DOCSLIB.ORG

Titu Maiorescu – Mentorul Filosofilor Români Din a Doua Jumătate a Secolului Al XixLea

Total Page：16

File Type：pdf, Size：1020Kb

Download full-text PDF Read full-text
Titu Maiorescu – Mentorul Filosofilor Români Din a Doua Jumătate a Secolului Al Xix�Lea TITU MAIORESCU – MENTORUL FILOSOFILOR ROMÂNI DIN A DOUA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA GABRIELA POHOAłĂ ∗∗∗ [email protected] Abstract: Our approach is part of the research theme “ROMANIAN EDUCATIONAL MODELS IN PHILOSOPHY”, illustrated in each number of Euromentor journal, searching to put forward the brightest minds that have proved the epistemic and pedagogic authority in their era, leaving, in this way, a print over time on the Romanian school of philosophy and on Romanian culture. In this article we are interested, specially, in the relationship of Titu Maiorescu with philosophy, but not from the perspective of philosophical creation but of the formation of philosophers, as a mentor with an unequalled reputation, as a complete teacher. Keywords: mentor, Romanian philosophy, philosopher, culture, creator of creators, pedagogue. Titu Maiorescu rămâne figura centrală a culturii româneşti din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, spiritus rector 1 al epocii sale, mentor şi ghid cultural, gânditor şi logician de înaltă competenŃă şi prestigiu. A fost, în aceeaşi măsură, un remarcabil profesor de filosofie la Universitatea din Iaşi (1862-1872) şi Bucureşti (1884-1909), contribuind astfel, într-o măsură decisivă la „răspândirea cunoştinŃelor şi la trezirea interesului şi aptitudinilor pentru reflexia filosofică” 2, în rândul studenŃilor. Astfel, Titu Maiorescu a fost fondator nu numai de înaltă şcoală de literatură, ci şi de orientare spre filosofie. I-au fost discipoli: C. Rădulescu- Motru, Ion Petrovici, P.P. Negulescu, Mircea Djuvara, Mircea Florian, Nicolae Bagdasar, Lazăr Şăineanu, Pompiliu Eliade, Mihail Dragomirescu, Ion Popescu 3. ∗∗∗ Conf. univ. dr., – Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir”, Bucureşti. 1 Simion GhiŃă, Titu Maiorescu şi filosofia europeană , Ed. Porto Franco, Bucureşti, 1995. 2 Tudor Vianu, Opere, vol. II , Ed. Minerva, Bucureşti, 1972, p. 366. 3 Angela Botez, Un secol de filosofie românească , Ed. Academiei Române, Bucureşti, 2005, p. 60. Născut la Craiova, în 1840, era înrudit cu gânditori de seamă ardeleni, cu Petru Maior – de unde schimbarea numelui tatălui său din Ion Trifu în Ion Maiorescu. Şi-a făcut studiile la Viena (Academia Theresianum), Berlin, Paris. Îşi dă doctoratul la Goessen cu teza De philosophia Herbarti . În perioada studiilor este influenŃat de ideile lui Kant, Feuerbach, Goethe, Schiller, Herder. A fost membru al SocietăŃii filosofice din Berlin (1860). A impulsionat învăŃământul filosofic românesc, fiind un autentic Mecena al culturii româneşti într-o importantă fază de tranziŃie. A fost ministru şi prim-ministru. 1. PosibilităŃile abordării unei personalităŃi multivalente de talia lui Titu Maiorescu sunt multiple şi diverse, fapt confirmat de numeroasele cercetări asupra vieŃii şi operei sale. Cei care au adus contribuŃii deosebite, în operele lor, la cunoaşterea şi înŃelegerea lui Titu Maiorescu în toată complexitatea sa sunt nume de referinŃă în cultura românească: Garabet Ibrăileanu, Pompiliu Constantinescu, Eugen Lovinescu, Tudor Vianu, George Călinescu, Vladimir Streinu, Liviu Rusu, Nicolae Manolescu, Alexandru Piru. Despre filosofia lui Titu Maiorescu, despre „mentorul de filosofi” sau „creatorul de creatori”, cum a fost numit 4, au publicat în perioada interbelică: Gh. Tăuşan, în NuanŃe filosofice , CărŃi, oameni, fapte 1937 ; Mircea Djuvara: Din corespondenŃa lui Titu Maiorescu (1860-1942); Al. Ionescu: Manuscrisul cursurilor lui Maiorescu; Din ineditele lui T. Maiorescu , în Convorbiri literare, nr.2/1944; Emanoil