An V, nr. 14, martie 2012 AXIS LIBRI 2012 - Anul Caragiale Ion Luca Caragiale 160 de ani de la nastere ’ si ’ 100 ani de la moarte

„Caragiale a fost un dramaturg înzestrat cu o reală putere de observaţie a contrastelor dintre formă şi fond, şi cu un mare talent de a da sub haina scenică o serie de tipuri, care prin unitatea lor sufletească, energică şi expresivă, au ajuns adevărate simboluri ale mentalităţii unei întregi clase sociale din epoca noastră de prefacere.” (Eugen Lovinescu)

„Prin valoarea comediilor de moravuri şi de caractere, scrise, din păcate, într-o limbă fără circulaţie mondială, I.L. Caragiale este, probabil, cel mai mare dintre autorii dramatici necunoscuţi.” (Eugen Ionescu)

„Comediile lui Caragiale reprezintă partea cea mai originală, mai rezistentă şi mai profund morală a întregului repertoriu dramaturgic românesc.” (Florin Manolescu)

„Literatura lui Caragiale reprezintă cea mai expresivă şi mai îndrăzneaţă tentativă de acreditare artistică din 30 ianuarie 1852 - 09 iunie 1912 întreaga noastră literatură.” (Florin Manolescu)

„Geniul lui era unul din punctele nediscutate ale crezului național. Și tot disprețul pe care-l arunca el admiratorilor și invitaților săi n-ajungea ca să-i știrbească - lucru rar pe lume - dreptul de a zice și de a face oricui orice, de a jigni sentimentul public în orice formă, de a sta împotriva vremii sale, și când greșea ea, și când era el greșitul.” (Nicolae Iorga)

Colegiul editorial: Acad. prof. dr. Dinu C. Giurescu Acad. prof. dr. Gheorghe Buzatu Acad. prof. univ. dr. Constantin Gh. Marinescu Prof. univ. dr. Adrian Dinu Rachieru Conf. univ. dr. Elena Tîrziman Dr. Doru Bădără Lector univ. dr. Cătălin Negoiță 2 AXIS LIBRI An V, nr. 14, martie 2012 Editorial Al cincilea anotimp - Anotimpul TITANILOR nceputul întemeietorul teatrului comic din România şi unul de an este dintre principalii fondatori ai teatrului naţional. întotdeaunaÎ marcat Acest geniu al creării situaţiilor dramatice şi al de febra lansării limbajului din unghiul comicului, aflat printre marii unor noi proiecte, comediografi ai lumii, în 1912, la împlinirea a 60 de de emulaţie şi ani de la naştere, răspundea urărilor făcute de prieteni speranţă, de o stare cu câteva rânduri semnificative : „Trăiască frumoasa de optimism care şi cumintea limbă românească. Fie în veci păstrată catalizează energiile cu sfiinţenie această scumpă carte-de boerie- a unui către noi orizonturi. neam călit la focul atâtor încercări de pierzanie.” Cred că suntem În timp ce prin Eminescu poezia română cunoştea îndreptăţiţi noi, nivelul cel mai înalt de dezvoltare, Caragiale dădea cei care lucrăm în teatrului şi prozei româneşti o strălucire deosebită, iar domeniul culturii, să Creangă cu erudiţia sa paremiologică plasa umorul ne bucurăm că noul an debutează cu un „al cincilea ţărănesc în tezaurul universal al creaţiei literare. anotimp”, anotimpul culturii, anotimpul celor trei Dincolo de diversitatea tematică, stilistică şi mari titani ai literaturii române pe care-i celebrăm: de viziune, pe marii corifei ai literaturii române îi Eminescu la 15 ianuarie, zi devenită simbol – Ziua uneşte acelaşi cult al valorii, manifestat atât prin Culturii Naţionale; Caragiale la 30 ianuarie şi nivelul creaţiilor, cât şi prin critica formelor fără Creangă la 1 martie. fond prezentă în poeziile satirice eminesciene sau Aşa cum fiecare naţiune, fiecare popor îşi are în publicistica poetului, în toată opera comică a lui reperele sale, personalităţi exponenţiale care s-au Caragiale, sau în „Amintirile” lui Creangă. făcut remarcate în diverse domenii şi care au intrat în În acest timp al crizelor de tot felul, al temerilor istoria culturii şi civilizaţiei universale şi noi, românii, şi nesiguranţei, dar şi al căutărilor de soluţii, avem ne putem mândri cu un impresionant număr de nevoie de Eminescu, de Creangă şi de Caragiale. oameni de seamă care au dat mărturie talentului, Aceştia înseamnă cultură, clarviziune, creaţie, respect iscusinţei şi tenacităţii cu care este înzestrat poporul pentru valorile spirituale şi, nu în ultimul rând, român. Dacă Franţa i-a avut, între alţii, pe Voltaire, tradiţiile poporului român. Ei înseamnă fărâma de pe Ampère sau pe Balzac, Italia pe Leonardo da dumnezeire din fiecare din noi. Rolul nostru este de Vinci, Dante Alighieri sau Michelangelo, Germania a-i face conştienţi pe semenii noştri de picătura de pe Bach, Goethe, Albrecht Durer sau Karl Friedrich nemurire ce şade ascunsă în străfundurile sufletului Gaus, noi, românii, am avut, la rândul nostru, de-a fiecăruia dintre ei. Iar aceasta se poate face prin lungul timpului, o pleiadă de oameni remarcabili, deschiderea spre frumos şi spre creaţie, spre asumarea între care: Eminescu, Iorga, Creangă, Traian Vuia, umanităţii ca realitate interioară, prin conştientizarea Paulescu, Henri Coandă şi, nu în ultimul rînd, pe Ion propriei condiţii de reprezentant al unui popor de o Luca Caragiale. excepţională frumuseţe spirituală care a dat Europei În spaţiul cultural românesc, în ultimele trei şi lumii întregi oameni de mare valoare în ştiinţă, decenii ale secolului al XIX-lea, se afirma o direcţie artă şi cultură. fundamentală în evoluţia literaturii. Multiplele Iată de ce, la începutul acestei primăveri culturale, prefaceri politice şi social-economice marcate de trăim bucuria reînnoirii unui angajament onorant Unirea Principatelor de la 1859 vor influenţa şi făcut încă din programul revistei, şi anume acela de dezvoltarea culturii, a literaturii. Manifestând un a promova în paginile ei creaţia artistică autentică, în interes deosebit pentru cultura şi civilizaţia României, principal a celor de pe meleagurile de la confluenţa Titu Maiorescu va justifica prin scrisul său şi mai ales celor trei ape şi provincii: Dunăre, Siret, Prut, prin cel al lui Mihai Eminescu, Ion Creangă, Ion Muntenia, Dobrogea şi Moldova de dincoace şi de Luca Caragiale şi Ioan Slavici durabilitatea acestei dincolo de Prut, precum şi a celor mai valoroase epoci, atât în ceea ce priveşte literatura cât şi existenţa scrieri contemporane româneşti şi universale. unei limbi naţionale, consolidate şi moderne, opera La mulţi ani, cultură română! marilor clasici fiind înveşmântată într-o limbă de o Aşa să ne ajute Dumnezeu! rară limpezime, robusteţe, elevare, claritate, ceea ce Galaţi, martie 2012 i-a conferit consacrarea. 2012, anul care va marca atât centenarul morţii Prof. Zanfir Ilie, marelui dramaturg, cât şi împlinirea a 160 de ani de la Director naştere, este declarat „Anul Caragiale”. Dramaturg, Biblioteca Județeană „V.A.Urechia” Galaţi nuvelist, poet, pamfletar şi scriitor, Caragiale este 2 3 An V, nr. 14, martie 2012 AXIS LIBRI Biblio-Breviar • Biblio-Breviar • Biblio-Breviar • Biblio-Breviar Din Colecțiile Bibliotecii O carte de călătorie de excepţie : Nicolas de Nicolay - Les quatre premiers livres des navigations, Lyon (1568)

olumul Les quatre planuri, hărţi şi gravuri, făcându-le atractive, căutate. Vpremiers livres des A scris despre războaiele din epocă, Discours de la navigations et pérégrinations guerre faite par le roi Henry II l’an 1549 (Lyon, 1550), Orientales. Avec les figures au despre arta navigaţiei, L’Art de naviguer (Lyon, 1554), naturel tant d’hommes que de Navigation du roi d’Escosse Jacques V (Paris, 1583) şi femmes selon la diversité des a lăsat în manuscris mai multe descrieri ale ţărilor nations et de leur port, maintien străbătute, însoţite de hărţi. et habitz., editat în condiţii De la acest autor, Biblioteca „V.A. Urechia” grafice de excepţie de Guillaume păstrează în colecţiile speciale, cel mai cunoscut Valentina Oneț Roville (Avec le privilege du Roy), volum al său : Les quatre premiers livres des la Lyon în 1568, are ca autor pe Nicolas de Nicolay navigations et pérégrinations Orientales, apărut Dauphinoys, Seigneur d’Arfeville. pentru prima oară la Lyon, 1568, cu 60 de gravuri, Tipăritura de mari dimensiuni (33x25 cm), din categoria très – rare, volum care a fost retipărit având legătura în piele maro şi coperţi cu un chenar sub titlul Navigations et Pérégrinations de Nicolas de marginal simplu în bronz şi motive florale pe cotor, Nicolay, contenant plusiers singularités que l’auteur se deschide cu o pagină de titlu – gravură, având a veues et observées etc. la Anvers (1576, 1577, pe frontispiciu următorul text „Qui mores hominum 1586), şi tradus în germană la Nurenberg (1572), vidit et urbes” (Cel care a văzut moravurile oamenilor Anvers (1576), în italiană, Anvers (1576), Venezia şi oraşele lor). (1580), flamandă, Anvers (1576), engleză (1585). Autorul, Nicolas de Nicolay (1517-1583), care Retipăririle şi traducerile enunţate ale acestui se autodefineşte prin acest citat, este prezentat de volum dovedesc succesul, cererea pe piaţa cărţii din bibliografi ca fiind un cunoscut călător francez acea vreme. şi fost militar de carieră în tinereţe, în serviciul Descrierea de călătorie în Levant, consemnată diverselor puteri europene, începând cu 1543. Aceste în Les quatre premiers livres des navigations, se două ipostaze i-au dat posibilitatea să cunoască desfăşoară între anii 1551-1553 şi are ca punct aproape toată Europa (Danemarca, Suedia, Prusia, de plecare Constantinopolul unde cavalerul Anglia, Scoţia, Italia, Spania, Grecia şi Turcia) şi Gabriel d’Aramon fusese numit de către Henri al să vorbească mai multe limbi străine („Nicolay II, ambasador al regelui Franţei pe lângă Soliman parlait presque toutes les langues de l’Europe”) (1). Magnificul, şi unde Nicolas de Nicolay l-a însoţit, Reîntors în Franţa, în jurul anului 1550, este numit având ca misiune oficială consemnarea notelor de Henric al II -lea (1519-1559, rege al Franţei din topografice ale site-urilor vizitate, deci în calitate 1547 „valet de chambre et géographe ordinaire” de geograf, într-o misiune diplomatică. În cele (adaptând traducerea la contemporaneitate l-am 181 de pagini ale cărţii, suntem purtaţi prin putea numi consilier/asistent personal al regelui şi Constantinopol, Alger, Insula Malta, Tripoli, Insula geograf al curţii). Chio, Regatul Persiei, deşertul Arabiei, Grecia, Munca căreia i se va dedica până la sfârşitul vieţii Macedonia, ţinuturi locuite de traci. Dar nu este va fi descrierea generală a regatului Franţei, înzestrat doar o simplă descriere geografică strictă, spre fiind cu simţ de geograf experimentat, dublat de un exemplu a antichităţilor din Constantinopol, ci bun desenator. Ca urmare îşi va înfrumuseţa cărţile sunt descrise sumar şi băile turceşti, viaţa femeilor de cronicar al timpului său şi pe cele de călătorie cu din serai, originea şi primele instituţii ale ordinului 2 AXIS LIBRI An V, nr. 14, martie 2012 Biblio-Breviar • Biblio-Breviar • Biblio-Breviar • Biblio-Breviar ienicerilor, bucătăria Marelui Vizir, cele patru mari chap. XXVII). În dreptul precizării marginale religii diferite ale turcilor, modul lor de a trăi. Şi în Zamolxis Dieu des Thraces, este un fragment din aceeaşi manieră sunt prezentaţi perşii cu vechile lor care traducem liber următorul pasaj: „Când tracii ceremonii, armenii, grecii, tracii. (din marele lor neam făceau parte şi dacii) auzeau Sunt foarte interesante observaţiile sintetice ale tunând sau vedeau fulgerând, trăgeau într-una cu acestui fin observator. Dar importanţa, frumuseţea, săgeţile lor spre cer, ameninţând pe Dumnezeu. Căci raritatea acestei tipărituri sunt date în primul rând ei gândeau că nu există Dumnezeu decât al lor: care de splendoarea gravurilor (51 la număr, cât are este Zamolxis care a fost cel dintâi ce le-a instituit exemplarul nostru) executate după desenele lui legi, pentru a-i civiliza.... ” (3). N. de Nicolay, de către Lyon Davent, reprezentant Nu este singurul fragment din volum cu informaţii al Şcolii de la Fontainbleu, înfiinţată în 1530 (2), daco-romanica. În elegia, ce urmează prefeţei, reprezentând costumele tradiţionale ale locuitorilor semnată de celebrul poet francez Pierre de Ronsard din ţinuturile descrise, care sunt de o precizie şi o (1524-1585) dedicată lui Nicolas de Nicolay, în care artă grafică desăvârşite. Gravurile reprezintă: femeie sunt menţionate ţinuturile şi popoarele văzute de din Alger mergând prin oraşul Barbarie, sclavă din călătorul francez, există următorul vers: „Tu vis les Alger, femeie din insula Malta, din Tripoli, femeie Transilvains, Daces et Polonnoys” (4).

şi tânără din insula Chio, tânără din arhipelagul Alte informaţii daco–romanica se referă la Paräs, doamnă din înalta societate din Turcia, relaţiile diplomatice din acea vreme, menţionate văduvă din Surienne, tânără grecoaică din oraşul chiar în prefaţa volumului, respectiv paragraful Les Pera, ieniceri, conducători de ieniceri, ultrareligioşi Ambassadeurs de France en Levant. „... depuis en l’an turci, bucătar turc, emir, medic evreu, ţăran grec, 1544 fut envoié par le Roy Henry II au Royaume de pelerini mauri la Mecca, bărbaţi şi femei din Persia, Transilvanie Ambassadeur en chef...” (5). sclavi, negustori arabi, evrei, armeni, greci, femei în O notă aminteşte provincia românească Valahia, costum tradiţional din oraşul Adrianopol... care, alături de alte ţări din Balcani, dădeau Marelui Dar dincolo de splendoarea costumelor gravate, Vizir tristul tribut - copii din patru în patru ani costume care aduc informaţii preţioase pentru („sont les enfans que le grand Turc envoye leur par cunoaşterea acestui segment din secolul al XVI- forme de tribut de quatre en quatre ans par toute la lea, capitolul care prezintă interes pentru noi este Grece, Albanie, Valaquie, Servie, Bossnie...” (6). desigur: „Obiceiuri, legi, religie, mod de a trăi al Şi o altă realitate crudă este consemnată de vechilor traci, armele acestora şi vechea credinţă călătorul francez. Prizonierele de război din a tracilor despre nemurirea sufletului( Ancienne Valahia ajungeau, alături de alte semene creştine, opinion des Thraces sur l’immortalité de l’ame concubinele Marelui Vizir. (Capitolul Du vieil 2 3 An V, nr. 14, martie 2012 AXIS LIBRI Biblio-Breviar • Biblio-Breviar • Biblio-Breviar • Biblio-Breviar Sarail, ou Saril des femmes, paragraful Plus de a secolului al XIX-lea, cărturarul V.A. Urechia. 200 concubines du Turc - Dans ce sarail a plusiers Tot atât de preţioasă ca şi semnătura sa este maisonnettes separée avec leurs chambres, cuisines însemnarea de pe pagina de gardă „plătit 200 et autres commodités, dedans lesquelles habitent les franci”, însemnare ce aparţine tot lui Urechia, iar nr. femmes et concubines du grand Turc : qui excedent 952 (Catalog Urechia) înscris pe carte, indică faptul le nombre de plus de deux cens, la plus part filles de că acest volum a fost achiziţionat de fondatorul Chrestiens, les unes prinses aux courses de guerre bibliotecii gălăţene, la suma indicată, înainte de par mer et par terre, tant sur les Grecs, Hongres, 1890 când s-a deschis biblioteca şi când catalogul Valacques...” (7). fusese tipărit. Prezenţa informaţiilor despre români şi Volumul Les quatre premiers livres des culegerea acestor informaţii din cartea străină veche navigations et pérégrinations Orientales de Nicolas a fost subiectul urmărit de istoricul V.A. Urechia pe de Nicolay, tipărit la Lyon în 1568, este o carte parcursul întregii sale vieţi, un subiect care ar trebui de călătorie de excepţie care, pe lângă valoarea să fie mereu actual – demonstrarea prezenţei noastre iconografică recunoscută, are pentru noi o valoare în Europa în/prin cartea tipărită pe istorică deosebită prin prezenţa întreg cuprinsul european, relativ la informaţiilor daco-romanica, scurt timp după apariţia tiparului, într-o carte de mare circulaţie în pentru a redescoperi permanenţa epocă. românilor în acest spaţiu, cu atât mai mult cu cât cărţile sunt mai Bibliografie: vechi şi mai rare. 1. Nouvelle biographie générale/ Pledoaria pentru încadrarea Sous la direction de M. Le Dr. acestei tipărituri în categoria Hoeffer.-Paris : Firmin Didot tipărituri de excepţie sau très Frères, fils et C.ie Editeurs,1866, beaux livres anciens, se bazează tom.37, col.1017 pe o argumentare, considerăm 2. Larin, Jean. L’Estampe.- Paris, solidă: vechimea, raritatea, o primă Presses Universitaires de France, ediţie (1568, după cele mai multe 1959, Tom.1, p.320 cataloage de specialitate) (8), 3. Nicolay, Nicolas de. Les quatre originală (ed. scoasă cu aprobarea premiers livres des navigations et autorului) într-o excelentă stare pérégrinations Orientales. Avec les de conservare, păstrând legătura figures au naturel tant d’hommes originală în piele, tipărită într-un que de femmes selon la diversité des centru tipografic celebru (Lyon), nations et de leur port, maintien et într-o tehnică tipografică ce se suprapune sintagmei habitz.- A Lyon : Par Guillaume Roville, 1568, p. 162 artă tipografică, o excelentă încadrare în pagină a 4. Idem, p.5 limin. textului, cu margini foarte late, în lateralul paginii 5. Idem, p.6 fiind sintetizat mesajul fragmentului, vignete la 5. Idem, p. fiecare capitol, iniţiale de pagină încadrate în 6. Idem,p.79 minigravuri tipărite, gravuri remarcabile şi în 7. Idem, p. 67 număr mare, cu autor cunoscut (Lyon Davent), 8. Dictionnaire bibliographique, historique et executate pe hârtie vărgată, prezenţa în cataloage de critique des livres rares, precieux, singuliers, curieux, cărţi rare (9). estimés et recherchés. A Paris : Chez Delalain fils; A Valoarea bibliofilă a exemplarului conservat la Gènes : Chez Fantin, Gravier et Comp.Libraire, 1802, Galaţi este dată, pe lângă argumetele sus menţionate, p.295 (semnalează o ediţie apărută tot la Lyon in general-valabile, şi de însemnul de proprietate, un 1567, cu gravurile în culori ex-libris manuscris, o semnătură autografă (pe pag. 9. Haym Romano, N. Francesco – Biblioteca de titlu), aparţinând unei personalităţi a culturii italiana o sia Notizia de’libri rari italiani. In române, unui mare iubitor de carte rară, poate unul Milano, Apresso G.Galeazzi, 1771, p.135, nr.7(cap. din cei mai mari bibliofili români din a doua jumătate Viaggiatori, pentru ediţiile în limba italiană).

4 AXIS LIBRI An V, nr. 14, martie 2012 Biblio-Breviar • Biblio-Breviar • Biblio-Breviar • Biblio-Breviar Din Colecțiile Bibliotecii Moldova de Jos O revistă gălățeană interbelică redactată la Biblioteca „V.A. Urechia”

resa culturală gălă­ Subintitulată „Foaie de propagandă culturală Pțeană, în perioada a Universității populare din Galați”, revista interbelică, se prezintă într-o „Moldova de Jos” avea redacția și administrația, în continuitate firească a celei primul an de existență - 1927/1928, la Biblioteca din perioada antebelică, unele „V.A. Urechia”, unde Constantin Calmuschi a fost personalități con­tinuându- director între 1920-1929. Directorul publicației era, și activitatea publicistică și evident, Const. Calmuschi, iar secretar de redacție asigurând, totodată, apariția Grigore Veja. Printre colaboratori îi întâlnim pe unor noi periodice culturale. Al. Crăciun Fostini (Alexandrina Scurtu), C.Z. Letiția Buruiană Printre aceștia se numără Moise Buzdugan, dar și pe Gh. Em. Constantinescu, N.N. Pacu, director şi redactor al Lenguceanu, Gh. Munteanu-Bârlad, I. Hanganu, I. unor periodice gălăţene cum ar fiPoşta, Galaţi, Tohăneanu, Grigore Veja, Gr. Cotlaru, Ion Licea, I. Timpul, Galaţii noi, C.Z. Buzdugan, poet, gazetar şi Gherincea etc. traducător, care împreună cu Alexandrina Scurtu Constantin Calmuschi, născut în 1868, pe 23 scoate Dunărea. Revistă literară-culturală, în 1919. noiembrie, la Bârlad, (data probabilă a morţii Alte figuri marcante ale presei culturale interbelice, 1956, București), absolvă liceul în oraşul natal în care au avut studii în străinătate și care au contribuit 1886, Facultatea de Litere şi Filozofie, Universitatea la ieșirea din localismul cultural, înscriindu-se în din Bucureşti, în anul 1891. Urmează studii de mișcarea sincronistă a lui Eugen Lovinescu, au fost specializare (geografie) la „Instituto degli studi frații Argintescu, Ion și Nicolae. Acesta din urmă, superiori” din Florenţa, în 1894, şi la Şcoala absolvent al Facultăţii de Normală Superioară şi Filozofie din Bucureşti, la Facultatea de Litere şi-a desăvârşit studiile de din Paris (1895-1896). specializare în estetică şi Redactor al revistei „Calea psihologie, istoria artelor Nouă” (1921), fondator al şi muzeologie la Berlin, Cercului cultural „Vasile Dresda, Paris, Londra, Alecsandri”, el este și Amsterdam. A editat la unul dintre cei dintâi Galaţi revista Luminişuri traducători români din (1922-1924). Un episod italiană (1897) a poeziilor demn de menționat în acest context este așa-numitul Adei Negri (1870-1946). „scandal literar-monden” provocat de apariția În calitate de profesor, publicist şi animator volumului „Parada dascălilor”, a lui Anton Holban, cu cultural (de remarcat că a făcut parte din Comitetul mare impact în presa vremii. De altfel, Anton Holban gălățean pentru comemorarea a două decenii de la a semnat doar câteva articole în presa gălățeană trecerea în nemurire a poetului Mihai Eminescu), pe parcursul celor trei ani când a fost profesor la director al Bibliotecii „V.A. Urechia”, conducea Liceul „Vasile Alecsandri” din Galați (1928-1931). publicaţia „Calea Nouă” (1921), făcea parte din Nume importante care s-au remarcat în domeniul comitetul de redacţie la „Luminişuri” (1922-1924), publicistic în presa culturală locală au fost: preotul înainte de a fi director la „Moldova de Jos”. Editarea Ioan C. Beldie, Radu Volbură, Ioan Șt. Botez, N.N. acestei din urmă reviste a făcut parte dintr-un proiect Lenguceanu, Ioan Licea etc. mai amplu al directorului Calmuschi, aprobat de 4 5 An V, nr. 14, martie 2012 AXIS LIBRI Biblio-Breviar • Biblio-Breviar • Biblio-Breviar • Biblio-Breviar

Comitetul administrativ al Bibliotecii „V.A. Urechia”, fiind incluse și traducerea Prologului la Infernul lui care prevedea desfășurarea de activități în patru Dante sau „Rolul marilor scriitori” de Grigore Veja. direcții: bibliotecă, muzeu, universitate populară și Se poate remarca la această revistă o calitate bună a publicații. paginării și rubricației, redactată pe două coloane, În articolul program se menționează: „Întregirea titlurile mari, scrise cu caractere speciale, rubrici României de azi în limitele ei etnice nu ne poate da încadrate în chenare ornamentale. În cel de-al îndestulare chezășiei fără o temeinică organizare doilea an de existență, care are în fapt o periodicitate economică și culturală a poporului român”, nedeterminată, cuprinsă între anii 1929-1930, prefigurându-se astfel misiunea cultivării ”dragostei formatul și redacția revistei se schimbă. Calmuschi de neam și țară”. O atenție deosebită era acordată părăsește conducerea revistei, care va fi preluată de domeniului educației la nivelul superior. I. Gherincea. Transformarea revistei se produce În editorialul din prima pagină a nr. 4, din 15 trecând de la un format mare, cu un conținut ianuarie 1928, intitulat „Studențimea”, Calmuschi diversificat, apropiat de tipul gazetă, la o revistă accentuează problemele materiale cu care se culturală de fomat mai mic (A4), cu un conținut confruntau tinerii studioși de atunci și face apel preponderent literar și eseistic, fără reclame și știri la autorități pentru susținerea celor mai buni diverse, cu adresabilitate mai restrânsă. Subtitlul absolvenți ai liceului care ajungeau studenți la revistei se schimbă, de asemenea, în: „Revista București. Universității Populare din Galați”. Conținutul este variat, alături de rezumatele „Moldova de Jos” a contribuit semnificativ, conferințelor ținute la Universitatea Populară, alături de alte periodice locale, atât la acoperirea unde Calmuschi a fost conferențiar și președinte unor necesități informaționale ale publicului între 1921-1929, întâlnim și multe articole despre gălățean, dar și la formarea și educarea publicului, Galați, istoric și actualitate, traduceri, anunțuri, dar țintă în istoria interbelică gălățeană. și reclame realizate profesionist. Printre materialele prezentate în numerele din primul an se remarcă Bibliografie: cele din rubrica permanentă „Cronica culturală”, 1. Hangiu, I. Dicționarul presei literare românești: (1790- 2000). Ediția a 3-a. București: Editura Institutului Cultural dar și serialul semnat de Gh. N. Munteanu-Bârlad, Român, 2004. pp. 437-438; „Istoria Galaților prin călători străini”, un valoros 2. Moldova de Jos. Foaie de propagandă a Universității studiu istoric și imagologic despre orașul comercial populare din Galați. Galați: an I (1927-1928), an II (1929- 1930). P.G. IV 11; de la Dunărea de Jos, în care existau diverși agenți 3. Oameni în memoria Galațiului. Aniversări 2008. Galați: comerciali și mai multe consulate (rus, grec, Editura Axis Libri, 2009. pp. 399-402. austric, englez, prusian, francez etc). Nici literatura 4. Predescu, Lucian, Enciclopedia României: Cugetarea: Material românesc; Oameni şi înfăptuiri. Bucureşti : Saeculum beletristică nu este neglijată, în paginile revistei I.O., 1999, p. 157. 6 AXIS LIBRI An V, nr. 14, martie 2012 Biblio-Breviar • Biblio-Breviar • Biblio-Breviar • Biblio-Breviar Din Colecțiile Bibliotecii Să redescoperim poezia!

Motto: mai profund. Cred că toţi avem în noi un anume ,,Că nu e om să nu tip de poezie. Ea ne defineşte ca oameni. Doar că fi scris o poezie măcar o nu vorbim în rime, iar figurile de stil le înlocuim cu dată, doar o dată-n viaţa propriile sentimente. lui…” Poezia e un miracol, e o joacă, un dans al spiritului, Aurel Felea al trăirilor tainice ale fiecăruia dintre noi, o fulguire de sentimente, o căutare adâncă în sine, realizând în e scrie şi se citeşte fiecare cititor imagini variate şi profunde, în funcție Sde câteva milenii. de sensibilitate, cultură și disponibilitate. Adriana Laura Cărţile nu s-au născut Să nu lăsăm poezia să moară! Tăbăcaru o dată cu scrisul, ci o dată În Biblioteca „V.A. Urechia”, în sala de literatură cu dorinţa de a face ca un română a Secţiei de Împrumut la domiciliu, poezia text să fie citit de cât mai multă lume. Prin lectură, e cinstită cum se cuvine prin existenţa unui număr poarta este larg deschisă spre cunoaştere, spre tine impresionant de volume. însuţi şi spre ceilalţi. Remarcabil, la loc de cinste, se află poezia gălăţeană, Societatea e într-o continuă schimbare, ritmul a cărei tematică extrem de variată trece de la singurătate vieţii e tot mai trepidant, nu e vreme de căutare, se şi angoasă la poeme de dragoste. Cezarina Adamescu, ia totul gata făcut; timpul Flo­rina Zaharia, Speranța se comprimă, mesajele sunt Miron, Ioan Toderiță, tot mai diversificate. a.g. secară, Ruxandra În perioada comunistă, Anton, C. Antoniu, Angela poetul, din dorinţa de Baciu-Moise, V. Cilincă, a fi publicat, era foarte V. Dinescu, I. Grigoriu, atent la mesaj, la tematică, P. Sân-Petru, A. Stancu, astfel încât subiectele să S. Vicol, I. Zimbru, Vali fie acceptate de cenzură. Crăciun, Alina Cheşcă sunt Astăzi, poezia e eliberată doar unii dintre autorii de constrângeri de acest fel, care se regăsesc în colecţiile dar trece printr-o perioadă noastre. de criză determinată de Operele poeţilor gă­ opţiunile de lectură ale lăţeni au trecut graniţele publicului. ţării, fiind traduse şi Printre cititorii de literatură, domină cei de proză, publicate atât în Europa, cât şi în Statele Unite de romane în special, cititorii de poezie devenind („Orbis”, „Roundyhouse”, „The Seventh Quarry”, tot mai rari, aceasta, probabil din cauza îndepărtării precum şi în almanahul de poezie „Decanto”). lumii contemporane de natură, de esenţa lucrurilor. „Cel mai răspândit lucru pe lumea asta e poezia, În schimbul stilului de viaţă mercantil, urbanismul poezia e peste tot. cioc-cioc la uşă şi când deschizi pierde mult din sensibilitatea şi emoţia spaţiului uşa poftim poezia în persoană coafată şi îmbrăcată tradiţional. în poezie iar de jur împrejur munţi întregi de Amatorii de poezie apelează la seratele literare în poezie….” cum atât de frumos scrie poetul Tudor încercarea de a-şi elibera sufletul de anxietatea care Cristian Roşca, şi fără ea, Poezia, am deveni mai îi cuprinde pe tot mai mulţi dintre noi. Poezia ne săraci spiritual. poate ajuta să fim conştienţi de lucruri într-un mod Să ne întoarcem la lectura poeziei!

6 7 An V, nr. 14, martie 2012 AXIS LIBRI Biblio-Breviar • Biblio-Breviar • Biblio-Breviar • Biblio-Breviar Mediul virtual şi noile servicii oferite de către bibliotecă

ibliotecile au fost utilizatorii săi. Biblioteca şi-a dezvoltat propriul său Bdintotdeauna la sistem integrat de bibliotecă până în anul 1984, fiind dispoziţia utilizatorilor una din cele trei biblioteci care au dezvoltat sisteme lor încercând să satisfacă de acest fel din S.U.A. nevoile informaţionale Până în anul 2000, impactul utilizării solicitate de către aceştia. calculatoarelor şi existenţa World Wide Web-ului a Biblioteca reprezintă făcut posibil acest lucru. Astfel, biblioteca se poate un spaţiu fizic unde mândri că oferă utilizatorilor săi servicii diversificate informaţia se poate care permit ca utilizatorul să aibă materialul solicitat regăsi în diferite formate chiar pe propiul său calculator/desktop: desktop şi pe diverse suporturi. delivery (livrare electronică a documentului în Mihaela Bărbulescu În societatea noastră, format electronic). Colecţia de jurnale în format informaţia se vehiculează cu printat s-a diminuat din ce mai mult şi de asemenea repeziciune mai ales prin intermediul internetului posibilitatea livrării electronice a materialului care face acum parte din viaţa noastră de zi cu zi. solicitat a dus şi la micşorarea solicitărilor de a face La distanţă de doar câteva click-uri putem regăsi de copii xerox. cele mai multe ori ceea ce ne interesează. Colecţia electronică cuprinde 4429 jurnale, În acest nou spaţiu informaţional, biblioteca 655 e-books şi 386 baze de date. În 2002, s-a încearcă să se adapteze la nevoile utilizatorilor săi dezvoltat aplicaţia MyWelch un portal academic care solicită din ce în ce mai mult informaţia în individualizat, care contabilizează mai mult de format electronic, încercând în acelaşi timp să fie 5000 de conturi de utilizatori; intrarea pe această în pas cu noile tehnologii. Astfel, putem spune că aplicaţie aproape s-a dublat în ultimii doi ani. În biblioteca, în acest nou mediu, înglobează atât aceeaşi perioadă, numărul de vizualizări a paginii vechea imagine, adică spaţiul fizic efectiv: sălile de internet a bibliotecii a crescut cu 43%. Mai mult de lectură şi împrumut, depozitele și de asemenea de 90% din colecţia de jurnale este pe internet şi include şi un spaţiu virtual, unde la o adresă de poate fi accesată şi căutată în mai multe moduri. Un internet se poate regăsi faţa virtuală a bibliotecii, procent mai mare de 80% din colecţia bibliotecii care poate include, printre altele, programul de este în legătură cu PubMed. funcţionare, colecţia de care dispune, serviciile Biblioteca are aproximativ 80 angajaţi care oferite, baze de date şi posibilitatea de a conversa lucrează în 7 departamente: Sistemul de tehnologie direct cu un bibliotecar fie prin instant messenger, avansată şi informaţională, Finanţe şi administraţie, fie prin intermediul unui alt program; în acest fel, Comunicare şi Serviciul de Legătură, Serviciul biblioteca poate fi la dispoziţia utilizatorilor săi 24 bibliotecar digital, Serviciul educaţional şi de de ore din 24. Ideea de bibliotecă capătă în acest fel informaţie şi Serviciul central al Welch. o mult mai mare amploare. Adresa de internet a bibliotecii este http://www. În această idee, vreau să prezint în cele ce urmează welch.jhu.edu/ fiind uşor accesibilă, interfaţa este biblioteca medicală a unei universităţi americane. deosebit de prietenoasă şi permite regăsirea cu Este vorba de Welch Medical Library a Universităţi uşurinţă a informaţiei dorite. Informaţia este perfect Johns Hopkins din Baltimore, Maryland, localizată structurată, bine aşezată pe site şi poate fi utilă atât pe coasta de est a Statelor Unite ale Americii, utilizatorilor săi care au un cont şi o parolă necesare biblioteca ocupând locul 10 la mai multe capitole în accesării serviciilor pe care biblioteca le oferă, dar cadrul ierahizării bibliotecilor din aceasta ţară. este accesibilă și pentru cei care vizitează acest site, William H. Welch Medical Library aparţine de existând posibilitatea consultării anumitor baze de Johns Hokins University şi a fost fondată în anul date prin accesare link-ului „Guest Access”. 1929. Începând cu anii '80, principalul scop al bibliotecii a fost acela de a dezvolta un sistem integrat Bibliotecarii din Welch Medical Library şi-au de bibliotecă care să poată permite utilizatorilor denumit Biblioteca virtuală – Biblioteca „Wherever săi să interacţioneze de la distanţă cu resursele you are”: Biblioteca „Oriunde te-ai afla”. Această bibliotecii. A fost una dintre primele biblioteci care acţiune a avut ca punct de plecare anul 2001 când a oferit căutare on-line a diverselor materiale pentru s-a dorit crearea unei singure surse pentru toate 8 AXIS LIBRI An V, nr. 14, martie 2012 Biblio-Breviar • Biblio-Breviar • Biblio-Breviar • Biblio-Breviar materialele solicitate şi disponibilitatea acestor fiind de natură sentimentală în ceea ce priveşte materiale oriunde s-ar afla utilizatorii săi. Anul ataşamentul faţă de ideea de bibliotecă ca spaţiu, 2012 a fost ales ca dată la care acest sistem va fi chiar dacă utilizatorii vin sau nu în acest spaţiu, a funcţional şi care trebuie să asigure utilizatorilor săi doua este de natură fizică nevoia de a refolosi spaţiul trei componente esenţiale: care a servit depozitării colecţiei printate. - o colecţie sută la sută electronică; Tehnologia a jucat un rol cheie în eforturile - un sistem excelent de regăsire a informaţiei; depuse de către bibliotecari, ceea ce s-a realizat nu ar - serviciile unui bibliotecar (informaţionist, în fi fost posibil fără un proces amplu de digitizare, un engleză Informationist) pentru asistenţă atunci acces bun la reţeaua Internet şi accesul individualizat când este nevoie. la resursele tehnologice. Pe viitor, această echipă Obţinerea acestor deziderate implică mutarea de bibliotecari îşi propune să se focalizeze şi mai colecţiei din formatul print în formatul electronic. În intensiv pe tehnologie, permiţând utilizatorilor săi afară de 88 de jurnale în formă print, restul jurnalelor să îşi dezvolte abilităţile de a găsi şi manipula exact achiziţionate sunt în format electronic. Existenţa informaţia dorită din ceea ce este disponibil. unui puternic sistem de livrare a documentelor În acest moment, la accesarea paginii de internet completează colecţia electronică prin livrarea a acestei biblioteci, te întâmpină un mesaj al electronică a documentului solicitat. Existenţa Preşedintelui Comitetului Consultativ al Bibliotecii jurnalelor electronice eliberează conţinutul de Welch în care se comunică că deocamdată recipientul său fizic, tot aşa cum biblioteca poate biblioteca îşi menţine statutul curent, adică are atât renunţa în această fază la recipientul său fizic sediul fizic disponibil, cât şi accesul la resursele şi anume clădirea în sine. Colecţiile sunt aduse electronice. Este interesant că există o mare utilizatorilor în mediu electronic fără ca aceştia preocupare din partea staff-ului academic pentru să fie nevoiţi să mai vină la viitorul bibliotecii, vizând, în bibliotecă. În această versiune acest moment, mai ales a bibliotecii – „Oriunde te-ai clădirea bibliotecii, o clădire afla” – accesul la colecţii şi la considerată o adevărată site-ul bibliotecii trebuie să fie comoară, proiectată în stilul foarte bun. Pe site-ul bibliotecii renaşterii de către Edward se regăsesc o mulţime de L. Tilton, cu interioarele resurse electronice, link- îmbogăţite cu şapte varietăţi uri către cele mai accesate de marmură, tavane pictate, resurse electronice, către tapiţerii flamande din secolul PubMed, jurnalele electronice al XVII-lea, care găzduieşte, şi catalogul bibliotecii. de asemenea, diverse expoziţii Compoziţia staff-ului biblio­ de interes medical. tecii s-a schimbat foarte mult Rămâne de urmărit, pe din 2001 din cauza mutării accentului dezvoltării viitor, evoluţia acestei biblioteci care a reuşit cu colecţiei în format electronic. Biblioteca are în adevărat să se integreze perfect în spaţiul virtual, echipa sa bibliotecari specializaţi care pot livra aducând utilizatorilor săi materialul dorit într-un servicii informaţionale departamentelor academice timp cât mai scurt, indiferent dacă aceşti utilizatori şi clinice ale universităţii. Acest gen de bibliotecari se află în interiorul bibliotecii sau în cu totul altă sunt repartizaţi în funcţie de pregătirea lor, subiectul localizare decât spaţiul fizic al bibliotecii. de expertiză sau o anume afinitate pentru o anume Biblioteca va fi întotdeauna la dispoziţia celor disciplină. care solicită informaţii sau diverse materiale, În această situaţie, biblioteca se pare că nu mai are serviciile oferite de ea putându-se desfăşura atât în nevoie de spaţiul său fizic, adică clădirea bibliotecii. spaţiul fizic pe care îl ocupă clădirea sa, precum şi Acest lucru poate fi posibil datorită faptului că în în spaţiul virtual pe internet unde poate ajunge în campusul universităţii există Biblioteca Istorică de orice colţ din lume, căpătând în acest fel noi valenţe, Medicină, arhive medicale, un centru de simulare noi căi de dezvoltare şi de implicare în procesul de clinică şi, de asemenea, există spaţii excelente de cunoaştere şi de învăţare. studiu pentru studenţi, localizate în campusul universităţii. Bibliografie: 1. The Welch Medical Library of 2012 – Wherever you Astfel, este posibil ca în viitor sediul fizic al are/ Blair Anton, Nancy Roderer, Stella Seal, Claire Twose, Sue bibliotecii să adăpostească doar staff-ul de bibliotecă. Woodson. În Library Connect, Vol. 9, nr. 1, p. 2, 10. În această idee, programul de lucru cu utilizatorii 2. http://www.welch.jhu.edu/ a fost redus. Rămân totuşi două provocări, prima 8 9 An V, nr. 14, martie 2012 AXIS LIBRI Biblio-Breviar • Biblio-Breviar • Biblio-Breviar • Biblio-Breviar Stadiul actual al iniţiativelor româneşti privind promovarea şi implementarea accesului deschis la informaţia ştiinţifică

ccesul deschis este accesul deschis la informaţia ştiinţifică printr-o Ao mişcare globală, serie de acţiuni întreprinse în această direcţie, iniţiată pentru a sprijini dintre care: cercetarea „fără eforturi • promovarea producţiei ştiinţifice a financiare” [3], cu un universităţii prin intermediul depozitelor digitale impact extraordinar asupra instituţionale; diseminării şi vizibilităţii • crearea şi dezvoltarea primului depozit rezultatelor ştiinţifice,digital instituţional din România (ASPEKT – rapid şi cu minim de Universitatea „Transilvania” din Braşov); costuri. Conceptul se • includerea resurselor cu acces deschis în Lenuța Ursachi referă la utilizarea gratuită activitatea de informare bibliografică. a informaţiei ştiinţifice O altă iniţiativă românească privind susţinerea electronice, fără nicio restricţie. Principala problemă accesului deschis la informaţia ştiinţifică îi aparţine legată de publicarea în acces deschis, dreptul de Comunităţii Kosson, comunitatea virtuală a autor, a fost atent şi îndelung cercetată, fiind rezolvată specialiștilor în biblioteconomie şi ştiinţa informării cu licenţe Creative Commons care vin în sprijinul din România (www.kosson.ro). Acţiunile de atât al autorului, cât şi al cititorului. Variantele de promovare a accesului deschis în România se publicare în acces deschis a unei cercetări ştiinţifice concretizează în: sunt: publicaţiile cu acces deschis (de regulă, reviste) • articolele publicate pe site-ul comunităţii: sau arhivele/depozitele digitale instituţionale cu poziţia IFLA, declaraţia de la Ghent, dreptul de acces deschis [5]. Accesul deschis se adresează autor, săptămâna accesului deschis etc.; cercetătorilor şi vizează în principal informaţiile • proiectul OpenAIRE, prezentat de Kosson ştiinţifice (rezultate de cercetare publicate în reviste în cadrul diverselor manifestări ştiinţifice - de specialitate sau în lucrări ale conferinţelor). infrastructura OpenAIRE, finanțată de Uniunea La nivel mondial, există instituţii academice şi Europeană, are ca obiectiv principal deschiderea specialişti care au semnat declaraţii prin care şi-au accesului la toate articolele și datele științifice manifestat susţinerea faţă de accesul deschis. Aceste rezultate din activitatea cercetătorilor care au declaraţii s-au axat în principal pe intensificarea primit finanțare de la Uniunea Europeană, în cadrul eforturilor privind punerea la dispoziţia comunităţii granturilor FP7 [4]; ştiinţifice globale a rezultatelor cercetărilor, mare • scrisoarea deschisă adresată Ministrului parte din ele, finanţate din bani publici [5]. Cele mai Culturii şi Patrimoniului Naţional, intitulată reprezentative iniţiative, pe plan internaţional, sunt Implementarea Recomandării Comisiei Europene [2], [4] : Iniţiativa de la Budapesta, februarie 2002; privind digitizarea şi accesibilitatea online a Declaraţia de la Bethesda, iunie 2003; Principiile materialului cultural şi prezervare digitală, 25 ACRL (Association of College & Research Libraries), noiembrie 2011 - semnatarii scrisorii (un grup de august 2003; Declaraţia de la Berlin, octombrie specialişti în biblioteconomie şi ştiinţa informării, 2003; Declaraţia IFLA (International Federation of profesori şi cercetători) solicită Ministrului Culturii Library Associations), februarie 2004, Declaraţia de răspunsuri la întrebările legate de acţiunile şi la Ghent, decembrie 2011. responsabilităţile Ministerului şi modalităţile de În România, prof. dr. ing. Angela Repanovici, implementare a recomandărilor Comisiei Europene preşedinta Secţiunii Cultura Informaţiei, din cadrul „în materie de digitizare şi accesibilitate online a Asociaţiei Bibliotecarilor din România, susţine materialelor culturale” [1].

