tru singurătatea ta... logica aportului lor la dezvoltarea so- Ea este în linia aceea unde cietăţii, averi fabuloase, sfidând ele- cerul se contopeşte cu pământul într-o mentarele ierarhii valorice şi chiar luptă frăţească. Altfel n-ar fi liniştea. bunul simţ. Şi nici linia... Ţăranul român, atât cât mai Cerul de deasupra liniştii din e, atât cât mai poate, cu palmele veş- linia aceea e o mare cu valuri de senin nic crăpate, a devenit un arendaş al sau în alte zile, o mare cu valuri de muncii zadarnice şi este privit în bă- nori… Uneori cerul e nemărginirea de taie de joc. (Continuare în pag. 64)

63 Fereastra - 2010

(Urmare din pag. 63) Un fel de centru. Măreţia neatingerii. unde răsare soare alteori o barieră ro- Frumoasa măreţie a neatigerii. Pentru şie de corali în freamătul căreia nau- că linia aceea trebuie să fie totdeauna fragiază lumina. Apoi cerul şi pămân- de jur împrejurul meu. Ca un cerc. tul devin o mare cu valuri de întune- E foarte bine să ai un prieten ric. Şi vine noaptea cu visele mele în care nu există. E chiar grozav. Ştiam care simt fărădepăcatul fericirii. că ea este acolo în linia aceea de liniş- Fericirea este stare inversă a te dintre cer şi pământ. Ştiam şi mă nefericirii. Nefericirea este pentru cei întristam. Pentru ea. Era condamnată care nu văd marea cu valuri de senin să fie meru în linia aceea de linişte. de acolo de unde cerul se uneşte cu Între cer şi pământ. Aş fi vrut să mă pământul. Nefericirea e un păcat. Un întreb de ce paşii mei o depărtau de mare păcat. Linia aceea e pentru noi. mine. Sau de ce stă acolo. Sau până Nu e pusă acolo degeaba. Trebuie să o când. Am înţeles că ea trebuie să fie vedem. Trebuie să o simţim. Pentru că de jur împrejurul meu. Mereu. Ca un trebuie să nu păcătuim. cerc. Totdeauna la distanţă egală de Nu ştiu la alţii cum e pentru mine. De ce trebuie să fie un cerc. Nu că eu sunt în mine mereu. Mereu. Li- întreb. Eu nu folosesc semne de între- nia liniştii dintre cer şi pământ e întot- bare. Eu folosesc doar un punct. În deauna la depărtare egală faţă de mine mod sigur cercul vine din linia aceea atunci când mă răsucesc în jurul meu. de linişte dintre cer şi pământ. Sau Eu merg tot timpul. Merg. La început poate chiar ea este. Liniştea este cer- credeam că am să ajung la linia aceea cul. Sau liniştea este ea. Eu nu mă mir. de linişte dintre cer şi pământ. Ea este Eu nu folosesc semnul mirării. Eu fo- acolo. Ştiu că este acolo. Şi mergeam losesc doar punctul. Şi sunt liniştit. tot timpul spre ea dar paşii mei o de- Îmi este bine. Sunt chiar fericit. Dacă părtau. există fericire. Trebuie să existe feri- Prietenul meu care nu există cire. râdea. Eşti un prost spunea... Eu nu Nu mai râde. Ai vrea tu să ai folosesc ghilimele. Doar punctul. Eşti nopţile mele. Ai vrea tu să ai visele un prost. Aşa spunea el. Şi râdea. A- mele. Eu sunt cu ea tot timpul. Ea îmi tunci mă opream şi mă răsuceam de dă starea de bine. Ea îmi dă zâmbetul. jur împrejurul meu şi priveam linia de Atingerea ei mă face să simt clocotul linişte dintre cer şi pământ din stânga acela înnebunitor. Primesc mereu li- mea. Din dreapta mea. Din spatele niştea şi tot ce nu pot să ating în linia meu. Eu nu folosesc virgule. Doar dintre cer şi pământ. Nu râde. Nu nu- punctul. Linia de linişte dintre cer şi mai noaptea e cu mine. Şi ziua. Eu în- pămâmt era la fel de departe de jur ţelg. Şi-mi ajunge atăt ca să trăiesc. împrejurul meu. Râdea prietenul meu Trăiesc pentru ea. care nu există. Eu zâmbeam. După Oamenii nu pot trăi singuri. mai multe zile am înţeles. Am înţeles Nici eu nu aş putea. Aş fi nimic fără că eu trebuie să fiu la distanţă egală de ea. Totul ar fi nimic fără ea. Cu sigu- linia de linişte dintre cer şi pământ. (Continuare în pag. 65)

64 Almanah

(Urmare din pag. 64) – Bine, dar visele, speranţele ranţă va veni într-o zi. Pentru fiecare şi toată agoniseala mea de paşi de există o zi. O zi în care totul sau ceva până acum?... se sfârşeşte. Am văzut împrejurul. E – Ţi le poţi lua! Aşează-le în un cerc în care mergi mereu. Şi o poţi ordinea dimineţilor şi nopţilor, lângă lua de la capăt. speranţe... Ia-ţi ce crezi că e mai im- Sigur că e frumoasă. Are chi- portant, strictul necesar, pentru a lăsa pul acela dintre toate felurile de chi- loc şi dezamăgirilor pe care le vei în- puri. Şi ochii îi are din toate felurile tâlni, că doar n-o să calci pe ele sau de ochi. La fel şi mâinile. Şi picioare- peste ele. Te apleci în rugăciune, le iei le. Şi sânii. Şi buzele. Şi tot ce e zâm- şi le aşezi lângă celelalte. Să nu uiţi de bet. Şi tot ce e zbucium. E din toate zâmbete... să nu uiţi de lacrimi... Să zbuciumurile acelea. Va veni cu chi- nu uiţi, este foarte important! pul acela. Va veni cu ochii aceia din – Şi cât va trebui să merg aşa valurile de senin al mării dintre cer şi înhămat? pămănt. – Vei merge... până vei ajun- Eşti tâmpit. Aşa îmi spune ge acolo! prietenul meu care nu există. El nu – Unde, acolo? ştie că că eu nu folosesc semnul ex- – Acolo sus! clamării şi tâmpit fără acest semn e – Nu înţeleg, explică-mi! altceva. Eşti tămpit băieţaş. Ziua în- Trebuie să ştiu unde ajung... Nu pot tâlneşti oameni. Copaci. Munţi. Ape. orbecăi... nu am nici măcar busolă. Sunt reale. Te poţi bucura de ele dacă – Ai visele şi speranţele; ele laşi bazaconiile. Aşa îmi spune la ne- îţi vor arăta drumul! sfârşit prietenul meu care nu există. – Şi cum voi recunoaşte lo- Eu zâmbesc pentru că el nu cul acela, când voi ajunge la el? ştie. Îmi e milă de el. Săracul. Nu ştie – Dacă vei ajunge va fi sim- că acolo în visele mele am toate astea. plu; se găseşte deasupra aşteptărilor Nu ştie că ea îmi aduce toate astea în îndârjite. Îl vei recunoaşte, pentru că mine. Eu simt oamenii. Simt copacii. acolo vei simţii gândurile copacilor, Simt munţii. Simt apele. Şi nu e păcat. ale pietrelor, ale apelor şi zilelor de Pentru că eu nu folosesc semnele de duminică. Vei întinde mâna şi vei sim- ortografie. Doar punctul. Pentru că ţi rostul paşilor de până atunci! oamenii nu pot trăi singuri... – Dar de ce trebuie să car eu toate astea până acolo? Nu cred că va Caleea Lactee fi uşor deloc! – Păi, nu ţi-am spus? u la mult timp după ce am în- – Nu... văţat să merg, mi s-a adus un – Ba da! Ţi-am spus: ele îţi fel de căruţă albă, la care era N vor arăta drumul. înhămat un cal, şi el alb, dar cu aripi – Aha! Şi după aceia ce se va mari şi foarte sclipitoare. întâmpa cu ele? – Va trebui să te înhami ală- turi de el şi să mergi! - mi s-a spus. (Continuare în pag. 66) 65 Fereastra - 2010

(Urmare din pag. 65) – Se vor transforma în mâna Mizilul cultural aceea care o va prinde pe a ta! Atât a mai spus dispărând odată cu calul înaripat de alb. De a- tunci merg singur, înhămat la căruţa asta şi-mi târăsc din ce în ce mai greu strictul necesar de vise şi speranţe. Şi merg... şi merg... Prin văi, prin câm- pii, prin munţi, către locul acela. Vreau cu orice chip să ajung, de aceea nu fac nici un popas, nici măcar când plouă sau când e furtună. Întâlnire de cenaclu Uneori mi se pare că e noapte, alteori că e ziuă... dar cel mai multe ori cred că ninge. Pe ninsoare merg cel mai bi- ne. Nu că roţile cu multe spiţe ar stră- bate mai uşor nesfârşirea albă, nu! Dar visele şi speranţele sunt şi ele al- be, ca zăpada, şi totul devine alb şi posibil. Atunci am senzaţia că albul e căldura acelei mâini, pe care o simt tot Concurs naţional de literatură mai aproape. Şi pornesc mai departe prin văi, prin câmpii, prin munţi... Merg înhămat şi-mi târăsc cu tot mai multă greutate căruţa cu strictul nece- sar, risipit de multe ori prin crăpă- turile acesteia, în praful drumului care înghite urmele de roţi şi de paşi. Oa- menii pe lângă care trec îşi spun unul „Cântec pentru Tatiana” altuia, zâmbind: „Gata...! N-o s-o mai poată duce, e prea obosit...” Raul Cârstea şi C-tin Niculae Numai că dorinţa de a vedea locul acela îmi dă puteri nebănuite... Merg mai departe şi zidurile de ceaţă se năruie în lumina dintre copacii dimineţilor şi paşi. Şi merg... Prin văile cerului, prin munţii mării, prin deşertul din suflet. Către locul acela. Oare ce se întâmpla cu mine Serbările toamnei dacă nu învăţam să merg?!

66 Almanah Adelina DOZESCU CCeerr ffăărrăă ssppeeccttaattoorrii

Kore *** Marius desenează inimi Strigă-mă pe numele Loser, pe pachetul de ţigări, să creadă lumea că-s american Corina e ca un joint şi deţin money ce-ţi distruge cutia toracică Numără-mi păcatele El şi-o imaginează fecioară de la (mio)card în jos - şi e fecioară până se dezbracă, în faţa iubirii mă voi scuza Devenind o simplă ea în agenda că n-am cash indivizilor care De treci pe la aortă, îşi poartă inima pe card... sparge doua vase sangvine Corina şi Marius se iubesc în cinstea mea - atât de mult încât ea sângele e cea mai fină băutură, va renunţa la ea şi el la tutun... Eu mă voi ascunde după ochelarii de (re)vedere Gucci Kore 2 şi blugul cut Corina se trezeşte dis-de-dimineaţă Nu mă treziţi voi din letargie pune cafea în 2 căni dă drumu la gaz nici cu 50 Cent... Corina îşi imaginează că face *** dragoste zgârie pereţii strânge mâinile Acelaşi cer fără spectatori la piept I love you I love you „Romance” se poartă la tv - se aude dintr-un radio domnul momentan e prea ocupat crede ca M. îşi schimbă vocea să-şi negocieze porţia de sentimente, de dragul ei iar madam exersează: îşi muşcă buza şi începe să râdă diete, dulcegării şi alte tertipuri, pentru a menţine flacăra iubirii Corina se întoarce Propun o dragoste pe cealaltă parte a patului a la noră pentru soacră când plânge Vă rog... nu mai faceţi contrabandă îşi aprinde o ţigară cu inima păpuşii „Barbie”! realizează că M. îi lipseşte Stop poveştilor cu happy- end - pune urechea la podea şi ascultă paşii nu mai am lacrimi pentru cojile uneori fericirea poarta mărimea 44 (Continuare în pag. 68) 67 Fereastra - 2010

(Urmare din pag. 67) Alter ego de ceapă ale gospodinei de la doi, Timp să trag cu urechea Îmi uit numele printre la iubirea autohtonă - întreţinută pruncii avortaţi verbal la ochiul aragazului pe 400 roni Sunt liberă, fără etichetă - aici moartea Pe scena periferiei, orice aurolac se vinde mai bine decât pâinea caldă e un Jose Armando. N-am nevoie de îngeri - inflaţia e prea mare... Apocaliptic Vreau doar să cad în pântecele mamei, Conectaţi la USB-uri stăm faţă-n faţă Unde inima bate intermitent... Mama, tata sunt demult *** transexuali sau androizi (dragostea creşte singură) Îngerul desenează o Tu mă iubeşti - inima diferită de a mea îmi spune inima ce-o port pe tricou, de acum iubeşti, îmi spune el Mă iubeşti ca pe floarea de canabis fiecare secundă e o lovitura de bici vânată de brutari în piept muzica şi moartea – În lume totul e ok... acelasi refren prost Dumnezeu ne mai ţine în şah Marius nu se deosebeşte trimiţând îngerii ne consoleze în van: de un copil autist - îi par Raiul e un bar periferic, Heaven, o simpla kore decupată Copiii noştri stau îngropaţi din revistele cu femei singure într-un prezervativ, în timp ce vede în atingerile mele păsările detonează bombe la tv, traiectorii greşite ale mâinilor Noi mimăm, cu mâna pe telecomandă, în je t’aime exerciţii pentru dicţie o rugăciune către un God râde când îi spun că singurătatea căruia îi lipseşte subtitrarea... e o travestită ce-i poartă numele, Plictisit, El va spune finish- cel puţin ea mă iubeşte... Vor ramâne doar integrale linse de îngeri. De unde vin Jocul de- a iubirea Îngerii şi-au luat concediu, se pot licita fecioarele se pot Decupăm inimi şi le lipim în piepturi zdrobi pigmeii ca nişte muşte Sub privirea îngăduitoare a mamei, de unde vin se iubeşte doar duminica Ce găteşte bezele cu gust de săruturi pe furiş între o emisiune tv Construim suflete din pluş - şi un meci de fotbal setate pe un banal: te iubesc... copiii sunt o rată la bancă, Păpuşa Barbie se căsătoreşte un minus în cifra de afaceri c-un papiţoi, a fabricilor de prezervative Căruia îi dă papucii pentru Superman e 2009 d.hr, În timp ce ne ascundem unul de altul, înca nu s-a descoperit fericirea viaţa ne fură jucăriile... şi moartea apare ca o pană de curent...

68 Almanah numere, dar se încurca de fiecare dată Cristi DUMITRACHE şi, în cele din urmă, renunţă. Se gân- dea la continuarea peisajului, cu pă- sări mari şi verzi deasupra lanului in- Dl. Cristi Dumitrache, cendiat de griuri, c-un stâlp de te- editorul revistei „Pagini româ- legraf şi un contur uman neclar. Şi neşti în Noua Zeelandă” face, poate şi-un conac, în zare, după livada acolo, la Antipozi, un lucru minu- cu nuci. nat pentru cultura românească. Ne Azi-noapte un călător tre- bucură, cu atât mai mult, faptul că când prin imaginea tabloului, muşca domnia sa ne-a trimis câteva texte, cu poftă dintr-un măr. Ştia, în vis, că pe care le publicăm acum, în spe- avea să-l placă şi se mirase că n-apă- ruse mai devreme în viaţa ei. Zărise în ranţa unor colaborări viitoare. ochii lui o văpaie, luminând picăturile Pentru că, nu-i aşa, niciodată nu reci ale ploii, ce cădea fără contenire. poţi fi departe de ţara pe care o ai Simţea, până la durere, că n-ar mai în suflet. putea trăi fără el, fără risipirile lui... În urmă-i şarpele unui fulger aprinse cerul... Dar călătorul nici măcar nu Un conac, în pajiştea cu mac întoarse privirea... Răsărit şi asfinţit, îmbiau Norul cocoşat şi bun spre melancolie. Conacul vechi şi o- bosit, îşi trăia zilele şi nopţile, mereu Nu găsise însă nici o picătură tăcut, întotdeauna singur. Căci fiinţele de apă, nicăieri.. Buzele-i erau strivite ce-l populau nu se gândeau la el nicio- de nebunia uscăciunii, căzute-n părţi, dată. O singură furtună-l obosea şi-l scofâlcite şi crăpate. Fizic se topise de măcina într-a-tât, că dorul lui de viaţă mult, alergând după fetele Morgane, pălea mereu. asudând, târându-şi după el canistra Avea şi el o favorită, straniu goală şi visele... Plescăia încet, că- şi ciudat, dar... da!, conacul rece iubea utând să nu-şi înghită limba umflată. o fiinţă. Era afară, în grădină. Stătea Era târziu şi nu credea c-o să rezemat de banca veche, învăluită-n mai iasă din beleaua asta. Trist şi fără şalul gros, respirând aerul curat din speranţă, ameţit de pâlpâirile ultime jur şi atingând, din când în când, şe- ale vieţii respira greoi rugându-se ca valetul din faţa sa. O pictură mată îşi totul să se sfârşească. aştepta rândul să intre în lume, timidă, Şi atunci se întâmplă minu- albastră şi cochetă. Autoarea privea nea. Una ce apare o dată la o mie de atentă-n jur, îngăduindu-şi câteva cli- ani. În cerul verde apăru, mare şi gre- pe de extaz, mirată că vede chiar şi o oi, norul cocoşat şi bun. Cerul se în- gâză aterizată pe o floare. tunecă şi primele picături ale ploii i se Vântul uşor îi răsfira părul prelinseră, ca nişte lacrimi, pe faţă. Iar negru, înviorând-o. Îşi mută privirea el căzu pe spate, obosit şi fericit, spre macii din tablou, încercând să-i murind puţin...

69 Fereastra - 2010 OOaammeennii cceelleebbrrii -- ccuuvviinnttee cceelleebbrree

La cincizeci de ani, un om Temniţa cea mai de temut poate fi măgar, fără a fi optimist, dar este aceea în care te simţi bine. nu şi optimist fără a fi un măgar. (Nicolae Iorga) (Mark Twain) Poporul român nu ştie să gu- Fericirea şi prostia numai verneze şi nu se lasă guvernat. dintr-o cauză nu sunt identice, pentru (Carol I) că nu toţi proştii sunt fericiţi. ( Mihai Eminescu) Nu-mi pasă de pietrele ce mi se aruncă, îmi pasă de piatra ce se va Gol am ieşit din pântecul aşeza pe mormântul meu. mamei mele, şi gol mă voi întoarce în (Ionel I.C.Brătianu) sânul pământului. Domnul a dat, şi Domnul a luat - binecuvântat fie Nu- Artiştii trebuie să sufere; asta mele Domnului. face parte din talentul lor. (Iov 1 / 21) (Lawrance Olivier) Cum poate fi guvernată o Omul este capodopera cea ţară care produce 270 de soiuri de mai rafinată care a fost vreodată în- brânză ?! făptuită după principiile călăuzitoare (De Gaulle) ale mecanicii cuantice a Domnului. (Erwin Schrödinger) Foamea nu cunoaşte ideolo- gii şi doctrine. Când ne dăm seama că nu (Tudor Muşatescu) mai suntem copii am murit demult. (Constantin Brâncuş) La urma urmei de ce am re- Adevărul este acea eroare fă- nunţa la fericire doar pentru că nu ră de care o anumită specie de fiinţe putem fi fericiţi? vii n-ar putea trăi. (Ana Blandiana) (Nietzsche) De ce fiecare vrea să fie Nimic nu-l înşeală pe om mai al drac- Eminescu, dar nu vrea nimeni să trăi- ului ca nevasta şi memoria. ască viaţa lui? (Ion Băieşu) (Nichita Stănescu) Cel mai sigur mijloc de a La Dumnezeu şi în Ţara face dintr-un copil un diavol este să-l Românească sunt toate cu putinţă. creşti ca pe un înger. (Al. Vlahuţă) (Aldous Huxley) În dragoste victoria bărbatu- Un martir este întotdeauna lui este fuga. mai primejdios decât un învingător. (Napoleon) (Octavian Paler)

70 Almanah

Pe cobră trebuie s-o calci pe perare, numai îndoiala din ele. coadă ca să se supere. Oamenilor nu (Fănuş Neagu) le trebuie nici atât. Ei vin pe lume su- păraţi, din naştere, pe tot ce e frumos, Uneori moartea pune duioşie sfânt şi drept. în ceea ce face. (Panait Istrati) (Patrel Berceanu) Probabil mult mai mult rău a Să-l cunoşti pe Don Juan şi fost pricinuit pe lume de nebunii cins- să continui să trăieşti şi să faci copii tiţi, ajunşi în posturi înalte, decât de nu se poate. ticăloşii inteligenţi. (Mircea Eliade) (James George Frazer) Omul care nu are evlavie Ce fericire pentru mulţime faţă de Artă îşi are, încă, o parte din dacă s-ar restaura sclavia! N-ar mai fiinţă în Peşteră. cunoaşte spaima timpului liber... (Eugen Jebeleanu) (Julien Green) A spera înseamnă aproape a La doisprezece ani desenam trăi. ca Rafael şi toată viaţa m-am străduit (Paul Gauguin) să ajung să pictez ca un copil. Buni sunt cei care se mulţu- (Pablo Picasso) mesc să viseze ceea ce alţii, cei răi, Democraţia este un meca- înfăptuiesc în realitate. nism care garantează că nu vom fi (Platon) guvernaţi mai bine decât merităm. Două zile mă lasă nepăsător: (George Bernard Shaw) aceea care a trecut ieri şi cea care va Democraţia înseamnă că sosi mâine. oricine poate să crească pană la a fi (Omar Khayyam) preşedinte, şi oricine care nu mai creş- Nu există securitate în lume te poate deveni vicepreşedinte. şi nu va putea exista niciodată atât (Johnny Carson) timp cât oamenii sunt muritori Inima are raţiuni pe care raţi- (George Bernard Shaw) unea nu le cunoaşte. (Blaise Pascal) Când, după 20 de ani, Ulise s-a întors acasă, primul care l-a În fiecare zi, petrece câteva recunoscut a fost credinciosul lui momente cu tine însuţi. câine şi numai după aceea credin- (Dalai Lama) cioasa sa soţie. (Paul Cortez) E ora când înţeleg, adânc resemnat, că aproape toate cuvintele Tu nu cunoşti încă viaţa, sunt date morţii şi că nu le ştiu pe cele cum vrei să cunoşti moartea sortite veşniciei. Cunosc, până la dis- (Confucius)

71 Fereastra - 2010 MINUNATA ADELA roşeaţă care îşi ia zborul spre viaţă. Paşii de somnambul ai vi- (fragment) celui, vocea lui gâtuită vin, trec, se mişcă pe uliţele cătunelor. În jeep sau călare pe bicicletă, cu gura arsă, cu distonocalmul în buzunar. Bădilenii îi răspund dând din mâini şi din cap, în vreme ce ţigările pendulează între bu- ze. Ţiganii se strâng pe sub streşini. Candidatul scrie de zor în carneţel, de parcă e reporterul de teren al lui Dumnezeu. Printre picăturile de ploaie prinde contur un proiect social. Pentru început două cişmele şi câte o remorcă cu deşeuri de fag la două fa- milii. Copiii călăresc nişte cai răpciu- goşi care mai mult de atât nu pot face. E greu de găsit o distracţie mai bună, dar firma lui de cablu TV va începe să de Gheorghe POSTELNICU îngroape stâlpii. Până la Crăciun, bi- neînţeles, şi puradeii iau viaţa cot la În timpul campaniei electo- cot cu părinţii lor, toţi într-un pat. Într- rale, satul Bădila e plin de poveşti. adevăr, a venit vremea ca ţiganii să se Oameni de toate vârstele transpun rupă de trecut. Momentul lor de maxi- exemplele luate de la televizor în via- mă oboseală este între 9 dimineaţa şi ţa de toate zilele. Snoave, seriale, isto- 6 seara. Trebuie, până la urmă, să su- rioare, pilde. Candidaţii ce rol joacă? fere anumite mutaţii. Hainele, maşinile, medicamentele, ţi- Mihai Mihai e într-o formă gările şi transpiraţia lor îi sufocă pe mare. Va strânge 400 de semnături şi bădileni. „Să plece hoţii şi să vină pa- va candida ca independent. Îi va în- trioţii”, strigă Ică Bolocan în difuzoa- vinge pe toţi cu multă bărbăţie. Este rele caravanei. Merită felicitări. Ac- cerut de populaţie. Poartă blugi şi adi- tualul primar a devenit proprietarul daşi şi combate alcoolismul şi fuma- unor terenuri din intravilan prin jon- tul. Excesul de haleală şi homosexua- glerii judiciare. A cumpărat pe nimica litatea. Recomandă totuşi fasolea cu toată două clădiri retrocedate vechilor şuncă, plăcinta cu mere şi apa de la proprietari. S-a îngropat în bunuri plin Unguriu. Va schimba numele echipei de însufleţire. Coboară din maşină de fotbal. Îşi taie unghiile în fiecare domnul Ică. Dă mâna cu oamenii. Bu- săptămână. Face vizite experimentale ze răsfrânte, privire grea, cute izvo- femeilor rămase singure cu atâtea ne- râte din oboseală şi timp, pete lunare cazuri pe cap. Va căuta un răspuns în pe chelie. Bere la toată lumea! Bădi- timp ce îşi face o oală cu ceai. Are cal- lenii au o anumită culoare duminica, o (Continuare în pag. 73)

72 Almanah

(Urmare din pag. 72) făcut până acum şi ce măsuri vom în- culator şi telefon mobil şi cu ajutorul treprinde în zilele care urmează, pen- lor îşi conduce toată afacerea: stâna tru a câştiga un număr cât mai mare de cu 52 de capre. Fiul radiaţiilor solare, consilieri locali, judeţeni, cât şi foto- iată porecla lui. liul de primar al satului Bădila pentru Viaţa satului se desfăşoară a treia oară consecutiv. Are cuvântul „la cea mai înaltă tensiune”, dar nu e domnul Jan. lucru de mirare că nimeni nu-şi asumă Ca într-o oglindă defectă, li- răspunderea pentru faptele pe care le nia gurii îi strâmba faţa lui Jan Zigu, comite. Bădilenii, printre care se nu- surprinzând un vârtej de griji şi pi- mără şi cei 12 candidaţi la funcţia de căţele de planuri. primar, nu sunt nici buni, nici răi. O- – Toţi candidaţii sunt bolna- bosiţi în aceeaşi măsură, de când şo- vi de cap. Paranoia. Prozac. Nu-i de majul a devenit o problemă reală. Dar mirare că sunt frânţi de oboseală. cui îi pasă? Barurile sunt pline de for- – Da, da... Trăiască domnul Jan. fotă. De ce s-ar duce bădilenii la mun- – Funcţia nu l-a schimbat. E că, dacă nu-i obligă nimeni? Doar pe cât se poate de omenos. copii nu-i caută poştaşul cu pensia. În – Lucrurile vor merge ca pe fond, e o mare uşurare să nu te duci în roate. Va fi aşa, o… fiecare zi la serviciu. Stresul vine de – Totul e aici, spune Jan ară- la sculatul de dimineaţă şi de la nave- tând fruntea şi scaunele din faţa sa. tă. Pământul s-a dat înapoi, conform – Totul va ieşi bine. Legii 11, dar nu s-a dezintegrat, nu – Trăiască doamna Adela şi s-a sinucis şi asta înseamnă libertate. domnul deputat Feraru. Libertate te iubim / Ori învingem ori *** murim. Libertatea trebuie zgâlţâită Umezindu-şi vârful degete- cum zgâlţâi un pom. Pe feţele lor, Jan lor, întinde hamurile de acril şi depăr- Zigu a mai văzut şi alte stări patologi- tează ţesuturile rozalii. Adela stă pe ce: dinţi de lapte şi melancolie. Po- spate, cu picioarele ridicate pe spetea- veştile, ca şi observaţiile îi erau za canapelei. Adelei de mare folos, pe când el rein- – Încet, o aude şoptind. Aşa, venta jurnalul personal. Ce-i drept, acum intră. putorile politice adoră ideile afrodisi- El ţine un sân în fiecare mâ- ace, iubesc fiecare sunet care le iese nă. Ea se ghemuieşte şi mai mult. Bo- pe guriţă, şi, în clipa în care se prind tul lui nu ştie ce caută. O fotografie despre ce este vorba, preiau comanda. lucioasă se developează între cele do- Ăsta-i şpilul, spun ei, crezând că-l dau uă rânduri de piele. Respiraţia se des- gata pe Jan Zigu, medita Jan Zigu. face în gâlgâituri de satisfacţie. Feţele – Domnul Jan va prezenta o sunt neomeneşti, rotunde, nerăbdătoa- informare privind desfăşurarea cam- re, aproape de explozie. Adela în ge- paniei electorale în satul Bădila, cu 30 nunchi, Adela rotindu-se ca elicea de zile înaintea alegerilor locale. Vom unui elicopter. Adela, frângându-se ca analiza în organizaţia noastră ce-am (Continuare în pag. 74)

73 Fereastra - 2010

(Urmare din pag. 73) frecat. Stau buimaci printre cutii goale gâtul unei egrete… vrea să plângă. E ca adolescenţii printre blocuri. Ustu- o lacrimă în fiecare ochi: rimea începe de la buric. Chiloţii sunt – Eşti minunată, Adela! ringul de dans al durerii. Ei stochează Cu arsuri în tot corpul, cu viaţa de la 15 ani la 70. Ai renunţa mai inima-n urechea stângă, izvorul sufe- devreme, dar nu ai pe unde să treci. rinţei seca şi se pornea iar şi iar. S-au Nu te poţi ascunde. Interesele te găs- oprit când creierele erau carbonizate esc peste tot. Sparg uşa, sparg zidul şi şi aerul încremenit. Camerele popasu- dau de tine. Grămezile de interese lui turistic gem de îndrăgostiţi supra- scot porcării pe gură şi viaţa devine încălziţi. Răcirea se face la bar. Se tot mai fierbinte. Şi soarele. În coasta amestecă şi ei cu celelalte puncte. Sa- norilor slinoşi făcea cercuri de zoaie. la e în stare se şoc sexual. Lumea cu- Un tiv de grăsime încadrat de alte ti- noaşte bine secolul XXI. A avut timp vuri mai decolorate îşi executa pe- să-l cunoască. Adela se uită prin bar în deapsa. La câteva minute soarele se căutarea unor repere. Se întorc în ca- aprindea şi iar se stingea ca un far de meră, îl lasă să o pipăie, să o mozo- semnalizare. lească. Ea scoate suspine de pisică, *** amănunţite, candide şi cere un timp de Conducerea unei localităţi e odihnă. Se piaptănă, se pudrează, îl o problemă de anarhie şi de şansă. strigă pe micul Florin şi vrea să plece Stai pe marginea unei balustrade – spre Văleni. funcţia – te ţii de el – de scaun – nu te Micul Florin: piele săracă în uiţi în prăpastie şi te menţii treaz. pigmenţi, umeri plini de pustule, pân- Consătenii se uită la tine şi nu le pasă. tece ca piftia, guşă, gingii dezgolite. Fac presupuneri cam cât vei putea sta Al naibii de urât! Ce meclă! Adela şi agăţat, dar dacă-ţi rupi gâtul, nu vor Florin Feraru. Tinereţea şi bătrâneţea. avea niciun regret. Meschini. Nu vei Unde ai fost, când…? Nicăieri. Secre- avea niciodată din partea lor un răs- tara spunea, se bâlbâia, alta nu gă- puns emoţional. El era altfel decât cei- seşti? O femeie serioasă? La Liceul de lalţi: un tip adevărat, cu mustaţă şi poliţie. Era înaintarea în grad. Nu mi- scurtă de piele, lat în umeri, puternic, ai spus, zice ea încăpăţânată. Şi mă- nu un abţibild ca Ică Bolocan. Trebuie nâncă şi beau şi se giugiulesc. Se pu- să fii dur ca să câştigi, e un lucru ştiut. drează şi îşi smulg perii din nas. Nu Putere înseamnă mult pentru cel care mai au chef de întrebări încuietoare va ieşi învingător, dar la fel de mult şi când plutesc pe felii de fum. Vorbele pentru învinşi. Nu-ţi pasă? Atunci schelălăiesc. Baierele burţii se întind. când vrei să conduci un sat cu 4000 de Ajută-mă să-mi câştig demnitatea, suflete, nu e diferit de volanul autoca- ajută-l pe Jan. Jur că aşa voi face. Ţie mionului sau al tractorului tău. Îţi pre- îţi deschid un cont la BCR. Aşa mai găteşti terenul. Renunţi la visul că în merge, Zeus. Cum ai spus? Zeus şi biroul primarului viaţa poate fi dulce. Afrodita. Mda… Covorul seamănă cu Scoţi pârleala după un an, doi, dacă o pătură roasă până la urzeală de atâta (Continuare în pag. 75)

74 Almanah

(Urmare din pag. 74) răsfăţată, tipa se transforma într-un nu ajungi în pragul epuizării. Ar fi bi- clip publicitar, într-un monolog supra- ne să angajezi un şofer şi un tractorist încărcat cu epitete. 5 – 6 milioane pe rutierist. În tot acest timp mârâie şi lună ca să-şi exprime aceste sentimen- arată-ţi colţii şi dezordinea va lucra în te. Interesul fetei pentru Anton nu cu- favoarea ta. Tu eşti Toma. Ce afirmi noştea limite. Ca şi interesul bădile- .80ۥ azi, nu mai recunoşti mâine. Gândind nilor faţă de primarul lor din anii asta, un bărbat solid părea şi mai so- E atâta harababură în târgul săptămâ- lid, căutătura ochilor şi mai dură. Faţa nal şi totuşi găseşti cu uşurinţă tot ce şi mai musculoasă. Priveşte oamenii, pofteşti. Vin şi basarabence cu trei nu se amestecă cu ei şi faţa i se recom- şolduri: piese de schimb pentru bici- pune bucată cu bucată şi acum poartă clete şi pompe hidraulice, pastă de pe umeri un cap bovin. dinţi bulgărească. Burtoşi colţoşi, ti- Pentru toţi ceilalţi viaţa se neri pe picioroange, fete cu echipa- reduce la funcţia asta, crede şi Anton mente speciale – toţi au feţele roşii şi Andrei. Orice se reduce la ceva. Bu- mulţumite. Anton se plimbă cu pal- curia se reduce la o masă bună şi la un mele asudate de atâtea strângeri de cur bombat. Ce revoluţie? întrebase mână. Mata erai altfel, mata mai dă- fostul primar în ianuarie 1990. Ce deai un bon de lemne, de benzină, de schimbare? Dacă pot să beau şi să re- ulei, de zahăr, mata erai noi. Intră cu gulez, e ca şi până acum. De aceea ei în marele flux. Zornăie soneriile şi candida şi el din partea unei mişcări ceasurile cu baterii, bâzâie jucăriile cu ecologiste care recomanda echilibrul telecomandă. Andrei Anton este îm- în natură, vitalismul şi polenizarea cu brăcat ca la biroul lui de la cooperati- ajutorul insectelor. Probabil că atunci va de credit. Nu e de mirare că bădi- când va fi din nou stăpânul telefoa- lenii îl salută cu drag. nelor, se va dovedi o forţă a meselor *** bogate şi a roşului de Blăjani. Va trage Turiştii vin din toate părţile. câte o raită la Râmnicu Sărat să smul- Ei călătoresc fără întrerupere. Pentru gă ştrampii amantei. Iată-i intraţi în Adela viaţa a intrat pe un drum bun. horă: vicele, secretarul, contabilul, ca- Se simte bine, se simte femeie matură. sierul. Vor cădea din cer un petic de Nu e un simplu turist. Câmpurile de asfalt, o conductă, nişte ajutoare so- forţă ale destinului au adus-o alături ciale. Îţi iei o zi liberă pe săptămână şi de Florin. Toate au un sfârşit, dar va despici patul. În timpul campaniei e- şti ce are de făcut la momentul potri- lectorale nu trebuie să te opreşti din vit. Staţiunile turistice sunt pline de ceea ce ştii să faci. Oamenii apreciază hărmălaie. Vor merge la pensiuni izo- asta. La fel şi iubita. Cât e de concen- late. Acum Adela e consilierul dom- trată întâlnirea lor, lista are laude în- nului deputat Florin Feraru. Pe pro- treţesute cu aluzii. Aşa ceva, el nu-i bleme electorale. Doamna s-a înscris putea oferi decât la ocazii speciale şi la masterat. Jan e prins cu pregătirea remarcabilele sale calităţi sexuale alegerilor, echitabile pentru toţi candi erau scoase în evidenţă. Îmbunată şi (Continuare în pag 76) 75 Fereastra - 2010

(Urmare din pag. 75) Mafteiu EMANUELA daţii, fiecare cu părerea lui, deşi, când e vorba de soţi înşelaţi, e greu să ştii exact despre ce va fi vorba. Trebuie mereu să clădeşti viitorul. Lumea nu stă pe loc, a spus el. Mă rog, nu a fo- losit atât de multe cuvinte, dar asta a fost ideea. Datele şi ideile lui princi- pale se lipiseră de podeţe, bucăţi de drum, plombe de asfalt, gunoaie şi câini vagabonzi. Avea în vedere reno- varea de urgenţă a sediului primăriei. Făcuse un proiect, obţinuse finanţare de la prefectură, angajase o firmă de construcţii, comandase încălzire cen- Legenda „„Oviidiiana” trală şi mobilier. Istoria se schimbă. NATO, UE şi altele. Trebuie să te agă- Dragostea ţi-a fost muză ţi ca lumea. Nici Adela şi nici Jan nu într-un leagăn de lumină, se mai pierd în poveşti sau în filmele Pe faţa ta un ocean de nesfârşire proaste de la televizor. Au o altă atitu- şi deschideri, dine: sunt moderni, europeni. Nu mai Doar într-un cavou latin e rece: iau lucrurile cu binişorul. Oamenii Aici zace cântăreţul Ovidius, sunt răi şi te pot face să suferi. Au Ştrengar şi răpitor, călăuză pentru vise. strâns multă energie şi acum o revarsă Strâng în braţe zăpadă în culori, în societate. Prima întrebare pe care Strâng geniul Sorţii. şi-o pun în legătură cu un interlocutor, Aici se zărea a zecea lună, e cât câştigă. Nimfă a dulcelui pergament poetic. Cei mici? Directorii, învăţă- Marea s-a descălţat de valuri torii, funcţionarii publici, poliţiştii, peste tine. contabilii, medicul de familie se uită la Florin ca la Ioan Botezătorul, cu Frratelle cell marre zâmbete leşinate, cu enervarea ţinută Un soare cu două chipuri în frâu. Când trăieşti printre ochela- Nu va răsări a doua oară. rişti şi obezi, tâmpiţi şi fricoşi, nu-ţi Când visul îl sfărâmi în palmă, este greu să înghiţi orice. Viaţa de om Vino şi simte sufletul răstignit! conştiincios te trage în jos. Trecem Suflet de maică, printr-o fază emotivă, recunosc ei. Mi-e frică de steaua Autonomie, autonomie, scânceşte câ- Care va face rană pământului meu. te unul cu respiraţia tăiată, verde la Tradu cuvintele acestea faţă ca o şopârlă sleită de soare, dar În toate clipele care te trezesc Adela respiră normal, ca printr-o gură În zorii unui singur soare de aerisire. Minunata Adela. Şi adu-ţi sufletul acasă!

