PERGOLA GRĂDINII VERONA OUTDOOR FABRICA GRIVIŢA OUTDOOR CINEMA DRIVE-IN SNAGOV PARK DRIVE-IN Orange TV Go ONLINE LES FILMS DE CANNES À BUCAREST PREZENTAT DE: INSPIRAT DE CU SPRIJINUL PROIECT CULTURAL PARTENAIRE FINANŢAT DE PRIVILÉGIÉ , PARTENERI PARTENERI MEDIA PRINCIPALI PARTENERI MEDIA Caiet de brand Negru Galben cinefilia.ro CMYK 0, 0, 0, 100 CMYK 0, 21, 100, 0 Font: Candara / Bold ALL ABOUT ROMANIAN CINEMA AaRC LES FILMS DE CANNES À BUCAREST Desigur, cel mai important în perioada aceasta este să fim sănătoşi şi să facem ca lucrurile să continue să meargă cât de cât într-o normalitate, de la şcoală şi familiile noastre şi până la joburi – care sunt în pericol, în special cele ale freelancerilor din domeniul cultural şi al organizării de evenimente. Altfel însă, e important şi să încercăm să ne păstrăm pe cât se poate obiceiurile din viaţa noastră de dinainte – inclusiv cele care nu sunt necesare supravieţuirii imediate, cum sunt cele culturale în general şi un festival de film în particular. Căci da, nu se oprea lumea în loc dacă nu organizam noi ediţia a 11-a a Les Films de Cannes à Bucarest – însă ne-am încăpăţânat tocmai pentru fărâma de normalitate pe care continuarea acestei tradiţii o aduce în viaţa noastră. – Cristian Mungiu, iniţiatorul festivalului CUPRINS ANOTHER ROUND / Druk | 9 LE DISCOURS / The Speech | 9 ÉTÉ 85 / Summer of 85 | 10 MALMKROG | 10 MANDIBULES / Mandibles | 11 STILL THE WATER / Futatsume no mado | 11 SWEAT | 12 SWEET BEAN / An | 12 TRUE MOTHERS / Asa Ga Kuru | 13 LA VÉRITÉ / The Truth | 13 BORDER / Gräns | 14 BURNING | 14 DOGMAN | 15 THE FLORIDA PROJECT | 15 GIRL | 16 JUPITER’S MOON / La Lune de Jupiter | 16 LITTLE JOE | 17 MATTHIAS ET MAXIME | 17 SICILIAN GHOST STORY | 18 YOU WERE NEVER REALLY HERE | 18 COPII PIERDUŢI PE PLAJĂ | 19 FEMEI OBIŞNUITE | 19 TATĂL NOSTRU | 20 MIA ÎŞI RATEAZĂ RĂZBUNAREA | 20 NOI ÎMPOTRIVA NOASTRĂ | 21 OTTO BARBARUL | 21 SCURTMETRAJE ROMÂNEȘTI | 22 CĂLĂTORIE ÎN JURUL CASEI ÎN 60 DE ZILE | 22 MANAGING TALENTS | 24 WORKS IN PROGRESS | 25 MASTERCLASS NAOMI KAWASE | 26 MULŢUMIRI SPECIALE ÎNTREGII ECHIPE A FESTIVALULUI ŞI VOLUNTARILOR INVITAT SPECIAL NAOMI KAWASE, SCHIŢĂ DE PORTRET DE � IONUȚ MAREȘ ilmele îmbogăţesc vieţile oamenilor, iar lumile lor inspiră noi posibilităţi. Au Ftrecut puţin peste 100 de ani de la apariţia filmelor, iar potenţialul lor se extinde mereu. Ele sunt un mediu excepţional care poate întruchipa diversitatea culturilor din lume şi poveştile lor sunt ca o altă viaţă ce încântă publicul care le vede”. Această declaraţie de dragos- te la adresa cinema-ului pe care Naomi Kawase a făcut-o într-un interviu pentru Festivalul de la Cannes, unde a fost prezentă deseori, este perfect valabilă şi pentru filmele cunoscutei regizoarei japoneze. O cineastă specială, inclasabilă, care lucrează cu aceeaşi uşurinţă atât în documentar, cât şi în ficţiune, realizând filme personale şi intime. Născută la 30 mai 1969 la Nara, în Japonia, Naomi Kawase a atras atenţia pe plan internaţional în 1997, când devenea cea mai tânără câştigătoare a Caméra d’Or (premiul pentru debut) la Cannes, cu Suzaku, pre- zentat în secţiunea Quinzaine des Réalisateurs. Filmul vorbeşte despre disoluţia unei familii într-un sat izolat. Tema familiei traversează de altfel bogata sa filmogra- fie, alături de