ACADEMIA DE TIINE A REPUBLICII MOLDOVA

INSTITUTUL DE FILOZOFIE, SOCIOLOGIE I TIINE POLITICE

REVIST DE FILOSOFIE I DREPT

* * *

Revist tiinific, fondat în 1953. Apare de 3 ori pe an, din 1990, în limbile român i rus.

, 1953 . 3 , 1990 , .

1-2 (140-141) 2006

Chiinu 2006 COLEGIUL DE REDACIE

REDACTOR – EF Gheorghe Bobân, doctor în filosofie REDACTORI – EFI ADJUNCI Ana Pascaru, doctor în filosofie, Gheorghe Costachi, doctor habilitat în drept SECRETAR RESPONSABIL DE REDACIE Victor Juc, doctor în filosofie COLEGIUL DE REDACIE Alexandru Babii, doctor habilitat în filosofie, Valeriu Bujor, doctor în drept, Vitalie Cumir, doctor în drept, Dumitru Grama, doctor în drept, Constantin Marinescu, doctor habilitat în politologie, Alexandru Roca, doctor habilitat în filosofie, Vasile apoc, doctor habilitat în filosofie, Teodor îrdea, doctor habilitat în filosofie, Pantelimon Varzari, doctor în filosofie, Alexandru Zavtur, doctor habilitat în filosofie

Aprobat i recomandat pentru editare de ctre Consiliul tiinific al Institutului de Filozofie, Sociologie i tiine Politice al Academiei de tiine a Moldovei

Autorii poart întreaga responsabilitate pentru coninutul tiinific al textelor.

© Institutul de Filozofie, Sociologie i tiine Politice al Academiei de tiine a Moldovei, 2006

Redactor: Tamara Osmochescu

Procesare de text i machetare: Nicolae Bodean



CUPRINS CONTENTS

FILOSOFIE I TIINE POLITICE PHILOSOPHY AND POLITICAL SCIENCE

pag. Ion Rusandu, Elita politic moldoveneasc; între deziderat i realitate 5 Panteleimon Varzari Dumitru Isac Prezena kantian în filosofia româneasc 12 Valeriu Capcelea Dimensiunea filosofic a categoriei „tradiie” 21 i funciile ei sociale Alexandru S. Roca Consideraii privind modalitile dominante 31 ale definirii sectorului trei Veaceslav Matveev o 36 Alina Egorova , 47 Victor Juc Statutul ontologic al tiinei relaiilor internaionale 54

DREPT LAW

pag. Cojocari Eugenia, Libertile în dreptul succesoral: realiti i perspective 60 Meriescu Anica Natalia Chirtoac, Statutul juridic al organizailor internaionale 73 Leonid Chirtoac Marian Foca Drepturile sindicale fundamentale ale cetenilor. 78 Aspecte teoretice Iurie Tîcul Aspecte juridico-penale ale no$iunii „splarea banilor” 84 Boris Sosna  91   Alexandru Sosna V 103

60 de ani ai AM 60th Anniversary ASM

pag. Ana Pascaru Semnificaia instituionalizrii cercetrilor din domeniul 110 filosofiei în contextul societii moldoveneti Gheorghe Clcâi Secia Sociologie: retrospectiv, actualitate i perspective 117 Lilia Braga, Secia 1tiine Politice: retrospectiv i actualitate 122 Elena Balan Gheorghe Paladi, Centrul de cercetri medicale i socio-demografice ale familiei 128 Olga Gagauz

U COMUNICRI TIINIFICE RESEARCH COMMUNICATIONS

pag. Igor Prisac Potenialul teoretico-metodologic al sinergeticii 132 pentru tiina contemporan Carolina Grefarea terminologic a conceptului sine: fuziunea interdisciplinar 136 Dodu-Savca

CRITIC I BIBLIOGRAFIE CRITICS AND BIBLIOGRAPHY

pag. Ion Rusandu Petru Rumleanschi. Societatea postmodern: probleme filosofice i 144 metodologice actuale. - Chiinu, 2006 Victor Saca Unele considerente privind abordarea problemei adaptrii populaiei 149 Pantelimon Varzari alolingve a Republicii Moldova la mediul etnic autohton

VIAA TIINIFIC SCIENTIFIC LIFE

pag. Lidia Troianowski Nicolae Sptarul Milescu – modern la 370 de ani 153 Ana Pascaru Conferina tiinific: Filosofia i perspectiva uman 156

ANIVERSRI ANNIVERSARY

pag. Lidia Troianowski V. Ermuratschi: segmente ale creaiei 157

V

FILOSOFIE I TIINE POLITICE PHILOSOPHY AND POLITICAL SCIENCE

Ion Rusandu, Pantelimon Varzari

ELITA POLITIC: MOLDOVENEASC:: ÎNTRE DEZIDERATE 1I REALITATE

Recenzent: Victor Juc, doctor în filosofie, confereniar cercettor.

In the present article it is analyzed the place and the role of the Moldovan political elite into the process of the democratic transition. The current piece of writing makes a close study of the aspects of edification and consolidation of the new elite, studies the quality and the professionalism of the leaders, and emphasizes the criterions of efficacy and functionality of the political class. These and other problems are investigated from the Republic of Moldova’s European integration perspective.

Elita politic are o importan deosebit în determinarea vectorului dezvoltrii societii, fiindc în mâinile acestui grup de persoane se afl concentrat influena politic i întreaga putere decizional. Transformrile social-economice i politice ale oricrei societi depind în mare msur de activitatea i comportamentul elitei politice, de calitatea ei (de profesionalismul, de competena, de abilitile membrilor acesteia), iar în unele cazuri sunt condiionate i de schimbarea elitei puterii (termen apud Ch. W. Mills), care ar propune o nou ideologie de aciuni politice. La rândul lor, modificrile din sistemul politic al societii genereaz nu doar schimbri în compoziia elitei politice, dar modific i procesul de activitate politic al acesteia sau chiar remodeleaz comportamentul ei în funcie de circumstanele create (cazul fraciunii parlamentare majoritare a PCRM la ultimele dou alegeri parlamentare). Procesul politic din Republica Moldova reprezint o gam bogat de interaciuni politice ale subiecilor, purttorilor i instituiilor puterii. Acetia acioneaz pe baza anumitor roluri i funcii prescrise în actele i normele legislative ale rii, dar i imprimate în cultura politic, în tradiii, în mentalitatea societii, în particularitile ei de dezvoltare etc. Subiecii procesului politic, precum i instituiile puterii posed un comportament politic difereniat i chiar contradictoriu dat fiind motivele acestui comportament, obiectivele i sarcinile urmrite. Elita politic moldoveneasc, unul din principalii subieci din câmpul politic autohton, întruchipeaz în mare msur procesele i contradiciile obiective ce caracterizeaz realitatea noastr politic, economic i social. Este vorba despre dificultile realizrii vectorului dezvoltrii rii noastre, despre gsirea mecanismelor dialogului social între putere i societate, despre problemele compromisului social-politic între diferii actori ai procesului politic. Contradiciile amintite vizeaz i dezamgirea cetenilor în promovarea unor reforme economico-sociale, pierderea încrederii majoritii populaiei în transformrile democratice reale, creterea prpastiei între cele dou poluri ale societii – bogai i sraci – cu toate consecinele ce reies de aici i discrepana care a aprut între societatea politic i societatea civil. Factorii enumerai complic i mai mult formarea i consolidarea unei noi elite politice, influeneaz negativ asupra mecanismelor dezvoltrii i recrutrii ei, asupra eficacitii activitii întregii clase politice moldoveneti. De aceea calitatea elitei depinde, în primul rând, de derularea tranziiei democratice (economice, politice i sociale) în ara noastr, de nivelul bunstrii societii i de calitatea vieii cetenilor. La W Elita politic moldoveneasc: între deziderate i realitate rândul su, calitatea elitei exercit o influen deosebit asupra strii societii i dinamicii ei de dezvoltare. Aceast interrelaie între elit i societate determin, în cea mai mare msur, funcionalitatea elitei politice i, totodat, eficacitatea procesului tranziional în ara noastr. Rolul elitei politice este sporit în perioada actual de tranziie democratic a societii moldoveneti, în perioada când actuala guvernare politic încearc de la 2001 încoace, nu fr succes, s realizeze mai multe prioriti naionale. Desigur, clasa politic guvernant în activitatea sa ia în calcul rezultatele obinute de primele elite politice de pân la sfâritul anilor ’90 ai secolului XX, dar i lacunele comise de acestea. Amintim c Republica Moldova, ca i alte ri postcomuniste[1], a declanat mai multe tranziii, îns trei dintre ele sunt mai semnificative pentru configurarea unui nou tip de organizare a societii noastre. Prima este tranziia politic, care a înlocuit sistemul politic comunist, bazat pe partidul politic unic, cu sistemul politic democratic, bazat pe pluripartidism i alegeri libere i a reconstruit instituiile politice i administrative ale statului. A doua este reprezentat de tranziia economic, cel de-al treilea tip al tranziiei este cea social, în care instituiile economiei de pia au înlocuit fostele instituii ale economiei centralizate i planificate, proprietatea privat i-a redobândit drepturile sale legitime de funcionare, reformele structurale îns nu au prea avut sori de izbând, iar politicile sociale promovate de cele zece guverne care s-au perindat în 15 ani de independen a rii noastre bat deocamdat pasul pe loc. Toate aceste trei tranziii (tranziia politic spre o democraie viabil, tranziia economic i cea social spre economia de pia funcional) au fost coordonate politic, principalul actor fiind elita politic. Aflându-se sub impactul anumitor factori interni i externi, aceasta a iniiat transformri radicale pe cele trei dimensiuni ale tranziiei posttotalitare. Mai muli autori din ara noastr au depistat i au argumentat cauzele ineficacitii tranziiei democratice[2]. Incoerena i tergiversarea în promovarea reformelor democratice, lipsa competenei i a profesionalismului din partea structurilor de putere în realizarea lor, absena unui control strict din partea societii civile asupra îndeplinirii deciziilor adoptate, necoordonarea aciunilor între structurile puterii de stat, predominarea intereselor egoiste personale, de grup, clientelare asupra celor obteti etc. sunt principalele motive subiective ale ineficacitii amintite. Pe lâng acestea, pot fi invocate i cauze obiective, care au avut un impact negativ asupra dinamicii transformrilor politice i economico-sociale. Procesele tranziiei actuale la democraie sunt foarte complexe i dificile, de o natur unic i fr precedent, cu elemente definitorii i decisive de discontinuitate, ce contravin factorului democratic autentic, procese cu mari i permanente riscuri, cu efecte sociale deseori neateptate. În linii mari, din punct de vedere economic, social i politic, tranziia postcomunist este perioada promisiunilor, a ateptrii i a rbdrii sociale, a efectului „tunel”. La nivel naional, nu exist un consens nici între specialitii în materie, nici între politicieni i nici în rândurile populaiei, cu privire la scopul i efectele tranziiei, la semnificaiile i limitele acestui fenomen inerent fiecrei societi posttotalitare. În Republica Moldova s-au pus în discuie numeroase proiecte de reform (Hotrârea Sovietului Suprem al RSS Moldova „Cu privire la concepia trecerii la economia de pia în RSS Moldova” adoptat la 25 iulie 1990, aa-zisele „varianta Cojocaru”, „varianta Rujin” i „varianta Stolojan”, politica monetar dur, aa-numita „terapie de oc” etc.), dar, în pofida acestui fapt, nu a existat un proiect social al tranziiei democratice acceptat de societate i putere. În ara noastr au existat din partea primelor elite politice doar încercri de autonomizare a tranziiei postcomuniste, curs legat mai mult de procesele

X Ion Rusandu, Pantelimon Varzari interne ale direcionrii tranziiei politice, economice i sociale. Elaborarea mai multor proiecte de reformare a sectoarelor economice i sociale nu s-a soldat nici pân în prezent cu efecte sesizabile pentru ceteni, în particular, i societate, în ansamblu. Pornind de la experiena politic acumulat de fostele ri comuniste care au intrat deja în Uniunea European (Letonia, Lituania, Estonia, Polonia, Republica Ceh, Slovacia, Ungaria i Slovenia) sau vor deveni membre în curând ale Europei unite (România i Bulgaria), vom evidenia criteriile eficacitii activitii elitei politice: nivelul progresului social atins i cel al bunstrii populaiei rii, stabilitatea politic a societii, securitatea naional i, nu în ultimul rând, corelaia optimal între societatea civil i stat. Fr îndoial, criteriul conform cruia populaia evalueaz atât tranziia democratic, cât i direcia în care se îndreapt ara, a fost i rmâne unul ponderabil: creterea bunstrii, exprimat prin creterea calitii vieii. Conform sondajului sociologic efectuat de Centrul de Analiz i Investigaii Sociologice, Politologice i Psihologice „CIVIS”, care a realizat studiul „Barometrul Opiniei Publice” în martie- aprilie 2006, 52,1% din respondeni consider c direcia în care merg lucrurile în Republica Moldova este una greit. Majoritatea populaiei (peste 70%) continu s fie nemulumit de activitatea conducerii în ceea ce privete salariul, nivelul de trai, agricultura, asistena medical, pensiile. Pentru majoritatea populaiei nu este asigurat un trai decent: 26% din respondeni consider c veniturile disponibile nu sunt suficiente „nici pentru strictul necesar”, iar 46% reuesc s acopere doar strictul necesar[3]. Evaluarea de ctre populaie a problemelor procesului tranziional în ara noastr se face pe baza speranelor legate de viitor. Distribuia opiniei populaiei privind calitatea vieii este relativ neomogen, iar în ce privete evaluarea direciei în care se îndreapt ara, populaia manifest interese diferite, motiv pentru care în societatea moldoveneasc exist controverse asupra direciei dezvoltrii Republicii Moldova. Contradicia situaiei create const în polarizarea social crescând a societii noastre ca urmare a dezvoltrii încetinite a economiei naionale, în reducerea bazei sociale i deci în limitarea surselor de formare, schimbare i de selectare a reprezentanilor clasei politice moldoveneti. Drept dovad poate servi componena acesteia la ultimele alegeri parlamentare, care demonstreaz cu prisosin c structura ei s-a schimbat nesemnificativ. Spre deosebire de rile occidentale, unde elitele politice posed o baz social specific[4], aparin la un partid influent din societate i se deosebesc printr-o mentalitate individual adecvat societii democratice, în societile tranzitorii locul acestor trsturi îl ocup legturile clientelare, capacitatea unui sau altui reprezentant al puterii de a susine „relaii de afaceri” cu anumite persoane, sporirea activitii grupurilor de presiune etc. De altfel, dac în Occident persoana care accede la putere este bogat din punct de vedere material, are studii de prestigiu i este ocupat profesional în politic, în noile democraii din spaiul postsovietic se poate observa o situaie tocmai invers: individul pretinde la putere pentru a se îmbogi, pentru a obine anumite privilegii i un statut social înalt, pentru a realiza o afacere. Reieind din acestea i alte considerente, unii autori, pe bun dreptate, consider c în rile postsovietice nu exist, de fapt, elit politic (în sensul adevrat al cuvântului), ci clas politic sau chiar clanuri/caste, care nicidecum nu corespund cerinelor i caracteristicilor specifice grupurilor politice elitare din rile occidentale. În condiiile în care puterea se impune drept instrument de baz al transformrilor tranziionale în sfera politicului, a economicului i a socialului este necesar a schimba sau Y  Elita politic moldoveneasc: între deziderate i realitate chiar a reorganiza radical însui mecanismul puterii. Acesta din urm include metodele i principiile realizrii puterii, modul reprezentrii intereselor sociale, tipul conducerii politice, procesul adoptrii i realizrii deciziilor, implicarea subiecilor sociali i politici ai puterii în actul decizional . a. Evident, dac sociotehnologia puterii se modific în corespundere cu realitile obiective create, atunci în societate vor aprea, respectiv, mai puine probleme ale eficienei realizrii puterii i viceversa. În acest context vom specifica faptul c alegerile parlamentare din 6 martie 2005 au consacrat victoria aceluiai subiect politic care obinuse rezultate impuntoare i la scrutinul parlamentar anticipat din 25 februarie 2001 – Partidul Comunitilor din Republica Moldova. Fa de ali subieci electorali, el a fost mai bine organizat, mai omogen, având obiective mai clar formulate, pe termen scurt i de perspectiv[5]. Dar aceast victorie poate fi efemer, dac puterea oficial nu va reorganiza în continuare mecanismele puterii. Coaliia format cu ocazia alegerilor prezideniale la 4 aprilie 2005 a fost primul pas important în restructurarea sociotehnologiei puterii, dup care au urmat i alte aciuni politice de amploare întru susinerea politicii de imagine a rii noastre. Presiunea politic internaional i modificrile geopolitice din zon au condus la faptul c ara noastr, prin puterea ei oficial, i-a reconfirmat nu o dat ca prioritate naional integrarea european. Desigur, reorientarea vectorului dezvoltrii rii noastre spre structurile euro- atlantice necesit din partea structurilor puterii politice legiferarea retoricii pro- occidentale în acte politico-juridice. De altfel, noua Concepie a politicii externe nu a fost deocamdat elaborat în termenii stabilii prin Decretul Preedintelui rii privind constituirea Comisiei pentru elaborarea unei noi Concepii a politicii externe. Ceea ce înseamn c, în cazul nostru, mecanismul puterii, prin elitele puterii, nu a ajuns s demonstreze totalmente capacitile de realizare a interesului naional, cum este integrarea european a rii, dar i a altor prioriti declarate (modernizarea economic, consolidarea societii, noua calitate a vieii i, mai întâi de toate, implementarea Strategiei de Cretere Economic i Reducere a Srciei). Funcionalitatea elitei politice moldoveneti prin deziderate i aciuni depinde de punerea în valoare a calitilor sale, de „rspunsul” la „chemarea” situaiei create în societatea noastr (reintegrarea rii, consolidarea social, relansarea economico-social i, nu în ultimul rând, integrarea european). Dac „rspunsul” adecvat lipsete, în orice mecanism social (socium) apar anomalii ce pot conduce la mai multe dereglri în funcionarea acestuia (cazul Republicii Moldova în ultimii ani de independen). „Rspunsul” i elaborarea reaciei adecvate la schimbarea situaiei istorice create devine menirea principal a elitei guvernante. Una din acestea este problema integrrii Republicii Moldova în Uniunea European, abordarea creia presupune aflarea rspunsurilor la câteva întrebri deloc retorice. Cea mai mare problem, în contextul problematicii analizate, este dac elitele politice moldoveneti se conduc în actul guvernrii de vreo formul politic, de o ideologie de aciuni politice, având în vedere un ansamblu coerent de idei (principii, direcii sau orientri de aciune) pe care elita puterii, ca cel mai principal subiect politic, s-ar baza în activitatea sa. Istoria politic a rii noastre de la începutul anilor ’90 ai sec. XX arat c nici o elit politic care a avut acces la putere nu a elaborat i nu a implementat un concept propriu, naional (o ideologie de stat), de tranziie democratic (unii autori îl mai numesc concept nou de dezvoltare, doctrin economico-politic, model sau curs al tranziiei democratice etc.). De regul, ele i-au consumat energia doar în dispute (adesea sterile) pentru putere. Lipsa unei concepii de aciuni politice privind

Z Ion Rusandu, Pantelimon Varzari tranziia democratic concise i acceptabile de ctre societatea civil i putere a creat anumite dificulti i riscuri în promovarea reformelor i deci în derularea fireasc a democratizrii societii moldoveneti, fapt confirmat de crizele sociale, economice i de putere în toi anii de independen a rii noastre. Corelaia dintre existena unei ideologii de stat i funcionalitatea societii a fost observat înc de marele M. Eminescu care în articolul „Situaia din Ardeal” din 12 martie 1883 scria c „o idee dreapt de stat va fi aceea care va formula funciunea de dezvoltare a elementelor reale din care ara se compune, care va recunoate ceea ce exist în adevr o ar poliglot, locuit de rase deosebite”[6]. Dup G. Mosca, unul dintre fondatorii i clasicii elitismului, fiecare clas politic trebuie s se legitimeze printr-o anumit formul politic[7]. Condiiile actuale drastice ale vieii economice i sociale a republicii noastre dicteaz imperios necesitatea elaborrii, aprobrii i implementrii unei formule politice, unei ideologii naionale (de stat), concept considerat nu numai de analitii politici drept o strategie a tranziiei democratice, ci i de unii politicieni[8]. S-ar prea c puterea politic care s-a instalat la putere dup alegerile parlamentare anticipate din 25 februarie 2001 a contientizat necesitatea elaborrii i promovrii unui model nou de dezvoltare a societii moldoveneti, avându-se în vedere reorientarea clar a vectorului politicii externe a Republicii Moldova[9]. Cât privete forele politice care au format noua componen a Parlamentului rii dup scrutinul parlamentar din 6 martie 2005, acestea i-au stabilit clar prioritile pro-occidentale, renunând astfel la dublele standarde referitoare la integrarea european a rii noastre. Fr îndoial, pot fi enumerate cele mai semnificative repere care stau la baza unei formule politice, repere des întâlnite în retorica politicienilor moldoveni: reintegrarea i securitatea statului, modernizarea economic i social a rii, integrarea european a Republicii Moldova, trecerea la economia social de pia (în baza concepiei „economiei mixte”), solidaritatea social, consolidarea statalitii etc. Dezbinarea subiecilor politici în ceea ce privete activitile strategice ale rii i scindarea elitelor au devenit un simptom al bolii „copilriei clasei politice” moldoveneti, al administraiei fragmentate i al altor aspecte ale fenomenului numit de Lucan A. Way, profesor de tiine politice la Universitatea Temple i cercettor la Academia de Studii Internaionale i Regionale de pe lâng Universitatea Havard (SUA), „pluralism prin omisiune” (pluralism by default)[10], adic o form de competiie specific rilor slabe, un caz de autoritarism euat. Lichidarea acestor disocieri va conduce neaprat la unitatea elitelor politice în ceea ce privete integrarea european a rii noastre. De asemenea, subiecii politici, inclusiv i elita, pentru a realiza ideea naional de integrare european, trebuie s depeasc i aa- zisul fenomen al „bonapartismului” elitei politice, care, conform analitilor politici E. Sobor i V. Andrievschi, propune modernizarea „de sus” a societii prin mijloace autoritare (folosind i aprobarea maselor prin diverse mijloace), consolidarea puterii efului de stat i lrgirea împuternicirilor lui, precum i subaprecierea rolului politicianului care se vede lider de partid i candidat în funciile superioare ale rii[11]. În ultimii ani elitele politice ale rii, împreun cu ali subieci politici, au încercat, mai mult sau mai puin reuit, s depeasc fenomenele descrise mai sus prin câteva mecanisme, principalul fiind dialogul (pactul) social dintre stat i societate, dintre societatea politic i cea civil, dintre putere i opoziia politic (parlamentar i extraparlamentar). Acest mecanism a fost propus de ctre puterea oficial în luna martie 2002 i a fost pus în aplicare de ctre Preedintele V. Voronin prin apelul su ctre ar „Despre pactul social” din 20 martie 2002 (dialog care a trezit un rspuns neadecvat în mediul intelectualilor i altor segmente ale societii civile). La mijlocul lunii urmtoare, [  Elita politic moldoveneasc: între deziderate i realitate la iniiativa fraciunii parlamentare „Aliana Braghi”, a demarat un alt dialog social decât cel declarat de oficialiti – activitatea Mesei Rotunde cu Statut Permanent. Aceste dialoguri, luate în ansamblu, erau îndreptate spre diminuarea tensiunilor politice între putere i opoziia politic, lichidarea sciziunii între stat i societatea civil, rezolvarea problemelor stringente legate de tranziia democratic i gsirea rspunsului la dilema venic în privina pronunrii clare a vectorului politicii externe a statului nostru: spre Est sau spre Vest? Rmâne doar ca dialogul între organele publice centrale i societatea civil s fie instituionalizat, legiferându-se i mecanismele de colaborare între aceti actori, ceea ce ar contribui la identificarea i soluionarea numeroaselor probleme ale societii moldoveneti. Documentele de program, atât ale statului (Concepia politicii externe a Republicii Moldova adoptat prin Hotrârea Parlamentului rii din 8 februarie 1995, programele de guvernare începând cu Guvernul Ciubuc II care apare drept urmare a alegerilor parlamentare din martie 1998 i constituirea Alianei pentru Democraie i Reforme), cât i programele partidelor politice care funcioneaz în câmpul politic moldovenesc demonstreaz c ara noastr poate miza spre integrare în Uniunea European doar rezolvând nite probleme de mare importan. Printre acestea ar fi: edificarea unei societi civile viabile i a unei culturi politice neconflictuale, consolidarea sistemului politic i a celui economic, stabilirea unui consens substanial procedural între elite care constituie elementul central în consolidarea noului regim democratic[12]. Transformarea elitei politice moldoveneti, dezbinat dup mai multe criterii i interese într-o elit unificat consensual i, respectiv, trecerea de la democraia neconsolidat la democraia consolidat are loc în ara noastr foarte lent i contradictoriu. Despre acest fapt vorbete i retorica politic a celor 23 subieci electorali (9 partide i organizaii social-politice, 2 blocuri electorale i 12 candidai independeni) în perioada alegerilor parlamentare din 6 martie 2005, fiecare aducând argumente pro sau contra procesului de integrare a rii noastre în Uniunea European. Fr a detalia, vom specifica c în ciuda forfotei electorale, manifestate în declaraiile liderilor politici, a aciunilor de protest, a crerii diferitelor comitete i organizaii, electoratul autohton nu prea are încredere atunci când pledeaz pentru un lider sau altul. Din acest considerent electorii nu-i prea cunosc liderii, platformele lor politice sau cele ale formaiunilor politice pe care le conduc. În plus, sondajele de opinie atest o apreciere modest a activitii Guvernului rii privind aderarea Republicii Moldova la Uniunea European[13]. 1i totui, semnarea Acordului de Parteneriat i Cooperare cu Republica Moldova la 28 noiembrie 1994 consacr ara noastr în calitate de partener direct al Uniunii Europene, iar aprobarea la 22 februarie 2005, la Bruxelles, de ctre Republica Moldova, prima dintre statele CSI, a Planului de Aciuni UE – Moldova este un document important pentru ara noastr care materializeaz opiunea de integrare european a Moldovei[14]. În acest sens, noua elit politic care a preluat puterea dup alegerile parlamentare din 6 martie 2005 este obligat s onoreze angajamentele asumate i s finalizeze implementarea prevederilor acestui document de mare interes naional, astfel încât realizarea activitilor strategice ar spori ameliorarea imaginii rii noastre peste hotarele ei i ar urgenta procesul de integrare a Republicii Moldova în Uniunea European. În concluzie, viitorul elitelor politice moldoveneti depinde, de acum încolo, de capacitatea lor de a folosi conjunctura geopolitic creat în spaiul Europei de Sud-Est, de a rspunde adecvat cerinelor mediului internaional i actorilor lui mai valoroi, de perfecionarea continu a mecanismului puterii, adic de competena clasei politice de a

SR Ion Rusandu, Pantelimon Varzari promova o politic intern funcional i o politic extern flexibil întru realizarea interesului naional.

NOTE

1. Vezi mai detaliat: Pasti Vl. Sociologie politic. – Bucureti: Ed. Ziua, 2004, p. 285- 346. 2. A se vedea spre exemplu: Saca V. Interese politice i relaii politice: dimensiuni tranzitorii. – Chiinu: CE USM, 2001, p. 45-64; Solomon V. Aspecte ale vieii politice în Republica Moldova (1989 - 2002). – Chiinu: CE USM, 2001, p. 26-57; Fruntau P., Rusnac Gh. Republica Moldova pe calea democratizrii (aspecte ale procesului de constituire a unui nou sistem politic). - Chiinu: USM, 1999, p. 4-35 3. Barometrul Opiniei Publice din Moldova /Institutul de Politici Publice. Realizat de Centrul de Analiz i Investigaii Sociologice, Politologice i Psihologice „CIVIS”. – Chiinu, 2005, p. 6, 16; Cristal O. Pentru prima dat de la independen cea mai mare parte a populaiei apreciaz pozitiv direcia de dezvoltare a statului //Moldova Suveran, 2006, 1 februarie; Basiul V. Timp de un an a sczut mult încrederea în partidele de opoziie //Timpul, 2006, 21 aprilie. 4. Vezi: Varzari P., Varzari V. Unele aspecte privind formarea i recrutarea elitelor în Europa (cazul Republicii Franceze) //Unificarea european: filosofie, politic, mentalitate (materialele Conferinei Internaionale). – Chiinu, 2003, p. 96 – 101. 5. A se vedea: Platformele concurenilor electorali: Alegerile parlamentare, 6 martie 2005. – Chiinu, 2005. 6. Eminescu M. Publicistic. Referiri istorice i istoriografice. – Chiinu, 1990, p. 473. 7. Cit . dup Kolankiewicz G. Elite în cutarea unei formule politice //Polis, 1995, nr. 4, p. 113. 8. D. Braghi, fostul lider al fraciunii parlamentare „Aliana Social-Democratic din Moldova”, într-un interviu acordat revistei economico-social-politice „Sptmîna” subliniaz c „boala patologic a Moldovei – lipsa de continuitate politic. Trebuie s aprobm printr-un referendum nite lucruri, nite concepii, care nu vor fi schimbate, indiferent de cine va veni la putere” //Sptmîna, 2002, nr. 36, p. 17, 13 septembrie. 9. Acest fapt a fost sesizat de unul din autorii acestui articol înc la începutul lunii iunie 2006 la lucrrile Conferinei tiinifice profesoral-studeneti în cadrul Universitii de Stat din Moldova, consacrat aniversrii a 10 ani de la proclamarea independenei Republicii Moldova i 5 ani de la fondarea Facultii de Relaii Internaionale, 1tiine Politice i Administrative a USM. A se vedea: Varzari P. Elitele Republicii Moldova în cutarea unei formule politice //Republica Moldova la începutul mileniului III: realiti i perspective. – Chiinu: USM, 2001, p. 167 – 171. 10. A se vedea: Way L. A. Pluralismul prin omisiune din Moldova //Democraia, 2003, nr. 2, p. 11, 28 ianuarie. 11. Vezi mai detaliat: Sobor E., Andrievschi V. Trei componente ale ieirii din criz // Moldova Suveran, 1998, 16 decembrie, p. 3; Ibidem. Moldova: istoria bolii i sperana tmduirii //Moldova Suveran, 1999, 22 mai, p. 3. 12. Vezi: Burton M., Gunther R., Higley J. Transformarea elitelor i regimurilor democratice //Polis, 1995, nr. 4, p.53 – 84. 13. A se vedea mai detaliat: Barometrul Opiniei Publice din Moldova..., p. 39-40, 42- 43. 14. Nu vom scpa din vedere i faptul c la 19 mai 2006, la Bruxelles, a fost semnat Planul individual de Parteneriat Republica Moldova – NATO (IPAP), document de o mare importan istoric pentru ara noastr care statueaz procesele profunde de reformare a acestei structuri transatlantice i amplific cooperarea cu rile ne- membre ale Alianei. SS 

Dumitru Isac

PREZENWA KANTIAN: ÎN FILOSOFIA ROMÂNEASC:

The thought of distinguished Professor Dumitru Isac (1914-1984) has been crucially influenced by the so-called 'spirit of criticism' coming from Kant’s critical metaphysics. Thus, D. Isac believed that the way of Kant's philosophy within the Romanian culture and philosophy deserves the highest attention and consideration. In this respect, he wrote a text containing a brief comprehensive history of Kant's influence upon Romanian philosophers.

Înainte de a trece la dezvoltarea subiectului pe care mi l-am propus, m simt obligat s indic câteva consideraii care m-au îndemnat s aleg tocmai acest subiect i nu altul dintre multele similare posibile. a) Lsând la o parte preferina personal care va fi avut i ea o contribuie în opiunea pe care am fcut-o, intr în prim consideraie faptul istoric obiectiv al unui îndelungat contact cu filosofia kantian pe care de peste un secol i jumtate 1-a avut, cu mai mare sau mai mic consisten, învmântul i gândirea filosofic româneasc. Kant a avut, incontestabil, o îndelung influen asupra gândirii noastre filosofice, dar este bine s precizm de la început c ea nu a fost singura, iar pe de alt parte, ca i în cazul altor influene, nu a dus la un simplu epigonism, ci a fost filtrat printr-un specific naional i cultural, valorile filosofiei kantiene fiind preluate difereniat, cel mai adesea supuse unui examen critic, uneori foarte exigent. Faptul acesta e desigur cu totul de îneles. Când gânditorii români mai de seam au început s-i îndrepte atenia spre filosofia kantian, trecuse mai mult de un secol de la apariia celor trei Critici, multe tiine avansaser din vremea lui Kant i multe probleme îi lrgiser orizontul rezolvrilor posibile. Pe de alt parte, filosofia post-kantian acumulase deja un volum substanial de interpretri i critici posibile, în msur s fac nu numai posibile anumite obiecii, chiar fundamentale în raport cu coninutul Criticilor, dar i necesare. 1i gânditorii români, despre care vom vorbi mai departe, crescui în atmosfera cultural european, nu s-au lsat invitai s-o fac. b) Interesul pentru filosofia kantian, susinut în universitile noastre i difuzat prin ele, i-a gsit o expresie i o form de exprimare în faptul c opera filosofic a lui Kant a fost tradus în prima parte a secolului XX, înaintea altor filosofi de seam, cum ar fi un Descartes sau un Hegel, acesta din urm fiind tradus aproape în întregime abia în ultimul deceniu. Astfel, literatura noastr filosofic a fost în msur s ofere chiar cercurilor mai largi de intelectuali textul Criticii raiunii pure, al Criticii raiunii practice i al Criticii puterii de judecat, alturi de Prolegomene, care fuseser traduse anterior. Atenia traductorilor s-a îndreptat i asupra unor scrieri de mai mic extensiune, dar girate de geniul kantian, cum ar fi, de exemplu, Pedagogia sau Ce este Aufklarung-ul? c) Interesul pentru filosofia kantian s-a manifestat nu numai în felul artat mai sus, ci s-a concretizat i în expuneri i studii prin care s-a urmrit atât o mai bun i extins cunoatere a filosofiei kantiene, cât i rezolvarea mai just a unora dintre problemele pe care le pune aceast filosofie. d) În istoria culturii noastre filosofice filosofia kantian a avut perioade îndelungi în care s-a bucurat de o deosebit preuire, fr a se putea spune c stima i atenia pentru ea ar fi fost vreodat eclipsate.

ST

Dumitru Isac Culturii filosofice româneti din epoca ei de formare major i s-a potrivit în mai mare msur un raionalism ponderat cum este cel kantian decât oricare alt raionalism metafizic-constructiv. Prudena, precauia, poate chiar un anume scepticism al lui Kant - dei nu trebuie s uitm caracterul îndrzne al unora din ipotezele sale, cum ar fi „copernicanismul”, - corespund mai degrab firii cumpnite, mai realiste i chibzuite a poporului român, decât orice construcie metafizic în care intr o mare doz de probabilitate i de incontrolabil. Poate am fi fost atrai noi înine de a face o prezentare mai general, mai elegant i literar, probabil mai plcut, dar în acest caz ne-am fi abtut de la scopul iniial, pentru care în mod premeditat am sacrificat forma: a prezenta o informare mai concret, dei nu exhaustiv, a felului în care filosofia româneasc a receptat influena celei kantiene, a interesului pe care cultura româneasc 1-a artat acestei filosofii, pentru a dovedi documentat c o asemenea influen a existat i care a fost factura i amploarea ei. Despre Kant s-a i spus c „ocup cel dintâi loc în rândul filosofilor strini care au influenat dezvoltarea filosofiei române” (I E. Torouiu, Immanuel Kant în filosofia i literatura român, Tip. Bucovina, 1925, p. 18-19). În sprijinul tezei unei prezene kantiene în filosofia româneasc stau dovad nu numai informaiile pe care le vom aduce aici, ci însui faptul c despre aceast influen s-a mai vorbit i înc de mult în literatur, publicistic i lucrri din domenii apropiate filosofiei. La începutul secolului XX, profesorul G. Bogdan-Duic vorbea într-un articol despre „kantienii români”, observând c influena lui Kant asupra unor scriitori i gânditori români s-ar fi exercitat chiar pe când Kant se mai afla în via. Astfel, Ion Budai-Deleanu (1760-1820), iluminist erudit, autor al unui vast poem tragicomic, se afl, în unele pasaje i idei, sub influena cunoscutei scrieri a lui Kant Die Religion innerhalb der Grenzen der blossen Vernunft. S-a observat c unele capitole din lucrarea lui Kant pot fi puse în paralel cu pasaje i cu unele note din poemul lui Budai-Deleanu. Scriitorul român fcuse la Viena studii de filosofie i teologie. De remarcat i de pus cronologic mai înainte pe gânditorul german din Transilvania Michael Hissmann (1752-1784), intelectual înzestrat, laborios, membru al Academiei de 1tiine din Gottingen, mai apoi profesor de filosofie la Facultatea din Pesta. Gânditor ponderat i lucid, Hissmann se pronun împotriva speculaiilor metafizice, contra tezei idealiste kantiene despre aprioritatea spaiului i timpului. Kant e cunoscut de timpuriu i prin traduceri în limba maghiar. In luptele de idei ale vremii el devine gânditorul cel mai influent. Profesorul Koteles Samuel (1770-1831) întocmete lucrri dup modelul celor kantiene (Logica general, 1808, i Elementele filosofiei morale, Tg.-Mure, 1817). Era un sincer admirator al lui Kant pe care caut s-1 interpreteze i s-1 îneleag într-o manier personal. La început acord credit distinciei kantiene dintre cunoaterea aprioric i aposterioric (raional i senzorial), spunând c numai pe cale aprioric pot fi dobândite cunotinele adevrate, pentru ca mai apoi s retueze materialist aceste teze idealiste kantiene. Koteles era un om de cultur filosofic temeinic i cu participare proprie la problematica idealismului. Idei kantiene au transpus în cultura român i ali învai i dascli ardeleni, cum au fost August Treboniu Laurian, Timotei Cipariu, Simion Brnuiu. Ei au tradus pentru nevoile învmântului, cum se obinuia în acea vreme, din operele lui Krug, care profesa - ca urma al lui Kant la Konigsberg - un mai popularizat i amestecat cu Fichte. Laurian i Brnuiu admirau mai ales filosofia practic a lui Kant în care gseau unele idei folositoare i pentru lupta lor politic naional.

SU

Prezena kantian în filosofia româneasc Simion Brnuiu (1808-1864) a fost profesor de filosofie la Blaj, iar din 1855 profesor de gimnaziu la Iai i apoi profesor de filosofie i drept la Universitatea din acelai ora. De la cursurile lui au rmas manuscrise de metafizic, etic, estetic, istoria filosofiei. El îi declar admiraia pentru filosofia lui Kant pe care o cunoate i o pred dup Krug, dovedind îns c a consultat i cele trei Critici. Pentru el, Kant însemna o nou epoc în istoria filosofiei i în toate disciplinele care in de ea. îi îngduie totui s fac o oarecare modificare în tabelul categoriilor kantiene, atribuind „realitii” rolul de categorie prim atât a metafizicii, cât i a obiectelor cunotinei omeneti. Gândul su limpede exprimat este c o cunoatere are atâta realitate cât are i obiectul ei. în general, Brnuiu caut s formuleze soluii proprii la problemele ridicate de filosofia kantian, soluii care merg în sens contrar idealismului transcendental ca i împotriva agnosticismului în raport cu conceptul de „lucru în sine”. August Treboniu Laurian (1810-1881) e considerat al treilea kantian român dup Budai-Deleanu i G. Lazr. Cunoscând de la surs nu numai pe Krug, ci i textele kantiene, Laurian i-a formulat i el unele poziii personale în câteva probleme. Laurian era un bun cunosctor al filosofiei pentru c, pe lâng prelegeri i cuvântri filosofice ocazionale a întreprins publicarea în articole a unei istorii a filosofiei începând cu antichitatea greac. Pentru meditaia filosofic a lui Laurian punctul de plecare este criticismul kantian. El accept în special ideea necesitii unei critici prealabile a raiunii: „Calea cea adevrat - spune el -, pe care putem parveni la tiin, nu e nici dogmatic, nici aporetic, ci critic” (cf. Istoria filosofiei româneti, voi. I, Ed. Acad. RSR, Bucureti, 1972, pag. 287). E calea pe care Laurian o declar necesar pentru a nu filo sofa fr coninut i a nu introduce fantezia i ficiunea în filosofare. La fel, el se raliaz eticii kantiene. Putem aminti aici i pe Timotei Cipariu (1805-1887), care, ca profesor la Blaj, introduce în coli filosofia german, în special pe Kant. În Transilvania i Bucovina studiul filosofiei kantiene fcea parte din programele colare. Despre rspândirea kantianismului în Transilvania avem relatri din prima jumtate a sec. al XIX-lea de la istoricul german Bedeus (1783-1858). Filosofia kantian a ptruns în coala i gândirea filosofic româneasc prin diveri adepi i propagatori. La începutul secolului al XIX-lea Kant era cunoscut i predat la colegiul Sf. Sava din Bucureti de ctre profesorul de cultur filosofic german George Lazr (1779-1823), care înelegea s predea logica i metafizica în limba român dup Kant, în timp ce la coala greceasc se preda logica dup Condillac. Pe lâng meritul deosebit de important pentru cultura noastr c a impus predarea filosofiei în limba român, G. Lazr îl mai are i pe acela de a fi încercat s traduc filosofia kantian într-o vreme când limba noastr filosofic nu atinsese înc nivelul cerut de o asemenea lucrare. E adevrat îns c Lazr nu traducea direct din Kant, ci fcea doar o analiz a sistemului filosofic kantian, aa cum era ea fcut în cursul lui Krug. Se cuvine în continuare s amintim un alt nume, acela al lui Ion Zalomit (1810- 1885), profesor la Facultatea de Litere din Bucureti, care prezint în 1848 la Berlin o disertaie inaugural cu tema Principes et merites de la philosophie de Kant. în aceast disertaie, Zalomit încearc o analiz cuprinztoare i o evaluare critic a operei kantiene, artând i influenele exercitate asupra lui Kant de gânditorii care l-au premers. El este unul dintre primii gânditori raionaliti români care au apreciat valoarea criticismului kantian i care au pus totodat în lumin unele dintre limitele filosofului de la Konigsberg.

SV Dumitru Isac Dar, odat cu a doua jumtate a secolului al XIX-lea i începutul secolului XX, influena kantian prinde o nou adâncime i extensiune, prin oameni de cultur mult mai pregtii s-o recepioneze la un nivel i mai înalt. Acum evoluia culturii române i a studiului filosofiei s-au ridicat pe o treapt superioar, de pe care filosofia kantian e tratat în studii mult mai competente, e întâmpinat de pe poziii intelectuale mai prevenite i mai documentate, e o faz în care se afirm poziii critice personale i se caut ci originale în cugetarea filosofic. „Filosofia româneasc - spunea W Rdulescu- Motru -, întrucât a fost cu putin filosofiei s prind rdcini la un popor care a trit în condiiuni atât de neprielnice culturii, cum a trit poporul nostru, tot prin influena kantianismului a fost susinut. în el i-a gsit inspiraia Eminescu; sub influena lui, dei colorat de Schopenhauer, a fost activitatea didactic a lui Maiorescu”. Kant a fost un familiar al importantei societi literare i culturale româneti “Junimea”. La direcia acestei societi se afla tocmai un om cu înalte studii filosofice, , marele nostru îndrumtor cultural i profesor de filosofie, gânditor aflat cu deosebire sub influena filosofiei kantiene i schopenhaueriene. Din aceeai societate literar fcea parte i Mihail Eminescu, rmas pân astzi cel mai mare poet al literaturii noastre. În conferinele publice organizate de aceast societate i inute timp de aproape dou decenii intrau i teme filosofice dintre care n-a lipsit nici filosofia lui Kant. Despre aceasta s-a vorbit de dou ori, o dat de ctre Maiorescu însui în 1867, când face o analiz a Criticii raiunii pure (Convorbiri literare, I, p. 12-14 i 69-70) i zece ani mai târziu, când vorbete despre Criticismul lui Kant cunoscutul istoric Alexandru Xenopol (Convorbiri literare, IX, 1877-1878, p. 260-269). Despre aceste conferine a scris dri de seam însui Eminescu în Curierul de Iai. Filosofia kantian a ptruns cu unele idei în poezia lui Eminescu i în unele buci de proz ale lui. Poetul român este impresionat mai ales de teoria kantian despre spaiu i timp, studiat cu atenie în paginile Criticii raiunii pure. E greu îns de delimitat cu precizie influena kantian de alte influene, de natur divergent (materialiste, schopenhaueriene, budiste etc.). Interesant este încercarea marelui nostru poet de a da o traducere a Criticii raiunii pure într-o vreme în care terminologia filosofic româneasc era în formare. Dar Eminescu, care avea un sim genial al limbii naionale, a profitat chiar de aceast dificultate pentru a crea noi termeni, a furi noi expresii i a-i exercita mai departe miestria sa de creator. Traducerea lui Eminescu a fost publicat la Iai în cadrul editrii operelor complete ale poetului, iar manuscrisul se afl la Academia Român. Traducerea nu e complet; ea cuprinde doar cam a patra parte a textului kantian, nici acesta nefiind redat cu continuitate. Fr îndoial c filosofia kantian a contribuit mult la adâncimea de idei i la stimularea sensibilitii estetice a poetului român. Eminescu s-a simit atras s dezbat i altfel, mai direct filosofic, ideile kantiene. El are printre manuscrisele sale unele încercri de analiz i interpretare a argumentelor aduse de Kant în susinerea aprioritii spaiului, timpului i cauzalitii. Eminescu avea un mare cult pentru Kant, mrturisit i în urmtoarele cuvinte: „Kant are puterea de sugestiune i de cluzire chiar pentru începtorii care vor s gândeasc. Kant e un bun prieten, i în acelai timp un bun profesor pe care-1 recomand tuturor. E biblia filosofilor. Ca i în biblia cretinilor, scris pentru mulime, tot aa vei gsi în Kant adevruri pe placul i interesul tuturora. Nu v îngrozii când îl luai în

SW

Prezena kantian în filosofia româneasc mân, cci adâncimile de cugetare la dânsul au orizonturi clare de primvar, care te cheam spre înelepciunea lumii”. Pentru a vedea c figura filosofic a lui Kant nu a interesat numai gânditori români de specialitate i cu înalt pregtire, ci faima lui ptrunsese în mase mai largi culturale, menionm c pe parcurs, în sec. al XIX-lea, apar diverse biografii, bibliografii, compilaii i traduceri, care toate in s informeze despre marele înelept i opera lui. Astfel, într-o publicaie sptmânal din oraul Cluj a aprut în 1846 o istorioar sub titlul Kant îneleptul de la Konigsberg, al crei autor nu se cunoate. In colecia “Noua bibliotec român”, voi. I din 1882-1883 apare o schi biografic isclit de un anume Laurian Luca, în care pe lâng datele biografice se prezint lista scrierilor kantiene, precum i o caracterizare general a sistemului filosofic kantian. Dar kantianul care a exercitat mai mult influen în a doua jumtate a secolului al XIX-lea i a rspândit cu mai mult strlucire ideile kantiene în cercuri largi a fost Titu Maiorescu. El fcea acest lucru de la catedra universitar, ca profesor la Iai i Bucureti, - unde prelegerile sale se bucurau de un meritat prestigiu atât în privina coninutului, care era de o consecven impecabil, cât i a formei. Totui, Maiorescu nu acorda filosofiei kantiene un credit global i aprioric, ci numai unul selectiv i critic. Nu era de acord, de exemplu, cu morala kantian, cu teoria imperativului categoric; aprecia îns Estetica transcendental din Critica raiunii pure - capitol în care Maiorescu vedea centrul de greutate al filosofiei kantiene. De aici rezulta i în prelegerile sale o atenie mai mare pentru expunerea argumentelor pe care Kant se baza în susinerea tezei aprioritii spaiului i timpului. Adeziunea dat aici filosofiei kantiene 1-a fcut s caute i s cread c a gsit noi argumente pentru susinerea poziiei lui Kant. Unul dintre acestea este formulat de un fost student al su (), în caietul de note de curs, în urmtorii termeni: “Intelectul nostru nu poate fi ca o oglind care dubleaz realitatea. Un astfel de duplicat în economia naturii ar fi de prisos. De asta s se fi creat intelectul, ca s repete înc o dat - i mai prost, poate - ceea ce este? E natural s credem c formele lui creeaz ceva nou, care nu exist independent de el”. Maiorescu invoca i cazuri de “viziune la distan”, cum fusese aceea a lui Swedenborg, din care voia s scoat concluzia c spaiul nu exist aievea. Astfel de argumente nu erau îns i în vederile lui Kant care, cum se tie, nu dduse importan experienei trite de Swedenborg. Maiorescu gsea i pentru idealitatea timpului unele argumente în plus fa de cele kantiene. Faptul c Goethe avusese odat, în timpul unei plimbri, halucinaia c se vede pe el însui venind din direcie contrar, clare, mai în vârst i în inut de mare demnitar - fapt ce s-a i realizat ceva mai târziu - însemna pentru Maiorescu c timpul nu exist aievea, c tot ce va fi în viitor e realizat deja, i numai noi suntem aceia care vedem fenomenele succesiv. Este evident coloratura personal pe care Maiorescu o d teoriei kantiene despre spaiu i timp, cum i tendina lui spre o metafizic realist a imobilitii. în general, universitile româneti au continuat i dup Maiorescu predarea cu interes sporit a filosofiei kantiene. Dac P.P. Negulescu nu poate fi considerat un kantian deoarece are numeroase rezerve fa de apriorism, Ion Petrovici se declar un admirator entuziast al criticismului, dei, ca i Maiorescu i alii, formuleaz i el unele îndoieli i caut noi argumente pentru întrirea poziiilor kantiene. Pe lâng acetia ar trebui menionat i profesorul Marin 1tefânescu de la Universitatea din Cluj, care în lucrrile sale cu care i-a susinut doctoratul la Sorbona,

SX Dumitru Isac Le dualisme logique i Le rapport entre le Dualiste et le Théisme de Kant, dovedete întinse studii asupra gânditorului de la Konigsberg. Din pcate îns, în primul din aceste studii se distaneaz de Critica raiunii pure, iar în cea de a doua, cum s-a exprimat nu fr oarecare maliie unul din colegii si, “apare kantian în msura în care i Kant este cretin” - aluzie la înclinaia crescând a profesorului clujan pentru problematica teologic i la strduinele lui de a rezolva problemele filosofiei prin soluii religioase. A scris o lucrare în limba român despre filosofia cretin, lucrare care a avut trista soart de a nu fi acceptat de teologi i de a fi repudiat de filosofi, i o alta, publicat în limba francez la Editura Alean, Le problème de la méthode, în care, cu erudite incursiuni în istoria filosofiei, vrea s conclud c adevrata metod a cunoaterii filosofice ar fi rugciunea. Influena cea mai remarcabil a filosofiei kantiene, ca a oricrei filosofii în general, e considerat aceea care a contribuit la întemeierea unei concepii proprii, cu un anumit grad de originalitate, ceea ce la noi s-a întâmplat ceva mai târziu, i anume dup ce într-un fel s-au epuizat aciunile extensive i mai mult de culturalizare, de care am vorbit pân aici. Cugettorul care a primit aceast influen i a încercat elaborarea primului sistem filosofic pe baze kantiene a fost W Rdulescu-Motru, fost elev al lui Maiorescu, doctor la Leipzig cu o tez despre Kant (Zur Entwicklung von Kants Theorie der Naturkausalitat). Firete, pentru a-l depi pe Kant printr-o concepie proprie, trebuia artat în prealabil c marele filosof nu dduse o soluie satisfctoare la problema central care anima filosofia sa. Marea problem creia i se pare lui Rdulescu-Motru c I. Kant nu i-a dat o soluie satisfctoare este formulabil prin întrebarea: „Cum ajunge o contiin individual, care este constituit din elemente empirice, deci schimbtoare, s aib sinteze cu caracterul adevrului universal i necesar?”. Aici i se pare gânditorului român c e cazul s fie revizuit i modificat Kant, deoarece „un rspuns mulumitor nu poate veni decât de la filosofia care va ti s împreune caracterele subiective ale contiinei individuale cu caracterele unei realiti persistente în toate timpurile, adic de la filosofia care va explica pentru ce tiina este în acelai timp i un produs istoric i un produs de valoare etern” (Elemente de metafizic, p.162). O asemenea filosofie care va da rspuns la întrebarea nesoluionat de Kant n-ar putea fi decât o „perfecionare a filosofiei kantiene” i e tocmai ceea ce a sperat s fac gânditorul român într-o serie de lucrri în coninutul crora nu vom intra aici. Menionm doar c strduina sa iniial este aceea de a vedea „dac nu cumva cei doi termeni ai problemei, contiina de-o parte i lumea lucrurilor în sine de alt parte, nu sunt în fond aspectele uneia i aceleiai realiti care trece prin momente diferite; trebuie vzut dac cei doi termeni ai problemei nu pot fi explicai printr-o unitate superioar, în care antiteza lor s apar ca o relaiune logic” (Elemente de metafizic, p. 247). Cutând soluionarea problemei ridicate de Kant, Rdulescu-Motru se angajeaz pe linia unui evoluionism finalist i interior. El restabilete într-un fel unitatea dintre contiin i realitatea în evoluie, suprimând dualismul kantian al contiinei i lucrului în sine. „în tradiiunea biblic, Dumnezeu a fcut pe om dup chipul i asemnarea sa; în ipoteza monismului, evoluia face pe om dup chipul i asemnarea realitii totale. In tradiia biblic, personalitatea omeneasc era socotit ca o copie dup o personalitate supranatural; pe când în ipoteza monismului, personalitatea omeneasc este produsul necesar al evoluiei realitii... în unitatea contiinei se rezum lungul proces de adaptare care întovrete evoluia realitii” (ibidem, p. 270, 271, 272). Concepia lui Rdulescu-

SY

Prezena kantian în filosofia româneasc Motru e redat, poate, cel mai bine i mai complet în urmtorul text: „Omul nu reprezint un factor opus universului, în personalitatea omului nu st o cauz care s întrerup determinismul naturii, ci o verig necesar acestui determinism; persoana omeneasc indic însi direciunea evoluiei înspre care merg diferitele energii ale universului. Contiina omeneasc este dar ca o carte deschis în care se poate citi evoluia realitii, o carte îns în care nimeni n-are posibilitatea s scrie un rând mai mult peste cele scrise de aceast evoluie a realitii!” (ibidem). Plecând de la datele filosofiei kantiene, Rdulescu-Motru ajunge la poziii teoretice cu totul diferite de cele kantiene. Unitatea contiinei i formele contiinei îi apar ca un produs suprem i necesar al evoluiei cosmice, i tocmai în acest fapt vede el explicaia caracterului lor aprioric fa de orice experien, cum i garania concordanei dintre cunotinele noastre individuale i realitate. Din aceste intenii au aprut în continuare, între cele dou rzboaie mondiale, o serie de expuneri de amploare, monografii i studii, care din orice punct de vedere ar fi abordat criticismul, toate presupun contiina mreiei operei i gândirii lui Kant. Înc de la sfâritul secolului al XIX-lea apar primele lucrri de critic competent a filosofiei kantiene, nu atât din punctul de vedere al unui alt sistem filosofic, cât din libera exercitare a unei analize logice i tiinifice. Un astfel de opozant - dar nu singurul - al filosofiei kantiene a fost profesorul P.P. Negulescu, care în lucrarea Critica Apriorismului (Bucureti, W Gobi, 1892) îi fixa în urmtoarele cuvinte punctul de vedere: „Voind s ne dm seama de valoarea lui Kant trebuie s-1 examinm mai cu seam prin prisma problemei cunotinei, pentru c orice sistem se judec înainte de toate prin aceast prism. 1i fcând aceasta, vedem insuficiena lui”. Grigore Tuan scrie Evoluia sistemelor de moral, cu un lung capitol rezervat eticii kantiene, creia îi arat mult admiraie i ine s-o apere de obieciunile ridicate de Schopenhauer, Spencer i Guyau, în aa fel încât pân la urm lucrarea apare ca o scriere kantian. În tratatul de Istorie a filosofiei moderne, volumul al doilea, aprut în 1938, spaiul rezervat filosofiei kantiene este de zece ori mai mare decât acela prevzut pentru prezentarea lui Hegel. Observând c aici e o nedreptate fcut lui Hegel, nu putem s nu remarcm totodat c o asemenea inechitate se datorete i consideraiei deosebite de care Kant se bucura în cultura noastr filosofic. Într-un alt tratat, de Istorie a filosofiei contemporane, scris de P.P. Negulescu, aprut în 1941, criticismului kantian îi este dedicat întreg volumul I, de peste 500 de pagini. Un spaiu preponderent ocupa Kant i în prelegerile de istoria filosofiei contemporane ale profesorului Ion Petrovici. Dousprezece lecii au i fost publicate în 1936 într-o monografie intitulat Viaa i opera lui Kant. La toate acestea trebuie s adugm o serie de traduceri integrale i competente din principalele opere ale lui Kant, aprute în prima jumtate a secolului al XX-lea. Astfel, în 1924 apare Prolegomene la orice metafizic viitoare care se va putea înfia ca tiin, în 1929 - întemeierea metafizicii moravurilor, pe urm Critica raiunii pure, Critica raiunii practice, Critica puterii de judecat. Aceste traduceri au fost acelea care au fcut cunoscut filosofia kantian în cercuri intelectuale mai largi i au sprijinit interesul artat pentru Kant la catedrele universitare. Printre celelalte lucrri ale lui Kant traduse în românete trebuie s menionm o traducere mai veche (a lui CV. Buureanu, în „Biblioteca pentru toi”, nr. 770-771)

SZ Dumitru Isac adresat anume cercurilor mai largi, a Tratatului de pedagogie (1912), redat dup varianta francez a lui Jules Barni. Dup cum se tie, Jules Romain Barni a contribuit în mare msur la cunoaterea i rspândirea filosofiei kantiene în Frana, prin traducerea principalelor lucrri ale gânditorului german i, în acelai timp, prin temeinice analize critice asupra unora dintre ele. În 1901 se traduce într-o Crestomaie a autorilor germani un capitol din Spre pacea etern, lucrarea fiind tradus integral în 1915 de Ion Gorun. Traducerea lui Gorun e însoit de o biografie i o list amnunit a scrierilor lui Kant. în 1906 apare o lucrare, fr prea mult originalitate, intitulat Viaa i operele lui Kant, al crei autor este Sofronie Craioveanu, aprut la Editura „Minerva” din Bucureti. De fapt, volumul este o simpl compilaie dup autori francezi. Ea reuete îns s ofere o imagine destul de fidel despre filosofia kantian. Apoi, în 1908, apare la Craiova traducerea lucrrii autorului francez Duproix despre Kant i Fichte. Cu un an mai înainte, George Antonescu prezentase în „Revista de filozofie i pedagogie” o analiz temeinic a Principiilor pedagogice ale lui Kant i Schiller. în 1912 apare traducerea Filosofiei cretinismului, fcut de Adrian Sulcin. Chiar i unii dintre cei care se ocupau de filosofia lui Schopenhauer, cum este I. C. Nvârlie, se simeau obligai s înceap cu Kant, autorul amintit precedându-i studiul despre Schopenhauer cu o expunere a Criticii raiunii pure (Bucureti, 1914). Dac mai era nevoie de o ilustrare a msurii în care Kant ptrunsese în contiina culturii noastre filosofice, aceasta a fost fcut cu prilejul bicentenarului lui Kant (1924 - n. ns.). Aproape toate revistele noastre de cultur, în frunte cu „Revista de filosofie”, au rezervat spaii largi, dac nu chiar numere întregi acestui eveniment. La aniversarea marelui înelept de la Konigsberg au participat cadrele cele mai înalte de la catedrele noastre de filozofie, oameni care mai toi elaboraser lucrri despre Kant dup ce trecuser în faza de formare intelectual, în mare parte, prin universiti germane. Aniversrii lui Kant i s-a dat toat amploarea cuvenit prin contribuia i îndemnul gânditorilor români Ion Petrovici, care a i publicat cu acest prilej studiul Kant i cugetarea româneasc, , Mircea Djuvara, W Rdulescu-Motru i alii. Ca încheiere la acest capitol, m voi referi la Lucian Blaga, în care, dup prerea mea, se gsesc nemrturisite, dar puternice influene kantiene. Lucian Blaga, fost profesor la Universitatea din Cluj, membru al Academiei Române, unul dintre cei mai mari poei ai literaturii noastre, este i autorul unei concepii filosofice interesante, cldit pe o vast cultur filosofic asimilat în mod original din întreaga istorie a filosofiei. Ceea ce are la el o rezonan kantian pentru urechile prevenite este, întâi de toate, distincia dintre o zon a existenei care este i rmâne “în sine” i o zon care cade sub cunoaterea obinuit tiinific. Nu e nevoie de un efort prea deosebit pentru a vedea aici distincia kantian dintre lumea fenomenal i lumea lucrurilor în sine. Gsim la Blaga acelai agnosticism de principiu ca i la Kant cu privire la existena în sine pe care Blaga o i numete „lume a misterelor”. Când Blaga spune c specificul uman, ca fiin spiritual, se definete dramatic prin vieuirea într-un orizont al misterelor i strduina van de a le revela, nu poate s nu-i vin în minte adânca reflexie kantian de la începuturile Criticii raiunii pure, c omul are aceast soart deosebit de a-i pune probleme pe care raiunea sa nu le poate rezolva. Atrage atenia, de asemenea, faptul c Blaga adaug în concepia sa o nou serie de categorii la nivelul incontientului. Tocmai aceste categorii - spre deosebire de cele ale

S[

Prezena kantian în filosofia româneasc contiinei, care opereaz doar în zona lumii date, concrete - vizeaz lumea misterelor. Dar aceste mistere nu pot fi în nici un fel revelate adecvat. Blaga se strduiete s se diferenieze de Kant, dar tocmai pentru c simte aceast nevoie dovedete c ideile sale s- au cristalizat în raport cu tezele filosofiei kantiene. Putem meniona ca fapt semnificativ c, în cele din urm, Blaga comite aceeai greeal care i s-a reproat în mod repetat i lui Kant: este tiut c existena e o categorie ce nu opereaz - dup litera expres i ferm a Criticii raiunii pure - în zona fenomenal, dar Kant, afirmând totui existena lucrului în sine, s-a contrazis evident. Blaga face i el ceva similar: dei misterele sunt intraductibile în termeni de cunoatere uman, rmânând în permanen nite necunoscute, totui, într- una din scrierile sale principale intitulat Diferenialele divine, ne arat detaliat, dei într- o ipotez de construcie mrturisit mitologic, toate aceste mistere, inclusiv explicaia refuzului accesului uman în mijlocul lor prin aplicarea unei cenzuri transcendente, întrucât cunoaterea pozitiv-adecvat ar constitui o primejdie suprem pentru întreaga existen. Iat câteva consideraii finale care reies din textul prezentat. a) Gsesc pe deplin justificat constatarea c filosofia kantian a avut o prezen proeminent, relativ constant i eficient asupra culturii noastre filosofice. Subliniem înc o dat c ea nu a fost singura filosofie european care a avut un contact susinut cu gândirea autohton, dar a fost într-un fel predominant. Despre Kant s-a i spus c „ocup cel dintâi loc în rândul filosofilor strini care au influenat dezvoltarea filosofiei române” (I. E. Torouiu, Immanuel Kant în filosofia i literatura român, Tip. Bucovina, 1925, p 18-19). În acelai sens, W Rdulescu-Motru constata c „Filosofia româneasc, întrucât a fost cu putin filosofiei s prind rdcini la un popor care a trit în condiiuni atât de neprielnice culturii, cum a trit poporul nostru, tot prin influena kantianismului a fost susinut”. b) Considerând c prin difuzarea unui mare cugettor ptrunde într-o cultur nu numai o concepie oarecare, ci filosofia însi, Kant trebuie vzut ca unul dintre acei mari filosofi de valoare universal care au contribuit la ridicarea spiritului filosofic în cultura român. c) S-a vzut i din cele spuse pân aici c filosofia kantian, chiar i atunci când i-a gsit adepi i admiratori, a fost recepionat critic, întâmpinat nu odat cu obieciuni fundamentale. îmi îngdui s cred c tocmai acest lucru este interesant i vrednic de subliniat, pentru c el însemneaz c tezele acestei mari filosofii nu au fost receptate pasiv, translatate pur i simplu, ci au avut un rol stimulator. Ele au fost pentru cugettorii români material de fermentaie creatoare i nu de preluare dogmatic. 1i Kant, dar i ali mari filosofi au contribuit la elaborarea unor concepii filosofice originale. S-ar cuveni, prin urmare, s ne referim i la felul cum a fost onorat aceast investiie. Ar fi subiectul unei alte expuneri. Un rspuns se poate da, îns, de pe acum. Filosofia româneasc are o serie de gânditori i de opere care ar putea fi recepionate cu interes dac ele ar fi fost scrise într-o limb de circulaie universal. Ne gândim în special la unele opere ale lui W Rdulescu-Motru, P.P. Negulescu, L. Blaga, D.D. Roea i alii, necunoscute literaturii filosofice europene, de care suntem convini c ar sta dovad despre existena unor puncte de vedere proprii în probleme filosofice fundamentale, ca i despre specificul unei filosofii care i-a atins maturitatea dup criteriile clasice ale acestei discipline.