76 Almanah Prof.. Adriian Ionescu

BLESTEMUL TEZAURULUI

Descoperirea rimentat în această îndeletnicire, în- cercând să degajeze pământul de sub Povestea tezaurului începe la blocul respectiv loveşte cu târnăcopul sfârşitul lunii aprilie 1837, în satul un obiect metalic şi... urgia se deslăn- Pietroasa de Jos, plasa Tohani, judeţul ţuie. Se pare că cei doi au dezgropat Secuieni, pe malul drept al Urgoaiei, un număr de 22 de piese în greutate în dosul viei Ardelenilor. Protagoniştii totală de aproximativ 40 kg. Dintre sunt doi pietrari din sat, pe nume Stan acestea s-au mai păstrat 12, în greu- Avram şi ginerele acestuia, Ion Lem- tate de 19 kg, şi anume: un platou naru. Aceştia primiseră o comandă mare, de 7,6 kg, cu un diametru de 56 importantă: cu un an înainte se înfiin- cm; o cană (oenochoe), cu înălţi- ţase la Buzău Seminarul Teologic şi mea de 37 cm; o pateră (platou mai era nevoie de 9 stâlpi de piatră care să mic) cu decor în relief şi o statuetă în separe curtea acestuia de curtea Epis- centru; are un diametru de 26 cm, iar copiei. La vremea aceea, tehnica tă- statueta reprezintă un personaj femi- ierii pietrei era la fel de rudimentară nin cu un pahar în mâini, aşezat pe un ca şi pe vremea dacilor, care constru- tron împodobit cu un vrej de viţă de iseră cetăţile de la Coasta Dogarului şi vie; un colan cu inscripţie cu carac- Gruiul Dării, precum şi a romanilor tere runice gravată pe el; un colan care, ceva mai târziu, au edificat ter- simplu; un colan cu balama; pa- mele şi castrul din localitate cu piatră tru fibule, un fel de broşe folosite la din aceeaşi carieră. Cei doi au practi- prinderea veşmintelor; două vase cat orificiile cu adâncimea necesară în poligonale, unul octogonal şi altul do- blocul de calcar, au introdus penele de decagonal. Se disting prin forma apar- lemn, le-au înţepenit cu barosul şi au te a toartelor, compuse din două pan- plecat la culcare. Peste noapte, lemnul tere, sprijinite cu labele din faţă pe o penelor s-a umflat şi a provocat des- placă decorată şi cu cele din spate şi prinderea blocului de calcar din carie- coada pe fundul vasului; ră. Apoi piatra urma să fie aşezată, Cele zece piese dispărute au prin răsturnare, pe cobilie, o sanie fost, probabil, trei colane, dintre care confecţionată din lemnul unui copac. unul cu inscripţie, o cană asemănătoa- Dimineaţa devreme eroii re cu cea păstrată (oenochoe), o pateră noştri se trezesc şi se duc să desăvâr- simplă, nedecorată, o fibulă mică, şi şească treaba. Stan Avram, mai expe- (Continuare în pag. 78)

77 Fereastra - 2010

(Urmare din pag. 77) existat, se numea Manole Epureanu şi urmaşi ai săi mai sunt şi astăzi fie- rari în sat. Lanţul cu care erau legate fi- bulele mijlocii între ele, în lungime de 40 cm, a fost vândut de Ion Lemnaru lui Vasile Elbachi din Merei, nepotul arendaşului Frunză-Verde, contra su- mei de 30 de parale şi a unei sticle de ţuică. Apoi peste toate se aşterne li- niştea. La acea dată satul se afla pe moşia Episcopiei Buzău, arendată lui două perechi de brăţări încrustate cu Gheorghe Frunză-Verde, iar moşia pietre. vecină, Tohani, era administrată de un Datorită dimensiunii şi greu- Kyr Jacov, epistat al Sfântului Munte, tăţii sale, dar şi a splendorii exponate- personaje la care vom mai reveni. lor, a fost considerat cel mai mare te- zaur descoperit în lume până la tezau- Prima profanare rul lui Tutankamon În primăvara următoare eve- Descoperitorii, oameni sim- nimentele se precipită. Mai întâi se pli, nu bănuiesc imensa importanţă is- torică a obiectelor găsite, nici uriaşa hotărăşte, în urma aplicării Regula- lor valoare materială dar, din simplă mentului Organic, sistematizarea sa- intuiţie ţărăneasă, preferă să le ducă a- telor prin concentrarea acestora şi ali- casă la Ion Lemnaru şi să le ascundă nierea uliţelor. În planul de sistemati- în pod. Iniţial au crezut că sunt con- zare intră şi casa lui Ion Lemnaru, în fecţionate din cupru şi, aflându-se în podul căreia se afla Tezaurul. zonă de deal, s-au gândit să le folo- Stan Avram, socrul, apelează sească drept material pentru fabrica- la un văr al său, Nicolae Baciu care, rea unui cazan de ţuică! împreună cu cei doi fii ai săi, George Alexandru Odobescu, auto- şi Achim, ascunde sacul cu relicve în rul monumentalei lucrări „Le Trésor podul casei sale. de Pétrossa” publicată la Paris, po- Între timp, la câteva zeci de vesteşte că ,,Unul dintre aceşti ţărani, kilometri de aici, are loc un alt eveni- închipuindu-şi că toate acele obiecte ment aparent fără nicio legătură cu ce- erau de aramă, ar fi dat o bucată din le întâmplate până acum. În luna mai, ele unui caldărar ţigan ca să-i câr- în urma ploilor to- pească cu dânsa o tingire, iar acesta, neputând să dea de capăt lucrării, ar fi zvârlit cât colo bucata de metal, zi- când stăpânului ei că nu e bună de ni- mic”. Se pare că romul respectiv a (Continuare în pag. 79)

78 Almanah

(Urmare din pag. 78) renţiale, apa Câlnăului se revarsă şi rupe podul din dreptul actualei locali- tăţi Mărăcineni, la revărsarea sa în râ- ul Buzău, pod care abia fusese inau- gurat cu mare fast de către generalul Pavel Kiselev. Se organizează o trecere pro- vizorie prin vad, lucrurile trenează, ploile continuă de-a lungul întregii veri, dar în toamnă se organizează o licitaţie (mezat) pentru concesionarea În urma acestui tratament, construirii unui nou pod, care este curtea se umple de rubine, granate, sa- câştigată de Anastase Tarba Verusi, fire, mărgăritare şi hiacinturi. Pe cele albanez din Bitolia, împreună cu aso- mai mari dintre acestea, albanezul le ciaţii săi, Constantin Probaca şi va recupera ulterior de la gunoi, unde Anastase Costea. fuseseră aruncate de George Baciu. Aceştia hotărăsc să refacă Cele mai mici vor fi folosite de copiii podul după planurile iniţiale ale arhi- acestuia pentru a juca ţintar. tectului austriac Hartler, dar execu- tând stâlpii de susţinere din piatră şi Ancheta nu din lemn aşa cum fuseseră cei orig- inali. Şi tocmai piatra a constituit pun- Arendaşul Frunză-Verde află tea de legătură dintre efemerii deţină- de la o vecină toată tărăşenia şi vine tori ai comorii şi albanezul Verusi. acasă la Baciu să facă lumină. Acesta Acesta din urmă ia mai întâi îi explică rolul său în poveste şi îl tri- un colan, pe care îl vinde la Bucureşti mite pe arendaş la Avram şi la ginere- la bijutierii armeni de aici. Colanul nu le său. Cei doi, speriaţi, recuperează a fost recuperat niciodată. Din Capi- de la Verusi coşuleţul dodecagonal şi tală se întoarce cu câteva baticuri şi i-l dau arendaşului. Acesta îşi dă sea- scurteici, merge acasă la N. Baciu şi ma de dimensiunile tezaurului şi cere cumpără pentru 4000 de piaştri (preţul să fie dus la albanez, de unde mai ob- unei perechi de boi) mai multe obiecte ţine, prin şantaj, un colan şi nişte bani (numai materialul din care erau con- (200 icosari). Continuă să facă presiu- fecţionate valora peste 100 000 lei ni asupra lui Verusi dar acesta nu mai aur). cedează. Pentru a se răzbuna, Frunză- Pentru a le face să încapă în Verde se duce la economul Episco- desagă, Verusi loveşte obiectele mai piei, căruia îi predă cele două obiecte. mici cu muchia unei toporişti, iar pla- Acesta, în data de 12/24 iulie 1838, toul cel mare îl taie în patru bucăţi pe face un denunţ la Departamentul o buturugă din curte. În ciuda recon- Treburilor din Lăuntru (adică la Mi- stituirii, urmele mai sunt vizibile şi as- nisterul de Interne). tăzi. (Continuare în pag. 80) 79 Fereastra - 2010

(Urmare din pag. 79) spre un alt complice, marele vistier Despre descoperire află pe Alecu Ghica din Stâlpu, concesionar data de 7 iulie şi prefectul judeţului în 1838 al drumului de poştă Bucu- Săcuieni, de la epistatul moşiei To- reşti – Focşani şi rudă cu vornicul. hani, Kyr Jacov. Prefectul trimite şi el Pedeapsa un denunţ la Departament, care ajun- ge la o zi după precedentul, adică pe În urma procesului care are 13 iulie 1838, la vornicul Departa- loc în data de 4 mai 1839, Verusi şi mentului Treburilor din Lăuntru, Ma- complicii lui sunt... achitaţi de către rele ban Mihalache Ghica (1796- Curtea Criminalicească. În schimb 1850) – fiul banului Dumitrache George şi Achim Baciu primesc 30 de Ghica şi frate al domnitorilor Grigore lovituri de băţ şi sunt obligaţi să-i îna- Dimitrie Ghica şi Alexandru Dimitrie poieze banii albanezului. Stan Avram Ghica – rafinat colecţionar de anti- şi Ion Lemnaru nu au mai putut fi pe- chităţi. depsiţi, ei murind în arest, din cauza Ca urmare a acestor denun- torturilor, în ianuarie 1839, înainte de ţuri şi a intervenţiei vornicului, în ziua a se da sentinţa procesului, iar Nicolae de 7 iulie sunt arestaţi Stan Avram şi Baciu, ceva mai târziu, de tuberculo- Ion Lemnaru, iar în ziua de 10 iulie ză. sunt reţinuţi şi Anastase Verusi şi Complicele lui Verusi, pos- Nicolae, George şi Achim Baciu, fiind telnicul Dumitrache, se retrage la via recuperate încă 8 piese. Ancheta este sa de la Zărneşti, bolnav de podagră condusă de subprefectul plăşii Tohani, apoi dispare în mod misterios în urma C. Drăgulinescu. unui incendiu care i-a mistuit casa. La Buzău au fost reţinuţi Verusi devine mare antrepre- postelnicul Dumitrache, mijlocitorul nor şi proprietar de moşii, dar „îşi dintre Verusi şi Frunză-Verde şi sfârşeşte viaţa în mizerie”, după cum Constantin Probaca, dar acesta din afirmă C. Mănescu în 1920. urmă este eliberat din ordinul vorni- Podul peste Câlnău, locul de cului, spre stupefacţia organelor lo- unde a fost recuperat Tezaurul, se pră- cale. Este rearestat şi anchetat pe 16 buşeşte definitiv în 1841. iulie de însuşi Mihalache Ghica, fiind Petrache Poenaru, eforul confruntat cu Verusi. În cele din urmă şcoalelor şi profesor la Sf. Sava pro- cei doi îi conduc pe anchetatori la Po- pune, iar domnitorul Alexandru Ghica dul Câlnău, de unde vor fi recuperate: decretează, ca Tezaurul să fie expus la marea tavă, cana-oenochoe, o fibulă muzeul de la Sf. Sava. Aceasta se va mare, două mijlocii şi una mică, un petrece în 1842, când atât domnitorul vas octogonal, patera cu figuri (fără cât şi ministrul de interne sunt schim- zeitatea din mijloc) şi un colan. Sta- baţi din funcţii de către turci şi Obş- tueta va fi găsită, mai târziu, în baraca teasca Adunare Extraordinară îl alege lui Verusi. Celelalte 10 piese nu s-au ca domn pe Gheorghe Bibescu. mai descoperit niciodată. Şirul de întâmplări neobişnu- În continuare, cercetările duc (Continuare în pag. 81)

80 Almanah ite nu se opreşte,însă, aici! de Antichităţi. Muzeul – la parter, iar Senatul – deasupra acestuia, la etaj. În Expoziţia noaptea de 19/20 noiembrie (1/2 decembrie) 1875, fiul unui preot din În primăvara anului 1867, Titu, Dimitrie Pantazescu, în vârstă Alexandru Odobescu, fost ministru al de 24 de ani, exmatriculat de la Se- Cultelor şi Instrucţiunii Publice sub minarul Teologic şi ajuns impiegat A. I. Cuza, este însărcinat să organi- CFR, a rămas peste noapte în sala Se- zeze Pavilionul românesc din cadrul natului, a perforat cu ajutorul unui Expoziţiei Universale de la Paris, un- sfredel şi al unui fierăstrău pardoseala de va fi expus şi Tezaurul. Tot el reali- acesteia, a coborât cu ajutorul unei fu- zează prima restaurare, sumară, a nii în sala în care expus Tezaurul, a Tezaurului, la un bijutier din Paris. spart geamul de protecţie al vitrinei , a Era prima participare a ţării noastre la luat piesele de aur şi, parcurgând dru- o expoziţie internaţională. Standul ro- mul în sens invers, a ieşit prin holul mânesc a fost vizitat şi elogiat de că- Universităţii şi a plecat acasă. tre Napoleon al III-lea, iar în urma Ghinionul lui a fost că, între succesului răsunător „conducerea ma- timp, a nins abundent, zăpada acope- relui muzeu South-Kensington din rind cu un strat gros şi moale caldarâ- Londra solicită, pentru 6 luni, cele 12 mul. Aşa se face că nu a simţit când piese. Şi iată cum, marele scriitor, ar- i-a scăpat de sub haină coşuleţul do- heolog şi om politic român intră fără decagonal, care a rămas îngropat în voia sa sub influenţa malefică a cum- zăpadă. Dimineaţa toţi angajaţii Se- plitului blestem. natului sunt mobilizaţi să degajeze La 30 ianuarie 1868, Cezar trotuarul de nămeţii de omăt aşternuţi Bolliac, deputat de Giurgiu al Partidei peste noapte. Unul dintre lucrători gă- Naţionale, publică în ziarul Trompeta seşte obiectul şi îl depune la poarta Carpaţilor un atac virulent la adresa Universităţii. Prefectul poliţiei Capi- lui Odobescu, acuzându-l pe acesta de talei, Nicolae Slăvescu, acţionând cu „vânzarea Cloştei cu puii de aur”. rapiditate şi cu mijloace specifice, îl Cloşca se întoarce la Bucureşti pe da- identifică pe infractor şi îl reţine în ta de 1 aprilie, dar sufletul scriitorului data de 24 noiembrie, găsindu-se asu- rămâne definitiv marcat. pra sa o cheie de cositor care se po- După 33 de ani, în urma unei trivea la uşa bibliotecii Senatului şi, decepţii sentimentale, Alexandru mai ales, Tezaurul, ascuns în cutia pi- Odobescu moare pe data de 10 noiem- anului, dar din care lipseau colanul cu brie 1895 luând o supradoză de mor- inscripţia şi un fragment din marele fină. Dar până atunci... taler. Este închis la etajul doi al pre- A doua profanare fecturii de poliţie dar evadează sărind de la 10 metri înălţime şi dispare. În 1869 se construise Palatul Pe 27 noiembrie este arestat Universităţii şi aici fuseseră mutate din nou într-un stabiliment şi trimis la sediile Senatului şi Muzeului Naţional (Continuare în pag. 82, 83)

81 Fereastra - 2010

Văcăreşti. Aici divulgă numele com- tezaurul la Berlin, spre restaurare pe plicelui său, Constantinescu – argin- cheltuială proprie, la cel mai renumit tar, de la care sunt recuperate piesele specialist în orfevrerie, Paul Telge, lipsă, dar de nereconstituit. care realizează şi două copii galvano- Dimitrie Pantazescu este plastice pentru muzeele din Berlin şi condamnat la 6 ani închisoare, în- Nürnberg. cearcă din nou să evadeze, se acciden- În 1900 tezaurul restaurat re- tează şi rămâne infirm, motiv pentru vine în cadrul Expoziţiei Universale care este trimis la închisoarea Cozia din Paris şi este expus la Louvre, fiind pentru invalizi. Încercând din nou să asigurat cu suma de patru milioane de evadeze este împuşcat de unul dintre franci. gardieni, cu câteva zile înainte de pu- Dar la numai 17 ani de la nerea sa în libertate(!). întoarcerea sa în ţară, după începerea Directorul Muzeului de anti- primului război mondial, tezaurul este chităţi, Alecu Russo, a fost destituit nevoit să ia drumul exilului. pentru neglijenţă în serviciu. Exilul Incendiul La 18 iulie 1917, Consiliul de Miniştri hotăra, la propunerea lui Nicolae Titulescu, pe atunci ministru de finanţe, strămutarea sediului şi a- vutului Băncii Naţionale în Rusia. S-au făcut pregătiri pentru transpor- tarea valorilor BNR în Rusia, precum şi a celor aparţinând Casei de Depu- neri şi altor instituţii publice şi parti- Universitatea Bucureşti culare. Încărcarea trenului care avea să conţină noul transport s-a făcut în În noaptea de vineri, 23 mar- perioada 23 - 27 iulie 1917. Trenul tie 1884 izbucneşte un incendiu în pa- avea 24 de vagoane, din care trei va- vilionul Şcolii de Belle Arte din incin- goane reprezentau valorile Băncii ta Universităţii. Tezaurul este salvat Naţionale, cu o valoare declarată de din flăcări la ora 4 dimineaţa de către 1 594 836 721,09 lei, dintre care aur pompieri dar în incendiu dispar ierba- efectiv în valoare de 574 523,57 lei, rul, colecţia de geologie generală, cea arhiva evaluată la 500 000 lei, iar res- de roci şi cea de fosile din România, tul reprezentând titluri, efecte, depo- iar Universitatea va trebui să fie re- zite şi alte valori. Valorile Casei de construită. Depuneri ocupau 21 de vagoane, res- Grigore Tocilescu (originar pectiv 1 661 de casete, al căror conţi- din Mizil) profesor de istorie antică şi nut era estimat la circa 7,5 miliarde de epigrafie la Universitate îl convin- lei. Trenul a ajuns la Moscova la 3 au- ge pe regele Carol I să trimită în 1895 gust 1917, transportul fiind păzit de

82 Almanah partea rusă; din partea română au su- prindea nu mai puţin de 39 320 de pervizat transportul reprezentanţi ai piese, dintre care 35 000 de monede şi următoarelor instituţii: Banca Na- medalii, 1 350 de tablouri şi desene, ţională, Casa de Depuneri, Banca de restul de circa 2 500 de obiecte fiind Credit, Banca Marmorosch Blank, obiecte de orfevrărie medievală, bro- Banca Comercială, Banca de Scont. derii liturgice, icoane şi stofe vechi. Valorile Băncii Naţionale din al doilea Astăzi Tezaurul descoperit la transport au fost depozite la Kremlin, Pietroasele se păstrează în expoziţia loc în care fusese depus şi stocul me- Tezaur Istoric a Muzeului Naţional de talic şi bijuteriile Reginei Maria ce fu- Istorie a României inaugurat la 8 mai seseră aduse cu primul transport, în 1972. timp ce valorile tezaurului Casei de Evident, în jurul Tezaurului Depuneri a fost depozitat la localul de la Pietroasa s-au ţesut nenumărate Casei de Împrumuturi şi Depozite a legende, mai mult sau mai puţin ade- Rusiei. vărate, însă toate au menirea de a jus- După preluarea puterii de tifica misterul ce-i învăluie obârşiile. către forţele comuniste în 1945 şi în De unde provin Cloşca şi puii săi şi condiţiile prezenţei trupelor sovietice când au fost ele create nu ştie nimeni în ţară, problema tezaurului nu a mai cu exactitate. fost ridicată de autorităţile române, fi- Istorici şi arheologi străini ca ind aproape uitată. Bock, Linas şi Lasteyrie au susţinut că el aparţine goţilor, o populaţie ger- Restituirea manică din veacul al IV-lea d. Hr., care a migrat din Scandinavia spre În mod neaşteptat, la 12 iu- sud. Ei argumentează această teorie nie 1956 ziarele relatau despre faptul prin faptul că pe pateră, una dintre că tezaurul românesc aflat la Moscova piesele tezaurului, sunt reprezentate o urma să fie restituit. Comunicatul ofi- serie de zeităţi germanice, înrudite, cial afirma că „poporul sovietic a păs- însă, şi cu lumea clasică greco-ro- trat cu grijă toate aceste opere de mană. Cercetătorii mai cred că mo- artă, care reprezintă o mare valoare mentul îngropării pieselor de aur s-a istorică şi artistică. Guvernul URSS şi produs între anii 376, când are loc ma- poporul sovietic au privit întotdeauna rea invazie a hunilor dinspre răsărit, şi aceste valori ca un inalienabil al po- anul 380, când Athanaric, regele vizi- porului român însuşi”. got care a trăit în acea perioadă, a pă- Lista bunurilor restituite in- răsit teritoriile nord-dunărene pentru a clude: Tezaurul de la Pietroasele, 120 se refugia în imperiu. În sprijinul te- de tablouri semnate de Nicolae zelor lor, specialiştii argumentează cu Grigorescu (dintr-un total de 1 350 de studii comparative cele trei stiluri în picturi, gravuri şi desene), vase litur- care sunt lucrate creaţiile. gice din aur şi argint, cărţi şi miniaturi vechi, bijuterii etc. În total, expoziţia deschisă la Bucureşti în august 1956 cu obiectele sosite din URSS cu- 83 Fereastra - 2010 Evelina STELARU AAttââtt ddee ssuubbccoonnşşttiieennttăă ddee ttoott ccee mmii ssee îînnttââmmppllăă Sufletul nud aruncaţi sub banchetă. la ce înseamnă să ai e curent un loc pe lumea asta dintr-o dată o casă o femeie punctele cardinale aerul trece prin nări ca o eşarfă de cânepă ori dreptunghiul ambulant mă alungă... de sub tălpi... fug las uşa descuiată mă rezem de uşi ca un covor subţire şi-a băut timpul patul nefăcut din picioare corpul meu în cute rulat / mâncat de molii pleoapele mi se scurg pe faţă ca pe-un „50 de rom” de ceaşaf şi şi numai el cunoaşte mă trezesc pe un deal m-acoperă / mă-nverzesc umede / grele vremurile alea când fericirea plin de ierburi înalte... era în venele lui sufletul e nud acceleratul Timişoara – o gloată de vikingi fericit - un copil cu obrajii Nord în direcţia Iaşi mânjiţi cu lapte are întârziere 40 de minute Marina, aseară m-am care adoarme şi i se spune Foamea întins lângă tine ca insu- ţinând inima în mâini la lui Robinson ca pe un sân dezgolit. de pe vremea războiului sufletele noastre sunt grimase CFR portret dintr-o pereche pe faţa lui Dumnezeu rece de papuci miezul nopţii are gust când ne ţinem de mână de oţel s-a prăbuşit de-odată eu m-aşez mă subţiază pe dinăuntru pământul s-a lipit de el în colţul stâng al gurii în trenul ăsta ca un siamez tu în colţul drept n-am rezervare acum în loc de priviri şi-ncercăm să facem am un bilet boţit ochii lui agaţă de tavan din buzele lui o barcă la clasa a II-a două liane putrede aşa cum avea şi-alături o lume pestriţă şi viaţa i se chirceşte bătrânul Santiago care-şi ascunde păcatele tot mai mult în orbite când trăgea la mal în sacoşe ca uterul unei văduve scheletul de peşte mai mare decât propria-i privire citesc pe coridor f frica îi adună sub tâmplă iar marea îşi plimba vocea iindcă e lumină cuiburul de viespi din scoicile albe se gândeşte în compartiment somnul prin oasele lui cenuşii se vede ca un păienjeniş se doarme în reprize unii peste alţii vertical sau uşor înclinat cu gura deschisă cu oasele înghesuite-n trupuri cu sufletul în papucii 84 Almanah

Tincuţa HORONCEANU BERNEVIC Surzi ne aplecăm înspre lume

Niiciiun regret Şi vom muri o dată tu O dată eu Lacrimile mele pot fi monedă de schimb Pasăre de noapte Adunate în nopţile cu lună şi în cele fără lună Duc cu mine păcatele lumii Tinereţea mea îşi caută aripile de înger Piei de şarpe Să măture drumul din palme Pe care le dezbrac la fiecare Pe care ai păşit Răsărit de soare Desculţ de-atâtea ori Generaţii întregi mă imită Nodurile din inimă Cai albi îmi galopează în plete Ca un discurs despre păcate În bagajele mele Despre linişte şi bucurie Stau mototolite lacrimile unui copil Ia-mă de mână şi sărută-mă Cu o silabă îmi poţi încercui fruntea Sufletul meu ruginit în ploaie dragostea e o explozie de muguri Aşteaptă lumina aceasta care-ţi afectează timpanul Pe care să alunece dimineaţa surzi ne aplecăm înspre lume Ca-ntr-un acvariu cu păsări albastre. cotrobăind după un praf de bucurie

Superstiiţiie Vântull priin coaste Te caut orbeşte nimic nu mă poate opri Nici trenul tras pe linia vieţii În mine stă ascunsă Nici sâmburii de cireşe amare O inimă de care nimeni Pe care îi scuipi nu are nevoie Fără să ştii că visele circulă în marfare E uneori ceas deşteptător Nu au canapele de pluş Pentru un vis care nu-mi aparţine Şi nici valeţi cumpăraţi de la bâlci Alteori e cea cu care vorbesc Zile exfoliate îmi pavează intrările În propoziţii lungi ca nişte Şi-mi numără firele de păr alb piei de şarpe În mine e zidit un turn Hai să devenim manechine În care eu ascult ticăitul lumii Într-un magazin second-hand În mine stă ascunsă o inimă Peste o sută de ani Ca o gaură neagră ne putem cumpăra biciclete Prin care alunecă trenuri necunoscute Vom pedala cu rândul Ca-ntr-o gară a nimănui.

85 Fereastra - 2010

Alleksandar Stoiicoviicii POEME

în portul Dubrovnik Prea târziu 1. acum poţi să-mi arăţi drumul meu am să le vorbesc despre degetele tale tânguitor sau orice alt drum celor de acasă când voi aduna poţi să deschizi uşa pământului poţi merele picate la pământ să mă păcăleşti şi să mă înveţi sau când voi ridica găleţile de grâu să fiu păcălit e prea târziu în pod le voi spune poveştile tale despre femeile îngropate acum poţi să te răzgândeşti pe malul dunării şi despre bărcile albe şi să regreţi păsările în care care le-au ţinut loc de coaste am aşezat cu grijă neliniştea greierilor până la sfârşit poţi să-mi ceri norii ce erup uneori şi topesc înălţimea zâmbetului tău ridic din umeri şi aproape că nici e prea târziu nu-i simt lasă tălpile să pască întunericul ierbii 2. nu căuta inima în sângele ce aleargă ne-am dezbrăcat cu albia în agonie prin tranşeele mâinilor fierbinte legată de picioare în portul Dubrovnik acoperă pustiul trupului meu o doamnă bătrână ne urmărea de la cu puţină răbdare şi lasă-mă să ard balcon obişnuită cu micile nenorociri în lucrurile mărunte de zi cu zi din când în când se apleca peste balustradă şi ne vorbea indiferenţa se aşează în lucrurile mărunte despre Ecaterina cea Mare ochii ei măsoară întunericul din sau despre copiii necinstiţi vânătăile rămase toată lumea pleacă alăptaţi pe ţărmul adriatic ea stă cu spatele terasele mici erau neobişnuit la toate cerurile mele plânge de încăpătoare mâna ei e un lagăr de exterminare pe care-l ascunde în ochii mei ne agăţam hainele într-o tablă când se întunecă ruginită de şah pânza portocalie ni se lipea de mâinile fierbinţi nimeni nu ştie toată lumea ne îndruma să batem în lemn acolo unde se sfârşesc nopţile ecoul degetelor ei capătă 3. culoarea disperării viaţa e fructul oprit pe care ai vrea în urma lor doar apusul trist uneori să-l scuipi cu tot cu seminţe îşi caută dimineaţa

86 Almanah

un calculator şi o imprimantă color. Curând, furnica a încetat să UMOR mai cânte, pentru că trebuia să se gân- dească la formularele pe care era ne- Povestea unei furnici voită să le completeze în pauze. Cum lucrurile începuseră să meargă prost, În fiecare zi, în zori, venea la directorul general a hotărât să ia mă- serviciu furnica cea harnică, producti- suri, înfiinţând postul de manager ge- vă şi bucuroasă de munca ei. Îşi petre- neral al departamentului în care lucra cea timpul muncind cu sârg şi fredo- furnica cea harnică, productivă şi nând un cântecel. bucuroasă de munca ei, investind lă- Până când un inspector, venit custa cu această responsabilitate. în control, a constatat că nu o supervi- Imediat lăcusta a pus moche- za nimeni. Informat, bondarul - pre- tă bej în biroul său, a achiziţionat un şedinte şi director general al compa- fotoliu, un leptop, reţea de internet, niei - a considerat acest lucru inadmi- maşină de serviciu şi o asistentă per- sibil şi a creat un post de şef, pe care sonală - broasca. a angajat un gândac cu multă expe- În foarte scurt timp a început rienţă. elaborarea planul strategic de redresa- Prima grijă a gândacului a re a activităţii, cu sprijinul unei socie- fost aceea de a standardiza ora de so- tăţi de consultanţă din străinătate. Du- sire şi de plecare de la muncă şi a re- pă mai multe luni de lucru concluzia a dactat un studiu pe această temă. Cu- fost evidentă: furnica cea harnică, rând s-a văzut că e nevoie şi de o se- productivă şi mai puţin bucuroasă de cretară şi ca urmare au angajat o pă- munca ei nu mai aducea acelaşi profit ienjeniţă care să organizeze arhiva, să ridicat ca până acum. se ocupe de telefoane şi să tehnore- Contactat fiind, tăunul, renu- dacteze rapoartele. mit consultant în afaceri, plătit cu o În tot acest timp, furnica cea sumă fabuloasă, a întocmit, după trei harnică era productivă şi se bucura de luni cât s-a învârtit prin birourile soci- munca ei, fredonând - din când în etăţii, un dosar de 1000 de pagini, în- când - o melodie. cheiat cu concluzia: „Sunt prea mulţi Încântat de calitatea impeca- salariaţi în acest departament; trebuie bilă a rapoartelor, bondarul i-a cerut făcute reduceri de personal!” gândacului tabele comparative şi gra- În consecinţă, furnica cea fice, indicatori de gestiune şi analize harnică, productivă şi furioasă de de perspectivă. munca ei a fost concediată imediat. Aşa că a fost nevoie să anga- Morală: jeze şi o muscă, în funcţia de supervi- zor şef adjunct al secţiei unde lucra Să nu cumva să-ţi treacă prin cap să fii furnica harnică, productivă şi bucu- o furnică harnică, productivă şi bucu- roasă de munca ei. Pentru necesităţi roasă de munca ei, dacă vrei să-ţi păs- operative, musca şi-a instalat în birou trezi locul de muncă.

87 Fereastra - 2010 Taurul UMOR Într-o localitate din Spania un fermier avea un taur foarte apreci- at pentru calităţile sale de reproducă- beutelratten. tor. Cum fermierul cerea prea mulţi Într-o bună zi – continuă bani pentru cei ce solicitau serviciile povestea – hotentotzi au arestat un taurului său, primarul localităţii s-a asasin (atttentater), acuzat că a ucis gândit să le facă un bine cetăţenilor şi mişeleşte o mamă (mutter) hotentotă a cumpărat taurul, pentru folosul în- (hottentottenmutter), care avea un fiu tregii colectivităţi. cam tâmpit şi cam bâlbâit (stottertrot- Numai că, după inaugurarea tel). O asemenea mamă se numeşte în cu fast a adăpostului pentru montă, ta- germană hottentottenstottertrottelmu- urul n-a mai vrut să-şi îndeplinească tter iar asasinul ei este un hottentot- menirea. Fiind chemat, fostul proprie- tenstottertrottelmutterattentater. tar, care ştia limba taurilor, l-a întrebat Potera care a reuşit să-l cap- pe fostul şef al cirezii sale de ce nu tureze pe asasin l-a închis, provizoriu, mai are randamentul de altădată. într-o cuşcă pentru canguri (beuterlat- – Ia mai slăbeşte-mă şi tu, tenlattengitterkotter) dar prizonierul a cu prostiile tale, l-a admonestat taurul; reuşit să evadeze. Imediar, toţi au ple- acum sunt funcţionar public. cat în căutarea evadatului şi, dintr-o dată, un războinic hotentot a strigat: O limbă uşoară – L-am prins pe asasin? – Pe cine ai prins??!!! Profesorii de limba germană – Pe lattergitterkotterbeutel- spun că cine ştie ceva latină şi este ratteratenttater, răspunse războinicul obişnuit cu declinările, le poate face – Asta înseamnă „asasinul uşor şi în germană. Totul e – spun ei – din cuşca pentru canguri, acoperită cu să începi cu articolele „der, die, das, pânză?” întrebă şeful hotentoţilor. den, des, dem”, pentru că tot ce ur- – Da, e chiar Hottentottens- mează este de o logică dezarmantă. Să tottertrottelmutterattentater (asasinul luăm un exemplu, dintr-un manual de mamei hotentote a copilului cam tâm- limba germană, o carte minunată cu pit şi bâlbâit). coperte cartonate, editată la Dormund, – Aha! zice şeful hotentoţi- care ne povesteşte obiceiurile hoten- lor. Puteai să-mi spui, pur şi simplu, totzilor (auf deutsch: hottentotten) că l-ai prins pe Hottentottenstot- Cartea descrie cum cangurii tertrottelmutterlattengitterkotter- (beutelratten) sunt prinşi şi închişi în beutelrattenattentater.... cuşti (kotter) acoperite cu o pânză Simplu, nu? (lattengitter) care să-i protejeze de ploaie. Aceste cuşti se numesc „cuştui acoperite cu pânză”, adică lattengit- terkotter, iar atunci când în ele se află canguri devin lattengitterkotter-

88 Almanah UMOR Fiecare cu grijile lui O femeie, după ce şi-a rezol- vat treburile în capitala de judeţ, voia să ajungă acasă şi nu mai avea bani. Fidelitate Se apropie de un taximetrist şi îi Popescu, prosper om de afa- spune: ceri, îşi anunţă soţia: – Uite, tre’ s-ajung şi eu în – Dragă, voi primi vizita Trescovenii de Sus, dar nu am bani... unor parteneri de afaceri şi trebuie să Cum ajungem acolo ne socotim noi. îi conduc prin ţară o săptămână! – Bine, las’ că ne socotim pe – Atunci… dacă tot lipse- drum!, zice taximetristul. şti… am auzit de o excursie interesan- După vreo oră, opreşte taxi- tă în Gtrecia… metristul pe un câmp, ia o pătură din Înţelegător, soţul este de portbagaj şi o aşterne pe lucernă. Fe- acord cu propunerea nevestei. Normal meia, îngrijorată, îi zice: că îşi anunţă şi amanta care, culmea, – Vai, dar nu pot să fac asta, să nu se plictisească îi cere bani pen- sunt măritată, am acasă doi copii! tru aceeaşi excursie. – Şi ce? Şi eu sunt însurat, După o săptămână soţul îşi am femeie, am copii, dar am şi 40 de întreabă consoarta cum a fost în ex- iepuri de hrănit, aşa că taci şi rupe lu- cursie. Ea scoate, fericită, pozele şi îi cernă... explică peripeţiile voiajului. La un Nimeni nu-i de neînlocuit… moment dat îi arată o imagine cu amanta: poate doar femeia de serviciu! – O vezi pe asta? S-a culcat La o firmă se prezintă doi cu toţi bărbaţii din grup… canibali, pentru angajare. După multe La amantă discuţia despre tergiversări şi discuţii sunt angajaţi, excursie este la fel de… entuziastă: evident cu condiţia să nu mănânce oa- – Daragă, a fost perfect, un meni. anturaj nemaipomenit… Ce-i drept a La început totul decurge bi- fost şi o tâmpită, una Popescu… A ne, dar după câteva luni dispare fe- fost singura care a venit cu soţul! meia de serviciu. Se fac cercetări şi, în cele din urmă, unul dintre ei recu- noaşte că nu s-a mai putut stăpânii şi a mâncat-o. În timp ce aştepta să vină poliţia să-l aresteze, prietenul lui îl întreabă: – Bine, mă, tâmpitule, ce dracu te-a apucat să mănânci femeia de serviciu? Eu de la început halesc ingineri şi nimeni nu le-a observat lipsa. 89 Fereastra - 2010 DDeesspprree UMOR ccaappiittaalliissmm Companie rusească şşii ccoommppaanniiii Ai două vaci. Le numeri şi Capitalism tradiţional afli că ai 5 vaci. Le numeri din nou şi vezi că ai 42 de vaci. Te opreşti din Ai două vaci. Vinzi una şi numărat şi deschizi altă sticlă de cumperi un taur. Cireada se înmulţeşte vodcă. iar economia prosperă. Le vinzi şi ieşi la pensie cu câştigul. Companie elveţiană Companie americană Ai 5 000 de vaci, dintre care nici una nu-ţi aparţine. Facturezi ce- Ai două vaci. Vinzi una şi o lorlalţi cheltuielile de întreţinere. forţezi pe cealaltă să producă lapte pentru patru. Companie indiană Companie franceză Ai două vaci. Te închini la ele. Ai două vaci. Faci grevă pen- Companie chineză tru că doreşti să ai trei vaci. Ai două vaci şi 300 de oa- Companie japoneză meni care le mulg. Ai două vaci. Le reproiectezi Companie românească astfel încât să fie de zece ori mai mici Nu ai nici o vacă şi visezi să decât o vacă obişnuită şi să producă moară capra vecinului. de douăzeci de ori mai mult lapte. Pepenelle otrăviit Companie germană Un fermier avea o cultură de Ai două vaci. Le reproiectezi pepeni, în care, câteva nopţi la rând, astfel încât să trăiască 100 de ani, să intraseră hoţii. Omul se gândeşte cum mănânce o dată pe lună şi să se mulgă să-i sperie şi, în cele din urmă, are o singure. idee: scrie pe o plăcuţă, în mijlocul Companie britanică câmpului: „Un pepene de pe acest câmp a fost otrăvit, prin injectare de Ai două vaci. Amândouă sunt cianură“. nebune. În ziua următoare e bucuros să constate că n-a mai dispărut nici un Companie italiană pepene. În schimb, pe tăbliţa de aver- Ai două vaci, dar nu ştii unde tizare cineva adăugase: „Acum sunt sunt. doi!”

90 Almanah Realdo Gabor Delamin TOKACS MMiinnuunneeaa ddiinn ssttrraaddaa AAuugguussttiinn PPaacchhaa

şti locuit de casa în care stai. Trei: din nou, linişte. Mormânt-neant- Apoi de omul care îşi plimbă nimic. Ecâinele când ieşi, cu ochii roşii Mirare. Colţul dinspre răsărit de somn şi trupul jerpelit de blugi, să- al clădirii, pe care ar fi trebuit să se ţi cumperi ţigări. Apoi de vânzătoarea afle al treilea rând de încăperi, era plictisită. Apoi de cafeaua aburindă şi prăbuşit. Căzut, pur şi simplu. Ca pi- de ţigară. Apoi de televizorul în care cajul unei bombe precise, lăsând în se întâmplă mereu chestii de care te urmă câteva ţigle ce făceau echilibris- simţi departe şi sătul, oricât de flă- tică pe nişte grinzi înfundate în moloz. mând ai fi în aşteptarea ta. Deasupra, chiar în buza acoperişului Strada Augustin Pacha. O ca- rămas încă nevătămat, unul dintre cei să veche, cu etaj, în inima supraetajată trei cavaleri-ornament de tinichea ală- a oraşului. Nu şi-ar fi permis nici în mită ce străjuiau clădirea, era înclinat ruptul capului să locuiască acolo, dacă ca pentru o plecăciune înspre grămada n-ar fi fost singura casă din centrul de moloz în care îşi va fi odihnind în- oraşului unde chiria era de mahala. tr-o zi rugina. De fapt căzuse doar o Hiba? Case defecte pentru oameni de- jumătate din rândul al treilea de în- fecţi. La parter, trei săli ale Conserva- căperi, cealaltă jumătate rămânând să torului, din care în două se repetă zi- se exhibe privirilor străine. O mascà lumină la fagot, oboi şi alte instru- neîndemânatic un nuc pitic ce crescu- mente, ori soprane zgândără geamuri- se cum necum din grămada de moloz. le încordându-şi corzile. În a treia sa- Cu zidul acestei jumătăţi era el vecin. lă, linişte. Mormântneantnimic. Şi pentru neajunsul cavalerului umil îi La etaj ar fi trebuit să fie trei ceruseră doar jumătate de chirie. apartamente. Unu: o firmă de asig- A stărui. Ultimul an de facul- urări, cu un birou liniştit din care se tate şi primii doi de serviciu îl prins- aud doar în răstimpuri imprimanta cu eseră în casa asta, martor îndrăgostit ace sau telefonul cântând scurt: cri- al ruinei. Era plecat zile întregi în de- cri. Doi: apartamentul lui, singurul legaţii, dar se întorcea mereu în veci- apartament în de locuit din clădire, o nătatea nucului tăcut şi al cavalerului cameră, o bucătărie, o baie, un pat, o ce refuza să cadă. Şi-ar fi permis masă invadată de cărţi, patru rafturi de acum să se mute, dar ceva îl ţinea pe bibliotecă, un şifonier îngust şi plin, veranda din curtea interioară, unde îşi un suflet încăpător şi gol. (Continuare în pag. 92) 91 Fereastra - 2010

(Urmare din pag. 91) Secretare, coafeze, studente, o colegă bea cafeaua duminica dimineaţa, con- din branşă - care veniseră la ruină ca templând grinzile ruinate pe care urca la muzeu şi îi dormiseră câte o noapte bucuroasă iedera. Tot ansamblul se în patul cu căpătâi împletit din fier prăbuşise decent, în spate, în curtea forjat şi tivit cu alamă precum armura interioară a clădirii. În faţă, pe stradă, cavalerului. Sticle de vin, cu fundul viaţa alerga nestingherită. limpede; cărţi lipsite de saţietate; a- Nu ştia de ce nimeni nu lua mici fazi; mama care sună o dată pe nici o măsură, să repare ruina. Pro- săptămână; călătoriile lungi şi som- prietarii casei erau un cont de bancă în nul, oboiul, fagotul. Într-o noapte se care îşi depuneau în fiecare lună obo- trezi cu sentimentul clar că nu era lul firma de asigurări, Conservatorul martor la nimic, că de fapt nucul, ca- şi el. Şi după cum bine se ştie, un cont valerul, grinzile, rama ferestrei, înce- de bancă nu are sensibilităţi legate de putul de igrasie, ţiglele care nu mai ruine. terminau de căzut, toate era decorul Voci. În timp îşi dăduse sea- unei reprezentaţii la care uitase repli- ma că ruina are viaţa ei. Învăţase să cile. Sau monologul. ignore oboiul, fagotul, sopranele, im- Sufleur. Pe Ana o cunoscuse primanta cu ace, telefonul cri-cri, însă intr-unul din periplurile lui prin ţară. ruina vecină îi vorbea într-o limbă pe Doi călători, căutând. O iubise din cli- care nu putea s-o ignore. Nucul ce fre- pa în care ea văzuse ruina şi tăcuse măta în adierile nopţilor senine. Ţi- tulburată, fără comentarii gratuite oh glele ce cădeau pe rând în timpul fur- my God ce chestie cool. Zugrăvise tunilor în care grinzile dezvelite ge- apartamentul şi mai ales colţul ime- meau, ca şi catargele unei corăbii diat după prima ei vizită, conştient că ameninţate. Rama de fereastră rămasă putea învinge igrasia, măcar pentru o să bată ritmic în cadenţa ploii şi a vân- vreme. Apoi… . tului ce arunca stropii până în peretele Erau amândoi mereu pe dru- sănătos al camerei lui. muri. Uneori treceau două-trei săptă- În zilele senine de după o mâni până apucau să se vadă. Atin- furtună, grinzile plesneau înfundat la geri. Făceau dragoste, neîntrerupt, cu soare şi umezeala din perete se usca mâinile încleştate în decoraţiile de fier încet, mult prea încet. La sfârşitul pri- forjat de la căpătâiul patului. Jos, so- măverii ploioase văzu cum în colţul pranele îşi încordau în continuare cor- camerei lui se insinuase igrasia. Mută zile. Ruina purta haine de vară. Iedera biblioteca pe acel perete, într-un gest înflorise în flori mici şi alb-delicate, inutil. Negarea e calea cea mai bătă- iar nucul mângâia grinzile într-un ver- torită. de ameţitor. *** Ana nu putea rămâne mai Zilele treceau anoste şi sin- mult de câteva ore, o după-masă, o guratice. Încercase să ţină un jurnal al noapte cel mult. Reuşea însă de minu- ruinei. Oameni care îl plictiseau, sluj- ne să completeze prin prezenţă scurtă ba care îl sugruma încet în monotonie. (Continuare în pag. 93)

92 Almanah

(Urmare din pag. 92) diat în mijlocul străzii, ca să poată grăbită vie absenţele de tot felul din avea o privire de ansamblu. Clădirea jur. Şi prezenţa ei era bună, decretase era intreagă! Neatinsă. Completă, cu şi cavalerul care – ce revelaţie – nu se cele trei rânduri de ferestre. Tibi privi ploconea, ci saluta reverenţios răsărit- consternat. Un om ieşi de vis-à-vis, ul; cum de pricepuse abia acum asta? nepăsător, plimbând un căţel în lesă. Se apropie de a treia fereastră de la *** parter. Se auzea clar muzică. O femeie Weekend: Se gândea la toate cânta la violoncel, strângându-l tare astea în vreme ce-o urmărea pe Ana cu picioarele nervoase, într-o partitură dormind pe burtă, cu trupul răsfirat pe pe care o repeta absorbită. pat, cu soarele în păr. Prima sâmbătă Când se întoarse, cu pache- în care nu se trezea doar ca s-o condu- tele de ţigări şi de cafea, se mai liniş- că la maşină, cu cafeaua băută în în- tise, dar se uită încă o dată la casă, târziere, cu „te pup”, „pe curând”, halucinat. Sări scările câte trei şi ajun- „încerc să vin săptămâna viitoare”. se în faţa uşii albe. Apăsă butonul so- Primul weekend doar al lor. neriei. Era adevărată. Bătrânica apăru, Îşi luă blugii şi se pregăti să în capotul ei albastru. iasă după ţigări. Avea părul ciufulit şi – Mulţumesc, Tibi, eşti un trupul somnoros. Pe când deschidea drăguţ, ca de obicei. Tibi, privea fas- uşa, cât mai încet cu putinţă, Ana în- cinat, în spatele femeii, la holul în ca- cepu să se mişte leneşă, trezindu-se re două draperii vişinii legate cu eşar- parcă. fe aurii lăsau să se vadă o cameră lu- Şoc. Pe palier, în dreapta, în minoasă. loc de grinzile îmbrăcate în iederă, vă- – Hai, intră o secundă, mă zu o uşă albă, imaculată. Pe hol mi- duc să-ţi aduc banii. Femeia intră în rosea a prăjituri. Se frecă la ochi, ui- bucătărie. Din camera în care se scăl- mit, dar vedea în continuare clar uşa da soarele pe un tablou în ulei deasu- înaltă a apartamentului trei, peretele pra unei canapele decorate cu perne crem şi curat, nevătămat. Aproape în- mici, triunghiulare, ieşi o pisică albă lemni când auzi uşa descuiată şi o bă- şi se frecă de pantalonii lui, mieu- trânică ieşi în capot, zâmbind. nând. – Bună dimineaţa, Tibi. Ce – Luna, lasă-l pe Tibi, lene- bine că te-am prins, mergi la maga- şo! Îţi place ţie să te dai bine pe lângă zin? Îmi iei şi mie nişte cafea? toată lumea. Bătrânica se întorsese, cu – Bună… …’neaţa, bâigui bancnota şi cu o farfurie pe care abu- Tibi. Mda, sigur… Se întoarse pe căl- reau acoperite cu şervet, prăjituri tăia- câie şi păşi spre capătul palierului, te egal. spre scări, nebăgând în seamă femeia – Sunt cu brânză dulce şi sta- care îi întinsese o bancnotă. În curtea fide, numai ce le-am scos din cuptor. din spate, o adiere însorită tremura Îmi aduceţi voi farfuria mai târziu. printre crengile nucului falnic. Tibi zise un săru’mâna ce părea nor- Ajunse afară. Se duse ime- (Continuare în pag. 94)