10 AXIS LIBRI An V, nr. 14, martie 2012 Biblio-Breviar • Biblio-Breviar • Biblio-Breviar • Biblio-Breviar Iniţiativa Asociaţiei Bibliotecarilor din universităţii: teze de doctorat, lucrări de licenţă, România (ABR) din cadrul Conferinţei Naţionale disertaţii, rapoarte de cercetare etc. de la Bucureşti din 2010 este şi ea ancorată în Cercetările întreprinse în cadrul SIPTEH contextul accesului deschis la informaţie. ABR- au pregătit terenul pentru noi abordări privind ul a adoptat la această importantă manifestare complexitatea procesului de implementare şi ştiinţifică Moţiunea privind Accesul Deschis dezvoltare a depozitelor instituționale, prin producția la informaţia ştiinţifică academică. Urmare a științifică a membrilor comunității academice, faptului că a aderat la Declaraţia de la Berlin privind respectând dreptul de proprietate intelectuală, cu accesul deschis, ABR-ul adresează membrilor săi precădere când aceste depozite capătă un caracter instituţionali, din mediul academic, invitaţia de a de sistem deschis către comunitatea științifică din împărtăşi principiile acestei declaraţii, în direcţia întreaga lume. creării, extinderii şi unificării depozitelor digitale În concluzie, mare parte din iniţiativele de susţinere instituţionale româneşti [3]. şi implementare a accesului deschis sunt în strânsă În România, la nivel instituţional, exemple de legătură cu iniţiativele de digitizare. Informaţia implementare a accesului deschis la informaţie este „globală şi colaborativă”, potrivit afirmaţiilor se regăsesc în depozitele digitale instituţionale şi d-nei Nelly Ţurcan, conferenţiar universitar la bibliotecile digitale, care iau amploare tot mai mult. Universitatea de Stat din Moldova, iar pentru a Astfel, au apărut şi se dezvoltă depozite obţine performanţe în cercetarea ştiinţifică trebuie să digitale instituţionale la: Biblioteca Centrală ne raliem principiilor accesului deschis, o alternativă Universitară „Carol I” din Bucureşti, Biblioteca excelentă care asigură „schimbul liber şi deschis de Centrală Universitară „Lucian Blaga” din Cluj- cunoştinţe în cadrul comunităţii academice” [6]. Napoca, Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi. Universitatea Politehnica din Bucureşti este şi ea Bibliografie selectivă: implicată într-un important proces de digitizare 1. Implementarea Recomandării Comisiei a literaturii gri din universităţile româneşti, Europene privind digitizarea şi accesibilitatea ROMDOC, având digitizate în prezent aproximativ online a materialului cultural şi prezervare digitală 600 teze de doctorat. - Scrisoare deschisă către Ministrul Culturii şi Biblioteci digitale impresionante s-au constituit la: Patrimoniului Naţional, http://apti.ro/sites/default/ Biblioteca Metropolitană Bucureşti (Dacoromanica), files/SolicitareMC-digitizare-material-cultural_0. Biblioteca Academiei Române (Personalităţi care au pdf schimbat lumea), Biblioteca Naţională a României, 2. Das, Anup Kumar. Open Access to Knowledge Institutul de Memorie Culturală CIMEC. La acestea, and Information: Scholarly Literature and Digital se adaugă biblioteci digitale la scară mai redusă, dar Library Initiatives - the South Asian Scenario. în dezvoltare, de la Biblioteca Academiei de Studii Edited by Bimal Kanti Sen and Jocelyne Josiah. New Economice din Bucureşti, Biblioteca Universităţii Delhi: UNESCO, 2008. „Lucian Blaga” din Sibiu, biblioteci judeţene implicate 3. Moţiunea privind Accesul Deschis la informaţia în procese de digitizare din: Constanţa, Brăila, Galaţi, ştiinţifică academică, http://proiectabr.wordpress. Iaşi, Timiş şi Braşov. com/2010/09/14/motiune-privind-accesul-deschis- Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi a adoptata-de-conferinta-nationala-a-abr/ fost implicată în proiectul de cercetare SIPTEH, 4. OpenAIRE deschide accesul la rezultatele derulat în perioada 2008-2011. În parteneriat științifice finanțate de UE, http://ec.europa.eu/ cu Universităţile Politehnica din Bucureşti, romania/news/02122010_openaire_ro.htm „Transilvania” din Brașov şi „Lucian Blaga” din 5. REPANOVICI, Angela. Promovarea şi Sibiu, Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi a vizibilitatea producţiei ştiinţifice prin depozite avut iniţiativa, unică în România, de a implementa digitale. Bucureşti : Editura Academiei Române, un sistem integrat de indexare şi partajare online 2010. a informaţiilor tehnice digitizate. În cadrul acestui 6. ŢURCAN, Nelly. Impactul revistelor cu acces proiect, s-a constituit la Galaţi depozitul digital deschis, http://library.utm.md/lucrari/Tipografia/ instituţional ARTHRA (www.lib.ugal.ro/arthra), BIBLIOTECA/Conferinte/2010/Impactul_ care va fi dezvoltat cu lucrări editate în cadrul revistelor_cu_Acces_Deschis_DS.pdf

10 11 An V, nr. 14, martie 2012 AXIS LIBRI Biblio-Breviar • Biblio-Breviar • Biblio-Breviar • Biblio-Breviar Interfaţa utilizator – sistem: factor principal care influenţează pertinenţa informaţiei regăsite

alitatea este con­ regăsirea informaţiei, în sensul că poate efectua Csiderată ca fiind singur cercetări în baze de date, poate apela la un unul din conceptele centru de documentare, la o bibliotecă sau la un filosofice ce a suscitat un broker de informaţii. viu interes din cele mai Într-o structură infodocumentară calitatea vechi timpuri. Originea colecţiilor digitale se referă la performanţa cuvântului calitate se află sistemelor de calculatoare, facilităţi în vederea în latinescul qualis sau regăsirii informaţiei, interfaţa cu utilizatorii şi qualitas care are înţelesul formatele de expunere a documentelor vizualizate. de fel de a fi(1). Termenul Potrivit criteriilor de evaluare a colecţiilor Viorica Dicu de calitate este întâlnit în digitale, propuse de Smith, interfaţa utilizator diverse domenii cum ar fi sistem constă în (6): arta, muzica, sociologia, economia, etc., atribuind - navigare (indici de căutare, rezultate); acestei noţiuni de-a lungul anilor diferite definiţii - căutare (câmpuri indexate, operatori de căutare sau sensuri în funcţie de domeniul la care se face utilizaţi, îmbunătăţirea căutării iniţiale); referirea (2). - regăsire şi expunere (formate şi niveluri de Există diverse opinii privind principiile de detaliere ca: rezumat, full-text, citat; expunerea bază ale managementului calităţii, exprimate de rezultatelor căutării prin aranjarea după relevanţă, specialiştii în domeniu, dintre care (3): Chonberger autor, titlu, timp, data online, etc.); pune accentul pe îmbunătăţirea continuă şi - managementul sesiunii (expunerea şi regăsirea asigurarea calităţii proceselor; Merli delimitează sesiunilor şi căutărilor). principiile de bază, astfel: satisfacerea clientului, Utilizatorul îşi exprimă cererea de informare, calitatea pe primul plan, îmbunătăţirea continuă, dacă îşi recunoaşte nevoia de informare. implicarea întregului personal; în opinia lui Haist, Sistemul de regăsire a informaţiilor răspunde principiile de bază ale mangementului calităţii nevoilor de informare a utilizatorilor, prin se referă la: orientarea spre client, promovarea exprimarea acestora sub forma unor cereri de principiului „zero defecte”, îmbunătăţire continuă, informare. Atunci când utilizatorul solicită ajutorul accentul pe prevenire. bibliotecarului în căutarea informaţiei, acesta „Structurile infodocumentare trebuie să confere trebuie să-şi exprime cât mai complet şi precis sens universului surselor cunoaşterii, indiferent de această nevoie. natura acestora. Dezvoltarea istorică a probat cu Factorii care influenţează interacţiunea între prisosinţă capacităţile lor de stabilitate, iar evoluţiile utilizator şi sistemul de regăsire a informaţiei se din ultimele decenii demonstrează potenţialul lor, referă la (7): nesperat, de flexibilitate” (4). - capacitatea utilizatorului de a-şi exprima nevoia „Calitatea procesării şi diseminării surselor de informare, infodocumentare în structurile specializate a fost - capacitatea de comunicare a bibliotecarului, influenţată, în mod paradoxal, atât de progresele - complexitatea subiectului şi a gradului în care standardizării cât şi de stilul participativ, critic, poate fi definit, adoptat de mulţi profesionişti ai domeniului” (5). - aprecierea utilizatorului cu privire la capacitatea Datorită dezvoltării industriei informaţiei, sistemului, la ceea ce poate oferi sistemul. utilizatorul are mai multe opţiuni cu privire la Calitatea sistemelor de regăsire a informaţiei 12 AXIS LIBRI An V, nr. 14, martie 2012 Biblio-Breviar • Biblio-Breviar • Biblio-Breviar • Biblio-Breviar se concretizează în rezultatul cercetării, mai exact Scopul fundamental al bibliotecilor îl reprezintă dacă utilizatorul a obţinut sau nu ceea ce a căutat accesul la informaţie, iar creşterea surselor digitale şi cât de completă sau precisă este informaţia de informare, permite accesul la sursele de regăsită. Succesul unei cercetări se datorează informare, extinzând astfel orizontul informaţional cunoaşterii surselor existente şi a echipamentelor al utilizatorilor. informatice. Accesibilitatea şi uşurinţa în folosirea sursei de informare constituie principalul motiv NOTE: care influenţează decizia de a folosi sau nu 1. Evaluarea şi controlul calităţii. Iaşi: Junimea, respectiva sursă de informare. Selectarea unei 1998, p. 14. surse de informare de către utilizatori se bazează 2. Ibidem. în mare parte pe accesibilitatea acesteia. Cu cât 3. OPREAN, Constantin; KIFOR, Claudiu utilizatorul foloseşte mai des sursa respectivă, cu Vasile; SUCIU, Octavian. Managementul integrat al atât o apreciază ca fiind mai accesibilă. Un sistem calităţii. Sibiu: Editura Universităţii “Lucian Blaga”, de informare devine accesibil pentru utilizatori 2005, p. 76. şi datorită simplităţii grafismului sistemului care 4. STOICA, Ion. Sensul schimbării în Universul permite astfel navigarea cu uşurinţă de la o pagină Infodocumentar. Constanţa: Ex Ponto, 2009, p. 53. la alta în cadrul site- 5. Ibidem, p. 51. ului respectiv. 6. SMITH, Ali­ Informaţia se stair G. Evaluating prezintă sub diverse digital collections. forme care trebuie În: GORMAN, G.E. apreciate în relaţie (ed.). The Digital cu capacitatea de a Factor in Library and construi interfeţe Information Services. şi uşurinţa de a London: Facet Pu­ transforma un blishing, 2002, p. format în altul, în 270-273. Apud: funcţie de preferinţe. PORUMBEANU, Cercetarea Octavia-Luciana. pro­gramelor de Măsuri şi criterii calculator din punct de evaluare a de vedere ergonomic colecţiilor digitale. poate evidenţia În: Revista Română cât de adecvate de Biblioteconomie sunt receptivităţii şi Ştiinţa Informării, şi confortului intelectual, structura ecranelor, 2007, nr. 2, p. 21. succesiunea lor, componentele de orientare grafică 7. MANDEAL, Rodica. Regăsirea informaţiei şi alte elemente ale interfeţei. (8) specializate: concepte şi practici. Bucureşti: Editura În 1992, Roy Stringer făcea următoarea Universităţii din Bucureşti, 2004, p. 58, 59. afirmaţie: „Un lucru asupra căruia sunt sigur este 8. STOICA, Ion. Criza în structurile acela că, în secolul viitor, cea mai importantă parte infodocumentare: sensuri şi semnificaţii a infrastructurii naţionale şi cea mai participantă la contemporane. Constanţa: Ex Ponto, 2001, p. 99. procesele educative şi la afirmarea internaţională 9. STRINGER, Roy. The sens.A project at va fi reţeaua de informaţii, calitatea materialului Liverpool Polytechnic to develop a hypermedia educativ disponibil în reţea şi eficienţa metodelor library for open and flexible learning. În: IFLA prin care utilizatorii reţelei obţin şi publică Journal, Vol. 18, nr. 3, 1992. p. 273. Apud: Ibidem, informaţii în şi din reţea”. (9) p. 69. „Problematica reţelelor, a arhitecturilor 10. STOICA, Ion. Scurtă introducere la o conecţioniste a devenit la fel de importantă ca cea a enciclopedie a informaţiei. Constanţa: Ex Ponto, maşinilor informaţionale.” (10) 2010, p. 152.

12 13 An V, nr. 14, martie 2012 AXIS LIBRI Biblio-Breviar • Biblio-Breviar • Biblio-Breviar • Biblio-Breviar Filiala nr. 4 „Grigore Vieru” în anul 2011

iliala care-i poartă fete, băieţii fiind nevoiţi să abandoneze cursurile şi Fnumele poetului să-şi caute un loc de muncă. „Grigore Vieru” (n. în 14 Elevii care au cursuri după amiază sosesc cu trei februarie 1935 - d. în 18 ore mai devreme în Galaţi şi frecventează biblioteca ianuarie 2009) a avut ca pentru a-şi face temele şi referatele, să citească din obiectiv principal în anul bibliografia pentru bacalaureat. 2011 creşterea calităţii Elevii şi studenţii care au cursuri dimineaţa serviciilor oferite în sălile de frecventează biblioteca după amiaza, socializând în lectură şi împrumut, precum spaţiul amenajat prin joc (șah), ascultând muzică şi desfăşurarea unei bogate sau vizionând filme, internet, consultând fondul de Celozena Diaconu activităţi socio-culturale referinţă pentru teme. cu sprijinul conducerii Bibliotecii „V.A. Urechia”, A crescut numărul cititorilor care consultă partenerilor din şcolile şi fundaţiile gălăţene. colecţia de cotidiene, depăşind 50 utilizatori pe zi Filiala a organizat în anul 2011 un număr de 15 (se lucrează o singură tură), întrucât este singura activităţi culturale şi 12 expoziţii de documente de locaţie din zona Gării de Călători Galaţi unde pot fi bibliotecă, fotografii, materiale realizate de elevi de găsite. Sunt cititori, atât adulţi, cât şi elevi în clasele gimnaziu şi liceu. terminale, care consultă ziarele în vederea găsirii Filiala pune la dispoziţia cititorilor un fond de unui loc de muncă; cititorii cu vârstă peste 60 ani 6744 documente de bibliotecă, două sisteme pentru preferă să răsfoiască ziarele la Filială întrucât le este internet şi o imprimantă; mai uşor cu transportul, în gară fiind şi în spaţiul socio-cultural staţie pentru mijloacele de transport în amenajat cu măsuţe şi comun. fotolii pot fi consultate Filiala a organizat pentru elevi de liceu atât documentele din din familii defavorizate care frecventează fondul de referinţă, cât Centrul de zi „La Vale” un curs de iniţiere şi patru cotidiene, două în lucrul cu programe de aplicaţii text şi locale şi două naţionale. grafică pentru realizarea proiectelor şi În anul 2011, dintr-un referatelor­ şcolare în total de 550 de cititori nou perioada martie-iunie înscrişi la bibliotecă, sunt 2011. aproximativ 300 de elevi şi studenţi gălăţeni Colaborarea cu care fac naveta zilnic în localităţile limitrofe. Fundaţiile „Inimă de Numărul cititorilor care ne trec pragul a copil” şi „Împreună” crescut, implicit indicatorii de frecvenţă, de s-a desfăşurat în lectură, de circulaţie a colecţiilor şi datorită perioada vacanţei de faptului că pe Linia-traseu de cale ferată vară, copiii implicaţi Galaţi – Bârlad, începând cu anul 2011, sunt în proiecte şi-au curse regulate din două în două ore, elevii îmbunătăţit abilităţile şi studenţii preferând să facă zilnic naveta pentru de relaţionare socioculturală prin activităţi ludice. că le este decontat transportul de către Ministerul Pentru anul 2012, ne propunem continuarea Educaţiei şi, astfel, uşurează bugetele de cheltuieli ale parteneriatelor cu şcolile şi fundaţiile gălăţene, familiilor din care provin, fiind ştiut, din statisticile promovarea serviciilor oferite de bibliotecă şi scrierea regionale efectuate de Institutul Naţional de Statistică, unui proiect, împreună cu Serviciul Marketing, în Moldova este o zonă defavorizată. Lipsa locurilor de vederea promovării unui nou serviciu de bibliotecă muncă determină familiile defavorizate cu mai mulţi - „Dezvoltarea aptitudinilor în rândul tinerilor prin copii să trimită la şcoală numai un copil, în special joc” (jocuri de şah şi jocuri antreprenoriale). 14 AXIS LIBRI An V, nr. 14, martie 2012 Salonul Literar AXIS LIBRI • Salonul Literar AXIS LIBRI • Salonul Literar AXIS LIBRI

Salonul Literar „Axis Libri”

şa cum ne-am romane autobiografice care reflectă „realitatea crudă Aobişnuit deja, Salo­ dezvoltată pe o dublă dramă: fizică şi sufletească” nul literar Axis libri şi-a după cum remarca editorul brăilean Cătălin Nicolae urmat cursul de fiecare joi Moldoveanu în prefaţa unuia dintre volume. şi a invitat publicul gălăţean În ceea ce-l priveşte pe fizicianul şi inventatorul la alte şi alte noi apariţii Alexandru Muşat, acesta ne vorbeşte prin cartea editoriale în spaţiul cultural sa „Jocul divin sau Universul ca un joc”, despre gălăţean. A fost rândul altor interacţiunea dintre fiinţa umană şi universul împătimiţi ai scrisului să se înconjurător. Cartea apărută la editura Minulescu prezinte şi să ne încânte. în 2011, a fost prezentată de cunoscutul cercetător Silvia Matei În ediţia de joi 17 militar, general (r) doctor Emil Străinu, Directorul noiembrie au fost prezentate romanele „Furtuni Centrului de Studii şi Cercetări Psihotronice şi şi amărăciuni” şi „Sobrele iubite” aparţinând Ufologice. În prefaţă, Emil Străinu caracteriza scriitoarei Oma Stănescu şi lucrarea mai practică succint lucrarea astfel: „Cartea sa cu un titlu ce ne introduce în lumea miraculoasă a medicinei cuminte, modest, Jocul divin sau Universul ca un energetice „Jocul divin sau Universul ca un joc”, autor joc, ne prezintă o analiză pertinentă, ştiinţifică, la Alexandru Muşat. Aşa cum ne-am obişnuit deja, cu obiect despre ceea ce ar trebui să ştim fiecare dintre noi despre realizările la zi ale fizicii cuantice, într-un limbaj ştiinţific accesibil și domestic, fără a epata şi fără a duce subiectul în derizoriu.” Prezenţa oaspeţilor noştri în cadrul salonului

formatul salonului literar, deschiderea a fost făcută de directorul Bibliotecii, Zanfir Ilie cu prezentarea fişelor biobibliografice ale celor doi autori. Ştafeta a fost preluată apoi de moderatorul Teodor Parapiru care a făcut mai întâi o scurtă prezentare a invitaţilor, literar a incitat curiozitatea publicului care era deja dând apoi cuvântul bibliotecarelor Constantina la curent cu realizările profesionale ale celor doi Nedelcu, Camelia Labeş şi Violeta Opaiţ care au şi în special cu aparatul de fizioterapie la purtător, prezentat recenziile celor trei cărţi. Ultimele două cunoscut sub denumirea de Spiriduş şi au făcut ca volume ale prozatoarei brăilence Oma Stănescu, au sala de lectură Mihai Eminescu să fie neîncăpătoare apărut la Editura Zeit în 2011 şi sunt practic două pentru cei aproape 150 de oameni prezenţi la

14 15 An V, nr. 14, martie 2012 AXIS LIBRI Salonul Literar AXIS LIBRI • Salonul Literar AXIS LIBRI • Salonul Literar AXIS LIBRI volumului „Noi modalităţi şi soluţii de amestec al culorilor. Fuziuni cromatice dirijate în practica picturii”, autor Aurel Manole şi câteva din ultimele apariţii editoriale ale editurii Eikon. Recenziile cărţilor au fost prezentate de Dana Pruteanu, Violeta Opaiţ, Camelia Toporaş şi Violeta Moraru, din partea Bibliotecii „V.A. Urechia”. Cartea lui Aurel Manole a apărut la Editura Fundaţiei Universitare Dunărea de Jos Galaţi, în 2010. Valentin Ajder, Directorul Editurii Eikon a adus în atenţia lansare. Atât fizicianul publicului volumele: Alexandru Muşat cât „Cartea aşteptării”, şi generalul (r) Emil au­tor Igor Isac, Străinu au fost supuşi „Trecător”, autor Maria unui adevărat tir de D’Lang şi „Despre întrebări din public, prietenii artişti şi acestea ducând la înfăptuirile lor”, autor discuţii aprinse „pro” Pavel Chihaia. sau „contra”. Discuţiile La ultima ediţie din au fost întrerupte într- 2011 (15 decembrie) au un final de neobositul fost invitate scriitoarele moderator Teodor Parapiru, pentru că altfel acestea ar fi continuat până târziu în noapte. Cei doi protagoniști au promis că vor mai veni la Galaţi şi cu altă ocazie. Lansarea din 24 noiembrie a fost din nou una specială care a făcut sala de lectură iarăşi neîncăpătoare pentru gălăţenii dornici să participe la eveniment. Scriitorul şi jurnalistul Aurel Stancu s-a prezentat în faţa publicului cu volumul de poezii „Agonie de sărbătoare” apărut la editura Senior în 2011. Prezentarea cărţii şi introducerea în taina poetică a versului lui Aurel Stancu a fost Ileana Cudalb şi Aura Christi, ultima fiind o veche făcută, din partea Bibliotecii „V.A. Urechia”, de şi fidelă prietenă a salonului literar. Ileana Cudalb ne Catrina Căluian şi Camelia Toporaş. La eveniment prezintă două dintre romanele sale „Baia Balkan” au luat parte o seamă de personalităţi locale dar şi „Fiica mea America”, în timp ce Aura Chirsti ne şi artişti ai condeiului precum Eugen Chebac, aduce în atenţie noul volum de poezii „Sfera frigului”. Preşedintele Consiliului Judeţean Galaţi, Marian Recenziile celor trei cărţi au fost prezentate ca de obicei Filimon, Preşedintele IMM, Sergiu Dumitrescu, de bibliotecarele instituţiei gazdă: Nicoleta Susanu, Ilie Z. Pleşcan, Victor Cilincă, Dan Plăeşu, Speranţa Dorina Bălan şi Catrina Căluian. Atmosfera calmă Miron şi mulţi alţii. Toţi vorbitorii au subliniat şi de final de sezon şi premergătoare sărbătorilor de lăudat ţinuta elegantă a volumului trilingv (română, iarnă a fost încălzită de versurile pline de sensibilitate italiană şi engleză), excelent tipărit şi realizat. recitate de Aura Chirsti și de toţi cei care au ţinut să-i Întâlnirea s-a încheiat ca de obicei cu oferirea salute prezenţa la salon. La final domnul Zanfir Ilie, diplomei de participare şi sesiunea de autografe. directorul Bibliotecii „V.A. Urechia” a oferit diplome La ediţia din 8 decembrie a avut loc lansarea de participare celor două scriitoare.

16 AXIS LIBRI An V, nr. 14, martie 2012 Salonul Literar AXIS LIBRI • Salonul Literar AXIS LIBRI • Salonul Literar AXIS LIBRI Sezonul al doilea din cel de-al treilea an de activitate a debutat în data de 26 ianuarie 2012 cu lansarea a două noi apariţii la editura gălăţeană Partener. Este vorba de antologiile cu titlul „Gălăţeni despre Nae Leonard şi teatrul muzical din oraşul de la Dunăre” şi „La frontierele civilizaţiilor : Basarabia în context geopolitic, economic, cultural şi religios”, apărute în 2011. Prima lucrare este dedicată împlinirii a 125 de ani de la naşterea unuia dintre cei mai mari tenori ai scenei lirice româneşti, „o legendă a operetei europene, un veritabil ambasador cultural al Ro­ 21-23 octombrie 2010. mâniei interbelice, artistul Cele două lucrări au Nae Leonard” (aşa după fost recenzate din partea cum îl numeşte în articolul bibliotecarilor de la său prof. dr. Eugen-Dan Biblioteca „V.A. Urechia” Drăgoi, maestru de cor de Daniela Pruteanu şi la Teatrul Muzical Nae Dafinoiu Spiridon. „Cei Leodard, Galaţi). Lucrarea patru muşchetari” ce reuneşte 28 de articole ale alcătuiesc colectivul de editare al lucrării „La frontierele civilizaţiilor” au avut intervenţii ample şi de interes pe marginea acestui volum şi au stârnit dispute constructive pe marginea rolului şi menirii istoricului în societate, subliniindu-se în special diferenţa dintre istoric şi pasionatul de istorie. De asemenea, Laura Sava, director al Teatrului Muzical Nae Leonard a ţinut să vorbească despre personalitatea lui Nae Leonard şi teatrul ce-i poartă numele. Întâlnirea s-a încheiat într-o atmosferă destinsă şi cu zâmbetul pe buzele tuturor celor care au înfruntat gerul şi viscolul şi au fost prezenţi la unor gălăţeni care au fost interesaţi să-l studieze şi să deschiderea noului sezon. scrie despre marele maestru Nae Leonard. Îi amintim Joi, 2 februarie, a avut loc o nouă întâlnire a aici pe prof. dr. Eugen-Dan Drăgoi, pr. Eugen pasionaţilor de cultură gălăţeni în cadrul salonului Drăgoi, Dumitru Sandu, Lică Rugină, Corneliu literar Axis Libri. Aceştia au asistat la lansarea Stoica, Costel Ilie, Ioan Petrulias, Marcel Ionescu, celui mai nou volum de proză scurtă a lui Ion Ana-Maria Şerban, Luminiţa Vologa, Georgiana Manea, apărut la Editura Axis Libri în 2011, „Ion Munteanu, Angela Ribinciuc, Vasilica Stoiciu, Ionescu’s Story” şi a volumului „Cititul prozei”, Rareş Strat, Victor Cilincă, a.g. secară şi Laura Sava. autor Constantin Trandafir, apărut la editura Dacia Cea de-a doua carte, „La frontierele civilizaţiilor : XXI, de asemenea în 2011. În aceeaşi ediţie Valentin Basarabia în context geopolitic, economic, cultural Ajder, directorul Editurii Eikon a prezentat ultimele şi religios”, îi are în colectivul de editare pe: George sale apariţii editoriale. Enache, Arthur Tuluş, Cristian-Dragoş Căldăraru Organizatorii salonului literar Axis Libri vă şi Eugen Drăgoi şi cuprinde materialele Conferinţei invită să petreceţi câteva ore în ambianţa plăcută Internaţionale „La frontierele civilizaţiilor. Identitate a Bibliotecii şi să luaţi parte, în fiecare zi de joi, la şi alteritate în conştiinţa locuitorilor Basarabiei evenimentele culturale care vă sunt pregătite din (1812-prezent)”, ce a avut loc la Galaţi, în perioada suflet, pentru suflet.

16 17 An V, nr. 14, martie 2012 AXIS LIBRI Recenzii • Recenzii • Recenzii • Recenzii • Recenzii • Recenzii Cudalb, Ileana. Fiica mea, America. Bucureşti: Ideea Europeană, 2005, 298 p.

itind romanul aduc personajului servilitate socială şi îndestulare Cdoamnei Ileana economică, dar nu şi fericirea. Cudalb, beneficiezi de America repetă istoria mamei, căsătorindu- talentul remarcabil al unei se cu Petre cu care va avea o fiică. Drama iubirii scriitoare care te plasează neîmplinite alături de profesorul de română din în timpuri diferite şi în anii de gimnaziu, care o ia de soţie pe sora sa planuri separate de acţiune vitregă, o va împinge pe America la o răzbunare unite doar prin suferinţa cruntă: inducerea sinuciderii Elisabetei. Toată dragostei neîmplinită con­ acţiunea romanului se brodează în jurul păcatelor Dorina Bălan jugal. Ai uneori impresia înaintaşilor aşa cum autoarea ne avertizează încă că traversezi toată opera din debutul romanului: „Părinţii mănâncă aguridă, pleiadei marilor scriitori români de observaţie iar copiilor li se strepezesc dinţii”. socială, de la Filimon la Preda, mergând prin Impresia iniţială, că eşti în faţa unui roman romanul românesc modern al lui Rebreanu sau autobiografic, trecut prin prisma ficţiunii autoarei, poposind prin farmecul sătesc al lui Creangă, unde mi-a fost confirmată de ceea ce mărturisea într-un cuvântul este destul de în vârstă, iar experienţa interviu doamna Cudalb: „Îmi aduc aminte, ca şi vieţii este condensată în cum aş avea o peliculă de film în formule nemişcătoare, devenite faţa ochilor, cum perceptorii… înţelepciuni. au venit cu camionul şi au „Fiica mea, America” este încărcat din ogradă tot… Plânsul povestea a trei generaţii care pot fi de atunci al mamei m-a urmărit rezumate într-un singur personaj: toată viaţa. Am descris acel America. Ana – mama Americii moment în romanul „Fiica mea, – este omonimul personajului America”. rebrenian al romanului Ion, Lucrarea poate fi considerată urmând acelaşi destin nefericit, şi un roman de reconstrucţie a cauzat de faptul că cel pe care îl mediului sătesc al Covurluiului iubise şi căruia îi dăruise un copil în preajma războiului, dar şi o nu a fost şi soţul său, ba, mai mult, sintetizare a societăţii gălăţene, i-o răpeşte pe Elisabeta, rodul şi nu numai, în anii victorioşi dragostei lor. După căsătoria ai socialismului şi ai tranziţiei convenţională cu Costea, Ana o va spre capitalism, adevărate pagini boteza pe a doua fiică cu numele de istorie văzute de două pături America. Semnificaţia numelui sociale opuse: ţăranii - „talpa este dublă: America este speranţa ţării” - şi „deştepţii din capitală”. că va fi salvatoarea tuturor suferinţelor mamei, dar Autoarea deţine secretul unui condei care invită şi a poporului român care va trebui eliberat de către la reflecţie folosind procedee stilistice ca anafora americani de sub jugul comunist. atunci când doreşte să accentueze anumite idei, dar Născută în satul Gologanu, denumire stăpâneşte în egală măsură şi tehnica procedeelor predestinată să-i călăuzească destinul, întreaga artistice: metaforele, epitetele, comparaţiile şi viaţă a Americii se desfăşoară sub imperiul banilor: personificările abundă şi dau valoare peisajelor şi de la cei investiţi de părinţi în educaţia ei, pentru oamenilor cu o claritate ce te introduce vizual în a depăşi condiţia lor de simpli oameni de la ţară, desfăşurarea evenimentelor, dând uneori impresia până la cei din activitatea antreprenorială, care-i că vizionezi un film melodramatic.

18 AXIS LIBRI An V, nr. 14, martie 2012 Recenzii • Recenzii • Recenzii • Recenzii • Recenzii • Recenzii

Isac, Igor. Cartea aşteptării. Cluj-Napoca: Eikon, 2011, 257 p.

gor Isac, născut fapt, într-o radiografie a societăţii intelectuale din Iîn Basarabia, în Basarabia acelor timpuri – o societate dezbinată comuna Olişcani şi stabilit de valorile şi principiile impuse de comunism – în România, la Ciclova într-un peisaj cenuşiu, cu oameni pătrunşi de un Montană, s-a remarcat, patriotism încrâncenat, spiritul românesc nefiindu- în domeniul picturii, cu le amputat, în ciuda vremurilor tulburi pe care le-au lucrări expuse în peste 25 traversat. de expoziţii, atât în ţară, Evoluţia intelectuală a autorului a fost cât şi peste hotare, dar şi în marcată, după cum însuşi declară, de marele calitate de scriitor, aflat la regizor Andrei Tarkovski, impactul cu filmul cea de-a treia carte a domniei „Oglinda” influenţându-l profund şi orientându-i Violeta Moraru sale, primele două fiind cariera, pentru o scurtă perioadă de timp, către scrise în colaborare cu prozatorul Mihai Moldovan cinematografie, domeniu în care obţine, de altfel, şi şi poetul Doru Ilana. un premiu pentru regia filmului artistic „Atmosferă „Cartea aşteptării”, apărută în încărcată”, realizat după nuvela anul 2011 la editura Eikon din omonimă a lui Caragiale. Cluj-Napoca, este un volum de Igor Isac ne propune, prin proză memorialistică, în care „Cartea aşteptării”, o creaţie paginile autobiografice, îmbinate literară de excepţie în care, la fel artistic cu texte filosofice ori ca poetul Gheorghe Azap, evocat cu fragmente de critică literară într-unul din eseurile sale, ară sau cinematografică, dezvăluie „câmpiile albe ale paginilor sufletul lăuntric al unui artist nescrise” şi seamănă „printre sensibil care transmite prin brazdele imaculate cuvintele intermediul cuvintelor drama negre, încărcate de ritmul şi unui destin aflat în căutarea respiraţia visurilor sacrificate”. identităţii, marcat de sentimentul Îl felicit pe autor, iar aşteptării: aşteptarea iertării dumneavoastră, stimaţi cititori, tatălui, aşteptarea afirmării vă urez lectură plăcută! ca artist, aşteptarea devenirii personale şi alte multe aşteptări. După cum autorul însuşi afirmă, „aşteptarea e una din stările profunde ale existenţei noastre.” „Poate că sensul aşteptării este de a limpezi apele tulburi din fiinţa noastră. Şi de a face posibilă sosirea, în gara destinului, a superbului expres al Armoniei Absolute. Care să ne ducă departe... Spre binecuvântata mântuire.” Pe parcursul celor 257 de pagini, pe fondul amintirilor autorului, sunt evocate personalităţi mai mult sau mai puţin cunoscute ale culturii basarabene a anilor '90, victime ale ideologiei sovietice care a diluat elementul românesc din teritoriul de dincolo de Prut. Lucrarea se poate constitui, de Igor Isac 18 19 An V, nr. 14, martie 2012 AXIS LIBRI Recenzii • Recenzii • Recenzii • Recenzii • Recenzii • Recenzii Câteva întâmplări dintr-un alt oraş de apoi… şi alte spaţii

ihai Pascaru, în actualitate… Textul are 3-4 pagini, nu se intră Mcare se dove­ în amănunte (nici chiar în ultimul text din carte, deşte un maestru „Mama”, care are peste 20 de pagini, doar un alt text, al prozei scurte, ne „Balconul”, având 11 pagini, restul oscilând între 3 dăruieşte un nou volum şi 6), Mihai Pascaru punând accent pe sugestie, (1) din ceea ce pare a fi un nedescifrând naturalist ori supranatural (poate cu o meta-roman, avându-l în excepţie sau două) enigme ori lovituri ale destinului prim-plan pe personajul (chiar şi când ajung raţele domestice să zboare!)… Andrei Dumitriu – mai Rămâne structural un liric (dacă nu mă înşel, mult ca sigur, un alter- a debutat cu volume de poeme) care construieşte a.g. secară ego al scriitorului… totuşi cu har un anumit tip de proză, cu atenţia După „Piramida” (carte prezentată de noi cu bijutierului. alt prilej) are loc un salt temporal, eroul fiind Şi în „Barca”, un alt text în care destinul cuiva, „acum” student la sociologie, în practică prin destin mizer, dar productiv în… copii, este Abrud şi împrejurimile acestuia, după Bocşa „rezolvat” în puţine pagini, nu se lămureşte mai Mică şi Medgidia (prin Ioan Cărmăzan şi Cristian nimic despre... un posibil deznodământ. Dar poate Teodorescu) un alt oraş intrând în istoria literară vrem prea mult deznodământ! contemporană cu noi… Primarul mai sus menţionat, primar al Abrudului „Oamenii-idei” sau „idee” – ca să preluăm ideea comunist (primar-idee, simbol tragi-comic al unui quasiplatonică a Dianei Câmpan din prefaţa la anumit tip de politician de pe vremuri aproape „Piramida” – sunt, într-un fel, dintr-o lume paralelă uitate), mai reapare de câteva ori, ba ca un tiran beţiv (literară), similară celei pronosticate de către unii în „Maternitatea” (unde sperie instituţia medicală, fizicieni, care vorbesc „despre” şi cred într-o a cerând să se facă norma/planul la copii – fiind la cincea dimensiune. rându-i muştruluit de către superiori – uitând, de Aceşti oameni ai prozei lui M. Pascaru se beat ce era, că însăşi soţia sa urma să nască în acea comportă oarecum bizar – dar ştim prea bine că zi), „Balconul” (interesant text quasi-fantastic, dar realitatea întrece imaginaţia! – supuşi (şi) voinţei în egală măsură şi experiment literar îmbinat cu o naratorului. Se comportă mai ales în ceea ce priveşte fişă de observaţie), în „Arhitectul” (tot nervos, tot limbajul. De pildă, în povestirea care deschide nervos, dar apreciat de către unii „prin puterea lui cartea, Primarul, la care vom reveni, inventează, de a susţine ideile inovative”), în „Femeia” (unde fără a fi vreun povestaş, o poveste pentru copiii îşi „însuşeşte” fără scrupule căciula unui ţăran), în unei văduve. O poveste greu de crezut, care nu-i „Tabloul” (arătând că se „pricepe” şi la artă!)… convinge nici pe copii. De aici, nefirescul special, Pasiuni extreme, duse până aproape de crime sau opus firescului din „Piramida”. Un nefiresc care chiar la asasinate, sunt surprinse în prozele sale: aici arată că, într-un fel, toţi „suntem puţini luaţi”, că de intră răfuieli din dragoste posesivă, dorinţa de a face iubit ne iubim totuşi – ca membri ai aceleaşi specii unele raţe să zboare, inovarea unei săli cu oglinzi – prea puţin… la primărie unde „toată lumea poate vedea pe toată Un om-idee exemplar, în sensul bun (nu devine lumea”, creându-se condiţiile cele mai „propice un infractor ori un ciudat), supus Ideilor despre pentru formarea unei conştiinţe unice şi imense în literatură ale autorului, ar putea fi considerat Mitru această sală”… Trandafir din „Nunta”: un copil părăsit, având Umorul (însoţit de o subtilă satiră, şi, după o zi întipărit în memorie un trandafir misterios, pe care o de la redactarea acestei cronici, realizez că este şi o imagine de la o petrecere de nuntă îl readuce dureros parodiere a literaturii de acest gen) este mai mereu

20 AXIS LIBRI An V, nr. 14, martie 2012 Recenzii • Recenzii • Recenzii • Recenzii • Recenzii • Recenzii prezent, chiar şi când moartea îţi surâde cu toată câte un furtişag, câte un viciu din lista destul de „dantura” : a se vedea textul cu acest titlu, în care un redusă a viciilor. miner cu dantura franjuri îşi învinge frica de moarte, Câteodată secretele devin chiar dramatice ori… prins fiind în mină de o surpare, cu ajutorul durerii, fatale: pentru un individ, cum este cazul inginerului extrăgându-şi singur toţi dinţii, toate măselele… agronom care moare căzând sau fiind împins într-o Mihai Pascaru reuşeşte o schiţă metafizică prăpastie sau chiar pentru existenţa unei aşezări, (fără a utiliza un limbaj sec filosofic, apelând şi la aici căpătând proporţiile unei tragedii antice: un regionalisme) a mentalităţii provinciale în sine, astfel de mister întâlnim în „Promisiunea”, poate dar şi a slăbiciunilor umane în genere… Pilduitor cea mai reuşită povestire (dacă excludem „Mama”) în acest sens este textul „Economia”, unde în trei a volumului – răfuiala dintre doi fraţi, plecată de la pagini este surprins conflictul dintre intelectual (cât femei, riscă să lase Geamăna-deal fără o învăţătoare. de mărunt o fi el) şi afacerist, ultimul sfârşind la Motivul ar putea fi punct de pornire pentru un închisoare pentru delapidare. micro-roman. La fel, textul „Femeia”, în care, aproximativ în Textul care dă titlul cărţii este şi el deosebit, maniera unora dintre schiţele lui Caragiale (să prezentându-ni-l pe Andrei Dumitriu cu zicem „Telegrame” ori „Mitică”), relatează (oarecum slăbiciunile lui, într-una dintre ultimele zile de jurnalistic, dacă vreţi o altfel de abordare) câteva practică studenţească de teren, plecându-se de la momente din viaţa Abrudului, găsirea unui cuţit pe un drum… prin ochii şi mintea unei femei Peripeţiile quasi-amoroase născute fără picioare… ale eroului (mai degrabă Un fel de aldanian „baron antierou) Jean-Marie din al copacilor” este personajul ultimul text al volumului ni-l feminin al textului „Cheia”: arată pe Mihai Pascaru ca pe Amalia Anton hotărăşte să un posibil Kundera (cel din circule prin Abrud numai făcând „Ridicole iubiri”) autohton. echilibristică pe sârmă, toate Oricum, textul respectiv, blocurile şi instituţiile din oraş intitulat „Mama”, chiar este fiind legate în reţea astfel încât antologic! Jean Marie ar sta tânăra „putea străbate tot oraşul foarte bine într-un dicţionar de la un capăt la celălalt, fără a al candorii, lângă un Forrest pune piciorul pe pământ”… Gump sau Garp… Deşi finalul, Finalul este deloc aldanian: ei, da, finalul e cu atât mai fata, din protipendadă, după surprinzător… Şi te duce cu un accident, se căsătoreşte şi, gândul la personaje bizare ale probabil, revine cu picioarele lui Süskind sau Tournier! pe pământ. „Mama”, o proză care chiar Un adulter (ca între vecini) merită toată atenţia! Nu uitaţi este tratat în manieră proprie în „Mama” lui Mihai Pascaru! „Cocoşul”, crudul adevăr fiind Bref, cu un stil aproape prezent prin aceeaşi forţă a sugestiei, în narare şi inconfundabil, re-creând o lume despre care dialog autorul selectând numai strictul necesar. am putea spune că este una a unui suprarealism Constantin Cubleşan, în „prefaţa” sa la carte, moderat, Mihai Pascaru ni se arată, ca scriitor, în găseşte un termen poate mai potrivit: „insinuare”. ultimă instanţă, nehotărât, dar sedus iremediabil de Mai exact, „verb insinuant”. jocul secund al literaturii. Oricum, după cum este Oamenii, ca nişte fiinţe ciudate, tot încearcă să structurat şi (ne)terminat „Cuţitul de vânătoare”, va nu fie surprinşi în vieţile lor secrete. Aproape toţi urma şi o continuare… sunt nişte ipocriţi, poate cu excepţia primarului, ipocrit şi el la o scară suprarealistă, pe care îl cam Notă: doare undeva de ce spune lumea. 1. Mihai Pascaru – Cuţitul de vânătoare. „Vieţi secrete” care, de fapt, nu cuprind decât câte Întâmplări din Munţii Apuseni, Ed. Eikon, Cluj- o aventură cu câte un/o vecin/ă, coleg/ă de serviciu, Napoca, 2011 20 21 An V, nr. 14, martie 2012 AXIS LIBRI Recenzii • Recenzii • Recenzii • Recenzii • Recenzii • Recenzii Stancu, Aurel. Necula, Ionel. Agonie de sărbătoare. Ion Petrovici : Recurenţe. Călăraşi : Senior, 2011, 168 p. Ploieşti: Premier, 121 p.

criitorul Aurel Stancu criitorul Ionel Necula, Soferă publicului gălă­ prin constanta sa ţean şi nu numai, în prag preocupareS pentru filosofi de sărbătoare creştină, un şi filosofie, aduce în faţa dar liric, volumul de poeme publicului o nouă lucrare „Agonie de sărbătoare”. consacrată marii personalităţi În respectul faţă de lectorii gălăţene Ion Petrovici. săi, autorul lansează o lucrare Filosoful, profesorul, cu aspect tipografic de omul politic şi scriitorul excepţie, cu o hârtie de aleasă Ion Petrovici este o figură calitate, plăcută la răsfoit; marcantă pe care a dat-o Leonica Roman Catrina Căluianu cuvintele sunt evidenţiate Tecuciul culturii române şi printr-un font liniştitor europene. Trebuie menţionat faptul că Ion Petrovici pentru ochiul cititorului, iar ilustraţiile sunt sugestive, este primul doctor în filosofie al unei universităţi conturând tema fiecărei poezii în parte. româneşti, în anul 1905. Mai mult, opţiunea scriitorului de a traduce Dacă în lucrarea intitulată „Ion Petrovici în poemele şi în alte limbi (în volumul de faţă în vizorul securităţii”, domnul Ionel Necula surprinde italiană şi engleză) aduce un plus de valoare, drama unei persoane care în lunga-i viaţă de 90 de permiţând promovarea creaţiilor literaturii române ani a ajuns din respectatul profesor şi apreciatul şi peste hotare. Este o strategie pe care ar trebui s-o filosof în dispreţuitul condamnat al închisorilor aplice atât Uniunea Scriitorilor din România, cât şi comuniste, în lucrarea intitulată „Ion Petrovici, Institutul Cultural Român pentru o recunoaştere un capitol de filosofie românească”, autorul face o internaţională a valorilor literare româneşti. cercetare asupra operei filosofice a marelui gânditor. Probabil nu întâmplător dl Stancu a ales să În volumul intitulat „Ion Petrovici : Recurenţe”, lanseze acest volum în perioada postului dedicat domnul Ionel Necula se axează pe tema vieţii şi sărbătorilor de Crăciun, vreme de purificare operei marelui om de cultură, înglobând, în cele 121 sufletească şi înălţare spirituală. Cele 41 de de pagini, mai multe articole scrise pe acest subiect poeme au darul de a scoate cititorul din tumultul în diverse reviste. cotidian pentru a-i oferi un moment de meditaţie. Lucrarea este structurată în patru secţiuni: Cuvintele simple îmbinate cu măiestrie artistică Biografia, Metafizicianul, Oratoria, Receptarea în timp. dau muzicalitate poemelor care pot fi privite ca o Secţiunea Biografia cuprinde cinci articole mărturisire publică a autorului. care scot în evidenţă unele aspecte din viaţa Titlul fiind primul contact al cititorului cu o carte marelui tecucean. Sunt prezentate prietenia lui Ion şi esenţial în decizia lui de a trece dincolo de prima Petrovici cu Pamfil Şeicaru, legătura filosofului cu copertă îi deschide creatorului oportunitatea de a-şi Mircea Eliade, informaţii despre fratele mai mic al provoca publicul, apelând la un oximoron poetic filosofului, date despre informatorii care îl aveau „agonie de sărbătoare”. Asocierea paradoxală a în urmărire pe filosoful Petrovici, dar şi expunerea celor două cuvinte, aparent unor decizii luate de Ion Petrovici din funcţia de contradictorii, încorpo­ ministru al cabinetului Antonescu. rează mesajul poemelor. Secţiunea Metafizicianul conţine trei articole, Agonia reprezintă coborâ­ în care domnul Ionel Necula face o interpretare a rea minţii poetului în filosofiei lui Ion Petrovici despre ideea realismului străfundurile inimii sale, logic, despre căutarea fundamentelor filosofice în timp ce sărbătoarea şi despre compromisul filosofic din prisma este versul mărturisitor teoreticianului Petrovici. ce se revarsă din sufletul Secţiunea Oratoria include un articol despre poetului. activitatea lui Ion Petrovici în cadrul Radiodifuziunii Cartea se recomandă Române. iubitorilor de poezie Ultima secţiune, Receptarea în timp, cuprinde autentică şi celor care încă cinci articole în care sunt descrise atât editările operei nu au trăit emoţia lecturării lui Ion Petrovici, cât şi editările şi reeditările operelor unor poeme pline de despre marele gânditor, scriitorul Ionel Necula sensibilitate şi culoare. readucând în actualitate şi reîmprospătând numele filosofului Ion Petrovici, interzis prea multă vreme.