TR

Valeriu Capcelea

DIMENSIUNEA FILOSOFIC: A CATEGORIEI „TRADIWIE” 1I FUNCWIILE EI SOCIALE

RecenzentS&#-0%&#- ;,?Q"0T& T],$'*-1-$'#T

The article is intended to research the interpretation of the category “tradition”, its definition and typology. The author also uncovers various trends in defining this category. The importance of the structural functional analysis of the term tradition as an original social phenomenon is emphasized in order to identify its structural elements: idea (representation) tradition (certain behavioral norms) and ritual (symbolic implementation of tradition). The main function of tradition: regulation transference of the social experience, educational, information and integration ones are being identified. The author came to the conclusion that the categorical imperative of the present is the utilization of the potential of the national traditions in order to regulate relations between people and generation, to solve problems which arise due to the invasion of the “mass culture” on modern youth.

Tradiia exprim motenirea de obiceiuri, datini, credine ce se transmit din generaie în generaie, constituind trsturile specifice unui popor. Astzi, categoria „tradiie” este utilizat atât în limba uzual, cât i în cea tiinific. Dicionarul explicativ al limbii române determin tradiia ca un „ansamblu de concepii, de obiceiuri, de datini i de credine care se statornicesc istoricete în cadrul unor grupuri sociale sau naionale i care se transmit (prin viu grai) din generaie în generaie, constituind pentru fiecare grup social trstura lui specific” [1]. În limba român noiunea tradiie este utilizat în trei sensuri: 1) ea servete ca o expresie a unor trsturi comune, particulariti proprii unor fenomene sociale care se deosebesc mai mult sau mai puin unele de altele, dar care sunt înrudite (ritual, ceremonie, srbtoare); 2) noiunea în cauz se utilizeaz în sensul ei direct ca entitate ce se deosebete de obicei, ritual, srbtoare etc.; 3) ea poate fi utilizat ca echivalent a noiunilor menionate mai sus: obicei, ritual, srbtoare, ceremonie, arta mtilor i a jocurilor dramatizate de Anul Nou etc. Wategoriei tradiie în filosofie i tiin nu i-a prea mers: indiferent de utilizarea destul de frecvent i a tentativelor de a o interpreta, totui putem constata cu certitudine c aceste intenii s-au soldat cu faptul c ea rmâne i în continuare destul de contradictorie i inadecvat. Unicul moment ce este propriu tuturor concepiilor const în aceea c categoria tradiie apare practic întotdeauna acolo unde este vorba despre legtura dintre prezent i trecut. Dup opinia noastr, au dreptate savanii care arat c tradiie reprezint o noiune incert care nu este înc determinat [2]. În aceast ordine de idei, vom elucida un ir de cauze care, sperm, ne vor explica aceast stare de lucruri. Principala dintre ele, const în tratarea etimologiei noiunii date i în faptul cum ea este utilizat de cei care o explic i o interpreteaz. Noiunea tradiie este de provenien latin (traditio = transmit), desemnând iniial transmitere, învminte. Despre aceasta ne denot practic toate dicionarele explicative i enciclopediile, unde aceast definiie este elucidat: „fran. Tradition – tradiie, ger. Tradition - < lat. traditio – a transmite, legend, de la tradere – a transmite, a comunica, de la trans – prin, printre i dare – a da”.

TS Dimensiunea filosofic a categoriei „tradiie”i funciile ei sociale Analiza tuturor modalitilor de tratare i a definiiilor categoriei tradiie ne indic, dup opinia lui A. A. Fokin, urmtoarele: [3] a) din punct de vedere etimologic, acest termen se refer la cuvântul latin traditio; b) de obicei, accentul se pune pe conceperea funcional a tradiiei (a transla, a transmite); c) variantele categoriei tradiie sunt similare prin faptul c ele se refer la legtura dintre prezent i trecut; d) în cele mai multe cazuri ea coincide cu conceptul esenial asupra modalitii de translare – vorbirea oral; e) cu vorbirea scris i, prin urmare, cu literatura, categoria tradiie este identificat numai de unii autori. Plus la aceasta, tratarea fenomenului tradiie e dificil datorit faptului c la elucidarea esenei ei apar o serie de probleme. Spre exemplu: la ce fel de fenomene ale vieii sociale se refer tradiia – la cele spirituale sau la cele materiale, se reduce oare sfera de înfiare a ei numai la contiina social sau cuprinde i relaiile materiale ale activitii umane, acumuleaz ea oare numai experiena social anterioar sau i experiena contemporan? Aceste particulariti ale tradiiei au creat impresia greit, conform creia coninutul tradiiei era redus numai la sfera spiritual a activitii umane sau la o anumit form concret – simbolic – de comunicare sau semn, moral-religioas, gnoseologic, de joc. Astfel de „reducionism idealist” este inadecvat, fiindc ne ofer o reprezentare denaturat a esenei tradiiei. Concomitent, celelalte sfere ale vieii sociale erau considerate lipsite de influena tradiiilor. În aceast ordine de idei, o însemntate deosebit o are postulatul lui A. Toynbee care, dei se refer la cultur în genere, are o însemntate metodologic i la investigarea fenomenului tradiie. El menioneaz c anumite tipuri concrete ale culturii reprezint un tot întreg, ale cror pri sunt în concordan unele cu altele, în care „elementele economice, politice i culturale formeaz o armonie interioar deosebit” [4]. În acest mod, interpretarea unilateral a tradiiilor poate fi depit, ceea ce ne permite de a concepe tradiiile ca un fenomen social specific, care exist în toate sferele vieii sociale: art, cultur, moral, psihologie social, artizanat, producie material etc. Este destul de semnificativ i faptul c polemicile din literatura de specialitate i discuiile impetuoase ce s-au produs la conferinele tiinifice unde s-a abordat problema tradiiei în anii 60-80 ai sec. al XX-lea în fosta U.R.S.S. i în diverse ri occidentale nu s-au finalizat cu rezultate scontate. Tentativele savanilor de a crea o teorie a tradiiei nu s-au soldat cu apariia unor curente speciale în investigarea lor, dei au aprut o serie de monografii i culegeri colective [5] care, în principiu, nu au rezolvat problemele vizate. Situaia i astzi rmâne intact, pentru c tot timpul investigaiile au fost i sunt axate în jurul problemei „Ce este tradiia?” În acelai timp, se încearc de a concretiza o determinare sau alta prin fapte ce posed un caracter particular, sau se întreprinde o tentativ i mai greit, de a substitui categoria tradiie unor noiuni care dispun de o anumit independen i care soluioneaz o serie de probleme care nu au nimic comun cu tradiia: inovaie, continuitate, traducere, epigonism etc. Din aceast cauz este necesar, mai întâi de toate, s înelegem pentru sine, cât mai cert, care este sfera de aciune a acestor categorii i zona de corelaie a lor cu sfera ce aparine tradiiei în mod plenar, în calitate sa de categorie independent. De ' categoria tradiie nu a fost abordat în literatura filosofic i tiinific din antichitate i pân în sec. al XVIII-lea inclusiv, totui am putea remarca c în interpretarea acestui fenomen social specific pân în sec. al XIX-lea au existat dou orientri: prima susinea c tradiia exist acolo i numai acolo unde contemporaneitatea era „croit în conformitate cu msurile trecutului”, adic corespunde completamente

TT Valeriu Capcelea modelelor istorice; a doua fixa arta de a separa în cadrul contemporaneitii „urmele trecutului”, care pot fi apreciate în mod diferit. Începând cu sec. al XIX-lea, au aprut multiple definiii ale tradiiei, îns situaia nu s-a schimbat în mod substanial. În sec. al XX-lea, opiniile care concepeau tradiia ca „ceva din trecut”, ca o „umbr a trecutului”, se multiplic [6], ceea ce a determinat apariia unor numeroase incertitudini terminologice i categoriale. Unii cercettori recurg la o modalitate simpl de tratare a tradiiei, fixând toate determinrile veritabile i viceversa, iar mai apoi efectueaz o analiz comparativ i genetico-topologic a ei. Îns o astfel de tratare duce deseori spre impas, nu rezolv problema, ci, dimpotriv, o complic, fiindc chestiunea const nu în elucidarea aspectelor cantitative, dar în faptul cu ce contribuie ei la elucidarea noului la analiza problemei în cauz în comparaie cu cele existente. Este necesar s remarcm c categoria tradiie indic nu numai la relaia dintre trecut i prezent, dar i la anumite puncte de tangen dintre ele. În aceast ordine de idei, este vorba de funcia de „recepie-translare” a tradiiei, care se efectueaz în mod oral, cu alte cuvinte, tradiia este trecut în sfera culturii nescrise. Concomitent, tradiia nu este tratat ca un proces, dar ca un obiect, lucru ce se transmite într-un anumit mod. Prin urmare, tradiia este conceput ca o tiin aparte, particular sau ca o parte a ei, spre exemplu, etnografia, folcloristica etc. Probabil, din aceast cauz, în calitate de sinonime ale categoriei tradiie deseori se utilizeaz aa noiuni ca legend, balad, care indic asupra faptului ce este necesar de a se transmite, astfel tratându-se tradiia în calitate de obiect, lucru. Îns de îndat ce se insist asupra unei astfel de modaliti de translare ca vorbirea scris, obiectul se disociaz i se transform într-o mulime incert, pierzând, prin aceasta, integritatea, care devine nu formal, ci abstract. Mult timp în tratarea tradiiei a prevalat abordarea pluralist, prin care tradiia se identifica cu obiceiul, srbtoarea, ritualul. Dup opinia noastr, o alternativ a tratrii date poate fi abordarea sistemic, care, independent de diversitatea ei, este monist, pentru c presupune evidenierea în cadrul sistemul investigat al elementelor i relaiilor ce formeaz sistemul, care îi ofer integritate. Prin aceasta se înltur posibilitatea de a utiliza, în procesul investigrii tradiiei, abordarea pluralist, care reprezint o tratare eclectic. Tradiiile, fiind un sistem de anumite idei, legi nescrise, norme de conduit, o totalitate de concepii ce s-au cristalizat în mod istoric, nu se constituie într-o form complet în mod spontan. De aceea, în structura tradiiei pot fi delimitate trei straturi: ideea (reprezentarea); obiceiul (o anumit norm a conduitei); ritualul (întruchiparea simbolic a obiceiului) [7]. Totodat, concepia care a prins rdcini în tiin, conform creia tradiia reprezint o categorie destul de ampl i neomogen, nu poate deveni un fundament pentru lrgirea subiectivist sau îngustarea frontierelor acestui fenomen social, pentru c ele sunt destul de cert desemnate de esena acestei categorii ca relaie între prezent i trecut i acele abordri care s-au decantat timp de câteva secole în tiin, despre care am menionat mai sus. Totalitatea definiiilor tradiiei existente în literatura de specialitate au ceva comun, de vreme ce consider c acest fenomen social specific reprezint atitudinea subiectului care recepioneaz tradiia i obiectul care îi d natere. Diversitatea interpretrilor acestui fenomen social au aprut datorit celor trei tipuri de relaii ce se formeaz în cadrul existenei sociale: 1) relaiile ce au un caracter intrinsec sau o atitudine ciclic, unde interaciunea dintre subiect i obiect este redus la contopirea lor; 2) determin obiectul ca o multitudine în care subiectul intr ca una din prile egale i TU

Dimensiunea filosofic a categoriei „tradiie”i funciile ei sociale este extras din aceast mulime pentru manifestarea esenei sale; 3) el poate fi reprezentat, în mod convenional, ca liniar, unde obiectul neaprat trebuie s fie precedent, trecut fa de subiect. În aceast ordine de idei, este necesar de a preciza c primul i a-l doilea tip nu revendic o cronologie strict, iar al treilea se sprijin în mod special pe ea. Cea mai mare parte a cercettorilor, referindu-se la fenomenul tradiie, îi focalizeaz atenia, de cele mai multe ori, asupra unuia din cele trei tipuri de relaii, ignorându-le pe celelalte. Acest lucru se întâmpl sau din cauza c ei nu cunosc aceste relaii, nu le îmbin, dar mai ales din cauza c ei confund aceste trei tipuri de relaii sociale. Prin urmare, se încalc integritatea fenomenului, obiectivitatea coninutului acestei categorii. Tipul întâi al tradiiei poate fi numit, în mod convenional, ierarhic i presupune înfiinarea unei ierarhii, a unei axe în vârful creia se afl obiectul în faa cui se închin, care se imit, iar tot ce se afl mai jos este împrit, în mod strict, în nivele ce sunt supuse piscului. O asemenea legtur creeaz impresia eternitii i inepuizabilitii simbolului, de aceea categoria timpului, în acest caz, nu este atât de important. Tradiia ierarhic este, mai întâi de toate, tradiia credinei, care, dup cum se tie, se bazeaz pe începutul intrinsec, spiritual i personal. În tradiia ierarhic domnete relaia analogiei i asemnrii, ea se transform într-o formul codificat, unde domin determinismul, care reduce relaia dintre subiect i obiect la banalitate, obiectul este transformat în cult, iar subiectul este, practic, redus la zero ca individualitate i exist ca ceva derivat de la obiectul ce d natere tradiiei. În literatura tiinific dedicat analizei categoriei tradiie întâlnim, destul de frecvent, determinarea tradiiei ca o totalitate de chipuri. Reieind din aceast optic, s-a produs, dup opinia noastr, una din cele mai mari erori, tradiia fiind conceput în calitate de chip pentru imitare, la un proces de imitare a unor chipuri. Al doilea tip al tradiiei poate fi numit paradigmic. El apare acolo unde apare comparaia, care instituie dominaia mulimii în toate: mai întâi, obiectul trebuie i poate s devin multiplu; în al doilea rând, tipul multiplu de relaii între subiect i obiect; în al treilea rând, caracterul multiplu al formelor i, ca efect, multitudinea coninutului i a sensurilor; în al patrulea rând, comparaia ne ofer posibilitatea de a evidenia multitudinea subiecilor ce recepioneaz tradiia [8]. Aadar, tipul paradigmal al relaiilor ne ofer posibilitatea de a reprezenta tradiia ca ceva ce ine de perspectiv, negând prin aceasta numai caracterul ierarhic al ei. Diversele definiii ale categoriei tradiie, pe care le întâlnim în literatura de specialitate, sunt destul de impuntoare, deoarece autorii se sprijin pe criterii absolut diferite: contiin, voin, afectivitate, identificare, simul continuitii etc. Îns, indiferent de aceste distincii, ele conin o trstur comun: evideniaz dintr-o totalitate a trecutului ceea ce s-a pstrat într-o form sau alta ca o valoare inestimabil. Anume pe acest fundal, adic pe totalitatea perceperii afective a motenirii i a atitudinii fa de ea ca valoare s-a constituit în tiin orientarea subiectivist în investigarea conexiunii dintre trecut i prezent. Abordarea subiectivist a tradiiei ne ofer posibilitatea de a concepe faptul c o parte considerabil a culturii, motenit de la înaintai, poate deveni tradiional numai atunci când cel puin un subiect îi aduce aminte c un anumit obiect a existat în trecut i vrea ca el s existe în continuare. Astfel, tradiia apare nu ca un obiect, dar ca credin în valoarea ei, nu ca un fapt care este observat, dar ca o idee care exprim o judecat de valoare, ce se instituie în urma unui act de valorizare, care este actul de preuire, de

TV Valeriu Capcelea apreciere a produselor creaiei umane. Actul valorizrii are loc numai la nivelul contiinei sociale i se efectueaz în virtutea unor criterii obiective, care nu sunt elaborate de individ, ci sunt condiionate în mod istoric i social. Valorizarea este un proces de consacrare a valorii la nivelul contiinei sociale a comunitii, i nu doar la nivelul contiinei individuale. Nu individul care creeaz obiectul este acela care îi acord valoare, ci comunitatea care apreciaz, preuiete acel obiect îi confer valoare. În aceast ordine de idei, N. Râmbu meniona c „subiectul axiologic nu este îns un simplu individ. O persoan anume nu poate fi msura valorii i a judecilor de valoare. Aa cum un concept sau o judecat existenial transcend individul, fiind valabile pentru toate fiinele raionale, valoarea i judecile de valoare transcend contiina individual. Valoarea nu exist decât pentru subiect, dar este vorba de subiectul în genere, pe care-l putem denumi subiect axiologic, prin analogie cu subiectul epistemic” [9]. Pentru o astfel de concepere a tradiiei este important nu obiectul care ne-a parvenit în întregime din trecut, nu unele elemente ale lui, dar faptul cum el este evaluat de ctre actualitate în persoana unui subiect sau a unei comuniti sociale. Utilizând conceperea subiectivist a tradiiei, noi suntem în stare s ne îndeprtm de tratarea ei prin noiunile de „presiune”, „povar”, i s-o interpretm prin categoria „puterii trecutului asupra prezentului”. Aadar, prin intermediul abordrii subiectiviste, orientarea intereselor se schimb: nu puterea morilor asupra celor vii, ci viceversa, iat obiectul autentic ce trebuie s fie studiat de ctre tradiie. T. Elliot, în lucrarea sa Tradiia i talentul individual, întreprinde o tentativ de a face o distincie între tradiia obiectului i cea a subiectului. El afirm c tradiia nu este o chestiune de a repeta sau de a imita modelele din trecut. Tradiia nu este ceea ce este adoptat într-o form gata de la predecesori: „Ea nu poate fi motenit i, dac tradiia v este necesar, ea poate fi obinut numai prin intermediul unor eforturi serioase” [10]. Prin urmare, orice om posed o anumit motenire, dar nu fiecare o consolideaz pe ea în calitate de motenire, nu ca un set de chipuri, care cer ca ele s fie recunoscute în calitate de ceva destoinic pentru imitare. Trecutul nu cere nici un fel de fundamentare, în afar de constatarea c el este trecut. De aceea credina în el sau închinarea în faa lui, sau reconstituirea permanent a lui înc nu creeaz tradiii. Tradiia apare acolo unde trecutul este însuit de subiect, care se exprim ca adept al lui, chiar dac aceasta exist la nivelul incontient i este continuat de el. Al treilea tip al tradiiei se caracterizeaz printr-o atitudine temporal i prin lipsa unui general aparent, prin cutarea acestui general, prin conexiunile ce sunt de scurt durat, dar semnificative atât pentru subiect, cât i pentru obiect. Acest tip poate fi reprezentat ca sintagmatic, care constituie o tradiie a libertii, dar în special a libertii subiectului, unde subiectul singur îi alege obiectul i determin caracterul interaciunilor. Acest tip al tradiiei poate fi determinat numai la nivelul incontientului, al intuiiei. În mod esenial, tradiiile sunt legate de timp, de schimbare, de mobilitate. Intrarea în tradiii înseamn intrarea în timp, în întâmplare, în incertitudine, cderea din starea de graie, de har. Tradiiile sunt o procesualitate, i nu o realitate constituit în mod absolut, pietrificat, e lumea posibilului kantian, cea a raiunii practice guvernat de un alt tip de ordine decât cea a realitilor date. Contiina i aciunea, omul întreg în estura complex a facultilor i structurilor sale, direct sau indirect, subiect i obiect, agent i victim a direciilor i curentelor, a instituiilor i structurilor în care el se afl pe el însui plasat. Realitate ontic, dar i o cunoatere a acestei realiti, plmdit dintr-un aluat indivizibil, construcie dar i continu reconstrucie în ordine simultan teoretic, practic TW

Dimensiunea filosofic a categoriei „tradiie”i funciile ei sociale i valoric, tradiiile rspund aspiraiei noastre fireti de a ne constitui i salva fiina de caducitatea efemerului. Tradiiile reprezint i o parte impuntoare a memoriei sociale a unui popor ce ne ajut s rspundem celor ase „de ce-uri” pe care le presupune cunoaterea de sine: Cine sunt? De ce sunt? Cum sunt?, i mai ales, Pentru ce sunt? Unde? Când?, prin care ne cldim propriul sens, distinct de al tuturor celorlalte fiine existente, asemenea nou. A avea o memorie, ,,o contiin de sine înseamn a ti, a te simi pe tine distinct de toate celelalte fiine, iar la simirea acestei distincii se ajunge prin senzaia i cunoaterea propriei limite. Contiina de sine nu este decât contiina propriei mrginiri: a ti pân unde încetez de a fi, de unde nu mai sunt” [11]. Numai prin aceast relaie, dup cum remarc C. Noica, cu altul, cu alte popoare noi suntem în stare s descoperim lanul ce ne separ i ne unete de semenii notri, e singura modalitate prin care dobândim, pstrm i ne îmbogim propria contiin i memorie social. Tradiiile au exercitat i continu i pân astzi s îndeplineasc în societate o serie de funcii importante în virtutea particularitilor care le sunt proprii: stabilitatea, repetabilitatea, respectarea lor prin intermediul opiniei publice etc. Sub aspect funcional, câmpul de aciune a tradiiilor în societate poate fi redat prin: funcia reglatoare, de translare a experienei sociale, funcia educativ, informativ i integrativ. Funcia reglatoare a tradiiilor a aprut printre primele, deoarece ele au fost mult timp unicul mijloc prin intermediul crora se reglau relaiile dintre oameni în societate, fiindc era o încredere în justeea ordinii stabilite de ele, care se baza pe existena i vechimea lor. Fceast funcie exercitat de tradiii de milenii a fost neglijat eshaustiv în perioada totalitarismului, ceea ce a adus prejudicii serioase societii, a provocat o serie de fenomene negative ce s-au rsfrânt asupra relaiilor dintre oameni i chiar dintre naiuni, fiindc se punea accentul pe discontinuitate, se impunea oamenilor ideea c trecutul nu exist - conteaz numai viitorul i trebuie de construit o lume nou rupt de paradigmele trecutului. Prin urmare, facultile i reflexele morale, acumulate prin succesiunea în timp a generaiilor, au fost slbite i atenuate sub presiunea enorm a aparatului represiv al regimului totalitarist, specializat în injectarea fricii i în distrugerea personalitii fiecrui individ, care a fost derutat în aa fel, încât, fiind pus astzi în faa alternativei libertate-totalitarism, el alege reieind din reflexele dobândite anterior, ultima variant, fiind convins c alege binele. Astzi, când în centrul ateniei se plaseaz calitile spirituale ale omului, ponderea tradiiilor naionale, care reprezint o coloan vertebral a contiinei naionale, un mijloc eficient de reglare a relaiilor sociale i naionale, trebuie s creasc în mod considerabil. Aceste comori ale memoriei noastre naionale pot s îmbogeasc în mod substanial viaa cotidian, s contribuie la reglarea eficient a relaiilor sociale. Ele vor contribui în mod substanial la reglarea relaiilor dintre generaii, cci conin în sine nite modele de conduit edificate pe un profund sentiment axiologic, printr-un orizont umanist de profunzime i anvergur. Tradiiile naionale reprezint o surs esenial a umanismului, care caracterizeaz toate actele de cultur i civilizaie a poporului român, personalitatea sa este omenia româneasc – determinarea de esen a spiritualitii sale, caracterizat prin ospitalitate, generozitate, o acut contiin moral a binelui, aprecierea oamenilor dup destoinicia, cinstea i patriotismul lor, o omenie în care blândeea, buntatea, sentimentul de prietenie i fraternitate se îmbin cu fermitatea, curajul, neînduplecarea, intransigena atunci când e vorba de interesele fundamentale ale rii, de însi fiina noastr istoric. O alt funcie important a tradiiilor o constituie translarea experienei sociale,

TX Valeriu Capcelea pstrarea, reglarea i reproducerea relaiilor sociale. Funcia în cauz se impune în viaa social prin existena continuitii generaiilor, tradiiile exercitând rolul verigii de legtur ce asigur continuitatea generaiilor umane. Translarea experienei prin intermediul tradiiilor este posibil datorit existenei simultane în cadrul societii a generaiilor de oameni care se substituie unele pe altele. Tradiiile includ noile generaii în formele verificate ale relaiilor sociale, eliberând fiecare individ în parte de necesitatea de a cuceri o dat în plus ceea ce a fost obinut i realizat de înaintaii notri. Un rol deosebit, mai ales în condiiile contemporane, o are funcia educativ a tradiiilor, care se manifest începând cu frageda copilrie i continu pe tot parcursul vieii individului. Personalitatea resimte influena tradiiilor care determin mentalitatea, simurile, emoiile i comportamentul ei. Fiecare om înelege lumea printr-o mentalitate pe care o accept i în care s-a format, a crescut, iar aceast mentalitate, înrdcinându-se în contiin, confer o vârst i o vechime unui mod de a fi i de a tri în lume. O deosebit putere de asimilare a rosturilor vieii omeneti o au tradiiile familiei, care constituie un etalon de msur pentru tot ce e bine gândit i înfptuit. La poporul roman, tradiiile familiei s-au întemeiat pe cultul muncii i al vredniciei celor mai în vârst. În cadrul familiei, fiecare îi avea un rost al su, pân la cel mai mic. Prin intermediul acestui suport are loc decantarea unui anumit mod de conduit social, formarea convingerilor i deprinderilor, se efectueaz procesul de înglobare a omului în procesul de continuitate naional respectiv pe baza memoriei sociale. Respectând tradiiile, individul nu numai c se include în sistemul de relaii sociale, dar i devine o personalitate, se ataeaz la mediul dat. Pentru ca munca de educaie s fie eficient, ea trebuie s afecteze toate forele spirituale ale omului – nu numai intelectul, ci i simurile, voina i psihologia omului. Munca educativ trebuie s indice o anumit paradigm a conduitei, s cristalizeze convingerile personale, ce se vor transforma în deprinderi stabile, în trsturi de caracter i în faculti personale. Oamenii inclui în sistemul funcionrii tradiiilor pot fi educai în conformitate cu necesitile sociale vitale pe neobservate, simplu, în mod firesc. Numai aa omul nu se simte un obiect evident al educaiei, sporind astfel eficiena procesului educativ. Situaia care s-a creat în ara noastr în prezent ne ilustreaz în mod elocvent c continuitatea generaiilor [12], rdcinile care alimenteaz aceast continuitate a memoriei sociale a fost subminat de sistemul totalitarist i continu s rmân aceeai i dup cincisprezece ani de independen. Contextul în care ne-am pomenit astzi este cu mult mai alarmant decât considera marele nostru înainta A. Russo în prima jumtate a sec. al XIX-lea, care remarca: „Nimica nu mai leag Moldova de astzi cu trecutul, i fr trecut, societile sunt chioape. Naiile care au pierdut irul obiceiurilor printeti sunt naii fr rdcin, nestatornice, sau, cum zice vorba proast, nici turc, nici moldovan; limba lor i literatura nu are temelie, i naionalitatea atunci este numai o închipuire politic” [13]. Tradiiile mai exercit i funcia informativ, care asigur un anumit mod de comunicare, de legtur dintre oameni. Semnificaia acestei funcii se manifest, mai ales, prin intermediul ritualurilor, srbtorilor i ceremoniilor care poart un caracter de mas i sunt edificate pe principiul colectivismului. Ele vizeaz momentele cruciale din viaa omului, evideniaz legtura indisolubil dintre personalitate i societate. Funcia informativ se manifest i prin faptul c conexiunile sociale, comunicarea la diferite popoare, naiuni poart un caracter specific, inedit, este irepetabil. De aceea omul care fiineaz într-un mediul social concret este nevoit s respecte tradiiile acestui popor. Dar, spre regretul nostru, acest principiu nu e respectat de majoritatea alolingvilor care sunt TY

Dimensiunea filosofic a categoriei „tradiie”i funciile ei sociale stabilii cu traiul în Republica Moldova. Anume acest fenomen a devenit una din cauzele tensiunilor interetnice din Moldova de la sfâritul anilor optzeci. Proverbul popular spune: „Cum e ara - i obiceiul”, subliniind faptul c oamenii, sub influena obiceiurilor, se familiarizeaz cu modul de comunicare a comunitii umane date, devenind o parte component a acestui mediu. Pentru alolingvi acest mediu a fost i continu s rmân un mediu strin, la care ei nu vor s se ataeze, ceea ce nu poate s nu trezeasc, în mod firesc, nemulumirea populaiei româneti btinae[14]. Volumul de informaie ce se conine în tradiiile naionale creeaz condiii optime pentru asimilarea de ctre tânra generaie a fiinei, istoriei i normelor de conduit a poporului din care face parte. Dar atitudinea nihilist i indiferent fa de tradiiile poporului nostru, promovat de regimul totalitarist timp de decenii, a determinat apariia unei generaii indiferente fa de trecut, fa de motenirea istoric, fa de plaiul natal i Patrie. Drept consecin a aprut un fenomen negativ, numit mancurtism, a fost afectat sntatea spiritual, moral i psihologic a tinerei generaii. Pentru a salvgarda situaia, noi trebuie s contientizm faptul c fr un echipament spiritual, fr un anumit sistem de credine i tradiii care s le orienteze experiena i comportamentul societile se pot dezintegra. Tradiiile i credinele asigur supravieuirea i funcionalitatea grupului uman, ceea ce constituie o condiie necesar de supravieuire a individului. Este necesar s inem cont i de faptul c numai în cadrul unei tradiii se poate constitui i capt sens inovaia, în afara ei creaia e de neconceput, deoarece istoria s-ar frânge i umanitatea nu s-ar putea constitui. „E o iluzie periculoasa s credem c ne putem sustrage prezentului pornind de la o „tabula rasa”, c putem examina trecutul cu toat obiectivitatea, c-l putem înelege ca un echipament mintal, cu o psihologie i o contiin neîntrunite de crile pe care le-am citit” [15]. Deprinderile noastre de gândire, asociaiile noastre de idei se formeaz sub influena prezentului, dar i a credinelor pe care le împrtim, a experienelor i tririlor noastre ca oameni, toate constitutive ale acelei micri vii ce formeaz viaa însi, istoria noastr. Prin urmare, devine stringent problema pstrrii memoriei naionale, continuitii generaiilor, a solidaritii dintre ele, care ar exclude tensiunile, divergenele i antagonismele existente astzi. Un loc aparte i foarte important în soluionarea problemei în cauz trebuie s-l ocupe tradiiile naionale, care pot asigura schimbarea orientrii contiinei individuale de la valorile culturii strine mediului autohton spre memoria naional i valorile culturii tradiionale ale poporului nostru, care au fost acumulate de secole. Astfel, tânra generaie se poate ataa la „temele” autentice ale culturii tradiionale, care pot deveni un mijloc eficient de formare a aspectelor de baz ale personalitii i de a regla comportamentul ei. În i prin cultura naional se decanteaz i se structureaz acel fond etnic spiritual al naiunii alctuit din memoria naional, moravuri, obiceiuri, tradiii, mentaliti de psihologie social, modele i norme de comportament atât de necesare în prezent. Doar în acest caz procesul de socializare poate fi eficient, pentru c el va fi determinat de experiena care se decanteaz prin intermediul tradiiilor, al metodelor tradiionale de educaie a copiilor. O alt funcie, destul de important, a tradiiilor naionale este cea integrativ. Având menirea de a asigura coeziunea i solidaritatea grupurilor i instituiilor, ca i convieuirea i cooperarea dintre indivizi, normele tradiionale reprezint un important factor de reglementare normativ i de integrare social a indivizilor în structurile societii. Ea exprim unitatea social a comunitii naionale. Funcia în cauz ne denot despre faptul c tradiiile nu numai c „oblig”, ci i „leag” oamenii de comunitatea dat. Numai prin schimbarea orientrii contiinei individuale de la valorile strine

TZ Valeriu Capcelea culturii noastre naionale spre tradiiile naionale poate avea loc procesul de integrare a tinerei generaii în contextul social i naional autohton, ceea ce va asigura atât procesul continuitii, cât i viitorul nostru. Revenirea la tradiiile istorice ale poporului nostru constituie un imperativ categoric, care nu este uor de realizat, fiindc copiii notri aproape c nu tiu nimic despre strmoii lor direci, nu tiu de unde li se trag rdcinile. În aceast ordine de idei, e actual remarca fcut de M. Koglniceanu la 1843, în cadrul prelegerii de deschidere a cursului de istorie la Academia Mihilean de la Iai: „Neavând istorie, fiecare popor duman ne-ar putea zice: „Originea ta este necunoscut, numele tu nu-i aparine, mai puin pmântul pe care locuieti” [16]. Cuvinte destul de actuale, fiindc mai exist oameni certai cu adevrul i obiectivitatea tiinific, care nu se sfiiesc s susin idei absurde cu privire la originea i istoria noastr, care deruteaz de multe ori tineretul. Este necesar de a înelege c astzi, dup cum remarca marele nostru înainta M. Eminescu, „patriotismul nu este iubirea rânii, ci iubirea trecutului. Fr cultul trecutului nu exist iubire de ar. Azi e constatat c din momentul în care împraii au început a înlocui prin oameni noi pe senatorii Romei, în care tradiiile i cultul tradiiilor se uitaser, Roma a mers repede spre cdere. Cazul Romei nu numai c este izolat, dar nu sufer nici o excepie mcar” [17].

NOTE

1. Dicionarul explicativ al limbii romane / Ediia a II-a. - Bucureti: Ed. Univers Enciclopedic, 1996, p. 1101. 2. Vezi, spre exemplu: ^ K. / . . ( . . H. ]). - R: «», 1990, p. 281. 3. Z F. F. «»: //W   . H. 2. - W: N-  I-Q Y, 2002, p. 59. 4. X F. J. . – W-- R, 1995. 5. A se vedea, spre exemplu: H. J. : -  . - R: N- R, 1982; W N. H. , ,  . - I: H-H . N-, 1973; W S. W. , . - F-F: N- P, 1974; H H. G. - //Z. , Nr. 4, 1980; P H. S : , , . - P: ^, 1991; S, . H.  // Credo. - , 2001, Nr. 2; Barone, F. Tradizione e innovazione nella cultura scientifica modierna // Arch. di filosofia. Padova, 1995. A. 63, Nr. 1/3, p. 79-91. 6. A se vedea, spre exemplu: H   . X . V: «», 1981; W    : R . , 5-7 1980 . /V.: Y F. (. .) . - R: F. . S \P PWW, 1980; P R. N. ,  . V: N- V -, 1972; 1tiuca V. Calea noilor tradiii. - Chiinu: Cartea Moldoveneasc, 1973; 7. Capcelea, V. Tradiiile naionale: continuitate în dezvoltarea generaiilor. - Chiinu: Ed. Evrica, 1998, p. 9. T[

Dimensiunea filosofic a categoriei „tradiie”i funciile ei sociale

8. Z, F. F., op. cit., p. 65. 9. Rîmbu, N. Filosofia valorilor. - Bucureti: Ed. Didactic i Pedagogic, 1997, p. 16 10. Apud Z, F. F., op. cit., p. 66. 11. Noica, C. Rostirea filozofic românesc. Bucureti: Editura 1tiinific i Enciclopedic, 1970, p. 46. 12. Capcelea, Valeriu. Tradiiile naionale – mecanism de asigurare a continuitii în dezvoltare în epocile de tranziie // Tezele conferinei: Statul. Societatea. Omul: Realizri i probleme ale tranziiei. A1 a Republicii Moldova. Institutul de Filosofie, Sociologie i Drept. - Chiinu, 1998, p. 221-223. 13. Russo, Alecu. Cugetri // Alecu Russo, Opere. - Chiinu: Literatura artistic, 1989, p. 66-67. 14. Pentru detalii a se vedea: P, S. V R   . - P : Ed. „Texnica-Info”, 2004. 15. Dufrenne, M. Pentru om (idei contemporane). - Bucureti: Ed. Politic, 1974, p. 22. 16. Marinescu, C.; Tnase, Al. Constiina naional i valorile Patriei. - Iai: Ed. Junimea, 1982, p. 95. 17. Eminescu, Mihai. Cugetri. - Bucureti: Ed. Albatros, 1978, p. 69.

UR Alexandru S. Roca

CONSIDERAWII PRIVIND MODALIT:WILE DOMINANTE ALE DEFINIRII SECTORULUI TREI

Recenzent: Alexandru Zavtur, membru corespondent, profesor universitar.

This article is dedicated to analysis of how the organizations existent „between the state and market” are defined. It focuses on the two main approaches of what is generally refered to as the „Third Sector”: the american one, which stresses its „non-profit” quality and the european one, which concentrates on its social orientation. The two dominant definitions are then juxtaposed, to reveal the difference between them, according to some certain criteria.

Conceptului de „sectorul trei” i s-ar putea asocia un grup de sinonime sau cvasisinonime, precum: „sectorul non-profit”, „sectorul non-guvernamental”, „sectorul independent”, „sectorul voluntar”, „sectorul filantropic”, „sectorul social”, „sectorul neimpozabil”, „sectorul caritabil”, i, mai ales în contextul european de dup 1989 (anul adoptrii oficiale a termenului), acela de „economia social” sau, dup 1997, un termen creat de Comisia European, „sistemul trei”. Însi denumirea de sectorul trei presupune existena a altor dou sectoare, indiferent pe care l-am numi primul: piaa (sin.businessul) i statul (sin.guvernul). Sectorul trei este, respectiv, conceput în opoziie cu primele dou, de aici „non-profit” (în opoziie cu principiul fundamental al pieei) i „non- guvernamental” (deci, autonom în raport cu statul). Avem o definiie ex negativo – sectorul trei nu este nici pia, nici stat. De fapt, i alte formulri pun în lumin doar un singur aspect al fenomenului: de exemplu, „sectorul non-profit” se concentreaz asupra ne-distribuirii profitului, iar „economie social” ine de aspectul socioeconomic al sectorului. Oricum, definiiile minimaliste se opresc în acel punct: „Sectorul trei este compus din organizaii ne-asociate cu businessul sau guvernul”[1]. Exist, desigur, definiii mai generoase, precum acea a unui raport oficial suedez: „Conceptul de Economie Social se refer la activiti organizate ce au drept scop primar servirea comunitii, se fondeaz pe valori democratice i sunt sub aspect organizaional independente de sectorul public. Aceste activiti sociale i economice sunt realizate mai ales de asociaii, cooperative, fundaii i grupuri similare. Fora motrice principal a Economiei Sociale este beneficiul public sau acela al membrilor unei asociaii particulare i nu raiuni de profit”[2]. O alt definiie extrem de valoroas ar fi aceea elaborat de Lester M. Salamon i Helmut K. Anheier pentru a servi un instrument de lucru al proiectului Universitii Johns Hopkins din Baltimore de studiu comparativ al sectorului non-profit pe scara internaional – în continuare o vom numi definiia Johns Hopkins University Project (JHUP): „Sectorul non-profit este o colecie de entiti organizate; private în calitatea lor de non-guvernamentale; non-distribuitoare de profit; independente; voluntare; îndreptate spre beneficiul public”[3]. S examinm coninutul fiecrei dintre aceste caracteristici. 1. Formale/organizate, deci instituionalizate într-o anumit msur. Adunri ad hoc, temporare i neformale sunt dincolo de cadru. Constatm astfel c definiiei sectorului trei i se mai poate aduga o a treia negaie: pe lâng aceea c nu este „nici stat, nici pia”, admitem c nu ar ine nici de „sectorul neformal” al rudeniei, prieteniei sau altor relaii personale.

US Consideraii privind modalitile dominante ale definirii sectorului trei 2. Private, respectiv instituional autonome în raport cu guvernul. Autonomia dat se refer întâi de toate la lipsa unei formule de „guvernare – subordonare” în relaia dintre stat  sectorul trei. Pe de alt parte, suportul guvernamental pe care îl primesc organizaiile sectorului trei este unul foarte semnificativ, mai ales în rile cu un stat al bunstrii generale universal, i totui axat pe îndemnizaii bneti, cu o limitat implicare a sectorului public în oferirea nemijlocit a serviciilor sociale. Aici sectorul trei joac un rol important în oferirea serviciilor sociale i comunitare, finanate preponderent de stat. Este mai ales cazul unor ri ca Germania, Austria, Frana, Belgia, Irlanda i Olanda. Exemplul Germaniei este ilustrativ: sectorul trei al acestei ri este dominat de organizaii înalt profesionalizate, orientate spre stat i având un impact major asupra prestrii „serviciilor de bunstare” („welfare services”). Incidena suportului de stat asupra bugetului mediu al unor astfel de organizaii este impuntoare: cca 60% (20-30% surse private i 7-13% vânzri)[4]; conform altor estimri este vorba despre aproape de 70% (68%, dac e s fim întru totul exaci)[5]. 3. Ne-distribuitoare de profit, respectiv nu împart profiturile obinute proprietarilor, membrilor sau angajailor, direct sau indirect. Acest moment-cheie al funcionrii organizaiilor non-profit este definit la Jerome L. Himmelstein prin alte trei negaii: „nu distribuie nici un surplus pe care îl produc nici unei clase de proprietari”[6]. Afirmaia dat îns nu vine nicidecum s presupun c organizaiile sectorului trei nu ar trebui s obin profit. Doar c profitul obinut ar trebui re-investit în activitatea organizaiei. 4. Independente, prin urmare având propriile proceduri interne de guvernare i ne-controlate din exterior de entiti aparinând sectorului public sau comercial. Un criteriu pentru verificarea independenei unei organizaii a sectorului trei ar putea fi compoziia comisiei sale executive: dac în cadrul ultimei predomin (numeric sau prin influena real) membrii din exterior, atunci nu se poate vorbi despre o independen de facto. 5. Într-o msur semnificativ bazate pe voluntariat. Prin voluntar se are în vedere o persoan care îi dedic timpul i energia beneficiului altora i care o face liber, prin opiunea personal i fr s se atepte la recompense de ordin financiar, cu excepia celor ce vin s compenseze propriile cheltuieli suportate. Voluntariatul trebuie s fie prezent fie în ce privete managementul afacerilor organizaiei, fie în ce ine de desfurarea propriu-zis a aciunilor acesteia. Nu se are în vedere îns nici c cea mai mare cot a finanelor unei organizaii a sectorului trei trebuie s provin din surse voluntare (de aceasta ne convinge exemplul Germaniei citat ceva mai sus), nici c voluntarii ar trebui s constituie majoritatea membrilor unei astfel de organizaii. 6. Îndreptate spre beneficiul public, social utile: implicate în activiti ale cror beneficii se adreseaz întregii comuniti i nu doar participanilor din cadrul organizaiei propriu-zise. Odat ce am ajuns aici, vedem clar diferena dintre definiia JHUP i abordarea suedez (citete – european) a „economiei sociale” – ultima prevedea în calitate de scop al activitii unei organizaii non-profit (ONP) inclusiv i „beneficiul membrilor”. În general, exist opinia potrivit creia trebuie s existe o demarcaie rigid între ONP beneficiu public i ONP beneficiu mutual – ultimele fiind organizaii create i gestionate de membrii lor servind interesele acestor membri. Se susine c numai organizaiile ce in de prima categorie ar trebui s fie considerate a aparine de sectorul non-profit (SNP). S-a propus, de asemenea, ca cele ase caracteristici de baz ale ONP în varianta JHUP s fie acompaniate de alte dou, relevând momente eseniale pentru acest gen de

UT Alexandru S. Roca organizaii. Neavând drept scop primar promovarea unei confesiuni sau a unei educaii religioase i neimplicate direct în activiti politice, ONP sunt non-religioase i non- politice. Prin urmare, Organizaiile non-profit care satisfac aceste condiii au uneori un loc important în cadrul sectorului trei în general. Ca s recurgem iari la exemplul Germaniei, putem cita organizaii religioase influente, precum catolica Caritas i protestanta Diakonie. Într-o o alt ordine de idei, structura organizaiilor sectorului trei trebuie s fie una democratic. Aceasta implic cel puin eligibilitatea comisiei executive i realitatea statutului de membru. În general, „activitile din cadrul economiei sociale sunt bazate pe principiul 'un membru-un vot' i nu pe puterea de vot proporional capitalului contribuit”[7]. Abordarea pe care o prezint definiia JHUP este cel mai bine cunoscut, cel mai adeseori utilizat în dezbateri internaionale, asupra ei existând cel mai mare grad de consens. Cu toate acestea, definiia dat este (aa cum ne-am i convins parial) limitat în contextul european. Limita esenial este dat de faptul de a avea la baz termenul „non-profit”, nscut în SUA, care se refer, în primul rând, aa cum am putut urmri în punctul (III), la „ne-distribuirea profitului”. Pe când din tabloul european al „economiei sociale” nu lipsesc, de exemplu, cooperativele, considerate, dup oricare standarde, întreprinderi („o cooperativ este o asociaie de persoane unite în mod voluntar pentru a- i atinge scopuri i aspiraii economice, sociale i culturale comune prin intermediul unei înreprinderi comun-deinute i democratic-controlate”[8]) i întreprinderile + firmele sociale – care nu sunt decât forme ale businessului realizat în interesul public, al crui finalitate „nu este maximizarea profitului, ci atingerea unor scopuri economice i sociale”[9]. Trstura fundamental a întreprinderilor/firmelor sociale este de a propune soluii inedite unor probleme perene precum excluderea social i omajul, de exemplu prin angajarea unor indivizi dezavantajai pe piaa muncii (ex-deinui, ex-consumatori de droguri, invalizi, handicapai etc.)[10]. Date fiind aceste specificiti de peisaj organizaional, criteriul distinctiv european este reprezentat de formula „ne-maximizarea profitului”. Pentru aceasta exist câteva explicaii. Una dintre ele este c, istoric vorbind, în Europa au existat i exist organizaii ale sectorului social care niciodat nu i-au re- distribuit profiturile (cum ar fi cooperativele gospodreti din Suedia). Pe de alt parte, re-distribuirea profitului este oricum limitat, graie atât reglementrilor interne, cât i celor externe. În plan intern, de exemplu, cooperativele, întreprinderile sociale i organizaiile de ajutorare mutual europene au la baz aceleai principii care ghideaz aciunea asociaiilor – respectiv, prioritatea fundamental este atingerea unui scop comun (cu vector public sau mutual). Valorile au un impact major asupra acestui moment, deoarece, aa cum o observ Nancy Neamtan (dei ea se refer la realitatea extra- european), o organizaie a Economiei Sociale – OES – „în distribuirea profitului i a surplusului acord prioritate oamenilor i muncii, nu capitalului”[11]. Notm c aici „distribuirea profitului i a surplusului” este recunoscut ca o trstur a OES. Pe de alt parte, profesorul Carlo Borzaga, referindu-se la trsturile de baz ale noilor ONP europene, noteaz c, „dei ele nu distribuie profiturile, ele nu întotdeauna presupun limita de ne-distribuire a profitului drept o caracteristic principal sau distinctiv”[12]. Explicaia naturii acestei viziuni distinctive este oferit de un ir de autori cu renume în subiect, în raportul „Al treilea sistem – o definiie european”: „Luptele ce au avut loc în sec. al XIX-lea au dus la un compromis în privina legalizrii organizaiilor în cadrul crora o alt categorie decât cea de investitori este considerat drept beneficiar. Statutul legal al organizaiilor (cooperativ, companie mutual, asociaie) se refer la un UU

Consideraii privind modalitile dominante ale definirii sectorului trei segment organizat al Economiei Sociale pentru care factorul determinant nu este prezena orientrii non-profit, ci faptul c intereselor materiale ale investitorilor le sunt impuse anumite limite. Iat de ce linia de demarcaie se cere trasat nu între organizaiile pro- profit i cele non-profit, ci între organizaiile capitaliste i cele aparinând de Economia Social, ultimele focusate pe generarea bunstrii colective mai curând decât pe un profit urmând dintr-o investiie individual. În alte cuvinte, Al Treilea Sistem cuprinde toate organizaiile cu un statut legal care pun limit pe dobândirea individual a profitului”[13]. Astfel, concluzia ar fi aceea c, conceptul de Sectorul Trei are un coninut mai puin restrictiv în contextul european, organizaiile inând de el fiind vzute mai ales ca pri ale unei Economii Sociale (cu accent pe impactul socio-economic al aciunii lor) mai degrab decât doar organizaii ale sectorului non-profit (având obligaia de a nu re-distribui profitul). Din toate cele expuse pân acum reiese c în contextul european termenul de Economie Social este cel mai potrivit pentru desemnarea organizaiilor active în zona „între stat i pia”, o zon - de obicei - ignorat de stat din raiuni de restricii bugetare i de business din motivul neprofitabilitii. O eventual juxtapunere a conceptului de „sectorul non-profit” în varianta JHUP i a celui de „economie social” ar revendica acum o definiie „pas-cu-pas”, pe constituente, ale ultimei, aa cum am fcut de la bun început cu definiia JHUP. Aadar, vom spune c organizaiile economiei sociale se deosebesc de organizaiile capitaliste din moment ce corespund unor criterii eseniale. Dintre acestea remarcm proprietatea - un moment - cheie al apartenenei organizaiei de economia social. Atunci când vorbim despre o astfel de organizaie, nu presupunem în nici un caz o societate pe aciuni, în care dividendele ar fi împrite între titularii aciunilor. În general, statutul oricrei persoane având de a face cu o OES este definit în englez ca „stakeholder” (unde „stake” înseamn „miz”), referindu-se în egal msur la manageri, voluntari, consumatori etc. Statutul de „stakeholder” este în acest sens opus celui de „shareholder”, ultimul însemnând „acionar”. O OES trebuie s fie concentrat pe aciunea local (comunitar), iar o proporie semnificativ din valoarea ei trebuie s fie deinut de proprii ei angajai. Apoi, este vorba despre control. Aadar, fie printr-o substanial includere sindical în procesul de luare a deciziilor, fie prin alegerea propriilor reprezentani în consiliul directorilor, fie prin instrumentele democraiei directe cuprinzând toi membrii (pentru OES cu un numr mai modest de angajai) – angajaii din economia social trebuie s dispun de o autentic putere de a influena deciziile de conducere, adic de a controla organizaia din care fac parte. Într-o alt ordine de idei, putem afirma cu certitudine c indiferent de identitatea organizaional (asociaie, cooperativ, societate mutual) misiunea general a oricrei OES este aceea de a contribui la o dezvoltare durabil, prosperitate comun, justiie social i economic – deoarece toate acestea aeaz valorile umane în fruntea aciunii lor. Dat fiind aceast orientare de baz, produsul ONP implic întrebri, precum: ar trebui oare acesta s fie social benefic pentru ca o organizaie s fie considerat a aparine de economia social? Ar putea oare o cooperativ de prostituate sau o mini-fabric local de petarde, deinut de angajaii ei (eventual dezavantajai pe piaa liber a muncii) considerate drept mostre ale OES? Se susine c în scopul realizrii unei definiii mandatoare, care ar facilita concurena OES cu organizaiile capitaliste, produsul unei organizaii ar trebui recunoscut drept irelevant vizavi de (ne)apartenena acesteia de economia social.

UV Alexandru S. Roca În fine, un moment semnificativ ce nu poate fi trecut cu vederea este acela legat de sursele finanrii. În legtur cu aceasta, constatm c o parte semnificativ din valoarea unei OES trebuie s fie deinut de angajaii acesteia i ali membri ai comunitii locale. Aa cum am menionat, OES opereaz predominant la nivelul local, având puternice rdcini teritoriale, i se bazeaz în activitatea lor pe reele formale i neformale de oameni, cunotine i resurse. Legtura financiar între comunitate i întreprinderile economice ale acesteia este aceea care reprezint atracia economiei sociale. Businessul ar putea cuta o pia de munc cu oportuniti de economisire pe seama salariilor, iar proiectele sectorului public depind de conjunctura guvernamental i, în cazul Uniunii Europene, de prioritile finanrii fixate de Comisia European - în timp ce puntea dintre OES i comunitatea local este stabil în cea mai mare msur.