BucuŃa, Un cuvânt de introducere , la Duiliu Zamfirescu şi Titu Maiorescu în scrisori (1884-1913), 1937; D. Drăghicescu: Titu Maiorescu. SchiŃa de biografie psihosociologică (1940); Ion Simionescu: Titu Maiorescu , în Oameni aleşi II Românii (1942); I. Soveja: Titu Maiorescu (1925); E. Lovinescu: Titu Maiorescu (1972), Tudor Vianu: Titu Maiorescu în Istoria literaturii române (1944), ÎnŃelegerea lui Maiorescu (1970); Nicolae Bagdasar: Titu Maiorescu în Istoria filosofiei româneşti (1940), C. Rădulescu-Motru, Titu Maiorescu în filosofie , în Convorbiri literare, 5- 6/1920, P. P. Negulescu, Profesorul Maiorescu , în Convorbiri literare, 1927; Ion Petrovici, Titu Maiorescu (1840-1917), 1931; Mircea Florian Începuturile filosofice ale lui Titu Maiorescu , în Convorbiri literare,1-19,1937 ş.a. Pentru cercetarea propusă este interesant de reamintit că şcolilor de toate gradele, Titu Maiorescu le-a adus cele mai eminente servicii. În anul 4 D. Drăghicescu, SchiŃa de biografie psihosociologică (extras din revista „Libertatea”), 1940, p. 10. 1862, devine director al Liceului NaŃional, apoi profesor de istorie universală, filosofie şi logică la Facultatea de Istorie a UniversităŃii din Iaşi (16 noiembrie 1862 - 25 noiembrie 1871), fiind titularul cursului Despre istoria republicii romane de la introducerea tribunilor plebei până la moartea lui Iuliu Cezar . Eminent dascăl, la numai 22 de ani, Maiorescu devine rector al UniversităŃii ieşene (18 septembrie 1863) şi director la Şcoala normală „Vasile Lupu” (octombrie 1863), unde predă pedagogia, gramatica română, psihologia şi compunerea. De asemenea, este inspector şcolar şi iniŃiază pentru prima oară în Ńara noastră practica pedagogică a elevilor, printre care se numără şi Ion Creangă. În 1884 devine profesor de logică şi istoria filosofiei contemporane la Universitatea din Bucureşti, apoi rectorul acesteia. A fost ministru al „InstrucŃiunii publice”, răspândind peste tot lumina judecăŃii sale sănătoase şi a vastei culturi, pilda simŃământului său de datorie şi corectitudine desăvârşită. Indiscutabil, Titu Maiorescu rămâne un reper pentru şcoala românească, în mod special, pentru şcoala românească de filosofie. 2. EvoluŃia gândirii filosofice a lui Maiorescu a fost determinată de aprofundarea izvoarelor concepŃiei sale. Departe de a deveni eclectic, cum au susŃinut unii comentatori, sau raŃionalist scientist, cum au crezut alŃii, în cele trei etape ale gândirii sale: vieneză (1856-1858), berlineză (1859- 1861) şi a aplicării filosofiei la problemele culturii umaniste româneşti, Titu Maiorescu a mers de la admiraŃia sa absolutizatoare pentru logică spre o filosofie generală umanistă cu aplicaŃii la estetica şi teoria culturii 5. În 1860, tânărul Maiorescu scria: „Cariera îmi va începe cu filosofia speculativă. După câŃiva ani de predare privată voi propune public studiul meu principal în ştiinŃele filosofice de stat, căci este chemarea mea 6… Filosofia este intim legată de orice activitate spirituală… Adevărata fire a poeziei este nedespărŃită de filosofie" 7. Fără îndoială, în domeniul logicii şi al istoriei filosofiei, Maiorescu n-a fost un deschizător de drumuri, inventator de sisteme, un creator cu adevărat original. Dar a-i nega contribuŃia în aceste discipline înseamnă a prejudicia însuşi adevărul. Pe de altă parte, este tot atât de adevărat că Maiorescu a fost mai puŃin atras de profunzime în domeniul filosofiei şi istoriei filosofiei, preferând orizonturile largi. 5 Angela Botez, op. cit ., p. 62. 6 Titu Maiorescu, Jurnal şi epistolar , vol. III, Bucureşti, Ed. Minerva, 1980, p. 94. 