93 Fereastra - 2010

(Urmare din pag. 93) – Nici unul. Vreau să o beau mal şi se întoarse spre uşa apartamen- amară, să mă trezesc. Sau… pune pa- tului său, căutând cu o mână cheia în tru, Ani, cine-a zis că azi ne trezim să buzunar, în vreme ce bătrâna îşi certa ne grăbim undeva? pisica ce voia s-o zbughească pe pa- Ana veni întinzându-i cana lier. Abia închise uşa după el că Ana îi plină şi se trânti în pat lângă el, ter- sări în braţe şi aproape scăpă farfuria. minându-şi prăjitura. Tibi sorbi o gură – Unde mi-ai fost, ciufulitu- de cafea şi râse de Ana care îşi lingea le? Îl sărută apăsat pe gură şi Tibi sim- degetele ca un copil. ţi gustul cafelei pe buzele ei calde. – Ziceai că sunt dulci? Ia să Ana văzu farfuria şi râse. vedem. Îi luă degetele şi i le sărută pe – Iar te-a trimis tanti Roza rând. Râseră. Te iubesc, măi femeie. după cafea? E-o afacere bună asta. – Şi eu te iubesc, ciufulitule, Mmmm, ce dulci sunt. Vrei? chicoti ea. Apoi îşi lipi gura de a lui. Ana îi dădu să muşte din pră- Părul ei îi gâdila faţa. jitura ei. Îi purta o cămaşă ce-i ajun- Prin fereastra deschisă, soa- gea până la jumătatea coapselor goale. rele de amiază intra nestingherit. Şi – Ţi-am făcut cafea. Câte cu- împreună cu el, o pală de aer răcoros. buri de zahăr vrei? Era bine. Nişte besmetici Păcatele Nu pleca Nişte besmetici De împărăţia cerului Nu-ţi risipi visele au ucis poezia, mă desparte o colină. creând imperii. au lăsat-o să zacă Ruga mea se face auncată într-un şanţ ţăndări. Se spune că timpul la marginea oraşului, Păcatele îmi ard distruge în lumina farurilor. dar nu se risipesc. tot ce avem mai preţios, Se vede clar tăietura Daniel LĂCĂTUŞ nimiceşte dn jurul jugularei, şi sfărâmă orice. îmbrăcămintea PPOOEEMMEE Captiv în scăldată în sânge... îmbrăţişarea ta Poezia (şi sângele prelins îmi găsesc fericirea din rana amurgului...) Poezia a fugit în lume, amăgindu-mă Linişte sălbatică departe de mine cu încremenirea vieţii şi e fericită acolo unde e. în jurul nostru. S-au ofilit mi-a trimis o telegramă Pe buzele de carmin Trandafirii japonezi. îmi cere iertare că m-a răsar safire. În colţul gurii părăsit. Odihneşte o stea Nu pleca Cenuşie şi monotonă. Cuvintele sunt Liniştea sălbatică sparte tăcerea mai are Urlă în mine. şi pustii. ceva de spus... 94 Almanah

minată” în culise de Vasile Şeicaru, debutează în Cenaclul Flacăra cu piesa „Şi-am să fac o doină”, impu- nându-se prin sensibilitate şi calitatea vocii. După interdicţia din 1985 a „Cenaclului Flacăra" şi a ei ca artistă, a lucrat vreme de 11 ani în mina Lupeni, apoi, ca tehnoredactor de carte, la Bucureşti. Revine pe scenă în cadrul cenaclului Totuşi iubirea, sus- ţinând, din 1996 până în 2009, peste 1000 de spectacole, în ţară şi străină- tate. A compus atât pe versuri proprii, „Mă simt un om binecuvân- cât şi pe ale unor mari poeţi din litera- tat. Câtă vreme există în viaţa mea tura universală şi română: Adrian muzică şi poezie, rugăciune şi iertare, Păunescu, Federico García Lorca, copii care se joacă, Dumnezeu şi Ma- Serghei Esenin, Ioan Alexandru, rea Neagră, prieteni şi iubire, restul Lucian Blaga, Elena Farago, etc. nu contează. Am trăit miracole pentru contribuind la promovarea poeziilor care nu ştiu ce am făcut ca să le merit. acestora către publicul larg. Am iubit şi am fost iubită. Unele lu- Ultimul recital l-a susţinut in cruri mi s-au întâmplat prea devreme, cadrul festivalului Folk You de la altele prea târziu. Parcă am fost me- Vama Veche în data de 31 iulie 2009. reu defazată faţă de propria viaţă. Am A încetat din viaţă vineri, 7 cântat, am creat, am suferit, am fost august 2009, în jurul orei opt diminea- fericită, am luptat, am plâns, m-am ţa, la Spitalul Militar din Bucureşti. bucurat. Am trăit.” (Tatiana Stepa) Două premiere la Mizil atiana Stepa s-a născut la 21 Tăcerea se prăbuşeşte în cu- aprilie 1963, în oraşul Lupeni vinte… Atunci când am cunoscut-o pe T(Hunedoara). Talentul artistic Tatiana Stepa şi am invitat-o să cânte nativ au determinat familia să o în- la Mizil nu bănuiam că micul oraş de scrie, în copilărie, la cursuri de balet, provincie va ocupa un loc important vioară şi pian. A urmat, în Bucureşti, în „geografia” drumurilor ei artistice. liceul de arhitectură, unde a „desco- Avea, cu certitudine, un fel special de perit” muzica folck şi... chitara. a percepe locurile şi oamenii: îi plă- În septembrie 1982, pe stadi- ceau scenele de mucava, tristeţea tra- onul din Făgăraş, după ce a fost „exa- (Continuare în pag. 96)

95 Fereastra - 2010

(Urmare din pag. 95) cheiat cu melodiile promise: „Foaie vestită în bucurie, tăcerea încurcată a verde şi uscată / Într-un mod para- spectatorilor de provincie, care nu în- doxal / Nu se ştie niciodată / Cât mai drăzneau s-o „acompaniem” decât în e pân’ la final // Foaie dulce şi amară gând. Până când se auzea vuietul mă- / Viaţa totuşi-i-un prinos, / Poate-i rii, până când lacrimile deveneau zbo- cea din urmă oară / Când putem trăi ruri ascunse într-un suflet de pasăre. frumos...”. A doua melodie - Mor Iar ea, Tatiana, incurabilă bolnavă de actorii - era un recviem pentru desti- muzică şi poezie, îşi cânta - la fiecare nul nedrept al unor marilor artişti revenire în Mizil - nu durerea, nu (tocmai plecase în eternitate Ştefan înfrângerea, ci flacăra ce lumina din Iordache): „Mor actorii părăsiţi de rugul propriului său trup: „Împarte, public, / Teatrul însuşi este o fantomă Doamne, cu mine durerea / Din la- / Şi la catafalc le stau de gardă/ Rolu- crima care Te strigă / Şi dă-mi alina- rile care intră-n comă. / Ne-au făcut rea şi dă-mi mângâierea / Împarte cu să plângem şi să râdem, / În momente mine durerea. // (…) Dă, Doamne, bune sau mizere, / Astăzi, cu privirea iarnă să mă adoarmă / Să mă îngroa- zăvorâtă, / Ei îşi joacă ultima tăcere. pe cu tot cu toamnă / Să cadă albă / Ce ciudat, acum, când mor actorii, / peste destine / Să nu mai ştie nimeni Tragedia ce-au jucat-o moare, / Pen- de mine…” tru a afla că fără dânşii / Tragedia Anul trecut, la cea de a doua noastră e mai mare. / Câinii morţii re- ediţie a Concursului Naţional de Lite- încep să latre, / Cinici, pofticioşi, ne- ratură „Agatha Grigorescu Bacovia” răbdători, / Se tot sting luminile în i-am pomenit despre eveniment, fără teatre, /Noapte bună, domnilor ac- să îndrăznesc să-i solicit participarea. tori!”. A intuit însă că o aşteptăm şi a confir- Chitara a tăcut o clipă, re- mat, fără nici o ezitare: „Sigur că luând apoi acompaniamentul unei vin!”. Spunea, atunci, poetul Adrian strofe „dedicaţie” la nepreţuitul dar: Păunescu: „Aveam o mie de treburi „Am dorit cu dragoste frăţească / Să importante de făcut, dar când am au- vă fie cât de cât util / Drumul nostru zit că astăzi, la Mizil, este o sărbă- şi-am lansat de-aceea / Două premi- toare a culturii, nu puteam să nu fim ere la Mizil”. alături de dumneavoastră… Iar pe Cântec pentru Tatiana drumul nostru încoace, datorită com- plicaţiilor şoselelor, am avut timp să La masa de după înmormân- scriem şi v-am adus două cântece noi, tare „dulcea - galbena lumină” a gutu- două premiere. N-ar fi exclus ca de ilor devine, iarăşi, cântec. Cineva po- aici, de la Mizil, în această zi de oc- vesteşte despre surpriza pe care i-au tombrie a anului 2008, să înceapă ca- făcut-o Tatianei prietenii, anul trecut, riera a două cântece excepţionale ale organizându-i o aniversare surpriză… Tatianei Stepa“. Alticineva lansează ideea ridicării A fost, şi înregistrările stau unui monument, banii urmând să fie mărturie, un recital excepţional, în- (Continuare în pag. 97)

96 Almanah

(Urmare din pag. 96) de metalimbaj, acompaniat de curge- obţinuţi dintr-un spectacol susţinut de rea timpului şi parcă mereu şi mereu prieteni. Se pune problema locaţiei, se era vorba despre Tatiana: „Atatea discită variante… se concluzionează: taine nepătrunse / Ne cad din braţe la spectacolul Cântec pentru Tatiana - un semn / Şi suntem îmbrăcaţi în frun- pe care visăm să-l putem transforma ze / Şi căptuşiţi cu-n fel de lemn” în festival anual - va avea loc, în ziua (Emeric Imre)... de 16 septembrie 2009, la… Mizil. Magda Puskas a mărturisit: Plecăm spre maşina parcată „Tatiana Stepa a fost sora mea de su- pe una din aleile cimitirului. Pe gea- flet şi de cântec”... Cum se putea spu- murile lăsate deschise vocea Tatianei ne mai mult. Poate doar cu tăcerea în se înalţa spre cer: „...Şi totuşi vine care prietenii Tatianei au aprins lumâ- toamna, şi totuşi vine toamna / Şi vai: nări pe marginea scenei şi ne-am re- suntem bătrâni”. amintit grupul „Partaj” (Tatiana şi Spectacolul a avut loc, aşa Magda), cântând „Galbenă gutuie” cum am programat. Au fost prezenţi sau „La o cană cu vin”. în sală, printre alţii: Doamna Ileana „Departe s-a făcut foarte Vulpescu, Înalt prea Sfinţia Sa departe”, povesteau apoi despre o „ninsoare de adio” glasurile Magdei Puskas şi al lui Vali Moldovan. Versurile lui Serghei Esenin, reverberate de Ducu Bertzi, ţin şi ele de „dialogul” cu eternitatea: „Toţi vom fi acolo... poţi să semeni / Viaţa ta cu Doamna Ileana Vulpescu râs şi cu tumult / Pentru asta trag aşa Varsanufie Ilfoveanul - episcop vicar spre oameni / Şi-i iubesc pe toţi atât la Patriarhia Română, Călin Filipoiu de mult / Pentru asta inima mi-i moar- - fiul Tatianei, diriginta ei („Sper să tă / Când privesc al anilor prăpăd / nu plâng, spunea doamna profesoa- Vechea casa c-un dulău la poartă / ră... Am fost toţi prietenii ei şi ea a Parcă ştiu că n-am s-o maï revad”. fost prietena noastră...”), medicii Ecoul unei lacrimi a însoţit Andrei şi Mirela Tudoran, alinătorii melodiile grupului „Andante” (Raul omeneşti ai nedreptelor ei dureri, im- Cârstea şi Cătălin Niculae): „Zadar- presarul Brânduşa Simon şi alţii, nic strigi, zadarnic strig / Cuvintele se veniţi din toate colţurile ţării, să şi-o sting în frig”. reamintească. Aşa cum sugera Nicu „Despre miracole nu se poa- Alifantis („Sunt sigur că ea ne aude şi te vorbi, miracolele se trăiesc!” spu- ne vede”) nu se poate să nu fi fost pre- nea o prietenă a Tatianei. Şi nu era aşa zentă acolo, ascunsă într-un zâmbet de greu de trăit miracolul, în seara în- de copil sau într-un ungher de poves- chinată marii artiste. Ea era acolo, te, şi Tatiana Stepa. cuibărită în baobabul din oraşul evo- Primele acorduri de chitară, cat de Nicu Alifantis, în care: îngemănând cuvintele, au creat un fel (Continuare în pag. 98) 97 Fereastra - 2010

(Urmare din pag. 97) las dragostea pierdută / Şi tot chinul : „Creştea, pâ-nă la cer, un baobab / de apoi, / Gura mea nu mai sărută, / Cu fructe cât o casă, cu bodegi / Şi Vă las dorul meu de voi. // Vă las dru- trenuri de sidef iuţind prin crengi, / mul către lună / Şi copacii mei stin- Cu gări albas- tre-n care stam zâm- gheri, / Vă las lupta mea nebună / bind / La străvezii pahare cu absint / Pentru viaţă până ieri. // Vă las Şi povesteam din viaţă, şi râdeam / De lacrima cu care / Am dormit la căpă- peştii care ne priveau din geam...” tâi, / Vă las nopţile amare / Şi lumina Vasile Şeicaru şi-a lăsat chi- mea dintâi. / Vă las gândul de pe ur- tara să ningă peste sufete şi tristeţi: mă, / Să vă apere mereu, / Vă las iar- „De unde vin zăpezile de-acum / E ba, cerul, marea, / Vă las tot ce am nuntă-n cer şi flacăra mi-o stinge / fost eu!. / Vă las sufletul în palme, / Văzduhul trage o sanie pe drum / Azvârliţi-l printre fragi / Şi iertaţi-mi Privesc pe geam e linişte şi ninge...” voi povara, / Toţi cei care mi-aţi fost În final, spectatorii au ascul- dragi. // Căci vă las şi bucuria / Şi tot tat, în picioare, ca pe un recviem, cân- cerul meu de stele, / Vă las singura-mi tecul - testament al Tatianei Stepa: avere, / Vă las cântecele mele”. „Vă las toate ce-au fost bune, / Dar şi Trecuse de miezul nopţoii... Era târz- cele ce n-au fost, / Vă las tot ce nu pot iu... Începea o nouă zi... Sau o nouă spune, / Nu mai are niciun rost. // Vă eternitate. Gabriela VODĂ Nenorocitele. Aşchii mici de tuse mi-au trăncănit în gît. S-a întors spre mine. Ne vedea: eu, parcul. Părul lui ciufulit şi ochii primitivi de aborigen, Mă făceau să mă simt ca o păpuşă într-o vitrină de la Paris. L-am tras de păr, i-am găurit ochii cu o crenguţă de copac a capăt de vise şi felinare Şi m-a lăsat în pace, reflexiv însă L Mi-a întins mîna lui albă, bolnăvicioasă şi am lăsat-o să putrezească în a mea. Şedea lîngă mine şi privea undeva departe, Felinarele s-au aprins şi ceaţa opacă Nu mai eram nici eu, nu mai era nici parcul. ne-a cuprins în braţele ei muribunde ... M-am ghemuit ca o mîţă de bulevard Aleile ne-au chemat , iar noi ca doi copii Şi am tăcut. i-am adunat toate putregaiurile. Gerul de afară şi scaunul rece îmi implantau Le-am scuipat într-o urnă şi ne-am pierdut sub piele bucăţi de gheaţă, într-o cafenea obscură. Am ţipat şi s-au spart. Cafeaua şi vişinatele ne-au purtat la pas Spînzurate de cer, felinarele medievale sacadat pe aleile aceluiaşi parc... în acest anturaj de prost gust Te-am sărutat pe buze... dar Mă chemau... Nu mai eram nici eu, nu mai era nici parcul. Le-am zis că nu pot să mă mişc şi s-au stins. 98 Almanah

tate nu putuse să-şi facă: n-avea pile Mădălliin ROŞIORU la inspectorat, unde trecea drept cap- soman, pentru că nu se lăsa corupt şi CCoorreeccttoorruull nu admitea să treacă pilele nimănui, nici la clasă, nici la examenele de ba- Bătrânul profesor de limba şi calaureat, de unde se trezise, de la o literatura română, acum pensionar, cu vreme, exclus. ghiocei - regulamentari - la tâmple, Citea ziarul, ca alţi pension- rămase într-o bună zi cu totul siderat: ari, şi se revolta de fiecare dată când intrând în liftul blocului său constată zărea, din prima, câte o greşeală de că o mână criminală şi agramată tipar. „Sunt total neprofesionişti, scrisese ceva ruşinos cu carioca roşie: domnule! Nu mai există corectitu- „muie la bulangi”. dinea de pe vremuri, ăştia-şi iau banii Se trezi cu gura căscată, apoi degeaba”, comenta, nervos. Când gre- şi-o închise brusc, de-i clămpăni pro- şeala era din cale-afară de flagrantă, o teza dentară. „Nu se poate aşa ceva. venă de pe frunte prindea să-i pulseze, De ani de zile, de-o viaţă de om mă tot ameninţător. Lua un pix roşu, ca sân- chinui să scot oameni din ei. Să-i în- gele arterial, şi începea să corecteze, văţ să vorbească şi să scrie bine româ- cu furia cu care alţii completează cu- neşte. Ce-i aşa de complicat? E clar că vinte încrucişate sau integrame. trebuia să scrie „bulangii”, cu doi de Şi-acum, prostia asta din lif- „i”. Mai clar de-atât nu se poate”, ră- tul lui. Din toate lifturile de pe lume, bufni el şi, ajuns la etajul său, trânti tocmai în al lui trebuise dobitocul ăla uşa liftului şi intră în apartament. Era să scrie aşa o gogomănie? limpede că inscripţia incorectă nu-i O fi fost vreun fost elev? Un dădea pace. „Un bulang, doi bulangi. vecin? Sau vreun golan venit pe la Ce-i aia bulang? Nu există aşa ceva”, studentele care stăteau cu chirie în şi merse la DEX şi chiar la dicţionarul blocul lui? Sau - Doamne fereşte şi ortografic, ortoepic, morfologic şi de apără! - poate chiar existau bulangii punctuaţie, să se convingă. „E clar că adevăraţi în preajma sa de heterosexu- e bulangiu, clar ca bună ziua”, bom- al sută la sută, veştejitor al onanismu- băni el, cu amărăciune. Ani de-a rân- lui, văduv neconsolat, gardian al mo- dul corectase, cu cerneală sau cariocă ralei şi corectitudinii gramaticale, dar roşie, prostiile altora. La un moment nu şi politice? Îl irita nu doar in- dar începuse şi o colaborare cu un ziar scripţia, ci mai ales faptul că trebuia local, pe post de corector. Era reputat s-o vadă, afurisita!, cel puţin de două pentru exactitudinea sa aproape mani- ori pe zi, dacă nu de patru sau de opt. acală. Când mergea cu liftul, se întorcea cu Vădan bătrân, fără nepoţi şi spatele la inscripţie, dar o simţea aco- cu prieteni din ce în ce mai puţini, nu lo, batjocoritoare, rânjindu-i în ceafă se bucurase din cale-afară când, pe cu litera lipsă, ca o gură ştirbă, de coa- nesimţite, i se împliniseră anii pentru să. Încerca s-o ia pe scări, avea timp, pensionare. Nici prelungire de activi- (Continuare în pag. 100)

99 Fereastra - 2010

(Urmare din pag. 99) Cu grijă, completă litera lipsă. Scrise dar îşi forţa prea tare bătrâneţile. „i”-ul, puse şi punctul pe „i”, cu vă- Gâfâia la fiecare palier, şi se temea să dită satisfacţie, învârtind insistent ca- nu-l ia vecinii la ochi. Nu-l suportau rioca deasupra punctului ca pe un cu- deloc, îl credeau cu nasul pe sus, doar ţit în rana unui duşman de moarte. pentru că terminase o facultate, ca pe Dar, pe când îşi contempla isprava, vremuri, şi ştia să vorbească foarte co- mulţumit că învinsese, în sfârşit, o rect. Aşa că, de nevoie, tot la lift ajun- asemenea obsesie, se întâmplă ceva gea. Lifta spurcată! Tremura de in- neprevăzut. Se deschise uşa liftului, şi dignare de fiecare dată când trebuia să profesorul fu surprins în flagrant de- iasă din casă, ştiind că avea să se reîn- lict, cu carioca în mână, de un sobor tâlnească, lucru peste capacitatea lui de ţaţe şi moşi cu bastoane, cărucioare de toleranţă, cu inscripţia din lift. de piaţă şi pălării de paie din comite- În scurtă vreme, litera lipsă tul blocului. Toţi fără studii superioa- ajunsese, din simplu subiect de indig- re, fireşte, care-i purtau pică de mult, nare, o adevărată obsesie pentru dân- pentru că nu prea se amesteca cu dânşii. sul. Îl lua cu bâţ. Simţea cum îi dis- Şi de la „Nesimţitul! Uite-l, trugea viaţa care-i mai rămăsese de soro, el era! Cică a fost profesor la trăit. Îi mânca pensioara. Pe pâine. Iar viaţa lui! Ruşine să-i fie, că nu se vena de pe tâmplă îi pulsa din ce în ce poartă ca un profesor, zău aşa” până la mai des… „să chemăm poliţia, să-l amendeze Într-o bună zi, luă o hotărâre pentru vandalism” n-a durat nici cât ai eroică. Deschise biblioteca din sufra- pune punctul pe „i”. „Bulangiii”, gerie, din lemn masiv, de nuc. Peste scrâşni profesorul, când se simţi în- un teanc de ziare şi de lucrări corec- colţit, fără scăpare. Cu trei de „i”, fi- tate cu cerneală roşie trona un toc ma- reşte. Şi năduf pe măsură. siv, de lemn. Iar când apăru şi echipajul de Înăuntrul acestuia, pe o per- poliţie, care-l invită la sediu, scăpân- nuţă de catifea roşie, odihneau un sti- du-l de vociferările smintite şi de îm- lou, un pix şi o cariocă. Toate roşii. Cu brâncelile vecinilor furibunzi, nu putu un gest convins şi o lucire stranie în decât să le strige, acestora din urmă, ochi, alese carioca roşie. Ca un rău- cu un curaj nemaivăzut, pe care i-l făcător, o strecură în buzunar. Ieşi din insuflase numai spaima: „Muiştilor! casă, după ce ascultă la uşă, să se asi- Trăiască Regele! Jos comuniştii! gure că nu-i nimeni pe palier. Se în- Muie Steaua! Muie la bulangii!” dreptă spre lift. Chemă liftul. Aşteptă, Cu deosebită surprindere, a alert. doua zi, după ce-şi plătise, conştiin- Acesta sosi ca de fiecare cios, amenzile, avea să se vadă citat dată, neştiind ce i se pregăteşte. Pro- tocmai cu aceste cuvinte, în pagina fesorul pensionar intră în lift, deşu- cinci din ziarul local, lângă o fostă rubă capacul cariocii şi aţinti inscrip- elevă, cândva corigentă. ţia batjocoritoare din faţa sa. Inscrip- „Corect!” De data asta măcar ţia rânjea la dânsul, cu inconştienţă. scriseseră, ca niciodată, cum trebuie.

100 Almanah

Dan NOREA SUFLETIŞTII

Angelo-i şi Draco-j, fiecare cu un polonic în mână, mestecau alene în cazan. Le venea rândul ca sufletişti de serviciu o dată la câteva sute de ani. Lui Draco-j chiar mai rar, Dracii sunt mai numeroşi decât Angelii. Rolul lor era simplu - trebuiau să pregătească ingrediente pentru sufletele ce urmau să se nască în ziua respectivă. Angelo-i punea un vârf de compasiune, Draco-j un polonic de răutate. Angelo-i turna o lingurinţă de ambiţie, Draco-j vărsa un cas- tron întreg de orgoliu. Şi tot aşa - talent, toleranţă, altruism... lene, ranchiună, nepăsare, invidie, lăcomie... Fiecare ingredient avea o nuanţă distinctă, dar ca o caracteristică generală, cele provenite din Rai erau mult mai deschise la cu- loare. Inteligenţa avea un regim aparte. Fiind considerată o calitate şi nu un defect, făcea parte din setul angelic, cu o nuanţă albastru deschis. Dar în scurt timp, toată lumea a constatat că, în combinaţie cu atributele malefice, le multi- plica acestora efectele. Numai că era deja prea târziu pentru a mai schimba ce- va. Şi cum inteligenţa, ca şi toate celelalte ingrediente angelice, era disponibilă în cantităţi mici, a devenit aproape inexistentă în combinaţie cu toleranţa sau cu altruismul. De aici proverbe gen „Prost da' bun”. Cum Dracii aduceau can- tităţi zilnice de câteva ori mai mari decât Angelii, conţinutul cazanului era des- tul de întunecat.

De câteva milenii bune, Raiul era în criză. Iniţial, Dumnezeu dotase cele două tabere cu rezerve egale de ingrediente. Dar la un moment dat, Draco 1, inventatorul bursei, dăduse o lovitură de geniu. Crescând câteva zile în şir cantităţile trimise la cazan, a simulat că vrea să pună mâna pe Atlantida, pe atunci continentul cu populaţia majoritară pe glob. Angelo 1, nevrând să cedeze controlul unei poziţii atât de importante, a supralicitat şi în câţiva ani, populaţia Atlantidei ajunsese să fie formată din îngeri cu chip de om. Ştiinţele şi artele atinseseră o dezvoltare fără precedent. Se părea că Pământul îşi găsise rasa su- perioară pentru care fusese creat de Dumnezeu. În acel moment, Draco 1 a scu- fundat întreg continentul şi astfel, o bună parte din rezervele Raiului au fost pierdute în apele oceanului pentru totdeauna. Implicaţiile au fost multiple. După cum ştiţi, la trecerea în nefiinţă a (Continuare în pag. 102)

101 Fereastra - 2010

(Urmare din pag. 101) unui muritor, sufletul lui trece mai întâi printr-o poartă asemănătoare celor din aeroporturi, unde are loc trierea, în funcţie de media atributelor. Operaţia e su- pravegheată în mod formal de un Angelo şi un Draco, dar cântărirea e atât de exactă, încât până în prezent n-a avut loc nicio contestaţie. Odată ajuns în Rai (sau în Iad), Consiliul Angelic (sau Consiliul Draconic) poate hotărî fie trans- formarea sufletului într-un Angelo (sau Draco), fie recuperarea ingredientelor în vederea refolosirii lor. Datorită crizei, foarte puţine suflete ajung Angeli. Ex- cepţie fac muritorii favoriţi ai unor consilieri influenţi. În schimb Consiliul Draconic, neavând o nevoie atât de acută de completare a rezervelor, îşi permi- te mai des să transforme în Draci sufletele cu rele mari la activ. Aşa s-a ajuns ca Iadul să domine nu numai financiar, dar şi ca schemă de personal.

Angelo-i era conştient de efectele crizei, dar tot ce putea face era să mestece cât mai puţin, cu speranţa că mixtura, fiind neomogenă, vor apărea şi suflete deschise la culoare... Cu o asemenea tactică şi cu un polonic de noroc, puteai spera ivirea pe lume, în ziua respectivă, a unui geniu. Draco-j privea amuzat cum colegul lui simula rotirea polonicului. Şi lui îi convenea metoda. Creşteau şansele apariţiei unor pedofili, hoţi de talie in- ternaţională, criminali în serie... În partea de jos a cazanului era o canea, pe unde cădea o cantitate alea- torie de mixtură, la apariţia unui nou suflet. Cei doi priveau cu interes fiecare strop picat din canea, după cantitatea şi culoarea mixturii puteau estima carac- terul sufletului receptor. Destinul lor era strâns legat de al muritorilor născuţi în ziua respectivă. Îşi treceau în CV realizările acestora ca şi cum ar fi fost ale lor. Deşi acţiunile erau oficial interzise, de multe ori trişau şi interveneau în vieţile oamenilor. De aici, denumirea neoficială de înger păzitor, respectiv drac împieliţat.

Piic! Din canea căzu o pleaşcă destul de mare, în care se distingeau ceva inteligenţă, multă nepăsare şi o enormă lăcomie. Draco-j îşi frecă mâinile, mulţumit. Apăruse pe lume un viitor magnat al finanţelor. Pic! Angelo-i şi Draco-j oftară la unison. Cu un strop atât de mic, omuleţul va fi cu siguranţă o persoană ştearsă, care nu va lăsa nimic în urmă. Pic!... Pic!... Pic!... Piiic! Angelo-i surâse larg, nuanţa arămiu deschisă indica un violonist de excepţie. Dar Draco-j, vesel, îl înghionti cu putere, arătându-i pe tabel locaţia sufletului receptor - un trib din Africa de mijloc. Şansele ca sufletul respectiv să bucure inimile a mii de oameni, într-o sală de concert, erau ca şi inexistente. Supărat, Angelo-i răspunse la ghiont cu un brânci energic, împingându-l pe drac înspre cazan. Şocul avu efect asupra canelei, din care se scurse o cantitate mare de mixtură închisă la culoare. Angelo-i încremeni, iar Draco-j scoase un răcnet de entuziasm. Era 20 aprilie 1889. Ziua în care s-a născut Adolf Hitler.

102 Almanah Nicolae POGPNARU UUlliiţţaa ccooppiillăărriieeii uliţa cu miros de caişi în gura sobei sfârâiau uliţa cu arome de porc pe jar cârnaţii arămii pârlit cu paie de Crăciun şi fleici piperate uliţa pe unde trecea pe ochiul cel mare clocotea moş Ion cu seminţe de susan vezuviul mămăligii şi acadele uliţa pe care pahare aburite stăteau treceau şatrele de ţigani ncolonate ca nişte memoria paşilor uliţa pe care ne jucam pitita soldaţi la apelul de seară cal de rege cal de prinţ şi aşteptau împărtăşania uliţa mea bifurcată uliţa plină de de rubin la răspântie culorile copilăriei a tezaurului bine pritocit uliţa cu doi craci uliţa tristă uliţa veselă vântul făcea vitralii uliţa morii sau uliţa uliţa cu case înalte de gheaţă în ferestre cooperativei săteşti când eram mici şi invers pe care le zgâriam cu unghia uliţa bătătorită uliţa pe care s-a tras se vedeau nămeţii sau noroioasă vara electricitatea prin 1962 de vată pe băţ din curte uliţa patinoar uliţa cu cablu TV apoi se cuibărea uliţa derdeluş iarna şi canale porno pe sub streşini uliţa însorită uliţa noroasă uliţa pe care trecem rar să mângâie capul de porc uliţa plină de praf când pe la părinţi şuncile şi jamboanele trecea maşina ceapeului uliţa care urca la cer din care uliţa cu poteci ierboase uliţa care va păstra vrăbiile încercau să-şi pe margini doar memoria paşilor mei. ia tainul ne adunam uliţa cu canapele la porţi în jurul mesei pe care bătrânii amintiri cu gândul la săniile aşteptau americanii cu arome de iarnă cu motor şi la picioarele uliţa plină de din cornier ale sobei vechi baligi aburinde rămase î mama aducea rufele din polată n urma vacilor duse la suhat de pe culme din care să facem patine uliţa pe care treceau morţii erau ţepene parcă şi să zburăm la cimitir turnate-n argint în 3 dimensional şi pe care veneau mirii izul de ger umplea casa şi în acest timp de la cununie între răcoare şi frig în mijlocul mesei uliţa pe care veneau imaginam siberii cu trei picioare băieţii şi fetele izmenele lui tata se-nălţa soarele aburind noaptea de la bal stăteau singure în picioare pe care mama uiliţa pe care alergam parcă le vrăjise Huedini îl tăia întotdeauna desculţi cămăşile întindeau în părţi egale uliţa adumbrită de lună mânecile spre plită cu aţă albă.

103 Fereastra - 2010 Eglantina trăsături fine, bine conturate şi îmi re- amintea discret: să nu întârzii, ea te Mădălina aşteaptă la opt! Ieşeam de câteva zile Becheru cu o balerină care mă invitase la unul dintre spectacolele ei. Mi-a spus să nu întârzii. IILL BB Am intrat în baie şi totul pă- AA rea bizar, nu mai recunoşteam nimic, FF EE nu mă mai recunoşteam. Simţeam un IINN vid în suflet şi în minte, în timp ce apa mă clătea de toate bacteriile conştiin- Tic… tac… Odată obişnu- ţei. Nu ştiu cum, dar auzeam mereu iam să număr secundele… acum bătăile ceasului. Duşul îşi împrăştia m-am obişnuit să număr infinitul… stropii în ritmul timpului. Devenea o Totul era rece… fotografia obsesie: să nu întârzii! pe care o ţineam cu degetele îngheţate Din nou am privit în oglindă. trezea în mine regretul de a fi trecut pe Arătam bine, dar era ceva ce nu mă lângă atâtea clipe, fără să le privesc lăsa să fiu eu. Era teama, dar teama de măcar. Nu e nimic, mă voi schimba. ce? Frigul se făcea din ce în ce mai simţit, Am stins lumina şi am des- iar fotoliul se mărea doar pentru a-mi chis uşa, rămânând o clipă pe loc căci simţi vulnerabilitatea în faţa serii. Pri- simţeam cum în spatele meu totul se veam aceeaşi privire de câteva ore… modifică, dar dintr-un sentiment de copil ce eşti, nu te-ai schimbat deloc. laşitate am strâns cheile în pumnul ce Pereţii albi şi goi se dezbrăcau de var mi se părea lipsit de forţă, poate pen- ţipând de chinuri dure şi lăcrimând în tru că preferam să cred că lucrurile ră- şoapte: Priveşte-te! mâneau aşa cum le ştiam. – Sunt doar iluzii… spuneam Ieşind din apartament mi-am în timp ce ridicam albumul de pe ma- dat seama că totul se schimbase, dar să pentru a-l ascunde din nou în dula- nu ştiam când. Când? Oare atât de orb pul ce zăcea ticsit de amintiri, lângă am trecut pe lângă toate fără să re- fereastra pe care pătrundeau ultimele marc nici o schimbare? Imobilul tot raze ale soarelui. Am aruncat o privi- era altul, uşa pe care tocmai o închise- re pe strada care răsufla uşurată, pan- sem dispăruse, lăsând în urma ei o sându-şi cicatricele îndurerate de atâ- inscripţie ştearsă: Ai întârziat! ţia paşi înceţi, grăbiţi, pierduţi. Era un vis, trebuia să fie un Ceasul din mahon pe care îl vis. Coridorul din faţa mea era îngro- cumpărasem ani în urmă cu dintr-un zitor de rece, inundat de lumina palidă boutique cu obiecte de colecţie, îmi a câtorva becuri. Îmi priveam mâinile părea obosit şi el, secundele trecând lipsite de căldură, de seva tinereţii. alene, dându-şi ultima suflare pentru a Mergeam pierdut şi observam că, din mişca secundarul… tic… tac. loc în loc, câte o uşă numerotată era Oglinda mă înfăţişa tânăr, cu (Continuare în pag.105)

104 Almanah

(Urmare din pag 104) NU, nu era un vis ceea ce mi deschisă. Înăuntru erau o chiuvetă şi se întâmpla… Când am acceptat acest un closet de faianţă sau o boxă cu mă- lucru, obosisem deja să mai sper. Fan- turi murdare, teuri cu cârpe împuţite şi tasticul se transformase în realitatea cutii de sodă. Era un vis, trebuia să fie mea. Şi am mers aşa ore în şir… Până un vis! când am găsit ieşirea. Erau două uşi Continuam să merg grăbit şi imense cu geamuri opaline ce deschi- apăsat, ciupindu-mă de picior pentru a deau calea spre o sală impozantă… simţi durerea realităţii. Ce este realita- Trebuie să fi fost un palat… şi ce mai tea? Doar un fantastic comun, iar când palat! Dar era pustiu. Mă întrebam ci- acest fantastic îşi arată şi celelalte fe- ne locuise acolo? ţe, ne speriem şi negăm ceea ce ve- Am deschis uşile ce au pro- dem, muritori laşi ce suntem! Îmi au- dus un scârţăit atât de puternic de par- zeam paşii, iar acest lucru mă liniştea, că toată lumea l-ar fi putut auzi. Am căci nu eram doar singur, eram singur ieşit afară unde, bizar, nu era nimic, cu mine. nimic, doar vid… frig şi întuneric. O Pereţii gri de timp, mizerie şi lacrimă mi s-a prelins pe obrazul în- răcoare emanau un puternic miros de gheţat şi m-am întors în palat, nu îna- mucegai, în timp ce nenumărate uşi se inte de a citi afişul lipit pe una dintre deschideau atunci când mă apropiam uşi: de ele. Dormitoare vechi, demult pă- „Raiul este închis temporar. răsite, săli imense, goale cu geamurile Dumnezeu a coborât pe Pământ…” murdare şi sparte prin care sufla vân- Dan Stoica tul. Apoi am început să alerg pe Timing holurile lungi şi pe scările de marmu- ră ce păreau interminabile, unind zeci Pentru muncă: opt ore şi jumătate de etaje. Alergam, alergam, aler- (inclusiv pauza) gam… timpul nu mai curge. Doamne, O oră dus şi întors de la muncă, ce-i clădirea asta? Unde sunt? Deve- Şase, şapte pentru somn, nisem sclavul fricii şi rădăcinile su- Mâncare de trei ori pe zi: fletului meu absorbeau seva existenţei o oră şi jumătate. arătându-mi ceea ce refuzam să înţe- Spălatul pe dinţi, pe mâini, leg. Umanitatea e superficială. Crede rasul şi toate celelalte: în anumite lucruri doar pentru că tre- alte trei sferturi de oră. buie să creadă, fără să se întrebe dacă Controlul lecţiilor: o jumătate. într-adevăr există. Atunci am început Cearta cu nevasta: altă jumătate. pentru prima oară să mă gândesc la Să te holbezi în televizor: trei şi Eden şi Ereb, la veridicitatea existen- jumătate, ţei lor, dar mi-am dat seama că enig- Mai îţi ia şi telefonul măcar o oră. ma vieţii nu e de fapt asta. Nu e vorba Tot ceea ce mai rămâne dacă există sau nu Dumnezeu, ci dacă suntem noi! noi existăm? 105 Fereastra - 2010

Legăturiille Ţăriillor Române re care a primit şi alte danii româneşti, cu Muntelle Athos încât în unele acte era numită ,,Marea lavră a Ţării Româneşti”. (Printre cei care i-au făcut danii s-a aflat Mircea cel Bătrân - după acte mai târzii, se pare că acesta chiar a refăcut mănă- stirea). În afară de Cutlumus, au mai fost ajutate de domnii munteni, în se- colul al XV-lea, şi alte mănăstiri atho- nite. De pildă, la mănăstirea Marea Lavră se păstrează o icoană a Sfân- unoscut încă din secolele VIII tului Atanasie Athonitul, dăruită de - IX ca loc de vieţuire pentru Vladislav I şi soţia sa Ana. Cnumeroşi sihaştri, aflat în pe- Alexandru Vodă dăruia mă- nisula Calcidica, din Grecia de azi, năstirii Zografu, la 9 februarie 1433, Muntele Athos a devenit cel mai de un ajutor anual de 3000 de aspri, la ru- seamă centru de viaţă monahală orto- gămintea egumenului Moise, venit doxă după anul 963, când fostul ofiţer atunci la Târgovişte, însoţit de alţii si demnitar bizantin Atanasie a înte- doi călugări. Dania a fost reînoită de meiat aici Lavra cea Mare. În anul Radu cel Mare. Mănăstirea Filoteu a 1046, era pomenit în documente sub primit din partea lui Vlad Ţepeş - la numele de ,,Sfântul Munte”, având 12 iunie 1457 - o danie anuală de pe atunci 180 de lăcaşuri de închinare, 4000 de aspri (la care se adăugau alţi cu 2000 de călugări. 300 pentru cheltuiala celor ce veneau Astfel, Muntele Athos a de- să-i ridice). Dania a fost întărită de venit cel mai de seamă centru de viaţă Vlad Călugarul. culturală şi duhovnicească din între- Ajutoarele moldoveneşti că-tre Athos gul Răsărit ortdox. apar în secolul al XV-lea, spre mănă- Legăturile Ţărilor Române stirea Zografu. În 1442, fiul lui cu Athosul au început în vremea lui Alexandru cel Bun - Ilieş, îi dădea Nicolaie Alexandru Basarab şi au că- unui egumen de la Zografu privilegiul pătat consistenţă sub domnia fiului de a veni în fiecare an după ajutor bă- său Vladisislav I sau Vlaicu Vodă. Cu nesc. Această mănăstire s-a bucurat de ajutorul material al acestor domnitori, o deosebită solicitudine din partea lui egumenul Hariton, ajuns mai târziu Ştefan cel Mare. Astfel, la 10 mai protos al Muntelui Athos şi mitropo- 1466 i-a hărăzit un ajutor de 100 de lit al Ungrovlahiei, a refăcut din te- galbeni anual, din care s-a renovat în- melie mănăstirea Cutlumus, mănăsti- (Continuare în pag. 107) 106 Almanah

