Apare sub egida UniuniiExpres Scriitorilor din România cultural Anul III, nr. 1 (25), ianuarie 2019 • Apare lunar 24 pagini Cu mîne zilele-ți adaogi... Liviu Ioan Stoiciu Cu mîne zilele-ţi adaogi, Din orice clipă trecătoare Cu ieri viaţa ta o scazi Ăst adevăr îl înţeleg, Şi ai cu toate astea-n faţă Că sprijină vecia-ntreagă Premiul Național De-a pururi ziua cea de azi. Şi-nvîrte universu-ntreg. de Poezie Cînd unul trece, altul vine De-aceea zboare anu-acesta În astă lume a-l urma, Şi se cufunde în trecut, Mihai Eminescu pe Precum cînd soarele apune Tu ai ş-acum comoara-ntreagă anul 2018 El şi răsare undeva. Ce-n suflet pururi ai avut. Se pare cum că alte valuri Cu mîne zilele-ţi adaogi, Cobor mereu pe-acelaşi vad, Cu ieri viaţa ta o scazi, Se pare cum că-i altă toamnă, Avînd cu toate astea-n faţă Ci-n veci aceleaşi frunze cad. De-a purure ziua de azi.
Naintea nopţii noastre umblă Priveliştile sclipitoare, Crăiasa dulcii dimineţi; Ce-n repezi şiruri se diştern, Chiar moartea însăşi e-o părere Repaosă nestrămutate Şi un vistiernic de vieţi. Sub raza gîndului etern. Mihai Eminescu Liviu Ioan STOICIU O entitate lingvistică venită din... Doru SCĂRLĂTESCU pag. 3 Alexandru ZUB Eminescu și natura. Funcții... pag. 12 Ca să fim mai tari... Magda URSACHE pag. 4 Nichita DANILOV Un mormânt în cer pag. 15 Reparatele liricii lui Emil Brumaru Master X-FILES pag. 6 Liviu ANTONESEI Allez enfants de la patrie pag. 18 Emil Brumaru, așa cum l-am cunoscut Adrian Dinu RACHIERU pag. 6 Ion Tudor IOVIAN Cazul Petru Dumitriu pag. 19 POESIS Iulian Marcel CIUBOTARU pag. 7 Radu ANDRIESCU O investigație într-un dosar de securitate pag. 20 monoideal Constantin PRICOP pag. 8 Florin FAIFER Direcția critică (XXI) Un domn și doamna domniei sale pag. 24 pag.9 „Cât de multe lucruri sunt considerate imposibile înainte de a fi realizate!” - Pliniu
Expres cultural numărul 1 / ianuarie 2019 Expres cultural
Director fondator şi coordonator: Nicolae Panaite Redactor-şef: Constantin Pricop Secretar general de redacţie: Victor Durnea Colegiul de redacţie: Radu Andriescu, Constantin Dram, Florin Faifer, Dan Bogdan Hanu, Emanuela Ilie, Nicolae Ionel, Gabriel Mardare, Cătălin Mihu- leac, Flavius Paraschiv, Alexandru-Radu Petrescu, Cătălin Mihai Ştefan, Cătălin Turliuc, Diana Vrabie
Liviu Ioan STOICIU: O ENTITATE LINGVISTICĂ VENITĂ DIN NIMIC ȘI CARE... – pg. 3 Nicolae PANAITE: O AMINTIRE... – pg. 3 Alexandru ZUB: CA SĂ FIM MAI TARI... – pg. 4 Emil BRUMARU: SIGILIU – pg. 4 Constantin COROIU: UN MIT CULTURAL: CAFENEAUA LITERARĂ – pg. 5 Gellu DORIAN: IERNILE MELE – pg. 5 Nichita DANILOV: REPARATELE LIRICII LUI EMIL BRUMARU – pg. 6 Liviu ANTONESEI: EMIL BRUMARU, AȘA CUM L-AM CUNOSCUT – pg. 6 Ion Tudor IOVIAN: POESIS – pg. 7 Radu ANDRIESCU: MONOIDEAL – pg. 8 Gheorghe SIMON: CORNEL PAIU LITURGHISITORUL – pg. 8 Florin FAIFER: UN DOMN ȘI DOAMNA DOMNIEI SALE – pg. 9 Liviu PAPUC: DR. EMANOIL COSTIN – pg. 9 Dan Bogdan HANU: DOG’S DIARY (DIN VREMEA CÎINELUI SUB...– pg. 10 Radu PĂRPĂUȚĂ: BACOVIANĂ – pg. 10 V. D. ZĂICEANU: CHEMAREA ARC POETIC TRANSATLANTIC: MIHAI EMINESCU -... – pg. 11 Indira SPĂTARU: POEZII – pg. 11 Doru SCĂRLĂTESCU: EMINESCU ȘI NATURA: FUNCȚII PSIHOLOGICE ALE... – pg. 12
Teodor PRACSIU: AFTENE, Felix BASARBIA EMINESCIANĂ – pg. 13 Ioan ȚICALO: EMINESCU LA CENTENAR – pg. 14 Gabriel ALEXE: POEZII – pg. 14 Magda URSACHE: UN MORMÂNT ÎN CER – pg. 15 Nicolae IONEL: Persoanele sau instituţiile care vor să sprijine financiar revista OGLINZI PARALELE – pg. 15 pot depune sumele în contul: Nicolae BUSUIOC: RO23BPOS24006748050RON01- Banc Post Iaşi. O SĂRBĂTOARE A LECTURII – pg. 16 LIVIU IOAN STOICIU - PREMIUL NAȚIONAL DE POEZIE... – pg. 16 Revista poate fi procurată din reţeaua de librării SEDCOM LIBRIS Nicolae CREȚU: Iaşi, S.C. DIF PRESS S.R.L., precum şi de la sediul redacţiei din PARABOLA ȘI ISPITA PARODICULUI – pg. 17 strada Trei Ierarhi, nr. 2, et.1, Iaşi, cod 700028. Mircea DOREANU: CRISTALIN, SURÂZĂTOR, AMAR – pg. 17 Abonamente Master X-FILES: Pe adresa redacţiei, prin mandat poştal, în contul revistei. ALLEZ ENFANTS DE LA PATRIE – pg. 18 84 lei / an + 24 lei taxe poştale, Adrian Dinu RACHIERU: 42 lei / 6 luni + 12 lei taxe poştale. CAZUL PETRU DUMITRIU: MINCIUNA ESTICĂ ȘI... – pg. 19 Iulian Marcel CIUBOTARU: Vă rugăm să scrieţi pe mandatul poştal sau pe documentul O INVESTIGAȚIE ÎNTR-UN DOSAR DE SECURITATE – pg. 20 de plată adresa poştală completă şi perioada de abonare. Ioan RĂDUCEA: DECADĂ ATAȘATĂ CENTENARULUI – pg. 20 Teodor HAȘEGAN: GALERIILE DE ARTĂ ALE BIBLIOTECII MUNICIPALE...– pg. 21 Alexandru-Radu PETRESCU: QUO VADIS OPERA? – pg. 22 Responsabilitatea asupra conţinutului textelor revine în întregime autorilor. Victor DURNEA: „UN GLAS UNIC ȘI NEDISCUTABIL AL POPORULUI... – pg. 23 Rugăm colaboratorii să ne trimită textele până pe data de 10 a lunii în curs; Constantin PRICOP: articolul trebuie să cuprindă cel mult 7.000 de semne. DIRECȚIA CRITICĂ (XXI) – pg. 24
E-mail: [email protected]; Site: exprescultural.ro facebook.com/expres.cultural ISSN: 2537-5989 DTP: Pîrîu Octavian Dan 2 Expres cultural numărul 1 / ianuarie 2019 Liviu Ioan STOICIU Nicolae PANAITE O entitate lingvistică venită din nimic și care ne dă identitate O amintire... Cum va arăta poezia la noi în viitor. Viitor apro- premii au primit poeții în viață, dacă au condus reviste La începutul anilor 70 ai secolului trecut, admi- piat (din următorul deceniu sau la mijlocul secolului sau edituri, nici ce orientare politică au avut sau dacă rabilul critic de poezie Daniel Dimitriu a reînființat 21) sau mediu (la finalul secolului 21) sau pe termen s-au pus bine cu... posteritatea, măgulind noii veniți în întâlnirile Junimii de la Casa Vasile Pogor Iași, as- lung (în secolul 22), viziune SF. Iar sunt pus la încer- poezie, cei care vor asigura, într-un fel sau altul, aran- tăzi, sediul Muzeului Național al Literaturii Române. care. Personal, cred în continuare că poezia e în ADN jamentul conjunctural al epocii lor publice; să fii poet Atunci, acolo, în climatul creat cu abilitate de mentor, (asemenea creației epice sau teatrale, sau în orice alt sau prozator înseamnă să fii persoană publică). Așa au citit poezie mulți din cunoscuții autori optzeciști. domeniu decât literar) și că nu dispare, din contră, se cum avem în noi de la naștere sămânța morții (viermii Majoritatea din ei a publicat, ulterior, cărți, unele fiind conservă (păstrând esența; chestie de instinct). Sigur, care se activează numai după ce dai colțul), așa avem încununate cu premii ale celor mai înalte foruri cultu- computerul (laptopul sau telefonul mobil performant) în noi sămânța frumuseții artistice, creatoare, care-și rale de la noi. și internetul postmodern (cu cărți și reviste literare on- caută gloria toată viața. Fiecare poet având un dram La fiecare întrunire, în afara celor programați pen- line, site-uri și conturi Facebook) au speriat bibliote- mai mult sau mai puțin de inspirație în momentele tru lectură, erau invitați cunoscuți scriitori ai literaturii cile clasice și moderne, cu cărți și reviste literare „de cheie, când leagă un cuvânt de altul... Am observat noastre din a doua jumătate a secolului XX. Prin 76- hârtie”, care rămân în rafturi („teoretic”, bibliotecile prea târziu, la vârsta de azi, că fiecare cuvânt rostit la 77 a fost invitat strălucitul poet Mihai Ursachi, care, s-au informatizat și ele digital, între timp). Relativiza- o rugăciune (parte spirituală, o concentrare a sinelui), în partea a doua a serii, a prezentat un surprinzător și rea postmodernă face indiferent creatorul de azi tânăr fie și cuvânt inventat pe loc, are putere reparatorie- excelent studiu hermeneutico-literar (vreo 20 de pa- (tinerii sunt primii beneficiari ai computerului și inter- tămăduitoare în lume materială, dacă i-ai dat un sens. gini dactilo) despre Odă (în metru antic). netului, „la rece”) dacă lasă în urmă o operă, nu e de- Ce trebuie înțeles de criticii literari e faptul că Nici până astăzi nu știu dacă matura și consistenta loc impresionat că apare numai „online”, care dispare poeții deschid viitorul apropiat, îl cuceresc prin cu- radiografie a poeziei lui Mihai Eminescu a fostpu- instantaneu dacă nu ai internet. Și internetul poate fi vinte și versuri înainte de a se înțelege ei înșiși. Din blicată undeva. Cred că se află în arhiva Casei Pogor, înregistrată pe bandă de magnetofon. Vocea poetului dereglat pentru totdeauna la o explozie solară catas- poeți în poeți crește viitorul poeziei, spontan. Ce scriu Inel cu enigmă avea inflexiuni oraculare, fiind asculta- trofală, așa ne-am speriat în 2012, când se aștepta și poeții adevărați trebuie luat în serios, chiar dacă ies tă cu o meritată atenție de către cei prezenți. Elocința apocalipsa lui... Dar exagerez, o dată ce toate date- din limita esteticului (azi înțeles într-un fel, mâine va ursachiană ajunsese la versul „Focul meu a-l stinge le administrativ-financiare ale unei țări (inclusiv- ar fi înțeles altfel, criteriile pentru impunerea esteticului nu pot cu toate/ Apele mării”, când fu întreruptă de un mamentul și centralele nucleare) își pun azi baza pe prelung și straniu scârțâit de ușă; toate privirile s-au computer și internet. Nu va fi nici o nenorocire pentru îndreptat într-acolo: în prag apăru, ca din cer, Emil poezie și pentru poeții înnăscuți de azi sau de mâine Brumaru, bonom și binedispus; înainta de parcă ci- dacă se dereglează computerul și internetul radical, neva îl trăgea mai mult înapoi! În sală se auzeau doar ei au la dispoziție uneltele vechilor poeți, creionul, unele respirări mai apăsate, ochii tuturor urmăreau po- pixul, stiloul, hârtia... Eu scriu și rescriu și azi „de etul Cântecelor naive, care, înainte de a lua loc, a spus mână” poeme (deși stau toată ziua pe internet, citesc să nu-l privim pe el, ci pe Mihai Ursachi, și să-l iubiți, și scriu). Informația luată rapid de pe internet nu prea fiindcă este un mare poet. Evident, s-au gratulat reci- poate fi înlocuită cu nimic. Dar poezia nu are nevoie proc: Ursachi afirmând că este surprins plăcut de ve- de suport virtual neapărat, ea poate aștepta, poate fi nirea prietenului și minunatului poet, Emil Brumaru. îmbunătățită în particular, scrisă caligrafic... Așa cum L-am perceput pe autorul Detectivului Artur, mai eu cred în viața de apoi (mutarea într-o lume invizibi- mereu, ca pe un companion al copilăriei în stare ge- lă, „cuantică”, spirituală, sau într-o altă dimensiune, nuină. Rostirea-i nu era tributară sofismelor și nici cu valori superioare, nimic supranatural), așa cred că limbajului didactico-academic, anevoios perceptibil. poezia își va urma cursul natural, pe un suport sau al- Dialogul cu el avea înviorarea și naturalețea topirii omătului într-un susur blând și cuceritor. Era iubit și tul. Important e că poezia e scrisă de adolescenți sau apreciat, indiferent că oficia în spații rurale sau urba- adulți, nu că se folosește de hârtie sau de computer și ne; tinerii îl simpatizau necondiționat; știa să și-i apro- internet. Noii veniți inclusiv în poezie în limba româ- pie și să se facă înțeles, glisând voit spre consonanță nă, tot timpul alții, cu alte modele, demonstrează că și curiozitățile lor. Avea o aptitudine nativă în a-și „ne merităm soarta”, că așa suntem lăsați (nu e vorba expune rezonanțele și confluențele printr-un limbaj de fatalism). simplu (nu simplist), direct cu decoruri și senzualități Ce se va întâmpla cu poeții și poezia lor de azi, rafinate. ai acestui secol aflat la început, sau poeții și poezia neavând legătură decât cu creația pură, nu cu criticii „Poetul se predă scriiturii sale ca unui salvator. lor de ieri (ai secolului 20), de alaltăieri (din secolul ei). Experimentalismul e rampa de lansare și în viitor Apelând la jocul sentimental, Emil Brumaru pare, 19)? Câștigul unor stiluri în poezie rămâne în veci a poeților, el aduce noutatea și alege grâul de neghină. cum s-a spus, întârziat-copilăros. Dar adevărata sa (chiar dacă e valabil numai pentru epoca în care s-a Priviți poezia de azi scrisă de noii veniți (dau exemplu șansă e atracția formală, estetismul său fantasmago- manifestat), în canonul și paradigma de rigoare, spe- o carte abia apărută, 100 de poeme scrise de o sută ric care edifică o compensatoare lume cu aerul de a-i cifică unor epoci de înflorire sau de decădere. Să fiu de cenacliști ai admirabilului profesor Gh. Cîrstian contesta în orice clipă verosimilitatea. Copilăria e un iertat, e o prostie a receptorilor superficiali de azi cu de la Suceava, e uluitoare ingenuitatea profesională fapt funcțional, deci un simulacru. E o comportare tragerea unor granițe pentru literatură la instalarea și cu care scriu, dar în versurile lor poți vedea poezia exersată în marginea fixațiilor, într-un număr ilimitat la prăbușirea comunismului (1949-1989, susținută de mâine? În condițiile în care niciunul din cei o sută de variante, o existență mimată. Tocmai insistența pe nu numai de tineri, obsedați că e „expirată”; Mihai de cenacliști, azi de vârste diferite, n-a devenit între motivul infantil, în cadru dat, e o dovadă peremptorie Zamfir are și o teorie că literatura română în perioada timp un nume în poezia română, mă abțin să trag vreo a caracterului său bovaric. Orice mare inadaptat e un regresiv prin instinct.” (Gheorghe Grigurcu) comunistă, datorită cenzurii și evaziunii prin autocen- concluzie) și puteți întrevedea fiorii poeziei viitoare – I-am propus poetului Emil Brumaru, în urmă cu zură, poate ocupa maximum două pagini într-o istorie nu mai mult decât fiorii. Fiindcă sensibilitatea lirică un an, să publice, în fiecare lună, câte o poezie inedită literară a sa), poeții au găsit resurse să fie ei înșiși la e în continuă schimbare, dar nu se știe dacă în bine în Expres cultural. După a doua solicitare, m-a rugat masa de scris, n-au ținut cont de vremurile tembele, sau în rău, mă refer la conținut, la profunzime, la ti- să-i găsesc un titlu de rubrică; i l-am transmis imediat: care le-au creat dificultăți. Pun la socoteală și alt critic, parul interior subtil, inefabil, care scoate în evidență Sigiliu. A treia zi a trimis textul. Această rubrică ce a Ion Simuț, care a susținut ani la rând, după Revoluție, o valoare reală. Putem privi și în curtea altor litera- ținut-o Emil Brumaru a fost ultima în revistele de la că poezia trage în jos literatura română și că ea va dis- turi (de limbi internaționale), viitorul-care-a-și-trecut noi. părea de pe o zi pe alta de la sine, nemaiavând cititori n-a adus „progres” în poezie, nici „evoluție”, se scrie Dacă cineva ar face un experiment și ar extrage (sau auditoriu) – s-a înșelat, au apărut noi generații „cum dă Domnul”. Sigur, nu e cazul să murim de grija dintr-un coș mai multe poezii nesemnate, aparținând de poeți de atunci, poezia își vede de drum (fiindcă viitorului poeziei (nici la noi, nici aiurea). Câtă vreme scriitorilor: Emil Brumaru, Mihai Ursachi, Cezar poezia vine de la sine, se scrie singură, poetul e doar se exprimă inspirat printr-unul sau altul, poezia rămâ- Ivănescu, Nichita Stănescu, Ileana Mălăncioiu, Petru un transmițător al unor unde care vin din univers, am ne o entitate lingvistică venită din nimic și care ne dă Aruștei, Dan Laurențiu, Virgil Mazilescu, sunt sigur citat un vers al meu, pardon de expresie). Patrimoniul identitate. că, după ce le-ar citi, imediat ar descoperi autorul. literar va păstra o seamă de nume de poeți, în princi- Aceasta e predestinarea celor aleși: marii poeți se pal pe cei originali (nu va conta în viitor ce funcții și 11 ianuarie 2019.BV semnează prin limbaj, mediul explorat și viziune.
Expres cultural numărul 1 / ianuarie 2019 3 Alexandru ZUB Ca să fim mai tari...
Genul literaturii sapienţiale, atât de larg cultivat la noi, de astăzi şi despre soluţiile ce sunt, pe pământ sau mai sus oricărui român adevărat acea apatie şi descurajare care ca oriunde oralitatea şi-a pus mai îndelung amprenta asu decât pământul. Şi el a cules cuvintele lor. Într-însele a vin dintr-o idee fatală şi omorâtoare de popoare, că adică pra culturii, a făcut din N. Iorga un scriitor semnificativ văzut un mijloc de întărire pentru unii, de înseninare pentru mijloacele naţiunii noastre sunt atât de puţine şi virtutea şi sub acest unghi. În Sămănătorul, Neamul românesc, alţii. Vi le întinde la toţi. Şi, ostaşi gata a face sacrificiul ei militară atât de scăzută, încât pentru scăpare nici că Floarea darurilor, Neamul românesc literar, apoi în Drum vieţii, răniţi cari vă găsiţi dincolo de ceasul încercării, trebuie să se mai gândească la o luptă, ci să-şi aştepte drept, Ramuri şi Cuget clar, el a publicat numeroase suflete care plângeţi pe cine nu veţi mai întâlni şi totuşi mântuirea, cu braţele încrucişate, de la mizericordia maxime şi cugetări proprii, unele strânse şi în volum vă mândriţi că el s-a dus astfel, cetăţeni cari n-aveţi decât cerească” (p. 72). Încrederea în sine, mereu necesară, e (Gânduri şi sfaturi ale unui om ca oricare altul, 1905; o singură nerăbdare: a victoriei depline şi trainice, ele vă mai ales indispensabilă în momente de cumpănă precum ed. nouă, Cugetări, 1911), la îndemâna publicului larg, cu vor face bine”. acela prin care ţara tocmai trecea. Vechile exemple de care istoricul s-a dorit mereu în contact. Reeditate în anii Am citat în felul acesta preambulul întreg al micului curaj şi statornicie puteau naşte în luptătorii de acum din urmă (Cugetări, 1972), ele dau măsura unei gândiri corpus sapienţial, care şi începe de mare concentraţie şi a unei puteri de expresie cu totul cu o reflecţie strâns adecvată remarcabile. Ultimul editor, Barbu Theodorescu, avea momentului: „Nu marele număr Sigiliu dreptate desigur să observe că „spiritul realist al unui fin învinge, ci vitejia” (Montluc). observator încape în tipare concise şi desăvârşit poetice, Urmează cugetări din autori păstrând farmecul spontaneităţii şi al unei gândiri sincere diverşi, aparţinând mai multor cul Emil Brumaru şi pure. O revărsare lirică le dă avânturi, mai ales atunci turi, mai toate cu rost revigorant. Ce tînără și veselă erai când se dezvăluie ca pictor al naturii şi al moravurilor Una îndeamnă să nu te recunoşti umane. Iorga apare în Cugetări sarcastic şi totodată învins înainte de a folosi toate sentenţios, polemist, cu o mare doză de ironie, fără a mijloacele defensive. Altele indică Ce tânără și veselă erai atinge caricaturalul; recurge la antiteze şi comparaţii, modalităţi de a pune la lucru Îmi aminteai de îngerii din rai iar concentrarea artistică nu răpeşte frazei amploarea resursele combative ale soldatului. şi coloritul, dinamismul şi cadenţa sonoră, specifică Vrednicia, sub orice formă, e Cumplit de albi și de frumoși trecând istoricului adânc cunoscător de oameni şi stări sociale” (p. lăudabilă mai presus de toate. Cum numai razele subțiri prin gând 13). Sapienţa lui izvorăşte din viaţă şi e departe de a fi Fiindcă „e mai multă glorie să fii Sigiliu speculativă sau metafizică. judecat vrednic de un lucru decât Iorga se arată în toate un dascăl interesat să îndrume, să-l ai” (Montluc). De-abia întrezărită te pierdeam ştiinţa şi înţelepciunea lui au un caracter eminent Unele maxime vin din pedagogic. Individ şi colectivitate sunt deopotrivă ţinta experienţa directă a unor personaje Ascunsă după câte-un fruct rotund pe-un ram persuasiunii sale neistovite. El ştie că „un stat valorează de întinsă faimă. Pe seama lui Vlad Și nu puteam să mi te-apropii iar în lume întâi cât solidaritatea elementelor ce-l compun” Ţepeş se pune această mărturisire şi îndeamnă la devoţiune colectivă, fie aceasta exprimată demnă de notat: „Nici cu un chip Sigiliu Cu brațu-ntins ciuntit de minutar în muncă paşnică sau în sacrificiul suprem cerut adesea nu voim să lăsăm în drum ce de confruntările militare. A valoriza însă propria existenţa am început, ci să ducem lucrul sub specia interesului general e o normă de conduită în la capăt”. Straşnicul voievod se Ci așteptam și iarăși mă rugam lumina căreia trebuie parcursă şi cugetările sale. Căci „ştie adresa astfel celor care porniseră Pân’ se-nchegau izvoarele sub ram să moară pentru ţara lui numai acela care a ştiut să trăiască peste Carpaţi şi aveau de înfruntat pentru dânsa”, observă moralistul, atent la datoriile sociale acum greutăţi indicibile. Experienţa Din care blând și din amurg țâșnit ce intră în sarcina fiecăruia şi preocupat în mod firesc de lui Mihai Viteazul asigura, pe de Să-ți soarb-un cerb bătrân trupu-nflorit... implicaţia culturală a oricărui devotament, întrucât „fără altă parte, că „din ţara Românească steag de cultură un popor e o gloată, nu o oaste”. Accentul şi din Moldova, Ardealul se poate cade pe „munca împreună”, pe asistenţa reciprocă lua uşor”. E lesne de închipuit ecoul (Ultima poezie pentru această rubrică...) în limitele unui program comun, pe acea solidaritate unor reflecţii ca aceasta în timp ce colectivă care ar trebui să înlocuiască odată simpla „frăţie oştile noastre străbăteau tocmai o sentimentală”. O conştiinţă a întregului etnocultural experienţă similară. Vasile Lupu, Sigiliu domină aceste reflecţii, în care insul se raportează mereu la din care se cita o altă estimare semenii săi şi o privire integrativă unifică totul sub semnul strategică, venea să întărească aceeaşi observaţie, cu însuşiri similare, menite a spori virtuţile combative. devoţiunii civice. Încrederea nu-l părăseşte nicicând, adaosul că o campanie peste munţi s-ar fi bucurat şi de „Dreptul în numele unui popor nu trebuie cerşit, ci trebuie aşezată cum e pe un sentiment justiţiar fără umbre: „În sprijinul populaţiei româneşti, Ne calomniau de sârg unii pretins”. Iată o idee împrumutată de la Gh. Pop de Băseşti, cetatea dreptăţii tale poţi fi ucis; învins însă, nu”. şi alţii? „Lăsaţi-i să scrie ce vor, şi noi să facem ce avem bătrânul memorandist, idee ce putea să aibă acum, în plină Marele cărturar a căutat înţelepciunea oriunde, de făcut”, sfătuia cărturarul, reactualizând cuvintele unui conflagraţie mondială, un ecou aparte printre români. culegând-o cu bucurie din orice text i-a căzut sub ochi în monarh pribeag de odinioară. Altele, din generaţia paşoptistă, îi veneau în sprijin prin agitata lui existenţă. A şi tipărit Zicale turceşti (1908) şi Destule reflecţii au însă un caracter practic, fiind extrase Heliade, Kogălniceanu, Bălcescu, A. Papiu-Ilarian, Pilde filozofeşti din greceşte (1909), iar din marii scriitori din experienţa unor profesionişti ai războiului: cum se luptă Cipariu, Al. Odobescu, prezenţi în culegere cu reflecţii ai lumii a strâns cu fervoare reflecţii mereu valabile. într-o zonă montană, cum se asigură drumurile şi pasurile tonice despre valoarea omului simplu, datoriile civice, Bergson, Cantemir, Carlyle, Chauteaubriand, Emerson, acolo, în ce raport trebuie să fie ofensiva şi defensiva sensul renaşterii politice româneşti, vicisitudinile istoriei Eminescu, Flaubert, Franklin, Goethe, Guizot, Montaigne, etc. Din Învăţaturile lui Neagoe se extrage concluzia: noastre etc. Idei reconfortante au fost extrase apoi din Mignet, Schiller, Tennyson, Tolstoi sunt doar câteva nume „Mai bine este moartea cu cinste decât viaţa cu amar şi istorici şi gânditori contemporani, precum R. Eucken, K. de reţinut. În 1916, la începutul intrării noastre în războiul ocară”. Aceeaşi sursă îndeamnă apoi la apărarea cu orice Lamprecht, G. Séailles, A. Fouillé. Ultimul mai ales se cade de întregire, el a crezut că trebuie să pună la îndemâna lumii preţ a vetrei strămoşeşti („fiţi ca şoimii şi vă păziţi cuibul a fi reţinut cu ideea că „pentru popor, ca şi pentru indivizi, româneşti o serie de cugetări reconfortante, dezvăluindu- vostru”), la neînfricoşare faţă de mulţimea duşmanilor speranţa e o putere”, înţelegând prin aceasta încrederea că şi prin chiar titlul culegerii intenţia: Ca să fim mai tari („că omul viteaz şi războinic nu se sperie de oamenii cei ceva rămâne întotdeauna din silinţele noastre. Formulări în ceasul de azi! Era ceasul marilor răspunderi, fiindcă mulţi”), la asumarea sacrificiului suprem („măcar de ţi se memorabile despre funcţia entuziasmului colectiv se reţin intrarea în război alături de puterile Antantei trebuia să în va întâmpla şi moartea, iar numele tău va rămânea pe urmă pe seama lui Goethe şi W. Wundt, iar una despre rostul semne nu numai desăvârşirea unităţii politice, dar şi un în cinste”) etc. Vitejia nu ajunge, însă ea trebuie dublată de suferinţei în viaţa unui popor se degajă din opera lui început de eră nouă, eră de justiţie socială, de cultură mai „trudă şi osteneală”, observă Ureche, din care se reproduc Bălcescu: „Nu vă desperaţi de suferinţă, căci suferinţa, o înaltă, de conştiinţă civică mai deplină. Compulsând deci unele reflecţii menite a spori virtutea contemporanilor. ştiţi, e condiţia esenţială a dezvoltării morale” (p. 123). Dacă „toată albina Pentru cei ce tocmai traversau mizeriile primei faze a răz îşi apără căscioara boiului, cu înfrângeri nemeritate, bejenii masive, derută, cu acele şi veninul un îndemn ca acesta era un balsam, la care cărturarul, său”, adaugă acelaşi devenit unul din marii factori ai refacerii morale, adăuga cronicar, cu atât un gând al lui Paul Sabatier: „Datoria noastră nu e de mai mult se cade a învinge, ci de a lupta”. Iar lupta se purta atunci, în ca omul să-şi apere dramatica toamnă din 1916, pe mai multa fronturi, cel căminul său. Aceeaşi menit să menţină o stare de spirit convenabilă în rândul finalitate civică o au populaţiei nefiind mai puţin însemnat decât acelea unde extrasele din Miron se purtau înverşunate bătălii. Ca să fim mai tari în ceasul Costin şi I. Neculce, de azi era un mijloc, încă unul, de a spori virtuţile civice alţi cărturari a căror şi militare. Se vorbea acolo, prin glasuri autorizate, mai experienţă personală ales de muncă, statornicie, învăţătură, solidaritate, tradiţie, o serie de cugetări ale altora sub titlul amintit şi într-o conta într-o culegere ca aceasta. Mai insistente sunt curaj, înţelepciune, dreptate, cu gândul de a oferi exemple formă a cărei modestie era impusă de împrejurări, N. Iorga excerptele cantemiriene: „Când alergi spre ţenchiu, să nu reconfortante, imitabile de către cei aflaţi în nevoie. înţelegea să pună la îndemâna publicului nostru încă un rămâi la mijlocul alergăturii”; „Din răul care ţie-ţi strică, „O cugetare? O latură de adevăr care scânteie”. mijloc fortifiant, a cărui valabilitate nu se cuvine redusă nevoieşte ceva bine să apuci”; „Nume şi veste bună a-ţi Gândind astfel, N. Iorga a reuşit să pună sub ochii lumii totuşi la epocă. Începuse şi pentru noi, după îndelungate scoate nu te lenevi”; „Cine numai al său bine şi fericire noastre un frumos mănunchi de adevăruri, adesea în forme căutări şi nelinişti, războiul, iar primele înfruntări au şi cearcă, a tuturor răul şi becisnicia pofteşte” etc. scânteietoare. Valoarea acestuia trebuie judecată nu numai antrenat mari sacrificii. „În zile grele, care nu erau toate Principi, militari, diplomaţi, scriitori îşi adaugă în sine, ci şi în raport cu un episod dramatic din timpul de biruinţă, de mândrie şi siguranţă, notează Iorga în consensual sporul lor de experienţă. Alegerea e mereu războiului întregirii naţionale. preambul, un om care nu putea să-şi apere ţara şi viitorul în funcţie de nevoile clipei, atât de mare şi atât de critică (Viaţa Românească, Bucureşti, 5/1989, p. 86-89; ei cu un braţ destoinic şi învăţat, a căutat în singurătatea sa pentru naţiunea română. Câteva reflecţii ale generalului Alexandru Zub, Istorie și istorici în România interbelică, o mângâiere răsfoindu-şi cărţile, întrebând vechi prieteni Adrian, participant la războiul pentru independenţă, Iași, Editura Junimea, 2003, p. 89-96; idem, N. Iorga, care n-au stat muţi niciodată, la nici o nedumerire şi la nici rezumă poate cel mai bine „ideea” culegerii. Una mai ales studii şi note istoriografice,Muzeul Brăilei, Editura Istros, o suferinţă a lui. Ei i-au vorbit şi despre greutăţile clipei se cuvine a fi evocată aici: „Trebuie să piară din inima Brăila, 2012, p. 142-146)