7 Titu Maiorescu, Scrisori de tinereŃe , Bucureşti, Ed. Dacia, 1981, p. 176. În întreaga sa lucrare culturală, Titu Maiorescu situează filosofia în legătura organică cu celelalte forme ale spiritualităŃii. El a folosit ideile- forŃă ale filosofiei europene ca energii active în procesul de modernizare spirituală a culturii româneşti, înŃelegând cultura ca formă de viaŃă, ca organism viu. Ideea este de inspiraŃie germană, iar Maiorescu o preia şi o adaptează. Orice formă de viaŃă poate fi împrumutată, ea trebuie să găsească însă un fundal pe care să o poată altoi. Orice formulă abstractă adusă dintr-o cultură în alta trebuie să fie precedată de o intuiŃie străveche favorabilă a culturii primitoare. Această concepŃie filosofică organică a fundamentat mult discutată teorie-estetică a „formelor fără fond” a lui Titu Maiorescu. Este temeiul pentru care nu ne raliem pe poziŃia celor care i-au aplicat etichete precum: „herbartian”, „fuerbachian”, „schopenhauerian”, „hegelian”, „Kantian” ş. a. Titu Maiorescu, chiar dacă nu a fost un gânditor „original”, nu poate fi asociat cu Herbart, Kant, Fuerbach, Schopenhauer, Hegel, Spencer, Comte sau Darwin, ci cu ideile perene ale filosofiei: raŃionalitatea lumii, progresul în viaŃa socială, valoarea ştiinŃelor pozitive pentru generalizările filosofiei, cognoscibilitatea infinită a lumii, valoarea ideală a frumosului artei etc. ConsecvenŃa acestor idei în atitudinea sa general filosofică este mai importantă decât modul particular în care le argumentează. Filosofii nu sunt, în concepŃia lui Maiorescu, decât moduri particulare ale filosofiei. În acest sens trebuie înŃeleasă şi afirmaŃia sa la lecŃia inaugurală a cursului de Istoria filosofiei germane , prin care îşi mărturisea profesiunea de credinŃă în faŃa studenŃilor: „Datoria unui profesor nu este aceea de a impune sistemul unui filosof, oricare ar fi acesta. „,Jurare in verba magistri” a fost dintotdeauna un obstacol în dezvoltarea inteligenŃei studenŃilor. Să oferi metoda sigură pentru cercetarea adevărului şi nimic altceva, iată care este adevărata datorie a unui profesor, - căci esenŃialul stă în libera argumentaŃie a studenŃilor .” 8. Un profesor ataşat organic de substanŃa unei filosofii sau a alteia, n-ar fi oferit această şansă metodologică studenŃilor, această libertate spirituală, de unde se vede că Maiorescu era ataşat doar de substanŃa înŃelepciunii sale. Precizând că în LecŃii , el nu a avut intenŃia de a prezenta un
Load more

Recommended publications
  • Trials of the War Criminals
    TRIALS OF THE WAR CRIMINALS General Considerations The Fascist regime that ruled Romania between September 14, 1940, and August 23, 1944, was brought to justice in Bucharest in May 1946, and after a short trial, its principal leaders—Ion and Mihai Antonescu and two of their closest assistants—were executed, while others were sentenced to life imprisonment or long terms of detention. At that time, the trial’s verdicts seemed inevitable, as they indeed do today, derived inexorably from the defendants’ decisions and actions. The People’s Tribunals functioned for a short time only. They were disbanded on June 28, 1946,1 although some of the sentences were not pronounced until sometime later. Some 2,700 cases of suspected war criminals were examined by a commission formed of “public prosecutors,”2 but only in about half of the examined cases did the commission find sufficient evidence to prosecute, and only 668 were sentenced, many in absentia.3 There were two tribunals, one in Bucharest and one in Cluj. It is worth mentioning that the Bucharest tribunal sentenced only 187 people.4 The rest were sentenced by the tribunal in Cluj. One must also note that, in general, harsher sentences were pronounced by the Cluj tribunal (set up on June 22, 1 Marcel-Dumitru Ciucă, “Introducere” in Procesul maresalului Antonescu (Bucharest: Saeculum and Europa Nova, 1995-98), vol. 1: p. 33. 2 The public prosecutors were named by communist Minister of Justice Lucret iu Pătrăşcanu and most, if not all of them were loyal party members, some of whom were also Jews.