22 AXIS LIBRI An V, nr. 14, martie 2012 Localia • Localia • Localia • Localia • Localia • Localia Galaţiul la începutul veacului al XX-lea fragmente din impresiile unei străine1 (I)

ecembrie 1910 de dimensiuni apreciabile, atât de întunecată şi de D Întoarcerea la Galaţi – Jurnalul unei înnegrită de fum, încât cineva nu-i poate distinge săptămâni – Vizitiul rus – Puncte de suspensie – subiectul, deşi contururile vagi sugerează capul şi Vizita la Sf. Vineri – Baia comunală – Mâncarea bustul unui om cu o glugă. (p. 53-54) românească Această pictură este faimoasă, pentru că ar fi făcătoare de minuni. Dacă cineva are o mare Galaţi, joi (ziua lui Jupiter) dorinţă sau o incertitudine cu privire la rezultatul Ieri, Alexandru, fratele Olgăi, m-a întrebat dacă unei acţiuni, se duce la biserică şi lipeşte de icoană mi-ar face plăcere să-i acompaniez pe Olga şi pe el în o monedă de 5 bani (o monedă de 5 bani este din dimineaţa aceasta într-o plimbare prin ţară al cărei nichel şi are un orificiu în mijloc, fiind echivalentul obiectiv era să asist la o ceremonie locală care se unui cent). Dacă rămâne lipită timp de un minut gândea el că ar putea să mă intereseze. Acest lucru a înainte de a cădea în caseta de dedesubt, dorinţa se fost suficient ca să mă facă să mă trezesc mai devreme va îndeplini sau acţiunea va avea succes. Înainte de de ora 6, asta spre consternarea întregii familii şi aceasta se obişnuieşte ca să se aprindă o lumânare uimirea lui B(2), care prezisese foarte sigur de el că ori două sau să se facă o pomană pentru a avea entuziasmul meu se va evapora peste noapte. succes! Persoanele sceptice spun că preoţii consideră Companionii mei au ajuns la timp, că este folositoare, din când în când, conducând până la poartă, plini de acoperirea icoanei cu un strat de cutezanţă, unul din cele mai elegante ceară care să o protejeze. vehicule pe care cu greu putea crede În perioada când nu eram cineva că le poate închiria. Caii de sigură că aş fi putut să mă întorc rasă pură sunt îngrijiţi la perfecţie, în America în iunie trecut, Ninitza cozile lor sunt lungi şi coamele lor B a sugerat să mergem la Sf. Vineri foarte pitoreşti, revărsate, cu hamurile şi să găsim răspuns la icoană. Zis şi şi cu echipamentul desăvârşite. Şeile făcut. Moneda ei şi a mea s-au lipit lor, frumos capitonate, sunt demne de bine, înainte de a cădea, cu zgomot, nişte armăsari şi vizitiii ruşi sunt unele în casetă. Eram foarte bucuroase şi dintre cele mai remarcabile figuri din eu eram curioasă să aflu ceea ce ea Galaţi. Sunt înveşmântaţi în cape de îşi dorise. Mi-a mărturisit că fusese catifea albastră, ample, până la glezne, îndrăgostită de un ofiţer din armată, cu o eşarfă din satin roz sau albastru dar nu se putuseră căsători pentru deschis ale cărei margini plutesc că el era sărac, iar părinţii ei nu erau spre spate, încinse în jurul taliilor lor destul de înstăriţi încât să îi dea dota ample. Hainele lor, în special la ocazii pe care legile o cereau în astfel de festive, sunt încheiate de un rând dublu de bumbi de cazuri. (p. 54) argint, care sunt aşezaţi pe diagonală, în faţă, pornind de la umăr până la talie. (p. 51) Părul lor, de culoarea Note: paielor, este tuns după un model olandez ceea ce le 1. La începutul secolului al XX-lea, Ethel Greening Pantazzi conferă feţelor lor îmbujorate şi late un aspect ciudat a fost singura cetăţeană de origine canadiană care a trăit în de copilăros, în pofida ridurilor. Pe capete, ei poartă România. Impresiile acesteia despre viaţa sa în România, înainte şi în timpul Primului Război Mondial, şi în special chipiuri. Toţi aceşti vizitii fac parte dintr-o mică sectă despre Galaţi sunt prezentate în volumul Romania in Light and religioasă – scapeţii. Alungaţi din Rusia din cauza Shadow (România în lumină şi umbră) care a fost publicat la convingerilor şi practicilor lor ciudate, ei s-au stabilit Londra, în 1921 (Pantazzi, Ethel Greening. Romania in Light aici şi în Bucureşti şi se ocupă, în exclusivitate, de and Shadow. London : T. Fischer Unwin Ltd, [1921]. 279 p. : creşterea cailor de prăsilă, de vinderea lor şi de curse h, [21] f. pl.), disponibil în cadrul Compartimentului Colecţii (...) (p. 52). Speciale al Bibliotecii V.A. Urechia Galaţi, cota F.G. II 34.869. 2. B., adică Basil Pantazzi, soţul autoarei, care a fost Comandorul şi Directorul Afacerilor Navale. Acesta a fost Vineri (ziua lui Venus) unul din cei 62 de prizonieri eliberaţi de la Odessa, în 1918, În Galaţi este o biserică foarte cunoscută numită astfel fiind salvaţi de la o moarte sigură. „Sfânta Vineri” a cărei principală atracţie este o icoană care diferă de majoritatea icoanelor pentru (Va urma) că nu este placată cu metal, ci este o simplă pictură, Traducere, adaptare şi note Ioana Chicu

22 23 An V, nr. 14, martie 2012 AXIS LIBRI Personalia • Personalia • Personalia • Personalia • Personalia Pictori gălăţeni de altădată Lucia Cosmescu-Vasiliu

lastica românească civile pentru născuţi pe anul 1916, act de naştere Pfeminină, la a nr. 1947). A urmat cursurile liceale la Buzău şi cărei dezvoltare şi-a adus Bucureşti, după care s-a înscris la Academia de contribuţia o întreagă pleiadă Arte Frumoase din Capitală. Aici a studiat în clasa de artiste (în perioada pictorului Francisc Şirato. În paralel, a frecventat şi interbelică a funcţionat cursurile Facultăţii de Litere din cadrul Universităţii Asociaţia „Femeile pictore din Bucureşti, obţinând în 1939 cele două diplome şi sculptore”, întemeiată de licenţă cu nota maximă. A debutat în acelaşi an de Cecilia Cuţescu-Storck, cu lucrări expuse pe simezele Salonului oficial. În Olga Greceanu şi Nina 1941 s-a căsătorit cu Dimitrie Cosmescu, ataşat Corneliu Stoica Arbore, ca şi „Cercul artistic de legaţie la Ministerul Afacerilor Externe. După feminin”, înfiinţat în 1927) înregistrează la loc de cel de-al doilea război mondial a fost prezentă cu cinste numele Luciei Cosmescu-Vasiliu, pictoriţă regularitate în expoziţii de grup şi colective din ţară şi graficiană de o rară sensibilitate, forţă coloristică şi din străinătate: Berlin, Bratislava, Praga (1960), şi precizie a desenului, un nume care, din păcate, Cairo, Damasc, Alexandria (1961), Tokio (1963), aşa cum sublinia Zoe Dumitrescu Buşulenga, „a Moscova, Varşovia (1964), Torino, Viena, Padova, răsunat prea de timpuriu ca o amintire, din pricina Beirut (1967), Sollingen, Tel Aviv, Linz (1968), unui sfârşit prematur de viaţă”. Nume care, tot ea Londra, Torino, Viena, Padova, Beirut (1969). A precizează, „este susţinut până astăzi însă şi, probabil, fost distinsă cu Ordinul Meritul Cultural (1968). mereu de-acum înainte, printr-o O boală necruţătoare a răpus-o operă vie şi personală, mai stabilă şi prematur la 5 august 1969, la mai de durată decât existenţa însăşi” Bucureşti. Nu împlinise nici 53 de (Zoe Dumitrescu-Buşulenga – Lucia ani. „Lucia Cosmescu, pictoriţă şi Cosmescu, în „România literară”, 6 graficiană de valoare, scria Petru septembrie 1979). Comarnescu la moartea acesteia, lasă Noi, gălăţenii, îi alăturăm multe regrete în urma ei. A fost o fiinţă numele pictoriţei unor alte distinsă, inteligentă, cultă, iubitoare nu personalităţi feminine notorii numai de arta ei, dar şi de muzică şi pornite în drumul lor artistic de pe literatură” (Petru Comarnescu – Lucia meleagurile de la Dunărea de Jos: Cosmescu, în „România literară”, nr. Dorotheia (Lola) Schmierer-Roth, 35, 28 august, 1968, p. 28). Jeanne Coppel, Georgeta Arămescu- În timpul vieţii artista şi-a Anderson, Ileana Rădulescu, Florica organizat patru expoziţii personale, Lucia Cosmescu, Hotnog-Tătulescu, Diana Schor, Mala Autoportret cu pălărie deschise în Bucureşti la Galeria Zamfirescu-Bedivan, Elena Haschke Kreţulescu (1946), Sala „Universul” Marinescu, Gina Hagiu etc. Personalităţi care, fiecare (1956) şi la Galeria „Simeza” (1960, 1962). Postum în felul său, au adăugat sânge proaspăt pentru înnoirea i-au fost organizate trei retrospective, tot la Bucureşti, artei, cucerindu-şi definitiv un loc în istoria plasticii la Ateneul Român (1976), la Muzeul Colecţiilor româneşti sau universale. de Artă (1993) şi la Galeria „Dialog” a Primăriei Lucia Cosmescu s-a născut în Galaţi, într-o casă Sectorului II (2006), curatorul acesteia din urmă din strada Balaban nr. 54, la 2 decembrie 1916, în fiind Ruxandra Garofeanu. Despre creaţia sa au familia medicului militar Gheorghe Vasiliu şi a scris importante personalităţi ale culturii româneşti: Mariei Vasiliu, născută Diaconescu. În actul de Nicolae Argintescu-Amza, Maria Cătunescu, Petru naştere prenumele ei este Lucia Ecaterina (Arhiva Comarnescu, Cella Delavrancea, Ion Vlasiu, Zoe Primăriei Municipiului Galaţi, Registrul stării Dumitrescu-Buşulenga, Valentin Ciucă ş.a. 24 AXIS LIBRI An V, nr. 14, martie 2012 Personalia • Personalia • Personalia • Personalia • Personalia Lucia Cosmescu s-a afirmat mai întâi cu lucrări zona Transilvaniei şi Maramureşului, măiestria executate în ulei, acuarelă, tempera şi guaşă. Ulterior cu care a surprins atmosfera de baladă a locurilor a început să cultive şi gravura, mai ales în acvaforte sau alunecarea într-un spaţiu fantastic. Multele şi acvatinta, ajungând şi în aceste tehnici la realizări sale portrete de adulţi şi copii, autoportretele remarcabile. Registrul tematic al operei sale este dezvăluie calităţile artistei de a sonda zonele adânci bogat şi variat. A fost o îndrăgostită de natură, ale umanului şi de a aduce la suprafaţă trăsături a iubit şi a pictat muntele, marea, câmpia, stepa esenţiale ale psihologiei personajelor. În pictura dobrogeană, s-a apropiat de om şi l-a surprins în sa, tradiţionalul convieţuieşte alături de modern, diferite ipostaze, a imortalizat obiceiuri şi ceremonii desenul şi culoarea merg mână în mână, ordonarea ale locuitorilor satului românesc, în special din elementelor este făcută în structuri orizontale, dar şi zona Năsăudului, a adus în prim-plan frumuseţea pe o linie ascensională, mai ales în peisajele montane, portului popular şi aspecte ale vieţii rustice. Dar unde şi casele au acoperişuri aidoma unor clopuri. artista a reţinut în pictura şi grafica sa şi secvenţe Despre Lucia Cosmescu generaţiile tinere ale peisajului citadin din Bucureşti, Braşov, Sibiu cunosc puţin sau deloc. Deşi artista şi-a încheiat şi din alte oraşe ale ţării, prematur periplul terestru, episoade din activitatea ea a lăsat în urmă o operă muncitorilor şi ţăranilor, valoroasă, din care, aşa a abordat teme inspirate cum bine subliniază Zoe de muzică, impresii de Dumitrescu-Buşulenga, la concerte etc. Lumea „refacem drumul unei creaţii reală, de care artista nu pasionante, întreprinse se desparte niciodată, cu dragoste şi probitate, este pătrunsă în ceea ce şi în a cărei diversitate are ea esenţial, acuitatea profund unitară regăsim, spiritului de observaţie ca în opera artiştilor este exemplară, trans­ autentici, permanenţele de punerile plastice îm­bracă Peisaj din Sibiu, acuarelă gândire şi simţire, precum veșmântul unei viziuni şi coordonatele stilistice originale, închegate în imagini bine studiate. Petru exprimând o profundă speci­ficitate naţională. Mergând Comarnescu remarcă în creaţia sa „spiritul de în ritmurile înalte ale vremii sale, înzestrata pictoriţă fineţe şi poezie”, capacitatea de a conferi oamenilor şi graficiană ne-a lăsat mărturia unei participări ceva din măreţia naturii, sculptorul Ion Vlasiu, neobosite la iureşul solicitărilor contemporane, care i-a realizat şi un admirabil portret, aflat în transpusă într-o viziune proprie de reale adâncimi colecţia Muzeului de Artă din Constanţa, apreciază şi exprimată cu mijloacele acelea adevărate ale artei „acel sentiment al vieţii, acea tandreţe fără umbre, care ne vor convinge şi ne vor emoţiona întotdeauna” exprimate cu francheţe, cu cea mai sinceră dăruire (Zoe Dumitrescu de sine”, în timp ce pianista şi scriitoarea Cella Buşulenga, art. cit.). Delavrancea arată că predominante sunt la Lucia N-ar fi rău dacă în Cosmescu „o mare vervă coloristică şi o siguranţă în viitor „Muzeul de desen” ce-i aminteşte de arta japoneză. Artă Vizuală” din Spirit profund şi dinamic, receptivă la realităţile oraşul nostru i-ar din jurul său, Lucia Cosmescu recurge adeseori la organiza şi în urbea stilizare, construieşte imagini monumentale, pline ei natală o expoziţie de prospeţime şi puritate, coerente, echilibrate, cu retrospectivă. ecouri uneori din iconografia bizantină, alteori Ar fi un act de coborând parcă din basmele populare româneşti. restituire a unei Ciclul folcloric, în care strălucesc tablouri precum opere care merită „Pădurencele”, „Femeie cu zgărdar”, tripticul „Nunta”, să fie cunoscută „Poveste”, „Vânătoare” etc. lasă să se vadă fascinaţia în dimensiunile ei artistei în faţa frumuseţii portului popular din adevărate. Cană cu flori, tehnică mixtă pe hârtie 24 25 An V, nr. 14, martie 2012 AXIS LIBRI Personalia • Personalia • Personalia • Personalia • Personalia

Trixy Checais - un balerin pentru eternitate

u m-am socotit arta dramatică cu Marietta Sadova, Ion Manolescu Eîntotdeauna un răs­ şi maestrul Calboreanu. Lecţiile de dans cu Grette făţat al lui (publicului), Palucca, Mary Wigman şi balerinul german de aceea am şi dansat cu Harald Kreutzberg, dansator modern şi coregraf, dăruire, cu trăire totală, cu o cunoscut pentru solourile în care îmbina dansul mare plăcere. cu mima, l-au făcut să înţeleagă factura specifică a Trixy Checais, pe numele expresionismului german. adevărat Dumitru Checais, Şi-a început cariera profesională în 1938, ca s-a născut pe 22 decembrie solist la Opera din Bucureşti, unde, printre altele, 1914 în Piteşti. „Trixy mi- montează şi dansează în „După amiaza unui faun”. Rocsana Irimia au spus colegii de şcoală; mi-a Regimul comunist îi întrerupe brutal cursul vieţii, plăcut şi după cum vedeţi l-am păstrat în toată în anii '50, atunci când este arestat şi condamnat la această existenţă foarte accidentată”, menţiona muncă silnică la Canalul Dunăre - Marea Neagră. artistul într-un interviu acordat scriitorului Lucian După ispăşirea pedepsei, în anii '60,­ ajunge la Cursaru. Galaţi, unde rămâne coregraf În 1928, după ce a văzut-o al Teatrului Muzical „Nae dansând pe Josephine Leonard“ până spre sfârşitul Backer, renumita cântăreaţă vieţii. Profunda cunoaştere şi dansatoare de music-hall, a tuturor genurilor de balet, venită în turneu la Bucureşti, dublată de talentul său în arte a imitat-o în faţa colegilor, plastice, a reprezentat pentru lăsându-i perplecşi. Dar ceea ce Teatrul Muzical „Nae Leonard” l-a determinat cu adevărat să din Galaţi un câştig enorm, aleagă cariera de balerin a fost fiind realizatorul succeselor vizionarea unui recital de dans de prestigiu ale corpului de dat de Floria Capsali şi Gabriel balet. În interviul menţionat Negri, care a constituit pentru el mai sus mărturisea: „Când o provocare. am venit la Galaţi coregraf am Respectând dorinţa familiei început să arăt toate lipsurile pe de a urma o carieră diplomatică care le descopeream. Colectivul respectabilă, a studiat iniţial m-a urât, m-a bârfit că eram la Facultatea de Drept din prea sever. Acum mă iubeşte Bucureşti, reorientându-se ul­ şi mă recheamă să lucrez cu terior spre Institutul de Arte el. Eu ce pot să spun, decât că Plastice. Renumitul critic de Trixy Checais m-am angajat cu tot sufletul şi artă Petru Comarnescu remarca, talentul să-i asigur un repertoriu într-un articol dedicat expoziţiei de la Ateneul bun şi o exprimare artistică valoroasă. Profesia de Român, în numărul 2 din 1 februarie 1942 al dansator este grea, cere rezistenţă, ani îndelungaţi „Revistei Fundaţiilor Regale”, faptul că D. Checais de pregătire, disciplină, o viaţă chibzuită, este „un nume care începe să se impună, gravor şi echilibrată, dăruire, un corp adecvat, muzicalitate.” colorist sensibil”. Iar la întrebarea reporterului „Aveţi nostalgia A studiat arta dansului cu Floria Capsali, iar Capitalei?”, coregraful răspundea: „Vin de câteva 26 AXIS LIBRI An V, nr. 14, martie 2012 Personalia • Personalia • Personalia • Personalia • Personalia ori pe an să-mi văd familia, cunoscuţii, dar oraşul mă oboseşte, e poluat. Mai sunt apoi distanţele între cartiere şi centru. Iubesc Galaţiul care m-a adoptat; vă daţi seama că stau acolo de 23 de ani. O viaţă.” Trixy Checais, cel pe care Nina Cassian îl numea „cel mai mare dansator român“, a rămas un reper în peisajul dansului românesc prin limbajul coregrafic original, fiind considerat un precursor al dansului contemporan românesc. După cum aceeaşi Nina Cassian afirma, „a-l ignora pe magnificul Checais înseamnă a ne sărăci zestrea“. Artistul considera că „în dans tehnica nu trebuie să se simtă, ci exprimarea ideii, viziunea artistului, necesara undă de omenesc, această imagine totală” şi îşi declara dragostea pentru dansul modern mărturisind: „Pentru mine Şcoala Graham şi ce a urmat după ea a fost o pasiune. E linia care mi-a plăcut cel mai mult în dans.” Personalitatea fascinantă a celui care a fost în egală măsură Desen în creion de Trixy coregraf, dansator, scenograf, erau ireal de dulci şi fără de sunet, artist plastic şi regizor, l-a braţul înălţat părea să nu se mai determinat pe dansatorul, termine, mâna, foarte lungă şi slabă, coregraful şi regizorul Răzvan se prelungea şi pâlpâia în aer un Mazilu să iniţieze în 2008, la timp infinit. Întreaga lui structură Centrul Naţional al Dansului era lungă şi fluidă, cu excepţia din Bucureşti, o discuţie picioarelor violent bărbăteşti, cu având ca temă personalitatea muşchi puternici şi expresivi.” balerinului Trixy Checais Vraja cu care te învăluie în cadrul proiectului de personalitatea lui Trixy, este documentare şi consolidare sintetizată perfect de criticul de artă a culturii coregrafice Gina Şerbănescu, într-un articol contemporane - „Sertar“. dedicat acestuia: „Misterul generat Portretul acestui personaj de personalitatea lui Trixy Checais fascinant l-a sensibilizat şi prezintă două aspecte fundamentale: pe regizorul Tudor Giurgiu pe de o parte, imposibilitatea care pentru proiectul „Trixy“ Trixy în spectacol noastră, a celor de acum, de a avea a fost recompensat, în 2008, cu în vreun fel acces la modul în care menţiunea specială la Festivalul Internaţional de dansa realmente, neexistând materiale filmate, pe Film de la Roma, în cadrul secţiunii „La Fabrica de altă parte, forţa sa de a crea un limbaj de mişcare dei Progetti”. inimitabil şi extrem de actual, cu mult înaintea Într-un fragment de proză „Proiect de roman” vremii sale.” din cartea „Confidenţe fictive”, Nina Cassian ne Maestrul, de numele căruia se leagă o seamă oferă o imagine tulburătoare a lui Trixy Checais sub din realizările remarcabile ale Teatrului Muzical masca unui personaj denumit Corrado Ipcar: din Galaţi, figurând pe afişele a nu mai puţin de 43 „Îl chema ciudat, Corrado Ipcar – se pretindea de titluri (spectacole de toate genurile practicate de origine nordică (poate îl chema Konrad) – şi de Teatru) în calitate de coregraf, de multe ori şi dansa un Preludiu, pe care îl concepuse ca pe o lentă în cele de scenograf şi regizor, iar prin anii `60 mişcare de algă, iar luminile imitau fundul de mare. încă şi interpret, s-a stins din viaţă la Galaţi, în Se înfăşurase într-o plasă aurie, plutirile, căderile luna mai 1990.

26 27 An V, nr. 14, martie 2012 AXIS LIBRI Personalia • Personalia • Personalia • Personalia • Personalia Eugen Sârbu legenda violonisticii gălăţene

estinul a făcut ca la Bucureşti, cu Orchestra Radio, în 25 mai 1967, Eugen Sârbu să ca solist al Concertului nr. 2 de Wieniawski, sub înceapăD şcoala la Galaţi, bagheta lui Emanuel Elenescu. După încheierea în 1957, sub îndrumarea studiilor liceale, Eugen Sârbu s-a perfecţionat binecunoscutului şi în cadrul Conservatorului bucureştean la clasa apreciatului profesor de pedagogului Ionel Geanta, dar a studiat şi cu prof. vioară S. Nahmanovici, la Garabet Avachian şi violonistul de origine gălăţeană Liceul de Muzică. De la Ştefan Gheorghiu. vârsta de 5 ani, tatăl său, Galațiul i-a oferit şi oportunitatea afirmării prof. Ion Sârbu, un pasionat internaţionale, prin întâlnirea din cadrul al acestui «miraculos Filarmonicii cu dirijorul francez A.L. Thiriet, care, Laura Sava instrument sonor», l-a după ce l-a audiat, i-a înmânat pe loc invitaţia iniţiat în tainele viorii, fiindu-i apoi, pe tot parcursul de a concerta cu orchestra Conservatorului din carierei, cel mai exigent îndrumător şi critic. Este Roubaix- Franţa. meritul Filarmonicii gălăţene şi al directorului În 1970 va obţine titlul de laureat şi premiul Alecu Sfetcu, fervent susţinător al tinerelor talente, pentru cea mai bună interpretare a Sonatei a III-a de a-i fi oferit micuţului violonist şansa de a debuta în caracter popular românesc, de George Enescu, în ca solist al Concertului de Accolay, la 29 iunie 1960, cadrul celei de a V-a ediţii a Festivalului ce poartă sub bagheta dirijorului Ury Schmidt şi de a-l susţine numele marelui muzician român. După acest succes, mai apoi prin frecvente programări în concertele Eugen Sârbu va studia în străinătate la Institutul simfonice, la începutul carierei sale. Curtis din Philadelphia în urma unei burse acordate Recunoaşterea naţională a talentului extraordinar de violonistul Yehudi Menuhin, apoi la Juillard Scool a lui Eugen Sârbu a fost of Music din New York prezenţa sa în data de sub îndrumarea marelui 5 decembrie 1965 în profesor Ivan Galamian, emisiunea Dialoguri dar şi cu Nathan Milstein la distanţă, când a şi Yirah Neaman. A reprezentat regiunea urmat o serie întreagă de Galaţi, obţinând Premiul premii obţinute la cele I şi felicitările publice ale mai renumite şi dificile preşedintelui juriului, concursuri internaţionale prof. Victor Giuleanu de vioară care i-au deschis rectorul Conservatorului calea spre marile scene bucureştean, inter­ de conter internaţionale. pretând Introducere şi În America a cântat cu Rondo Capriccioso de cele mai mari orchestre Saint Saëns alături de Eugen Sârbu din New York, San pianistul de excepţie al Francisco, Chicago, Los Teatrului Muzical, regretatul Ion Florescu. Angeles, Miami, Dallas etc., iar în Europa cu London Eugen Sârbu a strălucit printre violoniştii Symphony, Royal Philharmonic, BBC, Manchester, generaţiei sale, o generaţie de aur, din care orchestre din Germania, Franţa, Italia, Polonia Belgia amintim pe Silvia Marcovici, Mihaela Martin ș.a. Olanda etc. Colaborarea sa cu orchestra gălăţeană i-a sporit A revenit în ţară în 1991, după 21 de ani, începând faima, prin participarea în 1967 la o nouă ediţie a turneul său la Galaţi, unde a interpretat un recital emisiunii Dialoguri la distanţă, când a interpretat alături de sora sa, pianista Carmina Sârbu. Revine partea I din Concertul de Mendelssohn, sub deseori în oraşul nostru, fiind extraordinar de bagheta dirijorului Silviu Zavulovici, obţinând din sensibil la amintirile copilăriei, recunoscându-i şi nou Premiul I. Din acest moment, a fost invitat apreciindu-i pe foştii săi colegi de şcoală şi prieteni, să cânte cu toate orchestrele din ţară, debutând şi cu modestie şi căldură. 28 AXIS LIBRI An V, nr. 14, martie 2012 Personalia • Personalia • Personalia • Personalia • Personalia Ion Miloş drama identităţii

u rătăcesc din limbă în acolo prin bunăvoinţa lui Traian Doban, se pare. Elimbă / Poetul se mărturisea: „sunt tânăr, neastâmpărat Şi sângerez... ca vântul”. În consecinţă, va blama absenţa criticii, mafiotismul literar, gaşca jdanovistă, tutela Prizat ca un poet bătrânilor ideologi în frunte cu „atotputernicul” sceptic (Romul Munteanu, Radu Flora, încercând a risipi, într-o cruciadă de 1978), înstrunând coarda ecou, negurile dogmatismului. Sinceritatea, fireşte, meditativă în registrul unei l-a costat. Au urmat bârfele exilului, calvarul suedez, aparente simplităţi şi privind zidul suspiciunilor şi, în fine, în 1968, prima vizită „cu ochi noi” spectacolul în România pentru cel care scria: „Din embrion, Adrian Dinu existenţial, mereu proaspăt cred, am vrut să vin în România”. Într-adevăr, acest Rachieru şi multicolor, Ion Miloş om-instituţie nu s-a lepădat de românitate. „Nu (n. 16 februarie 1930), românul plecat din Sărcia pleca din grai” ar fi deviza urmată cu sfinţenie. Dar (Serbia) să cucerească lumea, a stârnit – prin operă poezia sa, gândită, „de meditaţie” (Ulf Malmquist) şi prin traseul biografic, spectaculos şi accidentat nu putea accepta idilizarea. În Trei ţări, Ion Miloş – comentarii bogate. În pofida tânguielilor, constata cu luciditate dureroasă: „Eu am trei ţări / aprecierile critice n-au lipsit. Despre poet şi truda Iugoslavia e moartă / România zace la spital / Suedia sa rodnică de tălmăcitor în câteva limbi s-au rostit şchiopătează. / Eu deschid ferestrele în larg”. Sau voci importante, începând cu Şerban Cioculescu, contemplând anti-blagian satul agonic: „Eternitatea de pildă. Să amintim, în treacăt, că acest „idealist nu mai trăieşte în satul meu natal”. Ca şi: „tinereţea incurabil” (cum l-a văzut Virgil Mihaiu) se a plecat peste hotare / bătrâneţea se retrage în dovedeşte un „martor caustic”, propunând, de cimitire”. Bineînţeles, consecvent acestei viziuni, fapt, un comentariu liric, coborând în concret cu şi erosul devine sarcastic (cf. C. Dram), vânând o o dezinvoltură cvasi-epică (Petru Poantă). Să fie „fericire programată”. aceste exerciţii de luciditate, filtrând existenţa, Deşi Miloş a rupt orice legătură cu literatura argumentele unui vitalist? Punem mai degrabă română din Voivodina, el trăia – cum frumos se sub semnul întrebării o astfel de afirmaţie, rostită mărturisea într-un interviu (1989) – cu „cugetul – credem – în pripă. Dar nu putem să nu-i dăm spre casă”. Şi iată, fixat în Suedia, după o căsătorie dreptate lui Ioan Holban care, undeva, nota sec sterilă, editorialiceşte vorbind (1959-1977), după că Ion Miloş îşi aşteaptă răbdător exegeţii. Şi că, acest lung boicot, după scurtele înseninări, iscate pornit în căutarea identităţii pe suportul meditaţiei de apariţia unor volume sau de obţinerea unor morale, lansând aspre rechizitorii, el se dovedeşte importante premii, poetul cu sufletul rănit pare mereu bătăios, robust, clamându-şi însingurarea ca a fi supus unui nou exil. Cum să explicăm, altfel, un disperat strigăt existenţial, fără a capitula însă. absenţa sa din cartea lui Ştefan N. Popa, cercetând Într-adevăr, despre „suedez” nu s-au scris oaza românească din Voivodina cu un vigilent vorbele meritate. Risipim superlative pentru „ochi din afară”, sub pavăza „principiului de iniţiative mult sub cota reuşitelor sale, împlinind un obiectivitate” – cum suntem preveniţi? Fiindcă, bilanţ impresionant, sporitor încă. De ce suntem, O istorie a literaturii române din Voivodina (Ed. oare, zgârciţi cu Ion Miloş? De ce uităm că poetul, Libertatea, 1997) pur şi simplu îl ignoră, săvârşind debutând la Vârşeţ cu volumul Muguri (1953) a o strigătoare nedreptate. Încât, poetul şi omul Ion refuzat poezia „de dictat”, de reţetă stalinistă şi a fost Miloş, tensionat de această ecuaţie dilematică (om obligat să aleagă calea exilului? „Anii de muguri” şi sau număr) poate scrie mâhnit, în conflict cu soarta, de cântec s-au preschimbat în tristeţe şi singurătate. retras „pentru a plânge”, fugind de sine şi regăsindu- Acele „fragede manifestări” erau lăudate de un Virgil se, decepţionat, ameninţat de pierderea identităţii Birou (v. Scrisul bănăţean, nr. 6/1957); dar „vremea şi revigorat brusc, reizbucnind cu încăpăţânarea lui Ionel Miloş”, cel care, inevitabil, era „de partea pietrei: „să ai de toate şi să nu fii nimic”. Pericolul tinerilor”, a fost marcată de eseul său Ce-i de făcut, depersonalizării, scufundarea în anonimat, invazia găzduit în Lumina (nr. 6/1956; nr. 1/1957), strecurat culturii mass-media (obligându-l să „respire pe 28 29 An V, nr. 14, martie 2012 AXIS LIBRI Personalia • Personalia • Personalia • Personalia • Personalia Internet”) nu sunt doar ameninţări latente. Iar (dar mai cu seamă în „patria spirituală”, România), sfaturile (inutile, între noi fie vorba), venite din poetul nu dezertează; nu este un capitulard, firescul şi concretul ce năvălesc în poezia sa, tinzând, spuneam, deşi, în câteva ocazii, mărturisea totuşi, spre „puritate gnomică” (cum bine observa lehamisit: „cu destinul nimeni nu se poate bate”. Cel Mircea Martin), îndemnând la o trăire „potolită”, care „în trei limbi” s-a bătut cu destinul condensează ori la jocuri duplicitare date fiind vicleniile vieţii, o dramă existenţială şi intelectuală; străin de regia par covârşite de spectacolul firii, purificator. Şi culiselor, bucurându-se, în schimb, de obişnuita cheamă în sprijin, corectiv, în lupta contra timpului, (la noi) ingratitudine a contemporanilor, Ion Miloş refugiul în trecut, doritor a fixa clipa cotropită de nu este un învins. Răbdătorul poet speră: că fără a beatitudine, tocmai iubirea: „Ce-ar fi viaţa / Dacă face tărăboi pe seama dizidenţei va obţine cetăţenia iubirea nu e”. Există – ne previne Ion Miloş, la atâţia română, că va fi apreciat acasă, că, realizând un tur ani de la debut – şi „toamne cu muguri”. Dincolo de forţă, va poposi în librării cu alte titluri. N-ar de „cearta cu amintirile”, dincolo de luminile trebui, credem, să lăsăm pe seama celor care vin, şi umbrele care i-au năpădit existenţa, poetul e tropăind nerăbdători la porţile literaturii, putinţa confiscat de o himeră, invocând „femeia visului unui gest reparator. Dar, în fond, ce-ar putea face din mine”. Şi tristeţea pânditoare, şi pustiul din jur un nealiniat, înarmat doar cu răbdare şi har? Să („apele curg spre singurătate”, scrie, neapărat, spunând cum notează într-un loc) „vorbele pe faţă”, ştiind prea estompează chiotul vitalist. bine că, din păcate, nici ura Un eros întomnat, înţelepţit, nu oboseşte iar „măcinarea” tânjitor, surdinizând violenţele elitelor, hărţuielile de grup şi carnale ne reaminteşte că războaiele de mahala se poartă „timpul e sufletul / Însă sufletul cu o iresponsabilă voioşie la e la spital”. Totuşi, „paharul meridianul balcanic. Şi nici nu dragostei trebuie băut / Nu vor conteni curând. umplut cu duh de catedrală”. Până atunci să observăm că Femeia-idee, smulsă din „coasta alţii n-au ezitat să-i recunoască visului”, dezleagă „muzica meritele. Tommy Olofsson curcubeului”, aprinzând razele descoperea în cărţile lui Miloş sufletului şi ne învaţă „limba o „poezie veritabilă”, urcând în raiului”. Ea ne preumblă Parnasul suedez (cum profeţea printr-o „grădină parfumată Mats Grangerg). Cel care a cu vise”, acolo unde desluşim învăţat limba suedeză „din „o melodie albă de vioară”. mânie” (mărturisea într-un Invocând numele – rugăciune, interviu) o stăpâneşte acum acea iubire crescătoare, ţinând suveran (K. Möller) şi, prin „până va apune timpul” mobilitatea stărilor sufleteşti, (devenită o „floare cosmică”), prin mulţimea traducerilor Ion Miloş află în eros un refugiu. Se poate opune, şi, îndeosebi, prin concepţia asupra vieţii, izbitor- astfel, răutăţii din jur, nimicului care – ameninţător diferită, „împinge graniţele” (Kurt Bladh). În fine, – se cască instalând vidul afectiv, în fine poate lupta să mai amintim că tragismul cotidian, tras într-o cu singurătatea (care probează că „viaţa e rece”) şi „filozofie subtilă” (Jim Burnes), cu iz aforistic îl cu ispita arginţilor zornăitori, întreţinând demonica îndreptăţea pe Ion Miloş să propună volumul poftă achizitivă. „Bolnav de dragoste”, poetul – selectiv Prin urechile acului (Forest Books, 1990) din trecut prin experienţe răvăşitoare – deplânge acest care John Agard a reţinut pentru Antologia poeziei „soare de minciună”, întins peste o lume de oameni- Universale (1995) faimoasa de-acum Dont’s ask me obiecte, în care singurătatea sângerează. În care, (Nu mă întreba), o poezie migratoare prezentă şi iată, cuvintele amăgitoare ghilotinează visătoria, în manualele suedeze. Iar Miloş este acolo unicul iar spiritul tranzacţional pustieşte sufletele. „Banii reprezentant al spaţiului central şi est-european. – observă Ion Miloş – lucesc în loc de soare”; iar de De la ivirea volumului Eterna auroră (Ed. Univers, poezie „doar naivii se mai ocupă”. 1977), primul lui titlu la noi, au trecut ceva ani. Să fie Ion Miloş, confruntat cu „frigul suedez”, un Harnicul Miloş a tradus peste două sute de poeţi naiv? Nici vorbă. Poezia sa, de altitudine filosofică, sub români şi a adus „servicii enorme”, necunoscute aparenţa simplităţii, enunţă adevăruri fundamentale. aproape, să recunoaştem cu jenă, culturii noastre. Şi o face, parcă, în joacă. Aflat la vârsta când „iubirile Dar statura sa poeticească creşte. Încercând să fug şi muzica tace”, simţindu-se străin pretutindeni împace „Nordul” şi „Sufletul”, poetul, provocând 30 AXIS LIBRI An V, nr. 14, martie 2012 Personalia • Personalia • Personalia • Personalia • Personalia destinul şi-a asumat o traiectorie zbuciumată şi pot!”), în timp, lirica lui I. Miloş s-a decantat şi ţine, în pofida avertismentelor, să spună „lucrurilor rafinat. Curios, plonjând în cotidianul tragic şi pe nume”. Reţinând acest îndemn, vom scrie aici gâlgâind de concretitudine, ea se încarcă cu energie apăsat că „recuperarea” lui Ion Miloş (pentru morală; pofta epicizării se resoarbe, previzibil, în literatura română) este o urgenţă. aforistică. Observator atent, necruţător, caustic Ion Miloş şi-a asumat condiţia de exilat ca marcă pe alocuri, poetul asistă la spectacolul lumii şi ontologică, valorizând-o pozitiv (M. Cimpoi), propune exerciţii de meditaţie gravă, vitriolând – cu „prin fapte”. Dar fondul tragic rămâne şi, deseori, „simplitate orbitoare” (nota Marian Barbu) – utopia el hrăneşte o poezie lamentativă, vorbind despre prosperităţii. „Banii trag lumea spre soare-apune” o identitate frustrată, cultivând laconismul sub (v. Acum şi aici), „fleacurile tutelare” ne năpădesc, aparenţa ludismului. Ca om revoltat, ca „martor lumea – suntem avertizaţi – „seamănă cu un bar” caustic”, poetul blamează lumea în care trăieşte (v. E rece inelul), în fine, „ura nu e vindecată / Şi (mincinoasă, rapace etc.), asigurându-ne că o altă bate toba în saloane” (v. Viitorul fără viitor). Sunt lume a visat. Dar nu acceptă filosofia resemnării. vechile teme (obsesive), reluate într-o orchestrare Bătăios, cum spuneam, Ion Miloş este un priceput ingenioasă; încât volumele din urmă evidenţiază o regizor al propriului destin şi, în pofida unui vers falsă Poetica nova (cum e botezat un ciclu), de fapt. emblematic („Toată viaţa mea / N-a fost decât Poetul nu s-a schimbat şi nici nu putea să se schimbe. un şir de speranţe frânte”), izbânda sa poetică, Şi nici nu era cazul de vreme ce şi-a aflat (demult) certificată într-un spaţiu plurilingv, nu poate fi matca. Ascultând Cântecul timpului, el contemplă, pusă la îndoială. Chiar dacă poetul Ion Miloş mâhnit, „lumea de piaţă”, ştie că cititorii au dezertat trăieşte (încă) în umbra traducătorului, ultimii ani şi „iubirile nu se mai întâlnesc” (v. E frig în lume). au echilibrat raportul. Trudind pentru gloria altora, Mai mult, întristat, pare a regreta chiar truda de o împovărându-se cu sarcina de eficient ambasador viaţă pusă în slujba culturii române: „Cui îi mai pasă cultural, cel plecat în lume, văzut ca „un agent fără / De Biserica culturii române / Ce-am ridicat-o în căpătâi” (v. Gura lumii) urmează a fi descoperit Suedia” (v. Zburând prin viaţă). Cine are îndoieli şi preţuit. Fiindcă, cercetând nepărtinitor – cât să citească articolul Durerea literaturii române, se poate – peisajul literar ar trebui să observăm cules în Lumina (o splendidă revistă din Voivodina, că poetul Ion Miloş, regretabil, figurează pe lista acum „transfrontalieră”; vezi nr. 1/2006, p. 7-10). scriitorilor subevaluaţi. Vinovat este chiar poetul, Acolo, Ion Miloş deplânge soarta unui neam care cel care – ani în şir – şi-a neglijat producţia nu are „sentimentul actului obştesc”, care îşi huleşte lirică traducând cu hărnicie. Dar nu numai el. valorile, iluzionându-se că e cunoscut în lume. Sau Însinguratul din Malmö nu agreează „gândirea să răsfoiască volumul Durerea de a fi român (2010), de grup” şi, rămas în afara găştilor „cimentate”, un lung interviu în care, provocat, poetul din Malmö suportă consecinţele. Ele, deseori, rănesc dacă se destăinuie. E oare o întâmplare că Eminescu, în nu cad în păcatul killerismului cultural. Aşadar, volum, apărea pe meleaguri suedeze abia în 1989, mai puţin cunoscut acasă, neglijat şi de „furioşii” cu prilejul secolului scurs de la moartea poetului? neo-revizionişti (încropind alte clasamente, vai, Fireşte, în tălmăcirea lui Ion Miloş, iute blamat apoi mincinoase), el trăieşte soarta unui ins „împărţit”, pentru serviciile aduse „culturii ceauşiste”. N-ar fi tânjitor, crezând că „lumea ar trebui trăită cu potrivit să insistăm aici asupra acestor dureroase inima”. Încât poezia sa, aliniată doar biologiceşte chestiuni. Dar e momentul să afirmăm răspicat că şaizecismului şi glisând spre metafizic prin ultimele avem de-a face, în cazul poetului Ion Miloş, cu o titluri (cum observa Ioan Holban) se oferă efortului voce europeană. recuperator. Ea se vădeşte a fi o lungă autobiografie, Poet cioranian (zicea Mircea Tomuş), de cu pulsatil nucleu erotic, „împăcând” visătoria cu explicit tâlc moralizator, ştiind, totuşi, că „nu există ironia şi sarcasmul, vitriolând consumerismul fără gândire mai frumoasă / Decât lumina ce surâde”, frontiere. harnic traducător (a tradus, observa I. Cristofor, „cât un Dacă la debut, comentând volumul Muguri, institut”), înviind o dată cu Rădăcinile focului (1994) şi Radu Flora [vezi Literatura românească din considerându-se un produs al spiritualităţii româneşti, Voivodina, Panorama unui sfert de veac (1946- bătăiosul Ion Miloş „lărgeşte graniţele”; poezia 1970), Ed. Libertatea, Panciova, 1971] îl trecea pe sa, dialogală, filosofardă, raţionalistă, îmbrăţişând Ionel (pe-atunci) Miloş pe lista celor cu „încercări laconismul ideilor şi tinzând spre gnomism este însă poetice sporadice”, evidenţiind discursivismul, un strigăt de durere. Din păcate, mare colecţionar de ermetismul imagistic, „răsunetul eufonic”, premii şi diplome, scoţându-şi volumele la edituri fără surprinzător, şi „implicaţiile narcisiste”, confirmate vizibilitate, în tiraje confidenţiale, Ion Miloş, temperând ulterior (exemplificând cu: „Să fiu poet şi să-nfior egoismul creatorului prin osârdia traducătorului, este / inimă, simţuri, minte, tot – / aceasta vreau să un poet fără impact. 30 31 An V, nr. 14, martie 2012 AXIS LIBRI Personalia • Personalia • Personalia • Personalia • Personalia

Un om al Cetăţii: Eugen Iordache – la 70 de ani

„Am socotit întotdeauna că este un mare privilegiu să fiu aproape de cărţi.”

ăscut în Vrancea, în dezvoltarea şi organizarea colecţiilor de Nla Mărăşeşti, bibliotecă, informatizarea şi modernizarea pe 18 decembrie 1941, spaţiilor instituţiei, a managementului a absolvit Facultatea acesteia, precum şi în îmbunătăţirea activităţii de Filologie din Iaşi, profesionale a bibliotecarilor, fiind membru al cu licenţă în „Limba şi literatura română”. După patru ani de profesorat la Iveşti, între anii 1964 – 1968, filologului Eugen Otilia Badea Iordache s-a îndrăgostit de oraşul de la Dunăre şi s-a stabilit la Galaţi. Renunţând la „catedră”, s-a ocupat de literatură, ştiinţă, artă... şi de tot ce se poate găsi într-o Catedrală a culturii... Biblioteca „V.A. Urechia” din Galaţi. A parcurs toate etapele profesionale în instituţia de cultură a cărei activitate o cunoştea încă din vremea studenţiei. Metodist, apoi bibliotecar în cadrul Biroului Informare bibliografică, a contribuit la realizarea Asociaţiei Naţionale Anuarelor bibliografice a Bibliotecarilor şi ale judeţului Galaţi Bibliotecilor Publice şi la Bibliografia mo­ din România (1990), nografică a localităţilor membru al Biroului judeţului Galaţi, fiind Executiv al ANBPR şef Birou Catalogare- (2001- 2005) şi Indexare (1968 - 1989) preşedinte al Comisiei şi apoi şef Serviciu Profesionale din cadrul Dezvoltarea, evidenţa şi ANBPR (din 2005). prelucrarea colecţiilor Colaborator la (1990 - 1990). publicaţii de specialitate Ca director ad­ (Studia bibliologica, junct (1992 – iul. Biblioteca, Buletinul 1997) şi director al Bibliotecii „V.A. Urechia” Fundaţiei Urechia) precum şi la publicaţii locale, din iulie 1997 până la pensionarea sa, în bibliotecarul Eugen Iordache a redactat în 1991 decembrie 2006, dedicat cărţilor şi oamenilor volumul 100 de ani de la înfiinţarea Bibliotecii instituţiei, domnia-sa a avut rezultate notabile „V.A. Urechia” Galaţi, s-a ocupat de editarea 32 AXIS LIBRI An V, nr. 14, martie 2012 Personalia • Personalia • Personalia • Personalia • Personalia din partea ANBPR (2003), Premiul de excelenţă acordat Bibliotecii „V.A. Urechia“ de către Consiliul Judeţului Galaţi în 2004, Premiul „Profesiunea mea profesia” în cadrul Galelor Pro TV Galaţi, în martie 2005 şi Premiul de excelenţă pentru merite deosebite în întreaga activitate, din partea Fililalei Galaţi a ANBPR în 2006. Cu ocazia pensionării, Nedelcu Oprea, fostul director al bibliotecii, timp de peste 3 decenii îşi exprima aprecierea faţă de cel căruia i-a predat stafeta: <>

monografiei Biblioteca Publică „V.A. Urechia” Galaţi (vol. I, în 2002) dar şi de realizarea unor cataloage de bibliotecă. Pentru contribuţia adusă domeniului bibliologiei, Eugen Iordache ocupă un onorant loc în Dicţionarul Bibliologilor români (Gheorghe Buluţă, Victor Petrescu şi Emil Vasilescu), reprezentând cu cinste lumea cărţilor şi a culturii gălăţene. Este unul dintre oamenii a căror viaţă se leagă aproape integral de viaţa instituţiei pe care a condus-o, domnia-sa aflându-se aproape patru decenii între cărţi, cunoscându-le rostul, iubindu-le foşnetul familiar şi respectându-le înţelepciunea. Un intelectual discret şi tenace, un om de spirit, un coleg şi prieten adevărat, Colectivul Eugen Iordache confirmă prin propria persoană Bibliotecii că a fi bibliotecar nu e o meserie, este un dar, pe „V.A. care doar cei aleşi îl primesc. Urechia” îi Activitate sa de manager al bibliotecii a fost doreşte sănă­ recunoscută şi răsplătită cu Premiul Internaţional tate deplină, pentru Calitatea Managementului, Categoria Aur bucurii şi sa­ acordat Bibliotecii „V.A. Urechia” de către Business tisfacţii în viaţa Initiative Directions, Madrid în 2003, Premiul personală şi în Traian Brad pentru management performant, familie.