(Urmare din pag. 106) tenţei noastre, adică viaţa veşnică. treaga mănăstire. La mănăstirea Gri- Dându-şi seama care este realitatea goriu se păstrează o icoană Maicii primă şi conştientizând că nu ne pu- Domnului, dăruită de Maria de Man- tem juca cu veşnicia, alege cale ară- gop, soţia lui Ştefan cel Mare. tată nouă de Hristos în Evanghelie, ca Fără îndoială că daniile ro- pe una ce ne pune pe temelii mult mai mâneşti la Athos au fost mult mai nu- sigure în vederea mântuirii, în compa- meroase, reliefând nevoia de solidari- raţie cu viaţa lumii, plină de gâlcevi tate a lumii ortodoxe, după Marea şi de curse la tot pasul. Toate acestea Schizmă din 1054. sunt îmbinate cu credinţa şi iubirea de Dumnezeu, care aşa cum spunea Profesor Carmen Marin Vechiul Testament, este un Dumnezeu zelos, pe care parafrazându-L L-am O viiaţă duhovniicească (Interviu cu părintele monah Gheronte putea numi un Dumnezeu gelos, în Nica de la Muntele Athos, realizat de sensul că vrea de la noi să-I dăruim Emil PROŞCAN) toată iubirea noastră. În felul acesta omul e mai sigur că e mai aproape de 12 octombrie 2009, o zi în mântuire. care toamna îşi desăvârşea personali- În ceea ce mă priveşte, a- tatea. Am primit vizita părintelui mo- tracţia pentru biserică şi mai ales nah Gheronte Nica, un mizilean ce pentru citit a tot ceea ce înseamnă ca- slujeşte la Mănăstirea Sfântul Pavel lea spre Dumnezeu, a fost Liga Tine- de pe Muntele Athos. retului Ortodox din Mizil unde, spre Părintele monah mi-a măr- deosebire de societatea comunistă ca- turisit că a venit la Mizil într-o scurtă re m-a crescut, am regăsit calea bună vacanţă şi că a dorit să mă cunoască şi a bisericii. să stăm de vorbă. Am rămas plăcut – Sunteţi pe Sfântul Munte surprins şi am mărturisit gândul că e o Athos; cum aţi ajuns acolo? plăcere şi chiar mândrie pentru noi – Primul meu contact a fost mizilenii să ştim că cineva care s-a la Schitul Sihla, unde a fost marea născut aici a ajuns în acel loc sfânt şi noastră Sfânta Teodora (acum este la luminat de Dumnezeu. Mănăstirea Pecevscaia, în Ukraina, De fiecare dată când mă aflu la Kiev). Aici am fost primit cu multă în faţa unei distinse feţe bisericeşti uşurinţă alături de alţi tineri. Aveam sunt tentat să întreb care a fost moti- 18 ani atunci! Mi-am întrerupt studii- vul alegerii acestui drum al pioşeniei? le universitare devenind autodidact. – Care ar fi povestea dum- „Mănăstirea este o universitate unde neavoastră? examenele le dai aici, iar diplomele – Omul, încercând să trăias- le primeşti în viaţa cealaltă” – spunea că o viaţă duhovnicească cât mai a- cuviosul Sofronie Saharov de la proape de biserică şi Dumnezeu, în- Mănăstirea Esse – Anglia. cepe să îşi dea seama, cu trecerea Aici am stat 6 ani, timp în care am fost timpului, de realitatea cealaltă a exis- (Continuare în pag. 108)

107 Fereastra - 2010

(Urmare din pag.107) Mai este programul meselor, luni, călugărit la Mănăstirea Sihăstria şi miercuri şi vineri se mănâncă o dată în zi, fără ulei, după vecernie adică la din George am devenit Gheronte. 30 Din dorinţa de a învăţa mai orele 17 , iar în celelalte zile se mă- mult am plecat la Sfântul Munte, unde nâncă normal de două ori pe zi, dimi- am fost primit tot cu uşurinţă. Aici am neaţa după Sfânta Liturghie şi sera rămas până în ziua de azi. după vecernie. – Cum e viaţa acolo, pe – Fructele de mare, sunt de Sfântul Munte? post? – E într-adevăr altceva, o – Da! treaptă superioară faţă de ce se – Şi în timpul liber, ce fa- întâmplă acum în Biserica Ortodoxă ceţi, pentru că rămân nişte ore? Română care a devenit una dintre cele – Se fac slujiri: bucătărie, trapeză (sala de mese), arhundaric mai catolicizante biserici din lume, (casa de oaspeţi), brutărie unde se adică în Biserica Ortodoxă Română, face pâine şi prescuri, biserică (para- au pătruns fel de fel de chiciuri şi pie- cliseu) şi grădinăritul, care este ocu- tisme ce n-au fost niciodată. Chiciuri: paţia de baza şi totodată cel mai im- flori de plastic, becuri în loc de lu- portant mod de obţinere a hranei. Ba- mânări, statuete, picturi de influenţă za alimentaţiei sunt grădinile. carnala, termopanele, etc. Era şi pescuitul o formă de Pietisme: forme moarte, de susţinere a alimentaţiei noastre, dar a suprafaţă, obişnuinţa de a veni la bi- scăzut ca îndeletnicire. Avem multe serică de ochii lumii, tendinţa de a castane comestibile. Uleiurile se ob- afişa o credinţă de suprafaţă etc., ui- ţin din măsline. Alimentaţia mi se pa- tând că de fapt viaţa duhovnicească re a fi o formă foarte sănătoasă. trăită în Hristos, trebuie aprofundată – Sunt sănătoşi fraţii dum- şi are ca temei discreţia şi anonimat- neavoastră? Se poate vorbi de o sănă- ul, aşa cum au făcut marii Sfinţi ai tate trupească acolo? bisericii dintotdeauna. – Da! În primul rând alimen- – Simţiţi altfel viaţa „acolo”? taţia naturală şi lipsa cărnii din ali- – Ca mod de abordare, da! mentaţie. Ca mod de trăire, asta depinde de fie- – Dar consumaţi peşte! care. – Da, în zilele permise. Cel – Care este programul unei mai folosit de noi este codul care se zile în mănăstire? găteşte de obicei la hramuri. – Program de slujbe! La ora – Care-i media de viaţă acolo? 200 se începe slujba de noapte care – Oricum, peste 80 de ani. cuprinde miezonopţia, utrenia, cea- – Papa Ioan al II- lea, atunci surile (100, 300, 600) şi Sfânta Liturghie. când ne-a vizitat ţara, a numit Româ- Toate durează 4 ore. Apoi vecernia, nia „Grădina Maicii Domnului”, şi eu începe la orele 1600 şi durează 90 de şi nu numai eu, avem senzaţia că noi minute. La orele 2000 se face Pavecer- românii sunt deosebiţi, faţă de celelal- niţa mică, care durează 30 de minute. (Continuare în pag. 109) 108 Almanah

(Urmare din pag. 108) se, trei în incintă şi şapte în afară, este te popoare. Împartăşiţi această idee? numărată a 14-a în ierarhia celor 20 – Da! În măsura în care de mănăstiri atonite, are viaţă de obşte poporul nostru a ştiut, ştie, şi va şti să şi vieţuiesc în ea aproximativ 100 de se raporteze la Evanghelia lui Iisus călugări. Hristos. Distrusă de piraţi şi cruciaţi – Ce le transmiteţi mizileni- în mai multe rânduri, a fost rezidită cu lor? ajutorul domnilor sârbi şi români. – Să nu îşi piardă credinţa în Dintre ctitorii romani care au Hristos Dumnezeu şi-n Evanghelie ajutat la întreţinerea şi renovarea mă- care ne-a lăsat-o moştenire. năstirii, îi amintim pe cei mai impor- Ne-am strâns mâna mărturi- tanţi: Ştefan cel Mare (a construit un sindu-i părintelui monah că în mine baptisteriu, a renovat biserica şi a con- sălăşuieşte un vis mai vechi, acela de struit un apeduct), fraţii Craioveşti a vizita Muntele Sfânt şi că acum am (dădeau un ajutor anual de 2.000 de un motiv în plus să o fac. aspri), Neagoe Basarab (a construit Ne-am despărţit! Totul a fost turnul de apărare şi zidurile de incin- fulgerător de scurt, ca un vis! tă), Constantin Brâncoveanu (a con- M-am dus la fereastră şi fără struit paraclisul „Sfinţii Împăraţi să vreau, peste copacii a căror frunze Constantin şi Elena”, reînoind chiliile se covârşeau în culorile lumii, am pri- mănăstirii), Matei Basarab cu soţia sa vit cerul! Doamna Elena (au donat sume de Glasul părintelui încă mai bani şi i-au închinat Mănăstirea stăruia iar lumina din privirea lui mă Jitanu, din Dolj) etc. ducea cu gândul la o mare de întrebări De mănăstire ţin schitul şi la un altfel de viaţă. românesc Lacul (înfiinţat în secolul XVIII de câţiva călugări de la mănă- P.S. stirile Neamţ, Căldăruşani şi Cernica) Nu pot în- şi Noul Schit cheia aceste rânduri Are: două icoane făcătoare fără a aminti, fie şi de minuni; o bucată din trestia pe care pe scurt, câteva lu- i-a dat-o în mână Mântuitorului, spre cruri despre Mănăs- batjocură, Irod; o cutie de argint cu tirea Sfântul Pavel. darurile pe care i le-au adus magii Sfântul Domnului la Vitleem: aur, smirnă şi lăcaş este situat sub tămâie, 14 bucăţi de aur, 62 bucăţi de Muntele Athos. A smirnă şi tămâie înşirată pe sârmă; fost întemeiată în se- părticele din sfintele moaşte de la colul al X-lea, pe locul unei chili mai Constantin cel Mare, Sf. Silvestru, Sf. vechi, de către Cuviosul Pavel Ato- Haralambie, Sf. Trifon, capul Sf. nitul, fiul împăratului bizantin Mihail Teodor Stratilat, piciorul Sf. Grigore Rangave. Teologul. Mănăstirea, având 10 parcli- Ë

109 Fereastra - 2010 SSOOCCOOTTRRAA -- IINNSSUULLAA EEXXTTRRAATTEERREESSTTRRĂĂ

Socotra este, în che pădure de acest fel fapt, o imensă rezervaţie din lume, cu nu mai pu- naturală (oficial 70% ţin de nouă varităţi de Micul arhipelag din suprafaţa sa are a- astfel de arbori. De aici Socotra din Oceanul In- cest statut), între specii- importau vechii egipteni dian, este format din pa- le rare (sau unice) de preţioasele substanţe fo- tru insule aparţinând plante care există aici a- losite la îmbălsămare şi Yemenului. flându-se: multisecula- ritualuri); diverse vari- Climatul foarte rul cinnabar, sau sânge- etăţi de Euphorbia sau aspru a plăsmuit aici o le dragonului, numit aşa al-djeeraz etc. vegetaţie de film S.F., Singurele ma- ceva care „nu seamănă mifere originare de pe cu nimic”. insulă sunt liliecii, restul Astfel, din cele fiind „ de import”. De 800 de specii de copaci exemplu pisicile – des- şi flori aflate pe insule, o cendenţi sălbăticiţi ai treime sunt unice în lu- animalelor de casă adu- me. Puţin agresată de tu- după răşina lui purpurie se de colonişti – ating rism (UNESCO a decla- (folosită în industria far- până la 10 – 12 kg, în rat zona Rezervaţie Na- maceutică, în chimie dar schimb, în zonă, nu turală şi lipsesc hotelu- şi de lutieri celebri, unul există nici un... câine. rile grandioase, drumu- dintre aceştia fiind chiar La fel de spec- rile şi mijloacele de Stradivarius); adenium taculoasă e şi diversita- transport, cei 40.000 de obesum (trandafirul de- tea marină a apelor ri- locuitori ai insulei prac- şertului), care are 5 me- verane (recifuri de co- ticând un ecoturism in- tri înălţime şi 3 metri rali, fructe de mare, ho- tegrat standardelor loca- diametru, cu flori roz gi- mari uriaşi, peşti... le de viaţă) insula îşi Aşadar un loc conservă excelent trecu- de vis, pentru un turism tul geologic, început în aparte, mai puţin comod Pliocen (cu 6 milioane dar implicând respectul de ani în urmă) când, în pentru natură. urma derivei continente- lor, s-a separat de Africa

gantice; arborele de tă- mâie (pe platoul Hama- dero, se află cea mai ve-

110 Almanah SSppaassiibbaa oorrii sscchhöönneenn DDaannkk?? Despre o- obişnuia să-l numească: „moi brat”. fiţerul rus Ivan Mi- Anii au trecut, cei doi în pos- ronîci Kavernin şi tură de aliaţi au continuat să lupte în cel român, Fuscu Războiul Rece, au fost avansaţi perio- Avădanei, se poate dic şi „la excepţional”, au ajuns amîn- spune că îi leagă o doi generali şi cum timpul trece ca un George SAVU prietenie cît o viaţă tăvălug peste toţi oamenii, fie ei gene- de om. După rali sau soldaţi, s-au pensionat; Ivan încheierea conflictului mondial, care Kavernin a trecut „în rezervă”, şi pentru Ivan Kavernin şi ai lui a rămas Fuscus Avădanei „în retragere”. Şi sub denumirea generi-că de „Marele s-au înscris fiecare în cîte un Club al Război pentru Apărarea Patriei”, Pensionarilor. acesta, însoţit de mai mulţi tovarăşi de Dar şi vremurile s-au schim- arme, a venit în vizită de lucru pe bat, pentru că aşa e cum spune croni- plaiurile mioritice. O vizită cam carul, noi stăm sub vremuri şi nu in- lungă, e drept, dar noi nu ne pu-team vers. După o perioadă de îngheţare a dezminţi ospitalitatea tradiţio-nală. relaţiilor între aliaţi, au început să cur- Pe atunci Ivan Kavernin era gă iar sloiurile pe Don şi pe Dunăre. doar căpitan în Armata Roşie şi în îm- Atunci, la iniţiativa bravului general prejurări încă neelucidate l-a cunoscut Fuscus Avădanei, Clubul Pensionari- pe Fuscus Avădanei. Tînărul locote- lor a organizat Revederea de 50 de ani nent-major se putea mîndri cu faptul (1958-2008). Iar invitatul de onoare a că a participat integral la conflagraţia fost chiar generalul Ivan M. Kavernin. mondială, în cadrul Serviciului de In- După efuziunile de rigoare (ce min- tendenţă, perioadă intrată în conştiinţa unat este să-ţi revezi vechii prieteni!) patriotică a ofiţerului sub mai multe şi prînzul oficial de la popotă, aşa mai expresii, cum ar fi: „agresiunea anti- spre seară, cînd soarele era la apus şi sovietică”, „participarea armatei ro- luna la răsărit, nadirul şi zenitul fiind mâne la operaţiuni militare pe diverse luate ca puncte de referinţă, au stat ei fronturi”, „războiul antihitlerist”. singuri şi au depănat amintiri. Mai în- Cert este că s-au cunoscut, tîi au vorbit despre beteşugurile lor, s-au împrietenit, au fost împreună la dintre care cele mai grave erau: la instrucţie şi manevre, la femei şi la Ivan Karenin - artrita reumatoidală, chefuri. Au băut împreună vodka şi iar la Fuscus Avădanei - incontinenţa Fuscus Avădanei a apreciat-o: „krep- urinară; apoi au mai băut cîte un dege- kaia pălinca”, au băut împreună ţuică tar de votkă : „Ehei, cînd eram noi ti- de prună şi Ivan Kavernin a plescăit neri!” tot zicea Fuscus; mai gustau din mulţumit: „haroşîi vin!” caviarul de belugă adus de Ivan: Apoi Kavernin a mulţumit „Vremennoe ţeloe gheroia!”, venea pentru trataţie şi a plecat în imensita- ecoul kavernian. Iar cînd s-au mai tea Maicii Rusia iar Avădanei a ră- înveselit puţin, Kavernin zise către mas fără prietenul lui drag, pe care (Continuare în pag. 112) 111 Fereastra - 2010

(Urmare din pag. 111) to voce, ba chiar se hlizeau golăneşte. Fuscus Avădanei: Dar aceştia de pe urmă erau puţini, „Moi brat Fuscus, hai să-ţi nişte defetişti care cred că după fie- spun o istorioară autentică. La asediul care perioadă eroică ne vindem ţara Stalingradului aveam un copil de tru- inamicului sau lăsăm intendenţa sub- pă în compania mea. Alioşa, aşa de terană să se îmbogăţească. Ei nu sînt isteţ încât şi polcovnicul şi comisarul reprezentativi pentru eternul spirit na- îl îndrăgeau. Ca o felină se strecura el ţional şi glorioasa vitejie străbună. prin ploaia de gloanţe şi ducea solda- Generalul a simţit că nu este ţilor conserve, pîine, caşă şi vodkă. ascultat cu atenţia cuvenită şi pentru a Moi drug Fuscus, dar ştii ce spuneau mai înviora atmosfera a început să soldaţii?” „Ce spuneau soldaţii, da- povestească istorioara lui Kavernin, ragoi drug?” „Soldaţii spuneau: schö- adaptată la realităţile noastre istorice nen Dank, schönen Dank ha,, ha....” şi geografice. „Dragii mei, am avut în A venit şi momentul cînd cei plutonul meu un copil de trupă, Ionică doi vechi prieteni să se despartă din îl chema, ne-a însoţit de la Cotul Do- nou. Nu mai erau vremuri pentru vi- nului şi pînă la Debretzen. Spirt nu al- zite prelungite. Aici, autorul se simte ta, puştiul, chiar şi colonelul Teacă îl obligat să intervină în cursul naraţiu- îndrăgea, apoi mai tîrziu şi secretarul nii şi cu o oarecare undă de tristeţe să de partid. Căra Ionel în tranşee mar- conştientizeze că poate nu se vor mai mita de fasole, sticlele cu rom, pîinea revedea niciodată. Dar poate se vor şi alte alea ce mai folosesc soldaţilor reîntîlni într-o lume mai bună: „în ca- în vreme de război şi nu obosea de re niciunul nu zicea că averile lui sînt loc. Dar ştiţi voi cum îi mulţumeau ale lui, ci aveau totul de la obşte” şi soldaţii?” unde „se împărţea fiecăruia după cum În acel moment sesiză o mi- avea nevoie” (Faptele Apostolilor). că nepotrivire, o neconcordanţă între La oarece vreme după pleca- istorisirea lui Kavernin şi propria-i rea lui Kavernin, iată că Avădanei a versiune. Clipele de tăcere se prelun- fost invitat la un Centrul de recrutare, giră nepermis, iar un tînăr mai nerăb- pentru a ţine un discurs mobilizator în dător întrebă: faţa unor tineri care doreau să îm- – Şi cum îi mulţumeau sol- brăţişeze cariera armelor şi solda afe- daţii, domnule general? rentă. Lunga experienţă tactică şi Preţ de trei pătrare de ceas strategică, precum şi inspiraţia de mo- analog a vorbit el despre eroismul sol- ment a generalului, calităţi care îl aju- daţilor noştri în general şi despre al taseră să cîştige atîtea bătălii pe cîm- sergentului Mitroi în special, care ser- pul de luptă şi la lada cu nisip, îl sal- gent a acoperit cu pieptul lui ţeava mi- vară şi de această dată să găsească tralierei inamice şi a stat aşa pînă cînd calea spre izbîndă: un tanc de-al nostru l-a terciuit din – Soldaţii spuneau: cînd greşeală. Viitorii soldaţi începuseră să „spasiba, spasiba”, cînd „schönen caşte discret, unii chiar comentau sot- Dank, schönen Dank”...

112 Almanah Poezii vesele şi triste pentru sărbătorile de iarnă

George PETRONE Geo OLTEANU Gheorghe SUCIU Suspiciunile unui În noaptea de Rondel nostalgic copil precoce Moş Ajun Zău, prea le ştie De pe plaiurile ninse Moş Crăciun pe toate Noaptea-n orele târzii Şi ţi le-nşiră grav, Vine moşul cu desaga De cum apare, De păpuşi şi jucării. Pe degete, precis, Uşurel prin hornul casei Dintr-o suflare, Ca să-i facă fericiţi, De nici nu ştii Vine moşul iar cu daruri În satul meu de unde le mai scoate. La copiii înstăriţi. ca o legendă tracă erau cirezi Că nu prea-nveţi, Voi, ce n-aveţi foc în vatră şi pupeze din tei, Că n-asculţi de Să nu-l blestemaţi, se hârjoneau copiii mam’mare, sărmanul, pe toloacă, Că nu-i saluţi Nu vă supăraţi pe dânsul. stârnind ciopoarele Pe cei mai în etate, Vine şi la voi... la anul! de iezi şi miei. Zău, prea le ştie Moş Crăciun pe toate Ica UNGUREANU Mergeam la şezătoare Şi ţi le-nşiră grav, sau la clacă, De cum apare. Un Crăciun… Jucam la horă, nu eram atei surpriză în satul meu S-o fi bazând pe fler… Îl aştept pe Moş să vină ca o legendă tracă, Tot ce se poate! Lângă un brăduţ din hol, arau cirezi Dar dacă are turnători, Într-o linişte deplină şi pupeze din tei... Ori are Ca să nu mă dau de gol. Acces la cine ştie ce Azi fetele la Istambul dosare, Cu desaga lui cea plină ne pleacă, De nu chiar Şi în cunoscutu-i „ţol” feciori-s la oraş Microfoane instalate… Îl aştept pe Moş să vină şi-s derbedei, Lângă un brăduţ din hol. şi rar mai vezi Zău, prea le ştie o balegă de vacă... Moş Crăciun pe toate! Noaptea-i rece şi senină, dar ce frumos Clipele se scurg domol, miroase-acum a spray Eu, atent ca o felină, Înarmat cu un pistol, În satul meu ca o legendă tracă! Îl aştept pe Moş… să vină! (Continuare în pag. 114)

113 Fereastra Constantin DENEŞ A doua zi, când lumea toată de-altă dată, Pornea spre alte noi zenituri, Să uit de greutăţi, să uit Fetiţa cu chibrituri Pe stradă, o fetiţă moartă de mine! Şi-n jur, mulţime de Încerc să scriu, însă aud Trăiesc în cărţi ajunse chibrituri. vioara mituri, Iar ochii mei nu umblă după Visând un Moş Crăciun De-ar fi un Andersen la noi, rime etern, În nopţile cu vârcolaci, Ci după Tanţi, Ana, Eu sunt Fetiţa cu chibrituri Printre mormane de gunoi, Mărioara! Din cugetul lui Andersen. Ar tot vedea copii săraci. Încerc să scriu o cronică rimată Pe frig cumplit, în plină Dar nu-ntrebaţi, stând somnoroşi Dar scriu numai atât: noapte, „A fost odată…“ În prag festiv de Anul Nou, La filme cu ecran color, Când voi vă naşteţi Feţi Cu globuri, brad şi mere Virgil PETCU coapte, Frumoşi, Eu n-am primit nici un De unde vine soarta lor? La bloc cadou. Eu vă doresc s-aveţi mulţi Dansează lustra pe tavan bani, Azi, n-am vândut nici o În ritm de rok şi de lambadă. Doar bucurii fără sfârşituri cutie Perţii gata stau să cadă Şi vă urează „La mulţi ani!“ Şi voi primi curând răsplata, În vuiet grav de uragan. Că-n loc de-o mică bucurie, Din basm, Fetiţa cu De Anul Nou mă bate tata. chibrituri. Şi-n tropote de cavalcadă, Privesc uimit de pe divan, Aprind prin ger o luminiţă Constantin POPESCU Cum joacă lustra pe tavan, Şi văd o sobă de-ncălzit, – BERCA În ritm de rok sau de O gâscă friptă-n furculiţă, Cronică rimată lambadă. Dar toate-s flăcări de chibrit. Au fost odată nişte tinerei Şi-asta, de-atâtea ori pe an, Un adevăr e doar în Cer (Acum te strâmbi de râs Când sus la trei se strâng Stând agăţat de câte-o stea, privind la ei) grămadă, Iar când ea cade, un mister Care sfârşind liceul, fiecare Şi de prin bloc şi de pe Omoar-aici pe cineva. Cu greutăţi şi-n lipsă stradă, Să mai aprind un băţ, că-i de parale Chefli ce trag câte-un bine, S-au dus la facultate chiolhan. ntărâtaţi Lumina lui mi-alungă frica De-mi sare lustra din tavan! Şi-ntr-o căldură cu suspine, Să-nveţe, să se facă avocaţi. Mă ia în braţe chiar bunica. Aş scrie, deci, o cronică rimată, Ea e în Cer de multă vreme După un gând de ţuică Şi, după faţă, îi convine, adăpată, O rog, chiar fără să mă Într-un decor prozaic, cheme: cu măsline – Bunico, ia-mă şi pe mine! Şi-o muzică din vremuri 114 Almanah Anca BOGDAN CCăăttuuşşee l Somnul pat, în aşternutul rece de mătase a po- sedat-o ca în fiecare zi. Coroana de hârtie o purta el. Ea a deschis ochii şi-a rămas Ea nu se împotivea. Îl urma încoace şi cu ei ţintuiţi în tavan până dimineaţă. încolo. Îl aştepta la uşă. Ciioburiille În camera din spate era un pat care umplea întreaga încăpere. Aş- A doua zi s-a ridicat din pat, ternutul era de mătase. Rece. a luat tocătorul de carne şi l-a aruncat Ochii lui străluceau nefiresc spre geam. O mie de ţăndări au cântat în întuneric. Ea ţinea ochii închişi. în cădere ca o cascadă. Fără coroană părea altul. A sărit pervazul cu stângă- „E o relaţie perfectă. Eşti cie. A alergat prin parc, a mângâiat un numai a mea. Nu pot accepta ca altul câine, a mâncat îngheţată. El a urmă- să se înfrupte cu imaginea ta. Te rit-o. A trecut neobservat. vreau.” Ea clipea des. Avea gene Îşi încleşta degetele în părul lungi, când îşi mişca pleoapele părea ei. O durea, dar era o durere plăcută. că mângâie şi cheamă. Bărbaţii o pri- Adormeau împreună. „Doar a mea...” veau flămânzi. murmura el înainte de a fi doborât de „I-am zărit zâmbetul vinovat somn. în colţul gurii, d-le judecător! Îi plă- ea Treziir cea să fie privită, adora să le simtă privirile lipite de trupul ei arzător. Îi Lumea începea în spatele pa- provoca, credeţi-mă, am văzut-o cu ravanului pictat, în spatele uşii care se ochii mei.” închidea când el ieşea. Ziua avea altă culoare. „Aş vrea să ies să mă plimb Coroana era pe podea. puţin. Mă întrebi unde? Aşa, fără ţel. Paravanul căzut arăta dezas- Să casc gura, să fac cumpărături, să truos. Răz văd cerul şi porumbeii din piaţă” zbunarea Nu cerea mult. „Îţi dau totul. Îţi aduc totul. El a reaşezat paravanul la lo- Cerul se vede pe fereastră. Eşti a mea, cul lui. Şi-a luat coroana şifonată de nu vreau să te pierd!” pe jos, apoi a bătut uluci la toate fere- Ea l-a implorat, i-a reproşat strele. că el lipseşte de acasă şi niciodată nu „Rămâi în casă, femeie! S-a isprăvit îi spune ce a făcut. cu plimbările. Nu pot îndura zâmbetul „Nu fii comună!” ce nu îmi e adresat mie, nici trupu-ţi Ea a tăcut. El a împins-o în (Continuare în pag. 116)

115 Fereastra - 2010

(Urmare din pag. 115) e mai bună decât greşelile făcute în oferit altora ca un fruct copt” libertate?” „Sunt doar a ta!” Judecătorul a râs răguşit. „Voi înşelaţi şi fără trup...” „Sunt bătrân şi-am trecut N-a înţeles cui se adresa cu prin multe. Dar o poveste mai absur- „voi”. L-a sărutat. El a îmbrăţişat-o, a dă n-am pomenit. Pe tine chiar nu te acoperit-o cu trupul lui alb chiar aco- pot înţelege!” se adresă lui judecăto- lo, pe podea. rul. Ea a gemut. „Curând am realizat că lan- Musculiţe pricăjite au zum- ţul ce o lega pe ea de mine mă lega în zăit în jurul lămpii până s-a stins. De- acelaşi timp şi pe mine de ea. La asta sigur, intraseră printre uluci, atrase nu mă gândisem. M-am trezit deodată că îi pot urmări fiecare mişcare, în poate de un miros dulceag. rrffaa BBââ orice clipă, dar totodată nici ei nu-i Se zvonea că într-o zi el a uitat să în- scapă nimic din ceea ce făceam. Îmi cuie uşa când a plecat cu treburi iar fe- pierdusem propria libertate. Nimeni meia, palidă şi frumoasă a fugit îm- nu poate suporta asta” pleticit afară, pe străzi, pe iarbă, pe Epiillog alei, pe scări, a fugit aşa, ca o nebună până când efortul a lăsat-o doborâtă la Coroana de hârtie era ruptă pământ, cu ochii ei albaştri îndreptaţi şi mototolită. Ferestrele s-au ivit din către un cer decolorat ca privirea ei. spatele ulucilor, geamuri largi, prăfu- S ite. Muştele au zburat către lumină. olu Ea a plecat, purtând pe mâna ţia A venit de la sine. dreaptă semnul cătuşelor. Cătuşe argintii le-au cuprins El a rămas, purtând nimic în încheieturile braţelor. Mâna ei dreap- locul coroanei şi căutând aiurea fe- tă, mâna lui stângă. Nu mai aveau ne- meia care nu avea decât libertatea de a voie de paravan. Nu existau secrete. fi a LUI. Mişcarea lui era mişcarea ei AXIOME sau o mişcare complementară. „Oricât de bine ne cunoş- 6 Toate generalizările sunt false... team trupurile, gândul rămânea nea- inclusiv aceasta. tins. E tot ceea ce nu trebuia să îm- 6 Ateismul este o organizaţie non- part.” profet. Viaţa în comun avea pe zi ce 6 Învaţă din greşelile părinţilor: fo- trecea mai puţin farmec. Nu ştiu de loseşte prezervativul! ce! Ju 6 decata Cel mai scurt drum dintre două puncte este mereu în construcţie. „Sunteţi aici pentru a vă des- 6 Banca este locul de unde poţi să prinde cătuşele. Să înţeleg că nu mai împrumuţi bani, dacă demonstrezi aveţi cheia? Că aţi crezut că o legătu- că nu ai nevoie de ei. ră poate fi veşnică? Că lipsa libertăţii

116 Almanah Pagini din istoria medicinei siriace MMEEDDIICCIIII IILLUUŞŞTTRRII DDIINN EEPPOOCCIILLEE OOMMEEYYYYAADDĂĂ ŞŞII AABBBBAASSIIDDĂĂ

Siriacii au servit medicina în epoca arabă prin practică, traduceri, scri- ere şi învăţământ. Majoritatea erau filozofi şi medici deopotrivă. Creativitatea lor este integrată în civilizaţia arabă, de vreme ce au apărut în cadrul statului arab, i-au vorbit limba, au avut o viaţă îmbelşugată şi au beneficiat de spriji- nul său spiritual şi material, fiind medici de palat, iar majoritatea lucrărilor lor au fost în limba arabă. Siriacii traduceau cărţile greceşti în limba lor, după care le traduceau din siriacă în arabă. În acest fel, au devenit o verigă de legătură între cultura elenistică şi cultura arabă, cultura elenistică ajungând la gândirea arabă prin intermediul lor şi al limbii siriace. Centrele ştiinţifice ale medicilor siriaci JUNDISHAPUR a fost un oraş în Kuzistan, din Al-Ahwaz, pe locul căruia se află în prezent oraşul Shahabad, în partea de sud-vest a Iranului. A fost întemeiat de regele sasanid Shapur I, care s-a căsătorit cu fiica împăratului bizantin Aure- lianus şi căreia i-a construit acest oraş, dându-le medicilor care îl însoţiseră un loc pentru construirea unei şcoli şi a unui spital. In acest fel, medicina greacă a ajuns în ţinutul persan. Chosroes Anushirvan (531 – 579 d. Chr.) s-a preocu- pat de oraşul Jundishapur şi universitatea acestuia, ajutând la extinderea ştiin- ţelor medicinii. De asemenea, el a dispus să se întocmească un tratat despre otrăvuri, care a cuprins treizeci de volume şi care a fost tradusă apoi de către arabi. Şcoala de medicină de la Jundishapur ajunsese în culmea gloriei sale, când arabii au cucerit ţinutul persan (în anul 19 d. Hegira – 642 d. Chr.) în tim- pul califului Omar Ibn Al-Khattab. În ea se întâlniseră civilizaţia Greciei cu civilizaţiile Orientului, datorită învăţaţilor siriaci, care au făcut din ea un cen- tru marcant între centrele ştiinţifice ale statului is- lamic. Limba ştiinţei din Jundishapur era greaca, alături de limbile persană, siriacă şi arabă, iar şcoala din Jundishapur avea unul din cele mai mari spitale din epoca Islamului de acum trei secole. Siriacii au avut o contribuţie deosebită în (Continuare în pag. 118)

117 Fereastra - 2010

(Urmare din pag. 117) Jundishapur şi un larg renume, motiv pentru care califii musulmani apelau la ei pentru tratament şi traduceri. RAHA (Edessa), în prezent Urfa, a fost cea mai veche aşezare a creştinilor si- riaci. În Raha exista o şcoală medicală, căreia i s-au adăugat două spitale. Ea avea, de asemenea, o şcoală şi terenuri pentru cultivarea plantelor medicinale, conform normei fixate de sasanizi la fondarea spitalului din Jundishapur. HARRAN este situat pe unul din afluenţii estici ai Eufratului în Siria, iar locu-i- torii săi provin din siriacii pagâni care s-au pretins sabieni în ascuns, pentru a fi consideraţi de musulmani ca făcând parte din „oamenii cărţii”. Cunoştinţele alexandrimului elenic au fost transferate în Harran şi Antiohia, din cauza ru- perii legăturii cu romanii bizantini, iar din acest motiv sirienii din Harran şi Antiohia au continuat să protejeze patrimoniul bizantin, să-l dezvolte şi să-l transmită la Bagdad. Harran, împreună cu celelalte oraşe siriene importante, erau centre ştiinţifice în care se făceau studii medicale, filozofice şi religioase, iar la venirea musulmanilor, şi-au păstrat prestigiul şi importanţa ştiinţifică, întrucât cuceritorii nu ştiau limbile greacă şi latină, cunoscute de mulţi dintre urmaşii siriacilor creştini şi păgâni (sabieni). Din acest motiv, arabii s-au bazat la început pe traducerile făcute pentru ei de către siriaci. HIRA (în siriacă – „colonie, tabără”), situată la 5 kilometri sud de Kufa, a fost un centru de civilizaţie în epoca lahmizilor, fiind capitala lor. În Hira lo- cuiau, alături de arabi, nabateeni (aceştia fiind locuitorii vechiului Irak), ira- nieni şi romani bizantini. Ei erau de diverse religii: zoroastrim, creştinism, iudaism şi sabeanism. Hira a fost locul de întâlnire a vechilor civilizaţii, iar locuitorii ei vorbeau în general limba arabă şi scriau în siriacă. Foloseau grafia nabateeană, cunoscută apoi sub denumirea de grafia kufică după cucerirea isla- mică, mai ales după întemeierea oraşului Kufa în apropierea sa. Numai că bise- ricile ei şi mânăstirile din vecinătate au devenit o sursă pentru exploratorii cu- noaşterii dintre istoricii arabi, deoarece aceştia aveau posibilitatea de a cum- păra manuscrisele, de a le studia împreună cu atenţie şi de a le reproduce. În Irak existaseră, cu puţin timp înainte de venirea arabilor musulmani cuceritori, condiţii obiective şi subiective care permiteau creştinilor să-şi des- făşoare activitatea cu mai multă libertate, consecinţă a relaţiilor sociale şi a to- leranţei autorităţii iraniene zoroastriene – nemisionare – ceea ce a creat condiţii mai bune pentru practicarea de către nestorienii siriaci, comunitatea cea mai agreată şi mai favorizată de către autoritatea sasanidă, a tuturor activităţilor lor religioase şi culturale, chiar dacă acestea erau, în general, lipsite de profunzime (Continuare în pag. 119)

118 Almanah

(Urmare din pag. 118) şi de dimensiuni reduse. BASRA (Bastra) a fost, înainte de islam, concurenta Hirei, în calitatea sa de ca- pitală a ghassanizilor, duşmani ai lahmizilor guvernanţi ai Hirei. Basra avea renumele, poziţia şi civilizaţia sa, cu care şi-a depăşit concurenta, întrucât ghas- sanizii erau mai legaţi de bizantini, mai ales după ce şi-au abandonat idolii şi s-au creştinat, urmare a vecinătăţii şi a subordonării lor faţă de bizantini. Basra a fost, de asemenea, un centru al reţelei de drumuri construite de romani, deoa- rece fusese în vechime piaţă comercială nabateeană, din care plecau caravanele în toate direcţiile. Ghassanizii au adoptat civilizaţia şi apropierea de bizantini până s-au creştinat (Biserica siriană apuseană – siriacă) şi şi-au însuşit aramaica drept a doua limbă alături de arabă. Creştinii din oraşele ghassanide au moştenit în epoca islamică experienţele şi cunoştinţele predecesorilor lor, beneficiind de cunoaşterea limbilor aramaică, arabă, siriacă şi greacă în traduceri, motiv pen- tru care se recurgea la ei în această privinţă. Epoca Omeyyadă Omeyyazii au fost preocupaţi de traducerea ştiinţelor vechi din grea- că, persană şi indiană în limba arabă. Ei au găsit în şcolile siriene şi profesorii siriaci din aceste şcoli ceea ce era necesar pentru a-şi atinge scopurile, iar aceş- tia le-au oferit în schimb devotament şi loialitate. Siriacii aveau între cele două fluvii şi ţinutul învecinat numeroase şcoli, care au fost sprijinite de omeyyazi. Dintre ei s-a remarcat în epoca omeyyadă Yaqub Ar-Rahawi. Siriacii traduceau în limba arabă ştiinţele greceşti, precum logica, medicina şi ştiinţele naturii. Şcolile siriace au continuat să aibă porţile deschise în statul omeyyad, la fel ca în cel bizantin. Limba siriacă a păstrat unele cărţi greceşti al căror original s-a pierdut. Traducerile realizate de siriaci în perioada lor timpurie au fost aproxi- mativ traduceri literale, aceştia eliberându-se apoi, în perioada târzie, de stilul literal al traducerilor. Siriacii nu s-au limitat numai la traduceri din greacă, ci au tradus şi din limba pahlavi (persană). MASARJAWAIH A fost evreul, cunoscut sub numele de Yahiya Bin Masarjawaih siria- nul, care a tradus cartea de medicină Pandectele lui Ahron a preotului creştin şi medicului din Alexandria Aaron, din siriacă în arabă, aceasta fiind una din cele mai vechi lucrări medicale arabe. Mayerhoff consideră că probabil cartea a fost scrisă în limba greacă, apoi tradusă în sirică şi ulterior în arabă. Era siri- ac de credinţă iudaică, fiind cel la care se referă Abu Bakr Muhammad Ibn Zakariya Ar-Razi în cartea sa Al-Hawi când afirmă: „Evreul a spus...” Se pare (Continuare în pag. 120)

119 Fereastra - 2010

(Urmare din pag. 119) că cercetările lui Ahron cuprindeau prima descriere a variolei, boală care nu era cunoscută în medicina greacă veche. Era pe timpul omeyyazilor când el a între- prins traducerea în arabă a acestei cărţi, pe care califul Umar Bin Abdulaziz a găsit-o în depozitele de cărţi şi a poruncit să fie scoasă şi aşezată în locul lui de rugăciune, unde l-a rugat pe Allah să-l îndrume ca să o poată face cunoscută musulmanilor spre a le fi de folos. Iar după ce s-au împlinit patruzeci de dimi- neţi de la aceasta, a înfăţişat-o oamenilor şi a transmis-o în mâinile lor. Epoca Abbasidă Abbasizii au preluat medicina mai ales de la greci, dar şi de la perşi şi indieni. În timpul lui lui Harun Ar-Rashid a fost epoca de aur a Islamului, iar Bagdadul a devenit capitala lumii în cultură, politică şi economie. Califul Ar- Rashid a stimulat ştiinţele prin toate mijloacele, fiind urmat de oamenii săi, ca- re au venit cu mai multă simplitate în cercetări, extindere în tratament, abilitate în chirurgie şi autopsie, experienţă în medicamente şi prepararea acestora, cu- noaştere în chimie şi analiza acesteia. Au chemat la ei mulţi doctori din acele naţii, care i-au tratat pe califi şi le-au transmis cărţile. Dintre califii abbasizi, Al-Mansur şi Al-Maamun s-au ilustrat prin iubirea lor pentru lărgirea cunoaş- terii ştiinţifice şi dorinţa lor de a răzbate către orizonturile ei îndepărtate, ceea ce a atras asupra lor mânia ultraconservatorilor. Unii atribuie traducerea cărţilor greceşti în epoca lui Al-Maamun unei viziuni avute de acesta, când a visat un bătrân învăluit într-o lumină străluci- toare, şezând pe un podium, care i-a spus: „Eu sunt Aristotel”. Sculându-se din locul unde dormea şi întrebând despre Aristotel, i s-a spus: „Un înţelept dintre greci”. Atunci l-a adus pe Hunayn bin Ishaq, care nu putea fi egalat de nimeni la traduceri şi i-a cerut să-i traducă în limba arabă cărţile înţelepţilor greci. Califii au intervenit la suveranii romanilor bizantini. Al-Mansur le-a oferit daruri de preţ, cerându-le cu acest prilej cărţile înţelepţilor şi filozofilor pe care le aveau. A recrutat apoi pe cei mai buni traducători, cărora le-a încre- dinţat sarcina traducerii lor cu acurateţe, apoi a îndemnat oamenii să le citeas- că şi să dorească să le înveţe. Cei cu renume în ştiinţe se întreceau unii pe alţii, văzând favorurile pe care obţineau cărturarii de la calif, atenţia şi consideraţia care li se acorda. Califul se izola împreună cu ei, le asculta cu plăcere contro- versele şi era încântat de dezbaterile lor. Dobândeau la el onoruri înalte şi dem- nităţi de vârstă, până când statul abbasid a ajuns să egaleze statul roman atun- ci când era în culmea civilizaţiei sale. Nu se scurseseră mai mult de trei sfer- turi din primul veac de la întemeierea Bagdadului şi lumea arabă ajunsese să cunoască cele mai importante cărţi ale lui Aristotel, o selecţie din cărţile de comentarii ale filozofilor neoplatonicieni, o culegere din cărţile de medicină ale lui Galenus şi o serie de cărţi ştiinşifice persane şi indiene. (Continuare în pag. 121)

120 Almanah

(Urmare din pag. 120) HUNAYN BIN ISHAQ a fost Abu Zaid Al-Ibadi, cu referire la descendenţa din tri- burile Ibad, triburi arabe creştine nestoriene din Hira. Limba sa maternă era siriaca. S-a născut la Hira, în epoca de aur din istoria civilizaţiei arabe islamice, în anul 194 d. Hegira / 810 d. Chr., iar când a ajuns la vârsta adolescenţei, a plecat în al- te ţări. A locuit o vreme în Basra, unde a stat permanent în preajma lui Khalil Ibn Ahmad Al-Farahidi, până şi-a însuşit perfect limba arabă. Vorbea cu fluenţă, elocvenţă, distincţie şi în stil poetic. Apoi a ajuns, în călătoriile sale, la Bagdad, unde a început să par- ticipe la consiliile învăţaţilor, mai ales în ce al lui Yuhanna Ibn Masawaiyh, traducătorul palatului abbasid din vremea aceea. Hunayn punea multe întrebări, ceea ce l-a înfuriat pe Yuhanna, care l-a izgonit. Şi-a reluat călătoriile pe dru- mul învăţăturii, ajungând în ţinutul romanilor bizantini, unde a rămas mai mult de doi ani, răstimp în care a învăţat limba greacă, pe care a ajuns s-o stăpânească atât de bine, încât putea să memoreze poeziile lui Herodot. Ibn Juljul spune în acest sens: „Hunayn era un cunoscător desăvârşit al limbii ara- bilor şi un cunoscător extrem de fin al limbii greceşti, vorbind cu elocvenţă în ambele limbi”. Califul Al-Maamun a ştiut cum să exploateze talentele lui Hunayn Ibn Ishaq, numindu-l traducător şi i-a poruncit să traducă tot ceea ce putea din cărţile înţelepţilor greci în limba arabă şi să corecteze traducerile făcute de alţii. Hunayn a sintetizat şi a desluşit cel mai bine înţelesurile cărţilor lui Hipocrate şi Galenus. Al-Maamun l-a făcut custodele bibliotecii palatului, plătindu-i-se echivalentul în aur al greutăţii cărţilor traduse în arabă. Din acest motiv, cărţile lui Hunayn erau scrise cu litere mari şi grafie cu caractere îngroşate, pe rânduri cu spaţii mari între ele şi hârtie groasă care echivala în grosime cu trei, patru foi de hârtie. Scopul lui era să mărească volumul cărţii şi să-i crească greutatea, pentru banii de aur pe care-i primea în funcţie de această greutate. Folosea acel tip de hârtie în mod intenţionat, iar acest lucru a contribuit la conservarea căr- ţilor ani îndelungaţi. Hunayn a continuat să aibă, în primii ani din epoca califului Al- Mutawwakil, aceeaşi poziţie pe care o avusese în timpul predecesorilor aces- tuia (califii Al-Maamun, Al-Mutasim şi Al-Wathiq) Ulterior, noul calif l-a acuzat de necredinţă, l-a întemniţat şi i-a confiscat bunurile şi cărţile (a fost considerat un pericol pentru ideile filozofice răs- pândite). Majoritatea scrierilor lui Hunayn s-au pierdut sau au fost distruse în timpul acestor per- secuţii. Totuşi, au rămas două cărţi importante, prima Cartea aforismelor filozofilor, iar a do- ua Înţelegerea adevărului religiei. (Continuare în pag. 122, 123)

121 Fereastra - 2010

ISHAQ IBN HUNAYN Ishaq bin (fiul lui) Hunayn bin Ishaq Al-Ibbadi, Abu Yaaqub (tatăl lui Yaaqub), a fost medic traducător, remarcabil cunoscător al limbilor arabă şi greacă. Limba arabă a beneficiat din traducerile lui după cărţile de înţelepciune şi comentariile la acestea. Din lucrările lui Ishaq bin Hunayn fac parte: o carte despre arta lo- gicii, cartea Elementelor lui Euclide, Aforismele filozofilor şi rarităţile lor, Istoria medicilor, Cartea lui Aristotel, o carte despre alimente, o carte despre me-dicamentele simple etc. THABIT BIN QURRAH AL-HARRANI s-a născut în anul 221 d. Hegira în Harran. Era siriac din- tre locuitorii sabienii. Se spune că sabienii descind din Sab, care es- te fiul profetului Idris. Thabit bin Qurrah era zaraf în Harran, unde s-a născut, apoi s-a mutat la Baghdad, unde a studiat filozofia şi ma- tematica, întorcându-se pe urmă la Harran. Între el şi sabieni, nea- mul de a cărui credinţă era, s-a întâmplat ceva, în sensul că aceştia i-au interzis unele lucruri, iar şeful lor nu i-a permis să intre în templu. Atunci s-a întors l-a Bagdad, a luat legătura cu Muhammad bin Musa bin Shakir Al-Khwarizmi şi a studiat sub îndrumarea sa. Acesta l-a pus în legă- tură cu califul Al-Motadid. A fost primul dintre sabienii iluştri în medicină, fi- lozofie şi matematică, care a fost apropiat de califii abbasizi. Traducea bine în limba arabă, iar Sarton l-a considerat unul din cei mai mari traducători şi cel mai renumit din şoala siriacă din Harran în lumea arabă. Are multe lucrări, din care: o carte despre puls, cartea despre durerile articulaţiilor şi gută, comentarii despre cărţile lui Galenus, o carte despre trata- mentul bolilor acute, o lucrare despre variolă şi rujeolă, o carte despre mişcarea astrelor, o lucrare despre eclipsa lunară şi eclipsa solară, o carte despre uragane şi o carte de muzică. Cei din neamul Qurrah l-au moştenit pe Thabit şi s-au dis- tins în matematică, medicină şi astronomie.