    [Show full text]
  • TITUS LATES, N. Bagdasar. O Reevaluare
    FILOSOFIE ROMÂNEASCĂ NICOLAE BAGDASAR. O REEVALUARE BIBLIOGRAFICĂ TITUS LATES Institutul de Filosofie şi Psihologie „Constantin Rădulescu-Motru” al Academiei Române Nicolae Bagdasar. Bibliography. The following pages represent a comprehensive bibliography of the romanian philosopher N. Bagdasar’s work, author of a monumental book on the Theory of knowledge (Teoria cunoştinţei), as well as a remarkable historian of philosophy. Among the many activities in the field of philosophy he was the editorial secretary for „Revista de filosofie”, between 1928–1943, where he published many studies, articles and reviews. Keywords: N. Bagdasar, Romanian philosophy, history of philosophy, „Revista de filosofie”, bibliography. Odată cu publicarea, în cursul anului 2014, în şase numere consecutive ale „Revistei de filosofie”, a unei ample selecţii din lucrarea în manuscris a lui Nicolae Bagdasar, Autori şi opere existenţialiste, se conturează posibilitatea unei noi abordări a operei filosofului român, în întregul ei. Propun pentru început o reevaluare bibliografică, cu atât mai necesară cu cât toate bibliografiile de până acum, care i-au fost dedicate, sunt fie sumare sau incomplete, fie trunchiate ori fără trimiteri bibliografice exacte. Am încercat să îndepărtez, măcar în parte, aceste neajunsuri şi am completat bibliografia cu apariţii din ultimii ani, menţionând o serie de reeditări şi antologări de texte. Apariţia acestei bibliografii în paginile „Revistei de filosofie” este cât se poate de potrivită, deoarece Nicolae Bagdasar şi-a desfăşurat aici o bună parte din activitate, între anii 1928–1943, publicând numeroase studii, articole şi recenzii. În calitate de secretar de redacţie, probabil tot el a redactat multe dintre paginile revistei care nu au fost semnate şi nu sunt semnalate mai jos.
    [Show full text]
  • Self-Censoring Memorial Writing: Crainic's Case1
    Self-Censoring Memorial Writing: Crainic’s Case1 Prof. univ. dr. Laura BĂDESCU Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” din București Abstract: In her article "Self-Censoring Memorial Writing: Crainic’s Case" Laura Bădescu discusses the memoirs of Nichifor Crainic (1889–1972). Conceived during the Transylvanian War, between 1945–1946, these memoirs were rewritten by the mentor of “Gândirea” in the years 1963–1964, with the aim of his rehabilitation and reintegration into public life. However, this second variant did not pass by the censorship, remaining in the manuscript until after the 1989 revolution. After the revolution, only the first version (V1) was published. The one restored under ideological pressure has remained, to date, in typed form at the Library of the Romanian Academy under A3515 (V2). The article proposes a comparative reading of the two versions, observing the ideological, social and aesthetic tensions that determined in V2 the modification of the memorial writer's reception angle. Keywords: Nichifor Crainic, memorial writing, comparative reading. Nichifor Crainic’s destiny can be described by means of terms such as grandeur, suffering, humiliation, betrayal, struggle and humiliation again. The climb, the fall, the rehabilitation attempt after the jailbreak are the sequences of a man's life that in the interwar period oriented the Romanian letters towards one of the original trends of our culture: gândirismul (thinkingism). An authentic poet, with roots in the line of traditionalists, a memorable theologian and, above all, a professor with university audience at the courses of dogmatic and universal literature, etc., Nichifor Crainic remains in the memory of our culture through the directorate and ideological (and financial) support of the magazine "Gândirea".