32 33 An V, nr. 14, martie 2012 AXIS LIBRI Reflecții dialogice • Reflecții dialogice • Reflecții dialogice Interviu cu Domnul Eugen Chebac, Preşedintele Consiliului Judeţului Galaţi

omnule Eugen Chebac, E.C.: Bugetul judeţului Galaţi este prea mic Dsunteți, în conștiința pentru a ne putea permite investiţii de amploarea gălățenilor, demnitarul politic cel celor deja finalizate de noi, sau de amploarea celor mai reprezentativ al județului, care se pregătesc să intre în implementare. De aceea, dacă avem în vedere numărul apelarea la resursele puse la dispoziţie de către de voturi pe care l-ați obținut Uniunea Europeană a reprezentat pentru mine la alegerile locale din 2008, o prioritate de grad zero! Direcţia de Dezvoltare pentru funcția de președinte al Regională – fabrica de proiecte a Consiliului Consiliului Județului Galați. Judeţului Galaţi, aşa cum îmi place să spun – este şi Reporter: De unde rămâne pentru mine cea care a dimensionat şi care a „apetitul” dumneavoastră dus mai departe dorinţa mea de a dezvolta din toate pentru politică? Considerați Ghiță Nazare punctele de vedere judeţul Galaţi. Investiţii de peste că politica este o profesie? 20 de milioane de euro în 2011, multe dintre ele în Demnitatea pe care o exercitați are conotație politică sfera socială, cum ar fi finalizarea Ambulatoriului sau este una reprezentativă pentru toți locuitorii de Specialitate al Spitalului Clinic de Urgenţă județului? „Sf. Apostol Andrei”, realizarea festivalurilor Eugen Chebac: Politica nu trebuie să reprezinte internaţionale – Festivalul Internaţional de Folclor pentru cineva care ocupă un post de conducere în „Doina Covurluiului”, Festivalul Interetnic, administraţia locală o profesie! Ea trebuie să fie un Festivalul de Film sau cel de Fanfare sunt doar instrument care să completeze intenţiile tale, ca câteva dintre proiectele pe care le-am dus la final şi bun conducător al administraţiei, de a-ţi duce la sunt acum în ochii tuturor gălăţenilor. Nimeni nu bun sfârşit programul cu ajutorul căruia ai obţinut poate spune că nu vede cum arată acum policlinica voturile şi încrederea cetăţenilor. De aceea, pentru Spitalului de Urgenţă. Nimeni nu poate spune că nu mine, cetăţenii judeţului Galaţi nu au culoare a auzit de festivalurile din Galaţi care au scos din politică, la fel cum nici primarii din judeţ nu au o casă zeci de mii de gălăţeni vara trecută. culoare politică. Această culoare apare doar o dată Aici aş putea vorbi şi despre onoarea pe care la 4 ani, atunci când vin alegerile! Pasiunea mea Galaţiul a avut-o anul trecut când a devenit pentru politică a apărut de multă vreme şi cred că o adevărată capitală culturală a Euroregiunii ea se desăvârşeşte acum, prin acest prim mandat „Dunărea de Jos”, partenerii noştri din Republica de preşedinte al Consiliului Judeţului Galaţi ales Moldova şi Ucraina, dar şi vecinii noştri, din Brăila pentru prima dată prin vot uninominal de către şi Tulcea, alăturându-ni-se la toate manifestările pe cetăţeni. care le-am făcut şi susţinând proiectele de dezvoltare euroregională. R.: Care sunt principalele dimensiuni ale activității dumneavoastră de președinte al R.: Sunt convins că vă este bine cunoscută Consiliului Județului Galați? sintagma „dezvoltare durabilă”, știute fiind E.C.: Mi-am dorit, încă din momentul în care am preocupările dumneavoastră în acest domeniu. fost vicepreşedinte al Consiliului, ca proiectele de Dați-ne câteva argumente în acest sens. dezvoltare durabilă a judeţului să reprezinte pentru E.C.: Poate că pentru unii dezvoltarea durabilă mine o ţintă, iar pentru cetăţeni un mijloc de a trăi nu reprezintă decât o expresie, o sintagmă, trecută mai bine. Astfel, am luptat din orice poziţie deţinută în vocabularul lor electoral sau în programele lor de mine în organismele de cooperare regională ca de guvernare naţională sau locală. Pentru mine proiecte ambiţioase pentru judeţul nostru să intre acest lucru înseamnă un plus de civilizaţie, un plus în linie dreaptă pentru a fi finanţate şi duse la bun de bunăstare pentru locuitorii judeţului Galaţi. Vă sfârşit. Locuitorii din judeţ vă pot spune dacă am aduc în faţă doar reabilitarea mai multor sectoare reuşit sau nu şi dacă este nevoie să continui această de drumuri judeţene, uitate de toată lumea, dar politică! importante pentru locuitorii din aceste zone. Sunt căi de comunicaţii reabilitate cu bani europeni R.: CV-ul dumneavoastră relevă o experiență şi de care acum se bucură atât copiii şi nepoţii deosebită în scrierea, implementarea și când îşi vizitează părinţii sau bunicii la ţară, dar managementul proiectelor cu finanțare externă. şi transportatorii de mărfuri sau persoane care nu Referiți-vă, vă rog, la beneficiile economice, sociale, mai sunt nevoiţi să identifice rute ocolitoare mai politice și culturale ale acestui demers pentru bune pentru a circula. Este un singur exemplu pe comunitatea locală! care vi-l dau! 34 AXIS LIBRI An V, nr. 14, martie 2012 Reflecții dialogice • Reflecții dialogice • Reflecții dialogice R.: Sunteți receptat drept un iubitor de cultură. R.: Vă rog să identificați trei posibile variante Prezența dumneavoastră la multe manifestări pentru emblema culturală a Galațiului. Care culturale este o dovadă concludentă. Totuși, ce considerați că ar fi valorile culturale gălățene care ar anume credeți că vă recomandă pentru o asemenea putea face parte din patrimoniul cultural național? calitate? E.C.: Aţi atins un punct sensibil pentru Galaţi. Nu E:C.: Nu am uitat niciodată dimensiunea culturală vă ascund faptul că personalităţi ale judeţului nostru din dorinţele celor care locuiesc în judeţul Galaţi. sunt prea puţin valorificate şi este pentru mine Dovadă că festivalurile promovate din 2008 aduc din un punct esenţial pe care îl vreau dezvoltat în anii ce în ce mai mulţi gălăţeni în faţa scenelor. Nu am următori! Am reuşit să facem casa memorială H. P. uitat nici de cei care trăiesc în zona rurală şi am fost Bengescu de la Iveşti şi este un lucru îmbucurător că prezent la toate manifestările lor fie că a fost vorba am redat locului mândria care-i lipsea. Nu vreau să de Sărbătoarea Bujorului sau de hramul bisericilor. uităm de Biserica „Sf. Precista”, un edificiu vechi, un Am fost lângă ei an de an pentru că mi-am dorit ca simbol al Galaţiului, o legendă a locului. Vă asigur, toţi să ne bucurăm şi să avem parte şi de astfel de în schimb, că veţi vedea cum o parte din edificiile manifestări mereu, nu doar ciclic, la 4 ani! culturale din Galaţi vor purta amprenta unor personalităţi reprezentative din R.: Care sunt relațiile judeţul nostru. dumneavoastră - personale și R.: Totuși, cultura gălățeană, instituționale - cu principalele instituțiile de cultură se instituții de cultură ale județului. confruntă cu multe probleme. Ce părere aveți despre viața Cred că și dumneavoastră le culturală a municipiului și a cunoașteți. Ca urmare, vă rog județului ? să vă referiți la modul în care E.C.: N-aş putea vorbi eu consilierii județeni, consilierii despre relaţia cu instituţiile de locali, respectiv Consiliul cultură din Galaţi sau cu cei Județului, consiliile municipale, care le conduc. Ar fi mai bine orășenești și comunale să-i întrebaţi pe aceştia şi aşa abordează problemele culturii aş putea să am şi eu o evaluare gălățene. Are cultura gălățeană a acestor relaţii. Cât priveşte culoare politică? viaţa culturală a municipiului E.C.: Cultura, în general, nu şi a judeţului, vă pot spune că trebuie să aibă culoare politică. tot ce a depins de Consiliul La fel cum nici sănătatea nu Judeţului Galaţi am făcut şi trebuie să aibă culoare politică. am sprijinit orice iniţiativă din Eugen Chebac Cred, totuşi, că şi celelalte acest domeniu, indiferent cine foruri deliberative locale din a iniţiat-o. Este loc şi de mai bine, dar nu trebuie judeţul Galaţi au dat culturii sprijinul cerut. În ceea să uităm că din 2008 încoace avem un Muzeu al ce priveşte Consiliul Judeţului Galaţi, nu cred că s-a Satului în Pădurea Gârboavele, avem un Observator văzut vreo urmă de ezitare în a sprijini actul cultural. Astronomic la Grădina Botanică, avem un Festival Consilierii judeţeni au fost alături de instituţiile de Interetnic, avem un Festival de Film şi multe astfel cultură ori de câte ori a fost nevoie şi nu pot decât să de manifestări şi obiective care au lipsit Galaţiului. apreciez acest lucru. Vom avea un nou sediu pentru Muzeul de Artă Vizuală şi o nouă Grădină Zoologică, iar dacă R.: Domnule Chebac, parcurgeți ultima parte a gălăţenii îmi vor fi alături lucrurile acestea vor putea mandatului de președinte al Consiliului Județean. fi văzute cât de curând. Anticipând un viitor bilanț, vă rog să identificați cel puțin trei fapte culturale înnobilate de personalitatea R.: Biblioteca Publică „V.A.Urechia” cunoaște o dumneavoastră, care se vor regăsi în raportul pe dezvoltare deosebită în ultimii ani (înființarea de care îl veți elabora la sfârșitul lui 2012, la încheierea noi filiale, inițierea și găzduirea unor manifestări mandatului. culturale semnificative, îmbogățirea fondului E.C.: Ar fi nedrept din partea mea să enumăr de carte, înființarea Editurii, Revistei, Salonului doar trei acţiuni sprijinite de Consiliul Judeţului Literar și Târgului de Carte „Axis Libri”). Cum Galaţi, dar dacă tot acest interviu a fost perceput la comentați? justa lui valoare de către cei care îl citesc ar descoperi E.C.: Nu pot decât să mă bucur atunci când o în el mai mult de trei astfel de manifestări. Toate îmi instituţie aflată sub coordonarea şi având sprijinul sunt aproape de suflet şi îmi doresc ca ele să fie duse Consiliului Judeţului Galaţi a reuşit să înflorească. mai departe, pentru că, în ceea ce mă priveşte, voi Poate că aprecierile elogioase ale celor ce trec pragul fi alături de gălăţeni din orice parte a judeţului ar Bibliotecii Judeţene spun mult mai multe! proveni ei! Vă mulțumesc!

34 35 An V, nr. 14, martie 2012 AXIS LIBRI Cutia de rezonanță • Cutia de rezonanță • Cutia de rezonanță Poetul și cioara

oetul trăia izolat în important este de a o îndepărta de urechile şi Papartamentul lui de hainele noastre, în acest sens trebuie găsită o soluţie la etajul 7, nu-l interesa ce se constructivă... Ştiţi dumneavoastră că o cioară poate întâmpla în juru-i, nici în bloc, trăi până la trei sute de ani şi chiar mai mult? Cine ştie nici în oraş, nici în ţară, nici ce lucruri istorice, ce imagini unice i s-au întipărit pe la Polul Sud şi nici la Polul retine, iar noi s-o împuşcăm? Nord, pe el îl atrăgeau doar În acel moment interveni un locatar mai nou, tocmai înălţimile, gândul îl zbura spre emigrase din Basarabia şi abia se mutase în bloc. nemărginirile firii, îi plăcea să - Eu vă zic că, în limba rusă, cioară înseamnă ajungă cu simţirea până spre numaidecât voronin… Şi sunt de acord cu vânătorul, să capătul infinitului, aşa cum vină şi să-i tragă una-n cioc, afurisită comunistă! scrisese el în ultimul poem - Fără politizări! sări ca ars vicepreşedintele blocului, Ion Manea tastat la calculatorul nou-nouţ, un fost lider de partid. Există organisme speciale pentru cumpărat în rate. Era o aşa de profundă linişte în casa lui, aşa ceva! încât zgomotul de greier strivit al soneriei îl făcu să sară - Are dreptate dumnealui! se exprimă graseiat o precipitat de pe scaun. domnişoară în mov, să chemăm ecologiştii şi Protecţia - Cine naiba sună la ora asta? întrebă el, fără să ştie, Animalelor! de fapt, ce oră era, înainte de a deschide uşa masivă cu - Dar ce, cioara-i animal? întrebă un elev care tocmai numele său scris mare, cu litere de bronz. luase bacalaureatul cu notă maximă. - Eu sunt, domnule poet, preşedintele blocului! - Domnilor, să nu cădem în derizoriu! Eu zic să tăiem Deschideţi, s-a întâmplat ceva grav în asociaţia noastră! plopul. Şi-aşa face puf de ne intră în suflet şi-n nas. Să Preşedintele, rămas cu un singur ochi, după un punem, un corcoduş în locul lui! zise unul care venea accident de maşină, era roşu la faţă şi gâfâia, urcase, tocmai atunci dinspre barul din cartier. probabil, pe jos, sau îl apucaseră dintr-o dată emoţiile - Ca să faci dumneata rachiu! îl înţepă o duduiţă. contactului cu singurul poet de pe scară, cel care, - Eu zic să mă lăsaţi pe mine să încerc, interveni, afundat mai tot timpul în universul său liric, ieşea timid, un tânăr, electrician la Teatrul Dramatic. Iau o foarte rar şi doar noaptea, creând în jurul său un mister perucă de la noi, de la recuzită, îmbrac şi un costum de de nedescris. clovn, să nu mă recunoască, urc în copac şi smulg cioara - Problema e, continuă el, în timp ce poetul ieşea în din cuib! hol, că în plopul nostru din faţă şi-a făcut cuib o cioară - Şi dacă are ou? întrebă o femeie însărcinată. şi croncăneşte tare domnule, de nu se mai poate odihni - Gata cu glumele şi cu aiurelile! reveni, cu un lumea şi mai şi pătează oamenii şi copiii pe haine, când glas autoritar, preşedintele. Eu zic să-i dăm cuvântul trec ei spre şcoală, pe sub copac… domnului poet, numai dumnealui ne poate salva… - Domnule preşedinte, rosti grav şi vădit deranjat Fără a clipi şi fără măcar să-şi dreagă glasul, acesta poetul, dumneata crezi că unui intelectual ca mine îi zise: poate sta gândul la ciori şi la alte bazaconii? - E simplu, ca lumina zilei, cetăţeni! Trebuie să mutăm - Vecine, schimbă tonul oficialul, uite care-i treaba! blocul cât mai departe de cioară! Noi, toţi locatarii, ştim că sunteţi un mare creator După un moment de totală uluială, un ropot de şi vă respectăm nespus pentru asta, dar tocmai de aplauze şi un cor de ovaţii îl copleşiră pur şi simplu pe aceea, pentru că aveţi multe idei, am venit. Numai poet. dumneavoastră ne puteţi salva! Veniţi să vedeţi situaţia - Iată soluţia! pecetlui preşedintele concluzia la faţa locului, toată lumea e strânsă în jurul plopului, întrunirii. O singură rugăminte mai avem către domnul haideţi să ne daţi o ideea de ajutor, reţineţi, nu o mână, poet, să ne redacteze dumnealui cererea către Serviciul ci o idee, vă rugăm frumos, salvaţi-ne! de Mutare a Blocurilor, de pe lângă Primărie… Înduioşat de aceste vorbe, poetul cobori alături de Cel invocat aprobă din cap, urcă în apartament, scrise preşedinte şi fu primit de grupul de locatarii în tăcere cererea şi i-o înmână preşedintelui, care şi fugi cu ea la şi cu mult respect. În timpul respectiv, cioara din plop Primărie. În scurt timp, aceasta trimise spre bloc toate chiar croncănea, ceea ce dovedea că spusele preşedintelui utilajele necesare mutării. fuseseră cât se poate de reale. A doua zi, spre prânz, poetul lucra în tăcere la - Să-i stricăm cuibul, cioara dracului! strigă un bărbat calculatorul său, se vedea pe chip că este iarăşi sedus de în trening, luând de pe jos o piatră. înălţimi siderale şi de capătul de neatins al infinitului, - Fără violenţă! Oameni buni, avem deasupra noastră, când simţi o legănare plăcută şi un trepidat de motor chiar dacă ţipă şi ne pătează, o fiinţă! îl potoli o doamnă ideal calibrat, iar pe fundalul sonor, un croncănit de în şlapi albaştri. cioară din ce în ce mai îndepărtat, tot mai încet şi tot - Eu zic să chemăm un vânător şi s-o împuşte legal! se mai insesizabil… A înţeles atunci că blocul tocmai se auzi o altă părere. îndepărta de plop şi de cioara de-acum ocrotită de lege - De omorât e simplu, interveni preşedintele, şi de piatra răufăcătorului… 36 AXIS LIBRI An V, nr. 14, martie 2012 Cutia de rezonanță • Cutia de rezonanță • Cutia de rezonanță Surâsuri migdalate (VI) - aforisme -

A sprijini nonvalorile în Orice debutant are în barbă firimituri din operele artă e similar cu furajarea înaintaşilor. şobolanilor în agricultură. * * Cartea care nu-şi propune să schimbe lumea este Scriitorii mediocri nu un rebut, o blasfemie. pot supravieţui decât în * parodiile altora. Relaţia scriitor–critic seamănă uneori cu cea dintre * copac şi câine. Din păcate, o parte a artei * Vasile Ghica contemporane nu prea Cartea debutantului merge spre librării precum duhneşte a sublim. fecioara la primul ei bal. * * Oricărui cronicar de artă îi pot înmuguri gânduri Nici un creator modern nu mai poate să-şi de ayatolah. sacrifice, asemenea Meşterului Manole, soţia. Deşi * mulţi ar fi dispuşi să o facă. Cu ceai de sunătoare nu poţi recepta o poezie * scrisă la temperatura coniacului. În artă procentul de perisabilităţi este uneori mai * mare decât în alimentaţia publică. A rupe condeiul unui scriitor e ca şi cum i-ai răpi * unei târfe trotuarul. Nici lectura şi nici călătoriile nu reuşesc să * frăgezească şunca de pe creierul ignorantului În artă contează drapelul, nu solda. arogant. * * Arta contemporană încearcă uneori să asorteze Arta trebuie să fie un ghimpe în coasta neantului. mămăliga cu şampania. * * În artă, ori sugerezi, ori enervezi. Poeţii contemporani îşi afişează creaţiile prin * metrouri. Deşi cele mai duioase clipe şi le petrece Dintre toţi mincinoşii mapamondului, numai o omul la W.C. parte dintre ei fac literatură. * * Într-o pădure sunt câteva privighetori şi foarte Există o diviziune a muncii şi în artă. Unii şoptesc mulţi guguştiuci. Nici în artă nu este altfel. în poezie, alţii urlă prin redacţii. * * Unde sunt cărţile care să-i determine pe oameni Arta ar mai putea întârzia puţin reîntoarcerea să-şi vândă televizoarele ? noastră în copaci. * * Poeţii contemporani se înjură fără să se mai Uneori, în artă e ca în totalitarism. Ierarhiile citească unii pe alţii. antume nu mai pot fi modificate decât de * Dumnezeu. În artă, dacă nu mănânci jar la timp, rămâi * definitiv răpciugă. Va mai conduce arta balul ? * * În artă încap şi cârciuma şi altarul. Mercantilismul transformă şi arta în cârnaţi. * * Poezia poate face dintr-un instinct o aripă de Optimismul însiropează arta. Capodoperele curcubeu. ţâşnesc din disperare. 36 37 An V, nr. 14, martie 2012 AXIS LIBRI Cutia de rezonanță • Cutia de rezonanță • Cutia de rezonanță Poeme Arginturi reci

Pe trunchiul zilei se-nfăşoară O clipă cu aripi de seară

Ca nişte păsări cafenii Cresc văluri mari de insomnii

Un iaz de purpură se-ntinse Pe coapsa dealurilor ninse

Ascultă, cresc lăstarii serii Viorel Dinescu În rana-adâncă a tăcerii

Deschideri Şi luna cu arginturi reci Se varsă lent peste poteci Din fericire-am ocrotit scânteia Un fulger alb pulsează Ce-n pieptul tuturor de rar veci se zbate La polul unui gând De când mi-a apărut în fugar vers Femeia Ca un ecou al tău, Eter- Apoi dispare orice stea nitate În Ţara Nimănui, şi-a mea Pe care Firea-ntreagă îl conjură Ca să-i redea întreaga demnitate Singurătate Şi ca o flacără prea naltă şi prea pură Stă zdrenţuită luna plină Care-a plutit cândva peste abisuri Pe linia sonoră unde bat Mari orologii de lumină Să luminezi străvechea impostură Pe orizontul alb, înjunghiat Enigma-acestor magice înscrisuri În care oameni de ţărână şi durere Pe frunte îmi răsare-n crugul serii Trăiau etern în umbra unor visuri Singurătatea mea esenţială Iar frica - neagră ramură-a tăcerii - O, Beatrix, supremă-iniţiere Se-ntinde ca o pată de cerneală Simbol înalt al Logicii şi-al Firii Făptură în contururi efemere Am rătăcit la margine de stele Te iert de legăturile Iubirii. Iar ceasul Vremii-n grele ziduri bate Şi ştim demult că dincolo de ele De îndoieli ce-au fost doar ale mele E-acelaşi chip al tău, singurătate Ca să mă porţi pe aripa Gândirii Când voi pleca din calea-aceasta sumbră Şi-ţi jur că n-am să mai mă-ntorc din stele. Am să m-ascund în propria mea umbră.

38 AXIS LIBRI An V, nr. 14, martie 2012 Cutia de rezonanță • Cutia de rezonanță • Cutia de rezonanță Poeme printre evenimente abia avem timp şi spaţiu să respirăm împreună să ne regăsim in exilul sensurilor vânaţi de sentimente regale

năluci în mâinile noastre curge timpul curge spaţiul curge cuvântul agale năvalnic matca ispitelor este nesfârşită în ea se nasc sensuri efemeride generaţii minerale de dragoste de iertare şi de moarte in glastra cărnii Aurel Stancu rostire însângerată din duh şi din nimic se ridică sfidătoare o specie nouă urc şi cobor în mine prin furtuni îi zornăie hormonii cifrele îi stau drepte de lucruri simple întâmplări cuvinte poligoanele cu bani îi sunt vise strânse in răsuciri cu noduri gordiene caută şi vei găsi respiră nu-i pasă nimănui de sabia care le taie de celelalte se ocupă Dumnezeu destinul se face ghem de spaime după ce consultă lista finală rostogolite în sala speranţelor deşarte accept să mă las folosit întreb umil o piatră din caldarâm din cap până-n picioare şi în interior dacă ştie cine sunt sau dacă ştie cu gândul să nu fac rău nimănui din văgăuna cărui zeu vin şi plec oricum ziua de mâine e tot o răzbunare nu ştiu răspunsul întârzie în aşteptarea lui a ta îmi imaginez că sunt locuitor nu ştiu a cui într-o altă parte a lumii într-o altă clepsidră învolburată probez un scut cu vertebre pe el sub el cu blestem de lumină şi de întuneric răbdător orizontul îmi vânează întrebările suntem năluci în mâinile noastre în care mă înveşmântez rostire însângerată

sentimente regale sub streşinile vremilor cad veşti năucitoare pe toate scenele teatrelor de război răsună răcnete aplauze suspine actorii luptă amarnic se sacrifică frumos pentru pace de consum ieftin rapid pentru produse de supravieţuire fără pretenţii fără ordine şi fără medalii mame născătoare interpretează ploi ninsori sublime de aici de acolo de dincolo zei adânci şi înalţi bucurii simple datorii scrise pe frunte cu monede cu semnături sonore abel abel abel frate frate pe paturile armelor morţii cât orizontul afişele erotice par proiectile de veşnică resemnare pentru ochii noştri

38 39 An V, nr. 14, martie 2012 AXIS LIBRI Cutia de rezonanță • Cutia de rezonanță • Cutia de rezonanță Poeme

Nimic nu afli

Ai plecat iubito din marea nostră carte deşi puteam să scriem atâtea împreună, prin litere aldyne te-aş fi-nzidit departe sub bolta înstelată din nopţile cu lună.

Nu te-am zărit demult prin zilele furate iar azi m-ascund ca o jivină-nsângerată Coriolan Păunescu între nămeţi şi arbori cu crengile uscate şi urmele îţi caut prin lumea de-altădată. Nu ştiu de unde glasul Eu ştiu că te-ai jucat în paginile albastre Eu vin din universul crud iluminat de lună cum face şi pisica cu ghemul ei de lână- ca o străveche stea din sfânta ei poveste eram însă tot singur în gândurile noastre atunci când umbrele din turnuri se adună dictându-le maşinii, scriindu-le de mână. să vadă-n ochi pădurea plecată fară veste. Tu ai plecat în grabă din cărţile sculptate Şi cum cădeam în goluri din marea boltă şi eu strigam zadarnic din inima pădurii- printre aştrii ce-i credeam demult prieteni dar n-ai venit în şirul semnelor schimbate simţeam că întreaga noapte se revoltă iar plumbul lor mă arde în colţurile gurii. văzând copacii lumii dezgoliţi de cetini. Sunt pagini albe când lumea nu-i iubire Mă reîntâlneam cu fostele corole-n cale când încetează viaţa prin vreme povestită ce răspândeau temute efluvii de lumină şi mă cutremur iată si nu îmi vin în fire şi mă-ntrebam cum oare lunecam la vale când descopăr cartea prin rafturi prăfuită. cu cerul ce mă strigă pe limba lui străină. Ai plecat iubito din marea noastră carte Nu ştiu de unde adâncu-i glas mă cheamă deşi puteam să scriem atâtea împreună, când trupul greu pe unde lungi coboară prin litere aldyne te-aş fi-nzidit departe şi cui ar trebui să dăm prin timpuri seamă sub bolta înstelată din nopţile cu lună. pentru eternitatea ce veşnic ne-nconjoară.

Încă mai cred că totul în sine se petrece chiar de nu știu cum bate-n toamnă vântul ori dacă viaţa asta prin vremea care trece e doar perfidul mod de-a moşteni pământul.

Ca o străveche stea din sfânta ei poveste eu vin din universul tainic iluminat de lună să văd în ochi pădurea ce pleacă fără veste atunci când umbrele din turnuri se adună.

40 AXIS LIBRI An V, nr. 14, martie 2012 Cutia de rezonanță • Cutia de rezonanță • Cutia de rezonanță Poeme

sub gene, ca miezul de nucă – între dinţi. Cuprinşi de toropeală, îngerii îşi trag sufletul pe ruguri. Zeii au aţipit. Gol. Cerul cât o silabă. Pustiu sau nici atât.

Rar de tot: câte o pală de vânt trimisă de cineva, ca un suspin al nu se ştie cui, de moarte încolţit. Totul se amestecă, se învolbură Aura Christi departe de bine, departe de rău. Aer irespirabil. Aici se trăieşte Ca sunetele unui strigăt multiplu ca şi când se moare. Fugi. Ascunde-te! Lumea Ta, Doamne? O junglă E ca şi cum ai locui sub un clopot care îţi taie respiraţia. Sau nici atât. aşezat cu gura în jos, căruia nu-i găseşti marginile, deşi le-ai căutat îndelung. Pe marginea realităţii Eşti înconjurat de o lumină pâcloasă, ca de vată, Pe marginea realităţii: fustele în zdrenţe foşnind de milenii, neîncetat... ale naţiunii şi un înger şchiop care-mi făcea La un moment dat, nişte semne de neînţeles – asta vedeam zi de zi. surd şi mut, o iei la sănătoasa, Şi ploi torenţiale, stârnite de lupta de clasă, departe, acolo, în subterana din tine, şi inundaţii şi diguri şi autostrăzi măsurate în coborând, treaptă de treaptă, metri... printr-o lumină pâcloasă, înceată. Absurdul, sărăcia, spectacolul de prost gust, diversiunea Parcă ai înainta printr-un clopot au devenit pâinea naţiunii de toate zilele. cu gura întoarsă spre cer. Speranţa întronată: răul mai mic, Nu e nimeni. Chiar nimeni. transformat în ideologie de subzistenţă, Totul e bine. Mai bine nici că se poate. răul mileniului făcându-şi cuib, între timp, Bezna e ca în lichidul amniotic. de la Nistru pân’la Tisa... Te-nfrupţi din singurătatea celuilalt, care eşti tu însuţi, străinul. Noi, cei câţiva, am luat-o la sănătoasa printre Apoi descrii felul în care taci. fluturi, Cineva din tine, îngrozit, aşteaptă. biblioteci şi sfinţi şi păsări şi roze şi sunete... Aşteaptă şi vede cum altcineva începe Acolo ne facem o casă aidoma unui templu de să tragă ambele clopote... Mâna-i de fier litere. foşneşte, uruie, prin văzduh, Casa noastră nu este de aici, nici nume nu are, ca sunetele unui strigăt multiplu. nici loc decât poate în topografia vie, întocmită de heruvimii concediaţi în bloc luna Febra trecută. Din lipsă de fonduri, nu ştiu care minister Seară. Aer încins, teribil. nu le-a prelungit nu ştiu ce fel de acreditare... Marte va creşte-n faţa noastră curând. În grădina mea, dimineţile, din carnea abstractă Febră. Senzaţia că mesteci nisip. a rozelor, răsare câte un înger ambiguu, Fragmente de apocalipsă strivite-n delir îngânând peltic: Rămas bun pentru vecie! 40 41 An V, nr. 14, martie 2012 AXIS LIBRI Cutia de rezonanță • Cutia de rezonanță • Cutia de rezonanță Poeme

De câte ori De câte ori se va deschide cartea, va sângera poemul, va-ncărunți și scrisul; mă vei trăi în haine albe ca zăpada, Când va-nceta și ultima ninsoare să mai cadă! Voi zbura cu aripi de vers Ca să poposesc în insula tăcerii, Voi anina flori mii de câmpie la urechea copacilor, Eleonora Stamate de culoarea literelor da, la urechea lor, a copacilor fulgerați Ce-i cartea? de inimi arzânde ...

Din aminitiri Ce poate fi o carte, decât un petic de cer, pe care, cu ochii, Domnul împarte, sfințește lumina Din amintiri, te-am adunat, din noi, Și toamna, un ochi de soare pe chipul unui nor însingurat, te dau frunzelor drept ram, o pasăre ce trece, prin foc și dor, Când ziua mă surprinde o insulă albastră, unde visele dansează, în role de înțeleg, cristal? știi bine, Cartea-i o catedrală în care cuvintele ating suflete, Că, adunând filă după filă, și ele vibrează... vibrează! din amintiri, salcie de vorbe ce desface mereu imagini în cuvinte, mă regăsesc o fereastră spre zori, ce se deschide pe pragul pe mine! speranței. Ce-i cartea decât o ofrandă adusă secundelor, o orgă celestă prin silabe vibrând? Cheamă-mă Numai într-o carte... ninge cu petale! În paginile ei, amurgul topește flori veștede, Cheamă-mă să-mi pun tâmpla Ca într-o reprezentație teatrală, absurdă părere, la rădăcina cuvântului, divină uimire... îmbracă-mă, oricând, Nasc cuvinte din taina sublimului... cu pagini nescrise Sub clopotul cărții, dangătul lui cheamă văzduhul din viața ta, în lumea de basm, între file voi vedea unde balaurii leapădă grămezi de aur, peste cuvinte... cum se înalță păduri de liane Atâtea întâmplări și vise mărunte de doruri firave, descopăr ne-ncetat... doar într-o carte! doar noaptea, ceas de ceas, Ce-i cartea? voi simți, cu fiece filă găsită, Fior nedeslușit... fără de moarte! că se unește cerul cu pământul într-un singur glas

42 AXIS LIBRI An V, nr. 14, martie 2012 Cutia de rezonanță • Cutia de rezonanță • Cutia de rezonanță recunosc/ îndrug adnotările de pe marginea Poeme cerului nespus de răzvrătit/ mă caut pe mine însumi prin catacombele comoţiei infernale nespus de obosit/ mă respir/ privirea dezvelită a reîntoarcerii prin viziera zilei-corvoadă şi-a găsit azil în căutarea capricioasă/ bună adnotare.

La taifas cu spaima

La prima haltă a zodiei cuvântului cobor Ion Bâcu din trupul silabei foarte prudent/ verific câteva probe dentale pentru a demonstra Lângă tăcere suferinţa sfâşie ninsoarea verbului că nu fiecare frunză se hrăneşte cu rădăcini de vers/ că o metaforă se Singurătatea curgătoare trebuie să curgă vrea trăită numai atunci când se pune altminteri dezlipeşte vina de adierea vechimii/ apostrof între stele/ mă simt liber Înlăuntrul răpirii delta veciei tăcea în hohote/ la taifas cu spaima/ Ea convinge Înrolat voluntar în zbaterea genezei judecătorul şoaptelor oropsite/ Vagabondul exersez cu slăbiciunea genunei/ de frică târâie o poezie zdrenţuroasă la judecata îngenunchez în ungherul cuvântului pe stalagmita de apoi/ o aruncă în faţa spaimei/ vremii/ dădeam târcoale pe tărâmul morţii/ nu te îngrijora/ spune ea/ vezi/ el nu furam tot ce-mi cădea la mână/ ştie ce aruncă/ de aceea iartă-l/ întotdeauna mai ales sfatul lunei/ abulia farmecului din poezii zdrenţuroase să-ţi faci şiroieşte pe oglinda deltei/ înseamnă că culcuş poetic/ trăieşte-o/ slujeşte bocetului frunzele înspăimântă doliul călăului/ astral/ la chindiile amorului atinge-mă răstigniţi-mă pe noaptea cea mai uitată puţin cu acea poezie zdrenţuroasă să de lucruri/ deltă a veciei fă-mă să fiu mor liniştită/ bulversez taifasul. auzit de pietre/ fă-mă să fiu călătorul îndepărtărilor/ sunt înştiinţat că lângă Amnistie stelelor — au luminat îndeajuns tămăduirea dorinţei de a dezmierda teiul părintesc încetul cu încetul amnistie stelelor au luminat îndeajuns/ greşeşte/ lângă tăcere suferinţa sfâşie Câtă cădere există între plâns şi lacrimă/ ninsoarea trupului/ sfâşiere văcsuită. amnistie stelelor au luminat îndeajuns pentru lacrimă şi plâns/ Adnotări pe marginea cerului amnistie stelelor au luminat îndeajuns/ Câtă singurătate există între primăvară adorm cu moartea sub cap şi jaluzelele şi mugur/ amnistie stelelor au luminat jalei deschise/ cicatricele impasului îndeajuns primăvară şi mugure/ păstrează dinadins steclarii/ să-mi taie poezii la Amnistie stelelor au luminat îndeajuns/ geamul perturbării/ scârţâitul de balamale al Câtă iubire există între mort şi mormânt/ somnului amnistie stelelor au luminat prea meu îndeamnă lebedele Ialpugului la viaţă/ mult mortul şi mormântul/ Promenada arderii transpiră amnistie stelelor au luminat îndeajuns/ adnotări de pe marginea cerului/ Câtă milostenie există sub unghiile cândva le brodam la golful destinului ruinat/ morţii/ în acest adăpost suflat din nările până şi baştina interiorului de presimţire orbirii cuvintele rostesc pământ vândut/ mă premia cu un sărut hamal/ dar scumpi multă ploaie e-n lumina voastră stelelor/ îmbrăţişare a peregrinărilor pulsului de luminaţi unghiile morţii/ pământul toamnă cum o ponegream/ Acum e setos de milostenie. 42 43 An V, nr. 14, martie 2012 AXIS LIBRI Cutia de rezonanță • Cutia de rezonanță • Cutia de rezonanță Poeme

„Dezgheţ”

Sunt iarnă. Dar în mine e soare şi cald. Copacii mei sunt dezbrăcaţi, Dar soarele îi mângâie Ca pe nişte copii alintaţi. Copii ce gânguresc Cu buze de ghiocei, Copii ce se zbenguie Speranţa Miron Ca nişte miei. Sunt iarnă. Eu Dar totul în mine E cântec. Sunt iarnă în soare Soarele-mi înfaşă copacii Dar port cămaşă de frig Mai întâi, într-un scutec Şi chiar de mă doare De Lumină. Eu ning nu strig Apoi îi priveşte, cu drag, Ning cu Tandreţea Tăcerii Cum râd cu faţa senină Ning cu Petale de Crin Frumuseţea pe rug Conturul mâinii Şi Coroana de spini Albastru din cer îmi adoarme Febre Pereţii din mine plini de icoane. Visez un înger care se-nchină, Muntele dormea la căpătâiul meu. Iar eu mă transform în grădină. Îmi ţinea de verde, Fiecare icoană e făcută din flori, Îmi ţinea de alb, Rugăciuni din Lumină plăsmuiesc Îmi ţinea de tăcerea nişte nori. umbrei care strălucea. Mă trezesc, Muntele dormea la căpătâiul meu. Încep să-mi doresc dar când şi-a întins braţele Să fiu un pom, o casă, şi m-a cuprins, m-am simţit pasăre. Să fiu faţă albă de masă Zburam! Pe care să fie Auzeam, ca prin vis, Tacâm şi farfurie, muntele care-mi striga numele... Iar eu să simt Conturul mâinii mamei Secol de Tăcere Ce mă-mbie.

Mi-aş construi o arca din petale Iatac Şi aş urca în ea Cu visul meu. Din Lacrimi Iar după-un Mi-am făcut iatac, Secol de Tăcere Dar parcă nu pot să-l încui. M-aş muta Pe Zori de Zi eu m-am culcat, La Dumnezeu ! Ca un copil al Nimănui. 44 AXIS LIBRI An V, nr. 14, martie 2012 Cutia de rezonanță • Cutia de rezonanță • Cutia de rezonanță

Pensiunea

n autocar aproape litera L, vopsit stacojiu, se afla în zona Udine, la jumătate din turişti mai puţin de 100 km faţă de Veneţia. Probabil în aţipiseră.Î Chiar şi Elena împrejurimi să fi existat vreun vestigiu roman care Panait moţăia pe scaunul să-1 fi hotărât pe propietarul hotelului să-1 boteze ei de lângă şofer. Umbrele astfel. La intrarea în hol, târând după ei trollere înserării începuseră să şi genţi burduşite, excursioniştii, oameni trecuţi estompeze peisajul montan. demult de prima tinereţe, obosiţi şi cu picioarele Nici unul din cei care înţepenite de atâta stat pe scaune, fură întâmpinaţi priveau prin geamurile de acordurile sacadate şi calde ale unui tango clasic. autocarului, obosiţi, orbiţi Recepţionerul, aflat în stânga, îi primi cu un zâmbet de iluminatul electric din profesional şi un zgomotos Buona sera! Uşile care Ioan Gh. Tofan tunelurile care păreau să dădeau în restaurant şi de unde se auzea muzica nu se mai sfârşească sau cu gândul în altă parte, nu erau deschise în lături, lăsând să se vadă spectacolul a sesizat intrarea în Italia. De la un timp autocarul unei nunţi locale. Câteva clipe turiştii priviră mesele începu parcă să coboare şi atunci se auzi glasul aşezate în formă de potcoavă, încărcate cu tot felul uneia din cele două surori, cea cu ochii bulbucaţi şi de bunătăţi şi sticle. Priviră apoi la spaţiul din părul alb tuns foarte scurt: mijloc, lăsat pentru dans, unde mirele, un individ - Doamnă, când ajungem în Italia? ciolănos şi înalt se mişca în contratimp, călcând Ghida tresări şi, frecându-se la ochi, se uită cu mireasa (o făptură palidă şi blondă) pe picioare. ochii mijiţi la noaptea de afară. Autostrada îi dădu Vădit încurcat, pe mire îl treceau toate apele în timp probabil ceva indicii pentru că răspunse imediat: ce mireasa se amuza teribil. Mesenii nu păreau să - Suntem deja în Italia. Scuzaţi-mă că am dea importanţă celor petrecute pe ring. Discutau adormit, m-a ajuns oboseala. Mai înainte cu trei zile în bisericuţe, gesticulând şi sorbind când şi când abia am venit dintr-o altă excursie în Spania. Vă daţi din băuturile de pe masă. Ionel nu înţelegea de seama... ce italienii, renumiţi pentru extraordinarul lor - Atunci de ce nu oprim dacă suntem în Italia? simţ muzical, nu ieşeau la dans. În afară de miri, întrebă aceeaşi femeie şi vocea ei nu are nici o mai dansau două perechi de femei care se mişcau inflexiune, nimic interogator. în mod parodic, exagerând mişcările ritmice şi - Pentru că mai avem de mers prin munţi. Când întoarcerile bruşte, obraz la obraz. Uitându-se mai vom fi jos, la poale, mai facem jumătate de oră până atent, observă că la mese predominau femeile, dar, la pensiunea unde avem camere rezervate. întorcând capul spre dreapta, în hol, observă un bar - Mai concret, Eleno, când ar fi asta în timp? se cu scaune înalte, toate ocupate de bărbaţi, desigur trezi Mihai de pe cele două bănci pe care se lăfăise soţii sau iubiţii femeilor din restaurant. Al naibii, cu singur de când plecase constănţeanul de lângă el. atîtea băuturi pe masă şi macaronarii preferă să bea - Păi, pe la 22.00... nu, 22.30, rectifică Elena după singuri la bar. Dar pe femeile lor cine le dansează? ce se uită la şofer care dăduse negativ din cap. se întrebă Ionel, simţind mâncărimi în tălpi. Dansul - Dar, mi-e foame, continuă vocea robotizată a era una din plăcerile pe care şi le permitea destul femeii în pardesiu bleumarin. de rar, pe la vreo sindrofie sau nuntă. Cum, însă, - Stai jos, îi porunci sora ei, auzindu-se imediat în ultimul timp, mai bine zis în ultimii doi ani, în un foşnet de hârtie lucioasă de la un pachet de viaţa lui nu mai exista, concret, o femeie alături biscuiţi. de care să iasă la braţ în lume, nu mai avu ocazia Pensiunea, aflată lângă o mică localitate, să-şi arate talentul. Îi plăcea să danseze tango, Cervignano dell Friuli, intitulată cu aluzii istorice desuetul rock and roll sau, mai ales, uitatul twist. Se - Hotel Forum Julii, se dovedi a fi o construcţie gândea uneori, cum de nimănui nu i-a venit ideea nouă, fără nici un element arhitectonic care să aibă organizării unui concurs „Dansez pentru tine” cu vreo legătură cu denumirea pe care patronul se persoane în vârstă? Credea sincer că ar face faţă cu gândise să i-o dea. Despăturind pliantul pe care-1 brio dacă s-ar înscrie. Acum, însă, avându-1 alături avea de la agenţia de turism, Ionel află că pensiunea pe bancherul din Constanţa, amuşina în spatele celor cu pricina, un imobil cu două etaje în formă de două femei din autocar, respectiv femeia blondă 44 45 An V, nr. 14, martie 2012 AXIS LIBRI Cutia de rezonanță • Cutia de rezonanță • Cutia de rezonanță cu părul retezat la spate şi ceafa plinuţă şi netedă - Da, Nelule, io o atac pe cealaltă! (Mirelle Mathieu, cum o numise în gând) şi vecina - Vezi, fă-te şi tu gigea! ei de pe banchetă, cu părul cânepiu, strâns la spate - Da, fac o baie, mă şpreiez şi mă schimb cu alte în coadă de cal. Până să ajungă aici, Ionel intrase ţoale. în vorbă cu ele şi ceva îi spunea că erau abordabile - Bravo, aşa să faci. Peste juma’ de oră vin să te amândouă, ba chiar blonda, care purta o pereche de iau. blugi cam prea strâmţi pentru picioarele-i dolofane, Numai că după ce trecu timpul alocat pentru a se părea să-1 încurajeze. Cum dintotdeauna îi plăcuseră aranja cât de cât şi se duse la Nicu în cameră, îl găsi femeile mai plinuţe îşi spuse că n-ar fi rău să încerce îmbrăcat în pat şi sforăind de mama focului. După ce o relaţie. În acest sens avu grijă să-i şoptească lui încercă vreme de câteva minute să-1 scoale şi primi Nicu de intenţia lui şi că n-ar fi rău să încerce şi el drept răspuns doar mormăieli renunţă şi se grăbi, ceva cu cealaltă care lucra şi ea la bancă şi nu făcuse deja mai puţin dispus, spre camera femeilor. Jos, în un secret din asta. Brunetul fu de acord deşi nu-şi restaurant, muzica luase o pauză. Ionel, uitîndu-se descleştă gura tot drumul, hlizindu-se doar prosteşte. la bar, observă scaunele ocupate de nuntaşi dar şi Aşteptând la rând să primească cheia de la recepţie, două măsuţe la care nu stătea nimeni. Le propuse Mirelle Mathieu se bâţâia în să meargă acolo, să le facă ritmul tangoului. cinste. Fură de acord şi, - Vă place să dansaţi? se după ce le conduse şi le pomeni întrebând Ionel. trase politicos scaunele să se - Ooo, enorm de mult! aşeze, se îndreptă spre bar. Nu putem coborî după ce O hărmălaie de nedescris şi ducem bagajele să facem un impresia că asistă la o ceartă dans? îl întâmpină, aducându-i - Gând la gând cu aminte de vechile filme bucurie. Nu cred însă că ne italiene cu Vittorio de Sica, vor invita. Alberto Sordi sau Marcello - Ei, aşi, e doar nuntă, Mastroiani. Barmanul, n-o să ne dea afară. un individ şaten, cu părul - Bine atunci, ne reîn­ pieptănat într-o parte, cam tâlnim, să zicem, peste o de vreo patruzeci de ani, jumătate de oră în hol? ţipa parcă mai tare decât toţi. Între timp nu uita - Patruzeci şi cinci de minute-i mai bine. Până să toarne în pahare un lichid gălbui, ce părea să fie despachetăm, până facem un duş... Aduceţi-1 şi pe coniac. Ionel desluşi, în conversaţia foc-automat, prietenul d-voastră, pentru că n-am să vin singură. în care se întrerupeau gălăgios unii pe alţii, repetat Nu-i aşa, Silvia? o întrebă blonda pe Coadă de Cal. obsesiv, numele lui Berlusconi. Şi ăştia tot politică - Păi ce, un dans în fapt de seară strică? răspunse discută, sport şi politică, la fel ca ai noştri, gândea zâmbind femeia. Ionel în timp ce se străduia să-i atragă atenţia Adăugă repede: barmanului. Acesta, deşi îl privi o clipă scurt, nu-1 - Eu, Mariana dragă, propun ca domnii să ne ia băgă în seamă. Abia când zbieră, Hello, my friend, de la cameră! Nu se cade ca două femei să coboare bătând consecutiv cu pumnul în tejgheaua barului, neînsoţite, nu crezi? italianul catadicsi să-i răspundă ceva de genul, Ma - Uite că la asta nu m-am gândit. Să ştii că ai che caţo voi? Se dovedi că blondul nu ştia boabă dreptate. Aţi auzit, domnilor? engleză, mai ales engleza de baltă învăţată de Ionel Nicu care asistase fâstâcit la dialog fără să scoată la vapoare, aşa că îi luă ceva timp să se dumirească vreun sunet dădu imediat din cap. ce dorea românul. Scutură din cap hotărât când Ionel - De acord, răspunse şi Ionel. se făcu înţeles, arătând cu mâna o sticlă de Chianti Când urcară pe scări, trăgând geamantanele aşezată în vitrina de la bar. Într-un târziu aduse trei după ei, constănţeanul căruia i se zburlise şi mai pahare cu picior, în care turnă pe fundul fiecăruia cel tare ciuful negru din frunte, îi şopti la ureche: mult cincizeci de grame dintr-o sticlă pe jumătate - Ce zici, am pus-o? plină cu acelaşi vin. Degeaba îi făcu semn Ionel să le - Eu nu m-aş grăbi să afirm asta, îi răspunse umple, strigând full, full, italianul îi întinse paharele Ionel, trăgându-și capu într-o parte. umplute pe sfert. Îi umflă apoi imediat şase euro şi Continuă: se întoarse la discuţiile conaţionalilor. Resemnat, - Nu-i nevoie să-mi scuipi în ureche, fetele au Ionel se întoarse la masă cu cele trei pahare. Sorbiră urcat înainte, nu ne mai aud. Eu, să ţii cont, mă bag încet din lichidul rubiniu. El goli paharul după a treia la blondă. înghiţitură. 46 AXIS LIBRI An V, nr. 14, martie 2012 Cutia de rezonanță • Cutia de rezonanță • Cutia de rezonanță - Mi se pare mie sau îţi cam place să bei, Nelule, gri cam şifonat şi atârnând pe el ca în cuier. Faţa i se adresă tutuindu-1 brusc Mariana, alias Mirelle lui măslinie, acoperită de o barbă nerasă de o Mathieu, privindu-1 pe sub gene. săptămână, era umbrită de o pălărie cu boruri Oarecum fâstâcit, îi răspuse: mici trasă pe sprâncene. Moşneagul, neaşteptat de - Nu, nici pomeneală. Acasă, dacă am vin, beau vioi, îşi sincroniza perfect săriturile, cu genunchii doar un pahar după masă. Plin, însă. Mie, de-un ridicaţi până la brâu şi mâinile-n şolduri, cu tam- deget, cât ne-a pus barmanul, abia de i-am simţit tamul bateriei şi aplauzele mesenilor. Ionel se gustul. Eu zic să mai vină un rând, nu? strădui un timp, încreţindu-şi sprâncenele, să - Of, români mai suntem, izbucni Silvia, identifice melodia pe care o mai auzise undeva. scuturându-şi coada de cal. Poate pe genericul unui film? Scutură înciudat din Continuă, prefăcându-se îmbufnată: cap, întorcându-se cu o piruetă spre bar unde apucă - Dumneata n-ai văzut prin filmele americane să-1 vadă pe barman cum se întinde după o cutie şi nu numai, cum beau ăştia, mai civilizaţi? Când de carton colorată de pe raft. Se repezi s-o ajute dumnealui, craiul, vine în vizită la dumneaei pentru pe blondă, preluând paharele din mâinile acesteia. prima oară, obligatoriu aduce şi o sticlă de vin. Nici Silvia sorbi prima din lichidul gros şi portocaliu. n-a intrat bine pe uşă că i-o şi arată ăleia triumfător. Imediat însă se strâmbă. L-ai văzut vreodată pe vreunul, într-o scenă ca asta, - Ce-i? o întrebă scurt prietena. umplând paharele ochi? Dimpotrivă, la fel ca barmanul - E... e alterat. de-aici, toarnă de-un deget în pahare şi face din asta - Cuuum? un adevărat ritual, un fel de preludiu la preludiu. Blonda luă sonda umplută pe jumătate şi o duse - Ce anume? se încruntă Mariana. la gură. Luă o înghiţitură pe care o scuipă imediat - Preludiu la preludiu. De individul din film lângă masă fară nici un pic de jenă. Se repezi apoi vorbeam. Nu-i clar ce urmează? După ce-şi vor muia ca o furtună la bar unde începu cu barmanul un buzele-n pahare, privindu-se cu ochi strălucitori, se dialog al surzilor în care cuvintele italiene şi cele vor repezi în aceeaşi clipă unul la altul. După un româneşti se amestecară într-un ghiveci latin. sărut pasional, sălbatic, în care mai-mai te-aştepţi să Degeaba încercă jenat Ionel să aplaneze conflictul, se devoreze reciproc, el o ia în braţe, îndreptându-se subliniind faptul că nu merită pentru doi euro, cât au biruitor spre dormitor. De ceva timp, însă, dacă aţi costat sucurile, să facă atâta scandal, Mariana, roşie observat, e mai bine s-o rezolve acolo pe loc, suind-o la faţă de furie îl bălăcărea pe barman în cea mai cu fundul pe masa de la bucătărie, bineînţeles după neaoşă limbă românească. Expresii ca, macaronar ce a măturat cu mâna tot ce era acolo. Ce contează, împuţit, mâncător de broaşte, poponar, mafiot ratat, nu-i aşa, dacă se sparge ceva, că doar nu sunt ale lui? şi altele, mai colorate, îl bombardau pe italian care, Mariana o privea contrariată pe prietena ei bineînţeles, deşi nu înţelegea mare lucru din limba care turuia. Spuse, ducându-şi mâna la gură, abia înrudită cu a sa, nu se lăsa mai prejos, urlând şi stăpânindu-şi râsul: gesticulând, spre deliciul pilangiilor de la bar. Se - Vai, Silvio, nu te ştiam aşa slobodă la gură. Ce distingea în replicile lui, repetat, expresia romena spuneai tu, Nelule? se întoarse ea spre Ionel care le putana. Alarmată de ţipetele celor doi protagonişti privea încurcat. îşi facu apariţia şi Elena Panait, ghida grupului - Ziceam să mai luăm câte un pahar, răspunse care, după ce primi explicaţii de la beligeranţi, ceru acesta. cutia din care barmanul turnase sucul. Se dovedi - Nu, e rândul meu acum. Pentru tine un pahar că restul de suc rămas avea aceleaşi calităţi. Cutia cu vin iar pentru noi câte un pahar de suc. deschisă zăcea probabil de mult timp, acolo pe raft. Până să se dezmeticească Corban, femeia se Abia după ce ghida îl ameninţă pe barman, în limba repezi la bar, dând la o parte fără menajamente lui Dante, că va duce cutia la o autoritate similară bărbaţii care stăteau rezemaţi de tejghea. Aceştia, Protecţiei Consumatorului din România, acesta puţin contrariaţi, îi făcură loc, continuându-şi apoi o lăsă mai moale şi, tăind la un moment dat aerul discuţiile pe aceeaşi tonalitate. Din salon începu din faţa cu amândouă mâinile a lehamite, dispăru în să se audă orchestra locală interpretând o melodie spatele vitrinei de unde se întoarse cu o cutie sigilată, săltăreaţă, care lui Ionel îi suna foarte cunoscut. Le aidoma celeilalte, pe care o trânti furios pe tejghea. Le ajunse la urechi şi vocea plăcută de tenor a solistului. întoarse apoi spatele, continuând disputa cu prietenii Cântecul, evident popular şi cu parfum ancestral de lui. După acest incident nici vorbă nu mai putea fi de ev mediu ţărănesc, îl înfioră. Când solistul trecu la dans aşa că se retraseră cu toţii în camere. Cu un gust partea vorbită a cîntecului, acompaniată doar de amar în gură Ionel adormi cu greu după ce alte şi alte răpăitul unor tobe şi de bătutul ritmic al palmelor amintiri i se derulară prin minte. nuntaşilor, îşi făcu apariţia în ring, ţopăind ca o Nota redacţiei: fragment din romanul cu acelaşi titlu în curs capră, un bătrânel uscăţiv îmbrăcat într-un costum de apariţie. 46 47 An V, nr. 14, martie 2012 AXIS LIBRI Cutia de rezonanță • Cutia de rezonanță • Cutia de rezonanță

