Evoluţia Pluripartidismului Pe Teritoriul Republicii Moldova
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
Mihai Cernencu Igor Boțan EVOLUȚIA PLURIPARTITISMULUI PE TERITORIUL REPUBLICII MOLDOVA Mihai Cernencu Igor Boțan EVOLUȚIA PLURIPARTITISMULUI PE TERITORIUL REPUBLICII MOLDOVA Chișinău, 2009 CZU 329(478) C 35 Autori: Igor Boţan – capitolele I, II; Mihai Cernencu – capitolele III-V Lector: Adrian Ciubotaru Coperta: Mihai Bacinschi Corector: Ana Corcodel Tehnoredactare: Mihai Dimitriu Publicaţia apare în cadrul proiectului „Consolidarea cooperării dintre partide politice, organe electo- rale și alegători“, implementat de către Asociaţia pentru Democraţia Participativă ADEPT cu suportul fi nanciar al UNDEF (Fondul Naţiunilor Unite pentru Democraţie). Proiectul are drept scop consolidarea capacităţilor partidelor politice și a organelor electorale de a comunica cu alegătorii și de a răspunde mai bine la necesităţile acestora. Punctele de vedere și opiniile exprimate în publicaţie nu sînt în mod necesar împărtășite și de fi nanţator și nu pot fi interpretate sub nicio formă în acest sens. ADEPT, str. V. Alecsandri nr. 97, Chișinău, MD 2012, Republica Moldova Tel.: (373 22) 213494, tel/fax: (373 22) 212992 E-mail: [email protected], www.e-democracy.md Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii Cernencu, Mihai Evoluția pluripartitismului pe teritoriul Republicii Moldova / Mihai Cernencu, Igor Boțan. – Ch.: Arc, 2009. (Combinatul Poligrafic). – 164 p. 1500 ex. ISBN 978-9975-61-529-7 329(478) C 35 © ADEPT, 2009. Toate drepturile rezervate. ISBN 978-9975-61-529-7 Cuprins CUVÎNT ÎNAINTE 7 1. SISTEMELE DE PARTIDE – CONSIDERAŢII TEORETICE SUCCINTE 9 2. SISTEMUL DE PARTIDE DIN REPUBLICA MOLDOVA 14 2.1. Democraţia imitativă – artefact al pluripartitismului moldovenesc 14 2.2. Cultura politică și specificul electoratului moldovenesc 19 2.3. Proiecţia specificului electoratului asupra partidelor 23 2.4. Segmentele spectrului politic 24 2.4.1. Segmentul de stînga al spectrului politic 24 2.4.2. Segmentul de dreapta al spectrului politic 27 2.4.3. Segmentul de centru al spectrului politic 34 2.5. Alternanţa „schimbării“ și „stabilizării“ și influența ei asupra evoluţiei partidelor 37 2.5.1. Etapa romantică 38 2.5.2. Etapa pragmatică 39 2.5.3. Etapa pseudorestauraţiei 40 2.5.4. Etapa consensului naţional 41 2.5.5. Etapa polarizării spectrului politic 44 2.6. Impactul legislativ asupra pluripartitismului 47 2.6.1. Impactul legislaţiei privind partidele asupra pluripartitismului 47 2.6.2. Impactul legislaţiei privind alegerile asupra pluripartitismului 49 3. CONSTITUIREA PARTIDELOR ÎN BASARABIA LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI AL XX-LEA 52 3.1. Etapele apariţiei partidelor în spaţiul dintre Prut și Nistru 52 3.2. Clasificarea și structura doctrinelor împărtășite de partidele din Basarabia 55 3.3. Curentul liberal 59 3.4. Curentul socialist. Socialiștii revoluţionari 70 3.5. Curentul conservator 78 6 4. EVOLUŢIA SISTEMULUI ELECTORAL (ÎNCEPUTUL SECOLULUI AL XIX-LEA – 1989) 83 4.1. Monarhia parlamentară în Basarabia în perioada țaristă 83 4.2. Participarea judeţelor din sudul Basarabiei la procesul politic din România 89 4.3. Sistemul electoral din Imperiul Rus 90 4.4. Evenimentele din 1905 în Basarabia 92 4.5. Duma de Stat și Basarabia 95 4.6. Basarabia la 1917-1918 99 4.7. Alegerea Sfatului Ţării 104 4.8. Basarabia în componenţa României (1918-1940). Evoluţia sistemului electoral 105 4.8.1 Constituţia din 1938 și noul sistem electoral 110 4.9. Sistemul electoral sovietic în RSSM 111 5. DOCTRINELE POLITICE MODERNE – EVOLUŢII ȘI METAMORFOZE 115 5.1. Ideologie și doctrină politică 116 5.2. Clasificarea doctrinelor politice 121 5.3. Conservatorismul 123 5.4. Creștin-democraţia 128 5.5. Liberalismul 135 5.6. Social-democraţia 141 5.7. Socialismul 146 5.8. Feminismul 152 5.9. Libertarianismul 158 Cuvînt înainte Scopul acestei publicaţii este de a contribui la dezvoltarea culturii politice în Re- publica Moldova. Cultura politică reprezintă sistemul de percepţii și atitudini, bazat pe valori fundamentate din punct de vedere istoric, care determină formarea unui comportament îndreptat spre atingerea obiectivelor de către indivizii și grupurile so- ciale și instituţiile unei societăţi. Instituţiile publice și private, precum și cetăţenii, se manifestă ca subiecţi ai procesului politic în raporturile reciproce, care sînt determi- nate de cultura politică. Este, practic, imposibil a construi o societate democratică fără un nivel adecvat al culturii politice, care să determine în mod fundamental procesul politic și, în definitiv, buna guvernare. În acest sens, trebuie să se ia în considerare că democraţiile moderne sînt, fără excepţii, democraţii partinice, ceea ce impune o abordare mai aprofundată a prestaţiei partidelor politice moldovenești. Publicaţia de faţă este o încercare