SINAN BIN THABIT BIN QURRAH Învăţat originar din Harran şi crescut la Bagdad, a ajuns la poziţia ta- tălui său în ştiinţă şi medicină. I-a tratat pe califii Al-Muqtadir Billah, Al- Qahir Billah şi Al-Radi Billah. A trecut la islam prin grija califului Al-Qahir Billah, însă nici fiul şi nimeni din familia lui nu a trecut la islam. A ocupat o poziţie înaltă la califul abbasid Al-Muqtadir. Lui Sinan îi revine meritul de a fi înfiinţat clinicile mobile pentru tratarea locuitorilor din zonele îndepărtate şi aprovizionarea lor cu medicamente. De asemenea, a desemnat medici pentru tratarea întemniţaţilor şi l-a sfătuit pe califul Al-Muqtadir să construiască un bimaristan (spital islamic) care să-i poarte numele. Astfel a luat fiinţă la Bab- Sham bimaristanul Al-Muqtadir. De asemenea, a sfătuit-o şi pe mama califului să construiască un bimaristan al ei, iar acesta a fost construit pe râul Tigru şi

122 Almanah cunoscut sub numele de bimaristanul Doamnei. Califul Al-Muqtadir i-a poruncit ministrului său Ibrahim să nu se per- mită nimănui să practice medicina, decât numai după ce va fi examinat de către Sinan, cu excepţia celor cu renume şi vechime în medicină, iar Sinan să scrie de mână pe o bucată de hârtie expresia care îi dădea dreptul de liberă practică: „Poate practica medicina”. Astfel, au venit la Sinan toţi cei ce vroiau să prac- tice profesia de medic şi el a stabilit pentru fiecare ce anume trebuia să-şi asu- me în tratarea bolilor. Din lucrările sale: o lucrare despre istoria regilor siriacilor, cartea sal- vatorului (Al-Nagi), o lucrare de explicare a credinţei sabienilor şi alte cărţi de istorie şi astronomie. De asemenea, a tradus în arabă legile lui Hermes, ver- setele şi rugăciunile sabiene şi a corectat cărţi traduse de inginerie şi matemat- ică. ISA AR-RAQI Cunoscut cu numele de At-Tiflisi, siriac, unul dintre cei mai vechi medici cunoscuţi din Alep. A avut lucrări remarcabile şi tratamente inovatoare. A fost în serviciul lui Saif Ad-Dawlah Al-Hamdani, făcând parte din grupul său de medicii. (Saif Ad-Dawlah a guvernat între anii 333 – 356 d. Hegira / 944 – 967 d. Chr.). Concluzii Lucrările acestor medici sunt independente, în mod esenţial, de medi- cina greacă. Ar-Razi, Ibn Sinna, Ali bin Abbas, Ibn Zahr, Ibn Rushd şi Az- Zahrawi au devenit cunoscuţi în occident prin lucrările lor, care au fost traduse în latină şi care constituiau principalele surse de referinţă în universităţile europene. Rolul medicilor siriaci se evidenţiază, de asemenea, în centrele şti- inţifice siriace şi Casa Înţelepciunii din Bagdad, prin traducerea ştiinţelor Gre- ciei în arabă. Iar lucrările lor (care au fost primele lucrări arabe), ca şi traduce- rile, au constituit tezaurul pe care s-au bazat cărturarii arabi. Dacă traducerea a avut părţile ei pozitive, totuşi are şi părţi negative. Traducerea cărţilor filozofice a provocat o disensiune în gândirea islamică reli- gioasă, contribuind la apariţia unor grupări islamice ce au jucat un rol în perse- cuţia religioasă, aşa cum s-a întâmplat în epoca lui Al-Maamun, Al-Motasim, Al-Wathiq şi Al-Mutawakkil, lor căzându-le victimă Hunayn Bin Ishaq.

123 Fereastra - 2010 PPOOEEZZIIII Adrian BOTEZ Caravaggio chipul rânjitor al gândului inutilităţii - lui Tică Ghiniţă, in memoriam... chip care nu mă părăseşte odată cu somnul - ci-şi înfige colţii - adânc - am venit la el - mult după ce m-aşteptase în beregata somnului meu Fratele meu cel Bun: l-am aflat liniştit - încât - în fiece dimineaţă - mă trezesc întins între florile umbrei cu ochii închişi - sângerând abundent - lac de sânge: a sumbră veghere de sine... un sânge incolor - inodor - dar cu gust atât de amar - încât toată ziua - mestec îl cuprinsese - deja gerul pământului doar petale căzute din florile copacilor m-am aplecat spre fruntea lui îmbolnăviţi de moarte - să-i dau ultima sărutare: deja ai Cerului îmi degerau buzele - cu sălbatic incendiu - gonite din Poarta Cetăţii Marin IFRIM viscol şi înţepenire-a peceţilor vorbei vreme de făcut cadouri şi-atunci pe dată - el - larg - şi-a deschis să ridici sau să nu ridici paharul tău spre mine - tulburi cu mâna ta pentru gura ta sau otrăviţi de funesta - irepresibila chemare pentru sănătatea cuiva mort Amândoi Ochii aici nu mai e nimeni cu nimeni aici trebuie să te naşti singur împotriva ne-am privit hulpav - ochi în ochi tuturor celenteratelor sau să fii (...ai lui într-ai mei - ai mei într-ai lui ...) cu o majoritate de o sută unu la sută înţepeniţi în sumbre extaze te scârbeşti încă o dată şi renunţi ...de-atunci - nimeni nu ne-a mai văzut: să-ţi duci corpul undeva în Europa Călăuză mi-a fost el şi şperaclu - altora unde dracul e alb, acolo unde spre unde nu-i voie unul ce se zice se mişcă jucăria lui Freud şi te lipseşti că-i viu de trecut... şi intri în aceeaşi prosteală zilnică ...prăvălitu-s-au peste noi o votcă o bere o ţigară orice bolţi de morminte: numai să te sinucizi fără tam-tam cu capul pe pieptul Fratelui Geamăn scufundat şi supus întru toate - prefirându-ne contemporan cu viitorul între osiile timpului - pulbere peste iazurile subterane Dependenţă ale serviciului de apă-canal coboară o noapte ploioasă nu sunt dependent de televizor revigorând mlaştina din mahala nu sunt dependent de Internet - nu sunt unde - se spune - creşte o corabie dependent nici măcar de cărţi - pe care dimineaţa o va ridica apa dar sunt dependent - zilnic şi voluptuos - peste turnul primăriei de mirosul de pucioasă - al eşecului ca să urce la bord sunt dependent de zăbranicul negru al eternul primar contemporan lipsei de iubire - sunt dependent de cu viitorul.

124 Almanah

duse în biroul său şi căzu cu capul pe masă. Nu i se părea drept! Adică, toc- mai el care, atunci, când cu revoluţia şi-a ars carnetul de partid şi deşi era profesor de marxism a dat o lecţie de demnitate tuturor, înscriindu-se cura- jos în noul partid de stânga, apoi în unul de centru-stânga, apoi la centru- dreapta şi acum în unul de dreapta, că la el nu contează ideologiile, ci binele poporului, acum tocmai el să rămână fără colegiu!? Aşa ceva este imposi- Mihai Batog-Bujeniţă bil! Leul din el ieşi la suprafaţă şi în- cepu să ragă... În consecinţă, consi- lierii se adunară în jurul său şi con- PPoolliittiiccăă ppee cepură imediat un plan de măsuri! Se îînnţţeelleessuull ttuuttuurroorr va dovedi astfel, că el este singurul capabil să obţină voturi în teritoriu, omnul senator Bujorel Pompi- acolo unde este iubit, apreciat şi înţe- liu Dulap este cam îngrijorat. les! Adică unde, îl întrebă, destul de DÎn urmă cu ceva vreme, nu uimit, pe consilierul-şef. prea multă, se votase legea alegerilor – Ăăămmm, ăăă, păi, io cred uninominale, iar consilierii de imagi- că la şcoală, acolo unde aveţi colegi... ne îl bătuseră la cap să mai iasă în teri- prieteni... dracu’ ştie... Da’ propun, toriu, însă el îi cam repezise atunci: pentru început, o vizită la şcoală, apoi – Bă, io sunt soldat credin- vom face un sondaj de opinie şi vom cios partidului şi unde mă trimite el, calcula ce procente aveţi pentru... acolo îmi fac treaba! Numai că, ieri Consilierul ştia el ce ştia, însă gândul fusese la partid şi acesta-i spusese în- că-l va mulge pe zgârcan de nişte pa- cruntat: rale motiva suficient. Zis şi făcut! – Băi, Dulapule, ţie când ţi-a În săptămâna următoare niş- mers bine, şi hai că ţi-a mers mai me- te piţifelderi locali din staff-ul de reu pe mâna noastră, nu prea te-ai campanie al senatorului făcură, contra gândit la partid. Iar acu vrei să fii bă- cost desigur, agitaţie în şcoala cu pri- gat în colegiu! Hai sictir, descurcă-te cina că, iată, vine în vizită de lucru singur! domnul senator, că el nu v-a uitat, că Se retrăsese din birou mer- o fi el senator, dar a rămas cu sufletul gând de-a îndăratelea, cu un surâs cle- la catedră, că şi acum îi pare rău că nu ios întins pe faţă, bâiguind că: scuzaţi, mai predă, că vine cu planuri mari şi poate am deranjat acu’ şi nu era mo- mare atenţie cum îl primiţi, că de asta mentu’, scuzaţi... depinde dacă veţi avea fonduri la iarnă Abia după ce închisese uşa pentru sporuri, încălzire, curent elec- biroului un gând i-a trecut prin cap: tric sau reparaţii. „Bă, să vezi c-am sfeclit-o!” Apoi se (Continuare în pag. 126) 125 Fereastra - 2010

(Urmare din pag. 125) poartă, urlând de fericire. Prin urmare, în ziua cu prici- Cum protocolul prevedea în- na, elevii au fost scoşi în curte, cu ste- tâi o conferinţă într-una din clase şi guleţe, cu balonaşe, cu insigne şi cu abia peste o oră întâlnirea amicală, se- figuri sincer radioase pentru că, după natorul rupse inima tuturor propunând ce-l primeau cum se cuvine pe dom- cu acea sinceritate specifică politicie- nul senator, o tuleau de la ore şi se nilor: duceau la film sau la joacă pe maida- – Măi, fraţilor, oameni buni, nul din spatele şcolii, deoarece profe- nu pentru conferinţe am venit eu aici sorii nu puteau ţine ore fiind ocupaţi la voi! Am venit să-mi mai trag sufle- cu această activitate de protocol zero. tul, să mai fiu măcar pentru un ceas Spun protocol, fiindcă senatorul făcu- alături de cei mai dragi dintre colegii se rost, prin mijloace specifice, de la mei, să mai stăm puţin de vorbă, aşa sponsori, de ceva apă minerală, nişte ca de la om la om, nu... fursecuri, şi chiar de două platouri cu Tonul aplauzelor îl dădu tot sandviciuri de la patronul unei firme doamna de chimie, deşi după cum o de catering, pe care-l scăpase de la o privea directoarea, ai fi crezut că e un încurcătură cu nişte toxiinfecţii ali- canibal înfometat care tocmai a întâl- mentare la o cumetrie. Mai pusese de nit un misionar alb şi durduliu. Ca să un şpriţ şi profa de chimie care era di- nu mai vorbim că, toţi au răsuflat uşu- rectoare adjunctă şi făcea parte din raţi deoarece nu se răceau nici sarma- acelaşi partid cu senatorul. Bine, nu lele aduse de o mamă a unei loaze, ca era chiar o chestiune dezinteresată, se să-l treacă proful de sport. şi vedea inspectoare la judeţ şi nu se În sala de clasă amenajată cu făcea să nu se simtă. Una peste alta, masă pe mijloc, scaune şi câteva bu- festivitate în toată regula! chete de flori, profesorii se aşezară cu Maşina senatorială, cu giro- speranţa că vor mânca în linişte, apoi farurile în funcţiune şi cu sirenele de se vor duce acasă, bucuroşi de econo- rigoare la maximum, intră în curte, în- mia făcută pe ziua respectivă. N-a fost soţită de forţele locale ale poliţiei şi să fie! Senatorul rămase în picioare şi ale reprezentanţilor din teritoriu ai începu să vorbească despre realizări- partidului. Elevii începură să strige tot le guvernării din care făcuse parte pa- felul de tâmpenii, însă foarte însufle- tru ani, privind crâncen atunci când ţiţi şi veseli, profii îmbrăcaţi cu cos- vreun mesean încerca să întindă mâna tum şi cravată aplaudară şi... din maşi- către platouri. nă ieşi, măreţ şi plin de importanţă, Dar, ce minunat vorbea el, însuşi domnul senator. Dădu mâna cu despre investiţiile de portofoliu, des- fiecare din profesori, o pupă pe direc- pre alinierea la acquis-ul european, la toarea adjunctă şi îşi şterse o lacrimă valorile democraţiei consolidate sau de emoţie când alunecă pe treptele despre privatizările strategice cu par- cam rupte ale scării de la intrare. Ni- teneri euro-atlantici. Eee, dar despre meni nu a observat asta, mai ales că realizările economice şi strălucitele elevii erau deja îmbulziţi la ieşirea pe (Continuare în pag. 127)

126 Almanah

(Urmare din pag. 126) nule, că de aia suntem noi aici, ca să succese în combaterea sărăciei, a in- te lămurim, execută senatorul o glumă flaţiei, prin creşterea accelerată a pro- de serviciu, care stârni râsete de cir- ductivităţii, despre procentele de ex- cumstanţă. cepţie acordate educaţiei şi învăţă- – Dacă, aşa cum ne-aţi spus, mântului, despre sustenabilitatea pro- timp de patru ani economia a cunos- gramelor de mărire a salariilor tuturor cut cea mai mare creştere din istorie şi bugetarilor, dar mai ales a profesori- dacă, în tot acest timp, salariul meu lor, aceşti apostoli ai neamului, cei s-a mărit, că acesta este adevărul, cu responsabili faţă de generaţiile viitoa- peste cinci zeci la sută, cum se face re, de şcolile noi care urmau să fie că, dacă acum patru ani din salariu îmi construite, şi câte şi mai câte... După o puteam cumpăra o sută de pâini, acu’, oră se prăbuşi pe scaun şi începu să se cu toată mărirea, nu mai pot cumpăra şteargă de transpiraţie cu un prosop decât opt zeci de pâini de aceeaşi cali- dat de unul dintre bodigarzi. Zâmbea tate şi greutate? totuşi triumfător, convins de succesul Senatorul se ridică, măreţ, în reputat şi, prin urmare, chiar binevo- picioare şi-i spuse: itor. Aşa că, rotindu-şi vultureşte ochii – Auzi, băi, nea, din cauza u- de jur împrejur întrebă, aşaaa, mai nor tâmpiţi ca tine nu se dezvoltă ţara mult în glumă: asta, că eşti un bou şi te bag în mă-ta, – E, mai are cineva vreo ne- dă dobitoc iremediabil! lămurire? Spre surprinderea sa un profesor de matematică, mai în vârstă, îşi drese glasul şi rosti: – Domnule senator eu unul nu prea înţeleg! – Hă, hă, hăăă, păi, zi dom- Scurtisime fiul: „Aşadar în Spania nu peste cap. Alaltăieri ai venit vrei să te duci, nici în Italia, acasă ieri. Ieri ai venit azi. – Ce este viaţa? fotbal nu joci, manele nu Dacă şi azi ai să vii mâine, – Cea mai răspândită vrei să cânţi… Bine, mă, poimâine divorţez. boală transmisă pe cale atunci du-te la facultate să *** sexuală mă faci de râsul blocului! – Până la 35 de ani vei *** *** fi nefericit în căsnicie… – Cum se cheamă un – Dacă am da timpul – Şi după aceea? om inteligent în America? înapoi şi aş fi din nou dom- – După aceea ai să te – Turist... nişoară, ştii cu cine m-aş obişnuieşti. *** mărita? *** Proverb canibal: – Nu, cu cine? Dacă vă e frică să nu vă în- În orice om există o par- – Tot cu tine, dragule! grăşaţi, beţi înainte de fie- te bună. – Asta s-o crezi tu… care masă 200 ml. de coni- *** *** ac. Coniacul, după cum se O mamă îşi dojeneşte – M-am săturat până ştie, atenuează… frica. 127 Fereastra - 2010

Marian RĂDULESCU PPoovveessttiirrii şşii...... rreeţţeettee ccuulliinnaarree

De ce aceste istorioare? Aş putea răspunde simplu: aşa a vrut Radu Anton Roman. El mi-a stârnit această pasiune, care acum mă chinuie şi încerc să scriu aceste rânduri fără să-l dezamăgesc, acolo sus, de unde ne priveşte şi unde o să ajun- gem cu toţii fără a fi nevoie de bilet de călătorie. Ciomăgele două căpăţâni de usturoi zdrobit. Iau ca două cinzeci (adică 100 ml.) de oţet Într-o toamnă, i-am făcut lui peste care pun 4-5 ouă, bat bine şi le nea Bazile, baciul de la Terca, o vizită pun în lapte, unde mai arunc cimbru şi pe neaşteptate. busuioc. În zeama asta, pun carnea şi – Parcă ştiam că ai să vii, ui- o ţin până mâine, cu grijă să o-ntorc o te că am tăiat un batal! - şi mi-a arătat dată. Zeama asta merge la orice carne, animalul agăţat în cui, lângă cotlon. fie de peşte, de pasăre, de porc sau vi- Pentru mata, am să fac ceva din care tă. Numai că la vită se ţine ca la două dumneavoastră, boierii, nu aţi ajuns să zile, iar la peşte sau pasăre merge şi gustaţi, adică „ciomăgele”. Asta în- numai o jumate de zi. Când mergi să seamnă că stai aici până mâine. Uite, scoţi carnea, ai să vezi că laptele se fa- dormi în pătaşca mea, că Liţă e dus ce ca apa. Uite aici! Şi-mi arătă altă până acasă şi dorm eu la el. oală. Ciomăgelele le pun pe beţişoare – Ciomăgele? de alun, şi-mi arătă o ulcică unde erau Auzisem de toate, nu şi de cam vreo douăzeci de beţişoare. ciomăgele. Orânduiesc carnea între bu- – Frigărui, coane, numa’ că căţi de seu, cu laturile la linie. Le pun ţin carnea la o zeamă cu lapte. Ai să apoi pe jar după ce-au stat ca la un vezi ce grozave-s. Ştiam că este bine ceas pe beţişoare, să se usuce. Le ţin să ţii carnea în lapte pentru şniţele, dar cam un minut pe fiece latură şi le pun nu şi pentru frigărui. Văzându-mi ne- apoi pe tava aia de colo. Le stropesc dumerirea - şi caietul scos la repe- cu rachiu şi le mai las tot cam atâta zeală - nea Bazile mi-a spus reţeta, de vreme acoperite cu un ştergar. Asta-i la cap la coadă. tot. Mâine seară încingem focul şi tre- – Mai întâi împart carnea în cem la treabă. pătrate late de trei deşte şi groase de A doua zi, când a început un deşt. Cam la trei kile de carne fac mulsul, am intrat în târlă şi am dat oile zeama, un baiţ, dar eu îi spun zeamă. la strungă, în locul lui nea Bazile, ca La asta pun un kil de lapte cald, abia el să ne facă minunatele ciomăgele. muls, cinci linguri de bulion de roşii, Îndemnam oile să intre, grăbit să iau patru linguri de boia dulce, boia iute parte şi la frigare, stând cu ochii pe una-două după gust, ceva piper boabe, (Continuare în pag. 127)

128 Almanah

(Urmare din pag. 126) şi alţi copii din vecini îl îndemnau să nea Bazile să nu-mi scape nimic. le spună poveşti sau să le cânte din Când a trecut şi ultima oaie fluier sau cimpoi. prin strungă, am sărit pârleazul şi am După ce m-a invitat să iau dat fuguţa la el. Taman punea cio- loc în bucătăria imensă, unde avea şi măgelele pe grătar, îndemnându-mă două paturi aşezate cap la cap, încăr- să le întorc cu grijă. Păreau acadele în cate cu perne şi macaturi, a pus pe alb şi roşu, un roşu ce bătea în vânăt. masa dintre paturi o ulcică cu rachiu Cu ochii pe ceas, le-am întors, ţopăind din prune şi una cu rachiu de pere, pu- şi aruncându-le dintr-o mână în cea- nându-mă în încurcătură să aleg. Şi-a laltă, să le răcoresc de pârjolul jarului. dat pălăria pe spate şi aliniind prichin- Acum alb-arămiul se făcea maroniu- deii pe unul din paturi, apoi s-a pus pe friptură. Mi se umpluseră plămânii de povestit: miroazna ciomăgelelor, când, după ul- – La masa asta au stat mulţi tima întoarcere, am dat fuguţa şi am domni de la târg, dar nici unul cu pri- adus tava pe care le-am scos, repezin- tenţiile mătăluţă, rupe moş Ilion tăce- du-mă cu ea la nea Bazile, care le-a rea. Toţi au venit fie după brânză sau stropit cu rachiu şi le-a acoperit cu un caşcaval, fie după ceva animale pen- şervet curat lacrimă. tru cârnaţi şi pastramă. Eu ce să-ţi Ne-am terminat fiecare trea- zic... nu prea ştiu aşa mâncăruri di- ba şi ne-am aşezat cuminţi la masă chisite, că noi, la stână, mâncăm mă- aşteptând ca nea Bazile să spună rugă- măligă cu brânză şi ceapă, lapte, hier- ciunea şi să închine păhărelul de ra- tură şi friptură de carne sau ciuperci şi chiu. bureţi şi arareori o mâncare mai gos- Venea dinspre tava acoperită podărească, pentru că nu-i timp să stai un miros de friptură şi rachiu de nu ne să dichiseşti la vatră. Acasă mai facem puteam dezlipi ochii de ea, până când, câte ceva mai dichisit, mai ales din în sfârşit, a poposit şi ea pe masă. carne de oaie, dar şi din porc când îi Nu mai ştiu când s-au termi- vine ignatul. Uite, aici am pus de o fă- nat ciomăgelele cu seu cu tot, că am cătură cu legume. La asta punem car- căzut moleşit pe patul din pădaşcă şi nea de pe coaste, că-i împănată cu seu am adormit ca un pruncuşor, ca să vi- şi muşchii mici şi de la ceafă; imediat sez alte ciomăgele. după ce l-am tăiat şi când începe să se rumenească punem, iaca, un pahar de Făcătură de legume rachiu de pere şi lăsăm să dea în două- trei clocote, apoi aruncăm peste tot fe- Moş Ilion, baciul de la Plaiul lul de legume, aşa câte puţin; punem Nucului, mesteca în ceaunul de pe foc apoi ceapă tocată mărunt şi când sti- cu linguroiul cel mare din lemn de cleşte, punem cartofi, morcov, ţelină, plop, meşterit de el în clipele de răgaz ardei, oleacă de varză şi conopidă, da- din vară (neapărat când faci o mânca- că ai, dar şi o mână de prune uscate şi re, numai lemn să foloseşti, zice el), în felii de gutui. După ce se călesc toate timp ce prichindeii de nepoate, nepoţi (Continuare în pag. 128)

129 Fereastra - 2010

(Urmare din pag. 127) Tochitura măcelărească un pchic, punem o cană mare de apă şi à la Babeş măcelarul un pahar de hin, neapărat alb, iar la În mahalaua noastră, cel mai sfârşit, când legumele s-au hiert ghi- cunoscut personaj era domnu’ Babeş. ne, punem sare şi mirodenii; chiper, Când a început să-mi mijească tuleile buia iute să-i taie greaţa, mărar şi ceva sub nas, nu-i mai ceream să-mi spună foi de dafin şi mâncarea-i gata. Mes- poveşti, ci îl puneam să-mi dea reţete teci cu linguroiul cât mai des ca să nu de mâncăruri mai ales cu carne, că prindă... Pui ceaonul în mijlocul mesii avea ştiinţă de multe. Eu ascultam cu şi fiecare îşi ia cât vrea şi pune în blid atenţie câte o reţetă şi fuga acasă, o cât să-i fie caldă că de se răceşte e sli- notam şi mă duceam la mama, îi ce- noasă. Musai trebuie şi o murătură. ream ceva bani şi cumpăram cele ne- Alături punem o ulcică de hin roşu, că cesare şi o făceam, că biata femeie se ăsta dă putere, cu care stingem focul speriase de meteahna mea. „boialei” şi greaţa seului. Într-o zi, domnu’ Babeş toc- Moş Ilion m-a uimit cât de mai primise marfă şi, luat cu treaba, scurt a spus reţeta şi la sfârşit parcă şi mi-a răspuns mai în silă la salut, că vedeam în faţa mea „blidul” cu tocă- am crezut că l-am supărat cu ceva. niţă aburindă. După ce s-a dumirit cine l-a salutat, a Când „făcătura” a fost gata, a scos jumate din corp pe fereastră, pes- dat alarma, şi, ca din pământ, a apărut te masa plină cu marfă şi mă strigă. şi restul familiei care trebăluise până – Ia vino un pic. Te grăbeşti? atunci în ogradă, fiecare cu munca lui. – Nu! În mijlocul mesei, moş Ilion a pus un – Oare ţi-am zis reţeta de to- dispozitiv din lemn cu trei picioruşe chitură măcelărească? între care trona ceaonul cu făcătura – Zis... încă sfârâind. Alături, într-un castron, – Ce trebuie? erau murăturile tocate mărunt, peste M-am concentrat un pic şi care a pus ceapă tăiată solzişor şi le-a am început să turui ca o morişcă: stropit cu ceva ulei. Fără să mă las in- – Trei sute de grame de vită, vitat să gust, am luat un linguroi de fă- trei sute de grame creier de viţel sau cătură şi mi-am pus în farfurie alături porc, cam o sută cincizeci-două sute de o felie de mămăligă şi, aşa cum am de grame măduvă, o sută mililitri de văzut şi la ceilalţi, am pus şi o lingură ulei, o jumate de pachet de unt, o ju- de brânză frământată. La fiecare îm- mate de kil de ceafă de porc, două-trei bucătură luam din toate deodată. sute de grame de guşă de porc, o ju- mate de kil de ceafă de viţel, o jumate de kil de ficat de porc şi viţel, o limbă de porc, trei rinichi de porc sau viţel, facultativ trei-patru fudulii, un sfert de şlung sau glandă tiroidă de viţel, o li-

(Continuare în pag. 129)

130 Almanah

(Urmare din pag. 128) şi cimbru. Apoi am pus ceapa întreagă tră şi mai bine de vin alb sec sau de- şi am dat focul la mediu spre mic, am misec, o bere brună, una, două, după pus capacul la ceaun şi am lăsat să gust, linguri de boia iute, o linguriţă fiarbă la foc foarte mic circa o jumă- de piper negru măcinat proaspăt, două tate de oră, timp în care tot la cinci linguri de pudră de busuioc, două lin- minute amestecam cu linguroiul să nu guri de cimbru, două-trei căpăţâni de se lipească. usturoi, trei-patru linguri de oţet de Din usturoi am făcut mujdei mere, două cepe întreagi destul de frecat cu puţin ulei şi stins cu sos din mari. ceaun la care se pune, după gust, pen- – E bine? tru acreală, oţet de mere, şi cu cinci – Este… Ai un pic de răbda- minute înainte, am adăugat restul de re, şi dispăru în spate, după cortină, vin îndoit tot cu atâta apă. unde era dulapul frigorific. Apăru cu o Când pe fundul ceaunului pungă de plastic pe care mi-o întinse. s-a făcut un sos consistent, iar gră- – Ai aici cărnăraia necesară simea a început să iasă deasupra, am pentru două tochituri. Tu fă una şi pe stins focul. După ce mai întâi am lăsat seară te aştept. acasă jumătate, am luat ceaunul, l-am Am luat punga şi nu am mai acoperit cu o faţă de masă să nu vadă comentat şi, de frică să nu se răzgân- vecinii, şi am fugit la nea Babeş. dească, am dispărut după colţul stră- De cum m-a văzut, a intrat zii. Cum am ajuns acasă am trecut la iute în prăvălie, a lăsat jos geamul şi treabă: Într-un ceaun, cu capac, în ca- m-a tras după perdeaua care ascundea re mama făcea zacusca, la foc potri- frigiderul. vit, am pus la prăjit în unt momiţele, – Ia să vedem ce ai făcut, şi şlungul, creierul şi măduva tăiate numai ce rupe un coltuc din pâine şi foarte mărunt şi, când au început să se întinge în sos. Îşi şterge mustaţa după rumenească, am adăugat circa o jumă- câteva îmbucături şi dă verdictul: tate de litru de apă. Am mărit flacăra – Măi, tu bucătar să te faci, şi, când a scăzut apa, am pus uleiul, auzi? îmi zise printre mestecături! lăsând să se încingă bine, apoi am Peşte şi iar peşte adăugat, pe rând, ceafa de vită şi de porc, iar după cinci-şase minute am A fost o primăvară tare plo- adăugat ficatul, fuduliile şi rinichii, ioasă, aceea. Nefiind nevoit să meargă toate tăiate în bucăţele cât să îmbuci la muncile câmpului, bunicul a-nhă- odată. Am lăsat să clocotească la foc mat calul la docar şi a plecat la târg, iute circa cinci-şase minute, având cu lapte pentru muşterii. La întoar- grijă să amestec permanent, după care cere, a hotărât s-o ia direct prin gârla am adăugat jumătate din vin îndoit cu mare, să nu mai ocolească prin vadul berea brună, ba chiar şi puţină apă, cât Câlnăului. Când a ajuns la mal, apa să treacă un pic peste cărnăraie. Am era învolburată rău de torentele de la condimentat, după gust, cu sare, boia munte, care spărseseră zăgazurile la de ardei iute, piper, pudră de busuioc (Continuare în pag. 130) 131 Fereastra - 2010

(Urmare din pag. 128) păstrăvăria de la Calvini şi veneau acum pe gârlă păstrăvi ameţiţi de tul- bureală. N-a mai stat pe gânduri şi, numai cu coşul de nutreţ, a umplut do- uă balerci cu peşte, de l-a şi certat bu- unt şi lămâie, pentru păstrăvi, şi rasol, nica pentru împuţirea balercilor pen- dar şi grătar, aşa: untul îl înmuia pe tru lapte. L-am auzit mormăind ceva foc mic, apoi trăgea cratiţa de pe foc, în barbă şi repede s-a apucat de cură- stoarcea o lămâie şi amesteca bine ţat peştele, numai cu ajutorul tatii. Că- zeama în unt. Punea muştarul şi iar a- păţânile, cozile şi lapţii le-a dus la re- mestecă bine. Când sosul era ca o cre- ce, pentru ciorbiţe, icrele le-a dat la mă, adaugă un praf de sare şi… dat la sare… restul, pentru păstrat la gheaţă. cald. Separat, bătea cu puţin ulei us- Au urmat zile de mâncat numai peşte, turoiul şi-l turna peste sosul făcut, a- făcut în toate felurile, bunica respec- mestecând iute, apoi repede peste tând năravul tataii: niciodată aceeaşi peştele fript sau rasol, fierbinte… şi se mâncare de două ori la rând. servea imediat. Păstrăvul la tavă cu ver- Mai târziu am aflat şi o altă mut… era altă socoteală: pe el, singur, reşetă, pe care nu mă îndur să n-o l-ar fi vrut şi de trei ori în zi, aşa cum spun - păstrăvi cu sos franţuzesc: La îl făcea bunica. Pentru asta punea pe 6 păstrăvi se pune sare, 2 linguri oţet, masă: un păstrăv de căciulă plus bas- 2 linguri unt, 2 linguri ulei, usturoi, ma, adică şapte, cu şira scoasă şi un verdeaţă, 100 g ciuperci, un pahar de pic sărat, un blid cu mălai, un bliduţ vin alb, 3 sardine conservate, 2 gălbe- cu nuci pisate, un pahar pe jumătate nuşuri crude. Se pregăteşte sosul ast- plin cu stafide. fel: se curăţă şi se spală ciupercile, se Pe urmă sosul: dintr-o lingu- taie felii subţiri şi se pun să scadă în- ră de ulei, o cană de vermut plină doar tr-o cratiţă cu unt, un praf de sare şi pe jumătate, vreo două linguri de măs- usturoi tocat mărunt. Când ciupercile line verzi mărunţite şi-alte două de s-au înmuiat, se adaugă un pahar de negre şi trei-patru căţei de usturoi sfă- vin alb şi verdeaţă tocată mărunt. So- râmaţi: toate acestea încălzite într-o sul se fierbe la foc mic 20 de minute. tigăiţă. Separat se freacă gălbenuşurile cu Fileurile de păstrăvi le dădea uleiul, iar maioneza obţinută se toarnă prin mălai, le săra şi pipăra după gust, încet peste sosul de ciuperci călduţ. Se apoi le prăjea în uleiul dintr-un tuci, amestecă în continuare, ca să nu se ta- până se rumeneau bine, pe ambele ie maioneza, şi se ţine cratiţa pe mar- părţi. La urmă turna sosul peste fileuri ginea plitei până când sunt gata păs- şi deasupra punea nucile şi stafidele. trăvii. Aceştia se pun să fiarbă 15 mi- După ziua de păstrăv cu ver- nute la foc mic în apă cu oţet, se scot mut a venit ziua păstrăvului rasol cu şi se pun pe un platou puţin adâncit la sos de unt. mijloc. Se acoperă cu sos şi se servesc Făcea bunicul un sos bun din imediat.

132 Paginile 133 - 137 Almanah

Caliopi DICU Rostim cuvinte goale, plescăite printre dinţi, Părăsind toate bule de aer chemările ce tremură fragil şi se ridică la cer, una câte una, Mamă ai uitat rugăciunea picături reci ce cad pe tălpile îngerilor. şi îngerii au păcătuit pe câmp, Alexandra POPA pe drumul unde n-are nume sfârşitul, unde lebăda n-a îmbătrânit niciodată în zbor. Apleacă puţin adevărul spre noi să vezi mamă ochiul lumii cum se-nvârte pretutindeni. Diferite sunt tăcerile copilăriei! Iată punctul pe care se sprijină curcubeul! Iată pomul cunoaşterii are o rană apăsată de clipe pentru viitoarele seminţe poate că zeii se ascund in nisip din care să-mi zideşti un teritoriu de unde să mă întind pe plajă sunt eu. până la cel mai inexistent continent soarele se înalţă nesigur părăsind toate chemările şi dorurile ca şi cum ar fi zmeul meu. unei lumi fericite cândva… pescarul cerului stă aninat în nori cu undiţa veşnic în căutare. Radu VĂDEANU pescuieşte el destinele altora, sau caută doar de mâncare? Peisaj acvatic sunt un peşte care se zbate pe plajă, Asfixiati, ne ţinem solzii îmi sunt nisip făcuţi din timp. totuşi de bancuri, mă sufoc lângă mare, iar peştii, rămaşi sub o transparentă vrajă – cu gura căscată, e un vis care mă visează, în tembelismul lor de grup, o clepsidră veche, înstelată, se uită la noi fibra ei argintie pulsează şi nu ne înţeleg poantele. buzele miilor de peşti ascunşi de undiţe, de vise, de tot ce doare... Cei mai capabili înnotători, visul meu mă va pescui din nisip, scufundători în faliile abisului omenesc, mă va conduce în zbor către zare? lovesc graniţa de sticlă cu capul, nu ştiu... zmeul s-a făcut nevăzut, lăsând dârele de speranţă să curgă nu-i nimeni pe plajă, pe peretele acvariului. nici măcar marea.