Așteptarea

asa era pe o alee, rugând fata de la galantar să dubleze buclucaşul Cla intersecţia a pachet. Mulţumesc, abia îngăimă. Aceeaşi stare de două străzi nu prea călcate sâcâială care nu-i dădea pace. Lăcrămioara era o de pietoni şi maşini, însă femeie frumoasă, cu un corp bine întreţinut şi mers aproape de port, unde elegant. După ce corabia căsniciei eşuă, nu se mai sirenele vapoarelor şi ţipătul ocupă decât de părinţi, oameni suferinzi. În ultimii pescăruşilor stârneau, de ani, dacă avusese vreo două- trei aventuri amoroase. fiecare dată, locuitorilor Şi nu în urbe. Pe la Govora, Slănic sau la Lacul Sărat. din aleea Farului nu ştiu Fără complicaţii sentimentale. Şi acum - bărbatul ce amintiri cu parfumuri acesta, care precis nu era din oraş... Maximilian de plecări şi drumuri pe Adrian o întrebă extrem de politicos dacă doreşte Popescu-Vella neliniştitele ape. să bea o cafea la terasa din grădina parcului central ÎI cunoscuse în Corso, la rând. Dorea să cumpere sau să facem câţiva paşi până la malul fluviului. pentru acasă la pachet câteva diplomat, specialitatea Lăcrămioara înclină din cap la ambele propuneri. Seara cofetarului-şef, cunoscutul patiser Buricea. De când se desfăşură absolut normal, o întâlnire între oameni îşi pierduse părinţii într-un tragic accident feroviar, normali şi în peisaj normal. Anormală era starea de Lăcrămioara Obreja trăia foarte retrasă. Funcţionară normalitate a bărbatului pentru care părea că timpul la Poşta Mare, îşi făcea conştiincioasă serviciul, nu avea asupra lui nicio influenţă. Îi dilata fără grabă, în ture, neevidenţiindu-se prin ceva ce ar fi fost povestind lucruri interesante şi vii, parcă petrecute în peste medie. Ca de altfel toate fetele, insignifiante alt veac şi în alt timp. Din când în când îmi aleg un oraş lucrătoare ale P.T.T.R.-ului, fără de care instituţia nu şi mă relaxez. Acolo sunt tot timpul în priză. Mişcă ar fi funcţionat ireproşabil. faţă într-o parte şi alta, moment când coama leonină Atenţia îi fusese atrasă de ţinuta elegantă a se agită într-un anumit fel, ceea ce stârni din nou bărbatului şi mai ales de parfumul fin, discret pe râsul tinerei femei. Adrian zâmbi şi el... O conduse, care îl răspândea. Dar toată înfăţişarea emana o luându-şi respectuos rămas bun. Lăcrămioara intră linişte pe care nu şi-o putea explica. Simţindu-se în casă. Se dezbrăcă încet. Făcu un duş cu apă călâie observat, bărbatul o privi zâmbind, înclinând uşor să se răcorească, îşi îmbrăcă chimonoul, pregătindu- capul în timp ce părul cu câţiva ghiocei la tâmple se se să savureze prăjitura cu frişcă. Parcă nu avea gust. mişcă într-un mod hazliu, făcând-o să pufnească în Şi nici nu mai avea chef să mănânce... Deschise larg râs. Ridică sprâncenele a mirare şi un zâmbet larg fereastra de la dormitor. Prin plasa contra ţânţarilor îi lumină chipul. După ce comandă un tort mic pe admiră grădina plină cu regina nopţii. Suavele flori care rugă să fie scris La mulţi ani!, o aşteptă în faţa se pregăteau să-şi desfacă petalele, lăsând bucuria cofetăriei. Se prezentă lejer: Adrian Verus. La rândul răspândirii delicatului parfum nocturn. Când ridică ei spuse repede Lăcrămioara... a, da-şi Obreja... Se privirea de-a lungul aleii, încremeni. Adrian stătea simţea uşor emoţionată şi o ciudă o cuprinse fără pe banca de lemn a doamnei Stamate, privind cerul rost. O să mă creadă proastă, se gândi. înstelat... Ridică mâna pentru a-i face semn să vină Vara era încă în puterea ei. Peste câteva zile va spre ea, dar îşi dădu seama că gestul era absolut avea loc Ziua Marinei. Aşa cum se obişnuia de inutil, bărbatul era cu gândul în altă parte. Ce să mulţi ani. În prima duminică din august. Tatăl facă? Se frământă puţin apoi se hotărî. Se îmbrăcă îi spusese odată, când era mai mică, că, înainte, rapid cu fustă şi bluză lejeră, coborând pe scări cu sărbătorirea marinarilor era de Sfânta Mărie paşi de pisică. Dacă nu ai unde să dormi, poţi veni Mare, pe care creştinii o mai numesc şi Adormirea sus. Adrian râse cu poftă. Am. Vreţi să vă plimbaţi? Maicii Domnului. Lăcrămioara simţea că suportul Lăcrămioara, deşi pica de somn, încuviinţă. Porniră de carton se îmbiba de la siropul blatului şi în pe bulevardele largi ce respirau liniştea şi răcoarea curând va trebui să arunce pachetul. Adrian sesiză nopţii. Se îndreptară spre gară, trecură pasarela încurcătura fetei. Luă cartonul şi intră în cofetărie intrând în străzile din Valea Oraşului Uitat de 48 AXIS LIBRI An V, nr. 14, martie 2012 Cutia de rezonanță • Cutia de rezonanță • Cutia de rezonanță Timp. După ce păşiră peste câteva dale de piatră să danseze în jurul baldachinului. Urmară polci, ciudat de reci, de desubt sunt izvoare venite dintre mazurci şi alte dansuri de salon. Se opriră într-un dealuri, Adrian deschise o poartă şubredă de lemn, târziu, uşor obosiţi, cu respiraţia întretăiată. De căutându-se prin buzunarele largi. Scoase o lanternă undeva înăbuşit se auzea glasul marelui oraş ce se mică de voiaj, cu care lumină drumul. De fapt, o trezea la viaţă. Pentru ei era începutul nopţii de cărare pietruită ce ducea undeva spre zidul unei dragoste. În timp ce îi înlătura puţinele haine şi case fără uşi şi ferestre. Lăcrămioara avu o uşoară lenjeria intimă, Adrian îi recita versurile lui David, strângere de inimă. Bărbatul o lăsase singură un din Cântarea Cântărilor. Vocea îi era acompaniată timp. Întunericul aduse prin faţa ochilor tot felul de de muzica pietrelor preţioase ce plouau pe trupul fantasme. Se certă că-i lipsită de curaj, dar ghimpele ei neatins de soare. Lăcrămioara avea ochii măriţi spaimei îşi făcea loc. Adrian apăru încet şi cu grijă de uimire când bărbatul o sărută, lăsându-i în gură pentru a nu o speria. Îi luă mâna, mângâindu-i încet cu miros de fragă, un smarald sclipind ispititor. braţul. Porni încet şi în dreptul unei Din colţurile dormitorului, pale magazii deschise o uşă hârbuită, de curent aduceau spre centru care scârţâind, îi dădu fiori, pielea petale de flori multicolore, mai i se făcu de găină. Apoi o altă uşă. multe de trandafir roşu, ce ningeau, Coborâră câteva trepte, şi din nou acoperindu-i. Bărbatul era uimit de o uşă masivă. Omul o deschise lejeritatea cu care femeia i se dăruia, cu grijă, moment când zeci de răspunzând sincer şi deschis la lămpi se aprinseră discrete. Din toate gesturile de tandreţe intimă. pereţi ţâşneau mici izvoare cu apă Adrian îşi dădu seama că abstinenţa cristalină. Încăperea era inundată de îndelungată acumulase în femeie o muzică extrem de liniştitoare. În disfuncţii psihice, ce acum se mijloc trona un pat uriaş, acoperit defulau într-un act continuu, plin de un baldachin albastru. Într-un de satisfacţii reciproce. Adormi havuz înotau cu mişcări graţioase profund, nu înainte de a sorbi o peşti roşii şi negri cu cozi lungi ca cupă plină ochi... nişte evantaie. Pe o măsuţă rotundă Se trezi la ora dimineţii, de culoarea abanosului se odihneau pregătindu-se pentru serviciu. Era două cupe din cristal masiv. Într-o în casa şi în patul ei. Pe măsuţa frapieră de argint, câteva sticle de din faţa toaletei o aştepta un bilet şampanie se răcoreau în gheaţa cu miros de garoafe. Aşteaptă un cuburi. Lăcrămioara îşi făcu cruce telefon la ora 17.00. Tortul este cu limba, gândindu-se ce se va pentru tine. A. V. Şi o chitanţă de întâmpla cu ea. la cofetărie. Sunt un ahasverusian, începu Adrian, pentru Lăcrămioara părea că visase, dar ce simţea în a sparge tăcerea. Turnă cu grijă lichidul verde- intimitatea ei de femeie se numea fericire. Trăi toate gălbui în cupele argintate de lumină. Ciocniră, momentele petrecute în ziua şi noaptea precedentă. fără prea mult entuziasm. Bău o gură zdravănă Oglinda îi reda un alt chip, o altă privire şi nu ştiu din fermecătoarea băutură, simţind nevoia să se ce aer de siguranţă, întinerise cu cel puţin zece- destindă. cincisprezece ani, lucru care nu trecu neobservat de Mâine plec. A venit vremea, continuă bărbatul, colege. privind-o cu ochi strălucitori. Lăcrămioara lăsă După amiază, cu cât se apropia ora, valuri de cuminte ochii în jos. Obrajii se îmbujorară dintr-o emoţii o cuprindeau. dată, iar inima o luă razna. O moleşeală ca un leşin o Sub duş, îşi astâmpără starea cât de cât.... Privea cuprinse. Îl rugă să-i ofere un pahar de apă. Adrian telefonul albastru cu intensitate. La ora 17.00, acesta depuse cu grijă tăviţa cu apa cerută. Când se ridică, sună îndelung. AŞTEPTASE treizeci de ani acest se trezi îmbrăţişat de braţele moi şi parfumate ale semnal. Toate lucrurile din jurul ei îmbătrâniseră. tinerei femei. Bărbatul o îndepărtă cu gingăşie, Ca şi oamenii. Cunoscuţi şi prieteni. În fiecare zi, la plecând într-o parte a camerei. Imediat încăperea ora 17.00, era lângă telefon. fu inundată de o Gavotă de David Popper. Se Într-o duminică plecase pe jos la cuibul înclină, făcând o reverenţă largă, pornind sprinţar dragostei. Coborî pe Sindicatelor, trecu pe lângă 48 49 An V, nr. 14, martie 2012 AXIS LIBRI Cutia de rezonanță • Cutia de rezonanță • Cutia de rezonanță casa domnului profesor Costiuc, căreia îi fusese planeta în toate punctele cardinale. Are un băiat, elevă destul de bună la mate, pornind hotărâtă pe născut la tinereţe, dar care se stinge din viaţă la Dogăriei spre autogară. În apropierea unei porţi nici patruzeci de ani. Mona apare pe bulevardele albe, în urechi auzi muzica pietrelor preţioase, din urbei danubiene pe la începutul anilor ’85, ţinând nemaipomenita noapte. Intră în curtea pustie şi fanionul tinereţii veşnice până dincolo de 2005. inima îi tresări când în mijloc dădu peste un mic Deosebit de elegantă, aproape excentrică, după unii, heleşteu în care înotau sportiv nişte caraşi măricei. originală - după alţii, Mona s-a dovedit o femeie Porni pe lângă firicelul de apă, în fond un izvoraş, cultă, mare iubitoare de muzică clasică. Nu a fost şi, în curând, păşi într- o hrubă ce pătrundea adânc concert simfonic la care să lipsească, mai ales când sub clădirea Casei Corpului Didactic. Nici urmă era la pupitru maestrul Uri Schmid. de locul unei întâmplări unice din viaţa unei fiinţe Cea care însă a fost şi a rămas Regina frumuseţii umane. Ciudată era însă persistenţa muzicii. Parcă veşnice, femeie între femei, este, fără îndoială, erau semnale venite din spaţiul sideral. Se opri, Hortensia Papadat Bengescu. În puţinul răstimp cât a nu mai vedea, dar auzea şuşuitul apei şi muzica stat în oraşul cu tei, s-a făcut remarcată prin frumuseţea care o pusese pe jar. Dorea dragoste din tot corpul răscolitoare şi feminitatea, ieşite din comun. Mamă a pe care şi-1 simţea greu şi fierbinte ca o lavă. Aşa cinci fete, cu poftă de viaţă uriaşă, a avut amanţi celebri, cum făcuse de trei decenii, se aşeză lângă telefonul precum Lovinescu, Topârceanu, Ion Barbu sau Camil albastru, care, i se părea?, devenise vioriu. La ora Petrescu. Dar şi harul scriiturii, romanele ei fiind cu 17.00 acesta sună îndelung. Nu îndrăznea să ridice adevărat europene. La 61 de ani arăta de 25... receptorul. Soneria nu se oprea, umplând spaţiul Închise cu grijă telefonul, punând, abia simţit camerei. Îl ridică temătoare, auzind vocea omului receptorul în furcă. Dorise să dea un apel, dar brusc pe care îl aşteptase 30 de ani, adică 10.950 de zile, 16 îşi aduse aminte că nu ştie numărul lui Adrian. Nu ore, 30 minute. Ne vedem la Corso. fixase nici ora. Dar era vară şi parcă presimţind Lăcrămioara se privi în oglinda de la baie. După desfăşurarea evenimentelor îşi luase concediu. noaptea cu acele ore nebune de dăruire, rămăsese Dorea o aventură, altfel înnebunea... intactă, timpul fugind de ea. Era cunoscută în Se mai aprecie încă odată în oglinda din hol, de tot oraşul, mai ales de femei care mai ştiau şi alte unde îi zâmbea o femeie tânără şi plină de viaţă... Doamne Neatinse de Timp. Prin anii 20, tonul Credea că va fi prima la întâlnire, dar inima îi modei şi frumuseţii feminine era dat de Doamna tresări de bucurie când, la măsuţa de lângă fereastra pictoriţă Niculina Suhov. Ninia, cum i se mai principală, îl zări pe Adrian, fumând o ţigară la o spunea, a ţinut capul de afiş mai bine de patru cafea turcească. În dreptul scaunului ei se odihnea decenii-blondă cu ochi verzi, peste care urmele un frumos buchet de trandafiri albi. timpului erau inexistente. A avut aventuri galante, Se priviră îndelung. Bărbatul din faţa ei nu discrete şi cu bărbaţi ce făceau de la prima întâlnire părea să se fi schimbat deloc. Chiar că nu este coupe de foudre. Prin anii ‘55- ‘60, pe bulevardul schimbat, se gândi. Pufni în râs când Adrian, principal a apărut o nouă primadonă. Doamna întorcând capul, puse în mişcare coama de păr Coca Sachter - Şell înaltă, şatenă cu ochii căprui, negru uşor grizonat. mers princiar. Bărbatul o privi cu ochii strălucind de bucuria ... Şell rupea inimi după inimi. Femeile nu mai revederii. Atunci, în noaptea iubirii-flacără, reuşise pridideau cu meliţatul. să-i ofere cu dragoste şi tandreţe-tinereţea veşnică. Doamna Sachter apărea în fiecare zi, indiferent Femeia din faţa lui era nespus de frumoasă şi de vreme, pe partea stângă a bulevardului, cum vii tânără. de la Dunăre. Coafată, cu ten de invidiat, îmbrăcată Rămân cu tine. Pentru totdeauna. Am fost cu gust, în general în culori închise, ce-i stăteau dezlegat de ahasverusieni. de minune, făcea două-trei ture după care intra la Macul Roş, a doua cofetărie de lux a urbei, unde *** mânca un diplomat şi bea, indiferent de anotimp, Mulţi ani, pe faleza tomitană, pe lângă farul un pahar cu sirop de trandafir. Rece. Pe la începutul genovez, era văzută o pereche ce părea că nu anilor ’80, dispare datorită unui accident produs de îmbătrâneşte... Sau îmbătrânea atât de frumos încât bărbatul ei, care i-a desfigurat faţa cu un cuţit. timpul trecea peste ei fără ca aripa-i să-i atingă. Mona Teodoru este ultima care încheie plutonul Nota redacţiei: fragment din romanul cu acelaşi titlu în curs nemuritoarelor. Căsătorită cu un aviator, străbate de apariţie. 50 AXIS LIBRI An V, nr. 14, martie 2012 Cutia de rezonanță • Cutia de rezonanță • Cutia de rezonanță

Cuplatul mâinilor

ără un picior, nu. ascunzişuri, ba unul pe care-l puteţi încredinţa cu FFără un ochi, nu. Dar uşurinţă hârtiei - destul de zadarnic, însă, pentru fără o mână, da, eşti doar o mulţi care v-ar da acea dreptate de la ei înşişi, deşi, jumătate de om. Ce s-ar face în istoria progresului uman, supremaţia creierului harpa, vioara şi pianul fără şi a mâinilor a fost mereu incontestabilă. Da, voi stânga sau fără dreapta ta? două care vă înfăţişaţi acum în faţa ochilor, să vă Dar rugăciunea, ce s-ar face vadă, să le fiţi dragi, să vă laude, să vă ridice moralul şi cum i-ar sta ei numai cu şi, poate, cândva, să vă decupeze bătăturile şi să cealaltă fiind smulsă cândva le expună într-un muzeu, anonime, dar, în sfârşit, Paul Sân-Petru din împreunare; şi de ce unamim recunoscute. Dar asta nu s-a întâmplat doare ea mai departe în absenţă, ca şi când magnetul nicăieri în lume şi nimeni nu simte nevoia să o facă, s-a topit pe undeva, iar câmpul lui supravieţuieşte deşi toate au crescut în palmele lor, nu parazitându-le în acelaşi loc şi timp. Apoi, mâna rămasă tânjeşte o ca scoicile pe crabi, ci dimpotrivă, dându-le avânt şi vreme, după care îşi regenerează moralul, îşi sporeşte încurajând cutezanţă şi aspiraţii. îndemnările din amintirea celeilalte, iar în timpul Şi totuşi, de ce ne învrăjbesc ei, sau aşa încearcă liber, se lasă cuprinsă de nostalgii, „...ehe, unde sunt prin cuvinte, să ne „umanizeze” : „să nu ştie stânga zilele când o mână spăla ce face dreapta”. V-aţi pe alta şi amândouă închipui voi aşa ceva? capul trudit şi plin de Cum ar putea o mână griji; şi unde s-a dus să ascundă pe la spate braţul acela zburătuit ceva despre care din cuibul încheieturii cealaltă să nu ştie? Cum lui?, unde, decât în s-ar putea lăsa o cortină crematoriul chirurgului între stânga şi dreapta, de o aleatorie consolare? una de înstrăinare şi Neînsufleţitul frate-braţ, suspiciune, neîncredere răposata soră-mână, nici şi dezamăgire, când nu vor avea un mormânt nimeni nu ne-a putut de tămâiere şi recluziune învrăjbi vreodată, unde eu, soră orfană de chiar dacă una era mai soră, să-i pot pune un stângace la treburile crin şi să-i mângâi şi să-i oblijesc rana crucii cu un dreptei, dar ce, dreapta nu era mai dreptace la cele singur braţ de aer, cu un singur braţ de marmură”. ale stângii? Asta nu înseamnă neapărat că s-au certat Dar voi, restul de nenumărate perechi, ele vreodată sau cumva s-ar fi bătut, decât, poate mulţumiţi-i lui Dumnezeu pentru frăţia minunată atunci când erau siluite la aplauze de complezenţă şi dragostea ce v-a sădit-o una faţă de alta şi faţă de în iureşul uralelor ipocrite. trupul pe care-l slujiţi; nici el cu sine nu se împacă Noi, însă, nu. Iată, aceste două mâini libere în întotdeauna, pentru că adesea îşi este sieşi inamic, sfârşit, dând o declaraţie scrisă că întotdeauna plin de contradicţii de neîmpăcat pe care le duce vom şti totul una despre cealaltă, până vom cu sine în mormânt. Pe când voi aveţi un limbaj împreuna pe piept întru cele veşnice. Aşa să ne gestual prin care puteţi comunica armonios şi fără ajute Dumnezeu!

50 51 An V, nr. 14, martie 2012 AXIS LIBRI Cutia de rezonanță • Cutia de rezonanță • Cutia de rezonanță „Concert melancolic”

Încerc o mare bucurie, mai ecou al muzicii și ea? Ba, da. Ce sunt trăirile altceva decât întâi pentru că mă aflu aici, instumente! Când le aduni deolaltă și le lași să cânte, nu împreună cu dumneavoastră, se naște un … concert? Unul al sufletului și-al minții? martor al unor momente Muzica și poezia sunt o rugăciune. Muzica și poezia aflate sub dulcea stăpânire pot face dintr-un suflet răvășit o catedrală. „Concertul a emoţiei, de apreciere a melancolic” este reflexul unui asfel de suflet, pe care valorii unuia dintre cele mai suferința și iubirea l-au înnobilat și i-au încredințat speciale spirite pe care am menirea de a ne dezvălui o lume a ofrandei către cea avut onoarea să le cunosc în pentru care nimic n-a fost și nu va fi prea mult şi pentru ultimii zece, cincisprezece ani, care totul e încă prea puțin. al unor momente care cinstesc Citind și recitind versurile acestui volum am înțeles că Mircea Dascaliuc personalitatea complexă a miracolul muzicii topite în poezie este acela că exprimă domnului profesor Vasile Burlui, Omul sensibil, lucid ceea ce în chip comun nu poate fi spus și mai ales că şi vizionar. Fiecare dintre aceste însușiri esențiale ale spune ceea ce este imposibil a tăcea. Dar ca să se întâmple domnului profesor poate oferi bucuria unei descrieri aceasta trebuie ca totul să fie doar iubire. Ce viață este copioase. Le veți descoperi în cele câteva referințe pe aceea fără muzică? Ce viață este aceea fără poezie? Ce viață care mi-am propus să le fac în fața dumneavoastră. poate fi aceea fără dragoste ? Iată doar câteva interogaţii Mărturisesc, nu aș fi fost aici dacă domnia sa nu mi-ar fi care frământă un suflet trist şi cărora doar îngemănarea acordat privilegiul de a mă considera apropiat și prieten. muzicii şi poeziei le poate da câte un răspuns. Pentru aceasta îi mulțumesc. Citind și recitind „Concertul melancolic” am primit, Domnul profesor Vasile Burlui are darul aparte de a ca într-un ritual al începutului, încredințarea adevărului înrâuri, de a îndruma, de a sprijini, astfel încât un mers că muzica și poezia sunt sublimul grai al sufletului, că nesigur să devină unul ferm și îndreptat în direcția cea stârnesc în noi, cei săraci în virtuți, nu instinctele, ci bună. gândurile cele mai profunde. Muzica și poezia, monadă, Împărtășesc o bucurie nu doar umană, ci și Yin - apa și pământul, Yang – focul și vântul, cele dintru intelectuală fiindcă am posibilitatea să vă transmit câteva început ale creației, unul în tot, și totul în unul, ca-ntr-un gânduri despre noua apariție editorială a domnului ecou al unei lumi, pe care nu toți o și putem ajunge. Trebuie profesor, o nouă reușită prin care dovedește, iarăși, că în să fii Baucis și Filemon, stejarul și teiul, oglindă-misteriu spiritul academic, spiritul inovativ și rigoarea savantului, în fața căreia este cu neputință prefăcătoria. „Concert calităţi care l-au impus în lumea ştiinţifică, omul cetății, melancolic” mi-a răscolit sentimente, mi-a tulburat dedicat celor prezente şi mereu interesat de neajunsurile amintiri, m-a fermecat și m-a urcat în visare, iar când societăţii actuale, se sprijină pe un fundament de gând am întors ultima dintre pagini sufletul mi s-a liniștit. remarcabil și pe o sensibilitate umană și poetică de o Devenisem mai bun, mai îngăduitor, înțelesesem încă finețe proprie doar celor aleși. o dată câtă forță au muzica și poezia, poezia și muzica. Citind și recitind versurile „Concertului melancolic” Se petrecuse o schimbare. Am înțeles că un „Concert mi-am întărit o convingere, pe care mi-o făcusem melancolic”, prin spiritul auctorial și în sensul cel mai de ceva vreme, mai exact de când mi-a fost dat să mă înalt și subtil al său, poate schimba lumea de dincolo de apropii de două ființe desprinse, parcă, dintr-o poveste. noi, pentru că poate schimba oamenii. O legendă spune Există suflete care, sortite fiind unul celuilalt, nu pot fi că Atotputernicul a ascuns scânteia divinității sale, pe de nimeni și nimic despărțite. Sunt existențe, pe care care toți oamenii o căutau. A ascuns-o într-un loc atât timpul nu le poate subjuga fiindcă ele aparțin veșniciei. de tainic astfel încât nimeni să n-o poată descoperi. În Sunt spirite care nu pot fi zăgăzuite, pentru că ele se află oamenii înșiși. de-asupra celor lumești. Există oameni care pot trăi în Citind și recitind „Concert melancolic” am aflat că Rai, deși, calcă, totuși, pe pământ. muzica și poezia lămurite în suferință și iubire luminează Citind și recitind versurile acestui nou volum, care drumul către această comoară. „Baucis și Filemon” ca și continuă sugestia celui intitulat „Baucis și Filemon” am „Concert melancolic” sunt căutările febrile ale sfințeniei, mai descoperit că legendele capătă girul faptului aievea, ale scânteii celei, în numele căreia, nimic n-a fost și nu atunci când Atotputernicul așează mâna dărniciei Sale va fi prea mult, iar totul e încă prea puțin. Concertul„ pe cei care-L iubesc. melancolic” la care suntem invitați prin această nouă Citind și recitind versurile „Concertului melancolic” apariție editorială este încă un motiv de apreciere pentru am avut revelația măreției și forței cu care muzica poate „ființa nefericită a cărei inimă e sfâșiată de suferințe înveșnici destine, poate anima cu vibrație subtilă, secrete, dar ale cărei buze sunt atât de ciudat alcătuite, poezia. „Muzica este o revelație mai mare decât toată încât atunci când suspinele și țipetele le scapă sună ca o înțelepciunea și filosofia”spunea Ludwig van Beethoven. muzică frumoasă”. Așa definea poetul, filosoful care s-a Dar, mai întâi de toate, poezia nu este ea însăși muzică? zbătut între credință și înțelegere, Soeren Kirkegaard. Iubirea nu este ea însăși muzică ? Melancolia nu este „Concertul melancolic” ? … încă o muzică frumoasă. 52 AXIS LIBRI An V, nr. 14, martie 2012 Cutia de rezonanță • Cutia de rezonanță • Cutia de rezonanță Mătasea bolnavă

irosul cel greu care se cuteza a ieşi din ceea ce ghicea c-ar fi voia dumnealui ridica şi iarna chiar, directorului. De, famelie mare, ba chiar aici, la Carantină: cândM se dezgheţa un pic, venea slugerul Scarlat Capşa, frate mezin, lua zastava de de la necurăţeniile dospite ixportaţie şi-i lăsa destul şi dumnealui, după ce trecea vară de vară sub bulumacii de dincolo marfa pentru ixport... Comisul nu putu dară lemn cu care era podită uliţa decât să o îndrepte pe doamna Elena spre canţileria unde cea mare, aşa cum îi spusese avea să-l întâlnească pe directorul Cozoni; neamuri, nu? americanul acela că se făcea Domnul Capşa se îndepărtă doar atât cât să n-o piardă şi pe la ei... Aşa cum băgase din ochi. Domniţa aşteptă o vreme, până ce de dincolo de seamă şi gazetarul acela, nu se mai auzi glasul aspru al directorului – desigur, Charles Dickens, care trecuse dicta cuiva vreo scrisoare. Bătu şi intră, cu un zâmbet pe la noi… La acel ceas, chiar care nu-i venea. Zâmbetul îngheţă pe faţa albă a Elenei Victor Cilincă şi trunchiurile alunecoase doamna: nu mai era nimene în încăpere, în afară de ei fuseseră acoperite de noroi şi zăpadă topită, prin care doi. Bătrânul vorbise singur! Acum femeia îl surprinsese treceau femei şi bărbaţi cu iţarii sumeşi, mulţi în tălpile şi era sigur că el nu-i va face pre voie! goale, căci soarele de iarnă era darnic. Dincolo de casa - Să-ţi sărut mânuşiţele, nepoţică dragă! Ce face consulului britanic, Mr. Cunningham, în coborâşul nepotu' Ălisandru, că nu prea, nu prrrea ne onorează? dealului, gropile pline de apă se adâncesc şi unesc Şi continuă, fără să aştepte răspuns: „Tinerii aceştia! malurile uliţei. Poate ar fi fost mai cuminte pentru fecior Să mai lase cafinelile, să mai lase deoparte stosul şi să lase naibii calul la pas şi să sondeze, aşa cum fac biliardele, că sfânta famelie e o temelie care trebuie, marinarii în preajma recifelor ascunse, adâncimea apei... trebuie lucrată şi purure înălţată!” Familia asta se Merită să vezi Carantina de pe apă – zici că-i cetate! pricepea şi la vorbe! Dar şi dinspre cale se înălţa cu respect. Zidăria ascundea Doamna ieşi repede, mofluză, ascunzându-şi cele 36 de cămări din cari şase sunt anume mobilate lacrimile de comisul care îi ieşi iar în întâmpinare. Nici pentru călători mai însemnaţi. Chiar şi vodă Mihail, când nu ascultă ce-i zicea dumnealui, ieşind orbită în lumina se întorsese de la Constantinopole ca domn, îngăduise să de afară a soarelui, neaşteptată după întunericul de aştepte, după porunca legii ruseşti, două săptămâni de zile, mormânt al Carantinei. câtă era carantina. Alteori carantina durase, însă, şi câte o - Ah, Votre Altesse! – auzi dumneaei un glas cunoscut lună ori mai bine, dar se spune că nu boala era pricina, şi chipul întunecat îi zâmbi. Ali, servul de taină al ci vreo poruncă a Comisiunii de la Ieşi. Că aşa ar fi şi cu dumnealui conu Costache, boierul de la Mânjina, apărea bastimentul ăsta inglez, doamna Elena nu avea îndoială. întotdeauna unde nu te aşteptai. Fusese în garda de Conu Mihalache îi şoptise asta atunci când dumneaei îi mameluci a Împăratului Napoleon Bonaparte şi fugise spusese că aşteaptă oarece din Constantinopole... la decăderea Împăratului, cu prima corabie, până aici. Dincolo de ziduri, departe de locuinţele pentru Frumuseţea voinicului îl atrăsese pe domnul Negri, care amploaiaţi, fumegau afumătorile pentru marfă. La îl luase în slujbă. Se zvonea că, fire poetică, boierul fusese vedere, târgul pentru cei care veneau anume de dincolo atât de impresionat de chipul regesc din faţa sa, încât de Dunăre, de la Azaclăul turcesc. Un cordon de sfoară, poruncise să i se facă portretul servului, aşa cum numai încadrat din loc în loc de militari în uniforme cumsecade, marii dregători îşi permiteau. Uite, chiar dumnealui oprea pe cei de dincolo să intre, iar pe cei de dincoace să Costache, nu ave tablou al său, dar o nemurea pe slugă! iasă. Catargele corăbiei se vedeau, puţin mai înalte decât Lui Ali putea să-i spună dumneaei oful, putea să se zidurile. Doar coşul înalt al piroscafului austrian nu prea descarce chiar lepădând o lacrămă. Că doar unu' care- se vedea... şi pierduse patria şi împăratul putea înţelege cum este Doamna intră cu inima strânsă în clădire. Trebui să a aştepta o lună întreagă lâna şi mătasea asta care, zicea spună cine este iară un soldat rămase să o păzească până acum oncle Cozoni, se îmbolnăvise de choleră şi nu se venea ofiţerul cu răspunsul. Afară, peste cordon, un putea transporta! Dar Ali pezevenchiul zâmbi, duse un slujbaş tocmai lua cu cleştele un pachet care trecuse prin deget la buze şi dispăru între lume. Se întoarse destul de afumătoare şi-l aruncă direct pe caldarâm. O fată-n casă iute: „Se poate, Excelenţa Voastră, dar o să coste! O sută se aplecă să-l ieie. Gologanul ei, aruncat în vasul cu oţet, de piaştri, să plătesc o cătană, şi vă pun cufărul de îndată abia plescăi. Astea erau măsurile apărătoare de choleră... în faţă”, spuse în franţuzeşte. Vice-dregătorul Iordachi Capşa o primi ploconit. - Păcatele mele, cu o sută de piaştri cumpăram două Comisul ştia că directorul Carantinei, dumnealui cufere ca astea, de la Viena, tot de la Ţarigrad aduse! spătariul Iancu Cozoni, nu era alt decât unchiul conului Îşi dădu seama, însă, că aşa era legea şi pace! Numără Alecu Cuza. Dar tot nu credea că va putea trece aşa banii (îi ceru şi Ilincăi din banii de coşniţă, că nu repede cufăraşul sosit de la Constantinopole. Era treabă avusese atât bănet la dumneaei!) şi aşteptă. În adevăr, cu dichis, cu marafeturi, nu-i aşa? „Aşa-i, aşa-i, herr nici nu trecu multă apă pe Dunăre, şi cufărul se şi afla Capşa”, mârâi şi doftorul August Abegg. Maiorul venise la picioarele sale, mirosind a afumătoare. Doar că nu era după ce slujise pe Hipocrate în armata polonă şi nici cufăraşul dumneaei! acolo nu trecuse peste ordine, cât era el de doftor! Nota redacţiei: fragment din romanul „Buze subţiri” în curs Pentru cine ştia aceste, dumnealui Iordachi Capşa nu de apariţie. 52 53 An V, nr. 14, martie 2012 AXIS LIBRI Cutia de rezonanță • Cutia de rezonanță • Cutia de rezonanță Acrostihul

1. nimeni, nu vrea să-mi pronunţe numele. Cine şi ce bia ce m-am trezit interes ar avea ca eu să nu mai ştiu cum mă cheamă? brusc din somn. Ce-ar vrea să obţină din asta? Nu e nicio dictatură, SoţiaA încă doarme. Mă e doar o bălăcăreală de pseudodemocraţie. Nu dau jos din pat cu mişcări e lumea lui Orwell, nici cea a lui Huxley. Nu e o nervoase. Mă înfing în distopie cu indivizi reduşi la firimituri de pâine. papuci. Pereţii din baie sunt Soţia mă strigă cu tot felul de apelative, de încă umezi. Am uitat uşa la cele comune îndrăgostiţilor, banalizate, până la închisă peste noapte şi nu altele pe care le inventăm, în joacă, între noi. Pentru s-au uscat după duşul de- prieteni sunt, în funcţie de context, fie „domnu’ Andrei Velea aseară. Deschid robinetul. poet”, fie „domnu’ inginer”, fie alte apelative sau Dau cu apă rece pe faţă. Mă porecle, toate parcă gândite special ca numele să privesc în oglinda încă uşor aburită. Sunt eu... nu-mi fie pronunţat. „Care‚ eu’?” La muncă am văzut ieri, din greşeală, o notă pe „Cum care eu?... Eu!” biroul de la secretariat: „pentru 147”. Mie mi-a fost „Nu mai fă pe interesantul, spune CARE eu?” adusă nota. Eu sunt „147”, interiorul de la telefonul „Adică?” de pe birou! „Fii precis, spune cum te cheamă!” Am cărţi cu autografe. Le-am răscolit pe toate. Îmi vine să râd. Dau să-mi pronunţ numele, oricât Numele meu a dispărut pur şi simplu din orice de ciudat ar fi să-ţi pronunţi numele în faţa oglinzii, referinţă. „Lui ... cu simplitatea unui gând frumos.” dar... eşuez. Mai încerc o dată. Limba tinde să ia forma Semnat: „Doru Bălan”, un poet pe care-l cunosc. Sunt unor vocale, unor consoane, dar cade neputincioasă. doar „...”, asta sunt. O malformaţie, o excrescenţă a Gol. Sec. Rămân cu ochii fixaţi pe imaginea mea din vieţii. Ceilalţi au nume, numai eu nu. Se laudă cu ele, oglindă şi cu gura uşor căscată de uimire. le pronunţă rotund, cu intonaţie. Acum câteva zile, „Vezi c-ai uitat?” un amic, referindu-se la numele altui amic, mi-a O fi de la vinul de-aseară! Încă-l mai simt în făcut cu ochiul. Şi ce fel l-a pronunţat... Cu toate aburul respiraţiei. Mă relaxez. Ies agale din baie şi cele trei prenume! Toate! Accentuând pe fiecare de mă îndrept spre portofelul din hol. parcă ar fi fost unicul. Îmi venea să urlu. A făcut-o „Se rezolvă imediat!” într-adins, sunt sigur de asta! Bâjbâi după buletin. Dau imediat de el. Îl duc „Ştii ce mi-a spus George Mihai Ionuţ Iordache?” tactitos în dreptul ochilor. Când îl privesc, rămân Auzi tu... Şi George, şi Mihai, şi Ionuţ! Am simţit pentru a doua oară mut de uimire. asta ca un cuţit întors în rană. „Nu cred că m-am spălat bine pe ochi!” Toate strategiile pe care le-am abordat au eşuat. În locul numelui meu se-ntinde un spaţiu gol! Nici banca, factorul poştal sau părinţii mei nu Gol ca un individ fără idei. Gol ca un nou-născut. vor să-mi spună cum mă cheamă. Bătrânele de la Nu mai înţeleg nimic! Mă reped spre patul în care bloc mă strigă cu „tinere”. Am încercat să mituiesc doarme soţia şi trag de ea până dă semne că vrea să pe cineva de la finanţe să-mi spună pe ce nume e se trezească. înregistrată maşina mea şi tot susţinea că pe numele „Cum mă cheamă? Spune-mi cum mă cheamă!” soţiei. Asta e culmea, îmi amintesc precis că maşina „Ai înnebunit? Ce e cu tine? Lasă-mă-n pace să am înregistrat-o pe numele meu. Şi ce moment dorm, că am o groază de treabă la muncă! Crezi că jenant am trăit când, agasată de insistenţele mele, de bizareriile tale îmi arde acum, în puterea nopţii?” doamna de la ghişeu a sunat paza... Gardianul a Mă-ntind în patul de ace. Nu mai reuşesc să venit la mine şi m-a apelat cu „domnul cu maşina adorm. Gânduri alambicate îmi colcăie sub cupola vişinie”. Nu mai sunt eu, sunt „domnul cu maşina craniului. Frig tot. Îmi simt gâtul uscat. Saliva mi s-a vişinie”! Intrigant. Penibil şi intrigant! evaporat. Frig. Soţia s-a dezvelit, în somn, de căldură. Termometrul indică cinci grade în plus. Frig. 3. Azi noapte m-a străfulgerat un gând! Mirela 2. Calaigi! Nu, nu ăsta e numele meu, dar ea e persoana E-o nebunie cumplită în jurul meu. De când care mă poate lămuri! E-o fostă colegă de facultate. m-am trezit în timpul ăsta ciudat, nimeni, dar Din câte-mi amintesc despre ea, nu mai locuieşte

54 AXIS LIBRI An V, nr. 14, martie 2012 Cutia de rezonanță • Cutia de rezonanță • Cutia de rezonanță aici în oraş, ci s-a mutat undeva aproape de mare. într-o revistă...” Ne înţelegeam foarte bine în facultate. Nu am fost Ce chestie cusută cu aţă albă! iubiţi, ci doar amici buni. Îmi amintesc cu exactitate „Nicio problemă. Mi-ar face o deosebită plăcere un amănunt: eram la un curs de istoria economiei să ne găsim pe malul mării la o cafea!” naţionale şi ne plictiseam la culme. La un moment dat mi-a spus brusc: 5. „Susţii că eşti poet, nu?” Am plecat de acasă în dimineaţa convenită. „Ei! Şi tu acum...” Drumul a fost extrem de scurt: câţiva metri. Acum o „Facem aşa: eu scriu un acrostih pe marginea aştept pe terasa unei cafenele din oraşul ei. E situată căruia să reiasă numele meu, tu faci acelaşi lucru cu la zece paşi de mare. Numele ei mă revoltă, ţinând numele tău. Apoi schimbăm foile. Eu te-am scris de cont de situaţia mea: „Memoria valurilor”. tine, tu mă ai scrisă de mine. Ce zici?” Mirela iese radioasă din maşină. Mă-mbrăţişează „Sună bine!” prelung. Nu s-a schimbat mult, cu excepţia faptului M-am ridicat ca ars. Am început să caut ca nebunul că pare mai matură acum. Şi are câteva riduri în într-un sertar în care am păstrat mici amintiri în genul jurul ochilor. Nu am răbdare să observ prea multe celei de mai sus. Mi-aduc aminte că ne-au plăcut la detalii. nebunie ambele acrostihuri. Ne-am scris dedicaţii pe Fierb. Ea-mi povesteşte cum l-a cunoscut pe verso şi ne-am jurat reciproc să le păstrăm. Am găsit soţul ei şi cum s-au căsătorit. Fierb. Mă întreabă acrostihul după ce-am întors sertarul cu fundul în dacă m-am mai văzut cu vreun coleg de facultate. sus. L-am citit cu sufletul la gură. Pe margine reieşea Fierb. Chelnerul aduce cafelele. Fierb. Sunt sigur clar „m i r e l a c a l a i g i”. Sunt absolut sigur că şi pe că dacă Mirela mi-ar atinge fruntea, ar bănui că am marginea acrostihului Mirelei numele meu e încă febră. Frig mai rău decât cafelele din faţa noastră. vizibil. Ce sens ar mai avea poemul fără primele „Ştii Mirela, te-am rugat să aduci ceva...” litere din fiecare vers? O fi ciudată realitatea în care „Aaa, desigur”. Se scotoceşte-n poşetă. m-am trezit în acea dimineaţă, însă e coerentă, chit „Acrostihul. Uite-l!” că numele meu e şters din orice referinţă. Ba chiar Fierb. Ea mi-l întinde natural, dezinvolt. Apuc din contra: realizând cât de bine-mi este „ascuns” foaia cuprins de anxietate. Încerc să mă stăpânesc, numele, cu atât mi se întăreşte impresia că totul e dar nu cred că-mi iese. Nici nu îmi mai pasă. perfect logic. Şi atât timp cât logica se păstrează, e Norocul meu: Mirela e atentă la trei delfini care se clar că nimic nu poate mutila acel poem. Ce rost joacă, magnetic, destul de aproape de ţărm. Mi-i ar mai avea un poem ilogic, desfigurat, ciunţit? arată şi mie, dar refuz să-i privesc. Probabil că par Numele meu trebuie să fie acolo! mai straniu ca un călugăr într-un centru de afaceri. Citesc atent poemul: 4. „admiră cum lucrurile se dezintegrează subit: Am făcut rost de numărul Mirelei. Nu mai nu mai e nicio sală de curs - contează cum. Miza este uriaşă. Orice efort e doar noi doi suntem, într-un colţ de cometă, nesemnificativ. reiterând anxietăţile O sun cu vocea tremurând de emoţie. evei şi-ale lui adam. „Cine eşti?” intimităţile noastre, goale, în vitrina unei Aici mă blochez. galaxii... „Colegul tău de facultate, poetul...” visele ne-au confiscat pleoapele, „Aaa! Ce dor mi-e de tine! Mai exişti?” elicele nopţii ne-au rarefiat plămânii; Şi aici mă blochez puţin. Oare exişti dacă eşti, liniile toate s-au spart într-o infinitate de dar nu ai nume, într-o lume în care toţi ceilalţi au puncte. nume? Aflu că s-a căsătorit, că are o casă frumoasă, era cât pe ce să plec din numele meu... că are un copil etc. acum mă bucur că m-ai făcut să mă „Mai ai acrostihul?” Un val de emoţii mă răzgândesc!” cuprinde în aşteptarea răspunsului. Pereţii vibrează Pe margine e numele meu! Delfinii au dispărut, în ritmul pulsului meu. Un tablou cade. Geamul luând cu ei şi timpul meu ciudat departe-n larg. protector se sparge. „Ştii... ăla din timpul cursului Răsuflu uşurat, ca după o aterizare de urgenţă de istoria economiei naţionale...” reuşită. „Îmi amintesc! Încă-l mai am, desigur!” Pe verso e o dedicaţie: „să-mi aminteşti din când E penibil să i-l cer pentru a-mi reaminti cine în când de mine”. Semnat „andrei velea”. De data sunt! asta scris în clar. „Ştii, îmi trebuie urgent... Trebuie să-l public