4 Expres cultural numărul 1 / ianuarie 2019 Constantin COROIU Gellu DORIAN Iernile Un mit cultural: mele Unde sunt iernile de altădată? Nici zăpezile de altădată cafeneaua literară nu mai seamănă cu nimic cu cele de acum. Nici măcar zăpezile de pe vremea lui Fraçois Villon nu mai semănau cu cele de altădată de atunci. Dar totuşi, de zăpezile mele de Atât la noi cât şi în alte spaţii culturale, nu numai digeră ceea ce cetesc şi nu pricep ceea ce mănâncă>>; altădată îmi aduc aminte. Erau ale copilăriei mele. Şi veneau europene, a existat şi încă dăinuie un mit al cafenelei < Expres cultural numărul 1 / ianuarie 2019 5 Nichita DANILOV Liviu ANTONESEI Reparatele liricii lui Emil Brumaru, așa Emil Brumaru cum l-am cunoscut Alcătuită din sâni, roţi, coapse, piersici și un cititor asiduu al lui Dostoieski, Cehov, A doua zi după plecare dintre noi a se instaleze cumva treptat. Prin 1975, pline de rouă şi piper (simbolul sexualităţii Gogol și Tolstoi. Nu se produc totuși mutații marelui poet Emil Brumaru, prozatorul am devenit redactor la nou înființata feminine), melci, cotobelci, ofiţeri, buze, esențiale de fond, ci doar de formă. Intrând Cristian Teodorescu mi-a solicitat un revistă Opinia studențească. Între al- salivă, portocale, şolduri, lăcăţele umplute cu în cochilia operei critice a lui Lucian Raicu, interviu pentru revista Cațavenicii, pe tele, am primit misiunea să obțin poe- mărar, chiloţi de culoare bleu-jandarm dar şi Emil Brumaru o deposedează de o parte din care l-am acordat, deși nu-mi era ușor zii de la Ursachi și Brumaru, pentru chiloţi galben-pai, cafele, votci, leonizi dimovi haloul său semantic. Are loc un fel operație de în situația cu pricina. De altfel, fusesem că-i cunoșteam, probabil și de la alți şi maia morgesterni, lirica lui Emil Brumaru, „decojire”, prin intermediul căreia simbolistica chiar dacă este tributară propriei sale formule brumariană începe să abunde de personaje și cel care a dat de veste despre tristul poeți. Nu mai știu dacă am obținut de la lirice, emană, totuși, o caldă și savuroasă desprinse din opera marilor scriitori ruși, al eveniment. Erau și două întrebări referi- Emil poeziile solicitate, dar atunci am tandrețe. Uneori, abuzul de dedicaţii dăunează căror exeget, după cum se știe, era Lucian Râicu. toare la momentul în care l-am cunos- stat mult de vorbă, i-am spus destul de doar în aprență lecturii. Nu știu câți din cei care În corespondență, soția sa Tamara e alintată cut și cum am devenit prieteni. Cum șoptit că scriu și eu poezii. Un moment primesc aceste daruri lirice îi sunt cu adevărat cu Nicolaevna. Chiar însuși chipul criticului atunci eram un într-un fel de stare de esențial în consolidarea prieteniei noas- apropiați. Am avut surpiza într-o seară, în timp în viziunea lui Emil Brumaru suferă o bizară șoc, vestea mă luase pe neașteptate în tre a intervenit cam după un an, poate ce încercam să-i iau un interviu actriței Oana metamorfoză. Tonul e ușor exaltat, împrumutat ciuda vîrstei respectabile a poetului, pe un an și jumătate. În fiecare duminică, Pelea și am uzat de numele lui Emil Brumaru, parcă din Umiliții și obidiții lui Dostoievski. deaupra în după amiaza tristei zile se Mihai Ursachi, pictorul Val Gheorghiu aceasta să ridice din umeri. Din gestul ei nu am Urmează și o declarație de admirație față de simțise bine, și cum interviul avea vreo și prozatorul Eugen Andone se întîlneau înțeles dacă actrița îl întâlnise vreodată în carne exegetul Sufletelor moarte: „În prima mea zece întrebări, mi-au scăpt multe detalii la ora 11 în Piața Unirii ca să evalueze și oase pe poet și nici măcar dacă a citit poeziile vizită la dumneavoastră, la un moment dat, cred ce i-au fost dedicate. Sau dacă le-a citit, părea că spre sfârșit, m-a izbit halucinanta asemănare privind cele despre care eram întrebat. doamnele și domnișoarele care să nu fi fost prea încântată de ele. Poate i s-au pe care vă căpătase chipul cu cel al lui Gogol!” Socotesc că acum este o bună ocazie să treceau pe lîngă grupul lor. Eu veneam părut prea intime sau poate, pur și simplu, actrița Și Brumaru continuă: „Vreau să mă înțelegeți întregesc infromațiile. Pentru a fixa mo- împreună cu Ursachi de la el de acasă, era într-o dispoziție nu prea grozavă și nu avea bine. Nasul, ochii, sprâncenele, aerul din jurul mentul în care ne-am cunoscut, trebuie unde făceam de-acum tradiționalul chef să confeseze... La drept vorbind, poetul a feței acut spiritualizate, toate mi-au adus brusc să coborîm adînc prin tunelul timpului, schimb de cărți, adică îi înapoiam ce urmărit să câștige nu atât admirația actriței, cât în memorie fotografiile lui Gogol!” Între eroii cale de mai bine de patruzeci și cinci aveam din duminica precedentă și a publicului. Și a câștigat-o. Citindu-i versurile, lui Dostoievski și Gogol, disecați cu atâta acribie de ani. Mai întîi, dintr-o întîmplare – luam alte cărți. La alegerea mea sau nu poți să nu exclami în sinea ta: „Ia uite, de de criticul bucureștean, și mediul în care trăiește am nimerit la lansarea celei de-a doua la sugestiile lui Mihai. Nu doar autori unde o cunoaște atât de bine Emil Brumaru pe poetul circulă ca un fel de fluid magnetic, astfel cărți, Missa solemnis din 1971 –, cînd români, nu doar în limba română. La Oana Pelea?!” Tinzi chiar să-ți continui gândul că încetul cu încetul Tamara Nicolevna, soția l-am cunoscut pe Mihai Ursachi. Am ședințele de notare, nu aveam dreptul ce se insinuează ca un fum în conștiință: „Nu cumva...” Nu trebuie însă, vai, să-l condamnăm să dau note, că nu aveam experiența pentru aceste piruiete pe care, în disperare de necesară! Puteam însă face evaluări ale cauză, autorul Dulapului îndrăgostit le face notărilor lor. Val era cel mai sever, Eu- lumii noastre bune! Emil Burmaru, ca oricare gen cel mai generos, Mihai mai nuanțat. dintre noi, simte pe propria sa piele (apropo de De cîteva ori, s-a alăturat și Emil, care Oana Pelea) că poezia a pierdut din audiența de nu era membru constant al juriului pro- altădată. El caută să câștige publicul aplicând cesului de evaluare. Nu doar că evalua această strategie. Ieșirile sale la rampă au ceva cel mai competent, dar și motiva notele. din tragismul unui mim bătrân, care, apelând Am remarcat asta de față cu toți și am la niște trucuri vechi, încearcă să recâștige devenit ceva mai apropiați. Apoi, spre simpatia sălii. Fardurile i se scurg pe față, dând uneori la iveală o mască tragico-comică stranie, sfîrșitul anilor ’70 și în aproape tot de- care stârnește deopotrivă râsul, cât și plânsul. ceniul următor, cînd am început să co- Iată cum sună un poem dedicat Maiei laborez la Convorbiri literare – unde el Morgestern: „Spune-mi franş, ce chiloţi ai,/ bleu- avea o jumătate de normă de corector, jandarm sau galben-pai,/ când treci gingaşă-n cealaltă jumătate fiind ocupată de la o tramvai/ pe la margine de rai/ c-am înnebunit vreme de poetul Nichita Danilov –, am cu toţii/ să-ţi vedem un pic chiloţii,/ Stând de-o început să ne vedem destul de des, să săptămână-n staţii/ cu gâtul pe şina roţii”. Mă ieșim împreună cu Nichita și/sau cu rog! Tactica aceasta de-a se „agăța de lume” criticul Constantin Pricop la o cafea, o nu e o descoperire nouă. Poetul a apelat la ea încă din anii tinereții. Ea a devenit vizibilă abia vodcă – de care el s-a lăsat prin 1983-84 acum, și aceasta fiindcă autorul Detectivului –, la o șuetă, o bîrfă, întîlniri amicale… Arthur a început să-și facă ordine prin sertare. Aș putea spune că eram deja prieteni Așa au fost descoperite și celebrele Scrisori autorului, începe să se transforme în Nastasia cumpărat cartea, mi-a dat autograf, a buni. Poate nu atît de buni cum aveam către Lucian Raicu. Scrisorile au circulat într- Filippovna, iar prin camera sa căptușită cu cărți stat puțin de vorbă cu mine, poate pen- să devenim între 1990-95, cînd am fost un singur sens, de la Iași la București. Pentru circulă Sonia Marmeladova, Lebedev, prințul tru că eram cel mai tînăr participant. Am „colegi de conducere” la Convorbiri Emil Brumaru scrierea lor a fost ca un fel de Mâțkin și, bineînțeles, Raskolnicov. „Stau la citit cartea în drum spre casă, am recitit- literare, dar destul de buni ca să-i îm- pariu cu sine însuși. Anul 80 l-a prins descoperit etajul V. ieri, Tamara Nicolaevna, nici mai mult o acolo, am plecat la prietena mea de prumut cărți, deși știam că nu înapoiază din mai multe puncte de vedere. Poetul tocmai nici mai puțin, a aruncat pe fereastră un scaun!” atunci și i-am citit și ei volumul. După niciodată cărțile împrumutate! Era cele- se mutase de la Dolhasca la Iași, nu avea slujbă, La sfârșitul scrisorii, poetul îi adresează aceea, am găsit volumul său de debut în bru prin asta. Poate sînt singurul care a trăia din drepturile de autor și din ajutorul pe destinatarului o rugăminte: „Vă rog, nu-i spuneți care-l primea de la fondul literar. Lumea literară lui Dinescu de chestiile astea.” Rugămintea e biblioteca părinților și, cînd l-am reîntîl- obținut ceva – nu înapoi, ci la schimb ieșeană îi era ostilă. Scriitorii oficiali îl priveau cam de prisos: Dinescu, probabil, era la curent nit pe stradă după cîteva săptămîni, i-am forțat. I-am împrumutat odată două ro- ca pe un intrus, iar tinerii aveau un alt idol. De cu ce se întâmpla la „plomb\”. Lucrurile nu spus asta și i-am cerut să ne vedem ca mane erotice, un Apollinaire și un clasic, fapt, Iașul a acceptat cu greu gloria lui Brumaru. luau o întorsătură tragică, totul se sfârșea c-un să-mi dea autograf. A fost de-acord și cred că este vorba despre Dom Bougre, Și acum mulți dintre confrați îl privesc ca descântec de alint dedicat Nicoalevnei: „‚”Dacă au urmat întîlniri destul de regulate, fix- de fapt le-a extras abil din raftul biblio- pe un poet minor. Emil Brumaru nu s-a lăsat lui Lu vaginu-i cânta Apollinaire, /Tamariuşka, ate dinainte. Îmi vorbea despre poezia tecii mele, „cu împrumut” și jurăminte. prins în plasa prăfuită unei vieți provinciale eu ce aş putea să-ţi cânt?/ Piersica închisă-n generației lui, despre Cezar Ivănescu, După vreo lună, fiind în vizită la el, am ce duce spre ratare. Flerul său ieșit din comun flăcări de rouă şi piper/ păzită de un înger cu Emil Brumaru, Petru Aruștei, Dan văzut cartea lui Max Brod despre Kaf- l-a împins să-și caute protectori în altă parte. lancea tremurând”. După care poetul exclamă: Laurențiu și alții, nu dor ieșeni. Ci și ka, am luat-o și i-am spus că schimbul Fără „umbrela” Bucureștiului, Iașul l-ar fi „O, lasă-mă să-ţi mângâi un picior/ Până despre Virgil Mazilescu, Daniel Turcea, mi se pare echitabil. Nu bucuros, a fost devorat de viu. Înaintea multor altor congeneri, acolo unde piciorul geamăn suie”. Urmează Ion Mircea și alții. Mi-a împrumutat de acord…Deja atunci, abia aveai loc autorul Ruinei samovarului a înțeles că în şi o rugăciune întoarsă din călcâi: „Şi apără- literatură simbioza te poate scoate al liman. mi cu trupul gol ca-n iarmaroc/ sufletul trist cărțile lor. Pe Emil l-am cunoscut mai să te deplasezi în apartamentul său plin Din disperare de cauză (pentru a nu fi îngropat şi viaţa topită-n dulci păcate./ Şi dă-mi ca pe întîi, de fapt, citindu-l. La vreun an după de cărți. Nu era cum a devenit acum, de provincie) el a ridicat-o la rang de artă. o icoană cărnoasă, să mă rog, curul zburdalnic ce i-am lecturat volumul de debut, mă cînd pare o vizuină de adăpostire creată Nu e de mirare deci că îl vedem strecurându- de coapsele-ţi surate”. Acolo unde clachează preumblam cu Mihai Ursachi prin cen- exclusiv din cărți, din multe mii de cărți. se într-o cochilie străină și adoptând, pe alții, lunecând în vulgaritate, Emil Brumaru trul Iașului și ne-am întîlnit cu Brumaru. De altfel, în ultimele decenii, dacă îl moment, un mod de viață care până mai ieri se ridică spre sublim. Cuvintele licențioase își Ne-a făcut cunoștință, continuând vreo întîlneai pe Emil pe stradă, avea două îi era indiferent. Adăpostindu-se în ea, poetul pierd zgura lor scâbroasă. Imaginile sunt atât două ore plimbarea în trei. Discutau în- sacoșe, una cu lapte, alta cu cărți. Iar se simte în siguranță. Corespondența univocă de frumos articulate, încât cititorul e cu totul tre ei, se mai și tachinau, eu ascultam, dacă intrai într-o librărie, nu contează purtată de-a lungul unui an întreg cu Lucian sedus de ele. În astfel de poezii arta lui Emil vorbeam numai dacă eram întrebat. Așa care, nu contează ziua din săptîmînă, Raicu e în acest sens semnificativă. Observăm Brumaru atinge o cotă înaltă. Prosternat în faţa cum încetul cu încetul se produce un transfer de icoanelor cărnoase străjuite de falnice lumânări de diferiți cum erau, discuția lor era un nu contează aproape nici ora din zi, era simboluri de la destinatar la emitent. Astfel, lent de nuntă din alcoov, pustnicul Emil se închină spectacol fascinant, mai ales pentru un foarte posibil să dai și peste Emil aco- dar sigur, sistemul de valori al criticului devine la icoana Tamaretei, gândul însă îi zboară (ca și tînăr de 17 spre 18 ani. După aceea, ne- lo…După cum știm, poeții cînd pleacă, și propriul său sistem de referință. Format la în cazul personajelor dostoievskine) și la Maia. am mai văzut de cîteva ori, fie pe stradă, merg în rai. Mi-l imaginez pe Emil într- școala simbolismului francez, a lui Baudelaire, E şi acesta, desigur, un mod plăcut de-a păcătui fie pe la lansări de carte sau alte eveni- un rai în care e înconjurat de tote cărțile Verlaine și, de ce nu, Rimbauld, sub influiența liric, cu închipuirea. mente… lumii, trecute, prezente și viitoare. Așa criticului, Emil Brumaru devine un admirator Prietenia avea să mai aștepte și să ar fi drept! 6 Expres cultural numărul 1 / ianuarie 2019 „Poetul e un dansator pe funie, un jongler de cuvinte, un inventator de rime rare, plin de ingenuitate şi de har.” (Nicolae Manolescu) Ion Tudor IOVIAN chiar aici aceasta nu este o pipă dar eu şi tu dar numai mie şi ţie mon hypocrite lecteur un fulg de nea moare fericit pe aceasta nu este o pipă mon hypocrite voyeur ne scoate pe gât cu forcepsul obrazul unui copil zice monsieur Magritte scărpi- ştim că monsieur Magritte mam’mare moaşa-codoaşa nându-se cu îşi leapădă la oră fixă victoria de la Samotrace numai printre vertebrele mele pensula după ureche halatul şi umbra oase şi zgârci în stare aceasta este- zice Iov- şi dubla personalitate cu dungi de foetus se furişează vânăt-albastre dar numai mie şi ţie şarpele solzos al toamnei şi se urma radioactivă a literelor de plumb cu care îşi scrie şi stoarce cuvântul de energiile domnul Magritte hrăneste poemele din viitor radioactive ne trage pe roată visele ne cu privirile tale obosite cu Iovian ale singurătăţii ZdRObEşTE DEgEteLe floarea de fiere de pe măsuţa de direct pe creierul obosit fără şi suflă în hrubele friguroase ale cu ciocanul iubirii de oameni mahon orizont al omului fără minţii prin şi oaia Dolly cu vorbele cotropite de somn trecut fără însuşiri ţeava de eşapament a unui Har- verde şi metafizică şi pusă la fe- dar vine şi un vânt rău dinspre acesta este ley Davidson danzat erotic iarnă şi poemul-menghină în care va ambetat absolut urcă în Turnul Eiffel cu ghearele ascunse în catifea sfârşi un cântecel de jale uns cu unt şi tropa-tropa te-mbracă în zale îţi pune gân- încântarea gem de agrişe cu toată pajiştea din jur şi feli- durile în cătuşe (a mai rămas din el se joacă de-a baba-oarba mon- narele roşii din Place şi strânge şuruburile la tâmple doar firicelul de sânge care stri- sieur Magritte chiar cu Pigalle până crapă cerul lăuntric– gă din pământ după baba-oarba-cea-plină-de-nuri- după Magritte da da Tine Doamne –al durerilor) şi-de-chicote şi el în timp ce tocmai a mai înghiţit o privi- se va iţi dintre sfărâmături floa- ba nu aceasta este o oaie care săraca 10 negri mititei îşi trag genea- ghetoare mecanică cu tot rea–de-colţ atât de mult visată râde numai la logia de păr cu cheiţă şi a lepădat floarea–de-colţ a durerii de-a fi bancurile englezeşti în Parcul Luxembourg împotriva tuturor şi când se pregăteşte de saltul până ies prin râpi şi gropi adân- două tone de cer albastru legate întotdeauna mortal în Nirvana ci cu pamblică şi bune strălucind peste gheţuri albastre dar el monsieur Magritte alţi 10 negri mititei intenţii peste creste scoate fum olandez prin ochi pe buni de tras la strung marmore- şi un cucurigu monstruos din dar îi va fi mereu în preajmă urechi pe la subţiori ele braţe tumefiate de care tot gata s-o frângă cu gheara înţepăturile de ecstasy ale Lo- picură păcură şi ceai lampant şi cu şfacul litei je t’aime Odille hulitorul Nimeni se leapădă de umanitate mon- ah săracul - poate va încerca să facă asta sieur Magritte în pauza de respiraţie îşi prăjeş- chiar cu mâna ta - şi se aruncă în Sena gol puşcă te artistic la soare vei spune după ouăle încondeiate cu acul maşi- Gioconda cu mustăţi nii de cusut vinovăţii că-s crenguţele de merişor săl- coborâtă direct în carne de Kafka batic la prima ninsoare din an cu hârzobul din Turnul Eiffel chicotind băieţeşte înainte de deja rupt(ă) de şale vezi a-şi înfige mugurii dorminzi care nu-l doreşte nici în seara face asta după planurile lui direct în moarte asta franz kafka şi sub vei spune şi se hrăneşte cu şpan şi vată de dar ce iese din apele cu fiere şi privirea verde-acidă că-s degetele încărcate de floa- sticlă şi choix a la crème e a lui Iovian rea pierzării amară amară cu umbra de acid azotic a doar fiere şi spaimă care pune în mişcare energiile pe jugulara mea porumbeilor nu mai este Magritte negre motoarele în loc de zvâcnetul din care viaţa s-a dus pe pustia nici oaia Dolly psihedelice dorinţei de a fi neagră -pe ea pompele celeste un fulg de nea drăguţa şi nefericita ale care moare fericit pe obrazul acum tocmai a înghiţit un sa- am extras-o cu picamerul din acestui poem incestuos unui copil - peste câteva zile movar din Smolensk şi coasta lui plouă şi ninge băiat - capul pătrat după sângeră şi se-ntunecă şi 20 de ani mai devreme azi ca ieri aici creşte zaua de fier şi de fie- de lunatism şi explozii rose- cu alb funebru re ouăle de struţ vai vai moi de data asta bonbon în academie în acest poem cu o mie şi una a dimineţilor pierdute când nu ale lui Vladimir dar numai tu şi eu bem fiere din de nopţi te mai recunoşti în băieţandrul din care va ţâşni farfurioara atâtor înşelări cu o mie şi una de uşi căzut acuşica în bistroul cu o mie şi unul de lacăte astă-noapte muza cu trei sâni cât Alaska Café des Deux Moulins pentru o mie şi unu de morţi în hăurile dorinţelor interzise azi îşi freacă fericit palmele şi ne bandajăm rănile care umblă fără nicio peste care n-a mai picurat care ard de atâta talent şi cu peisaje stropite cu absint şi ţintă printre cei vii curată electricitate clar de lună şi alb şi o singură ieşire lumina lină a împăcării funebru Expres cultural numărul 1 / ianuarie 2019 7 Radu ANDRIESCU cartea de poezie monoideal Mă bucur să văd că schimbările de registru se întâmplă interioare iraționale”. Discursul cvasiromanesc devine o ne- versuri. Am avut discuții pe tema asta, când îmi edita Gerul subtil, în monoidealul lui V. Leac1. Fără să fie marcate prin buloasă, dar una în care ajungi, după cum ziceam, fără să fii dintre ei, pentru Casa de editură Max Blecher (2017). A ve- secționarea cărții în capitole și capitolașe. Asta clar nu pen- anunțat. Aluneci într-un alt strat al realității, unul interior, în nit atunci cu o idee pe care am acceptat-o, pentru că mi se tru că ar avea Leac ceva împotriva fragmentarismului (unele care imaginile se succed paratactic, iar tu, ca cititor, trebuie pare stupid să refuzi o idee bună, din știu eu ce fel de orgoliu dintre cele mai bune texte sunt fragmentare cap-coadă), ci să faci punctele de sudură, pentru a da sens. auctorial. Înțeleg, de altfel, dintr-un interviu de pe YouTu- pentru că nu e interesat de un construct ținut în frâu și mânat Primul text al cărții, „Zona distrușilor”, este însă o cheie be (https://www.youtube.com/watch?v=iIl1Oy6YyyY), că dintr-o parte în alta, după un program rigid, ca muzica baro- de lectură într-un sens mult mai larg. Scris la persoana întâi a avut un rol editorial și în cazul Artei scalpării a lui t.s. cului – superbă, de altfel. A unui Lully, să zicem. plural, el vorbește clar și răspicat în numele celor distruși, khasis (Vinea, 2005), un volum de excepție: „Când a fost Ești dus din Olanda culegătorilor de „salată de câmp” cum zice Leac. „Noi, cei care suntem prinși în meschină- gata volumul, i-am zis lui Sergiu c-ar fi bine să rescrie toată și de dovleciHokkaido-Kürbis, din care se fac zeci de mii rie și oboseală, / și orice lucru ni se pare imposibil și în- cartea și să transforme toate textele într-un singur text. Și de porții de supă și care ar putea fi folosiți ca proiectile îm- depărtat”. „Ce facem noi, el m-a întrebat, ce facem, epopee? Și i-am spus, nu chiar potriva parașutiștilor de duminică ai unei țări prospere și ăștia prinși în blocaj, veșnic epopee, dar o mică epopee putem face.” oarbe („Dacă aș fi un SuperErou, aș lovi solul cu palma, nemulțumiți? / Când se în- În monoideal, V. Leac își folosește la maximum feelin- dovlecii / ar țâșni în aer, iar asta nu li s-ar mai părea amuzant tâmplă să avem o seară mișto, gul pentru vers și pentru felul cum trebuie să arate un text / parașutiștilor.”), cu zilieri veniți din toată lumea, spre o / ni se pare că totul e atât de poetic pe pagină. Chiar și unul care ar sta bine într-o proză, Românie din anul 1975 și o serie de scrisori, din perioada ușor iar, mai târziu, / când cum e cazul scrisorilor din carte. Versul rupe, oricum, ritmul inandațiilor. Documentarea directă a unui Leac care a tră- rămânem singuri, murim în- cotidianului din proză. it experiența serelor olandeze lasă locul genului epistolar cet și fără sens.” „Cei pentru Mai face recurs, unde e cazul, la ingambament – mai („Duminică mi-a dat telfon Nyilas Gjuri – prietenul / din care religia nu mai înseamnă degrabă ca horse-whisperer, șaman al cailor, decât călăreț București – de la Lipova, unde se află în vizită cu soția / la nimic, / familia nimic, natura de rodeo. Știe să lase un text să respire lung, bardic, cum ar prietenul nostru comun. M-a anunțat că peste două, trei zile nimic, animalele nimic, copiii zice Whitman, sau să-l felieze perfect, unde e cazul. Cazul e / va ajunge apa acolo – adică inundația – și că periferiile / se nimic...” „Ce facem noi, cei în două suite din finalul cărții,Oțetarii și monoideal. află deja sub apă”). care ne-am săturat de poezie Volumul vine după o pauză – relativă – de câțiva ani, Doar că sintagma „gen epistolar” ecranează realitatea și artă?” „Ce facem noi, cei o perioadă în care s-a oprit din scris („Ce sens are...? Sunt unor scrisorele fără sclifoseli stilistice și cu stângăcii de om care n-am înțeles schemele într-o perioadă în care nu mai scriu, dar trăiesc poezia. Ego- normal, redate nu caricatural, ci cu multă empatie. și-am rămas / blocați pen- ist...”). În acea vremea studiat „filosofii contemporane în După câteva astfel de texte, registrul se schimbă din tru totdeauna aici, în zona care vezi că anumiți oameni, de pe alte continente, în special nou, radical, pe stil, fără ca cititorul să fie tras de mânecă. distrușilor?” Nu pot copia tot textul aici. Cei care se re- din Asia sau America de Sud (mă interesau zone mai puțin, Textele devin ultrafragmentate (sau, cum ar zice Leac, me- cunosc în personajul ăsta colectiv dezabuzat pot cumpăra să zic, vizibile), și-au pus problema la fel, ce rost are să mai gafragmentate), iar logica pare să se piardă. Totuși, cine a cartea publicată de Nemira în colecția superbă gândită de scrii poezii sau cum ar trebui să scriem poezie”. De multe citit cu atenție cartea își dă seama că avea în chiar primele Svetlana Cârstean, Vorpal – nume excelent de colecție, care ori, când reușești să faci un pas în spate și să pui lucrurile două versuri din carte o cheie de lectură simplă și clară: „Ce trimite artificii atâtspre nebunia de poezie scrisă de Lewis în perspectivă, ajungi la creșteri exponențiale. E și cazul lui facem noi, cei fără ambiție, cărora ne plac / monologurile Carroll, „Jabberwocky”, pe care-am disecat-o voluptuos cu Leac, care a reușit să vină, prin monoideal, cu unul din cele interioare iraționale?” După zilierii de pe plantațiile Euro- masteranzii mei, cât și spre Dungeons & Dragons. mai bune volume de poezie ale anului trecut. pei, după schimbul de scrisori din ‚75, încep „monologurile V. Leac se pricepe foarte bine să decupeze un text în 1 V. Leac, monoideal, Nemira, 2018. Gheorghe SIMON Cornel Paiu liturghisitorul Despre lumina interioară a sufletului, în ăzduhulv unei plinire, fără de umbră; trupul din urmă, fractal al vieţii, în lui Cornel Paiu, ni se propune o surprindere, o tresărire şi cuceriri de sine, prin Verbul ardent, totdeauna la prezent, toată măreţia şi slăvirea Proniei cereşti, de a fi deopotrivă cu o răsărire a ceeea ce e mai viu în sufletul omului: Logosul. prin gerunzii şi epifanii cuceritoare, ne întîmpină liturghisi- Tatăl, pe aceeaşi treaptă, cu nimic micşorat, smerit faţă de Adică, dinamica întrupării, în necuprinderea şi surprinderea torul Cornel Paiu. Poetul îşi ia în primire menirea şi purcede taina vieţii. Poetul are la îndemînă cuvintele, făcîndu-le să a tot ce e viu, cît timp avem să primim darul rostirii, stă- poetic spre zidirea sa interioară. Casa poeziei lui Cornel Paiu vibreze, rezonînd în spaţiul ocrotitor al Duhului Mîngîietor. ruitori şi statornici, deopotrivă, asemănători Creatorului, în e alcătuită din raze. Ele străpung întunecimea omului şi lu- Cornel Paiu e poetul începătoriilor, al tronurilor şi al tăriilor, chip de raze rasfrînte, creştet şi tîmplă a Mîngîietorului, în minează pînă dincolo de moarte. din ierarhia care nu ne umileşte sau striveşte, ci, ocrotitoare ceasuri de cumpănă şi descumpănire. O întregire poetică a tainei, despre cum putem ieşi te- fiind, ne lasă liberi în alegerea noastră, de a fi rană, pecete, În chip de triadă se perindă toate, sub crugul luminii feri din această cumplită înrobire a cuvintelor. Poetul Cornel potir. taborice: Creator, creaţie, creatură; Ziditor, zidire, jertfire; Paiu scrie cu dedicaţie (Mamei sale Victoria!) şi oficiază în Poezia face să putem primi darul, ca pe o bucurie, de a Nume, numitor, pomenire; Proniator, pronie, putinţă; Făgă- faţa altarului, liturghia unei clipe, proscomidia, adică tran- fi deopotrivă cu sufletul încîntării. Slobozirea Duhului din duitor, făgăduinţă, iubire. Între revărsare imnică şi adorare subţierea, subţietatea duhului, în potirul iubirii, în lumina chingile amăgirii e menirea poeziei dintotdeauna. Cornel prin acatist, Cornel Paiu e mai aproape de agonia omului, Adevărului, care ne face liberi. Poetul Cornel Paiu stă în Paiu refuză festinul formei, aparenta strălucire, prin sunete în ultima clipă a vieţii. El vede ce se întîmplă cu omul, în umbra Preotului Cornel şi preface Cuvîntul rostit, în Duhul şi chimvale imnice, fericit să cunoască întregul firii, ridica- pragul morţii. Şi, de aici, pornesc toate ale vieţii, pînă la pe- Adevărului, nerisipit, ci, doar prin Adverb şi circumstanţiere rea la putere a energiilor, prin lucrarea nevăzută a Duhului: cetea mutuală a morţii. Calitatea sa nu e aceea de martor, a clipei, înveşnicit. c’est-à-dire, Anafóre ci, cu mult mai grav, poetul, precum preotul, e primitor de Poetica lui Cornel Paiu e un seceriş al rodirii interioare, De la facere la naştere, de la moarte la viaţă, de la nume har şi primenitor de cuvinte, fiind doar sălăşluire, în sînul după ce grînele s-au copt, pregustînd din miezul alb al anafo- la pomenire, de la rugăciune la liturghie, o învestire a Lo- luminii, epifanie a tăcerii imaculate. Duhul Mîngîierii po- rei. Versetele din aceste poeme, avînd titluri numerice, devin gosului, în necuprin- goară doar unde e împăcare, stingere a stihiilor, surpare a anafóre, cît ai clipi. Pogorîrea Duhului se petrece, simultan, derea rostirii, rotunjind duhurilor neruşinate şi curăţie interioară a omului. În timpul pe măsura aşteptării, făcînd să se işte şi să ne mişte, energii morfeme, în teascul unei Liturghii, trupul e imponderabil, răpirea e duioşie, iar curate ca lacrima, în curgere pe chipul îmblînzit şi îmbună- timpului, pînă devin lu- pregustarea, din rodnicia duhului, e anaforă pe tipsie. tăţit al Închinătorului. mină, raze ale iubirii, Dinamica întrupării se petrece fără surpări interioare, cu Ni se propune o creştere şi o descreştere cantemiriană, în toată amploarea şi uimitoare grăbire şi adiere, dintr-un verset într-altul, încît, ca alcătuiri şi ramificări ale unui fractal terminal, ca punct desăvîrşirea Verbului. avem să primim lumina ca pe un singur poem, într-un singur final al oricărei cunoaşteri. Un desfăşurător fără sincope, O poetică a jertfei ne glas, dintru ale tale pentru ale tale, rînduite toate, ordonate un proiect divin, din care se întrezăreşte chipul Creatorului, întîmpină la fiecare -pa după o noimă, urmate după un tipic, o stilistică a îmbinării pînă la ultima particulă, pînă la ultima suflare, cînd sub bol- gină albă. O mărturisire, cuvintelor, crescute unele din altele, cum pe un acoperiş de ta cerească, lumina vie a contemplării devine stare, jertfă şi fără temeri, cu temei şi casă străveche, e un rost al îmbinărilor şindrilelor, fie sub cuminecare, treimică încununare: în începătura trupului din ordine, cu accente bine formă de solzi de peşte, fie sub forma unei cozi de rîndunică. urmă/ fierbinte/ dogoritoare în magma adevărului/ jertfel- alese, punctînd haoticul, Toate, spre apărarea pîmînteanului. nic/ jertfit şi jertfindu-se/ dreptăţii. vraiştea, risipirea, prin Cornel Paiu e poetul firii şi al jertfirii cuvintelor, în dau- Tema recurentă a trupului ni se dezvăluie prin cele trei răspîndiri duioase ale na emoţiei trecătoare şi a solemnităţii rigide, făcînd să vibre- trepte ale cunoaşterii: răspîndire recurentă, tresărire şi trezire firii, pînă devine mai ze toate, deopotrivă cu ce se pierde din închipuirea acerbă, a firii, în toată splendoarea creaţiei supreme; omul, în starea presus de fire, adică - în făcîndu-ne părtaşi la o transfigurare, din care ieşim teferi, genuină, pînă în clipa surpării, privind în sine, neaşteptată trupare, prin corpul dia- eliberaţi de sub tutela simţămintelor agresive, convulsive, trezire, sesizare subtilă a simţămintelor, surprinse pe făgaşul fan al literei, întrezărind cîteodată, nestăpînite şi nestăpînitoare, adică. înmiresmat al încîntării. sensul, multiplicat, pînă De îndată ce un cuvînt, oarecare, îi apare pe ecranul min- A doua treaptă, dureroasă, e şi cea mai arzătoare, cînd la tăcere. ţii, nu-l lasă acolo, ci, poetul îl ridică la putere, îl face să-i nu mai există întoarcere. Pînă îţi apare în faţă, restrîngerea, În dinamica rostirii, oricum ai începe, orice Verb are o crească rădăcini, pentru a vedea dacă se prinde repede (de fi- recuperarea, partea ta, părtinitoare şi pătimitoare. Ai avut, putere de iradiere ascunsă, fie prin repetiţie, fie prin paradigme gură!), fie şi în abisul incertitudinii, pentru a vedea dacă poa- pînă acum, la îndemînă toate înlesnirile firii. Cumpăna vie- statornice, încît, în loc de tîlcuiri sau echivalenţe retorice, te rămîne neschimbat, într-o familie de cuvinte, pînă devine ţii se înclină şi în plină amiază, umbra ta, pe pămînt, e tot avem a ne bucura de chipul epifanic al luminii, fractal al coroană în rostire. Fiecare ram e o anafóră, pînă pregustăm mai mică. Această stare a solitudinii induce spre o adîncire, neîntreruperii şi al neîncetării, organic şi arborescent, trup şi noi din a sa rodire, din rodnicia interioară a iubirii. De o frîngere de sine şi o răsfrîngere în lumina sufletului tău, transfigurat pînă la răspîntia contemplării. Ne dăm seama două ori, expresiv, ca poet, prin rostire de sine şi mărturisitor lumină, pînă atunci, zăvorîtă în tine. Ultima treaptă e de- repede, fie şi la nivel morfologic, de folosirea Verbului, mai al luminii, de a ne ocroti de risipire, de împrăştiere şi de săvîrşirea, după ce toate s-au săvîrşit, în asfinţitul tăcerii, ca ales la modurile nepersonale, din care derivă, prin schimbare răspîndire. De a nu fi precum praful, aşternut peste lucruri, ultim popas, după cuminţirea stihiilor. Ultimul cuvînt de pe topică, nume, adjective şi adverbe, bine articulate, devenind mai degrabă, pulberea uşoară, după s-a potolit focul. cruce: Săvîrşitu-s-a! Între Tabor şi Golgota, între contempla- metafore ale cunoaşterii. Lipsesc aproape cu desăvîrşire epi- Poetica lui Cornel Paiu e instanţă a Verbului şi circum- re şi jertfire, se petrece viaţa, ca privilegiu şi părtăşie, ardere tetele, mai degrabă metonimia e figura poetică a creaţiei lui stanţă adverbială, întotdeauna, clamînd spre cerul ascuns în de tot, cînd partea ta, înflăcărată, altă dată, e acum întregire, Cornel Paiu. sufletul nostru, declinînd-ne numele, şi vorbind în nume pro- foc mistuitor, ardere pură, fără cenuşă, integrare, fără urmare Poetica anafórei e mai rar întîlnită, întrucît, prin enu- priu, ca despre noi înşine. Era, cît pe ce, să scriu, Amin! Dar sau urmări nefaste. merare (punct şi de la capăt!) e posibil să diminuăm energia nu e tîrziu şi nici prea devreme: lacrima e strivită doar între Cele trei trepte sunt una şi aceeaşi: urcuş, fără uzură; îm- interioară a poemului, numai că, de data aceasta, în creaţia pleoape. Fie ca lumina să ne îngroape. 