133 Fereastra - 2010

George CHIRIAC Dragoş IOAN degeţica reloaded Planul stau ghemuit în liniştea asta ne găsim într-un miez mohorât de toamnă ca într-o bilă de metal de o parte întâmplările noastre care vă face zob ce am făcut în ultimii cinci ani de cealaltă cuvintele bună dimineaţa creierul meu mişcă corpul timpul calcă îmi spui ca un soldat împuţit al lui dexter şi acesta învaţă apucă-te să-ţi îngrijeşti rănile parcă e viu şi bun zilele bune au plecat trase la edec de zei mânioşi pentru o invenţie bună dimineaţa sunt istoria s-a scris eu fetiţa urâtă care striveşte roşiile acum se retrage în pagini de tratate în pumni ca în filmele matrix apoi mă arunc în marea se aprind focuri în margine neagră de pe balustradă liniştea mi-ai arătat râul ascuns în apele căruia de mai multe ori asta fuge din mine şi se ne vom scălda lipeşte cu ghearele de cabina s-a destupat parcă o sticlă telefonică bună cu vin bun în preajmă m-ai învăţat taina dimineaţa sunt eu omuleţul şi semnele unui nou alfabet care vă loveşte cu ciocanul peste degete apoi miriapodul astăzi nu te mai pot apăra îţi dăruiesc sfârşitul întâmplării îşi face veacul printre ciuperci muşcă în fericitele noastre colibe de vorbe mai tare liniştea asta sapă tuneluri în pielea mea Ion MARIA care acoperă duminicile casele şi bună sunt eu monstrul care vă toate duminicile mă dor linge creierul e vremea să luăm copii în e ziua când ai putea dinţi şi să fugim în ţările să mă vezi cum îngerul îşi vizitează calde sunt eu degeţica reloaded condamnatul stau ghemuită în noaptea asta am o bibliotecă de tristeţi şi vă fac zob vino s-o citim împreună pe sub casa mea trec stoluri de păsări se duc înspre pol şi toate întreabă de tine eu le spun că te-am văzut acum un secol într-o carte cu poze

134 Almanah Andreea Despina POPOVICI casa bunicilor e un loc paradisiac în care trecutul şi prezentul Acelaşi eu sunt două mirese la aceeaşi nuntă (de ce ai buzunarele cusute? uite aşa e mami bunicul are super-puteri îmi coase toate buzunarele să nu mai am poate să cânte dintr-o frunză unde-mi pune ţigările şi ea să râdă de mine) să oprească ploaia mama a spus că demult şi bunicii au fost copii nu mai pot umbla aşa cu sufletul în tălpi de multe ori port tocuri îmi intră cineva i-a furat pe bunicii-copii sufletul în degete îmi cad unghiile şi i-a scimbat cu aceşti bătrânei şi mi se exfoliază sentimentele cu pleoape tot mai grele pe care doar zâmbetele noastre le pot deschide parcă am două feţe suprapuse imperfect primele pleoape scobesc din obrazul următor Elvira RUS şi o gură flămândă moare în fiecare secundă de muşcătura celeulalte din resturi câteodată cuvintele mă nasc eu copil bătrân cu mâini livide şi sindrom dowm câteodată cuvintele mor ca acum nu toate doar ale tale ca un făt colţurile gurii ţipă de câte ori le ridic ce nu se va naşte niciodată s-au încovrigat de acolo urletul ăla surd de câte ori zâmbesc în măruntaie şi nu mai vor să ştie nimic dac-aş avea şi eu gropiţe în obraji pântecul ţi-e ghem de sfoară încâlcită mi s-ar aduna în ele toate grijile uite, ai atâtea să arunci afară din tine şi le-aş arde periodic în scrumieră năzuinţe iubiri neîmplinite hobby-uri... la ce bun?! bătăile inimii se reflectă în paginile afară, afară, n-aveţi ce căuta în trupul meu astea târzii şi-n doi ochi bolnavi de cearcăne din naştere însă ele au murit înainte de a înmuguri cu care mă privesc în fiecare dimineaţă tu le-ai ucis închizându-le ca pe nişte sclave, condamnare fără apel Vlad - Ionuţ SIBECHI frică? cine ştie... acum ai rămas fără răsuflare chircită între lumi în casa bunicii a ta a lui a celorlalţi

e seară bunica îşi ţine nu mai pot inspira nu mai pot expira nepoţii lângă ea nici un sunet dar’mite cuvinte ca o cloşcă pentru că te-au plăsmuit zodiile podul casei e plin cu poveşti – în lumea unde este interzisă speranţa nişte fluturi de noapte ascunşi este interzis visul până şi cuvântul printre vechi ulcioare şi războaie de ţesut s-a eliminat din limbaj ca fiind mult prea uzat în picioarele goale noi căutăm jeraticul băştinaşii aleargă, aleargă, aleargă cu care hrăneşte caii se prefac că trăiesc se prefac că iubesc bunicul ne ceartă că-i împrăştiem grăunţele se prefac că nasc şi cresc copii apoi ne îmbrăţişează spunându-ne poznaşi se prefac... 135 Fereastra - 2010

Diana CRISTEA-ŞERBAN de obicei cumpăr le ador azi doar i-am zâmbit i-am întins o monedă sociobiologie sau şi-am trecut mai departe suburbiile oraşului de provincie a alergat după mine Ia-ţi florile nu primesc de pomană arunc mereu fluturii nefolosiţi s-a oprit nedumerită în balta de la marginea oraşului când mi-a văzut lacrimile ies încontinuu prin gipsul de ce plângi maică? a întrebat simplu abia întărit dansează cum întreabă femeile de la ţară mă trântesc pe parchet şi chiar aşa de ce plâng? ridic din umeri rup fiecare bucăţică din mine mă uit la ea nu se lasă clintită văd cu patruzeci şi şase de ochi vorbesc aşteaptă răspuns cu de două ori mai puţine guri Am o depresie zic Adică ce? fluturii mă acuză că m-arunc Asta-i un fel de doagă lipsă? Îhm... singură la gunoi n-are nimic mă consolează nu eşti singura... de fiecare dată când gândesc prea mult. da’ să nu mai plângi că-ţi strici ochii uite eu stau în frig pentru doi bănuţi Denisa LĂDARI bat cale lungă rabd de foame Tablou n-am lemne de foc şi nu mai plâng tu doar ai coborât din maşină Un zâmbet ascuns eşti îmbrăcată încălţată (oho, şi-ncă cum! după o şuviţă de păr, dar numai eu am voie s-o spun) doi ochi goi care strigă ce-ţi lipseşte? în afară de doaga-aia... să le citească cineva nimicul din ei, nu pleacă nici nu tace ce să-i răspund? rar mai sclipeşte acolo ceva, când nu ştii ce să spui văd griuri şterse, cel mai la-ndemână e adevărul deşi sunt mai verzi dragostea! asta-mi lipseşte ca fericirea primului fir de iarbă. ai vrut să ştii ai aflat Buzele ar râde, dar au uitat cum, mai vrei? na să te saturi lăsând cuvintele să spună Dragosteeeeaaaa! ce uneori uită şi ele. se uită buimacă îşi face cruce O privire în jos face un semn la cap către omul cu fluierul dă un gust de cafea amăruie… care cântă şi el pentr-un bănuţ fata asta săraca e dusă ai auzit în uitare, îşi duce traiul… un portret ce-i lipseşte? omul îşi vede de fluierul lui pe un perete al galeriei gri… apoi începe să fredoneze Loredana Florentina DALIAN Dragoste buruiană rea! femeia îşi vede de Depresie lăcrămioarele ei timpurii Bătrâna cu flori eu îmi văd de drumul meu mi-a întins lăcrămioare presărat cu lacrimi 136 Almanah Silvia BITERE Leagănă-mă prinţe! Primeşte-mă Eşti casa mea nu-ţi fie teamă Fără femei vom adormi cu lumina aprinsă Cui îi mai arde de viaţă M-a sărutat pe gură... când toate femeile se cred Maria Tereza Am o silă în mine şi un plictis de tot Cînd am deschis ochii ţineam în palme ce eşti tu nu mă mai intersează un trandafir alb... părul tău negru cu bucle mi se pare că aduce a bordel sau Dumitru ISTRATE RUŞEŞEANU a mărunţiş aruncat în scârbă Rugă Uneori mă forţez să vomit tot ce nu am apucat să mănânc Ajută-mă să mă nasc Când eram cu tine aveam ochii din durerea în care te dizolvi în fundul capului duşi ca la mort din cutia neagră a avionului în loc de picioare două scânduri ce se prăbuşeşte luate dintr-un gard alegere la întâmplare din acel ochi al minţii Azi îmi vine uite aşa să-mi fac prin care Doamne pomană de patruzeci de zile ca să te pot vedea neîncetat cât sunt încă viu trebuie să-i răzui lumina cu unghia N-am iubit o femeie cu adevărat niciodată doar cu porţia de parcă Ioana MIRON toată viaţa am căutat să nu mă îngraş Practică într-un vagon fără numere Nu m-ai părăsit tu să ştii aiurito de fapt nu ai existat vreodată Peste 5 pagini cerem demonstraţia erai pentru mine doar acel veşnic popas 3 x 7=7 x 3 în care eu scoteam un pepene roşu şi mare nu e nimic fals şi împărţeam sâmburi egalul întotdeauna la mijloc şi 4 x 5 se divide în rumeguş pentru trenuri Călin VALERIAN adorm copii şi fără numere mama şi tata fac + Scurta vizită a Morţii amantul şi amanta Îmi căzuse Moartea pe genunghi, obosită se descompun respiraţia ei mirosea într-o floare de colţ ca-n primăvara în care m-am născut fără numere cineva fuge cu foaia după pix Păsările cădeau şi ele încearcă demonstraţia 3 x 7=7 x 3 rând pe rînd în vîrful coasei de diamant egalul întotdeauna la mijloc când se anunţă decalarea numerelor Sîngele lor era ca roua cu două staţii ce o bea soarele în fiecare dimineaţă fracţionăm textura foii În respiraţia ei, secundele şi găsim noi variante de a fi mureau înverzite nenumerotaţi privindu-mă mi-a zis duios: cu egalul întotdeauna la mijloc

137 Fereastra - 2010 Ştefan Alexandru CIOBANU BLESTEMATA PISICĂ NEAGRĂ Rândurile ce le voi citi le-am frază a unui elev ce făcea compuneri găsit pe nişte foi răvăşite lângă o sefe respinse de reviste: „mai scrie-ne oglindă akashikă a unui clarvăzător - după ce termini liceul” - omenirea se un vrăjitor bătrân, mic de statură cu va mări de cinci ori, blocurile vor su- barba albă de un cot? nu ştiu că eu foca oraşele transformate în mega- am găsit doar uşa deschisă şi casa lopolisuri, drumurile devenind un pustie - la care am ajuns după ce zile labirint în care fiecare se duce şi se va în şir nu am avut pace de când cu pisi- întoarce ghidat de o hartă. Oamenii ca aia neagră ce mi-a tăiat calea do- vor lăsa maşinile să facă totul din ne- borându-mă, trăgând o spaimă soră cu putinţă - eu aş spune din comoditate - moartea, adresa obţinând-o de la un pe care nu le vor mai putea opri şi deci prieten - persoană importantă nu într-o (bună) zi din cauza suprasolici- spun cine - şi ştiind faptul că poate vă tărilor se vor supraîncălzi şi vor veţi întreba ce înseamnă oglindă (supra)exploda, provocând consecinţe akashikă, eu (poate) vă voi spune cum ce nu mai are rost să le citesc - pălărie cuvântul akasha - oglinda fiind obiec- într-un picior ghici dezastru nuclear tul în care nu se văd vampirii - în- ce e? - şi deci seamnă „un spaţiu subtil unde e înreg- …oglindă oglinjoară te compătimesc istrată istoria omenirii de la origini (te urăsc) pentru ce ai văzut… până la şfârşit”, ca să citesc din biletul arunc foile, mă uit pe geam, afară e mic lipit pe spatele oglinzii, unde am urât, piciorul mă înjunghie - cum ca- căutat fără succes ceva gen instrucţiu- re? ăla drept de când cu pisica nea- ni de folosire, dar cum nu am găsit ni- gră, a naibi pisică neagră că m-ai do- mic… oglindă oglinjoară…(nimic) borât, pentru că m-ai făcut să îmi trec să citesc hârtiile şi aflu că lumea amintesc că nu eram bun la geografie va fi avertizată de oamenii de ştiinţă dar şi pentru că m-ai făcut să îmi re- că pe Terra -„frumosul balon de să- vină în minte imaginea colegei de pun scos din greşeală din joben de un bancă - şi mă întreb de unde blocul magician pentru că vroia să scoată un ăla de vis-à-vis că era un parc acolo iepure dar va drege el încurcătura”, dar îmi zic că e din cauza geamului cum era definit Pământul într-o feerie crăpat ce poate reflectă imaginea unui pe care am citit-o într-un vis - popu- bloc din stânga sau din dreapta - deşi laţia va creşte alarmant astfel încât va nu sunt sigur că nici la fizica optică trebui mărit ritmul economiei şi agri- nu eram atent… culturii, va trebui lărgită piaţa locuri- …oglindă oglinjoară cum o chema lor de muncă şi a suprafeţei de locuit pe colega mea de bancă?... - geografie demografică cât fugeam şi ies din casă trecând pe lângă un de tine în anii de şcoală - iar pe cele- şantier care nu ştiu cum a apărut aşa lalte pagini citesc cum înaintând în din senin, ca şi blestemata aia de pisi- „tenebrele timpului” - ca să imit o că neagră.

138 Almanah Cornel DIACONU DDaarruurrii ddee CCrrăăcciiuunn ea Codin şade pe trepte. Aşa Parcă o mângâie cu podul palmei.. l-am ştiut, stând pe treptele de Sică o miroase, fără să se atingă de ea. Npiatră cioplită, cu gândurile ră- – Mănâncă mă, prostule! Oi tăcind prin cine ştie ce unghere ale mânca şi eu mai încolo... Tu al cui eşti trecutului. Când plouă se retrage abă- măi, băiete? tut pe prispa înaltă. Vorbeşte singur – A lu’ Fane de la Izvor... sau cu câinele, pe care l-a botezat – Să tot ai zece ani, aşa-i? Sică. Bătrân şi el, câinele doarme cât – Unşpe, nea Codine; am un- e ziua de mare, lipit de picioarele stă- şpe ani... pânului. Nu-i e foame, nici sete. „Bă- – Văd că nu ţi-e teamă de iatul tatii! Mă băiete, mă!”... Sică îşi mine. Şi nici scârbă... înalţă capul şi îl fixează recunoscător O vreme am tăcut amândoi. cu privirea, minute în şir. Când m-am ridicat să plec, m-a între- Mereu singur, mereu pe trep- bat şovăielnic: tele tocite, cu umbra-i, ca un melc – Mai treci pe la mine? obosit, purtând în spate casa hârbuită Am dat din cap că „da” şi am prin hăţişurile de lumină ale soarelui. ieşit în fugă pe poartă. – Bună ziua, nea Codine! *** Tresare. Ochii ni se întâl- – Mamă, de ce e singur nea nesc. Nu ştiu de ce mă copleşeşte un Codin? fel de tristeţe. Las panerul în care ma- Întrebarea a surprins-o. ma încropise câte ceva de-ale gurii şi – Nici eu nu ştiu prea bine. dau să plec. Din război i se trage. Acolo cică s-ar fi – Prăpăd mare... A fost pră- ţicnit, iar când s-a-ntors n-a mai avut păd... da! A venit peste mine. N-am nici un Dumnezeu. vrut... Da, ce era să fac? - Lacrimile îi – Mie nu mi se pare ţicnit. A curg pe obrajii împuţinaţi. Se opresc o vorbit cu mine; cred că e om bun... clipă în barbă, apoi picură în pânza – A vorbit cu tine?! Nu l-am cămăşii, care le înghite. - Mă friţule, auzit vorbind vreodată cu careva. Lu- mă... Nu muri mă, friţule! mea aşa îl ştie, cu mintea rătăcită. Îl ascult nedumerit şi teama – Adică, e nebun? mi se strecoară în suflet. Ceva mă ţine – Cam aşa ceva. Numai că e însă pironit locului. Mă aşez lângă el. o nebunie paşnică. Trăieşte în legea Scâncetul stins al câinelui e un fluture lui, cu suferinţa lui... mare şi galben, trecând peste liniştea – Zici că a fost pe front. curţii. Aşa... bolnav? Nea Codin caută sub şterga- Mama m-a privit lung. rul alb. Rupe o bucăţică de mămăligă. (Continuare în pag. 140) 139 Fereastra - 2010

(Urmare din pag. 139) place. Ne-a Gheorghe se trăgea din- – Ce-i cu tine? Nu te-a in- tr-o familie avută; a stat acasă când teresat până acu’ viaţa lu’ nea Codin... ăilalţi, de vârsta lui, luptau pe front. – Mi-e milă de el, mamă. I-a picat cu tronc ţaţa Anişoara, fată N-are pe nimeni. La început m-am frumoasă da’ săracă. Ea n-a avut în- speriat. Parcă-ar fi vorbit cu cineva: cotro. Pe vremea aia părinţii abia aş- „Mă friţule, mă... Nu muri mă, fri- teptau să scape de o gură în plus la ţule!”. După care m-a întrebat al cui masă. Viaţa nu l-a iertat nici pe nea sunt şi câţi ani am. Când am plecat Gheorghe. Acuş se fac zece ani de l-am văzut abătut: „Mai vii pe la mi- când stă în pat, paralizat. ne?”, m-a întrebat. Nimeni nu vor- *** beşte cu el. I-o fi şi lui greu şi urât... Pe nea Codin l-am mai văzut Mama a lăsat treburile şi s-a într-o zi de toamnă timpurie, când fă- aşezat pe un scaun. Pe un alt scaun, în cuse mama plăcintă cu brânză. Am faţa ei, m-am aşezat eu. tăiat pe furiş o bucată şi-am zbughit-o – Nea Codin a fost un bărbat pe uliţă „divale”. de toată isprava, aşa zic cei de seama – Bună ziua, nea Codine! lui. Frumos, voinic, chibzuit... Avea o Faţa i s-a luminat dintr-o da- iubită, pe ţaţa Anişoara. Trebuiau să tă. Lângă e Sică a început să se gudu- se căsătorească, dar l-au chemat la că- re. Bătrânul a luat plăcinta, a desfă- tănie, în ’42. A făcut războiul şi într-o cut-o cu gesturi cumpătate din foaia parte şi în cealaltă. Spre sfârşit, Hitler de ziar, apoi a rupt-o în două: nu mai avea cine ştie ce forţă şi-a bă- – Ia, măi moşule! Azi avem gat în luptă copii şi adolescenţi, in- bunătăţi. struiţi la repezeală. Ajunsese frontul Ca şi data trecută câinele i-a în Cehoslovacia. Într-o zi nemţii au răspuns doar cu licărul obosit al pri- contraatacat încercând să recupereze virii; nu s-a atins de mâncare. o poziţie. Ei, bine, nea Codin s-a tre- – De ce nu mănânci băiatul zit faţă în faţă cu un copil neamţ. A tatii? Că dacă mori tu, n-oi mai du- vrut să-l protejeze şi n-a tras, dar ăla a ce-o nici eu cine ştie cât... sărit spre el şi s-a înfipt cu burta în ba- Eram stingherit. L-aş fi în- ionetă. L-a luat în braţe şi l-a implorat trebat, cu mintea mea de copil, de ce să nu moară. În sufletul lui, atunci, şi-a ascuns tristeţea într-o boală, pe s-a năruit ceva. Suferinţa s-a amplifi- care doar închipuirea lui a plăsmuit-o; cat când, întors acasă, a găsit-o pe ţaţa de ce s-a izolat refuzând realitatea. Anişoara măritată cu nea Gheorghe. Parcă mi-a citit nedumerirea. Vocea i De-atunci n-a mai vorbit cu nimeni. s-a descleştat într-un murmur de cân- S-a-nchis în el şi aşa a rămas. tec: „Of, măicuţa mea / Un soldat – Cu mine de ce a vorbit? rănit / Cere ajutor / De-ai fi tu colea / – Ştiu eu? L-oi fi prins în- Chinul s-ar sfârşi / Şi-aş putea să tr-un moment de luciditate. mor”. Când a sfârşit avea ochii umezi. – Ţaţa Anişoara...? Şi i-a şters, discret, cu dosul mâinii. – În viaţă nu faci numai ce-ţi (Continuare în pag. 141) 140 Almanah

(Urmare din pag. 140) patului, o fotografie îngălbenită cu doi – N-am vrut... Dacă el m-ar bătrâni, privind concentraţi spre obi- fi înţeles... Un copil... L-am văzut ectivul aparatului de fotografiat; pro- venind. Am lăsat puşca din umăr. De- babil părinţii lui nea Codin. geaba... A murit în braţele mele... M-am aşezat pe un taburet, Doamne, de ce m-ai pedepsit?! am scos traista şi am deşertat o parte *** din conţinut peste cuvertură. S-a uitat Ninsese abundent, câteva zi- indignat la mine: le. Sub sclipirea lunii, zăpada lumina – Mă’ băiete, ce vrei să faci? tărâmul de basm al Ajunului. Dintr-un Ar fi trebuit să-i răspund repede şi capăt în altul al satului, trâmbiţele co- convingător, altfel deveneam ridicol. coşilor se amestecau cu zvon de co- M-am blocat Am dat să plec. Mi-a linde. Încet, traista se umplea cu mere, ghicit tulburarea. covrigi, gutui şi colaci aburind... – Bine, iartă-mă! Ca să nu Ţaţa Anişoara mi s-a părut rămân dator, hai să-ţi dau şi eu ceva. tristă şi obosită. Doar ochii mai păs- A scotocit într-un sertar din trau străluciri ascunse. Am zăbovit o care a scos o cutiuţă catifelată. clipă când mi-a întins bucate de co- – Ia-o, a zis, cu glasul înă- zonac, învelită într-o folie de staniol buşit de emoţie. E cadoul meu, pentru argintiu. „Săru’ mâna!” „Să creşti ma- că m-ai colindat de Crăciun. Te rog să re, puiule!” Doamne, cât mi-aş fi dorit n-o pierzi. Peste ani, când vei înţelege s-o pot lua de mână şi s-o însoţesc altfel lucrurile, să-ţi aduci aminte... până la prispa înaltă de piatră a trecu- A băgat cutiuţa în traistă şi tului. Şi timpul să se fi întors şi eu să m-a îmbrăţişat cu stângăcie. n-o mai cred în cuvintele mamei: „ În – O să mai vin şi mâine, l-am viaţă nu faci numai ce-ţi place!” asigurat, strecurându-i în palme buca- *** ta de cozonac de la ţaţa Anişoara. Aproape spre ziuă eram gata. – Ce-i aici? Când m-am despărţit de ceată şi am – Mai nimic... o bucată de fost sigur că nu mă mai vede nimeni, cozonac de la o femeie din sat. m-am furişat spre casa lui nea Codin. *** Inima, ca o pasăre speriată, bătea din Am dormit toată dimineaţa aripile-i nevăzute; abia mai răsuflam. aceea. Când m-am trezit, mama ţinea Era deschisă poarta. Geamul de la în mână cutiuţa, în care se afla crucea odaie era luminat. „Bună dimineaţa la minunată dăruită de nea Codin. Moş Ajun...” Când am isprăvit colin- – Ai fost pe front azi-noapte? dul, uşa s-a deschis şi nea Codin m-a Şi te-ai şi remarcat, de moment ce ai poftit înăuntru. Sică părea că doarme primit „Virtutea Militară”... Nu e la lângă firida sobei, încărcată de vreas- îndemâna oricui... Hai să ghicesc: nea curi. Pe o masă rotundă, joasă, odih- Codin... Am dat afirmativ din cap. În nea un găvan plin cu nuci, dovadă că imaginaţia mea un soldat stătea pe în noaptea aceea, în afară de mine, marginea tranşeei, muşcând îngându- nimeni nu-i călcase pragul. La capul rat dintr-o bucată de cozonac.

141 Fereastra - 2010 RRiimmee ccuu hhaazz...... ddee nneeccaazz

Vasile Vajoga Că-l văz cu două capete pe umeri. Gealat, scurtează-i unul dintre ele!!” Sonet bachic Cu amiciţie colegului I.B. Sonetul ordonanţelor

Prietene, când Guvernu-ades emite „ordonanţe” cupa-ţi este goală, Un soi de „legi” - cumva mai „speciale” Îţi torn din cupa mea Prin care ţara pusă e la cale pe jumătate, În cele mai diverse circumstanţe; Ca rodul vieţii fără de păcate Sunt acte normative uzuale, Să-ţi spulbere şi grijă şi-ndoială!... Ce, înglobând orgolii şi-aroganţe, Vor gâlgâi din sticlele brumate Au, teoretic, multe rezonanţe Licori cu vechi arome de migdală În tot contextul vieţii sociale!... Ce-n hrube reci, cu bezne ca de zmoală, Iar teoria-n practică s-aplică : Dormitau somnul sub peceţi uitate! Atunci când bere-am supt din abundenţă Iar după ce vom bea pe deşelate Cu trei amici aflaţi la „una mică”; Simţind în vene strania magie Alternativ, cu maximă frecvenţă, A limpezirii binecuvântate, Ne rânduiam la, ştiţi voi, că-n vezică Simţeam o „ordonanţă de urgenţă”! Păşind pe traiectorii spiralate Vom exclama făcând filozofie: George Petrone - Destinul are căi întortocheate! Letopiseţ („Uneori, la ospeţe omorâia Împlinirea fără giudeţu” – Gr. Ureche) Zău, prea te-ai împlinit, măi fată! Grăiescu hronici că-n veleatu-n care Uitate-s veghile febrile La Nistru pre tătari i-au fost snopit, Când îţi ghiceam de sub textile În cramă la Cotnari au poposit Mlădiu-ţi trup de acrobată. Cu cei boieri veliţi Ştefan cel Mare... E-n van tăgada ta, bazată Şi-aici Măria.Sa a poruncit Pe argumente puerile, Să i se scoată galbena licoare Zău, prea te-ai împlinit, măi fată! Din beci, şi-nfulecând, golind ulcioare, Uitate-s veghile febrile… Măritul domn s-au bine cherchelit! Amână-ţi tihna pe-altădată, Grăit-au deci: „Spătare, au se cade Fă sport, sari coarda, ia pastile În faţă-mi să te-ncingi cu două spade Şi scapă de vreo zece kile Şi-n dinţi să mesteci ambele lulele?? Că nu te pot iubi pe toată, Ia-n fă-te-ncoa, paharnice, să numeri, Zău, prea te-ai împlinit, măi fată!

142 Almanah Rime cu haz... de necaz Iaca-i musai să vă dau numa şinşizăşi dă dolari. Ţîn-ce-atunşi potop da zarvă, suduieli, George PETRONE fluierături, Ingratitudine Cum ieşau bătu-le-ar focu, dîn spurcacili dă guri: -Hoţu, hoţu!... Pringeţ hoţu!...zbiară baba Când Galii năvăliră noaptea, droaie, lu Topală, Să îngenunche mândrul Capitoliu C-ăsta vre' pă banii noşcii ca să-ş ţînă A gâştelor spontană hărmălaie proasta-n şcoală! Salvat-a Roma de măcel şi doliu. Lucian MĂNĂILESCU Scăpaţi astfel de tragică pierzare, Latinii se-aşternură pe festin: Vântu în Codrii Vlăsiei Sosiră muzicanţi şi dansatoare, Se destupară buţile cu vin; Prin codrii doamnei Vlas, şi ştiţi cu toţii Codrii Vlăsiei se numeau cândva, Şi se mai spune -oarecum în râs- că Pe la răscruci pândeau într-una hoţii Atunci când foamea prinse să-i răzbată Şi numai Vântu, vesel, fluiera. Şi-o potoliră cu… fripturi de gâscă! Oh, Vântu! – tip ascuns, pe cât se poate, MORALA? După faptă şi răsplată… Fura şi el, cu gaşca de ciulini, Îşi inventase o „Realitate” – Sorin OLARIU Prin care risipea diverse ştiri. Întâmplare dintr-un sat Ades’, ce-i drept, bătea cam într-o dungă, (Poezie în grai bănăţean) Se-mprumuta la proştii de stejari… Le lua şi ghinda ultimă din pungă Păvălică-a lu Scovardă şî ortaca lui, Florica, S-o dea unor mistreţi sau porci mai mari. Or plecat în lumea largă la Cicago-n Ameríca. Ş-acolo, cum nu făcură, cum făcură, ţuşe-i tata, Se legăna pe crengi, stârnea furtună, S-or îmbogăţît pă rupce şî-ntorc banii cu lopata. Părea, mă rog, un vânt din Răsărit, Pus pe gâlceavă, ură şi minciună, D-aia, Dumnezău să-i ţînă, că nepotu Păvălică Care pe Dumnezeu l-a păcălit. An dă an să-ntoarşe-n ţară dă Sântămăria Mică. Strânje lumea la negeie, parcă-i popa la altari, Morala, evident, un om o ştie: Ca să deie la tot natu cîce-o sută dă dolari. Doamna Vlăsiei dar... e-n puşcărie!

Ş-uice-aşa, ne adunarăm, cum făşeam - Mă revoltă curentul! dă cîţva ani, - Pe mine vîntu... Băbăşiuni, copii dă ţîţă, să ne deie iară bani. - Draji săceni, înşepe-a spune, cum stăcea suit pă bină, Că oprisă lăutarii, la bisărică-n grăgină. Şciţ voi, fata me, Doiniţa, o intrat la facultace Să să facă doftoriţă, ş-acolo-s cam scumpe toace. D-aia, fi'ncă anu ăsta cheltuielili-s cam mari 143 Fereastra - 2010 Cenacllull „Agattha Griigorescu Bacoviia” - Miiziill Andreea APRODU Cădeam împreună cu celelalte foto- grafii, cu alţi oameni şi cu amintiri ne- cunoscute. Cădeam la nesfârşit până m-a cuprins somnul… cineva mi-a în- Fotografiiii chis ochii! Am ajuns în camera cu îîn mult întuneric, îi auzeam pe ceilalţi strigând, lovind pereţii. I-am întrebat: llacriimă „Şi pe voi v-au pus să mergeţi pe frân- ghie?” dar nu mă auzeau. Eu eram – Povesteşte-mi! Ce te-a oarbă, ei surzi. Sau, poate, cu toţii adus aici? Îţi aminteşti? eram doar amintiri. Am petrecut mult – Dar nu văd. Cine eşti? Am timp acolo, zgâriind zidul camerei în- orbit?... tunecate… Acum sunt aici. Aici m-a – Nu! Ochii tăi încă nu s-au adus frânghia? Dar ceilalţi? I-ai văzut obişnuit cu lumina. Încearcă să-mi pe ceilalţi? povesteşti şi pe parcurs vei putea să – Priveşte-mă! Acum mă deschizi ochii. poţi vedea? – Nu ştiu unde sunt sau cum – Da! Te văd! Cred că tu ai am ajuns aici. Îmi amintesc doar că întins frânghiile… Tu m-ai pus să-mi m-au pus să merg pe o frânghie, pe calc fotografiile în picioare? Tu erai care erau fotografii prinse cu cârlige. de fiecare dată? Erai şi în mine? De ce M-au pus să merg pe frânghie şi să până acum doar tu ai pus întrebările? calc în picioare imaginile, care îmi pă- De ce atâta chin pentru o neajutorată trundeau în carne… Am trecut peste privire în oglindă ? De ce? Deee ceee? unele, altele s-au rupt, le-am lăsat să cadă, le priveam micşorându-se, tot Carmen Mădălina ZAFIU mai jos, tot mai jos. Erau mulţi oa- meni pe multe frânghii şi deasupra şi A muriit Chiiva sub frânghia mea. Toţi aveau trupurile Era cald, aşa cum e la noi torturate de forme şi contururi voala- prin părţile astea ale Bărăganului, pe te. Cerul era numai frânghii suprapu- timp de vară, în mijlocul zilei. Pe o se, parelele, perpendiculare, întorto- asemenea arşita nu puteai sta nici în cheate. Nici nu ştiu dacă mai exista şi casă şi cel mai bine era sa te odihneşti alt cer în afara acelui colaj imens şi liniştit la umbră, asta dacă îţi permi- trist… M-am oprit în faţa unei foto- teai, pentru că la ţara se găseşte mereu grafii ce semăna cu o lacrimă… Nu câte ceva de făcut, chiar atunci când am putut să o calc, nu am putut trece ţi-e lumea mai dragă. Şi, cum aici fe- peste ea. Am şovăit, am făcut un pas meile obişnuiesc să se adune pe la înapoi. Am vrut să o privesc mai bine, porţi, să mai vorbească şi, de ce nu, să să o trăiesc înainte de a merge mai de- bârfească, şi de data aceasta începu parte şi atunci... Da! Atunci am căzut! (Continuare în pag. 145)

144 Almanah

(Urmare din pag. 144) duia să meargă ca toată lumea, nu îi „marele sfat!” plăcea să o întrebe care mai de care ce – Auzi, cine-i aia care să are, sau cum o duce. Rar se ducea la vede vinind pă colo? A cui e? mamă-sa, în partea cealaltă de sat. – Ei, cin’ să fie, e Chiva, aia Acu’ îi era dor de ea, se simţea slăbită, a lu’ Iancu. Are el patru fete, asta e de câteva zile, vărsa tot ce mânca, măritată în sat cu unul care bea mereu tuşea în continuu şi era palidă, noptea şi cică astă iarnă a batut-o ca să lipeas- trecută dormise sub o şatră, că bărba- că coşarul ăla, oadaia unde stă cu ea şi tul ei, Gheorghiţă, venise beat şi a cica ei îi era frig şi ăsta tot o bătea şi pus-o să-i mai aducă băutură din beci n-a lăst-o pâna când n-a terminat tot, şi ea avea friguri, stătea învelită cu acu’, zi tu, nu era timp dă asta vara? două pături, da’ el nu a avut milă. A Nu ştiu fată cum o fi mai stând cu el! pus-o să-i încălzescă apa, să-l spele pe S-aude că a venit bolnav din război şi picioare, să-i aducă mâncarea la pat şi a îmbolnăvit-o şi pe ea… dacă nu i-a plăcut, a azvârlit-o în scâr- – Ce vrei ?Acuma e bărba- bă. Acum se simţea rău şi deşi era o tă-su, bun, rău pă ăsta i l-a dat ăl de femeie căreia nu-i plăcea să se plângă sus, nu ne mai facem noi păcate de greutăţile pe care le are, de data as- acuma cu una şi cu alta, hai taci aco- ta simţea că va găsi înţelegere la ai ei. lo şi toarce lâna aia, că mai ai ninţică, Se măriatse cu Gheorghe lasă lumea să treacă pă drum nebagată pentru că deja în sat era considerată în seamă. Am întrebat şi io aşa, că nu fată bătrână şi, oricum, dintre surori vezi, să ţine dă gard şi tremură, o fi ea trebuia să se mărite prima, iar tai- având ea ceva, crez eu că se duce la că-su i l-a gasit pe băiatul ăsta, care mă-sa în partea ailaltă dă sat. E slabă venise din război şi îşi căuta o nevas- rău, uite-te şi tu, s-a îngălbenit şi are tă. Familia ei era, ca şi a lui, înstărită ochii duşi în fundul capului; poartă şi de-aia s-au gândit că va fi bine. basmale negre şi calcă pă drum dă Chiva nu se considera o fe- parcă n-ar avea vlagă în ea. Gata, taci meie frumoasa şi îi plăcea să stea mai că trece… tot timpul departe de ceilalţi, nu era – Vrei Chivo nişte apă? te vorba despre izolare, dar avea ceva în văz aşa cam că ţi-ar fi ninţel rău dă la fiinţa ei care o împiedica să râdă, să arşiţa asta, ia opreşte-te maică şi ia o simtă viaţa aşa cum o făceau alţii. În gură din ulciorul ăsta şi stai şi tu nin- copilărie fusese veselă, vorbăreaţă ţel la umbră cu noi acia, că te-oi duce chiar mândră de tot ce făcea, cum se şi oi face tu ce ai de făcut pă urmă… îmbrăca, sau de felul în care o priveau – Ce vreai să faci? să-i dai celelalte fete. Dar, cu timpul, un şarpe apă dîn ulciorul nostru? Las-o fetică, cenuşiu i-a muşcat sufletul, devenind n-auzi că are ceva, n-o vezi cât-i de de nerecunoscut. slabă? Las-o! Fie la ea, acolo… Simţea o deşertăciune mai Chiva mergea ţinându-se cu presus de firea şi putinţa ei de a pri- mâinile de gard, când trecea pe langă cepe lucrurile, de a le înţelege, de a le cineva se ţinea cu puterile ei şi se stră- (Continuare în pag. 146) 145 Fereastra - 2010

(Urmare din pag. 145) Doina URUC descâlci noimele ascunse. Mergea încet, dar drumul ăla Ne vedem data trecută niciodată nu i s-a părut mai lung ca Da, bine, ştiu… Nu mă mus- acu’... În jurul ei era viaţa, da era traţi, nu vă uitaţi la mine urât şi nu-mi viaţa, ziua senină de vară, copii ce se arătaţi obrazul. Ştiu că am promis să jucau pe la porţi, oamnei ce treceau de citesc la cenaclu. Dar, dacă vă aduceţi la câmp, femei cu prunci în braţe şi bine aminte, am spus că „încerc”. Şi, iarba verde întinzându-se de jur îm- credeţi-mă, am încercat din răsputeri. prejurul drumului. Îşi îndreptă privi- Mai întâi am luat o mulţime de coli rea spre cer, dar nu-l mai găsea pe albe (aşa am auzit că fac majoritatea Dumnezeu acolo ci doar pustiul; îşi scriitorilor), apoi mi-am ascuţit cre- spunea că trebuie să meargă înainte, ionul HB - am luat şi unul mecanic, de că poate, la sfârişitul drumului, va fi rezervă, în caz că se toceşte primul - şi altceva. m-am aşezat comod la o masă. Co- Mai avea puţin de mers, mod, neapărat comod, căci altfel nu te dintr-o curte se auzea gălăgie, lume poţi concentra. multă, lăutari şi muzică de horă. Era o În ceea ce priveşte masa am nuntă, la nişte vecini de-ai Chivei, fost puţin cam bulversată. Nu ştiam de fata respectivă fugise cu băiatul şi au care trebuia să fie: de lemn (şi dacă stat aşa vreo câteva luni; acum ea era da, ce esenţă), de metal, de plastic? gravidă şi părinţii lăsaseră certurile Credeţi-mă, despre asta chiar nu auzi- chemând popa să-i creştineze, că doar sem nimic. Oricum, am ales una plia- nu era să nască fata aşa, fără cununie. ntă, asta pantru ca, în cazul în care nu A trecut pe lângă mulţimea şi a ajuns îmi convine amplasamerntul, să-l pot la poarta casei. Doar surorile cele mici schimba. erau acasă, ceilalţi fiind la muncă, în Prima dată m-am aşezat în câmp. N-a apucat să zică niciun cu- curte, la umbră. Era bine… Dar nu se vânt... S-a prăbuşit pe prispă, strân- întâmpla nimic. Cum adică? Păi… nu gând în mână baticul pe care şi-l puteam să scriu nimic. Nu, am greşit, scosese de pe cap. O adiere de vânt, „nu puteam” nu e bine zis… Nu a- i-a mângâiat părul şi fruntea, înmires- veam nici o problemă cu mâna sau cu mându-le cu mirosul teilor. Pe băn- capul, dar nu ştiam ce să scriu. Ce mai cuţa din faţa porţii, câţiva copii mân- încolo şi încoace, nu aveam inspiraţie. cau cozonac de la nuntă... Optimistă cum sunt ce mi-am zis: Seara, când s-au întors ai ei, „Hai s-o aştept!” Şi-am stat, preţ de mezina familiei, Neta, le-a ieşit vreun sfert de oră (Sfertul academic, înainte: cum se spune) dar ea tot n-a venit. – Mamă, mamă, hai că a ve- Acum, ştiţi şi dumneavoastră, mult nit Chiva, a adormit în drum şi mai bine ca mine, că inspiraţia asta e vecinile, cu băiatul de la biserică, i-au tare pretenţioasă şi „cu fiţe”. Nu vine adus lumini şi au dus-o în casa aia la oricine şi nici oricând. mare! (Continuare în pag. 147) 146 Almanah

(Urmare din pag. 146) panică. Ne lasă să credem că totul e ca M-aş fi lăsat păgubaşă, dar înainte. Precis! Aşa că, după ce am ambiţioasă fiind, mi-am zis: „Doar nu bătut „apa în piuă” o să citesc ceva da- o fi o biată inspiraţie mai afurisită ca ta viitoare. Dacă trece criza. mine!”, şi-am apelat la soluţia ex- tremă - m-am închis în sferă. A, da, Pătraşcu ANDREEA scuzaţi-mă, e normal să vă miraţi, De mâiine gândindu-vă despre ce sferă e vorba. Probabil nu una oarecare. Aveţi drep- până iierii tate. Să vă explic: sfera mea e locul în care mă ascund atunci când nu vreau frig! Un ger us- să mă găsească nimeni. Închid hu- cat peste tot prin bloul bucuriei, al deznădejdii sau al Epaşii oameni- speranţei şi sunt doar eu cu mine. lor... Înfundându-şi Acolo croiesc cel mai bine iluzii şi vi- mâinile în buzunare, porneşte grăbit se. Acolo nu mă poate atinge nimeni spre staţia lui 282 sperând să prindă şi nimic. ultima maşină. Nu e nimeni în staţie, Din păcate, pe măsură ce trec bulevardul e pustiu, iar în blocuri abia anii, nu mai pot să stau înăuntru la fel dacă mai arde câte o lumină, ici - colo. de mult ca altădată; şi nici timpul nu Priveşte în jur, pătruns de mai e acelaşi. Parcă râd mai puţin, vi- ger, tropăind ca să nu-i îngheţe pi- sez mai puţin şi, ceea ce e mai grav, cioarele în bocancii pe care i-a cum- sper din ce în ce mai puţine lucruri. părat la începutul iernii. Când şi când, Dar timpul… ehe, cu timpul trece câte un taxi, în goană, căruia îi e altceva. Clipele, cred, sunt mult mai face zadarnic cu mâna. Ciudat, parcă i preţioase acum. Şi pe măsură ce mă s-a mai întâmplat asta. N-are ce face, apropii de „marea trecere” le preţu- porneşte pe jos, prin faţa hotelului cu iesc tot mai mult. Sunt mai grele, mai arhitectură bizară şi nume imposibil pline, mai încărcate? Sau mi se pare… de reţinut. Nici ţipenie… Oamenii În sfârşit, să revin unde ră- s-au retras mai devreme, alungaţi de măsesem. Cert e că, de data asta, n-a frig. funcţionat nici stratagema cu sfera. Din întuneric, răsună un ur- N-am găsit nimic interesant, nimic let prelung. Se înfioară şi grăbeşte pa- important de povestit. Toate ideile mi sul; urletul acela l-a umplut de o groa- se păreau banale, caraghioase chiar. Şi ză nelămurită. Strada pustie miroase a deodată m-am dumirit: criza… a fum. Chiar şi patrulele de ordine par Criza e de vină. Păi n-am să se fi evaporat. Şi poliţiştii sunt oa- dreptate? E criză mondială în toate meni, nu-i aşa? Şi lor le e frig, au şi ei domeniile: financiar, economic, agri- familii, copii, alte treburi decât să col… Evident că e şi criză de idei, de supravegheze străzile pustii. Urletul inspiraţie. Sunt convinsă că cei de la se repetă. Un altul îi răspunde din di- F.B.I. ştiu de chestia asta dar n-au recţia opusă. Grăbeşte pasul. Traver- dezvăluit-o. Ca să nu intre oamenii în (Continuare în pag. 148) 147 Fereastra - 2010 sează intersecţia pe lângă piaţă. Nu-i de bloc deschisă („Mai exista aşa ceva place pe partea aceea a trotuarului; în ?”. Crezuse că toate blocurile au inter- jurul pieţii dau mereu târcoale haitele foane în acea zonă) şi trage după el de maidanezi înfometaţi... uşa grea de metal. Ridică din umeri, Înlemneşte: s-a ivit un câine. se aşează pe trepte şi sună, la celular, E mare, alb şi murdar. În lumina roşi- după un taxi. Aşteaptă, privind prin atică a becurilor de pe stradă, ochii îi geamul crăpat, către stradă. Aude un sclipesc săgetător. „Nu arăta că ţi-e fâşâit undeva, în spate şi sare în pi- frică, javrele astea adulmecă frica!” cioare, luând o poziţie defensivă. „E îşi spune în gând. Câinele îşi arată un câine, precis că-i un câine”, îşi colţii. Pentru orice eventualitate se spune, apoi, în lumina chioară a becu- apleacă şi ia o piatră de pe bordură. lui aflat pe la etajul trei, distinge ochii Câinele nu s-a clintit. Îi despart acum scăpărători ai unui şobolan. Bate din mai puţin de zece metri. N-a început picior şi acesta o ia la fugă, lipăind pe încă să mârâie, semn că nu ştie dacă pardoseala de ciment. În sfârşit, la ca- va ataca sau nu. Câţiva paşi îl mai pătul celălalt al străzii se zăresc faru- despart de patrupedul care nu s-a clin- rile unei maşini, coboară cele câteva tit, continuând să-l fixeze stăruitor. scări şi aşteaptă. Maşina se opreşte în Strânge în mână piatra, pe care e ho- dreptul lui... era taxiul care îl va duce tărât să n-o arunce decât atunci când până în faţa porţii. Răsuflă uşurat... va avea certitudinea că poate să lo- *** vească fără să rateze ţinta. Brusc, câi- Mâine ar putea să doarmă nele îi întoarce spatele şi dispare pe o până târziu, nu şi-a programat nici o străduţă laterală. Răsuflă uşurat, con- întâlnire, iar materialul pe care i-l pro- tinuându-şi, hotărât, drumul. misese şefului „la prima oră”, poate să Ajungând în dreptul stră- mai aştepte. Ştie însă că n-are să poată duţei riscă o privire în semiobscuri- dormi, se va trezi din nou la şase şi un tatea acesteia. Simte cum pulsul îşi sfert, se va îmbrăca şi va pune apă la accelerează bătăile: sunt acolo vreo încălzit pentru un ness. Apoi va pleca treizeci de câini, de toate rasele, de la firmă, se va aşeza la birou, îşi va toate mărimile. Ocupă toată lăţimea aprinde o ţigară, va deschide calcula- carosabilului. Stau şi-l privesc cum torul şi va intra în reţea, va citi ziarele trece, cu limbile atârnându-le peste de ieri şi corespondenţa, va completa colţii. Priveşte înainte şi continuă să un teanc de tabele stupide… meargă mecanic, ca un robot stricat. Seara, târziu, va pleca din Nu îndrăzneşte nici să răsufle. Nu ştie nou către casă, va urma hotelul cu nu- ce anume împiedică câinii să atace, me imposibil de reţinut şi arhitectură dar simte că o singură mişcare greşită bizară, apoi emoţia întâlnirii cu maid- ar fi de-ajuns pentru ca toţi să se re- anezii, piatra, taxiul, patul, fereastra, peadă asupra lui. Trece de prima inter- nessul… secţie, cu inima bătând să-i spargă Aşa face în fiecare zi, de un pieptul, fără să privească în urmă. an şi patru luni. În apropiere zăreşte o scară

148 Almanah

EXCELSIOR pentru sufletul meu nici de crăciun nu-mi lustruiesc ghetele cum nici iarna asta nu vrea să mai ningă Adrian DINIŞ pentru sufletul meu Dragă moşule, POEME Georgiana vrea să se înalţe câţiva cm ca să nu mai râd pentru că e mignonă Tristeţe în spiritul sărbătorilor de iarnă fă mai bine brăduţul meu artificial mă doare partea stângă a creierului să crească şi lasă-mi piciul meu aşa. toţi cred că sufăr pentru vreau să-mi aduci un ferrari vreo iubire imposibilă un cal alb din poveşti cu feţi-frumoşi de obicei poate dar e unde am fost operat sau o bicicletă pegas cu care să zbor şi acum doar mă doare capul s-o conduc seara până acasă. totuşi e bine că nu ochii un trenuleţ care să adăpostească în metrou am ridicat o fată cerşetorii din gări să nu le mai fie frig împreună cu mama ei după ce leşinase celor înghesuiţi în case de carton era grea ca mortul din mine să ai grijă de fetiţele care vând chibrituri care se ridica din sicriu şi mai ales de Georgiana mea. şi se lovea mereu de moarte multă pastă de dinţi de pus pe clanţă încercând să-i spună fato eşti ca mine multe bomboane de pus în pom şi asta n-o să-ţi fie motiv de bucurie pe care să le mănânc şi un tort am luat puţin din durerea ta cu o stripteuză de care să nu afle ea. până la următoarea întâlnire cu cei ca noi fata şi-a mai revenit a coborât ajutată cu mâinile îngheţate, la următoarea staţie iar eu adrian nici n-am întrebat-o pe maică-sa P.S. să nu uiţi să-i duci cadoul meu dacă ştie ce are pentru sufletul meu câţiva meteoriţi împachetaţi ce importanţă au toate astea pentru tine? în celofan împreună cu cerul şi că ne-am despărţit pentru şi dac-o prinzi trează aminteşte-i ultima oară sună mai trist cât de mult o iubesc. şi că am murit pentru ultima oară P.P.S. şi să mă fac bine şi că dacă după o noapte petrecută prin club şi Georgiana să mă iubească. mă duc dimineaţa la biserică neodihnit şi că dacă aş muri acolo ar avea Flori de cancer pentru tine. vreo importanţă pentru sufletul meu Dedespărţire e ca atunci nici nu mai contează răspunsul Plouă, nu mai trebuie să spăl maşina. odată ce-am pus întrebarea dede scoate şi ea farfuriile nespălate de-atunci ştii pentru totdeauna că te iubesc afară în ploaie. Vezi, nu e un motiv ieri am rămas singur acasă (Continuare în pag. 150)

149 Fereastra - 2010

(Urmare din pag. 149) de tristeţe ploaia prin care mă plimb cu mâinile în buzunarele hanoracului unde te port ca într-un marsupiu. Şi mă gândesc că, da, aş putea fi un monstru de tată care să aibă uter doar pentru tine ca să te nască pe tine şi copii pe care n-o să-i ai. tu eşti departe, departe Malformaţia mea congenitală eu sunt singur, singur putea să înflorească şi în altceva singur ca un cuvânt neinventat decât cancerul. aici tot timpul îmi dau ceasul înainte Pe RMN- Flori de cancer pentru tine. sau înapoi cu o lună Nu te uita la mine ca la un monstru. şi nu se întâmplă niciodată nimic Loveşte-mă. hai să terminăm totul Din mine cad bomboane ca dintr-un piñata. moartea e cel mai puternic afrodiziac Din mine cade ploaia. Dedică-ţi ploaia. Am făcut să plouă pentru tine în loc de taxi luăm un inorog sau un centaur şi ne ducem departe, departe aşa cum odată o femeie mi-a zâmbit singuri, singuri. şi eu am făcut să ningă. Copacul îţi întinde la fereastră Vindicativă un buchet de flori de cireşe, Georgiana, cum de m-am îndrăgostit preferatele tale, chiar dacă eşti alergică de o ratată ca tine la căpşuni- eu tot cred că pierzi ceva cum de nu ştii să continui o discuţie ursoaica mea tristă, cu mai mult de trei cuvinte. înnebunită de cântecul ăsta mănânc cozonac şi aştept să revină ca de un câine care aleargă-n juru-i conexiunea la internet îţi plâng amintirea dede e genul care se va urca în copac care-mi colorează sângele fără să-i pese că nu va mai putea am licurici în palme să se dea jos, fără să-i pese îi îndes în cutia de bomboane de logica poemului meu în formă de inimă pe care vroiam să ţi-o dau ursoaicele nu se pot urca în copaci până când din plexul meu dede, mi-ai adus circul în poezie irump implozii de lumină. şi ursul care merge pe bicicletă mă trântesc în patul surorii pe un fir de sârmă jonglând cu portocale îi îmbrăţişez păpuşile rupte şi privesc resemnat cum le cresc Despina, mi-ai spus mâinile în jurul gâtului meu că o să mi te arunci în braţe când ai tu chef cum le cresc unghiile tot mai adânc. te-ai hotărât în care prăpastie?