54 55 An V, nr. 14, martie 2012 AXIS LIBRI Confluențe culturale • Confluențe culturale • Confluențe culturale Spiritul gălăţean în tentaţii metafizice

ac-ar fi să privim se intervină din exteriorul toposului în discuţie şi spiritul gălăţean nu este în intenţia noastră să ne implicăm dojenitor dintr-oD perspectivă mai în problemă, dar aş vrea, dac-ar fi să fim sinceri generoasă, necantonată până la capăt, ca patrimoniul filosofic gălăţean, atât de prejudecăţi aleatorii, cât este, să fie mai bine grădinărit. Îmi amintesc am putea constata că o că-ntr-o vreme, când funcţiona Editura „Porto caracteristică a creaţiei Franco”, s-au publicat câteva manuscrise din ceea de la malul Dunării o ce lăsase Dimitrie Cuclin, dar iniţiativa lăudabilă constituie diversitatea, n-a mers mai departe şi nu s-a extins şi asupra refuzul de a se înfeuda altor gânditori pe care să-i aducă în actualitate şi-n Ionel Necula unui anumit gen de creaţie. circulaţie publică. Mă gândesc că Ioan Gh. Savin, A prevalat, ca peste tot, interesul pentru poezie şi bunăoară, a ţinut la Facultate de Teologie din proză, dar n-au lipsit nici tentaţiile pentru teatru Chişinău cel mai apreciat curs de Apologetică, după şi dramaturgie, cum n-au lipsit nici atracţiile care s-au pregătit multe serii de aspiranţi la funcţia pentru genul eseistic sau pentru cel memorialistic. clericală. Ar trebui reeditat pentru a servi pregătirii N-a excelat, e drept, în memorialistică, precum doctrinare şi duhovniceşti a celor ce se pregătesc la creatorii tecuceni, bunăoară, unde majoritatea pentru funcţia preoţească. Nu mai spun de lucrările scriitorilor – de la Hogaş, Anton Marin şi Lascarov- lui filosofice, de comentariile asupra pozitivismului Moldoveanu până la Petrovici şi Iorgu Iordan – au activat de Auguste Comte, de poziţionările sale faţă dat genului memorialistic o nobleţe reconfortantă de iconoclaşti şi apostaţi - de o mare actualitate şi în şi seducătoare, dar a fost şi în creaţia gălăţeană, prin zilele noastre. Anton Holban şi prin alţi scriitori, destul de bine În vremea când în Rusia bolşevizată religiozitatea, reprezentat. populaţia pravoslavnică bine înţelenită în principii Cât priveşte tentaţiile spiritului gălăţean de a se de viaţă creştineşti, era deturnată în apostazie şi rostui în poziţionări metafizice, Galaţiul n-a cunoscut ateism, Ioan Gh. Savin s-a remarcat prin atitudini prea multe ispite, iar cele puţine ce s-au plăsmuit ferme şi decomplexate împotriva ateismului în zariştea toposului gălăţean – Ștefan Neniţescu, cultivat cu obstinaţie în cadrul balşoiului vecin Ioan. Gh. Savin, Dimitrie Cuclin – nu s-au bucurat răsăritean. Ca unul care cunoştea bine smerenia de prea multe atenţii exegetice. Galaţiul n-a avut sufletului pravoslavnic se intriga de convertirea norocul Brăilei care a furnizat spiritului românesc lui automată la ateism. Lua atitudine şi atrăgea personalităţi importante şi de mare vigoare filosofică, atenţia celor interesaţi şi Europei asupra stărilor precum Nae Ionescu, Anton Dumitriu şi Vasile de lucruri nefireşti din Rusia lui Lenin şi Stalin. Băncilă şi nici pe cel al Tecuciului, care-a dat ţării trei Fostul seminarist Stalin, scria într-un articol, cu mari personalităţi filosofice – Ion Petrovici, Vasile aere sumbre de Antihrist, îşi asumă cutezătoarea Pârvan şi Ștefan Zeletin. sarcină de a distruge orice urmă de religie creştină Din păcate, nici în trecut, nici mai recent, când de pe vastul domeniu uman căzut pradă funestei lui s-au creat condiţii pentru o mai dreaptă recuperare experienţe. exegetică şi eseistică a moştenirii filosofice plăsmuită Avea naivitatea să creadă că între Lenin şi Stalin pe malul Dunării şi actul de valorificare, n-a exista, în problema libertăţii de credinţă, o deosebire cunoscut optimizarea aşteptată. În ultimile decenii, de principii, că Lenin ar fi arătat, chipurile, o oarecare s-au remarcat câţiva tineri cu reale aptitudini toleranţă religioasă, mulţumindu-se doar cu des­ eseistice – Sergiu Tofan, Al. Stefănescu, a.g. secară, părţirea ei de stat, fără să se amestece în firidele Traian Drăgănescu – dar ritmul valorificării zestrei sentimentului particular, unde puteau sălăşlui şi sale filosofice a rămas tot lent şi mai mult la nivelul credinţe neomologate prin hotărâri de partid. Tinerii dezirabilităţii. până la vârsta de 21 de ani, mai scria cu îngrijorare Nu ne-am propus, Doamne fereşte, să facem cărturarul gălăţean, organizaţi în societăţi ateiste proces de intenţie spiritului gălăţean. Ştiu că (consomolit, subl. aut.) sunt instruiţi numai în Galaţiul are în momentul de faţă un buchet de sens antireligios şi meniţi a deveni la rândul lor intelectuali de bună calitate, faţă de care mi-am propagandişti ai celui mai feroce ateism (Iconoclaşti exprimat deseori încrederea şi convingerea că şi apostaţi contemporani, Editura „Anastasia”, ştiu să-şi împrejmuiască bine teritoriul şi să-şi Bucureşti, 1995, ediţie îngrijită şi prefaţată de nepotul administreze patrimoniul cultural. Nu trebuie să cărturarului, Aurel Savin, p.76). 56 AXIS LIBRI An V, nr. 14, martie 2012 Confluențe culturale • Confluențe culturale • Confluențe culturale La vremea respectivă, încă nu lui şi să-l omagieze la împlinirea anticipa că toată această nebunie cifrelor rotunde de la naşterea sau de răsăriteană se va abate curând şi la moartea lui. asupra bucolicului popor român, N-a făcut-o nimeni. Anonim o dată cu instaurarea regimului în viaţă, a rămas la fel de anonim comunist. A plătit pentru aceste şi după trecerea în cele veşnice. atitudini curajoase. Arestat la 5 Or, dacă bunii săi concetăţeni nu mai 1950, va fi depus la temuta manifestă interes pentru reaşezarea închisoarea din Sighetul Marmaţiei, lui pe soclul pe care îl merită, unde va fi supus, asemenea altor nimeni altcineva nu va prelua acest martiri ai credinţei, la tot felul de rol de cinstire şi omagiere. Sigur umilinţe, la înfometare şi până la că în cultura românească sunt urmă la tentaţii de exterminare. multe personalităţi lăsate în uitare Deabia în 1995, nepotul său, şi indiferenţă, dar cele mai multe, Aurel Savin, îi va reedita, la editura nu zic toate, nu sunt asumate de o „Anastasia”, volumul Iconoclaşti şi localitate anume, care să le ţină-n apostaţi contemporani – o lucrare atenţie publică şi să le cinstească prin de atitudine şi de denunţare a iniţierea de simpozioane sau sesiuni derapajelor lumii contemporane din de comunicări ştiinţifice, să le fixeze cutumele vechi, ancestrale, certificate numele pe indicatoarele stradale, de evoluţia firească a omului, a societăţii, a gândirii. să le dezvelească busturile cioplite în piatră, să le Și-a asumat responsabilităţi de cap limpede şi de editeze lucrările. Cele mai multe localităţi şi-au conştiinţă trează şi-a sesizat bine consecinţele căderii înţeles acest rol propulsator, dar Galaţiul nu pare din dogmele biblice şi din modul tradiţional de viaţă. să-şi ia în serios această datorie de cinste. Ceea ce nu se ştie sau se ştie mai puţin este faptul Ștefan I. Neniţescu a fost - alături de Cora Irineu, că învăţatul din Jorăştii judeţului Covurlui a fost, C. Beldie, Mircea Florian, Vintilă I.C. Brătianu şi într-o vreme, între anii 1922-1929, căsătorit cu alţi cărturari ai timpului - unul dintre fondatorii poeta Natalia Negru din Tecuci. A fost un mariaj prestigioasei reviste Ideea Europeană, editată de C. care n-a durat şi nimeni n-a aflat adevărata cauză a Rădulescu-Motru în iunie 1919, una dintre revistele repedei lor despărţiri. Presupuneri sunt multe, dar moderne din România acelui timp. nu cred că e bine să alimentăm în continuare bursa În 1925, când a apărut prima variantă a lucrării zvonurilor. La vremea căsătoriei lor, tomnaticul sale Istoria artei ca filozofie a istoriei. Teoria criticii, mire se apropia de 37 de ani, iar mireasa îşi aniversa Mircea Florian nu-şi reprima cuvintele elogioase la patru decenii de viaţă. adresa autorului. Lucrarea stă în faţa mea ca o rară Altceva trebuie subliniat cu prioritate în aceste surpriză filosofică. Solide cantități de informaţie, un rânduri omagiale; că în atâţia ani de la naşterea lui (18 vădit efort de concentrare şi o constantă dorinţă de decembrie 1885) s-au ivit atâtea prilejuri de cinstire, a se supune necesităţilor filosofice se topesc într-un de omagiere şi de dreaptă recunoaştere a contribuţiei întreg, în care ne întâmpină, provocând o spaimă sale la conservarea sentimentului religios şi nimeni binevoitoare, tot atâta filozofie în schemele repezi nu şi-a asumat rolul catalitic de a iniţia o acţiune mai câtă estetică şi multe altele în amănunte (Mircea generoasă de rememorare a numelui său. Florian, Filosofia românească, Editura Aius, De un tratament asemănător, de indiferenţă şi Craiova, 2005, p.182). ignoranţă a avut parte şi celălalt nume important Cine a fost Ștefan I. Neniţescu? Era fiul lui descins din arealul spiritului gălăţean. Este vorba de Ioan Neniţescu şi al Elenei. Și-a făcut studiile esteticianul Ștefan I. Neniţescu (1897-1979) de care La Sapienza (Roma), apoi le-a continuat la nu ştiu să-şi fi adus cineva aminte în ultimile decenii. „Facultatea de Litere şi Filozofie” din Bucureşti. E drept că în anul 1985, la şase ani de la moartea lui, Și-a luat doctoratul în filozofie în 1925 cu teza Dumitru Matei i-a publicat, în prestigioasa colecţie „Istoria artei ca filozofie a istoriei. Teoria criticii”. „Biblioteca de filozofie” (seriaFilosofia românească) A încetat din viaţă în 1979, la vârsta de 92 de ani. masivul volum Istoria artei ca filozofie a istoriei Acesta a fost omul. Si cărturarul. Nimeni n-a aflat (Editura „Știinţifică şi Enciclopedică”, Bucureşti), mai multe despre el şi nimeni n-a încercat să-i dar cartea nu s-a bucurat de prea multe comentarii reediteze poeziile. A rămas cunoscut ca un scriitor în presa literară, iar specialiştii s-au cam abţinut să se monocotiledonat, ca autor al unei singure cărţi, pronunţe asupra ei. Ar fi fost de datoria concetăţenilor deşi moştenirea sa culturală este mult mai bogată, săi gălăţeni să iniţieze acţiuni şi manifestări speciale, iar reeditarea lor a devenit deja o necesitate şi o care să-l pună în valoare, să atragă atenţia asupra prioritate. 56 57 An V, nr. 14, martie 2012 AXIS LIBRI Confluențe culturale • Confluențe culturale • Confluențe culturale 20 de ani de călătorii în lumea artei satirice europene Episodul Wilhelm-Busch-Museum 1990

u prea ştiam la ce fel paragraf de primă importanţă în C.V. După câţiva Nde eveniment eram ani, caricaturistul Nicolae Ioniţă de la Ploieşti m-a invitat, dar mi s-a părut a fi întrebat: “Măi Crihană, tu ştii în ce companie ai unul în care m-aş putea pierde fost tu acolo în Germania?”. Am îndrăzneala de a printre prea mulţi artişti. numi evenimentul ca “expoziţia secolului” deoarece M-am deplasat în Germania niciodată, nicăieri nu au fost atâtea valori pe acelaşi mai mult din respect pentru perete: Adolf Born, Paul Flora, Walter Hanel, David cel care mă recomandase, Hughes, Ironimus, Loriot, Jean Mulatier, Ronald bunul meu prieten Dieter Searle, Sempé, Ralph Steadman, Roland Topor, Burkamp din Oerlinghausen. Tomi Ungerer şi mulţi alţii. Călătoria cu trenul Florian Doru Dar cel mai nemulţumit am pînă la Hanovra trebuia să fie una obişnuită cu vreo Crihană fost de oferta de decontare douăzeci de controale vamale şi poliţieneşti. Am doar parţială a cheltuielilor fost însă tratat la graniţă ca un infractor, am fost un de transport. A fost un tip pic izolat şi chestionat de o poliţistă de eveniment la care un agresivă. Dintre toate documentele artist renumit ar putea să-şi de călătorie cel mai credibil a fost încheie cariera – în glorie. invitaţia cu însemnele în relief Era, pot spune, “expoziţia ale casei princiare de Hanovra – secolului” în materie de nu la vernisajul expoziţiei, ci la satiră, lumea bună a artei dejunul oficial. Participarea mea la satirice europene adunată evenimentul de la Hanovra rămâne în reşedintele Prinţilor cel mai important eveniment la care de Hanovra, la Muzeul m-am deplasat în lume, în 25 de ani Criticii Grafice “Wilhelm de carieră artistică. Busch”. Participanţii au fost chiar cei care definesc fenomenul artei satirice moderne, acei creatori care au evadat din lumea ilustraţiei de presă pe simezele galeriilor şi muzeelor. Au fost nume importante, dintre care unii sunt mentionaţi prin vernisaje ca elemente de referinţă. Este o lume mai puţin cunoscută în România în zona criticii de artă. Ea a fost reunită într-un album-catalog de lux care-l avea pe copertă pe André François - un român plecat din Timişoara ca să facă succes la Paris. Artiştii au fost adunaţi de ambasadele Republicii Federale a Germaniei din ţările din Europa. Eu am avut onoarea să reprezint România. Mi s-a întâmplat asta la cinci ani de la debut, cam prea devreme. Nu am ştiut să folosesc participarea ca 58 AXIS LIBRI An V, nr. 14, martie 2012 Confluențe culturale • Confluențe culturale • Confluențe culturale Expresii celebre

„Legea Talionului” „La loi du Talion“ „The lex Talionis“

n legislaţia unor împotriva celui rău; ci oricine te loveşte peste falca Îpopoare vechi, talionul ta cea dreaptă, întoarce-i şi pe cealaltă; Şi celui ce implica în egală măsură voieşte a se judeca cu tine şi a-ţi lua cămaşa, lasă-i sensul de pedeapsă, cât şi şi vestmântul. Şi oricine îţi va pune angara pentru pe cel de răzbunare. Era un o milă, du-te cu dansul două. Celui care cere de fel de vendettă admisă şi la tine dă-i şi dela cel care voieşte a se împrumuta autorizată de textul biblic: „Şi de la tine nu-ţi întoarce faţa. Aţi auzit că s-a zis: dacă cineva va lovi de moarte Iubeşte pe aproapele tău şi urăşte pe vrăjmaşul tău. Theodor Parapiru pre o vită să plătească vita Iar eu zic vouă, iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi rugaţi- cu vită. Şi dacă cineva va fi făcut aproapelui său vă pentru cei ce vă gonesc pe voi.” (Mateiu). În ceva vătămare, cum a făcut el, aşa să se facă şi lui. felul acesta, morala credinţei vizează desăvârşirea Frântură pentru frântură; ochiu pentru ochiu, prin depăşirea condiţiei conjuncturale. dinte pentru dinte, vătămarea făcută cuiva de el, „Legea Talionului” este formula expeditivă asemenea să se facă şi lui. Cel ce loveşte de moarte pentru echivalarea unei suferinţe, pierderi, prin o vită, să o plătească; şi cel ce loveşte de moarte pedepsirea agresorului cu suportarea unei lezări pre om, să se omoare. Asemenea judecăţi să identice. faceţi şi străinului şi moşteanului; că eu Domnul sunt, Dumnezeul vostru.” (Leviticul); „Şi ochiul „... ȘI OCHIUL TĂU SĂ NU CRUȚE... ” tău să nu cruţe; ci să ceri viaţă pentru viaţă, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mană, picior pentru picior.” (Deuteronomul). În realitate, aproape totdeauna, echilibrul pedepsei era întrecut de patima răzbunării, ceea ce declanşa conflicte mari şi de durată, în cursul cărora se înregistrau pierderi considerabile, umane şi materiale. Codurile juridice care au apărut (v. Legile lui Dracon) au limitat acţiunea legii talionului, trecând-o la îndatoririle statului, sau adăugându-i posibilităţi de împăcare, de reparare şi de recuperare, scoţând-o de sub incidenţa automatismului de aplicare asupra vinovatului a unei pedepse identice cu fapta de care se făcuse culpabil. În Noul Testament, prin învăţătura lui Hristos, Legea Talionului este expresia conştiinţei superioare, a dragostei, a umilinţei, a îndreptării celor mai mari greşeli ale duşmanilor prin propria virtute: „Aţi auzit că s-a zis: ochiu pentru ochiu şi dinte pentru dinte. Iar eu zic vouă nu staţi Ilustraţie la Deuteronom

58 59 An V, nr. 14, martie 2012 AXIS LIBRI Confluențe culturale • Confluențe culturale • Confluențe culturale Note de călătorie (II) Croaziera 31 mai - Katakolone voiaj. Doar mâncarea e gratis. Iar bucătarul are nu m ajuns în Grecia. ştiu câte stele Michelin. Ne îngrăşăm conştiincios în Nopţile pe o mare fiecare seară, la seria a doua a mesei, cu câte şapte orizontalA egală sunt raiul feluri despre care n-am mai auzit niciodată. Cum să somnului. Dimineaţa, nu guşti din toate? soarele iese roz bombon Astă seară ne întâlnim cu căpitanul. Ne prezintă dintr-o cută a orizontului, echipajul. Ca să intri în sala de spectacole, mai mare incendiind privirile. Bem decât Teatrul Dramatic, trebuie să dai mâna cu el. o primă cafea pe balcon, Stă în uşă şi se fotografiază cu fiecare turist în parte. analizând minunea unei O fotografie costă 14 euro. nave Pilot, chiar aşa scrie pe bordul ei, care 1 iunie - Santorini, Mykonos ghidează vasul uriaş de Deşteptare rapidă în zorii aburind de ceaţă Katia Nanu croazieră pentru intrarea lăptoasă. O pojghiţă brumărie lunecă pe coaja şalupei în port. Am mai văzut aceeaşi scenă la ieşirea din cu care traversăm marea. Excursie aglomerată şi portul Bari. O nimica toată de şalupă de două locuri străzi prea mici pe o insulă neîncăpătoare pentru se aşează în coasta gigantului elegant, cu mii de un vapor atât de mare. Ne călcăm pe urme unii călători, asezonat pe fiecare punte cu restaurante altora, ne înghesuim între pereţii albi ai dimineţii, şi magazine, şi îl împinge pur şi simplu în direcţia admirând albastrul ce sparge puritatea de lapte dorită. După ce l-a pus pe traseu, pilotul flutură o a locuinţelor din Santorini. Insula e chiar mai mână pe geam şi se îndepărtează urgent. Ţânţarul frumoasă decât mi-o aminteam, dar asta se vede dirijează elefantul. doar de pe o terasă spânzurată deasupra mării. Katakolone este o aşezare cu trei stăzi mari şi late. Privim pofticioşi la o femeie ce-şi execută pe un bot O biserică şi un muzeu al obiceiurilor tradiţionale de stâncă exerciţiile yoga. E în grădina ei proprie, sunt recomandate călduros turiştilor. Mai mulţi cu un preş, două ghivece cu leandri şi trei cu flori decât locuitorii portului, doar câteva sute. Şi două căţărătoare şi o doare exact în cot de miile de turişti vase de croazieră stau cuminţi să-şi aştepte călătorii care îi admiră fesele lejer dezgolite. revărsaţi pe mal. Mii de turişti asediind terasele Santorini, una dintre perlele Arhipelagului cu vedere la mare şi burduşind autobuzele către Cicladelor, e bănuită că ascunde Atlantida. Privim situl arheologic Olympia, aflat la nici patruzeci de întrebători către adâncuri aşteptând ridicarea kilometri distanţă. Oraşul antic unde s-au celebrat coloanelor. Marea nu se despică pentru alte minuni jocurile sacre dedicate lui Zeus rămâne însă o decât ambarcaţiunile rătăcite către orizontul poveste pentru noi. N-avem timp să-l vizităm. indecis, întrerupt de râuri lăptoase. Norii se ridică Magazine cu cârpe şi restaurante elegante pe malul încet, scuturându-se de ape. mării cheamă la acţiune imediată. Paharele cu bere se Românii s-au aciuiat şi pe aici, vânzători la aburesc pe mese, peşti îndrăzneţi se zbat la vedere în tarabele cu produse tradiţionale greceşti. Cum apă, iar dintre galantare te îmbie vorbă românească. te aud vorbind îţi ies înainte şi se oferă să-ţi facă Cunoaştem un conaţional cu două familii, una în reduceri tentante. Pe care le fac oricum oricui. Grecia, alta acasă, poposit aici de 12 ani. Are simţul Un câine lăţit în mijlocul drumului îngust se lasă umorului şi un magazin de suveniruri. doar ocolit sau păşit de curajoşi şi întinde gentil o Arde un soare grecesc şi caracatiţa are alt gust. labă înainte de a fi mângâiat. Doi americani obezi Privim Musica de pe mal şi încercăm să o cuprindem negociază reîntorsul la navă călare pe catâri. Femeia în poze. Nu intră toată. E prea mare. Albastrul auriu câştigă. Am revăzut-o a doua zi în fotografii. Cocoşa al apei ridică spre cer pereţii imaculaţi ai navei, un animal nevinovat. Bărbatul ori a omorât catârul, ziduri albe, nesfârşite... ori s-a lăsat convins să-l ierte. Seara, pe punte, aud pe cineva strigându-mă. Mă Santorini nu are apă curentă. Insula alb-albastră întorc, mândră de atâta notorietate. Câtă lume mă e populată cu 15 000 de locuitori care ascultă, în cunoaşte pe planeta asta! E unul dintre fotografi. desele sărbători, clopotele de la vreo 400 de biserici. Gălăţean. Stăm de vorbă la baza scărilor monumentale. În materie de lăcaşe de cult stă mai bine decât Nu fac nici o poză. Aflu doar o altă poveste. Galaţiul. Şi, după spusele românilor aşezaţi acolo, la La masă ne serveşte chelnerul Laurenţiu şi sărbători bate tot. Sunt atât de multe încât nu prea le băiatul de la bar, un moldovean din Botoşani, ne mai lasă timp localnicilor să şi muncească. învaţă cum să ocolim băuturile scumpe. Gradele se Am fost şi la Oia, un oraş cochet, cocoţat ca o plătesc. Tot ce curge se plăteşte, de fapt. Până şi apa. matroană în vârful trebii, pe cea mai înaltă zonă Nava Musica susură în valută de când a plecat în a insulei. Preţurile, de asemenea, la înălţime. Am 60 AXIS LIBRI An V, nr. 14, martie 2012 Confluențe culturale • Confluențe culturale • Confluențe culturale mai trecut pe la o degustare de vinuri, dulci, subţiri direct din capul lui Zeus. Cum de a clacat tocmai şi asezonate cu măsline şi brânză. Vorbind pe în faţa ingeniozităţii lui Paris, când a răpit-o pe deasupra paharelor doar discret umplute, cu ochii Elena, doar războiul troian poate explica. Dar asta pe întinderea mării, ne simţim puţin zei, puţin e deja altă poveste. Grecii onorează memoria zeiţei fericiţi şi puţin mai departe. Da, Santorini are mai oferindu-i capitala drept ofrandă. Cu măririle şi multe biserici decât sărbători, mai mult vin decât decăderile prin vremuri ale acestui oraş. Coborâm apă şi mai mulţi măgari decât americani. la pas, singuri, în portul Pireu, printre vase mari La prânz l-am cunoscut pe Robert, un alt român şi mici, siluete neînsemnate şi uşor derutate de care lucrează pe vas. Reţinut şi împăcat cu soarta. mulţimea care se fotografiază în delir. Hotărâm să Voiajul precedent îl costase nouă luni de stat departe luăm un taxi până în oraş. Primul care se apropie de de casă. Acum speră să fie doar şapte. noi este Dimitros şi, din start, îl catalogăm suspect. Seara, vaporul acostează în Mykonos, un port E măsliniu şi masiv, cu muşchii la vedere, cu un elegant, cu străzi largi şi miros de peşte. Grecia zâmbet indescifrabil în colţul buzelor. Ne cere, însă, cântă şi sfârâie la grătare, vitrinele gem de aur şi un preţ modest, într-o engleză relativ decentă. insula de granit rodeşte verde inclusiv nişte pisici Să nu te iei niciodată după prima impresie. ciufulite încălecând copacii. Cumpărăm într-o furie Dimitros şi-a făcut studiile în Rusia, are şi un săpunuri şi şampoane cu ulei de măsline de la un master în informatică, dar nu-i ajung banii. Repară vânzător adormit cu mustaţa pe oală. Ne târguim calculatoare şi lucrează şi pe taxiul unui prieten ca şi adăugăm nişte geluri de duş, balsam, pachetele se să-şi rotunjească veniturile. Nu-şi permite propriul umflă iar grecul, impasibil, dar hotărât, ne taxează taxi din cauza licenţei, care e uriaşă şi se ia doar cum vrea el. Ieşim, închide uşa după noi şi se cu pile. Criza l-a atins şi e îngrijorat, însă nu şi-a prăvăleşte urgent pe scaunul din care îl ridicasem. pierdut simţul umorului. Ne duce în piaţa unde Nu facem doi paşi pe au loc manifestaţiile stradă şi el moţăie iar şi ne arată corturile liniştit. protestatarilor. E zi Seara cade repede liberă, nu sunt acasă! peste forfota pestriţă, Părerile lui despre întunericul spart de criza şi revoltele becurile colorate ne din Grecia mereu calmează. Mâncăm ameninţată de dezas­ caracatiţă şi facem tru sunt simple. În loc planuri pentru vara de manifestaţii mai viitoare. Mykonos ar fi o multă muncă, în loc destinaţie perfectă. Are de discuţii mai puţină şi aeroport... Probabil corupţie. Ne plimbă că din România peste tot, ne arată nu sunt zboruri, Universitatea cea nouă, dar ce contează? Privind soa­rele cum se sinucide biblioteca, Acropole şi Placa. Opreşte apoi în teatral în marea păzită de zidurile albe ne dorim să faţa Parlamentului, unde gărzile cu pampoane la rămânem. Străduţele înguste, magazinele procopsite, bombeu păzesc monumentul soldatului necunoscut. promisiunea morilor din deal, plajele largi şi lumea Câteva minute le fotografiem nemişcarea, după din mica Veneţie grecească, cu zâmbetul pornit din care urmează, întotdeauna la fix, schimbarea gărzii. creştet şi revărsat până la glezne, cheamă la aventură. Evzonii defilează doi câte doi, ridicându-şi cu Deodată, întoarcerea pe Musica ne deranjează. Ce rigiditatea unor marionete picioarele pamponate. atâta somn pe mare? Urcăm pe Likavitos şi oraşul se întinde cuminte Pe vas întâlnim iarăşi pozari români. Fotografiile la picioarele noastre, dezvelindu-şi colinele. Acolo stau înşirate pe zeci de panouri, la puntea şase. sus, pe munte, suntem mai aproape de zeii care- Îmbarcarea pe Musica, întâlnirea cu căpitanul, şi odihneau orgoliile privind cariatidele de pe americanii la Santorini şi noi pe lângă ei... Ne Acropole. Îmi place să cred... Apoi Dimitros ne admirăm pozele personale. Sunt cât se poate de păzeşte în cartierul unde facem cumpărături, proaste. Însă la acelaşi preţ. pentru că băieţii, intelectuali, au plecat la muzeul de arheologie şi ne-au lăsat în banii noştri. Cumpăr 2 iunie - Pireu, Atena urgent o ramă micuţă, ovală, din argint, de la un N-am cumpărat excursia cu autocarul. Costa anticar de marginea trotuarului. Dimitros râde. Am o avere şi noi văzusem Atena cu de-amănuntul. ochi. Şi determinare. Bem împreună o cafea, într-un Zeiţa înţelepciunii, Pallas Athena îşi aruncă încă loc doar de el ştiut, şi schimbăm adresele de mail. umbra peste oraş. Era considerată protectoarea Dacă ne vom reîntoarce, ne-ar putea recomanda o artelor frumoase, dar şi a meşteşugurilor, literaturii cazare excelentă în Atena... sau agriculturii. Orice preocupare ce vădea Timpul solid al întâlnirii cu pământul s-a scurs. ingeniozitate şi iniţiativă era pe placul celei născute Pireu, vas, odihnă. Nu înainte de a sta agăţaţi, la

60 61 An V, nr. 14, martie 2012 AXIS LIBRI Confluențe culturale • Confluențe culturale • Confluențe culturale zece etaje deasupra Mării Mediterane, să urmărim distrugeri, n-au fost fatale oraşului. Aproape toate despărţirea de un port în care vasele intrau dinainte edificiile medievale, printre care Palatul Rectorilor, de a intra Hristos în viaţa noastră. bisericile în stil baroc, Catedrala şi Palatul Sponza Seara, o gală ca în poveşti, cu ţinută obligatorie au scăpat aproape neatinse. şi prezentarea bucătarilor. Cinematografie, nu alta! Un alt muzeu ne deschide case de bani cu Şi nişte feluri de mâncare cu nume franţuzeşti şi mecanisme complicate. Cetatea avea bancheri şi culori pastel. Şapte. Gustăm din toate, rezervat. După scopul crează mijloacele. Într-o catedrală de secolul miezul nopţii e o expoziţie de sculptură în fructe la XVI ne şochează o expoziţie de artă modernă. Un Crist puntea 13. Doi cedează, doi participă. Măcar poze incert şi schematic contrastează violent cu imaginea sa să avem, dacă gustatul nu mai face faţă. Cum să poţi de acum câteva secole. Turiştii comentează amuzaţi, mânca din toate la ora aceea? Mai ales că fructele sunt îngrămădindu-se în faţa tablourilor. Ai putea spune asezonate cu torturi, prăjituri, îngheţată şi alte chestii că arta involuează. Dar cine ştie exact pe care dintre indescriptibile. Noaptea dezmăţului culinar seamănă cercurile spiralei ne aflăm? cu un coşmar. De pofte imposibil de satisfăcut. Seara, ne împachetăm ţinutele de gală şi de voiaj şi punem valizele în faţa uşilor. Etichetate 3 iunie - Corfu lila. Fiecare etaj intră într-o serie colorată pentru Cetate veneţiană. Recunoaştem leul, simbol al debarcarea în ordine. Serenissimei, şi îl cercetăm pe toate părţile. Tunurile Se cere un Martel de despărţire. Îl executăm, sunt îndreptate spre mare, dar în zarea viorie nu se nostalgici, la Havana. Vânturăm magazinele, văd decât dâre de soare. Duşmanii s-au retras în ascultăm o formaţie de instrumentişti cântând istorie. Apa neclintită are o culoare între verde şi în holul central şi sacrificăm câteva monezi la albastru şi doar la baza zidului ne face onoarea unor automatele din cazinou. Eşec total. Am avut noroc valuri mărunte. Insula e verde în nenumărate nuanţe, doar în iubirea platonică dintre noi şi mare. N-am explodează de atâtea flori, lăsând vocabularul sărac prins nicio furtună în larg. Totuşi, şapte zile sunt de numele unor culori şi nuanţe. E munte şi mare, prea puţine. într-o îngemănare dumnezeiască. Ne mişcăm în reluare printre ziduri, apoi în oraş, intrăm într-o 5 iunie - Debarcarea biserică bizantină, nimerim o stradă principală, Între ora 7 şi 10 miile de oameni sunt pe uscat. cu oamenii veseli, aiuriţi de un soare deja nemilos. Trei cafele la etajul 13, pe punte ca să tragem şi-o O bere face minuni şi lasă pe buza halbelor urma ţigară, plus urechile ciulite la anunţarea culorilor. regretului plecării grăbite. Pe chei, bagajele puse frumos, în rând, cu etichetele Iar urcăm pe vas. Seara ne aşteaptă cu altă cină aferente. La 11 suntem deja în hotelul nostru din de gală, alte expoziţii culinare la miezul nopţii. Veneţia. Nicio diferenţă de stabilitate a patului. Ne refugiem la Havana, barul unde se fumează, Musica rămâne în urmă, maiestuoasă şi şi ne dăm occidentali. Astă seară vom merge şi impunătoare ca o permanentă reclamă. Veneţia ne la spectacol, în sala de teatru. Ca să fie tacâmul înghite din nou, valuri de turişti ca un puzzle uriaş complet. Show cu muzică, fete frumoase, acrobaţii şi în Piazza San Marco, un gondolier gentil ne plimbă mesaje în toate limbile pământului lipite pe spatele pe canale, cu explicaţii serioase într-o engleză dansatorilor. Evident, limba română lipseşte. Noi impecabilă, contra unei sume la fel de serioasă. însă avem o viaţă de crozieră de trăit, ce naiba! Strecoară barca printre pereţii înguşti, dă bineţe ferestrelor şi ocoleşte abil colegii de trafic. Oraşul 4 iunie - Dubrovnik se oglindeşte în apă, întipărindu-se apoi, legănat, Oraş incredibil, staţiune elegantă şi scumpă pe pe retina noastră. De un balcon stă spânzurat un malul Adriaticii. Croaţia oferă o destinaţie turistică manechin, hoţ perpetuu escaladându-şi veşnicia, de multe stele bune. Opulenţă egalată doar de iar dintr-o librărie un tânăr ne face semn cu grosimea zidurilor, mărimea dalelor originale din mâna plină de cărţi. Detectivi deja experimentaţi, pavaj şi mulţimea magazinelor de artă. Cetatea urmărim inscripţia “Per Rialto” pe clădiri, căutând Raguzei se roteşte în jurul nostru, coborând şi urcând iarăşi podul ridicat pe locul fratelui său din lemn, zeci de scări, etalându-şi bisericile maiestuoase, pe la sfârşitul secolului XVI, de arhitectul cu muzeele surprinzătoare şi cântăreţii de după nume predestinat, Antonio da Ponte. Din vitrine colţuri. Magazine scumpe foc. Mimi, muzicanţi, ne îmbie măştile veneţiene, pictate, ornate cu pictori. Poate doar mai puţin îndrăzneţi ca în Italia. pietre, cu dantele, catifea, sau pur şi simplu albe, Oraşul vechi îţi taie pur şi simplu respiraţia. E solid, oferindu-şi candoarea imaginaţiei şi dorinţelor dar suplu, elegant şi ocrotitor. Poate şi din cauza cumpărătorului. modului în care au ştiut să-l conserve. Plecarea de mâine e deja prea apropiată. Umblăm Într-un muzeu aflăm că în recentul lor război năuci până dincolo de înserare, onorând noaptea cu şi-au apărat mai întâi monumentele. Au fotografii o tavernă unde se prăjesc calmari. Bem un pahar cu exploziile din port şi clădirile protejate de de vin şi privim ferestrele palatelor luminate. La bombardamente cu panouri protectoare. Prima noi, în hotel, veiozele de Murano scânteiază discret lor grijă a fost să nu-şi piardă patrimoniul. Aşa că a rămas bun. Şi aşternuturile foşnesc a pescăruşi. bombardamentele, chiar dacă au produs destule Visăm cum luăm Veneţia acasă. 62 AXIS LIBRI An V, nr. 14, martie 2012 Confluențe culturale • Confluențe culturale • Confluențe culturale Manierizarea experimentelor teatrale

e la o vreme, publicul publicului din sală, de pildă, pe incomodele gradene Dgustă tot mai puţin de pe scena unde se joacă - alăturea asistând, parcă experimentul, preferând re­ nostalgic, hăul sălii goale... Dezolantă imagine! ţeta succesului tradiţional, - a devenit aproape emblematică pentru mai în care povestea şi mai ales toate experimentele. La fel, abuzul de proiecţii complexitatea lumii ce o cinematografice (modalităţi ale unei cu totul populează au constituit esenţa alte arte), sau microfoanele clasice ale teatrului creativităţii scenice. Cu tot radiofonic purtate fiţos, în mână de actori ca pe o caracterul şcolăresc, nici recuzită parcă indispensabilă, fără nicio motivaţie, experimentul nu ar fi vreodată ori nelipsitele tobe şi tobiţe, cuburi şi butoaie, refuzat de public, când s-a decorul minimal şi inexpresiv, uneori de-a dreptul George Motoi născut din aceeaşi sursă. rizibil, costumaţia sumară, la zi, eliminată uneori Din păcate însă, ideea de experiment a început chiar şi până la nud, coloana sonoră care însoţeşte să se denatureze, ignorând-se cu bună ştiinţă, neîntrerupt şi țâfnos, pleonastic adesea, desfăşurarea tocmai sursa de inspiraţie ce ar fi putut-o provoca demonstraţiei, lumina scenică redusă pe actori, că conţinutul textului dramatic, raportat, desigur, la nu le mai distingi expresia feței și pe cea a ochilor, problematicile şi gustul lumii actuale, mai cu seamă tocmai ca să fie mai bine văzute probabil, proiecţiile în cazul operelor clasice celebre. Şi, astfel, pretinşi cinematografice, nu o dată pleonastice şi ele, dacă inovatori de azi, regizori din toate generaţiile şi de nu chiar folosite fără nicio noimă (alese doar aşa, de pe toate meridianele, îşi fac un titlu de glorie din dragul unei atmosferizări multiple, cerută de noul a tot experimenta întruna pe scenele unor teatre val, în vogă, „Multimedia”) etc. Iar publicul asistând, de renume (de te şi întrebi, până când, totuşi?!), năucit, de fiecare dată, până la saturaţie şi plictis, la refugiindu-se, comod şi nelimitat, în aceleaşi aceeaşi paradă demonstrativă a unui arsenal scenic tipare și găselniţe „experimentale“ schematice sărac, prea puţin semnificativ, dacă nu chiar inutil şi (minimale, cum le numesc ei), improvizate în sine, penibil. Căci el a fost conceput şi construit „cu atâta străine textului autorului, nu o dată confuze sau migală”, nu pentru a sluji textul dramatic, ci ca să contradictorii, diminuând grav puterea de percepţie astâmpere orgoliile eschibiţioniste ale unor regizori a spectatorului, dar mai cu seamă pe cea de seducţie teribilişti azi, pe întrega planetă. a teatrului. Insensibili la așa ceva, ei experimentează Refugiul multora în experimentul facil, formal rece, „lucid“ și „interesant”, intelectualist şi în sine, şi fals, îndepărtează publicul, demonstrând de fapt, cu nişte forme exterioare de expresivitate, mai incapacitatea de a descoperi şi descifra interesant, puțin izvorâte, aşa cum s-ar cuveni, din sensurile sensurile novatoare ale unei opere dramatice celebre, ascunse, neexplorate încă ale unei opere (fie ea chiar ba în cazul unora, chiar nepricepere în a lucra cu și a unui autor celebru, ba poate cu atât mai mult), actorii, în a descoperi şi crea cu aceştia portretizări aceasta rămânând pentru domniile lor un simplu şi speciale de personaje, implicate şi înlănţuite în relaţii nevinovat pretext. şi situaţii de joc nebănuite, surprinzătoare, capabile să Dar ce altceva ar mai putea însemna seducă publicul iubitor de teatru. experimentul, dacă nu tocmai aducerea la lumina Pe drept cuvânt, ne-am putea întreba oare câți rampei a unor nebănuite înţelesuri ale operei, regizori mai știu să binecuvânteze publicul cu starea prin mijloace specifice tocmai acestora, printr-o aceea rară, de grație a artei scenice? Puţini, parcă construcţie dependentă de ele (şi numai de ele!) a din ce în ce mai puţini. Unde ne-or fi marii maeștri, ineditului teatral? magicieni ai teatrului? Sunt pe cale de dispariţie? Nu se Multe din spectacolele experimentale de azi mai nasc? Sau cum răsare unul, trimis de Dumnezeu, au ajuns azi să semene ca două picături de apă, este devorat de asaltul „experimentaliştilor” parcă tot realizatorii împrumutându-şi, fără jenă, aproape mai numeroşi prin teatrele lumii de azi? aceeaşi schemă de modalităţi de exprimare. Mutarea E o întrebare!

62 63 An V, nr. 14, martie 2012 AXIS LIBRI Confluențe culturale • Confluențe culturale • Confluențe culturale Coasta de Est, S.U.A. Note de călătorie

călătorie în yorkeze. Străbatem în noaptea, care este risipită de OAmerica se de­ reclamele sufocante, oraşul, de la un capăt la altul, osebeşte radical de ascultând răspunsul la întrebările puse lui Kumar, una pe continentul un indian simpatic şi informat, ca „un şofer de taxi european. Începând de american”. Zgârie norii din Manhattan par că te la formalităţile legate de strivesc şi dezvăluie imaginea, tradiţională, reluată procurarea vizei, care de milioane de ori în toate filmele americane cu New nu sunt deloc simple, York, Empire State Building se înalţă ca o săgeată până la deplasarea, ce luminoasă spre cer, Statuia Libertăţii se profilează nu se poate face, pentru peste apă, pe Liberty Island, undeva departe, cu a scurta timpul, decât torţa aprinsă, evocând, mereu, prima bucată de Ioan Rusu cu un Airbus sau cu pământ din New York văzut de emigranţii europeni un Boeing, de când nu mai zboară Concorde-ul, pe continentul american, podurile, unul mai celebru această călătorie este inedită. Aeroportul Schiphol ca celălalt (Verazzano, de unde anual pleacă vestitul din Amsterdam, escală obligatorie înainte de-a marathon de la New York, Brooklyn Bridge, făcând traversa oceanul, pentru aproape toate companiile legătura între două cartiere celebre, Queensborough aeriene, oferă privirii o lume caleidoscopică, turişti Bridge etc.), luminate, par ghirlande aruncate peste din toate colţurile lumii, etalând ape, ecranate doar de strălucirea elemente de vestimentaţie la fel de Central Station-ului, capodoperă de colorate şi diverse ca şi limbile pe care arhitectură new yorkeză. Magazinele le vorbesc. Întrebările funcţionarilor de pe Fifth Avenue, marile mărci de la punctul de îmbarcare pentru planetare, înghesuite mai tare ca la State, sunt enervante, dar trebuie să le Paris, lucru uşor de înţeles având accepţi (de ce mergeţi în State, unde în vedere faptul că Manhattan-ul e veţi sta, cât vreţi să staţi, ce veţi face locul cel mai scump din America, etc.) şi nu sunt depăşite în stupiditatea îşi expun mărfurile în vitrine, dar şi lor decât prin întrebările din în depozite, unde cumpărătorul are formularul de emigrare, pe care eşti acces, putându-şi alege ce produs vrea, obligat să-l completezi şi în care eşti în multe dintre ele aproape non stop. întrebat dacă ai intenţia să intentezi Plimbarea prin New York îţi întăreşte un atac terorist pe teritoriul Statelor convingerea că, viaţa americanului Unite…. Ţi-ai dorit atât de mult acest este deosebită de cea a europeanului. lucru, încât, îţi zici consolat, merită! Pe În oraş este imposibil să te rătăceşti durata zborului de aproape 8 ore până la aeroportul atâta vreme cât străzile sunt drepte, paralele în Newark din New York, ţi se servesc câteva mese ce marea majoritate, care se întretaie, numerotate, depăşesc în calitate şi cantitate ceea ce e obişnuit având multe sens unic, încât circulaţia, infernală în zborurile prin Europa, iar personalul de bord altfel, este fluidă, deşi mereu supraaglomerată. La este foarte amabil. Aeroportul Newark este într- o oră târzie din noapte, pe un Broadway unde se adevăr, de concepţie şi dimensiuni americane, cu circulă bară la bară, am auzit sunetul asurzitor al atât mai surprinzătoare cu cât el se afla aproape în unor vehicule de intervenţie; ne-am întrebat ce se centrul oraşului New York, un simplu pasaj prin întâmplă şi cum vor face să treacă, având în vedere tunelul olandezilor făcând să te afli în apropierea că eram în porţiunea cu circulaţie în ambele sensuri Broadway-ului: enorm, cu multiple dotări, reclame, din Broadway. Ca prin minune, toate vehiculele au restaurante, locuri de parcare, totul întrecând orice început să se mişte şi un spaţiu pe mijlocul străzii s-a imaginaţie. creat, lăsând echipajele SMUR, însoţite de pompieri Pornim, eu şi fiul meu, care mai văzuse America, şi poliţie, să-şi continue drumul nestingherite şi cu un taxi, în Brooklyn, unul din cele 5 cartiere new făcând dovada unei discipline civice rar întâlnite. 64 AXIS LIBRI An V, nr. 14, martie 2012 Confluențe culturale • Confluențe culturale • Confluențe culturale Te impresionează, în acest oraş modern, scările Rockefeller Center, un complex demn de metalice cu care sunt prevăzute clădirile vechi, care renumele acestei familii, cu Rockefeller Plaza servesc în caz de incendiu, cât şi bazinele imense, transformată în patinoar la acest moment al anului, rezerve de apă curentă de pe acoperişurile clădirilor, ne-a atras şi pe noi, în ciuda frigului de afară, pe de asemenea numeroasele spălătorii publice, săli de lângă sutele de turişti de pe toate meridianele fitness, restaurante cu specific din toată lumea, care globului ale căror blitz-uri făceau din noapte o zi în sunt mereu deschise şi te întâmpină la tot pasul. Nu toată regula. putem rezista ispitei de-a merge pe Broadway ziua, Fără îndoială, centrul de atracţie al New York- vom veni şi seara pentru a vedea, la teatrul Majestic, ului îl constituie Empire State Building, care de la unul dintre cele mai vechi spectacole „Fantoma inaugurare, 1 mai 1931, până la realizarea, după de la Operă”, care se joacă de zeci de ani cu casa anumite planuri, ale unui inginer român, a turnului închisă, având în distribuţie câteva voci de excepţie: din Dubai, era cea mai îndrăzneaţă clădire de acest Hugh Panaro, Sara Jean Ford, Sean Mac Laughlin gen din lume. Aşezat pe Fifth Avenue la numărul şi o montare fastuoasă. Ziua şi noaptea artera este 350, în inima Manhattanului, având 381 m, 102 supraaglomerată, culminând cu Times Square cu etaje, îşi trage numele de la statul New York, care reclamele sale multicolore şi zumzetul specific se numea The Empire State. La etajul 86, unde am ireproductibil, indescriptibil şi inconfundabil care urcat şi noi, se află un observator, de unde turiştii te face să înţelegi de ce pot studia după explicaţii acest loc este considerat detaliate gravate pe plăci centrul vital al acestui cardinale, panorama oraş polimorf, aşa acestei metro­pole şi cum bursa este centrul unde se pot fotografia. financiar. Turiştii se De la această înălţime fotografiază lângă caii se pot şi admira cele opt purtând fru­moase poduri care trec peste poliţiste, ce par a nu Hudson River şi East avea nici un stres în River, New York Harbour centrul acestui vacarm - portul New York, New permanent, repetând Jersey, Staten Island ace­leaşi gesturi de sute cu ferry-boat-ul său de ori pe zi. Acest perpetuum mobile de zgomote gratuit (plătit de municipalitatea oraşului), Liberty şi culori este poate egalat doar de haosul din China Island cu muzeul său şi Statuia Libertăţii, ce pare Town, în alt registru, cel al amplitudinii asiatice. de aici, de pe „acoperişul” New York-ului, o jucărie Atracţia cea mai mare, pe lângă arta live din jazz nesemnificativă, singura excepţie europeană a barurile selecte din Manhattan, o constituie muzeele: expresiei geniului ingineresc american. Nu se pot MoMa înfiinţat în 1929 şi Guggenheim înfiinţat în vedea tunelurile legând diferitele părţi ale oraşului, 1959 ca muzeu al picturii non-figurative. Primul, un însă ele se pot bănui în încrengături de reţele muzeu de arta modernă adăpostind capodopere ale autostradale ce dispar „sub pământ” pentru a se picturii şi sculpturii universale, - Brâncuşi pare a fi regăsi la sute de metri mai departe pe poduri sau alte vedetă, la loc de cinste, cu mai multe exponate decât largi autostrăzi, o bandă de circulaţie având lărgimea în România - al doilea fiind o clădire, în faţa Central aproximativă a două benzi de-ale noastre, iar fiecare Park-ului, în stil futurist, unică în lume, desenată de sens având cel puţin trei dacă nu cinci benzi. Frank Lloyd Wright, decedat înainte de a-şi vedea Părăsim acest oraş, cu regretul că n-am reuşit edificat proiectul, adăposteşte şi el numeroase nici pe departe să-i cunoaştem detaliat cele cinci capodopere, în 2005 având deja 8000 de exponate. cartiere Brooklyn, Bronx, Queens, Staten Island Madison Square Garden anunţa peste tot prin oraş şi Manhattan, consolaţi doar de dezvăluirea cu afişe imense, prezentându-i pe protagonişti, prietenului Bogdan din Jersey, care locuieşte de mai două meciuri demonstrative între Pete Sampras bine de douăzeci de ani la 80 de mile de New York cu Andre Agassi şi Ivan Lendl cu John McEnroe. şi nu l-a vizitat decât de 2 ori, trecând totuşi zilnic Cel mai mic teatru de operă din lume, Amato, ne prin el cu serviciul. Ne îndreptăm spre capitala priveşte parcă uimit din înghesuiala a două clădiri, administrativă a celui mai puternic stat din lume, gata să-l strivească. Washington. Autostrada, pe care se circulă că la 64 65 An V, nr. 14, martie 2012 AXIS LIBRI Confluențe culturale • Confluențe culturale • Confluențe culturale formula unu (întrecerile între truck-uri - camioanele te îmbie să le vizitezi, noi însă revenim la Naţional enorme - conduse de negri supraponderali, fiind Gallery, o adevărată oază spirituală, care desfată un adevărat spectacol) ne duce spre Philadelphia, şi încântă ochiul. Nici stomacul nu e neglijat în poate cel mai însemnat oraş american, fiindcă aici imensul restaurant în care, la orice moment al în 1790 s-a semnat Declaraţia Drepturilor Omului, zilei, poţi să-ţi „reîncarci bateriile”. Nu putem evita şi poate, nu întâmplător, deoarece aflăm că numele Muzeul Mme Tussaud care este, după părerea oraşului vine de la cuvântul grecesc „philéin” care noastră, mult mai reuşit decât cel de la New York înseamnă “afecţiune” şi „adelphos” care înseamnă şi nu rezistăm să nu facem, ca şi alţi turişti, poze „frate”, având semnificaţia de iubire fraternă. cu Madonna, Angelina Jolie, Casius Clay, Albert După ce ai vizitat Parisul, Viena, Roma, Madridul, Einstein, Barack şi Michele Obama, cât şi cu multe Atena, Moscova, Berlinul şi multe alte capitale alte celebrităţi din ceară. Pe Naţional Mall este foarte europene sau asiatice, te întrebi ce ţi-ar putea oferi dificil să alegi un muzeu din zecile care ţi se oferă la acest oraş pentru a te impresiona? Ei bine, şi aici vizitat; chiar şi între muzeele tradiţionale - acoperite yankeii sunt neîntrecuţi. Capitala lor e un fel de - poţi să admiri sculpturi celebre expuse în aer liber Roma a Americii, unică însă prin spaţiile generoase precum în Hirshorn Museum, însă am început prin şi monumentele sale. În primul rând, chiar dacă Naţional Air and Space Museum cu o vizită, urmată cetăţenii lor sunt de-o vizionare a unui film 3D la Imax-ul de etnii diferite, din incinta muzeului, despre misiunea respectul pentru navetei spaţiale Hubble în explorarea preşedintele ţă­ spaţiului cosmic. Aici am putut vedea rii este sfânt şi evoluţia aparatelor de zbor, de la pionierii amintirea celor aviaţiei - pentru americani - şi până la care au fost, rachetele trimise în spaţiu, unele exponate este păstrată în originale, cele mai multe machete. Ne memorialele ce intrigă faptul că Vuia, Vlaicu şi Coandă nu le poartă numele: sunt pomeniţi nicăieri, americanii nu ştiu Washington, Je­ decât de fraţii Wright fferson, Lincoln, şi Lindberg oare? Kennedy etc. Clă­dirile de vază ale ţării sunt Lăsând dea­ fă­cute să dureze parcă o eternitate: Casa lul Capitoliului în Albă, Capitoliul, Palatul de Justiţie, FBI spate, continuăm pe Building, Pentagonul, Naţional Gallery, National Mall spre Smithsonian Institute etc. Toate au o Smithsonian Insti­ arhitectură impresionantă, amplasate să tute, National Portrait se subordoneze unei anumite idei, sunt Gallery, National vizibile fără prea mari eforturi şi, cel mai Museum of American important lucru, nu te sufocă cu pază, dacă History, având ca respecţi regulile impuse. Este adevărat că nu poţi obiectiv Lincoln Memorial şi Tidal Basine, cât şi vedea Casa Albă fără rendez-vous fixat printr-un Washington şi Jefferson Memorial, un ansamblu senator al SUA, după ce te-ai lăsat percheziţionat de cultură şi spiritualitate tipic popoarelor ce ştiu mai ceva ca la aeroport, şi te poţi mulţumi de-a să-şi cinstească înaintaşii, cum rar întâlneşti pe o admira de-afară de la cca 250 m, pe trei dintre mapamond. Regretăm şi aici că timpul e prea laturile sale. Nici de Pentagon nu te poţi apropia scurt pentru a face şi de data aceasta o plimbare pe prea mult, dar în Palatul de Justiţie te poţi plimba în Potomac, pentru a intra şi zăbovi îndelung în toate voie, sediul central al FBI avea, spre amuzamentul muzeele, dar „time is money” aşa că ne amânăm nostru, drept pază o…veveriţă, care scormonea intenţiile pentru data viitoare şi ne mulţumim în coşul de gunoi, constatând cu „satisfacţie“ că şi doar să tragem o raită prin Washington Harbour la americanii au „maidanezii” lor. Naţional Gallery, picior, ca să putem avea o mai bună vizibilitate pe, înfiinţate în 1937, un palat în adevăratul înţeles al deja celebră, clădirea Wattergate, numai că America cuvântului, poate rivaliza oricând cu Luvrul, Prado are şi alte locuri - coasta de Apus - unde strălucesc sau Ermitajul, datorită bogăţiei capodoperelor dar San Francisco, Los Angeles, California etc., aşa că, mai ales ştiinţei expunerii lor. Numeroasele muzee deocamdată, goodbye America. 66 AXIS LIBRI An V, nr. 14, martie 2012 Confluențe culturale • Confluențe culturale • Confluențe culturale