NOTE:

1. URL http://www.nonprofithub.com/third-sector.htm (accesat 02. II. 2005) 2. The Social Economy – a third sector for prosperity, democracy and growth?. Fact sheet. Ministry of Culture, Sweden, April 2000, URL http://www.socek.se/pdf/ku2000_009.pdf (accesat 14. II. 2005) 3. Salamon, Lester M.. America's Nonprofit Sector: A Primer. NY: The Foundation Center, 1999, p.10 4. Mellano, D., R. Bauer and G. Martins. Employment Opportunities in the Third Sector. An Evaluation of Innovative Policies for Social Integration in Europe (Nets). Rome, September 2000, p.5 5. Arthur, L., M.S. Cato, T. Keenoy and R. Smith. Developing an Operational Definition of the Social Economy. November 1999, p. 5 6. Himmelstein, Jerome L..The Place and Meaning of the Nonprofit Sector. Qualitative Sociology, Fall1993, Vol. 16, Issue 3, p. 320 7. Social economy: A report on the Swedish Government Office's work on a new concept. Spring 2001, Article No: N2001.028, Ministry of Industry, Employment and Communications, Sweden, p.3 8. The Non-profit Sector in a Changing Economy. Paris, OECD Publications, 2003, p. 295 9. Ibidem, p. 299 10. Vezi: Ducci, G., C.Stentella and P.Vulterini. The Social Enterprise in Europe. International Journal of Mental Health, Vol.31, No.3, Fall 2002. pp. 76-91 11. Neamtan, Nancy. Social Economy: a new vocabulary and a new paradigm. PRI- SSHRC Roundtable, Ottawa, September 28, 2004, URL http://policyresearch.gc.ca/doclib/SE0904_Nancy_Neamtan_E.pdf (accesat 01.III. 2005) 12. Borzaga, C. and A. Santuari. New Trends in the Non-profit Sector in Europe: The Emergence of Social Entrepreneurship. In The Non-profit Sector in a Changing Economy. Paris, OECD Publications, 2003, p. 40 13. Laville, J.-L., C.Borzaga, J. Defourny, A.Evers, J.Lewis, M.Nyssens and V.Pestoff. Third System – a European Definition. ISTR European Network Meeting in Trento, Italy, 2002. URL http://www.jhu.edu/~istr/networks/europe/laville.evers.etal.pdf (accesat 19.III. 2005)

UW

H R

VFWXVNOWPF XVFJN\N

V: I G , .  .

The article is dedicated to one of the few studied religions - the Zoroastrism, which reflects the Zoroaster’s doctrine and conceptions – prophet of the Ancient Iran. According to the author’s view, the above mentioned religion is a constituent part of the unique tradition of divinization of Earth - Burns Gods of titanic origin. The author formulates a unitary conception of this tradition on the basis of myths analysis and Ancient Orient epos.

S   ,   ,    ,   ,  . J  . c ,   , . S . H-, -    ,  . H-,    , .. „  ”[1],  ,  N . H-, ,  ,  (),  ,   . H- ,    , N  „ ” N  ,   . W,    ,  „  ”, ,  - ,   ,  I .  II . . , ,    ,  ,  W G  .  . H H. F, H. W, R. J, F. Z, N. J, P. P, W. X, N. W-P, N. J, I. G-Q, c. I, K. J, H. Q, G. P[2].  , I. I, R. G, X. S, V. ( ), W. X-, L. J -I, L. UX J  R. c (  ), Q. H, F. P, S. G, H. [, V. , Q. I[3] . H  R. G, ^. G, I. R, I.  .[4],    . N , ,   ,  ,  NKR , . R  , , -,  - , ,  .     „ ”, , ..  , F . I . , ,  [5]. F  . J  ,      ,   - . c  „ ” (  NKR) „ ” (NFR),   ,  ,  . c  -   ,    . N , , I [6]. S  ,  , N,    .  ,  - . H   F -   .  . N,  ,  . X  ,  ,  ,  - („”). X  H  ,  ,    , . H ,    , , , . P  . „”, „” ( „” - „ ”, „”),    . X  ,  I-Y („J ”)  I . X, „R W” : „W  // R , // ] J J // ,  .// W F  H R J G”[7]. H,  „I Y”, - , UY

„  ”,   . X ,     H - H    - ,   „”, „” - . H  IV-^ .   ,   .    [[8],    .      ,      . H   ,  „  ”, „”.  - ,   . N   , „ ” (. R. c „F ”).   W I : „X . X ” (XV, 20)[9]. X, ,   . ^ ,  G, c c, -,  „   ” ,  , „... ;    , -”[10]. N  ,     , , , . [,   - W[11], „...  „ ”,      ”[12]. H  ,  I, ,  ,  ,    . X   ,    (  ),  .  , , N ,  .   . R. G  : „H , , - II . .     ”[13]. G,    ,  ,  „ ” N,   - . W

UZ  ,   ,  , P . c  -    F,   ,  . H (H )  P  (!): „W , , , 1[14]. H „G G”,  , ,  „J” F, , , ,  , : „   F  , . ”[15]. ,  , N,  XII  aesir-[16], I , V   š F,  N  R X F,  ,  ,   , , , .  , , ,  - -, ,  W F , ,  ,  ,     , , N, N. H  ,  ,  , - („”, „”),  . „c , „” ( „”). „” . W,  . N, ,   - , ! J - , -  ”. X . X , , ,   . N  - , „  ”, . N   R, H, F-S, F,  ,  , ,  , . „” - „ ”. J   O -   ,    „ ”.   (X . . ) „ ” „^-S ” (P ) - Z: „X  // S ”[17]. S  , O : „R ,  ”, - ,     (). c   , U[

, O ,  .  O   F,  F    , . N ,  O  H-G -   N  H. R NFR. H  N H, - H. N  , H   , H   , O. H    O  (  ), ,  ,    ,    . J   F F. O  G - .   . ,   , ,  . c,  , , -, , , ,  ,  ,   , -, ,  ( H-). H, , ,  . H R. G, : „...R  , ”[18]. N , , , ,   ,  , , ,  . X.   R : „...  R,  . K ,   ,  ,  , , ”[19]. K , R  ,  S -   ,  F,   O,    . S   F   ,  , , , . c , N - ,  ,    " , I,  R.   ,   ,

VR ,   ,   N (F-H ) ,   ,  ,   . N ,  ,    F. N, N  . K W, „ ”,  , ( 33:16), , c. .  [20]. R.G  : „ I ,   . -  , , ”[21] I. I  : „ ”[22]. H R F ,  . W - „ - .    , , . W , 30 ,  , ,  I (, 43). (20-21)  ,   - H R („G ”). „H R :  , , G W... P , ,  G W”[23]. X   H  - , :  ,  ,  . c   ,  ,  ,   , G, , , . ,  ,  ,  , ,   . N, : „W”. N : „H  -? ] - -? N - -?”. -”H- - , - F R. - H- - . N - - ”[24]. c  „-”,    , [25]. S  , -,  F,    ,  ,  . „W F R // W //... // ]   // H ?”[26]. VS

N,   , ,  ,  . P  ? 1. ]  . 2. . 3. J ,  , , . H ,   NKR. N    -   , .      : „X  //' H // X  // H  ”[27]. N,  ,  , ,  I . c, S , .. . R , ,  F, G   , ,  „J--F”, O „  ”[28]. W,  ,    ,   ( I ).  c: „    -  - :  - .   ...   ”[29]. ,   , .   ,   , . X ,    ,    ,  ,    . H , F, . ..  N.   ,    . „  F R”[30]. \   ,  ,     . H  , ,  ,      . R. c : „H I    .   , -, „” (drigu). „” (frya), (vidva), „” (arvatha).  „   ,  ” ( 18).

VT W  aesma - „ ”. X    , ,  F, .. -Dhrigu ( )[31]. W H „J  ” ,   ,  . P ,  , ,   „H ” „W ”. N,    „” . ]  . N I   ,   , ..     . H   ,    . R  ,   ,  c.   I : „ ,   // N ,  J // N   , ”[32]. J,    . H   ,   , ,  ,  ,  . c      . L   , ,  ,   . ,    , . P  - , ,  , ,  . R ,   -  . H  [33]. R    , . H-, ,     N  .   R.J : „H ,   ,   - ,  I. Y, , , -, G H N  ”[34]. R     - . S ,  , ,   R,  V,  - . c  , . R , ,  „I VU

” „W”  F. R   , 789 . .[35],  X (III, 136), . c ,  ,      . X   ,  N. J,  900  . .  R. N     N, , ,   ,  . L ,   (. F).   ,  . P,  ,   ,  .   F ,  [36]. ,     ,  . c . Y ,  . W  , , I. c , P,    ,   . S   . G ,  ,   ,    , . c   .  ,     ,  . , ,    ,  : , . R . .  . W    N, ,  . R, ,  V ,   ,  G, W. K  W.  ,   . R  ,  N   . R  O  ,   W G [. W   . X , ,    , .. , - . W    W G,    .

VV VNRK]FSN

1. " ",  NcR. R,  -    (. N H.H. X H.N., R F., R H., G. G, L. J  ..). 2. F H.N. W  . - Archiv Orientalni, t. XXIV. 1956; W H.H. V - W - V, 1948; J N. J N. - R., 1961; Z F. W-   - W , IV, 1947; J N. N N  IV . . . . - R.-Q., 1956; P P. ]  . W, 1861; X W. . J [. - R., 1948; " ". - R.-Q., 1948 .; W- P N. F. N . - R., 1998; J R., Q H. P J N. - R., 1980; G- Q I., I c. W N. - R., 1983; J K. N. - R., 1982; P H. J N X. N  G X. - W., 1998. 3. Gnoli Ch. Zoroaster`s time and homeland. - Naples, 1980. H R. F. History of the Zoroastrianism. V.I. Leiden, 1975, v.2, 1982, v. 3, 1991; Nyberg H. Sassanid Mazdaism according to Muslim. Sources-Journal of the K.R. Cama Oriental Institute. 39, 1958; Zaehner R., Zurvan, a Zoroastrian Dilemma. - ., 1955; Zaehner R. The Dawn and Twilight of Zoroastrianism. L.,1976; Wikander S. Yayu, Uppsala.1941. Duchesne-Guillemin. S. Notes on zervanism inthe Light of Zaehner`s Zurvan, Journal of Nea Eastern Studies, 1956. V. 15; J  M. H  . - R., 1986; Henning W.. Zoroaster: Politician of Withe-Doctor. - London, 1951; Pettarroni R. La Religione di Zarathustra, Bologna, 1920; Gray L. Foundation of the Iranian Religions, Rom, 1928; Eliade,R. Istoria credinilor i ideilor religioase. Vol. I-III. Chiinu, 1991; Christensen F. Etudes sur le zoroastrisme de la Perse antique. Kobenharn, 1928; Taqizadeh S.H. The Era of Zoroaster. SRAS, 1947; Birkeland H. Zarathustra Irans Profet. Oslo, 1943. 4. Hce R. Persian Stronghold of Zoroastrianism. - ., 1977; Monnet G. Penseurs musulmans et religions iranniennes. - V., 1974; Yarshater E. (Ed) Cambridge History of Iran Vols. Cambridge. 1982. 5. ,  ,  - ,   - . 6. J    , . 7. F. W. 1990, . 128. 8. R. c "^ ", 1998. 9. R. c "F ". "N ", 1995, . 136. 10. R.c "^: ", c. 77. 11. Otto Hofler. “Cultische Geheimbunde der Germanen” / p. 234.,  A. Slawik. “Cultische Geheimbunde der Sapaner und Germanen”. 12. c R. ^: , c. 289. 13. G R. , . W., 1994, . 12. 14. W c. W. "F", . 36. 15. c R. W . - R. "P", 1998, . 385. 16. Oxford. A Dictionary of World Mythology. A. Cotterell. 1986, p.141. F ,

VW

P.X. Havewala. Saga of the Argans. S, 2000. 17. Z “^-S ” . . . R., 1972, . 27. 18. G R. , . W., 1994, . 31. 19. Z IZ., I.F.,.Y J.^,. I. H . - R., "S", 1984, . 172. 20. Eliade M. Istoria credinelor i ideilor religioase. – Chi 'nu, Universitas, 1992, .320. 21. G R. , c. 30. 22. Gnoli G. Zoroaster`s time and homeland. - Naples. 1980, . 228. 23. . R. W., 1997, . 265. 24. X , . 266. 25. F: ; H / . F N.R. W- P. - R., 1993, . 162. 26. . R. W., . 267. 27. X , . 267. 28. F, ,   (J- -F). . F.F. F. 29. Y Q. J . - R., 1996, . 20. 30. c R. N  . X 1, . 235. 31. X , . 280. 32. F, . 133. 33. F H., I N., I c. , J  . R.G ,  - XV . ., [ - VI , VII-VI . . 258  F,  ,   ,   P . c    2000 . . .  N. 34. J R. J N. - R., N "VWX Q", 1961, . 65. 35. X , . 363. 36. F  "", "", ,  R, "".

VX

F K

XKS\NFQ RYaPN PFP WVKJWXH HJKOWXHN SF ]KQHKPF

V: I H, .  , .

In every society, in every period of history, men and women have made music. They have sung it and danced to it; they have used it in solemn rituals and in light-hearted entertainments; they have listened to it in fields and forests, in temples, in bars, in concert halls and opera houses; they have used it to generate collective emotion-to excite, to calm, to inspire action, to draw tears. What, then, is music? Music is not a fringe activity or a luxury one: it is a central and necessary part of human existence.

«S  ». J ^ (VI . .)

N       : ,  – ,  – . R,     . R  – . S – . H :   , , , , , ,   ..  , ,   . S    . c ,  , ,   – . N  F.Z. Q: «R   , …»[1]. H ,   ,  . H ,  ,     ,    .    . H  ,  ()  ,   . ,  – ,  .   ,  . N  ,  . R -  . , , ,     ,  . \  : - , ;

VY -   ; - , ; -  ,     . H - XV N. X – « » (. 1480.)  ,  « ,  ».[2] F V ( XV.) «  ».[3] ]   ?  ,  , , -  X.H. ], - « , –   ». Z R G  «R »  , ,  –    –   .[4] P   P V  «c »  , , ,  ,  – , , ,  –  ».[5] «R »,  X.H. ] « :   , , , ,  ,  ,   , ,   »[6]. S  , , ,  F. G,  «  – ,   , . , F. G,    ,  . W    . [  : W , –     ,   . H ,   ,   . F ,  . X ,  . X . G,  . P ,  , , , , ,  –  , ,   ,  .

VZ V   , . F (IV – V ..), I H (VI – VII..), I (X .), I ’ F (XI .), H  (XIII .), N R (XIV .), I J (XV .) . c   . [   . R  .  ,   . S    . N   . P  , ,  ,  . N ,   ,    .   , ,   . X ,    . H   . H       ,   .  R  ,    – . R R   .   5 7. N   . J I      . S  , ,    – « »   – , , , ..  ,   . ,   . H   , ,  . X,   , ,  . «J   »[7]. W    ,  ,   ;   . , «»,   , . P  – ,  . W    ,    . W  – , , ,  , . V[

W   , , ,   F. F  , . R,  ,    . X, F ,  –  . Z   , –   . H   ,   ,  , ,  ,    . X , ,  , . S  G «De institutione musica». , K, c, J, ,  . G ,    , . S , G , ,  . S   [8]. H   ,  P W ,  , ,  . G, W,  . G G    . W   G  . R H    . W ,  ,  [9]. W  , . Z   , . L-L V «  ,   »      .  ,   . F   N P «P ». R,  P,  , ,  ,    [10].  ,    ,  ,  .  I «Q ».[11]      . ,    , , . R  ,  , ,   . I ,  ,

WR  , ,    .    F. ^ . , ,  , , ,  , -  .  ,    ,  . R   , ,  . F P , «    ,   .»[12] X , ,  , ,   –   . J , ,   ,   . ] –  ,  : –  – . X    . J – , «» . J –  . H . P : – ,  – , , – . S ,   , , . N, ] : , , , « »  , , . R , «» ,  – , – . H ,   , [13]. X ,  ,  , -- . c      . ]    ,  , , , , , ,  , . I , ,    ,    . X,  ,       . P   Q.. S,  ,   , – .   ,     , ,    , , ,  ,  …N    

WS

,  ,   [14]. W         ,  . N ,  ,  . W  Q.S. X,  , .    ,  ,      . c     , ,  ,   ( ). X  (, ),  ( ,   ),   . P , ,  ,   , , .  -   ,       . ,   . c Q.S. X    ,     (     , ) R ,    . ,       ( , ). H  ,       . X , , ,  , . S  ,   (  ),  -  (  , ). X   ( ,    ),  . H  ,  18%. N     ,    . – ,  . W  ,    , , ,  . , , ,  

WT . P ,   , ,    [15]. N, ,  –     . W ,       , -. S,    I. ^ ,    W^F,  , ,   ,  [16]. c , ,  . X , , , , ,   ,   , ,  ,  ,     ,  ,  , .  ,      , .

G:

1. Q F.Z. Z –  – . - R., 1995, . 38. 2. X S. . - R., 1997, . 236. 3. R   (W. H.. ^). - R., 1966, . 396. 4. Malkolm Budd. Music and the Communication of Emotion. The Journal of Aesthetics and Art criticism, p. 129, 47:2 Spring, 1989, USA. 5. Colin Radford. Emotions and Music. The Journal of Aesthetics and Art criticism, p.69, 47:1 Winter, 1989, USA. 6. R . I. I.H. P. - R. «W », 1991, . 360. 7. R K.R. c - . - R., , 1982, .134. 8. I K. H. R G . W.., 1995, . 299. 9. W P.W H. - R., 1990., .278. 10. P N. W 6 . X. 5. - R., 1966, .346. 11. I. W. X. 13, Q . X.2. - R., 1940, . 363. 12. š Z. ^ F.  . - R., 1986, .325. 13. W ., K . X, , . - R., 1993. 14. S F.. H   . - R., 1994, .82. 15. G Q.W. R  . F . . . , W.. 2001. 16. Danier T. Politoske American popular music. Prentice – Hall Inc., - New – Jersey, 1994, p.452.

WU

Victor Juc

STATUTUL ONTOLOGIC AL 1TIINWEI RELAWIILOR INTERNAWIONALE

Recenzent: Sergiu Nazaria, dr.hab. în tiine politice.

In the present article it is analyzed the place and the role of the Moldovan political elite into the process of the democratic transition. The current piece of writing makes a close study of the aspects of edification and consolidation of the new elite, studies the quality and the professionalism of the leaders, and emphasizes the criterions of efficacy and functionality of the political class. These and other problems are investigated from the Republic of Moldova’s European integration perspective.

1tiina este un fenomen complex i o construcie dinamic din punctul de vedere al cunotinelor pe care le include i al activitii de cercetare îndreptate spre producerea lor. Evaluarea epistemologic a cunotinelor i a activitii valorificate în tiin indic deseori asupra opoziiei i incomparabilitii cu formele care genetic le-au precedat, creând astfel problema proprietilor ontologice ale tiinei, adic a integrrii i omogenitii ei interne. Din punctul de vedere al cunotinelor care o formeaz, tiina nu se prezint ca o integritate omogen sub dou aspecte: 1. include teorii de alternativ, îns aceast incompatibilitate de coninut nu este esenial pentru analiz din cauza c poate fi depit prin sinteza lor; 2. reprezint un conglomerat de cunotine tiinifice i netiinifice, incluzând în calitate de parte integrant propria istorie, ce conine idei de alternativ nu numai prin coninut, ci i gnoseologic. În acest sens, incompatibilitatea dintre cunotinele „netiinifice precedente” i „tiinifice ulterioare” devine fundamental, susine cercettorul rus V.Iliin, din cauza c „vizeaz nu programe diverse de investigaie a fenomenelor din cadrul tiinei, ci diferite standarde cognitiv-teoretice de analiz, multe dintre care deseori sânt tratate ca ceva extern sau de aparen, chiar pentru tiin” [1]. Aceast incompatibilitate fundamental se refer la diversitatea strategiilor de cercetare i criteriilor determinante ale coninutului noiunii de tiin, a idealului tiinific i caracterului tiinific, creându-se dificulti enorme în abordarea tiinei ca pe o antinomie unitar. Incompatibilitatea gnoseologic a anumitor tipuri de cunotine nu poate fi depit prin falsificarea cunotinelor netiinifice, deoarece tiina s-ar asocia numai cu segmentul ei „corect”, ci prin elaborarea unor standarde de raionalitate. Aceste standarde nu sânt formatoare de atitudine critic, în manier popperian, ci fundamenteaz „reguli orientate spre adevrul activitii raionale de cercetare”.Regulile au la baz dou „valori inalienabile - intenia spre adevr i fundamentarea necesar”, care, fiind corelate cu „caracterul tiinific”, asigur procurarea cunotinelor tiinifice i imprim tiinei cadru unei „întreprinderi cognitive”. Complexitatea problemelor provenit din enormele greuti de caracter epistemologic, care a fost elucidat în Nr. 1-3, 2005, al Revistei de Filosofie i Drept, a generat divergene de opinii în definirea statutului ontologic al tiinei relaiilor internaionale i a provocat dificulti suplimentare în poziionarea ei calitativ sau pe vertical. Alt fragmentare din cadrul tripletei enunate de St.Hoffmann vizeaz caracterul autohton sau auxiliar al tiinei relaiilor internaionale, el deosebind dou direcii i, deci, dou grupri de cercettori: „tradiionalitii, care exalt meritele unei abordri ce ar rmâne cât se poate de apropiat de cercetarea istoric i de preocuprile WV Victor Juc filosofiei politice i toi cei care, indiferent de marca lor teoretic, cred în posibilitatea unei tiine politice a relaiilor internaionale, dac nu în form de teorie unic, cel puin într-o configuraie de conceptualizri sistemice, clasificri, ipoteze etc.” [2]. De fapt, fragmentarea definit de St.Hoffmann se refer nu numai la caracterul disciplinar al tiinei, ci este bidimensional, dat fiind c pune în discuie posibilitatea unei teorii generale a relaiilor internaionale. Considerm îns c cele dou tipuri de statut disciplinar al relaiilor internaionale rezumate de analistul american actualmente nu sânt suficiente pentru a caracteriza aceast tiin – disciplin distinct, de sine stttoare sau subdisciplin, subdomeniu al unei tiine – îndreptit fiind înc un tip – „un câmp de studiu multidisciplinar sau interdisciplin”. Astfel, evideniind tendinele dezvoltrii tiinelor contemporane, filosoful I.Pîrvu susine c se formeaz un nou „stil al cunoaterii tiinifice”, care se manifest prin transformarea treptat a tiinelor unidisciplinare în interdisciplinare. Referindu-ne la catalogarea relaiilor internaionale ca subdisciplin a tiinei politice, inem s subliniem c aceast direcie a fost pe larg dezvoltat atât de coala englez de investigaie în domeniu, cât i de coala istorico-sociologic francez. Tradiionalismul englez neag orice progres în teoretizarea relaiilor internaionale i insist de a face apel la istorie pentru a obine rezultate plauzibile în cercetare. 1coala istorico-sociologic francez de asemenea consider relaiile internaionale ca subdisciplin, îns a sociologiei (relaiilor internaionale), care pretinde, în acelai timp, de a fi o tiin autohton. Luând ca baz teza c pe arena mondial exist mai multe centre de putere i plasând în centrul problematicii noiunea „decizie”, sociologia relaiilor internaionale are ca obiect de studiu comportamentul actorilor internaionali, cercetând factorii determinani, legitile i variabilele care stabilesc politica statelor i evoluia evenimentelor internaionale. De fapt, exist o coinciden relativ dintre tradiionaliti (H.Bull) i reprezentanii sociologiei relaiilor internaionale (R.Aron) în problema scepticismului privind posibilitatea tiinei de sine stttoare a relaiilor internaionale: istorismul, deosebirea dintre politica intern i politica extern, caracterul anarhic al mediului internaional. Îns reprezentanii colii engleze includ relaiile internaionale în tiinele politice, pe când adepii abordrii istorico-sociologice în sociologia istoric a relaiilor internaionale. Tradiionalismul epistemologic englez neag progresul relaiilor internaionale, considerând c ele se supun legilor repetiiei, în timp ce în sociologia francez „cursul relaiilor internaionale rmâne în cel mai înalt grad istoric în toate înelesurile acestui termen: schimbrile sânt neîncetate, sistemele sufer efectele tuturor transformrilor”. Bineîneles, cercul scepticilor i celor care neag caracterul autonom al tiinei relaiilor internaionale este mai larg i mai variat, marea majoritate a cercettorilor fiind de prere c aceasta se include într-o msur mai mare sau mai mic în tiina politic. Pe de o parte, se consider îndreptit ordinea de a aborda problemele de baz ale tiinei politice fr a le diviza sub aspectele intern i extern /internaional, acestea fiind considerate dou direcii ale politicii abordat ca sfer i proces de activitate, la baza creia se afl lupta de interese. Ideile de acest coninut îi gsesc confirmare în analiza procesului de abordare a deciziilor (K.Holsti), în concepiile interdependenei lumii (L.Dudley) i politicii postinternaionale (J.Rosenau) .a. Pe de alta, dificultile în identificarea obiectului de studiu se opun autonomizrii tiinei relaiilor internaionale. Conform lui B.Lang, „realitatea nu este dat cercettorului în percepie nemijlocit, obiectul nu se caracterizeaz prin contururi strict determinate care l-ar deosebi de ne- obiect” [3], iar Ph. Braillard este mai tranant, susinând c „obiectul cercetrii relaiilor

WW Statutul ontologic al tiinei relaiilor internaionale internaionale nu dispune de particularitate nereducionist în raport cu câmpul larg al politicii… Actualmente este tot mai greu de afirmat c acest obiect nu se supune cercetrii în baza abordrii i concepiilor tiinei politice i c este necesar de a dezvolta propria disciplin tiinific” [4]. În acest sens, relaiile internaionale nu sânt altceva decât o subdisciplin a tiinelor politice. Aadar, adepii demersului subdisciplinar susin c relaiile internaionale se confrunt cu problema delimitrii clare de alte tiine sociale din cauza c nu dispun de un obiect propriu foarte clar conturat, identitatea ei fiind contestat atât din interior, cât i din exterior. Protagonitii demersului subdisciplinar în marea lor majoritate împrtesc concepia „stat-centrist”, insistând c obiectul de studiu al politologiei cuprinde politica internaional ca modalitate de existen a relaiilor internaionale sau c obiectele de studiu ale relaiilor internaionale i ale politologiei coincid, deoarece înglobeaz conexiunile de putere, doar „mediile geografice difer”. „Stat-centrismul” este împrtit în mare parte i de adepii caracterului autonom al tiinei relaiilor internaionale, care susin c realismul politic a oferit domeniului delimitare fa de celelalte tiine, punctând asupra existenei diferenei calitative între legile interne ale societilor i legile ce guverneaz natura sistemului internaional. Mai multe teorii nu neag deosebirile calitative dintre politica intern i politica extern, îns realismul justific o cercetare desfurat pe mai multe planuri i pledeaz pentru autonomia unei fa de alta din cauza c relaiile interstatale, conform lui R. Aron, se afl în „stare natural”, opus strii de drept existente în interior. M. Wight de asemenea consider c în politica intern lupta pentru putere este guvernat i circumscris legilor i instituiilor, iar în politica internaional legea i instituiile sânt circumscrise luptei pentru putere. De fapt, M. Wight i R. Aron au împrtit mai multe asumpii realiste, în special cercettorul francez, nefiind îns de acord cu altele, cum ar fi scepticismul sus- menionat. Argumentând deosebirea calitativ a relaiilor internaionale fa de alte tiine sociale, realitii insist c sistemul internaional este legat de „starea natural”, diferit de cea de drept, în care contractul social a creat i a legitimat o autoritate central, iar anarhia internaional, caracteristicile creia sânt multiplicitatea de state suverane egale, este opus relaiilor din interiorul statului, unde un singur centru deine monopolul legitim al violenei. Relaiile internaionale in de o societate aparte, care acord rolul principal unor instituii, cum ar fi: diplomaia, managementul aplicat de marile puteri, balana puterii, rzboiul i, în aceast ordine de idei, teoriile i argumentele care se bazeaz pe analogie cu politica intern sânt posibile de eroare. Prin urmare, dat fiind c preocuprile de politic extern sânt altele decât cele de politic intern i în momentele în care practica diplomatic s-a transformat în teorie, aceste preocupri tradiionale au început s aib nevoie de justificare explicit. Dimensiunea cantitativ (politologia este tiina despre politica intern, încadrat în societatea public organizat, pe când tiina relaiilor internaionale se refer la mediul internaional) i reducionismul (relaiile internaionale sânt relaii interstatale, idee expus începând cu J.Bentham, identificându- se astfel cu obiectul) au contribuit la suprapunerea, într-un anumit sens, dintre tiina relaiilor internaionale i realismul politic, la care vom reveni de mai multe ori. În aceast ordine de idei, subscriem la supoziiile în favoarea caracterului autohton al tiinei relaiilor internaionale fa de politologie: chiar dac exist interconexiune i interdependen dintre sistemele politice naionale i sistemele politice internaionale, utilizând termenii din „preteoria politicii externe” elaborat de coala analizei comparate

WX Victor Juc a politicii externe, acestea sânt, totui, sfere distincte de activitate politic, care se desfoar în medii diferite i utilizeaz mijloace deosebite. Complexitatea fenomenului provenit din absena cadrului material-spaial distinct ce ar separa relaiile internaionale i politica extern de relaiile sociale din interior i politica intern l-a fcut pe St.Hoffmann s afirme c cercettorii relaiilor internaionale au dou motive de nemulumire, starea lumii i starea disciplinei lor, iar Y.Ferguson i R.Mansbach exprim prerea c „este mai puin anarhie în politica mondial decât în teoriile despre ea”. În aceeai ordine de idei, K.Waltz a constatat c „obiectul studiului (relaiilor internaionale – n.n.) este creat i recreat de cei care lucreaz asupra lui”. Ba mai mult chiar, trsturile specifice ale câmpului tematic, diversitatea metodelor de cercetare, precum i ali factori, mai eseniali ori mai puin relevani, i-au fcut pe unii analiti sau s exprime scepticism fa de posibilitatea de a elabora o tiin obiectiv i predictiv a relaiilor internaionale (J.Goddis) sau în genere s nege caracterul tiinific i disciplinar al domeniului, (N.Palmer). Acesta din urm susine c relaiile internaionale alctuiesc o sfer de cercetare, dar care trebuie numit „domeniu de investigaie”, din cauza c se deosebete esenial de alte sfere ale cunoaterii, chiar dac formeaz împreun „un domeniu deosebit”. Se impune de precizat c aceast idee datat cu anul 1970 n-a întrunit muli adereni, cu atât mai mult c însui protagonistul ei exprim prerea c se cristalizeaz o baz conceptual-teoretic i unele abordri metodologice indispensabile oricrei discipline. Îns N.Palmer pe bun dreptate numete relaiile internaionale „un domeniu deosebit”, chiar dac urmrete alt scop. Considerm c dificultile existente în definirea statutului ontologic al acestui domeniu deosebit sânt determinate nu numai de incertitudinile de natur epistemologic, dup cum susin majoritatea absolut a specialitilor în materie, ci i de unele transformri structural-disciplinare ale tiinei, care s-au produs în jumtatea a doua a secolului XX, tendine ce n-au fost sesizate de muli cercettori. 1tiina a traversat o transformare profund provenit, pe de o parte, din apariia unor discipline noi, cu relevan metodologic i conceptual deosebit, iar pe de alta, din propulsarea ideii complementaritii. Pe fundalul unor schimbri eseniale în structura i problematica tiinei, baza conceptual neclasic i postneclasic au contribuit la dezvoltarea noilor ipoteze teoretice i elaborarea stilului nou de gândire, favorizeaz atât specializarea pe domenii restrânse, cât i interdisciplinare. Are dreptate N.Kosolapov când afirm c în sfera cognitiv s-au produs unele evoluii cardinale: s-au dezvoltat accelerat tiinele sociale adiacente, au aprut mai multe direcii interdisciplinare, au fost fundamentate mai multe aspecte ce in de metodologia investigaiilor tiinifice, s-a introdus pe larg tehnologia computerizat, aceste i alte elaborri fiind de semnificaie esenial pentru cercetarea relaiilor internaionale [5]. Majoritatea absolut a cercetrilor în domeniu n-au sesizat ori n-au inut cont de aceste transformri structurale, axându-se pe partajarea „disciplin – subdisciplin”, bazat pe binomul intern – extern sau insistând asupra includerii relaiilor internaionale în cadrul obiectului politologiei. Astfel, P.Wâgankov susine, pe de o parte, c „particularitile obiectului acestei discipline ofer temei pentru a presupune c autonomia deplin (fa de politologie – n.n.) este puin probabil în viitorul apropiat” [6], iar pe de alta, c „relaiile internaionale sânt o parte component a tiinei ce include istoria diplomatic, dreptul internaional economia mondial, strategia militar i alte discipline care studiaz diferite aspecte ale obiectului unic” [7]. Evident este c economia mondial sau strategia militar nu fac parte din cadrul obiectului politologiei, ci din contra, acest „obiect unic” i complex, care în dimensiunea

WY Statutul ontologic al tiinei relaiilor internaionale trasat ar putea îngloba i politologia, indic nu atât asupra „unei discipline recente”, cât a statutului semiautonom, dup cum afirm mai muli cercettori, ci a caracterului interdisciplinar al tiinei relaiilor internaionale. Analitii W.C.Olson i N.Onuf sânt printre primii analiti care numesc relaiile internaionale „un câmp de studiu interdisciplinar” [8], din cauza c aspiraiile generalizate din anii '60 ai sec. XX nu s-au realizat. Cercettorul A.Burian de asemenea consider c „în esena lor relaiile internaionale sânt interdisciplinare, fiind strâns legate cu tiina economic (în special economia politic), istoria, sociologia, geografia, psihologia i alte discipline” [9]. Vrem s credem c sintagma „alte discipline” include i dreptul internaional, care, de altfel, se regsete în lista de discipline ce studiaz mai multe aspecte ale vieii internaionale „servind în calitate de sprijin pentru tiina relaiilor internaionale”. Contrar lui H.Morgehthau, considerm c conexiunea dintre relaiile internaionale i dreptul internaional este inerent i semnificativ, fiind cu mult mai strâns decât dintre acestea i sociologia sau psihologia. Tradiional, istoria, economia mondial i dreptul internaional public au contribuit la dezvoltarea tiinei relaiilor internaionale, ca mai apoi acestea s fie completate de politologie i sociologie, psihologie i antropologie. Ba mai mult chiar, o tendin contemporan din cadrul tiinei relaiilor internaionale vizeaz includerea economiei politice internaionale în calitate de subdomeniu, similar studiului pcii sau securitii internaionale. Cert este c primele programe universitare în domeniu au fost alctuite în perioada interbelic prin juxtapunerea primelor trei materii „fr a defini un cadru conceptual care s permit de a le integra într-o reflecie coerent” [10]. Dup cel de al Doilea Rzboi Mondial concepia „stat –centrist” presupune c resursele disponibile, mrimea teritoriului, situaia geopolitic, numrul populaiei i forma dominant de guvernmânt alctuiesc factorii de baz ai dezvoltrii relaiilor internaionale. În ultimul sfert al secolului XX – începutul secolului XXI aceti factori sau pierd din primordialitate, ori sânt completai de alii – dispunerea de tehnologii de vârf, stabilitatea politic intern, nivelul dezvoltrii economice, fluxurile globale de capitaluri, diviziunea internaional a muncii, problemele ecologice, normele i instituiile internaionale etc. Extinderea în ultimul timp a cercetrilor interdisciplinare transform tiina relaiilor internaionale într- o sfer complex a cunoaterii, care unete eforturile istoricilor i politologilor, juritilor i economitilor, sociologilor, geografilor i altor specialiti. Reprezentarea general care este destul de rspândit actualmente i se afl la baza diviziunii domeniilor de activitate ale diferitor abordri din tiinele sociale const în urmtoarele: în timp ce obiectul cercetrii poate fi comun, metodele i finalitile sânt diferite. Dac obiectul ar fi cel care ar distinge disciplinele tiinifice, nici una dintre tiinele sociale, cu excepia istoriei, n-ar trebui s se intereseze de trecut, îns majoritatea au un interes deosebit pentru a-i fundamenta demersul. Dei se susine c divizarea tiinelor sociale în funcie de diverse metodologii, care abandoneaz ideea lumii sociale ca totalitate integr ar fi o forare logic, totui este dificil de a gsi o modalitate legitim de a delimita problemele specifice unei tiine sociale, dar care ar fi strine alteia. Domeniul relaiilor internaionale utilizeaz abordri apropiate de metodele istorice i juridice, sociologice i filosofice, economice i psihologice. În acest sens, relaiile internaionale sânt interdisciplinare, bazându-se în acelai timp pe mai multe discipline sau chiar, potrivit unor opinii mai ambiioase, ar fi o disciplin integratoare.

WZ Victor Juc REFERINWE BIBLIOGRAFICE

1. N, H. Z . - R, N- RIY, 2003, p.85. 2. Hoffmann, Stanley. Ianus i Minerva. - Chiinu, Ed. 1tiina, 1999, p.14. 3. Lang, B. La définition des Relations internationales: une préalable a leur théorisation / Le trimestre du monde, 3-e trimestre, 1994, p.12. 4. Braillard, Ph. Les Relations internationales: une nouvelle discipline? / Le trimestre du monde, 3-e trimestre, 1994, p.26. 5. P, S. X   / RcR, 1998, Nr.1, p. 90. 6. \, . R . - R, N. S , 1996., p. 71 7. \, ., op. cit., p. 11. 8. Olson, W. C., Onuf, N. The growth of discipline: reviewed in International Relations. - Oxford, 1985, p. 4. 9. G, F. X  . P . T I. - Chiinu, Cent. Ed. al USM, 2003, p. 5. 10. Senarclens de, Pierre. La politique internationale. – Paris, Armand Colin, 1992, p. 5.

W[

DREPT LAW

Eugenia Cojocari, Anica Meriescu

LIBERALIT:WILE ÎN DREPTUL SUCCESORAL: REALIT:WI 1I PERSPECTIVE

Întâlnit atât în literatura de specialitate, cât i în legislaie noiunea de liberaliti este puin cunoscut în sensul ei adevrat. Liberalitile sunt caracterele cele mai specifice de care trebuie s se in cont la crearea actelor juridice civile personale i cu titlu gratuit care se încheie atât între vii, cât i pentru cauz de moarte. Liberalitile constituie o categorie special de acte a cror reglementare creeaz în plan juridic efecte diverse, existând o corelaie strâns prin regimul juridic aplicabil cu diferite instituii ale dreptului privat. Pe de alt parte, aceast subclas de negotium juris prezint o importan deosebit din punct de vedere social, venind s traduc la nivel instituional, normativ relaii interumane cu un pronunat caracter privat, dând expresie unor practici sociale încrcate de un înalt grad de subiectivitate i voluntarism. Astfel, prin aceste forme juridice se sancioneaz relaii sociale ce au atât o dimensiune patrimonial, obiectiv, cât i o constant component atitudinal prezent cel mai adesea sub forma acelui animus donandi. În ceea ce ne privete, ne-am îndreptat analiza în dou direcii: pe de o parte am analizat relaia dintre liberaliti i instituia dreptului succesoral, iar pe de alta am accentuat observaiile printr-o particularizare a acestora în cadrul analizei unui studiu de caz ce are ca obiect dou figuri juridice cu o configuraie i o inciden aparte în relaia dintre liberaliti i dreptul succesoral, i anume donaia i testamentul. Aadar, un rol important în materia succesoral îi aparine liberalitilor. Sunt importante acestea mai ales acum, când statele ex-socialiste au legiferat dreptul de proprietate privat adus la justa lui valoare, dând posibilitate titularilor acestuia s-i realizeze pe de plin acest drept prin libera dispunere dup propria dorin. În ansamblul dreptului privat o arie distinct, cu un regim juridic special, îl ocup categoria de acte juridice recunoscute generic sub denumirea de liberaliti. În doctrin, liberalitile au fost adesea prezentate în cadrul clasificrii clasice ce urmeaz s disocieze actele civile cu titlu oneros de cele cu titlu gratuit, ca fiind o subclas a acestora din urm. Aceast clasificare, ca orice demers de natur taxonomic, vine s opun în cadrul actelor cu titlul gratuit, liberalitile, actelor dezinteresate. Mai degrab avem de-a face cu o definiie negativ, care nu atinge decât de o manier epitelial caracterele profunde ale noiunii de liberalitate. Aceast clasificare, regsit în cvasitotalitatea lucrrilor de specialitate, ar trebui supus unei analize minuioase, o apreciere critic venind s-i filtreze impreciziile. Astfel, de o manier uzual regsim în diferite studii, deja ca o definiie încetenit, faptul c liberalitile ar fi acea categorie de acte juridice prin care cel ce execut prestaia la care s-a decis îi diminueaz patrimoniul. Accentul cade în cadrul acestor definiii pe elementul patrimonial, care vine s structureze construcia argumentativ. Distincia fa de actele dezinteresate const tocmai în prezena acestei micorri survenite la nivel patrimonial în ceea ce-l privete pe debitorul obligaiei. Aceast deplasare a accentului ctre efectele acestei categorii de acte juridice vine s lase într-un con de umbr i s priveze noiunea de unul din caracterele ei eseniale, care vin s îi creioneze identitatea în cadrul diferitelor forme juridice cu titlu gratuit. Acest caracter la care ne referim este tocmai voina juridic ce st ca fundament al

XR Eugenia Cojocari, Anica Meriescu liberalitilor. Liberalitile nu se rezum a traduce la nivel juridic o micare de natur patrimonial în sensul micorrii patrimoniului unui subiect de drept i al creterii altuia, ci presupun i o cauz juridic ce vine s uneasc aceste fluctuaii patrimoniale. Elementul subiectiv, cauza capt în analiza liberalitilor un loc central, deoarece de ea depinde nu doar realizarea acestor acte, precum i valabilitatea lor, ci însui elementul distinctiv ce le structureaz ca figuri juridice aparte. Astfel, pentru a avea o imagine mai clar a noiunii de liberalitate, nu trebuie s ne rezumm la definirea limitelor câmpului semantic, ci s ne raportm la elementul de specificitate ce vine s se regseasc de o manier invariant în însui cadrul categoriei de acte. În cazul nostru am identificat acest element ca fiind însi cauza actului, în concuren scopul imediat ce vine s dea relevan în plan juridic voinei subiectului de drept care se oblig s-i micoreze patrimoniul, având reprezentarea creterii unui alt patrimoniu ca urmare a acestei aciuni. Aceast voin este recunoscut în literatura de specialitate sub forma latin de animus donandi, adic dorina de a gratifica, i vine s se regseasc la nivelul diferitelor forme de liberaliti, jucând rolul central în determinarea acestei categorii juridice. Succesiunea a fost i rmâne modul derivat de dobândire a proprietii, i se afl într-o legtur indisolubil cu proprietatea, deoarece anume prin intermediul succesiunii proprietatea îi manifest extrem de pronunat menirea sa, obinând cea mai consecutiv i cea mai deplin realizare.[1] Deoarece, potrivit legislaiei civile, voina liberal pentru a fi juridic eficace trebuie nu numai s fie declarat în formele solemne prevzute de lege, dar s îndeplineasc anume cerine de fond: s emane de la o persoan capabil, s fie lipsit de vicii i s fie determinat de un scop valabil. Liberalitatea în concepia Codului Civil român actual este un act deosebit de grav, privit oarecum cu defavoare, deoarece srcete pe donator fr echivalent i care ar putea vtma într-un fel interesele familiei. Considerm c, în legtur cu schimbrile ce au avut loc în societate, accentul dreptului de proprietate privat care se consider absolut numai în cazul când titularul poate dispune pe de plin de toate atributele dreptului de proprietate inclusiv i dispunerea prin donaie sau testament, liberalitile trebuie s fie privite ca nite posibiliti cu adevrat democratice prin care autorul îi realizeaz pe de plin drepturile personal. Dei legislaia în vigoare atât din ar, cât i de peste hotare nu aduce o definiie acestei noiuni, s-a stabilit c liberalitile sunt actele juridice cu titlu gratuit, personale, prin care o valoare trece dintr-un patrimoniu în altul fr ca dispuntorul, în urma micorrii patrimoniului propriu, s atepte un echivalent de la gratificat. Aceste acte sunt donaia, testamentul i legatele incluse în el. Acestea, pentru a fi valabile, trebuie s se întemeieze pe o cauz –scop valabil. Orice act juridic presupune un fenomen psihologic luntric – voina, care trebuie s fie exteriorizat – fenomen social extern, fiind declaraia de voin i un scop juridic, pe care voina urmrete s-l realizeze.[2] S-a stabilit c voina este un fenomen complex, iar decizia exprimat prin declararea de voin este rezultatul final al unui proces psihologic complicat care a fost studiat de muli savani în domeniu.[3] Ea este strâns legat de consimmânt. Astfel, în conformitate cu articolul 199 CCRM, consimmânt este manifestarea, exteriorizat, de voin a persoanei de a încheia un act juridic. Consimmântul este valabil dac provine de la o persoana cu discernmânt, este exprimat cu intenia de a produce efecte juridice i nu este viciat.

XS

Liberalitile în dreptul succesoral: realiti i perspective Trebuie, de asemenea, s inem cont ' de prevederile dreptului comun privind cauza sau scopul. Dar când actul constituie o liberalitate, acesta dispune i de unele particulariti. În orice liberalitate, cel ce dorete s dea o face fr a urmri s primeasc un echivalent în cadrul actului. Aadar, este o realizare a unui drept i nu o obligaie. El este însufleit de intenia liberal – animus donandi. Aceast intenie este acea exprimare de voin, este o cauz abstract i obiectiv. În cazul liberalitilor, aceast cauz abstract i obiectiv se opune simplelor motive: dragoste, prietenie, caritate, dorin etc. Este important pentru valabilitatea actului de liberalitate prin exteriorizarea voinei luntrice a donatorului. Îns practica judectoreasc nu se mrginete la recunoaterea drept cauz a liberalitilor numai intenia liberal, deoarece aceasta ar fi adus la unele donaii sau legate ce urmreau scopuri protivnice legii. De aceea tribunalele au consacrat aa-numita cauz impulsiv i determinat care, înainte de a fi extins la actele cu titlu oneros, a fost consfinit tocmai în materie de liberaliti. Aceast cauz impulsiv i determinat este scopul concret i subiectiv care a hotrât voina liberal. Dispuntorul nu d pentru a face abstract o binefacere. El voiete aceast liberalitate, urmrind un scop determinat. Reprezentarea mintal a acestui scop este cauza hotrâtoare a donaiei sau a legatului. Cauza creeaz i anumite trsturi specifice în liberaliti. În actele cu titlu gratuit motivul concret are un caracter unilateral, fiind indiferent dac a fost sau nu cunoscut de gratificat. Folosind noiunea de cauz impulsiv i determinat, practica judectoreasc, lrgind zonele voinei luntrice cercetate, a recunoscut drept cauz impulsiv i determinat i alte consideraii decât cele referitoare la activitatea sau calitile gratificatului. Astfel, practica judiciar a declarat nule donaiile sau legatele care se întemeiau pe o cauz fals, ilicit sau contrar bunelor moravuri. Cauza fals este reprezentarea mintal a unui scop care nu corespunde cu realitatea. Liberalitile sunt singurele acte cu titlul gratuit care intereseaz materia motenirii i devoluiunea ei. În dependen de diferite criterii, liberalitile se împart în mai multe categorii. Astfel, în dependen de producerea efectelor, deosebim: liberaliti între vii i liberaliti pentru cauz de moarte.[4] Dup cum este cunoscut din teoria general a dreptului civil, actele juridice între vii (inter vivos) sunt acele acte care îi produc efectele necondiionat de moartea autorului sau autorilor lui i reprezint marea majoritate a actelor juridice civile. Liberalitile inter vivos care intereseaz materia succesoral sunt donaiile. Actul pentru cauz de moarte – mortis causa – este actul juridic civil de a crui esen este faptul c nu îi produce efecte în timpul vieii autorului su, ci numai dup moartea acestuia, fiind fcut tocmai în consideraia morii. Liberalitile mortis causa care intereseaz materia succesoral i devoluiunea ei sunt: testamentul, legatul fcut prin testament i donaia de bunuri viitoare. Anume acestea vor fi subiectele principale de discuie. Ne vom referi la aceste subiecte din urmtoarele consideraiuni. 1.Dei actele mortis causa au o reglementare foarte amnunit spre deosebire de actele inter vivos, în ceea ce privete capacitatea de a dispune, iar uneori i capacitatea de a primi actele, mortis causa sunt supuse unor condiii mai restrictive. 2. Actele juridice mortis causa sunt numai acte juridice tipice (numite). 3. Dac actele juridice inter vivos sunt solemne numai ca excepie, actele mortis causa sunt solemne fr nici o excepie.

XT Eugenia Cojocari, Anica Meriescu Liberalitatea poate fi nu numai pur i simpl; ea poate fi, de asemenea, afectat de o modalitate : termen, condiie sau sarcin. Liberalitatea pur i simpl este aceea care se nate i îi produce efectele de îndat, adic în cazul donaiei între vii, de la data actului, iar în cazul legatului sau al donaiei de bunuri viitoare - din ziua morii testatorului. De la aceast din urm dat, legatarul îi dobândete dreptul i îl poate exercita i, tot de atunci, acest drept se poate transmite motenitorilor si. Termenul, în donaii sau legate, potrivit dreptului comun, poate fi suspensiv sau extinctiv. În primul caz, el nu suspend naterea dreptului celui gratificat, ci numai exerciiul acestui drept. Astfel, dac legatul este cu termen suspensiv, legatarul nu poate cere predarea decât în ziua când termenul s-a împlinit. Termenul suspensiv nu amân îns naterea dreptului donatarului sau legatarului, astfel c dreptul acestuia se nate i devine transmisibil ctre propriii si motenitori din ziua donaiei sau, în cazul legatului, de la moartea testatorului. Dac termenul este extinctiv, la ajungerea acestuia dreptul donatarului sau legatarului se stinge fr retroactivitate. Acestea sunt soluiile dreptului comun. Singura regul derogatorie este aceea c termenul incert, dac este suspensiv, este asimilat, în materie de legat, condiiei suspensive. Regula exista i în dreptul român: în testament, termenul incert valoreaz condiie (dies incertus in testamento, conditimem facit). În acest caz, termenul suspend chiar naterea dreptului legatarului i opereaz retroactiv. Prin urmare, legatarul instituit cu termen incert, spre pild la moartea fiicei testatorului, este instituit în realitate sub condiie, i, în consecin, dreptul su nu se nate decât la împlinirea modalitii, iar atunci retroactiveaz pân la deschiderea motenirii. Dac legatarul moare între timp, legatul va fi caduc, iar dreptul su nu va trece asupra motenitorilor. Condiia. Liberalitatea poate s fie fcut i sub condiie.[5] Ca i în dreptul comun, condiia în materie de donaie sau legat este evenimentul viitor i nesigur de care atârn naterea sau stingerea unui raport de drept. Ea poate fi, cât privete efectele ei, suspensiv sau rezolutorie, iar cât privete obiectul ei, cazual, mixt sau potestativ(art. 234-241 CCRM). Principiile dreptului comun vor primi aplicare. Prin urmare : 1. Dac dispoziia testamentar este sub condiie rezolutorie, dreptul legatarului se nate i devine transmisibil ctre proprii si motenitori din ziua când s-a deschis succesiunea testatorului, iar dac condiia rezolutorie se împlinete, legatul este retroactiv desfiinat, i, drept urmare, toate drepturile consimite de ctre legatar sau de motenitorii si asupra lucrului ce face obiectul legatului sunt, tot astfel, nimicite. 2. Când îns condiia este suspensiv, dreptul la legat nu se desvârete decât la data când ea se împlinete. Dac legatarul înceteaz din via între timp, legatul devine caduc, iar dreptul la legat, de vreme ce nu s-a nscut înc, nu mai poate trece la motenitorii si (art. 925 Cod Civil), afar numai dac se dovedete c intenia testatorului a fost de a conferi legatarului un drept transmisibil, chiar dac acesta ar muri înainte de împlinirea condiiei (art. 926 Cod Civil). Legatul sau donaia poate fi cu sarcin.[6] Sarcina este obligaia de a face, a nu face sau a da, impus gratificatului, prin actul de donaie sau testament, în schimbul liberalitii. XU

Liberalitile în dreptul succesoral: realiti i perspective Sarcina poate fi stipulat: 1) în interesul unei tere persoane; 2) în interesul gratificatului; 3) în interesul dispuntorului. Sarcina stipulat în folosul unui ter procur acestuia un folos cu titlu gratuit i constituie o liberalitate indirect, care se altoiete pe o liberalitate direct: donaia sau legatul. Spre pild, testatorul îi las casa printr-un legat particular, cu sarcina, pentru legatar, de a întreine o rud incapabil de munc i în nevoie. Sarcina stipulat în favoarea unui al treilea se deosebete de donaie sau de legat prin aceea c terul beneficiar nu se afl în raport de drept cu dispuntorul, ci numai cu gratificatul. El nu este legatar sau donatar, ci creditorul celui gratificat. Terul beneficiar, fiind creditor, are o aciune direct împotriva gratificatului pentru a cere executarea[7], iar dac legatarul, voind s evite îndeplinirea sarcinii, nu cere predarea legatului, beneficiarul o va putea face, pe calea aciunii oblice, în msura cerut pentru a se aduce la îndeplinire prestaia la care are dreptul. Incapacitile de a dispune sau de a primi cu titlu gratuit, întrucât sunt absolute, nu primesc aplicare între dispuntor i terul beneficiar, cci acesta din urm nu este nici legatar, nici donatar. Astfel, de pild, o persoan ne conceput, incapabil de a dobândi prin legat sau donaie, poate fi beneficiara unei sarcini. Incapacitile relative de a primi liberaliti de la anumii dispuntori sunt adevrate prohibiii legale. Ele corespund, în mod necesar, unei incapaciti corelative de a dispune, cci, dac una din pri nu poate primi de la cealalt, nici aceasta din urm nu poate gratifica pe cea dintâi. Drept urmare, tutorii, medicii i cei asimilai lor, sau ofierii de marin nu vor putea fi gratificai de ctre minorul, bolnavul sau cltorul de la care ei nu pot primi donaii sau legate nici pe calea indirect a unei sarcini prevzute de dispuntor în beneficiul lor. În cazul când sarcina este stipulat în chiar interesul celui gratificat - de pild, o sum de bani este lsat cu titlu de legat pentru a-i înlesni legatarului anume cercetri tiinifice, nu mai suntem în prezena a dou liberaliti - una direct i cealalt indirect, ci a uneia singure, care este îns fcut cu afectaie special. În acest caz, executarea sarcinii poate fi cerut de dispuntor sau de motenitorii si. Sarcina poate fi stipulat în interesul dispuntorului: spre pild, un legat este lsat cu sarcina de a îngriji publicarea operelor postume ale testatorului sau de a-i plti datoriile. Creditorii sarcinii sunt dispuntorul sau motenitorii acestuia. În acest caz, titlul oneros se amestec cu cel gratuit. Care va fi caracterul actului ? El va fi, în principiu, un act cu titlu gratuit, numai dac sarcina impus constituie principalul, iar liberalitatea numai accesoriul. Practica noastr judectoreasc a decis c, în nici un caz, testatorul nu poate impune legatarului o sarcin care s-1 oblige la o prestaie înainte de deschiderea succesiunii, cum ar fi aceea de a da întreinere testatorului, cci efectele patrimoniale ale legatului, fie el chiar sub modo, nu se pot produce decât la decesul celui care testeaz.[8] Sarcina nu trebuie confundat cu condiia. a) Deosebirea este uoar dac asemuim sarcina cu o condiie suspensiv. Aceasta suspend naterea dreptului cuvenit donatarului sau legatarului, pe când sarcina nu suspend nici naterea i nici exercitarea dreptului celui gratificat. Legatul cu sarcin se dobândete i se poate exercita de la deschiderea motenirii, dat de la care dreptul su se poate transmite motenitorilor. b) Mai ginga este deosebirea dintre condiia rezolutorie i sarcin, cci dreptul la legat atât când este cu sarcin, cât i atunci când este sub condiie rezolutorie, se nate, deopotriv, la deschiderea motenirii, de parc ar fi pur i simplu; iar pe de alt parte, atât

XV Eugenia Cojocari, Anica Meriescu împlinirea condiiei rezolutorii, cât i neexecutarea sarcinii trag dup sine desfiinarea retroactiv a liberalitii. Dac este vorba de o condiie rezolutorie cazual, deosebirea este învederat, cci aceast condiie se împlinete independent de voina celui gratificat, pe când sarcina implic întotdeauna un act de comisiune sau de omisiune al acestuia. În cazul îns când liberalitatea depinde de o condiie rezolutorie potestativ, deosebirea este anevoioas, cci atât condiia rezolutorie potestativ, cât i sarcina presupun o activitate a celui care dobândete cu titlu gratuit. De exemplu, un legat este fcut cu obligaia pentru gratificat de a nu înstrina bunul sau de a se cstori. Suntem în faa unei condiii sau a unei sarcini? Interesul distinciei se manifest prin aceea c împlinirea condiiei rezolutorii desfiineaz donaia sau legatul de drept, pe când neexecutarea sarcinii d natere numai unei aciuni în revocare. Un criteriu de distincie, în întregime la adpostul criticii, nu a putut fi înc stabilit. Cel mai satisfctor este acela care vede în sarcin o afectare economic a unui bun, pe când condiia ar interesa statutul personal al celui gratificat. În exemplele de mai sus, clauza de inalienabilitate ar fi o sarcin, pe când obligaia de a se cstori ar constitui o condiie. Sunt îns ipoteze când acest criteriu este neîndestultor. De pild, în cazul unui legat cu clauza de a locui în casa lsat prin testament. O asemenea clauz intereseaz atât bunul ce face obiectul dispoziiei testamentare, cât i persoana legatarului, i, prin urmare, criteriul la care ne-am oprit nu ne-ar permite s calificm o asemenea clauz drept sarcin sau condiie. Oricare ar fi deosebirile dintre condiie i sarcin, se admite [9] c regulile scrise în art. 1008 Cod Civil român privitoare la condiiile imposibile, ilicite sau imorale se aplic i sarcinilor.[10] 1. Înelegem prin condiie sau sarcin imposibil ceea ce, material i în chip absolut, nu se poate îndeplini. Tradiional, se ddea drept pild de o asemenea modalitate condiia „dac vei atinge cerul cu degetul” (si coelum digito tetigeris). Dar omul vremurilor noastre, izbutind s zvârle satelii artificiali printre stele, plasându-i pe orbite dinainte calculate, sau chiar reuind s-i aeze lin, la comand, pe suprafaa btrânei luni, a supus cerul posibilitilor umane, astfel încât strvechiul exemplu tinde s nu mai fie valabil.[11] În cazul când imposibilitatea este numai relativ, adic exist numai pentru gratificat, ea putând fi îns obiectiv învins, validitatea condiiei sau a sarcinii nu este atins. 2. Condiia sau sarcina ilicit este aceea a crei realizare este materialmente posibil, dar care calc o dispoziie imperativ sau prohibitiv a legii. 3. Condiia este imoral atunci când contravine regulilor bunelor moravuri. Diferitele modaliti care se înfieaz în practic sunt privitoare fie la conduita viitoare a gratificatului, cum ar fi aceea „de a îmbria o anume îndeletnicire”, „ de a nu se cstori sau de a nu se recstori”, „ fie cu privire la organizarea proprietii”, cum ar fi clauza de inalienabilitate, „ fie referitoare la executarea testamentului, cum ar fi exheredarea acelor motenitori care vor ataca dispoziiile testamentare”. Pentru a decide dac aceste modaliti sunt sau nu valabile, trebuie s cercetm dac ele, subiectiv, prin scopul lor sau obiectiv, prin obiectul lor, încalc norma juridic sau regula moral.