150 Almanah

(Continuare în pag. 151) zâmbeşte mereu şi plânge (Urmare din pag. 150) ca să fie consolată. lângă ele sufletul meu se zvârcoleşte adrian se teme să cunoască pe cineva prins într-un cearşaf. i-ar putea stinge mă întreb cum de ai ajuns o păpuşă dragostea pentru Georgiana cu ochii scoşi pe care o îmbracă el e un prost şi un visător incurabil. şi o dezbracă fiecare gâde al meu în parte. adrian se simte tot mai singur ţi-am spus problemele noastre şi îşi plânge de milă în balcon. trebuie să rămână doar între noi el n-a făcut niciodată dragoste n-ai înţeles niciodată n-a atins niciodată buzele unei femei şi acum scriu doar despre tine. nu ştie dacă iubeşte nu ştie să iubească. lumea te arată cu degetul pe stradă adrian e frumos. adrian nu ştie toate indicatoarele cu atenţie şi interzis chiar dacă fetele i-o spun îţi sunt atârnate pe frunte singura în faţa căreia şi-a deschis sufletul pe spate pe buze nu i-a dat nicio şansă. el îşi repetă fiecare metrou duce spre mine. în fiecare zi eşti urât orice ţi s-ar spune. privesc din metrou tramvaiul 34 adrian râde fals. el nu ştie cum se gândeşte la tine ce înseamnă dragostea din periferie în periferie. dar scrie în fiecare zi despre ea. cerşetorii arată la fel Întoarcerea din Infern atât înăuntru cât şi la suprafaţă. Cameră plină de oameni reali piciule te vei face tot mai mic cu inimi imaginare şi îţi vei aminti că Georgiana cameră plină de flori ca un spital, vrea să întâlnească bărbaţi cât mai mulţi ca un cimitir şi să-i învârtă pe degete să le spună s-a terminat rămânem amici. cu tapet alb peste ziare cu atentatele din lume şi cu fotbal ea nu pierde timpul mută iubirea cu soneria scoasă şi o uşă metalică dintr-un buzunar într-altul pe care n-o deschid decât dacă merg la pâine are nouăsprezece ani. ascultă manele şi înnebuneşte bărbaţii. îi place cândva cineva va spune cuiva despre mine să fie mereu în centrul atenţiei. Georgiana a fost şefa clasei în liceu merge de sărbători la zilele aniversare unde cunoaşte bărbaţi cu care flirtează şi atât. nu pierde timpul are nouăsprezece ani e la ase şi deja ştie ce vrea de la viaţă

151 Fereastra - 2010 Casandra ION PPLLIIMMBBAARREE DDEE DDIIMMIINNEEAAŢŢĂĂ PPEE SSTTRRAADDAA CCAANNIIOONNUULLUUII asărea m-a eliberat din pântecul ei de metal şi calc Ppământul roşu – sângeriu al Santa Fé-ului. Pasărea se în/depărtează, norii sunt răniţi de clonţul ei ascuţit. Totul e roşietic aici – inclusiv dalele din aeroport. Simt că am păşit într-o altă lume, total diferită de cea din Europa. Sunt în sud-vest. Vestitul sud-vest. Văd un bătrânel înalt cu ochelari care ţine în mână o foaie cu numele meu. Mă prefac a nu recunoaşte personajul până când ajung în dreptul lui. Urmează un zâmbet de recunoaştere şi o scurtă strângere de mâini moment confuz şi complex în care îl cunosc pe Jim. Drumul de la aeroport e interesant pentru că „old Jim” începe să-mi explice pe ce tărâmuri am păşit. Din acea zi devine ghidul meu personal în Santa Fé – fapt pentru care îi sunt recunoscătoare. Astfel, reuşesc în scurt timp să am un „insight” (vedere dinăuntru) în viaţa ce pulsează în jurul Santa Fé- ului, oglindintă prin ochii lui. Jim îşi începe povestea, îmi descrie deşertul. Un deşert ondulat. Ne depărtăm de vegetaţia şi răcoarea de lângă Rio Grande şi înfruntăm necunos- cutul. De o parte şi de alta o nesfârşită întindere aridă. Pare o faţă ciupită de vărsat de vânt. Erupţiile sunt arbuşti, cactuşi, plante yucca, pomi pitici care îşi strâng cu greu viaţa din argilă. În goana maşinii Jim îmi relatează despre di- feritele pueblos – termen provenit din limba spaniolă, dar denumind de fapt aici aşezările indiene. Bătrânul Jim îmi prezintă îndată, în vreme ce trecem pe lângă ele, numele diferitelor sate şi câte ceva despre ocupaţia de bază a fiecărui trib. În prezent rezervaţii guvernamentale satele obţin venit din turism şi dintr-un fel de Las Vegas răsturnat, gândit pesemne de mintea afaceristă amer- icană. Mă refer la cazinourile care împânzesc această zonă. Fiecare rezervaţie indiană are cel puţin unul pe teritoriul său. Nu mă pot împiedica să gândesc că soarta acestor oameni seamănă foarte mult cu cea a animalelor pe care le vene- .rau, acei tatanka, în limba noastră bizoni, care au fost vânaţi fără milă de albi şi apoi în ceasul al doisprezecelea al conştiinţei puşi în rezervaţii naturale, ne- naturale prin însăşi natura forţată a lucrurilor. Mi se pare încă barbar ca nişte oameni demni, de o spiritualitate extraordinară, de o simplitate asemenea, să fie puşi în rezervaţii, recunoscându-li-se astfel statutul inferior, statutul de prote- jaţi, adica de „slăbiţi”. Văd indieni după câteva zile de şedere în Santa Fé în Plaza – piaţa (Continuare în pag. 153) 152 Almanah

(Urmare din pag. 152) centrală a oraşului. Cu preşuri întinse în faţa lor, aşezaţi frumos pe scăunele de campanie, vând argint şi turcoaze turiştilor albi amatori de bijuterii. Civilizaţia indiană, cea pe care hispanicii s-au străduit s-o încreştineze (în faţa catedralei catolice Sf. Francisc din Assisi din centrul oraşului se poate vedea statuia viu colorată a unei sfinte indiene), iar anglo-saxonii, fără dis- cernământ să o considere inamică şi să o distrugă, îmi apare ca fiind încă mis- terioasă şi profundă. Zona Santa Fé este una în care se văd influenţele a trei ci- vilizaţii : indiană, spaniolă şi anglo-saxonă. Alături de pueblo-urile indiene poţi mânca delicatese mexicane şi chiar vedea pălăriile gen texan ale americanilor de azi. Meditând mai mult asupra civilizaţiei indiene des- copăr că înfrăţirea cu natura, cu naturalul şi naturaleţea a acestor fiinţe considerate primitive de către albi a fost şi este uriaşă. Se poate învăţa de la o asemenea civilizaţie supusă, in- ferioară. Ea poate deţine cheia ieşirii „civilizaţiei„ de azi din impas. În această civilizaţie există trasate, aş spune genetic, legile nescrise ale dreptei măsuri şi ale bunului simţ. Pentru o asemenea civilizaţie respectul pentru celelalte fiinţe şi plante e un mod echilibrat de viaţă, e un mod care face ca omul să fie în armonie cu universul. Pentru aceşti oameni respectul nu e un construct so- cial, el e metafizic. Arta indiană – pe care o văd azi exilată în muzee – are forţă. O forţă pe care o extrage din natură. Admir vasele albe împodobite cu motive zoomorfe ale indienilor Cochiti, şi vasele negre de bazalt ale Anitei Suazo din pueblo-ul Santa Clara. Ţesăturile indiene mi se par şi ele fără cusur. Modelele lor în roşu, alb şi negru îmi aduc aminte de scoarţele olteneşti. Arhitectura oraşului Santa Fé este şi ea una specială. Casele constru- ite din cărămizi specifice zonei numite adobe erau confecţionate în trecut din noroi şi paie şi apoi lucrate de soarele deşertului. Una din cele mai vechi clădiri ale oraşului, de importanţă istorică este Palatul Guvernatorilor. Construită la începutul secolului XVII ea este o clădire care a adăpostit administraţia span- iolă în zonă. Azi conţine un superb muzeu cu picturi indiene, spaniole, ameri- cane. Ceea ce e demn de respectat este că toate construcţiile noi trebuie să păstreze stilul arhitectural de provenienţă indiană. Toate casele au culoarea lu- tului, fiind nespoite. Bârnele care alcătuiesc structura de rezistenţă a acoperi- şurilor ies prin pereţii casei lăsând să se întrevadă textura miracolului. Oamenii atârnă de ele legături împletite meşteşugit de chile roşu. Acesta este numele tradiţional al unor ardei iuţi folosiţi pentru a condimenta mâncărurile şi pentru înfrumuseţarea caselor şi a încăperilor. În orice peregrinare aceşti chile mă însoţesc, ca firul roşu al Ariadnei prin labirintul caselor adobe. Chiar şi când (Continuare în pag. 154)

153 Fereastra - 2010

(Urmare din pag. 153) ajung la Biserica San Miguel (1610) – cea mai veche biserică din Statele Unite, zăresc pe terasele din jur acest roşu strident al legăturilor de chile. Apoi regă- sesc aceiaşi chile în farfuria plină cu tamale – mâncare mexicană – un fel de mămăliga învelită în pănuşi, şi care mi se pare insuportabil de picantă pentru cerul gurii mele europene. Nu mi-a trebuit deci mult timp pentru a mă obişnui cu casele insolite adobe, de culoarea cafelei cu lapte, cu altitudinea de 3000 de picioare şi cu căl- dura şi uscăciunea acestui oraş străjuit de o parte de roşieticii munţi Sangre de Cristo şi de cealaltă de impunătorii Jemez. Azi – o zi de luni nepromiţătoare în alte colţuri ale lumii, mi-am permis să mă las furată, să mă las ademenită şi necesarmente transformată de labirintul Canyon Road, una din cele mai vechi străzi din tradiţionalul şi ascunsul Santa Fé. Zis şi făcut. După o pedalare de aproximativ o oră prin traficul cu- minte al placidului Santa Fé ajung şi în zona Canyon Road, zonă a ariştilor şi a artei. O atestă sculpturile antropomorfe, sau zoomorfe, dau abstracte „plan- tate” printre luxuriantele plante agăţătoare din fiecare grădiniţă, salutându-mă de printre tufele pastelate de levănţică. Printre căsuţe găsesc şi o parcare în care bicicleta mea pare insolită. De cum păşesc pe Canyon Road cafeniul caselor se transformă în passpartout care pune în evidenţă mii de ochiuri de geamuri viu colorate care mă privesc prietenos de după tufele zbârlite de vegetaţie. E o zi însorită ce-i drept, o zi de explorare, o expediţie de fotografiat pentru că intu- iesc că nu o să mai am timp să fac asta în altă zi sau în altă viaţă. Click, click şi ies primele poze : urşi de bronz stând greoi la soare, indieni şi indience cu căutătura semeaţă, încruntată sau înţeleaptă, Mark Twaini şi Tom Sawyeri, copii jucându-se, iepuri uriaşi, oamenii cu feţe de lună ai sculptorului Sergio Bustamante. Fiecare casă te momeşte cu sculpturile care-i împânzesc grădina şi te atrage în interior unde vorbeşte culoarea şi şevaletul. Fiecare casă e o galerie privată de artă. În prima sau a doua casă galerie în care intru procur o hartă a întregii zone şi mare mi-e mirarea să văd că pe aceasta stradă există nici mai mult nici mai puţin de 60 de galerii private de artă, iar întreg Santa Fé-ul numără 102 galerii. Intru în galerii. În fiecare văd o subtilă activitate. Lumea întreabă : „Cât e acest Warhol?” sau „Unde am putea găsi artă cu specific indian sau artă spaniolă?” sau „Dacă sunteţi în căutare de noi artişti, aici este cartea mea de vizită.” “Can I offer you a glass of water?” îmi spune amabil un angajat din- tr-o galerie. Astă întrebare mă scutură puţin din vis şi îmi dă substanţă. Îmi dau seama că exist în acest tablou, că mă mişc şi că deci mi-e sete. De fapt, cititorule, cred că ar fi vremea să îţi dezvălui, acum că sun- tem la întrepătrunderea visului cu realitatea, un alt scop al descinderii mele pe strada Canionului. Căutam în acest deşert populat cu imagini al sud-vestului american, nici mai mult nici mai puţin decât o Românie. Un alt fel de Românie. (Continuare în pag. 155)

154 Almanah

(Urmare din pag. 154) O prietenă poetesă, Patricia din Pennsylvania, îmi spusese, în cunoş- tiinţă de cauză, că pe această stradă suprareală există şi o galerie ce expune artişti români. Tensiunea e mare. Străbat zeci de galerii, văd sute de tablouri şi de picturi, desprinse din tot atâtea vise şi ajung în sfârşit în faţa galeriei Turner Carrol. Inima îmi bate mai tare. Intru şi întreb hotărâtă dacă au ceva opere de artă de artişti români. Sunt redirecţionată către o tânără asistentă care îmi dă răspunsul căutat. Îmi deschide nişte sertăraşe subţiri din care se ivesc lucrări neînrămate de grafică. Apoi îmi oferă cu cordialitate loc pe un scaun şi îmi în- tinde două albume pe care le pot răsfoi. Am în mâinile mele două vieţi, două deveniri, doi artişti români : George(s) Mazilu – artist care locuieşte şi creează actualmente la Paris şi Traian Alexandru Filip. Primul în viaţă, cel din urmă decedat. Mă plictisesc repede de Mazilu ale cărui tablouri înfăţişează oameni hidoşi-medievali, în genul celor lui Bosch, dar parcă mult mai venali, ipocriţi, ticăloşi. Caut altce- va. Şi găsesc în grafica lui Traian Filip. Încep să citesc cu înfrigurare descrieri- le ilustraţiilor. Omul trăise în Bucureşti, ajunsese într-o vreme în Italia şi apoi cu burse de creaţie în Suedia şi în final în America la New Hope – Pennsyl- vania. Paralel cu acest discurs cartea propunea şi un altul, mai sumbru, despre experienţele lui T.A.Filip în ceauşism, despre nevoia de a scăpa din patria sa paranoică şi revoltător de austeră şi carcerală. Însă povestea merge mai departe în timp ce depăn şi mă hrănesc din imagini şi textul „tovarăş de drum”. Apoi ajung la îngeri. Aceştia mă impre- sionează fiindcă ating o coardă a fiinţei care îmi spune că în cea mai mare dis- perare apar şi ei, apar ei şi apoi apare Dumnezeu. Nu ştiu sigur dacă îngerii lui Filip sunt expresia unei deznădejdi a autorului în faţa singurătăţii acute, sau o încercare de transpunere plastică a dorului după fiinţa iubită, rămasă acasă, în România, sau chiar a dorului de ţară. Cert e că răsfoiesc, citesc titlurile : Înger cu flaut, Înger auriu, Înger cu sabie, Înger cu floare, Înger de pază şi brusc – Ultimul înger. Mi se pare ciudat, apoi îmi spun că poate pictorul, după ce s-a de- săvârşit pictând îngeri, a ales să treacă la alte teme. Dar textul, ca un necrolog, îmi îndreaptă această supoziţie. Titlul fusese dat de un prieten de-al lui care îl găsise mort în atelierul lui. Pictorul s-a sinucis. Da. În ţara tuturor posibili- tăţilor, în ţara care l-a primit cu braţele deschise fâlfâindu-i o nouă speranţă. Mă simt ciudat. E dramatic, dar e un circuit posibil pentru astfel de firi cum a fost cea a lui Traian A. Filip – sensibil, idealist, singuratic. Ies din galerie, pe strada galerie, în oraşul galerie – Santa Fé (Sfânta Credinţă). Soarele ascuţit mă izbeşte în faţă. Viaţa, acest vuiet imens peste o absenţă, mă duce mai departe, mă accelerează şi mă smulge din mijlocul aces- tui deşert plin de imagini care m-a învăţat atât prin abundenţă cât şi prin lipsă înţelepciunea simplităţii.

155 Fereastra - 2010

Mausoleul din Halicarnassus) când MMoozzaaiicc au existat o mulţime de alte construc- ţii care ar putea fi numite astfel? Priimull tiimbru românesc Grecii antici, mari amatori Primul timbru româ- de clasificări, au întocmit mai multe nesc - Cap de bour şi astfel de liste, prima cunoscută fiind goarnă în cerc - a fost cea a lui Herodot, în care figurau pi- tipărit la „Atelia Tim- ramidele şi grădinile suspendate, dar brului” din Iaşi, într-o şi alte construcţii. Lista pe care o ştim emisiune de 4 valori. azi este atribuită poetului şi istoricului S-au tipărit în total 24.064 exemplare, Antipater din Sidon dar ea aminteşte din care s-au vândut 11.765. Zidurile Babilonului în loc de Farul În 1858, tot în Moldova, a din Alexandria, înlocuire făcută în fost tipărită o nouă ediţie: Cap de Evul Mediu şi de arhitectul olandez bour şi goarnă în dreptunghi cu col- Maerten van Heemskerck. ţuri rotunjite. Amiintiirii...... iintrauteriine Primul timbru tipărit în Ţara Românească a fost emis la 7 / 25 iunie Dirijorul Boris Brott a po- 1862, fiind cunoscut sub denumirea vestit, printre alte întâmplări din viaţa Vultur şi cap de bour. În 1864 s-a ti- sa, şi pe aceasta: „Eram tânăr. Des- părit o nouă ediţie, în coli de 40 de bu- cifram o lucrare nouă şi dintr-o dată căţi, pe hârtie simplă de diferite nu- mi-am dat seama că nu urmărisem anţe, de la alb curat la alb gălbui şi alb pagina la partitura violoncelului. O cenuşiu. În acelaşi an apare Cuza în ştiam! I-am povestit întâmplarea ma- cerc, litografie pe hârtie simplă, nee- mei, care şi-a amintit că acea lucrare, misă datorită opoziţiei Ministerului de şi altele câteva pe care constatasem Finanţe, care avea exclusivitate în e- că le ştiu dinainte, erau cele pe care miterea hârtiilor de valoare. ea le exersase în timpul sarcinii” În 1865 acest minister tipă- reşte la imprimeria „Socec„ timbrul Curiioziităţii respectiv, în coli de câte 192 exem- . Un pahar cu apă fierbinte îngheaţă plare. mai repede în frigider decât unul cu apă rece. Celle 7 miinunii alle llumiiii . Măcăitul raţei nu produce ecou. . Un gândac de bucătărie poate trăi De ce se vorbeşte, câteva săptamini decapitat, murind în frecvent, doar despre cele din urmă... de foame. „Cele şapte minuni ale . Limba Balenei Albastre cântăreşte lumii” (Piramida lui mai mult decât un elefant. Keops, Grădinile Sus- . Pielea ursului polar e... neagră, al- pendate, Statuia lui bul datorându-se faptului că mijlocul Zeus, Templul lui Artemis, Colosul firului de păr din blană este gol şi prin din Rodos, Farul din Alexandria şi el se reflectă lumina. 156 Almanah Raul Dorin GHEBA SSee mmăărriittăă LLeenniinn Boris avea o preferinţă neobişnu- ită pentru rotule. Era semnătura lui să îi împuşte pe toţi datornicii sau adversarii săi în rotulă, iar apoi să îl lase pe asistentul său Vania să calce în picioare, în repetate rân- duri punctul împuşcat. Dacă prin minune glonţul rata vena, rotula spartă în sute de port pentru că era scârbit de el şi nu avea de bucăţele mici şi ascuţite avea să o ciuru- gând să-şi crească copii acolo. iască totuşi sub piciorul greu al zdrahonu- Intra în fiecare seară pe uşă obo- lui de Vania. Era foarte conştient de faptul sit şi îmbătrânit de tot urâtul Odessei şi în- că puţine lucruri dor mai mult decât un cruntarea plină de riduri îi pierea imediat ce glonţ în genunchi şi că efectele lui rămân pe îşi vedea cei doi copii jucându-se pe covor. tot parcursul vieţii. Ştia asta pentru că o Soţia lui, Irina, se ridica de fiecare dată din păţise la 10 ani, fiind împuşcat chiar de ta- fotoliul ei de croşetat şi îl întampina cu o tăl său, şi de mai bine de 35 de ani şchiopă- îmbrăţişare caldă şi un sărut pasional. Îl iu- ta, târâindu-şi puţin piciorul stâng. bea enorm pentru că la rândul ei se simţea Boris era cel mai puternic trafi- iubită şi de cele mai multe ori îi era de ajuns, cant şi cămătar din sudul părţii europene a dar în fiecare îmbrăţişare, îi trecea prin URSS-ului, adică de pe teritoriul Ucrainei minte gândul că palmele ce le simte pe spate şi al Moldovei de astăzi. Marinarii şi căpi- sunt pătate de sânge nevinovat şi asta o fă- tanii de nave din Odessa îl cunoşteau ca cea să-şi piardă din entuziasm. omul căruia îi puteau vinde orice, mafioţii îl Era un soţ minunat, exact opu- cunoşteau ca omul care poate să le facă rost sul omului din afaceri. Acasă se juca cu cele de orice, de la arme la ţigări, iar oamenii de două fete ca şi cum ar fi fost de vârsta lor, rând îl ştiau doar de frică. Avea reputaţia schimba becuri, îşi iubea soţia şi îşi ascun- de a fi neîndurător cu toţi rău-platnicii şi dea foarte bine toate pistoalele de ochii co- câteva sute de rotule sfărmate şi alte câteva piilor. Dimineaţa însă, era o altă zi şi tre- zeci de dispariţii misterioase o confirmau. buia să îşi pună masca de traficant însetat Nu îi era frică de nimeni şi de nimic. Nici de de sânge şi să se întoarcă cu Vania la încă o poliţiile secrete pentru că era devotat parti- zi de mizerii în portul Odessei. De fapt, era dului şi pentru că le mituia constant, nici de atât de împăcat cu cele doua vieţi ale sale americani pe care îi numea pe faţă „porci încât nu mai ştia care e o mască şi care nu. capitalişti”, nici de ceilalţi mici contraban- Îi era aproape indiferent dacă trebuie să se dişti de prin zonă, toate afacerile fiind la prefacă pentru copiii lui sau dacă trebuie să rădăcină aprobate de el. Deşi Odessa era ca- se prefacă pentru clienţii lui. Era pierdut în pitala lui de afaceri, Boris făcea naveta în două lumi total diferite şi asta nu îl deran- fiecare zi, mergând cu limuzina proprie pâ- ja deloc. nă într-un sat din apropiere, unde avea o Afacerile lui Boris erau oarecum casă superbă şi unde îl aştepta de fiecare simple, lua la negru de pe navele care acos- dată familia. Refuza să locuiască în oraşul- (Continuare în pag. 158) 157 Fereastra - 2010

(Urmare din pag. 157) cât prăbuşirea totală a afacerilor lui Boris. tau în port ,dădea celor care plăteau mai bi- Pe el însă, îl preocupa mai puţin ne sau împrumuta bani celor care aveau ne- asta, dezamăgirea lui cea mai mare fiind voie şi îi primea înapoi cu o dobândă imen- una ideologică. La aflarea vestei, Boris şi-a să. Erau mulţi bărbaţi care nu se mai pu- pus capul între palme şi a început să plângă teau baza pe piciorul stâng şi aveau în per- deznădăjduit. „Tovarăşe Stalin, fac de manenţă în privire un ţipăt de durere, dar ruşine numele tău şi al uniunii”, ţipa el asta era chiar o mândrie pentru Boris, era printre lacrimi. felul lui de a spune: „Aici eu sunt Stalin!”. Primele zile de democraţie şi le-a Într-una din zile, un băieţel de 8 ani s-a ac- petrecut înfundat în canapea şi uitându-se cidentat cu bicicleta şi s-a lovit la genunchi. la reluări ale desenelor ruseşti „nu, pogodi!”, Puştiul a traversat tot oraşul şchiopătând cele cu iepurele şi lupul, fără să scoată o pe partea stângă făcându-i pe toţi să creadă vorbă, mâncând şi mişcându-se foarte pu- că Boris era de vină pentru asta. Aflând de ţin, spre îngrijorarea Irinei. la Vania părerea oamenilor, cămătarul nici După 5 zile în care Boris a le- nu s-a obosit să dezmintă zvonul, zicând că nevit nespălat şi nebărbierit, soţia lui avu aşa or să îl ştie mai bine de frică. plăcerea să-l găsească curat şi îngrijit, vor- Boris iubea comunismul, îl iubea bind cu copii: cu toată fiinţa lui şi ar fi ucis pe oricine ar – Cum vă spuneam. Toate obiec- fi vorbit de rău partidul . Arbora cu mân- tele din jur sunt făcute din multe alte obi- drie la birou şi în faţa casei steagul roşu, ecte foarte mici, dar identice cu cele pe care avea pe pereţi tablouri cu tovăraşii Lenin şi le compun. Stalin, iar într-un exces de zel chiar a spon- – Chiar şi scaunul, întrebă micu- sorizat construirea unei statui a lui Lenin ţa Lina, chiar şi scaunul e făcut din multe la marginea Odessei. scăunele mici? Iubea comunismul, desigur, pen- – Chiar şi scaunul, răspunse el tru că nu îl cunoştea cu adevărat şi pentru zâmbind. că avea doar de profitat de pe urma lui, dar – Chiar şi... mâna? trăia cu iluzia că e într-adevăr cel mai bun – Sigur, chiar şi mâna! regim politic. Era ignorant la problemele Toată scena i-ar fi readus com- oamenilor pentru că el îşi permitea „luxu- plet liniştea Irinei dacă nu ar fi luat o direc- rile” occidentului, nu cunoştea sărăcia din ţie proastă rândul populaţiei şi nu realiza că singurul – La şcoală doamna profesoară motiv pentru care afacerile lui de contra- ne-a zis că toate obiectele sunt făcute din bandă funcţionau era acela că bunurile atomi şi molecule, spuse Aliona, fetiţa mai vândute de el nu veneau din nici o altă par- mare a lui Boris. te. Se poate spune că era unicul importator – Asta e o minciună, îi raspunse şi din asta nu avea decât de câştigat. tatăl iritat de contrazicere. De aceea în 1991, căderea URSS – Nu ştiu, ne-a arătat poze şi -ului i-a adus pierderi materiale uriaşe şi l-a părea destul de convingătoare făcut să cedeze emoţional. Oamenii îşi pu- Boris luă afirmaţia Alionei ca pe teau cumpăra totul legal şi la preţuri mult o jignire şi a izbucnit ţipând: mai bune, ceea ce nu a putut să însemne de- (Continuare în pag. 159)

158 Almanah

(Urmare din pag. 158) zi alături, încurajându-l. Acum îl iubea mai – Pe cine o să crezi, pe tac-tu ca- mult ca niciodată, căci Boris nu mai era un re te îmbracă şi te hrăneşte sau pe tâmpita criminal cu sânge rece, ci doar un bolnav ne- aia de profesoară? Vă bagă în cap tot felul ajutorat, iar ea, pentru prima oară îşi do- de minciuni capitaliste şi voi sunteţi obli- vedise că îl iubeşte pentru cine e şi nu pen- gaţi să înghiţiţi toate porcăriile alea! Obiec- tru că i-a oferit toate posibilităţile materi- tele sunt făcute din obiecte identice, dar ale. Terapia însă nu evolua, iar el se simţea mai mici şi ăsta-i adevărul pur! Nu mă face mai rău pe zi ce trece, aşa că, la recoman- să te conving cu cureaua! Fetiţa se puse pe darea medicilor, Irina a trebuit să plece pen- plâns, iar Boris plecă din cameră negru de tru ca soţul ei să înceapă un nou tip de tera- furie. pie care implica şi detaşarea completă de cei Irina începu să creadă că soţul ei dragi. nu mai era acelaşi om şi timpul avea să îi Boris începu un program de recu- confirme acest lucru. Rămas singur acasă în perare deosebit şi anume „terapia prin artă”. dimineaţa următoare, Boris revăzu portre- Doctorii considerau că o canalizare a ener- tul lui Stalin şi ca din senin începu să se giilor distructive ale pacientului în artă ur- pălmuiască, ca şi cum s-ar pedepsi pentru ma să îl readucă la normalitate, aşa că i-au toate greşelile de până acum, după care luă scăzut considerabil cantitatea de pastile şi din vitrină un cuţit cu mâner de aur încrus- au început cu cromoterapia. Aceasta consta tat cu diamante, primit cadou de la un în expunerea îndelungată la o anumită cu- vechi prieten. Irina reveni acasă după câte- loare pentru a induce o stare afectivă. I se va ore şi îşi găsi soţul culcat pe podea şi arătau mereu culori pastelate pentru a-l însângerat în faţa unui perete scrijelit şi calma şi a-i readuce vitalitatea. Terapia a plin de sânge pe care scria: „ Borise ni brii continuat cu artele plastice, Boris pictând curei”, adică „Borise, nu bărbierii găinile”. dealuri cu copaci şi făcând farfuri din lut. După câteva zile de spitalizare Deşi aparent tot ce făcea acest program era Irina a decis că cel mai bine pentru întrea- să îi ocupe timpul, într-o zi ceva semnifica- ga familie era să îl interneze într-un sana- tiv chiar s-a întâmplat. Boris a fost pus fa- toriu bun. Alesese unul în Franţa pentru că ţă în faţă cu „ţipătul” lui Munch, un tablou îşi permiteau acest lux din banii puşi deop- ce portetizează psihoza perfect. Pacientul arte, însă convingerea lui Boris nu a fost l-a privit îndelungat prima dată pierdut, foarte uşoară. Acesta a reacţionat violent apoi uimit,apoi speriat spunând că nu vrea să meargă „la nebuni” şi – Ei ce zici, îl întrebă doctorul, cu atât mai mult, nu vrea să mergă la „hoţii cum ţi se pare? capitalişti”. A fost dus totuşi acolo în baza Boris a rămas mut la întrebarea unui certificat de internare forţată. În pri- pusă şi a evitat răspunsul, purtându-se ca mele zile Boris a rănit 4 paznici şi 12 pa- un copil ce nu vrea să-şi recunoască vina. cienţi, lovindu-i pentru neobedienţă în faţa Era completamente dat peste cap. El, cel marelui Stalin, fapt ce a forţat doctorii să-i care niciodată nu a putut să-şi exprime fu- dea o serie de droguri puternice. Acum era ria şi nervii altfel decât prin pumni, pi- calm, dar foarte palid şi slăbit, lipsit de cioare, împuşcături, ţipete a fost vexat de vlagă şi deprimat. Irina nu greşise cu nimic. cât de simplu şi cât de frumos a putut să Îi era în continuare loială şi îi era în fiecare (Continuare în pag. 160)

159 Fereastra - 2010

(Urmare din pag. 159) acum în Odesa. Vedea Ucraina urâtă, săracă şi fără nimic sacru. În tot acest timp, transmită tipul acesta „Munch”, tot ce sim- el continua cu sculptura, dar de fiecare dată ţea el înauntru. A părăsit şedinţa înainte să operele sale ieşeau mai triste şi mai crude. îi curgă vreo lacrimă. Fostul cămătar a în- Vedea la televizor cum SUA se ridica mai ceput să prindă gustul artelor şi pe parcurs mult cu fiecare zi, cum se implică în războa- a realizat că are şi o înclinaţie reală către ie care nu o privesc, pe când oamenii din ţa- acestea. O serie de teste psihologice au ară- ra sa câştigau într-o săptămână cam con- tat o predispoziţie spre tot ceea ce ţine de travaloarea unui Happy Meal la Mc- material, de volum, iar doctorii s-au gândit Donalds. Simţea că fostul URSS este în- la sculptură. Din nefericire, prima lecţie nu josit şi că americanii profită enorm de pe a mers foarte bine, Boris spărgând rotula urma căderii lui. unui alt pacient deranjant cu ajutorul dălţii Sătul de Odessa, Boris dorea să şi ciocănelului din dotare. Lunile ce treceau viziteze casa de la ţară, în speranţa că acolo aveau să îl pună faţă în faţă cu toate cu- va regăsi ceva din ceea ce a fost odată. Nu rentele şi genurile sculpturale: de la Grecia a ajuns în Moldova. La ieşirea din oraş a Antică, la Michelangelo, la Bernini, la văzut ceva ce l-a făcut să aibă o revelaţie Rodîn, la Brâncuşi, la Miro. Apoi a făcut artistică. S-a dus acasă, a luat câteva frân- cunoştinţă cu operele anilor 60-70, cele de ghii puternice şi s-a întors la ieşirea din oraş protest politic. Timp de 9 luni Boris şi-a să dărâme statuia lui Lenin construită de el îmbunătăţit tehnica semnificativ şi chiar acum 10 ani. A agăţat sforile de monument era considerat un adevărat talent de către şi de bara din spate a maşinii şi a accelerat profesorii săi. până ce statuia a căzut de pe soclul ei, după Irina, chemată să îl revadă, a şi care a târâit-o până la locuinţa sa, nepă- venit cu primul avion la Paris. Ajunşi din sându-i de trafic sau de orice altceva. Acasă nou împreună, cei doi soţi se îmbrăţişează şi a ridicat statuia în picioare şi a vopsit-o în se sărută încercând parcă să recâştige tot alb, după care a sculptat într-un bloc din timpul pierdut în doar câteva secunde. Du- cel mai murdar beton pe care l-a găsit în ru- pă toate discuţiile mărunte de recuperare a inele vechilor fabrici o replică a statuii li- noutăţilor, „ce mai fac fetele, ce mai e pe bertăţii. După câteva luni de muncă, Boris acasă, cum mai e viaţa”, Boris a simţit că îşi terminase complet opera. Se numea: „Le- trebuie să-i mărturisească Irinei schimbarea nin se mărită” şi îl arăta pe fostul dictator prin care a trecut şi a ales să facă asta ară- rus îmbrăcat în rochie de mireasă la braţ cu tându-i o mică sculptură în marmură albă statuia liberăţii, cu un kalaşnikov în mână cu chipul ei, de o reprezentare aproape per- în loc de torţă. Opera a strârnit controverse, fectă. În şocul momentului, Irina nu ştia fiind apreciată pentru curajul cu care a ridi- cum să reacţioneze, să râdă de bucurie că culizat politica, valorile familiale şi soţul ei şi-a revenit sau să plângă pentru că războiul rece încheiat doar formal . Astfel, nu mai e acelaşi? Boris a ajuns unul dintre cei mai puternici Doctorii au dispus eliberarea lui susţinători ai liberei exprimări prin artă. Boris, iar acesta s-a întors acasă, de această Acesta era el: un comunist cu viaţă capital- dată în Odesa, pentru că, din lipsa banilor istă, un criminal cu suflet de artist, un Irina a trebuit să vândă vila de la ţară. Ve- afacerist sobru cu minte de nebun. Boris. chii competitori în afaceri erau în ruină 160 Almanah Sylvia PLATH Electra pe Poteca Azaleelor În ziua în care ai murit am intrat în mizerie în hibernaculul fără de lumină Unde albinele, vărgate cu negru şi auriu, se adăpostesc de viscol Precum pietrele hieratice, iar pământul este tare. A fost binevenit timp de douăzeci de ani, acel iernat - Nu mai aveam nimic de-a face cu vinovăţia sau orice altceva Când mi-am croit drum înapoi sub inima mamei mele. Mică precum o păpuşă în rochia inocenţei stau întinsă Visând epopeea ta, imagine după imagine nimeni nu s-a stins Sau ofilit pe scena aceea. Totul şi-a luat locul într-o albeaţă durabilă - În ziua în care m-am trezit, m-am trezit pe Churchyard Hill, Ţi-am găsit numele, ţi-am găsit oasele şi totul raliat la o necropolă stâmtă. Piatra ta pătată, strâmbă lângă un gard de fier. În acest pavilion al carităţii, acest azil, unde morţii se înghesuie Picior lângă picior, cap lângă cap, nici o floare nu răzbeşte prin ţărână. Aceasta este Poteca Azaleelor. Un câmp de brusturi se întinde la sud Doi metri de pietriş galben te acoperă. Roşia salvie artificială nu se mişcă în coşul de plastic ei pun arbuşti de tuia La piatra funerară de lângă piatra ta, şi nici nu putrezeşte Deşi ploile dizolvă o vopsea sângerie: petalele surogat picură, şi picură cu roşu. Un alt fel de roşeaţă mă deranjează: ziua în care pânza ta Vlăguită a înghiţit suflarea surorii mele. Marea întinsă s-a înroşit Precum acel postav diavolesc pe care mama l-a întins la ultima ta venire acasă. Împrumut mijloacele unei vechi tragedii. Adevărul este că, într-o lună de octombrie tărzie, la ţipătul naşterii mele Un scorpion i-a înţepat capul, o întâmplare nenorocoasă; Mama te-a visat în mare, zăcând cu faţa în jos. Actorii de piatră stau locului şi iau o pauză să-şi tragă răsuflarea Mi-am adus iubirea pentru a o îndura, şi apoi te-ai stins. Gangrena a fost cea care te-a măcinat până la os spuse mama; Te-ai stins ca orice om. Cum să îmbătrânesc cu acest gând? Sunt fantoma unui suicid mârşav, propria mea lamă albastră Ruginindu-mi în gâtlej. O, iart-o pe cea care caută iertarea la A ta poartă, tată - căţeaua ta de vânătoare, fiică, prietenă. Dragostea mea a fost cea care a adus moartea pentru amândoi. Traducere în limba română de Mădălina - Teodora Dogaru 161 Fereastra - 2010

Honoria DIACONESCU PROZĂ SCURTĂ DECLARAŢIA DE vers. Sau s-ar fi ivit un fel de black hole. De fapt, oricum se ceartă mole- DEPENDENŢĂ culele lumii de câte ori ne vedem. (Fragment) – E înfricoşător şi nelumesc O zi din timpul săptămânii. cât de mult semănăm! Şi fraţi să fi În niciun caz sâmbăta sau duminica. fost... Vine doar când este în delegaţie. Iar – Doamne, parcă am săvârşi delegaţia funcţionează ca acoperire, un incest... un fel de alibi... Apropo de „să fi fost”. Îmi El zice că trăieşte febril şi că amintesc că, la o onomastică şi, cu ce- ţine doi pepeni într-o mână. Eu ripos- va ani în urmă, am cunoscut un tânăr tez: „nu sunt doi pepeni, ci un pepene care a făcut impresie bună asupra şi un dovleac...” Mă autodefinesc ca asistenţei. Eu, una, nu l-am putut ierta fiind pepene... Un pepene, adică un pentru un motiv aproape indecent. fruct suculent care a trecut cu bine de Iubesc cuvântul, vorba grea controlul calităţii. de dulceaţă şi de miez. De aceea, când Despre un altfel de control l-am auzit pe acel tânăr spunând de nu poate fi vorba. Gândesc şi mă mişc mai multe ori „s-oi fi fost”, l-am ucis după El Nino. Probabil că în con- - spiritual - în acel moment. Şi i-am strucţia mea a existat vreo programare detestat pe toţi nevorbitorii de limba pe bază de averse, descărcări electrice română. (a se citi: „pe siluitorii de şi alte fenomene adiacente. Apropo! idiomuri”) În loc de „construcţie” era să zic „zi- Din fericire, Rozmarin are dire” dar, nu ştiu de ce, simt fizic un „nas” pentru verb şi-mi place cum impact cu rădăcina cuvântului, adică îmblânzeşte cuvintele. Îl ajută timbrul „zid”! vocal, amestec de mătăsuri şi oţeluri Îmi place să-i spun Rozma- speciale. rin, Busuioc sau Bucheţel, apelative Şi nici nu este sâmbătă. Este legate de simţul olfactiv. Am citit un- miercuri, nu ştiu dacă înainte sau după deva - după ce l-am întâlnit! - că miro- sâmbătă. Oricum, e miercuri cu iz de sul sau mirosurile le ajută pe femei duminică. Trebuie să vină „alcoolul„ să-şi repereze partenerul. meu. Fiind vorba de o iubire-opium, Parcă n-aş şti că e doar un mi-e greu să-mi păstrez toate „facul- criteriu. Sau poate că nu e... Am pre- tăţile”... cizat „după ce l-am întâlnit” pentru că Nu este o fire declarativă. În n-am intenţia să-mi păcălesc creierul, schimb, eu semnez săptămânal câte o îndopându-l cu idei deştepte despre declaraţie de dependenţă „faţă de el”. sentimente şi premoniţii. Nu-mi trişez Mărturisesc că niciodată n-am înţeles propriul ego. mai bine sensul şi n-am simţit mai Ne-am apropiat pentru că profund „carnea” oximoronului decât altminteri s-ar fi surpat ceva în uni- (Continuare în pag. 163)