8 Expres cultural numărul 1 / ianuarie 2019 Florin FAIFER cutia cu scrisori Un domn și doamna domniei sale Ce vremuri de plenitudine intelectuală și, ei, da!, de multe, foarte multe recenzii, în comparație cu, să zicem, ignorarea, speram, în numele „francofoniei” oficiale, o speranță politică trăit-am înainte și după anul de grație, dar amărâtele trei recenzioare la cărțulia mea. Dar, cum fărâmă în plus. Pe dracu! (Cu excepția unui excepțional și de dizgrație, 1989. Căzuse, ca într-un film documentar, ascult și eu din când în când „Europa liberă”, sunt de documentar despre dragostea păcătoasă a lui Carol II un regim care dădea semne de demență, însă viitorul, acord cu tine că a cam trecut vremea marilor speranțe pentru Elena Lupescu și tinerețea lui „roi Michel”). învăluit în pâclă, nu părea trandafiriu. de schimbare, ba dimpotrivă. De restaurația Andrieș Cu drag, Era totuși o schimbare, o descătușare, chiar dacă la știam deja înainte de plecare, de restaurația Iacoban m-a Andrei (& Magda) cârmă veneau unii după alții cei ce mai fuseseră. După anunțat Sandu Călinescu… succesul fulminant al Dicționarului elaborat de o echipă N-am priceput bine ce mi-ai scris de Simion și Ai putea să crezi că e un inafectiv (nu știu dacă există supercalificată de la Institutul Philippide, colectivul „Dicționar”. Cum adică să-l desființeze? În locul cuvântul) sau, în orice caz, că și maschează sub formule ieșean se întărise serios – Ioan Holban, Gh. Hrimiuc, lui Mănucă aș solicita Universității și Ministerului protocolare sentimentale: „Lui Florin (câți mă mângâie Andrei Hoișie / Corbea, precum şi cei mai vechi. O șansă Învățământului să vă ia sub aripa lor ca unitate de așa pe creștet?), cu dragostea și prietenia dintotdeauna – să ducem treaba la bun sfârșit. Credeam atunci că vom fi cercetare înafara Academiei! Bineînțeles, ușor de zis! Dar Despre teme”, nov. ’95”. în stare. nici nu se poate asista fără vreo reacție la demolări pe După Revoluție, când dezamăgiri ne dădeau târcoale Dornici erau și noii-veniți să intre în horă. Viața care nici „era Ceaușescu” nu le-a îndrăznit! și puteai să te aștepți la agresiuni care ne măsurau fiecăruia însă le-a scos în cale tentații la care nu se poate spune În ceea ce ne privește, suntem din plin angrenați vulnerabilitățile, Andrei, atacat de oameni înverșunați, își nu. Andrei, mi s-a părut, ar fi vrut să continue, știind, ca într-un mecanism cotidian (cursuri, bibliotecă, filme, punea speranța (și) în mine: germanist, specialist în Jauss, să prețuiască un Lexicon. cumpărături etc.) care uneori ne orbește în asemenea „Prietenului (revine deci tema prieteniei!) Florin Sorții au vrut altfel. măsură încât e nevoie să ne provocăm noi înșine „efecte Faifer Eram apropiați pe atunci. Dacă nu puteam să-i de distanțare”, în sensul că să ne spunem apăsat că Aceste fragmente despre «dialog» așa cum ni l-am invit pe unii-alții la mine acasă, din inavuabile motive, situația noastră (bonheur sau nu) e doar una provizorie, dorit «înainte» și cum nici «după» nu l-am aflat – cu Andrei a făcut gestul. Am răspuns chemării și au fost seri că aparținem unei alterități mai puțin fericite pe care, nu excepția celui dintre noi (Ego, Alter, Alter ego, 1993)”. admirabile, care nu s-au repetat pe cât aș fi vrut. Viitorul foarte târziu, o vom reintegra „cu trup și suflet”. Viziunea Și, ca într-un Bolero: premiant Herder era o gazdă cum rar găsești. Un amfitrion- lucidă asupra României de astăzi dă, din păcate pentru „Lui Florin, împreună cu o îmbrățișare prietenească – model. Calm și cu argumente de substanță, știa să poarte noi, dreptate celor care, chiar și după „rivuluție”, s-au Paul Celan și „meridianul” său, 1998”. un dialog în așa fel încât nu-ți venea să te ridici să pleci. ferit ca de foc de întoarcere sau și-au făcut definitiv Ne vedem rar, așa-i viața! Dar uneori e suficient un Nu gesticula fără rost, nu ridica tonul, discursul lui bagajele. La Leon Volovici, cu care m-am întâlnit în gest pentru ca o amiciție să se perpetueze. Chiar și după ani calm și înțelept cumpănindu-se cu vehemențele polemice decembrie aici, am admirat un fel de certitudine liniștită și ani. Nu pot uita o seară (de … ziua Magdei Jeanrenaud), ale – să o numim așa – colocatarei. Două firi care, (în pofida tuturor incertitudinilor biblico-palestiniene) a când A.H. a avut neverosimila răbdare ca timp de trei ore temperamental, se completau. Ceea ce dădea dialogului zilei de azi și de mâine – certitudinea minimă invocată să fie o gazdă ideală, traducându-mi, pe fondul Marșului și mai mult accent. de Iorgulescu, cum că, dacă nimerești bolnav la spital, lui Radetski, subtitrările unui film Colonelul ( Redl de Se mai nășteau în momentele de vârf efecte care nu riști să mori pentru că n-ai „omenit-o” pe sora-șefă István Szabó) premiat la Cannes. făceau să te simți cum aminteam, senzația dominantă și că n-ai niscaiva dolari pentru infirmiere. Cât despre ce Respect! Și o cordială îmbrățișare. fiind aceea de confort superior. Stare de bine întemeiată pe știu, ce vor să știe și ce le convine să știe occidentalilor Citind, cum fac de mult, „Magazin istoric”, am dat, vocația prieteniei. Lumea nu cunoaște cât ar trebui acest despre noi, nimic nou (pentru mine), doar că, dacă din surprins, de o semnătură care nu era a unui istoric: Andrei dar al lui Andrei Hoișie. punctul de vedere german mă obișnuisem cu ignoranța și Corbea. Nu știam dacă e fostul meu coleg de Institut, putea fi vorba de o coincidență de nume. De obicei, trimit revista Université Paris 8. Saint-Denis unei bune prietene din Canada – Adina Bardaş. Acum, UFR 5: Langues, société, cultures étrangères intuitiv, l-am bănuit pe Andrei Corbea, germanistul, care Département d’études germaniques însă, oricât îl țârâiam, nu răspundea la telefon. Saint-Denis, le 15 martie 1994 Nu era în țară, dar s-a întors curând. La cutia poștală, surpriză! Plicul meu parcă pe el îl aștepta. Reacția Dragă Florin, primitorului din strada Armeană e a unui emotiv care Apariția scrisorii tale în cutia noastră poștală, știe să se stăpânească. Vechile afecte, dintr-odată, îl într-o însorită dimineață de sâmbătă, a constituit o mică revizitează: sărbătoare pentru tot week-end-ul. Desigur, în ciuda Dragă Florin, mohorâtei dispoziții ce o respira și o transpira mesajul Întors ieri dintr-un lung concediu, am găsit exemplarul tău!! din «Magazin istoric» trimis de tine. Gestul tău m-a Nu voi căuta argumente pentru ca, de la Paris, să mișcat și m-a umplut de nostalgii / utopii. te povățuiesc cum că ai avea și motive de optimism. Îți mulțumesc, Andrei (sept. 2018). Bunăoară, că ultima ta carte s-a bucurat totuși de Liviu PAPUC oamenii din spatele testamentelor Dr. Emanoil Costin Un cetățean din Moldova, la 1871, lăsa în scris, prin Statistică publică), în 1838. Un an mai târziu trece în Mol- Andrei V. Ionescu, V. Neculau, spătarul Ioan Buhnilă, Ste- testamentul său, cuvintele profetice și de înălțătoare dova, la Iași, iar în 1840 (prin stăruința unor amici) – la fan Dobrovici etc. (Ghenadie Petrescu, Dimitrie Sturdza, aspirație spre un viitor pe care dânsul îl vedea așa cum tre- Bârlad. Fisic de circumscripție pe trei ținuturi, apoi medic Dimitrie C. Sturdza, Acte și documente relative la isto- buie – adică luminos pentru nația română: „Unire, Liber- la spital, membru onorific al Comitetului școlar, în 1857 ria renașterii României, vol. IV, București, 1889, doc. nr. tate, Mărire României, pentru care sufletul meu a simțit este ales în unanimitate deputat al urbei Bârlad în Divanul 988, p. 229). atât de mult și bate cu înfocare și în supremul moment ad-hoc (alături de Vornicul Manolachi Kostachi Iepurea- Pe plan profesional, același Ioan Popescu ne spune: de față!...” [„Semenatorul” (Bârlad), An. II, nr. 7, 14 feb. nu, Vornicul Grigore Suțu, Medelnicerul Vasile Nicolau și „ca medic, el unea știința solidă cu practica profundă cu 1871, p. 2-3]. Dar cine era omul care, pe lângă fireștile Vasile Stan). În sesiunea 1868/1869, Adunarea legislativă un zel neobosit; blândețea, duioșia, punctualitatea și ma- apeluri omenești („Rog să mă ierte toți cărora voi fi făcut a României, „în considerațiunea frumoaselor sale merite, nierele cele mai dulci către cei pacienți, un devotament vreo supărare, nu provenită din voință, ci din neputința câștigate în serviciu neîntrerupt, în timp de 30 ani, ca me- exemplar în timpuri grele, găsindu-se santinela neadormi- omenească; iert și eu pre toți care m-au supărat vreoda- dic învățat și zelos și bun patriot, i-a votat o recompensă tă la patul pătimașului, bogatului și săracului deopotrivă; tă, chiar și pe acela de la care cunosc lovitura mea cea națională viageră”. Moare de ftizie, la „11 oare ale zilei”, cu un curaj decis în cinci holere și atâte alte epidemii gre- mai decisivă, de a mă arunca în boala de care mă sfârșesc, fiind înmormântat la cimitirul „Sf. Dimitrie”, pe spezele le, un devotament către misiunea” căreia i se dedicase, atentând în public asupra onorabilității mele, ce mi-a fost Comunei. fără a i se trece cu vederea onestitatea și probitatea ca om mai scumpă decât viața!”) sau adresate familiei („Fra- Din discursul funebru al profesorului Ioan Popescu (a în societate. te unic și soră din depărtare! Rude și amici! M-ați iubit mai ținut unul și ajutorul de primar Panaite Armașiu) des- Doctorul Emanoil Costin se stinge fără urmași, după și v-am iubit cu sinceritate, vă las ultima mea sărutare! prindem: „Repausatul avu un caracter rezolut, dar ama- ce în ultimii ani pierduse trei frați (Neculai, Iancu și Ghe- Rămâneți cu bine! Și nu mă uitați!!!”), avea un gând și bil; solid, dar blând; nutrea în pieptul său focul sacru al orghe), o soră și două nepoate și suferise diferite loviri pentru locul care-i devenise a doua casă („Doresc fericire patriotismului până la religiozitatea demnă de iluștrii săi materiale. Numele prestigios al Costineștilor rămânea de tot feliul Urbei Bârladului!”)? străbuni […] cu cât repausatul înainta în etate, cu atâta să-l mai poarte doar unul dintre fiii fratelui său Gheor- Doctorul Emanoil Costin (1 ian. 1807 – 8 feb. 1871), aceste sentimente de virtute civică se dezvoltau în el și ghe, Miron Costin, n. 14 nov. 1858, locotenent-colonel penultimul urmaș al cronicarului Miron Costin, s-a născut mai mult”. Pe aceeași linie, dascălul ardelean întărește în retragere la 1 apr. 1912 (din Reg. 2 Călărași sau Reg. la Șipeniț, în Bucovina, ca fiu al lui Dimitrie Costin (m. la ideea că doctorul era „patriot învăpăiat”, „caracter inde- 8 Roșiori – Botoșani), care se învrednicise să obțină Or- 28 sept. 1824), urmând studiile elementare la Cernăuți, pe pendente”, iar casa lui era loc de întruniri și dezbateri al dinul „Coroana României”, Ordinul „Steaua României în cele gimnaziale și filosofia la Lemberg, pentru ca diploma Comitetul Unionist al Bârladului și ţinutului Tutova, con- timp de pace”, Medalia „Bărbăție și Credință” [„Anua- de medic să o obțină la München („Monitorul oficial”, An. stituit la 23 martie 1857, „ce îi avea ca membri pe postel- rul armatei române pe anul 1916” (Cuprinzând mutațiile IV, nr. 69, 28 mart. 1862, p. 1 – lista corpului medical nicul Gheorghieș Emandi, Constantin Costache, Emanoil ofițerilor până la 1 iulie 1916 inclusiv), București, 1916, din Departamentul Moldovei, publicată de Direcțiunea de Costin, aga Alexandru Romalo, Iacob Fătu, Ioan Popescu, p. 932], dar despre acesta, cu altă ocazie. Expres cultural numărul 1 / ianuarie 2019 9 Dan Bogdan HANU Dog’s diary (din vremea cîinelui sub acoperire involuntară) Char-ade & Char-isme (feluri de a muri). „Arta experimente contradictorii, unde obiectelor nu le revine un scrie, ce-i drept, o locuinţă nu foarte rezistentă, indiferent este imaginară şi imaginarul este o negaţie, o neantizare rol peste acela de masă de manevră. de ceea ce susţin esteţiii din afara eişi de aspectările fişate a realului”, afirma Sartre, pentru ca, în altă parte, nu-mi Menţinîndu-mă în vecinătatea suprarealismului şi de unii şi alţii. Nu foarte rezistentă din cauza metodei de amintesc cît de departe, să conchidă: „Aşa că Răul se mai acceptînd poetica sa ca pe o criptogramă a poeziei în construcţie. Problema metodei este esenţială, atîta timp numeşte, foarte simplu, Imaginarul”...intelectualii vor fi sens larg şi a nostalgiilor şi avartarurilor sale în sens cît cît ea nu este decît un fel de armătură circumstanţială a ştiind de ce, dincolo de regimul prescris, de comandamentele se poate de larg, mă întreb dacă nu s-ar cere privit şi ca obsesiei. Ea nu devine decît accidental o cale (o tehnică?) şi dogmele momentului. Undeva, în nota aceleiaşi contrageri o apostazie a lumii concrete, degrabă supusă şi expusă de apropriere, ci doar de sugestie. Metoda prin care metonimice, arta, suprimată, cumva substanţial, genetic, la definiţiilor, o apostazie aleasă de către cel care are mari evenimentul îşi face loc în text, mai căznit sau mai artezian, condiţia poeticului (gazdă predilectă a imaginarului), este carenţe în a se sincroniza cu lumea aşa zis obiectivă, de este valorizată şi programată iniţial (doar) ca instrument. asimilată ca „lume a irealului, a nefiinţei”. Suprarealul, în cel care nu poate acoperi decît accidental decalajul dintre Mai tiziu însă, îşi va devoala veleităţi de capcană, ca orice genere, suprarealismul, ca schismă simptomatică pentru motivaţiile responsabilităţii sale intrinseci şi acei parametri investiţie care depăşeşte cu mult măsura intuiţiei. Păstrăm, parcursul (mă feresc să spun evoluţia) curentelor estetice ce schiţează formatul standard al responsabilităţii unei aure adesea, senzaţia că ne lovim de nişte pereţi invizibili, de ale secolului trecut, vehiculează eliberarea imaginarului sociale trainice, tradusă la prima mînă printr-o interfaţă fapt ne lovim cu corpul (de aceea, senzaţia e cît se poate de convenţii şi matrici constrîngătoare, de tot ce l-ar putea vizibilă, intens frecventată. Între aceste două nivele de de...plenară, de somatică) de pereţi de a căror existenţă responsabiliza, într-un fel, de orice l-ar reţine în formatul responsabilitate este loc penytu o întreagă teorie sau schismă doar capul singur e responsabil. Dincolo de condiţia ei de angajării morale. „Prăbuşirea intelectului”, aşa cum este a moralei. Fireşte – poate nu şi firesc – încerc acum, în cel deschidere, dincolo de faptul că reprezintă (pînă la capăt) invocată/ teoretizată de André Breton, nu lasă nici un mai aristotelic mod, să sar cu calabalîc cu tot din ograda o alegere, o experienţă şi, la limită, o incursiune, metoda respiro, nici un spaţiu de manevră, conştiinţei ordonatoare, esteticului în aceea a ontologicului, mai exact să mă sustrag este deficitară atunci cînd este pusă, faţă în faţă, fără canonice. Faptul că, după cum mărturiseşte acelaşi Sartre,, din starea de potenţialitate perpetuă şi să mă consacru celei menajamente, cu evenimentul, ea este doar act de eliberare şi „omul e condamnat să fie liber” poate fi considerat cel active sau măcar să rămîn cocoţat pe gard şi să privesc (s) niciodată libertate afirmată, deşi, e la fel de adevărat că este mult o contingenţă înşelătoare a perspectivei existenţialiste electiv, cînd într-o parte, cînd în cealaltă. Este posibil ca mereu mai mult decît convenţie. Ceea ce este o veste mai cu aceea suprarealistă, întrucît, în timp ce primului îi sînt această apostazie să apară şi sub presiunea dorinţei de a mult decît bună. Dincolo de acestea, percepută extra muros, vitale conţinuturile şi conotaţiile morale, responsabilitatea contura un anumit tip de intimitate, cît se poate de etanşă. Şi ea este chiar istorie personală, individuală. Îndreptîndu-se intenţională şi (f)actuală, racordurile la etica individuală şi cum s-ar putea întîmpla asta – dacă ne raportăm la teoriile spre moarte, fiecare îşi alege o metodă, o metodă prin care socială, pentru cel de-al doilea centrarea se produce pe a sartriene – dacă nu prin părăsirea, oarecum dureroasă, a să uite de ea sau măcar să-şi sistematizeze _ şi, foarte rar, valorifica au contraire aserţiunea sartriană, iresponsabilul poziţiei strict estetice, pentru ocuparea (nu în forţă) a celei să-şi umanizeze – calea, Dar e un joc ambiguu, căci moartea derivat din refuzul realităţii, asumată în înţelesul ei artistice. Extrapolare, cît se poate de amendabilă, da’ să îţi aţine drumurile, cu cît acestea par a o ignora mai asiduu. obiectiv, ontic. Realitate devenită astfel demontabilă, nu ştim şi noi! Însă, cînd trăieşti ca şi cum, înaintea naşterii, Fiecare are acces la istorie prin alegerea/ metoda sa, prin însă şi decontabilă în cadrul proiectelor şi programelor n-ai avut altceva mai bun de făcut (sau, cine ştie, n-ai avut limbajul său. Iar istoria, precum moartea, parafrazîndu-l suprarealiste. Totodată, suprarealismul apare şi într-o încotro!) şi te-ai bălăcit într-un ocean amniotic leit Fiinţei pe Vergiliu, „are mii de înfăţişări”, mai mult sau mai puţin fereastră fenomenologică, unde, la scurt timp, perspectiva şi Timpului heideggeriene şi te mai şi simţi dator să-i aplici suprareale. Revenind la Char, ar trebui poate spus că poetul este opacizată, obscurizată, o epoche neterminată, căci după învăţăturile cînd nu trebuie, căci, orice ocean amniotic nu intră cu adevărat în posesia descoperirilor sale, nu se suspendarea realităţii obiective, se instalează anarhia şi devine, cu timpul, unul tot mai anamnetic!...ei, atunci nu raportează la ele în virtutea unor scheme, reflexe pragmatice, absenţa deconcertantă a oricărui efort de punere în circulaţie poţi ajunge decît să-ţi tapetezi pereţii minţii cu afişe total ceea ce descoperă el nu devine piesă de palmares (poate a ceea ce am putea numi simbol instaurator. Ideea de reper est antidemocratice, „L’enfer, c’est les autres”.Mai poţi să te doar de patrimoniu lăuntric), ci este doar (de)codificare şi, complet mazilită, expulzată, centrifugată. Această detonare abţii? Şi chiar dacă ai putea, nu mai ştii. Aşa că, mă voi deci, reînnoire a corporalităţii lumii. El priveşte lumea ca a ligaturilor semantice, prin relativizarea lor dusă la extrem, strădui să reduc totul la cîteva schimburi de pase, să-l pe un capital simbolic cu nenumărate capitole, potenţial şi se consolidează treptat şi se instituie drept corolarul unui continui moralist sartrian, pe (oarecum) cel mai responsabil regenerabil, deopotrivă şi accesînd simbolurile la diverse şir magistral de principii, printre care amintim aşa numita dintre suprarealişti (nu degeaba bun prieten al lui Camus). niveluri, desfăşoară un traseu care îl arată a fi în lume, chiar „distrucţie ontologică”, inflamantă, dezobiectualizarea prin Pe Char. dacă, îndeosebi cînd se menţine în heideggeriana „retragere abolirea ordinii obiectelor, prin punerea lor într- permanentă Artistul, în frecventa sa ipostaza de poet à la maniere de din prezenţă”, nu întotdeauna se întîmplă să fie şi urmat. situaţie de criză a obiectivităţii, sieşi cauză şi efect, prin Monsieur Jourdain (o spun eu), ne spune Char: „nu reţine Oricum, remarca aristoteliană: „Rostul poetului nu e de a anularea ritualurilor de comunicare stabilă între obiecte şi lucrul pe care îl descoperă, transcriindu-l, îl şi pierde”. Iată, povesti lucruri întîmplate cu adevărat, ci de a povesti ceea subiectul generic. Realitatea, expresia contradictorie a unei cum ar veni, un mod cît se poate de lăudabil de a recunoaşte ce s-ar putea întîmpla” se bucură mai departe de o actualitate sume de experimente sau, de ce nu, expresia unei sume de că poemul este locuinţa provizorie, temporară, a celui ce-l neştirbită, în pofida atomizării viziunilor. Radu PĂRPĂUȚĂ Bacoviană D-ul George Andone Vasiliu, care-și zice și Bacovia, grozav pe câmp la abator... Și sânge cald se scurge pe canal. sunteți înhămați, dom’le! Nu vezi? Începi să ai năzăreli, vine beat criță din ploiosul (și zoiosul) burg Bacău. E plouat D-na Vasiliu: Ei, na și tu! Scutește-mă cu chestiile astea melancolie și alte îmbilibistroceli din astea. Spune-mi ce te ciuciulete și trist. D-na Agatha Vasiliu Bârsescu Bacovia morbide! mișcă pe tine? citește ceva de la poluri. Când își vede consortul căzând, D-ul Vasiliu: Prin măhălăli mai neagră noaptea pare... D-ul Vasiliu: Cine mișcă tot pișcă, mișcă, mușcă, recăzând pe covoare și nemaităcând din gură, începe să D-na Vasiliu: Pluralul lui mahala este mahalale, dacă muscă, mușuroaie, mișiroaie, mișmașuri, mișculațiuni... râdă ori să plângă în hâ, în ha. vrei să știi, mă, poetu’ lu’ pește! Mișcă-mișcă-mișcă! D-ul Vasiliu: Și plouă, și ninge. Și cad amândouă. D-ul Vasiliu (căzând și recăzând pe covoare): Aud ma- D-na Vasiliu: Hai, mișcă! D-na Vasiliu: Slăbește-mă! Pentru asta trebuie să vii teria curgând... D-ul Vasiliu (zguduie fereastra nervos): Țârâie ploaia... acasă mangă? Vezi pe unde calci, că-mi murdărești co- D-na Vasiliu (enervată): Hai, mână măgarul! Ți-am și-i tare târziu.... voarele. Și-n general, fii mai optimist, dragă! Ce ești așa spus: Tu ai probleme psihice, măi omule! D-na Vasiliu: Hai, lasă marafeturile! În cazul tău nu stresat? D-ul Vasiliu: Te uită! A prins promoroacă și clampa. este o alienație gravă, care conduce la destructurarea eu- D-ul Vasiliu: Și plouă, e moină, noroi... D-na Vasiliu: Of, ce enervant ești! Mai întâi că nu se lui creator. E o simplă manie a persecuției sau poate o D-na Vasiliu: Da, plouă, plouă: prin acoperiș, țevăria spune „clampă”, ca mârlanii. E un moldovenism. Se spune schizofrenie banală, care se poate trata fără probleme la curge. M-am săturat să am toată ziua casa plină cu lighene! clanță. Ești intelectual, ce dreacu’! Al doilea, eu cred că tu orice medic psihiatru. Așa că nu ai de ce să te temi. Au mai Că eu n-am bărbat în casă, am poet! Ptiu! Plouă pe lângă ești bolnav cu capul, Georgică. Mergi dreac’ la un doctor să stat și alții în cămașă de forță, dragă, și n-au murit. Iar niște șarpantă, pe... te consulte, ca să fii și tu în rândul lumii! băi reci sau niște șocuri electrice acolo nu-ți strică niciodată. D-ul Vasiliu: Șarpantă, șarpe-șarpe șerpișor, șarpe D-ul Vasiliu: Și sânul tău e mai lăsat. Pune un pic furtunu’ pe tine cu apă rece ca gheața și te învață bălaur, cu solzii de aur, cu nouă limbe împungătoare, să te D-na Vasiliu: Vai! Serios? Interesant, oare de ce s-a minte. Atuncea o să te porți cum trebuie, drăguțule. duci la ea, unde-o vei afla... șerpuitură, șerpulici, șeptilici, lăsat? D-ul Vasiliu: (zguduind fereastra și mai nervos): Oh, șeptici... D-ul Vasiliu:?!!! mă-nchid în casă ca-n sicriu... Amorul meu defunct... D-na Vasiliu: Hai, leagă cățeaua! Măi, omule, de ce nu D-na Vasiliu: Ții minte cum stăteau țonțoroi când eram D-na Vasiliu: Eu amor defunct, a? Lasă că-ți arăt eu vrei tu să te ții de casă? mai tânără? Ah, erau ca doi trandafirași albi și parfumați... amor defunct. Cu vărguța. D-ul Vasiliu (clătinându-se și ținându-se de pereții ca- Când treceam pe la cazarmă, toți ofițerii se benoclau la piep- Dar d-ul Vasiliu, cu istețimea specifică bețivilor, avusese sei): Mă țin de casă, mă țin de casă, șase-șase poartă-n casă, tul meu! grijă să ascundă vărguța când intrase. Atunci d-na Vasiliu casă acasă, casă acasă, căcasă, acasă, căcăstoare, acasă, D-ul Vasiliu: Metalic s-aud gorniștii, în fund, la merge în bucătărie să caute făcălețul. D-ul Vasiliu profită căcălică... cazarmă. și o zbughește afară. În beznă, pe un bolovan, lângă zid, D-na Vasiliu: Oooof! Nu știu ce să mă mai fac cu tine. D-na Vasiliu: Ah, fanfara de la regiment... menuetul lui zărește niște excremente de câine fosforescente. Lângă ele Vii beat… Pederaski, mă-nnebunesc! așteaptă poetul Acosmei și fumează. D-na Vasiliu iese afară D-ul Vasiliu: Beat, bat, bar, bau-bau, ba doar u, bărbat, D-ul Vasiliu (râde fără sens): Plouă, plouă, plouă... cu făcălețul în mână, dar cei doi, umăr la umăr, se topiseră bat barul cu Barbu. O babă barbă are, o barbă cu babă. Vreme de beție... Și s-ascult pustiul... Ce melancolie! deja printre niște scaieți uscați. Se aude doar: D-na Vasiliu: Spune-mi, de ce ți-s înecate corăbiile? D-na Vasiliu: Ți-am zis că ai probleme la mansardă, Domnii Vasiliu și Acosmei: Hâ, ha! Hi-hi-hi! Hâ, ha! Nu-ți ofer eu tot ce trebuie? dragă! Măcar mai lasă și tu alcoolul, lasă-l dracului pe Hi-hi-hi! Hu-hu-huuuuuuu! D-ul Vasiliu (ținându-se cu mâinile de pereți): Ninge Acosmei. Iar te-ai înfundat în vreo crâșmă cu el! Parcă Cortina 10 Expres cultural numărul 1 / ianuarie 2019 V .D. Zăiceanu Arc poetic transatlantic: Mihai Eminescu - Edgar Allan Poe Cu mare întârziere, datorată în parte unor gândim că amândoi poeţii au avut o viaţă relativ scurtă, dincolo de Ocean, fiindcă multă vreme şi acolo pare să fi împrejurări pe care nu ţi le rememorezi de obicei cu încheiată în jur de 40 de ani, au traversat experienţe prevalat o tendinţă destul de puternică întru edificarea şi prea mare plăcere, am luat cunoştinţă de cartea poetului grave, chiar tragice – moartea soţiei, în cazul celui valorizarea specificului naţional nord-american.) şi jurnalistului Ioan Iacob, apărută cu aproape un an în american, moartea „iubitei de la Ipoteşti”, în cazul celui În ultimă instanţă, şi „rădăcinile comune” urmă la Editura Junimea, în colecţia „Eminesciana”. român), cât cu acelea de „viziune”, cu „structuri literare” (romantice), şi „statutul de promotori ai fenomenului Intitulată Arc poetic transatlantic: Mihai Eminescu (inclusiv motive lirice) comune, cu „paralelisme”, liric modern” se rezolvă în existenţa unor „motive – Edgar Allan Poe, cartea este la origine teza pe baza „consonanţe”, culminând, cred, în ceea ce s-ar putea poetice comune”. Acestora li se consacră nu doar căreia Universitatea din Bucureşti i-a acordat titlul de defini ca izotopia lor, locul acelaşi ocupat de ei mai capitolul al III-lea, intitulat chiar aşa, ci şi următoarele. doctor autorului, absolvent pe vremuri al Facultăţii de puţin în propria lor literatură (fiecare fiind un „mit” – În fapt, mai întâi Ioan Iacob procedează la identificarea Filologie din Iaşi. (Să notăm că printre cei cărora li „poet naţional” –, chiar dacă în cazul lui Poe există încă respectivelor motive (la alcătuirea unui fel de catalog: se aduc în final „respectuoase mulţumiri” se numără multe contestaţii), cât în poezia lumii, loc definit strict marea, clopotul, corbul, luna, melancolia etc.), pentru ca profesorii ieşeni Constantin Ciopraga, Mihai