XW

Liberalitile în dreptul succesoral: realiti i perspective a) Uneori validitatea clauzei depinde de caracterul licit sau ilicit, moral sau imoral al scopurilor urmrite de dispuntor prin clauza considerat. Criteriul nulitii este, în asemenea cazuri, subiectiv. Astfel, clauzele de inalienabilitate temporar vor fi valide dac se întemeiaz pe un interes serios i legitim al dispuntorului, care, de pild, a stipulat inalienabilitatea vremelnic pentru a garanta plata rentei pe care gratificatul s-a obligat s i-o plteasc; sau dac a fost prevzut în interesul unui ter sau chiar în cel al gratificatului, de pild, dac inalienabilitatea are ca scop s ocroteasc pe gratificat, date fiind vârsta sa fraged, inexperiena sau spiritul su de risip. b) De regul, îns, pentru a ne pronuna asupra validitii condiiei sau sarcinii, va trebui s recurgem la un criteriu obiectiv. Astfel, o clauz de inalienabilitate care nu ar fi limitat în timp, în principiu, urmeaz s fie declarat nul, ca fiind contrar principiului liberei circulaii a bunurilor, inalienabilitatea stipulat pentru durata vieii omeneti fiind socotit ca perpetu. Tot astfel, fr a deosebi dup sentimentele respectabile sau condamnabile care au inspirat [12] condiia de a nu se cstori sau de a nu se recstori, trebuie s fie socotit nul, ca aducând atingere principiului deplinei liberti matrimoniale, liberalitate pe care dreptul socialist înelegea s o asigure, efectiv i integral, tuturor cetenilor.[13]. În aceeai ordine de idei, condiia de a se cstori sau de a se recstori fiind conform cu favoarea cu care legea socialist privea instituia cstoriei, credem c trebuie socotit valabil. Dar condiia de a se cstori cu o anume persoan, condiie privit ca valabil în dreptul burghez, [14], în dreptul nostru înc nu este reglementat i ar fi neîndoielnic nul, ca alctuind o constrângere patrimonial, incompatibil cu libertatea cstoriei. În unele testamente întâlnim clauze penale prin care testatorul prevede anumite pedepse patrimoniale pentru motenitorii care nu i-ar respecta dispoziiile de ultim voin, precum: reducerea unui copil la rezerva ce i-o acord legea sau revocarea legatului fcut motenitorului. O asemenea clauz penal va fi valabil dac dispoziia testamentar, sancionat pe aceast cale, privete numai interese particulare, cum ar fi aceea care ar asigura eficacitatea legatului lucrului altuia sau împrirea motenirii fcute de testator, fr a aduce tirbire rezervei. Clauza penal va fi îns nul dac este destinat s asigure respectarea unei dispoziii contrare ordinii politice, sociale i economice, cum ar fi penalitatea prevzut pentru a rpi rezervatarilor aciunea în reduciune în caz de atingere a rezervei sau pentru a împiedica pe motenitori s cear nulitatea testamentului pentru vicii de form, sau spre a-i lipsi de termenele acordate de lege pentru a face inventar i a delibera. În aceeai ordine de idei, condiia de a nu munci, de pild, va fi neîndoielnic nul. Dar obligaia de a îmbria o anume îndeletnicire va fi socotit valabil dac, prin natura profesiei, o asemenea clauz nu ar aduce atingere ordinii noastre politice, economice sau sociale. Condiia sau sarcina imposibil, ilicit sau imoral, atrage, potrivit cu distinciile indicate, sanciunea nulitii absolute. Se pune îns întrebarea dac nulitatea este total sau parial ? Dac ea lovete întreg actul juridic afectat de o astfel de modalitate sau numai condiia sau sarcina vinovat, care se va socoti nescris, actul juridic rmânând valabil pentru rest? Codul Napoleon, care a servit în 1864 ca model Codului Civil român, i parial CCRM, face deosebire, în aceast privin, între actele cu titlu oneros i cele cu titlu gratuit. Condiia imposibil, ilicit sau imoral, trecut într-un act cu titlu oneros, atrage nulitatea întregului act. O astfel de modalitate îns cuprins într-un act cu titlu gratuit se socotete nescris, actul rmânând valabil. Aceast distincie îi are originea în dreptul

XX Eugenia Cojocari, Anica Meriescu revoluionar francez, care a urmrit, pe aceast cale, s libereze tinerele generaii gratificate prin donaie sau legat de condiiile i sarcinile inspirate de ideologia vechiului regim feudal, pstrându-le totui beneficiul liberalitii.[15]. Care este, în aceste împrejurri, soluia dreptului nostru cu privire la actele cu titlu gratuit i, în special, la liberaliti? În aceast materie, fosta Curte de Casaie, sub cuvânt c art. 1008 Cod Civil român vorbete de convenii, l-a aplicat numai actelor cu titlu oneros i donaiilor, cât privete legatul fcut prin testament, acest act, fiind unilateral, a socotit condiia nescris, astfel cum decide art. 900 Cod Civil francez, dei legiuitorul român din 1864 n-a voit s introduc acest principiu în Codul Civil. [16] Soluia just în problema noastr const în a aplica tuturor actelor juridice, fr a deosebi dup cum ele sunt cu titlu oneros sau gratuit, sau dup cum se înfieaz ca un contract sau ca un act unilateral de voin, regula scris în art. 1008 Cod Civil, potrivit creia conveniile ce atârn de o condiie imposibil, ilicit sau imoral sunt nule.[17]. Aceast soluie se sprijin pe urmtoarele argumente : a) În lipsa unei reglementri generale a actului juridic, dispoziiile Codului referitoare la convenii, cu excepia celor ce privesc acordul de voin, se aplic i actelor juridice unilaterale; b) Legiuitorul nostru, neînsuindu-i principiile ce au stat la baza art. 900 Cod Civil francez, prin aceasta i-a manifestat voina de a sanciona, în principiu, printr-o nulitate integral atât conveniile, cât i legatele ce depind de o condiie imposibil, ilicit sau imoral; c) Art. 1008 Cod Civil român, este un caz de aplicare a art. 5 Cod Civil român, care sancioneaz cu nulitate actele juridice ilicite sau imorale nu numai când sunt convenii, dar i în cazul actelor unilaterale de voin, denumite, în acest text, „dispoziii particulare” : „Nu se poate deroga prin conveniuni sau dispoziiuni particulare la legile care intereseaz ordinea public i bunele moravuri”. Ar fi îns inexact s credem c actul juridic care cuprinde o condiie imposibil, ilicit sau imoral ar fi întotdeauna în întregime nul. Cci textul art. 1008 Cod Civil cere ca actul s depind de acea condiie pentru a i se aplica sanciunea pe care acest articol o prevede. De aici urmeaz c nulitatea va fi total numai în cazul când condiia sau sarcina vinovat a fost cauza impulsiv i determinant a actului juridic; în cazul contrar, condiia sau sarcina se va socoti nescris, restul actului rmânând valabil. Pentru a ti dac nulitatea condiiei sau sarcinii imposibile, ilicite sau imorale trage dup sine sau nu desfiinarea întregului act, nu trebuie s deosebim între actele cu titlu oneros i cele cu titlu gratuit i nici între convenii i acte juridice unilaterale, ci trebuie s distingem dup cum acea condiie sau sarcin a fost sau nu cauza impulsiv i determinant a actului. Aceast soluie este singura just. Dac o condiie sau sarcin imposibil, ilicit sau imoral a alctuit numai scopul accesoriu al unui act juridic, dac acest act urmrea, în principal, o alt finalitate, iar aceasta era posibil i inocent, dac, prin urmare, din circumstanele cauzei rezult c dispuntorul ar fi fcut liberalitatea i în lipsa condiiei sau a sarcinii imposibile, ilicite sau imorale, modalitatea poate fi desprit de voina liberal, fr a denatura intenia dispuntorului. Condiia va fi socotit nescris, iar actul va rmâne valabil, cci urmrea, în principal, un scop posibil, licit i moral. Dac, dimpotriv, condiia sau sarcina imposibil, ilicit sau imoral a fost chiar scopul principal care a determinat voina liberal, dac dispuntorul nu ar fi fcut actul cu titlu gratuit în lipsa acelei condiii sau sarcini, modalitatea este nedesprit legat de XY

Liberalitile în dreptul succesoral: realiti i perspective voina de a gratifica, care în întregul ei este viciat, i, prin urmare, nulitatea condiiei sau sarcinii atrage, în acest caz, nulitatea întregului act, de care modalitatea nu poate fi desprit. În aceast din urm ipotez, nulitatea parial ar nesocoti atât legea, prin aceea c s-ar respecta un act care, în principal, a urmrit un scop ilicit sau imoral, cât i voina dispuntorului, cci voina ar fi desprit de mobilul care a determinat-o, iar actul ar fi pstrat, dei scopul principal pentru care acesta a fost fcut, ar fi fost înlturat. Liberalitile sunt prevzute prin intermediul diferitor acte juridice cu titlu gratuit. Este cu titlu gratuit acel act juridic civil prin care se procur un folos patrimonial fr a se urmri obinerea altui folos patrimonial în schimb.[18] Regulile generale ale devoluiunii legale a motenirii, potrivit crora transmiterea motenirii are loc în temeiul legii la persoanele în ordinea i în cotele determinate de lege, nu pot fi înlturate, decât fie prin legat, fcut prin testament, fie prin donaie de bunuri viitoare.[19] Aceste acte juridice fac parte din categoria actelor cu titlu gratuit. Potrivit articolului 197 p. (1) CCRM, act juridic cu titlu gratuit este actul prin care se procura unei pri un folos patrimonial fr a se urmri obinerea în schimb a unui alt folos patrimonial. Este asemntoare i definiia prevzut în art.946 Cod Civil român, conform cruia actul cu titlu gratuit este definit ca fiind acela în care una dintre pri voiete s procure celeilalte un folos fr s urmreasc a procura un echivalent.Ca exemple de acte juridice cu titlu gratuit reglementate de Codul Civil citm : „donaia, comodatul (împrumutul de folosin), împrumutul fr dobând, mandatul gratuit, depozitul ne remunerat, testamentul i legatul”. În principiu, actele cu titlu gratuit rspundeau unor necesiti de solidaritate uman manifestat în toate orânduirile sociale, începând cu cele care au ca scop întrajutorarea membrilor societii defavorizai i terminând cu actele de natur a încuraja dezvoltarea i afirmarea personalitilor umane, cum sunt cele fcute universitilor, aezmintelor tiinifice, literare i artistice, spitalelor, fundaiilor i asociaiilor în scop umanitar. Actele cu titlu gratuit se împart în dou mari categorii : actele dezinteresate i liberalitile. Liberalitile sunt acele acte juridice cu titlu gratuit prin care o valoare trece dintr-un patrimoniu în altul fr ca dispuntorul, în urma micorrii patrimoniului propriu, s atepte un contra echivalent de la gratificat. Aceste acte sunt donaia, testamentul i legatele din testamente. Liberalitile sunt singurele acte cu titlu gratuit care intereseaz materia motenirii i devoluiunea ei. Liberalitile, la rândul lor, se împart în : liberaliti între vii i liberaliti pentru cauz de moarte. [20] Dup cum este cunoscut din teoria general a dreptului civil, actele juridice între vii (inter vivos) sunt acele acte care îi produc efectele necondiionat de moartea autorului sau autorilor lui i reprezint marea majoritate a actelor juridice civile . Liberalitile inter vivos care intereseaz i materia motenirii sunt donaiile. Actul pentru cauz de moarte - mortis causa - este actul juridic civil de a crui esen este faptul c nu îi produce efectele în timpul vieii autorului su, ci numai la moartea acestuia, fiind fcut tocmai în consideraia morii. Liberalitile mortis causa care intereseaz materia motenirii i devoluiunea ei sunt : legatul fcut prin testament i donaia de bunuri viitoare. Clasificarea actelor juridice civile între vii i acte juridice pentru cauz de moarte prezint o mare importan din urmtoarele puncte de vedere: - actele mortis causa au o reglementare foarte amnunit spre deosebire de actele inter vivos care nu au toate o asemenea reglementare;

XZ Eugenia Cojocari, Anica Meriescu - în ceea ce privete capacitatea de a dispune, iar uneori i capacitatea de a primi, actele mortis causa sunt supuse unor condiii mai restrictive ; - actele mortis causa sunt numai acte juridice tipice (numite); - dac actele inter vivos sunt solemne numai ca excepie, actele mortis cauza sunt solemne fr nici o excepie. Este act dezinteresat acel act juridic cu titlu gratuit prin care dispuntorul procur un avantaj patrimonial unei persoane fr a-i micora propriul patrimoniu. De exemplu, contractul de mandat, prin care o persoan se oblig s încheie un act juridic pentru o alt persoan, fr a pretinde vreo plat, este un act juridic dezinteresat (art. 1532 Cod Civil).Contractul de mandat este în principiu gratuit i nu duce la micorarea patrimoniului mandantului. Tot astfel, potrivit prevederilor art.1560 Cod Civil, contractul de împrumut de folosin (comodat) este acel contract în temeiul cruia o persoan, numit comodant, pred un bun în folosin temporar i gratuit altei persoane numit comodatar, cu obligaia pentru acesta din urm de a-1 înapoia. Contractul de împrumut este un contract gratuit i, deci, un act juridic dezinteresat prin care se procur un avantaj patrimonial comodatarului fr a fi micorat patrimoniul comodantului, cruia bunul îi va fi restituit la termenul i în condiiile stabilite prin contract. De asemenea, depozitul ne remunerat, prin care o persoan, numit deponent sau depuntor, pred un bun altei persoane, numit depozitar, care se oblig s-1 pstreze i s-1 restituie în natur, fr s perceap vreo plat, este un act juridic dezinteresat, deoarece nu duce la micorarea patrimoniului dispuntorului. Dei ambele sunt acte cu titlu gratuit, distincia între liberaliti i actele dezinteresate prezint o deosebit importan sub aspectul condiiilor de form mult mai restrictive în cazul liberalitilor. Spre deosebire de actele dezinteresate, liberalitile sunt acte juridice solemne. Regulile revzute în materie succesoral în legtur cu reduciunea i raportul se aplic numai în cazul liberalitilor . Este act cu titlu oneros acel act juridic civil în care în schimbul folosului patrimonial procurat de o parte celeilalte se urmrete obinerea altui folos patrimonial.[21] Dei distincia dintre actele cu titlu gratuit oneros i actele cu titlu gratuit pare a fi delimitat net, în realitate titlu oneros se întreptrunde cu titlu gratuit. Astfel, un act juridic cu titlu oneros, cum este contractul de vânzare-cumprare, poate fi o donaie deghizat. Donaia este deghizat atunci când este fcut printr-o alt operaie juridic, care prevede o contra-prestaie, dar care este simulat (exemplu : un contract cu titlu oneros - vânzare - ascunde o donaie). Donaiile deghizate încheiate sub forma i aparena unui contract oneros sunt valabile dac prile au capacitatea de a dispune i de a primi cu titlu gratuit i dac donaia are o cauz i un obiect luat i moral.[22] Contractul de donaie - contract cu titlu gratuit - poate cuprinde i sarcini în folosul donatorului sau al unui ter i în acest caz contractul are caracter oneros în limitele valorii sarcinii. În cazul donaiei indirecte, renunarea la un drept cu intenia de a gratifica este un act juridic cu titlu gratuit. În cazul în care renunarea la un drept se face cu plat, actul juridic va fi cu titlu oneros. Iertarea de datorie cu intenia de a gratifica este un act juridic cu titlu gratuit. În cazul în care creditorul renun la crean pentru a-i crea în schimb anumite avantaje, face un act cu titlu oneros .

X[

Liberalitile în dreptul succesoral: realiti i perspective Unele acte juridice, prin esena lor gratuite, pot deveni acte juridice cu titlu oneros, în cazul în care intervine o plat, potrivit înelegerii dintre pri. De exemplu, contractul de comodat (împrumutul de folosin), dac pentru folosina lucrului se va cere un echivalent, contractul va înceta s mai fie contract de comodat i va cpta alt calificare, de exemplu, acum de contract de închiriere. Alte acte juridice, gratuite numai prin natura lor, cum este contractul de comodat, devine un act juridic cu titlu oneros, în cazul mandatului remunerat. Alte exemple de acte juridice care pot fi atât acte juridice cu titlu gratuit, cât i cu titlu oneros pot fi contractul de depozit, împrumutul de consumaie etc. Exist o importan practic a acestei clasificri a actelor juridice cu titlu oneros i cu titlu gratuit care vizeaz urmtoarele aspecte : - în ceea ce privete capacitatea de a încheia un act juridic, legea este mai exigent, în general, când este vorba de acte juridice cu titlu gratuit (instituirea unor incapaciti speciale); actele cu titlu gratuit nu pot fi încheiate de ctre persoanele lipsite de capacitate de exerciiu sau cu capacitate de exerciiu restrâns, nici prin reprezentant legal, dup caz, nici cu autorizarea prealabil a ocrotitorului legal; - legea este mai exigent cu actele cu titlu gratuit i sub aspectul formei lor, spre deosebire de actele cu titlu oneros, în acest caz legea fiind mai permisibil; - regimul juridic al viciilor de consimmânt este diferit, dac este vorba de un act cu titlu oneros sau un act cu titlu gratuit; - obligaiile prilor sunt reglementate cu severitate în cazul actelor cu titlu oneros (garania împotriva eviciunii este amnunit reglementat când este vorba de acte cu titlu oneros i numai în mod excepional în actele cu titlu gratuit); - aciunea revocatorie (paulian) în cazul unor acte cu titlu gratuit poate fi admis dac este dovedit frauda svârit de debitor spre deosebire de actele cu titlu oneros când este necesar s se demonstreze pe lâng frauda svârit de debitor i participarea la fraud a terului dobânditor al bunului; - în materie succesoral exist o serie de reguli deosebite pentru actele cu titlu gratuit, ce vor face obiectul capitolelor urmtoare (reduciunea liberalitilor excesive, care încalc rezerva succesoral, i instituia raportului privesc numai contractele cu titlu gratuit, nu i pe cele cu titlu oneros); - actele cu titlu gratuit, fiind contracte instuitu - personae, eroarea asupra persoanei va fi considerat viciu de voin i deci cauz de anulabilitate, spre deosebire de actele cu titlu oneros unde numai în mod excepional aceast eroare va fi considerat viciu de voin. Aceste aspecte exprese succint au fcut ca în literatura juridic s existe preocupri majore pentru gsirea criteriilor care s poat face distincia dintre actele cu titlu oneros i actele cu titlu gratuit. Distincia dintre actele cu titlu oneros i actele cu titlu gratuit, fiind foarte important, dar i foarte greu de realizat, în doctrina juridic au fost propuse mai multe criterii pentru determinarea caracterului oneros sau gratuit al unui act juridic. 1. Un prim criteriu ar fi criteriul formal, în sensul c actele cu titlu gratuit au caracter solemn, pe când actele cu titlu oneros ar fi consensuale.[23] Acest criteriu a fost combtut în literatura juridic, susinându-se judicios c nu corespunde cu realitile dreptului, de vreme ce exist acte cu titlu oneros solemne, cum ar fi, de pild, constituirea de ipotec, i, dimpotriv, se cunosc acte cu titlu gratuit care se formeaz valabil fr îndeplinirea vreunei solemniti, ca de exemplu darul manual. 2. Un alt criteriu a fost acela al rezultatului economic al actului juridic, în sensul existenei sau inexistenei reciprocitii prestaiilor convenite

YR Eugenia Cojocari, Anica Meriescu Potrivit acestui criteriu, un act este cu titlu gratuit dac o parte procur un folos patrimonial fr s primeasc nimic în schimb - un patrimoniu srcete, iar altul se îmbogete. Dimpotriv, un act ar avea caracter oneros dac, în schimbul folosului patrimonial de o parte, celeilalte pri, se urmrete obinerea altui folos patrimonial în schimb. 1i acest criteriu a fost respins cu motivarea c ar avea drept consecine confundarea contractului sinalagmatic cu contractul cu titlu oneros, sau contractului unilateral cu contractul cu titlu gratuit.[24] Critica acestui criteriu privind distincia dintre actele cu titlu oneros i actele cu titlu gratuit este fondat. Astfel, în dreptul nostru exist contracte unilaterale cu titlu oneros, de exemplu contractul de împrumut cu dobând. Tot astfel, contractul de donaie cu sarcini devine contract sinalagmatic i îi pstreaz caracterul gratuit numai în msura în care sarcina nu ajunge s anihileze în întregime beneficiul contractului. De asemenea, sunt acte cu titlu gratuit care procur un folos patrimonial fr a srci patrimoniul cum sunt de pild fidejusiunea sau mandatul gratuit. Pe baza aceluiai criteriu, vom fi în prezena unui act juridic cu titlu oneros atunci când scopul ce a determinat încheierea contractului a fost de a obine un anumit folos drept echivalent al obligaiei asumate . Folosul obinut poate profita atât celui ce se oblig, cât i dac acest folos va fi prevzut în beneficiul unei tere persoane, strine de contract, cum ar fi cazul unei donaii afectate de o sarcin în beneficiul altcuiva decât al donatorului. În sensul c, pe lâng criteriul hotrâtor, care îl constituie elementul intenional - scopul (cauza impulsiv, determinant), poate fi folosit i criteriul echivalenei, s-au exprimat judicios în doctrin mai muli autori.[25] Criteriul echivalenei poate fi considerat drept un criteriu complementar, pe lâng criteriul cauzei, deoarece prin aprecierea echivalenei prestaiilor - obiectiv sau subiectiv - se va putea aprecia în ce msur este gratuit sau oneros actul juridic analizat. Aprecierea prin prisma criteriului echivalenei ne va permite s stabilim dac ne aflm în faa unui act juridic cu titlu oneros sau gratuit ori este vorba numai de rezultatul unei întreptrunderi a titlului oneros cu cel gratuit. În general, nu vom întâlni dificulti de calificare cât privete, de exemplu, un contract de vânzare-cumprare a unui contract de schimb sau a unui contract de donaie fr sarcini sau un contract de comodat. Necesitatea unui criteriu de distincie apare îns în acele cazuri în care actele juridice se afl la limita dintre caracterul oneros i cel gratuit, cum sunt, de pild, donaia cu sarcini când, este necesar s apelm la criteriul distinctiv pentru a califica acest contract ca fiind cu titlu gratuit sau, i în ce msur, un contract cu titlu oneros. Aceast distincie nu se impune în cazul contractelor care prin esena lor sunt cu titlu oneros, cum ar fi contractul de vânzare-cumprare, contractele de schimb, contractele de închiriere etc., i nici în cazul contractelor gratuite prin esena lor, cum este contractul de comodat. Distincia se impune în cazul contractelor gratuite numai prin natura lor, cum este de exemplu, contractul în mandat care poate deveni un contract cu titlu oneros - mandat remunerat.

YS

Liberalitile în dreptul succesoral: realiti i perspective NOTE

1. ] S. . N  . W , 1990, Nr.6, p.70. 2. . W. N. W  . - Moscova, 1966, p.176. 3. A se vedea în acest sens, Tr. R. Ionacu. L’evolution de la notion de cause dan le conventions à titre onéreux. - Paris, 1923, p. 17 ; O. Ioffe, op.cit., p.176-178. 4. M.Eliescu. Motenirea i devoluiunea ei în dreptul RSR.Ed.Academiei Române. - Bucureti, 1966, p.154. 5. A se vedea în acest sens: Legislaia Iugoslav privitoare la succesiuni, din 25 aprilie 1955, art. 88, p.13; contra Cod civil al R. S. Cehoslovace, din 5 martie 1964, art. 478, p.124; Cod Civil al R. P. Polone, din 23 aprilie 1964, art. 952, p.223,. 6. Cu privire la sarcini, a se vedea Legea iugoslav privitoare la succesiuni, din 25 aprilie 1955, art. 88 ; Cod civ. al R. P. Ungare, Leg. IV/1959, art. 642-643; C. civ. al R. P. Polone, din 23 aprilie 1964, art. 982-985; Cod civ. al R.S.F.S.R., din 11 iunie 1964. art. 530-531, p.234 7. Tribunalul Suprem, colegiul civil., decembrie, nr. 393, din 13 aprilie 1961, în C.D., Nr. 69, p. 184. 8. Trib. Suprem, col. civ., nr. 1 844, din 19 octombrie 1956, în C.D., an. I, nr. 149, p. 364; col. civ., dec. nr. 1259, din 10 noiembrie 1959, în C.D., nr. 66, p. 193-195; Tribunalul regional Bucureti, col. III civ., decembrie, nr. 1021, din 3 martie 1956, în L.P., an. XIII (1957), nr. 5, p. 625. 9. Tr. Ionacu, Curs de drept civil, p. 386 ; S. Brteanu, Curs de drept civil, p. 239. 10. A se vedea pentru condiiile i sarcinile imposibile, imorale sau ilicite, Legea Iugoslav privitoare la succesiuni, din 25 aprilie 1955, art. 8 alin.3; C. civ. al R. P. Ungare, Leg. IV/1959, art. 647, alin. 2, p.26 11. Tr. Ionacu, Curs, p. 387 ; S. Brteanu, Curs, p. 240. 12. Contra, Judectoria mixt popular Hui, jud. Flciu, cartea de judecat nr. 477, din 7 iunie 1948, în J.N., an. IV (1948), nr. 8, p. 355, care se întemeiaz pe o asemenea distincie. 13. T. R. Popescu, Dreptul familiei. Partea I. Cstoria. Curs litografiat, 1957, p. 13 — 15. 14. G. Ripert i J. Boulanger, Traite elementaire de droit civil de Planiol (Tratat elementar de drept civil al lui Planiol), ed. a 4-a, vol. III, Paris, 1951, nr. 3, p. 548. 15. A se vedea A. Colin i H. Capitaut, Cours elementaire de droit civil francais (Curs elementar de drepl civil francez), ed. a 10-a, vol. III, Paris, 1950, nr. 1 340, p. 722. 16. C. Hamangiu i N. Georgeanu, Codul civil adnotat, vol. II, Bucureti, 1900, art., 1008, nr. 14, p.345. 17. Jud. mixt popular Hui, jud. Flciu, cartea de judecat nr. 477, din 7 iunie 1948, în J.N., an. IV (1948), nr. 8, p. 355. 18. Gheorghe Beleiu, Drept civil român. - Bucureti, Casa de editur i pres "1ansa" S.R.L., 1992. p. 116 19. M. Eliescu. Motenirea i devoluiunea ei în dreptul RSR. – Bucureti, Editura Academiei RSR. 1966, p.152 20. A se vedea în acest sens, M. Eliescu, op. cit. p. 154 21. În acest sens, Tr. Ionacu, Tratat de drept civil. Vol.1,1967, p.261 22. Ioan Zineliu. Contractele civile. - Cluj-Napoca, Ed. Dacia,1978, p.158. 23. Mihail Eliescu, op.cit., p.153 24. Mihail Eliescu, ibidem; C.Sttescu, C.Bîrsan, Drept civil. Teoria general a obligaiilor, – Bucureti, Ed.ALL, p.33. 25. Exemplis grafîa - a se vedea C.Strtescu, C.Bîrsan. op.cit., p.34; Tudor R-Popescu, Petre Anca, op.cit., p.33.

YT

Natalia Chirtoac, Leonid Chirtoac

STATUTUL JURIDIC AL ORGANIZAWIEI INTERNAWIONALE

Recenzent: Alexandru Burian, dr. în drept.

The existence of an international organization that benefits from an international personality has to be guaranteed by conventional rules, which establish certain obligations for member states. An international organization cannot be protected and the activity of its figures insured but by conventional international law.

Existena unei organizaii internaionale care se bucur de personalitatea de drept internaional trebuie s fie garantat cu ajutorul regulilor convenionale care stabilesc anumite obligaii pentru statele membre. O organizaie internaional nu poate fi protejat i activitatea funcionarilor ei asigurat decât prin dreptul internaional convenional[1]. Sintetizând practica internaional actual, reinem c unei organizaii internaionale i se recunoate în deosebi:  personalitatea de drept internaional;  inviolabilitatea sediului i libertatea de comunicare oficial;  imunitatea de la jurisdicia local, precum i scutiri fiscale i vamale. Statutul juridic al unei organizaii internaionale nu constituie înc un principiu de drept internaional, ci exist numai ca soluie de spe, fiind conferit în fiecare caz în parte prin tratatul de constituire, care este atributiv de personalitate juridic internaional, inclusiv de tot ceea ce cuprinde statutul[2]. Înaintea celui de-al Doilea Rzboi Mondial era contestat existena regulii de drept cutumiar permiând organizaiilor internaionale s beneficieze de privilegii, scutiri i imuniti. Îns, odat cu crearea ONU, a fost adoptat în 1946, în cadrul acestei organizaii, Convenia asupra privilegiilor i imunitilor Naiunilor Unite. Aceast Convenie este bazat pe articolele 104 i 105 din Cart i conine diverse articole care au devenit dispoziiile standard aplicabile numeroaselor organizaii internaionale. Imunitatea de jurisdicie este enunat în actele constitutive ale organizaiilor internaionale, cel mai adesea coninând doar o dispoziie sumar, alteori actele constitutive coninând dispoziiile care reglementeaz propriu-zis imunitatea, fr a mai fi nevoie s trimit la alte tratate încheiate în acest scop. De regul, în cazul mai multor organizaii, atât universale, cât i regionale de mai mare importan, se încheie convenii multilaterale pentru reglementarea imunitilor i privilegiilor[3]. Scopul acestor tratate multilaterale este acela de a dezvolta dispoziiile adesea laconice din constituiile organizaiilor i s asigure organizaiei un statut unitar în toate statele membre. De asemenea, imunitatea de jurisdicie este reglementat prin acorduri bilaterale[4], cât i prin legislaia naional a unor state[5]. Convenia general (din 1946) prevede c ONU, bunurile i activul ei, oriunde s-ar gsi i oricine le-ar deine, beneficiaz de imunitate de jurisdicie[6]. O prevedere similar se gsete i în Convenia privind privilegiile i imunitile instituiilor specializate ale ONU. Situaia este cu totul diferit în cazul Comunitilor Europene, datorit competenei pe care o are Curtea de Justiie. În principiu, cauzele în care Comunitatea însi este parte nu sunt excluse pentru acest simplu motiv din competena instanelor naionale[7]. Curtea are îns jurisdicie exclusiv asupra oricrei chestiuni

YU Statutul juridic al organizaiei internaionale privind interpretarea tratatelor sau a validitii actelor Comunitii, astfel c o instan naional este inut s obin o hotrâre a Curii înainte de a da o sentin final. În consecin, proprietatea i bunurile Comunitii nu pot constitui obiect al nici unei msuri legale administrative sau de constrângere fr autorizaia Curii de Justiie. Imunitatea de jurisdicie a unei organizaii internaionale nu poate viza decât sfera jurisdiciei civile. În privina jurisdiciei penale trebuie s reamintim adagiul societates delinquere non possunt, adic nu putem ridica problema imunitii de vreme ce nu exist o rspundere penal în cazul organizaiei. Convenia general, precum i celelalte acorduri similare prevd c imunitatea de jurisdicie este deplin i se extinde la orice form de procedur legal. Trebuie s mai adugm c imunitatea de jurisdicie acordat prin textele convenionale nu comport, afar dac o excepie a fost expres stipulat, nici un fel de restricie - este deci absolut. Justificarea unei imuniti depline are la baz în primul rând buna funcionare i realizarea competenelor (sarcinilor), precum i considerentul c nu este de dorit ca tribunalele din diferite ri s determine, posibil în diferite sensuri, legalitatea actelor organizaiei. De asemenea, ar putea fi nevoie ca în unele ri organizaiile s fie protejate împotriva prejudiciilor aduse de tribunalele naionale sau a aciunilor neîntemeiate ale unor persoane. Organizaiile internaionale beneficiind de imunitatea de jurisdicie au obligaia de a reglementa diferendele cu terii, deoarece posibilitatea de a chema fr a putea fi ele chemate în justiie creeaz un dezechilibru[8]. Datorit acestui fapt în numeroase acorduri se instituie obligaia de a prevedea o procedur de reglementare a litigiilor cu terii. Spre exemplu, dispoziiile convenionale pot fi formulate în termeni generali[9] sau în termeni specifici, în sensul de a prescrie în materie contractual recursul la un arbitraj de drept privat (arbitraj supus legii naionale). O atare reglementare o întâlnim în unele convenii multilaterale[10], precum i în acorduri bilaterale[11]. În anumite cazuri este posibil renunarea la imunitatea de jurisdicie, aceasta fiind o chestiune de oportunitate. În lipsa unei meniuni exprese, organul competent este în mod normal secretarul general sau directorul general al organizaiei. În Conveniile generale (din 1946 i 1947) se prevede în dispoziia prin care se consacr acordarea imunitii de jurisdicie, afar de situaia în care organizaia însi renun în mod expres la imunitate într-un anumit caz[12]. Renunarea la imunitatea de jurisdicie mai poate fi prevzut i printr-un contract. Aceasta se întâmpl în cazul contractului încheiat de o organizaie cu un ter, prin care se prevede competena unei instane ordinare - ceea ce apare ca o renunare formal la imunitate[13]. De asemenea, renunarea la imunitatea de jurisdicie poate rezulta din iniiativa organizaiei de a intenta ea însi o aciune în faa unei instane ordinare. Aceast renunare apare ca un caz de renunare fa de orice cerere reconvenional legat direct de cererea principal. Necesitatea de a se acorda imunitate de la executarea silit este mai imperioas chiar decât în cazul imunitii de jurisdicie, întrucât atingerea liberei funcionri a unei organizaii internaionale este mult mai grav. De aceea, imunitatea de la executarea silit este mai general decât imunitatea de jurisdicie, pentru c chiar i organizaiile care nu beneficiaz de aceasta din urm sunt protejate împotriva msurilor de executare care ar putea fi exercitate asupra bunurilor sale. Imunitatea de executare are o valoare proprie, subzistând i în cazul în care a avut loc o renunare la imunitatea de jurisdicie.

YV Natalia Chirtoac, Leonid Chirtoac Putem spune c acordarea convenional a imunitii de executare constituie o practic general i este greu de gsit o singur organizaie interstatal care s nu beneficieze de ea, fie în virtutea instrumentului su constitutiv, fie a unui acord multilateral, fie a unui acord de sediu[14]. De exemplu, în cazul conveniilor Comunitii Europene, dei nu s-a prevzut imunitatea de jurisdicie, s-a prevzut îns cea de executare[15]. Imunitatea de executare este absolut i nu comport alte limitri decât cele în mod expres prevzute în conveniile internaionale. Singurele excepii cunoscute sunt cele stipulate în cazul bncilor de dezvoltare sau cele care se refer la accidentele de circulaie i la executarea de sentine arbitrale. De exemplu, statutul BIRD prevede c, bunurile acesteia nu pot fi supuse nici unei forme de sechestru asiguratoriu ori executoriu sau oricrei alte msuri de executare, decât dac o hotrâre definitiv a fost dat de un tribunal competent[16]. Pe lâng imunitatea de jurisdicie i cea de executare organizaia internaional beneficiaz i de inviolabilitatea sediului, principiu care-l gsim înscris în toate acordurile în materie. Inviolabilitatea apare ca un principiu de sinestttor, fr a fi legat în mod necesar de acela al imunitii de jurisdicie. În cazul ONU, problema inviolabilitii sediului este reglementat de Convenia general, precum i de Acordul de Sediu, unde se intr în detaliile problemei[17]. Astfel, se prevede c localurile Organizaiei sunt inviolabile. Autoritile americane competente vor lua toate msurile necesare pentru ca Organizaia s nu fie lipsit de folosina localurilor ei, iar funcionarii SUA nu vor ptrunde în sediu pentru a-i exercita funciile lor oficiale, decât cu consimmântul Secretarului General i în condiiile acceptate de acesta[18]. În privina inviolabilitii sediului organizaiei trebuie s precizm c aceasta are acelai coninut ca i în cazul misiunii diplomatice. De asemenea, inviolabilitatea cuprinde arhivele, bunurile i proprietile (maini oficiale, trenuri de serviciu, avioane etc.), precum i documentele oficiale ale unei organizaii în orice loc s-ar afla ele, acestea fiind exceptate de la msurile de poliie sau judiciare, precum i de la orice msur de executare forat, chiar dac ar exista o renunare la imunitatea de jurisdicie din partea organizaiei[19]. Inviolabilitatea nu echivaleaz îns cu permisiunea ca sediul unei organizaii internaionale s poat fi folosit într-un mod incompatibil cu scopul pentru care a fost acordat. Ca atare, dreptul de azil trebuie exclus în cazul sediului organizaiei internaionale pentru aceleai raiuni care sunt valabile i în cazul neadmiterii azilului diplomatic. În schimb exist un argument puternic în favoarea dreptului unei organizaii de a acorda azil propriilor ei ageni împotriva msurilor luate de autoritile locale care constituie ele însele o violare a imunitilor organizaiei i a agenilor ei. Tot o practic normal o constituie scutirea fiscal a unei organizaii internaionale. Aceast scutire are o factur similar cu cea recunoscut în cazul unei misiuni diplomatice. Organizaia, proprietile, veniturile sale, precum i alte bunuri sunt scutite de orice impozit direct i i se va rambursa cuantumul tarifelor i taxelor incluse în preul bunurilor mobiliare i imobiliare cumprate pentru folosina sa oficial. Organizaia se bucur, de asemenea, de scutiri vamale, precum i de faciliti de comunicaii, având un tratament nu mai puin favorabil decât cel acordat misiunii diplomatice în ceea ce privete prioritile, tarifele i taxele în folosirea mijloacelor de comunicare, precum i dreptul de a primi i trimite corespondena prin curieri sau valize

YW

Statutul juridic al organizaiei internaionale care se vor bucura de aceleai privilegii i imuniti ca i curierii i valizele diplomatice[20]. În final, trebuie s precizm c aceast Convenie general asupra privilegiilor i imunitilor ONU a constituit modelul pentru o convenie similar privind instituiile specializate ONU care, cu anumite variaii existente în anexele speciale pentru fiecare instituie, se aplic acestor agenii. De asemenea, i alte convenii s-au înscris pe aceeai linie, dar cu modificri mai mult sau mai puin importante.

NOTE

1. Vezi J. Serres, Manuel pratique de protocole. - Editions de la Bievre, France, 1992, pct. 620, p.337. 2. Ibidem, pct. 631, p. 344. 3. De exemplu, pentru O.N.U. exist Convenia general asupra privilegiilor i imunitilor O.N.U. din 1946, Convenia general privind imunitile i privilegiile instituiilor specializate din 1947. Pentru Consiliul Europei exist Acordul general asupra privilegiilor i imunitilor Consiliului Europei din 1949; M.I. Niciu, Organizaii internaionale (guvernamentale). - Ed. Fundaiei „Chemarea”, Iai, 1994. 4. De exemplu, acordurile de sediu , acorduri referitoare la birouri i sedii ale organizaiilor internaionale sau la reuniuni i conferine, acorduri de tip operaional - asisten tehnic, misiuni de experi etc.. 5. De exemplu, în S.U.A. –International Organizations Immunities Act din 1945 asigur organizaiilor internaionale aceeai imunitate de jurisdicie ca i guvernelor strine. 6. Vezi Seciunea a 2-a din Convenia general privnd privilegiile i imunitile Naiunilor Unite. 7. Vezi Art. 183 din Tratatul privind C.E.E. 8. Vezi J. Serres, op. cit., pct. 632, p. 345; Pierre-Marie Dupuy, Droit international public, 2 edition. Editions Dalloz, Paris, 1993, p. 122-146. 9. Vezi în acest sens art. 8 sec. 29 din Convenia general privnd privilegiile i imunitile Naiunilor Unite din 1946 i art. 9 sec. 31 din Convenia privind privilegiile i imunitile instituiilor specializate ONU din 1947. 10. Vezi art. 25 din Protocolul privind privilegiile i imunitile Organizaiei europene pentru producerea de obiecte spaiale (1964), unde se stabilete ca în contractele scrise s se insereze o clauz compromisorie ori s se încheie un acord special referitor la soluionarea diferendelor. 11. În special în acordurile privind operaiunile de meninere a pcii. 12. Vezi art. 2, sec. 2 din Convenia general privind privilegiile i imunitile Naiunilor Unite. 13. De exemplu, art. 5 alin. 1 din Acordul de sediu al U.I.T., încheiat cu Elveia. 14. De exemplu, aceasta este consacrat în Convenia general privind privilegiile i imunitile Naiunilor Unite, art. 2, sec. 3; în Convenia general pentru instituiile specializate din 1947. 15. Vezi art. 1 din Protocolul privind privilegiile i imunitile Comunitii Europene care stabilete c bunurile acesteia nu pot fi obiect al unei msuri de constrângere administrativ sau judiciar, fr autorizaia Curii de Justiie. 16. Vezi art. 11, sec. 3 din acest statut. 17. Vezi J. Serres, op. cit., pct. 633, p. 346-350, Pierre-Marie Dupuy, op. cit., p. 122- 146.

YX Natalia Chirtoac, Leonid Chirtoac 18. Vezi seciunea a 3-a din Convenia general privind privilegiile i imunitile Naiunilor Unite i seciunile 3 i 9 din Acordul de sediu; În acelai sens sunt i prevederile Acordului general privind privilegiile i imunitile Consiliului Europei din 1949, art. 4; prevederile Conveniei asupra privilegiilor i imunitilor Comisiei Dunrii din 1963, art.2. 19. Vezi în acest sens seciunea 3,4 din Convenia cu privire la privilegiile i imunitile ONU; seciunea 4 –6 din Convenia cu privire la privilegiile i imunitile instituiilor specializate ale ONU; art. 5 din Acordul general privind privilegiile i imunitile Consiliului Europei, iar din conveniile de sediu, Acordul dintre Italia i FAO din 1950 (art. 8, sec. 17-18). 20. Vezi Convenia cu privire la imunitile i privilegiile ONU din 1946, seciunea 7 i 8; Acordul general privind privilegiile i imunitile Consiliului Europei, art. 7; Convenia asupra privilegiilor i imunitilor Comisiei Dunrii din 1963, art. 3.

YY

Marian Foca DREPTURILE SINDICALE FUNDAMENTALE ALE CET:WENILOR. ASPECTE TEORETICE

Recenzent: Alexei Potîng, dr. în drept.

The problems of human rights may be approached from several perspectives, among which the legal perspective is the most frequent one. Calling against their breach, law stands up for re-establishing order and giving the right back to the defrauded one. It is often said that breach of a right is the very cause of the right. This means that until the state we are in is affected, we don’t even realize that something we possess represents the object of another people’s intervention.

Problematica drepturilor omului poate fi abordat din mai multe perspective, dintre care cea juridic este cea mai des întâlnit[1]. Invocându-se înclcarea lor, legea intervine pentru restabilirea ordinii i redarea dreptului celui care a fost frustrat. Se spune adesea c tocmai înclcarea dreptului genereaz dreptul. Aceasta înseamn c pân nu ne este afectat starea în care ne aflm, nici nu sesizm c ceea ce ne aparine constituie obiect al imixtiunii celorlali[2]. Drepturile i libertile fundamentale ale omului i ceteanului constituie nu doar o realitate, ci i o finalitate a întregii activiti umane, bineîneles a aceleia democratice i progresiste[3]. De aici i atenia cuvenit care este acordat aproape peste tot în lumea actual, problemelor teoretice i practice referitoare la drepturile omului, la protecia i respectul libertilor fundamentale ale persoanei umane. Problematica drepturilor i libertilor fundamentale ale omului i ceteanului este reglementat de dreptul constituional în plan intern i este în acelai timp obiect al reglementrilor de drept internaional public[4]. Conceptele de „drepturi ale omului” i „drepturi ale ceteanului” solicit o analiz atent în interferena, dar i în individualizarea lor, deoarece ele se condiioneaz, dar nu se suprapun în mod perfect. Conceptul drepturilor omului, astfel cum a fost elaborat pe plan internaional, servete ca un important suport pentru fundamentarea ideii existenei drepturilor i libertilor ceteneti. Conceptul drepturilor omului are o semnificaie mult mai larg decât acela al drepturilor ceteneti, deoarece drepturile omului sunt drepturi universal valabile, aplicabile tuturor fiinelor umane, în timp ce drepturile ceteneti sunt, potrivit însi denumirii lor, specifice unui anumit grup de oameni i anume cetenii unui anumit stat.[5] O prim problem teoretic o constituie definirea drepturilor fundamentale ceteneti. Pentru definirea lor trebuie s lum în consideraie c: sunt drepturi subiective; sunt drepturi eseniale pentru ceteni; datorit importanei lor sunt înscrise în acte deosebite, cum ar fi declaraii de drepturi, legi fundamentale (constituii). a) Drepturile fundamentale ale cetenilor nu constituie o categorie de drepturi deosebite prin natura lor de celelalte drepturi subiective. La fel ca orice drepturi subiective ele constituie o anumit facultate (posibilitate) recunoscut de dreptul obiectiv unei persoane de a adopta o anumit conduit juridic sau de a cere celuilalt sau celorlalte subiecte o atitudine corespunztoare i de a beneficia de protecia i sprijinul statului în realizarea preteniilor legitime.

YZ Marian Foca b) Constatând c drepturile fundamentale sunt drepturi subiective, nu înseamn c se neag utilitatea categoriei drepturilor fundamentale ceteneti; aceasta deoarece, dei nu au un specific propriu nici din punctul de vedere al naturii juridice i nici al obiectului lor, drepturile fundamentale ale cetenilor îi justific pe deplin existena ca o categorie distinct de celelalte drepturi subiective datorit importanei economice, sociale i politice pe care o au. c) Deoarece au aceast poziie important în cadrul drepturilor subiective, drepturile fundamentale sunt cuprinse în textul Constituiei, care le investete cu garanii juridice speciale. Deoarece normele constituionale se gsesc în fruntea ierarhiei celorlalte norme juridice, acestea trebuie s fie conforme cu normele constituionale, urmarea este c drepturile fundamentale, prevzute i garantate de Constituie, se ridic prin fora lor juridic deasupra tuturor celorlalte drepturi subiective. Astzi, sub forma de drepturi ale omului, drepturile fundamentale ale cetenilor, spre deosebire de alte drepturi, îi gsesc ocrotire i în o serie de documente internaionale, cum ar fi Declaraia universal a drepturilor omului i cele dou Pacte din 1966 adoptate de Adunarea General a ONU[6] Winând cont de cele precizate mai sus, ne raliem definiiei prin care noiunea de drepturi fundamentale ceteneti desemneaz acele drepturi ale cetenilor care, fiind eseniale pentru existenta fizic, pentru dezvoltarea material i intelectual a acestora, precum i pentru asigurarea participrii lor active la conducerea statului, sunt garantate de însi Constituia.[7] Conform unei alte definiii, foarte asemntoare[8], drepturile fundamentale sunt acele drepturi subiective ale cetenilor, eseniale pentru viaa, libertatea i demnitatea acestora, indispensabile pentru libera dezvoltare a personalitii umane, drepturi stabilite prin Constituie i garantate prin Constituie i legi. Considerm c o interesant i complet definiie este i cea care consider drepturile omului ca fiind acele prerogative conferite de dreptul intern i recunoscute de dreptul internaional fiecrui individ, în raporturile sale cu colectivitatea i cu statul, ce dau expresie unor valori sociale fundamentale i care au drept scop satisfacerea unor nevoi umane eseniale i aspiraii legitime în contextul economico-social, politic, cultural i istoric, ale unei anumite societi.[9] Colocviul de la Aix din 1981 a considerat c, prin noiunea de drepturi fundamentale individuale trebuie s se îneleag „ ansamblul drepturilor i libertilor recunoscute atât persoanelor fizice, cât i persoanelor juridice (de drept privat i de drept public) în virtutea Constituiei, dar i a textelor internaionale, i protejate atât contra puterii executive, cât i contra puterii legislative de ctre judectorul constituional (sau de ctre judectorul internaional)”. Din punctul de vedere al terminologiei se poate observa c se folosesc frecvent termenii drept sau libertate. Spre exemplu, Constituia României folosete termenul drept, atunci când consacr dreptul la via i la integritate fizic i psihic (art.22), dreptul la aprare (art.24), dreptul la informaii (art.31), dreptul la învtur (art.32), dreptul la ocrotirea sntii (art.33) etc. În acelai timp, Constituia folosete i termenul libertate, atunci când consacr libertatea individual (art.23), libertatea de contiin (art.29), libertatea de exprimare (art.30), libertatea întrunirilor (art.36) etc. Aceast terminologie constituional, dei astfel nuanat, desemneaz doar o singur categorie juridic i anume dreptul fundamental. Din punct de vedere juridic dreptul este o libertate, iar libertatea constituie un drept.

Y[ Drepturile sindicale fundamentale ale cetenilor. Aspecte teoretice Constituia României din 1991, reglementând drepturile fundamentale, le cuprinde sub titlul “Drepturile i libertile fundamentale” fr a preciza c este vorba despre drepturile i libertile fundamentale ale cetenilor. Aceasta deoarece exercitarea celor mai multe drepturi fundamentale prevzute în acest titlu nu este condiionat de calitatea de cetean român. Or strinii i persoanele fr cetenie (apatrizii) care se afl pe teritoriul României nu se bucur de acele drepturi i liberti prevzute de Constituie i de Legi, care, prin chiar natura lor, sunt strâns legate de activitatea de cetean al rii noastre (spre exemplu, dreptul de a alege i de a fi ales). Îns cetenii strini i apatrizii beneficiaz de un drept specific condiiei lor: dreptul la azil politic, în situaia în care, ca urmare a persecuiilor la care sunt supui în rile lor de origine pentru activitile lor politice democratice, se refugiaz pe teritoriul statului nostru[11]. Acest drept const în faptul c cetenii strini sau apatrizii sunt asimilai cu cetenii români din punctul de vedere al dreptului de a nu fi extrdai. Dac exist neconcordan între pactele i tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte i legile interne, au prioritate reglementrile internaionale[12]. Principiile de drept sunt fie idei generale i comune tuturor normelor din sistemul juridic, fie specifice unei singure ramuri de drept. Ele sunt reguli fundamentale întrucât reflect ceea ce este mai esenial i hotrâtor în sistemul dreptului. Principiile de drept pot fi formulate direct, în articole de lege speciale, ori pot fi deduse pe cale de interpretare[13]. În drept se întâlnesc dou categorii de principii: principii fundamentale generale ale sistemului dreptului i principii fundamentale proprii ale fiecrui sistem de drept. Principiile de baz ale dreptului sunt idei de baz ce se regsesc în întreaga legislaie a rii. Aceste principii ar putea fi formulate astfel: principiul democraiei, principiul legalitii, principiul egalitii în faa legii i principiul separaiei puterii în stat[14]. Principiile dreptului muncii, idei generale i comune pentru întreaga legislaie a muncii privesc toate instituiile dreptului muncii, chiar dac unele nu-i manifest prezena cu aceeai intensitate în fiecare din instituiile respective. Aceste principii sunt urmtoarele: neîngrdirea dreptului la munc i interzicerea muncii forate, stimularea pregtirii i a perfecionrii profesionale, asigurarea dreptului la asociere liber în sindicate, garantarea negocierii colective i individuale a condiiilor de munc, protecia multilateral a salariailor, caracterul general obligatoriu al disciplinei muncii i garantarea dreptului la grev pentru aprarea intereselor profesionale, economice i sociale. Dreptul de asociere este un drept fundamental, social-politic, clasificat în categoria libertilor de opinie, alturi de libertatea contiinei, libertatea de exprimare, cu care i prin care se exprim coninutul su. Acest drept cuprinde posibilitatea cetenilor români de a se asocia în partide sau formaiuni politice, în sindicate sau în alte forme i tipuri de organizaii, ligi i uniuni cu scopul de a participa la viaa politic, tiinific, social i cultural, de a-i realiza o serie de interese legitime comune[15]. Înelegerea sferei de aplicaie a dispoziiilor constituionale din acest articol presupune o corect i clar delimitare a asociaiilor ce sunt rezultatul exercitrii acestui drept i a altor asociaii i societi care sunt rezultatul unor contracte de asociere. Art. 37 din Constituie se refer la asociere ca rezultat al exercitrii unei liberti fundamentale, o asociaie deci de drept constituional.

ZR Marian Foca Aceste asociaii sunt de drept public, temeiul lor fiind libertatea de asociere i nu contractul, care este temeiul asociaiilor i societilor de drept privat. Asociaiile prevzute în art. 37 nu au scopuri lucrative, nu urmresc obinerea sau împrirea unor beneficii, ele trebuie s aib scopuri politice, religioase, culturale, scopuri care s exprime libertatea de gândire i de exprimare a gândurilor, opiniilor, credinelor. Art. 37 din Constituie nu poate fi socotit temeiul juridic al creri unor societi comerciale sau al altor asociaii cu caracter lucrativ, sau eventual al persoanelor juridice. Garantând dreptul la liber asociere, dispoziiile constituionale stabilesc i formele de asociere[16]. Dificultile stabilirii unui inventar complet a determinat folosirea a dou procedee i anume: nominalizarea partidelor i sindicatelor i enunarea celorlalte forme organizatorice prin formularea „alte forme de asociere”. Nominalizarea partidelor politice i a sindicatelor era, de altfel, obligatorie, având în vedere corelaia dintre art. 37 i art. 8 alin. 2 i 9 din Constituie, articole care privesc direct scopurile acestor forme de asociere. Dreptul de asociere nu poate fi un drept absolut. De aceea, în mod firesc, se stabilesc anumite limite. Aceste limite constituionale privesc trei mari aspecte: scopurile i activitatea, membrii i caracterul asociaiei, aceste limite rezultând practic din modul de constituire. Dreptul de asociere conform art. 37 din Constituie reprezint posibilitatea recunoscut de lege persoanelor pentru ca, în diverse forme, s cumuleze permanent cunotinele sau activitatea lor, în scopul promovrii unor interese, altele decât cele cu caracter patrimonial[17]. „Cetenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate i în alte forme de asociere” – sindicatele contribuie la aprarea drepturilor i la promovarea intereselor profesionale ale salariailor[18]. În acelai sens, art. 2 alin. 1 din Legea nr. 54/1991 cu privire la sindicate prevede c „persoanele care au calitatea de salariat au dreptul, fr nici o îngrdire sau autorizare prealabil, s se organizeze în sindicate”. Dreptul de asociere în sindicate se impune ca un principiu al relaiilor de munc pe considerentul c organizaiile sindicale, constituind cadrul organizatoric prin care se asigur unitatea de aciune a salariailor, reprezint unul din cei doi parteneri sociali în procesul muncii. Partenerii sociali, patronii i salariaii au astfel garantat dreptul la asociere. Legea nr. 54/1991 dezvolt dreptul pe care îl au salariaii de a se asocia în sindicate i prevede modul de constituire, de organizare i de funcionare a sindicatelor, precum i atribuiile acestora. Potrivit legii, sindicatele, ca organizaii, se constituie în scopul aprrii i promovrii intereselor profesionale, economice, sociale, culturale i sportive ale membrilor lor; au dreptul, în vederea realizrii acestui scop, s foloseasc unele mijloace specifice, cum ar fi: negocierile, procedurile de soluionare a litigiilor prin mediere sau conciliere, petiie, protestul, mitingul, demonstraia i greva. Libertatea sindical d salariailor dreptul de a-i constitui propriile sindicate i de a se afilia în mod liber ea garanteaz ca organizaiile sindicale s-i desfoare activitatea în faa oricrei intervenii a autoritilor publice. Libertatea sindical garanteaz fiecrui individ care desfoar o activitate profesional dreptul de a constitui un sindicat sau de a adera la acesta, ca i dreptul de a se retrage dintr-un sindicat sau de a nu adera la el.