Dublul monstruos

ar Eminescu pă­ ca triumf al violenţei malefice, înseamnă eliminarea trunde cu mult diferenţelor, a antitezelor în echilibru dinamic. maiD adânc în mecanismul Eminescu a dedus acest adevăr şi pe cale ştiinţifică, crizei sacrificiale. Intuiţia luând în considerare legea a doua a termodinamicii, îl mână, ca şi pe Rene care, dacă ar fi atostăpânitoare, ar duce la moartea Girard, către fratricidul termică a universului. Poetul vorbeşte de o stingere originar, rezolvat, în eternă, căreia, ca fiinţe muritoare, îi suntem hărăziţi. termeni teologici, de Sf. Ce înseamnă, însă, ştergerea diferenţelor în fiinţa ca Ioan Gură de Aur, prin Dasein? Înseamnă fratricid. Când Cain se hotărăşte ceea ce a numit taina să-1 ucidă pe Abel, ispita vine din incapacitatea de fratelui. Iată trimiterea a suporta diferenţa dintre el şi fratele său. El crede Theodor Codreanu lui Eminescu: „Ştim a fi că ucigându-şi fratele i se poate substitui, devenind strănepoţii acelui vechi beneficiarul sacrificiilor primite de Dumnezeu. Cu păcat, / Ce seminţia Cain în lume-o a creat”. (Preot alte cuvinte, transcendenţa lui nu mai este verticală, şi filosof). Fraţii biblici Cain şi Abel constituie, şi ci deviată, orizontală, căci îl iubeşte pe Dumnezeu după Eminescu, cea dintâi antiteză umană eşuată, prin intermediul Altuia, ceea ce-i un păcat de stând la izvoarele crizei sacrificiale. Antitezele sunt moarte. Identicul însă trebuie mereu violat, pentru viaţa în sensul coexistenţei diferenţelor, singurele că duplicarea lui perfectă înseamnă moarte. Este care pot „legitima” unitatea, deci existenţa fiinţei exact rezultatul violenţei lui Cain, care, acum, se sociale. Ontologia arheităţii creată de poetul nostru imaginează Abel, dar Abel nu mai este, încât nici ar putea interesa foarte mult pe trufaşii negatori ai Cain nu mai este. Ştergerea diferenţelor dintre fraţi gândirii eminesciene, care se pretind a fi promotorii a trezit, de aceea, oroare în gândirea mitică. Atunci filosofiei diferenţei, prin excelenţă postmodernistă. când se năşteau gemeni, ei erau priviţi ca pe un Or, alături de Nietzsche, Eminescu întemeiază semn rău prevestitor, astfel de copii fiind aruncaţi prima filosofie a diferenţei din istoria gândirii sau jertfiţi din faşă. Sacrificarea lor aducea evitarea europene, având în centru conceptul eternei violenţei fratricide. „Nu diferenţele - spune Girard reîntoarceri (cu precedent în gândirea lui Goethe), - ci pierderea lor antrenează rivalitatea dementă, prezent deopotrivă şi la Eminescu şi la Nietzsche, lupta, înverşunarea între oameni dintr-o aceeaşi dar dintr-o altă perspectivă care poate întâmpina şi familie sau o aceeaşi societate” (2). Raţiunea comună obiecţiile capitale aduse de Noica dialecticii eternei crede, dimpotrivă, că toate conflictele se nasc din reîntoarceri. diferenţele dintre oameni, când adevărul e invers. Într-un om, spune Eminescu, reinterpretând Războaiele se ivesc între popoare şi între civilizaţii teoria identităţii numerice din budism şi cu ajutorul care nu- şi mai recunosc diferenţele: cel puternic vrea lui Schopenhauer, există un şir nesfârşit de oameni. ca slabul să fie ca dânsul, nimicindu-i identitatea sau El pune, pe această cale, piatra de temelie a ceea ce, iluzionându-se că o poate face. Violenţa declanşează la scurt timp după dânsul, Rimbaud va prefigura un cerc vicios, în care cei antrenaţi riscă să nu se mai heterogenia eului. În câteva însemnări, datate de D. oprească, dezlănţuind o răzbunare perpetuă, în care Vatamaniuc din perioada preuniversitară, poetul se nici o normă religioasă sau de drept laic nu mai are întreba: „Oare eu, tu, el nu e tot una?” Sau: „Eu şi putere: „Nu ne putem dispensa de violenţă pentru cu tine un singur eu” (1). Dacă archaeus e singura a pune capăt violenţei. Dar tocmai din acest motiv realitate pe lume, e fiindcă încifrează în el toate violenţa este interminabilă. Fiecare vrea să aibă diferenţele posibile, fără ca Unul (Dumnezeu) să fie ultimul cuvânt al violenţei şi se merge din represalii pierdut, cum se întâmplă în filosofia postmodernă în represalii, fără ca vreo concluzie veritabilă să a diferenţei. Şi nu poate fi pierdut fiindcă Unu intervină vreodată” (3). este totdeauna Trei. De aceea Eminescu nu cade Exemplu mai elocvent de răzbunare perpetuă în capcana morţii lui Dumnezeu, ca Nietzsche, nu e de găsit ca în Orientul Mijlociu, între decât pasager, ireligiozitatea, cum spuneam, fiind evrei şi palestinieni care, culmea, sunt popoare receptată ca simptom al crizei sacrificiale. Moartea, semitice, numele de fratricid potrivindu-se ca o 66 67 An V, nr. 14, martie 2012 AXIS LIBRI Confluențe culturale • Confluențe culturale • Confluențe culturale mănuşă. Raportul fratern normal se fundează pe spaima morţii intre-ţi în fiecare os. / În orice om un recunoaşterea diferenţelor. Gemenii sunt „fraţi duşman să ştii că ţi se naşte, / S-ajungi pe tine însuţi accentuaţi” şi de ei se leagă declanşarea crizei a nu te mai cunoaşte, / De propria ta faţă, rebel să-ţi sacrificiale. Cain sfârşeşte prin a nu mai dori fie teamă / Şi somnul - vameş vieţii - să nu-ţi mai conform lui însuşi, ci conform Altuia, care e Abel. ieie vamă” etc. A nu te mai cunoaşte înseamnă a O criză tragică trăieşte şi Oedip care se substituie nu-ţi mai găsi niciodată pacea sufletească. Cred tatălui, ucigându-1. Blestemul răzbunării perpetue că e cel mai teribil blestem din literatura română. se prelungeşte la fraţii Eteocle şi Polynice. Gemenii Apariţia spectrului stă sub semnul nebuniei, venind formează, ca „fraţi accentuaţi”, ceea ce Girard parcă direct din hăul nopţii. Brigbel nu ştie că numeşte dublu monstruos (double bindf) (4). Cain sunt propriile tenebre. El percepe arătarea fratelui devine dublul monstruos al lui Abel, Brigbel - dublul geamăn ca pe o cumplită ameninţare, încât nu ştii monstruos al lui Sarmis. Geniul lui Eminescu a care e sursa nebuniei, adică a violenţei malefice. surprins tragismul coşmaresc al fraţilor gemeni în Lupta ultimă e cu dublul din oglindă: „- O, Sarmis, poema omonimă. Cel violentat de dorinţa conform luptă lungă, grozavă e-ntre noi! / Ce fugi? Ce fugi? Altuia este Brigbel care nu face decât să dubleze Nu vezi tu la luptă că te chem? / Nu crede cum că iubirea fratelui său pentru frumoasa Tomiris şi tremur, nu crede că mă tem! / Şi-atuncea iar răsare pentru tronul ce i se cuvenea aceluiaşi. Eminescu şi faţa-i slabă piere, / Şi ochiul fix se uită cu spaimă surprinde întreaga tragedie a fratelui ucigaş, şi durere: «O, inima mea laşă, de ce-nlemneşti în atingând o culme a forţei imaginarului său. Sarmis sân, / Sfârşeşte! Şi pumnarul îmi scap- acum din este ucis de Brigbel tocmai când mâni... / Dar îl voi strânge bine... trebuia să fie încoronat alături de Stai... stai, nebun mişel». // - Loveşte Tomiris. După ce Cain 1-a ucis pe crud o dată şi cade mort - Brigbel”. Abel, Dumnezeu îl întreabă unde Gemenii lui Eminescu este este fratele său. Din acest moment capodopera crizei sacrificiale începe, propriu-zis, chinul lui Cain. insolubile, care ameninţă însăşi Şi în Gemenii Sarmis este aşteptat existenţa unei seminţii. Girard să vină, dar numai Brigbel ştie, distinge trei soluţii, în istoria deocamdată, că este mort. Marelui umanităţii, de rezolvare a crizei preot, arătându-i-se dispariţia lui sacrificiale: victima ispăşitoare, Sarmis, urmează încoronarea lui rememorată ritualic, duelul şi Brigbel care, acum, se poate bucura justiţia. Prima este fundamentală, de întreaga putere, de iubirea lui funcţionând mii de ani în societăţile Tomiris. Cu alte cuvinte, acum nu tradiţionale; a doua a avut maximă mai este el, ci fratele său geamăn eficienţă în evul mediu, iar a treia - Sarmis. Trebuie să ne uimim de devine predominantă în societăţile adâncimea intuiţiei eminesciene. moderne. Sarmis devine simultan victimă ispăşitoare eşuată şi spectru al Note: perpetuării fratricidului, fiindcă 1. Eminescu, Mihai Fragmen­ Brigbel este blestemat să ucidă mai tarium. Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1981, p. 78. departe până la stingerea seminţiei. Sarmis reapare 2. Rene Girard, op. cit., p. 58. în coşmarul lui Brigbel, dar pentru a refuza o ţară 3. Ibidem, p. 32. aflată pradă crizei sacrificiale, adică golită de sacru 4. Dubla legătură devine la Gregory Bateson cale şi bântuită de fratricid: „La ce-aş mai cere-o ţară, terapeutică în cazul schizofrenicilor, ea fiind o formă în care nu-i credinţă, / Unde un frate pe-altul de comunicare, o strategie de a supravieţui într-o s-ucidă-i cu putinţă!”. Singurul „ajutor” pe care-1 situaţie insuportabilă. Bateson dă exemplul copilului care primeşte mesaje contradictorii de la părinţi, încât poate da fratelui ucigaş e blestemul de-a-ntoarce nu ştie dacă un gest sau un cuvânt e ameninţare sau violenţa spre sine, fiindcă aceasta, pe de altă parte, ocrotire, ceea ce îl împinge spre schizofrenie. De aceea, este şi esenţa fratricidului: cine loveşte în fratele sau boala nervoasă nu poate fi înţeleasă decât studiind în părinţii săi pe sine se loveşte. Blestemul lui Sarmis „sistemul social în care-şi duce viaţa pacientul”. În ar putea semăna cu acela din Rugăciunea unui dac, consecinţă, afirmă şi Laing, „Nu există persoană schizofrenică; există numai un sistem schizofrenic”. dar aici totul e de semn întors, inducând răzbunarea (Apud Fritjof Capra, op. cit., p. 140). Ceea ce schimbă perpetuă: „Şi-acum la tine, frate, cuvântul o să- totalmente perspectiva noastră asupra bolilor psihice. ndrept, / Căci voi să-ngălbenească şi sufletu-ţi Nota redacţiei: fragment din romanul „Dublul monstruos” din piept / Şi ochii-n cap să-ţi sece, pe tron să te apărută la Chişinău : Ed. Universul 2011, pp 34-38. usuci, / Cuvântul gurii proprii auzi-1 tu pe dos / Şi 68 AXIS LIBRI An V, nr. 14, martie 2012 Confluențe culturale • Confluențe culturale • Confluențe culturale Prietenul adevărat, la nevoie trebuie ajutat…

alaţiul univer­ Un şirag de piatră rară Gsitar şi cultural Pe moşie revărsată. a avut şi are multe şi temeinice relaţii cu Limba noastră-i foc ce arde intelectuali de frunte ce- Într-un neam, ce fără veste şi desfăşoară activitatea S-a trezit din somn de moarte între graniţele Republicii Ca viteazul din poveste. Moldova de astăzi sau ale Ucrainei. Cei mai …………………………. mulţi dintre ei sînt bine Limba noastră-i limbă sfîntă, Dumitru Tiutiuca cunoscuţi (Acad. Mihai Limba vechilor cazanii, Cimpoi), alţii sunt în curs de afirmare (prof. univ. Care o plîng şi care o cîntă Alla Mîndîcanu, criticul literar Ana Bantoş sau Pe la vatra lor ţăranii. animatorul cultural, soţul ei Alexandru Bantoş). Despre aceştia vreau să spun câteva cuvinte aici. În ceea ce priveşte biografia spirituală a Trebuie să mărturisesc că o fac cu o anumită Domnului Acad. Mihai Cimpoi, opera acestuia este nostalgie dacă mă gândesc la vremurile de astăzi impresionantă, atît ca număr, cît şi ca valoare. Ea în comparaţie cu cele nu prea de mult trecute şi conturează o personalitate de excepţie, un critic şi entuziasmul lor lipsit de orice restricţii (iarăşi, istoric literar de marcă şi un om de cultură implicat precum se cam întâmplă astăzi). activ în viaţa civică a Basarabiei, calităţi ce poartă Aşadar, Acad. Mihai Cimpoi, foarte prezent la amprenta unui spirit militant, nobil, aparent Galaţi de ani buni. Nu mai departe, acum doi ani, în paradoxal, deosebit de modest, profund cunoscător octombrie, Universitatea „Danubius” i-a decernat al valorilor literaturii, culturii şi filosofiei române şi titlul de Doctor Honoris Causa, spre cinstea ei, la universale. propunerea Facultăţii de Ştiinţe ale Comunicării şi A scris şi publicat studii de referinţă aproape Relaţii Publice. Ce spuneam, atunci, în Laudatio, despre toţi scriitorii români din Republica Acad. Mihai Cimpoi este o personalitate cu Moldova şi România. Redimensionând eticheta convingeri şi sentimente statornice, neconjuncturale de „naţionalist”, dobândită din perioada când şi un mare prieten al spiritualităţii gălăţene de care făcea munci necalificate sau rămânea fără serviciu, comunitatea noastră spirituală este onorată să-l aibă pentru că refuza ideologizarea marxist-leninistă a mereu aproape ca pe unul dintre cei mai distinşi literaturii. Se întâmpla în 1974, când a fost acuzat membri ai săi. de „naţionalism” într-un raport al primului secretar În plan naţional, Acad. Mihai Cimpoi este unul al C.C. al P.C.M. dintre cei mai activi apărători ai limbii române în Tot timpul Mihai Cimpoi s-a plasat sub steagul arealul unde se vorbeşte ea (şi nu numai), este o voce de românismului, din aceasta rezultând câteva cărţi mare autoritate, care a contribuit enorm la menţinerea remarcabile, cum ar fi: Mărul de aur (1999), unităţii acestei valori naţionale, despre care un alt mare Cumpăna cu doua ciuturi (2000, tradusă şi în limba român, Alexei Mateevici, poetul care a murit la numai franceză), Brâncuşi, poet al ne-sfârşirii (2001) şi 29 de ani, spunea, mândru că e român: multe altele. Procesul redobândirii românismului cultural Limba noastră-i o comoară în Basarabia s-a desfăşurat, însă, sub semnul În adîncuri înfundată, călăuzitor al lui Mihai Eminescu, cel care i-a dat

68 69 An V, nr. 14, martie 2012 AXIS LIBRI Confluențe culturale • Confluențe culturale • Confluențe culturale lui Mihai Cimpoi şi forţa de a arăta lumii că avem că nu se creează premize pentru studierea ei. Era valori universale, pe picior de competitivitate cu nevoie de o instituţie care să acumuleze experienţă. celelalte confirmate. Astfel, a reuşit să realizeze un Eventual, să coordoneze procesul de studiere a fapt unic: o suită de dialoguri cu 74 eminescologi limbii de stat. Mă bucur că am găsit atunci susţinere şi traducători ai lui Eminescu din mai multe la Primăria municipiului (Chişinău) şi mă bucur ţări, publicate în volumele Spre un nou Eminescu că pe parcursul atâtor ani instituţia şi-a justificat (Chişinău, 1998; Bucureşti,1994) şi Mă topesc menirea.» în flăcări (1999, 2001). În calitate de cercetător Anual, în acest scop, trec pragul Casei Limbii pasionat şi avizat al operei şi personalităţii lui Române aproximativ 500 de oameni. Neavând spaţiu M. Eminescu, şi-a pus exegezele sub semnul suficient aici, se recurge la organizarea de lecţii pe ontologicului, al căutării esenţei Fiinţei de către teren, la diverse întreprinderi, şcoli, organizaţii etc. marele poet în volume precum: Narcis şi Hyperion Foarte important: de numele acestei instituţii (1979 etc.), Căderea în sus a Luceafărului (1996) se leagă cel puţin alte două mari realizări: editarea sau Plânsul Demiurgului (1998). revistei de largă circulaţie, „Limba română”, O altă contribuţie, de referinţă pentru literatura precum şi organizarea în fiecare an, de 31 august, română, rămâne monumentala O istorie deschisă a Zilei Limbii Române, la Chişinău, cu participare a literaturii române din Basarabia (prima ediţie: internaţională. 1996, urmată de altele:1997, 2002), care constituie Ar urma în ceastă înşiruire, Alla Mîndîcanu, o sinteză critică sui generis, o amplă panoramă fost decan al Facultăţii de Jurnalism şi Comunicare a „mişcării literelor” în/din/şi spre Basarabia, Publică a celei mai mari universităţi particulare din prezentată atît în plan diacronic, cât şi sincronic. ţara vecină, Universitatea Liberă Internaţională Prin acest studiu fundamental, M. Cimpoi confirmă din Moldova. Această calitate, precum şi cele de din plin aserţiunea lui G. Călinescu potrivit căruia preşedinte al Consiliului Naţional al Femeilor „literatura română este una şi indivizibilă” şi şi expert ONU în probleme de Egalitate în „Punctum”, vorba lui Eminescu. şanse îi oferă prilejul de a-şi susţine activ şi „Baricadele” luptei sale pentru păstrarea eficient convingerile sale culturale, ştiinţifice şi şi promovarea valorilor naţionale se numesc patriotice. De fapt, întreaga sa familie acţionează Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova, al în acest sens, onorând faptul ca tatăl soţului cărei Preşedinte este, Academia Română, al cărei Doamnei, Emil, scriitorul Valentin Mîndîcanu, Membru de onoare este, Academia de Ştiinţe din este acela care, în 1988, a scris un celebru eseu Moldova, al cărei membru titular este şi aşa mai cultural intitulat Ecologia spiritului, „manifest” departe. care a declanşat revoluţia antitotalitaristă din Şi astfel, Mihai Cimpoi a ajuns la credinţa că Basarabia! Tot Valentin Mîndîcanu este şi autorul „adevărata mântuire e cea prin cultură”, cum îi place unui alt eseu numit semnificativ: Veşmântul să spună deseori. Şi nouă, la fel. fiinţei noastre. Astăzi, ea îşi continuă activitatea Alexandru Bantoş este directorul Casei Limbii în Canada, fiind lieder al diasporei româneşti de Române, iar criticul şi istoricul literar, Ana Bantoş, aici. soţia lui. Această „casă” este rezultatul luptei din Toţi aceştia fac parte dintre acei modeşti anii 90 ai secolului trecut, pentru Independenţă, intelectuali basarabeni ce se mai luptă încă cu Limbă şi Alfabet latin. Fondată în 1988, începând «sovietizatorii», cum sunt numiţi ei, pentru cu 25 iulie 2006, se numeşte „Nichita Stănescu”. recunoaşterea limbii române, în grafie latină, „ Am pornit de la ideea că mulţi vorbeau despre reuşind chiar să impună Sovietului Suprem al RSSM necesitatea studierii, însuşirii corecte a limbii de o lege în acest sens, de care s-a uitat, însă, deşi ea stat de către românii basarabeni, spunea directorul este încă în vigoare. acesteia. Şi mai mulţi vedeau necesitatea însuşirii Din cele spuse până aici, cred că s-a înţeles ei de către alolingvi. Eu cunoşteam bine situaţia de ce am dat acest titlu evocării prezente. E fiindcă lucrasem până atunci la Departamentul mai mult decât un proverb adaptat, o simplă de Stat al Limbilor. Ştiam că starea limbii era constatare ori o recomandare. E mai mult un deplorabilă. Din păcate, nici azi nu este cu mult strigăt, nu o dată, de disperare. Nu uitaţi, aşadar: mai bună. Mă gândeam atunci că una din cauze e prietenul adevărat, la nevoie trebuie ajutat…

70 AXIS LIBRI An V, nr. 14, martie 2012 Eveniment • Eveniment • Eveniment • Eveniment • Eveniment Biblioteca „V.A Urechia” Filiale peste Prut

n buna tradiţie a Filiala Urechia de la Giurgiuleşti în cadrul bibliotecii respectării şi realizării Liceului „Mihail Sadoveanu” în prezenţa unui grup de obiectivelorÎ propuse, şi profesori, elevi, alături de autorităţile locale, a urmat în anul 2011 Biblioteca în luna octombrie inaugurarea Filialei Urechia de la „V.A Urechia” a continuat Reni - Ucraina în cadrul şcolii generale din Dolinske, implementarea Proiec­ finalizând anul cu deschiderea în 28 decembrie a Filialei tului de management 2008 Urechia de la Izmail în cadrul Catedrei de Filologie şi – 2013 şi a deschis trei Limbi Romanice a Universităţii de Ştiinţe Umaniste din noi filiale peste Prut: una Izmail. în Republica Moldova, Dacă în Republica Moldova deschiderea de filiale la Giurgiuleşti - cu un cu carte românească pare a fi ceva normal şi firesc, în fond de 600 documente Ucraina, şi mai ales în localităţile din sudul Ucrainei, Geta Eftimie de bibliotecă din care un zonă cu populaţie majoritar moldovenească, deschiderea număr de 100 documente acestor filiale este un semnal de deschidere şi includere în literatură pentru copii, bibliotecar Aneta Golovatenco, şi Euroregiunea „Dunărea de Jos”, un semn că Euroregiunea două în Ucraina: la Reni - cu un fond de 500 documente există şi construieşte şi pentru cetăţenii din acest areal. de bibliotecă, bibliotecar Maria Călin şi la Izmail, - 500 Deschiderea celor două Filiale Urechia din Ucraina pare documente, fond administrat de Elena Golovanova, prof. că era aşteptată, în condiţiile în care cartea românească, catedra de limbi romanice a Facultăţii de Filologie. cartea cu scriere latină este destul de rară. Obiectivul deschiderii de filiale ale Bibliotecii peste Deschiderea Filialelor Urechia din ”afara” graniţelor a Prut face parte dintr-un program mai amplu de susţinere fost posibilă datorită sprijinului constant şi consecvent al şi cooperare interbibliotecară, de dezvoltare a relaţiilor Consiliului Judeţului Galaţi atât în calitate de for tutelar al culturale transfrontaliere şi are Bibliotecii „V.A. Urechia”, cât şi în scopul de a asigura cetăţenilor calitate de preşedinte al Asociaţiei de naţionalitate română, din de cooperare transfrontalieră afara graniţelor, posibilitatea de a Euroregiunea „Dunărea de menţine legătura cu ţara şi cultura Jos”, alături de Centru Cultural românească prin intermediul „Dunărea de Jos”, Societatea cărţii şi a cuvântului scris. Cărţile Jurnaliştilor „Dunărea de Jos”, care au fost donate pentru Liga Studenţilor Basarabeni din deschiderea acestor filiale au fost Galaţi, reprezentanţii pentru selectate din donaţiile primite de Ucraina din cadrul Euroregiunii, Biblioteca „V.A Urechia” precum Igor Babaian şi Valentin Stroie. şi din producţia editorială a Deşi a existat „pericolul” ca editurii Bibliotecii - „Axis Libri” şi în orice moment să se împiedice sunt lucrări reprezentative pentru realizarea acestor Filiale prin toate domeniile cunoaşterii, interzicerea trecerii de cărţi prin predominând literatura beletristică, clasicii literaturii vamă, demersului iniţiat de directorul Bibliotecii, prof româneşti şi universale. De altfel există o preocupare Zanfir Ilie, i s-au alăturat oameni cu suflet şi dragoste de permanentă pentru a asigura necesarul de carte carte, scriitorul Valentin Ajder, de loc din Giurgiuleşti, românescă pentru românii din afara graniţelor ţării, în poetul Ion Bâcu din Reni, Gheorghe Mândru de la prezent fiind în derulare o aplicaţie pentru obţinerea Direcţia de Cultură Cahul, Valentin Stroie coord. proiecte de finanţare prin intermediul Ministerului de externe transfrontaliere în cadrul EuroRegiunii „Dunărea de - Departamentul românilor de pretutindeni, finanţare Jos” şi mulţi alţii. Astfel am ajuns ca la început de an care va asigura resursele necesare pentru dotarea cu 2012 să numărăm cinci filiale peste Prut, dintre care carte a filialelor de peste Prut. Indiferent de locul unde au trei în Republica Moldova şi două în Ucraina, fiecare fost deschise filialele Bibliotecii Urechia, la Cahul, Reni fiind deschise cu un fond de cel puţin 500 documente. sau Giurgiuleşti, doleanţa bibliotecarilor şi cititorilor Pentru anul 2012, obiectivul este ca aceste filiale să deopotrivă a fost aceeaşi: mai multe cărţi în limba deţină un număr de minim 3000 documente/colecţie română, din literatura clasică, din curricular pentru având în vedere şi oportunitatea creată de fondurile învăţământul preuniversitar şi universitar, metodologii structurale transfrontaliere: accesarea unui proiect de învăţare şi predare a limbii române şi chiar abecedare care să promoveze relaţiile culturale din regiune şi pentru învăţarea limbii române. legătura acestor Filiale cu Biblioteca „V.A Urechia” prin Astfel după ce la început de august a fost deschisă organizarea de evenimente socio-culturale itinerante. 70 71 An V, nr. 14, martie 2012 AXIS LIBRI Eveniment • Eveniment • Eveniment • Eveniment • Eveniment

Manifestări tradiţionale de iarnă în Biblioteca „V.A. Urechia”

ărbătorile de iarnă, a răspuns la avalanşa de întrebări venite din partea Sîndeosebi cele de copiilor. Crăciun sunt adevărate Programul artistic, susţinut de colaboratorii, mângâieri ale sufletului. fideli ai Bibliotecii „V.A. Urechia”, elevii de la Şcoala Colindele şi clinchetele de Nr. 28 „Mihai Eminescu” şi Şcoala Nr. 11 „Mihail clopoţei, mirosul proaspăt de Sadoveanu”, intitulat „Bucuria Sărbătorilor de brad, nerăbdarea copiilor în iarnă!”, a cuprins obiceiurile şi tradiţiile noastre, aşteptarea lui Moş Crăciun, prezentate în mod original (muzica de fundal a toate creează o atmosferă fost realizată de un grup de instrumentişti al căror de basm. În tradiţia intrumente erau linguri şi cuţite de lemn). Maricica Târâlă-Sava manifestărilor culturale ce Proiectul educaţional „Biblioteca, lăcaş al se desfăşoară la Biblioteca cunoaşterii”, încheiat cu Şcoala nr. 25 „Petru Rareş”, „V.A. Urechia” au intrat şi cele specifice întâmpinării a prilejuit una din manifestările de iarnă, intitulată Naşterii Domnului. Derulate pe parcursul unei Datinile între tradiţie şi modernitate. Dansurile săptămâni, respectiv 19-23 decembrie 2011, acţiunile populare, obiceiurile locale cum sunt capra, au fost diversificate şi interesante, motiv pentru care ursul, pluguşorul, sorcova au reprezentat folclorul s-au bucurat de un public numeros. românesc din zona Moldovei de Jos. Expoziţia intitulată sugestiv „Tradiţii la români” Cele mai reprezentative colinde, urări de Crăciun a avut ca temă datinile şi Anul Nou au fost expuse şi obiceiurile de iarnă de Şcoala Generală Nr. 42., şi a fost realizată de „Sfinţii Împăraţi Constantin preşcolarii şi şcolarii şi Elena”, care au prezentat de la 11 instituţii din un program complet cu învăţământul gălăţean, datini şi urări din întregul precum şi de membrii ţinut al Moldovei (colinde, Cercului de Pictură dansul cu capra, cu ursul şi de la Palatul Copiilor. Pluguşorul). Au participat Expoziţia organizată la circa 80 - 100 de Sala de lectură „Mihai elevi, coordonaţi Eminescu” şi Secţia de cadrele didac­ pentru copii, s-a remarcat prin numărul tice Camelia Di­ mare de exponate şi, totodată, prin ma şi Liliana diversitatea lucrărilor: măşti, felicitări Toader. Toţi copiii şi desene, origami, goblenuri şi alte participanţi la aranjamente specifice anotimpului. manifestări au Pe 19 decembrie a avut loc o acţiune- fost răsplătiţi eveniment, lansarea unui audiobook cu dulciuri din pentru copii, intitulat Ţinutul partea Bibliotecii. curcubeului, autor Gina Dănescu. Audiobook-ul Săptămâna manifestărilor s-a încheiat, ca în cuprinde poveşti selectate din volumul cu acelaşi fiecare an, cu mult aşteptata întâlnire a lui Moş titlu, apărut la Editura „Eikon” din Cluj-Napoca. Crăciun cu cei peste 30 de copii ai salariaţilor Prezentarea a fost realizată de Dana Potorac, Bibliotecii „V.A. Urechia”, dar şi cu tinerele şi director al Editurii „Homer” din Galaţi, iar autoarea frumoasele bibliotecare.

72 AXIS LIBRI An V, nr. 14, martie 2012 Eveniment • Eveniment • Eveniment • Eveniment • Eveniment EMINESCU Spiritul totalităţii româneşti

iua Culturii Naţionale coincide la români culturale, între care ridicarea statuii lui Eminescu, Zcu omagierea personalităţii poetului Mihai l-au determinat pe A.D. Xenopol să rostească Eminescu. Genial creator de cultură, jurnalist cunoscuta formulă: „Cinste vouă, gălăţenilor!”; incomod şi militant înflăcărat pentru ţară, Eminescu Cătălin Negoiţă, directorul Direcţiei de Cultură este încă viu şi reprezentativ prin întreaga operă, şi Patrimoniu Galaţi, care a pledat pentru lectură, iar patriotismul şi clarviziunea sa au fost şi sunt pentru cunoaşterea creaţiei eminesciene - garanţie întruchiparea unui veritabil model pentru tânăra a însuşirii unei culturi autentice. generaţie. Ilie Zanfir, directorul Bibliotecii „V.A. Urechia”, Sărbătorirea valorilor culturale româneşti s-a a subliniat importanţa evenimentului evocând desfăşurat pe parcursul a trei zile, în perioada 13- personalitatea geniului poeziei româneşti şi 15 ianuarie, sub coordonarea profesorului Zanfir semnificaţiile Zilei Culturii Naţionale: Ilie, director al Bibliotecii „V.A. Urechia” Galaţi. Organizate de Biblioteca Publică Judeţeană, sub „Stimaţi invitaţi, onorat auditoriu, patronajul Consiliul Judeţului Galaţi, Consiliului Local, Primăriei Galaţi, cu sprijinul Inspectoratului Începând din 2011, data de 15 ianuarie, ziua Şcolar Judeţean, Direcţiei pentru Cultură şi naşterii poetului naţional Mihai Eminescu este Patrimoniu Naţional, împreună cu Centrul Cultural prilej al unei duble sărbători, legiuitorul stabilind, „Dunărea de Jos”, Teatrul Muzical „Nae Leonard”, în noiembrie 2010, ca această zi să reprezinte şi Ziua Teatrul Dramatic „Fani Culturii Române – dată fiind Tardini”, Uniunea Scrii­ importanţa excepţională a torilor din România – acestei personalităţi pentru Filiala Sud-Est, Societatea cultura noastră. Instituţiile Scriitorilor „C. Negri” şi de cultură din municipiul Expres TV Galaţi-Brăila, şi judeţul Galaţi şi-au unit manifestările dedicate forţele pentru a marca celor două evenimente semnificaţia acestei măreţe s-au desfăşurat sub sărbători şi a omagia poetul genericul „EMINESCU de geniu al poporului român, – Spiritul totalităţii precum şi valorile culturii româneşti“. naţionale vii. Ediţia a II-a a Galei O naţiune cul­turală Culturii Româneşti la şi o democraţie autentică Galaţi a debutat vineri, au nevoie de o zi a 13 ianuarie 2012, ora culturii pentru a-şi 12,00, la Teatrul Muzical „Nae Leonard”, într-o omagia tradiţiile şi atmosferă solemnă, în prezenţa reprezentanţilor valorile spirituale administraţiei locale, instituţiilor de cultură, a şi morale. Trebuie scriitorilor, artiştilor şi elevilor veniţi pentru să conştientizăm că a-l sărbători pe Eminescu, marcând în acelaşi şansele noastre mon­ timp şi Ziua Culturii Naţionale. În deschiderea diale depind şi de manifestării au rostit scurte alocuţiuni: Eugen cultură. În primul rând Chebac, preşedintele Consiliului Judeţului de cultură. O naţiune Galaţi care şi-a manifestat disponibilitatea de este culturală sau nu a susţine cultura gălăţeană, atât timp cât va este nimic”, afirma fi în această funcţie şi a felicitat organizatorii academicianul Eugen şi participanţii pentru modul cum ştiu să Simion ini­ţiatorul cinstească valorile culturale; Dumitru Nicolae, demersului legislativ. primarul municipiului Galaţi îndemnând să Ziua de naştere urmăm pilda înaintaşilor care pentru faptele lor a lui Eminescu e

72 73 An V, nr. 14, martie 2012 AXIS LIBRI Eveniment • Eveniment • Eveniment • Eveniment • Eveniment cea mai potrivită pentru gălăţenii se pot mândri cu celebrarea culturii naţionale. faptul de a fi primii care i-au „Pentru noi, spunea Mircea ridicat o statuie realizată Eliade, „Eminescu nu e numai de sculptorul Friederic cel mai mare poet al nostru şi Storck. Meritul înălţării cel mai strălucit geniu pe care ei aparţine întregii urbe, l-a zămislit pământul, apele şi pentru că finanţarea a fost cerul românesc. El este, într- asigurată printr-o colectă un anumit fel, întruparea publică organizată la Galaţi însăşi a acestui cer şi a acestui de un comitet condus de pământ, cu toate frumuseţile, publicistul Corneliu Botez. durerile şi nădejdile crescute Scopurile colectei din ele. Noi cei de aici, rupţi de erau organizarea pământ şi de neam, regăsim în unui festival tot ce-am lăsat în urmă, de la văzduhul comemorativ, ti­ munţilor noştri şi de la melancolia părirea unui mării noastre, până la cerul nopţii volum omagial, româneşti şi teiul înflorit al copilăriei emiterea unei noastre. Recitindu-l pe Eminescu, ne medalii­­ şi înăl­ reîntoarcem ca într-un dulce somn, la ţarea unui monu­ noi acasă”. ment care să Ziua de 15 ianuarie este de un înfrumuseţeze simbolism covârşitor, pentru că însăşi oraşul şi să fie viaţa lui Eminescu este una exemplară. vrednic de cel Nu este viaţa unui sfânt şi nici a unui erou, ci este viaţa mai mare poet al neamului. La 16 octombrie 1911, unui geniu care a trăit permanent cu privirea aţintită când a avut loc dezvelirea statuii, au fost prezente spre înaltele idealuri: de artă, de cunoaştere, naţionale, la Galaţi mari personalităţi ale culturii române, de puritate sufletească şi de dăruire, care a trăit care au semnat un document zidit în soclul statuii. aproape exclusiv prin şi pentru opera sa, neacceptând Comunitatea locală, la iniţiativa forurilor municipale compromisuri şi dăruind acestor idealuri tot ce avea şi a instituţiilor culturale a marcat, cu numai trei luni mai bun în propria fiinţă, până la negarea de sine. în urmă, în ziua de 16 octombrie 2011, prin acţiuni „Eminescu”, scria Nicolae Iorga, „e întruparea de amploare, împlinirea a 100 de ani de la dezvelirea literară a conştiinţei româneşti, una şi nedespărţită”, monumentului Mihai Eminescu. iar Titu Maiorescu aprecia :«Poetul Mihai Eminescu 2012, declarat „Anul Caragiale”, care va marca aparţine românilor. A fost denumit poet naţional atât centenarul morţii marelui dramaturg, cât şi universal, scriitorul total al literaturii româneşti, şi împlinirea a 160 de ani de la naşterea sa, este o poetul nepereche, geniul tutelar al culturii neamului, adevărată provocare pentru instituţiile de cultură. făuritorul limbii literare, Luceafărul culturii româneşti. Colectivul Bibliotecii Judeţene „V.A. Urechia” este El însuşi spunea: „Dumnezeul geniului m-a sorbit din pregătit să omagieze marii titani ai culturii române, popor cum soarele soarbe un nour de aur din marea de creatori de limbă şi literatură română, prin acţiuni amar»”. Eminescu, prin gândirea lui înaltă şi simţirea-i şi manifestări de înaltă ţinută ideatică şi la un nivel adâncă, redate într-o formă impecabilă, a pătruns în calitativ superior înscriind cu majuscule o nouă taina universalităţii, aşezându-ne cu vrednicie în dimensiune brandului cultural „Axis Libri”. Vă rândul omenirii civilizate. invităm să ne fiţi alături pentru a parcurge împreună Ca bibliotecar, Eminescu are conduita unui (re) programul activităţilor cultural-educative dedicat formator, năzuind să construiască o bibliotecă pe evenimentelor locale, naţionale şi internaţionale temelia vechilor cărţi, păstrătoare ale filonului ale noului an 2012 şi vă urăm să vă bucuraţi de autentic de spiritualitate şi cultură românească. sănătate, voie bună, fericire şi împliniri profesionale Asocierea Zilei Naţionale a Culturii Române cu şi personale tot mai mari. personalitatea lui Eminescu care a fost bibliotecar în LA MULŢI ANI EMINESCU! patru rânduri de-a lungul vieţii şi Director al celei mai LA MULŢI ANI GĂLĂŢENI! mari biblioteci universitare, cea din Iaşi, este pentru LA MULŢI ANI CULTURĂ ROMÂNĂ!” colectivul instituţiei de cultură pe care o reprezint, Scurte intervenţii constând în recitaluri de poezii Biblioteca „V.A Urechia”, motiv de mândrie, dar şi de au venit din partea poeţilor şi scriitorilor gălăţeni, înaltă responsabilitate. membri ai Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Avem datoria sacră să-i eternizăm memoria şi Sud-Est, Societatea Scriitorilor „C. Negri”: Florina 74 AXIS LIBRI An V, nr. 14, martie 2012 Eveniment • Eveniment • Eveniment • Eveniment • Eveniment Zaharia, Sterian Vicol, a.g. secară, Viorel Dinescu, Duminică, 15 ianuarie 2012, la orele 10, statuia lui Andrei Velea şi Iulian Grigoriu. Un regal de poezie Eminescu din Parcul central al municipiului a fost şi muzică din lirica eminesciană a fost susţinut, de martora unor emoţionante evocări ale oficialităţilor actorii Teatrului Dramatic „Fani Tardini”: Vlad Vasiliu locale: prefectul judeţului Galaţi - Paul Florea, şi Mihaela Gorea, alături de cei ai Teatrului Muzical primarul municipiului Dumitru Nicolae, Florin „Nae Leonard“ care au avut o reprezentaţie tematică Pâslaru - secretarul Comisiei de Cultură a Camerei (două piese) a corului; lieduri şi un recital de muzică Deputaţilor, Cătălin Negoiţă - directorul Direcţiei uşoară cu artistele Luminiţa Vologa şi Mariana Pisică. pentru Cultură şi Patrimoniul Naţional, Sterian Pentru a demonstra încă o dată, dacă mai era Vicol - preşedintele Societăţii Scriitorilor „Costache nevoie, că Eminescu este un poet atât naţional, Negri”, Gheorghe Bugeac - preşedintele Comisiei de cât şi universal, minorităţile au recitat poezii Cultură a Consiliului Municipal, Sergiu Dumitrescu ale Luceafărului românesc: Comunitatea Elenă - director al Centrului Cultural „Dunărea de Jos”, din Galaţi care a fost reprezentată de Petropol Cristian Căldăraru - director la Muzeul de Istorie. Alexandru, Comunitatea Italiană „Casa Italia” a fost Profesorul Zanfir Ilie, directorul Bibliotecii prezentă prin Banaga Diana, iar Uniunea Democrată „V.A. Urechia” a ţinut să amintească numerosului Turcă din România, Filiala Galaţi şi-a trimis ca soli auditoriu că „întreaga cultură română este legată reprezentantele a două strâns de numele generaţii: doamna Abdula poetului naţional. Mihai Nazare Gulten şi nepoata Eminescu reprezintă sa, Abdula Elis Gulnar. continuitatea culturii şi Pe toată perioada a literaturii române, în activităţilor cultural- ceea ce a realizat ea până artistice a rulat o la Eminescu, deschizând, proiecţie de filme: unul prin modernitatea realizat de Cătălin gândirii şi a creaţiei Negoiţă, directorul Di­ eminesciene, drumul recţiei pentru Cultură spre deplinele împliniri.” şi Patrimoniu Naţional Actorii teatrului Dra­ Galaţi cu titlul „Eminescu matic „Fani Tardini”: – Durată eternă“, iar altul Cristina Uja, Lică Dănilă realizat de Octav Minar, în şi Florin Toma, poeţii 1914, cu titlul „Eminescu, Sterian Vicol, Viorel Veronica, Creangă”. Dinescu, elevii Şcolii La final, elevii La Statuia poetului Gimnaziale „Mihai Emi­ ansamblului „Ciobănaşul” nescu”, pasionaţi profesori condus de prof. Ioan Traian Ilisan de la Şcoala de limba şi literatura română sau pur şi simplu mari „Grigore Moisil” au încântat asistenţa cu un iubitori de Eminescu au susţinut un recital de poezie program de doine şi cântece reuşind să transmită din opera poetului inegalabil. Pe fundalul muzicii celor prezenţi emoţia momentului. cu versuri eminesciene, persoanele participante au Deschiderea amplei acţiuni cu titlul „Eminescu depus flori şi coroane la statuie, în semn de omagiu spiritul totalităţii româneşti” s-a bucurat de un şi preţuire. auditoriu numeros, persoane de toate vârstele şi din Seara, gălăţenii au fost invitaţi la Teatrul Muzical toate mediile sociale au trăit cu vibraţie reîntâlnirea „Nae Leonard”, acolo unde artiştii, în colaborare cu fascinanta lirică eminesciană. cu Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor Sediul Bibliotecii „V.A. Urechia” a găzduit pentru din România, au prezentat un concert de muzică iubitorii de artă şi frumos, cu ocazia aniversării a românească. 162 de ani de la naşterea „poetului nepereche“, o Ziua Culturii Naţionale la Galaţi a fost dedicată serie de expoziţii având ca temă centrală omul şi sărbătoririi poetului nepereche şi în respectul poetul Eminescu. În perioada 12-23 ianuarie au tradiţiilor culturale, cele două sărbători păstrându-şi putut fi admirate expoziţiile „Mihai Eminescu, poet fiecare locul cuvenit, împletindu-se una cu cealaltă, naţional: traduceri ale poeziilor eminesciene“ şi spre satisfacţia iubitorilor de frumos ai urbei noastre. „Mihai Eminescu - Veronica Micle, o mare şi frumoasă Şi toate acestea, pentru că EMINESCU, un mare poveste de iubire“ în foaierul sălilor de lectură de la român iubitor de cultură şi-a folosit întreg harul cu etajul I şi „Efigii eminesciene: expoziţie de medalii, care Dumnezeu l-a înzestrat pentru poporul său, efigii şi documente din colecţiile Bibliotecii“, în sala dăruindu-se pentru el total şi necondiţionat. de lectură ce poartă numele Marelui Poet. Redacţia „Axis Libri” 74 75 An V, nr. 14, martie 2012 AXIS LIBRI Eveniment • Eveniment • Eveniment • Eveniment • Eveniment „DESCRIPTIO MOLDAVIAE” La 295 de ani de la apariţie (IV)

olaborarea cu abandonat în favoarea unei lucrări pe care o va denumi Academia de Hronicul. ŞtiinţeC din Berlin Academia din Berlin se mărgineşte doar la recomandarea unui subiect, lăsând autorului libertatea Alegerea lui Dimitrie de tratare, cunoscând faptul că principele avea o pregătire Cantemir ca membru geografică temeinică (2). al Academiei din Berlin Între timp, se confirmă la 1 august 1714 faptul poate fi considerată ca un că Dimitrie Cantemir este ales membru titular al puternic imbold de a scrie Academiei din Berlin. După această dată se întrerupe mai multe lucrări, printre corespondenţa cu Academia, informaţie care stă care Descrierea Moldovei, sub semnul incertitudinii, dată fiind posibilitatea ca Istoria Imperiului Oto­man, cercetările să nu fi descoperit alte surse. Cert este faptul Hronicul vechimii romano- că Dimitrie Cantemir nu a primit Diploma de membru Radu Moțoc moldovlahilor. titular al Academiei berlineze, după cum semnalează Cu toate că o parte din Sever Zotta în anul 1931 (3). corespondenţa lui D. Cantemir referitoare la intenţiile Dar un îndemn de a scrie despre neamul şi vechimea ştiinţifice, care anticipau alegerea sa ca membru al moldovenilor îl vom găsi mărturisit de autor în Hronicul. Academiei din Berlin, a fost publicată de Emil Pop În vara anului 1716, Descrierea Moldovei era (1969), şi analizată de Maria Holban (1973), rezultatele terminată şi putea fi expediată la Berlin, dar din diferite nu sunt încă total elucidate şi meritul de a aprofunda motive, încă neelucidate, D. Cantemir nu a expediat recent acest subiect revine acad. Andrei Eşanu. manuscrisul cu toate insistenţele celor din Academia Gottfried Wilhelm Leibniz, fondatorul şi primul berlineză. Problemele survenite în cadrul Academiei preşedinte al Academiei de Ştiinţe din Berlin, se interesa după decesul preşedintelui Leibniz, este posibil să-l fi de activitatea literară şi ştiinţifică din Rusia, lucru care nu determinat pe Cantemir să nu mai manifeste încredere în trebuie să ne surprindă, pentru că savantul a îndeplinit această instituţie sau este posibil să fi dorit publicarea ei funcţia de consultant al ţarului pentru probleme de înainte, după care să o expedieze. O altă motivaţie poate ştiinţă. Mai mult, acesta îl sfătuieşte pe ţar să înfiinţeze la fi faptul că lucrând în paralel laDescrierea Moldovei şi Petersburg o academie de ştiinţe. la Hronicul, să fi dorit să revină cu anumite corecturi, Este cunoscut faptul că savantul şi diplomatul pentru că ajunsese la concluzii diferite şi numai după german, baronul Heinrich Huyssen, care se afla în slujba aceea să o trimită la Berlin. În concepţia lui D. Cantemir lui Petru I (1702), era membru al Academiei din Berlin cele două lucrări constituiau un subiect indivizibil. din anul 1710 şi făcea legătura între savanţii din Rusia şi După decesul lui D. Cantemir, Academia spera să această prestigioasă instituţie academică germană. primească lucrările, prin expedierea mai multor scrisori La recomandarea acestuia, Dimitrie Cantemir avea în acest sens, adresate fiului Antioh Cantemir. Aceste să fie ales primul membru din Rusia al Academiei din insistenţe fac posibilă expedierea la Berlin în data de 4 Berlin la 14 iulie 1714 şi demn de subliniat este faptul mai 1725, a unei hărţi intitulate Mica hartă a Daciei şi că, numai după 10 ani, vor mai fi aleşi în acest for Moesiei (4). ştiinţific alţi savanţi care activau la curtea imperială din Cât priveşte manuscrisul Hronicul, acesta nu este Rusia. (1724-T. Konset, 1726-M. S.van der Beck şi 1730- expediat pe motivul că trebuie completat volumul II Gottfried Siegfried Bayer) (1). şi apoi tradus după textul român, în latină. Versiunea În şedinţa academică din 31 mai 1714, este analizată textului în limba latină al volumului I s-a pierdut odată scrisoarea lui H. Huyssen care se oferă să furnizeze ştiri cu alte lucrări ale lui D. Cantemir în timpul naufragiului orientale pe care le posedă. Această ofertă este acceptată din Marea Caspică (5). şi se precizează necesitatea de a se descrie graniţele reale Importanţa acestor lucrări pentru Academie îi ale principatelor Valahia şi Moldova. În data de 11 iulie determină pe aceştia să-l coopteze printre membrii ei pe 1714, pe lângă scrisoarea lui H. Huyssen, este prezentată medicul familiei Cantemir (1726), M. S. van der Beck, şi o scrisoare a lui D. Cantemir adresată acestuia sub care anterior a fost şi la curtea lui Nicolai Mavrocordat, formă de „memoriu de lucru şi preocupări ştiinţifice”, fiind un cunoscător la ţărilor române. scrisoare descoperită de Ovidiu Densuşianu în anul În această calitate de medic al familiei Cantemir, are 1894. Prinţul prezenta cu acest prilej lucrările: Divanul, acces cu acordul prinţului Antioh, la unele lucrări ale publicat la Iaşi şi cele în curs de redactare „Despre lui Dimitrie Cantemir. Dorind să satisfacă solicitările originea poporului nostru, adică despre coloniile aşezate insistente ale Academiei din Berlin, M. Schendo van în Dacia de împăratul Traian, scrisă în limba ţării, care der Beck, se angajează să copieze şi să expedieze în urmează să fie tradusă în latineşte”. Germania, cu ajutorul baronului Huyssen, o parte din P.P. Panaitescu presupune că această lucrare aparţine lucrările lui Cantemir. Din corespondenţa timpului lui Miron Costin, De neamul moldovenilor, pe care rezultă că medicul copiază în taină manuscrisul Dacia Cantemir ar fi dorit să o traducă în latină, proiect vetus et nova pe care îl expediază la Berlin (6).