Drăgan, în funcţie de tot ce e „în amonte”, pe de o parte, şi în apoi (în capitolele următoare) să proiecteze fascicolul de Elvira Sorohan, Noemi Bomher, Ştefan Avădanei, „aval”, pe de alta. lumină asupra câtorva, cele fundamentale. În acest sens, Codrin Liviu Cuţitaru!) Ca atare, primele două capitole ale cărţii lui Ioan următoarele trei capitole (IV-VI) se intitulează Luna Prezenţa în titlu a numelor celor doi poeţi, unul Iacob se intitulează Doi mari precursori ai liricii peste Atlantic, Eros şi Thanatos, Melancolia poescă/ român, celălalt american, este, neîndoielnic, extrem moderne şi, respectiv, Autohtonism şi universalism: eminesciană. de incitantă: ea sugerează de la început natura acestei Rădăcinile europene la Poe. (Se cuvine a sublinia că, În sfârşit, ultimul capitol Arcul Dianei punctează lucrări, disciplina căreia i se circumscrie, anume în ultimă instanţă, e vorba aici de „rădăcini” comune traseul parcurs în timpul demersului şi îl rezumă. literatura comparată, şi, în acelaşi timp, distanţarea celor doi poeţi, europene şi romantice, titlul „reţinând” Pornind de la un pasaj din lucrarea Scalda Dianei a autorului de metodele „clasice” ale acesteia. Într-adevăr, doar numele americanului, pentru bunul motiv că, dacă lui Pierre Klossowski („Dacă se consideră că arcul de pentru toată lumea este clar că, între cei doi poeţi – în „statutul de promotor al fenomenului poetic modern” argint, identic cu semiluna şi în consecinţă imaginea cuvintele lui Vasile Spiridon, care semnează studiul îi este în genere recunoscut fără dificultate, în schimb, emblematică a zeiţei, slujeşte aici drept instrument întru introductiv (Refracţii, reflexii parţiale şi dispersii) – „rădăcinilor lui europene” nu li s-a dat prea multă atenţie exercitarea puterii divine, iar în această operaţiune, „nu este de făcut o apropiere […] recurgând la principii chiar acest instrument este pus la încercare, acţiunea sa metodologice ale comparatismului de acest tip, care supremă are loc în domeniul moral”), pasaj reinterpretat este motivată prin filiaţii certe şi documentabile, prin în sensul unei „transgres[ări] [a] ultimei acţiuni a Dianei inspiraţie efectivă sau prin preluări”, nici o apropiere (a patra săgeată este trasă spre o Cetate a celor răi) din mai subtilă precum, de pildă, aceea între Ion Barbu domeniul moral în domeniul liric”, transgresare ce poate şi Poe, motivată definitiv şi fără putinţă de tăgadă de „determina o conexiune între exercitarea puterii divine „evlavia” inspirată celui dintâi de autorul Corbului, dar («arcul de argint», identic cu semiluna şi în consecinţă şi, mai cu seamă, al absconsului „colocviu dintre Una imaginea emblematică a zeiţei”, Ioan Iacob îşi încheie şi Monos”. astfel „consideraţiile […] vizând o mitologie subiectivă „Apropierea”, „alăturarea” sau, cum propune Eminescu – Poe conchizând că existenţialismul Ioan Iacob, construirea „unui arc poetic transatlantic” liric rămâne filonul transatlantic cel mai pregnant în având la cele două capete pe Edgar Allan Poe şi pe definirea Arcului Dianei (metaforă a conceptului poetic Mihai Eminescu are în vedere/operează mai puţin transoceanic instituit de [el]), respectiv în revelarea cu „similitudini biografice” (existente şi ele, dacă ne apropierilor dintre Eminescu şi Poe.” Indira SPĂTARU Călătorie abisală Am stat relaxează-te, murmuri preț de un mileniu Devin un rac gigant Suflet! -spuse Domnul m-am întrebat tiroida blochează cuvintele-n abur, întinzându-mi inima îndărăt. Unde dispărem? ne dizolvăm Seara înaintez cu pluta spre tine unul pe altul precum varul în groapa est timp mai cade un mort Dorință comună. și apa îl scufundă ușor, în ultimul său vis. De partea cealaltă a ușii În depărtări, păduri virgine, aprinse ruguri, Negri palmieri, cineva strigă să ieșim, dărâmăm baia, prin fum vrăjitoare spintecă norii, feline pictate pe cerul gurii tale, primul fermecați într-un tărâm, peștii fac valuri, nechează caii de spumă, scăncet, apa trece peste margine, se revarsă. îngroziți. tamburinele genunchilor pocăiți în albul Iști vertijuri, uragane, De turcoaze unde nisipului, rumeguș presat flota mea se scufundă chipul tău ivesc, ademenitor, înspre corali vibrația oceanului, sângele uman răzvrătit, treptat apele curg ca lava pe trupul spașit. izul corăbiei lui Noe, chihlimbariu, hohote de râs Așa cum mi te arăți, infinitul iubirii întru Domnul, sigur al meu, plutesc ca niște veșminte însuși muntele pari, Iisus spre larg. Prea înțelept și geniu Ci Doamne, te conjur, conjug, dar mai apoi lasă-mi cerul atâtor rugăciuni, blesteme, Jind pari idol, totemul meu erotic Claviculele prinse-n zbor, împodobit cu penele de șoim și flori de Libertatea, Timp deslușit în privirea candidă răsărit. O insulă ascunsă trăsura tâmple tale blonde tiptil Undeva! cufundată în mătasea sânilor zburători Baletul fulgilor de nea sarcastic râd pletele nopții peste oraș Îmbăiere timp deslușit în privirea pitită Am văzut primăvara în sipet după perdelele iernii Plutim în cadă printre covoare fermecate știi cum e, cînd sub lac înghețat exacerbate venele tâmplelor tale în vis îl descoperi pe Proust, devin parâmele salvării sufletelor dogorâte. tot împreună apoi pe Nureev Fierbe sângele ar trebui să fim! valsând deasupra unui străin coșciug. A2 Expres cultural numărul 1 / ianuarie 2019 11 Doru SCĂRLĂTESCU Eminescu și natura: funcții psihologice ale peisajului (I) A fost o vreme când relația cu natura a preocu- ra existențială a omului, natura, convertită în peisaj poetului nostru. Ca un ecou la juvenilele versuri din pat intens, excesiv chiar, exegeza eminesciană. Între poetic, are funcții multiple, detectabile în întreaga vremea colaborării la „Familia”, peste mai bine de un timp, entuziasmul s-a mai potolit. În anii postbelici, creație a poetului nostru etalon: amnestică și, deopo- deceniu, mica bijuterie artistică La mijloc de codru..., odată cu zborul lui Gagarin și pasul omului pe lună, trivă, anamnezică, stimulatoare și inhibitivă, incitantă cizelată în maniera unui „divertisment” plastico-mu- interesul pentru acest subiect al eminescologilor, cât și soporifică, potențatoare și ameliorativă, idealizantă zical, pe tema corespondențelor între macro și micro- a mai rămas, s-a deplasat de la „cercul” nostru ambi- și disforică, în fine,inițiatică, modelatoare... cosm, închide, parcă, într-un context programatic, ental, cam strâmt, cam nesigur, către „sfera” celestă, Primele versuri ale tînărului de 15-16 ani, cînd creația eminesciană de inspirație naturistă, aducând mai promițătoare, sediul lui Hyperion. Revenind pe reușesc să se sustragă din capcana unor scheme fol- desigur, cu un spor de concentrare și pregnanță ex- pământ, credem că apare aici și o problemă neplăcută clorice (De-aș avea...) sau mitologizante (O călărire presivă, o îmbogățire și o precizare a „topografiei” de conjunctură. Conectați volens-nolens la sisteme- în zori), mărturisesc direct, cu franchețe, un sănătos specifice: codrul cu tainice luminișuri, lacul cu - ma le de alarmă ale planetei (poluare, criză economică, apetit al realului, care va rămâne, oricât ar părea de luri de trestii, „mântuitul azur” cu soare, lună și stele, înarmare atomică, imigrație ilegală, terorism…), mai paradoxal, o constantă a personalității poetului și ga- cu păsări fugare și cu icoana tremurată a iubitei. O găsim în noi suficiente resurse să percepem, în toată zetarului Eminescu, făcînd pandannt firesc și necesar funcție terapeutică a naturii silvestre e de găsit și aici, splendoarea lor, „autocefală”, un răsărit de lună mi- cu neobosita goană după trenscendent. Ilustrativă în cum, peste mări și țări, și în Japonia bunăoară, boteza- jind ca o vatră de jăratic la orizont ori un freamăt de acest sens, postuma Frumoasă-i... celebrează bucuria tă acolo, nu mai puțin poetic, de specialiștii niponi de codru eminescian ? Ne mai poate spune ceva nunta de a te simți viu și întreg, despre care vorbea filosoful la Kyoto University, Shinrin-Yoku, „baie de pădure”, gâzelor din Călin ori statul albinelor din Cezara? Des- între aceștia, Yugo Morita și colaboratorii: Psycholo- tule semnale de avertizare ne atenționează că suntem gical effects of forest environments on healthy adults: în pericol să ne retezăm (comoditate, nesimțire, Shinrin-yoku... (forest-air bathing, walking) as a pos- tembelism) cordonul ombilical care ne leagă de mama sible method of stress reduction, 2007. Haiku-ul ja- noastră Natura. În comparație cu înaintașii, sun- ponez a beneficiat și el din plin de acest aer sănătos tem evident mai altfel, mai gospodăriți, mai dotați, de pădure. mai îmbuibați, dar sufletește, parcă, mai departe, Există, neîndoielnic, o consonanță între acest mai străini, mai săraci. Dar problema alienării prin spațiu poetic familiar și configurația, relieful, culoa- înstrăinarea și chiar ruperea brutală de componeta rea ținuturilor natale eminesciene sau ale celor stră- majoră a propriei noastre alterități (ființa noastră bio- bătute în anii lungilor peregrinări din copilărie și logică), e veche și pare să-l fi preocupat, împreună cu adolescanță. Confruntarea mai ales, nu tocmai lină întreg romantismul, încă de acum o sută și mai bine întotdeauna, cu alte orizonturi, îi prilejuește liricului de ani, și pe poetul român: „Iar te-ai cufundat în stele/ „privatist” evocarea „dulcilor plaiuri” ale patriei, care Și în nori și-n ceruri nalte?”. Întrebarea „frumoasei capătă, evident „fizionomia” locurilor din preajma și nebunei” companioane din Floare albastră sună a Ipoteștilor: „Aș vrea să văd acuma natala mea vâl- reproș. Ea e urmată prompt de soluția la îndemână. cioară/ Scăldată în cristalul pârâului de-argint,/ Să a vindecării de alienare prin eco-terapia „codrului cu văd ce eu atâta iubeam odinioară:/ A codrului tene- verdeață”. „Mititica” din poezie ar face figură fru- bră, poetic labirint...”. A căuta însă, așa cum o fac I. moasă în echipele de medici și psihologi ale zilelor D. Marin și urmașii, chiar dacă din nobile și local- noastre, din America și din țările mai dezvoltate ale patriotice imbolduri, în amănunt, cu obstinație, pro- Europei occidentale (cu precădere Franța și Italia), cu totipul fiecărui detaliu topografic în geografia reală teorii și acțiuni concrete în cadrul unei noi discipline a locului: „Dealul Crucii”, „Stânca Stearpă”, „Balta de graniță, interdisciplinară (științele naturii, filosofie, lui Leon”, „Iazul Loieștilor”, „Pârâul Murelor”..., ni psihologie, ecologie), tot mai în vogă în ultimul timp: se pare o operație, pe cât de riscantă, pe atât de inuti- Ecopsihologia. Din perspectiva acesteia putem aduce lă. Ținuturile acestea, ale Moldovei de Sus, cu dealuri cu folos în dezbatere și problema prezenței sentimen- estetician Rosario Assunto în cartea sa despre peisaj molcome și văi înflorate, cu codri temeinici odată și tului naturii în creația lui Mihai Eminescu. N-avem (Il paesaggio e l’estetica, 1973). Este un sentiment cu râuri limpeziși răcoroase, atât de expresiv „mioriti- deloc intenția, îi asigurăm pe protocroniștii noștri, pe care psihologul america de orientare umanistă Eri- ce”, și-au trecut fluidul lor viu și fremătător în versul câți or mai fi fiind, să adăugăm la seria de anticipări ch Seligmann Fromm l-a botezat în mod fericit prin eminescian. Dar toată această lume reală se revarsă revoluționare eminesciene, între altele, ale lui Einste- anii 60 ai secolului trecut biofilie, definită ca atracție și se resoarbe în poezie, devin Poezie, care este de in și Heidegger, și pe aceea a devansării teoriilor pro- pentru tot ceea ce este viu și vital (The Heart of Man, altfel, după esteticianul fenomenolog Mikel Louis fesorilor californieni Paul Shepard (The Subversive 1964), pe baza căreia tot un american, profesorul en- Dufrenne, „genul proxim ” al naturii: „Poezia este po- Science: Essays Toward an Ecology of Man. 1969) și tomolog Edward O. Wilson, va construi o întreagă etică pentru a putea exprima ființa poetică a naturii. Teodor Roszak (The Voice of the Earth: An Explora- filosofie în cărțile sale,Biophilia , din 1984, și The Bi- Căci natura este în primul rînd și fundamental poetică: tion of Ecopsychology, 1992), ori, de pe meleaguri ophilia Hypothesis, aceasta în colaborare, din 1993. poezia care inspiră orice poezie” (Le Poétique, 1963). mai apropiate, a profesorului bucureștean, Ion Radu- În întâmpinarea unei lumi care se încheagă dinain- Eminescu însuși intuiește de timpuriu, chiar din epoca Tomșa (Ecopsihologie: cum vindecam instrainarea de te-i, deplină, rotundă, accesibilă, tânărul liric vine, debutului (v. Din străinătate) această esență poetică restul creatiei, 2000). „Ecopsihologia” lui Eminescu cu toate simțurile deschise, obârșie și suport al unei a naturii, neexprimabilă prin ea însăși, dar prezentă întră în fibra personalității sale în mod natural, liber de lucide „beții”, văzul: „Pe stânca sfărmată mă sui,/ și așteptând medierea umană: codrul întunecos este, constrângeri teoretice sau de program activist. Gândirilor aripi le pui;/ De-acolo cu ochiul uimit/ Eu am văzut, un „poetic labirint”, colibele din vale sunt Cu privire la poezia eminesciană a naturii, avem caut colo-n răsărit...”, „Văd apa ce tremură lin/ Cum învăluite într-o aură de mister și visare și în „poetice de înfrânt o prejudecată, cu rădăcini mai vechi poate vântul o-ncruntă-n suspin...”, „Văd lebede, barcă de șoptiri”. Un instinct artistic sigur îl obligă pe poet să în Notele... tehnico-analitice din 1929 ale lui G. Ibră- vânt,/ Prin unde din aripe dând,/ Văd fluturi albaștri, elimine în versurile destinate tiparului precizările de ileanu și proliferată apoi destul de insistent în spațiul ușori/ Roind și bând miere din flori...”,auzul : „Ascult ordin toponimic, autohtone, din versiuni rămase în exegetic și mai cu seamă în mediile noastre școlare, la a valului cânt, / La geamătul dulce de vânt...”, mi- manuscris ale Amicului F. I: „Târnava prinsă-n gal- aceea a reducerii ei la statutul de „ramă”, oarecum rosul: „Cobor apoi stânca în jos,/ Mă culc între flori bene maluri...”, ori exotice, din bruioane la Floarea stereotipă, a eroticii (vezi Sara pe deal) ori de pre- cu miros...”, asociat uneori cu tactilul: „Simt zefiri cu- albastră: „În zadar La Plata mână/ Sânta-i mare ar- text pentru lirica gnomică (Revedere). Un sincretism aripi de fiori/ Muiate în miros de flori...” E o viziune gintoasă...”. Alteori însă, același simț infailibil îl de- Natură – Eros există la Eminescu. Dar „rolurile” na- generică, sintetică, a naturii, numită ca atare: „Natura termină să mențină toponimicul și să-l utilizeze pentru turii, dincolo de acest sincretism, sunt mult mai nume- de jur, împrejur,/ Pe sus e o boltă de-azur/ Pe jos e funcția lui reprezentativă, emblematică, cum în aceste roase, distribuite în planuri diverse: ontic, metafizic, un verde covor, Țesut cu mii tinere flori”. Acest sen- celebre versuri din Revedere: „Și de-i vremea bună, etic, estetic, retoric, stilistic, nu în ultimul rînd psi- timent viu și plenar al naturii persistă, în pofida cita- rea,/ Mie-mi curge Dunărea”. hologic. La acest nivel, ca secondant fidel în aventu- dinului Călinescu, care, neavându-l deloc, i-l refuză și 12 Expres cultural numărul 1 / ianuarie 2019 Teodor PRACSIU Basarabia eminesciană Dacă am înțeles bine argumentul preliminar convenții, înțelegeri, acorduri, date peste cap de la starea de populație, simptom al cultivării urii (numit convențional În loc de argument), Theodor malversațiuni, manevre oculte, vânzări și trădări, de sine de către intelighenția rătăcită în ideologia Codreanu a publicat douăsprezece cărți consacrate scandaloase din perspectiva posterității și având ”corectitudinii politice”. Culmea, numărul nefast 28 fenomenului Eminescu (în intervalul temporal în centru - victime sigure - Principatele Române revine prin contra-apelul semnat de 28 de istorici (!) 1984, anul debutului editorial cu Eminescu - și alte țări mici din sud-estul european. Publicistul globaliști, pentru care conceptul de națiune trebuie Dialectica stilului, și 2018), din care nu mai infatigabil Eminescu, gazetarul curajos și moral, scos din vocabularul contemporan, cei care se puțin de opt dedicate Basarabiei. Ultima în ordine polemistul incoruptibil, vizionarul politic au fost la încăpățânează să mai creadă în trăinicia poporului cronologică este chiar Basarabia eminesciană curent cu toate evenimentele importante ale vremii. român fiind etichetați ”ceaușiști”, ”antioccidentali”, (Editura Ideea Europeană, București, 2018, 444 p.), Spirit justițiar, inflexibil și energic, luptătorul pentru ”naționaliști”. Adică eminescieni” (p. 96-97). cu o mențiune specială: Ediție pentru Centenarul cauza Basarabiei și a Bucovinei de Nord, a ieșit Trei capitole consistente ale cărții sunt Marii Uniri. Autorul nu-și refuză plăcerea de a în arenă pentru a-și lansa articolele virulente de consacrate celor două mari spirite congenere, face considerații numerologice, marcând câteva ordin istoric, de drept, de filosofie, de lingvistică, de Eminescu și Constantin Stere: ”De la Eminescu coincidențe stranii: ”Se pare că numărul 28 a fost morală, stârnind controverse, deranjând spiritele la ”cazul Stere”, ”Apendice istoriografic la ”cazul nefast Basarabiei și lui Eminescu deopotrivă, deși, inerțiale ale epocii, pe mai-marii zilei. În viziunea Stere” și ”Întâlnire ontologică: Eminescu și Stere” din punctul de vedere al ”științei” numerologice, lui Theodor Codreanu, Eminescu este un jurnalist (p. 188-218). Autorul fixează riguros ”genul proxim” 28 este al doilea număr perfect după 6, descoperit infailibil: ”Vârful de lance al acestei ”campanii și diferențele specifice ale celor doi scriitori dăruiți de geniul lui Pitagora, al treilea fiind abia 496 (p. strașnice” împotriva tăvălugului rusesc va fi, sufletește cauzei Basarabiei, Constantin Stere 11). 28 mai 1812 înseamnă pierderea Basarabiei, desigur, Eminescu. Abia sosit la ziarul conservator (1865-1936) din postura de fiu al ținuturilor de iar 28 iunie 1883 - momentul pierderii lucidității de (”Timpul”, n.n.), el va încălca directivele de partid, dincolo de Prut, iar Eminescu, marele prețuitor și către poetul național. Punând în relație cele două alarmându-l deja pe I.A. Cantacuzino, care-l acuza iubitor al tuturor provinciilor românești. Năvalnicul date tragice, Theodor Codreanu leagă indestructibil că se străduia să facă din ziar ”un organ personal Constantin Stere, acuzat de înaltă trădare, cele două destine, al Basarabiei și al lui Eminescu de presă” (p. 88). ”Or, Eminescu avea profunda niciodată dovedită, a avut o contribuție enormă la însuși, sugerând o fatalitate ineluctabilă. Și tot convingere că numai adevărul, oricât de crud, unirea Basarabiei cu patria-mamă în 1918: ”Meritul într-o zi de 28 iunie 1940 ”Basarabia va fi din nou este folositor. În realitate, poetul voia o presă nu a Basarabiei la înfăptuirea României Mari a fost invadată de către moștenitoarea Rusiei țariste, umorilor personale, ci una pusă exclusiv în slujba excepțional, cu atât mai mult cu cât Sfatul Țării a marea și generoasa Uniune Sovietică” (p. 16). intereselor națiunii (loc. cit.). votat unirea cu o țară învinsă, aflată sub ocupație Între acești 28 siniștri istoria ne-a oferit și unul Autorul este atent nu doar la convulsiile germană, o Românie care renunțase la această fast: 28 iunie 1991, când Congresul American, prin provincie prin intrarea într-o alianță cu Rusia” (p. Rezoluția Senatului, în urma Hotărârii propuse de 205). Pentru Theodor Codreanu publicistica lui senatorii Larry Pressler și Jesse Helms, susținea Stere se ridică la nivelul cantitativ și calitativ al Reunificarea României cu Basarabia și Bucovina publicisticii eminesciene - elogiu neadus până nordică, pentru a repara nedreptățile istorice din 7 acum niciunui alt intelectual român. El subliniază mai 1775 și 28 mai 1812. și un detaliu inedit, acela că acad. Mihai Cimpoi Fără a fi un istoric pur-sânge, Theodor Codreanu și acad. Eugen Simion au scris o carte împreună: are știința citirii și înțelegerii documentelor istorice, Viața ca un roman. Constantin Stere, scriitorul, fie tragice, fie benefice, care au jalonat soarta Eseuri, Editura Gunivas, Chișinău, 2015, adăugând ținuturilor românești. Autorul reface pas cu pas un detaliu lămuritor: ”Între cei doi există afinități destinul Basarabiei în context național și european, elective, oglindite și de o îndelungată prietenie, punând la contribuție surse de primă mână, cimentată după 1989” (p. 219). Concluzia lui capabile să lumineze ”firidele” ascunse, vicleniile și Thoedor Codreanu este elocventă: ”Marea taină capcanele istoriei. El vorbește pe bună dreptate de constă în puterea lui Stere de a ridica ideologicul cinismul imperial, iar o analogie ne dă fiori și astăzi: la treapta ontologicului (p. 227). Pentru a încheia: ”În istoria creștinismului ortodox, numai Rusia ”Fără basarabenismul lui Constantin Stere, cea țaristă a concurat Inchiziția catolică. Dostoievski mai năpăstuită provincie românească ar fi rămas și Tolstoi au înțeles asta” (p. 22). Fățărnicia gubernie sovietică, ceea ce, din nenorocire, va țaristă era perfect rafinată și subtilă: ”Țarul și deveni, în pofida poruncii lui Ion Antonescu de Alexandru I a început, în 1806, printr-un Manifest trecere a Prutului, ”basarabenismul” aducându-i ”creștin”, ”de dragoste frățească, adresat celor mareșalului condamnarea la moarte” (p. 231). două Principate, dragoste sub care mustea pofta Se impun câteva observații finale. Theodor cinică de stăpânire a lor” (loc. cit.). După câțiva Codreanu asumă tema Basarabiei din perspectivă ani de hărțuire războinică, încheiată cu ruinarea pluridisciplinară (în consens cu paradigma economică a Principatelor, s-a produs ”smulgerea pluridisciplinarității promovată consecvent de Basarabiei de la Moldova, spre a deveni finalmente Basarab Nicolescu), aducând în demonstrațiile gubernie rusească, incapabilă de viață proprie, de sale argumente istorice, geografice, filosofice, creativitate spirituală, lingvistică, economică” (p. de drept, de morală, de sociologie, de politică, 25). Manevrele oculte, aranjamentele de culise, demografice și lingvistice. Cititorul atent va observa trădarea și vânzarea deopotrivă au pecetluit că subsolurile paginilor sunt ticsite de trimiteri soarta Basarabiei. Autorul observă cu amărăciune: bibliografice și de note lămuritoare privind diversele ”Rareori s-a întâmplat ca o delegație oficială a interpretări date evenimentelor istorice de-a lungul unui stat, aflată în tratative de anvergură, să fie anilor. Dacă ar fi să stabilim o acoladă temporală cumpărată de adversari ”la grămadă” (p. 30). pe care o acoperă Basarabia eminesciană, am Diplomația rusă a reușit. Amiralul Ciceagov, constata, cu surprindere poate, că aceasta se conducătorul delegației rusești, a confirmat ulterior întinde de la traci și până la epoca postdecembristă, coruperea lui Dimitrie Moruzi. De altfel, rolul fraților cu toate contradicțiile acesteia din urmă, când a și Moruzi în negocierile pentru Basarabia rămâne dramatice ale trecutului, la politica dusă pe muchie fost ratată șansa extraordinară a unirii Basarabiei unul controversat, cum au observat istoricii români de cuțit de către vecinii noștri și de către marile cu patria-mamă. Analizele lui Theodor Codreanu de mai târziu. Autorul notează apodictic: ”Prin puteri europene, uneori semănând izbitor cu ”ruleta sunt pertinente, riguroase și nu lipsite de accente Tratatul de la București, semnat la 28 mai 1812, se rusească”, ci împinge analiza până în zilele noastre, polemice. Autorul este curajos și ia adesea taurul de ”consfințea” nu ocuparea ci cumpărarea Basarabiei pentru a constata că ideologia politică eminesciană coarne, făcând afirmații - întemeiate pe documente (prin înșelăciune, de la un stat care nu-i aparținea), este perfect actuală în semnificațiile ei generale. Ba - pe care alții, mai circumspecți, ar ezita să le facă. în noua ei înfățișare extinsă abuziv, de către ruși” mai mult, Theodor Codreanu observă cu sarcasm O probă a organicității operei sale de critic și istoric (p. 33). Trădătorii, în frunte cu Dimitrie Moruzi, au că ideile vajnicului combatant de la ”Timpul” nu literar este aceea că utilizează consecvent o serie fost decapitați, dar faptele erau consumate. sunt defel concordante cu mult vânturatul concept de sintagme, termeni și concepte recurente de Cartea lui Theodor Codreanu este imposibil de neoliberal al ”corectitudinii politice”. De altfel, o mare expresivitate conotativă, pe care le întâlnim rezumat, într-atât de multe sunt detaliile istorice mai veche carte a sa era intitulată premonitoriu și în cartea de față: arheul românității (nimeni revelatoare puse la contribuție într-un discurs dens, Eminescu - incorect politic. Publicistul ne altul decât Eminescu), intuiția ontologică întru coerent, expresiv și convingător. Autorul vorbește, prevenea profetic: ”Astăzi este dar timpul ca să Archaeus, rațiunea cinică, teoria golului etnic, cu argumente peremptorii, despre dezbinarea întărim, atât în români, cât și în popoarele mari inimă foarte caldă și minte foarte rece, antiteze noastră, care este una ancestrală, încă de la ale Apusului, credința în trăinicia poporului român” monstruoase, mediocritate și subistorie, răul traci, și a fost definită ca atare de Herodot. Este (p. 96). Autorul nostru se grăbește să noteze: dinlăuntru, Vodă da și Hâncu ba, împăcarea pasionant să urmărești labirintul diplomatic în ”Asemenea cuvinte sunt mai actuale ca oricând, antitezelor, panglicărie dialectică, dușmanul interiorul căruia se mișcă dezinvolt istoricul marcat în condițiile destrămării interioare a națiunii, cum natural, singuraticul împotriva tuturor de destinul tragic al Basarabiei. Traseul diacronic o atestă și apelul semnat de 101 academicieni, (Constantin Stere), estetica încercării, arheul include anii de referință: 1775, 1812, 1877- la 9 februarie 2017, sub genericul Identitate, etnic, exil interior, geniul reacționar eminescian, 1878, 1918, 1940, angajând într-un păienjeniș suveranitate și unitate națională. Atacurile legenda neagră, independența organică ș.a. de relații marile puteri - Rusia, Turcia, Austria, violente, grobiene împotriva acestui Apel arată halul O carte necesară... O carte-eveniment... Franța, Germania, Anglia - numeroase tratate, deplorabil în care a ajuns o parte a națiunii, căzută Expres cultural numărul 1 / ianuarie 2019 13 Ioan ȚICALO Eminescu la Centenar Este bine știut că Mihail Eminescu visa la refacerea ho- rămas doar suplinitor) îl face să trăiască un adevărat calvar: în timp ce responsabilii de atrocitățile comise întind biata tarelor Daciei, adică la cele ale României Mari, iar acest Astfel totdeauna când gândesc la tine/ Sufletul mi-apasă piele a istoriei pe calapoadele lor politice după persoane vis al Poetului era perfect legitim. Și e bine de știut că, nouri de suspine,/ Bucovina mea! E de amintit că la împli- „pragmatice”, fără pic de considerare la adevărul istoric. odată pornit pe această cale, nimeni nu l-a putut întoarce nirea unui secol de la anexare (un alt centenar, negru, de Pășind dincolo de Prut, acolo se simte în continuare din drum. De câte ori mă apropii de Eminescu, îmi vin data aceasta), cu serbări ce vizau inaugurarea Universității porunca ori testamentul lui Petru cel Mare și a Ecaterinei a în minte cuvintele rostite Mântuitorului de câțiva farisei: din Cernăuți, Eminescu revine în prima urbe a studiilor II-a ca Rusia pravoslavnică „să se lățască”, dacă s-ar putea, „Învățătorule, știm că ești omul adevărului și nu-ți pasă de sale cu un număr impresionant din broșura Răpirea Bu- până la Constantinopol, căci și Ecaterina visa la refacerea nimeni, fiindcă nu cauți la fața oamenilor, ci cu adevărat covinei (unde se spune negru pe alb: … o putere ce de se- regatului dac pe creștetul căruia să-i așeze, cu mare evlavie, înveți calea lui Dumnezeu.” (Marcu 12, 14) E clar că aceia coli pretinde a fi conducătoarea civilizațiunei germane în coroana… rusească. Până atunci, pravoslavnicii au ocupat nu credeau în cele afirmate, iar atitudinea lor e una de tip Orient, rupea cu toate datorințele internaționale, cu toate Basarabia. Revolta lui Eminescu e la limita suportabilității, ambuscadă, după cum e cât se poate de evident că Purtă- legile moralei publice și private, spre a sfâșia o țară slabă consemnând că a trebuit să vină generalul Ignatiev pentru a torul Adevărului, știind gândul și intenția celuilalt, n-avea care nu avea altă greșeală decât de a avea districte, orașe ne spune că Dumnezeu a făcut lumea la 1812 și că pentru cum să fie prins în cuvânt. Ochi aveau și nu erau în stare și sate bune de furat – s.a.), pe care o împrăștie printre Rusia numai aceea e drept ce s-a făcut de atunci încoace. să vadă… conaționali, fără să uite oficialitățile, devenite destinatare Poate fi confundată cea mai curată iubire de patrie cu xe- Eminescu se află și el în postura omului pentru care ade- prioritare. nofobia, cum adeseori se încearcă? Îndrăzneala e tot atât vărul nu se declină, așa cum se întâmplă adeseori în socie- Trecem Carpații, unde starea românilor era și mai pre- de impardonabilă ca și pretenția altora asupra teritoriilor tate. Fiind o singularitate și de o exemplară intransigență, cară, ca să subscriem la indignarea gazetarului, în aprilie românești. Situația umilitoare a românilor îl aduce pe Emi- i-a supărat pe contemporani, pe cei cu conștiința fluturând 1870: Un insolent are cutezanța de a spune în camera nescu la exasperare, mai ales că Țara e pe punctul de a-și în bătaia vântului, deranjându-i și astăzi pe cominterniștii Ungariei cum că națiunea română nu există.