ZS Drepturile sindicale fundamentale ale cetenilor. Aspecte teoretice O caracteristic a sindicatelor const în aceea c acestea sunt organizaii profesionale, fiind determinate de asocierea persoanelor dup criteriul locului de munc, de gruparea pe meserii, profesii sau specialiti. Sindicatele unesc persoanele încadrate în baza unui contract individual de munc, dar conform art. 4 din Legea nr. 54/2003 se pot asocia în sindicate i „persoanele care exercit legal o meserie sau o profesie în mod individual sau care sunt asociate în cooperative, precum i în alte categorii profesionale”. Cu diferite ocazii[19] am artat c drepturile sindicale fundamentale trebuie s cuprind dreptul salariailor, fr nici o deosebire, de a forma sindicate i de a se afilia la un sindicat la liber alegere, fr nici o autorizaie prealabil; dreptul sindicatelor, fr s fie supuse ingerinelor din partea autoritilor publice, de a-i elabora statutele i regulamentele de funcionare, de a-i alege liber reprezentanii, de a-i organiza gestiunea i activitatea i de a-i formula programele de aciune; dreptul sindicatelor s formeze federaii sau confederaii, s se afilieze la acestea sau la organizaii sindicale internaionale; dreptul sindicatelor la protecie împotriva msurilor administrative de dizolvare sau de suspendare; dreptul sindicatelor la inviolabilitatea sediilor, a corespondenei i a convorbirilor telefonice; dreptul salariailor la protecie împotriva actelor de discriminare sindical în materie de angajare; dreptul sindicatelor la protecie împotriva tuturor actelor de ingerin ale patronilor în crearea, funcionarea i gestiunea lor; dreptul la protecia fondurilor i a averii sindicale împotriva oricrei ingerine a autoritilor publice; dreptul sindicatelor la negociere colectiv a condiiilor de angajare i a tuturor celorlalte chestiuni cu privire la condiiile de via ale salariailor; dreptul sindicatelor de a-i exercita activitatea în întreprindere sau în alte locuri de munc; dreptul sindicatelor de a participa la viaa întreprinderii i la viaa economic în general; dreptul reprezentanilor salariailor de a nu fi arestai sau închii pentru motive legate de exercitarea drepturilor sindicale; dreptul salariailor i al sindicatelor lor de a face grev, mijloc indispensabil pentru asigurarea promovrii i aprrii intereselor lor economice i sociale; dreptul salariailor la educaie i la formare permanent i dreptul sindicatelor de a avea acces la mijloacele de comunicare si difuzare. Aprarea i asigurarea respectrii acestor principii generale se face prin instituirea unor organisme specializate bazate pe principiile specializrii i reprezentativitii. Instituirea acestora este garantat constituional prin reglementarea dreptului de a întemeia aceste organisme specializate i de a se afilia la acestea.

NOTE

1. M. Bdescu, Drept constituional i instituii politice. - Ed. Lumina Lex, Bucureti, 2001, p.199. 2. V. Berger, Jurisprudena Curii Europene a Drepturilor Omului, Ediia a V-a revizuit. - Ed.I.R.D.O., Bucureti 2005, pp.1-3. 3. G. Vedel, Le Conseil Constitutionnel, gardien du droit positif ou défenseur de la transcendence des droits de l’home, // Pouvoirs, Paris, nr.13, 1991, p.209. 4. A. Popescu, Impactul ratificrii Cartei sociale europene revizuit asupra legislaiei muncii i a legislaiei asigurrilor sociale din România, // Dreptul, Bucureti, nr.9, 1999, p.3. 5. N. Purd, Protecia drepturilor omului. - Ed. Lumina Lex, Bucureti, 2001, pp.26- 27. 6. Muraru, Drept constituional i instituii politice. - Ed. Actami, Bucuresti, 1998, p.165.

ZT Marian Foca 7. T. Drganu, Drept constituional i instituii politice. - Ed. Lumina Lex, 1998, Volumul 1, p.151. 8. I. Muraru, op.cit.,p.166. 9. A. Nastase, Drepturile omului, religie a sfâritului de secol. - Ed.I.R.D.O. Bucureti, 1992, p.18. 10. T. Drganu, op.cit., p.386. 11. C. Ionescu, Drept constituional i instituii politice. - Ed.Lumina Lex, Bucureti, Volumul 2, p.80. 12. V. Duculescu, Protecia juridic a drepturilor omului. - Editura Lumina Lex, Bucureti 1998, p.34. 13. S. Ghimpu, A. Athanasiu, Gh. Brehoi, Gh. Mohanu, A. Popescu, Dreptul la munc. - Ed. Politic, Bucureti, 1998, p. 36. 14. Gh. Beleiu, Drept civil român, Introducere drept civil. Subiectele dreptului civil. - Ed. 1ansa, Bucureti, 2000, p. 29. 15. C. Moarc, Sindicatele - componente fundamentale ale societii civile. - Editura Tribuna Economic, Bucureti 1999, pp.39-42. 16. V. Dorneanu, Introducere în dreptul muncii: dreptul colectiv al muncii. - Editura Fundaiei România de Mâine, Bucureti 2000, p.137. 17. R. Dimitriu, Exerciiul libertii sindicale. //Dreptul, Bucureti, nr.5, 2004, p.24. 18. Convenia asupra libertii sindicale i cu privire la protecia dreptului sindical adoptat la 9 iulie1948 de Conferina General a Organizaiei Internaionale a Muncii, precum i Convenia asupra dreptului de organizare i de negociere colectiv adoptat de acelai organism i la aceeai dat. 19. M. Foca, Principiile fundamentale ale Dreptului Muncii. - Ed. Mar, Constana 2004, pp.3-5.

ZU

Iurie Tîcul

ASPECTE JURIDICO-PENALE ALE NOIUNII „SP:LAREA BANILOR”

Recenzent: Mihai Gheorghi$?Q"0T& T],"0#.2T

The Constitution of the Republic of Moldova, in art. 4 „Human Rights and Freedoms”, proclaims the priority of international law over internal law. This principle is particularly important nowadays both for executive authority, basing on direct action of the supreme law, and legislative authority, which is appealed to for reforming internal legislation and bringing it to conformity with unanimously accepted principles and norms of international law.

Importana social a rspunderii penale pentru „splarea banilor” Constituia Republicii Moldova, în art.4 - „Drepturile i libertile omului”, - proclam prioritatea dreptului internaional asupra dreptului intern. Acest principiu capt o importan deosebit în prezent, atât pentru autoritatea executiv, în baza aciunii directe a legii supreme, cât i pentru autoritatea legislativ, care este chemat s asigure reformarea legislaiei interne i aducerea ei în concordan cu principiile i normele unanim recunoscute în dreptul internaional. Perfecionarea legislaiei naionale în conformitate cu cerinele normelor dreptului internaional atrage dup sine modificri calitative ale coninutului tuturor ramurilor de drept ale RM. În acest sens, dreptul penal nu face excepie: principiile i normele recunoscute în dreptul internaional tot timpul au avut o influen asupra coninutului normativ al legislaiei penale. Îns aceast tendin s-a intensificat odat cu integrarea Republicii Moldova în comunitatea mondial i tratativele ce se duc în domeniul aderrii la Uniunea European. Adoptarea noului Cod Penal al RM de asemenea a avut loc sub influena acestor tendine pozitive i, ca rezultat, este cel mai important act normativ i unicul izvor al dreptului penal i a simit influena puternic a dreptului internaional precum i a legislaiei altor state. Împrumutul experienei pozitive de incriminare a faptelor social periculoase în alte state gsesc în Codul Penal al RM o reflectare vizibil în construciile componenelor de infraciune din domeniul economiei, care sunt novaii pentru legislaia penal autohton. Influena sistemului de drept internaional a determinat apariia în legislaia penal naional a unei noi interdicii. Odat cu adoptarea CP al RM a fost incriminat svârirea operaiunilor legale cu mijloace bneti sau cu alte valori dobândite cu bun tiin, pe cale ilegal, ce i-a gsit reflectare în art. 243 CP, întitulat „splarea banilor”. Nu putem s nu fim de acord cu F.E.Jalinski, care consider c legislaia internaional, sub influena creia a aprut aceast interdicie, acioneaz în alte condiii social-economice, diferite de cele existente într-o economie în perioada de tranziie[1]. Îns noi considerm c apariia în legea penal a normei ce prevede rspunderea pentru „splarea banilor” în mare msur este întemeiat inând cont de necesitile de a riposta acestui factor social-economic negativ. Valoarea social a acestei incriminri const în recunoaterea de ctre legislaia penal a acelor aciuni care capt rspândire odat cu dezvoltarea relaiilor de pia, apariia unei reele mari financiare de creditare, activitatea crora este legat strâns de circulaia mare de bani i alte valori materiale: anume dezvoltarea relaiilor de pia a condiionat rspunderea metodelor economice de legalizare a banilor i valorile obinute pe ci legale.

ZV Iurie Tîcu Legalizarea mijloacelor bneti i altor valori obinute pe ci ilegale i categoriile juridico-economice omogene: problema corelaiei Înmânarea faptelor social periculoase, exprimate în transformarea veniturilor obinute pe ci ilegale, este legat cu o problem multiaspectual i destul de complicat, ce reiese din dezvoltarea infrastructurii pieei i constituirea sistemului financiar de creditare ca verig principal. Aceast problem duce la apariia i rspândirea unui fenomen social negativ ce a primit denumirea de „splarea banilor”. Termenul „splarea banilor” recent a intrat în circuitul tiinific de peste hotare, unde pe larg este folosit în prezent chiar în textele actelor normative. Legiuitorul autohton de asemenea a adoptat aceast noiune i chiar l-a folosit la construcia normei penale, denumind art. 234 CP „splarea banilor”. În literatura de specialitate autohton, i cea strin se expun diferite opinii privitor la originea acestui termen. Autorul rus E.F. Ivanov susine c termenul „splarea banilor” a aprut i a intrat în circuit în SUA la începutul anilor ’80 ai secolului trecut, în legtur cu creterea traficului de substane narcotice i mrirea veniturilor în urma acestei activiti[2]. Autorul britanic W.Gilmore consider c acest termen de mult timp era utilizat de angajaii organelor de drept din SUA ca un jargon profesional, îns o întrebuinare mai larg a acestui termen are loc la mijlocul anilor a70 al sec. XX, iar în plan juridic acest termen începe a fi folosit aproximativ din anul 1982[3]. Însi apariia termenului „splarea banilor” provoac un ir de probleme conceptuale, din cauza c în literatura de specialitate nu exista o definiie unanim acceptat. Aceasta este legat de faptul c esena acestui fenomen social-economic, pentru identificarea cruia tradiional se folosete termenul „splarea banilor”, practic nu se supune unei analize complexe i multilaterale din cauza complexitii i caracterului multiplanificat. Cu toate acestea, diferite, dar asemntoare, concepii a „splrii banilor” se întâlnesc în prezent în diferite izvoare, în principal în cadrul programelor naionale de lupt împotriva criminalitii. De exemplu, Comisia pentru lupta contra „splrii banilor”, creat în Marea Britanie în cadrul programei din 1993 definete „splarea banilor” ca un proces, prin intermediul cruia infractorii tind s ascund caracterul ilegal al dobândirii veniturilor[4]. O definiie identic expus mai devreme dateaz cu anul 1984 i aparine Comisiei, sub egida Preedintelui SUA, ce se ocup cu investigarea crimelor organizate: „splarea banilor” este un proces prin intermediul cruia este comis proveniena ilegal a veniturilor i folosirea lor în aa mod ca s nu fie depistat aceast provenien ilegal a veniturilor[5]. Determinarea noiunii „splarea banilor” este întâlnit în textele actelor normative internaionale. Astfel, direcia de preîntâmpinare a „splrii banilor” adresat Asociaiei creditorilor din Marea Britanie, determin acest fenomen ca un proces, prin intermediul cruia persoana tinde s ascund originea provenienei veniturilor obinute în urma activitii criminale[6]. Din exemplele artate nu este greu de observat c determinarea noiunii „splarea banilor” este întâlnit preferenial în izvoarele care nu sunt considerate acte normative sau sunt acte normative dar se adreseaz unui cerc îngust de subieci. Aceasta se explic prin faptul c natura normativ a oricrei legislaii i acordurile internaionale încheiate pe problema luptei cu criminalitatea condiioneaz necesitatea de a determina repede faptele social periculoase, ce se ascund în spatele unui sau altui proces sau fenomen socioeconomic negativ, dar nu de a determina însei aceste fenomene i procese.

ZW Aspecte juridico-penale ale noiunii „splarea banilor” Cele menionate se refer i la „splarea banilor” ca un fenomen social-economic ce apare în urma realizrii transformrii economice a veniturilor ilegale. În spatele acestui fenomen stau aciuni social periculoase concrete care obin o reglementare normativ în rezultatul introducerii coninutului acestor aciuni în interdiciile juridico-penale. În legislaia autohton aceasta îi gsete reflectarea în dispoziia normei prevzute de alin.1 art.243 CP. Determinarea aciunilor social periculoase, cu care legiuitorul autohton asociaz fenomenele social-economice negative, generalizat în sintagma „splarea banilor”, a aprut în legislaia penal a RM prin incriminarea acelor aciuni ce formeaz componena de infraciune prevzute de art.243 CP al RM. Nu este exclus c pe baza „splrii banilor”, fiind un proces economic de transformare a veniturilor ilegale, în afar de cele expuse în art. 243 alin.1 CP al RM, pot fi comise i alte aciuni social periculoase. Am putea spune c aciunile deschise în textul dispoziiei alin.1 art.243 CP al RM nu trebuie de identificat cu noiunea „splarea banilor” în sensul social-economic coninutul cruia este expus mai sus. Termenul „splarea banilor” sau altor valori care indirect este folosit în art. 243 CP al RM are un alt sens decât „splarea banilor”. Aceasta se explic prin faptul c fenomenul social- economic sau procesul de transformare economic a veniturilor obinute ilegal, ce au obinut denumirea de „splarea banilor” nu este, din punct de vedere logico-formal, o fapt pedepsit penal. Din aceast cauz, în sensul juridico-penal termenul „splarea banilor” sau altor valori obinute pe ci ilegale are un coninut diferit decât sensul termenului „splarea banilor” ca fenomen social-economic, care de fapt nu este exclusiv pentru sistemul de drept în întregime i, în principiu nu duce la o confuzie terminologic. Termenul „splarea banilor” este folosit în prezent prioritar de tiina dreptului care exclude atât natura social, cât i cea juridic a proceselor de transformare a veniturilor ilegale, iar în cazul coincidenei noiunilor juridice i a tiinei dreptului, cum a menionat i N.A. Vlasenco, pot s nu coincid noiunile în sensul coninutului i numrul elementelor, îns în asemenea cazuri pentru instan va avea importan noiunea sau interpretarea dat la legiuitor[7]. Aadar, noiunile date de tiina dreptului au rol auxiliar în activitatea executiv i legislativ. Cele menionate în mare msur se refer i la termenii examinai, care, dup prerea noastr, este inevitabil datorit novaiei pentru doctrina autohton a termenului „splarea banilor” i caracteristica definiiei lui. Caracterul social periculos al legalizrii veniturilor obinute ilegal Apariia oricrei interdicii penale este rezultatul incriminrii, obiectul creia este fapta ce prezint pericol pentru societate. Respectiv, ca o particularitate a oricrei fapte incriminate penal este caracterul social periculos. În literatura juridic caracterul social periculos este un element material al infraciunii. Acest element, dup cum susine S.A. Domahin, dezvluie esena social a aciunii, prezena sau absena ei este obiectiv i nu depinde de voina puterii legislative[8]. Concluzia practic a acestui postulat teoretic const în faptul c determinarea social a oricrei interdicii penale este determinat de caracterul social periculos al aciunii interzise de lege. Nu în zdar ne-am referit la examinarea unei asemenea categorii a tiinei dreptului penal cum e caracterul social periculos al aciunii. Ea are importan nu numai pentru identificarea determinrii sociale a interdiciei penale cercetate, dar i pentru analiza elementelor obiective i subiective. Numai dup evidenierea caracterului social periculos al legalizrii banilor sau altor valori obinute pe ci ilegale vom putea formula o noiune adecvat a acestei fapte în sensul juridico-penal.

ZX Iurie Tîcu Baza noiunii „splarea banilor” sau altor valori obinute pe ci ilegale, ca fapt social periculoas, din punctul de vedere al tiinei dreptului penal este nu este altceva decât componena de infraciune. Nu putem s nu fim de acord cu prerea autorului A.A. Piontkovski, în conformitate cu care componena de infraciune, ca cumul de elemente ce caracterizeaz o anumit fapt social periculoas, nu este altceva decât definiia juridic a infraciunii[9]. În aa fel, componena de infraciune, prevzut de normele art.243 CP al RM, este noiunea infraciunii concrete în sensul juridico-penal, deoarece numai elementele acestei componene de infraciune permit ca ea s se evidenieze din totalitatea faptelor interzise de legea penal. Caracterul social periculos este un indice al oricrei fapte social periculoase interzise de legea penal. Pentru componena de infraciune examinat acest indice capt o importan primordial. Analiza lui ne permite s rspundem la întrebarea: „Care este pericolul pentru societate a transformrii banilor sau altor valori obinute pe ci ilegale?”. Caracterul social periculos a legalizrii banilor sau altor valori obinute pe ci ilegale este, dup prerea noastr, o problem destul de complicat, din punct de vedere teoretic. Caracterul social periculos al „splrii banilor” se afl în dependen nu numai de primejdia social a acestei aciuni, ce formeaz latura obiectiv a acestei infraciuni, dar i de pericolul pentru societate a aciunilor ilegale. Svârirea operaiunilor financiare i alte aciuni cu mijloace bneti, precum i folosirea lor pentru realizarea activitii de antreprenoriat sau altei activitii economice sunt semnele obiective ale componenei de infraciune legalizarea banilor sau altor valori dobândite pe cale ilegal. Pentru examinarea componenei de infraciune a legalizrii banilor sau altor valori, aciunea ca element obiectiv obligatoriu nu determin caracterul acestei infraciuni, adic nu o caracterizeaz ca o fapt social-periculoas. De altfel, asemenea aciuni, examinate nu abstract, ci în cumul cu alte semne ale componenei, de infraciune, poart un caracter social periculos. Aceste aciuni sunt social periculoase în msura în care pentru societate este periculoas legalizarea banilor sau altor valori obinute pe ci ilegale. Caracterul social periculos al infraciunii, dup cum menioneaz V.S. Prohorov, nu poate fi determinat numai dup semnele obiective, ea este o calitate a infraciunii în întregime[10]. Acest punct de vedere îi gsete confirmarea i în legislaia penal actual, care determin noiunea infraciunii caracterizând-o ca o fapt (aciune sau inaciune) prejudiciabil, svârit cu vinovie i pasibil de pedeaps penal (art.14 alin.1 CPRM). Aplicând cele menionate la legalizarea banilor i altor venituri obinute ilegal, înseamn c fapta examinat prezint pericol social numai atunci când pe lâng semnele obiective obligatorii exist i dependen subiectiv determinat de legea penal, datorit creia svârirea operaiunilor legale cu mijloace bneti sau cu alte valori dobândite cu bun tiin pe cale ilegal, devine aciune social periculoas, obinând toate elementele unei asemenea infraciunii cu condiia aprecierii de ctre vinovat a banilor sau altor valori c sunt obinute pe ci ilegale. În aa fel legalizarea banilor sau altor valori obinute pe ci ilegale ca o fapt social-periculoas se caracterizeaz ca o legtur obiectiv i subiectiv cu comportamentul ilegal în rezultatul cruia se obin bunuri sau alte valori. Aceast concluzie ne permite s rspundem la întrebarea: În ce const prejudiciul social al aciunii examinate? Aceasta înseamn a scoate la iveal caracterul social periculos al ei. Fiind o fapt indisolubil legat cu o infraciunile de baz, legalizarea veniturilor ilegale inevitabil creeaz un climat economic favorabil pentru comiterea lor, deoarece în

ZY Aspecte juridico-penale ale noiunii „splarea banilor” rezultatul efecturii operaiunilor financiare cu bani sau alte valori obinute pe ci ilegale apare posibilitatea de a gestiona cu valorile rezultate din activiti ilegale, având ca motiv de baz câtigul economic. În posibilitatea de a gestiona bunurile obinute în baza aciunilor criminale, ce conin componena de infraciune „splarea banilor”, noi vedem evidenierea caracterului social periculos al acestei fapte pedepsite penal. Din toate activitile ilegale cunoscute legislaiei naionale, un pericol mai sporit îl prezint activitatea criminal. Prin urmare, i posibilitatea de a gestiona bunurile rezultate din activitatea criminal reprezint un pericol sporit pentru societate, deoarece comiterea mai multor infraciuni, având scopuri lacune, devin în aa fel convenabil economic. Anume în interzicerea de a svâri operaiuni cu bunuri rezultate din activiti criminale noi vedem esena acestei limitri prevzute de art. 243 CP al RM. Administrarea averii rezultate din alte activiti ilegale decât cele prevzute de art. 243 CP al RM, nu atinge, dup prerea noastr, acel nivel social periculos care duce la incriminarea penal a acestei fapte, cu atât mai mult c în literatura juridic se întâlnesc diferite puncte de vedere privitor la problema examinat. Unii autori insist asupra faptului c criminal se consider orice transformare economic a banilor sau altor valori obinute pe orice ci ilegale[11]. Ali reprezentani ai tiinei dreptului penal vd ilegalitatea penal a înclcrii de baz ce prevaleaz la examinarea induciei juridico-penale[12]. Ali autori consider c svârirea operaiunilor legale cu mijloace bneti sau cu alte valori obinute pe ci ilegale în sensul art.243 CP al RM const în înclcarea interdiciei juridico-penale, de altfel aplicarea acestui articol va fi ilegal în baza alin.2 art.14 CP al RM nu prezint gradul prejudiciabil al unei infraciuni. Ultimul punct de vedere este mai aproape de înelesul nostru al înclcrii legii. Îns în acest caz lipsete caracterul social periculos i drept consecin incriminarea penal a svâririi operaiunilor i altor aciuni prevzute de alin.1 art. 243 CPRM cu bani sau alte valori ce nu sunt considerate infraciuni se determin nu dup elementul cantitativ al acestei fapte, despre care se vorbete în alin.2 art.14 CPRM, dar dup lipsa elementului înmânrii penale, ce reprezint particularitate juridic a calitilor sociale a oricrei fapte ce prezint pericol pentru societate. Legtura dintre legalizarea banilor sau altor valori dobândite pe ci ilegale cu înclcrile de baz este „genetic”. Prin urmare, la infraciunea derivat, dup cum este i cea examinat de noi, trebuie s existe i elemente specifice. Lipsa elementului specific, care în cazul examinat este ilegalitatea penal, la infraciunea de baz reprezint lipsa acestui element i la infraciunea derivat. În cazul dat este vorba anume de elementele specifice ale infraciunii de baz. Noi considerm c pericolul pentru societate al unei sau altei infraciuni nu este, din punctul de vedere al legii penale, un determinant al gradului social periculos al legalizrii veniturilor obinute ilegal. Recunoaterea c la baza dobândirii banilor sau altor valori poate sta orice aciune ce nu corespunde legii, este, dup prerea noastr, rezultatul neaprecierii elementului material al infraciunii, care i este pericolul social. Prevenirea unui asemenea mecanism de determinare a caracterului ilegal al faptei sun i prerea autorului M.P. Carpuin i V.I. Kurleandschi, în conformitatea cu care identificarea încriminrii cu situaia când exist o coinciden formal a elementelor aciunii penale comise cu indiferen cu elementele faptei pedepsite penal, nu evideniaz starea obiectiv existent c au o importan principal, mai mult ca atât infraciunea în dreptul penal autohton se bazeaz

ZZ Iurie Tîcu pe legtura indisolubil dintre categoriile – social-periculoase i ilegal[13]. Mai evident aceast greeal se evideniaz la examinarea situaiei în care o persoan obine bani sau alte valori în rezultatul comiterii contraveniilor administrative, de exemplu jocurile cu noroc, practicarea prostituiei, ceritul, iar alt persoan la rugmintea infractorului efectueaz careva operaii cu aceste mijloace. Conform prerii care identific cu legalizarea veniturilor ilegale orice fapt ce contravine legii, ultima persoan urmeaz s rspund penal, deoarece fapta comis conine elementele formate ale componenei de infraciune, în timp ce persoana vinovat de comiterea infraciunii de baz va rspunde doar administrativ, cu toate c fapta principal reprezint un pericol mai mare pentru societate decât transformarea economic a veniturilor obinute din asemenea aciuni. Aici noi observm o derogare de la principiul individualizrii pedepsei penale, care const în aplicarea fa de persoan a unor msuri. Exemplul prezentat înc o dat ne demonstreaz poziia greit a unor autori despre soluionarea problemei privind categoria legalizrii banilor sau altor venituri obinute pe ci ilegale. Pentru depirea pe viitor a unei asemenea interpretri greite trebuie scos la iveal ce sens a inclus în coninutul alin.1 art. 243 CP legiuitorul, artând la caracterul ilegal dar nu criminal al dobândirii banilor sau altor valori, nu este oare o asemenea reglementare, rezultatul unei greeli legislative. Dup prerea lui B.V. Volojenkin, în primele proiecte ale Codului penal al Federaiei Ruse se inteniona a introduce rspunderea pentru legalizarea veniturilor obinute anume pe ci criminale, îns unii specialiti considerau c o asemenea formulare necesit o reglementare a tuturor elementelor i circumstanelor infraciunii, în rezultatul crora au fost obinute banii sau alte valori[14]. În aa fel autorii proiectului au vzut esena indicelui caracterului ilegal al obinerii banilor sau altor valori în urmrirea persoanelor ce legalizeaz banii sau alte valori obinute pe ci ilegale. Credem c voina legiuitorului exprimat în legea penal prevaleaz cu mult prerea autorilor proiectului, deoarece numai indicaiile la caracterul ilegal al dobândirii banilor sau altor valori este în stare s cuprind toate varietile legturilor dintre infraciunea de baz i legalizarea banilor sau altor valori obinute în urma comiterii ei. În dependen de natura juridico- penal a faptei principale i de particularitatea construciei componenei de infraciune cu legea penal, caracterul legturii cu aciunile ce constituie legalizarea banilor sau altor valori obinute pe cale ilegal poate fi diferit. Mai mult ca atât, situaia examinat, influeneaz i la coninutul vinoviei persoanei care legalizeaz bani sau alte valori obinute pe ci ilegale, ce ne va permite s ne convingem la analiza elementelor laturii subiective a componenei examinate.

NOTE

1. P  V Z / . I V Z . š.N. W H W V Z H.F. Q. – R., 1996, .397. 2. N c.F.    . – R., 1999, p.24. 3. Gilmore W.C. Dirty money. The evolution of money laundering counter-measures. Strasburg, 1995, p.26. 4. Thomson D.H. Assessing the effects of Money Laundering in the UK. –Leicester, 1997, p.1.

Z[ Aspecte juridico-penale ale noiunii „splarea banilor” 5. c : . – R. 1996, p.14. 6. Credit Union Cuidance Note R/Cu/GN2 “Money laundering”. – London, p.1. 7. H S.F.  . – N, 1997, p.155. 8. P   : H 5 .-Q., 1968. – K.1, p.158. 9. F.F. Y  . – R., 1961, p.155. 10. H.W. . – Q., 1984, p.62. 11.  H.S., Y W.N.   ()   ,  ,    // W , 1998, 32, .73. 12. Q S.F.  . – W, 1997, .148. 13. P R.., P H.N. Y  . – R., 1974, p.156. 14. H G.H. . – W., 1998, p. 20.

[R

G W

SKPXVa[ VGQKRF[ VKPVF_KSN NSJNHNJYFQbSa[ XVYJHa[ JIHVH NSN\NFXNHK VFGXJFXKQ F SFVY^KSNK XVYJHO JNW\NQNSa

V: H N, . .

At present research of positions of individual labor contracts is very actual. The bases and the order of dismissal of workers under the initiative of the employer for infringements by workers of a labor discipline are covered in view of judiciary practice. The termination (discontinuance) of individual labor contracts under the initiative of the employer is supposed only in the cases stipulated by the law and with observance established by the law the order.

H  201 X (XP) VR 3 154-XV 28.03.2003    , X VR,  , ,  ,  ,   . S –   . S    ,  . V . (1) . 95 XP VR ,   ,    . ,  ( ,  ,  ,  )   . S,        .      . 131 PF VR,  RWWV 29.03.1985 . S      ,     . H . (1) . 206 XP VR    : ; ;  ; . S , . 251 XP VR  , ,  , ,   , .   . ), c)- r) . (1) . 86 XP VR . [S   Q     , . 251 XP VR ,   , 6 ,  ,  . 251 XP VR   . R  V Z,    , 3  . W 257 XP VR   18 . H   , ,        , XP. H ,  «   », «   », «». X, . 81 – 83, 310, 315, 316, 326 XP VR   . F  86 XP VR  , ..    . «   »   «» «   ». «   »  (  , ,   ,   .). Y –     , ,   ,  ,   . V   , XP VR,  . Y  . g), h), i). j) k), l), m), n), o), p), r) . (1) . 86 XP VR. H g) . (1) . 86 XP VR ,   «   ,  ». g) . (1) . 86 XP VR   . W    . S  , ..   .  , ,   ,      . g) . (1) . 86 XP VR. ,  ,  .

[T M  g) . (1) . 86 XP VR  . W ,  ,  , ..  . W  ,  ,    . c     VR . Y . g) . (1) . 86 XP VR , : 1.   ,   ; 2.     ; 3.  – -     ; 4. . 251, 257 XP VR. W 206-211 XP VR : J     – ( ,  " , , ,  ,  ), ,  ( ,   ,   ..)   .     ] (3) . 206 XP VR     .     . S, 15 5 , 17   ,   .           (. (5) . 206 XP VR). J , (,  )  (. (1) . 207 XP VR). W . (3) . 207 XP VR , ,        . S,  [U

  Q     ,      . J         . H   , . H . 1 XP VR –  , , ,   ,  – , , X VR, ,   , )( , .(2) – (5) . 21 XP VR.  ,  ,     . H    , ,  , .  , . 209 XP VR. . (1) . 209 XP VR J , ,   ,  ,   , . J   ,   , ,  . J     ,  -  –  . H  .  ,  . (2) . 209 XP VR, " 2- , ,   6   .      ,  , .   ,  . 2 . 148 PX Y   6   , . ) . (1) . 60 YP VR 2-  ,   ,  , . 37 PF VR,  RWWV 29.03 1985 , 3-  . 

[V M     , ,    6 . J  (, , ),  : )   ; b)  ; ) ,   . (, , )  .     , . J  .   . ) . (1) . 355 XP VR  .   . W       . K   ,  . S, 17 2004   17 2005   ,  . V,  ,    ,  ,  . ,  . g) . (1) . 86 XP VR  ,   . S, 11 18 2004   , 28 2005  . g) . (1) . 86 XP VR 2 21 2005 . H    3 .   ,  , . (1) . 86 XP VR,    . (2) . 86 XP VR. ] (2) . 86 XP VR   ,  , ,  ,  , . Y . h) . (1) . 86 XP VR, ..       .

[W

  Q         ,  .  –   . , ,      3  ,   . h) . (1) . 86 XP VR. J    . W    ,  ,   ,  , . S  ,  . S, X.,   ,    . S X. ,   . V 27 XP VR  18 (,  X.    ). X.   ,   . 68 XP VR. X. , , X.   - . W , .. . 68 XP VR    . W  ,   . W     . X, F. 18 2004  19 2004   15 2003  15 2004  ,  19 19  2004  . V F.   . F.  , ,  ,  ,  . , ,  ,   ,   . W F. W  F.,   F.   . W   , , 

[X M  F. . L F.  . Y . h) . (1) . 86 XP VR –     . Y   . (2) . 86 XP VR. S  . X, H. 27 2004  . H.   , , 26 29 2004  . W H.,   . Y . i) . (1) . 86 XP VR, .. ,   ,     ,  ,     . c . 206-210 XP VR.     , . (2) . 86 XP VR. ,       , ,  . S ,  ,   ,  ,  ,  ,  . X, I. .   ,  ,  , . W I. , 30  . W I,   . Y . i) . (1) . 86 XP VR     . Y –      ( ) . Y ,     ,       ,  . V   ( ),  ,        .   (   10    ( )  . H

[Y

  Q     ( )   . Y . j) . (1) . 86 XP VR,  ( ) ,  ,  ,  .  . H . 51 PF VR , , ,    ,      , ,  . H . 209 PF VR  () . Y ,  ( ) ,    .   ,  ,  . Y . j) . (1) . 86 XP VR     . J  ( )       . S   ( , ..) . Y . k) . (1) . 86 XP VR, ..  ,    ,   ,  .    ,   - , .. , , , ,  ,  , . P ,   , , , , , - .. . k) . (1) . 86 XP VR   ,    , , , , , .

[Z M   ,   ( ),    . S, , : -   ; -  ; -  ; - ; - , , , , -   , -    ; -   . -  ,    . Y . k) . (1) . 86 XP VR  . Y ,  , . S,  ,    ()  ,   , , . S  -   , .[1]    -  , ,  . Y .l) . (1) . 86 XP VR, ..      ,      . l) . (1) . 86 XP VR  . 301 XP VR. d) . 301 XP VR . l) . (1) . 86 XP VR. ,         . H . d) . (1) . 206 XP VR,  , , . l) . (1) . 86 XP VR . c ,   ,  , . 209 XP VR.  ,  . d) . (1) . 206 XP VR .l) . (1) . 86 XP VR, ..   . S,  XP VZ , . 1) . 336 [[

  Q    XP VZ (    )  .[2] Y . m) . (1) . 86 XP VR, ..  ,  ,  ,   ,  . d) . (1) . 206 XP VR  .     .  ,  ,  ,   ,    ,   , ,  ,   . V  (, ,  ..)    , ,  “  ”[3]. F - ,   .   . F , ,  , , ,   . S,  ,    . W   . Y . n) . (1) . 86 XP VR, .. ( )    ,  . d) . (1) . 206 XP VR  ,  , . 209 XP VR. ,  ,     , ..      . c      . m) . (1) . 86 XP VR. W,  ,  . n) . (1) . 86 XP VR   . b) . 301 XP VR, ..     ,    . m) . (1) . 86 XP VR. Y . ) . (1) . 86 XP VR, .. (, ),  ,    ,   ,  . d) . (1) . 86 XP VR  ,

SRR M     .    (, ),   .   , ,     . Y , ,   . p) . (1) . 86 XP VR, ..      . d) . (1) . 206 XP VR  .     . (2) . 86 XP VR.[4] . p) . (1) . 86 XP VR    (, ),  . J   . X  VR  «    ». W   ,  ,      . Y . r) . (1) . 86 XP VR, ..      ,  ,  .     . V  . r) . (1) . 86 XP VR  ,     . S,        . c   . r) . (1) . 86 XP VR, .. ,   , . K       ,  . r) . (1) . 86 XP VR . Y   , . (1) (2) . 387 XP VR. Q,    ,    /     ,  . V  ,  ,          . SRS

  Q    VNRK]FSN

1. W. W G.N., V S.X., I S.F, G F., X . Y- . - P, 2004, .98. 2. P X V Z. . . W K.S. - R, 2003, . 554-555 3. W. X H.S. X . P . - R, 2002 , .141; .  F Q.S. V  . - R, 2003, .56. 4. W. W G.N., V S.X., I S.F, G F., . ., . 130

SRT

F W

VFWWRXVKSNK WVH KHVKOWPNR WYJR VFHFR ]KQHKPF

V: N I, .

Necessity of international legal protection of human rights has led to formation of the European court under human rights. Analyzing activity of the European court under human rights it is possible to draw a conclusion that the given activity not always positively influences development of the legislation of the European countries.

   - . H Y   S (S)     . H  S 10.12.1948  H J , 16.12.1966  – R ,   . S H , VR  3 218-XII 26.06.1990 ,  - ,    [1].  S H V 04.11.1950  P . H P, 59 , - W K. P , V 04.11.1950 , H 10.12.1948 ,   , .   , , P , V 04.11.1950 : 1. K ; 2. K ; 3. P W K[2]. W 1 1998 , ..  3 11 11.03.1994 ,   – K . P   201-51 3 11 11.03.1994  «   ,  P 04.11.1950 [3]». P -  P K ,   , P  .

SRU        ,  [4].  K     19-51 P , V 04.11.1950  ( 3 3, 3 5, 3 8, 3 11). H  20 P   ,   P . H  1  21 P 04.11.1950       ,  ,  . H P 04.11.1950      . X, 2  21 P , V 04.11.1950 , : «W W ». S « » . Q     « », ..   -  . ] 3  21 P 04.11.1955   K  - ,  ,  ,   . S ,  K   . H-,  K    ,  P , V 04.11.1950 , " .  2-12 P 04.11.1955 . H-,  K   . K  K  ,    . H-,  K   6    . H I  P (IP) VR 3 225- XV 30.05.2003 , 12.06.2003 ,   ()    . S,  ] . P    F . P. F    H VR. H  H VR  K 6 H .

SRV  H-,  K    ,   P 04.11.1950  ,   . H-, ,    K      ,  ,    [5]. W K  W,  K . J  1959  1998 . J     K [6].  ,  K    . F ,    K ,   ,    P R ,  ,  : – ,  – . Z F V . J Z  L G 24.12.1976 . Y  ,   F V. H     H, F V    «[ P I Q». c F V  , L G. H  L G F V   H. R Z R L J Y  29.12.1976  - , Z F V,  .  F V  14.01.1977    L G. 01.03.1977  F V  , 21.03.1980     . F V - Z   ,  Z,   L G,    - 29.12.1976 .  F V , 20.09.1977   . 5 8

SRW  Z ( I W)  ,  F V,   . F V , ( G , F  P ) 30.11.1988   4 9  . F V   24.05.1989 , 8  1993     .  F V Z - 29.12.1976  , F V –  L G. F V  2  6 P , : «P ,   , ,   ». F V     ,  1  6 P , : «P   …  … ».  Z  2  6 P ,   K R ^ 25.03.1983 .  ,         , , , , a priori  . P , –      ,    :   ,  ,   . , ,  ,  , ,  6 . 2 (. mutates mutandis  W F 25  1993 ). , 2  6 P ,   ,  . 1  . c ,   ,    . K   , ,  ,   .

SRX   . 6 . 2  ,  . J, W   R W,  ,  ,  – . P , W ,   ,    (.  F F 26 1982  Q Z V I 25  1987 ). P , W , P   ,  , . c ,   6 . 2 W ,      ,  . W   ,   10 P, . W,  6 . 2      , ,  ,   . P , P ,   ,  ,  . J, P , F V - G.   - F V  .     ,  ,   , ,  .; 14 1979  W     - G      - G,    "  ; 7  1977 ,     , «[ P I Q».  ,   ,  , ,  ,   - G.  , 21 1980   . I- F V  10 000 000  . ,      6 . 2    . ]   , 

SRY   P  .  P ,   , -   . H  ,  ,     -  , , . H ,   ,  P  W. W  F V  . W ,  ,  - 29 1976 ,  ,  ,   . H W  . P ,  P, W , , ,  -   6 . 1 "  – -   6 . 2 [  - G,   , , ,   ,   . S    , , .  ,  Z, " . Y   50  , W  - F V 2 000 000  . V K 10.02.1995 , Z    F V 2000000   100000    , . S  F V 15.05.1995     2000000   118000    (100000   18,6% SJW). H – 1995   ,   G  ,  4 1979  W    , 3 1995   . W  1995  W P, – 2000000  ,  – 118 000  ,  .

SRZ   L G   ,  04.03.1979  W  , W P   F V 18.07.1995 . X , F V   , ..     ,    , L G[7].

VNRK]FSN

1. W. W G.N., X  () V R V Z : X . R. - P, 2001, . 282. 2. W. K . N . H 2- . X.1. (  . X H.F.). - R, 2000, . 10. 3. c F.R. K . - R, 1999, . 94-111. 4. W. X H.F. K .  . R, 2001, . 139 5. W. K . N . H 2- . X.1. – R, 2000, .XI. 6. W. . ., . XII. 7. W. K . N . H 2- . X.1. . 85-103.

SR[

60 de ani ai AM 60th Anniversary ASM Ana Pascaru

SEMNIFICAWIA INSTITUWIONALIZ:RII CERCET:RILOR DIN DOMENIUL FILOSOFIEI ÎN CONTEXTUL SOCIET:WII MOLDOVENE1TI

Schimbrile care au cuprins lumea contemporan afecteaz i impulsioneaz toate sferele de activitate. Are loc o continu revigorare a activitilor din sferele existente, dar i conturarea de altele noi prin care se încearc suplinirea cerinelor schimbrii, fiind impulsionate de ctre acestea i sfera tiinei, domeniile creia contribuie la intensificarea activitilor respective. Deoarece, prin contribuiile spre exterior întru susinerea schimbrilor i domeniile tiinei sufer transformri de proporii care difer. Or, profunzimea transformrilor în tiin înseamn sporirea gradului de difereniere/integrare ca urmare a interconexiunii i interdependenei dintre domenii, inclusiv apariia i dezvoltarea unor domenii ca cibernetica, cosmologia, ecologia, sinergetica etc. În contextul dat are loc diversificarea sferei tiinei între funciile creia se accentueaz tot mai pregnant cea de instituionalizare a cercetrilor i a tiinei ca institut social. Semnificaia instituionalizrii, reprezentând componenta managerial în organizarea activitilor din cercetare, nu s-a limitat doar la cadrul respectiv, instituionalizarea fiind îneleas i ca oportuniti de intervenie în activitile de cercetare, dar i a cercettorului. Astfel se explic de ce în anumite perioade unele direcii de cercetare în tiinele particulare au fost supuse controlului din partea structurilor de stat din diferite ri. Lucru care a condus în mare msur la stigmatizarea cercetrilor, în condiiile sistemelor totalitare, dar i în cele democratice. De aceste intervenii n-au fost absolvite nici domeniile tiinelor socioumane, inclusiv filosofia. Ceea ce a condus în timp s-au conturat cercetri paralele asupra unei lumi complexe care necesit analize complexe i nu rzlee/ preconcepute. Realitatea existent îns n-a diminuat din încercrile tiinelor particulare disputa pentru supremaie. Componentele acestei lupte pentru obinerea statutului de lider între domeniile tiinei reprezint, pe lâng rezultatele obinute, i contestarea rolului filosofiei. Contestri care în condiiile proliferrii unui secol al imaginii cum este sec. XXI de departe nu se limiteaz cu frontierele filosofiei. Deoarece are loc o înlnuire a consecinelor diferit de cele anterioare, cu situaii neateptate i de care nu poate fi absolvit nici tiina lider. Or, instituionalizarea cercetrilor nu este direct proporional respectrii deontologiei i etosului în tiin. Drept exemplu pot servi oportunitile ciberneticii, sinergeticii, ingineriei genetice care continu s deschid noi nivele în circuitul informaional, dimensiunile crora rmân insuficient sensibilizate în general, dar i dificil de controlat din perspectiva comunitii tiinifice în particular. O monitorizare succint a contestrilor filosofiei reflect utilizarea unilateral a instrumentelor limbajului în detrimentul caracterului difereniat al acestuia. Cu atât mai puin este de îneles acest lucru cu cât în domeniile particulare limbajului se respect echilibrul integritii. Aceste nerespectri se încadreaz în promovarea metodologiei - slaba contientizare a rolului filosofiei în realizarea interconexiunilor dintre domenii i gradul de integrare/difereniere între ele la etapa contemporan. Se trece peste oportunitile filosofiei, inclusiv prin prisma filosofiei tiinei, impunându-se încetenirea doar a istoriei i metodologiei tiinei. Chiar dac filosofiei tiinei îi revine

SSR Ana Pascaru misiunea de asigurare a corespondenei metodologiei tiinei, epistemologiei, ontologiei cu logica tiinei i prin intermediul crora se faciliteaz identificarea nivelului, complexitii i locului descoperirilor realizate, termenul respectiv fiind înlocuit cu pozitivism, neopozitivism sau postpozitivism. Or, realizrile din domeniile particulare ale tiinei cu întreg spectru de consecine depesc frontierele proprii, revrsându-se peste comunitate, societate, umanitate. Ponderea lor, pronosticarea impactului, inclusiv întru perpetuarea condiiei umane rmâne pân la urm prioritatea filosofiei. Desigur, încercrile de a diminua s-au marginaliza filosofia au loc de secole i se manifest diferit, dar nu independent i de ponderea cercetrilor filosofice i a personalitilor din domeniu în cadrul comunitii tiinifice. Pentru c, spre deosebire de reprezentanii altor domenii ale tiinei, manifestrile personalitilor din domeniul filosofiei evideniaz specificul mediului intelectual dintr-o societate. În timp ce nivelul lor de pregtire este sinequanonul implicrii lor în viaa societii (cetii). Cu toate c marea majoritate a mediului revine reprezentanilor altor domenii, lor le revine misiunea de a contribui la deschidere i comunicare dintre toate componentele. Implicrile reprezentanilor filosofiei, i nu numai, dup cum a demonstrat experiena ultimului secol, ine de cadrul legal, dar i prin consecven cu care se vegheaz la bunul mers al lucrurilor, neadmiterea interveniilor politice, ideologice, confesionale sau de alt natur în cercetrile propriu-zise. Or pe parcursul sec. XX interveniile deveniser ceva obinuit, în spe trecerea în tiinele socioumane, iar în cele reale au condus la militarizarea unor direcii. Cu toate c în istorie i în istoria tiinei se întâlnesc i nume ale reprezentanilor din spaiul Republicii Moldova (Basarabia, 1812-1944), activitatea crora inea de domeniul filosofiei, formarea i afirmarea lor a avut loc în centre cultural-tiinifice din afara rii. Graie împrejurrilor, aceste nume, mai mult sau mai puin cunoscute, se leag de batin doar prin localitatea în care s-au nscut, i de unde s-au împrtiat în lume în care omul e sub vremuri (vorba cronicarului). Pentru c, timp îndelungat, mediul social basarabean a fost lipsit de un centru universitar, de cercetri tiinifice, dar i de faciliti în vederea deschiderii instituiilor de acest gen. Depirea unei atare stri de lucrri se întreprinde în anii a30 ai sec. XX, perioad în care la Chiinu se deschid dou faculti ale Universitii „Al. Ioan Cuza” de la Iai (agronomie i teologie) i Institutul Social Român (1934-1940), institut în cercetrile cruia se regsesc parial i cele cu caracter filosofic. Se datoreaz acest lucru legturilor Institutului cu Institutul Social Român de la Bucureti (sub conducerea lui Dm. Gusti) i încadrrii în realizarea unei ample cercetri întru studierea exhaustiv a comunitilor rurale prin metoda monografic. Cadrul studiului respectiv cuprindea i 5 sate din Basarabia: Cornova, Copanca, Iurceni, Popetii de Sus i Nicani. Cronologic vorbind, bazele instituionalizrii cercetrilor din domeniul filosofiei în spaiul Republicii Moldova se încadreaz în a doua jumtate a sec. XX. Astfel, în anul 1956 se constituie Sectorul de studiere a istoriei gândirii filosofice i social-politice în cadrul Institutului de Istorie al Academiei de 1tiine a Moldovei. De-a lungul anilor aria cercetrilor a evoluat, completându-se cu o larg problematic de la ontologie, estetic, etic, pân la cele de filosofie social, filosofia dreptului, sociologie etc. În timp s-a realizat o cretere cantitativ - calitativ a cercettorilor i a colectivului în general, ceea ce a condus la delimitrile de rigoare i schimbarea statutului sectorului. Sectorul devine unul din cele trei componente ale transformrilor din 1969, odat cu formarea Seciei de Filosofie i Drept în componena Academiei de 1tiine a Moldovei.

SSS

Semnificaia instituionalizrii cercetrilor din domeniul filosofiei Schimbrile care s-au produs au determinat i denumirea sectorului de la Istoria filosofiei i esteticii, Istoria filosofiei pân la cea recent - de Filosofie, constante rmânând direciile de cercetare a istoriei filosofiei, ontologiei, esteticii, filosofiei tiinei i de curând filosofiei sociale. Experiena acumulat în timp a demonstrat c, de rând cu facilitile instituionalizrii au existat i diverse tentative de implicare i influenare asupra obiectivitii cercetrilor de la gradarea fondurilor de carte, accederii la informaia necesar pân la lipsa revistelor internaionale de filosofie în Biblioteca Academiei de 1tiine pân în 1990. Desigur, prin aceasta au trecut toate direciile. Drept exemplu, nenumratele incidente legate de impunerea impactului erbiei clasice asupra gânditorilor autohtoni din sec. XIX care era specific doar reprezentanilor din Imperiul Rus. Or, Basarabiei intrat în componena lui din 1812 impactul erbiei era denunat de însei autoritile ruse care o guvernau dup legislaia feudal a Wrii Moldovei, începând cu 1792 în stânga Nistrului. Tentativele de acest gen în caz de nereuit în ”convingerea” cercettorilor se solda de la interzicerea publicrii materialelor, închiderea problematicii ca fiind una fr perspective, pân la eliminarea sau marginalizarea cercettorului mai nrva. Drept exemplu, presiunile fcute mai muli ani asupra grupului condus de dr. Al. Babii au realizat lucrarea în dou volume asupra istoriei gândirii filosofice, juridice i social-politice din Basarabia. Deoarece membrii grupului n-au acceptat postulatul impactului erbiei clasice în operele autorilor autohtoni din perioada respectiv, aa cum se obinuia în centrele de cercetare din Rusia, Ucraina, Bielorusia etc. lucrarea aa i n-a vzut lumina tiparului. Pe parcursul unei jumti de secol de meninere i perpetuare a subdiviziunii filosofiei în cadrul Institutului se datoreaz i activitii colaboratorilor de ieri i de azi. De ce? Pentru c formal o instituie se deschide printr-o lege, ordin sau hotrâre, dar asigurarea ei în timp ine de pregtirea, calificarea i sensibilizarea oamenilor. Fapt pentru care activitatea de edificare a cercetrilor instituionalizate are loc prin determinarea direciilor prioritare în cercetare i corespondena lor cu pregtirea/selectarea cercettorilor. În acest sens, conducerea sectorului a plasat i continu s menin direciile cercetrilor într-o formul combinat, care în timp a conturat i amprentat corespondena caracterului regional cu cel general sau universal al cercetrilor efectuate. Pe de o parte se obine acoperirea cât mai complex a arealului investigaional al cercettorii, iar pe de alta, activitatea cercettorilor îmbin formula combinat cu nivelul colectiv i individual în investigaii. Promovarea arealului investigaional a atras cadre tinere care au ales domeniul filosofiei i continu s se pregteasc în cadrul sectorului, dar i protejeaz venirea de oameni întâmpltori în cercetare, de asemenea, i meninerea cerinelor înalte fa de calificarea cercettorilor. Deoarece, de-a lungul anilor s-a demonstrat c participarea i implicarea cercettorilor în cadrul realizrii proiectului înaintat este sinequanonul unei reuite, în caz contrar pân i cea mai important idee se destram, nruind inteniile nobile. Cercetrile din domeniul filosofiei sunt determinate de necesitatea reevalurii motenirii spirituale, meninerii dialogului dintre trecut, prezent i viitor, includerii lor în sistemul de valori contemporane, afirmrii identitii naionale i promovrii adevrului. Astfel, în cadrul studierii istoriei gândirii filosofice, social-politice i juridice, mai bine de jumtate de secol s-a promovat necesitatea de a readuce în circuitul tiinific i cultural din ar i de peste hotare motenirea celor mai reprezentativi gânditori români, în primul rând a celor ce au activat în arealul basarabean. Reflectarea specificului motenirii lor s-a conturat în cercetrile comparate asupra istoriei gândirii filosofice româneti efectuate de

SST Ana Pascaru Dumitru Ursul, Vasile Ermuratschi, Alexandru Babii, Dumitru Tbcaru, Gheorghe Bobân, 1tefan Lupan, Valentina Topilina, Victor Juc. Au fost investigate diverse aspecte ale concepiilor filosofice ale lui Petru Movil, Nicolae Milescu Sptarul, Dimitrie Cantemir, Alexandru Scarlat Sturdza, Vasile Lacu, Constantin Stere, reflectate într-un ir de monografii i culegeri de articole: „Din istoria gândirii social-politice i filosofice în Moldova” (1970), „Dimitrie Cantemir - gânditor i om politic” (V.Ermuratschi, 1973), „N. Milescu Sptarul” (D.Ursul, 1980), „Dimitrie Cantemir” (A.Babii, 1984), „N. Milescu Sptarul i problemele culturii Moldovei” (1991), „Filosofia lui Constantin Stere în contextul culturii româneti” (1997), „Petru Movil. Profilul unui destin” (Gh. Bobân, 1996), „Din istoria gândirii politice româneti” (V. Juc,1998), „Umanismul în cultura româneasc din secolul al XVII-lea - începutul secolului al XVIII-lea”(Gh.Bobân, 2005). Pentru a facilita accesul comunitii tiinifice i al publicului larg la documentele i operele înaintailor s-a dus un lucru enorm în arhivele, bibliotecile i centrele culturale din întreg spaiul sovietic. Rezultatul lor s-a finalizat în culegerile de texte ale gânditorilor N.Zubcu-Codreanu, „Scrieri” (1978), Amfilofie Hotiniul, „Gramatica de la învtura fizicii”(1990), „Antologia gândirii pedagogice din Moldova"(1994), „Dimitrie Cantemir. Scrieri filosofice alese”(2003). Cu scurgerea timpului, cercetrile s-au extins valorificându-se noi nume ale gânditorilor din prima jumtate a secolului al XX-lea i prin încadrarea tinerilor cercettori în procesul de cercetare istorico-filosofic. Astfel, tendina în timp fiind susinut i promovat nu numai de reprezentani care s-au format în cadrul dat, dar i de ali cercettori, a condus la conturarea unei viitoare coli tiinifice. În aceast ordine de idei, un rol aparte îi revine doctorului habilitat Alexandru Babii, care a continuat s persevereze i s reziste intemperiilor, persistând împreun cu susintorii si i fcând posibil prezena manifest a acestei coli în viaa comunitii tiinifice. Prin eforturile susinute i coordonate în prezent de membrii Sectorului, aceast coal tiinific îi are expresia în diversitatea cercetrilor istorico-filosofice efectuate de diferite generaii de cercettori. Cercetrile tiinifice în domeniul filosofiei s-au axat i pe problemele teoriei cunoaterii, în special cele ce privesc atitudinea cognitiv a omului. Rezultatele acestor investigaii i-au gsit reflectare în monografiile: „Activitatea constructiv a gândirii i caracterul ei imaginativ” (A.Sabociuc, 1978), „Sursa i geneza fenomenelor psihice” (A.Sabociuc, 1981), „Premisele senzoriale ale gândirii” (A.Sabociuc, 1984), „Analiza gnoseologic a mecanismelor psihologice ale genezei gândirii” (A.Sabociuc,1990). Ali cercettori i-au axat cercetrile pe problemele filosofice ale informaticii, tehnicii i ecologiei, instituirii modelului de noosfer: „  ” (A.Y, 1975), „Y, , ” (A.Y, 1988), ” ” (A.Y, 1993). Cercettorii tiinifici din Secia Filosofie au participat i la elaborarea unor dicionare i manuale pentru învmântul preuniversitar i universitar: „Dicionar de filosofie” (A.Babii, Gh.Bobân, 1985), „Introducere în filosofia i metodologia tiinei"(N.Mihai,1996), „Filosofie. Manual pentru clasa 12"(Gh.Bobân, V.Juc i ali autori, 2001). De asemenea, în cadrul sectorului s-au realizat i investigaii în domeniul esteticii cu o problematic care a axat cercetrile în aria istoriei esteticii naionale i universale, sociologiei artei, categoriilor estetice i genurilor artistice. Reflectarea problematicii estetice regsindu-se în cercetrile întreprinse de Alexandru Babii, 1tefan Lupan, Grigore Vasilescu, Lidia Troianowski. O parte din lucrrile finisate se regsesc în publicaiile „Tendina spre frumos i frumuseea tendinelor” (Gr.Vasilescu, 1987), investigaiile

SSU

Semnificaia instituionalizrii cercetrilor din domeniul filosofiei «c » (Gr.Vasilescu, 1988), „Noi orientri i tendine” (1994). Transformrile în societate de dup 1990 au facilitat derularea cercetrilor i în domeniul filosofiei sociale – cercetri, problematica crora s-a îndreptat spre analiza societii postcomuniste, a tendinelor, proceselor i fenomenelor sociale. S-a întreprins studierea noilor societi i prin prisma similitudinilor i diferenelor dintre acestea i cele stabile în vederea identificrii particularitilor care le fac distincte, dar i le apropie. Acestea conin reflecii asupra problemelor cu care se confrunt mediul comunitar, inclusiv a cauzelor ce au condus la scindarea societii, la conflictul din raioanele de est ale Republicii Moldova i analiza oportunitilor de depire a situaiei existente, utilizând experiena altor societi. Datorit împrejurrilor, finalitatea acestor studii au fost publicate doar parial, cel mai complex fiind studiul ”Pondera educaiei în edificarea toleranei în mediul comunitar” (A. Pascaru, 2002). Condiiile contemporane impun noi cerine, dar acestea nu exclud pilonii valorici ai cercetrilor i deontologia cercettorilor. Astfel, continu procesul de valorificare i perpetuare a motenirii înaintailor neamului, valorificarea creia se realizeaz în dialog cu problemele de actualitate în condiiile Republicii Moldova. Se încearc nu numai readucerea operelor înaintailor în circuitul comunitii tiinifice i opiniei publice, dar i exemplul lor ca oameni. Semnificaia exemplului constând în promovarea capacitii lor de deschidere ca reprezentani ai culturii române pentru societile în care au activat i a reprezentanilor culturii ruse pentru mediul social în care au tins s se integreze plenar. Nu este un secret pentru nimeni c, cunoaterea unei limbi în plus te îmbogete, iar pe cea a comunitii în care trieti te responsabilizeaz pentru tot ceea ce întreprinzi. Or lipsa acestor exemple în formarea i instruirea membrilor comunitii se afl în spatele unei pri din problemele cu care se confrunt dup anii 90 ai secolului trecut societatea moldoveneasc. Astfel stând lucrurile, în cadrul sectorului s-a considerat mai mult decât necesar o implicare în elucidarea problematicii respective. Deoarece, o succint monitorizare a cercetrilor întreprinse în domeniile din tiinele socioumane analiza se îndreapt preponderent ctre partea vizibil a fenomenelor în derulare i nu reflect profunzimea lor, care în cadrul filosofiei se încearc s se realizeze printr-o abordare cât mai complex. Altfel spus, prin meninerea tematicii motenirii în calitate de direcie fundamental de-a lungul timpului, de rând cu studierea problematicii curente de ctre colaboratorii sectorului se asigur complexitatea studiilor. Iar în activitatea colaboratorilor aceasta înseamn c problematica curent are corespondent în reverberaiile spirituale dintre trecut, prezent i viitor. Reverberaii care la rândul lor faciliteaz identificarea direciilor în cercetare, profunzimea i actualitatea problemelor care necesit a fi studiate. În sec. XXI sectorul încearc s continue direciile de cercetare, încadrându-se atât în nivelul problematicii din domeniu, cât i în corespondena lor cu necesitile societii moldoveneti. Astfel, în perioada 2000-2002 studiul ”Semne, simboluri i valori ale tranziiei” a avut drept int elucidarea schimbrilor din simbolica social i impactul lor asupra comunicrii în societatea în tranziie. Semnificaia i funciile limbajului au fost trecute i prin prisma cotidianului social specific contextului Republicii Moldova. De asemenea, reflectarea schimbrilor asupra tratrii valorilor artei în general i a literaturii în particular. Pentru perioada 2003-2005 cercetrile s-au concertat pe condiia uman în contextul postmodernismului. Cadrul cercetrii reprezentând o tentativ de elucidare a

SSV Ana Pascaru fenomenului pe mai multe paliere (direcii), inclusiv semnificaia conturrii unui nou model al cunoaterii în postmodernism, fapt pentru care fundamentul elaborrilor l-a constituit paradigma inter i multdisciplinar. Astfel, analiza confluenelor postmodernismului, trecute prin prisma manifestrilor lor în societatea contemporan care de departe nu este doar postmodern, s-au completat cu redefinirea identitii umane i specificul acesteia în realitile mondializrii. Iar elucidarea valorilor social-economice i politice au adus în prim plan schimbrile statutului lor în postmodernism, conturând tendinele de estimare a celor materiale în detrimentul valorilor spirituale - specificul formelor de cercetare i interpretare în relaiile dintre autor – narator - cititor în creaia literar i exigenele creaiei scenice prin dubla lor ipostaz în postmodernism. De asemenea, au fost evideniate particularitile i semnificaia postmodernismului în societatea moldoveneasc. Începând cu anul 2006, direcia de cercetare are drept int studierea conexiunii valorilor naionale i general-umane în Republica Moldova în contextul noii vecinti cu Uniunea European. În cadrul respectiv de cercetare, investigaiile se axeaz pe studierea fenomenului crizei valorilor naionale i general umane din RM, proprii ultimelor dou decenii, simultan se vor identifica premisele cauzale substituirii valorilor din mediul comunitar, dar i impactul manipulrii lor de ctre diverse grupuri de interese. Cercetrile se efectueaz multiaspectul, astfel c valorile naionale i general- umane se trec prin prisma istoriei filosofiei, filosofiei sociale, esteticii, eticii, moment în care se evideniaz procesul de schimbare a accentelor în câmpul valoric. Drept rezultat al investigaiilor este reflectarea setului de valori i nonvalori acceptate sau respinse de membrii comunitii, msura în care ele contribuie la procesul de integrare în mediul spiritual european. De asemenea, are loc monitorizarea cilor de revigorare a valorilor naionale i general-umane marginalizate, dar i a oportunitilor de schimbare a atitudinilor fa de valori la membrii societii, inclusiv prin educaie. Modul în care educaia luat în calitate de valoare-mijloc formeaz sau nu abiliti i deprinderi care conduc contientizarea c activitatea fiecruia în parte i a tuturor contribuie la conciliere i integrare în societatea în care trieti, cum este i cazul celei moldoveneti. Studiul conexiunii valorilor naionale i general-umane în Republica Moldova în contextul noii vecinti cu Uniunea European poart i un caracter comparat. Comparaiile în acest caz se preconizeaz pe mai multe planuri - de la analiza diferenelor i similitudinilor cu societile vecine pân la cele din cadrul UE. În special se va încerca conturarea impactului pe care îl pot avea valorile manifeste în Republica Moldova, extinderea valorilor care s-au conturat în alte medii sociale. 1i pentru c în ultimii 15 ani cutrile de fonduri întru susinerea lucrrilor colective nu s-au soldat cu finanri notabile, publicarea lor s-a realizat parial în articole. Articole care s-au publicat ca urmare a participrii colaboratorilor la conferinele tiinifice republicane i internaionale, dar i organizarea de sesiuni tiinifice ale sectorului. De asemenea, pentru publicaia parial a compartimentelor lucrrilor realizate se folosesc i posibilitile „Revistei de Filosofie i Drept” a Institutului, dar i colaborrile cu institutele de profil în cadrul Programului de schimb tiinific echivalent al Academiei de 1tiine din Moldova cu cele din exterior. Spre exemplu, mai bine de 15 ani colaboratorii sectorului particip cu studii, inclusiv pentru editare, în cadrul Sesiunilor 1tiinifice „Idei i valori perene” consacrate Zilelor Academiei Române la Iai i organizate de Institutul de cercetri socioumane „Gh. Zane.”