de a decela caracteristicile ceva mai speciale ale partidelor din Moldova și de a prezenta evoluţia acestora. Întrucît partidele au de jucat rolul de interfaţă între cetăţenii care le votează și instituţiile publice în care sînt reprezentate, este utilă înţelegerea specificului electo- ratului moldovenesc. Predilecțiile acestuia pentru anumite formaţiuni și ofertele lor nu pot fi întîmplătoare, fiindcă există motive și legităţi care explică preferinţele ale- gătorilor. Concluzia acestei lucrări se rezumă la constatarea unei stări de fapt: într-o democraţie imitativă, în care formele democratice performante, de împrumut, sînt “umplute” cu esenţă autohtonă, este extrem de dificil să înţelegi la ce fel de rezultat poţi ajunge în urma mutaţiilor evolutive. Dezvoltarea sistemului de partide din Republica Moldova a fost puternic influ- enţată de legislaţia electorală și de cea referitoare la activitatea partidelor. Din acest punct de vedere, aspectelor legale trebuie să li se acorde în mod constant o atenţie sporită, astfel încît să fie eliminate barierele în calea edificării unui sistem de partide viguros, în care să persiste, deopotrivă, atît elementele de stabilitate și previziune a comportamentelor, cît și destul spaţiu pentru eventualele schimbări și ajustări la ce- rinţele timpului. În contextul evidenţiat mai sus, se poate afirma că alternanţa schimbărilor și sta- bilizărilor de-a lungul evoluţiilor politice din ultimii douăzeci de ani generează aș- teptări legate de confirmarea acestei legităţi a pendulării. Pe de altă parte, consensul politic privind integrarea europeană a Republicii Moldova ar cere, mai degrabă, men- ţinerea stabilităţii politice, lucru care pare a fi imposibil în situaţia în care, de dragul acestei stabilități, au fost ridicate bariere electorale noi pentru forţele politice de opo- ziţie. Miza unor forţe politice emergente pe o nouă schimbare nu poate însemna decît că așa-zisul consens politic în vederea integrării europene a eșuat, iar partidele vor lua de la capăt clarificarea poziţiilor și a nișelor electorale care exprimă mai adecvat opţi- unile alegătorilor. În lucrarea de față un rol aparte revine procesului politic și dezvoltării pluripar- titismului pe teritoriul actual al Republicii Moldova în perioada aflării lui sub admi- nistraţia Imperiului Rus și a României regale. Este evident că schimbările radicale și rupturile care au survenit, pe parcursul secolului al XX-lea, în acest proces, au fost influenţate de contextul geopolitic european, care a făcut imposibilă dezvoltarea gra- duală, bazată pe o continuitate firească a culturii politice și a procesului politic. Totuși autorii au considerat importantă elucidarea evoluției ideilor politice pe acest teritoriu în profida discontinuității lor. 1. SISTEMELE DE PARTIDE – CONSIDERAŢII TEORETICE SUCCINTE O condiţie a democraţiei este existenţa unui sistem multipartit. Simpla existenţă a partidelor politice nu poate garanta însă prezenţa iminentă a demo- craţiei. Astfel, se cere respectarea de către partide a unui șir de condiţii pentru a putea vorbi despre democraţie. Cu toate acestea, semnele valorilor democrati- ce nu trebuie căutate atît în structurile de partid, cît în interacţiunile lor. Prima tipologie a partidelor politice aparţine lui Alexis de Tocqueville, care, în De la Démocratie en Amérique, delimitează partidele în „mari“ și „mici“. Părintele politologiei moderne raporta această distincţie la criteriul calitativ, lăsînd să se înţeleagă că nu numărul de aderenţi face ca un partid să fie mic sau mare, ci principiile pe care se întemeiază și moralitatea politică adiacentă. Maurice Duverger, folosind criteriul genezei partidelor, propune altă ti- pologie (1951), pe care succesorii săi o numesc „clasică“, după care deosebim „partide de creaţie interioară“ și „partide de creaţie exterioară“. Prima catego- rie se constituie, în viziunea autorului, prin emergenţa partidelor din structu- rile societăţii politice, iar a doua apare din structurile societăţii civile. Același sociolog mai propune o clasificare a partidelor: „partide de cadre“ și „partide de mase“. Diferenţa dintre aceste două tipuri nu ţine, arată Maurice Duverger, de cantitate, ci de structură. Aceste tipologii au fost criticate de unii politologi, care considerau că ele nu sînt mereu și peste tot operabile și confirmate, avînd în vedere faptul că există multiple partide ce rămîn în afara acestor scheme. De pildă, partidele catolice, democrat-creștine, laburiste și chiar cele agrare ocupă un loc oarecum intermediar, fiind dificil să le plasezi într-o categorie sau alta. Pentru îmbunătăţirea tipologiei întemeiate pe distincţia dintre „partidele de cadre“ și „partidele de masă“, Otto Kirchheimer a propus un nou tip de par- tid – „partidul agaţă-tot“, chiar dacă Duverger a susţinut și el existenţa unui partid indirect, ca structură intermediară