(s.a.) I se pierde identitatea, de unde au răsărit versurile: Din Boian ce și-au tras cunună de altă culoare, căci ei nu pot fi decât… răspunde că există și nimic mai mult; (…) Ce prezident la Vatra Dornii/ Au umplut omida cornii,/ Și străinul te tot (în)cununați internațional. Ce declară, în privința aceasta, care lasă ca un insolent să insulte, nerevocat la ordine, o paște/ De nu te mai poți cunoaște. Deșertificarea produsă însuși Poetul? Veronicăi Micle îi spune că se simte peste națiune întreagă? Scrierile lui privitoare la starea româ- de potopul străinilor hrăpăreți e cvasigeneralizată, iar în- voia mea grăitor de adevăr, lui Samson Bodnărescu îi scrie nilor din Ardeal se constituie într-un permanent protest al josirea poporului insuportabilă. Nefratele (creștinat, totuși, că un neadevăr ar fi în stare să mă nenorocească pe toată unui patriot, ce nu poate accepta în ruptul capului calvarul cândva!) se dovedește a fi urmașul lui Cain, el are pretenția viața și să-mi răpească onoarea ( e-hei, unde sunt vremu- conaționalilor din acest străvechi teritoriu românesc inva- să facă istorie și mereu are de sacrificat pe câte cineva, fără rile când nici un cavaler nu îndrăznea să-și atace rivalul pe dat fără scrupule de o dublă forță extrem de pernicioasă: să-i pese de Dumnezeu. La el contează clipa. Și dacă ar pu- la spate, avertizându-l întotdeauna să se apere?), iar tatălui … descreierații lor de magnați a căror vanitate îi făcea tea s-o dilate cât mai mult, bineînțeles în propriu beneficiu, său, tot într-o epistolă îi declară că opera sa e rezultatul unei să creadă cum că în această țară, ce e mai mult a noastră bucurându-se de suferința semănată, fără să se gândească extreme iubiri de adevăr. decât a lor, ei vor putea maghiariza până și pietrele. Și nici un moment că e posibil să se abată peste el furtuna ori El era convins că adevărul fundamental românesc în- dacă în Bucovina cele mai multe mănăstiri au fost închise, blestemul, care în mod normal ar trebui să-i taie răsuflarea, seamnă Dacia liberă și nu înțelegea să se abată de la acest să nu cumva să atenteze la integritatea imperiului, dincolo, ca la Manuil Isopescul – Verșuri felorite din Bucovina: Eu, nobil deziderat nici o clipă. Ocuparea Țării de Sus a Mol- în Transilvania, s-a procedat în acord cu pornirile barba- frate, când le-am spălat (hainele celui dus catană la stră- dovei, botezată de aceștia Bucovina (se aude pe ici-pe colo re ale stăpânilor, punându-se pe lăcașurile de cult tunurile, ini)/ Multe lacrimi am vărsat/ De-aș umple un iaz uscat/ Și o trăsnaie, care oripilează bunul simț și însăși istoria nea- aș face o fântână în sat;/ Fântână cu trii izvoară,/ Cine a mului românesc, prin folosirea formulelor „Bucovina de be pe loc să moară;/ Fântână cu trii păree,/ Cine a be pe Nord” și cea „de Sud”, când Bucovina e una singură, în- loc să piee. sângerată în partea ei nordică) a fost considerată de exem- Finalul Doinei lui Eminescu („o anti-Doină”, după plarul gazetar drept o faptă din cele ticăloase, iar protestul Mihai Cimpoi), asemănător celui din lirica populară buco- voievodului Grigorie Ghica un gest și o atitudine de o mare vineană, nu este altceva decât strigătul disperat de apăra- forță morală, ceea ce i-a adus martirajul. Momentul istoric re a identității naționale, turnat în forma unor versuri de al anexării Bucovinei e caracterizat de Eminescu în termeni un lirism grav, el însuși un exemplu de dăinuire în fața care nu vor putea fi contraziși niciodată: Vânzare, fără de agresivității timpului profanator și profanat. Visul lui Emi- lege nemaipomenită și uneltire mișelească, afacere dintre o nescu, cel al Daciei libere, purtând pe creștet coroană ro- muiere desfrânată și între pașii de Bizanț. Starea intolera- mânească, a rămas neîmplinit. Pentru noi rămâne, la Cen- bilă în care au fost aduși românii de aici (lui I. G. Sbiera i tenarul Marii Uniri, exemplul său de neștirbită verticalitate se pretinde să predea cursul de literatura română în limba și, de bună seamă, speranța… germană și, pentru că a refuzat să facă pactul cu diavolul, a Gabriel ALEXE VĂMI ETERICĂ AMINTIRI DIVERGENTE Sonata lunii fuma tot aerul din cameră Noaptea se scurge magic în carafa cu Și ai pătruns o fantomatică dimensiune felină albă-n salt invers țigarete slim scrumate-n rubin vin festin al nopții ca o pradă pe sânii tăi mâinile ei fermecătoare cu degete mi s-a făcut a lună prelinsă ce-n mine cresc întrebătoare pe geam pe podea pe lampa stinsă în verzi pupile mă fixezi flămândă haită de ador furiile regizate în dormitor jivine pe scenă intri bine în rol în pian stă ascuns un fragment de eu în echer mă străduiesc femeia eternă și frustă-n amor cântând sonată să pun rigla pe tine la podele cu vazele mele pe clapele lui întinsă bacantă cu sânii plonjând bule de cer șampanie extaz ți-e dor de cocor într-un miraj și coapsa ta îmi pare scot sticla pe masă și torn în mireasmă de tei o ursitoare de cristal în lenjerii negre de lux apari magistral praful e vameș în orbul oglinzii întorc privirea și mă pierd în forma le sfâșii cu limba mea de pumnal levitez peste raiul apatic eterului elementar pătrund în trupul tău ca-ntr-un cavou pe requiem de Amadeus Mozart atât de dezbrăcată între arginți și un soare cu dinți oscilez meditez în miezul de noapte epicureu doar fos- plătesc înzecit și visez forul cifrelor cât e de stranie materia și perla cercelului tău. 14 Expres cultural numărul 1 / ianuarie 2019 Magda URSACHE Un mormânt în cer „Căci jertfa se face din iubire şi nu orice fel de iu- Preoţia a fost greu de purtat în acele vremi satanice. Bucuriile suferinţei. Viaţa unui preot martir (Editura bire, ci una purificată prin suferinţă”. Şi să crezi în Dumnezeu era infracţiune crunt pedep- Sihăstria, 2010), povesteşte cum, după ani de Oranki şi Aspazia Oţel – Petrescu, A FOST ODATĂ sită. Două mii de clerici ortodocşi au fost puşcărizaţi de Aiud, a trecut prin înscenări de procese ecleziastice. între anii 1948- 1964. Dă vreo cifră în acest sens Ra- La vreme de colhoz şi de sovrom, stofa de rezistent la Sunt de părere, ca şi Sorin Lavric, că „e o eroare să portul Tismăneanu, din dec. 2006? Că nu ştiu. Părinte- comunism trebuia să reziste la multe şi nedrepte răstur- crezi că persecutorii aparţin trecutului”, dar şi o naivita- le Gh. Calciu Dumitreasa scrie că au fost închişi peste nări de destin. Cel ieşit din temniţă rămânea peripsema te să crezi că am atins eliberarea opiniei, a expresiei, în 4000 de preoţi (catolici, ortodocşi, protestanţi), 63 - mundi, „lepădătură criminală”; îl aştepta extra muros acel Decembrie. Persecutorii ne suflă-n ceafă, ne taxea- ucişi, 17 episcopi şi mitropoliţi - ucişi, dar martirajul altă închisoare : cea de toate zilele. Un rebel pericu- ză drept smintiţi când avem curajul să spunem adevărul lor e încă minimalizat. Au cunoscut iadul pământesc los ca preotul Zamisnicu şi-a găsit punctul de sprijin gol-goluţ. Ferească Dumnezeu să poziţionezi Holoca- la Aiud, la Sighet, la Gherla, în Casimca Piteştilor şi-n în post şi rugăciune. A purtat Crucea suferinţei ca pe ustul şi Gulagul în aceeaşi acoladă a crimei, a torturii, Neagra Jilavei, în cele 11 lagăre de muncă silnică de la o sancţiune divină, cu pace în inimă, intrând în familia a morţii, că domnul Alexandru Florian te şi trage pe Canalul Morţii între 1949 şi 1953, oameni care n-au părinţilor Nicolae Grebenea, Ioan Trifu, Nil Doroban- dreapta. Martirii închisorilor rămân etichetaţi fascişti ori fundamentalişti ortodocşi. Troiţele nu plac, nici Ca- oglinzi paralele tedrala, alegerea pentru familie creştină e demonizată. Se vrea ca reperele morale să rămână sub incidenţa lui damnatio memoriae: şi Mircea Vulcănescu, şi Vintilă Rainer Maria Rilke Horia, şi Mircea Eliade, şi Ion Petrovici, şi Noica, Aus den Gedichten an die Nacht Din Poezii către noapte şi Ţuţea, şi Gyr, şi Crainic...Vulcănescu e tot sub sentinţa „criminal de război”, Gyr a rămas „jivină legionară”, ca-n vremi proletcultiste, la fel Mircea Ridicînd privirea din carte, din numărabile Eliade. Adrian Marino nu se mai oprea din a-l Hebend die Blicke vom Buch, von den nahen numi „căpitanul” pe Noica, deşi intrase în legiune zählbaren Zeilen rînduri, la moartea lui Zelea - Codreanu şi ieşise când a in die vollendete Nacht hinaus: spre noaptea desăvîrșită: fost asasinat Iorga. Pe capul Părintelui Gheorghe O wie sich sternegemäss die gedrängten Calciu Dumitreasa se abat răstălmăciri cu droaia, O, ce stelar se-mpart îmbulzitele gînduri, Gefühle verteilen, ca să nu le spun calomnii. ca și cum ai înmănunchea Intelectualii de geniu, Mircea Vulcănescu, Ţuţea, so als bände man auf Motru, Traian Brăileanu, Noica, au ratat cariere sociale einen Bauernstrauss: o rustică chită: predestinat armonioase prin erudiţia lor, nu şi Vitner, Cornea, Iosifescu ori Crohmălniceanu, cei care au ac- ceptat să şteargă minţile studenţilor cu doctrina, ca să Jugend der leichten und neigendes Schwanken Tinerețe-a ușoarei și-nclinatei cumpăniri der schweren construiască nu omul nou, ci neomul. Şi ce instrumente a greului și delicat al prorei recul —. variate de „lămurire” aveau în procesul de „rinoceriza- und der zärtlichen zögernder Bug —. rea” ţării, cum îi spune Ion Varlam (v. Pseudoromânia. Überall Lust zu Bezug und nirgends Begehren; Peste tot plăcerea relației și dorinți nicăiri; Conspirarea deconspirării, ed. Vog, 2014, lectură re- comandată de Isabela Vasiliu Scraba), istoric şi poli- Welt zu viel und Erde genug. lume prea multă și pămînt îndestul. tolog, nepot al istoricului militar Radu Rosetti, mort Traducere de Nicolae Ionel în temniţă. La ieşirea din închisoare, Corneliu Coposu nu mai putea vorbi, fiind atâta vreme izolat, singur în vrut altceva decît să păstreze ordinea veche şi sfântă, ţu, Ioan Ivan, a Maicii Veronica şi a Arhimandritului celulă, ceea ce n-a oprit lanţul de minciuni proferate viaţa sub tipar mistic. Părintele Zamisnicu a trecut prin Iustin Pârvu. de cei atinşi de stalinită, contractând apoi, după caz, penitenciarele Iaşi, Galaţi, Aiud ( ’59 - ’61), lagărul de Se condamnau biserici. Decretul din ’59 a scos mo- europenita sau americanita. muncă Ostrov –Salcia.Şi nu bătăile cu parul la şale sau nahi şi monahii din mănăstiri : 4500. Între ’44 şi ’48, Despre preotul Dumitru Zamisnicu toţi cei care- l cu bastonul de cauciuc până se crăpa pielea erau cele Sandu Tudor iniţiase la M-rea Antim o serie de confe- evocă nu pot spune decât cuvinte bune. Cicerone Ioni- mai cumplite, ci liturghia neagră, spălarea tinetei cu rinţe pe teme duhovniceşti, interzise în ’48. Ana Pauker ţoiu îl aşează între martiri şi mărturisitori ai Bisericii bucăţi de stihar, înhumările fără cruce. Din prima con- a condamnat lotul „Rugului Aprins”, 16 oameni nevi- din România. Gh. Calciu Dumitreasa precizează că a damnare de 20 de ani (arestat în 15 iulie 1958) a făcut novaţi. Sandu Tudor a fost bătut până-n moarte la Aiud; fost ucis de tratamentele psihiatrice : internat la Socola, 6, aşa cum i-a proorocit în vis Sfântul Gheorghe. A fost V. Voiculescu a fost arestat la 74 de ani, în 5 august spitalul ieşean de psihiatrie, sub supravegherea Securi- „luat în lucru” de Securitate de când a primit parohia 1958 şi a murit chinuit, după nici un an de la eliberare, tăţii, între ’72- ’73, a murit ca mucenic al Domnului, la la Popricani, supranumit „Noul Vladimireşti”, după în 26 aprilie 1963. Preotul Dumitru Zamisnicu a urcat numai patru luni de la externare, în ’74, în timpul pos- ce Sfântul Sinod desfiinţase mănăstirea în 12 ianuarie şi el Golgota sa: „Dumnezeu ceartă cu iubire”; „eu am tului de Paşte, după 16 zile de post negru. Condamnat 1956. Calitatea de preot i-a fost ridicată tot cum a vrut răbdat ca Hristos, aşa cum îmi e datoria”. Sfântul Sinod la 20 de ani de Tribunalul Militar Iaşi, în 31 decembrie Securitatea. O „sursă” cu sutană l-a ameninţat că, dacă îl avertizase că ţine prea multe posturi, prea multe sluj- ’58 (de ce? pentru că a îndrăznit să-l propovăduiască nu se dă „după timp şi partid”, va fi închis.Alt informa- be, prea multe spovediri. Că duce o „activitate mistică pe Iisus cu dăruire de sine), a fost eliberat după 6 ani. tor din cin, Paul Ungureanu din Mădei, comuna Borca, duşmănoasă”, de vreme ce sătenii vin la miezonoptică După temniţă (soţia, învăţătoarea Maria, divorţase for- a scris într-o notă informativă că D. Zamisnicu vrea şi nu mai pot munci spornic, dimineţile, la GAC. Frica ţat, ca să-şi poată creşte cei trei copii), a devenit o vre- să facă pe valea Bistriţei „alt Vladimireşti”. Teama de autorităţilor de mulţimi adunate în lăcaşele unde slujea me schivnic. S-a întors, însă, pentru că satul fără preot fenomenul Vladimireşti persista, pentru că acolo se (preoţia e „ca o artă, nu se învaţă, e vocaţională”, cre- şi învăţător nu-i sat. Până la caterisirea din octombrie propovăduise nesmintit adevărul Evangheliei. După dea părintele), pizma confraţilor compromişi, dar mai ’69 (prea era căutat de credincioşi, prea îi intra multă arestare, Maica Veronica, din „floare la butoniera” ales faptul că i-a acuzat deschis pe sinodali că au trădat lume în biserică), preotul celib Zamisnicu a fost mutat Bisericii, devenise „spin”. Preotul Zamisnicu n-a fost Biserica aservind-o intereselor statului ateu, necerând din parohie în parohie: patru parohii din trei judeţe şi martor mincinos la proces (a apărat-o Petre Pandrea), guvernanţilor autonomia şi autocefalia ei, i-au adus două mitropolii. deşi consilierul cultural pr. Scarlat Porcescu i-o ceruse. caterisirea în 29 oct. 1964. Haina de preot, potcapul Părintele Dumitru era foarte sever cu cei care nu Care consilier a decis că preotul Zamisnicu „are drac”. şi reverenda i-au fost luate, dar a continuat să slujească părăseau băutura sau vorba rea. Nu cununa la nunţi Netemător de „hule inventate”(un fanatic, un exal- pe unde a putut: „ la Dumnezeu nu-i pensionare”; la cu muzică şi rachiu, nici nu dezlega uşor. Femeile tat crezând în vise şi-n vedenii), preotul şi-a urmat Dumnezeu nu-i părtinire şi nepotism”. A avut parte de erau certate când veneau cu capul descoperit: rugă- duhovnicul, pe părintele Ioan Ivan de la Vladimireşti saloane psihiatrice, a fost hrănit forţat, în post, cu fur- ciunea fără văl nu trece de acoperişul pronaosului. Se („Pactul cu lupii aduce risipirea oilor”), în lupta con- tunul şi sedat. Doctorul Pirojinschi de la Socola nu era ruga mereu în genunchi : şi pentru bolnavi, şi pentru tra pseudobisericii şi a pseudopreoţiei, cum le numea menit să-l facă bine de clarviziune. Cum să-l vindece vrăjmaşi. Pentru toţi, rugă necurmată. În timp ce era Zamisnicu însuşi, într-un memoriu rămas fără răspuns pe un doctor de suflet? torturat, Părintele Arsenie Boca se ruga pentru călăi. către Patriarhul Justinian Marina (’48-’77, care accep- Clerul se apără prin sfinţi sau prin mucenici ai sufe- Nu se văita, nu striga. Suferinţa poate fi văzută ( după tase colaborarea cu PCR-ul) şi către sinodali. Inimă bi- rinţei, ca Zamisnicu. Şi pentru că se fac încă abuzuri de Părintele Profesor Ioan Cr. Teşu) ca dar de la Hristos. necuvântată, părintele a înţeles că nu trupul voiau ateii memorie, spre a le spune ca Paul Ricoeur, pentru că nu Ratezi laic, dar te împlineşti ( prin jertfă) creştineşte. şi ateizanţii să-l distrugă, ci sufletul, puterea spirituală. se mai opreşte măsluirea biografiilor şi caricarea bise- Era în anul 1958, anul arestării, când Zamisnicu a cerut „Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul” (Matei,10, 32-33). ricii ortodoxe (presa spune că avem prea multe biserici, enoriaşilor să-i facă potir de lemn, ascultând povaţa Sf. Persecuţia continuă nu l-a abrutizat, ci l-a spiritualizat. dar ortodocşii ,care reprezintă 80 % din poporul Româ- Ioan Gură de Aur : „Odinioară erau potire de lemn, iar Dar le mai spune ceva corecţilor politici suferinţa, re- niei, au doar 60 % dintre lăcaşele de cult, cum susţine preoţii din aur.” Ethica minima? Ba maxima! nunţarea la sine? Scrie Nae Ionescu, în Îndreptar or- basilica.ro.; raportând la numărul de enoriaşi, revine Pentru restaurarea biografiei prigonitului, Dumitru todox: „durerea însăşi poate deveni izvor de nesfârşită o biserică pentru 994 de credincioşi), Dumitru Zamis- Zamisnicu, fiul fratelui cel mic al preotului, a tipărit bucurie, dacă ea îndeplineşte un rost şi capătă un sens nicu nepotul şi-a aşezat unchiul în lumină.I-a compus carte frumoasă, la Editura Universitas XXI, în 2013, în încordarea noastră spre mântuire.” cartea cu o copleşitoare energie spirituală, moştenită sub titlul Credinţa în zeghe: preot Dumitru Zamisni- Părintele Dumitru Zamisnicu a vrut să rămână pre- de la părintele. cu – evocări. Zamisnicu, nepotul cu acelaşi nume, a ot român, aşa cum l-a lăsat Dumnezeu să fie. Cu nici Biblia zice că învinsul e pedepsit şi cu uitare. Preo- obţinut deloc lesne decizia de reabilitare a unchiului un preţ, fie el preţul vieţii, n-a renunţat la demnitate tul Dumitru Zamisnicu nu, nu este uitat. său, dar a obţinut-o: ostracizatul preot a biruit postum. şi onoare, cuvinte vechi-străvechi. Dimitrie Bejan, în Expres cultural numărul 1 / ianuarie 2019 15 Nicolae BUSUIOC biblos O sărbătoare a lecturii (sau despre romantismul dominat de idealuri naționale) În programul Centenar a apărut volumul-album 100 de fapt cu documente şi izvoare care i-au folosit în elaborarea Dintre iluştrii autori prezenţi în volum facem popas de cărţi de acum 100 de ani, la Iaşi, editat de Biblioteca amplei lucrări. O fac cumva şi din motive sentimentale, şi în dreptul sonetistului Mihai Codreanu, căruia îi apare Judeţeană „Gh. Asachi”, sub semnăturile: Constantin Dram pentru că N.A. Bogdan, împreună cu Gh. Ghibănescu şi în revista „Viaţa Românească” (1914) cartea „Statui”, (coordonator), Cezar Baciu, Laura Mahu şi Lucian Zup. Oreste Tafrali, a fondat la 1 octombrie 1920 Biblioteca reprezentativă pentru întreaga sa poezie şi nu numai. Sunt Realizarea acestei lucrări remarcabile, prin conţinut şi oraşului, instituţie ce avea să devină mai târziu Biblioteca reproduse aici sonetele: Cântăreţul meu, Potopul, Turnul grafică, celebrează Centenarul Unirii prin structuri livreşti Judeţeană care poartă numele ilustrului vizionar Gheorghe Babel, precizând că celelalte cicluri de sonete, atât de citite care nu puteau să vină decât dinspre o instituţie a cărţilor, Asachi. Aici am avut prilejul să-mi desfăşor activitatea şi apreciate pe atunci, sunt: Iaşul, Lumini uitate, Melodii, tezaur al memoriei şi cunoaşterii umane. Se ştie, revigorarea vreme de peste 25 de ani, aici am descoperit marii gânditori Anotimpuri, Patria, Satan, Eternul cântec, Culori şi linii, vieţii culturale dintr-o societate ţine în primul rând de cultura şi scriitori ai lumii care au ajuns, pe căi diferite, unanim Din armoniile durerii. Cum se ştie, afecţiunea incurabilă a cărţii, aceasta văzută ca un mijloc existenţial tradiţional la ideea că existenţa noastră întreagă n-ar fi supravieţuit vederii nu i-a permis poetului de la Vila „Sonet” decât să şi privilegiat. De ce şi privilegiat? Pentru că în prezența fără istoria şi cultura trăite şi lăsate nouă mărturie sub toate dicteze formele definitive ale sonetelor, gândite şi şlefuite senină, apolinică precum zeii tutelari ai cerului necuprins, formele înfăţişate de umanitate. În bibliotecă savurăm clipa în minte. Emoţionantă este exprimarea suferinţei sale în cartea este parte a zonei începuturilor de lume, atunci când de euforie intelectuală, transfigurată în infinitul în care versurile: „Tu pune peste rana ta adâncă/ Olimpica sonetului era descifrată taina cuvântului scris din neînţelesul univers. mirarea, întrebarea, răspunsul nasc înţelepciune, ascultând măsură, –/ Şi de mai poţi zâmbi zâmbeşte încă” (Sonetistul). De data aceasta, universul este mult mai restrâns şi mult parcă sunetul fantastic din vibraţiile clopotului cu subtilă Maria Regina României a fost o entuziastă susţinătoare mai apropiat de noi, este cel de acum 100 de ani, o perioadă structură alchimică. N.A. Bogdan, revenind încă puţin a artelor, dincolo de rolul său istoric, diplomatic, politic. simbolică pentru toţi românii. Cum să nu te bucuri cu asupra lui, spune: „De la 1904 am mai adunat material nou Prinţesa venită din Anglia (Prinţesă de Kent) avea să adevărat de reproducerea, punerea pe tapetul de sub ochi privitor la trecutul oraşului Iaşi. Am cercetat multe cărţi devină Regina poporului român, pe care l-a ocrotit şi iubit a unor scrieri literare şi istorice, tipărite la Iaşi acum un vechi, documente, acte şi am notat şi unele amintiri de ale cu devoţiune. Trebuie să ne reamintim că Regina a fost veac în urmă, la tipografii-edituri pe care Constantin Dram bătrânilor, întrucât ele mi-au părut vrednice de ţinut în samă. şi autoare de scrieri memorialistice, de versuri şi poveşti le enumeră aproape exhaustiv? Cum să nu te entuziasmeze Am avut prilejul eu însumi de a descoperi câteva inscripţii pentru copii. În 1917 apare la Iaşi volumul „Ţara mea”, iniţiativa unui grup de bibliografi-cărturari de la Biblioteca lapidare vechi, unele documente şi gravuri interesante, Partea a II-a, traducere din englezeşte de N. Iorga. Sunt „Gh. Asachi”, în condiţiile în care manifestările aniversare expuse a se perde sau deteriora cu totul.” Pe lângă alte pagini lirice, romantice din care transpare marea sa iubire au fost mai mult gălăgioase şi festiviste şi cu atât mai puţin detalii, el adaugă 238 de referiri la lucrări din autori străini pentru ţara căreia i-a fost suverană. Iată un scurt fragment folositoare pentru sensibilizarea actualelor generaţii asupra cu privire la trecutul oraşului nostru. Să mai amintim că din „Ţara mea”, în dulcea limbă a vremii: „Ţăranii îşi faptelor memorabile ale trecutului. N.A. Bogdan este şi autorul „Monografiei Universităţii din strângeau secerişul, carăle veniau către noi, unul după altul, Sunt prezentate aici fragmente din cărţile semnificative Iaşi” şi „La Roumanie”, o atrăgătoare tipăritură cu ilustraţii. prin praf, ca stafii răsărind dintr-un vis, unele pline până tipărite în perioada 1900-1918, creaţii ale unor figuri Dăm şi peste „Principiile fundamentale ale istoriei”, sus cu tremurătore piramizi de paiu aurit, altele cu pătlăgele ilustre ale epocii, dintre care amintim: M. Kogălniceanu, lucrarea lui A.D. Xenopol, publicată în limba franceză roşii ca focul, lucii şi strălucind ca nişte uriaşe pietre P. Poni, A.D. Xenopol, M. Codreanu, N. Gane, M. Şuţu, (1899) ca apoi să apară versiunea românească (1900), la scumpe. Copilaşi stăteau pe proţapul scârţiitor, pocnind D. Bolintineanu, A. Philippide, Carmen Silva, Ana Conta- tipografia H. Goldner din Iaşi. Xenopol susţine că istoria, ca bucuroşi din bice, pe când bărbaţi şi femei mergeau alături, Kernbach, E. Herovanu, N. Iorga, I. Petrovici, G. Ibrăileanu, disciplină constituită autonom, se revendică drept un copil cu feţele pârlite de statornica trudă subt arsura soarelui. În T. Burada, D. Hurmuzescu, N.A. Bogdan, D. Gusti, M. legitim al marelui secol al XIX-lea, perioada romantică şir fără de capăt veniau spre noi, răbdurii şi paşnici – icoană Eminescu, G. Galaction, C. Hogaş, P.P. Carp, C. Stere, dominată de idealuri naţionale şi de afirmare a unor noi state, de belşug şi mulţămire”. Maria Regina României, M. Sadoveanu, O. Densuşeanu, B. este şi situaţia tânărului stat român, pe o hartă a Europei în Dacă s-ar face un top al cărţilor româneşti dintotdeauna Fundoianu. „Cărţile (şi autorii lor) se află într-o relaţie cu plină reconfigurare. Şi mai spune Xenopol: „Istoria nu este (fără a apela la BRV – Bibliografia Românească Veche – a totul subtilă cu toate tipurile de reprezentări ce alcătuiesc o ştiinţă particulară, ci un mod de concepţie a lumei, modul lui Bianu şi Hodoş), cu certitudine acesta ar cuprinde multe imaginarul în sens larg. Privind la nivelul albumului nostru, succesiv, în opoziţie cu modul coexistent”. titluri din „antologie”, texte cu atmosfera, romantismul, se poate spune că prin intermediul cercetării acestor cărţi frumuseţea, stilul, erudiţia şi politeţea rafinată ale publicate acum o sută de ani, ne putem completa un nivel scriitorilor-cărturari ieşeni de acum 100 de ani. Volumul de înţelegere a ceea ce se petrecea atunci. Chiar dacă oferă o sărbătoare a lecturii. Meditaţia asupra scrisului oraşul Iaşi nu mai era oraşul marilor cristalizări şi modelări din perspectiva celui ce o face ne duce cu gândul la altă culturale din secolul XIX, nu mai era capitală de ţară şi, meditaţie, cea făcută din unghiul adevăratei literaturi, în plus, pierduse inclusiv acele instituţii culturale care dorind să descoperim noi conexiuni, poate chiar taina îl făcuse celebru, tot încă îi mai rămăseseră argumente şi cercului în jurul căruia se învârte cartea în sensul repetării factori de substanţă oraşului primei Uniri, elemente care şi calea ieşirii din închidere, pentru a o lua spre origine. să îl deosebească de adevăratele oraşe de provincie, multe Scriitura ca pasiune a originii, se spune, însăşi originea e dintre ele la nivelul acelor târguri de care e plină proza susceptibilă de a fi scrisă. 