SSW

Semnificaia instituionalizrii cercetrilor din domeniul filosofiei Evident, schimbrile din cadrul instituiei care asigur cercetrile din domeniul filosofiei se regsesc i în direciile ei de activitate ulterioar. Dat fiind faptul c direciile de cercetare continuu se modific, actualmente se va încerca promovarea la un alt nivel a echilibrului dintre racordrile la standardele investigaionale internaionale(problematica cercetrilor) i necesitile societii moldoveneti. Sperm s rmân o certitudine faptul c, modificrile nu se extind i asupra deontologiei profesionale a cercettorului i c acesta va continua s se conformeze în cercetare doar prioritii faptelor obinute. În conformitate cu noile realiti i deschideri care se prefigureaz, posibilele direcii de cercetare în domeniul filosofiei ar fi: - multiculturalismul societii contemporane i specificul lui în condiiile societii moldoveneti; - filosofia istoriei în contextul noilor realiti i a unei lumi în plin globalizare; - deschidere i comunicare între valorile estetico-artistice naionale cu cele europene; - studierea fenomenului subculturii autohtone prin prisma postculturii. Meninerea direciilor de cercetare nu se poate realiza fr aprofundarea legturilor cu cercettorii i organizaiile neguvernamentale. Corespondena cu cercettorii i structurile din spaiul academic se îndreapt spre sistemul universitar. Lucru care nu este nou, dar contextul actual cere o intensificare a colaborrilor, de la organizarea i petrecerea edinelor în comun în cadrul seminarului teoretic „Filosofia în cetate”, care activeaz de mai bine de 4 ani. În cadrul seminarului lunar sau trimestrial s se ia în dezbatere cele mai stringente probleme din domeniul filosofiei, racordate la necesitile societii moldoveneti, precum i determinarea temelor tezelor de licen, masterat, doctorat. De asemenea, identificarea oportunitilor de promovare a cercetrilor din domeniul filosofiei se va efectua prin intermediul Zilei Internaionale a Filosofiei, declarat de UNESCO în 2002, manifestri în acest sens se organizeaz în Institut începând cu 2003. Referitor la oportunitile organizaiilor neguvernamentale, trebuie de menionat faptul c acestea sunt mult mai flexibile decât cele de stat i cu concursul lor se poate diversifica, dar i apropia i operaionaliza studiile realizate sau de a gsi unele modaliti de susinere financiar a lucrrilor finalizate.

SSX

Gheorghe Clcâi

SECWIA SOCIOLOGIE: RETROSPECTIV:, ACTUALITATE, PERSPECTIVE

Recenzent: Timu Andrei, membru corespondent al A.1.M.

Investigaiile sociologice în Academia de 1tiine încep în anul 1963, când un grup de savani de la A1M în frunte cu prof. Vasile Ermuratschi, în colaborare cu reprezentanii Institutului de Filosofie al Academiei de 1tiine a Uniunii Sovietice condui de prof. G.Osipov, au supus unei analize tiinifice viaa social a populaiei satului Copanca din raionul Slobozia, i în anul 1965 au publicat cartea Copanca peste 25 de ani. Scopul acestei cercetri a fost analiza rezultatelor gospodriei sovietice în satul Copanca, compararea rezultatelor cercetrilor lor cu datele prof. român D.Gusti, obinute în urma unei investigaii monografice efectuate în acest sat în anul 1938. Aceasta a fost una din primele cercetri din epoca renaterii tiinei sociologice în fosta Uniune Sovietic. Rezultatele ei au mrturisit c în cei 25 de ani ce s-au scurs dup cercetrile efectuate de D.Gusti, la Copanca s-au înregistrat indici impuntori în ceea ce privete rodnicia pmântului, productivitatea muncii ranilor, mecanizarea proceselor de producere, dezvoltarea culturii satului, ridicarea nivelului de trai al populaiei. Cu toate acestea, lucrarea poart un caracter prea ideologizat, fapt care negativ influeneaz asupra valorii textului. Îns aceast monografie a demonstrat societii moldoveneti de atunci posibilitile i capacitile tiinei sociologice, rolul pe care ea poate s-l îndeplineasc în cercetarea i diagnosticarea realitii sociale, elaborarea recomandrilor pentru conducerea tiinific a proceselor sociale. Ctre începutul anilor '60 ai secolului trecut, Republica Moldova acumulase o anumit experien în dezvoltarea economiei i vieii sociale. Îns viaa a pus în faa tiinelor sociale o nou sarcin – generalizarea sensului transformrilor care au avut loc în republic, cercetarea influenei lor asupra societii i a omului. În aa fel apare cerina de investigaii complexe a proceselor i fenomenelor sociale, apare nevoia de cunoatere sociologic a practicii sociale. În anul 1968, în cadrul Institutului de Istorie se înfiineaz sectorul de cercetri sociologice. Funcia de ef de secie a fost îndeplinit de doctorul în filosofie Alexandru Babii. De la început în aceast secie au activat doctorii în filosofie Grigore Entelis, Vasile Gajos, Andrei Vasilov, cercettorii tiinifici Gh.Dubovca, N.Pobeda, Gh.Clcâi i doctorandul V.Brânzan. Un aport deosebit la înfiinarea acestei uniti sociologice a depus prof. Vasile Ermuratschi, care pân la trecerea Domniei sale în nefiin, permanent s-a interesat de soarta sociologiei în Moldova. În anul 1968 i 1969 sociologii de la A1M au efectuat cercetri sociologice asemntoare celei de la Copanca în satele Lozova, Nisporeni (azi Streni) i Pelenia, Râcani. În baza materialelor acestor investigaii, în satele respective au fost petrecute conferine tiinifico-practice cu temele „Trecutul i prezentul satului Lozova” i „Dinamica progresului social-economic i cultural al satului Pelenia”. Scopul acestor foruri tiinifice a fost demonstrarea superioritii sistemului socialist de dezvoltare economic i modul de via fa de orânduirea socioeconomic dominant în Basarabia în perioada interbelic. Tematica tiinific a Sectorului în acea perioad a cuprins aa probleme ca „Atitudinea lucrtorilor din industrie i agricultur fa de munc” (A.Vasilov), „Structura social a populaiei din zonele rurale” (G.Entelis),

SSY Secia Sociologie: retrospectiv, actualitate, perspective „Nivelul cultural-tehnic al muncitorilor i atitudinea fa de munc” (V.Brânzan), „Problemele religiei i ateismului” (A.Babii i V.Gajos). O nou etap în dezvoltarea tiinei sociologice academice i a celei moldoveneti începe în anul 1972, odat cu venirea în fruntea colectivului de sociologi a dr. în economie A.Timu, care pe parcursul a zeci de ani a desfurat o activitate multilateral. S-a actualizat tematica cercetrilor. Deoarece sociologii de atunci n-aveau pregtire special, recalificarea cercettorilor se petrecea în cadrul seminarelor de specialitate, meselor rotunde, unde se discutau probleme teoretice ale sociologiei, folosirea metodelor i tehnicilor cercetrilor sociologice în investigaiile concrete. Cadrele de cercettori calificai se pregteau la doctorantura institutelor de profil din or. Moscova, Kiev, Sankt- Petersburg. Acolo i-au fcut studiile i au susinut tezele lor de doctorat la sociologie V.Brânzan, Gh.Clcâi, N.Wurcanu, V.Guu. Stagierele cercettorilor în instituiile academice din oraele mari devenise o form obinuit de pregtire a specialitilor în sociologie. Pe aceast cale au mers I.Cobzac, E.Ka, I.Batcu, V.Fetcu etc., care au susinut tezele de doctor în sociologie. Fondarea Asociaiei Sociologilor din Moldova a contribuit la lrgirea relaiilor de colaborare între sociologii de la A1M i cei de la Instituiile superioare de învmânt, de la întreprinderi, ramuri, ministere. Sub egida Asociaiei Sociologilor din Moldova, mai ales în perioada când în fruntea ei s-a aflat profesorul universitar A.Timu, s-au petrecut numeroase conferine i simpozioane tiinifice locale i internaionale, mese rotunde i seminare pe diverse teme ale vieii sociale. Fiind organizat pe seciuni, Asociaia îndeplinea funcia de coordonator al investigaiilor sociologice în domeniul sociologiei muncii, dezvoltrii comunitilor de oameni, sociologiei rurale i industriale, sociologiei culturii i mass-media etc. Stabilirea legturilor de colaborare cu sociologii din alte ri a fost o direcie prioritar a Asociaiei. Aceste contacte se constituiau prin participarea la diferite foruri tiinifice, schimburi de publicaii tiinifice, publicarea rezultatelor investigaiilor tiinifice. Reprezentantul Asociaiei Sociologilor din Moldova P. Cumuns a participat i a luat cuvântul la congresul al VIII-ea al Asociaiei Mondiale a Sociologilor. Ani de-a rândul Asociaia Sociologilor din Moldova, sectorul de sociologie al IFSD al A1M, în colaborare cu Institutul de Reciclare a cadrelor au fost preocupate de perfecionarea cadrelor de sociologi de la întreprinderi, ministere, departamente. Îns realizarea tematicii de cercetare a fost direcia principal de activitate a Seciei de Sociologie. Pe parcursul anilor 1970-1990 secia a efectuat numeroase cercetri sociologice pe diverse probleme, editând circa 50 monografii i brouri i peste 600 articole tiinifice. Investigaiile tiinifice s-au efectuat pe mai multe direcii. Un loc aparte revine „Problemelor sociale ale dezvoltrii i funcionrii complexului agroindustrial”. Au fost cercetate munca agrar i cea de la întreprinderile de prelucrare, managementul social, influena integrrii agroindustriale asupra satului i a personalitii lucrtorului etc. De aceast problem s-au preocupat A.Timu, I.Cobzac, V.Fetcu .a. Problema în cauz este reflectat în lucrrile: Progresul tehnic tiinific i dezvoltarea social a satului, autor A.Timu, Inginerul la sat, autor I.Cobzac, Omul, colectivul, societatea sub redacia tiinific a lui A.Timu i altele. Atenia cercettorilor a fost îndreptat asupra analizei influenei diferitor factori sociali asupra comunitilor de oameni: condiiile i organizarea muncii la locul de lucru, nivelul de calificare i de colarizare al lucrtorilor, remunerarea muncii etc. Având în vedere numrul sporit al femeilor în rândul populaiei active, aceasta a constituit subiectul unor cercetri asupra schimbrii poziiei sociale a femeilor în raport cu brbaii salariai, nu fr a face

SSZ Gheorghe Clcâi recomandri pentru modificarea legislaiei. Au fost elaborate propuneri îndreptate spre perfecionarea relaiilor sociale i a managementului social din complexul agroindustrial, îmbuntirea condiiilor de munc, ridicarea nivelului de trai al stenilor etc., care au fost puse la dispoziia organelor de resort. Cercetarea structurii sociale a societii a ocupat un loc aparte în investigaiile sociologice fundamentale. Aceast problem a fost studiat de G.Entelis, S.Dmitrenco, N.Wurcanu. Cu cercettorii Seciei de sociologie au colaborat i academicienii A.Roca i A.Zavtur. În baza materialelor investigaiilor efectuate au fost pregtite i au vzut lumina tiparului monografiile: G.Entelis, Transformarea structurii sociale a populaiei rurale din RSSM, Chiinu, 1974; N. Wurcanu, Structura social a colectivului întreprinderii agroindustriale, Chiinu, 1980; S.Dmitrenco, Adoptarea migrailor din mediul rural în producere, Chiinu, 1981 .a. Înc în anii '70 ai secolului trecut N.Wurcanu a observat tendina care se manifest i astzi în societate: „Pe de o parte, ridicarea nivelului de cultur i studii al oamenilor preocupai de munca fizic contribuie la creterea numrului persoanelor din aceast categorie de populaie care practic munca intelectual. Pe de alt parte, printre lucrtorii preocupai de munca intelectual crete cota lucrtorilor ocupai de munca productiv din sfera produciei materiale”. Problemele culturii, deservirii culturale i odihnei populaiei de la orae i sate au fost studiate de colaboratorii sectorului N.Pobeda, T.Chilimari, Gh.Clcâi .a., care au publicat lucrri tiinifice interesante: N.Pobeda, Colectivul de munc i cultura muncitorului, 1982; T.Chilimari, Cminul cultural i formarea personalitii, 1983; Gh.Clcâi, Timpul liber al oamenilor muncii din satul contemporan, 1987. Vorbind despre rezultatul folosirii raionale a timpului liber, Gh.Clcâi meniona „Dac omul s-a relaxsat în mod chibzuit, în producie se întoarce, în primul rând, o fiin care i-a refcut puterile sale fizice i morale, i-a întrit capacitatea de munc. În al doilea rând, ridicându-i nivelul pregtirii profesionale i culturale, calificându-se, individul se include în procesul de lucru mult mai activ, cu mai mult cunotin de cauz. În al treilea rând, în timpul liber se formeaz anumite deprinderi, obinuine, trsturi de caracter, caliti individuale, cum ar fi, bunoar, responsabilitatea, simul disciplinei, care influeneaz pozitiv activitatea de producie”. Informaia pe care autorii o adunau pe teren era utilizat i în prelegerile pe care cercettorii le ineau în auditoriile studeneti, se puneau la dispoziia mijloacelor de informare în mas, se prezentau rapoarte organelor de resort despre problemele dezvoltrii culturii în localiti, modificarea deservirii culturale i îmbuntirea organizrii timpului liber al populaiei. La începutul anilor a 70 ai sec. XX obiect al analizei sociologice devin problemele specifice ale tineretului. O astfel de cercetare a fost studierea bugetului de timp al tinerilor muncitori de la întreprinderile industriale din oraul Bli (autor Gh.Clcâi). Au fost investigai 540 de fete i biei. Analiza rezultatelor în urma cercetrilor a scos la iveal problemele utilizrii timpului de munc al tineretului, a cheltuielilor neraionale ale timpului extramunc provocate de activitatea nesatisfctoare a transportului public, a întreprinderilor deservirii sociale. Cercetarea a demonstrat c tineretul or. Bli are rezerve importante de a-i îmbunti folosirea timpului liber. Orientrile sociale i profesionale ale tineretului de la sate i orae au fost investigate de prof. A.Timu. Analiza rezultatelor cercetrii a permis autorului s elaboreze i s pun la dispoziia organelor de resort recomandri valoroase în ceea ce privete perfecionarea metodelor i formelor de orientare profesional i social a tineretului din colile de cultur general, colile tehnico-profesionale, colegii i SS[

Secia Sociologie: retrospectiv, actualitate, perspective universiti. Autorul a optat s nu s se introduc în ar învmântul mediu obligatoriu, ca fiecare tânr s primeasc atestat de maturitate. Viaa a artat c autorul a avut perfect dreptate, deoarece societatea a refuzat Legea cu privire la învmântul mediu obligatoriu. În lucrarea Tineretul de la sate: problemele alegerii profesiei (Chiinu, 1981) E.Ka examineaz schimbrile care se produc în orientarea profesional i autodeterminarea social a tineretului din zonele rurale sub influena factorilor sociali (obiectivi i subiectivi). Autorul apreciaz gradul de înrâurire a acestor factori asupra tineretului, interaciunea lor, problemele care apar în acest domeniu. În centrul ateniei sociologilor de la A1M au fost i alte teme: Problemele sociale ale familiei, Funcionarea mijloacelor de informare în mas i a sistemului de instruire, Activitatea întreprinderilor de deservire social a populaiei etc. Tot sociologii de la A1M au fost acei care au îndeplinit sarcinile organelor de resort din republic. La acest capitol, Secia a efectuat mai mult de 100 de sondaje de opinie, în baza crora au fost pregtite rapoarte tiinifice cu recomandri i prezentate instituiilor care fceau comanda. Procesele de renovare, care decurg în ara noastr în ultimii 15 ani, au înaintat în faa sociologiei sarcini de o deosebit importan. Soluionarea lor necesit efectuarea unor cercetri complexe, bazate pe abordri i aprecieri noi, orientate spre rezolvarea problemelor pe care le pune la ordinea zilei societatea, care merge spre o economie de pia funcional. Secia de Sociologie, rspunzând cerinelor timpului, a realizat, într-o anumit msur, aceste sarcini prin actualizarea tematicii, aplicarea metodelor noi de cercetare, petrecerea unor cercetri sociologice (în acelai rând i a sondajelor de opinie) cu ajutorul studenilor de la UAM, ASEM,USM. Au fost realizate urmtoarele proiecte: 1. Problemele dezvoltrii sferei sociale în Republica Moldova. 2. Satul în perioada de tranziie la economia de pia. 3. Politica Social i problemele ameliorrii calitii vieii populaiei. 4. Problemele perfecionrii managementului social în complexul agroindustrial al Republicii Moldova: aspecte sociale. 5. Cauzele sociale ale absenteismului electoral (or. Chiinu). Realizând aceste proiecte, Secia a petrecut mai mult de 20 sondaje sociologice, focus-grupuri, a efectuat content-analiza presei periodice, a analizat informaia statisticii oficiale etc. În baza acestor cercetri au fost publicate mai mult de 40 de monografii, peste 300 de articole tiinifice, materiale în presa periodic, la Radio i TV. Printre aceste publicaii se evideniaz monografiile: 1. A.Timu. Perfecionarea politicii sociale – imperativul timpului. - Sibiu- Chiinu, 2001. 2. Politica social i problemele ameliorrii calitii vieii. - Chiinu, 2002. 3. V.Blajco. Tineretul Moldovei: particularitile socializrii în societatea contemporan. - Chiinu, 2003. 4. Ameliorarea sntii i modului de via al populaiei: probleme sociale. Chiinu, 2003. În baza materialelor cercetrilor sociologice au fost pregtite i expediate organelor de resort dri de seam cu recomandri practice. Aceste materiale au fost apreciate pozitiv de ctre instituiile respective, îns mijloace pentru desfurarea unor cercetri ample nu au fost atribuite Seciei. Membrul corespondent al A1MA.Timu a elaborat programul cercetrii „Problemele dezvoltrii gospodriilor rneti”, la care au

STR Gheorghe Clcâi fost anexate instrumentariile cercetrii. Aceste materiale au fost prezentate în parlamentul RM, îns n-a urmat nici o reacie din partea legislatorilor. În prezent, în cadrul Seciei activeaz 11 colaboratori: 4 doctori habilitai, dintre care A.Timu este membru corespondent al A1M, 4 doctori în sociologie, 1 inginer- programator, 1 laborant. Pregtirea cadrelor a fost i rmâne o prioritate a seciei de Sociologie. Din 1990 i pân în prezent la Consiliul de susinere a tezelor de doctor i doctor habilitat, care funcioneaz în cadrul IFS1P al A1M i-au aprut tezele i au devenit doctori (dr.hab.) circa 20 de competitori. Numai prof. A.Timu în perioada 1970-2006 a pregtit 50 de doctori i doctori habilitai în sociologie. Astzi îi fac studiile la doctorantur 7 persoane. Pe viitor se prevede ca în fiecare an s-i susin tezele lor tiinifice la sociologie 2-3 doctoranzi. Transformrile care se produc în societate se cer a fi explicate tiinific, se simte necesitatea efecturii unor investigaii complexe, care ar fi urmate de recomandri tiinifice, iar utilizarea lor ar putea contribui la minimizarea efectelor negative ale reformelor. Îns cercetrile sociologice au încetat s mai fie finanate din buget. Exist necesitatea de a lrgi contactele de colaborare a Seciei de Sociologie cu savani din alte ri, pentru a studia literatura de specialitate, de a lua cunotin de activitatea colegilor strini. Winând cont de nevoile sociale i potenialul creativ al Seciei de Sociologie, ar fi raional ca aceast unitate s constituie baza organizatoric a serviciului sociologic în Republica Moldova la care s fie adaptate unele structuri noi, localizate în principalele zone economico-geografice ale rii cu câte un consultant-coordonator în fiecare din ele, care ar intra în structura statelor Seciei i operatorii din teren cooptai pe baz de contract. În aa fel, la cele 11 uniti ale Seciei s-ar mai aduga trei colaboratori titulari i circa 30 de operatori netitulari repartizai uniform pe teritoriul Republicii Moldova i antrenai în realizarea sondajelor sociologice preconizate. În scopul finanrii investigaiilor se vor efectua calculele respective referitoare la costul fiecrei cercetri care urmeaz s fie întreprins. Lrgirea ariei i ridicarea eficienei cercetrilor sociologice în mare msur va depinde de modul cum aceste investigaii vor fi finanate, cum savanii vor fi aprovizionai cu utilaje i echipament, cât de sntos va fi mediul lor de creaie i cum cercettorii vor fi remunerai. Nu trebuie de uitat c actualizarea tematicii cercetrilor sociologice rmâne o condiie obligatorie pentru investigaiile de oriice nivel.

STS

Lilia Braga, Elena Balan

SECWIA 1TIINWE POLITICE: RETROSPECTIV: 1I ACTUALITATE

Secia 1tiine Politice reprezint una din subdiviziunile structurale ale Institutului de Filosofie, Sociologie i 1tiine Politice, activitatea investigaional a creia este axat pe cercetarea diverselor aspecte ale vieii politice a societii contemporane. Funcionarea seciei în atare dimensiune a început în anul curent, în urma reorganizrii fostului Institut de Filosofie, Sociologie i Drept, conform msurilor de optimizare a infrastructurii sferei tiinei i inovrii. Pân mai odinioar spectrul preocuprilor investigaionale ale Seciei includea un cerc mai larg de probleme care se refereau nu numai la domeniul politologiei, dar i al filosofiei sociale. Îngustarea actual a ariei de cercetri din cadrul Seciei este condiionat de stabilirea unor limite ale specializrii subdiviziunilor Institutului nou creat, precum i de necesitatea concentrrii eforturilor colectivului Seciei în direcia studierii aprofundate a politicului ca domeniu de activitate uman. În condiiile transformrilor cardinale, anume politicul se impune pe prim plan i anume lui îi revine rolul principal în dinamizarea i modernizarea celorlalte domenii ale vieii sociale. Dat fiind acest fapt, tiinele politice au menirea de a identifica i conceptualiza problemele de ordin politic, de a contribui la elaborarea soluiilor privind eficientizarea funcionrii instituiilor i reglarea proceselor din domeniu. Pe parcursul celor 30 de ani de activitate tiinific ca subiect distinct mai întâi al Seciei de Filosofie i Drept, iar din 1991 al Institutului de Filosofie, Sociologie i Drept, problematica cercetrilor tiinifice ale colectivului Seciei, precum i denumirea ei a suportat o serie de modificri eseniale în dependen de imperativele timpului. Astfel, începutul activitii sectorului din momentul crerii în 1976 era legat de studierea legitilor funcionrii i dezvoltrii socialismului în concordan cu obiectivele de program ale partidului de guvernmânt i teoria marxist-leninist din perioada respectiv. În aceast ordine de idei, tematica i orientarea cercetrilor sectorului din acea perioad purta în mare msur un caracter ideologizat pronunat, ca de altfel i activitatea întregului colectiv al Seciei de Filosofie i Drept. O atenie deosebit în perioada de referin era acordat studierii urmtoarelor probleme: unitatea i condiionarea reciproc a proceselor formrii omogenitii sociale, legitile formrii i dezvoltrii culturii relaiilor sociale, inclusiv în familia moldoveneasc, influena proceselor integraionale asupra schimbrii caracterului i coninutului muncii agricole. În baza cercetrilor sociologice au fost studiate aspectele social-culturale ale urbanizrii, rolul colectivelor de munc ale întreprinderilor industriale în formarea culturii muncitorilor, probleme ale timpului liber al lucrtorilor din industrie, ale educaiei tineretului, ale dezvoltrii culturii politice a tineretului etc. Din publicaiile acelor ani vom meniona „V   ” (1971), „S  ” ale academicianului D.Ursul; monografiile „W ” (1976), „W . P ” (1978), „  ” (1982) ale N.Pobeda; „Dezvoltarea liber a fiecruia” (1980), „N ” (1984) ale lui Al.Roca; „W  W R” (1974) de V.Corbu, „[  

STT Lilia Braga, Elena Balan RWWV” (1984) de P.Varzari, „   ” (1986) de E.Balan, monografia colectiv „N    ” (1979). Lucrrile de referin enumerate mai sus, ca rezultat al activitii de cercetare a unui colectiv de profesioniti de înalt calificare în domeniul tiinelor sociale, au devenit astzi deja istorie. E vorba aici i de istoria societii noastre în ansamblu. Privind critic de pe poziiile zilelor de astzi, istoria nu poate fi nici anulat, nici refcut i nici transcris. Ea poate fi doar studiat, intenionând de a extrage din fapte, evenimente i aprecierea lor obiectiv acel grunte raional i învminte pentru viitor care ar aduce un folos în cauza noastr comun de edificare a unei societi democratice i prospere. Prin urmare, în opinia noastr, acestea i multe alte publicaii de odinioar ale cercettorilor sectorului comunism tiinific, care se refer la epoca socialist, la ora actual au devenit deja un obiect de studiu tiinific, capabil de a reproduce în mod obiectiv i chibzuit tabloul veridic al trecutului istoric care dezvluie, în baza unui bogat material factologic, caracterul relaiilor sociale din acea perioad. În anii urmtori, odat cu începerea schimbrilor cardinale, noua realitate social înainteaz pe prim plan probleme noi care necesit o contientizare profund tiinific, o cutare minuioas de ci eficiente de soluionare a lor, de prognozare a evoluiei noilor procese social-economice, care i-au luat startul la finele secolului trecut. Aceasta a contribuit la faptul c sectorul a pit pe un fga nou de activitate investigaional. În conformitate cu atare prioriti a suportat modificri corespunztoare i denumirea sectorului, care varia de la o denumire la alta în decursul ultimelor dou decenii de funcionare a acestuia. Astfel, la finele anilor '80 ai secolului trecut, în aa-zisa perioad a restructurrii, secia se numea Secia de probleme social-politice ale socialismului i executa, corespunztor, tema de plan: „Rolul factorului uman în atingerea unei stri calitative noi a societii socialiste”. Colectivul a reacionat imediat la imperativul timpului, intenionând s mearg în pas cu noile realiti, rspunzând astfel la noile schimbri radicale din societate, selectând din ea problemele mai stringente care au aprut pe parcurs. Totui, o acuitate i activitate deosebit a cptat problematica investigaional a Seciei dup obinerea de ctre Moldova în anul 1991 a statutului de stat independent i suveran i în legtur cu pirea republicii pe fgaul dezvoltrii economiei de pia i al democratizrii vieii sociale. Concomitent a fost schimbat i denumirea seciei (Secia Probleme teoretice ale Dezvoltrii Sociale) care avea s reflecte necesitile vitale de a contientiza profund în plan tiinifico-teoretic transformrile cardinale care se produceau la începutul anilor '90 ai secolului XX în viaa societii noastre. Aceast perioad de cotitur în timp a influenat în mod simitor problematica de cercetare tiinific care era determinat de cerinele majore ale dezvoltrii social-politice a rii noastre ca stat suveran i independent i care, în fond, deschidea o nou fil în istoria activitii de cercetare a colectivului tiinific în cauz. În perioada 1991-1993, colectivul Seciei lucreaz asupra temei „Renaterea naional – baz a afirmrii independenei Moldovei”, apoi au urmat „Probleme actuale ale evoluiei sociale” (1994-1995), „Stratificarea social în Republica Moldova” (1996- 1997, „Probleme actuale ale echitii i integrrii sociale în republica Moldova” (1998- 1999). În aceast perioad denumirea seciei a suportat din nou unele modificri, fapt care a fost determinat de necesitatea consolidrii aspectului politologic al cercetrilor efectuate, de oportunitatea cutrii unor ci noi de aplicare practic a rezultatelor cercetrilor tiinifico-teoretice întru rezolvarea optimal a problemelor stringente ale STU

Secia *tiine Politice: retrospectiv i actualitate vieii sociale. În aceast ordine de idei, investigaiile tiinifice ale colectivului au obinut un nou contur, care reiese din însi denumirea seciei, i anume Secia Filosofie Social i Politologie. Secia a activat în aceste limite investigaionale în cadrul Institutului de Filosofie, Sociologie i Drept din anul 1999 pân în anul 2005, orientându-i activitatea de cercetare a unor astfel de teme actuale precum: „Perfecionarea dezvoltrii durabile a Republicii Moldova: aspecte social-politice, ecosociale i spirituale” (1999-2001) i „Contiina social în perioada de tranziie” (2002-2005). Aadar, aria de cercetare a Seciei a inclus un spectru larg de probleme actuale ce in de analiza profund tiinific a strii de lucruri în domeniul situaiei social-politice a societii moldave, de tendinele proceselor care au derulat în societatea contemporan aflat în curs de tranziie. În prim plan de studiu s-au situat: problema conflictelor, renaterea naional, stratificarea i polarizarea noilor democraii în societile post- comuniste, multiculturalismul, concilierea interetnic, realizarea principiilor echitii sociale în cadrul proceselor de privatizare. S-au efectuat cercetri privind edificarea cadrului teoretico-metodologic de investigare a oraului i satului ca elemente ale unui sistem integru, s-a elaborat concepia proceselor integrative în sistemul „ora-sat” i s-a definit rolul acestor procese în crearea condiiilor propice dezvoltrii capitalului uman. În paralel au fost studiate problemele privind dezvoltarea sociocultural a populaiei republicii, inclusiv a tineretului, s-a întreprins cercetarea rolului obiectului i subiectului în activizarea factorului uman etc. Lucrri de referin: „    ” (Al.Roca, 1991), „Societatea între conciliere i conflict. Cazul Republicii Moldova” (A.Pascaru, 2000), „J    ” (E.Balan, V.Guu, 1991), „R :  ” (A.Pascaru, 1990), „Sociologia organizaiilor” (A.Pascaru, 1998), „    ” (P.Varzari, 1989), „Sfera muncii: problema organizrii potenialului uman” (P.Varzari, 1995). Activitatea de cercetare a cuprins i diferite teorii privind dezvoltarea societilor contemporane, procesele de difereniere i coeziune social în perioada de tranziie, condiiile dezvoltrii durabile i edificrii societii civile, corelaia dintre democraie, libertate i egalitate social, valorile politice contemporane i procesele interetnice, s-au fcut cercetri în domeniile istoriografice americane vizavi de tranziia postcomunist, în special în Moldova, cultura spiritual i relaiile interconfesionale. Rezultatele investigaiilor asupra acestor probleme i-au gsit reflectare în urmtoarele lucrri monografice i ediii de caracter didactic: „Studiu în tiina politicii” (Al.Zavtur, P.Varzari, G.Pîrac, T.Tomozei, 2001), „Politologie” (Al.Zavtur, 2000), „I V R: , , ” (V.Anikin, 2000), „Etiologie” (P.Varzari, 2003), „Elita Politic i societatea” (P.Varzari, Al.Zavtur, G.Pîrac, 2000), „Rspunderea statelor i persoanelor în dreptul internaional public” (V.Juc, 2004), „ ” (G.Rogovaia, 2000). În ultimii ani, în câmpul investigaiilor s-au aflat probleme legate de rolul contiinei sociale în condiiile actuale, diverse forme de manifestare a contiinei (contiina etnic, contiina civic, contiina politic, contiina religioas etc.), surprinse într-o alocare sistematic i analizate în contextul perioadei de tranziie, relevându-se schimbrile eseniale intervenite în mentalitatea i comportamentul populaiei, acestea din urm fiind examinate la nivel general-naional i de grup. A fost

STV Lilia Braga, Elena Balan scos în relief caracterul diversificat al contiinei sociale, condiionat de pluralismul politic, economic i ideologic propriu unei societi în curs de modernizare. Rezultatele acestei investigaii, finisate recent, au fost reflectate în mai multe articole publicate în diferite reviste tiinifice i culegeri tematice. De menionat c dificultile i perturbrile sociale care au atins i domeniul tiinei în perioada de tranziie, ce s-a dovedit a fi la aceast etap a dezvoltrii sociale una din cele mai sensibile sfere ale existenei umane, au influenat în mare msur i activitatea de cercetare a colectivului Seciei. Având menirea de a reaciona prompt la problemele cele mai acute i dureroase ale dezvoltrii social-politice, colectivul Seciei s- a inclus în procesul de studiere a temelor de prim importan pentru aceast perioad a dezvoltrii societii, în cutarea cilor eficiente de ieire din situaiile de criz i conflictuale, în tendina de a atrage atenia societii fa de valorile fundamentale ale societii, de a trasa direciile cele mai optimale, fundamentate tiinific, în vederea obinerii stabilitii i asigurrii dezvoltrii durabile a societii, de promovare eficient a reformelor democratice. Îns, scderea prestigiului tiinei în general i a activitii tiinifice, în particular, reducerea finanrii tiinei, care au condus la limita de supravieuire a tiinei i respectiv a unor colective întregi de cercettori tiinifici, precum i pe unii reprezentani aparte ai lor, deversarea cadrelor tiinifice din sfera activitii investigaionale nu au permis în msur deplin de a consolida rezultatele cercetrilor tiinifice ale sectorului. Cu toate acestea, în pofida faptului c în aceast perioad de timp Secia n-a izbutit s publice monografiile colective de plan (din motive financiare), totui investigaiile tiinifice ale membrilor Seciei i-au gsit reflectare într-o serie de articole i teze tiinifice care au fost publicate în diferite culegeri tematice i reviste tiinifice, inclusiv i în ediiile de peste hotare (în România, Polonia, Ungaria, Bulgaria, Rusia, Ucraina, SUA etc.), precum i într-o serie întreag de comunicri la diverse conferine tiinifice i tiinifico-practice republicane i internaionale. E necesar de a meniona c atare producie tiinific nu cedeaz defel prin calitatea ei i prin profunzimea invesigaional ediiilor fundamentale monografice, ba din potriv, le depete prin laconismul su, prin prospeime i actualitate imediat, prin dinamism, prin capacitate de a reaciona, prin formele concise ale expunerilor la schimbrile rapide ale realitilor înconjurtoare, care se produc uneori spontan i imprevizibil în viaa social-politic din ar i din lume în ansamblu. Componena colectivului Seciei în decursul acestui timp a suportat de asemenea diverse schimbri. La ora actual în Secie continu s activeze doar trei cercettori tiinifici care au lucrat în acest colectiv de la începutul existenei lui. Aceti cercettori, posedând o impuntoare experien de cercetare tiinific, au adus un aport considerabil în activitatea Seciei Institutului, a tiinei politice autohtone, a celei universale. Merge vorba despre Alexandru Roca, academician, doctor habilitat în filosofie, om emerit al Republicii Moldova, academician coordonator al Seciei 1tiine Umanistice a Academiei de 1tiine a Moldovei, autor a peste 200 de lucrri tiinifice, inclusiv 4 monografii, 5 brouri i o serie de compartimente în lucrri colective. La moment în Secie activeaz urmtorii cercettori calificai: Alexandru Zavtur, membru corespondent al A.1.M., doctor habilitat în filosofie, profesor universitar, cercettor tiinific principal, autor a peste 200 de lucrri tiinifice; Ion Rusandu, doctor în filosofie, cercettor tiinific coordonator, autor a circa 30 de lucrri tiinifice, dintre care 3 monografii; Victor Juc, doctor în filosofie, confereniar cercettor, autor a peste 130 de lucrri tiinifice, dintre care 3 monografii, 3 capitole în culegeri colective; Vladimir Anikin, doctor habilitat în STW

Secia *tiine Politice: retrospectiv i actualitate tiine politice, confereniar cercettor, autor a peste o sut de articole tiinifice, inclusiv 3 monografii, 2 brouri i un manual; Pantelimon Varzari, doctor în filosofie, profesor universitar, autor a peste 120 de lucrri tiinifice, inclusiv 3 monografii, 8 brouri i 2 manuale; Elena Balan, doctor în tiine politice, cercettor tiinific superior, autor a circa 80 lucrri tiinifice, dintre care o monografie i 2 brouri; Galina Rogovaia, doctor în filosofie, cercettor tiinific superior, confereniar universitar, autor a circa 50 de lucrri tiinifice, inclusiv 2 monografii i 1 brour; Tatiana Zemba, doctor în istorie, cercettor tiinific superior, participant la Programul Regional de Schimb 1tiinific (RSEP) i la Programul de Schimb Academic Fulbright, autorul unei monografii i a peste 60 de articole i comunicri tiinifice; Lilia Braga, doctor în filosofie, cercettor tiinific superior, autor a unei brouri i peste 40 de articole tiinifice. Conductor permanent al Seciei subdiviziuni tiinifice a Institutului de Filosofie, Sociologie i 1tiine Politice de la momentul i în decursul celor 30 de ani de activitate a fost academicianul Alexandru Roca. Sub conducerea constructiv a domniei sale, de la fondarea sectorului i în continuare s-a constituit i activeaz un colectiv bine închegat de cercettori care abordeaz cele mai actuale i mai stringente probleme ale contemporaneitii în aspect politologic. În acest rstimp sub conducerea permanent a academicianului Alexandru Roca s-a conturat i s-a cristalizat elaborarea i realizarea conceptual a temelor investigaionale, au fost trasate direciile magistrale ale cercetrilor tiinifice ale Seciei în întregime i ale fiecrui cercettor tiinific în parte, s-a lefuit i perfectat încontinuu profesionalismul i calitatea cercetrilor tiinifice ale membrilor colectivului, s-a constituit i dezvoltat în ascenden coala tiinific de cercetare a problemelor fundamentale social-politice care persist în societatea contemporan. Actualmente, Secia este condus de Pantelimon Varzari. În baza Seciei în anul 2003 a fost fondat i activeaz pân la ora actual Consiliul Specializat de susinere a tezelor de doctorat i de doctor habilitat în tiine politice la specialitatea „Teoria, metodologia i istoria politologiei: instituii i procese politice” (23.00.01), funcioneaz în permanen Seminarul metodologic de profil, care exercit o serie de funcii auxiliare în procesul de pregtire a tezelor pentru susinere. În perioada de referin în cadrul Consiliului Specializat au fost susinute 4 teze de doctor i 1 de doctor habilitat în tiine politice. În momentul de fa membrii seciei (academicianul Alexandru Roca, membrul corespondent Alexandru Zavtur, doctorul în filosofie Pantelimon Varzari) efectueaz conducerea tiinific de înalt calificare a tezelor doctoranzilor i competitorilor, care îi fac studiile în acest domeniu. Membrii Seciei, în persoana domnilor P.Varzari, V.Anikin i V.Juc activeaz în calitate de profesori universitari într-o serie de Instituii de învmânt superior din or. Chiinu (USM, ULIM, Academia european liber etc.). Concomitent cercettorii tiinifici ai Seciei particip la emisiunile Radio-TV, public articole în presa periodic, activeaz în calitate de voluntari pe lâng ambasada SUA în Moldova (Tatiana Zemba) i în cadrul Biroului Relaii interetnice de pe lâng Guvernul Republicii Moldova (Galina Rogovaia) etc. Activitatea Seciei 1tiine Politice în componena IFS1P al A.1.M. deschide o nou fil în istoria acestei instituii tiinifice de frunte din republic. Promovând cele mai înaintate tradiii de cercetare tiinific, acumulate pe parcursul celor 30 de ani de activitate, va continua i în viitor s ating noi culmi în munca de cercetare tiinific întru prosperarea Academiei Naionale, a tiinei naionale i a Republicii Moldova în întregime.

STX Lilia Braga, Elena Balan Actualmente, rspunzând exigenilor vremii, colectivul Seciei 1tiine Politice a început lucrul asupra unei noi teme investigaionale, planificate pentru o perioad de 3 ani (anii 2006-2008) cu genericul: „Eficientizarea sistemului politic i asigurarea coeziunii sociale în Republica Moldova din perspectiva integrrii europene”. Actualitatea i importana teoretico-tiinific i aplicativ a acestei teme pentru destinele republicii este de netgduit. Funcionarea eficient a sistemului politic, în cadrul cruia decurge viaa politic a societii, are loc conducerea, reglarea i realizarea puterii i relaiilor politice, constituie condiia primordial a coeziunii sociale, ce se impune pe prim plan în orice societate democratic, dar mai ales în societile în curs de modernizare. Menirea conducerii politice a treburilor publice const în edificarea cadrului organizaional al întregii societi, în crearea condiiilor optimale privind meninerea ordinii, dezvoltarea economico-social stabil, evitarea conflictelor sociale etc. Eficacitatea conducerii politice este determinat de echilibrul dintre stabilitate i schimbri. Statornicit în baza Constituiei, a altor legi i acte normative, actualul sistem politic al Republicii Moldova urmeaz s se perfecteze în continuare i s-i sporeasc eficacitatea funcionrii pentru a contribui mai din plin satisfacerea intereselor general- naionale, particulare (de grup) i individuale ale cetenilor, la consolidarea social i la dezvoltarea durabil a rii. La etapa actual a dezvoltrii sale sistemul politic al societii moldave reclam necesitatea sporirii substaniale a gradului de angrenare, de conexiune i interaciune a elementelor sale constitutive, de conlucrare a lor în baza principiilor democratice i a valorificrii experienei rilor europene avansate. Winând cont de cele expuse mai sus, e de menionat c în condiiile actuale problema sporirii eficacitii sistemului politic devine una dintre cele mai acute i importante probleme ale dezvoltrii sociale a rii noastre. Cercetarea preconizat, care va consta în analiza complex, coerent i multiaspectual a problemelor privind eficientizarea funcionrii sistemului politic i sporirea rolului acestuia în asigurarea coeziunii sociale, va ine cont atât de interdependena real dintre politic i social în condiiile specifice ale perioadei de tranziie, cât i de rigorile politice i sociale ale procesului de integrare european. În mod necesar vor fi analizate problemele privind organizarea, coordonarea i reglarea raporturilor din cadrul sistemului politic al societii noastre tranzitive; identificate obiectivele majore privind democratizarea i eficientizarea funcionrii sistemului politic în corespundere cu condiiile de integrare european; determinate obiectivele privind sporirea rolului statului ca element central al sistemului politic; definite condiiile fiecrei fore politice importante în particular; identificat corelaia între politic i social în condiiile tranziiei; cile i modalitile de asigurare a coeziunii sociale în lumina rigorilor de integrare european, examinat rolul fiecrui component important al sistemului politic în consolidarea social etc. Dat fiind caracterul complex i fundamental–aplicativ al lucrrii proiectate, rezultatele vor oferi o imagine de ansamblu cât mai clar i mai convingtoare cu putin a activitilor practice, pe care le vor desfura organele de resort în domeniile investigate. Rezultatele obinute vor furniza suporturi conceptuale i orientri practice în elaborarea de ctre guvernani a strategiilor privind stabilitatea vieii politice ca premis fundamental a asigurrii coeziunii sociale i a avansrii rii noastre spre standarde europene de trai.

STY

Gheorghe Paladi, Olga Gagauz

CENTRUL DE CERCET:RI MEDICALE 1I SOCIO-DEMOGRAFICE ALE FAMILIEI

Centrul de Cercetri Medicale i Socio-Demografice ale Familiei a fost fondat în anul 1997 în baza Seciei Problemele Sociale ale Familiei din cadrul Institutului de Filosofie, Sociologie i Drept în scopul aprofundrii cercetrilor tiinifice în domeniul familiei, îndeosebi studiilor interdisciplinare, atragerii specialitilor din diferite domenii (medicin, demografie, sociologie i psihologie) în abordarea problemelor familiale. În prezent Centrul este unica instituie tiinific din ar care studiaz în complexitate tematica familiei, accentuând activitatea asupra problemelor medico- sociale, demografice i socio-psihologice. Potenialul tiinific al Centrului constituie 10 colaboratori tiinifici, inclusiv un academician, 2 doctori habilitai, 3 doctori în tiine. Studierea complex i multilateral a problemelor familiale are o importan major, deoarece familia reprezint un subiect principal al proceselor demografice, reproducerea populaiei fiind în funcie direct de situaia din sfera relaiilor conjugale. Vârsta la care se formeaz familia, stabilitatea ei, numrul de copii nscui condiioneaz în mare msur ritmul creterii naturale a populaiei. Societatea creeaz condiiile pentru funcionarea familiei, determin nivelul de trai i calitatea vieii ei. La rândul su, familia influeneaz structura i organizarea social, condiionând posibilitile i perspectivele dezvoltrii societii. Abordarea sistemic a familiei permite de a analiza i a evidenia problemele din diferite aspecte. Iar importana investigaiilor efectuate este determinat de faptul, c sistemul indicatorilor sociali ai dezvoltrii familiei poate servi ca baz pentru elaborarea criteriilor de dirijare tiinific a proceselor sociale, perfecionarea politicii demografice statale. Pe parcursul activitii sale Centrul i-a concentrat eforturile asupra studierii proceselor demografice din Republica Moldova în contextele regional i european. Specialitii au acordat o deosebit atenie studiului sntii reproductive a populaiei (Gh.Paladi. Realizri în domeniul sntii reproductive: eficiena, riscuri, aspecte etico- morale în „Buletinul al A1M 1tiine Medicale”. Nr. 2, 2005), unor probleme ce in de procesul de îmbtrânire demografic, în special, a sntii populaiei vârstnice (Paladi Gh., Penina O. Unele aspecte demografice ale procesului de îmbtrânire a populaiei în Republica Moldova în „Problemele demografice ale populaiei în contextul integrrii europene”, Chiinu, 2005). Cele mai stringente probleme demografice au fost discutate în cadrul forurilor tiinifice naionale i internaionale. În anul 1998 la 6 noiembrie Centrul a organizat conferina tiinific cu genericul „Probleme actuale medico-sociale, psihologice i demografice ale familiei”, care a întrunit specialiti din diferite domenii din Republica Moldova, România, Rusia i Armenia, în discuie fiind puse diverse probleme ce in de funcionarea i dezvoltarea institutului familiei, ocrotirea sntii mamei i copilului, planificarea familial, patologia relaiilor familiale în criteriologia psihiatric, profilaxia maladiilor, etc. Materialele conferinei i-au gsit reflectare în culegerea de articole „Probleme actuale medico-sociale, psihologice i demografice ale familiei” (red. responsabili acad. Gh.Paladi, prof. D.Tintiuc, 1998). Transformrile demografice profunde care se produc în Republica Moldova în ultimul deceniu au înaintat necesitatea abordrii profunde a problemelor demografice: scderea continu a sporului natural al populaiei, condiionat de micorarea nivelului

STZ Gheorghe Paladi, Olga Gagauz natalitii, majorarea mortalitii i reducerea duratei vieii. La 12 decembrie 2001 Centrul cu suportul financiar al Fundaiei Soros-Moldova a organizat conferina tiinific „Particularitile i tendinele proceselor demografice în Republica Moldova” la care s-au discutat rolul familiei în dezvoltarea proceselor demografice, particularitile evoluiei spaiului rural, dinamica natalitii în aspectul teritorial, problemele sntii reproductive i îmbtrânirii populaiei, unele aspecte ale comportamentului premarital al tinerilor, etc. Discuiile specialitilor s-au soldat cu unele propuneri ce in de ameliorarea situaiei demografice în R.M. Recomandrile conferinei tiinifice au fost înaintate în adresa organelor de resort i luate în discuie la edina Guvernului R.M. (ianuarie 2002). Materialele conferinei au fost editate în culegerea de articole „Particularitile i tendinele proceselor demografice în Republica Moldova” (Red. acad. Gh.Paladi, 2001). Populaia, familia, sntatea au fost abordate la Simpozionul Internaional „Probleme demografice ale populaiei în contextul integrrii europene” din 14-15 aprilie 2005, organizat în comun cu ASEM, cu participarea specialitilor din domeniul demografiei, economiei, medicinii sociale, sociologiei i psihologiei din R.M., România, Germania, Rusia, Polonia. Colaboratorii Centrului au participat la XXV Internaional Population Conference, IUSSP, Frana Tours, 2005 (acad.Gh.Paladi, dr. U.Tabuica) cu prezentarea materialelor privind evoluia fenomenelor demografice principale (natalitatea, mortalitatea, migraia populaiei). O atenie deosebit se acord prognozei demografice a populaiei. A fost elaborat o proiectare demografic pentru perioada anilor 2005-2020 în dou variante: pe grupe de vârst i pe uniti administrative ale RM. Au fost studiate efectivul i structura fluxurilor migratorii ale populaiei în perioada anilor 1990-2004, ceea ce a permis de a evidenia impactul migraiei, îndeosebi a migraiei de munc, asupra situaiei demografice actuale i în perspectiv, pân în anul 2030 (prof. C. Matei). În atenia cercettorilor Centrului sunt problemele ce in de sociologia familiei. S- au studiat particularitile comportamentului premarital al tinerilor, problema concubinajului i naterilor extraconjugale, factorii ce favorizeaz formarea familiilor incomplete, unele aspecte ale calitii vieii familiei de omeri, familia cu copil handicapat. În anii 2004-2005 a fost realizat studiul sociologic la tema „Influena migraiei de munc asupra stabilitii relaiilor conjugale”. Rezultatele obinute au permis de a contura unele tendine în dezvoltarea institutului familiei determinate de migraia de munc în mas a populaiei (dr. O. Gagauz). Pe parcursul a mai multor ani în cadrul Centrului se studiaz diferite aspecte psihologice ale familiei: tolerana în familie, identitatea etnic i socializarea adolescenilor i tinerilor. O atenie deosibit se acord problemelor psihologice ale familiilor migranilor de munc, îndeosebi aspecte ce in de transformrile relaiilor prini - copii (dr.I.Caunenco, L.Gaper). Sunt obinute unele rezultate tiinifico-metodice în studierea formrii identitii etnice în familie, o problem de actualitate major în contextul proceselor etnice din R.M. Au fost aprobate experimental un ir de metode valabile din punct de vedere regional. O atenie sporit se acord implementrii în practic a rezultatelor tiinifice obinute. Activitile practice (treningurile psihologice, mesele rotunde) au fost efectuate în diferite orae ale RM (Comrat, Sîngerei, Chiinu, Rîbnia, 2001-2005). Activitile practice efectuate au demonstrat un interes sporit din partea adolescenilor, necesitatea educaiei multiculturale, precum i educaia toleranei interfamiliale.

ST[

Centrul Cercetri Medicale i Socio-Demografice ale Familiei Rezultatele obinute în urma studiului au fost prezentate la diferite conferine internaionale: Internationalization, Cultural Difference and Migration. Challenges and perspectives of Intercultural education. Magdeburg; Germania, 2005 (dr.I.Caunenco, L. Gaper), H R  «c  », G, V, 2005. Colaboratorii Centrului particip activ în realizarea diferitelor granturi tiinifice cu suportul financiar al Fundaiei Soros-Moldova, PNUD-ului, Fondului Ebert. În anii 2001-2002 Centrul a realizat un proiect de grant la tema „Calitatea vieii familiilor din grupurile de risc (cu bolnavi de tuberculoz, maladii oncologice i cu copii handicapai”, cu susinerea financiar a Consiliului Suprem Pentru 1tiin i Dezvoltare Tehnologic. Rezultatele obinute în urma studiului realizat au permis de a elabora unele recomandri privind perfecionarea asistenei medicale i sociale a familiilor în cauz. În atenia specialitilor Centrului se afl i problema violenei, îndeosebi impactul violenei domestice asupra copiilor i adolescenilor. Studiul realizat în anul 2003 a scos în eviden factorii ce favorizeaz comportamentul violent în familie, metodele de educaie a adolescenilor în funcie de tipul familiei, influena televiziunii asupra comportamentului deviant (V.Golub, L.Rustanovici). În anul 2005 a fost editat monografia colectiv „Familia: probleme sociale, demografice i psihologice” (colegiul de redacie: acad. Gh.Paladi, dr.O.Gagauz), care a fost consacrat celor mai stringente probleme ce in de funcionarea i dezvoltarea institutului familiei în societate tranzitiv. Centrul colaboreaz cu diferite instituii de profil atât din RM, cât i din strintate: USMF „N.Testemianu”, Centrul de Sntate Public i Management Sanitar, Institutul de Management (Bucureti), Institutul Naional de Cercetri Demografice (INED, Paris), Institutul de Etnografie al A.1. Române, Universitatea de Stat din Moscova (catedra psihologie). În cadrul Centrului au fost organizate câteva mese rotunde, care au întrunit specialitii preocupai de tematica familial pentru discutarea unor probleme actuale, schimbul de opinii i experien, elaborarea unor concluzii i recomandri în adresa organelor de conducere. S-au abordat temele: Promovarea dialogului intercultural – dezvoltarea toleranei, Violena copiilor în familie, Societatea i îmbtrânirea populaiei: oportuniti i sarcini. În atenia specialitilor Centrului se afl problema realizrii în practic a rezultatelor obinute în cercetri tiinifice i popularizrii lor. Sunt elaborate un ir de prelegeri în domeniul sociologiei, asistenei sociale, psihologiei vârstelor. Au fost publicate articole în presa republican: „Îmbtrânirea demografic un fenomen îngrijortor ce se cere a fi în atenia tuturor”, acad.Gh.Paladi (Moldova Suveran, 2005), „Un copil care ar putea avea cinci prini”, acad. Gh. Paladi (Literatura i arta, 2005), „Sntatea mân cu mân cu natalitatea”, dr.O.Gagauz (Fclia, 2004). Pe parcursul anilor precedeni o atenie deosebit a fost acordat pregtirii cadrelor tiinifice. În cadrul Centrului au fost realizate 4 teze, inclusiv 3 la specialitatea „Medicin social i management” cu temele: „Maladiile precanceroase i cancerul colului uterin (aspecte medico-sociale)”, „Aspecte medico-sociale i psihologice ale sntii copiilor de vârst precolar din familiile monoparentale din mediul rural”, „Femeile dup 60 de ani: aspecte demografice, medicale i sociale”, i o lucrare la specialitatea „Psihologia pedagogic” - „Particularitile formrii identitii etnice la adolesceni”. Doctoranzii Centrului au câtigat proiecte de grant de la World Federation

SUR Gheorghe Paladi, Olga Gagauz of Scientists, Switzer land (B.Gâlca, 2002-2003, D.Corcodel, 2004-2005), ceea ce a constituit un suport financiar considerabil pentru efectuarea cercetrilor pe teren. În prezent colaboratorii Centrului realizeaz cercetri aplicative ce in de studierea problemelor medico-sociale ale sntii copiilor de vârst colar; structurii mortalitii populaiei, în special a brbailor vârstnici. În colaborare cu Institutului Naional de Studii Demografice din Frana (INED) vor fi reconstituite seriile neîntrerupte ale mortalitii dup cauze de deces pentru Republica Moldova pentru perioada anilor 1960- 2005 i analizate tendinele de lung durat ale mortalitii populaiei vîrstnice (proiect INTAS, O.Penina). În cadrul temei „Cstoriile etnic mixte în reproducerea proceselor etnodemografice” va fi studiat evoluia cstoriilor etnic mixte, factorii determinani ai nupialitii etnic mixte, particularitile formrii tinerilor în familia etnic mixt. Acestea i alte teme vor fi în atenia specialitilor Centrului. De menionat c problematica familial în perioada actual de transformri socioeconomice i culturale contradictorii, schimbrii vectorului orientrilor valorice ale populaiei, formrii structurii familiale noi capt o importan major i înainteaz în faa specialitilor cerine noi în abordarea problemelor în cauz.