    [Show full text]
  • Gidni 2 History and Cultural Mentalities Gala Galaction
    GIDNI 2 HISTORY AND CULTURAL MENTALITIES GALA GALACTION - AVATARS OF A UNIVERSITY CAREER Florin Onica, PhD Student, ”Babeș-Bolyai” University of Cluj-Napoca Abstract:The manner of selection and integration of academic elite is a privileged element of analysis, because it gives us the amount of reasons which terminate in cooptation or rejecting of an individual. These preconditions are quite ambiguous and they also canceled in practice the existence of an unique model of promotion. And the look has generated numerous conflicts that have taken place within the academic world, becoming true public „scandals”, polemical subjects which often has put in discussion the very validity of the principle of meritocracy. Therefore it seems necessary to distinguish for each case some of the mechanisms that have acted in this direction. „Case” Galaction becomes relevant in this context, in order to enlighten what it means becoming professor after 16 years of waiting and encourages questions and seek answers grievous to be made when it comes to personality of this magnitude. Keywords:professor, education, academic career, history of elites, theology. Gala Galaction offers us the example of a man honest with himself, even with the risk of beseeming a misfit against the tendencies of the epoch he lived in. The characteristics of his inedited profile, often perceived as a mixture of contrasts, can be carved from the physical and spiritual portraits of the characters he created. Famous for his literary writings and especially for having translated the Bible, priest Gala Galaction (Grigorie Pișculescu) has had an interesting and lesser known academic career. Rebuilding the diverse sequential aspects of his collegiate path will contribute to the reconstruction of the whole, comprising the light and dark sides inherent to any biography.
    [Show full text]
  • 1948 – Anul Imensei Jertfe a Academiei Române
    Istorie 1948 – Academia Română, forul suprem al ştiinţei şi culturii româneşti, „persoană morală şi indepen- ANUL IMENSEI JERTFE dentă în lucrările sale de orice natură”, după cum A ACADEMIEI ROMÂNE se menţionează în legea din anul 1879 [1], avea să primească, în vara anului 1948, cea mai grea lovitu- ră din istoria ei de peste opt decenii. Decapitarea şi Acad. Păun Ion OTIMAN epurarea masivă a acesteia n-au fost decât preludiul Academia Română degradării intelectuale şi instituţionale, timp de pat- ru decenii (1948–1989), până la limita dispariţiei şi Summary. Under the title 1948. THE YEAR OF al imensei sale jertfe umane şi materiale. THE TREMENDOUS SACRIFICE OF THE ROMA- Prin Decretul nr. 76 din 8 iunie 1948, întărit apoi NIAN ACADEMY we briefl y present the extended de Statutul de organizare şi funcţionare din 12 au- tragedy that Romanian Academy been passing thro- gust al aceluiaşi an, Academia devenea instituţie de ugh following the catastrophic transformations that stat, subordonată direct Consiliului de Miniştri, sub took place in Romania at the end of the year 1947 numele de Academia Republicii Populare Române. – the forced abdication of the King Michael I – the Măsura, în sine, nu a constituit o surpriză pentru settlement of the communist regime. „Reforming” the Romanian Academy in the summer of 1948, that membrii înaltului for. Spectrul unor schimbări radi- triggered the loss of the autonomy, the most remarka- cale apăruse odată cu actul din 6 martie 1945, prin ble of its members (113 prominent personalities of li- instalarea
    [Show full text]
  • Teză De Doctorat
    UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” DIN IAȘI FACULTATEA DE FILOSOFIE ȘI ȘTIINȚE SOCIAL-POLITICE ȘCOALA DOCTORALĂ DOMENIUL: FILOSOFIA CULTURII ȘI AXIOLOGIE TEZĂ DE DOCTORAT Coordonator științific: PROF.UNIV.DR. NICOLAE RÂMBU Doctorand: EUGENIA ZAIȚEV IAȘI, 2018 TEZĂ DE DOCTORAT - Rezumat - Imaginația creatoare și jocul ideilor estetice la Immanuel Kant 2 CUPRINSUL TEZEI INTRODUCERE CAPITOLUL I 1. TEORII ALE ESTETICII 1.1. Definirea principalelor concepte 1.2. Gnoseologia ca estetică la Alexander Baumgarten 1.2.1. Kritik der Urteilskraft – o sintagmă intraductibilă 1.2.1.1. Despre Common Sense ca universalizare a gustului CAPITOLUL AL II-LEA 2. TEORII ALE IMAGINAȚIEI 2.1. Perspective kantiene asupra imaginației 2.2. Imaginația în Criticile lui Immanuel Kant 2.2.1. Imaginație versus intuiție. Aspecte transcendentale în creativitate 2.2.2. Ipostaze ale imaginației în raport cu intelectul 2.2.3. Imaginație, fantezie, reprezentare. Asemănări și deosebiri 2.2.4. De la imaginația reproductivă la imaginația productivă 2.2.4.1. Rolul imaginației creatoare în estetica kantiană 2.2.5. Inconștientul creator ca izvor al imaginației (creatoare). Ideea normală estetică versus ideea rațiunii 2.2.5.1. Perspective creative la Kant și Schelling. Conștientul versus inconștientul CAPITOLUL AL III-LEA 3. IMPORTANȚA GENIULUI ÎN ACTUL CREATOR 3.1. Semnificația etimologică a termenului geniu 3.2. Geniul în limitele rațiunii kantien 3.2.1. „Agerimea productivă” – sursă a imaginației 3.2.2. Imaginația în sfera geniului. Luciditate și creație 3.3. Legătura critică dintre geniu și gust 3.4. Geniu versus talent 3.5. Geniu, natură, cultură și artă 3.5.1. Latura psihologică a geniului în viziunea lui Lucian Blaga 3.5.2.