100 de cărţi de acum 100 de ani, sadoveniană”, precizează cunoscutul critic şi istoric literar la Iaşi ne redau emoţia şi bucuria reamintirilor din epocă, Constantin Dram în introducerea-studiu. cu lumea şi cultura ei de atunci, cu cei care au lăsat în urmă M-aş opri puţin asupra lui N.A. Bogdan, prezent şi el înţelepciune, operă şi faptă, demne de a fi preţuite de către aici cu „Bibliografia Oraşului Iaşi”, un extras din revista noi cei de azi. „Arhiva”, o completare la celebra monografie „Oraşul Iaşi”, Liviu Ioan Stoiciu - Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” pe anul 2018 Cea de a XXVIII-a ediţie a Premiului Naţional de Poezie Cartea Românească, Şcoala Ardeleană, Junimea şi revista Bota, Radu Florescu, Nicolae Sava, Vasile Tudor, Valentin „Mihai Eminescu” a avut loc la Botoşani în zilele de 14 şi 15 „România literară”. Talpalaru, Marius Chelaru, Vasile George Dâncu, Gavril ianuarie 2019. Programul a început cu o şezătoare literară La ora 17 în sala Teatrului „Mihai Eminescu“ Botoşani Ţărmure, Daniel Corbu, Ioan Es. Pop, Liviu Ioan Stoiciu, la Căminul cultural Vorona, incluzând lecuturi ale poeţilor a avut loc Gala de decernare a premiilor Opera Omnia şi Doina Popa, Ioan Moldovan, Traian Ştef, Nichita Danilov, prezenţi şi un program artisitic susţinut de membrii Opus Primum, cu recitalul poeţilor laureaţi. Mina Decu, Liviu Pendefunda, Leo Butnaru, Carmen Săcietăţii Culturale „Raluca Iuraşcu” Vorona. În aceeşi zi, 14 Juriul, format din Nicolae Manolescu, preşedinte, Veronica Steiciuc, Alexandru Ovidiu Vintilă, Gellu ianaurie, la Reprezentanţa Botoşani a Filialei Iaşi a Uniunii Mircea Martin, Cornel Ungureanu, Ion Pop, Al. Cistelecan, Dorian, Nicolae Corlat, Emanoil Marcu, Petruţ Pârvescu, Scriitorilor din România a avut loc Întâlnirea scriitorilor Mircea A. Diaconu şi Ioan Holban, membrii, a decis, în Gabriel Alexe, Mircea Oprea, Vlad Scutelnicu, Dumitru botoşăneni cu scriitorii invitaţi. urma nominalizărilor – Conastantin Abăluţă, Nichita Necşanu, Constantin Bojescu, Cristina Prisăcariu Şoptelea, Programul a contiuat pe 15 ianuarie – Ziua Culturii Danilov, Ovidiu Genaru, Ioan Moldovan, Ioan Es. Pop, Liviu Nina Viciriuc, Cezar Florescu, Victor Teişanu, Stelorian Naţionale – la Primăria Municipiului Botoşani cu şedinţa Ioan Stoiciu şi Matei Vişinec –, a decis ca Premiul Naţional Moroşanu, Elena Cardaş, Ovidiu Petcu, Andrei Alecsa, extraordinară a Cosniliului Local Botoşani, cu participarea de Poezie „Mihai Eminescu” pentru Opera Omnia pe anul Vasile Iftime, Lucian Olaru Nenati şi alţii. membrilor juriului naţional de acordare a Premiului 2018 să fie acordat poetului Liviu Ioan Stoiciu, iar juriul Organizatorul evenimentului a fost Fundaţia Culturală Naţional de Poezie „Mihai Eminescu” – Opera Omnia format din Al. Cistelecan, preşedinte, Mircea A. Diaconu, „Hyperion-c.b.” Botoşani, având ca parteneri Primăria şi Opus Primum, a poeţilor nominalizaţi şi a scriitorilor Vasile Spiridon, Daniel Cristea-Enache şi Andrei Terian, a Municipiului Botoşani, Consiliul Local Botoşani, Tatrul invitaţi. Au urmat depuneri de coroane la statuia poetului decei ca premiul la secţiunea Opus Primum să fie acordat „Mihai Eminescu” Botoşani şi Uniunea Scriitorilor din Mihai Eminescu din faţa Teatrului „Mihai Eminescu” poetei Mina Decu, pentru cartea Desprindere, apărută la România, în colaborare cu Societatea Culturală „Raluca Botoşani şi un Te Deum –la Biserica Uspenia Botoşani, în Editura Charmides în 2018. Gala s-a încheiat cu un recital Iuraşcu” Vorona, Biblioteca Judeţană „Mihai Eminescu” care a fost botezat Mihai Eminescu. La Biblioteca Judeţeană extraordinar susţinut de ADRIAN NAIDIN. Botoşani, Reprezentanţa Botoşani a Filialei Iaşi a Uniunii „Mihai Eminescu” Botoşani au avut loc prezentări de cărţi Au pariticpat: Ion Pop, Al. Cistelecan, Ioan Holban, Scriitorilor din România şi Memorialul Ipoteşti – Centrul apărute la editurile Cartea Românească, Junimea, Şcoala Mircea A. Diaconu, Varujan Vosganian, Răzvan Voncu, Naţional de Studii „Mihai Eminescu”. Ardeleană şi Charmides, iar la Colegiul Naţional „Mihai Sorin Lavric, Cassian Maria Spiridon, Lucian Vasiliu, (Comunicat de presă) Eminescu“ Botoşani a avut loc o întâlnire cu editurile Ion Mureşan, Vasile Spiridon, Ioana Diaconescu, Hanna 16 Expres cultural numărul 1 / ianuarie 2019 Nicolae CREȚU azimut Parabola și ispita parodicului Einstein, Dante și dostoievskianul Raskolnikov, dând noi e o capcană pentru el însuși și pentru ceilalți”, „Sun- men de subliniere a absurdului „anchetei”, condusă obtuz- buzna, unul după altul, la Weimar, forțând intrarea la tem propriii noștri călăi”, „Frica, ura, murdăriile din noi pe birocratic. Efect cu atât mai demn de apreciere cu cât „ma- Goethe? Și încă, fluturându-și numele și faima? Armele lor care le ascundem.” Nu din moarte nu se pot ei salva, ci din teria” în sine s-ar fi putut preta și unei versiuni de reliefare, în fața scorțosului secretar al autorului lui Faust. O fantezie, mrejele acestei polimorfii a răului, reevaluare tardivă a unor eventual, parodică, „așteptare” frustrată suprinzător de de- desigur, a ieșeanului Ștefan Amariței, în deschiderea volu- existențe inautentice, văzute, ele, ca mortificante. Dovadă cis ca „tăietură” și ritm de montaj, compoziționale. mului de „teatru” Patimile lui Sisif (Ed. Timpul, Iași, 2018). și păpușăreasca ieșire finală din convenția internă a ficțiunii Tentativa scripturală cea mai ambițioasă (alături de Intempestivii vizitatori sunt, toți trei, cititori ai capodoperei scenice: „Să vă arătăm pucioasa, rugul, smoala...?”, e în- „Avant de mourir”) din volum e cea care îi împrumută și goetheene, nemulțumiți de cum arată Diavolul din ea, Mef- trebarea adresată spectatorilor. Și, încă o răsucire, „Oare titlul, Patimile lui Sisif. Însă recursul la mitologie, și încă istotel, prea blând și, în plus, văzut ca un aliat al omului, nu o pentru cine bat clopotele astăzi?”, ecou intertextual, trezi- la o „pagină” a aceteia de un peren „capital” semantic, ven- primejdie, nu un vrăjmaș. Fiecare din ei se crede, el, cel mai tor, dinspre carnavalescul lui Lucian Pintilie, mai curând ind din antichitatea Eladei, în plus, supus reinterpretării potrivit pentru un atare „rol”, de întruchipare emblematică decât al lui Caragiale. moderne sub semnul filosofiei absurdului (Albert Camus), a răului, la treapta supremă a demoniei abominabilului: sa- Ce scrie Ștefan Amariței ca „teatru” are o certă implică o ridicare a ștachetei comportând previzibile ris- vantul, pentru a fi deschis drumul către arma nucleară, au- dominantă intelectualizată, dar nu la modul proiecției, în curi: „Sisif” al autorului nostru intră în scena textului pe lin- torul Infernului pentru bolgiile imaginarului său, ucigașul personaje, date „ideilor” trăite în tensiunea confruntărilor, ia „mutației” parodice, „Tartorul” îi „aprobă cererea” pentru student petersburghez pentru fapta săvârșită, din Crimă și ci ca polifonie de ansamblu – sursă de benefic neliniștitoare „o mică vacanță pe pământ”, se face îndrăgit de „Cerberul” pedeapsă. Cum se va solda confruntarea? interogație, pe „scenă” și, dincolo, de ea, în publicul recep- controlor de bilete la Teatru, e închis pentru accidentarea Vizibil aer de debate, nu? Dar nu rămânând exclusiv tor, fie și doar pe citite. Vocație confirmată și de textulapar - unor turiști pe munte („bolovanul”), lucrează la un Ca- într-un orizont literar, comparatist, nu, ci bătând șaua când ent cel mai sărac în astfel de resurse, O moarte neanunțată, nal niciodată terminat, secondat de „Belzebut”, cunoaște a realului, trăit, devenit istorie (Hiroșima), când a altor concentrat crescendo al capcanelor unei „justiții” abuzive, o apoteoză academică, în fine, un mariaj cu Cleopatra și, pagini de ficțiune (Dante, Dostoievski), dar toate - rapor de tribunal cvasikafkian, căruia îi cade victimă acuzatul zeificat postum, un al doilea, cu „Hebe, zeița tinereții”. tate la capacitatea actului creator de a capta esențe, ca în de uciderea cățelușului său: Luca, cel pătimaș urmărit de Rezumat destul de fidel, îndeajuns pentru a-i proba domi- goetheeanul mit faustic, al cărui spirit îi transcende „litera”. inspectoarea Jinga de la „Protecția Animalelor”. Nu nu- nanta parodică. Dar cu ce miză? De sens, desigur. Să fie Dacă în Goethe la Weimar personajul titular își concediază mai că un asemenea cadru, voit minor („cățelușul”, ocroti- oare persiflarea „ideii” înseși de muncă și de valoare a ei, oaspeții-debaters și, odată cu ei, pe Mefistofel însuși, e pen- toarea „Societate de profil”), nu duce totul în derizoriu, în lanțul logic ce o leagă de „conștiință”-„prosperitate”- tru că autorul nostru a făcut din textul său un soi de, plin dar dimpotrivă, tocmai presupusa vulnerabilitate a acestei „progres”, ca în speech-ul lui Sisif la Universitate? Să-l de tâlc, lever de rideau, implicită mărturisire metatextuală: abordări este, cu abilitate, convertită într-un neașteptat ter- fi atras pe autor tentația unei subminări ironice (vacanță, întoarcerea la „joc”, în final, a creatorului lui Faust e detenție, aulică recunoaștere ca apoteoză terestră, mariaje aluzie (ludus încastrat) la libertățile și „licențele” invenției și zeificare ca „happy end”) a camusianului „Sisif fericit”? plăsmuitoare, simptomatică „uvertură” a cărții. Singura certitudine, cel puțin în ce mă privește, pare a fi „Avant de mourir”: parabola unui „tărâm” al morții continuitatea ispitei parodice de-a lungul întregului text în sustras reprezentărilor infernului inerțial moștenite. Nou discuție, inclusiv pe calea alternanței de secvențe narative sosiții Teodora, Olimpia și Matei își dezvăluie, progresiv, (Povestitorul, cu „partitura” lui, de rescriere a „mitului”) egoismul, spaimele, vinovățiile ascunse, pe fondul unei cu cele dialogate. Un „joc”, și acesta, care îl va fi amuzat, agresivități polimorfe, dincolo de întrebarea „Cu ce-am probabil, pe dramaturg. Calitatea vizibil superioară a tuturor greșit?” întrezărind revelații cioraniene („Poate < Expres cultural numărul 1 / ianuarie 2019 17 Master X-Files Country(check)Point Contra-memorii de călătorie Seria a III-a Allez enfants de la patrie 1. Balada burselor de altădat 1999 zvonuri că ar purta vorbele la organe) îl întreabă (mai în opera lui Eminescu şi Caragiale. Reveriile pe Nu ştie cum sunt alţii, dar el, când se gândeşte în glumă, mai în serios) despre ce tiranie e vorba... malurile Senei erau tipărite în ceva mai mult de la ţara în care s-a născut, la şcoala din mahalaua După acest incident n-a dormit bine câteva săptămâni. 17.000 de exemplare, suficiente pentru a-i asigura cuprinsă între „Ţesătura” şi Atelierele CFR, cu „Evenimentele” din decembrie l-au liniştit, peste autorului banii pentru următoarea deplasare la Paris stălpul din mijlocul careului, unde se înălţa pe sfoară câteva luni avea să se despartă definitiv de acea dacă forurile competente îi preschimbau drepturile de drapelul roşu cu motocei în timp ce ei crăpau ţipând şcoală, nu l-a mai întâlnit practic pe colegul de istorie autor în „valută forte”: un dolar era, la schimbul oficial din plămânii tricolori (că doar poetul zice: românul (ajuns inspector de specialitate la judeţ ani buni). (fantomatic, nici un cetăţean obişnuit nu avea acces la are şapte vieţi/în pieptu-i de aramă) cântecul vremii, N-a pomenit nimănui acel fapt mărunt, nici măcar el) echivalat cu 12 lei, la „piaţa neagră” (marinari de Republică măreaţă vatră, deşi sobele din sălile de într-o conferinţă cu tema imaginii patriei socialiste cursă lungă în special) cota era cu totul alta, nu fără clasă fumegau şi miroseau a pucioasă, aşa cum îi („Ma Roumanie, mes Roumanies”), susţinută într-o risc: puteai fi „turnat” de cel care ţi-a făcut serviciul, spusese bunica (născută „supus austriac”, ajunsă în comună din Bretagne în primăvara lui 1992, în de cunoştinţe care aflaseră de operaţiune, astfel încât, Iaşi prin 1935) că ar mirosi în iad, parcă-i saltă şi acum faţa unui public interesat de specificul regimului la controlul de frontieră, puteai fi întors din drum, inima de bucurie. Dar în astfel de săli se ştia de când Ceauşescu prin comparaţie cu echivalentele din alte expus şi sancţiunilor penale pentru deţinere ilicită de începuse să meargă copăcel, la grădiniţă, la şcoală, ţări din Estul Europei. Probabil că penibila întâmplare mijloace de plată neautorizate. A păţit-o un fost coleg până când – după anii 60 - progresul socialist a adus (de la care trecuseră doar doi ani şi jumătate) se de şcoli, plecat pentru prima oară să-şi viziteze verii „încălzirea centrală” şi în acel cartier, unde totul era ascunsese undeva, în pliurile memoriei. În 1994 avea din Franţa (unchiul „transfugise” imediat după război, frumos, căci părinţii şi învăţătorii se întreceau în a le să-i revină la Paris, cu ocazia unei bizare vizite în dar contactul cu rudele din România îi fusese permis spune că erau sănătoşi la trup şi la minte (ba chiar şi Résidence Corcordia, căminul unde-şi petrecea stagiul imediat după „liberalizarea comunismului”). Ştiai în la origini), iar casa le era îndestulată, copiii şi copilele de trei luni de „recherche libre” sub gentila „garanţie” ce postură penibilă se aflau profesorii de franceză din ţările vecine şi prietene erau de-a pururea în a regretatei Anne-Marie Houdebine. La oră de seară trimişi pentru o lună la „stagii de perfecţionare” petrecere cu cei mai aleşi dintre şcolarii dintre Carpaţi a apărut un tinerel „la patru ace” (ceva între stilul din cele povestite de doamna Damian: sumele şi Dunăre, îi puteai vedea la jurnalul cinematografic „preschimbate” de autorităţile româneşti nu ajungeau cum se joacă şi pentru restul colegilor pe malul Mării nici pentru a lua un taxi de la aeroport în oraş („vă Negre, fie la Năvodari, fie la Artek, în minunata ţară descurcaţi cu autobuzele”, le-a spus funcţionarul de a Sovietelor... la minister care superviza plecările, întâmplarea era Amintindu-şi de acele vremuri, le-a evocat în din 1968). Aflaseşi, de la Luca Piţu – beneficiar al prefaţa traducerii din rusă a unei lucrări despre unei astfel deplasări în 1972 – că salamul de Sibiu „relaţiile publice” în Franţa, apărută la Institutul devenise o parte a bagajului oricărui bursier dornic să European. folosească în scopuri culturale banii daţi de francezi pentru hrană. Recapitulare 2019 Nu aveai cum să nu ţi se „aplece” citind despre A călătorit mai ales prin delegaţi: ca pionier, prin hoinărelile lui Vitner pe urmele lui Baudelaire, elevii-model (mica-burghezie comunistă din „şcolile Balzac, Proust, Fundoianu, Voronca. Ţi-ai amintit de de centru”, nici un coleg de la Şcoala Mârzescu, o năzbâtie involuntară a lui Victor Eftimiu (relatată eminamente muncitorească, n-a ajuns în tabere tot de prima „profă” de franceză). Complet zaharisit internaţionale în acei ani), ca „student comunist” la cei aproape 80 de ani când a fost invitat în faţa – prin preşedintele asociaţiei de la limbi străine unor elevi bucureşteni pentru a-şi povesti tinereţea, (germanist trimis la „schimburi” în Franţa şi Spania), dramaturgul se apucă a relata cum lua o cafea pe o ca dascăl de franceză – prin inspectorii de specialitate terasă pariziană prin anii 30. După ce i s-a atras atenţia care se autopropuneau la stagiile de o lună (unul (la ureche, dar cum receptorii auditivi se rigidizaseră, dintre aceştia şi-a anexat amanta pe lista de deplasare, şoaptele au fost auzite de tinerii din sală) că era pe că tot erau două locuri la judeţ, dar operaţiunea a funcţionarului de ambasadă şi gigolo french touch) vremea burgheziei, că şi el suferise în acele timpuri, eşuat). Să nu-i uităm pe scriitorii care se plimbau (în şi – nici-una nici alta – îl întreabă cum de obţinuse specialistul în înşiruirea de mărgărite a corectat tirul: „misiune culturală”) şi care-şi publicau reveriile pe BGF („bourse du gouvernement français”), dacă în „Şi în timp ce-mi beam cafeaua, vis-à-vis de mine, malurile Senei, jurnale pariziene şi alte chestii numai demersuri fusese implicată şi o doamnă (traducătoare pe terasa unui restaaurant de lux, un moşier român bune să stârnească invidia celor pentru care accesul la a lui Proust în România). Totul se petrecea sub ochii comandase o sticlă de şampanie şi un bol de icre un stagiu de perfecţionare cu personal venit din ţările unui băştinaş care, nepricepând despre ce este vorba negre”. occidentale era o favoare. Pentru cei care – conform (mârlănia carpato-dunăreanului făcuse ca discuţia dispoziţiilor în vigoare – trebuia să raporteze discuţiile să se poarte în română), a fost uimit să afle (când i 1992, început de ianuarie cu străinii dacă nu se desfăşurau în cadru organizat. s-a explicat scopul vizitei) că asemenea lucruri se Echipa de universitari, unii mai tineri, alţii mai Dar în acele săli de clasă a învăţat la Marseillaise, pot întâmpla. A mai remarcat că individul îi făcuse tomnatici, trimisă la Angers cu „bursă de mobilitate imnul Franţei, inclus în manualul de clasa a VIIa (era de la bun început impresia de „barbouze”, nume Tempus” se îmbarcă în cursa de Bucureşti-Paris. La în anul şcolar 1963-1964, între timp şcoala fusese tandru-dispreţuitor dat de hexagonal lucrătorilor la aeroport îi aştepta domnul Alexandru Călinescu, ale echipată cu încălzire centrală, ineficientă la înălţimea „servicii”. Iar povestea avea să continue la întoarcerea cărui relaţii făcuseră posibilă această deplasare (de încăperilor, ridicate după standardele burghezo- în ţară, când Instanţa Managerială a catedrei avea trei luni pentru o parte din grup, de şase luni pentru moşiereşti din 1926). Doamna profesoară Viorica să-i comunice că plecarea la Paris nu „fusese tocmai ceilalţi). Din discuţii afli că majoritatea se echipaseră Damian punea mult suflet nu doar în însuşirea textului legală” (pentru că nu-i fusese acordată prin graţia cu miticul salam uscat, rezistent în timp, iar fumătorii şi în asimilarea „regulilor de pronunţie” specifice domniei sale, ci la propunerea doamnei Maria Carpov, luaseră un „cartuş” de BT, ţigările bulgăreşti cotate cântului şi astfel s-a intipărit ideea că „E mut” devine pensionată forţat de (mono)polul francofoniei şi pe piaţa tabagicilor români: erau dornici să pună vocal când urcă sau coboară pe o scară melodică, „recuperată” de logicieni). deoparte ceva bani pentru următoarele ocazii (nu inclusiv la final de vers. se ştie niciodată) sau pentru a-şi cumpăra o maşină 25 III 1978, Galaţi second hand. Încetul cu încetul, cei care asigurau 1989, spre finalul campaniei agricole, împreună Cumperi cartea unui dentist, devenit pontif al gestiunea fondului de burse au constatat că sumele cu colegii însoţitori de grupuri de elevi, la oră târzie. criticii literare în anii când George Călinescu era prevăzute pentru români erau peste nivelul necesar Luat de valul entuziasmului bahic, intonează la optimist, iar puşcăriile deveniseră centre academice trăirii în Hexagon, astfel încât le-au diminuat, astfel Marseillaise – fără nici un motiv sau intenţie legate (vezi Jurnalul fericirii), autor – acum exact şaptezeci încât salamul de Sibiu şi-a întărit cota. de moment. Un prof de istorie (despre care circulau de ani – al unei cărţi despre Influenţa clasei muncitoare 18 Expres cultural numărul 1 / ianuarie 2019 Adrian Dinu RACHIERU redimensionări Cazul Petru Dumitriu: minciuna estică și exilul ca ispășire (III) A apărut, imediat, şi Ne întâlnim la Judecata de Apoi Anania, şi reflexele prompte ale importantului activist (mai prin ciclul Biografiilor contemporane, survolând un inter- (Ed. Univers, 1992), primul roman scris în exil (1961), vechea noastră cunoştinţă, Erasmus Ionescu) sau frica lui val (1927-1960) şi aducând în scenă oameni istorici sau „sans masques”, informa V. Ierunca. El acoperă un inter- Leonaş (salvat, totuşi, de „îngheţ”) şi „dezvoltarea ideolo- figuri fictive („dar verosimile”): viaţa este „o masă uriaşă val obsedant şi pătrunde în cercurile puterii, radiografiind gică” a tovarăşului Isaia lucrează convergent şi cad într-o de ramificaţii”. Din acest hăţiş, dorind a mări cunoaşterea protipendada primului deceniu comunist. Evident, poate fi satiră mediocră. Frica unora de ceilalţi, grija pentru apăra- („pe care o au oamenii despre ei înşişi”), prozatorul vrea să întocmită – pentru o lectură „cu cheie” – o scară tâlcui- rea „fizionomiei unui membru de partid”, ascunzându-se în se destăinuie. Să ne ajute să-l cunoaştem. Lăsând, desigur, toare (iniţiativa chiar a „prins”), dar importanţa cărţii nu spatele unor formule magice, reconstituie atmosfera unei şi câte o „vână nedeschisă”... stă în efortul detectivistic. Cunoscând experienţa totalita- epoci care desăvârşea Revoluţia, regizând şi căderea unor * ră, privind din interior „aparatul”, Petru Dumitriu oferă o „capete”. Malvolio, „bătrânul mârtan” era ambasadorul ier- Este curios cum două spirite mari, atât de deosebite, in- mărturie precipitată, pătrunsă de obsesiile şi spaimele celor nii: el steriliza şi „nivela oamenii”, dorind a creşte valeţi. discutabil „capetele de afiş” ale unei generaţii „sub vremi” stăpâniţi de frica obscură a marginalizării. Pierderea pute- Dacă „rătăcirile” marelui Diocleţian Sava îi pregăteau o ră- (i-am numit, desigur, pe Marin Preda şi Petru Dumitriu), cu rii, spaima declasării, bântuie în lumea nomenclaturiştilor, sunătoare cădere, o despărţire brutală de „vremea când era destine net diferite, se regăsesc sub cupola moralei creşti- expusă „mutaţiilor glaciare”. Dar aparţinându-i, ca „unul portret”, ele vesteau – şi pentru narator – un viitor închis. ne (cf. Eugen Simion). Dornic să revină la limba română dintre Ei”, fără putinţa unei eliberări, chiar transfug fiind, Erau, indiscutabil, semnalele unei furtuni, iscată de acelaşi după „frigul exilului”, autorul Biografilor contemporane naratorul nu atinge libertatea interioară, privind detaşat, cu neobosit Malvolio. ni se prezintă, în ultima-i ipostază, ca un spirit religios, în- un sarcasm rece, viermuiala, manevrele, jalnica vânătoare. Pentru a evita acest viitor închis, prozatorul eva- spăimântat de moarte şi de singurătate. Cei care au văzut, Depoziţia sa, din interior, sub semnul urgenţei, transferă dează şi se metamorfozează. Iată-l, aşadar, pe credinciosul în Incognito, „romanul trecerii”, făceau, bineînţeles, dis- „cronicarului” această gâfâială epică, departe de calmul modern, îmbrăţişând teologia unui Dumnezeu inexistent; tincţia între proza crudă, suculentă, mustind de concreteţe meditativ al lui Blaga, de pildă (cel din Luntrea lui Caron); într-o lume pustie, destrămând temeiurile fiinţei, individul halucinantă, oricum legată ombilical de o conjunctură, în- în acele pagini de sertar, filosoful descoperea cu superbie care se caută pe sine reuşeşte (câteodată) să-şi domoleas- glodată în „anecdotica locală”, dovedind obedienţa doctri- un sâmbure mitic, chiar dacă participa la o „excursie” în că sinele, dacă se bucură, vorba lui P. Ţuţea, de asistenţa nară a primei perioade şi orientarea sa creştină, câştigând infern. Or, cronicarul, pătrunzând în lumea puterii, coboară dimensiunea mistică într-un univers care îi întreţine „starea în animalier. Demonia puterii, istoriile ei secrete, în care de nulitate”. Petru Dumitriu nu se simte bine niciunde. Ve- foiesc călăii şi victimele, întreţin o nelinişte, care se reînno- nind dintr-un spaţiu concentraţionar, el plonjează într-unul ieşte din ea însăşi; luptele subterane, jocul măştilor, indică prostituţionar. Experienţa sa mistică, pledând pentru echi- o prelungire a conspirativităţii, controlată de ura intimă, tate şi solidaritate, trăieşte drama incompletitudinii; Petru o recădere în specie, câtă vreme relaţiile sunt alterate de Dumitriu, derutat, suspendat între două lumi, caută un rea- o animalitate latentă, de un „cinegetism grotesc” (cf. Ioan zem spiritual. Traiectoria lui vorbeşte despre destinul inte- Adam). Interesat de biografii, romancierul propune pe alo- lectualului într-o lume atee şi pledează pentru teologia unui curi, cu tuşe pamfletare, caracterologii, deşi toţi eroii ar pu- Dumnezeu inexistent. Se consideră (şi o spune apăsat) „ex- tea relua afirmaţia unui protagonist: „n-am caracter, am o pert în negarea lui Dumnezeu”. Dar nu ezită să repete: „mă fizionomie!” rog, deci sunt”. Pornit în căutarea sinelui, el nădăjduieşte să Evadând în „cealaltă lume”, naratorul înlocuieşte se împace cu sine şi inventează un Dumnezeu antropomorf, frica declasării cu spaima neintegrării. Ia în serios misiu- propria sa proiecţie în neant. Sunt multe puncte de contact nea sa de biograf, dar nu crede în judecata de Apoi deoare- între acest ultim Petru Dumitriu (care nu se consideră, to- ce „nu există decât această viaţă”. El s-a smuls din lumea tuşi, un bun creştin, din moment ce, în atâtea rânduri, a fost minciunii (sacrificându-şi copilul) pentru a nimeri în lumea ispitit de sinucidere) şi Marin Preda, pledând, amândoi, în negării. Un Adio Occidentului pare lămuritor pentru acest confesiunile lor şi, negreşit, în romanele lor, pentru iubire complex al metecului. Nu discutăm aici câtă substanţă auto- umană şi graţie divină. Apăsat de nevroza exilului, Petru biografică foloseşte Petru Dumitriu în cărţile sale. Cel care Dumitriu nu mai fabrică utopii luminoase şi nu mai cade în răspunsese prompt comenzii ideologice, livrând neîntârziat caricaturalul ostentativ, biciuind lumea foştilor; experienţa Drum fără pulbere ori Pasărea furtunii, flatând Puterea, în- sa mistică nu-l împiedică să mărturisească, cu o brutală sin- cearcă o ruptură. Dacă justiţia imanentă este o invenţie iar ceritate, că moartea rămâne un lucru cumplit şi detestabil. puterea a devenit suprema valoare, colecţia sa de biografii Cel ce a ales, imprevizibil, în culmea gloriei, soluţia exi- poate servi la descoperirea Adevărului; Judecata de Apoi lului şi, începând cu 1960, a suportat „embargoul” (fiind, este acum, rosteşte o victimă, istoricul Prospero Dobre, un din acest punct de vedere, fără consecinţe pentru mişcarea om zdrobit, interesat de un mare proiect pe care îl va de- prozei noastre), traversează o posteritate rezervată, suspici- săvârşi dincolo, Mecanica revoluţiilor. Scris sub semnul oasă. De înţeles, până la un punct, întrucât depoziţiile sale urgenţei, fără capacitatea detaşării, achitând „poliţe” şi în- sunt, deseori, aşezate sub semnul dubiului. Iar „balansul demnând la o lectură „cu cheie”, fructificând – din interi- moral-existenţial” (cf. Daniel Cristea-Enache), trecând de orul ierarhiei comuniste – ţesătura intrigilor, radiografiind la realismul socialist, „înarmat” cu voinţă partinică, la tran- demonia puterii, vânătoarea cadrelor (precum „căderea” lui divină. Şi Au Dieu inconuu (1979) şi Essai de la devotion sa religioasă (e drept, gâlcevitoare) sunt, observa criticul, Diocleţian Sava / Miron Constantinescu sau aranjamentele modern şi, bineînţeles, Zéro ou le point de départ (1981) „etape care nu comunică”. În opiniile sale „târzii”, zelos bizantine ale ideologului Leonte Malvolio / Leonte Răutu, sunt cărţi ivite din această solitudine neagră, provocând un în căinţă, sub spectrul vinovăţiei, purtând „povara răului”, preocupat a creşte „servitori şi unelte”), romanul este, de interlocutor necunoscut. Meditaţia religioasă sparge neli- „confesionistul” Petru Dumitriu (1924-2002), reîntors în fapt, un „pamflet epic” (cf. C. Stănescu). Sau, mai sever niştea fiinţei, bandajează rănile metafizice şi introduce un literatura română şi prin cele două spectaculoase cărţi de judecat, un „detestabil roman realist-socialist a l’envers”, sens în lume. Cel care debutase cu povestiri „foarte sofisti- convorbiri (cu Eugen Simion, în 1993, la Metz, respectiv nota N. Manolescu, de o „negativitate complementară” (cf. cate”, cel care cunoscuse pe viu binefacerile socialismului cu George Pruteanu), se considera „un om liber şi cu inima Marian Popa), developând, tot tezist, „minciuna estică” în „tătărăsc”, cirilic şi apoi – ca scriitor exilat, ateu şi, inevi- uşoară”. Sunt mărturisiri eliberatoare, fireşte, fără a oferi şi anii „maximalismului ideologic”. tabil, un meteque – va fi asfixiat de piaţa prostituţionară, o credibilitate fără fisură. Poate chiar o lungă Spovedanie Atât precocitatea lui Petru Dumitriu, cât şi, mai cochetând cu gândul sinuciderii, îşi scrie, am putea spune, a unui (alt) învins, turnându-şi cenuşă în cap sau autovic- ales, indiscutabilul har portretistic, „capacitatea existenţia- viaţa. Să fie toate aceste pomenite titluri un lung şi reflexiv timizându-se, deşi, în acel răstimp, recunoscut drept mo- lă” (textele sale captând palpitul vieţii) nu salvează prozele eseu autobiografic? Pocăit, scriptorul – departe de a contro- del al noii literaturi, ocupa („traumatizat”?) funcţii înalte, ponosite. Dar voita confuzie (aruncată ca reproş), prin care la suveran naraţiunea – referă prin acest caz despre drama se bucura de tiraje enorme şi primea onorarii grase. Petru autorul e suspectat în această Ne întâlnim la Judecata de unei generaţii, frisonată de elanuri utopice, slujind cu devo- Dumitriu reprezintă, indiscutabil, un caz dificil: desţărat, Apoi de o inhibiţie paralizantă, atins de „suflarea malefică” tament (mai mult ori mai puţin mimat) totalitarismul roşu şi neintegrat în vechiul exil românesc duşmănos, apăsat de a propagandei etc., uită că eroul său, hărţuit, vine din lumea descoperind, salvator, acest interlocutor necunoscut. Poves- regretul că n-a reuşit dincolo, în Occidentul „fără inimă”, el puterii şi poartă această pecete. Adevărat, radiografia stali- tind, el donează sens naraţiunii, dar, retrospectiv privind, şi spera, prin proiectele anunţate, la o „a treia carieră”, visând nismului se va desfăşura amplu în Incognito (1962), „cel vieţii, „închisă” în carcasa textului. Aventura sa, chiar dacă o târzie revanşă. Totuşi, are o bogată bibliografie în france- mai bun roman” al său, după propriile-i aprecieri. Povara pare o „căutare de negăsire” (cum ar fi spus Noica), îşi află ză, începând cu Les Boyards, traducere parțială a Cronicii memoriei, istoria secretă a epocii, ţâşnesc în această colec- limanul în miracolul iubirii creştine. Scriitorul nu crede în de familie, la Editions de Seuil (1956). S-a regăsit, oare, pe ţie de biografii Arhivele( unei lumi blestemate), definind o Dumnezeu, ci îl iubeşte. Din păcate, acest reazem pare tot o sine? Adevărat, nu se eroizează, îşi recunoaşte doar meritul societate torturată de frică, aşteptând „marea mutaţie gla- amăgire. Fiindcă, raţionează Petru Dumitriu, dacă omul este supravieţuirii şi, după anii depresivi, de autoizolare, după ciară”. Şocul disgraţiei, „frica obscură a dispariţiei” într-o măsura tuturor lucrurilor, măsura omului rămâne solitudi- tentativele de suicid, cade într-o religiozitate cârtitoare. Ve- lume populată de monştrii combatanţi indică, drept soluţie nea. Ea se vede deîndată şi rămâne nevindecabilă. chile etichete îl însoţesc însă: dandysm, arivism, snobism, salvatoare, plierea. „Lumea nouă”, stăpânită de intermina- Scriitor profitor, cum însuşi a recunoscut (v. La colaboraţionism (în primul rând). Revenit în ţară, în 1996, bilele discuţii politice, ventilând formule acuzatoare, ritu- liberté, 1980), cu numeroase onoruri, republicări şi revizu- va fi primit cu ostilitate de unii cobreslaşi revanşarzi, el în- ale ori cuvinte magice, rezerva fiecăruia, printre şedinţe şi iri, copios tarifate, trecut printr-un exil aspru, nemilos, Petru truchipând, prin simpatii iliesciene, imaginea scriitorului mitinguri, delegaţii şi cuvântări, o singurătate îngrozitoare. Dumitriu, obosit, abandonează trufia. Îşi caută, cu umilin- „oficializat”; chiar dacă G. Dimisianu, lansând o ipoteză „Banda lui Malvolio” pulveriza prieteniile şi vestea înce- ţă, rostul într-o lume a negării, îşi clamează deznădejdea hazardată, se iluziona că „revoluţia culturală de după 1971 putul alunecării. Ascunşi în interiorul fiinţei, aceşti oameni, şi cunoaşte tăcerea pustiului lăuntric, constatând „evidenţa – cu el, aici (subl. n.) – poate că nici nu s-ar fi produs” (!) oricând posibil de a fi stigmatizaţi pentru „atitudine duşmă- orbitoare a absenţei Lui”. Vrea să fie „în prejma lui Dumne- O reevaluare calmă e de dorit, va veni (sperăm), deşi – ob- noasă”, au o singură grijă: prezervarea puterii. Şi spiritul zeu” (un Dumnezeu incognito), trece la catolicism (1981), serva Viorel Nistor – omul şi opera sunt „greu compatibili”. malefic al lui Leopold, şi puterea „neclintită” a lui Alfred reconfirmând – prin propriile-i încercări – ceea ce anunţa Expres cultural numărul 1 / ianuarie 2019 19 Iulian Marcel CIUBOTARU O investigație într-un dosar de securitate Cercetarea arhivelor fostei Securități, după schimbările zilnic; revine asupra ideii, la sfârşitul cărţii, constatând just Dorind să înţeleagă metoda de lucru a Securităţii şi politice din decembrie 1989 (când în România documente că nu toate formele de urmărire produc aceeaşi experienţă explicaţiile oficiale asupra