sentimentul pierderii și frica de moarte. După ce, în 1989, a absolvit Colegiul de Arte Vizuale din Osaka, unde a şi predat timp de patru ani, Naomi Kawase şi-a început cariera în cinema realizând scurte documentare autobiografice, investigându-şi familia şi trecutul. În primul său film, mediumetrajul Embracing (1992), şi-a documentat încercarea de a-şi căuta tatăl, pe care nu l-a mai văzut de când părinţii săi au divor- ţat când ea era mic copil. Apoi, în al doilea film, tot un mediumetraj, Katatsumori (1994), îi face un portret bunicii sale, care a avut un rol hotărâtor în creşterea sa. Katatsumori a fost începutul unei trilogii care o are ca protagonistă pe bătrână, fiind continuat de scurtmetra- jele See Heaven (1995) şi Sun on the Horizon (1996). Cele două mediumetraje i-au adus recunoaştere internaţională în zona de documentare, însă ele nu veneau de nicăieri: la sfârşitul anilor `80, Naomi Kawase realizase mai multe exerciţii de scurtmetraj, unele de LES FILMS DE CANNES 23. 10. 2020 À BUCAREST � 6 � — 01. 11. 2020 INVITAT SPECIAL avangardă – primele semnale ale talentu- lui său cinematografic. Iar această latură experimentală avea să îşi găsească ex- primarea sub diferite forme de-a lungul întregii filmografii. După debutul în ficţiune prin care s-a făcut remarcată pe Croazetă, au urmat două documentare de lungmetraj: The Weald (1997), despre câteva familii din Nara, şi Kaleidoscope (1999), despre două tinere actriţe şi un fotograf. Al doilea său film de ficţiune, Firefly (Hotaru, 2000), o poveste de dragoste între o stripteuză şi un client, a consa- crat-o ca una din noile voci importante, originale, în cinematografia internaţiona- lă, obţinând premiul FIPRESCI (al criticii) la Festivalul de la Locarno. Figura tatălui absent revine în umătorul său docu- mentar Sky, Wind, Fire, Water, Earth (2001) – cineasta încearcă să se împace cu răposatul său părinte, care nu a fost alături de ea în copilărie. Tot despre o persoană foarte apropiată este şi Letter from a Yellow Cherry Blossom (2002), un documentar în care filmează ul- timele zile ale unui prieten bolnav cronic, fotograful şi criticul de film Kazuo Nishii. Naomi Kawase a fost pentru prima dată selectată în competiţia de la Cannes în 2003, cu Shara (2003), despre familia unui băiat care a dispărut fără urmă. După două documentare de scurtmetraj cvasi-expe- rimentale despre relaţia copil-părinte, Shadow (2004) şi Birth/Mother (2006), regizoarea a câştigat Marele Premiu al Juriului la Cannes cu The Mourning Forest (Mogari no mori, 2007), unul dintre cele mai cunoscute şi apreciate filme ale sale. Naomi Kawase explora din nou teme precum moartea şi doliul, care au dominat multe dintre primele ale filme, de data asta prin prisma relaţiei dintre un bărbat în vârstă bântuit de amintiri cu soţia sa moartă demult şi o tânără îngrijitoare, în suferinţă la rândul său după ce şi-a pierdut copilul. A urmat Nanayo (2008), un film fără o carieră internaţională, o încercare de a ieşi din Japonia natală, prin povestea unei femei japoneze care începe o nouă viaţă în Thailanda. După o colaborare cu cineastul spa- niol Isaki Lacuesta pentru un scurtmetraj documentar, In Between Days (2009), şi participarea la un omnibus de ficţiune, Visitors (2009), alături de Lav Diaz şi Sang-soo Hong, a propus un puternic şi emoţionant documentar de lungmetraj. În Genpin (2010), cineasta observă femei LES FILMS DE CANNES 23. 