    [Show full text]
  • Ion Luca Caragiale 160 De Ani De La Nastere ’ Si ’ 100 Ani De La Moarte
    An V, nr. 14, martie 2012 AXIS LIBRI 2012 - Anul Caragiale Ion Luca Caragiale 160 de ani de la nastere ’ si ’ 100 ani de la moarte „Caragiale a fost un dramaturg înzestrat cu o reală putere de observaţie a contrastelor dintre formă şi fond, şi cu un mare talent de a da sub haina scenică o serie de tipuri, care prin unitatea lor sufletească, energică şi expresivă, au ajuns adevărate simboluri ale mentalităţii unei întregi clase sociale din epoca noastră de prefacere.” (Eugen Lovinescu) „Prin valoarea comediilor de moravuri şi de caractere, scrise, din păcate, într-o limbă fără circulaţie mondială, I.L. Caragiale este, probabil, cel mai mare dintre autorii dramatici necunoscuţi.” (Eugen Ionescu) „Comediile lui Caragiale reprezintă partea cea mai originală, mai rezistentă şi mai profund morală a întregului repertoriu dramaturgic românesc.” (Florin Manolescu) „Literatura lui Caragiale reprezintă cea mai expresivă şi mai îndrăzneaţă tentativă de acreditare artistică din 30 ianuarie 1852 - 09 iunie 1912 întreaga noastră literatură.” (Florin Manolescu) „Geniul lui era unul din punctele nediscutate ale crezului național. Și tot disprețul pe care-l arunca el admiratorilor şi invitaților săi n-ajungea ca să-i ştirbească - lucru rar pe lume - dreptul de a zice şi de a face oricui orice, de a jigni sentimentul public în orice formă, de a sta împotriva vremii sale, şi când greşea ea, şi când era el greşitul.” (Nicolae Iorga) Colegiul editorial: Acad. prof. dr. Dinu C. Giurescu Acad. prof. dr. Gheorghe Buzatu Acad. prof. univ. dr. Constantin Gh. Marinescu Prof. univ. dr. Adrian Dinu Rachieru Conf. univ. dr. Elena Tîrziman Dr.