procesului general de urmărire, mult timp secretizate au devenit accesibile), a suscitat nu (p. 409). Verdery s-a întors în România şi a încercat (în două cazuri doar un val de interes din partea celor interesați de propriul După „Мulțumiri” (p. 15-16) și „Prolog” (p. 17-54), a reuşit chiar !) să ia legătura cu ofiţerii care au spionat-o dosar, ci și o serie întreagă de suspiciuni, nemulțumiri, urmează cele două părți ale cărții, echilibrate și dense şi cu persoanele care au raportat informaţii despre ea. În controverse. Indignarea și mânia celor urmăriți s-a suprapus din punctul de vedere al informației oferite cititorului. felul acesta, imaginea asupra unei instituţii de care toată peste oprobriul și disprețul aruncat asupra turnătorilor „Spioana” Vera, Vanessa, Viky, Kora etc., așa cum apare lumea, înainte de 1989, se ferea, a devenit diferită, căci a și informatorilor. În spațiul aflat sub influența Uniunii în documentele Securității, a fost privită cu reticență de fost receptată prin prismă umană. Departamentul Securităţii Sovietice au fost publicate dosare întregi sau extrase din autoritățile românești, într-o perioadă când mulți angajați ai Statului avea multiple legături şi cunoştinţe, generate de acestea, care au reliefat mania și absurditatea metodelor Ambasadei sau atașații politici aveau misiuni informative, numărul mare de angajaţi. Cu toate acestea, cifrele oferite de spionare folosite de sistemele polițienești, totalitare. la fel ca unii cercetători care veneau în Blocul Sovietic (p. la p. 285 trebuie privite cu precauţie, așa cum, de altfel, ne În România rămân de referință volumele unor intelectuali 36). invită și autoarea. precum Gabriel Liiceanu, Stelian Tănase sau Dorin Tudoran. Prezentarea informațiilor din arhiva CNSAS e pusă în În partea a doua a cărții, antropoloaga narează Mai nou, o altă lucrare se alătură acestora, deși subiectul paralel cu propriile amintiri și notițe. Folclorista bănuită experiențele care au culminat cu întâlnirea, după parcurgerea este departe de a fi epuizat. E vorba de My Life as a Spy. de spionaj militar, posesoare a unei motociclete Mobra, dosarului, cu unii dintre cei care au supravegheat-o; a trecut Investigations in a Secret Police File, scrisă de Katherine s-a instalat în comuna Aurel Vlaicu, ocazie excelentă de prin procese interioare contradictorii și chiar în relațiile Verdery și apărută mai întâi în SUA (Duke University Press, a observa mentalități şi obiceiuri. De exemplu, când șefii cu unii prieteni a fost nevoie de multă înțelegere (cazul Durham, 2018), iar în traducere românească grație Ancăi CAP doreau să convoace Adunarea Generală, puneau „Мarianei”). La o întâlnire, un fost securist îi spune că ştia Irina Ionescu: Viața mea ca „spioană”. Investigații dintr- un afiș pe care scriau: Adunare Generală sâmbătă, ora despre schimbările care urmau să aibă loc în 1989: „aflasem un dosar de securitate, București, Editura Vremea, colecția 9.00; 10.00 pentru nemți; în altă parte, pentru a reda cât de la cineva din corpul diplomatic, care îmi spusese că era Fapte, Idei, Documente, 2018, 432 pagini1. mai bine atmosfera de neîncredere existentă în România trimis întotdeauna la post în locurile unde urma o schimbare Antropolog cunoscut, cu o bogată activitate științifică, ceaușistă, constată: „regula fundamentală a străinilor în de regim” (p. 360); tot din aceleaşi surse află lucruri materializată în numeroase cărți și studii tipărite în timpul Războiului Rece din România era să nu menționezi interesante: după Revoluţie, toţi ofiţerii de securitate au fost publicații academice, K. Verdery (n. 1948) a ajuns în niciodată un prieten în fața altuia, decât dacă ești sigur că trimişi în rezervă, dar rechemaţi în ianuarie 1991, în recent România în 1973, pentru a efectua o cercetare antropologică cei doi se cunosc și ai permisiunea lor” (p. 138). înfiinţatul SRI; acelaşi securist e de părere că în decembrie a vieții rurale transilvănene. A locuit în jud. Hunedoara și Între 1973-1988, aproximativ șaptezeci de persoane 1989 nu a fost revoluţie, ci o lovitură de stat, organizată de a revenit periodic în țară, atât înainte de 1989, cât și după din Deva, Vlaicu, Cluj-Napoca, București și Iași au oferit serviciile de spionaj străine (p. 369). înlăturarea dictaturii ceaușiste; în tot acest timp, a urcat cele informații către Securitate despre „Vera”, care afirmă ă c La sfârşitul volumului se regăsesc opt file care conţin mai înalte trepte academice, ajungând profesor universitar „dintre toţi aceşti oameni, numai doi mi-au spus, înainte de ilustraţii elocvente, Bibliografia ocupă p. 417-424, iar Index- la Johns Hopkins University, Baltimore și la University 1989, că li s-a cerut să facă rapoarte despre mine” (p. 124). ul (nume, locuri, instituţii şi teme) facilitează utilizarea of Michigan, devenind un nume de referință, respectat și Inevitabil, evocările celor pe care Verdery i-a cunoscut și acestei cărţi, lucrare memorialistică şi documentară în admirat în domeniul căruia i s-a dedicat cu abnegație. Cea care au ajutat-o în munca desfășurată ocupă multe pagini. acelaşi timp, scrisă cu înţelegere și cumpănire. Reflecţiile mai recentă lucrare a sa a fost scrisă ca urmare a consultării Cele mai multe portretizări sunt afective, de la simpli țărani, Katherinei Verdery merită întreaga noastră atenţie, căci ne propriului dosar alcătuit de Securitate (2781 pagini), început până la oameni de știință (Mihai Pop, David Prodan). oferă o perspectivă inedită asupra unor oameni şi timpuri la data sosirii „obiectivului” în ţară, a cărui întocmire a fost Ancheta autoarei include scurte fragmente din propriul din trecutul recent al României. Parcurgerea propriului justificată de autorităţile vremii, căci tânăra cercetătoare jurnal, în care a notat sentimentele și trăirile încercate pe dosar de urmărire nu a însemnat comoditate, aşa cum nici era considerată agent secret CIA, cu origini maghiare. parcursul citirii și recitirii dosarului de urmărire, de la întâlnirea cu unii ofiţeri care au supravegheat-o nu s-a Însă trecerea de la dictatură la democrație nu a însemnat compasiune și înțelegere, la anxietatea și furie. arătat o experienţă încântătoare; dar autoarea a înţeles că încetarea urmăririi, care s-a desfășurat atât în România, cât „deşi e posibil să faci etnografie şi fără încredere, relaţiile și în Statele Unite ale Americii. de încredere măresc atât calitatea informaţiei pe care o Publicând părți din propriul dosar, precum și reflecții dobândim, cât şi posibilitatea de a ne folosi pe noi înşine şi asupra vieții sale și a contextului social, cultural și politic reacţiile noastre emoţionale ca instrumente de cercetare” din România ultimei jumătăți de secol, Verdery a ales să (p. 406). E un adevăr care ar putea să figureze ca motto în păstreze unele pseudonime, chiar dacă identitatea acestora orice lucrare despre experienţă şi creaţie. îi este cunoscută. În Prefață, autoarea constată: „cartea este o relatare a efectelor traiului sub supraveghere, experiență 1 În ceea ce priveşte corpul de literă folosit, notăm că în care începe să devină familară tuturor, chiar dacă cei volum apar trei tipuri de fonturi: Times New Roman, pentru vocea mai mulți dintre noi nici nu au idee ce înseamnă asta cu naratorului din prezent, Segoe Print, pentru scrisorile trimise de pe teren sau diverse notițe luate la fața locului, între 1973-2016 și adevărat” (p. 14). Câteva rânduri mai jos, Verdery își declară Courier New, pentru rapoarte și note extrase din acte oficiale. neliniștea față de formele de supraveghere, care proliferează Ioan RĂDUCEA distanța focală Decadă atașată centenarului Manifestările estetice se susțin, de regulă, unele pe a cărei anvergură încă nu este pe deplin sesizată. Vorbim, (Gheorghe Nemțanu) sau panoramările pacifice și excelent altele, în cadrul unor comunități avînd ca protagoniști artiști prin urmare, de o structură de exprimare alternativă, foarte echilibrate cromatic în stil pastel (Vasile Ursache) sau în care se promovează prin viziuni convergente, prin tehnici calificată (pe care membrii UAP, unii dintre ei fotografi, griuri tomnatice (Doru Năstas). comune, ba chiar prin individualități mai excentrice, dacă nu obișnuiesc să o frecventeze – excepție: criticul de În domeniul close-up-ului și al macrofotografiei, acestea pot sintetiza creator (și în agrementul majorității...) artă Maria Bilașevschi), cu existență juridică, site, spații salutară este reușita lui Cristian Țibu de a surprinde o aspirațiile tuturor. În atare condiții, în care dinamica rezervate, editări, suprafață media etc., ieșind în evidență, spirală din bolboroseala vulcanică a Pîclelor Mari; cea a interioară a grupurilor și grupusculelor, opacizate deseori în decembrie 2018, și printr-una dintre acele rare expoziții- lui Ciprian Marinescu, privind mulțimea de brațe întinse de interese particulare, pare a ocupa tot orizontul de sinteză, menită să se constituie ca reper pentru definirea spre Cruce, de Bobotează, ori studiul de mîini de bătrîn, așteptare, este greu de acceptat, ori poate și mai greu de unui general traiect valoric. Ideea acesteia a apărut dintr-o cu efecte grafice pe clar-obscur rembrandtian, al lui Marius sesizat, existența, în același spațiu și în concomitență, a coincidență: avînd în vedere faptul că se suprapunea Balan. Vorbim, în fotografia de arhitectură, de tihnite altor procese creatoare, cu atît mai mult dacă acestea nu par centenarul României Mari cu cei zece ani de activitate ai animări ale spațiilor sacre (Romică Horhotă), de un Iași în să țintească concurența cu organizația statutară, oficializată clubului, s-a hotărît ca tradiționala manifestare anuală de contralumină sepia, dominat de turle (Cătălin Manolescu), și foarte conștientă de sine. bilanț să fie lărgită, astfel încît să cuprindă cele mai bune de sordidul blocotețelor comuniste (Marius Balan) sau de Aceste fraze de excurs în sociologia esteticii se realizări din ultimul deceniu ale membrilor săi, indiferent delicatul filigran al ramurilor răstignite pe ziduri, în albul redactează prin raportare la cazul Clubului Fotografilor de tematică, cu condiția să reflecte realitățile românești. zăpezii (Florin Aioanei, părînd că ilustrează un sentiment Iași (CFI), la ora actuală probabil cel mai numeros și Criteriul de participare a părut a fi unul generos, însă din cîteva semne lineare, în conformitate cu pregătirea sa mai activ club de artiști amatori, cu acest profil, din țară juriul, avînd în vedere caracterul retrospectiv și miza de grafician). Portretistica, individuală sau de grup, este (președinte: jurnalistul Constantin Ciofu). „Artiști amatori” simbolică a momentului, a procedat cu deosebită strictețe derivată, de cele mai multe ori, din fotografia de stradă, de este mai curînd un fel de a zice, întrucît o parte dintre (unora nu le-a fost promovată nici măcar o lucrare!). unde autenticul instantaneului (Constantin Ciofu, Cristian membri profesează în domeniu, unii au studii universitare Selecția realizată, reflectînd experiența și temperamentul Gafițescu), efectul umoristic (Bianca Adiaconiței, Adrian sau sînt elevi și studenți în domeniul artistic, în măsură fiecăruia, marchează și cele mai bune rezultate obținute Purice) ori, dimpotrivă, cel suav și misterios (Codrin să conferențieze periodic, la reuniunile publice sau conform anumitor principii și tehnici – și, prin aceasta, Popescu). Excelentă se arată a fi și varianta portretisticii „private” ale clubului (aceste întîlniri, pe lîngă expoziții, indică posibile drumuri de excelență pentru autorii lor. animaliere, cu personaje-idee și decupaje clare pe fundal proiecții, excursii tematice, ședințe de panotare, schimburi Expusă, sub titlul „10 ani din primii 100”, în cele două (Alexandru Pohață), ca și eseul fotografic, cadrele de de experință, redactări de imagine și text pe suport real săli amintite mai sus (precum și în proiecție video, la atmosferă etc. Ansamblul, în toată diversitatea sa, ne face sau virtual, fac parte din activitatea sa tipică), despre vernisajul din 4 decembrie 2018), ea ilustrează, în exact martorii unor rare momente de exuberanță creatoare, smulse personalități, școli sau tehnici specifice. 100 de imagini, cele mai multe dintre genurile fotografice din rutina zilnică de către entuziaștii noștri concitadini. Funcționînd pe lîngă Casa de cultură „Mihai Ursachi” care au relevanță artistică. Astfel, în domeniul peisagistic, La vernisaj, expoziția a fost întregită de către filmul lui a municipiului Iași, care îi pune la dispoziție două săli cu se ajunge uneori la adevărate poeme, detașate de pe crestele Alexandru Pohață (disponibil, ca și alte materiale, pe site- expunere dintre cele mai bune – „Diotima” și „La gard”(- Rodnei (Tudor Mazilu), ale Ceahlăului (Cătălina Neculau, ul clubului), deopotrivă documentar și artistic, cu momente ul Grădinii Copou) – clubul a fost condus multă vreme de Sorin Untu, Cristina Zaharia) sau de pe undele atît de aparte de creativitate și de umor, ilustrînd strălucit munca către maestrul fotograf Dan Mititelu, cel care a atras, și fotogenicului lac Cuejdel (Claudiu Bîrliba). Tot în acest depusă în acești zece ani de activitate ai unui club pornit, sperăm că va mai atrage, prin cvasicompletele sale „Inițieri compartiment, nu lipsesc pastelările în stil fovist (Eva atît de hotărît, către al doilea deceniu al său și către al doilea în fotografie”, sute, poate mii de ieșeni, către această artă Androniu), șarmul reperelor insularizate prin masa de nori centenar al României Mari. 20 Expres cultural numărul 1 / ianuarie 2019 Teodor HAȘEGAN Galeriile de Artă ale Bibliotecii Municipale Radu Rosetti - Onești Centenar 2018. Artele vizuale între rațiune și emoție Aniversarea Centenarului a generat, printre multe copilului care, cu tot concursul tăticului, în extrema culturală. altele, o frumoasă revenire la valorificarea tradițiilor lui mobilitate din brațele noastre, parcă refuza pios Gheorghe Gheorghiță - Vornicu se prezintă cu o artistice românești, la regăsirea identității naționale comiterea unui act de profanare călcând pe acel orizont sculptură în lemn patinat în nuanțe rafinate. Compoziția prin cultură. În această direcție se înscrie și proiectul trasat de siluetele celor care s-au jertfit pe câmpul de Necropolă, la care simte forma în plasticitatea și expozițional care grupează creații artistice contemporane luptă. CENTENAR, conștiință, împărtășire, împlinire, tensiunea ei interioară prin intermediul structurilor sub titlul generic CENTENAR, cu intenția declarată de eliberare, bucurie! Confirmare!. moderniste. O temă sugestivă, cu trimitere la sentimentul a aduce un omagiu Expoziției artiștilor mobilizați de la Angela Crengăniș: lucrarea aduce un omagiu spațiului infinit și la meditația cătreclipele eternității. Iași, 1918. Organizat în luna ianuarie la Iași, Salonul eroilor căzuți, printr-o compoziție dominată de La Teodor Hașegan pictura tinde către omagial a ajuns în luna decembrie la Onești, pentru a simbolul roșului de drapel sfâșiat pe câmpul de luptă. abstracționism. Compoziția intitulată semnificativ atinge și legendara linie de rezistență a frontului de pe Asistăm la un transfer de la morfologia simbolistă la Conflagrație, a urmărit ... sugerarea cu maximă Valea Oituzului, din timpul Primului Război Mondial. viziune plastică abstractă, în compoziția Sacrificiu. expresivitate a momentului crucial al înfruntării Expozanții sunt artiști profesioniști în domeniul Constantin Crengăniș în compoziția sculpturală războinice, cu tot dramatismul specific, în urma căreia picturii, sculpturii, artelor decorative și al graficii, Trecere, cu expresia naturii dramatice și a viziunilor victima este OMUL. membrii ai Uniunilor Artiștilor Plastici (Filialele din zbuciumate, ne mărturisește a fi adeptul unei creații Sculptorul Valentin Meiu, cu compoziția Jertfă, Iași și București). De asemenea, ei sunt reuniți și prin ... în care formele sculpturale sunt substituite unui se dezvoltă în dimensiunea expansiunii afective calitatea de profesori-artiști ai Colegiului Național de substrat filosofic care se destăinuie prin cunoașterea și a trăirii intens emoționale. Raportată la reperele Artă Octav Băncilă – Iași, unde a fost inițiat proiectul naturii umane, prin dezvăluirile conștiinței în cadrul morfologice ale artei moderniste, creația lui ne propune CENTENAR care vizează Conexiunea dintre Istorie, socio–uman. Elementul OM este cheia conținutului ... trecerea din subconștient în conștient prin elaborare Istoria artei și Arta vizuală contemporană, cu mare artistic. și abstractizare. impact și pe plan educațional. Dumitru Cristescu cu titlul Centenar 2018, Elena Mihăilă, încadrată preferențial cu creația Uniți sub nobila tematică omagială, expozanții expune o creație picturală alcătuită din două elemente artistică în Arta 1900 (Stilul Art Nouveau, în vogă la au deschis o gamă variată de tehnici artistice și compoziționale: prima este ... un îndemn la crezul vremea respectivă), optează pentru o evocare nostalgică expresivități structurale de la realismul imaginii cu a Reginei Maria într-un portret sensibil înnobilat de încărcătură simbolistă, la interpretări moderniste patina timpului ... și de farmecul inedit al motivelor care trec prin factură decorativă ori se plasează decorative specifice stilului internațional. sfera abstracționismului. Dar, indiferent de maniera Mihaela Panait participă cu icoana pe sticlă Sf. expresivă personală, este vădită o unitate de concepție Gheorghe, o contribuție artistică binevenită în cadrul artistică și de implicare emoțională. Principiul artistic tematic al salonului. Deoarece, așa cum subliniază unitate prin diversitate, promovat de Arta 1900 (Stilul artista, arta icoanei este ... o sublimă transformare a Art Nouveau), este și acum prezent, chiar la o grupare invizibilului în vizibil, răspunde unei permanente cerințe artistică eterogenă, dar care conștientizează apartenența metafizice, se raportează, cum pe drept s-a afirmat, prin la grup printr-o nobilă misiune, cea a artei care unește. vehicularea unui bogat repertoriu simbolic la două Astfel, indiferent de formă, realistă ori modernistă, dimensiuni infinite: lumea divină și spiritul uman. creația vizuală are capacitatea de a stimula comunicarea Ovidiu Sabie în lucrarea Patriotism consideră între membrii societății, de a stabili anumite relații oportun rolul creației ca ... o fereastră în timp, pentru vizuale, specific umane; demonstrate de-a lungul reconstituirea evenimentelor dramatice din timpul evoluției artelor din cele mai vechi timpuri. În acest războiului, a victoriilor răsunătoare ale armatei sens, dar într-o viziune de ansamblu, André Malraux Române și momentul decernării decorațiilor militare, conchide: Cultura este suma tuturor formelor de artă, direct pe front, de către Rege Ferdinand I pentru faptele de iubire și de gândire, care, pe parcursul secolelor, de eroism ale ostașilor români. Imortalizarea acestui l-au ajutat pe om să fie tot mai puțin înrobit. moment este propunerea plastică pentru a comemora Trecând succint în revistă creațiile expozanților, Centenarul Marii Uniri. În esența sa, concepția picturală se poate lesne constata abordarea diversă ca formă dar a tânărului creator îl plasează ca pe unul dintre valoroșii solidă conceptual. reprezentanți ai generației sale, care aduc dovada unei Simona Amitroaie prezintă pe simeze un Triptic, o reușite îmbinări a exactității datelor istorice cu fantezia lucrare ce se înscrie în genul artei decorative, și după modernă. cum ne mărturisește artista, a elaborat ... o compoziție Doina Tudor aduce un Omagiu pictural, o decorativă cu elemente grafice inspirate din stilul Art compoziție ca o nouă dovadă a pasiunii coloristice. Prin Nouveau, unde punctul, linia si culoarea vibrează efectele cromatice subtile, prin improvizațiile spontane spațiul plastic creând forme alambicate ca o broderie, dublate de rigoarea echilibrului formal, creația ei suprapuse in tonuri delicate. Toate acestea formează o picturală ... se extinde prin interpretarea factorului compoziție omogenă structurată după modelul triptic- psihologic și o armonioasă inserție a personajelor în ului medieval. O concepție de creație, care se înscrie în cadrul compozițional. genul tematicii prin monumentalitate și sobrietate. Arta grafică este prezentă prin creația lui Vicențiu Radu Carnariu etalează o compunere cvasi-ironică Vânău cu compoziția Victorie. Tânărul artist face Mă bombardează, nu mă bombardează, care vine în dovada unei disponibilități de abordare într-o sensul reflectării, și constituie axul cardinal în creația unității naționale, cu deschideri către dezarmare morfologie plastică expresivă, reînscrisă pe coordonate lui. De altfel, s-a remarcat, în rândul tinerilor artiști, și pace. O ramură de lauri, așezată într-o țeavă de tematice îmbogățite de tradițiile artei românești din prin viziunea sa lirico-filosofică cu structuri expresive armă la baza căreia se regăsește o piramidă umană, perioada interbelică. suprarealiste. Lucrarea – precizează artistul - face reprezentată poantilist în culorile drapelului roșu, Artiștii expozanți din cadrul manifestării artistice au parte dintr-un proiect de artă ,,critică”, numit ,,Cu galben, albastru… piramidă umană care deschide o reușit să surprindă tematica dedicată CENTENARULUI Ochii Extra Largi (Eyes Wide Fat)”, ce investighează fereastră a speranței spirituale naționale, unită de în virtutea principiului unitate prin diversitate. Acest efectul cognitiv-psihologic al paradoxului, al rupturii același țel al recunoștinței față de eroii neamului; cea demers marchează o nouă reîntoarcere la rădăcinile semantice, în comunicarea vizuală, problematizând de a două devine ... o atenționare asupra dezastrelor artei interbelice, ca sursă valoroasă de model și relevanța relației dintre imaginea ,,emblematică” sau războiului, care definește sintagma: ,,Somnul rațiunii inspirație. Reevaluarea acestor valoroase tradiții ,,iconică” si sensul, rolul, funcția ei în contextul ,,post- naște monștrii”. în formule artistice actuale contribuie la întărirea adevărului” mediatic. Miea Grivincă reprezintă artele textile cu lucrarea sentimentului de apartenență la identitatea românească, Ovidiu Ciumașu a elaborat o compoziție de pictură Focul Sacru. O compoziție riguros executată în tehnica într-o complexă acțiune culturală de RECONSTITUIRE cu semnificații simboliste Confirmare, cu trimiteri la tapiseriei, iar ca tematică se vrea ... un apel la formele ȘI RECUPERARE AFECTIVĂ. portretul istoric în contextul evenimentului. Elaborarea geometrice contorsionate, într-o cromatică sobră, ca Astfel, operele prezentate la Salonul CENTENAR sincretică a lucrării – precizează artistul - a condus simbol al unei încleștări extreme de forțe care merg sunt purtătoare de însușiri particulare. Ele constituie firesc la găsirea titlului final şi a fost condiționată de până la sacrificiul suprem. formele concrete ale gândirii și creației artistice, răgazul obținut pe durata somnului diurn/nocturn, Carmen Gâtlan se încadrează corespunzător în raportate la Istorie, Tradiții culturale și Arta vizuală când așternerea culorilor nu mai necesita suplimentul tematică cu ... o viziune sumbră, agitată compozițional contemporană. Lucrările concepute, pentru acest de grijă şi atenție, ca în cazul desenului, de a nu extinde și cromatic, sugerând dramatismul conflagrației. Cu proiect cultural, poartă aura îndrăznelii comemorative suprafața de lucru pe mobilier, pereți ori așternut. Mai titlul semnificativ Inter arma silent musae, artista și anunță, pentru toți, un prilej de analiză, sinteză și de dificil a fost să-i aștern simbolic amprenta călcăturii face o pledoarie modernistă pentru ideea de valoare comentariu plastic revelator. Expres cultural numărul 1 / ianuarie 2019 21 Alexandru-Radu PETRESCU arte Quo vadis opera? În contextul degringoladei sociale în care ne zbatem, al creator, el însuşi înseamnă creaţia, rezultatul finit al acestuia vedere al compozitorului şi rezolvările scenice propuse. Or, neputinţei de a mai sesiza măcar, o ierarhizare a unor valori se va opri doar la stadiul de execuţie a unor „indicaţii” go- muzica nu permite orice „inovaţie” doar de dragul inovaţiei. reale bazate pe moralitate, adevăr şi respect al acestora, artei lite de consistenţă şi implicare personală care nu va depăşi Este cazul câtorva montări dintre care cu siguranţă am detaşa teatrale îi revine sarcina şi responsabilitatea de a prelua rolul rampa ajungând la spectator şi găsindu-şi ecouri în acesta. producţiea de la Opera Naţională Română din Bucureşti cu de conştiinţă a structurii sociale, amendând-o sau, din con- Afirmaţia lui Goethe, potrivit căreia „altădată, personaje opera Il Trovatore de Verdi în regia lui Alexander Hausvater tră, protejându-i şi promovându-i elementele purtătoare de adevărate se agitau în decoruri false, astăzi personaje false (2007), prima montare de gen a acestuia. O punere în scenă sensuri pozitive şi nu pe cele care ar putea adânci anxietăţi se agită în decoruri adevărate”, pare a caracteriza şi acum, care şi-a dorit cu tot dinadinsul să şocheze, să desfiinţeze şi temeri deja emblematice secolului. Goethe, în Convorbiri multitudinea de căutări în forme de exprimare, de multe ori tot ceea ce se ştia despre această lucrare, de altfel, ea însăşi cu Eckermann, emitea judecata conform căreia „toate epo- perimate, de fapt o forţare a unei teatralizări până la o finali- o operă al cărei subiect este şi aşa foarte încâlcit datorită cile în regres şi în descompunere sunt subiective, în timp tate quasi-artificială. În acest context, pare a se simţi nevoia multitudinii de planuri ce se derulează în paralel. Probabil ce toate epocile în progres au o direcţie obiectivă”1. El îşi de revenire la Artistul sensibil, educat, cultivat, neliniştit în din dorinţa regizorului de a dinamiza spectacolul de operă şi baza judecăţile şi principiile pe observaţiile contradicţiilor căutarea propriului adevăr uman şi artistic. de a suprima „spaţiile goale” din momentele de non-acţiune şi mişcărilor tendenţial revoluţionare ale forţelor burghezo- M-am întrebat, nu de puţine ori, de ce există această (deşi acţiunile există, sunt scrise de către compozitor ca populare din secolului al XIX-lea. Era perioada în care rea- diferenţă între regia de teatru dramatic şi regia de teatru având loc în „interiorul” personajului), toată opera este o litatea istorică devenea conţinut al operei, chiar dacă trădân- muzical, în special cea de operă. De fapt, există această forfotă care abate atenţia spectatorului de la momentele du-i caracterele, îi evidenţia valorile. Astăzi, conţinutul se diferenţă? Ce determină un regizor să abordeze unul sau importante de pe scenă, nelăsându-i timp să se bucure de estompează până la diluare, exact datorită subiectivismului altul dintre genuri? Când simte nevoia un regizor de teatru paginile verdiene. O montare încărcată de rezolvări scenice care pare a aprecia mai mult forma decât esenţa sau sensul, dramatic să abordeze şi teatrul de operă? Sau invers? Prin ce ilogice; sunt momente în care, ca spectator, ai nevoie de acestuia rămânîndu-i doar rolul de a fi expresie a realităţii sunt asemănătoare cele două genuri sau, mai bine spus, care timp de gândire ca să înţelegi ce înseamnă „elementul” care istorice, confirmând valabilitatea teoriei goetheiene. este raportul de complementaritate dintre ele? tocmai „se plimbă” pe scenă şi care tocmai ţi-a adus aminte Având rolul de a oglindi societatea, introducând şi pro- Spectacolul are în permanenţă nevoie de înnoire, trebuie că există pe lume ridicolul; lesbiene, un Verdi care umblă movând idei, sentimente, tendinţe şi imagini, arta spectaco- să fie al timpului său, lucrarea în sine conţinând o mare vari- bezmetic prin scenă fără ca acţiunile sale să aibă vreo finali- lului reprezintă modul cel mai direct de educare. Datorită etate de posibilităţi de interpretare, susţinând astfel posibila tate, proiecţii caleidoscopice, reflectoare care „bat” în ochii forţei de sugestie, modelele umane expuse, prezentate, sunt definire a regiei ca fiind un fel de a vedea existenţa, prin spectatorilor parcă special pentru a nu-i lăsa să vadă ce se cel mai uşor de perceput şi de preluat de către societate, mai reconstrucţie, interpretând condiţia omului în lume şi întâmplă pe scenă, un coş ca de supermarket, un copil afri- ales de către tineret, conducând la atitudini şi comportamen- propunând valori, idealuri şi sensuri estetice conştiinţei. can apărut nu se ştie de unde şi nici al cui este, un De Luna te care, în timp, îşi pun amprenta asupra transformării soci- De aici şi diversitatea propunerilor scenice, ale aceleiaşi îndrăgostit de Leonora, dar care face avansuri apetisantei ale. “Spectacolul, iată capcana în care voi prinde conştiinţa lucrări, în funcţie de percepția realităţii imediate a regizoru- Ines, oameni pe picioroange care nu au nici o legătură cu regelui” spune Hamlet, definind şi caracterizând importanţa lui şi a nevoii sale de modificare sau idealizare a acesteia subiectul lucrării şi sunt la ani lumină de muzica verdiană. actului