10. 2020 À BUCAREST � 7 � — 01. 11. 2020 INVITAT SPECIAL care nasc pe cale natura- lă la o clinică specială şi oferă astfel o meditaţie asupra vieţii şi asupra legăturii puternice dintre mamă şi copil. Cu Hanezu (2011), regizoarea revenea în competiţia de la Cannes – cu povestea unei femei prinse între doi bărbaţi şi două stiluri de viaţă. Tema morţii şi tema relaţiei cu părinţii domină un alt documentar impor- tant al său, Chiri (2012), în care Naomi Kawase filmează cu discreţie apropierea de moarte a mamei sale adoptive, după ce a împlinit 95 de ani. Observarea vieţii de zi cu zi a bătrânei înaintea ple- cării definitive îi oferă cineastei un prilej de a contempla la temele fundamentale ale filmelor sale. Şi următoarele trei filme de ficţiune ale japonezei au avut premiera la Cannes, festivalul de care cariera sa este atât de legată: Still the Water (2014) şi Radi- ance (2017) au fost selectate în competiţie, iar Sweet Bean (2015), în Un Certain Regard. Deşi este povestea de iubire, pe o insulă, a doi tineri care încearcă să îşi găsească locul în lume, Still the Water reia sub o altă formă obsesiile cineastei, pentru că băia- tul suferă de pe urma absenţei tatălui, iar fata trebuie să se împace cu boala terminală a mamei sale. Însă în ciuda acestui fundal dramatic, perspectiva lui Naomi Kawase este, ca întotdeauna, senină, delicată, luminoasă. La fel şi în Sweet Bean, un film mai puţin tragic des- pre întâlnirea între un brutar cu probleme şi o bătrână ale cărei meşteşug şi bunătate au forţa să schimbe lumea din jurul ei. O întâlnire neaşteptată pune în scenă şi Radiance, între un cameraman care îşi pierde treptat vederea şi o tânără suferindă care şi-a pierdut tatăl. Spre deosebire de cele mai multe dintre filmele sale, pentru care a lucrat cu actori neprofesionişti sau mai puţin cunoscuţi, în Vision (2018), selectat în competiţia de la San Sebastian, Naomi Kawase a distribuit în rolul principal un superstar, Juliette Binoche. Actriţa inter- pretează o jurnalistă de călătorie care ajunge în peisajul natural din Nara, în Japonia, unde se apropie de un localnic pădurar. După un scurtmetraj autobiografic în care revine la primele sale filme, Where Do You Stand Now, Naomi Kawase? (2018), regizoarea a lansat în acest an un nou film, True Mothers (2020), despre o femeie cu un copil adoptat, contactată de mama naturală a băiatului. LES FILMS DE CANNES 23. 10. 2020 À BUCAREST � 8 � — 01. 11. 2020 SELECȚIA OFICIALĂ ANOTHER ROUND LE DISCOURS Druk The Speech SELECŢIA OFICIALĂ, SAN SEBASTIAN IFF 2020 VINERI SELECŢIA OFICIALĂ, SAN SEBASTIAN IFF 2020 VINERI 23 OCTOMBRIE 23 OCTOMBRIE REGIA: THOMAS VINTERBERG FABRICA GRIVIȚA REGIA ŞI SCENARIUL: LAURENT TIRARD CINEMA DRIVE-IN CU: MADS MIKKELSEN, THOMAS BO LARSEN, LARS RANTHE CU: BENJAMIN LAVERNHE, SARA GIRAUDEAU, KYAN SCENARIU: TOBIAS LINDHOLM, THOMAS VINTERBERG ORA 19:00 KHOJANDI SNAGOV IMAGINE: STURLA BRANDTH GRØVLEN IMAGINE: EMMANUEL SOYER ORA 20:00 MONTAJ: JANUS BILLESKOV JANSEN, ANNE ØSTERUD DUMINICĂ MONTAJ: VALÉRIE DESEINE PRODUCĂTORI: KASPER DISSING, SISSE GRAUM JØRGENSEN 25 OCTOMBRIE PRODUCĂTOR: OLIVIA LAGACHE SÂMBĂTĂ DANEMARCA-SUEDIA-OLANDA, COMEDIE, 110’ CINEMA DRIVE-IN FRANŢA, COMEDIE, 87 MIN.