    [Show full text]
  • Arhive Personale Şi Familiale
    Arhive personale şi familiale Vol. II Repertoriu arhivistic Arhivele Nationale ale Romaniei ISBN 973-8308-08-9 Arhivele Nationale ale Romaniei ARHIVELE NAŢIONALE ALE ROMÂNIEI Arhive personale şi familiale Vol. II Repertoriu arhivistic Autor: Filofteia Rînziş Bucureşti 2002 Arhivele Nationale ale Romaniei ● Redactor: Alexandra Ioana Negreanu ● Indici de arhive, antroponimic, toponimic: Florica Bucur ● Culegere computerizată: Filofteia Rînziş ● Tehnoredactare şi corectură: Nicoleta Borcea ● Coperta: Filofteia Rînziş, Steliana Dănăilescu ● Coperta 1: Scrisori: Nicolae Labiş către Sterescu, 3 sept.1953; André Malraux către Jean Ajalbert, <1923>; Augustin Bunea, 1 iulie 1909; Alexandre Dumas, fiul, către un prieten. ● Coperta 4: Elena Văcărescu, Titu Maiorescu şi actriţa clujeană Maria Cupcea Arhivele Nationale ale Romaniei CUPRINS Introducere ...................................................................... 7 Lista abrevierilor ............................................................ 22 Arhive personale şi familiale .......................................... 23 Bibliografie ...................................................................... 275 Indice de arhive ............................................................... 279 Indice antroponimic ........................................................ 290 Indice toponimic............................................................... 339 Arhivele Nationale ale Romaniei Arhivele Nationale ale Romaniei INTRODUCERE Cel de al II-lea volum al lucrării Arhive personale şi familiale
    [Show full text]
  • The Actuality of Some Principles and Ideas of Law Philosophy Issued by Mircea Djuvara
    DOI: 10.1515/jles-2018-0003 THE ACTUALITY OF SOME PRINCIPLES AND IDEAS OF LAW PHILOSOPHY ISSUED BY MIRCEA DJUVARA Professor Marţian Iovan PhD „Vasile Goldiş‖ Western University of Arad E-mail: [email protected] (Received: February 2018; Accepted: May 2018) Abstract: The author analyzes in this paper principles and ides of philosophy of law issued by Mircea Djuvara, which preserve their contemporaneity, being useful for the perfecting of the state institutions and of the democracy not only at national level, but also at European Union one. His ideas and logical demonstration on the rational fundamentals of law, the autonomy of the moral and legal conscience, the specificity of truth and of juridical knowledge, the philosophical substantiation of power and Constitution, the principles of the democracy and the connections between the political power and the law are just few of the original elements due to which Djuvara became an acknowledged and respected personality not only in Romania, but also in the experts clubs of the Europe between the two World Wars. Key words: philosophy of law, 20th century, Mircea Djuvara, fundamentals of law. 1. Introduction The philosophical considerations upon law, governing, law-making, justice and equity in Romania occurred and were developed in tight connection with the dynamics of the State institutions and of the law. Systematic writings in this were published in the 19th century starting with the Transylvanian School representatives (especially with Samuil Micu’s works), continuing with works issued by scholars such as Simion Bărnuţiu, Timotei Cipariu, Titu Maiorescu, Teodor Păcăţeanu, Em. Antonescu and others. Their concerns focused on philosophical subject such as: the purpose of law, the idea of law, the fundamentals of law, the juridical values, evolutionism and solidarism in law, what is the Encyclopedia of the Law? etc.
    [Show full text]
  • Academia De Ùtiin Ea Republicii Moldova
    ACADEMIA DE TIINE A REPUBLICII MOLDOVA INSTITUTUL DE FILOZOFIE, SOCIOLOGIE I TIINE POLITICE REVIST DE FILOSOFIE I DREPT * * * UVFHF Revist tiinific, fondat în 1953. Apare de 3 ori pe an, din 1990, în limbile român i rus. S , 1953 . 3 , 1990 , . 1-2 (140-141) 2006 Chiinu 2006 COLEGIUL DE REDACIE REDACTOR – EF Gheorghe Bobân, doctor în filosofie REDACTORI – EFI ADJUNCI Ana Pascaru, doctor în filosofie, Gheorghe Costachi, doctor habilitat în drept SECRETAR RESPONSABIL DE REDACIE Victor Juc, doctor în filosofie COLEGIUL DE REDACIE Alexandru Babii, doctor habilitat în filosofie, Valeriu Bujor, doctor în drept, Vitalie Cumir, doctor în drept, Dumitru Grama, doctor în drept, Constantin Marinescu, doctor habilitat în politologie, Alexandru Roca, doctor habilitat în filosofie, Vasile apoc, doctor habilitat în filosofie, Teodor îrdea, doctor habilitat în filosofie, Pantelimon Varzari, doctor în filosofie, Alexandru Zavtur, doctor habilitat în filosofie Aprobat i recomandat pentru editare de ctre Consiliul tiinific al Institutului de Filozofie, Sociologie i tiine Politice al Academiei de tiine a Moldovei Autorii poart întreaga responsabilitate pentru coninutul tiinific al textelor. © Institutul de Filozofie, Sociologie i tiine Politice al Academiei de tiine a Moldovei, 2006 Redactor: Tamara Osmochescu Procesare de text i machetare: Nicolae Bodean CUPRINS CONTENTS FILOSOFIE I TIINE POLITICE PHILOSOPHY AND POLITICAL SCIENCE pag. Ion Rusandu, Elita politic moldoveneasc; între deziderat i realitate 5 Panteleimon Varzari Dumitru Isac Prezena kantian în filosofia româneasc 12 Valeriu Capcelea Dimensiunea filosofic a categoriei „tradiie” 21 i funciile ei sociale Alexandru S. Roca Consideraii privind modalitile dominante 31 ale definirii sectorului trei Veaceslav Matveev o ! 36 Alina Egorova , 47 Victor Juc Statutul ontologic al tiinei relaiilor internaionale 54 DREPT LAW pag.