SUS

COMUNICRI TIINIFICE RESEARCH COMMUNICATIONS

Igor Prisac

POTENWIALUL TEORETICO-METODOLOGIC AL SINERGETICII PENTRU 1TIINWA CONTEMPORAN:

Recenzent: Pantelimon Varzari, dr. în filosofie.

Exist variate fenomene naturale i sociale destul de complicate i complexe care, din lipsa unui limbaj i metode tiinifice adecvate de cercetare, au fost superficial tratate pân la apariia sinergeticii sau a tiinei despre interdependen. Anume acest limbaj poate s ne dea o explicaie mult mai clar în ce privete sistemele neliniar deschise, autoorganizarea acestora, corelaia dintre ordine i haos în cadrul sistemului, interdependena dintre echilibru i dezechilibru, manifestarea interaciunii prilor unui întreg i cum influeneaz mediul sistemului interaciunea elementelor. Sinergetica are un limbaj interdisciplinar, cum ar fi: sisteme neliniar deschise, atractori, bifurcaia, parametru de ordine, fluctuaia, tezaurus, selector, detector etc. Sinergetica scoate în eviden legiti comune pentru oricare sistem neliniar deschis fie din natur, fie din societate. În natur i în societate exist o mulime de sisteme i fenomene care sunt practic imposibil de controlat i de organizat, fiindc, de fapt, ele însei se autoorganizeaz ca rezultat al interdependenei elementelor proprii. Acesta a fost i motivul care l-a determinat pe fizicianul german Hermann Haken de a alctui o nou tiin menit s cerceteze astfel de sisteme denumite sisteme neliniar deschise, care au o evoluie neliniar i se autoorganizeaz când are loc trecerea la o nou etap de dezvoltare. Haken, pentru prima dat, în 1969 a introdus termenul de sinergetic la prelegerile lui în cadrul Universitii din Stuttgard. Astfel, acest an se poate considera anul fondrii sinergeticii. El a ales acest termen pe motiv c multe denumiri tiinifice au o denumire de origine greac. El a cutat cuvântul care ar exprima o activitate în comun, o energie comun pentru a face ceva, deoarece sistemul se autoorganizeaz i are tendina de a crea noi structuri. Haken a urmrit scopul de a pune în micare o nou tiin care s-ar ocupa de problemele sus- numite. Înc atunci, el a observat c exist o mare asemnare între fenomenele care se petrec în natur i cele ce au loc în societate [1]. De fapt, sinergetica mai poate fi numit i Teoria Complexitii, promovat de 1coala din Santa-Fe, SUA. Acest termen este pe larg rspândit în sinergetic, deoarece sistemele neliniar deschise în majoritatea cazurilor sunt formate din mai multe subsisteme care permanent se autoorganizeaz. În literatura de specialitate gsim explicaia noiunilor complexitate i complicitate a sistemului. Complicitatea exprim gradul de structurare a sistemului, varietatea elementelor i numrul lor. Pe când complexitatea mai implic i gradul de schimbare a sistemului în timp, varietatea corelaiilor elementelor i schimbarea corelaiilor elementelor (vezi fig.).

SUT Igor Prisac Prigogine a definit sistemele complexe, ca i capacitatea acestui sistem, de a-i schimba forma i caracteristicile în sistem. Pe cînd cele complicate sunt acele sisteme care sunt formate din diferite componente i diferite subsisteme [2]. Când Haken a formulat termenul de sinergetic, el a mai adugat o explicaie – tiina despre interdependen. Haken afirm c sunt mai multe denumiri ale acestei tiine – teoria complexitii, teoria autoorganizrii, teoria dezechilibrului etc. Autorul numete urmtoarele concepte care reprezint esena sinergeticii: 1. Sistemele studiate se compun din câteva sau mai multe pri diferite sau similare care sunt într-o conexiune unele cu altele; 2. Aceste sisteme sunt neliniare; 3. Este vorba despre sisteme deschise (în chimie, fizic, biologie, tiinele sociale – care au tendina de a face o balan termic, informaional, sau de substan); 4. Aceste sisteme sunt supuse fluctuaiilor interne i externe; 5. Sistemele pot deveni instabile; 6. În aceste sisteme se petrec schimbri calitative; 7. În aceste sisteme apar caliti noi emergente; 8. Apar structuri spaiale, temporale, spaio-temporale i funcionale. 9. Structurile pot fi ordonate sau haotice; 10. În multe cazuri este posibil matematizarea.[3] Pe noi nu ne intereseaz regulile luate aparte, care determina caracterul de aciune a elementelor, ci legitile generale dup care are loc formarea structurilor[4]. Toate procesele din via, începând cu cele din celulele umane i terminând cu societatea, sunt legate între ele i interacioneaz între ele. De aceea, noi permanent ne confruntm de problema unor sisteme foarte complicate i complexe. Sistemele complexe seamn cu o carte voluminoas, i pentru a o înelege cu adevrat trebuie s-o citeti toat. Dar dac nu dispunem de timp? O citim fragmentar sau întrebm pe cineva care deja a citit-o. Trebuie s ne învm a vedea i a înelege totalitatea interaciunii; trebuie s reducem gradul de complexitate [5]. Dac ne vom înva s depistm legitile de funcionare a sistemelor complexe în domeniul economiei, sociologiei i a politicii, ne va fi mai uor s facem fa greutilor vitale. Vom putea înelege, de exemplu, c oamenii pur i simplu se comport într-un anumit fel, supunându-se unui anumit model de comportament colectiv. Specialistul E. Kneazeva susine c principalul avantaj al sinergeticii este universalitatea ei: descoperirea parametrilor universali ai evoluiei i de autoorganizare a sistemelor complexe de orice natur [6]. Sinergetica studiaz sistemele de la elementar la întreg, i invers. Sinergetica reiese din aceea c lumea sistemelor complexe, în care noi trim, se supune unei legi unice i poate fi îneleas pe baza unui model unic. “Totul în toate”, spune cunoscutul principiu al învturii orientale. O explicaie mai succint a esenei sinergeticii o gsim în afirmaiile lui V. Prîtkov, care afirm c sinergetica nu propune nici foc, nici atomi, nici monade. Nu este adevrat faptul c sinergetica nu pune întrebrile „Ce?”, „ De ce?”. Mai mult decât atât, ea rspunde la întrebarea „ Cum?” [7]. Pentru fiecare tiin în parte pune, de regul, acele întrebri i probleme pe care ea poate s le soluioneze la etapa ei iniial de dezvoltare. Newton nu a putut da un rspuns despre cauza gravitaiei, dar aceasta nu l-a împiedicat de a crea tabloul mecanic al lumii. Diferena clar dintre tabloul universal clasic i sinergetic este prezentat de ctre E. Kneazeva i S. Kurdiumov. Acetea susin c lumea, în viziunea clasic, este legat de legitatea cauz-efect [8]. Reieind din lanul cauzelor, lumea era prezis fr limite în SUU

Potenialul teoretico-metodologic al sinergeticii pentru tiina contemporan trecut i viitor. Conducerea sistemelor complexe era conceput ca orice rezultat al influenei externe asupra sistemului liniar i unic, amintind schema: aciune de conducere – rezultatul scontat. Cu cât mai mult energie depui, cu atât mai mari rezultate ai. Pe când sinergetica promoveaz urmtoarele concepte [11]: 1. Sistemele complexe nu au ci de dezvoltare fixate. Mai degrab trebuie de îneles cum de contribuit la dezvoltare i cum de scos astfel de sisteme pe aceste ci. Este vorba despre o dezvoltare autoorganizaional. 2. Ne demonstreaz de ce haosul poate fi îneles ca ceva ce duce la crearea unui nou început. Din haos se poate crea o nou organizare. Prin haos s-a creat diferite nivele ale organizrii. În anumite momente de dezechilibru orice fluctuaie poate duce la crearea unei macrostructuri. În anumite situaii de dezechilibru al mediului social aciunea unui individ în parte poate influena nivelul proceselor macrosociale. De aici, apare necesitatea de contientizare a faptului c fiecare om poate face ceva pentru întreaga societate. 3. Sistemele complexe au, de regul, mai multe ci de dezvoltare. Dei cile de evoluie sunt multiple, este un punct unde se alege calea de dezvoltare, numit punctul de bifurcaie, i la apropierea de acest punct se poate de predeterminat calea de dezvoltare a sistemului în viitor. 4. Sinergetica promoveaz conceptul de colectare a prii generale din particular, - construirea structurilor complexe în dezvoltare - din cele simple. Unirea structurilor nu se reduce la o aranjare simpl sau la o sum a particulariilor. Înelegerea principiilor generale de organizare a întregului are o mare importan pentru elaborarea abordrilor corecte la construirea sistemelor sociale, geopolitice, la unirea statelor aflate la diferite nivele de dezvoltare. 5. Cum se opereaz cu sistemele complexe i cum trebuie conduse mai efectiv? Nu este important puterea (energia), dar configuraia topografic potrivit i arhitectura de influen asupra sistemului complex. Aciunile mici, dar cu o rezonan mare, influeneaz sistemele foarte eficient. 6. Descoper legitile i condiiile de apariie a proceselor de avalan i a proceselor de cretere neliniar i de autostimulare. Referindu-se la sistemele neliniare deschise, Hermann Haken afirm c aceste sisteme sunt controlate de parametrul de control, sau parametrul de ordine, adic de ctre fluxul de energie, substan sau informaie care intr într-un sistem [10]. Când sunt schimbai unul sau mai muli parametri de control, starea precedent a sistemului poate deveni destabilizat i este, apoi, înlocuit de o stare nou care poate expune structuri specifice spaiale, temporale i funcionale [11]. Strategia sinergeticii const în aceea de a depista i considera aceste situaii când starea macroscopic a sistemului se schimb calitativ. Din cele expuse mai sus, avem posibilitatea de a contura legitile caracteristice sinergeticii: 1. Sistemele deschise au o evoluie neliniar; 2. Evoluia i dezvoltarea sistemelor neliniare este ireversibil; 3. Pentru sistemele neliniar deschise exist o multitudine de ci de dezvoltare, încât la influena unei mici fluctuaii venite din interior sau exterior, i prin schimbarea parametrului de ordine, sistemul trece la o nou cale de dezvoltare ; 4. În punctul de bifurcaie are loc alegerea unei singure i noi ci de evoluie; 5. Legitatea universal care pune în micare orice sistem este organizarea i dezorganizarea, sau echilibrul i dezechilibrul [12];

SUV Igor Prisac 6. Legea entropiei, care spune c închiderea unui sistem deschis duce la dezorganizarea sa [13]; 7. Pentru a mri ordinea în sistem trebuie de mrit gradul de deschidere a sistemului, i astfel pragul critic al sistemului va crete, i invers; 8. Corelaia elementelor sistemului sunt controlate de parametrii de ordine care este i mediul sistemului. Schimbând acest parametru, putem schimba i funcia sistemului; 9. Universul tinde la o entropie maxim. Aadar, conceptele, limbajul i legitile pe care le ofer metoda sinergetic reprezint în sine o posibilitate mult mai exact i mult mai practic de abordare atât a fenomenelor naturale, cât i a celor sociale [14]. Cunoscând aceste legiti universale, care sunt valabile pentru orice sistem neliniar deschis, putem studia acest fenomen urmând o cale mult mai simplificat i mai sigur. De asemenea, abordarea sinergetic ne ofer ansa de a descoperi noi aspecte ale fenomenelor i a obiectelor de studiu.

NOTE

1. W – 30 . N  I. [ // H , 3 3, 2000, p. 53. 2. Beisel R. Synergetik und Organisationsentwiklung. – München, 1994. p. 57. 3. W – 30 , p. 55. 4. [ I. X . W: . – R, 2003, p. 25 5. Ibidem, p. 26. 6. P K. W  // H Z, 2001, 310, p. 100. 7. H.  // H Z, 2001, 34, . 149. 8. K K., P W. W :  N.  // H Z, 1992, 3 12, . 4. 9. Ibidem. 10. Haken H., Mikhailov A. Interdisciplinary approaches to nonlinear complex systems. - Berlin, Springer-Verlag, 1993, p. 7. 11. Ibidem. 12. ^ H., P S.   . // , 2002, 3 3, . 143 13. Ibidem. 14. Chistrug I. Problema apariiei i dezvoltrii societii civile (Aspectul filosofico-politic). Autoreferatul tezei de doctor în politologie. - Chiinu, 1997, p.9-10; Wîrdea T. Introducere în sinergetic. – Chiinu, 2003, p.39-47.

SUW

Carolina Dodu-Savca

GREFAREA TERMINOLOGIC: A CONCEPTULUI SINE: FUZIUNEA INTERDISCIPLINAR:

Recenzent: Victor Juc, dr. în filosofie, confereniar cercettor.

Issues concerning the genesis, definition, connotation analysis etc. of such a complex concept as “the Self” involves an interdisciplinary theoretical fusion. Philosophy, the first source-discipline, itemizes the two folded origin of the notion: the Old Indian equivalent notion tman and the Antique Socratic idea of the self (maieutic modality) as an interior moral reflection. The term, introduced in psychology by Georg Groddeck, and the theory, instituted by Freud, will develop into a new kind of psychology – the metapsychology, inaugurated by Jung. This profound Jungian psychology treats justly the subject matter and gives the possibility to other fields, like the literary one and others, to make adequate use of the concept.

Fuziunea interdisciplinar. Autonomia a dou discipline presupune i o interdependen aferent, iar orbita studiului în care ne angajm graviteaz la frontiera de adiacen literatur – filosofie, cu multiple antecedente de consubstanialitate, mai ales în direcia literatur spre filosofie, i nu arareori de dependen terminologic, în acelai sens. Cutarea sinelui ca cercetare tiinific reperat astzi în studii ontologice, metafizice etc. a constituit, din toate timpurile dimensionate uman, o problem crucial de maxim extindere pluridisciplinar, întrucât ea nu evoc doar o preocupare egocentrist / narcisist / nombrilist, ci este o form implicit de cunoatere a lumii, a condiiei umane, a sensului vieii, a celuilalt. Tematica sinelui nu ine de o epoc anume, ea este trans – epocal, de extindere nelimitat în timp i spaiu, de aceea, vechimea problemei depete cadrul celor dou tiine prin longevitate empiric. Acest fapt nu descalific nicidecum subiectul din contextul epistemologic contemporan, ba din contra, el rmâne printre imperativele studiilor literar – filosofice, filosofico – psihologice, pur filosofice, psihanalitice, sociale etc. Omniprezena explicit sau implicit a conceptului sine are o pondere fr precedent în societile modern i postmodern, termenul fiind atestat separat sau, mai des, în alianele afirmarea / realizarea / imaginea / descoperirea sinelui, etc., cuceritoare ale domeniului industriei (preocupând tagma destinatorului: filosofi, istorici, critici literari, psihanaliti, stiliti, manageri) i sferei de „consum” (tagma destinatarului: auditoriului virtual de consumatori), invadând importante spaii editoriale i mediatice. Întrucât suprasolicitarea noiunii a strecurat în linia ideatic pseudo–echivalente semantice, nocive integritii conceptuale, învederarea unui studiu de etimologie genetico – semantic a conceptului sine e imperios necesar. Aria de circumscriere a noiunii sine reclam o perspectiv prismatic, implicând nu doar filosofia i literatura, ci solicitând prezene teriare precum psihologia i psihanaliza, dat fiind natura deficitar a tratrii individuale. „Locul unde sinele, non-eul psihologic, e adormit”, comenteaz un studiu simbologic despre Sine, „este locul cel mai banal din lume – o gar, un teatru, familia, situaia profesional”. [1, p. 3406a] Ubicuitatea fenomenului, rezultat din investirea permanent a entitii umane, supune proiectul imperativelor de identificare interdisciplinar a esenei conceptului sine, „investit” literar i filosofic, poetic i meditativ. Prin urmare, pilonii investigaiei curente rezid în scrutarea etimologic i evolutiv (progresiv sau regresiv) a dou cuvinte- cheie tman – sine – eu (cu concursul disciplinelor: filosofie i tiin literar, literatura SUX Carolina Dodu-Savca delegându-i responsabilitile lingvisticii – cercetarea fiind focalizat pe cifrarea lingvistic). Prima noiune – tman – indic itinerarul istoric al conceptului sine pe filon filosofic, a doua – sine – reveleaz semnificaiile psihologiei de profunzime a lui Jung, iar ultima – eu - desemneaz aria de circumscriere a sinelui pe filon literar. Altfel spus, elucidarea conceptului sine nu poate fi realizat decât prin fuziunea analitico-progresiv: în primul rând, de caracterizare separat a noiunilor în tripl repartiie („tman” – „sine” – „eu”) i, în al doilea rând, de operare tipologic a „echivalentelor” (tman, eu). Cercetarea unui concept delicat, cum este cel curent, necesit implementarea metodologic plural în tratarea sintagmelor definitorii de provenien diferit (aparinând practicilor de meditaie oriental i colilor / curentelor filosofice occidentale) i cere o relaionare dinamic a acestor itemuri de caracterizare identitar într-un „tablou” de ansamblu (de confruntare analitico-sintetic a semnificaiilor înglobate de conceptul sine la Socrate, Jung, Freud, Sillamy, Perrot, Hulin), precum i conjugarea solid a eforturilor de cercetare psihologic i psihanalitic (Winnicott, H. Hartman, Georg Groddeck, Sigmud Freud, F.E. Vaughan, L. Assaglioli, S. Grof, H. Kohut, P. Watzlawick A. Keostler, J. S. Bolen, Rogers, William C.Schutz, Abraham Maslow, Rollo May, Ronald Laing, Eric Fromm, W. James . a.) cu scopul relatrii variantelor i identificrii invariantului conceptului sine. Geneza conceptului sine i maieutica socratic – paternitate ideatic a Sinelui. Se adeverete c, etimologia conceptului nu se identific total cu etimologia noiunii. La acest capitol mai sunt divergene din perspectiva primatului utilizrii – civilizaia occidental, ca i cea oriental, pretind la patentarea noiunii sine. Imparialitatea care se impune indic o prim atestare în gândirea antic, la Socrate, îns vehiculeaz preri ce fac trimiteri la filosofia oriental, invocând numele filosofului chinez K’ong-fou-tseu, cunoscut în cultura occidental drept Confucius, sub forma numelui latinizat de misionarii din secolul al XVIII-lea. E de remarcat faptul c filosofia oriental contribuie într-adevr la dezvoltarea practicii meditative axate pe sine i chiar îndeplinete funcia de furnizor iniial al termenului. Cu toate acestea, filosoful grec Socrate apare în studiile teoretice de filosofie ca inauguratorul tradiiei de investigare a omului drept obiect de cercetare filosofic. Binecunoscutul su dicton cunoate-te pe tine însui instaureaz în gândirea filosofic o nou perspectiv de cercetare – inta refleciilor devine omul, iar aceast „micare” pe harta filosofiei o decupeaz istoricete între: pân i dup Socrate. Dictonul relev metoda maieutic exersat de maestru prin angajarea interlocutorului pe drumul cunoaterii adevrului pe care-l poart în sine, adevr descoperit cu preul propriilor contradicii. Reflecia subiectului enuntor (care e i obiect al enunrii) este „însoit de ironie” [2, p.1752b], adic tolerarea contradiciilor cu scopul depistrii propriilor erori de judecat. Acest principiu se confund cu cel al virtuii, prin îndemnul la cunoatere de sine, intermediat de raionamente adevrate sau eronate care vor facilita cunoaterea i vor „demasca” erorile de judecat, iar, în definitiv, vor duce la o bun cunoatere a Sinelui. Modalitatea de abordare socratic a obiectului de cercetare – omul – stipuleaz ingenuitatea i autenticitatea acestuia, adic sondarea în profunzimea eului uman, ca „deschidere” spre lume, descoperire a profundului, vastului, enigmaticului, iniial din sine i ulterior din noi, întru descoperirea trsturilor inerente i faetelor intrinsece, iniial ale omului i în ultim instan ale lumii. Atman – grefa genetic oriental a conceptului Sine. Dimensionat istoric, noiunea „sine” e reperat în una dintre cele mai vechi noiuni din gândirea indian SUY

Grefarea terminologic a conceptului sine: fuziunea interdisciplinar tman, imperativele valorice i investigatoare ale creia comport „cutarea” / cunoaterea sinelui, i ar fi, prin urmare, grefa genetic a noiunii occidentale Sine. În preocuparea noastr de a atesta originea ideatic, descoperim c, de fapt, dup îndelungate investigaii etimologice, circumstanele apariiei conceptului sine rmân destul de vagi. Ele se reliefeaz undeva în refleciile filosofice arhaice, clasificate de istorici ca fiind de apartenen amanic (sursa patern a curentului yoga clasic). Aceast gândire a dat natere unei viziuni care presupunea existena „unui principiu necondiionat, transcendând spaiul i timpul”[4, p. 371a]. A doua ramur, derivat din gândirea Brhmana, propag sârguincios ideea de coresponden mutual între microcosm i macrocosm, din punct de vedere structural i funcional. Explicitarea acestei reflecii inedite i fr precedent la momentul apariiei, duce la o schimbare conceptual a înfirii omului ridicat la nivel cosmic. E de notat faptul c, modulaiile acestei inovaii poart amprent metafizic a gândirii Upaniadelor, pe seama creia vehiculeaz speculaii, multiple la numr i diverse ca interpretare. Speculaii ce nu se înscriu, de fapt, în aria noastr de interes, poate doar cu excepia „intuiiei” upaniadice, manifestat prin tendina de a atribui noiunii tman echivalentul de suflet imortal, i totodat „circumscris personalitii individuale” [4, p. 371a], tendin care incit reticena clanului brhmanic. Semnificaia primar a noiunii tman e „suflu vital”, [4, p. 370c] iar înelesurile derivate evoc „o semnificaie concomitent personal i transpersonal sau cosmic” [4, p. 370c]. Dup cum subliniaz i criticul francez Michel Hulin [4, pp. 370-371], noiunea indian d dovad de o mare originalitate prin competenele sale de a reda în paralel semnificaiile individuale i hiperonimice ale sufletului. Raportat la concepiile greceti i occidentale, noiunea înglobeaz armonios corespondenele sufletului la microunivers i macrounivers. Diacronicul termenului, localizat în spaiul oriental, e caracterizat prin controversele vehemente dintre doctrinele filosofice indiene reprezentate de principalele tabere: brahmanic i budist. Termenul tman, atestat înc la Rg-Veda [4, pp. 370-371] cu profund îndesare pe coloana timpului, „desemneaz un principiu de via superioar altor elemente constitutive ale persoanei, ca de exemplu – sens, organe specializate, membre – i care coordoneaz activitatea lor” [4, p. 371a]. Aici distingem câteva criterii de regrupare a semnificaiilor întâlnite în compartimentul istoricului îndeprtat, unde vom invoca, cu titlu exemplificativ, criteriul biologic. Explorat sub unghi fiziologic de reprezentare a aspectului anatomic al sinelui (brae, picioare), criteriul biologic tolereaz o implicare gradual sporit a filosofiei în aura sinelui, i anume al aspectului funcional (suflu vital). Sensibila deschidere spre meditaia filosofic prinde rdcini solide fundamentând ideea de echivalen sine - suflu vital, dublat interpretativ de suflet vital, suflet individual / al omului, suflet al lumii. Semnificaiile biologizante ce se conin în literatura vedic, scindat în Brhmana i Aranyaka, se atest i în cadrul curentelor Brhadranyaka i Chndogya, dar, spre deosebire de primele, acestea din urm sunt preponderent orientate spre aspectul filosofic al sinelui. Prioritatea de meditaie esenial a acestor dou curente e specificat prin „trucarea” intrepid a raportului de coinciden dintre principiul egemonic (reprezentativ al persoanei) i cel indivizibil sau brahman (ce prezideaz ordinea cosmic). Interpretarea dat atenteaz la solidarizarea plenar a acestor dou principii, prin încercarea de a identifica principiul individualului cu cel cosmic, reprezentat grafic prin ecuaia: tman = brhman. Potrivit Upaniadelor, tman nu conine puteri, inclusiv contiin, decât într-un ansamblu funcional - corp i organe - în conjunctura de actualizare a puterii. Iat de ce

SUZ Carolina Dodu-Savca Michel Hulin opineaz c adevratul motenitor al gândirii upaniadice, Vednta, se „prezint sub forma unui principiu totodat imanent i transcendent, al crui contact cu experiena sensibil nu e decât iluzoriu”, luând în considerare faptul c „organele nu-l reprezint pe „eu”, i nici nu-i aparin „eului”” [4, p. 371b], iar prerea contrar e i ea iluzorie, conchidem noi. Articulat de practica meditativ oriental, termenul tman relev entitatea primordial a sufletului individual i al sufletului lumii, încorporând medierea, chiar fuziunea, intercosmic (micro– / macro–cosmos) care accede la dimensiunea reprezentativ a conceptului, adic arhetipul. tman este „unic în diversitatea aparent a fiinelor” [4, p. 371b], declar concludent Hulin vizând configurarea arhetipal a noiunii, întrucât conceptul nu înglobeaz „vicisitudinile istoriilor” personale, cum opineaz filosoful francez, ci implic, zicem noi în acelai spirit, aspectul generalizat al sufletului individual uman, ridicat la scar universal, dar nu neglijeaz i fenomenul de transmigrare, evocat de acelai studiu. tman, suflet concomitent personal i transpersonal, este noiunea „identitii virtuale” la care atenteaz numeroase reflecii filosofice cu scopul de a orienta termenul ctre o dimensiune intuitiv a conceptului [4, p. 371b]. Repertoriul psihologic al termenului Sine. Repertoriul studiilor psihologice, desfurate de reprezentanii colilor de profil, mai populare în rile anglo-saxone, comport diverse interpretri ale conceptului elaborate de psihologii i psihanalitii germani, englezi, americani, elveieni: D. W. Winnicott, H. Hartman, Georg Groddeck, Sigmud Freud, F.E. Vaughan, L. Assaglioli, S. Grof, H. Kohut, P. Watzlawick A. Keostler, J. S. Bolen, Rogers, William C.Schutz, Abraham Maslow, Rollo May, Ronald Laing, Eric Fromm, W. James i alii. Intrm acum în zona „minat”, am zice noi, a investigaiei, aa cum divergenele câmpului de cercetare genetico-etimologic sunt numeroase, din unghiul psihologiei. În cadrul lecturilor analitico-sintetice acumulate referitor la conceptul sinelui, coleziunile coninutale sunt frecvente i debusoleaz constant din lipsa unui referenial comun. Criticii Paul Foulquié, Michel Hulin, Marie-Claude Fourment-Aptekman etc. expun informaii factuale uor divergente per ansamblu (sau poate fr pertinen de precizie), atribuind, bunoar, instituirea termenului sine lui Hartman [5, p. 976], Jung [1, p. 3406] sau Groddeck [3]. Marie-Claude Fourment-Aptekman îl indic pe H Hartman, oponentul lui Freud i fondatorul curentului de ego-psihologie, ca iniiator al topicii; Hulin vorbete de psihologul elveian Jung, iar Norbert Sillamy îl recunoate pe psihologul Georg Groddeck drept teoreticianul care a introdus în psihologie termenul sine. Merit s zbovim niel la acest capitol, de preri contradictorii pe alocuri, dar cercetri fructuoase în ansamblu, pentru a invoca o scurt trecere în revist a unor formule elaborate de psihologii sus–menionai, culese din studiul lui N. Sillamy, în Dicionarul de psihologie Larousse. EU SINE persoan contient i afirmat; ceea ce este nedifereniat; sediul i ansamblul motivaiilor i actelor ceea ce este absolut primitiv în unui individ care condiioneaz adaptarea om, ansamblul impulsurilor sa la realitate primare, instinctelor; ceea ce ine de „mine” (W. James) prelungirea incontient a „eului” (Freud) „eul” evaziv (Oxford Dictionary) SU[

Grefarea terminologic a conceptului sine: fuziunea interdisciplinar Firete, orice studiu în parte contribuie la desfurarea conceptului „sine”, comportând adevr în deosebi datorit manierei de abordare (în dependen de targhetul propus i aspectul tratat), dar ce ne facem atunci când necesitm o sintez itinerant etimologic a noiunii? În scopul evitrii polemicilor de lung metraj, ne axm pe soluia logic de restabilire cronologic a faptelor. Astfel, constatm c Groddeck este primul cercettor care trateaz termenul la rscrucea dintre secolele XIX-XX, invocând în noiunea de sine ideea de incontient prin „ceea ce este absolut primitiv în om”, referindu-se la „energia care ne pune în micare”. [3, p. 290] Freud preia termenul de la Groddeck i-i confer statutul de „pol pulsional al personalitii” [6, p. 402], idee parial salutat de Jung, a crui reticen ulterioar (fa de accentul freudist abuziv al incontientului de natur sexual) d natere unei noi orientri conceptuale. Sinele jungian capt valoarea „ subiectului totalitii psiheei” [1, p. 3406], tratat în opoziie proeminent cu eul. Abia în 1950, colile de psihanaliz american i englez, i prin urmare Hartman, dezvolt conceptul, iari în opoziie cu Freud. În filiera anglo-saxon atestm fructuoase reflecii materializate din perspectiv instituional, de pild 1coala de psihologie a Sinelui fondat de Kohut. Cu aceasta istoria conceptului nu-i stopeaz evoluia, ci de-abia se desvârete. Topografierea etimologic a noiunii filtreaz totodat rezultatul de selecie – invocarea cercetrii jungiene, colosal contribuie la împlinirea semnificaiei scontate de noiunea, nu doar psihologic, ci i filosofic i poetic a sinelui. Valoarea semnificatului la Jung se identific plenar cutrii universale, perene a Sinelui uman. E de remarcat faptul c abordrile de specialitate din a doua jumtate a secolului al XX-lea sunt inspirate, în majoritatea lor, de teoria jungian. Maslow, May, Laing, Fromm i alii, care acced la noi perspective de analiz prin cuplarea conceptului sine la alte noiuni, bunoar, realizarea sinelui, definit de Abraham Maslow drept „cheia de bolt a vieii psihice”. [1, p. 3406a] În psihologia existenialist a lui Rollo May i Ronald Laing, sinele e referentul unei „situaii de contiin” tangeniale „autenticitii tritului”. [1, p. 3406a] Eric Fromm îi asum sinelui rolul „indicelui creator al personalitii”. În acelai lan sinonimic se încadreaz i multe alte cercetri inspirate din practica jungian. Conceptul Sinelui i grefarea terminologic. Ne surprindem, de fapt, la ideea c cercetrile psihologice i psihanalitice pe care le-am trecut în revist restituie relativ simetric liniile cardinale ale hinduismului, mai ales în ceea ce privete transferul ideatic. Printr-o decizie circumstanial am filtrat clieele prtae ale celor dou practici: filosofic – oriental i psihologic (în cheie filosofic) – occidental, întru conturarea procesual de grefare terminologic. Primele formule au fost culese din filosofia indian care regrupeaz mai multe sisteme de gândire specificate corespunztor. TMAN –  suflet individual i suflet al lumii în acelai timp (gândirea indian)  element esenial al persoanei (sistemele Brhmana i Aranyaka)  mediator în corespondena structural a micro/macro cosmosului (Brhmana)  suflet imortal „circumscris personalitii individuale i prezentându-se ca „agent” (kartr), subiect cunosctor (jñtr) i subiect care se bucur (bhoktr) (viziune a gândirii upaniadice criticat de reflecia brhmanic clasic) [4, p. 370a ]  Realitatea ca substrat al individului i identic cu Brahman (coala Advaita)  substratul în care este inerent procesul cognitiv (colile Nyya i Vaiseika)  entitate omniprezent i identic cu contiina (colile Snkhya i Yoga)  esena ultim a universului i suflul vital al fiinelor umane (Upaniadele) SVR Carolina Dodu-Savca  realitatea din spatele aparenei, universal i imanent în orice entitate (Upaniadele) [7, p. 64 – 65] Vom vedea c a doua coloan de formule denot global aceeai gam ideatic de interpretri, mai mult sau mai puin proxime de semnificaiile primare. SINE –  cheia vieii psihice (A. Maslow)  înelegere / percepere intuitiv (F.E. Vaughan)  funcie sintetic (L. Assaglioli)  dinamic transpersonal (S. Grof)  contiin paradoxal (P. Watzlawick)  cunoatere a realitii de ordinul trei (A. Keostler)  personalitate creatoare (E. Fromm)  creativitate vital i funcie ludic (D. W. Winnicott)  imaginaie creatoare (J. S. Bolen)  ansamblul ideilor/percepiilor/valorilor care caracterizeaz un individ (Rogers)  sentiment de exaltare i bucurie (William C.Schutz) [1, p. 3406a ] Dac în filosofia indian veche unghiul semantic e îndreptat spre semnificaia personal i transpersonal a conceptului, psihologia occidental modern se axeaz pe nucleul energiei psihice bipolare. Cea din urm debord de echivalentele lui tman, proiectate prin prisma metapsihologiei jungiene, adic a conceptului „sine”. Contribuia jungian i conceptul teoretizat „sine”. Dup cum am menionat anterior, acordm atenie sporit cercetrii desfurate de medicul i psihologul elveian Carl Gustav Jung, considerat nu doar „un psihiatru rival al lui Freud sau continuatorul su”, ci mai întâi de toate „martorul unei realizri interioare a crei fructe sunt metoda psihologic i opera sa”. [8, p. 172] Incitat de întrebrile existeniale precum „ce e lumea?”, „cine sunt eu?”, curiozitatea adolescentin a psihologului se alimenteaz cu studii de medicin i ajunge s se transforme în mobil al cercetrii tiinifice. Deja doctor în psihologie, Jung abordeaz omul în totalitatea sa, depind limitele pur descriptive ale maladiei mintale a individului, pentru a-l cunoate în profunzime, a-i descoperi interiorul - sinele. Rezultatele eseniale ale cercetrii jungiene sunt reprezentate prin urmtoarele imperative de caracterizare: EU SINE multiplicitate unitate local global parte întreg Eul – forma / dimensiunea real Sinele forma / dimensiunea ultim (« Moi réel ») (« Soi „ultime” ») Perspectiva psihiatric jungian se desprinde de doctrina freudian a conceptului de libido (energie psihic limitat) ca s poat fundamenta o viziune inovatoare despre om în interiorul cruia „lumea devine contient de existena ei prin formarea unui eu”. [8, p. 173b] Jung opune sinelui freudist, considerat rezervor de energie pulsional o alt dimensiune uman care „depete infinit omul limitat la ego.” [8, p. 173c] De aici i apar noile calificative atribuite psihologiei dezvoltate de Jung: complex sau de profunzime, întrucât sondeaz verticala i orizontal micro i macro cosmosului. EU SINE SVS

Grefarea terminologic a conceptului sine: fuziunea interdisciplinar  personalitatea empiric  personalitatea global existent

 factor de contiin privilegiat  fenomen de ansamblu al contiinei  imagine a personalitii  imagine a componentelor contiente incontiente

 parte a totalitii psihice  integralitatea coninutului psihic

 subiectul contiinei umane  subiectul totalitii psiheei (plus incontientul)  subiectul tuturor realizrilor de  simbol al totalitii psihice adaptare în msura în care integrate (C. G. Jung) acestea sunt îndeplinite din propria dorin

 centrul (dar nu i totalitatea)  arhetipul cel mai important personalitii (C. G. Jung)

 imagine lipsit de trsturile  entitate „supraordonat” eului necunoscute (C. G. Jung) Ioana Lipovan, cântrind valenele conceptului jungian ca „arhetip cel mai important”, conclude c „transcendena i imanena îi rspund pân la identificare” [9, p. 182] în contextul contopirii chipului divin i uman (conceptul Sinelui, fiind i purttor al chipului lui Dumnezeu în om). Aceast fuziune susine starea de spirit, dat fiind faptul c sufletul are nevoie de simboluri, imagini, mediatori, iar absena lor e prejudicioas firii umane. Aproximativ pe aceeai und de idei, biograful i teoreticianul francez Etienne Perrot confirm prompt: „Omul, lsat singur cu el însui, simte o stare de indigen spiritual”. El exemplific angoasa modern ca factor originar dintr-o excludere a elementelor patrimoniului clerical i indic consecinele acestui efect drept „generatoare de dezechilibru”. [8, p. 174b] Nimic n-ar putea umple vidul necunoscutului slluit în om, nici „cele mai frumoase triumfuri ale tiinei n-ar putea compensa aceast pierdere a sufletului” [8, p. 174b] cauzat, dup cum sugereaz aceeai surs, de lipsa „miturilor”. O alt extrem precar ar fi, în viziunea jungian, identificarea suprasolicitat cu Sinele, ceea ce ar însemna „o inflaie periculoas,” [8, p. 174c] deloc recomandabil, cci omul „ trebuie s se comporte cu sine în calitate de servitor” – tlmcete Perrot – „i nu de stpân”. [8, p. 174c] „Mai departe de eu, rupt de contiina obinuit de veghe, ar rezida o dimensiune a sinelui propriu”. [8, p. 371a] Tocmai aceast dimensiune i face obiectul de cercetare a numeroaselor analize psihologice i psihanalitice. „Dimensiune adormit în viaa cotidian” dar care nu înceteaz s dirijeze din umbr eul. Imperativul refleciilor analitice se implementeaz prin încercarea de a restabili „re-echilibrul eului”, susceptibil de colaborare cu realitatea „intuitiv i creatoare care d vieii psihice o dimensiune de serenitate”. [8, p. 371a] Juxtapunerea lucrativ a tiinelor filosofic i psihologic restituie integritatea conceptual a termenului sine i complinete desfurarea echitabil a toposului sinelui. Astfel, conchidem c: SVT Carolina Dodu-Savca  etimologia conceptului sine nu este pe deplin identificabil etimologiei ideatice a noiunii sine: conceptul de-abia dac împlinete un secol, noiunea, în schimb, e reperat adânc în timpurile imemorabile ale antichitii (prima atestarea a noiunii în filosofia occidental) i ale gândirii indiene, exprimat prin echivalentul tman.  Prima atestare a noiunii e semnalat în dictonul socratic cunoate-te pe tine însui, ca un îndemn la dialog interior de reflecie moral. Sinele socratic degaj condiia uman, implic respectul valorilor umane i universale ale acestei condiii.  Dimensionat istoric, conceptul modern al sinelui relev de la vechea noiune a filosofiei indiene tman, termen care evoc o arborescen semantic (cazual eterogen) rezumat la: suflet al lumii i al universului în acelai timp, mediator în corespondena micro- / macrouniversului.  Transferul ideatic din filosofia oriental spre cea occidental contureaz „identitatea virtual” a conceptului, Sine inedit, concept singular în toat diversitatea fiinelor, lucrurilor etc.  Primele interpretri teoretice ale conceptului sunt elaborate în filiera anglo-saxon de: D. W. Winnicott, H. Hartman, G.Groddeck, S. Freud, C.G. Jung, F.E. Vaughan, L. Assaglioli, H. Kohut, A. Keostler, J. S. Bolen, Rogers, A. Maslow, R. May, R. Laing, E. Fromm i alii.  Termenul e introdus în psihologie de Georg Groddeck, sinele identificându-se cu „ceea ce este absolut primitiv în om”, ulterior, Freud îi confer tent „biologizant” de „pol pulsional al personalitii”.  Psihologia analitic jungian opune psihanalizei freudiene o viziune inovatoare despre om în interiorul cruia lumea devine contient de existena ei prin formarea unui eu. Sinele reprezint veriga de contact între substratul contiinei umane i esena ultim a realitii universale, desemnând astfel dimensiunea esenial a naturii umane.

BIBLIOGRAFIE

1. Encyclopaedia Universalis. Thesaurus – Index, R – X, Paris: Encyclopaedia Universalis France S.A., 1996. 2. Dictionnaire encyclopedique. – Paris: Hachette, 1997. 3. Sillamy Norbert, Larousse. Dicionar de psihologie. Trad., avan-prefa i comentariu de L. Gavriliu. – Bucureti: Editura Univers Enciclopedic, 2000. 4. Encyclopaedia Universalis. Corpus 3, A – B. – Paris: Encyclopaedia Universalis France S.A., 1996. 5. Larousse. Grand Dictionnaire de la Philosophie, sous la dir. de Michel Blay, VUEF, 2003. 6. Laplanche Jean, Vocabularul psihanalizei. Sub dir. Daniel Lagache. Trad. de R.Clint, A. Dumitrescu. – Bucureti: Humanitas, 1994. 7. Grimes John, Dicionar de filozofie indian. Trad. din englez L. Donose Samelson. –Bucureti: Humanitas, 1999. 8. Encyclopaedia Universalis. Corpus 13, J – L. – Paris: En. Univ. France S.A., 1996. 9. Lipovan Ioana, Eseistica lui Alexandru Philippide. – Bucureti: Ars Docendi, 2002.

SVU

CRITIC I BIBLIOGRAFIE CRITICS AND BIBLIOGRAPHY

Ion Rusandu

Petru Rumleanschi. Societatea postmodern: probleme filosofice i metodologice actuale. - Chiinu, 2006.

Printre lucrrile consacrate problemelor filosofice i metodologice ale societii contemporane atrage atenia lucrarea profesorului universitar, doctorului habilitat în tiine filosofice Petru Rumleanschi – „Societatea postmodern: probleme filosofice i metodologice actuale”. În ea se menioneaz c societatea contemporan e marcat de o serie de transformri economice, politice, sociale, spirituale adânci i c, de rând cu economia de pia, proprie societii industriale, moderne apare i economia de Reea, economia informaional, caracteristic societii informaionale în devenire. În noile condiii accentul este pus pe înlocuirea muncii fizice prin cunotine, crete rolul centrelor tiinifice de cercetare, unde se creeaz cea mai mare parte a produsului naional. Munca fizic tot mai mult este înlocuit prin munca spiritual, creatoare. În producia material dominant devine munca intelectual i nu cea fizic. Dezvoltarea omului devine principala condiie a oricrui progres gospodresc. Crete importana sferei serviciilor. Oamenii sunt ocupai, în fond, în activiti unde sunt necesare aprecierii omeneti, cunotinele lor. În societate se instaureaz un liberalism politic, crete gradul de democratizare a puterii politice, informaia devenind baz democratic a puterii. Dreptul de a lua hotrâri trece de la deintorii de capital i pmânt la deintorii de cunotine – savani, ingineri etc. Are loc i trecerea la o pluralitate ideologic. În legtur cu aceasta putem întâlni abordri a societii contemporane ca fiind o societate informaional. Dar apare întrebarea: cum poate s existe într-o societate informaional, concomitent cu economia de Reea, economia informaional, ca form de coordonare a activitii economice, caracteristic doar societii informaionale, i economia de pia - în rile postsocialiste, i economia capitalist consumerist de mas în rile occidentale industrial-dezvoltate, caracteristic societii industriale, moderne i chiar s fie prezente structuri economice ierarhizate, o economie ierarhic, caracteristic societii tradiionale, agrare? Rspunzând la aceast întrebare, autorul, pe bun dreptate, consider c putem vorbi doar de o perioad de trecere la societatea informaional, numit de autor societate postmodern, în care pot exista, de rând cu formele economice ale societii informaionale în devenire, i forme economice ale societii anterioare, existând o economie în tranziie la societatea informaional. În lucrare autorul urmrete scopul s analizeze esena societii contemporane, a societii postmoderne, constituirea i dezvoltarea ei, cât i unele probleme filosofice i metodologice actuale legate de dezvoltarea acestei societi. Actualitatea temei investigate nu trezete îndoieli din moment ce se tie c fr o cercetare detaliat i aprofundat a societii contemporane, a problemelor filosofice i metodologice actuale, este greu de conceput modelarea societii viitoare. Actualitatea prezentei lucrri rezid i în faptul c în ea autorul îi pune scopul de a analiza în plan filosofico-metodologic i filosofico-economic esena societii contemporane, apreciat ca perioad de trecere la societatea informaional, care schimb în mod radical atât modul de producere i de trai al oamenilor, cît i cultura, concepiile despre lume, tipul relaiilor dintre om i lumea înconjurtoare, numit societate postmodern, artând

SVV Ion Rusandu deosebirile calitative ale ei de societatea modern, industrial. Aceasta ne vorbete i despre caracterul original i multidisciplinar al investigaiei date. Lucrarea e compus din introducere, trei capitole, încheiere i referine bibliografice. În primul capitol - „Societatea postmodern, esena, constituirea i dezvoltarea ei” - sunt elucidate bazele filosofico-metodologice i filosofico-economice ale constituirii acestei societi, aa ca: teoria societii postindustriale a lui D. Bell i a altor autori a teoriei postindustriale, ce are un potenial înalt creativ, i poate servi ca baz metodologic a constituirii societii postmoderne din rile occidentale industrial- dezvoltate (p.10-20), cât i „filosofia eliberrii” – ca baz metodologic a constituirii societii postmoderne din rile postsocialiste (p.21-30). Prezentând în abordare sinergetic constituirea i dezvoltarea societii postmoderne, autorul menioneaz c „haosul de la micronivel constituie un principiu constitutiv, factor iniiator pentru ieirea societii moderne pe propria cale de evoluie, spre stabilirea societii informaionale ... pentru viitor, cere abordarea unei ideologii cu caracter integrativ, care va manifesta o atitudine evoluionist-instituionalist, prezentând o sintez a diferitor atitudini teoretice în realizarea reformelor economice (p. 57). Capitolul întâi sfârete cu analiza societii postmoderne în lumina filosofiei alternativei istorice, studiind dezvoltarea formelor de proprietate, vorbind despre schimbarea vectorului dezvoltrii, menionând c are loc o cotitur de la faza dezvoltrii proprietii private pe seama proprietii personale (în societatea sclavagist, de exemplu) la faza dezvoltrii proprietii personale pe seama proprietii private, c în societatea postmodern occidental din rile orientale industrial-dezvoltate apare contradicia dintre munca general (tiinific) i capital, c în aceast societate tiina devine for productoare nemijlocit a societii (p.69). Un interes deosebit prezint capitolul doi - „Noile tehnologii informaionale i comunicative: probleme filosofice i metodologice”-, în care este analizat dezvoltarea noilor tehnologii informaionale i comunicative, rolul lor în apariia i dezvoltarea societii postmoderne. În lucrare se menioneaz c în anii ’50 ai sec.XX s-a trecut de la revoluia industrial la cea tehnico-tiinific, în domeniul tehnicii de calcul, trecându-se realizarea revoluiei computeriale, iar în anii ’70-’80 ai sec.XX cu apariia Internetului începe s se realizeze revoluia informaional (p.74-80), ce are loc pe parcursul întregii societi postmoderne (p.80-95), analizându-se i trecerea de la revoluia computerial la revoluia informaional, instituirea i dezvoltarea societii postmoderne în Republica Moldova (p.96-101). În lucrare, de rând cu examinarea apariiei i dezvoltrii noilor tehnologii informaionale i comunicative, sunt analizate i aa probleme filosofice ca: filosofia Internetului, filosofia lumilor virtuale, crearea lumilor virtuale prin mijloacele noilor tehnologii informaionale, precum i postmodernismul ca filosofie a societii postmoderne. Analizând probleme privitor la filosofia Internetului, în lucrare se menioneaz c pe la sfâritul sec. XX omenirea este martorul unui nou cer i a unui nou pmânt: informaia, în prezent, s-a transformat în esen de sine stttoare, odat cu substana i energia. Informaia în lumea virtual-computerial este pus în locul materiei, informaia i tehnica din mijloace de activitate a omului se transform în mijloace de trai. Comunicarea nemijlocit a membrelor societii de azi este înlocuit prin comunicaia cu ajutorul tehnologiilor informaionale i comunicative (p.104-105). Filosofia Internetului reprezint una din paradigmele importante ale tiinei postneclasice, una din sferele principiale ale cercetrilor filosofice ale tiinei i tehnicii contemporane. Ea formeaz bazele unei noi înelegeri a lumii, fiind orientate la cutarea legturilor destul de generale SVW

P. Rumleanschi, Societatea postmodern: probleme filosofice i metodologice actuale ale evoluiei i autoorganizrii sistemelor naturale, sociale , cognitive, deschizând noi perspective pentru noi cercetri futurologice (p.107). Analizând filosofia lumilor virtuale, crearea lumilor virtuale prin mijloacele noilor tehnologii informaionale, autorul vine la concluzia c datorit realitilor virtuale computeriale i creierul uman intr într-un trâm, unde comunicarea între ele se poate exercita la un nivel mai înalt, i aceast posibilitate nou din punct de vedere calitativ pstreaz promisiunea extinderii domeniului experienei umane, asistate de computer în direcii complet noi, în special, în direcia crerii i lrgirii mediului educaional virtual în învmântul superior (p.156-157). Sfârete capitolul doi cu analiza postmodernismului ca filosofia societii postmoderne, menionându-se c postmodernitii ( J.Derrida, G.Deleuze, J.Lyotard .a.) vorbesc de faptul c, cu aplicarea noilor tehnologii informaionale, viteza schimbrilor individului gânditor crete, subiectul nu-i mai pstreaz identitatea. Subiectul devine variabil, are loc distrugerea raionalismului tiinific, a unor forme i structuri ale contiinei i a unor regimuri de funcionare a ei. Apare scrisocentrismul, arhescrisul, scrisul fr litere, se trece la gramatologie. Prin intermediul gramelor are loc tergerea numelor proprii a tuturor corpurilor i lucrurilor, înlocuindu-le prin cifre. De la etno-fallo-fono-logocentrism se trece la tehno-fallo-info- cifrocentrism. Gramele ca rezultate ale deconstruciei lumii vechi devin atomii, crmizi ale devenirii unei noi realiti. În acest sens, are dreptate autorul atunci când afirm c postmodernitii J.Derrida i G.Deleuze sunt „Leucip i Democrit ai epocii postmoderne” (p.187). Capitolul trei - „Filosofia tiinei în societatea postmodern, rolul ei formativ” - este consacrat analizei rolului formativ, specific pentru societatea postmodern, a filosofiei tiinei economice, politice, juridice, pedagogice, ecologice. Examinându-se problemele filosofice ale economiei, în lucrare se menioneaz c, cu trecerea la filosofia postmodern apare economia de Reea, economia informaional, Internet-economia , Internetul devenind baz economic a acestei societi. Apare e-businessul, e-comerul, banii electronici, telebankingul .a. Examinând rolul formativ al filosofiei tiinei economice în societatea postmodern, dând interpretare filosofic teoriilor economice: a ofertei, a anticiprilor raionale, a costurilor de tranziie, a drepturilor de proprietate, a opiniei publice, a capitalului uman i a comportamentului uman, a teoriilor societii informaionale precum teoria „Societii cunotinelor” i a economiei inovaionale, a întreruperii succesivitii, a societii industrial-tehnocrate, a tehnologiilor intelectuale, a transformrilor postsocialiste i a globalizrii, în lucrare se formuleaz concluzia c aceste teorii orienteaz personalitile s contribuie la stimularea ofertei, la anticipri raionale pe baza relaiilor de pia existente, la micorarea costului de tranziie. Aceste teorii orienteaz personalitile la dezvoltarea firmelor, la o rentabilitate mai înalt a capitalului uman, s-i îmbogeasc permanent cunotinele, la revigorarea economiei pe baza instaurrii relaiilor de pia. Aceste teorii orienteaz societatea la stimularea activitii antreprenorilor, crearea modelelor economice ale dezvoltrii economice pe baza anticiprilor raionale ale întreprinderilor i ca tehnologiile informaionale s contribuie la formarea proprietii intelectuale a economistului (p.215-227). În lucrare sunt supuse investigaiilor i problemele ce vizeaz expansiunea structurilor de Reea, perspectivele dezvoltrii sociale în viitor, pe parcursul creia se vor distruge nu numai metodele ierarhice de coordonare a economiei, dar i structurile economiei de pia, dominante rmânând doar structurile economiei informaionale. O atenie deosebit este acordat filosofiei managementului, definite în lucrare ca filosofie a businessului

SVX Ion Rusandu antreprenorial i filosofiei marketingului definit ca filosofie a businessului afacerilor comerciale (p.244). Examinând rolul formativ al filosofiei tiinei politice, dând interpretare filosofic doctrinelor politice existente în societatea postmodern, precum cea a liberalismului „organizat” (în societatea postmodern din rile occidentale industrial-dezvoltate) i a liberalismului „nostalgic” (în societatea postmodern postsocialist), cea democrat- cretin i cea social-democrat, în lucrare se formuleaz concluzia c aceste teorii orienteaz personalitile, pe baza drepturilor i libertilor existente, s-i realizeze anumite interese personale, s influeneze activitatea statului prin alegerea unui stat maximal, care intervine în toate domeniile sociale (conform liberalismului „organizat”) la posedare de proprietate privat, de a fi liber total de puterea de stat, a influena activitatea statului prin alegerea persoanelor oficiale, având dreptul de a alege i a profesa meseria dorit, s fie i responsabile (conform liberalismului „nostalgic”), s pstreze orânduirea veche, ideile tradiionale, institutele socialiste (conform conservatorismului socialist) la realizarea unor principii eter-umaniste i democratice de organizare i conducere democratic a societii (conform cretin-democrailor), la o via în condiiile unei societi bazate pe proprietatea obteasc asupra mijloacelor de producere (conform social-democrailor). Aceste teorii orienteaz societatea la faptul c puterea statal s fie construit pe principii etic-umaniste i democratice, s in cont de aspiraiile electoratului, s construiasc o orânduire democratic a societii fr clase antagoniste (p.276-281), excluzând în viitor atât conservatorismul socialist, cât i conservatorismul capitalismului comsumerist. Analizând rolul formativ al filosofiei tiinei juridice în condiiile societii postmoderne, dând interpretare filosofic colii istorice de filosofie a dreptului, pragmatismului juridic, realismului juridic, teoriei dreptului obiectiv, neonaturalismului, în lucrare se formeaz concluzia c aceste teorii orienteaz personalitile la perceperea dreptului ca instrument pentru realizarea anumitor scopuri, la înelegerea dreptului ca fiind variabil, determinat de necesitile sociale, variate i ele în dependen de moment, ar i împrejurri. Aceste teorii orienteaz personalitile la acceptarea dreptului ca lege suprem a tuturor voinelor, la un drept „just”, la un drept naional cu coninut variabil. Aceste teorii orienteaz la elaborarea dreptului pe baza spiritului poporului, la tratarea, în mod complex, a problemelor juridice, la orientarea conduitei practice a persoanelor oficiale, cât i modul cum ei rezolv litigiile sociale. Societatea trebuie s reglementeze deciziile tribunalelor, hotrârile instanelor, urmând scopul de a atinge, cu ajutorul dreptului, unitatea societii, s procedeze astfel încât dreptul s fie pragmatic, s accepte dreptul la viaa umanitii în grupuri organizate, s contribuie ca sentinele de justiie s fie determinate de lege, ca ordinea public s fie determinat de valorile i necesitile sociale, care i ele se schimb în funcie de moment. E nevoie ca societatea s stabileasc o solidaritate a oamenilor, ca conformarea la solidaritate s reprezinte o regul de drept, ce se impune atât statului, cât i cetenilor, s asigure domnia justiiei pe baza unui „drept just”, a unui drept natural cu coninut variabil. În lucrare e formulat i concluzia în privina necesitii aplicrii în gândirea filosofico-juridic la etapa societii postmoderne a unui anumit principiu al antagonismului, cerându-se analiza acestei idei pe baza logicii dinamice a contradictoriului (p.302-314). O atenie deosebit în lucrare este acordat i examinrii rolului formativ al filosofiei tiinei pedagogice în societatea postmodern, menionându-se c aplicarea tehnologiilor informaionale, a Internetului, are multe consecine pozitive, cum ar fi învmântul la distan, dar are i multe consecine negative: prin scoaterea informaiei SVY

P. Rumleanschi, Societatea postmodern: probleme filosofice i metodologice actuale din Internet se pierde interesul i capacitatea elevilor i studenilor la descoperiri independente, devenind incapabili de a construi o comunicare problematic, scade interesul fa de gândirea teoretic (p.319-338). Analizând filosofia tiinei ecologice, formulând problema ecologic ca problem a necorespunderii esenei naturale a omului i a condiiilor naturale umanizate, a existenei lui, care reprezint cazul particular al problemei „artificialului i naturalului”, în lucrare se menioneaz c în societatea postmodern se creeaz anumite premise pentru rezolvarea ei, când omul cu ajutorul tehnologiilor informaionale se pune în corespundere cu mediul înconjurtor transformat, se acomodeaz la mediul înconjurtor schimbtor i, ca atare, se creeaz condiii pentru „a scoate” problema ecologic (p.352- 353). Menionând momentele pozitive ale lucrrii, trebuie de atras atenia i la faptul c lucrarea ar fi câtigat dac autorul ar fi analizat i problemele civilizaiei i a rolului formativ al filosofiei culturii în societatea postmodern, ce ar fi fost o completare esenial a problemelor analizate. În concluzie, menionm c în lucrarea cercettorului Petru Rumleanschi sunt abordate multe probleme filosofice i metodologice aprute în societatea contemporan. Prezentând o analiz profund conceptual, filosofico-metodologic i filosofico- economic a societii postmoderne , aceast lucrare, fr îndoial, va contribui la aprofundarea i dezvoltarea teoriei i practicii privitor la societatea contemporan.