162 Almanah

(urmare din pag. 162) „rimează” două lacrimi din aceeaşi în dialogurile noastre. Puteam citi ori- pereche de ochi. Care au culoarea cât şi oricând sintagma eminesciană lemnului de nuc din care s-a născut „dureros de dulce”. Acum pricepeam biroul meu... Cel la care mă aşez şi mă cu gura, cu mâinile, cu mintea... trezesc scriind. Şi scriu în tăcere pen- – Eşti ticălosul meu adorabil, tru ca inspiraţia să nu plece de la mi- al meu! ne. Ca mai apoi, cine ştie, să se aşeze – De ce ticălos? şi ea la birou văduvindu-mă de fos- – Pentru că nu este drept să forul minţii. fii torţionarul sufletului meu! Nu prea mă dau în vânt după – Dar nu sunt ticălosul tău! sărbători, fie ele aniversări sau zile o- – Da, al meu, pentru că am nomastice. Mi se par inelastice, pline simţul proprietăţii chiar şi asupra de şabloane precum tiparele de la cro- delincvenţilor sentimentali! itorie. Dar, până la urmă, ziua de naş- Şi este miercuri. Cred că, tere este un premiu. Pe care nici nu e pentru mine, ziua de miercuri va avea nevoie să-l merităm. Premiul-an. Anul întotdeauna un ascendent asupra ce- care s-a dus. lorlalte zile. Este miercuri mustind de Cei apropiaţi mă iscodesc în aşteptare şi de doruri sucite şi răsucite privinţa cadourilor pe care aş vrea să precum cozile mele de adolescentă cu le primesc. Ca să simplificăm lucru- adolescenţa netrăită. rile, eu şi sora mea am hotărât „să ter- Îmi ţin ochii închişi, prea minăm odată cu darurile şi cu grijile grei de imaginea lui. Iar apele din pri- legate de alegerea acestora”. virea mea se logodesc cu apele-surori – Cadoul ideal e libertatea... din ochii lui. – Pe care o obţii necăutân- Ne consumăm. Două combustii inter- du-l, o îngân eu pe sora mea. ne în care crengile-braţe din inima Am muncit (intelectual vor- mea ard laolaltă cu braţele-crengi din bind!) amândouă la acest aforism care sufletul lui. ne-a scăpat de griji. Ne felicităm, ne pupăm frăţeşte, îngurgităm câte ceva Este ziua mea aniversară. şi... rădem! Am obiceiul să mă autoflagelez spu- – Acesta e al doilea cadou. nând că „n-am nimic sfânt pe lume”, – După libertate! adică n-am un sfânt tutelar, un patron- – Da, după libertatea de a râ- naş-umbrelă al prenumelui meu. Care de. este Nora. Am vrut să spun: Ce con- Şi ziua a devenit rotundă, tează! Dar n-am spus. Chiar contează adică perfectă. Iar Rozmarinului meu că mă cheamă Nora. Şi nici pe Ibsen îi cântă râsul. Când ne veselim noi a- nu l-am întrebat dacă-mi permite să mândoi, hohotesc şi geamurile încă- port numele eroinei sale, să-i port nu- perii. mele prin viaţă. – Sunteţi grozavi! Mama m-a uns cu acest nu- – Sau groaznici, încerc eu un me. Care îmi vine bine; cam aşa cum (Continuare în pag. 164)

163 Fereastra - 2010

(urmare din pag. 163) un „ecart” faţă de mine). joc de cuvinte. – Bine, hai să discutăm des- Dar şi cu speranţa vagă a pre altceva! unei negaţii. Parcă mă aranjează puţin Sora mea are abilitatea de a orgoliu. Aşa ca briantina de pe vre- deturna discuţia. Şi bine face! muri pe părul cavalerilor. Şi, după cum spuneam, e Mi-e imposibil să respect ziua mea. Se pare că am devenit ma- axa cronologică. Nu mă interesează sochistă dacă tot repet de aniversarea faptul că, involuntar, devin modernă. mea. Mă rog. „Cui te rogi?” ar zice Şi ce dacă?! Sunt cu familia, inclusiv Bucheţel. „Mă rog la floarea de ci- cu Rozmarin, la masă. Că doar au ve- reş”, aş răspunde, fără să fiu, de nit să mă sărbătorească, nu?! Simt că această dată, originală. mă lasă de tot gratitudinea... Doar ei Şi, uite-aşa, iese la iveală un sunt acolo pentru mine. defect de-al meu. Am obiceiul să de- Am aşa un presentiment; aş clar că modestia nu este o afecţiune de putea spune chiar un presentiment du- care sufăr. Aşa o fi. În subconştientul blu. Mai întâi mărturisesc că mi-e fri- meu aştept să fiu contrazisă în mani- că de subiectele ce vor fi abordate de era următoare şi hai s-o introduc în „amoarea mea”. Şi „buonaparte” din- scenă pe sora mea: tre ele sunt centrate pe femei. Doar – Exagerezi, tu eşti chiar mo- aşa, ca să mă descentreze pe mine! destă! De ce ţi-e frică, ai parte... – Zău? Poate pe dinăuntru. – Hai să vă povestesc ce-am – Vorbesc serios. Eu, în locul păţit în urmă cu câţiva ani... Aveam o tău, mi-aş vinde mai scump inte- aventură cu soţia unui ofiţer. M-a che- ligenţa şi farmecul. (Era să zic, farme- mat la ea, bărbatul ei nu era acasă! cele, dar, la câte conotaţii are cuvân- – Continuă, zic eu cu gândul tul, ajunge - Doamne fereşte! – la pervers de a-l face să înceteze. Ţi-ai voodoo!) găsit! În timp ce povesteşte, Busuioc – Ar suna cam aşa: „Nora - pare a retrăi una dintre nenumăratele marfă a-ntâia, date antropometrice su- sale aventuri. per....” – Mă plăcea teribil. Dar am – Iar începi cu autoironia. avut ghinion... Nu, „p-onoarea mea”... – De ce? întreabă sora mea. - Dar cunoştinţele susţin că eşti – A sunat la uşă păgubaşul. „sexapilă”. (citat, n.a.) Suspans. Sau poate că noi – Da, şi? toţi mimăm suspansul. – Valorifică-te! Adică, fii – Şi ce-ai făcut? Întrebarea mai exigentă cu ceilalţi, nu doar cu ti- era formulată de către cumnatul meu, ne! plictisitor de fidel în comparaţie cu... – Nu pot. Deviza mea este: – Am sărit de pe balcon, că „De la egal la egal, amical” (Este a era la etajul. În cădere, mi-au plesnit doua oară când originalitatea şi-a luat (Continuare în pag. 165)

164 Almanah

(urmare din pag. 164) În câteva minute, omul meu pantalonii în spate. Până acasă, am (îi mai zic şi aşa!) îşi vede de reperto- mers cu spatele la toate zidurile, prin riul lui. locurile cele mai dosnice. Am invocat – Staţi să vedeţi ce-am păţit toţi sfinţii din calendarul creştin ca să odată! (Odată, adică prin mezozoic, mă scape. comentez eu în gând.) Aveam o relaţie – Păi da, subliniez eu gata să cu o tipă versată (acestor specimene mă reped la jugulara lui, că altă treabă eu le aplic eticheta de „vărsate”). A n-aveau. „Sfinţii şi adulterul”, ar fi un vrut să mă păcălească şi să-mi pună titlu de prelegere. un copil în cârcă. Dar nu i-a mers... – Iar începi! Aşa face întot- Şi tot aşa. Conduc dezbater- deauna, mă reclamă el rudelor. Îmi ile spre un alt capitol. „Badea-l meu” strică dispoziţia. se apucă să spună anecdote, iar eu îl Dar câte dispoziţii mi-a dărâ- stimulez şi îl secondez ca să scap de mat el... Cred c-o va rata doar pe cea poveştile sale galante. Reuşesc, cred testamantară. Nici nu ne mai intere- că mai mult din instinct de apărare de- sează finalul. cât din vreun talent nebănuit. Totuşi, viaţa e rotundă, e Happy-end-ul este garantat. compactă. Sau, mai bine zis, ne mai compensează cu câte ceva. Roşca Paul ERSILIAN Sună telefonul. Răspund eu, preafericita (exagerat de fericita!) de mine. Este un fost coleg care, pe vre- muri, mă iubise aşa cum iubim întot- deauna când ştim, sau simţim, că iu- birea este neîmpărtăşită. Şi-a amintit că e ziua mea. MAESTRE... Ce răcoritor şi înviorător e apelul lui! Îmi pansează toate pliurile Vocea stinsă atinse urechea şi brazdele de pe suflet... mea dreaptă şi parcă un fior de groază Desigur, asta n-are nicio le- îmi străbătu întreaga fiinţă. Am întors gătură cu afectele. Nu l-am putut iubi capul să văd de unde provine sunetul din motive penibile. Parcă mi-e ruşine acela şi ochii mei dădură de o arătare să declar că este un nonsens. Era un cel puţin ciudată. Un cap ras, pleşuv bărbat fin, mărinimos, devotat fami- aş putea zice, susţinea o bonetă veche liei, cu simţ moral, serios (antonimul şi hidoasă, pe care pesemne timpul o lui „afemeiat”, bineînţeles!) Adică cruţase dintr-un prea mare respect pe toate virtuţile care conduc spre ne- care îl purta sieşi. Ochiul verde, sin- noroc. Prin urmare, n-am făcut pasiu- gurul pe care am reuşit să-l văd în pe- ne pentru el, se-nţelege! numbră, strălucea parcă de bucuria Rozmarin îmi face o scenă vederii mele, stârnind în mine un sen- de gelozie. Amorul meu propriu este timent contradictoriu. Auzisem de gâdilat. Şi cam atât. (Continuare în pag. 166)

165 Fereastra - 2010

(urmare din pag. 165) Să facem o pauză!” Mă privi cu milă mult de cel pe care lumea îl numea şi zâmbi pentru prima dată. Aşadar nu Maestrul, dar parcă toţi se sfiiseră să îl era de gheaţă, îl cucerisem prin since- descrie în cuvinte prea exacte, o omi- ritatea mea şi asta era un prim pas spre siune pe care trebuia să o gust acum la iniţierea mult dorită. Se aşeză pe o bu- un nivel estetic şi senzorial. turugă roasă şi mă pofti să-i stau ală- ,,Nu te supăra, am întrebat turi, evident jos. Sfertul de oră trecu eu pentru a pune capăt atmosferei ce într-o linişte încordată. Îmi era parcă devenise ridicole, tu eşti cel căruia i frică să încep un dialog. De ce să fiu se spune Maestrul?” Ochiul verde mă cel care face primul pas? Oare nu eu străbătea încercând să-mi ghicească am fost cel întâmpinat pe poteca de la parcă intenţia ascunsă. Un hohot de baza muntelui? ,, Dacă continui să te râs străbătu lăstărişul unde se afla cre- munceşti cu gândul ai să dai pe afară atura aceea ciudată şi auzii în sfârşit de atâta curiozitate, spuse Maestrul răspunsul aşteptat: ,,Te aşteptam de sclipind în soare ultimii trei dinţi pe mult, nu trebuia să te osteneşti să în- care-i mai avea. Întreabă ceea ce ai trebi. Pesemne lumea nu e prea darni- de întrebat pentru ca eu să pot răs- că cu epitetele la adresa mea. Urmea- punde. Nu crezi că ar fi deja timpul?”. ză-mă şi nu te îndepărta prea mult de Mustrarea, abia voalată, am mine!” primit-o cu reţinere. Încercam să-i Poteca pe care mergeam de citesc pe chip următoarea mişcare pe mai bine de două ceasuri se învecina care avea să o facă şi nu reuşeam. cu o pădure de brad pe care parcă o ,,Mă gândeam că nu pot în- purtam în borul pălăriei de paie, atât treba până nu primesc acceptul dum- de intensă era răşina secolelor de uita- neavoastră”, încercai eu o stratagemă re. Mă mira de altfel liniştea ce ne în- de eschivare. Fulgerul din ochiul ver- conjura, de parcă toată făptura asculta de mă făcu să tac. ,,Ai venit la mine , paşii uşori ai Maestrului, paşi ce se nu la călugării dumitale, asta să ţii depărtau de mine cu o viteză fulgeră- minte! Prima regulă a mea este să fii toare pentru statura sa. Îl vedeam mai sincer şi să nu te ascunzi. Gândul bine acum, la lumină. Un trup ghebos omului este mereu plin de scobituri şi uscat, rezultat pesemne al rugăciu- unde minciuna şi trufia se ascund. nilor şi meditaţiilor, pe care în mod Golirea minţii şi îndreptarea ei spre normal nu l-ai credita cu prea multă cer este primul pas pe care eu îl cer energie. Cu toate acestea de mai bine unui tânăr novice. Nu uita asta şi în- de o oră nu mai puteam ţine pasul cu treabă deschis ce ai de întrebat.”,,Vă el, deşi ne despărţea pe puţin o jumă- mulţumesc pentru acest sfat şi vă pro- tate de secol. ,,Dacă nu grăbeşti pasul mit că...”. nu vom ajunge la timp pentru rugăci- Gestul său cu mâna mă făcu unea de seară!” Vocea smulse pădurii să înţeleg că nu-l interesează scuzele un stol de grauri care, speriaţi de cele mele. Auzise probabil mii şi mii de două umbre, se împrăştiară care înco- altele, mai bine ticluite ca ale mele. Se tro. ,,Maestre, nu mai pot ţine pasul. (Continuare în pag. 167)

166 Almanah

(urmare din pag. 165) dat. ridică şi continuă să urce pe potecă cu ,,Maestre, ştiu că eşti prin şi mai multă râvnă. Îl urmai gâfâind preajmă, poţi să apari!”. Un stol de mai bine de trei sferturi de oră până ce grauri zburară speriaţi de glasul meu. ne apropiarăm de o construcţie, ce pă- Am apucat poteca, şi pădurea de brad rea ireală prin alcătuire. O stâncă uria- era la dreapta mea. Paşii mă duceau la şă, de un ocru intens în lumina apu- vale şi atunci îmi apăru în faţă buturu- sului, străjuia trei brazi pe care un mic ga pe care stătuse Maestrul când vor- gărduleţ de nuiele îi unea parcă ca un bise cu mine în ajun. ,,E ciudat, cum ombilic vegetal. Am dedus că intrarea oare de nu apare deja ca să râdă de mi- era undeva la baza stâncii şi gărdu- ne?”. O iau la fugă cu gândul să ajung leţul veghea o grădină mică pentru le- cât mai repede la vale. Acolo trebuie gumele Maestrului. să fie vreun izvor de munte... Fumul intens ce se infiltra pe Chipul mi se oglindeşte în a- lângă mine mă aduse în simţiri. Mă pă şi nu pot să cred ceea ce văd. Am lovisem la cap, probabil la intrare, şi cel puţin şaptezeci de ani şi corpul us- acum privirea mi se învârti speriată în cat e adus de spate. Dau cu mâna să toate părţile încercând să descifreze o tulbur apa şi-mi frec cu putere ochii. taină a locului şi timpului prezent. Tă- Un foşnet îmi atrage atenţia. Tânărul ciunii încercau eroic să aprindă cele mă priveşte speriat. ,,Maestre...?”. câteva vreascuri ude pe care pesemne le aruncasem înainte să mă lovesc la. Mădălin Roşioru ,,Unde o fi oare Maestrul?”. Am cău- 27 tat un reper pentru a înţelege ce se în- tâmpla cu mine. ,,Cu certitudine vi- Are 27 de drame fix. Dar fix! Bob numărat. sez, e imposibil să nu-mi amintesc („Să se dea numai câte unul, să măcar unde sunt. Şi gândul acela, dia- ajungă la toată lumea! logul...”. Fum şi vreascuri umede... Acum şi-n veacul veacului, Amin!”) Pleoapa săltă parcă curioasă Se administrează o singură dată, să vadă ea prima ce se întâmplă în jur. şi bine, intrauterin. Ochiul se mişcă de la stânga la dreap- Pot apărea şi reacţii adverse. ta şi de sus în jos dar nu reuşi să des- Dacă doare, e bine: înseamnă luşească ceva. Hotărât lucru eram sin- că-şi face efectul; dacă apar complicaţii gur într-o peşteră, liniştea nu putea să se recomandă repaus la orizontală. fie decât una de piatră. M-am ridicat; În caz de intoxicaţie sau supradoză corpul înţepenit trosnea din încheie- consultaţi un cardiolog. Or something. turile revoltate de efort. Paşii mă pur- Opţional, se poate juca la zaruri, cărţi, tau pe lângă calcarul umed şi în faţă se alba-neagra. deschise priveliştea unei păduri de Dar cel mai bine se păstrează ferit de brad. În faţă se vede un gărduleţ de lumină şi căldurăla loc răcoros. nuiele pe care m-am sprijinit. Priveam La loc de verdeaţă unde nu-i în toate părţile şi parcă recunoşteam întristare nici durere nici suspin. imaginea din vis. Ciudat, foarte ciu-

167 Fereastra - 2010 OO eemmbblleemmăă aa oorraaşşuulluuii MMiizziill În 1910 a torul cetăţenilor Mizilului, monumen- fost încartiruit la tul care va vorbi posterităţii de sacri- Mizil Regimentul ficiul şi vitejia voastră. 72 Infanterie, care Să vă fie ţărâna uşoară!” va participa, la lup- De-a lungul timpului monu- tele de pe Valea mentul a fost amplasat în mai multe Jiului şi Mărăşeşti, locaţii aşa cum o demonstrează „In- în 1916, înscriind ventarul averii imobiliare aparţinând pagini de glorie în comunei Mizil şi statului”, din anul cartea de aur a isto- 1939: „Monumentul Eroilor e pe şo- riei neamului. seaua Mihai Bravul, lângă liceul teo- În memoria mizilenilor care retic. Terenul pe care este aşezat mon- au făcut parte din acest regiment şi au umentul pe o rază de 4 m. împrejur, a căzut pe câmpul de luptă, s-a hotărât fost donat de d-na Sturza, iar bronzul ridicarea unui monument. Comitetul şi postamentul din contribuţiunea tu- însărcinat cu strângerea fondurilor ne- turor locuitorilor din Mizil. Iată şi cesare a fost condus de g-ralul Tăutu, descrierea din volumul File din tre- membri fiind: Georgescu Spiridon, cutul istoric al jud. Prahova (1971): Spirea V. Anastasiu, C. Condeescu, „Monumentul Eroilor este realizat de Tase D. Constantinescu, Tică D. sculptorul Ioan Iordănescu, în 1921 şi Constantinescu, Victor Ivanovici, dedicat ostaşilor Reg. 72 Infanterie Nae Tonciu şi Victor Gozman iar din Mizil... Pe un soclu masiv un grup membri de onoare preot Gheorghe statuar din bronz reprezintă o femeie Jugureanu (confesorul regimentului personificând Patria, cu mâna dreaptă în război), preotul M. Preoţescu şi ridicată în semn de salut, în cealaltă Plutar Mareş. ţinând stindardul. În faţa ei se află un Realizarea statuii i-a fost în- ostaş şi o femeie (întruchipând istoria) credinţată lui Ioan Iordănescu la cu o carte deschisă pe genunchi. Pe inaugurarea acestuia, în 1921, comite- una din laturi o placă de bronz înfăţi- tul amintit dedicând următoarea şează una din scenele de lupta, la care închinare: „Vouă vitejilor ostaşi ai au contribuit cei 1180 de ofiţeri şi os- regimentului 72 Infanterie vă datore- taşi căzuţi la datorie. Pe plăcile de la ază toată recunoştinţa supravieţui- faţadă este înscrisă inscripţia: torii marelui război european. Sunteţi „Eroilor din Regimentul 72 Infante- eroii neamului, ca unii ce aţi făcut rie. Onoare vouă! Patria vă este re- jertfa supremă pe altarul Patriei pen- cunoscătoare”. tru întregirea şi făurirea României Restaurarea recentă, care a Mari. Pentru eternizarea memoriei şi repus la locul lor şi plăcile interzise în a faptelor voastre de arme, comitetul timpul regimului comunist, redă mo- monumentului şi-a închinat toată ac- numentului statutul pe care îl merită, tivitatea lor reuşind să ridice, cu aju- acela de emblemă a oraşului. 168 Almanah DDee llaa „„HaHa”” llaa „„ZZ”” Eterna şi fascinanta La care Dumnezeu i-a răs- puns, zâmbind: De ce vine sfârşitul lumii – Ai răbdare, Petre, să vezi ce conducători le dau! în 2010 Pentru că, aşa cum demon- Marea lehamite strează calendarele civilizaţiei Maya, Sunt obosit! De câţiva ani de în România anului 2010, datorită radi- zile dau vina pe vârstă, pe supărări, aţiilor venite din centrul galaxiei, ziua poluare, obezitate, regim politic, şi o de 2 ianuarie 2010 pică sămbăta. mulţime de alte suferinţe care te fac să Apoi: 1 mai este sâmbătă, 15 te întrebi dacă viaţa merită să fie tră- august (Sf. Martia) este duminică, ită… Dar acum am descoperit că nu Crăciunul e sâmbătă, întâi ianuarie e acestea sunt motivele! Sunt obosit sâmbătă. Practic, vom avea liber în pentru că muncesc prea mult… cursul săptămânii numai zilele de 1 Populaţia ţării este de 21 228 ianuarie, a doua zi de Paşti, şi 1 587 locuitori, dintre care 6 359 889 Decembrie. Doar 4 zile din 10… Ma- sunt pensionari; mai rămân să mun- yaşii au prevăzut ăsta: e sfârşitul lu- cească 14 868 698. mii!!! În şcoli sunt 4 313 999 de Tramvaiul elevi şi profesori; mai rămân să mun- cească 10 054 699. 2 174 917 sunt şo- Fiul unui şeic studia în Bu- meri, iar 4 501 013 lucrează în admin- cureşti. Întrebându-l părinţii cum se istraţia de stat; mai rămân 2 674 917 simte, le-a răspuns că în general bine, care să muncească. 1 000 000 sunt oa- dar se jenează un pic când el vine cu meni politici şi 758 332 în armată, de- Mercedesul la şcoală, iar profesorii lui ci mai rămân să muncească 1 120 437. coboară din tramvai. 374 592 sunt închişi în puşcării, 425 Peste cateva zile primeste un 687 sunt în spitale sau primesc ajutor cec de 1 milion de dolari si o telegra- pentru dizabilităţi, iar în administraţi- ma: „Nu ne face numele de ruşine! ile locale lucrează 320 156. Cumpără-ţi şi tu un tramvai!...'” Mai rămân doi oameni care să muncească: Tu şi Eu. Iar tu stai şi Echitate divină... citeşti chestia asta… Nici nu mă mir La facerea lumii Dumnezeu că sunt atât de obosit!!! a lăsat atâtea bogăţii României, încât La Oficiul Forţelor de Muncă Sfântul Petru, intrigat, l-a întrebat: – Atotputernice, la toţi le-ai – Bună ziua, vreau şi eu un dat şi bune şi rele, dar aici ai făcut loc de muncă! raiul pe pământ. Oare e drept să pro- – Avem ceva foarte bine plă- cedezi aşa, numai cu românii? (continuare în pag. 170) 169 Fereastra - 2010

(Urmare din pag. 169) nouă sunt, în general, foarte mulţumi- tit, dar e mult de muncă... ţi, pentru că nu consumă mult, merg – Nu, mulţumesc; dacă am cu orice fel de combustibil şi nu intră bani îi dau pe băutură. în panică atunci când rămân în pană. – Atunci avem un loc în care e puţin de muncă, dar e prost plătit. Salvatorul – Nu, pentru că dacă am Un român se duce la preot : timp, fac rost de bani şi îi dau pe bău- – Părinte, am păcate mari. tutră. Nu aveţi ceva unde să muncesc – Spune fiule, Dumnezeu e toată ziua şi să fiu prost plătit? mare şi iartă. – Ne pare rău, dar nu aveţi – Părinte, în timpul războiu- studii superioare… lui am ascuns un evreu în beci. – Fiule, ăsta nu e păcat, i-ai Succes matrimonial salvat viaţa. Mergi cu Domnul liniştit O firmă siriană, specializată acasă. în resurse umane şi trafic de persoane, – Da, Părinte, dar i-am cerut îşi propune să rupă piaţa matrimonială 20 de dolari pe zi. din România cu o nouă campanie pro- Fiule, asta nu este bine. Ai moţoională, asemănătoare cu Progra- profitat de necazul lui. Dar totuşi i-ai mul Rabla. salvat viaţa. Mergi acasă, ţine post 2 Astfel, pentru un preţ modic, săptămâni şi fă rugăciuni. orice persoană majoră, care deţine o Omul pleaca, nu prea con- soţie uzată, aflată încă în stare de fun- vins, dar după 5 minute se întoarce la cţionare, poate obţine o nevastă nou preot şi îl întreabă: nouţă din Republica Moldova sau din – Părinte, crezi c-ar fi bine Rusia, fără obligaţii sau garanţii. să-i spun că s-a termninat războiul? Fetele sunt tinere, vaccinate, Bărbat model fără inhibiţii şi proaspăt ieşite de pe banda de producţie, putând constitui o John se trezeşte dimineaţa, soluţie excelentă pentru minimum 10 mahmur, după o noapte „cu prietenii”. ani. Pe noptieră se afla un trandafir roşu şi „Am observat că piaţa din un bileţel în care scria: „ Dragul meu, România este sufocată de soţii ursuze micul dejun e în bucătărie. Eu am ie- care îi deprimă pe soţii lor”, declara şit la cumpărături. Te iubesc!”. Raed Mustafa Habibi, patronul firmei Oarecum nedumerit se duce siriene. „De aceea m-am gândit la în bucătărie, unde - într-adevăr - îl aş- acest program în care soţiile vechi vor tepta un mic dejun copios. Surprins, putea fi refolosite în centre special- îşi întreabă fiul: izate de vizionat telenovele, sau de – Ce s-a întâmpat azi-noap- făcut unghiile”. te?... După cum declară Habibi, – Păi, ai ajuns acasă beat, pe bărbaţii care au optat pentru o nevastă (Continuare în pag. 171)

170 Almanah

(Urmare din pag. 170) Americanul se scuză, îi spu- la trei, ai rupt masa din sufragerie şi ai ne că nu are încotro şi că nu găseşte vomat pe covor. Mama a încercat să te un WC. ducă la culcare şi tu ai ţipat la ea: „La- – Te voi ajuta, zice poliţistul, să-mă în pace, târfă ce eşti… Sunt vino dupa mine. însurat!” Îl conduce pe turist spre o portiţă în zid şi-i arată drumul în inte- rior. Turistul intră şi constată că se De la lume adunate află într-o grădină superbă. Poliţistul îi arată unul dintre copaci: Performanţe – Poţi să urinezi aici... Un American, un Japonez şi După ce americanul îşi un român, discută despre performan- rezolvă problema, întreabă: ţele tehnice din ţările lor. – Spune-mi, asta-i ceea ce se – La noi, zice Americanul, la cheamă amabilitatea Engleză? şapte dimineaţa intră o cireadă de vite – Nu, răspunde poliţistul, noi pe poarta abatorului şi, la şapte seara, numim asta Ambasada Franceză... iese un tren cu containere de conser- ve. Femeia eterna poveste – La noi - se laudă japonezul, Soţia lui Popescu îl înşela cu dimineaţa intră pe poarta fabricii 30 prietenul lui cel mai bun, când sună de camioane cu nisip, iar seara ies pli- telefonul. Popeasca se dă jos din pat ne cu microprocesoare pe bază de sili- şi, după o scurtă conversaţie se în- ciu. toarce calmă. – Asta nu-i nimic, zice Bulă. – Cine era? întreabă aman- În România, cam pe la ora 9, o echipă tul. de muncitori s-au apucat să toarne – Popescu, cine să fie, răs- fundaţia unei fabrici de bere şi la 10 punde ea. erau beţi toţi!... – Aoleo, atunci cred că ar fi Amabilitate mai bine să plec! A spus unde era? – Stai liniştit, este în bar şi Un turist american, în timp joacă biliard cu tine. ce se plimba prin Londra, are o anu- mită nevoie fiziologică. Caută, caută – Iubito, pentru că mi se şi nu găseşte nici o toaletă. Neavând apropie sfârşitul, vreau să-ţi mărturis- încotro intră într-o străduţă, se apropie esc că te-am înşelat… de un colţ mai întunecat şi începe să – Ştiu, dragă…De ce crezi că se descheie la fermoar. Exact în acel te-am otrăvit. moment cineva îl bate pe umăr. Se întoarce şi lângă el se afla un poliţist. – Scuză-mă domnule, spune poliţistul, e interzis să urinaţi în locuri publice.

171 Fereastra - 2010

URMUZIANA Andrei BADEA OO ffaammiilliiee ffeerriicciittăă

fost odată ca niciodată o femeie care zicea nu la orice. Când soţul ei îi zicea să iasă afară să se Aplimbe, ea zicea, nu, nu ieşim afară, hai să facem altceva. Şi începeau să se certe. Cearta se termina târziu în noapte, după ce oboseau amândoi, şi se culcau şi dor- meau adânc, şi se sculau a doua zi dimineaţa şi o luau de la început. Zilele treceau repede şi fără sens, pentru ei doi doi şi pentru lume în general. Nu se gândisera niciodată să facă copii, dar într-o zi ea a făcut un copil, exact în sufragerie, când el se uita la televizor la un film cu Mel Gibson. Dar, în cele din urmă, şi-a ridicat încet ochelarii de pe ochi şi i-a zis: ,,Hai să spălăm copilul ăsta”, şi ea a zis : ,,Nu, hai să-l lăsăm aşa”. Şi au inceput iar să se certe.. El a luat un făcăleţ de la bucătărie şi a pocnit-o în nas, care s-a umflat şi s-a făcut ca un gogoşar. Văzând cum soarele începe să-şi arate faţa de copil obraz- nic, s-au potolit dintr-o dată şi au căzut de acord să plece cu copilul la primărie, să-l declare. Pe drum, au observat ca semăna cu un porcuşor şi l-au aruncat în- tr-un tomberon de gunoi. Copilul a crescut şi a devenit procuror. Într-o zi, cercetându-şi obârşia, căci îi era necunoscută, a dat peste nişte documente. A descoperit că fusese abandonat de părinţii săi. I-a chemat la el în birou şi a avut loc o discuţie lungă, în care el zicea da, ea zicea nu, şi invers. Avocatul se plic- tisea. Privea frunzele lungi ale palmierului din faţa geamului biroului său şi visa o excursie în insulele Caraibe. – Dragii mei părinţi, aşa de dor mi-a fost de voi – Dar erai ca un porcuşor, nu te puteam ţine. – Mamă, du-te până la bucătăria mea personală şi fă-mi şi mie o prăji- tură. – De ce? – Ca să nu vă bag la puşcărie – De ce să ne bagi la puşcărie? – Pentru că vă urăsc. Ea s-a dus la bucătărie, şi-a stors sânii de lapte şi i-a făcut o prăjitură de lapte prăjit cu cafea şi cu maioneză. – Ce bună e. Cu ce e? – Cu lapte. – Bine. Vă bag la puşcărie 15 ani, tot atâţia cât am lipsit eu de lângă voi. Vă convine? – Vai, scumpule, ce cadou minunat ne-ai făcut de ziua noastră. Cerul (Continuare în pag. 173)

172 Almanah

(Urmare din pag. 170) s-a acoperit de nori, au apărut trei păsări negre şi ei au început să se certe iar. Şi tot aşa, până i-a prins douăsprezece noaptea. Uitându-se către fotoliul procurorului, l-au văzut adormit şi s-au hotărât să-l omoare, pentru a scăpa de închisoare. – Să-l sugrumăm. – Ba nu, să-l aruncăm pe geam. – Lasă urme dacă-l aruncăm. – Bine, să-l sugrumăm. A fost pentru prima oara în viaţa lor când au căzut de acord asupra vreunui lucru. Înfăşurându-şi mâinile în jurul gâtului co- pilului ei, mama îi adulmecă mirosul şi îşi aduse aminte de el când era bebeluş. A început să plângă şi el s-a trezit, simţindu-i lacrimile curgându-i pe obraz. – Mamă, a zis el – Fiule, a exclamat ea. – Gata, dobitocilor, potoliţi-vă, se răsti tatăl. Procurorul prinse să plângă cu sughiţuri, să vorbească peltic, şi s-a băgat repede în marsupiul mamei, care şi-a ridicat rochia şi şi-a descoperit o pungă de piele, strânsă ghem cu ace de siguranţă, a desfăşurat-o ca pe un cort şi fiul şi-a făcut vânt în ea, cu picioarele înainte. Apoi a ieşit cu capul de acolo, stând cu mâinile agăţate de marginea marsupiului ca de geamul unui vagon de tren, la plecare. – Tată, plec. Nu mai putem trăi împreună noi trei... – Ştiam asta de când te-ai născut. – Bine, tată. Adio. Tatăl a luat Timesul de pe masă, s-a aşezat în fotoliu picior peste picior şi s-a afundat în lectură. Citea invers, cuvintele de la coadă la cap, dar era de ajuns. Mama şi-a ridicat fusta ca şi cum ar fi vrut să treacă apa unui râu puţin adânc fără să se ude şi a plecat sărind cangureşte, cu capul fiului bălăngănindu-se înainte şi înapoi, vădit mulţumit de situaţie. Tatăl nu s-a uitat deloc după ei, a continuat să citeasca invers. În ultimul moment, s-a văzut trecând la geam un indian călărind un cal cu două capete. – Nu vrem nimic, nu vrem nimic, decât să ne daţi pământurile inapoi – Nu ţi-e ruşine, i-a spus tatăl, neridicându-şi ochii din ziar. Aţi fost primii şi vreţi să câştigaţi întotdeauna. Indianul l-a privit mirat, de parcă atun- ci s-ar fi trezit dintr-un somn lung, de mii de ani, a lăsat hamurile calului şi s-a aruncat de la etajul nouă. Trecătorii i-au privit trupul cu admiraţie, deoarece nu mai văzuseră de sute de ani un apaş atât de veritabil plin de sânge. Imediat au apărut speculanţii, care au împăiat indianul şi au pus preţuri exorbitante la intrare. Peste mulţi ani, mama şi avocatul au ajuns actori de mâna a doua la un circ din Rusia, au trăit multe zile, şi au murit bătrâni şi fericiţi, el nemaidez- lipindu-se de marsupiu decât pentru a culege florile de pe câmpiile pe unde cutreierau cu circul şi pe cele aruncate de spectatori în arenă, iar ea cu gândul la bărbatul său, care o aştepta în fotoliul celebru, citind invers.

173 Fereastra - 2010 Colidele poeţilor Sărac ne-a fost, dar cald şi drag Colidele poeţilor În casă-ne Crăciunul. Colindătorii Şi când târziu ne biruia de George Coşbuc Pe vatra caldă somnul, Prin vis vedeam tot flori de măr Cad fulgii mari încet zburând, Şi-n faşe mic pe Domnul. Şi-n casă arde focul, Iar noi pe lângă mama stând Colindul gutuii din geam De mult uitarăm jocul. de Adrian PĂUNESCU De mult şi patul ne-aştepta, Galbenă gutuie, Dar cine să ne culce? Dulce amăruie, Rugată, mama repeta Lampă la fereastră Cu glasul rar şi dulce, Toată iarna noastră. Cum sta pe paie-n frig Hristos Dulce, galbenă lumină, În ieslea cea săracă, Cum şi eu bălai eram, Şi boul cum sufla milos Mi-a pus mama o gutuie Căldură ca să-I facă, Ce se coace-ncet la geam. Drăguţ un miel cum I-au adus Aş muşca-o dar mă doare, Păstorii de la stână Mă cuprinde-un fel de jind Şi îngeri albi cântau pe sus Şi acum, că trece anul, Cu flori de măr în mână. Parcă-o simt îmbătrânind. Şi-auzi! Răsar cântări acum, Mama mea n-avea nici globuri, Frânturi dintr-o colindă, Nici beteală şi nici stea, Şi vin mereu, s-opresc în drum, Sărbătorile de iarnă S-aud acum în tindă – Cu gutui le-mpodobea. Noi stăm cu ochii pironiţi Mi-a pus mama o gutuie Şi fără de suflare; În fereastra dinspre drum Sunt îngerii din cer veniţi Şi o văd că luminează, Cu Ler, oi Domnul mare! N-am puterea s-o consum. Ei cântă înălţător şi rar Parcă are-n ea ceasornic Cântări de biruinţă, Şi al mamei plânset sfânt, Apoi se-ntorc şi plâng amar Luminează şi se stinge De-a Iudei necredinţă, O gutuie pe pământ. De spini, de-ostaşi, şi c-a murit… Luxul mamei cel mai mare, Dar s-a deschis mormântul Când copii ne mai simţeam, Şi El acum e-n cer suit Era pâinea de pe masă Şi judecă pământul. Şi gutuia de la geam. Şi până nu tăceau la prag, Noi nu vorbeam nici unul – 174 Almanah LLaa mmuullţţii aannii !! Calendarul XIII-lea, a resincronizat calendarul cu ciclul solar, dispunând să fie „sărite” Noţiunile de oră, zi şi an au 10 zile. fost concepute de babilonieni. Aceştia Anul gregorian a rămas de utilizau un calendar lunar, în care lu- 365 de zile, dar anumiţi ani bisecţi au nile începeau cu lună plină, fără să ai- fost suprimaţi (3 ani în decurs de 400 bă o durată egală, motiv din care se de ani, întotdeauna la început de secol intercalau luni suplimentare, pentru a – de exemplu anul 1900) sincroniza calendarul lor cu anotim- purile. Anul nou Egiptenii au inventat calen- darul solar, care împărţea anul în 12 În Grecia antică Anul nou se luni de 30 de zile, plus 5 sau 6 zile la sărbătorea la prima lună nouă răsărită sfârşitul anului. după 21 iunie, data solstiţiului de Numele actual al lunilor pro- vară. vine de la calendarul roman care avea La Egipteni Anul nou era a- 10 luni şi un an de 304 zile. nunţat de primele semne ale revărsării În sec. VIII – VII. î.Hr., sau Nilului (solstiţiul de vară). În acea zi adăugat două luni şi s-a obţinut anul egiptenii îşi ofereau unul altuia miere de 355 de zile. şi curmale, spunând: „Dulce şi bine- Răscoala lusitanilor din anul făcător este numai dreptul adevăr“. 154 î.Hr. a pricinuit amânarea schim- bării consulilor cu 10 luni, solemnita- În Italia trecătorii trebuie să tea efectuîndu-se abia la 1 ianuarie fie foarte atenţi la miezul nopţii de 31 153 î.Hr. decembrie, pentru că atunci se aruncă În anul 46 î.e.n. – Caius pe geam toate vechiturile din casă. Iulius Caesar a făcut reforma calen- (scaune rupte, haine vechi, oale, etc.) darului alcătuind un calendar solar de Cei care navighează în aju- 365 de zile împărţit în 12 luni. Pentru nul Anului nou din insulele Samoa cele 6 ore cât considera el că ar fi spre Australia nu pot sărbători acest necesare pentru a completa anul real, eveniment. Pornind la drum în ziua de Caesar a hotărât să adauge la fiecare 4 31 decembrie, ei trec linia conven- ani o zi în plus, prin numărarea de ţională a timpului – linia schimbării două ori a zilei de 24 februarie. Tot datelor – şi ajung în Australia a doua atunci ziua de 1 ianuarie a fost stabil- zi, pe… 2 ianuarie. ită ca zi de început a anului. Calendarul iulian a fost folosit timp În Japonia, la miezul nopţii de 16 secole. de 31 decembrie, clopotele bat de 108 În 1572, din pricina întârzi- ori. Se spune că în acele clipe omul erii acumulate de calendar (11 minute păşeşte peste un prag nevăzut, dinco - şi 16 secunde pe an, papa Grigore al (Continuare în pag. 176) 175 Fereastra - 2010

(Urmare din pag. 175) recoltelor. lo de care îl aşteaptă o soartă nouă. Un alt scop, des reliefat de colinde, ţinea de alungarea spiritelor Legenda Crăciunului rele şi de invocarea strămoşilor. În a- cest sens, ele „moştenesc” spiritul ma- Legenda spune că Maica gic al sărbătorilor păgâne: (Saturnali- Domnului, fiind cuprinsă de durerile ile, Calendele sau Dies natalia Solis naşterii, i-a cerut adapost lui Mos Invicti) Peste timp, din semnificaţia Ajun. Motivând că e sărac, el a îndru- iniţială a colindelor s-a păstrat doar mat-o la fratele lui mai bogat, Moş atmosfera sărbătorească, de cere- Crăciun. La casa lui Crăciun, Maica monie, petreceri şi urări. Domnului a găsit-o numai pe soţia Adevăratele colinde se des- acestuia, Crăciuniţa care, fără să stea făşoară în seara şi noaptea de Crăciun, mult pe gânduri a trimis-o să nască în colindătorii urând în fiecare casă, prin grajdul vitelor. N-a primit-o în casă formulele consacrate ale colindului, deoarece Crăciun era un om rău şi ne- bunăstare, fericire, sănătate şi primind credincios. Acest fapt se adevereşte, daruri. Crăciun pedepsindindu-şi soţia pentru „vina” de a fi permis ca Pruncul să se Colacii de Crăciun nască în gospodăria sa. Numai că, Maica Domnului, printr-o minune, Potrivit tradiţiei, colacii pen- împiedică pedeapsa. Văzâna aceasta tru Crăciun se preparăm în ziua de 23 şi aflând că Cel Născut este Domnul decembrie, din aluat dospit, de către Iisus, Crăciun se căieşte şi îi cere ier- femei „curate“. Colacul este un sim- tare lui Dumnezeu, devenind astfel bol al roadelor împlinite şi al nădejdii „primul creştin”. Iar a doua zi şi-a îm- oamenilor într-o viitoare recoltă îm- părţit întraga avere copiiilor săraci şi belşugată. Dăruiţi colindătorilor şi, de atunci, în fiecare an, în Ajunul prin pomană, spiritelor morţilor, sunt Naşterii Domnului, Moş Crăciun vine alimente sacre, fără de care nu se poa- cu sania trasă de reni, intră pe horn şi te concepe petrecerea Crăciunului. pune sub brad cadourile mult aştep- tate. Colindele

Colindele sunt cântece tradi- ţionale legate de sărbătorile de iarnă (Crăciunul), ele avându-şi obârşia în perioada precreştină. Almanah realizat de Lucian Iniţial, aveau o funcţiune ri- Mănăilescu, cu sprijinul Asociaţiei tuală, menită să invoce fertilitatea, ro- „Agatha Grigorescu Bacovia” - direa şi belşugul, fie la începutul anu- (Preşedinte Emil Proşcan) lui agrar (primăvara), fie la culegerea

176 La mulţi ani!