STUDII ŞI CERCETĂRI ŞTIINŢIFICE SERIA FILOLOGIE Nr. 37 2017
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
STUDII ŞI CERCETĂRI ŞTIINŢIFICE SERIA FILOLOGIE Nr. 37 2017 Copyright 2017, Editura „Alma Mater”, Bacău, România ISSN 1224 - 841X ISSN-L 2559 - 3455 All rights reserved Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău Facultatea de Litere STUDII ŞI CERCETĂRI ŞTIINŢIFICE SERIA FILOLOGIE Plurilingvism şi interculturalitate Simbol(ism) şi (re)prezentare 2017 Editura „Alma Mater”, Bacău STUDII ŞI CERCETĂRI ŞTIINŢIFICE. SERIA FILOLOGIE Revistă a Facultăţii de Litere, Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău Redactor-şef: Vasile Spiridon Comitet editorial: Nicoleta Popa Blanariu, Violeta Popa, Adrian Jicu, Petronela Savin, Florinela Floria, Mihaela Hriban Redactori de număr: Petronela Savin, Florinela Floria, Mihaela Hriban Asistenţă lingvistică (limba engleză): Ioana Boghian Coordonator de număr: Nicoleta Popa Blanariu Comitetul ştiinţific Alexandru Boboc, Academia Română Solomon Marcus, Academia Română Eugen Simion, Academia Română Simona Bealcovschi, Université de Montréal Florica Bodiştean, Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad, România Maria Carpov, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, România Mihaela Cernăuţi-Gorodeţchi, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, România Tatiana Ciocoi, Universitatea de Stat din Moldova, Chişinău, Republica Moldova Mircea A. Diaconu, Universitatea „Ştefan cel Mare” Suceava, România Liviu Dospinescu, Universitatea Laval, Québec, Canada Stelian Dumistrăcel, Institutul de Filologie „A. Philippide” Iaşi, Filiala Academiei Române Amos Fergombé, Universitatea Artois, Franţa Gabriela Haja, Institutul de Filologie „A. Philippide” Iaşi, Filiala Academiei Române Luminiţa Hoarţă-Cărăuşu, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, România Asun López-Varela, Universitatea Complutense Madrid, Spania Doris Mironescu, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, România Antonio Patraş, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, România Ştefana Pop-Curşeu, Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj, România Ioan Pop-Curşeu, Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj, România Constantin Schifirneţ, Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, Bucureşti, România Geoffrey Sykes, University of New South Wales, ˝Southern Semiotic Review˝, Australia Caroline Ziolko, École Supérieure des Beaux-Arts de Montpellier, Franţa Ioan Dănilă, Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău, România Emilia Munteanu, Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău, România Milan Vukomanović, Universitatea din Belgrad, Serbia. Coperta: Anca Mihăilă Adresa redacţiei: Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău Facultatea de Litere, str. Spiru Haret, nr. 8, Bacău, România Tel./ fax: 0234 – 588884, e-mail: [email protected] https://sites.google.com/site/studiisicercetari/ http://studiisicercetari.ub.ro/ Studii şi cercetări ştiinţifice. Seria Filologie, 37/2017 Cuprins Cuvânt înainte. Simbol(ism) şi (re)prezentare (Nicoleta Popa Blanariu) 7 Alexandru Boboc Literatură şi filosofie: „lumile” literaturii în perspectivă semantică, logică 11 și ontologică (partea I) Aşteptându-l pe Samuel Beckett 27 Nicoleta Popa Blanariu 29 Waiting for... Samuel Beckett Liviu Dospinescu 35 Efect de prezență și non-reprezentare în teatrul contemporan Samuel Beckett … dar norii… (traducere în limba română de Ioana Boghian şi Nicoleta 49 Popa Blanariu) Samuel Beckett Ce unde (piesӑ pentru televiziune, traducere în limba română de Ioana 53 Boghian) Symbolon 59 Ioan Pop-Curşeu 61 Baudelaire et la sorcellerie: entre médiévalisme et symbolique moderne Mircea Coloșenco 73 George Bacovia – anii cristalizării simbolistice Vasile Spiridon 125 „Dar numai eu ştiu taina narcisului ce moare” (Dimitrie Anghel) Silvia-Maria Munteanu 133 Estetica simbolistă – un discurs despre fiinţa principiu Iuliana Oică 143 Note simboliste în lirica (post)paşoptistă: poezia inimii Mihaela Chiribău-Albu 157 Simbolismul camerei și al oglinzii în literatura lui Mircea Eliade Varia 165 Antonia Gîrmacea 167 The Pawn-Shop as a Mediator between the Public and the Private Space Andy Puşcă, Cristinel Munteanu „O achitare pătimaş comentată”. Pedepsirea adulterului ca act de justiţie 181 personală într-un roman de Camil Petrescu 5 Studii şi cercetări ştiinţifice. Seria Filologie, 37/2017 Dan Popa 193 Nightcore: variația elementelor suprasegmentale și implicațiile ei comunicaționale Recenzii 205 Iulian Dămăcuș, Manierism și pitoresc în literatura sudului românesc, 207 Cluj, Napoca Star, 2015 (Diana Zaharia) Mircea Muthu, Balcanismul literar românesc. Panoramic sud-est european. Confluențe culturale, Cluj-Napoca, Ed. Școala Ardeleană, 2017 210 (Vasile Spiridon) Oliviu Felecan, Limba română în context european, Cluj-Napoca, Editura 214 MEGA, 2009 (Ioan