    [Show full text]
  • Arhive Personale Şi Familiale
    Arhive personale şi familiale Vol. 1 Repertoriu arhivistic 2 ISBN 973-8308-04-6 3 ARHIVELE NAŢIONALE ALE ROMÂNIEI Arhive personale şi familiale Vol. I Repertoriu arhivistic Autor: Filofteia Rînziş Bucureşti 2001 4 • Redactor: Ioana Alexandra Negreanu • Au colaborat: Florica Bucur, Nataşa Popovici, Anuţa Bichir • Indici de arhive, antroponimic, toponimic: Florica Bucur, Nataşa Popovici • Traducere: Margareta Mihaela Chiva • Culegere computerizată: Filofteia Rînziş • Tehnoredactare şi corectură: Nicoleta Borcea, Otilia Biton • Coperta: Filofteia Rînziş • Coperta 1: Alexandru Marghiloman, Alexandra Ghica Ion C. Brătianu, Alexandrina Gr. Cantacuzino • Coperta 4: Constantin Argetoianu, Nicolae Iorga Sinaia, iulie 1931 Cartea a apărut cu sprijinul Ministerului Culturii şi Cultelor 5 CUPRINS Introducere……………………………….7 Résumé …………………………………..24 Lista abrevierilor ……………………….29 Arhive personale şi familiale……………30 Bibliografie…………………………….298 Indice de arhive………………………...304 Indice antroponimic……………………313 Indice toponimic……………………….356 6 INTRODUCERE „…avem marea datorie să dăm şi noi arhivelor noastre întreaga atenţie ce o merită, să adunăm şi să organizăm pentru posteritate toate categoriile de material arhivistic, care pot să lămurească generaţiilor viitoare viaţa actuală a poporului român în toată deplinătatea lui.” Constantin Moisil Prospectarea trecutului istoric al poporului român este o condiţie esenţială pentru siguranţa viitorului politic, economic şi cultural al acestuia. Evoluţia unei societăţi, familii sau persoane va putea fi conturată
    [Show full text]
  • Editors of Romanian Political Speeches Roxana Patraș
    Ways of Forgetting and Remembering the Eloquence of the 19th Century: Editors of Romanian Political Speeches Roxana Patraș Abstract: The paper presents a critical evaluation of the existing anthologies of Romanian oratory and analyzes the pertinence of a new research line: how to trace back the foundations of Romanian versatile political memory, both from a lexical and from an ideological point of view. As I argue in the first part of the paper, collecting and editing the great speeches of Romanian orators seems crucial for today’s understanding of politics (politicians’ speaking/ actions as well as voters’ behavior/ electoral habits). In the second part, I focus on the particularities generated by a dramatic change of media support (in the context of Romania’s high rates of illiteracy at the end of the 19th century): from “writing” information on the slippery surface of memory (declaimed political texts such as “proclamations,” “petitions,” and “appeals”) to “writing” as such (transcribed political speeches). The last part of the paper problematizes the making of a new canon of Romanian eloquence as well as the opportunity of a new assemblage of oratorical texts, illustrative for the 19th century politics, and endeavors to settle a series of virtual editing principles. Keywords: oratory, personal memory, political memory, recording strategies, professional editing 1. Introduction Beginning with the end of the 19th century, when the Romanian politicians understand how crucial for one’s career it is to have a good command over the art of eloquence, the interest in the selection, organization and editing of influential public speeches becomes manifest.
    [Show full text]