76 AXIS LIBRI An V, nr. 14, martie 2012 Eveniment • Eveniment • Eveniment • Eveniment • Eveniment Antioh Cantemir, în anul 1732, este numit care nu putea face descrierea geografică a Moldovei (10). ambasadorul Rusiei la Londra şi pleacă cu manuscrisele: Autorul Hronicului, care avea să fie finalizat în 1717, Istoria Imperiului Otoman şi Descrierea Moldovei, lăsând pomeneşte de Harta Moldovei ca o lucrare finisată şi la în Rusia numai Hronicul scris în româneşte, care nu era care s-a muncit foarte mult, fiind terminată cu doi ani accesibil în occident. Pe bună dreptate, cercetătoarea înainte. La această concluzie ajunge istoricul Andrei Maria Holban îşi pune întrebarea de ce Antioh a reţinut Eşanu: „În anul 1715 a fost încheiată întocmirea Hărţii manuscrisul Descrierii Moldovei? De ce atunci când a dat Moldovei” (11). la gravat harta Moldovei în Olanda, nu a dat şi textul Ce hărţi puteau constitui un model pentru D. Descrierii Moldovei? Unul din motive ar fi decăderea Cantemir la desenarea Hărţii Moldovei? Sunt semnalate Academiei din Berlin în perioada 1723-1726 (7). mai multe surse precum: Marcator (1650); Sanson d’Abeville (Paris, 1665); Giacomo da Rissi (1687); Iohan Problema hărţii utilizate în Descrierea Moldovei Batista Homan, a cărui hartă cuprinde Transilvania, Valahia, Moldova, Bulgaria, Serbia şi Basarabia. În Multă vreme s-a crezut că harta lui Büsching, toate aceste hărţi întinderea longitudinală a Moldovei anexată la ediţia germană a Descrierii Moldovei din era deformată de două ori faţă de realitate, faţă de anul 1771, este harta originală. Primul care ridică un deformarea mult mai mică făcută de D. Cantemir, care a semn de întrebare referitor la autenticitatea acestei hărţi corectat, dar nu complet, această greşeală. Dimensiunile este V.A.Urechia care descoperă un text din memoriul desenate de Cantemir aveau la bază o unitate de măsură geografului francez J.B. d’Anville: „Mi s-a îngăduit de uşor de explicat pentru acea perioadă, orele de mers, către prinţul Antioh Cantemir, ambasador al Rusiei pe informaţii pe care le solicita boierilor moldoveni pe care lângă rege, să copiez în întregime harta Moldovei, lucrată îi avea la dispoziţie în timpul refugiului din Rusia. de D.Cantemir….”. (8). Până la apariţia altor hărţi mai precise au trecut o sută Descoperirea hărţii originale făcută de geograful de ani, în care harta lui D. Cantemir a adus informaţii G. Vâlsan la Biblioteca Naţională din Paris l-a făcut esenţiale, cum ar fi reţeaua hidrografică, numărul mare pe acesta să constate faptul că harta lui Büsching era de localităţi, peste 800, împărţirea ţării pe ţinuturi o simplă copie redusă şi deformată a originalului. El a (districte) (12). constatat că anumite indicaţii din Descrierea Moldovei, Din nefericire manuscrisul original al Hărţii care făceau trimitere la hartă, nu corespundeau cu textul. Moldovei, evaluat de G.Vâlsan la dimensiunea de 850/651 Mai mult, la unele pasaje unde contradicţia era prea mm, nu a fost găsit încă, aşa că va trebui să-i judecăm evidentă, pasajul respectiv din textul german lipsea. Cu valoarea după copia olandeză din 1737, cu multe erori alte cuvinte Büsching adaptase textul la harta lui, care de transcriere, sau după copia executată de J.B. d’Anville. era o copie nereuşită a originalului. Această ultimă copie a fost găsită de P. P. Panaitescu tot Ca geograf, G. Vâlsan a presupus că era imposibilă la Biblioteca Naţională din Paris, pe care a publicat-o în desenarea unei hărţi fără a consulta direct terenul şi, cum anul 1928, fiind considerată de cartografi, cea mai clară Cantemir era plecat în Rusia, nu a rămas decât ipoteza de şi mai fidelă (13). a consulta alte hărţi mai vechi. P. P. Panaitescu are un alt Harta Moldovei desenată de D. Cantemir, considerată punct de vedere considerând că anumite informaţii D. ca un document foarte important, care aduce noi Cantemir le obţinea pe cale orală de la moldovenii care informaţii cartografice pentru epoca respectivă, apare în l-au însoţit în Rusia. În sprijinul acestei ipoteze stă şi faptul ediţia jubiliară (1973) a Academiei Române, ca o anexă la că există o legătură vizibilă între hartă şi textul Descrierii volumul dedicat Descrierii Moldovei, sub forma copiată Moldovei. Timpul scurt cât a domnit în Moldova, dar de J.B. d’Anville, care nu are heraldică şi nici împărţirea şi preocupările de administraţie şi în final pregătirea pe districte. campaniei militare, îl conduc pe geograful G.Vâlsan Harta Moldovei, în varianta găsită de G. Vâlsan, am la ipoteza logică, că această hartă a fost doar pregătită găsit-o publicată numai de către acad. Gh. Adamescu, ca în Moldova şi definitivată în Rusia, odată cu finalizarea anexă la Descrierea Moldovei, Ed. Cartea Românească, din textului. Harta ar fi fost doar ilustrarea textului. 1942, care conţine evident delimitate districtele şi heraldica. Un argument interesant ar fi cel legat de limbajul heraldic pe care îl ridică harta descoperită de G.Vâlsan. Note: În partea stângă de jos a hărţii este amplasat titlul hărţii 1. Dinastia Cantemireştilor : Secolele XVII-XVIII. încadrat într-o ramă, peste care sunt amplasaţi doi îngeri Chişinău: Ştiinţa, 2008, p. 258. 2. Holban, Maria. Introducere În: Cantemir, Dimitrie. care susţin o coroană cu o cruce, sub care se află un Descrierea Moldovei. Bucureşti: Editura Academiei R.S.R., ecuson oval gol: Principatus Moldaviae nova H accurata 1973, p. 9. Descriptio Delineante Principe Demetrio Cantemirio. În 3. Dinastia Cantemireştilor. Op. cit. p. 261. limbaj heraldic, faptul că în ecuson lipsesc elementele 4. Ibidem, pp. 263-264. heraldice ale familiei Cantemir, ne conduce la 5. Holban, Maria. Op. cit. p. 11. următoarea concluzie: principele nu mai era domnitor, 6. Dinastia Cantemireştilor. Op. cit. p. 265 şi-a pierdut tronul. Concluzia la care ajunge cartograful 7. Holban, Maria. Op. cit. p. 12. Vintilă Mihăilescu este că această hartă originală a fost 8. Mihăilescu, Vintilă. Harta Moldovei de Dimitrie Cantemir. În: Cantemir Dimitrie. Descrierea Moldovei. desenată de D. Cantemir în Rusia când era refugiat (9). Bucureşti: Editura Academia R.S.R., 1973, p. 377. În concluzie, autorul nu precizează data la care a fost 9. Ibidem, p. 378. desenată harta, dar unii istorici presupun că ea trebuia 10. Holban, Maria. Op. cit. p. 14. să fi fost finalizată atunci când textul latin era terminat şi 11. Dinastia Cantemireştilor. Op. cit. p. 314. începea cel în limba română, alţii susţin elaborarea hărţii 12. Mihăilescu, Vintilă. Op. cit. pp. 378-379. 13. Ibidem, p. 383. concomitent cu scrierea textului în limba latină, fără de (Va urma) 76 77 An V, nr. 14, martie 2012 AXIS LIBRI Eveniment • Eveniment • Eveniment • Eveniment • Eveniment „ZIUA ÎNVIERII, POPOARE SĂ NE LUMINĂM!“

ărbătoarea bisericească de a doua carte a Bibliei, Ieşirea, este considerat ca Scea mai importantă o „Înviere“ a evreilor, adică o trecere de la starea din crugul calendarului de robie la cea de popor liber. Prin extrapolare creştin, Învierea Domnului semantică tot astfel se înţelege şi Învierea sau Sfintele Paşti, aduce în Mântuitorului, ca o trecere-înviere din robia sau atenţie, în primăvara fiecărui moartea păcatului spre libertatea şi viaţa în Hristos. an, evenimentul crucial pentru Faptul acesta extraordinar cu finalitate soteriologică întreaga omenire, Învierea din (mântuitoare) a fost posibil prin moartea pe Cruce morţi a Mântuitorului Iisus a Fiului lui Dumnezeu cu care a biruit moartea Hristos, după dramatica dar creaţiei, apărută ca accident datorită călcării voii lui Eugen Drăgoi expiatoarea jertfă pe Cruce. Dumnezeu. De aceea cântăm în perioada pascală Temeiurile acestei sărbători (din noaptea Sfintei Învieri, timp de 40 de zile, până se află în scrierile Noului Testament şi anume: în ajunul sărbătorii Înălţarea Domnului): Hristos Evangheliile după Matei (cap. 28), Marcu (cap. 16), a Înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând Luca (cap. 24) şi Ioan (cap. 20-21). şi celor din morminte viaţă dăruindu-le. Sfântul Învierea Domnului, o zi a bucuriei exuberante, Apostol Pavel identifică ontologic pe Mântuitorul a renaşterii speranţei de biruinţă a vieţii asupra cu actul jertfei, scriind: Căci Paştile noastre, Hristos, morţii, este cea mai veche sărbătoare creştină, S-a jertfit pentru noi (Epistola I către corinteni, 5, prăznuită încă din vremea Sfinţilor Apostoli. 7). De aceea mielul care se taie de Paşti, în tradiţia Preeminenţa ei, în raport cu celelalte mari praznice culinară a poporului nostru creştin preînchipuie creştine, este dată de faptul că sărbătoarea Paştilor pe Hristos, „Mielul lui Dumnezeu Care ridică determină întocmirea întregului ciclu mobil de păcatele lumii“, cum îl numeşte Sf. Ioan Botezătorul sărbători din cadrul anului liturgic; data prăznuirii (Evanghelia după Ioan 1, 29, 36). ei guvernează succesiunea şi denumirea duminicilor De la noţiunea Paşti derivă cuvântul pască. şi a săptămânilor de peste an, ordinea textelor din Acesta are două înţelesuri şi, evident, două Evanghelii şi apostolele rânduite a se citi la fiecare semnificaţii. Pasca sau pâinea numită şi „paşti“ care liturghie, inclusiv a celor 11 pericope evanghelice se dă credincioşilor în noaptea Sfintei Învieri, este din utreniile duminicilor, luminândele, stihirile una specială, nemaiîntâlnită în cursul anului. Se evanghelice (parte a rânduielii tipiconale din aceeaşi pregăteşte din vreme şi anume: se taie prescurile în slujbă a Utreniei duminicale), precum şi succedarea părticele ca pentru anafură, care se stropesc cu vin celor opt glasuri (ehuri) bizantine ale cântărilor din curat, aşezându-se în straturi. La momentul liturgic cartea Octoihului. al cântării Axionului, preotul citeşte în Sfântul Altar, Din perspectiva măreţiei acestei neegalate asupra acestor bucăţele de prescură o rugăciune sărbători creştine ne-am propus în rândurile de mai specială în care se face anamneza ieşirii din robia jos o minicateheză a câtorva noţiuni ale dicţionarului Egiptului a evreilor sub conducerea prorocului pascal (care este uzual şi familiar tuturor creştinilor), Moise, se subliniază jertfa mielului de către poporul dar a căror semnificaţie teologică este multora ales, ca prefigurare a jertfei lui Iisus Hristos şi necunoscută. se invocă binecuvântarea lui Dumnezeu asupra Cuvântul Paşti a ajuns în vocabularul creştin pâinii amestecate cu vin – elemente imanente ale prin filieră ebraică.Pesah înseamnă trecere şi era Euharistiei uşor de reperat – ofrande puse înainte folosit pentru sărbătoarea anuală care comemora „spre aducerea aminte de slăvita Înviere a Aceluiaşi la evrei trecerea lor prin Marea Roşie, atunci când Fiu al Tău, a Domnului nostru Iisus Hristos, prin s-au eliberat din robia egiptenilor. Evenimentul Care din veşnica robie a vrăjmaşului şi din legăturile vechi-testamentar, relatat în capitolul 12 din cea nedezlegate ale iadului am aflat dezlegare, liberare 78 AXIS LIBRI An V, nr. 14, martie 2012 Eveniment • Eveniment • Eveniment • Eveniment • Eveniment şi ieşire“. În finalul rugăciunii preotul se adresează doar o tradiţie exterioară, golită de înţeles şi fără lui Dumnezeu, în numele comunităţii, cu o cerere o finalitate benefică. Practic, la chemarea Veniţi de care are în vedere aspectele vieţii trupeşti: „Deci primiţi lumină! răspunsul trebuie să fie hotărârea şi pe noi, care am adus-o şi o sărutăm şi dintr-ânsa de schimbare a vieţii păcătoase într-una virtuoasă; vom gusta, fă-ne a fi părtaşi binecuvântării Tale celei voinţa de a-ţi scoate la lumină darurile pe care cereşti, şi alungă de la noi, cu puterea Ta, toată boala Dumnezeu le-a sădit în fiinţa ta şi de a opera cu ele şi neputinţa, dându-ne la toţi sănătate“. Apoi preotul permanent de acum înainte. stropeşte bucăţelele de prescură cu apă sfinţită, Săptămâna luminată este perioada de şapte rostind o formulă de binecuvântare. zile din duminica Învierii până la următoarea Pasca se împarte credincioşilor la finalul Sfintei duminică, numită a apostolului Toma. Ea deschide liturghii şi, potrivit tradiţiei bisericeşti, se consumă, şirul săptămânilor din cursul anului bisericesc. pe nemâncate în toată Săptămâna luminată. Rânduiala slujbelor în această săptămână este cu Altceva este pasca făcută de gospodine acasă din totul specială; toate uşile de la Sfântul Altar rămân aluat ca de cozonac, umplut cu brânză, lapte (sau permanent deschise; nu se posteşte în niciuna smântână) şi ou. Şi aceasta din zile, nu se fac metanii, beneficiază de o rugăciune nu se fac pomeniri pentru specială de binecuvântare, în cei adormiţi, nici cununii. biserică, la sfârşitul liturghiei, Toată atenţia este dată numai rostită de preot în cadrul Învierii Domnului. unui ritual pascal din care Aceste câteva lămuriri se împarte apoi tuturor poate vor face mai înţeles membrilor familiei şi se dă şi pentru cititori sensul ca milostenie (de pomană). adânc al celei mai mari Lumina de Paşti domină sărbători din Biserica interesul mai tuturor Ortodoxă, determinându-i creştinilor (chiar şi al celor la o prăznuire preponderent nepracticanţi) de Învierea spirituală şi diminuând Domnului. Toţi vor să aprindă excesele unei serbări lumânarea de la arhiereu sau exterioare care tinde tot mai preot, la chemarea liturgică mult să domine pregătirile a acestuia: Veniţi de primiţi pascale. lumină! Cei mai mulţi creştini Şi încă un aspect foarte îşi aprind lumânările pe care important: am auzit o le ţin în mâini unii de la alţii. exprimare publică, anul Este repetarea gestului de trecut, care m-a bucurat. primire a luminii imateriale Persoana respectivă, care se pogoară din cer la Mormântul Domnului mediatizată adesea, declara unui jurnalist care din Ierusalim, în sâmbăta Sfintelor Paşti şi din i-a pus întrebarea: în ce ţară veţi sărbători Paştile. care, printr-un efort admirabil al ierarhiei Bisericii Răspunsul a venit fără ezitare: nicăieri în altă parte Ortodoxe Române, de câţiva ani se împărtăşesc şi decât acasă, în România. Dacă aş opta pentru o altă creştinii ortodocşi din România. Orice scepticism ţară, evident aş alege una cu populaţie majoritar vizavi de această netăgăduită minune este o creştină. dovadă de luptă contra evidenţei. Lumina de la Societăţile de turism fac tumbe pentru a Mormântul Domnului, norul de pe Muntele Tabor oferi clienţilor locaţii exotice de marile sărbători care se pogoară la praznicul Schimbării la faţă şi creştine. Cum să sărbătoreşti cel mai mare praznic agheasma (apa sfinţită care nu se alterează) sunt al creştinătăţii în Dubai?! Nu este doar o modă minunile „palpabile“ ale ortodoxiei. Lumânarea excentrică, ci, s-o spunem fără înconjur: este o aprinsă cu care ne ducem acasă de Paşti trebuie să lipsă crasă de educaţie şi de credinţă, un abandon împrăştie însă nu numai întunericul nopţii pascale al identităţii religioase cu care cei mai mulţi se ci şi bezna lăuntrică, sufletească; altfel rămâne legitimează… în van.

78 79 An V, nr. 14, martie 2012 AXIS LIBRI Semnale editoriale • Semnale editoriale • Semnale editoriale • Semnale editoriale Mathilda Savitch de Victor Lodato

părut în 2009, romanul de debut (1) al poetului şi dramaturgului american Victor Lodato este povestea maturizării violente a Mathildei Savitch, cauzată de moartea în condiţiiA misterioase a Helenei, sora ei mai mare. La un an de la tragedie, Mathildei i se pare că suferă mai mult decât părinţii, motiv pentru care încearcă să-i provoace, să obţină de la ei reacţia mult aşteptată. Aflată la vârsta pubertăţii, protagonista cade dintr-o extremă într-alta, oscilând între obsesia aflării adevărului despre dispariţia Helenei, pentru care îşi recunoaşte partea de vină, şi obsesia descoperirii propriei identităţi. Totul pe fundalul războiului purtat de SUA împotriva terorismului, amintirea zilei de 11 septembrie şi veştile de pe fronturile deschise de americani în Orient amestecându-se cu reverberaţiile unor acte de terorism, comise între hotarele ţării. Mathilda e dominată de o acută senzaţie de claustrofobie, motiv pentru care se refugiază Victor Lodato într-o lume numai de ea ştiută, unde instinctul are întâietate asupra logicii, unde prezentul şi trecutul se îmbină firesc. Aici îşi consumă suferinţa şi tot aici îşi stabileşte strategia de supravieţuire şi de investigare a dispariţiei Helenei, pe care o invidiază, chiar şi acum, pentru frumuseţea şi isteţimea ei. De-abia când îi accesează contul e-mail, Mathilda începe să-i descifreze personalitatea contradictorie şi să-i afle secretele, un bun prilej pentru a-şi înţelege o parte din propriile porniri şi temeri. Astfel, Helene este nu numai fantoma care bântuie viaţa Mathildei, ci şi ghidul ei spre adolescenţă. La rândul lor, Anna, prietena uşor nătângă, Kevin, excentricul băiat din vecini, Louis, iubitul Helenei, ca şi relaţia complicată pe care o are cu părinţii ei, înstrăinaţi unul de altul, dar şi de ea, o ajută pe Mathilda să se lămurească asupra ideii de prietenie, dragoste, sexualitate, toleranţă şi iertare. Scris la persoana I, romanul probează calităţile de dramaturg ale autorului. Capitolele scurte, concepute într-un ritm alert şi în care primează acţiunea, monologurile în acelaşi timp amuzante şi surprinzătoare, dialogul frust, personajele reliefate prin câteva trăsături de penel asigură echilibrul emoţional dintre suferinţa individuală şi cea colectivă, caracteristice unei generaţii tarate ireversibil de spectrul terorismului, care caută pe Internet răspunsuri la întrebările fundamentale. Tonul confesiv al Mathildei, rebelă emblematică a epocii post-11 septembrie, o apropie de Holden Caulfield, eroul romanului „De veghe în lanul de secară” de John Salinger. Precoce, plină de imaginaţie, furioasă, exuberantă, generoasă, simpatică, dar şi antipatică, Mathilda ezită, ca şi ilustrul ei predecesor, să păşească în lumea întunecată a adulţilor, agăţându-se cu disperare de o copilărie pe care, de fapt, a pierdut-o pentru totdeauna.

Lumea de dincolo de lume i se spune. E un loc mai aproape, mă gândesc că poate ochii lui nu sunt ca oricare altul dar se pare că aici eşti în prezenţa închişi de tot. Nu te uita la mine, te rog, spun eu lui Dumnezeu. Aici eşti în siguranţă, aşa am auzit. în gând. Am văzut asta într-un film, o statuie care Dar, ca să-ţi spun drept, primul lucru pe care deschidea ochii. Şi eu şi Anna am ţipat de spaimă. l-am observat a fost că nu era prea confortabilă, Ciudat e că, în timp ce spun în gând nu te uita la ca temperatură. Cineva chiar se calicea la căldură. mine, te rog, o parte din mine ar vrea contrariul. Dar poate că asta face parte din atmosferă. Răceala Două gânduri la preţ de unul. domnului. Ceea ce are sens. Ar putea fi opusul Îl măsor cu privirea, de sus până jos, şi-mi dau iadului. Potrivit creştinilor, e mare zăduf acolo. seama că, într-un fel, Iisus e mândru. Nu are un corp Locul mirosea puţin ca o bibliotecă. Chiar în de lepădat. E slab dar are ceva muşchi. Ai spune că faţă un ins urcat pe o scară schimba un bec. Nu înoată sau face jogging. E îmbrăcat sumar, într-un fel era preot sau, dacă era, nu era îmbrăcat ca atare. de şort larg. Nu are o croială extraordinară, seamănă Iisus răstignit era principala atracţie. Era o biserică cu nişte scutece. Mai e şi sângele, e şi coroana de spini, catolică. Oraşul ăsta e plin ochi de biserici. E câte destul de şocant când o vezi pe capul cuiva. Îmi scot una aproape pe fiecare colină, pe cele catolice însă pălăria şi rămân pe loc. Insul de pe scară mă ignoră, le numeri pe degete. Aici sunt mai mulţi protestanţi, de parcă aş avea tot dreptul să fiu aici. plus câţiva habotnici care merg la biserica SALVAŢI- Lumânările aprinse te făceau să vezi locul altfel. VĂ SUFLETUL, cel puţin aşa scrie pe firma de neon. Lumina şi umbrele care săreau pe trupul lui Iisus îmi Mă apropii pe culoar ca să-l văd mai bine pe Iisus. dădeau impresia că Iisus tresare. Şi aveam senzaţia Are ochii închişi, dar nu e mort. Nu cred că ăsta-i că prin ungherele întunecoase se ascund tot felul de mesajul pe care vrea să-l transmită biserica. Suferă. oameni. M-am întrebat dacă morţii zăbovesc prin Asta e misiunea lui, potrivit Annei. Când mă dau biserici. 80 AXIS LIBRI An V, nr. 14, martie 2012 Semnale editoriale • Semnale editoriale • Semnale editoriale • Semnale editoriale Îngenunchez pe o pernuţă de unde pot privi - Cum adică? altarul. - Ceva inventat de dumneavoastră. Ceva propriu. - Iisus, spun eu. Ca o poveste. Mai întâi am vrut să-i atrag atenţia. Apoi i-am - Nu. Ce fel de poveşti? spus câte ceva despre viaţa şi situaţia mea. Am - Nu ştiu. Despre ceva care vă stă pe suflet. încercat să nu mint deşi poate că am exagerat un - Dacă spui cuvintele rugăciunii, te simţi mai pic. Nu m-am gândit că o să mă pedepsească fiindcă uşurată. De asta se spun rugăciunile. nu aparţin de el. Ca să-ţi spun drept, m-am simţit - Dar nu sunt cuvintele mele. foarte deschisă faţă de el. - Ba da, sunt cuvintele tuturor. - Ai nevoie de ceva, fiule? Era sigur nebună. La ce altceva să te aştepţi de la Mă întorc şi văd o doamnă. Probabil că a intrat o meserie ca asta. tiptil în timp ce trăncăneam. - Vă puneţi dorinţe? - A, scuză-mă. Domnişoară. Simţeam că îşi pierde răbdarea cu mine. Deşi Cred că e călugăriţă. Numai pălăria de pelican îi ai crede că răbdarea unei călugăriţe ar trebui să fie lipseşte. altfel decât a celor mai mulţi dintre noi. - Nu mi-am dat seama din spate. - Unii cred că îşi pun dorinţe, eu una nu-mi pun. Îmi pun pălăria pe cap. Brusc a devenit tăcută. Ai observat cum oamenii - Vorbeam prea tare? devin tăcuţi când le pui anumite întrebări? Le pui o Îi spun că mă rugam. întrebare simplă şi reacţionează de parcă ai vrea să - A, nu-i nimic. te muţi la ei în casă. Dar mă sfătuieşte ca, data viitoare, să vorbesc în - Ce-ar fi să-ţi dau o haină? şoaptă. Nu vreau s-o refuz. Îi spun că am vrut să fiu sigură că mă aude. - Cum doriţi. - A, sigur te aude. Îţi aude gândurile. Simţeam că mi-e simpatică. Costumul ei negru Mă întreb dacă nu-i nebună. Văd că mă fascina. Şi avea părul alb, scurt, dar nu la fel de îmbrăcămintea ei nu arată prea bine. Gulerul e scurt ca al meu. Era un alb interesant, cu umbre în puţin destrămat. el. Ca albul unui nor de furtună. - Nu aparţin de biserica asta. Am intrat doar aşa. Jumătate din ea crede că e bine, jumătate crede *** că nu. În spatele bisericii erau trei încăperi cu pereţii - Ţi-e frig? de lemn, cu bănci şi corpuri de bibliotecă. Ca într- - Nu chiar. un conac. Aproape că mă aşteptam să dau de nişte - N-ai haină? întreabă ea şi zâmbeşte. grăsani care fumează trabuc. Dar erau aproape - Ba da, dar n-am luat-o cu mine. pustii, nu vedeam picior de preot. Poate era ziua lor - Aha, spune ea înclinând din cap. liberă. Poate încă mai dormeau. Cu excepţia zilelor - Am tone de haine. de duminică, cred că duc o viaţă foarte tihnită. Continuă să-mi zâmbească. Am urmat capul alb pe un hol care lega biserica - Avem câteva în spate. Dacă ţi-e prea frig. Nu de o altă clădire. Un adevărat labirint, dacă vrei trebuie decât să spui. să ştii. Nu eram sigură în ce mă bag. Speram doar O fi crezând că dorm pe unde apuc. De tot râsul. că voi găsi drumul la întoarcere. Când am ajuns O întreb dacă ştie vreo rugăciune. Râde, nu ştiu de în celebra cameră cu haine, am dat de o grămadă ce. de vechituri, mai ceva decât în subsolul nostru. - A, desigur. Am rămas în pragul uşii privind vechiturile. Alba Spune că ştie destule. Se apropie de unul din a zâmbit la vederea lor de parcă ar fi fost comoara şirurile de bănci şi ia o cărţulie roşie dintr-un suport piraţilor. de cărţi. Deschide cărţulia roşie la o pagină anume - Poţi să-ţi alegi ce vrei. şi arată spre ea. Arată spre o poliţă lipită de perete. - Asta e bună. - Acolo avem haine pentru copii. Mă apropii. Îmi dă cărţulia dar n-am de gând să - Am unde sta. dau o probă de dicţie. - Ce zici de asta? întreabă ea, alegând o haină - Spuneţi vreodată ceva care nu e-n carte? portocalie, de fetru. Sau de asta. A, asta ţi s-ar 80 81 An V, nr. 14, martie 2012 AXIS LIBRI Semnale editoriale • Semnale editoriale • Semnale editoriale • Semnale editoriale potrivi, e călduroasă. Mai ia o haină. Arată de parcă ar fi din piele de cobai. - Nu, spun eu dar ea mi-o vâră în mână. Era din trei culori, negru, maro şi alb. Şi dezgustător de moale. - A, cred că am nimerit-o. - A cui e? - E donaţie. - De la cineva care a murit? - A, asta nu ştiu. Nu cred. E curată, dacă de asta îţi faci griji. E bună. Pur şi simplu mi-o vâra pe gât. - Cât costă? - A, nu, e gratuită. Începea toate propoziţiile cu a. A asta, a ailaltă. Era amuzant, într-un fel. Îi accentua şarmul. - Încearc-o. - Când ies. N-aveam de gând să port o haină din păr. pământ? Poate că nu citesc ziarele şi nici nu se uită - Ai să arăţi bine în ea. la televizor. Poate că n-au voie să facă aşa ceva. De parcă ar fi avut idee ce înseamnă arta de a - E o chestie serioasă. Fratele prietenei mele, arăta bine. Anna, e acolo. Dar avea un zâmbet care ţi se vâra pe sub piele. - Ce vorbeşti! E groaznic acolo. Ne vom ruga - Pot să vă întreb ceva? pentru ei. Părea persoana potrivită, ţinând cont că meseria Nu mi-am dat seama dacă se referă la soldaţi sau ei era religia. la terorişti dar nu m-am deranjat să întreb. Poate ar - Desigur, spune ea dar brusc îmi dau seama că fi fost mai bine să vorbesc cu unul din adepţii lui n-o pot face. Krishna, de obicei sunt mai tineri, dar nu ştiu unde Parc-aş avea o mie de lacăte în mine. Auzisem că i-aş putea găsi aici, în afară de supermarketurile de sinuciderea e un păcat dar vroiam să ştiu mai multe la periferie, dar şi acolo apar când şi când. Am auzit despre asta. Vroiam să ştiu dacă, atunci când te cerţi că stau undeva, în pădure. Unde cresc păuni. cu o persoană înainte ca aceasta să se sinucidă, devii - Vrei s-o suni pe mama ta? mă întreabă ea pe răspunzător de moartea ei, măcar pe jumătate. E o neaşteptate. întrebare care mă obsedează de mult timp. Mă întreb dacă nu cumva fac o grimasă. Vroiam să întreb dacă o persoană poate ucide - Nu. şi poate fi ucisă în acelaşi timp. Dacă ucigaşul a Dar nu se lasă. fost Louis sau am fost eu. Fiindcă adevărul e că - Ai mamă, da? în dimineaţa aia m-am certat tare cu Helene. Am Ce întrebare mai e şi asta? apucat să-ţi spun asta? Copacul nici nu ştie. Cum să - A, da. Candidează la Premiul Pulitzer. te ajut dacă nici măcar nu vrei să vorbeşti cu mine? Alba mă priveşte contrariată. spunea el. Dar nu poţi da glas la tot ce ai pe suflet. - Mulţumesc pentru haină, spun eu şi compun Foarte multe se pierd pe drum. un zâmbet pentru ea. Călugăriţa îmi aştepta întrebarea iar eu trebuia - Cu plăcere, copila mea. să spun ceva. Zâmbetul ei atârna deasupra mea ca Înainte de a o lua la fugă, un fulger ţâşneşte direct o ameninţare. din inima ei şi mă loveşte drept în piept. Iisuse. - Teroriştii ard în iad? Aproape că mă trânteşte la pământ. - Care terorişti? Prezentare și traducere Petru Iamandi - Cei care pun bombe şi oamenii lor. Din deşert. - A, da. Nu prea sunt la curent cu asta. Nota redacţiei: traducerea romanului în limba română M-am întrebat unde dorm călugăriţele. Sub realizată de Petru Iamandi va fi publicată la Editura RAO 82 AXIS LIBRI An V, nr. 14, martie 2012 2012 - Anul Caragiale • 2012 - Anul Caragiale • 2012 - Anul Caragiale • 2012 - Anul Caragiale

Nenea Iancu. O ultimă imagine

„Nu văd România de astăzi Cel care, deşi suferind de miopie forte a “văzut ca pe o moştenire de la părinţii monstruos”, care “cinic” fiind “simţea enorm”, care noştri, ci ca pe o ţară pe care deşi a “muşcat” necruţător tarele societăţii româneşti am luat-o cu împrumut de la rămăsese fără dinţi, îşi lua rămas bun de la lumea copiii noştri.” (Regele Mihai I de pe care a iubit-o, în fond, ca nimeni altul. Căci, el România) nu a “virusat” fondul psihomoral al românilor ci, a încercat doar să-l “vaccineze”. La 5/18 aprilie 1912 (anul morţii, la 9 iunie), Nenea Din nefericire, aşa cum se întâmplă întotdeauna, Iancu, “obosit” de sărbătoririle Vasile Gogea „terapeutul” rămâne singurul neprotejat în faţa ce îi erau dedicate în ţară la a bolii. Uneori, chiar şi împotriva „viermilor” care se şaizecea aniversare, îi scrie mai vechiului său prieten hrănesc din posteritatea lui… (pp. 113-114). Adolphe Stern: ...Nenea Iancu a identificat moftul ca element „Duc grija vieţii, şi mă ultim constitutiv al unei gândesc să merg în ţară unde metaforice structuri atomice prietenii mei vor să strângă a derizoriului. (p. 8) un fond pentru mine.” Aşadar, spre deosebire de napocan (pentru a da ca Desigur, însă, nu “fondul” exemplu un tip uman pe care îl interesa. Refuzase demn şi îl întâlnim zilnic pe stradă şi categoric şi alte iniţiative de despre care ştim foarte exact acest gen. „de unde vine”, atât istoric cât şi social), moftangiul vine „Şeful” de partid Take dintr-o provincie a sufletului Ionescu îi promisese un loc în românesc. O „provincie” Cameră. Poate şi presimţirea şi istorică şi eternă, pe care sfârşitului… nicio putere din lume n-o va putea „ocupa” niciodată. O Nu importă, aici, unde şi Imaginea, din galeria virtuală dedicată lui „provincie” care „fierbe” mai cu cine s-a întâlnit Caragiale I.L. Caragiale de Nicolae Ioniţă aici: ales în epocile de tranziţie, de http://www.personality.com.ro/caragiale.htm) în această ultimă călătorie „europenizare”, aşa cum a fost în ţară. De reţinut este această ultimă “fotografie” şi epoca lui Nenea Iancu. (adevărată “mască mortuară ”) pe care i-o face G. Are dreptate Ibrăileanu să spună: „Caragiale nu Milian, şi o publică în Dimineaţa (imediat după va fi niciodată inactual, sau cu totul inactual”. Nu ne moartea marelui dramaturg, în nr. 2972, din 14 bucurăm, însă, prea mult de această judecată (de altfel, iunie 1912): în ea trebuie căutată motivaţia gravă a autoexilului din ultima parte a vieţii sale): cu cât mai „mare” „Figură negricioasă, uscăţivă, cu mustaţa este Nenea Iancu, cu atât mai „mică” este naţiunea. lungă, cu nasul acvilin, fără dinţi, cu privirea puţin Moftangii lui Nenea Iancu nu „fac” istorie (chiar dacă închisă. Nu, nu, nimic din ceea ce imaginea mea fac „rivuluţii”), doar o populează, vitalişti, zgomotoşi crease din belşug. Şi ce îmbrăcăminte! O redingotă şi superficiali” p. 18. neagră, lungă, lungă, învechită, pe cap un demi- joben de modă arhaică. Şi gura fără dinţi, timbrul (Extrase din volumul Vasile Gogea. Oftalmoftologia vocei fără nici o dulceaţă. O clipă avui o strângere sau ochelarii lui Nenea Iancu. Cluj-Napoca: Editura de inimă.” Grinta, 2002, pp. 8, 18, 113-114).

82 83 An V, nr. 14, martie 2012 AXIS LIBRI

Editura „AXIS LIBRI” a Bibliotecii Judeţene „V.A. Urechia“ Galaţi semnalează următoarele apariții:

2010 Omul tranziţiei / Ivan Ivlampie; Totalitarism şi victimizare / Viviana Ivlampie; Ghidul turistic al Galaţiului / Zanfir Ilie, Pompiliu Comşa; Dialoguri socratice / Viorel Dinescu; Dicţionar enciclopedic de expresii celebre / Theodor Parapiru Trandafirul galben / Nicolae-Paul Mihail; Am fost cândva OM / Marius Cioarec; Catrafuse / Victor Cilincă; Povestiri despre demonul politic / Ion Cordoneanu; Indexarea publicaţiilor de drept / Dorina Bălan; Biblioteca Publică „V.A. Urechia” Galaţi : monografie (Vol. 1 şi 2) /Nedelcu Oprea; Oameni în memoria Galaţiului 2009; GHIDUL Bibliotecii „V.A. Urechia” 2010; Anuarul evenimentelor culturale 2010 (Anul I, Nr. 1); Buletinul Fundaţiei Urechia (Anul 8, Nr. 11); Revista AXIS LIBRI (Anul III, nr. 6, 7, 8, 9) Revista Asociaţia - trimestrial

2011 Puzzle cu Vasile / Katia Nanu Domnul Darwin de Veneţia / Teodor Parapiru Corupţie de majori / Teodor Parapiru Arhipelag stelar / Viorel Dinescu Limbaje de indexare: structură, compatibilitate, multilingvism - Indexing languages: structure, compatibility, multilingualism / Victoria Frâncu Galați : ghid turistic / Zanfir Ilie, Pompiliu Comșa Spectacolul liric la Galaţi / Laura Sava Mozart și Brahms în paginile muzicale dedicate clarinetului. Corespondențe spirituale / Florin Melinte În ghearele râsului / Vasile Ghica Rezervație gri / Vasile Ghica Căderea în gol / ALDYN Fiarele / Virgil Tănase Filmul american / Grid Modorcea Remember... / Ioan Acterian Moartea dinaintea morţii / Mihai Vişoiu A fost odată... un arbitru român / Nicolae Rainea Ion Ionescu's Story / Ion Manea

84 AXIS LIBRI An V, nr. 14, martie 2012 SUMAR ION LUCA CARAGIALE – 100 de ani de la moarte Coperta II ZANFIR ILIE – Al cincilea anotimp – anotimpul TITANILOR 1 BIBLIO-BREVIAR VALENTINA ONEȚ – O carte de călătorie de excepţie : Nicolas de Nicolay - Les quatre premiers livres des navigations, Lyon (1568) 2 LETIŢIA BURUIANĂ – Moldova de Jos. O revistă gălăţeană interbelică redactată la Biblioteca „V.A. Urechia” 5 ADA TĂBĂCARU – Să ne întoarcem la poezie 7 MIHAELA BĂRBULESCU – Mediul virtual şi noile servicii oferite de către bibliotecă 8 LENUŢA URSACHI - Stadiul actual al iniţiativelor româneşti privind promovarea şi implementarea accesului deschis la informaţia ştiinţifică 10 VIORICA DICU – Interfața utilizator - sistem : factor principal care influenţează pertinenţa informaţiei regăsite 12 CELOZENA DIACONU - Filiala nr. 4 „Grigore Vieru” în anul 2011 14 SALONUL LITERAR AXIS LIBRI SILVIA MATEI – Salonul Literar AXIS LIBRI 15 DORINA BĂLAN – Cudalb, Ileana. Fiica mea, America 18 VIOLETA MORARU – Isac, Igor. Cartea aşteptărilor 19 a.g. secară – Câteva întâmplări dintr-un alt oraş de apoi... şi alte spaţii 20 CATRINA CĂLUIAN – Stancu, Aurel. Agonie de sărbătoare 22 LEONICA ROMAN - Necula, Ionel. Ion Petrovici : Recurenţe 22 LOCALIA IOANA CHICU – Galațiul la începutul veacului al XX-lea 23 PERSONALIA CORNELIU STOICA - Lucia Cosmescu-Vasiliu 24 IRIMIA ROCSANA – Trixy Checais – un balerin pentru eternitate 26 LAURA SAVA - Eugen Sârbu - legenda violonisticii gălăţene 28 ADRIAN DINU RACHIERU - Ion Miloş – drama identităţii 29 OTILIA BADEA - Un om al cetății: Eugen Iordache - la 70 de ani 32 REFLECŢII DIALOGICE GHIŢĂ NAZARE – Interviu cu domnul Eugen Chebac, Presedintele Consiliului Județului Galați 34 CUTIA DE REZONANŢĂ ION MANEA – Poetul şi cioara 36 VASILE GHICA – Surâsuri migdalate (VI) 37 AUREL STANCU – Poeme 38 VIOREL DINESCU – Poeme 39 AURA CHRISTI - Poeme 40 CORIOLAN PĂUNESCU - Poeme 41 ION BÎCU – Poeme 42 ELEONORA STAMATE - Poeme 43 SPERANŢA MIRON - Poeme 44 IOAN GH. TOFAN – Pensiunea 45 MAXIMILIAN POPESCU-VELLA – Aşteptarea 48 PAUL SÂN-PETRU – Cuplatul mâinilor 51 MIRCEA DASCALIC - Concert melancolic 52 VICTOR CILINCĂ – Mătasea bolnavă 53 ANDREI VELEA – Acrostihul 54 CONFLUENŢE CULTURALE IONEL NECULA – Spiritul gălăţean în tentaţii metafizice 56 FLORIAN DORU CRIHANĂ – 20 de ani de călătorii în lumea artei satirice europene 58 THEODOR PARAPIRU – Legea Talionului 59 KATIA NANU – Note de călătorie (II) 60 GEORGE MOTOI – Manierizarea expresiei teatrale 63 IOAN RUSU – Coasta de Est, S.U.A : Note de călătorie 64 THEODOR CODREANU – Dublul monstruos 67 DUMITRU TIUTIUCA - Prietenul adevărat, la nevoie trebuie ajutat... 69 EVENIMENT GETA EFTIMIE – Biblioteca „V.A. Urechia” - Filiale peste Prut 71 MARICICA TÂRÂLĂ-SAVA – Manifestări tradiţionale de iarnă în Biblioteca „V.A. Urechia” Galaţi 72 REDACŢIA „AXIS LIBRI” - Eminescu spiritul totalităţii româneşti 73 RADU MOŢOC – „Descriptio Moldaviae” (IV) 76 EUGEN DRĂGOI - „Ziua Învierii, popoare să ne luminăm!” 78 SEMNALE EDITORIALE PETRU IAMANDI - Mathilda Savith de Victor Lodato 80 2012 - ANUL CARAGIALE VASILE GOGEA - Nenea Iancu. O ultimă imagine 83 Notă: În numărul următor, AXIS LIBRI va prezenta documente din Colecțiile speciale ale Bibliotecii, aspecte din activitatea de specialitate a Bibliotecii, de la Salonul literar Axis Libri, Consfătuirea anuală a bibliotecarilor din judeţ, precum şi creaţii ale autorilor gălăţeni. Director: ZANFIR ILIE Redactor-Şef: Letiția Buruiană Revista Axis Libri este membră APLER Redactor-Șef adj.: Mia Băraru (Asociaţia Publicaţiilor Literare şi a Secretar general de redacţie: Dorina Bălan Editurilor din România) și ARPE Redactori: Silvia Matei, Camelia Toporaş, Leonica Roman (Asociația Revistelor și Publicațiilor din Tehnoredactare: Cătălina Ciomaga, Adina Vasilică, Sorina Radu Europa). Ilustraţia revistei a fost realizată după colecţiile Bibliotecii Judeţene „V.A Urechia“ Galaţi. Adresa: Galaţi, Str. Mihai Bravu, nr. 16. Tel: 0236/411037, Fax: 0236/311060 E-mail: [email protected]; [email protected] Web: http://www.bvau.ro/axislibri ISSN: 1844-9603 84 85