artistic şi rolul acestuia de oglindire a propriei -(re)teatralizare. Victor Ion Popa, de pe “poziţia adeptului Un amestec de absurd, ridicol, circ şi penibil, o alegere conştiinţe a privitorului. De aceea, artistul trebuie perceput ideii de teatralitate”2 considera că “regizorul este chemat să neizbutită, respinsă de public şi de critică ca un “fenomen”, ca un altceva al acelui ceva deja pree- re-creeze textul, folosind în acest scop toate mijloacele de La polul opus trebuie semnalată, tot de la Opera xistent, elementul tranzitoriu dintre ceea ce este şi trebuie exprimare specifice, pentru a descătuşa potenţialul dramatic Naţională Română din Bucureşti, montarea operei Faust modificat, transformat evolutiv. de Gounod (1997), aparţinând regizorului Alexandru To- Pentru a-şi atinge scopul, arta spectacolului, spectacolul cilescu. Un spectacol perfect închegat, cu acţiunea plasată însuşi, se foloseşte de toate datele, elementele acumulate undeva la graniţa secolelor XIX-XX, dar beneficiind de o până în acel moment - filozofice, culturale, istorice, soci- viziune coerentă în care se „conturează oameni obişnuiţi, ale - pe care le încheagă într-un tot unitar, propunând, prin cu sentimente simple şi adevărate, într-o relaţie credibilă adoptarea uneia sau a mai multor categorii estetice, noi mo- şi firească.”7 Un spectacol fascinant, încărcat de simboluri dalităţi de exprimare artistică a unei atitudini de moment. clare, uşor de decodificat, cu reverberaţii puternice în spec- Rolul artistului creator este acela de a sesiza nevoile sau mai tator. De exemplu, un Iisus crucificat care „cade”, se înclină bine zis imperfecţiunile momentului, pe care, acceptându-le dureros de lent de pe frontispiciul mânăstirii atunci când ca atare, să le poată folosi în încercarea de transformare, de Mefisto o învăluie pe Margareta „întunecându-i minţile”. reeducare. Facem referire la aceste două spectacole situate pe co- Din punctul de vedere al regizorului, prin creator înţele- ordonate diferite de abordare a procesului regizoral pentru gem individul care propune şi încheagă într-un acel tot uni- a evidenţia faptul că doar cunoştinţele de regie teatrală şi tar individualităţi de sine stătătoare: autorul textului drama- impunerea agresivă a rezolvărilor scenice, doar de dragul tic (libretist), compozitorul, dirijorul, scenograful, pictorul de a fi altfel şi de a şoca fără a spune de fapt ceva, nu sunt decorator (care dau sens ideii comune) şi, deşi lăsat la urmă, de ajuns în teatrul de operă. Este nevoie de o sensibilitate cu dar cu rolul cel mai important, artistul (actorul/interpretul), totul specială şi o intuiţie muzicală pe măsura complexităţii fără de care existenţa şi comunicarea unui mesaj (sens) ar virtual al operei literare”3. lucrării abordate, pentru perceperea subtextelor şi contra- fi imposibilă. În peisajul românesc actual al teatrului muzical, ne textelor din discursul muzical, singurele elemente care pot Artistul este singurul care poate jongla şi eventual se aflăm în faţa unei infuzii de idei, concepţii, modalităţi de conduce la descifrarea intenţiilor compozitorului şi, implic- poate substitui oricărei forme de manifestare artistică celor- gândire şi expresie scenică venite dinspre teatrul dramatic it, la o evoluţie logică a situaţiilor, pe baza cărora se poate lalte arte, tocmai datorită capacităţii sale de a se folosi, de care uneori bulversează genul. „În cazul regiei de operă, se îmbrăca orice nouă propunere într-o altă „haină”. sine stătător, de expresia exterioară a limbajelor altor arte, poate vorbi despre un sistem de gândire care nu are nimic Concluzionând cele spuse de regretatul regizor Hero având şi cel mai la îndemână „alăturări” sincretice ale aces- comun cu regia de teatru. În străinatate, există foarte mulţi Lupescu, este nevoie la ora actuală de o nouă re-teatralizare tora. El preia limbaje caracteristice altor arte, bazându-se şi regizori de teatru invitaţi să facă regie de operă, iar unii chi- a operei, dar nu oricum, ci preluând din teatrul dramatic folosindu-se de datele sale naturale, propunând culori, lu- ar reuşesc să prezinte spectacole de mare succes. Dacă vrem doar acele elemente sau modalităţi de expresie scenică ce mini, umbre în jocuri de imagini scenice (specifice picturii). cu adevărat ca opera să trăiască ca gen, trebuie schimbat pot revitaliza genul pe coordonate de trăire autentică şi Datorită plasticii corporale poate crea volumetrii caracteris- radical felul de a concepe un spectacol de operă. Mă refer la expresivitate scenică-artistică (nu doar scenică), pornind tice de fapt sculpturii, iar din muzică se serveşte de scări to- teatralitatea ce se impune, la trăirea autentică şi nu formală a de la una din „legile” fundamentale ale regiei, aceea de a nal-intonaţionale, înălţimi sonore, toate acestea în demersul muzicii care se cântă şi la devoţiunea cu care trebuie abordat propune valori şi mesaje pozitive îmbrăcate în forme ce se de completare a imaginii vizual-auditive. acest gen [...].”4 încadrează în categorii estetice ce ţin de frumos. Datorită nevoii de reducere la esenţă, desăvârşirea aces- După Jean Rânzescu, Panait Victor Cottescu, Hero te arte şi atingerea „perfecţiunii” este un proces lent, cu- Lupescu, Carmen Dobrescu, George Zaharescu, Dimitrie 1 Mario De Micheli, Avangarda artistică a secolului XX, Bucu- mulativ, bazat pe observaţie, analiză, motivaţie, justificare. Tăbăcaru, Anghel Ionescu-Arbore, regizori specializaţi în reşti, Editura Meridiane, 1968, p. 16 2 Victor Ion Popa, Mic îndreptar de teatru, ediţie îngrijită, cro- O atentă observare şi motivare a celor din jur conduc de regia de teatru muzical care au revitalizat genul, spectacolul nologie, note, comentarii şi postfaţă de Virgil Petrovici, Bucureşti, fapt la eliberarea de teama faţă de subiectul (insul) căzut de operă a „mers” din inerţie, aceasta şi din cauza contextu- Editura Eminescu, 1977, p.349 „victimă”, o re-recunoaştere (în sens de conştientizare) a sa lui socio-politic şi economic. 3 Ibidem în interiorul propriului eu al Artistului. Nu mai rămâne aces- În această situaţie, directorii instituţiilor de profil au 4 http://www.observatorcultural.ro/Cineva-spunea-ca- tuia decât exacerbarea reacţiilor, atât exterioare cât mai ales apelat la regizorii de teatru dramatic, practică frecventă vocea-i-o-parere.-Interviu-cu-Hero-LUPESCU *articleID2978-ar- interioare, cele justificative, care dau consistenţă, veridici- în spaţiul european şi nu numai5: Alexandru Tocilescu, ticles_details.html 5 În SUA sunt dezbateri culturale care încearcă să apropie op- tate şi sens. Arta actorului înseamnă, de fapt, detaşarea de Alexandru Darie, Andrei Şerban, Alexander Hausvater, era de cultura populară, argumentându-se – prin statistici şi prin egoismul eu-lui activ, în favoarea explicării celui aflat mai Petrică Ionescu, Silviu Purcărete. Apariţia acestor regizori influenţa exercitată de televiziune şi film – că opera a rămas un gen adânc, în supra-eul pasiv, transferând experienţe indirecte în spaţiul teatrului muzical a condus implicit şi la o schim- popular. Sunt agreate montările deja destul de numeroase în care (cele observate şi deci netrăite), dinspre cel observat către bare de viziune cu privire la abordarea genului, creând regizori de teatru au schimbat timpul şi spaţiul în care se petrece cel ce trebuie să ia formă (personajul). bineînţeles alte probleme. Fiecare dintre aceştia, într-o acţiunea unor lucrări (de exemplu, Peter Sellars în capodoperele Odată acceptată şi recunoscută necesitatea abordării ar- măsură mai temperată sau mai agresivă, au adus din regia mozartiene Don Giovanni, Le nozze di Figaro şi Cosi fan tutte). tei sale dinspre cei din jur către sine în favoarea dedublării, de teatru dramatic propriile modalităţi de gândire. Obişnuiţi Placido Domingo, în calitate de director al operei din Los Angeles, încearcă o apropiere a spectacolului de operă de lumea filmului, resursele interioare îl transformă pe Artist într-un partener să jongleze cu cuvântul, să-l interpreteze, să-l coloreze în- angajând regizori de film pentru producţiile teatrului (Woody Allen al spectatorului care devine din observator pasiv, un par- torcându-l pe toate faţetele posibile, au făcut acelaşi lucru şi a debutat ca regizor de operă în stagiunea 2008-2009 cu Gianni ticipant activ, un spect-actor, comunicarea dintre cei doi în operă, uitând sau neştiind că în teatrul liric subtextele şi Schicchi). Şi alţi regizori de film, mai puţin cunoscuţi în Europa, realizîndu-se în ceea ce Stanislavski numea „interioritatea interpretările cuvintelor se găsesc doar în muzică. „Piano, sunt solicitaţi să pună în scenă operă, ceea ce aduce în mod inevi- personajului”. ralentando, forte, mezzoforte, pianissimo, toate acestea tabil noi viziuni regizorale şi modalităţi de realizare scenică. Met- Astăzi, presat de timpul atât de necesar sedimentărilor nu sunt efecte muzicale, ci stări sufleteşti corespunzatoare ropolitan Opera din New-York a iniţiat începând din 2006-2007 transmiterea unor spectacole live în unele săli de cinema, ceea ce şi acumulărilor, în goana după recunoaştere publică, artistul situaţiilor pe care libretul operei le conţine. Să vă dau doar unii critici apreciază că este o nouă formă de artă, iar alţii, mai puţin îşi pierde din consistenţa artei sale, devenind de multe ori un exemplu: portretul lui Scarpia, acest formidabil personaj entuziaşti, subliniază doar creşterea accesibilităţii genului. un simplu actor, din ce în ce mai mult un executant a ceea din opera Tosca de Puccini. Unui scriitor i-ar trebui o pagină 6 http://www.observatorcultural.ro/Cineva-spunea-ca-vo- ce crede că ar putea controla (textul dramatic), uitând că de sau mai mult chiar pentru a-l descrie pe Scarpia în amp- cea-i-o-parere.-Interviu-cu-Hero-LUPESCU*articleID _2978-ar- fapt, în subtextul dramatic se găseşte esenţa vitală a sensu- loarea lui. Puccini n-a avut nevoie decât de două măsuri.”6 ticles_details.html rilor. Atâta timp cât novicele, începătorul, nu va înţelege că, Forţându-se impunerea unei concepţii regizorale bazate 7 http://email.caligraf.ro/onlinegallery.ro/florea/ deşi integrat unei viziuni de ansamblu propuse de regizorul doar pe libret, au apărut astfel inadvertenţe între punctul de af_15oct07_Faust.html 22 Expres cultural numărul 1 / ianuarie 2019 Victor DURNEA „Un glas unic și nediscutabil al poporului român din Basarabia” - Alexis Nour (III) În Arhiva Republicii Moldova s-a păstrat, prin nu se şi, ca atare, în anii 1914–1916, combătuse pe germanofilul toate detaliile ce însoţeau desele percheziţii în redacţia şi ştie ce minune, un dosar Alexis Nour1, alcătuit dintr-un act Alexis Nour. în tipografia mea, arestarea colaboratorilor şi redactorilor, emis de poliţia ţaristă în 1914 şi alte 9–10, emise între 22 Era firesc, aşadar, ca, găsind o informaţie infamantă asu- închiderea tipografiei, amendarea regulată a ziarului. Câte februarie şi iunie 1917 de instituţii româneşti (Ministerul pra aceluia, să o publice. Este ceea ce face la 11 iunie 1917. am avut de îndurat, cât am pătimit numai eu ştiu şi chiar de de Război şi Direcţia Poliţiei şi a Siguranţei Generale din Informaţia suna astfel: „Din «Odesskii listok» 2/6 a.c. În ar fi să le spun pe toate, tot nu aş fi în stare! Toată familia cadrul Ministerului de Interne). lista de agenţi secreţi ai poliţiei imperiale ruseşti, publicată noastră redacţională ameţea făcând presupuneri în privinţa În rezumat: Ministerul de Război cere la 22 februarie acum de guvernul revoluţionar, se găseşte numele lui Alexis provocatorului infiltrat în rândurile noastre, presupunând că 1917 Direcţiei Siguranţei Generale informaţii asupra lui Nour, fostul editor al ziarului moldovean «Bessarabetz» în ar fi vorba de funcţionari de la redacţie ori de la tipografie, Alexis Nour, întrucât ar fi suspect cât priveşte convingerile tovărăşie cu Panteleimon Halippa. El era amic personal cu dar nebănuind pe Alexei Nour. Fiind foarte înzestrat, indu- (ar fi lucrat la cenzura militară, dar a fost înlăturat tocmai Cruşevan şi printr-însul întreţinea relaţii cu P.N. Durnovo, cea în eroare pe cei care îl cunoşteau, ieşind basma curată în din cauza acelor suspiciuni). Direcţia Siguranţei răspunde pe când acesta era prim-ministru.“2 toate împrejurările. Şi nu mă îndoiesc că şi acum el ar folosi că persoana îi este cunoscută şi că are dosar din 1913. Acest Dar, peste două zile, la aceeaşi rubrică, se spunea: „Re- anumite atitudini ale cercurilor guvernante în favoarea sa, dosar este trimis Ministerului de Război, care, după consul- lativ la o informaţiune publicată de ziarul «Odesskii listok», alipindu-se la vreo organizaţie politică. Asta e cu atât mai tare, îl returnează. primim de la d. Alexis Nour o lungă scrisoare prin care d-sa uşor de făcut, cu cât noi ne agăţăm fără se ne dumerim de Şi delegatul pe lângă Cartierul General Rus, Romulus ne spune că «Bessarabetz» n-a fost un ziar moldovenesc, ci fiecare «palavragiu» uitând de trecutul apropiat. Voinescu, solicită direcţiei Poliţiei şi Siguranţei Generale un rusesc, că d. Halippa niciodată n-a colaborat la ziarul d-lui Şi ca rezultat, pe arena vieţii noastre apar «revoluţio- referat asupra lui Alexis Nour, referat ce i se trimite datat 22 Nour, că d-sa n-a întreţinut relaţii cu omul politic P. Durno- nari» de teapa lui Nour.“ mai 1917. Conform acestui referat, A.N. ar fi sosit pentru vo, ci cu d. N. Durnovo, bătrânul publicist şi actualul vice- Am presupus mai sus că articolul lui Zaharov fusese prima dată la Iaşi la 7 februarie 1913, fiind în trecere spre preşedinte al societăţii ruso-române din Moscova.“3 prilejuit de cel din „Odeskii listok“, însă lucrul e îndoielnic, Germania. A luat contact cu „studenţii ruşi de origine româ- Evident, în lunga sa scrisoare, Alexis Nour aborda şi ce- căci incipitul aceluia („Trecut în scriptele serviciului Sigu- nă“. „Pe vremuri făcea mare zgomot în jurul numelui său lelalte acuzaţii, mult mai grave, de a fi fost „agent al poliţiei ranţei din Chişinău, cunoscut germanofil român...“) poate scoţând o foaie scrisă cu litere slavone «Bessarabia» redac- secrete“ şi, apoi, spion german. Din păcate, însă, dezvino- însemna pur şi simplu că era „cunoscut“ acelui serviciu, că tată cu Pantelimon Halippa. Guvernul rus, pentru a-i împie- văţirea sa nu servea intereselor ziarului, care, pe deasupra, era urmărit. dica activitatea, i-a acordat o bursă la Universitatea din Kiev fiind doar în două pagini, ca şi toate celelalte ce apăreau la Fostul editor al ziarului „Bessarabskaia Jizni“ pare să pentru continuarea studiilor. Tot cu vreo subvenţie se pare Iaşi, trebuia să folosească foarte parcimonios spaţiul. aibă în vedere ceva prealabil, ce e pomenit şi în „informa- că scotea şi gazeta «Bessarabia». La 23 februarie a sosit în Articolul din „Odesskii listok“ prilejuieşte însă, după ţia“ „Evenimentului“ – o „listă de agenţi secreţi ai poliţiei Iaşi, venind din Italia. În urmă i s-a încredinţat conducerea Iurie Colesnic, o luare de poziţie a vechiului tipograf (şi imperiale“, publicată de guvernul provizoriu de la Petro- gazetei «Drug» şi Ligii Adevăraţilor Ruşi. El spunea că lu- gazetar?) Feodor Zaharov. Acesta semnează în „Svobodna- grad. Dar e greu de crezut ca aceasta să nu fi fost datată. ând direcţiunea acelei gazete nu şi-a schimbat sentimentele, Or, Zaharov se fereşte să dateze mai precis activitatea ci sub masca că serveşte interesele ruşilor poate strecura şi de „ohhranik“ a lui Nour. Ea pare când extinsă până la răz- ceva favorabil cauzei noastre, întru luminarea poporului boi, când restrânsă la perioada când Nour a fost „secretarul moldovean […] la 28 febr. s-a aflat că a fost înlăturat şi de la său“ (de redacţie, la „Bessarabskaia Jizni“) şi „activist al «Drug» în urma unor articole pe care guvernul rus le-a găsit „Partidului Libertăţii Poporului“. Un asemenea partid nu e dăunătoare statului […] În 1914, iulie 4 se afla la Iaşi; spu- menţionat de C. Stere în ale sale „scrisori din Basarabia“ din nea că a putut să fugă înainte de sosirea Ţarului la Chişinău, 1905-1906. (Să fi fost o denumire iniţială, schimbată ulte- deoarece urma să fie exilat […] a intrat în contact cu Stere rior?) Mai important este că gazetarul rus pare să spună că […] scria la «Evenimentul» şi prevedea că România într-un Nour n-a mai lucrat la ziarul său după „înăbuşirea mişcării eventual război ruso-austriac să rămână întâi neutră şi apoi revoluţionare“, atunci „ataşându-se de publicaţiile moldo- să culeagă foloasele cele mai mari de la ambii beligeranţi, veneşti“. pledând pentru «autonomia Basarabiei». Din august 1914 Dar e greu de crezut că un gazetar inteligent ar fi lu- face deschis politică austrofilă…“ Se mai menţiona că a lu- crat pentru poliţie tocmai în perioada când nu se ştia cum crat patru zile la cenzură, că locuieşte în „cancelaria revistei vor evolua evenimentele, dacă nu cumva mişcarea revolu- «Viaţa româneasc㻓, că este văzut în contact cu ofiţerul rus ţionară va reuşi. Şi iarăşi e la fel de greu de crezut că era Teodoroff, de la care citeşte ziarele ruseşti şi că este „pus „poliţist“ corespondentul ziarului „Adevărul“ şi al „Vieţii sub observaţie“. româneşti“, foarte critic la adresa autorităţilor ruseşti. În Dosarul mai conţine câteva rapoarte de supraveghere, acest sens, în noiembrie 1908, Nour aducea la cunoştinţa unul singur, din 6 iunie 1917, fiind relevant, întrucât arată că presei româneşti ameninţările la care era supus de însuşi A.N. a fost la domiciliul prinţului Brâncovan, apoi „de aci guvernatorul Basarabiei. („Aci îmi amintesc de cuvintele la dl. prim-ministru“ (la Ioan I.C. Brătianu)! (De altfel, lui Al. Haruzin, fostul guvernator al Basarabiei, spuse mie într-o amintire relativă la Vasile G. Morţun – …Et nihil hu- într-o audienţă: «Sunt în curent cu scrierile d-tale din presa mani mihi alienum…, afirmă în treacăt că fusese chemat de românească şi dacă mai faceţi ceva... vă veţi găsi în 24 oare ministrul I.G. Duca, la locuinţa sa din Palatul Metropolitan, în nişte locuri depărtate de Basarabia. Veţi edita în favoarea inamicului, adică a Germaniei. (Inclusiv harta pografia mea şi erau difuzate în toată Basarabia. Era cel mai 1 O copie a acestui dosar ne-a pus-o la dispoziţie dl Gheorghe Negru, cerc. şt. la Institutul de Istorie al „tendenţioasă“ a Basarabiei ar fi fost comandată de ambasa- preţios şi mai productiv activist de partid, care găsea în el Academiei de Ştiinţe a Republici Moldova, pentru care îi aducem aici mulţumirile cele mai călduroase. dorul german de la Bucureşti!) un colaborator devotat şi de nădejde. Mai apoi, când reac- 2 „Evenimentul“, an. XXV, nr. 105, 11 iunie 1917, p. 12. Să notăm că „dezvăluirii“ îi dă atenţie nu doar Siguranţa ţiunea a înăbuşit mişcarea revoluţionară, Nour, care poseda 3 Idem, nr. 107, 14 iunie 1917. Generală română, ci şi un ziar ieşean, anume „Evenimen- la perfecţie limba română literară, s-a ataşat de publicaţiile 4 Op. cit., p. 84. tul“, acum organ al conservatorilor de sub conducerea lui moldoveneşti din Chişinău, primind subsidii din România, 5 Dl Ion Constantin, în articolul său Alexis Nour – agent al Ohranei ţariste, publicat în „Magazin istoric“ (nr. 11, 2011), susţine că Alexis Nour, ca ziarist la „Bessarabeţ“, a şantajat pe câţiva reprezentanţi ai societăţii înalte D. Greceanu, ce se apropiaseră de Partidul Conservator-de- dar servind concomitent şi poliţia secretă. de la Chişinău. Lucrul este posibil, dar e nevoie de dovezi irefutabile. Se ştie că, de pildă, în epoca interbelică mocrat, de sub şefia lui Take Ionescu. Ziarul era antantofil Amintindu-mi trecutul, eu abia acum încep să pricep acuzaţia de şantaj a fost adusă mai tuturor ziarelor (şi ziariştilor) ce înregistrau un deosebit succes de public. Expres cultural numărul 1 / ianuarie 2019 23 Constantin PRICOP Direcția critică (XXI) Vorbind despre direcția critică actualizăm auto- este vorba decît de valuri de minciuni, care acoperă îndreptățită, corectă, care arată adevărate slăbiciuni mat nesfîrșitele dispute privind discreditarea valo- susținerea incompetenței și hoției? Acesta poate fi un – desigur, ”critică” nu sînt pamfletele, vorbele arun- rilor naționale, trădarea intereselor noastre șamd. real apel la independență? O astfel de independență cate pentru efecte... retorice de indivizi interesați De cîte ori apar opinii critice despre vreuna din ar însemna să ne facem că nu există starea dezas- doar de propria propășire. Dar a elimina critica realitățile majore ale societății românești, de tot atî- truoasă din sănătatea publică, din învățămînt, care pentru că practicînd-o poate părea unora lipsă de tea ori se declanșează valul de imprecații la adresa era odată cu adevărat un prilej de mîndrie națională patriotism înseamnă a lipsi societatea românească ”denigratorului”, ”demolatorului”, ”trădătorului in- (s-a ajuns să se spună că plagiatul, care a devenit un de singurul mijloc eficient de a evolua. Pentru ori- tereselor naționale”... In mare parte a spațiului pu- fenomen endemic și a compromis ideea de atestare ce persoană cu o gîndire normală este evident că, blic este înrădăcinată convingerea că atunci cînd se academică, să fie considerat o problemă... minoră)? chiar dacă nu este agreabilă, doar examinarea luci- aduc obiecții, oricît de întemeiate, unora din aspec- Independență înseamnă nepotismul dus pînă la tra- dă poate contribui la îndreptarea lucrurilor, arătînd tele importante ale realităților locale n-ar fi vorba gice consecințe datorită promovării incompetenței ceea ce nu funcționează și urmărind modul în care decît de o operație de... subminare. Practica aceasta și prostiei din rațiuni de... cumetrie? Inseamnă se poate ajunge la normalitate. La noi însă predo- vine din vechime și este greu să-i fixăm originile. independență comerțul cu posturile și funcțiile din mină credința că important e să stimulezi orgoliul O observăm încă de la acel ”scrieți băieți...” al lui toate domeniile aparatului de stat? Și, în consecință, autohton, să ascunzi mizeriile sub preș, chiar dacă Heliade-Rădulescu. De ce să ne preocupe critica, ce dacă nu condamni monstruozitățile morale îți aperi în felul acesta faci rău lumii în care trăiești. Maio- avem și ce facem noi e important, să-i dăm înainte demnitatea națională? Cei care cer în gura mare și rescu a fost categoric împotriva unui asemenea mod cu lucrurile noastre, cum or fi ele... În acel moment peste tot asemenea independență asta susțin. Pe lîn- de a vedea lucrurile, iar această atitudine i-a fixat se puneau bazele literaturii naționale, care trebu- poziția definitivă în istoria intelectualității noastre. ia să lupte cu literaturile străine, citite în original Cu toate acestea, în linia celor discutate pînă aici, sau în traduceri. Ințelegem îndemnul creatorului de a fost întîmpinat cu multă ostilitate în vremea sa. A opinie din acea vreme. Dar este semnificativ ce a fost acuzat de ”cosmopolitism”, acuzație mai gravă fost reținut în spațiul public. Nu contează că același pentru acele timpuri decît poate să pară astăzi. Adi- Heliade, la puțin timp după memorabilul îndemn, că, în termenii de azi, a fost socotit un denigrator reacționa împotriva făcăturilor ieșite de sub contro- al națiunii, un trădător șamd. Cei cu veleități patri- lul spiritului critic. Mentalitatea românească a me- otice îl acuzau pe Maiorescu de sfidarea interese- morat atitudinea inițială a scriitorului și gazetarului, lor naționale. E de aceea instructiv să reproducem dovadă că aceasta era pe gustul unei însemnate părți ceea ce spunea în această privință foarte tînărul a societății. S-a fixat în memoria colectivă ceea ce Eminescu, devenit, mai tîrziu, unul din simboluri- corespundea comodității și orgoliilor. Indemnul la le direcției naționaliste. În apărarea lui Maiorescu ignorarea criticii, la elaborări fără discernămînt, in- junele Eminescu scria: ”Principiul fundamental al diferent de calitatea rezultatelor, nu e un lucru care tuturor lucrărilor d-lui Maiorescu este, după cîte să ne fie străin. La urma urmelor, ”merge și așa”. știm noi, naționalitatea în marginile adevărului. * Mai concret; ceea ce-i neadevărat nu devine adevă- E simplu să te adăpostești sub umbrela orgolii- rat prin împrejurarea că-i național; ceea ce-i injust lor patriotarde. Atitudinile din care lipsesc opiniile nu devine adevărat prin împrejurarea că-i național; corect argumentate, disponibilitatea de a accepta ceea ce-i urît nu devine frumos prin aceea că-i orice dacă e pus sub semnul patriotismului sînt fa- național; ceea ce-i rău nu devine bun prin aceea că-i vorabile veleitarilor și impostorilor. Dar o asemenea național” (din Raportul prezentat de Eminescu cu poziție poate trece chiar în registrul faptelor bene- prilejul serbărilor de la Putna din 1821, raport in- fice – sînt respectate și cultivate realizările autoh- titulat Naționalii și Cosmopoliții). Sînt cuvinte pe tone... Ovațiile pot fi, fără îndoială, stimulatoare, care ar trebui să și le repete în fiecare zi cei care însă doar atunci cînd vin din partea unor evaluatori iubesc cu adevărat nația română. În spiritul adevă- lucizi, capabili să deosebească ce este bun de ce este rului. rău. Altfel, proslăvirile fără discernămînt, emise de * persoane care nu vorbesc de pe poziția competenței Fără îndoială, raporturile între național și cos- validate sînt dăunătoare. E chiar mai dificil să acre- mopolit au cunoscut mutații în timp, ele nu mai sînt ditezi laude justificate decît să dai credibilitate unor aceleași ca pe vremea lui Eminescu și Maiorescu. critici la fel de justificate. Aprecierile fără discer- Dar lecția de atunci rămîne valabilă. Cum sînt vala- nămînt pot fi flatante, dar onorările găunoase, lipsite bile, în continuare, trebuie să o constatăm cu părere de un suport real, fără putere de convingere fac mai gă ”merge și așa” au apărut de-a lungul timpului și de rău, multe din ”criticile” formulate atunci. E. Lo- mult rău decît bine. Compromit ceea ce este ”slăvit” alte vorbe de duh care ilustrează o asemena poziție: vinescu, în amănunțita sa cercetare a personalității și fără glorie. Pot fi compromise astfel chiar înfăptuiri ”capul plecat sabia nu-l taie”, ”fă-te frate cu dracul activității lui T. Maiorescu caută rațiunile criticilor demne a fi apreciate, pentru că acestea sînt puse în pînă treci puntea”, ”pupă-l în bot papă-i tot”... O formulate de acesta și găsește că evoluția societății rînd cu meritele false. politică a mistificării defectelor, lipsurilor, rămîne- românești a demonstrat în cele din urmă că formele * rilor umilitoare în urmă găsește prompt audiență goale și-au creat în cele din urmă conținutul care le Odele de dragul odelor, privind unele mari reali- la cei care se autoproclamă apărători ai meritelor lipsea... Sigur, în momentul în care era scrisă mo- zări inexistente înclină inevitabil și către susținerea autohtone. În perioadele în care naționalismul a nografia, la sfîrșitul perioadei interbelice, România aprigă a unei absolute... independențe. De ce să ne fost dominant, ca ideologie (în perioada interbelică părea să se fi apropiat în bună măsură de lumea lua- închinăm noi altora?, de ce să nu-i eliminăm pe și încă mai mult în jumătatea de secol a național- tă ca model în momentul modernizării țării. Din pă- ceilalți din treburile noastre? Dacă refuzul imixti- comunismului) reprezentanții acestei direcții s-au cate, constatăm astăzi, nici o evoluție nu e definitivă unilor dăunătoare este, fără îndoială, necesar, iar bucurat de o condamnabilă audiență. Din păcate dacă nu e completă și orice progres este reversibil. independența societăților bine structurate le asigură există încă numeroși ”oameni de cultură” a căror Critica făcută de Maiorescu societății românești iese demnitatea, invocarea... independenței atunci cînd mentalitate a fost definitiv modelată în spiritul pa- din istorie și redevine, în multe privințe, actuală. ea nu face posibilă decît respingerea principiilor ac- triotismului așa cum era el conceput în vremea lui Oricum, spiritul observațiilor sale fundamentale nu ceptate de lumea civilizată nu e decît un act de mis- Ceaușescu... a fost depășit. Să nu uităm că același E. Lovinescu tificare. In astfel de cazuri este cerută neatîrnarea * credea că evoluția societății românești va face cu to- numai pentru ca situația normală a altora să nu atra- Dacă pretinzi că ești patriot și nu mai poți de tul inactuale situațiile din literatura de satiră socială gă atenția asupra neregulilor de la noi. Ce beneficii grija țării tale trebuie și să faci ceva pentru aceasta, a lui Caragiale. Nici în privința lui Maiorescu, nici poate aduce o independență clamată strident atunci să ajuți la propășirea țării, nu doar să înșiri vorbe în aceea a lui Caragiale optimismul lui Lovinescu cînd aceasta înseamnă, în fapt, impunerea unei or- mari. Orgoliile care nu acoperă nimic demn de luat nu a fost confirmat. Epoca prin care trecem e o do- dini care ocolește principii etice fundamentale, care în seamă nu ajută. Pot mulțumi doar mințile sim- vadă în acest sens. pomenește de ”realități naționale” atunci cînd nu ple de tot... Eficientă nu poate fi decît poziția critică 24 Expres cultural numărul 1 / ianuarie 2019