Dănilă) 6 Studii şi cercetări ştiinţifice. Seria Filologie, 37/2017 Cuvânt înainte Simbol(ism) şi (re)prezentare Studiul academicianului Alexandru Boboc, Literatură şi filosofie: „lumile” literaturii în perspectivă semantică, logică și ontologică, se dezvoltă în jurul ideii că literatura cu «lumile» ei, vizând „inteligibilitatea” şi „intrarea în discurs hermeneutic”, se aliază inevitabil cu filosofia. O astfel de compatibilitate se întemeiază pe un pattern fenomenologic de înţelegere a operei. Mai exact, prin însăşi situaţia pe care o evocă ea (un „context de viaţă, de imaginaţie, de visare”), opera iese din „timpul cosmic”, din „atitudinea naturală faţă de lume” şi se instalează, cum spune Husserl, în „atitudinea filosofică (reflexivă) a gândirii”. Întotdeauna, în literatură şi, putem adăuga, în ficţiunea teatrală, cinematografică, coregrafică – în arte în general, fie ele spaţiale sau temporale –, „crearea de cazuri (personaje, caractere, acţiuni, mediu etc.)” implică, după cum remarca Walter Biemel, „un act de proiectare a ceva”. Din raţiuni analitice, Alexandru Boboc îşi sprijină expunerea pe o serie de disocieri – fiinţă („a fi în genere”)/ existenţă („a fi într-un mod determinat”), real/ ideal, real/ ireal – direct legate de „fiinţa ca «lume», concept-cheie în hermeneutica operei de artă”. Câtă vreme „limbajul textului nu este constitutiv, ci interpretativ”, aducând „«lumi posibile», ca lumi ale interpretării”, se impune „nu numai o abordare hermeneutică, ci şi fenomenologică”. În mod particular, analiza fenomenologică a pus în relaţie interpretarea operei cu timpul (în sens) fenomenologic. În „orizontul” acestuia, se produce „transformarea «raportării la lume»”, ceea ce aduce „o altă «realitate» (lumea operei: «lumile» interpretării)”, dincolo de empiric. Dată fiind această „diferenţă dintre «a fi» (prin simplă raportare la lume) şi «a fi valabil» (a avea sens) prin «situarea în timp»” (cu accepţia de mai înainte), opera poate fi înţeleasă ca „«lume» în «diferenţă ontologică»”, oarecum în maniera „timpului regăsit” proustian, aşa cum ne lămureşte Alexandru Boboc. Cred că un roman cervantin, Don Quijote de la Mancha, poate, de asemenea, ilustra conceptul de „«lume» în operă”, câtă vreme opera înseamnă „de-realizare”, „îndepărtare de existenţa reală”, spre deosebire de „realizare” care, explică N. Hartmann, exprimă năzuinţa spre ea. Mai mult, continuă Hartmann, autorul „nu are trebuinţă de ceva real decât ca termen mijlocitor în care să poată apărea realul”. Autor şi regizor al propriului personaj, pe care îl numeşte ceremonios Don Quijote, Alonso Quijano – eroul lui Cervantes – îşi performează ficţiunea (şi identitatea) de inspiraţie livrescă, cu care înlocuieşte deconcertant realul. În termenii lui Hartmann, Alonso Quijano se foloseşte de fundalul „realului” – al lumii de sub paşii tuturor –, ca de un mediator care face posibilă revelaţia unui altfel de „real”, acela care trăieşte numai în mintea şi în bibliotea lui: lumea operei (pe care o vehiculează existenţa sa, devenită spectacol live şi full time), ca lume a interpretării cărţii şi vieţii. În pielea lui Don Quijote, cel ca nealţii, cumintele Alonso Quijano împarte cu semenii acelaşi spaţiu, dar nu aceeaşi lume. A lui – „lumea operei”, profund subiectivizată – e din plămada viselor, cum spunea contemporanul său din Albion, Shakespeare. Pe de altă parte, transformarea spectacolului clasic în performance ilustrează, de câteva decenii, înlocuirea vechii reprezentări – a mimesisului aristotelic – cu o prezentare hic et nunc. De aceasta se ocupă, între altele, Liviu Dospinescu în articolul 7 Studii şi cercetări ştiinţifice. Seria Filologie, 37/2017 său, Efect de prezență și non-reprezentare în teatrul contemporan: figura scenică nu mai mediază întâlnirea publicului cu o absenţă (realitatea fantasmatică a personajului), nu mai re(-)prezintă nimic in absentia, asemenea semnului teatral tradiţional, ci se înfăţişează ca o prezenţă nemijlocită, aici şi acum. Articolul argumentează că „experienţa teatrală contemporană se înscrie din ce în ce mai mult în paradigma efectelor de prezenţă şi a trăirilor fenomenologice”. În acelaşi timp, el „investighează mecanismele de receptare ale unor forme teatrale care par să lase deoparte experienţa sensului pentru a plonja spectatorul în experienţa formelor pure ale scenei”. Mai degrabă decât „reprezentări”, acestea sunt nişte „prezentări” – „forme golite de sens”, „forme care şi-au pierdut funcţia semiotică”. Aş spune că astfel se petrece o multiplă emancipare a formei teatrale, în raport cu exigenţele clasice: eliberarea actorului, devenit performer, de constrângerea rolului, a existenţei altcuiva; eliberarea evenimentului scenic de „efectul de real” al ficţiunii şi înlocuirea lui cu „efectul de prezenţă” şi „non-reprezentare”, la care aspiră orice performance; eliberarea spectacolului de restricţiile verosimilului şi integrarea lui în spaţiul „realului”;