SVZ

Victor Saca, Pantelimon Varzari

UNELE CONSIDERENTE PRIVIND ABORDAREA PROBLEMEI ADAPT:RII POPULAWIEI ALOLINGVE  A REPUBLICII MOLDOVA LA MEDIUL ETNIC AUTOHTON

Democratizarea societii moldoveneti i realizarea aspiraiilor ei proeuropene depinde atât în prima, cât i în ultima instan de un ir de factori-cheie de importan major pentru rile polietnice. Între acetia un loc i un rol aparte, sui generis, îi revine toleranei etnice i gradului avansat de coeziune naional, apropierii i colaborrii entitilor etnice existente. Acest factor devine un mobil al integrrii comunitilor etnice alolingve în mediul etnic autohton, al familiarizrii lor cu valorile spirituale autohtone. Privit i perceput în acest context, monografia în ediie rus a dr. în filosofie Nicolae Cojocaru - „  V R   ” - prezint, dup cum e i firesc, un interes sporit pentru savani i pentru practica etno-politic din ar. Desigur, ne referim la diferitele atitudini ale acestora vizavi de valoarea lucrrii, începând de la cele mai pozitive, ce o calific drept binevenit i original în câmpul tiinifico-practic din domeniul sociouman, i terminând cu cele negative, ce o desconsider. În aceast ordine de idei remarcm faptul c, în linii mari, în compartimentul introductiv al lucrrii sunt fundamentate în mod convingtor multiplele semnificaii pe care le poate avea gradul necesar de adaptare a unei treimi din populaia Republicii Moldova (considerat de autor populaie de limb neromân) la valorile spirituale create de moldovenii / românii pruto-rsriteni. Pornind de aici, o asemenea adaptare va întruchipa:  noua evoluie a rii pe calea dezvoltrii ei de lung durat;  realizarea în societatea moldoveneasc atât a echitii sociale, cît i a integrrii sociale;  formarea unor interese i scopuri publice general recunoscute în stare s uneasc majoritatea absolut a membrilor societii;  apropierea real între populaia alolingv i naiunea titular. Totodat, considerm rezonabil poziia autorului vizavi de urmrile grave pe care le poate avea pentru societate reinerea în continuare a procesului de adaptare. Or, realizarea cu succes a acestui proces presupune ab initio un grad adecvat de cunoatere a lui, efectuarea unor cercetri speciale în domeniu. În primul rînd, astfel de cercetri nu au avut pondere în condiiile regimului totalitar sovietic, întrucît acesta, dup cum menioneaz dl Nicolae Cojocaru, sub masca declaraiilor despre „înflorirea i apropierea naiunilor”, orienta relaiile interetnice i investigaiile asupra lor în albia denaionalizrii i rusificrii nu numai a populaiei autohtone, ci i a tuturor celorlalte grupuri etnice de naionalitate nerus ce locuiau în republic. În al doilea rînd, ne asociem pe deplin opiniei privind insuficienta ameliorare a investigaiilor asupra procesului controversat de adaptare a populaiei alolingve a Republicii Moldova în perioada de dup declararea independenei acesteia, invocat de autor în partea introductiv a crii. În publicaiile din ultimii 10-15 ani, consacrate

 Prin acest subiect autorii îi exprim opinia asupra lucrrii dr. conf. Nicolae Cojocaru  V R   . – Chi inu, Ed. Tehnica - Info, 2004. - 136 p. SV[ Unele considerente privind abordarea problemei adaptrii populaiei alolingve a Republicii Moldova relaiilor interetnice, cu excepia lucrrii de fa, accentele se pun mai mult pe problemele difuziei interetnice i autoidentificrii naionale în Republica Moldova, pstrrii minoritilor naionale i respectrii drepturilor i libertilor lor în baza experienei europene, fr ca aceste probleme s fie corelate cu careva proiecte optime de adaptare la factorul autohton. Chiar i în publicaiile în a cror denumire figureaz sintagma „integrarea minoritilor naionale în societate” problema adaptrii la valorile autohtone nu se examineaz ca un fenomen neaprat, ca o variabil sine qua non a unor relaii interetnice echilibrate. Tocmai de aceea calificm a fi just aprecierea adus de autor majoritii cercettorilor în domeniu, care fie c nicidecum nu accept ideea adaptrii, fie c au o atitudine dur sau, dimpotriv, incert fa de ea. Prin urmare, în condiiile actuale ale Republicii Moldova, deloc facile pentru teoretizarea fenomenului adaptrii, prezenta lucrare are o semnificaie epistemic cât se poate de relevant i, totodat, are multiple valene practice evidente legate efectiv de raionalizarea activitii instituiilor de stat i civile, de elaborarea i implementarea de ctre acestea a politicii de adaptare. Mai întâi, lucrarea se distinge prin coeren de coninut i form, de determinare a actualitii i gradului de cercetare a temei, prin strictee i claritate teleologic i metodologic, prin structurarea i analiza reuit a problemelor abordate. Autorul a efectuat un studiu original, reuind prin dimensiunile teoretice i empirice consistente, bine juxtapuse i integrate în capitole i paragrafe, s-i ofere acestuia un caracter analitico-tiinific de sintez, inovator, finalizat. De o real valoare este capitolul crii în care demersul autorului se axeaz pe conceptualizarea variatelor probleme ce in de necesitatea i esena adaptrii populaiei neromâne la mediul etnic autohton. Astfel, fenomenul adaptrii vine a fi unul multivalent, prezent în diverse ipostaze: de variabil social; de factor al utilitii; de element al echitii; de factor al integrrii; de condiie a micorrii conflictelor; de formul a relaiilor interetnice. Desigur, luate în parte i ca totalitate aceste ipostaze au o importan diferit în procesul de cercetare, or ele pot s se condiioneze reciproc, s se completeze. Totui, în cazul studiului de fa, autorul pornete de la dimensiunea social ca fiind una complex, de natur atât general, cât i particular în raport cu celelalte coordonate ale adaptrii. Ne referim mai întâi la analiza bifactorial a conceptului de adaptare, acesta fiind examinat nu doar ca factor în sine, ca subiect intrinsec, ci i ca factor aflat într-o conexiune direct cu obiectul investigaiei, cu termenii de autohton i btina. Delimitarea de ctre autor a acestor termeni, în pofida comunitii lor de coninut, este principial necesar, întrucât ei nu sunt identici, fapt ce ne ajut la perceperea mai adecvat a specificitii obiectului dat (în sens c nu toi btinaii, adic cei ce au o anumit apartenen de loc, sunt în acelai timp i autohtoni, adic de origine local, formai aici ab ovo, ab origine) i, totodat, la concretizarea influenei subiectului asupra obiectului. În aceast ordine de argumentare subliniem faptul c teoretizarea subiectului (fenomenul adaptrii populaiei alolingve) i obiectului (mediul etnic autohton) cercetat nu e de natur „pur”, nu e rupt de realitatea social, ci îi gsete expresie i alimentare în arealul moldovenesc. Definind adaptarea populaiei neromâne a republicii ca un proces complex de a te obinui i a ine cont de ceea ce constituie mediul etnic al românilor din Moldova de la rsrit de Prut (familiarizarea cu istoria i cultura autohton, cunoaterea i utilizarea elementar a limbii române, cunoaterea i respectarea tradiiilor i obiceiurilor poporului autohton, împcarea cu idealurile i nzuinele lui naionale), autorul consider pe drept c atare proces nicidecum nu urmrete scopul de a asimila aceast populaie. El

SWR Victor Saca, Pantelimon Varzari presupune doar schimbarea parial a lumii spirituale a acesteia, prin îmbogirea ei pe calea însuirii valorilor spirituale autohtone. Pornind de la aspectul conceptual al problemei, autorul îi concentreaz efortul investigativ asupra adaptrii populaiei alolingve la mediul etnic autohton prin triada necesitate-obligativitate - rentabilitate, relevând-o drept compartiment aparte. Constatm c pân acum aceast triad n-a fost racordat în mod adecvat la fenomenul adaptrii nici în teoria i nici în practica etnopolitic moldoveneasc. De obicei, în mentalitatea autohtonilor accentul se pune, îndeosebi, pe factorul obligativitii, în sens c conlocuitorii sunt tratai ca fiind obligai s se adapteze. Meritul autorului const în faptul c el depete acest punct de vedere simplist, manifestând cu adevrat o poziie tiinific complex fa de problema adaptrii. În primul rând, el vine cu argumente pro- adaptare ca necesitate a tuturor, atât a imigranilor, cât i a autohtonilor, condiie care elibereaz efectiv societatea de multe probleme, inclusiv de conflictele antagoniste cu noii venii, conducând la o mai bun comunicare a acestora. În al doilea rând, adaptarea poate cpta caracter real dac este însoit de factorul obligativitii, acesta fiind condiionat de necesitatea obinerii de ctre noii venii a ceteniei rii gazd. Aceasta i presupune însuirea i folosirea obligatorie a limbii oficiale, ceea ce constituie în viziunea autorului elementul principal al adaptrii. În al treilea rând, adaptarea examinat în mod imparial este într-o msur mai mare i avantajoas, util pentru alolingvi, întrucât ea conduce la optimizarea situaiei lor. În acest sens a te adapta la mediul etnic autohton înseamn, pentru imigrani, a valorifica unica cale normal spre o coexisten civilizat în mediul dat. Un interes deosebit pentru cititorii de diferite etnii prezint compartimentul lucrrii axat pe adaptarea etnic ca element al echitii. Poate c pentru prima dat în literatura de specialitate din ar se abordeaz un asemenea subiect controversat, dei la nivelul contiinei obinuite el, deseori, era i este prezent. În acest context, susinem opinia autorului despre crearea în Moldova Sovietic, în urma unui val imens de imigraie pe parcursul a 50 de ani, a unei atitudini neadaptabile, discriminatorii fa de limba autohtonilor, aceasta fiind ignorat plenar în fostul regim comunist i parial în prezent. Iat de ce apreciem drept just poziia Domniei Sale c fa de populaia autohton s-a comis o inechitate strident, a crei înlturare astzi e posibil doar oferind limbii române un rol unic (nu numai formal, ci i real) de limb oficial a statului. Recunoaterea acestui fapt de ctre populaia alolingv, acordul ei real de a se adapta i este actul principal al echitii sociale. Pornind de la aceste i alte circumstane, autorul deduce cauzele principale (vechi i noi, interne i externe, obiective i subiective etc.) de neacceptare a fenomenului adaptrii, de refuz de la realizarea lui. El a reuit s sistematizeze aceste cauze i s demonstreze evoluia i reproducerea lor succesiv de la o etap la alta. Astfel, cauza- cheie iniial de neadaptare de pe timpul Rusiei ariste i anume, politica colonial de denaionalizare s-a pstrat, cu unele modificri, i în fostul regimul sovietic. Sau aa- zisele cauze noi de astzi sunt în felul lor o continuare a celor vechi, din timpul neîndeprtat. Nu mai puin semnificative în acest sens sunt: psihologia neadaptrii, prezent la cea mai mare parte a locuitorilor alolingvi; ignorarea de ctre elita alolingv i de organele de stat a necesitii unor eforturi permanente ce-ar asigura contientizarea avantajului adaptrii pentru cei de alt limb; lipsa în stat i în societate a unui câmp informaional-educativ corespunztor pentru adaptare; influena nefavorabil a factorului extern asupra procesului de adaptare a locuitorilor alolingvi din republic. În sfârit, dup SWS

Unele considerente privind abordarea problemei adaptrii populaiei alolingve a Republicii Moldova prerea autorului, neadaptarea populaiei neromâne din ar ine i de vina fiecrui locuitor autohton. Dup noi, aceast afirmaie este mai mult decât o simpl constatare, este chiar o problem fundamental, fiindc guvernrile de obicei vin i se duc, deseori rmânând doar cu declaraii despre adaptare, de vreme ce populaia autohton din Moldova rmâne aceeai, neschimbat, cu deficitul ei de obinuin de a comunica cu alolingvii în limba român, de a le impune acestora un mediu adecvat de adaptare i integrare. Pentru comparaie menionm c georgienii, autohtonii baltici au cu totul alte trsturi de caracter naional, alte obiceiuri, tradiii în relaiile cu populaia alolingv, care i chiar în regimul comunist, nemaivorbind de prezent, trebuia s asimileze valorile autohtone i s se integreze în mediul autohton. Acestea fiind spuse, considerm lucrarea dlui Nicolae Cojocaru, cu toate ajunsurile i neajunsurile (de altfel autorul nu pretinde de a cuprinde toate problemele adaptrii, de a da rspunsuri complete la ele), a fi una cât se poate de instructiv i util. Cu siguran, ea va contribui la schimbri spre bine, atât epistemice, cât i axiologice i praxiologice, în domeniul relaiilor interetnice în general i în cel al adaptrii în particular.

SWT VIA TIINIFIC SCIENTIFIC LIFE

Lidia Troianowski

NICOLAE SP:TARUL MILESCU – MODERN LA 370 DE ANI

Se consider c un popor este capabil s devin contient din momentul când îi pune în valoare opera, concepia personalitilor excepionale. Sine dubio, cu cât creaiile acestor apostoli spirituali perpetu în suflul inimilor,cu atât mai mult acest popor este absolvit de gravitatea de a-i pierde identitatea, or decadena întotdeauna i-a adpat rdcinile din placiditate, tembelism fa de tezaurul cultural motenit. În sens univoc, o societate rupt de arealul istoric, cultur se confrunt în permanen cu probleme de divers gen – speculaii, conflicte, care i mai mult acutizeaz situaia i aa tensionat. Dac e s ne referim concret la societatea noastr care actualmente transform în via multiple reforme direcionate de la cantitativ-calitativ spre cele calitative- cantitative, atunci sesizm c imperativul zilei a devenit tendina de depire i utilizare a oportunitilor ce ar facilita procesul de depire a incertitudinii sociale i conflictelor economice i politice. Indiscutabil c printre aceste oportuniti se desemneaz i cele legate de studierea i promovarea în circuitul valoric al comunitii autohtone a crturarilor notorii care, cât ar fi de regretabil, muli din ei mai rmân în anonimat sau se bucur de prea puin atenie din partea cercettorilor. Descifrarea resorturilor profunde, aducerea operei i concepiei lor în câmpul spiritual naional i universal prin intermediul unui arsenal complex de strategii, printre care i mediatizarea, organizarea de manifestri tiinifice de divers nivel, introducerea în curriculumul colar i universitar etc., va conduce la cimentarea sentimentului de mândrie naional, a conectrii în consubstanialitatea veridic i pluridimensional la atmosfera, cultura moldoveneasc proprie perioadelor trecute. Coordonându-i activitatea cu cerinele societii contemporane, Sectorul Filosofie al IFS1P al A1M a acordat i acord deosebit atenie segmentului „Motenire”, compartiment de investigaii ce permite colaboratorilor scoaterea în eviden a personalitilor marcante ale culturii noastre care au tiut s-i racordeze interesele, tribulaiile cu aspiraiile i idealurile poporului, rezumând prin opera i concepia proprie hipersensibilitate activizat de marele teme ale vremii, teme care, de altfel, rmân actuale pân în prezent. Un exemplu elocvent în acest sens este Simpozionul tiinific „Opera lui Nicolae Sptarul Milescu în contextul culturii europene i universale”, organizat pe data de 19 octombrie 2006, cu ocazia aniversrii a 370-a de la naterea marelui crturar. Notabil, desfurarea Simpozionului s-a înscris ca o continuare logic în contextul de activiti tiinifice de mediatizare i sensibilizare a publicului pe care Sectorul Filosofie le organizeaz anual cu scopul promovrii în câmpul valoric i ideatic al celor mai reprezentative nume ale spiritualitii noastre care, la anumite perioade, prin dimensiunile demersului lor, au fcut epoca. Comitetul de organizare a Simpozionului tiinific dirijat de directorul de proiect i, simultan, efa Sectorului Filosofie, dr. Ana Pascaru, i-au propus urmtoarele obiective menite s elucideze complexitatea creaiei i concepiei remarcabilului exeget, i anume: reflectarea contribuiei lui Sptarul Milescu în cultura universal; trecerea în revist a domeniilor în care a excelat crturarul; reflectarea activitilor gânditorului în

SWU Nicolae Sptaru Milescu – modern la 370 de ani calitate de exponent al intelectualitii sud-est europene; familiarizarea tinerei generaii cu motenirea milescian i legtura concepiei înaintaului cu realitatea din Republica Moldova. De menionat, Simpozionul tiinific i-a desfurat lucrrile în cadrul a trei module: 1.contribuia lui Nicolae Sptarul Milescu în cultura universal; 2. reverberaii spirituale în motenirea lui Nicolae Sptarul Milescu; 3. Nicolae Sptarul Milescu – exponent al intelectualitii sud-est europene din secolul al XVII-lea. În cuvântul de deschidere al Simpozionului, Alexandru Roca, dr. habilitat, Academician, coordonator al seciei 1tiine Umanistice i Arte, a menionat creaia milescian ca un segment demn de atenia cercettorilor contemporani, or eminentul înainta a fost unul dintre puinii exponeni ai culturii din perioada secolului al XVII-lea care a lsat un numr impresionant de redutabile lucrri de pondere universal, manifestându-se concomitent i ca un neobosit explorator al diverselor domenii – filosofie, estetic, retoric, religie, pedagogie, cât i al problemelor angoasante ale timpului. Nu mai puin consistent ca i coninut a fost i comunicarea dr. Ion Rusandu, directorul IFS1P. care a reflectat dimensiunile activitii lui Nicolae Sptarul Milescu de factur umanist ca un model de apostolat moral, de gândire plastic în expunerea materialului, însui crturarul fiind atestat ca o personalitate ce a tiut s rimeze spiritualitatea naional prin intermediul numeroaselor opusuri care au fost i rmân înalt apreciate de savanii din întreaga lume. În acelai discurs, s-a remarcat c exegetul, prin opera sa, fr s evite tonul moralizator, a demonstrat potena de inovaii productoare de sens i i-a impus propria opinie chiar i în situaia când aceasta contravenea întregii sisteme tradiionale. Exemplu indubitabil – pretenia crturarului de a exclude teologia din sistemul celor apte arte liberale, fapt ce nu poate fi contestat i care a fost lansat de Sptarul Milescu ca o provocare serioas la adresa bisericii. Simptomatic c, dei a apelat la o formul de expunere unde redutana uneori devine insuportabil, Sptarul Milescu, totui, prin coerena sintezei i mizei teoretice, a lsat opere de valoare care se înscriu de minune în contextul tezaurului spiritual universal. Pe acest temei, a consemnat raportorul, absena relativ îndelungat din orizontul cercetrilor trebuie depit. În concluzie final, dr. Ion Rusandu a nuanat c o imagine credibil i adecvat a tribulaiilor social-politice i culturale ale secolului al XVII-lea poate fi obinut doar prin studierea complex a operei milesciene, parte complementar a epocii date. Fr a ne implica ideatic sau structural în tematica comunicrilor unite sub egida Simpozionului, evideniem un vast domeniu de aspecte, trstura caracteristic ale crora ar fi în special momentul novator i cel sorginte. În acest sens, erudiie, profunzime, chiar ataament fa de opera vieii crturarului au demonstrat prin comunicrile lor – dr. habilitat Gh. Bobîn i dr. 1t. Lupan, or tematica în cauz, constatm, le-a devenit subiect de predilecie de dou decenii, adic înc pe când în Sectorul Istoria Filosofiei i Estetic sub conducerea dr. habilitat, profesorului A. Babii se organizau i se desfurau „Lecturile milesciene” – manifestri tiinifice de prestigiu nu numai naional, dar chiar i internaional. Interes deosebit a trezit i raportul „Evoluie i istorism în opera lui Nicolae Sptarul Milescu” prezentat de dr. Ana Pascaru, în care autoarea a inut s oglindeasc nu numai prezena, caracterul acestor dou aspecte în opera înaintaului nostru, dar, simultan, s dea o apreciere argumentat a modului de abordare a lor de pe poziiile secolului al XVII-lea, cât i s evidenieze tangenialitatea de opinii cu ali reprezentani ai gândirii social-filosofice universale.

SWV Lidia Troianowski Nu putem face abstracie nici de caracterul documentat, capacitatea de a ine auditoriul în logica riguroas a raionamentelor i concluziilor demonstrat în aa comunicri ca: „Traducere – prelucrare - focalizare i originalitate în creaia lui N. Spathary-Spafarii (Milescu)”; „Implicarea lui Nicolae Sptarul Milescu în polemicile teologice ale vremii”, „Popoarele Siberiei i Extremul Orient descrise în opera lui Nicolae Sptarul Milescu” – relatri expuse, respectiv de Pavel Balmu, Institutul de Filologie al A1M, Nina Negru, Biblioteca Naional din RM, Valeriu Matei, drd., Institutul de Filologie al A1M. În concluzie final, subliniem c lucrrile Simpozionului au reliefat un complex de aspecte cu caracter original, proprii operei lui Nicolae Sptarul Milescu, care pân la momentul actual nu au fost studiate. Tot în cadrul aceleiai manifestri tiinifice s-a fcut i o trecere în revist a rezultatelor obinute în studierea acestui compartiment, considerm, important i valoros atât pentru cultura naional, cât i pentru cea universal. Semnificativ, tot în cadrul Simpozionului s-a luat decizia ca comunicrile, rezultatele investigaiilor s fie publicate în ferma convingere c ele vor servi în calitate de suport teoretic, metodologic i didactic pentru studenii, doctoranzii i specialitii din domeniu preocupai de inextingibila oper milescian ce suscit interesul i aprinde spiritele la distan de secole.

SWW

Conferina 1tiinific FILOSOFIA 1I PERSPECTIVA UMAN:

Filosofia i perspectiva uman - generic sub care i-a desfurat lucrrile Sesiunea tiinific consacrat Zilei Mondiale a Filosofiei, eveniment ce anul curent a ajuns la ediia a patra. Manifestarea în cauz se înscrie în contextul strategiilor UNESCO, organizaie care în 2002 la sesiunea a 169-a a adoptat Strategia în Filosofie. Act strategic scopul cruia rezid în promovarea ponderii filosofiei în lumea contemporan. În cadrul dezbaterilor asupra strategiei i adoptarea acesteia s-a convenit s se declare anual a treia zi de joi a lunii noiembrie - Ziua Mondial a Filosofiei. Astfel, începând cu anul 2003, Institutul de Filozofie, Sociologie i 1tiine Politice, împreun cu Asociaia Filosofilor din Moldova, organizeaz manifestri tiinifice consacrate acestui eveniment. Tradiional, la 16 noiembrie 2006, în incinta Academiei de 1tiine a Moldovei, i-a desfurat lucrrile conferina internaional. Ziua Mondial a Filosofiei pe lâng lucrrile conferinei s-a completat cu lansri de carte i o mas rotund la care i-au dat întâlnire cercettorii cu experien i tinerii în ascensiune. La lucrrile Conferinei au participat circa 70 de cercettori, inclusiv profesori ' studeni ai Facultii Asisten Social, Sociologie i Filosofie a Universitii de Stat din Moldova, de la Catedra de tiin$e Socio-umane de la Universitatea Tehnic din Moldova, Catedra de )'*-1-$'# '*-*'2-*-%'# de la Academia de Studii Economice din Moldova, Catedra 2'',$# Socio-umane i drept de la Universitatea Cooperatist Comercial din Moldova, Catedra 2'',$#Socio-umane de la Universitatea Agrar din Moldova, Catedra Filosofie i Bioetic de la Universitatea de Medicin i Farmacie din Moldova . Conferina i-a desfurat lucrrile în cadrul a trei module: Filosofia în lumea contemporan; Filosofia i învmântul; Filosofia i globalizarea.

SWX ANIVERSRI ANNIVERSARY

Lidia Troianowski

V. ERMURATSCHI: SEGMENTE ALE CREAWIEI (1905-1983) „Oamenii sunt aceea ce e clipa” (Shakespeare) Dup cum consemna T.Chelariu, nici o teorie tiinific nu depete hotarele propriului secol, deoarece „abia i-ai consolidat formularea i iat c lucrurile trebuie pipite cu alte unelte i înelese altfel” [1]. Secolul XX a fost extrem de generos cu noi, mai ales la capitolul spiritualitate, or ne-a pus la dispoziie o pleiad de personaliti marcante care prin talentul, setea de absolut, înzestrarea intelectual, intensitatea patriotic a aciunilor au fcut s rimeze demnitatea i cultura neamului, au scos din anonimat i pus în valoare oameni i evenimente negarea crora ar tirbi impresionabil din complexa istorie naional. Printre aceti exegei, care n-au fost vitregii de talentul de a investiga, compara i promova abilitatea s-i cristalizeze i sintetizeze raionamentele cu privire la problemele cele mai stringente cu care se confrunta poporul i, simultan, s ne ofere compensatorii sfaturi i idei despre cile cele mai simple i adecvate de atingere a imperativelor timpului, se înscrie i filosoful, sociologul Vasile Ermuratschi. Glosând asupra capitolului etapele vieii i creaiei gânditorului, subliniem c destinul a fost mai mult decât favorabil cu V.Ermuratschi – absolvent al Institutului din Rostov, participant la Marele Rzboi pentru aprarea Patriei, savant, om emerit în tiin. În scopul ptrunderii în factura intelectual, considerm c ar fi inadmisibil s nu estimm, apreciem aportul doctorului habilitat în filosofie, profesorului universitar Ermuratschi, incontestabil în opera de fondare i statornicire a Sectorului de Filosofie în cadrul Institutului de Istorie al Filialei moldoveneti a A1 a URSS(1956), Sector care mai târziu a servit drept baz actualului Institut de Filosofie, Sociologie i 1tiine Politice al A.1.M. Autor a circa 70 de lucrri tiinifice, ce-i înscriu segmentele ideatice în aa domenii ale filosofiei ca istoria filosofiei, filosofia social, filosofia religiei i epistemologia, V.Ermuratschi se las în special captivat de complexa oper a lui Dimitrie Cantemir. Rezultatele acestor interese savante se materializeaz prin trei monografii de o valen tiinific incontestabil: „Concepiile social-politice ale lui Dimitrie Cantemir” (1956), „Dimitrie Cantemir ca gînditor i om de stat” (1973) i „Dimitrie Cantemir” (1978). Nu mai puin impresionabil se profileaz i irul de lucrri la realizarea crora gânditorul s-a manifestat în ipostaz de redactor i coautor: „Din istoria gândirii social- politice i filosofice în Moldova” (1970), „Pagini de istorie a religiei i ateismului în Moldova” (1970), „Problemele teoriei cunoaterii” (1972), „Cercetrile filosofice i sociologice în Moldova” (1970) .a. Cercettor i explorator infatigabil al problemelor angoasante, susintor al spiritualitii naionale prin sensibile eforturi personale i, simultan, victim a unui timp generator de experiene ideologice limit, marginale în domeniul social-politic, cu care se confrunt i îi marcheaz în special opera, concepia. Subliniem chiar din start c, dac, totui, facem abstracie de acele momente impuse de ideologia comunist, menite de a

SWY V. Ermuratschi: segmente ale creaiei deveni compartimentul intrinsec, durabil al unei opere cu caracter tiinific i nu numai (referine la operele clasicilor marxism-leninismului, elogierea neadecvat i nu întotdeauna argumentat a concepiei lor, analiza problemei din aspect materialist, negarea neîntemeiat a idealismului .a.), aspect care fcea imposibil apariia oricrei nouti editoriale indiferent de domeniu, atunci remarcm c creaia lui Ermuratschi rmâne valoroas în timp atât prin complexitatea problematic, profunzimea ptrunderii i elucidrii subiectului, cât i prin faptul, poate cel mai important, c a fost unul dintre cei care prin opera sa a grefat pagini din istoria neamului, fcând astfel s rimeze spiritualitatea naional. Intenia de a evidenia un subiect, tem sau problem de predilecie la care i-a raliat cercetrile pe parcursul anilor, V.Ermuratschi ne-ar pune în situaia de a nuana fr rezerve una - Dimitrie Cantemir, - creia îi consacr i trei monografii, în rest investigaiile sale cuprind un vast spaiu ideatic ce oscileaz în cadrul : filosofiei, sociologiei, esteticii, politicii, moralei, în abordarea crora a dat dovad de tenacitate, perseveren i constructivism. Ponderabilitatea i viabilitatea contribuiei lui V.Ermuratschi în opera de aprofundare a cercetrilor i mediatizare a notoriei personaliti a lui D.Cantemir se justific mai ales prin faptul c autorul ne grefeaz i un amplu spectru problematic propriu valoroasei opere a umanistului, cât i o conturat imagine a tribulaiilor social- politice i spirituale de la sfâritul sec. XVII – începutul sec. XVIII. Opusurile vizate ne ofer o solid analiz a operei i vieii lui Cantemir, or unele aspecte capt o dezvoltare chiar destul de minuioas: etapele principale ale vieii; concepiile social-politice; esena de clas a convingerilor gânditorului; interesul fa de istorie, filosofie, natur i om etc. Documentat cu scrupulozitate de opera vieii lui Cantemir, protagonistul îi structureaz cercetrile rigid funcional, astfel cititorul, în procesul lecturii, este meninut în logica riguroas nu numai a argumentelor, raionamentelor cu privire la anumite momente, dar i a concluziilor pe ce le subscrie în procesul prezentrii materialului, fapt care faciliteaz ptrunderea esenei lucrrii chiar i pentru persoane mai puin pregtite în domeniu. Cu naturalee i consacrare, Ermuratschi ne reliefeaz tabloul operei vieii lui Cantemir, care elucideaz i asidua sa activitate pe care cercettorul o cantoneaz cu suplee. Astfel, Cantemir este reprezentat ca „ remarcabil gânditor, om de stat i crturar enciclopedist” [2], dar i ca patriot înflcrat, care condamn cu hotrâre trândvia, abuzurile nelimitate, lipsa de patriotism, luxul, corupia, desfrâul clasei dominante. Familiarizat cu literatura deja consacrat prodigioasei viei i activiti a lui Cantemir, cât i propriu-zis perioadei în care acesta a trit, Ermuratschi, într-o manier proprie, fixeaz cauzele, premisele care au influenat i determinat formarea concepiilor marelui gânditor. În sens univoc, el supune examenului contextul istoric i spiritual în care Cantemir se dezvluie ca una dintre cele mai remarcabile figuri ale culturii universale. Fr explicaii în plus, Ermuratschi ne oglindete succint istoria familiei cantemiretilor, evideniind cauza necesitii aflrii lui Dimitrie Cantemir la Constantinopol, „în vârsta de cincisprezece ani a fost trimis în locul fratelui su mai mare Antioh…ca ostatic al sultanului turcesc de la Principatul Moldovei” [3]. Stilul, maniera în care Ermuratschi îi expune aseriunile fa de Cantemir este destul de sobr, autorul evit elogierile, abaterile poetice, care se pare le consider de prisos într-un text tiinific, suita viziunilor cercettorului în acest sens reprezint un portal al unei noi înelegeri mai complexe, pluridimensionale a operei i tribulaiilor marelui umanist. Impresionat de genialitatea creatoare a lui Cantemir, Ermuratschi, punând în dezbatere evenimentele cele

SWZ Lidia Troianowski mai simbolice proprii principalelor etape ale vieii fostului domnitor, d o apreciere înalt dragostei fa de cunotine, perseverenei, asiduitii, care constituiau trsturile de for în timpul aflrii sale la Constantinopol, trsturi care l-au ajutat s-i completeze tezaurul spiritului, s stabileasc legturi cu învaii, s asculte lecii de istorie, filosofie, teologie, s studieze limbile printre care i cea turceasc, s lege relaii cu ambasadorii strini de la curtea turceasc. De fapt, cercettorul insist s ne conving c Cantemir, nici pentru un moment, indiferent de perioad, n-a abandonat munca tiinific manifestat prin autoinstruire (studierea lucrrilor, tratatelor, documentelor vechi i contemporane) sau crearea de lucrri durabile i viabile de-a lungul câtorva secole. Consemnm c, trasând epura spiritual a marcantei personaliti, cercettorul ne ofer o galerie de nume care au lsat amprente adânci asupra concepiilor i destinului lui Cantemir. De asemenea, Ermuratschi analizeaz i elucideaz în baza documentelor evenimentele ce s-au precipitat în viaa domnitorului moldovean dup spectaculoasa înfrângere de la 1711 de la Stnileti, în urma creia este nevoit s prseasc ara i s se stabileasc în Rusia. Dei, rezervat, Ermuratschi îi coordoneaz opiniile proprii cu privire la activitatea lui Cantemir desfurat în Rusia, aportul lui tiinific, succesele în domeniul cultural i politic, cu concepiile a aa cercettori avizai în materie ca N.Iorga, I.Minea, G.Pascu, P.P.Panaitescu, 1t.Ciobanu, cu prerile crora protagonistul nostru nu întotdeauna era de acord. Aa de exemplu, 1t.Ciobanu este criticat mai ales pentru faptul c acesta în lucrarea „D.Cantemir în Rusia „ declar fr temei, [4] – subliniaz Ermuratschi, - c esena utilitar a reformelor lui Petru cel Mare nu i-au dat posibilitate lui D.Cantemir cu aptitudinile lui pentru filosofie i istorie s-i gseasc locul în viaa obteasc rus” [5]. De o senteniozitate metalic nevoalat se nuaneaz afirmaiile lui Ermuratschi referitor la lipsa de profunzime, coerena i consecutivitatea opiniilor lui 1t.Ciobanu, care-i „dezminea propriile aseriuni” [6] vizavi de contextul creativ în Rusia, când declara c „aceast perioad a vieii lui D.Cantemir este cea mai productiv din punct de vedere tiinific, în anii ederii în Rusia el scrie cele mai de seam opere ale sale „[7]. Din perspectiva strict critic, considerm c aprecierile la acest traseu existenial al marelui gânditor umanist, grefate de 1tefan Ciobanu - remarcabilul istoric, publicist, om politic – pot fi considerate ca veritabile i adecvate, or, el avea perfect dreptate când sublinia c Cantemir nu i-a gsit locul binemeritat în societatea ruseasc, dei ne amintim, c se afla sub protecia direct a împratului rus. Cât privete partea a doua a problemei disputate, realizm c, în linii mari, etapa 1711-1723 poate fi interpretat ca una dintre cele mai fructuoase în domeniul cercetrilor i realizrilor cu caracter tiinific, în aa fel ambii cercettori se plasau pe o poziie corect în tratarea i interpretarea aspectului în cauz. Ad notanda, c nu mai puin relevante, incitante se contureaz i scptrile critice ale protagonistului ce s-au revrsat asupra concluziilor altui cercettor al operei cantemiriene - Nicolae Bagdasar, care, în opinia lui Ermuratschi, elucideaz premise nu absolut reale, veritabile ale atmosferei în care domnitorul moldovean îi crea operele în Rusia – „fr tron, departe de ara sa, plin de dorul palatului de la Konstantinopol, rmas fr soie, în situaia asta el gsea cea mai mare mângâiere în scrierea lucrrilor” [8]. Fr îndoial, fragmentul dat, la care i se refer autorul „Concepiilor social-politice ale lui Cantemir” , rupt din contextul materialului prezentat de N.Bagdasar în „Istoria filosofiei moderne” , la prima vedere se pare dac nu dubios, cel puin tendenios, totui cercetarea integral a textului demonstreaz c autorul pur i simplu enumera condiiile, oglindete ambiana în care-i crea genialele lucrri cu caracter istoric, politic, filosofic, etnografic

SW[

V. Ermuratschi: segmente ale creaiei D.Cantemir, fapt care, de altfel, nu exclude nici prezena grijii i tribulaiilor în lupta pentru neatârnarea Moldovei, susinut cu ardoare de Ermuratski. Rbdtoarea i tenacea incursiune în lumea valorilor spirituale create de Cantemir, îl determin pe Ermuratschi s prefigureze implicit c operele umanistului abordeaz probleme „ce prezentau un uria interes atât pentru Moldova cât i pentru Rusia… necesitatea unei lupte necrutoare împotriva Imperiului Otoman” [9]. Sistematizarea datelor despre travaliul tiinific desfurat de Cantemir, dup cum a fost menionat mai sus, este plasat de Ermuratschi în segmentul contextului istoric, astfel o aa conturare a imaginii evit stilul unei expuneri cu caracter searbd i faciliteaz comprehensiunea unor sau altor realizri, decizii, succese ale domnitorului. Deplasând centrul de greutate a investigaiilor în domeniul social-politic propriu lui Cantemir, dei o trecere în revist a aspectelor abordate ne deconspir prezena i a altor segmente menite s completeze magistrala figur spiritual a marelui umanist, totui, se pare, c anume acest parametru rmâne favorizat de Ermuratschi, or protagonistul ne furnizeaz un impresionant set de explicaii provenite cu precdere din serioase i complexe meditaii cu privire la factorii ce au înrâurit formarea poziiilor vizavi de realitatea înconjurtoare a avizatului autor al aa lucrri ca „Descrierea Moldovei” , „Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago” , „Hronicul vechimii romano-moldo-valahilor” , „Divanul” , „Istoria ieroglific” ,” Istoria Imperiului Otoman” etc. Factorul hotrâtor îns în formarea concepiilor social-politice ale lui Cantemir, consemneaz Ermuratschi, a fost însi realitatea, martor al situaiei economice i politice grele în care se afl ara din cauza stpânirii turceti, domnitorul „cugeta perseverent asupra destinului patriei, caut ci pentru întrirea ei economic i politic” [10]. Fr a deroga de la subiectul dezbtut, Ermuratski elucideaz c lucrrile consacrate acestor probleme de ctre Cantemir deconspir „multe gânduri interesante, originale, progresiste, care sunt o dovad nu numai despre adânca lui erudiie, dar i despre mintea lui luminoas, strlucit de cugettor, despre patriotismul lui înflcrat” [11]. Contribuii ponderabile la aprofundarea ariei de cunotine despre Cantemir, Ermuratschi aduce prin tratarea, accentuarea i mediatizarea altui element la fel de valoros din biografia creaiei tiinifice a umanistului i anume, faptul c el a fost unul dintre primii care cu toat vehemena i seriozitatea abordeaz problema tezaurului natural al rii, valorificarea eficace al cruia ar permite Moldovei s ias nu numai din impasul i mizeria economic, dar i s opun rezisten cuvenit Porii Otomane. Prin urmare, apelând la binecunoscuta lucrare „Descrierea Moldovei” , Ermuratschi estimeaz înalt cercetrile lui Cantemir la capitolul social-economic, simultan pronunându-se explicit mai ales întru susinerea concluziilor i raionamentelor acestuia privitor la factorii pro i contra ce implementeaz dezvoltarea normal a rii. Cugettorul, subliniaz Ermuratschi, arat c Moldova are posibiliti enorme pentru dezvoltare economic - „zcminte de sare, aur, pcur, fier…solul roditor, clima prielnic” , - toate acestea deschid perspective largi pentru o via prosper. În acelai context, protagonistul grefeaz caracterul veridic al setului de cauze enumerate de gânditorul umanist, care împiedic evoluia normal a tuturor sferelor de activitate a omului în particular i a statului în general. Alt segment chemat s completeze spaiul creaiei lui Cantemir asupra creia în anii ’70 ai secolului XX îi axeaz atenia Ermuratschi este interesul domnitorului consacrat problemelor cu caracter istoric i filosofic, de altfel domeniu care ocup un considerabil loc în opera cantemirian. În tratarea i interpretarea compartimentului nominalizat, remarcm în concluziile lui Ermuratschi o flexibilitate mai evident,

SXR Lidia Troianowski operând în mod adiacent, ca i în cazul validrii concepiilor social-politice ale lui Cantemir, el ne pune la dispoziie nu numai ambiana real a evenimentelor de la sfâritul secolului al XVII-lea – începutul secolului al XVIII-lea, dar ne ofer riguros, restrictiv, apelând la metoda obiectivitii istorice factorii cu caracter negativ care au determinat i influenat concepia i opera istoric a umanistului. Profund ataat de creaia de profil istoric i filosofic a lui Cantemir, avizat în profunzime cu particularitile distinctive caracteristice operei umanistului, Ermuratschi enumr mai multe lacune, care în opinia sa în mod indubitabil au diminuat opera cantemirian. Printre cele mai importante erori evideniate de autorul monografiei „Dimitrie Cantemir” sesizm urmtoarele: nu i-a concentrat atenia asupra evenimentelor secundare în prezentarea premiselor evoluiei i ruinrii Imperiului Otoman; omite intenionat situaii eseniale, astfel negându-le statutul; dei subliniaz importana obiectivitii istorice, totui deseori exagereaz fapte, denatureaz fenomene (arborele genealogic al cantemiretilor, evenimente particulare domniei lui Constantin Cantemir); nu ine cont de întreaga totalitate a factorilor obiectivi în procesul reliefrii problemelor de ordin istoric, cauza cderii Imperiului Otoman o sesizeaz în fenomenul moral, face abstracie de condiiile social-politice i economice; nu ptrunde pân la capt în esena relaiei categoriilor cauz i efect, a legturii dialectice dintre ele, mai ales în procesul cercetrii evoluiei statelor politice etc. Evitând stilul inclement, sentenios, Ermuratschi totui pân la urm fixeaz rigid erorile prezente în operele cu caracter filosofic : „Divanul” , „Metafizica” , „Istoria ieroglific” , „Studiu asupra naturii monarhiilor” , „Prescurtare a sistemului logicii generale” , fapt care destul de sugestiv deconspira nu numai cunoaterea temeinic a creaiei cantemiriene, dar i poziia tradiional materialist proprie ideologiei comuniste, pe care o împrtea autorul celor trei monografii i articole despre cel dintâi savant moldovean ales (1714) membru al Academiei de 1tiine din Berlin. Pentru a nu crea impresia c Ermuratschi categoric, cu dezinvoltur, persifleaz opera filosofic a lui Cantemir, subliniem i unii factori atenuani care au determinat poziia poate puin inclement a autorului. Alte motive ascunse cu certitudine nu exist, or situat pe poziii indubitabil materialiste, Ermuratschi destul de emoional reacioneaz la momentele ce oglindesc devierile de la idealism la materialism i invers în viziunea lui Cantemir. El aproape c nu se împac cu gândul c marele umanist în testarea i aprecierea fenomenelor, evenimentelor nu este capabil s depeasc limitele tradiionale ale teologiei ortodoxe, adic idealiste, i dimpotriv, insist asupra primelor manifestri ideatic-materialiste prezente în operele „Divanul” (1698) i „Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago” , scris în 1700. Subintelligitur este dificil ca în cadrul articolului dat s elucidm întreaga gam de aspecte abordate la capitolul filosofia cantemirian, totui cele mai impresionante ar fi investigaiile cu privire la : noiunile – timp, spaiu, materie, necesitate, întâmplare; tangene ideatice cu filosofia Greciei antice, în special de orientare materialist: Taless, Democrit; influene i confluene conceptuale cu filosofii rui; contracararea teoriei despre lumea ideilor a lui Platon; polemica cu filosofia aristotelic, compartimentul ontologie; critica empirismului; realizri la capitolul cunoaterea uman etc. Focalizându-i pe parcursul mai multor ani atenia asupra concepiei filosofice a lui Cantemir, ajunge s concluzioneze c în opera umanistului teoria materialist se împletete cu teoria idealist a creaionismului. Morfologia operei cantemiriene, consemnm, este completat de Ermuratschi i prin aa compartimente ca: idei politice; etica i pedagogia; sociologia i libera cugetare, care confer concepiei umanistului o SXS

V. Ermuratschi: segmente ale creaiei nuan particular de complexitate, valoare, sens, durabilitate i viabilitate. O notabil deschidere spre valorile operei cantemiriene, protagonistul o realizeaz prin exaltarea principiilor categoriilor, criteriilor i noiunilor etice abordate de acesta în „Divanul”, verbi cauza - moravuri, vicii, virtui umane; esena binelui i rului; corupia clasei dominante absolvit de idealuri i aspiraii, lipsit de scrupule; goana dup avariie, negarea oricror criterii morale, trândvia, luxul, desfrâul - mediul preferenial pentru bogai. Apreciind contribuia autorului lucrrii „Divanul” la acest segment spiritual, Ermuratschi ilustreaz cu pregnan caracterul flexibil al concepiei etice a acestuia, care, dei îi fundamenteaz normele morale pe Sfânta Scriptur, apeleaz i la viziunile unor înelepi antici: Aristide, Fabricius, Heraclit, Zenon, Socrate, Platon, Kvintius, Cincinnatus .a., opiniile crora nu merit a fi neglijate. În acest context, se înscriu ca o prelungire natural i meditaiile cu privire la viziunile lui Cantemir de spe pedagogic, la domeniul dat Ermuratschi speculeaz caracterul progresist i sorginte al umanistului ce pe lâng efervescena de raionamente logice cu privire la rolul educaiei; a corelaiei omului i naturii; înrâurirea naturii asupra procesului educaiei – idei care aproximativ aptezeci de ani mai târziu au fost expuse de ilustrul filosof iluminist J.J.Rousseau. În sens univoc, monografiile i articolele lui Ermuratschi se nuaneaz nu numai ca o resuscitare tenace, crepuscular a creaiei avizatului umanist, ca deschiztoare de noi perspective în ptrunderea vectorului gândirii acestuia, dar i ca o reprezentare holografic a atmosferei social-politice i economice rilor în care a trit i activat: Turcia, Moldova, Rusia. Prizonier al spiritului dogmatic comunist, Ermuratschi evit maniera detestabil în aprecierea concepiei domnitorului moldovean, nu exceleaz în formularea i exacerbarea suspiciunilor mai ales alturi de devierile acestuia de la idealism la materialism, nu–i edulcoreaz observaiile într-un sentimentalism afiat, Cantemir grefat de protagonist rmâne exegetul de valoare al neamului, eroul profund angrenat în drama poporului i secolului su, susintor al culturii i spiritualitii naionale i universale prin sensibile eforturi personale. Decupm din ansamblul intereselor orientate la explorarea problemelor cu caracter filosofic articole menite s creioneze aspecte concrete ale filosofiei: gnoseologie, ontologie, filosofie social, istoria filosofiei prin investigarea operelor premergtorilor celor mai de vaz ai culturii noastre. De exemplu, Ermuratschi realizeaz o succint trecere în revist a concepiilor gânditorilor din Moldova sec. XVII –XX, alturi de problema teoriei cunoaterii[12]. Prin urmare, Ermuratschi remarc primele manifestri de gândire filosofic în creaia lui M.Costin, care în tratarea fenomenelor naturii i evenimentelor din viaa social se plaseaz pe poziiile senzualismului, concomitent deviind de la interpretrile tradiional teologice. Momente edificatoare la aspectul evoluia filosofiei naionale, cercettorul ne oglindete referitor la creaia a aa reprezentani de vaz ai culturii naionale ca N.Milescu Sptarul, Amfilohie Hotineanul, Al.Sturdza, G.Asachi, C.Stamati Ciurea, V.Lacu, I.Prodan. Din numrul de personaliti impresionante remarcm o simpatie deosebit mai ales de opera lui Amfilohie Hotineanul, care, în opinia lui Ermuratschi, ocupa „cel mai important loc în sfera iluminrii din ultimul sfert al secolului al XVIII- lea…a deschis coli…a pregtit manuale în limba român, la geografie, aritmetic …rmânând ca propagandist al ideilor materialiste” [13]. Analizând creaia lui Amfilohie Hotineanul, Ermuratschi struie s evidenieze orientarea materialist a concepiilor acestuia, cât i schieaz aspectele majore proprii intereselor renumitului crturar: tendina de depire a îndoielilor cu privire la existena

SXT Lidia Troianowski lumii reale; adept al teoriei atomiste, dei presupune posibilitatea divizrii atomilor în particule mai mici; încercarea de a delimita treptele cunoaterii – 1.perceperea obiectului la modul general; 2.cercetarea detaliat a lucrului; neag teoria lui Descarte despre „ideile înnscute” ; controverse ideatice cu Locke la capitolul „natura ca diversitate” etc., toate cele evideniate, i nu numai, sunt cu minuiozitate cercetate i apreciate de autorul articolului. Realizând un copios tur de orizont asupra problematicii filosofice a operei lui Amfilohie, Ermuratschi tatoneaz s descifreze înclinaia spre amalgam a episcopului, s explice cauzele poziiei sale dubioase i temerare mai ales dac inem cont de perioada în care a activat i statutul su social. Aceast stranie atitudine a lui Hotineanul, care înregistreaz evidente oscilaii ideatice în câmpul materialismului, fapt ce nu avea nimic comun cu imperativele timpului, când poziia teologiei ortodoxe rmânea înc net superioar în explicarea problemelor despre lumea real, este justificat de Ermuratschi cam în felul urmtor:” în primul rând, lucrrile în care deschis îi expune viziunile materialiste au rmas în manuscris; în al doilea rând, ctre sfâritul vieii Amfilohie pentru concepiile sale…a fost exilat la mnstirea Zagavia” [14]. Nzuina descifrrii resorturilor profunde a problemelor gnoseologiei îl determin pe Ermuratski s ancoreze i în spaiul operei lui I.Prodan – specialist în istoria filosofiei, expert în psihologie, cunosctor avizat al filosofiei kantiene i celei moderne, autor al numeroaselor lucrri ce vizeaz teoria cunoaterii: „Cunoaterea i subiectul ei” , „Organizarea sufletului” , „Psihologia experienei interioare” , „Despre memorie” .a. Aplecându-se asupra valoroasei opere pe care ne-o las drept motenire I.Prodan, Ermuratschi deconspir o atitudine temerar fa de poziia destul de fluctuant a gânditorului, pe care acesta o afieaz în tratarea aspectelor lumii reale, omului, cosmosului etc. Astfel, evitând tonul polemic, Ermuratski creioneaz categoriile, principiile, noiunile cu care opereaz Prodan în procesul fundamentrii teoriei sale cu privire la problema cunoaterii pe care o cimenteaz în contradicie cu concepiile pragmaticilor i apriorismului kantian. Evantaiul raionamentelor propuse de a fisura faada filosofiei lui I.Prodan finiseaz cu un ir de concluzii bine cântrite, întemeiate, îns i de ast dat însoite de acea expresie de regret, or aceasta din cauza c nu poate fi considerat un materialist consecvent, dei, subliniaz Ermuratschi, multe din aseriunile autorului „Cunoaterea i subiectul ei” poart o notabil nuan materialist. Oportun meniunea c un aport deosebit aduce protagonistul i la cercetarea gândirii filosofice de la intersecia secolelor XIX i XX, epoc ce trece sub semnul reformelor i transformrilor radicale, a distrugerii unor idealuri stabilite de veacuri i aspiraia spre nite orizonturi pe cât de ademenitoare, pe atât de obscure, perioad când elementele capitaliste se împletesc cu cele marxiste, iar consecinele impactului dintre ele sunt din ce în ce mai evidente. Promotor recunoscut al idealurilor marxismului, Ermuratschi contureaz premisele, cauzele apariiei i evoluiei micrii socialiste i premarxiste în cadrul spiritualitii naionale, atmosfer ideatic care se materializeaz i statornicete în deosebi prin teoriile lui Zubcu Codreanu i Zamfir Arbore Rali. Dei Ermuratschi reliefeaz opera lui Zubcu Codreanu i Z. Arbore Rali de pe poziiile ideologiei marxist-leniniste i a filosofiei materialiste, considerm c cercetrile sale constituie interes tiinific chiar i la momentul actual, când atestm o atitudine critic, intolerant fa de ideologia clasicilor marxism-leninismului, iar tendina materialist de explicare a fenomenelor, evenimentelor lumii reale, a evoluiei omului societii, cosmosului nu mai este considerat ca unica i adevrata formul posibil. Prin SXU

V. Ermuratschi: segmente ale creaiei urmare, materialele consacrate operei vieii celor doi compatrioi ai notri, pe care cercettorul le amplaseaz în lucrarea colectiv „Din istoria gândirii social-politice i filosofice în Moldova” , rmân valoroase din perspectiva mai multor aspecte: sunt bine structurate, oglindesc un bogat material factologic referitor la creaia celor nominalizai, cât i la atmosfera social-politic în care i-au desfurat activitatea i fundamentat viziunile. Articolul [15] ne dezvluie destul de elocvent, pe de o parte, simpatiile lui Ermuratschi pentru conceptul politic al celor doi admiratori ai marxismului – Z.Codreanu, Z. Arbore Rali, i, pe de alt parte, dezacordul su , nedumerirea c n-au fost capabili s se lase ptruni de „înaltele idealuri” ale ideologiei date. Explicaiile, mai bine zis concluziile pe marginea faptului c Arbore Rali „n-a devenit marxist” sunt selectate i argumentate cam în felul urmtor – „concepia idealist despre istorie, preluat în linii generale de la A.Comte i M.Bakunin, nu i-au permis s îneleag rolul hotrâtor al mediului de producie a bunurilor materiale din viaa societii” [16]. Fr s prelum aseriunile lui Ermuratschi, alturi de concepia i poziia politic a altui reprezentant al culturii noastre din perioada vizat, sfâritul secolului XIX – începutul secolului XX - Zubcu Codreanu, subliniem c protagonistul contureaz adecvat aspectele de baz ale operei lui: ambiana social-politic; influenele, confluenele i divergenele ideatice cu ali reprezentani ai spiritualitii naionale i universale; arealul schematic al problematicii abordate de gânditor. În finalul articolului „Ideologia micrii socialiste premarxiste în Moldova” , Ermuratschi opineaz c, dei cei doi gânditori progresiti rmân la „statutul” doar de admiratori ai marxismului, totui în lucrrile lor, în mod adecvat i-au gsit reflectare problemele pturilor asuprite, mizeria i ignorana social, or, consemneaz cu convingere protagonistul, în ceea ce-l privete concret pe Codreanu numai moartea prematur l-a împiedicat s susin concepia materialist asupra istoriei. Un capitol care înregistreaz veridic poziia social i filosofic a lui Ermuratschi este lucrarea[17] scris în colaborare cu cercettorul A.Babii, în care autorul testeaz particularitile impactului i divergenelor marxismului cu concepiile sociologice ale timpului, proprii spaiului românesc i nuanate cu inclemen ca „reacionare” , „idealist- subiective” ,” indeterministe” , „chemate s nege lupta de clas” etc. Unilateral, tendenios, prin afiarea unui stil polemic, sunt blamate, fr menajmente, viziunile social-politice i estetice ale unor exponeni ai spiritualitii naionale ca: P.Cruevan, Iu.Ponomariov, G.Evfimov, S. Arventiev. În acelai opus Ermuratski elogiaz activitatea, rostul i valoarea operei publicistice a lui V.Venev, D.Ridel, A.Hristev, B.Grinberg – adepi consecveni i animatori ai idealurilor marxism-leninismului. Vehiculând impedimentar idei i argumente nu întotdeauna întemeiate, Ermuratschi critic acerb opera publicistic a lui P.Cruevan. Provocator, abuziv imput ziaristului i redactorului publicaiilor „Besarabe” i „Znamea” tendine antisemite, cât i sentimente patetice pentru cruciadele „sutelor negre” . Articolul „Lupta marxismului împotriva sociologiei reacionare în Moldova la începutul secolului XX” demonstreaz c în acest caz concret Ermuratschi mai mult ca oricând neag principiul obiectivitii istorice, încercând, prin cantonarea ostentatorie a unor teze fragmentare rupte din contextul materialelor lui Cruevan, s ne conving de caracterul reacionar al viziunilor sociale i estetice ale acestuia. De exemplu, pentru sintagmele „omenirea are nevoie de linite i pace venic” , „omul nu trebuie s se nimiceasc pe sine i urmaii si” , expuse în lucrarea „Ce înseamn Rusia?” , publicistul este învinuit de cercettor c acesta se îngrijea doar de potenialul imperiului arist, care în urma unui posibil rzboi ar putea s diminueze.

SXV Lidia Troianowski În concluzie final subliniem c momentele evideniate ca tendenios apreciate de cercettor nu diminueaz în nici un caz valoroasa oper a lui V.Ermuratschi, mai ales dac inem cont de perioada în care a trit i a activat, statutul public din cadrul aparatului de conducere al Partidului Comunist , lector, secia propagand a Comitetului Central, PCM, ef al seciei 1tiin a Comitetului Central al PCM .a. , atunci nu e dificil s ne dm seama c mitomania i snobismul nu-s printre trsturile de caracter ale protagonistului, faptul c a fost pus în situaia de a amplifica paradoxal suspiciunile, atitudinea rezervat i intolerant fa de tot ce nu corespundea convingerilor sale animate de ideologia marxist-leninist. Fr îndoial, critica la adresa concepiilor irului de gânditori remarcabili ai culturii noastre, care i-au devenit apropiai datorit investigaiilor consacrate, a fost determinat în mod incontestabil de circumstana c ei adoptaser peremptoriu o alt formul de concepere i apreciere a naturii societii, vieii, formul strin aspiraiilor sale de comunist exigent. Ultima ratio, „fenomenul” Ermuratschi rmâne în continuare una din valoroasele figuri ale culturii noastre proprii perioadei sovietice care se impune prin diversitatea, complexitatea materialului cercetat, merite legate de scoaterea din anonimat a creaiei unei palete impuntoare de personaliti notorii i îndeosebi pentru aprofundarea arealului informativ despre rolul i locul marelui umanist – D.Cantemir - în contextul culturii universale i naionale. Opera, viziunile lui V. Ermuratschi pân la momentul actual n-au constituit subiect de investigaii serioase, de aceea în prag de secol rmâne deschis pentru evaluri, cercetri i interpretri difereniate.

NOTE

1. Chelariu, T. În cutarea Atlantidei. - Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1989. 2. Ermuratschi, V. Dimitrie Cantemir. - Chiinu, Editura Cartea Moldoveneasc, 1975, p.10. 3. Ermuratschi, V. Concepiile social-politice ale lui Dimitrie Cantemir. - Chiinu, Editura de Stat a Moldovei, 1957, p.25. 4. Ibidem. p.47. 5. Ciobanu, 1t. D.Cantemir în Rusia. Analele Academiei Române. Memoriile seciunii literare, seria III, V, II. - Bucureti, 1925, p 430. 6. Ermuratschi, V. Concepiile social-politice ale lui Dimitrie Cantemir, p.47. 7. Ciobanu, 1t. D.Cantemir în Rusia, p 430. 8. Istoria filosofiei moderne, V.5. - Bucureti, 1941, p.4. 9. Ermuratschi, V. Concepiile social-politice ale lui Dimitrie Cantemir, p.47. 10. Ibidem, p.50. 11. Ibidem. 12. K, H. H // . – P, ^, 1972. 13. Ibidem, p.11. 14. Ibidem, p.15. 15. Ermuratschi V. Ideologia micrii socialiste premarxiste în Moldova, în: Din istoria gândirii social-politice i filosofice în Moldova. - Chiinu, 1970. 16. Ibidem. p.296 17. Din istoria gândirii social-politice i filosofice în Moldova. – Chiinu, „Cartea Moldoveneasc”, 1970, pp.383-409.

SXW